Viata Rom. (R.), 1933, 25

d, 
foare: 


xH 


. a z 
|30068155 
Per i óòdice 


III 


„Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ŞI IDEOLOGIE 


Ci Sog 


E a 


VOLUMUL XLII (xen) 
ANUL XXV 


1933. ANUL XXV. IANUAR-FEBRUAR No. 1 sì 2. 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ŞI IDEOLOGIE 


G. IBRAILEANU 


DUPA 2 7 DE ANI 


EATA AGH E Z1 


CETATEA VECHE (POEZIE) 


G Sy E- E R o B 


CUM AM DEVENIT DIRECTOR 
AL „VIETII ROMINEŞTI" 


JEAN BART 


EO FII DE CEREALE 


IONEL TEODOREANU 
G 


o E A mi 


M RA CLO MA 


MISIUNI PENTRU VIITOR 
> ÅÃ[— r 


ANTOLOGIE : c Kh italiand moderna „ora ari), Peihamnilză Mlerară 
"a moju, A clu Bone nm; Lee (s Titi C A W I, tarie, Fualoale: Si Si 

MISCELLANDAT Pr } th urile grhecdapice Fompes, Cristescu; N, 
stiute import iii mezi da. Bote A; Bolta: Coan. cc e za PAL 
iie E re de conditie, D. Î. Suchiaru, alo. Fenomenul rusesc, Criza natioeiaiisselor, Pro- 


beme muncitoresti, O cari ni Ges 
CR ICA LITERARA: C. Stere, M, Sado» Gorntrajie să misine, Traian fersend, Finogratle, Mo- 


ton. Par t, Milescu Dragos catir în Dobrogea, J. Ghelase. 
cRORTE EBA e, re Ma a CRONICA TEATRALA: Pere Stea, N. Se- 
ue Porin; Onome: » Iwi iu, g. 
rar a EDE EEA ME a CAO EENE TRENA TORATI: a 
larg C Stoica, A ra. politie CRONICA VIEȚII: Viaţa de polite $ Dina. 
CRONICA ERA mita și Soviete, CRONICA SPORTIVA; tuncț'a soshi = apor- 
jet, 


16 JuL 1935; 
` 


E 
n pa arm AnA tmn HHM 


ai Cunterința dezarmiră vet Pun turilor în An 
popor s y CRONICA ECONOMICA: Britania și etai- VECINII NOSTRI: oekin ifii geastiti Br: 
- d W A ure 
[NI ce Deere naturea e Criza și dimaluție, Er- ă Yosi a Pandrea REE biica 
b E Se q i i CULTURA: Filosofi Į Lan 1 ta, A MIN RITA Klingsor, Ih. 
| $ n îi: Lierataii străine! Baita ron REVISTA REVISTELOR: Romine: Con 
s Negua + Laeen Watc e, Dr. 7. Cr; vea era Axi, Rominia Moreră, Disesbnii, Use, 


odn alsan Răboj, Sira 
det iatemart) ALBUM. CARICATURA. 


ONST MELLE 5&9 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


REVISTA LUNARĂ 
Bucureşti, Str, Const. Mille No. 5—9 
ANUL XXIV 


Cînd a apărut „Viaţa Rominească”, cultura rominească + C., » j 
era dominată de traditionalism: concepția reacționară în po- 
N criticau formele nouă introduse în veacul trecul, se 
„regreta vechiul regim — şi se admira țăranul patriarhal ca o 
rămășiță a vremurilor lui Mihaiu şi Ştefan. Și se idealiza 
acest țăran tocmai pentr era atit de rămas în urmă, cu 
totul în afară de viața civilizată euro 


Preţul Abonamentelor: 


sie atit: "Viaţa Rominească” vedea în țăran altceva. Țăranul soy v-a, 
ȚARA: cial, țăranul sărac, țăranul care are nevoe de reforme, de ri- 
De mimi ir ACRA aa Za Vi 3 Lei 500 „dicare, de transformare, lar această transformare presupu- 
Da JUDES ca e aia ie pă 250 PG iag lotala occidentalizare a țării, distrugerea pe: da’'ntregul/ 
p RREAN tate 4 formelor vechi, 
entru Bânci şi Societăți anual , , , „ 300 


Așa dar Împotriva conservatorilor şi a răniştilor lite- 
rari — împotriva Convorbirilor şi a Såm orului trebuia 
să apere formele nouă, să ceară împroprietărirea și introdu- 
cerea votului universal (Țărănismul literar, cu tot „țărănis- 
mul” ga zi impotriva votului universal), 
„Viaţa Rominească" cerea transformarea pläcşil i 
tefan cel Mare în cetăţeni. E a 
Idealul „Vieţii Rominești” n'a fost țăranul pitorese cu 
plete, cu chimir, care nu ştie să cetească şi stă în ticul 
Erdia. cintind din trișcă. Idealul „Vieţii a fost 
țăranul îmbrăcat europeneşte, care are casă de cărămidă, 
a cărui fiică citește romane și poezii; țăranul alegător, mem- 
bru întrun club, țăranul trăind întrun sat luminat cu elec- 
Na tricitate, lucrind ogorul cu maşini perfecţionate, ori lucrind 
| în fabricile create în preajma satului, în legătură cu agri- 
Me tara. 
R radiționaliştii (conservatorii ărăni literari . 
strigat: Blasfemie! Impietate! SĂ mai Rhin i) au fi 
„ hism! (Pe atunci nu exista cuvintul „bolşevism”). Iar socia- 
[AAN strigau: Mici burghezi! Rodica! (şi lucru cu totul vred- 
e de luat în seamă: Cercurile conservatoare aplaudau po- 
| mica socialiștilor în contra „Vieţii li” — pentru că 
r! B ia. nu se temeau ele, dar se temeau de democra- 
4i grală). 
„ Strigătele acestea erau fireşti. Intotdeauna acei care 


IN STRAINATATE: 


NO RR ordra tie 5 Lei 650 
a i O N erezie temi da » 975 


Abonamente se pot tace dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile ad- 
ministraţiei din Bucureşti, str. Const, Mille No. 5-9. 

Colecţii complete pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924, 
se găsesc în depozit la Administrația Revistei cu prețul ile 
200 lei colecția, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecția. 


Administrația. 


Ama 
re 


6 VIAŢA ROMINEASCA 
DEE 0 E PNI II e EI e E 


şi-au simţit privilegiile atinse de o reformă, au strigat: a- 
narhism! In anii care au precedat împroprietărirea din 
1864, Kogălniceanu a fost taxat de comunist și proudomist, 
lar cuvintul „mic-burghez” este ocara adusă de toţi sociali- 
ştii acelora care nu sint exact de părerile lor. (Vezi Kautsky 
contra Bernstein, Kautsky contra Trotzki, Trotzki contra 
Stalin, ctc„ ete.) 

In ce constă mic-burghezismul „Vieții Romineşti”? 

In faptul că această revistă — nu că era în contra indus- 
triei mari, veritabile, dar dovedea (și nimeni n'a răsturnat 
încă argumentarea) că la noi în fară, ca în orice țară mică 
şi rămasă în urma evoluției mondiale, nu se poate crea o in- 
dustrie mare pentrucă concurența țărilor de veche industrie 
nu permite crearea industriei mari în țările mici, — chiar 
cînd aceste ţări, rămase în urmă din punct de vedere indus- 
trial sînt, în alte privinţi, țări înaintate şi „occidentale”, 

Ştiam desigur că o civilizație industrială c superioară 
unei civilizaţii agricole. O ştiam şi o simțeam atit de bine 
încât noi, „mici-burghezi” am fost cu inima de partea An- 
gliei în războiul cu Burii, de partea Americii în războiul În 
contra Spaniei — de partea civilizaţiei burgheze indus- 
triale împotriva micii burghezii, a tradiției, ete. Şi astăzi, 
cînd reacționarii din toată Europa, filozofi, sociologi şi li- 
teratori condamnă marele esor industrial al Americii, 
menit să uşureze, întro bună organizare socială, viața ce- 
lor mulţi şi să facă posibilă cultura speciei întregi — aşa 
dar, cînd persoanele romantice condamnă „mecanizarea” 
vieţii, noi ne declarăm pentru această mecanizare. 

Dar nu tot ce e superior se poate realiza oricând şi ori- 
unde, ci numni ceia ce e realizabil. 

Şi „Viaţa Rominească” a arătat câ dacă e imposibilă la 
noi industria mare şi dacă se cheltuese degeaba paralele 
contribuabililor (în zdrobitoarea lor majoritate țărani) cu 
„industria naţională” protejată, — că dacă Rominia nu 
poate fi scoasă din balcanism prin industrie mare, en se 
poate ridica din mizerie, din incultură, din minciuna poli- 
tică, prin agricultura industrializată şi prin industriile în 
legătură cu agricultura, plus marea industrie ctatizată a 
petrolului și a altor produse naturale — singura adaptare 
posibilă a noastră la viaţa europeană. 

Atitudinea aceasta a fost critică, realistă, posibilistă. 


O altă problemă care sa pus „Vieţii Rominești” a fost 
aceia a culturii străine, 


E ien ni pe ie ei —>—=> 


DUPA ?7 DE ANI 7 


In 1906, cînd a apărut revista, situația era aceasta: 

Sus o elită socială care nu cetea decit franţuzește. Jos 
un or care nu cetea nimic, Apoi un neînsemnat curent 
literar care transplanta în rominește literatura franceză 
(spre uzul nimănui) şi un puternic curent țărănist literar 
care ajunsese să ceară oprirea cărților străine de a intra în 
ca să nu se strice mintea rominească și să nu fie lovită 

concurență literatura țărănistă, 

“ „Viaţa Rominească” a venit cu o idee foarte simplă: Cul- 
tura unei țări înapoiate nu se poate desvolta fără sprijinul 
puternic al culturii întregi umane; această cultură umană 
trebue asimilată ca să devie națională; aşa dar cit mai 
multă cultură străină, dar în acelaș timp cit mai multă asi- 
milare a ei. (Un exemplu strălucit de bogată cultură străi- 
nă, asimilată perfect de un robust organism naţional este 
poezia lui Eminescu). 

In sfirşit, în vremurile de azi, o cultură nu se poate 
desvolta într'o țară de analfabeți, — de unde urma că, 
pentruca să putem avea o adevărată cultură, era necesar 
ca poporul să fie ridicat prin bună stare, egalizare socială 
și politică și școală, 

Aici era punctul de contact între problema social-poli- 
tică şi problema culturii, 


| Atunci „Viaţa Rominească” şi-a atras iarăș fulgerile 
din două părți ca și în privința atitudinii politice, Franco- 
manii eu strigat: Troglodiţi şi ţărănişti; ţărăniştii au stri- 
gat: Cosmopoliţi, lipsiţi de orice pic de sentiment patriotic. 
In sfîrşit alţii au declarat că această revistă nu știe ce 
vrea, Aceasta cu atit mai mult cu cît, privitor la chestia na- 
țională, „Viaţa Rominească” susținea că pe cîtă vreme Ro- 
minii vor fi rupţi în bucăţi, unii liberi (relativ) alţii sub 
Ruşi și alții sub Austro-Unguri — o viață adevărată nu e 
cu putinţă, nici politică, nici culturală, nici literară, — așa 
dar „Viața Rominească” era „naționalistă” şi şovinistă — 
iar pe de altă parte, fiindcă „Viaţa Rominească” era impo- 
triva şovinismului, a urei de rasă, admiratoare a Franţei 
revoluționare (toate socotite ca lucruri antinaţionale) re- 
cu si Minatiotitaie a 
„Un factor important al culturii unui r, şi ul 
ei efloreseenţă, este literatura lui. ice iti tei 
Aşa dar punctul de vedere al „Vieţii Romineşti”, ra- 
porturile dintre literatura națională și cea străină nu pu- 
tea fi decit un corolar al concepţiei generale asupra rapor- 
tului dintre cultura națională şi cea străină, 
Literatura noastră modernă, adică dela 1800 incoace, 
sa creat pe baza literaturii occidentale. A început cu imi- 


Po 


8 VIAŢA ROMINEASCA 


taţii, imitind însă ceia ce se potrivea cu nevoile noastre spi- 
rituale, cu preocupările noastre, cu idealurile noastre şi cu 
nivelul nostru cultural — şi apoi, fără a înceta vreodată să 
aibă ca model sau îndreptare literaturile occidentale, deve- 
nind mereu tot mai autonomă şi mai originală. 

se tpar două principii: =) sint forme care nu ni se potri- 
vesc din cauza structurii sufleteşti, de pildă misticismul ru- 
sesc, moralismul intransigent ibsenian, ete. (Domnul Zari- 
fopol a arătat că ibsenismul ne este atit de străin încît ac- 
torii nici nu pot intra în miezul personagiilor) și =) sint for- 
me care nu ni se potrivesc din cauza stadiului mostru istoric, 
de pildă baudelaireanismul, transpoziţie literară a unui urba- 
nism vechiu. (Romantiecii noştri dela 1840 au imitat pe La- 
martine și Hugo care se potriveau cu stadiul nostru cultural 
de atunci și nu pe Vigny și Musset, prea complicați pe vre- 
mea aceia pentru noi; iar mai epicul, şi mai paseistul Hugo 
a inspirat mai mult pe Moldoveni, pe cind pe Munteni i-a in- 
spirat mai cu seamă liricul Lamartine). 

„Viaţa Rominească” a fost de părere că a căuta să trans- 
plantezi forme literare imposibile la noi este risipă zădar- 
nică de forţe, mai mult decit zadarnică, primejdivasă, pen- 
trucă inutilizează energii care ar putea să fie cheltuite aiu- 
rea spre folosul culturii naţionale. 

Aşa dar „Viaţa Rominească” a avut şi în această privință 
o atitudine critică, realistă, posibilistă. 

Cit despre un program literar, școală, curent, ete. „Viaţa 
Rominească” n'a avut nimic din toate acestea. In Cuvintul 
„către cetitor” din primul număr al revistei nici n'a fost 
vorba despre un program literar. Ni s'a părul de prisos să 
mai vorbim de aşa ceva. Era dela sine înțeles că vom pu- 

7 blica tot ce ni se va părea bun. „Viaţa Rominească” n'a im- 
brăţișat clasicismul, sau romantismul, sau realismul, sau 
altă şcoală literară, luînd poziție în contra celorlalte. In pa- 
ginile sale a publicat scriitori de toate şcolile și a lăudat sau 

blamat scriitori de toate şcolile, naţionali şi străini, 


Din acest program, scurt și incompleet, unele  punete 
au fost realizate, altele sint încă de actualitate. 

Transformarea iobagilor în cetățeni sa realizat — sau, 
mai exact, condiţiile transformării. Ţăranii, adică marea 
majoritate a poporului romîn, au pămînt și drept de vot, A 
mai rămas să li se dea cultura necesară spre a deveni eu- 
ropeni. Acesta trebue să fie de acum înainte programul 
acelora care voesce ridicarea țării romineşti la nivelul țări- 
lor occidentale, 


— "00... 


Problema. introducerii iși 
rămine și va răminea mer 


daptării culturii occidentale 
i nu numai la noi, ci în orice 
țară depe glob înapoiată. |- 

Problema posibilităţilos Jiteraturii unui popor va rā- 
minea și ca mereu la ordinta. zilei atita vreme cit vor exista 
popoare cu psihologia lor deosebită (tot așa cum va exista 
mereu problema originalității individuale cîtă vreme vor 
exista oameni) și mai ales cilă vreme vor exista poppare ră- 
mase În urmă pe scara evoluţiei culturale, 


„Viața Rominească” trece de azi înainte sub conduce- 
res unci generații mai tinere, Tinerii sint mai în stare să-și 
dea seuma ce este şi ce nu este posibil, 

G. IBRAILEANU 


Pe un album regal 


Mă poartă paşii'n ulița îngustă 

Cu pietrele coclite şi treptele de scamă, 
Unde lumina zilei nu stă 

Şi, mucezită, vremea se destramă. 


Balcoanele se-alătură pustii 


Subt streaşini lungi de pislă şi bumbac 
Calivii 


In care, deslinate; păsările zac. 


Ascuns în ultima fereastră, 


Strivit pe jgheaburi şi silit în fiare, 
Abia îşi taie vina lui albastră, 
Punctată, cerul, cu chenare, 


S'a pregătit necontenit în burg 
O şoaptă ori un țipăt să tresară, 
Şi se trezeşte de amurg, 


Sunetul vechi de clopot, rămas pe câte-o scară, 


Clădirile sunt strinse cărți, închise 
In cheotori de uşi, 


Pe placa de aramă citeşti cum se numise 
Cel care poate'n casă trăieşte şi acuşi. 


Perdele grele'n geamuri. 
Biazoane retuşate de veacuri şi de iarnă, 
Statui în zale groase, din zeci şi zeci de neamuri, 


Işi pune luna lampa în lucarnă. 


 ——_——— OI 


——. F 


DP ~ e a 
a a a aaa 


CUM AM DEVENIT DIRECTOR 
AL „VIEŢII ROMINEȘTI“ 


c. s T » a si 


AMINTIRI FUGARE 


După gestul cu care şi-a pus ciomagul de cireş în colțul 
lui obicinuit din odaia mea de lucru, și după energia cu care 
a şi început să-şi frece degetele chiar de la prag, am înţeles 
că Ibrăileanu vine cu o somaţiune gravă şi impetuoasă, 

- Nu cumva imi ceri acum să mă fac mitropolit?, — 
îl întrebai cu oarecare aprehensiune, 

E una din curiozităţile şi farmecele acestui caracter para- 
doxal și complex. In relațiunile personale, fire de o timidi- 
tate și delicateţă, care ar face cinste şi unei fecioare, chiar 
nu din vremuri „post-belice”, Ibrăileanu cu condeiul în mină 
la biroul său, devine agresiv, violent, corosiv, adesea pină la 
brutalitate, ca și cum ar serie cu-apă tare în loc de cerneală. 

Tot așa, — devenit pasionat profesor de literatură ro- 
mină, cind aceasta încă nici nu exista, incapabil să se co- 
boare din lumea sublimizată a literelor la realităţile vulgare 
ale vieţii de toate zilele, cu desăvirșire dezarmat în învălmă- 
şagul „luptei pentru viaţă”, uluit în fața celui mai rudimen- 
tar politician de suburbie, — mi se pare n'a reuşit măcar, 
in țara aceasta de epidemii electorale, să voteze o singură 
dată, — fie că, fascinat de vr'un volum de Anatole France, 
se înfățișa în localul de vot după închiderea scrutinului, — 
fie că îşi pierdea certificatul de alegător sau, silit să-şi aștepte 
prea mult rindul „în coadă”, desgustat de emanaţiile dige- 
stive ale cetățenilor — pentru care de altfel hrănea o desă- 
virşită venerație... toretică — pur şi simplu pleca acasă fără 
să-și depună buletinul (Uf! — să-mi fie iertat acest period å 
la... Ibrăileanu...) — solitarul din strada Buzdugan, rar chiar 
vizibil, în afară de biblioteca lui, — e totuşi în acelaş timp 
un temperament foarte combutiv. 

Numai că, pe vremea ceia, își epuiza pornirile răsboinice 
în somaţiuni adresate mie, în toate prilejurile şi sub toate 
pretextele imaginabile. 

Dacă, de pildă, se potienea intro groapă din pavajul 
primitiv ul Iaşului, alerga în stradela Sărăriei. unde locuiam. 


ÎN N 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


pi după ce-și punea ciomagul de cireș în colţul consacrat, 
ă apostrofa furios, frecindu-și degetele: 

— De cind tot îţi spun să te alegi primar? lată, că eram 
cit pe ce să-mi rup picioarele... 

Sau dacă sergentul din strada Romină, — unde stătea 
e atunci, — intirzia să reprime un scandal nocturn, — 
Ibrăileanu, palid şi nervos, după o noapte de insomnie, mă 
implora jalnic : 

-ADe ce nu vrei să te faci prefect de poliţie?,.. 

„Aşa, după orice accident în diferite resorturi de admi- 
nistrație publică, am fost somat, în interesul obştesc sau din 
consideraţie personală pentru ei, „să iau” pe rind portofoliul 
Instrucțiunii publice, al Domeniilor. al Comunicaţiilor, al In- 
ternelor, sau chiar Preşedinţia de Consiliu... 

E un demn predecesor în această privinţă al d-lui Mihail 
Ralea, care mă socoate deopotrivă în stare să seriu un ro- 
man, să creez o nouă religie, sau să revoluționez muzica. 

; Numai că Ralea își mărginește această măgulitoare apre- 
ciere la platonice exerciții literare, pe cind Ibrăileanu mă 
apuca de guler şi mă învinuia de egoism, de lașitate şi de- 
zerțiunė t... 

Ințelegeți dar pentru ce mă spăriesem, văzînd gestul a- 
gresiv și ochii flamboianți ai acestui cap de rege asirian... ne- 
peptănat, şi de ce îl întrebasem: l 

— Ce vrei acum? Să mă fac mitropolit sau şef de clinică 
la Spiridonie?.., 

— Nu! Să scoţi o revistă! Nu mai merge aşa! X., Y. Z. 
în Foaie de Varză, în Rătăciri Literare, în Zi-i pe nume... 
otrăvesc tineretul, falsifică gustul literar, buimăcese opinia 
publică. N'ai dreptul... Ai datoria... Ar fi o crimă... 

Ce puteam răspunde? 

„__ Imţelegeţi. că puteam rezista cîtă vreme mi se cerea să 
iau comanda unui corp de armată, sau să răstorn cosmogonia 
lui Newton. 

Dar cum să refuzi publicarea unei reviste într'o țară în 
care fiecare licean e om de litere, fiecare candidat nenoro- 
cit la bacalaureat poet, şi fiecare „belfer” mare savant şi fi- 
losof genial?... 

„Ibrăileanu a şi avut grija să adune la mine, în curind, 
dacă nu şi în aceiaşi seară, pe toți acronauții, rătăciţi prin 
laşi în acele vremuri ante-bleriatice, deopotrivă dispuşi de 
prendre des vessies pour des lanternes, şi aproape tot așa de 
dezarmaţi faţă de cruzimile vieţii ca şi el însuşi: lon Botez 
(pe atunci nu ajunsese încă director de bancă), Costică Bo- 
tez, Gh. din Moldova, D. D. Pătrășcanu, Paul Bujor, Spiridon 


Popescu, I. Mironescu, P. Bogdan, Mihai Pastia, 
dr, N. Quinezu... Bvan, ai Carp, Mihai Pastia 


n... PP 


CUM AM DEVENIT DIRECTOR AL „VIEŢII ROMINEŞTI” 14 


y titlului, 

Fără multă greutate sa căzut de acord asupra 
(„Viaţa Rominească”) şi asupra „fizionomiii (coperta albă 
cu litere roşii). - ; sti iona sia 

Şi primul număr a și apărut în Martie 190 Fă 
inţeles cu data de Februarie...) — „sub direcția or C. 
PA a iak irascibilul şi vecinic elocotitorul Paul 
Bujor, nu-mi mai aduc aminte pentru ce motiv, sa ge a 

Din fericire d. profesor I. Cantacuzino, a fost gata să fi- 
gureze, ca „director ştiinţific”, pe coperta unei reviste pe 
care probabil nu o citise nici o singură dată, — cu rap 
bonomie indolentă și graţie fermecătoare, cu care oric a 
dispus să accepte portofoliul ministerial intrun apr e 
„mină forte”, — cind se află la Paris, — sau o delegaţiune 

lingă ambasada din Paris, sau la Societatea Naţiunilor, — 
cînd lucrează în laboratorul său de pe Cheiul Dimboviţii... 

Din primele numere revista a ştiut să-şi asigure „nume 

ioase: 
á AA prberină mâne pe Matilda Poni, Mihail Sadoveanu, 
Octavian Goga, Al. Vlahuţă, AL Philippide, L G. Duca, |. Si- 
mionescu, Aurel C. Popovici, Nicu Gane. 

Şi acum mă înduioșează amintirea paharului cu bere, 
pe care bătrinul Nicu Gane ni l-a închinat, cu surisul lui 
blind şi fin, cînd sărbătoream, rara în sărăcăciosul nostru 
ocal de redacţie, apariţia primului numar: 

„Să ne eee Bazar, aoia, cu toţii, cînd se va serba 
jubileul de patruzeci ani şi al Vieţii Rominești. (Era tocmai 
pe vremea jubileului Convorbirilor Literare..)". 


Tinăra revistă a fost primită peste tot cu multă simpatie. 

Dar publicul cetitor cu greu îşi putea închipui cită mun- 
că şi cite sacrificii ne cerea ea nouă. A 

Nici nu ar fi putut trăi fără două condiţii: - i 

In primul rind: tenacitatea îndărătnică a lui Ibrăileanu, | 
care, sub titlul modest de secretar de redacţie, era sufletul 
ei. şi putea fi găsit în localul de redacţie oricind nu dormea. | 

Şi întrucit el, din născare, suferă de insomnie cronică, 
înțelegeţi, ce însemna aceasta... 
| In al doilea rind: un grup de vr'o 10—15 intelectuali 
s'au identificat cu desăvirşire cu revista, nu aveau alte preo- 
cupări şi interese superioare. 
+ Parcă il văd pe Gh. din Moldova, care, — cu o enormă 
căciulă în cap, spre a-şi acoperi chelia în acel coridor lung 
şi îngust, sumbru şi înghețat, ce ne servea ca „sală de re- 
dacție”, suduia pitoresc „clima ei siberiană”, — dar nu 


ü VIAȚA ROMINEASCA E pe Lita 


pleca, de dimineaţă pină în noapte tirziu pentru că un „mă- 
gar” trebuia „pus la punct în Miscellaneea... 

Mai tirziu a venit, rind pe rind, şi „tineretul” nostru, — 
M. Codreanu, Octav Botez, Gh. Topirceanu, M. Sevastos... 
Ralea şi G. Călinescu sint din recolta ulterioară), 

S'au grupat în jurul revistei şi colaboratori externi, — 
„meteorii şi cometele”: în primul rind cel mai talentăt poet 
şi cel mai viguros prozator din generaţia literară care se ri- 
dica atunci, — Octavian Goga şi M. Sadoveanu; apoi St. O. 
losit, D. Anghel, Jeant Bart, H. Sanielevici, Isabela Sado- 
veanu, Dr. Al. Slătineanu, Ion Nădejde, Dr. Rainer, ? „DD. 
Cocea, Th. Bădărău, și, pentru provincii subjugate, I. Rusu- 
Şirianu, S. Secula, Gh, Tofan, A. Nour... z: 

Citā însemnătate avea pentru noi colaborarea la „Viaţa 
Hominească” poate învedera un mic incident caracteristic. 

Cineva a avut indiscreţia de a revela că sub pseudonimul 
C. Sărcăleanu se ascunde tot C. Stere. Ă js i 

C. Stere cra pe atunci, un „personagiu politic” cu oare 
care greutate, PE Md = ; 

Totuşi P. Nicanor & Co. se oțări și ripostă în Miseel- 
lanea cu următoarea notiță: i 

„Cu toate că sint buni prieteni (deşi, — decind Eveni- 
mentul l-a clasificat între ministeriabili şi decind umblă iarna 
în blană cu guler de Skonks şi vara în haine de mătasă gal- 
bānň, d. C. Stere întinde d-lui C. Șărcăleanu numai două 
degete), dar d. C. Stere e un bărbat de stat care — ca topi 
bărbaţii de stat vrednici de acest nume — crede că Rominia 
va răminea la marginea prăpastiei, cit timp destinele ci nu-i 
vor fi încredințate d-sale, — pe cînd Șărcăleanu e un pirlit 
de ai noștri, care se uită la stele şi face literatură, umblind 
iarna în pardesiu şi vara în pantaloni de dril (cu inclina- 
ție de a nu-i schimba nici iarna, — unica asămănare eu ade- 
văraţii bărbaţi de stat, la începutul carierii). 

„Şi în toate, aceşti doi eminenţi colaboratori ai Vieţii 
homineşti se deosebesc radical: 

„D-l C. Stere e mai scurt şi mai gros, d. C. Şărcăleanu 
mai subțire, şi parcă mai lung. 

„D-l Stere e mai mult brun. d. Şărcăleanu mai mult 
blond. 

„D-l Stere, deşi nu face parte din liga antialcoolică, nu 
bea decit apă, — iar d-lui Şărcăleanu, care de asemenea nu 
face parte din liga antialcoolică, îi cam place cite un chef cu 
prietenii, 

„Și d. Stere e pornit să creadă că prin gura lui grăeşte 
însuşi Duhul Sfint, dar d-lui Şărcăleanu să-i spui că cu 
panan lui de ţărină” scrie altcineva, iți dă cu călimara în 
cap 


* 
CUM AM DEVENIT DIRECTOR AL „VIEŢII ROMINEŞTI* 1 


„D-l C. Stere, întrun cuvînt, e mâi grav și mai solemn, 
d. C. Șârcăleanu mai inteligent şi mai simpatic. 

„Cum au putut fi confundaţi?”... 

„Bărbatul de stat” e aici desigur cam maltratat în cinstea 
lteratului şi a publicistului. 

redacție sau şi primit chiar serisori de protestare 
intru apărarea d-lui C. Stere.. 

Cetitorii, bine înţeles, nu-şi puteau închipui că şi de data 
asta sub masea lui P. Nicanor & Co, apăruse tot C. Stere 
(cum apărea în paginile Vieţii Romineşti sub o mulţime de 
alte pseudonime), care evident, ținea mai mult la reputația 
lui de om de litere, decit la cea de „personagiu politic”... 


Sau scurs vremurile... 

Aeronauţii de altădată ai Vieţii Rominești au imbătrinit 
şi s'au împrăștiat; unii nu mai sint, iar alții au ajuns chiar 
oameni serioşi şi cuminţi... 

Insăşi revista a emigrat eo oploșit lincezind, în remi- 
zele unui mare cotidian din Bucureşti. 

Chiar directorul şi secretarul ei de redacţie, care pe vre- 
muri trebuiau să se vadă cel puţin de trei ori pe zi, aproape 
nu se mai întilnesc, stau lu două capete ale țării şi se mişcă 
greu, — unul pentrucă se indoeşte de existența e pie puncte 
geografice decit Iaşul, iar celalt fiindcă nu-l iartă metehnele 
bătrineţii.., 

Şi amindoi au şi impudicitatea de a-şi serie romanele... 


Și iată că se face la Bucureşti incercarea îndrăzneață de 
a reînvia bătrina revistă ieșană... 

Vor avea noii conducători puterea de muncă şi spiritul 
de sacrificiu necesare pentru a-i reda sufletul?... 

Le-o doresc din inimă... 

Altfel ar fi mai bine să moară cinstit, cum a trăit... 


. RE 
Bucov 30/1. 1933. TTA 


HOŢII DE CEREALE) 
TORE e A aaa RR 
J E A N B A R T 


Pe cheu, tocmai în capătul portului, lingă depozitele de 
cărbuni, era o cîrciumă prod) tavernă joasă în care intrai 
scoborind patru trepte de piatră. f 

Peter The Ora Petre a Grecului, scria cu litere albe 
pe o tăbliță neagră, mimeată de rugină. Ce rost avea aci firma 
asta englezească? Veche reputată firmă, istoricul ei se pierde 
în noaptea timpurilor. f : 

Borba Toni, cel mai vechiu om din port, fost pilot la Ruși 
pe vremea războiului din Crimeea, povestea, cînd era cu 
chef, isprăvile piraţilor de la gura D i 

O bandă de vinturători de mare, greci și maltezi, era de 
fapt stăpină pe gura Dunării. Cu felinare prinse la coarnele 
boilor, pirații atrăgeau vasele noaptea inămolindu-le pe 
eee 5 de nisip, şi le jefuiau sub cuvint că vin să salveze. 

Pentru siguranța navigaţiei gi Dpi grecilor, cintați 
pe aceia vreme de Lamartine şi Lord Byron, se formase anu- 
me o escadră a Levantului, ca să facă poliţia mărilor din 
Orient. Intro bună zi o canonicră engleză apăru în vederea 
coastei. Un tinăr ofiţer — fiul amiralului Parker — c'o patrulă 
de marinari debarcă pe ţărmul Sulinei în recunoaştere. Ofi- 

rul fu lovit de un glonţ de pușcă, tras nu se știe de unde. 
nglezii se răzbunară  prefăcind satul în cenușă printr'un 
bombardament în regulă. 

Un vestit cap de pirați, căruia englezii îi zicea Greco, 
fusese prins, judecat sumar şi spinzurat, după obiceiul timpu- 
lui în virful catargului, pentru a fi purtat ca pildă prin toate 
porturile Orientului. 

Pe unicul copil — Petre — rămas orfan, îl lua sub ocro- 
tire Amiralul englez, Petre fiul Grecului, invăţind repede lim- 
ba engleză, ajunse pilot şi tălmaciu la v e engleze, care 
întrau pe gura Dunării ca să încarce griu rominesc. 

Cu puţine parale strînse, grecul deschise o circiumă cu 
firma numelui său englezit: Peter the Grics. 

Toţi marinarii englezi, atrași de singura firmă scrisă în 
limba lor, își goleau pungile aci imde debarcau setoși de viață 


i Fragment din romanul Europotis de Jean Bart. 


HOȚII DE CEREALE 17 
E IT IDE PE O E E E. 


şi băutură. In cijiva ani Petre se îmbogăţi. Işi construi o in- 
treagă flotă de mahoane cu dublu fund, 

Vasele aceste mici, cu fundul plat, cărau cerealele de la 
şlepurile fluviale a vapoarele şi corăbiile mari, cari din cauza 
bancurilor de nisip nu puteau întra pe Dunăre şi rămâneau 
în 

La fiecare transport se fura cite o cantitate de griu ascun- 
să între cele două funduri ale mahoanei anume construite. 

Iutr'o dimineață Petre fu găsit rece, întins pe cheiu în 
fața prăvăliei, cun cuţit în inimă, Ucigaşul şi pricina nu s'au 
aflat niciodată. 

Petre nu fusese însurat. Gherasim, un nepot de soră, luă 
conducerea comerțului păstrind aceiaş firmă care făcuse un 
vad așa de bun. 

Dar timpul, care schimbă toate, adusese rinduială şi la 
gurile Dunării, 

Pentru că Turcia nu putea şi Ruşia nu voia să asigure 
navigația pe fluviu, Marile Puteri, care aveau nevoe de griul 
rominesc, alcătui, după războiul din Crimeea, Comisia 
Europeană a Dunării. Canalul navigabil se adincea, mahoa- 
nele cu dublu fund dispăreau, piraţii își ascundeau ghiarele 
— spuma mărilor oprită la gura Dunării incepuse a se 
mătura, 

Fiecare generație se adaptează timpului. Aceiaş evoluţie, 
De la hoţie la comerţ. De la piraterie la navigația comercială, 

Gherasim, un Hercule cu cercel la urechea stingă, în- 
cruntat, cu părul negru, cref ca o blană de astrahan, cap 
tăiat ca străbunul pirat, începu să pescuiască în apa tulbure 
a Dunării, 

Era tovarăș cu Temistocle, ceauş de hamali. 

Alegerea și pe muncitorilor din port să fācea în acelaș 
local — c'o mină plătea și cu alta lua — acolo era circiumă, 
cafenea, birou de plasare, locantă, ceninărie, otel şi, mai cu 
seamă cuibul contrabandiştilor şi gazda hoţilor de cereale. 

Marinarii englezi, debarcaţi după lungi posturi pe mare, 
lacomi de băutură şi femei, atraşi de firma scrisă în engleze- 
şte cădeau aci grămadă cheltuind ultimul ban, 

se isprăvea moneda începea schimbul în natură, 
Marinarii beţi se desbrăcau. Işi lăsau haimele și cismele ama- 
net. Și unii, numai în ciorapi, se imapoiau la vapoare de unde 
a u capete de fringhie, cutii cu vopsele, piese de bronz 
şi aramă de la mașini, tot ce le cădea sub mină. Patronul pri- 
mea orice lucru care putea găsi vreo întrebuințare în schim- 
bul păhărelelor de otravă. In fundul curţii era un arsenal — 
muzeu de antichităţi, colecţionate în cursul anilor de la va- 
pourele care treceau prin port. i 


bă 


13 VIAȚA ROMINEASCA 


i i : ințiile se întilneau 

Toate neamurile de oameni, toate seminf se întil 
aci; ei să a Levantului dospea la un loe infrățitā cu 
trufaşa putere britanică, doborită, narcotizată de valuri de 


+ 
aloe, ii, limbuţi şi inflamabili, frecau zi şi noapte între 


degetele lor nervoase cărțile de joc înegrite și soivase. Turcii, 


lazii şi Curzii dim Anatolia îşi sorbeau cafelele, tăcuţi şi gravi. 
Rominii, cu țuicile dinainte, veşnic răsvrătiţi, eroiau planuri 
de luptă și de greve, Armenii palizi, tatuaţi de praful de câr- 
bune, şedeau muţi în fața paharelor de ceai. Pescarii lipo- 
veni turnau rachiul în farfurii și-i dau foc cu chibritul — 
dacă nu ardea cu pură îl respingeau cu indignare, 

In norij de fum acru, înecăcios, în putoarea de gudron, 
muhorcă şi alcool, care plutea veşnie în adăpostul celor fără 
căpătăi, mulți adormeau cu brațele înţepenite pe mesele so- 
oase, ea să prindă dimineaţa locul la munca vapoarelor îm 
ort. 

À Dar pleava tavernei niciodată nu indrăznea să ocupe 
vre-un scaun la masa din fund, unde trona zi şi noapte, alā- 
turi de patroa, capitanul Aristidi Lecca. 

Veteranul Dunării, cum Îi spuneau toți cu respect, era 
verde incă deşi albit de tot şi ewn picior de lemn, 

De loc din insula Zante, venise la Dunăre căpitan, sti- 
pinul unei corăbii, de telul celor memile prin scalele Levan- 
iului bareo-bestia, 

Căpitanul Lecca marinar de rasă, lup de mare, manevra 
cu artă. Și cind intra prin porturi cu toate pinzele întinse 
stirnea admirația marinarilor cari rămineau cu gura căscată. 

După ce vindu corabia la un compatriot din Brăila, își 
cumpără o vechitură de vaporaş englezesc. Făcuse mare vilvă 
pe vremuri la Dunăre procesul căpitanului Aristidi Lecca. 

Fusese denunțat de um fochist, pe care-l bătuse, că arde 
In căldări în loc de cărbuni griul ce transporta în hambarele 
vaporului. După ce scăpă de judecată, asigură vaporul şi 
reuși să-l înece pe o mare calmă între stincile de la Tusla. 
Cu banii incasați de la societatea de asigurare plecă în portu- 
rile din Sudul Rusii, După trei ani se întoarse la Dunăre fără 
huni și fără un picior, 

Ce făcuse? Ce învirtise? Mister, 

Viaţa lui închidea o taină de nepătruns. Se bucura totis 
de um respect general, 
ca Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte sau să-l contrazică. 
ERT E. Pri Ştia de toate, vorbea cinci limbi străine. 

A darul şi barometrul portului. leşea bocănind cu pi- 
ciorul Ini de lemn pe cheiul de piatră, îşi in capul, şi ca 
un vultur pleşuv străpungea cu ochii zarea, ta cerul, 


Dn ua 


sapuna 


ia 


~ ic 


HOȚI DE CEREALE 19 


ÎL 


mirosea aerul t ul mării, pipăia parcă pulsul naturii, Și 
uneori își scotea ciotul de hulea dintre dinți, muia virful de- 
actului mic în gură şi-l ridica în aer să prindă direcţia din 

— La noapte avem furtună... o să sufle tramontana — şi 
nimeni mu îndrăznea să-l contrazică. Era sfint ce spunea el. 
“Toţi îl consultau ca pe oracolul de la Delfi. Privind de pe 


cheiu el își da păreri, sentințe fără apel, asupra manevrei 
"vaselor în port. 


EI da sfaturi ṣi consultații în chestii de salvare ṣi abordaj, 
incurca şi descurca cele mai complicate procese maritime, 
găsea totdeauna, cu pricepere şi memorie, portița de scăpare 
pentru a ieşi din angrena jul legilor şi uzurilor maritime, căci 
era stăpin pe toate şurubăriile comerțului levantin, 

La masa lui, din fundul tavernei, punea la cale cu adevă- 
rată artă toate loviturile nocturne din zona portului, 

Contrabandele, furturile de cereale se executau după pla- 
uurile lui. Combina, dispunea şi prevedea tolul cu precizia 
nnui geniu militar. Toate firele erau în mîna lui, la postul de 

comandă, unde veneau știri și plecau ordine pe teatrul de 
operaţii. Căpitanul Aristide Lecca făcea numai strategie. Tac- 
tica era pe seamu celor cari executau planurile lui combinate 
in mai multe ipoteze: pe uscat, pe mare, sau pe Dunăre, La 
împărțirea pradei îşi avea partea lui de cîştig. Adesea execu- 
taații cădeau în capcană. însă cra totdeauna afară din 
cauză, Senin, sigur şi invulnerabil. Cădea totdeauna în pi- 
cioare ca pisica. 

a 


„Sulina e porto-frane. Marfa întră fără vuma și iesă prin 
contrabandă. Uneori un acord secret se stabilește între contra- 
bandişti, agenţi vamali şi santinelele de pe maluri. Discreţia-i 
sarantată. Batista, inelul sau tabacherea unui şef de post, 
arătate de bareagiu, sint talismanuri pentru santinelă eare 
lasă liberă trecerea bărcii fără control. 

Hoţii, spargeri, nu s'au pomenit niciodată în Sulina. Poţi 
dormi în liniște cu ușile şi ferestrele deschise vraiște. Proprie- 
taten se respectă cu sfințenie. Pe uscat nu se fură. Pe apă 
furtul e permis, fiind socotit un fel de drept legitim, legat de 
comerțul maritim, afaceri curente de port, mai mult sau mai 
puţin riscate, adesea făcute prin bună înțelegere cu păzitorii 
şi personalul îmbarcat. 

Toate morile din partea locului macină griu adus pe sub 
mână de la şlepurile din port. Odată, cind s'a găsit un căpitan 
de port care să împinzească malurile cu soldaţi, toate morile 


20 VIAŢA ROMIN EASCA 


sau oprit din lucru. Măsura draconică n'a ținut mult, 


ia era amenințată să moară de foame. gi 
Poe seară de Că umedă și ponams Penge 
Lecca, la masa lui în fundul tavernei, sta la pindă c 

re re ătind iscoditor 

i uzatul, îmtră cãtind iscot Ă i 3 n 

run to aba g îi ieşi înainte, Și amindoi se aşezară 
la masa din fund. Unul în dreapta și altul în stinga căpitanu- 
lui Lecca. Se vorbea pe şoptite, dar apăsat şi tăios. i 

Afacerea pusă la cale era sigură; trebuia lucrat repede 
şi hotărit, profilind de-o noapte neagră, fără lună. = 

Căpitanul Lecca, după ce expuse pe larg planul operațici, 
fcu semn cu pipa lui stinsă către un băejaş oacheş, îmbrăcat 

g elā v tă de marimar, i 
ais S iade 'Diavolachi.. du-te şi adu aci pe Barba Nicola 
Americanul... dar ştii... cu toată viteza... ameros... şi Enachi, 
agentul de legătură, un grecuşor vioiu cu părul negru, crel, 
cu 'n cap cit o tărtăcuţă şi o pereche de ochii jucăuşi de ve- 
veriță, o luă la goană spre uşă, ; 

Patronul se ridică greoi de pe scaun, cotrobăi pe sub tej- 
ghea şi scoase la lumină o butelie pecetluită. 

— E vin adevărat, de Samos. De cel care te scoală de pe 
boală, 

Vinul grecesc, turnat în pahare, strălucea auriu de cu- 
loarea chilimbarului. Buzele late a lui Ahile se udaptau ca 
două lipitori pe urechea paharului sugind avid lichidul aro- 
mat, dulce ca siropul, c'un parfum tare ca de cosmetic, 

După citeva minute Americanul întră croindu-și drum cu 
greutate printre mese pină în fumd. Căpitanul Lecca îi făcu 
loc lingă el, După ce-i umplu paharul se aplecă şoptind apă- 
sut în urechea Americanului. 

Pregătește repede barca... mergi la mila trei... șlepul 
Odiseu, în dreptul stilpului cu ancora răsturnată... să nu um- 
blaţi la boca-porţi... că faceţi sgomot... ţineţi mereu malul 
sting... opt saci are pregătiți căpitanul Panteli, 

Şi la anaghie? Dacă ne încolțeşte? Ce ne facem? Intre- 
bă Americanul. 

- La anaghie... funda sacii în apă... şi vă lipiţi de un 
șlep... rămineți ca morţi acolo pină se face linişte. 

Plecară pe rind. Intti Americanul ca să-și pregătească 


bares. Ahile nu se deslipi de scaun de cit după ce văzu fundul 
i, 


Trecuse miezul nopții ctod barca se deslipi f 
malul sting. Americanul își luase încă Fabia sei ace A 


— aa 


HOȚI DE CEREALE 2i 


o frin cu noduri și un ispol, un fel de căuș de lemn pen- 
tru pai a afară din barcă. 

Portul dormea dus. Nici o mișcare nu se simţea. O linişte 
de cimitir. Noapte neagră, opacă. Cerul era ascuns de un 
plafon jos de nouri compacti. Un vint umed sufla din largul 
mării. Prevederea timpului după meteorologia Căpitanului 


"Lecca nu da niciodată greş. Vreme bună de lucrat pe ascuas, 
Fără nici un sgomot, barca mută ca o fantomă, aluneca 


tăindu-şi drum în puterea nopţii. Ahile trāgea lung şi rar la 
efi. Invățase din tinereţă meșteșugul  contrabamdiștilor; 
vislea hoțeşte, fără să scoală pana lopeții din apă. 

Pe brinci, la prora bărcei, Enachi sfredelea cu ochii lui 
ageri de copil perdeaua de întuneric. Și uneori șoptea apăsat 
bătrinului care nu vedea bine: „babord... tribord... banda...”. 
Cu mina încleștată pe echea cirmei Americanul executa mut 
comanda. 


Pe timpul iernei, cînd începe să se închege pojghița de 
gheaţă pe faţa Dunării, toate porturile se golesc, numai Sulina 
se umple, 

Pomtoanele, şehelele, debarcaderele din toate porturile se 
ridică şi se pun la adăpost, Şlepurile goale se retrag în locuri 
de iernatic, ferite de scurgerea sloilor cari mătură și rad tot 
ce intilnesc în cale. Elevaloarele plutitoare, șlepurile încăr- 
cate cu cereale, se lasă în convoiuri la vale în spre Sulina. 
Ciţi-va kilometri de la gură fluviul se poate menține desghe- 

se navigația şi încărcarea vapoarelor de mare continuă ne- 
rerupt toată iarna. 

Pe cind celelalte porturi dorm, Sulina lucrează. Un 
oraş nou răsare ca prin minune pe apă, alături de -cel 
vechiu de pe uscat, Un oraș flotant, efemer, dar viu, original 
şi pitoresc. Sute de şlepuri sint ancorate de-alungul malurilor, 

ponite cu odgoane groase de sirmă împletită, ca să în- 
runte puterea sloilor ce curg spre mare, 

O lume întreagă mișună pe puntea acelor locuinţe phuti- 
toare, la cabinele cochet vopsite în culori felurite, panie. 
luţe la ferestre de-o palmă, indocuinți minuscule ca niște că- 
sufe de păpuși, trňesc familii intregi cu toată gospodăria lor. 

marin Aa Ro tă a oaa ne 
€ „cit o hule 
zare pg | a de mare, la care bucătărese ne- 


Afară, pe fringhiile întinse între vintul ancorei și roata 


__cirmei, flutură în bătaia vintului, rufele spălate şi puse la 


uscat. In jurul cabinelor în oale de lut, în cutii de lemn şi în 


i VIAŢA ROMIN EASCA 


bidoane de tinichea pline cu pământ, cresc tufe de ver și 
flori mirositoare: mușcate, rozmarin şi busuioc § . 

Felurite soiuri de viețuitoare 
luj de fier; perechi de animale curate 
perfectă armonie, intocmai ca În bibl 
cind rătăcea pe apele deluviului, înainte 

` e Ararat. x P 
"7 öãinile, sburlite, in deplină libertate, ciocânesc cu praci 
lor tare tabla de fier a punței, culegind boubele de porumb ce 
cad dim saci la încărcare, Cite-un Cocog pintenat, suit pe roata 
cirmei, cu ochii la harem, trimbițează bătind falnic din aripi 
şi salută în fiecare zi răsăritul soarelui la orizontul mărei, 

Gâştile chinuite, puse la îndopat, stau În cușcă prisomere 
cu tălpile ţintuite. PR 

Porcul, la îngrăşat pentru Crăciun, 
priponit de lanţul ancorei, - Ș 

Pisica leneşă, friguroasă, se cuibăreşte înăuntru la căl- 
dură, pe cînd afară, elinele păzitor neadormit, veghează veş- 
nic ca strajă credincioasă la scara șlepului. J 

Şleparii, în papuci de pislă, robotese fără treabă cu pipa 
intre dinţi, iar copii lor se sbenguesc legaţi de mijloc cu'n ca- 
păt de fringhie, de frică să nu cadă în apă jucindu-se pe 
puple. 
: Duminica, în haine de sărbătoare, se fac vizite de la un 
şlep la altul. Şi din oraşul acesta de pe apă lumea se duce la 
biserică şi la lirgueli în orașul de pe uscat. Iar uneori, în bur- 
ta şlepurilor, în hambarele goale care se tapisează cu stea- 
guri şi bandiere, se dau baluri marinărești cu invitaţii în re- 
nulă. Asistă un foarte numeros și pestrit public, 

Idile, aventuri, căsătorii, divorțuri şi drame, aceleași eter- 
ne påcule omeneşti încearcă şi oraşul acesta provisor, care 
irăeşte închegat citeva luni pe an, numai cât tine iarna, Odată 
cu audierea vintului de primăvară, cînd ostroavele înverzesc şi 
Dunărea se limpezeşte de solii scurşi spre mare, vasele ridică 
ancorele inămolite şi se despart plecind spre alte locuri, Ora- 
sul flotant şi efemer se risipește ca prin farmec, dispare in- 
Ho zi. Și in urma lui nimie nu mai rămâne, 


şi necurate, în cea mai 
lica arcă a lui Noe, pe 
de a se îimpotmoli 


grohăc în prorā 


In spre oraşul acela plutitor, răsărit ca prin mi 
ogliada Dunării, gonia barca Americanului A puterea SiE 
Un val de ceață opacă venea de la larg. Mari pete negre, ca 
nişte umbre fantastice se desprindeau de-alungul malurilor. 
Erau elevatoarele de rezervă. Cu giturile lor întinse, cu spi- 
nările crestate, păreau nişte gigantice dihănii antideluvicne., 


trăese aci, pe puntea şlepu- 


Ki _ HOȚII DE CEREALE 23 


T-f 


Două lumini. clipeau inainte, la prora unui șlep. 


Barca se apropie pe uriș de scara lăsată la apă. 
ă nteli, fumind nervos, aștepta lingă sacii plini, 


traşi la marginea punţii. 
— Odisseu ? Intrebă um glas infundat. 
- Gr ! Răspunse un mormăit printre dinți. Căpitan 
— Da! 


| E — Gata? 


— Gata. 

— Stinge felinarele, şopti cineva de pe punte. 

Sa lucrat repede şi pe tăcute, mi 

Gifiind din greu au tăbircit sacii plini coborindu-i în 
barcă, Băetul, cu miinile îngheţate, se ținea lipit de scară, pe 
cind ochii lui de diavol spionau cu agerime malul intunecat. 

— Mola ! şi barca, adine afundată sub greutatea sacilor, 
se deslipi alunecind la vale. Ca să nu facă nici un sgomol lă- 
i m e are e, ameno pe firul apei, ca o plută. 

mericanul la cirmă, Ahile iscodea malul sting şi băetul 

malul drept. fn tăcerea profundă, în bezna nopței, Si de- 
odată o bātae slabă, în cadență venind din depărtare. 

Toţi trei, înghețaţi, ciuliră urechile. 

— Un vapor care urcă, şopti Ahile incordat. 

— E pilotina, adăugă incet băiatul, o cunose după lumini; 
verdele şi roşu sint jos aproape de apă. 4 
po gimnaste canapea Americanul, și barca se lipi 
rue şlep, îm afară de vederea pilotinei care înainta forfo- 

: paa mijlocul canalului. Felinarele ei de drum aşterneau 
ge rr aero care tremurau pe oglinda neagră a apei. 
ităile helicei deșteptase o santinelă, care zări barcà în 
lumină. Un glas poruncitor tună pe malul drept. 
_ ` Barca ! trage la mal. 
„Nici o mişcare. 
Bear PAA eri ea, K acoslează aici, 
r cu bruse la stinga. Și Ahile, Incordat 
peți, trăgea cu disperare să intre la adăpost, intre na 
nee ia. rnan pret barca surprinsă. 
| er scurt țișni mul i pușe 
răsună în pustiul nopței. pir a va x 
Pele, ul, cum şuer ascuţit, trecu nebun pe de-asupru 
-~ Jos | pe burtă, șopti apăsat Ahile di 
aa irta, dind 
pe ți. Numai americanul singur rămase pm a vesta a 
mâna țeapănă pe cirmă, cătind să îndrepte barca între două 
epuri. Dar deodată două focuri de armă isbueniră aproa 
în acelaș timp. Și Americanul scăpă cirma din mină. Capul îi 


ORE 7. NI N N 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


căzu pe piept și, fără să scoată un cuvînt, bătrinul se rostoguli 
mototol pe fundul bărcei. 

— L'a lovit, borborosi băiatul tremurind. 

— Taci ! se stropşi la el Ahile clănțănind din dinți. 

Barca se opri singură pe lanţul unei ancore. Curentul o 
tirise între şlepuri. Ahile întinse mina, pipăi lanţul şi se opinti 
făcîndu-i vint bărcei la vale, pe lingă coastele unui șlep pînă 
la pupă 

Erau deocamdată la adăpost. 

Gloanţele nu-i puteau ajunge. 

— Unde eşti lovit ? iutrebă în șoaptă Ahile aplecindu-se 
de-asupra Americanului căzut. 

Nici un răspuns, 

Se auzea slab un horcăit înăbușit. 

li pipăi trupul ca să-i găsească rana. 

— Apucă-l de picioare, să-l intoarcem cu faţa in jos. Şi 
Ahile simţi pe degetele lui uscate căldura singelui ce gilgiia 
din rană, y 

Glonţul îi sfărimase umărul sting, 

Ahile își rupse cu dinţii poala cămășei, făcu un tampon 
și-l apăsă pe rană, 

Pe malul opus se auzeau larmă de glasuri, chemaâri și 
semnale de fluer. 

— Ne-au incolţit. Nu-i rost. Funda! Ahile și băiatul se o- 
pintiră prăvălind sacii în apă. Barca se ridică uşurată. 

Ascunşi acolo, la adăpost, au stat pină sa potolit sgomo- 
tul de pe maluri. 

Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. Ahile íi 
răcori fruntea înfierbintată, îi dădu să bea din ispolul cu care 
scotea apa din barcă, şi-l îmbărbătă cu mingiieri frățești. 

— Nu-i nimie Nicolache,.. nu-ţi fie teamă fraţico... trece... 
şi eu am păţit-o odată... 

Uşor, pe nesimţite, se lăsă barca la vale, dela un şlep la 
altul, pină ajunse în port. A 

Ca să nu fie văzută de la pichet, barca fu oprită mai sus 
de debarcader, lingă un elevator plutitor care o masca per- 
fect. 

'Trebuiau să meargă o bucată de drum pe jos pînă la casa 
Americanului. Din barcă l-au ridicat pe braţe. Nu se putea 
ținea pe picioare. Se lăsă jos moale, frint de mijloc. Pe străzi 
dosnice Americanul a fost dus pe sus pină acasă. 

Se lumina de ziuă. Nimeni nu-i văzuse. i 

Numai Lulu, maimuța, îi spiona cu ochişorii pe jumăta 
deschişi, din culcuşul ei făcut întrun şal de lină. n a 
trinul, întins pe pat, începu să geamă, Lulu sări de locul ei; 
şi dintr'un salt căzu pe perna patului, 


SE zau 


HOŢII DE CEREALE 25 
E IT 2 RI A E PE PETE E E 


Scincind plingător începu să caute în capul bătrinului şi 
să-i resfire cu lăbuţele părul lui alb. 

Simţea că ceva grav i s'a întîmplat stăpinului Și gămă- 
liile ochilor ei, ameninţători, licărind ca două scintei, pîn- 
Pr: cală mişcare a lui Ahile, care se învirtea zăpăcit prin 


= 

Evantia venise într'o fugă. 

Ahile trimesese băiatul să-i spumă că talul ei îi bolnav. 
Cu mina pe inimă, întră ca o furtună pe ușă năpustindu-se a- 
supra patului. 

— Tată! tată ! Ce ai ? Ce sa intimplat ? 

Și cu mîinile tremurătoare începu să mingiie fruntea in- 
fierbintată a bătrimului. 

El ridică încet pleoapele, cătind fix, cu ochii sticloşi. Şi 
chipul acela palid, pe jumătate mort, se lumină o clipă de 
grimaza umui zimbet duios. Cu degetele lui descarnate pipăia 
nesigur pielita moale, catifelată, a minelor pe care încerca să 
le aducă la buzele lui uscate. 

Nata isbucni întrun plins nervos. Și cind îl coprinse În 
braţe, ca să-l ridice în capul oaselor, bătrinul scoase un gea- 

măt prelung, ca un scincet de copil bolnav. 

— Unde te doare tată ? 

— Rana e la umăr, arăta Ahile, și buzele lui late începură 
a tremura uşor. 

— Rănit ! dar ce s'a întimplat ? Spune, vorbeşte odată 
TE Dal 

— L'a împuşcat grănicerii... aduceam nişte saci S 
noaptea... dela un șlep.... E R EET 

E A ! înțeleg... voi l-aţi ucis tilharilor... ce trebuia så ti- 
riji un bătrin ca el la hoțiile voastre ? 

Și Evantia işi smulse pălăria din cap, işi suflecă mine- 
cele, răscoli printre rufe şi rupse în fășii o cămaşă curată ca 
să pregătească un pansament. 

— Du-te şi vino numai decit cu doctorul Tomiţă. Spu- 
De-i că-l rog cu să vină repede. Ahile se codea. După ce-și 
şterse sudoarea rece de pe frunte, zise cu glas scăzut: 

prin ba poate. rai ze trebue să știe că-i rănit. 

a arsă. Cu degetele crispate se repezi la el. ca o 
Larry euroi gata să-l sfişie cu unghiile. Ahile se retrăgea 

— Cum, după ce l-ai dus la: i nici "ii 
a: ee că : s la moarte, nu vrei nici să chemi 

— Ascultă fata mea, linişteşte-te. E spre binele vostru. Tu 
nu înţelegi cunt devine chestia. Dacă se află ceva, tatul tău 
intră la sigur în puşcărie. Asta vrei tu ? Fata se frămnta des- 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EP e E E DE a a 


perată ; se învirtea prin casă fringindu-și minele, nehotărită, 
neștiind ce trebue să facă. 

Bătrinul inert, părea că doarme, Respirația i se auzea In- 
trun ritm regulat 

Deodată începu să-și miștc buzele uscate și fălcile parcă 
mestecau ceva în vid. 

Fata îl privi cu inima strinsă, își muşcă degetele gata 
să isbucnească iar. 

Nu putea să afle ce vrea bătrinul, care nu era în stare să 
articuleze nici un cuvint. 

Numai citeva lacrime licăreau scurgindu-se printre ge- 
nele strinse. 

După ce-i sărută fruntea de ceară, ea își luă pălăria şi 
plecă grăbită, întins la doctor. 

Pe drum gindurile i se îmerucișau cu repegiune în mintea 
ci înfierbintată. 

„Dacă nu aduc doctorul, moare... dacă se află, îl cheamă, 
„Îl judecă, şi îl condamnă... 

„Doctorul e om bun, are să-l roage cu lacrimi să nu spu- 
„mă la nimeni... oare doctorul are să păstreze secretul P 


Doctorul, Nenea Tomita, singur în grădina spitalului, în 
picioare, citea o scrisoare. Inalt, spătos, monumental, în hala- 
tul lui alb părea de la distanţă o statue de marmură, ridicată 
pe aleea care lega morga de spital. 

Fata încercă să-și facă o mină surizătoare, dar lacrimile 
ij jucau încă în ochi. 

— Ce-i cu tine ? De ce-ai plins ? Spune drept, o îmtrebă 
doctorul blajin ca totdeauna. 

— Tata e bolnav. 

— Ce are ? 

— Ce-l doare ? | 

— L'a împușcat... isbucni fata întrun plins sguduitor. 

— Impușcat! Cum ? Cine ? 

— S'a dus noaptea cu barca să ia griu... de la un şlep.... 
soldații au tras cu pușca... 

— Unde-i lovit ? 

— La umăr. Dar nu poate nici vorbi, nici umbla. 

— Ei lasă, viu eu acum să-l văd, Și doctorul întinse mâna 
ca s'o mingiie. Fata îi prinse mina și, înfrigurată, o ri 
buzele ei. 

— Te rog mult să nu spui la nimeni... să mu se afle nimic 
de întimplarea asta. 


EE EREI e 


HOȚI DE CEREALE 27 
T E EAE S EI eee e ei 


— ŅN'aj grijă. Nici o vorbă mare să iasă din gura mea. 
Du-te acasă. Că eu te ajung. 

Şi doctorul, cu veşnicu-i zimbet somnolent, cu mişcări le- 
neşe, intră în birou, îşi agaţă halatul îm cuer luindu-și celebra 

lui e borsalină, cît roata carului de mare. 
d rar, apăsat, mergea pe cheu sprijinindu-şi enor- 
ma php a trupulut pe vechiul lui baston de cireș, cu ķi- 

la 3 

La debarcaderul bărcilor se opri. Toată lumea in drum 
îl saluta cu respect. De lene el nu-și mai scotea pălăria, dar 
răspundea prin vorbe glumind şi spunând fiecăruia pe nume., 
Copiii pe stradă cum îl vedeau îi ieșeau în cale, Doctorul avea 
obiceiu să-i plesnească uşor din mers cu virful bastonului la 
dos. Şi ei făceau haz, mindri și bucuroși că Domnului Doctor 
îi place să se joace cu ei. 

Barcagii își scoteau căciula din cap şi se luau la hartă 
pentru cinstea de-al trece pe domnu doctor cu barca pe malul 
opus. 

Barca în care intra voluminosul doctor se afunda cu două 
palme în apă. 

Bareagiul, mândru de onoarea ce i se făcuse, se încordă 

la lopeţi. În citeva minute acostară dincolo in Prospect. 

Doctorul băgase mina în buzunar ca să plătească, dar 
barcagiul proteslă: 

— Nu ! ferească D-zeu !.. pentru d-voastră... și fiindcă 
barca se depărta, doctorul aruncă în lăuntru, din mers, un på- 
chet de ţigări. 

Căsuţa în care sta Americanul era chiar în fața debarca- 
derului. 

Doctorul, în loc să intre de-adreptul, ocoli pe altă stradă, 
e la şi intră în curte, încredințat că nimeni nu l-a 

La casele dimprejur mai multe perechi de ochi se ițieau 
după perdele. Ahile îl zărise dedeparte şi se piti pe după casă 
făcindu-se nevăzut. 

Ușa era deseuiată. Doctorul intră fără să bată. Aerul era 
greoi, y memey umezeală şi mizerie. 

— ideţi fereastra porunci el, trăgindu-și un scaun 
lingā patul bolnavului. s PRA 

— Tată! uite a venit domnul doctor, Bolnavul, imobil, 
deschise ochii tulburi aruncind o privire vagă în spaţiu. 

Doctorul işi scoase haina, își suflecă minicile și, cu bra- 
tele lui puternice, săltă ca pe-un copil trupul acela de bătrin 

puţintel, întorcimdu-l pe-o coastă. Gemete înăbușite scăpau 
nre buzele vinete ale rănitului, care nu putea articula nici 
vorDa, 


28 VIATA ROMINEASCĂ 
D a a a 


După ce-i examină rana şi-i făcu un pansament nou, doc- 
torul se aşeză mut pe scaun, 

Intro tăcere penibilă, tragică, el privea la rămăşița de 
viață care mai palpita cu îndărătnicie încă în mașinăria aceia 
umană distrusă, netrebnică, fără speranță de a mai fi repa- 
rată, Căta parcă să prindă cu ochii eternul mister al morței 
care plana suverană în faţa lui, 

Evantia cu răsuflarea stăpinită, cu ochii în lacrimi, aş- 
teptă un cuvint care întirzia să vie. 

Frecindu-şi nervos citeva fire din barba lui albă, docto- 
rul se sculă greoiu luindumi bastonul, 

— Nu mai da bani la farmacie. Îţi trimit eu doctorii şi 
pansamente dela spital. 

— Dar ce credeţi ? Scapă ? Scapă-l domnule doctor, te 
rog, scapă-l. 5 

— Glonţul a intrat în umăr şi a ricoşat pe şira spinărei, 
zise doctorul murmurind, după obiecciu, în barba lui albă: 
„He ! la vie... la vie.. c'est la vie... şi plecă în spre debarca- 
der, cu pălăria lăsată pe ochi, lovind necăjit pietrele cheului 
cu țăpușa bastonului de cireș. 


In taverna lui Peter the Ghrics se comenta în șoaptă pe 
la mese întimplarea din noaptea în care se auziră impușcătu- 
rile. Grănicerii, agenţii de la vamă și gardienii Căpităniei 
Portului umblau forfota iscodind pe barcagii să afle cine ple- 
case în noaptea aceia din port. 

Ahile avusese grija să astupe cu dopuri de lemn găurile 
făcute de gloanțele cari ciuruise un bord al bărcei, 

Așternuse şi un strat de văpsea groasă după ce spălase 
petele de singe închegat pe bancuri. 

Copoii vamali miroseau afacerile puse la cale în taverna 
cunoscută, 

Ahile, Gherasim şi Căpitanul Leca aveau ședințe secrete, 
consfătuiri intime pentru a face faţă nouilor întimplări. 

— Băiatului, spuse crunt Leca, fă-i vint imediat pe va- 
porul grecesc Iris, care pleacă mline la Zungulada în Anato- 
lia, am vorbit cu Căpitanului Zambra, să-l îmbarce ca ajutor 
de bucătar. Americanul e pe moarte, nu poate face declaraţii 
la Căpitănie. . 

Numai tu rămii să intri la capcană. Le cazi în labe ca 
șoarecele în ghiarele pisicei. 

Buzele late a lui Ahile începură să tremure nervos pe 
cînd sugeau cu lăcomie dintr'o țigară turcesti ARRP rä- 
mășşiță dintr'o contrabandă de la um vapor poșt 


roage pe ofiţer ca să inceteze u 
niei. 


P HOȚII DE CEREALE | 29 
— Eşti la ananghie Ahile... Eu am un plan care te poale 


căpe, adaugă Leca răsucindu-și falnic musteţele lui război- 
nice, 


— Spune ce-i de făcut, șopti grăbit Ahile sugindu-şi bu- 


— Numai dacă s'o prinde, Ai noroc că-i ă- 

mi ului p că-i îm concediu Că 
ține locul ofițerul cela bălan care umblă mort după 

fata Americanului, Dă fuga la fată şi înspăimint'o că or ca 
său are citație să fie ridicat... o să) bage în pușcărie... ea să-l 
ărirea din partea Căpită- 


Ahile luminat, aruncă mucul de țigară, şi o luă la fugă. 


JEAN BART 


G O L I ŽA: 
TEAN ————— 
IONEL TEODOREANU 


MARIELA COLONEL GABRIN către ADRIAN ARABU 


„Dragă Puiule, 


Sabi i înțele Ai plecat dela laşi 
dici Sabin, nici cu, nu te înţelegem, Ai p adie 
jira skimi dai de veste, Am fost informată despre poarte 
ta de către un ofiţer din Regiment, care a fost în aera 
serviciu la Corpul de Ama Fa yi aen EA P- 
tămină, primese citeva rinduri deta tine, n: oe S 
sti sănătos şi că noua ta adresă e la un Az e tih 
aoz Ce rit fa asta? Nu pricep nimic. Fiai găsit 9 saps 
la București? Vrei să trăeşti acolo? Cu ce? Şi cum A za 
ajuns la un Azil? Slavă Domnului, nimeni dapa 
A ma avut nevoie de acest trist ei uglu al spini p 
- supăra, dar Sabin are dreptate: e cevi € 
în a E gi Taşi, de bine, de rău, erai pm cai pe: 
x s d - - a ci! i - 
„Liceul Internat” aveai casă și masă; - og 
e a-i Puteai acuma să intri în magistratură. Hotără 
ște-le. 


Aştept veşti dela tine și te sărut cu multă dragoste. 


Mama 


P. S. — Băele dragă, nu știu 
mi-ai făcut cinstea să-mi urmezi sfalu 


mama ta. Şi pe deasupra, îmi permit să 
de demnitatea unui om in 
nibe adresa la un Azil d 
turisese dela om la om, 


scrisoare care poartă o astfel de adresă. 


Cordial, 
Col. Sebastian Sabrin. 


anului 1933 în Editura „Cartea Românească“. 


nduri ai. Niciodată nu 

e E 1, deşi m'am silit să 
j le ce-ţi propune 

ţi-l dau părinteşte. Meditează solid la x i i a d pare 
àr și capabil, care se simte, să-și 
e Bâtrine. Mi-e ruşine mie, ţi-o mâr- 
să trimit ordonanța la Poștă, cu o 


cursul 
i Fragment din romanul asttel intitulat, care va apărea în 


GOLIA si 
E SSE IS SSI SEE IES — ze 


ADRIAN ARABU către MARIELA COLONEL SABRIN 
Dragă mamă, 


Ai perfectă dreptate în tot ce'mi spui. Şi eu am perfectă 
dreptate in tot ce fac. Opreşte-ţi gindul asupra acestei ju- 
decăți, şi-ţi vei da samă că mentalitatea mea e în flagrantă 
contrazicere cu spiritul juridic. Magistratul împarte drep- 
tate în numele legii. Și dreptatea judecătorească e una. Eu 
urmăresc dreptăţile fiecăruia; iar pe acea dreptate unică 
n'o văd, findcă nu pot s'o caut, nici nu știu să o găsesc. Calea. 
mea e alta. Poate că voi deveni scriitor, poate un simplu 
ratat. O intimplare bizară — pe care imi vine sto cred pro- 
videnţială — m'a oprit din drumul spre viaţa practică, arā- 
tindu-mi o cale mai puţin bătută, spre mine însumi. Trăese, 
potrivit cu firea mea, într'o casă veche, din intimplare si- 
luată la Bucureşti. Dela fereastra odăiei mele văd — închi- 
pueşte-ţi — casa în care um stat cu tata şi cu line în anul 
războiului, Noi trei, cei de atunci, nu mai suntem; unul e în 
mormint, iar ecilalţi doi am devenit alții, răminind doar 
nominal aceiaşi, Desigur, mamă, alţii, devreme ce fiecare ne 
vedem la ferestrele unei case străine, în care stă trupul şi 
sufletul nostru, înconjurate de destinul lor şi de decorul 
acestui destin. Numai trecutul, prin amintirea întimplă- 
toare, ne mai poate uni. Cind vrei să-ţi fiu aproape, inchi- 

uește-ţi că stau la fereastră, ca atunci cind aveam părul 

g al copilăriei şi viitorul in faţă. Vei fi şi tu atunci în 
casa de peste drum, pe care-o văd fără de noi, 

Imi pare rău că vam spus vorbele „Azil de Bătrine”, 
asociindu-le involuntar și indirect cu voi, prin mine. Supri- 
maţi-le de pe adresă; strada şi numărul ajunge. 

Aci sunt mulțumit, mamă. Ce importanță are casa in 
care stau? Dacă aşi fi intrun palat care mi-ar aparține, şi 

spune că sufăr, ar fi mai bine? 

Iți seriu ţie numai; pentru tine vorbesc, — deschis. Aşi 
vrea să mă vezi cum sunt, chiar ducă adevărata mea faţă 
te-ar întrista, contrazicind dorinţa de a mă şti cum vrei tu 
să fiu. Nu sunt un „om practic”; vreau să-mi umplu inima, 
nu punga. Asta nu înseamnă că mă feresc de muncă. Ne- 
practicismul multor tineri nu-i decit numele romanțios al 
lenii. Eu am muncit din liceu, — fără amărăciune. Mi-am 
cîștigat de atunci o relativă independență materială, şi ca 
să-ți evit ție conflicte penibile, şi ca să mă cruț de umilința 

dului că banii îmi vin cu lacrimile tale. Şi acum sunt la 
el. Prin bunăvoința unei persoane în vîrstă — care mi-a de- 
venit foarte aproape, — și pe care o venerez — traduc piese 


d —— 


32 VIAȚA ROMINEASCĂ 


de teatru, nuvele şi romance, cîștigind banii necesari nevoi- 
lor mele stricte. Mai mult nu-mi trebuie, deocamdată, A 

Iartă-mă că nu-ți spun cum am ajuns aci. Nu-i nimic 
reprobabil, nimic indoe nic; te asigur, Dar sunt întîmplări 
care depăşesc narațiunea informativă, chiar într'o scrisoare 
adresată mamei, fiindcă au în cle un mister netransmisibil, 
fără de care nu-s decit grosolane coincidențe. Mau adus aci 
fluturii de noapte ai destinului. Aci e locul lor, Aici e casa 
mea. Se întimplă uncori e zilele vieţii mature, ceeace visezi 
i simţi în nopţile copilăriei. 
a Pate că i tot. Poate că nu- decit un incepul. Dar 
sunt atit de aproape de mine însumi, atit de deplin cu, că 
parcă abea acuma inima mea şi-a aprins luminile de invi- 
ere, ieşind cu alai de viaţă din ea însăşi. 

Te sărut 


Puiu 
P. S. — Transmite din partea mea cele cuvenite celor 
din preajma ta”. 


GOLIA-CEL-ROŞ 


daia lui Adrian era lingă cerul casei lui Golia. Feres- 

erele donk patrate, dar atit de adinci că păreau cubice, se 
invecineau cu virfurile marilor copaci; deasupra e, a 
apleca streaşina, purtind subţioară, cuiburi de rindunele. ï- 
sările sprintene plecau şi veneau în ascuțit galop mitoan 

Așezată deasupra celei locuite de Veronica Ha cps 
odaia fusese un fel de anticameră a podului. De-acolo ee 
pea mirosul de țărnă stearpă și toamnă uscată al pasa - 
lor vechi, părăsite de om. Ceva mai joasă decit înaltele n 
căperi ale celor două caturi pe care le domina, cae 
avea proporţii de arhondărie şi o uşă monumentală prin 
care ar fi putut intra, fără aplecare, statuia azi a RF a 

Deşi vāruiți de curind, pâreții aveau acel adine a 
tin în care presimţi, subt eoni şi tencuială, miini prelung 
i i în extaz creştin. 
T o S veci în plafon, belciuge grele aoma 
parcă amenințător, aşteptind nod de ştreanguri in gh ai 
lor metalică. Era greu de ghicit rostul lor. Ce mega a rea 
de ele? Cundelabre masive? Şi pentru ce atitea, 5 ma 
sarda vecină cu podul? Cind se culca, şi cînd se sue r 
Adrian le întilnea alge era sa ca nişte semne 

bare plutind asupra întregii case. 

+ inaite de a e muta el, încăperea adăpostite Pie 
obiecte şi mobile vechi, care nu răzbiseră pină P 


„EBA PRINCE a 


' GOLIA = 


caseră pe coridor, strimbe și hiite ca niște dihânii sculate 
din peșterile hibernării lor. În odaie nu mai rămăsese decit 
o masă ovală cu trei picioare încă tefere; un pat de lemn 
negru, cu patru zre de leu sculptate în fiecare colţ; cite- 
va fotolii iate; un lavoar cu placă de marmoră 
că un dulap de stejar atit de vast că ar fi încăpul în el 
esfăşurarea unui vultur, — şi însfirşit, dominind nu numai 
a, dar și casa, clopot mut al acestei clopotniţe, por- 

tretul în mărime naturală, al lui Golia, 

Adrian nu putea da alt nume acestui chip, Din el se 
desprindeau silabele atletice, pietroase și metalice  deopo- 
trivă, ca un zvon medieval, ale numelui mereu straniu pen- 
tru auzul sufletului lui. 

Şi întradevăr, bărbatul rămas pe pinză ca la o fereas- 

tră de palat al morţii, semăna cu numele, Din cap pinăn 
picioare, volumul şi culoarea afirmau splendoarea barbară 
a celui ce fusese Golia in anii vieţii. Nalt, peste înălțimea 
voinicului, — şi în pădure tot astfel ar fi arătat. Lat, parcă 
vast, trupul lui nu înfățișa atletismul sportiv, ci cioplirea 
altei epoci, primitive, cind bărbaţii trebuiau să poarte ar- 
mura ca o haină, şi să minuiască spada care le prelungea 
firesc spre moarte, năpraznicul braț. Barbă roșie, tişnită de 
sub timple, trimbițător roșie, abea potolită de fourfecă; păr 
roșu, izbucnit din fruntea scundă, de culoarea focului cel 
mare, oglindit de cupolele Moscovei invadate; ochi verzi, de 
junglă, oblici, tatari; nări viguros lăsate spre mirosurile ani- 
male; fălci dure, port trufaş, mini cumplite ca ale statuilor 
asiriene, în stuhul lor roșcat, 

Vikingul acesta ridicase casa aceasta, — sau poate alții 
la fel cu el, din neamul lui de bărbaţi croiți pentru pradă şi 
dominațiune, Căci în fața portretului, tot ce părea ciudat în 
casa cu ziduri mistrețe, devenea firesc. 

Şi mai avea portretul un amănunt: pe închectura mi- 
nei bărbatului cu păr roş, era încolăcit un şarpe. Turtit, cu 
ochii reci, capul reptilei alunecase plat pe mină, făcînd una 
cu ea: privea. 

Şi Adrian avea impresia că șarpele privea din nu- 
mele portretului, d j y 


HILDA ŞI TIA 


De cind se mutase la azil n'o mai văzuse pe Hilda Golia, 
Pianul din odaia Veronicăi Hartular era mereu închis: bloc 
de tăcere neagră. Pe subt perdeaua roșie nu mai apărea 
nici-o mină întinsă după lampa așezată mereu pe podele ca 
in odăile migrenelor. În schimb, tresărise, întilnind-o dintii 


34 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tot în odaia Veronicăi Hartular, pe Tia. Crezuse că-i Hilda: 
același păr roşu, aceiași înălțime sprintenă de vargă acva- 
tică, aceiaşi rotunzime linsă a obrajilor. 

Numai că Tia era slugă, şi asemănarea cu Tia deşi re- 
ală — halucinantă noaptea, la lumina lâmpilor de gaz pe 
care ca le aprindea în nete rezes —0 rara mai ciudat 

ilda, decit dacă n'ar fi avut nimic comun. : 
p iei o îndoială că erau fiicele aceluiași bărbat: surori 
prin tată. Jar, aur şi arame gemene, ardeau în părul lor pre- 
tios și parcă fierbinte. Același salt de lame trase din En 
în galop, în înălțimea lor vibrantă, Acelaşi alb răconit i 
lună nouă răsărită în abur de primăvară, în obrajii, gitu 
a Pide a gri; Tia, ochi verzi 

ilda avea negri; Tia, j 3 

Noaptea, amindouă erau la fel: ale lui Golia cel rop 
imbi desprinse din jarul lui. i AF i 
e Sia. Tia ia aia do Hilda, nu din pricina ochi- 
lor verzi: cînd îi închidea, aceleaşi gene opac negre, spo- 
reau ca un doliu albeaţa obrajilor. Deosebirea incepea chiar 
din asemănare. Nasul ceva mai gros, abea, şi nările ceva me 
robuste decit ale Hildei. Buzele, cu același contur, ceva ma 
cărnoase și mai bulbucate. Gitul mai plin, mai scurt, domi- 
nind mai puțin mobil decit al Hildei, umerii rotunzi ca o 
rostogolire lucie de măr copt, Iar trupul, cu toate incheetu- 
rile mai puternice, — avea curbe mai puțin prelungi, abea, 
mai apăsate, mai încordate, deci! ale Hildei. Cam de aceiași 
virstă amindouă, fermitatea Hildei era abea presimţită 
subt rochie — ritm mai mult decit densitate a formei — ar 
cită vreme a Tiei izbucnea, agresiv dulce în relieful vris a 
sănătoase. Alături de al Tiei, pieptul Nildei ar fi piros Ta e 
băeţel sprinten, atit era de secret scrisă rotunzimea i r, 
deplini totuşi. Imbrăcată cu rochii croite pentru ea erp 
Tia şi-ar fi destăinuit poate tot atit de înăbuşit cași | uas 
conturul nudităţii. Dar purta, se vede, rochii dăruite de 
Nilda, pe care trupul ei le umplea mai viguros, cu f nate 
parcă; pe cînd al nea era în cele viu dar uşor ca unda 
iintului într'o perdea ire. ii 
aga pie tati, ştiut de Padan; două mere, necunoscute 
lui. Notele aceluiaşi cîntec se inălțaseră din două fluere: 
unul mai pur, altul mai pătimaș, şi gemenele intru altă fe 
ciorie şi foc roșu, fiice ale lui Golia, își erau străine p 
mamele lor, prezente și ele în fetele lui. EE 

'Tunsă, © pisică de Angora tot de Angora va fi, deși ~ 
țită, alături de o pisică obişnuită. Semnul rasei ei era = 
nu e atit în părul lung care o impodobeşte cu mătăsu ra h 
diu despletite, crizanteme de abur și cașmiruri toarse, 


oi RARI NN NR 


GOLIA 35 


fineţa flexibilă a osaturei de arabescuri şi mai ales în por- 
tul capului de buhnă suverană și în mișcările trupului de 
vint lenit printre parfumuri tropicale. 
Semnul acesta era în Nilda; frumuseţa Tiei nu-l avea. 
Şi lămpile aprinse de Tia cu păr roș, în fiecare seară, 
păreau că vin să întimpine și să lumineze apariția celeilalte, 
cu toate că şi una și alta erau fetele lui Golia. 


GOLIA-CEL-GHEBOS 


Altfel tulburătoare pentru Adrian, decit portretele fii- 
celor, fusese intilnirea după paisprezece ani, cu ghebosul 
înmormintărilor, Golia și el, frate cu cel de sus, ultimul băr- 
bat al neamului: pocitanie, 

Spin şi palid ca scopiţii, cu buze subțiri, avea şi el pâr 
rog, aur goliesc: se vede culoare dată neamului ca o stemă. 
Umerii obrajilor proeminenţi şi oblicitatea ochilor deseori 
Aîncrucişaţi, îi dădeau o mască mongolică, dominată de o 
frunte ţuguiată, creaţă. Disproporţionată, falea de jos atirna 
greoae, ducind mai departe buza ei decit cea superioară. 

Şi minile și picioarele erau prea mici, în armonie dealt- 
„fel cu statura lui pitică, dar oricum penibile pentru un bår- 
bat. Aveai impresia că-s lăbuţe de liliac, aparent numai de- 
venite mini şi picioare, gata să-și recapete  ghiarele mem- 

branoase. 

Purta ghete cu tocuri femeeşti, din cale-afară de inalte, 
ceiace-i dădea un mers mărunt, sacadat, țapăn, de automat 
cu picioare de lemn. Nu gesticula niciodată deși era de o 
nervozitate bolnăvicioasă. minile-i atirnau mereu neinsu- 
flețite, palide, reci, ca degerate. Cind dădea mina cu cineva, 
minuța lui cădea în mina celuilalt ca un şoarec mort. 

Dincolo de ridicol, făptura lui se închegase în sinistru: 
mai mult coșmar decit caricatură. Nimeni mar fi cutezat să 
ridă, întilnindu-l, nici chiar copiii care vin dela școală in- 
trun picior. Cind îl vedeai parcă îţi era frică să nu-l visezi 
la miezul nopții deșteptindu-te cu cl la căpătâi: liliac ieşit 
din oria somnului, 

t ta întotdeauna haine negre, cămeși scrobite — cum 
au numai morții pe catafale — şi manșete rotunde prinse cu 
două agate negre încrustate în patace de aur, 

Uneori clipea în șir — numai așa își exprima nervozita- 
tea —; alteori ochii vegheau fixi, fără expresie, ca niște 
plasturi de mătasă neagră într'o faţă fără singe, palid apoasă 
şi verzue ca lumina gazului aerian; iar alteori ochii se mic- 
şorau lucitori, lungi, oblici în desișul genelor ca două coro- 
pișnițe oprite pe-un zid umed, dind un fior celui pindit de 
aceste dungi miriapode. 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


In timpul zilei nu apărea niciodată prin casă; cel puţini, 
Adrian nu-l întilnise nici pe scară, nici în drumul spre poar- 
tă, Dar intro noapte, clopoțelul auzit în prima seară din 
odaia Veronicăi Hartular, se urcase cun cling-cling lugu- - 
bru ca al ciumaților din evul mediu, pe scara podului. Adri- 
an erăpase ușa cu inima atinsă de zimţii spaimelor copilă- 
riei, Şi văzuse în acelaşi timp umbra pe zid, ca un pian 
mare cu cap în loc de claviatură, şin mijlocul gangului 
omuleţul atit de retezat că părea un craniu așezat deadrep- 
tul pe picioare, ducindu-și trunchiul în spate. Intro mină 
ținea felinarul aprins, al tuturor celor care umblau noaptea 
prin casa lui Golia, iar în cealaltă, clopoțelul, scuturat ma- 
şinal cu o indiferență de pendul așezat întrun cavou. 

Adrian se închinase. 

Ghebosul îl privise cu pilpiirea păroasă a ochilor mic- 
şoraţi. abea răspunzindu-i cu o imperceptibilă inclinare a 
frunții, şi plecase, — neliniștindu-i somnul o noapte intrea- 
pă. Visul din copilărie reapăruse ca o eracatiță de ape mł- 
loase, cuprinzindu-l. Se deşteptase de câteva ori, aprinzind 
mp). d ii 

ncuiase uşa. : 

e, ams că se ia un dric la uşă, şi iarăși, caşi in som- 
nul copilăriei, ghħebosul îi făcea semn să vie, cu un deget gal- 
ben, cu unghia și mai galbenă, 

Altă trezire. 

t somn. 
ra devenise o lădiţă din care braţele celuilalt Golia 
i lungi. ; i 
papaa pa gri aia Sanii ghebosului, care creștea imensificin- 
du-se ca al Sfinxului aşezat deadreptul pe plutirea nisipuri- 
lor, devenind apoi un palat cu ferestre negre, Şi la cr 
fereastră o minge roșie care palpita istovitor. Apoi minge 
deveniseră cînd capul Nildei, cînd al Tici, rostogolite de 
minile ghebosului ca niște boambe de aur incandescent, 
el... ; 
se deşteptase intro fulguire neagră, cu nările astupate 
şi faţa minjită. Adormise ultima oara cu lampa a eri 
Filà. Capătul flacării crescute, se inegrise, depăşin paie 
sticlei cu limbi bifurcate. In această lumină de ana pară nr 
ciugile din plafon, ear de lei din cele patiu stie e 
i şi portretul sanghin ca im enorm ră , 
ynag ia at in odae, — căpătau gind și viaţă, imprejmuin- 
‘un fel de pîndă surprinsă. 
a Stinsese saam Passati la smin, se aşezase la tare 

, deschizind-o. Fără de lună, cerul cra o € : 

aude neagră, încrustată cu miliardul de jar al stelelor. 


ai ORGA ANA 


GOLIA ; 37 


Sclipeau delirant cașicum focul fiecăreia ar fi fost întețit de 
suflarea unor buze, 

Intregul pămînt era o vale a acestei înălțimi a prâbuși- 
rii lui Satan. 

Și subt fereastră, jos, în fundul ogrăzii, albi, grei, și to- 

plutitori, ca niște ingeri care nu mai pot zbura, cu ari- 

e înfiorate fără de avint, înfloreau pomii c'o melancolie 

care era nostalgia cerului. 

Nicăeri aiurea ca în casa lui Golia, sufletul nu era mai 
aproape de legende, și mai departe de viața orașelor elec- 
trice, Stăruiau încă pulboerile unui trecut nealungat, prin 
care viaţa străbătea ca o lumină de vitralii medievale, pro- 
iectind alte contururi și culori decit ale vicţii deafară, pe 
sufletele celor dintre zidurile ci, 


BARBA TINA 


— Oricui tentreabă, spune-i că ești nepotul meu, — îl 
sfătuise din prima zi Veronica Hartular, simplificindu-i cu 
anticipație dialogurile biografice. 

Prima care-l cercetase, după cucoana Aglăița, fusese 
baba care-i vizita zilnic odaia, dimineața, ducindu-i o ceașcă 
de lapte pe sfert vărsată peste felia de pine. N'avea mulţi 
dinţi subt buzele arse de tutun și proeminente ca o streșină 
subt care-și făcuse cuib nicotina, Îşi acoperea mereu gura 
cu palma, și cind fuma și cînd nu fuma, ca cei care sufăr 
de nevralgii. Cind vorbea, căsea gura cun fel de scirbă c'o 
deschide fără să iasă fum, 

— Carevasăzică veniși pă la noi. Te cunoşti cu Golia? 

— Nu. Sunt nepotul doamnei Veronica, 

— O fi. Da tutun tragi? -- 

— Nu. 

' — No fi! oftase ea răsucind o țigară groasă. 

li făcuse patul, mormăind ca printre pasări. Apoi se 
agezate pe marginea patului, aprinzind ţigara. Odată cu in- 

fum sorbit ca un lichid clocotit din buzele lacom jugu- 
iate, o tuså țigănească hurui în pieptul ci şubred. Mirosea a 
gaz şi a găină. Sbircită la fel pe faţă şi pe minile vinoase, 
avea negreața iodată a miezului de nucă veche. Bătrineţa 
făcuse din ea un fel de bărbat spinatec cu cercei la urechi, 
cu mustață rară și un pinten sur în bărbie, îmbrăcat în 
fuste fără rosi. Numai ochii mai erau de femee. Un verde 
muereşte drăcese subt lemnul putred al pleoapelor, ca două 
împărăteşti smaralde de furat, 

— Şi cum îţi zice? 

— Adrian. 

— O fil... of-of-of! Mă dă gata scările, arde-le-ar mama 


33 VIAŢA ROMINEASCA 
PS => 


focului, Dacă întreabă Golia ăl cocoșat, zi că ţi-am făcut 
oduia. Eşti bun la inimă? 

Şi co nerușinare profund spontană întinsese mina fură 
ghioc, precizind neindoios rostul întrebării, Adrian îi dăau- 
se cițiva franci. Baba îi numărase în palmă unul cîte unul, 
ciocnindu-i ca pe vremea banilor de argint. 

— Da pă Tia o văzușşi? stăruise en din prag, trimețihu- 
du-i odată cu vorbele un fum des de mahorcă. ~ 

Adrian dăduse din cap, negativ. 

— E fii-mea, — proclamase cu cu ochii la portretul lui 
Golia. Ala bărbat, zic şi eu. Ech!... Mic-mi zice Constantina; 
dar zi-mi Tina că-i mai pă răpezeală. 

Şi eşise fără să-i grijească odaia. Dealtfel, mătura şi 
farașul le lăsase la ușă, ca pe vremea linereții cînd își adu- 
cea trupul în odaia bărbaţilor, nu munca minilor. 


VARVARA 


Pentru Adrian, casa lui Golia era o carte cu multe file 
rupte și risipite; apăreau un personaj, altul, fără să ştie 
legătura dintre ele, presupunind-o uneori, alteori presimţin- 
d-o. Totul era fragmentar, episodic, mai mult scinteere decit 
lumină, cuprinsă între spații de necunoscut. 

Fără să-şi dea seama numaidecit dece, îşi închipuia că 
Nilda e orfană de amindoi părinţii: un fel de liberare este- 
tică de asemănarea cu înaintaşii degradaţi de vîrstă. O ve- 
dea pe Nilda subțire ca un fum, plutind încă pe locurile 
unui foc stins. Fata lui Golia: atit. Din silabele legendare; 
nu din părinţi trupești, supuşi, scăpătării în timp. 

Şi totuşi, soția portretului celui mort, exista în Azilul de 
Bătrine, atit de neatinsă de viață, atit de suveran frumoasă, 
încît Nilda tot orfană apărea, devreme ce nu poți concepe 
maternitatea unei statui sterpe în marmura unicităţii ei. 

O întilnise pe Varvara Golia în odaia surorii ei, Veroni- 
ca Hartular, tot la ceas de noapte luminat de lampă ca de 
candelă minăstirească. Mai înaltă decit Nilda, înfățișa o ar- 
monie dominatoare, potrivită cu statura ei. 

Nici fată, nici femee. . 

Trăia subt semnul marmurei a cărei pietroasă feciorie 
o păstrase şi în unii maturității. Avea poate patruzeci de 
ani, dar era altfel tinără decit femeile eare izbutese să-i as- 
cundă prin încordare şi meșteșug. Plenar, trupul n'avea 


nici-o Îngreuere. Deplină, spinarea era încă de fecioară, 
Avîntat şi rotund, gâtul n'avea creţ; nici bărbia, fald, subt 
curba ei strictă. Părea sculptată: astfel şi'ntocmai răsârită 


de subt nobila daltă, din întiile clipe ale apariției, nu năs- 


GOLIA 29 
C a 


cută din trup și păcat, pentru viața și moartea omeneas- 
că. Predestinată acestei armonii, o păstra în acea somnolen- 
ță între vis şi viață, lunară, -a statuilor care trăese nu prin 
mişcările singelui, ci prin lumina care le dă umbră şi suris 
dinafară venite. 

Parcă și iubirea sar fi oprit reverențial în preajma ei 
să o admire, nu s'o aibă, simțindu-se alături de ea, singură, 
— deşi părul ei adine și negru ca răcoarea fintinilor avea 
suprema feminitate a parfumului viu. Păr negru, depăşind 
desigur braţele, cort în care să fie și mai aprins goală nudi- 
tatea de flacără a femeii; sprincene subțiri ca arcul dintii 
al craiului-nou peste ochii deplin negri, solemn mari; gene 
răsirinte şi'nflorit întunecate, — şi'n schimb o piele albă, ne- 
tedă, subțire, aproape luminoasă, 

„Sunt nopți marine cînd lună nu-i şi parcă n'a fost nici- 
odată. Marea e neagră, cerul e negru. Stele ard înflorindu-și 
locul, și fără să tulbure, sporesc splendoarea de negru despi- 
cat a mării şi a nopții, unite'n dunga orizontului. Şi pe mà- 
sură ce noaptea e mai deplină în tăria întunericului pur, bru- 
ma nebuloasă a Câii-Laptelui devine mai densă, mai exal- 
tată, pină cind arcuită și pe cer, oglindită şi de mare, e for- 

ma şi culoarea unei goliciuni născută din spuma stelelor an- 
tice, albă'n valvele marelui întuneric despicat... 

Şi se întimplă uneori în frumuseţa unor femei albe şi 
brune, parcă oglindirea acestor nopți de mare năprasnic 

re. 

Astfel fusese Varvara Golia în brațele bărbatului cu 

ăr roș; astfel era încă noaptea, la lumină de lampă, mama 

ei cu păr roș dar ochi negri şi trup alb ca și al celei ca- 

re-i dăduse viaţă și frumuseță, lăsind pe Golia să-i dea sem- 
nul focului şi sîngele lui. 


FAMILIA DESTINULUI 


Adrian o găsise pe Varvara Golia in odaia Veronicăi 
Hartular, Se vede că vorbeau mai demult. li fusese prezen- 
tat. Sărutase o mină prietenos întinsă, parcă abea atunci 
pricepind semnificaţia omagială a acestei sărutări. 

arvara nu purta inele, Erau și de prisos, caşi pe dege- 
tele statuilor, Cind întindea braţul te așteptai să răsară o 
harpă la capătul gestului, implinindu-i armonia, şi dincolo 
de hartă o zare elină, redindu-i lumina natală. 

Prezenţa ei impodobea odaia în care trăiau În întuneri- 
cul ochilor orbi, gindurile şi nălucile Veronicăi Hartular. 

Avea un glas plin și grav in sonoritatea lui joasă, şi un 
uşor accent francez care dilata muzical sunetele limbei ro- 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 
În dd i a iii a ai 


mineşti, răspicindu-le în silabe de cintec, cun fel de șovăire 
inițială, deindată învinsă. 

— Dumneata eşti nepotul Veronicăi, — afirmase ea lent, 
măsurindu-l cun zimbet abea ivit. Cum se poate ca un om 
tinăr să găsească plăcere de a sta într'o astfel de casă? 

— Sunt moldovean, doamnă. 

— Dar înainte de-a fi moldovean, ești tînăr, 

— Sunt un tinăr moldovean, — stăruise Adrian, cu gra- 
vitatea lui obişnuită, care dădea deseori vorbelor lui carac- 
terul unor destăinuiri, 

Varvara Golia îl privise lung. Apoi îşi adunase privirea 
în gindurile ei, căutind o amnitire,,. 

— Veronica, tinărul seamănă cu cineva din neamul no- 
stru; dar cu cine?... 

Nu găsea, fiindcă nu'şi dădea samă că obrazul lui Adri- 
an nu trebuia căutat printre bărbaţii unui neam, ci printre 
fetele lui, cele care-s încă mai albe în moartea lor timpurie, 
ca paloarea trandafirilor în brumele toamnei, 

Veronica nu-l văzuse decit odinioară, cind avea- nouă 
ani, la fereastra casei de peste drum; acum nu putea să 
vadă, fiindcă era oarbă. In mintea ci, Adrian își pâstrase 
chipul de copil cu plete, 

Varvara nu-l găsea, deşi i se părea că-l recunoaște, fi- 
indcă îl căuta pe-o altă alee a amintirii. 

Dar tînărul decurind cunoscut le cra intim amindorura, 
venit acolo parcă din trecutul lor, nu din viața lui, aducin- 
du-le un chip şi un glas al anilor duşi, o adiere linără de li- 
liac alb răsărit pe vechi morminte. 

Adrian nu ştia ce e în gindurile lor. Simţea insă că-l 
primeau, caşi zidurile casei lui Golia, recunoscindu-l parcă, 
insuşindu-şi-l prin trecut. Şi această îmbinare a ființei lui 
cu sufletul răspîndit în oamenii altui neam, pină atuncea 
neştiuţi de el, îi dădea o bucurie amplificată de mister, ca- 
re-i înrudea expresia feţii cu a celor două surori. 

Varvara Golia frumoasă în umbră ca „melancoliile lui 
Michel-Angelo rămase pe mormîntul Medici-lor ; Veronica 
Hartular, oarba cu păr alb și frunlea ca o pinză de navă mİ- 
gratoare apele timpului; Adrian Arabu tinăr și prea 
grav, ca fnflorit a doua oară în toamna sufletului moldove; 
nest, 

Şi o lumină de lampă aşezată pe podele, abea conturind 
în întuneric trei chipuri omeneşti ginditoure și tăcute Între 
prospețimea unei ferestre deschise pe primăvară şi vechi- 
mea unei perdele de catifea roşie, — ca un fragment apă- 
rut din marea frescă a destinului, 


IONEL TEODOREANU 


MISIUNI PENTRU VIITOR 
a a o A III n A ai 


N O OT Ă i Oaie EY “i AM i 


Istoricul aplecat peste evenimente, ca şi pesearul pe 
marginea riului, descoperă din cind în cind, valuri asemă- 
nătoare. 

Generaţiile care se leagă între ele prin afinități, reiau 
roblemele zilei, prin conțmul altele, dar prin metodă ace- 
cași. 

Poporanism, europenism, concepția socială a artei, iată 
atitea probleme, pentru cure a singerat o eroică generaţie 
de acum douăzeci de ani şi care azi apar perimate, 

Sa schimbat conținutul preocupărilor, Dar atitudinea 
care judecă evenimentele de uzi sau metoda care le tratea- 
ză sa schimbat şi ca oare, tot aşa de radical? 

Telescopul e acelaşi în faţa altor astre, mereu schim- 
bătoare, care trec la rind. Intre inaintaṣii noștri şi între noi 
cei de azi sau cei care vor veni mine există maniere şi reac- 
liuni de familie. 

William James spune că orice om, chiar şi umilul mă- 
turător de stradă, care acum stringe gunoaele în fața mea, 
are o concepție specifică de viaţă, un mod individual și u- 
nitar de a înterpreta evenimentele și de a compune un anu- 
mit mănunchiu din ele, 

fără să arboreze o filozofie, „Viaţa râminească” a avut 
totuși una, o concepţie despre lume în care preocupările ei 

te şi în aparență contradictorii, se topeau într'o uni- 
citate desăvârşită. 
w 


Există două moduri de a privi omul: pe dinăuntru şi 
pe dinafară, 

._ Temele personaliste, cu variațiile lor nenumărate con- 
sideră individul o lume în lume. Privindu-l mai ales în in- 
riorul lui, se descoperă acolo un sistem închis de perspec- 
tive sufletesti, omul cu individualitatea lui devine o axă de 
gravitație, un centru într'o mişcare de rotaţie. Conştiinţa 
lui, de care se minunează, devine un idol, o divinitate. Eul, 
ajunge o fcerică grădină care irebue cultivată pentru ea 


=  Ceeace-l înconjoară: socielalea, natura, universul, de- 
vin instrumente docile și secundare pentru perfecțiunea 


CE, 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 
E E. E Dc DE 
personală, ori decoruri menite să pue în valoare, prin pers- 
pective de contrast, divinitatea originalităței personale. 

O singură grijă să aibă omul: să-și ipertrofieze conștiin- 
ja, şi să-şi găsească o formulă particulară, diferențială, de 
existență. E nevoe în orice caz de originalitate, căci aceasta 
deosibeşte, singularizează individualitatea, făcind din ea o 
insulă inabordabilă. După aceia, cuprins de frenezie auto- 
nomistă, omul n'are decit să formuleze mereu drepturi, și 
să protesteze faţă de atingeri şi de încălcări. 

Literatura va veni să-l studieze în ipostazele lui rare 
şi stranii, psihologia îl va studia „diferenţial”, morala îl va 
decreta „erou” sau „supra om”, economia îi va consacra 
puteri de a exploata și de a fi liber s'o facă. Persoana, de- 
clarată sacrosantă, va avea o civilizaţie, un ritual, o ştiinţă 
şi un cult. 

Cobden, Carlyle, Robespierre, Nitzehe, H. Spencer, D-1 
C. Rădulescu-Motru, Barrès, Rousseau, N. Iorga, vor fi după 
puteri, după ţări, după talent şi moment, preoţii variaţiu- 
nilor pe tema personalismului, 

Dar omul se poate privi și din afară. Atunci, peisagiul 
se schimbă. In fața ochilor apare un firmament înstelat de 
miriade de lumi. O varietate infinită şi haotică in care 
sînt totuşi citeva concordanţe. Universul nu mai e o mobilă 

ntru un domn. Individul, bietul individ, e un infim deta- 
in dintr'un tot. Modestia, precaritatea lui ajung evidente. 
Societatea mai întii și apoi natura îl copleşesc. Ipocondriile 
de conştiinţă, capriciile şi mofțurile individuale, par sinistre, 
dacă nu cumva se pierd neobservate în imensitatea sidera- 
lä. Lumea începe să existe. Omul, timid, așezat la locul lui 
tinde să se complecteze cu ceeace îl înconjoară, să se ex- 
tindă în afară, năzueşte către realitate, 

Căci realitatea aceasta există: ea nu e un simplu caz 
de interpretare a cunoaşterei noastre, Realitatea e o rezis- 
tență care ne sileşte să o admitem, să o respeclâm, o rezis- 
tență care ne așează la locul nostru. — : t 

Concepţia universalistă e astfel obiectivistă şi realistă. 
Ea ne obligă să recunoaştem necesităţi, nu să formulăm ca 

pricii. Ne interzice să traducem valori din dorinţi nesecate. 

Universalismul realist nu e desigur universalism mistic. 

Departe de noi concepția unei conto iri amorfe intre 
om şi natură sau între om și ayua.. nivarsal o no 
stru obiectiv și realist presupune o mentalitate pturatrsiy 
CI peser y reainuate diferențe calitative şi cantitative 
între fenomene, admite discrepanțe și indivi ări, Nu- 
mai că autonomia fenomenelor ne pare rel ă: 0 saor 
interdependenţă face ca un simplu fir să fie țesut cu 


i —————— — 


MISIUNI PENTRU VIITOR i 


Admiterea realității obictive a lumii presupune supu- 
nerea la ea, deci curiozitatea şi dorinţa de a o cunoaşte. zi 
Universalismul mistic din contră e tendința confuză şi 
sentimentală de contopire cu lumea, fără analiză, fâră dis- 
cernămint, adică proclamarea unui obscurantism instinctiv 
ori intuiționist. Punem la baza cunoaşterii, ultima formă 
„tară de cunoaștere: conștiința şi ze ere Aceasta, 
nu Înseamnă negațiunea utilizării altor forme aju- 

țăloare ca intuiţia ori sentimentul. 

Sociologismul vechii „Vieţi rominești”, adică primirea 
poena supremaţiei societăței asupra individului, cu 
orma sa specifică romincască poporanismul, (socialismul 
pleacă dela același sociologism, diferind numai asupra ca- 
racterului specific), concepție socială a artei, acceptarea 
culturii europene, a democraţiei, sint tot atitea forme de u- 
niversalism și tot atitea protestări de anti-personalism. 


Probleme noui se ridică azi de pretutindeni. Caracteri- 
stica sec. XIX a fost triumful individualismului.  Pecetea 
particulară a sec. XX este apusul individualismului şi vic- 
toriu formelor colective de viaţă. Universaliști realiști, sun- 
tem incintați că vremea ne adure o confirmare adincă a 
crezului nostru, In orice caz nu vom pierde vremea să ple- 
dăm pentru forme moarte. 

Vom da toată atenția, sprijinul şi simpatia noastră si- 
stemelor, în care socialul cu corelatele lui de solidarizare 

cooperație domină individualismul anarhic şi incoherent. 
tatismul, economiile dirijate, cooperatismul etc., ete., au 
toată adeziunea noastră, 


A admite preponderența grupului asupra individului 
Înseamnă a primi legea majorității. Ca şi în trecut „Viaţa 
rominească” va milita pentru democraţie. Firește nu atit 
pentru acea democraţie politică formală, care e atentă mai 
mult la drepturi decit la datorii, care consfințește mai mult 
abuzuri decit fructuoase obligaţii, ci pentru democrația so- 
cială, care realizează filantropia și justiția. Vom combate 
cu, toată energia tendințele cezariene, dictatoriale, oligar- 
hice, „forme romantice ale disperării” cum le numește 
Ferrero, gr ge acuta, id volontarisme personaliste, în care 
întirzie încă un vechi cult al „eroilor” omnipolenţi, reziduri 
magice ale unei mentalități primitive, In vremuri cînd stă- 
pineşte starea de mulțime şi imperativul opiniei publice, 
ne :vom subordona legilor. fireşti ale societăței actuale, Nu 
ne seduce nici corporatismul, organizaţie. feudală, atomi- 


44 VIAŢA ROMINEASCA 


TEE 


stică, cu aspectul ei de „egoisme à plusiuers”, dupā care 
fiecare breaslă tinde să exploateze pe celelalte. 

Tendinţa noastră către universalism, nu se va putea o 
pune la năzuințele de complectare ale grupurilor naționale 
prin viaja continentală a Europei de azi. Recunoaṣstem spe- 
citicul naţional ca un fenomen, Dar nu putem face din cul- 
tivarea şi exaltarea particularităților naţionale un scop în 
sine, Interdependenţa contemporană, va ajunge desigur să 

* atenueze stiamatele locale. Regrupări continentale, sub o 
formă sau alta vor urma. Europenismul e, pentru noi, un 
ferment de civilizare, Prin el s'a realizat tot ceeace avem. 
Nimeni nu are dreptul, cu, de dragul întreţinerii unor mo- 
ravuri antohtone mai mult ori mai puţin pitorești, să men- 
ție la infinit imbecilitatea poporului său, ` 

Din aceiași concepţie generală, de subordonare la am- 
bianţă, la exterior, concepție detrministă care respinge vo- 
lontarismul naiv şi donchişotese a cezarilor de carton care 
cred că pot modela lumea după poftele lor, ca sculptorul 
bronzul, vom res ile terici, ale tehnicei, ale me- 
diului geografic ori economie. O veche şi falşă antiteză, in- 
tre civilizaţie şi cultură, asignează civilizaţiei perfecţia teh- 
nică și culturii desăvirşirea sufletească. Să ne scutească toți 
mandarinii de fineţe sufletească, care se raliază budismu- 
lui ori brahmanismului, invocind butada renaniană: „pre- 
fer liniştea sufletească a unui jogi păduchios, decit ştiinţa 
unui inginer american”, 

Tehnicitatea e şi ea o formă de suflet condensat. Dar 
în acelaș timp e un mare instrument de eliberare socială. 

/  Preferăm o civilizaţie cantitativă de şosele, de fabrici, 


(pn căi ferate, de băi publice, în locul unor sporadice apari- 
t 


imi de genii rafinate, paradoxale şi perverse, suprapuse 
nei mizerii generale. 

Şi, in fine, pe baza aceluiaşi universalism, cerem o 
concepţie integralistă a sufletului omenesc, 

Nu credem în facultăţi izolate ale sufletului, care e un 
tot indecompozabil Nu credem în știință pură, în artă pură, 
in filozofie pură% Există, fără îndoială dominante ṣi specia- 
lizări. Dar cum spune unde-va G. Simmel, un om care nu 
e decit daștep!, fără a fi şi bun, fără a fi și artist, nu e com- 

lect deștept. Un artist care e numai artist nu e mare artist. 
Diferentierele excesive și monstruoase duc la opere 
mare semnificație. Specializări da, dar deasupra lor 
să primeze omenescul. | 

Exemplarul cel mai perfect e exemplarul uman. Fie- 
eare producție trebue să aibă preocuparea sa specifică. 
Dar în dosul ei trebue să palpite o inimă omenească. Pre- 
tențiile lombroziene care militau îm favoarea unei genia- 


AF" 


| i A S w mată UNI PENTRU VIITOR i 


litäți identificate cu monstruozilatea, puteau mulțumi o 
societate ușor erată ca accia dela sfirşitul secolului 


trecut, Azi, mai ales în Rominia, unde desvoltarea unei ap- 
țitudini chirceşte implicit pe celelalte, cerem oameni inte- 
grali, fiinţe totale. 

lată cile-va consecințe, pe lingă altele, ale universalis- 
mului „Vieţii românești”. Corolare teoretice, dar şi impera- 
tive militante pentru care vom lupta. Ele ne leagă de ina- 
intaşii noștri și ne dau și posibilitatea de a desena perspec- 
tive viitoare. 

M. D. RALEA 


CALUL ROŞU 


L-am aşteptat pe o colină neagră, / 
sub cerul ca un clopot ce prindea să se afunde, 
să vind de neunde, 

bam aşteptat pe o colină neagră. 


Sa prelins ca o lumină 

ce curge 'n våsduh prinir'un jghiab mevăzu , 
în curyerea-i lină, 

ca un bolid 

ce-şi mută tăcerea minjită prin vid. 


A cdzut ca un bloc uriaş de mărgean, 
n'a glûsuit cu plus pimintean, $ 
Sub coupse rotunde, do'ă flăcări roşii 
i-au fini ca doud alipi roşii, 


Și nu tam întins ca'n legende străvechi, 
din taigere muri do jiratee să soarbă, 
mansa râpeiugă nici trupul schilod, 

mii privirea oarbă, 


Siam aburat, 

printre st-le mai mari ca pământul 

pe car -am umblat. i 
Erau stele moarte în drum; le-a atins, 
cu aripi de foc şi din nou sau aprins. 


Zadarnie apoi am bătut, Ă 
la porți albastre şi grele. de vis, 
mici o poartă nu a gqemul, 


mici un vis mu sa deschis. 


Joc de stele căzătoare sa înerucişnt pe cer, 
undeva fâră zvon, O lume sa mărul, 

și singur, m'am trezit, d 

sub clopotul care prindea mai greu ză se afunde. 
Calul roşu, se mistuise spre neunde, 

şi m'am trezit ca un copac fără frunze, 

pe o colină neagră. 


RADU BOUREANU 
(Sbor alb) 


PN 


e i -~ 
AS 


i „ANTOLOGIE 47 


= LECȚIA DE DANS 


Seara de dans la a cincea. Valentin cintă din vioară toate val- 
surile pe cari le ştie, secondat de alți patru viorişti în devenire, Pu- 
i pot dansa. Mapropii de milă: 

fini diatre noi insă td Ne ii de lon Dănilă 
— Vrei să mă înveţi şi pe mine să dansez? 
— Bucuros, se angajează el, 
i jă e inalt de nu se mai sfârşeşte, subțire, poartă haine caki 
m straşnic a parfum, S'a pregătit omul de bal. Dansează mi- 
> şi asta îi face piăcere. Cred că într'o sală de dans veritabilă 
r face furori. Ne recrutăm domnişoarele dintre colegi, cu invitaţii 
regulă, păstrind protocolul balului. Puțin lipseşte ca să se aleagă 
dintre colegi şi regina balului, Am siguranţa că tot Dănilă ar fi cel 
dicat, cu toate protestele lui Georgică Stamatiu şi Mureșanu, Sunt, 
desigur, printre noi, mulţi cari regretă sincer că nu au putinţa să 
danseze cu o domnişoară veritabilă. Am putea invita femeile de ser- 
viciu, dar nu face pentru un bal serios şi cred că ideia aceasta nu-i 
vine nimănui, 
— bta: să te conduc eu, spune Dănilă, luindu-mă, elegant la dans. 
Va să zică eu sint domnişoara, Pulnesc de ris şi încep să țopălu, 
— Lento, lento! spune el. Valsul nu-i ca hora, 
Să le ia naiba de valsuri, Cine le-a mal inventat? Nu le pol învăța 
de loc. Dănilă mă consolează insă: i 
— Aşa-i la inceput. Dar pe urmă să vezi ce bine ai să dansezi. 

Dar treaba merge rău, Tocmai cînd e mai interesant şi vrea Dă- 
milă să facă tururile, cu — depăşind orice regulă a coreograliei, — 
o iau invers şi-l împiedic şi pe dinsul. H place la tururi: 

— Vezi, asta e o plăcere infinită, singurul farmec al dansului. la 
wite la mine. 

Şi-mi dă drumul, iar el se retrage cițiva paşi şi începe să danseze 
singur, dind din mlini. Mă uit la el: nalt-nalt, să spargă tavanul. ŞI 
cum se sileşte să-mi dea lacţii, s'a îndoit din spate, lar miinile parcă 
vor să apuce aerul, 

Pufnesc iar de ris; dar cind se apropie să mă ia din nou la dans 
observ că persoana lui se siluetează, căpătind o estetică potrivită 
pentru un bal veritabil. Dansează elegant. 

Mareş Vasile zărește chinul meu şi se contorsionează de ris: 

~ la uitați-vă la Bucur. Parcă e un par! 

Dânilă mă părăseşte în cele din urmă, lăsindu-mă tot aşa de 
profan În această nobilă artă a Terpsihorei şi dansează cu Beldiman. 

Mă uit la dinşii. Dansează minunat. Şi eu parcă sint un „par” 
Nu mai am nici o dorință să dansez şi vreau să mă retrag în dormi- 
tor, tocmai în clipa cind Valentin o dă pe horă. Ei, la asta mă pri- 
cep puțin, Hămin încă o jumătate de cias. După horă lar vals. Se 
vede că valsul e mai preferat, dar eu nu-l prefer de loc şi cred că n'o 
să-l prefer niciodată, 

ureşuhu, căruia i-am compus pină acum vre-o trei scrisori 
elocvente de dragoste aprinsă, se oferă să-mi mai dea şi el o lecţie 
de dans, vrind prin peeasta să-și manifeste recunoştinţa pentru ser- 
viciile mele, cure nu i-au adus pină în prezent decit vaga promisiune 
a unui rendez-vous din partea Dulcineei sale, internă la şcoala pro- 
fesională de fete. Primesc oferta destul de amabilă a colegului amo- 
rezat pină peste urechi. Dar el e mult mai scund decit mine şi cu 
sta binevoitoarele lul sforțări, nu reușește decit să se facă numai 


Dă Mă, dar greu mai dansezi. Ce dracu, parcă eşti un bustean? 


Buştean sau par, e același lucru. Mă duc la culcare, trist. 
Zgomotele din hal ajung pînă în dormitor şi nu pot să adorm. 


——Â O —————— 


48 VIAŢA ROMINEASCA 


indesc că în curind vine vacanța şi, ca in toți anii, la noi in 
uri d localul şcoalei, se dă o serbare cu dans, Vor veni desi toate 
fetele plecate pe la școli, voiu vedea-o pe Veronica și voiu Încrusta, 
desigur, pe rama inimel, o nouă decepție. Ne iubim, adică... eu o iu- 
besc, pentrucă ea nu cunoaște frămintarea inimei mele'tinere. Bă- 
nueşte însă ceva. Pină cind oare vom fi doi streini? Sau poate nu vu 
mai fi nimic? Ah, atunci la ce să mă mai zbat? Pentruce toate aceste 


_aforturi în vederea unei himerice cariere? Mai bine rămineam ucasă, 


4 i is in şcoală decit din ambiție pentru ea. 
D Taonia Dio. tău l-am desenat pe toate cărțile și caetele, cu 
inflorituri; l-am sculptat sever În ara şi'n suflet, săpind literele din 
ila fierbinte a celor optsprezece ani... 
Ay Pastrez dela ea o carte şi nu o carte dintr'acelea care indică 
liniile unui sentiment. E o Fizică; deci ceva rigid. Cartea mi-a neg 
Mareş şi o păstrez cu sfințenie. Timidă, se iveṣte adesea pe bancă, 
evocind dintr'odată, într'un virte} amețitor și tare ca aroma trandafi- 
rilor striviți, icoana ei scăldată în tremurul luminei albe, miniaturală 
ca o efigie de Kranach și cu suris calculat ca'n almanachul de Gotha 
lor triste, 
ir a "din nt în port, din gară 'n gară, înfiorind pe toți cu 
părul ei blond ca tutunul, cu ochii negri trași de un penel iscusit 
care a ştiut să prindă de minune, în lumina lor, umbra nelinistilor de 
sub Inoptarea pleoapelor; cu trupul viu și plin încadrat în trena vi- 
surilor exotice şi proteice, es perie rr aj ne linişte Scari 
. , melancolia unui et ro e$ i 
popa pe kos care l-am gravat în smintire, le de piatră din 
învinşi. 
cca E B. IORDAN 


( Normaliștii ) 


M IL SSE LL. A NE A 


PRIN GENERAȚIE SAU TALENT 


Fâră îndoială trăim timpuri de regrupare socială. In 
toate domeniile, în sinul tuturor profesiunilor sindicalizări 
şi iarăși sindicalizări. Individul izolat a ajuns mizer şi pre- 
car. Nare drept la viată decit cine e inscris într'o corpora- 
ție. Nimic de zis ducă așa e semnul timpului, Dar noi cre- 
dem că aceste revendicări sindicale privesc aspectul mate- 
rial al vieţii. Profesia are mai ales un aspect de „gagne- 
pain”, Si aici omul are dreptul ca în toate luptele pentru 
cucerirea unui codru de pine să substitue forța numărului 
solitudinii anarhice și impotente, 

lată însă că o serie de persoane grăbite, nu totdeauna 

tinere, dar pretinzindu-se din oportunitate tinere, cu sau 
fără talent, găsesc că sindicalizarea se poate obţine şi în 
domeniul valorii artistice. Nu te citește nimeni? N'ai nici 
un dram de duh? Nu știi să serii sau să gindesti? Nu e ni- 
mic: tinere debutant, nu te descuraja ! Adună-te la un loc 
cu alţi prieteni tot așa de înzestrați dela natură! Nu uitaţi 
să luați cu voi şi unul ceva mai dotat, chiar dacă e mai bă- 
trinei, Zece ani mai mult ori mai puţin ce importă! Formaţi 
împreună o corporație n generatiei voastre și. numai decât, 
veți putea desființa cosurile revistelor serioase, veţi putea 
intra În toate redacţile, editurile, ca la voi acasă. Rețeta e 
simplă și fructuoasă. Uitam însă ceva: mai trebue si puțină 
gălăgie, multă batjocură contra corpurilor intelectuale se- 
rioase cu de pildă universitatea, academia, oamenii cu ta- 
lent consacrați, ete. Astfel veţi da impresia de revoluționari. 
La toate acestea nu neglijaţi un anume limbaj, din care, în 
orice caz. să nu iipsească cuvintele magice: „ritm nou”, 
„tempo“, „problematică”, „mistică”, „găselniță”, „construc- 
tiv”, „ereator”, dar mai ales: „complex”, Banda astfel aran- 
jată va pătrunde în împărăţia literelor și, ca si trupele con- 
dotticrilor va avea dreptul să-și împartă toate bogaţiile cu- 
cerite. 

Un domn, Polihroniade, crede, intr'un esscu publicat în 
revista „Azi”, în misiunea divină a ilustrei generații care 
are azi douăzeci și cinci de ani, — deşi bagă într'insa, cînd 
îi convine, şi oameni care au patruzeci, Nu există adolescent 
debutant care, vrind să intre bulue fără bilet de intrare. ca 


În a N 


4 


a E] 


50 VIATA ROMINEASCA 
em = vremea eE AE E E E II 7 e IEC DIE "SE 


studenţii la teatru, să nu fi invocat dreptul sacru al genera- 
tiei. Aşa că „găselnița” d-lui Polihroniade e un sinistru loc 
comun. Ne-am săturat ca de mere acre de acest permanent 
apel la ideia de generaţie. De cînd lumea și istoria, toți oa- 
menii de acecaşi vristă au idei mai mult ori mai puțin co- 
mune, Dar azi ca şi totdeauna unii au avut talent, iar alţii 
—- închipuiţi-vă scandal, — deşi din ăceiaşi generație, n'au 
avut. Cei care au ceva de spus mau invocat nici o dată drep- 
tul de a se sindicaliza intro generaţie. Fiindcă pătrund şi 
fără asta. Mediocrităţile contemporane au găsit însă un mij- 
loc: au inventat corporația generaţiei, Adică vor şi ci să 
se strecoare în cird, neobservaţi. în mulțime, sub girul celor 
înzestrați de D-zeu, 

Oricât de util o fi sindicalismul, el poate oferi o piine 
şi un drept la existenţă. In nici un caz, el nu poate dărui 
talent celor care n'an. sii, 


INDIVIDUALIȘTII ROMANI 


Un grup de individualisti romini, alarmaţi că presiu- 
nea societăţii îi va împiedica dela nobilul sport al perfecţio- 
nării sublimului lor „eu”, au fundat o societate şi o nouă 
revistă: „Libertatea”. Toţi excelenți solitari, au ieşit din su- 
perba lor izolare, au părăsit turnurile de fildeş unde îşi in- 
grăşau hipertrofie personalitatea, precum  giștele ficatul 
gras, şi au pornit o teribilă cruciadă contra socialului. De- 
sigur le-a trebuit un puternic spirit de jertfă ca să pără- 
sească o nobilă solitudine, întrebuințată exclusiv pentru 
barresianul ori goctheanul cult al eului, și să se amestece în 
tumultul vulgar al masselor, pentru u le convinge de nece- 
sitaten învierii vechiului ideal egoist, anarhic si libertar- 
Ceiace dovedeşte că individualiștii romini nu sint chiar așa 
de egoisti, cum pe nedrept se crede și că ci găsesc, cind tre- 
buc, accente de devotament și pasiune prozelitică, 

Ceiace dovedeşte iarăşi cù desi adepţi ai libertății pure 
şi totale, ci ţin să nu impue uproape cu deasila — sub sanc- 
țiunea pentru noi de a deveni altfel snobi ori proşti, — idea- 
lul lor social. Ne permitem să observăm însă că atit celebrii 
„Bouvard et Pecuchet”, cit și onorabilul Domn Trahanache, 
știau deja că libertatea înseamnă dreptul de a face ce vret. 
Ce te faci cu cine-vu care vrea să fie liber de a nu fi liber? 
După cum se vede, noțiunea de libertate a individualiștilur 
romini, e o libertate sui generis, după cure oamenii sunt si- 
liţi să devie imediat individualişti. Adevăratul ideal liberal 
lasă pe fiecare să facă ce vrea. Proselitism libertar e un 
non-sens. 


$ ni MISCELLANEA 5i 


Dar în No 2 al revistei „Libertatea”, un brav, onest şi ò 


bine pregătit economist, Profesorul G. Strat, care e pe punc- 
tul de a deveni martirul noii cauze, (ca prieten sunt 
ijat de teribila postură ce-și pregătește!), d-sa denunță 
drept snob pe oricine îndrăzneşte să se pronunțe pentru 


vreo formă mai socială de producţie, cum ar fi bunioară | 
peer dirijată, capitalism de stat, ete. Adică snob ar fi ' 


poporul italian, rusesc, o bună parte din doctrina econo- 
„mică germană actuală, din cea americană, Profesorul Key- 
nes care îşi intitulează o carte: „Das Ende des laissez-faire”, 
Sombart, ete. Să revenim deci la vechiul „laissez-faire”, la 
drepturile impreseriptibile ale individului ! 

E ceva înduioşător şi poate nobil în a susține azi, aces- 
stă caducă. perimată și de toată lumea părăsită dogmă. E 
drăguţ din partea libertarilor că sint aşa de gentili cu de- 
modate adevăruri căzute în disgrație, E în orice caz o notă 
bună pentru caracterul lor cavaleresc. 

Am vrea să cheltuim citeva argumente pentru a trezi 
grupul individualist romin din eroarea către care se in- 
dreaptă. Dar mar fi oare să spargem uşi deschise? Realita- 
tea sare în ochi. Apusul individului începe să devie o bana- 
litate, Pretutindeni invazia socialului, a colectivului, peste 
tot dominaţia grupului. Moravurile se îndreaptă vertiginos 
câtre această formă socială. În America, societate capita- 
listă prin excelenţă, individul e aproape desfiintat Se mai 
poate vorbi de individualism cind omul mănîncă în restau- 
rante unde se servese mecanic cinci mii de persoane, locu- 
eşte în building-uri, cu cincizeci de etaje (care amintesc 
teribil „Falansterele” bietului Fourier), şi suportă presiu- 
nea colectivă a modei standardizate? Ce departe sintem de 
micul burghez francez, retras la pensie pe malurile Senei, în 
vila sa, strict închisă de un grilaj care denotă oroarea sa 
socială! Să mai vorbim de toate măsurile intervenţioniste, 
de amestecul statului în viața econmică, realizate în absolut 
toate țările, chiar în cele mai ortodox individualiste? 

a D Strat a descoperit acum ideologia lui 1789 şi pole- 
mizează cu fenomenele, D-sa ar vrea ca lumea să fic asa 
cum doreşte. Și lumea — inchipuiți-vă! — se încăpăţineuzi 
să fie cum este. D-] Strat şi colegii săi au optat pentru un 
sistem. In consecință somează realitatea să între eu forța 
în sistemul său. D-sa ar trebui să înțeleagă că, dacă lueru- 

„rile se întimplă aşa cum se întimplă, există un determinism 


„sociul care le face să fie așa cum sunt, Economistul vechi. 


utopic, credea că poate porunci evenimentelor. Economistul 
„ştiinţific, modern, mai sociolog decît cel vechi, nu imparte 
y lumea după categorii logice, ci o acceptă în forma ei reală. 
„mulțumindu-se să prevadă ceiace se va întimpla. 


- f- iadi 


52 VIAȚA ROMINEASCA 
E TES E ETER 9 ORI >= = ——— er 


A critica „economia dirijată” pe motivul că e „bastar- 
dă”, că nu e adică cum se zice în reviste, nici carne, nici 
pește, Înseamnă a nu avea simț istoric. Economia dirijată e 
o formă de tranziţie, deci o formă hibridă. Seriile istorice 
«e realizeaz treptat: sunt rare revoluțiile brusce, Cu voi? 
sau fără voia libertarilor romîni, societatea umană evolu- 
iază întrun anumit fel. Dacă uită să ceară voie, pentru ce- 
iace are să facă, e o mojicie. Dar așa e istoria: fără politețe. 

m. r 


IMPORTUL NAȚIONALISMULUI 


Un publicist, din tabăra reacţiunii şovine, ne anunță in- 
tr'o revistă că, spre deosebire de ceilalți tovarăşi de _ idei, 
D-sa nu înțelege un nationalism care să răsară din „bălega- 
rul national”, ci unul european. mondial, adus de peste ho- 
tare, ; ; 

Fără să-și dea seamă, tinărul în chestiune, revelează 
un profund adevăr. Dacă ar fi pornit de la „bhligar”. naţio- 
nalixmul romîn n'ar fi avut accente retorice aşa de puterni- 
ce. El star fi mulțumit să creeze o cultură și ar fi dovedit 
prin fapte existența sa. Nar fi avut nevoie de atita proze- 
litism, Nu e nevoie de convins oameni gata convinși. 

Dar naționalismul nostru e desigur importat. Și Încă 
din diferite tări, Există, atunci, diferite naționalisme, Unii 
îl vor ca Maurras și Dandet. Sunt cei care au studiat recent 
la Paris. Alţii îl vor ca Mussolini. Unii în fine țin morțiș la 
Hittler. Mi se pare că avem și ceva juni gandhiști. Toţi nce- 
şti eminenţi patrioți, fiecare cu altă manieră, ţin să se con- 

ingă alții. a N e 
jp rii ai işi permite totusi si existe şi fhră să cu- 
cască aceste ideologii. di 
ý g cum la noi totul se importă, am ajuns cu iobăgia 
ideologică pînă acolo incit ne importăm si existența de peste 


hotare. m. f. 


DIN AMINTIRILE UNUI BARBAT DE CONDIŢIE 


A apărut în librărie o carte care poartă idealistul aa 
„Cu aripile întinse” precum şi cochetu! subtitlu: „C po 
din estompate vremi”. Încă din prefaţi, „autorul (ba ar 
Naum) ne spune că „a seris aceste cretoniri spre A ari “3 
pereții de azi că Albastrul există totuși, si că el d Pt 
chestie de concepție, educație şi voință” (p. 3). u 


rim. Ă 
» 


MISCELLANEA | 53 
Îi ae E 


Mai intii, chestiunile de concepţie. 

Tată concepția d-lui Naum asupra Filozofici: 

„Filozofie... minută de linişte pe care Eul tău ti-o lasă 
spre a sfredeli chinuitoarea problemă în a fi — și pentru 
ce a fi — sau în a nu fi. Dar pune problema în orice față a 
filozofiei, cu toate suprafeţele și laturile ei, pentru tine ca 
individ, finalul e tot una. Ca speţă? Da, i-o consolare, dacă 
paralelizezi speța în ansamblul Cozmului (!); dar dacă 
„Cazmul” închegat e în eul tău, în ultima analiză, tot tu ră- 
mii” (p. 173). 

TVE o frumoasă paralelă între femeca de azi ṣi cca de 
ie 
„Azi, în regulă generală, o femee se cucerește prin sen- 
zualitatea dansurilor, cu bani şi cu... pervertirea simțuri- 
lor. Pe vremea mea, Femecu reprezenta Graţia, Frumosul şi 
Melodia” (p. 189). 
lată ș un lapidar portrel moral al lui Beethoven: 

„Beethoven face parte din acei oameni-protei cărora li 
se datorește divina filozofie a îndurărei și indulgenței pen- 
tru vorbe şi gesturi care sau putut descâtuşa de amestecul 
omenescului firei şi pentru care orizontul se inchega în 
dantelări de poezie şi romantism” (pag. 36). 

Autorul are și păreri în domeniul artelor frumoase, 
Astfel: 

„Dacă ar fi să aleg între o pinză de a lui Sassoferato, 
Michel Angelo, Barbieri, Murillo, Reni, Rafaelle, Corregio 
şi alții, eu prefer Madonele lui Dolci, sau pe Dick în Nagte- 
rea lui lisus (numele de foxterier Dick desemnează proba- 
bil pe Van Dick). De ce? Chestie de gust, de prizmă per- 
sonală, de tot complexul psihologic, Le găsesc mai fine, ar- 


monizind mai bine cu concepţia romantică a fecioarei. Ma- 


donele lui Sassoferatto prea-s grase, a lui Durer au figura 
ascuţită și bolnavă, în cea a lui Holbein Cristos prea samă- 
Bă a un broscoi oare care; cele ale lui Murillo sunt prea 
senzuale; în schimb cea a lui Tizian din Drezda e admira- 
bilă ca desen dar prea palidă ca suflet, pe cind cea a lui 
Botticelli din Lucru e inversul lui Tizian: Cristul lui ușa de 
gras, dar par'c'ar fi umflat cu țeava, e prea grotesc alături 
de mama sa”, (p. 157). 

După cum vedem, d. Jean Naum are un fel foarte per- 
soam de a-şi exprima cugetările. Ne permitem a mai cita 
citeva : 

La Roma „aurul, bronzul, pictura, sculptura gi cupo- 
lelt cu operile și sarcofagiile apilor, toată această profu- 
e ae culori și lumină fărima în tine tot ce-i pămintese”. 

Sau, despre Polonia. 
„E a a RN N 


5i VIAȚA ROMINEASCA 
00 E DI E TE 0 EEE SCRI UPS 05 E. 


„O! Polonie, cu pămintul şi nains iza pline de 
bogăţie, cu fabrici multe şi variate industrii, cu nesi 
a i i țărmuri scăldate în valurile gris ale Balticei, cu 
poezia și cinturile tale, o! Polonie, înțelege-te cu Germa- 
nia,” (p. 24). i i 
i i (ati veni vorba de Polonia, amintim câ: 

„In genere femeile din elita polonă sunt cele mai fru- 
moase din Europa, în felul lor”. (p. 21). 

Sau, despre Belgia: i : 

„Odată mai mult mi-a fost dat să admir munca price- 
pută a Belgianului care a ştiut să îmbine liniile de drum de 
fer cu canalurile pentru ca påmintul îngrăşat, udat şi pli- 
vit să aducă omului le bien ctre”, (p. 78), e 

Reamintim teoria d-lui Naum din prefaţă: gS 

„Albastrul e o simplă chestie de concepție, educație şi 
voință”. Am dat citeva specimene de „concepție”. Să tre- 
cem la oducație. Omul de bună condiţie se cunoaşte in 
primul rînd după manierele lui cu damele. Cităm: j 

„© ultimă privire asupra bălanei mele persoane, o cutā 
la cravată, mina dusă uşor în păr, şi... gata, spre infrunta- 
rea ochilor doriţi...” „Ah! afurisita ṣi adorabila de femee ! 
E drept că nici cu nu am rămas așa cu gura căseată, că 
i-am şi tras un compliment... O privire lungă pe sub gene 
şi un „ah” închise tachinarea ei”. (p. 20-21), 
Deosebit de delicat este episodul cu Frailein Agatha 

* iubea pe autor în tăcere: j f 
jo fară Agatha, care se așezase lingă mine, amărită 
mai era și ofta. Și aşa de adinc și fără cruțare mă sāgeta 
cu privirea, incit milă mi-a fost, şi creştin duios cum sint, 
am luat-o încetişor fără a fi observați de cineva și într'o 
rarişte de brazi am prins-o de talie, am sărutat-o frăţeşte, 
nu cum ar fi dorit ea, şi i-am mărturisit că-s... că-s logodit. 
Sărmana, i-a tras un ropot de plins, şi m'a sărutat cu atita 
foc şi apăsat (!), de mai-mai să mă înăbușe. Dar ce să-i 
fac? Am lăsat-o ca să-și facă cheful (!) şi încet, delicat (1); 
ne-am întors cu mare frică să nu fim observați de, cineva şi 
mai ales de Frau von M., taman acum la plecare”. (p. 58). 

Ala dată, la Ostenda, autorul era indignat de capriciile 
unei americanee care „avea un pic de suflet intrinsa: In 
ea... flirt, flirt şi numai flirt”. Intr'o seară la cazino a sur- 
prins'o „sărutindu-se în plin şi încleștată de un tinăr ho- 
landez al cărui tată făcea un întins comerț de mezelării În 
Ostenda”. Și atunci, iată răzbunarea ucestui gentilom m 
+ d. Naum: „a doua zi dimineaţă pe plajă, și taman 
roiul de curtezuni era în păr, am întrebat-o: — A propos, 
Miss, o păsărică indiseretă mi-a şoptit aseară la bal că mare 


po N N NN a a 


F MISCELLANEA l s55 
Eee a E RE 7 EEE E 
slăbiciune ai pentru jambonul olandez, și pentru a-ți fi pe 
plac, uite, zor adus puţin. Şi, cu o mutră naivă. i-am în- 
tins într'o e cu reclama cirnățarului în chestie, un pa- 
chețel cu şuncă, pe cind ceilalţi cure înteleseseră ironia şi 
aluzia izhucniră în ris”. (p. 136-147). 

Dar d. Naum știe să şarmeze damele nu numai cu ta- 
chinăriu, dar și cu cultura. D-sa ne explică procedeul: 

„Vizitum zilnice muzeele, expoziţiile. saloanele coltu- 
rile pitorești şi mai ales împrejurimile. Cum știam din ajun 
unde urma să mergem a doua zi, citeam de cu noapte toate 
monografiile, căutind să rețin cit mai mult. Mulțumită nce- 
stei gimnastici, mi sa desvoltat bine memoria. Graţie ace- 
stei documentări ad hoc puteam trece în faţa acestor dame 
drept un mare cunoscător, evident în anumite chestii”. 
(p. 189). 

Dar d. Naum a mai avut ṣi în alte rinduri ocazia să-și 
exercite cultura faţă de cum zice d-sa „dame”. Tată 
faptele. 

Autorul era prietin intim cu Istrate Micescu „pe atunci, 
cum spune d-sa, om plin de poezie și clan, astăzi coleg cu 
vază şi fost ghimpele familiei Brătianu”. 

Mă găseam, serie autorul, la o cafenea cu o superbă ru- 
soaică. Micescu, din gelozie, „a scos carnetul din buzunar, 
şi... Stande pede (!) a aranjat versurile de mai jos. Doamna 
le-a citit, a roșit și... mi le-a dăruit mie. lată-le, mai puţin 
ultima rimă: 


Pour le bouquet de la petite blonde 

Le tirant d'embarras, Micesco, né malin 
Conseilla å Naum les branches de sapin, 

Mais Dieu, pressantissant dans sa misericorde 
Que le coeur de Naum dun autre amour déborde 
Changea le sexe de l'arbre le rendant femenine 
Pour prevenir la Petite qu'il s'agit de sa... 


(Nu ştiu căruia din cei doi rivali aparține ortografia). 

„La așa blestemăţie — serie atunci d. Naum — nu mă 
aşteptam şi am rămas o secundă încurcat foc, Asmuţit și 
piqué sur le vif (!) la rindul meu i-am tras și cu o strofă 
pe care n'o mai am, că nici-odată nu iau copii de pe ce seriu 
ca să le păstrez, dar imi reamintesc perfidia: spuneam că 
Dumnezeu a fost darnic cu el dindu-i o limbă aşa de ascu- 
țită încît ea, cind el e în pană, poate să-i facă multe şi varii 
servicii”. 

Dar tot prieten a rămas cu Micescu, după cure spune 
că „stăpinind pe clasici și dotat de (!) o putemmică memo- 


— 


35 VIAȚA ROMINEASCĂ 
o PI A Aa Ai LE E ERE a T SEA 


rie, el făcea versuri, iar dacă in faţă i se nimerea o femee 
urițică ori frumoasă, asta nu avea prea multă importanţă, 
atunci fratele Micescu robit gindului și excitat de...sex, vor 
bea în poezie”. 

Odată se găseau cei doi poeţi în barcă pe lacul Genevei, 
cu care ocazie d, Naum a compus aceste versuri superbe: 

„Avec Micesco aux rames et le soleil au dos 

Nous nous acheminons dans la douceur des flots, 

En haul, les cimes rocheuses perdues dans le brouillard 
Et dans la bouche mignonne des bonnes pastilles Suchard. 

(Guriţa cea „mignonne”-ă este probabil acecaş cu care 
odinioară Frañlcin Agatha își „făcuse cheful”). 

insfirșit, ultima, nu insă și cea mai puţin insemnată 
armă cu care d-l Naum seduce damele, este spada, Acest 
gentilom pentru un da sau un nu e gata să încrucişeze ferul. 
Astfel: 

„Prima dată m'am bătut cu Karl pentrucă nu m'a des- 
luşit cum am vrut eu în chestia cu Wundt (Wundt e nu 
mai puțin decit marele filozof german), Am tost tăiat în 
frunte, A doua oară m'am bătut cu un polonez care in in- 
gimfarea lui i-a scňpat vorba că noi Rominii am fost toată 
viața (!) noastră robii Turcilor, El m'a rănit la braţ, iar eu 
i-am tăiat sfircul urechii stingi, făcindu-l să umble toală 
viața lui cu plete, Altădată am ieșit pe teren pentru că la 
un restaurani un coleg a fost grosier cu o nenorocită... care 
stătea la o masă în fața celei ale noastre”, (p. 207). 


Dar volumul d-lui Naum mai este interesant şi prin cu- 
riozitățile observate în cursul numeroaselor sale călătorii. 
Astfel, pe valea Rinului, se obicinueşte, în Restaurante, să 
se consume flori pe cale internă. D- Naum ne spune lim- 
pede: „Repede, mam cufundat in studiul menu-ului, cu 
floricelele şi păsărelele lui” (p. 43). 

Deasemeni aflăm că în Italia există o boală ciudată, și 
anume faringita, provocată de abuzul de artă: „Ne dureau 
pgiturile privind la pinze și statui” (p. 155). Apoi, tot dela 
d-sa aflăm cum cineva dintru simplă înjurătură, poate 
muri avocat: „Bietul C.. Dumnezeu să-l ierte, violent cum 
cra îi şi trase o njurătiză lui N, care după cum am auzit 
a murit avocat la Plocşti” (p. 71). i; 

Tot d-l Naum ne relatează o curioasă observație de psi- 
hologie notată de părintele său into scrisoare: j 

„Noi suntem bine, doar Melu (fratele meu care ofiter 
activ de cavalerie și trecut în vinătorii de munte șa perdut 


MISCELLANEA 57 
TEE iii iii R ea 


piciorul în lupta cu Bavarezii pe Cireşoaia) e cam supărat” 
(p. 32). Curioasă reacțiune! 

In ordinea curiozităților exotice remarcate de d-l Naum 
mai citām citeva. Astfel, în Elveţia există următorul proce- 
deu original de ecleraj pentru sălile de restaurante: 

„lată-ne, scrie d-l Naum. în ținuta de rigoare în sala 
restaurantului, luminat a giorno cu chelărițele imbrăcate 
în negru cu şorțurile albe...” (p. 121). 

In sfirşit aflăm că există în Germania un sistem de bărci 
portative ce se pot băga în haină: 

„Trecnt-am Rinul cu luntrea și cu cățelul în buzunar, 
tinind pe Frau von M, de braţ...” (p. 52). 


Dar terminăm, Lerminăm cu aceste splendide versuri 
tot ale d-lui Naum (p. 200): 

Visam din raza lunei ce tremură pe lac 

Să-ţi împletesc vestmintul stropit cu flori de mac, 

lar din petale albe de flori de trandafir 

Iti făuream cu tronul şi dintr'un crin, potir. 


Pentru că cu am avut totdeauna slăbiciune pentru ver- 
surile în ac şi în ir), D L SUCHIANU 


REDACŢIONALE 


„Viaţa Rominească” primeşte şi va primi fără îndoială 
numeroase încercări literare dela debutanţi, Le va citi în- 
totdeauna cu interes şi, atunci cînd va avea suficiente teme- 
iuri că creadă că trimițătorul este un scriitor, va publica. 
Să nu se uite însă că V. R. este o revistă de ultimă instanță 
critică şi ca atare obligată să nu facă ea însăș experiențe 
inutile, Cercetind publicaţiile vremii revista va indica prin 
rubrica Antologie înclinările sale. Cit priveşte manuscrisele- 
ele vor fi respinse prin tăcere și acceptate prin răspuns per- 
sopal. Amatorii vor trebui prin urmare să-și dea adresa- 
Altfel ne vom afla nedumeriţi. ca în faţa versurilor unei ti- 
nere autoare, care, vrind să vadă în nepublicare o sentință 
critică, ne răpește mijlocul de a-i comunica într'alt chip o- 
pinia noastră. În realitate versurile sunt frumoase, promi- 

toare, dar un mic detaliu le face nepublicabile îm în- 
gime. Pe de altă parte « prematur să ne pronunțăm ast- 
pra cuiva numai după o singură şi scurtă producțiune. Fa- 
cem de data aceasta o excepție înconjurătoare și cităm din 
versurile mumitei autoare ceeace ni sa părut mai potrivit. 


VIAŢA ROMINEASCA 


-soarei C. N, 


Sunt singură şi mi-e urit 

E mult de cînd nu te-am văzut 
Mă uit la cerul moborit, 

La ploaia care a căzut. 


Și din trecutu'ndepărtat, 
Ca din oglinda unui lac, 
Răsare chipul tău uitat, 

Ca la porunca unui vrac, 


Ovalul feţei minunat, 
Iluminat d'un zimbet trisi 
E gingaș şi îngindurat, 

Ca și icoana unui Crist. 


Şi ochii tăi adinci și mari, 

Cu fața florilor de in, 
Privese, cu doi luceferi clari, 
Din bolta cerului senin, 


Şuvijele negre de păr 

iți cad pe ochi şi le ridici, 
Cum clatină în vint un măr, 
Zăpada florilor lui mici. 


ași 15.VII1,1931 


Camelia Negri 


> 


CRONICA LITERARA 
— CR 


> C. STERE, In preajma revoluției IV, Hotarul. 


Ceeace este evident în volumul al W-lca al romanului 
d-lui Stere este talentul literar, lucru înăbușit în celelalte 
volume de intensitatea faptelor sau stânjenit de nesiguran- 
ta începutului. D. Stere serie nu numai frumos în înţelesul 
unei rotundităţi exterioare a frazei și cuvintelor. dar pose- 
dă acea ritmică interioară ce nu emite, ca o apă în mișcare, 
nicio undă de prisos. Sint în acest volum atitea momente dra- 
matice prin ele înşile, încât fără un mare talent, scenele 
sar strivi unele pe altele. Insă dimpotrivă cle sint lăsate 
să-și desfacă toută aripa şi să se închidă dela sine. Astfel e 
memorabilă călătoria spre cercul polar pe fluviul Obi. Tri- 
stețea nesfirșitului acquatic, spaima morții în pustietate, re- 
memorarea trecutului în clipa premergătoare iminentei 
morţi, sint înfăţişate lent, cu un patetic solemn și cețos. Im- 
presia generală de etern geologic nu iese din fastul culoarei. 
Descripţiile sint simple: 

„Cum să-ţi deseriu lamulseul? 

„Tundra moartă, îngropată iama sub zăpadă, groasă 
de patru, cinci metri, se întinde spre Pol aproape o mie de 
verste, în peninsula strinsă între marea de karse şi golful Q- 
biei, joasă și inclinată spre ocean, vrind parcă să dispară 
sub ghețurile pustii. 

„larna nici un vestigiu de viaţă nu apare la suprafaţă. 
dar vara, tundra se îmbracă în vestmintul ci zdrenţuit de 
Saci și tufe rachitice de brazi, — brazii pitici ai regiuni- 
lor ale, 

„Această vegetaţie își duce veșnic lupta pentru viață in 
stratul subțire de påmint fertil, așezat pe un strat de ghiață 

care apare aici ca o formaţie geologică, în care sau 
putut păstra, timp de îndelungate milenii, aproape intacte, 
cadavre de mastodomți şi mamuţi”, 

Pagina de geografic descriptivă de mai sus devine însă 
un decor uriaș, prin faptul că în cadrul ei se desfăşoară in- 
săși acţiunea romanului. Totul devine viu, inteligibil și strict 
necesar. 

De altfel această carte este mai mult decit un roman. 
Pitorescul intunecat al moravurilor, scenele halucinante, 
poezia geologică, fac din ea o epopee a pustiului siberian, 


g0 e VIAȚA ROMINEASCA 


un fel de infern dantesc dispus nu ci “i pe 
t E Da pus cireular ci pe intinderea 


= M, SADOVEANU, Uvar. 


„ Pripăşirea iacutului Uvar prin Moldova, cu prilejul răz- 
boiului, este numai un pretext pentru d. M, Sadoveanu de 
a-și da măsura extraordinarului său talent plastic. Cartea 
e în fond © evocare a priveliștei siberiene și a unor aspecte 
cinegetice, Siberia d-lui Sadoveanu, față de aceea a d-lui 
Stere, cu toată aparenta ci asprime, e feerică. E făcută din 
blocuri mari de diamante, din hermine şi naftalină. Omul 
pășeşte în ca cu voluptatea de a călea mereu locuri nebă- 
tute şi de a găsi vinat, 
si ie deschizi cartea miraculosul geografic te intim- 

„Cine stă şi se uită la împrejurările dela Giganse, nu 
poale vedea nimic deosebit şi frumos. Numai păşuni, între 
dealuri și între huceaguri dese ca peria, unde nici cîinele 
nu-și poate viri botul. In altă parte, după ce ui trecut zece 
mapa pădure, dai de mlaștini şi smircuri În care te cu- 
unzi pină la genunchi, Ici şi colo poţi culege puține afine. 
coucăze roșii și moerişoare de răsură. 

. „larna ține acolo opt luni, în care timp nu poţi ieşi din 
cojoc, Dacă mai scoţi o lună de toamnă şi una de primāva- 
ră, mai rămîn citeva săptâmini pentru o vară jalnică. 

„Omaătul se adună în troiene mai nalte decit casele: vin- 
tul bate atit de cumplit, incit nu te poţi ținea pe picioare. 
gerul iți taie răsuflarea, soarele se arată puţin în tot timpul 
iernii şi două luni e pierit aproape cu totul”, 

Plastica d-lui M. Sadoveanu nu vine numai din percep- 
ție. Ea este și un efect al artificiului verbal, o consecință o 
unei mari îndeminări stilistice, care crează o arhaitate şi o 
savoare locală, fără a paștişa, 

In fond Uvar este un mare poem cinegetic sub-boreal 
şi, prețuit ca atare, face zadarnică orice observaţiune asu- 
pra structurii narative, 


L. REBREANU, Răscoala. 


Noul roman al d-lui L. Rebreanu se înrudeşte cu fon, 
mai puțin prin prezența inutilă a lui Titu Herdelea, cit prin- 
tro temă comună. Jon trata forma instinctului de pământ da un 
țăran din Ardeal, Răscoala tratează acecaș temă la mulți- 
mea rurală din vechiul regat, Dincolo eroul era i 
aci este colectiv. DI 

Ceeace izbeste din capul locului aci şi în um- 
bră orice scădere posibilă este. marea putere de a analiza 


CRONICA LITERARA sI 
Dar Aaaa Rr PIE a PI ÎMI ZI MERE 


subconștientul mulțimii şi de a crea existențe sociale. Tema 
vulgului care se mișcă fără să ştie ce vrea şi cere la intim- 
plare „capul lui Moţoc”, abia atinsă de C. Negruzii în Ale- 
randru Lä eanu, întiia noastră nuvelă sociologică, de- 
vine la d. reanu, în ult mediu, de o amplitudine extra- 
ordinară. 

Insuşirea tehnică de căpetenie este îndeminarea de a 
cumula şi desfăşuru încet faptele, pentruca din ele să iasă 
impresia de haotic. Fără roţile grele de amănunte pe care 
autorul le-a pus acțiunii, romanul ar fi rămas superficial 
şi fupitiv. Stilul cărţii — pentrucă un stil fără îndoială are 
— nu este stilul verbal, ci un stil al ritmului interior, din 
care iese acea impresie superioară de adăvăr, 

Dealtfel si din punet de vedere documentar, adevărul 
a fost în substanța lui respectat. E. interesant să relevăm 
aci bunăoară consimiirea cu care citeste curtea un om rela- 
tiv tinăr (C. Argintaru în Hyperion, An I, nr. 1 din lan. 
1933, Cluj), care, fiind copil, a trăit unele momente ale răs- 
evalei din 1907. 

„Ce-am văzut în secle zile de groază eram copil de 

12 ani și am fost tot timpul cu răsculații — mi se pare ceva 
apocaliptic. In satele Olteniei din sudul Doljului, Băilești, 
Galicea Mare, Caraula şi Pleniţa, sau împușcat în opt zile 
aproape o sută de oameni, In Pleniţa, armata — un batalion 
de dobrogeni, mai toţi soldaţii erau țigani și guşați — a ve- 
nit în ziua de 17 Martie, ora 2 după masă şi pînă seara a 
împuşcat 5 oameni, iar restul de 12 a doua zi, Duminică 
pînă în prinz, şi după masă a plecat la Caraula, : 

„N'a plins nimeni, nu s'a bucurat nimeni, m'a fost nicio 
imbunătățļire si la o săptămină după toate acestea nimeni 
nu mai pomenea de răscoală. Doar zidurile şi cite un coș a- 

fumat, la cite un conse distrus de foc, mai aminteau de acest 
prăpăd, De unde a venit, cum a venit și cum su dus, a fost 
așa ca o vijelie. Domnul Rebreanu povesteşte cum a venit 
răscoala întrun sat din Arges, pe care-l descrie în roman, 
O femee și nebunul satului nu văzut doi călăreți pe doi cai 
albi, cari au spus sătenilor că de acum încolo să meargă și 
să alunge pe boeri şi să le in pămintul pe care ei îl muncesc, 

[că] e ordin dela Vodă. 4 

„E interesant acest fapt pentrucă în satul Plenița, in 
ziua de 10 Martie, după masă, moș Chiuia povestea în răs- 
cruci la o mulțime de oameni: 

— Fraţilor, doi dimieri (cei ce duc postavul — dimie — 
la piu), cālāri pe cai albi, venind dela Risipiţi în goana 
sailor, strigau că revolta a ajuns În Galicea Mare şi oame- 


_nii au dat foc conacelor, au omorit pe arendași și proprie- 


tari și și-au luat păminturile ce le-au muncit”. i 


—— 


EN 


: CRONICA LITERARA 63 


62 VIAŢA ROMINEASCA 
cotidian al dragostei, E o carte care nu se întemeiază pe 

Numai din acest amănunt se poate constata raportul experienţa obișnuită, fenomenală, ci pe una universală, ab- 
continuu dintre realitate şi ficţiune la d. Rebreanu, dar și stractă şi care din această cauză face impresia unui grotesc. 
enorma distanță dintre sensul realului și fictivului. Călăre- In limitele intenției ci, scrierea este plină de humor 
ţii devin la romancier un element misterios de mistică ideologie şi de vervă narativă şi, citită cu plăcere, lasă ori- 
populară. un simbol al dezorientării şi aspiraţiunilor colec- cui o di une către meditaţie. 
tive, Ei sunt exponentul legendei. factor esențial în funcţia 
instinctelor unanime. Î DRAGOŞ PROTOPOPESCU, farmarohu/ Metehnelor. E 


Insfirşit e de observat tā inspirat de simţul obiectivi- 
tății d. Rebreanu a exprimat rind pe rind SL spate fiecă- 
ruis, punind faţă în față două lumi ireconcili ile, suferind 


Nuvelele d-lui Dragoș Protopopescu relevă în autor 
mai multă cultură și inteligență. decit talent. Pentrucă chi- 
A : x : în vederea obținerii unui humor englezesc, ele 
fiecare de acecas ereditate a pămintului, Si. toate i ORR téri niste i 

Răscoala este astfel, incontestabil, una din cele mai pu- par şi sînt, prin conținut și prin manieră, nişte paştişe. 


ternice opere ale literaturii romine. G. CALINESCU 


ION PILLAT, Caetul verde. * 


Intr'o bună parte a acestei noui culegeri de versuri, d. u 
E Pillat se prezintă reinoit. Sufletul matur, supus la noui 
întrebări, dă răspunsuri grave, pentru expresia cărora e ne- 
voie de un vers mai sever şi de un cuvint mai dur, Şi cum 
rima este aceea care cu selipirea ei, dă un fast artificial fals 
încăperilor sufletului, poetul a stins toate luminările rime- 
lor şi a rămas în semi-obseuritatea lunară a unui vers ele J 
giac şi meditativ, bizuit pe singura lui respirație internă. i 

Poemele care, sub titlul de elegii. cîntă în acest volum 
chinurile reci ale zădărniciei, sint remarcabile şi sînt prin- 
tre puținele versuri albe?izbutite în poezia romînă. 


Deodată seara. Poarta deschisă: cimpul, cerul 

Șin umbră, colo, steaua de-amurg, Deodată seara 

Albastră, cum e apa albastră din acvarium, - e 
Umplind odaia. Curge pe mobile, pe umăr, 

Pe mină. Valu-i mișcă în unduiri prin ginduri, 

Se sparge `n zid, revine, se sparge iar, nălucă, 

Departe, pretutindeni. Rămine în oglindă 


Prin apă fruntea albă alunecind. Se 'nchide $ 
Pleoapa, se deschide, recade iar, Pe semne y 
S'a înecat acolo un om tăcut, Departe | 
Cu inima în mine mai bate surd. Să intre. c [i 
Eşti tu? Sint eu. la-mi trupul. E mut. E o păpușă H 


De pistă părăsită pe un divan, Sint rupte 
Doar sforile. Primeşte-l de-acumpa pentru noapte. 


Ti-l! dau, să faci cu dinsul ce vrei, Esti regisorul, zi SI 

: < PS. Această cronică va recenza cu obiectivitate toate operele literare 
p oana. 4 F i ODES Ki i apărut: în cuprinsul unei luni, cu condițiunea ca elè să fie depuse la 
Noua scriere a d-lui I. Minulescu, cuprinde patru epi- redacție de către dd. autori sau editori. 


stole din care se desprinde într'o formă simbolică tragicul 


CRONICA POLITICNE 


F A P $: E 


NOUL GUVERN VAIDA VOEVOD 


Pentru un cronicar de fapte, cea mai mare bucurie este 
senzaționalul. lar pentru un cronicar politic, faptul cel mai 
senzațional este o criză ministerială. Incep deci sub bune 
auspicii, trebuind să dau raport despre o astfel de criză. 

Cronica de faţă se va mărgini să înregistreze; cred că 
rolul ei este cu atit mai important. Pînă acum am avut feti- 
şul interpretărilor: faptele dispăreau strivite sub un mal- 
dăr de înțelegeri, — cu totul personal. Se cuvine astăzi să 
fim simpli înregistratori, şi cine ştie poale ajungem 
mai aproape de adevăr. ci 

Ultimele zile ale anului 1932 se sfirşeau intr'o atmos- 
feră cam incureată. Guvernul era tare: nu cuprindea oare 
cele mai impresionante nume ale politicii rominești? în- 
drumarea politicii financiare, cea mai greu sarcină in vre- 
muri de criză acută, se aflu pe căi bune: o reorganizare to- 
tală a serviciilor fiscale, o cercetare a tuturor legilor de 
impozite spre a se astupa toate ochiurile de evaziune erau 
in pregătire dar îşi și anlicipuseriă rezultatele : încusările 
bugetare pe ultimile luni ale anului erau în sporire conti- 
nuă, încît în Decembrie deficitul dispărea. Tratativele cu 
Geneva trebuiau să împace legătura strinsă de cercurile fi- 
nanciare străine cu demnitatea națională. Șigtotuşi, erau 
zvonuri de criză: în toate cafenelele, şi în colțuri se colpor- 
tau vorbe de plecare a guvernului. Ă i 

Spre sfirsitul lunii, o venire neașteptată a d-lui Al. 
Vaida în București şi o audiență la Rege aveau să dea şi 
consistență zvonurilor. Și deodată se află secretul: cei doi 
generali. directori ai căilor ferate şi ai poştelor işi dădeau 
demisia. Comentariile cari urmau, vorbeau de „reintrarea 


definitivă în regimul constituțional”, Se spunea de anume 


numiri, că sunt impuse peste capul guvernului, singur res- 
ponsabil. Inlocuirile de la Căile Ferate și Poştă păreau ast- 
fel un succes ul guvernului. i i" 
Vacanţa începea la 25 Decembrie, pregătirile pet 
gile erau, de drept, aminate după vacanţă, — 8 a 
nuarie. Miniştrii plecau în străinătate, de ex. d. lache, 
~ ministru de interne pleca la Atena, k 
Dar printre funcționarii înalţi despre cari se spunca că 


an 


CRONICA POLITICA e 


sint deasupra imturor guvernelor, se pretindea că mai sint 
— afară de cei ce plecaseră, — prefectul poliției Capitalei, 
directorul siguranței, inspectorul jandarmeriei. Intervenea, 
intre timp, de 1 lanuurie, zi cu deşteptare tirzie după 
revelion, cu mincare multă și cu ordine de zi. Inspectorul 
jandarmeriei, d, general Dumitrescu comunică subalterni- 
lor prin ordin de zi că are grijă de ei, dar că de mai sus nu 


i se arată aceiași solicitudine. lar prefectul poliţiei, printr'o 
circulară, spunea celor mai mici decit el, că nu are de gind 


să demisioneze şi că „numit prin decret regal, nu poate fi 
înlocuit decit tot prin decret regal”, cecace dovedea că d. 
Gabriel Marinescu cunoaște subtilitățile dreptului admini- 
strativ. 

Indată după anul nou, ministrul de interne, d. Mihala- 
che, care primise în lipsă, astfel de cadouri frumoase de a- 
nul nou, sosea în țară. După alte două zile, sosea dela Si- 
naia, pentru serbarea Bobotezei, Regele. Cererea de audien- 
tā se lăcea chiar pe peron, d. Mihalache cerînd înlocuirea 
funcționarilor ce înfrinseseră ierarhia. Cererea fiind refu- 
zată, d. Mihalache demisionă imediat. D. Maniu se solidariză 
cu d. Mihalache, întregul guvern era astfel demisionat. D. 
Titulescu, chemat din străinătate, cerea să se aștepte pină 
la întoarcerea sa. Era vorba de o „formulă” salvatoare. 
Formula, însă, sau nu sa găsit, sau n'as împăcat tendinţele 
divergente. Regele, care discutase cu d. Titulescu la Sinaia, 
trebui să vie la Bucureşti să diseute și cu ceilalţi miniştri, 
Intransigențele rămaseră față 'n faţă; și atunci d. Maniu, la 
12 Ianuarie, înaintă demisia întregului guvern, 

In Bucureşti, se vorbea de criză de regim; fruntașii li- 
berali răspindeau zvonuri de venire la putere: fracurile e- 
rau scoase din lunga neîntrebuințare și trimise la călcat, 
Din ședințele biroului național-ţărănist, adăugindu-se pre- 
siunea majorităţilor, cari nu puteau pleca în opoziţie — 
două alegeri în şase luni, imposibilitatea de a spune de ce 
ai plecat dela putere — hotărau că partidul trebue să dea o 
nouă formaţiune. D. Vaida, care dela Octombrie se plimbă 
între Cluj și Valea Seacă. suferind de rinichi, refuzind să 
vie la şedinţele biroului, părea gata. Vineri 13 Januarie, 
deabia se făcuse lumină într'o zi de iarnă și d. Vaida sosea 
la Bucureşti, Imediat însărcinat cu formarea guvernului, 
d-sa cerea un răgaz, pină cind consultă biroul, sovietul 
cure ja toate hotăririle naţional-ţărăniste. Dar greutatea cea 
mare venea dela d. Titulescu; pentruca să se lămurească 
vechiul diferend cu d. Vaida. Cum necum, la 14 Ianuarie, 
la 11 şi jumătate noaptea, cînd aparent toate combinaţiile 
căzuseră, dar Palatul Regal și Preşidenţia continuau să fie 
luminate, veneau să depue jurămintul aproape toţi miniş- 


» 


66 VIAȚA ROMINEASCA 


trii din fostul guvern Maniu. Lipseau numai d-nii Maniu și 
Mihalache. 

Aceste două realități, — „preşidenţialitatea” și dispo- 
nibilitatea partidului național-ţărănesc explică toată poli- 
tica rominească. CONSTANTIN ENESCU 


o A M E N I 


IULIU MANIU 


Rigid, auster, corect, cu un guler prea nalt pentru fizicul 
său, ceeace îi dă un aer de ceremonie inactuală, n 
Iuliu Maniu este mai întli de toate un om bine îmbrăcat. In 
vestmintele sale curate, decente, ca şi scufele înfoliate ale că- 
lugărițelor, nu poţi bănui nicio pată, nicio lipsă de nasturi, 
nici cea mai mică neregularitate boemă. locuința sa potri- 
vită ar fi o minăstire nordică, cu săli reci şi curate, cu reu- 
niuni şi prinzuri higienice și protocolare. incă de cind era 
student, această eleganță solemnă era evidentă. Nlături de 
tînărul amic Vaida Voevod, agitat în haine comode şi siluite, 
Iuliu Maniu şedea solemn şi zimbitor ântr'un frac de mare 
alā. 
J Corectitudinea veștmintelor este confirmată numaidecit 
de purtări. Vorbele sunt oficiale și de mari festivități, fără 
nicio invenţie personală, fără nicio abutere imaginativă. Cind 
vorbeşte, îţi vine să lași capul în jos său să cauţi în minte 
un răspuns protocolar, Vorbirea sa este a papilor, a preşe- 
dinţilor de republică, a primarilor de comune străvechi lu 
senilă, a preşedinţilor de asociaţii sludenţezti germane. 
Iuliu Maniu este un om afabil, prietenos, dar individul 
de departe vede contrariul, şi aceasta diutro intuiție a sa- 
turii sale sufleteşti intime. El este un pudic. Faţă de el ti-ar 
veni greu să vorbeşti despre sidelul pintecelu feminin sau 
să spui anecdote sexuale, $i unde nu e lo: pentru intimitate, 
se naşte protocolul. 
De unde sa născut oare calomnia „iezuitismului” ? De 
bună seamă din ignorarea noţiunii de iezuit. lezuitul era un 


om de lume, de intrigă modernă şi de jovialitate, al cărui 


scap era îmdulcirea practică a canoanelor pentru a aduce În 
sînul bisericii pe cei înstrăinaţi de ea. Dacă e vorba de com- 
perski din domeniul instituțiilor religioase, locul lui Iuliu 

iu ar fi mai de grabă în reformă. Ca şi refo: el vi- 
sează p puritatea ideei, asceza pură, și e incapabil de com- 
pro 


i | 


„CRONICA POLITICA 67 


t 


El este probabil un idealist absolut, absurd, capabil toc- 
mai prin aceasta de acțiuni practice înti'o ţară lără idei. 
Machiavel cere principelui să afirme în totdeauna ideea mo- 
rală, să se abulă câteodată și la nevoe dela ea. Dacă Iuliu 
Maniu ar fi principe ar fi un învins. Dar principe  machia- 
velic este tot bi ul partidului. luliu Maniu afirmă totdeauna 
ideea şi ceilalți In nevoe o calcă. Dar orideciteori această căl- 
care se întimplă, luliu Maniu se retrage în exilul propriei idei- 
Dacă aceasta se chiamă iezuitism, este un sublim şi mare ic- 
zuitism, căci întotdeauna cel retras e un învins în lumea prac- 
tică. Iar în politica noastră de aprigi cupidități e greu de bă- 

ptit un pact ascuns. 

Fenomen curios de forță a ideei: odată repudiat de faţa 
practică a partidului-principe, faţa ideală luminează în de- 
părtare şi trage spre sine undele aspirațiunii. Și astfel omul 
conduce de departe, decât în luptă, mai tare în singurătate. 


G. CALINESCU 


P R o B L E M E 


INTRE GENEVA ŞI INFLAŢIE 


_ Pe deasupra intrigilor de culise, care, În Hominia, ame- 
ninţă în fiecare lună, orice guvern, problema asanării situa- 
tiei noastre economice, stăruește, dominantă ca o obsesie, In- 
stinctul de conservare al Societăţii romineşti dovedeşte astfel 
că subsistă încă şi că preocupările adinci și serioase pot de- 
păși o clipă mesehinele, ridiculele, sinistrele combinaţii ale 
aventurierilor politici în goană după morie şi confort. 

Datele problemei se cunosc. Ele alternează între vechiul 
şi nemuritorul „prim noi înșine” (pe care acum la părăsit 
pa liberal şi l'au confiscat elemente de stinga ca D-rul 

u sau Gr. lunian) şi concepţia interdependenţei econo- 
mice europene, simbolizată prin Liga naţiunilor, Soluţie 
adoptat de cele două mari partide: național-ţărănese și li- 
pete: Soluţia „prin noi înșine” înseamnă narcoticul efemer 

Argumentele inflaționiştilor, formulate de dl. Gr. Iu- 
nian în discursul său la mesaj, i 'rințe, 
cam urnă al a mesaj, ca şi în varii conferințe, sunt 

s ntre cele două elemente economice, moneda şi mărtu- 
rile, sa produs un dezechilibru. Din cauza etil iiei 
da s'a împuţinat și rărit. Astfel valoarea ei a crescut. Din 
contra, din cauza depresiunii preţurilor mondiale, mărfurile, 
bunurile, şi-au văzut scăzulă valoarea pină la un sfert din 


63 VIAŢA ROMINEASCA 
RN RE, DN CEE E E a E E EE EEE 


ceiace preţuiau în 1928. Cum putem restabili echilibrul? Să 
mărim preţurile bunurilor nu putem, căci criza mondială 
dăinvește încă şi le comprimă. Nu rămâne atunci decit să seă- 
dem valoarea monedei primtr'o nouă restabilizare. Un obiect 
care preţueşte azi doi lei, mâine va face şase, Afacerile se vor 
relua, debitorii vor fi ușuraţi, mănturile vor circula și vom 
scăpa de criză. 

Soluţia ar fi simplă ducă ar fi realizabilă. Dar protago- 
nistul inflației confundă cantitatea monedei cu valoarea ti. 
E adevărat că un lucru care se toferă azi cu doi lei, va costa 
miine șase. Insă cei şase lei de mine vor avea exact acciași 
putere de cumpărare ca cei doi lei de azi. Totul se reduce la 
o iluzie optică, ce nu poate înșela pe nimeni, 

Se mai poate încă întimpla și altceva. Teoria cantitativă a 
monedei ridică deobicei prețurile. Dar nu întotdeauna. Mai 
sunt şi alți factori: puterea de consumaţie, cererea, piaţa 
mondială ete. In Austria și Ungaria moneda a pierdut din va- 
loarea ci, cantitatea i-a crescut Totuşi prețurile nu sau 
mişcat. De ce ? Fiindcă sărăcia nu permite consumatorului 
să consume mai mult și fiindcă piaţa străină nu cere mai 
mult produsele austriace. 

Ar scăpa însă debitorii. De sigur. Dar pentru aceasta 
sunt și alte mijloace. Să ne gindim încă la pericolele unei re- 
stabilizări. Specula şi panica dezlănțuite nu vor putea fi ji- 
nute în loc şi vom avea astfel îm loc de restabilizare o ade- 
vărată inflaţie. Nu vom putea avea astfel buget, salarii fixe, 
tranzacţii și contracte ferme. Haosul și anarhia vor domni. 

S'a speculat contra acordului cu Geneva, cea mai pericu- 
joasă şi mai eftină demagogie: cea dovină, Ni sa perindat in 
faţa ochilor pericolul contractului, stăpinirii străine. Ni sa 
schiţat precis selavajul nostru viitor oridecite ori am tratat 
cu străinătatea și am avut profituri reale, ni s'a repeta! acea- 
stă monotonă melopee. Dar cîntecul acesta nu ne mai impre- 
sioncază, 

Atunci, cînd nici o țară, nici măcar Grecia, sau Bulgaria, 
cu mult mai sărace decit noi, n'an recurs la asemenea mij- 
loace, noi singuri să îndrăznim a ne izola, cu toate pericolele 
pentru noi ale unei țări exportatoare, căreia i se pot închide 
pretutindeni uşile produselor sale, intro Europă, de interde- 
pendentă economiei? Inflaţia e un simplu miraj pentru logica 
simplistă a maselor neiniţiate. Orice om politic cu răs 
re şi competență nu va putea subscrie asemenea paliative ris- 
cate. M.R. 


CRONICA POLITICA 49 


> ANRE. A N É N--r v E 


In ultimul timp, parlamentul a avut citeva sedinte i 

à S'au pus în discuție — nu chestii personale Sa de aja 

i constituționale, regimul stării de asediu, repri- 

"i stre serile) au trecut pe la tribună fruntașii vieţii 
u vom analiza punctul de vedere al taberelor în 1 

Nu-i acest lucru în intenți ă. i A cer 

obiect itor aneo "iu noastră. El va servi, poate, de 

observație numai: asupra lumii politice b 

i A > bate un vi 
să reacţionarism. Lozinei purtate mulţi ani pe străzi ua 
: anje, cu dosul spre opinia publică. Se dau soluții copilăreşti 

e „salvare” a ordinei, Unele se și pun în aplicare — deşi ex- 
perienţa istorică şi cea prezentă au dovedit cu prisosință, şi 
dovedese îmcă, inutilitatea măsurilor de „mină forte”, Ele a- 
sigură o supremație de moment. Imprăștie atita amărăciune 
> revoltă îm spirite, — salidarizind în faja nedreptăţii şi a su- 
apr: chiar categorii, nedireet interesate, — incit atmosfera 
a a gaze explozibile care, mai curind sau mai tir- 

Apoi chiar aceste şedinţe mari, îm care s'au alcătui 

i i es Ă si Atuit - 
gini de istorie politică, wau putut desbăra pe oratori de S 
SP naano, pA, resentimente... ; 

-alungul multor discursuri, auwditorul urmărea — pri 
tre cuvintele rostite — o s tă intimă ui. d oa 
tradiție rep ne E ii intimă a oraterului, în con- 

nesinceritate, un politicianism, sforării de culi iată 
ce perem pirori e multor cuvintări, a II 

ar— încă odată — noi ne-am propus să vorbim despre 
oratoria parlamentarilor, despre talentul de vorbă... nu p 23 
Rgt n, Heste, În felul acesta, vom fi în profit 
asim în politica noastră un aspec i captivant 

decit Ni ai elocvenţei parlamentare. li iei bal PET 
Dintre oratorii care sau manifestat în ultimul ti l 

dr. zs Lupu sa desbrăcat de orice politicianism. A vörbif an 
prona şi vibrantă sinceritate. S'a ridicat de-asupra per- 

7 zl å X 
e a crează A privit realitatea curentă din per- 

D. dr. Lupu impresionează — de cum pe i 
presion 7 : vrneşte spre tri- 

pins. Are pasul grăbit. Simţi că de-abea A tine, ieina în 
clipa cînd ajunge la tribună, uneori chiar inainte., Nu-şi Ìn- 
grijește tiputa. In momentul cînd vorbea de uneltiri, de in- 
de maşinațiuni, — d-sa și-a indoit mult gewunchii, s'a 


E N ES e i A III II 


` 


7 VIAŢA ROMINEASCA 
e II EI E UDE PEPI E ci PP 


curbat, s'a făcut mic şi, cu mina întinsă, căuta pe undeva de- 
monii intrigii. O poziţie neestetică — dar impresionantă, 

D. dr. Lupu nu-și îmgrijeşte fraza, nu-și aranjează gestul. 
Nu-i nimic caleulat în oratoria lui. Un torent care se revarsă. 

Simceritatea lui, curajul său — pornite dintr'o adâncă 
convingere — capătă dela sine o formă a sara prin pro- 
cesul natural al înfloririi mărului sălbatic. Potrivirile vin de 
undeva din afund. La suprafaţă vezi numai gestul spontan 
al naturii estetic nu grație conştiinţei, ci miracolului din 
fundul fundului. 

Stăpin pe sime, cu ochii vii în toate pe, mena jind 
fel de fel de interese politice, — d. I. G. Duca, șeful parti- 
dului liberal, se apropie degajat de tribună. In Cameră, d-sa 
e ca la el acasă... E acolo demult — cînd pe banca ministe- 
rială, cînd în rindurile opoziţiei: azi în ofensivă, mâine în 
defensivă. » 

D. Duca vine cu un discurs geometric, perfect echilibrat 
după toate regulele logicei. Dilema, reducerea la absurd, ete. 
sint întinse ca o cursă. Adversarul trebue să-și prindă picio- 
rul în căngile care se îmbină. 

Seful partidului liberal n'are minile libere. Poartă încă o 

brățară din cătușele trecutului. Duce — pe lingă răspunderea 
propriilor fapte — și păcatele fumiliei, ale partidului... 
. Cavaler, el nu reneagă nimic. Cu o inteligenţă sprintenă, 
d. Duca se strecoară ca zvirluga prin impasul situațiilor de- 
licate. Infruntă majoritățile ostile, Mintea lui se transformă, 
toată, în lance şi scut. b 

Chiar cînd nu-l aprobi, il admiti cum atacă şi mai ales 
cum se apară, cu sărituri de pisică sălbatecă într'o parte. 
Ştie să se revolte, cînd trebue — puţin calculat însă. Stie insă 
să şi tacă, mândru — subt lovituri nedrepte. lar tăcerea sin- 
ceră şi demnă este mai impresionantă decât indignarea aran- 
jată, : 5 

Repede, cu ochii neastimpărați, scoşi parcă îm relief de 
ochelari mari rotunji cu rama de baga neagră, — d. Gr. lu- 
nian se apropie urgent de tribină, ca să pledeze (cu un lux 
de argumentațļie, bazată pe doctrină și jurisprudenţă) un 
proces politic. Despică firul de păr în patru și apoi — pe fie- 
care dim cele patru fire — le mai despică în patru... și așa 
departe. Ar fi fost un strălucit comentator al textelor biblice- 
Are o ascuţime de vedere și o fineţă, care uimesc și f a. 
Spirit cultivat, d. lunian ştie să-și imbrace gindul într'o formă 
artistică. Asculţi parcă o pagină de oratoric juri imbră- 
cată îm haină politică — dintr'o antologie clasică. îi ur- 
măreşti expunerea logică, intr'o formă aleasă — parcă citeşti 
discursul unui orator gree, Te fură arta lui — încât uiţi chiar 
că ești de altă părere... 


CRONICA POLITICA 71 
a ca —— a 9 e E r a SD E DEE 


D. Octavian Goga vine preparat de-acasă — și bine pre- 
parat Dacă nu-l întrerupe nimeni, lucrurile merg excelent. 
Altfel — mai greu. Esă însă din încurecâtură, 

Inteligent, cultivat, cu vorba facilă, intre îngrijită formă 
literară, — d. Goga poate ţinea o cuvintare frumoasă. Păcat 
de-un timbru puţin simpatic! 

După d. lunian, ai impresia că și d. Goga este un avocat. 
Unul însă pledează cu convingere, iar celălalt fără. Cel din- 
tăiu se pasionează de cauza îmbrățișată. Celui de-al doilea 
puțin ii pasă, în fond, de chestie. Se simte că este un interes 
politic în joc... 

Drept, rigid, uscat, — d. Geonge Brătianu, şeful partidu- 
lui georgist, spune pe un tom înalt o declarație învățată parcă 
pe dinafară. O indignare artificială... Lucruri rezonabile, spu- 
se însă cu emfaza unci descoperiri continentale... Om de cul- 
tură, fise îmzestrată cu multe calități, — d. Brătianu nu apare 
în justa-i valoare. E ceva jenant în atitudinea lui. Omul care 
nu-i la locul său... 

Dintre guvernamentali, d. Virgil Madgearu, — luptător 
erincen, pină la violență, — se ridică de pe banca ministe- 
riată veşnic bine informat, pregăti! ca pentru o judecată pe 
viaţă și pe moarte, 

Franc, loial, fără menajamente, — d-sa se apără cu in- 
dărjide, atacă cu pumnii şi cu colții. 

Vede pumai obiectivul, Vrea să-l atingă cu orice preţ, cu 
orice risc — chiar al situației sale. 

Lupta — acesta-i elementul lui. 

Când studiază în biblioteci, când citeşte tablouri statistice, 
cînd dă porunci — totul parcă nu-i decit o pregătire pentru 
o bătălie, care va veni, 

E omul unei concepții, pe care vrea so pună îm practică 
— numaidecit. Se opun adversari, prieteni? li dă în lături 
pe toți — cu un rece entuziasm. În ochii lui sticleşte uneori 
răutatea — o răutate manifestată cu o depotrivă intensitate 
faţă de principii și de vrăjmași. E intoleranţa omului de cən- 
vingeri, Oratoria d-lui Madgearu e o luptă în arenă. Frazele 
au ceva marțial, Ai uneori impresia că, dacă între orator și 

ozant n'ar fi banca ministerială, nimeni n'ar putea scoate 

rele vistiernicului din gitul adversarului. lată cineva 
care în În serios lupta politică, Găsim aici chiar prea mult 
elan — te ca o compensație pentru cei ce nu-și fac singe 
rău din pricina lucrurilor publice. 

„Insfirşit — d. Al. Vaida-Voevod, președinte de consiliu, 
O figură origimală, interesantă — ceva de buldog. Are o ener- 
gie, o siguranță, Se reazemă cu cotul de tribună — şi poves- 
teşte, sfătos. Face o glumă, spune o anecdotă — chiar cind 
nu ni-i a sperit. Are avint. Aduce din trecut un prestigiu. 


7 VIAȚA ROMINEASCA 


il văd parcă la tribună cu o togă romană, în falduri 
gravi. De ce o haină atit de largă ? Vrea să ascundă pe ci- 
neva la spate ? N < T 

Il respectă pină și adversarii, cînd d. Vaida dă explicații. 

Şi parlamentul — după o ședință agitată — reintră în 
normal. ; 

Numai printre bănci trece uneori, ca o amenințare, silu- 
eta dreaptă, invizibilă, a d-lui Maniu — care priveşte fix cu 
ochi sticloşi, plini de dojană... M. SEVASTOS 


PN N E 


LITERATURA PR O: 1 1 1 OH 


N. IORGA: SUPT TREI REGI 


Teoria freudiană a sublimării se confirmă  surprinză- 
tor. lată-l pe d. Torga ! aa gri de plecarea dela guvern, d. 
Iorga serie: mai întii două broșuri subțirele, cari erau o 
dare de seamă scrisă cu venin a întimplărilor din doi «mi 
de restauraţie (Iunie 1930 — lunie 1932) și un rechizitoriu 
al isprăvii făcute prin aducerea la guvern a unui partid po- 
litic. lar după citeva luni scoate o carte, din acelea groase 
cu litere tipografice mici şi cu fraze lungi, cu cari ne obiş- 
muise d-sa, A i 

„Subt trei regi” este „o istorie u unei lupte pentru ideal 
moral şi național”. Idealul național îl știm: intregirea nein- 
mului; cel moral nu ştim care să fi fost, Lupta împotriva 
imoralităţii de pe Calea Victoriei ? este cu adevărat un pa- 
saj în acest sens, dar epizodic); lupta impotriva pornogra- 
fici ? sau lupta pentru imbrăcarea decentă fără roșu de buze, 
a funcţionarilor ? — Nelămurirea mi-este deplină. Dar să 
trecem peste asta. è k 

Cartea se mai intitulează „Hominia contimporună dela 
1904 la 1930”. 1930 e normal: de acolo începe altă carte # 
a d-lui lorga: „Doi ani de restauraţie”. Dar 1904 ? Ce- 
seamnă 1904? O recoltă proastă, urmată de conflicte politice 
(a fost atunci o grevă a deputaților liberali impotriva pro- 
priului lor guvern) ce au culminat în Decembrie, în demi- 
sia guvernului Sturza. Atunci? Sau poate atunci începe ac- 
tivitatea politică a d-lui lorga și deci o nouă fază a istoriei 
Rominiei. Dar nu ! D. Iorga își fixează inceputul activităţii 
politice în 1906, cind a îndrumat pe studenţi să re- 

„prezentaţiile în limba franceză la Teatrul Naţional. Atunci ? 
isterul rămâne nelămurit şi nu mă simt de forța unui Sher- 
lock Holmes sau Joseph Rouletabille, 


ce 


CRONICA POLITICA 734 
po 


„Subt trei regi” este împărțită în trei cărți, prima carte 
(Factorii) cuprinzind două sub-impărţiri: societatea veche 
şi noua generație. A doua carte redă conflictul dintre cele 
două mentalități. E faza războiului, A treia, după — războ- 
iul. — Nimeni n'a triumfat: cele două lumi din nou feţă in 
na NR cartea este de o excepțională putere de evocare: 
oamenii trăesc, nu superficial, ci în viața lor adincă, în faţa 
noastră. Nouă, ce nu i-am cunoscut (Regele Carol (pag. 
4—7), Dimitrie Sturzu (pag. 13, 19) sunt o adevărată reve- 
laţie. Ne apare însă, mai mult, complicaţia vieţii politice an- 
te-belice. Cei de astăzi suntem grăbiţi să o simplificăm, Și 
totuşi era atit de bogată! 

Societatea veche trecea pe la 1901 printro criză cu fa- 
ete multiple: criză financiară, (bugetară), socială (țără- 
nească, 1907), criză politică internă (ruptură în partidele de 
guvemämint, ridicarea lui Take lonescu şi a lui Ionel Bră- 
tianu), criză politică externă (alianța cu Germania și Triple 
AManţă slăbea), criză sufletească (clasa conducătoare era 
instrăinată culturaliceşte), 

In faţa acestei societăţi vechi noua generaţie aducea 
un nou spirit publice. O nouă viaţă materială, mai bogată la 
oraşe, o transformare în formaţia spirituală a intelectualilor 
îl ajutau, După socialismul „Contimporanului”, care desvol- 
tase pe de studii sociale, apare „Semănătorul” cu na- 
ționalismul lui țărănesc. Tarn voia să trăiască în legea ei 
(pag. 110). Acest nou spirit public, cu dubla-i origine, își 
impuse apoi punctele de vedere: după 1907 se impuneau 
realizări sociale, deşi foarte timid începute, şi noi atitudini 
pe se luară în special după venirea generoșilor cu Ton 

Brătianu la șefia partidului. 

Toate aveau să fie oprite deci în loc de criza externă, 
care izbucnea în 1912 cu războiul balcanic şi avea să du- 
reze aria în 1919. Preocupările de noutate naţională aveau 
să înlăture preocupările sociale. 

Cartea III. intitulată atit de frumos: cele două lumi din 
nou faţă în faiă, nu redă decit conflictele politice și perso- 
nale. E o icoană a luptelor politice atit de. agitate în cari 
predomină: incercarea Averescu, dominaţia lui loan Bră- 
tianu, revoluția ţărănistă. Criza socială nu apare acoperită 
de conflictele personale. 

Nu vreau să discut ce spune cartea: În maldărul de 
fapte sint multiple contraziceri și inexactităţi. D. Giurescu 
a făcut de curind o analiză de speclalist unei alte cărți a 
d-lui lorga. E suficient să amintesc de ex, ch d. L G. Duca 
nu este de loc amintit. Oricare ar fi animozitulea dintre 
d-nii lorga și Ducu, numele actualului sef al partidului li- 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


DE FOI IE ES PRE e e PETE SE L DEEE 


beral, este un nume care există şi un istoric trebue să-l in- 
registreze. Dar d. Stere ? pe lingă numele lui, se alătură veş- 
nic un epitet insultător. D. Maniu, la rindu-i, mu există de- 
cit dela 1928 încoace. 

Sunt suficiente aceste exemple să dovedească execuţia 
cărții: lucrare de polemică politică, actuală și imediată, Ră- 
fuială cu alți oameni, tinind mai mult de genul memoriilor, 
decit de istoria obiectivă. 

Există însă un alt pericol în „Subt trei regi”, pericol cu 
mult mai important decit rancunele autorului, ce pot să 
facă pe un neefit să cunoască greşit oamenii, cari au con- 
dus ţara dela 1906 înconce. D. Iorga nu vede în istorie de- 
cit oameni. eroi; colectivitățile, masele mau importanţă; 
economicul, la rindu-i, este secundar. Jocul intrigilor, ambi- 
țiilor şi frământărilor personale este singurul care contează. 
Istoria se rezolvă într'o împletire de frămintări individuale, 
cari nu se explică decit prin hazard. Legătura între cauză 
şi efect, explicaţia sociologică, dispar. 

Voi da un singur exemplu doveditor: toată cartea ct- 
prinde lupta a două generații, a două lumi: o generație veche, 
instrăinată sufleteste, conservatoare și germanolilă; în fața 
ci, o nouă generație, desvoltată sub semnul naţionalismului 
autohton, care a schimbat politica externă şi atitudinea faţă 
de problamele sociale. De ce ? Nu se explică. 

Concepţia idealistă a istorici nu explică nimic din 
acest conflict. Concepţia materialistă aduce dintro dată 
lumină. Sunt două generații ce reprezintă două lumi şi două 
mentalități economice. Cea dintii e generaţia feudală: ulti- 
mii proprietari de pămînt, ultimii mari agrarieni. A doua ge- 
neraţie e generația burgheză. Lumea celor răsăriți dela sate 
(„Sămănătorul”) vine lu oras, intii ca generaţie de profe- 
sori, apoi ca primii acumulatori de capital: afacerile din 
timpul războiului și de după război ii vor ajuta, Cu alte 
cuvinte, conflictul dintre cele două generaţii a fost conflic- 
tul dintre feudalii cari mureau şi burghezia care apărea. 

Lipsindu-i această concepţie a islorici d. lorga ne-a 
dat o carte în care sensul adevărat este înecat sub mulțimea 
de fapte, O înţelegere a epocii atit de agitate dintre 1904 şi 
1930 n'o are cine citeşte această carte, Și mai trebue și alte 


izvoare, lipsite de venin. CONSTANTIN ENESCU 


~ O BIOGRAFIE A LUI IULIU MANIU 


Literatura noastră politică numără prea puţine opere 
demne de a sta în rafturile unei biblioteci cu lucrări alese. 
Scrise, majoritatea, cu o notorie lipsă de cultură și de amplă 


o oae 


CRONIAA POLITICA 75 
e Cey ee E S S PD E a S EE 


informație, sint de un nivel cu totul inferior. Studiul persona- 
lităţii, acțiunii ș operei unui om politic însemnat, nu se poate 
face fără cultură sociologică şi istorcă, Există o metodă şti- 
inţifică ce se cere cunoscută şi în studiul biografic. 

Am deschis cu vie curiozitate cartea d-lui Sever Stoica 

despre Juliu Maniu, în care mă aşteptam să găsesc o magis- 
trală descriere a personalității şi operei unui om al cărui tre- 
cut politic, este puţin cunoscut în toate cutele lui. D. Sever 
Stoica ar fi putut da ım studiu remarcabil de biografie 
politică, 
Sub raportul valorii pur informative, fără îndoială că 
lucrarea d-lui Stoica, de-o factură si un stil evident guzetă- 
reşti, este utilă. Sunt citeva aspecte, citeva lapte din viața 
omului de cari se ocupă, cari apar în altă lumină, Sint apoi 
lucruri a căror popularizare e de asemenea utilă: amănunte 
istorice pe cari nu le cunose decit cei cari au asistat la des- 
făşurarea acţiunii politice a lui luliu Maniu. Dar şi sub latu- 
rea informativă, carta putea fi mai bine înzestrată, 

Prezentarea cadrului social al epocii este vădit insufici- 
entă. O imagine exactă despre acele stări şi tendințe ale vieţii 
sociale, nu ne-o putem face din cartea d-lui Stoica. Insă o in- 

țelegere a vieţii unui om politic, fără pictarea completă a con- 
diţiilor sociale determinante în cari s'au consumat actele ei 
cele mai importante, nu e posibilă, 

Nu e de mirare deci că nu vom găsi in această lucrare, 
firul roșu, legătura cauzală dintre fapte cari păstrează, evi 
dent, raporturi între ele. Ai impresia că d. Stoica rezumă 
fapte izolate și alătură evenimentele fără legătură organică. 
Tabloul «epocii este abrupt. Compilarea de informaţii istorice 
nu este suficientă pentru înțelegerea unei perioade istorice, 
După ce sunt eompleete, mai trebue şi sistematizarea lor pen- 
tru a se avea o înțelegere integrală. 

Asa cum se prezintă, nu se poate nega totuşi că această 
carte poate fi um izvor de informaţie pentru cititor ca și pen- 
tru o viitoare lucrare sistematică asupra aceleiasi teme, 


N. T 


CRONICA EXTERNA 


ROMÂNIA ŞI SOVIETELE 


Problema ruso-romină s'a permanentizat pe ecranul poli- 
ticei mondiale. Fa există cu toate consecințele grave ce com- 
portă pentru noi, chiar în momentul în care nu se pune în 
mod direct şi acut, cum s'a îmtmplat recent cu prilejul pac- 
tului de neagresiune. Chestiunea Basarabiei care ne neliniş- 
teşte pe noi și irită şi pe aliații noștri mai apropiaţi sau mai 
indepărtați întrun grad insemnat, dictindu-le atitudini cari 
îţi produc adeseori impresia unor imixtiuni directe în aface- 
rile tale de stat, ar fi putut fi desigur închisă, cel puțin din 
punct de vedere juridic — dacă guvernanţii Romîniei de 


după război, ar fi avut intuiţia clară a evenimentelor şi pers » 


peeliva istorică necesară pentru comprehenziunea prefaceri- 
lor social-economice și politice adinci, 

Rominia de după 1919 a avut însă nefericirea să fie diri- 
jată de către oamenii vechi, cari n'au înţeles semnificația 
răzoaelor balcanice ce au prefațat marea conflagrație; cari 
wau ştiut să aprecieze și să tragă toate consecințele unei neu- 
tralități de doi ani ; şi cari mai ales au fost incapabili să in- 
tuinască noul destin al umanităţii, ce şi-a format spiritul în 
ororile războiului capitalist. 

Casta Brătianu a cauzat Rominiei unite atita rău, încît nu 
ştiu dacă pretinsele opere reformatorii dinainte de tratatul 
dela Versailles i-ar putea servi un fel de palidă compensație. 

Dacă familia Brătianu ar fi înţeles revoluția rusească, 
desigur că ar fi apreciat și importanța unui gest rapid şi ho- 
tărit, de a recunoaşte oficial noul regim etarian. Rusia 
Sovietică abia işi încheiase prin 1921-1 epoca eroică a 


transformărilor sale structurale, — perioadă pe care o mar-' 


chează atitea victime ale foametei boicotului — şi ar fi plătit 
scump o reluare de raporturi diplomatice cu un vecin de al 
său, burghez. Aceasta evident, n'ar fi insemnat o adeziune la 
nouile stări de lucruri de dincolo de Nistru. 

Ar fi insemnat însă altceva, 

1. O stabilitate politică şi psihologică, pe cari România nu 
le cunoaşte dela război încouce; 
2, O mai mare’ încredere a străinătății în viabilitatea 
noul stat politic romin; 

3. O emigrare de capital străin, care ar fi putul servi ca 


CRONICA EXTERNA î? 


E D) E > E, A e Da CEA TES IEEE ZE 


mijloc de refacere a utilajului naţional, inexistent din cauza 
corupţiei clasei diriguitoare sau deteriorat de evenimente ; 

4, Posibilitatea de a face o politică orientală şi europ- 
centrală independentă (abandonind politica de remorcă), 
pentru a neutraliza tendințele revizioniste ale Ungarici și 
pentru a slăbi influența Italiei în Balcani, care a reluat rolul 
Germaniei kaiseriene. Statul romin și-ar fi putut fixa jaloa- 
pele pină la Salonic şi dincolo, pentru a scăpa de consecin- 
telo unei wventiiale inchideri a Dardanelelor. 

Pivotul politicei externe a Rominiei putea să rămină tot 
Micu Antantă care prin acest fapt sar fi consolidat mult. Ac- 
țiunea diplomatică a Halici în Europa Centrală ar li putut fi 
contrabalansată cu succes, căci pentru scopurile urmărite de 
Roma şi Mediterană, ea are mai multă nevoie de sprijinul 
Bucureştilor, decit vice-versa, şi Rominia ar fi putut servi 
permanent, ca o forță de echilibru, 

Incă din 1922 era clar, că faimosul „cordon sanitar” pe 
care Marii Aliați vroiau să-l traseze contra penetrării bolşe- 
vismului în Europa Occidentală, dela Marea Baltică pină la 
Marea Neagră, va eşua, Din acest esec, Rominia avea datoria 
să tragă imediat toate comsecințele diplomatice, cari se îm- 
biau cu insistență, 

Miopia brătienistă a preferat însă să se retragă în colivia 
citorva formule patriotarde, să-şi aranjeze ceasul pentru care 
era scontat „falimenaul” noului regim sovietic şi în fudulia 
„prevederilor” sale, să amenințe dim cind în cind, cu arătă- 
torul dincolo de Nistru. 

Evenimentele însă şi-au urmat drumul lor firesc, pină 
Sa ajuns la constituirea unui bloc itulo-germano-rus, care În 
clipa de faţă se găseşte faţă de Europa divizată, intocmai cum 
Tripla Alianţă se găsea — la începutul său, — fără contraba- 
lanță. Mai tirziu Tripla Alianţă şi-a găsit corespondentul în 
Alianţa fran oltindu-se paralel, pină la stabilirea 
acelui ru european perfect, pe care nici un război de 
patru ani ma reușit să-l rupă, A fost nevoe de intervenția Sta- 
telor Unite ale Americei — cure a provocat mai mult un de- 

ru psihologic decit militar — ca să se decidă soarta 
unui gigantice duel. 

Desigur sa activat mult — dar nu şi cu succes — pentru 
a menținea stabilitatea Europei, asigurată teoretic prin tra- 
tate. Dar la Locarno, unde sa făcut primul început de mare 
anvergură, sa rupt şi unitatea politică a Europei, după ce 
unitatea ei morală fusese fnmormintată cu mare pompă la 
Versailles. Intenţiunile iniţiatorilor acestor pacte diplomatice 
erau bineînţeles bune. Dar ele nu puteau da rezultatele do- 
rite decit în cazul, dacă în momentul în care sa parafat, în 


78 VIAȚA ROMINEASCA - 
Pe Pa 70 E DURE UOT T S AIE a 
1925, acordul dela Locarno, sar fi încheiat — din punet de 
vedere sentimental cel puţin — cite un acord similar, unul 
baltic, altul mediteranean și al treilea balcanic. 

___ Acesta ar fi putut insemna și un fel de prefaţă a federa- 
lizării statelor europene, prin așa zisele „antante regionale”, 
De sine înțeles, că nimeni nu-și poate ascunde consecințele 
importante pe care le-ar fi dat un ascemnea bloc imens al 
statelor burgheze, — care şi-ar fi putut îngădui o altă po- 
litică, unitară, faţă de Rusia Sovietică. Poate ar fi reuşit chiar 
să o determine la o acțiune diplomatică enclusiv orientală, 
care s'o epuizeze în guerrile mutile. 

Locarno-ul occidental deci nu putea exista decit con- 
strîns de alte acorduri similare. Deaceia Germania îndată 
după evacuarea regiunei Mayence de către trupele aliate, a 
abandonat politica preconizată — à contrecocur — în 1525, 
ding curs liber valurilor furioase ale naționalismului revan- 
șard şi precomizind Anschluss-ul. 

„Dar problema e complexă, şi socotim că nici o ipotetică 
unitate politică europeană n'ar fi putut şterge diviziunea 
economică a Europei. Criza fiind organică, ea ar fi descop- 
ciat toate încheieturile artificale ale statutului european, sau 
ar fi impus noui instituțiuni cari să corespundă noului spi- 
rit al vremii. 

Situaţia este prin urmare aproape fără micio ieşire. 

Atitudinea Hominiei-brătieniste faţă de Rusia Sovietică 
are o singură scuză: era un punct de vedere izolat. Nici un 
bărbat politic burghez din Occident care avea frinele guver- 
nărei în mină, aa procedat altfel. Europa a format un bloc. 
Un bloc pe care l-aş numi — dacă aş fi convins că nu jiguese 
pe nimeni — bloc ul inconştienței : fiindcă nimeni n'a tras 
concluzia istorică adevărată dim Revoluţia franceză deşi 
există similitudini de atitudine. Europa burgheză a avut 


a 


lomnii prin presă, etc... iar în urmă... recunoaștere, 

După declaraţiile belicoase din ajunul păcii, statele pc- 
cidentale au renunțat prin 1924 la atitudinea lor intrasigentă. 
Abia la un interval de şapte ani dela Revoluţia rusească s'au 
convins, că este vană orice rezistență ce se opune teoriilor 
universaliste, Nici catolicismul, nici islamismul, nici prin- 
cipiile burgheze, intocmai ca imperialismul anglo-saxon sau 
socialismul occidental, n'au putut fi împiedicate să se răs- 
pindească și să pătrundă în masse, ca toate ideile cari pun 
accentul pe elementul comun popoarelor şi cari la o anumită 
epocă istorică corespund unor trebuinţe de afirmare în lume, 


CRONICA EXTERNA 7 
E me r RA A E II EE Saar AER, 


sau de ratificare a unor sentimente și nevoi de justiție şi de 
dreptate. 

A urmat prin urmare destinderea, deşi bluff-ul fascist a 
încurajat anult spiritele inguste și Rusia Sovietică a început 
să fie recunoscută „de jure”. Mai mult, stutele capitaliste oc- 
cidentale au colaborat — şi continuă să colaboreze — la con- 
struirea noului edificiu social de peste Nistru, care turmen- 
tează imaginaţia tuturor cercetătorilor şi generoşilor. 

De ce a urmat destinderea ? Desigur că pentrucă oamenii 

politici occidentali sau convins, că războiul a desăvirşit ci- 
vilizația burgheză, i-a smuls maximul de creație posibil și a 
svirlit capitalismul in derută, fără posibilități de refacere în 
vechiul său sistem exploatator; fiindcă în cei patru ani de 
privațiuni şi agitaţii singeroase sa format un spirit modern, 
tendimțe ce depăşesc individualitățile şi debordează preocu- 
pările egoiste, dind naştere unei umbianţe proprii pentru 
vastele organizări colective, ce se desinează pe frontu poli- 
ticei mondiale; şi fiindcă spiritul critic occidental nu putea 
să nu se convingă, că contrarevoluția fascistă n'a creat nimic, 
ma salvat nimic, arta lui esenţială constind —— cum-a sesizat 
atit de perfect Ludwig Bauer — în a-și ascunde slăbiciunea, 
fascismul fiind sub acest raport mai periculos pentru ordi- 
nea socială actuală, prin moartea decit prin existența sa. 

Se pune însă aci Întrebarea: din ce rațiuni „superioare” 
marile state capitaliste au sugerat statelor mai mici — cari 
erau și sunt de remorca lor — (şi dintre cari unele sunt limi- 
trofe cu Rusia Sovietică) să nu-și nommaizeze raporturile lor 
economice şi diplomatice ? Căci din două lucruri, unul: sau 
regimul proletarian reprezintă un pericol de moarte pentru 
civilizație, şi atunci se impune o atitudine solidară, său nu 
reprezintă nici un pericol real, şi atunci mehiderea frontiere- 
lor, în mod ostil, numai de către statele mai neinsemnate, 
aveau În gindul Marilor Puteri, scopuri inavuabile. Ce era 
la mijloc ? o grijă de contaminare toamai a statelor agrare, 
cu un oarecare echilibru social, sau o tendință prelungită din 
veacul al XIX-lea, de a-şi rezerva în mod egoist debuşeele şi 
de a impărți din nou Europa în zone de influenţă ? 

Nu e greu de aflat. 

Războiul mondial cu toată catastrofa ce a provocat, n'a 
reușit să schimbe felul de a gindi al bărbaţilor politici occi- 
dentali. Ei gîndesc şi astăzi ca înainte de 1914: imperialist. 
Dar tocmai acest imperialism economic și militar este amenin- 
fat de imperialismul ideologic al revoluției rusești. Acţiunea 
de propagandă pe care o desvoltay diferiţi agenţi sovietici în 
Europa, neavind succesul aşteptat, Moscova şi-a îndreptat 
privirile în altă parte: în Extremul Orient. Aici duce cea 


s0 VIAŢA ROMINEASCA 


mai interesantă, și poate cea mai fructuoasă campanie, Aici 


se pune dinamita revoluționară a cărei explozie trebue să 
producă efect în Europa occidentală. Prin acţiunea burgheză 
pe care o duce Moscova în Orient, se urmăreşte dislocarea în 
rindul intii a Imperiului Britanic. Agenţii sovietici nu uzează 
de principii pur ortodoxe. Lozincele lor sunt: autonomie, 
emancipare politică, desvoltare culturală, naţională, etc., cari 
— dacă nu vrem să mergem mai departe, — au luat un pro- 
„ nunțat parfum pașoptist. 

Desigur Londra nu este străină de imtențiunile politicei 
comuniste. Dar nu poale contracara în mod eficace şi pe te- 
ten, acţiunea de mari proporții care devine din zi în zi mai 
periculoasă. Şi fiindcă explozia din Orient este destinată să 
zpudue Occidentul, Anglia se apără pe acest teren, pe cel 
curopean, Marea Baltică a devenit o puternică poziţie navală 
britanică de unde se încearcă diminuarea acțiunei comuniste 
in Extremul Orjent. Anglia caută deci să-şi apere comerțul 
oriental şi posesiunile sale prin acțiune contimentală. 

Dar Franţa ? Evident, nici Parisul nu poate face o altă 
politică. Dela Andre Siegfried pînă la Pertinax și Lucien Ro- 
mier toţi publiciștii sunt de acord, că numai o antantă franco- 
britanică, în chestiunile mari, poate salva statutul european 
și desigur şi pe cel colonial. Numărul publiciștilor de stinga, 
cari au o reală influență la Quai d'Orsay, cari văd mintuirea 
intr'o înțelegere franco-germană, este foarte redus, Poate nici 
nu există, Fi işi impun influența „diplomatică” mai mult în 
masse, decit în „cercurile înalte”. 

Firul trebue însă tras mai departe, prin Paris-Lamdra 
pină la Washington. Statele Unite ale Americei au avut de 
mult hegemonia Pacificului, Astăzi supremaţia lor este dis- 
cutată de Japonia. Atit America cit şi Anglia bănuese exis- 
tența unui acord secret ruso-japonez, pentru împăţirea Asiei. 
China fiind unul dintre cele mai importante debuşee pentru 
producțiile anglo-americane, este de sine înţeles că nu vrea 
să suporte prezența nici unui intrus. Dar sa intimplat să 
apară deodată doui concurenți egal de redutabili: Husia So- 
vietică şi Japonia. Primul încereuește fronlierile teresrire 
ale Chinei pătrumzind pînă în inima ei, prin numeroase linii 
de cale ferată. Al doilea deţine fronticrile maritime şi citeva 
din punctele strategice de pe uscat. Franţa avind interese în 
Indo-China, dar mai ales prin necesitatea directă a Tonki- 
wului cu China, încurajează întotdeauna — cel puţin în apa- 
rență atitudinile anglo-americane. 

Italia sprijină însă pe Rusia şi pe Japonia. De ce? Nu din- 
trun spirit de caritate, desigur. După război Roma a urmă- 
rit obținerea de posesiwmi coloniale — în deosebi în Africa. 


N | O N O CN N N O N N N N O 0 


CRONICA EXTERNA s1 


N'a reuşit. Dar ul italian a izbutit să creeze, im 
tanta ee tir ova-Shanghai, care este cu 12 zile 
mai scurtă decit linia Marsilia-Shanghai, graţie vapoarelor 
perfecţionate italiene. Se prevede prelungirea liniei pină la 
Yokohama. În aceiași vreme, Italia face instalațiuni navale 
in Marea Roşie și încearcă să-şi impună influența în Ethiopia 
pentru a-și crea bazele de comunicaţie comercială cu Extre- 
mul-Orient. 

Deci m al treilea concurent, timid și discre incă, dar 
concurent. 

Juxtapunind aceste fapte extra-europene, și observind 
cu ochi realiști atitudinea Germaniei, avem înțelegerea atit 
a politicei actuale europene cît şi a atitudinei statelor burgheze 
faţă de regimul proletarian rusesc, şi cred, că nu mă ingel 
cînd conchid că: Marile Puteri capitaliste au făcut o politică 
conştientă de apărare a intereselor lor, cu toate mijloacele 
proprii sistemului ce dispare, și că ele sau folosit ca totdea- 
una de micile puteri ca de instrumente de manevră. Intere- 
sele noastre economice și politice au fost sacrificate pentru 
a ne arăta mai „civilizați” şi mai geloşi de conservarea unui 

regim capitalist rominesc rudimentar, decit suntem în rea- 
litate. 
Am supralicitat în felul nostru vechile state capitaliste, 
jertfindu-ne interesele îmtr'o luptă ce nu era a noastră. 
Această politică de remorcă și de pură fațadă „europea- 
nă” ne-a cauzal pagube imense, Greşala cu greu poate fi re- 
parată. Rominia nu mai poate avea o politică externă pe cea 
pe care o putea exercita imediat după război. li lipseşte pres- 
ul, ti lipsește. voința, îi lipseste personalitatea, fiindcă ti 
ipsesc condiţiunile subiective şi abiective. 
Dar dificultatea mare este. că Rominia nu mai poate 
avea o atitudine externă independentă. Ne-au ucbordat eve- 
nimentele, Putem să trasăm o altă linie ? Să încercăm un ul- 
tim efort înainte de a ne abandona definitiv valurilor furtu- 
noase ce hărțuese în dreapta şi în stinga Europa, 


CONFERINȚA DEZARMĂRII.. GENERALE 


Conferinţa dezarmării „generale” s'a deschis în mod ofi- 
cial acum un an, în ziua de 2 Februarie 1932, după o mare 
campanie de presă pacifistă. Atunci am salutat evenimentul 
considerat revoluțicmar, cu un sincer entuziasm, deşi oare- 
cari îndoeli şi un scepticism neliniștitor impus de atitudinea 
celor mai multe state, îmi comanda rezerve. 


82 VIAȚA ROMINEASCA 
EP E E E EE 

Astăzi, la o distanță de un an, îndoelile au devenit rea- 
lităţi. Și în ajunul redeschiderii Conferinţei putem să con- 
statăm cu melancolie, că: tentativa de pacificare a lumii prin 
dezarmare, a eșuat. Dificultăţile organice n'au putul fi inlă- 
turate, Dreptul de război, pe care sunt clădite statele moder- 
ne, prevalează față de orice principii, menținindu-se ferm, E- 
sența însăși a statului actual, cu ideia suveranităţii naționale 
— „această plagă a timpurilor moderne” pledează cu in- 
sistență contra păcii. 

Interesele antagoniste și imperialiste ale marilor puteri, 
formează obstacolul principal. In actuala stare economică şi 
de spira nu se poate imagina ca America să renunţe de bună 
voe la exploatarea Filipinelor, Panamulei și Cubei sau la he- 

onia Pacificului; Anglia la exploatarea Indiilor, la contro- 

ul asupra Egiptului, sau la supravegherea celor mai impor- 
tante drumuri maritime, cari se ciocnesc în Extremul-Orient, 
cu alte interese comerciale; Franţa la exploatările Africei, In- 
dochinei, Madagascarului, Tunisiei şi Marocului, sau la con- 
struirea de noui unităţi mavale, care să-i asigure securitatea 
coastelor sale imense; Italia la revendicările coloniale cari se 
conerelizează intro impacientă intenţie de a împărţi Africa 
între Italia, Anglia și Franța; Germania şi celelalte state „in- 
vinse”, la egalitatea de drepturi, pe care o reclamă zgomotos 
şi agresiv, mai ales în utima vreme, 

Raporturile dintre state cu politica lor vamală proteefio- 
nistă, dumping, regrupări de forțe şi alianțe militare, cit şi 
sistemul şcolar din toată Europa, unde istoria nu se predă 
decit ca obiect de instigare contra „dușmanilor”, nu sumt dea- 
semenea indicii din cari să putem trage concluzia unor inten- 


țiuni pacifiste, la periractantii dezarinării. 
Deosebirea structurală între cle agrare şi industriale, 


formează un alt obstacol insurmontabil. „Potenţialul de răz- 
boi” al statelor industriale se găseşte la o superioritate zdro- 
bitoare faţă de „potențialul de război” al statelor agrare, care 
mai ales în circumstanțele de astăzi, este cu desăvirşire ine- 
xistent, 

Pe deasupra statele industriale sint mai în măsură să 
păstreze „secretul inarmărilor” decit statele agrare, obligate 
la comenzi străine. lar „controlul internațional” nu se poate 
exercita in mod eficace decit tot la statele agrare, 

A „echilibra armamentele”, nu îmsemnează iarăşi, decit a 
da curs liber tendinţelor de supremație militară ale statelor 
industriale (militariste, în sistemul capitalist, prin definiţie) 
şi de a abuza de naivitatea și imoptența statelor agrare. 

Nici limitarea generală a armumentelor, pentru tm amu- 
mit timp care să servească de experiență — cum preconi- 
zează d. Paul Boncour, — nu poate să aibă eficacitate, atita 


CRONICA EXTERNA pă 


vreme, cit la Societatea Naţiunilor se vor prezenta pe lingă 
state agrare și industriale, „invingători” şi „mvinşi” — in- 
vinşi a căror Îmarmare a fost odată limitată prin tratatele 
de pace. 

Dar problema dezarmării o agravează în mod deosebit şi 
evoluția morală, socială şi politică deosebită a diferitelor po- 
poare. Sint state cu regim parlamentar şi constituțional, în 
care libertatea presei şi controlul asupra actelor guvernului 
orice libertate de control si critică este o ficțiune. Urmează 
deci imedial o incnalitale de conlrol asupra a tot ce priveşte 
„apărarea nuţională”, a acestor doua sisteme de state. 

Apoi, cure este egal pentru un stat cu o civilizatie re- 
tardalară dacă are o armată naţională, său miliţie În sensul 
preconizat de generalul von Secekt ? Reducerea efectivelor 
de asemenea nu poate să fie uniformă pentru toate statele, 
după cum — în mod logic — nici cea a stocurilor de muni- 
țiuni. A reduce armatele sub drapel a Rusiei Sovietice şi a 
Rominiei — de o pildă — la trei pătrimi sau la jumătate, in- 
semnează că statul romin nu dispune în fond decit de forţe 
polițienești, pe cînd vecinul nostru rămine tot un stat mili- 
tarist în raport cu noi şi cu alte state similare, 

Dar am atins aci laturea technică a problemei, unde com- 
Peteja noastră a luat sfirsit, Atit de mari sunt contradicţiile 
şi în acest domeniu, încât ne demoralizează să mai continuăm. 

Problema de altfel este În rindul intii politică, ecenomi- 
că, socială, şi numai în rindul dim urmă, technică. Statele Ma- 
joare nici n'ar avea nevoe să-și trimită reprezentanții lor la 
Geneva. Eşecul se poate savura și din cazarmă. După cum și 
noi ne putem fringe toate speranțele pe cari intro clipă de 
nebunie le-am văzut lucind pe cerul infam al polilicei euro- 
pene, fără să ne mai intoarcem privirile spre cimitirul atitor 

; mitäții de după război. l 4 
PAVEL PAVEL 


ret 


"pi 


CRONICA ECONOMICA 


BRITANIA ȘI ETALONUL AUR 


Nesfirşite au fost reproșurile ce sau adus guvernului 
conservator care, spre a „conserva” prestigiul lirei sterline. 
sa încumentat în primii ani postbelici să stabilizeze această 
monetă la parietalea aur, 

Fconomiști reputați, cu puţin simţ de prevedere şi ba- 
zaļi pe faptul că balanța comercială a Britanicii e perma- 
nent pasivă, au întrevăzul că după conjunctura ciclică de 
după războiu, din cauza efectelor ulterioare și fatale ale 
acestei conflagrații, nivelul stabilit pentru moneta lor, e de 
o natură artificială, 

Autorii stabilizării de pe altă parte, încrezuţi în conti- 
nua eficacitate şi rentabilitate a exportului invizibil, carac- 
teristic mai ales marilor popoare comereale și investitoare, 
precum şi ferm convinşi că rulamentul datoriilor și-a dese 
păgubirilor de războiu va continua să funcționeze nestinje- 
nit, prin declaraţii somptuoase, căutau cu orice preț să spul- 
bere îndoiala publicului şi a autorităților, 

Incetul cu încetul însă, efectele economice ale războiu- 
lui au inceput să... „lucreze”. 

Capitalurile engleze învestite în străinătate au încetat 
să mai dea roade voluptoase; imprumuturile acordate au în- 
tirziat să fie restituite de către statele falite; consumul sci- 
dea pretutindeni, industria britanică reducindu-și astfel pro- 
ducția cu cincizeci la sută; muncitorii şomeuri trebuiau 
sprijiniți; importul de alimente nu putea fi prohibit; comer- 
tul, transportul maritim și profiturile la asigurări, scădeau 
şi în fine jocul ingenios al datoriilor de războiu, începu să 
se dovedească ca inaplicabil, 3 

Anglia, pentru alimentarea populațici ci și a industrii- 
lor sale, tributară în mare măsură străinătăţii, din cauza 
capacităţii reduse de consumaţie industrială, la un moment 
dat n'a mai putut plăti cu mărfuri şi valori invizibile, ci a 
trebuit să dea... aur, 

Datorit acestui nou factor în politica monetară a state- 
lor şi în atitudinea personală a individului, anume factorul 
psichologic, manifestat prin încredere sau neîncredere, prin 
credit sau nesaţiul de a poseda efectiv nu monedă, nici va- 


CRONICA ECONOMICA 85 
„5 e a E IE IE EE) 


lori, ci aur pur, bucăţi de aur lucitor şi fascinant, cercurile 
financiare, dar mai ales largile pături de rentieri şi mici 
economizatori din Statele Unite și Franţa, incepind din 
1927, au devenit cele două muri ventuze de aur, zeloase de 
a acumula tot aurul lumii. Ambele ţări au fost obsedate de 
o teamă febrilă ca nu cumva evenimente neprevăzute să le 
indă fără aceste rezerve conservate și nu mai puţin a 
contribuit la aceasta și populara învechită și naivă credință 
că aur Înseamnă bogăţie şi prosperitate, 
Ca o consecinţă a tuturor cauzelor şi fenomenelor ex- 
pe mai sus, Britania a fost forţată să abandoneze etalo- 
nul aur. | 


Sa crezut că un pas atit de riscant va arunca întreg 
imperiul întrun haos inflaționist; chiar guvernul numit 
„naţional” şi prezidat de d. Macdonald n'a ezitat să intimi- 

masele electorale cu acest demon inflaționist, ciştigind 
alegerile şi voturile prin deviza impresionantă: 

Guvern naţional pentru salvarea monetei naţionale. 

Guvernul național a cîștigat alegerile, dar a pierdut 
partida: lira sterlină a „sărit din ţiține”, 

Nu voiu intra în detaliile technice cari au împiedicat 
prăbușirea lirei aşa cum se aștepta toată lumea că se va in- 
timpla, ci vreau să evidenţiez numai că menţinerea acestei 
momente, lira sterlină, la un curs scăzut numai cu : 
deşi ea nu este garantată cu aur, e ceva demn de relevat. 

Prin faptul că corpul economic şi financiar britanie 
avea În juru-i un întreg şirag de trabanţi, părăsirea etalo- 
nului aur a adus cu sine aceleaș fenomen și'n alte state (sta- 
tele scandinave, etc.). 

Prin această pluralitate şi complexitate, atit extensivă 
cit şi intensivă, prin faptul că moneta este un lucru, şi bo- 
gățiile latente dar mai ales cele productive şi lucrative sunt 
cu totul altceva, lira sterlină a scăzut pină la un nivel, care 
atit pentru cumpărări deci import, cit și pentru vinzări deci 
export, părea a fi cel adecvat. 

„A intervenit în fine și Banca Angliei şi într'o măsură nu 
mai puţin acentuată cumințenia publicului englez, care n'a 
vrut să piardă încredere în propria lor monetă. 

A fost poate și un noroc ca în aceeași epocă prețurile 
pentru alimente să ajungă pe piețele internaţionale la ni- 
velul lor cel mai scăzut, prețurile en detail ale acestora 
piața engleză, în ciuda deprecierii lirei, neinregistrind nici 
o urcare. 

Din punct de vedere internaţional ul politicei finan- 
ciare, deprecierea lirei, a adus cu sine două noui tendinţe. 

Concomitent cu tendința asiduă a Angliei de a tiri cât 


———————————————————————— 


86 VIAŢA ROMINEASCA 
SIT DEL E = ae 


mai multe state în ciclul sterlin, statele. cari aderă încă la 
etalonul aur s'au văzul nevoite să ia măsuri restrictive în 
contra dumpingului rezultat din această depreciere, 

Pe de altă parte, Anglia, desi dornică să-și restabilizeze 
din nou lira, deşi gata să ncumuleze și ca aur, împreună 
cu Franţa și America, cari fără să cedeze din aurul lor ar 
vrea ca și „statele sterline” să dispună de mai mari stocuri 
de aur, au ajuns la concluzia evidentă că distributia inter- 
națională a aurului nu este satisfăcătoare, 

Deslegarea: o conterintă internatională, 

Grupul sterlin, cere o temperare din partea ventusei 
franco-americane. Franţa și America însă, fără ca să arate 
în ce mod vor ceda. și dacă vor ceda. caută numai să-i do- 
vedească Angliei că nestabilitatea monetară este în detri- 
mentul lumii întregi. 

Aceasta. englejii o stiu, Dar ci nu pot întelege dece 
nu-si dau seama în fine si francezii si americanii că setea 
de a poseda sur mai mult decit cer nevoile pielii. înseamnă 
a lucra si mai mult în paguba economici internationale. 

In situatia anormală, în care aurul este distribuit (în fe- 
Jul că Statele Unite detin 800 milioane £, Franta 665 milioa- 
ne £, Belgia 370 milioane £, Anglia 120 milioane £ şi Germa- 
nia 40 milioane £) Analia, este ferm decisă să nu-si stabili- 
zeze chiar la un curs, scăzut lira sterlină, dacă politica lui 
Federal Reserve Bank și a Bincei Franţei nu se va pune cel 
puţin de acord cu Banca Angliei în sensul că va facilita cu o 
mai mare elasticitate, inter-schimbul de fonduri lichide, în 
măsura în care o cer nevoile reale pur economice ale piețelor 
mondiale. 

Pină la o asemenea soluţie, criza eu toate urmările ei 
ma făcut ravagii mai mari în Analia decit în Franţa sau în 
America: ba dimpotrivă tot aurul acumulat în America 
pare că aruncă pe drumuri și mai mulţi muncitori, trans- 
formarea assetelor lichide si lucrative în lingo-uri reci de 
aur neputind avea alt efect decit inăbusirea si unemierea 


vieţii economice. DR. T. CRISTUREANU 


CRIZĂ ȘI DISOLUȚIE 


Reflectată in „ştiință”, viața economică apare transfigu- 
rată şi subiectivizată în doctrine, didactică în noțiuni, inutil 
abstractă în teorii şi reacţionar complexă în aparatura spe- 
cialistului. Specialitatea raportează fenomenele economice pe 
latura tehnică a lor, iar cînd trece la pgeneralizări de Înaltă 
tensiune, lucrurile tind să fic amenajate dialectic. In aşa fel, 
încât aş putea spune că în momentul cînd cineva a devenit c- 


w 


CRONICA ECONOMICA 87 
mee ee TI E, e PT CZE SPERE ae 


conomist, adică atunci cind s'a identitical cu specialitatea, el 
a trădat implicit realitatea. Pe latura organică şi evolutivă a 
lucrurilor, sinteza fenomenelor este greu de înțeles pentru e- 
conomistul care nu şi-a depășit specialitatea. Formaţia inte- 
Jectuală a fiecăruia tinde să aducă evenimentele și raportu- 
rile economice într'un plan prestabi! pentru a le găsi sens în 
națiuni, 

In cronică, fenomenele pot fi dimpotrivă privite în nudi- 
tatea actualității lor, cu incontestabilul avantaj de a se retro- 
grada valoarea dialecticci și a prejudecăților ştiintifice ale e- 
conomistului, 

Economiştii trăiesc astăzi ca beneficiari aj unui domeniu 
al lor şi postura aceasta are — la noi — între altele şi o con- 
secință cure agravează desorientarea actuală: fiecare romin 
cauta să pumă mina pe cite o bucăţică de -specialitate econo- 
mică, așa ca să poată trăi și el iobag pe o parcelă de pro- 
gram sau soluție. 

Poziția economistului faţă de aşa mumita „crizā” uciuală, 
exemplifică situaţia. Noţiunea de criză se găseşte astăzi defi- 
nitiv consacrată în economie și popularizată ca fenomen cu 
simptome si linie de evoluție proprie. Dar circulația pe care 

aceasta ideie o are astăzi cred că este în alt mod simplomati= 
că, decil a putut fi cu prilejul unor crize precedente, Nicioda- 
tă o noţiune nu este mai cu căldură îmbrăţişată de către im- 
presarii ei, decit atunci cind evenimentele nn mai rispund 
conţinutului ei. Pentrucă astăzi, situaţia se prezintă aşa: mai 
simptomatice deit unele elemente care ar pulea caracteriza 
o conjunctură de criză satisfăcind astfel noţiunea specialis- 
tului, sint unele manifestări cari indică mai curind o criză a 
noțiunii însăși. 

„ȘI inactualitatea noțiunii științifice de criză exprimă jn- 
săşi tragedia economiştilor de scoală occidentală, tragedia 
oamenilor care mu se mișcă decit în limitele conceptelor și 
care în fața lucrului viu nu mai dispun de simţul realităţii şi 
al proporțiilor, intimidaţi fiint de Iuerurile sistematizate şi 
consacrate, de lucrurile mai vechi, cari au apucat a-şi creia 
mai de mult noțiunea. Un fals instinct de viață îi pun în im- 
posibilitate de a fi oameni ai realităților, făcindu-i să se simtă 
bine în situația de oameni cu idei și soluţi. Pe specialist. în 
speţă pe economistul legat de soarta științei lui, îl intimidea- 
ză și îl desarticulează nu atît mizeria economică de fapt, de- 
plasările esenţiale de raporturi economice, cît faptul că pro- 
cesul îi contrariază şi îi mincază noțiunile care l-au creiat ca 
specialist. Dintrun anumit punet de vedere (evident Tamen- 
tabil) este explicabil să fie așa: teze indelung meditate şi care 
pot inchide în ele muncă onestă, pierd iremediabil din pres- 


s8 VIAȚA ROMINEASCA 


Pa 


tigiul lor; competințe și aureole sint aruncate în discuti 
menințate cu «iscreditul; platforme şi iale de CINA 
petale oara pe mina hazardului, 

impotrivă, dacă tot ceiace se petrece astăzi conveni 
prin mutualitate profesională să ese dana şi să poetei se 
este pur și simplu „criză”, lucrurile se calmează. Fiind „cri- 
ză”, se caută adaptări oportuniste şi leacuri. Economiștii pro- 
pun soluţii, programe și rezoluțiuni concertate ale conterin- 
telor internaţionale, unde delegații lupului și cu reprezentan- 
ţii mielului ajung — zice-se — la înţelegere. 

i Poziţia aceasta este de natură să pună și să păstreze in 
circulație o sumă de noțiuni, plus tehnica inextricabilă a spe- 
rapi în ag perspectivă, cine nu a avut ocazia să de- 

ai înainte economi rerti ăsuri 
true altminteri reia airh Sate avertizat a lua măsuri, pen- 

i ostura îți oferă posibilități variate, pe care | i - 
tica fără dificultăți de conştiinţă: sieas fac 2 pote 
un comerț intens cu specialitatea; multe fapte şi manifestări 
îi vor fi îngăduite, într'um mediu de elită pozitivistă ; multă 
înțelepciune de branșă va scoate cu prezumţiozitate şi cu in- 
timă satisfacție lu iveală, sfirșitul prin a fi apreciat ca om 
mare și internaţional. Urmează ca noțiunile să sburde mereu 
pină cind va veni „ieșirea din criză”, pe care comandanţi aj 
capitalului și dezorientați oameni politici ai apusului o anun- 
tă, din cînd în cind și pe care fiecare specialist în ale econo- 
miei o „preconizează”, în colțişorul științific al inimei lui. 


Cred că înțelegerea procesului de transformare, în curs, 
va fi mult înlesnită dacă şi în măsura în care postura schiţată 
mai sus va fi aruncată peste bord. Noţiunile ştiinţifice ale eco- 
nomiei, care simt menite a exprima situaţiunile excepţionale 
au devenit astăzi în bună măsură prejudecăţi; și a condiţiona 
sesizarea sensului unor situații reale de soarta unui concept 
este a le refuza unei înțelegeri a lucrurilor. De văzut este că 
nu poate fi vorba astăzi de o criză după tiparul noţiunii. De- 
altminteri, acolo unde onestitatea faţă cu situaţia actuală a 
prevalat cit de puţin atitudinea omului de știință, sa putut 
constata și la economiști necesitatea de a se aduce precizări 
suplimentare pentru caracterizarea procesului. S'a recunoscut 
astfel de către unii specialiști că „criza” prim care trecem este 
de proporţii „mondiale”. S'a mers chiar mai departe cu con- 
cesiunile: sau recunoscut unele efecte mai adinci decit ale 
crizelor de altădată, s'a consimţit a se discuta variate formule 
de compromis ale ideii de economie dirijată. Insfirşit, s'a spus 
că criza nu ar fi conjuncturală, ci structurală. 


CRONICA ECONOMICA 89 
A A PE EEE I E 5 DE E 


Sînt așadar indicații că reţeta științifică nu mai este nici 
pentru unii economiști în totul reprezentativă. Pentrucă în a- 
devăr, nu atit dimensiunile procesului de transformare a ra- 
porturilor economice sociale şi a raporturilor capitaliste inter- 
naționale ale sistemului care a domnit pină astăzi, cât mai cu 
seamă sensul acestei transformări nu mai poate fi interpretat 
ca o manifestare morbidă periodică a sistemului de producţie 
capitalist. Nu se poate mărgini deasemeni prezentarea trans- 
formării numai la pierderea hegemoniei economice de către 
Europa în favoarea Statelor-Unite pe deoparte, sau numai la 
transformarea sistemului de acumulare primitivă a capitalu- 
lui ce a urmat revoluţiei, în Rusia sovietică, pe de altă parte. 

Procesul afectează astăzi deopotrivă raporturile econo- 
mice dintre state ca şi pe acele ale imperiilor și ale grupurilor 
continentale, Se petrec astăzi importante dislocări ale unor 
poziții economice eștigate; o adevărată subminare a metro- 
polei: sistemul colonial al debușeelor imyverialiste reacțiunea- 
ză astăzi, marile colonii nemai înţelegind să faciliteze proce- 
sul de sărăcire a lor. De aci, desconpestionarea pieţelor inter- 
naţionale, lucru care nu mai e pur şi simplu un semn de de- 

presiune economică de ciclu și atit. 

Faţă de aces tproces de disoluție a sistemului ceonomic 
mondial, este util să relevăm atitudinea fundamentală a impe- 
rialismului. 

Voiu menţiona două moduri prin care se evidenţiază u- 
ceastă atitudine : 

1). Explicaţia „crizei” prin aşa zisa „supraprodueție” 
mondială. 

De fapt, pentru necesitatea vitală a sistemului de produc- 
ție capitalist, se continuă și astăzi acea caracteristică politică 
de susținere prin orice mijloace a prețurilor industriale, ceia- 
ce constituie adevăratul motiv al lansării ideii de suprapro- 
ductie mondială ca explicaţie a „crizei”. Urmarea este politi- 
ca explicabilă, dar prin nimic justificată, de a se distruge 
producția America), în timp ce spre exemplu în Chinu — a- 
ceastă colonie a mai multor metrpole — lipsa de hrană ucide 
populația in massă, 

2). Tendința ţărilor creditoare sau devenite creditoare în 
urma războiului, către un pronunțat rentierism, al cărui ran- 
dament să supleeze golul produs de limitarea producţiei, în 
venitul, 

Și iată pe scurt situaţia : 

Scăderea producţiei industriale este mai adincă în statele 
creditoare decit în statele debitoare, a căror producție se ca- 
racterizează în acelaș timp printr'o proporţie mai mare de 
semi-fabricate, materii prime, produse alimentare. Tendinţa 


—— 


= 


li] VIAȚA ROMINEASCA 


de exploatare din partea statelor creditoare devine însă cu a- 
tit mai strictă. Ca directă consecință a acestei situații, statele 
creditoare (Staele-Unite, Franţa, Anglia) arată, între 1929- 
1932 us lod mereu deficitar al balanțelor comerciale, sau în 
orice caz o continuă şi adincă scădere a soldului activ. Dim- 
potrivă, scăderile suferite de țările debitoare în acelas inter- 
val de timp sunt mult mai mici. Procesul de sărăcie a popu- 
lațiilor acestor state este insă mai adine prin faptul că ba- 
lanțele comerciale, deşi active, cuprind un export şi un im- 
port mult mai redus. 

lată acum politica imperialistă în această conjunctură; 

a) Un nedesmințit sistem de susținere a prețurilor in- 
dustriale se practică în deosebi de aceste state creditoare. 
Stabilizările cu dificultățile mai mari sau mai mici ale de- 
flațici, — ş în special restringereu debușeurilor au condus 
obișnuita politică a prețurilor industriale (așa zisa „Superio- 
ritate intrisecă” a produetivitāti ndustrici) la o acuitate care 
dictează micşorarea producţiei prin raţionaliza re si distru- 
gere u eL 

In țări cu industrie puternică: Statele Unite, Anglia, Ger- 
mania, țări cari grație politicii industriale au desvoltat acolo 
un mediu producător de samaj, în Franţa și recent în Italia, 
indexul preţurilor produselor de export, exprimat în raport 
cu prețul produselor de import (baza 1928) este mai mult 
decit echivalent în perioada 1928-1932, Dimpotrivă, cu ince- 
pere din 1930-1951, acelaş indice de export cade sub 100 gi 
tendința de cădere este constantă pînă în 1932, în țările pro- 
ducătoare de materii prime și de produse agricole ca: Dane- 
marea, Finlanda, Jugoslavia, Rominia ş.a. În Argentina, Afri- 
ca de sud, Indiile ncerlandeze, China, Noua Zeelandă, scăde- 
rea este mult mai gravă, începind chiar din 1928. i 

b) Insfirşit, nota caracteristică este tendinţa tot mai pro- 
nunțată a statelor creditoare de a se alimenta intro proporție 
cît mai mare din venituri caracteristice rentiere: venitul pla- 
samentului de capital în străinătate, al credituliu publie al 
statelor debitoare şi în special anuitătțile datoriilor pentru ma- 
teriale de războiu si reparaţiuni în însfirsit Întreaga capaci- 
tate de plată cec a mai putul rămine unora dintre debitori. 
Neputinţa de a concepe concesiuni în materie de preţ, dobim- 
dă și de lichidare a vestigiilor ante-economice ale războiului, 
“uracterizeuză psihologia țărilor al căror prototip sint Statele 
Unite, 

imperialismul financiar rentier își păsește astăzi expre- 
sia fidelă în postura aberativă (recunoscută şi condamnată de 


2) După date dintr'o recentă publicație a Societăţii Naţiunilor. 


——————————— 


| CRONICA ECONOMICA o 
RE 2-a Iaca ea 


omiști veac şi jumătate) a creditorului și 
see miti GE Sati ară ca iaca timp să culeagă de pe 
i iață, atit beneficiile ce rezultă din plasarea unor cit 
aggin: e cantități de produse industriale, cit şi pe acelea ale 
pari acordate statelor debitoare, beneficii calculate cu 
re termene „intangibile”, — în acelaş timp cu anui- 
hrs unor datorii rezultate din debuşeul ocazional al unui 
Ya - - s. 
poean de imterese, se găseşte origina științei eco- 
nomice moderne; din acest grup de interese se orar ar 
autoritatea noțiunii de „eriză” şi legitimitatea aplicării ei la 
ea actuală. 


Pa de organică disoluţie nu se cere însă teoretizat; 


> i simplu. 
el se realizează pur şi simp EUGEN DEMETRESC y 


GEORG LASSON 


La 2 Decembrie 1932 s'a stins din viață la Berlin, în 
vrstă de 70 de ani, Georg Lasson, un ginditor pătrunzător, 
ale cărui două mari interese științifice i-au fost: intii, să 
arate care sunt problemele fundamentale ale  dogmaticei 
creştine și să le interpreteze filosofic în spirit lutheran, şi, 
apoi să pună la îndemina cititorilor, într'o ediţie științific 
îngrijită şi însoţită de interpretări, vasta operă a lui Hegel. 
Alimentat de o solidă cultură, ale cărei rădăcini erau în- 
fipte în biblie, în antichitatea greacă și în idealismul filo- 
sofic, Georg Lasson, vedea sensul vieții lui în a căuta să 
demonstreze ce strinsă legătură este între religia creştină, 
idealism şi humanism, şi ce bune rezultate se pot aștepta 
pentru cultivarea spiritului omenesc de pe urma evidenţie- 
rii acestei legături. lar dacă în această direcție influenţa ac- 
tivităţii lui nu sa făcut prea mult simțită, în schimb munca 
lui tenace pentru Hegel și hegelianism, conexată cu aceea 
a tatălui său Adolf Lasson, a dus cele mai frumoase rezul- 
tate. Se ştie în ce discredit căzuse Hegel în Germania. Ince- 
pind cu o a doua jumătate a sec. XIX şi ce sentiment de 
compătimire treziau acei cari încercau să-l reabiliteze, To- 
tuş, înfruntind o atmosferă de neincredere şi chiar de os- 
tilitate, cei doi Lassoni, tatăl si fiul, au reușit să atragă din 
nou atenția asupra importanței lui Hegel ca ginditor şi să-l 
aducă iarăș pe planul întîi al cercetărilor istorice şi filoso- 
fice, Lui Adolf Lasson nu i-a mai fost dat să vadă roadele 
muncii sale, dar fiul a putut să se bucure din inimă că mun- 
ca migăloasă, răbdătoare şi ingrată a amindorura nu fusese 
zadarnică. Apropierea centenarului morţii lui Hegel a fost 
marcată în Germania de apariţia unor extrem de impor- 
tante lucrări asupra lui Hegel, iar comemorarea celor o 
sută de ani dela moarte a culminat, în Octombrie 1931 la 
Berlin, cu un congres hegelian, la care au participat gindi- 
tori autorizaţi atit ai Germaniei cît și ai altor țări şi unde 
sa scos în relief importanța multor idei din sistemul lui 
Hegel pentru gindirea contemporană. lar dacă astăzi în 


| 


CULTURA 93 


Germania este un pronunțat curent neobegelian, desigur 
că meritul revine în mare măsură lui Georg Lasson, Căci în 
adevăr, fără ediția operelor lui Hegel, care acum citeva de- 
cenii era de redusă încît Windelband putuse să afirme 
că cei cari l-au citit pe Hegel pot fi numărați pe degete, — 
a făcut progrese incomparabile, Această satisfacție, pe care a 
avut-o rg Lasson, este fireşte cea mai mare pe care um cu- 
petător o poate avea în viață. n. b, 


+ CHRISTIAN VON EHRENFELS 


Elev, împreună cu atiti alţi mari ginditori contemporani, 

Meinong. Husserl, Stumpf, al lui Franz Brentano, al acestui 
filosof cu o viaţă destul de curioasă, dar care a dat impuisii 
noui şi puternice cugetării filosofice, Christian von Ehren- 
fels sa impus îndeosebi în domeniul psihologiei prin noţiu- 
nea de „structură” sau „configuraţie” (Gestalt), pe care cel 
dintii a întrebuinţat-o pentru explicarea fenomenelor sù- 
Heteşti şi care astăzi este o noţiune fundamentală în psiho- 
logie. Melodia, susţinea el încă din 1890, nu este rezultatul 
unei simple sumări a tonurilor din care se compune, ci este 
cevu cure le cuprinde şi totodată le constitue, un element 
nou fără care celelalte elemente, tonurile, nu pot fi înțelese. 
Melodia este elementul structural sau configuraţional, care 
există inaintea părților tonale şi independent de ele. Cit de 
fructuoasă şi revoluționară a fost această idee, îşi poate da 
seamă oricine este cit de puţin introdus în mersul actual al 
psihologiei experimentale din Germania. Dar v. Ehrenfels 
a mers mai departe: el a încercat să dea noţiunii de „strue- 
tură” o semnificație cu mult mai vastă, servindu-se de ca 
atit pentru a explica fenomenele cosmice cât şi pentru a des- 
lega problemeluc religioase, recurgind în acest scop şi la 
semnificaţia noțiunii de evoluţie, care în concepția lui filo- 
sofică joacă un rol tot ușa de fundamental”. O luptă a „prin- 
cipiului structura!” contra  „nestructuralului” (haosului). 
cum foarte just se relevă într'o revistă germană de specia- 
litate, este motivul fundamental al acestei puternice con- 
cepţii, o luptă în care Dumnezeu însuşi evoluiază, iar omul 
îşi are locul său ca o parte a vieții interioare divine şi dea- 
ceea ca ajutor la operele lui Dumnezeu”. 

Chr. von Ehrenfels a fost un spirit căruia îi plăcea să 
desvolte o idee pină în ultimele ei consecinţe, pe care cla- 
moareu publică provocată tocmai de chipul de a merge pină 
la capătul extrem în rezolvarea unei probleme, nu-l intimi- 
da cîtuș de puţin. El sa ocupat în ultima fază a vieţii lui 
cu o serie de probleme, pe care le pune brutal astăzi reali- 

„tatea socială, luind o atitudine netă în domeniul polilicei 


a E 


34 VIAŢA ROMINEASCA 
m iii 


sexuale și pledind cu curaj pentru introducerea legală a 
poligumiei, in vederea regenerării profunde a rassei, 

Dar Chr. von Ehrenfels a activat și în domeniul literi- 
lor şi a arătat toată viața o adincă simpatie pentru muzică 
şi în deosebi pentru Richard Wagner, ale cărui influenţe se 
resimt puternice în operele lui literare. Dintre dramele lui, 
acelea care merită să fie pomenite sunt: „Die Stürmer”, 
„Sângerweihe” şi „Die Slernenbraut”, acesta din urmă ju- 
cată cu mult succes la teatrul german din Praga. 

Christian von Ehrenfels a murit la 8 Septembrie 1932, 
în virstă de 82 de ani. n. b. 


d 1 TE RA SIE RI BIT. RA IN N 


„DOAMNA CHATTERLEY“ 


Repulsia pe care o arată bunul simţ faţă de o carte de 
scandal, impusă de oficinele interesate ce transformă tipa- 
rul în prostituție, se manifestă rareori la noi, Suntem noi 
vinovaţii, în parte ! Am privit cu toții, în dulce nepăsare, a- 
ceste afaceri de cdilură, care exploatează ignoranța și mai 
ales superficialitatea unei categorii de cititori. — Nu se vin- 
de cartea bună? Atunci să nu se mai tipărească nimic. 
Editorul să vindă bilete de loterie sau Yo-Yo, dar să nu i- 
nunde piaţa cărții cu toate gunoaiele curopene. Cite roms- 
ne excelente, rominești (în manuscrise) sau străine (netra- 
duse) mar putea îndeplini cele două exigenţe: interesul e- 
diturei şi preferinţele lectorului. Dar lipsește ochiul care 
să ştie să aleagă. Editorul romin este cu puţine exceptii, ig- 
norant cu desăvirşire. Cartea îi este impusă de alții. Căci 
el întiiu a fost samsar sau negustor de ciorapi: drumul pi- 
nă la hirtie şi tipar i-a fost limepde și experiența comercia- 
lă o pune acum în serviciul cărții, 

Sunt constatări care sau făcut deseori în ultimii ani. 
de cînd problema cărții începe a deveni gravă la noi, ce- 
rind soluţii imediate. > 

De altfel, exploatarea nefericită a literaturii nu este o 
îndeletnicire singulară, răsărită într'o bună zi în Romînia. 
Sunt în Anglia şi Franța întreprinderi clandestine care o- 
feră amatorilor infamii neînchipuite, în ediţii tipărite pe 
ascuns sau măcar șapirografiate, 

In acest rînd de cărți a fost mult timp un roman ex- 
cepțional, care pentru citeva libertăţi ale autorului fusese 
interzis în Anglia, 2 

Elementul de scandal a creat iute o presă bună. Roma- 
nul „lubitu! doamnei Chatterley” sa difuzat pe urmă prin 


CULTURA = 
a 


traducerea franceză, căreia i-a urmat tălmăcirea celorlalte 
romane „ale scriitorului englez D, H. Lawrence. Sa răspn- 
dit apoi, în revistele franţuzesti, și eseurile sale, În care 
aceiaşi preocupare din romane, problema sexualității ca 
plan de cunoaştere şi geneză, — era învăluită intro atmos- 
feră de mister și sugestii apăsătoare. Pentru noi insă, ro- 
manele celelalte sunt sau o experiență sau repelurea ace- 
leiaşi problematice. Ne preocupă numai curtea centrală, 
Nu trebue să luăm prea mult în serios declarațiile lui 
Lawrence din prefata-introduce e a romanului == Incăl- 


carea tradiției și inviizertă unei ipocrizii vechi de cind lu- 
mea, de a nu spune pe nume unor părți din trupul amenese 
alcătuese o atitudine naivă. Descrierea spusmului sexual 
sau a plăcerilor pe care şi le creiază singură d-na Chatter- 
ley, nu au nevoie de o justificare istorică sau etică. Punctul 
nou de vedere al autorului va eşi din lectura romanului. 
iar acea războire cu trecutul în acest domeniu, nu este 
nouă: se repetă doar ecence alții au seris, fără program, în 
multe cărți ale timpului nostru. Am aminti, trecător, de U- 
lise a lui James Joyce. 

Doamna Chatterley însă capătă valoare prin simbolul 
uman la care e ridicată de autor. In aerul acela imbiesit 
de fumul uzinelor şi cuptorelor de cărbuni, în monotonia 
şi puritanismul absurd al unui diletant literar, care este so- 
tul ei, o femee se ridică și-și cere drepturile sale, frumu- 
sețea acestei iubiri naturale pe care o revendică un trup să- 
nătos și un suflet curat, menirea sfintă n procreației către 
care își îndreaptă năzuintele, nu sunt în nfară de morală şi 
servesc cauza cea mai sfintă a umanităţii, Drăceşti sau a- 
nimalice porniri nu veţi intilni în paginile de iubire și sã- 
nätate din „Iubitul doamnei Chatterley”. 

Romanul a fost privit ca o carte lascivă numai pentru 
cele citeva zeci de pagini, unde îndrăzneala descripţici e 
puţin comună. Dar această lascivitate este aparentă şi nu- 
mai cei cari mau citit în întregime cartea sau au răsfoit-o 
doar, Sau constituit într'o opoziție absurdă a ei. 

. Chatterley, prin însuşi sensul ci general de o- 
menesc, așa cum a fost scrisă, nu poate fi întrecută şi nici 
imitată. Mistica lui Lawrence nu se poate reconstitui. Intu- 
nericul și lumina ce se sbăteau în sufletul lui. realismul şi 
candoarea naturei ce se înfrăţeau în bucuria de a trăi prin- 
trun urmaș, fac să simțim mereu prezența acestui scriitor 
şi ginditor rar al epocii noastre. 


C. N. NEGOIȚA 


06 VIAŢA ROMINEASCA 
ATTS E IS N A IDE E CEL. E IER EP 


i DIJMELE CĂTRE LEVIŢI IN SECOLUL XX 


Țara paradoxelor sociale şi morale, unde socialistul se 
exaltează în faţa fastului anahronic al unor instituţii medie- 
vale, aristocratice și monarhice, unde mulți lorzi sunt În- 
adevăr generoşi faţă de someuri și unde țărănimea mai 
plăteşte încă dijmă bisericei, este Anglia. 

Dacă, prin forţa numerică şi organizare muncitorimea 
din Anglia este în măsură să-și spună cuvîntul său în tre- 
buri de stat cari privesc economia generală sau măsuri de 
ordin social şi muncitoresc, țărănimea engleză, redusă, de- 
sorganizată și lovită grav de structura economică a Angliei 
prin care acest stat îşi satisface nevoile alimentare mai in- 
tii de pe pieți străine, această țărănime care în virtutea pa- 
radoxalelor supraviețuiri de inerte așezăminte sociale mai 
plăteşte încă preoțimei anglicane dijmă după munca şi pro- 
dusele sale, se găseşte de fapt astăzi aproape de ruină. 

In urma crizei accentuate, cînd agricultura a încetat să 
mai fie rentabilă, în aproape fiecare judet din această ţară 
s'au semnalat tulburări grave, țăranii opunindu-se cu forța j 
vînzărilor silite proectate de către preoți pentru dijmele nea- 
ehitate. 

Teren mult, nu este destinat agriculturei. Industrializa- 
rea şi comercializarea, pe lingă că au ocupat vaste terenuri 
au mai adus cu ele, concomitent cu presiunea exercitată de 
către noblimea şi aristocrația rurală, un enorm de mare re- 
fugiu al țărănimii dela brazdă la centrele infecte şi obscure 
ale cartierelor industriale. 

Terenurile părăsite de ei, au fost ocupate de câtre lorzi, 
cari, pentru a-și estetiza timpul de inactivitate și lenevire, le 
transformau în parcuri și mai ales în terenuri vaste de vi- 
nătoare, 

Ultimele rămăşiţe de țărani, pulverizați pe cuprinsul 
întregii țări şi restrinşi la terenurile grevale de dreptul me- 
dieval al bisericii, sunt pe pragul proleturizării integrale, 

În contra aceste anomalii, în contra acestei absurdităţi 
a dijmelor, pentru prima dată se ridică o tinără scriitoare, 
care debutind acum în primele zile ale anului 1933 a avut 
un succes formidabil. 

Miss Doreen Wallace, în romanul ei „The Portion of the 
Levites”, incepe prin a ne informa ce sunt Leviţii și ce drep- 
turi „sacrosante” au, 

Sîntem invitaţi să citim în capitolul XVIII din Deutero- 
nom că „Preoţilor, Leviţilor şi chiar neamului întreg de Le- 
viti.. da-li-se-va cea dintăi recoltă din griul tău, din via ta, 
din uleiul tău şi lina de pe oaia ta lor lii vei da. Pentrucă 
Domnul Dumnezeul tău, pe el l'a ales din toate neamurile 


ca 


CULTURA 97 
e E a i a e 
rr slujească în numele Său, pe tine şi pe copiii tăi în vecii 
vecilor”. 

Tinăra Laura, graduată din Oxford, căsătorită cu vene- 
rabilul, modestul și supusul fermier Anthony, ea desfăcută 
de prejudicii şi la curent cu „sensul vremii”, cl moştenitor 

al gospodăriei tatălui său și al dijmelor. se 
tā în căsnicie cind criza e în toiu. 

Leviţii îşi cer dijmele. Anthony, cel „cum-se-cade” îşi 
consumă capitalul spre a-l satisface pe venerabilul paroh, 
îşi neglijează copiii, se chinuește şi-şi samănă ogorul cu su- 
doarea frunţii sale fără ca să beneficieze cit de puţin de roa- 
dele muncii sale. Laura e revoltată, Anthony, resemnatul. In 
pagini dramatice, cu o măestrie rară, tinăra seritoare redă 
cea mai plastică imagine a luptei ce se dă în sînul unei fa- 
mili cure ca profesiune, geme sub efectele crizei și sub in- 
Pama acuta ipocrită a reprezentantului lui Dumnezeu pe pä- 

nt. 

Intr'o ieşire violentă, soția amaărită caracterizează preg- 
nant situaţia acestei clase. „Ca alegători, sintem o mică mi- 
noritate. Ca producători, sintem de neglijat și li sintem lor 
dragi numai în caz de războiu. Sintem prea blinzi să ne 
avintăm în Londra dărimind ceamurile. Publicul, abia știe 
că existăm, De ce să se îngrijească de noi vre-un guvern? 
Tot ce facem e că suportăm sarcina bisericii naţionale. 
Cinc ne poartă grija? Fireşte că nu Dumnezeu, cu toate că 
eee t dăm pinea preoților săi: ultimele recolte, ce alta au 

ost?!” 

Drama, rămine nesoluționată. Calvarul familiei conti- 
nuă. Dr. T. CR. 


~ DECESE IN EPICA ENGLEZĂ 


Cultura engleză a trecut zilele acestea din rîndurile con- 
structorilor vii de epică în cele ale istoriei ci, numele lui Ge- 
orge Moore și John Galsworthy. Marea Britanie a pierdut din 

iile în care este ea mai avută, ale romanului şi teatru- 

lui, două a sri ilustre. Lipsa este mare, căci cu dispariția 
din viață a lui Galsworthy și Moore o generaţie strălucită este 
ta să se închidă în istorie. Din pleiada Conrad, Wells, A. 
nett, Schaw, Moore, Galsworthy viața mai păstrează pe 
unul sau doi, precum din generaţia mai recentă care s'a ihi- 
strat prin Lawrance, Huxley, Virginia Woolf moartea s'a gră- 
bit să în şi de acolo pe ciţiva. Şi penet sunt cu atit mai 
mari cu cit proza engleză nu strălucește prin vreo singură 
personalitate genială, ci dimpotrivă, prin mai mulţi mari ar- 
tiști, a căror alăturare înalţă pe toți şi nu scoboară pe nimeni. 
Individualismul literar englez îşi are o monadologie a lui uni- 


9 i VIAȚA ROMINEASCA 
MS et TIE II TE E EEE IERI DEEE PEEL E TEI DE 


tară şi imanentă, despre care vam serie, poate, altădată. 
Acum, numai citeva note de necrolog provizoriu, 

John Galsworthy născut la 1867, educat la New College, 
Oxford era să fie avocat prin pregătire socială. Vocaţia, însă, 
îl aduce dela 1890 încoace pe tărimul epicei și al teatrului, 
unde va lucra ca pasiune şi stăruință pină în ultimele clipe 
ale vieţii sale, care sa stins de prea multă activitate ajunsă 
la surmenaj, iar nicidecum de o bătrinețe care se scurteaza 
dela sine pentru a nu se lungi la infinit, Prin unele dim ro- 
manele sale, el a implinit un ciclu The Forsyte Saga despre 
o familie respectabilă din marea burghezie, prezentindu-i obi- 
ceiurile ei din South Kensington şi de la țară, așa cum se ară- 
tau ele în perioada victorioasă. Primul romah din acest ciclu 
apare în 1906, ultimul în 1921. Alte romane şi nuvele accen- 
tuiază şi ele aceiași tendinţă de a comenta societatea, arâtin- 
e: laturile extravagante, prejudecățile, ipocriziile, ilogis- 
mele, 

Dramaturgul Galsworthy pune şi el probleme sociale și 
etice, dar intr'un chip mai obiectiv şi tot odata mai puțin a- 
vitat sau genial decit Ibsen sau Shaw, — de pildă în The 
Silver Boz (1906) sau în Logalties (1922). 

Meritul principal al ilustrului decedat rămine capacita- 
tea de înțelegere largă şi obiectivă a omului în societale. O 
mare omenie, o liberă înțelegere, un dar de a caracteriza ati- 
tudinele contrarii prin „tipuri”, alăturind protestul şi refor- 
ma alături de indolență și prejudecată, — acestea stal ele- 
mentele prin care opera lui John Galsworthy trece cu onoare 
în istoria literaturii mondiale, 

Despre George Moore se pol spune lucruri mai variate, cu 
despre orice seriitor mare şi aa. - „discutabil” prin însăși 
natura lui. Născut în Irlanda în 1853, Moore a produs roma- 
ne, drame, poezii şi lucrări de critică artistică, 

Irlandez, deci, dar irlandez studiind la Londra şi Paris, 
preocupat de comedia vieţii întrun chip mai tragic și wai de- 
liberat. Apropiat de Zola şi Flaubert, prin tendinţa lui către 
un realism, cu care Englezii mu erau deprinşi. Dar totodată 
manifestind o calitate pe care şi Francezii aveau să i-o apre- 
cieze ceva mai tirziu: preferința pentru reminiscenţe, pentru 
confesiuni pline de imterioritate, lar neastimpăraţii săi com- 
patrioți, veşnice vii și torturați de omenia lor, chemindu-l să 
le reînvie datinele literare prin drame și satire pe care George 
Moore le-a compus și le-a văzut reprezentate A Dublin, 

A seris enorm de mult, ca toţi seriitorii din țările în care 
intelectualitatea şi talentul sint susținute de un medii social 
înțelegător și curios. Nu putem înşira nici lista romanelor ca- 
re l-au făcut celebru. Pomenim puternica Mummers Wife 
(1885), apreciata Esther Waters (1894) şi triologia de remi- 
niscenţe, Ave, Salve, Vale. Dar cele mai specifice structurii şi 


viziunilor sale britanice, rărhân ep rezete unui tinăr (1888) 


şi Memoriile moartei mele i (1906), lucrări pe care de alt- 
fel și continentalii europeni le fiubese parcă mai mult, poate 
unde în ele autorul pme la E) ide mult din interioritatea en- 
pleză ca și din rafinamentul Ẹyi intelectual francez. In el, ca 
şi în marele Meredith, contiientalii au găsit adincimi esen- 
tial umane ca şi inovațiuni formale, care fac pe toţi marii iu- 
bitori de autenticitate să regrete că literatura engleză este ori 
insuficient, ori prea tirziu cunoscută, adică numai după ce o- 

e insularilor s'au prelungit doar ca niște ecouri şi reedi- 

ri de lucruri dispărute. Se cuvine, deci, să revenim. 
PETRU COMARNESCU 


UN POET AL MORŢII. 

In flora variată şi minoră totuşi a poeziei italiene de 
azi, prea puţine nume pot fi înscrise intro antologie a ver- 
sului european. Dela Pascoli. D'Annunzio și Gozzano n'am 
fi decernat un titlu reprezentativ unui alt poet. 

De aceea poezia lui Ugo Betti apare izolată în torentul 
de poezie inutilă cu care eram obișnuiți pină acum. 

II Re pensieroso (1922) era o carte fragedă şi vie, ne- 
întrecută poate, dar completată și iluminată de ultima cu- 
legere, Canzoneltte della Morte (Milano, Mondadori, 1932). 
Ugo Betti are o lume a sa, legendară, aristocratică şi populară 

în acelaş timp, nealterată insă de reminiscențe folklorice- 
Lumea zinelor și a regilor, urletul vintului, asemenea unui 
strigăt pierdut în întuneric, viziunile obscure sau macabre 
și chemările misterioase, sint învăluite într'o atmosferă de 
vis și ireal. 

Arta sa de lumini și umbre e acum senină şi primăvă- 
ratecă, acum disperată şi obscură. Peste tot pluteşte can- 
doarea acelui „copilaș poetic” de care vorbea odinioară 
Giovanni Pascoli şi care se păseşie numai intro poezie 
mare. Suavitatea acestui freamăt al copilăriei poetice stă- 
pineste pretutindeni poezia lui Betti. 

Moartea, sensul adinc al provizoratului, neliniștea din 
clipele de singurătate și tăcere, recs din conștiința încă ne- 
desluşită că în suflet nu mai pot sălășlui vechile consolări, 
Nicăeri sufletul modern nu se ivește mai lămurit decit în a- 
ceastă poezie, 

Mitul se naște puţin cite puţin din legendă, iar viața a- 

are în imaginile nevinovate ale copilului, care reduce totul 
a lucrurile elementare, în care descoperim însă formele 
primitive ale instinctului matur, abia întrezărit acum. 

Sensul vieții elementare și sensul adine al morții, care 


înfioară prin sugestiile acestei poezii, se întilnese pretutin- 


deni in volumul lui Ugo Betti. Dacă traducerea n'ar sterge 


100 VIAȚA ROMINEASCA | 
OO GS ET E SE RET DES EEE SE ae E SE SES E E 


misterul pe care-l aduce însuși ritmul și întreaga fonetică a 
poeziilor din aceste Canzonelte, am transcrie în rominește, 
unele din versurile minunate ale acestui poet italian. Dar 
bucuria noastră de a afla o poezie mare șia o consemna 
aici este suficientă şi suplineşte citatul, care nu poate reda 
o întreagă atmosferă de rară poezie. 


„ PROZA ITALIANĂ MODERNĂ: Orio Vergani. 


Puţini scriitori au avut o recepţie mai fastuoasă, în li- 
teratura italiană, ca Orio Vergani. Dela inceput a fost pri- 
mit și salutat ca scriitor nou. Fără a se mulțumi să priveas- 
că viaţa modernă și fenomenele ei dela distanță, cu o optică 


specială, precum au făcut futuriștii sau alți teoreticieni şi 


creatori de curente literare, sa îndreptat mai ales spre via- 
la neliniștită și sbuciumată din zilele noastre, căutind în 
aspectele ei ciudate şi uneori grotești, umanitatea interioa- 
ră, pe care o afli în chipurile cele mai refractare binelui și 
răului. 

Orio Vergani este apoi un excelent seriitor „de a treia 
pagină” de gazetă, gen foarte obişnuit în ltalia, Un articol 
din „pagina a treia” i 
trebue să satisfacă exigența cotidiană; puţin superficial şi 
facil, păstrează totuşi o formă rafinată, care cere însă cali- 
tăţi de mare seriilor. 

In acest gen s'a relevat intii Vergani. Nuvelele sale din 
volumul Fantocci de! Carosello immobile sint o culegere de 
asemenea bucăți. publicate intii în marile cotidiene, Titlu- 
rile lor arată în întregime atmosfera cărții: Mărturisirea 
oamenilor sburători, Moartea cîntăreţului din saxofon sau 
Visul unui borer bătrin. Lumea sportivă şi muzicală află 
în Vergani un neintrecut poet. „Mă opresc uneori, — spune 
în această culegere, — seara, în piețe, în faţa teatrelor 
populare ce găzduese circurile de cai. Răsunetul aplauze- 
lor şi ecoul muzicei se strecoară prin ferestrele cupolei. Mă 
uit înăuntru, aşteptind ca oamenii sburâtori, albi de tot, să 
iasă în întunericul nopţii, alunecînd pe fire invizibile, ca 
fantoșele de o palmă, pe care niște vinzători tăcuţi, cu șap- 
că de biciclist, le fac să dănțucască pe trotoarele bilciurilor. 
Stau la cafeneaua din faţă, cu un pahar dinainte”. 

Un intimist ce se izolează de mulțime și observă feno- 
menele vieții de departe, cu o uşoară melancolie, care-l 
face să prefere asemenea locuri, 

In Moartea cintărețului din saxofon, urmează sufletul 
acestui strident muzicant pină la porțile Paradisului. Intr'o 
sală de așteptare află un boxeur bătrin, care adormise; se 
gindeşte atunci cu tristețe la triumfurile de altădată și la 


PO 


asta nu este nici esseu și nici nuvelă; ` 


CULTURA 101 
N SI DD ID E PE PE IE PE DR E 


senilitatea ce-l așteaptă. „Dormi, bătrinule boxeur, aştep- 
tind trenul din zori, pe canapeaua dintr'o gară. In întune- 
ricul depoului, locomotivele şueră. chemindu-se pe nume, 
se pregălese pentru o nouă cale... O altă zi, peste puţin, se 
va aşterne la drum”. . 

In ultima-i carte, Duminica la mare, ca și în alta ante- 
rioară (Eu, un biet negru), personagiile participă la trăire 
în chip activ. Dar inteligența lor e inlānțuitā de simţuri. 
ceeace ne apropie de sistematica lui James Joyce, autorul 
acelui incilcit Ulise. In aceste obseurităţi însă aflăm deoda- 
tă o gruţie neașteptată, care luminează materialul greoiu şi 
uneori neaccesibil lectorului. i 

In nuvelele lui Vergani povestirea este simplă, iar des- 
cripţia e subordonată unui abil joc de cuvinte, din care 
rees situaţii şi senzaţii ciudate, redate uneori prin aforisme 
sau butade. 

Motivele pe care le preferă Orio Vergani, şi felul cum 
justifică situaţiile cele mai singulare, îl așează printre serii- 
torii excentrici, din care literatura italiană are puţini re- 
prezentanţi; iar căldura și preocupările sale sufleteşti îl 
leagă de tradiţia cea bună a marilor artiști, 


PSIHANALIZĂ LITERARĂ. 

Am privit totdeauna cu o neincredere, justificată în 
parte, studierea fenomenului literar prin psihanaliză. Am 
văzut deseori cum aparatul medical se complăcea în ridi- 
cole discuţii ale operei de artă, din care lipsea înțelegerea 
şi dragostea unui cercetător autorizat. Viaţa scriitorului, cu 
măruntele şi inerentele sale păcate, era alăturată rosturilor 
sublime ale operei sale, unde în realitate personalitatea o- 
menească este depăşită și spiritualizată. O asemenea oca- 
zie am avut-o, de curind și la noi, cînd poezia a fost cobo- 
rită intro nedemnă discuţie, pe care bunul simţ trebue s'o 
respingă și s'o înfiereze. 

Deaceea poate a fost o surpriză pentru noi aflarea unui 
studiu în care analiza freudiană și găsirea soluțiilor psiha- 
nalitice se unese cu însușirile unui bun estetician. Obişnuiţi 
cu rezervele pe care ni le adusese cărțile anterioare, am În- 
ceput o lectură unde bănuiam aceleaşi verificări. Dar, la 
sfirșit, spre bucuria noastră totuşi, am avut prilejul unei 
desminţiri totale. Cartea se numește La microscopul psiha- 
nalitic şi autorul Silvio Tissi, me oferise altădată un frumos 
studiu asupra ironici în Leopardi. 

Este o clară aplicare a teoriilor freudiene asupra dra- 
melor lui Pirandello, Shukespeare, Ibsen, Tolstoi şi Shaw. 
Intiia ediţie a acestui volum nu cuprindea două studii va- 


ÎN 


102 VIAȚA ROMINEASCA 
IE TIE E a r ni DE De. TISE A E e Ce f 


ste asupra lui Bourget şi Gide, care întregesc acum noua sa 
tipăritură. | 

Fără să fic un psihiatru, ci un critic literar, a cărui for- 
maţie filosofică este  cartesiună. integrează observaţiile 
științifice în opera de artă și luminează tainele de nepă- 
truns pină ucum, şi de critică, şi de psihologie. . 

Aşa, bunăoară, pe urmele subeonştientului, serie aceste 
rînduri pentru deslegarea enigmei lui Hamlet: „Hamlet nu 
este nebun, ci simulează nebunia. E un actor conştient de 
tragedia sa spirituală; și această tragedie este anume o tra- 
gedie a nebuniei. Hamlet posedă o înțelepciune reprezenta- 
tivă a nebuniei, care nu e o nebunie comună, ci o stare de 
nebunie care convine personalității sale speciale, Inţelep- 
ciunea şi nebunia nu se opun și nici nu se juxtapun în el. 
căci, dimpotrivă, eul lui Hamlet este foarte puternic şi sin- 
tetic, dominindu-l în cele două expresii ale sale foarte mo- 
bile, şi, adesea, confundate: elementul de critică şi nebunia 
instinctivă. Această ultimă atitudine, colorată de strălucirea 
umorismului, discerne şi pătrunde obiectul. ajungind la 
descoperire și reflecţie. Aici se află originalitatea lui Sha- 
kespeare; şi nu numai în Hamlet, Un nebun sau un înţe- 
lept? Hamlet ştie să simuleze nebunia sa. Ca să trăiască, 
Hamlet trebue să se creeze a doua oară; să construiască un 
Hamlet care să poată uita. Și ce anume? Ceva care-l face să 
înebunească prin gindire, Și ce voeşte apoi a face din acea- 
stă creatură a sa? Ceva prin care voința lui devine zadar- 
nică. Hamlet se îndreaptă spre sinuciderea morală, înainte 
de cea materială. Oscilaţia eroului între un Hamlet şi celă- 
lalt Hamlet este tragicomică, precum tragicomic este perso- 
najul shakespearean”. (pp. 27-28) i a 

Am transcris această analiză precisă, din cartea lui Sil- 
vio Tissi, care urmează, în tonte dramele studiate, acecaș 
metodă. Pentru noutatea și subtilitatea criticci sale merită 
o cunoaștere îndeaproape, utilă și plăcută în acelaş timp. 


G. N. NEGOLIŢA 


1:35: TO RIESE OLLO G ToS 


SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE LA POMPEI 


Arheologia, această știință al cărci scop este reconsti- 
tuirea elementelor materiale ale trecutului în cadrul istoric 
care le-a produs, a intrat astăzi în programul „general al 
culturii noastre, Progresul uriaș al științelor istorice din 
veacul precedent, ca si faimoasele descoperiri de civilizaţii 
antice, în Egipt. în Asia, dur mai ales în Grecia și Creta, au 


+ 


CULTURA 103 
2 DR DE o TI PE E o E IS E, 


scos în evidență — peniru înțelegerea istorică a lor ne- 
voia cercetării acestor resturi ale lumilor apuse, Fără aju- 
torul arheologiei, nu se mai poate concepe în zilele noastre 
o înțelegere istorică a antichităţii și chiar a evului mediu; 
cu toate acestea studiul arheologiei nu e un produs al vre- 
murilor apropiate, deoarece, încă din antichitate vedem pe 
marele istoric Thucydide interpretind resturile arheologice 
pentru a explica anumite fapte istorice. Și mai tirziu, cind 

l roman după ce şi-a întins stăpînirea de jur impre- 
jurul Mediteranei, — intrind tot mai mult sub influenţa cul- 
turii greceşti, — începe să se intereseze de produsele artis- 
tice al Greciei, cercetarea monumentelor artistice constitue 
o preocupare, şi credem că nu e o simplă intimplare menţi- 
onarea atitor opere de artă în Historia Naturalis a lui Pli- 
nius şi nici cartea atit de folositoare Descrierea Greciei a 
lui Pausanias, acest Baedeker al antichităţii, 

Prin prăbușirea imperiului roman și barbarizarea lu- 
mii mediteraniane se pierde şi înțelegerea operilor antice, şi 
tocmai tirziu Renaşterea, cu spiritul nou, începe să prețu- 
iască iar monumentele antichităţii. De bună seamă, huma- 
niştii au adus servicii neprețuite cunoaşterii artistice a lu- 
mii greco-romane; ei erau însă departe de înțelegerea isto- 
rică a urmelor rămase. Interpretarea monumentelor arheo- 
logice în sens istoric, aşa cum indicase cu două milenii mai 
înainte istoricul grec, încă nu intră în concepția cercetăto- 
rilor de atunci. Se căuta valoarea estetică a operei, lăsindu- 
se la o parte valoarea istorică, preocuparea arheologului din 
timpul Renaşterii fiind recuperarea monumentului prin ori- 
ce mijloc, neglijind astfel elementele care îl puteau preţui 
istoriceşte, Din această cauză, arheologia, multă vreme a 
fost considerată numai ca un studiu al artei antice, 

O ştiinţă implică în primul rind metodă şi locmai aceasta 
lipsea arheologiei. Numai tirziu — în secolul XVIII — Wine- 
kelmann o indică şi ca se formulează și se desăvirșeşte abia 
în ultimele decenii ale secolului trecut; cind metoda de să- 
pare și reconstituire arheologică a constituit preocuparea de 
căpetenie a cercetărilor, 

Cu toate descoperirile şi săpăturile mari executate în a 
doua jumătate a secolului trecut în diferitele centre ale civi 
lizaţiei mediteranee, la Troia, Mykene, Creta, Olimpia, 
Athena sau Delphi, în Orientul egiptean şi babilonian, ni- 
căeri Însă nu se poate urmări mai bine faptele prin care a 
trecut ștința arheologiei ca la Pompei. 

E cunoscută tragedia acestui înfloritor oraş roman. În 
anul 79 d. Chr. o putemică erupție a Vezuviului îl acoperă 
cu cenușă şi cu „lapilli”, un fel de pietricele, în timp ce o la- 
vină înghiția Herculanum vecin. De atunci Pompei a dispă- 
ÎI n i ae a i iii 


104 VIATA ROMINEASCA 
OA SL ADEE E T e E SI E E II 


rut nu numai din istorie, dar chiar şi din amintirea oameni- 
lor, care nu mai știau nici măcar locul unde se află. Inscrip- 
tiile şi ruinele apărute cu ocazia săpăturii pe care arhitectul 
Fontana o face pe la 1594 pentru construirea unui canal, nu 
au trezit niciun interes; abia peste un secol şi jumătate, după 
ce bogatele descoperiri dela Herculanum atrăsese atenţia, 
regele Carol de Burbon, stimulat de citeva descoperiri oca- 
zionale pe teritoriul Pompeiului sprijini săpăturile în acest 
oraș. Acestea, începute în 1748, nu se deosebeau însă de acele 
üle cercetătorilor de antichităţi din timpurile Renașterii, 
căci scopul nefiind decit găsirea obiectelor de valoare ar- 
țistică, se scobea pămîntul fără nici un plan şi chiar fără 
continuitate, Astfel alegerea amfiteatrului începută la 1748 
se termină abia între 1813—1816, iar în acest timp sa lu- 
crat la desgroparea altor edificii: templul zeiței Isis, teatrul 
să mic, teatrul cel mart, villa lui Diomede, strada mormin- 
telor. 

In 1807 tocmai, Mihail Arditti stabileşte un plan de sã- 
pături, începînd în cartierul din jurul Porții Herculane și 
cu Amfiteatrul. Se făcuse un mic progres, dar în ce privește 
modul de săpare acesta era cu totul greşit, La Herculanum, 
unde stratul de lavă pietrificată atinge 30 de metri, se făcu- 
seră galerii (cuniculi) ca într'o mină, ajungîndu-se astfel 
la încăperile cari conţineau frumoasele picturi murale, sta- 
tui şi obiecte aflate azi în muzeul din Neapoli. La Pompei, 
cenuşa şi lapilli nu constituese un obstacol atit de puternic 
şi deaceea posibilitatea de săpare dela suprafață e mai 
uşoară; dar din cauza lipsei de metodă științifică, precum 
şi a nenorocitei preocupări de recuperare a antichităților 
ca valori de muzeu, se neglijară cele mai elementare mă- 
suri de prevedere pentru conservarea edificiilor. Săpâtura 
iniţiată dela suprafaţă, pătrundea vertical pînă la nivelul 
stradei sau al temeliei caselor, ceace făcu să se producă 
prăbuşiri, aşa că multe edificii sau năruit., Acoperişuri, bal- 
coane, colțuri de case, sau prefăcut în moloz netolositor, 
aruncat fără nici un control. Și cînd ne gindim că în acest 
moloz svirlit sa păsit una dintre cele mai frumoase geme 
din muzeul din Napoli. Cite obiecte nu se vor mai fi arun- 
cat astfel, 

Dar chiar clădirile rămase au un aspect de distrugere. 
Consecvenţi principiului de a procura piese de muzeu, cer- 
cetătorii au scos picturile murale, iar obiectele aflate in- 
lăuntrul edificiilor le-au transportat la muzeu, pe loe ne- 
mai răminind decit zidurile triste, despoiate şi ruinate ca 
după un uragan sau o revărsare. 

Vizitatorul, care pășeşte singuratec pe-dalele de piatră, 
al căror răsunet trezesc în suflet un ecou lugubru, are im- 


CULTURA N 
E a e o 


presia dezolantă a unei cetăți moarte, așa cum numai ima- 
ginația poeţilor o poate plăsmui. 

Nu a fost aşa Pompeiul antic, Rapacitatea și lipsa de 
înțelegere a distrus mai mult decit furia Vezuviului, 

Numai la 1861, cind luă conducerea săpăturilor Giu- 
seppe Fiorelli, se începu însfirşit o săpare științifică a ce- 
tății. Un nou sistem se inaugură. In locul tranşeelor verti- 
cale, se introduse acum săparea dela suprafaţă în straturi 
largi orizontale, așa că tot ceace se găsea îşi păstra poziția 
şi sprijinul, care se întărea prin proptele sau prin reinoi- 
rea părților de lemn susținătoare. La fel se reinoiau acope- 
rișurile ori balcoanele. Clădirile răminenu astfel intacte sau 

în orice caz într'o stare mai apropiată de aceia în care se 
aflaseră odinioară, Notări şi măsurători asigurau preciza- 
rea edificiilor si obiectelor descoperite; deasemenea, pentru 
a nu se pierde nici un obicet, oricit de mic, molozul se cer- 
nea prin sită, In afară de operile capitale sau obiectele ex- 
puse la distrugere ori lu furturi, nu s'a mai cărat nimic la 
muzeu, totul răminind pe loc. Mai mult încă. Urmele cada- 
vrelor şi animalelor, ca și nle resturilor organice, s'au mu- 
lat, astfel că astăzi avem o icoană plastică a tragediei trăite 
de victimele catastrofei. Cită groază se citește în gestul unci 
tinere, care, spre a se feri de cenuşe, își acoperă capul cu 
mantaua, și ce chinuri trebue să fi îndurat acele personaagii 
— expuse acum În muzeul local — care spre a se feri de 
asfixiere și-au astupat gura cu vestmintele! 

Intr'un loc două forme umane, un copil virit în mama 
lui, se agaţă de mijlocul ei, căutînd parcă un ultim refugiu 
la pieptul aceleia care i-a dat viaţa. Pină şi un ciine, sur- 
prins în lanţ de ploaia de cenuşe, se convulsionează in ne- 
putinţa de a fugi. Aceleași spasmuri ale morţii la om, ca şi 
la animal. Ce documente ar fi putut descrie mai expresiv 
efectele erupțiunii? 

După metoda indicată de Fioreli. care indiscutabil a 
adus un preţios aport reconstituirii istorice, au continuat 
săpăturile ce i-au succedat la conducere: Ruggiero, De Pe- 
tra, Sogliano. 
= Cu anul 1911, cind direcţia săpăturilor o ia arhitectul 
Spinazzola, noi perfecţionări se aduc metodei de săpare și 
reconstituire a vechiului Pompei, Propunindu-și numai de 
a reface clădirile desgropate dar şi străzile cu tot ce le apar- 
lineau în felul în care erau pină in momentul izbucnirii 

vulcanului. noul conducător, inconjurat de maeştrii zidari. 


an dulgheri, fierari, zugravi, ca şi de săpători specia- 
urmărește cu o deosebită minuţiozitate desvelirea trep- 
tată a edificiilor și reconstituirea lor exactă in cele mai mici 
amănunte, Traversele de lemn curbonizate nu mai sunt în- 


106 VIAȚA ROMINEASCA 


locuite, ci lăsate pe loc, fiind întărite numai în spate cu 
traverse noi; de multe ori partea carbonizată sau friabilă e 
îmbrăcată într'un vestmini de sticlă, tot aşa cum sunt aco- 
perite și unele picturi. Zidurile crăpate se refac, lot uşa ca 
şi tencuiala sau plafonul; pieturile si stucurile deteriorate 
sunt reconstituite de specialişti după fragmentele păstrate, 
Totul se reface cu materialul antic, cel modern întrebuin- 
țindu-se numai pentru susținerea şi întărirea clădirilor. 
Prin această metodă de reconstituire, sau după expresia 
italiană atit de caracteristică — ripristinamento, s'au pu- 
tut reface chiar grădinile asa cum erau în vremea romană, 
căci s'a recunoscut desenul brazdelor în cenuşă, iar felul ar- 
buștilor și plantelor sa identificat după urmele lăsate de 
tulpină în pămint. Evident că în aceasta specialistul bota- 
nist şi grădinarul şi-au avut fiecare rolul său. Mijlocul de 
identificare a fost următorul: sa ridicat pămintul puțin 
cite puţin, prin felii orizontale, examinindu-se cu atenție 
găurile lăsate de tulpini şi rădăcini, umplute de cenuşe și 
lapilli, şi apoi, cu ajutorul mulajului de gips, sa putut 
preciza felul plantelor. La clădiri s'au restaurat balcoanele, 
ferestrele, acoperișurile, lăsindu-se și inscripţiile, — multe 
din ele afişe electorale, — aşa încit strada apare în starea 
din preajma catastrofei. In interiorul clădirilor, obiectele, 
cele domestice ca și cele de podoabă, au fost lăsate la locul 
lor, refăcindu-se cele deteriorate; fintinile grădinilor au 
fost reactivate prin utilizarea vechilor conducte. 


Numai astfel s'a putut reda icoana reală a Pompeiului 
antic şi faptul îl constată vizitatorul îndată ce trece în spre 
partea orientală a stradei dell'Abondanza, Dacă n'ar fi im- 
brăcămintea care să amintească de actualitate, el sar pu- 
tea crede în lumea deacum 2000 de ani. Credem însă că 
nicio casă din Pompei nu a fost atit de bine redată ca aceea 
a familiei lui Loreius Tiburtinus. Poarta cu două canaturi 
are vechile miînere de bronz şi canaturile însăşi sunt mu- 
late în gips după vechile țiţini. Micile fintini aflate intre 
peristil şi pare au fost repuse în funcțiune iar pe o pergola 
vița îşi întinde ramurile ca odinioară. Vegetalele parcului 
cel mai mare din Pompei, au fost identificate după proce- 


deul arătat mai sus; frumoasele picturi, cari mai păstrează 


semnătura autorului lor — pictorul Lucius -— îşi desfăşoară 
dealungul pereţilor subiectele lor luate din Iliada sau din 
ciclul eroic. 

Prin noua metodă de săpătură. e drept foarte costisi- 
toare și oarecum mai înceată, se pune in eviden în sfir- 
şit, orașul așa cum a fost în antichitate. Să e, stimu- 
late și mai mult de cînd în Italia e regimul fascist, sunt con- 


CULTURA 107 


duse astăzi de profesorul Matteo della Corte, în acelaș spi- 
rit ştiinţific şi cu o secrupulozitate deosebită. 

Din 1927 sa început, cu uceeuș metodă, săparea oraşu- 
lui Herculanum, numai că aci, din cauza lavei pietrificate 
se întrebuințează mijloace de perforare mecanice. 

Felul nou în care se fac azi săpăturile arheologice dă 
posibilitatea contimporunilor să vadă şi să înțeleagă o lume, 
care, deşi dispărută, işi regăseşte urmele în cultura noastră, 
Totuşi arheologia nu a ajuns încă la desăvirşirea metodei 
de investigaţie: ca ştiinţă se perfecţioneuză și o sumă de sa- 
vanţi lucrează în jurul Mediteranei spre a scoate la lumină 
resturile civilizaţiilor cari ne-au precedat şi pe fundamen- 
tul cărora s'a clădit civilizaţia actuală, 

Evident, Italienii, al căror pămint păstrează atitea an- 
tichităţi, se simt obligaţi să cheltuiască milioane de lire 
anual pentru a le valorifica istoric şi artistic; dar sunt na- 
tuni, cu pămîntul mai puţin privilegiat din acest puneti de 
vedere, şi cari totuşi fac sacrificii tot atit de mari pentru a 

desgropa urmele lumilor apuse. Sunt țări culturale cari în- 
țeleg că un capital plasat intro astfel de operă, deşi fără 
un folos material. e în fapt mai rentabil, deoarece le cre- 

iazū asupra celorlalte o ascendentă morală și intelectuală. 

Şi fără să vrem ne gindim că Statul romin, ai căror con- 
ducători nu pierd un moment spre a afirma primatul nos- 
tru cultural, n'a putut găsi anul acesta decit 30.000 Ici pen- 
tru săparea cetății Histria, acest Pompei al nostru, și mai 
puţin încă pentru Sarmizegetuza și Callatis, vreo 200.000 
lei în total pentru desgroparea celor 15 ectăţi greco-romane 
și preistorice, la care se lucrează în prezent pe teritoriul Ro 
miniei. Oare n'ar fi profitat mai mult cultura noastră, dacă 
Sar fi dat măcur o zecime din cheltuelile irosite de exem- 


plu în alegeri? VASILE CHRISTESCU 


— N. POPOVSCHI. Istoria bisericii din Basarabia în vea 
cul al XIX-lea subt Ruşi, Chişinău. 1931, pag. SII. 


Cartea d-lui N. Popovschi prezintă un interes considera- 
bil nu numai pentru istoria bisericii romine, dar și pentru cu- 
noașterea istoriei Basarabiei în general. 

Trebuie să mărturisim că istoria acestei provincii subt 
Ruși a fost foarte puțin studiată la noi. Dacă vom adăoga la 
aceasta că înintea Unirii pe ruși nu-i prea interesa istoria u- 
nei provincii străine ca naţionalitate, vom înțelege cit de să- 
racă e această ramură de știință istorică naţională. 

Este cu atit mai bine venită cartea d-lui Popovschi. 

Autorul distinge patru perioade ale vieţii bisericeşti în 

Basarubia: l-a: Organizarea eparhjei Chișinăului şi Hotinu- 


108 VIATA ROMINEASCA 


În i e iii a ac dă 


lui și inceputul regimului naţional-ortodox in biserica din Ba- 
sarabia (1813—1855); A I-a: epoca marilor reforme din Ru- 
sia şi desvoltarea vicții eparhiale în Basarabia (1856—1881); 
A I-a: eparhia Chişinăului subt regimul lui Pobiedonaștev 
(1882—1904); A IV-a: descompunerea vieţii eparhiale din Ba- 
sarabia (1905—1917). 

Deosebirile dintre aceste perioade se caracterizează 
astfel: 

Prima perioadă se găsea sub influența unui curent mis- 
tie, isvorit din ideile „Sfintei Alianțe” a țarului Alexandru |. 
In biserică, ideile acestea erau representate de prim-proou- 
rorul Sinodului, principele Goliţin. 

Cu urcarea pe tron a țarului Nicolae I au inceput să do- 
mine ideile naționaliste, pe care stăruia să le realizeze prim- 
procurorul sinodal, contele Protasov (p. 25). In Basarabia, 
purtizanul acestui regim a fost archiepiscopul lrinarh. 

Acest regim a introdus în viaţa bisericească centralismul 
şi biurocratismul așezămintelor spirituale, In acest timp bi- 
rage a căpătat dreptul exclusiv de a vinde lumânări (pag. 

), 

Serviciul divin se făcea în limba romină (34). 

In perioada a doua viața bisericească se desvoltă sub 
semnul libertăţii. Graţie mişcării eliberatorij se crează o nouă 
organizare a parohiei și se Înființează congresele eparhiale. 
alese de preoțime (pag. 128). Se clatină autoritatea episcopi- 
lor (138). 

Slujba dumnezeiască se făcea nu numai în limba mol- 
dovenească, ci și În cea slavonă (159). 

Perioada a treia se caracterizează prin tutela exorbitantă 
a prim-procurorului sinodal Pobiedonţev, In conformitate cu 
ideile lui despre stat, naţiune și rolul bisericii, învățămîntul 
primar se aşează pe baze bisericeşti (237). 

Nu încetează să asiste pe lingă chiriarh și puterea preo- 
timii în adunările eparhiale, 

Slujba se făcea ca și în perioada anterioară în amindouă 
limbile. 

Setea religioasă a poporului din Basarabia nu era satisfă- 
cută dim cauza necunoașterii limbii ruse (303). 


De aceia sa născut un curent religios mistic, pe care cle- 


rul oficial nu Pa putut stăpini, — setea inochentismului. 

n air sp a patra Să: ara la iveală. In legătură cu vi 
revoluționare viața eparhială se descompune: reoţimea 
chiriarhul se desbină (384). 5 

Intreaga evoluție a bisericii basarabene ne dovedește clar 
că ea a suferit o tragedie istorică, p tare am putea-o numi în 
scurt: „Intre ciocan şi nicovală”. Biserica a trebuit să fie rusă. 


A na oa CULTURA 100 


pe cind populația din sate nu putea să-și piardă naționalitatea 
romină. 

Apreciind lucrarea de față ca valoroasă sintem datori a 
menționa unele exagerări ale ei şi neajunsuri, 

Orice periodizare este, bine înţeles, un lucrui condiţional. 
Esie important numai ca împărțirea îm perioade să nu dena- 
tureze evoluția reală. 

Schema de patru perioade este cel puţin naturală deoare- 
ce cea mai insemwată dată (aș preciza chiar de o importanță 
covirşitoare) în istoria bisericei basarabene, precum şi a Ru- 
sici întregi a fost epoca marilor reforme, 

Ar trebui să fie stabilite în linii generale mari numai 
două perioade: prima — pină la reforme şi a doua — după 
reforme. = 

Sau dacă autorul dorește neapãrat a aşeza materialul ex- 
punerei sale intro periodizare mai amănunțită, ar trebui să 
fie fixate cinci perioade cu următoarele denumiri și carac- 
terizări : 

1) organizarea eparhiei: 1813—1825; 

2) sub ideile naționaliste: 1825—1855; 

3) sub ideile liberatoare ale marilor reforme: 1855—1881 ; 

1) din nou sub ideile naţionaliste : 1881—1905; 

5) epoca revoluționară: 1905—1917. 

Conexarea la un loc a domniilor țarilor Alexandru I și 
Nicolae I este ceva cu totul anormal, cu atit mai mult că au- 
torul însuși recunoaște că „noul țar Nicolae I a curmat bruse 
curentul cosmopolit al fratelui său Alexandru I, înlocuindu-l 
co politică strict naţională. Principiile de bază ale nouei po- 
litici au fost ortodoxism, autocratism și naționalism” (pag. 
2), 

Perioada a patra ar purta denumirea „din nou sub ideile 
naționaliste”, deoarece autorul exagerează noutatea şi însem- 
mătatea originală a ideilor lui Pobicdonosţev. 

l bisericesc al lui se apropie cu mult de regimul 
naționalist al țarului Nicolae 1 și ober-procurorului contele 
Protasov. Deosebirea este mai mult aparentă. 

De bună seamă contele Protasov credea că biserica tre- 
bue să fie un instrument al politicei naţionaliste a statului, 

Aceiaş părerea după fondul ei împărtășea și ober-procu- 
rorul Pobiedonosțev, însă cu acea deosebire că pentru propă- 
şirea statului şi ainel el recomanda reeducația națiunei cu 
ajutorul bisericei, Biserica devenea un istrument pentru sco- 
purile străine ei, 

Diferenţa reală între acești doi conducători ai bisericei 
constă în gradul de extindere a activității bisericeşti. 

Pe cînd la primul ea nu era decit un mijloc simplu şi di- 
rect al răspindirii ideilor şi sentimentelor naționaliste, la al 


DR E 


110 VIAŢA ROMINEASCA 
EO LÆTT TO IEI SI ZE DES E A DE AEPD ZE UEEE 


doilea ca devenea un mijloc de spiritualizare a vieţei publice 
a poporului, 


Totuşi îm practică ambii recunoșteau ca necesare măsuri - 


aproape identice în ce priveşte organizarea bisericei; centra- 
lismul în ocirmuirea bisericească şi biurocratismul aşezămin- 
telor spirituale. 

Dela compunerea generală a cărții trecem la detalii, 

Autorul afirmă fără nici un pic de jenă, că în mitropoli- 
tul Gavril Bănulescu-Bodoni „im om de carieră” şi întreu- 
ga viața lui a procedat potrivit cu principiul „ubi bene ibi pa- 
tria (pag. 122), pe cînd realitatea este cu totul alta, 

Mitropolitul încă din 1792 se pronunțase în sensul orien- 
taţiei ruse, crezind că naționalitatea romină, dat fiind con- 
dițiunile timpului, va propăși tocmai sub sceptrul țarilor ar fi 

Deci mitropolitul a fost um om de principii (oricari ar fi 
ele) şi nicidecum lipst de ele, după cum opinează autorul. 

Apoi se observă că expunerea legilor nu prea place au- 
torului; le redă intotdeauna în scurt, prea sumar, sau uneori 
chiar în notițe, fapt graţie căruia tot ce are vre-o privire la 
organizația vieței eparbiale stă la D-sa pe planul al doilea. 

Probabil că tot din acelaş sentiment faţă de legi ele se 
citează de autor nu după Colecţia Complectă a legilor, ci du- 
pă revista epurhială (de exemplu — pag. 130, 170, 239, 290 
5. a.). 

Lucrarea este plină de afirmațiuni și note asupra oame- 
nilor mari trăese în privinţa cărora este foarte greu să păstrezi 
obiectivitatea. De aceia pe alocuri lucrarea pierde caracterul 
strict istoric, 

In prefață autorul insistă asupra obiectivităţii lucrării şi 
adaoză: „ered că nu se va găsi în lucrare o singură afirma- 
țiune care să nu aibă temeiu în acte şi documente” (pag. VI). 

Spre regret asemenea afirmaţiuni sau strecurat în lu- 
crare, 

De exemplu pe pag. 400 nota 1 cetim: „se zice că um ar- 
hipăstor al Basarabiei sar fi exprimat astfel despre pr. A- 
lexandru  Baltaga: c'ar fi fost în stare să conducă singur şi 
două eparhii”. Este vorba de un preot care trăeşte, 

Pe pag. 188, nota, autorul serie: „se zice că manuscrisul 
lni Ganiţki a servit de bază pentru valoroasa lucrare a lui A. 
Stadinţhki”. 

Citirea lucrării produce o impresie generală că autorul este 
sugrumat de materialul positiv. D-sa a adunat prea multe 
fapte care domină lucrarea și reduc calitățile ei bune Din 
această cauză concluziile amestecate în expunerea autorului 
cu fapte ne fiind văzule clar se extrag cu greu. Mersul gene- 
ral al vieței bisericești se pirde în amănute deseori puțin im- 
portante, 


A CULTURA i ui 
Îi 
Cu toate acestea recunoaştem că apariţia acestei cărți 
este un pas însemnat în studierea istoriei bisericei din Ba- 


sarabia, A. BOLDUR 


TOV. DENSUSIANU: Histoire de la langue roumaine. 
Tome second, fasc, II: le seizième siècle, Paris, E. Leroux, 
1932, 8° — p. 161-320. 


Habent sua fata libelli, Imaugurată în 1901, prin apari- 
ţia unui prim fascicol, opera ce era să devie cartea de căpă- 
ţii a „rominisantului” nu a depăşit, pină astăzi, jumătatea 
volumului II; cauzele ce au pricinuit această intirziere se 
vor vedea mai departe, Volumul I al Istoriei limbei romine 
datorit tinărului profesor de filologie romanică dela Facul- 
tatea de Litere din Bucuresti a fost distribuit, însă, chiar în 
cursul anului 1902, Acest volum de îndrăzneață sinteză este 
consacrat în întregime problemei „originelor”: printr'insul 
d. Densusianu a indrumat în mod definitiv cercetarea lim- 
bei noastre pe calea riguros științifică, lăsind departe în 
urmă exagerările școalei latiniste si plăsmuirile romantice 
ale lui Hasdeu, 

Precis să bine informat, seris cu sobrietate şi aducînd 
soluţii tuturor problemelor tratate, primul volum din His- 
toire de la langue roumaine apare astfel ca un ostrov rare 
ori întilnit în literatura noastră științifică dela începutul 
secolului al XX-lea. Volumul se termină cu cercetarea ur- 
melor de limbă romină anterioare monumentelor din sec. 
al XVI-lea. 

Fuscicolul I al volumului al II-lea apare în 1914. Intre 
1902 şi 1914 d. Densusianu trebuise să adune materialul de 
limbă risipit în manuscrise și tipărituri vechi, inedite sau 
rău editate, să reflecteze asupra lui şi să soluţioneze atitea 
probleme grele și neașteptate ce se prezintă întotdeauna 
cercetătorului, atunci cînd studiază un teren  neexplorat 
sau explorat în mod insuficient. Paralel cu munca sa, tre- 
buesc menționate cercetările de o deosebită importanță 
pentru limba romină în sec. al XVI-lea, ale d-lui I. A. Can- 
drea, căruia îi revine meritul de a fi descurcat încă din 1901 
filiația primelor versiuni rominești ale Psaltirei, cu să ne 
dea în 1916 opera fundamentală consacrată limbei prime- 
lor traduceri rominești de cărți religioase, întovărăşită de 
ediția critică a traducerei Psallirei şi de glosarul în care 
sint cuprinse toate cuvintele ce figurează în aceste texte 
(I. A. Candrea, Psaltirea Scheiană, etc, 2 vol, Bucureşti, 
Socec, 1916). - 

Primul fascicol al volumului T din Histoire de la lan- 
gue roumaine, apărut în 1914, trebuia să fie compicetat în 


n 


n2 VIAȚA ROMINEASCĂ t- 
„TOR aaa E IP EET e 
curind cu celelalte fascicole. Războiul europecan, exodul 


in Moldova și în Rusia, consecutiv intrărei noastre în răz- 
boi, în afară de intirzierea pricinuită apariţiei volumului, 


au adus cu sine pierderea manuscrisului și întregului ma- _ 


terial informativ. D. Densusianu a avut curajul să reîncea- 
pă munca adunărei materialului; grevele tipografice din 
Franţa, unde se tipărește lucrarea, au întirziat pină în Au- 
gust 1932 apariţia fasc. 2 al tomului II. 

Fascicolul 1 ¢ consacrat studiului grafiei textelor ro- 
minești din secolul al XVI-lea scrise cu litere cirilice și ex- 
punerei stadiului fonetic al limbei, astfel cum se olindeşte 
în textele epocei; fascicolul se termină cu primele pagini 
ale morfologiei, în care autorul examinează formele gra- 
imaticale ale limbei din see. al XVI-lea. Fascicolul 2 e con- 
sacrat în întregime morfologiei și, uneori, chiar sintaxei, 
atunci cînd elementele gramaticale sint considerate din 
punct de vedere al funcţiei lor în frază (v.. de ex,, expozeul 
«dela p. 264-265). Regăsim în acest fascicol calităţile ce fac 
din/listoire de la langue roumaine, lucrarea către care cer- 
cetătorul se îndreaptă cu sentimentele de securitate şi bu- 
curie ce i le inspiră numai operele clasice, 

AL. ROSETTI 


STRAJA LA RIN. Celjţii şi Romanii, Memoriile lui G. 
Julius Caesar şi Aulus Hirtius, traducere de profesor Tudor 
D. Ştefânescu (sic), — VIII + 308 pag, Scrisul Rominesc, 
Craiova, 1932. 

Ce-are aface straja la Rin cu Memoriile lui Caesar? 
După cite ştiu, nimeni pină azi n'a izbutit încă să arate că 
in volumul lui Caesar se vorbeşte de o strajă la Rin, E a- 
devărat că Caesar povesteşte cum a trecut de două ori Ri- 
nul, dar nu acesta e subiectul volumului, și de altfel Rinul 
nu era păzit de nimeni. in 

Singura explicaţie pe care o găsesc acestui titlu e că e 
mai „comercial” decit „Comentarii asupra războiului cu 
Galii”. Dar oare nu e nevoe ca titlul să corespundă conți- 
nutului? h 

Alt lucru să ducă la confuzie în privința subiectului 
este figura de pe copertă: un legionar roman în picioare, în 
Galia, faţă în faţă cu un soldat gal, care e cu capul în Ger- 
mania, cu trupul în Elveţia și cu picioarele în Italia. Ce e 
drept, între ei e Rinul. Dar oare Romanii au păzit vreodi 
Galia contra unei invazii galice din Italia? 2 LDR 

Traducerea este școlărească, chiar foarte şcoli . 
ceia ce are un defect — că nici un cititor dezinteresat nu o 
va citi pină la capăt, — dar şi o calitate: că elevii care vor 
voi să tragă pe sfoară pe profesor, învățind cerea pe 


PU 
p 


( 


L mmy f 


CULTURA _ 13 


de rost, vor avea în volumul d-lui Ștefănescu un prețios au- 
xiliar. Citez două pasugii, luate la intimplare: 

T, 6, 1: „Erau în totul două drumuri, prin care dru- 
muri să poată ieși din casă, unul pela Sequani, îngust și 
greu, între muntele Jura și fluviul Ronul, pe unde abia să 
së poată duce cite un car”... 

„N. 7, 1: „După aflarea acestui demers, deoarece pe de 
o parte atribuia atit de mare demnitate tribului Haeduilor. 
Caesar a hotărit că trebue să împiedice şi să înspăiminte pe 
Dumnorix prin orice mijloace ar putea; deoarece pe de 
altă parte...” 

Greşelile grosolane de interpretare le vu putea gāsi 
uşor oricine va urmări traducerea cu textul în față, Cit des- 
pre stil... e aşa cum se vede. Nu ne îndoim însă că această 
publicaţie, despre care autorul ne spune că e a treia ediție, 
se va mai vedea tipărită în multe alte ediții. Comerţul să 
trăiască! AL. GRAUR 


DR. CONST. PAVEL, Comribuţiuni la istoria Ihnguis- 
ticei generale—Antichitatea clasică, Beiuş, 1931 în 8, 141 pag. 


Expresia „Contribuţiuni” provine — pare-mi-se — din- 
trun exces de modesite. Se poate vorbi de o menr A 
cînd dai rezultate originale privitoare la un amănunt. Dar 
lucrarea d-lui Pavel îmbrățișează o parte considerabilă din 
istoria liguisticei. O parte prea mare, aș fi tentat să spun, da- 
că ne luăm după titlu, In adevăr, dacă putem eventual ad- 
mite, întrun volum care poartă în subtitlu „Antichitatea cla- 
sică”. un capitol despre epoca bizantină și unul despre evul 
mediu, (în măsura în care se discută păstrarea concepțiilor 
din lumea veche), nu găsim nici o scuză pentru capitolul din 
urmă în care găsim analizată activitatea linguiștilor din se- 
colul al XVIII-lea şi al XIX-lea. De fapt, greşala o constitue 
subtitlul. Cartea trebue intitulată „Istoria linguisticei”. 

In afară de această obiecţie cu caracter general, lucrarea 
face impresie bună. Singurul lucru ce i se mai poate repro- 
șa e că bibliografia pare cam invechită, Astfel, ca să mă măr- 
ginese la ùn singur exemplu, e cam exagerat să ni se spună 
(la pag. 127) că, în privința limbilor celtice, „cercetările azi 
sint continuate de Holder”. Holder nu e de azi. Trebuiau cj- 
taţi cel puţin Pedersen, Thumeysen, Vendryes. 

„Lectura „Contribuţiilor” este foarte instructivă pentru 
cineva care se interesează de trectul linguisticei: datele asu- 
pra antichităţii sint prezentate corect şi raporturile intre au- 
tori sint bine puse în lumină. Singurul lucru care stinjeneşte 
lectura este limba autorului, cam prea condimentată cu ar- 
delenisme. 


— => 
L. 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 
SD i 2 E DR PE ED PPS PIE EMSA 


Citeva observaţii de amănunt : mi-e imposibil să urmă- 
resc sistemul care duce pe d. Pavel să explice schimbările de 
înțeles prin analogie (p. 36); i se dă prea mare importanță 
lui Varro cînd se pretinde că el e primul comparist pentru că 
a comparat cuvintele latine cu cele grecești (p. 88) şi nu văd 
unde e „norocul” cind derivă latinul somnus din grecește (p. 
85); în schimb nu văd ce i se poale reproşa aceluiaș autor 
cînd apropie pe momentum de moneo (p. 36); In stirșit, gă- 
sese exagerat să se spună (p. 116) că termenii limbi izala- 
toare, flexionare şi aglutinante „se susțin astăzi”. 


AL, GRAUR 


T IL $. 2. 5 0 € îi A. LL. 8 


+ FENOMENUL RUSESC 


Pentru pozitivismul şi raționalismul occidentul, sufletul 
Rusiei apare straniu şi absurd ca o călcare a legilor logice. 
Suflet de sfinți și de nebuni. Misticismul „alb” se impleteşte 
cu viziunea „roşie” şi sfarmă orice posibilitate de înţelegere 
discursivă, Rusia este orient, iar orientul pentru occident in- 
semnează împărăția iraționalului, De aceea, dacă Rusia n'a 
insemnat pentru Europa mai niciodată o soluţie, ea sa consti- 
tuit în schimb într'o permanentă și halucinantă problemă, Să 
nu ne mire deci proporțiile de imensă aberaţie pe cari le ia 
Rusia sovietică în ochii dușmănoşi ai Europei burgheze. La 
diferențele de natură economică sau socială se adaugă cele de 
structură spirituală. Totuşi, dincolo de sfera intereselor tem- 
porale, știința sociulă încearcă de dragul adevărului pur să 
deslușească mai de aproape fenomenul rusese, Pentrucă se 
pare că chein unei înţelegeri juste totuşi există. Cronicuri ne- 
părtinitori, vom semnala, pe cit e posibil, toate străduințele 
ştiinţei în acest scop şi vom indica totodată și materialul care 
ne va putea ușura în vreun fel înțelegerea directă, Experi- 
mentul sovietic prezintă nu numai un interes politic, ci şi un 
desăvirşit interes ştiinţific. i 

Ginditorul bulgar Janko Janeff publică în Europäische 
Revue (Decemvrie 1932) um studiu intitulat: Die Metaphysik 
des Utopischen (Der geistesgeschichtliche Hintergrund der 
russischen Revolution), în care încearcă să stabilească te- 
meciurile spirituale cari au făcut posibilă revoluția ruscas 
şi deci Rusia comunistă de azi. Spritualitatea unui p se 
construeşte pe concepția sa despre lume şi viaţă, Filosofia ru- 
sească este o filosofie a concretului: ea refuză lumea consti- 
tuită după categorii știimțifice și se orientează mai ales spre 


CULTURA 15 


roblemele practice. Filosofia rusească este o filosofic a omu- 
tai. Fa caută să justifice pe căi iraționale existența umană. 
Nevoia fundamentală: concretizarea necondiționată a criterii- 
lor ruțiunii abstracte. Scopul „teoriei” ruseşti este să se iden- 
{fice cu însăși esența lucrurilor, să se unească cu absolutul 
— fapt care nu e posibil fără primatul iraționalului. Filosofia 
ştiinţifică în Rusia n'a prins teren — în locul cunoștinței dis- 
cursive aici infloreste „intuiţia”, „cunoştinţa organică” sau cu 
alte cuvinte : credința. In puterea credinței se află atit ince- 
putul cit şi sfirșitul gindirii rusești. Ea începe deci abia de 
unde sfirgește cea occidentală. Prin aceasta filosofia rusească 
frece mai totdeauna în domeniul religiei și ul moralei, cău- 
tind să justifice religios existența şi să dea un sens iraționa- 
tului şi o necesitate hazardului. lată tendința oricărei simbo- 
tici rusești a utopicului. Ceeace apare conștiinței occidentale 
fără sens, este dimpotrivă plină de cel mai inalt înțeles pentru 
metafizica rusească. Utopia pentru Ruși nu e utopie, ci meta- 
fizica singurului real cu adevărat, Indreptată spre această a- 
propiere a utopicului, gindirea rusească se infăptuește ca o 
filosofie a viitorului, a indepārtatului, ca o filosofie a-misiu- 
nii In faţă, nici un scop precis, ci numai o viziune. Căile în- 
tr'acolo exclud orice logică a evoluţiei. Sau calea revelației, 
sau calea revoluției a harului sau a negării totale, Struc- 
tura spirituală a Husiei prezintă deci în mod esenţial o polari- 
tate a utopicului: o faţă religioasă și una revoluționară (am- 
bele ca un tragism al salvării). In această metafizică a uto- 
picului trebue căutată una din posibilităţile de inţelegere a 
fenomenului rusesc, Janeff pregăteşte astfel calea spre afir- 
mația că revoluția rusească n'a îmsemnat o trecere dela mis- 
tică la rațiune, ci o trecere dela mistica religioasă la mistica 
socială. 
+ Mobilizarea industrială a Rusiei actuale nici n'ar fi po- 
sibilă fără acest element de credinţă și mesianism. e și care 
reiese din mai toate studiile recente asupra întimplărilor din 
Rusia. Amintim îm treacăt citeva, Emil Leader în Das Pro- 
blem der russischen Wirtschafts-und Sozialferfassung (publ. 
în Archiv für Sozialwissenschaft und Sozialpolitik, Decem- 
vrie 1932), stabileşte că dacă Rusia mu e încă deplin comu- 
nistă, ea face toate eforturile ca să devină. In acest scop tre- 
bue să treacă în prealabil printr'un proces forțat de indus- 
trializare, Pentru înfăptuirea acestei opere au fost mobilizate 
toate puterile ţării, dublind construirea sferei de producţie 
cu un grandios proces de educaţie, spre a provoca in masse 
paroxismul muncii, menit să bată recordul tehnicei, pină şi 
faţă de America. E prima dată în istorie cînd industrializarea 
unei țări se face în întregime de către stat şi tot prima dată 
în istorie apare și acest sistem de mobilizare generală a țării 


116 VIAȚA ROMINEASCA 
IP E E E ERE 


in timp de pace, pentru creaţie, în loc de distrugere prin râs- 
boiu. Experienţa aceasta gigantică poate să nu reușească, in 
special agricultura se supune greu planului de industrializare, 
dar faptul în sine merită atenţia deosebită a ştiinţei. Princi- 
piile cari stau la baza aceste construcții sint imprumutate oc- 
cidentului, în special gindirii lui Marx, dar proporțiile și fa- 
natismul cu care sunt traduse în fapt, elanul şi credința ne- 
sdruncinată în serviciul acestor idei, indică specificitatea 
misticismului rusesc. Poate numai sufletul rusese e capabil de 
atita devotament în slujba unei viziuni care, cu toată măre- 
ţia ei, în ochii cumpătaţi si mintea rațională a occidentului, 
nu e decit o utopie. 

Din punct de vedere tehnic şi chiar doctrinar, economia 
rusească e criticabilă. H. Pollak crede că planul cincinal nu 
este sacialist, pentrucă nu priveşte decit producţia, și nu cont- 
sumul, el are ca obiect multumirea trebuințelor tuturor mem- 
brilor din societate. Tehnic, el compromis pe trei puncte im- 
portante: comunicaţia calitatea şi preţul de cost. (v. Herrscht 
in Russland sozialistiche Planwirtsehaţt? în Gewerkschafts- 
Arhiv, Dec. 1932), Stalin însuși recunoaște. întrun discurs 
recent, că sau comis greşeli în aplicarea planului, dar că ele 
` nu sînt deloc grave și vor putea fi uşor evitate în a doua pe- 
rioadă cincinală. 

Ultima problemă re pa care ne informează publicaţiile 
sociale streine, este problema femeii în Rusia sovietică, (v. 
Th. Schalesinger: Mann und Frau in der Sovietrepublik, in 
Der Kampf, Decemvrie 1932). Rusia apare ca singura țară din 
hme în care egalitatea femeii cu bărbatul este desăvrşită. Și 
ceeace e simptomatic pentru spiritul rusesc, această operă de 
eliberare e primită de populaţie în chip activ. cu un entu- 
ziasm aproape religios, 

Experimentul rusesc e abia la inceput; ce va urma, ști- 
ința nu poate să prevadă, dar ne dă dreptul să afirmăm de 
pe acum că cel puţin parte din ideile socotite utopice în oc- 
cident, nu sunt decit mărunte şi meschine prejudecăţi so- 
ciale, Rusia poate să rezerve surprize nu numai politicei mon- 
diale, ci şi științelor sociale constituite pe baza altor experi- 
enţe. Vom fi siliți atunci să ne revizuim cit mai complet cu 
putință teoriile. Dacă adevărul ține de sera absolutismului. 
știința omenească menită să-l găsească nu e decit o categorie 
istorică, 

4 CRIZA NAŢIONALISMELOR 


Răsboiul mondial care ne-a adus formula statelor a 
nale, a închis o epocă şi a deschis alta. Politica na istà 
dinainte de războiu şi-a văzut realizate în întregime aspira- 
tiile și astfel primatul ci nediscutat s'a sfirșit. 


CULTURA n7 
DR e TR CI ERE a EEE 


Problema națională a fost imlocuită cu problema socială. 
Dacă, în limitetele posibilităţilor geografice, toți fiii aceleiași 
naţiuni s'au strins să clădească țară împreună, in schimb ne- 
dreptatea socială a rămas să-i despartă cu bariere de clase, 
greu de sfârimat. Pe de altă parte, practica naționalistă in- 
săşi a săpat prăpustii grele între oameni, Pe un teritoriu mic, 
ca al Europei, atitea naţiuni stau gata să se sfișie pentru apă- 
rarea teritoriului lor național. Antinomiile încep să apară. Ex- 
ploatarea omului de către om nu devine mai uşoară dacă se in- 
timplă între conaţionali. De aceia, printr'o confuzie firească, 
spiritul revoluţionar este lipsit naţionalitate, Pe de altă parte, 
autarhia socială pe baze naţionale este zădărnicită prin inter- 
dependenţa mondială a factorilor economici. Cei doi termeni 
de bază ai sistemului burghez: munca și capitalul, devin ast- 
fel elemente fără patrie, În modul acesta naționalismul politie 
este cuprins din ce în ce mai mult de criză, De altfel existența 
minorităților, faţă de care majoritatea națională nu și-a pu- 
tut asigura nici un privilegiu de drept, este o piedică de na- 

tură esențială în drumul naționalismului integral. Astăzi nu 
poate să dăinuiască nici o ţară în care naționalitatea sa con- 
stitue un privilegiu social, Atunci ce rămîne din formula 
statelor naționale? Și ce rămîne, În genere, din valorile națio- 
nale? Deocamdată problema e în faza discuţiilor. Inregistrăm, 
sub cel mai strict beneficiu de inventar, teoriile cari apar în 
străinătate. Propunerile mai vechi, ca Uniunea vamală euro- 
peană, Pan-Europa, Statele-Unite ale Europei, se cunose — 
recent se discuta posibilitatea purificării conceptului de na- 
ționalitate de elementele sale politice. In acest sens contele 
Carlo Sforza afirmă că va veni o zi în care ei, cei acuzați de 
erezie internaţionalistă, vor trebui să apere ideia de naționa- 
litate și tot ce este fecund și bogat în ea, impotriva incercă- 
rilor de distrugere a celor cari reacționează impotriva crime- 
lor și insanităţii maţionalismelor. (La Crise des nationalismes 
în L'Esprit International, Ianuarie, 1933). Spiritul internatio- 
nal vrea să se plaseze astfel intre cosmopolitism și naționa- 
lism pentru a lua din fiecare ce i se pare viabil. Sforza crede 
că naționalismul a adus servicii imense progresului uman, 
dar că astăzi se imobilizează în gloria trecută, riseînd să de- 
vină o formulă goală. Nuţionalităţile nu sînt decit o etapă 
către uniunea europeană. Contele Sforza nu este un cap ştiin- 
ic, el înlocueşte adeseori constatarea cu dorința de mai 
e, dar « impresionant prin motivele adinci omeneşti cari 
îi leagă de această concepţie: pacea, libertatea şi demmitatea 
vieții umane. 
~ Em. Urbas este ceva mai sistematic. EF semnează în La 
“Revue des Vivants (Dec. 1932) un proect de organizare a na- 
Honalităţii independent de stat, sub titlul: Fa Nationalité 
N IN N 


ng VIAŢA ROMINEASCA 


affranchie de la Nation. Naționalismul, ca principiu, constitu- 
tiy al statului, n'a dus decit la iredentism și lu problema mi- 
norităților. Din a doua jumătate a veacului trecut, momentul 
apariției sale istorice, a dus Europa la șeaple răsboaie singe- 
roase, afară de răscoalele și prigonirile interioare, Şi atunci 
işi pune Întrebarea dacă merită acest principiu atitea sacri- 
ficii și mai ales, dacă realizarea însăși a naționalismului po- 
litic este sau nu posibilă? Urbas crede că principiul naţiona- 
lităților ca bază constitutivă a statelor pleacă dela premize 
false. Se identifică două concepte cari, prin natura lor, nu pot 
fi indentificate. pentrucă ele emană din regiuni cu totul di- 
ferite ale spiritului uman. 

Statul este un concept static de ordin geografic şi imbră- 
țişează o colectivitate formată prin istoria politică, naționali- 
tatea este un concept dinamic de ordin biologic, gi privește 
o solidaritate creiată prim înrudirea de singe, posesiunea ace- 
leiași limbi şi acelorași tradiţii ete, Dacă noi facem parte din 
Stat, dimpotrivă, naționalitatea face parte ea din noi. 

Popoarele europene sint prea multe şi amestecate, ca o 
demarcare a granițelor pe baza principiului naţional să se 
mai poată face perfect, In toate Statele se vor imchide naţio- 
nalităţi minoritare, cari tocmai pe baza acestui principiu vor 
fi asuprite și nedreptăţite, 

Pentru evitarea acestor conflicte, Urbas propune separa- 
ţia statului de naţiune, fiecare servind ca bază unor organi- 
zaţii independente. 

Viaţa intelectuală a naționalităților, organizarea sistemu- 
lui naţional de învăţămint şi educaţie, apărarea limbii, a artei 
şi a tradițiunilor naţionale trebue detaşate complect de viața 
politică. Naţionalitatea să fie recunoscută ca o unitate inde- 
pendentă alături de unitatea statului şi să se organizeze nu 
prin limite teritoriale, ci sub formă de comunități libere. 

Principiile acestea sint orinduite apoi în forma wmui pro- 
cet care e menit, după autor, să pună capăt conflictelor din- 
tre naţionalităţi, Nicăeri nu e vorba de o nivelare a caracte- 
relor naționale distinctive. Dacă se va realiza vreodată o 
uniune europeană, ea nu se va putea realiza decit prin eli- 
berarea tuturor naționalităților şi organizarea lor pe bazi 
altor principii decit cele politice, a 

Şi in sfirșit, chiar naționalismul capătă, prin acest proce, 
un aspect, Naționalismul actual este un naționalism denatu- 
rat, un naționalism în serviciul statului. Naționalitates. in 
ce are ea specific, privește spiritul și sufletul nostru — va- 
loarea ei adevărată, semnificația ej spirituală profundă, nu se 
poate obține decit printro totală eliberare de politică. Există 
adică două naţionalisme, unul politic și fals, al prezentului, 
altul spiritua? și adevărat, al viitorului, 


CULTURA u9 


Recunoaştem că formula lui Urbas va putea fi vreodată 
eficace — pnă atunci, istoria se pare că trebue să-și mai ur- 
meze cursul. Căci popoarele nu sint deloc convinse de nece- 
silatea unei atari organizări. Vor fi însă, după toate probabi- 
lităţile, în curind. 


PROBLEME MUNCITOREȘTI 


= Munca în regimul capitalist se pare că este o problemă 

ă soluție și deci fără sfirșit. Ea trebue necontenit „prote- 

"In timp de prosperijate, ca să nu se abuzeze de ea, in 

p de criză, ca să nu rămimă neintrebvințată. Fapt pe care 

îl recunoaşte Sei rtibgater Fritz Sitzler, director în ministe- 

rul muncii al Reichului, scrie în Revue Internationale du tra- 

vail (Dec. 1932), publicaţia Biroului Internațional al Muncii, 

că discuţia recentă în jurul reducerii săptămânii de lucru nu 
poate să surprindă pe nimeni, pentrucă problema orelor de 
muncă sa maj discutat în nenumărate rinduri. Numai că 
această problemă se prezintă acum sub o formă nouă şi cu o 
semnificație cu totul diferită. Pină acum era vorba de redu- 
cerea duratei excesive a muncii, în scop de a proteja sănă- 
tatea fizică și morală a muncitorilor şi de a le permite să it 
parte cît mai activă la viața socială și culturală. Astăzi, dim- 
potrivă, fixarea săptămînii de lucru la 40 de ore se întimplă 
sub presiunea crizei economice care a lăsat milioane. de mun- 
citori fără lucru. „Chestiunea duratei de muncă se impune 
acum atenfiunii generale priw conexiunea sa cu șomajul și 
criza economică”, 

Intr'adevăr, criza economică şi proporţiile şomajului au 
atins gradul unei imense nenorociri sociale, Se bănueşte că 
numărul şomerilor se ridică la 30.000.000. Im orice caz, nici 
statisticele nu dau cifre prea diferite. Și nu se simte nici o 
îmbunătățire, 

} „Altă publicaţie a B. |. M., Informations Sociales (2, | 1933) 
işi începe nota săptăminală cu declaraţia că statistica trime- 
strială pe care o deţine, arată că, in mai toate țările, şomajul 
a crescut mereu de un an încoace. lar ca întindere geografică, 
răul a cuprins aproape întreg globul. Australia, Statele-Unite 
ale Americei, Insulele Havai și Filipine, Uniunea Sud-Afri- 
cană şi toate țările etwropene luptă din răsputeri împotriva şo- 
ma jului. in această atmosferă încărcată, s'a ridicat problema 
săptăminii de 40 de ore ca remediu împotriva șomajului. So- 
cial, toată lumea generoasă este pe partea muncitorilor, — 

pentrucă sint cei mulţi şi eci oropsiţi, dar ar economică 
se arată foarte sceptică față de aceste măsuri. Revue Politi- 

et Parlementaire publică în această ă um studiu 
foarte interesant al lui Edgard Allir (prof. la facult. de Drept 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


ÍO TO S 


din Paris): La semaine de quarante heures et le châmage. 
Zădărnicia acestor măsuri, în forma actuală a organizării so- 
ciale, apare destul de clar. Ele nu sint decit măsuri de întir- 
zicre a unui proces firesc de disoluție, 

Teoria pe care se bazează purtizanii săptăminii de 40 de 
ore poate fi numită teoria „massei de lucru”, Intr'un timp dat, 
peniru o marfă dată, se cere o anumită cantitate de muncă. 
Deci cu cit partea de muncă distribuită fiecărui lucrător va 
fi mai redusă, cu atit vor fi mai multe întrebuințări de oferit. 
Să presupunem o fabrică ce poate ocupa o sută de muncitori 
timp de 8 ore pe zi, deci 48 ore pe săptămînă de şase zile, 
adică 100% 48= 4800 ore de lucru săptămânal. Dacă se scade 
la 40 ore săptămina de lucru, se va impune întrebuințarea a 
120 de lucrători. 120% 40= 4800 ore. Deci reducind dela 48 la 
40 orele săptăminii de lucru, se va mări cu 20% numărul 
muncitorilor necesari într'o întreprindere; la fiecare sută de 
muncitori actuali se va creia plasament pentru încă 20. Soma- 
jul va scădea astfel în mod automat. 


Din nenorocire, susține Allix, concepția „massei de mun- 
că” este falsă. Cantitatea de muncă este în sine fără limite, ca 
şi trebuinţele omeneşti — limitarea e determinată prin costul 
ei în raport cu resursele celui care o cumpără. Numărul de 
zile în cari întrebuimțăm un grădinar să ne întrețină grădina 
depinde de costul unei zile de lucru. De acea reducerea du- 
ratei de muncă trebue să provoace o urcare a costului minii 
de Iueru, iar „massa de muncă” va scădea. 

Reducerea orelor de lucru poate să aibă mai multe ur- 
mări : 

1. Va putea atrage o reducere proporțională a salariului. 
Costul muncii rămîne insă acelaşi, deci se va angaja şi alţi 
muncitori. Se convertește astfel șomajul unei părți din mun- 
citorime asupra tuturor — faptul echivalează cu un impozit 
pe salariu în favoarea şomerilor Clasa muncitorească işi ia în 
sarcina ei întreținerea muncitorilor fără lucru. Sau 2. Sala- 
riul, datorită rezistenții muncitoreşti, nu se va schimba, acea- 
sta însemnind de fapt o urcare a costului mînii de lucru 
pentru patron. Ce vor face patronii? 3. Sau vor urca p 
vinzării — ceiace va apăsa asupra muncitorimii în calitate de 
consumator, iar prin reducerea cererii, o vor lovi şi ca produ- 
cător. Riscul somajului persistă. 4, Sau patronii se vor orga- 
niza, încercînd să-și perfectioneze tehnica de producție, ca să 
recupereze costul săptăminii de 40 de ore de muncă. Introdu- 
cerea de mașini noi face pe alt plan inutilă tocmai munca 
omenească. Șomajul va crește. Incit oricum, măsura aceasta, 
atit de bime intenţionată, este complet inutilă, Ea aruncă cel 
mult, o nouă speranță milioanelor de nenorociţi cari cersesc 


LE ui 


CULTURA 121 


- 


0 piine — pentru ca desamăgirea să le fic în curind cu atit 
mai mare. 

Remediul nu poate veni deci decit dela înlăturarea cau- 
zei adevărate a şomajului: regimul economic individualist- 
burghez şi îmlocuirea lui cu un sistem cerut de desvoltareu 

storică a lumii: capitalismul de stat, Toate celelalte sint pa- 
redă dacă nu amăgiri fraudatoare în slujba unor interese 


de clasă. TRAIAN HERSENI 


+ O CARTE GERMANĂ DESPRE ROMÂNIA 


Popoarele se dușmâămesc orideciteori au interese contrare, 
dar mu se detestă decit cind nu se cunose suficient. Fiecare 
deține calităţi suficiente ca să stea alături de celelalte (pre- 
judecata inegalităţii raselor a dispărut), totul depinde de fe- 
lul în care se întimplă să fie cunoscute ṣi prezentate. Publi- 
cistica este unul din mijloacele cele mai sigure. Ciţi dintre 
noi mam rămas cu o simpatie neclintită pentru atitea triburi 
de ale pieilor roșii din simple povestiri ale copilăriei? Și n'am 
iubit mai tirziu Franţa revoluționară sau Franța războaielor 
napoleoniene, numai pentrucă ne-au fost povestite frumos ? 
Dar după virsta povestirilor urmează vârsta documentaţiei. 
Vrem date controlabile, fapte exacte, fără aprecieri, fără gind 
ascuns, ca să ne putem forma singuri o părere. Legațiile au 
grijă să-i întindă atumci broșurile lor de propagandă. Metoda 
e ineficace. Rămine o singură cale: scrierile obiective, ştiinți- 
fice, Traducerile din marii seriitori ai neamurilor indeplinese 
în mare parte serviciul aceasta. Și parcă totuși o suspiciune 
rămîne, Pot oare scriitorii naționali să prezinte în lumină per- 
fect obiectivă (ori cit ar dori să o facă) propria lor țară şi 
propriul lor popor? Din cauza aceasta increderea cea mai 
mare o prezintă publicaţiile scrise de cercetători ştiinţifici 
streini. Din categoria aceasta face parte şi cartea lui Ernst 
Schmidt despre Rominia, intitulată: Die verfassungsrechiliche 
und politische Struktur des rumânischen Staates in ihrer histo- 
rischen Bntwicklung (München, 1932), dintre publicațiile 
Academiei Germane (Schriften der Deutschen Akademie, 
Heft, 9), in colaborare cu Institutul de Politică, Drept public 
strein şi Drept internațional de pe lingă Universitatea din 
Lipsca. Lucrarea este adresată Germanilor cu gindul de a in- 
fățişa prin structura politică și de stat a Rominiei starea de 
drept a minorității germane de aici. Un seriitor german deci, 
scrie pentru ai săi o carte despre Rominia, dintr'un interes tot 
german. Se înțelege dela sine că prezentarea aceasta repre- 
zintă pentru publicul german maximum de garanție morală, 
de încredere în probitatea ei, Cu atit mai mult ne interesează 
pe noi felul in care sintem girați în ochii streinătății. 


122 VIAŢA ROMINEASCA 


Schmidt observă că despre Rominia există destule rela- 
tări — dar sint mai mult de natură descriptivă. Cartea sa in- 
cearcă ceva nou: să lămurească situaţiile dela noi, să surprin- 
dă pe lingă starea actuală şi energiile reale ale ţării, energii 
provenite din desvoltarea sa istorică. 

După cteva consideraţii asupra principatelor romineşti 
din veacul al 17 şi 18, tratează epoca dela 1812 — data apro- 
ximativă cînd sfirșește „evul-mediu” rominesc şi începe „isto- 
ria modernă”, —într'o expunere amănunțită şi documentată 
a faptelor, aşa cum le găsim și în manualele noastre proprii, 

Ca încheere, Schmidt este de părere că Rominia are azi 
două mari probleme de deslegat. În ordine administrativă, o 
rațională organizare a statului. In ordine politică, o lichidare 
a problemei naționalităților. Lupta se duce mtre centralismul 
și naționalismul vechiului regat (Altreich), reprezentate de 
partidul liberal şi regionalismul şi toleranța provinciilor, re- 
prezentate de partidul național țărănesc. Unii susțin primatul 
centrului și formula statului naţional, ceilalţi vor o largă au- 
tonomie administrativă şi libertatea națională a tuturor 
populațiilor dim țară. In curind „Statul tuturor Rominilor” va 
ajunge la soluțiile dorite, astfel ca tradiţiile lui variate să se 
unească cu spiritul unui progres sănătos. Nu-şi serveşte astfel 
decit interesul propriu. 

Cartea lui Schmidt este importantă și prin materialul do- 
cumentar publicat în anexă. Găsim aici textul convenției dela 
Akermam, Tratatul păcii dela Adrianopol, Regulamentul or- 
ganie al Moldovei, Tratatul dela St. Petersburg, Convenţia de- 
la Balta Liman, Tratatul de pace dela Paris, Convenţia dela 
Paris. Protocolul conferinţei dela Constantinopol, Firmanul 
mirii principatelor, Statutul dela 1864, Firmanul pentru in- 
vestirea Principelui Carol, Constituţia din 1866, Constituţia 
din 1923. In plus: bibliografia streină asupra Rominiei şi un 
tablou sinoptie asupra partidelor politice în evoluţia lor isto- 
rică. 

lată cum cartea aceasta deschide cititorilor de limbă ger- 
mană posibilitatea unei cunoașteri juste a realităților romi- 
nești. Un folos și pentru ei şi pentru noi. 


GENERAȚIE ȘI MISIUNE 


„Un nebun aruncă o piatră în lac şi zece înţelepţi mu pot 
s'o scoată” — cam a formulează proverbul rominese o €x- 
periență de veacuri. Pe plan spiritual poate că ar fi mai bine 
să se spună astfel: „un nebun aruncă o vorbă şi zece ințelepți 
nu pot sto tălmăcească”. Aşa s'a întîmplat de curind cu arti- 
colul d-lui Polihroniade: Generaţia tinără și ritmul mondial 
(rev. Azi, II. 1933). S'a stirnit atita vilvă şi mai ales atitea in- 


d ———————————————————————————————— 


CULTURA 123 


dignări, fără să se cerceteze dacă, îm definitiv, problema însăşi 
(ridicată de dl. Polihroniade mai mult ca să-şi Inude prie- 
țenii) are sau nu vre un rost. 

Misiunea generaţiei tinere este integrarea Rominier in rit- 
mul mondial. Afirmația aceasta pune o problemă şi dă o solu- 
ție. Cea din unmă este puţin interesantă (cind vrem cu orice 
prtj o soluţie, nu e greu s'o găsim) dar rămine problema. Ea 
merită fără îndoială o cercetare. 

Se pun în discuţie doi termeni: generaţie și misiumu, apoi 
o relație dintre ei. Să urmărim pe fiecare. 

La noi s'a făcut abuz cu noțiunea de generație. Termenul 
e aproape compromis. Totuși faptul acesta mare mici o im- 
portanță — ne interesează numai daca întradevăr corespunde 
wnei realităţi vrednice de luat în seamă, 

Există o generaţie pe temeiuri biologice: categoriile de 

vîrstă. Dacă faptul se rezumă la atit, generaţia este un con- 
cept statistic: legătura nu este reală, ci gindită. La identitatea 
de virstă rebue să se adaoge elemente sufletești ca simpatia, 
prietenia, conștiința similitudini ete, ca să se schimbe cate- 
goria în grup organie. Generaţia biologică devine clasă de 
pirstă. Cuprind însă clasele de vîrstă pe toţi cei de aceiași ca- 
tegorie? Niciodată, De îndată ce trebue să intervină şi afini- 
tăţi spirituale ca să facă din cei de-o vîrstă o grupare, e firesc 
ca o parte să rămină pe dinafară, Clasele de virsta sint în ul- 
timă analiză cercuri simpatetice. Ca atare “pol cuprinde 
membri de vîrstă diferită. Generaţia biologică este o reali- 
tate statistică inoperaută pe tărim social. Poate fi cel mult o 
cauză alături de altele pentru însghebări eventuale de comu- 
nităţi sociale. Aceasta este o altă problemă, 

Generaţia poate fi însă o realitate spirituală cu rădăcini 
intrun moment istorie comun, Virsta biologică îşi pierde com- 
plet importanța. Toți cei cari au trăit aceleaşi momente fac 
uenerație împreună. (De ex. generația revoluţiei franceze, ge- 
nerația răsboiului mondial etc.), Faptul pare să fie adevâral 
— mumui că necesită o serie întreagă de distincțiuni. Mai întii 
chiar pentru precizarea conceptului de generaţie. A trăi in- 
semnează mai mult decit a asista, a fi prezent corporal, Deti 
numai cei cari, prezenți întrun moment istoric, au fost în 
măsură să trăiască experiența, constituesc generaţia, Se eli- 
mină dela sine cei nevrisinici pentru o efectivă participare şi 
cei închegați sufleteste şi deci neinfluențabili. Fac parte din 
aceeași generaţie spirituală toţi cei cari, întrun moment isto- 
ric au fost neformaţi și sau format pe această experienţă co- 
mună. Generaţia se întemeiază prin urmare pe mai multe e- 
lemente — unul temporal (coexistența istorică), altul spaţial 
(coexistenţa geografică) și în sfirșit, un element psihologic 


124 VIAŢA ROMINEASCA 
aeee DRE SD > 3 e Sr a acea 


(sufletul deschis față de experienţă). In consecinţă pot face 

e din aceeași generație oameni de virstă cu totul diferită 
(dela 10-12 ani pînă la 80 de ani) și să nu facă parte din a- 
ceeaşi generaţie cei de o virstă, pentru că n'eu fost de faţă la 
ucecași întimplare, 

Dar cu toate că o categorie de oameni îndeplinesc toate con- 
dițiile expuse, totuşi mu fac parte cu necesitate dintr'o comu- 
nitate socială. Fiecare poate trăi în mod personal momentul 
istorie, fiecare să reacționeze după structura sa sufletească 
proprie. De aceca apariţia unei „generații” în sensul in care 
ne-a mai rămas, este tot așa de greu de determinat în fapt, 
cit e de greu de alefinit teoretic, Numai manifestările spiri- 
tuale ne unesc sau ne desfac din sinul unei generaţii. Mani- 
festare (obiectivă) imsemnează însă trecerea de pe un plan 
spiritual pe un plan de activitate socială, trecere care disolvă 
şi face inoperantă şi generația spirituală (asemănător celei 
biologice). O generaţie ar putea să-și impună cel mult pro- 
blematicu sa, dar în viața socială (căreia nimeni nu se poate 
sustrage), nu problematica uneşte, ci soluția (efectuată sau 
dorită), Şi chiar dacă problematica ar fi un element de coor- 
donare socială, problematica unei generații are o importanţă 
foarte redusă. Istoria își are problematica ei obiectivă, singu- 
ra hotăritoare, căreia indivizii se supun cu sau fără voia lor. 
Generaţia tinără cu care operează d. Polihroniade, este um 
conceput arbitrar (cei cari seriu dela 1925 şnconce), ea nu e- 
xistă în afară de cel care a convenit s'o gindeuscă, „Generaţia” 
aceasta este răspindită pe toate poziţiile, dim care cel puţin 
două cite două sint contradictorii. Poziţiile sint foarte rar ale 
lor şi sînt mai întotdeauna amestecați cu reprezentanţi ai al- 
tor „generații” — ceeace îi aduce, fiind soluţia nu problemati- 
ca. lată pentruce nu se poate vorbi de o misiune a unei gen- 
rații, Aceasta nici nu există, decit ca o trăsătură comună, ine- 
ficace social, pe care o găsim în tabere profund diferite, Nu 
igmorăm unitatea superioară care subordonează chiar două 
realităţi în luptă, dar aceasta nare nimic de a face cu proble- 
ma generaţiilor. 

Să revenim însă la „misiune”. Chiar pentru cei cari, po- 
trivnie nouă, cred în existența eficientă a generațiilor în isto- 
rie, încă nu Su rezolvat problema, Sociologia misiunii nu este 
mai indulgentă cu d. Polihroniade, decit sociologia genera 
țiilor, 

Misiunile sunt realități sociale și implicit realități istori- 
ce, Misunle nu se mprovizează, ele există in afară de noi, du- 
pă logica proprie a evoluţiei sociale, asupra căreia discuția 
de față nu ne obligă să insistăm. Rominia înainte de Unire și 
Rominia după Unire întind misiuni diferite, datorită unor di- 
ferențe obiective, Ea, Rominia, este cea care are problemele 


y CULTURA | 19% 


de rezolvat și face apel la toţi cei cari ar putea s'o slujească. 
hemaţi prin urmare sint toţi, indiferent de generație, numai 
că nu toţi înțeleg chemarea, Aceștia puţini sint oamenii de vo- 


vaţie (Cf. „Vocaţia” de C. R.Motru). Dar oameni de vocaţie 


se pot găsi în toate generaţiile și în orice caz nu toți dintr'o 
generaţie sint oameni de vocaţie. Deci o „misiune” nu poate 
reveni nici cum unei „generaţii”. 

Presupunind, însfirşit, că există totuşi unii cari refuză sau 
nu pot să înțeleagă nici afirmaţia noastră că generația este 
inoperantă social, nici afirmația cealaltă, că misiune revine 
oamenilor de vocaţie, indiferent de generaţie, d. Polihroniade 
încă nu-și are poziția asigurată. 

Pentrucă însăşi „integrarea în ritmul mondial” nu poate 

constitui, ca atare, o misiune și cu atit mai puţin „misiunea u- 
nei generaţii”. Integrarea este un proces social obiectiv (in 
cazul de faţă este opera capitalismului), nu opera unor indi- 
vizi. România nu se integrează ci este imtegrată în ritmul mon- 
dial prin îinterdependența mondială crescîndă a factorilor e- 
conomici și sociali, Insfirşit. integrarea mu poate fi misiunea 
wei singure generații, pentrucă ca durează cu mult peste vir- 
sta unei generaţii. De altfel d, Polihroniade recunouşe fățiș 
acest lucru, Dar atunci ima din două: san generaţia tinără are 
aceeași misiune cu toate generaţiile dela 1821 încoace și deci 
nu poate fi vorba de o misiune a „generaţiei tinere”; sau ge- 
neraţia tinără are o misiune a sa proprie și atunci ea nu poate 
fi nici într'un caz „integrarea Rominiei în ritmul mondial”. 
De astă dată contrudicţia este chiar dim punctul de vedere al 
d-lui Polihroniade și cel puţin pentru d-sa nu mai există nici 
o ieşire: problema însăși este o problemă moartă. 


“ TRAIAN HERSENI 


E T N (8) G R A F I E 


MOCANII DIN DOBROGEA 


A ne ocupa de mocanii cari au trecut în fara romi- 
nească stabilindu-se in Dobrogea și Cimpia Bărăganului în- 
seamnează să atingem problema agricolă rominească: in- 
semnează să vorbim despre frumoasele venituri ale țării 
romineşti 

Emigrările mocanilor în cimpia Bărăganului și părţile 
dobrogene, după cum am mai menţionat, sint vechi, ince- 
pind din timpul domniei lui Mircea cel Mare ca urmare a 


128 VIATA ROMINEASCA 


revoluţiei contra dominației ungurești ṣi repetindu-se în unii 
1514, 1785 şi 1848 1). 

Numărul mocanilor în Dobrogea a crescut în mod im- 
portant dela 1854 după cum ne dovedeşte cu un document 
d. Ing. I. P, Chihaia intrun articol din Gazeta Transilvaniei 
Braşov, din anul 1881 No, 78 din 11/23 Iulie, ce ne preci- 
zează astfel: „Se scrie că dela 184 numărul mocanilor a 
început a crește şi pămintul Dobrogei a se acoperi de ani, 
înmulţirea a continuat, se zice, pină în timpul unui Paşiu, ce 
se numiea pare-mi-se Resit, cindu li sa pretinsu de aceştia 
a se face raiale seu supușii sau în casulu contrariu a pă- 
răsi Dobrogea, ceiace s'a şi întimplatu prin trecerea lor în 
Basarabia, mocanulu regretata Dobrogea şi aiți'a delicie'a 
iarba a acestei tieri”. 

Acest document ne rată existența parțială a mocanilor 
în Basarabia cari de aici au trecut în Caucaz astăzi zbâtin- 
du-se în neagră mizerie și ameninţaţi cu moartea, 

Mocanii au venit în Dobrogea în căutarea unui trai mai 
larg pe care l'au găsit cu imbelşugare. Dacă mocanii din 
Dobrogea sar aduna cu toții la un loc sar putea întemeia 
un Săcele cu mult mai mare și mai bogat ca metropola de 
peste Carpaţi. 2) 

La anul 1856, numărul mocunilor săceleni în Dobrogea. 
după istoricul lui Andrei Sapadopulo  Vrestos, era de 3 ori 
mai mare; singura aşezare statornică era mahalaua Hirşovei, 
„Varos” (Alexe Arbore). 

Satele Varos, Girlici si Ciobanul de pe malul dobro- 
gean al Dunării sunt colonii transilvănene, uşa povesteşte 
un sătean din Sălişte. La Varoş în 1867, mocanii aveau și 
un agent consular, un oarecare Tircă. 2) 

Inainte de leges din 1852 mocani din Dobrogea erau 
considerați ca străini şi trebuiau să plătească contribuție 
fie autorităţilor austriace fic celor otomane! De exemplu 
un păstor mocan care venea cu turma sa în Dobrogea tre- 
buia să plătească: 1) Patenta consulului austriac cam #4 
piastru de oaie. 2) Dreptul de liberă trecere prin tară, mu- 
dirului cam $s piastru de oaie, 3) arenda pimintului de 
care avea nevoie pentru hrana turmea aceasta fie mudirulu 
fie şubasei, fie statului, în fine arendașului păminturilor 
neocupate şi 4) beilicul sau dijma oilor sale. *) 


1) Vezi Intiltrările româneşti în „Buletinul Societăţii regale de Goo- 
grafie” de Victor Morfei, i 
*) «Dobrogea» numär festiv. 
5) K. F. Peters, Grundlinien zur Geographie und Gealogie der 
Dobrotseha, pag. 52. 
pi ') Mooanti din Ezoursiunea agricolă în Dobrogea de Ionescu 
a Brad. 


efe CULTURA 197 
Îi a ip 

Aceste două stări puneau pe bieții mocani la dispozi- 
tia celor două autorităţi ca și cum ar fi fost raia şi supuși aus- 
trieci. Această stare revoltătoare și insuportabilă pentru mo- 
cani nu mai putea dăinui. Un exemplu ne va ilustra taxele 
mari plătite de mocani în Dobrogea. Astfel mocanul care 
se găsește cu turma sa la poarta lacului Baciu lingă Raşo- 
vata a plătit în anul 1850 ciorbagiului din satul Arabagilur 
%0 piaştri şi 25 ocale lină. Din această sumă subaşa din 
Raşovata a luat 100 piaștri pentru mudirul din Chiusterge. 
Acelaş mocan a dat subaşei din Paşovata 500 piuştri tot 
pentru mudirul din Chiusterge, iar oile i-au fosi numărate 


“pentru dijme. *) 


Majoritatea mocanilor din Dobrogea aflindu-se in si- 
tuație similară au reclamat energic guvernului otoman cv- 
rind să nu fie considerați străini ṣi să plătească numai a- 
rendă pămintului de pășunat. 

Toate demersurile mocunilor pe lingă sublima poartă 
au rămas infructuoase iar dările fiind exorbitante şi impo- 
sibile mocanii pentru a se scutura de dependența turcească 
au trecut în Basarabia ṣi de aici în Caucaz, ete. După răz- 
boiul din 1878 mocunii sau reintors din Basarabia în Do- 
brogea unde au găsit toate locurile pustiite, Finul era aṣa 
de înalt pe cimpiile Dobrogei incit câlăreții dispăreau a- 

proape cu totul. Oile mocanilor deprinse cu iarba și apa 
din Basarabia aduse din nou în Dobrogea mureau cu sutele 
de cirgeag după cum ne povesteşte în mempriile sale bătrinul 
Ion V. Moţoi, 

Ducindu-se la Kogălniceanu o ceată de mocani ca cei 
din familia lui Tomosoiu, Roşculeţ, Nistor, în frunte cu Ion 
Moţoiu şi arătindu-i situația desperată, Kogălniceanu le-a răs- 
=: — Nu fiţi copii, măi fraţilor; puneţi mina pe plug. 

unteţi voinici, sănătoși, tineri, harnici; araţi, semănați și 
culegeţi! Nu vă descurajaţi aşa repede, că viața e făcută de 
tucercări. Cit îi Dobrogea de mare cutreeraţi-o și unde v'o plă- 
cea așezați-vă, Asa vremuri n'o să apuce neam de neamul vo- 
stru. Cumpăraţi pămînt cit de mult şi o să vă blagosloviţi! 

Cu aceste sfaturi mocanii au început a cumpăra påmint 
şi a-l cultiva întemeind modele de gospodării ardelenesti, 
fiind apoi favorizați şi de legea din 1882 care prevedea: a) 
o preocupare economică de a vinde agricultorilor terenu- 
rile sale în loturi, b) Preocuparea politică de a se popula 
Dobrogea cu agricultori romini. 2) 


m p Mocanii din Ercursiunea agricolă în Dobrogea de loneseu dela 
rad, 


sina? Monitorul Oficial aì Romîniei No. 00 din 23 Februarie, 7 Martie, 


125 VIATA ROMINEASCĂ 


In preajma războiului independenţei, guvernul otoman 

hotărise evacuarea  clementelor musulmane din Dobrogea 
și astfel Mocanii i-au înlocuit devenind mari proprietari, 
pămintul oferindu-se eftin pe prețuri derizorii și mocanii 
avind trebuinţă de pămint pentru a-şi putea menţine oile. 
După războiul din 1877-78 mocunii au găsil satele din Do- 
brogea  grămezi de ruine și cimpurile pustiite, Această 
tristă stare de lucruri sa putut constata și după mai bine 
de un an cînd Teodor T. Benada’) violonistul ambulant, 
care studiind în 1880 credințele, datinele și obiceiurile romi- 
nilor din Dobrogea și mincind mai mult pe la stinele mocă- 
nesti, văzu pustiirile făcute de ultimul război. 
1 Agricultura, industria şi comerțul erau în plină deca- 
dență după războiul dela 1877, Baronul D'Hoguner serie : 
„Lu situation actuche de la Dobrogea sous le rapport de son 
agriculture est sans doute très precaire” *) (1879), 

Am documentul starea de lucruri din Dobrogea după 
războiul dela 1577 pentru a învedera  dominațiunea ele- 
mentului mocănese de mai tirziu în agricultura Dobrogei 
datorită spiritului lor de pricepere, vigoare, perseverenţă şi 
hărnicie, 

Cu toate câ mocanii erau în relaţii tendențioase cu bà- 
știnași ca Tătarii, totuşi au ştiut evita orice conflict for- 
mind sate separate și pur mocăneşti, cum sunt: Caşimeea, 
Topolog, Aigăr, Ahmet, Urluia, Băltăgești, Taspunar, Sa- 
rai, Chiorcismea, ete. l 

Acum ocupația de căpetenie în Dobrogea devenise a- 
gricultura deşi li se puneau mari piedici la împroprietărire 
în urma legei din 1852. Totuşi mocanii abili şi pricepuţi au 
folosit conjuctura momentului cumpărind foarte ftin pà- 
mintul unii, alții fiind împroprietăriți. In anul 1891 vedem 
mulți mocani agricultori, cum ne dovedeşte d. P, Grigorescu 
in ziarul său „Constanţa” din 6 Septembrie 1891. „Pe lingă 
locuitorii ardeleni (e vorba de mocani) stabiliţi ca agricul- 
tori mai sînt și aşa numiții economi de vite sau lirlaşii cari au 
cit cel puţin 20-25 ciobani”. 

Statul a făcut greşală că a eaga Y PAAA insuficient pe 
mocani după cum se dovedește de d. Dr. Gr. Antipa în Pro- 
blemele evoluției poporului romin (1919 pag. 235-237) „Eco- 
nomii de vite sau mocanii în urma legii din 1882 au putut 
cumpăra loturi mari ceeace era cu totul ncîndestulător pen 
tru creșterea întinselor lor turme”, A 

Ca agricultori, mocanii din Dobrogea cultivau supralețe 
intinse de circa 2000 ha., cum au fost fraţii Moţoi dela Chior- 


) Dares de senmă din 18 Ianuarie, s 
*) Renseignements sur la Dobrodja (1879) Le Baron D'Hoganer. 


p 


(W 


CULTURA 129 
DC PE e E DE Sr az 


cişmea. Deşi se ocupau cu agricultura totuși la idilica lor o- 
cupaţic, păstoritul, nu renunțau. Dela păstorit mocanii în Do- 
brogea au trecut la agricultură cum ne arată d, Prof. I. Simio- 
nescu în „Dobrogea”. „Mocanii, apostolii mumcii  îndirjite, 
din nomadismul pastoral au ajuns la stabilitatea agricolă, 
iar ciobanul încercat prin drumuri lungi, prin luptă grea cu 
vremea și necunoscut a devenit plugarul harnic, gospodar a- 
şezal şi econom”. 
Totuşi cu toată vitregia timpurilor, elementul romin în 
Dobrogea persistă. Erau în număr apreciabil păstorii arde- 
leno mocani pe cari Transilvania îi trimeteau cu turmele lor 
pină în văile fără iarnă dinspre mare și care transformară fn- 
tinsele stepe ale Dobrogei pustiite de războaie într'o imensă 
tirlă de ciobani ardeleni!) iar mai tirziu cumpărind pămint 
dela Taătarii şi Turcii ce plecau, au devenit mari agricultori 
şi au civilizat acest ținut lăsat în barbarie?), Din cele de mai 
sus se desprinde marea importanță economică a mocanilor 
pentru Dobrogea găsită în părăsire și pe care elementul mo- 
cânesc colonizator au transformat-o intrun adevărat grinar 
al Romîniei, gospodăriile agricole mocăneşti servind drept 
model pentru orice naţionalitate 2). Mocanul este acela carea 
transformat în bani iarba vastelor cimpii din Dobrogea şi 
care umplu cu aur casa statului. Majoritatea mocanilor sta- 
biliți pe lingă și prin satele tătărești, locuitorii acelor sate, sint 
prea pini activi şi nu mult inteligenți. avind unica calitate 
de a fi buni și docili deși figura lor mongolă nu exprimă a- 
ceasta. *) Mocanul definitiv stabilit în Dobrogea a avut voca- 
tunes de a face din Tătar un bun cultivator; în absenţa mo- 
canului, tătarul nu şi-a cultivat decit orzul, puţin meiu, și 
mult iubita lui bostănărie (pepeni). Mocanii au introdus în Do- 
brogea pe lingă celelalte culturi şi cultura porumbului care la 
început nu le convenea tătarilor deoarece această plantă îi 
ja cu prășitul. Tătarii, sub impulsiunea mocanilor, au 
început a face mai multe feluri de culturi, a le alterna, avind 
diei) mii de pogoane de porumb din arondismentul Medgi- 


Mocanii agricultori şi tirlaşi din Dobrogea se mai ocu- 
pau şi cu Înființarea de herghelii de cai frumoși cum erau 


frumoasa herghelie de cai a moșierilor Moțoiu dela Chior- 
cişmea *), 


') Dobrogea ©. Brătescu. 
') Vezi «Dobrogea Eeinomicã» C, Brăteau. 
*) Mocanii din Dobrogea, Gazeta Transilvaniei, 
t) Idem Brasov 11/12 iulie 1881. 
3 Idem Ing. L P. Chihaia. 
Mocanii din Dobrogea, Gazeta Transilvaniei, Braşov, Iulie 1881, 
de Ing. I. P. Chihaia. 


9 


130 VIAȚA ROMINEASCA 
= = se E S E a 


Unii dintre mocanii stabiliți în Dobrogea sau căsătorit 
cu fetele plugarilor Dicieni îndreptindu-se spre ‘negoj 
alte ocupaţii. Fiind înăscut în mocani spiritul mercan 
atit în Dobrogea cit şi în celelalte regiuni vedem pe mo- 
cani adevăraţi pionieri ai comerţului. 

Dovadă că în Dobrogea mocanii erau În fruntea co- 
merțului și a agriculturei este un tablou din anul 1903, Astfel 
în jud. Constanţa aflăm ca agricultorii proprietari: pe Gh. 
Tassu (Caramural), Petcu Sassu, Radu Tocitu, Costache 
Popee, Octavian Seitan, Oancea, etc.; ca manufacturiști pe : 
Vineş R. Albuleţ, Carabet V. ion, Tomoșoiu, Trandaburu 
lon și C. Sassu, Jinga Steriu, etc. 

Despre activitatea comercială a mocanilor în Dobrogea 
d. Pariano care i-a cunoscut de aproape spune: „Eu să pot, 
printrinşii şi prin olteni aşi lua comerțul din mina străi- 
nilor”. 

Graţie instinctului lor rar de extensiune, mocanii 
„forjan împrejurările” neţinind seamă de strimtele graniţi, 
între cari stăpinirea streină vroia să-i îmeătuşeze. Cu atit 
mai mult graiul și mai ales cintecul n'a cunoscut obstacole; 
pe plaiurile satelor lor răsuna aceiaşi doină, se jucu ace- 
leaşi jocuri însoţite de aceleași strigături ca şi departe de 
cimpul Țării Romineşti. Au fost pe vremuri reprezentanții 
cei mai abili ai rominismului și graţie lor, la ocuparea Do- 
brogei de către trupele romine, sau găsit acolo locuitori de 
alte naţionalităţi ştiind să vorbească romineşte '). 

După cum ne mărturiseşte Iohan von Hinz în lucrare: 
sa Das Wandernde Siebenbirgen, Kronstadt 1876, în orice 
întreprindere de activitate cconomică-comereială, mocanii 
erau călăuziți de sentimentul religios profhmd sădit în ini- 
mele lor. Lor li se datorește și înălțarea frumoasei minăstiri 
dela Cocoş în nordul țării în imediata vecinătate a vestitei 
podgorii dobrogene dela Sarica, ut 

Mănăstirile de călugări Keia (pe Teleajen) și Suzana au 
fost ridicate (1710) cu contribuţia simţitoare a mocanilor 
cari le-au mai şi înzestrat cu cite un policandru. Tot din- 
tre mocanii credincioşi sau recrutat cei mai distinși p $ 
ajungind la trepte înalte, cum a fost Episcopul Popeea 
Satulung. Din cele expuse vedem cum mocanii au con 
din toate punctele vedere, economic, comercial, cultura 
social, etc., la ra provinciei Dobrogea, La început a 
arătat că mocanii în pendularea lor regulată şi m: 
au pătruns, şi în inima Bărăganului, stepă răsăriteană a A i 
teniei, cuprinsă între județele Ialomița, Brăila, o parte din I- 
fov, Buzău și R.-Sărat. 


:) Dobrogea şi Dobrogenii, de C. D. Pariano. 


| 


CULTURA i3i 
p 


Pe la 1850 Bărăganul acesta era cel mai d lat 
nut al ţării. Prin lumea ierburilor înalte stăteau ale 
muri mai mari sau poteci a căror structură caracteristică 
dovedea folosirea lor spre legătura între Ialomița şi Du- 
năre 1). Pe drumuri, de obicei la răspintii, sînt însemnate 
hanuri de lemn sau piatră, unele din ele evoluate mai tir- 
ziua în sate, pe alocuri tot lingă drumuri, de obicei case de 
tră (conacuri) izolate san colibe ciobâneşti. Tirlele mo- 
cănești sint în număr mai mic ca în nord. Crucile şi puţu- 
rile pe Bărăgan erau ultimele semne ale trecerii sau popa- 
surilor ciobăneşti *). Bărăganul străbătul de ciobanii arde- 
leni (mocani), pentru începuturi de cultură sau  păscutul 
oilor, era un vast teren ierbos, stăpinit mai ales de cai în 
centru și cornute spre Ialomiţa. Mocanii foloseau pășunele 
Bărăganului încă din sec. 17-lea şi poate mai de timpuriu 5). 
Pe de altă parte în urma răscoalei lui Horia se produc tre- 
ceri în massă ale ardelenilor dincoace de munţi. Și harta 
rusească din 1835 şi harta austriacă arată sate de ungureni 
pe lalomiţa *). Sulzer pomeneşte de hotărîrea domnului Tã- 
rii Rominești de a permite așezarea şi folosirea păşunilor 
din județul Ialomița și toate judeţele mărginaşe Dunării 
transilvănenilor, căci cu vitele lor se mărgineau pină acum 
să şadă la munte. Era fatal pentru mocani, căci pe Bărăgan 
erau surprinşi de crivățul cel măprasnic care „înemeţea” 
sate întregi, locuitorii fiind nevoiţi a eși din casă pe hor- 
nul (coșul casei) avind prudenţa de a aduce de vreme o 
scară în casă. Și oile aveau să îndure mult în vremuri de 
acestea, crivățul fiind rece și umed. Aburii eşiți de pe nări 
se depuneau în jurul gurii și ochilor, astupindu-le vederea. 
Oile ca să se apere se așezau cu capetele în direcția vintu- 
lui şi neputind suferi răceala care părea că le taie cu cuţi- 
tul, dela un timp plecau sub vint şi dacă în cale nu întilneau 
vreun adăpost, se duceau pină dădeau în girlă unde ajunse, 
era suficient să se arunce una, pentru ca tot restul să se a- 
runce dela sine. In felul acesta multe oi de-ale bieților mo- 
cani săceleni au înghițit Borcea și girlele dimprejur și mulţi 
oieri au rămas săraci din această cauză. In stepa Bărăga- 
nului viața mocanilor păstori era izolată, apariţia ciobanu- 
lui în sat era eveniment ce nu avea loc cu anii. În șesul Bă- 
răgunului, în timpul iernatului, își continuau traiul tot sim- 
plu dela munte. carea lor nu cerea vreo pregătire spe- 
cială. In dulce mincau brînză, pastramă din oile care se Îm- 
bolnăveau sau „sloiu” făcut de toamnă din oile grase. Pe a- 


') Vezi „Buletinul Societății Regale de Geografie“, 1921. 
1) Idem. 


") Emigrări de peste munți de I. Nistor. 
*) Idem. 


132 VIAŢA ROMINEASCA 
PRE, PE E Sa e DI ac i E Ea 


sta numai îl încălzeau în ceaunul mămăligii și era gata. In 
post mincan ceapă, măsline, varză și zeamă de varză, îm- 
prumutată dela cojani, E plin Bărăganul de amintirea în 
toponomie a acestei circulații ciobănești peste stepă şi in 
stepă: movile, puțuri, văi, bălți, tirle devenite cătune poartă 
in covirşitoare majoritate nume ardelenești. Mocanii popu- 
lind cu oile lor întregul întins al Bărăganului, o parte 
din ei au cumpărat sau luat cu arendă moşii întregi pe 
cari au început a le lucra, cu toată priceperea, cu munca fără 
preget și sirguință ce nu se găsesc ușor la alte clase. 

Inainte de războiul mondial vedem cu multă bucurie 
cum mocanii săceleni se prenumărau printre marii pro- 
prietari şi agricultori cum erau şi sint încă: fraţii Săcelea- 
nu, Gologan, Ciulniţa, Anton Enescu, Pană, lancu Ghelase, 
Tăraş, Domnișan, etc. Mocanii cultivatori de pămint in Bă- 
răgan au făcut o adevărată operă constructivă economică 
socială și culturală. De unde inainte mii de hectare erau 
pirloage și acoperite cu bălării incit nu se vedea omul, cu 
aşezarea mocanului harnic şi priceput aceste latifundii ne- 
cultivate s'au transformat imediat îm frumoase și bogate la- 
nuri de cereale. 

ION I, GHELASE 


IE a 


CRONICA TEATRALA 


PETRE STURDZA 


Intro gară din nordul Moldovei, plecind îm turneu sau 
întorcindu-se. acasă la chiliu-i dela Minăstirea Neamţului, a 
murit artistul Petre Sturdza — dim pricina unui atac de cord. 

Eşit de timpuriu la pensie, sau scos la pensie din oficiu, 
— Petre Sturdza n'a rămas în Capitală — client al cinema- 
tografelor de pe bulevard şi al cafenelelor, unde continuă 
birfeala și intriga culiselor teatrale. 

S'a retras în munţi la o mânăstire. Şi-a făcut acolo o că- 
suţă pentru bătrineţă, Nam văzut-o, dar mi-o închipui: casă 
călugărească, cu solzi de şindrilă, cu cerdac în fața piscurilor 
pleșuve peste muntele împădurit. 

Acolo stătea Petre Sturdza, retras din zgomotul Capitalei, 
în liniștea aceia monahulă — tulburat doar de zbuciumul 
naturii şi de torentul său sufletesc. 

Avea o viață bogată — de evenimente, ginduri, senti- 
mente... Trăise înalt și senin, Navea frică să se izoleze. Re- 
mușcări — m'aveau de unde veni, Micimi şi turpitudini n'au 
řost în viaţa lui. Nu puteau sosi acum, la bătrineţă, din scor- 
burile trecutului — ca să-l tortureze, Nu se temea de sine 
însuși. Un om abject nu poate suporta singurătatea. Parcă 
l-ai arunca într'o groapă cu fiare sălbatice. Un suflet gol nu 
poate trăi singur: i se urăște de moarte, 

Numai omul fără pete pe caracter, numai cel cu min- 
tea şi cu inima plină de viaţă gindită şi simțită — acela nu 
se înspăimintă de pustiu. Acela caută pustiul — pentru re- 
culegere şi liniște... 

Petre Sturdza n'a fost înzestrat cu forță combativă in 
lupta vieţii. Era o fire distinsă şi delicată. Pumnii şi coatele 
lui wau intrat niciodată îm acţiune printre culise. S'a lā- 
sat să fie luat înainte de mediocrităţi. A stat modest— aștep- 
tind să i se recunoască meritele și talentul. 

A avut patima rampei. lar publicul — de cum l-a văzut 

- l-a selectat. Publicul însă n'a năvălit după dinsul între 
culise, nu s'a bătut pentru el cu regizorii, directorii de scenă, 
directorii supremi, ete. Nu i-a impus drepturile. 

Dacă în realitate Petre Sturdza nu sa luptat pentru tri- 
umful binelui și al dreptăţii, — el și-a realizat aspiraţiile pe 
scenă. A jucat mult în piesele nordicilor. Viața interioară îl 
atrăgea. Intra cu entuziasm în lupta morală. Uneori triumfa, 


> — 
om, 


134 VIAȚA ROMINEASCA TN 
pe 


[d 
4% 


= CRONICA CINEMATOGRAFICA 


alteori cădea — dar, singur şi puternic, avea conștiința da- 
toriei implinite. DS. 

Cind mulțimea il huiduia, cind pietrele îi spărgeau gea- 
murile, — Petre Sturdza, într'un rol celebru al său, nu se in- 
clina în faţa rătăcirii generale. Naven decit un resort lăun- 
tric: idealul. Numai un judecător: propria-i conștiință... i 

Dar şi refugiu scenei s'a închis inainte-i S'a retras atunci 
in sine însăși — într'o chilie de cărturar visător, unde se pre- 
gâtea pentru o viață de meditații. o ia 

Inima-i insă care, pe lingă funcţia naturală, primise de 
atitea ori valuri de revoltă — n'a mai putut rezista. S'a frint, 
buse, Pe ochii buni ai lui Petre Sturdza a căzut întuneri- 
cul — cortina lui Hades, după ultimul act al tragediei ome- 
nești. 

d Revizuindu-mi activitatea de cronicar teatral, care am 
scris de mai multe ori despre dinsul, îmi dau seama — că 
nu m'am purtat cum trebuia cu el. Am seris mai mult 
re actorii care făceau vâlvă. Ma antrenat zgomotul. Ar- 
ul despre actorul de rasă, despre omul de-o rară nobleță 
sufletească — l-am aminat din lună în lună, și nu l-am seris 
niciodată. 

Acum e prea tirziu. ? 

Petre Sturdza s'a dat intr'o parte cu politeță — jenat par- 
că de statura lui impunătoare. O viaţă de-o superbă eleganţă 
sufletească sa pulverizat S'a dus — purtând în ochi un re- 
proș pentru noi, care nu ne vom putea reabilita... 


. 


M. SEVASTOS 


UN AN RĂU ȘI DOUĂ FILME BUNE 


Acum trei patru ani puteam, într'o cronică, să analizăm 

uneori două filme bune care rulaseră în cursul unei săptă- 
mini. Astăzi, cind „cei mai buni cineaști par a fi uitat su- 
bit tot, tot ce treizeci de ani de experiență îi învățase”, azi 
cind „vorbitorul a sfărimat avintul filmului mut, artă aproa- 
pe desăvirşit închegată, care producea opere excelente și 
din cînd în cînd capodopere”; azi cînd acelui ingenios „es 
peranto sentimental care fusese filmul mut i sa substituit 
babelismul, confuziunea limbilor, un flux verbal din cale 
afară de încetinit, aproape totdeauna inutil, uneori dăună- 
tor, unde cincizeci de cuvinte nu isbutese să lămurească 
cejace odinioară un gest de o clipă lraducea limpede şi 
adinc pentru ori ce om din vasta lume” (Pages) —; întrun 
cuvint azi, cînd producţia cinematografică a căzut (artisti- 
ceşte) la nivelul cel mai jos atins de ea vre-odată, trebue să 
așteptăm exact un an pentru a aduna două filme cu adevă- 
ral bune, 

Din Februarie 1932, cind, desgustat de stupiditatea ope- 
rilor de ecran, am încetat de a mai face cronici de acest fel, 
şi pină în Februarie 1933 nu se pot semnala mai mult ca 
două filme de o valoare artistică sigură, şi anume „Mädchen 
in Uniform” şi „Grand Hotel”, 

Fireşte, cu toată această sărăcie, este incontestabil că 
cinematograful face progrese artistice de detaliu, Trebue 
să lămurim acest punct, pentru a nu fi înţeleși greșit. Am 
căutat întotdeauna, cind am vorbit despre fenomenul așa 
de nou şi interesant care e cinematograful, să fim de o de- 
săvirșită obiectivitate. Şi efortul nostru a fost răsplătit in- 
deajuns prin aceea că, azi, în doctrina cinematografică din 
Apus, se susțin exact teorii pe care noi le formulusem cu 
trei ani înainte, iar în Istoria faptelor se constată rezultatele 
prevăzute de noi încă din primele momente ale filmului 
vorbitor. 

Spuneam că oarecari progrese de detaliu se pot constata 
Acestea privesc în primul rind alegerea decorurilor, a pei- 
zagiilor, a priveliștilor de străzi, interioare, ete, In al doilea 
rind rapiditatea de sucesiune a scenelor, sau cum se zice 
„decupajul”, In al treilea rînd introducerea cîntecelor care 


e 


136 VIAŢA ROMINEASCA 
PR EI ee 


tind să fie intercalate din ce în ce mai puțin „hodorone- 
tronc”. In al patrulea rind felul de a vorbi al actorilor de- 
vine din ce în ce mai natural, mai nedeclamator, mai ne- 
teatral. Insfirşit însuș textul filmului devine din ce în ce 
mai puţin idiot. 

Dar toate acestea sunt îmbunătăţiri de detaliu, și în tot 
cazul îmbunătățiri relative. Ele nu au nimic comun cu un 
efort „absolut” de orientare nouă, de schimbare de macaz 
artistic, de încercare cutezătoare a unci estetici mai adap- 
tată ecranului, Asemenea sforțări nu există aproape de loc, 
inundate fiind de valul de muncă ieftină care realizează 
operete, piese de teatru filmat, „comedii muzicale”, filme 
pseudo-documentare (ca „Emden”) şi tot fatrasul de trân- 
căneală radiofonică pe care îl suportăm săptăminal în nā- 
dejdea unui film bun din zi în zi mai improbabil. Improba- 
bil, dar, fireşte nu imposibil. Se fac uneori și filme bune; 
„din intimplare, şi ca să zicem aşa, prin fraudă” — cum se 
exprimă un critic francez. Această „fraudă” a avut loc de 
două ori în cursul anului expirat. Odată cu ocazia lui „Mäd- 
chen en Uniform” și altă dată cu prilejul lui „Grand Hotel”, 

Este o mare deosebire între aceste două filme. Cel din- 
tii e desăvirşit, are o unitate perfectă, interesul se ține le- 
gal solid de fiecare scenă. In schimb „Grand Hotel” e de- 
parte de a fi impecabil. Este inegal, are dezarmonii, adese- 
ori ne agasează (căci nu putem spune că ne plictiseste), In- 
sfirsit e un film care conține multe momente supărătoare, 
deși impresia globală este aceea de triumf al unei arte subțiri 
impotriva unor însemnate dificultăți. „Fete în uniformă” are 
acea netezime a lucrului clasic; în „Grand Hotel” găsim aspe- 
ritățile romantismului, accidentele de teren inerente unei as- 
censiuni temerare și unei căutări de noutate, Dar să le anali- 
zăm mai de aproape. 

„Fete în uniformă” este adevărat cinematograf mai in- 
tii pentru că are structură de film mut. Materialmente este 
vorbitor, dar artisticește nu, și asta pentru motivul foarte 
precis că dacă am suprima acompaniamentul sonor, filmul 
n'ar păgubi cu nimic esteticeşte. Desigur, e preferabil să-l 
rulăm așa cum e, adică vorbitor. Vreau numai să spun că 
suprimind cuvintele nu se pierde niciunul din efectele ar- 
tistice voite de autorii filmului, Nu se poate spune: „iată, 
cutare accent, cutare nuanţă, cutare semnificație subtilă 
care contribue la priceperea ideii generale sau ideilor de 
detaliu ale filmului, însfirșit cutare intenție a au 
care se anulează, devine neransmisibilă de îndată ce supri- 
măm vorbirea”. O asemenea remarcă nu e fi făcută 
pentru „Mădchen in Uniform”. Și asta ține, între altele și 
de excelența textului, 


CULTURA LE zi 
<a a E EEES e e 
Textul e excelent tru că e fără importanţă. Aci stă pri- 
ma calitate a unui libret de film: să nu aibă nici-o impor- 
tanță, dar absolut niciuna. Cuvintele să nu fie ca så zi- 
cem așa „determinante de evenimente” (abia dacă au drep- 
tul să fie, ele, „determinate” de evenimente!). Ceva mai 
mult. Autorii unui film vorbitor, dacă vpr ca vorbitorul să ră- 
mină film, trebue să-și spună, in fiece moment acest principiu 
fundamental: spectatorul să nu afle nimic din şi prin cu- 
vinte, Acestea să traducă ceeace el ştia deja din și prin ima- 
gini. Firește, este aci o greutate peste care citeodată nu se 
poate trece. De altfel chiar şi în vechiul film mut era ne- 
voie din cind în cind să se recurgă la subtitluri tipărite, fi- 
indcă fără lămurirea cu vorbe, imaginile riscau să fie gre- 
şit interpretate sau chiar să rămină incomprehensibile. Cu 
toate acestea principiul trebue să rămînă: la fiecare scenă, 
regisorul să-şi interzică procedeul ieftin de a lămuri publi- 
cul prin mijlocul cuvintelor. Cind nu se poate altfel, prin- 
cipiul poate fi violat, Dar nu inainte de a se fi făcut toate 
sforțările pentru a-l respecta. 

In două cuvinte: partea de vorbă dintr'un film trebue 
să fie redusă la rolul de simplu sgomot. Cuvintele pronun- 
tate au ca misiune exclusivă aceea de a reda sgomotul vor- 
birei omenești. Pentru asta trebue să o imite cit mai bine, 
adică să fie, ca și ea, în cele mai multe cazuri, neimportan- 
tă. Nouăzeci la sută, şi uneori mai mult, din cuvintele pro- 
ferate de noi nu au importanță. Aceleași acțiuni puteam să 
le facem tot atit de bine tăcind sau în orice caz pronunțţind 
cu totul alte vorbe. Omul de azi vorbeste mult, — asta e o 
trăsătură caracteristică lui. Dar o a doua, tot atit de carac- 
teristică e că vorbele lui nu-s provocatoare de evenimente, 
ci un fel de acompaniament permanent şi perfect dispen- 
sabil al conduitelor noastre, cam în felul în care un radio- 
fonist deja imbecilizat simte nevoia să-şi desfășure diver- 
sele lui acţiuni cotidiene pe un fond uniform de gălăgie te 
sefistă. Conţinutul programelor, valoarea artistică ori ştiin- 
țifică a acestora, lasă pe adevăratul sanfilist complect indi- 
ferent. Lui îi trebue doar biziială cronică de care vorbeam 
şi care constitue, pentru urechile sale special antrenate, sgo- 
motul specific al vietii moderne. 

In felul acesta trebue înțeles aspectul vorbă în desfăşu- 
rarea biografiei unui personaj. Această biografie se descom- 
pune în acţiuni diverse, în care vorbele nu joacă aproape 
niciodată nici-un rol serios, Decit, printr'un fel de nărăvire 
asemănătoare nesimţirei auditive a tesefistului, am luat obi- 
ceiul de a vorbi tot timpul şi astfel, conversațiile rostite de 
noi în cursul vieţii sunt, pentru cea mai bună parte, simplul 
sgomot pe care il face biografia noastră. Si cinematograful 


SR 


138 VIAŢA ROMINEASCA 
a e a i nai E 


care, ca orice artă, trebue să dea realitatea, este obligat să 
țină sama de această situaţie și să asigure cuvintului în film 
un rol asemănător celui pe care îl are și în viaţă. 

lată, — revenind la „Mädchen in Uniform”, de ce acest 
film e, esteticeste, um film mut. Cea mai mare parte a vorbi- 
toarelor de azi sint bazate în întregime pe cuvinte. Dacă le 
suprimăm, rămîn doar niște mișcări incomprehensibile şi o 
mimică simiescă de surdo-muţi. Adevăratul film trebue să 
rămină intact chiar dacă îi amputăm sonorizarea. Am spus 
în treacăt asta acum doi ani cu ocazia „Ingerului Albastru” 
care era şi el, artisticește vorbind, un film mut, adică un 
film pur. 

O altă trăsătură în „Fete în uniformă” este ceeace nu- 
miam odată democratizarea personalului artistic, adică ega- 
litatea dintre vedetă şi simplu figurant, tendinţa de a înlo- 
cui „primele roluri” în beneficiul citorva prin roluri mări- 
cele pentru toată lumea. Acest regim egalitar propriu cine- 
matografului (şi contrariu tradiţiilor teatrului) a fost una 
din cele mai puternice cauze ale „decabotinizării actorului” 
de ecran şi ale acelei minunate naturaleţe pe care treizeci 
de ani de film au reuşit să ne dea. In „Mădehen în Uniform” 
toată lumea joacă, ultima „statistă” e însărcinată cu miş- 
cări artisticeşte demonstrative, și dimensiunile rolurilor 
principale deabia diferă puţin de ale celorlalte, 

„Grand Hotel” e interesant nu prin perfecţia detaliilor şi 
armonia  ansumblului (ca „Mădchen in Uniform”) ci prin 
formula foarte cinematografică a facturei sale. Personajul 
principal şi unic al acestui film se numeşte dumneata sau 
eu, omul marelui oraş metropolă, al cărui suflet e compus 
din multe petece juxtapuse și lipite mai bine sau mai rău 
unul de altul. Fiecare actor din filmul „Grand Hotel” este 
câte unul din aceste petece, şi unitatea spaţială şi temporală 
a Marelui Hotel este în realitate unitatea psihică mai mult 
sau mai puţin bine cârpită a sufletului unui locuitor de oraș 
mare, Acest simbolism e special de apt să fie tradus cine- 
matograficește. Adăogaţi structura caleidescopică a acestui 
film, succesiune onirică de imagini, — care este încă o tră- 
sătură tipic cinematografică, „Grand Hotel” nu putea fi un 
film perfect, Dar a dat o indicație perfect clară a unuia din 
marile filoane pe care arta ecranului va trebui să exploa- 
teze de acum încolo, 

D. |. SUCHIANU 


CRONICA VIEŢII 


VIAȚA DE PROVINCIE 


Cineva mi-a trimes — pe semne cu intenția să mă amu- 
ze — um ziar de provincie. L'am cetil. Nu m'a amuzat de loc 
Dar m'a interesat foarte mult... 

După lectură, am avut impresia că um cetit un roman 
de moravuri. Ştirile răzlețe sau condensat și cristalizat în 
memorie, oferindu-mi deodată o imagină precisă a vieţii 
noastre de provincie. 

Treptat sa desprins din ceată turla unei biserici, apoi 
un turn curios fără stil și fără vreme, citeva cupole ridicule, 

acoperișuri de țiglă și tablă, virfuri de copaci pletoşi ingi- 
ruiți ca soldaţii, faţade de case scunde, cu triunghiuri și Co- 
loane greceşti, în sfirşit pe fondul verde, încrestăturile strā- 
zilor tivite cu blocuri de cărămizi şi garduri... Apoi un fur- 
nicar de oameni şi vite care se mişcă încet și alene. Tabloul 
se amplifică: periferia se desparte de centru; altă alură, alt 
port. altă limbă, pină și căruțele si animalele se deosebesc. 
Fiecare geam e un ochiu cure le iscodeşte, fiecare uşă te in- 
treabă: ce poftesti? Pe strada principală pluteşte un suris 
amical învăluit în praf, pălăriile se mișcă automat, toţi se 
cunosc, Frizeria, farmacia, cofetăria, cafeneaua și mai de- 
parie ceninăria  selecţionează elementele, le string în mă- 
nuchiu şi le expun ca în vitrina unei prăvălii de mărun- 
țișuri. La etaj, firma unui club politic; pe balcon citeva ca- 
pete frizate. Lingă un cinematograf — o tipografic; alături, 
a ziarului local, 

In colț, lingă o bodegă, un grup: elită! — reprezentații 
guvernului, ai opoziţiei. ai presei. Trece o trăsură decorată 
cu o doamnă nostimă, D-na X — zice prefectul. Ai auzit? — 
mes primarul. Staţi să vă spui cu — zice directorul ziaru- 
ui... 

Ziarul apare de mult, ¢ in anul al X-lea, la No, 336. E 
„Cuvintul! Romanului”; organ al intereselor locale; direc- 
tia, redacția și ad-ția Tipografia „hapid”. 

Rapid... 

In coloana întiia: 


140 VIAŢA ROMINEASCA 


Cum se termină o aventură 


„Soţia inginerului Frank dela fabrica de zahăr locală, 
care a părăsit înaintea Anului Nou domiciliul conjugal pen- 
tru o aventură galantă, cu toate insistențele depuse pe lingă 
ea, a renunţat să se mai întoarcă, plecind în Belgia, la pă- 
rinți, unde-și așteaptă amoraşul, Femeca aceasta drăguță la 
înfățișare şi avind de toate din abondenţă — pină şi liber- 
tate deplină — n'a înţeles să țină seamă nici de soț şi nici de 
copil atunci cînd graiul inimii i-a șoptit la ureche. 

„Femeeu aceasta a fost în stare să-și lese odrasla într'un 
cabinet dentar pentru a lua trenul și fugi cu tinărul student. 
Fără remuşcări, fără multă șovâăială, ca si copiii, a lăsat to- 
tul de dragul dragostei vinovate. 

„In faţa acestei situaţii Joţul a inaintat divorţ impotriva 
soției necredincioase, După unele surse, studentul, care se 
arătase aprins în primul moment, a renunțat la ideia de ași 
lega capul de femeea aceasta, dela care nu poate aștepta de 
cit o figură la fel, într'un timp nu prea îndepărtat”. 


In coloana I-a şi parte din a M-a, la „Tribuna liberă” 
se ceartă Comunitatea cu Sacra (Titlul autentic: „Intre Co- 
munitate și Sacra”). Urmează: 


Furtul dela D-na Cantacuzino-Pașcanu, 
Autori: furtalui ar fi niște elevi 


„Organele polițienești au fost sesizate că în cursul săptă- 
minei trecute s'a comis un furt la locuinţa soției defunctului 
Cantacuzino-Paşcanu, cum şi natural era sau făcut investi- 
gaţii pentru descoperirea furturilor. Cu toate cercetările, nu 
s'a putut da de urma borfaşilor decit după citeva zile. Şi 
atunci spre surprinderea tuturor — așa se şopteşte — identi- 
ficați în persoana a doi elevi a unei școli din localitate. Cum 
şi natural era, poliția a vrut să procedeze la arestarea şi 
înaintarea făptaşilor, organelor respective. Buna intenţie a 
poliției locale — aşa se spune — a fost însă oprită în loc de 
intervenţii de sus, cică unul din făptași ar fi un om de-al re- 
gimului”. (Elevul sau băbaca-săm ?). 


In coloana a IV şi V-a, cari termină prima pagină, — ọ 
polemică politică, M şi artistică dintre „Cuvintul Ro- 
manului” şi „Curierul” d-lui Victor Mocanu, i 
Spicuim: > e 
„De trei săptămini şi mai bine, s'a furișat în publicistica 
locală „Curierul” unui oarecare Victor Mocanu, pe cit de mo- 
can la nume pe atit și la maniere. 
„Mocanul acest Victor, denumit așa, probabil pentru a-și 


CRONICA VIEŢII 141 


ascunde mocănismul creșterii şi inteligenții, repudiat de 
satul umil. unde a văzut lumina soarelui, după ce a incer- 
cat de toate fără suces, sa apucat şi de ziaristică, crezind 
că pe acest ogor pot păși toţi analfabeţii, toți nechemaţii, 
toți neisprăviţii, toți avortonii, 

„Sufletul lui mic, invidios, pi pină la crimă se răz- 
bună astăzi contra binefăcătorului Manolescu-Strunga este 
astăzi porc, lichea iar mocanul acesta, căruia parcă-i intre- 
zărești sub şosoni, degete degerate și nespălate, ieşind din 
opincile sparte, om mare. Ingratitudinea cea mai abjectă, 
ingratitudinea aceea, care caracteriza sufletele mici, debor- 
dează, se revarsă ca un venin, atunci cind vorbeşte sau 
serie despre Manolescu-Strun ga”. - 


Polemica e împărţită în rubrici mici, cu subtitluri de 
pildă: 


Un oraş de inculti 


„Pentru cl, oraşul nostru, este o cetate a dobitoceniei in 
care nimeni nu citeşte, nimeni nu se cultivă, Toţi dar abso- 
lut toți sunt niște imbecili, 

„De ce atita îndrâsneală ? Pentrucă în orașul acesta, cu 
populație pașnică și ingăduitoare, nu se găseşte cine să pu- 
nă mina pe un par și să cotonăgiască pe toţi nechemaţii, pe 
toți desmoșteniţii bunului simţ. Pentrucă în orașul acesta 
demnitatea cetăţenească nu înțelege să se apere aṣa cum 
trebue. 

„Și datorită faptului acesta există mocanul Victor și alţi 
mocani, cari spurcă idealurile unei obștii. 

„Săfacem şi unele spicuiri pentru a mai complecta cu- 
nare a specimenului de care ne ocupăm". 


Mšgġgării 


„in No. 1, ocupindu-se de revista „Analele Romanului”, 
brunetul mocan, care nu se dă in lături nici dela recenzii, 
are revoltătoarea neobrăzare să-i spună d-lui George Voe- 
videa, literat distins și cu reputație în ogorul literilor romi- 
nești, să se apuce să scrie la „Tiribomba. Pentruce, credeţi? 
Pentrucă acest Voevidca. ale cărui opere nn fost adăpostite 
în coloanele „Adevărului Literar” și altor reviste cu remi- 
me iar plagiaturile stupide ale lui Victor Mocanu, în reviste 
cu reputație”, 

Și mai tare: 

„D. Victor e şi literat. A seris la... Dar unde n'a seris ver- 
suri cu spermă albă și onanism cerebral, de care pare că nu 
sa lăsat nici acuma cind s'a insurat! 


— 


142 VIAŢA ROMINEASCA 


„In fiecare nuanăr din „Curierul”, de trei ori apărut, a 
seris cite o nuvelă... In No. 1. „La doctor” o reproducere ca 
să nu spunem o pastișă după Veselia, în No. 2 „La Ghici- 
toare” altă pastişă după Veselia și în No. 3 „Coana Tinca”, 
o pornografie, care constitue un atentat la bunele moravuri. 

„Toate semnate însă de Hariu Nicoară alter Victor mo- 
canu”, 

De literatură mai ține și viguronsa apărare u lui Bau- 
delaire pe care — din motive de culoare locală — zeţarul în 
colaborare cu criticul îl numeşte: Bandelaire: 

„Mocanu are și crize lăudăroase citeodată. In aceeași re- 
cenzie mocanul acesta, fără obraz și fără ruşine, sfătuește 
pe d. Niculescu, directorul școlii normale, să mai traducă 
din Charles Bandelnire, căci d-sa singur îl poale traduce așa 
cum trebue. Auziţi cine vorbeşte de franceză, de traduceri 
si de Baudelaire ?” 

Cred că ajunge! 

Ultima rubrică, de pe contra-pagină, se numeşte: „Se 
zice...” 

Dacă vă interesează ce se zice la Roman, sau în alt oraș 
de provincie, poftim: 


mută o altă doamnă, ale cărei purtări au provocat nu 
de mult un scandal amoros, fiind părăsită de fostul ei flirt, 
şi-ar fi achiziţionat pe șeful fostului ei prieten. 


Că un intelectual romașcan deși gonit cu ciinii în re- 
petate rînduri dela o drăguță, continuă să-i mai facă sere- 
nade la poartă. 


că patronul unei întreprinderi deşi căsătorit nu se dă 
in lături dela intilniri galante cu fetele pe cari le are în sub 
ordine, 

„că soția unui fabricant din acest oraș, deşi destul de 
virstnică, aleargă şi astăzi după conchiste. 

„Că prietenia unui tinăr de bonton cu soția unui co- 
merciant din acest oraș nu sar mărgini la prietenia pe care 
o crede soțul. 

„Că un mare mahăr din localitate deși destul de bătrin, 
continuă să mai întrețină prietene la mahala. i 

„că un politician, care sburdă prea mult, va fi pus la 
punct zilele acestea așa cum trebuie pentru a-i tempora ne 
astimpărul”, f 

Şi aşa mai departe... vam dat numai cite-va și În 
porțiuni mici. Restul: Ordonanţe, Publicaţiuni și vreo trei 
anunciuri. lar ansamblul: viața noastră de provincie!... 


FUNCȚIA SOCIALĂ A SPORTULUI IN ANGLIA 


In ciuda brutalităţii aparente a Englezului, nu este vreo 
manifestare sportivă la care publicul să nu huiduiască atunci 
cind fazele vre-unui match de box sau wrestling întrec limi- 
tele nu legale ci acele ale bunului simț de umanitate și este- 
tică sportivă. 

In consecință, football, rugby, tenis, cricket și golf, in- 
treceri interuniversitare de vislit sau atletice, matchuri in- 
tre motociclete ca cele de la Crystal Palace sau Stamford 
Bridge sau automobilistice ca cele dela Brookland, sunt 
sporturile tipice cari sau încetățenit acolo, 

Este adevărat că alături de amatori, profesionismul spor- 


„div îşi dispută poate cu mai mult succes aportul său în 


viața sportivă a Angliei, dar faţă de admirabila calitate de 
„rue  sportsmantip” care-l caracterizează pe Englez, am 
bee forme de manifestare sportivă își îndeplinesc destul de 
bine funcţia lor socială, 
Din punct de vedere social, efectele universale ale spor- 
tului sunt uşor de identificat. Amintesc numai vre-o citeva, 
Antagonismul sau izolarea ipocrită dintre sexe, nu nu- 
mai că este neutralizată, ci fete și băieţi, femei şi bărbaţi, 
cu deplină incredere de sine, își dispută pe picior de egali- 
tate calitățile sportive, unde mai ales eleganța, istețimea și 
aaerimea sunt factori hotăritori. 

Chiar întrun stat burghez și capitalist cum e Anglia, 
unde armonizarea socială este o utopie şi o gogoriţă, sportul 
crează în masse mai mult ca oriunde emoţii spontane de grup 
și solidaritate, De altfel, păturile de sus arareori își trimit re- 
prezentanţi la aceste sporturi și atunci numai din motive tac- 
tice, terenul lor de predilecție răminind restrins la cursele de 
cai, la vinăorile supide cu haite de cîini și la somptuosul 
Yachting, 

In entuziasm și delir, în fața unui eveniment sportiv, 
aprehenziunile şi tensiunile naționale sunt reduse la ele- 
ganje și vrednice intreceri, din care chiar dacă reprezenta- 
tiva unei națiuni iese înfrintă, ambele team-uri se felicită, 
îşi string mina, se înfrăţese și-și tranșează disputa fără ca 
să ruineze economia unei ţări, fără ca să lase văduve, or- 


144 VIAȚA ROMINEASCA 
TD Pra Dă AD Ri IE Eee 


fani și mormane de morţi și fără ca să poarte germenul 
unei noui revanșe barbare. 

Massele, se sinchisesc puţin de tensiunea anglo-irlande- 
ză sau de speculaţiile politice franco-britanice sau anglo- 
germane, ci-i primesc cu brațele deschise și cu acelaş entu- 
ziasm alit pe sportmen-ii irlandezi, germani, francezi cit şi 
pe cei austriaci. 

In afară de curaj, onestitate și avantaje fizice cari de- 
rivă din activitatea sportivă, ceeace merită mai ales să fie 
relevat, este funcția sportului ca factor educativ în forma- 
rea conştiinţei de masă şi a acţiunilor în masă, Team-ul ete- 
rogen se preface într'un tot organic iar cei ce iubesc sportul 
şi participă, sunt animați și pătrunși de un complex de sen- 
limente cari îi topeşte într'o comunitate omogenă. 

In Anglia de Sud, în Wales, în Scoţia, judeţe întregi, cu 
trenuri speciale şi serii întregi de autobuze transportă 
populația în masse; ele vin în contact, schimbă vederi și 
găsesc un nou element de unitate de gindire şi entusiasm, 

Cu drept cuvint, aceste activări sportive sunt considerate 
ca factorul complimentar al celuilalt element hotăritor în 
viața unui popor, conştiinţa de clasă. 

Dacă în Anglia, în Statele Unite şi mai ales în Rusia, 
sportul este cultvat în primul rînd pentru beneficiul mas- 
selor şi al plăcerii lor, alte state, cari şi-au dat seama de 
importanța acestei activități n'au întirziat să-l utilizeze ca 
instituție de stat pentru cultivarea mai ales a spiritului ra- 
tat naționalist și a unor veleităţi cari foarte puln se deose- 
besc de acele ce sau manifestat atit de singeros în răsboiul 
mondial. Să nu amintim decit de Germania, Italia, Cehoslo- 
vacia şi Jugoslavia, unde organizaţiile sportive, sub oblădu- 
irea ipocrită a statului, nu sunt decit crescătorii periculoase 
ale militarismului deghizat și perfid. 

R.R. 


V BCLNE TI NOSTRI 


D 


CONSIDERAȚIUNI GENERALE 


E cel puţin curios pentru un stat dacă ambițiile sale „na- 
tionale” merg atit de departe încât uitind de micile realităţi 
sau ignorindu-le intenționat, nare altă ambiţie decit de a face 
politică de „avengură mare” împletită şi uncorată în himere 
„momdiale” sau instituţii internaţionale cari, oricită valoare 
platonică și ideală vor avea, pentru moment nu pot ține pas 
cu mersul natural, bine trasat şi efectiv al elementelor „mici” 
situate de obiceiu în vecinătatea imediată a unui stat. 

Insuşindu-ne definiția simpatică că statul este compus 
dintro bucată de sol și o „bucată” de omenire organizată şi 
acceptind ca realităţi irefulabile că viața unui stat este innin- 
te de toate în functie de aceste două elemente singenetice, 

artea complimentară a problemei, necia vizind structura n- 

lor state de cari statul nostru este înconjurat cit şi cerceta- 
rea îndeaproape și identificarea relațiunilor sale interstatale, 
devine de o importanță capitală pentru înțelegerea relații- 
lor internationale ale statului nostru. 

In afară de faptul că tot ce se întimplă. lol ce se con- 
strueşte sau se distruge la vecinii nostri, ar trebui să prezinte 
un interes capital pentru noi, intrucit de ci sintem înconju- 
rați, recunoaşterea mai mult sau mai puțin exactă a corela- 
țiunilor și raporturilor acestor două elemente, geografic — e- 
conomie și etnic, nu este mai puţin importuntă, 

Neindoelnic că „problema reală nu este cum să trăim se- 
parat ci cum să convieţuim” (J. Fairgrieve, Geography and 
World Power p. 343). Nu există vreun singur argument care 
ar putea să slăbească afirmația că a „convieţui” înseamnă 
că statul în chestie trebuia să ştie inainte de toate în ce con- 
dițiuni, sub ce raporturi și în ce împrejurări va armoniza 
viața sa cu aceia a statelor ce-l înconjoară. 

Să constatăm înainte de toate că Rominia, așa cum este 
ca aşezată, se află cu cea mai mare parte a teritoriului ei în 
zona continentală a Continentului eurasiatic. Această zonă, 
numită şi „simbâre continental”, pe lingă că corespunde 
parțial limitelor politice ale statului sovietic, din punct de 
vedere strategic cit şi acel al liniilor de forță economică, el- 
nică şi politică, include şi zona baltică, se intinde pină aprou- 
pe de Berlin, trece dealungul Carpaţilor pină în Balcani, cu- 


BOO O OOO 


10 


146 VIATA ROMINEASCA 


S, ` 


rinde Marca Neagră, Asia Mică, Armenia, Persia, Tibet-ul şi 
longolia (vezi H. J. Mackinder, Democratie ideals and rea- 
lity, p. 141). l i 

ý E iaie, adevărata Europă de Vest începe abea 
dela o tinie trasă dela Adriatica spre Nord pină in Dane- 
marca. 
In al doilea rind, statul nostru din punetul de vedere al 
vecinătăţii, nu este un stat insular, nici cu o vecinătate uni- 
laterală, ci mărginit de jur imprejur cu alte state, inclusiv 
sectorul quasi- izolat ul țărmului Mării Negre. i 

Hotarele statului nostru. este adevărat, nu dau un coeffi- 


cient de graniţă (a cărui formulă este 2 `; E fiind supra- 
faţa statului) aşa de ridical ca acel al altor state (Norvegia 
de ex.: 113), ci simplă, circomterică cum e. ne-a inzestrat 
cu una din cele mai scurte linii de demarcare. 

Să constatăm mai departe că n'avem granițe naturale în 
sensul de bariere insurmontabile, nd 

Nistrul, Dunărea şi Marea Neagră sunt cel mult linia na- 
turale in sens geografic, tot atit de ușor accesibile şi surmom- 
tabile ca şi Carpaţii, 

Era barierelor geografice a trecut de mult. i 

Prin faptul că teritoriul unui stat, de nu constitue el in- 
suşi o forță, oferă cel puțin sanse imense de desvoltare te 
forțe economice, etnice și politice (vezi Dr, O, Mault, Poli- 
tische Geographie), atentie cuvenită trebue dată și intinde- 
rei și structurei teritoriului nostru dur mai ules acelui al ve- 
cinilor noşiri, cari, deși şase în numitr, se pot grupa în două 
clase: prima, cu un teritorin mic Și a doua (Rusia) cu ur 
teritoriu care-i clasează printre primele din Marile Puteri 
ale lumii. | 

Nici nu este a se neglija faptul că sectoarele pe cari ne 
mărginim cu vecinii noștri variază pe lungimi mici cu Polo- 
nia, Cehoslovacia şi Jugoslavia şi sint delimitate pe zone cu 
mult mai lungi de către Ungaria, Bulgaria și Rusia. 

Din punctul de vedere al concurenţei comerciale sau al 
complimentarismului economic, structura solului vecinilor 
noştri nu este de loc mai puţin importantă şi pentru a putea 
„convieţui” şi de convicțuit trebue să convieţuim fiindcă ei 


j 


ne sint vecinii noştri — e mai vitală pentru noi problema ce 


putem du şi ce putem obtine de la neci ce se mărginesc eu 
noi, decit de n ne lăsu în soarta cinc știe caret confe 


ondiale 
g „Bucata” de omenire organizată, din Rominia, Jugoslavia, 
Ungaria sau Rusia, cu fortele cei sint inerente, | owg 
statice, active sau pasive, prin structura ei omo; ă sau e să 
rogenă, prin ideulurile ei conservative, revanşărde sau socia 


U aega ENEA e 


„VECINII NOŞTRI ya 
TEETE aam SII SEE E a a 


dinamice, prin densitatea ei, prin zonele ei de concentrare 
pasivă sau activă (vezi J. Brunhes et Camille Valleux, La 
Geographie de l'Histoire), prin ocupația ei profesională, prin 
calităţile sau defectele ei, prin forțele sau slăbiciunile ei, este 
în fine ultimul factor determinant în relaţiunile internaţio- 
nale ale unui stat. 

Prin faptul că de jur imprejur alte cantităţi etnice își duc 
traiul, organismul politic care este înconjurat de ele trebue 
să suporte asupra-și o anumită presiune. Prin definiţii este 

de a se identifica această „presiune etmică” dar nu este 
mai puțin adevărat că ea există de fapt, variind în timp și 
spațiu dela o zonă la alla, găsindu-și expresie vie în tendin- 
ţele vitale de orice natură ale unei mase etnice care luptin- 
du-se pentru existență, se loveşte de o altă masă și de grani- 
tele ce i-au fost trasate prin forţă, din intimplare, prin bună 
înțelegere sau datind din vremuri imemorabile. 

Poate că mare o valoare absolută, calcularea acestui coe- 
ficient de presiune, dar în dublul său aspect, terestru şi ma- 
ritim, el ne indică totuşi cu aproximaţie cit de mare este gre- 
varea etnică ce se exercită asupra unui stat de către vecinii 
cari sau oprit la graniţele sale, 

Dintre toți vecinii noştri, Rominia denotă indicele cel mai 
ridicat (12) deşi cu mult mai scăzut decit acel dinainte de răz- 
boi (30.8) cind eolosul țarist în spatele nostru și blocul aus- 
triac adine înfipt în „stomacul” nostru, păreau că ne zdrun- 
cină. 

Dimuamismul unui stat are o anumilă zonă de activare, 
sau mai multe, Este important să se cunoască direcţiile către 
cari statele vecine, mai mult automat decit voluntar, îşi exer- 
citā dinamismul lor. 

Deşi inainte de război Rominia a trebuit să suporte două 
dinamisme mari, prin faptul ză acestea erau opuse, prin fap- 
tul că-și disputau între ele +gemonii și-și măsurau puterile, 
neutralizarea lor a asigurat în bună parte Hominiei inde- 
pendența ca stat lampon, 

în fine. nu numai cifrele contează. 

Popoare şi state nu contează și nu se impun numai prin 
mărimea cifrelor lor terestre şi etnice, 

Momente psichologice, idealuri şi năzuinţi cari domină 
masele sau o entitate etnică la un timp dat, nu numai că dau 
viaţă vie singenismului geografic şi emic, dar adeseori întrec 
cu mult toate așteptările și toate calculele reci atunci cind o 
comunitate atacă sau se apără, Forţa de bătaie și forța de re- 
zistență sint adeseori în funcție de idealul care animează o 
comunitate întreagă, iar resursele economice şi omeneşti sint 

potențate la un nivel fără precedent, 

Motivul cauzal al raporturilor noastre, bune sau rele, ac- 


14% . VIAȚA ROMINEASCA 1 
pE 


tive sau pasive, ofensive sau defensiye așa cum el poate fi 
identificat conform sistematicei studiului Relaţiilor Interna- 
tionale, să fie apoi concluziva incercare de identificare. 

Inconjuraţi de şase vecini, vrind nevrind, trebuie să con- 
viețuim cu ei. 2 ze 

Sint prea multe motivele pentru cari trebuie să-i cunoaș- 
tem şi sint prea importante problemele cari răsar din uceastă 
vecinătate ca să nu continuăm de a intra în viitor ignoranți şi 
stupizi ca... struțul. DR. 1. CRISTUREANU 


RUSIA SOVIETICĂ 


AL DOILEA PLAN CINCINAL ÎNCEPE... 


Primul plan cincinal a început în toamna: anului 1928. 
Ca în toate țările agricole, anul bugetar se fixează după strin- 
gerea recoltei. In 1930 producția industrială a depășit valoa- 
rea celei agricole şi anul financiar începe la 1 lanuarie. 

Prima schiță a planului prevedea următoarea creştere a 
producţiei pe fiecare an, faţă cu anul anterior : 


19098/29 . . . . . 21,9% 
1029730 < . >. . + 20,2% 
1990/31 .. . . . 21.98% 
1991 /32 , . . + + 226% 
1992/33 .,., , . . 22,6% 


Din primul an al planului s'a văzut, că aceste cifre erau 
prea reduse, Astfel în anul 1928/1929 creşterea producției E) 
fost 234%, deci aproape cu 2% mai mult decit se prevazuse, 
Multe ramuri industriale și-au îndeplinit planul în 2 ani şi 
jumătate pînă la 3 ani. îm faţa acestui succes neașteptat, a 
pornit din mijlocul masselor entuziaste lozinca: „să realizam 
planul cincinal în patru ani”. si) $ \ 

Cu 1933 începe al doilea plan cincinal şi ține pină in 
1937. Va însemna lichidarea definitivă a tuturor rămășițelor 
capitaliste atit la oraşe cit şi la sate, şi realizarea società ii 
fără clase şi ridicarea standardului de viaţă de 2-3 ori faţă de 
eweace este azi, 

LICHIDAREA SOMAJULUI 

Pină în 1920 a constituit întradevăr o problemă. Deşi 
nici o fabrică nu era îmehisă și toate lucrau cu întreaga lor 
capacitate, totuș emigrarea crescindă a țăranilor la Orașe, a 
traşi de îmbunătățirea repede # condiţiilor de trai A 
stil de viaţă. procura un mare număr de şomeri n ți. 


n E 


VECINII NOŞTRI 149 


Era, deci, un şomaj sui generis, provenit, nu ca în capita- 
lism de închiderea fabricilor. ci de o deplasare a populației 
rurale la , fenomen pe care Europa l-a cunoscut copios 


în veacul al XIX-lea. 
Iată un tablou al şomajului în U, R. S. S.: 


1 Aprilie 1927 .. . . + 1477.000 
1 Aprilie 1928 ..... 1.575.000 
1 Aprilie 1930... . 1.079.000 
1 Iunie 1930 ... . . 936.000 
1 Iulie 1930 .. . . . 725000 


Ultimelor 300.000 de şomeri din 1930 li sa propus să in- 
tre în uzine pentru a învăţa o specialitate. 

Astăzi există o cerere mare de elemente calificate, mai 
ales, 

Intr'un sistem socialist. somajul prin definiţie și ca o 
consecință a structurii economice generale, nu poate exista, 
Dacă se oferă prea multă muncă se restrimg orele de lucru în 
mod automat, iar repartiția ne mai fiind în miinile clasei ca- 
pitaliste belșugul se resfringe asupra comunității unanime, 


ELECTRIFICARE 


Lenin a sintetizat într'o formulă (aproape butadă) ceiace 

trebue să facă urmaşii săi: 
Electrilicare + Soviete socialism 

Puterea Sovietelor Însemnează dictatura proletariatului 
pentru perioada de tranziţie şi de construcție, Flectrificarea 
rezumă deosebirea de ulopişti şi de egalizatorii in mizerie, 
propuninid cu tel al proletariatului „să ajungă și să îmtreacă 
tehnica țărilor capitaliste”: 


In 1913 se produceau . .... . . 780.000 kw. 
la 1 Ianuarie 1929 .. . . . . 1789.000 > 
> 1 2 1930 > scs . + +. 2.097.000 » 
» ] > 1931 .. . . . . “2885000 » 
» 1 $ 1932 . . + - 4.500.000 > 
> 31 Decembrie 1932 . . . . . . 7000.000 » 


U. R. S. S. ocupa la inceputul planului cincinal "locul al 
zecelea din lume în ceeace priveste producția energiei elec- 
trice, iar la sfîrșitul planului local al doilea in Europa și al 
treilea din lume. 


DNIEPROSTROI 


ld 
l La 1 Maiu 1932 au fost puse În mișcare două turbine, iar 
lin Octombrie 1932 a avut loc inaugurarea solemnă a intregei 


Li 
————————————————————————————————— 


150 VIAȚA ROMINEASCA 
C a e E a 


stații hidroelectrice „Dnieprostoi”, un gigant al industriei, 
cure a uimit lumea întreagă și care este mindria tehnică so- 
vietică, „Dnieprostoi”, este un lung baraj de 800 metri lungi- 
me de-acurmezișul fluviului Nipru. Acest baraj ridică apa la 
“o înălțime de 37 metri şi o face să miște în cădere o serie de 
turbine care produc energie electrică în cantitate de 2.500.000 

lkw. Această energie este întrebuințată pentru toate industriile 
din regiune, pentru luminarea oraşelor și satelor din bazinul 
inferior al Niprului, 

Alături de această staţie hidroelectrică a luat naştere o 
serie întreagă de uzine şi fabrici dim cele mai perfecționate, 
care utilizează energia produsă de căderea Niprului. Un oraş 
intreg modern, cu parcuri, teatre, cinematografe și cluburi 
pentru muncitori, populat de lucrătorii Dnieprostroiului a 
luat naștere odată cu acest imens combinat industrial. 


VOLGSTROI 


De curind au început lucrările pregătitoare pentru con- 
struirea lui Volgastroi. Noul gigant al industriei sovietice va 
fi unic în lume și va întrece cu mult cele mai indrăzeţe 
construcții americane. Conceput in acelaș fel ca și Dniepros- 
troiul, Volgastroi îl va întrece În ce priveşte mărimea con- 
strucției şi cantitatea de electricitate produsă. 

Fluviul cel mai mare din Europa, Volga, vu fi tăiat în 
drepul oraşului Kamişin de un baraj lung de 3 km. Presiunea 
apei captate va pune în mişeare turbine care vor produce e- 
nergie electrică de o putere de 10—12 milioane kw. 

O parte — 5 sau 6 milioane kw. — vor fi întrebuințaţi 
pentru ramuri industriale ale căror proecte au şi fost alcătu- 
ite, Restul energiei electrice va merge pentru luerările de iri- 
gațic ale regiunei de stepă din bazinul inferior al Volgăi, care 
va deveni un imens grimar. Se vor pune În exploatare siste- 
matică 4.300.000 ha. 


„AVIONUL ” ŞI „BROASCA ŢESTOASA" 


Fabrica sau uzina, care a indeplinit cota parte rezervată 
în plan, inainte de termen, primeşte ca decorație o placă re- 
prezentativă un avion pe care o afișează lu intrare. Coleeti- 
vul arag in urmă se decorează cu ©... broască țestoasă, 

ușinea se răsiringe asupra grupului şi amulația are 
exact aceleaşi resorturi psihologice ca și la echipele sportive. 


CAILE FERATE 


In timpul războiului civil au fost distruse 21.500 km. de 
linii ferate, 175.000 km. de linii telegrafice și telefonice, 3.672 


poduri. 


VECINII NOŞTRI ; îi 
DONA Ii DEI PEDG Pe FIDE TIDR D AO APE MAICA ET) ABIL GE IE a 


In anul 1926-4927 s'a atins nivelul dimainte de războiu. 
La sfirsitul lui 1927 lungimea rețelii a depășit cu 17.000 km. 
nivelul antebelice. 
ea rejelii de căi ferate ruse în 1931 era de 58.000 
km, La începutul anului 1931 a atins 80000 km. În cursul a- 
nului sau mai pus în lucru 10.000 km, cale ferată dintre cari 
6000 km, au fost date în exploatare la sfirsitul anului, 


TURK-SIB 


Turkestunul, țară din Asia Centrală, are o însemnătate 
deosebită pentfu desvolturea industriei sovietice. Bogală în 
materii prime, en serveşte cu unul din izvoarele principale în 
deosebi pentru industria textilă. Pe malurile riului Zariosan, 
pâmintul este de o rodnicie exeepţională. Acolo și în timpul 
ţarismului se cultiva bumbac. Țăranii, însă, aveau nevoc de 
griu și alle cereale, Lipseau nomai căile de comunicaţie pèn- 
tru a asigura schimbul necesar, intrucit pămintul cultivabil 
era in bună parte ocupul cu cereale. După ce puterea Soviete- 
lor su întărit, una din grijile ci cele mai importante, a fost 
naţionalizarea însemințarilor după regimi gi climă. Condiţiu- 
nile naturale ale Turkestanului sint indeosebi prielnice pen- 
tru cultivarea bumbacului gi a celebrei plante industriale 
soja. Cerealele puteau fi aduse din Ucraina și alle regiuni 
unde grinele crese mai bine, 

Numai intro ceonomie planificată, cum este cen sovietică, 
este posibilă această raționalizure. 

Construirea unei căi ferate, care să lege Turkestanul prin 
Siberia cu regiunile cultivate de grîu și cu centrele industriale 
a fost o condiție necesară realizării acestui plan, 

La 1 Maiu 1930 a avut loc inaugurarea solemnă a căii fe- 
rate Turkestan-Siberia (Turksib) în lungime totală de 1500 
km. Construirea ucestui drum de fier constituie un record 
mondial, În timp de doi ani, Sovictele au construit o cale fe- 
rată care trece prin mai multe țări cu climele cele mai di- 
ferite, prin deșerturi, munţi. fluvii, mlastini, stepă. Condiţiile 
perfecte în cari a fost execulată această cale, cu toate areută- 
lile, ce se păreau multora de neînvins, timpul atit de scurt 
pentru accastă grandioasă lucrare, a uimit lumea întreagă și 
a arătat tuluror capacitatea tehmicei sovietice şi putereu erea- 
toare a celor ce construese o lume nouă. 

„__ Dacă Dnieprostroiul va rămine în Istorie cu un simbol al 
industrializării În domeniul electricităţii. Turk-Sibul este sim- 


bolul avintului și progresului în transport şi ul civilizării fo- 
stelor colonii |ariste. 


„a 


152 VIATA ROMINEASCĂ 
EEST E E Se 00 e A 
SOVHOZURILE 


„Sovhozurile” — ferme mari ale Statului — constituese 
un puternic punct de sprijin pentru transformarea socialistă 
a agriculturii sovietice, Ele au fost organizate pe întinderi 
mari de păāmint ce nu mai fuseseră cultivate niciodată din 
cauza secetei sau puțimei desimi a populaţiei. Aceste adevă- 
rate „fabrici de griu” întrebuințează mai ales munca cu ma- 
şini, Parcul lor de tractoare dispunea în 1931 de 500.000 cai 

ulere, Combinele (maşini secerătoare și treierătoare în ace- 

timp) erau în 1990 în mumăr de 1.600 bucăţi, iar în 1931 
de 6.000 bucăţi. 

Mecanizarea a adus economii foarte mari de timp şi de 
oameni, Astfel pe sovhozul „Verblind” (Cămila) pentru mun- 
ca complectă a unui hectar (arat, semănat, secerat, treerat şi 
transportul recoltei) se cer trei ore și jumătate cu maşina 
pentru griul de iarnă și numai două ore cu mașina pentru 
griul de primăvară. 

Im cifre, sovhozurile s'au dezvoltat astfel: 


1928/29 . . .. : . 158.000 


1929/30 .. . . . -~ 1.000.000 
1990/31: i . . . + 3.500.000 
1931/32 . . . . . + 8566.000 
1932/33 . . . . : -11.021.000 


Pe toată întinderea Uniunei sunt sute de sovhozuri. Cele 
mai importante: Gigant (220.000 ha), Verblind (105.000 ha), 
Cuban (79.3000 ha), Priazovski (77.400 ha). Ele ajută activ 
gospođàriile colectivizate ale țăranilor (kolhozurile) prin ìn- 
ființarea de cursuri speciale de agricultură și stabilesc pla- 
puri pentru exploatarea rațională a culturilor. 

Pe lingă sovhozuri sau creiut numeroase staţii experi- 
mentale în Siberia, Asia Centrală şi Extremul Orient cu şcoli, 
cure prepară cadre tehnice, In aceste stațiuni experimentale 
se studiuză, de exemplu, care sint cele mai potrivite cereale 
pentru o anumită regiune, care cereale rezistă mai bine la se- 
cetă sau la ploi prea bogate. Se creiază soiuri noui de plante 
prin încrucișări și se caută metode noui de cultivare, 


In anul 1931 au funcționat pe lingă sovhozuri 5 şcoli sut- 
perioare de agricultură cu 3. studenţi, 11 şcoli tehmice d- 
grare cu 2.572 elevi, 6 facultăţi muncitorești cu 2.816 auditori. 
Tot în sarcina staţiilor experimentale cade formarea a mii 
mecanici şi conductori de tractoare și maşini ag e 
to! sovhozurile creiază şcoli, fabrici-bucătării, spitale, grădini 


+ 


de copii, biblioteci, iar țara ia o nouă înfăţişare. 


VECINII NOŞTRI 153 


CREȘTEREA MUNCITORILOR INDUSTRIAL! 


În 1917 au fost ... . . . 10.990.900 
» 1930 > > ma ae 1840.000 
Snigil > > .... . . 18.600.000 
> 19832 > > ©.. =. 91.000.000 


Această creștere numerică indică desvoltarea industrială 
cu pași repezi a Sovietelor, Cea mai mare parte a muncito- 
rilor nou intraţi în industrie provin din calificarea muncito- 
rilor agricoli, ale căror braţe rămin libere prin introducerea 
mașinismului în agricultură. 


MICȘORAREA ORELOR DE MUNCA 


Vechiul deziderat al masselor muncitoreşti era: $ ore 
muncă, 8 ore somn, $ ore repaos şi cultură. 

Opt ore muncă este totuş prea mult. Culturalizarea mas- 
selor cere timp, iar omul nou nu trebuie să fie o mașină de 
lucru. Introducerea sistemului echipelor, care muncese prin 
rotaļie va îngădui să se utilizeze maşinile la maximum, iar 
omul să aibă timp disponibil cit mai mult. Ore mai puțin de 
lucru insemnează şi un randament mai mare ul lucrătorului. 
lată tabloul mieşorării treptate a orelor de muncă, deşi masi- 
nile sint la maximum utilizate și producția marchează 
cresteri: 

1939 1334 1932 
Întreprinderile petrolifere. . 7,25 ore 7,08 ore 6.95 ore 
Min <a me so... . 678 >» 030» 590 » 
Metalurgie şi maşini .... T64 > TAQ e GBT >» 
Industria lemnului - . . . > 7,81 » 757» G95 > 


Tot pentru a ușura munca a fost introdusă in U. R. S. S, 
sāplàmina de lucru de cinci zile. In fiecare fabrică se lucrea- 
ză în trei echipe, aşa că maşinile nu stau în loc decit un timp 
loarte scurt, la vremea mesei. Aceste echipe nu lucrează, însă, 
6 zile pe săptămină, ci numai 4, iar a 5-a zi se odihnesc. In 
fiecare zi 1/5 din muncitori are repaos, iar 4/5 lucrează, 

__ Timerii sub 14 ani, conform legilor, nu au voe să lucreze 
in fabricà. Dela 14 la 16 ani lucrează 4 ore pe zi, iar dela 16 
la 18 uni ziua de muncă este de 6 ore. In orele de muncă se 
cuprinde și timpul de învățătură, Durata uceniciei cate de 
maximum 2 ani. Pentru tineri există principiul: la muncă 


_«gulă salariu egal cu cei virstnici. 


O BROȘURA 


su. O broșură în romineşte, întocmită de d-nii Radu Savin şi 
Victor Florescu despre U, R. S, S, (După 15 ani) cu o pre- 


- aa T e 


154 VIATA ROMINEASCA 


amtare de d. Panait Moșoiu în „Biblioteca revistei Ideea” a 
fost confiscată pe ziua de 31 Octombrie 1992, Domnia-sa a 
protestat zadarnic. 

Brosura ne-a căzut în miini şi nu face altceva, decit să 
sistemalizeze material publicat de câtre vizitatori burghezi în 
Rusia sovietică, ca d. Chiriţescu-Arva, Michail Farbman dela 
The Economist, Emile Schreiber, Harris Dan, ete. 


REPUBLICA CEHOSLOVACĂ 


NUMAR ȘI ROL POLITIC 


Cehoslovacia joacă ua rol în politica europeană cu mult 
mai insemnat decit al Rominiei, deşi are numai 140.576 km: 
(a patruzecea țară ca întindere si u zecea ca densitale a 
populaţiei după Continent) şi 13.604.807 locuitori, dintre cari 
3.759.186 (65,5%) Cehoslovaci, 3.122.390 (239%) Germani, 
745.935 (5.5% )Cnguri, 459.46 (35%) Ruși, 75.656 (05%) Po- 
tonezi. 180.332 (1,3% ) Evrei şi 235.335 (0.2%) locuitori de alte 
naționalități. 

Faţă de cele aproape 18 milioane Ivenitori ai Rominici- 
Mari. Praga este un centru european impozant faţă de Bucu- 
reşti. Așezarea geografică, civilizația, bogăţiile industriale 
puse în exploatare, abilitatea politieci exteme sinl factorii, 
care contribuese la această diferenjă, 


VALAHI IN CEHOSLOVACIA 


in Moravia, locuitorii de munte se chiamă „haraci” 
(hora= munte), iar locuitorii văilor sint numiţi „honâci”. În 
partea de răsărit a Horâcilor locuiesc Valahi (Denumirea se 
menţine și în limba cehoslovacă pentru această populaţie a- 
logenă), 

D, Ovid Densusianu a demonstrat originea lor rominea- 
scă. Procesul de desnaţionalizare sa indeplinit de-alungul 
veacurilor. deşi în dialectul lor se găsese multe rămăşiţe va- 
lahe, Valahii în Cehoslovacia sint în număr de 130.000 locui- 
tori, în majoritate țărani. 


CEHOSLOVACI IN STRAINATATE 


Odată cu ultimele prohibiţiuni la munca străinilor În in- 
treprinderile naţionale şi cu valul de şovinism şi autarhisme 
economice Sa pus pentru Cehoslovacia problema repatrierii 
mei coeficient al membrilor săi naţionali plecați din patrie 
de mai multă sau mai puţină vreme. 

In întreaga lume se găsese 2.300.000 Cehoslovaci, adică 
aproape 29% din totalul naţiunii, proporție pe care n'o atinge 


e 


b . — 


Y Li 


_ VECINII NOŞTRI 15 
22 N E ZT a RET A aS e 
decit Germania cu 33 milioane emigrați l laţi 
detii Gora ți la o populație de 66 


In America se allă 1.200.000 Cehoslovaci 
„Austria v s 500.000 > minoritari 
a Ungaria „ „150.000 ; 

URSS. » 60.000 


Restul sint repartizați între Germania, Polonia şi alte 


. 


2 3. 


Boicotul în străinătate al minei de lueru ṣi al muncitori- 
lor calificaţi de proveniență cehoslovacă măreşte numărul ṣo- 
merilor locali, Din Hominia au trebuit să plece numeroşi 
muncitori şi tehnicieni odată cu deslănțuirea crizei şi in urma 
măsurilor luate de protecţie a elementelor autohtone. 
ge. şi aceasta o caz pie burgheză de combatere a şoma- 
; 1, care seamānā mult e > irpir i 
ae rc dear peer u metoda de cirpire a antereului 


PETRE PANDREA 


3 9 


CULTURA MINORITARA 


REVISTE LITERARE MINORITARE 


Revista „Klinasor” din Brasov — fără îndoială singura 
revistă germană serioasă din Hominia — a implinit cu nu- 
mărul din lanuarie zece ani de existenţă. 

Intr'un articol intitulat „Cu prilejul anului al zecelea”, 
d. Heinric Zillich, director și intemeetor al revistei, schi- 
țează condiţiile în care a pornit acum un deceniu mişcarea 
literară din jurul lui „Klingsor” şi clanurile care au insu- 
[leţit-o. Aceste intenţii si clanuri sint simbolic cuprinse în 
insusi titlul revistei, în numele acestui Klingsor, vechi Min- 
nesinder din veacul al doisprezecilea, aproape legendar, 
despre care se spune că şi-ar fi avut obirşia prin ținuturile 
Ardealului. Un titlu romantic, ce corespundea avintului po- 
etic al tinerilor care au înființat revista acum zece ani. 

O chestiune despre care nu s'a vorbit încă destul în 
mişcarea noastră literară de după război este aceea a apro- 
pierii culturale între vechiul regat și populația minoritară. 
Mai exact, este vorba despre necunoasterea reciprocă dintre 
lumea literară rominească și cea germană şi maghiară din 
Ardeal. Vina este a tuturora. Revistele literare romineşti se 
«desinteresează de literatura minoritară după cum revis- 
tele minoritate  ignorează literatura  romincească. Cauza? 
Dacă pentru revistele vechiului regat, ea este doar o simplă 
și culpabilă indiferenţă, pentru revistele minoritare ea 
poate fi alta. Este, în primul rind faptul că centrul de gra- 
vitație al revistelor minoritare este, în chip firesc, altul de- 
cit Bucureștii. Toate revistele minoritare sint, de fapt, re- 

rezentante ale culturii germane sau maghiare în Rominia. 
“le utirnă spiritualiceşte de Berlin sau Budapesta. Şi îşi in- 
formează cititorii, aproape exclusiv, cu stiri din literaturile 
străine pe care le reprezintă. a 

Fără îndoială, înainte de-a reprezenta o cultură germa- 
nă sau maghiară, revistele minoritare ar trebui să oglin- 
dească mișcarea literară minoritară din  Rominia, Acesta 
este rostul lor adevărat. „Klingsor” ni se pare că realizează 
acest lucru. Are un caracter regional care ÎL face simpatic. 
Este o contribuţie serioasă a culturii Germanilor din Ardeal. 


CULTURA MINORITARA 15 
Îi 


Constatăm, însă, şi în această revistă (fără nici-o inten- 
ție de dojană!) lipsa materialului informativ cu privire la 
literatura rominească, fie din Ardeal, fie din vechiul regat. 

Repetăm că vina este a tuturora. Ea însă poate fi repede 
reparată. Pentrucă, încă odată, credem că o apropiere între 
literatura rominească și literaturile minoritare nu poate fi 
decit folositoare tuturora. 


PH. 


R o M 


Convorbiri llerare, contimnă să 
apară sub direcția d-lui AL. Tziga- 
ra-Samureaş. A afirma, ca unii ti- 
neri, că se tipăreşte în zadar, ur fi 
să spunem un nesdevăr, căci bă- 
trânu revistă, intrată în al Golea 
an de existență, cuprinde intot- 
deauna material documentar inte- 
resant. Revistu trăieşte, ca bātrå- 
mii, din amintiri, şi asta fuce din 
ea o bună arhivă a Junimii. 

Ne întrebăm însă dece Conwvar- 
biri lilerare nu Încearcă să fie şi o 
revistă fiterară, cu orce direcțiu- 
ne, tradiționalistă sau modernistă, 
dar aere geai Chei este ciudat 
să constati că aceastā revistă trăe- 
gle pe altă lume, Poetul ei oficial, 
unicul, pare a fi sl, Const. Goran, 
care scrie lucruri de acestea nai- 
ve şi oneste: 


Se clutină codrul din basme 

i ramuri vrăjite se sbat: 
âng ptopi în freamăt de jale 

'Tristețea „domneşte "n pafat 


Criticul revistei este d. C. Ge- 
rota ale cărui preferințe merg, bu- 
năoură, către vu insipidă carte a 
unui domn Jean Naum: Cu aripile 
intinse. Cronica revistei nu vede 
nimic din realitate» Înconjurătoa- 
re şi se mărginește la recenzii dis- 
parale şi fără orientare. E de re- 
marcat în nr. pe August—ADetoni- 
brie lunga și convingătoarea dis- 
culpare n d-lui Tzigara-Samureas 
de învinuirile de trădare ce i Sau 
adus. (Răspuns d-lui N, lorga). 


Apar cu asiduitale reviste de ti- 
neri: Azi. România literară, Disco- 
bolul, Ulise, Răboj. Un ger comun 
de frondă şi de from ese in 
fața unui pretins inamic le infrā- 

e. Între cle insă este © mare 
deoscbire de nivel, Aşa bunăoară 
Azi ùnruneṣte în paginile ei pu- 
blicişu, uneori foarte înaintați in 


eai Ge i, 


REVISTA REVISTELI 


À N E 


vârstă, dar cale se socotesc tineri, 
fiindcă probabii vremea lor n'a so- 
sit încă. Acestor: ll se poate ă- 
„ui tadentul sau cti puţin valabuli- 
tatea aperii lor de până acum, dar 
nu li se poate nega nivelul satisfă- 
cător, şi adeseori foarte inaintat, 
ul culturii, Mircea Eliade, Mihail 
Sebastian, Zaharia Stancu, Anton 
Holban, Radu Boureanu şi alţii 
mai tineri, cunoscuți deocamdată 
numai din articole şi întâmplătoa- 
re fragmente literare (E. Jebeleu- 
nu, Octav Șuluțiu, Cicerone Theo- 
dorescu, C. N., Negoiţă, 1. |. Can- 
tacuzino ete.), constituese o clasă 
de tineri intelectuali din mijlocul 
cărora suntem îndraptățiți să aş- 
teptăm cândva pe cineva. 

In Ulise, 
alte nume: Erm., L 
Boz, Horin Groza, Al. Robot, Bar- 
bu Brezianu, Emil perni n alții, la 
care se observă în articole și 
zie o înclinare câtre spoe ne 
i hermetism, sprijinită ta unii de 
ecturi slestul de grave, 


Cu tot acest nivel or inte- 
lecțual, „artu” lore ă nebu- 
lonsă: 

Hå, hâ 
Singur gåndul båd e frumos 
Ne aşezăm lângă ochi şi privim în 
mreji: _ 
Serisul e rotund și dunecă mi pe 
păi 
Bolnavii de minte sånt cei din 
urmă treji 


Buba, obraz nou sărutat pe dosit 


Să pe spānzurăm toţi de-ostată x 
Abastru färde cot 
In cer habotnic sfânt. 


Dar! — măritat ngomot 
{Sinoptie drum sat gând) 
Topeşte fier : 

nitul aripat: 


pernă lucrul aplicat. 
Lampa te așteaptă cu sexu scos 


Nourii's iplăcintā 
pe cer nordic 
Când muşcă din mine 
cascaval murigăit 


Când însă e vorba de writică 
toţi sunt de acord. „E nevoie de 
un critic!” strigă unul din ei, Altul 
mai în vârstă, nu rrounonște decât 
pe Titu Maiorescu. 


S T R 


O opinie asupra Rominiel. 


„ftominia. Cabinetul protesaru- 
Jui lo a fost înlocuit de un mi- 
nister Vaidn-Voevod care a decre- 
ŝat disoharea Parhumentutui şi a 
făcut noui alegeri, Acestea au fost 
favorabile partidului najionæl-ti- 
rănese, Protestărite d-lui Titulescu 
impotriva pactului rominosovietic 
au mius în luna Octombrie demi- 
sia cabinetului Vaidu-Voevod, câ- 
i i un panier Manu, 

sl, wWescu etin orto- 
foliu! Afaceriar pi Ta gută 

„Această jură se resimte de o 
lipsă aproape totală de conducere 
hotărită şi sănătoasă”, 

(le mois, 1 Dec. 1932—tan, 1933) 


Francesco Nitti despre criza 
Ă mondială. 


mu este alt leac nici altă ieșire 
“din criză decit în ordinea politică: 


158 


Taţi criticii contimporari 

j eri sunt 
a şi moralizați sau imăgul 
pe rând, în aşa fel incât în ema 
unuia să sufere ceil 
cronicari si 


i 
a 
pA Iv, Srina 
i e [ilerare în Rä- 
boj pe Febr, 1933), Critica, aove- 
dindu-se incoruptibilă, „aæeners- 
tia” şi-a mes critici din sânul el, 
în seopul ie u combate și rusina 
be criticii „scortoşi™. D-nii Jebe- 
eanu, Eugen lonescu, Potihronia- 
de, Cicerone Theodorescu și alţii 
descopere genii tinere fa fiece pas. 

intrucit ne priveşte, nu vom re- 
nunga În rigòditatea pe care o pre- 
supune adevărata critică, f j- 
toare progresului real ul unei cw- 
turi, dar nu vo fi aşa de scor- 
si” inčit să nu recenzăm cu ú- 
jeclivitate si simpatie teoretică 
orice manifestare primită din do- 
rinta de a crea, 


să se pregătească dezarmarea, să 
se uite urie războiului, să se re- 
turcă cheltuulile publice, să se fa 
că cu „putinţă libera cireutație a 
oamenilor şi mărturior,  într'um 
cuvint "să se restubileasci ineredu- 
rea. Dacă o înţelegere sinceră şi 
directă între Franța și Germania 
ar fi posibilă, situația s'ar îndrep- 
ta numaidecit Dar peste tot se 
vorbeste încă în limbajul războiu- 
lui, se pronunță discursuri banale 
in numele păcii şi se fac mișcări 
serioase în favoarea războiului, Nu 
se vede încă drumul mintuirii. 

„Orice plan economic este o i» 
luzie $i orice nouă atribuire de 
puteri statului, adică orice sporire 
de cheltueli publice, este o primej- 
die, Remediile supt totdeodmtå de 
ordin politic și de ondin moral şi 
din douăzeci şi cinci de mii de 
leacuri cu scopul de a pune capăt 
crizei, singurul bun este acela pe 
care nimeni nul vrea”, 

tibid) 
n 


160 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Charles Richet despre bunul 
simț în critică, 


sA lua bunul simţ ca regulă de 
re este ceva cu totul imposi- 
i. Căci acest bun s e aşa de 
variabil, de nesigur şi de schim- 
băeios, incit mu te poţi sprijini pe 
ei ca pe o stincă tare, Pentru pur- 
tarea în viuță însă e mai înțelept 
să nu te încrezi decit în bunul 
smt 
„N'as îndrăzni totuşi să dau a- 
cest sfat savantului şi artèstwlui. 
Savantul trebue să se îndoiuscă de 
tot. Artistul trebue să conceapă In- 
ceruri mari şi să se arunce într'un 
ideal pe care îl întrevede În visu- 
ride sale. Dar individul obişnuit 
(man in the streelt), cure nu este 
nici savant, nèci artist, trebue să 
se poarte ca loală lumea. E vo re- 
gulă de viaţă pe care trebue so 
urmeze ca să nu se expună la de- 
siluzii dureroase, la zimbete dis- 
prețuitoare si poate la persecuții 
pe fati... 

„Da! bunul sim} este o calitate 
de måna întii, dar cu condiția for- 
malā să nu-i sacrifiei ndirea 
te. Viitorul este al indrăzneților, al 
precursoritor, Ei s'au lipsit de bun 
simt fără teama de n Ti ironizuţi, 
p mserutuţi, birtiţi şi izgoniți. > _ 

„intrun fel eu sunt maj degrabă 

entru nebunul acela mare de Don 
Quichotte decit pentru Sancho 
Pansa, mai degrabă pentru Alceste 
dect pentru Philinte, Desi admir 
mult pe Boileau şi pe Rafael, pre- 
fer pe Victor Hugo lui Boileau și 
pe Michelangelo lui Rafael”. 

(Repne deg Denux Mondes 
Dec. 1932) 


Roma fascistă. 


„Plimbați-vā cu un roman ale 
cărui sentimente de rezistenţă fi 
tă de regim vi se par neindoe 
«e. Tot drumul va fi numai plân- 
geri şi critici. Dar deodată veţi a- 
junge pe ucea măreață autostrad 
a Ostiei, care e o mândrie a ingi- 
nerilor fascisti, „Ecco! zice ro- 
manul. Şi tu påndesti pe fața lui o 
expresie de ironie sau de dispreţ. 
Dar nu găsești decit reflexul unei 
mândrii nespus, 


Cecace vă arată, drumul acela 
model, devine deodată apera sa, 
creația lui personală. Te intrebi 
atunci ducă acea flacără în privi- 
re, care contrazice vorbele ironi- 
ce, traduce mdevărul inimii sale? 
De unde poți ști? Oricum, nu le 
inşeli, este acesas flacără care a 
strălucit, în aceiași ochi latini, a- 
tunci cind Cavour n redat Halici 
suletui unie pe cared pierduse, 
când sculptorii şi papil au ridicat 
San Pietro deasupra lumii ca un 
simbol roman de dominație creş- 
tinā, când Titus a trecut pe să 
ureul său imperial cortegiul evrei- 
lor înlănțuiți, cind Vergiliu a tree 
cut ln nemurire legenda originilor 
divine, cind Scipio Emilian n e 
liberat republica de visul rău al 
Cartaginei, cînd fii lupoalcei au 
tras  întilele graniți ule oraşului 
napieritor, 


(Jean-Jacques Bernard, Rome, 
in Nouv. Littéraires din 21 
lan. 1933) 


Bucureştii in Grecia, 


în bupla din-28 lan. 1933, d. Co- 
mandor C. Negru publică un arti- 
col sub acest titlu sugestiv: 
Setebeul român 
și Selebeul grec 


Acord gramatical, 


„Pe noi nu ne-a preocupat nici- 
odată aceste chestiuni, nu perti- 
clpăm, nu ne amestecăm şi mici 
nu relevăm măcar acest soi de in- 
trigi”, 

Invenții neroade in „Uni- 

versul” din 6 lan. 1933 

E un record de sinteză a acor- 

dării verbului cu complementul. 

căci nol um fi zis: „nu participăm 

la... nu ne amestecăm în... și nici 
nu relevâm,.” 


Ë 
Un scriitor romin necunoscut. 


Mărturisim că nam ştiut nicio- 
dată de existenți unul scriltor ro- 
mén Nicu C. Puvel, Aflăm acensta 
dintrun amun} de parastas. 

+ 


Doamun şi Inted, Maior C. Pavel 
anunță porastaswl de 2 ani al u- 
niewui scump, iubit şi mult re- 
gretat fiu, răpas în floarea virstei 
de 26 ani 

NICU C, PAVEL 
Seriitor Român 


L 
Pentru Starul major al Armatei 
sau Misiunea păsărarilor. 
moderne au făcul de 


reale 
1 prisos truda îndelungată a dresă- 


— Sid 


rii șoimilor, cu toate că nu ai 
(sic) fi de loc mirat ca în ketd 
oi ei sā rea- 


:) 
fie pentru a ne apära de păsările 
mecanice cole dușmanului. 

„O vinătoare nouă are să încea- 
pă. Cum în Anglia au încercat să 
dreseze morse care să vestească 
apropierea submarinelor, poate că 
stoluri de soimi dresați năpustin- 
du-se spre înălțimi ar izbuti să a- 
ducă upărare. Vitejia lor vu ajum- 
ge astfel să fie din nou preţuită, 

i chiar mai mult decit în trecut. 
Pastrăm încă amintirea acelor 
vulturi cari în adâncul orientulu: 
au pricinarit în nătinga Jor minie 
moartea unuia din cei mai bravi 
piloţi — oare instinctul nu va fi 
incă odată folosit de păsărari pri- 
cepuţi 


Adrian Maniu, Şoimii în 
Universul din 8 Febr, 1933 


e 
Un mort viu : Mussolini. 


Wup e Face datoria pe 

front, ca puțini alții ṣi este rânit 

mortal... se întoarce da Milano.” 
Stelian Popescu, B. Mussolini: 
în Universul din 9 Febr. 1933 


= 
Un bărbat exigent. 


„Director Institație, situație so 
tată, 50.000 lunar, 35 ani, creştin 
ortodox, fără vicii, inalti, brunet, 
simpatic, vorbește romina, germa- 
na, Franceza. Doreste căsătorie 
Domnişoară 18—23 ani, frumoasă, 
siluetă, zestrea n 
prefer săracă, insă frumuseţe de- 
săvârșită, nefondată,  nevopsită, 
harnică, cinstiă”, 


DA RI CA 3 4). Ș.A 


Să nu trecem pe acolo, se Condamnatul.!— N'am noroc 
prepară procctele financiare. și pace ! Chéron a plecat îns- 
(Marianne) inte de a suprima postul de 

călău. (Paris-Soir) 


Ii las cămaşa, > Cunosc un loc unde poţi 
— Ce să tac cu ea? Acum scuipa fără săjtumeri. 


nu mai pot să fac decit ou- La ' 
dism ! (Paris-Soir) Pee IERES 


Îi ÁÁ ee a 


„Viaţa Rominească”, singura revistă mare de cultură 
generală, comparabilă celor mai insemnate publicaţii euro- 
pene de acest tel, intră, după o relativă stagnare, datorită 
crizei, intr'o fază nouă. 

Credincioasă tradiției sale, ea va armoniza, contempo- 
raneizindu-se, cele două mari principii ale oricărui fenomen 
cultural : atitudinea hotărită, politica ideologică şi socială, 
profesind idei proprii, deoarece cultură inseamnă idee ac- 
tivă nu academie, şi indiferența formală, estetică, ce o va 
pune in măsură să-şi învingă propria atitudine şi să formu- 
leze judecăţi critice absolute. Colaboratorul Vieţii romineşti 
va puteau exprima in scrierile sale concepțiile proprii asupra 
problemelor cuiturale şi sociale: dar aceste scrieri nu vor 
fi acceptate fără condiția supremă a formei lor artistice. 
Intr'un cuvint, revistă de atitudine în domeniul problemei, 
„Viața Rominească“ va face acea sinteză superioară între 
act şi idee, intre cultură şi critică. Intrucit priveşte situa- 
rea ei in timp, „Viața Rominească“ n'a fost niciodată, 
cum pe nedrept s'a spus, o cetate închisă. Ea nu va face 
greşala să inchidă ochii asupra realității Înconjurătoare, dar 
nu va face nici eroarea de a uita imperativul valorii şi a 
primi cu excesivă îngâduință orice manifestare, sub cu- 
vânt căe de generaţie nouă. „Viața Rominească“ este cu 
prezentul prin preocupările ei ideologice şi reprezintă aşa 
dar ultima generaţie, dar prin atitudinea ei estetică ca este 
abstractă şi conciliatoare şi in paginile ei vor sta alături 
scriitorii bătrîni şi cei tineri, în măsura in care meritul per- 
sonal ingădue. 

Păstrind contactul cu intemeetorii ei bâtrini, „Viaţa 
Rominească“ va fi condusă de oameni tineri (M. Ralea, G. 
Călinescu, M. Sevastos), ceeace va ti o chezăşie de recep- 
tivitatea ei faţă de nouâle forme de cultură şi artă. 


w 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoştiința autorilor cå manuscrisele pri- 
mite la redacție, nu se inapoiază; in schimb, acei autori ale 
căror lucrări urmează să se publice în revistă vor fi înştiin- 
țați despre aceasta cel mult într'o lună dela data primirii 
manuscrisului, 

Redacția işi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii 
tehnice şi editoriale. 

O dată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugaţi 
să ne comunice şi onorariul dorit; în caz contrar, acesta se 
va fixa de cătră Direcţiunea Revistei. 

Au'orilor nu li se pot trimite corecturile şi prin urmare 
sint Învitaţi să-şi redacteze manuscrisele definitiv şi citet. 

Deoarece revista urmăreşte in fiece număr realizarea 
unui plan sintetic al articolelor, colaboratorii sint rugaţi a 
lua mai dinainte înţelegere cu redacția: pentru partea ideo- 
logică şi politică cu d. M. D. Ralea (Tel. 2.2550); pentru 


cea literară, artistică şi redacțională cu d. G. Călinescu 
(Tel. 2.0054). 


PR 0 SEE PI o II E E E EP 


Pentru tot ceeace priveşte redacția: manuscrise, reviste, 
ziare, cârți, etc, a se adresa la Redacția Revistei „Viaţa Ro- 
minească“, Strada Const. Mille No. 5-9, Bucureşti. 


1933. ANUL XXV. EAN p FEUMJASE Í MARTIE No. 3. 
VOR APĂREA IN EDITURA „,ADEVERUL” og RE a 


A D ROI A Viata mir pască 


ROMAN DE G. IBRAILEANU 
REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ŞI IDEOLOGIE 


CARTEA NUNȚII 


ROMAN DE G. CALINESCU 


MIHAIL SADOVEANU 


A APĂRUT IN EDITURA „ADEVERUL': 
IN PREAJMA REVOLUŢIEI 
ROMAN DE C. STERE 


VOL. I: SMARAGDA THEODOROVNA 
VOL. Il: VANIA RĂUTU 

VOL. I: Liv TUL 

VOL. IV: HOTARUL 


FIECARE VOLUM LEI 80 


A APĂRUT 


VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU 


DE G. CALINESCU 
EDITURA „CULTURA NAȚIONALA” LEI 100 


ADEVERUL LITERAR ŞI ARTISTIC 
REVISTA SAPTAMANALA 


COMPLET TRANSFORMATĂ ȘI REORGANIZATĂ 
PREŢUL UNUI EXEMPLAR 4 LEI 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI, STR. C. MILLE, 5—9 


PREŢUL ACESTUI NUMAR LEI 60 


LEGENDĂ RUSEASCĂ 


HORT. P.-BENGESCU 


PEISAGII ALE AMINTIRII 


ION 


VIN BA 


E V O N T UR 5 EDY 


TICU ARCHIP 


AL B Ș I 


CAMIL 


NEG RU 


PETRESCU 


„ROMÎNII E DEŞTEPŢI“ 


G. CALINESCU 


NOTE EMINESCIENE 


ANTOL IE: Epitalam transcendental, Simsa: 
OGIE: Mihail Sebastian, z 


MISCELLANEA: Intinerir + er 
Nouii cotsboratar; Traduceri și 


literatură mi onnal e 
CRONICA LITERARA: Camil, Petrescu, er 
mt Kirițescu, G. Catimeseu. 


CRONICA POLITICA: Fapte, Const. Enesru; 
Doctorul Lapu, miw; Literatura poli- 
ties, |. G. Daca, M. rar 
CRONICA EXTERNA: elor, Const. 
inflația pact ons 


ROMICA ECONOMICA: sat: Coeiiaaatarea în: 
artei și situația dilerițioe factori economici, Af, 


CULTURA: Pilosotie, Alain, D. D. Roşca : Intorie, 


paie ie ec m n srudisi 


ern, Altenberg, W'lidg n, în. Bonea: 
(e teolă, Moeanetera, Mea Lui Dă 


Cercetările mowgralice, T. Hersent. 
CRONICA TEATRALĂ: David Goder, M. Se- 
vastos. 


CRONICA CINEMATOGRAFICĂ: së- 
via Sideey, etc, D, 7. Suchians, 

CRONICA PLASTICĂ: Grupul celor patra, He 
Blazian, 

CRONICA MUZICALĂ: Trei coruri bărtite sti, 


Drå gom 
E n 
REVISTA REY REVISTE LOR: ; demise, AS 5 


pă lon Crează îs criticilor străini. 
ALBUM. M CARICATURA. 


i a a 
REDACŢIA / STR. CONST. MILLE s5—9 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ŞI IDEOLOGIE 


VOLUMUL XEII 
ANUL XXV 


DN e 

ATELIERELE „ADEVERUL:“ S. A. 

STR. CONST. MILLE 5-9, BUCUREȘTI 
1933 


dai 


LEGENDA RUSEASCA 


RL: A. e S A- DON- E A NU 


In vremea războiului, la redacţia ziarului „Rominia”, 
într'o sară, a căzut un străin pribeag, un Rus. Era un om må- 
runt, slăbuţ, privind prin ochelari cu ochi neliniştiţi, în care: 
părea a se răsfringe prima panică a catastrofei. La Riga ṣi la 
Odesa, marinarii împușcau pe ofițerii lor şi-i zvirleau peste 
bord, hrană peştilor mării, In orașele vastei împărăţii luceau 
incendiile şi oameni, cu părul vilvoiu, zbătut în vint cași 
Macările, alergau fără țintă jertfind vieţi, îngurgitind can- 
tități enorme de alimente și alcool, răzbunind foamea gene- 
raţiilor, Intiia bucurie a plebei se traducea printr'o imensă 
batjocură a autorităţii. Aprodul devenea preşedinte de tribu- 
nal, iar preşedintele era dărimat și osindit, să spele podelele 
cu o cirpă murdară, care după aceia îi era virită pe git cu 
coada măturei. Generalul trebuia să servească în genunchi 
pe ordonanța lui, care-i făcea graţie ucigindu-l cun foc de 
revolver. Vagabonzii spintecau prăvăliile cu lovituri de to- 
poare. Intrau în pivniţi şi sfredeleau butoaiele cu gloanțe de 
pușcă; apoi se așezau cu guri lacome la aceste izvoare im- 
provizate. Multe pivnițe se transformau în cisterne, în care 
pluteau cadavrele convivilor, Baia aceasta a morţii poate era 

a din viața lor. Insfirșit intelectualul, nobilul şi genero- 
sul intelectual rus, cel care denunțase suferințele mulțimilor, 
care poetizase pe țăran şi pe vagabond, împrumutindu-i filo- 
sofia și aspiraţiile lui proprii, era supus unei persecuții spe- 
ciale. Acesta era, în faţa robilor răzbunători, individul care 
trăieşte fără muncă: unul serie, altul tossa teatru: sint cei 
mai vrednici de dispreț măscărici ai lumii. Spinzură-i cu 
cravata lor proprie; taie-le gitul cu gulerul scrobit; fă din 
manşete două cilindre pe care i le baţi în ochi cu călciiul 
cizmei! Intelectualul, adică omul de nimic, era vinatul cel 
mai amuzant al tovarăşului cu mîni bătătorite şi cu ochi în 
care ardea bestialitatea ancestrală,. 

Astfel cel pribeag de dincolo, scăpat în limanul nostru la 
Taşi, încălzindu-se lingă foc în straiele lui subțiri, gustind din- 
tr'o mincare caldă și sorbind o cafea, simbol al tihnei, ne în- 
văța că supremul bine pentru suflet e să cunoască asemenea 
ceas, după suferinţi crude. 

Indată ce-și veni în fire, începu a face prognosticuri și a 
vîntura marile probleme ale Europei. Judeca pe împărați şi 
pe cancelari privindu-i ironic prin ochelari caşicum ar fi fost 
de faţă; cunoştea cancanurile curților și intrigile ministerelor 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de externe — sau cel puţin părea că le cunoaște; emitea ne- 
contenit păreri tulburi și paradoxale, apoi își arăta dorința 
să îndeplinească o muncă oarecare spre a-și ciștiga pîinea de 
a douazi. Işi întorcea pe dos buzunarul cu desăvirșire gol, 
apoi ne detalia menu-ul unui soinpluos banchet diplomatie 
la care luase parte nu de multă vreme. Avea un ris straniu 
şi rătăcit, după care ne privea cu melancolic. 

Ce se va întimpla cu Rusia? intrebam noi. n 

Ce se va întîmpla cu Rusia? ofta el. Rusia este un mare 
rezervoriu ul umanităţii. Acuma se fărimă o lume, ca să re- 
nască alta. Cind se vor împlini etapele suferințelor, nimeni nu 
ştie. Numai în obscurele şi profeticele legende populare se 
poate găsi un semn că acest popor mai are nevoie de timp, 
pînă ce va ajunge să se găsească pe sine însuși, cliberind o 
formă nouă de viaţă. Pină atunci mai are a trece prin sufe- 
rinți şi încercări. 

Ruşii au o poveste veche, în care se cuprinde această pro- 
rocire, E povestea lui Ilie din Murom. Acest Ilia Muromeţ e 
un uriaş al vastelor întinderi scitice. Are el un codru vechiu 
şi mare, unde şi-a făcut sălaș. Acolo într'o peşteră, pe pătul 
de mușchiu și frunze, doarme o sută de ani, cu toporul ală- 
turi. După o sută de ani se scoală şi iese cu toporul la lume; 
vede că rinduielile nu-s bune; face rinduială cu toporul, dă- 
rimind, omorind şi pedepsind; apoi iar se întoarce la pes- 
tera din codru și-și leapădă hoitul pe culeuș, aţipeşte şi doar- 
me din nou o sută de ani. 

Din sută în sută de ani, legenda sa verificat pînă acum. 
In veacul XVII, Hia Muromeţ a făcut rinduială punind în 
scaunul împărăției rusești pe buatiuşea far Mihail Romanov. 
In veacul XVIII, Ilia Muromeţ a ieşit iar la lume și s'a înto- 
vărăşit cu ţarul Petru, pentru o ispravă din cele mai ciudate. 
In veacul XIX, Nia a dat ajutor țarului Alexandru ca să iz- 
gonească pe venetici şi pe Antihristul lor care se chema Na- 
poleon. Acuma iar a ieşit din peştera lui și-i doboară pe toți. 
Dacă vor mai răminea suflet și cuget în urma lui, trebuie să 
ia aminte că uriașul iar se va întoarce întrun veac, Acuma 
s'a dus după obiceiu în sălașul lui, sa trintit cu timpla la pă- 
mâînt și doarme iar. Inima lui bate cu cea a pămîntului. In 
somnul lui greu toate faptele oamenilor trecători se răstring 
in imagini cinematografice. El le lasă să treacă, le simte și le 
judecă şi doarme pină ce iar îi va veni deşteplarea, după 
semnul necunoscut al lui Dumnezeu. 

Frămâîntările războiului l-au luat ca pe o frunză în fur- 
tună pe acel pribeag care cunoștea secrete diplomatice şi spu- 
nea poveşti, ca să rezolve problema unei mese. Poate a intrat 
şi el în codru ca Ilia Muromeţ. ca să doarmă un veac. 


MIHAIL SADOVEANU 


PEISAGII ALE AMINTIRII 


HORTENSIA PAPADAT BENGESCU 


FETIȚA 


Platou sterp, unde — ca pentru un sfârșit de agonie — 
se opria în stația de capăt de linie un tren ostenit ce se tirise 
ceasuri lungi prin țărnă, prin zăduf, dealungul cimpiilor de 
griu verde, de griu copt, — holde fără unduierea vreunei 
adieri miloase, abia ici și colo pătate cu oaza unor pomi 
rari, cari uneori grămădiau o pădurice scundă, chială, totuși 
îngrijorătoare, evocind primejdie pe goliciunea întinsului; 
— platou lipsit parcă chiar de dunga care scufundă undeva 
în nedumerire şi mister, orizonturile. zi 

Iarna, trenul se tira — vierme negru — pe cimpia otova 
albă a zăpezii sau printre nămeţi înalți ca diguri, Adesea 
înpotmolit, sta ceasuri în cimp sau în vre-o stație pustie, 

emuită şi ea subt zăpadă, apoi gifiindu-și ultima răsu- 
re de aburi, ajungia în gara pătrată, galbenă, a oraşului, 

Oraş de port — dar, deacolo, din gară, nu se zărea ni- 
mic care să semnaleze locul unde ripa se rupea cenușie și 
așternea subt ea o vale de mil adinc.. 

Șerpuia prin valea milului dunga îngustă a unei şo- 
sele mărginite cu două rinduri de sălcii girbove. Uscat sau 
umed — după anotimpuri — milul cuprindea toată întin- 
derea vederii pînă la un loc nedeslușit; acolo știai şi puteai 
închipui curgerea înceată, cenuşie, adincă a Dunării... iar 
altundeva spre dreapta pe întinsul lat, ştiai și închipuiai 
mai vie, mai limpede o altă apă şi căutai să ghicești cu 
ochiul, locul anume unde sălciile erau mai tinere, înșiruite 
pe rînduri mai multe şi între ele creștea iarba de apă cu 
teiu verde, nalt, și alți pomișori păreau a se fi înfrățit acolo 
cu salcia... lar la un alt popas al privirii cercetătoare, mai 
departe, oaza era mai bogată și apele lărgite cit un lac, 
curgeau parcă pe loc în bulboace; undele încilcite încoace 
şi încolo țeseau străluciri albăstrui și argintii — ca săbii cu 
tăișuri încrucișate orizontal — acolo apele înmulțite și încă 
înmiite ale Oltului şi Dunării își împletiau îmbucarea lor. 

Pe platou — abia cu patru-cinci metri urcat deasupra 
ripei — oraşul sta întors cu hotărire spre cimpia grinelor, 


17 VIAŢA ROMINEASCĂ 
„FN RENE a E PU E IE EEE PE EI E CE 


ticsit sub praf şi năduf, fără să lase, din cuprinsul lui, să 
se ghicească ceva despre plaiul apelor vecine. 

Abia atunci cînd dela Căzărmile mărginaşe, apoi dea- 
lungul unei grădini pustii și aplecate, ieşiai din oraș pe şo- 
seaua gloduroasă pe care trăsura sâlta gemind, atunci abia 
vedeai în jur plaiul milului aci secetos, aci viscos de infil- 
trarea pertidă, sau vedeai ochiul mereu înmulțit al unor 
oglinzi mici de apă, iar uneori tot întinsul acoperit cu ape 
subțiri, inerte parcă şi cari totuși peste noapte se inălţau 
încet, pină, uneori, atingeau ultimele case ale orașului — că- 
suțele de lut cu dosul orb, lunecate din sărăcie de pe creasta 
ripei, împinse acolo de disprețul și de plictiseala tiranică a 
orașului. 

Acolo la margine, apa care nu mişca dar creștea tainic, 
aducea noaptea un svon ce nu lăsa măârginaşii să doarmă, 
iar la ziuă îi pornia să se vaiere după pasări sau vite, sau 
coșare, luate hoţeşte peste noapte. Deacolo ziua, se strecura 
pînă la orășeni svon despre inundație, svon revenit în toţi 
anii la acelaşi timp, zadarnic, dar care răsbia un murmur 
de neliniște prin toropiala traiului, 

Cind apele ajungeau la nivelul șoselei — niciodată însă 
nu Înecau șoseaua caşicum sălciile ar fi fost un parapel — 
incepea un pelerinagiu — acelaşi în toţi anii — al orăşeni- 
lor, cari priveau tăcuţi acelaşi spectacol, apoi se întorceau 
resemnațţi cu aceleași plingeri monotone pentru păşunile şi 
turmele abia zărite în primăvară şi pierite fără urmă — 
mai ales înspre Oltul mai prădalnie. 

In anii cei cu ape mari, bordeiele lunecate depe coastă 
erau surpate dar se clădiau la loc cu încăpăținare toamna. 
Mai sus, — aşa incit să acopere subt stagnarea lor orașul 
scund, imbiesit, posac, —nu se urcau apele, Ele adăogau nu- 
mai la microbii glodului uscat pe acei ai apelor mucede; of- 
tica și paludismul își impărțiau, pe din două, prada secătuită 
cu încetul, Unii răsbăteau totuși cu plămini teferi și singe 
curst, chinuiţi numai de cîntecul stăruitor de brotăcei şi de 
pișcăturile ţinţarilor ce impăienjeneau cu aripi și cu ţiuit 
subțire serile; teferi erau mai mult cei veniţi acolo de aiu- 


inţa lui îl lega prin gara galbenă de drumul mare — pe 

„ unde şerpuia trenul cel cu 2-3 vagoane de călători dar cu 
multe vagoane de cereale și de vite, trenul care pe linia 
mereu ocolită a şinelor, se plimba obscur dar harnic dealun- 
gul tuturor hambarelor cu aur, 


o n m 


PEISAGII ALE AMINTIRII 173 


Oropsit de frumusețe, ros de maäliția climatului, oraşul 
se îmbogăţia fățiș dela holde şi pieziș, de la ape, cu aere de 
modestie și cu lipsa de bucurie a cui nu e sănătos. 


„Fetița n'ar fi putut spune cind şi cum luase cunoștință 
de cele ce erau în jurul ei, Privia fără să se uite, şi imagi- 
nile se depuneau, se suprapuneau fără alterare, neim- 
piedecate de nici o acceptare, de nici un refuz. Subt Băoacea 
subțire dar trainică, a trupului, puterile îi erau absorbite de 
munca creşterii, muncă asurzită acolo departe în haosul fi- 
inței mici; simţurile — încă atita de proaspete —îi dau numai 
un extaz latent al miracolului de a exista; se simția trăind 
şi fapta vieţii în sine o distra fără preciziune, îi da de lu- 
cru; i se părea că are mereu ceva de făcut pentru care îi 

era deajuns să stea nemișcată pe un scăunel, Cum peisagiul 
exterior nu-i solicita atenția şi cum oamenii — pentru curio- 
zitatea ei încă aromită — erau înfipți în peisagiu sarbezi 

ei, toate energiile ei confuze erau întoarse asupra lor 

i. 


Adăpostul mărginit al casei părintești o înconjura pre- 
tutindeni cum și trinitatea nestrămultată: — Tata, Mama, 
Mama Tica. — Traiul era pentru Fetiţa numai un tors al 
vieţii. — Ce făcea, ce gindia, ce vorbia, ce i se întîmpla? — 
Nu i se întâmpla nimic care să turbure îndeletnicirea unică 
de a fi copil şi de a creşte. Zidurile casei, zidul părintese, 


risipească puterea adunată pentru a viețui a celor patru, 
pa care să răsbată din afară vre-o miasmă, vre-un vifor. 
liniște în care Fetiţa putea auzi pulsul ei — pe cind 


alături de ea bătea domol al celorlalți. Că liniștea aceia pu- 


ramurile prea împletite şi fructul sufletesc, indă uriașă. 

„Cunoscuse înainte alte locuri — văzute a de pe nea 

dul unui vapor în radă. Cobora uneori puntea de legătură 

pentru a le cutreera după voia întimplării, cu ochiu ce lu- 
- 


—..  ——— i 


174 VIATA ROMINEASCA 


pentru a le cutreera după voia intimplării, cu ochiu ce lu- 
necă, — ca un călător poposit în treacăt; cind le părāsia a- 
mintirea nu păstra de cele o imagină precisă ci anumite as- 
pecte, anumită lumină, proporţii, dimensiuni ce se deose- 
biau unele de altele, deosebiri pe cari fizionomia nesehim- 
bată a Căminului familial le netezia: imagini pe cari fie-ce 
zi le trimelea pe un fundal al memoriei, unde se încorporau 
unui aluat impalpubil, viețuiau întrun suc secret, alimen- 
tau un cimp sensorial pe care punctau ici colo amănunte 
limpezi, dar mai ales cari se transformau, compuneau un 
spaţiu al cunoaşterii ce se întindea dincolo de cortul patri- 
arhal — întindere cu privelişte nelimitată dar cu semne, cu 
punete de reper, un univers, o patrie... 

Clişee aburite în vagul conştiinții, ajutate de evocări a 
celor din jur, se luminau ici colo; iscată de vre-un cuvint, 
imagina vreunui loc din copilărie se ridica la suprafaţă. 

slon dela Blebea la care trăgea Fetiţa” — spunea Mama 
Tica curățind pentru tort alune. — „Ion adueca din conce- 
diu alune... mar fi venit cu mâna goală... Tubia copila ca pe 
o icoană... De mincat alunele nu era fireşte nici vorbă dar 
el tot le aducea, așa ca să aducă ceva și nu ştia ce., Era de 
treabă Ion, nu ca mocofanii deacum,,,” 

lon dela Blebea care, la ceasurile cind Mama Tica avea 
alte trebăluiri, purta Fetiţa în brațe! O Fetiţă ce avea opt 
luni, un anișor, doi anişori... Blehea sat fericit, pitulat între 
denl și isvoare la poale de Carpaţi. Loc de care Fetiţa nu 
putea aven amintiri ci numai în făptură ceva încă din ozo- 
narea deatunci, culori proaspete rămase pe paletă, urme 
embrionare, 

val Cu ce te-ai sgiriat Cocuţă că n'ai pus mina pe ni- 
mie !” — Vre-un firicel invizibil ochiului liber — dar ochiul 
Mamei Tica purta lupa dragostei. Degetul arătător al Ma- 
mei Tica, usprit de apă esa rece, prea caldă, trăgea pe 
mina Fetiţii dunga invizibilă. Fetiţa primia balsamul dar o 
secumilă insinte de a se sfirşi trăgea mîna de subt desmier- 
dare — așa, ca să facă mișcări vii — aşa, ca să refuze ce 
u primit. 

Ion dela Blebea mai aducea şi o mingie mică de hirtie 
colorată atirnată de un elastic de care el trăgea; mavea voie 
so lase în mina mică numai cuiburi pufoase, nu cumva să 
loviască cărnița care nu avea nici o greșulă — aşa cum nu 
are semn sedilu netedă a caşului curat, 

Acolo, la Blebea, atita părea să fi fost: — o Fabrică mare, 
care nu se vedea dela ci dencusă și nu ostenia vederea cu 
ziduri aspre. Peste tontă fabrica Tata avea supraveghere 
militară, el era mai mare. El voise ca ei să locuiască una din 

căsuţele albe ce dau cu prispa în livadă şi livada se opria 


E a N a —ŮĖ—ŮĖ— 


v 


PEISAGII ALE AMINTIRI 173 


la piriu. Toemai pentru că el era mai mare i 
nu voise să si 
la fabrică și pentru ca zidurile să nu ostenească ochii Ma- 
mei și ai copilei. In album o fotografie arăta un fel de cu- 
coană negriciousă cu chip uimit de fetiță, travestită cu o 
rochie pină în pămint cu bufuri şi volānaşe, cu nu colan de 
coade pe creștetul capului; dreaptă lingă un piedestal de 
lemn înconjura cu braţele un ghem pufos cu două puncte 
luminoase înfipte în gogoașa de mătasă a feţii: — era Ma- 
rinte 18 ani cu Fetița de 8 luni, Mama care avea păr blond 
sai verzi şi faţa ca hirtia devenise din capriciul unui foto- 
graf din Tirgu Neamţ țigăne de pe fotografie. Dar F etița 
era aidoma — după părerea Mamei Tica — și cine pulea şti 
mai Aa ca Mama Tica ? să 
ar ghemul acela de carne albă cu două 
spălați cu albastru îl purta în b ap ha 
ra er a gr iy p n braţe Ion de la Blebea 
— ue te doare pe mata 7” — spune M i 
senin, Nimic? nimic să fie! Nu te date pianon Pe aas era 
a na an an se punea pe frunte, Fetiţa svicnia ca- 
neind incoace gi incol te ` peste i pă 
tea N rbd: e pir o peste frunte, peste față părul 
-~ „Nu! Nu arde capul!” Mina se trăgea. Fetiții îi 
ut N J ăgea. Feti rs 
mult dragā mina Mamci Tica; svienea de sibi en jaga stia 
2003 i se alintare și din joc — după ce trăsese mina de pe 
Însa, men. mişca încă incetinit, ca o pendulă obosită, 
si; = Pa à unau, — „Ai să ameţești!” Mama Tica suridea 
ară, verzi prelungi, cu gura puțin veştedă. „Răutăcioa- 
a — nu credea ce spune, — „Cind erai micuță, — abia 
pa pui najpa Ape dn boulă să nu te atingă nimeni numai 
z “bea te 3 . > ` E) i 5 
bn e aper od păca cu cîntece de ale lui... uşa te. în- 
ela munte deacasă Jon aducea cu el alune. o mingit 
un cintec. Şoptit cu sfială în preajma locuinţii unde Tata a 
negri ei Sent — domnia cu asprime... Mai de ărteior de 
casă 2 ecul lui Ion prindea pesemne ceva glas dar tot do- 
primă i sta sy sunete prea vii camea aromată a co- 
barir er Sit ai de melodie să i se strecoare prim sita au- 
Cind era bolnavă Ton o împă 
d i păca cu cîntece lt; 
Sopi jaga cintecului şi adormia, Ton dada Dă e 
ră on cei trei vorbiau la fel de blind, Nici o frecare 
De alică pe acest subiect între slaba părere a Mamei, glasul 
înperaty al Tatei și Ea P vorbāreaļă a Mamei Tica 
Zon e de ie ial g sni sapinii ca un mănunchi 
rom eroun de leac, Dar în convalescen i 
grele Ion adusese dela Tirg acadele roșii pla OA 
-u ade ii şi -] 
zahăr cu fluer de tinichea în condi: Plural [5 re Aa 


BreA 


176 VIATA ROMINEASCA 


zul deahmgaul şi acadelele boiseră gurija odorului. Darurile 
fuseseră asvirlite şi Ion fusese mustrat... Ion dela Blebea plin- 
sese de rușine că a greșit... - 

Fetița simțea dibuind prin ca mila... cum fusese irosită 
bucuria lui Ion... cum plecase copilul, umilit şi lăcrămat... 
mişeau în en pinze moi... p : 

„Atunci cînd era să se înece Fetiţa în apa Blebei”... Tre- 
cea o alarmă vie și acum, prin glasul Mamei Tica. Dar, nu 
fusese Jon de vină; glasul înecat n'avea în el nici o mustrare, 
pentru gardianul credincios, numai urme de remuşcări dăr- 
nuinu şi dramatismul episodului mărunt. 

„Neastimpărată! Murini după apâl... Nu te puteam 
scoate, din lighean, din cadă... Cum iți sticlia undeva apă 
limpede te bălăceai ca o rățuşcă... Ce a fost atunci | gata să 
te îneci,..” 

Timp şi loc fabulos! La vre-o doi anisori Fetiţa se furi- 
şase spre piriu trasă spre apă pe urmele unui drum cunos- 
cut... A vrut să se scalde, să scalde păpuşa? A scăpat păpuşa 
din braţe?... Cind se prinsese de veste era muiată în pirău 
cu hăinuţe cu tot şi cu păpuşa leoarcă în brațe.. Nu fusese 
spre noroc la timpul cînd venian piraele repezi și nu fusese 
nici din vina lui Ion; dela lon din brațe nu cerea niciodată 
să se dea jos... Ion de la Blebea se încorpora în acordurile 
cele mai line ale traiului molcom; dinapoia luminii strecu- 
rate egal prin storuri se evoca o lumină verzuie; în aerul 
umbrit al casei se închega un fir cristalin cu boabe reci de 
apă... Fetiţa vedea Bleben.., peisagiul părea răsfrint într'o 
oglindă cu abur subțire, era acela si numai acela; nu semă- 
nu cu niciunul din cele ce-i trecuseră, de atunci, pe subt ochi; 
penelul unduietor care trage în noi contururi l'ar fi putut de- 
sena şi colora: — Verdele fraged, arabescurile firului de 
apă pe nisip, acrul, lumina — acelea, 

Pe rama mică a cuvintelor e, i i se așternea covorul 
acelui loc ridicat din fundul apelor lăuntrice... Dar cum va 
fi arătat Jon? Fetiţa nu putea ține minte şi ceilalţi nu vor- 
biau despre el decit pentru a puncta harta copilăriei cu ace 
prinse pe chipul lui sufletesc, 

Fetița știa totuși chipul lui Ton... I știa cam aşa cum 
ştie orbul pe cei ce-i vin dinainte... Mai deslușit îl vedea 
atunci cind — avind ochi deschişi — clipia, apoi închidea 
în ea pleoapele privirii... Il vedea ca într'o apă... Chipul lui 
nu se clătina în conturul lui acelaşi, se clătina numai În 
ape... Era nalt, trainic. Ponte există în ea numai o proporție 
şi un raporl; era trainic poate numai pentrucă ea era o fă- 
rămiţă... Nu întreba, dece să întrebe, îl ştia. Dealtfel în ju- 
rul ci nimeni nu desfira vorbele, iar ea chiar nici nu vroia 
să întrebe, se feria să strice cu Întrebarea plăcerea ce-i fă- 


PEISAGII ALE AMINTIRII 177 
În i a i 


cea ruptura de pinze prin care te invadează dela sine cu- 
noașterea... Cine ştie Ca. odată, Mama Tica zisese despre 
Ton: — Vlăjganul! 

— Era înalt Ion dela Blebea ? întrebase ca prin somn, 
trasă dela torsul minţii şi fără a dori răspuns. 

„Nant maică ! Nant şi voinic de erai ca mingia la el în 
braţe. Călca apăsat, sănătos... Pîrlit de vint cum sint ei... 
II apucai cu minuţele de obraz parcă le puneai pe cărămi- 
dă arsă... Nant, cam roşșcovan... Aşa se deprinsese de tare 
Domnu cu el, că nu le-a mai zis de atunci decit lon la toți”, 

— Să ştii, cînd strig Ioane, să răspunzi !— Da, trăiţi, răs- 
pund. Fetița își amintia la fiecare schimbare de ordonanță 
scena scurtă a botezului, 

„Apoi Domnu... Dumnealui...” Mama Tica bodogânia. 
Da! Tata! In Fetiţa ceva mindru înălța o columnă; apoi un 
ris plăcut o încreţia: — Aşa dar, oricum i-ar fi chemat, fie 
Stan, Dumitru, Vasile, erau toți „lon”. Aşa vrea El, așa tre- 
a i aj fie, aşa era bine, Naş însă le fusese tutulor Ion dela 

e 


Ton nu fusese de vină că Fetița era să se înece. De apă 
nu-i rămăsese nici o teamă, dimpotrivă caşi atunci orice 
margine de apă o atrăgea. Apa era elastică, te afunda, te 
sălta. Fetiţa nu făcuse încă baie în girlă dar știa: Apa te 
joacă, te ține... pe apă poţi umbla. Așa credea și avea să-și 
păstreze credința; nu o spunea oamenilor pentru a o feri 
sau le-o spunea ca pe o ipoteză a absurdului, căci îi era în- 
găduit de ei să „închipuie”. 

Cind Marea îi apăruse întii podeaua lustruită opa- 
lină îi păruse un drum, drumul fără de limite ce și-l inchi- 
puia cind vroia să porniască înspre tot cuprinsul, Mai tirziu 

unea nu-i clintise convingerea, o lămurise numai: — era 
o formulă matematică de echilibru între două ponderi: tru- 
pul și valul. 

upă mulţi ani o fotografie cu netit explicativă, ară- 
tase intro revistă ilustrată pe primii soldaţi alpini trecînd 
un riu curgător cu skiuri speciale; un început de dovadă a 
unui adevăr simplu, Simţise o tresărire de e pentru 
identitatea intuiției cu realitatea, o uşurare, — dar şi me- 
lancolie, ca de ceva care a întirziat, desamăgirea de-a se fi 
deslegat banal, aiurea, în afară de ea, un mister, pe care-l 
cunoscuse totdeauna, impotriva a tot. Nu-i era teamă de ape 
pentrucă pe apă se putea umbla. Din mithul creştin — al- 
bum de litografii vopsite în culori vii de orient, înstrăinate 
în timp şi loc, de pe pozele Noului Testament pe cari albas- 
trul hainei lui Isus smălța, cu dulceaţă smerită, roșul rugi- 
niu al vestmintelor Tovarășilor—ea desprinsese viu tangibil, 


11 


173 VIAŢA ROMINEASCA 


numai momentul cînd în apoteoza ceasului minunat, Christ 
pāşise pe unda mării. s Ia ee 

Legenda prindea asupra ei numai dacă îi pipâia lega- 
turile cu viața, numai atunci Basmul o putea purta departe 
dincolo de viaţă. Fiul umblind pe ape deslegase taina echi- 
librului, îngemănarea  melodioasă ua ritmului dintre val şi 
făptură, deaceia îi da uimirea divinului. Nimic nu sta Fe- 
tiții în calea credinții şi a minunei. Pe orice margine de ape 
poleite de lumina unui anume ceas, Fetița socotea că ar a- 
vea numai să întindă mina pentru a atinge haina albă, iri- 
zată ca o vedenie a Pescuilorului miraculos. 

Pe ea însăşi cind — de pe plaiul nisipului în beţia lu- 
minii o chemau spre ele apele, pasul ce se opria lingă val, 
cel din urmă, acela desprindea din ea un dublu care se duce 
departe pe ape.. 

«Ion nu fusese de vină cind cra să se înece... Ion dela 
Blebea rămăsese mult timp plăsmuit întrun material fluid 
și avind totodată consistenţa lucrului inalterabil... Apoi cu 
incetul se aburise, se răsturnase în ape, lunecase în spaţiile 
făpturii, îşi diluase acolo contural, prin prefaceri, prin trans- 
puneri își statornicise o ponderă: — la orice oboseală, la 
orice necaz Fetiţa simția nevoia de a fi ridicată, purtată pe 
braţe; nevoie ce nu se lămuria pină la expresia unei dorinţi 
ci abia dacă s'ar fi vrut ghicită... Se evoca atunci în ea un 
fel de leagăn pe care oboseala îi cra purtată cu pe braţe in- 
t'un ritm solitar și lăuntric care se incetinea odată cu ali- 
narea, 

Viaţa însăşi — din adāpostul umbrit, cadențat, viața 
Fetiţa și-o închipuia primejdios, cu pas ferm şi ritmic, cu 
braţe tari, precaute, în cari te puteai sbate, puteai plinge, 
ride, fără de nici o vătămare. 


HORTENSIA PAPADAT BENGESCU 


Noaptea prin fulgerile parcului 

se sbat copacii să se smulgă să fugă 
când trece cu pumnalul în mâini 

cu luna pe ochi Ucigaşul Arborilor. 


Inimi de stejar, platoşe de plopi şi de platani 
vă ajunge cu o rază rece ura 

ea despică fluviul alb al sevelor 

de crispează ramurile, pălesc frunzele. 


Ce mânie spulberă din paşi 
lacrima de aur a potecilor 
iureş orb şi ucigaș 

trăznit de fiece columnă 

ca lupul când intră în stină. 


Vuiet dă parcul, mâine plin de sânge, — 
— „uite-l pădurarule, uite-l stelelor 
„uite-l, uite-l, uite-l, uite-l; 

mel şterge datele, sdrobeşte numele, 

„el sparge fintinile teilor, 

„el plopii, platanii, stejarii-i străpunge, — 
„Puneţi mâna pe Ucigaşul Arborilor, — 
„el scapă cuțitul în şipotul lunii 

„Şi fuge şi Plânge. 

1922 


> 


In odaia mică și joasă, un grilaj scurt de lemn despărția 
pe telefonistul care, în atenţia încordată a celor ce aşteptau 
imprejurul lui, cerea, întovărăşit de ţăcănitul ritmic al unei 
clape, pe un ton mecanic şi stăruitor: 

- Allo multiplu... Allo... Allo multiplu... 

Prin ușa lăsată deschisă în stradă ca să intre aer, se stre- 
curase odată cu mirosul de porumb copt de la un grătar de 
peste drum, o cățea mică, neagră, sfioasă în mişcări, cerce- 
tind, cu grijă, ungherele celor două dulapuri dela intrare, ca 
să se apropie de cei de lingă fereastră, unde aproape uscun- 
să între buchete şi frunze de muşcată, o femee tinără, roşco- 
vană își aștepta rindul, dusă pe ginduri. 

Aici! 

O plesnitură de biciu, o schelălăitură şi cățenua se lungi 
ca o linie de unire între două cuvinte nescrise pe podea, la 
picioarele stăpinului care ocupase singurul scaun din des- 
părțitura de aşteptare. - 

In zădutul kirest de nervi și încordare, vaetul supăra- 
se: telefonistul apăsase de trei ori pe sonerie, mormăind în- 
ire buze, ceva încet, doar pentru el şi aparat. 

Luată de curentul privirilor îndreptate spre turcul care- 
și lovise ciinele, femeea se uită la el străină: îi văzu mina 
lată cu degetele strînse pe minerul cravaști, fesul fără ciu- 
cure pe virful capului, barba stufoasă, mustăţile groase şi 
lungi ca două rîndunele gură în gură, apoi, ca şi cum nu l-ar 
fi cunoscut, își ridică distrată ochii spre un roi de musculiţe 
ce dăduseră năvală dinspre un glob luminat afară, spre altul 
dinăuntru, de deasupra uşii. 

— Allo multiplu... Allo... 

_ _Deoparte şi de alta a grilajului, fiecare la alt capăt, doi 
bărbaţi la fel de înalți, la fel de tineri, unul oacheș, altul bă- 
lun, unul îmbrăcat în închis, altul în alb, se întorseseră din- 
tr'odută, atraşi de sgomot, către fundul odăii, 

Din colţul fiecăruia, acel singur fes în încăpere se vedea 
proectat ca un ghiveci răsturnat între sinii de spumă ai fe- 
meii de lingă fereastra înflorită. Șase pele roşii ca şase pe 


cetii închideau împrejur capul roşcovan fără adincuri, ca o 
scrisoare fără grosime. 


DE. — 0 


ALE ŞI NEGRU 18 


ATA 


Cei doi bărbaţi se uitară unul la altul cu un impereepli- 
hil suris de a ie a 

Apoi, gindurile li se înodară pe cadranul rotund al cea- 
sornicului din perete: 

— Ce tirziu era! 

— Nici măcar zece... răspunse tare telefonistul făcînd 
semn că obținuse legătura, în timp ce domnul cu haine închi- 
se, se repezi la ușița grilajului, întinzindu-se ca să apuce 
mai repede receptorul de pe masă. fără să bage de samă pe 
ug copil, care cu mult inainte avusese grijă să-i deschidă 
ușă cabinei mai apropiate, 

— Allo... da... nu?,. nu?.... dece nu? dece?... spune de ce? 

Aşa cum vorbia de tare şi cum ascultau toți, întrebarea 
nu mai era a unuia ci părea şi a celorlalți. 

Urmă o pauză lungă, în care mai cu seamă domnul cu 
haine albe ar fi fost curios să afle ce însemna acel „DU ros- 


at atit de grav. Şi, uitind de praful de pe balustradă, pe care 


ocolise cu grijă încă de cind intrase, îşi rezemă genunchii 
intre zăbrele, urmărind atent figura din ce în ce mai trasă n 
celui care aștepta chinuit la aparat, ca şi cum suluri mici din 
cerul gurii i-ar fi întins muşchii obrazului pe dinăuntru, 
— Cine i-o fi făcînd masajul cela electric?... gîndi el. 
Ce cucoană de departe? 
— Nu vrei sau nu poți să vii? întreba celălalt cu vocea 
tremurată. 
„__— Va să zică am ghicit, gîndi iar domnul cu haine albe. 
Vorbeşte cu cineva care nu poate sau nu vrea să vină. adică 
o femee... şi el o aşteaptă gătit în negru gata so conducă la 


cazinou... Ce caraghios era săracul |... şi cu cit i se trăgea mai 
mult fața, cu atit se făcea mai caraghios!.., 


Se întoarse spre fundul odăii ca să-și controleze impresiile 


și să culeagă altele noi: turcul cu fes suridea, figura roşeova- 


nă suridea par'că și ea. La urma urmii, nar fi fost o crimă 


să suridă și el cu ceilalţi, dar prins deodată de teamă, se nā. 


„pusti sgomotos într'o cabină, trăgind uşa după el, și privind 
ușurat prin geam, figurile desamăgite ale celor dinprejur. 
Gine ştie ce răspuns va primi şi el dela Miţi... In Bucureşti, 
ii promisese că va veni să stea o lună jumătate cu el, la mare 
dar de atunci trecuseră două săptămini, se răsgindise poate... 
In tot cazul, acolo în boxă, nu risca să se dea în spectacol cu 
nătărăul cela... orice i-ar fi spus Miţi şi orice ar fi răspuns 
el, era ferit şi închis de seindurile capitonate ale cutiei. 
Soneria de lingă ureche îl trezi: 
Allo... da... Tu ești... da... da... 
In cabina mică în care începu să-i pară rău că era sin- 


gar dădu un picior ușii care învirtindu-se cu un scirțiit pre- 


g îl făcu să tipe cît putea de tare: 


182 VIAŢA ROMINEASCA 
„E E CEE ee TIE 


— Bine Miţi... da Miţi... bine... dragă Miţi... da... da... da 
hine... j 

După ce agăţă la loc receptorul, eşi căutindu-şi domol 
portofelul în buzunarul din spatele pantalonului, cu toate că 
știa sigur că îl pusese în cel din dreapta vestii. 

Plăti cu un aer natural şi degajat de om sigur pe el. Is- 
prăvise la telefon conversaţia aşa de repede fiindcă așteptase 
un răspuns pe care îl ştia dinainte... dar unde dispăruse dom- 
nul cu haine negre?,. Și cit plătise? mult?... dacă ii dădea 
zor cu: de ce? de ce? de ce?... parcă femeile mint mai puţin 
cînd le întrebi de trei ori: de ce, de cit o singură dată! 

De părerea lui era și turcul... nu?... dar femeca roșcovană 
cu mușcate?.,. 

Şi domnul cu haine albe pâşi pragul în stradă fără să se 
mai întoarcă și să mai salute, fiindcă se Înțelesese cu cei din- 
prejur doar prin gind şi în gind, socoti el, nu salută nimeni. 

Afară, lumea se întorcea de la restaurante în grupuri 
vesele și intime. 

Peste tot un miros greu și gras de jar, de peşte și pogoşi 
pornit parcă din carne, din oase și stofă se scurgea dealun- 
gul drumului. înălțindu-se pubhav pină la flacările din läm- 
pile cu petrol aninate ici și colo deasupra zumzetului de trai 
fâră grijă, deasupra unei forfoteli de culori vii, de risete şi 
de vacanţă. 

Deoparte și de alta, magazine deschise pină la miezul 
nopții, atirnaseră ca steaguri de perpetuă sărbătoare, halate 
de hae, găleți, pantofi, despărțite cu șunci afumate și căpestre 
de sfoară, Vitrina de lingă farmacie înghețase toată, în ţur- 
turi de calupuri de săpun şi luminări de seu colorat. 

Din loe în loc, mese răsleţe acoperite cu hirtie albastră sau 
fețe pe jumătate ridicate de bătaia vintului îmbiau pe trecă- 
lori spre bodegi scunde cu aperitive expuse, în sunetul ro- 
manţei favorite de sezon : 

„E hoţ de cai Garufa, cel ars de soare”... şi în ciuda unui 
țigan țambalugiu din piața centrală, care încerca de mai bine 
de două săptămîni să lanseze sentimental peste sifoane şi 
fripturile în must : 


„Esti frumoasă domnişoară 
Şi aş vrea să te valsez”... 


Lipite unele de altele, poliţe cu fructe de tot soiul adăpos- 
tiau găleți cu pepeni galbeni mici, la ghiaţă: 

— Aici topatani pe alese, doi la un leu... doi la un leu... 
doi la un leu... 

Pestriţă și totuş în notă, o cafenea turcească strinsese prin 
fumul misterios al țigărilor de contrabandă, citeva turbane şi 


ALB ŞI NEGRU 183 
T E E 


fesuri räsleje imprejurul feligenelor cu semilună şi a lingu- 
rițelor cu şerbet colorat: 

— Nu a venit „inca” vaporul, şoptia în taină un grec in- 
termediar, rezemat de biliardul cafenelei şi atent la desfăşu- 
rarea jocului, măsteplumo pe capitanul vestito: Manzari- 
natos”... 

La colțul din vale, tăiat de drumul ce ducea spre mure, 
o dugheană portativă de scinduri îşi spinzurase păpușşile şi 
căţeii de celuloid în uimirea citorva copii cu pleoape grele 
de somn și guri căscate în extaz : 

— Poftiţi domnilor... poftiţi... aici trompete, aici tobe, 
aici muţunache cu pantofi... numai unu a mai rămas... pof- 
tiți domnilor... poftiți.... s 

_„ Peste drum, luminată de două lămpi cu petrol, o expo- 

ziție de pictură îşi deschidea porţile nocturne pe o galerie de 
mari cărți postale ilustrate, atirnate de pereți, în timp ce, în- 
fometat, rupînd cu dinţii şirurile de boabe dintr'un porumb 
copt, autorul stătea de vorbă cu vinzătoarea de perdele în 
dantelă, de la magazinul de alături : 

— Cit ai făcut azi la casă ? 

— Sa mai ieftinit porumbul ? 

„În mijlocul pietii, suit pe un soclu de doj metri, stingher, 
distrat, plin de intenții pacinice, un dorobunț de piatră, în 
ținută de campanie își întindea timid baioneta fără ascuţis 
deasupra chelnerilor obosiţi să servească mușterii intirziați 
şi pretenţioşi, ai celui mai mare restaurant din centru: 

— Eu vreau înghețată de fragi... 

- Și eu de lămie... 

— Vin pentru noi... 

— Mai pune puţin morunul ăsta pe grătar. 

_— E idioată viaţa din staţiunile de vară, gindi domnul cu 
haine închise, chemind un chelner pentru socoteală. Pleci la 
aer curat de mare pentru sănătate și odihnă şi dai de o du- 
hoare şi de un sgomot, că nu poți să-ţi tragi sufletul... Nu era 
un ceas, de cind prin fața lui, aşa aproape de mese încit răs- 
turnase vreo citeva din ele, o trăsură militară, cu doi coloneli 
tineri şi un căpitan bătrin, trecuse în goana cailor atițaţi de 
jipetele vizitiului şi-a mai multor cucoane înspăimintate, De 
ce nu se repezise lumea la armăsari, la ordonanță și la ofi- 
jeri ? Nu lipise primăria pe toate zidurile ordine prin care 
circulația vehiculelor era oprită pe şoseaua principală de la 
cinci în sus? Şi el, om în toată firea, să stea să privească toate 
astea nepăsător ca dorobanțu de var cu bocanca din ce în ce 
mai mică, după fiecare ploaie care i-o topia? 

Dacă se plimba prin locurile pe unde era lumină, la 
fiecare pas trebuia să-și ceară iertare, atit nu se putea mişca 
în forfoteala aceea de lume, iar la întunerec ori se împiedeca 


RR 


iH VIAȚA ROMINEASCA 
Ea a e o EI IE CPS ataca 


in câte un bolovan ascuțit ori aluneca în fel de fel de gropi 
făcute par'că într'adins. i 

De mai bine de două luni, incepind de la patru dimi- 
neața, lucrători angajaţi cu ziua, ciopliau lespede de piatră 
pentru scări procctate să ducă lu mare şi în loc de trepte cari 
să odihnească tălpile, colțurile blocurilor neşletuite şi pārā- 
site noaptea în mijlocul drumului îi jupuiseră în două rin- 
duri genunchii. 

Măcar dacă Zozo sur fi ostenit să ia trenul să vină lu eL., 
atunci ar fi fost altceva: ar fi apucat-o amindoi pe drumul 
care ducea spre dig, stringi unul de altul, lipiţi, cu brațul Ini 
în jurul taliei ei, aşa de mică şi subțire... 

Umbra lor i-ar fi urmat ca altădată, prelinsă pe pămint, 
in spate sau pe o parte, ca bucăţica de cămaşă luată de Zozo 
in picioare şi tirită pe parchet, seara înainte de culcar», 

Şi în timp ce începu să coboare singur drumul spre dig. 
domnul cu haine negre îşi aminti înduioşat ce drăguță fusese 
Zozo tot timpul celor doi ani de cind o cunoscuse, fără com- 
plicaţii și fără ginduri ascunse, mereu cu surisul pe buze, în- 
irebindu-l simplu: „Mine vii?” sau mustrindu-l aşa de dis- 
cret : „Eri n'ai venit să mă vezi" t.. 

Cind la sfirşitul lui lunie îi spusese că va pleca la mare 
pentru două luni, Zozo îşi tuguiase buzele într'o mutră mică 
de copil răsfățat şi contrariul... singură propusese să vină si 
eu, ca să rămină împreună mai bine de cinci săptămini... și 
geum... nici nu-i venia să creadă... nu erau două ceasuri, de 
cind cu ncecasi voce caldă şi insinuantă îi mărturisise lu te- 
lefon că nu putea să vină la el, fiindcă nu putea pleca din Bu- 
curești,,, Dece? Cine o reţineu acolo? Fratele ei plecase lu in- 
ceputul verii, la o mină din Ardeal, împreună cu prietenul 
lui, locotenentul, care venia s'o vadă iarna pe Zozo, din cind 
în cind.. inr mătuşa bătrină cure suleria de bronșită mai 
uven și alte nepoate s'o îngrijească... De ce nu puten veni? 

Pe marginea pietrelor dealungul cărora domnul în haine 
negre păşia cu grijă, două panglici subțiri de lumină i se ws- 
lernură inainte, ca două trese de fir. Enervat, îşi ridică ochii: 
Dintrun copac frint de furtună, un balat de umbră filfiia la 
stingu, ca o robă de magistrat în bătaia vintului, Ceva mai 
departe, în fereastra întunecată a unei case cu etaj, de unde o 
hirtie de jurnal se rostogolise spulberind, in aer, coji de alune 
americane, domnul cu haine inchise zări o pată albă, ca o 
şapeă de marinar, proptită pe giurgiuvea... Care?... gindi cu 
fruntea înecată în broboane de sudoare... Care?... Cunoscuse, 
odată, la Zozo, afară de locotenent, pe un judecător și altă- 
a pe un amiral... 

inuit, se întoarse cu fața spre centru, ca să-și poniască 
vedeniile în miezul vieţii adevărate dar ochii îi lunceară pe 


__ ALB ŞI NEGRU 18 
ate e pt Re e IE PIE RECE PE ATI RE EI a era 
baraca de scinduri proptită într'o parte pe o ciosvirtă de co- 
lină şi într'alta pe câţiva stilpi în nisip, purtindu-şi firma vä- 
ruită între două globuri luminate: Cazinou. 

balustradei scării de lemn ce ducea spre sala 


cu jazz, un cap tuns de femee blondă, suiu prins între două 
capete de eneji tineri: 


Nu... nu era Zozo, i se păruse numai. 

Cu cît se apropia de dig domnul cu haine negre își simția 
nervii din ce în ce mai strîingi în suflul sărat al valurilor pe 
cari le auzia lovindu-se de coastă. li era cald... şi cu cit inain- 
ta, cu atit îi era mai cald... nesuferit de cald... avea sensația 
precisă a amărăciunei crescînd în el ca fire de blană ce iar 
fi Sopa corpul pe dinăuntru, sufocându-i porii. Bătaia vin- 
tului, în loc să-l răcorească, îi stringea mai mult hainele dea- 
lungul picioarelor, pe piept şi subțiori, cu moleșeala unui 
trap de femee care iubindu-l, sar fi lipit de el. Nevrind să ce- 
deze, işi cobori capul, ca să i se strecoare pe sub guler, dede- 
subtul câmăşii înădușite, ceva din răcoarea care o simţia doar 
pe obraji și miini; în lungul şirli spinării, fiorul vintului oprit 
pe ceată, șerpui pînă lu începutul rinichilor. Nici odată Zozo 
n avusese respirația aşa de înghețată. niciodată vintul nu fu- 
sese uşa de ciudat. 

Pornia parcă din mijlocul pămintului, vuind şi săltind 
apa în cocoașe de cămile cu spume albe pe coame, ca să sfir- 
șiască întrun fişiit metalice de şerpi în Tania moarte. 

In toate celelalte seri, domnul cu haine negre privise re- 
zemat de marginea parapetului, isbiturile frământate ale apei, 
urmărind de departe şi așteptind valul mai lung şi mai înalt, 
care, suind în buclă, pină la el, îi aducea stafeta adincului de 
unde pornise, 

Mai întotdeauna vestile, închise în stropituri, priveau pe 

Numai în noaptea aceea. ocolind cotitura digului ce for- 
ma micul golf cu spumă vie, cobori poteca spre plajă, oprin- 
du-se chiar la marginea apei, în sfărimăturile scoicilor moar- 
te pe cari le simţia scrișnind sub tălpi. 

Inaintea lui, o năvală de sclipiri poleite se  răspindise 
peste tot cuprinsul mării. Clocotul valurilor depărtate țişnia 
prin ochiurile unui uriaș năvod de lumină, iar din dreptul 
malului unde-și pironise picioarele, o alee de asfalt argintiu 
ducea departe, pină la o sprinceană albă, între pămînt și cer. 

Aşa cum își schimba locul, aleea de argint îi urma ere- 
dincioasă pașii, arătindu-i drumul și chemindu-l dealungul 
ei, ca un preș de pluș luminat dintro catedră în sărbătoare. 

Işi ascuţi auzul: In loc de orgă, ceva respira în jurul lui 
cu o răsuflare largă și întinsă, așa de largă şi aşa de întinsă 


i E cc — E iai Mi 


136 VIAȚA ROMINEASCĂ 
De iei 


ă to ţii vii ai mării şi toţi cei cu solzi de metal, pe cari 
etapele în praz n'ar fi putut stringe laolaltă atita 
suflu. LEEN 

: Privi împrejur pe tot întinsul: nici un colţ liniștit, nici o 
suprafaţă odihnită... Oriunde se uita, ceva mişca mereu înăun- 
tru şi deasupra, mișca necontenit, într'un ritm aţiţător de 
dragoste fără pudoare: toată carnea putrezită de mii și mii 
de ani a scoicilor de sub picioare, nu putuse forfoti atita. 

— Marea e aici, gîndi acoperindu-şi ochii cu palmele, 
aici, În țeasta mea... și aici în ris i 

Domnul cu haine negre işi strinse vesta peste burghiul 
care, În dreptul inimei îi sfredelea o coastă... 

Dacă ar fi luat-o așa, încet, dealungul drumului de apă 
care-l chema? Ar fi umblat cu capul drept pînă la scara aceea 
de raze proptită de scoborișul cerului... Sar fi aplecat doar 
din cînd în cînd ca să ridice în palmă, un melc de apă lumi- 
nată, şi mingiindu-l i-ar fi cîntat: Mele, melc, cotobelc.... 
i-ar fi cîntat atita pină cind tentaculele subțiri sar fi lungit 
și ar fi ajuns departe... departe... la... 

- Dar dacă tot n'ar [i vrut să vină ? 

La urma urmii Zozo avea dreptate că nu voia să vină... 
era așa de tînără... ce-ar fi făcut acolo?... s'ar fi aplecat noap- 
tea să culeagă argint și ar fi dat de apă de lighean... 

Erau numai două zile de cînd domnul cu haine negre fă- 
cuse o plimbare în larg, cu alți vizitatori veniţi doar pentru 
o săptămină. 

La început barca lunecase cu o intenţie perfidă par'că 
de scufundare, apoi săltase țeapănă pe un arc de sgirciuri. 
El se așezase singur, pe băncuţa din colț de lingă cîrmă, faţă 
în faţă cu omul care supraveghia motorul. Intre ei, un copil 
ce stătea la margine, se întorcea mereu să vadă cele două 
țișnituri în unghiu ascuţit ce urmau barca, răsfirindu-se pe 
undele verzi, ca o coadă de crap în burta căruia s'ar fi insta- 
lat cu taţii. 

Uite... spunea copilul arătind mereu... uite.. papa... 
uite... 

Nu te mai mişca din loc.. nu te apleca... ține-ţi bine 
picioarele... nu mai da din miini. 

Bătrinul era un om înțelept: cînd degetul mic a mai 
arătat „uite”, o palmă svirlită la întîmplare peste obraji, ochi 
ori gură, a răsunat cu țipătul ascuţit al unui pescăruş în sbor 

— Ce tot „uite”? Aici apă şi acolo pămînt... Vrei să te 
scot muiat din valuri ?... 

Bătrinul avusese dreptate... Zozo avea dreptate şi ea... 

La ce sar fi obosit să-și facă bagajele, să se urce înghe- 
suită într'un tren încărcat în care poate nici n'ar fi găsit loc 
şi să se schimbe apoi întrun autobuz, care timp de două cea- 


„ALB ŞI NEGRU 187 
a a a 


suri ar fi căutat par'că intr'adins hopurile drumului în clăn- 
țăneala geamantanelor prost legate ? 

ce era să-și schimbe casa și divanul ei lat şi răcoros 
cu odăile scumpe şi paturile pline de ploşnițe, unde cine ştie 
ce bolnav de piele ori de astmă, dormise înaintea ei ? 

O stea căzind deasupra orizontului, însemnase văzduhul 
cu o traectorie de foc. 

— Asta da... își spuse trist domnul cu haine negre, amin- 
tindu-și credința poporului ce leagă steaua de moarte... asta 
da... e singurul lucru adevărat din tot ce-i aici... 

Şi surprins neplăcut de contrazicerea de a fi găsit măcar 
ceva care să-i fi fost pe plac, întoarse spatele mării, lipindu-și 
privirea pe două minarete scunde, . 

— Dar pentru atita lucru, nu e nevoe să te mai deran- 
jezi... aprinzi noaptea un chibrit defectuos, şi-ţi stingi singur 
steaua cu mina... 

Trebue să fi fost tirziu, luna se urcase mică, deasupra ca- 
pului, umezeala pătrunsese stofa hainelor, iar apa din pan- 
tofi îi muiase picioarele... 

Ceva îi riciia pe git... simpia nevoia să tușească... s'ar fi 
oprit întrun restaurant să ia un ceai dacă chelnerii war fi 
lost aşa de îndrăsneți şi aşa de soioși pe gulerele fracurilor... 

li era silă... așa de silă... niciodată de cînd venise, vintul 
nu fusese așa de umed, marea așa de nesuferită, și algele așa 
pline de duhoure... 

Din zi în zi tot devenia mai scump... tot devenia mai 
prost.. pină și berea se făcea din ce în ce mai acră și vinul 
mai cu apă... ar fi luat un ceai cald... dar chelnerii... chel- 
nerii... şi romul plin de busuioc... plin... 

— Admirabilă vreme.. admirabilă noapte... Ghemuit pe 
o bancă de ciment din capătul limbii de dig ce înainta în 
mare, domnul cu haine albe scăpa încîntat din cind în cind 
o exclamaţie, la picioarele unui felinar de doi metri, fost far 
coma t pe vremea Romanilor, spunea comisarul din loca- 

a 


— Ce frumos !... Ce frumos !... 

Cind ieşise din cabina unde Miţi îi telefonase s'o aştepte 
a doua zi de dimineaţă, la staţia de autobuze, de bucurie nu 
știa pe unde s'o apuce... își băgase miinile în buzunare, ridi- 
case umerii şi trăgînd în es aer cu gestul unui om ușurat 
de o mare grijă, se virise intr'un grup care cobora spre mare 
pe o stradă mică lăturalnică: era frumos și pe acolo... pe ori- 
unde tot frumos era... 

O domnişoară în galben, pe care n'o mai văzuse pînă a- 
tunci, i se alătură în chip natural, ca să îl întrebe : 

— Sunteţi de mult aici ? 

Alta în roz, strigă înaintea lui, arătind pe un bărbat tînăr 
ce le tăia drumul : 


ÎN 


asa VIAȚA ROMINEASCA 


— Uite şi pe domnul Slăvescu... 
Apoi i ala rime simplu, ca și cum l-ar fi cunoscut: 
— D-voastră știți cum Îl mai chiamă pe d-l Slăvescu ? 
— Ștefănescu... 
— Daaa ?... făcu d-şoara în roz, en întrebasem de nu- 
s am o NA se grăbi să răspundă domnul în haine albe... 
sau Petre... ba mi se pare lon... sau Mircea... E A 
Au ris cu toți ca de o glumă de mare duh și au pornit 
impreună, lăsind în urmă pe cei din spatele lor. La o cotitură 
a digului unde lume îmbulzită se înghesuia să privească un 
căpitan pe o șalupă fumind din lulea, galbenul și rozul se re- 
vărsară deodată împrăștiat în atita galben şi atita roz, că 
domnul cu haine albe după ce a rotit nedumerit ochii, a ple- 
sat singur mai departe... 
zi prea E ete pa toate între ele, numai Miţi e altfel... 
Tocmai in capătul digului găsise loc pe o bancă şi se 
strinsese ghemuit ca să nu supere pe nimeni... d 
— Şi nu-i răcoare domnule, nu-i umezeală, vintul asta iți 
intră prin piele şi-ţi dă sănătate... : i 
Š Dani cu oral albe nu se adresase nimănui în special. 
Vorbise cu toată lumea laolaltă sau numai cu el singur. A 
O cucoană bătrină care îl privia cu interes din celălalt 
colt ul băncii, îl întrebă pe deasupra capetelor a doi sub- 
ofiteri la fel de înghesuiți: 
Ce-ai spus mata? E j 
E bine, răspunse domnul cu haine albe, mai lare, ca 
să-l uudă şi cele şapte tătăroaice care se țineau de braţ în 
lunţ... e bine madam... bine... miine vine şi Miţi... 
A! se bucură bătrina... mata eşti însurat ? 
- Sunt numai logodit... 
Aşa ?,. Aşa ?.- zl 
Niste țipete de femei, urmate de risuri ascuțite le între- 
rnpse destăinuirile. Apa valurilor mari, isbindu-se cu putere 
de stinci trecuse peste parapet şi împinsese lumea strinsă pe 


marginea digului spre banca lor, intro învălmăşeală în care 


fiecare voia să petreacă, asteptind cu emoție al doilea șir de 
valuri ce se vedea venind din depărtare, 

Domnul cu haine albe căută să-și facă loc ca să zăriască 
ceva, înnintind sau retrăgindu-și umerii, după cum îl ne- 
meriau cojile seminţelor de floarea soarelui pe cari tătăroai- 
cele deprinse cu tot soiul de spectacole marine, le despican și 
sufiau la intimplare. 

Dar parcă trebuia să se uite ea să vadă? Nu ştia el pe 
dinafară, cum face apa elăbuc dedeparte şi cum țişneşte de 
jos, din adine, tocmai cind ţi-ai curăţat pantofii şi ţi-ai schim- 
bat cămașa? BI 

Era bucuros să rămină acolo inghesnit, cu gindul ta Miţi, 


ALB ȘI NEGRU 189 
POE TEE E CEE A 2 A ETEA -r E T 
cu toate că de citeva minute incepuse să-și simtă nările îne- 
cate în duhoarea pulredă de piele plină de sudoare şi ierburi 
moarte incileite între stinci. 

Apoi, mar fi avut decit să se ridice în picioare ca să ur- 
măriască din ochi o barcă tăind valurile dealatul ca să simtă 
amețeala legănatului cind va fi cu Miţi... Aşa se vor plimba 
ei... eu barca... O va îmbrăca pe Miţi întrun costum turcesc, 
văzuse unul frumos la un magazin din centru: nişte șalvari 
galbeni, o bluză roșie şi un bolerou mic negru... Lui, îi plă- 
ceau culorile vii... îi plăcea şi pinza vărgată din care vecinii 
de pe plajă îşi făcuseră cortul de dimineaţă... Era aşa de fru- 
mos... aşa de bine... și toată lumea care se înghesuia în el ca 
să-i ia locul pe bamcă, așa de cumsecade şi de veselă... pină 
şi copilul care îl isbia în cap cu picioarele, ca să se sue pe 
felinar ca „domnul păzitor al farului” îi cerea mereu par- 
don!... dacă l-ar fi văzut Miti... ea care iubea copiii L.. 


= Eu.. tu? tu 7... 

Abia trezit dint”un somn greu, după ce noaptea întreagă 
se învirtise în pat fără să fi putut aţipi, domnului cu haine 
negre i se păru că visează, în timp ce Zozo, în mijlocul odăii, 
legănindu-și geamantanul mic de mină, ridea explicind: 

— Eri după amiază se dusese să se coafeze şi se întorsese 
acasă rău dispusă, pentrucă Jean o ondulase prost... și atunci 
seara... la telefon... îl păcălise,., 

— Păcălise ?... pe cine?.. pe el ?,. 

Rămăsese cu ochii pe figura ei surizătoare şi nu pulea 
să-şi lămurească miezul acela de inconștientă care îi dădea 
atita farmec. 

— Pe urmă, udaagă iute Zozo, ştiam că aici nu-i confort... 

— Auzi!... aici nu-i contfort!, se indiună domnul cu haine 
negre, 

— Şi nu-i frum... o... 0... Sa. 

— Nw-i frumos aici ?... 

Orice se putea spune, numai infamia asta nu. 

— Cine ţi-a spus că nu-i frumos aici ?... Cine ţi-a spus?... 

— Cineva, îngină Zozo făcîndu-şi ochii mici printr'o 
meșteşugită apropiere a pleoapelor și apropiindu-se de patul 
lui... cineva... 

— Un imbecil t... 

— 0! 

— Un imbecil care nu ştie ce vorbeşte... 

Şi dindu-și cuvertura la o parte ca să poată gesticula mai 
în voe : 

— Dar e o minune aici, o să vezi, nu numai frumos... o 
minune... un rai... un vis... extraordinar... stai să mă imbrac să 


190 VIAȚA ROMINEASCĂ 


| vezi dacă am sau nu dreptate... te rog sună colo... şi 
ip arhi a mare... să-ți arăt ni. acum trebue să fi plecat 
lumea dar miine mergem de la cinci dimineaţa ca să apucăm 
ultraviolete... e cea mai frumoasă plajă de pe litoralul mării 
Negre că slavă Domnului altă mare nu-i în țară... dar aşa 
suntem noi... cîntec vechi... nu ne place nimic, nu ne mulju- 

i imic... .- 5 
sa e arătind iar soneria şi făcînd semn lui Zozo să apese 

g- > 
jea O să-ţi arăt-eu d-tale cartiere turceşti mai dihai ca la 
Constantinopole și lacuri cu apă dulce ca în Italia şi băi de 
sulf cu o instalaţie cum n'ai mai văzut... i 

Se opri ascultind o clipă şi sărind iute din pat se repezi 
cu Zozo la fereustră: De jos, din stradă urcau strigăte dispet- 
rate şi şuerături prelungi... O femee fipa räguşită : 

— Domnule Comisar... domnule Comisar... Ş 

— Te învăţ eu minte să-ţi mai baţi joc de lume... mă- 
garule,.. 

— Nu vam spus nimic... 

Ba mi-ai spus... E i 

— Nam spus... plingea un băetan, ţinîndu-se cu mina de 
falcă... aoleo... vai de mine... n'am spus nimic... 

— Mi-a spus Madam, mi-a spus... d-ta ce te umesteci, dacă 
nu știi cum sa întimplat?... se răsti la o cucoană  bătrină 
domnul cu haine albe, care bătuse pe un vinzător de bilete 
pentrucă nu vrusese să-i dea politicos lămuriri, după ce stă- 
tuse la stație ca să aştepte în bătaia soarelui toate autobuzele 
cu care Miţi ar fi putut să vină din Constanţa. = P 

Am să-i bat pe toți... pe toți măgarii... porcii... exerocii... 
după ce vine lumea să cheltuiască în capre ca în mizeria 
asta... sunt şi obraznici... auzi)... stațiune balneară!... înfun- 
dătură ordinară... E = 

Un bărbat voinic cu fes şi mustăţi mari ca două rindu- 
nele gură în gură îşi făcuse loc printre lumea strinsă ca să 
intrebe cu autoritate : 

Da”, ce s'a întîmplat? = = 

Domnul cu haine albe rămase cu ochii la el, apoi, nerās- 
punzind, îi întoarse spatele în culmea indianării: A 

— Pînă și turcul din cabină e romin, gîndi., ce să mai 
spui de toate celelalte?... Noroc că nu venise Miţi,.. era des- 
gustător,.. desgustător... desgustător.., 

TICU ARCHIP 


„ROMINII E DEȘŞTEPŢK 


C A'M TEG Pg Cp 


INCERCARE FENOMENOLOGICA 
DESPRE CONŞTIINŢA ROMINEASCA 


I. CITEVA PRECIZARI 


Nimeni nu se îndoește că există un sentiment naţional ra- 
minesc, de o sonoră expresivitate, foarte iubitor de pitoresc 
băştinaș de cele mai adese ori şi care e foarte mult folosit în 
cărțile de cetire, în tablourile murale și înălțat cu prestigiu 
în anecdotele piperate. Socotim totuși că problema unei au- 
tentice conștiințe rominești nu e implicată în acest sentiment 
național, deoarece o conștiință este în esența ei o existenţă fe- 
nomenologică, alcătuită adică din semnificaţii, şi că numai 
analiza acestei dimensiuni şi a coordonatelor ei, ne poate in- 
dritui la o concluzie într'un sens sau într'altul. Cită vreme nu 
vom face acest examen şi nu vom pipăi organizarea structu- 
rală a realităților, mulțumindu-ne cu forfoteala pestriță a 
aparenţelor, vom rămîne într'un soju de diletanțism pe care 
ne îngăduim să-l socotim prea adeseori periculos. 

De altfel medicina contimporană şi-a apropriat o nouă 
metodă terapeutică, a cărei eficacitate e tocmai În funcție de 
analiza subconștientului, de căutarea unui punct patogen care 
se transformă perturbind sufletul, ca o cifră greșită întrun 
calcul complicat, multiplicindu-se adică eroarea inițială ca 
un ferment în mediu favorabil. Găsirea răului refulat, aduce- 
rea lui în cimpul critic al conștiinței, considerarea lui calmă 
și lucidă, par să fi dat rezultate clinice extrem de apre- 
ciate. Nimic nu întărește moralul şi deci nervii unui suferind 
mai mult decât o pricepută cercetare a falsului inițial, cu ma. 
lignitate ascuns, şi curajul de a-l gîndi. Mai ales insinuindu- 
se În ascunzișurile structurale alterate de ipocrizie și falsă pu- 
doare, terapeutica modernă a salvat multe existenţe chinuite, 
mistuite, pradă neliniștilor nedefinite pină în pragul unei a- 
devărate punici interioare. Uneori, numai simpla constatare 


„a unor deficienţe morale şi aducerea lor în cimpul conştiinţei 


actuale, au fost suficiente pentru eliminarea lor şi pentru 
ameliorarea complexului psihologic. 


Noi credem că tot ce e, în planul sufletesc, valabil pentru 


e 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


individ e valabil şi pentru un neam întreg. Că anume psi- 
choze sociale cer aceeaşi metodă şi tehnică, cu perspectiva 
aceloraşi rezultate, ca şi acele debandade refulate indivi- 
duale. . 

Credem că mulţi vor preţui, ca şi noi, utilitatea unei ana- 
lize a sufletului rominese de azi, acum cînd suntem chinuiţi 
de emoțiile unei endemice amenințări de catastrofă naţio- 
nală. 

Dacă partizanii metodelor istoriciste nu văd utilitatea 
unui astfel de examen, este din pricină că declarindu-se mul- 
țumiţi cu realizările trecute şi chiar de cele actuale, ei nu văd 
desigur nici un pericol pentru viitor, cu condiția continuării 
trecutului, Inerezători întrun destin transcendent care-și rea- 
lizeazā planurile sale indiferent de sforţările, bucuriile şi te- 
merile noastre, abandonaţi unei bunăvoinţe esoterice şi indu- 
rătoare, care a trecut neamul rominesc prin toate marile În- 
cereări de pină acum, în afară de o ndesiune sentimentală 
si în totul supusă, ci nu mai văd necesitatea nici unei altfel 
de colaborări temporale. Poate că ar fi de remarcat că mulţi 
dintre conaţionalii noștri se mulțumesc şi cu mai puţin chiar, 
cu un soju de fatalitate mai profană, ceva din religia jucă- 
torului de cărţi, şi declară orice dorinţe de îndreptar şi orien- 
ture de prisos: „Rominii are noroc”. 

Noi credem însă într'o conștiință fenomenologică şi em- 
pirie creatoare, de aceea socotim că orice examen al faptelor 
(căci printo operaţie inversă metodei trecem în paranteză 
acum însăși fenomenologia pură) e de netăgăduit folos. Bă- 
nuim chiar că destul de precara stare a statului rominese de 
uzi e datorită tocmai incnpacităţii de examen esențial al fap- 
telor, decursă dintro inaptitudine aproape caracteristice naţio- 
nală de a descoperi semnificaţii și ierarhii de semnificații; 
căci toale examenele pe care le facem realităților romineşti 
sint, san de naiv psichologism empiric, sau de un ştiențificism 
care În faza actuală a posibilităților ştiinţifice apare destul 
de specios și cele mai adese ori ridicul în rezultate. E, dealtfel, 
caracteristic popoarelor (ca şi indivizilor de altfel) acest dua- 
lism de psichologism empirie paralel cu un ştiențificism 
pretențios şi bluffist, care duce la acele redutabile forme fără 
fond. 

Tot ce sa introdus aci în ultimul timp, pentru organi- 
zarea statului a fost în numele științei, După o epocă de ini- 
țicre structurală, de frumoasă origine pașoptistă, a urmat o 
implastronare stiințifică. Avem universităţi savante, institute 
tehnice, oameni de ştiinţă celebri. Pe lângă fiecare departa- 
ment comisii și oficii de studii, Rezolvām toate roblemele 
esențiale ale culturii în foiletonul de gazetă şi dăm îndru- 
mâri în reviste de strictă specialitate, în care se citează eru- 


ROMINII E DEŞTEPŢI ia 
ME e a rome e E a S ES NT E PPE Sa 


dit şi competent. Am „raţionalizat” munca şi am făcut in- 
stitut pentru îndrumarea muncii intelectuale. Luind înaintea 
tehnocraţiei americane, am dat pur şi simplu cel dintiiu „gu- 
vern de tehnicieni” în civilizaţia universală, făcînd loc în si- 
nul iui, bine inteles, în acelaș timp şi curentului: „bunelor 
şi înțeleptelor obiceiuri ale pămintului, datinei, simplicităţii 
peanae le, propunînd soluții care aduceau cu o retragere 
ili economică, „aşa cum făceau cuminte, vitejii n iz 
strămoşi” dinaintea primejdiei. iita 
| E de prisos să spunem că aci nu ne interesează cât de pu- 
țin conștiința istorică pe care o credem, fie-ne îngăduit ei 
spunem, inoperantă pentru viitorul statului românese, că dim- 
potrivă singură o conștiință fenomenologică ar putea alcătui 
7 acestei organizaţii care ne interesează deopotrivă pe 
toți rominii, de orice nuanţă. Pentru că vrem să facem dela 
început toate precizările, socotim deci convenabil să arătăm 
că lăsăm de o parte, conştiinţa psihologică și tot materialul 
ci, a rominului (pe seama specialiştilor) ca şi cea etnică (pe 
seama prea numeroşilor museografi și etnografi). Prin ur- 
mare metoda noastră este clară: nu vom urmări în cursul 
istoriei datele din cure să deducem existența unei conştiinţe 
istorice rominești și nici nu vom face o colecție de acte su- 
fleteşti dela toţi romiînii, ca să facem o medie şi să deducem 
o GEN E un procedeu pur empiric iluzoriu. 
iciodată nu se va realiza această cercetare nelimitată si 
sint toate probabilitățile că, dacă, totuşi, sar putea implini 
ea n'ar avea vre-o semnificație, Muserle şi colecţiile care mã- 
gulesc atit de mult naționalismul cotidian, vor rămine pururi 
literă moartă fără nici o influență asupra realizării unci con- 
sane naționale, oricit Sar crede contrariu. E un procedeu 
periferic conștiinței autentice. 
dietă Chiar Paack. pra soun, am crede întrun astfel de proce- 
e ale ` 3 $ . A ` a 
atei, rac bi A nțelept să așteptăm pe de altă parte ren- 

Tocmai aci stau nenumăratele avantaje ale metodei fe 
menologice, Ea nu are nevoe de totalitatea faptelor e pipa 
lizeze un conţinut. Ca să deduci esenţa tragediei (se dă, ade- 
sea pildă în serierile doctrinei), nu e necesar să analizezi 
toate tragediile şi să extrapgi o medie caracteristică. Supui 
analizei o singură tragedie şi printro intuiţie esențială, caro 
e PE amine, poţi să afli ce e în sine o tragedie, 

Nu ui nevoie deci decit de descoperii, intuitiv ele 
semnifica live, de dedus din ele trip ae a o aia 
că această melodă nu comportă argumentare, Şi e de la cs 
inţeles, de vreme cu rezultatul este o intuiție care se vrea doar 
deserisă efectiv. Nici nu se poate replica prin obiecţii. Ea u- 


ÎN 


13 


184 VIATA ROMINEASCA 
SME Rp E 7 2 Pe II DRE E 


pelează tot la intuiţia cetitorului şi raportul care se stabileşte 
este un consens sau o desaprobare pur şi simplu. 

In realitate noi credem — fâră să ştia dacă nu cumva nu 
am suferi desaprobarea cîtorva ortodoxi ai metodei — că e 
vorba, mai curind decit despre o intuiţie, care ni se pare oare- 
cum esoterică, de o analiză care ar duce la rm ip ii în e- 
senţă, care, fireşte, nu sint tot una cu demonstrațiile obicinui- 
te, căci nu se pornește de la adevăruri dogmatice, ci de la 
identitate, 

Incheind aceste note preliminarii, precizăm, deci, încă o- 
dată că nu vom face un examen general al tuturor faptelor, ci 
vom porni, dacă ne e îngăduit termenul, dela cazuri, cărora le 
vom căuta semnificaţia. Prin urmare, citatele noastre nu vor 
epuiza faptele ci le vor seleciona în vederea organizării ace- 
lui examen de conștiință la care vrem să îndemnâm pe com- 
patrioții noștri. 

Prin lipsa unci argumentări științifice, prim importanţa 
dată intuiţici şi mai ales prin specificul acestei intuiții, meto- 
da fenomenologică e, întranume sens, o melodă literară. E 
ceeace justifică şi permisiumea pe care ne-o luăm. De altfel 
deşi contactul nostru cu fenomenologia însăşi e ulterior, fapt 
e că încă dela începutul încercărilor noastre în artă am pus 
accentul principal, nu pe originalitate ci pe autenticitate, 
adică pe ceeace am denumit, chiar de pe atunci, substanță, 
termen, care, pentru noi, după cum ușor se poate amănunți. 
înscamnă complex de semnificaţii. 

Ne cerem de asemeni ingăduința de la cetitorii prea ri- 
guroşi, avind în vedere scopul pe care ni-l propunem, să folo- 
sim, pe viitor o terminologie Aeir mult mai puţin exactă, 
dar mai apropiată de ordinea scrisului de toate zilele, pentru 
că, încă odată, ceeace vizăm stă, deopotrivă, sub semnul eti- 
eului ca si al îndatoririlor naţionale. 

CAMIL PETRESCU 


NOTE EMINESCIENE 
———————— 3 5 


G. Cc À L I N E S c U 


al acestei intenționalități, Eminescu va apărea puţin deose- 
. de 
=: d ceeace, printr'o fereastră îngustă, veden piere 


In tinerețe Eminescu a fost frâmintat de proccte vaste 
de poeme ciclice şi drame, în care elementul istorie se ame. 
steca cu intenția de construcție metafizică şi factorul ro- 
mantie cu unul obscur, congenital, care este, pare-mi-se, o 
apetiţiune către stele şi lună, o despămintizare prin pierde- 
rea simțului de gravitație morală spre pâmint,  Oricită 
înriurire romantică sar găsi, Eminescu rămîne substanţial 
un nostalgic de astre, un spirit sideral şi lunatec, al cărui 
suflet suferă o maree către haos, către lună, către Luceatăr 
către calea lactee şi al cărui ritm esențial este perceptibil 
o Sotie totală a sgomotelor terestre, pină cînd razele 
"x aeu cep să aibă o densitate și o durată în conștiința 

Povestea magului călător în stele (V. R, 1932, nr. 9-12 
este caracteristică din acest punct de vedere, Insemnări ud 
cea mai fragedă tinerețe, fără valoare literară bineînţeles, 
DIR rog naiva metafizică romantică, acelaș turbure simț 
cra ms. 2255 găsim la f, 204 şi v. o însemnare poetică 
= a sub titlul Cassiodor. Inlăuntru e pomenit şi un Diodor, 
SI a şi de palladiu. Toate aceste sint curioase simptome 
e unor lecturi de informație clasică, deoarece Cassiodor gi 
eean ne duc tu gindul la un' scriitor latin şi la unul grec, 

oe miar este însă proectul unei probabil vaste compu- 
ne A ozofante ca și Povestea magului în care omul sar fi 
explicat prin contribuţia unui element terestru şi a unuia 


196 VIAȚA ROMINEASCA 


„Zenitul, umbra destinului, dovadă că sint; aud mur- 
murind prin coardele lirei mirul sufletului meu, dovadă că 
um un suflet. Cit de mare sint eu! Zenilul meu o stea, cine 
ştie ce lume, care poartă vuetul destinelor sale d'asupra cu- 
pului meu, lira mea o lume cu tremurul simţirilor ei. Simt, 
gîndesc, inima un ocean cu valuri nenumărate, creerii mei 
un paladiu teinuit dențelepeiune şi cu toate [acestea] fi- 
ința mea singură e un Rege fără tron, un zeu fără templu. 
Sufletele oamenilor sînt fiinţe de ingeri inamorate în for- 
me de lut; cu care ești îngerul corpului meu, răspunde, de 
ce nu-s mulţumit, de ce sbor pe aripile tale, ca un cîntec 
fără înţeles, înţeles! destin!... Prin acest gigantic labirint de 
lumi, unde voi găsi in acest mare vis ce se numeşte viața, 
firul de aur al scopului”. ; : 

Sint şi versuri, realizări ale ideilor de mai sus: 


Cind [iinţele se 'mbină 
Cind confund pe tu cu vu 
E lumină din lumină 
Dumnezeu din Dumnezeu, 


Cunoşti umbra cea nebună 
Cu aripi de dulci fiori 
Care suflete cunună 

Al ei nume e amor. 


Tie scopul vieţii tale 
Si cu glasn-i Îngerese 
Printre oarele de jale 
Cintă-ți dulce: te iubese. 


Lira'n sunete de jale 
Cu glas blind tinguitor, 
Spune ecoului din vale 
Căi e sele de amor 
etr, 


Pe verso aflăm o inyocație către liră: 

„Esistenţa mea o ilusiune, viaţa mea un vis. Instrument 
care conții în ti [ne] toată esistenţa mea, te atirn de-o mar- 
mură, fic marmura uitărei, voi să uit că am trăi, căci n'am 
trăit, voi trăi, ete”, 

Lira e provocată să răspundă dacă nu e un suflet o 
ființă vie şi el, cîntărețul, Dumnezeu, creator, punind în ca 
o parte de suflet. 

a 


Pai 


.. 
X 


„NOTE EMINISCIENE 197 
= 3 REIESE PER ESEN A: e ES SPRE PN IER 


După asemenea romanticării, orientarea poetului de mai 
tirziu către meditaţia limpidă, abstractă a poeziei latine 
formează un moment interesant spre maturitate, 


Ne-am ocupat în altă parte de studiile clasice ale lui E- 
minescu. Dim azi citeva exemple noui. In afară de traduce- 
rile din Horaţiu pe care le-am relevat, Em. mai tălmăcește 
şi Epistola XI către Bullatius: 


Chio cum îți place o Bullaţiu, falnicul Lesbo 

Samosul cel elegant și Sardes, cetatea lui Croesus 
Smyrna și Colophon? Mai mari mai mici decit faima-i? 
Ori pui urite alături cu cimpul lui Mart şi cu Tibrul, 
Sau prefaci vrun oraş, din cele 'nchinate prin Attal, 
Sau de leametea mării și a drumului Lebedu-l lauzi? 


Lebedul? Știi tu ce e'-mi răspunzi? Mai pustiu decit Gabii 
Sau orășelul Fidenis și totuși aicea viața-mi 

Voiu s'o petrec uitat de ai mei, nitindu-i pe dinşii 

Şi privind de departe pe țărm pe Neptun turburatul. 


Oare-acel ce la Roma din Capua vine, pe ploae 

Plin de noroiu, pentru aceasta viața-i în han va petrece 
Oare-acel degerat lăuda-va cuptorul şi baia 

Ca şi cind numai ele-ar [i dind fericire vieţii? 


Pentrucă Austrul puternic te scutură vinde-vei oare 
Vasul în care-ai plecat dincolo de valul Egeic? 
Pentr'un om cuminte Rhodos, Mitilene frumoasa 
Sînt ca pănura grea pe arșiţă, sint ca şi haina 
Cea de vară 'n timp viscolos, or ca baia în Tibru 
larna, un foc în cămin în luna lui August, 
Căci din Roma se cade, soarta-ți fiind cu priință 
Să fericești depărtatele Samos, Chios și Rhodos. 
la dar mulțumitor în mini fericitele ore 
Cari un zeu ți le dă; n'amina cele bune în alt an 
Să te alegi trăind fericit pretutindene 'n lume. 
Grijile noastre pier prin cuvinte și 'nțelepeiune 
Nu prin vrun loc, ce răsare dormind din apele mării 
Cerul de-asuprăl schimbi, nu inima, marea trecind-o 
Harnica noastră lene ne sbuciumă... Duşi de corăbii 
Şi de trăsuri căutăm mulțumire... Ce cauţi aice e 
Chiar și 'n micul Ulubra, avind în inimă ampat: 

(mms, 2260, f. 72) 


Eminescu a dorit într'o vreme, cred că în epoca ieşană, 
să înfăţișeze evocativ și satiric, societatea A p de prin 


108 VIAŢA ROMINEASCA 
E aere aa e Pa SIP a Ii FI aa 


. Ince în proză se vede că a avul şi o intenţie în 
ucr o găsim. în ii 2986, ff. 26-30, sub titlul Pustnicul, A- 


Îi. 28—30. = brăcată cu-atlas alb ca neuua 
Cusut cu foi și vișinii 


ceasta dovedește că personagiul principal avea să-l formeze erp ne Vii j 
un Euthanasius oarecare, un Iosif, adică un ascet reprezen- Lumia ca zaharu-o steuă 
tind pe de o parte represiunea la natură, pe de alta exaltarea = 


Diamant topit pe ori care din făclii 
Argint e 'n sală şi d'o rază nins 
E aerul pătruns de mari oglinzi. 


Copile dulci ca îngerii virgine 

Prin sală trec purtind cununi de fiori 
Ah! vorba înger, scapă pe ori cine 
De lungi descrieri, dulce estalorii,* 
Astfel acum ea mă scapă pe mine 

Să zugrăvesc terestrele comori 

Acele dulci, frumoase, june-scule 

Cu minți deşerte şi cu inimi nule. 


poate a vechei boierii. E interesant să vedem pe Em. cîntind 
misoginismul său în atitea moduri de versuri și oprindu-se 
la octava ariostescă. 


PUSTNICUL 


f. 26. [Era în laşi). In sale îmbrăcate 

Cu thai mai alb ca fulgii de ninsori 

Cusul cu frunze verzi întunecate 

Cu vişinii și strălucinde flori 

Pe-un nalt cămin, pe mesele bogate 

Ardeau în candelabre orbitor 

Albe ca de zahar lumini de ceară h 
: La ce-aşi descrie gingaşa cochetă 

SE ate E SEDIA oare, Ce abia trecută de-optsprezece ani 

Priviri trimite timide şirete 

Cind unui tont, ce o privia avan 

Cind unui ghiuj cu mintea căpietă 

Urit şavar, sinistru şi pleşcan 

Sau unui general cu talia naltă 

Strigău și prost ca şi un ban de baltă. 


Să cint ironic cum se naște impulsul 

In corp de înger, sufletul diform 

- droniei lui Byron să-i simt pulsul 

Or lui Hugo, ce-a seris, Marion de Lorme, 
Să descriu nopți romantice — Avulsul 

Ce apele plingind le-aruncă — Adorm 
Chiar îngeri — şi în azur muiete 

Curg stele de-aur dulci și "'mprăştiete 


De argint e aerul bogatei sale 

Cald de miroase, strălucit de-oglinzi. 

Cu părul desfăcut, poetic-pale 

Capile trec prin aerul cel nins 

De raze albe şi de cintul moale 

Pierdut, ceresc al danțului aprins 

[Și juni în uniforme sclipitoare 

Cu ochi de foc, subțiri, cu fruntea mare) 


f. 27. Sale nalte imbrăcate cu-atlas alb ca şi omătul 
Cusut cu flori vişinie și cu frunze ca smarald 

Pe cind luminări d'ò ceară ca zaharul, implu, scald 
Aerul cu o lumină argintie [sic] cu încetul. 


(Candelabre de argint greu luminează 'ntinse sale 
I'rcind limbi diamantine într'un aer cu ninsoare 
Și prin aer trec copile gingașe și maiestoase 

Părul disfăcut li curge pe-umeri și pe brațe goale, 


Si să descos din inima femeii 

Suspinsă 'n nopți albastre, de amor — 
Oh, a ei patimi au firea scînteii 

In clipa ce le naşte, ele mor. 

Inchideţi ochii, căci păzească zeii 

L'a lor luciri să te uiţi cu dor 

Abisuri sînt în suflete. Pe-o clipă 
Pasiunea li lumin'a lor risipă. 


Musica aureşte sara cu cereştile ei tonuri 
Aerul ca il imbată, şi copilele cu sinii 

Albi ca vintul de ușoare mlădioase ca şi crinii 
De a cinturilor suflare sboară ca păreri, 


Juni în splendide uniforme guleraţi cu aur blond 
Sau in haine negre, veste ca şi neaua argintoasă 
Cu mănuși ca mărgărite, cu botoane radioase. 


La ce escursiuni? Ce nu sînt oare 
Unde vam dus în sala de bal 


Pe înflorite, dulci şi moi covoare 


a MER 


20 VIAȚA ROMINEASCA 
DAEA O OE EN EED i 
Unde mii flori mirosul lor esal 
Sub a perdelei umbră sentitoare 
Ce de trădarea mindrului cristal 
Al marilor oglinzi te scapă sigur 
Cind vrei sobservi cum grupe se vonfigur! 


Deci după o perdea! Pe moale sofă 
Alene-șade-un înger de copil 

In păru-i negru o roşie garoafă 

In ochi-albaștri plutitori, șagil 

Şi haina de-albă strălucită stofă 
Cuprinde un mijloc mlădiat genti! 
Ce lin se "'ndoaie parcar [fi] să culce 
Sub rvantaliu-i ce pluteşte dulce, 


Un înger da! Aripa dar se cade 
Pe ai [ei] umeri albi ca neaua goi 
Spre a fi un îngeraș precum se cade 
Sapoi ce bine-i ca so credeți voi - 
Cine-ar ghici v'o dată cumcă şade 
Un demon crud, în suflet de noroiu? 
Cu vorba înger însă ca saracul 
Mă voin scuti de a descri — pe dracul. 
G. CALINESCU 


EPITALAM TRANSCENDENTAL 


In targuri cu fâclit întoarse'n jos, 

La 'ngroparea mea, pâșit-au, in rând 

tiba cearâ-a ternet în chip de înger blând 
Şi viforul cu gesturi de mare virtuoz, 


Ingerul, în semn că stele mă 
/ jetese, 
A "melinat un steag de sua: 
Zenitul șirui, din arcul dus, Ý 
Melodii de pod bisericesc, 


Atunci, destegatu-s'au sânti din scut 
ec meu lângă sicriu — 
nimbul său galben sa făcut 
purpuriu, 
De sfiiciunea trupului de fată 'ntrevdzut, 
i-am spus: — „Primenește-mi 
-mt crinii risipiţi 
La tâmple!” — umbra lui m'a ning 
Și unghtile-mi vinete o aripă i-au prins 
Dar el mi-a șters cu alta obraji viscotiţi. 
„Jar viforul pe-o singură strună cânta 


Precum dintrun altar răspunsuri, în zori 
Purtate de robii unui lanț de sori — 


ȘI not simțeam cum pulberea de-arcuș ne troenea. 


SIMION STOLNICU 
= (Punct vernal) 


MARTHE 


retragere strategică. 
Dela întâlnit Marthe Bonnea; 
oir- mare. Gluma de fiecare seară n'a mal prio i 
iile aleriu, Nicolle s'a dus la culcare. E târziu pentru 


— Aveţi dreptate, d- 
nå, E târziu. 


S'a ridicat, a stins țigarea, a inchis 
un 05 şi = cartea și a spus tuturor 
citovat Mi ae bună: 


i-au căutat 
tâmplător şi a intors pe ai lui, EI a privit-o in- 
cure o ai când, fază să e gopal cu deea tresârire de scuză, pe 
unul vecin. i asupra scrisorii 
De câteva ori, ea l-a rugat so Insoțească in oraș sau intr'o 


o o AC CINE e ni i aa ea a 


202 VIAȚA ROMINEASCA 


mică excursie imprejurimi. Ștefan a refuzat cuviincios pe mo- 
tive cu totul uzibile, 

— Sunt dezolat, d-nă, dezolat. Am făgâduit unor prieteni dela 
Aix — ştiţi? prietenii miel români întâlniți Sâmbăta trecută 
lac? — le-am făgbduit să vin să-l văd, Dacă aş putea să le 
fonez, ar fi usor. Dar telefon în sălbăticia asta... . 

an Valeriu cunoaşte de mai de mult puterea acestor im- 
pertinențe politicoase, Tat spe că până la urmă, ținuta sigură a 
d-nei Bonneau nu are să le 


Insfărşit Matthe Bonneau & rămas singură, îl caută cu pri- 
virea dincolo de grilajul terasei, îi zăreşte poate şi se indreaptă 
spre pădure. 

Ştefan ii aude rochia care se lov foşnitoare de pomi, Cul- 
cat cum e în iarbă, el işi incleştează e degetele in pământ, ca 
să fie sigur de propria lui stăpânire, 

ra Pariez, d-nă Bonneau, că numai întâmplător aţi trecut 
pe aici, 

— Dacă pariezi, pierzi. Am venit să te văd. 

Răspunde! ei este limpede, precis şi fără abilitate. ironia lui 
Stefan Valeriu rămâne suspendată, fără obiect, ca incordarea cui- 
va venit să deschidă cu chei savante o uşe pe care o găseşte des- 
ehisă, Răspunsul ei — un singur răspuns — a răsturnat dintr'o 
dată o ge de trel zile, ca la şah o singură mişcare. 


as 

F: trântit cu totul in larbă, ea numai pe ij tä 
cu capul de un alun și dominându-l deci prin simplul fapt că îl 
poate privi de sus În jos — Ştefan simte cum şi din această deo- 


o 
parte. Şi râde neștiind dacă este in arta ei de a găsi totdeauna ati- 
demnă și mal sigură, o strategie sau un Ă 
Dar strategie sau instinct, e tot ună, de vreme ce din această pu- 
tere de a se controla, vine trumusețea ei clară, mal clară în soa- 
rele acesta de după amiază. 
— Nu incape nici o indolală, d-nă Bonneau, sunteţi foarte 


— Nu, dragul meu prieten, Foarte calmă numai. E drept câ 
uneori este acelas lucru, 

— Bunăoară acum, 

— Nu, acum, nu. Pentrucă nu sunt deloc. calmă: plec mâine. 

Stefan ar vorbi dar se teme, sar ridica în picioare, dar nu e 
sigur de el. Inchide ochii și așteaptă. 


n 


"se 


— 


~ep 
. 


= ANTOLOGIA 


— Piec mâine şi mă intreb dacă nu plec prea târziu O 


zi ? 
Nici un ris nu vine o bucată de vreme nici mbră 

| 
mi Cate obrazul ei, care Stefan, DARAMA Jar voi de- 
simetrice pe care le lumin i , 
j- ează un zâmbet $ 


203 


clipă 


meni nu știe să-l 

decisă şi confuză, cu viata Aab m = Ae r dear Baere site 
de departe, cu scrisorile care iți vin plicuri 

ciudat cu încruntările dumitale ursuze, cu bue 


explozive, Și urtile 
PR pe e dame ori arte a e 


MIHAIL SEBASTIAN 
(Femei) 


Ms. C EEL ANDRN 


INTINERIREA „VIEȚII ROMINEŞTI“ 


Acesta este titlul sub care d, Liviu Rebreanu, relerin- 
du-se la noua formă a revistei noastre, scrie cîteva cuvinte 
de laudă şi îimbărbătare pentru noi. Faţă de o atit de măguli- 
toare bunăvoință, a mărturisi d-lui Rebreanu că nu împăr- 
tăşim unul din punctele sale de vedere ni se pare o datorie de 
sinceritate şi de stimă. 

D. Liviu Rebreanu scrie: 

„Intinerirea aceasta însă parcă impune citeva observaţii 
de ordin mai general. Și în primul rind: e posibilă întineri- 
rea unei reviste? In realitate, o publicaţie periodică este un 
organisin viu care trebue să urmeze soarta tuturor vietăţilor, 
adică naştere, tinerețe, maturitate, bătrineţe, moarte... Şi cam 
aşa se întimplă în general. O revistă îşi are epoca ei de strā- 
lucire, de influenţă hotăritoare, de glorie, după care urmează 
fatal declinul. Numai un jurnal de informaţii sau un magazin 
se pot înnoi indefinit și de fapt se înnoiese la fiece număr, 
fiindcă trebue să urmeze ritmul actualităţii. Revistele şi chiar 

ziarele care au de impus sau de apărat o credinţă nu pot dăi- 
nui mai mult decit credința respectivă. Convorbiri Literare 
şi-uu împlinit menirea de cind teoriile estetice ale lui Maio- 
escu au devenit lucruri curente şi unanim acceptate cel pu- 
țin în ce priveşte un anume nivel al literaturii. Semănătorul 
a trebuit să moară din clipa cind ideologia sa a murit, Exem- 
plele sar putea multiplica infinit. fireşte, nu numai din lite- 
ratura rominească. Mercure de France şi-a pierdut aureola 
ndată cu apusul simbolismului, ete. 

„O revistă nu poate întineri decit în măsura în care ar 
putea întineri omul însuș. Intinerirea poate însemna cel mult 
adoptarea altui crez, mai adecvat momentului. Atunci însă 
intinerirea este de fapt o înnoire complectă. O revistă intine- 
rită astfel e o revistă nouă care a păstrat un titlu vechiu, 

„Se pare că aṣa se va intimpla şi cu Viața Rominească, 
dacă va fi să intinerească nevea, Temelia ei cea veche s'a sfă- 
rimat Incepe o construcție nouă, cu un sufet nou. Incepe o 
revistă nouă care n ndoptat doar titlul bătrinei reviste ie- 
pee Este poate cazul să se aplice cunoscutul adagiu adaptat 

prejurărilor: „Viaja Rominească” a murit, Trăiască „Viața 

Rominească”. 
Fi bine, ideea aceasta a morții și a nașterii sub masca 


E ——— 


MISCELLANEA 200 


aceluiaș titlu nu întră în vederile noas 
u în l tre. Viața Romi Fi 
pi sure Fi. azi își face o mindrie din a fi Ape ie Viaţă Re. 
neas a aldeauna cu prefacerile celulare pe care nouile 
rapor Papada de spațiu le cer, Şi după cum faptul 
că ioa n trăind in Hominia sint cu totul alții decit 
în mos sută de ani nu face vană noțiunea romînis- 
mului, to p el apariția a noui colaboratori intr'o revistă nu 
peee oroni Erenet ruptură cu trecutul. O revistă 
ste n ” in care esența e d î - 
pr ar rr eter: TE pn e fiind albe fiare ste i "En 
mboliz . inuitatea unei culturi, unitatea în deveni 
a, și ate m care trăește prin explozii crina senina 
se tinea dorea dea pn gi “iint TE ai ane 
eze cone 
rne Oel a upit înaintate, Stea Dă 08, Dea 
ny ni se dea exemplul unor publicațiuni cs 7 
Caoire Literare. Sint morţi ea R ri umar seic 
e ei pei riy fi împiedicat această revistă să prospereze 
pes ai mpa SR DA uita) stă în i iz că puterea ei nu 
prana via că oameni, Citā vreme a existat 
> rma ideilor şi gustului 
marr eaaet tb pese hipin m pna ai pete pie 
uri cu cei cari întimplăt 
= pi pr va “age er ei plagi ora nu catei pei pere 
- Ea n'a îndrăznit să insă di 
tru V, Alecsandri sau i ariel 7. asa 
\ : pentru cel mai umil e ist şi 
sr ordona rapi e n'a aplicat zi aer ai pier il “îi 
bstra ci a urmat forma practică a acelui - 
aaa pe cint epopee ri respingind astfel hresk M 
por re rima e ani încoace sau cel mult primind-o 


Dar se poate spune acea 
asta despre Viața R 
jissa d parta latura socială a Torate: a iepure a 
Fy ate ag vii Sp. pem] a definit-o atit de bine 
totdeauna Tendinte n are h toja Rominească a subordonat În- 
„n espre un program literar, școală, curent i 
| $ , elt. — 
RA e arata kann, Viaja Rominească n'a avut sie 
i t + În i niul „către cetitor” di i 
NI a DEAT AF GA n'a fost vorba despre un Kei e daat 
\ Arar risos să mai vorbim de așa 
stae dng les că vom publica tot ce ni se va e boia a iata 
ref Mică n'a îmbrățișat clasicismul, sau romantismul 
i a og „ sau altă şcoală literară, luind poziţie în contr i 
es asie Ia paginis sale a publicat scriitor, de toate icatile 
ta u a blamat scriitori de toate școlile, naţionali şi 


~ 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


Aşadar Viaţa Rominrească a fost o revistă eminamente 
critică în latura ei literară şi prin urmare moartea prin rea- 
lizare sau perimare a ideilor promovate de ca, nu poale să-i 
atingă inima. Poate cineva lega oricit opera d-lui Sadoveunu 
de un ideal țărănist, ea însă rămine actuală prin forma ei 
artistică. Colaboratorii de pină ieri ai revistei, selectaţi cu to- 
tii după rațiuni estetice, trebue neapărat să rămînă şi colubo- 
ratorii ci de uzi, pentrucă ei sunt realmente actuali. Cum ur 
putea noua direcție de oameni noui să elimine pe C. Stere, 
M. Sadoveanu, Tudor Arghezi şi toți ceilalţi dela cei mai bä- 
trini pînă la cei mai tineri, cînd aceștia formează majoritatea 
seriitorilor romini de valoare de azi? Neavind în partea ei 
literară alt crez decit promovarea sufletului rominese sub as- 
pectul artei, Viaţa Rominească nu va face altceva deci! să in- 
tregească cu încă un inel lanţul înaintării ei în timp. Nouii 
colaboratori nu sunt aduşi să-i elimine pe ceilalţi ci să se ală- 
ture de ci în ordine istorică. 

Căci Viaja Rominească este o revistă tradiționalistă, nu 
in sensul unci definiri arbitrare a sufletului rominesc, ci în 
acela adevărat de continuitate în istarie prin unghiul de ve- 
dere al valorii. Generaţiile noui trebue să capete prin eu exer- 
cițiul tradiției al acelui simţ de cohesiune lineară pe care 
apele îl au şi mulți tineri nu-l au. Și fiindcă a trăi înseamnă 
a te reinoi zi de zi răminind totuş în legile aceluiaș organism, 
asigurăm pe d. Liviu Rebreanu că Viața Rominească n'a re- 
înviat pe temelii sfărimate ci pur și simplu își trăește viața 
naturală, 


NOUII COLABORATORI 


Un salut de bună venire se cade să facem celor patru 
noui colaboratori ai „Vieţii Romineşti” care apar în nu- 
mărul de faţă. Intrucit priveşte pe d-na H. P, Bengescu sa- 
lutul omagiază numai reîntoarcerea, căci d-sa a debutat în 
paginile acestei reviste, Împreună cu d-ra Ticu Archip şi cu 
celelalte colaboratoare ale Vieţii Romineşti în frunte cu d-ra 
Otilia Cazimir, d-na H, P, Bengescu îşi va regăsi aci un mediu 
de perceptie şi expresie a universului sub unghiul feminin. 

Prezenţa d-lor Ion Vinea şi Camil Petrescu nu trebue de 
loc socotită ca un aet de inexplicabilă inconsecvență, cum a- 
nume scriitori socotesc orice progres al revistei, Lipsa pină 
acum a acestor scriitori, intro publicaţie, care a lansat acum 
cițiva ani pe d-nii Ionel Teodoreanu şi Al. A. Philippide, tre- 
bue pusă pe seama unor împrejurări străine de concepţiile 
ei. Suntem fericiţi să constatăm în d. I. Vinea un admirabil 

t clasic, contemplativ și cu imagina liniștită şi în d. Camil 

etrescu un prozator cu o acută percepție a vieţii. In alătu- 
rarea numelor lor de acela matur al d-lui Sadoveanu să se 


- MISCELLANEA * 207 
a aaa rS 


vadă spiritul nostru de conciliație istorică şi de sinteză este- 
tică între aparente contradicții. 
Dar, in numerele viitoare vor urma atitea alte nume 
, noui, finem să atragem atenția că nu facem aceasta din şi În 
spirit de oportunism. 0 revistă ca aceasta trebue să fie oare- 
cum retrogradă cu cițiva uni măcar, atiţi ciți trebuese pentru 
a avea o justă perspectivă a valorilor. Paginile cronicilor și 
Antologia au fost, după cum se poate vedea, larg deschise ti- 
nerilor din cea mai din urmă generaţie, Cind însă e vorba de 
creație, dificultatea ni se pare cel mai bun instrument al au- 
torităţii în determinarea valorilor. O intrare facilă dimi- 
nuiază onorurile recepţiei şi slăbeşte încrederea publicului în 
criteriul revistei. Facă revistele tineresti şi săptăminale operă 
de asistenţă! Viaţa Rominească preferă o recunoaştere în- 
tă dar bine documentată vanității de a profetiza, cu 
prețul publicării a atitea pagini inutile. talentele viitoare. 


TRADUCERI ŞI LITERATURA ORIGINALA 


„Se seriu de cităva vreme în limba romină cărţi admira- 
bile (In preajma revoluției, Răscoala, Patut lui Procust ete). 
Raportindu-ne nu la numărul total de locuitori obligați mo- 
ralmente să citească, ci la numărul real de cititori romini, 
cărțile romineşti se citesc într'un număr de exemplare ridi- 
cul. Un snobism stupid, o dezorientare regretabilă îndeam- 
nă pe cetățeanul autohton să cumpere cărţi străine sau mai 
cu seamă traduceri din alte literaturi. Lucruri insipide ade- 
sea, rareori numai interesante, în orice caz cu mult în 
urma oricărei producţii romineşti, trezesc interes. De unde 
se vede că individul nu citește pentru conţinut ci pentru 
ideca că autorul e străin, că e la modă şi alte de acestea, 
Dacă de pildă un scriitor romîn ar face o carte şi ar pre- 
zenta-o, cu reclamă bună, drept traducere dintr'un mare 
autor mexican, ar risca să facă numai decit 2 ediții de cite 
5000 exemplare. E lucrul cel mai banal din lume să intil- 
neşti persoane culte cari să nu fi citit nimic din literatura 
romînă. Trebue o propagandă serioasă, o reeducare energi- 
că a gustului și a demnităţii în favoarea cărţii naționale şi 
Viaţa Rominească e oricind gata să publice incepind din 
numărul viitor opiniile și propunerile cititorilor ci în acea- 
stă privinţă, 


G, CĂLINESCU 


CRONICA LITERARA 


CAMIL PETRESCU, Patul lui Procust. 


Despre romanul d-lui Camil Petrescu s'a scris îndea- 
juns şi am scris şi cu, arătindu-mi buna prețuire, Intro re- 
vistă de înaltă cultură ca Viața Rominească ne vom îngădui 
unele observuaţiuni de ordin principial, care, într'o publica- 
țiune de informațiuni, ar risca să nu fie înțelese în adevă- 
ratul rost, 

Este indiscutabil că operele de valoare nu trec neobser- 
vate în critica romincasei dur este iarăş sigur că această 
critică suferă de dezorientare cînd e vorba să dea plăcerii o 
motivare rațională. Prejudecăţile, spiritul de imitație, re- 
peziciunea verdictului duc la unele clasificări din cele mai 
curioase, Ne-uducem foarte bine aminte de rezistența wno- 
ra — înainte de lectură — la romanele d-lui C. Stere. Ele nu 
puteau fi — se zicea — decit memorii, interesante numai 
prin document şi cineva a și fost de părere că era mai bine 
dacă d. Stere le redacta sub formă de jurnal. Cind apoi sa 
seris în limba romînă o biografie (gen existent de cînd lumea, 
dela Plutarh cel puţin) a lui Eminescu toată critica a decre- 
tat: viață romanțată, pentrucă în Occident sunt la modă vie- 
tile romanţate și pentrucă nu se știa cum arată la faţă o a- 
devărată biografie, 

Proust face victimele cele mai numeroase. E de ajuns 
un stil opac, umbrit, o expunere discontinuă şi voalată, o 
atenție mai mare către stările de conştiinţă și avem de a 
face cu un proustian. D-na Papadat-Bengescu e proustiană, 
d. Camil Petrescu e proustian. 

Prin aceste formule departe de a se aduce un elogiu se 
refuză cercetarea timbrului personal al fiecărui autor, Dar 
ceva mai mult, proustianismul e socotit nu ca un caz, ci ca o 
metodă, ca o descoperire tehnică de stinga, faţă de care re- 
stul rămine perimat, Ori scriem ca Proust, ori murim! Bal- 
zac, Tolstoi, Dostoiewski, depăşiţi! Mai rămine ceva din 
Stendhal! 

Asemenea critică este deprimantă pentru o literatură 
nouă ca a noastră, pentrucă pe deoparte ca afirmă inutili- 

tatea efortului faţă de neprevăzut și pe de alta ne constrin- 
ge la o gindire cure nu ne este încă proprie, 

Căci este Proust o formulă ce poate fi imitată cu folos? 


CRONICA LITERARA 209 


Nu. El este un caz. Dacă am avea şi noi îndără 
citeva sute de ani de civilizație şi o limbă ca oo Mera 
dacă am avea astm şi am sta închiși intro odaie căptușită 
cu plută, am avea şi noi acea sensibilitate a rimti sau a 
proteului fără ochi dar cari simt lumea întrun chip pentru 
care noi n'avem vorbe, Metoda lui Proust derivă în chip ne- 
cesar dintr'un conținut intransmisibil, dintro complexitate 
a emoţiilor anormale, dintrun suflet devenit dureros de prea 
multe foi şi de prea multă conştiinţă de sine. O analiză a 
nuanțelor de posesiune făcută în simplul act al contemplării 
unei femei dormind, iată o realitate sufletească pe care n'o 
pe provoca nicio metodă, intro țară în care am părăsi 
atit de puţină vreme iarba pentru a ne culca în pat. 

Popor nou şi sănătos care de abia acum începem să 
percepem viața nu ne putem impune, fără riscuri, să sim- 
jim cu o mină încă bătătorită de sapă, fiorurile epidermei 
moi mişcate pe sidef. Noi vom putea fi tolstoieni, balzacieni 
adică scriitori preocupaţi de sensul lumii şi de forma exterioa- 
ră a omenirii, și nu vom fi încă în stare de introspectie pină 
ce nu vom cînta bucuria de a trăi şi a cunoaşte. Tipul fi- 

rese de roman rominese este deocamdată acela obiectiv. 
Repetind aci elogiile noastre pentru Patul lui Procust 
îndrăznim să remarcăm că tocmai aceasta este latura inte- 
resanlă a romanului, La d. Camil Petrescu nu există in- 
trospecţie ci creație obiectivă. Am luat pagină cu pagină și 
în afară de unele considerații amuzante asupra mobilieru- 
lui modernist şi asupra modei bărbătești, n'am gäsit nici 
un caz interior. Ochiul autorului e mărit spre cunoașterea 
externe, adică spre creaţia obiectivă, Și analiza nu e 
dusă nici „Măcar la exces, la distrucţie. Oamenii trăese prin 
vorbele şi actele lor, teatrale, autorul mărginindu-se să le 
comenteze intrările şi ieșirile, Dar gi mai mult, Acest ro- 


e viclenie şi analfabetismul forță i 

e pe pătrundere, Observe 
mai departe d. Camil Petrescu viața ce i se arată înaintea 
spiritului şi-l asigurăm că vom sti să-l preţuim fără for- 
mule convenţionale și comparații improprii. 


DAMIAN STANOIU, Camere mobilate, 


Noua scriere a d-lui Damian Stănoiu înfă i 

s i ` „ infățişind er 
de tablouri amuzante și ironice din viața ec mat e se 
mere mobilate, este dintre acelea care produc plăcere citi- 


a a na a i O 


14 


> 


210 VIAȚA RUMINEASLA 
3 A m ae EI OP === 


torului şi îndeamnă critica la ingăduinţă, avindu-se in ve- 
dere scopul urmărit și putinţele de mai mult ale autorului, 


POMPILIU CONSTANTINESCU, Critice 


Cu toate opiniile nedrepte pe care d. Pompiliu Cons- 
tantinescu le arc față de unii colaboratori de seamă ai a- 
cestei reviste nu vom cădea in eroarea de a nu-i recunoa- 
şte demnitatea cu care caută să se smulgă în judecăţile sale 
de orice factor străin purei contemplaţii estetice, aplicaţiu- 
nea la obiect, experiența literară şi marele procent de ver- 
dicte bune. Cităm ca o dovadă de definiţie sobră şi sigură 
citeva rinduri asupra romanului d-lui C, Stere: 

„Romanul d-lui C. Stere, deși de suflu larg și alimentat 
din nenumărate fapte, dovedește un simț robust al peisa- 
giului şi mai ales surprinde prin intuiţia ascuţită cu care 
evocă feminitatea eroinelor, Dacă în primele volume por- 
tretul static cra utilizat prea des, fiindcă tintea să prezinte 
un pitorese social cit mai amplu, în Lutul portretul interior 
se adinceşte, se nuanțează și se defineşte în contururi epice. 
Cel mai larg portret psihologic este însuș portretul lui Va- 
nia, scos în evidență cu un relief viguros; în jurul lui trăese 
variat şi individual tovarășii de temniţă și exil, funcţionarii 
penitenciarului, dela doctor, la director și pînă la servitor, 
iar ca o necesitate de pauză, în încordarea acestei atmosfe- 
re penibile, răsare la anume intervale şi tipul pitoresc, în- 
tr'o continuă circulație de sevă vitală”. 


B. IORDAN, Normaliştii 


In numărul trecut al revistei noastre am publicat la An- 
tologie un fragment din acest roman al unui scriitor — pa- 
re-se tinăr și din Moldova — care înfățișează cu unele culori 
din Noul seminar al lui Leon Donici, suferințele, trămintă- 
rile, tragicul cotidian și visurile unei şcoli normale de in- 
văţători, 

Scris întrun stil neted, fără înflorituri, alunecător, ro- 
manul acesta e o bună făgăduinţă pentru viitor. 


CONSTANTIN KIRIȚESCU, Flori din grădina copilă- 
riei, In slujbe unei credințe 


„Seriitor fecund, d. Const, Kirițescu se remarcă printr'o 
varietate a preocupărilor sale care nu aduce niciun preju- 
diciu fiecăreia dintre ele. Este oricind îmbucurător intr'o 
țară în care indivizii au o cultură așa de unilaterală să con- 
staţi că un naturalist serios, care face cercetări asupra Fau- 
nei herpetologice a Rominiei, este autorul celei mai insem- 


—————————————————————————————————————————— 
| 


m y CRONICA LITERARA 24 


La - 
nate istorii a războiului nostru de întregire, şi în acelaş 
timp unul dintre cei mai de seamă pedagogi în teorie și în 
practică, funcţionar cardinal al învățămintului pe sub ochii 
căruia au trecut atitea generații de profesori şi observator 
literar lucid al lor. 

Ca scriitor d. Kirițescu are în chip hotărit talent. Ace- 

sta nu constă la d-sa într'o formulă nouă stilistică sau în 
vreo sensibilitate deosebită la un anume aspect al vieţii, ci 
în puterea de a vibra la trecut, de a evoca timpuri şi oa- 
meni, de a-i face să trăiască într'o dungă roșie de humor şi 
una albă de duioşie. Narațiunea d-lui Kirițescu captivează, e 
documentară în sens general uman și este etică, pentrucă 
fără să judece faptele din punct de vedere moral, nu le 
dă curent decit în măsura purității lor. 
„_ Printre figurile vii din această grădină a copilăriei re- 
ținem în primul rind pe Coana Lucsiţa, tip de plaideuse 
bucureșteană și pe Tribunul poporului, exponent expresiv 
al unei lumi acum dispărute, de cetăţeni fanatici și solemni 
in convingerile lor politice, 

In slujba unei credințe cuprinde un mare număr de 
campartii (adică de articole și discursuri pro şi contra unor 
cauze), de portrete și de mărturisiri, 

Fiind vorba prin urmare de o carte cu idei şi atitudini, 
ce putem noi face, obiectiv, într'o cronică literară, decit să 
le elogiem forma lor fermă şi totuș academică, claritatea şi 
buna lor respirație ideologică? 

Chestiunea consimțirii la tendințele cărții mare aci ni- 
ciun rost. Cu toate acestea constatăm că suntem alături de 
mai toate campaniile d-lui Kirițescu: de aceea impotriva 
înjurăturii naționale, impotriva exibiționismului şi xenofi- 
lici în sport, de acelea privitoare la radiofonie şi cinemato- 
graf și chiar în „reacționarismul” asupra drepturilor fe- 
meci, Din toate acestea se desprinde un aer de bun simţ şi 
de sănătate morală remarcabile. 

Numai în chestiunea raporturilor între artă și morală, 
pusă cu prilejul reprezentării unei piese a d-lui Ion Minu- 

lescu (Amantul anonim) avem de făcut o obiecţiune de 
principiu. Problema pe care o răscolește d, Kirițescu a fost 
totdeauna arzătoare și se pare că bunul simț a învins în 
concluziunea că arta e altceva decit morala și că exprimarea 
unor acte imorale nu atinge însușirea de frumos a operei. 
Dar atunci arta devine mijloc de perdițiune, simbol al in- 
stintelor josnice? Nu. Şi iată de ce. 

Documentarea singură asupra răului nu este contagioa- 
să, căci atunci știința, gazeta și tribunalul ar deveni focare 
de conrupție. Materialul uman care trezeşte interes în sine 


-Ĉc aammaħŘħ 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


E > NY DEGI DIE A 5 OEI TISE TE SIE SERE DRE A ZE ZE 


şi nu produce contemplația nu este artistic. Statuile desă- 
virşite nu trezesc instinctul sexual, Marile opere de artă 
presupun în cititor o mare complicaţie sufletească și acea- 
sta face vană sugestia imorală. Orice operă de artă educă 
şi sterilizează instinctele, Cit mai multă artă așadar pen- 
tru cît mai multă moralitate, sceasta din urmă derivind din 
orbita conştiinţei. In fond noi sintem ulături de d. Kiri- 
tescu dar motivăm — spre a evita abuzurile etice altfel 
problema. Tot ce e artistic elimină imoralul. Să facem un 
program teatral, de pildă, cit mai estetie. In cure caz unele 
lucrări de care vorbeşte d. Kirițescu ar fi dela sine înlătu- 
rate, 

Dar acestea sint simple divergențe de opinii, inevita 
bile. Ideile d-lui Kirițescu sint prin forma lor interesante în- 
totdeauna și stimulează plăcerea speculațiunii. 

G. CALINESCU 


a 


ORONISA POLITICA 


F A P T E 


După ce d. Vaida-Voevod constituise guvernul, se aş- 
tepta în viața politică măcar puţină destindere. Era seris 
însă să fie altfel. Chiar venită brusc n'a reuşi! să calmeze 
impulsivităţile. Incă din cele dintii zile, guvernul se pome- 
nea cu un mandat de arestare emis impotriva profesorului 
Grigore Forțu, pentru un discurs subversiv, ţinut pela 15 
Decembrie, dar executat — curios lucru! — abia o lună mai 
tirziu, după ce d-nii Maniu şi Mihalache demisionaseră. 

D. Fortu, om cum se cade şi bine intenționat, dar vă- 
zind pretutindeni hoţi şi crezind că dacă nu s'ar fura nimic 
din budgetul statului romin, sar realiza criza mondială, u 
ridicat steagul unei lupte pentru mîntuirea țării. 

Soluţia? Formarea unui guvern de 10 oameni, care să 
urmărească hoţii din avutul statului, să le confiște averile. 
şi să riza go astfel deficitul bugetar. Dar d. Forţu este ex- 
ponent profesorimii. Prin arestarea sa, se izbea nu nu- 
mai în agitatorul dela „blocul cetățenesc pentru mintuirea 
țării”, dar și în cel ce întrupa doleanțele profesorimii şi, ca 
urmare, ale tuturor salariaților. Cum arestarea se potrivise 
şi cu anunțarea scăderii lefurilor, agitația a luat pe neas- 
teptate o umploare gravă, transformindu-se în pregătirea 
revoltei salariaţilor, D. Forţu trebui totuşi să treacă printr'o 
filieră complicată ca să fie liberat: primul mandat, confir- 
mat de al, era să fie anulat de Camera de punere 
sub acuzare, se emitea imediat un al doilea, dar soarta cru- 
dă îl făcea să sufere aceiaşi anulare. D. Forţu, liberat, era 
dus acasă, de o mulțime care vorbea de un nou „apostol”, 

Dar opinia publică e femee şi schimbătoare; d, Fortu 
era să fie uitat a doua zi. Ii luau locul d. Steleseu dela 
Galați, cel mai tinăr deputat, impreună cu pärintele Geor- 
gescu-Edineți şi cu toată „garda de fier”, Se descoperise că 
mormintul Eroului necunocut este necreștin; trebuia musai 
să i se pună o cruce, Şi pe o zi grea de iarnă, de lanuarie, 
mulțimea, Între care se amestecaseră agitatorii de totdeauna 
ai străzii, transforma o procesiune într'o manifestare poli- 
tică ce se izbea cu poliţia. O serie de tratative aveau drept 
mediator pe însuși patriarhul și agitația căzu dela sine, căci 
îşi ajunsese scopul: lumea uitase de „cazul Fortu”. 

acă este agitație in extrema dreaptă, dece să nu fie 


Aaaa a a |: 


214 VIAȚA ROMINEASCA 


agitaţie şi în extrema stingă? După povestea cu eroul necu- 
noscut dela Bucureşti, vine greva dela Soc. romîno-ameri- 
cană din Ploeşti. Dar lucrătorii cari se plictisiseră de tra- 
tamentul neomenos dela americani, nu se mulțumese cu 
greva, ci trec la devastarea localului societăţii, la manifes- 
taţii de stradă, la revoltă; orașul republicii lui Candiano- 
Popescu în 1870 a trăit citeva ceasuri sub autoritatea lucră- 
torilor, dar care nu era o autoritate organizată; spontană, a 
putut fi uşor stăpinită. 

Ceeace s'a întimplat în mic in orașul petroliter, se re- 

petă în mare după cîteva zile la București la atelierele C. 
F. R. Lucrătorii cer o sporire a salariilor, dar nu se mărgi- 
nese la revendicări economice; au şi revendicări politice: 
cer un consiliu de uzină, compus din delegaţi ai lor, cari să 
trateze dela egal la egal cu conducerea atelierelor (ceeace 
în ruseşte se chiamă soviet), Li se admit revendicările eco- 
nomice, cari reprezintă un spor de 350 de milioane şi greva, 
ce luase proporții, încetează. 
X Dar simptomele păruseră grave. Ce era mai grav însă, 
afară de descompunerea vizibilă din autoritatea statului și 
a societății, era slăbiciunea atitudinii represive a poliției. 
Guvernul se văzu pus la mare ananghie. Rapoartele sigu- 
ranței arătau că se urmează un plan bine fixat încă din Oc- 
tombrie, de cînd sau rupt tratativele pentru pactul de ne- 
agresiune cu Rusia sovietică, Atunci fuseseră retraşi toţi 
agenţii sovietici din Polonia și împănată Rominia cu ei, un- 
de revoluția trebuia să apară odată cu primăvara, in Mar- 
tie. Soluţia era una singură: trecerea represiunii din miinile 
medioere ale poliţiei în cele mai dirze ale armatei: starea 
de asediu. In citeva ceasuri, hotărîrea era luată, parlamen- 
tul o ratifica, unele partide de opoziţie îşi dădeau și ele 
adeziunea. Mai multă opoziţie se ivea din rindurile însăși 
ale majorităţilor, unde mai rămăsese ceva din democratis- 
mul de odinioară. Dar democratul la guvern devine iaco- 
bin autoritar, pentru care puterea își găsește motivare în ea 
însăşi. 

Nici acum nu era să fie linişte, Obișnuita agitaţie po- 
litică și parlamentară, în care predominau comunicările de 
interes local și care, altădată, ocupa, împreună cu intrigă- 
ria de culise, toată arena politică, trecea pe al nu ştiu cite- 
lea plan, faţă de agitația din masse, La atelierele G. F. R., 
spiritele nu se linişteau, Ciţiva dintre conducători fuseseră 
arestaţi, Și în dimineaţa zilei de 15 Februarie, lucrătorii in- 
trau în ateliere, înarmaţi, cerînd liberarea tovarășilor ares- 
taţi şi — iarăşi — doleanțele politice. Orice intervenţie de 
împăcare se dovedea inutilă. Li se răspunse trupelor cu pie- 


e 


CRONICA POLITICĂ 215 


tre şi focuri de puşcă. Atelierele erau în mina lucrătorilor. 
şi nu voiau să le părăsească, deşi armata asediatoare le lä 
sase drumul spre cimp liber. Şi așa se ajunse, a doua zi, 
la şease dimineața, la ultimele somaţii, urmate de împușcă- 
turi din partea lucrătorilor, cu un mort din partea poliției, 
la împuşcătura în plin. Rezultatul oficial comunică cinci 
r la cari se mai adăogau doi răniți, morți la spital. Ate- 
lierele erau închise pentru două săptămini. 

Guvernul prezentă Camerii, la 16 Februirie, dosarul 
turburărilor ; se făcură cu acest prilej, destăinuiri intere- 
sante: d. Mirescu, socialistul, vorbea de rolul unor agenți 
provocatori, arestaţi, apoi eliberaţi, tocmai în ziua turbu- 
rărilor. Declaraţiile d-lor Mironescu şi Vaida însemnau o 
punere la punct; vinovată era propaganda comunistă, dar 
mai era și conducerea atelierelor, venală şi nepăsătoare. Bu- 
cureştii periferici au trăit ceasuri de groază, căci în cartié- 
rul gării se strinseseră, afară de obișnuiţii străzii, familiile 
arenei și rap cei ce aeram legături cu ei. lar mahalaua, 

e poliție, care se afla la ateliere : 
suri ran rapa borfaşilor. A EA ura 
upă Griviţa, strada s'a liniștit. Agitaţia a trecut în sfe» 
rele politice, ocupate cu pregătirea bugetului. Greutățile 
alcătuirii, unui buget echilibrat, nevoia unor tăeturi dure- 
roase atrăgeau hărțueli zilnice între ministrul de finanţe de 


$ parte, și ministrul muncii, al instrucției publice şi al apă- 


rării naţionale, de altă parte. Mai lăsînd unul, mai urcîn 
N d d 
celalt, proectul de buget se apropie de sfirșit. y 
Deşi a avut numai 28 de zile, luna Februarie a insem- 
nat multe în răbojul lui 1933. Ce a adus Martie știm: Aface- 


rea Skoda. 
a Skoda CONSTANTIN ENESCU 


o A M E N I 


DOCTORUL LUPU 


In galeria oratorilor romini contim 

porani, nu găsim 
termen de comparație pentru doctorul Nicolae Lupu, ei 4 
tuozitatea nervoasă a temperamentului său îl punc alături 


= de cele mai sclipitoare glorii ale oratoriei parlamentare. E- 


xemplarele identice cu sine pot fi găsite numai - 
durile tribunilor socialişti sau a străluciților odiseea nr 
veniență socialistă, Jaurès, Briand (în etapa sindicalist-re- 
voluţionară a vieţii sale) doctorul Lupu, sint oameni și per- 


ÎN a o 


m 


215 VIAŢA ROMINEASCA 


sonalităţi create din aceiași pastă. Cine-a avut, ocazia să 
asculte pe doctorul Lupu în unul din marile lui momente 
de manifestare, va conveni că nu exagerez întru nimic, pu- 
nîndu-l alături de cei mai buni oratori contimporani, 

* Doctorul Lupu este un tribun. Un orator de masse. Spre 
tumultul şi agitația lor surdă, l-a împins splendidul său tem- 
perament de luptător, Un om se poate alaşa masselor, fie 
din înclinările temperamentale, fie din convingere teore- 
lică, din concepţie socială şi ideologie politică generoasă. 
Spre umanitatea primară, autentică și impulsivă a masse- 
lor, doctorul Lupu s£ înclinat prin dispoziţiile sale de tempe- 
rament. Cine l-a ascultat în întrunirile politice populare 
(fie în istorica sală „Dacia”, fie în alte părți) pricepe resor- 
tul sufletesc al acestui liric al tribunei, Entusiasmul, pe ca- 
re-l provoacă agitația sa la tribună, topeşte stările psiholo- 
gice ale auditorului în unități impresionante. Doctorul Lupu 
prin indignarea, revolta, mobilitatea sufletească uimitoare 
şi sinceritatea spontană deschide sufletele, şi le antrenează 
pe gama tuturor nuanțelor sufletului uman, dela ris pină la 
lacrimile revoltei, Massa care-l ascultă se lasă cucerită 
de această revărsare generoasă de sinceritate brutală, Mul- 
timile iubesc pe cei ce știu şi pol să le citească durerile tai- 
nice din suflet, Cel care le ştie da expresie, e stăpinul ei ne- 
contestat, 

Doctorul Lupu e acelaş şi la tribuna parlamentului: 


$4 temperamentul viciu, nervos, mercuric, pasionat şi generos. 


Aceiași comportare, faţă de aceiași psihologie. Se știe că 
massa, fie că e alcătuită din oameni simpli, fie că e for- 
mată din intelectuali, are aceiași structură psihologică, su- 
pusă aceloraşi fluctuații de nivel. lată dece doctorul Lupu 
obţine şi la tribuna parlamentului acelaş succes pe care-l 
are în adunările populare, Activitatea sa parlamentară (și 
e fără îndoială > par activ membru al Adunării deputați- 
lor) e o linie continuă de succese. Manifestările în legătură 
cu evenimentele importante, sint totdeauna biruinţi. Ante- 
nele instinctului său autentic îl ajută să descopere şi să n- 
precieze semnificaţia tuturor faptelor importante, Înterpe- 
lările sale, în care sacra lavă a indignării se revarsă cu a- 
bundenţă, ereiază momente veridice de sărbătoare parla- 
mentară, 

Fără prezenţa și munca harnică n doctorului Lupu, și 
fără energia organizată a d-lui Virgil Madgearu, şedinţele 
Camerei (mai ales acum cînd lipseşte celalt mare orator N. 
lorga) s'ar scurge necontenit sub egida platitudinei medio- 
crității somnolente. Numai svienirile tinereşti şi isbuenirile 
sincere ale doctorului Lupu le înviorează și le animă, 


CRONICA POLITICA 217 


————————— e e 
Acesta este tribunul 
Pentru omul Spa, toate aceste incontestabile şi eme- 
rite pita an nu reprezinte un prea mare capital per- 
sonal, D. i Ralea în elegantul său discurs dela discuția 
generală a bugetului a avut, în această privință, formule 
plastice și caracterizări juste. Doctorul Lupu, ca orice mare 
şi impetuos temperament (din acelea, cari apar odată pe 
secol) este un om de actualitate, un sclav al momentului, un 
om de acțiune, oportunist în sensul excelent al noțiunii. La 
această categorie de oumeni nu trebue căutată linia dreap- 
tă, atitudinea, firul roșu. Viaţa lor ¢ o serie de momente 
Juxtapuse. Activitatea, oricît de substanţială, e discontinuă. 
Fără îndoială că doctorul Lupu e un exponent ideal al 
opiniei publice şi variațiilor ei, de multe ori capricioase, 
aţă de ecoul şi murmurele care se ridică din sinul ci, ca 
aburul din văi, şeful partidului țărănesc este un desăvir- 


F 


şit receptacol şi organ de cristalizare. O calitate, fireşte nu a 
omului de Stat, ci una specifică tribunului masselor. Astfel, 
doctorul Lupu se cheltueşte cu o impresionantă generozitate 
in acte mărunte, care nu vor rămine în majoritatea lor, 
dar care sunt de o utilitate imediată. 

A, dacă doctorul Lupu şi-ar putea canaliza acliunea şi 
mişcarea pe care e capabil să o provoace, după o concepţie 
politică bine articulată !.. D tismul său vag şi paci- 
fismul, sint mai mult stări instinctuale decit atitudini pro- 

ce şi linii ideologice. Tribunul poate declanşa cu- 
rente, dar nu mișcări politice. Aci e necesară intervenţia 
coordonatoare a rațiunii teoretice, capabilă să proecteze 
ascuțite fișii de lumină în negura viitorului. Talentul orato- 
ric nu are valoare pentru finalitatea unci acțiuni politice. 

Doctorul Lupu trebue apreciat însă aşa cum este şi cum 
ni se prezintă. i N. TATU 


LITERATURA PO: LI: TI CA 


L G. DUCA : PORTRETE ȘI AMINTIRI 


© in mediul politic, cartea nu-i la preț. E socotită ca un lux. 
lar cărturarii sînt priviți de sus, cu oarecare compiătimire — 
ca nişte vizionari, boemi, oameni nu în toată firea... 

Chiar dacă in daortitie politice il hărţuese tot timpul, — d-sa 
nu uită, în clipele de răgaz acasă sau la țară, să pună mina 
pe-o carte nouă. lar din acest comerț intelectual — i-au rămas 
stima şi afecțiunea pentru modeştii slujitori ai culturii. 


215 VIAȚA ROMINEASCA 


Chiar adunarea „portretelor” şi „umintirilor” în volum, 
— după publicarea lor în cotidiane, usupra momentului oca- 
zional care le-a determinat, — este un omagiu adus vorbei 
tipărite care cuprinde un fior trainic, vrednic să stea în bi- 

iotecă. f ; 

Preocupările de ordin cultural, literar chiar. ies la 
iveală din tot volumul, 

Intradevăr, ce-i acea admirabilă bucată — cu titlul: 
„Minile” — în care caracterul oamenilor politici este fixat, 
după trăsăturile şi mișcările minilor,.. decit o reuşită operă 
literară? Dar portretele oratorilor străini şi romini? Sau por- 
tretele oamenilor politici — printre care trebue să aşezăm pe 
primul plan inimitabilul medalion al Lordului Rosebery? 

Autorul trece în revistă mini după mini... 

Mina lui Titu Maiorescu: „inestetică, fără oase şi veste- 
jită, dar vie, agitată, vorbitoare, extraordinar, surprinzător 
de elocventă... Cind vorbea, degetele lui erau în necontenită 
mişcare. Ele accentuau, subliniau, completau, luminau, întu- 
necau, subtilizau gindirea sa, nu numai cu o măestrie nein- 
trecută, dar cu o putere de evocaţiune” fără pereche. Degetele 
legau cuvintele între ele, 

Dar Take lonescu? „O mină fină şi frumoasă, veşnic 
deschisă, cu degetele despărțite unele de altele. Nu apuca Iu- 
cerurile, Le pipăia, le atingea superficial cu un fel de sfială 
și cu o precipitare nervoasă ubsolut tipică”... „Această mină 
păreau mereu că așteaptă ceva: să prindă vre-o veste, vre-o 
noutate, vre-o taină a oamenilor sau a naturii”... 

lată mina lui Nicu Filipescu: „Patrată, cu degele groase, 
cu palma cărnoasă, o mină vulgară şi brutală de lucrător 
manual, nu de intelectual şi de aristocrat”. „Ea lovea, sfă- 
rima, afirmind necontenit nenstimpărul exuberant şi energia 
violentă a unui temperament cunoscut pentru exceptionala și 
nestăpinita sa vitalitate”, 

Sau Mareşal Averescu.. „Din aceste mini mari, extrem 
de Tine şi de distinse, cu degetele lungi, cu mișcările măsu- 
rute, cu intlexiunile feline, se desprinde ceva tulburător de 
enigmatic”... „instinctiv te întrebi: — Sint oare lucrurile 
simple, lamurile, conerele ca vorba — sau complicate, intor- 
tochiale și neprecise cu involuntarele și permanentele des- 
lăinviri ale minilor învingătorului dela Mărăşti? Desigur că 
vorba e sinceră şi mina înșelătoare”, termină ironic oly 
servitorul, 

D. Duca nu-i un simplist. Nu se mulţumeşte cu redarea 
trăsăturilor caracteristice ale unui temperament. D-sa își dă 
seama că omul este extrem de complicat. T diseacă, — și, 
totuși, cine poate pretinde că îl cunoaşte pină în adincuri? 

Chiar după înşirarea tuturor calităților lui Waldeck 


li 


ONICA POLITICA 219 


Rousseau, — d. Duca nu-şi îndhipue, că secretul elocvenţei 
acestui mare orator a fost definitiv şi complect descoperit. 

„l-am simțit vraja, — spune d-sa, — dar nici azi nu pot 
s'o desluşesc”. 

Cind totul părea pierdut, Waldeck Rousseau avea „fa- 
cultatea mică de a regăsi soluţia și adevărul, de a le scoate 
în evidență şi de n dovedi auditoriului surprins și minunat 
simplicitatea lor”... Erau de'admirat „construcția discursului 
său, clasica-i ordonare, armonia lui, arta desăvirsită cu care 

ştia să minuiască argumentele, să alterneze umbrele şi lumi- 
nile, puritatea limbii, frumuseţile stilistice, formulele lui 
fericite”... Care era însă taina elocvenței acestui om „impa- 
sibil”, „plictisit şi nepăsător”, care vorbea pe acelaşi ton „cu 
o voce gravă şi fără de sonoritate” — cu minile fixe (cel 
mult dacă degetele lui mingiiau, cite odată, colțurile pupi- 
trului) ? 

„Dar de ce să descifrez enigma?” — închee d. Duca, 
Intr'adevâr, de ce? Mai ales că, chiar în clipa cind crezi cai 
descifrat-o, ca poate-i mai nepătrunsă deci! oricind... 

Caracterul Lordului Rosebery este şi mai enigmatic, 

Nobil, tinăr, bogat, inteligent, cult, talentat (orator şi 
scriitor de marcă), — Lord Rosebery cunoaște, la virsta de 
40 de ani, toate succesele, 

La primul eşec însă, el se retrage din luptă. De ce? 

„O lume întreagă sa trudit să-l deslusească. De ce, 
ajuns, şi atit de tinăr, la apogeu, — Lord Rosebery părăsise 
de-odată totul? De treizeci de ani, nici o cauză aparentă nu se 
poate invoca, nici o explicație plauzibilă nu sa putut da. 
Deziluzie? De ce și care? Simţimintul nimicnicici gloriilor 
panee cuprinzind pe un om după ce le-a sorbit pe toate? 

izvorită din prea mult noroc? Puterea dizolvantă a unei 
prea mari bogății? Atavica incapacitate de a înfrunta bru- 
talităţile vieţii moderne, la un rafinat, la un aristocrat de 
singe şi de intelect? Enigmă |" 

D. Duca pune problema — şi o pune frumos. Schițenză 
citeva trăsături — cu fineţă, trăsăturile caracteristice. Dar 
nu umple cu linii și culoare toate spaţiile. Lasă și interstiţii 
— de meditare. Nu serie lotul. Umple şi golul dintre rînduri 
de înțeles. Cine știe să citească găseşte multe gînduri şi 
sentimente printre vorbele spuse, 

Acest obiceiu de a privi — neînerezător — lumea și on- 
menii, cantrun caleidoscop complex — oare cărturarul l-a 
contractat dela omul politic, care trebue mai mult să suge- 
reze decit să spună? M. SEVASTOS 


A 


CRONICA EXTERNA 


INFLAŢIA PACTELOR 


Intre înmulțirea pactelor şi dezordinea în relațiunile in- 
lernaţionale este o legătură directă. Instrumente de pace, in 
definițiunea lor exactă, destinate să apropie amical două 
sau mai multe popoare, să înlesnească legăturile lor comer- 
ciale și să sporească puterea lor comună de colaborare in- 
ternațională, pactele ar trebui să se multiplice, în adevăr, 
ca o reacțiune în fața unei situaţiuni politice tulbure şi a 
unei fhrămiţiri a încrederii între naţiuni. 

Atunci însă ar trebui să fie pătrunse de o inspiraţie co- 
mună și să găsească numai în deosebirea geografică a re- 
giunilor unde se aplică justificarea unor dispozițiuni tech- 
nice diverse, Ar trebui să fie fragmentate dintro piesă unică 
care să se poată ușor reconstitui prin întinderea bunăvoin- 
tei care le-a inspirat, Să cuprindă, în miezul lor, virtuţi de 
atracție și de integrare, care să tindă la sporirea grupului 
pină la o unificare generală, 

In realitate însă, o parte din pactele încheiate după 
război au la origină un sentiment de ostilitate, care a cu- 
prins unele guverne, descurajate de încercările neizbutite 
de a se realiza o formă unică de convențiune internațională. 
Altele sint datorite unei politici deliberate de modificare, 
pe căi particulare, a unor situaţiuni internaționale.O a treia 
categorie de pacte se sprijină pe dorința statelor interesate 
de a umple, printr'o garanţie pacifică specială, lacunele 
pactului Societăţii Naţiunilor. 

Dar nenumărate pacte s'au născut pe baza unei politici 
care se practica înainte de război și care depășește cadrul 
tras de Societatea Naţiunilor şi acceptat de toți membrii săi. 

Pactele s'au înmulţit astfel fără o justificare durabilă. 
Unele au fost condamnate de utilități momentane, de trecă- 
toare reacțiuni psihologice. Ele sau suprapus, s'au încruci- 
şat, sau contrazis, s'au hrănit unele din substanţa aloe. i 
şi-au diminuat astfel valoarea morală și claritatea juri 
Pe masa Societăţii Naţiunilor, stau astăzi maldăre de tratate 
politice, a căror eficacitate îndoelnică scade şi se subțiază 
pe măsură ce cantitatea lor sporeşte. 

Alături de aceste pacte, guvernele adunate la Societa- 
tea Naţiunilor sau aiurea au formulat declarațiuni colecti- 


CRONICA EXTERNA 221 


- 


` 
ve şi solemne cuprinzind angajamente pacifice. După pac- 
tul Briand- a cărui autoritate incontestabilă este 
sprijinită pe utilitatea și universalitatea lui, după mai multe 
declarațiuni comune făcute la Geneva, după proclamaţiuni 
de pace semnale de Marile Puteri la Lausanne, etc., confe- 
rința dezarmării a discutat și adaptat la rindul său o nouă 
formulă de renunțare solemnă la mijloace violente pentru 
rezolvirea diferendelor dintre popoare. Noutatea acestei 
formule este înlocuirea expresiunii „război” prin aceea de 
„forță”. Statele renunță să recurgă la forță pentru rezolvi- 
rea litigiilor dintre ele. Justificarea acestei inovațiuni a fost 
găsită în nevoia de a se preciza cuprinsul puctului Briand- 


Kellogg, după interpretările bizare la care a dat loc cu oca- 


ziunea conflictului chino-japonez. 

O nouă declaraţiune e pe cale să se nască din negocie- 
rile actuale ale Marilor Puteri. 

Nu ne propunem aici să instituim o discuţiune juridică 
asupra valoarei fiecăreia din aceste formule, nici să cîntă- 
rim minuţios textele lor succesive. 

Vrem numai să facem constatarea unui abuz şi să indi- 
câm rezultatele lui contrare. Vrem să subliniem cum acea- 
stă suprapunere de pacte le micşorează puterea și le desti- 
tue progresiv de autoritate, 

Cuprinsul lor se restringe fără să se precizeze, sensul 
lor se întunecă, influenţa lor se mărginește. Popoarele pierd 
increderea în ele, scepticismul lor faţă de legea internaţio- 
nală sporeşte, Statele își dau cuvintul fără gravitate, Își an- 
sajează onoarea fără o suficientă precauţiune. Semnătura 
pusă acte obscure, pe texte sibiline, devine discutabilă, 
intențiunile se alterează, suspiciunea se ivește, relaţiunile 
internaționale ajung fragile; amiciţiile precare. 

„ apariţia unui nou pact este înconjurată cu ne- 
încredere. Scopul pactului este bănuit, cuprinsul său devi- 
ne misterios, comentariile sint amare. Chiar cele care n'au 
altă funcţiune decit să consolideze situaţiuni anterioare a 
căror existență şi practică erau cunoscute ṣi consacrate în 
viața internațională, ca recentul pact al Micei Inţelegeri, . 
dau loc la manifestări ostile. 

Legătura dintre înmulţirea pactelor şi dezordinea în 
relațiunile internaţionale, de care vorbeam la inceputul a- 
cestui articol, este deci răsturnată de prezenta situaţiune a 
lumii. In loc să îngădue și să organizeze o generală colabo- 
rare a guvernelor, ele despică viaţa lumii în grupuri ostile. 
In loc să precizeze condiţiunile esenţiale ale păcii, ele le 
sdruncină și le întunecă. In loc să devină instrumente cu- 
rente în viața politică a statelor și să polarizeze sentimen- 


——————————————————— 


222 VIAȚA ROMINEASCĂ 
PT PIE IE a UDE za EET Sa PICE SEE Tae 


tele de încredere mutuală, ele nutresc şi agravează  ten- 
dințe de dușmănie, 

In loc să se sprijine şi să se fortifice reciproc, puelele, 
abuziv înmulţite, se descarcă între ele de autoritate, Nu mai 
este între ele nici o solidaritate, nici o ierarhic. 


Această inflaţie de pacte şi deeclarațiuni solemne se da- 
țoreşte la mai multe cauze: In afară de criza și perturbările 
sociale produse pe urma războiului şi în afară de persis- 
tenja metoadelor politice dinainte de război în actuala poli- 
tică a lumii, şi de neratificarea Statelor-Unile, trebue să e- 
numărăm, printre uceste cauze, mentalitatea juridică cu e- 
xigenţele ci formalistice a unora dintre Statele europene ; 
lacunele pactului Societăţii Naţiunilor; repulsiunea unor 
națiuni de a lua angajamente precise pe o mare întindere 
teritorială; psihologia de teamă și de panică a unor State 
direct amenințate, ete. 

In adevăr, noua politică internațională se baza pe pac- 
tul Societăţii Naţiunilor. Acolo, se găseau, în termeni gene- 
rali, condamnările politicei de război, dispoziţiuni sufi- 
ciente care să îndrepte pe câhile arbitrajului şi justiţiei in- 
ternaționule diferendele eventuale dintre State, garanții 
mutuale și colective ale integrității teriloriule şi indepen- 
denței politice precum și infiltraţiuni de dinamism politic 
care să îngădue, în condițiuni determinate, amenajări ul- 
terioare, Dar dispoziţiunile pactului nu puteau fi decit de 
un caracter general. Noutatea şi universalitatea lor nu in- 
văduiau preciziuni prea mari, Ele trebuiau să rămină mli- 
digase ca să permită Consiliului şi Adunării proceduri di- 
verse şi aplicațiuni adequate, păstrindu-le totuşi semnifica- 
tia lor uniformă, 

Ele se puteau desvolta progresiv, orgunizind pe încetul 
viaţa internaţională. 

Evenimente grave au survenit însă premalur şi Statele 
care pun pe texte un mare pref au vrut să fie garantate de 
dispozițiuni precise în cazul unor ipoteze determinate, Ele 
nu recurs astfel la convențiuni bilaterale sau multilaterale 
pentru ca să se asigure cu anticipație anume proceduri și 
soluțiuni în anume eventualități. 

Nu e mai puţin adevărul că pactul Societăţii Naţiunilor 
prezintă, el însuși, lacune, Acestea sunt de două Feluri: u- 
nele îngădue războiul, în anume cazuri, altele, lasă imper- 
fect organizate saneţiunile. Pentru ca să se garanteze mu- 
tual în cazul acestor lacune şi imperfecţiuni, Statele, cu 
drept cuvint, au semnat pacte speciale. Dacă toate Statele 

re ale Societăţii Naţiunilor ar fi acceptat să elimine 


apr 


CRONICA EXTERNA 224 


acele lacune din pact (ceeace parțial s'a făcut prin adopta- 
rea pactului Briand-Kellogg) şi să organizeze și pertecţio- 
neze sancțiunile din articolul 16, ar fi făcut, poate inutile sau 
superflue alte pacte. Societatea Naţiunilor a încercat ea în- 
săși această îndoită operațiune prin protocolul din 1924. In 
acest instrument de pace, cel mai vast şi mai precis din 
cite se cunosc, se găseau o interdicţie totală de a recurge la 
războiu, un angajament amănunţit de u supune diferendele 
la proceduri pacifice și un sistem complet de sancțiuni. Pro- 
tocolul din 1924 n'a intrat în vigoare, mai ales din cauza 
Angliei, care nu a acceptat riscurile unci solidarităţi atit de 
intinse și atit de precise. Atunci, Societatea Naţiunilor a re- 
comandat metoda pactelor particulare, cu gindul să poată 
vreodată întruni în un singur instrument convențiunile mul- 
tiple ce aveau să fie semnate în diferite regiuni ale lumii. Ea 
a elaborat trei modele de asemenea pacte, reprezentind trei 
grade succesive în organizarea definitivă a păcii, pe baza so- 
Iuţionării prin proceduri pacifice a diferendelor dintre State. 

Conţinutul nou al acestor pacte și procedurile uniforme 
pe care le instituiau; cadrul Societăţii Naţiunilor, în care 
se discutau și se semnau și legătura lor intimă cu pactul 
fundamental, — le confereau un caracter de solidaritate şi le 
așezau la baza unei noui politici internaționale. Tendinţa e- 
sențială a acestei politice era să integreze aceste pacte în o 
convenţiune unică, pentru ca să dea comunității internaţio- 
nale o lege comună şi să evite formarea grupărilor de State 
ostile cunoscute înainte de 1914. 

Statele au acceptat politica pactelor, dar au uitat ori- 
gina și sensul ei și, falsificindu-le adeseu pe amindouă, au 
ajuns la rezultate contrare. 

Multe guverne au crezul că vor găsi în vechile condi- 
țiuni ale politicei europene elementele unei noui securității. 

Ele nu şi-au putut lega conduitele de învățămintele ul- 
timelor experienţe și, condamnind războiul, nu au vrut să 
se deslipească de metodele care îl produceau. Nu au adoptat 
în întregime sistemul Societăţii Naţiunilor, — cu legea, tech- 
nica și morala lui, — şi nu au repudiat definitiv praeticele 
«dinaintea războiului. 

Astfel, şovăind între două căi, lumea actuală n putut 
suferi imperfectiunile şi greutățile ambelor fără să tragă 
beneficiile salutare, pe care le comporta instituția de la Ge- 
neva, 

Politica cunoaște aceste raționamente corupte şi a- 
ceste conduite ce nu vor să se ridice pină la perfecțiunile 
gindirii. 

Politica păcii nu se poate sprijini decit pe Societatea 
Naţiunilor, cu ordinea pe care o institue și cu instrumentele 


224 VIAȚA ROMINEASCA 


pe care le elaborează. Ea trebue slujită, împuternicită, ast- 
fel încit în atribuţiunile ci să intre puteri de control şi de 
comandamente. Să poată impune o politică a pactelor, spre 
exemplu, sau să ceară membrilor săi o fidelitate suficientă 
faţă de pactul fundamental incit să devină inutil recursul 
la pacte speciale. Să poată aprecia valoarea pactelor înche- 
inte și să le supună la direcțiunile Pactului, Astfel ar înceta 
actuala inflaţie de pacte și prezenta dezordine din politica 
internațională, S'ar consolida o lege comună şi o colaborare 
uniformă între state. S'ar evita încercările unora dintre 
Marile puteri de a se ridica deasupra acestei legi. 

Pină atunci, apărarea unora dintre State, care apără 
însăşi legea internaţională, trebue să se sprijine pe aceste 
înțelegeri regionale pe care le prevede chiar pactul Socie- 
tății Naţiunilor. 

CONST. 1. VISŞOIANU 


CRONICA ECONOMICA 


- 


CONTINGENTAREA IMPORTULUI 
ȘI SITUAȚIA DIFERIȚILOR FACTORI ECONOMICI 


Asistăm la o nouă piesă economică. D, F, Lugoşianu pa- 
a voi să fie încă mult timp piesa contingentării pe afiș. 
în toate dramele regimului de import, rolurile se vor re- 
de vechii interpreţi. Căpitanul de industrie se va väita 
acesta e rolul lui cel mai natural), comerciantul va veni 
speriat de avantajele ce indirect revin industriei naționale; 
iar consumatorul va rămîne trist și nemișcat (căci altceva, 
mare ce să facă), 

Numai directorul de scenă, sau vrun nou regisor cu 
simţul realităţilor mai desvoltat, vor face poate figură nouă, 
Industriașul va trebui să ştie cum şi de ce să se vaete. Vom 
analiza mai jos jocul lui. Prin organizațiile lui, el este pină 
in prezent mai pregătit să vorbească decit comerciantul şi 
consumatorul. El va arăta şi acum că fara nu trebuie să tri- 
mită bani în exterior, că el are încă nevoie de sprijin pen- 
tru a face faţă sarcinilor speciale care apasă asupra indu- 
striei rominești, 

Se va plinge că e forțat să plătească dobinzi imense şi 
că e prea împovărat de impozite. Că sint impozite mult 
prea mari pentru industrii, căci majoritatea acestora fiind 
constituite în societăţi anonime, ele simt sarcina impozitelor 
mai mult decit celelalte categorii economice, pentru că ele 
sint singurele care nu-și pot ascunde veniturile. Că e criză 
de transporturi şi că scumpetea excesivă a acestora în ra- 
port cu normalul, formează o piedică foarte sensibilă pen- 
tru desvoltarea industriei. Că sint încă defectuoase celelalte 
mijloace de comunicaţie: telegraf, telefon, ete. şi aceasta e 
o cauză de inferioritate a industriilor romine față de indu- 
striile străine (industriile din Transilvania, înainte de răz- 
boiu, puteau să comunice de urgenţă cu vechea capitală în 
citeva ore, pe cînd acum din cauza lipsei de mijloace direc- 
te, telegramele ajung în timp de patru sau cinci ore mai 
lung decât înainte), Nici acum nu se uită aceste argumente... 

Că simţim dificultăți din nevoia de a aduce technicieni spe- 
cialiști pentru văpsitul linei, pentru tăbăcării cu materii 
minerale şi altele; că trebue să faci apel în condițiuni foarte 
omeroase la. specialiştii din străinătate: că sintem v 

nic sub pericolul dumpingului exercitat de străinătate. Că 
gpa unei bune organizații verticale prezintă o sarcină în 
plus pentru industriile romine. Astfel de exemplu, în in- 


zEpa 


d 


226 VIAŢA ROMINEASCA 


Îi 


dustria linei, pentru principalele operaţii (care consistă in 
sortarea linei, spălatul, cordajul, torsul şi țesutul ei), Ro- 
minia a avut lipsă de specialiști pentru fiecare din aceste 
operaţii și aceasta e cauza pentru care a avut lipsă de orgu- 
nizație in scară verticală, 

In Hominia dat fiind că în majoritatea cazurilor, un a- 
celaş specialist se ocupă de toate operațiunile, nu se poate 
lucra continuu la toate gradele de industrializare, In aceste 
condiţii, industriile noastre vor fi în mod evident inferioare 
industriilor străine, de exemplu industriei germane, care 
are o bună organizație verticală, pentrucă acolo sunt lueră- 
tori specialişti la fiecare grad de industrializare şi se lu- 
crează continuu la fiecare operaţie industrială. Că sînt mari 
sarcinile industriei nu numai prin legile fiscale ci şi prin 
legile sociale. 

Deasupra tuturor acestor dificultăți ale industriilor ro- 
mine, mai este marele inconvenient rezultat din instabilita- 
tea monetară, eu toate riscurile ce decurg din ea pentru toţi 
actorii producţiei. lată cuvinte îndreptăţite ale industriaşilor, 
cari se bucură de contingentare. Cuvinte pe care ar trebui să 
le repete mereu, 

Căci vor veni alţi industriaşi, cari nu sint bucuroşi de 
contingentare. 

Vu mai veni comerciantul şi va veni consumatorul să 
vorbească altfel. Şi în Parlament, căci poate vor veni ire- 
ductibilii opoziționişti, amatori de interpelări sgomotoase 
sau interesate, care vor ști să se exprime vehement şi clar 
contra contingentării. Şi aceștia vor avea prilejul să nu 
lucă deloc, Căci dela Președintele Consiliului de Miniștri — 
pe care cei doi gardişti ce stau de pază la casa din strada 
Lascar Catargiu nu-l apără în contra repercusiunilor ce se 
prepară — pînă la cel mai modest locuitor din fundul că- 
lunelor maramureșene, contingentarea le poate spune tutu- 
ror: e vorba de interesele tale”. 

Atit de importantă e chestiunea. Va spune consumato- 
rul că i se face incomodă viața. Şi i se scumpeşte viaţa. Căci 
liniștea quasi-parazitară a industriei suprimă concurența și 
dă naștere la carteluri şi trusturi, 

Se va mai spune că trebuie bine cumpănită incidenţa 
acestei protectii asupra agriculturii. Industria îşi va spu- 
ne însă cu tărie păsul ci. Se va plinge din nou, Ministrul va 
lua note... Dar va asculta poate mai mult pe bietul consu- 
maior, Deaceea credem că acest nou director de seenă nu 
va lăsa piesei aspect de tragedie, ci va realiza, după o farsă 
bine legată, un epilog echitabil şi moral. 


AL. HALLUNGA 


ALAIN 


Întrebările mari ce şi le-a pus omul de totdeauna şi de 
pretutindenea variază puţin, iar răspunsurile pe cari ele le 
comportă se repetă, Ceeace se schimbă de fapt este ierarhia 
în care marile întrebări sînt ordonate. Cind a variat acea- 
stă ordine sa putut vorbi în istorie de epoci noi, şi citeodată 
de civilizaţii noi. 

Splendida perioadă de creaţie intelectuală pe care a 

Sfirşitul Războiului în Franţa tinde să fixeze în 
țara lui Montaigne o astfel de ierarhie nouă. Și, drept con- 
secință, o nouă scară de valori spirituale, 

Din lipsă de perspectivă în vreme nu sîntem în stare 
poale să apreciem azi cu destulă dreptate această perioadă 
de viaţă intelectuală franceză plină de sens. 

Marele război a răsturnat surpinzător de radical (anii 
de după război au arătat-o) vechea ierarhie de valori, spi- 
rituale şi altele, şi-a provocat necesare eforturi de a crea o 
nouă ordine. Moartea, prezentă cu brutalitate și 'n fiecare 
clipă pentru indivizi şi neamuri întregi, a învățat inteli- 
gențele să știe să aleagă cu grije esențialul, şi să-l pre- 
țuiască 


După o perioadă de binecuvintată operă de negare — 
înlăturarea netrebnicului, curățirea terenului — inteligența 
franceză face susţinut efort de construcţie. Construcţie care 
constă în primul rind — și ca deobicei în domeniul spiritu- 
lwi — intro încercare de a muta punctele de perspectivă. 
Dorinţă tenace și lăudabilă de revizuire a valorilor spiri- 
tuale, a tuturor valorilor spirituale, iată substanța atitor ope- 
re de ideologie franceză scrise de lineri. 

Alain, bătrin, dar popular și citit dela război încoace 
de tineri, a devenit mare dascăl al generaţiei tinere graţie 
darului ce-l are de-a simţi noile agrara cari se pun şi de 
a găsi datele elementare, esenţiale zice el, ale acestor pro- 
bleme. In fruntea cohortei tinere care ascultă de cl, Alain 
cere renunțare, fără regret şi încurcătură, la inutil și la „sa- 
vant”. Intocmai ca Machiavel odinioară, autorul Propos- 
urilor preconizează cu francheță întoarcere la „izvor” in 


228 VIAȚA ROMINEASCA 


p 


materie de civilizație și de idei. Care este acest „izvor" 
pentru el? E forma cea mai simplă in care poate fi pusă o 
problemă (o problemă de cultură, în special). Forma în 
care problema se prezintă cu datele ei elementare. 

Partea cu aparențe negative a gîndirii lui Alain este 
munca de desprindere a „formei elementare” de care vor- 
besc. Desprindere ce înseamnă eliminare multă, curățire 
serioasă. Partea constructivă a operei o constitue apoi bo- 
găţia de consecinţe, de cele mai multe ori neașteptate, pe 
cari autorul cărții Eléments d'une Doctrine Radicale le 
scoate din problema astfel simplificată. 

Ritmul gindirii lui, în Propos-uri, şi pe fiecare pagină 
ce-a scris-o, este acela al gîndirii unui mare al său macs- 
tru: Descartes (Spinoza fiind al doilea dascăl al lui Alain): 
indoială care vrea să fie critică politicoasă dar disolvantă a 
soluţiilor preconizate de autorităţi recunoscute în împără- 
ia ştiinţelor morale; analiză minuțioasă, uneori obositoare 
şi lentă, a datelor problemei pentru a o reduce la cea mai 
elementară a ei expresie; enunțarea soluţiei — adesea ve- 
cină cu banalul — şi scoaterea faimoaselor și bogatelor con- 
cluzii, totdeauna surprinzătoare şi sugestive, 

S'a spus că, destul de des, soluţiile lui Alain se aseamă- 
nă cu oul lui Columb. S'a spus, în sensul depreciativ al cu- 
vîntului. O repet, cu înțeles opus. Şi-mi place să cred că ori- 
ce cititor atent al lui Alain este de acord cu mine, 

Dar schema de mai sus e schema ideală a mersului 
gîndirii lui Alain, In realitate ea nu e niciodată atit de cu- 
rată, Clasică în însăș substanța ci, cugetarea alainiană nu 
se exteriorizează după canonul linear simplu al stilului 
clasic. Spirit hrănit pînă la saturație, Alain nu-și poate stă- 
pini inteligența-i ce înaintează pe drumuri pline de cotituri 
la dreapta și la stinga, de suişuri şi coborișuri. Gindul i se 
varsă nestăpinit și necontenit în constructii și unități de 
gind savante à la Hegel sau Proust. Serie fraze scurte, cu 
punct la sfîrşit. Dar cari nu sint inteligibile decit în gru- 
puri compacte: Paranteze, digresiuni, reveniri, rezerve și 
nuanțe etajate una peste alta, nuanţă la nuanţă, iată mole- 
cula de gindire la Alain! 

Orice cititor al lui Alain a putut adesea constata cit e 
de încet ginditorul, Şi orice cititor grăbit a putut fi enervat 
de nenumăratele-i „reveniri”. Cititorul atent însă a putut 
constata — cu plăcere şi profit — că „reveniri”-le nu sint 
„repeţiri”. Sint totdeauna, dar fără excepţie, întoarceri la 
obiect; pentru a-l considera dintro perspectivă neexami- 
nată încă. 

Alteori, adeseori, inteligența acestui aprig dușman al 


F. 


CULTURA 229 


iei asociaționiste rin asociaţie de idei, 
cele mai toare şi noi asociaţii de idei, asocia- 
la cari nu renunță niciodată. Renunţă chiar atit de greu 
de puţin încit numeroase propos-uri se termină brusc la 
„asociaţie”; adică nu se termină nicicum: sfătosul Alain a 
uitat să continue! 

Să reținem citeva idei importante din ultima şi sub- 
stanțiala carte a lui Alain: Propos sur l'Education, şi cele 
ce preced vor cîştiga eventual în relief. 

Propos sur l'Education, carte cu titlu modest şi carte 
pentru orice spirit ce se interesează de viața ideilor; carte 
sugestivă, cred, pentru toți pedagogii de meserie, înecați sau 

i în teorii germane despre educație. Teorii ce-au 
înămolit toată suprafața acestei biete Planete... 

Pentru a isbi imaginaţia cititorului, adecă cu scop „pe 
dagogic”, Alain își îmbracă multe din nenumăratele-i și 
pline de ecou ginduri în formele sclipitoare ale parado- 


Culeg, la pe oală idei, dintre cari nu puţine vor 
pe mulți: 


— Mi sa întimplat să răspund la anchete pedagogice. 
Răspunsul a fost totdeauna o lovitură de picior in sistemul 
care cere să instruești amuzind. 

Să înveţi greu ceeace e uşor; iată un precept pe care 
Alain spune că-l are dela Hegel. 

Pedagogii sînt copii cuminţi. Copiii sint mai oameni 


decit ei. 

Copilul trebue să caute si ceeace e dificil şi să re- 
fuze să fie ajutat sau cruțat. numai că există astfel de 
papii, dar die obicei. comit pini sap. lath da se nu srode 3p 
faimoasele „lecții amusante” cari sînt ca un fel de urmare 
a jocului. Lecţiile amusante stat visuri de bieţi oameni cari 
nu pricep meseria. Ceiace interesează şi amuză nu instru- 
€ Omul se formează înfruntind dificultățile; adevăratele 

trebue să şi le ciştige, trebue să le merite: 

Toată arta că este să obţii ca copilul să facă 
efort şi să se ridice la calitatea om. 

Se spune că trebue să cunoşti copilul, ca să-l poţi in- 
strui. Nu e adevărat: trebue să-l instrueşti ca să-l poţi cu- 
poaşte, Căci natura adevărată a lni este cea desvoltată prin 
studiul limbilor şi științelor: făcindu-l să cinte, vei şti dacă 
are sau nu are ureche, 

Se spune că, pentru a instrui, trebue să cunoşti pe cei 
ec vrei să-i instmeşti. E poate mai important să ştii bine 
ceiace vrei să înveţi pe altul, 

Ceeace e frumos pentru toți, și uman în chip universal, 


230 VIATA ROMINEASCĂ 
E PE IEEE TI TIPIC CETE 27 ME I PERENE PREA ERP 


e tocmai ceiace pare a fi fost scris pentru fiecare. Pe cînd 
ceiace vrea să se adreseze mie, insului, copil sau adult, şi să 
se coboare la măsura mea este totdeauna alăturea și adesea 
sub aceasta. Psihologii se înşală complet cu mania ce-o au 
de a vrea să cunoască în loc să schimbe şi să crească. Cind 
e vorba de copil, a-i cunoaște gindul înseamnă a i-l face. 
Căci e mai uşor să schimbi omul, decit să-l cunoşti. 

Progresul spiritului omenesc se face dela abstract la 
concret şi nu invers! Cum credea Locke ṣi crede pedagogia. 

Indată ce înveţi cu scopul de a învăţa pe alții, înveţi 
prost. 

Mi-e teamă grozav de lecţiile „vii”, cum se spune în pe- 
dagogie. De nouă ori la zece o lecţie „vie” nu e decit vocife- 
raţie în stil prost, din care, spre fericire, nu rămine nimic. 
Dar rămîne timpul pierdut. 

Meseria de a supraveghea pe alţii te face stupid şi ig- 
norant, Fără excepţie. 

Nu poţi învăţa să cinţi la pian ascultind un virtuos. Tot 
așa nu înveți să scrii și să gindești ascultind un om care 
vorbeste şi gindește bine. Nimenea nu se instrueşte ascul- 
tind. Te instruești citind. Gindeşti cu ochii, nu cu urechile! 

Cultura nu se transmite și nu se poate resuma. A fi cul- 
tivat înseamnă, în orice fel, a te duce la isvor; și să bei din 
mină, nu din cupe împrumutate, Ia ideea totdeauna aşa cum 
a găsit-o inventatorul. Preferă obscurul medioerului, și dă 
totdeauna preferință a ceiace e frumos faţă de ceiace e ade- 
vărat, căci gustul luminează totdeauna judecata. Frumosul 
fiind semnul adevărului şi prima formă de existență a ade- 
vărului în fiecare din noi (Hegel), vei cunoaște omul în Sha- 
kespeare, Molière şi Balzac, și nu intrun manual oarecare 
de psihologie. 

Nu există decit o singură metodă de a inventa: aceia 
care începe prin a imita. Nu e decit o singură metodă pen- 
tru a gindi bine: ea constă în a continua o idee veche și pro- 
bată. Deci arta de a învăţa se reduce la lungă imitație şi 
largă copiere, cum știe orice musicant sau pictor. 

Omul poate mai mult decit cunoaște. lată de ce omul 
alege puterea şi lasă de-oparte știința... 

Indoiala nu e sub știință, ci peste știință. 

Toate mijloacele spiritului sunt închise în limbagiu. Cine 
n'a reflectat asupra limbagiului, poate spune că n'a reflec- 
tat niciodată. De unde importanța limbilor, clasice în pri- 
mul rind. 

Omul care inventează telefonia fără fir nu e decit un 
animal ingenios; spiritul de care poate face dovadă vine 
din alte isvoare. 


CULTURA 2331 


“a 

Să refuzi să i, iată esenţialul! Refuzul acesta defi- 
nește inteligența. În ta nu se deşteaptă decit răstur- 
nind zeii inf Dar ea nu se deşteaptă decit printr'o 
idee înaltă despre forța și destinaţia ei. Se pare că tinerimea 
zilelor noastre spune „nu!” puterilor lumii acesteia; „nu!” 
tare şi „da” sieși ca ginditoare. 

Atita vreme cit oamenii afirmă că există altceva care 
importă decit ceiace importă, tirania e moartă... Ete. ete, 

Toate aceste idei, și nesfirşit de multe altele (cf. în spe- 
cial consideraţiile lui Alain despre Auguste Comte și feti- 
şismul sociologiei, apoi cele despre importanța culturii cla- 
sice) nu vor apare paradoxe şi simple jocuri ale spiritului 
cititorului care va avea curiozitatea să citească şi cele mai 
bine de trei sute de pagini de demonstraţie, subtilă şi rigu- 
roasă, care umple cu miez scheletul desenat mai sus. 


D. D. ROŞCA 


Ka FOR LE. Fi EOT OGE 


_ IORGU IORDAN: Introducere în studiul limbilor roma- 
nice, Evoluţia și starea actuală a lingvisticei romanice, Iași, 
rea Institutului de filologie romînă, 1932; VIII-480 pag. 

ei 300, 


Cartea d-lui Iordan cuprinde un istoric al lingvisticei ge- 
[nerale dela constituirea ei, în prima jumătate a sec. al XIX- 
„lea, pînă în zilele noastre, cu specială privire la limbile ro- 

manice, Pornind dela un expozeu mai vechiu al său (lorgu 
Jordan, Der heutige Stand der romanischen Sprachwissen- 
schaft, publ. în Festschrift fär Wilhelm Streitberg, Heidel- 
berg, C. Winter 1924), d-l Tordan a scris o carte ce constitue 
un excelent manual pentru studenții de filologie romînă şi 
persoanele care doresc să se inițieze într'una din ramurile 
cele mai interesante ale „ştiinţei omului”. 

Lucrarea d-lui Iordan e împărțită în patru capitole. 
Două dintrinsele sint consacrate ' geografiei lingvistise” şi 
şcoalei „idealiste a d-lui K. Vossler, adept al doctrinei es- 
tetice a lui B. Croce, D-l Iordan este unul dintre rarii lingu- 
işti care au priceput importanța studiilor de „geografie lini 
guisticã” inaugurate de J. Gilliéron (1854—1925), după pu- 
blicarea Atlasului linguistic al Franței (1902—1910); an- 
cheta pe teren pentru acest Atlas a fost făcută de E. Ed- 
mont, cu ajutorul unui chestionar lingvistic elaborat de Gil- 
licron.| Geografia lingvistică s'a născut din cercetarea hăr- 


208 VIAȚA ROMINEASCA 


Gillitron n'a adus idei apriorice în con- 
să reînoiască cunoştinţele noastre 
desvoltat limba franceză, din mọ- 
mentul romanizării Galiei și pină în zilele noastre. | Studiile 
[ni Gilliéron au provocat revizuirea fundamentală a meto- 
\đelor lingvisticei romanice și au invederat nevoia de a se 
constitui Atlase lingvistice în toate țările romanice: Catalo- 
nia, domeniul rhetic, Italia şi Rominia (Atlasul nostru ling- 
vistic, elaborat de „Muzeul limbei romine” din Cluj, sub di- 
recția d-lui S. Puşcariu, este în curs de execuţie; sau cerce- 
tat, pină acum, graiul localităţilor din Ardeal, Bucovina $ 
Basarabia). e sate 

In primul capitol al cârţei, consacrat activităței liecă- 
ruj romanist, în parte, d-l Iordan examinează activitatea 
ştiinţifică a maestrului  romanisticei tradiționale, dl W. 
Meyer-Lübke, autorul Gramaticei limbilor romanice (ed. 
germană: 1890—1902) şi al Dicționarului etimologic al lim- 
bilor romanice (ed. a 3-a îm curs de apariție la editorul C. 
Winter, Heidelberg). D-sa aratā cu dreptate poziţia falsă a 
romanismului „reconstruetor” (p. 25 urm.); întradevăr, in 
loc de a reconstrui, prin comparaţia limbilor romanice, for- 
me latine vulgare presupuse, d-l Meyer-Lübke şi şcoala sa 
ar fi trebuit să se limiteze la descrierea felului cum s'a tre- 
cut dela studiul latin vulgar la stadiul lingvistic cu totul nou 
înfățișat în limbile romanice. Metoda „reconstruirei”, in 
mini nedibace, a dus adeseori la stabilirea de etimologii 
fanteziste, cel mult ingenioase. 

Poziţia lui Hugo Schuchardt (1842-1927) apare diferită : 
dotat cu un spirit de o rară luciditate, depăşind întotdeau- 
na cunoştinţele timpului său și gata de a primi orice ino- 
vaţie, Schuchardt ne-a lăsat o operă ce trebue cetilă şi me- 
ditată îndelung (vezi p. 55 urm.). Caracterul operei lui 
Schuchardt, care a îmbrățișat în preocupările sale aproape 
toate marile probleme ale lingvisticei generale şi a studiat 
in specialist limbi din familii diferite, e bine evidenţiat de 
faptul că extrase dintr'insa constitue un breviar de lingvis- 
tică generală de o rară savoare personală (Hugo Schuchardt- 
Brevier, Ein Vademekum der allgemeinen Sprachunissen- 

ne ba publ, de L. Spitzer, ed, l-a. Halle, Max Niemeyer- 


ților acestui Atlas; 
stituirea metodei ce era 
despre modul cum sa 


1922 

Ultimul capitol al volumului d-lui lordan e consacrat 
şcoalei lingvistice franceze, dominată de personalitatea lui 
Ferdinand de. Saussure (1857—1913). Invăţământul lui F. de 
Saussure, desi de scurtă durată, a fost hotăritor pentru des- 
tinele linavisticei franceze: doi din maestrii lingvisticei fran- 
ceze de astăzi (d-nii A. Meillet şi M. Grammont) i-au fost 
elevi, iar şcoala lingvistică dela Geneva, unde de Saussure 


—.—— CC ————————————————— 


„CULTURA 233 


a profesat în mod regulat, numără alţi doi elevi ai săi i 
Ch, Bally şi A, penenere). F. de Saussure a pus în mini, 

chil „social” al- rei umane şi a separat faptele ce se 
referă la „vorbirea individuală” de faptele de limbă (limba 
este un fenomen colectiv, produs de colaborarea individului 
cu societatea), Rolul d-lui A. Meillet, cel mai mare linguist 
al timpurile noastre, este de asemenea bine pus în lumină 
(p. 47 şi 343 urm.):]d-l Meillet a reînoit comparatismul şi a 
contribuit la formaţia științifică a majorităței lingviştilor de. 
astăzi, dind o nouă viaţă şi organizind în chip temeinic stu- 
diile de lingvistică în Franţa, 

Scrisă limpede, cu o remarcabilă libertate rederi 
cartea d-lui lordan constitue un preţios SAANNIN a sân 
cinste tinerei noastre şcoli de lingvistică, Bogatele referințe 
bibliografice date în cursul expunerei sporese valoarea lu- 
crărei, iar excelenta prezentare tipografică desăvirşeşte buna 
impresie ce ţi-o lasă această carle, ce trebue recomandată 


călduros. 
AL. ROSETTI 


L 3 TR RA TU RI 3 TNA IN 2 


NOMAZI... 


Desprind dintr'o antologie i i 
i ) poeziu şi romanul lui 
parai ala cărămizile găsite la intiiaplare, nu ele. 
ra A ȘI NNE tea. inipozanță a întregului edificiu, capo- 
Tare ot und ich” pe care mai tirziu am identificat-o în 
igma cocoșat de obirşie vieneză. Trei ani mai tirziu 

se si za avut norocul să-i rămîn aproape. 

ca inşurubat, intre ghebul din spinare şi i 

roi ca de Dumnezeu lipsit de git, Parul rr H mp 

ar o e parte a frunții, cam pînă la două degete de-asu- 
p sprincenelor blond-albe, subt cari ochii lui de un al- 
să Apasa intrebători, miraţi. 

colo, la poala dolomiţilor, trintiţi în 

Stă mi-a vorbit Alfons Petzold ie chin ae ea 
vite în viața lui atit de chinuită. aa ie 


Scăpat de subt tirania dascălilor d 
ei upă cele patru el - 
mare, el cutrecră „ -ul vienez, acel mila E a 


- t - b N e La 
oare sărăcie, în care și acum cîțiva ani încă, femei şi copii 


ți de foame, alunecau de-alungul negrelor clădiri cu 


234 VIAȚA ROMINEASCĂ 


aspect de cazarmă, și leşinau pe străzi, cu trupurile ciolă- 
noase şi istovite de mizerie. 

Pe acolo umbla desculț micul Alfons, în zdrenţe, cu der- 
bedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar 
în răstimpuri seria poezii, sortite, bineînţeles, să fie inghiţite 
de coşul hirtiilor inutile din redacțiile revistelor de litera- 
tură. Sa pomenit între un tată paralitic şi o mamă mereu 
bolnavă, care spăla rufele vecinilor mai înstăriți. După moar- 
tea lor. neamurile se străduiau să-l îndrumeze, El trece la 
rind prin breasla cizmăriei, moţăe la un fotograf, la un tim- 
plar, devine ucenic la o tipografie, la un zugrav de firme, 
munceşte ca salahor şi rămine cîtva timp spălător de gea- 
muri. Marele său talent irupe la o întrunire socialistă unde 
işi recită o baladă originală. Este descoperit însă prea tir- 
ziu, cu amindoi plămînii muşeaţi de oftică. Oraşul Viena îl 
internează întrun sanatoriu din Tirol, unde acest gigant cu 
trup de stirpitură, această scîndură cuprinsă de limbile mis- 
tuitoare ale geniului, serie întiia şi poate cea mai de valoare 
n sa capodoperă „Trotzalledem”. A fost restabilit datorită 
deosebitelor îngrijiri şi dupăce aerul de munte a săvirşit vin- 
decarea, cetatea Vienei, în care Alfons Petzold sa născut să 
sufere. i-a dăruit o vilă în Kitzbuchel, din piatră albă, selipi- 
toare în diadema de căsuțe minunate, ce par suspendate ca 
nişte colivii de mare preţ, la poalele muntelui Horn. 

Acolo, în inima Tirolului a mai trăit el, să creieze încă 
douăzeci de ani şi a murit în toamna despărțirii noastre. 


Inainte de vremea cind creaţiunile genialului poet Chris- 
tian Morgenstern m'au încredințat cu prisosință, prin ale lui 
„Galpenlieder”, că niciodată nu voi cuteza să-mi tipăresc cu- 
vintul, și cînd liricul Richard Dehmel, cioplea salahoreşte, 
poeme granitice, cari amenințau să pălească tot ce sa scris 
dela Lilieneron îmeoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, 
neastimpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta 
un jachet măsliniu şi un fel de manşetă în locul gulerului, 
fără cruvată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i sar 
fi îndesat pină peste urechi o pălărie turtită Peter Hille ar fi 
devenit cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mai 
mult în fundul pădurilor, nedespărţit de o raniţă de pinză fn- 
desată cu gazete „şi treceau trei sau patru săptă pînă la 
pie lui, cu barba crescută şi mai sălbatic, cu pantalonii 
sfişiaţi, prin care se întrevedeau, pină în spre genunchi, pi- 
cioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, virite în niște 
ghete intoarse, diforme şi scilciate, cu gumilasticul ros de 
mărăcini. 

Cind Peter Hille întirzia vreme mai îndelungată, se ves- 


CULTURA 235 


tea poliția care la vinat, şi întotdeauna cu multă greu- 
tate, se izbulea perirea omului pironit la trunchiul unui 
arbore, cu ochii ațiuti craca de unde curgeau perle de 
cîntec păsăre: Petre e a lăsat un mănun restrins de 
versuri. Poezia lui e scurtă, construită din patru, cel mult opt 
rînduri, fiindcă spaţiul alb de la îndoitura dintre două foi 
de ziar, $ albiturile dela marginea gazetelor pe care le purta 
n erau limitate și prea înguste, ca să cuprindă mai 


„A 

Cred în valoarea miniaturilor lui Peter Hille, căruia îi 
trebuiau numai citeva rînduri, ca să închidă în ele cintecul 
unei mierle, şi tot atitea cuvinte i-au trebuit, pentru ca să cu 
prindă întreaga pădure cu simfonia ei, cu lumină şi întune- 
ric, cu vânt blajin sau supărat, care, odată cu clătinatul arbo- 

r, il adormea adeseori, în leagăn împletit din svonuri 
triste și duioase spovediri,. 

u 


Cine nu l-a cunoscut pe blândul copilas în etate de patru- 
zeci şi ceva de ani, cu numele de Peter Altenberg, are tot 
dreptul să regrete, El a scris numai cite un singur cuvint din 
fiecare poezie delicată, pe care însă a trăit-o în toată frumu- 
seţea ei. Bălanul ăsta pleşuv, avea în privire expresia prun- 
cului cu degetul în gură. Mustata lui închipuia un semi-cere 
blond și bine implinit, pornit din josul nărilor, peste gură, 
înspre bărbie, pînă lingă vîrful ei. Cu căpățina mare şi ro- 
tundă, cu pince-nez-ul înfipt mult prea jos de rădăcina na- 
sului bombat, cu pleoapele lăsate, cit jumătatea doileului, de 
subt ale căror gene spălăcite, perechea unor ochi de crap, 
priveau imobili pe deasupra ochelarilor, Peter Altenberg a 
trecut viața prin imaginar, şi nu s'a trezit poate niciodată din 
fantastica lui reverie, In toiul verii el purta o manta cu pe- 
lerină scurtă, de culoarea tubacului, și o pălărie decolorată 
şi pleoștită. Avea sandale cu tălpi de lemn, cari în plimbă- 
rile sale nocturne pe trotuarele de piatră ale Vienei, vestenu 
cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. 
Se oprea să sărute mina unei prostituate, fără să observe slu- 
lenia unui chip topit de boală şi alcool, surd la hohotul ej de 
ris spart şi batjocoritor. Ca un logodnic timid îi lua braţul, 
ri > petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, ofe- 

u-i șampania și crabii, cu distinsă şi largă generozitate. 

Spre ziuă, cînd patronul îi prezenta respectuos socoteala 
ucest copil adorabil, îşi scotocea inconştient, toate buzuna- 
rele, cu inperturbabilă seninătate, pînă cind, patronul surt- 
zind cu perfidie, îl ruga să nu se mai obosească pentru o 
sumă atit de minimă. Socoteala era un cec sigur, acoperit la 
prezentare de către un frate al acestui nomad celebru, un 
magistrat mai în etate şi om cu stare. 


ÎN o 


238 VIAŢA ROMINEASCA 


Martori au fost la una din aceste intimplări, Stefan 
Zweig, Hofmansthal, şi Arthur Schnitzler. Nici unul din ei, 
și nici alţii nu au scris vreodată un cuvînt despre viaţa ex- 
traardinară a acestui fenomen. 


Din faimoasa falangă a scriitorilor lirici germani din ul- 
tiele două decenii, sa desprins, să treacă „dincolo”, cel mai 
glorios dintre ei, cel mai răsfăţal, mai tirziu, după consacrare, 
poetul Anton Wildgans, care în marş eroic printr'o viață 
scurtă, a făurit pentru înţelegătorii de frumuseţe și adevăr, 
o frescă uriaşă de poezie sonoră, amalgamată cu singe, mă- 
duvă şi creer. Sărăcia, iubirea şi moartea, iată materialul 
cu care acest vrăjitor suia pe scara cerului. Intreaga sa operă 
este străbătută de noţiunea celui veşnic, în ea palpită simțul 
eternității, cu rostul de a fi și a trece. 

Intilnirile noastre, scumpe aduceri aminte, mă vor pe- 
trece pină la capătul existenței mele. Mă primea ca pe un 
frate. Purcă-l våd, fără haină, jileteă și guler. Un buton de 
cilic îi prindea la git cămaşa colorată. Cind vorbea, domol şi 
măsurat, chipul său prelung, de abate cu aparenţă suferin- 
dă, cu buza superioară, subțire şi prea scurtă pentru ca să-i 
poată acoperi incisivii, se lumina și devenea frumos, 

In Moedling unde Anton Wildgans și-a trăit anii cei din 
urmă, În această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, 
dintre toate localităţile din jurul Vienei, stăruie de mult o 
trainic bisericuţă, cu zidurile roase şi îngălbenite, cuprinză- 
toare de taine ferecate. Eram acolo într'o minunată dimi- 
ncață de August și priveam printre drugii ruginiţi, în adin- 
citura săpată în pămîntul de subt clopotniță, movila de cra- 
nii omenești, încremenită acolo în haotică neorinduială, cînd 
m'a ajuns din urmă, fraza sonoră a poetului Wildgans: 


« Was suchen Sie da 2» 


Intrebarea se sprijinea pe cuvintul „Sie”, pronunţat pu- 
ternic, ca să-și exprime şi mai mult mirarea de a mă reve- 
den în această neînsemnată localitate, necunoscută, sau igno- 
rată pină atunci, de străinii trecători prin Viena, 

Niciodată nu voi mai uita plimbarea aceea, cînd, tăcuţi, 
pornirăm impreună, afară din sat, de-alungul cîmpurilor fti- 
semnate cu grămezile din belșugul recoltei, pe lingă batalioa- 
ntle de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, indoite şi sparte, 
deasupra cărora, cite o floare a soarelui ca o negresă coehetă. 
cu scufița galbenă, își intoreea pe nesimţite, chipul ei rotund 
spre fața soarelui, 

Ştiam de pe-atunci că opera lui va stărui încă mulți ani 
după plecaren noastră, de-alungul generaţiilor. 


CULTURA 23t 
E a ER 
Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită. Viaţa ti- 
câloasă de pod-mansardă, alături de femeia halucinată si 
sleilă de foame, moartea, întruchipată în domnul cu obrazul 
de culoare verde-cenuşie, venit în vizită, cu hainele şi pălăria 
gri, rigid şi implacabil în faja expunerilor de motive pentru 
solicitatorul unei scurte aminări, apoi dialogul stupid al nea- 
murilor adunate în jurul catafalcului celui decedat, cu for- 
midahila apariție a directorului de la „Pompe funebre”, care 
condolează in frac, luind în acelaș timp și măsura mortului, 
sint numai citeva imagini puternic conturate din alcătuiri 
stisținute în intregime de substanța realismului cutremurător, 
precum și de lirismul pur, ce le dă, de altfel, o amploare u- 


nică. 

lubirea lui sublimă şi barbară se înalță către o ființă 
blindă şi suavă, alinătoare de dureri, pe poa nu o poate i 
prinde niciodată, o zeiţă capricioasă care devine crudă, erun- 
tă, capabilă să verse singe omenesc, să ucidă prunci, şi să 
stirpească măruntaiele cuprinzătoare de sămință, ale cute- 
zătorului îndrăgostit de dinsa, Iubita lui e tirfă şi chip de 
icoană, e femeia de lingă el, și cea care nu s'a născut încă, pe 
care el nu o va reţine din vina lui, nomad fără căpătii, Pan 
trist și faun voluptuos, și totuș om sortit să-şi găsească liniş- 
ună numai în za inger re to noaptea blestemată, la fe- 

icia oarecare ămadă, un ii izi 
aseara” i eat Arde e, în zorii palizi, cuvintul 
n Mai se împlineşte anul, de cînd în micul cimitir di 

Moedling, pilpiie o candelă de-asupra peticului de ara er 
subt care putrezește prea de timpuriu, cel mai minunat poet 
= Să eresiorii epocali ai liricei germane, din ultimele două 


Martie 1933 


H. BONCIU 


SNICI UN FLAMAND: 


© carte, care Ün orice caz n'ar trebui citită de acei, cari 
Băsese summum vitae în jiști, romanțe şi adieri plăpinde; 
o carte care e ruptă din cele mai recente forme ale civilizației, 
din uzine, din babilonice enormităţi de clădiri, de pe şosele 
asfaltate și infinite, din nopțile friguroase şi crude cînd 
pilcuri de şomeuri fac coadă la porţile ferecate ale uzinei 
dătătoare de pline şi... moarte: Nobody Starves” de Catte- 
rine Brody, e romanul-perlă de gen social al Londrei in Fe- 
mae 1933. 

obody starves”, corect tradus înseamnă „Nimeni 

moare de foame”. Cea mai ironică copie, cea a safcautică 
imagine, cea mai crudă biciuire a epocii cind flămânzii nu- 
mără mii, milioane, sute de milioane. 


238 VIATA ROMINEASCĂ 


De ce atunċi, „Nimeni nu moare de foame"? 

Cu o roni rară, autoarea a înţeles să me redea nu 
partea tristă dar ușoară a omului care moare de foame, 
şi care lichidează astfel subit şi trunșant o existenţă fără de 
rost, ci sesizind, pe o cale introspectivă, natura omului agitat 
de eterna speranţă salvaloare și aplicind această caracteris- 
tică omenească vremurilor de azi şi mediului industrial din 
America, Catterine Brody înfăţişează... agonia. Nimeni nu 
moare de fome, nimeni nu rămâne nemincat pentru prea 
multă vreme, nimeni în romanul ci dramatic nu se sinucide, 
ci eroul ci şi eroina, un muncitor şi o muncitoare ca mii de 
alţi eroi de pe ecranul romanului ei pasionant, înfățișează 
şi exprimă agonia. 

Molly Redding, şi soțul ei Bill Redding, zi după zi, lună 
după lună, an după am... luptă pentru existenţă. 

Ce banală expresie „lupta pentru existenţă”! Dar ce ago- 
nisantă soartă. Din Detroit la Micmac şi din Micmac înapoi 
la Detroit şi printr'un alt şirag întreg de oraşe, acești doi to- 
varăşi vagabonzi, pgăsese de lucru, sunt daţi afară, iar au 
ce minca, iar lucrează numai parţial sau unul dim ei, iar 
dorm sub cerul liber, iar întră la spital, şi iar... au ce minca. 

Nesiguranţa zilei de mine, nesiguranța pinci amare. n- 
gonia inchizitorială pu rămîne, însă, fără de urmări. 

În toată existența acestei perechi nu e un singur mo- 
ment de teatralic dramatism; niciodată mediul, natura sau 
întimplarea nu-i pune în faţa unui sublim eveniment sau 
a unei definitive pierzanii. Dar încet, încet, sufletul, trupul, 
moralul, tăria, răbdarea şi puterea de rezistenţă, li se ma- 
cină. 

Sistemul social cu inerentele sale vicii de fond şi for- 
mă, cu crizele sale uimitoare sub cari nu suferă cei de sus 
ci vasta pleiadă de dezmoşteniţi, îi preface în umbre, 

intrun ultim efort, Bill revine la Detroit. In faţa unci 
fabrici el „face coadă şi cu capul înfipt pe genunchi îşi aṣ- 
teaptă angajamentul o noapte întreagă sub un cer senin cu 
15 grade sub zero. Dimineaţa „direcţia întreprinderii” a- 
nuntă „no hands wanted”, Flăminzii se mișcă, poliţia inter- 
vine și bitele de cauciuc curăță flegmatic strada asfaltată. 

Pocalul amărăciunii se umplu. Reîntors lu tovarăşa su, 
această umbră în agonie îi trase un glonte nevestei sale pe 
cind sărmana dormea, 


Şi pe cind poliția „Îl ia”, strada îi oferă, «din nou, sarons- 
ticul spectacol al unei manifestaţiuni organizate de comer- 
cianţi cari în stil de carnaval purtau pe un rug figura de 
carton a „Crizei” spre a demonstra naivilor că s'a isprăvit 
în fine cu... criza, Cu toată durerea lui, Bill nu se putu stă- 


CULTURA 239 
DE E E E E 
pini să nu suridă, căci spectacolul acesta il văzuse el de 
nenumărate ori, 

Făcindu-i drum prin mijlocul procesiunii cu stindarde 
şi lozinci ca „Jos cu criza”, „La rug cu criza”, „Aceasta-i 
săptămîna prosperității”, poliţia-i inchide capitolul sarbăd 
şi agonizant al unei vieţi chimmite: Bill intră în închisoarea 
cimentată. 

In clipa în care el trece pragul acestui ultim supliciu, 
gindul său se reîntoarse la tovarășa sa. Simplu, dureros și 
înlăcrimat el îşi dădu seama că „nu-i purerăucă eac 
moartă, ci regretă numai că ea ma putut să trăiască”, 

Te Gri 


ROMANE FRANCEZE 


In harta spirituală a romanului, cel francez ar ocupu 
g otal şi locul central şi cel mai vast. Invazia acestui gen 
in literatura franceză, convine întru totul mentalităţii fran- 
ceze caşi mentalităţii contimporane de aitfel. Pentrucã ro- 
manul are caracteristici cari fac din el apanajul literaturii 
franceze dar are şi calități cari-l transformă în instrument u- 
niversal de cxpresiune, O cercetare atentă a romanelor fran- 
ceze cari apar ne poate învăţa multe şi asupra spiritului și 
a societăţii și a literaturii franceze. Dar romanul e francez 
nu pentrucă predomină pe piața respectivă cantitativ. Este 
astfel fiindcă Franţa își poate revendica maternitatea ro- 
manului modern, 

Don Quichotte, roman cavaleresc şi satiric, ține mult de 
epopee şi are rădăcini în subiectivism. Cu puţin  didacti- 
cism şi mult lirism, Cervantes rămîne încă în concepția me- 
dievală a romanului și numai puțin i-a lipsit să scrie pri- 
mul roman modern. Meritul acesta a revenit unei femei. 
M-me de La Fayette a intuit viitorul, sărind peste produc- 
lia banal istoriologică a epocei. Intr'adevăr, La Princesse de 
Cleves conţine în embrion pe Benjamin Constant și pe Sten- 
dhal, dacă nu chiar pe Balzac într'o anumită parte amabilă 
şi grațioasă. A. Thibaudet susținea că Walter Scott este pri- 

mul care a inițiat pe romancierii de mai tirziu, între cari Bal- 
zac, ce sunt technica, economia şi stilul (îm sens de calitate 
generală a operii, nu de limitare la formă) romanului. In 
schimb, cu o sută de ani mai înainte, văd că M-me de La Fa- 
yette a arătat ce trebue să fie substanța şi scopul ultim al 
romanului, În ceeace este astăzi roman, fie francez, fie străin, 
văd originile conjugate ale acestor două nume. | 

Mai apropiat spiritului de claritate şi de amubilă cer- 
cetare a socialului romanul a fost repede asimilat de fran- 
cezi şi promovat bun național. Cea mai frumoasă carte 


40 VIAŢA ROMINEASCA 


despre roman a scos-o, tot un francez, Albert 'Thibaudet : 
Le liseur de romans. Este firesc În asemenea condiţii ca in- 
troduceren în spiritul francez de astăzi să se facă prin for- 
ma eca mai adecvată lui. In lectura cea mai grăbită, a r 
mai noi și mai fără posteritate romane franceze, res 
entitățile și defectele acestuia. 


Forma vieţii franceze este societatea, definită ca y ne- 
stăpinit de forțe individuale și libere. Fiecare om işi păs- 
trează in acest joc originalitatea, fiecăruia i se acordă o 
considerație potrivită, care e răsplata reciprocă a conlucră- 
rii, dur şi fiecare cunoaște riscurile decurgind din liberta- 
tea celorlalți, Societatea aceasta este vechiul salon lite- 
rar care la rindul lui era o planetă desprinsă din soarele 
multicolor al Curţii regale. Al primei Curți regale, de petre- 
cere şi de intrigă, a lui Francise I, evoluată pină la Curtea 
artistică a lui Ludovic XIV. Petrecerea în sens larg (nu 
cheful), este şi azi caracteristică societăţii franceze, care nu 
e decit tot o curte regală, dar năpădită de valurile democta- 
tice. Intriga are şi azi un mare rol, dar a pierdut rolul per- 
nicios şi aristocratic, pentru a îmbrăca aspecte de parta- 
mentarism, jurmbalism, academism sau economism, Răsbate- 
rea În această societate, unde locurile sunt ocupate şi insti- 
tuțiile bine consolidate, necesită o luptă dirză, cu forțe 
personale reale. Parvenirea este semnul cerut individului, 
dar parvenirea înțeleasă ca un act de voinţă şi de creaţie, nu 
ca un pretext nejustificat, Parvenirea, așa cum o înțeleg, 
pentru a nu întrebuința ajungerea — termen tras de pâr şi 
inexpresiv — n'are în ea nimic rău. E definirea luptei indi- 
vidului pentru a cîştiga un loc în societate, luptă indiferent 
de mijlouce. Romanul  parvenirii l-au seris în șir: Balzac, 
Stendhal, Fraţii Goncourt, Alphonse Daudet, Emile Zola. Re- 
cent două romane pun din nou și sub două aspecte diferite, 
problema parvenirii: Le notaire du Havre de Ceoriges Duha- 
mel și A Tombre d'une piane de Henri Duvernois, 

Cu Le notaire du Havre se pare că Georges Duhamel 
începe o nouă serie de romane cu acelaşi erou. Laurent Pa- 
suier o somitate în știință își serie memoriile, în urma unei 
contemplări neaşteptate în oglindă. Apariţia bătrinului ne 
cunoscut îl predispune pe acesta la revizuirea vieţii câre l-a 
adus aici. Romanul de faţă cuprinde numai povestea anilor 
de copilărie. Intro familie nevoiașă bâneşte, dar plină de 
e ne ii, Laurent este al treilea fiu, avind şi o soră mai 
mică. Tatăl lui Raymond Pasquier, om de vîrstă înaintată, 
cu o energie extraordinară, muncește fără preget la exame- 


CULTURA 241 


ne. Ziua reşte slujba lui, noaptea citește încovoiat 
pie masă. Voința aceasta e secondată de viața blajină şi 

tă a soției. prinşi în acelaș ritm, de aspirație că- 
tre înobilare lă, care trebue să le aducă şi prosperi- 
tatea m: ñ muncesc alături de tatăl lor. Şi astfel toţi 
lucrează farea „tribului, Solidaritate familiară rară 
or Aia de figura energică și spiritualizată a lui Raymond. 


tea o mai așteaptă „tribul” şi din afară, dela 
o moştenire machiavelic încurcată de către o mătuşă a soţiei 
e. Rezolvarea acestei moșteniri e în sarcina unui no- 
tar din Havre. Așteptarea scrisorii din Havre, sosirea, de- 
cepțiile, aşteptarea unei noui scrisori şi iarăşi, e un clement 
de încordare şi de susținere a cărţii fără a cădea în senza- 
tional. Ajungerea, legată de acest element exterior e astfel 
mai bine caracterizată și așteptările familiei sunt justificate. 
Parisul dela începutul celei de a treia Republici trăieşte vā- 
zut prin prisma unei case de raport, cu mulțimea chiriaşi- 
lor și diversitatea mizeriilor, cu varietatea de uri şi de griji. 
cu preocupările epocii, exproprierile contra unor despăgu- 
biri fabuloase, sau escrocheriile unor societăţi pe acţiuni 
pentru luminatul cu gaz. Varietatea de tipuri, de o definire 
concisă dar desăvirșită, e marele merit al cărţii. Wasselin, 
un contabil gne tare a tane aua magazinele fără să stea nică- 
eri mai mult de trei luni, i escroc, tip de fan 
grejos simpatică, sguduind casa cu Pate epică mal Se 
se buze. Sau familia Courtois, constituind un mic Guig- 
nal petit-bourgeois. Cu bătrinul care surzeşte şi care refuză 
să creadă evidenţei și inebunește progresiv. Sau micul Dé- 
pare rr pie al ra 2e o sennbititate florală sub apa- 
rența lui de gogo său murdar şi apatic, şi care se 
nucide cind tatăl său e arestat Daria ra E Aşi eră 
para această cutie de mizerii, cu ceeace era Le Petit-Chose 
pentru secolul trecut, dacă Alphonse Daudet n'ar fi dus la 
exagerare sentimentală aventurile eroului. Interesul roma- 
nului stă astfel îm aspiraţia continuă spre mai bine, spriji- 
nită za creaţie d Upa obiective. Duhamel nu și-a finit 
romanul, care se ide asupra rezolvării moştenirii, 
e Pip *Peptieiie familiei. d ia Sa 
E ombre d'une femme este ascensiunea rapidă și bru- 
tală a lui Felix Remoulat, prin soția lui, Marietie, Dacă fi- 
gura lui Raymond ocupă tot cadrul din Le notaire du Ha- 
vre, de un cavalerism înalt, plină de bravură şi de siguranţă, 
probă şi aristocratică, figura Mariette-i e in Freie roma- 
nului lui Henri Duvernois. O femeie virilă, Lipsită de orice 
grăunte de sentimentalism sau de senzualitate și plină nu- 
mai de ambiţie, Ambiţie care o impinge la mijloace neselec- 


16 


ue VIAŢA ROMINEASCAĂ 


tate, In faţa ei Felix, lipsit tu totul de energie, acceptă st- 
tuația inextricabilă de cocufiat, ‘dominat fiind de calculul 
rece şi decis al femeii. Ajungerea Mariette-i este parvenire 
in cel mai peiorativ sens al cuvîntului. Averea ei se înalţă pe 
libidinea senilă a unui M. Pulvinaire. Parvenirea_ aceasta 
nu-l preocupă însă pe Felix care pînă la urmă își limpe- 
zeşte sentimentele şi se desprinde de vraja in care stătea 
legat faţă de Mariette, 

Casa de rupori în care se întilneşte Felix cu Marielte o- 
feră similitudini cu aceea din Le Notaire du Havre.  Deose- 
birea dintre aceste romane se vede numai în maniera de 
expunere. Mai concis și mai intelectual, Duhamel e şi mai 
dureros prin luciditatea cu care arată situația pasională a 
fumilici. Duvernois e calm şi bonom cu o ironie îngădui- 
toare, oferind în povestire o cursivitate dar și o fizionomie 
de om mediu, fără pretenţii de literatură sau intelectuali- 
tate. Diferența este în eroul care povestește (ambele roma- 
ne sunt la persoana 1). 

Le notaire du Havre şi A l'ombre dune femme erau 
romane citadine. Adam et Eve de C. F. Ramuz şi Vieille 
France de Roger Martin du Gard arată aspectul țărănesc. 
Este astăzi în Franța o pleiadă de scriitori preocupaţi de 
săteni si de poporul nevoiaș, scriitori ieşiţi chiar din sinul 
poporului, dar cu o cultură clasică remarcabilă. Astfel Jean 
Giono sau Eugene Dabit, Dintre ei, C. F. Ramuz e, poate, cel 
mai de seamă, 

Adam et Eve e împletirea povestirii biblice, cu necazul 
lui Bolomey căruia i-a fugit nevasta, Nevasta i-a fugit din 
cauză că Bolomey n'a ştiut să se poarte, cu ea, cum trebue să 
se poarte cu o femeie. Un țăran duhliu și filosof îl iniţiază 
pe Bolomey în povestea biblică a lui Adam şi Eva. Cunos- 
cind păcatul şi conștiința lui, Bolomey este inițiat intuitiv 
de Lydia, fata patroanei unui restaurant din sat. luminat 
Bolomey se pregăteşte să-şi recheme soția hotărit de data 
acensta să nu o mai lase să se plictisească. Işi gârduește gră- 
dina, o cultivă, vopseşte stupii, rinduește casa. Soţia revine 
şi Bolomey e în culmea fericirei. Dar în chiar noaptea în- 
toarcerii, desmeticit de actul sexual, Bolomey se umple de 
scîrba şi desperarea consumării şi a cunoașterii. Femeii 
care se deşteaptă Bolomey îi oferă capul desperat şi in- 
spăimintător al lui Adam. A doua zi chiar el îşi conduce 
soția la gară şi se întoarce, încovoiat, alunecind greoi pe 
panta noroioasă, ca al doilea Adam după păcat, căzind și 
ridicindu-se, așteptat, în poarta casei, de Lydia care îl iubeşte 
“şi e bucuroasă că rămine a lui. 

Puțin confuz şi lăsind posibilitate largă interpretării 
“personale, romanul lui Ramuz își trage valoarea din liris- 


p 


CULTURA za 


mul lui. Indră de natură, Ramuz—ca și Giono — o face 
să retrăiască, dar cu alte mijloace. Pe cînd Giono o pictează 
cu imagini abundente strinse în pastă groasă, Ramuz pre- 
sară, din loc în loc, departe, imagini de o putere rară. Astfel, 
în gura unui personaj, Gourdon, pune o interpretare lirică a 
căii laptelui şi a cerului luminat de lună, Adam et Eve tră- 
eşte mai mult prin atmosfera de țară muntoasă, în vară sau 
toamnă, decit prin oameni. Aceştia sint țărani  cumpăniţi, 
vicleni și țăcuţi. Numai Gourdon, bătrinul filosof rudimen- 
tar şi rustic își sporovăeşte experiențele lui și științele asu- 
pra vieţii şi morţii. Bolomey se conturează din tăceri și 
gesturi frinte. In fraze lirice și rustice, întrun stil popular, 
Ramuz face să pilpiie în personagiile lui un misticism frust, 
nedefinit, nebulos. 

In aceiași lume, de țărani, de astă dată în cimpie sun- 
tem cu Vieille France de Roger Martin du Gard. Romanul 
e lipsit de orice intrigă. Este fotografierea fidelă a conţinu- 
tului unei zile, între răsăritul și apusul soarelui de vară. Și 
pentru ca satul Maupeyron să defileze cit mai complet în 
fața obiectivului, autorul urmăreşte pe factorul poștal Joig- 
neau care întră din casă în casă, Se Înşiră o serie de figuri 
ciudate, jumătate  țărani-jumătate burghezi, în acest sat 
întins pe o singură uliţă, dar avind aspecte de mică provin- 
cic. Toate trăiesc, toate sunt complete. Dar cunoașterea lor 
nu ne duce la nimic. Roman pur fotografic, Vielle France 
trebue distins de reportaj. Reportajul are un element de 
selecţie şi apoi un punct de vedere al creatorului cari nu 
sint singurele elemente personale ce cuprinde. Vieille France 
e o simplă înşirare de clișee, foarte precise — nu sugestive, 
ci precise, fiindcă sint reale — din îmbinarea cărora lipseşte 
orice urmă a autorului. Este realismul dus în ultimele lui 
consecințe, exagerat. Formulă fotografică aplicată scrisului, 
care nu poale rezista, pentru că nu are decit o singură posi- 
bilitate, o singură dimensiune, o singură latură, epuizată 
dela prima aplicare. O a doua Vieille France nu se poate 
serie. Chiar prima nu știu dacă se poate reciti. 


OCTAV ŞULUȚIU 


LOUIS FERDINAND CELINE: Voyage au bout de la 
ririt, (Denoël et Steele). 


Louis Salavin nici nu a apucat să moară în Tel qu'en lui 
même.. şi iată că e. Aceasta dovedeşte încăodată va- 
loarea tipologică și si lică a acestui straniu erou care va 
da suma, cindva, istoricilor acestei turburi epoci, despre su- 
fletul umei umanităţi umilite, lăuntric desbinată, instrăinată 
siesi şi agitată de misterioase puteri care o gonest fără răgaz 


24 VIAȚA ROMINEASCA 
ERE TE TIE PIE FI E 27 d PERIE 10 E TREE A 


și fără înţeles, dintr'un loc în altul, dintr'o faptă într'alta. De- 
aceia Salavin nu pulea muri. Dovadă naşterea, avatarul său, 
Ferdinand Bardamu, din Voyage au bout de la Nuit de L. F. 
Celine, tip saluvinian şi el, dar pe alt plan sufletesc (al re- 
voltei) și înzestrat cu alte mijloace de evaziune. 

Odiseea lui Ferdinand Bardamu ocupă cele 623 pagini. 
Manuscrisul avea şi mai multe. Este în această carte ceva 
din structura romanelor germane, cari își plimbă eroii prim 
toată lumea ca să experimenteze dedalul vieții. Aventurile 
continentale şi trunsoceanice ale acestui om, chinuit de com- 
plexul de inferioritate, zguduit de inegalităţi sufleteşti, pradă 
obscurelor aspirații, constitue un document important, senza- 
țional aș zice, pentru cruditatea și haotica sa pregnanţă. Rezu- 
mă toată zauduitoarea tragedie a omului dezaxat postbelic şi 
înfăţişează acel demonism al omului mic, josnic, chinuit, fără 
câmnă, aruncat în marile evenimente. 

Intr'adevăr Bardamu este stăpinit numai de impulsii ne- 
lămurite, unele asemănătoare cu mușearea urechii direcloru- 
lui său, fapt care a declanșat nenorocirile lui Salavin, Intim- 
plarea, nebunia entuziasmului massei, l-au făcut pe Bardamu 
să se înroleze ca voluntar pentru marele război. Tabloul ha- 
ucinaut pe care-l lrăește Bardamu este una dintre cele mai 
sumbre aqua-forte ale romanelor de război, unde carnagiul, 
chinurile oamenilor şi incendiul orizontului sînt străbătute 
de un puternice curent de iraţionalitate, Noroi, singe, nebunie 
colectivă, sint atribute prea sumare pentru a desena atmos- 
fera deprimantă a campaniei. Apoi, Bardamu se ambuschează. 
Simulează. Mediul Parisului ambalat în entuziasm, damic in 
vorbe şi laude, dar trăind frenetic, dincoace de moarte, toc- 
mai de frică, toată gama plăcerilor, Acum are şi Bardamu 
cele citeva cuceriri şi deziluzii erotice. Infirmiera americană, 
apoi midineta, care-l aduce la marginile proxenetismului, 
Sfirșitul războiului... A rămas om fără căpătii. Ai săi îl echi- 
peuză şi îl trimit în Africa, îm colonii, generosul refugiu al 
mataților, Aci, ca în toate celelalte pisoduri ale romanului, 
era În evidentă caracteristică a artei lui Céline: atmosferă 
deprimantă, lugubră, care fascinează gi obsedează, Este drept 
că nu poate reda decit atmosferele apresive, dar gama lor tre- 
cută prin sufletul de învins şi de om mediocru dar chinuit 
şi instabil al lui Bardamu, este destul de mare. Bardamu tră- 
«te astfel oraşul colonial, de furt şi exploatare a indigenilor, 
cuib de aventuri şi escroci, setea de afaceri, clima tropicală 
care prelungeşte menstruaţia femeilor, barurile. Pleacă, să ia 
in primire postul său, în mijlocul unei păduri virgine tropi- 
cale, In drum intilneşte pe singurul om adevărat, pe Alcide, 
singura figură luminoasă, un plutonier colonial care stărue 
N oaa tropicelor, ca să stringă bani şi să crească la 


CULTURA 25 
C 


scoală o nepoată adoptată. Viaja în pădure, boala lui Bar- 
damu care-l m-a ie pe de pe moră inerția și abulia carac- 
teristică oamenilor intrați în acele păduri, închid această epocă 
africană a vieții lui Bardamu. Evadat din pădure, pe jumă- 
tate nebun, b v de-abinelea, e primit de um preot, vindut 
de acesta unui căpitan de vas, ajunge în America, evadează. 
Acostarea Americii este una din cele mai ciudate şi pre- 
țioase părți ale cărţii, căci ține o cumpână foarte labilă între 
realitațe și nebunie, printr'o grotescă străluminare a vieţii, 
la luminile demenţii. America: citeva zile de buimăceală. Se 
east în Detroit, la Ford. Prietenie cu o cocotă. Demo- 
neliniştii îl gonește, se întoarce pe continent, Inainte de 
a inchide această primă parte (din trei faze) a periplului 
lui Bardamu, trebue să amintesc una din ciudăţeniile cărţii, 
unul din farmecele ei demoniace: este figura unui îns miste- 
rios, un declasat, epavă, instabil şi sbuciumat ca Bardamu, 
prietenul său. Robinson apare în toate episoadele esențiale 
ale cărţii, ca o fatalitate, ca un „double” al eroului, transfor- 
mind prin prezența sa deprimantă și morbidă, viața și soarta 
n: e Este o gar Sg rauri de nevropat, crimi- 
care apare « tot, aducind nenoro 
orbi apare pes ciri şi deviind linia 
Repatriat, Bardamu studiază medicina. Prin lungi si 
crunte mizerii, dobindește titlul dorit. Se instalează Ber a 
trun foburg parizian. Aci, iarăși pictură de atmosferă ko chi- 
nul omului, ce nu poate stăpini mediul care-l ahsoa E, 1 
pc apa şi îl sfişie, Se înțelege că nu poate face carieră. 
palet pe ratis: își vinde mobilele. Apare Robinson, 
- reă intro afacere suspectă, prin care o familie 
vroia să-și suprime o rudă bogată, mai intii voind s'o inter- 


figurant de music-hall. Găseşte insfirşit loc la un medic, in- 

un ospiciu. Apare iarăşi Robinson care intre timp se Însu- 
vase, asasinase pe bătrina de care am vorbit și-și părăsește 
nevasta. Se refugiază la Bardamu în ospiciu. Se pare că per- 
soanele cari intră în contact cu Bardamu sint posedate de de- 
monul evadării, Directorului sanatoriului care prin decenii a 
fost un om așezat și burghez, prezenţa lui Bardamu îi injec- 
lează periculosul toxin al plecărilor, Părăsește perete A în 
lasă în sama lui Bardamu şi pleacă să cutreere lumea. Neva- 
stu lui Robinson vine și încearcă să-și reia bărbatul. Nereu- 
şind, îl împuşcă. Aci se sfirșeşte şi romanul! lui Bardamu, ia- 
răşi la o cotitură de drum, lăsindu-ne în îndoială şi perpiexi- 
tate asupra soartei sale care nu se conduce după nici o stea, 
decit, poate, după cea a neprevăzutului, 


—————————————————— 


e 


246 VIAŢA ROMINEASCA 


_Ceeace face din această ciudată carte o operă de impor- 
tanță, nu este în mare parte nici logoreea nihilistă, nici ten- 
dințele şi criticele ci sociale, cum a fost privită în Franţa. 
Perspectiva aceasta nu contează, mai cu samă pentru noi. 
Nici limbajul, foarte popular, nici pictura mediului de fau- 
bourg, adevărata reușită de roman populist, nu ne interesează 
atita, cit această fascinantă figură de neurotic care e Bar- 
damu, Neurotic sau nu, psihastenic sau schizofren, n'are im- 
portanță: simbolul lui depăşeşte cazul patologic, pentrucă 
este, impreună cu Salavin, unul dintre puținele tipuri cu ade- 
vărat dostoewskiene ale literaturii apusene, imaginea omului 
mediocru  demonizat, icoana vieţii unei burghezii care-şi 

ierde rostul, reazămul şi sufletul. Ceeace-l neg a pe 
rdamu, nu este nimic mare, El nu e erou de roman. Voyage 
au bout de la Nuit este unu din puţinele cărți (numai Charles- 
Louis Philippe mai are câteva la fel) în care omul de jos, 
fără conținuturi sublime de viață, e totuşi material pentru o 
operă de adincă umanitate, Cred că Bardamu va conta în 
istoria literară, ca un tip reprezentativ al unei specii umane 
scoase din rosturile ei. Peisagiile sufletești evocate de Celine, 
sint expresia unei acute malaise n unei schimbări de axă în 
viaţa sufletească a micei burghezii. Pusă alăturea de viața 
eroilor unui Morand (ca să nu spun Maurois), aventurile 
transcontinentale ale umilului Bardamu revelează, prin con- 
trast, un tip de om de o modernitate și eternitate de-opotrivă 
de adinci, înveninat în lăuntrul său, cercind veninurile ca gj 
bucuriile, fără să se poală adapta, instabil, gonit de- vocea 
interioară, fără stăpinire de sine: omul sub steaua soartei. Ca 
atare cred că Voyage au bout de la Nuit merită titlul de carte 


excepțională. LUCIAN BOZ 


SCRIITORII ITALIENI, VĂZUȚI PRIN ULTIMELE 
LOR CĂRȚI 


1. PIERO GADDA: 2. BENITO MUSSOLINI: 
3. ADRIANO TILGHER; 4. MASSIMO BONTEMPELLI 


Cunoscut din povestirile „I/entusiastica estale”, „Liuba”, 
volumul de muvele „Verdemare” și romanul de marină 
„Mozzo”, Piero Gadda a adus în proza sa o sumă de expe- 
rienţe ce ne fac a descoperi un scriitor de mari posibilități 
narative. 

Exitind emfaza şi retorica, și cultivind stilul, a scris 
până acum pagini frumoase de amintiri şi impresii. 

In romanul ultim, Gagliarda (Milano, Cesehina, 1932), 
seris în formă autobiografică, povestește întimplările conte- 
lui Cusani Velasco, dela începutul secolului al 19-lea. 


CULTURA 2r 
Îi 


Din vila Ripasata unde-şi petrecuse copilăria, contele V 
lasco este trimes la o școală militară, Peste puțin îl intilnim 
sublocotenent într'un regiment cu faimă pe acea vreme. Apoi, 
o misiune militară ål eur er Aici sintem în plină miş- 
care a po cu prilejul intrării lui Murat în orașul 
Neapole, Velasco se îndrăgosteşte de Gagliarda, o fată simplă, 
care-i aduce un întreg șir de încurcături. Se strecoară prin- 
tre urmăritorii săi, căci um decret hotăra să fie arestat, și 
fuge la Posillipo. Vila e pustie însă şi Gagliardei i s'a pier- 
dut urma. O supremă rezoluție îl face să se unească cu tru- 
pole AE unig care porneau la cucerirea insulei 

pri. Aici se distinge, e rănit, şi pe patul de suferință pri- 
meşte vizita Gagliardei. Este ultima see intilnire ee ee 
femeea aceasta, simplă în aparență, vedea obstacolul cel 
iz pe. care-l punea trai ei în cariera lui Velasco, Şi 

o wā, pe mare, se îneacă sub ii lui 
m - Ara ap ibertate. SR mn RIA înb) ORAR 

calitatea istorică din acest roman este admirabi 
dată de scriitorul italian: date, evenimente, studiul rose jet 
în care se petrece acţiunea, costumele epocei, se întrunese 
re a da o reconstrucție a vremei de frămintare na poleo- 
că a primei decade din secolul trecut. Am subliniat, mereu, 


„Viaţa lui Arnaldo” este intitulată biografia ziaristului 
Arnaldo solini, (mort mu de mult) şi ei în realitate e o 
carte de amintiri a lui Benito Mussolini, autorul ei. O carte 
de amintiri, scrisă cu tristețea rememorării anilor de tine- 
reje, de luptă şi de formare a personalităţii celui care con- 
duce destinele Italici moderne. Omul politie nu ne preocu 
în aceste rînduri. Subliniem numai pagimile de a atata 
mată a trecutului, viața de familie în care se desvoltau 

spre temperamente opuse, întrunite numai intro adevărată 
pasiune a muncii și o încredere nemărginită în forțele lor. 

Shit în unele pagini amintiri înduioșătoare din copilărie, 


sunetul funebru al clopotului bi ii di i 
o dimineață luminoasă şi plină sora din S. Cassiano. Era 


ginii, iar în faţa caselor stăteau gata tocitoarele și butoanele 
a 


243 VIAŢA ROMINEASCA 


pentru cules, Clopotul suna mereu în tăcerea vâii şi făcea să 
vibreze aerul şi sufletele noastre de copii ce cunoșteam acum 
durerea şi moartea”, SJA 

Sint rinduri pe care citindu-le uităm de omul politic și 
stăruim a rămîne numai în prezența seriitorului. 

Amintirile se adună în jurul vieţii cimpenești, sub o- 
erotirea părinţilor şi evadarea în libertatea jocurilor, Seri- 
sul este lipsit de retorică şi comprimat de tristețea aduceri- 
lor aminte; figura taciturnă și totusi plină de suavitate su- 
Metească a lui Arnaldo apare mereu, Uneori, fraza devine 
aproape telegrafică, iar adjectivul şi verbul picură aseme- 
nea lacrimilor, 

„1905 e anul tristeții noastre mai mari. Muri mama. 
Mai fusese holnavă acum un an, dar se vindecase apoi; dar 
a doua boală fu scurtă; în opt zile am pierdut-o, Imi făceam 
armata, la Verona: am putut so revăd, dar nu mă mai cu- 
noșteu, Arnaldo n'a sosit la timp”... 

Şi acum, moartea lui Arnaldo Mussolini: „Vineri 18 De- 
cembrie ne-am plimbat pentru ultima oară la Ostia. Era o 
zi friguroasă, dar plină de lumină, L-am invitat să se urce 
în automobil, lingă mine. Zimbea. Seara, a cinat cu noi. 
Simbătă dimineaţă plecă cu rapidul. Seara i-am telefonat... 
Duminică, iarăşi... Glasul îi era cum obosit, Moartea era pe 
aproape; îl aştepta”, 

Legăturile între cei doi fraţi au păstrat tot timpul un 
caracter afectuos şi totuşi viril. Tăcerea stăpinea de multe 
ori întilnirile lor. Numai în ochi plutea mulțumirea sau 
duioşia în faţa amintirilor comune. 


Criticul şi esteticianul cunoscut indeajuns şi peste ho- 
tarele Italiei, Adriano Tilgher, a tipărit de curind un volum 
de treizeci de eseuri, întitulat „Filosofi şi moralişti din se- 
colul XX”, 

Sistemele de gindire, foarte variate în lista lungă a a- 
cestui repertoriu filosofic sint caracterizate în forme de 
spirit, în orientări morale. 

Interpretarea şi sugestia ideilor se substitue unei isto- 
rii a filosofiei secolului nostru. 

Critica urmează două tipuri fundamentale: examenul 
Suge logice a autorilor şi valorizarea concepțiilor de 

aţă, 
Prevalenţa moralei este evidentă în acest volum. Til- 
gher reuşeşte să pătrundă apoi cu abilitate pînă la origina 
psihologică a tezelor tratate, silind pe înşişi ginditorii despre 
care vorbește să fach mărturisiri. Pentru cunoașterea desă- 


+» 


-— GULTURA 240 
Îi 


virşitului aparat eritic ul lui Adriano Tilgher, ne oprim la 
capitolele: „Freud sau viața contra spiritului: Unamuno sau 
sentimentul tragic al vieţii. Ernest Seillizre sau bunul simţ 
impotriva Romantismului; Julien Benda sau clericalul tran- 
seendenjei împotriva clericilor imanenţei; Croce sau incer- 
curea de sinteză a Romantismului și Clasicismului”. 


Două volume recente ale extravagantului Bont elli 
deosebite ca argumente şi poziţie, definesc totuşi zei e 
rul realist şi paradoxal cunoscut din nuvelele şi romanele 
anterioare. 

) Romanul „Familia fierarului” îşi deschide acţiunea in- 
trun mediu provincial, în orăşelul Valoria, turburat de mi- 
sterul unei crime, Cercetările, ipotezele şi rezultatele inu- 
tile ale investigaţiilor poliției creează un interes colectiv al 
cetățenilor. 

j Un fierar, bānuit de această omucidere, ¢ arestat şi a- 
poi judecat. Dar, lipsa de dovezi nu-i aduce decit liberarea. 
Umilit, sub privirea bănuitoare a cclor din jurul său, cere 
refacerea procesului; şi într'o zi se închide cu întreaga-i fa- 
milie în boxa tribunalului, cerind cu insistență reluarea des- 
baterilor judiciare. Finalul de cinematograf, al ieșirii aces- 
tor victime a propriilor lor nevinovăţii din închisoare, pre- 
cag și a EPR e câtre celăţenii Valoriei, alcă- 

ese o acțiune rapidă, roman polițienesc 
și literatură alcătuită din situații para n pe de Nae a 

In romanul automobilului „522", Massimo Bontempelli 
descrie viaţa de o zi a unei maşini, dela ieşirea din garaj, 
pas la cele mai plăcute aventuri. Automobilului i se a 
cană eee şi rez zar apr Intilnirea cu oamenii 

e umor. lar impro e autorului, te 
noseute din celelalte cărți ale pac constitue ue să ee ri 
trăgătoare din acest roman sportiv de bună calitate, 


C. N. NEGOIȚA 


————— 2 
1 9 T.O. i IT RR. AX 


ASPECTE ȘI VALORI IN POEZIA LUI I. PILLAT 


Nu mai minunează pe nimeni astăzi observa ia că liri- 
ca noastră trăește într'o cumplită sărăcie, în se alunul mai 
ales cu eflorescența romanului. Pe cînd în acest din urmă 


„i 


= VIAȚA ROMINEASCA 


gen numărul creatorilor şi al creaţiilor crește pe fiecare an, 
lirica înregistrează — dimpotrivă serioase defecţiuni. 
Poeţii noştri proeminenţi își părăsesc astăzi domeniul în 
care au activat cu succes, orientindu-se — ca iluminaţi de 
o chemare nouă către alte soiuri de literare preocupari. 
Gindiţi-vă numai la raritatea producţiei poetice a unui E: 
Arghezi, Adrian Maniu, N. Crainic ṣi L, Blaga. Din rindul 
acestora, lon Pillat s'a ilustrat totuși prin stăruința și fide- 
litatea impresionantă cu care a jertfit neobosit pe altarul 
poeziei. Antologicul său volum „Intoarcere” inseamnă ca 
primă dată a naşterii sale poetice anul 1908 în care și-a pu- 
blicat în revistele vremii poemele din ciclul „Casa aminti- 
rii”. S'ar implini deci 25 ani de cînd, îndrăgostit credincios 
al Muzelor, lon Pillat își sună coardele lirei sale. Un bun 
prilej dar, spre a rememora aspectele şi valorile poeziei 
sale. 


O privire globală arcuită “asupra întregii activităţi poe- 
tice a lui L Pillat din 1908 şi pînă astăzi, dela primul său 
volum „Visări păgine” (1912) şi pină la „Caetul verde” 
(1932), ne dă impresia unui peisagiu sufletesc de o extre- 
mă varietate, de o impresionantă diversitate. "Tematica, 
sensibilitatea, influenţele — sint componente al poeziei sale 
ce variază necontenit cu o fantazie întradevăr jucăușă. Xi 
totuşi privită mai de aproape, multiplicitatea acestei activi- 
tăți se despică limpede în două epoci distincte, marcant li- 
mitate prin volumul „Pe Arges în sus” (1932). 

Intre 1908 și 1923, adică 15 ani, poezia lui Pillat se des- 
făşură în prima ci fază cu o lume poetică deosebită, cu un 
univers specific, cu o atmosferă proprie, pe cînd dela 1923 
si pini astăzi — în cursul altor 10 ani — lirica sa se des- 
xoltă sub o zodie nouă, distinctă cu destulă claritate, faţă de 
eea dintiiu. Semnificativ e şi faptul că volumul-piatră de 
hotar „Pe Arges în sus” a însemnat pentru critică şi cons- 
tiința publică chiar, o adevărată consacrare a poetului şi 
deci o implicită şi generală recunoaştere a intrării lui trium- 
fale pe poarta valorilor sociale, la care bătuse fără destul 
succes și inainte, 

Dar criteriul diviziunii de mai sus se cere acum ilustrat 
şi fundamentat spre a dovedi existența reală a unor sensi- 
“bile diferențe între cele două faze ale evoluţiei ce a 
lui lon Pillat, atit în ce privește temele, cît şi sen tatea 

şi influențele ce se exercită asupra poeziei sale. 


Referindu-ne la tematica primei sale epoci, ne surprin- 
de iarăşi extrema ci diversitate în timp şi spațiu. In timp, 


CULTURA 25t 
E E 


poetul colindă mai toste veacurile istoriei, ancorind totusi 
preferință în apele antichității clasice, ale cărei unitatea, 
artă și filosofie devin obiectul admiraţiei sale neprecupe- 
fite. Poeme întregi — din această epocă — sînt construite 
exclusiv cu aparatură mitologică, iar multe altele sint dise- 
minate cu zei, nimfe, silvani ete. Ciclul „Centaurilor” este 
în această privință, perfect reprezentativ, 

In spaţiu, spiritul rătăcitor al lui Pillat se dăruie pradă 
exotismului sub diversele lui forme, colindind fie pe tări- 
murile Japoniei și Australiei chiar, fie pe întinsul sălbatic 
al stepelor („Cintecele stepei”), fie însfirşit pe orizonturile 
veşnic mişcătoare ale mărilor („Cintecele mării”). 

In cadrul tematicii din această vreme, trebue să inte- 
grim de asemeni cultivarea excesivă a expresiei artistice 
care — depășind funcţia ei de intermediu sau vehicul de 
idei şi sentimente — devine un scop în sine, o finalitate 
reală a poeziei, forma apărindu-ne astfel sub aspectul unei 
teme propriu zise. 

In ce priveşte sensibilitatea ce vibrează în fața acestei 
tematici, ea e cînd pătrunsă de suflul energiei păgine cu des- 
Vinţuiri primitive ca'n ciclul „Centaurilor”, cînd grea de no- 
stalgia mereu altor orizonturi, cînd mai ales afectată rafi- 
ari de expresia poetică vizuală, plastică şi uneori — s0- 

Tematica şi sensibilitatea aceasta se realizează firesc 
prin contaminare cu poezia parnasiană franceză, cultivind 
şi ea antichitatea, exotismul cu precizări geografice, forma 
statuară, pedantismul rafinat alexandrin. Influenţa poe- 
ziei simboliste asupra lui Pillat a fost însă minimă, reducin- 
du-se doar la elemente de sonoritate exterioară, între struc- 
at ss rezete — prs caii error: dionisiacă — şi 

a, a poetului, — plastice ică — 
CEEI de anisat. Piamtcă i apolinică = Bind 
Observînd acum că temele sale sînt — în această vre- 
me — colindări pe meleaguri şi 'n timpuri străine, neutre 
în genere faţă de problemele subiectivității sale stricte, că 
sensibilitatea sa nu este îndreptată asupra ei însăși ci în 
afară, că influența parnasiană încurajează de asemeni o- 
biectivismul, am putea carncteriza poezia lui Pillat — din 
prima ei fază — ca fiind de tip obiectiv, cu o finalitate exte- 
rioară ce depăşeşte sbuciumul său interior, fugind de su- 
biectivismul romantic. Faptul că în această formulă nu in- 
tră poemele din ciclul „Casa amintirii” (1908-1910) în care 
I. Pillat într'un cadru ușor elegiac evocă amintiri legate de 
persoana sa, nu infirmă tipologia noastră întrucit subiceti- 
vismul de aci al poetului e atenuat de doi factori: disereția 


aa N a A A NN 


252 VIAȚA ROMINEASCA 


EEST OORTE ia a i i E T a 


expresiei şi mecanismul amintirii însuşi ce izbuteşte — prin 
prizma timpului — să obiectiveze stările prea personale. In 
același timp apoi, părăsirea elegiei domestice după 1910, do- 
vedeşte că această formă sublimată a subicctivităţii nu l-a 
reținut decit incidental şi efemer în prima perioadă a evo- 
luţiei sale. 

In cadrul poeziei de tinerețe a lui Pillat, situarea sa în- 
tr'o tipologie obiectivă pare fundată deci. Trebuie să mai 
subliniem însă că obiectivismul acesta depăşeşte nu numai 
problemele subicctivităţii poetului, ci chiar şi problemele 
realităților romineşti ce rămin în afara preocupărilor lui 
Pillat. Accentuarea lucrului este cu atit mai necesară cu cit 
ea explică motivul pentru care poezia lui Pillat n'a fost a- 
preciată la inceput decit în cercuri restrinse. Cu o tematică 
străină realităţilor locale, cu o sensibilitate prea rafinată de 
influența parnasiană, era natural ca această poezie să în- 
cinte mai mult pe esteți, 


Cu volumul „Pe Argeș in sus” (1923) insă, cercul in- 
fluenței poctului nostru crește considerabil pină a deveni 
un poet clasic și pînă la un punct, oficial. Manualele didac- 
tice îi publică de pildă poemele alături de Coşbuc, Alecsan- 
dri, Vlahuţă, Cerna. E firesc dar să ne întrebăm căror mo- 
tive li se datorează consacrarea şi prețuirea unanimă a poe- 
ziei de maturitate a lui I. Pillat. Răspunsul vine desigur din 
cercelarea nouei lumi poetice în care se înalță acum poetul 
nostru, 

O privire de ansamblu aruncată asupra maturității poe- 
lice a lui Pillat ne convinge de îndată că peisagiul s'a schim- 
bat în mod sensibil. Obiectivismul poetice neutru față de 
problemele subiectivităţii poetului și mai ales indiferent 
realităţilor autohtone cedează locul unei poezii mai persona- 
liste încercuită în cadrul familiar şi — mai cu seamă — ma- 
rilor realități naţionale, ce devin de acum temele preferate 
ale inspiraţiei sale. S'ar putea deci vorbi de o adevărată re- 
invire a poeziei lui Pillat, de o diseontinuitate sufletească, 
de o schimbare neașteptată, bruscă a direcției sale poetice? 
Pină la un punct desigur. Mai atent privind însă, cercetăto- 
rul observă pe de-oparte că, în poezia tinereţii lui L Pillat, 
se pot distinge sporadic fireşte, dar real în orice caz, prelu- 
diile motivelor poetice de mai tirziu — din această a doua 
fază a operei sale — precum elegia domestică din ciclul 
„Florica” îşi are preliminariile în „Casa amintiri?” din 1908, 
aderenţa la realităţile nationale e prevestită de „Seară la 
Miorcani” 1918, de pildă, imagismul proaspăt al expresiei 


e or ŘĖ 


B 


Pe aii 


d CULTURA și 233 
PP A EEE e AO G E DIE E D 
din ultima vreme se recunoaște În toate exerciţiile poetice 
ale epocii dintiiu; iar pe de alta preocupările mai subiecti- 
ve dina doua fază nu sint lipsite de o inclinaţie spre obiec- 
tivare prin sublimarea în amintire și discreţie a stărilor 
prea personale, 

Fără a ne afla deci în faţa unei discontinuități absolute 
ce ar îi fost inexplicabilă de altfel, cele două faze ale poe- 
„zici lui Pillat rămin însă distincte prin câteva caractere sen- 
sibil diferențiate dela o epocă la alta. 

Dar să pătrundem în universul poetic al epocii de ma- 
turitate a poetului. Temele ce-l preocupă acum nu mai sint 
acele colindări infructuoase pe tărimuri şi 'n timpuri strâi- 
ne subiectivităţii sale și realităţilor locale. Cu luciditatea 
clasicului o recunoaşte în „Ctitorit” : 


„Las altora tot globul terestru ca o minge, 

„Eu am rămas în paza pridvorului străbun, 
„Ca să culeg cu ochii livezile de prun, 

„Cind alb Negoiul, toamna, de ceruri se atinge. 


Fericirea, realizarea creației, nu trebuie căutată în de- 
părtareu etern mişcătoarelor orizonturi, ci în adincul sim- 
plu și firesc al realităţilor imediat înconjurătoare, în ca- 
drul afinităților familiale, în pămîntul moșiei străbune de 
pe „Argeș în sus”, în condițiunile tradiţiei naţionale, în viaţa 
satului rominesc, în atmosfera unei religiozități autohtone. 

Ca sensibilitate, în locul rafinamentului exclusiv este- 
tie, afectat dominant de categoria formelor plastice, ni se 
desvăluie de acum — am spune — un lirism de fond, carac- 
terizat prin tonul elegiac al poeziei domestice din „Florica”, 
prin cultivarea atit de frecventă a elegiei însăşi, iar — alte- 
ori — prin împăcarea cu sine în cadrul totuşi al unci per- 
manente gravități ca 'n „Limpezimi”. Dacă mai adăugăm 
apoi că influenţa lui Francis Jammes îi dăruie poetului far- 
mecul lucrurilor umile și simple, spiritul unei precise loca- 
lizări a temelor de inspiraţie în pămîntul din care purcede 
direct şi imediat, o oarecare familiaritate între planul su- 
pranaturalului şi cel al firescului și dacă insfirşit mai a- 
mintim îndemnul religiozităţii lui Rainer Maria Rilke a că- 
rui influenţă însă a fost — după cum vom vedea — consi- 
derabil exagerată de critică, avem o schiță aproximativă 
a poeziei de maturitate a lui I. Pillat. Liniile trebuese însă 
adincite și prin noui umbre reliefate. Ceeace Intreprindem 
de acum înainte. 

Li 


Formele principale ale inspirației lui Pilat din epoca 
maturității sale pot fi reduse la următoarele motive: a) 
e 


Mi VIAȚA ROMINEASCA 


tradiționalismul familial desvoltat în cadrul amintirilor din 
copilărie și crescut din sentimentul pictăţii pentru bunic și 
bunică („Florica“), b) pastelul colţurilor din natură în care 
a copilărit și trăit poetul, o poezie descriptivă strict locali- 
zată la orizontul concret, geografic al experienţii sale de 
viață (Florica, Miorcani), c) tradiționalismul cultural înţe- 

d prin acesta evocarea precursorilor din „Bătrinit”, d) 
tradiționalismul religios şi mistica naționalizată din „Bise- 
rica de altădată” și insfirșit e) cintecul descriptiv al satului 
rominese din „Satul meu”, 

Ca toate sistematizările desigur, diviziunea de mai sus 
au va fi completă, nu va epuiza firește toate motivele inspi- 
rației unui poet atit de multiplu ca Ion Pillat. Ea cuprinde 
totuşi, socotim, aspectele fundamentale ale poeziei sale şi 
sacrifică cel mult ncesențialul, accidentalul, sporadicul, 

Să ne apropiem acum de motivul tradiționalismului fa- 
milial şi să-i urmărim expresia la poetul nostru, 

După cum mai observam odată, filonul acestei inspira- 
ţii purcede la I. Pillat încă din ciclul din 1908 „Casa amin- 
tirii”. Abia în ciclul „Florica” însă din „Pe Argeș în sus”, 
inspirația cristalizează în adevărata ei expresie, realizind o 
poezie elegiac domestică, învăluită în regretul unui trecut 
ce nu se mai intoarce, luminat de chipurile sfinte ale buni- 
cului şi bunicăi, evocaţi de obiceiu în cadrul vieții lor ime- 
diate, în atmosfera unui intimism de interior cald, agreabil 
şi patriarhal, „Odaia bunicului” e o caracteristică ilustrație 
a acestei poezii, 


„Nu s'a clintit nimica şi recunosc iatacul 
„Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut. 
„Rămase patu-i simplu şi azi nedesfăcut 

„Și ceasul lui pe masă și-a mai păstrat tictacul. 


„Văd rochia bunicii cu şal și malakov, 

„Văd uniforma veche de „ofițer” la modă 

„Pe cînd era el Junker — de mult -— sub Ghica Vodă 
„Cind mai mergeau boerii în buteă la Brașov. 


La emoția estetică a acestui interior, se adaugă şi un 
factor anestetie, istorie. Bunicul poetului e doar I, C. Bră- 
tianu și evocarea acestei mari figuri istorice în linii atit de 
simple şi firești prin caldă şi duioasu ei umanitate, crește 
coeficientul impresionabilității noastre. 

Motivul tradiționalismului familial ne duce însă, în mod 
natural, la poezia descriptivă despre care observăm că al- 
Gitueşte a doua formă a inspirației lui I, Pillat. Evocind, în- 


„gg T IN 


. 


CULTURA 255 


igurile cele mai scumpe ale copilăriei sale, poe- 

Pe E aI st descrie și cadrul natural în care a- 
ceastă copilărie se desfăşoară. Pastelul lui Pillat din ciclul 
Florica” la care ne referim acum, nu e însă pur descriptiv, 

pur exterior, redus la elemente propriu zis pitoreşti. Cu a- 
ceiași luciditate pe care am mai remareat-o și altădată, poe- 
‘tul să noteze singur că dincolo de pitorescul locurilor, 
ere ne Floricăi il atrage prin valoarea ce i-o acordă amin- 
tires. 


Te-apleci mirat, străine, po-amurg ca pe o ramă 
Ce-ar străluci din umbra muzeului pustiu, A 
Şi crezi, pornind aiurea rănit de-un dor tirziu, 
Că asta e Florica... 
Dar n'ai zărit, ia seamă, 


Pe-albastra depărtare a luncii de demult, j 

Trecutul meu ce arde selipind în Riul Doamnei — 

N'ai auzit, deodată rupind tăcerea toamnei, 

Verr... timpu `n sbor, pe care cutremurat l-aseult. 
(Strâinul) 


Peisagiul e astfel sensibilizat, transfigurat de amintire, 
interiorizat. pipe ° 
Ca să ne dăm și mai bine seama de semnificația „deose- 
bită a pastelului lui Pillat, trebue să mai observăm că frag- 
“mentul de natură cintat de poet e uneori frămintat de sin- 
gele bunicului a cărui ființă se răspindeşte animist în na- 
tură, Evocînd pe bunic, bătrinul Brătianu, „Mormintul” e o 
ilustrație a acestui fel de pastel: 4 i 
„le-ai cununat cu moartea ca 'n basmul Mioriței, 
„Păstorule de oameni, bunicule. Acum 
„Eşti zumzet de albine şi 'mprăștiat parfum 
„In viea îmbătată de înflorirea viței, | 
Tradiţionalismul familial se leagă organic aci de autoh- 
tonism. Pastelul interiorizal reprezintă — socotim — valoa- 
rea cea mai vie şi proprie a poezici lui Pillat. In ciclul „Flo- 
ricăi” şi "n culegerea „Limpezimilor”, poetul a dăruit liricii 
noastre descriptive valoroase creaţiuni. 
Pentru a relicfa cu şi mai mare claritate contribuţia lui 
I. Pillat în evoluția pastelului rominese, o comparaţie cu 
Alecsandri — clasicul creator al speciei — se impune. i 
Pur exterior la Alecsandri, o tipică poezie a descripţiei 
pitorești, pastelul e — după cum observam — interiorizat, 
sensibiliza la poetul nostru, încărcat de sensuri mai adinci 
fie simbolice („Castanul cel mare”), fie altoind pe senti- 
mentul naturii tradiționalismul familial. Ca tonalitate afec- 
tivă apoi, în locul fericitului echilibru sufletesc și al senină- 


———————————————————— 


256 VIAȚA ROMINEASCA 


tății lui Alecsandri, pastelul lui Pillat incheagă o atmosfe- 
tă de uşoară tristețe, de gravitate și elegie. In sfirşit deose- 
birea fundamentali priveşte desigur expresia. Pe cînd for- 
inu lui Alecsandri e adesea directă, explozie imediată a sen- 
timentului generos, pustelul lui Pillat cunoaşte totdeauna 


un imagism viu şi proaspăt, un rafinament artistic înde-. 


lung exercitat în epoca tinereții sale. Chiar cind utilizeavă 
imaginea, Alecsandri nu depășește plasticizarea imediată 
asociația directă şi spontană între obiectul comparat şi cel 
cu care se compară. Pillat, dimpotrivă, cizelcază și subli- 
meszi imaginea. O pildă va concretiza îndată observaţia. 

Alegem din ambii poeți o imagine deşteptată de prezen- 
ju aceluiaşi obiect: fumul coşurilor de casă. lată în „Jarna” 
lui Alecsandri: 


„Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum” 
lar la Pillat în „Virful dealului": 
„De fiecare casă un crin înalt de fum”, 


Ambelor imagini nu le lipseşte desigur plasticitatea. 
Fumul asemuit clăbucilor albi e perfect veridic ca şi com- 
parafia cu crinul de altfel. Pe cind însă imaginea lui Alec- 
sandri e de o plasticitate imediată, dar şi puţin prozaică, do- 
mestică intrucit evocă forma clăbucilor, metafora lui Pillat 
e mai rafinată, mai prețioasă, mai fină, i 


Asupra imagismului lui Pillat s'ar putea de altfel scrie . 


un studiu special care ar străluci prin exemplificări proas- 
pete, inedite, rare, 


Venim acum la traditionalismul cultural, a treia formă 
a inspiraţiei lui Pillat, Ciclul „Bătrinii” e pe de-antregul 
crescut din această inspiraţie, 

Ca şi „Epigonii” lui Eminescu, poetul işi propusese e- 
vocarea citorva chipuri literar-eulturule din trecutul nostru, 
Folosind aproximativ acelaşi cadru lunar din salira | a lui 
Eminescu, I, Pillat încearcă să invie din rama vremii figu- 
rile lui Dosofteiu Mitropolitul, primul nostru psalmist în 
versuri, Ghenadie Cozianul, lenăchiţiă Văcărescu, Di- 
Micu Golescu, Anton Pann, Eliade, Cirlova, Alexandrescu, 
Donici, Bolintineanu, Mureşanu, Alecsandri, pictorul Gri- 
gorescu, Chipurile creatorilor sint în genere idealizate, în- 
nălțate de-asupra valorii lor reale, ridicate pe-alocuri de- 


asupra prezentului chiar, pentru care — de pildă — Dini- 
cu Golescu are cuvinte mustrătoare: 
Am adormit în pace la umbră de vlăstari 2 


— Vlăstarii poartă umbra căzutului copac — 
Aţi isprăvit voi oare ce-am început să fac? 


CULTURA 257 


În e E E 


ccentului eminescean. 
e Evocările din „Bătrinii” păcătuiese însă prin lipsa unor 


cterizări specifice scriitorilor, prin lunecarea lor co- 
sită în generalitate și chiar didacticism. Numai fragmen- 
tar izbutite, poemele au — fiecare — versuri ce rețin fie 
prin justa evocare a atmosferii vremilor trecute, fie prin note 
de viaiciune și umor, Nu ne putem opri să nu amintim din 
„lenăchiță Văcărescu” — una din poemele mai reuşite — 
versurile ce evocă atmosfera orientală, bogată dar leneşă n 


epocii fanariote. 


A tras în dreptul casei rădvanul sub copac. 

Coboară Banul Mare pe cap cu nalt calpac, 

Cu fața sa prelungă, cu ochiul lui deștept, 

Și barba-i castanie îi filflie pe piept. 

La nimeni nu se uită, posomorit, mahmur, . 
Şi de sub blănuri scumpe de jder şi de samur ` 
La briu îi vezi hangerul smălļat cu pietre rare. 

l suie slugi plecate ţinindu-l de subsuoare, 


amintind din nou a doua parte a „Epigonilor” minus ener- 
an 


[9 3 


T H trag cu grijă cizma, papucii îi aduc, 
ii ai în mina-i albă mătănii şi-un ciubuc 
Cu imanea de fildeş şi lemn de iasomie, 
Şi pînă 'n filigene cafelele să vie 
Smerite îl așează pe un divan turcesc. 


De asemeni din „Donici” se impune cu stăruitor relief 
nota umoristică deslănțuită de protestele animalelor ee, pă- 
răsind cadrul fabulei, găsesc că sint compromise prin proec- 
tarea asupra lor, a sentimentelor umane. lată un fragment 
din vorbirea ursului: 


„Deşi nw's „doctor” încă şi n'am urmat vreun curs, 
„Pe voi nu-mi schimb năravul şi pielea mea de urs. 
„Nu vrem — poetul fie maestru cit de mare — 

„Să ridă toți ștrengarii din clasele primare 

„De vorbele neghioabe ce ne şoptiţi cu tile. 


Poemul cel mai realizat ni se pare însă „Cel din urmă” 
In care evocind pe Grigorescu, Pillat are toată latitudinea 
să-şi desfăşoare talentul de autentic pastelist. 


Ajungem în sfirşit la poezia religioasă a poetului no- 
stru, d cărei importanță A constă însă numai În realizări 
— parţiale de altfel — ci mai ales în intențiunile creatoru- 
lui, în concepțiunea lui despre o poezie religioasă autohta- 
nă. Cum capitolul acesta al operei lui Pillat ridică intere- 


III aa ate a 


238 VIAȚA ROMINEASCA 


sante probleme, pe care critica noastră nu le-a detailat încă, 
ne vom îngădui să poposim mai mult asupra acestei părți. 

Poezia religioasă a lui Pillat îmbracă în genere trei for- 
me distincte: a) religiozitatea ca element al amintirii 
tului ca în „Biserica veche” şi „Biserica de altădată”, b) pa- 
stelul, cadru al religiosității şi mai ales c) forma epică a 
poemului „Povestea Maicii Domnului”, 

Primele două forme trebuiesc firese studiate ca aspecte 
parliculare ale poeziei sale „retrospective sau descriptive, 
„Povestea Maicii Domnului” are însă o structură proprie ce 
se cere deosebit cercetată cu atit mai mult cu cit -— cu acest 
prilej — se repune problema influenței lui R, M. Rilke, mis- 
ticul german ce a tratat același subiect în „Das Marien-Le- 
ben” — aşa cum critica noastră a menţionat de mult fără 
insă a preciza exact raporturile între cele două opere, „Po- 
vestea Maicii Domnului” a lui Pillat detailează în 18 poeme 
de întindere diferită, evenimentele biblice dela nașterea şi 
copilăria Marici şi plină la Adormirea şi Inălțarea Ei, Ace- 
lași subiect -— observăm — îl preocupă și pe Rainer M. 
Rilke în „Das Marien-Leben” într'o altă serie de poeme. In- 
tre cele două lucrări o paralelă se impune deci, 

Privite în ansamblul lor, din punctul de vedere al con- 
cepțici şi sensibilităţii, cele două poeme se desfășoară pe 
planuri clar deosebite, am putea spune chiar pină la un 
punct diametral opuse, In „Das Marien-Leben”, R. M. Rilke 
crează pe planul suprasensibilului, misticului propriu zis, 
divinului pur, cerescului imaculat ce se destăinuiește uma- 
nității sguduindu-i sensibilitatea cu spaima şi enigma înfri- 
coșată a supranaturalului, sublim neînțeles. 


„Um zu begreifen... 

„musst du dich erst an cine Stelle rufen, 
«Wo Säulen în dir wirken, wo du Stufen 
„Naehfiihlen kannst; wo Bogen voll Gefahr 
„den Abgrund eines Raumes überbrücken, 
„tler în dir blieb, weil er aus solchen Stiickem 
„Hetiirmt war, dass du sie nicht mehr aus dir 
„nusheben kannst; du reissest dich denn ein, 
„Bist du so weit, ist alles in dir Stein, 
«Wand, Aufgang, Durchblick, Wölbung — so probier, 
„den grossen Vorhang, den du vor dir hast 
„cin wenig wegzuzerrn mit beiden Händen, 
„Da glänzt es von ganz hohen Gegenständen 
„und übertrifft dir Atem und Getast. 


„Wie hältst du's aus?” 


Co -a a ii 


CULTURA 259 
ÎN a 

La Pilat, „Povestea Maicii Domnului” se 
desfăşoară pe planul umanităţii, al realităţii concrete şi per- 
ceptibile, al vieţii fireşti, al luminii naturale prea puțin sgu- 
duită de fiorul tainelor suprasensibilului. Intre spiritualita- 
tea pur mistică a lui Rilke şi umanitatea firească a lui Pil- 
lat, diferenţa este clar tranșantă, este în fond distincţia din- 
tre concepția religioasă a sufletului german. metafizic, mis- 
tic și latinitatea realistă și raționalistă. 

Influența lui R. M, Rilke asupra lui Pillat nu poate fi 
deci decit minimă, redusă la citeva elemente exterioare, la 
fragmente scurte de poemă a căror origină e — în ultima 
analiză — tot biblică, Spre a edifica pe cititor, spicuim com- 
parativ citeva din aceste incidentale apropieri. 

In „Argwohn losifs” a lui Rilke, găsim: 


„Und der Engel sprach und gab sich Mâh 
„An dem Mann, der seine Făuste ballte!” 


iar la Pillat în „Iosif Teslarul”: 
„losif ştergind nâue sudoarea frunţii, 
„A ridicat în blestem pumni semeţi”, 


In „Vom Tode Maria” apoi, versurile: 


«Da lag entlang 

Die schmale Bettstatt, die in Untergang 
Und Auserwählung rătselhaft Getauchte, 
Ganz unversehrt”, 


cărora le corespund în „Adormirea” lui Pilat: 

„Se culcă sfioasă'n patu-i strimt”, 

De-asupra acestor asemănări, însă, rămine, puternic di- 
stinctă, desfăşurarea celor două poeme pe planuri funda- 
mental deosebite, 

Reținut adine de umanitate, cultivind o poezie în care 

le, în fond, redus la firesc, divinul omenesc, „Po- 
vestea Maicii Domnului” a lui Pillat merge chiar şi mai de- 
parte pe treptele descendenţii, spre concret, localizind uma- 
nizarena la realităţile geografiei şi etnografiei romineşti. Le- 
genda biblică e astfel desprinsă din cadrul ei istorie şi trans- 
pusă pe meleagurile noastre. Nazaretul devine un sat romt- 
nesc În preajma Riului Doamnei, părinţii lui Isus țărani ro- 
mini, Marin ca însăși o țărăncuță cu obiceiuri autohtone, 
păstorii ce zăresc staua Magilor — ciobani depe Bucegi, 
fuga Mariei cu pruncul nu ia drumul Egiptului ci către Ar- 
deal — nota biblică fuzionind cu cea națională. Pe scurt, ne 
aflăm în fața unei adevărate localizări geografice şi etnogra- 
fice a legendei biblice. 


m N e NN 


200 VIAŢA ROMINEASCA 


Concepţia aceasta n surprins În genere critica noastră 
prin îndrăzneala şi — pentru unii — noutatea ei. 

Literatura germană cu puternicul ei spirit naționali- 
zant, cunoaște însă de mult procedeul. Incă din secolul al 

-lea, intilnim de pildă poemul versificat „Heliant” publi- 
cat de Schmeller, în care un cintăreț popular necunoscut pe- 
vestește viața lui Isus localizind-o în peisugiul geografic şi 
etnografic al Nordului germanic, Decorul palestinian de- 
vine un fragment al naturii germane cu pădurile, cerurile, 
mările, furtunile ci, oraşele biblice iau chipul  burgurilar, 
Isus e un rege al poporului inconjurat și servil cu devoţiu- 
ne de apostolii săi, metamorfozaţi în cavaleri vasali ger- 
mani, magii ei însăși nu mai sunt decit eroi naţionali, 

Dar cultivarea unui procedeu comun lui Pillat şi litera- 
turii germane vechi, nu se înseamnă — chiar prin aceasta — 
un raport necesar de influenţe, Explicaţia stă mai degrabă 
în principiul psihologic din care purcede în fond procedeul. 

Ion Pillat îşi serie şi el „Povestea Maicii Domnului” din 
punctul de vedere al poporului, mai precis al ţăranului ro- 
min, astmeni cintăreţului popular german, Cum legenda 
biblică în decorul ci originar, geografic şi istoric, nu poate 
fi asimilată în cadrul puținelor cunoştinţe despre țările 
sfinte, ale ţăranului nostru, a cărui experiență de viaţă i-a 
adunat clemente aperceptive numai din realitatea imediată a 
satului său, localizarea rominească a ținuturilor şi locurilor 
palestiniene e pe deplin întemeiată psihologic şi trebuie ne- 
cesar privită din această perspectivă, Următoarea strofă cx- 
pliciteuză ea însăşi procedeul: 


Tîrg de munte risipit printre livezi, 

Cu cerdacuri văruite de-unde vezi 

Piatra Craiului albastră de departe; 

lată tot Ierusalimul tāu din carte. 
(Rusalii) 


Păcat numai că pe alocuri, poetul n’a fost consecvent cu 
sine însuși introducind elemente din decorul biblic sau uti- 
lizind — de prea multe ori — forma nepopulară, Cităm o 
astfel de supărătoare inconsecvență din „Inchinarea Magi- 
poti an care se introduc în decorul rominese al poemului — 

mile; 
Isus cimiiei cu git legânat 
Cald i-a zimbit... 

Cum pe deoparte aceste elemente sint uşor evitabile și 
cum in utilizarea metrice populare rulat sa dovedit un 
maestru (v. „Morții”), ambele deficiențe ar putea fi inlătu- 
rate și „Povestea Maicii Domnului” reconstruită în spiritul 


Îi 


LTURA 201 


şi forma autohtonă, Ez cum în „Naşterea Domnului” a rea- 
model. 


Tm: e poezia religioasă a lui Pillat ar putea 


creia forma tativă a liricii noastre religioase lipsită 
in paki- de forul mistic al suprasensibilului pe care-l 
convertește de obiceiu prin simţul realului şi concretului 


imediat. 


Rămine să mai insemnâm acum citeva observaţii în le- 
gătură cu cîntecul descriptiv al satului rominesc, 

In ciclul „Satul meu”, în seria unui dublet de catrene, 
închegate în linii sumare generale — dar uneori viguroase, 
— ni se prezintă „chipuri şi icoane ale satului”, epuizindu- 
se aproape toate aspectele rusticităţii noastre, i 

Caracterizate în genere prin realizm şi obiectivitate, 
aceste înfățișări sufăr de multe ori din pricina sobrietăţii 
expresiei şi a generalității ei, Catrenele descriptive adună 
totuşi cantrun fagure mierea poeziei descriptive plină de 
umor şi de acen virtuozitate imapistă în care poetul exce- 
Wază, 


La capătul acestei excursiuni poetice, poposim în sfirşit 
adunind cu bucurie valorile realizate sau schițate numai ale 
poeziei lui I. Pillat. A 

După lunga ucenicie a primei sale faze poetice — epoca 
de stăruitoare căutare de sine şi de aprig exercițiu de meş- 
teşugar al scrisului artistic pe care-l dăltueşte în sclipiri şi 
forme senipturale — lon Pillat se regăsește în sfirşit în rea- 
litatea imediat înconjurătoare, în substratul familial din 
care purcede, în colțul de natură în care trăeşte, în şiragul 
precursorilor culturali, în mentalitatea religioasă şi viaţa 
rustică a neamului său, Jucăuşa fantazie a primei tinereţe 
e înlocuită acum printr'o situare temeinică între hotarele 
realului imediat, strict limitat în aspectele vieții autoh- - 
tone: 

Din această perspectivă a maturității sale, Ion Pillat 
făureşte valori artistice în cadrul intimist al elegiei domes- 
tice a pastelului mai ales căruia îi dăruie prin interiorizare 
sensuri mai adinci sau — dimpotrivă, alteori — îl obiecti- 
vează realist și în sfîrşit schiţează, în poezia religioasă, sen- 
sul udevărut al liricii noastre mistice, 

AL. DIMA 


W2 VIAŢA ROMINEASCA 


ptor EN TI S 0 CEA UL 


STATISTICA MIGRAȚIUNILOR 


Migrațiunile constituese un fenomen foarte interesant 
din multe puncte de vedere: biologic, economic, social, cul- 
tural, ete. Problema influențelor, a integrărilor, a disoluții- 
lor sociale, problema tradiției, a inovației, a distanțelor so- 
ciale, problema omogeneizării şi a răspindirii sociale nu 
pot fi lămurite fără o raportare la migrațiune, care pe 
plan omenesc indică un aspect al mobilităţii sociale, factor 
important al morfologiei și prin urmare al explicației socio- 
logice, Migraţiunle mai însemnează practic foarte multe pro- 
bleme de administraţie, de drept, de poliţie. Ştiinţele sociale 
sint prin urmare interesate în cel mai mare grad de studiul 
ştiinţific al acestui fenomen. Momentul cel dintii şi unul din 
cele mai importante în cercetarea migraţiunilor este statisti- 
ca, lată pentru ce ne interesează de aproape concluziile Con- 
ferinţei internaţionale dela Geneva (din Octombrie 1932) în- 
chinată statisticei migraţiunilor. (Textul în întregime și un ra- 
post asupra lui se găsesc în Revue Internationale du Travail, 

an, 1939), 

Constatind că în ansamblul său statistica migraţiunilor 
din punct de vedere internaţional se găsește încă într'o sta- 
re imperfectă, Conferinţa propune o serie de deziderate pe 
care diferitele ţări ar fi bine să le realizeze treptat. Repro- 
ducem pe cele mai importante dintre aceste rezoluții, 

In principiu statistica migrațiunilor trebue să tindă la 
inglobarea tuturor actelor de deplasare internațională de-o 
anumită durată, cu excluderea călătoriilor de turism. Mi- 
rațiunea este durabilă sau temporală, după cum depăşeşte 
sau nu termenul de un an. Ar fi bine să se distingă în sta- 
tistici cele două feluri de migraţiuni. Emigrarea și imigrarea 
atit în ce priveşte naţionalii, cit şi streinii e bine să se dis- 
tingă de asemenea, Transmigrarea, apoi, să fie înregistrată a- 
parte. Migraţiunile între metropolă și colonii situate în con- 
tinente diferite, chiar dacă juridic sint socotite un fenomen 
interior, ar fi totuşi recomandabil să figureze cu titlu com- 
plimentar în statistica migrațiunilor internaționale, Fiecare 
țară să comunice Biroului Internaţional al Muncii cât mai 
exact definițiile care stau la baza statisticei lor naționale, 
Conferința mai recomandă colaborarea între serviciile sta- 
tistice naţionale pentru a înlătura lacunele pe care nu le 
pot evita singure. 

In ce priveşte metoda de urmat pentru stabilirea sta- 


a 


E. CULTURA sii 


tisticei, conferința preferă statistica porturilor, statistica de- 
claraţiilor de re fä, statistica controlului la frontiere şi 
statistica fișelor detaşabile de pe un anumit document — 
toate metode existente — și o ct o metodă internaţiona- 
lă uniformă care rămîne să fie fixată ulterior, după un stu- 
diu minuţios și competent. 

Pentru clasificarea datelor statistice internaționale, 
conferința recomandă să se specifice pe cît posibil în infor- 
maţiile naţionale distinețiunile care urmează: migrațiunile 
continentale şi intercontinentale, naţionalii și streinii (com- 
plimentar: limba, origina etnică și țara de naştere a emi- 
grantului. sexul și virsta, pe grupe din cinci în cinci ani. 
categoriile profesionale (9 grupe): agricultura, mine şi ca- 
riere, industrii de transformare, transporturi și comunicaţii, 
alte industrii, comerţ și finanțe, casnici și servicii personale, 
profesiuni libere, persoane fără profesiune sau cu profesiu- 
nea necunoscută, Se recomandă o clasificare a migranţilor 
și după situaţia lor în profesiune sau situaţia lor socială: 
independenţi (patroni, meseriaşi), persoane angajate (per- 
smal de direcție, muncitori manuali, amploiați), alții. mem- 
bri, ai familici, lipsiţi de profesie. Ar mai fi de dorit să se 
distingă migranţii și după categoriile următoare (tinind sea- 
mă de sex): căsătoriți, văduvi sau divorțaţi, celibatari; — 
izolaţi sau cu familia, etc. Se mai cere ca statisticile să fie 
intocmite periodie cel puţin odată pe an, iar pentru unifor- 
reia să se țină seamă numai de anul civil. — Conferința. 
Firește, nu poate decit să expună deziderate, insă ar fi un 
imens folos dacă statele vor ţine să le realizeze. N'ar in- 
semna numai o mai bună organizare a statisticei, ci și un 
aport dintre cele mai însemnate la ştiinţele sociale, 


CERCETARILE MONOGRAFICE 


Seeţiu sociologică a Institutului Social Romin intreprin- 
de încă din 1925 cercetarea științifică a realităţii es ari, 
sub conducerea directă a profesorului D. Gusti. Se proce- 
dează pe cale monografică, ulegindu-se deocamdată sate 
reprezentative din diferitele regiuni ale țării. Primele re- 
zultate importante au fost publicate de curind în „Arhiva 
pentru ştiinţa şi reforma socială” (N-rele 1-4, 1932), care 
cuprinde peste 500 de pagini închinate acestor probleme Se 
ştie însă că monografii de comune sau mai întreprins atit 
la noi cit și în streinătate, incit cea dintii problemă care se 
pune este dacă meritul cercetărilor citate constă numai în 
faptul că se fac sau aduc şi o nouă metodă de lucru, un nou 
punct de vedere. „Arhiva” ne dă referințe și în această pri- 


284 VIAŢA ROMINEASCA 
ÎN e a a a o a e edi E i 


vință. Monografiile Institutului se întreprind în lumina sis- 
temului de sociologie al profesorului D. Gusti şi merg pină 
la epuizarea totală a unui grup delimitat de fenomene so- 
ciale. Scopul ultim al acestor monografii este caracteriza- 
rea voinţii sociale a grupului studiat, pentrucă realitatea so- 
cială în esenţă este voință socială. Voința socială se desfă- 
soar într'o activitate necontenită și variată care se poate 
însă reduce, tipologic, la patru categorii fundamentale, nu- 
mite manifestări sociale — economice, spirituale, juridice 
şi politice, Cele dintii sint elemente constitutive ale vieţii 
sociale, ele fac ca realitatea socială să existe — cele din ur- 
mă sint elemente regulative ale vieții sociale, ele fac ca rea- 
litatea socială să se menţină. Orice monografie sociologică 
în conformitate cu acest sistem trebue deci să urmărească 
întrun sat sau altă unitate socială cele patru categorii ule 
activității sociale şi cum se integrează ele în unitatea ime- 
diat superioară, Cu aceasta se epuizează partea descriptivă. 
fenomenologică a cercetării, Monografia sociologică nu este 
insă numai descriptivă, ci şi explicativă. De aceea trebue să 
urmărească geneza fenomenelor sociale și  determinările 
care au provocat starea specifică a faptului. In lumina ace- 
Iuiași sistem enuzalitatea socială este de natură dualistă — 
odată interioară, prin dinamismul specific al voinţii și apoi 
exterioară prin mediul înconjurător care condiţionează via- 
ta socială. Aceste condiționări ale manifestărilor sociale se 
numesc cadre şi sint reduse tipologic la patru mari catego- 
rii — cadrul cosmologic, biologic, istorie şi psihologie. Ca- 
drul cosmologic indică raporturile dintre natură şi societate, 
cel biologic raporturile dintre existența fizică a omului si 
activitatea Imi socială — constituese împreună cadrele na- 
turale; — cadrul istorie indică determinarea unui fapt so- 
cial de câtre un alt fapt social precedent, iar cel psihologie, 
de către un fapt social coexistent, — constituese împreună 
cadrele sociale (societatea are uceastă caracteristică de a-și 
fi sie însăşi cadru). In felul acesta cercetarea monograticà 
este cit se poate de completi. 

Monografiile Institutului inaugurează la noi şi metoda 
de lucru colectiv. Ele nu sint opera unui singur individ, ci a 
unei grupări de specialiști și tehnicieni care colaborează 
pentru un studiu al realităţii sociale din cit mni multe pune- 
te de vedere. Se tinde astfel la înlăturarea generalizărilor 
pripite și a cercetărilor unilaterale, Cecace incontestabil că 
nu va putea să însemneze decit un lolos pentru știință: se 
repune încă odată realitatea în toate drepturile ei. Observa- 
ţia este în definitiv singura metodă de promovare a cunos- 
ținței omenești. T. HERSENI 


PORONILCA TEATRALA 
E END a RA LA 


DAVID GOLDER 


Teatrul Ventura a reprezentat de curind „David G za 
ý i „David Golder 
=: fug în şapte tablouri, după romanul d-nei Irène Nemi- 
Deși transformarea unui roman în piesă de te $ 
operano dificilă, şi foarte rar izbutită, 2 d. A Pop Martian 
e da sis prelucrării, și-a îndeplinit destul de meritoriu mi- 
Dintre lucrările dramatice văzute în ultimul ti 
i 4 t - 
scenele Capitalei, - - „David Golder” ne-a Topas eaor dai 
adine şi ne-a urmărit încă mult timp, după lăsarea cortinei 

Am fost ademeniţi să recitim romanul, N'am avut la în- 
demină decit traducerea rominească — o lucrare slabă 
ar n ne-a revoltat lu fiecare pas. (De ce editorii distrug ope- 
aa e străine — dindu-le pe mina începătorilor, pentru o ne- 

emnată diferenţă de onorar? Sau poate ei nici nu-și dau 
seama cine traduce bine, şi cine traduce prost). 

David Golder este un om aspru al muncii crincene, În 
inca Afacerile, pron: mi faci loc cu un umăr înainte - 

L n strinși. Lupta îți cere să dai - à 

s. primet n mc « ai tu lovitura cu să 

pentruce această viaţă de iad, veşnic în alarmă, înrăit 

şi brutal, fără somn și odihnă? De ce aglomerarea de bogății 
Saj; Sypie Pane necesitățile tale sint modeste? 

stradania acestor oameni reci de afaceri — 

ie ra cazurile de pură avariţie — are un resort arsi e lee 

sar e să şi disceret : iubirea unui copil, dragostea pentru 

In sufletul oricărui om, oricît de rigi 

5 k ; gid ar fi à 
acca intimă nevoe de se dărui ființei dragi. E o RoR pra 
car, de-un sălbatec egoism, a da produsul muncii chinuite 
nt i aport A nF rr sau feminină. 

L splätiți cu același senliment. Alții — cei i 
mulţi — m întilnese î le de i daia sa 
PAO sl de n cale decit indiferență. Dar asta nu 

Din familie David Golder nu iubeşte d 

n . + + e 
„fiica” lui. De citeori se reintoarce d ancăă a A pergis 
ochii prin mulţime în gară, Ea însă nu vine niciodată. Totuşi, 


tatăl nu încelcază s'o astepte — è ; 
încăpăținată şi zidarie? „n Beeiaii speranţă unică, 


i—i a 


260 VIAŢA ROMINEASUA 
ae rae ee = S E iii 


Cind ride Jover, Golder „inchide fără voe ochii — pentru 
n o auzi mai mult timp”, 

Fata venea după bani. El „intindea binişor mina spre 
dinsa, îi desmierda părul de aur, ud, încilcit de apa mării. 
Avea aerul că nici nu se uită la ea, dar ochii săi pătrunzători 
vedeau cea mai mică schimbare a trăsăturilor ei, fiecare 
mișcare, fiecare linie u feţei”, , 

Grav bolnav de inimă, istovit după un voiaj de afaceri. 
Golder vroia să se odihnească în vila lui dintr'o localitate pi- 
torească. Dar Joyce nu-l lasă în pace, H cheamă la club, il 
ademeneşte ca să joace pentru dinsa... El se duce, stă o 
noapte întreagă — la masa verde — pentru un nou automo- 
bil, dorit de „fiica” lui, 

lar dimineaţa, dupăce Golder trecu bancnotele în minele 
ei, — „vigurosu-i trup se clătină întrun chip ciudat și groaz- 
nic; ridică ambele braţe în aer, brăzdă golul, apoi se prăbuşi. 
cu un zgomot înăbușit și adinc, care pâru să urce din rādā- 
cinile însulleţite ale unui arbore, pină la inima lui”, 

Golder mergea pentru Joyce pină la jertfa de sine — ea 
care nici nu erà fiica lui, cum află intro explicaţie violentă 
cu soţia... o lemee ubjeetă, coruptă și cheltuitoare. 

Cît îşi iubise el copila — „cât de mindru fusese de ca şi 
cum îşi bătuseră joc, de dinsul, taţi... Un copil al lui, sărman 
idiot, el putuse să creadă că posedă ceva pe pămîntul ăsta... 
Soarta lui.. Să muncească toată viața — pentru a rămîne lu 
sfirşit singur şi disperat, cu minile goale”. 

Intre timp se produse prăbuşirea averii lui Golder. 

EI nu se putea elibera de dragostea pentru Joyce. O 
revedea în vis. Amintirea ei mocnea într'insul — caşi boala lui 

Bătrinul işi salvase o sumă — suficientă ca să-i asigure 
un traiu modest, fără muncă, griji și emoţii. 

Dar Joyce veni la dinsul, „îi cuprinse mânile, i le strinse, 
le răsuci înfrigurată” şi-i ceru — cu preţul vieţii lui — să 
reînceapă afacerile pentru a o face fericită. 

— „Nu te um decit pe tine, — zise Joyce, — nu am pe 
nimeni altul pe lume! Dacă ai şti cît de puţin mă interesează 
dacă tu ești sau nu eşti tatăl meu! Eu nu te am decit pe tine. 
Ajută-mă, te implor..„. Doresc așa de mult să fiu fericită... 
Sint tinâră, vreau să trăesc, vreau, vreau să fiu fericită!” 

| «Golder „făcu o mișcare nelămurită cu mina, care o in- 
depărta şi o atrăgea în acelaş timp. De-odată, el tremură, 
lăsă să-i alunece degetele peste ceafa înclinată, peste părul ei 
scurt, de aur, îmhibat de parfum... Hai, să atingă Încă odată 
carnea asta străină, să simtă subt palma lui mica svicnire, 
uşoară şi grăbită a vieţii, ca odinioară...” 

„Din nou „el atinse cu un fel de sfioasă duioşie capul 
fin, aurit: — Sărmană, micuță Joyce!” 


28 CRONICA TEATRALA 267 
U E e e a 

„Ea surise. „El privea, cu capul amețit, ochii acestia 
plini de lacrimi şi buzele, cărnoase și roşii, care se eta bca 
chideau înce! ca florile”, 

wa aEl o dădu la oparte, se ridică. Din nou resimţi, în bă- 
trinul său trup prăpădit, căldura și furnicăturu vieţii, puterea 
și înfrigurarea de odinioară”. 
>: „joyce se strecură pe genundhii lui, cu fruntea spri- 
jinită de umărul lui, cu ochii închişi, El o privi, abea suri- 
zind, cu un tremur repede înăbușit, care-i atinse colțul 
Hooe. A 

«Golder „se mulțumi să-i atingă, cu degetele, pleoapele 
şi gitul — îndelung, cu insistență — caşi cum le secta Das 
tru a le păstra cit mai mult imaginea”. 

„__ Bătrinul om de afaceri — pentru a aduce buni mulţi la 
picioarele capricioasei Joyce — pleacă din Paris la Moscova, 
de indalăce anghina pectorală îi dă răgaz. 

Poartă în Capitala Sovietelor îndelungate şi enervante 
tratative, Se luptă — printre crize și cord — cu reprezentanții 
venali și lacomi ai regimului, aceiași subt toate latitudinile, 

La reîntoarcerea spre țară, pe-un vas în drum câtre Con- 
stantinopol, Golder — în timpul furtunii — se urcă pe punte. 
„Rămase acolo în picioare, înclinat într'o parte, ca un arbore 
strimbat de violența vintului, cu faţa încordată, simțind pe 

buzele lui un gust pătrunzător de sare şi umăreală marină. 
Dar nu izbutea să deschidă ochii; stringea cu ambele mini 
un drug de fier, ud şi îngheţat care îi înțepenise degetele”, 

Se cobori cu greu în cabină. Un nou atac de inimă. Era 
singur... „Avea înfățișarea și nemișcarea îngheţată a mor- 
ților. totuşi moartea nu-l năpădise, de-odată, ca un șuvoiu, El 

tise cum îşi pierde vocea, căldura umană, conștiința 

omului care fusese. Dar pină la sfîrşit îşi păstră privirea. 

Văzu cum lumina apusului se răsfringea în mare, cum apn 

strălucea. 

„Și în adincul lui, pină la ultimul suspin, imaginile nu 
incetară să se perinde, mai diafane, mai nd De FAMINE 
ce moartea se apropia. O clipă i se păru că atinge părul, car- 
nea Joyce-i. Apoi ea se desprinse de el, îl părăsi, pe cînd el 
se adincea tot mai mult în intuneric. O ultimă dată i se păru 
că EER ei dulce și uşor ca un clopoțel îndepărtat, Apoi 
o s. 

lată reconstituită — din fragmente mizerabil traduse — 
soarta tragică a eroului care, cu îndărătnicie şi vigoare, își 
cheltueşte pină la ultima picătură de viaţă pentru o fiinţă 
iubită... nu numai străină, dar şi indiferentă. 

Şi totuși, în timpul furtunii pe Marea Neagră, David 
Golder, — singur, lungit pe pat într'o cabină strimiă, — avu 
în clipa din urmă o viziune dătătoare de fericire: parcă min- 


ÎN 


268 VIAȚA ROMINEASCA . 
DT A e a e a E DE EU 
giia părul de-aur al copilei „lui”, parcă ii auzea risul dulce 


— ca un clopotel îndepărtat... 
Totu-i iluzia... 


Şi David Golder — omul realităţilor brutale prin exce- 


lenţă — a fost condus, toată viața, de-o iluzie uşoară și ca- 
pricioasă. 


Piesa sa bucurat de-o bună distribuţie şi de-o interpre- 
tare excelentă, f i: 

In rolul titular, d. R, Bulfinsky a pus impetuozitate, ciinie 
şi, în acelaşi timp, o duioasă delicateţă. Sbuciumul său su- 
fletesc a impresionat profund, - 

Joyce a fost interpretată de d-ra Tanzi Cocea — 4 siluetă 
plină de graţie și eleganță. D-sa a creat o fiinţă vie dintrun 
amestec de capriciu, cruzime şi sălbatecă frenezie a vieţii. 

D-na Silvia Fulda a realizat o creaţie care esă din comun. 

Două roluri secundare au fost trecute aproape pe planul 
întiiu de d-nii G. Timică și Ionel Ţăranu — printrun joe de-a 
perfectă naturaleţă. , : 

Ansamblul pus la punet cu o subțire pricepere. 


M. SEVASTOS 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 
CRONICA CINEMATOGRAFICA 


SILVIA SIDNEY, ETC... 


Silvia Sidney nu samănă cu celelalte actrițe americane, 
N'are nimic din tipul monoton al frumuseţii Holliwood. De 
altfel am auzit că ar fi un fel de Ramincă, sau mai precis 
că sa născut la Chişinău din părinţi evrei. 

Depărtarea enormă dintre Basarabia şi California ar 
explica poate acea impresionantă cantitate de vis care se 
găsește în ochii ei. Cit despre pomeții mongoli, ei nu trebue 
să surprindă la un fost cetățean al Impărăţiei Tarilor. 

Intr'adevăr, provinciile mărginaşe ale defunctului im- 
periu rusesc erau adevărate muzee antropologice. Asta 
pentru că guvemul dispusese ca nimeni să nu-și facă servi- 
ciul militar în țara lui de naştere, ci să fie trimis cît mai 
departe, Basarabeanul in Manciuria, Georgianul in Fin- 
landa, Polonezul în Mongolia, ete, Şi era de altfel o excelen- 
tă politică de desnaționalizare, căci un Calmuk în Caucazia 
este mult mai mult Rus decit Caucazian, iar Calmuk nu 
mai e aproape de loc pentru bunul motiv că problema nici 
nu se mai pune. 

Astfel se explică tipul chinezese pe care îl au mulți lo- 
cuitori, de sute de ani băștinași, din Basarabia. Si așa sar 
explica poate și figura de tătăronică a Silviei Sidney, pre- 
cum și privirea ei încărcată de ginduri, de lucruri aduse de 
pe alte tărimuri și păstrate așa, fără întrebuințare, 

Regisorii dela Hollywood au recunoscut numai decit 
expresia echivocă și enigmâtică a ochilor Silviei Sidney, şi 
mișcările pline de semnificații multe alr gurei ti curioase, 
cu buze scurte și cămoase, parcă gata să facă grimasa 
plinsului. Și atunci i s'au dat roluri ca să zic așa de opozitie, 
roluri unde personajul făcut de ea contrastează cu toate ce 
lelalte printr'o mentalitate exact inversă de cea generală. 
De pildă în „Străzile Orașului” sau în „Inchisoare de femei” 
ca joacă rolul unei fete pure, care suportă dar nu admite 
felul de a vedea lucrurile al aangsterilor în mijlocul cărora 
trăiește. Asta a fost, dealtminteri, și cauza pentru care Sil 
via Sidney a jucat pină acum în filme cu bandiți, căci ce 
mijloc mai excelent de a-si exprima puritatea ci fermecă- 
toare decit plasarea acesteia în opoziţie en bestialitatea, ci- 
nismul și canaicria care domnese într'o ceată organizată de 
Mhari americani... 


aaa NE DN NI 


270 VIAŢA ROMINEASCA 


Un asemenea rol de opoziție i sa găsit acum în Madam 
Butterfly. Chipul ei fizic se potrivea cu naționalitatea per- 
sonagiului, iar expresia ei plină de mister, privirea sa con- 
centrată, vorba ei care totdeauna pare a spune mult mai 
puţin decît gindeşte, toate astea se potriveau iarăşi foarte 
bine cu Madam Butterfly. 

Ca să ne dăm sama de pertecţia artistică a Silviei Sid- 
ney n'avem decit să o comparăm cu colega sa Lupe Velez 
care pînă acum câteva zile făcea, pe ecranele din Bucureşti, 
o chinezoaică fără absolut nimic chinezesc intr'insa "(afară 
fireşte, de perucă, chimono şi numele de pe afiş). 

Silvia Sidney ne dă întradevăr o impresie de exotism 
autentic, de lucruri venind din altă lume. Nu ştiu, și nici 
n'am cum să ştiu în ce măsură tot ce face ea este specific 
japonez, ştiu însă sigur că toate mişcările sale au acel mis- 
ter al țării necunoscute, al lumii străine de lumea noastră. 

De alifel regisorul a ales cu grije, din ceeace e japonez. 
trăsături care să fie nu atit diferite de cele ale vieţii albilor. 
cit opuse lor, contrastante. Două lucruri doar deosebite sin! 
mai puţin înrudite decit două lucruri exact inverse. Și u- 
tunci ni sau prezentat, prin intermediul unei mici şi încin- 
tătoare musmee, o seamă de conduite psihice perfect con- 
tradictorii față de cele curent practicate în Europa sau în 
U. S. A. adică totus familiare nouă de vreme ce le găsim, 
în stare de excepţie la regulă, şi în societăţile noastre. 

in deosebi două trăsături: supunerea femeii față de 
soțul ei precum și faţă de tatăl sau de capul familiei; — în 
al doilea rînd profunzimea sentimentului dragostei gi al fi- 
delităţii în dragoste. O dragoste adincă, combinată cu o fi- 
delitate nemâărginită şi cu o supunere absolută, iată psiho- 
logia. destul de consistentă, a personagiului Cio-Cio-San. 

Şi acum să vorbim direct de Silvia Sidney, Trebuia să 
facă o femee fidelă. îndrăgostită şi supusă. supusă fără 
nici-o vorbă de revoltă, şi fidelă pînă la moarte. Și a intre- 
buinţat, pentru asta, toate mijloacele pe care adevărata ar- 
tă cinematografică le pune azi la dispoziţia unui artist cu 
talent şi cu imaginaţie: surisuri care iți sfişie inima, ple- 
căciuni graţioase care înduioşează pină la lacrimi, naivităţi 
de copil îndrăgostit, o mie de feluri de a încreţi buzele pen- 
tru a vorbi, zimbi sau plinge, şi, în scenele de suferință as- 
cuţită, o expresiune lilială şi bravă... Există o scenă eare, 
fără a fi cea mai bună artisticește, e însă tipică pentru ame- 
stecul de sfială şi curaj care intră, în doze egale, întrun su- 
flet de adevărată fată. Cind bunicul Doamnei Butterfly îi 
spune să se remărite și să-l uite pe soțul ei, locotenentul a- 
merican, ca începe să explice că nu se poate, şi pentru asta 
începe cu vocea ei normală de copil supus; încet-âncet, însă, 


i CRONICA CINEMATOGRAFICA zm 
TR R E IE E a: 
figura i se crispează ca atunci cînd ridici tonul dar la 
stă crispaţie a omului care ţipă la altul i se adaogă o a Soia 
crispație, foarte diferită, rictus-ul implorător al aceluia ca- 
re vrea să spună: vezi, sint nevoit să răcnesc, fiind-că sufăr, 
şi tocmai pentru că răcnese, pentru că deci fac un lucru ne- 
permis, necuviincios, trebue să vezi cit de tare sufăr în sen- 
timentul meu de dreptate, Este un amestec de hotărire fer- 
mă şi de sfială de copil neascultător. Amindouă aceste stări 
sufleteşti se traduc plastic prin cite o grimasă deosebită, 
Combinate, ele trebuese prezentate asa încât să se distingă 
accentul fiecăreia. Şi tatorul să-și aducă aminte de fe- 
ri remarcabil în care ilvia Sidney a ştiut să unească timi- 
prajilor. bravură într'o contorsiune unică a buzelor şi a a- 

u putem analiza în detaliu fiecare moment al j i 
acestei fermecătoare artiste, deşi în fond cam Sa ete 
biectul adevăratei eritici cinematografice. Putem însă să 
formulăm o apreciere generală, 

Există cuvinte care, din pricina excesivei lor circulații 
pe piaţă, se demonetizează, se castrează, îşi pierd coloritul 
sensului lor primitiv, pentru a deveni un fel de simplu cu- 
vînt de legătură. Aşa sa întimplat cu cuvintul drăguţ. Ce 
Dumnezeu mai este astăzi pe lume care să nu poată fi de- 
semnat prin calificativul drăguţ? „A fost foarte drăguţ din 
partea dumitale” poate însemna tot ce poftim. 

In fundul lui însă, cuvintul „drâguţ” e un adjectiv care 
exprimă acea frumuseţe oarecum minoră făcută din tine- 
reje, grație, naivitate, încredere si necunoaştere; ceva copi- 
re ca a podati, ceva în acelaș timp tragic și futil, pe 

im, În cea mai mare doză, opii i 
oră toare aap e à, la copii şi mai ales la 

Silvia Sidney, prin știința minunată a miscărilor şi 
risurilor ei, ne-a făcut, timp de o oră, să ne ceai r“ 
pă. pielea lui, de cuprinsul unui cuvint cu înţeles 
å 3 
euvintului căruțe” realitate atit de bogat în nuanțe, al 

Silvia Sidney este o mare, foarte mare artistă 
„Producer”-ii ei știu, ca pină acum, să-i dea dem eta 
piate, roluri „de opoziţie” cum le-am numit noi, în care pu- 
ritaten exprimată de ea să contrasteze cu brutalitatea sufle- 
tească exprimată de ceilalți, — atunci putem fără teamă de 
a ne înşela să pronosticăm acestei talentate actrițe încă 
multe izbutiri, iar spectatorului din cele cinci continente 
încă multe ocazii de puisare artistică intensă ca aceea pri- 
cinuită de filmul Madam Butterfly. p 

O ultimă remarcă. 

Spuneam că pentru jocul Silviei Sidney i se potrivese 


272 Y VIAŢA ROMINE ASCA 


mái cu samă roluri „de opoziție”, în care ca să fie altfel de- 
cit toți ceilalţi, Și aduceam ca dovadă filmele ei anterioare 
unde puritatea ei contrasta cu stilul de viață al gangsterilor. 
Dar în „Madam Butterfly”? Unde contrastul, unde este 
opoziţia? 

Să se observe că, În această poveste, toată lumea, afară 
de Cio-Cio-San, priveşte dragostea ca ceva secundar, antx, 
trecător și relativ fără importanță. Importanța este acor- 
dată aspectului exterior social al căsătoriei, atit japonezi 
cit şi albi sînt plini de un grav respect pentru moravurile ma- 
trimoniale respective. Un exemplu tipic de asemenea jude- 
căţi e socoteala frumosului locotenent care trage folos din 
cutumele japoneze privitoare la divorţul prin părăsire. 

In schimb. Madam Butterfly ia cumplit în serios dra- 
uostea ei. Căsătoria, pentru dinsa, e un atribut al amorului, 
nu viceversa, Căsătoria e elementul secumdar şi anex. Ea as- 
cultă ce-i spune inima. Poruncile societăţii vin pe urmă, şi 
în măsura în care se potrivesc cu simțămintele ci intime. 

Este o fată cit se poate de ascultătoare, de supusă, de 
fidelă Legilor țării ci. Totuș fiecare mişcare a sa e o luare 
de atitudine oarecum dezaprobatoare dacă nu net ostilă, O 
opoziţie cuviincioasă, și plătită necontenit nu luind dela al- 
tii ci dind deln ca, la început liniștea, pe urmă fericirea, şi 
la sfirşit de tot viața. 

Este — cum spuneam mai sus —- un rol „de opoziţie” 
dintre cele mai tipice. lată dece a fost atit de bine jucat. 


Un film cit se poate de izbutit a fost „Bestiile umane” 
(în englezeşte „The island of the lost souls”) tras din cunos- 
cuta nuvelă a lui Wells: „Insula doctorului Moreau”. Este 
o poveste fantastică, unde e vorba de un doctor maniac și 
mai mult sau mai puţin genial, care se dedă la nişte stranii 
experienţe de vivisecțiune, plecind dela principiul biologic 
potrivit căruia viaţa, în procesul general al transformismu- 
lui, are o tendință fatală de a ajunge din specie în specie la 
forma om. (Este o teorie care se poate perfect susține şi 
care de fapt chiar are numeroși partizani), Doctorul Mo 
reau caută atunci pur și simplu să grăbească evoluţia, să 
accelereze trecerea dela entare animal la om, printro chi- 
rurgie savanti care are de scop activarea funcţiunilor ger- 
minative din fiecare celulă. Rezultatul e transformarea în 
oameni a tot soiul de animale (lei, cini, tigri, şacali, lupi. 
pantere, ete.). 

Şi ecranul ne prezintă această insulă perdută în Paci- 
fie unde Doctorul Moreau naște, din bisturiu, niște quasi- 


PE CRONICA CINEMATOGRAFICA ers 


oameni cu reminiscenje fizionomice dela animalul de ori 
gină. E lesne de închipuit că pentru a nu cădea în bufone- 
rie, toate acestea lrebuesc foarte bine făcute. Şi este tocmai 
ceeace s'a şi intimplat, Filmul de care vorbim este un mo- 
del de izbutire în genul fantastic, gen greu pentru că nu 


admite mediocritate. 
u 


Spaţiul nu ne mai permite să analizăm un 7 
i cap de operă 
cinematografic, care a fost filmul „O noapte de seg De 
altfel vom găsi cu siguranță ultă dată ocazia să vorbim de el. 


D. 3. SUCHIANU 


CRONICA PLASILICA 


GRUPUL CELOR PATRU 


Şcoala rominească de pictură şi sculptură s'a îmbogăţit 
in ultimele decenii cu personalităţi vrednice să stea alături 
de cele mai proeminente figuri artistice europene. 

Preocuparea de stil şi adâncirea adesea fanatică a stu- 
diului au stimulat realizări de impresionant prestigiu. 

Cele mai multe talente sau desvoltat şi sau impus în 
expoziţii personale. Dar au rămas şi citeva care, paralel cu 
activitatea individuală, au biat parte şi la manifestările de 
grup. 

Dintre grupările ivite după războiu — o reorganizare a 
„Artei Române” ne mai socotindu-se cu putinţă, artiștii fiind 
prea dispersaţi şi combativi — singura asociație serioasă, 
viabilă şi consecventă a rămas „Grupul celor patru”: o to- 
vărăşie artistică întemeiată pe stimă şi preţuire reciprocă, O 
tovărășie mai mult sufletească decit de interese lucrative, 
cum sint colectivele „Cercului Artistic”, ale „Tinerimii Ar- 
tistice”, „Cenaclul Idealiştilor” şi celelalte societăți similare. 

„Grupul celor patru” a adus în plastica rominească mo- 
dernă o contribuţie dintre cele mai preţioase, făcînd educa- 
ţia artistică a unui public complect dezorientat. 

In locul diletantismelor arogante şi anacronice — orga- 
nizate in expoziţii oficiale quasi-oliciale — gruparea a- 
ceasta a impus atenţiunii publice operele de viguroasă matu- 
ritate ale unor artiști consacraţi. 

Trei pictori (Fr. Şirato, N. N. Tonitza, ȘI. Dimitrescu) şi 
un sculptor (0. Han) au făcut astfel pentru difuzarea gustu- 
lui artistic sănătos în mase, mai mult decit toate saloanele 
oficiale haotice şi incoherente, organizate dela război încoace. 


In arta noastră avem puțin exemple de cercetători S a 
sionaļi ai problemelor plastice. Geniul imitativ e atit de des- 
voltat, incit pictorii împrumută bucuroși formulele și rețetele 
la care au ajuns meşterii cu reputație stabilită, fiind şi mai 
comod, şi mai comercial pentru dinșii. 

Se mai găsesc totuşi unele excepţii. Se mai găsesc artişti 
gregi iubes= meșteșugul şi tind necontenit să şi-l desăvir- 
gească, 


PLASTICA Pw. 


t93 


Între aceştia, locul de frunte il de ă 
Frane Siret. ține tără îndoială d. 
ără patos, fără sgomot și fără solemnitate, artis . 
sta se strădueşte de vreme Indelungată să-și tinsa ag es 
„d i nestrăbătut de alții și pe care alții nu l-ar putea stră- 
Răzvrătindu-se împotriva propriilor sale mijloace, îm- 
triva învățăturilor primite și asimilate, mpotriva preju- 
ecăţilor de şcoală și de modă, pictorul Șirato, după o fruc- 
tuoasă întârziere în ilustraţia de actualitate, trece pe neaștep- 
tate la cele mai dificile probleme ale picturii de șevalet, 
dind în decursul anilor cîteva compoziţii de mare inspiraţie 
(„Intilnirea”, „Intoarcerea dela tirg”) și definindu-şi printre 
meşterii contemporani wm loc proeminent, j 

Ceiace aducea nou pictura d-lui Șirato nu era intoar- 
cerea spre subiectul rominese — la care dealtminteri a şi re- 
nunţat în scurtă vreme — ci mai ales felul original şi îndrăz- 
nej cum își cadenţa înlănţuirea aspectelor colorate, negli- 
jind cu totul construcția pur lineară. 

Subiectul era clădit din simplificări și contopiri de nu- 
anje. Dar alegerea culorilor și gradarea lor savantă insu- 
ir psd rin p aa 

nul acesi . Șirato aduce o seric de tablouri 
gindul d-sale plastic e definitiv realizat. coat Pi 

Nimic rutinar şi nimic imperfect. O puritate clasică se 
desprinde din materia  spiritualizată. Artistul clădește şi 
astăzi natura în culoare, făcînd elementele grafice să dispară 
în densitatea  împerecherilor cromatice și dind fluiditate, 
transparenţă şi prospețime pastei. 

Din viziunea unui cugetător nu putea ţişni o transcriere 
Poatică mai puţin simfonică și mai puțin umitară decât a- 

E o înobilare nesilită a meșteșupului, care marchează 
un mare pas înainte in evoluția Es er romineşti. TE 


Dacă d. Șirato are voluptat ulorii, d. N. ? i 
kA supla ni ră platea culorii, d. N. N. Tonitza 
s y e grațioase de culoare, peste care - 
dii de linii şi fonme, alcătuesc însă și d pictura di Tonita 
un bogat și ptEnimeni element de atracție. Artistul trece cu 
sugestivă volubilitate dela fantezia cromatică—decorativă şi 
stilizată — la temele realiste, îmbinind notația lirică şi ar- 
otont, kz kagal prepet 
crările a e sînt înzestrate cu tresăriri puternice de 
sensualitate plastică și cu o rea ic ară i dan 
niilor lăuntrice. pie e A: 


20 VIAŢA ROMINEASCA 
PN d 


Niciodată n'a izbutit d. Tonitza să facă materia mai vi- 
brantă decit în nudurile şi în iernile de astăzi. E o ihnensă 
năvală de sentiment în aceste opere. 

Gingăşia şi nobleța spirituală, exrimute prin simplitatea 
clasică a liniei, prin claritatea culorii, prin echilibrul neşo- 
văitor al gradaţiilor și, în genere, prin vioiciunea reconfor- 
tantă a temelor, desăvirşesc aci frumuseți nebănuite de ex- 

e, 

Prin graiul viu al liniei, formelor şi culorilor sate, pie- 
torul N. Tonitza ¢ unul dintre artiștii noştri cei mai personali 


şi mai înzestrați. 
B 


D. Ştefan Dimitrescu; mai mult poet al naturii decit cer- 
cetător al muzicii interioare, nu are, în pictura d-sale, coche- 
täriile de stil ale d-lui Tonitza. 

D. Dimitrescu e mai sobru, mai grav, mai reținut. Linia 
d-sale e viguros șlefuită, tonurile sint mai mult potolite, ex- 
primind, în armonizarea lor discretă, o sensibilitate delicată. 
un spirit contemplativ, o viziune plastică neturmentată de 
calcule şi influențe. 

Sănătos inspirat şi original în factură, pictorul Ștefan 
Dimitrescu smulge cu ingeniozitate accentul propriu şi defi- 
niția expresivă din orice frintură de cer rominesc, din orice 
frămîntare  mărturisită sau nemărturisită de sentiment, — 
dind viață cromatică intensă locurilor şi oamenilor, imagini- 
lor florale si simplolor evocări decorative. 


Sculptorul O. Han e reprezentat în această expoziţie cu 
o serie de modelări dintre cele mai închegate: bustul lui Emi- 
nescu, operă de mare inspiraţie şi de impunător echilibru, 
bustul maestrului Kiriac, un portretal lui Hasdeu, unul al 
lui N. Bălcescu şi unul al lui Al. Bădescu, — opere în care 
planurile simetrice, mlădierea ritmică a formelor și sobrieta- 
lea expresiei dovedesc în chip neindoelnic*că artistul s'a eli- 
berat de obsesia carneterului întimplător şi de orice preocu- 
päri naturaliste, idealizindu-şi modelele, 

„O lucrare însă, îm care d. Han a concentrat cele mai bune 
din însuşirile d-sale de modelator e compoziţia „Sf. loan Bo- 
tezătorul”, 

Aci, lusticul său grav și nuanțat in masivitate a evoluat, 
ca şi în „Elegie”, către expresia simbolică şi monumentală. 

D, Han trece cu energie dela stilizările decorative de sta- 
tuete la opere de vigoare concentrată și de mare stil. 

Intirzierile în repetări nejustificate nu au de loc gravita- 
tea pe care ar pulea-o nven dacă artistul mar fi el însuşi un 
reputat spirit critic, H. BLAZIAN 


CRONICA MUZICALA 


rA 
ş 


a 


m pa n A. 


„= 


e ia 
a o A 


Za a E - 


== IA 


Aia 


REVISTA REVISTELORI| 


R 9 M 


AZI, Februarie Martie 1933. Este 
un fapt pentru care nu găsim des- 
tule laude cu un linăr scriitor cum 
e d. Zahuria Stancu, să-şi facă o 
misiune, pe uceste vremuri grele de 
azi, din a scoate o revistă de cultu- 
ră de aşa proporţii şi durată. 

Oricite obiecțiuni am putea face 
noi materialului publicat, o revistă 
e o revistă, Ea se judecă nu în cali- 
tatea producției, ci în propulsiunea 
pe care o dă interesului pentru cul- 
tura in genere. Intr'un cuvint teme- 
lia unei reviste o constitue cronica. 
Se pare că scopul revistei „Azi” e 
ile a înlesni unor seriitori mai puţin 
sau deloc cunoseuți publicarea com. 
punerilor de mare extensiune pen- 
!ru cure nu s'ar găsi editori cu des- 
tală uşurinţă, 

„Despre esseuri cu acela al d-lui 
Emil Cioran (Revelaţiile durerii), 
unde opiniile pot să ne despartă aşa 
le usor, mavem de făcut alteevu 
decit să remarcăm pathosu specu- 
lativ, gen V. Pirvan. D, Í. Pillat tra- 
duce un straniu poem cu iniţieri de 
T. S. Eliot. Tălmăcirea, se vede 
numai decit, este excelentă, dar 
sensul poetic al poemului scapă 
printre degete odată cu verbul orj- 
ginal. D. Jon Călugăru publică un 
fragment în proză din Copilăria u- 
nui netrebnic (Caceabule). Sunt ps- 
gini din vinja evreilor autohton! 
pe de  peterendeă gri une scrise În- 

ogati, è 

mult decit amtentică.! i <a ea 
Traian  Herseni care ublică 

aci un fragmem filosofic (Ontolo- 
aia spiritului) este un tinăr care se 
afirmă din ce în ce ca un scriitor 
ideologie de cultură limpede şi mul- 


tiplă. In cronică (Erf, Azi, Mii 
desprindem consideratile pekina 
—— a po 


| N E 


Esteticei lui Croce de Liviu Teodo- 
ru, ntit pentru faptul cunoaşterii în 
original a operei istoricului și filo- 
sofuluă italian cit și pentru fineţea 
speculativă a acestui tinăr puțin cu- 
nascut și cronicile d-lor Emil Gu- 
lian şi Octav Şuluţiu, cari, după 
o criză de tinerețe teribilă, au in- 
tral acum intrun calm a) judecății 
ce merită toate laudele, 


BOABE DE GRAU. Nam primi! 
anul acesta decit numărul pe la- 
nuarie din această frumoasă publi- 
capi a Direcției educuției poparu- 
lui, condusă de d. Emanoil Bucuţa. 
Este o revistă de artă moi ales et- 
nografică şi totdeodată o arhivă a 
monumentelor și trecutului oraşe- 
lor noastre. Clişee admirabile, co- 
municări foarte importante şi com- 
petente fac din această publicație o 
cinste a presei noasire culturale. 

Numărul de care ne ocupăm cu- 
prinde un interesant articol cu ilu- 
strații asupra Colecţiilor de artă de 
la Institutul de studii clasice din 
Cluj, de Virgit Vătăşianu şi o comu- 
nicare de Maria Golescu asupra Bi- 
sericii din Vioreşii, caracteristică 
prin picturile exterioare cu călăreţi, 
In rest traduceri, cronici, totul de 
cel mai viu interes, 


Lumea area revista politică a 
d-lui Mihail Manoilescu ne intere- 
šează numaj prin cludățenia de p 
reforma ortografia rominā punind 
semnul de interogajie, caşi in 1 
spaniolă,  îhaintea şi în urmau fra- 
zici.? Asta să fie oare chestiunea ar- 
zătoare a literaturii romine*? 


Sărbătorirea lui Pantagruel 


Sărbătorirea lui Pamagruel, la 
sute de ani dela naşterea sa 
iterură, este omagiul adus celui 
mai viu personagiu rubelaisian. Car- 
tea tui Rabelais a deprins pe om 
meni să ridă de idolii săi de odi- 
niaară, oferindu-le și un spirit cri- 
tie sănătos, mro vreme cind s0- 
cielaleu căuta să se elibereze de ne- 
gura gindirii medievale și pedunte- 
ria umanistă, De aceea am citit cu 
plăcere prospectui Bibliotecii naţio- 
nale din Paris, care inaugurează o 
ex zitie a edițiilor celebrei opere 
a fai: rançois Rabelais, apărută In- 
artei i Lyon sub numele = 
ea: bas Nasier, unagrama serii- 


Au fost rinduite în galuntare de 
sticlă toate edițiile, cum şi cele mai 
vechi traduceri: în germană, În en- 
gleză, în catalană și chiar in uerai- 
ncană; alăluri de operă, au fost tre- 
cute cărțile cunoscute de marele u- 
oris, şi din care s'a inspirat n 


Printre edipiile principale găsim 
pren lui Champion, manun de 
Lefranc, Jacques Boulenger, 
Henri Clouzot, Paul Dorneaux, Jean 
Piattard 


in te ale lui Garnier şi Firmin- 
„ nre ne oferă cele mai bune 
texte din Pantagruel. 


Problema tineretului in 
Germania 


„Acest tineret mare În urme sa 
nicio tradiție revoluționară, nu po 
sedă nicio convingere  udincă, tè- 
meinică şi definitivă, Format la 
oula imoralismului nieteschean şi 
a muterialismului istorie marxist, 
in toată ideologia nu vede dech o | 


REVISTA REVISTELOR 281 


I N E 


pocrizie burgheză, E guta meren 
să-şi ardă corăbiile, să pornească 
îm căutarea unei alte soluții, să-si 
îndrepte viața către alte meleaguri. 


„Astăzi îl vedem devotat statului, en- 


tuziasmat de planul mobilizării ge- 
nerale, care, inspirindu-se dela pla- 
nul quinquenal bolşevist, ar voi si 
nu lase nicio forță neutilizată, nic: 
un gind, energie sau viață nefolosi- 
te, în domeniul întins ul războlului, 
punind astfel întreaga operă # ci- 
vilizației, — știința, tehnica, spor- 
tul, — în slujba unei vaste pregă- 
tiri a războiului viitor, 

Un simplu mit, se va spune, dar 
un mit realist, fără îndnială, te co- 
respunde în totul acelui cult al for- 
melor militare, acelei voinie tenace 
de înarmare, precum și calităților 
de pregătire tainică şi melodică, 
proprii spiritului german”. 


(Jean-Edonard Spenlé, în Mercute 
de France, 1 Mortie 1939). 


tu 
Poezia şi inspirația 


„intro după amiază din unul 
1920, prietenul meu regretat Jac- 
ques Rivière, care venise să mă vi- 
ziteze, mă găsi în faja unci. etape a 
acestui „Cimitir marin”, pe care 
mă gindeam să-l reiau, să suprim, 
să inlocuese cite ceva, să intervin 
ici şi cola... 

„Nu se lăsă pină nu-l citi; şi el- 
tindu-l fu încintat, Nimic nu este 
mai hotăritor decit spiritul unui di- 
rector de revistă. 

Astfel, printr'un accident s'a Ti- 
xat chipul acestei opere. Nu se m- 
fă în ea nimic din ceeace ag (| voit 
eu, De altfel eu nu pot de obiceiu 
să revin asupra celor scrise, fără 
să nu mă gindesc că voi face ca to- 
tul altceva, pină ce o intervenție 
exlerioară sau o împrejurare oare- 
care nu întrerupe vraja dea nu 


e 
„Îmi place munca pentru muncii: 
incepuţurile mā plictisesc și soco- 


24e VIAȚA ROMINEASCA 


tesc perfectibil ceeace porneşte de 
la prima Incercare, Spontaneitatea, 
nu-mi pare niciodată că-mi apar- 
ține mie. Nu spun că „am drepta- 
te”: spun numai că aşa sunt en”, 

l Valėry, în La Nouvelle Re- 
vne Francaise, 1 Martio 1933). 


Ton Creangă in judecata criti- 
cilor străini 


wtot  cernce descrie Creangă 
fiind negreşit personol și operă a 
unel reelaborări artistice, păstrează 
adevărul și prezența persoanelor şi 
lucrurilor văzute. Taina ucestei ná- 
turaleți şi vioiciuni la Creangă, da- 
rūri ce e alfel mu lipsesc din nici 
una din operele sale, e datorită pe 
lingă adinca sa viziune asupra lumii, 
calităților de observator şi povesti. 
tor ce stau la temelia realismului 
său. Căci realismul lui Creangă are, 
pe lingă caracterele notate aici, o 
funcțiune de rangul intii, de curu 
he dăm seama îndată ce vom nola 
că fantezia inventivă, in sensul a- 
devărat al cuvintului, îi lipseşte lui 
Creangă, El este un observator mul 
ales, și nu povestitor. Porneşte de 
la viață... Nu inventează niciodată, 
ci observă, iranstormă, concreti- 
rază observația într'o realitate a 
sa, personală sau povestește; si cecen 
re trebue spus, povesteşte bine”. 

(Luigi Salvini, în L'Europa O- 
rientate, Noembrie-Decembrie 1932) 


Criza cărților in Italia 


In „Gazzetta del Po lo”, seriita- 
rul italan Massimo ntempelii a 
publicat de curând un artico spiri- 
tual asupra Crizii cărții. 


Pentru Bontempelli, cititorii cei 
mai numeroşi sunt femeile, dar a- 
reastă nobilă clasă de lectori dis- 
prețueşie acum literatura italiană. 

„Sacrificind ceasuri din odihna 
lor, ceasuri de tenis, ceasuri de bal, 
ceasuri de bridge şi chiar timpul 
destinat  modistei sau croitoresei, 
ca să poală citi literatură francezi 
şi engleză,  informindu-se asupru 
seriitorilur de azi din America şi 
Germunia, Hterature Italiană trece 
însă pe lingă ele asemenea upei ce 
rata şi mingile abia penele le- 

ei”, 


Vina este, în bună parte, spune 
Bontempelli, a ziarelor, „căci a- 
proape foaie gazetele noastre n'an 
binevoit să socotească apariția u- 


nei cărți ca un prilej de cronică şi 
de  difuzure sistematică p litera- 
urii”, 


„Dacă o servitoare cade de pe 
scări și-și rupe o mină, a doua zi 
dimineață toate ziarele anunță fap- 
tul, lar dacă un jurnal n'a fost in- 
format de aceasta, directorul este 
in stare să concedieze pe reporter. 
Dar dacă un scriitor italian, chiar 
dintre cei mai buni, scrie un ro 
man, se vor scrie citeva cronici, în 
şase, suple ziare, abia după o jw 
mătute de an”, 

Ni se pare Însă, — cu toate ob- 
servațille juste ale scriitorului şi 
academicianului italian —că pdevā- 
ruta criză a cărții itallene se dato- 
reşte de multe ori inferiorității el 
faj de cer străină; căci chiar în 
această comercializare a cărţii, pe 
care el o propune, va prevala de- 
sigur lot marfa străină, care este 
superioară, din nefericire, foarte 


des, 
CNN, 


Un tată fericit şi o fiică cu 
viitor roditor 


ln Universul din 20-111-933 citim 


următoarele: 


UNIVERSITARE 
„Fiica seriitorului romin, Mihai 
Lubgianu, d-şoara Sarmiza Lungin- 
nu, care poseda deja alte diplome, 


a objinut „magna cum laude” licen- 


ja in filosofie şi litere, specialitatea 
lotogia modernă ; in acelaș timp 


îşi termină licența în drept. 


ransmitem tinerel 
licenţiate precum şi fericitului ei 
tată, felicitările şi urările noastre 
pentru un viitor roditor şi strălucit 
pe tărimul culturei naționale”, 


i valotuasei 


32 

Cifra 32 reprezintă numărul de 

comandă, ceeace inseamnă că feli- 

citările și urările au fost alcâtulte 

şi plătite chiar de tinăra şi valo- 
rossa licențiată d-ra Surmiza. 


Un bărbat care nu se interesează 
de materialul din care e făcută 
_femeea 


„Domn $8 ani cu bună situație ma- 
terii, aici A proprietăţi agrico- 
+ doreşte cunoştin. 

4ă Domnișoară fnomoesă, tinără pres 
iti “ză in famile 
căsătorie, Materialul nu inte ta 
calitățile da. Oferte serioase neano- 
nime însațițe fotografie, discreție 

dresați ziar 40 N” 


absolută, 


Li 
Aplauze originale 


` Aştept ca dulcii confrații cari le- 


de citeva ori pe lună tru 
e, literaturii rominesti? ai ia 


act de acest frumos act ctitorese al 

edito: Rosetti. Aştept să fa act 

de el Societatea Scriktorilor Romini, 

iar eu Il uplaud de două ori din 

miini și odală din inimă,” 
„iRominia literară”) 

n 
Un traducător anonim 


Redactorul României literare 


arată intrun | articol lemit 
indignarea câ a fost atacati o tra- 
ducere care s'ar ta că e făcută 


de d-sa, singurul lucru ce ar justi- 
fica supărareu, Dar iată ce mărtu- 
fiseşte ia un moment dat pretinsul 


traducător: 


D. G. Călinescu atacă o traducere 
are şlie că a trecut prin mîinile 
mele. 


De sti rezultă: 1) că numai tra: 
ducerea ştie că a trecut prin mii- 
nile redactorului şi 2) că traducă. 
torul e încă necunoscut, deoarece 
traducerea a trecut prin  miinile 
tuturor acelora care au cumpărat-o, 


Un scriitor care are „atribuţia“ 
de a scrie romane de succes 


„leetorii noştri cari aú cetit frag- 
mentul de caldă snvoare umană pu- 
blicat într'unul - din numerile fre- 
cule ale „Rominiei Literare” vor 
înțelege de ce augurăm acestei cărți 
un franc şi unanim Sicees, Are 
pentru aceasta toate atribuțiile şi 
calitățile, fiindcă este o carte auto- 
biografică, serisă cu marele şi ne- 
falsificatul condei al inimei, ca să 
mearah la inimă.” 


t„Hominia literară”) 


GRUPUL CELOR PATRU... 


„sau Cercul Păcii. 
(Le cri de Paris) 


HITLER-VODA 
Sc a 2] 


La mir, băieți! 
(Marianne) 


IN GERMANIA 


- TI saluţi pe Hitler ? 
— Nu, vreau să văd dacă plouă. 


EINSTEIN NU VREA SA SE 
MAI REINTOARCĂ IN GER- 
MANIA 


E şi explicabil: O ţară in 
care libertatea e „relativ“ impo» 


sibilă, (Le Rire) 


TABLA DE MATERIE 


A 


VOLUMULUI XLII 


ANUL XXV, Nr. 1,2şi3 


IDEOLOGIE, STUDII. 


Călinescu G. — Note eminesciene ...,...., ea ; 195 
„ Ibrăileanu G. — După 27 de ani. Aa E RT rasă 5 
Petrescu Camil. — „Românii e destepti" EF AS T E 191 
4 Ralea M. — Misiuni pentru viitor, A ETTA pp 3 ål 
Sad veanu M. — Legendă rusească ..... 169 
4 Stere C. — Cum am devenit director al „Vieții "Rominești 11 
LITERATURA 
Archip Ticu. — Alb şi Negra ,., i, 2.a 180 
Arghezi Tudor. — Cetatea veche (poerie) 10 
Bart Jean. Hoţii 00 OP a ee ic a co 16 
Papadat-Bengescu Hort. — , Peisagiile amintirii (Fetiţa) 171 
Teodoreanu Ionel. — ARIE i aaas da 30 
Vinea Ion. Svon (beata) SEI i, DA a 179 
ANTOLOGIE 
Boureanu Radu. — Calul negru . 46 
Iordan B. — Lecţia de dans, .....,....... 47 
Sebastian Mihail. — Martha ..  .... . 1 
Stolnicu Simion. — Epitalam transcendental - 01 
MISCELLANEA 

ao ici &, - Didine ioana RARES Pro Y PRET S Aa Jia) 57 

„t — Intinerirea „Vieţii Romineşti“, “Niouii colabora- 

"tori, Traduceri şi literatură originală ... ..- p 

Ralea M. — Prin generație sau talent, Individualiștii tomini, 
Importul naționalismalui , . . 4 
Suchianu D. T. — Din amintirile unui "bărbat de condiție . 52 

CRONICL 

Bagdasar N. — Georg Lasson, Christian von Ehreniels (Cult. 
PRR) ahi sie e oa S ND] aS EAA $e 92 
Blazian H. — Grupul celor patru (Cronica plastică) . 274 
Boldur A. — N. Popovschi (Cult. Ist, Filologie). . . A 07 

Bonciu H, — Nomazi : Petzold, Morgenstern, Altenberg, W 14. 

gans. (Cult, Lit. străine) cii epre a a ANI at i e 


Îi 


286 VIAŢA ROMINEASCA 


Îi Sia i ii i i Rt) 


Boa Lucian. — L. F. Céline (Cult., Lit. străine) ..... - U3 
Călinescu G. — C. Stere, M. S'doveanu, L, Rebreanu, Ion Pillat, 
I., Minulescu, Dragoş Protopopescu (Cronica literară) 38 
Călinescu G. — Camil Petrescu, Damian Stănoiu, Pompiliu 
Constantinescu, B. Iordan, Const, Kirițescu. (Cro- 
E a al i ABE SIE IC ERE PO o A APD a . 208 
ui AY Iuliu Maniu. (Cronica politică, Oameni). .. .. 
Cristescu V. — Săpăturile arheologice la Pompei (Cult, Ist., 
Filologie) ..... Ş d acide cie e aa 10 
Cristureanu Dr. T.— Britania și etalonul aur (Cronica econo- 
S aaa a oa pila 03 EA a 4 
Dooren Wallice (Cult., Lit. străine). A g6 
Considerațiuni generale (Veciini noştri) . 145 
„Niciun flămind“ de Catterine Brody (Cult. 
te piine) spic isa a 153 237 
Comarnescu P, — Decese în epica engleză : George Moore, John 
Galsworthy (Cult, Lit. străine) ,.. _,..,......., 97 
Demetrescu Eugen. — Criză și disoluție (Cronica economică). NE 
Dima Al. — Aspecte și valori în poezia lui I, Pillat (Cult, 
a HR) ema eo re Si aa 5 ada 249 
Dima F, — Viața de provincie (Cronica vieţii). ....,.. 139 
Drăgoiu Sabin. — Trei coruri bărbătești (Cronica muzicală) T? 
Enescu C. — Fapte (Cronica politică) ....... A GER w 
N. Iorga, (Cronica politică, Lit. politică) .,..,.., 7: 
Fapte (Cronica politică). . , , . .. e eo ... a 0 213 
Ghelase I. — Mocanii din Dobrogea (Cult. Etnografie) 125 


lor factori economici (Cronica economică) |. . SES 225 
Herseni Traian. — Fenomenul rusesc, Criza naționalismelor, 
Probleme muncitoreşti, O carte germană despre Rominia, 
Generaţie și misiune, (Cult, Ştiinţe sociale) ...... 124 
Statistica migrațiunilor, Cercetările monografice (Cur. 
Științe sociale TOERIEN s-re alma 262 
Negoiţă C. N. — Doamna Chatterley (Cult. Lit, străine) . . u 
Un poet al morții (Ugo Betti), Proza italiană modernă 
(Orio Vergani), Psibanaliză literară (Silvio Tissi) (Colt., 
Lit. străine) s elo a onone FAP ER E ECTE e RP gA 
6 — Scriitori it-lieni (Piero Gadda, Benito Musso- 
lini, A. Titgher, M. Bontempelli) -ss o e 3 e S 246 
Pandrea P. — Rusia sovietică, Republica Cehoslovacă. (Vecinii 
noştri). . aie E N d oaze a Sa d i i E e 145 
Pavel Pavul]. — Rominia şi Sovietele, Conferința dezarmării 
generale. (Cronica externă). . ... a. . SS alia 76 
Philippide Al. — Klingsor, (Cultura minoritară) ..... AD 158 
R. R. — Funcția socială a sportului in'Anglia (Cronica spor- 
4 d E A O E S a a N DEER NRE e o para 141 
N Ralea. M. — Intre Geneva şi inflație (Cronica "politică, ' Pro- 
DIN a a a aA E E a ANES IA 67 
Rosetti Al. — Ovid Densușianu (Cult, Ist., Filologie) .... 10 
Iorgu Iordan, (Cult., Ist, Filologie) .. s.s... .. 231 
Roşea D. D. — Alain (Cult., Filosofie) .. .,... 111] i a 997 
Sevastos M. — Parlamentul (Cronica politică) . b 69 
Petre Sturza (Cronica teatrală) _... .. . 13 
+ G. Duca (Cronica politică, Lit. polit.) . ...... 217 
„David Golder (Cronica teatrală) ....... . 19... 205 
Suchianu D. 1. — Un an râu și două filme bune (Cronica Ci- 
Apo Aici) ci aa aa apuce 135 
Si: a  dney etc. (Cronica Cinematograțlică) ...... 200 


ÎN N, 


TABLA DE MATERIE 287 


a a 


A R N E EEA ONA S i 239 
Tatu N, — Sever Stoica (O biografie a lui Iuliu Maniu) (Cro- 
nica politică, Lit, polit)... ..,.3 n.. 2 z 74 
Doctorul Lupu (Cronica politică, Oameni) a a 215 
Vişoianu Const. I. — Inflația pactelor (Cronica externă). ,. 220 
REVISTA REVISTELOR. 
Romine, 
SO ee ET EE A az 2 
Boabe de griu ..... Re S An a dia s a Ro 
Convorbiri literare 188 
IDR E fie a A E sade 158 
Lumea nouă ...... b 280 
e AARE, E E AE e ele! pion eroi aia cea OI LN 158 
Rominia literară. , . Sopa Oare NS J Va 158 
CLL PIST. a A sali Nea aara a iu i . 158 
Străine 
O opinie asupra Rominiei A LAEN ape Ma CUE 150 
Francesco Nitti despre criza mondială ,., 11117017)! 159 
Charles Richet despre-bunul simt in o AEN N 160 
MO LRL a PI teze d m LAC SIA MERA aie, 160 
Sărbătorirea lui Pantagruel |... $e 281 
Problema tineretului în Germania, .. .,... 77IIT 281 
Poezia çi inspirația (Panl i y ST a ie 281 
Ion Creangă în judecata criticilor străini o 26? 
COSE OLHO: I Da: cec 262 
ALBUM ......, AEZ ări DE re sep E O li 161, 233 
CANTORIA EEEN aAa E MR NIN 162, 283 
E 


CATRE CITITORII ŞI ABONAȚII 
„VIEȚII ROMINEŞTI" 


„Viaţa Rominească“ complet reorganizată atit din punc- 
tul de vedere redacțional cit si din acela administrativ are 
nevoie, ca să devină un factor însemnat de cultură romi- 
ncască, de sprijinul cititorilor, pe care îi asigurăm că revista 
va apărea în mod regulat, lunar. 

Abonaţii cari nu-şi primesc revista la vreme sau cari 
au ceva de observat în privința încasării abonamentului ne 
fac un adevărat serviciu comunicindu-ne observările lor 
printr'o carte postală adresată Redacției, pentru ca să putem 
verifica listele de abonați şi să îndreptăm anomaliile în ex- 
pedierea revistei şi în încasarea abonamentelor. 

Incepind dela 1 Aprilie 1933 administrator al revistei 
este d. M. Rosenberg. D-nii abonaţi atit din provincie cit ṣi 
din capitală sint rugați să nu facă plăți decit d-lui admini: 
strator sau delegatului său care s'ar prezenta cu autorizațiune 
în regulă prevăzută cu fotografie şi cu semnătura a doi din- 
tre redactori (M. Ralea, G. Călinescu, M. Scvastos). Pentru 
orice nereguli să se avizeze Redacţia. 

Facem un apel călduros la vechii cititori ai „Vieţii 
Romineşti“, cit şi la toate Instituțiunile, să se aboneze la 
singura revistă mare romincască vrednică de acest nume, care 
imbrățişează în cronicile ei toate aspectele culturii şi numără 
printre colaboratori pe cei mai de seamă intelectuali şi scrii- 
tori romîni. 

Redacţia 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ȘI IDEOLOGIE 


VOLUMUL XLIII (xen 
ANUL XXV 


————————————————————— 
COE a iii E E ATE 


ATELIERELE „ADEVERUL“ 5, A. 
STR. CONST. MILLE 5-9, BUCUREŞTI 
1933 


j 


1933. ANUL XXV. 


| 


APRILIE No. 4. 


Viața Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ŞI IDEOLOGIE 


OCTAVIANG 
P o E z 


OGA 


I 1 


L AGIRBICEANU 


+ ON TR 


A S 1» 


» CONST. KIRITESCU 


ŞOMAJUL 


D. 
NOI 


INTELECTUAL 


IL. SUCHIANU 


PROASTE L BE 


PAUL  ZARIFOPOL 


POLEMICA 


ABSTRACTA 


VICTOR L POPA 


ACORD 


FAMILIAR 


Mee 


ANT i 
N TOLOGIE: O yolini de radiohnie, Diny Ni- 


CRONICA LITERARA: Petrescu, 
Nicodin, L Peltz, Blank, game pie 
CRONICA POI ITICA: Patlamental, M. Ra- 
| ia N, Serastor; Oameni, Virgi! Madgearu, N. Tatu 
CRONICA EXTERNĂ: Cha d! Tarfieu tace 
atsiri, D, A Sivehetareuu 
CRONICA ECONOMICA: Antarhia și com- 


Pümentaran a scopnnmie, Dr, T, Cristyreang, 


JIRA : Yiosofie, Ştiinţa si huma 
a + Istorie, Filotogie, Vergilius şi dutractorii 
E Mt, m i Pedagogie, [kreci ka tului 
Emilia Bogdan - Atexamdreaca ; Tatoris 


r E RAEO T-I A / STR. CONST. MILLE 59 
i s Mka 


vorada nostru: Himfet INi P Comarnesew. 
CRONICA TEATRALĂ: Subvenţii: M, Se- 
vastos 


CRONICA PLASTICĂ: Timeriimta artialica 
H, Dlazian ; Const. 


Baraschi, C, 
VECINII NOŞTRI: ba Hteratura bulgară : Ekin 
Pelin (La brazda), trat de Pa Ehini, 
SCRISORI DIN GERMANIA: Dumping hto- 
Ă Laca. 
REVISTA REVISTELOR: Somtae, Rev. 
Dernui știjor Prietenii istoriei literare: Strălme, 


ALBUM, 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTA LUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const, Mille No. 5—9 
ANUL XXV 


Preţul Abonamentelor : 


IN ȚARA: 

De ua: e 3 e ia vi e se. Lei 500 
Pe jumătate an . .. .... ;.. 250 
Pentru Bănci şi Societăţi, anual. . - „ 600 


IN STRAINATATE: 


Pe un an 
Pe jumătate an ... cc.” 375 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile ad- 
ministraţiei din Bucureşti, str. Const. Mille No. 5-9. 

Colecţii complete pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924, 
se găsesc in depozit la Administraţia Revistei cu prețul de 
200 lei colecția, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecţia. 


Administraţia. 


Riva, 


LA MAL 


Sus munte de piatră cu fruntea de var 
Jos lacul o pinză albastră, 

La mal ling'o masă cu flori în pahar 
Noi doi cu muțenia noastră, 


Atita repaos şi-atita fior 

Plutesc peste apele-afunde, 

Că taine din vremi ce demult nu mai dor 
Azi plimbă tăcerea pe unde. 


Din soarele-apune blind raze se scurg 
Spre trei chiparoşi să se'nchine, 

Trei sfeşnice stinse, uitate 'n amurg, 
Pe-un umăr de templu'mn ruine... 


Cum stăm strinşi alături şi buzele tac 
In liniştea fără cuvinte, 

Ca albe corăbii pe lac 

Ne leagăn'aduceri e. 


Şi'n vreme ce umbrele nopţii cobor 
Şi gilgiie apa la scară,— 

Departe, trecutul, bătrin cerşitor, 
Ne cîntă umil din ghitară. 


1930, 


E: 0 = O Saai A 


Riva, 18/1111929. 


VIAŢA ROMINEASCA 


DE PROFUNDIS 


Din sufletul meu, peşteră uitată 
Cu scorburi multe văduve de soare, 
"Tăcerile mai strigă cite-odată 

Ca nişte robi rebeli în inchisoare. 


Sunt visuri, patimi, cîntece pierdute 
Şi întrebări nedeslegate încă, 

Tot ţintirimul vieții mele mute 

Mă chiam'atunci cu matca lui adincă. 


Dintr'o poveste mindră şi păgină 
S'abat frinturi de straie sdrențuite, 
M'ating răzleţ cu taina lor bătrină 
O clip'abia şi negura le'nghite. 


Din fie-care plinge-o agonie 

Şi flutură o umbră de mustrare, 
Nemilostivă volbură tirzie 

Cu ghiara ci mă sapă şi mă doare, 


Asa pe rind, selbatice şi crude 

Mă urmăresc tăcerile deşarte, 

Dar anii trec şi glasul lor s'aude 
Tot mai încet şi tot mai de departe. 


OCTAVIAN GOGA 


E OL NP ASEE 


Tr MG BI CR An vw 


— Dacă le caut, sint multe contraste în viața mea. Cine a 


. avut vreme pin'acum, să le caute? Dar care viață nu e plină 


de contraziceri ? Cine este desăvirşit în lume ? Pe cine poţi 
cunoaște așa de bine încit să fii sigur de ceeace va face de fie 
care dată ? Nici de noi înșine nu sintem siguri. Nu ne cunoa$ 
tem in întregime sau voinţa noastră este prea slabă ? Poate 
amindouă motivele. 
Ceea ce-mi pricinueşte mie de-o vreme încoace cea mai 
mare neplăcere în viață este contrastul dintre simțirea men 
cînd este sub inriurirea fantasiei, şi cind se află sub impre- 
sia realității. Inchis în mine am început să fiu un sensitiv, iar 
in fafa lumii impasibil, rece, sec, adeseori brutal. Vă mărtu- 
risese că nu e numai o neplăcere ci, adeseori, prilej de su- 
ferinţe grele, pe cari le indură deaproapele, sau tu însuţi, Mai 
degrabă amindoi, Pentrucă cel ce reprezintă pentru mime lu- 
mea exterioară rămine desilusionat, dar și cu rămîn profund 
nemulțumit de mine însumi. 

— E puţin neclar ceeace spui, prietene Avrame. Contra- 
ste în viaţa fiecăruia sint, desigur. Nu înțeleg, însă, dacă tu 
vorbeşti de sensibilitatea ta deosebită faţă de acelaşi obiect, 
în fantasie şi în realitate, sau de obiecte deosebite, ori vo- 
eşti să arăţi că, în general, eşti mai sensibil sub puterea ima- 
givației decit a realității. Dacă e cazul din urmă, nu-i nici un 
contrast, nu-i nimic anormal, fiind lucru știut că mai ales fan- 
lasiile bine înzestrate sunt totdeauna mai bogate decit reali- 
tatea, Și imaginile luminoase și cele fntunecate, pot lua in 
fantasie proporţii enorme, monstruoase, cari bat realitatea 
cea mai plină de lumină sau de noaptea In drumul fantasiei 
nu sint piedici; realizările ei de vis mu au graniţe. Pe cind în 
viață totul e îngrădit de legi, de piedici, de spațiu. De aceca 
adeseori inchipuirea sperie sau îmbucură mai tare decit rea- 
rani mai ales pentru cei cari au o deosebită putere de ima- 
ginaţie. 

Dacă e vorba de acelaşi obiect supus acțiunii fantasiei, 
pe care pe urmă îl intimpini în realitate, iarăşi nu e mirare 
că, pină cînd rămine o faptă sau o realitate în devenire, să te 
impresioneze mai mult decit atunci cind te afli cu ea faţă în 
faţă. Mai intii pentrucă ceeace ne surprinde și ne impresio- 

nează este noutateu. Inainte de a realiza, actul se naște în 
mintea și voința noastră, și se desfăşură sub toate aspectele, 


a ea. SRR 


8 VIAŢA ROMINEASCA 


Se E EI n e e DI SI E 7 IEEE SE PS 


în fantasie, Deci noutatea care surprinde și impresionează 
este în actul imaginaţiei. 

De aceea cind te întilnești faţă în faţă cu un lucru pe 
care Vai gindit înainte, a trăit în fantasia ta, te-ai bucurat ori 
te-ai întristat din pricina lui, el nu mai reprezintă pentru 
line ceva nou, şi nu te mai poate impresiona în aceeaşi mă- 
sură. E firesc procesul şi nu cred să fie ceva anormal cum 
ti-se pare ţie, 

— Aceasta e firea teoriilor să explici cu ele orice, iubite 
doctore. Dar nici o teorie nu se poate substitui vieţii. Şi mize- 
riile acesteia nu se înlătură prin teorie. Pot să te asigur dragă 
doctore, că explicări pot da şi eu destule firii mele, dar ele 
nu mă ajută la nimic. Contrastul de care ţi-am pomenit ră- 
mine în ființa mea ca o boală organică, 

Şi e boală, pentrucă nu poate fi lucru firesc ca eu, de-o 
pildă, să iubesc sau să urăse mai intensiv în fantasie decit în 
realitate. Nu sintem zidiţi să trăim în fantasie, ci în lume, în 
mijlocul realităţilor. 2 

Şi ce folos am cu că gindindu-mă și imaginindu-mi cum 
am să mingii pe un om vrednice de compătimire îmi dau la- 
crimile, iar cind îl întilnese, cînd îl caut anume pentru a- 
ceasta, abea pot îndruga trei cuvinte goale, iar sufletul îl 
simt uscat, Darul, ajutorul ce i-l dau, nu mai valorează nici 
pentru el, nici pentru mine, nici a suta parte din ceea ce pu- 
tea fi, din ceeace era, în imaginaţie. Deaproapele simte cât 
de sterp de sentiment e sufletul meu, și se simte ofensat, Îţi 
spun că e o boală organică: a nu putea comunica adevăratele 
tale sentimente e o umilire pentru tine, şi o nenorocire şi 
pentru tine şi pentru altul. Pentrucă relaţiile sincere, calde, 
puternice dintre oameni nu nase din ceeace nu se vede, ci din 
ceeace este manifestat în fața lumii. De aceea, tu mă știi că 
eu, din cit pot, fac bine deaproapelui, şi totuşi nu am prieteni. 
Lumea mă înconjură şi eu trăese singuratic, Fiindcă ajuto- 
rul meu poate părea un act de mândrie sau de om bogat şi 
plictisit, care se distrează alinind suferințele, er ptr 

Cei trei prieteni rămaseră un răstimp tăcuţi. Discutau 
de multă vreme. Erau toţi trei niște oameni ciudaţi. Se intil- 
neau la două săptămâni, în fiecare Vineri seara și se intreți- 
neau asupra experienții lor spirituale, 

Avram Popa era um om trecut de cincizeci de ani, că- 
runt, cu privirile nesigure, cu vorba rară, domoală. Era vă- 
duv de zece ani, conducea o întreprindere. Nu avea copii, şi 
era cunoscut ca un mare filantrop. Foarte activ, corect i. 
drept, era respectat de toți subalternii, dar nu era iubit de 
nici mul. Părea un om preocupat numai de întreprinderea 
lui. Era tăcut, trăia singuratic. | 

Cind se hotăriră, înainte cu trei ani, întrunirile de acum, 
doctorul Pascu şi profesorul Strimbu se priviră neincrezători: 


ce experienţă sufletească pohte avea un om care n'a avut vre- 
me să se observe pe sine, mai fabricile sale ? Dar nain- 
crederea lor sta risipit la îdtâia întrunire, Se convinseră că 
Avram era un om citit, care arcă să se lămurească asupra 
actelor sale prin cunoaşterea psihologiei, a filosofiei şi a teo- 
riilor moderne În legătură cu subconştientul din noi, 

Doctorul Pascu era un om neastimpărat, nervos, şi care 
nu putea ține măsura în vorbire. Cind începea, nu mai ştia 
să se oprească. Nu punea mare preţ pe știința doctoricească, 
deşi era socoti! ca doctor foarte bun. De aceea era mereu 
incolțit de neajunsurile vieții, trăia din datorii şi nu mai răs- 
bea să plătească nici cametele. 

; „Profesorul Strimbu rămăsese pină la vârsta de patruzeci 
şi cinci de ani un boem, cum fusese în tinereţe. Numai că a- 
cum nepăsarea şi lipsa simțului practic al vieții nu-l mai îm- 
brăcau, ca în tinereţe, întro lumină sim atică, ci îi împru- 
mutau un aer de tembelism: înfăţişarea [ui nu ispira mimă- 
nui încredere. Afară de orele de curs, — pentru cari avea ne- 
plăceri dese cu directoratul, ținindu-le foarte neregulat.—tot 
timpul era liber. Căuta mereu pe cineva cu care să poată sta 
de vorbă, El se credea cel pă ppt in observarea vieții sale 
interioare, Spunea cu mindrie că aceasta i-a fost ocupația 
principală a vieţii, 

După ce ascultă în linişte pe cei doi, profesorul Strim- 
bu aprinse o țigare, se aşeză mai bine pe scaun și zise: 

— Ceeace spune prietenul nostru Avram Popa este o pro- 
blemă mai serioasă decât ar părea la intiia vedere, Cred că 
el are dreptate, nu tu, doctore. Numai cît eu nu i-aş spune 
boală, ci infirmitate, nu organică ci pur spirituală. E adevărat 
ce spune doctorul Pascu: pentru majoritatea oamenilor rodul 
fantusiei e mai dulce decit al realităţii. Totuși, pină la lipsa 
completă de sensibilitate în faţa realităţii e o distanţă. Infir- 
mitatea aceasta este, desigur, foarte neplăcută, pentrucă ani- 
hilează În noi bucuria, satisfacția, întiile motive ale ori cărei 
acţiuni... Totuşi, prietene Avrame, nu ţi-a dat ție de bănuit un 
lucru: cu toate că te declari insensibil în fața realității, tu 
totuşi actionezi mereu ! Dacă am lua numai fa tele tale ca- 
ritative : ce te îndeamnă să le repeți, dacă nu ai nici o bucu- 
rie cind le săvirşeşti? Dacă spui, - şi cu regrete cred, — că 
nici omului, căruia îi faci binele, nu-i pricinuește o mare bu- 
curie aşa cum îl faci, ca o maşină, fără suflet? Eu cred că este 
un clement în felul cum naşte şi se manifestează la tine ac- 
cerea pe care încă nu l-ai prins, nu l-ai pipăit, nu l-ai înţe- 
es, Eu cred că adevărata ta infirmitate nu este lipsa sensibi- 
lității în faţa realității, ci timiditatea. 


>s Ei, ce stai să descoperi tu acum; timiditate? zise doc- 
torul. Este acesta un tip de om timid ? Unul care a răzbătut 


0 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


prin viață biruind ca el, poate suferi de-o astfel de slăbi- 
ciune ? 

— Nici eu nu m'am gândit vreodată la asemenea expli- 
care, zimbi Avram Popa, De obiceiu în viață am prins taurul 
de coarne. Nu m'am zăpăcit cu gindul, nici nu m'am intimi- 
dat în situaţiile cele mai grele. 

— Da, înțeleg, cind a fost vorba de activitatea ta de toate 
zilele, de meseria ta, ca să zic așa. Nici „nu te-ai zăpăcit cu 

dul”, cum ai spus mai înainte. Dar tot tu ne-ai mărturisit 
a început că sub lucrarea fantasiei, eşti suprasensibil. Deo- 
sebim, deci, în viaţa ta interioară două feluri de lucrări: în- 
tiiele, — cele mai multe, cele mai obicinuite, le faci la lumina 
rațiunii şi mai sles a instinctului de om practic, Nu te gîndeşti 
mult, vezi clar o problemă şi te apuci s'o rezolvi, chiar dacă 
ar trebui „să prinzi taurul de coarne”. Datorită acestei firi a 
tale, pe care o cred precumpănitoare, ai biruit în viață, ai a- 
juns un om avut și respectat de toată lumea. 

Dar, al doilea fel de lucrare, pe care-l observi în viaţa 
proprie, mai rar, mai puţin obicinuit, este acțiunea care mu 
porneşte din gind, din rațiune, ci din simţire. Aici nu eşti cu- 
tezător. Nu lucrezi repede. Te torturează fantasia. E indi- 
ferent dacă te frămintă în chip plăcut: e semn de timi- 
ditate. O acţiune pe care, înainte de a o proiecta în faptă, 
o păstrezi, o creşti și o încălzeşti ceasuri sau zile în interiorul 
tău, sub înriurirea fantusiei, fi-a dat tot cesţi poate da pină 
incă nu s'a realizat. Te-ai pătruns , te-ai bucurat de ea pină la 
epuisare, câtă vreme ai purtat-o în fantasie, aşa încit nu e 
nici o mirare că, în faţa faptei, nu mai simţi nimic. Toţi ti- 
mizii pătimese la fel: înflăcăraţi în fantasie, şi reci în viaţă. 

— Dar înţelege, profesore, că de Avram nu se poate 
vorbi ca de um om timid, Nu te mai pierde în teorii şi în ex- 
plicaţii, zise doctorul, plin de neastimpăr. 

- Să-mi spună el dacă am dreptate sau ba ! Eu recu- 
nosc că în fața faptei pornită din raţiunea rece, din calcul, el 
nų e timid, dimpotrivă, reaiizările lui au dovedit că e un om 
plin de simge rece. Dar are el curajul faptei răsărite din sen- 
timent ? Dacă l-ar avea nu ur fi nevoc de elaborarea şi con- 
cursul fantasiei, ar acționa prompt şi sar bucura de lucra- 
rea sa, 

— Dar poate fi acelaşi om hotărit şi 4imid ? Nu vezi că e 
absurd ? 

— Nu e de loc absurd ! Domeniul rațiunii şi al sentimen- 
tului sunt deosebite, El a acționat aproape întreaga viaţă în 
cel dintii. Acolo e tare. In cel de-al doilea abea a inceput să 
lucreze de cîţiva ani. E o lume nouă pentru el, Lipsește obici- 
nuințţa. De accea e timid şi cere sprijinul fantasiei care nu 
numai că-i arată frumuseța sau nobleța unei acţiuni, ci de 
obiceiu exagerează calitățile acestea, şi el gustă anticipat bu- 


a 5 N e i n N 


CONTRASTE u 
CEEE e e a a a 


curia faptei reale, de multe ori cu măsură mai mare decit 
i-ar da-o realitatea, De aceea i se pare că-i insensibil în fața 
realităţii. Tată elementul nou la care prietenul nostru nu s'a 
gindit încă: în viața sentimentală e un începător şi de aceea 
e un timid, E adevăral că nu ori care începător e şi un timid. 
Dar sint toți aceia în cari latura rațională a vieții e prea des- 
voltată, 

Avram Popa îl ascultă cu mare băgare de seamă pe pro- 
fesor. In citeva rinduri o ușoară roșață i se ridică in obraji. 

— Mi se pare că profesorul are dreptate, zise el, într'un 
târziu. Viaţa mea nu a prea fost condusă de sentiment. Nu 
am cunoscut decit porunca rațională a muncii, a ordinii, a 
dreptății. Şi.. da, — trebue să aibă dreptate profesorul — 0 
faptă bună văzută cu firea mea obicinuită, mă lasă rece, Mila 
imi pare o imoralitate. Da, da... eu fac destul de greu o faptă 
bună, ceeace voi n'aţi fi crezut pină acum! E nevoe să o dau 
pe mina sentimentului și a fantasiei. Şi atunci devin supra- 
sensibil: văd fapta în aureolă. Și mă hotărăsc să o execut. 
Noutatea? Vieaţa sentimentală lăsată nelucrată pină acum? 
Tot ce se poate! Hm! O să mai cercelez > eu această pro- 
blemă. Nu-i așa, doctore, că Strimbu vede departe? 


I, AGÎRBICEANU 


SOMAJUL INTELECTUAL! 


CONSTANTIN KIRIȚESCU 


De cind Economia politică a renunțat să ne dea rețeta 
bunei stări a societăţii, adică de cind nu mai e in stare să 
explice condiţiile unei bune organizări a producţiei şi cir- 
culaţiei avuţiilor, se mulțumește să ne imbogăţească cel puţin 
vocabularul limbei, Zi cu zi, expresiuni technice din jo- 
meniul economie și financiar sint transplantate în domeniul 
preocupărilor intelectuale. Mai de mult, ştiam că există cri- 
ze de produeţiune, ştiam de o criză financiară, ajunsă, vai, 
endemică, atit în finanţele publice cât şi în cele particulare; 
mai știam de crizele ministeriale, ajunse şi ele atit de frec- 
vente, incit nu mai emoționează decit pe posesorii sau pe 
candidaţii la portofolii ministeriale, Astăzi, se vorbeşte de 
o criză a filosofiei, de o criză a moralei, de o criză a poesiei, 
de o criză a cititului, Se vorbea şi se vorbeşte, de cei mai 
mulţi cu spaimă, de alții cu nădejde, despre inflaţia mone- 
tei de hirtie; astăzi se vorbeşte de o inflație a invățămintu- 
lui secundar şi universitar. Se discutau altădată bilanțurile 
întreprinderilor buncare și comerciale, care erau, uneori, 
excedentare; astăzi se discută despre bilanţuri literare, care 
cele mai dese ori sint deficitare, și de bilanţuri politice care 
sint totdeauna falimentare, Se cunoşteau valutele monetare, 
cure uneori cresc, alte ori scad; transplantate în etica so- 
cială, ne interesează astăzi valutele morale, din ce în ce 
mai sla a, m. d. 

Fronta a trecut deasemeni din uzine in lumea intelec- 
iuală. Mai înainte, şomajul era un accident al vieții econo- 
mice, un fenomen ce se producea în lumea industrială. Fe- 
nomenul clasic al şomajului economic se produce de „obi- 
cciu atunci cind există un desechilibru între producție și 
consumaţie, între oferta mărfii, care e mart, şi trebuința 
pieţii, care e mică. Ca urmare, depozitele se umplu de măr- 
furi care nu pot fi plasate. Atunci fabricele sunt nevoite 
să-şi restringă producţia sau să închidă — şi lucrătorii ră- 
min fără ocupaţie, Somaj şi șomeuri. è i 

Cauza șomajului industrial stă in lipsa unei bune orga- 


* Conferinţă ținută la 18 Martie 1993 la „Fundaţiunea Dalles, 
pentru „Casele Naţionale“. 


ŞOMAJUL INTELECTUAL 13 


nizări a producţiunii, iar efectele lui de ordin social sint 
grave, ameninţind uneori să devină catastrofale, Niciodată 
însă omenirea n'a suferit mai mult de pe urma acestui de- 
sechilibru, decit în epoca de după războiu. Milioanele de 
şomeuri din marile țări industriale: Germania, Anglia, Sta- 
tele Unite, constituese cea mai grea problemă economică. 
socială și politică a prezentului, cea mai amenințătoare pro- 
blemă pentru viitor. 

Nu întră în cadrul acestei causerii, a analiza pricinile 
marelui șomaj al lumii de astăzi. Sint cauze de ordin gene- 
ral, descrise în tratate clasice, şi altele de ordin special, ale 
vremii noastre: Ne vom märgini numai a indica pe citeva 
din acestea din urmă, spre a uşura înțelegerea subiectului 
nostru, 

1. Intiia pricină este desvoltarea extraordinară pe care 
a luat-o utilajul industrial în timpul războiului. Spre a face 
faţă consumaţiunii imense de materialuri, a trebuit să se 
mărească rendementul fabricaţiei: s'au creat numeroase 
uzine şi ateliere noui, sau perfectionat metodele fabricaţiei 
mecanice; tot ce era capabil a munci: bărbaţi maturi şi bă- 
trini, femei și copii au fost chemaţi în uzine, au fost învă. 
taţi să minuiască uneltele şi transformați în lucrători. E- 
norma distrugere pricinuită de războiu absorbea întreaga 
această producţie. Sfirşitul războiului, care, în vorbirea ha- 
nală, ar trebui să corespundă cu „întoarcerea la normal”, a 
deslănțuit criza, Consumaţia a scăzut de odată. Nu mai era 
războiul care să distrugă zilnic materialele ee trebuiau apoi 
puse la loc. Desfacerea pieții de pace este mult mai res 
trinsă decit a celei de război, Restringerea producțiunii in- 
ser prima licențiarea excedentului de lucrători, devenit i- 
nutil, 


2. Peste scăderea consumației, deci a producţiei, vine 
să se suprapună — în stratificaţie discordantă — înmulţi- 
rea p cătorilor, masa muncitorilor liberaţi de pe fron- 
turi, care, înapoindu-se acasă, au găsi! locurile din fabrici 
şi ateliere ocupate, pline ochiu, de lucrătorii mobilizați în 
industriile de războiu. Cu chipul acesta, s'a mărit enorm 
masa muncitorilor excedentari. 

3, Un vint de industrializare cutreeră lumea. Statele 
foste „eminamente agricole” năzuese să se cmancipeze de 
tutela marilor state industriale, iar acestea văd cu îngrijo- 
rare  împuţinindu.li-se debuşeurile, scăzindu-le exportul, 
deci obligația de a-şi restringe producția. 

4. „Tendinţele pacifiste” care domină politica oficială 

t-belică, aplică lovituri de moarte industriei de războiu. 

special celei metalurgice. Noroc cu spiritul „naţionalist” 


o RO e AV 8 d de IN NI 


14 VIAȚA ROMINEASCA 
a RI IE A PI DE SI N E 


pe care uzinele Skoda, Essen, Armstrong, Saint-Chamond 
şi altele, se îngrijesc să nu-l lase să vegeteze,. 

Aceste pricini mari — şi mai sint încă multe mărunte 
şi locale — fac ca fabricele să se închidă mereu. Ultima sta- 
listică a şomeurilor industriali indică cifra înspăimântătoa- 
re de 30 de milioane! Tot atiţia oameni de două ori nepro- 
ductivi: intii, prin aceea că nu sporese cu nimic bogăţia : 
al doilea. că devin un element parazitar pentru societățile 
politice din care fac parte. Aceston trebuese să-i intrețină 
de teamă de a-i vedea devenind clemente de distrugere so- 
cială. 


Transplantat în domeniul muncii intelectuale, şomajul 
se prezintă sub forma lipsei de ocupație a muncitorilor in- 
telectuali, fie că sint profesionişti liberi, fie că sint aspi- 
ranţi la cariere retribuite de stat sau de instituţii private. 
Cauza acestui fenomen este analoagă cu a şomajului indu- 
strial întru atita, întrucit el este un efect al sporirii conside- 
rabile a contingentului de muncitori intelectuali. faţă de 
posibilităţile lor de plasament, Intrebuințind terminologia e- 
conomiei politice, putem zice că: marfa produsă de munca 
intelectuală nu se mai poate desface pe o piață, care este 
saturată de ea. 

N'am pretenţia ca, în timpul scurt, cât mi-aşi putea per- 
mite să abuzez de răbdătoarea, dar limitata dv, atențiune, 
să epuizez acest subiect pe toate fețele lui. Chiar, nici n'am 
intenția să fac ceiace se numește o conferință, ci o simplă 
aşa zisă causerie, adică ceva. care € mult mai puţin decât 
un studiu serios, dar ceva mai serios decit o simplă înşirare 
de palavre. Deci, vă rog, în primul rînd, să nu-mi cereţi efa- 
laj de erudiție: nici citaţie de opuri sau nume de autori, 
nici mai ales ţifre statistice; jocul de-a ţifrele e foarte sim- 
plu, dar foarte perfid, Și, în al doilea rînd, vă rog să nu-mi 
cereţi... soluţii practice şi imediate. Aceasta este specialita- 
tea oamenilor de stat din fruntea resorturilor publice. In 
special, cer iertare tinerilor care au venit să m'asculte cu 
niidejdea că vor auzi um cuvint de incurajare, că vor putea 
prinde lucirea unei stele de speranță, ivindu-se În negura 
ce-i înconjoară, și vor avea decepţia de a nu auzi un pro- 
gram de măsuri administrative, un fel de referal bogat În 
propuneri practice care, aduse la îndeplinire, să micşorteze 
cel puţin în parte răul de care suferă, Fu vin ca saduc nu- 
mai cxpresiunea cîtorva observaţii şi reflexiuni personale, 
pe care, mărturisese — nici nu avusesem întențiunea 
să le adun, ducă nu mi s'ar fi oferit — ceam pe negindite — 
prilejul de astăzi, Deci, îmi veţi ingădui să fiu foarte avar 
DC 


J. 


ŞOMAJUL INTELECTUAL 13 


cu isvoarele documentare, cu datele statistice si i 
soluţiile, şi să mă mărginesc a arăta citeva colorata şi ž $ a 
cit posibil, — citeva explicații de ordin mai general de as 
din social, ale şomajului intelectual, care a inceput să in- 
grijoreze și jara noastră. Dacă, din această expunere, va 
elegie nu numai o satisfacție pentru curiozitatea intelectu- 
alā a unora, dar — poale — şi citeva sugestiuni pentru cei 
ce se ocupă de soluţiile practice, va fi, pentru modestia 
aia — cu atit mai mare — prilej de bucurie. 
E: ae apeo ee eg se prezintă şomajul intelectual la noi 
ae per ariat, după categoriile de intelectuali la care 
1) Pentru profesioniștii liberi: medici, av ii 
arhitecţi, ete, somajul constă în numărul stie Apare 
profesioniști, care, întrecind trebuința pieții, îşi împart 
ainia, firămiţind-o astfel, încât cota parte ce revine fie- 
aruia este mai mică decit cea reclamat de exigenţele vie- 
ţii, Această repartizare este numai în teorie aritmeticeşte 
egală, in practică se întimplă ca unii profesionişti să rà- 
mină lipsiţi cu totul de clientelă, de posibilitatea de a munci 
şi a trăi. Am avut icoana plastică a acestui gen de şomaj 
atro zi frumoasă, cu soare, intercalată între o zi cu ploaie 
Și cur de ninsoare, cum ne oferă adeseaori începuturile de 
pr eg Ca să mă bucur de acest binecuvintat prilej, am 
iar pe sa drumul pe Bulevardul Carol, pe care-l fac obiş- 
A 5 pia ori pe zi cu tramvaiul. Tot minunindu-mă 
t lădirile în stil cubist, ce au răsărit anul trecut dealun. 
Bui importantei străzi, atenția mi-a fost atrasă de marele 
romă de firme de medici, atirnate pe la balcoane, ori in- 
pte pe lingă portalurile de intrare. De curiozitate m'am 
rara să le innumăr. N'am regretat curiozitatea. Am con- 
a ara că pe o întindere de aproape 1 Km. dela squarul Pa. 
pu ie aa apase pină la piața Rosetti, sint nu mai puţin 
ră medici | Fericit cartier! Aș fi fost dispus să invi 
cal locatarii lui dacă nu mi-aş fi adus aminte că alături 
pe ea Moşilor, în cartierul Sfinți, s'a înemerit să fie şi 
n număr impozant de comercianți in „antrepriza de pom- 
pe f unebre”, aș cuteza să fac o apropiere Între cele To ìà 
onorabile profesiuni, cărora ca naturalist le-aș$ recuno te 
pg un vag caracter de simbiosă, Ka 
“vident însă că o aglomerare de medici pe 
de _restrins — oricît am lua în conside stie olt i 
rului și importanța arterei — mr parsa va : pa 
prea mare pentru trebuința pieței, pe care o deserve le. Pil 
dele se pot înmulți în toate domeniile profesionistilor liberi; 
mă oprește de a le inşira numai oroarea datelor statistice. 


O MOL ES -- = l l 


spaţiu atit 


10 VIAȚA ROMINEASCA 
A DEO SEE E E E G E AE dame 15 


Imi iau voe totuș să înfring consemnul pe care mi l-am im- 
pus, spre a da citeva ţifre din profesiunea de avocat. Astfel, 
sapun lifov înnumără 2745 avocaţi pledanţi şi 1399 stagiari, 
în total 4144. Țifra stagiarilor creşte un cu an într'o progre- 
sie accentuată: în 1928; 168; în 1929: 190; în 1930: 238; în 
1931: 310; în 1932: 493. Cunoașteţi povestea tristă a tinăru- 
lui debutant, pindind de după perdeaua ferestrei clientul 
cure nu vine, sau măsurind, melancolic, cu pașii culuarele 
latului de justiţie, în așteptarea procesului care nu pică... 
| iteratura găsește o mină inepuisabilă de exploatare in 
vicaţa acestor șomeuri intelectuali, intraţi în arena vieţii 
plini de iluzii, de dorința de a munci, mulţi din ei cu admi- 
rabilă pregătire de specialitate, care se văd obligați să fucă 
tot felul de compromisuri cu exigenţele morale ale curierii 
lor şi să lepede tot mai mult din bagajul de speranță cu 
care începuseră. a iy 

2) Pentru carierele de funcţionari, şomajul prezintă un 
alt aspect. O bună parte și-au pierdut postul, din cauză că 
instituția s'a închis. De pildă, statul desființează școli și 
restringe pe cele pe care le păstrează, Cea mai mare pro- 
porție din această categorie, o dă însă tineretul, care a ter- 
minat şcoala, a obținut diploma, dar găsește închisă poarta 
de intrare la ocupaţia sau funcţia care, o dată cu putinţa de 
a-i pune în valoare pregătirea, trebuia să-i dea și mijlocul 
de Întreţinere a vieţii. Numărul acestor tineri aspiranți la 
funcțiuni publice, care așteaptă ani de zile cu diploma în 
buzunar, fără a găsi întrebuințare în cariera pentru care 
“au pregătit, se îngroașă an cu an, alimentat de aluviunile 
depuse mereu de curgerea neîncetată a activității Univer- 
sităților şi a școalelor speciale, dar zăgăzuită de zidul impe- 
netrabil al instituţiilor cu cadrele complecte, Lucrul e cu 
atit mai grav, cînd e vorba de acei tineri cari, preparindu- 
se în vederea unui debuşeu unic, care este acela al unei ca- 
riere de stat, îl găsesc închis fără a avea măcar compensația 
unei derivări spre o profesiune liberă. 

Fără a avea pretenţia a ilustra cele spuse, prin dale 
statistice complecte, ci numai pentru a ușura înţelegerea, 
pot da câteva pilde din cariera profesorală: 

In învățămîntul primar, absolvenții şcolilor normale 
găsesc astăzi complect ocupate posturile de învăţători, sin- 
gurele în care pot normaliștii găsi plasament, Datele ofi- 
ciale arată că, din seriile ultimilor ani, un număr de 5300 
wau putut căpăta o numire de titular al unui post, 2000 
dintre aceştia fiind mulţumiţi să găsească numai o su- 
plinire, 

In învățămîntul secundar, aproape toate catedrele sint 
ocupate, cele mai multe cu profesori tineri. Școli noui nu se 


ȘOMAJUL INTELECTUAL 17 


Îi 


mai înființează; dimpotrivă în fie care an aproape se des- 
fiinţează un număr important. Bugetul învățămîntului se- 
cundar arăta în 1929 un total de 4006 catedre la licee şi 
gimnazii; bugetul anului 1932 cuprinde numai 3295, 

Posibilităţile de plasare ale tinerilor candidați la ca- 
riera didactică au scăzut, cu fiecare nouă serie de desfiin- 
țări, pină s'au redus la zero. Ba încă ameninţă şi primej dia 
lăsării în disponibilitate a titularilor existenți. 

Acelaşi lucru și cu caricra preoțească în care nu mai e 
posibil decit foarte cu greu să se mai găsească locuri, în ca- 
riera administrativă propriu zisă, în care nu numai că nu 
mai poate intra nimeni din afară, dar se caută tot felul de 
chipuri spre a-i scoate pe cei existenţi, ș. a, m. d. 

Pe cînd numărul locurilor seade, pină la desființare, 
numărul licențiaților produşi la Universifăţi creşte an cu 
an, Astfel, găsim la Universitatea din Bucureşti în ultimii 
trei ani: 584, 650, 786; licenţiaţi în litere: 470, 459. 694; li- 
cenţiaţi în științe: 110, 244, 179, ete. 

Pentru toate Universitățile din ţară, Ministerul Instruc- 
ției a liberat în anul 1932 următorul număr de diplome: 
1175 de licenţă în drept, 874 licență în litere, 293 licenţă în 
științe, 202 doctorat în medicină; 125 licenţă in teologie, 121 
licenţă în farmacie, ete. Aceasta, întrun singur an! 

Fenomen elocvent, care dă imagina situației: mai în- 
nainte se constituiau sindicate de profesionişti, în scopul a- 
părării intereselor de breaslă : sporirea salariului, micşo- 
rarea timpului de muncă, siguranța carierei, garantarea 
drepturilor, ete. Astăzi se înmulțesc şi se întăresc asociațiile 
de candidaţi cari luptă pentru găsirea posibilităţilor de pla- 
sament. De aci luptă între tineri și bătrîni. sau mai bine zis 
între cei din afară şi cei dinăuntru, între cei ce atacă şi 
cei ce-şi apără locurile. 

Şi armata șomeurilor creşte zi cu zi, luind proporții tot 
mai alarmante, Şcoalele de toată mina varsă mereu pe piață 
posesori de certificate şi fiecare vede în petecul de hirtie 
cu chenar bogat și cu litere gotice, talismanul care trebue 
să-i deschidă porţile, fie ale unei cariere productive, fie ale 
unei slujbe la stat, cu venituri mai modeste, dar mai sigure. 
Faţă de restringerea acestor posibilităţi, uneori pînă la re- 
fuz, se tot îndeasă gloata celor rămaşi dinaintea porții fere- 
cate. Iar gloata murmură, se agită, ameninţă. Foamea e cel 
mai rău sfătuitor. E soră bună cu revolta... 


E n 
Să căutăm a desluşi mai de aproape cauzele şomajului 


| intelectual. Pentruce posibilitatea de plasament în ocupa- 
„ţiile intelectuale este și devine din ce în ce mai scăzută? 


——————————————— 


2 


VIAŢA ROMINEASCA 


accidentală: sperăm că este şi vre- 
a economică prin care trecem, Ca- 
re bintuie toate țările tuturor continentelor. Criza actuală, 
reflex depărtat al marelui război mondial, a lovit toate ra- 
murile de producţie economică: in special, industria și, pe 
cea strins legată de eca, comerţul, Am văzul mai acdineaori 
mecanismul producerii acestei grave crize. Intreprinderile 
industriale se restring, unele din ele inchid. Intreg organis- 
mul economic şi social se resimte de această stagnuaţie a 
afacerilor. Nu e manifestare de ordin public, social, cultu- 
ral, care să nu fie atinsă de criza economică: administra- 
tile, şeoalele, spectacolele, producţia artistică şi literară, 

resa. Toate îşi comprimă organizaţia, licenţiază persona- 
iul superfluu, iar aceștia ingroaşă armata şomeurilor, 

Fenomenul este foarte aparent în funcţiile ce depind 
de stat. Bugetul anual este barometrul indicator al şomaju- 
lui intelectual, Comprimările din ce în ce mai puternice 
mărese neliniştitor presiunea sărăciei şi a nemulțumirilor, 
acul barometrului social prevesteşte furtună, 

Depresiunea economică își are reflexul, pe cale indi- 
rectă, şi asupra profesioniştilor iiberi. Oamenii rămaşi fără 
lucru ori fără posturi, sau cei cărora li se restrina simtitor 
mijloacele de trai, renunţă la satisfacerea întii a plăcerilor, 
apoi chiar a trebuinţelor; de pildă: nu se mai duc la teatru 


(şi această abţinere contribue la șomajul spectacolelor); nu 
mai cumpără o carte ori renunţă la ziar şi nceastă supri- 
mare contribue la şomajul muncitorilor cu condeiul. Mai 
departe: nu mai consultă medic decit în cazuri grave sau in- 


trebuințează un corectiv: consultă medicul, avocatul, arhitee- 
tul, dar amină plata onorariului, pentru timpuri mai bune 
cure cu o expresie tehnică se numesc „ad calendas gruccas”, 
ceace din punct de vedere practic revine cam la acelaş lu- 
cru. Fenomen de interdependenţă economică, plaslie enun- 


tat de AL. Vlăhuţă în poezia: „Ananghie”, 


1) Prima cauză este 
melnică. Este depresiune 


Nu-s bucate, nu-s parale, 
Negustorii n'au afaceri, 
Preoţii mau cununii, 
Moaşele rau faceri. 


2) A doua cauză este mai adincă, fiind de ordin social: 
este nivelul scăzut al standardului nostru de civilizație. Ci- 
vilizaţia materială ca şi cultura spiritului, au crest trebu- 
ințe noui, pe care omul primitiv nu le simţea. Cu cit cultura 
unei societăţi se găsește pe o treaptă mai ridicată, cu atit 
indivizii, membri ai acelei societăţi, simt mai intens trebu- 


ŞOMAJUL INTELECTUAL 
îi 19 


intro casă conf x 
lată, îm ufortabilă, higienică, b i 
dio. Pr perete cu lucruri de artă, i aibă comod insta- 
se cultive, să ape sinite nevoia să fie bin telefon şi ra- 
et er personale “are treb să călătorească fe re me 
erial şi o atmosfe m buinţe sociale: X de tre- 
gențelor 1 sferă spirituală, ca : un mediu ma- 
ma: sei ae Desigur că toate Merei să corespundă exi- 
ativităței ;. ele variază În trebuesc privite sub 


se . 
mnată; ne interesează spefa acestor eision foarte în- 


t 
atea lor, Satisfacția acestor trebuințe d 


mă ivilizatiei si 
a civilizației și a culturii, este la ie: A însăşi o for- 


incitată i 
N tă şi potențată de acestea, l ci influențată, 


tre oraș — înţelegi Ye i 
nd mai ales ora edere, Abisul din- 
şul mare i 
— ȘI sat, cu 


toate mari 
rile sforțări depuse Si marile isbîndiri cîștigat 
satelor, este încă atei ni 
r'o oarecare măsură 


mesc patriarhală, ca trb ves 
polana colinei romanticii o nu- 
Ka ate este o fază întirziată în 


unui ă 
i grup social. Săteanul are trebuințe puţine şi 


nav, nu 


sa A 
u nare Încredere in el, ci se a 


dresează tot bab 
brie abei, care-i descinti, 
nu se gindește la veterinar, ei dă git 
e 


prilej! cit de mică 
ică este pă $ i 
Cărţile de literatură canti griion 
$ n 


În iată 

OEA aa pape eo aeae a civilizația să fie per tara 
urmare că pături intelectuală ni rea 
= Pe Care ar trebui să-l aibă. Carierele i 

' Articolul : Criza cărui și a ilie intelectuale 


credinţe. În volumul: fn slujba unei 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


ai pojghița subţire a populației orășenești, pe 
acte paragina ă prea rare a in cea mai mare parte, 2 a- 
fara activității profesiunilor libere şi a carierelor intelec- 
zu Constatarea de mai sus are ca urmare nu pere că 
pătura intelectuală, care se poate aplica în mod util a sa 
tisfacerea trebuințelor unei societăţi civilizate, este necesar- 
mente restrinsă într'o societate primitivă, dar provoacă şi 
o repartiție geografică defectuoasă a acestei pături, cu gre 
goluri în unele părţi, cu centre de prea mare densitate in- 
tr'altele. Pe deoparte această cauză, pe de altă parte siras: 
ţia naturală a vieții de oraș, pentru care muncitorul inte ur 
tual, el însuşi om de cultură, are atit de mare pui pala 
determină năvala intelectualilor spre oraș, în specia e a 
orașul mare, lăsind în părăsire localităţile de grai 5 - 
portanță şi centrele rurale. „După o statistică a N [ei e- 
rului Sănătăţii, oraşele mari au un medic la 500. ocui- 
tori (Cernăuți), la 750 (Galați, Arad), la 1000 aha 
laşi), la 3000 (Bucureşti) locuitori, pe cind la țară este 
unul la 5000—10000 şi chiar mai mult. Dacă ţinem bearna 
că la o populaţie totală a ţării, de 18.000.000, avem 7500 e 
medici, ceiace revine în medie unul la 2400 de locuitori, ve- 
dem cit de neegală e repartiţia lor reală, distribuind ae 
centre urbane unul la 500 de locuitori, iar centrelor parei e 
unul la 10.000! Aglomerația profesioniştilor liberi in oraşele 
mari, ia umeori aspecte extrem de curioase, cum este cel pe 
care l-am semnalat adineaori. Acelaşi lucru se prezintă, cu 
formele speciale corespunzătoare, În toate ramurile de sar 
vitate intelectuală. El e foarte caracteristic in învăţăm ge 
unde năvala pentru transferarea ori detașarea la e niz o i 
a membrilor corpului didactic, constitue una din dificu Āā 
tile cele mai greu de învins in lucrările de inceput de pă 
scolar. Detaşarea, surogatul ilegitim al transferării, stare 
fapt practicată, dar neinregistrată și neorganizată ge 
vreme de legi, sa impus atențiunii legiuitorului, care s'a và- 
zut obligat să legifereze practica unei favori. Nu e adminis- 
trație in care să nu se creieze funcțiuni inutile numai pen- 
tru trebuința de a se aduce la centru privilegiați ai soartei 
sau ai factorilor politici, ipertrofiind, pină la congestie, si: 
nul central, în dauna cclor periferice, care rămîn anemiate, 
Oficiul de pompă aspiratoare al centrului este aşa de waa 
incit un număr însemnat de muncitori intelectuali pei 
să rămină într'o situație de șomaj relativ, dar la centru, de- 
cit să aibă o ocupaţie normală și mai rentabilă Ja ÎN ocara 
Concurența aprigă pe care şi-o fac profesio știi to- 
lectuali pentru ocuparea locurilor dela centru, mai are re- 
percusiuni rele în mai multe domenii: determină o adevă- 


ŞOMAJUL INTELECTUAL 2 


rată stare de inimiciție între tovarăşii de breaslă cu toate 
consecințele ei, secătue bugetul statului pe care-l împovă- 
rează inutil, lipseşte de serviciile care ar fi bine venite, 
populațiunea din regiunile de unde dezertează, pe lingă 
multe alte scăderi de ordin moral, ce însoțesc totdeauna fe- 
nomenul material. 


4) Insfirşit, o importantă cauză a somajului intelectual 
este desechilibrul între adevăratele necesităţi ale societății 
și lipsa de orientare în specializările intelectuale. Tineretul 
se Îmbulzește spre anumite specialităţi, care conduc numai 
la anumite cariere. Există în privința aceasta o desâvirşită 
lipsă de orientare, atit în ce priveşte aptitudinile reale ale 
omului pentru specialitatea pe care şi-o alege, cit şi asupra 
argou aa de plasament pe care i le oferă aceasta. Tot fe- 
ul de împrejurări, străine de ceiace se numeşte „vocație 
profesională”, determină alegerea carierei. Pedagogia expe- 
rimentală şi mai ales psiho-technica au realizat mari pro- 
grese sub acest raport; la noi, ele au pătruns în laboratoa- 
rele ştiinţifice, dar mau eşit încă dintrinsele spre a deveni 
norme de conducere în practica vieţii. Deasemeni, anchetele 
sociale sau impus ca metodă de cercetare științifică; ele 
mau început încă să dea rezultate vizibile sau palpabile în 
ce priveşte îndrumarea tineretului în direcţiile care pot să 
devie utile, atit lor cit şi societăţii în care trăese. 

De aci, îngrămădirea, aproape sălbatecă, spre unele ca- 
riere, care nu mai pot oferi nimic, sau În spre cariere, în care 
tinărul, neindestulător de bine înarmat dela natură pentru a 
le face faţă, este condamnat la mediocritate sau neputinţă; 
pe cînd, bine indrumaţi, ar putea deveni elemente active de 
mbogățire spirituală ori materială a societăţii. Preferinţa 
pentru învățămîntul secundar teoretic și pentru unele secțiuni 
ale învățămintului superior, care ia uneori aspectul de năvală 
spre acest învățămînt, în dauna celui practic profesional, 
adevăratul producător de bogăţie, a luat în țara noastră 
proporții catastrofale, şi ilustrează, în mod cum nu se poate 
mai convingător această orbăcăială, plină de rătăciri, pe 
căile dătătoare de cultură și pregătitoare de forță socială. 


Aşa dar: depresiunea economică a timpului în care tră- 


im, nivelul scăzut al standardului nostru de civilizaţie, re- \ 


partiția geografică defectuoasă a păturii noastre intelectu- 
ale şi desechilibrul între specializările intelectuale şi ade- 
văratele trebuinţe ale societăţii, iată care ar fi pricinile şo- 
majului intelectual care există în societatea noastră. Nu tre- 
bue să-i exagerăm proporțiile, dar nici nu trebue să-l negli- 
jām ori să-l subpreţuim. Este deocamdată un fenomen inci- 


| 


22 VIAŢA ROMINEASCA 
AOC MRI e RE PEPI SEE Ea 


pieni, care nu a luat încă proporții alarmante, dar a cărui 
importanță vine de acolo că este un fenomen revelator al 
unor cauze reale, cea mai mare parte din ele cu rădăcini 
adinci, şi ale căror efecte vor creşte, spre n deveni primej- 
dioase, cu atit mai amenințătoare, cu cit se manifestă intro 
societate nouă, nu îndeajuns de consolidată. 

De nceca, fără a avea pretenția de a emite soluţii prac- 
tice, în înțelesul de a preserie rețetele care să timăduiască 
boala declarată, mă voiu incerca să schițez care sint conclu- 
ziile ce se dezajează în chip logic din simpla expunere a 
pricinilor  turburătoare a evoluției sănătoase a societății 
noastre, 

Evident că cea dintii, cea care se impune dela primul 
contact cu fenomenul, este nevoia răspindirii culturii în pă- 
turile largi ale populaţiei. Această simplă enunţare ridică 
imediat marea problemă a ridicării păturii țărănești, pia- 
tra de temelie a întregii politici de stat a ţării noastre. Ri- 
dicarea păturii țărănești prin cultură şi bună stare econo- 
mică la civilizație, insemnează sporirea trebuințelor ei, ca- 
re reclamă satisfacție, însemnează sporirea intro imensă 
măsură a debușeului, a pieţei de desfacere a mărfei inte- 
lectuale, însemnează atitea noui posibilităţi pentruca omul 
de organizație administrativă şi economică, inginerul, arhi- 
tectul, profesorul, medicul, scriitorul, artistul, cu toate ra- 
murile şi cutegoriile lor minore, să-şi poată aplica munca, 
procurind satisfacţie și celorlalţi și lor înşile, Ridicarea po- 
porului prin cultură, este cea mai puternică armă impo- 
triva amenințării unui şomaj intelectual progresiv, 

Această intensificare şi răspîndire a culturii, interesind 
in special massele rurale, va avea efectul că pe deoparte 
va descongestiona centrele mari orăşeneşti şi va contribui 
la stabilirea unui echilibru între orașul privilegiat pină la 
congestionare şi satul anemiat. Ea va trebui să săvirşească 
o îndoită operă de educație, 

Una, a muncitorului intelectual însuși: o școală a ini- 
țiativei, a curajului, a voinței de a Înfrina sedentarismul 
care-l fixează de oraș, unde i se pare comod ritmul obiş- 
nuit al vieţii dusă în făgaşuri de mult bătătorite, unde-i 
țintuește groaza de necunoscutul dela țară. unde trebue să 
fie pionier de cultură, deschizător de drumuri, propagan- 
dist şi luminător, luptător în contra ignoranței. 

Alta, educaţia populaţiei. Prezenţa profesionistului în 
masele populare, va trebui să contribue la deşteptarea şi 
transformarea trebuințelor latente, în nevoi manifeste, Es- 
te o întreagă operă de educație pe care trebue so facă 
muncitorul intelectual în masa amorfă, Am asistat acum 
citva timp, la reprezentarea pe scena unui teatru francez, 


ŞOMAJUL INTELECTUAL 23 


a unei piese de mare succes (era tam pe la a 700-a repre- 


zentuţie), care obține un extraordinar efect hilariant. Doc- 


torul Knok deseindea întrun sat de munte din Franța, ai 
cărui locuitori fuseseră pină atunci foarte sănătoşi, și sa 
apucat să le facă educația de a fi... bolnavi, adică de a 
simți nevoia medicului, pentru motivul că ucesta avea ne- 
voie de clientelă. Debarasat de elementul de satiră, şi trans- 
plantat într'o țară de altă longitudine şi latitudine, cite con- 
statări adevărate şi cite reflexiuni sănătoase ne poale stu- 
gera cazul doctorului Knok! Educația maselor populare 
spre a le convinge că lumea înfăţişează atitea prilejuri de 
plăcere, de care omul înapoiat este privat, pentrucă nu ştie 
unde să le caute și nu posedă mijlocul de n le gusta! Stiu, 
rolul apostolului a fost totdeauna ingrat Și tinărul intelec- 
tual, eşit proaspăt din Universitate, preferă să-și plimbe 
paşii melancoliei și privirile de răsvrătit pe asfaltul Câei 
Victoriei, etalindu-și ca e amenințare titlul de şomeur inte- 
lectual, decit să meargă în satul în care — e drept — e no- 
roi, nu e lumină electrică şi nici ufişul cu ultimul film al 
Uretei Garbo, — dar în care sunt atitea de început și de sã- 
virşit, o întreagă operă de rivilizație, cultură şi educaţie, 
muncă grea care cere o abnegaţie, suflet, dragoste de neam, 
dar la capătul căreia va fi imensa mulțumire sufletească 
«e a-şi fi folosit sie-şi folosind şi celora pe care i-a ridicat! 
E recomandația care trebue făcută mai ales acelor tineri — 
cum sunt cei ce formează majoritatea păturii noastre inte- 
lectuale — cari sunt ei înşişi de origine rurală şi cari, ajunși 
la maturitate intelectuală, prin jertfa păturii țărănești — 
care susține cea mai mare parte a edificiului nostru de stat 
—nu mai simt nici chemarea nostalgică a satului, nici nu 
aud glasul conștiinței care le arată unde le este datoria, ci 
rămin cu încăpăținare să se înghesuie în gloata căutători- 
lor de posturi la oraş. „Inapoi la sate” trebue să fie unul 
din cuvintele de ordine ale celor pe care-i preocupă anumite 
discordanțe ale vieţii noastre sociale. > 

5) Dar, statul nu are nici un rol în această problemă? 
Nu are el nici o vină, nici o răspundere şi nici o datorie? 
Desigur că are o mare datorie, aceea care derivă din rolul 
său de diriguitor al vieții publice. Statul trebue să fie atent 
la toate mișcările conglomeratului social, el trebue să simtă 
îndrumările false, derivările greşite de curente, și să le in- 
toarcă în matca normală, 

Cauza principală care determină șomajul în diferitele 
ramuri de activitate intelectuală este, precum am văzut lip- 
sa de organizare, aş putea zice cu un cuvint cam tare, anar- 
hia ce domneşte în formarea, în pregătirea carierelor inte- 
lectuale. Nu există nici o posibilitate pentru tinărul care. 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


după ce şi-a terminat şcoala de cultură generală, se pregă- 
teşte a intra în şcoalele de pregătire de specialitate, ca să-şi 
dea seama care este direcția în care are cele mai multe 
şanse spre a-și pune munca În valoare, cea care-i dă putin- 
tele de a se plasa. Este o taină pe care viitorul o reține as- 
cunsă în cutele lui, dacă la ieşirea din Universitate sau din 
şcoala specială, va putea să-și găsească loc, spre a fi util şi 
societăţii şi lui însuşi. Nici un fel de indicație sigură, nici 
o povaţă, nici o călăuză pentru ca între cele citeva drumuri, 
pentru care ar simţi aptitudine, ori plăcere, să aleagă pe 
cel mai bun, pe cel mai sigur, pe cel mai producător, 

Neorganizarea acestei călăuze spre carierele intelectu- 
ale, este adeseori complicată și de lipsa unei bune orientări 
profesionale din partea tinărului care, înşelindu-se asupra 
propriilor sale aptitudini, își alege greşit cariera, în care va 
fi osindit să vegeteze sau să nu poată rezista, 

Organizarea, îndrumarea, orientarea spre carierele in- 
telectuale, iată una din marile îndatoriri ale statului mo- 
dern. Nu pot insista asupra acestei chestiuni. In chip sumar, 
se poate spune că eu sar îndeplini pe calea înființării unui 
fel de Oficiu central de stat, care să aibă în cimpul de ac- 
țiune al producțiunii intelectuale, un rol analog cu acela 
pe care-l au Bursele de muncă, pentru muncitorii indus- 
triali. Rostul acestui Oficiu ar fi acela ca să studieze şi să 
cunoască în tot momentul situaţia pieţii intelectuale, cel 
puțin pentru acele ocupaţii cari sunt legate de o arie geo- 
grafică sau demografică, bine delimitată sub raportul po- 
sibilităților de plasare, ori de rentabilitate. Pentru tinerii 
cari se află în momentul atit de dificil, cînd trebue să-și 
găsească o orientare pentru alegerea carierii În vederea că- 
reia să se pregătească, indicaţiile Oficiului ar fi deosebit de 
importante, poate hotăritoare, Ele ar scuti pe mulţi de a fa- 
ce paşi greşiți, de decepţii, de mizerie, 

Rolul Oficiului sar putea întinde și mai departe: la or- 
gunizarea unei opere de reeducare a acelora care şi-au gre- 
şit cariera, fie că şi-au ales cariere ajunse neproductive din 
cauza excedentului de specialişti, fie că şi-au ales una ne- 
corespunzătoare aptitudinilor lor, în care sunt condamnaţi 
la neputinţă. Această reeducare, adică ajutare a şomeu- 
rilor ln schimbarea vechii lor profesiuni ori specialităţi -— 
idee nouă, care poate să înspăiminte, la primul contact, pe cei 
lipsiţi de curaj — este o soluţie practică şi desigur social- 
mente superioară metodei asistenței şomeurilor, care tinde 
la desvoltarea parazitismului social, 

[n tot cazul, o idee trebue să stăpinească, cu puterea u- 
nei axiome, pe oricine vrea să cugete la problema șomaju- 


”„ 


ŞOMAJUL INTELECTUAL 25 
„SI CI E E T e S 


lui intelectual, să-i descurce pricinile, să-i găsească solutii 

Viaţa intelectuală a unei țări poate fi imienifieatk in in fik 
mitat, în vederea creărei de trebuințe noui, care cer puteri 
omeneşti productive pregătite pentru a le satisface, Ea nu 
trebue însă să fie înăbușită sau micgşorată, pentru a împuți- 
na numărul celor doritori de cultură. Supraproducția de in- 
telectuali nu trebue să constitue un motiv de împuţinare a 
școalelor. Marca greşală pe care o săvirşesc mulți din cei 
cari, cu bună credinţă şi cu bune intenţii, se ocupă de pro- 
blemele de organizare a învățămintului, este aceea că con- 
fundă__şeonta; dătătoare de cunoștințe, cu—o—instituție- de 
pregătire directă pentru carierele productive, iar certifica- 
tul de absolvire al şcoalei cu talismanul care trebue să facă 
să se deschidă neapărat poarta funcţiilor bugetare. Primind 
pe copil în liceu, ori primind pe adolescent în Universitate, 
statul nu a iscălit o poliţă de obligaţie, ca să-i procure o 
funcţie la eşirea din şcoală. S'a însărcinat să-l cultive și 
atita tot; statul trebue să se simtă obligat ca această cul- 
tură să fie de cit mai bună calitate, aşa în cit calificarea di- 


__plomei ce liberează, să corespundă în mod sincer cu calita- 


tea pregătirei „pe care tinărul a căpătat-o. Nimic mai mult. 
Nici o obligaţie materială, nici vre-una morală, decit poate 
aceea, ce purcede din propriul său interes, ca toate postu- 
rile de conducere ori de organizare a vieţii publice să fie 
ocupate prin oameni cu pregătire corespunzătoare, Apostrofa 
ce se adresează statului, că lasă să moară de foame oamenii 
cu diploma în buzunar, face parte din vocabularul frazeolo- 
giei romantice. Alături de ea, în același muzeu de vechituri 
istorice, trebue să punem și celebra exclamaţie, adevărată 
la vremea ei, dar din nenorocire perimată astăzi: „nu moa- 
re nimeni de foame în țara rominească!” Ele erau expresi- 
uni ale unei stări patriarhale, cind locul la ceeace se numea 
odată „banchetul vieţii” se căpăta cu invitaţiuni ceremoni- 
vase, și se păstra din lipsă de invidioși și concurenţi. Astăzi 
ele se cîștigă cu strădanie, cu luptă, cu concurență a > 
Pentru ca armele cu care se dă lupta să fie drepte, mn a 
cinstite şi eficace, trebue ca scoala să fie o realitate: bine 
organizată, bine utilată, bine adaptată nevoilor societății. 
__Nue ee: ne a intra aci mai adinc în problema școlară, 
şi a discuta chestiunea — care singură are contingență ime- 
diată cu subiectul nostru — a relațiunilor şi proporţiei din- 
tre învățămîntul teoretic, şi cel aplicat, problema învăţă- 
mintului de cultură generală şi a celui de specialitate. Am 
dorit numai ca să nu inchei această sumară și superficială 
causerie asupra unui subiect atit de grav, fără să fi rostit 
un cuvint de apărare pentru școală, căreia nu trebue să i 


2 VIAȚA ROMINEASCA 
me DI Ee E 250 SERE S 


se aducă „ni cet excès d'honneur, ni cette indignite”, acuzind-o 
că, prin supraproducția ei, e cauza principală a somajului 
intelectual, ce începe să se anunțe ca o realitate. Şcoala nu e 
vinovată de faptul că absolvenţii ei își croesc din ce În ce 
mai greu drum în vieaţă. Ceiace i se poate pretinde este să 
fie bună, să dea cultură serioasă. Restul nu o privește. 
Scoala este o instituție de cultură, nu e un birou de plasare. 


CONSTANTIN KIRIȚESCU 


NOI PROASTELE 


D. I. Sie rU c H I A N U 


Erau atit de identice, încât nu m'am putut îimpedeca să 
întreb: 

— Seuzaţi, domnişoară, văd en dublu, sau sunteți 
d-voastră realmente două? 

— Nu domnule, mi-a răspuns cu blindeţe una din ele, 
nu vă înșelați... sintem două... 

De obiceiu două este numeral. In ziua aceea devenise 
adjectiv. In sens numeral, „sintem două” este o simplă con- 
statare de statistică demografică; in sens adjectiv, e o adevă- 
rată confidenţă, Este destăinuirea unei însuşiri intime, ca : 
sintem virgine, sau greco-ortodoxe. - 

Toate conduitele domnisṣşoarelor mele se resimţeau de 
caracterul lor „dual”. Aveau aceeaş odaie, aceleaşi rochii, 
aceeaș hirtie de scrisori, acecaș lungime de undă la „per 
manenta” de la păr, pină și acelaş nume de familie... (e 
drept că erau surori, dar usta putea fi o simplă coincidenţă), 

Limbajul lor, de asemenea, se desfăşura în binom, Vor- 
beau pe rind şi totdeauna aproximativ acelas lucru, cam în 
genul defunctului Johann Sebastian Bach. Cheia de sol şi 
cheia de fa — fecioarele mele se goneau una pe alta ajun- 
gindu-se din urmă aşa cum, intro arie fugată, stinga se re- 
pede să confirme ceilece afirmase dreapta. 


ji . 


EU (aşezat la masă intre ele). — V'a plăcut crema? 
UNA DIN ELE. — Un delir... 

CEALALTA, — ... o dumnezeire,.. 

EU. — Aţi văzut copiii, cu ce poftă mănîncă? 

EA. — Da, sînt drăguţi,.. 

CEALALTA. — ...fiind mici... 

EU, — Sper că n'o să mă refuzaţi, să veniţi cu mine după 
masă să ne Pa in pădure? 

EA, — O! Noi nu! trebue să răminem acasă. 

EU. — De ce? A! Mi se pare mie că este doar un pre- 
text, și că în fond aveți întilnire cu d. căpitan Metaxa.. Mi 
se pare mie că domnu’ căpitan... 

EA. — Vai de mine ! Cum poţi să spui ?1.. 

CEALALTĂ. — „dar, mai bine am prefera să răminem 
cum sintem, decit să ascultăm ce ne spune... domnu’... 

EU (romantic). — „Cum sinteti"? Dar este asta un sa- 


ÎN aŘŘÁ 


25 VIAŢA ROMINEASCA 
EC RI E IE E ZE a PP E E DESE 2 


crificiu ? Eu cred că „cum sinteti” e, fără discuţie, cel mai 
frumos lucru din lume. 

UNA DIN ELE. — Merssi.., 

EU. — Hai zău dudue, veniţi cu mine... 

EA, — Da ce crezi d-ta, nu putem nici noi să umblăm 
aşa toată ziua de colo pină colo... mai tragem și noi cite un 
somn... Mai avem de seris o scrisoare... 


CEALALTA. „ mai citim o carte.. 

CEALALTA. — ...ne mai doare un cap... 

EU (maliţios). — ... ne mai intilnim cu cîte un domn că- 
pitan... 


EA. Ei, să ştii că chiar ne supărăm... Și mai ințli că 
azi pe promenadă persoana era în doi.. 

EU, — Pardon. Retrag lot. Dar să ştiţi că-mi pare foarte- 
foarte rău că nu veniţi cu mine, Eram aşa de încintat să gă- 
sese, în toată pensiunea asta, două bucureștenee... căci sin- 
tefi bucureştenee?.., 

EA Da 


CEALALTĂ, — ... de fapt ne-am născut pe Culomfirescu. 

EU. — Pe cine, domnişoară? 

EA, — Pe Calomtirescu 38. 

EU, — Şi aci mega! singure? 

EA, — Ba trebue să vie miine. 

EU (afurisit). — Calomfireseu 38? 

EA. — Da.. Adică Tanti... O să stea în camera alături de 
a matale; (zimbind vinovat) d-nu' căpitan Metaxa crede că 
chiar a şi sosit... 

CEALALTĂ,— „că alaltăeri începuse să ne spună că vai 
domnişoară cum se poate dumneavoastră care sinteți așa de 
frumoase şi deştepte şi elegante şi manierate şi... 

JEALALTĂ. — „Şi atunci noi i-am spus: cu plăcere dar 
nu se poate că ne aşteaptă Tanti... 

EU. — Şi va să zică Doamna Tanti vine miine, 

EA. — Da, împreună cu o prietenă a noastră Angelica cu 
bărbat'so, um băiat foarte bun care se poartă foarte drăguţ 
cu tu... 

EU (mefistofelic). — Şi adică mă rog cam ce înțelegeţi 
d-voastră printrun bărbat care se poartă drăguţ? Ce face 
pentru asta soțul doamnei Angelica? 

. — Ei, uite... bumioară... se pretează de-o bijuterie... 


CEALALTA, — ... se pretează de-o Sinaie... 
CEALALTA. — „de fapt, dinsa-l înşală... 
nw a — „Şi dac'ai şti cu cine l.. 
II. 49 


CEALALTA. — Dar și bărbat'so, ce dracu, nu-l vede că 
tot cară acolo în casă fel de fel de lucruri, şi nu aşa bom- 


boane, flori... 
Ea 


b 
„NOI PROASTELE... b 


EA, — prar 

CEALALTA. — .galé-uri. 

EU, — Teribile mai sinteți și d-voastră cînd vă incape 
cineva pe mină... 

EA. — la lasă că şi dv. bărbaţii sinteţi destul de criti- 
canţi... — N 

Imi place limbajul totodată sincer și confuz pe care îl 
vorbesc personagiile din vis. Intr'un stil cam întortochiat ele 
ne spun lucruri subtile pe care, trezi, mu putem sau nu voim 
să le vedem. 

Domnișoarele mele, pe care le iubeam din ce în ce mai 
exclusiv, aveau un curios fel de a se prezenta în vis; mereu 


- aceeaş obsedantă imagine: se țineau de mină, cu faţa la mine 


şi depărtindu-se cu pași laterali, în timp ce, pe un ton niţel 
polemic, spuneau: „nu, domnule, aţi greşit adresa, pentrucă 
noi am fost de mici învăţate să fim proaste...”, sau: „pe noi nu 
ne puteţi lua la sigur, ca pe altele, că noi odată ne supărăm. 
şi nu mai pricepem absolut mimic...”, sau: „ne confundați, 
domnule, noi proastele sintem foarte mindre, şi de îndată ce 
înțelegem ceva pe dos, ne şi ofensăm”,.. etc, etc. 

Şi erau fermecătoare, n-a lor limitată şi ostilă, şi 
cu un vecinic „noi-nu-sintem-d'alea” pe buze, i 

Cu timpul imi devenise imposibil să le zic, în forul meu 
interior, altfel decit „noi proastele”, numele lor de vis, De alt- 
fel numele âsta îmi plăcea foarte; era colectiv ca şi ele, şi 
avea un nu ştiu ce adversativ, o nuanţă de separatism (ca in 
„nous autres” sau în „cit despre noi”), şi afară de asta o alură 
puţintel războinică de „fete sigure care se apără de viltoa- 
rea vieţii în care împrejurările sint adesea vitrege şi unde 
bărbaţii este porci”. 

Pentru toate aceste motive ajunsesem să fiu, cu „noi 
proastele”, de o galanterie infinită. Eram cu ochii în patru 
să nu le ofensez, şi învăţasem să evit tot ce ar fi putut să 
le fie neplăcut. Bunioară o chestie, care mă pasiona, era ceea- 
ce numeam eu „poliția fotoliilor”. Cînd simțeam că fecioa- 
rele mele doreau să se aşeze, controlam în prealabil tem- 
peratura specifică a fiecărui scaun, căci se întimpla adesea 
ca um scaun să rămână încă încins din pricina căldurei ani- 
male a ultimului său ocupant. Dacă „noi proastele” nimeream 
un asemenea scaun, săream, nu ca, ci arse pur și simplu și ne 
roşam pudic şi ne supăram foc și explicam : 

— Noi purtăm totdeauna rochiile cam transparente... 

CEALALTĂ. — „şi nu putem să suferim ca să ne așezăm 
pe cald... 

Datorită atenţiei mele neobosite, Noi proastele căpătasem 
o încredere nelimitată în autorul acestor rînduri: 


30 VIAȚA ROMINEASCA 
e a aa DE ED 


UNA DIN ELE, — Vezi, noi nu prea obicinuim să ne im- 
prietenim cu cunoștințele... 


CEALALTĂ. „ dar cu d-ta ne simţim între noi... 

CEALALTĂ, — ... şi conversaţia cu d-ta a devenit pentru 
noi o a doua natură... 

CEALALTA. — ... și faptul este cu atit mai superior cu 


cit ne cunoaştem numai de zece zile... 


Sa reluăâm însă firul cronologie al povestirei, 

A douu zi, după cum fusese vorba, au sosit Tanti şi cu 
menajul Angelica. Dar, vai! Noi proastele n'am coborit la 
dejun, sub motiv că am răcit (probabil că ne durea vreun 


pit...). 

ANGELICA (prezentindu-mă lui Tanti). — Nu cunoşti pe 
d, Profesor? 

TANTI. — Cum ? Așa tinăr, şi profesor ? 

ANGELICA, — Şi asta nu-i nimic, dar am auzit că are 
doi copii... şi încă gemeni! Inchipue-ţi: fată şi băiat! Asta e 
mai rar! 

TANTI. — Extraordinar! Şi lrăesc? 

EU. — Copiii mei? Da. Foarte mult, 

TANTI. — Ia te uită. Dar şi d-ta eşti un copil! 

EU (intelectual şi om de lume), — Păi tocmai daia! După 
cum elefantul face elefanţi, tot aşa copilul face copii... 

Tanti e definitiv câştigată. Cel puţin aşa mi se părea mie 
atunci. Căci mai tirziu am avut să cunosc o Tanti, poate tot 
atit de corpolentă. dar infinit mai ostilă. Şi se va vedea îndată 
de ct. 

In ziua următoare, Noi proustele am reapărut, vizual ace- 
leaşi, dar auditiv profund modificate: întradevăr frumosul 
nostru duo de primadonă se transformase întrun dublu fla- 
jolet de giamandură. 

EU. — Dar ce sa întimplut? 

UNA DIN ELE. — Alultăeri am ieşit, că cra o vreme su- 
blimă.., 

CEALALTA. — .. cu luna plină... 

CEALALTĂ. — „şi am iesit să ne plimbăm pe prome- 
nadă,.. 

CEALALTĂ, 
parentă.., 

CEALALTĂ. — . am răguşit.., 

EU (diabolic), — Şi asta, ştiu eu, ține cel puţin 4—5 zile... 
Ştiţi ee? Tot nu puteţi merge la cazino așa, fără „voci”; hai 
să profităm de ocazie să facem faimonsa excursie de trei zile, 
să ne suim pe Ciorogea şi să ne întoarcem pe valea Zongăi. 

In chipul acesta, fecioarele au fost, trei zile întregi, ale 
mele şi numai ale mele. Putea să zică Tanti orice ar fi vrut 


„ Şi cum rochia noastră era cam trans- 


i E 1» 


“NOI PROASTELE... ze 
Eee ee i Ea E PI DEEE II ee IE m 


(şi, în realitate, chiar începuse să se pregălească să zică). Am 
stat trei zile în munţi, dormind pe unde se întimpla, şi ne-am 
intors cu feţele ineamdescente de soare şi pulpele jupuite de 
sgiricturi. * 

A doua zi dimineaţă ne-am întîlnit toți trei la cafea, pe 
urmă am plecat impreună în pădure unde am luat aperitive; 
la ora trei, spre plăcuta mea surprindere, le-am intilnit pe fe- 
cioare la poștă, şi le-am condus intii în grădina publică, apoi 
acasă. Insfirșit, pe la 6 seara, intrind într'o tutungerie să-mi 
iau Higări, peste cme credeţi că dau? Bine-inţeles, peste Noi 


Uimit de această misterioasă omniprezență le spun: 

EU. — Dudue, dar dv, aveţi darul de a fi... (în momentul 
acela observ la ele ceva schimbat. Ce se întimplase? Se unse- 
seră pe faţă cu un strat gros de cremă galbenă care le dedea 
o fiziomomie stranie, mai ales pentru mine care cu o oră îna- 
inte le văzusem stacojii; zăpăcit, mă uit fix cind la obrazul 
uneia, când la al celeilalte, căutind totuşi, să-mi isprăvese ba- 
rem fraza începută...) dar d-voastră, dudue... aveţi... aveţi... 
privilegiul... ubicuităţii..., ? 

EA. — Aş, ce idee !.. este o simplă iritaţie.., 

CEALALTĂ. — ... pină miine trece... 

EU (acum complect liniștit). — Ei dacă e aşa... Ştiţi ce? 
Haideţi acasă să vă ştergeţi pe obraz, şi pe urmă mergem la 
fana să dansăm. 

azimo găsim pe Tanti cu menajul Angelica. Ne insta- 
lăm la o masă in sala de dans, Tanti A cate dla „poşetă” o 
pereche de cărți liliputane şi mînjite puţin cu de buze (în 
limba franceză „ruji”) şi începe o lungă şi insolubilă pasiență 
în timp ce eu dansez cu binomul. Tanti tot ridica ochii de la 
cărți şi se uita la noi. Hotărit lucru, felul nostru modernist 
de a ansa îi displăcea. Nu ar fi vrut s'o arate, dar dezapro- 
barca îmvingea din ce în ce mai mult deciziunea ei de a se 
face că nu ä. Privirile deveneau tot mai dese şi mai 
critice, pentru ca în cele din urmă Tanti să facă explozie, în- 
trebind, în aparență calm, pe bărbatul Angelicăi, care chibi- 
fuia la pran: 

TANTI, — D-ta crezi că... fetele știu că... profesorul are 

gemeni?... 


Şi intimitatea, între noi, creştea necontenit, luînd chiar 
alură de complot din prea contrastului dintre perfecta non- 
stră înţelegere și stilul singuratec al celorlalți comeseni, Soții 
Angelica mincau in odaie, Tanti ținea regim, iar cei ce luau 
masa cu noi erau prin definiție oameni între care nici-o legă- 
tură sufletească nu se putea stabili: o guvernantă englezonică 
cu doi copii de 8 şi 10 ani, un domn pasionat de ruletă care 


—————————————————————————————— E ——— 


32 VIATA ROMINEASCĂ 
EEE aa o S y 


considera masa ca un scurt armistițiu între două martingale, 
patroana pensiunei, prea ocupată cu menajul ca să-i mai ardă 
de sindrofie, însfirșit un colonel de vimători care şedea acolo 
„au pair” în schimbul prestaţiunei în natură a unui sergent 
viu, detaşat dela batalionul local pe lingă pensiunea de fami- 
lie cu delegaţie de bucătar, fecior, vizitiu şi chelner. In total 
9, și, ca să zicem așa, cu sergentul zece, dar fără, vai! acel 
cald elan al căciularilor lui Alecsandri. Masa noastră semăna 
mai de grabă cu jocul de zece cărţi din mina unui partener 
de römi în devenă, (bunioară: un doi de cupă între un popă 
de pică şi un şapte de caro), Singura formaţie cu oarecare 
viitor eram Noi proastele şi cu mine, două figuri de acelaș 
fel eventual fecundate de un joker... 


Şi zilele treceau, şi pentru noi cel mai mic lucru era acum 
prilej de conversaţie: 

MU. — Dudue, ai un ac de cusut, mai gros? 

EA, — Nu... întimplător... 

EU. — Dudue, cunoşti pasiența asta? 

CEALALTA. — Da... paie re pat 

Odată, lu masă, îm focul vorbirei, mi sa părut că am stro- 
pit-o pe una din fecioare cu salivă pe obraz. De obiceiu, cînd 
simţi o picătură lichidă pe faţă, duci instantaneu mina la par- 
tea interesată, Deaceia m'am uitat să văd dacă da sau nu o 
stropisem, Eram curios să ştiu cum va reacționa fecioara la 
acest incident care din partea altuia ar fi fost un ultragiu, din 
partea însă a amicului lor intim o nefericită şi involuntară 
inadvertenţă. Aştept o jumătate de minut, Adică enorm. In 
momentul când perdusem aproape orice nădejde, iată că fe- 
cioara duce, pe furiș, degetul la bărbie și scarpină discret lo- 
cul gidilat de evaporarea modestului fragment din modesta 
mea persoană, 

Triumfător, și încintat de atita delicateţe, mă avint: 

EU. — Vai, dudue, te-am stropit!!! 

EA (lilial). — Vai ! Şi eu care mi-am dat atita osteneală 
să nu observi că mă şterg... 

EU (casanova).—Vai, dudue, cum crezi că vreodată ceva 
din ce faci matale ar putea să-mi rămină neobservat?,.. 

EA (virgină). — Mersi.. 

EU (ca să risipesc atmosfera de tandră jenă, schimb 
vorba), — „Apropo, aţi fost ieri la balul batalionului de vi- 
nători ? 

CEALALTĂ (mai stăpină pe ea). — Da... 

EU, — Era frumos? 

EA. — Da... foarte frumos... A fost destul şic... şi antre- 
nament... un singur lucru însă... s'a resimţit absenţa... 

(În momentul acela n'am mai putut auzi nimic. Cineva 


Pa 


Pine 


“NOI PROASTELE.. 39 
slobozise În odaie un gramofon sălbatec, imde cîntăr 
min Marcu „diză în franceză” romanja Tu sais les ba n kan 
lines” et tendres et qui me fant „reuver”. Rămăsesem cu in- 
ceputul de frază: „s'a resimțit absenţa...” Absența cui? Nu 
cumva... absența mea? Dumnezeule! Ar fi, pe Jupiter, prea 
frumos ca să fie adevărat... Nu. Desigur, e vorba de absența 
vre-unui detaliu tehnic: jaz, bufet, flori, ventilaţie... Şi muzica 
aceea blestemată care nu se mai isprăvea... Din fericire. noi 
proastele, adaptindu-ne la noua situație sonoră, am ridicat 
rar in mod corespunzător. Şi atunci am putut cu auzi răc- 
— Sa resimţit absenţa Familiei Regale... 
0! minunate clipe au fost acele, prea uţine i prea scurte, 
petrecute la umbra fermecătorului Lai aia mei Și ina 
uit niciodată despărţirea noastră induioșată, în „hall”-ul pen- 
siunei, Îmi amintesc şi acum. Cind am ieşit din odaie, cu toate 
bagajele ferecate şi am inceput a-mi lua rămas bun Noi 
proastele tocmai ne certam cu Angelica, în faţa soțului care 
se „preta” de o mare pasivitate, Controversa a fost un moment 
întreruptă, pentru a fi reluată de îndată ce efuziunile noastre 
au luat sfîrșit. Și pe cind coboram melancolie scările, îmi par- 
veneau descrescinde, sunetele vocii uneia din fecioare, care 
spunea ponie Angelica: 


- ste noi, că stăm de vorbă c'o lubereuloasă ! 


D. I. SUCHIANU 


POLEMICA ABSTRACTA 


£ A U D Z A-R i P OLMO b 


„L'unité, voilà done ce qu'il ne concevra jamais ce gar- 
çon, Punite!” Şi Mr. l'abbé Lantaigne, superiorul seminarului 
din oraşul profesorului Bergeret, a dat afară din şcoală pe 
tînărul Piedagnel, elev favorit, fiindcă nu concepea Unitatea. 

Unitatea e cuvint emfatic. Această emfază a rāsunat fit- 
natie în spiritul roman, şi în moştenitorul drept al acestuia: 
în spiritul catolic; apoi în spiritul francez, Conceptul contra 
căruia se îndărătnicea seminaristul Piedagnel, exprimă vo- 
luptatea definiției, a clasificării, în fond a dominārii. 

De adoraţia lui Unul au pătimit și Orientul și Grecii, te- 
ologizind şi filosofind, E preferabilă anecdota în acord latin, 
catolic şi francez: în ea prinzi cu mina originea şi destinația 
practică a unui concept care a făcut ravagii prin filosofii. 


Pe vremuri, un biet om din mulţimea hegeliană făcuse 
două volume groase despre Shakespeare, unde îţi arăta 
Ideia, Una şi Nedespărțită, a fiecărei drame. Însă pe nu știu 
care din comedii a rezolvat-o exact așa: die Idee  dieses 
Stücks ist ceben die, dass es keine Idee hal—Nu e poveste; pe 
om îl chema Ulrici. 

Să se aplice lui Shakespeare, tocmai lui, atit de zelotic 
ideia de unitate, a fost, putem zice, o Ideit măreaţă. In fond, 
Uirici nu inventa nimic: cum a adoptat serisul german con- 
strucții sintactice simetrice dela retorii latini, tot astfel gin- 
direa germană a înghiţit, de exemplu, ideia de unitate ca 
paea şi panuceu, tot de acolo. Aplicația pe care a fäcul-o 

egelianul prea-devotat era un efect de indigestie ideologică. 

Mai pe urmă germanii au căzul în turbarea pedagogică. 
In sînul acesteia şi-a făcut incubația die ta rara îs? 
lehre. O concepţie despre lume nu ar avea dignitate altfel 
decit fiind strici unitarā. Imi pare evident că asemenea ce- 
rință corespunde unui ideal pompos, militar, Se vede clar că 
statul şi sistemul moravurilor au stat model manici pedago- 
gice; ele i-au dat forma, 

Idolatrizarea metodei este o exerescență de natură prac- 
tică. Mai dedesubt stau maniile copilăriei; ilimitata trebuinti 
primitivă de a compara, a hotărî întreceri şi ierarhii absolu- 
te, a descoperi pe Unul şi pe Cel mai tre toţi. Un su- 


POLEMICA ABSTRACTA 35 


perlativism pueril e născătorul Unităţii, reflex al i 

şi simpliste conștiințe, a cărei atenţie debilă e dominati de 

nevoia unei culminări, Din altă parte, unele forme 

tradiţionale artă și stiluri ne dovedesc naşterea și maies- 

tatea unpa pe pina Date aa mai și urechi, şi se ține min- 
s $ ueră, adică di 

nitatea e din patria Schlagerutui. PETION ATE 


Nu pot crede ce spun, cu admirabilă deciziune, cărțile 
Psar sei melodie, Nu înțeleg cum melodia ar fi isvorul piine: 
ericiri alese, prin unitate tocmai, Cind se plimba bine dis- 
pus, Mozart simțea cum i se populează tot mai mult mintea 
er muzică. Limba nemţească se bucură de minunatele cu- 
nte Einfall, einfallen, nenoş germanice, pentru care Fran- 
cezii, şi altii, au vorba dăscălească: inspirație. După schema 
şcolară, arfistul ar fi alegind dintr'un haos de sunete, să zi- 
cem, şi confecţionează unităţile care sint melodii, sau și ar- 
monii Astfel se spune, şi nu fără patos, Fiindcă de vre-o 
două veacuri filosofii clasici proclamă şi cred a demonstra 
cu ceremonie mare, spontaneitatea, natura eminent activă 
a spiritului, — o învirtitură proaspătă oarecum a opoziției 
vechi dintre superioritatea spiritului, liber și autonom şi in- 
ferioritatea materiei obtuze şi inerte, opoziție cu resti iu 
absolut odinioară, dar care acum, prin ravagiile idealismului 
ina sapeo Kadig onan nevoie de un lustru nou, 

4 atorilor de explicaţii istorice le putem acorda că 
prin acea sgomotoasă afișare filosofică a activității spiritului 
se În sora bine glasul unor virtuţi burgheze, poate chiar în deo- 
ae i pante şi în deosebi protestante: virtutea hărniciei, a 

ia vei individuale, a responsabilităţii. Filosoful idealist și 
critic înțelege lucrarea artistică după mostra obligațiunilor 
şcolare: sirguință si bună rinduială în fixarea temei, Reapa- 
re deci şi în acest punct folosul unităţii: unitatea scopului 
zică d a carare pregătire a lceţici. f 
Ho de cercul unor astfel de intenţii şi trebui 
tul melodiei nu stă în unitate, Haosul, eee ri oaie din 
care vor filosofii ca artistul să scoată frumusețile muzicale 
nu € nici cind imediat trăit. Ci în spiritul artistului se desfă- 
şură o lume infinit deschisă, continuu figurată. Insă filoso- 
fia a adoptat fanatic dela un singur tip de artă, arta clasică 
ideia de ordonare a unei dezordini, cure ar fi, aceasta punc- 
tul dat de plecare, şi a pus artistului ca virtute unică: să apli- 
ce asupra „hnosului” calapoadele eterne, prin care se laic 
din haos — unități. In treacăt zicem: simetria greacă, în mu- 
zică şi metrică cel puţin nu pare să fi fost atit de stupidă ca 
academismul occidental, care a făcut, secole, figură de moş- 


aa iii 


36 VIAȚA ROMINEASCA 
Eea e e IPEE E > 3000 l N FE 23 EES 


tenitor unic al „adevărului” estetic grecesc. Astăzi, cind se 
şterg ultimele pete cenușii ale academismului, pe artiști îi 
preocupă, în muzică de exemplu, infinitatea gamelor şi ar- 
maoniilor, 

In lumea lui sonoră, artistul AFLĂ, iar nu prepară din 
vre-o inițiativă oarecare, didactic imaginată, ceeace apoi se 
numeşte figura muzicală. Tonurile, în un fel sau altul de in- 
şirare, ele îi dau lui audienţă, ele între ele se aleg, dacă 
vrem numai decit a păstra această vorbă plină de amăgiri 
și isvoritoare de confuzii. „Melodiile”, sie fallen ein. Accente 
afective deosebesc, în conștiința artistului, unele şiruri sonore 
de altele. Nimic nu ne arată că acele accente sint sau semni- 
fică plăcerea — de stranie calitate în adevăr — de a consta- 
ta şi a rosti unitatea. Voluptatea aceasta aritmetică, logică 
sau teologică, poate fiinţa în specialităţile numite prin adi- 
celivele notate aci. Extinderea ci ca postulat peste margi- 
nile unor domenii ca acele înșirate, constitue un abuz naiv, 
cum îndeobştie sint abuzurile filosofilor. 

Anume aşezări a unor imagini se fac sub auspiciul unor 
stări afective. Aceste stări le numim intenţii sau scopuri, sau 
mai modern. valori. Care să fie rostul conştiinţei de unitate 
în acele dispuneri de imagini, întemeiate afectiv ? Şi, prin 
„afeeliv”, ce alta putem înțelege decit sensaţii organice, stări 
acute sau difuze ale mușchilor, aprehensiuni şi destinderi 
pe care, îndată ee teoretizăm, le inchipuim formînd unde dea- 
supra unui imaginar nivel de indiferenţă? In dispunerile de 
imagini astfel caracterizate, cum e trăită — Unitatea, divina, 
emfatica Unitate ? Există cumva atunci o localizare, sau in- 
tenţie de localizare afectivă, deci în sensibilitatea organică, 
astfel delimitată încit ne impune să o formulăm prin t, și 
zace cumva În conștiința acestei formulări o valoare supre- 
mã? Cum se trăeşte deliciul unităţii, deliciu pe care trebuia 
să-l bănuim în răsunetul pe care anume filosofie îl dă uni- 
țăţii? Să fie oare în joc dorul după monoideism extutic? Se- 
tea de repaos?... Dar unitates se dă ca semnul cel mai tare 
al activităţii spontane a spiritului! 

In explicări mai de aproape se afirmă, cu ambiţie de de- 
monstrare, că unitatea prin care organizăm, cum se spune, ha- 
osul dat, ar fi reflexul interesant, prestigios şi poate sublim 
ul unităţii conştiinţei însăşi. Dar e conştiinţa ceva unitar, și 
model de unitate in general ? Un filosof atit de ager ca Hu- 
me ne informează că, deşi a stăruit serios în căutare, nu a 
putut găsi mult anunţata unitate a conştiinţei. „Nu putem s- 
vea niciodată conştiinţă de noi-inşine”, 

Cind se vorbeşte de unitatea conștiinței, inevitabil se 
strecoară ideia de Eu, cu tachinanta sa aureolă de mister și 
evidenţă autoritară; și atunci se spune, ca hotărire supremă: 
isvorul, obligativitatea și excelența unităţii stă în natura pro- 
e Da N N S 


Pap = 


Ep cd 
POLEMICA ABSTRACTA i 
s 


rie a Fă — acesta cel puțin e vădită unitate, se zice. 
ga ari ph Lichtenberg, profesor de fizică la Goettin- 
gen prin 770; nu era om de carte filosofică, însă deștept 
carte și care gindea la multe de toate. El a făcut insemna- 
rea aceasta : „avem conştiinţă de unele imagini, care nu de- 
pind de noi; despre altele credem cel puţin că ar depinde de 
pre i e granița ? Nu cunoaştem decit impresiile, repre- 
ape e şi gindirile noastre, Gindeşte (es denkt) àr trebui 
aroas, așa cum zicem: fulgeră. A zice cogito e chiar prea 
au) e ina pepene kokuiarea lui Eu, e trebuință practică” 
A ns mai de aproape cecace tre a 
fiiosolalni ena proap ce trecuse prin mintea 
tractie, care va să zică, 
i Mă încîntă ce spune Lichtenberg, fiindcă totdeauna 
asi pară altfel decit că Eu, cași zisa „realitate a lumii ex- 
Er a „3 nt la fel prodori practice. Sediul prim al lui 
= 1 nu-mi pare s fi altul decit acele stări afective pe care re- 
fiece potoga, tot în orientare practică, le-a numit su- 
ra ia pa, In cimpul puret contemplări, intrucit acesi vas 
ara al roşu pe care-l privese e mai puţin Eu decit sensa- 
pie. e uşoară anxietate, care întimplător se plimbă in ace- 
id amp prin nişte muşchi ai mei ? Nu: sau totul este Eu, sau 
rosa =s e Eu, ci totul e Aceasta sau, prin ubuz de termin: 
et pen ys bere n despărțirii rudicale între Eu şi rest 
i ele pe care unele calităţi ale totului — 
t tes i Ă ] 4 ului — 
nee şi voință numite psihologic — le au de a se orien- 
tă roepa, cum se zice simplu, a celei mai mari plăceri 
ie era Spin, bearra componente ale totului, care practic 
` ecte exterioare ? Pentru pura teorie, | 
i ent „totul nu e 
Set Puikpioitate de date calitative ce, ca atare, sint pér 
Pi pa ve R nu še află vreo calitate cu totul alta care 
pb nobel tari ma lei ap la convenţia practică a 
i Ă „ Secundar şi special, la acea part 
ire, 4 T i si n ; e a 
e bag ah a care e viața socială, pentru a da se it 
NA a u practic — formulei Eu şi derivatelor sale 
aste A ler pg Se paai are atit de semnificativ em- 
„a lui Eu, nu-i întru nimic alta de 
2 "cit lega- 
tre dep, loc, sub un cuvint, a unor stări afective, id pă 
erai psi Me, Intra nimic mai puțin practic conven- 
i - re din „unităţile” pe care le fac i 
A y J 4 . Li em i ) fe 
supe pap 25 poartă nula Dacă admitem că p oa 
; e decit postulat practic, Eu i 
un corelat al acestei lumi invete aug 
e „ apare negresit ca un alt 
e. pepe: Carrara Aceste RE apar, in planul Teeri 
spiritului, ca prejudecăți. Eul ṣi Ext i t 
b b r A: + b pa - erioritate 
Ba anan n prenesenie; nici demonstrabile; E orais 
ale cotită scoase din planul practi u 
co c şi trecute pri - 
trabandă în acel al contemplării, Intru nimie nu Sg ai kesa 


32 VIATA ROMINEASCĂ 


zñ afirmarea că Eu ar fi LOCUL unde se petrece t ce se 
simte şi se gindește. In simţiri şi imagini se încheie ntregul 
cuprins trăit; în afară de acestea nu e loc pentru vreo unică 
altă calitate, care sar raporta la rest, ca un cuprinzător la 
un conținut. Faptul câ unii oameni, cu viala intelectuală de 
excepțională intensitate, ca Spinoza şi Goethe, s'au simţit in- 
demnaţi a-și formula atitudinea favorită în chip imperso- 
nul (Goethe: ES dichtet) nu e simplă manifestare a spiritu- 
lui de sistemă sau al vreunei cochetării, ci însăşi expresia Im- 
personalismului real al planului contemplativ. E un simptom 
cu totul binevenit că Fichte, cercetătorul înverşunat al Eului, 
dind acestuia primatul, califică acest primat cu prache şi 
proclamă lumea obiect al raţiunii practice, N'a fost Fichte 
cul intii care a simţit că filosofiile sint mărturisiri de ca- 
ractere ? : Í 
Hare sint spovedaniile directe ale filosofilor, și prețioase, 
In veacul trecut fantastul Hamann propunea ideia unei An- 
xietăţi (Angst) fundamentale ca punct de începere al ref lec- 
tiei filosofice; aceiași ideie o ia, se pare, astăzi, în abundentă 
exploatare, Heidegger, profesor de filosofie, Oricum, ter- 
minul anxietate e o ingenioasă nimerire a isvorului lui Eu: 
anxietatea marchează punctul critic de purcedere & voinici, 
= a 
inceputul este diversitatea spectaculară, En nu se ere- 
iază, nu se derivă, ci se află, Cuprinsurile din care e fhcută 
le aflăm a fi de natură imediată, în directia lor prezentare, 
suu în slujbă de semne, unele pentru celelalte. Luăm seama 
dar că acele cuprinsuri sau se spun pe ele, sau spun pe al- 
tele, Se spun pe ele in planul spectacular, spun pe altele in 
planul practic. E bine a nu uita în ce plan ne găsim şi inte- 
legem a răminea. E uşor și obisnuit a uita poziţia. Asemenea 
uitare poate implica o descriere greşită a spiritului, Planul 
spectacular e planul descrierei, cel practic al explicării; în u- 
cest din urmă, de preferință, un cuprins inseamnă pe altul, 
mai adesea altele multe, Insă ultima înțelepciune nu e alta 
decit că; aceasta e aşa, cealaltă așa și altfel. Constatām, adică, 
diversitatea. Cea mai elementară gindire cere neapărat două 
cuprinsuri, şi se zice câ afacerea judecății e, tocmai, să le 
„unifiee”. In pura teorie nu se vede care e binele de a le face 
„una”; şi în adevăr nici nu le facem unu, ci diversitatea lor 
rămîne prețioasă perpetuu. Atit numai că aflind cuprinsuri 
credem a afla tot atit de direct, limite, întilniri şi desbinări, 
cu modificări diverse; iar în plan practic, căutind a se grupa 
cit mai simplu limitele, întilnirile și desbinările cuprinsuri- 
lor, se stabilesc categoriile. Aceasta se face, mai ales, în in- 
teresul unor așteptări despre ce are să rezulte, potrivit apeti- 


CR a a 


POLEMICA ABSTRACTA 39 
AC. 8 N S N E E e 


tului de a şti ce se va intimpla cu un aspeet dat al diversită- 
tii, in asemenea ție iau naştere semnele, cuprinsuri 
adică de anume calitate, hotărite a aminti sau profetiza d 
celelalte, Și nu se vede cum aflarea limitelor în diversitate 
implică un inevitabil ideal al stabilirii de unităţi. Unitatea 
ea pa convenție relativă la semne, în funcțiunea lor prac- 
e Intrebuințarea unor cuprinsuri ea semne a deprins min- 
ca eu o dedublure care s'a extins hipertrofie, a devenit prin- 
cipium, punct de refugiu şi repaos absolut adică. S'a adus ace 
dedublare în planul spectacular al aflării imediate, şi din mi 
ceastă strămutare a rezultat o minunare iritantă: că adică ce 
„inteles „Vor ii avind toate cuprinsurile în poziţie imediată ? 
Dar nu sa pus întrebarea: ce rost are să interpretezi ca Aiai 
cevace nu c semn ? S'a practicat așa, timp lung, filosofia jore 
atare, „Sensul lumii sau al vieții! Dar bine: semn şi înțeles 
se afiā atunci cind şi acolo unde se pun o parte din cuprin 
suri ca să amintească sau profetizeze pe celelalte Dacă. i 
ara. este dr = h semne, ești nevoit să tuctitgenie în 
i şi dincolo de TOATE, altele — 1 i ine e 
piu, dela care wai absolut nici o FI ue log Sia ca prize 
făcut. Fără nici un tel de folos, se înțelege. ei ET 
a 


Vorbeşte filosofin nu fără oarecare patos d i 
e sosită 
ume a semnelor: ea ar fi creatura mele a Daia BAAR 
āții spontane a spiritului. Un psibolog de vocație şi pasio 
nat, cind e şi psihologist mai cu seamă, ca Theodor Li p e, 
mais cu încîntare în orice punere de semne, în Pra ră 
e aie a e So ne pee: asemenea operație este, 
r l st; „ Eu se simte gi ă pe sine 
Cred că aci e dedesupt o dorință frumonsă Sa ned sutul. o 

porta Oe NR dignitate. jiz 
„_Acelas psiholog şi psihologist înștiințează însă. că, de E 
aber şti, ducă nu am lua cunoștință da at mu ati br: rr 
te arma sau luăm cunoştinţă de cuprinsuri ca rogu 
rredlozet Ara mar Se Eu Se numai indefinibil, ci 
oricărei unităţi, — unitatea trăită. Insa cni nu iata io m 

; nu gä ; 
ari a ir al unor anumite cuprinsuri, preste 
în mezi umite afective şi sub o mai restrinsă etichetă: vo- 
h iezi apa nici Eu prototip de unitate, nici anume sem- 
poa i n numerele şi alte abstracții ca fapte specifice ale 

aa = str sar ia excelenta unitate a acestuia 

„bat se face pe planul practic, a i 
ziļia între fizic şi psihic, ihtre Ra med pi aa ia: 
rioară, Pe acest plan numai, se fabrică opoziţia iive. ioen 
Şi reprezenlare, între „element psihic” şi „excitant extern” 


a 


La 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Dee ei 


Apoi, prin derivare mai mult moralistică, se declasează ceea 
ce NU-I DECAT reprezentare faţă de obiectul ADEVĂRAT. 
Un filosof realist afecţionează, de exemplu, zicerea: solches 
Zeug vie zu Träumen, pentru a deprecia reprezentarea, ce ca 
atare mar fi decit aparență. Dar se impune, pare că, între- 
barca; din ce fel de Zeug vor fi. după credinţa realiștilor 
critici, lucrurile, pentru ca ele să garanteze în grud superior 
vatoarea trebuincioasă cunoașterii ? Din ce Zeug sint obiec- 
tele fizice, din ce altul cele psihice, din ce, în stirșit, lucrurile 
IN SINE ? Nu se răspunde la aceste dificultăți; urmează nu- 
mai a se vorbi despre valoarea cunoașterii, despre aparențe 
şi fenomene în opoziţie cu realitățile, cașicum s'ar ști decind 
vremea ce sint lucrurile în sine, cașicum s'ar sti ulteeva decit 
că „lucrurile” sint semne: polije pentru amintirea sau aștep- 
tarea cuprinsurilor diverse, — cuprinsuri adică substituite 
cind mnai bine cind mai rău altor cuprinsuri. 


Se vorbeşte aici de cuprinsuri şi, printre ele, despre une- 
le numite semne. S'ar părea indicat a vorbi de impresii pos- 
te, Insă şi fără asta terminologia teorici pure are neajunsul 
de a fi psihologică. Aceasta a dat loc erorii psihologiste şi o 
întreține. Intre toate poziţiile spiritului, cimpul spectacular 
sau al teoriei pure e acel care mai rar e frecventat cu bună 
stiință, Dela origini. gindirea, cind chiar a încercat a fi pură 
teorie, a rămas in cimpul practice al dualităților: psihic-fizic, 
lume interioară-lume externă, Nimic nu e mai obișnuit 
decit experiența imediată a actualităţii perpetue. Rareori alt- 
fel decit pe nebăgatele de seamă trece gindirea în plimbare 
prin cîmpul spectacular, Totuşi in acest cimp numai se poate 
incerca seca piam cuprinsului și a pozițiilor spiritului; din 
acest plan se înțelege rostul şi isvorul lumii psihic-fizice şi 
ale opoziţiei dintre reprezentare și lucru, în acest plan se 
«descoperă caracterul secundar, de derivare practică, a aces- 
tei lumi și opoziții; în el se surprind și sint denunţate in- 
cursiunile abuzive ale eticei şi metafizicei în teoria pură. Me- 
tafizica e prin excelenţă prodnet al dublărilor practice, 

Desigur nu e imposibil a corecta efectele acelei uzurpări 
a limbajului psihologic asupra cimpului teoriei pure, deși 
această coreeture nu o putem realiza decit tacit, rezervind 
terminilor psihologici — imagine, impresie, ideie, ideal, in- 
țelegere, — valoare speelaculară, desfăcindu-i din sistemele 
dublărilor psihic-fizie, subiect-obiect, redindu-i obicetivităţii 
originare eare e planul spectacular însuşi. Evident, „obiecti- 
vitate" e aci chiar termin abuziv, fiindcă nouă ne trebuie să 
vorbim de o obiectivitate fără subiect. In alt fel ar fi abuziv 
să spunem cù subiectul obicetivităţii originare e Dumnezeu, 
Pa a 


E 


d „p” 


$ POLEMICĂ ABSTRACTA ai 
Îi ii a e) 


— fiindcă divinul nu se înțelege astăzi decit ca interpretare 
afectivă. Totuşi aşa e: în plunul spectacular totul se lrăeşte 
pe sine. sive natura. Se va fi înțeles măcar că prin 
„obiectivitate” traduc aci pe germanul Gegenatândlichheit : 
nu e în chestie cumva ceeace se numește comun: spirit de 
obiectivitate, 

Cimpul teoriei pure nu se supune metodei genetice a ex- 
plicărilor evoluționiste, Acestea pleacă dela aminunte empi- 
rice, biologice şi antropologice, ce nu pot funeţiona ca prin- 
cipii decit în plan psihie-fizic, Nici un amănunt din empiria 
psihic-fizică nu poate fi principiu de cunoaştere; ideia ade- 
vărului trebuie prealabil pusă, pentru a putea da vreunui 
amănunt empiric înțeles de fapl, şi a construi — știință. 


Ambiţia de a așeza idei în piramidă e acum preistorică. 
Sistematismul grecesc aparţine copilăriei gîndirii, Himera 
unităţii şi-a pierdut farmecul și creditul absolut, mai întii 
pentrucă i sa descoperit că una din originile ei principale 
constă în incursiuni abuzive ale limbajului, Apoi unitatea, în 
întrebuințare filosofică, se dovedește a fi reflex al vieţii po- 
litice, teologice sau militare. In emfaza filosofică n unității se 
oplindeşte un ideal de cazarmă și front. 

Diversitatea e obiectul omului de acum; ideia unei dis- 
parități constitutive nu-l sperie, şi-i e foarte natural n ințe- 
lege că adevărurile științifice sînt provizorate interpretative. 
Multe din fundamentele cunoaşterii de altă dată apar acum 
ca procedeuri mnemotehnice, convenţii, jocuri de sinonimie 
uneori, Pină la ce modestie au căzut deliniția, clasificarea, 
legea, și vai! cauzalitatea chiar, din înălțimea lor ceremo- 
nioasă de demult! P 


Probabil există suflete, care, cu ochii la un grup plastie 
grecesc, cu o tragedie a lui Racine în gind, îşi implinesc o fe- 
ricire dindu-și sentimentul numărului 1. Aceia vor isgoni din 
cimpul „Artei” Insemnările lui Malte Laurids Brigge, dacă 
nu cumva decid a se încinta descoperind că în acel carnet 
artistic disparitatea e aparentă, şi că frumuseţea stă în unita- 
tea de ton şi temperament a autorului. Dar vezi ideie la 
Rilke: să-şi învăluie atit ge strașnie unitatea minunată a Eu- 
lui în o uşa seabroasă diversitate ! Aber jedes Tierchen hat 
sein Plăâsirehen. 

PAUL ZARIFOPOL 


ACORD FAMILIAR 
e_n 


aah: TR O PR E O N P O PA 


O BIATA ICOANA DE TÎRG MOLDOVENESC 


In vele ce urmează vom avea de aface ru: 

ILIS BOCANEȚ, mle functionar ia prefectură, om bătrin, poțintel la 
trup, dar mare la inimă; 

CLEOPATRA, femee grasă şi toluși — ori poale tocmai de-nceia — 
nevasta lul; împreună cu odraslele lor; 

HANIBAL, tinâr aşa de dichisii, incit poartă gumbetă pe sprinccună 
şi mănuși gulbene; 

DECEBAL, soldat tuns în cap, dar socialist serios şi dirz; apol 

MESALINA, singura gherghină a casei. Dar la sfirsit va mai veni şi 

PAULICA, un puștiu ofilit, de vre-o opt nni, esre e băețusul familiei 
Tiplică, prietena taset Bocănėt, 


Udăiță mică și vâruită, intr'o casă de om sărne. Se vede bine că 
iarna slujeste și de bucătărie, nu numai ca odse de mincat și de dor- 
mit, cum se arată acum, după masa cu faţă de muşama şi după patul 
de fier, îmbrăcat în cuvertură bătrinească, făcută: din pătrăţele de 
stofă. Dur vremea de vară a scoas maşina de gătit In ogradă și a a- 
ciut-o, se vede, sub perdeaua de scinduri a vre-unui sopron. 

La ceasul acesta de seară caldă, e firesc ca domnişonra Mesalina 
să fi aprins lampa cu oglindă. Și e tot ușa de firesc, ca lampa să nu 
Tie agățală in cuiul ei, ci să stea lingă oglinda cu cadră eftină, care 
povesteşte minciuni dulci despre chipul fetei și despre îmbunătățirile 
aduse de pudră si de cărbunele chibritului, 

De nitel, îmbrăcată în rochia ei ettin, cu volănnşe multe şi cre 
je, se vede bine că înfățișarea de mică varză roşie nu-l tăcută numai 
de dragul să contrazică pe Dumnezeu şi să-i îndrepte scăpările. Ci, 
mal degrabă, cu să transpue şi În afară, să facă limpede şi vizibilă, 
trufandaua proaspătă din inima duduei Mesulina, 

De nceis, cintecelul ei vesel și plin de mulțumirea unul zîmbet si- 
ret, dovedeşte că s'a izbutit. Se recunoaşte în fața el nouă şi e incre- 
dințată că o vor recunoaște şi alţii. 

De altminteri n'o stingherește nimeni, E singurică in lontă ensi, 
iar Coana Cleopatra, mama dumneaci, face larmă mulcomită de ti- 
gūi, afară, sub şopron, în rosturile cele gospodăreşti. Prin urmare, 
duduia Mesalina poate să cinte în toată voia: 

„Minte-mă și spune-mi vorbe dulci.” 


ea IN e a a MN 


A = > s Eo E "> 


ACORD FAMILIAR 43 
ÎN Ear 
SCENA INTII 


CLEOPATRA (rupe de-afară, cu glasul dumisale blind și 
dulce, dar ingroşat de Dina, farmecul liniștit al clipei). — 
Mesalino, puică, ia vezi matale, cit îi ceasul... 

NA. — Trebue să fie devreme, mamae. Nici De- 
cebal nu $'a întors. 

CLEOPATRA. — D'apoi, de când cu pustia asta de poli- 
tică a lui... S'o fi oprit pe la clubul lor, Ba zău, vezi cât ii, că 
aud glasul lui Dom’ Popescu, alături, (Speriată). Nal Uite 
s'a aprins și electrica, la poartă! Să ştii că-i trecut de sapte 
jumătate... 

MESALINA, — Ce şapte şi jumătate, mamae, că doar neu 
ern Şase. 

CLEOPATRA, — Care acu, laleaua mamei, că mi-a dat 
mâncarea de două ori în clocot? Uite si pe Paraschiv birjarul, 
că trage trăsura acasã.. (apoi foarte încredințată), Ti opt 
maică şi noi mici masa n'am puso! 

MESALINA (a sărit la ușă să se uile afară și flueră de 
uimire cind vede stelele eşite), — Dar cind, Doamne iartă- 
mă, sa întunecat aga ? (apa dă fuga in altă odae și ese în 
lumină cu un ceasornic). Vai de mine, mamae! Ştii că-i opt 
trecute? 

CLEOPATRA. — Nu-ţi spuneam cu ? Pune fuguța laci- 
imurile, 

MESALINA (săritoare cum este de felut ei, dă zor la 
așezat masa, mai grăbită ca oricind). — De n'om întirzia la 
cinematograf, să ştii că-i mare minume, 

CLEOPATRA. — Dă şi tu mai repede din mini, că acu 
vine tată-tău și iar se bosumflă, 

MESALINA. — Da”... unde-s lingurile mamae? 

CLEOPATRA, — Lingurile? In săltărașul dinspre geam. 
Dar ce-ti trebuese linguri? 

MESALINA, — „Că doar n'om minca borsul cu fureu- 
lita? 

CLEOPATRA. — Care borş, puica mamei? li fi uitat, 

mne păzeşte, ce-ai mincat la amează,.. 

MESALINA (pufneste în ris gi dă din umeri). — iaca 
mam zăpăcit, 

CLEOPATRA. — Văd erâița mamei văd... Cine-i de vină? 

MESALINA (zimbeşte șireată și se alintă).— Cine-mi dă 
zor și mă ia cu nepusu'n masă... 

CLEOPATRA. — Ba cine-i cu capu'n nori puică... şi cine 
are ginduri... Şi cine se chipăe ‘n oglindă... (Firește, duduia 
Mesalina nu se supără și nici nu mai răspunde. Dar își aduce 
aminte de tot ce-a fost şi va să fie, ori poale să mai fie și- 
atunci se imbie iar să cinte încetișor, cu mare pornire de int- 


a 


4i VIAȚA ROMINEASCA 
ec E EEE E S ET > 


mă, fiecărei furculife și fiecărei farfurii pe care o aşează 
pe masă:) 

„Minte-mă şi spune-mi vorbe dulci...” 

(Apoi, din toată iuțeala și din tot focul cintecului, se 
opreşte brusc. A isprăvit şi pusul mesei şi țăiatul piinei. De 
aceia oftează ușurată şi zice:) 

Gata! Acu saduc apă... Şi pe urmă, chiar gata de tot! 

CLEOPATRA. — Şi eu gata cu mincarea... (dar vrind să 
intre, fereşte de Mesalina, cana din mina ei), Las'cam adus 
eu apă... (Ceiace n'o împiedică pe fată să facă măcar o ju- 
mătate de treabă şi să-i ia cana din mină ca s'o aşeze în mi j- 
locul mesei, unde i-i rostul). 

MESALINA. — Dar de îmbrăca! cînd te imbraci? Că eu 
m'am gătit... 

CLEOPATRA. — D'apoi imbrăcatul meu... Nu moi fe- 
reca acu, în corset, bată-l mama sfintului! (Acum Mesalina 
ride din toată inima, fiindcă îşi aduce aminte ce äjeste 
Coana Cleopatra cind îşi pune corset). Apoi daaa! Tu rizi, 
dar numai cu stiu ce canon îi, pentru mine, să stau proptită 
în bete! 

MESALINA, Oricum, nici asa n'ai să mergi în lume. 

CLEOPATRA. — Eh! Lumea! Parcă lumea mai are ochi 
să vadă scoarța cireșului, cind îi tot o floare — vorba ceia — 
„. Si floare, Slavă Domnului, este berechet! Am făcut băeți 
frumoşi pentru fete, am făcut fată pentru ochii băeţilor.,. Ce 
mai vrea?... Vadă pe cine-i de văzul, că pe mine m'a văzut 
destul, cînd mi-o fost datul... 

MESALINA. — Dar nu-i vorba de lume, mamae. li vorba 
că mergem cu alde En şi nu poți să vii îmbrăcată ca 
tata Safta cînd stai alături de Țipliceasu... 

CLEOPATRA. — Una-i popul, alta-i hopul, panseluța ma- 
mei. Aceia se şi cuvine să fic meremetisită și dichisită, ca o 
cadră ce este. Doar nu-i de pe vremea turcilor la beci, cum 
sint eu... 

MESALINA, — N'o fi tocmai, dar nici departe nu-i! 

CLEOPATRA. — Ei, asta-mi plăcu, Ai să ajungi să spui 
că Bombonica s'o jucat cu mine îm uliţă... (foarte importantă) 
Păi stii tu de citi ani îs cu? 

MESALINA. — De patruzeci și cinci, 

CLEOPATRA (face un gest şi ride, de parcă ar fi trecut 
veacul). — Hăhăă!.. Am trecut demult de patruzeci și cinci, 
stinjenelul mamei... Am patruzeci și șapte bătuţi pe muche! 
Auzi tu? 

MESALINA fpufneşte răutărioasă). — Şi Țipliceasa cit 
crezi că are? A trecut şi ea peste patruzeci, : 

CLEOPATRA (scutură hotărită din cap). — Añaṣ! Nu 
se pouteee,.. în ruptul capului! A 

MESALINA (0 imită). — Ba se poateee... grozav — fiind- 
PR ŘŮŮŮĖŮ————— 


ACORD FAMILIAR 45 
e 


că-i mai mare cu cel puțin cin i, de i 
rile, aicea ci ani, decit domnul Țiplică. 
AEA — Nu-i aşa. 
MESAL INA (numai că nu-i bate din pumni). — Ba-i 
CLEOPATRA, — Păi, e i i soc pias 
meci o Aa Păi, cu pot să-ți fac și socoteala ca să 
ri rea (sigură pe ce ştie, a înfruntă). — Fă! 

i GE y A. — laca | li botezată de cuscrul Va- 
yo r mate. Slujea pe atunci unu, — Popa To- 
br tă r g — un popă frumos tare, cu nevasta beți- 
dez Ă, in beţie a murit. Avea ca vreo şase fete: 
ra i m româna cu Haralamb Bălan, perceptorul dela Sf. 
îi corghe. upă Frăsinica, nevasta lui Bălan, venea alta nu 
po i e. — un pume grecesc, c'o hotezase unu Wé 
oti, u, vecin cu popa; — şi după dinss, una care-a 
git de-acasă, de pe la paisprezece ani Ca i 

[ : — ňu — trà d 
partea măsi-i — acu aud că-și face. de pe jen alati 
ga altfet frumuşică de pică — tocmai ca -4 că ap 

ema. Acu cică şi-a schimbat numele... Ti zice altfel, — sa 
ri pase de femei de celea... H știe tatăău — să-l întrebi t — 
( Acum se întoarce la socoteala dumisale) — Asaan Şi ct 
ti spun, Rădiţa îi născută tocmai într'o zi cu madam Ti lici. 

: wng ştiu dela moașa Victoria care, dunmeaei | în be 

anibal x i l'o moşit pe 

MESALINA. — Şi Rădița de ciți ani îi 
! ni îi? 
bitii (o domaleşte cu un gest), — Păi, stai să 
aies reg nan Nisa avea pa Spitaace uni cind a fugit 
| € sprezece. Popa Toderită, de scirbă si de 
ruşine, s'a pră i ă la să zi áispre. 
ay, az et la trei ani după asta. Va să zică paispre- 
CLEOPATRA. — ON aeee 
. — Cit? (verifică în minte şi aprobă 
ind pog n - at sina isa făcut fetele ii dn 
| x se Decebal să umble 1 lă 
țin minte bine: i-o cumpărat tată-tă e iei: 
: i- ] -tău un rind de strae - 
Dee ci, ne a lungi. (Și după e a zimbit piei Ana 
a al, prua cu pantaloni lungi, se intoarce la socoteală 

a să eri tai avea şapte ani... ACT 
„an MES ALANA (e grăbită și socotește repede), — 
scr ineispresdie şi cu nouă, douăzeci și 5 ze i feo te 
À pi Merg după incruntarea socolelii, zim şte Gii- 
erai cum spuneam eu !... Ba mai mult: 41 de ani, 

CLEOPATRA (încurcată și jignită i 
înlirzie adevărul). — $ (e ae ti Sa N Eao are 
rate m ). — Stai fetițo, c'ai greşit socoteala... Şapte- 
MESALINA (pune pinten). — 
CLEOPATRA. — Care nouă ? e pt, 


a 


46 VIAȚA ROMINEASCĂ 
POI RA APE e a a 2 


MESALINA. — Pină la parastas, Și cu cincisprezece — că 
scad șapte din douăzeci şi doi, cât are acum Decebal, fac toc- 
mai patruzeci şi unu mamae. ` 
: SLEOPATRA (nu e dumirită de loc de socoteală), — Aşa 

face socoteala ? (Dar prea e încredințată Mesalina, să nu în- 
feleagā unde" e dreptatea). 
MESALINA, — La țame! 

CLEOPATRA (îndată, caută scăpare). — N'o fi fost pa- 
rastasul de nouă ani, o fi fost cel de trèi., 

MESALINA. — Cel de nouă a fost. 

CLEOPATRA (strimbind cu ciudă blindă), — Cel de 
nouă a fost... Dar tu de unde ştii ? 

MESALINA, Mă rog, dacă ar fi fost cel de trei ani, 
ar insemna că Ţipliceasu îi de 35 de ani. Nu-i aşa? 

CLEOPATRA. — Apoi, da ! Şi așa mai merge ! 

MESALINA. — Dar nu merge de loc, pentrucă d. Ţiplică 
are 35 de ani, şi ea îi mai mare decit dumnealui! 

CLEOPATRA. — Apoi dacă te potriveşti la ce spune lu- 
meaaa... 

MESALINA. — Nu, mamae, mă potrivese la ce-o spus 
domnul Țiplică. Si deh! Domnul Țiplică îi om serios, 

CLEOPATRA (strimbă gura). — Mm! Dacă so apucat 
să-ți spue asemenea faptă, n'ar prea fi dovadă... Nu s'ar că- 
dea să vorbească lucruri de astea cu o copilă ca tine... 

MESALINA. — Dar ce, e de ruşine ? 

CLEOPATRA, — Nu-i de ruşine, dar nici de laudă nu-i. 
Că nu se cuvine să se plingă omul de biătrinețea nevestei. 
Dacă o îmbătrinit, săraca, la casa lui o îmbătrinit... 

MESALINA. — Păi, stai, mamae, să-ți spun cum a fost. 
Că el nu sta plins deloc. A spus numai așa în treacăt, unde 
venise vorba (şi vicleană, luptă să-l apere pe simpaticul domn 
Țiplică). Na! Că mi-am adus aminte şi cind sa petrecut, Știi 
muta, cind am fost la filmul cela cu Francesca Bertini (dar 
coana Cleopatra nu-şi aduce bine aminte şi fata povesteşte 
apăsat). Era o femee, care a fugit cu un băiat tinăr — și l'a 
lăsat pe bărbatu-său — avea ea doi băcţi mari... Și la urmă, 
s'a întors să îngrijească de nepoți că avusese deziluzii şi o 
părăsise donjuanul (acum vorbește ușor), Asta a fost anţărţ, 
la Sfinta Maria mică. După aceia ne-am plimbat la grădina 
publică şi am fost la Stancu, la berărie — că luase tataia spo- 
rul la lcafă, ţii minte ? Atunci, nu ştiu cum a venit vorba de 
i-am spus cu, că-i nenorocire mare cînd nevasta e mai bătri- 
nă... că nu ţine dragostea.. 

CLEOPATRA (nu-i place că fata ei vorbeşte ce nu se 
cade, De aceia răspunde moracănoasă). — Parcă tu ai de 
unde să ştii, dacă ține ori mu ţine... 

MESALINA (insă e logică şi documentată). — Apoi dacă 


a 


ACORD FAMILIAR ir 


[ra pos ar fi ei nebuni cei dela cinematograf să arate că nu 
ne 

CLEOPATRA (dă din cap, dovedind că știe ce-i cinema- 
tograțul). — Acelea is așaaa... pe pinză... 

MESALINA (totuşi nu se dă bătută, fiindcă are un ar- 
gument definitiv). — Bine, bine, pe pinză, dar cum puteau să 
le tot ieze dacă mar fi fost şi de-a adevăratelea ? (Sigură 
că i-a închis gura, continuă). Şi cum spun, domnul Țiplică 
a zis tocmai ca şi matale: „Nu se întimplă să iasă rău întot- 

eauna”. 
na CLEOPATRA. — Păi, foarte bine, Aşa spune un om 
os. 

MESALINA. — Stai să vezi |! Şi a zis că, chiar nu-i 
Că el, iaca, duce trai bun... (apoi cu alt ton). Inţelegi pe 
tale ? A fost numai aşa, o aluzie; nu sa plins de loc, bietul 

om. De cei cinci ani, mi-a spus Mărioara lui Cojocaru, că 
mămucă-sa o ştie pe Țipliceasa, de cînd era în pension la Du- 
mitroaica, 

CLEOPATRA (după ce sa gindit bine). — Va să zică 
tot cel de nouă ani a fosti! 

pia A. — Ce? 

CLEOPATRA, — Mă gindeam la parastasul lui popa To- 
deriță. Ce să zic... bătrină-bătrină dar bună tinere de miiie 
am... (apoi socotind că sa lăudat destul, închee): Apoi, cră- 
ifa mamei, bravo ei, că straşnie se ține și Țipliceasa asta... 

MESALINA (nu-i convine lauda şi o combate), — Se ține 
că o ingri jeste dom’ Țiplicà. 

CLEOPATRA. Păi, asta-i datoria lui, doar de aceia ti 
bărbat. Dar vorba e că și cel de sus a îngrijit-a ṣi n'a trecul-o 
cum trece pe tot omul. Ba a lăsat-o zurlie şi frumușică, de 
parcă şi-a uitat de numărătoarea zilelor... 

MESALINA. — Parcă ea se lasă cum a lăsat-o Dumnë- 
zeu ? De un lat de palmă îi stau dresurile pe obraz! 

CLEOPATRA (incăpăținată). — Lasă să stee ! Bine că au 
unde sta... Că eu, dacă m'oi sulemeni, tot cu peretele cel cos- 
iak Ma semăna, Și de prins tot nu m'ar prinde, cum o prin- 

` nsa.. 
E E e set ere a Nici vorbă că au, te-ar prinde, doar esti 
? vasă. Dar ea i ? ñ i 
biirbat cor dl, ce are de pierdut ? La casă nu ține, la 
E aai — Exee... Nu mai începe şi tu ca gura 

MESALINA. — Păi, ştii matale ce-am auzit'o cu i 
du-i lui Hanibal ? Mi-i şi greu să-ți s u au ! F- s g 
Eee trebue să fie. ccclietă | 2 pc RESENA $ 

PATRA (categorie nu crede asemene i =i 
Aiasta nu se poate !! . iz fie Dio. caiet 

MESALINA. — Iaca întreabă-l pe Hanibal; să-ți spue! 

——— i aÁ 


n VIAȚA ROMINEASCA 
i e DTD E e i e E 2 e E Se 


(pledează). Ascultă-mă, mamae, asta e femee periculoasă | 
Și are dreptate lumea să vorbească tot ce vorbeşte. 

CLEOPATRA, — Eh! Lumea vorbește fiindcă o vede fru- 
muşică şi cu trecere la bărbați, — care, ei, vorba ceia: ce-au 
avut şi ce-au pierdut ? — Dar eu, iaca nu cred pentrucă o 
ştiu femee deşteaptă, care își cunoaşte interesul. 

Că o fi glumind, că o fi vorbind — treaba dumisale ! Nu- 
mai că, vorba ceia, de asta ești om, ca să sufli în foc şi să-l 
aprinzi — dar nasul pe jăratie nu ţi-l pui 1... (apoi schimbă 
tonul fiindcă vrea să curme vorba). Şi la urma urmei, tată- 
tău îi are dragi; se chiamă că ni-s prieteni, și nu se cade să-i 
vorbeşti tu de rău, tocmai noi, care avem nevoe, de unul ca 
Tiplicà. 

MESALINA, — Păi n'am spus nimic de rău, de domnul 
Ţiplică. Din contră, mie mi-e milă de dumnealui pentrucă 
ma avut noroc aşa cum merita. Lui i-ar fi trebuit altfel de 
nevastă, mu să stea de păteli şi de petreceri şi cu ochii, iaca 
uşa, după bărbaţi, ca veverița... | sar fi cuvenit o femee har- 
nică şi serioasă — să zică omul: — „Halal”... Uite aşa, o gos- 
podină ca matale... 

CLEOPATRA (foarte mișcată de atenție şi convinsă de 
marele adevăr, se dă bătută), — Dă ! Puica mamei, una-i so- 
cotealu omului și alta-i socoteala domnului — ce să-i faci ? 
Ştiu şi cu că o nevastă ca tine ori ca mine, ar fi fost altă fru- 
musețe la inima lui Țiplică... 

MESALINA (din toată inima). — Nu-i aşa, mamae ? 

CLEOPATRA. — Ce să mai vorbim !.. Dar dacă omw 
“a deprins cu stracle de pe el, vorba ceia, se chiamă că îi 
plac şi degeaba îl trage croitorul de minecă.., 

MESALINA, — Bravo, mamae! Aiasta îmi place cum ai 
spus ! Că haina se rupe intro bună zi și trebue alta mai trai- 
nică... 

CLEOPATRA. — Eh... atunci am vedea și om vorbi... (o 
mingie şi o sărută. Dar în mica tăcere a duioasei ei romplici- 
tăți, bate tare clopotul ceasornicului dela prefectură, şi scir- 
ție portița de afară. Mesalina sare și ese în prag). 

MESALINA fo informează). — Decebal! (apoi amară 
către cel care vine). Haide, mă băete, mai repede. Avem să 
pierdem cinematograful eu venitul vostru tirziu... 


SCENA DOUA 
MESALINA, DECEBAL, CLEOPATRA 
DECEBAL (intră imbufnat şi se uită chioriş), — lar la 
cinematograf ? (îi întinde Cleopatrei un pachet). Zahăr ! Dar 


numai jumătate de kilogram, că n'am putut să fac rost de 
mai mult. Era locotenentul pe-acolo. 


D iii 


E 


ACORD FAMILIAR 49 


CLEOPATRA (ingāduitoare), — Lasă D ă 
mae, că prinde bine şi aista (ese cu Per dr aa ră 
= aa MEAIID fre OH şi mai incet să audă maică-sa, 
si ri f a să zică nu vă astimpāraļi cu cine- 

Ma -o ri nostru ? 
ECEB — Al tău şi-al lui Hanibal. N'o să- 
acuz că bătrinii știu de ce-i cărăbăniţi voi prin 

MESALINA (il înfruntă și il strimbă 
să pre ce-i A a pinză. Eşti mulțumit ? 
PAA vaa — Mda ! Şi ca să nu vadă cei lingă dum- 

MESALINA. — lângă dumnealor esti si 

îi e gä dun or eşti şi dumneata. 

iga FA Ao Sannio, stă o clipă de i se uită în 
A. — Este că profiţi şi dumneata 
ae a ninde itul). — Ši cum profit, mă rog ? 
Efron a .— iți că mergi la cinematograf pe de- 
DECEBAL (desgustat) Şi voi, nu 
C = „ nu mergeţi pe degeaba? 
i MESALINA, — Paaardon |! Mai întii că Hanibal intră tot- 
cauna gratis, fiindcă îl cunoaște toată lumea, iar eu sînt 
roA ee pot să plătesc singură. 
E AL. — Ce concepție burgheză !... Şi mai spui că 
aee d reptile isi tip impotriva capitalismului ! Reduceți 
SADU Sao r însfirșit asta-i altceva, Vă priveşte ce con- 
MESALINA. — Apoi dacă ne priveșt i 
să știi că avem ptic că n? n STA pr 
ri get a Iu epia că n'ai dumneata nici un drept să 


DECEBAL. — Şi dacă -ți 
E egar re Şi dacă o să-ți ceară socoteală nevastă-sa, 
I e ast (îi răspunde popular, intrebind pe acelaş 
e È acà o să te aresteze că ești comunist tu ce-ai să 
DECEBAL. — Va să zică t - 
socială cu un instinct Saa T: j a 
, MESALINA (adinc jignită).— Aaa! Dragă Decebal, dacă 
tu întrebuinţezi asemenea vorbe grele şi uiţi că sint sora ta 
tgp cu nu mai vorbesc... Eu mă așteptam la tine, din con- 
ră, să înţelegi mai bine ca tataia, care dumnealui este bà- 
trin, Dar ca tu să mă învinuești, asta n'aș fi crezut, Că dacă 
mie domnu _Tiplică imi place, și e politicos, e foarte urit din 
partea ta, că îl faci cum Îl faci, ca să mă amărăşti pe mine 


mi spuneți 
cinemalu- 


). — li cărăbânim ca 


„care tu n'ai decit o soră şi ar trebui s'o protejezi, 


DECEBAL, — Bine fato, dar tocmai asta vreau să fac şi 
Ra RE 
4 


0 VIAȚA ROMINEASCĂ 


eu... Unde vrei să ajungi cu Țiplică — om însurat şi cu 
copii 7... $ a i 
E MESALINA. — la nu mai exagera şi tu... că are numai 
unul ! : f 
DECEBAL. — Foarte bine ! Unul, dar il are! ; 
MESALINA. — I are fiindeă a fost delicat şi nu i Va pus 
în poartă lui Asan, căpitanul, care ştii şi tu că a trăit cu dum- 
neaei, măcar că era însurat. Și nu i-a fost rușine să se ție 
le capul lui... < | 5 : 
= DECEBAL, — Dar ţie de ce nu ţi-i ruşine să te ţii de ca- 
l lui Țiplicâ? îi : l 
ps MESAJINA (se opreşte, apoi lace o clipă). — Ei bravo | 
frate mai rar ! (şi fiindcă nu are alt răspuns, o podidesc 
lacrămile). Va să zică o soră ca mine, mă agāļ de gitul băr- 
baţilor și sint pe-un picior cu Ţipliceasa. Merci, domnule ca- 
valer ! Du-te acuma incaltea de spune şi tataie şi 'Țiplicea- 
săi, şi omoară-mă şi pe mine ca så fie complect ! (apoi plină 
de scirbă şi de obidă îşi suflă nasul răzbunătoare ). Are ein 
tate tataia: una spui şi alta faci, de cînd ai intrat la politică. 
Atunci de ce mai baţi cîmpii, că nu-i bună însurătoarea şi să 
trebue omul să iubească în libertate, dacă e vorba să-m 
ie ochii la aşa caz? i 
scoţi EC BAL — Ce-are aface una şi cu alta ? Ce ? Acu e 
regim comunist, să iubeşti cum poţi ? Acu nu poți ! i 
MESALINA pp — Ei iaca, eu pol și acu... 
DECEBAL, — Nu poţi... „A Ad p 
MESALINA (parcă-l roagă). — Zău că pot ! De unde să 
Š ART 5 j 
sia Pr A (siciit). — Atunci iubeşte dragă, concurează 
pe Madam Tiplică dacă eşti în stare, și lasă-mă În pace. 
MESALINA. — Şi de ce să nu fiu în stare ? Că eu nu iu- 
„Eu iubesc sincer și dezinteresat. 
bese a EBAL. — Daaa ! Amor platonic ca la cinematograf ! 
MESALINA. — Ei da ! Să ştii tu, Că aşṣa-i frumos amorul. 
DECEBAL. — Nici vorbă... Hanibal cu ea... Tu cu el... pe 
N ESAL INA (gâtuită de indignare, inghite în sec şi bilbie). 
— Ei bine eşti... e cevaaaa,,. Ai să mă faci să te insult că ești 
măgar |... 


SCENA TREIA 
ACELAŞI, ILIE BOCANEŢ, APOI CLEOPATRA 


> ydi Ji .1 Ui le, ce 

BOCANEȚ (in prag). — Uite domnule ! Uite domnule, ce 

se mai sfădese oamenii aiștia L.. Doamnă Cleopatră ! Doam-nă 
Cle-o-pa-trăăăăăă... 


e—a 


4 


ACORD FAMILIAR 5i 
E 


CLEOPATRA (de-afară). — Ce-i omule ?... 

BOCANEȚ. — Păi dumneata nu vezi că aici se intimplă 
moarte de om? 

DECEBAL (potolit). — Nu tatae, Diseutam... 

BOCĂNEȚ. — Păi eu ce spun... Dar vorba şefului: cind 
le ncontrezi cu bolşevicul, el are idei aşa de mari, că nu încap 
prin urechi şi-atunci îți sfarmă capul, să le vire în ereer. 
Mare vorbă şi adevărată ! (se uită la Decebal). Uite dom'le, 
uite ce supărat îi, Sfinte Ilie, Trăsuitorule ! Uite ce supărat 
îi domnul Decebal al meu (Mesalinei). Da’ să nu crezi că s'a 
supărat acu. Nuuu ! (in taină și în ris). E. supărat dela bi- 
rou... (către Decebal). Tot nu ţi-a trecut ? 

DECEBAL (morocănos). — Spun eu ceva ? Faci ce vrei, 

BOCANEŢ (ridică fruntea și răspunde demn). — Fac ce 
vrea slujba dom'le, nu ce vreau cu! 

CLEOPATRA (curioasă). — Da ce-i ? 

DECEBAL (dă din umeri), — Fleacuri mamae... (bătri- 
nului). Ştii ce ? Las-o baltă, că iar mi-aduci aminte şi mă 
amârăşti degeaba 1... 

BOCANEȚ.— Apoi nu! „Baltă să nu lași nimic în viața 
ta!”... cum zice șeful — şi iaca are dreptate, Că de-o las acu 
baltă, mă amărăse eu, şi, cum zice dumnealui: „dacă s'ar mä- 
sura supărarea cu cotul, un cot de supărare la șaizeci de ani 
face cit treizeci de coți la douăzeci de ani”, 

CLEOPATRA. — Asta, cam așa-i. 

BOCANEȚ. — Cred şi eu. Dar acu, iaca să spui ce-a fost, 
Vine dom’ Decebal la mine, cu o hirtie a unui dom" plutonier. 
„Bun”, zic, „Dă-o'ncoa !" 

DECEBAL. — Era trei şi douăzeci cind am venit. 

BOCĂANEȚŢ, — Exact ! Cincisprezece şi douăzeci, lau hîr- 
tia şi-o pun dedesubt. Asta-i regulă, Dumnezeu să fie cu peti 
ţia şi să spue „Uite dom” Ilie, petiția !” eu o iau şi-o pun de- 
desubt. Era lume destulă, optsprezece hirtii! Zic „Poftim 
luaţi loc” N'am zis aşa? Nam zis familiar „Stai băcte”, 
Nuuu ! Politicos. Ce ? Dacă-i băiatul meu să nu fiu politicos? 
El de colo la mine: „Tatac... mă grăbesc... I" 

CLEOPATRA (impăciuitoare ).—Dacă se grăbea băiatul... 

BOCĂNEȚ (scurt și energic) — Păi cine-i fără grabă 
vine fără petiție, asta-i regulă ! (alt ton). Cum zic, eu mă uit 
la el și iar îi fac semn: „luaţi loc şi așteptați”. Trec o hirtie, 
două, trei... Pină anulezi timbrele, pină pui stampila, dai 
număr, treci în registru... vremea se duce, că de-aceia-i vre- 
me. El, iar! Mă rog, cind ppn i cind trafic de influență, 

CLEOPATRA. — Cum, cum 

BOCANEȚ, — Păi da ! Uite cum îi. Cind cu aş face o mă- 
gārie numai de dragul tău, se zice câ-i trafic de influență. 
(Decebal ride). Ce rizi ? Nu-i aşa ? 


52 VIAŢA ROMINEASCA 


E PE DIE DEE E II e Da 


DECEBAL. — Traficul de influenţă se chiamă dacă eu... 

BOCĂNEŢ (supărat). — .„dacă dumneata iți ei nasul la 
purtare și eu te las să-l ci! Dar eu nu te las, că ştiu şi eu 
ce-i aceia. (Cleopatrei, explicativ. Uite cum e chestia. C'oană 
Cleopatră, Vii dumneata la mine şi zici: „lliuţă, dacă mă iu- 
beşti, dă număr la hirtia asta înainte”. Asta-i trafic de influ- 
ență. 

CLEOPATRA. — Alha! 

BOCANEŢ. — Aşaa! Dar dacă zici altfel, se schimbă 
chestia şi devine altfel, Inţelegi ? 

CLEOPATRA. — Nu! 

BOCANEȚ. — Stai şi nu te grăbi, dacă ai înțeles! Nu 
zici „Iliuţă dacă mă iubeşti, ete. ete. Zici contrar: „Dom'llie, 
eu divorțez de dumneata, dacă nu dai număr inainte la hir- 
tie", Asta-i ingerință. (Biruitor către Decebal) Aşa-i, ori nu-i 


? 

DECEBAL. — Ce mai vorbă lungă ? Mai ţinut un ceas şi 
jumătate ! 

BOCANEŢ. — Nu dom” Decebal. Te-am ţinut optsprezece 
hirtii, că la mine aiasta-i ceasomicul, 

CLEOPATRA. — Ei, şi dacă treceai înainte ce era să fie? 

BOCANEŢ (indignat). — Ce era să fie ? Era să fie nepo- 
tism domnule ! Ne-po-tism ! Aiasta-i mai rău decit comunis- 
mul; că şi aiasta tot un fel de comunism îi. Dar (cu ton bi- 
blic) „adevăratul slujbașş îşi lasă neamurile pe scară, cind in- 
tră la birou!” — aşa zice șeful! 

DECEBAL. — Bine ! Bine ! Dacă zice el ce să mai discu- 
tăm de geaba ? E literă de evanghelie ! 

BOCANEȚŢ (categoric). — Exact! Va să zică sintem de 


acord | 

DECEBAL (ti lehamite şi vrea să termine; de aceia îi 
răspunde moale). — De acord, tatae! 

BOCANEŢ. — Şi supărarea sa dus ? 

DECEBAL. — S'a dus tatae ! 

BOCĂNETȚ (radios). — Eh! Aşa zi, dom'le!! Aşa mai vii 
de-acasă... Bate palma ici! să fie acord familiar!... Că unde-i 
acord gata şi fericirea ! Și mai are şeful o vorbă frumoasă, 
de-o spune cu of lu inimă — că sa însurat tirzior și i-i copi- 
lul micut ! „Să mă ție Dumnezeu pină mi-oi vedea feciorul 
că-i ajuns să bată palma care l-a bătut !” (De pesis gard, dela 
vecini, răbufneşte o gălăgie ascuţită şi rea). Da ce-i gălăgia 
asta la Chirvăsuţa ? (ride pe sub musteață). Să ştii că mâine, 
la birou, iar spune că i-a sărit o aşchie în ochi... (Dar de asta 
rid tofi fiindcă domnul Chirvăsuţă mânincă bălae din cind în 
cind, dela consoarta dumisale). 

MESALAINA (ascultă). — Nu, acu el strigă... 

BOCANEȚ. — Păi, așa-i dumnealui, om iute! Se repede 
pină își mânincă voinicia și pe urmă, cucoana, care 'mneaei 


ACORD FAMILIAR 53 


ii hodinită "i pune sigilii pe obraz și îi dă eşi 
(curios). Dar ara pi s'or fi luat ? CE a 
MESALINA. — O zoreşte să se îmbrace 
BOCANEȚ (Sare în sus). — Aoleu! Sfinte Ilie T 
torule 1... Şi eu uitam, uita-m'ar cita e e Doe Tome 
BOCANET A Pi Ce frate ? 
i 4.— Pâi nu mergem la cine să 
pi), DN boc şi cu al daniela ici ut d aa 
R Roera imbrac.. Să pice ! Dar pină nu vine Hanibal, eu 
BOCĂNEŢ. — Ba asta nu! De dragul lui dom’ Hani 
í j i u! anibal 
on spitale, Ham să mă supăr eu cu bomboana ceia de fe- 
CLEOPATRA. — Atunci du-te să i 
nu ne mai pane foc de S AES Dee 
BOCANEŢ. — Să mă duc ? 
BOCAN IRA, — Du-te! 
JOGĂNEȚ (cavaler), — C'oană CI i de 
ori, că-i primei die Poet) ! Ştii bine pepe mob Ce Aa 
__ CLEO „— Nici vorbă că ştiu. D ; oarbă 
ma aperi tot lingă dumneata se Pena. Ceai i pirați 
i ai ? Hanibal ici, dumneata colo şi dunmeaei la 
CĂNEŢ. — Apoi vezi? 
aia a — Văd, 
BOG T. — Şi nu te temi? 
AIBA. — Nu !! Că s'ar putea să fie pentru băeți ! 
OR PC EȚ. — Iaca nu-i aşa! vine Decebal, tinerel, 
— şi ea de colo: „C'oane Ilie, colea la stinga mea, de 
partea inimei, că dumneata eşti amorul meu!” Zice ori nu 
ce-i Zice ! (incheie profetic). Va să zică fii cu doxă şi nu 
fe ai să încerc, că vorba ceia, asta-i marfă ca harbuzul: 
şi tă incercate, sint în stare chiar să cumpăr. 3 
i a Side psa era scie fe să-l rușineze în 
„copi + — N'ai de cumperi, ă i 
ma aria men zi tot fraiul! iik că 2007 ME da d 
“$ (amenințător și cu ochi şireţi).— C - 
Spara n cor cpr să-mi pui mintea, că pe ate da e a 
deh.” emeile cînd ffi pui mintea, la sigur că o prăpă- 
CLEOPATRA. — Şi crezi că cu a fi i 
BOCANEŢ. — D’ ici Coen ra e eta i, 
să-mi fie cald yi Diaa F DAEA en: Coen. appt pă inte e 
SALINA. — Dacă ţi-o fi tot așa de cald, i Ţi 
că, săracul, apoi nu-i A 
me på mă poi nu-i mare scofală, tatae! Lasă-te mai 
ANEȚ (vede că Mesalina se aprinde şi 
Ee... e-e-e! Ssst! nu te mai porni iar că n'ai E ere ia 


DA VIAȚA ROMINEASCĂ 


MES — Ba am. j 
MEA. — ‘Ba n'ai, Pentrucă dumneata te ei după 
spusa lumii şi nu după ce ni văzut cu ochii. Cit glumim, glu- 
mim, dar pe chestia aiasta se cade să judecăm omenește și si 
vorbim drept. AI i 
DECEBAL (plin de ironte la adresa Mesalinei).— Ea zi- 
> L ia 
ae câ, vorbe ET e, 7 ea, dar cine-o crede? Păi să-l auzi pe 
Țiplică,.. cînd işi desleagă inima la un pahar... apara e 
p'aude tot ce se spune ? Ştii dumneata că şi de bâiatu sorti 
spus lumea, fel şi chip? că-i al lui Asan căpitanul, 5 a 
lui Vizante — şeful lui Ţiplică dela percepție... ba cu tin Fa 
cum îl chiamă, Doamne? — Care-a fost la poştă... (caută în 
minte) R... r.. Un ag cu R.. 
CLEOPATRA, — Raicu... 
BOCANEŢ (scutură capul)—Nu, celălalt poa Sa 
mbetă castanie şi mânuşi galbene... (La ăsit) A! Da 
escul.. Şi iaca, năpastă degeaba! — Că băetu-i apain 
Tiplică. Pune-i mustață şi trimite-l la Percepţie, in S k 
tată-său şi de o băga de seamă cine-va, să-mi tai nan ! a 
nu mai departe, acu două zile, vine la mine, — Țip -i a 
ride. Cică „Moș Ilie știi că azi am mai aflat una E) oa 
domnule, o scrisoare.. Un seris așa... că semăna cù Scrisu 
tău. 
2CEBAL (tresare). — Al meu? i 
DECIDA ; - Da, zāu ! Eu chiar am zis intii „Dela dom- 
nul Decebal?” — dar era fāră iscălitură. — Şi Țiplică ce ii 
„Cum să serie Decebal asta, care el respectă pe a a ? 
frate-s'0?” Că cra vorba de Hanibal, — pricepi? A că- 
te domnul Hanibal se ţine cu nevastă-sa lui Țiplică... 
DECEBAL, — Cum eram să scriu cu aṣa ceva ? E 
BOCANEŢ. — D'apoi, stai să vezi! A rimit una, er 
nu pe numele lui; pe numele ei. Tot de-o mină gg — U- 
nul care o ia pe departe: că el o iubeşte pe dinsa... i aşa... 
că dincolo — şmecherlie în regulă mă rog — ŞI că vrea 
să-i facă un bine — și că dumnealui — Țiplică — se ține cu 
un... (nu vrea să spue)... cu cineva.. laca nu pot să spun cu 
cine, dar fată mare şi cuminte — că pot să spun co cunosc. 
CLEOPATRA. — Ei cine-i ? j 
BOCANEŢ. — Ei... (şi 9 arae cu oa semn pe Mesalina, 
el, ca [ala să nu bage de seama), _ VAN. 
Er: CODAT RA (infuriată peste măsură, şi [ără pic de, pe: 
litică, sare în sus și fipă:) — Bată-l mama Sfintului, săi pa 
Tauzi păcătosul ! Să se lege acu şi de fata mea? (Boà abs 
făcut zadarnic semne să tacă pină în clipa cînd bătrina 
ă mișelia). 
i A NA — Cum ? De mine-i vorba ? Dar ce vină 


a_r 


ACORD FAMILIAR rs 


am eu ? (și izbucnește în plins bânuind urmări negre pentru 
soarta cinematografului lor), 

DECEBAL. — Asta trebue să fie numai din pricina cine- 
matografului... că altfel... 

BOCANEŢ (vrea să potolească fata, dar, văzind că nu iz- 
butește, sare furios la Cleopatra), — Poftim! Ai făcut-o să 
plingă de pomană ! Ih! Ai să mori de bătrineţe şi tot n'ai să 
te mai înveţi să-ți pui lacăt la gură! 

CLEOPATRA. — D'apoi mo găsit de cine alta să se lege 
in toată mahalaua Podenilor ? 

MESALINA (printre sughițuri). — Da’ zău! Și să vezi acu 
ce-o să se întimple! Matale ai să crezi... 

BOCANEŢ (îi tae vorba, indignat, de asemenea bănuială), 
Da, să mă trăsnească Sfintul Ilie, trăznitorul, dacă n'am râs 
de su crucit şi Ștrul cafegiul. Că nu m'o auzit -rizind aşa, 
de cînd mă știe... 

MESALINA (se uită ponciș la Decebal, ca o amenințare 
şi serișneşte ), — Lasă, că oi afla cu cine-a făcut-o asta (apoi 
hotărită, eroică). Dar de-ucu încolo, să ştii tatae, că eu la ci- 
nematograi nu mai merg! 

BOCANEȚŢ. — Ba iaca asta nu, ferească Dumnezeul Că 
Ţiplică ridea şi zicea... „Ştii ce moş Ilie? Acu ar trebui să ne 
ducem în toată sara la cinematograf. Să-i facem să crape de 
necaz, nu altu | Că trebue să fie vre-o javră de băclan, care 
dă tircoale  Bombonicăi şi dă asalt cu intriga, doar-doar o 
prinde în undiţă pe careva!” 

MESALINA. — D'apoi că tocmai așa trebue să fie !... 

BOCANEŢ. — Nici vorbă! (pe urmă, cu alt glas, şi ca o 
incheere, spune fetei, chibzuit): laca dudue Mesalino, vezi 
dumneata cum iscă vorba lumii ? Mai crede-o dacă-ţi dă mi- 
na! Păi, îţi închipui că săracul Ţiplică wa crezut şi el la in- 
ceput ? Era vinătă inima în el de scirbă. Bu l'a împins păca- 
tul de a pindit şi-a pus iscoade..,. doar-doar o prinde ceva £.. 
Dar cînd a văzut omul, că-i răutate — pentru că îi femeia 
frumoasă, de rupe inima tirgului — sa ruşinat de bănuială 
şi sa limpezit ca moara pritocită, 

CLEOPATRA. — Apâi, nu se potriveşte de loc! La urma 
urmei la alde Ţiplică nare ce să le pese. N'or să se mai in- 
soare.. Dar cind sor porni să umble vorbe de-o fată... 

DECEBAL. — Asta, așa-i! 

BOCANEȚ. — Ei, nu, dom” Decebal! Nu-i așa de fel! De 
gustul unui măgar, n'am să-mi închid eu fata la minăstire. 

MESALINA, — Chiar că numai asta ar mai lipsi! 

CLEOPATRA, — Oooof ! Nu mai spune așa crăița mn- 
mei, că nu-i lucru uşor să te bati cu duhul cel râu... 

MESALINA (pornită), — Şi dacă m'oi spinzura, cine ce 
folos are ? Are dreptate tataia și cu dom’ Țiplică. Ar trebui 
să-l facem să crape de necaz pe măgarul acela cu scrisoarea. 


se VIAŢA ROMINEASCA 
DE Anii 


BOCANEŢ. — Dar nici vorbă! Păi să-l fi văzut Dumnea- 
ta cucoană, pe Țiplică, ce frumos a luat el lucrurile, cum le-a 
intors, cum le-a sucit, cum le-a cîntărit... Și la urmă zice: 
„Uite mos lie, ici” și se face că pune ceva în palmă „vorbele 
de rău... dincoace” şi ia în palma cealaltă fotografia nevestei: 
„nevastă frumoasă şi inima mea, și liniștea mea.. Apoi 
schimb. n'am să fac... laca aṣa”. Şi mă uitam eu după el, 
cînd a plecat — că s'a dus mai de vreme în sara asta — n'a 
mai stat cu noi, ca de obicei — spunea că are de dres gardul 
la grădină... 

DECEBAL. — Da! Erau citeva soinduri rupte — le bătea 
vintul... 

BOCANEŢ. — Unde asta ? 

DECEBAL. — In spatele casei, pe hudiţa morii de vint... 

MESALINA... unde urci la deal, spre dugheana lui Şiș- 
mam, 

BOCANEŢ. — Se poate!... Şi cum spui, Pam văzut că-i 
omu’ bucuros, că se duce acasă. S'a oprit la chioşcul lui Do- 
bre de-a luat nişte mere, — niște dulciuri, — ca să-i facă el 
gustul... Şi ce să spui ? Mi-a plăcut! Și m'am gindit că are 
dreptate şeful: dacă nu-și bănuese şi se înțeleg, va să zică este 
acord familiar; şi unde-i acord familiar, fericirea-i gata. (of- 
tează). Imstirşit! Bine-i unde e că vorba lumii nu-l strică şi 
păcat unde nu e)... Eeece, (se uită la ceas)... Dar acu ia să ne 
asezăm la masă că-i tirziu și dom! Hanibal n'are de gind să 
vie, 

CLEOPATRA. — Dar zic să mai stăm, că poate tot vine... 

MESALINA. — Nu mamae, că-i tirziu de tot, Ii nouă fără 
un sfert... Acuşi vin alde Ţiplică şi... 

CLEOPATRA. — Ei ce |... Nu mă face să spun, că iar se 
supără tataia... È 

BOCĂNEŢ. — De ce să mă supăr, dudue Mesalină ? 
Spune ! 

: MESALINA. — Nu vreau so văd pe cucoană, uitindu-se 
în blidele noastre şi strimbind din nas. f 

BOCANEŢ. — Eee, fetița tatei, nu te mai învirti şi tu 
mereu în jurul cozii, că nu-i frumos ! Las'o in pace pe biata 
femee! 

MESALINA. — Dar frumos îi din partea dumnenei să 
spue ca rindul trecut ? (fugue buzele şi o imită). „Mincărică 
şi varză? Mie nu-mi plac mincărurile uistea... Eu am avut pui 
cu sminlină și burdenej”. 

POCORN — Păi dacă o fi avut, ce vrei să spue ? 

MESALINA, — Să nu spue nimic şi să fie modestă, că nu 
şade rău la o femee (vrea să spue: bătrină, dar lasă locul 
gol) ce este. El cum nu zice nimic ? (Și fiindcă nimeni nu-i 
răspunde schimbă vorba). Dar zău mamae hai să mâncăm. 
la să aduc eu! (ese pină la bucătărie). 


00" II IN AI A ROI a 2 a IMI 


ACORD FAMILIAR 57 


CLEOPATRA (după plecarea fetei, spune incet), — Aici 


a sar e fetița. Țipliceasa fine nasul cam sus. 


Cea ti .— Vi se mai pare și dumneavoastră, c'oană 

CLEOPATRA. — Nu mi se pare de loc. Eu ţi 

i L E foarte 
mult la dumnealui, dar ce-i d sie 
muh carte să sn ba rept îi drept. Are umeori niște 
3 .— la te rog, să nu mai baţi în struna fetei 

CLEOPATRA (supărată). — A Sao im 
văd, eu n'am votate, marul R E esa 
că BOCĂNEȚ (aude fata venind şi îi face semn Cleopatrei). 

tH! Acu taci din gură, că vine fie-ta. (Mesalina se intoarce 
cu mincările şi le imparte, după tot dichisul tor). 

Ta et — Luaţi cit vreți, că lui Hanibal i-am oprit. 
Le: „ — Chiar să vie şi nu mai are vreme să mă- 
E E ma nt PRA, — Ei, nu-i nimic. Are să mănince după ci- 

DECEBAL, — Va să zică 
ziţi o gi fe Amaea 

MES (cu judecată simplă). — Că i 
acră ae sea, să i se Pa cae Că far Ap A 

ECEBAL (inverșunat). — Să nu mai 
să se ave Apy minte şi să vie la pa dice SA 
ela Se rA ais (vrea să împace lucrurile). — O fi avut 

DECEBAL (pu/neşte batjocoritor).— Ce treabă? Că 
nu muncește nimic, Stă toată ziua pe bancă, la pact i 
cee (cu dispreț uriaș) poezie... Asta-i treabă ? 


alt rind de lemne, ca să-i încăl- 


BOCA (ia lucrul în glumă, dar nu-i place ră 
f 3 A răutate 
erei — Acu, pune-i un ștreang de git Ă poe bere de 


DECEBAL. — Dar ce ? N'am dreptate ? 

BOCANEȚ, — Păi eu cred, că aa. — Ce- de vină omu’ 
că nu şi-a găsit o slujbă potrivită? La Poliţie n'a fost? La 
Prefectură w'a fost ? La Asigurare n'a fost ? 

DECEBAL. — Da ! Numai că dumnealui se plictiseste ! 

i ? 


AAT AIET: — Apoi asta-i!... Dar de ce se plictiseşte 


DECEBAL (rar) . — Fii - 

Lui îi place să o dei peri ine E NR 

BOCANEŢ. — Dar ţie nu-ţi place ? 

DECEBAL. — Pe semne că nu. 

BOCĂNEȚ (zimbește victorios, de concluzia lui)— Taca 
de asta nu faci poezie şi el face. Acu Dom" Decebal e tii 
că altă mindrie n'am, decit flăcăii mei și fata mea. Mia dat 
Dumnezeu copii, unul şi unul... Că acela-i așa... că celălalt îi 
altfel, asta știe Cel de Sus de ce-a făcut-o. Dar se chiamă că 
ca N N i A pe ia 


58 VIAȚA ROMINEASCA 
E E ERE E E ae 


eu, pol să văd ce ofă au în ei. Fata, are să se mărite, —va 
să zică meseria e făcută... Dumneata muncești, la bancă, la 
comunism, la militărie... ori unde ai fi se vede că munceşti. 
Dar de dom’ Hanibal garantează subsemnatul. Eu, în tot tir- 
gul, băiat de seama lui, nu știu... Frumos-frumos... deştept- 
deștept... El nu-i socialist, dar altfel, politică ? Uite așa, pe 
degete o poartă ! Când stă el să explice ceva la cinematograf, 
vezi şi dumneata ce frumos spune... Acu, Bombonica lui Ți- 
plică îi femee cu schepsis şi tot soarbe vorba din gura lui! 

CLEOPATRA, — Cred şi eu! D'apoi Popeasca ? 

BOCANEŢ. — Vezi ? Acu aistea, ai să zici că-s femei, Da 
Kaminschi ? Şi acela-i om bătrin, care joacă șah lu Strul de 
cincizeci de ani. Mă rog ţie, află el, că dom’ Hamibal ştie ches- 
tia cu şahuu... Il prinde pe flăcău pe drum şi zice: „la hai 
mânzule să te bat, să nu mai joci, cât îi trăi. Ei bine dom'le 
joacă cu el şi... 

MESALINA, = Cred şi eu că Va bătut! 

, (odată). 

CLEOPATRA, | — L'a bătut Hanibal ! 

BOCANEȚ. — Nu! Dar iaca atitica a lipsit (și arată pe 
unghia degetului mic, ce puţin avea Hanibal pină la biruin- 
tă), Să moară Leuhul, nu alta. S'a repezit la mine îneruntat. 
„Bine, mă moşnegărie, ti-ai făcut odrasla să mă dea de ruşi- 
ne?” Şi așa vorbă n'a spus Kaminschi, de cind Ta adus pe 
lume lenha cea bătrină. Inţelegi ce înseamnă asta, pentru 
Hanibal ? 

DECEBAL (nu vrea să se lase bătut). — Insamnă că 
stă toată ziua în cafenea şi joacă şah... 3 i 

BOCANEȚ. — Da! Dar dece nu joacă altceva? Hai? Apoi 
să-ţi spun cu dece (rar și apăsat). Fiindcă-i joc de cap. 
Asta-i. (vorbeşte acum din toată inima și cu mare credință). 
Dom” Decebal, n'o fi făcând el nimic acu dom” Hanibal, dar 
cînd s'o apuca odată de-o treabă, şi o nimeri-o să-i placă, 
apoi minune este, ascultă-mă pe mime... À 

CLEOPATRA (e încredințată şi dumneaei). — Asta fără 
doar și poate. , 

BOCANEŢ. — ...Că uite chiar şeful spunea ca tine... „Mă 
Iie” zice „Hanibal al tău, nu face nici o treabă!” „N'o nime- 
rit'o” răspund. El de colo, mă tae: „Nici no so nimerească”. 
Dar eu mi-am adus aminte de-o vorbă, dela bietul tata şi 
i-o spun: „Apoi dom Şef, pină n'o sta apa, să umple iezătura, 
moara nu merge”. Stă şeful aşa, de parcă ar fi zis: „laca cu 
vorba asta m'ai rămas”. Dar pe urmă iar bate în băiat: 
„Bine, mă Iie, dar prea mult trece pină să se umple „Dar 
eu de colo, tot după vorba tatei i-o intorc: „Apoi dom Şef 
se vede c'a fost croită iezătura naltă, să adune mai multă 


N N 


ACORD FAMILIAR a 
SSE E SE > ser e 


apă, să aibă mai multă putere, c'o fi moara mare şi are de 
măcinat zdravân”, 

CLEOPATRA. — Frumos i-ai răspuns! 

(odată). 

MESALINA. 7 — l-a închis gura, ce mai! 

BOCANEŢ. — Zău aşa ! Cred ca mai spus o vorbă? Chi- 
tic a tăcut, (acum închee, biruitor și bătrinește). Aşa că, dom” 
Decebal, dacă a înțeles el şi un strein, cum stă chestia, apoi 
dumneata mai vîrtos se cade să înţelegi! 

DECEBAL (insă nu vrea să calce peste dreptatea lui. 
Răspunde mormăil și cu scîrbă mare). — Păi asta am înţe- 
les-o eu de mult! Cine ştie să ia ochii sta tolănit pe puf şi 
cine nu, trage la ham. 

BOCANEŢ. — ... lar eu îmi bat gura de haram!,.. 

DECEBAL. — Te cred, pentrucă ei apărarea unui trintor 
care ar trebui eliminat din societate. 

CLEOPATRA (strigă, de parcă ar fi plesnit-o cu biciul) — 
Vai de mine Decebale! D'apoi cum îl vorbeşti lu, maică, 
parcă ti-ar fi duşman, nu frate! 

DECEBAL (sentențios şi dirz, inchee categorie). — Nu 
mi-i frate cine nu muncește. 

CLEOPATRA (dă din cap, obidită, de nefericirea ei). — 
Ei halal! Am şi eu doi băeţi şi se mănincă de parcă ar fi 
vitregi. ° 

BOCANEȚ (cu tot amarul). — Mai zi că n'are dreptate 
şeful când zice chestia cu acordul? Și n'am dreptate eu cind 
mă pling că în casa mea nu-i rost de mulțămire? Apoi îmi 
pare rău Dom’ Decebal! Dela inima asta bătrină îmi pare 
rău, că tocmai dumneata, care pot să spun că eşti om deștept 
și cu politică, o amărăşti pe biata maică-ta, să nu-i tihnească 
nici imbucătura nici cinematograful L.. 

CLEOPATRA. — Apoi tocmai de cinematograf îs bună 
eu acum... Duceţi-vă singuri, că eu mu mai am inimă să merg! 

BOCANEȚ. — Aşa? Asta nu! Nici de dragul lui Dumne- 
zeu nu mă duc singur la cinematograf, să se uite lumea la 
mine ca la o brezae! (închee poruncitor). Mai bine stăm a- 
casă Mei N 

MESALINA (inlemnită de prăpădul care òa urgisit, 
tește o[tind), — Vezi ce-ai făcut Decebal? ar Aai 

DECEBAL (nu se pleacă). — Mi-am făcut datoria faţă 
de conștiința eului meu. 

BOCANEȚ (se supără). — Şi de cul mă-tii, nu-ți mai 
pasă de loc? 

DECEBAL. — Dar ce vreţi să vă fac, dacă vă supăraţi de 
cite ori spun eu un adevăr? 

BOCANEŢ. — Și nu-ți pare rău că ne vezi amăriţi? 

DECEBAL. — Îmi pare, dar nu-s de vină eu, 

BOCANEŢ (răzbunător), — Binece. Atunci ducă-se pe 


G0 i VIAȚA ROMINEASCA 
PO e aM e PI OP ERETIC apare apa 


girlă acordul șefului, dar o să mergem la cinematograf fără 
domnul Decebal. Şi de azi încolo nu-l mai luăm niciodată. 
Facem acord fără el şi gata! La urma urmii mai bine un 
acord mai mititel, decit unul mare care nu există)... Scurt. 
Hai cucoană Cleopatră, du-te şi te îmbracă. 

CLEOPATRA. — Nu mă duc, că nu mai am nici un chef 
de cinematograf. 

BOCANEȚ, — Te poftesc să nu te îndărătniceşti că pe 
urmă mă supăr și eu! 

MESALINA. — Zău, mamae, vin oamenii aceia să ne ia... 

CLEOPATRA, — Duceţi-vă voi singuri, că n'or să moară 
de lipsa mea! 

MESALINA, — Apoi dacă nu mergi matale, nu mă duc 
nici eu, Cum am să mă duc fără mâmăica? Vrei matale să-mi 
strici toată bucuria mea? 

CLEOPATRA. — Nu vreau, ghețișoara mamei, dar mi-i 
cătrănită inima — erede-mă. Şi-am să vă stric toată plăcerea. 
(apoi, cu amar) Mai bine aș muri decit să mai văd şi să mai 
aud asemenea lucruri ce-am auzit, Şi nici măcar nu-i pare 
rău că ma amărit.. 

DECEBAL, — Eee, mamae, știi foarte bine că n'am vrut 
să te supăr pe matale... 

MESALINA (grăbită să îndrepte lucrurile, vorbește cu 
Decebal). — Şi-i pare rău... Și te roagă să-l erţi şi să mergi la 
cinematograf. — Da? Uite te rugăm toți... 

CLEOPATRA. — Bine. Poftim! Am să merg, să nu ziceți 
că vă stric şi eu cheful cum mi l’o stricat el mie... Mă duc să 
mă imbrac, (ese) . 


(Așezaţi la masă, Bocâneţ pune, qana, foarte multă sare 
în farfurie). 


MESALINA, — Ce pui atita sare, tatae? 

BOCĂNEŢ (pufneşte). — Nu stiu ce are mincarea asta, 
dar n'are nici un gust, Nesărată, afumată, naiba ştie ce-i... 

CLEOPATRA (de dincolo), — Se vede că mai dumneata 
chef de mincat... 

BOCANEŢ. — Ba am, ceva strașnic, dar nu-i ce trebue! 
la miroasă, dom’ Decebal, nu-i afumată? 

DECEBAL, — Cam.. 

BOCANEŢ. — Ce cam?... Dacă simt şi eu, care am nasul 
infundat, apoi trebue să fie afumată nu glumă. 

CLEOPATRA (de dincolo, atinsă în demnitatea ei de gos- 


podină). — la mănincă acolo şi taci din gură, că nu-i nici o 
afumată, 
BOCANEȚ. — Duduie Mesalină, ia spune matale!... 


CLEOPATRA (de dincolo). — li afumată fetițo?... (dar 
Mesalina îi face semne bătrinului, ca să-l imbiinzească). 
BOC ST (furios). — Nu-mi face semne!... Spune-i cu- 


ACORD FAMILIAR ŝi 


coanti... Afumată-i ori nu-i afumată ?... Am Vu-mi 
place să mă orbească nimeni! Spune ji. Și Cu nasi... Nu-mi 
CLEOPATRA (intră). — Ia nu te pomi aşa... 
orgii (îi viră farfuria in nas)— Ba nu! Oi zice că-i 
portee: San îi afumat! Pune nasul şi vezi! li năzăreală ori îi 
CLEOPATRA (nedumerită, după ve irosit). — S 
ars pe foc! Cine-i de vină, dacă vii tirain? idii mA 
, BOCANEȚ (trintește farfuria şi furculita), — Ei, bine că 
m’ai scos tot pe mine vinovat! Şi ce să zic, ai dreptate: Gos- 
poa am, fată n'am.. Trebuia să văd eu de tingirea de 
CLEOPATRA (incepe să se supere). — la ascultă! T 
rog să nu mă ei pe mine în răspăr, de faţă cu copiii, că > 
urmă mă NEE de tot și nu mai merg la cinematograf. 


— Apoi, acu, să fii d 
nu mai merg cu! p2 ii dumneata sănătoasă, că 


CLEOPATRA, | — Bine bre omule... 
(odală) 
MESALA. | —Tataie.., 

SY (nu-l mai potoleşte nimic, Igi dă drumul 
mei = tă re ie n eminem). — Nici sai tataie, nici În 
Mă duc să m c la un bi ! Ce i 
n'am ză 3 pretenţie! RE ace mi 

ATRA (supărată temeinic). — Așaaa? Binee!! 
Atunci drum bun şi poftă mare! iese 
e arat ete Bape pri re! (şi ca să pue punct iese, 
„_ MESALINA (iar e gata să plingă, în fața catastrofei. Si 
iar se tingue nefericită că nu se duce la A în pile bed Èi 
poftim! Vezi ce-ai făcut? Și mai spuneai de Decebal... 
p BOCANEȚ (mai potolit de răul pe care l'a făcut, răspun- 
e imbufnat, dar încet). — Apoi, să nu-mi răspundă aşa. Să 
spue frumos, nu că-s eu de vină. Auzi dumneata! Eu îs de 
vină că i sau afumat mincările, (miroase în farfurie). Şi ce 
afumătură... (Mesalina vrea să-i ia farfuria). 
MESALINA. — Ei lasă nu mai mânca, dacă nu-ți place, 
a BOCANEŢ (furios). — Păi nici vorbă că nu-mi ace. 
ar nici de foame mam să mor din pricina dumneaei! (și 
incruntat nevoe mare, înghite crincen şi dușmănos, bombă 
nind, intrerupt). Aşa-i la supărare ! Toate ponoasele îti cad 
pe cap. Copiii te supără, nevasta te supără, mincarea-i afu- 
mată și cinematograful se duce pe apa Simbetei... 
urna sine — Nu zău, nu mai spune asta, că ar fi mare 
Dieu x umai să vrei matale și o împăcăm noi uşor pe ma- 
BOCANEȚ. — N'o mai impăcâm ! Acum . 
că dumneaei e neam tătărăsc. Parcă are a a 


N E e a 


d 


62 VIAȚA ROMINEASCA 


îi cald faci ce vrei din el. Dar cină o apuca sa prindă scoarță, 

harabaua și habar n'are | 
eg ese pe ră pia luminează ochii trişti ai duduei Me- 
sale: ALINA. — A! Salvarea ! A venit Hanibal ! (către 
Hanibal). Hai repede de-o împacă pe mamaia, că Sa supăra 
pe tataia şi nu mai vrea să meargă la cinematograf... 


SCENA PATRA 
ACEIAȘI, HANIBAL 


HANIBAL (sigur de puterea lui). — Eh ! Fleacuri ! Cum 
mare să meargă ? (și își scoate minușile galbene şi moi, de- 
get cu deget, ca ortee om elegant). , ; 

BOCANET (eztaziat). — Mă, mă, mă, ce mănuși l... Şi 
galbene ! Parcă eşti Raicu dela poștă La 

MESALINA, — Lasă acum mănuşile (dar nu poate să 
nu-și spue părerea) îs sublime Hanibale ! Parcă ești Mosjou- 
kine cu ele. Dar hai să o împâăcăm. 

HANIBAL., — S'o împace cine a supărat-o. Să spue că 
vo : şi În numele meu ! 

RS ALINA. — Hai tatae ! (îl tirie pe Bocâneț la Cleo- 
in odae). 
patra n TRAL (lui Decebal, zimbindu-i dulce şi superior, 
pentru că acela, de necaz, se face că nu vede nimic), — Ii 
lac mănuşile ? (i le flutură sub nas). Două sute douăzeci de 
fa Ruleta. i i 

DECEBAL (mirie). — Mda !... Cine are de unde să dea, 
e elegant ! (apoi atacă). Dar pe cine ai mai jăcmănit de 
bani ? . z 

HANIBAL. — Pe vreunul mai prost decit mine, se vede. 

DECEBAL. — Tot n'ai terminat tot tirgul ?... ȘI 

HANIBAL; — Lasă că-ţi vine și ție rindul, mai grije- 

DECEBAL (ameninţător). — Aş vrea să te vâd! _ 

HANIBAL (rar şi convins), — Ai să mă vezi şi ai să te 
miri tu singur, cum ai să mă onorezi | J 

DECEBAL. — Nu fii aşa de mindru dinainte, că poate 
afacerea asta n'are să-ți reușească, s 

HANIBAL, — Ba daa ! Mie imi reușese toate afacerile, 
Chiar și cele imposibile ! Ai mai spus tu şi altă dată că n'am 
să reuşesc şi iată că am reușit. Știi tu ce am aici ?... (arală o 
hirtiuță). 3 

DECEBAL. — Aha ! Scrisorica asta te face așa de ra- 

Gi 

HANIBAL. — Certes ! Căci s'a făcut t.. Diseară la cine- 
matograf, stabilim locul, ziua şi ora... Imi parc rau că nu-ți 
place, dar n'am ce să-ți fac. 


d 


ACORD FAMILIAR | 63 


MOETE EE BAE. E 7 e pe e 


DECEBAL. — De ce să nu-mi placă? Treaba ta! Dar 
dacă o afla bărbatu-său, ai să vezi tu ce bine are să-ţi fie ! 

HANIBAL, — Eşti un prost |... N'are să fie în nici un fel 
că a și aflat. Sa găsit un intrigant să-i scrie., Şi ştia ce sa 
intimplat. Mi-a arătat chiar Ţiplică scrisoarea. Un seris cam 
la fel cu scrisul tău, La început am crezul că-i dela vreo fe- 
mee — bănuiam pe Aneta, care nu mă iartă, cam plăcut-o; 
Dar Bombonica spune că ştie precis cine-i şi că de nu s'as- 
timpără — cică o să-i trimeată ea răspuns — îi rupe urechile, 
Aşa încit vezi, bărbatul se respectă şi joacă perfect rolul cel 
frumos cu demnitate şi cu coarne... Azi i-am scris damei um 
bilet dulce și înfocat şi i l-am pus în grădină. Am găsit o as- 
cunzătoare extra, după un stilp. O scândură care se dă la o 
parte. — Interpui scrisoarea şi gataaa! 

DECEBAL. — Scindura care este ruptă, pe ulița morii 
de vint ?... 

HANIBAL. — Uite, domnule ce bime o ştie! Ahasa | Ai 
colindat și tu pe-acolo se vede ! Ai cercat ?... Regret... Dar de 
acum, c'est fini | Cetatea are garnizoană solidă şi nu se mai 
poate cuceri l... (oprit de-odală şi bănuitor). De ce zimbeşti? 

ECEBAL. — Mă gindesc la un lucru. Ce-ar fi, dacă Ti- 
plică sar apuca, într'o bumă zi, să dreagă gardul şi-ar da 
peste o scrisorică ? 

HANIBAL. — N'ar fi nimic dintr'o mie și unu de motive. 
Mai întii că sunt foarte diplomat: Nu mă iscălese și nu fac 
aluzii care să trădeze cine sint.. Asta e din experiență... Și 
spol peste două zile Cest fait ! Ce-are să fie pe urmă, c'est 
egal 1.. 

DECEBAL. — Și ce-ar fi dacă Țiplică sar fi pus să 
dreagă gardul tocmai azi?... 

ANIBAL (ride). — Nu l'a dres! Am trecut pe-acolo 
chiar acum, să constat „de visu” ce-i cu scrisoarea... 


i d Şi ?... 

HANIBAL (gest larg). — Scrisoarea era luată, 

DECEBAL. — Cum ? N'a dres gardul ? 

HANIBAL (inghetat de o teamă, întreabă repede), — 
Dar ce ? Trebuia să-l dreugă ? 

DECEBAL (satanic și înțelegind că e stăpin pe situa- 
ție). — Daa, domnule don Juan! Ţiplică s'a dus acasă, mai 
devreme, să dreagă gardul. l-a spus tataici... 

HANIBAL, — Fi și? 

DECEBAL. — Şi ? Mă întreb de ce oare nu lo fi dres? 
Erau scînduri acolo ? 

HANIBAL. — Mi se pare... Am văzut parcă şi un ferăs- 
trău... Dar asta ec-ar însemna ?,.. 

DECEBAL (vesel la culme, desvoltă cu logică toată dra- 
ma). — Că omul a găsit scrisoarea şi-a lăsat lucrul baltă. A 
văzul că are altceva mai important de făcut... 


64 VIAŢA ROMINEASCA 


HANIBAL (cu ochii mari). — Ce să facă? 

DECEBAL. — De unde ştiu eu ce să facă? 

HANIBAL (inghite în sec, bănuind ceva mai mult). — 
A fost pe aici ? 

D AL (rînjind). — Pină acum nu, dar are tot tim- 
pul să vie. (rar și batjocoritor), Şterge-ti sudoarea de pe 
frunte şi fii calm. Eu, am să te ajut cit oi putea — dar mi-i 
teamă că n'ai să mă asculți, cum nu m'ai ascultat nici pină 
acum. Şi doar ţi-am spus să laşi femeia în pace! 

HANIBAL (răzbunător). — Ca so iei tu ? 

DECEBAL (cu dispreţ și mirare). — Eu ? N'o pot suferi! 

HANIBAL, — Te cred. Pentru că acum ești gelos, Eşti 
mort de gelos... (deodată însă, se încruntă și vine spre el. 
L'a fulgerat o bănuială gravă și crede c'a înțeles totul). Ei 
comedie ! Nu cumva eşti d-ta şi cel cu scrisoarea 7... (Dece- 
bal, prins, se sperie, și dă să se scoale, dar Hanibal îl trin- 
teşte înapoi). Stai pe scaun, de ce te fereşti ? Va să zică, tu 

ti 


ești... Ax 

DECEBAL (răsuflă greu). — Bine Hanibal... Cum poți 
să-ți închipui tu 3... 

HANIBAL, — Nimic |... 

DECEBAL. — Hanibal... 

HANIBAL (definitiv). — Nimic !... Dar dacă s'o îmtimpla 
să am vre-o neplăcere, să ştii că eu sint un om teribil la 
minie... 


SCENA CINCEA 


ACEIAŞI, MESALINA, APOI BOCANEȚ, 
APOI CLEOPATRA 


MESALINA, — Hanibal dragă, mamaja nu vrea să mear- 
gà în ruptul capului. 
-HANIBAL (lui Bocăneţ). — Şi matale wai izbutit s'o con- 
vingi ? 

FBOCANEȚ (i-i lehamite de toţi şi de toate). — D'apoi că 
eu mu mai am nici o trecere! Iaca, frumusețe de seară, se 
strică dintrun fleac (oftind din băerile inimii). Nu-i dom 
Hanibal... nu-i ! 

HANIBAL, — Ce să fie?... 

BOCANEŢ. Nu-i acord în casa asta ! 

HANIBAL (sigur de trecerea și puterea lui). — Lasă că-l 
fac cul! 

MESALINA, — Fă-l Hanibal, fă- |... 

BOCANEŢ. — Zău, mă rog tie ! Vine acuşi bomboana aia 
de femeie şi ruşine are să-mi fie, să-i spum Cam stirnito de 
pomană ! 


ACORD FAMILIAR 63 
În Te 


HANIBAL. — De pomană, nu, că la urma urmei mergem 
M BOCANEȚ. — Apoi 

Í . — Apoi asta nu |! Asta nu pot eu. La mine 

roana: la slujbă şi ot op și ze gen (că pi ținutul casei îi 
slujbă — cum zice „ Dar la petrecere şi bă i ne 
vastă, Altfel nu-i îngăduit! ai N și ne 

d a aal ai Hanibal ! 

„HAN ulce şi tare). — Mamaie... (șoaptă). N'a fost 
bine... Stăi să facem diplomaţie (cu glas Ti r ga doi). 
Mămăică dragă... mămăică,.. Ei ? Nu-mi răspunzi nici mie ? 

CLEOPA (de afară). — Ce-i ? 
HANIBAL. — Vino încoace... 
MESALINA (incet). — Du-te tu acolo... 
4 HANIBAL (la fel). — Asta-i diplomație ! (tare). Mămâi- 
că, vino încoace | 
CLEOPATRA (de afară). — Nu viu, că's supărată. Vino 
tu incoace | 
HANIBAL. — Vrei să mă scol dela masă ? Păi se poate ? 
Matale care spui, că omului nu trebue să-i strici nici somnul 
nici arie păcat. 
AOPATRA, — Dar, nu vreau să dau ochii cu tată-tău... 

HANIBAL. — Bine atunci îl scoatem afară focar). 
ar Se te rog să eşi afară ! 

OCANEȚ (supărat). — Ho ! Şi nu tipa aşa că mā duc... 

HANIBAL (şoaptă). — Ssst ! Stai iai 

BOCANEȚ (incet şi vesel că a priceput). — Aha ! Asta-i 
e HANIBAL ( 

AD încet). — Stai acolo lingă ușor şi cum intră 
închizi uşa. (tare) A plecat mamae. zac, 

CLEOPATRA (intră cu pălăria lui Bocăneţ in mină). — 
Daţi-i pălăria, să nu mai capete un gutunar. 

„BOCĂNEȚ (umil și şiret). — Sărut mina de grijă Coană 
Cleopatro ! 

CLEOPATRA (se supără cind vede că a fost păcălită).— 
Asau? Voi umblaţi cu șurubării. Aiasta ca să mă imblinziţi? 
Apoi mWați potrivit- bine, că de mers nu merg (şi direct bä- 
trinului), Cel puţin pe tine, nici să te văd în ochi, bursue bă- 
trin și rău, 

BOCANEŢ. — Cucoană Cleopatră, te rog eu... laca, zice 
şeful o vorbă cu Mahomet și cu muntele. Cînd nu vine unul 
la altul, se duce celălalt!... Intelegi? 

CLEOPATRA (fără discuţie), — Nu! 

BOCANEȚ. — Păi eram supărat şi deh !.. Ca omu cu 
muştarul £.. Dar acu te rog... 

CLEOPATRA (mai scurt). — Nu. 

BOCANEȚ. — Nu? (e jignit). Apoi îmi pare rău. 

HANIBAL, — Dar dacă te rog cu mamae ? 


66 VIAȚA ROMINEAS5CA 


MESALINA. — Şi eu, şi Decebal ?... Haaai mamait !... Să 
fie acord cum zice tataia... 

CLEOPATRA (lui Bocăneţ între mingierile şi lingușirile 
copiilor, zimbind). — Ei, nu te mai uita urât. Că iaca mi-a 
trecut! Mă duc să mă imbrac. 

BOCAĂNEŢ (dezgustat). — Ce să mă uit ? Nici nu vreau să 
mă uit, că acu eu îs supărat! 

HANIBAL, — Pfiuu ! Şi acu de ce mai ești supărat ? 

BOCANEŢ (și-a eşit din sărite). — Păi cum să nu fiu 
dom'le ? Eu viu, mă căciulese: cucoană în sus... cucoană ân 
os că-i aşa.. că-i unai. că-i alta.. că-i treacă-meargă... = 

fadam Asfalt: Nu, nu... şi iar nu. Dar vine dumnealui, de 
colo (şi îl imită cu răutale): — „Mămăică hai” şi dumneaci 
gata |! Ceară moale t (hotărit). Apoi treabă-i asta ? Acord îi 
ista ? Stuchi-l'ar miţeld. 

CLEOPATRA. — Bine ! Să-l stuche... Că dacă-l stuche 
înseamnă că este ! Dar vorba-i, eu ce fac ? Mă îmbrace, ori nu 
mă mai imbrac ? 

BOCĂNEŢ. — Imbracă-te, dezbracă-te, fă ce vrei! In- 
treabă-i pe dumnealor... nu pe mine... 

HANIBAL— Păi noi suntem cu acordul făcut t 

BOCANEŢ. — Ei brava! Adică-te o ei pe după chersic, 
ca să zici că numai eu îl stric, 

MESALINA. — Păi aşa e! 

BOCANEŢ (indignat). — H stric eu-? 

HANIBAL. — Da, Că noi mergem toţi! Chiar şi Decebal, 
cu toate că îl doare capul! (ameninţător şi dulce). Mergi și 
tu Decebal draaagă. Nu-i aṣa ? (încet), Te ia dracu dacă nu 
mergi ! 

DECEBAL (dă din umeri și se răzbună măcar în felut 
lui). — Dar să ştiţi că eu n'am bani de bilet, 

HANIBAL. — Știu. Plătese eu. Cred că primeşti, nu ? 
(grațios). Merci !... (către Bocänet). Acu tataie, spune dacă 
mai ai curajul să strici acest acord familiar. 

CLEOPATRA. — Nu-i spune de două ori că bursucul 
aista îi în stare să strice toată bucuria oamenilor. 

BOCANEŢ (infuriat [ără măsură). — Cee ! Acu îţi baţi 
şi joc de mine ? Te poftese să-ţi viri minţile în cap, că in 
casa aiasta eu îs bărbat şi eu poruncese, Și să pleci numai 
decit de aici, să te îmbraci, ca să mergem la cinematograf ! 
Acu nu mai admit nici o discuție ! Pas alergător ! ( Un zgomot 
de afară ciulește urechea fetei). 

MESALINA, — Sssst ! A intrat cineva pe portiţă.. 

HANIBAL, — Țiplică trebue să fie! 

MESALINA (in ușe, se uită). — Nu! Parcă e Paulică... 
(apoi intrigată). Dar ce-i puiule ? 


iai = 


ACORD FAMILIAR pă 
E E II EEE 
| SCENA ȘASEA 


ACEIAȘI, PAULICA 


PAULICĂ. — M'a trimes tătel i 
` cu o se 
sed MANDAR (nervos). — Dă-o'ncoa. roi ee) podul şi ci- 
| mi a eg i era au arzi mei prieteni, Imprejurări ide- 
i - noastră, i 
Atata. obligă pe e Alparane sler á pe Piai pane ARI 
7 imit). — Da ce l'a apucat de sceri 
ANIBAL (înghi te o clipă în sec), — m căi a pur 
aiit k va annit acmak aa oe ela ap 
i ea, că nu mai la ci 
gren rogar unde am fi petrecut în caii le-ar 
ar ei ai i pehi e aiara admirind filmul. Vă sărut 
i respectiv. umneavoastră devotat şi 
pectuos prieten. Țiplică. (Hanibal pleacă aia 
PCR, „nt ota p luminează şi i lan T UES, 
n : i 
intimplat Paulie k e mai ştiind ce să creadă), — Dar ce s'a 
Ă, — i i 
AE o AA Mămica a căzut de pe scaun nu ştiu cum, 


BOCĂNEŢ (l i 
serîntit a ag „ omenos și mișcat), — Sărăcuţa,. Și-a 


cv zeii e A ee e pt dor 
PATRA. — Şi-o doare ? 
ami în ce-i și viața omului... Din tă skuto apy pna, 


a 

PR PRAL (rece, biruitor).— Dar, cum s'a întimplat, pu- 

PAULICA. — Nu ştiu... Tătel se dus drea 
: a ştiu... sese cu un s 

gi peha în grădină şi s'a întors repede şi a rapar casă 

prea: ce E spus mamei că mama s'a speriat foarte tare 

tea ut.. Și... (dă din umeri şi încheie) cum vam 


(pauză mare și grea) 


BOCANEŢ. — Acu ce facem? 


DECEB in si 
nui asa ? (senin şi trufaș). — Să mergem noi singuri, 


CLEOPATRA, — Eh ! Singuri n'are rost 


68 VIATA ROMINEASCĂ 


MESALINA. — Dar, Paulică, domnul Țiplică-i sănătos. 
Nu poate să vie dumnealui ? 
BOCANEȚ. — M}! F rate îi nu ştiu cum... 
EBAL. — De ce? ct 
HANIBAL — Nici nu-i uman să mergem noi să petre- 
cem, cînd biata femee stă în pat și suferă. 
CANEȚ, — Ei da, aici ai dreptate ! / , 
MESALII „— Dar Paulică, spune 5 n'o mai doare. Ar 
domnul Țiplică să vie, nu i 
putea ULICA. — aie r a spus, că dacă vreţi, dumnealui 
utea să vie, dar mai tirziu. : 
zi P HANIBAL. — Nu, nu! Nu-i frumos faţă de madam k 
licā, să-i luăm bărbatul tocmai acum, cînd are mai mu tā 
Kevon de el. Ş'apoi, n'ar mai avea nici un haz tot filmul ! 
BOCANEȚ. — Da sigur! Spune-i Paulică, puiule că lă- 
săm pe altă dată şi dorim sănătate coniţei. 
CLEOPATRA. — „Și că pia miini s'o văd.. 
AU „— Sărut mina, bună seara. Să 3 
MESSALINA. -— Bună seara Paulică |... (Paulică pleacă). 
Ce păcat ! 


SCENA ŞAPTEA 
TOȚI AFARA DE PAULICĂ... 


CLEOPATRA. — Mă rog... Eu mă mai ubrao ori nu ? 

ALL — Eu totuşi zic să mergem noi. 

BOGANET. — Nu, dom’ Decebal !! Toată lumea e cu nu, 
fii si dumneata! o o LA n 

ACEBAL. — Mă rog, dac anibal nu mergeee,.. fi- 
saik DIEET nici cu — că drept să spun mi-ar fi foarte 
drag să fim taţi |... ( 

BOCANEŢ. — Eeee ! Staţi frate, că cinematograf tot gr 
dem... Stringeţi masa iute... şi vă arăt eu o invenție grozavă 
(ese pe o uge în vreme ce femeile ies cu tacimurile in partea 
cealaltă). 


SCENA OPTA 
DECEBAL, HANIBAL 


DECEBAL (infundat şi nu-și mai încape în piele de bu- 
curie). — A bătut-o zdravăn | i 
HANIBAL (scrişneşte),. — Ai noroc tu, că am scăpat cu 
faţa curată L.. Altfel.. 
DECEBAL (ride). — Mă rog, sintem chit ! 


PR a 


ACORD FAMILIAR să 
S 
SCENA NOUA 
TOȚI 


BOCANETȚ. — laca aşa! Staţi mă rog dumneavoastră. 
Cine ghicește ce am eu aici ? (flutură o hirtie păturită). Nu 
ghiciţi ferească Dumnezeu ! (rar)y Programul filmului. L'am 
cumpărat dela Pincu tipogratul... că e mai eftin şi mi-i în 
drum. Prima afacere ! Şi-acu uite-o şi pe-a doua. Eu citese 
subiectul... și dom’ Hanibal ne spune cum s'arală, că el a vā- 
ri viata iile... Și gata cinematograful! Nu ?.. Simplu şi 
eftin 

Aşaaa |! Acu să-i zicem: „Simțuri detracate sau extazul 
unui nou Sardanapal”. Frumos titlu... „Emoţionantă dramă 
senzaţională din viața de higlife a elitelor din Paris, Berlin, 
Madrid şi Roma. Neintrecută capodoperă cinematografică ~“ 
după celebrul roman al lui Leclere autorul capodoperei „Rāz- 
bunare de hienă” șapte acte. Aşaa! (răsuflă şi o ia de la 
capăt). Intro adincă noapte de Decembrie.. pe un frig exor- 
bitant, cînd briza crepusculului se schimbase În crivățul ernei 
Siberiene, Marchiza Roujanne de Parma... Acu, ia spune 
Dom’ Hanibal cam cum arăta Marchiza asta ? Dar stai... 
(mișcat). la uitaţi-vă... Spuneţi şi voi mare dreptate șeful ? 
Nu-i frumos cînd îi acord ?... (şi în timp ce se închide scena 
încetişor, vorbele bătrinului șiruesc domoale, blinde și incra- 
pite de biata lui fericire). Eee !... Va să zică „când briza cre- 

usculului serii se schimbase in crivățul ernei Siberiene... 
archiza Roujanne de Parma...” 


VICTOR ION POPA 


ʻa 


A ine VE E S S P 


O ŞEDINŢĂ DE RADIOFONIE 


— „Apâi ăți auzi un potpuri, cum nu-i îngăduit să auzi decit 
ta muntie, îl aerul curat şi prindie domnule, tot prindie! Le-om punie 
toate să vedieţi conțert mindru!” 

Aleargă liceanul. Potriveşte la cutii, gazda, Sentoarce băiatul 
cu o cărțulie cu copei şi găurele pe scoarțe, îmi pune pe cap o cască, 
anină de-o ladă sirma ce-atirnă, şi de o pilă, au grămâădit treizeci 
înodate pe masă; gazda suceşte şuruburi, rotile, au şi amplificatoare, 
le-aşează, Huruc, ţăcăne, miorlăe, şueră, scirție, zbiară, flueră, urlă ! 
Acum... drăngăne toate! 

Unul, geamantanul šl mare, incarcă, descarcă şi cîntă „Leit- 
motivul” din Tanhiiuser; a prins Colonia din ţara nemţească. 

Radio adus de mp răcneşte; „Radetzky-marş M şi casca imi 
ipă'n urechi: „Ce te liegi-ini codrule?!” au sucit un gurub şi „Tan- 
auser” a tăcut, 

Țumbale şi ciardaş; sare mgazda'n picioare; rupe nepoata din 
scaun, saltă'n călcie şi bate din tălpi, se roteşte, se lasă pe vine, 

plesnește din deşte şi chiole, s'u "'nveselit! 

Scot casca din cap; ori visez, ori îi balamucu, cîntă şi cucu 
şi-a răguşit Leu lătrind. 

Au terminat ăia de-acolo, de unde cîntă, noi m'am isprăvit de 
îndurat! 

— „Cum iti plăcu?” mă'ntreabă gazda, — „nu-i minun-năt?!” 

— „Este !* — răspund, — „dar cu cred că patrusprezece radio- 
uri, toate'mpreună, ar spune mai mult 1” 

— „Leste !” afirmă şi iar a prins trei stăţii sau nouă, 

O zbughiesc afară, Lună şi stele. Multe rabzi, Doamne! . 

Mă plimb, e răcoare şi bine. Nu mai răsbate dănânaina din casă. 

Şi.. lar o aud, sa deschis uşa, vin dintr'acolo, El şi cu Mario. 

— „Vozi drag..ă, dumniavoastră,.. simt eu... nu's sîntieți încă 
=ntisficaţi dieplin..”" 

— Sint... mi's.. cum să nu fiu?” păcalele mele! 

— „Na că vrieţi să vedieți cierbii!?" 

— „Vrem | spune Mario". 

Gindeşte o clipă şi.. 

— „Apăi ien încă m'am socotit că cierbii nu să văd cum aţi vrut 
dumniavoastră...” 

— „Noi... am vrut ?' è 

— Apăi era tirziu tarie, erau ia  mincă şi la odină; pină'n 
ciaşu sasie dimineața de vă niemeriţi sus, gata! îi vedieţi, — apoi 
mal tirziu nus P 

=. mai să mă'nfurii,.. nu i-o fi biznit să ne pornească la cerbi 
acum 

— „Apăii.. plecăm. cu toții, cu Falger; îl vestiesc de'ndatā şi 
cind o fi clasul tref, apăi pornim dar numai sama binie, fără şoap- 
tă ?” zice, Bine. 

— la trei, răminiențeles?! să fiţi gătaţi!” strigă gazda, 

— La fane sintem sculaţi !” spune Mario. 


Şi... „Noapte-bună !" 
DINU NICODIN 
(Lupii) 
M 


Ea 


Pie Z 


Be SC At TVA N RA 


ROMAN DE ANALIZĂ ŞI ROMAN PUR ȘI SIMPLU 


Romanul rominese cuno i 
aşte aslăzi o epocă ium- 
anae tre: Nuvela şi versurile sint din Pe an at 
prej s SI aa Roma taia sartori şi cititori. Este mai mult 
„me toare. Bogata producţie de r 
care asistăm acum corespunde, fără îndoială regal 
Fedt n w ? oi lù, i- 
tăți spirituale, impusă de evoluția literaturii talie, cab 
a Ajans la una gon aeae ei decisive, i 
e pe acuma chiar se pot lămuri în producți 
ns zon ore a De rac şi peur citeai păi a 
. Departe de a se infâțişu cu o massă uni 
omogenă, romanul rominese prezintă pie 
multiform. Se pot schiţa de E sape apar 
pe acum anumite ii” 
er Ce ge rominese, așa cum Albert Thibaudet. orgi 
eg a cu provinciile romanului francez. Mărturisim că 
a Fei pare o ocupaţie prea interesantă aceea de-a cataloga 
4, defini singe prova Nu credem că aceasta ar ajuta la 
omise rea Eri eristicilor fundamentale ale romanului 
i se pare mai interesant să încercăm de- i 
cit cu putință, aceste caracteristici. Pentru Sta ermas In 
Dat rar teaser sa există o tradiţie a romanului ro- 
evo ă 
seci ŞI date uția actuală a romanului corespunde 
redem că există un tip de roman romin i 
că Tr esc tradiţional, 
Draperii găsi trebue să ne urcăm în istoria pini Team 
p marian Niculae Filimon, Fără îndoială „Ciocoii vechi şi 
noi” sufăr de multe imperfecţiuni de stil şi formă, Sint în 
acest roman multe stingăcii care ne supără. Totus, trecind 
cu vederea acest defect, găsim din belșug trăsături specifi- 
ce pentru a determina o fizionomie a romanului rominese 
E In piau rînd găsim o preocupare socială. Nu o teză 
u o ten nță. Ci numai grija de a zugrăvi cu fidelitate 
PATSA socială a societății rominești la un moment dat, Un 
pea ism minuțios şi conştiincios şi un spirit critic împins 
p ă la satiră complectează calitățile de bază care sa + z 
orea piei ASA lui Filimon. e 
sint calități care, după Filimon, au răm “astă 
vreme neexploatate. Era în timpul perioadei. ordone 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


şi post-eminesciene, (Romanele lui Duiliu Zamfirescu, su- 
perioare artisticește romanului lui Filimon, sint totuş in- 
ferioare acestuia în ce priveşte observaţia realistă, Duiliu 
Zamtirescu răminind totuş singurul romancier vrednic de 
acest nume din preajma anului 1900). 

După război, odată cu extraordinarul avînt pe care l-a 
luat literatura noastră în genere şi romanul în special, rea- 
lismul filimonian şi-a făcut din nou apariția. „lon” al lui 
Rebreanu şi „Intunecare” al lui Cezar Petrescu aparțin 
acestei prime perioade de puternică observaţie realistă şi 
rāmîn, fără îndoială, printre cele mai isbutite romane ro- 
minești. 

Dacă lăsăm la o parte romanul poetic sau tantezist 
(destul de puţin şi de slab reprezentat la noi), vedem apă- 
rind în ultimii ani aşa zisul roman de analiză, cultivat mai 
cu seamă de către tineri. 

Acest roman de analiză a devenit de cîţiva ani o ade- 
vărată obsesie. Nu-i pot găsi comparaţie decit cu cealaltă 
obsesie, a esseului, contemporană şi cam de aceia obirşie. 
Niciodată țara noastră n'a cunoscut o atare plethoră de 
esseişti. Deobicei esseiștii noștri sint şi romancieri de ann- 
liză. Genurile, de altfel, la acești domni, aproape se con- 
fundă. Şi de multe ori esseiștii sint doar romancieri ratați 
iar romancierii de analiză esseişti upucaţi de căldurile 
creației. Adică, şi într'un caz și în altul, niște scriitori neis- 
prâăviți, 

Romanul de analiză a existat decind există roman, 
Sau, mai exact, analiza psihologică în roman a existat in- 
totdeauna. Mai mult: Orice roman bun trebue să conțină 
analiză psihologică şi adincire sufletească, Dacă privim ast- 
fel lucrurile. atunci roman de analiză e de o potrivă „La 
nouvelle Héloïse” şi „Les liaisons dangereuses” al lui Cho- 
derlos de Laclos, „Le rouge et le noir” și „Père Goriot", 
„Die Wablverwandtschaften” și „Nana”, „Crimă și pe- 
deapsă” şi „Der Golem“ al lui Meyrinck — adică ro- 
mane aparținind tuturor categoriilor; fantastic sau realist, 
romantic sau naturalist, poetic sau tezist, țărănese sau cita- 
din, intelectual sau popular, orice roman trebue să conțină 
un adevăr sufletesc pentru a fi viabil, 

Dar nu: Romanul de analiză vrea să fie altceva. Vrea 
să fie numai analiză psihologică și atit. Și aici stă greşeala 
lui fundamentală. 

Prima condiţie a unui roman este, incontestabii, ca în 
el să se intimple ceva, Să conțină, cu alte cuvinte, o aven- 
tură omenească oarecare, un conflict între citiva indivizi, 
şi o soluţie a acestui conflict, Indiferent dacă autorul po- 
vestește la prima persoană sau la a treia, această intim- 


p 


pee 


epa aria comite această soluție trebue să existe, In 
refer arme â arsa să mai intereseze ca roman, 
bei să binevolască să nu-i mai dea acest 

Dar chiar dacă într'un roman se întimpl 

L ro ă într'adev 
Da ear imbicsește rata i cu pacate been 
a peop personale şi cu lungi analize psihologice — 
awya ul este şi atunci aproape analog. Trebue ca psiho- 
togia personagiilor să iasă din faptele și din atitudinea lor, 
eră conversații, din monologuri interioare dozate cu mà- 
re Seen eri lea i vre intrigei. Este aici o che- 
$ ortie si $ rinte p 
i chestie, de oah 5 pr e e gust. Cu alte cuvinte este 
cest lucru, însă, nu par că vor să-l înțeleagă tinerii 
malo ea Şi aceasta dintr'o cauză foarte simplă şi 
Romanul cere experiență de viaţă şi oarecare 
ritate sufletească. Acestea nu pot exista la douăzeci Fuga 
Greşala talentelor tinere de astăzi este că, inainte de a fi trăit 
a ppuan sapucă să scrie romane. Neavind suficientă putere 
e invenţie și destul bagaj de experienţă, toarnă cu ghio- 
tura în cele trei sute de pagini reglementare ale unui roman 
un material heteroclit şi amestecat, făcut din reminiscențe 
nedigerate şi amintiri de lecturi, din închipuiri neverosi- 
mile pentrucă neverificate prin viaţă şi din fastidioase stre- 
deliri lăuntrice calificate pretenţios de analiză sufletească. 
Această analiză ne evocă cumplit imaginea unei mori 
care macină vînt. Protagoniștii acestui soiu de exercițiu in- 
vocă — ştim — exemplul lui Proust, Ciudată confuzie şi 
Moale pa de înțelegere! Proust avea din belșug expe- 
neni ; e măcinat în subtile şi întortochiate adinciri şi 

Şi ce bizară idee să invoci pe Proust pentru justifi 
unei specii de roman ! Opera Tui Stepan oa et negare, 
man; nu este în nici un caz roman veritabil. Este o operă 
unică. Și este o operă de geniu situată la limita între me- 
morial şi roman, O operă unică. Și este o operă pe care poţi 
so admiri dar pe care e periculos so imiţi. Marea valoare 
a lui Proust stă în faptul că ne ajută să ne cunoaştem şi 
să ne verificăm propria noastră experiență, Dar a învăța 
arta romanului dela Proust este un non-sens, 

„Ambiţia romancierului debutant ar trebui să fie 
înainte de a ajunge la romanul de analiză, să serie un ro- 
man cu toate romanele, un roman pur şi simplu, așa cum, 
din fericire, avem citeva în literatura noastră, de ieri şi 


actuală. 
AL. A. PHILIPPIDE 


——————— O —————————— 


MISCELLANEA 73 


74 VIAŢA ROMINEASCA 
E PD 3 N E RI E Le 


INAMICII „VIEȚII ROMINEŞTI“ 


Nici n'apucase sanunțe reorganizarea și apariţia regu- 
lată și „Viaţa Rominească” sa văzut deodată atacată cu ve- 
hemenţă. „Viaja Romincască” — ziceau detractorii — este o 
publicaţie moartă, Mai mult, trebue să moară ! Evident, a- 
cest deziderat nu sa putut îndeplini şi acum atacurile unor 
publicații au luat forma cea mai acută. 

Care să fie cauza unei atari ostilităţi ? — se va fi "'ntre- 
bateu drept cuvînt cititorul. Explicaţia este dintre cele mai 
simple. „Viaţa Hominească” a fost întotdeauna o revistă ri- 
puroasă în selectarea colaboratorilor ei. Debutul ln „Viaţa 
Hominească” însemna şi înseamnă o consacrare. Revista iñ- 
ceasta nu face experiențe şi nu ține să ghicească înainte de 
afirmare ce va fi În stare să facă cutare sau cutare publicist. 
„Viaţa Rominească” este o revistă de ultimă instanţă critică. 
Cu această asprime care indispune atit pe unii publiciști, ea 
se află în situaţiunea de a nu regreta nici o opinie şi de a 
nu-şi renega nici un colaborator, 

Ceeace s'a petrecut ani de-arindul se repetă şi acum, 
Publiciştii obscuri şi-au zis că noua conducere tinără va fi 
mai generoasă şi le va îngădui să apară însfirşit în paginile 
bătrinei reviste. Acest lucru nu s'a produs însă. De aci ură. 

Starea de spirit a acestor aspiranţi nemulțumiți o expri- 
mă foarte bine chiar unul din ei: 

„La reapariția primului număr al „Vieţii Rominești”, 
după sincopa senilă, noi am fost printre primii cari am sa- 
lutat cu emoție resurecția. Cunoșteam noul triumvirat spiri- 
tual dela conducerea revistei și trăgeam nădejde că un suflu 
proaspăt va adia in muzeul plin cu mumii. Astăzi observăm 
cu stupoare că morţii sunt mai puternici...” 

Revista în care sint publicate aceste rinduri se numeşte 
„Viaţa Literară”. Redactorul acestei publicaţii a tras în- 
tradevăr nădejde că va fi acceptat la „Viaţa Rominească”, 
Şi cum acest lucru nu se poate e de aşteptat ca în orice îm- 
prejurare conducătorii revistei noastre să fie înjuriaţi. 

O altă revistă care se arată înverşunată împotriva „Vie- 
ţii Homineşti” este „Rominia Literară”, sub direcția numai 
nominală a d-lui Liviu Rebreanu, de fapt abandonată în 
miinile publicistului Camil Baltazar. Acesta, ocupindu-se cu 
mijlocirea de legături comerciale între seriilori şi editori şi 
cîștigindu-și existenţa din achiziționarea de reclame, numite 
eufemistic „servicii” şi din publicarea de răspunsuri la pole- 
mici contra unei taxe (cazul d-lui Vlad), avea tot dreptul 
să incerce a obține concesionarea pentru un editor al său a 
„Vieţii Romineşti”, după cum noi aveam tot dreptul să refu- 


: MISCELLANEA 15 
În E o 
zăm. Publicistul fiind şi poet dorea să publice şi versuri, Nici 
acest lucru nu era cu putință. De unde ură. 

Ostilitatea altor publicaţii mai mici este normală. Tot- 
deauna tinerii au atacat revista în care şi-au dat seama că 
nu vor pătrunde. Aceste publicații mici sînt editate de tineri 
cari n'au uneori decit patru clase primare sau n'au fost în 
stare să-și continue studiile liceale. Lumea, văzind atitea 
publicațiuni, îşi zice că literatura romină a luat avint mare 
fără să știc că aceste reviste sint scrise de nişte băețaşi. Atita 
sgomot s'a făcut în jurul generaţiei noui incit sa produs la 
unii o teamă de cei tineri şi gazetele sau lăsat invadate de 
un număr considerabil de asemenea scriitori. 

Nemulţumiţii nu se mărginesc să atace numai revista, ci 
lovesc în înșiși redactorii. Şi cum se 'ntimplă ca unul din 
ei, care scrie aceste rinduri, să tipăreuscă mai des cărți, e 
dela sine înțeles că aceste cărți devin deodată „inexistente”, 
Nici n'apucasem să manifest redactorului uneia din revistele 
sus citate răceala cu care primeam sugestia colaborării la 
„Viața Hominească” şi răspunsul era gata. „Viaţa lui Emi- 
nescu” devenise o gravă „eşuare” iar romanul „Cartea Nun- 
ţii” o dovadă de insuficiență literară. Alte publicaţii cum e 
de pildă „Rominia Literară”, ca să nu se contrazică, prac- 
ticã boicotul. Aceste publicații nu recenzează lucrările noa- 
stre, crezind cu naivitate că motorul unei opere este în pri- 
mul rind agentul de reclamă şi că prin tăcere o lucrare este 
„distrusă”. Unii proclamă critici noui, omiţindu-ne intenţio- 
nat sau elasificindu-ne ironic printre cei mai nemeritoşi, 
Procedee, după cum se poale vedea, ce dovedesc lipsa de se- 
riozitate şi de profunditate profesională, 

Mai curioasă pare la prima vedere atitudinea unora care 
n'ar avea niciun motiv să atace revista noastră intrucit mñ- 
sura de care au dat dovadă în alte împrejurări ar trebui 
să-i împiedice dela manifestațiuni eftine. Unul dintre tinerii 
din opera căruia am citat ceva la „Antologie” este un inamie 
înverşunat al „Vieţii HNominești” pe motiv că ea trebue să 
moară şi că progresul ei redacţional e o simplă tactică de 
„politică literară”, Inverşunarea este grozav de inventivă! 
Cită vreme nu scriam cărți cineva ne ataca pentru „sterili- 
tate”. După ce am început să publicăm ne socotește „dureros 
de activ”. Invinuirea de politică literară ne aminteşte o anec- 
dotă care se pune pe socoteala lui Duiliu Zamfirescu. Mer- 
gind la moșie și nemerindu-se în vremea prinzului, romanti- 
cul moșier rămine surprins în chip neplăcut de puţina și 
proasta hrană ce se da lucrătorilor, Vechilul caută să-l facă 
a înţelege că țăranii sint mulțumiți şi că nu consumă mai 
mult. Boerul insistă şi atunci vechilul dă muncitorilor, con- 
form instrucțiunilor, mincare multă şi bună şi cite o prăji- 
tură. A doua zi toți țăranii intrau în ograda moşierului vecin, 


—————————————————————— 


76 VIAŢA ROMINEASCA 
ERE Ra RPR SE 2 CRET ZE DER A a E Ea a 


— Ce e mă cu voi? Ce s'a intimplat? 

— Păi... nimic! la, am venit să căutăm de lucru. 

— Da, la vecinul de ce n'aţi stat? Parcă lucraţi acolo! 

— Lucram dar nu se mai poate, 

— De ce? 

— Păi să iertaţi, a înnebunit boerul! 

— Ce vorbiţi? 

— Zău! A pus să ne dea la fiecare cite o prăjitură. Pră- 
jitură la tain, cine-a mai văzut? Ori sa serintit, să iertaţi, 
ori are de gind să ne scadă mincarea din simbrie! 

Nu altfel judecă tinărul inamic. Pentrucă noi arătăm o 
lărgime de vederi occidentală, fiindcă publicăm pe cei care 
ne-au atacat, pentrucă după ce un scriitor ne înjuriază per- 
sonal, cum face d. Călugăru, noi îl cităm totuş cu elogii, des- 
pârțind problema artei de aceea a relațiunilor omenești, ti- 
nărul zice: — Nu e lucru curat! Aici e o lucrătură de 
„politică literară”, Nu este nicio politică! Este buna creștere, 
este obiectivitatea, este sentimentul abstracțiunii artei. 

Continue toţi să atace şi de aci înainte „Viața Romi- 
nească” și operele redactorilor ei. „Viaţa Rominească” nu rā- 
mine mai puţin cca mai mare revistă rominească și singura 
în stare astăzi să dea o judecată temeinică de valoare asu- 
pra scrisului rominese, 

G. CALINESCU 


CRONICA LITERARA 


CEZAR PETRESCU, Oraş patriarhal. 


Acest roman al d-lui Cezar Petrescu zu i 

> L grăveşte viața 
măruntă a orașelor de provincie - 
ilor capitale, şe p cie în contrast cu aceca a ma 

„aracteristie în acest roman este sufletul colectiv - 
tă oaza simbolizat în suferințele şi Ani dr ro 
E. ana Duh om dee cer şi bun, se abandonează cu 

oravurilor provinciei şi semn al acestei renunțări 
costumul său de haine, larg şi disgrațios, pe care ceara 
rea să-l comande la un croitor mai modern, Soţia lui, Adina 
Buhuş, bolnavă de nostalgia Occidentului în care îşi petre- 
cuse copilăria, şi-a făcut un mic interior modernist care îi 
evocă în acea pustietate marele lux cosmopolit. Tavi Dia- 
mandescu e un tinăr complet provincializat, Îşi administrea- 
ză averea cu mult simț practic şi nu şi-o risipește pe ni- 
micuri. Un singur lucru amintește că și el suferă de nostal- 
gia marilor tumulturi europene: mania vitezei care are să-l 
ducă în mormint. Primarul e un om simplu și blind. Dar 
şi în el mocneşte beţia existențelor mari, El se abandonează 
capriciilor tinerei neveste, care pentru el reprezintă probabil 
iubirea fatală. Tinărul licean Giuseppe Rinalti, născut din 
părinţi italieni cu desăvirşire rominizaţi şi provincializaţi, 
este frâmintat de o dorință nestrămutată: accea de a se 
smulge din acel colț îngust și a se întoarce în patria tumul- 
sare a strămoşilor săi, a căror limbă a învâțat-o din dic- 
ionar. 

In vreme ce așadar toată urbea provincială visează li- 
manuri necunoscute, bucureşteanul Tudor Stoenescu-Stoian 
se simte atras de o pornire inversă: de voluptatea singurătă- 
ţii şi monotoniei vieţii de orăşel mic. 

In afară de nostalgie, provincialii suferă de o atenţie mai 
mare asupra conștiinței lor şi asupra lumii externe. În ter- 
meni medicali am putea spune că ei au un început de delir de 
introspecţie. Pantelimon Tacu, din lipsa unei preocupări se- 
rioasc în viaţă, e terorizat de problema morţii. Delirul lui e 
şi somatic şi macrocosmic, adică îl obsedează în acelaş timp 
şi problemele propriului trup și acelea ale universului. O 
mamā trăeşte cu ideia fixă a întoarcerii unui copil dispărut, 


7 VIAȚA ROMINEASCA 


o proprietăreasă cu grija exagerată a cocioabei ei. La cite 
unul morbul provincial ia forme de tot acute. Tinăra Isabela 
suferă și de un amor propriu exagerat, care dovedeşte un 
abuz de introspecţie şi are în acelaş timp o formă din cele 
mai curioase de nostalgie, Ea visează Spania pe care n'a vå- 
zut-o niciodată şi pe care o cîntă în versuri. 

Acesta e cu adevărat fondul romanului „Oraş patriar- 
hal”. Restul este fabulație convenţională necesară mişcării 
cărții, Oricite cusururi am găsi d-lui Cezar Petrescu — şi nu 
m'am sfiit în altă parte a i le arăta — este netăgăduit că 
substanța însăşi a cărţii dovedeşte puterea sa de intuiţie, 
Scriitorul amplifică în mod abuziv teme inițiale dar este o 
temă inițială care adăogată la atitea altele din alte cărţi ne 
dau un univers de o remarcabilă bogăţie. 

Sint în acest roman pagini de poezie emanată nu din- 
tr'o imperechere meșteşugită de vorbe ci dintr'un lirism sub- 
tanțial rezidind în lucruri, Iată un oraș transfigurat de ză- 

ezi: 
2 „lar dimineața perdelele sau ridicat să descopere un 
oraş fermecat şi alb. 

„Deodată ceva proaspăt şi tineresc a înviat în glasuri. 
Pe străzi au apărut copii virindu-şi cu lacomă bucurie mii- 
nile roşii în zăpada afinată, S'au deschis ferestre. S'au auzit 
risele fără pricină, care muriseră de mult. Femeile treceau 
pe sub crengile merilor întinse peste zaplazuri, așteptind să 
se desfonie florile reci. Nu se grăbeau să scuture fulgii din 
gene şi surideau cu o fericire copilărească. 

„Murdăria uliţelor desfundate, rugina întristătoare a n- 
coperișurilor de tablă, viroagele negre depe locurile virane 
toate dispăruseră sub alba capitonare. Părea acum un oraş 
ireal, fericit şi purificat; un ungher de planetă unde oamenii 
nu mai aveau niciun fel de suferință și n'aveau de ce fi în- 
vrăjbiţi; unde s'au șters pentru totdeauna chinul şi plicti- 
seala depe chipurile lor şi unde totul se va petrece deacum 
înainte fără fățărnicie şi fără durere, firesc și simplu, pen~ 
tru eternitate”, 

Remarcabilā mai este în această carte reconstituirea ori- 
ginii legendei şi poveștii, în colindul copiilor de Moș-Ajun. 

Cu „Oras patriarhal” d, Cezar Petrescu a mai bătut încă 
o verigă din acel lanţ gros cu care vrea să lege laolaltă 
toată realitatea vieţii rominești. 


DINU NICODIN, Lupii. 


Serisă de un autor pină acum necunoscut, aceste insem- 
nări dintr'o expediţie cinegetică în nordul ţării desvăluese 


„2 RI N E 0 RI 


CRONICA LITERARA 25 


un humor de cea mai bună calitate, ă soli 
J o cultură solidă i 
rei de o ses causticitate. In Venetici autorul a cati tza 
p are ndiferent de problema autenticității de bănuit a 
a aero sie ar s exponent al unei clase de oameni pe 
i ani de i A reme să-i 
orală me ra Au a ue n'an avut v să-i purifice de 
~ 


I. PELTZ. Amor încuiat. 


Acest titlu straniu ii i 
S pentru unii exprimă i i 
tape un accident fiziologie destul! de ia A a 
ză fot anale și nefiind istet esenţial problemelor 
$ i acea su erință sau conformitat î 
Se, face pe femee inaptă pentru coabitațiune. D. Peltz hiye 
ris cu mare adevăr suferințele psihice ale unor îndrăgostiți 
Sare prono în primul rând dragostea platonică dar care se 
conving curînd că apropierea sufletejor nu se poate face fără 
ra: pam eata a trupurilor, 
€ ai interesant în fond decit această problemă i 
pos rakoihin propri anume medii; k tristelor air ma 
şi a caselor de femei J i i 
E a a e ei uşoare cu morala lor simplă şi 
D. Peltz dovedeşte cu fiece carte i 
, À pe care o scrie că se 
apropie de acea maturitate del : 
i prod ese a care putem aștepta opere 


ARISTIDE BLANK, Literare. 


Dintre piesele de teatru pe care le publică į 
lum d, Aristide Blank și care se caii alei ame clio Sera 
țoşare a mişcării dramatice în aşa fel încit să se producă o 
dispoziţiune către contemplatie, cea mai însemnată este „In- 
setatul”. In aceasta este vorba de un om politic vibrind de 
idealuri sociale, care izbutește o clipă 'să şi le realizeze şi 
care, iubit de femei fără a le căuta, moare asasinat nu de un 
adversar politic ci de un soț gelos. Concluzia: idealistul uma- 
nitar va trece în legendă ca un vulgar Don-Juan.» 
ii Rig ra tratată fără vigoare dramalică dar cu o de- 

cateţe de tonuri şi cu un n î 

iati. de ş aer de poezie ce o fac plăcută 


G. CALINESCU 


CRONICA POLETLIC S 


A e d N O E ul 


M, RALEA 


La discuția asupra bugetului, d. M. Ralea a ținut în Ca- 
meră un discurs remarcabil — ca fond și ca formă. 

Am asistat nu numai la o ascuţită analiză a bugetului — 
făcută nu după detalii, ci după trăsăturile principale. Am 
asistat la incadrarea bugetului în contingenţele economice, 
sociale şi politice. Oratorul a fixat poziția partidului naţio- 
nal-țărănesc faţă de buget, care — din pricina crizei — nu 
reflectă programul acestui partid. Apoi d. Ralea a făcut o 
reuşită caracteristică a partidelor şi oamenilor politici. 

Nu vom rezuma acest discurs, şi nici nu vom insista asu- 
pra ideilor expuse. Presa sa ocupat la timp de dinsul. Au a- 
părut în ziare ample dări-de-samă şi aprecieri judicioase, 

Unanimitatea presei a avut o atitudine prietenoasă ora- 
torului. Chiar gazetele de opoziţie — totdeauna pătimaşe — 
n'au făcut notă discordantă, 

Acest lucru se datorește atit faptului, că d. Ralea n'a fă- 
cut chestii personale — chiar cind sa ocupat de persoane 
(de pildă, portretul d-lui dr. Lupu) — cit şi împrejurării, că 
discursul d-sale a atins un nivel foarte ridicat. 

Majoritatea şi minoritatea din parlament au ascultat un 
spirit cultivat, în curent cu problemele sociale şi politice la 
ordinea zilei. N'au dat însă peste un profesor care — cu aer 
doctoral, şi cu un lux de citate — plictisește auditoriul, Ştiin- 
ta d-lui Ralea nu esă în evidenţă: e ca temelia — subterană. 
Observațiile — caşi judecăţile sale — se reazemă pe o cultură 
solidă. Dar ele-s perfect originale, zvelte, ca o construcție 
modernă, sobră, puternică şi elegantă. 

D. Balea are un deosebit dar de expunere — sistematic, 
precis, clar. Parcă asistam la o lecție de logică. Frazele îi 
sint artistice. Vorba uşoară, timbrul simpatie — fac ca asis- 
tența să-l urmărească, pe lingă interes, şi cu plăcere, 

Avem înainte un om profund personal — caşi "n scris, 
şi "n vorbă. Gindirea i-i originală, stilul — aparte, Citind o 
pagină de d, Ralea, — dintrun carnet de note de călătorie, 
dintr'un articol sau discurs, — ştii îndată autorul. Il cunoşti 
după ton, Şi-i mult mai greu să fii original în domeniul 
ideilor, decit în domeniul beletristic — unde plastica, cu tră- 
săturile și cu culorile ei vii său sumbre, indică mai uşor au- 
torul. Dimpotrivă: gindirea — sobru exprimată — arc ceva 
geometric, foarte greu de identificat. 


CRONICA POLITIC A gi 


Discursul d-lui Ralea la bu i 
get a instrui 
ipah = pr a ia aa ap Nu stia pt arme ne 
fruntaş e — indifere z 
să R fi strins, cu € kudane, anima, 3, NTRA — cate 
i totuşi d, a pare străin în medi i 
- - 5s. ... - ul l 
PR te tovarășii politici, d-sa este privit o piată con 
rona au) SER adversari. Dar nu-i nicăeri căldură. 
bre și de caracter, talentul de-o puternică ori- 
posi n ap Pare sirin în incinta și "n culoarele parlamentu- 
git caen e vieții politice, Ținuta-i fizică dreaptă ia 
ivaka ca stagi D. Ralea nu-i maleabil. Are izbucniri d 
za E ( perfectă independenţă impune imediata 
că pe ce partid). In politică tipul preferat e mamel 
curti apă ae cere — dacă nu un perfect lichelism — cei 
mie vo 4 dă verbală. şi chiar fizică, în faţa frunta ilor 
po - V. alea nu se poate încovoia. Ai chiar impresie ă 
POS amea cocoan de Ciel prea mult arte, 1 
4 í ssideraţii caro explică de ce lu iti 
K apporti cu admirație, dar nu-l e cante dup Apa sira 
ufo ia nu-i „omul” nimănui și — cu tot vegetal ceea 
p rapi pese un strălucit viitor politic, Pri 
iga sarii 3 ai S ht Ergen al generaţiei nouă este 
RE În, du teară unei ponce so ol „a cite ina 
} enomen, cetim prevestiri rele e fiindcă 
pran aaan (kenid; noi am vedea triumful unei e 
damnate cel puţin pentru timpul nostru, sii: a 


M. SEVASTOS 


o A E. E N I 


VIRGIL MADGEARU 


In afară de luliu Maniu, a cărui 
f Maniu, rui personali domină 
hi cina parii naspa asc, 9 dela tota ses lui iasi 
dace, trei oameni întreți i i 
ar al vieții noastre publice: nag ong ri pp mă 
ză in E piu e en am prin vijelia temperamentu ui 
cane š entană a emine i 
rien ih an e parapar PEPA g vipa A 
e esbateri), ul și prin . 
E feed pen iaca pe care o pai pietrari pă 
potent n viața statelor moderne: acela al fi- 
Personalitatea lui Virgil Ma A 
mii ani în lumini din ce E ce sare 4 e poemele zii 


82 VIAȚA ROMINEASCA 
Îi 


Tipologie, este una dintre cele mai bine definite, dar şi 
mai rare. Este o personalitate din cele mai bine definite, 
*ntrucă Virgil Madgearu este omul construit dintro bucată, 
be o liniaritate aproape desăvirşită, de o factură geometrică, 
ea nu-ți rezervă neplăcutele surprize ale firilor mobile şi 
impure. Delo primul contact ştii cu cine ni de aface. Este pri- 
vilegiul așa de imbucurător şi cu udincă semnificație umană 
al sincerităţilor brutale şi directe. Pentru pictarea cit mai 
complectă a fizionomiei, sint nevoit și aci, ca şi în cazul doc- 
torului Lupu. să mă refer la plasticele caracterizări și for- 
mule rostite de Mihai Ralea în suculentul său discurs dela 
discuţia generală a bugetului. Vorbind despre ministrul fi- 
nanțelor în legătură cu opera realizată, oratorul spune 
textual; „nu este un om, cum se chiamă „dulce”; nu cu- 
moaşte menajamente personale în comportările zilnice, nu 
veste un om agreabil şi nu cunoaște panta lină a compromi- 
surilor politice, De aceea este un om aspru, cîteodată, un 
om dur și are onoarea multor, prea multor dusmănii din 
această țară”, 

Această asprime şi rigiditate, care aduc aminte de uni- 
versul static al cifrelor, se grefează însă pe un temperament 
vulcanic, cu clocotitoare lavă lăuntrică, pe o fire impetuoasă 
care se păstrează însă limpede, chiar şi în cele mai prodi- 
gioase revărsări, Insuşire pe care nu o întrunesc ceilalţi doi 
debatteri în vecinătatea cărora um considerat pe Virgil Mad- 
ueuru, Aceasta se explică prin purtea a doua a specificului 
său tipologic: coexistența armonică a omului de acțiune cu 
tipul teoretizant, Este raritatea acestei personalități proemi- 
nente. 

Că Virgil Madgearu posedă o remarcabilă capacitate de 
lvoretizare, cine-ar putea-o contesta? Cunoscător emerit al 
problemelor economice, pină în laturea lor socială, ale lumii 
moderne, profesorul dela Academia de Inalte studii comer- 
ciale şi industriale s'a dovedit un cap de ginditor politic prin 
închegarea sistematică a unei doctrine politice: țărănismul 
(vezi broşura cu acelasi nume și conferința din volumul 
»iDocirinete partidelor politice”) şi făurirea unui program 
politie. 

Acestea sint fapte cari arată pe Virgil Madgearu ca pe 
un om de concepţie, cu vizibile posibilităţi de ideaţie. Cită 
însemnătate are faptul acesta, nu e nevoe s'o mai subliniez. 
In deosebi pentru mediul politic rominese, unde oamenii de 
concepție sint rari, și oamenii de concepție şi acţiune în a- 
celaşi limp sint exemplare şi mai rare. In viața politică nu 
exislă însă oameni întradevăr mari și creatori fără a avea 
o viziune și înţelegere teoretică a realității sociale, fără plan 
de muncă şi realizări care să anticipeze viitorul. Poate de 
aceea sintem așa de săraci în oameni politici, 


————————————————————— 


Aci e superioritatea, tăria și secretul puterii d sÀ 
uluitoare a lui Virgil Madgearu: acţiunea Îui se desfäpoarā. 
ca şi opera inginerului arhitect, după un plan gindit și pre- 
stabilit, Şi de aceea este constructivă. Faptele nu-l surprind, 
pentrucă le domină, prin intuiție anticipatoare. Evenimen. 
Sd sint canalizate. Virgil Ma denari construește geometric. 

1 de aceea opera sa are ceva din certitudinea, ia şi 
apr cpr: impecabile, ARAE N 
ı de temperament vioiu, înzestrat cu rarā utere de 
combativitate și rezistență, acțiunea lui Virgil aduceau 
este una de ofensivă şi construcție. Și este aşa tocmai dato- 
rită faptului că se orientează după o concepţie. Sistemul este 
pentru omul politic, ceiuce firul Ariadnei a fost pentru The- 
seu prin intortochierile Labirintului; este farul care proec- 
tează ascuţite și pătrunzătoare raze de lumină în besna vi- 
itorului. Fără teorie nu se poate avea vederea de ansamblu 
a problemelor Şi perspectiva planetară, necesară omului po- 
litice Py aigre Virgil Madgearu le are, tocmai fiindcă are 
pearen teoretică necesară și bagajul de cunoștințe su- 

Ansamblul tuturor acestor insusiri 
unde este reah r insuşiri l-au ridicat acolo 

irgil Madgearu este un om indis ensabil pentru ic- 
tatea rominească în actuala ei etapă și formă o id 
„Este indispensabil pentru competința sa unică, într'o țară 
de diletantism agreabil; este indispensabil pentru optimis- 
mul său robust, intr'o ţară a cărei psihologie de massă este 
mereu înclinată către panică și către alarmă; este indispen- 
sabil pentru hotărirea puternică cu care reușește să-și afir- 
m. + ad şi este mdiepensahil pentru puterea de muncă ti- 

. care o așoară pent ali i 
a ce se poale dle pn a a pentru a realiza în acest timp 

n adevăr munca sa e covirșitoare. Şi dacă acest luptă- 
tor de marcă şi tehnician emerit ar fi avut privilegiul de 
ai ordini sociale, fără dificultăţile prezente, a acelei or- 

ne pe care din teorie o cunoaște bine şi despre viitorul 
matematic al căreia își dă perfect sama (cum am subliniat-o 
şi gi imi air pory Sae conferinţei dela Stresa), Vir- 
r ru ar fi re t inzecit decit i- rmis 
împrejurări = o era ecit ceeace i-au pe 
Judecat însă pe om în concordanță cu lu 
care trăeşte şi activează, cu atâta energie 4 clasică psiaka 
tate. Pentru acest Virgil Madgearu sint scrise sumarele rin- 
duri de mai sus. Nu pentru cel care prin esență și structură 
ampere ei nitel ganag unei alte ordini sociale: aceea 
etnică a viitorului, cu planurile i i 
ă nu mai are sens! r jior sue de 


Îl a A 


CRONICA ARIEI 


Esi 


CÎND D-l TARDIEU FACE TEORIE 


Toată lumea din Franţa a fost surprinsă văzind pe di 
Tardieu că începe o robustă activitate ideologică. De o bu- 
cată de vreme conferințele sale de doctrină politică se țin 
lanț. Publicul francez este obicinuit să vadă pe acest meșter 
sforar apărindu-se altfel decit cu teorii. Ce s'a intimplat? 

E foarte simplu. Opinia publică a Republicei nu mai 
admite ca d-l Tardieu să conducă Franţa. Se poate desigur 
înşela această opinie publică, dar faptul e clar; D-l Tardicu 
are multe șanse să nu mai vină nici odată la putere. 

Cu toţii știm ce însamnă morbul politie; cine a gustat 
din acest lucru rău la gust care e puterea guvernamentală, 
nu mai consimte să se retragă. Şi atunci d-l Tardieu se apără. 

Fără îndoială, normal ar fi ca d-l Tardieu să combată 
ideile „anti-tardieu” pe care le are opinia publică franceză. 
Decit, aceasta e materialmente imposibil, pentru simplul 
motiv că nu există idei „anti-tardieu” — cum de altfel nu 
există idei Tardicu. „Moarte Germaniei revunşarde!” „Jos 
cu Marx !” „Inapoi la Tratatul dela Versailles !” — toate a- 
cestea-s simple „rangaines”-e, nu sint idei. 

Aşa dar, faptul central e următorul: opinia publică 
franceză dă la o parte pe d-l Tardieu. D-l Tardieu atunci 
ripostează. Cum însă el nu poate ataca opiniile opiniei pu- 
blice franceze, atacă această opinie publică in sine, loveşte 
în sistemul însuș care face din opinia publică un element 
fundamental în cirmuirea Statului. 

Aşa se explică de ce d-l Tardieu a fost nevoit să apuce 
pe calea spinoasă a doctrinei şi a construcțiilor teoretice. Cu 
instinctul său foarte sigur de sforar experimental, d-sa 
a observat că adversarul nu mai e de astă dată un om în 
carne şi oase sau cutare coterie concretă, Duşmanul este o 
abstracţie: opinia publică franceză. Și atunci, volens nolens, 
va trebui să combată cu mijloace abstracte, Dar lumea nu 
trebue să se înşele, Gindiţi-vă la un copil mic sau la un ne- 
gru primitiv care se loveşte de un obstacol fizic şi care urlă 
de durere. Prima lui grije este să înceapă a căra zdravene 
uppercuturi în obiectul care l-a supărat, Acelaş gen de auto- 
matisme prezidă şi la conduitele doar aparent doctrinare 
ale d-lui Tardieu: opinia publică i-a barat drumul; şi atunci 
d-sa se repede lu ea cu pumnii, vrind să distrugă nu anumite 


27 aaa 


CRONICA EXTERNA - 35 


numi reflex decit sociologie. Și dovada cea i 
conținutul de idei al prelegerilor d-lui Tardieu, a best 


1) D-1 Tardieu se plinge că i 
i guvernele sint prizoni ` 
parens şi propune ca reformă... Pere ei pica 
a za cret dela 4 ani la 6 sau la 8!! ziuă 

ardicu reproşează parlamentului că 
i Ara Faroe | ului că este sela- 
esta eks - să iaa ; şi propune — ghiciţi ce? — 
I Tardieu tună împotriva lipsei i 
i sei de stabili - 
termal rd Franța, făcute şi desfăcute de geamii pila 
eae pa ea ponerent şi ianare; şi propune... (este a 
+ e m d z La "a x 
p dizolva pom a orele dreptul primului ministru de 
Este aproape înduioșetoare această stinaăci i 
e an pi ra. ca tot ce este efort cai de 
3 à 1 însoţit de un ușor aer comi zenit din i 
bilitate (aproximativ a fue buggrri pdig p hilari 
1 șa cum zimbim i 
în faţa unni copil de doi ani e rai spe d 
de d i care face largi mișcă > 
-aaao e Sonia din inreg agoeă labirintice aas pi 
i - cat-o in cap). După cum vedeți 

reu ispita aceleiaș comparații — de è Apr ter 
căm activitatea doctrinară j dlui (Sed A lia 


Nu pentru alt motiv decit 
„Nu j ‘cit acel al unci simple iații 
de a on speen fag = cuvinte asupra anan e 
rian ran are a ie : > in toată lumea, țara cea mai 
$ „voința națională” e o realitate 
aia Bana Everetti de către pi pas A 
perma ectiv, Afară de asta administrați - 
al hr Aaa celelalte State, o clientelă a metis ho 
eana r awn i onein, Sa M schimbă odată cu mi- 
e a cea mai desăvirsită elită i - 
joai ti aceea a învăţătorilor şi a institutorilor, i SA 
oş al aieiaa (ca dovadă 80% din ei sint comuniști ) 
SIR, itate Ruvernamentală? Asta pentru că cei zece- 
e sprene miniștri se schimbă des? („se schimbă” trebu, 
Za di ar de -ae ar eran se schimbă printr'un (rr 
- Dar iștrii sint țara? Țara legală 
tată în mod permanent pri i R Dol în 
E prin funcționarii publici speci 
prefecţii. Or aceștia i i ie a 
Dei ore ştia sînt de o instabilitate mai mică decit în 


Politica externă? Dar există disensiuni serioase între 
Da ———___—_——_—_——————_ 


Sü VIAȚA ROMINEASCA 

IERTE PREA a e i fe CTE Ei E a ANII S 
guverne pe chestiunile de politică externă? Chestiunea con- 
cesiilor făcute Germanilor în materie de reparațiuni a in- 
timpinat, din partea tuturor guvernelor, aproape acecaş ati- 
tudine (afară de guvernul Clemenceau, care cra un guvern 
de vreme de panică; de altfel opiniile „tigrului” au fost de- 
la început călcate în picioare). Dar în chestia dezarmării? 
Dar în chestia provocărilor italiene? Dar în chestia politicei 
economice? Cine poate semnala vre-un confiiet mai serios 
de păreri? 

Să nu ne legām de Meacuri. Dacă privim cu atenție fe- 
tul cum ceste guvernată Franţa, observâm că ca e condusă : 
1)udministrativ de preferţii cei mai stabili, 2) cultural de 
institutori şi profesori care au bunul obiceiu să nu amestece 
crezul lor politie în detaliul exercitării profesiunei tehnice 
(virtute pe care nu o găsim nici în Germania, nici în Italii); 
3) legislativ Franţa e cirmuită de un parlament care expri- 
mă exact dorința natiunei, ceiace nu se ponte spune de multe 
parlamente şi 4) față de exterior, e condusă de vreo patru- 
zeci de miniștri care se sucevd la guvern, care se ceartă me- 
reu între vi, dur cure, faţă de celelalte țări, au o politică 
sensibil acecaş. 

Este bine să se amintească aceste adevăruri pentru toli 
prostii cure, văzind frequentele „crize” ministeriale, cred că 
au de a face cu crize naţionale şi deplina instabilitatea celei 
msi vigurouse. mai unitare şi mai solid închegale din ţările 
lumii, 

D. I. SUCHIANU 


Eo 


ARTAIR 
f A Pai : 


AUTARHIA ŞI COMPLIMENTARISMUL 
ECONOMIC 


in preajma conferinței cconomice mondi 
njei ale de la Lon- 
dra, cind apelul cel mai insistent se va face tuturor siata 
spre a ndera efectiv la o cooperare economică pe baza inter- 
dependenţei și a complimentarismului economic, pe baza aju- 
torului mutual şi n nevoii de a icsi din criza ngonizantă, ar fi 
interesantă o analiză succintă a celor două antiteze, De o 
parte este tendinţa de autorizare, de cealaltă parte realitatea 
imperioasă și binefăcătoare a complimentarisinului economic 
Autarhia desăvirșită, dacă se poate concepe Asu ceva ar 
fi putul exista numai În timpurile primitive, cînd triburi sau 
nuclee etnice, aşezate în celule geografice izolate, îşi acopt- 
rean eu cimp ca solului toute nevoile lor, 
y ructura solului aduce cu sine şi diversități d ație 
și profesiune, care, cu timpul, se destoltă intro rii perie 
muri a muncii, toate ramurile de producție în interdepen- 
populații servind spre deplină satisfacere a nevoilor 
„a început natural că solul este uicela care determină 
à + b » P mna As 
ae producția şi ocupuția protesională. Acelas factor ft 
ză şi densitatea populației și își exercită tot atit de puternic 
creeze n ŞI asupra caracterului psihologic al grupurilor èt- 
Vinatul necesită 70—200 mile patr i 
2 patrate pe cap de locuitor 
pe cing agricultura în unele zone te hrăni 500—800 locui 
tori paa me patrati. LETA s 
rul, păstorul şi marinarul vor fi înzestra 
spirit de aventură și inițiativă; imensitate i 
real Éni jio vor fi patria lor. a e aei 
nul pe de altă parte va desvolta un sentim 
perene a es solul, cu alia, cu brazda referă stramosii 
sata şi ei, au muncit-o si o munetse zori și pină *n 
lar produsul modern al societăţii, munei 
A ! A torul industrial, 
leii. va devent un individ kogt de tinia a de orice bene: 
şi desrădăcinat al societăţii og al ir d TEA 
Mai tirziu, grație progi i tehnic, factorul etnic începe 


85 VIAȚA ROMINEASCĂ 


la rindul său să-şi exercite influența asupra solului. Prin in- 
troducerea sau desvoltarea unor noui tipuri de cultură sau 
prin părăsirea sltora și amenajarea rațională a solului, omul 
a complectat sau a îmbunătățit solul şi funcția sa. (vezi J. 
Brunhes et C. Vallaux, La geographie de l'histoire, 1921, p. 90) 

Un organism este economicește autarhic, cînd teritoriul 
său este absolut independent din punct de vedere economic, 
cu alte cuvinte, „va fi o identitate între teritoriul de nutriţie 
şi teritoriul politic” (O. Maull, Politische geographie, 1925, p. 
533). 


Comerţul extern al unei țări va indica gradul dependen- 
tei sale economice, iar natura produselor exportate şi impor- 
tate va arăta dacă acest organism este de o structură econo- 
mică omogenă sau eterogenă (vezi A. Supan), f 

Cum statele pot fi de o structură agricolă, industrială şi 
comercială se pare că proporțiile dintre aceste elemente ar 
putea indica gradul de dependență sau independență econo- 
mică cît şi natura acestei stări, 

Germania, Elveţia, Danemarca şi Franța sunt considerate 
ca demiuutarhice pentrucă populaţiile respective sunt anga- 
jate în agricultură, in industrie şi în comerț e proportii de 
37.5%., 37.4%, 10.60%; 37.4%, 407%, 10.7%; 2717, 239%, 
8.2% şi 443g, 33.60, 94%. E 

Oricit sar strădui cinevu să creieze un organism autar- 
hic, pe deplin independent, este absolut imposibil afară de 
cazul, cind mai multe state se combină la un loc şi echilibrea- 
ză pe deplin nevoile lor atit ca variaţie cit și ca volum. 

Organisme mari, cu teorii întinse si variate pol even- 
ival să-şi reducă grad de dependență economică; dar atit 

ai și nimic mai mult. ; 
a 7 Aeir britanică, în ciuda idealizatului Empire 
Free Trade, va rămîne întotdeauna tributară altor Siale. iar 
Rusia Sovietică, după ce inarmarea-i cconomică vu fi perfec- 
tată și raporturile internaționale mai puțin înăsprite, va intra 
şi va conta cu mult mai mult în economia mondială decît îna- 
inte de războiu. . 3 
Tendințele de izolare sira pb de png re darea 
rinse sau impuse prin nenumărate măsuri i 
ine de vor aduce fără întirziere, economia mondială în an- 
samblu și fiecare economie națională în parte, la o stagnare 
care echivalează cu o autostrangulare. Conferinţa dela Lon- 
dra trebuie privită ca un astfel de protest arg N ba rare 
mult ca un gest hotărit de a pune capăt acestei viciouse ten- 
dinje de atita taie. Dacă statele nu vor cădea, încă, de 
acord și vor continua opera de auto-îndestulare, putem fi si- 
ri că nu peste multă vreme, desperarea le va a din nou 
Es nouă conferință spre a capitula în fața celei mai elemen- 


CRONICA ECONOMICA a9 


tare legi: legea interdependenței, care astăzi e tot atit de ma- 
nifestă ca şi legea inerției. 

In locul interdependenţei neorpanizate şi nedisciplinate 
de pină acum, statele vor trebui atunci să canalizeze şi să or- 
gunizeze, conform unui plan util, întregul aparat economic. 

Dacă aceasta este posibil sau nu, date fiind actualele 
condiții şi sisteme de producţie si distribuţie, dacă şi în ce 
fel legea de mai sus va putea fi satisfăcută, intră deja in 
sfera speculațiilor ideologiilor economice şi sociale. 

In limita posibilităţilor, pe cale pacinică sau armată, sta- 
tele au incercat mereu ca să-și complecteze teritoriul politie 
în așa fel incit, pe lingă imperiul mărit, structura economică 
din caracterul ei disarmonic să fie transformată În una de 
ordin armonic. Sicilia a fost cucerită de Roma spre a-i servi 
ca grinar complimentar, Italia de nord a intrat în patrimo- 
niul german sub forma Sfintului Imperiu Homan ca o celulă 
complimentară și aproape toate achiziţionările coloniale mau 
fost altceva decit acte concrete ale acestei tendinţe de compli- 
mentarism economic. i 

Un teritoriu, o zonă sau o celulă complimentară trebue 
considerată aşa, numai atunci cind, prin conexarea ci cu alte 
teritorii, nevoile reciproce vor fi satisfăcute mai bine, 

Dacă, pină nu de mult, sau, chiar acuma, numai în cazuri 
izolate, acest proces de armonizare economică, de intregire şi 
complectare a nevoilor economice, se făcea prin forță, prin 
cuceriri, prin ucte brutale şi samavolnice, astăzi, un astfel de 
procedeu vrem să-l considerăm nu numai cu indezirabil ci 
ca exclus. 

Pentru armonizarea intereselor economice ar trebui să 
avem in vedere numai cooperarea interregională, interstata- 
lā și internaţională. Cooperări bazate pe aranjamente mu- 
tuale voluntare, izvorite din raționamentul lapidar şi indem- 
nul sincer de a procura o viaţă sau o conviețuire mai bună. 

Complimentarismul economie şi economiştii „armoniei” 
cum sunt numiţi, duc firește și la aberaţii. Erijarea acestui 
criteriu ca determinant exclusiv şi unic în relațiunile interna- 
ționale sau poate chiar — ceeace mai des se intimplă — în 
planurile și schemele de confederări internaţionale, înseamnă 
nu numai sfidarea altor elemente cel puțin tot atit de de- 
cisive în viaţa popoarelor, ci duce uneori chiar la anomalii. 
Bazaţi pe Walter Vogel sau Kjellen, utopiștii sau speculanții 
politici perzistă să creadă că desmembrarea Ungariei com- 

pnentare este o operă artificială şi că existența Statelor 

nite se datorește în primul rind complimentarismului eco- 
nomic dintre zona industrială de nord şi zona agrară din sud. 
Evident că ei uită că în cazul Ungariei factorul etnic a fost 


mai puternic decit factorul economie și că, prin atașarea 


————  ———— 2 


% MA ză nt iaae EEAS 


Transilvaniei, celula agricolă a Rominiei TOS pa rm 
un segment complimenter Ei tal fată de Britania, baza 
e oa Alad Taamal din comunitatea ctnică a celor 13 
e ca AE E economie o condiție sine qua 
pe EURE desăvirşită e imposihi de roae DSA pria 
. i cesitățile state 
politice să Me O m a complimentar pe bază de 
“OY independenţa absolută. este o najise poartă i Egger 
iz ninge pn se pacate aratat E aderat interastionsih, 
mrem sut l D954 arie sită rai 
Epoca tristă a sistemului zidurilor chineze a recut pone 
Sar încereu astăzi reînvierea lor de dragul himericei ind 
snie destulătoare, un sucees al nutarhizării mar 
ture ec În izolare și roata pe cind o semerală coneesiune 
certă aria m, imbunătăţire fie chiar numai conjunctu- 
rală a vieții economice, si ii 


ȘTIINȚA ŞI LUMEA MODERNA 


Cugetătorul englez A. N. Whitehead este cunoscut in 
deosebi prin opera fundamentală „Principia mathematica” 
serisă in colaborare cu Bertrand Russel, celebru filosof şi ma- 
tematician contimporan. În aceste timpuri cind știința şi şti- 
ențismul sint unanim atacate şi dispreţuite,  Whitehead le 
ridică o caldă pledoarie. Ştiinţa esie doar una dintre coor- 
donatcle esențiale, ale mentalităţii moderne şi ale constituției 
sale spiritunle, Firă a neglija experiența religioasă, sciențis 
mul este o valoare vitală. Numai din colaborarea acestor doi 
factori se poate naşte acel realism de a cărui prezenţă ju- 
mea are nevoc pentru a-si găsi un echilibru, 

Cartea sa „Li science el le monde moderne” (Payot) re- 
zumă intreaga concepție filosofică (in deosehi filosolia isto- 
Se) a lui Whitehead, O analiză a ei este şi interesantă yi 
utilă. 

Tema cărţii: „naşterea şi intrarea în vigoare a unei 
stări de spirit în lumea modernă, generalizarea sa vastă gi 
influența su asupra altor forje spirituale”, Este indiscutabil 
că forma şi structura culturii moderne, mentalitatea care-i 
serveşte de piedestal, derivă din colaborarea ultimelor trei 
secole: XVII, XVIII şi XIX. în cullura omenească cele patru 
categorii spirituale: ştiinţa, estetica, etica şi religia, pot su- 
gera vederi generale asupra universului. In orice cosmologie, 
este dominantă una dintre ele, de unde rezultă orientarea 
blobală cu un aspect specific, Astfel, in ultimele trei secole 
amintite, civilizația occidentală e dominată de cosmologia 
derivată din ştiinţe. Lumea modernă datorează totul ştiinţei. 
De sigur, în multe privințe, obiceiul de a gîndi definit şi pre- 
cis sa introdus în spiritul european în urmu lungei domi- 
nații a logicei și teologiei scolustice. Rațiunea lucidă şi spiri- 
iul analitic se Tengi e „Întunecatul” ev mediu, Contra exa- 
uerării raționalismului scolastic sa ridicat „revolta istorică”; 
Renaşterea, care, prin resurecția interesului tru realități, 
a adus corectivul necesar scolasticismului. naşterea filo- 


sofiei cu Descartes éra sub influența e iei ințifice, 
Inainte de a întreprinde studiul celor mic Whi 
tehvad. pune problema valorii matematicilor pentru istoria 


gindirii. Matematicile pure sint creațiunea cea mai originală 


Ja VIAJA KVISE ADVA 
Taaka. 5 E Pe b E R n r Lo a E De N SSE TE 


a spiritului omenesc. Numai o eronată tradiţie literară şi li- 
terațurizantă a putut susține absurditatea după care intere- 
sul pentru matematici ar fi o monomanie a unor creere €x- 
centrice. Ca element al istoriei gîndirii ele au o importanță 
fundamentală, A scrie istoria gîndirii fără a considera ştiin- 
ta matematicilor, spune W., este caşicum sar serie istoria 
unei tragedii fără a ține seamă de personagiul principal, 
Hamlet. Matemuticile pure rămin în domeniul abstracţiei 
complete şi absolute. Şi fără abstracțiuni nu se poate gindi. 
Una dintre funcţiile filosofiei nu este oare critica abstrac- 
țiilor? Din această generalitate abstractă absolută pe care 
o au matematicile, vine certitudinea lor. 

Afară de asta „generalitatea matematicilor este genera- 
litatea cea mai completă compatibilă cu comunitatea de caz 
care constitue situația noastră metafizică”, Incă din antichi- 
tate, Pythagora a insistat asupra valorii extremei generali- 
tăţi în raționament, prevăzind și importanța numărului. Sus- 
ținea chiar că entități matematice, ca forma și numă- 
rul, sint materia ultimă din care sint construite entitățile 
reale ale experienței noastre perceptive. Ideia aceasta filo- 
sofică are o lungă istorie! O găsim chiar şi În teologia cre- 
ştină. Speculaţiile filosofice ale lui Pythagora ni s'au trans- 
mis prin intermediul lui Platon. „Lumea platonică a ideilor 
este o formă revizuită, rafinată a doctrinei pythagoreice 
care afirmă că numărul se găseşte la baza lumii reale”. Ca 
element constructiv în desfășurarea gindirii filosofice, mate- 
maticile îşi au fundamentul în epoca pythugoreico-platoni- 
ciană. Prin Aristot, prin logica lui clasificatoare, matemati- 
cile primesc o grea lovitură. Nu mai renase decit în sec. 
XVII, cînd influența aristotelismului scade. Acum, după re- 
surecţia spiritului matematic, începe epoca marilor fizicieni 
şi a marilor filosofi. In timpul lui Galilei, Descartes, Spi- 
noza, Leibnitz, matematicile sint un factor esenţial în for- 
marea ideilor filosofice, In acest timp generalitatea şi subti- 
litatea lor s'au desvoltat remarcabil. Se creează analiza alge- 
brică, geometria analitică, calculul infinitesimal. Ideia de 
funcţionalitate stă pe primul plan al preocupărilor. Mate- 
maticile au întreprins observarea naturii. Galilei, Descartes, 
Huyghens, Newton gindesc, observă, şi se sprijinese pe for- 
mule, Ideia periodicităţii fără care nu putem concepe con- 
struirea științei, este un exemplu definitiv despre influenţa 
matematicilor asupra științei timpului. Fizica modernă nu 
se poate întemeia în alt mod. „Repetiţia e noţiunea funda- 
mentală, care ne permite a cîştiga ideia exactitudinii expe- 
rimentale”, 

„Secolul al XVIII-lea e impregnat de spirit matematic. 
Prin Kant, influența lui Newton asupra filosofiei, e incontes- 


CULTURA 23 


damental al timpului îl constitue teoria darwiniană a e 
tici. Cu toate acestea, matematicile pure au egm rene 
pe mai mult decit in toate secolele precedente pină la Pitha- 
gora. Azi din nou ciștigă spiritul matematic, a importanță 
generală. Ex.: teoria quantelor, din fizica matematică, După 
teoria quantelor, cea mai nouă ipoteză a fizicei, un electron 
urmează traectoria sa în spaţiu întrun mod discontinuu. E- 
lectronul apare în spațiu intro serie de poziţiuni discontinui 
distincte, ocupate în timpuri succesive, Deja Pithagora a pus 
În evidență proprietatea numerelor de a caracteriza periodi- 
citatea notelor muzicei. Ideia abstractă a periodicităţii, îşi 
manifestă deci importanţa la originile matematicei şi filoso- 
fici curopene, Ipoteza că elementele finale ale materiei sint 
în esenţa lor vibratorii aduce în discuţie problema capitală 
p ra tme Marna lată succint prezentule valoarea 
semniticația mutemuticilor pe îndire 

pentra cultură era pentru gindire, pentru știință, 
ai circumscris, cure este contribuţia ultimelor trei se- 

cole în formarea mentalităţii om arie, De fiecare se EA 
o funcție şi un aport precis. In sec. XVII, prin Bacon, Har- 
vey, Kepler, Galilei, Descartes, Pascal, Huyghens, Boyle 
Newton, Locke, Spinoza, Leibnitz, omenirea renaşte, In deo- 
sebi primul este unul din marii colaboratori la construcţia 
spiritului lumii moderne, Inducţia baconiană deschide un ca- 
pitol istoric în evoluția culturii, a spiritului. Alături de progre- 
sal artei naturaliste, un clement şi el esențial in formarea 
mentalităţii noastre științifice, inducția, nu tocmai streină de 
metafizică, după cum e considerată. inaugurează era gindi- 


„i calitative. In acelaş timp își încrustează adine în sub- 


stanța culturii, concepția newtoniană. Astronomia dinami 
mecanica și fizica însamnă triumful ei, z rez 
See. XVIII se prezintă ca antiteza evului mediu. Do- 
rinja raţionalizării infinitului cra obsedantă pentru scolas- 
tici. Sec, XVIII, face eforturi pentru raţionalizarea vieţii so- 
ciale. In ştiinţă, noțiunea explicării mecanice se constitue si 
erijează in dogmă. In filosofie, fu introdusă ideia pers =- 
vei. Dar punctul culminant rămîne şcoala idealistă, care sa 
menţinut departe de punctul de vedere științific. Idealismul 
filosofic găseşte sensul ultim al realităţii într'o mentalitate 
cognitivă. Pentru idealismul absolut, lumea naturii nu e de- 

cit o idee, permițind diferențierea unității absolutului. 

Mecansimului, Whitehead crede că e necesar să i se o- 
pună un nou realism provizoriu, în care sistemul științifice 
va trebui refondat şi bazat pe conceptul final al organismu- 
lui. Orientarea autorului tinde câtre un sistem dy gindire 


—————————————— OOOO 


ți VIAȚA ROMINEASCA 


care bazează natura pe conceptia — nu a materiei, ci a — 
organismului. Opoziţie categorică între mecanism şi Orga- 
nism. 

In sec. XIX, mişcarea romantică apune. Nu mai e ani- 
matā de unitatea torentului dela inceput. In centrul preocu- 
părilor stau doctrina conservării energiei și doctrina evolu- 
ției. Prima se referă la noţiunea permanenţei cantitative 
dealungul schimbării. Ea aparţine domeniului fizicei. Doc- 
trina evolutiei, aparținind biologiei, consistă în a explica a- 
pariția organismelor noui prin efectul hasardului. 

Nota dominantă a celor trei secole, începind cu secolul 
geniului şi contind şi cu reacţiunea romantică, este afirmaţia 


că doctrina materialismului procură o bază adecuată con-, 


cepţiilor ştiinţifice, Whitehead admite o doctrină alterna- 
tivă: teoria organică a naturii. De fapt progresele biologiei, 
teoria energiei si doctrina evoluţiei subminează fundamen- 
tul afirmațiilor materialismului ortodox. Concluzia, o va de- 
gaja viitorul. 

Dar trăsătura timpului nostru? Caracteristica definito- 
rie a cpocei actuale sint aglomerarea şi prezenţa atitor com- 
plexități teoretice cu privire la materie, spațiu, amp și ener- 
gie, încît securitatea vechilor supoziții s'a distrus. Heorgani- 
zarea e necesară. Situația nouă a gindirii de azi provine din 
faptul că teoria științifică depășește incomensurabil simţul 
comun. 

Teoria nouă a relativității asociază spaţiul și timpul în- 
tro strinsă relaţie, nebănuită pînă aci. Se ridică ipoteza 
multiplicităţii timpurilor. Prin utilizarea diverselor sisteme 
spațio-temporale se ajunge la mişcarea relativă a obiectelor. 

La această orientare revoluționară, se adaugă teoria 
quantelor. Ideia nouă introdusă este că anumite efecte, care 
păreau capabile de augmentare sau diminuare integrală, 
nu pot creşte sau scădea în realitate decit prin anumite sal- 
turi succesive. Ne obişnuim greu cu ideia că între atomi se 
interpun spaţiuri imense. Ideia discontinuității, spărgind ca- 
drul fizicei clasice, impune revizuirea tuturor concepţiilor 
admise, 

După atitea radicale modificări, se pune problema ra- 

rturilor dintre ştiinţă și filosofie. Originile lor sint ana- 
oage ṣi contemporane, 

Revoluția generală a mentalității europene a antrenat in 
acelaş curent, religie, știință şi filosofie. Ce se impunea ? O 
reîntoarcere directă, spune W. la sursele originale din mo- 
ştenirea evului mediu. Nu a fost o resuscitare, pentrucă prin- 
cipiile raționale și estetice pe care se ridică civilizaţia grea- 
că, au fost reabilitate după o nouă mentalitate. Faţă de mo- 
dificările de nuanţe, filosofia a fost extrem de sensibilă. Gin- 
direa modernă e impregnată de subiectivism. Pe cită vreme 


e 


CULTURA üs 
S 


lumea veche se baza pe drama universului 
| z G t ersului, lum : 
ridică pe drama interioară a spiritului. Obicetivisnsul cher e: 
gta a trecut în știință. e 
„Cu Einstein, însă, și teoria quantelor, se vădese si 
ştiinţă tendințe spre formulările subiective, Kant za i a 
vant, pogre care-l continuă — şi-l diformează — au 4 mi- 
ima nfluenţă asupra mentalități lumii ştiinţifice. Filoso- 
nb a sic ram spere ih ale spiritului. Şcolile filo- 
rezente vor trebui să adune cele două curent x 
Seat? EDONA, prain ca obținindu-se o ima ie paste 
on i i. na are vorțul dintre experiența etică şi este- 
n cap. „Abstracţia”, Whitehead sehiţează « , 
re Baza acestei poziţii metafizice implică, t AET 
= unea realităţii, referința la idealism. Aci se pune pro- 
m-a esenței relaționale a „obiectelor eterne”, de structură 
absolut metafizică. Pentrucă aceste sisteme de relații ine- 
Dede obiectelor eterne, stau în legătură cu sistemul spaţio- 
a poral, sistem care determină realitatea, existența în care 
og din punctul de vedere al omului, 
u ne mai poate satisface nici conceptul abs isto- 
ops ae Compune cerea ca Prim Motor, ci sac rang 
i ca prin i ñ pro- 
A te metafizică. 95% cei zi 
"oz generaţiei noastre față de raportul di 
şi religie, dintre aceste două primordiale Torie Sare mona 
oi arg mainages Ferit ese iilor religioase şi forţa ob- 
ucţiilor logice, va determina, 
a a, pacea eor al letorke Aci se supi de bei 
anităţii şi condiţile necesare progresului se- 


N. TATU 


a 
NS TORI; PI. OLOGI 


VERGILIUS ȘI DETRACTORII SAI 


tim cu toţi că ceiace a înriurit în 
rimul 

pae : a atit de mare a creaţiilor lui Vergilius $ a 
Se mer og eg she sale. ryv a descris în forme he- 

ji care-i totde i 
plăcută tutulor: şi pentru cei ce o ir pepa ie pa nare 
ce o visează în anumite clipe. Vergilius a mai cintat h t Ara 
ce este duios și uman întrun suflet care tinjeşte d A a 
şi iubire. Infrățirea între oameni, mila pene ai moled ai 
obijduiţi, el le-a reliefat în chip „Nu e de pura 


a VIAȚA ROMINEASCĂ N 
e rene 270 vae ET E i IE E S E E 
dar, ca acest poet să fi fost îmbrățișat de toți cei umili, cari, 
din timpurile cele mai vechi și pină azi, au format și for- 
mează imensa massă a celor chinuiţi, a celor veșnic însetaţi 
de un trai mai bun. Desigur, Vergilius n'a fost un poet so- 
cialist care să cheme pe muncitori la revoltă şi ură contra 
claselor stăpinitoare. E sa mulțumit numai să plingă cu 
induioşare soarta celor nevoiaşi ṣi aceasta a fost de ajuns 
ca să-i atragă simpatia lor. În al doilea rind, trăind în cer- 
cul lui Mecena și călăuzindu-se de canoanele literare ale 
acestui cerc, reprezentate mai ales prin poetul Horaţiu, 
Vergilius a fost unul dintre cei mai artistici poeți. Forma 
versurilor sale este impecabilă şi așa se explică dece eriti- 
cii cei mai pretenţioşi dela August şi pină în timpurile noa- 
stre Pau prețuit totdeauna după cum merită. „Molle atque 
facetum Vergilio... annuerunt... camenae” scria Horaţiu vor- 
bind despre el, iar Quintilian, cel mai fin critic din epoca 
Antoninilor, ne spune cu ce sirguință și muncă își modela 
el versurile zi de zi. În ceiace privește grija şi meticulozi- 
tatea cu care le prelucra, el il pune chiar mai presus de 
Homer. 

Vergilius este şi ca fond un neprețuit tezaur a lot ce se 
putea cunoaște pe atunci, Literaţi, filosofi, istorici, iubitori 
de antichităţi şi de științe pozitive, toți puteau găsi oricind 
în el adevărate nestimate ale cugetării, ale moralei şi ale 
investigaţiilor de tot felul. pe toate tărimurile. Nu mai vor- 
besc de diletanții mai mult sau mai puţin culți din toate 
vremurile, Versuri vergiliene, care cristalizau sentimente 
sau cugetări adecvate diferitelor stări sufleteşti, le găsim 
scrise pe zidurile caselor, pe pieţele de marmoră sau chiar 
pe obiectele de podoabă sau pe firmele prăvăliilor. După 
cum era un răsfățat al celor umili, poetul era prin urmare 
și favoritul de seamă al celor culți și bogați. 

Mai presus de toate însă, în afară de talent şi de forma 
inspirației, însăși firea poetului a contribuit ca să-l facă iu- 
bit în cel mai înalt grad și de contimporani şi de urmaşi. 
In adevăr, Vergilius a avul un caracter care îl făcea să fie 
prețuit nu numai de prieteni, dar şi de toţi care-l cunoșteau 
cit de puțin. Horaţiu atit de dificil și de pretenţios în lau- 
dele lui, nu se sfieşte de a-l considera pe poet drept optimus 
(cel mai bun) dintre oameni și de a-i mai da şi epitetul de 
anima candida. Acest suflet nevinovat era, după Donatus, 
unul din biografii săi, cinstit în toate și îşi iubea prietenii 
cu o duioșie fără pereche, Nu renunţase el la bunurile unui 
exilat oferite lui de August? Nu-şi împărţise la moarte mi- 
ca-i avere între toţi prietenii, dela împărat şi pină la cel mai 
infim dintre ei? Compătimitor pentru toţi, suportind cu greu 


o glorie care îl apăsa, parcă. cu greutatea renumelui ci, acea. 


CULTURA ` 


S 


Şi totuş greşim, cînd credem că ac i i 
gre 4 d astă simpati 
unaa. Vergilius a avut şi el detractorii lui. E pal 
cești detractori au fost obscuri şi neînsemnafi, dar au fost 


interesa să cunoastem putin itorii 
3 ei $ in pe  ponegritorii unui 
rază n chigs r cea mai înaltă măsură simpatia Sire 
sh cuveni dar să cunoaştem, măcar dint á i- 
a de curiozitate, criticile care s'au ridicat în piran 
n a pret. mur: rage pont rd ps de neinchipuit pentru 
e | s, acest suflet așa de duios și delicat 
rar mai intilnim şi la distanțe de v a e ceea 
r m im . > eacuri, să fi avut - 
gritori, care să-i fi criticat nu numai eta 
! mai operele, dar și viata. 
ntre Lipa e apus, orig d hirfitori și veninoşi critici pas 
at 7 ceasta natus ne-o spune precis: 
Vergilius nu i-au lipsit ponegritorii. Cine vrea să-l eee 


Pie "atragi 
Apare, wen Spelt prin urmare nici note discordante, S'au şi 
parodiat unele din aceste bucolico. In special au fost batjo- 


„Tityre, si toga calda tibi est i 
SA l ` SI st, qua te na 7” 
Sau: „Dic mihi, Damocta, cuium pecus sere ră dn ai 
De egloga a doun își bate joc Vergili i 
torul lui Vergilius), citat astfel de Plia appr gane aa 
mă dintre comentatorii antici ai poetului: ii 
„Lac mihi non aestate novum, non frigore, defit” 


= 


VIAŢA ROMINEASLA 


Asemenea se ironizează și vestitul vers 299 din cartea 
L-a a Georpicelor; „Nudus ara, sere nudus” completindu-se 
astfel al doilea hemistih: habebis frigore febrem”. 

Un poet, Carvilius Pictor, serie o întreagă carte contra 
Fneidei: Aencomastix (Biciul Encidei), iar un oarecare He- 
rennius se ocupă cu așa zisele „Vitia Vergilii”, nemulțumit 
se vede, numai cu critica stilului, 

Un alt scriitor, Perellius Faustus, se ocupă cu „furta” a- 
dică cu pasugiile plagiate de Vergiliu din poeții latini și 
greci. Și critica impotriva marelui geniu nu sa oprit aci. Pe 
timpul lui Suetonius un anume Octavius Avitus a scris nu 
mai puţin de opt volume care cuprindeau versuri de acestea 
plagiate de Vergilius din poeţii latini. In cartea cincea şi a 
şeasca a Saturnalelor sale Macrobius ne dă o mare canti- 
tate a plagiatelor lui Vergilius după Perellius Faustus şi 
Octavius Avitus. Şi Asconius Pedianus în cartea de care am 
pomenit, ne cita citeva pasagii plagiate din Homer. Despre 
acestea Suetonius, comentind cele spuse în această privin- 

tā de Carvilius Pictor. Herennius, Perellius Faustus și Oc- 
tavius Avitus, adaugă că Asconius Pedianus apărind pe Ver- 

ecace priveşte plagiatul din Homer se exprima 
n'au incercat și ci să fure pe Homer? Sau 
ra măciuca lui Hercule, decit un vers 
a cei vechi nu era o crimă 


gilius în e 
textual: „De ce 
cred că-i mai uşor a fu 
lui Homer?” De altfel plagiatul | 


de care să se facă atita caz. 

In antichitate furtişagul literar cra permis şi chiar scu- 
zat. Probă Macrobius care la rindu-i apără plagiatul lui 
Vergilius din Homer, spunînd că „ce-i oare mai plăcut de- 
cit să auzi în acelaş timp pe cei doi poeţi?”... Câţi alţi învă- 
taţi îl laudă tot așa pe Vergilius, ba îl admiră chiar „quod 
graecae artis et doctrinae copias Latium transtulerit!” (că 
a transportat în Laţiu foarte multă artă și învățătură gre- 
cească). După «i poetul nostru trebuia glorificat mereu, că 
a putut păstra din „gunoiul” vechilor autori latini „aurul” 
ce a putut aduna. Aşa că acuzarea de plagiat a lui Vergi- 
lius n'a prins prea mult. Mai serioasă a fost imputarea că 
în Eneida mai ales el a dat multe probe de ignoranță in 
ceeace priveşte dreptul sac 


ru, astronomia, geografia și toate 
celelalte ştiinţe și discipline în uz pe vremea lui. In Satur- 
nalele lui Macrobius, Evangelus, personaj care întrupează 
critica cea mai acerbă împotriva lui Vergilius, se face forte 
a dovedi această ignoranță și aceste greşeli. „Ut delegat 
inscientine Vergilianac vulnera” cum se exprimă el în lim- 
baj poetic, fiind ajutat aci de un anume Practextatus, ca- 
rei găseşte şi el o mulțime de asemenea greşeli. Asa, de 
exemplu, greşește Vergilius, cînd în Eneida sa (e. VIII, v. 


235) dă preoţi Salieni lui Hercule, cind se ştie că ci se dau 


lui Marte, Greşeşte, cînd i 
pontificii merg călări, cin 
Greşeşte de asemenea, cin 
res ca inventatoare a plu 
e ata de Osiris sau de T 
mie, acolo unde ne vorbe 
reşti (Geo p Des e, de exemplu, d 
ventirile pl arie ra ). Cite ineonsecvenţe e e a 
uciși de Eneea pad exemplu, unde sint duşi cei poi po- 
ştiut Andromaca Sangi ară lui? (Eneida T, 193) Stai cerbi 
(En. HI, 3 ca Creusa, soția lui Ene a 0% 
secvenţe gáa dag douăsprezece sau rara pierit? 
său Servius le d r) Vergilius pe care chiar co ce incon- 
tica ce se ad ac ară „insolubile”, Nu mai v rama ntatorul 
rirea lui e a ei cu ramura de Giaa pi coin 
călur i si em (En, ec. Vl-a). V a: co 
lingă ret fr De exemplu, ză eh ord a aaia 
rînduri de visle S + I, 184), sau nu erau RE g za cerbi 
erau Pee a) pe vremea Troienilor TA 182). Nu 
iir lui Encea. aşe ca Agrigentul, Camarina, x N 
ici medicină nu cuno 2 
- < x sl stea 
vorbeste că din ochiul lui Polyphezn bine Vergilius, PERA 
putarea pa at peiin de pe atunci. Prin e dee ay lucru im- 
ignorant. E E agiator, detractorii îi aduceau gi e după im- 
pre aceasta energii imoral. Ce pildă mai ai De de 
E] e 2 s 
po anir pentru Tronk Venerei către Vulcan, de Si 
ceas i A 
„petitio impudica” am = = 
lui ei iară se pei puritani. Cum Sala pir cer Eneidei a 
tmy gi aim să făureaseă arme pentru un fiu al ei nelegi 
nelor şi a căsătoriei i-a din partea lunonei, zeița nelegi- 
ă ca răsplată i cinstite, să ofere zeului erat dureri 
o curtizană, nu o a serviciilor lui? Acest lucru lar f ilor o 
nică, zeiță care intrupa curăția şi cinstea caw 
Moral era infi 
suş îi promi ine venerabilul rege Lati 
Sennát Vargi lui Eneea pe fiica sa? Dar mean cind el în- 
dianus, în oras chiar în viața-i privată. A imoralitate e 
învinuirile score de care am vorbit, îl A ne Asconius Pe- 
ceeace ironie a7 aduon moravurilor Ti El că arme d 
vestitul autor al caka atei intimi de-ai lui. ia bee la 
e ryestes, Melissus şi al us, 
tii. Chiar 


prezentant al curentului 


Georgice (I 147) 
? une » 9 
cind se ştie că da ka. rog 


dā, iubirea-i pentru 
tin 
lexander, sclavul lui Polio i 


100 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Cebes şi pentru copila Leria, care-i fuseseră dăruiţi de Me- 
cena. Mai era de asemenea acuzat şi de dragostea ce purta 
dansatorului Antigenes, lucru de care ne pomenește şi Ju- 
venal. Dar acuzarea de adulter tu soţia lui Varius, cel mai 
bun amic al său? Atitea şi atiteh invinuiri care puneau În- 
tr'o lumină nu tocmai plăcută pe poetul nostru, făcîndu-l, 
de-ar fi fost adevărate, să nu mai merite nici pe departe c- 
pitetele de „parthenias” (fecioară) şi de „anima candida” 
ce i se dăduseră. Intr'un cuvint, iată-l pe cel mai mare poet 
al antichităţii acuzat de furt literar, de ignoranță şi, mai 
mult decit atit, de imoralitate. Acuzaţiile acestea natural că 
nu mai prind acum, Oricine zimbeşte azi, citind că Vergilius 
greşea, cind spunea în Georgice (1, 344) că zeiţei Ceres i se 
aduceau libaţii de vin, cind acesta era oprit de dreptul sa- 
eral, sau că cel care jertfeşte trebuia să-şi încingă fruntea 
cu o cunună de laur şi nu cu una de plop, cum susține poe- 
tul, Aceste copilării ale gramaticilor vechi erau luate foarte 
mult în serios pe vremea lor. Şi apoi, de ce voise poctul la 
moarte-i să-și ardă Eneida? De sigur, fiindcă se temea de 
judecata osterităţii, avind atitea plagiate și greşeli contra 
cunoștințelor uzuale! Aşa susține criticul lui Macrobius şi 
critica s'a pornit și împotriva lui Vergilius, chiar în viață 
fiind. Cum putea ea să eruje pe un poet care lrăia în cer- 
cul rafinat, dar imoral al lui Mecena? Or cit de „feciorel- 
nic” ar fi fost Vergilius, mediul în care vieţuia nu se putes 
să nu-l fi influențat şi pe el. Si în egloge nu ne cintase chiar 
e] iubirea pentru tineri? Să nu uităm apoi că cercul lui Me- 
cena, reprezentind în literatură rafinarea formei și cultul 
helenismului à outrance, era mereu atacat de reprezentan- 
ţii curentului naţional destul de puternic şi atunci. Poeți ca 
Bavius, Macvius şi alții, cari il critican pe Vergilius încă în 
viaţă, reprezentau probabil acest curent care și-atins apo- 
geul după Traian, Nu sau adorat atunci poeți ca Maevius, 
Enniu şi alte vechituri de acestea în paguba unui Horaţiu 
şi chiar a lui Vergilius? lată atitea motive din care au is- 
vorit atacurile contra celui mai strălucit poet al lumei lati- 
ne. Că aceste atacuri, cum am spus, ni se par azi ridicule și 
copilñreşti, nu mai încape vorbă. Că detractorii lui Vergi- 
lius se amintese azi numai ca documente umane, e iarăşi 
firesc. 

Cine m'a auzit de Vergilius? Dar cine a auzit de un 
Carvilius Pictor, de un Herennius, de un Avitus şi de toți 
criticaştrii poetului? Cel mult îi pomenim în treacăt şi ca 
titlu de curiozitate, aşa cum o facem şi noi. E bine să-i ci- 
tàm însă, cînd ne gindim la vorba lui Heine, că „orice pe- 
niu își are vermişorul său care-i ciupe mereu din nimbul 
nemurirei” şi prin contrast e bine ca la poalele muntelui 


t01 


luminat de v 

pap: eşnică glorie, să 

„rid se zărească si im i 
u Oaa ar E zadarnic, ga e dica agp 
poctul de la An a fost sărbătorit de 1 De. e 
en des, suceintul studiu de faţă ca sg rin 


I. M. MARINESCU 


DIRECȚII IN STUDIUL ADOLESCENȚEI 


a) Dacă şe. primară sa o 


nea cercetărilor de psihologi rganizat pe alocuri sub presiu- 


ră a ți gie a copilăriei x Ar 

cetera: a ceară eruptia per sa de puțin a, ree 
pocă cind această p er adolescenții. Organizată Tairo e 
secundară PREA ihologie era încă ne ă SE 
nic, mone ana manina A font Intodeauna încă 
oferit tinerilor şcolari cit o tepe de instrucțiune ce trebuia 


g " fi > e 
de foarte multe ori cu sosete, nr riului de program, 


pice. Chi: cir rin : A 
se. Chiar preocupările recente ale- poholotc profesio. 
lecţiona după a rr era pa către profesiune gi. pa 
stă vîrstă, privind 4 i, pot „comprima” iprito > is 
a irstă, privind-o ca o exercitare către maturitate sona 
virstei adolescenței int fost constantă această winna ia 
formare, o antuțare ideile copilărie. prelungită engaja 5 
cerea în viaţă a adol a maturității. Nu se cunoștea sa 
în abaterile del adolescenților decit în formele ei r keora 
ori, conducătorii mer studia de societate armei 
miri cu tipul de ilor de educaţie aveau 
> elev protestat A ceau nemulju- 
cum l-a numi protestatar, radical sa y 
multe pă tur rea Stern, iar paraga au noa pin iri 
bulent a creiat ler Au fost epoci cind secat i nee 
Dia aheketi evărate panici printre educat re elev tur- 
PER înec orce ele pe cari le-au făcut Americanii f 
vifi incontinuu nel şi-au arătat nemulțumirea că depre 
nu-și simt puterii către profesori ca niște copii ză t pri- 
koos ta buanik ' lagiea inbepeiiă nt Anii i ma 
„ 2 r NO » i pi sui i Li #- 
al” al Iuerurilor, nu eel oferit de programe, a 
sul de industrializare al S 
e umans, cum numeşte Diltey A simple prin nor- 
momentul în care tinărul îl şcolară, pare pericli- 


instinctului. Dece? Fiindcă schema „Epiceţie ca pe un rapt 
—————————— O 


a vieţii tł- 


102 VIAŢA ROMINEASCA 
DAE e > EEE DEE RR PU II 2 e Ea EEE 


nărului se lămureşte în două faze: a) aceea a copilului încă 
existent, a tinărului în devenire și b) aceea a unui tinăr de 
venind adult. Dacă prima adolescenţă, începind prin sfirşi- 
tul procesului de pubertate, se caracterizează printr'o con- 
tinuă tragere către sine, printr'o stare acută a sentimentului 
eului, egocentrism şi megalomanie, cind subiectul  îndrep- 
tat asupra lui însăşi neagă lumea obiectivă ca un „alter 
ego”, în a doua fază însă adultul în devenire e mai înca- 
drat obiectivului, se structurează în sensul social — către 
maturizare, prin şarjarea însușirilor protivnice: idealism- 
realism, 
Lumea este o „lume a sa”, în care vis şi adevăr, mișcare 
liberă ori stăpinită, entusiasm și ordine sint toate structu- 
rate ca dispozițiuni. Acestea, în continuă contradicţie şi con- 
fuzie afectivă la început, se vor lămuri curind, unitar în 
valorile vieţii de cultură. Această epocă e deschisă câtre 
creația socială şi atunci viața întreagă poate fi o reluare a 
adolescenței, diferenţa e doar de poziţie. Viaţa ajunge la 
fața sa clasică în adult, numai dacă trece prin această fază 
de dinamică creatoare, atit de tragică prin contrarierea din- 
tre iraționalul unor dorinţi şi forme sociale în tirania lor 
mijindă._ Adolescenţa este o introducere a individului în do- 
meniul culturii; sfirşilul ei este o capitulare şi o recunoa$- 
tere a existenții colective de cultură. Iluziile trebue să sfir- 
sească, dacă tinărul vrea să între în lumea care nu poate 
trăi din iluzii, Impresii penibile însoțesc contrarierile nu- 
meroase. O atmosteră de antipatie se creează între el şi tot 
ce e normativ, exagerat fireşte spre şcoală în genere. Tin- 
zind către o întregire a născutelor funcțiuni sociale, încear- 
că şi amărăciunea unei renunţări. 

Acestui sens social al adolescenţei, privită în scopul ei 
și nu atit în lăuntricul ei, sa adaptat punctul de vedere pe- 
dagogic. Şi astfel metodele au devenit din ce în ce mai mult 
sisteme de pozițiuni ale societăţii, procedee de înglobare în 
unitatea ei şi nu atit de adaptare a individului faţă de po- 

„_sibilităţile lui proprii. Metodele actuale nu fac decit să li- 
miteze hegemonia întelectualismului, ele se formează însă 
tot prin prisma spiritului obiectivat, în care trebue transpus 
elementul biologic individual. 

Copilul, faţă de adolescent, este mult mai atașat şcolii; 
lăcomiu de a ști se aplică asupra cărții în şcoală, ca ast- 
pra unci părţi din lumea dinafară. Prin simpatia pe care 
copilul o are către persoanele adulte între 7-12 ani, procesul 
copil școală-profesor este mai unitar ca direcție, Acest pro- 
ces e unul din cauzele succesului metodei active în clasele 
inferioare ale liceului. Către 12-14 ani, p. aproape 67% din 
numărul elevilor (elevelor) se marchează o poziție aproape 


, — w i e Pap. E 


$ 
5 


' CULTURA ; is 
te 


agresivă față prd nai științei indirect prin contac 
profesorul, un lacom de a cunoaşte w mai ales pa a 
controla anca sine. Instrucţiunea, care tinde să înglobeze pe 
şeolarul între 14-18 ani în anumite forme de cultură ca si 
piei piu y enee ? 

Fiecare dintre noi profesorii am trăit penibil stările 
opacitate ale clasei, unde dispoziții dialan devin marire 
tagiune ale masei, mulți le-am numit banal încăpăținare. La 
această vârstă, metoda cea mai perfectă, cadrul spiritual, 
atmosfera lecţiunii nu mai ajung. E nevoie şi de o creiare a 
„dispozițiunii „ de o deschidere afectivă către oferta arun- 
cată pe piaţa clasei. Dacă clasa „simte” pe profesor, domi- 
nind în totalul de_impresii, în care se oferă lecţia, opacita- 
tea se reintronează,. Adevăraţii maeștri ni pedagogiei oferă 
materialul fără o continuă intervenţie. Ei direcţionează nu- 
mai clasa şi procesul de însușire se colorează întrun ritm 
al clasei. Asemenea clase le-am observat în scoala lui Gan- 
dig din Leipzig, Dacă profesorul cotrăește ritmul clasei, el 
întră dela sine printre membrii ci. Simţul colectiv il recu- 
moaşte sau îl face egal, căci niciodată ca între 14-18 ani nu 
mată stări reny pere de colectivizare, 

In gene aţă de disciplina alei, adole 
manifestări caracterizate D a Dela a L aR 
Pentru respectul conceptelor sociale, educatorul credea că 
este dator să impiedice unele singularizäāri ale acestei virste 
S'a dovedit însă falsă și periculoasă tendința de a conside- 
ra orice faptă a acestei virste ca pornind dintr'un substrat 
morbid. Singularizările in faza aceasta sint formulări anti- 
sociale, determinate de contactul cu educatorul încă din 
pubertate, de cind există reale şi multe stinjeniri din par- 
a Di pere instituţiilor şcolare acestei vir- 

G un imbold către "re ` “i 
iar în sine, cu structura ei, gin tigaie 
mericanii au dat semnalul şi în 1904 apare rima lu- 
a asupra adolescenței, a lui Stanley Hall, Ă pi al of 
undt şi coleg cu Meumann: „Adolescence” {its Psychol 
and its Relations to Physiology, Antropology, Sociology Sa 
Crime, Religion and Education). Este prima cercetare psiho. 
nea papii ein pe anchetă, SER 
n unele tări, printre cele nordice Ge 
sebire, cercetările asupra acestei virste au e Sapul 
puternic dela mişcarea tineretului organizat în diferite. a- 
sociații în afară de șeoală, Această miscare a deșteptat prin 
tre pedagogi un interes nou și un început de ienis sai 
adincă. In lupta aprigă dintre partide, cãutind a organiza 
şi tineretul, oferă pentru captarea acestuia mijloace adec- 
vate psihologiei sale. La această obligaţiune de cunoaştere 


104 VIAȚA ROMINEASCA 
NFS E SPETA e 05 NEED NT E EI DE E 


sint supuși și cei cari, combălind o politicizare a tineretului, 
încearcă să-l grupeze în cercuri sociale înafară de partidele 
politice, „Die Jugendpilege” în Germania dă posibilitate 
spiritului romantic al tinerilor să cerceteze singuri, să cu- 
noască prin ei jara şi oamenii. În taberele de cercetași, deși 
organizate de adulţi pină in umăânunte, adolescenţii trăesc 
viața lor proprie. Organizațiile de partid, societăţile de tu- 
rism, diferitele asociaţii profesionale, căutind să atragă ti- 
neretul în formele de viaţă ale adulților, sau trezit că tine- 
rii (băeţi și fete) trăiau în comunităţi în felul lor propriu. 
Adulții au înţeles tirziu că tineretul nu doreşte atit distrac- 
ţiile cit o viaţă proprie viguroasă. Cei cari au vizitat in 
Germania aşa numitele „Jugendheberge” sau „Landheim-” 
uri și au cunoscut tineri cu „Hucksack”-ul pe spate hoină- 
rind ca Wandervogel munţi şi văi, lacomi de soare, schiţind 
peisagii sau trăind camaradereşte peste deosebiri de clasă 
şi rang, numai acei pot înțelege viața naturală a adolescen- 
ților, evadarea lor din formele civilizației. Cităm pentru a- 
semenes dircelive sănătoase şi faimoasa instituție de pro- 
tecție a tineretului italian: „Balila”. 

c) Interesele psicho-patologice ale epocei aduc dease- 
menea înţelegerea unor caracteristice ale tinărului. Desigur 
nu ne interesează psihozele tinereţii în genere, cit unele as- 
pecle patologice ale acestei virste: adolescența. Un ex.: Se 
ştie că hebeirenia, o specie a schizo-frenici numită și de- 
mentia praecox, înfăţişează, pe lingă o incoherență a gindi- 
rii şi o curioasă perversiune a sentimentului; sentimentul 
deslegării de lume, o închidere în sine, o negaţie a eviden- 
tului şi autismul, o interzicere a oricărei dorințe. Orice a- 
dolescent normal prezintă într'o măsură mai mică pe lingă 
tendinţa către speculativ, o exagerare a calităților sale, o 
hypertrofie a eului, pornire spre melancolie ș. a, 

In unele țări, în primul rind Franţa, cercetările psiho- 
patologice sint cele mai desvoltate și poate cele mai sigure, 

d) Insfirşit sub forme unilaterale au provocat cunoş- 
tinje empirice de psih. adolescentului; unele fenomene anti- 
sociale, (crime, furturi, vagabondaj), cazuri de tineri fără 
sentimentul unei obligaţiuni etico-juridice, cît şi întrebuin- 
farea adolescenților ca martori în procese de moravuri, In 
această direcţie există o bogată literatură şi o încercare de 
sistematizare în lucrarea lui W. Stern: „Jugendliche Zeug- 
nisse” în „Sittlichkeitprozesse”, Tot sub direcția lui W. 
Stern sa lucrat mult timp la institutul de psihologie din 
Hamburg pentru creiarea de specialiști, auxiliari justiţiei 
în asemenea procese. 

In Germania, soluțiunile justiţiei se bazează pe o strinsă 


 —————————  ———————————————— 


CULTURA 105 


cec er cu ina Aaa pedagogice de „Jugendfiirsorge” 
a) Psihologia adolescenţei apare aproximati jurul 

) în 
anului 1900, ca o continuare a cercetărilor geziotice miei 
copilului, ca o întregire a acesteia de jos în sus către psiho- 


voltare anterioară a psihologici infantil i 
: i i e, de care treb 
Soronia psihologia ado "tului. Astăzi Kinia 
copara ca o lume inchisă în sine, nu numai un pro- 
ces al cărui început stă în copilărie şi sfirşitul în maturitate. 


mătoarele preocupări: 1) -adolescent 
l $ ` antul şi lum i 
prefaceri structurale; funcțiunile de > pre n ane ana 


adine; acestea sint cercetări de labo i 

reel rator in primul ; 
2) tendințele sufleteşti, intersecțiile lor în cu, că: cor 
unea tinărului faţă de sine; cum se concepe tinărul pe 


Psihologia pură elimină astăzi i 
i i tăzi abstractiv problemel 
ges din unitatea psiho-fizică, ce e individul erei a 
s ob ea şcolară mai ales) are de urmărit viaja sexuală 
el se va ră d copou desvoltarea instinriniri «i pr- 
> e, caracterele secundare sexuale, di ecțio- 
ra gional normală sau perversă. În veni pe 
e, psihologia adolescentului constată numai efectul desvol- 
se sexuale asupra atitudinii adolescentului, relațiunile de 
p arse orei către celălalt sex, ete. ete. Faţă de aceste 
onale şi generale, adevărații psihologi n 
mpi ada rii ide re sa proprie. Ei le, intrezbă 7 eră 
n nărul față de copilărie şi față del 
adultă, manifestările caracte ristice il ale ne-a 
l; acte se ale acestei v n 
lor “antton; fazele adolescenții. Fazele îi ie m ivi 
rea meri gre pe cercetarea critică a materialului de 
se e er) sau : ? ică 
Sinple dir aa ac eta sint o ordonare schematică din 
Cercetătorii principali a i in di 
ere paziti at a Di u privit aceste probleme din di- 
a) W. Stern şi elevii săi işi indreaptă 
. . La s i tă 
psihologiei adolescenţei către 1916, în Er imens ae als ul 
turforschung”, Leipzig 1916, căreia i-au urmat dela 1919 stu. 


106 VIAȚA ROMINEASCĂ 
O A TE E PE II E E ICE PE ME PETER 


dii în „Zeitschrift für păd. Psychologie”. (De remareat: „Vom 
lehbewusstseins des ju bendlieea”, 1922). In 1915 apare „An- 
fânge der Reifezeit”, Leipzig. 4 

W. Stern se caracterizează în problemele adolescenții ca 
personalist După cl, scopul pe care-l arc omul este să ajungă 
la conștiința de valoare a propriului ecu. Această personali- 
zare este posibilă prin: 1) limitarea eului faţă de alte „eu”-ri 
(sau non-„eu”-ri, 2) armonizarea cu lumea. Tinereţea tre- 
bue să mijlocească această evoluție. Ea este valorificarea 
conștientă n eului. Adolescenţa este înțeleasă ca o desvoltare 
dela conștiința ego-centrică la cea reflexivă, dela conștiința 
actuală a eului către cea dispozițională. Copilul are conști- 
ința cului nu prin o cunoaştere de sine cât: „ein Fühlen sei- 
ner selbst, cin Wollen für sich selbst” *}. In acest simbure ră- 
mine mai departe factorul principal al conștiinței eului cu 
toată intelectualizarea crescindă a factorului afectiv şi voli- 
tional. Pubero-adolescentul aduce o limitare a cului faţă de 
celelalte personalități; ea este o „experimentare”, o descope- 
rire a eului-valoare (Schwert) în trei forme, , 

1. Apărarea propriului eu (tendința către singurătate, 
minciuni de salvare), : 2 

2. Reliefarea eului (lumea obiectivă este valoare n eu- 
lui, voința de evidenţiere, tipul revoluționar). =: 
3. Negarea eului (indreptarea câtre operele obiective, 
`à tipul evoluționar 2), 3 
ipni aronionarh n caracteristic acestei ree cenconeri 

a eului şi despărțirea între valoarea acestuia şi lume 

obiectivă a). erjink a punctului de vedere personalistic, W. 
Stern şi școala sa Orp datele acestei virste în an- 

blul monografiei personale, Ta 
g prane in: Peychiologià des Jugendalters” Leipzig 
ed. 12-a 1930, dă o lucrare care depăşeşte ca valoare psi- 
hologia concretă n adolescenței, în edagogie şi filosofie. 

Pentru el este caracteristic adolescenţei orientarea către 
valorile obiective ale spiritului. Omul simte necesitatea de 
a fi integrat spiritului obiectiv şi de a participa la procesul 
creator al spiritului. Sensul existenţii filosofice a omului 
este așa dar participarea crescindă lu procesul creator a 
spiritului obiectivat. Această lume a spiritului obiectiva 
este pentru Spranger lumea culturii obiective ce cuprinde 
acele exteriorizări în știință, artă. religie, politică, Fiecare 
personalitate este armonizată interior prin unitatea acestor 


) W. Stern. -Psychologie der trâhen Kindheit» p. 321 
*) Zeitsehr. f. Psycho'ogie 1931, 
") Zeitschr, f. pädag. Payehologie 1922. 


CULTURA 107 


Îi 


structuri spirituale, în individ aceste valori trăese actual, 
ele își au în sufletul acestuia direcțiile de valoare. 

Adolescenţa aduce după Spranger nu numai: 1. o desco- 
perire a eului; 2. conceperea unui plan de viață, dar şi 3, 
voința de înțelegere conştientă a obiectivaţiilor eului, îm- 
preună cu participarea şi integrarea în cultură. Deci, înţele- 
gere de sine și ințelegerea vieţii de comunitate. Spranger a- 
nalizează funcțiunile spiritului prin obiectivațiunile lui în 
cultură pe baza categoriilor: 1. înțelegere, 2. individuațiune 
şi 3. obiectivare. Astfel că Spranger accentuiază puternic 
metoda formal reflexivă (Verstehende) pentru care desvol- 
tarea momentelor succesive în timp devine secundară. Evo- 
luţiunea nu se rindueşte exact procesului de înţelegere înte- 
meiat pe simple relaţiuni logice. Aceasta este unul din moti- 
vele care conduc pe Spranger să nu accepte o determinare à 
„fazelor” 

c) Charlotte Bühler pleacă dela natura antropo-biolo- 
gică, în care procesele vieții determină sensul (scopul) omu- 
lui. Acesta este un membru al naturii cu reacțiuni constan- 
te. Din ceace este strict biologic el se poale ridica câtre o 
înaltă spiritualitate. In adolescență omul simte nevoia unei 
intregiri şi tinde către ea. Această nevoe de intregire este 
după Ch. Bühler: „eine feste unverrückbare Basis zum 
Verstădnis aller Pubertätserscheinungen” 1), Intrebarea este 
dacă ne aflăm aici în fața unei simple  definiţiuni a unor 
fapte psihice sau a unui principiu de înțelegere și interpre- 
tare a întregului material? 

Biologie, adolescența se caracterizează printr'o contra- 
„dictie: nelinişte-potolire, Turbururea. nemulțumirea este a 

nstinctului infometat, potolirea este fixarea în lumea din- 
afară, integrarea, În viața sufletească această polaritate de- 
negarea lumii. suferinţă, întoarcerea către sine, desco- 
perirea eului. Satisfacerii instinetive, liniștirii în viața biolo- 
gică îi corespunde în suflet găsirea „semenului”, deci darea 
către lumea socială, Concepţiunea aceasta este orientată 
după o schemă concept din biologie. Legea de biologie de- 
vine principiu de înțelegere în lumea sufletească, Deci me- 
toda cere o interpretare, Sunt necesare două stadii: 1. expu- 
nerea de fapte, 2) interpretarea după schema biologică. 
Ceeace este propriu acestei pozițiuni este că manifestările 
adolescentului sunt caracteristice pentru faza în care sau 
produs (nu pentru acea persoană ca la W. Stern). Un me- 
rit netăgăduit este că ține unitatea psiho-fizică ca o bază 
indispensabilă pentru înțelegerea tuturor manifestărilor pu- 
bero-ndolescenţiale. 


*) «Seelenleben der Jugendlichen» p. 16, 


108 VIATA ROMINEASCA 


Pe lingă aceste direcții, amintim: 

d) Psihologia behavioristă care dă ca funcțiune princi- 
pală a acestei faze de viață cunoașterea. S'ar putea obiecta 
că toate diferențierile de virstă se încadrează în acest sens 
general care nu e numai al acestei faze. Soarta tinârului şi 
a omului în general depinde de această cunoaștere, care 
stabileşte posibilităţile lui de relaţie, de comportament. 

c) Instirşit şcoala psihoanalitică nu vede în adolescen- 
tă o epocă cu totul specifică. impreună cu toată copilăria, ea 
este o continuă activitate subterană în subsolul instinctelor 
presate de imposibilităţi naturale şi etico-sociale. Faptele 
sunt dependente de principiul satisfacerii sau plăcerii care 
conduce pe adolescent ca și pe omul adult în ierarhia con- 
ceplelor de real. Personalitatea umană este o direcționare 
dinamică a instinctului. Aceasta este hotărită esențial de 
instinctul sexual sau cum gîndeşte Freud mai tirziu în scrie- 
rile sale, structurarea unei direcțiuni este înfățișată ca opo- 
ziție între instinctul sexual și lchtrie, sau ca „Eros-Todes- 
trieb”, Această direcție psihologică pansexualistă viciază nu 
numai materialul cîştigat sub acest punct de vedere unila- 
teral, dar se îndepărtează mult ca metodă într'o interpre- 
tare de ansamblu asupra cazurilor, de adevărata cercetare 
științifică. 

Afară de aceasta, cazurile prezentate de  psihoanaliști 
sunt în majoritate patologice, iar raporturile asupra lor nu 
aduc nimic asupra comportării personale a subiectului. 


EMILIA BOGDAN-ALEXANDRESCU 


ȘT RI LI TECE ARĂ 


FRAGMENT EMINESCIAN. 


Fragmentul eminescian pe care îl publicăm mai jos şi 
care è scos din ms, academic 2278, ff. 29—36, este una din 
multele compuneri misogyne ale poetului, Acest misogynism 
derivă dintro anume filosofie bazată pe principiul de ori- 
gină rousseau-iană că natura singură este dacă nu bună cel 
puţin autentică. Civilizaţia nu e decit un epifenomen, rațiu- 
nea o iluzie de determinaţiune, La baza „existenţei stă un au- 
tomatism pe cure omul îi teoretizează, fără să-i adaoge ni- 
mic. Adevăratul ideal după Eminescu este, în domeniul so- 
cial, statul automat al albinelor, iar în acela al dragostei re- 


e 


LULIURKAĂ 


p 109 


întoarcerea la instincte, la starea edenică. Femeca 

babilă atunci cind, complicind instinctul de ere dvi, pia 
care îl au şi păsările, se lasă influențată de parada socială, 
care însoțește iubirea. Intrun cuvint poetul deplinge coche- 
tăria, ceremoniile, amestecul rudelor, prejudecățile, tot ce 
împiedică dela simpla însoţire naturală, Ge 


TABLOU ŞI CADRU 
(Icoană şi privaz) 


De vrei ca toată lumea nebună să o faci 

In catifea, copilă, în negru să te'mbraci, 

Ca marmura de albă cu faţa la răsari 

In bolțile sub frunte lumină ochii mari 

i părul blond în caier și umeri de zăpadă 

n negru, gură dulec, frumos o să-ți mai sadă. 


De vrei să-mi placi tu mie, auzi ? şi numai (mie) 
Atuncea tu îinbracă mătusă viorie. 

Ea nvineţeşte dulce, o umbr'abia uşor, 

Un sin curat ca ceara, obrazul zimbitor 

Şi-i dă un aer timid, suferitor, plăpind 
Nemărginit de gingaş, nemărginit de blind, 


Cind umbli u ta haină de tine se lipeste 

Ci gingaș mlădioasă tu rizi copilăreşte 

De şezi cu capul mindru pe spate lin lăsat | 
Tu pari sau fericită sau parc'ai triumfat, 

(De n'ai (fi) o copilă cu ochiu uşa şiret 

Tu ai fi un obraznic şi prea frumos bäiet). 


a nai Merit eu oare mai mult dela un inger 
decit de-a lui privire cu sufletu-mi să-mi singer ? 
0 bate-ţi joc, copilă, ucide-mă de vrei, 

Zimbirea gurei tale, un Vis din ochii tei 

Mai mult e pentru lume, decit un trai deșert 

Și încheierea vieţi-mi pe tine să (le) iert. 


Ce sunt ? Un suflet moale unit c'o minte slabă 
De care nime'n lume, ah ! nimeni nu întreabă 
Și am visal odată să fiu poet... Un vis ; 
Deşert şi fără noimă ce meritun suris 

De erudă ironic... Şi ce-am mai vrut să fiu ? 
Voit-am c'a mea limbă să fie ca un riù ` 


410 VIAŢA ROMINEASCA 


PRI n a TR ea 2725 ENEA = Na aaa 


D'eternă mingiere... şi blind să fie cîntu-i 
Acum... acuma visul văd bine că mi-l mintui, 
Căci toată poezia şi tot ce ştiu, ce pot 

Nu poate să descrie nici zimbetu-ţi în tot. 

O bate-ţi joc de mine, pigmeu deşert nedemn 
Ce am crezut o clipă de tine că sint demn. 


O ironie cruntă, o Înger, o femee 

Eu să te-ating pe line cu-a patimei scintee 

Eu, cu să fiu în stare o clipă să-mi închipui 

C'al meu e trupul dulce, c'a mele faţa-i, chipu-i... 
Nebun ce sint... Nu rizi tu ? O rizi de mine... Rizi, 
Plingind mă lasă șarpe eu ochii să-mi inchiz. 


Astfel îmi trece viața, astfel etern mă chinui 

Şi niciodată Ana nu m'a lăsat la sinu-i, 

Căci ca nu vrea iubire... vrea numai adorare, 
'Timpit să-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioare 
Și ea să-mi spue rece: Monsieur, ce ai mai scris? 
La glasu-i chiar ironic să fiu în paradis, 


Să fiu prea-prea ferice de-a vrea să aibe numa 

Pe acest mizerabil ce o priveşte-acuma, 

Da ! Da !! Să fiu ferice de-un zîmbet, de-un cuvint 
Căci zimbetul mai mult e ca viața-mi pe pămint. 
Să simţi cum că natura îşi bate joc de noi, 

Ici colo cite-un geniu şi preste tot gunoi. 


Şi eu simt acel farmec şin sufletu-mi admir 

Cum admira cu ochii cei mari odat Shakespeare, 
Şi eu mă simt copilul nefericitei secte 

Cuprins de-adinea sete a formelor perfecte. 

Dar unde este dinsul cu geniu-i de foc 

Si eu fire hibridă — copil făr'de noroc? 


Făr de noroc ? Dar ce dar ? Au nu sunt fericit 
Câ'n calea mea o umbră frumoasă sa ivit? 
Nu, nu-i destul'avere un zimbet trecător 

O vorbă aruncată ironic — de amor ? 

Comoară nu-i destulă privirea, un cuvint 

Ce viaţa-mi însoţi-va de-acum pin’ în mormint ? 


Sunt vrednic eu a cere — sunt demn să am mai mult ? 


A lumei hulă oare în sine-mi n'o ascult ? 

Putut-am eu cu lira străbate sau trezi 

Nu secolul ca alţii — un ceas, măcar o zi ? 
Cuvinte prea frumoase le-am rinduit șirag 

Si-am spus şi eu la lume ce-mi este scump şi drag. 


e 


f 


CULTURA 


Aceasta e menirea unui 

Pe valurile vremei ca e 

Să 'nşire-ale lui vorbe, să spue v Ș uscate 
Cum luna se ivește, cum tu'n codru bate ? 
Dar ori cite-ar serie și ori câte-ar spune 
Cimpii, pădure, lanuri fac artă de minune. 


O fac cu mult mai bine, de e 

) 1 ý um o spui e 
Natura alăturată cu-acel desemn > Seg ea a 
Din lirica modernă — e mul 
a tristă meserie să mai nimic de spus 
- ecit poveşti pe care Homer şi-alţi autori 
æ spuseră mai bine de zeci de mii de ori, 


Pe gindurile noastre, pe suflet sa pus bruma 

Și tineri numa'n șiruri vedem fiinţa vie 

pu gindul nostru'n ceaţă nu-l punem pe hirtie 
Sintem ca fiori pripite, citim în colbul şcolii 
Pe cărţi cu file unse ce roase sînt de molii. 


Să reproduci frumosul în formă. ne inveti 
leprae poezia-mi mă imple de a. 
Jator omul să fie (-i) a veacului copil $ 
aha ca la nevolnici el moare'ntr'un asil 
nirun spital.. Acolo cirpească cu minciuni 
Pereţii de chilie și spună la minciuni. 


Da ! ticălos e omul născut în alte i 
Simţind îți vine sòartea s'o sudui, s'o blestemi 
Dar blestemele însişi poel te-arată iară E 
Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș. 
nir'un poet nemernic, ce vorbele innoadă 

Ca în cadența rară să sune trist din coadă 


Și'ntre (soldatul) țanţoş cu spada subsuoară 
N egere nu este, alegerea-i uşoară 

rapes în a lui haine, el place la neveste 

n ecioara nfiorată işi zice: acesta este, 
z ese da... Simţirea tu ci şi este dreaptă 
Nebuni sintem cu toţii, natura-i înțeleaptă, 


Uun corp frumos şi ăi 

nos și neted te face s | 
Iu brațul lui puternic tu poți să ntina e | 
rară nu eşti tu nebună iaz 
Salegi în locu-i, fată, pe un împușcă 
Pe-un om care stă noaptea şa pi a Mele 


În strofe o desface şi o aşează'n rime... 


E E 


t, mult (mai) presus. 


tit 


2 VIAȚA ROMINEASCA 
ET amo EI EERO ICE 2 E EEE E . 
E d. E CULTURA 
Soldatul spune glume ușoare — tu petreci "7 113 
Pe cînd poelul gingav cu mersul de culbeciu la ficcare pas erorile tradiției; lucrul acesta il f 
i sta ace, atunci 


E timid, abia ochii la tine şi-i ridică 

El vorbe cumpăneşte, nu ştie ce să-ți zică, 
Privindu-te cu jale oftează — un năue — 

Şi zilentregi stau astfel în jil} șapoi mă due, 


Copil copilul nu e ? voeşte să petreacă 

Ce caut cu (cu) ochi-mi a lor privire seacă, 
Ce zic Dumnezeire și înger, stea și zee 

Cind (ea) este femee și vrea a fi femee ? 

Şi totuşi... Ah odată mi-a spus cu vorbe dulci: 
„Aș vrea pe braţ aicea tu capul tău să-l culci, 


„Să mingii a ta frunte nefericit copil !”" 

Acest cuvint divin mai zi-l odată, zi-l, 

S'ajung o zi în care în strimta mea chilie 

Tu să domnești ca fiică, stăpină și soție 

Şi'n ore de durere cind gindul mi-a fi ve ted 

Să simi cum dulcea-ți mînă se lasă pe-al meu creștet, 


S'atunci ridicind capul, dind ochi-mi peste spate 
Să văd ah păminteasea-mi, duioasa-mi zeitate. 

Nu te îndemn cu insumi ca să mai mergi în cale 
Să fii nemernic martor nefericirii tale. 

Chiar inima de-aş da-o să bei dintr'insa singe 
Nevoia este ghiaţa ce-amoru'mn grabă’! stinge. 


Visind astfel (imi pare) cu mine că petreci 
Copil cu gura caldă (şi) eu picioare reci. 
Te-apropii, mă'ntrebi dulce: cum nu te curtenese ? 
O vorb'ai vrea În fine sauzi cum o rostesc. 

Şi de brațu-mi atirni dulcele-ţi braţ, 

Întore spre tine capul, privirea fār de saţ. 


e-al tău umer încet şi trist şoptese: 
frumoasă Doamnă şi prea mult te iubesc! 
M. EMINESCU 


Cu gura d 
Esti prea 


O ANECDOTĂ DESPRE CONACHI 


Veracitatea povestirii unei întimplări din viața unui scri- 
itor, chiar dacă scriitorul ur fi mai însemnat și chiar dacă 
ancodota e caracteristică pentru a fixa fizionomia persona- 
giului, n'ar merita, poate, să facă obiectul unui studiu special. 
Orice relațiune furnizată de amintiri, de povestiri tirzii ale 
contemporanilor, de tradiţii fără autoritate, © nesigură, dacă 
nu în intenţie cel puțin în amănuntele prezentării, şi critica 
o suspectează apriorice. Nu ar fi deci nevoe să se semnaleze 


e 


când trebue să seruteze şi să inte ze i 
torul problemei la care ele se refeză. ge Lore ad sie a 
pace gaina tape in aparență de un interes aironi. 
cai ao rr die rigas pe aspectul metodologice al 
p e ara orb a ei va dovedi atit de neașteptate 
agree rană ®t, documentele însăși ale netemeiniciei 
A rima care nu se poate obține oricind, şi va da în 
uim s tag Papi saupes imprejurărilor în care se va fi 
per sea a, Nu mai puțin interesante în sine sint 
rar otet ari amaton, care constituese o problemă 
de incă parată, vrednică de un studiu mai amănun- 
necdota de care e vorba. inti ñ „Logoi 
cf > e vorba, intitulatā , ă 
gpa has pr n osindită”, e publicată într'o eri Sea 
Z cel er pls sea din popor” de p: Pamfile, ae ] s 
ipia om fă rinzind pe unul din slujitorii săi cu o vină 
Fi mai pe Wepu, logofătul pune să fie legat gol în h Š 
Seyi i sub căldura soarelui de vară; văzindu-] insă hi. șI 
atit de țințari, i se face milă de cl şi trimite din eind în eind 
a i ag a ar, dela 0 vreme, sluga incepu să se roage şi să 
a ai Hingăniile în pace, dacă vreţi”, Raportindu- 
araca ciudata lui rugăciune, acesta cobori curi T 
trebe asupra rostului ei. „Pentrucă, stäpine, dacă f sie 
ie dr țarii sătui, vin alții flăminzi, și așa su aspra ii 
sara ori mai mare”, Concluzia e că, dinducsi iasă 
poa marei cuvmte, Conachi „opri la curte pei să oi 
ia ral n rele, dar veche, căci era mai bine a de zar 
sde a oo să aducă alta nouă, dar flămândă”. 1). fa 
Par ge sa rca toate cele trace segz de Pamfile, e dată 
fara : a e însă fă i 
manga S eine Țepu- Tecuci, şi agitadeie - istaa n 
ph pet za i dont vechiul stăpin al pământului lor va 
ra Fan ză epe moşia logotătului-poet, Intr'adevăr din 
Costache Conan era on aiii iordache Miron, să bocrul 
„lui le ara cu oamenii de dle; Injugindu:i ta sha AMORE 
ie : pe ele, fn ndu-i | 
„du-i cu biciul ca pè boi”. =) ieh ypas „a u e pann: 


lucru ce trebue pus dela i 

TERETA nceput sub suspiciu edepse 
Se an e vorba cit şi îm prejurările paarir > zi ec X le 
nnd prea puțin verosimile, SS povesti 


1) T. Pamfite, Firişoure de aur, Bucuresti s.a 


toji), p. 19-20, (Biblioteca pentru 


® T. Partile, A f i 
5093), P- 1, weatiri populare romineşti (Ws, Acad. Rom. No. 


a 


g 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


De cele mài multe ori cercetătorul nu găseşte îimprejură- 
rile favorabile pentru a discerne originea nsăşi a legendei 
căreia i sa dat apoi o atribuţie falsă, astfel incit bănuelile, 
dacă au existat, necăpătind confirmare, e de multe ori in- 
demnat să utilizeze ca tradiție certă isvoare care nu sint de 
cil niște falsificate, intrun sens sau în altul. De data aceasta 
filiaţia legendei se poale urmări în adincime; căci deschi- 
znd la îmtimplare o carte de anecdote istorice de curînd apă- 
rută, se poate citi următoarea scurtă povestire, care rezultă 
deplin edificatoare dela prima lectură: 

„L'imperatore Tiberio interrogato dai suoi amici perchè 
„si difficilmente și decidesse a cambiare i magistrati, ris- 
„pose loro: „lo paragono i magistrati alle mosche: queste, 
„come ognuno sa, collo star lungamente  appiecicate a un 
„corpo, si saziano e percid riescono meno mo este; laddove, 
„scacciando le satolle, ne sopraggiungono altre le quali, aven- 
„do bisogno din cavarsi la fame, diventano un martirio”. *) 

Elementele povestirii, evident, sint aceleași; Însăși con- 
` cluzia, întrucitva deslipită de corpul anecdotei noastre, În 
care se spunea că sluga a fost iertată pentruca în locul ci să 
nu fie adusă alta mai rea, nu e altceva decit concluzia la care 
tinde povestirea împăratului roman. Lipseşte din aceasta din 
urmă numai prezentarea omului chinuit de ţințari ca ele- 
ment activ în naraţiune; ca se regăseşte însă în formele mai 
vechi ale legendei, din care derivă prin înlănțuiri succesive 
ae italienească de-o parte şi povestea despre Conachi 

e alta, 

Cea mai veche formă a acestei legende datează din vea- 
cul I al erei creştine, şi se află consemnată în cartea despre 
Antichităţile ludaice a evreului elenizant Flavius Josephus. 
In această scriere, care e o istorie a poporului său de la cred- 
jiune până în vremea sa, alcătuită pentru uzul Grecilor și al 
stăpinitorilor romani, se vorbeşte la împărăţia lui Tiberius 
de lăcomia unora dintre magistraţii săi, împotriva cărora İm- 
părutul întirzie totuşi a lua măsuri, Imtrebat de prietenii săi 
asupra motivului acestei atitudini, el le răspunde că toți cei 
investiţi cu o magistratură înclină spre jafuri, dar lăsaţi mai 
mult timp în slujbă sfirşese prin a se sătura, și că deci ar fi 
o greşală să aducă în locul lor pe alţii şi mai flăminzi decit 
ci. „Și le spuse ca pildă această poveste: Odată se așezase un 
„mare număr de muște pe rănile unui bolnav ce zăcea pe pă- 
“mint, şi un călător trecînd din intimplare pe-acolo, i se făcu 
„milă de nenorocirea lui, şi văzind că e singur şi că puterile 
„nu-l ajută, se apropie să le goncască, Fiind însă rugat să nu 
„facă acest lucru, îl întrebă dece nu doreşte să scape de acea 


i Ad. Padovan, ZI libro degli aneddoti, ed. MI; Milano (182%) 


p 41-42, 
E a 


ian gomm u 


Pr 
$ CULTURA 
115 


„neplăcere. — „Mai râu m'ar chinui, îi răspunse, dacă le-ai 
sint pline de singe şi nu 


Dim scrierea lui Flavius Joseph 

i S us legen nsmiă 
ră a foreza poteca literaturii latine păi ien pipa 
lase rr a o găsim de pildă în celebra culegere A 3 
seva n Ceata Romanorum", care grupează à 
A ora NI folio al evului mediu. Tn ai tă 

ae prior : R erit puţine modificări; începutul Pi 
idhaa rage a „de unde a fost luată, Lipseşte mediirea: 
-esicaa air et e magistraților şi a convorbirii împă i 
iti ici Ara reduse aici ca în anecdota italiană a 
AR pn is, Pilda e dată ca o întimplare din viața ai a- 
asatar, Fa rar fi intilnit el însuş cu bolnavul din n Miu. 
Teri ra și sfirşeşte cu o concluzie moraii mE 
EdE er ea »Dupliciter me crucias, (dixit) uad are 
Ailsie dea Spar retad ie e an meo plenas et 
(ca famelice. dupliciter uffligere pa engl 
e qui cor lapideum habet, et non ear 


ta Romanorum” ea A 
ERDA se va fi rä i : : A 
sho și. prin inele a căror aie apoi s caprei apu- 
aa i Juns la forma sub care am găsit-o „poate urmări a- 
ul anecdotic curent. cireulind în mate- 
J iini pus că povestea > 
fan mra i ra istoriografia bizantină, mă i pe pri ea 
sint alai Dos Antet lumii a lui C. Manasses; pier ete. E 
tite a Puţine, naraţiunea fiind numai o relativă grote 
hipiai ir pă aim deja cunoscute, în care versul ride poe- 
priza ci raul şi a Pepi ingrijire formală s) Din i 
izantin o vom găsi e as 
ca n : găsi î N i 
paid < NVI „pila: după forma aerieni ne a in croni- 
tică cu e di: RV unn oltean Mihail Moxa; ti dp a 
n Manassses, deosebirea de text constind în G 


tul că versiun 
. ea romincască e à 
cit cea greacă: 4 e întruditva mai concentrată de 


„Era un om de av x 
„şi-l de avea o rană rea și plină A 
prior muștele; oarecui-i fu milă tz ur împuţit, 
+ el zise: Lasă-le, că sînt sătule acestea, de ră le go- 
ai mäa- 


1) Flavii Josephi Antiqui 
m z quitatum Judaicarum 
ğä ga leit, ed. Dindorf, Paris, Firmin Didot i845, 
Festa Romanorum, ed. Herm. Oesterle 7 v. I, pag. 710). 
exactoribus. Berlin 1871, p. 348, y, hp LI: Do injustis 


3 C. Manasses, #rewi 
1837, p. 85. arino iiatoricum, Paris 1635, p. 40; ed. Bonn 


„2 n bac e 0 e. e CME. d AIA 


1, XVIII, cap. VI, 


118 5 VIAŢĂ ROMINEASCA 


„ninc rău, numai ce ling, iară de vor încăpea niște flăminde 
„mai rău vor minca. Aceasta grăi Tiverie de boiari, să fie în 
„vreame multă pre meserere pînă se satură, deci nu mai 
„mănîncă rău pre săraci”. :) 

Din aceste cinci forme ale legendei ce stă lu baza anecdo- 
tei despre Conachi, cea care trebue socutită ca isvorul aces- 
tein din urmă ar părea să fie forma oferită de cronograful 
lui Moxa. Această seriere n'a circulat însă, cel puţin din câte 
cunoaştem, în literatura veche rominească, şi n'a fost cunos- 
cută publicului rominese decit după publicarea ei de Haş- 
deu, şi prin urmare nu poale fi socotită ca isvor al unei pr? 
ducțiuni cu caracter popular. (Ne aflăm, deci, în fața 


unui fenomen curios, acela al unei producţiuni populare, | 
legate de un prototip din literatura străină scrisă, adică | 


dintro literatură cu care poporul, înţeles ca autor ano- | 
nim, nu putea să aibă contact. Singura explicație logică * 
e căi anecdota rominească amintită nu c, cel puţin la o- 
rigine, populară ; trebue să presupunem că ea a plecat din 
cercuri culte şi sa păstrat printr'o tradiţie strict circumserisă 
în chiar locul originii sale. Intr'adevăr, dat fiind că locul, 
în care ca n fost culeasă, după ipoteza pe care am formulat-o 
mai sus, întră în raza vechilor stăpiniri ale boerului moldo- 
vean, se poate bănui că anecdota, localizată în sens persona 
de însuşi Conachi şi povestită de el indiferent în ce împreju- 
rări, a fost reţinută de vreumul din prietenii sau slujitorii săi, 
şi după o circulaţie restrinsă in cercul familiar curţii boerești 
a rămas în patrimoniul urmașilor vreunuia din cei ce 0 cu- 
noscuseră în felul acesta, pină in momentul culegerii ci. Nu 
e decit o ipoteză, care oferă însă o explicație verosimilă asu- 
pra acestei ciudate produețiuni populare, prin aceia că o face 
să derive dintro sferă cultă, în afara căreia nu poate fi infe- 
leasă, Conachi, care ern un ewmtoscător al literaturii greco- 
bizantine, se va fi folosit în cine ştie ce prilej de această rè- 
miniseenţă literară, pe care şi-a insusit-o printrun procedeu 
aproape inconștient, obișnuit tuturor în materie de anecdote. 
Faptul de a-și atribui, sau cel pulim de a pune in seama unor 
personagii mai cunoscute, întimplările altora, e comun În 
viaţă ca și în literatura aneeudlotică: Unul pune În seama lui 
Matei Basarab şi a lui Nengoe Vodă cuvinte de mult cunos- 
cute ce fac parte din patrimoniul anecdotic universal, 2) cu 
nceius ușurință cu care Un altul localizează la curtea aceluiaș 
Matei intinuplări scoase din vechile noastre cărţi bisericeşti, *) 
şi cu cure popora a atribuit Meșterului Manole, lui Traian 
Împărat ṣì lui Ştefam cel Mare isprăvi pe care studii de lite- 


A Haşdeu, Cuvente den Betrani, v. 1. Bucureşti 1878, p. 358. 
lon C, Lerescu, Cileva lstorioare morale, vol. 1. Bucureşti 1886, 


pp. 63 şi 65. 
a Un dar împărțit, în Albina, I1, 33; 16. V. 1899. 


D 


- -CULTURA 117 


ratură comparată le dovedese a fi simple 
rare i paris In felul acesta, indiferent dacă piste prea 
în p at intocmai aşa cum am presupus sau în alt chip, ră- 
y totuşi faptul pe deplin stabilit acum al imprumutului 
a să neve aie istorice a mformațici ce sar fi putut cule 
noștință de cauză dintr'insul. AL. CIORĂNE sa 
e scu 


UN „ISTORIC LITERAR" PLAGIATOR 


In ultimul timp au apărut în bibl 
| imi za 

piei volumașe, în care un oarecare păr eu i 
er ur = E eri fragmente comentate din operele cronica- 
: eend RF. ai rău de zis despre această încercare a d-lui 
că îi rar a chiar, avindu-se în vedere lumea căreia fi 
edi nată, aceea a şcolarilor, cît şi faptul că operele er 
Sari or noştri nu mai fuseseră retipărite de dinaint co 

ului, intenția ar fi fost ludabilă, Dar „criticul sosire nu 


merită aceste laude! Deunăzi mi-a căzut în mină una din a- | 


ceste cârțulii, intitulată „Dim cronicarii români” 

a ip Eustratie Logofătul şi Miron Castin". Ma UNI 

a rea caer comparind întimplător aceste comentarii 

Gh. seal m irati Ra e le, ee literară roti”, de di 

girs j entice, am cons T 

vs data ai un plagiat şi încă unul grav, Fes ali sue 

sri Ă, a -mot, iar uneori cu adăogiri inutile și inexatte 

ie dei ol o completă stingăcie şi ignoranță literară alcă- 

ră ndul așa ziselor „note critice”. (Dar L, Predescu e 
a original : un noian de interealări banale sau said 


portune). lată mai j 
rare Sire i jos citeva exemple din opera originală 


ak agini de istor le literar a ro- Nn cronicari rom ni de Ani -> 
= p A i 

mi =" sb à pie - = E . l fă z 

na, „der iitor I1 ver hi de Gh, Li „Per he » sust ntie ORO tul şi 


Carday: Miron Costin” de Lucian Pre- 
E ză descu: 
M. Costin este dat să înveţe Prima învățătură o prim 


nitre taiii „stiai, din (M. Costin) lu Bar, în 

Ă oliz. In şcoala iezuiţilor italieni, de- 
oarece părinții lui f acolo 
din cauza prigoanei lui Vasile 

ad” 1651, Miron Costin, în vir an M 

£ iJ ți y i 

saamani Ap aaah riea pit mammat, d TA ah apia ia a 

ari- i » Guzi- mata regelui ; 

mi ta upta acestuia contra Ca- contra Oaoa M MaN, 


In 1657 domnitorul Gh. Ş 
JRS: tefan In 1 fi 
rea ai tema de sulger și Îl că pe ra pre DEA- 
Bntmuite n Muntenia la Const Ba- sulger și-l trimi A rpm) de 
i ca să facă Împreună cu u- ln Mate Basar pole arnoia, 
cesta o nlinnfā tacită in contra alianță contra i dance rrai 


Turcilor. Pag, 1 Pag. 37 38 


n Ra i 


118 VIAŢA ROMINEASCA 
RE EP E PP e E E CE EI 3 


Aci, în marea sa ignoranță, L. Predescu a socotit că Matei 
Basarab şi Const. Basarab sint una şi aceiaș persoană. 
(Află d-le Predescu că la 1657 Matei Basarab era decedat de 


trei ani). 


lată acum o pagină întreagă luată mot-à-mot după d-l 


Cardaş: 


Înţelepciunea politică a lui M, 
Costin îl ridică repede în cele 
mai mari ranguri boereşti. In 
-1665 era mare-comis, in 1666 
mare paharnic şi apol mare vor- 
nic de Tara-de-sus, pină în anul 
1673. In primăvara anului 1673 
a Început un război crincen 
intre Poloni şi Turci. Teatrul 
luptelor era biata țară a Mol- 
dovei. Sultanul Mehmet, a venit 
in persoană pentru ca să condu- 
că lupta. Dela Țuţora, unde îşi 
stabilise cartierul general, el 
veni să viziteze Iaşul. Domnito- 
rul Ducu, cu un grup de boeri, 
ti face o primire frumoasă, M. 
Costin cu acea ocazie, se plinge 
Sultanului de purtarea nu toc- 
mai corectă a Domnitorului, dar 
pentrucă acesta ern protejat de 
vizirul Kiprili, n'a fost mazilit 
îndată, ci numai după căderea 
Cameniţei, In urma neestel fz- 
binde, sultanul a cerut noului 
Domnitor Petriceicu Vodă să-i 
trimeată pe „un boer care-i mal 
de treabă”, pentru a discuta cu 
el despre soarta Moldovei, Fu a- 
les M., Costin. Iată ce spune des- 
pre aceasta cronicarul lon Nė- 
culce. 
$ a.m. d. 


Ceiace spune L. Predescu 
cari, sint plagiate: 


El s'a servit de toate izvoarele 
indigene cunoscute pe vremen 
lui, de argumente filologice şi de 
mărturiile istoricilor străini, 

Izvoarele indigene în legătură 
cu această problemă, nu se mār- 
gineau decit la cronica lui Gr. 
Ureche, pe care Miron Costin n 
cunoscut-o în copia lui Simion 
Dascălul. 


Argumentele filologice susținu- 
te de M. Costin nu puteau fi prea 
serioase; avind in vedere sta- 
diul acestei științe pe vremea 


Miron Costin sa dovedit un 
fin diplomat. De aceia se ridică 
repede la cele mai mari ranguri 
boereşti, In 1665 este mare co- 
mis, în 1666 mare paharnic şi 8- 
poi mare vornic de Tara-de-jos, 
pină în anul 1675. 

In 1673 începe un crincen răs 
boi Între Poloni şi Turci, Ten- 
trul luptelor era Moldova. Sulta- 
nul Mehmet vine în persoană 
să conducă lupta. Delna Țuţora 
unde îşi stubilise cartierul gene- 
ral, el vine să viziteze luşul. 
Domnitorul Duca, cu un p de 
boeri, îi face o primire frumon- 
să. M. Costin, cu această ocazie, 
se plinge Sultanului de purtarea 
nu tocmai corectă a Domnitoru- 
lui, dar pentrucă acesta era pro- 
tejat de vizirul Kăpriili, ma fost 
mazilit îndată, ci numai după 
căderea Camenitei. In urma ace- 
stei întrevederi, sultanul cere 
noului Domnitor Petriceicu Vo- 
dă să-i trimeatā pe „un boer 
care-i mai de treabă”, pentru a 
discuta cu e] despre soarta Mol- 
dovei. Este ales M. Costin. lată 
ce spune despre aceasta cronica- 
rul loan Neculce. 


despre operele acestor eroni- 


El sa servit de toate izvoarele 
indigene cunoscute pe vremea 
lui, de argumente filologice și de 
mărturiile istoricilor străini, 

Izvoarele indigene în legătură 
cu această problemă, se măr- 
pinese numai la cronică lui Gr. 
Ureche, pe care Miron Costin a 
cunoscut-o În copia lui Simion 
Dascâlul. 

Argumentele filologice susținu- 
te de Miron Costin nu puteau fi 
serioase; avind in vedere sta- 
ini acestei ştiinţe pe vremea 


CULTURA 119 


S 


Răminea acum să susție mai 
serios problema sa, cu argumen- 


ta 
El utilizează uproape pe toți i- 
storicii străini, care au discutat 
această chestiune. 


Pag, 124—125 


Răminea acum să susție 
serios problema sa, cu rates 
ma senene ai istorici străini, 

„ CGoöstin apare destul 
mas documentat ef 

il utilizează aproape toți i- 
storicii stràini, care pete ac albe 
această chestiune, 


Pag. 13—44 


Dar să ne oprim aici. Exemple ca acestea alcăt 
t -E E i ucse În- 
treaga broșură. Plagiatul e cit se poate de clar. Nici citatele 


din cronicari nu-s alele: Aceleaşi - 
dere. Culmea ciudăţeniei însă 


şi ca fond şi ca Intin- 


„D constitue faptul că nu 


există nici măcar o indicație despre consultarea lucrării d-lui 
rdaş. Faţă cu aceste constatări, înclinăm să credem că si 

spera volume sînt de același tipar. 

___În consecinţă, cei în drept sint mai chemați decit mi 

să pună la punc! pe „istoricul” nostru. arii: 


PT i E N 7 a 


A. C. APOSTOLESCU 


ş..:9.'€ Tall 


RAUL VEACULUI NOSTRU: HAMLET 1933 


Intrebaţi de wa ziarist de 


lu Morning Post, ce cred des- 


pre evenimentele mondiale în curs. studenti i 

) ; nt $, enții englezi del 
1 é . - $. e 

Cembridge şi Oxford și-au mărturisit, din nou, Se. as > 


pesimism. „Stim 


i s tim ce va urma: e 
ristului, deprins probabil cu re 


atastrota”, au răspuns ci zia- 


plicile mai optimiste ale poli- 


ticianilor de curieră. „Bine, dar tineretul nu T 
dice para a îndrugat ziaristul. pe a, 
„Nu mai e timp. Ah, dacă ar mai aştepta  evenimentel 
a puas „Se spune că generația noastră e lipsită de iniţia. 
pag vem îndeajuns pentru a înlătura pe politiciani, nu 
at t, siap cit să putem schimba situația, Perseverenfà? Mun- 
că? ce bun, cind catastrofa ne pindeşte în fiecare mo- 


ment”, 


lată, dacă vroiți, o mărturie 


» pe deasupra, despre starea 


de spirit a tineretului intelectual 
£ : e pretutindeni, 
de „un rău al secolului” mult mai A bi și ara eri ga 


cel îndurat pentru libertate si de 
ani, cind odată cu tineretul E trebe 


sibilitate romantică. 


ocrație, acum o sută de 
ea în cultură o nouă sen- 


Tinerimea suferă intotdeauna. Suf pentru ide 
. LI 53 eră, 
şi sensibilitatea clocotese în ea şi liniștirea, ditai în fi aja 


120 VIAȚA ROMINEASCA 
AATE U CDI ID De A PEEL ODO: Ze EI sI E E II PR A N O 


pre i nu vine decit odată cu maturitatea. Tînărul, prin natu- 
ra lui, este larg și grăbit, pe cind viaţa socială chiar cînd su- 
ferà îşi spală rănile cu incelineală. Insăşi revoluțiile se pre- 
gătesc prin sute de ani de răbdare, îndoială şi desperare, 

Insă, cu cât cultura sensibilizează fiinţele şi educaţia luci- 

dizează cunoaşterea indivizilor, cu atit mai mult tineretul su- 
feră și pricepe mai mult. Dar suferinţa şi tristețea însingurea- 
ză oamenii, fie ei şi tineri. lată-l pe Musset, descriind acum o 
sută de ani stări care ni se polrivese şi nouă: „Și o amărăciu- 
ne cumplită începu să fiarbă în sufletele tinere, Osindiţi la o- 
dihnă, la lene şi la plictiseală toți aceşti gladiatori pregătiţi 
pentru zile de încercare vedeau cum le fuge dim faţă noianul 
de valuri pentru care îşi ferecaseră braţele. Cei mai avuţi se 
dădură vieţii de petreceri... iar săracii se aruncară cu rivnă 
în svicniri fără ținte, amestecindu-se fără folos în treburile 
statului... Dar, dintre toţi, nu era unul care să nu simtă golul 
traiului şi sărăcia braţelor... Adevărul... ne cheamă să pipăim 
intro zi fundul veşnic al unei răni trecătoare. Aceasta În- 
seamnă a cunoaște lumea şi îmvățătura vieţii se cunoaște în 
acest chip... Se întimplă, însă, că în faţa acestei încercări u- 
nii se dau înapoi, îngroziţi; alții, slabi şi înspăimântați, tre- 
mură, Un alt mānunchi de fiinţe, cele mai alese, se prăpă- 
dese numai decit; cea mai mare parte, însă, uită şi astfel to- 
tul se avintă spre moarte”, Și aşa mai departe, în confesiu- 
nile sale Musset vorbeşte de o curiozitate a răului pe care ti- 
nerii de astăzi o cunosc atit de bine, fie că sînt din Germania 
lui Spengler şi a lui Ferdinand Bruckner, din Britania stu- 
denţilor care așteaptă  „catastrofa” sau dintr'o  Rominie în 
care numai unii miniştri se mai miră că pe fețele tineretului 
nu se mai află zâmbetul și seninătatea de odinioară. 

Tot tineretul suferă din cauze externe, pe care le cunoaş- 
lem cu toții: şomaj, nesiguranță, scepticism, desamăgire. Geia 
ce ne interesează, însă, aici este felul interior în care tinărul 
de azi priveşte tragedia societăţii, Și nu oarecare tînăr, ci cel 
care poate vedea și înţelege realitatea, adică intelectualul. 
Tragedia acestuia este dintre cele mai intense şi mai inedite, 
pentru că spre deosebire de cel de acum un veac, el întrebu- 
ințează raţiunea fără să mai creadă în ea, 

Tristeţea tinărului provine din aceia că debutul său so- 
cial orizinează intro perioadă de totală desorientare, atit în 
acalmia aparentă, cât şi înăuntrul soluţiilor ce se dau impo- 
triva ci. Intelectualul tînăr nu are, ca acel bătrin, înțelegerea 
trecerii, experiența resemmării treptate, sensul  desgustului 
care se îindulceşte pentru a nu deveni penibil. Cel de acum 
incepe viața dela un rău şi nevroimd a ști de trecut și neavînd 
nici incredere în corectivele raționale şi echilibratoare ale ag- 
teptării constructive, vede prezentul, adică răul, ca o perma- 
mentizare. De aici, desperare, aşteptarea catastrofei. Și, pe de 


————————————————————— 


ns Ă CULTURA 


altă parte, neincredere în rațiune, în idealism, ci numai în 


destin, în tragedie, în gesturi disperate. Pentru tinăru 
tăzi numai nebunii și proștii mai pot fi idealiști, et demn 
saepta sensibili) sint disperaţi. De aceia, ca în Krankheit 
der Jugend a lui Bruckner, întilnim o studențime care deşi 
gindeşte atit de metafizic, trăeşte, pur și simplu, o biologie a- 
proape animală. O tinerime care simțind spectrul morţii, vrea 
să prindă fărămiturile vieţii, de care rămîne legată doar bio- 
le, Un personagiu din această piesă chiar regretă că nu 
mai e copil, reflecţie pe care o întilnim astăzi şi în conversa- 
țiile din tramvai ale tinerilor bucureșteni, dovedind univer- 
sala simțire că astăzi o cunoaște, a trăi, este un blăstăm, nu 
o fericire, 

Și tinerii de azi, deşi nu ar vrea să cunoască împinși 
să cunoască mai mult decât tinerii din alte erei: pri poe 
tragismul specific al veacului nostru, tragism care face din fie- 
care tinar intelectual un fel de Hamlet 1933. Ca şi Hamlet, ti- 
nărul de azi apare într'o realitate socială sumbră şi plină de 
întrebări chinuitoare. În interiorul său, tînărul de azi ar vrea 
să trăiască liniștit, realizindu-se pe sine în cunoaștere și bun 
trai, Dar, ca și Hamlet, se simte chemat la ginduri şi fapte 
mai mari decit puterile lui, Și ca subiect de cunoaștere şi ca 
om, tinărul intelectual de azi şovňeşte, pentru că are prea 
Pa intelect pentru voința lui şi totdeodată prea puţin inte- 

lect pentru înţelegerea acestei epoci în care ca niciodată în 
istorie par a se fi concentrat toate interesele mari ce apar- 
tin omenirii, Cu alte cuvinte, pentru datele vieţii conti o 
ae inteligența și voința noastră par prea mici, Intelectualul 
năr se simte covirșit de imensitatea dramei la care participă 
adus de destin, Deobicei, destinul intelectualului a fost să 
moară sau să se anihileze pentru cauze mai mici decât viziu- 
nile sale, lată că acum se amihilează, ca şi Hamlet, pentru ca- 
a an mari decit puterea sa de înțelegere şi de acţiune, In- 
nărul de azi şi cel antic este diferenţă cit între Hamlet 
şi Prometeu, căci intelectualul tinăr de azi progresează În 
fiti depărtindu-se de fapta care implică înţelegerea. 

„Nu mai e timp. Ah, dacă ar aștepta evenime F 
cinci ani!” au rostit studenții de la Cam ridge AT a 
s-o şi Hamlet: daţi-mi timp să mă dumirese pentru a putea 
răzbuna pe tatăl meu, căci cum pot eu să întreprind o acțiu 
ne fără să mi-o justifice minţii mele ? Nu găsiți în această i- 
tuație aceiași dificultate ca şi în viața interioară a intelect 
alilor tineri de azi, care pentru a porni la fapte vor să ră 
ien timp a destinul nu-i aşteaptă ? Catastrofa. se să 

opie şi ei nu știu eu f ă a 
= e Ș im so privească, necum cum s'o 
Intelectualul, asemeni lui Hamlet, se pierde sau se gă- 


—————————————————— OL 


2 VIAŢA ROMINEASCA 
Ea i 


sește, gindind, pe când omul de acţiune, asemeni lui Faust, 
se pierde sau se găsește, trăind. Tinărul intelectual, de aceia, 
intrupează în interioritatea lui mediocră şi anonimă, destinul 
lui Hamlet, pe cînd celălalt tînăr de care nu ne ocupăm aici, 
— meintelectualul, — întrupează pe cel al lui Faust. 

Totuşi, şi un destin și celălalt, aduc tragism. Pentru tinăr, 
cel puţin. Căci acesta, prin structură, nu se poate simţi bine 
cind gîndeşte fără să activeze sau activează fără să gindească. 
Mai cu seamă, prima ipostază e imtotdeauna adevărată. Con- 
ştiinţa impertecţiei roade sufletul tinăr, chiar cînd la supra- 
față se manifestă un anume scepticism. Mai tirziu, lucrurile 
se schimbă. Dar, la douăzeci de ani să asiști la propria ta fă- 
rămițare, la desgolire în loc de împlinire, este ceva tragic, un 
rău cu urmări pentru restul întregii trăiri. Şi destinul global 
al tineretului intelectual de azi este fărămițarea, pierderea în 
neantul metafizic, uciderea în abuzul biologic, amorţirea în 
problema cunoașterii. Căci de-a sută de ani încoace lumea nu 
mai e conştiinţa unităţii ei, ci numai a diferențelor, Tinărul 
nu își mai poate simţi viața ca o operă de artă în devenire, în 
solidaritatea cu cosmosul. Tineretul de azi e profund nefe- 
ricit și nu mai crede în fericire. O tristeţe animală se împrej- 
mueşte în vagul existenţii sale. Conştiinţa futilităţii este pre- 
zentul îm orce act. „Perseverenţă ? Muncă ? La ce bun cind 
catastrofa ne pindește în fiecare moment” 

ici mam putut decit suggera citeva fapte, observaţii și 
comparații care nu sînt cituşi de puţină literatură. Nu putem 
desvolta acum cauzele acestui -tragism contemporan, dintre 
care una este, desigur, şi înguslimea educaţiei primite. 

Insă cã'n sufletul sensibil şi aprins de cunoaștere al tinā- 
rului de azi n'ar fi tot atit tragism cil into dramă de 
Shakespeare, iată ce cerem cetitorului să nu ne conteste. Să 
se gindească la destinul tinărului a cărui minte indicând o 
perfecţie ideală nu are de observat decit răul unui veac în 
care oamenii se sfirtecă între ei suu se exploatează, pentru 
a realiza lumi noui, în chip unilateral şi contradictoriu. Şi 
cum el se simte depăşit de evenimentele inexorabile cât și 
de cei care, înțelegindu-le şi mai puţin decit el, le conduc 
cu inconştienţă; şi se pierde nici ca conducător şi nici ca 
profitor al lor, ci ca executant prin acțiune sau inacţiune; 
obligat de idee şi resemnat în imperfecţie, dornic de răgaz 
pentru cunoaştere şi repezit de evenimentele la care de cele 
mai mulle ori participă, fie din datorie, fie din teama de a 
nu fi luat drept laş, — intelectualul nu poate conduce în 


veac, ci doar se poate ucide treptat în veac, aspirind cunoaş- 
lerea adevărată care pentru tot omul ca şi pentru Hamlet 


apasă ca un blăstăm. 
PETRU COMARNESCU 


CRONICA TEATR ALA 
—— La 


SUBVENȚIILE 


Teatrele Naţionale și particulare, casi O 
al X erele, - 
pi prin Pyh orz la alcătuirea bugetului ce Ante 
ărise, cepui, să suprime g > rențiile 
pentru e ip prime aproape toate subvenţiile 
n momente de criză, — sa spus, — Statul de-abe 
în stare să asigure populaţiei strictul necesar, De distracții 
romă poas fi vorba. pret spectacolelor au obiectat că tea- 
= numai un divertisment d — ci şi ijl 
de asek, educativ, ete. ai aae g Ae 
„a urmă, toate Teatrele Naţionale au rămas în picioarè 
— cu subvenţia mai mult sau mai puţin amputată, după im. 
iig e praon politici din urbele cu teatru, 
orul suprem în materie dramatică a fost comisi 
lamentară pentru instrucțiunea publică, — comisi pază sr 
(nu pan de ce) e ărintele Mn. 4 TE F 
„Hupă multe desbateri, bugetul statului si-a oferi 
sărăcăcioasă diverselor teatre şi opere — pilag rindul Dar, 
pae biega bugetul conform veniturilor. i 
iatul a operat reducerile după o scară uniformă 
salariaților. In teatru nu se poate introduce acest sistem. Toti 
oopipi sint otova. Actorii sint însă artişti — oameni de ta- 
ae La era in materie de scăderi, teatrele au adoptat éta- 
- nul talentului. Diminuările de lefuri nu sau operat uni- 
apliek la $ pe ape pa (Fiind vorba de actrițe, expresia se 
ropriu), C ați 
din Bai p el puţin așa a procedat Teatrul ațional 
lar directorul acestui teatru a avut diabolica i 
+ * - . li 
aens sitiboa diminuărilor de salarii În com aoia ORA 
le N mul rang. Aceştia nu admit, desigur, talent decit la din- 
an stfel se explică, probabil, faptul că tinerele elemente de 
ees as a pes văzut salarul mult scăzut... în vre 
> actrițele și actorii fără . p i io a 
emit desi ără talent n'au suferit nici o ampu- 
Cum in afară de actorii primi din soyi i 
1 vi 
tor nu-i recunoscut între culise ca om de ca Pagine 
ga colegilor artiştii cu meşteşuguri politice sau Pegas 
za ga pur şi simplu „băeţii de chef” și „fetele bune” 
e lingă nedreptatea salarizării în Teatrele Naţionale, — 


T 


124 VIAȚA ROMINEASCA 


sistemul reducerii subvenţiilor a creat nedreptăți şi în cercul 
teatrelor particulare, 

Astfel Teatrul Ventura a primit subvenţii, iar Teatrul Re- 
gina Maria — nu. 

Nu vrem să spunem că statul — dacă n'a dat subvenţii 
unui teatru — nu trebuia să dea nici celuilalt. Dimpotrivă, 
credem că dacă tezaurul a găsit bani pentru Teatrul Ventura 
— eu atit mai mult trebuia să găsească pentru Teatrul Regi- 
na Maria. 

Acest teatru are o veche şi înaltă tradiţie teatrală. Pe 
scena lui s'a grupat o mină de artişti talentați care au creat 
o adevărată şcoală dramatică — utilă deopotrivă publicului 
şi artiştilor dela celelalte teatre. 

Pc cînd la Teatrele Naţionale piesele se alegeau după 
criterii în afară de artă — distribuţia și interpretarea roluri- 
lor făcîndu-se la intimplare — teatrele particulare, nevoite să 
trăiască în primul rind din aportul cassei, căutau să prezinte 
spectacole artistice din toate punctele de vedere, 

Intrun teatru particular, interesul bănesc trece înaintea 
ambițiilor actoricești. Un director de teatru oficial își te 
permite luxul de a încerca să lanseze — pe contul stat ui — 
o actriță fără talent. Directorul teatrului particular nu in- 
drăzneşte să-şi compromită întreprinderea pentru un ca- 
priciu. 

In teatrele particulare actorii au muncit mai mult — sint 
şi mai puţini. Au dat reprezentații mai bune și au făcut 
culturii un serviciu mai mare decit Teatrele Naţionale. 

Din acest punct de vedere, ele merită tot sprijinul sta- 
tului. 

Cu deosebire merită acest sprijin Teatrul Regina Maria 

condus de compania Lucia Sturdza, Tony Bulandra, Maxi- 
milian şi Storin. Din direcţia acestui teatru a făcut parte 
pînă mai anul trecut — şi d. Ion Manolescu, unul dintre cei 
mii adinci artiști ai scenei noastre, 

Teatrul Regina Maria — prin turneurile făcute în pro- 
vincie cu piesele cele mai bune şi mai artistic jucate — a de- 
venit o instituție nu numai a Capitalei, ci a întregii țări ro- 
mineşti, 

Un motiv mai mult pentru ca statul să nu fi trecut cu 
vederea această instituție de artă, 

Faptul însă că teatrul nu se poate susţine fără subvenție. 
cum se întreţin — dind chiar cîştig — cinematografele... arată 
că spectatorii se îndepărtează de teatru, cel puţin de teatrul 
în forma actuală. 

Teatrele şi-au dat seama de concurența cinematografu- 
lui. Ele au inceput lupta cu filmul — insă pe acelaş teren. 


CRONICA TEATRALA ATE: 
Am asistat la piese cinematografice 
; atografice, Publicul nu le-a agrea 
EI vrea la cinematograf, cinematogral,—iar la teatru, ahe 
Spectatorii vor însă un alt teatru — un teatru care să 
prezinte pe scenă preocupările şi frămintările lor, Mentalita- 
tea publică, moravurile, cte, s'au schimbat, Cazurile de conști- 
inja natia astăzi Fe mai există, O îngrijorare care odi- 
oară ducea la sinucidere — astăzi es ivită i 
etanș pr bea zi este privită ca ceva am- 
nd se vor transforma teatrele, — poate i 
avea par trei de subvenţii... chiar cele RR ne e ze sa 
aul nsă acesle teatre pourtă o prea gren sarcină a 
eatrele Naţionale au fost instituții d iți 
LPE è € ; 
lar citric A a site electoral, o saaa par Dero he crezi 
Mai mult: politicianii nici nu se mărgineau cu o si 
cazare, Ei continuau protecția sub furnace era că 
mite piese sau a unui anumit rol. Ministrul Artelor, subsecre- 
a de slat ca şi secretarii generali respectivi îşi ocupau cos 
mul marc parte din timp cu distribuția rolurilor între actriţe 
A, Savana politicianii a mai pot determina — decit extrem 
e greu — noi angajări. Influe “xercită 
duri oi angaj ența lor se exercită mai ales la 
fiecare acordare de subvenție 
Hiţă în alb asupra repertoriului Di Arad phain rin a 
: „ Dir ` i 
cem aa — 5'0 onoreze... e n 
entry a-şi salva subvențiile, teatrele a 
3 h au făcut - 
pia Senei e zeu Camerei—in preajma secţiei. ese 
si ii Publi 
eră a nstrucțiunii Publice — păreau săli de întru- 
irectorii teatrelor salvate, — de 
au yy niak numeroase obligații, 
Atitea roluri se vor acorda actrițelor fără tale 
să Ac, ve í rițel ără talent datorită 
e tener pata lor au intervenit pentru respectarea 
in aceste combinații esă i ă vielimă: i 
SEA rare van ez ă o singură victimă: artiştii de 
Ei vor suporta povara tuturor inichităților. 


ulifel cn şi ceilalţi, — 


M. SEVASTOŞ 


CRONICA PLASTICA 


TINERIMEA ARTISTICĂ 


Nu cred în reputațiile stabilite. Nimeni nu mā poate 
convinge fără dovezi evidente şi susținute. Recunoaşterea ce- 
lorlalți, chiar unanimă, nu poate însemna neapărat şi recu- 
noaşterea mea. Și asta nu din spirit de contrazicere, nu din 
neincredere, ci dimpotrivă, din nevoia de a înţelege valo- 
rile, din necesitatea de a le verifica eu însumi. 

In esenţă, asta se numeşte critică. Din clipa cind am 
pornit pe drumul orientării personale, am înțeles să nu mă 
mai abat prin nici o intervenție exterioară. Eu pot greşi, 
cum şi alţii pot greşi şi greşesc, — dar nici un argument nu 
poate fi mai deciziv pentru mine decit sensibilitatea mea, 
decit puterea mea de judecată și de aprehensiune, 

Această profesiune de credinţă, atit de lipsită de mode- 
stie în aparenţă, um socotit-o necesară înainte de a face aci 
procesul citorva reputaţii discutabile și-al unor false glorii 
naționale. 

Cutezanţa e astfel scuzată și utilă, cind nu serveşte inte- 
rese mărunte, cînd nu e simplă agresivitate tinerească, ci 
numai un onest punct de vedere. 


Există la noi spaima de tot ce ne vine cu certificat din 
Occident, şi mitul celebrităţii stabilite, Cine și în ce impre- 
jurări a eliberat diploma de celebritate menită să sperie nai- 
vitatea noastră orientală? cine şi în virtutea căror indicii a 
creat mitul? — sint întrebări pe care nu şi le mai pune 
nimeni, 

Stoenescu e mare, pentrucă aşa ne-a venit dela Paris, 
Petraşeu e mare, pentrucă așa a apucat să fie, 

Nu te incumeta, tinere cronicar, să strecori în rindurile 
tale o îndoială cit de vagă asupra autenticității acestor per- 
sonnlități, căci vei risca să fii socotit „comunist”, „ins venal” 
sau pur şi simplu „dobitoc”. 

Gloria, se vede treaba, e ceva extrem de şubred și de 
fragil, care nu îngădue nici măcar să te apropii de ea, da- 
ră-mi-te s'o atingi! 

Cu riscul de a vedea năruindu-se peste mine aceste mă- 
reje edificii de spumă, voi îndrăzni să le scormonese puțin 
substanța. 

o 


„Tinerimea Artistică”, ajunsă la a 33-a expoziție, a fost 
înființată la începutul veacului nostru, în plină epocă grigo- 
resciană, ca o reacțiune vie şi necesară Împotriva primelor 


PLASTICA i 


Îi 


asociații artistice romineşti — „Amici de Belle Arte” si C 
cul Artistic” — a căror activitate începuse să e sobre ăi 
Noua tovărăşie artistică a izbutit în scurtă vreme să 
ip in gis Titi ilor ei aproape pe toți reprezentan- 
i de seam mişcării noastre plastice de acu ă ~ 
nii s mai bine. i pe: lait 
Entuziasmului inițial începu însă cu vremea să i se sub- 
stitue interesele de  dominațiune ale cîtorva pictori rataţi, 
care nu vedeau cu ochi buni accesul ameninţător al tineri- 
lor. Porțile s'au ferecat atunci brusc, şi cercul închis al din 
ce În ce mai bătrinilor maeștri, expunea în fiecare an ace- 
leași opere sau acelaşi gen de opere mediocre, cu care, din 
DD Doperea ut public dezorientat şi a unei oficialități 
in olente, ciţiva Şi-au făcut case proprii şi au avut şi de 
unde să piardă milioane la băncile concordatare de astăzi. 
„Anii de rodnică stimulare ai începutului acestei socie- 
tăţi, au fost plătiţi scump, mai tirziu, de arta romineuscă, Cel 
mai mare procent de unchiloze artistice l-a dat „Tinerimea”. 
| Interesul firesc stirnit în jurul manifestărilor ci, n'a fost 
odată legitimat de o acțiune educativă, 
à ivelul artistic, mai ales al ultimelor e iți 
din = să, ce mai scăzut, i i cozi 
„E suficient să pomenim operele superficiale și comple 
lipsite de sentiment ale lui Aricescu, Grant şi ri sa 
duleegăriile d-lor Strimbu, Costin Petrescu şi Kimon Loghi, 
'ntruca cercetătorul să se încredi > iei i 
afirmații redințeze de temeinicia acestei 
unele relaţii, festinurile luxuriante şi mor ialităţii 
t nuril i ga genialităţii 
cumpărate în Apus, au împămintenit şi la noi unele anan 
nemeritate, dintre care cea mai reprezentativă este aceia a 
Ve, scapa Stoenescu, 
tā la noi o anumită mentalitate subalternă, ca 
> r » a . re n 
e poale obişnui cu afirmarea fățișă a adevărului, Gindul 
neer, spus răspicat, insemnează pe romineşte înjurătură 
ză oa pasat cutare? De ce-l înjuri?” — auzi la fiecare pas. 
icrogația cu care e întimpinat zilnic criticul 
lor și ră căt eroi noastre curente. e IRI 
“4 bine, declar dela început, categoric: nu mi-a fă 
H Ă t . -A f 
absolut nimic d, Stoenescu, pe care nu um onoarea că puna 
nosc și pe cure, mărturisesc, îl admir pentru arta-i neîntre- 
cută de a-și cuceri elogii și admiratori. Nimeni nu mă poate 
însă Sri să-i preţuesc opera la valoarea ei reală. i 
„ Moenescy eun virtuos al superficialită 
d-sale complect lipsită de nerv şi de oaia aja ea 
totdeauna vizitatorului impresia de ceva neterminat, de în- 
cercare ratată, de oboseală prematură, de totală lipsă de 
vlagă. Mici eforturi sterile se unese in unele accente de cu- 
loare, dar totul se atenuiază întrun ansamblu greoiu şi mo- 


123 VIAŢA ROMINEASCA 
DOI PLIN e L ZEN DE DUPA POR E TPI PI > O 2500 ROME 


noton, Nici o umbră de seriozitate în construcție; nici o ca- 
litate de observaţie sau de interpretare, Tabloul există prin 
prezenţa lui materială, nu prin realizarea unei concepții. Ni- 
mic nu se ordonează pentru fixarea caracterului, pentru de- 
terminarea unei expresii, pentru definirea unui stil. Simţim 
în permanenţă neputința artistului de a isprăvi un subiect, 
Abilitatea d-lui Stoenescu este numai aparentă. Ea nu duce 
la nici un rezultat; nu dă nici starea de suflet și nici măcar 
imaginea asemănătoare, 

Din acest punct de vedere, e mult superior tuturor Iu- 
erărilor expuse de d. Stoenescu portretul profesorului Bran- 
covici executat de d. Artur Verona. Cel puţin aci pictorul 
a urmărit şi a realizat ceva. 

Nas vrea să fiu însă nedrept. In cronicile mele am ade- 
sea cuvinte de incurajare pentru debutanţi şi aprecieri fa- 
vorabile pentru tineri care nu sint mai mult decit simple fä- 
gădueli, vagi talente în formaţie. Faţă de aceștia, desigur, d. 
Stoenescu, e mai înaintat, Dar cind de ani şi ani rămii pe 
loc şi numai gloria îţi creşte, socotesc că am dreptul să nu 
mai sper. 

ră 


Dintre cei a căror trimbiţată popularitate începe să fie 
oarecum retuşată, pictorul Gheorghe Pătrașcu este, fără in- 
doială, un exemplu interesant. Acest modest meşter al armo- 
niilor de culori aspre, sonore, metalice, s'a trezit deodată pe 
un soclu care nu i se potrivește. Pictura e culoare, dar nu e 
numai culoare, Tabloul trebue compus, subiectul trebue de- 
vena. 

Şi d, Petrașcu nici nu compune, nici nu desenează. De- 
serie în culoare. Deserie cu talent; însă astăzi nu mai reuşe- 
şte decit rareori să dea vibrație clipei emoţionale. 

Interiorul de atelier cu matahala care închipue modelul 
pe soclu e o lucrare ratată ca şi grupul de acuarele fără stil 
şi fără conținut pe care le expune. 

E o rectificare de reputație, pe care m'am simţit dator 
să o fac. 

După cum sint dator să mentionez şi noua orientare a 
d-lui Kimon Loghi, care se îndreaptă către viziuni mai pla- 
slice si mai umanizate, Conștiinţa ne cere să-l încurajăm. 
Mni ales că d-sale i se datorește prezența în acest salon a ti- 
nerilor. Improspălarea cadrelor societăţii ar fi singura scuză 
a menţinerii actualei titulaturi. Altminteri, morţii expoziţici, 
— la propriu şi la figurat — ar avea lot dreptul să se re- 
volte, cum sa revoltat de atitea ori şi publicul. 


La sculptură remarcăm lucrările d-nei Celine Emilian, 
ale d-lor M. Onofrei, Al, Călinescu, Vasiliu-Falti şi Constan- 
tin Baraschi, H. BLAZIAN 


CONSTANTIN BARASCHI, 


Tinărul sculptor cu acest mime, a ivi 

este indeajuns încurajată, se remarcă uz ae ereu 
n arată şi direcţia spre care trebue să-şi îndrepte studiile 
sale, Mai stingaci acolo unde se pune problema resolvării 
unei dificultă fiziologice, tînărul sculptor se arată original 
în compoziţiile statice, rigide. Aci aduce o primitivitate de 
teracotă etruscă, un arhaism cu zimbet nedesluşit de epocă 
preistorică, Alteori primitivitatea ia forma unei rusticităţi 
ca face să fie în sculptură ceeace este Demian in desen. E- 
dent că arhaismul aparține epocei, căci sculptorii de con- 
ceptie spectaculoasă, clasică, isi acopăr totuș suprafețele cu 
o patină de gresie străveche, Dar la d. Baraschi se simte o 
autenticitate primitivistă ca a olarului sau a iconarului, In 
roade caz e nevoie sau de o lipsă totală de cultură sau de o 
: vastă. D. Baraschi mare de ales decit această ultimă 

cale pe care în pictură a găsit-o d. Șirato. c 


VECI NLI NOT. Rl 


DIN LITERATURA BULGARĂ 
„LA BRAZDĂ“ 


Şi cînd a început să plouă apoi a ținut toată săptămina. 
Liniştit, monoton, zi şi noapte. Plouă, plouă, plouă — pămin- 
tul mamă s'a udat bine, a suflat apoi o adiere de vint ușor, 
cerul sa înseninat și incepu să ardă soarele de toamnă. O- 
gorul sa afinat. Vremea sa îndreptat, bună de arat. 

Bone Craineţ şi-a înjugat pe Sivuşca şi Bealceo și porni 
cu ci la plug. Ogorul lui este într'o luncă frumoasă şi largă. E 
înconjurat de pădure şi loc de adăpost. Pămintul sa uscat 
de-asupra şi se fărimă ca zahărul. EI loveşte din biciu şi 
strigă : 

— Dee, haideţi fraţilor! 

Ecoul a răspuns viu din pădure. Bătrinul Bealceo lovi 
din coadă şi porni încet. Sivuşea — o văcuţă slabă, de două 
ori mai mică decit Bealceo face o sforţare şi merge paralel 
cu el. Și iată sa tras o brazdă, două, trei — o grapă... Chipul 
trist a lui Bone se lumină puţin. Işi uită sărăcia și flueră. 

— Nu te grăbi atita Bealceo, că Sivuşea nu poate ca 
tine... Haide Sivuşco, haide slăbuţo, haide scumpo... Aţi obo- 
sit, dar ce să vă fac? Şi cu am obosit... Dee, încet)... încet... 

Bealeeo, un bou bătrin şi încercat, gifiie cu nările şi calcă 
ca un boer. Mărunta Sivuşca se umflă cu toată forţa. Gura îi 
este deschisă, spinarea i s'a plecat spre căruţă, coada subțire 
e lăsată în jos. Bealceo calcă odată, ea, — de două ori.. cu 
limba scoasă — merge | 

In jur nu este nimeni, lar în pădure foșnesc uşor picioa- 
rele goale ale toamnei și slab trosnesc sub acestea ramurile 
uscate, 

— Haide, Sivuşco, haide dragă ! — strigă Bone şi pri- 
ri a cu teamă cum vaca lui oboseşte din ce în ce şi este mai 
slabă... 

— Stail... Haide! să te odihneşti puţin !.. 

Vitele obosite se oprese, Bone se duse înaintea lor şi le 
miîngiie pe frunte.. 

— Bealceo, tu nu înţelegi din omenie, ai obosit mult 
pe Sivușca! Nu-i așa Sivuşco ? — le vorbi el. 

Şi Sivuşea și Bealceo, liniștiți și fără patimă, îl privesc 
cu ochii trişti şi respirind adinc. Din gura Sivuştei picura 
spună Ea privi pe tovarăşul ei alb, privi pe stăpinul său 

plecă trist capul. 


Aoa 


VECINII NOŞTRI 131 
Îi 


— Ce seumpo ? Spune ! Ți-e greu ? Sivuşco, si t 
Inima ta plinge, micuţo! Să mai lucrăm şi azi, apa rea 
este sărbătoare şi vă veţi odihni toată ziua. Tu ce mă 
priveşti așa Bealceo ? Eşti voinic — le vorbea Bone. Dar Si- 
vuşea nu-și ridică Sapul. Vorbele stăpinului ei nu puteau 
potoli inima ei cea bolnavă iar orbitele ei adinci băteau pu- 
ternic e aea ai ren rele îi tremurau. 

— Spune-m ivuşeo, slăbuțo, ce ți sa intimplat? 
vorbi speriat Bone şi începu s'o mingii 
sei apoi r ja eri giie ca pe un copil. A- 

— De... haide... să vă mai mișcaţi. Bealceo făcu o forța 
să pornească, Sivuşea se sili şi tu 
e aopineri sca şi ea să-l însoțească dar nu putu 

— De! Haide — haide! — stri 
e pek aide strigă cu voce tare şi de Ìm- 

e pădurii za răspuns din nou. 
€ alceo porni din nou. Sivuşca făcu şi ea o sf 

picioarele îi tremurau, se prăvăli, căzu i lee şi eat dani 
, Bone asvirle speriat oticul, deshamă repede pe Bealceo 

sara rca rare Sivuştei. Aceasta zăcea nemișcată 
ul întins, cu botul băgat în ii 

E ZA capii iron ga pămîntul afinat, cu ochii 

— Scoală, Sivuşeo, scoală ! — jugă şi i 
apao ridice de bana PARAJE A pe An A 

Sivuşca abea deschise ochii, privi cu rugăminte tă 
pinul ei ca şi cum ar fi vrut să-i spue: Lasă E ee. 
în! i Ace Aga AAi spue: Lasă-mă să mor liniş- 

ne se Învirtea în jurul ei și nu știa ce să facă. O 
arat — și nearat ardea sub soare. Numai acesta ride rul 
pe cer și încet, încet scobora dela amiază și se pleca peste 
dealuri. In apropiere nu era nimeni. Pădurea era surdă. 
e rap odata Scoală! Uite, Bealceo ride de tine. 

-te... Nu glumi, i... ia ui ămîn- 
si Na P mf dragă... ia uite, cit e de fragil pămin- 
incet, Bone apucă pe vacă de coarne și începu s'o ridice 

işi înfipse picioarele în pămint şi făcu ulti = 

care să se scoale, dar abia se mișcă. Işi lasă apoi pac 
nav apte pămîntul însorit şi respiră adinc, 

one se aşează lingă ea, îi ia pe i 
minge și o drut kei alia i ta pe genunchi capul, apoi o 

___— Nu făcea aşa, micuţo ! Fie-ţi milă d i 

Numai brazda aceasta a rămas. S'o me cete bir pa aa 
odată și apoi odihnă... Toată viața n'am să te mai înjug. Va 
crește Galiţa ta cea mică şi va ajuta ea lui Bealceo. Tu vei 
sta toată ziua în obor şi vei trăi bine. Copiii îţi vor aduce apă 
în căldarea spoită, În fiecare dimineață te vor țesăla şi-ţi vor 
da mincare... Tu te vei îndrepta, te vei însănătoşi şi le vei 


CP ————————————————— 


132 VIAȚA ROMINEASCA 
Ra TI DEI DEE PIPI PERII PE Se SERE A 


întări. Nu e aşa, mititico? Atunci Galiţa şi Bealceo vor ara 
şi tu vei paşte pe pajiște; îi vei vedea şi le vei striga: lucraţi, 
lucraţi, — și te vei bucura de ei. Şi seara cind vor lăsa pe. 
Galiţa ea va veni să te lingă şi va striga: bună seara, bătrină 
maică |... Scoală!... Haide... 

Dar Sivuşea nu se mișcă şi nu deschise ochii nici să-l 
privească cel puţin... Tremura ca de friguri. 

Bone se seulă, rupse o bucată de piine, îi puse sare şi 
Ło duse la gură : 

— Na, slăbuţo, înghite-o!... 

Sivuşea deschise puţin ochii, privi rugător stăpin şi 
ii închise iar. Bone suspină disperat. Privi ogorul care se us- 
ca sub soare, privi pădurea care tăcea, privi pe Bealceo care 
păştea încet, privi soarele care se grăbea şi văzu că este sin- 
gur în acel loc. De nicăeri n'avea ajutor. Se intoarse din 
nou spre bolnava Sivuşca, 

— Seoală, dragă!... Scoală, că ursul este în pădure și va 
veni să te mănince! — începu s'o amenințe cl. Luă apoi dela 
căruţă o velinţă veche, ruptă, o puse peste el, întră în pădure, 
incepu să facă ca ursul şi să se tirască pe patru picioare spre 
biata vacă. 

— Bau !... Aull.. şi se apropie de ea. 

Ea îşi deschise ochii, adinciţi de durere, privirea ei ardea 
de o groază furioasă. Animalul ridică puţin capul, mugi cu 
disperare, dar nu se putu scula. 

Bone aruncă velința, se duse disperat spre ea, făcu o eru- 
ce şi începu să plingă. 

Sivuşea mugi încă odată, deschise larg ochii și încetă de 
a mai respira. 

ELIN PELIN 


Trad. din bulg. de Elena Eftimiu 


> 


SCRISORI DIN GERMANIA 
za 


DUMPING IDEOLOGIE 


Atitudinea „batalioanelor de N 

ue pe be grae strein, dacă porn pirena 
„Mobihzarea naţională” si mi i 

desnodămintul unui i i ape Mei, tii 
Germaniei an reg proces social specific şi întrucitva firese 

n cazul unor prelenţiuni de justi 

1 rete justifica 

tatorul dela distanţă trebue să urmărească pir pă crt 


supune şi devalorizare cu seop slrategic a citorva creațiuni 
iu 


Cu aceste precauțiuni se te înlă i 
A Ap age, sas ar avea astázi praam ir deis n- rada 
ap mă As E Or morar criza cilorva ţări europene Ci ai 
ăi ja Ño inspirațiilor sociale pe cale de panică sah 
aa d Se pu cu fi astfel încetinită. at 
A Eber, actualitatea politică a Germaniei hitleri 
a o originalitate prea viguroasă, Faţă de tra 


tismul : 
avut aceeași soartă a ui, tepi de ore pacifiste, n 


zici „naţional-soci ste intregi seria precocelor metafi- 
german ca justificare e ao To a putea fi oferi 
ha justificare a desrädäcinārii lui paiet Citeva 


a tg aia 


134 VIAȚA ROMINEASCĂ 


i de „universalism”, „voluntarism” şi socialism 
e trebuit să servească de mască antisemitismului 
i >i revizioniste. ian > 4 
e; P ar muututizice naționalistă a rāspîntiei a pretins uneori 
şi justificări mai temerare, Ar prezenta un deosebit interes 
documentar, o antologie a argumentărilor teoretice, panan 
în Germania în ultimii doi ani. Pentru a desluşi o menta - 
tate semnificativă, ne vom referi la o singură mostră: 
In cercul naţionalist al revistei „Die Tat”, se găseşte È 
ideologul Ferdinand Fried, răsfățat in Germania recentă, 
pentru indrăzneala cu care a ştiul să exprime elegant ceeace 
gîndeşte practic un simplu soldat hitlerist. Aceeași inini po- 
pulară, își creiase Fried şi prin „Sfirşitul Capitalismu 0> 
essecu economic unde vorbia printre altele de permyecutae 
sumbre ale capitalismului și explica destrămarea ger ra a 
a Europei prin anomalia „re »araţiunilor”, Cu ocazia ultimu- 
lui său volum „Autarkie”, Fried a putut, fi caracterizat cu 
drept cuvint de către adversari liberalişti, ca un etc toată 
tanl tipic al ideologiei naționaliste din Germania ore a 
Printre justificările autarhiei și naţionalisinu ui, re 
plusează arogant afirmația că ne găsim astăzi într'o a A K 
rată epocă de renaștere a „naţiunii și că nu oni pa le 
vorba de un naționalism după calapodul revoluţiei aperi 
adică întemeiat pe libertate şi expansiune. Ca și după m ti 
naționaliști germani, națiune inseamnă astăzi defensivă, E) 
tragere bosumflată în interior și baricadare. Fried spune e 
naționalismul formal francez e înlocuit printr un „nagona 
lism social”, de origine germană sau chiar strict prusacă, În 
locul raționalismului individualist francez, apare astăzi con- 
cepļia prusacă a „serviciului” şi a „ordinei”. Națiunea, ze 
mai poate întemeia pe „libertatea anarhică” a individului, 
ci numai pe libertatea totului social, a poporului. ra: ras- 
sişti, libertatea internațională e un artificiu introdus mă 
pitalişti sau de marxişti. Deci, „națiunea care se renaș a 3 
trebue să se consolideze social în interior şi să $C desprin 
de jugul internaţional. Autarhie nu inseamnă „blocadă a 
foamei”, ci pur şi simplu „libertate de hrană”, i tară 
Aşa dar, după afirmaţia lui Fried, ne găsim în moi 
bucnirei unui messianism prusac, datorită căruia naţionalis- 
mele europene îşi vor recăpăta o presupusă autenticitate de 
exclusivism şi violenţă. Nimic surprinzător. Fără a avea Sr 
chetă prusacă, caporalism social şi rassism dogmatic o ā 
şi în alte țări. Incercarea citorva publicații germane de a 
combate această demagogie eg a rămas fără rezultat. 
istă idei cari nu pot suporta polemice, 
SA Tot Ferdinand Fried, Pind vorbeşte mai departe de pro- 
ul naționalist al reagrarizării și ruralizării restrinse a 
rmaniei, încearcă să demonstreze că „inteligența orașului 


SCRISORI DIN GERMANIA 135 
„BCC, 


mare” decade. Realitatea pledează pentru întoarcere la pă- 
mint. In toate aceste feţii se oglindește perfect o anumită 
mentalitate a micului burghez german. 
„Dilema economică, industrialism-reagrarizare, urba- 
nism-ruralism, e întradevăr firească, dacă ne gindim la 
situația specială a micului burghez german. Nostalgia pā- 
mintului şi dezgustul foarte proaspăt pentru artificiile ur- 
bane ale capitalismului, pot fi explicate şi prin desvoltarea 
industrială vertiginoasă a Germaniei contemporane, prin 
care s'a provocat o deplasare a masselor rurale spre centrele 
comerciale și industriale, Vechea burghezie comercială și in- 
telectuală, conducătoarea sau apărătoarea capitalismului ac- 
tual, a rămas însă la o mare distanță socială faţă de noua 
burghezie, care parvenea prin progresul militarist şi tehnic 
din timpul imperiului. După războiu, forțarea crescindă a 
ritmului industrial și urban din Germania, a creat o catego- 
rie desrădăcinată a micei burghezii. Biurocratismul, capita- 
lismul prosper şi militarismul acopereau diferența între cele 
două burghezii suprupuse. In deosebi inflația de după răz- 
boiu a scos apoi în evidenţă insuficiența de creştere şi adap- 
tare a burgheziei noui. Șomajul din ultimii ani de criză a 
bintuit în special in clasa de mijloc, a biurocraţilor şi a su- 
xiliarilor capitalismului, 
ar astăzi, desrădăcinaţii şi victimele incearcă răzbuna- 
rea, Hitler a devenit simbolul izbucnirei micului burghez 
german. Odată cu declanşarea resentimentului, a apărut şi 
libertatea de a gîndi orice. Şi pentrucă ideologia micei bur- 
ghezimi germane nu e Încă limpede — hitlerismul oscilind 
intre un socialism potolit și un capitalism de mic gospodar 
— celace putea salva compromisul nu putea fi decit o for- 
mulă brutală de dictatură cazonă. Intr'adevār, în primele 
două luni de regim naţionalist, s'a putut vedea că problemele 
economice şi sociale au fost neglijate din cauza obsesiei dic- 
tatoriale şi rassiste, Dictatura a putut fi realizată în între- 
time, cu tot ceremonialul ci de evenimente ce produc panică 
sau extaz, Poporul a văzut singe şi incendii. Convoiurile hi- 
tleriste au făcut părăzi grandioase, solemne, care se sfirșiau 
rap me. ra seo de periferie. Spectaculosul strict necesar 
a putu nscena nitru ca să i 
pi iri pe poporul să se convingă că are 
Şi totuși n'a fost revoluţie, Dictatura national-sociali 
a fost așezată pe motivul unei fobii iior „area are 
zia germană se credea veșnic amenințată de o revoluție de 
rean emana ri an a fost numai o prevenire brutală a 
mișcării marxiste. S'ar putea vo - 
ludiu al revoluției. z t malesat de nn za 


In ultimele evenimente electorale wau fost mobilizate 


toate forțele germane. Soluția dictatorială hitleristă e numai 
aa U R O 


126 VIAȚA ROMINEASCA 


un aspect al mentalităţii gregare a micului burghez german. 
E numai izbucnirea tirzie a unui vechiu colectivism mistic. 

Formulele democratice sau ale raționalismului socialist, 
erau streine de spiritul Germanului popular. In acelaşi timp, 
liberalismul politic sau economie, nu putea fi o soluție opor- 
tună pentru transformările sociale suferite de Germania de 
după războiu. Şi cu deosebire, o parte din burghezia biuro- 
cratică, militaristă sau periferic industrială, nu putea cultiva 
sincer ideia de libertate, Există anumite sectoare ale socie- 
țății actuale, unde liberalismul sau democratismul evoluat, 
nu pot fi înţelese deplin. 

Ideia autocratică apare de multe ori la jumătatea de 
drum a creşterii sau decadenței unei clase sociale, Dictatura 
este şi afirmarea brutală a unei clase care e oprită în par- 
venirea ei economică sau politică. E ultima formă populară 
de evitare a unei concurenţe periculoase, 

Pentru socialismul proletar, dictatura e un simplu mij- 
loc politic pentru întemeierea socializării. Pentru citeva na- 
ționalisme semi-burgheze de azi, dictatura e scop în sine și 
insamnă realizarea unei statice sociale. In speţă, pentru noua 
burghezie germană, „statul autoritar”, însamnă un ideal de 
a fi dominată şi de a fi rinduită într'o ierarhie riguroasă. 

In desvoltarea recentă a autocratismului şi a rassismu- 
lui german, sa realizat și o sinteză iarăși caracteristic ger- 
mană a colectivismului cu simbolismul. Dictatura presupune 
elită conducătoare, oligarhie. In dictatura hitleristă, coman- 
danţii nu au nimic din aceste însuşiri. Hitler e numai un 
semn convențional, un simbol, al afirmării unui colectiv a- 
morf. Parola „Heil Hitler” şi importanța atribuită schim- 
bării culorilor drapelului german, sint dovada acestui sim- 
bolism transpus naiv în viața politică. 

Dar gregarismul micului burghez german a reacţionat 
iarăşi specific şi faţă de programele de socializare sau „ra- 
ționalizare” afirmate sub inspirația social-democraţiei de 
după războiu. In programul  socializării economice, micul 
burghez a văzut o colaborare ciudată între capitalism, paci- 
fism şi marxism, Pe vreme de prosperitate (1925—1929), ca- 
pitalismul german lua proporţii gigantice prin raţionalizarea 
sa tehnică şi biurocrată. Pacifismul devenia politica oficială 
a cercurilor economice și intelectuale. lar marxismul consti- 
tuia pentru burghezi o concesiune prudentă pentru ajustare 
dibace la realitățile viitorului. 

Compromisurile acestea suprapuse, au lăsat în urma lor 
o diră de revoltă şi nedumerire. Intre fiecare din curentele 

Germaniei stresemaniene existau nepotriviri reciproce. In 
timpul ultimei crize, amabilităţile au fost denunțate. 

Raţionalizarea tehnică şi capitalul financiar aveau ca 
adversari fireşti pe comunişti, După izbucnirea crizei mon- 


Erua 


SCRISORI DIN GERMANIA 137 


diale, frontului anticapitalist i se adaogä boi i 

burgheză. O parte din subalternii benefici rated ra 
arii mă i ai 

capitalismului şi o temă raasistă Bei 


; tă să cumpere dela micii comercianți şi iaşi 
Aici antisemitismul. sa îmbinat cu o formă a a 


y mul german are Însă o soartă mai ciudată 

Dat doieinar şi practic, trebue să înfrunte azi ih re 
a a unor categorii sociale, care nu sunt nici com lect 

capitaliste, dar nici clar antimarxiste. Socialismul treia: să 

reziste unei interpretări vulgare şi rassiste, Jurămintul de 

răzbunare faţă de marxism, prestat atit de obsedant de Hi- 


Naţional-socialismul a extras di i 
S - in marxism i 
Paik de ioni ga d pan Erp o popularitate A a. 
le socialiste octrina fascistă, hitlerismul 
are accente anticapitaliste mai cat i i 
brul stabilit prin dictatură în nino age m ea 
l tre muncitori i i 
fost mult mai comod In Ge i ntre ff ri mean 
l ai c x rmana, dictatura - 
ae rose peoirectia adverse: la stinga, sociniiaaeul aude pori 
zitie srek ser arges eee şi capitalistă, De aici, o po- 
ṣi Vvuigar-demagogică a național- li i 
Compromisul naţional-socialist își dl e e 
temeiu: Germania a făcut tin sta eine area li 
îndelungat și autentic faţă de lelah gp rye pyre 
l i : celelalte țări apusene. In G 
mania modernă, tranziţia dela feudali P atis a'a 
n l è ) sm la d i 
ne de pn erue] militarismului şi al near Ta 
| politic şi economic, poporul germa 
regime o democrație privată, aceea a relaţiilor conveniica ui 
x etate, și întrucitva o democrație ideologică. 

ELA Era rare politic al democraţiei creiază o deprindere a a- 
in a orga ai şi > arie a de obiectivitate în măsu- 
val e. E acea toleranță speci 
nostre iii care mai îndeamnă şi astăzi riste nt 
mar era științific şi problemele ridicate de adver- 
. rii politici. Extremismul a apărut azi mai brutal si i 
ogmatic în țările cu o democraţie șubredă, Dim a io 
fară ca Anglia — cu toate transformările ei sociale şi econo. 
poe de azi — manifestă un deosebit calm politic în ale erea 
oulon: eri ai a pătruns fi i 

verificat printr'o rezistență socială a ocra 

In Germania, du a mi rore pes oieri 
ID burgheză, izbucn unei dictaturi a colectivităţii pam 
e, na putut atrage decit rezistența unei burghezii ere 


„2 E Ia ERE SRC oare aia 


138 s VIAŢA ROMINEASCA 
E E E DRE RI RT E E a A, 


ciale cu reminiscențe hanseatice şi dezgustul pentru „bar- 
barie” al intelectualilor democrați sau marxiști. Prima ca- 
tegorie îşi apără averea și tradiția; intelectualii şi proletarii 
luptă pentru idee și umanitate, é i 
Dar pe vremea de opoziție, rassismul german a avu 
nevoe şi de o justificare populară. Deaceia, au fost puse la 
contribuţie şi mijloace ideologice pentru dărimarea marxis- 
mului, democraţiei și pucifismului. Materialul de propagan- 
dă a fost confecționat printr'o încercare de actualizare a ve- 
chiului idealism și romantism german. Doctrinarii rassiști 
au trebuit să reimprospăteze memoria citorva ginditori, pen- 
tru a le defini celebritatea prin ceiace au putut avea ca 
nuanţă naționalistă. Metafizica idealistă şi citeva adaosuri de 
actualitate, au fost tălmăcite popular. Manifestaţia de stradă, 
drapelele, insignele, uniformele — deveniau exponenţii unui 
idealism profanat. Poate că hitlerismul a realizat fără voe 
un aranjament social al vechiului dualism german: „Welt- 
anschaung”-ul Sapone, solitar a fost împăcat cu acțiu- 
ā a Teutonului de serie. 
nea gregară a Di 
Freiburg, 1. Br. — Martie 1933. 


REVISTA REVISTELOR 


Revista Germaniştilor Romini 


Această publicație, apărută din i- 
vițiativa d-lui Simion  Mindrescu, 
într'un moment greu pentru răs- 
pândirea culturii germane în Romi- 
nis, căci programa şcolară a licee- 
Jor făcuse din limba germană un 
obiect facultativ, a ajuns la al trel- 
lea număr, Nu stim întru cit con- 
c«pția propagandei unei culturi in- 
tr'o ţară este legitimă, ba chiar ni 
se pare jianitoare iniţiativele unor 
state de a cren lu noi misiuni avind 
de scop propagarea limbii și cultu- 
rii respective, atunci cind ținta 
noastră nu poate să fie alta de cit 
de a face din limba romină un ma- 
re instrument de gindire, Cit pri- 
vește pătura cultă, eu n'are nevoe 
de asistența niciunei misiuni pen- 
tru a-și alcătui programul său de 
cultură, 

Acestea spuse, nu putem decit să 
felicităm pe membrii Societăţii 
Germuniştilor Romini de a ne pune 
la indemină o revistă bună de stu- 
dii germanistice cu caracter mai 
üles comparativ, ceeace intrind în 
domeniul științei, devine de-un in- 
leres obştese, 

Ni se dau în acest număr artico- 
le semnale cu nume germane, poate 
de minoritari din Ardeal, studenți, 
despre Goethe (Goethe ca german 
şi cetățean mondial de Franz Lang, 
Goethe întruchipează în „Iphigenie” 
imaginea „Gudrunei” de Virgil 
Tempeanu, Faust al lui Goethe in 


romineşie de R. Heinz Sehulterus) 
şi despre Gerbart Hauptmann (Bern- 
hard Capesina). Cel mai interesant 
studiu și mai util ni se pare acela 
despre traducerile lui Faust în ro- 
minește, revelator al insuficienței 
traducătorilor, Bunăoară d. Soricu 
traduce cuvintul Loierton = sunet 


de flasnetă cu numele propriu Laer- 
ton, 


Prietenii istoriei literare- 
Buletin informativ, 


Asociația cu numele de mai sus, 
care își propune să facă ceeace ar 
fi fost misiunea oricărui bun semi- 
nar de limba romină, s'a hotărit să 
scoată ucest mic buletin, care e o 
dure de seamă a activității sale dar 
conține și material documentar. E 
de reținut o scrisoare inedită a lui 
Eminescu către Samson  Bodnă- 
rescu, pe care Îl rougă să declare 
adevărul in cunoscuta afacere a 
cărților ce s'ar fi sustras din bi- 
blioteca Universităţii din laşi, Ade- 
vărul este anume că însuş Emines- 
cu a constatat lipsuri din ce în ce 
mai mici la fiecare nou control, 
cetace dovedește că volumele erau 
numai rătăcite prin proasta distri- 
buire în dulapuri. Mai se publică 
şi o scrisoare a Veronicăi Micle că- 
tre o prietenă, scrisoare de mică 
importanță, din care se poate de- 
duce cit de superficială era cunoaş- 


terea limbii franceze lan numita 
poetă, 


n pa 


VIAȚA ROMINEASCA 


Satul român subcarpatin 


„În Carpaţi nu se călătoreşte ca 
în Alpi. In afară de imprejurimile 
Sinaei, nimic din uşurinjele turfs- 
mulni. Trebue să te culci sub cort 
său lu stină. O oprire la picioarele 
muntelui se impune și geograful 
învață să cunoască satul rominese 
subcarpatin, Prima impresie, de o 
originalitate fonrte vie, se sterge 
puțin -cite puţin și amintirile devin 
de o uniformitate ciudată. E un tip 
de sa! subcarpalin, a cărui imagine 
se prezintă din prima clipă, pre- 
cisă, vie, rispunzind evident unor 
Obiceiuri cristalizate de-alungul vea- 
curilor. 

„Silueta munţilor s'a apropiat in- 
cetul cu încetul şi domină orizon- 
tul. lată satul; cu totul diferit de 
ceeace ne pol oferi cîmpurile fran- 
ceze. Unde începe? Unde sfirșeşte? 
La prima vedere, nu-ți dai seama, 
Pure imens şi dezordonat, Căsuţaele 
cu acoperis de şindrilă, risipite 
printre livezi, ca intr'o pădure, 
sunt la mai mult de 100 de metri 
una de alta. Uneori, totuș, ele se 
aliniază pe marginea unui piriu, la 
Picioarele unei ripi abrupte sau pe 
0 crupă întinsă între două văi, A- 
cest ultim caz e mai frecvent în 
Oltenia, Drumul care traversează 
sutul devine îintortochint; ai im- 
presin că şoseaua se strecoară prin- 
tre gospodării, mai mult decit că 
acestea se înşiră de-alungul dru- 

muli, La capetele satului casele 
sunt in genere mai bine aliniate pe 
marginea unui drum aproape drept. 


In mod vizibil ele sunt recente; sa- 
tul se mărește, mai totdeauna în 
jos. Casele bătrine sunt în sus”, 

Em. de Martonne (L'Europe de 
TEst e! du Sud-Est). 


Li 
Un portret al lui Roosevelt 


„Roosevelt va fi un prezident mai 
interesant decit mnlti pe care i-am 
avut. El va rezista mai bine publi- 
citiții sgomotoase, care expune pe 
preşedintele  Statelor-Unite să tur- 
neze mal multe filme decit John 
Barrymore, să stringă mai multe 
mini decit Babe Ruth, şi să destăi- 
nuiască la tot pasul unde merge, ce 
mănincă şi cari-i sunt prietenii. 

„Roosevelt va zimbi cu atit mai 
mult, va fi mai însulleții, mai s- 
agreabil în intimitate; relațiile cu 
presa vor fi mal bune deşi a ofon- 
sat pe unii dintre cei mal gravi 
reprezentanţi ai corporației, cari 
suferă din cauza accesului uşor pe 
care îl nu pe lingă prezident colegii 
lor din Albany. 

„måsta este” poate revelator pon- 
tru ceeace așteaptă pe noul preşe- 
dinte, Jurnaliştii sunt cu preziden- 
tul cîtă vreme sunt hrăniți. Tara e 
cu preşedintele cită vreme e hră- 
mită, Ei cer diferite feluri de hra- 
nā — dela ştiri pină la protecţii 
oficiale — dar când nu obțin satis- 
facție, blamul cade numnidecit pe 
Casa Albă”, 

Drew Pearson (La Revue des vi- 
vants). 


5 Ta RN te E e e 0 77 ORI 


i „REVISTA REVISTELOR 11 


àt PIN ȘI 
i a 


Revizuirea tratatelor 

ră acest f: revizuire? Proec- 
tul constă În a despuia o singură 
categorie de puteri, acele care au 
fost prietenele noastre, aliaţii noş- 
tri în timpul războiului şi în tim- 
pul păcii, El înseamnă a despuia 
ra noştri Cehi şi pe amicii 
“Jugoslavi, a lua aliaților nog- 

tri Romini Banatul, Transilvania, 
Msrabia, a gonf pe aliații noştri 
onezi din culoarul Danzigului şi 

d smulge Poloniei un milion de 
Polonezi pentru a-i înapoia Germa- 
niei, care răpise aceste teritorii Po- 
loniei acum o sută cincizeci de ani”, 
André Chaumeiz, deln Academia 
franceză (Revue des deux Mondes). 


D 
Caracterul lui Louis Dumur 


„Louis Dumur dădea totdeauna 
dovadă în prietenie de un tact de- 
săvirşit. Foarte secret el insug, duş- 
man al oricărei parade de senti- 


mente intime, nu solicita niciodată 
nici o confidență, Cind cineva li 
făcea vreo mărturisire, cl 1l asculta 
cu răbdare, arătindu-și bunăvoința 
prin observații din cele mal deli- 
cate. Dacă judeca ideile și caracte- 
rul oamenilor — şi cu câtă aspri- 
me. uneori! — nu-și îngăduia nici- 
odată să judece sentimentele lor. 
El voia numai să înțeleagă şi să 
explice... Nu cred că Damur a pu- 
tut spune vreodată unui prieten o 
vorbă, nu zic jignitoare, dar mā- 
car răutăcioasă, far fi părut rău 
să pricinulască o supărare orictt 
de mică. El judeca fără îndotulă pe 
prietenii ini, dar în forul lui inte 
rior, numai pentru èl. Louis Du- 
mur punea in tot ce făcea, chiar 
în lucrurile cele mai mărunte, cela 
mai ingrate, mai mult decit o nd- 
mirabilă conştinciozitate; un fel de 
entuziasm calm, El avea darul de 
a face interesant pentru proprii 
ochi tot ce era obligat să facă”, 


Georges Batault (Mercure de 


France). 


O nouă categorie de savanți. 


„d. nu era numai înzestrat într'un 
grad înalt cu tot ce implică o pro- 
fesiune de atita importanță uma- 
nitară, dar se confunda cu știința 
sa în aşa fel, în cit se înfățişa ca 
un savant nâscul iar nu făcut", 


(Universul) 
a 
Scriitori romini. 


„Pentru miine Duminică 7 Mai, 
ora 5 d. a, „Asociația generală a 
licențiaților universitari din Romi- 
nia” a organizat o grandioasă şeză- 
toare literară în amfiteatrul liceului 
„Si-ții Petru şi Pavel” din Ploesti. 

»»VOr citi din operele lor serii- 
torii: „N. Crevedia (71), G. St Ca- 
zacu (71), 1. Dobridor (71), O. Pa- 
padima (?!), Tr, Mateescu (71)... şi 
St. Constantinescu-Stelian (?1).” 


(Universul) 
Ka 
Mireasă cu caracter comercial, 


„Domn 32 ani... caracter irepro- 
pabil „doreşte căsătorie tinără ca- 
racier comercial...” 


(Universul) 


Stil. 


„Onoratul Minister fiind E 
mat că la unele şcoale camerele de 4 
găzduire pentru organele de con- 
trol sunt ținute în  necurăţenie şi 
fără confortul necesar, aproape im- 
posibil de locuit, iar prețuri se cet 
mai mult ca la hoteluri, vă rog să 
luați măsuri ca aceste camere să 
mibă tot confortul necesar, să fie 
curat întreținute, iar prețul să fie 
convenabil”, 

(Circulara Serviciului de învăţă- 
mint local Bucureşti, Nr. 8887 din 
8 Aprilie 1933). 

3 
O injurie măgulitoare. 

„Vrem să ne spunem părerea cin- 
stit: nu mai are nici un „chichirez” 
baba sulemenită și glorioasă dela 
Iaşi, aici la Bucureşti în Sărindar! 
In mod fatal numele tinere şi pre- 
țioase sunt excluse de burțile uni- 
forme rotunjite, fără criteriul va- 
lorilor estetice, Colaboratarii aces- 
tei reviste nu mai au de mult ne- 
voe de publicitatea revistelor, A- 
ceastă afirmaţie banală, este bine 
să şi-o bage în cap bătrina cochetă, 
Nu-i este iertat nici unei publicații 
să apară numai cu sertilori consa- 
crați...” 


w 


(Viața Literară) 


E Y E N i M E N T E 


PUNCTE DE VEDERE 


REALIZĂRI HITLERISTE 
Zi AE | = A s 


— Nu le-am spus eu cã le voiu da 
de lucru?! 


— Însfirgit ! Au revenit vremu- 
rile bune ! 


REGIM UMED 


Sam: — Bine ai venit dragă Her- 
riot, toate ușile Americii iti sunt 
deschise! 


Roosevelt. — Sã i ncercăm ; poate 
asta o să-l ingrașe, 


DOMNULE, 


Revista „Viaţa Rominească“, cea mai veche şi mai im- 
portantă revistă de cultură, la care colaborează toți fruntaşii 
intelectualității romine, în scopul de a contribui la răspîn- 
direa gustului de cetit în pături cît mai largi, s'a hotărît să 
facă înlesniri excepționale abonaților şi anume: 


! Persoanele care se vor abona în grupuri de cite 10 (zece), 

Şcolarii oricărui institut, 

Invăţătorii, 

Studenţii oricărei facultăţi, 

Profesorii secundari şi 

Ofițerii 
se vor bucura de o reducere de 50°% din costul total al abo- 
namentului, urmind a plăti anticipat numai - 


Lei 250 anual, 


Atragem atențiunea cititorilor că această reducere nu are 
un caracter comercial pentru motivul că abonamentul întreg 
de 500 iei abia acoperă cheltuiclile unei reviste aşa de volu- 
minoase, 

Redacţia participă, pentru rațiuni culturale, cu jumătate 
la costul efectiv al numărului. 

Şcolarii, învățătorii, studenţii, profesorii şi ofițerii vor 


trebui să dovedească printr'o viză a instituției sau a unității 
calitatea lor. 


„Viața Rominească“ 


tad - 


1933. ANUL XXV. 


MAI No. 5. 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ŞI IDEOLOGIE 


{FO'N \p 
EHE” ( 
T UD OR 
PRECIZAĂAR 
EMOȚŢIEI 


ION MINULESCU 


ROMANŢA TINERETEI (POEZIE) 


ANTON HOLBAN 


Rip 


4 VĂI A A 


CONVERSATII CU O MOARTA 


o a Ar N 


CUIBUL FRAȚILOR SIAMEZI 


G CALINESCU 


IE A N 


B A R T 


ANTOLOGIE: Orms basarabeni, George Dorul 


MISCELLANEA: Anineecezale, AL O, Tods, 
rennu ; Parinmestaritmuh, Libertatua Presei, M. Serusios, 
Scriitori mul, + -Spiidún Popescu, $ Axente Frunză 
goe 

j CRONISA MATERARA: O. ibtăleanu, t Ci- 


tines >? ; Fetra Co- 
ANES, e Ai ama bee 


RONI 
GRO? F- ICA 1 POLITICA: Fapte, Aare Su Shota, 
Caritate”, D. / Soehhanas "Osmesi, Sri Maniu, vF 
Sevantoi 
CRONICA EXTERNA: „Purilicacen” Germa- 
CULTURA : Liiweaturi atrăine, Contesa de Noilies, 
acu ; Generaţia moul în Franţa, Cetar Xo- 
pe Pilologie, „Cercetări istorie" (|, Mimeal, 
Caetpondenţa nai C. Ypsianti (P. P. Panaitescu) , Am 


REDACȚIA / STR CONST. 


drel Oțetea: Introducere în studiul Minbir romane 
iiurpa bordas), C. Salmus: Pedagogie, 
s rapomalizarun etantmeratlue potare, C. Giwrgiade 
Ştiinţe Sociale, Stıtistiea migapuniiar, Cercetării 
monografies, Traian Hera, 
CRONICA CINEMATOGRAFICĂ: ke 
clatina Gal, D. 4, Smetana, 


CRONICA VIEȚII: Miss Urivers, Zoe Verbi 
VECINII NORTEL: in lerafee piad La 


disinw Heywonti. 


SCRISORI pu N GERMANIA: evoluție - 
ratata, 


SCRISORI DIN AMERICA: gindurile us 
sëcent doctor în filosulie, Heart Tarte. 


REVISTA REVISTELOR: Romine, Bui 
Pe „Barat, Adetep „Megu: area, pans 
ALBUM, CARICATURA. 


MILLE 5— 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTA LUNARA 
Bucureşti, Str. Const. Mille No. 5—9 
ANUL XXV 


Inveţi cu greu răcoarea zăpezii ne'ncepute. 
Cald părul tău prin perini mai lasă tremurat 
Lumină pe odihna pleoapelor căzute 

Şi umbre moi pe braţul ce încă n'a'nghețat. 


Prețul Abonamentelor: Pe degete, pe mină mai pică o căldură 


IN ȚARĂ: De lacrime spuzite în doruri şi iubiri, 
DAEA a sa rtn aha eE Lei 500 Dar uită-le: sunt ceață pierdută pe măsură 
Pe jumătate an o.. onnon’. „250 Ce intri în statuia pustie de-amintiri. 
Pentru Bănci şi Societăți, os e. 
SE Re i Reci limpezile linişti te'ncearcă şi prind coajă 
IN STRĂINATATE: Pe frăgezimea feţii cu flori de mărgărint, 
DN e e me e mu acu Lei 650 Cum dormi azi adormirea cea mare, ca'ntr'o vrajă 
Pe jumătate an .........,. 375 Mi te-ai schimbat la față suflată în argint, 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
orin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile ad- 
ministrației din Bucureşti, str. Const. Mille No. 5-9. 


La frații de sub iarbă te duci să le fii soră, 
Obrazul cu pecetii doar ei il vor avea. 

Dar ochii plini de soare rizind în auroră 
Administrația. De nu în al meu suflet, în altul n'or să stea. 
Desăvirşit profilul tău cel etern imi scapă, 
Reintră sfint în lumea în care n'am puteri. 
Pe țărmul meu zadarnic te mai veghez. O apă 
Tot mai deplin te fură de chipul tău de eri. 


i ică, adică 
urarea că se vorbeşte de o emoție estetică, ad 
de poet afectivă provocată de spectacolul rari A 
mai cu seamă de întruparea ei în artă, provine din pan ae 
împrejurări istorice, pe care esle necesar a le goană 5 ma 
înainte de a încerca să ne deschidem un drum psi 
tatea problemelor legate de firea ci. Creta. SA eta A 
naturei și artei pot sfirlurerips rå HOPA rr că 
ivă intensă şi scurtă, are la l 
tren metafizică şi epistemologică despre natura esan 
fenomene, curentă dealungul întregului ema » aie? 
incă dela Platon frumuseţea a devenit obiectu ee y 
mistic, Puterea ei de a ne deschide adincul lucruri piere 
stratul metafizic al lumii şi de a ne ferici miei iai 
revelații peste fire a fost cu multă forță caczinăi i e gs 
in dialogul „Phaidros” şi de atunci in nameng s A 
cazii, inmulțite în veacul din urmă și în cadrul a a 
lui post-kantian, Din toată aceustă desvoltare isto ică oon 
ceptul trăirii estetice s'a asociat cu două siribate:, ia e 
'neitatea și intensitatea. Filosofii idealişti au iata ei 
doială că substratul metafizic al lumii poate ia AE = 
altă cale, decit aceea intuitivă a artei, ṣi anume pe wa a i 
jocită și mai lungi a aa r Je, eee eioaoică, dar 
artei revine deci rezultatele li x m orei 
actul luării lui în stăpinire își pierde în această Ipae de: 
ructerul momentan şi entuziast. Instantaneitatea şi nte a 
tea rămîn deci atributele indelebile ale trăirii intime p 
e de contactul frumuseții. talpi A 
cal Cind, spre sfirşitul ponce e ine pefe sharor re 
tice a trecut în puterea psihologiei, metoa Bany 
reprezentările relatie la natura obiectului de oai sn Ja 
mas aceleaşi. Psihologismul estetic a fost moștenitor sn 
al misticismului estetic. Ce nume deci putea fi dat pepe 
stări instantanee și intense, al cărei concept fusese preg sw 
în lunga perioadă mistică? Nici unul altul decit num e Să 
emoție, adică al afectului desemnat prin însuşiri de scurti i 
și forță. Vechea idee a revelaţiei mistice prin frumuseţe 
artă a trăit mai departe în noţiunea emoției estate: ral 
Socotese că este una din cele mai importante grin 
cercetării contimporane revizuirea acestui vechiu ra oră 
tional, Căci este oare adevărat că atingerea artei determ 


DN a 


PRECIZARI ASUPRA EMOȚIE! ESTETICE 151 


o stare afectivă puternică, dar unică și trecătoare? Misticis- 
mul estetic nu putea admite pentru fiecare operă de artă 
decit o sigură trăire corespunzătoare, in care să se desăvir- 
șească aducerea înțelesului ei metafizic în stăpinirea noastră 
psihică. Conţinutul metafizic al operei de artă se lumina su- 
hit în scăpărarea unică de fulger a revelațici intuitive. Psiho- 
logul, la rindul lui, a moștenit și propagat această idee, vor- 
bind despre emoție estetică la singular, iar nu despre seria 
si pluralitatea emoţiilor trezite de artă, aşa cum ar fi trebuit 
să facă, dacă ar fi fost liber de prejudeenta mistică. 

În adevăr, atingerea artei nu se desăvirseşte în momen- 
taneitate, ci într'o durată mai muli sau mai puţin lungă. Asi- 
milarea estetică n unei poesii lirice de trei strofe nu pro- 
voacã o singură stare sufletească punectiformă, Deşi afectul 
care întovărășește versul ultim şi culminant poute fi mai pu- 
ternie decit restul acompaniamentului sentimental al bucă- 
tii, acesta are o realitate indiscutabilă și mai întinsă decit 
afectul final în care se asculte. Dela inceputul bucății şi 
pînă la sfirşit, seria imaginilor poetice reuşite, cuvintele bine 
găsite şi pline de sevă, ritmul adecvat şi sugestiv, rima neas- 
teptată, determină o serie întreagă de afecte estetice, ca jerba 
de seîntei a unei rachete, Deasemeni, nu este adevărat că e- 
mofia estetică a unei drame sau povestiri se produce abia la 
sfirsitul lor, odată cu desnodămintul întimplărilor prezentate 
sau povestite mai înainte. Peripeţiile și episoadele care se 
interpun între început şi final cauzează tot atitea emoții es- 
ictice, fiind ele înşile nişte mici drame și povestiri. Dar în 
afară de acestea, natura limbagiului întrebuințat, dibăcia po- 
vestitorului şi dramaturgului care știu să aradeze compoziţia 
lo” printr'o aminare a efectului final, prinir'o necontestată 
întreținere a atenției noastre, sint tot atitea isvoare ale unei 
multiple încîntări estetice. Ceiace spunem aci despre poezie, 
valorează fără îndoială și pentru muzică. Un poem simfonie 
sau o sonată sint frumoase nu numai prin întregul lor arhi- 
tectonic, dar şi prin suma detaliilor lor. Emoția estetică le 
insoțeşte tot timpul și se înnoeşte în fiecare moment, 

„„ Var aceste afirmaţii sint oare valabile şi pentru asa nu- 
mitele arte spaţiale, pentru pictură, sculptură şi arhitectură ? 
Artele care întrebuințează mijloace succesive sint receptate 
printr'o serie continuă de acte sufleteşti și produc o reacție 
sentimentală coextensivă cu aceasta, Dar operele de artă care 
folosesc mijloace coexistente sint oare primite printr'un sin- 
cur uct al sufletului şi determină oare o singură emoție este- 
lică ? In realitate nu există opere de artă spațiale, Spațială nu 
poate fi o operă de artă decit mai înainte independent de 
receptarea ei. Din acest moment, chiar operele picturii, 

sculpturii și arhitecturii devin evenimente ale conștiinței şi 
se integrează în ordinea temporală. Un portret sau un pei- 


152 VIAȚA ROMINEASCĂ 
RR E II ESI SD SIE EEE Lee 


sagiu reclamă, pentru a fi asimilate esteticeşte, o anumită 
durată a conştiinţei. Efectul total al tabloului se compune 
din toate aceste elemente şi este în realitate întrezărit numai 
întrun mod cu totul rar şi fugitiv, In practica lucrurilor, 
conștiința trece dela un element la altul, le cântărește pe 
rind şi se bucură de fiecare în parte. Intocmai ca în artele 
succesivului, operele de artă ale coexistențialului sint isvo- 
rul unor emoţii multiple și reînoite. 

Vechea teorie n emoţiei estetice are apoi nevoe şi de o 
altă corectare importantă. Cele mai multe vederi în cadrul 
psihologismului estetic au conceput o serie estetică liberă de 
orice amestec intelectual. Teoria simpatiei estetice, cristaliza- 
rea ceu mai de samă a psihologismului în domeniul studii- 
lor care ne preocupă, preconiza o emoție estetică obţinută 
prin confundarea cu Obiectele propuse contemplapiei noa- 
stre, o emoție estetică făcută din fericirea eliberării din limi- 
tele individualității, din elanul frenetic al pierderii şi ameste- 
cării noastre cu fiinţa eterogenă a lucrurilor, Amintirile mi- 
stice ale acestei teorii sint prea evidente, pentru a mai fi ne- 
voe să insistām. Ceiace este interesant de reținut din acest ta- 
blou psihologie este faptul că emoția estetică pare cu atil 
mai perfectă, cu cât factorul intelectual este mai absent. Siră- 
mutarea distanței dintre eu și lucrări, pină lu identificarea 
lor, elimină toate actele intelectuale de estimație, judecată și 
comparare. O analiză mai atentă a stărilor cure compun 
ceiace cu un termen prea simplificat se numeşte emoția es- 
tetică, ne dovedeşte însă că realitatea nu se prezintă tocmai 
aşa. Hăsunetul afectiv al operei de artă se împletește de fapt 
pe o complicată structură de fapte intelectuale. Cine citeşte 
o poezie, întovărăşeşte percepţia fiecărui cuvînt cu un aet de 
estimaţie, pentru a-l declara propriu sau impropriu, sugestiv 
sau fără răsunet. Felul în care ea se desvoltă îl face apoi să 
aprecieze dacă ea reprezintă o creştere organică sau o im- 
binare arbitrară de elemente disparate. Originalitatea poe- 
ziei este apoi resimțită prin comparație cu unele amintiri li- 
terare, cu producţii ale trecutului sau ale mișcării literare 
contimporane, O emoție estetică desvoltată presupune o con- 
știință educată și informată. Satistacţia trezită de o operă de 
artă creşte în măsura lucidităţii cu care o stăpinim intelec- 
tualmente, înțelegind-o în valorile și mecanismul ei. 

Analiza noastră a pus în lumină pină acum două rezul- 
tate: Frumosul, și mai cu samă frumosul artistic nu produce 
o singură emoție estetică, ci o serie de emoţii estetice coex- 
tensive cu durata perceperii lui. Emoţia estetică nu este o 
stare de afectivitate pură, ci se împletește şi se sprijină pe 
un schelet de numeroase acte intelectuale. lată însă că emo- 
ţia estetică nici nu se produce singură, ci totdeauna în co- 


PRECIZĂRI ASUPRA EMOȚŢIEI ESTETICE 153 
E RI DD E RE PA e PI 
nexiune cu alte emoţii ordinare, cu afecte care pot fi trezite 
nu numai de artă, dar şi de împrejurări practice ale vieţii. 
Dar o astfel de constatare este menită a se isbi şi ea de anu- 
mite prenoțiuni moștenite de psihologismul contimporan dela 
idealismul mistic şi romantic pe care l-a precedat. Arta era 
prezentată de acest curent ca un mijloc de depăşire a vieţii, 
Funcţiunile sufletești pe care ea le pune în mişcare erau arä- 
tate a fi deosebite de acelea pe care le solicită viaţa practică, 
Cum este însă posibilă această stare, cum este cu putinţă 
(pentru a vorbi cu Schopenhauer) ca inteligența care stătea 
pină la un moment în slujba vieţii şi cunoștea fenomene și 
relații, să se elibereze dintr'o dată din această condiţie şi să 
intuiasecă idei platonice, este fără indoială un miracol inex- 
plicabil, ca toate stările mistice, Eliminarea acestor prejude- 
câţi lasă loc dimpotrivă constatării că emoția estetică se pre- 
zintă în strînse relaţii cu alte emoţii comune şi că arta se 
prinde prin numeroase fire de țesătura vieții obicinuite. 

O cercetare complectă a afectului inspirat de artă ar tre- 
bui deci să distingă feluritele straturi simultane care îl com- 
pun. Despre aceste straturi paginile de faţă vor da numai 
citeva indicaţii. In afectul artei (şi prin urmare nu În emo- 
ţia estetică), distingem mai întiiu un prim strat de emoții ele- 
mentare, concepute ca răsunelul în conștiință al unor modi- 
ficări organice. O tragedie ne sgudue,. O povestire sumbră 
ne înfioară. O tiradă patetică ne înalță. Un allegro muzical ne 
înviorează. Aceste feluri de a vorbi analizează bine primul 
strat de emoții elementare, răsărit din influența artei asupra 
sistemului vegetativ şi muscular, Dar aceste emoţii n'au ni- 
mic specific estetic sau artistic în ele, pentru că sguduiți, în- 
fioraţi sau Învioruți putem fi nu numai de o operă de artă, 
dar și în alte împrejurări ale vieţii. Guyau avea dreptate să 
observe că o operă de artă (sau cel puţin unele varietăți ale 
ei) lucrează în acelaș fel difuz şi întăritor ca un pahar de 
lapte absorbit în aerul tare al unei culmi muntoase, la sfir- 
şitul unei ascensiuni obositoare, Guyau se înşela însă cînd 
considera în această fericită modificare a cenestezici unul 
din efectele specifice ale artei, căci în realitate arta se în- 
tilneşte în această înriurire cu alte multe împrejurări. In loc 
deci de a face, împreună cu esteticianul fruncez, din emoția 
artei o varietate mai adincă a agreabilului, este mai nimerit 
a spune că agreabilul, dar şi alte emoţii desvoltate din mo- 
ori a cenestezice, sint simple elemente ale unui afect 
total. 


Peste acest strat de emoţii elementare, afectul total al 
artei cuprinde apoi un grup mai mult sau mai puțin bogat de 


' alte emoții mai complexe, variind dela caz la caz. Cercetăto- 


rii care credeau a putea distinge în emoția artei o formă sau 


ÎN N 


15i VIATA ROMINEASCA 


o modificare a emoţiei erotice greșeau numai întrucit recu- 
noșteau În aceasta isvorul unic, dar permanent, al încîntării 
extrase din frecventarea artei. In realitate, emoția erotică se 


poate asocia în afectul total al artei cu alte emoţii felurite, 


după cum poate fi absentă cu desăvârşire. O pinză de Wolteau 
ne poate interesa sexualiceşte, dar nu şi un peisagiu de Corot. 
Adevărul este că interesul sexual este foarte deseori repre- 
zental şi măgulii de artă, Imprejurarea ne apare foarte ex- 
plicabilă, dacă ne gindim că acest interes fiind unul din cele 
mai adinci si mai puternice ale fiinţei noastre, arta și l-a 
usociat pentru a dobindi aceleaşi avantagii. Fără îndoială că 
alianței cu sexualitatea îi datorește arta o parte din marea ei 
difuziune în omenire, Nu însă numai acestei alianţe, Analiza 
descopere în acelaşi grup de emoţii trezite de artă, unele 
provenind din satisfacerea anumitor tendinţe sociale, etice 
sau religioase. Adineul răsunet al unei drame de Ibsen nu 
s'ar putea închipui fără intilnirea ei cu aspiraţiile sociale ale 
omului modern. Nici romanul lui Dostoiewschi, nici pictura 
lui Rembrandt n'ar avea acelaşi răsunet fără componenţa 
lor etică si religioasă. După cum pentru daltonist, spectrul 
solar se împuţinează cu o culoare, tot astfel se împuțincază 
conținutul afectiv al artei pentru cine nu isbuteşte să vibreze 
consonant cu laturile ei extraestetice. Teoreticienii  purişti 
cure reclamă eliminarea extraesteticului din artă, ar trebui 
să înțeleagă că în felul acesta se diminuează ecoul ei şi se 
suprimă mai multe din căile prin care arta ajunge pină la 
sufletul oamenilor. 

In sfirșit, arta ne transmite un conţinut emoţional, care 
nu este nici el propriu zis estetic, O dramă sau un tablou 
istorie ne comunică cuprinsul sulletese afectiv al eroilor in- 
fățişaţi acolo. Desnidejdea Regelui Lear, durerea nobilă a 
Sfintului Sebastian de Sodoma, ba chiar demnitatea patri- 
cienilor venețieni pictaţi de Tizian devin pentru un moment 
ale noastre, Aceste afecte obiective trebuese apoi distinse de 
afectele reactive, prin care luăm atitudine faţă da cele din- 
tii. Astfel, Regele Lear ne inspiră nu numai desnădejde, dar 
compătimire față de el; după cum ingratitudinea Gonerilei şi 
n Reganei din aceiaşi tragedie face să apară în noi afecte 
de antipatie şi de faţă de ele. La Vieille Henulmiere a lui Ro- 
din provoacă în noi interes şi repulsie, ete. Dar toate aceste 
emoţii obiective sau reactive nu sint nici ele estetice, pentru 
că le pot determina nu numai imaginile artei, dar și împre- 
jurările obişnuite ale vieţii, 4 

Numai după deosebirea şi identificarea acestor felurite 
componente extra estetice, analiza poate stabili în ce constă 
«emoția estetică propriu zisă în conglomeratul afectiv pe 
care-l inspiră atingerea artei şi a frumuseții. Dar nici emo- 


PE 
Fz - 


PRECIZARI ASUPRA EMOȚIEL ESTETICE 155 


tia estetică propriu zisă nu se poate reduce la -o formulă sim- 
plă şi unică. Mulțimea și disparitatea sistemelor de estetică 
propuse dealun istoriei doctrinelor, provine din faptui că 
sa pus în lumină cu exclusivitate unul sau altul din momen- 
tele esteticului, trecindu-se cu vederea adevărata lui natură 
complexă. Din această pricină, istoria esteticei are pentru noi 
o mare însemnătate sistematică. Ea luminează totalitatea es- 
tetică din perspective deosebite și ajulă acea muncă de ana- 
liză şi integrare pe care cercetareu actuală trebue să şi-o pro- 
pună. Fără îndoială că această muncă nu poate fi întreprin- 
să în puţinele pagini de faţă. Simplificind şi generalizind, 
putem spune lotuşi că în emoția estetică propriu zisă ni se 
revelă două categorii de valori: Valori de expresie și valori 
de relație. * 

Chiar această simplă formulare ne dovedeşte că emoția 
estetică face parte din clasa pe care o vom numi a afectelor 
exiragenelice şi pe care le vom opune nfectelor endogenetice, 
Afecte endogenetice sint acelea care-şi au (priciny și rădăcina 
lor în interiorul omului, Uritul, melancolii, bucuri» fără mo- 
tiy, starea de suflet care întovărășește sănătatea sau boala 
sint deopotrivă afecte endogenetice. Extragenelice sint însă 
toate atectele determinate de feluri de a fi ale lucrurilor 
străine de noi şi în care ni se revelă particularităţile lor. E- 
moţia estetică face parte dintre ele. Din această cauză emoția 
estetică nu poate fi niciodată deserisă în afară de valorile 
obiective care o produc. Această împrejurare a compromis 
in vremea din urmă  psihologismul estetic, dominant încă 
acum citeva decenii, impunind teoriile estetice ohiectiviste, 

Considerată ca revelaţie a unor valori, emoția estetică 
este ireductibilă. Ea nu se poate reduce la o altă emoție de 
un tip mai simplu şi mai general. In tot decursul psihologis- 
mului estetic aceasta a fost totuşi metoda aplicată în studiul 
emotiei estetice. Ceeace se urmărea era înfelegrrra acestei 
emoții, după mijloacele indeobste întrebuințate ale reduce- 
rii necunoscutului la cunoscut și a complexului Ia «lementar, 
Asa au luat nastere teoriile care vedeau în emotia estetică 
uneori o varietate sau o modificare a emoţiei jocului, alte 
ori a sexualităţii, alte ori n ngreabilului, alte ori a simpatiei 
sociale, Toate aceste teorii aveau defectul comun de a fal- 
sificu adevărata natură a emoţiei estetice, atenuind caracte- 
rul ei extragenetic. Căci dacă emoțiile estetice nn sint decit 
modificări ale emoţiei endogenetice a jocului ssu sexualităţii, 
nu se mai înţelege bine cine este răspunzălor de marea lor 
varietate În experiența artistică. Dacă admitem ipoteza că 
plăcerea pe care o încercăm în faţa statuii Nopţii a lui Mi- 
chelangelo sau în fața Sfintei Tereza de Bernini, sint deopo- 
țrivă modificări ale simpatiei sociale, acest izvor unic nu 


156 VIAȚA ROMINEASCA 


te sta decit în felurimea valorilor care au fost întrupate 
În ecle două opere. 

Emoţia estetică este deci, în primul rind, nedespărțită 
de revelația unor valori de expresie, Plăcerea pe care o re- 
simt la audiția unui lied de Schubert sau la contemplarea 
unui tablou de Luchian se confundă cu pătrunderea în con- 
ştiinţă a unei noui valori expresive. Inregistrarea unei va- 
lori expresive este în sine un izvor de încintare, care n'are 
nevoe pentru a fi înțeleasă de reducerea la o speță de in- 
cîntare mai elementară, Dar acest miez ireductibil al emoţiei 
estetice se însoțește cu alte afecte secundare, pe care trebue 
să le amintim deasemeni, 

Nu numai valoarea este deci factorul emoţiei, dar și 
actul revelației valorii. Sub presiunea acestuia din urmă, e- 
moţin estetică ia forma unui afect al uimirii. În adevăr, în 
lumina artei, înfățişările lucrurilor dobindese o expresie mai 
nouă şi mai intensă, Aspecte pe lingă care treceam mai ins- 
inte cu indiferenţă, pentru că nu le întrezăream decît prin 
vălul convențiilor inteligenței, capătă în reprezentările artei 
un chip virginal. Vedem de obicei în lucruri ceeace ştim mai 
dinainte despre ele. Arta izbutește să îndepărteze acest strat 
izolator de reprezentări convenţionale, de idei preconcepute, 
restaurind, pentru a spune astfel, viziunea, în drepturile ei. 
Un contact mai apropiat de lucruri şi de manifestările sufle- 
tului omenesc ni se mijloceşte prin artă. Emoţia estetică este 
răsunetul subiectiv ul acestei însușiri u artei și se poate ca- 
racteriza ca o trăire a revelaţiei, ca un afect al uimirii. 

Uneori valorile de expresie ale artei sunt puse în legă- 
tură cu personalitatea umană care se manifestă prin ele și 
în felul acesta apar noi afecte estetice însoțitoare. Prin artă 
întrezărim deci personalitatea artistului, energia sufletească 
fecundă care transformă chipul realităţii, imprimindu-i va- 
lori noui și dindu-i mai multă forţă expresivă. Cind se pro- 
duce această eolecționare a artei cu creatorul ci, emoția e- 
stelică ia forma specială a trăirii originalității. Intuiţia ori- 
ginalităţii artistului atrage după ea un cortegiu întreg de a- 
fecte secundare, Originalitatea artistului îndrumează şi fruc- 
tifică propriul nostru chip de resfringere a lumii. Puterea 
artei este din acest punet de vedere eminamente sugestivă. 
Sub influența artei ne simţim noi înşine mai productivi. Din- 
colo de sfera mărginită a operei de artă, lumea întreagă ne 
apare în lumina ci, îmbogăţită cu valorile pe care ea le-a 
pus în evidență, tot astfel după cum un incendiu luminează 
nu numai locul în care el se consumă, dar şi întreaga zare 
care-l înconjoară. Cine şi-a vrăji! privirile în spectacolul 
artei, le poartă apoi asupra lumii, deseoperindu-i înțelesuri 
noi. Accastă stare de lucruri este resimțită de noi cu ferici- 
rea unui surplus de activitate şi bogăţie lăuntrică. Reprezen- 
n RC 


PRECIZARI ASUPRA EMOȚIEI ESTETICE 137 


tarea centrului uman original care a exercitat această înriu- 
rire binefăcătoare asupra noastră se întovărăşeşte apoi cu 
devotament pentru el. Arta ne face să-l iubim pe artist. A- 
naliza trebue să recunoască și. acest aspect printre compo- 
nentele emoţiei estetice. 

Tot astfel înregistrarea valorilor de relație ale artei este 
un izvor de încîntare estetică prin sine însăși şi prin afec- 
tele secundare pe care le produce. Opera de artă este un a- 
devăr, un întreg, din care nici un element nu poate fi clintit 
fără ca economia ci organică să sufere, Inregistrarea operei 
de artă ca un întreg necesar şi indislocabil este în sine o în- 
cintare spirituală, pentru că reprezintă o victorie a ordinei, 
o întrecere a haosului şi a arbitrarului. Refugiul din viață 
în artă marchează păşirea într'o lume nouă, a ordinei, a ne- 
cesităţii, a logosului imanent, 

In realitate însă, această intuiție quasi-mistică a o- 
perei de artă ca total este extrem de rară şi de instabilă. De 
obicei valorile de relaţie care compun întregul operei sint 
percepute de noi în chip succesiv și anume din două perspec- 
tive deosebite: a) din perspectiva desfăşurării operei către 
finalul ei (în muzică, poezie, teatru, ete.) sau către inchega- 
rea unei icoane unitare (in arhitectură, sculptură, pictură, 
etc.), b) din perspectiva răsturnată a operei închegate către 
etapele succesive care au pregătit efectul final. După cum 
adoptăm una sau alta din aceste două perspective, valorile 

de relaţie devin izvorul unor efecte estetice însoțitoare deo- 
sebite. 

Cine urmăreşte cum evoluiază o dramă către sfirşitul 
ei, pe care îl presimte, dar nu-l întrevede lămurit, resimte o 
încîntare de tipul plăcerilor anticipate. Căci există nu numai 
plăceri ale posesiunii şi saturației, dar și plăceri ale aspiraţiei 
şi dorinței. Toate obiectele menite să satisfacă sensualitatea 
noastră, sint încîntătoare mai întîi pentru că sint rivnite. 
Opera de artă considerată în desfășurarea sau În inchega- 
rea ti treptată provoacă o astfel de plăcere: satisfacția unei 
așteptări mereu reînoite, afectul interesului. Cind în fine 
actul de înregistrare a operii de artă a ajuns la ţinta lui, 
atenția prar lua o atitudine retrospectivă, estimind oportuni- 
tatea feluritelor detalii ale operii, felul în care ele sau in- 
lănţuit și coordonat pentru a produce efectul final. Emoţia 
estetică ia în cazul acesta forma specială a afectului moti- 
vației. 

Intre feluritele . afecte estetice și extraestetice pe care 
le stirnește atingerea artei, considerate de fiecare dată in 
bloc, există o deosebire esenţială, pe care trebue so notăm 
deasemeni, pentru a completa analiza întreprinsă în aceste 
pagini. Toate afectele extraestetice ale artei sint legate de 


158 VIAȚA ROMINEASCA 
E E E SE E Ia 


centrul profund al eului nostru, Ele sint afecte adevărate, 
emoții serioase. Modificările  cenestezice, emoţiile ero- 
tice, sociale sau religioase, sentimentele obiective și reactive 
inspirate de artă interesează deopotrivă eul nostru profund. 
Ecoul lor se difuzează in adincime, pune stăpinire pe in- 
treaga noastră ființă, ne urmărește mai multă vreme. 

Dar alături de emoţiile adevărate şi serioase, există u- 
nele iluzorii şi superficiale, care nu aderă cu centrul pro- 
fund al eului, dar pe cure le simțim localizate în suprafața, 
în periferia lui. Ceremonia unei inmormintări este prilejul 
unor emoţii adevărate pentru rudele apropiate ale mortu- 
lui, dar poate fi numai ocazia unor emoţii superficiale pen- 
tru persoana străină care întilneşte întimplător şi insojeşte 
citva timp cortegiul. Tristeţea ne poate deci stăpini răsco- 
litor sau poate fi numai o simplă atitudine sentimentală, fără 
consistență şi adincime. Uneori aceste două specii de aspecte 
pot exista simultan în conștiință. Există veselii uşoare, så- 
tisfacții superficiale care ne pot distra pentru citeva clipe 
dela o durere mare care stărue în conștiință şi se afirmă 
mai vehementă după ce izbuteşte să alunge pe acestea din 
urmă. 

Afectele estetice propriu zise fac parte din rindul ace- 
stor emoţii superficiale, Nici înregistrarea valorilor de ex- 

resie, nici intuiţia individului și a originalității, nici afectul 
interesului şi al motivaţiei nu ne sbuciumă în adincime, Toa- 
te sunt dimpotrivă resimţite ca nişte reacţii superficiale ale 
conștiinței, asemeni cu adierea care încrețește ușor suprafața 
unui lac liniștit. Din această pricină, starea de spirit a „esteţi- 
lor” adică a persoanelor astfel orientate incit primesc dela 
viață impresii estetice, deopotrivă cu acelea pe care n'ar 
trebui să le comunice decit operele artei, este caracterizată 
printr'o interesantă lipsă de umanitate, printro deprindere 
de a nu răspunde vieţii şi lumii decit cu periferia conștiin- 
tei Ior. 

Cind aşa dar se vorbeşte despre „adincimea” artei, trebue 
să se înţeleagă numai acele straturi şi valori ale artei in 
stare să trezească reacțiuni exlraestelice. Căci valorile este- 
tice nu sînt niciodată adinci, Ele se găsesc totdeauna în in- 
velişul lucrurilor şi nu izbutese să deştepte decit un ecou li- 
mitat, fără prelungire în afund, destul de special şi foarte 
întrețesut cu elemente intelectuale. Dar afectele estetice și 
extraestetice ale artei trăese îndeobşte într'o strinsă asocia- 
ție, cele dintii sint purtate de valul celor din urmă şi găsesc 
inima oamenilor prin acestea. Numai o lungă frecventare 
a artei şi o atitudine foarte controlată şi disciplinată poate 
conduce la degustarea esteticului pur. 

TUDOR VIANU 


I 


o N PU LE A 


Necunoscuta care se vindea, 

N'a vrut să-mi spunâ'm prima zi, cine era... 
Dar fiindcă ca, aflase cine sunt — 

Poetul poreclit „Flueră vint" 

Şi fiind-că mă ruga stăruitor 

Să-i fiu şi cu, din cind în cind, cumpărător, 
Sinceritatea ei m'a'nduiogat 

Şi'n cadrul prețului fixat — 

Un preţ absurd, ridicol şi meschin 

Cu care-aşi fi băut un kilogram de vin, 
M'am îmbătat de gura ei, şi-am adormit 
Pe laurii idilelor lui Theocrit... 


Dar vai !.. Necunoscuta se vindea 

La fel, şi mie, ca şi altora 

Şi-azi, un ciocoi, iar miine, un calic, 

O cumpărau aproape pe nimic, 

Căci ea flămindă vecinic, se grâbea 

Să-şi vîndă gura dulce, ca la „tarapana“.... 
Eu singur doar, nu m'am sfiit să-i spun 
Că-s gata să-i ofer un preț mai bun — 
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu, 


C 


Necunoscuta s'a spălat pe miini, cu prețul meu... 


Şi-atunci, de teamă să n'o bat 

Sau s'o ucid şi s'o ascund sub pat, 
Stăpîn pe mine-am renunțat la ca 

Şi n'am mai vrut să ştiu, cine era!.. 


 ROMANȚA TINEREȚEI 


U 


Mai 1933 


VIAȚA ROMINEASCA 


Dar într'o zi cu ploaie şi cu vint 
Necunoscuta care se vindea, 

S'a dat la fund, şi-a dispărut... 

Și nimeni n'a mai întrebat de ea, 

De cînd intrase parcă în pămînt 

Cu numele-i complect necunoscut. 

Și totuşi, eu am întilnit-o iar — 

Dar nu ca altădată, pe trotuar, 

Și nici la cafenea sau în tramvay... 

Am regăsit-o'n ziua de 'ntii Mai. 
Ascunsă de un sfert de veac, într'un sertar 
In care sta de veghe, cuminte şi-aştepta 
Să-mi mai aduc aminte şi de ea l.. 


Dar ce păcat — 

Că regăsirea ei m'a'ndurerat 

Şi'n loc s'o mai sărut 

Cum aşi fi vrut, 

Am început să pling cu-adevărat !,, 
Necunoscuta care se vindea, 
De data asta nu mai era ea — 
Era doar vechea ei fotografie 
Pe care mi-o dăduse, probabil, numai mie ! 


n 
Şi-acum, 
Cred c'ați ghicit, cine era 
Necunoscuta care se vindea... 


o 2.0 4'. C ela”. 


Era chiar tinerețea mea ! 
ION MINULESCU 


= CONVERSAȚII CU O MOARTA 


RIIN E o N Ne. ° DRES FOE A N 


Şi astăzi, 22 Septembrie ora 6 seara, dată mai importantă 
entru mine ca data începutului răshoiului mondial, am a- 
juns la cimitir! 

Mi sa spus: pe prima alee, apoi în colțul din stinga. S'o 
căutăm, Domnul Căpitan V. Ionescu.. D. Locotenent Patri- 
ciu... D. General Berariu. Printre ofiţeri. Mereu aceias și 
după moarte. 

In ultimul an înainte de despărţirea noastră, cind s'a dus 
în provincie, toată ziua și-o petrecea cu ofițerii. Pe strada 
principală, la deal și la vale, discutind despre nimicurile 
tirgului, Sublocotenentul Stroia, blond şi cu cotlete, tip de 
imbecil, era „foarte drăguţ” şi „dansa elegant”... Sublocote- 
nentul Radu cra amuzant, iar locotenentul Crainic avusese 
o desnădejde şi de asta atrăgea simpatie, Şi cu toții erau 
foarte buni. In definitiv, cit de departe o fi mers prietenia 
ta cu dinşii? Şi acum, la fel, în acelaş anturaj. Dar acum ai 
avansat în grad, nu mai eşti studenta umilă și boemă pe care 
am cunoscut-o odinioară. Stai la sindrofie, ca o cucoană ve- 
ritabilă, cu grade superioare. 

N'o găsesc. In faţa fiecărui mormint nou încremenesc, 
ezit să mă uit la nume, reincep căutarea. Poate mormintul 
cu o cruce neagră, sau acel cu o cruce mică de lemn, Imi 
imprăştii puţin din emoția pe care trebue so am în fața 
mormintului Irinei pe o sută de alte morminte indiferente 
(dacă se poate spune că un mort poate fi indiferent). Aici 
trebue să fie, în colțul acesta, şi n'o găsesc, 

Poate la un pas de mine... Irina.. Răspunde. Trebue 
să-mi faci un semn. Am fost dragostea ta, nu se poate să ră- 
mîi fără de nici o tresărire, şi să mă simt aici, cu tine ală- 

turi, ca între streini. Am crezul în toate fantomele, am stat 
de vorbă, perfect convins că nu mă sugestionez, cu morții, 
m'am cățărat pe razele lunii şi am călătorit printre stele, Și 
pe fiecare om, orcit de solid ar fi fost clădit, şi orcît de con- 
vins ar fi emis teorii, l-am privit ca pe o apariţie ciudată, 
care se poate destrăma în orice clipă. Și acum, în preajma ta, 
să nu primese nici un semn... Am avut atitea intuiţii, că ghi- 
ciam totul dela distanță, și acum mam deloc intuiţia locului 
unde eşti. Irina, aceasta e ultima pedeapsă pe care mi-o dä- 
ruești. Mă simt umilit ca şi cum, vie, te-aș fi salutat, şi nu 
mi-ai fi răspuns la salut! 


162 VIAŢA ROMINEASCA 


Un om a trecut pe lingă mine şi mi-a oprit monologul, în- 
trebindu-mă ce caut. Mi-a fost rușine de el ca să ezit, şi i-am 
spus. Mi-a arătat mormîntul, cu un monument de-abia ter- 
minat, pe care n’a fost scris încă numele, Vrasăzică aici! 
Faţă în față! Un moment așa de important, pe care-l aştept 
de atita timp, de cind a murit, sau și mai demult, de cînd 
m'a părăsit, pe care l-am aminat mereu cu spaime, şi totuși, 
acum nu pling, nu-mi sfărm capul de zid, nu mă prăbuşese. 
Aici iubita mea, cu care am tresărit cinci ani de zile, în în- 
lănţuirea cea mai frenetică, şi eu reuşesc să mă țin pe pi- 
cionre, şi nu-mi pierd deloc controlul asupra mea. Nu in- 
drăznesc să mă apropii de toi, cum nu îndrăzneşti să te a- 
propii de un lucru al altuia. Mi-aș face iluzia că sint un 
amant venit pe fereastră, În timp ce soțul nu știe nimic, dar 
pentru asta ar trebui consimțămintul femeii. Ce dureros! 
Moartea ci e tot ce mai puteam aştepta, ca Irina să fie iarăşi 
mai apropiată de mine... Sau la aceiaşi distanță de toţi... 
Să-mi rămină fidelă (un hoit!) şi să nu mă mai chinue gelo- 
zia. Niciodată nu m'am mai gindit la o scenă de dragoste din- 
tre noi, la o posesie, şi la toste tremurările ei, căci ştiam 
că gindul acesta trebue să aducă după el neapărat și inchi- 
puirea exactă a infidelităților ci, cari nu au fost odată ca 
să te deprinzi cu ele, ci continuau, și dacă nu venia moartea, 
trebuiau să continue, torturindu-mă toată viaţa. Și acum mă 
complac in aceste ginduri, și înlânţuind o femee în întuneric, 
in spasm, mă mint că ar fi Irina, Ceiace poate purta o mie 
de nume. De pildă: sacrilegiu! 

Ceince demonstrează şi incapacitatea mea de a pune 
limite precise între real şi fantomatie, De cind ne-am des- 
părții, m'am deprins aşa de mult să am convenţii cu ea prin 
spaţiu, so inchipui, în acelaş limp, lingă mine si departe, că 
moartea ci, la care mam asistat, nu i-a putut schimba mult 
aspectul. Orcite surprize aș fi imaginat, eram așa de convins 
că nu pot s'o mai intilnesc, în orice caz so mai string în 
brațe (singura realitate care mă interesa), încît am consi- 
derat-o întotdeauna moartă, Sau poate invers, cum n'am i- 
sistat la găteala ei ultimă, la punerea în sicriu şi în mor 
mint, nu pot crede că în faţa mea, dacă as scormoni pămin- 
tul, mi-aş găsi iubita (în ce tan, şi de asta mă mențin incă 
așu de calm. Aş fi incomparabil mai impresionat dacă m'aș 
duce la mînăstirea Humor, unde timp de două săptămîni 
am fācut menaj Într'o cameră țărănească, apropiați pe toate 
potecile şi pe sub toți pomii, cari îmi vor reveni, cînd 
ii voi vedea, cu aceias intensitate. Numai dacă, gindin- 
du-mă mult la Humor, nu-mi voi trăi dinainte toate 
surprizele, și mă voi găsi şi acolo tot aşa de stăpin pe mine, 
ca şi aici. Păcatul lucidităţii ce te face să întrevezi dinainte 


CONVERSAȚII CU O MOARTA 1 


toate posibilităţile celor ce se vor În ine 
zenlă în momentele cele mai S rapeaa mă sia 
pe oatale: a R, aa nu mai ai emoții intense Sa- 
è =e, cind eşti surprins pe neaşteptate, si 
engm a rai mult mai umil, (căci motivele sateni 
enim "t şi le-ai [rămintat lot timpul în ereer) descope- 
semnate, la care nu te mai aeaa a Citeva rinduri nein: 
” À J Bindiseşi, sau a unei co i 
poua. rez prezice e-un prăjituri colorate. Dan ia 

ormin nea, nu pot recunoaşte deloc pe Iri 

Nici măcar numele ei nu e scris pe zi rural itp 
importanța literelor căci impreună or ta Enea daaa 
noseut, cum reprezintă persoana, şi cum puţin din esența 
pasani se revarsă pe ele, Dealtfel, mormântul nu i se po- 
psa e, mormint grav, mare, oficial, cu monument impor- 
t la căpătii, cu florile aranjate după un plan geometrie, 
ca la rondurile din grădinile publice. Ceiace nu se potrive- 
şte cu Irina pe care am ştiut-o, dar so fi potrivind cu teiace 
a devenit Irina în lipsa mea.Omul de serviciu îmi vorbește 
de ca ca de o persoună în toată firea, o „doamnă” de care nu 
poţi vorbi decit cu seriozitate, fără induioșarea gruțioasă 
po care ai avea-o pentru un adolescent. Cum să ricep ceva 
cind acest mormint grav aparține co iliței făcînd mereu 
scene amuzante cărora ușa de deseori fe lipsea orice logică 
şi admitea orice improvizații în trecerea zilei... Copiliţa 
care grăbită să vie la întilnire, îşi îmbrăca hainele la întim- 
plare, şi am ținut-o în braţe, mică, dulce, alipită, tremu- 
rătoare, înlănţuindu-mă frenetic, şi cu ochii închiși, intin- 
padui gura, Ți-au făcut mormint după toate obiceiurile 
re cum odinioară te-au grijit să ai mincare bună şi haine 
călduroase iarna), s'a cheltuit cit trebuia, s'au pus flori ce se 
schimbă imediat ce încep să se veşiejească, fi-au făcut toate 


slujbele, şi toate vizitele de ri $ 
doi, trei... Dar peste ciuci pi apr ȘI or să facă la fel un an, 


cu îngrijorare spre poarta cimitirului ca i 
şi dacă ar vedea pe cineva apropiindu-se, i t ca piei 
Ce noutăți să-ți mai dau? (Cu toate cà vai! nu ii 
pot da, poate, noutățile ce te-ar interesa mai mult) Că | 
concerte, programul este aproape identic. La teatru aai 
neînsemnate („Toalete sunt?” mă întrebi). Tarna se a- 


————_ 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e da a Sanii caii tă 


propie, şi toate străzile au fost invadate de frunze galbene, 
pe care le împrăștie vintul, în timp ce copacii își îndreaptă. 
spre cer ramurile goale. Şi peste tot, în cocioabe şi în palate, 
cu aceiaşi frenezie, posesia se înfăptueşte | 
Am mereu jena de a mă simţi prea calm. Apelez la toate 
aducerile aminte impresionante, ca să mă simt mai vibrant. 
Insist asupra a tot ceiace um pierdut ca, prin mine însumi, să 
pot pricepe mai bine. 
epet de o sută de ori gindul că, în definitiv, in fața 
mea, e înmormîntată, odată cu Irina, tinerețea mea! Aici, 
concentrat între cîţiva metri pătraţi, tot timpul meu dintre 
20 şi 25 ani, tot ce-a fost în legătură cu dragostea, și la virsta 
aceia, dragostea joacă un rol capital. E greu de reprezentat 
abstractul prin concret, căci e greu de închipuit că ceiace se 
desfăşoară în faţă, să aibă vreo legătură cu mine. Poate 
pentrucă  mormintul a fost plătit de altul. Vrasăzică, tu 
moartă, şi eu continui să trăesc! Şi acum cîțiva ani, eram a- 
__mindoi unul lingă altul, înbrăţişaţi, vorbindu-ne fără ince- 
tare despre subiecte cari ni se păreau esenţiale. Cu toate că 
in definitiv. nu am fi vrut să ştim decit un singur lucru 
(singurul important pentru toţi, în momentul cînd se con- 
topesc din dragoste, dar cu toţii îl escamotăm, îl înlocuim cu 
alte curiozităţi puerile): care din cei doi va muri mai intii? 
Nu se poate, în clipa unei posesii, în care amindoi îşi dă- 
ruesc toată fiinţa, În cea mai puternică clipă de fericire, să 
nu plutească această întrebare primordială. Mărturisese că 
incepusem să mă degrind cu absenţa ta, şi-o întîmplare mi 
te-a readus iarăşi alături. Am mers pină la Suceava, unde 
fusesem odinioară în drum spre Humor. Mi-am reamintit, 
dar fără prea mare jale, de străzile pe unde am trecut îm- 
preună, de bisericile vechi pe care le-am examinat cu atita 
entusiasm; m'am urcat la Cetate şi-am privit, ca şi odinioară, 
dar acum singur, perspectiva pe Suceava, pină la Prut. 
Nu s'a petrecut cu mine nimic excepțional. Din potrivă, mă 
miram de entusiasmul vechi, pentru bisericile reparate de 
nemți, aşa de prost, așa de strident, cu acoperişul anost, și 
chiar cu poza lui Franz Iosef la Mirăuţi. Dar la urmă de tot, 
la Sf. Dumitru a lui Petru Rareș, o emoție neașteptată m’z 
invadat: Lîngă uşa de inlrare e pisania deasupra căreia se 
află — intimplare excepțională pentru arta rominească — 
citeva motive italieneşti. Capul de zimbru e înconjurat de o 
coroană de frunze susținută, de o parte și de alta, de doi în- 
geri mititei, graţioși, goi, rotofei. Mam extaziat mult timp 
cu Irina în faţa acestor detalii de sculptură, după cum m'am 
extaziat în fața multor lucruri. Dar acum, în fața Îngerași- 
lor ( de ce tocmai aici?) am fost cuprins de o suferință as- 
cuţită, care, cu toate că au trecut mai multe luni de atunci, 


Pa 


CONVERSATII CU O MOARTA 183 
„E PIE 7 IEEE e a Eee 


nu mă părăsește (dar cu intermitențe) chiar dacă ia 
noi forme, şi în faţa lor, am avut era NĂ (şi nu o ceconatitaire 
intelectuală) culorii feţii ei, sunetului vocii, căldurii corpu- 
lui, vieţii pe care o degaja. Şi de atunci un gind nou s'a o- 
prit în creer, care mă urmăreşte, chiar dacă logic sar putea 
să nu am dreptate: Scapi de obsesia unei vii (o revezi mai 
bătrină, sau îmbrăcată fără gust, o auzi şi-ţi aduci aminte 
toate banalităţile pe care le spunea, îi vorbeşti, sau chiar o 
săruţi şi o posezi din nou, şi te convingi că chinurile fuseseră 
exagerate). Dar cum poți scăpa de obsesia unei moarte? 
„Și nu capăt nici o explicaţie, ca să-mi oprese întrebă- 
rile. Poate că dacă aș şti tot ec sa „petrecut cu Irina, m'as 
calma. Dar sint o mic de detalii pe cari sint avid să le ştiu 
şi la cari mormîntul de alături e mut. Chiar vie, Irina nu 
mi-ar fi răspuns, sau aș fi putut fi sigur că răspunsul e ade- 
vărat, oricât de abil aş fi făcut întrebarea. In definitiv, Irina 
a fost o fată simplă, puteam, în voe, să-i produc orice fel de 
emoție aş fi voit, puteam s'o examinez timp îndelungat, și 
ea să nu simtă nimic. Și totuși la atitea întrebări maș putea să 
răspund, Inchipueşte-ţi, “cineva mi-a spus cu siguranță că în 
ultima vreme, cind ne vedeam rar şi ne răciam zilnic, tu mai 
aveai un amant! Poate chiar pe unul din ofiţerii cu care-ţi 
treceai timpul şi despre care, văzindu-l mediocru, aveam nai- 
vitatea să nu presupun nimic periculos şi să consider exactă 
scuza ta: „E aşa de bun!” Ce-o fi adevărat din toate acestea, 
Irina, așa de simplă, şi totuşi așa de misterioasă... Amantul 
tău era, suprem ridicol, un elev de clasa șaptea liceală! Cind 
am aflat aceasta, am fost cuprins de noi gelozii. Şi de des- 
nădejdea de a fi fost odinioară minţit așa de caraghios. Și ce 
mă doboară: cred că e adevărat! Beconstituese acum o mul- 
time de fapte neînsemnate, şi la un loc imi pot înfățișa min- 
ciuna ta. Acum liceanul a devenit un june căruia îi lipseşte 
orice aspect de Don Juan. Oricită bunăvoință ai avea. Asta 
sa întimplat la urmă, în orașul tău de provincie, 

Pină atunci ai fost tot timpul lingă mine, erai Îndră- 
gostită. 

S'a despărțit plingind ca o nehună. A cu pi 
revedeam săptărainal. simțeam că-mi Ace ae dn epa ginos 
țin, mereu avea multe intimplări de povestit de viața de 
acolo, o serie de oameni deveniseră importanți, Prieteni noi 
şi cînd i-am văzut, mi-au părut cu toții dubioși, dar Irina 
îi suporta, căci avea spaima să nu rămină singură. Odată am 
găsit-o cu o prietenă, Mariana. Cind am cunoscut-o, mi s'a 
părut o persoană cam neînsemnată, cam vulgară însă fără 
scandal, poate că tristă, dar mi s'a povestit de cineva in care 
contam că era apatică fără profunzime. Mariana era ama- 
toare de conversații nesfirșite, despre lueruri minime, de 
plimbări cu ofițeri. Irina o numea „ o excelentă camaradă”, 


165 VIAȚA ROMINEASCA 

Îi a A E a E E G 
şi ce laudă poate fi aceasta, cind iți petreci camaraderia cu 
nişte oameni mediocri? Probabil chiar că era metresa unuia 
din ci. Un cunoscut mi-a povestit o scenă: Un locotenent era 
la o masă de joc, iar Mariana mereu îl chema, pină ce el, 
excedat, i-a spus: — „Dar mai lasă-mă în pace, că m'ai plic- 
tisit!” Şi ea a ascultat cuminte, așteptind pină ce a vrut el să 
se scoale, Mariana a explicat probabil Irinei că sublocote- 
nentul X, are ochi frumoși, sublocotenentul Y dansează ad- 
mirabil, iar sublocotenentul Z, este extrem de viril (ceiace 
mai apoi Irina mi-a transmis, caşicum ar fi fost observa- 
țiile ci, dar alături de mine şi degajat, eașicum faptul nu 
avea nici o importanță pentru ca). Tot Mariana o fi învă- 
jat-o despre cerințele femeii, voluptăţile subtile, şi într'o bună 
zi o fi amuzat-o ideea că un băial de liceu e emoţionat cînd 
o vede, şi aleargă cu bicicleta să-i facă mici servicii, La sta- 
diul acesta am asistat și eu. Am vizitat-o pe atunci, şi mi 
l-a arătat cu vorbele amuzante: — „Inchipuește-ţi, piciul se 
agită după mine!” N'am dat importanță vorbelor, cu toate că 
acum mi se pare ridicolă reflexia ei. Cum îi va fi trecut prin 
cap să observe așa ceva! Apoi va fi glumit cu el, povestind, 
glumind scena Marianei. Şi apoi se va fi gindit cu sensuali- 
tate la prospețimea unui băiat de liceu. O fi ajuns la con- 
cluzia că, în definitiv, „nu contează”! Şi cind se va fi ivit 
prilejul, iar elevul va fi fost mai întreprinzător, se va fi dat 
lui. li va fi plăcut, şi posesiile au intrat mai pe urmă în 
obicei, Elevul va fi începul să vorbească mai serios, şi nu 
poţi răspunde decit serios, unui om căruia te dai. Se va fi 
scuzat față de ca: „E elev de liceu, dar e foarte matur!” cu 
toate că totul răminea o simplă aventură, Şi apoi, ca să-i ex- 
plice junelui că nu era fecioară (îndată după posesie, în- 
trebarea o pune imediat bărbatul, ca să arăte că e gelos, cu 
lonte că mai ales În cazul acesta, era precis că nu putea fi 
altfel, şi ca să aibe posibilitatea să reinceapă conversaţia pe 
teme scabroase, şi să aţițe noi sensualităţi). Și atunci, Irina 
i-a vorbit despre mine, cum sunt de vină de tot dezastrul 
ci sufletesc, Asta ca o scuză pentru gestul ci, căci burgheză, 
avea remuşcări de ce făcuse, chiar dacă continua să stea 
goal lingă celălalt, în timp ce celălalt o stringea şi-o 
mingiia, fără voie, căci discuția avea pretenția să fie 
sufletească, dar de fapt din pricina sensualității noi ce se 
deștepta în faţa femeii în lacrimi. l-o fi vorbit despre mine, 
şi pentrucă am fost dragostea ci de ani de zile (a plins de 
atitea ori inaintea celei mai miei despărțiri) și-a suferit vă- 
zind că cu rămîn aşa de incert, se va fi chinuit pe tonte cla- 
pele interioare văzind că eu sint oricind gata să mă degajez 
de dragostea ei, și cu virsta, cînd a devenit mai conştientă că 
în orice caz nu mă voi însura cu ea, poate cu o scuză dar şi 


În 


CONVERSAȚII CU O MOARTA 167 


cu desnădejde pentru viața trecută, la celălalt în braţe, va 
fi plins, fără de nici o prefăcătorie. 

Dar asta a fost numai la început, Mai pe urmă totul a 
intrat în obicei. S'a dat lui pe toate canapelele şi pe podea, 
în toate chipurile, n'a mai avut nici o jenă să-şi ascundă go- 
liciunea și să-şi ia toate precauţiile, s'a sbătut, a tremurat fără 
de nici o rușine. Şi-a dat drumul firei (şi i-a plăcut chiar să 
arăte că are temperament ca să-şi măgulească partenerul) 
A lăsat să se vadă dorinţa care o culremura, cind corpul gol 
se apropia de ea. Și apoi, cînd e singură, reflectează, sau poa- 
te spune chiar Mariana, cu un ton amuzat, căci îi e ruşine 
să spue adevărul că împerecherea cu un băiat de liceu poate 
fi luată în serios, dar de fapt cu o imensă bucurie de a fi 
fost satisfăcută în tot corpul — „Aşa de mic, şi de pe acum 
așa de strajhie om!” ; 

rina! Te urăsc, parcă mai fi murit! Aş vrea să te pe- 
depsese ca să mă răzbun, şi sint disperat că n'as putea face 
altfel, decit strivind citeva flori de pe mormint! Ceiace ţie 
ţi-e egal, iar eu aş vrea să te pedepsesc, in carnea care m'a 
înşelat! 

Pămintul e ridicat, parcă i-a luat forma corpului. Este u- 
luitor gindul că dacă aş scormoni, aş da peste tine, orcît de 
puțin ar fi rămas din tine. Ce bicisâici sintem! Pe vremuri, 
un om, pentru dragostea lui, pleca în cruciată, şi eu n'am 
măcar curajul să rup o floare de pe mormint! 

Atitea flori, nimic din esența făpturii tale n'o fi ajuns 
pînă la ele. Oricit aş cerceta petalele, n'o să gäsese nimic 
care sā te reamintească? In mirosul lor, nimic din mirosul 
corpului tău aşa de cunoscut? Pămînt mult, şi la fund tü, care 
te transformi in pămint. De ce pe oameni nu-i ingroapă goi, 
si se pune, între ci şi ţărină, hainele caraghioase, semn al tu- 
turor convențiilor celor vii, cari n'au ce căuta În pregătirea 
pentru eternitate? 

Dacă ai trăi, m'aş răsbuna, cum nimeni nu s'a priceput 
incă să «e răsbune, Dar mai pe urmă... Mai intii, fără vorbe, 
te-aş strânge, și nicicind n'ar fi o împreunare mai fierbinte, 
Te-aş sdrobi poate, şi ai tipa de durere şi de voluptate, 

A început să ploac. Tot mai tare. Hainele imi sint ume- 
de, pe pantofi se string stropi de noroi, Simt apa cum cade 
pe capul aplecat, şi intră sub guler. Şi sint atent, secundă 
cu secundă, cu o imensă bucurie, — ultima mea consolare de 
neputincios în fața neantului, — cum o picătură se prelinge 
pe după urechia dreaptă, pe obraz, încet, am teroarea că se 
va opri și se va usca, apoi porneşte din nou, tîrind după ea 
o sensalic de roce, ajunge pe gură unde stă mai mult, se 
mărește parcă, și cade, — îi aud sgomotul cu toată ploaia 
dimprejur. — acolo, apăsat, drept pe mijlocul mormintului. 

ANTON HOLBAN 


"eea o a a a 


CUIBUL FRAȚILOR SIAMEZI 


T. C. S T A N 


Ceasul lui Jack, pus pe masă, țăcânca subțirel şi la fel, 
tăind timpul uniform în bucăţi egale de liniște. 

Se auziră deodată paşi obosiţi pe scară, 

— Bazil — voi să spuie Isaia. 

Dar nu spuse nimic, Și cugetă întru sine, după obișnu- 
ința lui: 

i Andrė Maurois zice că atunci cind se face tăcere În- 
tr'un grup ceasul trebue să fie şi douăzeci sau fără douăzeci. 

Cumpăâni instinctiv ceasornicul în bălaia luminii... 

Era unsprezece şi jumătate. 

— Fleacuri! Superstiţii... 

Această spulberare a unei superstiții îi aduse un senti- 
ment de uşurare, ca o izbindă personală. 

Pașii cari se uuziseră nu erau ai lui Bazil, ci ai contra- 
basistului bătrin dela 28, care În seara aceia avea relâche. 

Bazil nu veni decit aproape de unu, 

Intră aducind un val de aer rece, 

— Bună sara, 

Se desbrăcă de palton, îl întinse cu grijă pe pat, în faţa 
sobei, ca să se usuce şi-şi ocupă locul obişnuit, Feţele tova- 
răşilor se întoarseră întrebătoure şi grele de mustrări. Par'că 
i-ar fi strigat: 

— Se face asta? Să ne părăseşti așa ?... 

Chiar Ariciul scirții scaunul şi tuși, dind semnal că e 
nerăbdător, 

— Iaca le ce mam gindit — spuse domol Bazil, aprin- 
zind o ţigară, trăgînd un fum apăsat şi urmărindu-i volutele 
in bătaia focului. M'am gîndit că e destulă vreme de cind 
stau singur... 

Jack căscă gura să spue o răutute, dar se tinu. Trei pe- 
rechi de ochi răcneau: 

— Ei? mai departe...? 

M'am gindit să mă mut cu Mia... 

— Cu cine? Spune odată, omule... cu cine? — sări ner- 
vos Isaia Scurtu şi ochelarii îi străluceau schimbăeios în bă- 
taia flăcărilor. ` 

— Apoi cu prietena mea. Că am o prietenă — grăi scurt 
Bazil. O colegă... 

Pe urmă începu să se descalțe tácticos. 


i a a 


CUIBUL FRAȚILOR SIAMEZI 164 
ie Oa CD EI E” EN ME PET O e 


Surpriza era atit de copleșitoare, că nimeni nu îndrăzni 
să-l întrebe mai mult. 

A doua zi, Bazil, închirie camera din dreptul scării — 
care tocmai se golise — și spre seară aduse pe Miu. 

Mia era o fată eroită din acelaș aluat ca și Bazil. Ochii 
castanii îi lunecau sperioşi în jur, iar părul bălan, împletit 
deasupra urechilor, se rotunjea ca două receptoare de tele- 
fon. Trupul tare, vinjos, de țărancă, izbuenea triumfător de 
subt hainele pe cure şi le croise par'că anume lărguţe, ca 
să acopere rușinea de a fi nevoită să arate un trup aşa de 
voinic. 

Așa, speriată, cum sta în prag, avea delicateţa sănătoasă 
a florilor sălbatece de cimp. 

Băeţii o primiră cu politeță şi discreție. Şi fără să vrea, 
dădură clipei un aer de solemnitate. 

Bazil o aduse, ca întrun decor bucolic badea pe leliță, 
de vîrful degetelor. 

— Am ghicit — spuse el — am ghicit că-mi purtați pică, 
Nu trebue... 

Şi o împingea uşor pe Mia înainte, ca pe o dovadă a sen- 
timentelor sale, pentru care nimeni nu trebue să-i poarte 
pică. 

— E fată bună... E fată de ale noastre. Ne-am înțeles... 
Ne-am înţeles dela început. Ea nare pe nimeni, eu sint în- 
străinat aici. 

Vă am pe voi „dar, oricum, voi sinteţi bărbaţi... Ea elş- 
tigā ceva. Ciștig şi cu. Ne-am înţeles dinainte... Nu-i aşa, Mio? 

Seena Îți amintea simplicitalea impresionantă a timpu- 
rilor primitive cind bărbatul aducea în birlog femeia răpită 
cine ştie de unde, 

Mia încuviinţă şi cînd făcu semn cu bărbia de sus În jos, 
in obraz i se iviră două gropiţe, iar giticjul iscă o cută gră- 
suță, pînă cătră urechi, Avea pielija obrazului trundafirie, 
iar mânile roşii, cu degete scurte. 

— laca, ne-am mutat împreună — urmă Bazil, ca şi 
cum și-ar fi cerut iertare. Și acum se chiamă că în loc de 
patru sintem cinci.. Cinci tovarăşi buni.. Da zi și tu ceva, 
Mio! Nu mă lasa numai pe mine... 

Mia încuviință pentru a doua oară, zimbi sfios și spuse: 

— Bună seara!,.. 

Jack izbucni în gura mare: 

— Bravo, Bazil! Ai fost cel mai harnic dintre noi toţi! 
Dar o felicităm şi pe nevastă-ta, că a avut norocul să-și aleagă 
un bărbat aşa de bun ca tine, cu niște prieteni așa de sim- 
pätici ca noi... 

Şi pentru prima oară, Jack spuse vorbele acestea fără 
malițiozitate. 


170 VIAŢA ROMINEASCA 
„NP 2 e S e o O EEE 2 E 

Mia înfierbintă ibricul, simțindu-se deodată acasă Ta 
ea, cu acea facultate de adaptare pe care o au numai femeile. 
Al cîncilea membra al „cuibului fraţilor siamezi” intrase 
triumfal în asociație, pe ușile larg deschise alè bucuriei tu- 
turor. Trebăluia acum de colo pină colo, făgăduind că a 
doua zi, „va face ca ordine în blăstămăţiile astea de odăi 
burlăceşti”, 

Pină şi Ariciul, nemai putindu-se stăpini, se ridică în 

icionre şi-şi destinse fața într'o strimbătură care se chema 
cl zimbet. Ba mormăi și o firitisire: 

— Să trăiţi! — spuse milităreşte, 

Pe urmă privi în jur, speriat de hohotele pe care le des- 
lânțuiseră cuvintele lui. Isaia Scurtu se înccă de ris, în unul 
din acele accese de tusă cu care-l rodea bronșita lui cronică. 

Jack profită de prilej şi aruncă o vorbă: 

— Cind te gindești că Ariciul cetise întrun anumit gea- 
măt ul tăciunilor proorocirea unei vesti rele, 

— Fleacuri! — izbuti Isaia să spuie în cele din urmă, 
ștergindu-şi fruntea înbrobonată cu batista. Eresuri! t.. 

— Ba pardon! — se repezi Bazil Antohie, pentrucă în 
definitiv, ttebuia să [ie cineva care să contrazică. Super- 
stițiile au rădăcini adinci în sufletul poporului nostru și nu 
trebue să le tratezi cu atita uşurinţă. Au anumite explicaţii, 
corespund anumitor necesități, 

— Oroare! — strigă spăimintat Scurtu, pregătindu-şi o- 
bisnuitele batalioane de argumente, prusac aliniate. 

Jaek putea fi satisfăcut: „caverna” era iarăşi „sala de 
consiliu”, 

Atmosfery caldă se refăcuse. Erau iarăşi fraţi siamezi. 
Prezența celorlalţi, apropiată, inocula fiecăruia o doză de În- 
credere în el 

Deviza pe care şi-o aleseseră cra „toți pentru unul, unul 
pentru toţi”, Alcătuiau un singur organism puternic şi orga- 
nismul scosta se înviora acum cind era iarăşi întregit, 

Cafelele sosiră. 

Mia se arăta a fi o bună camaradă. 

Işi impărția ziun între facultate si Ministerul în care lu- 
cra șase ore, iar seara găsea în adîncurile sufletului ei de fată 
sănătoasă, destule resurse ca să aducă in „cuibul fraților sia- 
mezi” inedite accente de voe bună şi glumă ușoară. 

Cind nu aves de cetit, deretica prin odăile „burlacilor”, 
ori venea în „sala de consiliu” şi se așeza lingă sobă. Cirpea 
şi cosea nasturii băieţilor, ba uneori se aventura şi în 


cuții, primită cu rezervă și indulgență chiar de intransigentul _ 


Isaia Scurtu. Deasemenea, Ariciul, îi trecuse cu toată solem- 
nitatea cuvenită unui asemenea act important, demnitatea 
de cafegiţă a cuibului. 


Faa P 1 


CUIBUL FRATILOR SIAMEZI m71 


— Curios! — cugetă într'o seară Jack cu glas tare, Fe- 

mtile în general, nu pot sta multă vreme în preajma unui 
bărbat, fără cu acelui bărbat să nui vie în minte fel de fel 
de drăcii.., 
“si m Vai, cum vorbeşti, păginule! — se iîncruntă Isaia 
Scurtu, care-şi punea aspru zăvor gurii decind se afla prin- 
tre ei o femeie şi refuza să abordeze alte subiecte decit cele 
serafice, gazoase, stelare. Ba încă luase eroica hotărire (el 
eternul bărbos) de a se bărbicri la două zite. Isaia cra mi- 
soghin din pricina timidităţii, Dar o femeie intrată în casa 
lor sub infățișarea de frate siamez, îl asigura şi îi Încuraja 
anumite porniri instinctive spre cochetărie, 

Bazil suridea larg. 

dack Văraru reluă: 


— Vreau să spun că relaţiile între bărbat și femeie lu- 
necă îndată pe panta pe care le chinmă pornirile atavice şi 
că prietenia dintre sexele opuse, prietenia francă, deschisă, 
ai se părea pină ieri o imposibilitate. 

Mia își apără speța în general și onorabilitutea ef în 
special: 

— Depinde de femeie... Dacă femeia nu vrea... 

Jack, trecu indulgent pe deasupra acestei întreruperi: 

— Pardon! Nam isprăvit încă! Spuneam că această 
rere am avut-o pină ieri. Dar Mia a distrus prejudecățile 
mele. Departe de mine să-i aduc vreo jignire! Dimpotrivă, 
Cint sus şi tare osanale deplinei ei feminități triumfătoare. 
Dar de cind a intrat printre noi, Mia a reuşit să devină cu 
adevărat al cincilea camarad pe cure îl asteptam. 

Mia rise din toată inima, cum ştiu să ridă numai oame- 
nii buni, Ariciul, împins de o pornire irezistibilă, se crezu 
dator să pronunţe această cugetare, ridicind o clipă nasul din 
planşa pe care o lucra: 

— Bine, dar Mia nu-i femeie... 

— Şi ce-i, inueraşule? 

— He, Mia e Mia... 

— Bravo, filosofule! Mia e Mia, cafeaua e cafea și tu 
eşti un spirit foarte pătrunzător — chiui răutăcios Jack, 

Isaia Scurtu spuse: 

— Acum am mai rămas trei burlaci. 

- Vă urez să scăpaţi cît mai curind de această situație 
neplăcută — făcu Bazil. 

— Mersi! — se = pin Jack. Generozităţi pe pielea al- 
tuia !,.. Afară de cazul cind Ariciul ar lua hotărirea să ne 
arate drumul cel bun. Ce zici, Antoane? 

Jack suferea de beteşu l oamenilor uşurei, de a-şi creia 
o platformă în simpatia publică, umilind pe altul, pe cel care 


——————————————— 


. 


172 VIAŢA ROMISEASCA 
IE CP IEEE EI ETICE RE EEE 2 AIE 


reacționează mai puţin. Noroc că Anton nu-și puse mintea 
cu dinsul, ci îşi mestecă năduful intre măsele. 

Dealtfel, singurul care n ris de această glumă, a fost 
tot Jack. 

A doua zi, burlucii aflară odăile lor mai vesele şi mai 
luminoase. Din pahare, pe mese şi pe scrinuri, rideau flori. 
Flori tirave, crescute în seră şi degerate de frig, crizanteme, 
garoafe, violete și liliac. 

Fiecare din ele cintăreau ceasuri de muncă și poate zile 
de răbdare la sfirşitul lunei, 

Anton Șelraru găsi un trandafir roşu. 

Se cunoștea mina migiietoare a Miei. 

Vorbele lui Jack fură totuşi profetice întrucitva. 

Pe acelaşi coridor al casei din strada Belvedere, locuia 
o elevă deln școala de Arte Frumoase. 

Numele ei era Ioana Smeu. 

Pleca dimineața la şapte ṣi jumătate fix şi se intorcea 
seara la opt fix. După această oră nu ieşea niciodată. Activi- 
tatea şi-o înscria cu atita regularitate între şapte și jumătate 
dimineaţa şi opt seara, încît Jack îşi potrivea întotdeauna 
ceasornicul după intrările şi ieșirile vecinei. 

Jumătatea de zi dinaintea prinzului, loana Smeu o pe- 
trecea la atelier, modelind cu grijă argila Între degetele ei 
albe și lungi, de pianistă, măsurind distanţele cu compasul 
sau cu creionul întins la lungimea miinii, același profil sau 
același trei sferturi, pe foile albe ale blocului, pipăind te- 
nace în dosul formelor, secretul vieții, pe care să-l smulgă ìn- 
tr'o zi ca Prometeu focul zeilor. 

Dacă Prometeu ar trăi în zilele noastre, cl ar fi un În- 
crunta! om de microscop, microbulanţă şi spectroscop, iar 
izbinda lui p'ar mai fi fructul unei fulgerătoare acțiuni și a 
vicleniei, ci ar fi rodul unei munci îndelungate şi răbdătoare. 
Focul divin se lasă astăzi cu mult mai mare greutate smuls 
şi dovadă stau laboratoarele, bibliotecile, muzeele şi atelie- 
rele în cure se realizează cu cruntă osteneală Prometeii zilei 
de miine. 

Jumătatea zilei de după amiază, foana lucra întrun ate- 
lier de jucării şi flori artificiale de pe Lipscani. Uneori lua 
de lucru şi acasă. Atunci ţinea lumină pînă spre ziuă. După 
ce locatarii adormeau, nu se mai auzea în liniştea nopţii de- 
cil foşnetul de aripi al hirtiilor, piriitul șifoanelor rupte, 
ri pi foarfecilor şi iona g monoton al fierului de 
călcat, 

Stingea lampa numai în zori, cind „actriţa” dela numărul 
26 expedia pe provincialul nopţii respective, în bobote pe in- 
tuneric — şi revenea din capul scărilor, căscind sau fredo- 
nind în surdină un ciob de arie. 


CUIBUL FRAŢILOR SIAMEZI 133 
OP ac > cui SO E POE PN BEER CEE e PE 


Iar la şapte și jumătate începea ziua nouă, încil nici nu 
ştiai cînd mai doarme loana Smeu. 

O existenţă goală şi tristă. Ioana m'avea nici un prieten. 
Nici o prietenă nu călea pragul camerii ei sărace. Poșta ii 
aducea în fiecare săptămină o scrisoare. Și atit. 

Casa din strada Belvedere alcătuia, fără dorinţa locata- 
rilor, o singură familie. Pereţii erau atit de subțiri, încît nu 
putea trozni un scaun într'o cameră, fără ca lucrul acesta 
să-l ştie toată lumea. Intrările, ieșirile, vizitele, certurile şi 
toate evenimentele care puleau surveni în viața unor chi- 
riaşi, deveneau imediat publice ca într'o casă cu pereţii de 
sticlă. 

Pe coridorul etajului al patrulea, lumea își cunoştea 
traiul în amănunte. 

La numărul 25 locuia un contrabasist bătrin, plin de 
ticuri şi strins În veşnica lui redingotă verzuie, care va fi cu- 
noscut timpuri de glorie pe vremea lui Napoleon al Il-lea. 
larna, contrabasistul îmbrăca peste redingotă un palton gal- 
ben cu carcuri negre, croit după tãetura juchelelor veacului 
trecut, strins pe talie și cu doi nasturi cafenii la spate, Un 
palton atit de vechiu, decolorat şi ros, incit putea fi luat drept 
negru cu careuri galbene, tot așa de bine cum era galben cu 
careuri negre, 

Cind apărea gemind sub povara instrumentului său 
uriaş, te străbătea un fior de nestăpinită tristeță, cum ştiu să 
împrăștie numai copiii schingiuiți în melodrame și bătrinii 
ei plot eopop În viaţă. 

La numărul 27 stătea contabilul unei societăți de asigu- 
rare, extrem de miop, extrem de demn şi extrem de ceremo- 
nios pină și în cele mai neînsemnate împrejurări ale vieţii. 

Dacă, de pildă, avea nevoe de un chibrit, bătea în ușa 
„camerei de consiliu” și spunea făcind o plecăciune plină 
de grație: ; 

— Domnii mă vor ierta dacă voiu îndrăzni a apela la 
bunăvoința domniilor lor, cerindu-le un chibrit ca să-mi a- 
prind ceainicul. 

lar Jack, tot atit de solemn, reproducea plecăciunea, fi- 
del ca o oglindă, răspunzind: 

— 0! nu face nimic, domnul meu... Sintem foarte fericiţi 
de a avea prilejul să facem un asemenea neînsemnat servi- 
ciu. Vă rog să acceptaţi şi cutia împreună cu chibritul dorit... 

Şi celălalt replica mişcat: 

— Mă copleșiți... 

La care Jack replica plin de curtoazie: 

— La dracu! Sintem doar gentilomi, nu-i asa? 

lar contabilul ieşind cu spatele inainte, se întrecea în 
politețe: 


174 VIAȚA ROMINEASCA 
Îi a i a) 


~ Sinteţi un tinăr foarte delicat. Nu ştiu cum voin putea 
Ji în stare a vă mulțumi. 

— Ot lucrul e foarte ușor... Onorindu-ne cît mai des cu 

domniei voastre, 

Contabilul miop care purta guler foarte serobit şi foarte 
înalt, ca o manșelă, cum poartă astăzi numai unele persona- 
lităţi din provincia ardeleană, avea o singură mare suferin- 
tà. Vecina dela 26. Actriţa. : 

— Este o femeie stricată! — obişnuia să spue portăresei 
în fiecare zi, Una din acele femei care aduc nenorocirea băr- 
baţilor. 

Dacă portăreasa avea chef de vorbă, răspundea cu hu- 
mor : 

— Dumneata Domnule Caliop, eşti în afară de orice pri- 
mejdie... 

Contabilul lua partea cea bună. 

— Fireşte, madam Tereza. Eu sint un om serios. Dar 
vecinătateu unei asemenea femei poate dăuna bunului meu 
renume. Eu sint minuitor de acte... Ce-ar fi s'o alungăm? 

La care madam Teresa riposta invariabil: 

— Plătește-i dumneata chiria — şi o dăm numaidecit a- 
fară, 

Bineinţeles, actrița răminea pe loc şi continua să pescu- 
iască provincialii opriți cu gura căseată pe bulevarde, în faţa 
reclamelor de neon roşii şi verzi. 

Cuibul fraţilor siumezi cunoştea în amănunte viața aces- 
tor locatari, cu și a tuturor celor cari locuiau etajele infe- 
rioare, 

Dar viața loanei Smeu rămăsese pentru toţi o taină. Tre- 
cea repede, înaltă, palidă, cu părul strins deasupra sprin- 
cenelor în două aripioare negre, lucioase aproape metalice. 
Mers ușor, lunecat parcă, Și nimeni dintre ci nu se putea 
lăuda că i-ar fi vorbit vreodată, Purta şi toamna trecută, 
cînd s'a mutat la 28, aceiaşi pălărie maron şi acelaşi palto- 
naş negru, căruia, în vipia frigului, li adăugase numai un gu- 
leraş de blană cenușie — „decretindu-l palton” — cum spu- 
nea Jack, 

Desigur că în primăvară paltonul ei negru va fi iarăși 
decretat pardesiu, 

O botezară la început — romantice şi politic — „fan- 
toma din Milster Castle". Cea de a doua poreclă a ei fu „fe- 
meia fatală” — care însă nu prinse. La urmă îi ziseră „dama 
În negru” și numele acesta rămăsese. 

In aceste porecle răutăcioase puneau toată supărarea că 
pină acum nu reușiseră să intre în vorbă cu loana Smeu. 

Rapoartele curgeau dezolante: d 

— Am întilnit-o pe scară azi dimineață — spunea Isaia 


SR 


i CUIBUL FRATILOR SIAMEZI 135 


— dar nu i-am putut spune un cuvint: Distanţă, rece... 
par'că-i o A mer, ga mă rog... 

nici tu, curtezan irezistibil şi fără scrupule, n'ai 
reuşit, ce să ne facem noi ? — glumi Jack. 

El avea despre propria sa persoană o părere excelentă. 

Dar trebui să se dea bătut : 

— Am salutat-o; abia mi-a răspuns, 

Şi trase concluzia, cu ciudă : 

— „Dama în negru” sar potrivi Ariciului. 

Se rise, dar nu cu prea mult haz, De o bucată de vreme, 
de cind intrase Mia în colectivitate, Jack indrepta din ce în 
ce mai des asemenea săgeți otrăvite impotriva lui Anton Şe- 
traru, ațițat tocmai de tăcerea răbdătoare a acestuia, Și cu 
cit săgețile deveneau mai veninoase, cu atât Mia arăta mai 
multă dragoste bietului Ariciu. T răstăța, îl mingin, fi 
grăia prieleneşte. 

Femeile se sim! întotdeauna atrase către cei prigoniţi. E 
un instinct simetric cu cel matern şi el se manifestă mai ales 
atunci cînd nu există la mijloc încurcături amoroase, 

A doua zi cra Joi. 


După amiază, Anton Şetraru se afla singur acasă, lu- 
erînd cu asiduitatea de totdeauna la un proiect de pod me- 
talic. Cumpănea întîi trăgătorul în mînă, închidea un ochiu, 
privea pe deasupra ucoperişurilor cheiul pustiu și pe urmă 
trăgea o linie punctată sau un arc de cer pe hirtia de cale 
străvezie. 

Uneori, cînd îi amorţea mina pe teu şi pe echer, pornea 
în jurul camerii, încet, ca un om care are de străbătut drum 
lung, dar nu se grăbeşte fiindcă are timp berechet, Sisiin 
printre dinţi veşnica lui melodie fără început şi fără sfirşit, 
apoi se așeza din nou la lucru. 

Pe la patru răsunară glasuri şi bocănituri de pași pe 
scară. Anton Șetraru, împins de curiozitate, deschise uşa. 

Ioana Smeu, aplecată pe balustradă, trăgea din toate 
puterile de un capăt de fringhie iar de undeva, din josul 
scării, ca dintr'o pivniţă, se auzea glasul icnit al Casincei, 
servitoarea bucovineancă : 

— O scăp,... zău o scăp, domnişoară... 

Şetraru se neliniști. Ceru cu vorba lui tărăgă- 
nată de totdeauna. Ioana îi ex u, pregătindu-se să 
pue şi ea umărul: 

— Urcă lada la mine. 

— Las'că vă ajut eu. 

Ariciul o luă frumușel de umăr și o împinse la o a 
Apucă lada cu braţele lui de muneitor Să şi o ses 


— - 


176 VIAȚA ROMINEASCA x 
m eer T e E E a E e 


pină sus, suflind ca un foiu, subt privirile holbat-admirative 
ale servitoarei. 

— Unde o punem ? 

— Aici, la mine. 

Lada lu împinsă pe uşa deschisă în mijlocul camerei. 
Anton se opri buimăcit, îşi şterse fruntea îmbrobonată: 

— Ce dracu ai înlăuntru, domnişoară ? Bolovani ? Că 
lare e grea... 

loana rise: 

Nu, pământ. 

— 2 

— Plastilină. Şi sculele mele dela atelier. 

Abia acum bătu Ariciul călciile, după obiceiul lui: 

— Numele meu e Anton Şetraru, student la politechnică. 

Și voi să plece. 

loanu zise : 

Nu vrei să mai rămii puţin ? 

Ridea mereu blind. 

— Să iei un ceai fierbinte, 

Puse în cuier pălăria cafenie şi paltonașul negru cu gu- 
ler detasabil de blană cenușie. 

— Am şi uitat, Doamne! Mulţumesc... 

Ariciul făcu modest: 

— Eh! 

Şi rămase tot aşa de simplu cum ar fi plecat. 

Pe masă odihneau sumedenie de păpuși îmbrăcate în ro- 
chiţe înfoiate, roşii, galbene, verzi şi albastre. Luă una în 
mina lui butucănoasă, îi netezi obrazul de porțelan, gitul, ro- 
chița, cu degetele. Păpuşa părea mai mică și mai fragilă în 
mina lui. Zimbi: 

— Te joci cu păpuşile ? 

— Nu. Le imbrac. Sint croitoreasă de păpuși. Dar fac 
şi alte jucării, 

li arătă un dulap plin de impletituri de hirtie, abajururi, 
cvantaliuri, drapele şi jucării mici de lemn sau de ghips. 

Ariciul făcu uiznit: 

— Psiii!.., 

Astfel începu prietenia lui cu Ioana. Era o prietenă lare 
curioasă. Stăteau ceasuri întregi fără să-și spue un cuvint. 

Ioana modela acum plastilină. Tăia cu cuțite felurite, 
lrăgind cu coada ochiului întrun album cu modele şi din 
cind în cînd stropea cu apă. Lucera ouă mici cit ouăle de 
vrabic, iepuraşi, sfinți Nicolae cu barbă mare, draci, pui de 
găină și o mie de alte lucruşoare delicate, după care trebuiau 
apoi reproduse, din ghips, zahăr sau ciocolată, micile jucării 
de Paști. 

lar Anton Şetraru stătea cuminte. Cetea. Ar fi putut tot 


e e clei w A 


CUIBUL FRAŢILOR SIAMEZI 117 


aşa de bine fi un motan sau — în alt decor — un ogar ru- 
sesc. Tăcea cu îndirjire. Uneori îi ajuta la frămintatul plas- 
tilinei şi atunci, văzindu-l cu minecile suflecate, Ioana făcea 
aceiași plumă, mereu aceiaşi: 

mai Parcă eşti un bucătar. 

y Păcat că în clipele acelea nu era nimeni din cuibul fra- 
ilor siumezi, ascuns după ușă sau În garderob! Ar fi avut de 
ce se minuna. Ariciul ridea, Nu, nu! Nu rinjeu |... Ridea. Cu 
gura pină la urechi, vesel, senin... Ridea. Și cind ridea, tru- 
pul îi părea şi mai mătăhălus. 

„Cuibul fraților siumezi”, intră în efervescenţă. Lipsurile 
la apel ale Ariciului provocau senzaţie, In prima seară, cînd 
găsiră vatra „cavernei” văduvă de paznicul ei, Isaia Scurtu 
zise : 

— S'o fi incurcat pe undeva. 

Mia işi dete st pci ună 

— U fi întirziat la teatru, 

— Featru?! Glumești. Ariciul şi teatru... Unde ați mai 
pomenit una ca asta ? 

Din gura lui Anton Șetrarul nu putură scoate decit un 
mormăit evasiv, care ar fi putut însemna tot atit de bine: 

— La Paris... 

— La morgă... 

— In planeta Marte... 

„După o săptămină, misterul era lămurit. Ariciul intra în 
fiecare seară la „dama în negru”... Aha! Vasăzică de astal... 
o siteptară să vie. Jack începu focul, făcînd smecher cu o- 
chiul : 

— Sar părea că de o bucată de vreme un duh necurat 
s'a încuibal în familia noastră... 

— 7]! 

Unde hoinărești ? Mi se pare că „dama în negru” ti- 
furat minţile... Ai sajungi me perg decit Emil zei n 
„Ispitele trupului”. Nu vezi prăpastia care se deschide glina 
tică re picioarele tale ? 

nton stătu neclintit, cu braţele enorme în lungul t 
lui şi-l privi în albul ochilor, In atitudinea trupului RVA aA 
de pindă, de arcuită încordare, gata de salt. Dacă ar fi ridi- 
cat pumnul ar fi strivit, de bună seamă, teste şi coloane ver- 
tebrale. Spuse atât: 

— Ţine-ţi gura, că acuşi...! 
îi Én a dată ngA apks eanes obiceiu intunecaţi dar li- 

ştiţi, se aprinse e o lumină pe care pri in’ - 
ars re ctg i i prietenii lui n'o cu 

— Să taci! Nu-ţi dau voe... 

cai = din ce în ce mai ascuțit, dind din miini: 

— Nu-ţi dau voet... M'ai înțeles ? 


128 VIAŢA ROMINEASCA 
REP II 8 PD Pe TRE 00 


Jack replică spiritual, cazon, dar cu glas înăbușit de spai- 
ma pe care nu fu în stare s'o disimuleze: 

— "ţeles | 

Apoi tăcu prudent și nimeni n'avu curajul să întrerupă 
liniștea. Isaia Scurtu holbă ochii miraţi şi speriaţi în acelaşi 
timp. Pricepură că au întins prea mult coarda, Și totuşi, altă- 
dată, Jack spusese cuvinte mai grele, impotriva cărora Ari- 
ciul nu rencționuse cu atita putere. 

De bună seamă se petrecea ceva, 

După trei seri, Jack şi Isaia Scurtu, în delegație, bătură 
la uşa loanei şi intrară. Focul juca vesel în sobă. Ioana, îm- 
brăcată întrun şori alb, tăia hirtie, iar Anton Selraru, in- 
cleiat pe degete, îi ajuta să lipească bucățele multicolore. Pe 
masă abureau două pahare de ceaiu băute pe jumătate. Un 
ccas deşteptător bătea undeva mărunt, metalic. La ferestre, 
perdeluțe albe. Un lăicer înflorit străbătea podelele curate 
în curmeziş. 

Anton Şetraru tresări. Gata să sară, 

— Duduie incepu Jack. Te importunăm, desigur, cu vi- 
zita noastră nocturnă. Dar să ne ierți. Avem să-ți facem un 
reproş. Numele meu este Jack Văraru, iar acesta de lingă 
mine, cu ochelari şi părul roşu, se numeşte Isaia Scurtu. 

loana ridică sprincenile: 

— Un reproş ? 

— Da, Aţi confiscat pe bunul nostru prieten, pe Anton 
Şetraru a cărui lipsă o simţim din ce în ce mai accentuat şi 
mai ales în serile cind discuţia noastră tinjește. Odinioară, cel 
care ne anima cu verbul lui înaripat, cel care dădea soluţii 
neprevăzute controverselor noastre aprinse, era Anton. Acum 
lipsește... Nervum rerum gerendarum, cum ar spune latinul, 
se găsește în camera dumneavoastră. 

Jack tācu cu înțeles, așteptind un răspuns de felul a- 
cesta: 

— Vă rog, vă rog |... Luaţi-vi-l indărăt.., 

Sau : 

— Anton  Șetraru cu verb înaripat şi soluții neprevă- 
zute ? E o glumă, desigur... 

Ar fi avut de ce ride seri dearindul. 

Dar loana tăcu încureată. Privi spre Anton. Anton 
mormăi : 

— Las că-ți arăt cu ţie... 

De aici porni risul care rezolvă situaţiile cele mai în- 
curcate : 

— Aducem o soluţie, pe care o propunem cu tot respec- 
tul. Noi, cinci oameni necăjiţi şi studioşi, dar veseli și buni de 

„ am întemeiat un cerc de prietenie şi divagaţie intelec- 
tuală, pe care cunoseuţii l-au botezat, din pricina solidarită- 


CUIBUL FRAȚILOR SIAMEZI 179 


ţii noastre, „cuibul fraților siamezi”. El nu are decit i 
gur cusur: acela că numără numai cinci membri, dintre cea 
Na: „deerteasă sistematic dela un timp încoace. Ce-ar fi 
Sia ante: domnişoară Toana Smeu, ai consimți să vii 

de se destinse şi sări înainte. 

ar pentru a-i stringe mina cu : 

= Mulţumese. e ARE 

n aceste condiţii își făcu Ioana Smeu intrare i- 
bul celor cinci frați siamezi” — care deveni al ri es 


e "o 
€ si dea . 


Indată apăru pe poarta dinspre stradă anum al „de i 
chiriat”, Pe la patru, după ce abia fusese vreme ei ear 
pure odaia și să se ducă mirosul de formol, întră noua lo- 
Nina, stăpina unui obraz mobil şi a unui tru e 
veşnică mișcare, deveni membră activă a cenaclului coeur 
prima seară, Bătu la ușa „cavernei” unde auzise glasuri: 
— Bună seara, Numele meu este Nina. Nina Bonciu. 
DDD Snonatrii Sint fericită că v'am cunoscut. Da, foarte 


Nici unul din cei de față nu se preze i - 
ceastă neașteptată irupție. Pta imi bolte e a 

— Sint noua vecină. Locuiesc la numărul 28. Aud că astă 
noapte a murit acolo un bătrin.. chiar în patul unde voiu 
dormi eu... Nu mi-e frică. Mai degrabă mi-e urit. Ştiţi, prima 
seară în loc străin... Aş vrea să devenim prieteni... Am unele 
capricii, dar nu sînt fată rea, Vă veţi deprinde cu mine, în- 
dată. Ce ri ? Ce lucrezi aici, domnişoară ?,.. i 

— Mia, 

— Domnişoară Mia... 

— Cos nasturi. 

— Te-aşi putea ajuta şi eu. Nu sint prea neindeminatică. 


* Şi dumneavoastră, pe lingă foc, ce puneţi la cale? Imi daţi 


voie să mă încălzesc puţin? 

Isaia Scurtu declară privind-o cu uimire : 

— Discutam pe Keyserling. 

— rie ii cunosc., Autor dramatic? 

— Nu, ! Filosof t... — i 
A a şi poe se cutremură Isaia în 

— Păcat, Aşi fi preferat să fie autor dramati ă 
nor pir a Pentrtică nu știu... Aşa mi-a Sait. Di a 
er ă è i 
nae. eha unille în legătură cu teatrul.. Vă pricepeţi în 

Isaia Scurtu mărturisi: 

— Puțin... 


O ———O—O£———O————— O 


180 VIAȚA ROMINEASCA 
IT it EI DE DE DE o E E ZE rE 
— Atunci e bine... Pentrucă şi cu mă pricep puțin. Atit 


cit trebue pentru o fată de conservator. 

Se întoarse călre loana: 

— Ce lucruri frumoase! Dumneata le-ai făcut? Da? Mă 
înveți şi pe mine să fac flori de hirtie? Ii voiu fi recunos- 
cătoare,,, 

Cenaclul rămăsese cu guru căscală. Intrun tirziu Jack 
isbucni : 

— Bine, Ariciule! Esti gazdă, ce Dumnezeu! Oferă-i, cel 
puţin Domnişoarei, un scaun. 

Nu era nevoe, Nina se 
lingă Anton: 

Dumneuta? 
intrebarea era discretă, Ariciul clipi blocindu-şi maxila- 
rele, fără să răspundă, 

Jack sări cu lămuririle, potrivit deprinderii lui: 

— E cel mai vorbărej prielen ul nostru, Dar în astăseară 
sa jurat să tacă. Tace şi cugetă. 

Ariciul îl fulgeră cu o căutătură asusină, Era felul lui 
de a replica. Ioana adăugă şi privirea ci plină de reproşuri. 

— Aşa? prea bine — se declară Nina mulţumită, cum 
de altfel se arătuse mulțumită cu toate. Și cu sînt foarte vor- 
băreaţă. Dar nu-mi place niciodată să fac jurăminte de tă- 
cere. Şi mai ales nu-mi place singurătatea. Atunci să vedem 
pe domnul... 

— Bazil Antohie, 

— Şi dumneata taci şi cugeţi? 

— Nu — lămuri Jack. El nu cugetă niciodată, 

Nina rise arătind că ştie de glumă, 

— Și asia e nevastă-mea rise Bazil arătind spre Mia. 

— Atunci prevăd că ne vom înţelege — protetiză Nina. 
Mă acceptaţi ? 

— Fireşte, 

— Este nevoe să îndeplinesc vreo ceremonie ? 

— Doar să laşi la uşă prejudecățile, mofturile și femi- 
nitatea, cum lasă turcii papucii în pragul moscheiei, La noi 
nu întră decit camarazi. Deosebirile dintre sexe, ca şi cele- 
lalte deosebiri nu se iau în socoteală. Sintem egali. 

— Foarte simplu. Le-am lăsat. Sint camaradul Nina. 

— Te proclamăm membru activ al „Cuibului celor șapte 
fraţi siumezi”, 


așezuse pe marginea patului, 


T. C. STAN 


l 


y 9fijer de marină. Născut în obscurul 


Născut întrun orășel colbăit de provin i 
în cetatea moartă a laşilor, in Sărăriee sort ape george 
confundă cu lutul din care s'au ivit şi asemeni unor aşe- 
zări de Piei-Roşii se înlănţuese după o geometrie bizară, 
preistorică, de tumuli, găuri trogloditice şi conuri de ter: 


mite, acoperite de trimbe de praf, vara, scufundate intro ` 


lavă de noroaie, toamna; prin ce chemare tainică Jean 
Bart a luat drumul apelor și s'a făcut marinar? Văzul-a 
el în huilele multicolore care se scurg pe suprafaţa galbene- 
lor, miloaselor ape ale Bahluiului, Cacainei și Prutului, cind 
luna ca o turlă de solzi verzi, moscoviți, se ridică îndără- 
tul bisericilor lipoveneşti, umbra unor brigantine de vis, cu 
pinzele umflate, sau uritul pustictății mule a oraşului sã- 
pat în maluri de lut îl va fi făcut să viseze un element pur, 
ge a pei şi întins? 
n acel oraş uscat şi absorbit între ripi ca ivesti 
de Atlantidă, tinărul fiu de general, irk ii va a 
mele de mari aventuri al marinarului francez, nu avea cu 
cine să se bată. Fără port, fără valuri lu porțile lui, fără fur- 
tuni şi şuere de sirenă. Iaşul adăpostea oameni stranii, fa- 
buloşi, turburători de suflete tinere. Un poet nebun, cu plete 
mari şi ochi asiatici pășea pe sub teii Copoului, innecat în 
ginduri, pindit la distanțe religioase de copiii inmărmuriți de 
admiraţie. Un uriaș cu barbă de popă, pilduitor la vorbă 
şi muşcător ca un Socrat Încăleca iarna pe sania 
spre a le arăta cum să cîrmească la cotitură. lar într'o har- 
dughie cu multe geamuri ca o raclă de mumii trăia un om 
inspăimîntător, urit persoanelor oneste fiindcă nu credea în 
Dumnezeu, avea legături cu diavolul şi făcea prin formule 
magice mere fără gust şi oameni fără suflet, precum Sa- 
fanaa 1). i i 
_ Fie nostalgia ării ivite din nemișcare, fie irați 
câtre o existență de alte tărimuri născută din ni, sa 
acelor oameni ciudaţi, fie însfirșit simplă economie fami- 
liară, Jean Bart a luat drumul şcolii militare şi a devenit | 
Burdujeni şi cres 
în colbăria iesană, el a străbătut de-alungul “ieții gale aia | 


„1) Eminescu, Creangă, Toan Nădejde, 
Ga. 
a 


`, 


/ 


copiilor ~“ 


A 


f 
f 


182 VIATA ROMINEASCA 
scena yemes i pe 1 Tai PDS T IES 20 


rile şi oceanul. A navigat, se înţelege, pe străvechiul Istru, 
a plutit în Pontul Euxin, a străbătut Arhipelagul, descinzind 
aci pe coasta Asiei Mici aci în țara Faruonilor, a lunecat 
apoi pe albastra Mediterană ajungind la coloanele lui Her- 
cul, n văzut de pe punte învăluitul în ceţuri Liverpool și a 
privit de pe terasele transatlanticului vinetele văi mişcă- 
toare ale Oceanului. Ca ofiţer nautic sau ca simplu călător, 
el a cunoscut părţi îndepărtate ale lumii, de care natalul 
Burdujeni nici n'auzise, A fost la Stambul, pe vremea sa- 
crelor fesuri și a progresistelor şăpei kemaliste, la Trebi- 
zonda, la Platana, la Vona, la Samsun, la Synope, la Eru- 
salim și la Betleem, la Samos și la Rodos, în insula Creta, în 
Egipt la Alexandria şi prin canalul de Suez, la Abazia, în 


' Elveţia, la Paris, la Gibraltar, In America, salutat de statuia 


Libertăţii, a trecut prin Broadway, încercînd să măsore cu 
ochii, de jos, înălțimea sglrie-norilor, a navigat pe fluviul 
Hudson, a colindat străzile infernale de pulberea cărbunilor 
ale Pittsburgului, a locuit în camera 1 de la etajul al 18- 
lea al unui hotel din Filadelfia de unde putea să vadă în 
depărtare lacul Michigan, sa lăsat asurzit de prăbuşirea 
rece a Niagarei, a mers pe Misisipi, a contemplat vulcanica 
sălbăticiune a basinului Yellowstone, de unde Caragiale, că- 
ruia îi trimitea mereu cite o carte poştală la Berlin, voia 
ca amintire o bucată de lemn pictrificat. Apoi sa intors 
din nou în Deltă, printre haholi, lipoveni, turci, lazi, kurzi, 
armeni şi alte naţii, printre stufării şi vietăţi de baltă, la gu- 
rile multiple ale unui riu molcom ce se revarsă intro mare 
neagră şi rea, 

Prin Jean Bart a pătruns în literatura noastră de la- 
nuri și păşuni candida navă cu pinzele desfăcute. Paginile 
sale răsună de comenzi navale., În şuerul sifliilor echipajul 
aleargă la posturile de plecare. Ofiţerul de quart stă ne- 
mișcat la comandă, pilotul priveşte linia de credință n bu- 
solei, Carena, pupa, babordul, tribordul, pupa lucesc între 


aer şi apă, Cabestanul începe să pirie, lanţul se ridică ru- i 


ginit, încolăcindu-se, şi din Învolburarea apei verzi ancora 
se trage încet spre nară. Alt șuer de siflii. Marinarii se ca- 
țără repede spre arboradă şi crucetă, pe scările de fringhie 
ale sarturilor, se risipesc de-alungul vergilor şi ridică randa, 
rindunicile, sburătorii, vela-straiului sau jos, pe punte, sub 
ochii șefului de echipaj care veghează cu salamastra în 
mină, spală bordul aruncînd apa din ghiordele. 

Ofițerul de marină era însă şi un artist. De pe puntea 
de comandă el privea, cu un sentiment de devenire univer- 
sală, fIniditatea apelor. Vasele treceau pe dinaintea lui ca 
niște sburătoare fantastice amerizate şi porturile se iveau 
în zori ca decoruri de poveste. Insemnările sunt simple, fără 


JEAN BART 183 
iii E e e 


căutată culoare, dar străbătute de un adine şi solemn fior 
cosmic. 

lată placida şi preistorica Dunăre: 

„Dunărea, liniștită și largă, cu aceias nepăsătoare mā- 
rer ra de mii de ani alunecă spre mare in leneşe incovo- 
ieri”, 

Delta tăcută şi deluviană: 

” „intre cele trei brațe ale fluviului, călătoream zile şi 
nopţi întregi, înțepeniți în cite-o lotcă neagră, alunecind pe 
luciul girlelor înguste — cărări de apă moartă, tăiate printre 
zidurile înalte ale pădurilor de stuh. Potecile de apă, um- 
brite şi tăcute, se pierd în luminişul scinteietor al ghiolu- 
rilor — bogate poeni de baltā, Cum sau întocmit aceste 
poetice grădini, aşa la intimplare, fără ca mina omului să 
sc amestece în jocul bizar al naturii? Boschete de sălcii bă- 
trine, scorburoase, cu pletele spălate în limpezimea apei, tu- 
fișuri verzi încărcate de ciorehini cu flori albăstrui şi gal- 
bene, liane, crini albi de baltă pe fragede tije, cupe aurii 
de flori de nufăr semănate printre foi late, care plutesc pe 
oglinda apei ca nişte imense palete de smarald”, 

Hula prelungă a mării: 

„Nici o adiere de vint nu se simte înfiorind faţa apei şi to- 
tuși marea neastimpărată își trimite necurmat valurile aces- 
te lungi, greoaie, fără spume și fără sgomol, care te înalță şi 
eoe pe aaka incet și lin înfiorndu-te prin liniştea lor plină de 
niciea , 

Luna, scăpată din decorul uman al uscatului, este mai 
uranică : 

„Toată noaptea am avut o mare potolită. Ma chinuit 
doar luna plină ce se ținea de noi plutind pe înălțimea al- 
bastră, iar geanu-i argintie cădea de oboseală pe un ochiu ro- 
tund de geam drept în cabina mea”, 
> Moe are în preajma furtunii aspectul haosului nedes- 

cul : 

„Un vînt rece şi sărat dinspre largul mării se'ntăreşte 
mereu, şi mereu crește sgomotul valurilor ce se isbesc de 
cheu, spârgindu-se întrun muget sălbatec perdut departe în 
întunericul pustiu al mării”, 

iar țărmurile stau pustii, linse de ape ca'n primele ere 
cosmice: 

„Pe-un mal pustiu şi nisipos sint rinduite movi - 
mint, blocuri de piatră, cruci de fier şi arian pă ară 
lemn scrijelate cu inscripții felurite. i 

å „Nici ri peer o urmă a ra In zadar cauţi do- 
ritor, cu ochii lacomi, un singur i ă i ă- 
diindu-sc la adierea eera ENEE ART Vei E 


S 


184 VIAȚA ROMINEASCA 
IT ID RE TI IS ERE PE SE E IC E 


„Nimie în tot acest coprins, decit nisipul auriu pătat cu 
stărămături de scoici colorate, 

„Ce jale mută îţi stăpineşte fiinţa, cum aseulţi înfiorat 
bătăile grăbite ale inimei, simţindu-te, tu, singura viaţă in 
mijlocul acestei naturi pustii şi moarte !” 

Elementul care n dat Greciei antice predispoziția câtre 
meditaţie dă şi acestui ofiţer de marină, în forme simple, ne- 
pretenţioase, o întrebare ascunsă, prefăcută în poem, asupru 
sensului naturii, simbolului civilizațiunilor şi misterului ge- 
nezei, care în notaţiile sale scurte, fără analize, se rezolvă În- 
tr'o contempluție profundă, într'o atarazie panteistică: 

„Stum lungit cu faja în sus, cu braţele sub cap, în loten 
mică și neagră, legănută pe apa bălții, cu ochii țintă în albas- 
trul cerului de vară. 

„Nu mișeam nici dintr'un deget, zăceam singur in mij- 
locul naturii primitive şi mă afundam pierdut în voluptatea 
durerii mele. 

„Cum stam aşa întins în amorţire ceasuri întregi, adesea 
mă urmărea cite un vultur care plutea pe bolta văzduhului 
albastru. Zărindu-l printre gene, îl observam cum se lăsa plu- 
tind în cercuri mari, rotindu-se pe sus în jurul loteci negre, 
aşa de mică şi îngustă incit părea din depărtare un sicriu 
rămas fără capac, ce rătăcește pierdut, minat de vint pe apa 
moartă a bălții”, 

Pe pustietatea primitivă, atemporală, a apelor, singurul 
element feeric este nava. Ea apare pe neașteptate dim ge- 
nuni ; 

„Punctul se preface intro pată neagră desprinsă din 
zare, se vele tot mai bine, mai aproape, tot mai aproape, 
cum înaintează acea jucărie minunată. 

„Aci inălțindu-se pe virful înspumat al unui talaz, aci 
prăbușindu-se ca într'o prăpastie în golul ce-l fac valurile în 
jocul lor nebun”. 

şi alunecă solemnă ca o divinitate marină: 

„Dela sud apare în zarea luminoasă un vapor mare, alb, 
strălucitor. Se apropie încet, maestos, de port, tăind apa brăz- 
dată în linii argintate. Totul se resfringe ca într'o oglindă de 
Veneția”, 

ks] 


, Calitatea fundamentală a sufletului lui Jean Bart este 
simpatia. lubirea pentru aproapele umil, pentru omul sim- 
plu, pentru vietăți are o notă franciscană. Un adevărat bes- 
tiar odihnește cu glorie în paginile sale. 
„A Calul arab: 

„Când am trecut pragul, un cal mic, alb ca zăpada, şi-a 
întors gitul incordat mişcind nervos urechile ciulite, şi ne-a 


` 


JEAN BART 183 


privit cu nişte ochii vii şi blinzi cari ardeau sub moțul de păr 
căzut pe frunte pină pe nările mari şi roşii”, 

Catiri : 

„Și catirii se fac ghem sub noi urciad la deal și pi- 
păind locul, își infig copitele de bolovanii Kaki. 

„Ce aer de jalnică resemnare au animalele aceste de po- 
vară, şi ce blindeţă răstring ochii lor mari, negri, umbriți de 
gene lungi”, E 

Vaca maternă : 

„Vaca îmbarcată in ultimul moment era legată la capă! 
lingă balustrada punţii. Pufnind pe nări, ca căuta spre mal 
cu ochii însingeruţi, cu botul deschis, Prin giraţia vaporului, 
mai putu să vadă încă odată vițelul lăsat acolo jos pe cheiu. 
Scoase un muget prelung şi dureros... rămase aşa citeva clipe 
impietrită, cu gitul întins şi ochii țintă lu malul care fugea 
în urmă... Şi de-odată, svicnind înapoi, rupse funia, şi ca tur- 
bată, se năpusti peste balustrada punţei căzind rostogolită In 
valuri cu capul în jos, ca un bloc de piatră aruncat de sus în 
fundul apei”, 

Ciinele de pe vapor pe care nu vrea să-l primească An- 


T 


lia. 

A Șoimul care se omoară singur de disperare: 
„Zăcea cu ochii închiși, cu o ghiară rezemată în gratiile 
coliviei, ținea capul ascuns în penele lui sure şi sburlite de 
stropii valurilor”, 

Barza cu aripa ruptă : 

„Numai una, o singură barză mare bătrină, rămase jos 
cu gitul întins înainte, mişeind mereu ciocul deschis, 

„Sta locului, privind cu ochii mari, ţintă, la șirul care se 
pierdea în depărtare, plutind uşor ca o panglică neagră, în- 
tinsă în spaţiu, sub bolta cerului înourat”. 

Cămila, ursul, leul dintr'o menajerie: 

„Maestatea Sa, care cu o oră mai înainte dejunase, se lă- 
făiu dormind leneş, întins cu botul pe lubele-i late și stu- 
foase. 

„La auzul sgomotului de pași, își ridică incel pleoapele 
de pe ochii verzi, sticloşi, fără ca să-şi mişte capul pletos, 
fără să-și clatine un fir de păr din coama-i bogată, care-i că- 
dea în jos, îimbrăcindu-i jumătate de trup într'o culoare ca- 
fenie brună”. 

' Chiar Evantiu, fata de culoare, care moare la Sulina cu 
| nostalgia soarelui tropical, este în fond tot o sălbăticiune. 

Ga Suită pe o napia mai rai această caror devine umu- 
nitarism și socialism. Cultivat în spiritul şeoalei poporaniste, 
Jean Bart, care Ja Galaţii de acum clinva decenii Tralerniza 

-mişcarea socialistă, a înfățișat în nuvelele sale 
sac pa ţăranului romiu. Bădița Sandu din „Datorii utate” 


— 


| 


158 VIAŢA ROMINEASCA 


este un exponent al jārînei. Fără pămînt, el e purtat 
“Irumuri prin Dobrogea cu promisi al de Impropr! 


surde: In toate acestea Însă nimic ten 


Jean Bart era de altfel un om mult mai complex decit 
il arătau puţinele schițe şi nuvele scrise pe apucate. Cu lec- 
turi foarte variate, mergind pină în domeniul archeologiei 
(citise Getica lui Vasile Pirvan), el medita asupra celor citite 
și văzute şi căuta să scoată din ele un criteriu pentru el şi 
„pentru civilizaţia rominească. Insemnările și amintirile sale 
simt pline de interes şi oglindesc pe omul de ioate zilele, Tn- 
aioa că autorii romini nu se traduc în limbi străine, indig- 
nat de nedemnitatea bucșișurilor în administrație, sau de 
lipsa de răspindire a cărții romineşti, mirat că industria ro- 
mină nu știe să folosească bogăţiile deltei, aprig teoretician 
al libertăţii de conștiință şi anti-rassist, fiind totdeodată un 
focos patriot, preocupat de problema rominilor dialectali şi 
de educația vagabonzilor, Jean Bart se relevă intotdeauna ca 
un sociolog, preocupat de sourta individului în societate și 
* în univers, Hera 

Ly Dar toată această complexitate activă se simplifică în o- 
pera serisă, se purifică de orice element practic, păstrind 

numai sensul general contemplativ. 
Arta lui Jean Bart este de o fermecătoare simplitate și de 


aceea critica va întîmpina dificultăți serioase în a o defini. 
Nu € nimic decit o apă întinsă, albastră, statică în totalitatea 
ei şi mişcătoare în fiece punct, fără subiecte mari, fără po- 
doabe mari, plină de fineţe în percepția pe care o traduce 
| sau dimpotrivă lucioasă prin stil, acolo unde fenomenul e de 
obiceiu întunecat, nu e decit un singur element clar, fluid, 
i ca sticla şi ca cerul, 
Jean Bart a murit pe neașteptate, la virsta cînd îşi ince- 
puse ciclul superior al operilor lui. Era un om înalt, viguros, 
eu fizionomie aspră şi gravă de şef de trib indian, pe care i-o 


JEAN BART 187 


Îi e SE D 


accentua părul curgător în coame, pe spate. Brazdele adinci 
ale feţei şi vocea cavernoasă, ea contemplativă îl 
făceau să pară ursuz. Ca toți oamenii de mare, obicinuiți cu 
| singurătatea îndelungă, ieșea cu greu din somnolența interi- 
J} vară, dar cind ieşia striga cu cavernos idealismul său 
| social şi indignarea impotriva stirii Ubertăţitor. Căci Jean 
( „Bart-eră şi el din acea pleiadă de oameni prozavi la vedere 
| din Iaşul Contimporanului şi al Vieţii Romineşti, cari păreau 
| vulgului dărimători de instituții şi nū erau decit nişte mari 
“copii visători, că orice filosof de cetate moartă, pierdută în 
' pustietăţi. - aee 
G. CALINESCU 


ORAŞ BASARABEAN 


Pe „Haruzina”, strada centrului, botezată dela intrare altfel, dar 
rămasă pentru toţi aşa, forfota a început de malt, 

Trombonul råmas anunțătorul veselie si factor principal în or- 
chestra restaurantului „Carpaţii Rominiei”, işi trimite cadeațat rä- 
guşesla pină la marginile oraşului — chemind. 

Domnișoara Verm, aşterne iute faţa de masă sub umbrar, aduce 
samovarul, coşulețul cu lipie, miere şi zahăr pe talerul de faianţă vâp- 
sit in fund cu chipul împărătesei Caterina, şters și decolorat de 
vreme, 

De sus, la flecare adiere, cad rar, una cite ună, codițe de teiu cu 
foare şi rind pe rind s'aprind stele, 

E tare tirziu și „pâpaşa” nu mal vine dela nrădină. Nerăbdătoare, 
ascultă cu luare aminte — socotește de cite ori a tăcut trombonul,.. Pină 
acum de trel ari, ŞI parcă din nou începe... Nu poate desluşi: alături, 
domnul Ariton casierul ii face curte cu gramofonul seas În 
grădiniță. 

În cămaşa înflorită de urnici roşu la git şi pe la mineci, răstur- 
nat ndine pe speteaza scaunului, casierul dus pe ginduri, ascultă cin- 
tecul gornel de metal uălbui, fumează din lulen, tușeşte şi aruncă 
priviri de craniu bătrin, alături peste zăpluzul miec. 

Verei nu-i pluce niei gramoionul, nici domnul Ariton cusierul. Se 
gindeşte că-i tare tirziu şi „pâpa” nu mai vine... Culege în două de- 
gete florile cernute de vint prin câni, pe masă, în coşulețul cu lipie; 
iși toarnă cealu, muşcă în silă o bucută de piine unsă cu miere și 
uscultă,,, 

A trela oară cum o uuzi, şi pleucă!,.. Altfèl pierde cej mai frumos 
pe Haruzinu — şi-ar fi păcat! Aseară, Lălea l-a spus de citeva ori 
pină nų ujuns ucasă: să nu cumva să întirzie, la şeapte ceasuri, în 
colțul Zemstvei... Pe acolo trec În fiecare seară... Sunt romini — a in- 
irebat Murusca pe madam Capris, gazda. 

Şi biata Lălicică, de cind o fi ușteptind... Sinaură, îi e ruşinė să 
răspundă şi rominește aşı de puţin stie și râu... 

Pela porți se string corutile de fiecare seură. Balulnica Împopo- 
lonetă cu panglici dă tonul, Şi în noaptea râcorousă ce se ridică li- 
nişth din hățişurile Nistrului, cîntecele cu dor ide stepă pling din ver- 
surile lui Coitov, ţine isonul căzăceasceăii dela alte porți şi plescăitului 
de semințe. 

La restaurantul „Carpaţii Români” locul de intilnire al elitei re- 
gäjene, în dosul ulucilor împinzite de verdeață, valsurile demodate 
și polca din vremurile bune, Mera o clipă plictiseala aceloraşi zile şi 
nopți. Pașii se încetinesc în cadența țambalului, iar privirile strecu- 
rate sub adăpostul minei, printre frunzișul viței sălbatice, întirzie dor- 
nice.. 

Violonistul In haine negre, cu gitul frint pe pintecul viorii şi cu 
privirile duse; mese albe, rindulte printre hirdaele cu leandri; altă 
vorbă, alt fel de port si mai cu seamă, alte bucurii. Nu este nici nici 
armonica, nici samovarul şi nu sunt nici semințe de floarea-soarelui 


prăjite, 
DP a 


fi ră. a ANTOLOGIE 180 
OA AN AIE ICPE > e e IT A E E 3 DEE e aa 


De altfel, o grădină de vară, sărăcăcioasă și pustie peste zi; nu- 
mai Simbăta și sărbătorile zumzuită de cei pe care nu-i poate lua ni- 
meni la parnizoună, cînd se prelungesc chefurile, fără pâs, pină după 
miezul nopții. Lăutarii cîntă pe nas „dă-ul” şi „iiw amorului pribeag 
şi al glonțului cu moarte la minut, lungindu-și gitul spre masa unde 
sosesc mai des sticle aurii, i 

In toiul verii, chelnerii pourtă cisme de iuli, haină neagră și 
erelon chimic după ureche; îndeminateci şi blegi, nu ştiu româneşte, 
tocmai ca să pontă insela la plată, A 

Huietul asezat în fund, sub lumina roșiatică a două lămpi cu ben- 
zinā — din stradă, îndemn si privelişte frumoasă ochilor: sardele 
„hobert” impānate cu măsline, cite cinei prinse dealungul scobitorii, 
cognac Naville, salam de Sibiu, zucuscă și ridichi de lună — flecare 
iși are prețul scris cu cerneală violetă pe un cartonay deasupra fer- 
furiei, iar în colțul din stinga, lingă paneraşul cu dumicaturi de piine 
— ca anafură — (părintele dela Sobor a zis-o) — mare, citeţ, spre 
văzul tuturor, liniat în pis negu: „Este absolut interzis u se mnia cu 

ine în seama APERITIVELOR".. 

à Domnul Butnaru, patronul, cel dintii împămintenit pe tărimurile 
astea, a învăţat rusește, stringe milioane, şi În fiecare seară — de- 
prindere de la lași — cu ochii în patru „obsearvă” băieţii, In spatele 
raftului cu bunătăți, doar capul į se vede deja un colț la nitul, e alei 
parcă de-un resort; Fără să le clinteuscă, între dnuă zimbete, 

în roată chelnerii, suride, salută cu sau fără plocon — după muş- 
terin si după greutate”, krwt "fi ghin ap 

GEORGE DORUL DUMITRESCU 
(La fetița dulce) 


MS e PL LA NEA 


AUTORECENSIE 


Insemnnări necesare pe marginea unui opuscul pripit semnat de acelas 
AL. O. TEODOREANU 


Nu pentru a demonstra public că pot fi obiectiv şi chiar 
sever cu mine însumi m'am îndemnat a serie aceste rinduri. 
Am trecut (vai!), de multişor fericita vristă la care asemenea 
inofensive giumbuşuri sint îngăduite. In scop lucrativ şi cu 
intenţii de blamabilă reclamă, nici atit. Focul de pae s'a con- 
sumat și din nici o vitrină silueta strimbă a domnului profe- 
sor lorga, intenționat multiplicată de caricaturist în roşu ur- 
lător, nu mai isbeşle privirile trecătorului, de pe haluci- 
nanta copertă, pastişã hilară a unui coşmar diavolicese, pe 
care titlul pueril agresiv al opusculului se lăsase, ca un roz 
călcii catifelat de fecioară, pe un trup de uriaș păros ; 


Strofe cu pelin de Mai 
Contra lorga Nicolai, 


Cotrobăind prin seltare am mai găsit un exemplar (uni- 
cul pe care-l am), din această broşurică, scrisă ab irato şi 
tipărită imediat după ce domnul profesor Iorga depusese le- 
giuitul jurămint de Prim-Ministru al terii. De altfel, şi exem- 
plarul acesta era destinat cuiva, după cum îl denunță dedi- 
catia pe cure o reproduc, nu pentru calitatea ci, ci numai 
pentrucă luminează un liminar punct de vedere: 


Cu-această lipsă de respect 
Aşi vrea să dovedesc măcar, 
Că lorga nu-i un adversar, 
Ci un subiect. 


Mă uit la cărţulia aceasta de care m'am înstrăinat ca 
de prima țigaretă fumată în dosul școalei, cu sentimentul 
cu care sint sigur că un bătrin Don-Juan trebue să privească 
ciorna de serisoare focoasă, prizărită în maldărul de plicuri 
multiforme şi multicolore şi de care nu-și mai aminteşte nici 
pentru cine, nici cind a scris-o. 

Pe copertă: Contra Iorga Nicolai 

Pe prima pagină: Pentru lorga Nicolai. 


s i i i, 


Sid MISCELLANEA 191 


De ce contra? De ce pentru? 

Oare fiindcă domnul profesor lorga a fost cu o nedes- 
minţită consecvență, în curs de șase decade bătute şi de a- 
tunci cotidian sărbătorile pro și contra toţi şi toate, cra su- 
ficient să-l atac ad hominem, permiţindu-mi şi cu extrava- 
ganţa de-a lua odată atitudinea exclusiv rezervată marelui 
om! Şi oare, dacă am scris cu așa, băgal-a cineva de samă 
acest amănunt derizoriu? In faţa acestor inevitabile intre- 
bāri, cetitorul are tot dreptul să se întrebe la rindu-i: dar în 
definitiv, ce te-a făcut pe dumneata să semnezi opuşorul 
acesta ? Și dacă l-ai semnat odată, acum de ce mai revii ca 
asasinul la locul dramei şi de ce-l mai comentezi? Am Învă- 
țat doar cu toţii în şcoală că de-o carte, odată scrisă, auto- 
rul nu mai are a se ocupa. Orice explicaţie din parte-i e de 
prisos. Sensul unei cărți e în ea şi numai în ca, Gata, Serii- 
torul predă editorului un manuseris cu literatură, din care 
acesta fabrică un articol de circulație comercială, Din acest 
moment rolul scriitorului încetează. Marfa o desface librarul, 
iar imponderabilul e treaba criticei să-l cintărească. Perfect 
exact, răspund. O singură rezervă Însă: Ceiace-i adevăr din- 
coace, e minciună dincolo de Pirinei. Şi dacă ne punem în 
hipoteza că în locul impunătorului masiv alpin s'ar care 
cumva afla Balcanul sau Carputul și chiar Dunărea măreață 
(ceiace în treacăt fie zis e tocmai cazul nostru), e ușor să 
me dăm seamă că lucrurile se complică rău. Deci, nu insist, 
Dar în afară de acest argument local, slimez că um scriitor 
nu numai că poate, dar e dator să intervie, chiar la un meri- 
dian mai fericit, atunci cind criticul nu e tocmai critic și 
cînd îl şi mai prinzi pe de-asupra cu evident adaos sau lipsă 
la cintar. Ş'apoi, pictorii nu-şi fac oare prea frumoase muto- 
portrete în care mai mult se interpretează, decit se repro- 
duc? (Croute que eroute), 

Prin urmare, rog cititorul să-mi acorde cel puţin atita 
credit, în ceiace priveşte desăvirșita mea sinceritate, cit a- 
cordă unui croitor care e vizibil ruşinat atunci cînd cuta 
unei haine de cel tăiată se încruntă ca o frunte aşezată unde 
nu-i trebuință și care are voe să se supere atunci cînd o 
haină admirată de cunoscători, e depreciată în gura mare 
de-un client pretențios și lipsit de gust. 

Aşa dar, să începem prin a găsi acestui volumaș locul 
ce i se cuvine: e un pamflet ocazional şi nimic mai mult: o 
zeflemea. 

bi 


— Aşa dar, autorul nu-i serios (vocea publicului). 
— Imi dați voe: zeflemeau'nu-i serioasă, nu zeflemistul. 
Şi asta, e, nu vă supăraţi, cu totul altceva. Zeflemeauna nu 


ÎI N 


192 VIATA ROMINEASCA 
tă 


e, în ultimă analiză, decit o chestie de adaptare a formei lu 
fond. Ea trebue să tie neserioasă, după cum zeflemistul 
trebue să fie serios, Foarte serios. Cit mai serios.(Replica 
autorului). 

Dar, să trecem, 

Cind minisculul cucţel versificat a fost aruncat în vitri- 
nă ca un impertinent gogoloș de pine intro barbă simandi- 
coasă, cu toată modestia impusă de situaţia în care singur 
m'am pus, sunt silit să recunose că faptul n'a trecut neob- 
servat. Unii, din motive ruşinoase. s'au grăbit să serie sub 
ochii primului sfetnic al tronului despre (pe onoarea mea), 
răutatea autorului. S'a vorbit de necuviință, patimă, impie- 
tale (întocmai) și alte asemenea. Alţii, din motive de opor- 
tunitate politică (pe-aceştia nu-i pot califica fiindcă mi-au 
fost favorabili, cu toate că în alte circumstanțe rolurile sar 
fi inversat), au lăudat peste măsură hazul acestor epigra- 
me. În adevăr: 

Je nai merité 

Ni cet ezees d'honneur, ni cette indignité. 

La urma urmei, cărticica odată lăsută în lume de capul 
ci, zică despre (vorba ceia), cui ce-i place. 

—  Răutate? 

Rāutate! 

— Ghiduşie? 

— Ghiduşie! 

— Rime plate? 

— Rime plate! 

— 0 prostie? 

— O prostie! 

Știu că gura lumei e tot atit de greu de oprit, pe cit e 
uncori de greu de pornit mintea criticului, 

Prin urmare, orice calificativ defăimător, sunt, vrind 
nevrind, obligat să-l primese cu seninătate şi resemnare. 
Asta am şi făcut, Dar sint elogii nechibzuite, care supără 
mai mult decit injuria directă, calomnia și renua credință. 
Eu am semnat un superficial opuscul cu stihuri glumeţe (e 
scris pe copertă) şi m'am trezit de-odată că binevoitorii vor- 
hese despre epigramele din el. Epigrame? De ce amitilor. 
de ce iubiţilor, de ce scumpilor, de ce dulcilor? A mă acuza că 
um îscălit un volum de epigrame cu subiectul Iorga, echiva- 
lează cu a mă face deadreptul idiot. Oricum, cred că e prea 
mult. Dacă socotiți că nu, de ce să vă rostiţi pe înconjur? Am 
convingerea că nu vi s'a întîmplat niciodată să lunţi o cutie 
de halice drept una de icre moi. Atunci, de ce-aţi scris epi- 

grame? That ist the question (epigrame ați seris). 

Nu mă indoesc o clipă că domniile-voastre știați perfect 


a 


MISCELLANEA 193 


că nu orice catren, fie și humoristic,'e cu necesitate o epi- 
gremă. In accst caz, de ce să nu vă închipuiți că ştiam şi eu 
atita lucru? Dacă mi sar fi întimplat să realizez un volum 
de epigrame care să mă satisfacă, fiți siguri că amănuntul 
nu mi-ar fi scăpat şi că m'aşi fi grăbit să-l decorez cu în- 
su-mi, francamente şi fără ezitare, cu acest titlu pretenţios. 
Dar aceasta nu mi sa intimplat și după cit știu nu i s'a în- 
timplat nimănui. Indrăznese să afirm coram populo că vo- 
lum de epigrame în totalitate bun nu există. 

Ba, ceva mai mult, Desfid pe cel mai erudit şi inteligent 
istoric literar să alcătuiască o antologie, în care îi permit 
să adune epigramele ecle mai izbutite din toate timpurile și 
din toate literaturile şi care să constitue d'a capo al fine o 
delectare permanentă pentru lector. Epigrama nu e un plal 
de resistence şi nici măcar une entrée sau entrâmets, E un 
simplu condiment care trebuc servit la intervale şi cu mă- 
sură. 

Nu te hrănești cu ea: o pui în mincări. Nam pomenit 
decind sînt om trăitor să-şi treacă timpul la masă, între fe- 
lurile de mincare, ingurgitind muștar, de pildă, cu lingura 
de supă. 

Epigramele cu caracter etern și general, le numeri pe 
degete de la o mină. Ca şi piperul, care nu-și au rost decit 
în doze mici și anumite alimente, soarta epigramei e legată 
îndeobşte de un fapt trecător. 

Simplu accesoriu, ea urmează fatal soarta pricipalului, 

Avind această veche și nestrămutată credință, mai era 
posibil să mă încumet a semna un volum de epigrame şi 
mai ales cu un subiect unic? 

Dacă în volumașul consacrat domnului lorga se vor fi 
găsind şi două-trei epigrame autentice, nu trebue să se va- 
dă în ele decit un supliment gratuit și un pur efect al hazar- 
dului, în care hu am deci nici o vină. Nu le puteam scoate 
din volum pentrucă sunt epigrame. Dar nu puteam nici in- 
duce lumea în eroare, lăsind să se creadă că şi celelalte ca- 
irene sînt epigrame, Decit să le împopoțănez pe toate cu un 
titlu nemeritat, mai bine le degradez pe acestea, mi-am zis, 
De aceia am şi spus: 


Strofe!) cu pelin de Mai 
Contra >) Jorga Nicolai. 


Recunosc Însă, că la urmea urmei cpigramele puteau 
să lipseuscă fără inconvenient, cu desăvirșire şi rog cetitorul 


1} Nu epigrame 
*) Şi pentru. 


194 VIAȚA ROMINEASCA 


să mă ierte pentru această benignă şi involuntară abatere 
de la scopul iniţial al tipăriturei, 

— Care era scopul inițial? 

Credeam că se vede, dar iată, o și spun: à 

Cele două tartaje nu închid o lucrare literară, ci mai 
degrabă un mic album de caricaturi. 

“Textul a fost pus să lămurească ingenioasa formulă de- 
corativă a doi desenatori de talent, unul decorator (Teodor 
Kirincow), care mi-a ilustrat coperta și celălalt caricaturist 
(Ion Sava), căruia i-am ilustrat caricatura, Am făcut-o în 
versuri, pentrucă îmi venea mai ușor şi pentrucă eram gră- 
bit. Eram grăbit pentrucă nu mi-aș fi închipuit nici odată că 
domnul profesor Iorga se va putea menține lu guvern mai 
mult de citeva săptămîni ). Țineam să atac un învingător, 
nu un învins. Nefiind poet, am dreptul să acord versului pro- 
priu importanța pe care o acordă pianistul gamelor pe care 
le fac în dimineața concertului, Pentru odată, mi-am permis 
să fac game în public. Stihuri în felul acestora am mai făcut 
şi voi mai face desigur cu miil», fără să le dau publicităţii. 
Acestea nu mi-au luat mai mult de trei zile în care m'am 
ocupat şi de lucruri mai interesante şi mi se pare nici atit 
Inutil nu le voi fi dat tiparului însă, căci graba mea de a le 
imprima a inspirt celor doi artişti cu care am colaborat, 
fericita ideie de a găsi un mijloc rapid de execuție grafică. 
înlocuind zincografia cu o simplă coală de linoleum în care 
ci înşişi, zi şi noapte săpau cu briceagul. Dar, cu toate că prin 
concursul celor doi artiști volumaşul își găsește o explicaţie 
şi poate o justificare, țin să se știe că cl mar fi văzut nicio- 
dată lumina zilei, dacă din clipa întru toate memorabilă în 
care domnul profesor Torga a păşit pragul preşidenției Con- 
siliului, partizanii iviți prin generție spontană n'ar fi epuisat 
întreg stocul de smirnă și tămiie aflător pe teritoriul rega- 
tului şi dacă pină şi unii adversari ireduetibili mar fi amu- 
tit într'o prodornih şi ipocrită espeetativă, 

Incere acum să privesc la ce-am făcut, cu ochi străini, 
ca la fapta altuia. Desenurile îmi plac, Textul mă indispune. 
Sint convins că dacă numele de pe copertă n'ar fi al meu și 
dacă ar fi trebuit să recensez hroșurica, aşi fi scris cam asi: 

„Dacă domnul Al. O, Teodoreanu, făcînd o greşită apli- 
cație a proverbului cu buturuga mică și-a închipuit un mo- 
ment că prin mica sa broșurică va răsturna guvernul, în- 
seamnă că domnul Teodoreanu e ori nebun, ori imbecil. 
Dar dacă domnul Teodoreanu sa mulțumit să îndrepte 

') Asta era o prostie, căci dacă s'a putut să vie, nimic nu mai 
era exclua, 


MISCELLANEA 195 
E a O e ae a EEE EEE es i ra a 


citeva săgeți de carton în idealul de pislă al unei generaţii 
de gelatină și-a atins scopul. Pentru a se pune însă în această 
favorabilă postură, propunem domnului Al. O, Teodoreanu 
să ne trimită ultimul exemplar. împodobit cu următoarele 
stihuri doveditoare, scrise chiar cu mina domnici-sale: 
Aceste stihuri fără sare, 
Vor spune omului cuminte, 
C'am scris cun ceas mai Înainte, 
Ce spune astăzi fiecare. 
Şi, iacă, domnul Al. O. Teodoreanu o şi face şi semnează. 
AL. O TEODOREANU 


P. 5. Constat un lucru de nimic 
Şi dar aşa, din intimplare: 
Dacă volumul nu-i pres mie 
In schimb recensia-i prea mare. 
AL. O. T, 


PARLAMENTARISMUL 


In ultimul timp au avut loc la noi discuțiuni în jurul 
noţiunii de parlamentarism. 

Discuţiunile au avut şi un carueter public, dar mai ales 
particular, Pe tema parlamentarismului a izbucnit chiar o eri- 
ză — şi nu numai de şefie — în partidul naţional-țărânesc. 

Găsim nimerit — pentru precizarea noțiunii de parla- 
mentarism — să reproducem citeva pagini din „Histoire 
du gouvernement parlamentaire en France” de Duvergier de 
Hauranne, tipărită în 1857, 

Cităm din prefață (pag. H-V): 

„Creiace caracterizează guvernul parlamentar” este fap- 
tul că „parlamentul este învestit cu preponderență şi posedă 
ceiace publiciştii moderni au numit ultimul cuvint”, 

„Guvernul parlamentar este deci acela, subt care — în 
caz de conflict între puterile stabilite de constituție — ul- 
timul cuvint aparține parlamentului, adică națiunii... pa, 
care parlamentul o reprezintă sau trebue s'o reprezinte”. 

Pe această chestie s'a dat lupta în Franţa ln 1830, cînd 
Carol X susținea că ultimul cuvint îi aparţine lui. lar Ca- 
mera deputaţilor spunea că ultimul cuvint. aparține — nu 
ei, ci ţării legal consultate, 

A urmat cunoscuta lovitură de stat. 

„N'am iubit şi nu iubesc regimul absolutist. Dar 1l in- 
jeleg. Înţeleg că intro țară, — cu mai mult sau mai puţin 
succes, — se poate stinge pentru un timp orice viață poli- 
tică, se te înăbuși spiritul de rezistență, se pot suprima 
sau anula libertăţile. Dar ceiace nu înțeleg, este strania 


196 VIAŢA ROMINEASCA 

EIN EDP Ie E renon ID Te E LI URL era 
idee de a acorda unui popor libertatea alegerilor, libertatea 
tribunei, libertatea presei — cu condiţie să nu se servească 
de ele sau să se servească inutil. Se dă ustiel în mina ce- 
tățenilor o armă puternică și teribilă — avertizindu-i în 
prealabil că vor fi trataţi ca şi cind n'ar avea arme. Se dau 
— pentru satisfacerea vanităţii câtorva oratori sau publicişti 
— forma şi atributele guvernului parlamentar — fără a 
se da şi fondul. Nu pentru distincția cîtorva trintori, 
se convoacă alegătorii, se aleg deputaţii, se oferă discuţiei 
publice nu numai legile, dar şi actele guvernului; ci pentru 
a se introduce treptat în legislaţie opiniunile predominante 
în ţară şi pentru a aduce la conducerea statului pe cei mai 
buni reprezentanţi ai acestor opiniuni. Și cind maşina po- 
litică este organizată în vederea acestui rezultat, cind toate 
părţile mecanismului concură în aceiași direcție, cind toate 
forțele tind concentrice — vrei să separi rezultatul de mij- 
loace, efectul de cauză. Vrei să opreşti brusc maşina — 
după ce ai închis toate e paie Ar însemna să opreşti apa, 
după ce i-ai “dal drumul... ghiuleaua, după ce ai aprins 
scînleia”. (Duvergier de Hauranne), 

Incă odată, pot fi găsite orice argumente voiţi, pen- 
tru guvernul absolutist; dar, continuă autorul, să spui 
unui popor că-și va numi reprezentanţii, că aceştia vor 
discuta liber, că își vor exprima părerile proprii asupra 
oamenilor și a lucrurilor... însă că avizul lor nu va fi luat 
in seamă, nefiind destul de luminaţi pentru a-şi înţelege in- 
teresele, — Înseamnă a nu cunoaște natura umană, a lua 
pe oameni drept niște abstracțiuni şi a da, infailibil, sem- 
nalul revoluțiilor”. 

Din moment ce sint alegeri şi ai o adunare, termină 
Duvergier de Hauranne — „trebue numaidecit să dai naţiu- 
nii, legal consultate, cuvîntul preponderant. Dacă nu i-l dai, 
națiunea și-l ia singură”, 

Mai încape vre-un comentar la aceste pagini — atit de 
elocvente şi de actuale? 

, Ar fi să parafrazăm rîndurile de mai sus. 


LIBERTATEA PRESEI 


In volumul „La democratie (sa nature — sa valeur)”, — 
Hans Kelsen, profesor de drept la Universitatea din Colonia, 
atinge chestiuni care ne privese direct. 

Și la noi se ridică obiecţiuni împotriva democraţiei şi 
a parlamentarismului — dacă nu determinate de alt resort, 

uțin de modă, 
ar chiar fascismul — duşmanul înverşunat al parla- 


ULA 


MISCELLANEA 197 
E E PRE O r E a 


mentarismului — n'a desființat parlamentul. S'a mărginit 
să modifice legea electorală pentruca partidul fascist să-și 
asigure majoritatea. 

Fascismul își sprijină tendința antiparlumentară pe Vil- 
fredo Pareto care — în cartea-i intitulată: „Testamentul po- 
rr ta: spune următoarele (după relatarea lui Robert Mi- 

„Pentru a guverna este desigur necesar consimțimintul 
musselor — dar nu colaborarea lor. Nu-i destul să te sprijini 
pe-o majoritate parlamentară, fiindcă orice majoritate este 
veșnic expusă disociaţiei şi abjuraţiei. A guverna numai prin 
violență — nu-i nici asta recomandabil. Guvernul trebue să 
aibă rădăcini — nu numai în forța-i materială, dar şi'n a- 
deziunea opiniei publice. In acest scop, parlamentul şi re- 
ferendum-ul pot aduce, de cele mai a ră ori, servicii extrem 
de prețioase. Pentru aceste motive, Pareto nu-i dispus — 
totuși — să se pronunţe pentru suprimarea parlamentului. 
El crede că reprezentarea populară — deoarece există — 
trebue menținută. Misiunea omului de stat se mărginește a 
găsi căile și mijloacele proprii pentru a preveni — pe cit 
posibil — primejdiile parlamentarismului”, 

Şi care-i soluția lui Pareto? 

Ne-o spune Kelsen: „Referendum-ul şi libertatea presei, 
Adică măsuri radical democratice. Această teorie care îşi dă 
aere aristocratice, această teorie antidemocratică. și antipar- 
lamentară ajunge — cind este vorba de propuneri prac- 
tice — exact ln același punct ca și teoria combătută”, 

Am ținut să servim acest citat inamicilor romini ai de- 
demoeratismului, parlamentarismului şi ai libertăţii presei, 

„Cind inșiși fasciștii italieni — teoreticește deocamdată — 
ajung la recunoaşterea necesității de a se läsa presa li- 
beră, ce argument pot aduce împotrivă reacţionarii noştri? 

M. SEVASTOS 


SCRIITORI NOI 


DA D. L Suchianu ne era pină acum cunoscut ca 
sist de o întitisă informaţie şi de o putere de pa Der xi 
telectuală aproape fără pereche. E de la sine înțeles că nu pu- 
tem fi de foarte multe ori alături de autor, fiind vorba de con- 
cepțiuni asupra diferitelor aspecte ale vieţii, dar nu putem să 
nu savurăm acea vivacitate a spiritului care cugetă în para- 
doxe cu aerul plictisit de a spune străvechi banalităţi şi dă- 
rimă cele mai curente valori cu o indignare pe cit de violentă 
pe ati! de estetică în vigoarea ei psihologică. Cu un cuvint d. 
Suchianu e un tezaur de probleme pentru intelectualul sub- 
tire, dar nu convinge, Lipsa aceasta de priză asupra intelec- 


E i N N 


A 


188 VIAŢA ROMINFASCA 


vine la d. Suchianu dintro însuşire pe care 

ua pei eră e pe care noi o ignoram. Sensul scrisului său 
e mai presus de speculațiune, e vappe A: A. ape 
i e sine în toate posibilitățile. e - 
ga cLiticismului pentru el însuşi. Aceasta duce bine ră 
teles la umorism. Schița așa de vie pe care am publicat-o în 
numărul trecut revelă un nou scriitor al teribilităţii critice, 
înrudit cu Caragiale pînă acolo unde deosebirea de tempera- 
mente şi epoci îngăduc. D. Suchianu se poale lăsa în voia unui 
demon care îi va aduce ncândoios un loc în literatura ro- 


mină. 
B 


- ton Holban a mai publicat pină acum trei volume 
de at korte onorabilă în care unii văd profunditatea unui 
Proust, dar care nu sint în realitate decât interesante mpa 
cări de roman analitic, aride de prea multă intenţie dci za 
autopsia elementelor simple. Cu schița pe care o pu ci A 
în acest număr progresul d-lui Anton Holban este remar s ra 
în ciuda dificultății de expresie. Acuta disecție a noțiun 
moarte, în mod de ncânlăturat concretă, asocierea sentimen- 
tului de nimic cu acela de dragosie, gelozia postumă, liniștea 
generală u analizei fac din această scriere un simbure de 
creație pe cane ar fi dorit caautorul să-l poată ger- 
mina. Oricum d. Anton Holban îşi are de acum peronul său 
de aşteptare în literatura română. 


D. T. C. Stan, căruia îi publicăm un fragment de roman, 
este un nume cu desăvârşire necunoscut. Cu prilejul unui con- 
curs literar d-sa a trimis un roman („Cei şapte frați siamezi”) 
care n'a fost premiat dar a fost remareat cu simpatie. Exa- 
menele, concursurile, clasificările sunt adesea ironii ale bio- 
grafiilor de mai tirziu şi prin urmare ṣì romanul d-lui Stan, 
departe de a adumbri pe celelalte distinse, nu se află mai 
puțin preţios. D. Stan este un povestitor cursiv, spiritual și cu 
facultatea de retențiune savantă a emoţiei și se dovedeşte un 
foarte colorat zugrăvitor al boemei studenţeşti în cadrul socie- 


tății noastre actuale. Editorul care va tipări acest roman va 


revela un scriitor veritabil și o carte de succes. 


+ SPIRIDON POPESCU 


A murit de curind Spiridon Popescu, cunoscut lumii inte- 
lectuale prin unica sa seriere literară, „Moș Gheorghe la Ex- 
poziţie”. Prin concepţie, prin activitatea lui de dascăl, Spiri- 
don Popescu era negreşit un poporanist şi credința lui că pro- 


————————————————————————————————— 


blema de căpetenie a vremei este ridicarea mică şi in- 
telectuală a ţăranului a căutat so transform faptă prin 
activitatea pedagogică. EI este de altfel un in Întemee- 
torii vinete se serale pentru adulţi, la G în vechea 
mișcare socialistă. A fost unul din repreze ii cei mai 


lipici ai lendenţei sociale a „Vieţii Romineşti sa bucurat 
în acest cerc de o meritată stimă. 

Ar fi greşit să ne inchipuim însă că meritul lui Spiridon 
Popescu stă în această utilitate teoretică de moment. lroniile 
cu care Tau gratificat unii „moderniști” supt cu totul ne- 
drepte. Nuvela „Moş Gheorghe la Expoziţie” este plină de hu- 
mor bun şi de observație temeinică a psihologiei ţăranului, 
Mai interesant este să se ştie că în lunga nuvelă „Rătăcirea 
din Stoborăni” Spiridon Popescu este precursorul d-lui Liviu 
Rebreanu din „Răscoala”. Tabloul unui sat răsculat, la 1907, 
este zugrăvit cu savantă desfășurare de forțe, cu un simţ 
desăvirșit al sufletului colectiv, Conștient sau inconstient, D. 
Rebreanu a amplificat, cu mijloace mai bogate, „Rătăcirea 
din Stoborâni”, în care pină şi ritmul amintește ulterioara 
„Răscoală”. In galeria literaturii romine Spiridon Popescu are 
un loc restrins dar foarte onorabil, cu mult mai solid decit 
iși închipuese cei cari nu-l cunosc. 


7 AXENTIE FRUNZĂ 


Nu sunt de cit vreo citeva zile de cînd Axentic Frunză 
stătea pe un scaun ul redacției, informindu-se cu plin de sa- 
voare accent moldovenesc și cu un introductiv „bre” despre 
mersul literilor romine, In realitate el avea prin buzunare 
manuscrise de nuvele pe care nu îndrăznea să le ofere, nu 
fiindcă i s'ar fi dat a înțelege că erau inoportune ci din acen 
gingășic și aprehensiune a oamenilor bătrîni că nu mai au ce 
căuta printre oamenii noi, Ce făcea acest moldovean, acum 
la bătrineţe, în Capitala noastră sgomotoasă ? N'am înțeles, tot 
aşa după cum nu înțeleg exodul atitor moldoveni la Bucureşti, 
părăsind un mediu şi o tradiţie, pentru a organiza apoi „ex- 
cursii” la lași. Explicaţia nu poate fi decit uritul născut de un 
oraș părăsit de cei mai de aproape și în care spiritul nu-şi 
mai poate găsi alimentul de altădată. Verde, cu părul negru 
închis, Axentie Frunză nu-și trăda bătrinețea decit printr'a 
ușoară tremurătură a buzelor. Intocmai cum compatrioții vin 
la legaţie să se bucure o clipă de un mediu național, el venea 
la „Viaţa Hominească” unde găsea tot Iaşul deportat. Aci el 
intilnea pe foștii lui elevi Păstorel şi Philippide, asupra că- 
rora Însă, citeodată, dintr'o eclipsă a memoriei, avea mari in- 
doieli, exprimate așa: „Ori tu ai fost de-ai miei, bre?” 

Axente Frunză a fost din profesorii secundari de altă- 


Pc 


200 VIAȚA ROMINEASCA 

TD ai IRI E Ii 0 APE ID ai a n] 
dată ai Iaşului, care uneau cea mai prodigioasă erudiție cu o 
cunoaştere a limbii greu de găsit astăzi. Chiar cînd sunt cam 
monotone, nuvelele sale sunt pline de farmecul unei limbi 
desăvirşite, a cărei virtuozitate se vede pe deplin în excelenta 
traducere a lui „Oblomov” de Gonciarov. Cu Axente Frunză 
„Viața Rominească” pierde un vechiu şi strălucit colaborator 


şi un şi mai minunat profesor de scriitori. 
G. C. 


CRONICA LITERARA 
ma imaina 


G. IBRĂILEANU, Adela. 


Romanul „Adela” a fost aşteptat cu multă nerăbdare de 
unii tineri cronicari pentru cari trebuia să fie un document 
de ilustrat teoria că un critic nu poate să serie roman. Aceas- 
tă opinie absurdă, care ar mira pe un occidentul, are o expli- 
caţie cu totul psihologică şi este consecința unei inimiciţii 
personale. Acum că romanul d-lui G Ibrăileanu a apărut şi 
orice obiecțiune de ordin principiul asupra lui este neserioa- 
să, cronicarii teoreticieni ui criticului-critie şi romancierului- 
romancier au ales cealaltă armă a ostilității ce se chiamă tă- 
cere. 

Aceasta nu împiedică însă ca „Adela” să [ie cel mai bun 
roman de analiză pe care il avem și o suavă expresie a dra- 
gostei PIatomreE- ACtorul, preocupat de o unică problemă, a- 
cecă A reconstituiri datelor sufleteşti originare, nu crează 
prang în suprafaţă, cu caractere şi scene vii. La drept vor- 

ind nici nu creuză oameni ci, fără să fie abstract în sensul 
ideologic, construeşte unităţi psihologice, In „Adela” avem 
monografia psihologică a iubirei cu toale turburările ei inte- 
lectuale, afective şi fizice, dar mai ales extraordinar de pro- 
fundu analiză a îndoielii. Căci lucru cu totul remarcabil: în 
acest roman Întâlnim o femee, un bărbat îndrăgostit, o cores- 
pondență exterionră între aceşti doi termeni, dar dragostea 
cate un dat ipotetic pe care eroul încearcă so deducă ulte- 
rivr din fapte. Analiza se bizuc pe memorie şi în această pri- 
vință autorul dă dovadă de o acut de fină rememorare a sèn- 
timentelor. Suferinta eroului nu este atit de natură afectivă, 
avînd în vedere disproporția de vîrstă între noii Abelard şi 
Eloisa (căci e vorba de un profesor şi de o elevă a sa), ci de 
caracter logic, prin incertitudinea bărbatului care nu păsește 
în memoria sa suficiente elemente spre a afirma sau nega cu 
tărie dragostea pentru el a femeii. 

Romanul d-lui Ibrăileanu se remarcă şi prin stilul său 
tscal ca tin desemn de Dürer, dar cupubil să transfigureze 
realitatea și să-i dea alte dimensiuni. — 

i G. CALINESCU 


——SãűR a aŘħŅ 


—| 


202 VIAŢA ROMINEASCA 
ZE Se aa > ME. PIE DEI: Za Di ESI E ET S E e 


GIB. i. MIHAESCU: RUSOAICA 


Romanul rominese contemporan trăeşte și evoluează 
astăzi pe două planuri diferite. Avem, pe de-o parte, o cate- 
gorie de romane de pură acţiune, în care accentul este pus pe 
acumularea faptelor și întimplărilor de lot felul — iar pe de 
altă parte o categorie de romane în care predomină analiza, 
ia dauna intrigei şi a dramatismului acțiunei. 

Fără îndoială că fiecare din aceste două formule cînd este 
întrebuințată cu excluderea celeilalte poate da rezultate in- 
teresante însă nu poate da un roman în accepţia obișnuită, 
adică o operă în care să se întimple ceva şi în care psihologia 
personagiilor să fie viguros schițată, motivată şi acordată me- 
reu cu acțiunea. 

Gib I. Mihăescu și-a început cariera de scriitor cu nuvele, 
Este, incontestabil, singurul nostru nuvelist de valoare de 
după război. Dozajul de acțiune şi analiză e mai dificil de 
realizat în cadrul unei nuvele. Gib. I. Mihăescu a practicat cu 
măestrie acest dozaj. lar cînd a trecut la roman a știut să şi 
adapteze mijloacele şi experiența la planul mai vast al ro- 
manului. ajungind dintrodată la stăpînirea perfectă a ge- 
nului. 

„Rusoaica” înseamnă un evident progres faţă de „Braţul 
Andromedei”, primul roman al lui Gib. |. Mihăescu. In „Bra- 
jul Andromedei” analiza pres încărcată oprea citeodată în 
loc mersul acţiunei. In „Rusonica” aceeaș analiză compactă 
este împletită cu întîmplări dramatice și stranii. Și, deși scris 
sub formă de memorial, romanul este plin de acţiune și de 
miscare, 

Locotenentul Ragaiac, comandant al unui detașament de 
pază pe Nistru, este un intelectual și un imaginativ. Inchipui- 
rea lui, hrănită cu literatură rusească, este obsedată mereu de 
imaginea unei femei pe care şi-a plăsmuil-o din lectura lui 
Tolstoi, Dostoievschi şi Andrejev. Această „Rusoaică” imagi- 
nară îl urmăreşte. N'a isbutit încă so găsească în tirgușorul 
basarabean unde a stat în garnizoană pină acum. Dar, aici, 
pe Nistru, obsesia Rusoaicei visate se abate asupra lui Ra- 
gaine şi cu mai multă putere. In fiecare zi soldaţii prind zeci 
de refugiaţi din Rusia, care încearcă să găsească în Rominia 
adăpost de prigoana bolșevică. Sint oameni din toate catego- 
riile sociale, țărani, burghezi, oameni din aristocrația rusă. 
Și Ragaiac nădăjdueşte mereu că printre ci, odată şi odată, va 
apărea Rusoaica... 

In sectorul lui pe Nistru, Ragaiac, deocamdată, intră În 
dragoste cu Niculina, soția unui om ciudat, Serghie Bălan, cu 
îndeletniciri misterioase, din care una este aceea de contra- 
bandist şi de călăuză tainică a refugiaților de peste Nistru. 


Paza ie 


CRONICA LITERARA 203 
Ea IER EA e IE EREZIE > op a 


Această Niculina este o femeie delaolaltă primitivă şi 
complicată, cu suflet întortochiat şi simțuri aprinse. Ea este 
eroina vizibilă a romanului. Acţiunea dramatică se împletește 
în jurul ei. Și totuș Rusoaica rămîne adevărata eroină, deși 
Ragaiac nu ajunge so cunoască. Această Rusoaică visată a- 
pare într'o bună zi în sectorul locotenentului iad, mărginaș 
cu sectorul lui Ragaiac. Din povestirea lui Niad, Ragaiac află 
că o chiamă Valia, că a venit de peste Nistru doar cu o vioară 
într'o cutie neagră, murdară, plină de păduchi și... frumoasă 
şi ciudată ca eroinele romanelor ruseşti. Miad a tinut-o la el 
nouă zile. Dar o inspecţie a colonelului i-a spulberat fericirea. 
Valia, neavind rude în Rominia, a trebuit, potrivit ordinelor, 
să treacă Nistrul înapoi 

De aici acțiunea se precipită, neprevăzultă şi dramatică, 
cu momente de groază, de tragism și de sălbatică brutalitate, 
Ragaisc nu ajunge s'o cunoască, Această Rusoaică visată a- 
data asta prin alt punct al Nistrului. A aflat dela niște fugari 
că fata cu vioara e întrun sat, pe celălalt mal, și că așteaptă 
o călăuză. Serghie Bălan e călăuza Arestat şi închis 
de Ragaiac cu citeva săptămini in umnă, Bălan isbu- 
teşte să scape de sub escortă, Acum dă tircoale, probabil, casei 
unde stă Niculina. Planul lui Ragaiac e făcut. Prin Niculina 
comunică lui Bălan că îl va face scăpal dacă îi va aduce de 
pesle Nistru pe fata cu vioara. Bălan e ucis de patrulă, în- 
iro noapte. Dealtfel trecerea peste fluviu a devenit cu nepu- 
tință. Se desprimăvărează şi ghiața se topeşte. Şi intro dimi- 
neaţă soldaţii aduc lui Ragaiac o cutie cu o vioară, pe care au 
Sa cu căngile dintre sloiuri,.. 

usoaicu” este inainte de toate un puternice roman de 
atmosferă, Rezumatul acțiunii, prin ra. lui rece şi sche- 
matic, nu poate sugera decit pe departe vigoarea și haluci- 
nanta viață a cărţii. Scenele de dragoste cu Niculina, reve- 
riile obsedante ale lui Ragaiac în nopţile de iarnă lăuntrică 
pe Nistru, trecerea convoaielor de refugiați sinistri și flä- 
minzi, evocarea Husonicei în povestirea lui Miad, uciderea lui 
Bălan „au dat prilej lui Gib. Mihăescu să serie pagini în totul 
admirabile, întrun stil masiv şi compact, dar mereu precis 


și limpede, care convine de minune tragicului 
hicetului. gicului sumbru al su- 


AL. A. PHILIPPIDE 
PETRU COMARNESCU, Horo Americanus. 


Mărturisesc că lectura cărții lui Petru C : 
mo Americanus mi-a făcut multă pe Soci area paper 
resantă şi mai presus de toate vie. Din cauza aceasta însă 
nași putea preciza dacă ea constitue întradevăr o tipologie 
a vieţii sociale americane. Antrenează în așa fel, încît nici 
O VORE A cette atare pi i 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


nu-ți mai rămîne răgaz să observi lucruri din acestea, Afa- 
ră dacă nu te constitui singur într'un observator obiectiv, 
cu gindul la o critică propriu zisă. Dacă Homo Americanus 
este întradevăr o tipologie socială, cum autorul ar fi dorit 
să fic, ne-ar părea foarte bine — la noi nu s'au făcut prea 
multe încercări de acest gen — dacă însă nu este o tipologie, 
mai bine decit să ne fi dat o carte savantă, greoaie şi poate 
inutilă. Pentru America în cial, căreia Comarnescu îi 
datorează ceva din optimismu şi sănătatea sa spirituală, 
cartea aceasta Însemnează un serviciu cu mult mai eficace, 
Personal cred că Homa Americanus este mai de vreme un 
reportaj în sensul occidental şi meritos al cuvîntului, Repor- 
tajul adevărat este îmbinare de literatură şi ştiinţă — rea- 
lizate așa ca să se păstreze plinătatea şi frăgezimea impre- 
siilor directe. Reportajul scuteste pe curioși de cercetări 
personale — şi înlesneşte cunoștința tără efortul căilor ab- 
stracte şi ştie să-ţi prezinte subliniat ceiace din observaţie 

ini s'ar putea să-ți scape ca un fapt lipsit de semni- 
icație, 

Cităm: „Statele Unite ale Americei sint o mare intre- 
prindere modernă, O construcție a unor oameni dornici să 
invingă viața în aspectul ei de greutate concretă, deslănțu- 
ind forţele naturii și îmblinzindu-le ca pe nişte lei ascultă- 
tori și concilianți... Americanii nu au decit o singură direc- 
ție: aceia a muneti. Un singur motiv: de a trăi: viața, acti- 
vitatea, Nu stau niciodată degeaba. ... Nu gîndesc istoria, ci 
o înfăptuiese. Atenţi, curioși, veșnic întrebind, dornici de a 
cunoaște bine ceiace li se oferă, dar lipsiţi de cnriozitate cos- 
mică, ei se sbat totuși, pentru unitate, echilibru, fericire”, — 
Comarnescu prezintă, apoi, pe rind: omul de afaceri, femeia 
de club, preotul, profesorul, studentul, sporimanul, femeia 
modemă, intelectualul, politicianul și banditul, negrul, e- 
vreul, imigrantul — toți Americani autentici, întro lume 
care ti se desvălneşte surprinzătoare și reală. Cartea d-lui 
Comarnescu scuteste pe cei lipsiţi de timp şi mijloace de-o 
călătorie în America — iar celor care s'ar duce, le-ar fi o 
bună călăuză spirituală, pentrucă le-ar împrumuta o vedere 
iscoditoare şi inteligentă. 

Comarnescu precizează că lucrarea sa este „rezultatul 
unor încercări de a releva adevărul cu ajutorul deopotrivă 
al științei şi al literaturii”. Noi am găsit aici un semn de 
identitate al reportajului; poale că ne înşelăm, — rămîne 
însă sigur să autorul acestei cărți cu Americani dovedește 
foarte multe calități publicistice. Sinuurul „dezavantaj pe 
planul realizării de sine este imposibilitatea unei definiri 
anticipate. Comarnescu mare încă în faţă o singură cale. Da- 


G aa ua N i N 


jù 
pb * 


| 


CRONICA LITERARA 205 


că va renunța la ştiinţă, ar putea să devină un mare literat, 

va renunța la literatură, ar deveni om de ştiinţă, dacă 
le va păstra pe umindouă, va fi unul dintre cei mai mari 
reporteri ai noștri. Bănuim însă chiar din cartea aceasta că 
totuși Comarnescu se va decide pentru filosofie. Are impre- 
sia uimitoare că este singura preocupare întradevăr su- 
perioară. Practică literatura, iubeşte ştiinţa, dar nu vene- 
rează decit filosofia. 

TRAIAN HERSENI 


X 


CRONICA POLITICA 


F A P T E 


AFACEREA SKODA 


A trecut destul timp ca să putem privi azi această ce- 
lebră afacere cu ochi istorici. daci 

D tradiţie lăsată încă de pe vremea maichii Roma ne 
spune că luna Martie este lună cu bucluc. In fiecare an, to- 
tuși, lumea speră că Martie de acum va fi cum se cade și 
în fiecare an, cu sfintă regularitate, vine necazul. 

Asa sa întimplat şi cu Martie 1933. Incepuse bine, babele 
nu se iveau, — căci s'au încăpăținat să apară tot după stilul 
vechi, — iar politica mergea în ritm din ce în ce mai înceti- 
nit. Scandalul şi intriga continuau, dar ele sint însăşi condiția 
de viață a politicii rominești. À i i 

Şi deodată veni bomba, ca deobicei, aruncată de fisc, 
care de multe ori în istoria omenirii, preocupindu-se numai 
de el însuşi, de încasări şi de cheltueli, a strimbat sau a gră- 
bit desfășurarea evenimentelor. La Ministerul de Finanţe se 
lucra la împiedicarea oricărei evaziuni fiscale și la găsirea 
contribuabililor care fraudează fiscul. Un controlor fiscul 
dela o percepţie centrală observase o societate ce stătea in- 
trun palat măreț, dar care nu figura în rolurile „percepţiei 
lui. Raportează inspectorului respectiv şi se hotărăște o des- 
cindere. La început, lucrurile merg uşor. Inspectorul intră 
într'o casă mobilată luxos, unde stăteau risipiţi 2—3 funcţio- 
nari, răscoleşte birourile, unde găsește registre mai mult sau 
mai puțin în regulă, dar nu găsește nicăeri trecute operaţiile 
comerciale ale societăţii, care —— uitasem să vă spun — nu 
era decit reprezentanța în Rominia a marei fabrici de arma- 
ment din Cehoslovacia „Skoda”. Atunci se îndreptă spre 
cassa de bani, care stătea, ascunsă, dar impresionantă, în- 
tr'un colț. De astădată, funcţionarii „Skodei” se opun, ceeace 
face pe fiscali să creadă că aici sint registrele de care aveau 
nevoc. Sint chemaţi câțiva poliţişti, şi cassa de fier este des- 
chisă. Răscolind vrafurile de hirtii, inspectorul şi controlorul 
dau peste o corespondență între reprezentanța din Bucureşti 
şi centrala din Praga, în care era vorba de sume diferite, 
date cu scop de a ușura unele comenzi şi de diverse nume, 
grias, iesococs, icsohic, lemn, cauciuc, Anton. Apoi acte de 
război, ce aveau un caracter cu totul confidenţial. Funeţio- 


A ——————————————— 


CRONICA POLITICA 207 
E e a ii a a N i ă 


narii rămaseră încremeniţi, neștiind ce să facă. Chemate în 
grabă, autorităţile militare ridicau o serie de acte militare, 
care nu trebuiau să se găsească în mina vreunui particular 
şi cu atit mai mult, în mina unui furnizor al armatei. Pe 
cassa de fier se aplicau sigilii și — spun unii — erau lăsate 
şi santinele să păzească ce ur mai fi fost de găsit înăuntru. 

Dar „Skoda” are in Bucureşti un reprezentant, numai cu 

o mină, dar cu multă pricepere în ale meseriei. Şi-a făcut 
in cei zece ani de cind se află în țară, legături şi prietenii, 
Cum, nu vrea să ne spue d. Seletzki. D-sa ştie că prieteniile 
sint totdeauna utile, și, deaceea, trebue căpătate cu orice mij- 
loace. De exemplu, o doamnă din înalta societate dă o serată, 
în scopuri filantropice, evident. Pentru plasarea biletelor se 
face goană; un bilet costă, să zicem 100 de lei. Goana ajunge 
şi la d. Bruno Seletzki, care aristocrat, amabil, politicos, ete., 
ete. cumpără un teanc de bilete, pe care le plătește — vine 
doar dintr'o țară cu valută forte — cu o mie de lei biletul. 
Ce om gentil! Da, dar cind exclami „ce om gentil!” adaugă 
„unui asemenea om nuși putea să-i refuz nimic”, Și d, Se- 
letzki ştie cînd să ceară: de pildă, la chestiuni de mari furni- 
turi militare. Și cind se face o deseindere inopinată, te pome- 
nești înscris în registrele d-lui Seletzki. 

In orice caz, cum necum, d. Seletzki are prieteni, şi mari, 
şi tari. Și cum nimeni nu crede că sau putut păsi acte extrem 
de grave în cassa de fier a lui Seletzki, lucrurile sint lăsute 
mai moale. Dar cu cit ancheta militară răscoleşte actele ri- 
dicate, se ingrozeşte: secrete militare, dar și secrete perso- 
nale (foi calificative), cari nici la Minister nu se mai găseau, 
se găseau cu duiumul în cassa de fier a reprezentantului 
Skodei. 

Opoziția — că de aia e opoziţie — găsi un prilej bine- 
cuvintat să mai sgindăre guvernul. Și d. Dr. Lupu găsi un 
nou prilej să-şi manifeste pathosul; cileva zile, Camera De- 
putaţilor a fost teatrul unor desbateri agitate, în care se ală- 
turau vocea spartă a d-lui Dr. Lupu, vehemența d-lui Goga, 
nervozitatea d-lui Duca și perfidia juridică a d-lui lunian. 

Tema era pusă abil de opoziţie, In prima zi, dacă, pro- 
vocal de d. lunian, mar fi intervenit cu sinceritatea şi furtuna 
d-sale dărimătoare, d. Madgearu, guvernul ar fi ieşit cam şi- 
fonat. Atmosfera greoaie nu se putuse risipi după discursu- 
rile dlor G, G. Mironescu, izolat prin bonomia sa într'o 
luptă atit de aprigă, general Samsonovici, militar de o deo- 
sebită compelinţă, dar neobișnuit cu tribuna; chiar d. Vai- 
da-Vocvod păru mai obosit decit se aşteptau cei ce veniseră 
să-l asculte. Preşedintele Consiliului se găsea într'o situație 
delicată; se spunea că oameni din stricta-i apropiere se a- 
flau trecuţi în registrele lui Seletzki. 


208 VIAȚA ROMINEASCA 


A doua zi, dimineața, d. Seletzki, era arestat. Dar piesa 
se desfășura tragic, La Cameră, d, Dr. Lupu însinuase, şi În 
public acuzaţii incepeau să se contureze. Principalul obiec- 
tiv, asupra căruia se opreau acuzaţiile, era generalul Sică 
Vopeseu, fostul secretar general al Ministerului de Război 
în Martie 1930, cind se semnase contractul Skoda. Generalul, 
comandant al Corpului de armată din Craiova, veni la 
Bucureşti să se disculpe; întilni însă oameni speriaţi şi te- 
mători de răspundere, Sictit şi exasperat, Într'o grozavă stare 
de nervi, generalul se întoarse la Craiova şi își trase un glonț 
in inimă, Dar înainte de a muri, omul simţi nevoia să se dis- 
culpe în faţa celor ce nu-l cunoșteau, în fața opiniei celor 
mulți; lăsă citeva scrisori, scrise soției, Mareșalului Prezan 
şi generalului Condeescu. Omul își striga nevinovăția, acu- 
zind de pornire împotrivă-i pe fostul ministru, generalul Ște- 
fănescu-Amza şi de patimă oarbă pe d-rul Lupu. 

Scrisorile generalului Sică Popescu — un mort nu min- 
te! — făcură impresie în opinia publică. Incetul cu încetul, a- 
ele se limpezeau. Discuţia în jurul „Skodei” se anunţase şi 
la Senat, În mediul calm, unde erau generalii technicieni, 
cunoscători ai problemelor militare, discuţia luă o altă întor- 
sătură, Explicaţiile tehnice ale generalului Hujinski — tu- 
nuri grele şi tunuri ușoare, tunuri de cimp şi tunuri de mun- 
te — erau urmate de discursul generalului Cihosky, fostul 
ministru cînd se încheiase contractul Skoda. Generalul Ci- 
hosky, reuși să demonstreze pină la evidenţă că contractul 
Skoda făcea parte dintr'un ntreg program de armament. 
menit să înzestreze armata cu tot ce-i lipsea. Ministrul de re- 
sort, generalul Samsonovici vorbind la fel, arătă nevoia de 
a recurge la industria străină, superioară mult, în calitate și 
repeziciune, industriei naționale. Intervenţia hotăritoare veni 
însă, — cu autoritatea pe care i-o dădeau rolul jucat în răz- 
boi și trecutul organizator în armată, — din partea Mareşa- 
lului Prezan. Nu numai că politica ce dusese la contractul 
Skoda era lăudată, dar politica contrarie, dusă de generalul 
Șlefâneseu-Amza cra criticată și se cerea împotrivă-i o an- 
chetă, Primul-ministru încheind desbaterile declară că nu 
există o afacere Skoda, ci numai o afacere Seletzki. Societa- 
tea furnizoare nu e vinovată; vinovat nu este decit reprezen- 
tantul ei, prin excesul de zel cu care şi-a îndeplinit misiunea, 
exces de zel ce a ajuns să întreacă limitele permise unui re- 
prezentat furnizor, 

Și astfel „Skoda” se îndreaptă spre tăcerea din care ră- 
sărise, Ar fi fost şi păca! ca în țara Rominească, o „chestic” 
cu o furnitură atît de mare în importanţă și valoare (5 mi- 
liarde), atit de amplă în întinderile neprevăzute şi nevăzute, 
să nu se indrepte spre o binefăcătoare tăcere, Şi păcat, şi de 
mirare, CONSTANTIN ENESCU 


FRUMOASE „ACCENTE DE SINCERITATE“ 


Un eveniment în aparență neinsemnat—in realitate, însă, 
plin de semnificație pentru moravurile noastre politice — a 
avut loc nu de mult la fundaţia Dalles. D. Taşeă, profesor de 
economie politică şi de două ori fost-ministru, impreună cu 
d, lunian, unul din cei mai buni avocaţi romini, şi iarăşi de 
două ori fost-ministru, au discutat, în contradictoriu, ches- 
tiunea restabilizării monetare, 

lată cum relata faptul un ziar bucureştean: 

„Mai intii, atit profesorul Taşcă cit şi d. lunian au avut 
accente de sinceritate, deşi nimeni nu le putea bănui buna 
credință 

Aşa-i că nu înţelegeţi nimic? Ce insamnă acest „deşi” 
adversativ, în loc de un „de altfel” explicativ? Dar veţi pri- 
cepe Îndată dacă continuaţi lectura informaţiei din ziar; 
întradevăr: 

„D. Iunian a declarat că are datorii în valute forte şi 
restabilizarea (pe care o susține) Par dezavantaja: D, prof. 
Tașcă a declarat că dacă s'ar vinde averea sa cu prețurile 
derizorii de azi nu ar putea lichida sarcinile şi totuşi este 
contra restabilizării care e de fapt o inflațiune si care prin 
1 Var avantaja personal” (Adeverul din 7 Februarie 


„Acum cred că inţelegeţi. Eminentele personalități poli- 
tice de care ne ocupăm, fără ca cineva să fi aruncat vre-o 
acuzare sau vre-o suspiciune impotriva lor, au simţit instint- 
tiv romineasca nevoie de a se disculpa, 

Vă inchipuiți oare într'o țară civilizată un fost-minis- 
tru, stea a baroului sau profesor de Universitate, spunind: 
„Domnilor, să nu cumva să credeți că-s un pungaş, că urmă- 
resc cine ştie ce interes personal, Ştiu că prezumțiu e că 
orice om în genere şi orice ministru în speţă este prin defi- 
niţie exeroc. Dar eu, printr'un hazard paradoxal și printr'o 
imbucurătoare întimplare reprezint o fericită excepţie dela 
regulă. Vreţi dovezi? lată... ete. etc.."? 

De altfel, la noi în societatea rominească, mai există şi 
obiceiul de a se spune, cînd vrem să lăudăm pe cineva: „e 
deștept, muncitor, şi foarte cinstit”, In Anglia un asemenea 
compliment ar fi direct considerat ca o ofensă. A spune des- 
pre cineva că e cinstit însamnă că există o suspiciune în 


14 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 


defavoarea lui pe care o desmințim şi combatem. Este e- 
xact tot atit de nedelicat și deplasat ca și cind am spune: 
„Nu cunoşti pe fiica mea ? Este o fetiță foarte cuminte, care 
pentru nimic în lume nu sar culca cu vre-un bărbat 
străin...” Fireşte, este o incontestabilă calitate să nu te culci 
cu bărbaţi străini... după cum este un excelent lucru ca mi- 
niștrii să nu urmărească niciodată interese personale. Dar 
toate astea sint complimente care nu se spun... 

Insfirşit, cecace e mai cu samă simptomatic în toată a- 
ceastă aventură dela fundaţia Dalles, este felul cum ea este 
apreciată în opinia publică rominească. M'am ostenit să fac 
o probă experimentală: am luat fragmentul de gazetă re- 
produs mai sus şi l'am cetit mai multor amici, după ce în 
prealabil i-am anunțat că e vorba de ceva foarte semnifica- 
tiv pentru moravurile noastre. Numai unu din douăzeci a 
perceput enormitatea lucrului. Ceilalţi căscau ochii mari la 
mine și aveau aerul de a se întreba dacă nu cumva am în- 
nebunit, Nici mu le trecea prin gind că îndărătul unui fapt 
divers clar ca acesta poate exista un subințeles ascuns, iar 
cind explicam interlocutorului men ce anume mă scanda- 
liza în toată chestiunea, el dedca din umeri şi mă privea ca 
pe un maniac al despicatului firului de păr în patru, 

lată de ce, cu toată tristeța și descurajarea, mai încerce 
odată, pe calea scrisului, să pescuese o indignare de simpa- 


te dela domnul cetitor. 
D. 1. SUCHIANU 


IULIU MANIU 


După un deceniu și jumătate de luptă în arena politicii 
rominești (ca să nu mai vorbim de trecutu-i din Impărăția 
Habsburgică), — d. luliu Maniu, conducătorul partidului 
ardelean şi al partidului național-țărănese, sa retras în fun- 
dul scenei publice... făcindu-i-se loc, grațios, de către prie- 
teni și tovarăşi politici, 

Acel cure a organizat partidul, acel care sa pus în frun- 
tea masselor — devenind un simbol — n'a fost chemat să 
dirijeze şi victoria. 

A putut face o mişcare de masse. N'a fost în stare însă 
să diripuiască un guvern rominesc, . 

Explicaţiile s'au scris şi sau rostit, Sint pe buzele tu- 


0 RE cnc E NN 


CRONICA POLITICA 214 


diui Maniu, comeepphiai eae an adua contitalionale ale 
DE E E a 
i aeta da dia Sg o eare daa Se oas 
A pam lä m ep 
mc T ani e un triin, Nuci deal momma, 098 na 
re meiru d ză prietenii intimi nu-i spun: uliu 


Apoi d. Maniu nu trage cu amicii o ică fiartă. N 
cite un chefușor. Nu se încălzește ni briu — at me 
jul pe după capul tovarășilor de petrecere. Nu-şi dă pā- 
lăria pe ceafă, nu chiue şi nici nu închină, la botul calului: 
„Cind ne-o fi mai rău, fraților, aşa să ne fie!” 
D. Maniu nu-i guraliv. Şi noi murim după 
Nouă ne place discuţia animată. Zic cu in cupe Masă. 
Mai ridicâm glasul, mai trintim cu pumnul în masă, D 
Maniu — deloc! Tace.. geti vine să-i picuri cu ceară. Te 
şte nt și mut, Să inebuneşti, soro, nu alt i 
Asta-i şef? Nu poţi... pentruca să ai cu dinsul, cum se roni 
nici o comunitate sufletească... 
Dar societatea d-lui Maniu nu-i a ilā şi di À 
i i -i agreabilă și din altă pri- 
ină. E prea puritan. Nu poate să Deva o ane pe 
pipeti — Cu priviri şirete pe subt sprincene și cu plescăi- 
uri de limbă. Nu spune porcării despre părţile femeeșşti. Şi 
Puse mai grav — nu înjură. Se poate la noi comandă 
aere bă mure doar deprinşi din miliție. Cine-i „lata 
a, E acă nu cel ce strigă mai tare şi sudue mai 
Dar d. Maniu te jiaueşte și te face chiar d i 
ir e e ru C 
api opper cezar fra se UR, ies prev, — „Asta, era 
Ă vorbă de ocară la d-voastră?" ipuiți- 
ne rom a ra geniul naţional! încete Eni 
poi „domnul preşedinte” e prea băţos. Hai, sã- - 
eg era i un congres — cînd se i rocă macina riza 
DUIM me.. SE “vocba ceia: „slujba-i slujbă, drujba-i 
Cum să ai relații cu un om pe care nu-l i i 
nu-l ciupeşti de Pere sau de mustață, nu-l] baţi Să pa Ma pr 
romană g F în culmea entuziasmului — nu-l împungi cu aik- 
or : -i ` i i 
fate e aie şi nu-i dai una cu dosul palmei peste burtă: 
D. Maniu e un om imposibil. Nu-i „amie” de-al nostru. 


a 


212 VIATA ROMINEASCĂ 


Cum simt unele mutre acre care strică petrecerea, d-sa ne 
strică politica. E un fel de „trouble-politique”... 

Și altă manie mai are fostul preşedinte al partidului na- 
țional-țărăuese: ia toate în serios, „Nu — că se opune con- 
stituţia... Nu — că se opune morala... Nu — că situația-i gra- 
vă...” Şi alte mofturi de acest fel. 

Noi știm una și bună: că deși-i situaţia gravă... o ducem. 
Şi o ducem bine... Slavă Domnului! 

Chiar dacă mai calci pe delături,.. Ce? Se face bor- 
tă'n cer? 

Aşa-i Rominul... Mai păcătuşte... Mai face o afacere (şi 
dacă nu cură, picură)... Mai un chiulhan... Mai un pokeraș... 
Din cind în cînd o escapadă cu nevasta unui prieten... Și po- 
litica merge... 

Cine ni l-a adus pe d. Maniu care se uita chioriş la spe- 
cificul nostru naţional? Făcea caz de toate fleacurile. Vedea 
„probleme” în nişte jucării. Se supăra... El nu ştie deviza 
noastră: „Omule, nu te supăra” — deviză afișată în biurouri 
şi'n crișme. 

„Că dacă-şi face omul inimă rea de toate nimicurile — 
unde ajungem? O viaţă doar avem... Să ne-o pierdem în 
scrupule de conytiinjă? Să suportăm reproșuri? Să ni se 
scoată veşnic ochii? Mai bine ne lăsăm de politică... 

Am impresia că eram la o masă cu amici și dame. Cinta 
un lăutar — „fără perdea”... Trage-i cu mititei... dă-i cu spriț... 
mai scăpai şervetul la picioarele vecinet din stinga... Și cind 
iți ridicai ochii: de cine dădeai? De o momie, care minca 
iaurt cu zahăr... care nu se veselea de bucuria noastră... care 
nu ridea de glumele noastre. Stătea fix — cu ochii departe, 
pironiţi ca into suferinţă. Avea chiar în colțul gurii un ușor 
rictus. N'auzea cîntecele noastre, Nu ne vedea... Prin fumul 
de ţigară, el întrezărea o altă lume: umbre încovoiate... Au- 
zea gemete surde... Șoapta de durere de cine ştie unde... era 
mai puternică, în auzul lui, decit urletul bulaurului care cu 
ochi holbaţi și cu gura spintecată pină la ureche îi trăgea 
parola noastră națională: „Am un leu şi vreu să-l beu!” 


In toiul chefului străinul s'a sculat dela masă și, nesim- 


tit, a plecat. Ducă-se dracului! 
M. SEVASTOS 


CRONICA EXTERNA 


„PURIFICAREA” GERMANIEI 


Noul regim politic din Germania îmorăsti i 
prevestitori tere furtuni sociale, ag aci înc 

Lozinea falacioasă a distrugerii marxismului, d - 
cepția lui Hitler, „filosofie a descompunerii”, o reia bere 
truchipări care provoacă o unanimă stupefacție. „Revolu 
națională”, cum îşi numește cu neroniană îngimfare Hitler 
guvernarea sa — nouă fata morgana în sabara nesfirşită a 
politici germane, pentru nişte masse răscolite şi cu dubioasă 
rit psihologică — se distinge prin dureroase origina- 

Din sumedenia brutalităţilor, reținem două si 
s Li u e 
tice fapte pentru caracterizarea nouii mentalități mese temă 
la conducere: prigoana intelectualilor şi arderea cărților. 


Prigoana intelectualilor 


Regimurile revoluţionare s'au ina 
U t ugurat t i 
procedee dictatoriale, S'a dovedit cu pe ef pes “nici e 
grea o revoluție fără metode dictatoriale. Aceste metode 
sti folosite pentru a impune o idee, un program, o doctrină 
e eA socială radicali. Aşa a fost Revoluţia franceză 
martea irer y ialki se rusă din 1917, care, prin dictatura 
è urm y: a Pe * i i 
drepiate Ri A reşte crearea unui regim de absolută 
ațional-socialismul vrea să proced l 
lalte revoluții şi noua dict tleristă ce a rele că 
sebiri sueta rs ua dictatură hitleristă se ridică însă 
numele cărei idei, cărei conce ţii vre itlerism 
i 1 a a hitle 
gituirea adversarilor? Căci uajional atatia A oja 
ice de organizare socială, o doctrină politică sau un 
a peas program economic, Naţional-socialismul este o stare 
29 m d ză panis internă cristalizată in exasperările pro- 
orog remediabilă criză economică a sistemului capi- 
lar din punct de vedere lo 
+ s= X . o i i 
ierta 1 ajionaksocialiamul tadama n gantina E 
p nt A eg întimplării pe apele politice > 
ațional-sociali *voluție? Comp 
est pi poat, revoluție? Compron aitem sensul 


—Č—Č U 


Sua a VIAȚA ROMINEASCA 


După arestările de adversari politici, suspendările de 
ziare, expulsări de ziariști streini, disolvări de sindicate mun- 
citorești şi alte asemenea „acte de curaj”, se trece la opera 
de „purificare” a naţiunii şi a culturii, pentru a rămine 
părul ntul german numai rasa pur-singe şi cultura exclusiv 
națională. 

Pină unde se intinde sfera noţiunii de „marxism”? „Cu- 
getarea politică” a batalioanelor de vlăjgani naţional-socia- 
lişti dă o elasticitate maximă. 

rigoanu dementă deslănțuită contra intelectualităţii a- 
rată că și preoţii uindului și slujitorii ideii au fost asimilați 
marxismului. Tot ce este evreu, este prin definiție marxist, 
după logica sui-generis a nazilor. Altfel cum să ne explicăm 
că oameni geniali ai științei pure şi ai artei pure au fost ne- 
voiţi să ia drumul exilului? 

Mutematicianul de geniu Albert Einstein, fiinţă apolitică 
prin temperament, pregătire şi preocupări, a trebuit să pă- 
răsească Germania pentrucă apasă asupra sa greutatea pă- 
catului originar de a nu face parte din rasa puriştilor. Regi- 
sarul Max Reinhardt, unul din creatorii și pionerii teatrului 
modern, nu satisface, nici el, condiţiile catehismului hitlerist. 

Ernst Cassirer, neokantian de epocală valoare, psiholo- 
gul W., Stern nu mai au loc la catedrele pe care le aveau. 

Intemeietorul Caracterologiei, nouă şi fundamentală dis- 
ciplină filoşofică, Emil Utitz, directorul marei reviste „lahr- 
imeh der Garacterologie”, a trebuit să plece dela catedra 
universitară, pe care a ilustrat-o decenii. Fizicianul Frank, 
laureat cu premiul Nobel, idem. Și dacă Edmund Husserl, 
întemeietorul fenomenologiei, cel mai mare nume al filoso- 
fici germane dela Hegel incoace, n'ar îi trecut la pensie, la 
catedra sa urmind Martin Heiddeger, desigur că ar fi îm- 
părtăşit acelaş calvar al pribegiei. Nebunia mare margini. 

Ed. Spanger a plecat demonstrativ, Aşa ceva nu se poate, 
nici pentru un naționalist cum e genialul estetician! 

Niciodată dictaturile nu s'au împăcat cu vecinătatea in- 
comodă a intelectualilor. Benedetto Croce şi Giovanni Gentile 
au fost puşi de mult la index de către înțelepciunea fascistă. 
N'au fost eliminaţi însă din Universitate. Faţă de nemaipo- 
menitele procedee hitleriste, celelalte cazuri sint floare la 
aae „Al treilea imperiu” n'are nevoe de luminile intelec- 

ualilor ! 


Arderea cărților. 


Pentru ca operaţia să fie completă, ar trebui o revizuire 
a tuturor filelor istoriei culturii germane. Urmele trecutului 
sint incomodante. Mendelsohn, Heine, Herman Cohen, şi alții 


E, 


CRONICA EXTERNA 215 


şi alţii, aparţin doar rasei semite! Cum ar putea răsufla li- 
niştite brațele vinjoase, știind că, în cutele trecutului şi în 
umbra istoriei, supravieţuese valori și nume negermane?! 
Deci, continuarea operei de „purificare !* 

Sint atitea cărți care au infectat spiritul teutonic! 

Şi iată-ne cu secole în urmă. Vremurile faimosului Ka- 
lif care-a dat foc bibliotecii din Alexandria, renase în toată 
hida lor înfăţişare. Timpurile arderii pe rug a lui Giordano 
Bruno pentru delictul de liberă cugetare, nu erau mai sălba- 
tece pentru scutierii ideii. 

3 Opus ignis, autor patibulo digne! 

„Și astfel ne-a fost dat să asistăm la cea mai mare ruşine 
a istoriei contimporane : arderea cărților, în semn de răsbu- 
nare. 

Pasiunea de „purificare” a depășit orice închipuire. In 
fafa Teatrului şi a Operei din Berlin, limbile de foe au mistuit 
cărțile „Streine” de spiritul german snu provenind dela au- 
tori semiţi, în timp ce prostimea fanatică intona, dusă de 
beţia forței şi-a succesului, imnul de faimoasă amintire 
„Deutschland, Deutschland über alles!” E in acest tablou, pe- 
trecut În sec, XX, ceva din atmosfera de cruzime a triburi- 
lor sălbatece care dănţuese cu dionisiacă fervoare în jurul 
flacărilor, in vreme ce acestea mistuese trupul dușmanului. 

Mai dezolantă încă este arderea cărţilor! 

Bestia teutonică ies la suprafață. Wotan se trezeşte din 
profunzimile ancestrale, păros și sumbru cum il știm din mi- 
tologie, „Poporul culturii” (Kulturvolks) arde în piaţă pu- 
blică, exultind de bucurie: cărţile lui Zola, Karl Marx, F. W. 
Förster, H. Lichtenberger, W. Rathenau, Jack London, H. 
Barbusse, Iia Ehrenburg, Upton Sinclair, Heinrich şi Tho- 
mas Mann, Artur Schnitzler, | Wasge n, Stefan Zweig, 
E. Remarque, ete f lu PA pi tel APA 

Autodafeul dela’ Berlin rămine ced mai mare ruşine a 
vremii noustre, 

Zelul purificator hitlerist nu se va tempera Însă aşa de 
repede, Opera va continua pe acebstă linie. „Revoluția na- 
prosi se va încheia abia atunci cind Germania va ajunge 
a aspectul de tabula rasa, nestingherită de prezența „impu- 

or, a cărților negermane şi a marei sperietori: marxis- 
mul. Abia atunci mușchii alleților, cari ţin frânele germane, 
se vor putea destinde în voe, pentru autoadmirarea isprăvi- 
lor. Germania „purificată” va fi numai a lor!... 

Erorile social-democraţiei se răsbună crunt. 


N. TATU 
k 


CE Ce N SI 


Cin] Prea! | È PAREN a A 


LI PER A TURI STRAINE 


CONTESA DE NOAILLES (1876—1933) 


Cu moartea Contesei Mathieu de Noailles, născută Ana 
Basarab Brincoveanu, dar la Paris, unde şi-a petrecut a- 
proape întreaga viaţă, năzuind către spiritul grec, dar ne- 
căleînd niciodată în Grecia şi stind doar în copilărie un răs- 
timp infim în patria părinţilor ei paterni, de care totuși şi-a 
amintit într'o poezie publicată în acel Illustration festiv in- 
chinat Romîniei Mari, poezia franceză pierde o mare poe- 
tesă. Solemnitatea firească obirşiei ei de două ori strălucită 
prin principii romini şi prin cretanii din care cobora mama 
ei, familia Musurus, cit şi a mediului aristocratic în care și-a 
încadrat existența, Anna de Noailles a trecut-o în posesia ei, 
în care asemeni unei vestale care năzuia să fie totdeodată şi 
zeiţă, a oficiat cîntind natura şi eternitatea, viaţa și moartea, 
suferința și onoarea, 

Caracteristica poeziei ei, formind mai bine de șase vo- 
lume, rămîne tocmai această solemnitate pornită dintr'un ra- 
finat orgoliu, în faţa căruia suferința este o onoare ip per- 
fecţiunea un punct nu de ajungere ca la alții, ci de P ecare. 
In toate poeziile ei, Anna de Noailles vorbea de ea însăşi, dia- 
logind cu natura, spunindu-i de ce o iubește, de ce i se În- 
chină, de ce sărută şi bea, printr'un voit acord, apa sărată a 
valurilor. Era o romantică de sfirsit de vesc, pentrucă nu 
numai că nu se integra în natură şi nu sc pleca în fața cos- 
mosului, pierzindu-se în ele din umilință metafizică sau dra- 
goste  atotparticipatoare, dar privea totul prin conștiința 
grandoarei ei individuale. Deaceia, am spus că era o vestală 
care vroia să [ie şi zeiţă în acelaș timp. Ceiace este aproape 
imposibil, căci destinul uman nu îngădue oamenilor această 
dublă funcţie, — în fond, o autoidolatrie, 

Conştiința acestui destin, a uitării şi futilităţii existenţii 
noastre fugare chiar în faţa dorinții de înveşnicire, a pătruns 

zia ei perfectă ca ținută şi ca unitate, de-o anumită me- 

ncolie, ajungind la un fel de zeiască resemnare, In acest 
sens sa apropiat puţin de spiritul antic, de care ea era îndră- 
gostită mai ales prin inteligența ei neobișnuită: 


CULTURA 217 
e E E ae Sa RI ea 
— Dans l'âpre solitude où tu pis désormais, 

Faut-il que jamais plus nul désir ne pénètre? 

— Je suis seule, en effet, et suis digne de Petre. 

J'habite la tenebre ou sont ceux que j'aimais. 

— Que fait tu des vivanis? = 

—Plutât que de descendre 

A des choix moins parfaits, je préfère les cendres. 


Pour l'esprit rensei né, comblé, triste et lucide 
Tout est douleur. La mort a des sucs moins acides. 


Aceasta este întreaga atitudine și tică şi de viață 
Contesei Mathieu de Noailles, care A La și liei paie ic 
mane, dintre care La Nouvelle Esperance pare să conție o 
psihologic destul de interesantă. Fără să fi trăit intens si dra- 
matic, ci liric și solemn, Anna de Noailles n vorbit ades de 
moarte, dar nu cu tristețe și nici cu umilință, ci ca o fatali- 
tate binevenită, ca o încheere a suferinței, ca o limită fru- 
moasă a orgoliului uman. Era singura atitudine posibilă pen- 
tru o vestală care măcar prin moarte putea deveni ete ca 
zeițele vieţii. Romantică prin simţire, estetizantă prin mediul 
social şi clasică prin inteligență, Anna de Noailles trece în 
rîndul poeţilor care sint mai mult admirați decit iubiți. Nu 
este locmai acesta destinul zeilor? 


PETRU COMARNESCU 


GENERAȚIA NOUA ÎN FRANȚA 


Dacă am vrea să glumim, am putea spune că in Franţa 
problema generaţiei, mai întii, nu se pune şi, în al doilea rind, 
se pune intr'alifel decit la noi. Intr'adevăr, dacă ar fi să cău- 
tăm în Franţa, ea în Rominia, un peisaj identic de tinereţe 
superbă și frondeusă, nu l-am găsi. Dar generaţii sint şi a- 
colo. Tinerețe este multă, Şi grupări tinerești, cu reviste pro- 
prii, deasemenea. 

„Ceence caracterizează tinerețea franceză este virsta ei 
înaintată, In Franţa, generația nouă sunt Jean Prévost şi Ra- 
mon Fernandez, oameni de 30 de ani şi mai mult chiar, lar 
Robert Brasillach, criticul dela Action française este o ex- 
cepție, dacă are abia 25 de ani, Tinerețea franceză grupată 
În generație, nu cunoaşte consacrarea atita timp cit nu a pă- 
truns în revistele literare mari. fie în cele cu directive, fie 
în cele de informaţie internațională. In Franţa nu există ge- 
neraţie de 17 ani. La virsta aceasta, la care liceenii romini 
scot reviste în care îşi înjuriază profesorii de literatură, la 
virsta aceasta un tinăr francez e preocupat excluziv de pre- 


E 


218 VIAŢA ROMINEASCA 
PE a Re e a DEE E 


gătirea lui culturală. Pregătirea culturală, acesta este idea- 
lul generaţiei tinere franceze, atit timp cit ea incă nu a 
ajuns la o vîrstă care să o apropie de interesul publicului. 

Să nu se pară că tardiva promovare în literatură, a ti- 
nerelului francez, ar fi numai datorită egoismului şi suspi- 
ciunii generaţiei bătrine. Este adevărat că într'o țară unde 
cultura e atit de înnintată ca în Franţa, ca s'a cristalizat în 
instituții definite şi cari cer anumite forme pentru a se pă- 
trunde în ele. Inainte de a pretinde laurii literilor şi ai ideo- 
logiei, tinerii francezi nu bănuese că sar putea sustrage de 
la şeoli şi examene. Diploma nu este lucrul cel mai dispre- 
tuit în Franţa, ba dimpotrivă i se acordă importanţa nece- 
sară, agrementată desigur cu grăuntele de relativitate pe 
care o comportă o hirtie cu copie. Dacă s'ar verifica gestiu- 
nea didactică a multor dintre tinerii generaţiei noui ro- 
mâne, s'ar descoperi lucruri fantastice, In Franţa nu se pune 
problema de a se cerceta antecedentele şcolare ale nimănui, 
pentru că nimeni nu şi-ar permite să creadă că a creia in- 
seamnă să ignori ceiace te-a precedat, Aşa că, dacă rigidita- 
tea instituţiilor şi a vechilor generaţii ţin în carantină tine- 
rimea franceză, conştiinţa culturii ar fi suficientă pentru ca 
această tinerime să se țină singură departe atita timp cit nu 
se simte chemată de seriozitate şi de știință multă. Talentul 
nu c o scuză pentru francez, care știe că mai ales pentru a 
face operă de imaginaţie e nevoie să știi ce a fost inaintea 
ta, pentru ca să nu ai aerul că ai descoperit ceiace au des- 
coperit Balzac sau Stendhal cu o sută de ani în urmă. Așa 
dar. nu numai organizarea severă a culturii franceze, dar 
mai ales conștiința pe care o are tineretul despre misiunea 
lui, sint marile deosebiri față de tineretul rominesc. Pe 
cînd cultura romînă este săracă şi îngustă şi foarte tinără. 
fără organizare și fără control aproape, cultura franceză 
are aspectul unei fortărețe cu cetățui și ziduri, cu bastioane- 
cu magazii și căzărmi, cu șanțuri şi poduri, unde pâtrunde= 
rea se face conform unei amiabile înțelegeri sau unei bà- 
tălii în care trebuie să fii prea bine pregătit pentru atac şi 
invingere, Pe cînd tineretul romin din grădinile de copii 
poate să deteste şi să urle pe străzi contra generaţiei dela 
1548, care dacă n'ar fi fost eine știe dacă acum acești copii 
şi-ar putea face mendrele; tineretul francez nu se mărgi- 
nește În critică și şarjă, ci pregătit construeşte şi înce mai 
bine, dacă i se pare lui că nu s'a făcut decit rău. In orice 
caz, deși ca orice tineret și cel francez reprezintă în mod 
fatal o reacțiune faţă de ceeace l-a precedat, această reac- 
țiune se caracterizează printr'o serioasă organizare a pro- 
priilor forțe şi creaţii, iar nu prin dărimări gratuite și prin 
triumfuri nejustificate, Generaţia nouă în Franța nu există 


CULTURA 219 
E DE REPERE 2 E a 


ca bloc de revendicări vagi. Ea ştie că tinereţea e un dezi- 
derat, dar maturitatea e o necesitate, şi că una nu merge fără 
cealaltă. De aceia generația nouă în Franţa există ca moment 
biologic şi nimeni nu-i contestă realitatea. Dar generația nu 
se promovează ca alare, Ea foloseşte timpul cînd aspira- 
tiile sint comune și forţele întrepătrunse, pentru timpul cînd 
despărțindu-se din ea individuulităţile, acestea vor crea și se 
vor înălța pe ruinele unei generații devenită de prisos. Gru- 
pările pe cari le face uceastă generaţie sint bazate pe ere- 
dinte comune și există mai multe generaţii, generații de i- 
deal, în sinul generației biologice și asta ni se pare foarte 
natural, 

Ceeace insă deosebeşte generaţia nouă din Franţa de as- 
tăzi, de aceea din Rominiu, este orientarea ci către politie 
şi în favoarea acestuia despreocuparea de problemele li- 
terare. Tineretul francez se 'ndreaptă către înţelegerea feno- 
menelor politice şi caută să-si formeze un instrument de gin- 
dire şi de luptă, in slujba unei ordini noui. 

Strinşi în jurul revistelor Plans, Nouvel-dge (dispărută 
de curind), Combat, Esprit, Réaction, l'Ordre Nouveau, ti- 
nerii se străduese să facă evidentă necesitatea unei noui or- 
dini sociale. La Nouvelle Revue Francaise din Decembrie 
1932, a strins întrun Cahier de Revendications, declaraţii 
ale fruntașilor acestor tineri. Din confruntarea lor, reies 
două tendințe generale: o tendință colectivistă, reprezin- 
tată de aceia care cred în marxism şi în posibilităţile de re- 


alizare practică a lui, după exemplul U, R. S. S.Eși o ten- i 


dință personalistă, care vede necesitatea unui nòu uma- 


nism, necesitatea unei reforme a spiritului omenesc. Unii 
nu văd lupta decit în cadrul revendicărilor proletariatului 
şi pe un plan internațional; alţii susțin națiunea ca forță 
supremă politică, dar națiunea bazată pe regiuni, pe pro- 
vincii, pentru ca să se realizeze idealul de generalitate şi 
universalitate al oamenilor, prin menţinerea și cultivarea 
particularismelor. Deosebiri mari, fundamentale, între ace- 
ste două curente extremiste, între care nu există mijlocie 
nici centru de compromis, Totuşi acelaș ideal îl au amin- 
două: ọ nouă ordine socială bazată pe înlăturarea formelor 
economice capitaliste de viaţă, pe ți dlturarea moralei şi pre- 
judecăților burgheze, pe distrugerea formelor artificiale ale 
vieţii economice şi sociale: Moneda, Banca, ete. Şi toţi recu- 
nose ca unic mijloc de a ajunge acest ideal: Revoluţia. Sunt 
printre aceşti lineri, cari au trecut de 25 de ani, nume ince- 
pind să se ridice și să-şi facă loc în ideologia politică: Hen- 
ri Lefebvre, Paul Nizan sau Philippe Lamour dintre mar- 
xiști, Thierry Maulnier, Georges Izard, Emmanuel Mounier 
dintre reacționari. In aceste două categorii se rindueşte ton- 


ÎI, 


220 VIAŢA ROMINEASCA 
E E CET 
tă tinerimea franceză conştientă. Ar mai fi de adăogat o di- 
recție spiritualistă, religioasă, care însă se integrează în ca- 
drele personaliștilor. Şi aici nu se poate lărgi expunerea a- 
cestor probleme, Am vrut numai să arăt ceeace agită ti- 
nerimea franceză. In literatură se constată o stagnare gene- 
rală. Pină şi Nouvelle Revue Francaise care e azi directoa- 
rea literaturii franceze, a simţit nevoia să introducă pagini 
întregi de documentări politice şi sociale, pedagogice sau 
medicale, documentări cari preocupă pe toți mai mult de 
cit anumite certuri de formă, Faptul « cu atit mai semniti- 
cativ, cu cit Franţa e prin excelenţă literară. Literară este 
atit cultura de bază, cit și forma de spirit a ei. Literatura 
nu-şi are sensul plin decit cind se aplică literaturii fran- 
ceze (ceeace poate fi un bine, poate fi şi un rău), Se poate 
presupune totuşi că ar fi un moment trecător această situa- 
ție, deși lipsa de curent literar dă mult de gindit. O Revue 
blanche lipseşte şi numai dacă ar exista s'ar putea vorbi de 
o reinoire a literaturii franceze. Tineretul francez e ispitit 
de experienţele ruseşticsau de ideologiile spirituale. Cecace 
prevestește un viitor plin de promisiuni, mai puţin agitat și 
turbure decit viitorul tineretului german, dar mult mai 
creator, mult mai sigur, 


OCTAV ȘULUȚIU 


REFLECȚII SUMARE ASUPRA VIETII SPIRITUALE 
A GERMANIEI DE ASTĂZI 


Noua orientare politică precum și recenta stratificare 
sociulă a imperiului german este prea proaspătă în dată şi 
de prea specială natură ca să fi putut da deacum roade va- 
labile pe planul urtistie sau ideologic. 

In linie generală, între producția geniului uman şi alcă- 
tuirile social-politice au fiinţat întotdeauna legături strinse 
de interdependență şi cauzalitate, legături câteodată nasemui- 
toare contopirii perfecte, Mai cu seamă, cu prilejul inver- 
sărilor sociale, intelectul işi dispută meritul şi gloria trezirei 
masselor şi minării lor către căi de fapt, pe dealtă parte, 
socialul, prin lenta şi naturala sa evoluțiune către un ideal 
de mai bine, în mod forțat erciază în slujba acestei evoluții, 
individualităţile clar-văzătoure şi capabile de elevaţiune in- 
telectuală ad-hoc. 

Ca exemplificare putem juxtapune intelectualismul se- 
colului al XVIII-lea şi spiritul pre-revoluţionar francez, legind 
aceste două coamplëze prin intrebarea chinuitoare dacă 
Rousseau, Voltaire, Montesquieu, Beaumarchais au produs 
cu dela sine putere ideologia pre-revoluţionară, ca pură crea- 


O N N N 


CULTURA z21 
Îi 


ție cerebrală și ca ideal moral şi social-estetic, sau, spiritul 
revoluționar, clocotind ascuns și adine în masse, a confec- 
ționat dinsul pe acești geniali exponenţi ai unei porniri uni- 
versale. Deşi înclinăm pentru a doua soluție, totuşi aceste 
două puncte de vedere își fac onoare unul altuia, combătind 
cu aproape egale puteri şi conciliindu-se mai întotdeauna 
intr'o colaborare intimă cu infinite transfuzii de influenţe 
dela pornirea socială la idee individuală și vice-versa, 

In Germania de astăzi, prin excepție, nu putem vorbi 
de o revoluție socială intelectualiceşte pregătită mai dina- 
inte. A fost nevoie de geniu şi de largă înțelegere a situații- 
lor pentru a dura o ideologie revoluționară ca cea franceză, 
avind ca obiectiv distrugerea unei epemonii aristocratice, o 
egalizare a forțelor producătoare și o democratizare a ideei 
de justiție şi a artei şi practicei politice; deasemenea a fost 
nevoie de imens idealism şi avintată concepție filozofică, fie 
chiar utopică, spre a produce, cum au făcut-o întreaga ple- 
iadă de literați şi teoreticieni ruși, starea de spirit din Rusia 
dinainte lui 1917. 

Din potrivă, revoluția germană, operă de moment, vi- 
ziune de stat nou pregătită prin demagogie abilă, prin cabo- 
tinism și regie de masse, prin energic pumn oportun plasat, 
nu poste avea avant-gardă spirituală, căci în slu jba idealuri- 
lor perimate ca: uristocratism, dominația marelui industriaș, 
rasism dus la extrem şi metodică inchizitorială contra „im- 
purilor” din punct de vedere rasă ori orientare politică, nici- 
un intelectual adevărat și cinstit nu sa putut înrola. O atare 
restaurațiune, deci, nu poate fi opera unei epoci premergă= 

toare de pură intelectualitate. Intelectul poartă în el germe- 
nul perfecțiunei şi al armoniei fie chiar sociale. Pe linia a- 
cestui ideal s'a deplasat întotdeauna intelectualitatea germa- 
nă de pină acum citeva luni. Ea a combătut violent pentru 
triumful unor cauze de intensă umanitate, de egalizare, de 
universalism, de pace şi democraţie. Dela naturalismul din 
1580, reflectind mizeria şi păcatul omenesc, trecind prin ex- 
presionismul sgomotos, indisciplinat, dar generos ca obiee- 
tiv, pînă astăzi, la noua realitate (Neue Sachlichkeit) operă 
de adevăr şi utilitarism, artele şi literele germane, cele uni- 
versal recunoscute, nu cele oficializate prin subvenţii ban- 
care, industriale sau Kaiser-iene, au fost campionii acerbi și 
continuatori ai luptei în fâgașul trasat de revoluția franceză 
şi intrucit era bine, de cea rusească, 

Astăzi cind revoluția naţional-socialistă pune capăt unei 
întregi istorii spirituale, sărind „à reculons” peste tot ce era 
de-acum dobindit pe ogorul culturei şi ideologiei germane 
şi întorcîndu-se la sorginți de vag romantism național, cu 
exaltări al unui germanism nibelungian, al unei hipertrofii 


O N N N 


222 VIAȚA ROMINEASCĂ 


E E e Pi ERE A DEM 


de individualism rău interpretat după Nietsche, vedem a- 
ciaşi revoluție găsindu-se izolat plasată în istoria gindirii și 
politicei lumei, fără ancoraj serios în trecut sau în popor, 
zbătindu-se deabia astăzi pentru a găsi fundament şi ten- 
cuială intelectuală pentru eșafodarea unei noui culturi şi a 
unei noui pleiade de artiști pentru propagarea noului bagaj 
de idei ca: războiu, imperialism, regenerarea rasei prin pro- 
cedee chirurgicale, ete. 

Dacă nouile „batalioane” de intelectuali sint de-acum în 
formaţie, apoi încercările lor de pină acum au dat simţitoare 
greşuri, Avinturi revanșarde, glorificări ale rasei, sint gene- 
ratoare, e drept, de fraze strălucitoare, de cuvinte epocale, 
dar nu fac literatură. Omenirea sa deprins a căuta astăzi în 
literatură zbuciumul omului, măreţia lumii, sau restringe- 
rea unui ideal din lupte şi suferințe colective. Literatura na- 
ționalistă, patriotică, chiar atunci cind e bine scrisă, pă- 
trunde cu greu în Olympul marei literaturi, care trebue să 
planeze area iz frontierelor şi culorilor de oameni. Prin 
ce aparatură de falsă respiraţie şi de baloane de oxigen va 
reuşi literatura nazistă să ajungă şi să se instaleze pe aceste 
culmi, nu ştim şi nu anticipăm. Fapte ca imbrincirea bru- 
tală depe scenă, din biblioteci, depe pereţii galeriilor, din 
laboratorii şi săli de cursuri a tot ce nu este german, precum 
şi arderea pe rug a cărților, operează deocamdată un dezo- 
lant gol şi un apel al neamului greu de adus la tăcere. 

Insuși publicul, cît de uniform, vestimentar la propriu, 
politic la figurat, nu ezită să reacționeze precis în faţa pro- 
dueţiei mediocre, fie cît de orientată câtre al treilea im- 

eriu. Se relatează fiasco-ul formidabil ce-a trebuit să-l su- 
ere piesa „Ewiges Volk” semnată de o tinără cămașă brună, 
Kurt Kluge, jucată la Deutsches Theater, scenă aparținind 
odată lui Reinhardt, şi înlocuirea grabnică a piesei cu una 
din vechiul repertoriu al marelui regisor. Nu e mai puțin a- 
devărat că piesa d-lui Hans Johst „Schlageter” sa bucurat de 
un succes enorm. Datorit valorii sale artistice sau faptului că 
in actul final, eroul piesei apare cu spatele la public, cu 
miinile legate, avind în față un pluton de execuţie francez 
care nu Întîrzie să-l doboare pentru motive de rebeliune în 
teritoriul Rhenan? 

Intr'un regim de forță se 
poate punc în vederea scriitori 
de nu... Astfel se explică cum sa putut obține colaborarea 
artiştilor de vază ca Walter von Molo, Albert Bassermann, 
Johst sau H, H, Ewers parte din ei trecînd la nazism, pro- 
venind din autentică şcoală expresionistă. 

E îndoelnic însă, dacă bătrinii şi tradiționaliștii Von 


M 


pot face multe. Intre altele se 
lor ca să producă tricolor, că 


| 


g CULTURA 223 
E a 
Molo și Hans Johst, vor putea duce umeri 

4 ` erii } iu- 
nea unei culturi înalte, cum a fost pină acum rani Pass 
mai avind încă so raporteze la ritmul viu al vremii; dacă 
abilul scriitor de grand-puignol şi erotică eftină, H. H. E- 
wers va deveni exponentul epicei germane de astăzi şi dea- 
semeneu este regretabil de incert dacă din rezervoriul june- 
jei, nesecat şi surprinzător în altă parte, aci însă staționind 

faja dughenelor cu proprietari necoboritori din neam 
er e me a age i-a a militară, va avea să răsară purtă- 
cuvîntului de miine, care să fie puternic, f i 
nic, nu numai aclamativ sau huiduitor. pimpi 
LUCIAN RUGA 


IPPD R EB 7 1 LL OL 6a aon 


CERCETĂRI ISTORICE. Anul VIII—IX (1932—1933), 


Volumul VI din „Cercetări istorice” ale d-lui 
constitue o dovadă nu numai de neîntreruptă Biraren 
tificā, ci și de jertiă materială, El cuprinde, pe lingă studii 
originale, o serie de note, în care se discută și se precizează 
punele obscure din istoria noastră, şi numeroase recenzii 
F „Pomelnicul minăstirii Bistriţa”, publicat de d. Minea 

upă o versiune romincască (originalul slavon fiind la Mos- 
cova), dă cea mai complectă listă a domnilor moldoveni dela 
Bogdan la Ştefan cel Mare, „un interesant, şi'n unele părți u- 
nic registru al boerimii moldovenești”, seria metropoliţilor 
Dorset grn cu losif, intemeetorul bisericii moldoveneşti, și o 
asa; listă de episcopi şi egumeni, unii necunoscuţi din alte 
f oare. Din acest pomelnic, d. Minea a stabilit numele boe- 
rilor căzuţi in bătălia dela Podul Inalt sau Rahova (1475). Si- 
aiena cu care d, Minea se mișcă în acest labirint, în care 
parai “ori: nume cunoscute servese ca puncte de orientare 
ior Romei amănunțimi n dus d-sa studiul istoriei Țări- 
, Prin aceiaşi predilecție pentru amănuntu is — 
ispitit să zic: pentru amănuntul de dragul erei rond ase 
distinge şi studiul „Aron Vodă şi vremea sa” (1591—1599. 
D. Minca arată că opinia tradiţională, care face din Aron-Ve- 
ă un tiran, se întemeiază pe aprecierile lui Grigore Ureche, 
alaptat apoi şi repetate de cronicarii ulteriori, în frunte cu 
apar Costin. La acuzaţiile de jaf, silnicie şi cruzime pe care 
i e aduce Ureche, Dimitrie Cantemir adaugă învinuirea mult 
mai gruvă pentru un Domnitor, de-a fi cedat Tighina Turci- 


S 


224 VIAŢA ROMINEASCA 


lor; N. Costin precizează şi anul acestui „act de trădare”: 
1591, Faptul că Tighina fusese luată de Turci încă din 1538 
şi că cetatea era terminată în 1541, justifică încercarea de-a 
supune unei verificări critice „opinia tradițională” despre 
Aron-Vodă „Liranul”, 

Informaţiile noi pe care le citează d. Minea nu infirmă 
aprecierile lui Ureche, Că Aron-Vodă „boerii pentru avu- 
ție îi omora, jupinesele le silia”, se vede și dintr'o adresă a 
boerilor către sublima Poartă din Septembrie 1592. Incontes- 
tabile sunt şi „jafurile” lui Aron-Vodă. Stringătorii de biruri, 
umblau însoțiți de Turci și luau dela țărani tot ce pgăsiau. 
„Muierile nu erau ale lor, fetele le rușina, ce vrea să facă, 
făcea”, spune cronicarul. 

Aceste abuzuri nu erau însă particulare lui Aron-Vodă: 
erau ale timpului şi mai ales ale destinului în care suverani- 
tatea Porții ușezase Moldova şi Țara Rominească. Dacă ele aw 
fost înfierate mai energic în persoana lui Aron-Vodă, e că o 
nouă conştiinţă îşi face drum în socielatea moldovenească 
dela sfirsitul secolului XVI, 

D, Minea vede în această epocă o cotitură — un turning 
point — a istoriei Moldovei. In locul influenţei slavo-bizantine 
se introduce influența polonă, care va culmina sub Movilești; 
propaganda catolică, condusă de Jezuiţi, devine mai intensă; 
ingerințele ardelenești încep cu Sigismund Bathory. Vechea 
boerime murmură contra acestor influențe, catolice şi occi- 
dentale, In mijlocul acestor tendințe diverse, poziția domnu- 
lui devine din ce în ce mai grea. Dar Aron Vodă venise şi cu 
datorii enorme pe care le contractase pentru a obține dom- 
nia, Pentru a plăti, el a trebuit să stoarcă țara gi să lupte şi 
cu pretendenți.. Soarta lui Aron-Vodă a fost hotărită de a- 
ceste împrejurări: voind domnia a fost silit să voiască şi mij- 
loscele prin care aceasta se obținea şi se păstra. Cruzimile lui 
nu erat deci decit un efect al sistemului de guvernare pe care 
Turcii îl introdusese în Ţările Rominesti. Dacă conduita lui 
a fost mai aspru criticată decit a altor Domni, cari n'au fost 
nici mai buni nici mai răi decit el, e că influența polonă şi 
transilvăneană trezește în boerime nădejdea în posibilitatea 
unui alt regim; deaceia Domnul. care părea personificarea 
odiosului regim turcesc, a fost copleșit de toată ura pe care 
acest regim o inspira, 

* D.N. Corivan, în „Scopul misiunii secrete a lui Bălăcea- 
nu şi atitudinea lui Napoleon HI”, relevă un amănunt intere- 
sant din epoca unirii. Refuzul Porții de a sancţiona dubla ale- 
gere din 24 Ianuarie- 1859 a creat lui Cuza-Vodă o situaţie de- 
lieată pe care neînțelegerile din lăuntru o agravau și mai 
mult. Conservatorii susțineau în Adunarea dela laşi şi în co- 
misia centrală nevoia unui Domn străin, iar cereau 


CULTIRA 225 


desăvirşirea unirii prin contopirea Ministerelor și ă 
! > şi Adunări- 
lor dela lași și dela București, a cerere era contrară con- 
venţici din 19 August 1858, a doua ar fi nemulțumit puterile 
pros, în deosebi Franţa care îndemna la calm şi la răb- 
oa febrei ein opiem publică era atit de agitată din 

auza atitudi rji, incit orice politică de tergive è 

venia primejdioasă, j] [Pate 
pa De toane lui Cs de-a lua în miinile sale toate pute- 
e — cu atte cuvinte de-a recurge la dictatură eniru a com- 
plecta unirea fără zguduiri interne. El nu ră Însă să a4 
curgā la acest mijloc fără asentimentul lui Napoleon HI. Așa 
se explică misiunea lui Bălăceanu în Italia, unde se afla a- 
tunci Împăratul. O foarte frumoasă scrisoare a lui Cuza către 
Napoleon, reprodusă de d. Corivan, expune motivele demer- 
sului. Contrar titlului, d. Corivan nu tratează despre atitudi- 
nea Impăratului. D-sa indică însă răspunsul lui Walewski, 
ostil Ornicarur gest contrar convenției din 19 August. Deşi din 
reluțiunea d-lui Corivan nu rezultă dacă i fost consultat, a- 
i e > io pre am și părerea lui Napoleon, l 

nirun articol nou şi interesant, d. Mihail Galan se oe 
de „Dificultățile aplicării Regulamentului Organic în Malda 


Articolul se bazează pe rapoartele unei comisii de anche- 
tă, insăreinată, trei luni după punerea în vigoare a Re ul 
mentului, să verifice la faţa locului modul în care se apli p 
toua lege de organizare şi să refereze asupra obstacolelor e 
care le intimpină. Rapoartele aceste sunt foarte instructive t; 
uneori, pline de savoare, Ele constată insuficiența numărul 
deroil aaea functionarilor, Arhivele tribunalelor sunt în 

b din reavoință; ei din nepricepere. Se n, 
r irene în funcție a foştilor dregåtori, ic a pa Plai aia 
Neil a tribunalelor se cere dublarea numărului fune- 

La organele de execuție, aceiasi insuficientă 
29 pildă, corspondența oficial (tatie. una aTe 
inepe intirziere şi dă loe la contestaţii: siguranța pu- 
licã e primejduită de tilhari, din lipsă de paznici: vămile 
rămas fără păzitori, fiindcă cei vechi au fost destit i i uta 
cei ez n'au fost încă numiți. zac 

„(+Omisării se pronunță contra rutării J 
„Priviphitorilor E et din sita reale Hi ue prd k 
culor aleşi; ei propun simplificarea procedurii judete ti 
şi lămurirea mai de-aproape a organelor de perce ic; ii DA 
vinja constituirii consiliilor comunale, numai la P A 
lați s'au constituit reglementar, In celelalt regi e 
au fost sabotate de Armeni și de Evrei al dau misi ra 
cescul karacter nu se bucură de nici o priincioasă. ni a 
Aceleaşi dificultăţi Je intimpină noua administrație din par: 


15 


228 VIAȚA ROMINEASCA 
Dea a i 
tea consiliilor şi starostilor, supușilor străini, care nu sustrag 
numai pe conuţionulii lor de sub jurisdicţiile locale și dela 
impozite, ci iau „și din drepţi birnicii ţării în ocrotire”, Lupu 
Balş, unul din comisari, protestează contra metodei de-a forța 
„mărtursirea inculpaţilor prin severe pedepse corporale”. 

Dar aplicarea Regulamentului a stirnit nemulțumiri şi în 
mijlocul marilor proprietari, care nu se pot impăca cu „abo- 
lirea scutelnicilor, ruplaşilor şi slujilor” şi cu obligația de-a 
se supune dreptului comun. 

Pină şi clerul protestează cind află de intenţia guvernu- 
lui de a nu numi în parohii decit absolvenţi ai Seminarului 
din Socola. — Toţi aceştia: mari proprietari, funcţionari, cler 
şi supuși streini găsese că e „imposibil să se introducă legi 
nouă într'o țară veche”, 

Documentele descoperite şi utilizate de d. Galan deschid 
o largă perspectivă asupra societăţii moldoveneşti de acum 
o sută de ani, 

= 


P. P. PANAITESCU, Corespondenţa lui Constantin Y psi- 
lanti cu Guvernul rusesc (1806—1810) (Aşez. Brătianu vol. 
XX) Bucureşti, 1933, 125 p. 


D. Panaitescu publică 36 scrisori,  conservale în copie 
sau în original, de archiva familiei Czartoryski din Cracovia, 
ale lui Constantin Ypsilanti către miniştrii de externe ai lui 
Alexandru l: Adam Czartoryski, generalul Budberg şi Ni- 
colac Rumianfof, şi răspunsul acestora. O scurtă, dar sub- 
stanțială introducere, indică cadrul general al evenimente- 
lor la care se referă această corespondență, 

Aceste scrisori pun într'o lumină nouă acțiunea poli- 
tică n lui Constantin Ypsilanti și motivele care au determi- 
nat-o. Cu toate protestările lui de lealitate față de consulii 
tranceji, Ypsilanti era complect infeodat politicei rusești, El 
a secondat planurile ruseşti în Baleani, a denunţat guver- 
nului rusesc pe partizanii Franţei din Fanar și din Princi- 
pate: Suţu, Callimachi, Hangerli; Constantin Filipescu și 
Constantin Balş au comunicat rușilor tot ce au putut afla 
despre planurile lui Napoleon, de pildă intrucţiile „lui Bo- 
nuparte” (|) câtră generalul Sebastiani, ambasadorul său la 
Constantinopol. După destituirea sa, refugiat la Camenița, 
îndeamnă din toate puterile sale guvernul rusesc să ocupe 
Ţările Romineşti, asigurindu-l că aceasta se poate face cu 
50.000 de oameni şi că a întirziat intenţionat expedierea 
proviziilor destinate capitalei otomane, „pentru a satisface 
mai bine angajamentului luat faţă de Majestatea Sa, întrun 
memoriu, de-a întreţine în Muntenia, fără să o coste nimic, 


"CULTURA sa 


30—60.000 de soldați ai săi” (p. 33). In aceiaşi i 
Ypsilanti işi oferă serviciile, fie pentru a se îngriji de apre 
vizionarea armatei rusești, fie pentru a organiza „un corp 
militar de 10.000 Romini”. EL a prezentat anarhias din Im- 
periul Otoman in culori atit de întunecate incit Rușii n'ar 
fi avut să facă decit un mic efort „pentruca Selim să tren- 
că în Asia cu steagul lui Mahomet” (p. 38); el i-a asigurat 
de concursuri (revolta țărilor Romineşti şi a unor guverna- 
tori turci) care nu s'au produs, ceiace avea să-i atragă mai 
tirziu reproșuri amare din partea Rușilor (p. 47). 

“Toate decepțiile pe care le-au întimpinat armatele ru- 
sești aveau fatul să se resfringă asupra lui, Ele au făcut 
imposibile raporturile lui Ypsilanti cu generalii ruşi, după 
ocuparea Bucureștilor, cînd Ypsilanti sa întors în țară in- 
vestit de titlul obținut dela Ruşi de „Domn al Ţării Romi- 
nești” şi l-au obligat să se refugieze pentru a doua oară în 
Rusia, unde aveu să cunoască toată amărăciunea tratamen- 
tului care se acordă unor oaspeţi indezirabili şi Ypsilanti 
à fost cel dintiiu care a pus in mișcare acest războiu” 
după cum se exprimă contele de Langeron, pentruca pro- 
fitind pe urma conflictului dintre Turci și Ruşi, să se poată 
proclama suveran ereditar al Moldovei și Munteniei, Că a- 
tit Ypsilanti, cit şi Morusi au format în adevăr acest plan 
am arătat-o şi noi în „Înființarea consulatelor franceze în 
Țările Rominești” (Rev, istorică Oet.— Dec, 1932). d 

D. Panaitescu publică un document interesant care dä 
un conținut precis acestui plan, în ceiace-l privește pe Yp- 
silanti. E vorba de un memoriu anonim găsi! între hirtiile 
principelui Czartoryski, şi prezentat guvernului rus in 1807. 
Părerea d-lui Panaitescu că autorul acestui memoriu ar fi 
secretarul lui Ypsilanti, „marchizul” de St Aulaire, e mai 
mult decit probabilă: Consulii franceji denunță în St. Au- 
laire pe inspiratorul „himerci” (adică planului de a deveni 
Suveran independent şi ereditar al Munteniei şi Moldovei) 
lui Ypsilanti. Memoriul expune principiile de organizare a 
Moldovei şi Munteniei unite, în cazul că Rusia nu le-ar a- 
nexa pur și simplu. Autorul nu se inspiră în măsurile pe 
care le preconizează decit dela realitate. El nu vrea să creeze 
o constituție, care nu poae fi decit opera timpului, ci se 
mulţumeşte „ să rectifice şi să pregătească” (p. 74) Con- 
vins că „sub o autoritate nobilă, echitabilă și paternă Mal. 
dovenii şi Muntenii ar forma o națiune foarte stimabilă”* 
autorul propune, ca lucrul cel mai urgent şi mai important. 
unirea Moldovei și Munteniei sub un principe ereditar. Sta- 
tul acesta separat de Husia la Nistru, de Turcia la Dunăre 
» ar deveni zidul de apărare al uneia și alteia, şi chezăşia 
de unire a amindurora;; (p. 78). Abia după instituirea unui 


———————— NZZ 


223 VIAŢA ROMINEASCĂ a 


PC E E IE e O 


principe ereditar sar putea pregăti elementele unei consti- 
ţii. Printre aceste măsuri pregătitoare, autorul recomandă: 
abolirea capitaliștilor, extinderea legii comune asupra tutu- 
ror locuitorilor ării, inclusiv supușii streini, abrogarea legii 
care împiedică pe boieri să iasă din țară, părăsirea costu- 
mului oriental şi a obiceiului, tot oriental, de-a săruta mina 
superiorilor, egalitatea tuturor în faţa impozitelor, expulsa- 
rea Grecilor, înființarea de şcoli pentru pregătirea viitorilor 
scriitori ai Statului și abolirea atribuţiilor judiciare ale 
Principelui. + 

Memoriul acesta remarcabil nu vădaște numai o dreap- 
tă înţelegere a trecutului nostru și a situaţiei dela 'nceputul 
secolului XIX, ci şi o încredere rară în virtuțile şi viitorul 
poporului românesc, 

ANDREI OŢȚETEA 
n 


IORGU IORDAN, Introducere în studiul limbilor roma- 
nice. Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice, laşi, 


1932, 1 vol. în-8", 480 pag, 


In 1924, d-l Iordan a publicat în Stand und Aufgabe der 
Spracluvissenschaft (Festschrift für Wilh. Streitberg) un 
condensat articol despre starea actuală a linguisticii roma- 
nice (Der heufige Stand der romanischen Sprachwissenschaft, 
Heidelberg, Winter, 1924), care s'a bucurat de aprecieri elo- 
giouse din partea criticii competente din Occident. 

Opera ce avem acum în faţă se află in nuce în articolul 
citat; e însă de douăsprezece ori mai voluminoasă (cuprinde 
480 pagini) şi reprezintă meditarea și prelucrarea unui ma- 
terial vast, adunat în aproape şapte ani de muneă științifică, 

Autorul şi-a împărţit cartea în patru mari capitole. In 
cap. lI, dupăce face un scurt istoric al romanisticii, trece la 
expunerea doctrinei corifeilor acestei discipline linguistice 
inainte de 1900, precum şi la aceia a marilor curente din lin- 
guistica secolului al 19-lea. Unitatea cap. I o formează însă 
mult desbătuta problemă a „legilor fonetice”, doctrina ne- 
ogramaticilor ei (Osthoff, Brugmann, H. Paul, Meyer-Lübke) 
şi a adversarilor ci (Georg Curtius, Ascoli, Schuchardt...) in- 
cluziv starea actuală a numitei probleme (Grammont, Ven- 
dryes, Meillet, Puşcariu, Menéndez Pidal...) alături de care 
ne înfăţişează atmosfera înviorătoare de la sfirşitul de veac 
amintit, adusă de Schuchardt şi Meringer, în special prin me- 
toda „cuvinte şi lucruri”, 

Dintre toți cei notați mai sus, figura lui Schuchardt se 
înalță dominantă şi profetică, pentru a răminea mai departe 


n 


SE Par * 


CULTURA 23 


„E 


nu numai mentorul, divinitatea protectoare a întregii cărți 
a d-lui lordan, ci şi arhegetul linguisticii romanice. 

_ Cap. H e consacrat în esa ue şcolii idealiste sau este- 
tice a lui Karl Vossler, cunoscutul profesor de la München, 
D. Iordan urmărește izvorul ideilor lui Vossler in doctrina 
lui W, von Humboldt, Schucharåt şi a filosofului italian Be- 
nedetto Croce; bazat pe o directă cunoaştere a operei lingui- 
stului filosof miinchenez, d-sa expune cu vădită simpatie teo- 
riile acestuia cu adevărat revoluționare, faţă de micrologi- 
cele preocupări ale „negustorilor de sunete” (căci aşa sint 
numiți neogramaticii de către Vossler), teorii care Sar putea 
formula foarte pe scurt astfel: limba este o expresie indi- 
viduală a spiritului uman, istoria limbii este. prin urmare, 
istoria spiritului omenese. 

La sfirşitul capitolului se ocupă de opera multilaterală 
a lui Leo Spitzer, care, adoptind principiile şi metodele lui 
Vossler, nu numai că priveşte, în atit de numeroasele sale lu- 
crări, întregul domeniu romanic, dar întrece chiar pe maes- 
tru prin interesul tot atit de viu ce manifestă pentru limba 
vorbită ca și faţă de limba operelor literare, 

In cap. INI tratează pe larg despre geografia linguistică, 
adică despre studiul cartogralic al graiurilor populare. D, 
lordan se arată entuziasmat — $i pe funa dreptate — pentru 
această metodă nouă și fertilă în rezultate. căci allasele gep- 
grafice ne conduc in laboratorul graiului viu, Figura cen- 
trală a acestui capitol o formează personalitatea științifică a 
lui Gilliéron, linguistul dotat cu a intuiție aproape unică pen- 
tru elementul viu din limbă. Autorul discută cu toată am- 
ploaren cuvenită operele capitale pillieroniene: Atlas lingui- 
stique de la France (care a provocat o vehementă opoziție în 
rîndurile unor tradiționaliști ca Thomas, Bourciez, Gram- 
mont, dar a gūsit, in schimb, deplina înțelegere din partea lui 
Meillet) şi L'Abeille, considerind ca adevărate cuceriri pen- 
tru știința limbii următoarele rezultate la care a ajuns învă- 
țatul francez: cuvintele migrează intocmai ca oamenii; în 


calea lor, ele intră în luptă cu alte cuvinte şi ies birui 
sau Învinse, după cum sint bine sau rău jouadie DeAtei 
Me i cuvintele care pornesc din capitale politice şi culturale 
se bucură de prestigiu și înving aproape intotdeauna; de a- 
semenea, un centru oarecare de cultură este mai dispus să 
accepte inovaţiunile linguistice venite din capitală, decit o 
localitate fără însemnătate culturală, 

Pe lingă acestea, Gilliéron declară insuficiente cele două 
se rap ale ec dampak ea de a explica prefäcerea din 
limbä: alunecarea sunetelor şi analogia. EI ă 
cau fundamentale de schimbare a limbii, EEE 
a cuvintelor: omonimia, etimologia populară şi hipertrofia! 
semantică. Din nevoia de claritate şi din tendința de evitare 


si VIAŢA ROMINEASCA 


enr ee ee 


a confuziunii, indivizii vorbitori recurg la tot felul de mij- 
loace de „vindecare” 1) („terapeutica verbală”); aceste pro- 
cedee terapeutice sint toate produse psihice, Pentru Gilliéron 
partea mecanică și distrugătoare a limbii stă în fonetică, în 
timp ce viața limbii este întreţinută de sufletul individului 
vorbitor, care descoperă mijloacele de vindecare a cuvinte- 
lor „atinse de boală”, roase de uz. 

După Gilliéron, d. lordan ia în cercetare munca depusă 
de către specialiştii diferitelor țări pe terenul geografiei lin- 
guistice, formind paragrafe speciale din nume ca acelea a lui 
Millardet, Bruneau, Terracher, Bloch, Dauzat, Morf, Gau- 
chat. Jaberg, Jud, Hubschmied, von Wartburg, Gamillscheg, 
Spitzer, von Ettmayer, Griera, Bertoni, Grammont si Ter- 
racini. 

In cap. IV (care-i şi ultimul) intitulat „Şcoala linguistică 
franceză", autorul începe cu doctrina lui Ferdinand de Saus- 
sure, creatorul şcolii franceze, continuă cu aceea a lui Meillet, 
Vendryes, Bally, Sechehaye, Brunot și Grammont şi încheie 
cu o privire asupra studiilor despre argot-uri (Sainéan și 
Dauzat). 

Ferdinand de Saussure, în adevăr, a fost indoeuropenist; 
totuşi, întocmai ca și Ascoli și Schuchardt, îşi are un loc justi- 
ficat într'o introducere în studiul limbilor romanice, atit prin 
insemnătatea concepţiei sale despre limbă (concepția socio- 
logică), cât şi pentru motivul că mulţi elevi şi adepţi ai lui 
Saussure sînt romanişti cu renume. Şi Antoine Meillet este 
indoeuropenist, dar există oare o ramură din știința limbii în 
care acest învăţat să nu-și spună părerile, care, de cele mai 
multe ori, culminează în constructive şi originale sinteze ? 


In prefaţă şi de mai multe ori în cursul expunerii sale, 
d. Iordan declară, cu exagerată modestie, că scrie pentru 
studenţi. Cine răsfoeşte, chiar numai în grabă, această carte, 
vede îndată că aici pot găsi cunoștințe seriouse și profesorii 
secundari de limbi clasice şi moderne, iar prin discuţia critică 
a problemelor, prin neobișnuit de bogata informaţie biblio- 
grafică (într'o țară fără biblioteci ştiinţifice la curent cu toate 
publicațiunile!) şi prin belșugul de note erudite, va putea fi 
utilizată de orice linguist. 

O operă de felul acesteia nu există în altă limbă. Cunos- 
cuta Einfâhrung in das Studium der romanischen Sprachen 
(ed. 1 1901, ed, ITI 1920) a lui W. Meyer Lübke tratează ches- 
tiuni principiale cum sint: granițele exterioare și structura 


1) A sè veden exemple carncteristice la pag. 185 şi urm. 
Pai 


CULTURA 231 
(CR, 


internă a limbilor romanice, materialul limbi 
i ilor ro ice 
elementele streine, sistemul fonetic, morfologic, Aitae aa: 
e proprii, iar Introduzione alla Neolinguistica a lui M 
era Seti scada i Brie di Neolinguistica de Bar- 
i (Modena 1925 ii 
erei cere ) nu sînt decit expuneri de teorii 
Curtea profesorului de romanistică de la lasi e itä 
pe un plan mult mai întins; atitea pagini, în aele ae 
Debra oler, Gilliéron, Meillet şi Spitzer, fac parte 
re sa rep ul din istoria culturii şi vor interesa pe orice om de 


D. lordan a pornit la lucru cu o pre ătire ştiinţifică 
gest la inceput germanist, s'a tr pr e, 
a şcoala savantului iesan Al. Philippide, ajungind cel mai de 
samă elev al acestuia; a studiat apoi la Meyer-Lübke, acel 
principe neogramutic al romanisticii; la Bonn a cunoscut e 
multilateralul și ingeniosul linguist Leo Spitzer, care l-a ai 


fluențat adine, sporindu-i entuziasm > ii să 

Sunardi, Somir şi AMOU; iar 7 ir miau d 
i Hudieze chiar pe Gilliéron, Dacă la formaţiu 

tcă se mai adaugă şi cunoaşterea practică 7 A odc 
ceză, italiană și spaniolă, se poate afi ia eA e gps de 
să serie „Introducerea În studiul area etno Mă 
ÎN azur generală, d-l Iordan este un linguist de for- 
ea macar ta cistigat definitiv de școala idealistă, di- 
pere ii ar sea paginilor consacrate lui Schu- 
prea pepe 3; 77-80) lui „Spitzer (157-165; 274-276; 
372373; (00 1) lui Gilliéron (172-234) şi geografici linguis. 

S a ) vorbeşte dela sine În această privinţă, 

EFR. raza eng amar cartea plutește spiritul binefăcător 
moorei stai să-mi fie îngăduit a încheia cu o vorbă a 
on i marte Pay re sage - „Nur dann arbeiten wir mit Glück, 
ag Aighe ebe arbeiten” (Schuchardt-Brevier p. 253 ed 

J căci, întradevăr, autorul nostru a lucrat cu iubire, c 


C. BALMUŞ 
e ii i E 
P E D A G o G I E 


IDEI ȘI CURENTE NOUA IN PSIHOLOGIA ŞCOLARĂ 


Sub numele de docimologi 
acel mănunchi de idei, peer pr 
practice care se fac de vre-o 3—4 ani 


ue să se înțeleagă astăzi 
propuneri şi sugestiuni 
incoace în vederea ra- 


232 VIAŢA ROMINEASCA 
IE DP PERIE RC E CEZ IE ea 2 E = E E a 


ționalizării examenelor și concursurilor școlare, cu scopul de 
a le adopta nouilor progrese şi ideologiei ştiinţifice a psiholo- 
giei experimentale contemporane, 

Docimologia sau docimastica cum îi mai spune Picron, 
nu este o ştiinţă nouă, ci numai un curent ştiinţific pentru re- 
forma examenelor şcolare actuale, care așa cum sint întoc- 
mite fac apel mai mult la bagajul de cunoștințe şi memoria 
verbală a elevilor, iar nu la inteligența şi aptitudinile inte- 
lectuale native. 

Dacimologia urmăreşte să substitue actualelor metode 
de examen și modului de apreciere sau cotare a răspunsu- 
rilor, care lasă prea multe posibilități șansei ṣi subiectivității 
profesorului, acelaș elev putind să fie apreciat și clasificat în 
mod deosebit de ceilalți profesori ai săi, un sistem de norme 
şi criterii obiective, care să facă posibilă dreapta evaluare a 
capacității sale intelectuală, 

Factorul acesta de eroare subiectivă, din care de cele 
mai deseori rezultă consecințe destul de serioase pentru 
desvoltarea intelectuală și formațiunea profesională a copii- 
lor, de care mai mult sau mai puţin sînt conștienți şi profe- 
sorii pedagogi, în ultimul timp a fost pus în relief prin stu- 
dii experimentale şi anchete atit în Germania ca şi în Franţa, 
de diferiți cercetători, Cilăm în acest sens interesantele studii 
ale lui Laugier (profesor de fiziologie la Sorbonna) şi Wein- 
berg, precum şi acela al lui Biegeleisen, publicate în „L'année 
Ecologie şi „Repue scientifique du Travail", acum 2 
ani. Anchetele acestea au relevat cu date statistice impresio- 
nante arbitrariul şi nedreptăţile de apreciere care se fac ele- 
vilor, chiar de profesorii cei mai bine pregătiţi și mai bine 
intenţionaţi. Fundaţia Rockefeller sesizindu-se de importanța 
sociulă a chestiunii a însărcinat o  comisiune internaţională 
cure s'o studieze și să propună soluţiuni de îndreptare, Ea a 
fost deasemenea discutată în congresul dela Nisa din August 
1932, organizat de „Liga internaţională pentru educația nouă” 
cu care prilej sa arătat dim nou necesitatea unei anchete pri- 
vitoare la influența pe care o exercită examenele asupra 
nouilor metode de educaţie, insistindu-se in deosebi asupra 
dificultăților care le prezintă acestea aplicării şi generali- 
zării lor, 


Ce soluțiuni propune docimologia? 

Şcoala prin examenele sale nu trebue să urmărească 
controlul formaţiunii educative a elevilor!, al bagajului lor 
de cunoștințe la finele umfi ciclu de studiu, de pildă: baca- 


— 


1) CE. H. Pifron: Les -relations des examens avec les méthodes 
nouvelles d'éducation ; în re Nouvelle No. 73, Decembre 1931, pag. 270. 


CULTURA 233 


laureatul. Ea trebue să urmărească și să aprecie 
ebi ze nu 
valoarea memoriei verbale cit valoarea inteligenţei Ari ma 
mar apoie ci apei zi gindire şi metodele de lu- 
a r achiziţie, indiscutabil, este superioară ității 
Aar anah. „2 Sarei paul ca 
„ “xamenele de concurs, de selecțiune care se țin de obicei 

la intrarea întrun ciclu de studii de cultură cereti sau for- 
a ie naana, deasemenea trebuiese modificate în ace- 

rit. 
trebuiesc să selecționeze pe candidați nu in virt 

.. [a . utea 
preparațiunii anticipate a ci ogiin jeg memorizate, cu alte 
cuvinte a dresajului mintal ci pe baza examinării directe a 
funcțiunilor inteligenţei lor native. Această pregătire antici- 
pată, acest dresaj intelectual care viciază condițiile selec- 
țiunii și care este singura cauză a surmenajului copiilor, sus- 
ține Picron, trebuiește interzisă şi făcută imposibilă prin o- 
bligarea elevului de a deslega anumite chestiuni de examen 
once og judecata şi jocul liber al funețiumilor sale inte- 


i Probele actuale de examen trebuese inlocu i in ; 
i ! uite prin text 
ara papiologios ri ra aprecierea inteligentei copi. 
` independent de cunoștințe şi instructia lo 
prin prove speciale de ang a a i "OR 
am spre exemplificare două modele de asemenea 
de examinare, care sint în uz la şcoala normală dim i-ai 
welz (Belgia) Și care sint în acelaş timp un exemplu de mo- 
dul cum trebuiesc constituite probele ce orlalte materii, Prima 
peevee istoria, cea de a doua geografia, 
n ce priveşte cea dintii se dă elevilor să citească 
Biile a doi istorici, privitoare la e ia politică a Beleid 
ntre 1 taci [ economia politică a Belgiei 
„Pe baza acestor texte se cere elevilor să de ajeze trăsă- 
turile caracteristice ale evoluției economice ale ati ri 
i cursul acestei perioade. Orice adaos de cunoștințe care nu 
ace parte din textele citite este considerat ca o greşală. 
d geografie proba este următoarea: elevii sint aşezaţi 
rai unui crochiu care reprezintă, de pildă, natura pămin- 
= ui Țărilor de jos. In acelaş timp li se mai prezintă un ta- 
tere cifre privitoare la umezeala climatului la cultura 
solu = a peonpi produse de export ale acestor țări 
rebue să pună în legătură | i să 
le Er pna, unele fin altele. acer Aa det ia 
, „este cazul să amintim, că „Țările de jos” 
fi figurat de loc ca obiect de studiu în clasa in rar în 
cursul anului, principiul acestei metode fiind ca proba de e- 
aggin 2 nu facă parte din materiile pe care elevii le învață 


e 


234 VIAŢA ROMINEASCA 
De a E 


Evident, aceste probe, ca şi textele, trebuesc să fie apro- 
ximativ adaptate nivelului mintal al elevilor, dificultăţile lor 
fiind gradate şi eșalonute pe virste. 

Spre deosebire de cele de al doilea, ele nu urmărese În 
mod imediat determinări sau măsurători cantitative ale inte- 
ligenţei copiilor, ci numai să stabilească, dacă copilul înţe- 
lege, judecă și reflectează asupra chestiunilor propuse şi 
dacă este capabil de un efort de sinteză mintală pentru so- 
luţionarea lor. 

Cemecpţiunile docimologice reprezentind o reacțiune re- 
zonabilă impotriva intelectualismului mnemonic care domină 
astăzi școala noastră ca şi cea de aiurea, trebuesc susținute 
în propaganda și acțiunea lor socială de raționalizare a meto- 
delor de examinare şi promovare a valorilor școlare, 

Rezultatele lor mu pot fi decit fecunde şi folositoare so- 
ciclăţii, deoarece ele vor face posibile: cunoaşterea obiectivă 
a valorii intelectuale a elevilor în cursul anilor de şcoală, 
selecția lor normală şi o indrumare profesională mai potri- 
vită aptitudinilor şi capacităţii lor mentale, 

-ONSTANTIN GEORGIADE 


DN N a 
NP 4 AT. E: 5.0 cc I-A LL: 


STATISTICA MIGRAȚŢIUNILOR 


Migraţiunile constituese un fenomen foarte interesant 
din multe puncte de vedere: biologic, economic, social, cul- 
tural ete. Problema influențelor, a integrărilor, a disoluţiilor 
sociale, problema tradiţiei, a inovației, a distanțelor sociale, 
problema omogeneizării și a răspindirii sociale, nu pot fi lā- 
murite fără o raportare lu migrațiune, care pe plan omenesc 
indică un aspect al mobilităţii sociale, factor important al 
morfologiei şi prin urmare al explieaţici sociologice. Migraţi- 
unile mai insemnează practie foarte multe probleme de ad- 
ministraţie, de drept, de poliţie. Științele sociale sint prin ur- 
mare interesate în cel mai mare grad de studiul științific al 
acestui fenomen. Momentul cel dintii şi unul din cele mai im- 
portante în cercetarea migrațiunilor este statistica, lată pen- 
tru ce ne interesează de aproape concluziile Conferinţei în- 
ternaționale dela Geneva (din Octombrie 1932) închinată sta- 
tisticei migraţiunilor. (Textul în întregime și un raport asu- 
pra lui se găsesc în Revue Internationale du Travail, 
lan. 1933). 

Constatind că in ansamblul său statistica migraţiunilor 


p—s 


CULTURA 295 
Îi 


din punct de vedere internaţional se gă g ă A 

in, ve ăseşte încă într - 
re imperfectă, Conferinţa propune o serie de dalino 
cari diferitele țări ar fi bine să le realizeze treptat, Kopros- 
cem pe cele mai aportant dintre aceste rezoluții. 

n principiu statistica migraţiunilor trebui indă - 
globarea tuturor actelor de silence aonair 
mită durată, cu excluderea călătoriilor de turism. Migraţiu- 
nea este durabilă sau temporală, după cum depăşeşte sau nu 
termenul de un an, Ar fi bine să se distingă în statistici cele 
două feluri de migraţiuni, Emigrarea şi imigrarea atit în 
ce privește naționalii, cit și streinii e bine să se distingă de 
asemenea. Transmigrareu apoi să fie înregistrată aparte. Mi- 
grațiunile între metropolă și colonii situate în continente di- 
ferite, chiar dacă juridic sint socotite un fenomen interior, ar 
fi totuși recomandabil să figureze cu titlu complimentar în 
statistica migraţiunilor internaționale, Fiecare țară să comu- 
nice Biroului Internaţional al Muncii cit mai exact definițiile 
cari stau la baza statisticei lor naţionale. Conferinţa mai re- 
comandă colaborare între serviciile statistice naţionale pen- 
tru a înlătura lacunele pe cari nu le pol evita singure j 

„Im ce priveşte metoda de urmat pentru stabilirea statisti- 
cei, conferința preferă statistica porturilor, statistica decla- 
rațiilor de reședință, statistica controlului în frontiere si sta- 
tistica fişelor detașabile de pe un anumit document i 
etnia ie — şi propune o metodă internațională uni- 
pufios i competent. fie fixată ulterior, după un studiu mi- 

„Pentru clasificarea datelor statistice internaţi . - 
ferina recomandă să se specifice pe cit pomii 1a FOSA 
ile naționale distinețiunile cari urmează: migrațiunile conti- 
nentale şi intercontinentale, naţionalii şi streinii (complimen- 
tar: limba, origina etnică și țara de naștere a emigrantului 
sexul și virsta, pe grupe din cinci în cinci ani, categoriile 
profesionale (9 grupe): agricultura, mine şi cariere, industrii 
de transformare, transporturi și comunicaţii, alte industrii 
comerţ şi finanţe, casnici și servicii personale, profesiuni li- 
here, persoane fără profesiune sau cu profesiunea necunos- 
cută. Se recomandă o clasificare a migranţilor şi după situa- 
ţia lor socială : independenţi '(patroni, meseriași), persoan 
angajate (personal de direcţie, muncitori manuali am lo- 
iați), alţii, membri ai familiei lipsiţi de profesie, Ar fi ne 
de dorit să se distingă migranţi și după categoriile ittmpiitoare 
(tinind seamă de sex): căsătoriți. văduvi sau divorțaţi, celi- 
batari; — izolați sau cu familia etc. Se mai cere ca statisticil 
să fie întocmite periodic cel puțin odată pe an, iar tru a 
niformitate să se țină seamă numai de anul civil Conferiu 
ţa, fireşte, nu poate decit să expună deziderate, însă ar fi un 


E 


236 VIAȚA ROMINEASCA 


imens folos dacă statele vor ține să le realizeze, N’ar însemna 
numai o bună organizare a statisticei, ci şi un aport dintre 
cele mai însemnate la științele sociale. 


CERCETĂRILE MONOGRAFICE 


Secţia sociologică a Institutului Social Romin întreprinde 
încă din 1925 cercetarea științifică a realității romineşti, sub 
conducerea directă a profesorului D. Gusti, Se procedează pe 
cale monografică, alegindu-se deocamdată sate reprezentati- 
ve din diferitele regiuni ale țării. Primele rezultate importan- 
te au fost publicate de curind in „Arhiva pentru ştiinţă şi 
reforma socială” (N-rele 1-4, 1932) care cuprinde peste 500 
de pagini închinate acestor probleme. Se ştie însă că mona- 
grafii de comune sau mai întreprins atit la noi cât și în strei- 
nătate, încît cea dintii problemă care se pune este dacă me- 
ritul cercetărilor citate constă numai în faptul că se fac sau 
aduc şi o nouă metodă de lucru, un nou punct de vedere. 
„Arhiva” ne dă referințe şi în această privință. Monografiile 
Institutului se întreprind în lumina sistemului de sociologie 
ul profesorului D. Gusti și merg pînă la epuizarea totală a 
unui grup delimitat de fenomene sociale, Scopul ultim al a- 
cestor monografii este caracterizarea voinţii sociale n grupu- 
lui studiat, pentrucă realitatea socială în esență este voinţă 
socială. Voința socială se desfăşoară intro activitate necon- 
tenită și variată care se poate însă reduce tipologic la patru 
categorii fundamentale numite manifestări sociale — econo- 
mic, spirituale, juridice şi politice. Cele dintii sint clemente 
constitutive ale vieţii sociale, ele fac ca realitatea socială să 
se menţină. Orice monografie sociologică în conformitate cu 
acest sistem trebue deci să urmărească întrun sat sau altă 
unitate socială cele patru categorii ale activităţii sociale şi 
cum se integrează ele în unitatea imediat superioară. Cu a- 
ceasta se epuizează partea descriptivă, fenomenologică a cer- 
cetării. Monografia sociologică nu este însă numai descripti- 
vā, ci şi explicativă, De aceea trebue să urmărească geneza 
ľenomenelor sociale și determinările cari au provocat starea 
specifică a faptului, In lumina aceluiaș sistem cauzalitatea 
socială este de natură dualistă — odată interioară, prin dina- 
mismul specific al voinţii şi apoi exterioară prin mediul în- 
conjurător care condiţionează viaţa socială. Aceste condițio- 
nări ale manifestărilor sociale se numesc cadre şi sint reduse 
tipologic la patru mari categorii — cadrul cosmologic, biolo- 
gic, istoric şi psihologic. Cadrul cosmologic indică raporturile 
dintre natură şi societate, cel biologic raporturile dintre 
existența fizică a omului și activitatea lui socială — consti- 
tuese impreună cadrele naturale; — cadrul istoric indică de- 
a 


CULTURA 7 u 


m 


terminarea unui fapt social de câtre un alt fapt social prece- 
dent, iar cel psihologie, de către un fapt social coexistent, — 
constituesc impreună cadrele sociale (societatea are cadru). 
In felul acesta cercetarea monografică este cît se pòste de 
completă, 

Monografiile Institutului inaugurează la noi şi metoda 
de lucru colectiv. Ele nu sînt opera unui singur individ, ci a 
unei grupări de specialişti și tehnicieni cari colaborează pen- 
tru un studiu al realității sociale din cât mai multe puncte de 
vedere. Se tinde ustfel la înlăturarea generalizărilor pripite 
şi a cercetărilor unilaterale, Cecace incontestabil că nu va 
putea să însemneze decit un folos pentu știință: se repune 
încă odată realitatea în toate drepturile ei. Observaţia este în 
nec pă singura metodă de promovare n cunoştinții ome- 
peşti, : 
T. HERSENI 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 


RECLAMA FILMELOR 


Rominul — poate fiind că e „născut poet” — nu-i cituş 
de puţin negustor. Spiritul economic nu există in nobila noa- 
stră țură. Şi cînd zicem „romin”, înțelegem rominul de ori 
şi ce confesiune, ortodox, catolic, evreu, protestant. Să nu se 
crează că boerul romin este cu mult mai abil în afaceri de- 
cit Rominul ne-ovrei. Ar fi cu totul nesociologic să ne închi- 
puim că într'o ţară de paralizie economică generală şi pro- 
gresivă ar putea cineva — fie el Israel in persoană — să se 
derobeze dela atmosfera de tembelism, neexactitate in re- 
lații şi miopie comercială, care predomnește. 

A fost întotdeauna o idee scumpă mie, și pe care o in- 
trebuințam ca argument în contra antisemiţilor, aceea a unei 
egalități în incapacitate între negustorul romin evreu şi ne- 
pgustorul romin ne-evreu. 

De astă dată, pot invoca în sprijinul ideii melc, un fapt 
precis şi deosebit de doveditor. E vorba de comerţul filme- 
lor, de exploatarea, închirierea, plasarea, vinzarea şi desfa- 
cerea lor în marele public prin reprezentare în săli cu in- 
trare plătită. Nici o altă „branşă” — ca să vorbim în jargon 
tehnic — nu cuprinde un mai mare procent de evrei. Ecra- 
nul e o negustorie  evreească prin excelenţă. Proprietarii 
„romini” de filme şi de săli sint extrem de puţini şi, chiar 
cînd sint, se înconjură mai întotdeauna de un personal evre- 
ese. Şi cu toate acestea, nicăieri cecitalea comercială romi- 
nească nu-i mai evidentă ca în ramura cinematografului. 

Fireşte, nu se poate spune că e o activitate care merge 
rău, care dă deficite — deşi falimentele nu-s nici ele aşa de 
rare, Să ne gindim însă că ecranul a devenit azi o voluptate 
de care nu înțelege să se dispenseze nici-un cetăţean din acei 
care au cu ce nu muri de foame. Odinioară, plebea flăämindă 
cerea nu pline, ci, „piine şi reprezentații”, Cinematograful 
a azi e o necesitate egală cu aceea a circenselor de altă 

tă. 

Afară de asta, să nu uităm că Rominia este o țară ne- 
producătoare de filme, aşa încit negustorii nu au de luptat 
cu impedimentele contingentării. Pe piața noastră națională 
se pot aduce orice şi oricite filme voim, Rămin, desigur, ris- 

e unui refuz din partea comisiei de cenzură. Dar acti- 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 239 


vit r ne Ă 2 - 
Sa, karaga SO dovedeşte că respingerile de filme 
äi “ml dar, exploatarea cinematografică, prin natura mär- 
i Şi prin mentalitatea clientelii, este o exploatare în general 
fructuoasă. lată de ce sălile de reprezentație sint de obicei 
pline. Aceasta însă nu vrea să zică de loc că acei ce se ocupă 
cu conducerea întreprinderii nu-s, de cele maji multe ali 
de o lipsă de inteligență economică întradevăr remarcabilă. 
Aceasta apare mäi ales evident în felul cum proprietarii 
sălilor de cinema îşi fac reclama filmului. Niciodată nu vom 
pri în frazele ce compun anunțarea unui film, nimic care 
poa ve să pă esa g curiozitatea. Textul informaţiunei 
„Cu începere de azi, la cinematograful cutare, cea mai 
extraordinar de genială capodoperă a ecranului, cu X re 
feratul femeilor, și Y., adorata bărbaţilor”, Sau: gè 
cea mai formidabil de extraordinară super-realizare ci- 
nematografică a Lumii, cu X, cunoscutul geniu al ecranului 
și cu Y, regina jocului şi sex-apeallului”. A 
; E drept că uneori proprietarii plātese la ziare cite o ca 
să zicem așa „cronică”, o analiză judicioasă a filmului. und 
găsim aprecieri obiective ca: doze: 


„Demonul Femeilor” nare calificativ. A spune că an- 
trenează la culme, că te biciue pur și simplu, că te uimeste 
i Evo pio ela situaţiilor şi prin splendoarea montării, 

pe ative (!) incolore pentru magnificențu realizării”. 

"e, S ritenne că, între o astfel de aspră critică şi sim- 
pl ei nane e „Supergeniale capodopere” diferența nu e 
arara: Dar re tono a era Ste este că toate filmele, ab- 
„ fie & He rele, sint lansate identic, în te i 

e, fi i $ Ă rmeni 

saaat po: in chipul acesta e riguros imposibil pentru 
gena ul ăla tor să ştie care din capodoperele săptămânii 
ou apria paii e mai ponn geniais, Aşa că alegerea fil- 

» se va duce-va fi determinată tot d 
i e e numel 
pri rima sau de fotografiile de pe stradă — adică după ie 
ien care nu au nevoe de concursul ziarelor. 
WR- să no credeți că toate anunţurile de care vorbeam și 
norii ei tea rapa rd pa altele, sint gratuite Dimpo- 
costă o avere, Şi-i un semn caracteristi, 
i i n teristic 
acea incomprehensiune comercială de care vorbe ageri 


stinația cu care se cheltuese iioa am fn ob- 
i ne de lei 
de reclamă, care nu influențează, aproape de D a a 


blic (mai ales într'o epocă de criză 

neva nu dă 40 sau 60 de lei pentru ae ap a 
uitat foarte atent la fotografiile de afară 
diversele filme; căci „premierele” se dau 
şi comparația este la îndemina oricui). 


L NNO 


e azi, cind ci- 
nainte de a se fi 
şi a fi comparat 
în acelaş cartier, 


240 VIAȚA RUMINEASLA j 
E RI E E EP DE DP E 

In aceeaş ordine de idei, un director de ziar îmi spunea 
“că a vrut să înființeze în gazeta lui o cronică cinematogra- 
fică. In acest scop a încercat să obțină pentru eventualul său 
cronicar o cartă permanentă de intrare. Dar a întimpinat un 
refuz general. Toţi proprietarii de săli fi răspundeau, inva- 
riabil, că acest gen de literatură nu-i interesează. In schimb, 
fiecare gazetă are o cartă permanentă, dar pentru director, 
nu pentru cronicar. Insfirșit, uneori economistul nostru răs- 
pundea: „Înţeleg dacă ne-ar lăuda; dar să-i dăm gratis ca 
să ne injure...” 

Ei bine, asta tocmai ar trebui să priceapă toți aceşti ne- 
gustori: chiar cind se critică un film se aduce un mare ser- 
viciu comertului de filme. Existenţa întrun ziar, a unei ru- 
brici permanente consacrată cinematografului este cel mai 
bun stimulent al gustului pentru cinematograf în genere, 
Este cel mai sigur mijloc de a transforma un spectator oca- 
zional întrun vizitator obicinuit al sălilor de filme. 

Odată  deșteptat, în mod general, interesul lui pentru 
acest soin de spectacole, se naşte deprinderea de a merge la 
cinematograf. Și asta e țelul ideal la care trebue să tindă 
comerciantul de artă cinematografică: să transforme pe 
acela care merge la un film bun pentru că toată lumea îl 
laudă, sau care merge la cinema pentru că întimplător are 
de omorit două ceasuri, să-l transforme întrun om cure se 
duce la cinema din principiu. Şi un asemenea rezultat nu se 
poate obține decit prin analize critice scrise de scriitori ade- 
vărați, nu prin reclame deghizate cum sint cele din atitea 
periodice, Cetiţi cronicile, bunăoară ale lui Alfred Savoir 
din „Mariuune”. Se referă la filme rulate în Franţa. Sar 
părea că reclama pentru cetitorul bucureştean este aci nulă. 
Şi totuşi sînt sigur că acel ce sa obisnuit să pună interes în 
analizele făcute de Savoir a căpătat, prin aceasta, un interes 
mai mare pentru cinematograf în genere, și deci işi va face 
din ce în ce mai des o datorie din a nu scăpa nici unul din 
filmele săptămînii, 

Mă gindesc adesea la cite servicii ar aduce un buletin 
săptăminal, un fel de „program călăuză”, prin care cetățea- 
nul bucureştean să şlie, în seara cind vrea să iasă în oraș 
pentru a se distra la cinema, la ce film să se ducă intii. Şi 
analiza din buletin îl va ajuta să fie atent la greşeli sau la 
calităţi care poate i-ar fi rămas neobservate, sau, dimpo- 
trivă, asta îi va da prilejul să fie de altă părere decit croni- 
carul; obligindu-l să-și motiveze opinia cu argumente. In 
toate cazurile însă, el nu va mai asista la spectacol în felul 
pasiv al unui simplu client american, ci în mod lucid și 
critic. 

Pină atunci însă, cumpărătorul de bilete va fi nevoit să 
continue a se orienta (sau mai corect să continue a nu se ori- 
enta) după reclamele ununțind super-geniale capodopere... 


D. 1. SUCHIANU 
i a 


MISS UNIVERS 


Odată cu primăvara, omenirea ci ă 
A a civilizată — copleşi 
acea hi probleme greu de rezolvat: dezarmări, starea ri 
ap igr Sarine eis piere Sina devalorizări monetare — își 
ntareu și își dilată sufletul, ca scolari 
aer z | „ ca şcolarii în va- 
njă ocupindu-se ștrengăreşte de alegerea unei „Miss Uni- 
Diversiunea aceasta frivolă a conti 
veri £ inentelor — l 
coor răvăşite de război — se explică pină nga perine 
r pre ungită atiţia ani, așteptată mai cu ardoare cu o con- 
id a Ligii, ca o nouă lucrare de Finstein sau de Bernard 
rea în pare aay ca aşa gg în atențiuni şi trimbi- 
i) — începe să: devină antipatică bosi- 
azi ca un parvenit sgomotos care-și prelungite inia intr 
ca a noen aeapeel; a 
cum! Mult are să mai ție parada asta de i 
* pul 
Toad arola mai oare de rali gi ochiade fologeniee? Se va 
; t g i vilizată în admiraţia zimbitoa- 
relor maimuţăreli femenine, înregi i f 
mai ` trat i şi 
de pri pe te plajele pei acei MLC ie 
n schimb, ciți cunosc figura unei Miss Camwel ină 
insp — şi cine a văzut vreodată cum arăta la faţă. în taie 
are ci, modesta eroină —- de laborator, M-me Curie? 
aad am nimic impotriva frumuseții plastice femenine, — 
a ară şi eu, în treacăt, ca orice om de gust, — dar ce ne- 
v alpi coalizeze lumea întreagă spre a deschide şi asigura 
ieri ră au cere corporale? Un delicios năsue 
„Un imdrăzneţ piciorus agil vor şti să > 
urma fericirii şi să-și croiască drum în viaţă lagare 
iar e coalizate, ha: 
Sint însă pe lumea asta necăj i inătoare 
j i jită, alte Miss-e, 
de valori mai puţin plastice și mai nebăgate eim y d 
sta urii şi ar reia Unele ajung să se valorifice, altele 
i > ar trebui i 
e ere ui puse la concurs, ar trebui proclamate 
O mai nobilă „Miss Univers” a lite i 
gerlăf nu are omenirea, dar ca să poată prend pieron a 
miul Nobel, — un ajutor de bătrineţe! — cite n'a e tă 3 ce 
nu a sacrificat, în ce tinerețe aspră nu s'a trudit, fără cămin 


DN CR i e E Ea a 
16 


24 VIATA ROMINEASCA 


şi fără fericire! Asta numai pentrucă Selma Lagerlöf nu are 
ochi provocători de Salomee, ci numai ochi sublimi de bu- 
nică universală. Dar cind sa mai pomenit să se premieze 
niște ochi de bunică sublimă, chiar dacă lucesc într'un căp- 
şor tînăr de douăzeci de ani, cu atit mai puţin cînd îi poartă 
o bunică veritabilă?! 

Oricum şi oricît de puţin succes ar intimpina ideea mea, 
eu aştern aci, intro doară însă cu mare dor de realizare, 
propunerea alegerii unei „Miss Univers” după cu totul alte 
criterii decît cele actuale. 

Fie în capitala Franţei, a Statelor-Unite, sau în orice 
metropolă de cultură, — să se proclame, anual, în urma unor 
variate şi severe concursuri, ced mai valoroasă Miss Uni- 
vers a spiritului şi a sufletului creator, Cum femeca lucrează 
azi pe toate tărimurile, sar putea da un ajutor eficace unei 
tinere cercetătoare în domeniul științei, unei aviatoare, sau 
unei mari artiste. 

Pe miss-ele Univers ale plasticei corporale -— se intrec 
magazinele de mode să le imbrace, să le plimbe și publicul 
se întrece să le prezinte omagii și cadouri somptuoase. Cine 
se întrece, la noi, să netezească drumul de calvar al atitor 
admirabile femei de actiune, mai demne de titlul „Miss Ro- 
minia”. Şi desigur, în toate colţurile lumii, se fărămiţează În 
suferinţă și nevoi, — necercetate şi neajutate, — mari și no- 
bile energii femenine, demne de a căpăta titlul, prin sine su- 
perb, de „Miss Univers” — dar devalorizat prin instituirea 
unui concurs frivol şi deșuchiat. 

ZOE VERBICEANU 


Me la 0.9. TRI 
LADISLAW 'REYMONT 


Este acel romancier care im 
preună cu Zeromski . 
are romanul polon contemporan; Preamärind sele dou aa 
volta eroică contra destinului l wolna sar mpa: dă 
i oică de; tenace de j 
iar după război a ridicat a ee ï e an 
lime tera er a aseara ua polonă la cele mai su- 
eymont ") este cunoscut întregii lumi pri 
- ad + - a n 
aonla: ra 3 anoranal de premiul Nobel in 1925 k% pipaa 
i vieții şi al pă -mamu 
de sraa „glebae pisoi E ERARE Su po. 
e Reymont l-a interesat în special omul 
a sate aist lui mistic şi credincios, cu nbsp i 
oaie că rs ră: inspirat războiul și psihologia celor pila 
“pau la el. Nuvela de faţă tratează un astfel de subiect. 


E Co ur 


Tunurile tăcură iar di . 
naa 'tremurind o Pa ai ont camere întunecate 
— Ai văzut chiar tu pe tata că fi 
— "Ţi-am spus odată, cehia i. la. ca 
— Si apo nu l-ai mai văzut? 
— E intuneric i 
a nae: că ot a pa de soldaţi se bat cu puștile — 
— Unde arde? Focul pare din Î 
SERE posede ui role ce în ce mai mare. 
cu gaz Ta red emţii merg din casă în casă, stro- 
— Doamne, va arde tot i pinin 
în arieni Și noi vom edr aim Pt iz 
parcă, pentru a confirma aceste 
im se liniştise un moment reincepu cu tara: Dets 
unerie, urlau proectilele. Casa compusă diotan. t = 
iar eee pină în temelii; uşile trosniră caşi cum y $ e 
sdruncinate de-o mină nevăzută; soba se dărimă rul 
> e 


"A murit in 1925, în virstă de 50 de ani. 


S 


244 VIAŢA ROMINEASCĂ 


căzură de pe pereţi, mobilele crăpară şi frinturi de sticlă 
căzură dela geamuri. Tencuiala care cădea dela tavan fă- 
cea aerul din cameră greu de respirat. Era întuneric şi nu- 
mai prin ferestrele deschise se strecura lumina singeroasă a 
incendiului din apropiere. 

Intr'un colț în fața icoanei Fecioarei din Censtochovy 
pilptia o lampă cu gaz. Din patul așezat în fundul camerei 
se ridicau neincetat gemetele copiilor iar atunci cînd înceta 
sunetul şi urletul tunurilor izbucneau rugăciuni disperate. 

— Mi-e frică! mamă, mi-e frică! 

Dar şuerul tunului sufoca acele gemete care păreau ci- 
ripiri de păsărele inspăimintate, casa părea că se zbate, se 
sfărimă în toate părţile, scirțiitul o făcea să semene cu o co- 
rabie răsturnată de uragan, cu o corabie condamnată pier- 
zării. Mama căuta să liniştească pe copii dar cuvintele nu o 
ajutau şi copiii plingeau din ce în ce mai tare. 


— Copii, dormiţi! Nu vor mai fi tunuri, nu plec de 
lingă voi, copiluşii mei; să nu vă fie frică! Indată ce va veni 
tata ne vom duce la mătuşa să culegem pere, losefe, ia uită-te 
dacă nu vine cumva tata! 

Băiatul se ridică fără a răspunde şi ca şi cum ar fi fost 
beat se legănă şi se sprijini de zid, Știa că tată-său nu se va 
mai intoarce, Cu citeva ore înainte de a apune soarele l-au 
impuşcat Nemţii. L-a văzut murind cu ochii săi! Avea incă 
mîinile pătate de singele lui. Soldaţii l-au îndepărtat cu 
puștile de cadavru. Fugi acasă cu uecustă știre, dar o forță 
superioară voinței sale îl făcu să mintă pe mamă-sa, 

Avea Încă în urechi acel strigăt teribil, dar observindu-i 
faţa care purta semnele unei neliniști chinuitoare nu mai 
putu vorbi. Ar fi preferat mai bine să moară decit să aducă 
acea durere nouă şi teribilă. O închise în sine. Avea numai 
putrusprezece ani dar acele zile de război şi moartea tatălui 
i-au îmbătrinit sufletul — bătrin ca lumea, ca durerea, ca 
umanitatea. Privea toate lucrurile caşi cum ar fi alunecat 
intrun virtej din ce în ce mai adinc și nu mai simţea nici 
frică, nici neliniște. Sufletul i se pietrifică, Rămase rezemat 
de zid privind în gol focul şi coloanele de fum. Orașul mu- 
rea; în întunericul înfricoşător, ghiare monstruoase îl che- 
mau, îl distrugeau. 

Coloanele de fum învăluiau lupta şi focul. Căsula cu 
poarta deschisă, era rezemată de șanțul ce ducea la cimitir, 
unde trosneau mii de cruci albe. Pe şoseaua ce ducea la ora- 
şul din vale fugeau maşini, mergeau În marș soldaţi, se ros- 
togoleau tunuri şi cavaleria zbura în goană; din cînd in cind 
— cu strigăt nebun şi spăimintător — turme de oameni fu- 

geau spre cîmp, în întuneric; se relugiau în dumbrivi şi 


e—a 


VECINII NOŞTRI 245 
Îi 


şanţuri spre a scă i 
pahin ingrida ia de acea furtună de tunuri, care, șuerind 


Băiatul, după ce stătu puţină vreme în prag, intră in 


— Ei, tot 'o fi 
FD pica nu se vede? Nu s'o fi dus pela cineva? — in- 
— Mi-a spus, că voia să se ă i 
va aer soap aceasta A = ref ei deea 
— Să ne lase singuri intr'o noapte atit de teribilă? 
pin pasga Va veni prin cîmp. Drumul e mai lung pnis vi 
p e are u-i aşa? 
sei, sub un pretext, ieşi afară; se temea să 
dona: 3 AHS DAIEN ver tare iar obuzurile urii e ta 
A eteor. Deoparte, în noapte, url: ibil mi 
tralierele şi răsunau descărcături „ani da Sa Maaa 
răs = urile de puşcă... Se auze - 
ser Dieter pe pije arborii cimitirului ji wonni, 
caselor. Lupta pārea că este spre sfi 
ar rata tu epice mereu mai violent, Oraşul invitați 
înz a area un rug enorm; abia, abin bs 
vau străzile asemănătoare unor răni sin eu ai a 
a zi 5 i ngeroase și cas 
esp Š aginta serena rc tina a Fă fiară Și 
din ; rn, peste trosnetul incendiilor şi loviturilor, « 
cas ie auro şi şueratului de proectile, ka înălța raddir 
ara Tani Ta ae a si plinsetul păreau că izvo- 
ă L nluiui. Deodată un sunet strident tăi 
väzduhul şi Josef fu aruncat i ir hen 
A 1 peste zidul de asalt î 
br a drum. Işi reveni abia de dimineaţă şi se pol re e 
e in casă nu rămăsese decit o grămadă de ruină de und 
se Misa Vă geamăt muribund. Pal 
Băiatul se repezi pentru a salva, Dar sfortările 
darnice; inutil își însingeră miinile şi esa propia să 
reuşi să-și facă intrare între ruini. Disperat, fugi să pede: 
ajutor vecinilor, dar casele erau goale și devastate. Rugă 
re milă, ingenunchie înaintea fiecărui trecător cerind Py pa 
or. Auzea, geamătele cari deveneau din ce în ce mai slabe 
Srg ro yi apn puțin cite puţin... apoi tăcură de 
. Şi- că sa sfirşit şi căzu pe pămint fără 
cu guera gol, aproape in nesimţire, sh rhen sită, 0 gl 
nină, învăluită în fum și în miros de incendiu Oraşul ard 
Sea tak, Dia se terminase, i mA 
„“Oarele era pe cer, iar pe stradă răsună trimbita mili 
tară şi în pulbere apăru o coloană de soldaţi, Mitică ză 
sună mai tare, mai triumfător şi pămîntul se cutremură sub 
mii de pași. Scinteie la soare o pădure de nepătruns de be 
ei ame ochi străluceau crud și sălbatee. Un ofițer 
` un murg mărej se opri și inainte de i 
poarta cetăţii dădu un semnal, Un cor piai ae a ga 


——————————————————————————— OZO 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trăzil lui incendiat şi distrugeau 
Davin PaRi, amenințātor şi umflat. 

Josef se ridică pe spate; singele i se sui în peee 
mărea. Plin de minie luă un bolovan de piatră şi-l asvirii cu 


erului. 
sora Na m A Gitas blestemat! — strigă are. Onie- 
rul se legănă pe cal, dar în aceiaşi clipă o sută de vea », 
o sută de puşti, o sută de cizme, căzură ca un ma că reia 
îndrăzneţului, și plecară apoi deacolo cu cîntece Pedhang 
fal. In drum rămase o massă informă de carne nie oeae 
distingea numai un pumn Închis ridicat în sus 


țător! 


bucni. Inaintau pe $ 
totul în calea lor ca un 


*Praducere din limba polonă 
de ELENA EFTIMIU 


SCRISORI DIN GERMANIA 


REVOLUȚIE ȘI RASSISM 


In jurul Germaniei „revoluționare”, publicistica streină 
a creial predispoziţii de interpretare greşită a rassismului 
hitlerist. 

In primul rînd, firi fugare întemeiate pe panică sau 
implinire de rămășag, au dat uneori streinătăţii ideia că Ger- 
mania se confundă cu atituduica rassistă sau reacționară. 
Admiratorii pătimaşi dela distanță au creat naţionalismului 
german o faimă legendară. 

Fi bine, e nevoe de precizat că Germania actuală mili- 
tează în majoritatea relativă și calitativă în afară de ideia re- 
acţionară sau rassistă, Inăbuşirea vremelnică a contingentu- 
lui opoziţionist se explică numai prin brutalitatea dictaturii, 

In faţa autocratismului se găsește în primul rind, o ca- 
tegorie socială mai calmă — aceia a vechei burghezii şi a 
lumei economice, care se menţine pe linia ideei democratice, 
pacifiste şi chiar pur liberale, Mai mult: chiar unii capita- 
lişti, cari aveau odată deprinderea de a domina aproape 
feudal raporturile de piață prin monopol şi protecție etntis- 
tă, au început astăzi să aibă nostalgia liberalismului econo- 
mic. Există în Germania o categorie autentic burgheză — in- 
telectuali sau oameni de afaceri — cari au aversiune pentru 
capriciul revoluionar, pe motivul destul de firese al cultu- 
lui pentru propietate materială sau spirituală. Liberalis- 
mul german a fost recent inzdrăvenit printr'o contribuţie 
ideologică de multă oporni A apărut o reacțiune ele- 
gantă şi sobră faţă de izbucnirea atit de brutală a plăcerii 
populare pentru dictatură. 

Desigur însă că mai rămîn, încă, elemente capitaliste, 
care încearcă să speculeze evenimentele politice. In special 
anumite întreprinderi mari, cari au finanțat rassismul în 
opoziţie, vor avea mult profit prin realizarea programului 
de înarmare, 

In faţa burgheziei democratice se află frontul marxist al 
social-democraţilor și comuniştilor, Stinga germană, cu toate 
că e desbinată, dispune de o doctrină robustă și de o puter- 
nică organizare politică, Proletariatul industrial și un contin- 


„2550 ARII e PI pe m RU 3 0 A ANR Ga 


248 VIAȚA ROMINEASCA 


gent important de intelectuali aR astăzi o opoziţie in- 
ijoră naţional-socialis i A 
„ligi insp A ar dale faţă de socialismul proletar şi vga 
apropiere echivocă faţă de burghezia capitalistă, se află hi- 
tlerismul. Printi'o monopolizare aparentă a atitudinii națio- 
naliste și revizioniste, hitlerismul a putut crea un curent mai 
zgomotos prin ademenirea unei majorităţi a micei burghe- 
zimi şi a „baronilor” monarhiști, Astfel, o idee numai poli- 
tică şi o revanșă socială, au putut fi confundate cu un ideal 
naţional suprem. Sub firmă revizionistă și revanșardă s'a 
creat un mit. Amintirea unui regim comod de disciplină mo- 
narhică automată, a cuprins uşor gindul de răzbunare. al 
categoriilor sociale victime ale transformărilor postbelice, 
„Baronii” au întins mina foştilor vasali, pentru a se crea 
3 ia care renaşte", 

er aturi de miri ari naţionalismului sacru, rassismul 
hitlerist a utilizat o parte din capitalul metafizic şi ideologic 
al Germaniei vechi. A fost o argumentare comodă, Teza hi- 
tleristă a fost plăsmuită cu material obținut cu reducere. 
Germania realistă şi tehnică a regimului republican dăduse 
în umbră multe produse ale ideologiei autohtone. Neo-ras- 
sismul şi neo-caporalismul au despotmolit numai pios vesti- 
giile imperialiste. | 

Celelalte fronturi — marxismul și democratismul — tre- 
buinu să construiască ceva nou, ceva cu experiențe proprii 
şi cu sacrificii. Opoziția rassistă a întreprins lupta cu mij- 
loace mai eftine, dar cu eticheta prestigioasă de fabricat în 
Germania naționalistă şi militaristă. Neloialitatea concuren- 
ţii e limpede. Naţionul-socialismul german — pregătit În spe- 
cial pentru salvarea unei clase necăjite ṣi cu înclinație pen- 
tru platitudinea colectivului — işi putea asigura o reușită 
imediată, 


Dar dumpinaul rassist nu s'a oprit aici. Obsesia revizio- 
nistă îşi poate găsi mulți aderenți în Europa. De altă parte, 
criza actuală de autoritate poate îndemna multe partide po- 
litice spre mitul obscurantist al dictaturii. Există astăzi multe 
simptome care anunță o tovărășie cindată între „naţionalis- 
mul” unor țări cu interese contrarii și între formula comodă 
a dictaturii. Demoeratismul și marxismul vor avea de in- 
fruntat concurenta aceshni adversar, — răsfățat al disperării, 
şi năsdrăvan prin oferta de simplificare ce-o propune cul- 
turii și umanității. 


Freiburg i. Br. — 10 Martie 1933. RADU LUCA 


SCRISORI DIN AMERICA 
Stana a E RI CA 


RINDURILE UNUI RECENT DOCTOR 1N FILOSOFIE 
DIN VREMURILE DE CRIZA. 


Dragă C. 


Mi-este greu să incep o scrisoare către tine, după doi ani 
de încetare a oricărei comunicaţii între noi. Ultima scrisoare 
primită dela tine era din drum spre Europa. Imi spuneai 
că-mi vei scrie odată ajuns acasă, dar se vede că nici ție 
nu-ți merg lucrurile prea bine de nu-ţi vine să-mi serii. 
Cind nu ai veşti bune, ţi-e silă să comunici cu ceilalți. Nu? 
Sau, poate, ştiu eu, ești atit de ocupat încit nici nu găseşti 
răgaz să te mai gindești lu foştii prieteni și colegi de univer- 
sitate, care, totuşi, nu te-au uitat. Prietenia ta a însemnat 
mult pentru mine, pentru a nu dori ca să o reinoim măcar 
prin scris. 

Atitea s'au intimplat dela plecarea ta, că deabia voiu 
putea să-ţi schițez cite ceva, Am isprăvit Universitatea Son- 
thern California vara trecută, obținind mult visatul Ph. D. 
(doctor în filosofie), cu care întotdeauna am crezut că voiu 
face mare lucru, fie în diplomaţie, fie predind cîndva la 
Harvard. Dar lucrurile stau altfel şi n'au răspuns așteptărilor 
mele. Sint sute de doctori în filosofie, sociologie, psihologie 
sau alte ştiinţe fără niciun fel de lucru, Țara noastră treste 
în condiţii groaznice. Mii de oameni bat străzile. îmbrăcaţi 
pe jumătate şi hrăniţi ca vai de lume, — de mila publică, de 
asistența socială, de diferiţi filantropi în număr din ce în 
ce mai restrins. Lucrurile merg puțin mai bine dela venirea 
noului Preşedinte, care pare să fie un adevărat conducător, 
a real leader. Intro lună el a făcut mai mult decit Hoover 
în patru ani, Dar deși lucrurile merg ceva mai binişor, edu- 
caţia şi știința căpătate la universitate nu mai însamnă ni- 
mic. Parlamentul i-a acordat Președintelui puteri aproape 
dictatoriale, afară de numele de dictator. Lucrează cu o 
mină fermă, dar ce poate el schimba deodată, cind atitea 
evenimente covirşitoare ne înconjoară? Totuși, căderea băn- 
cilor şi revoluţia au fost impiedecate de Preşedintele Roose- 
velt, prin măsuri financiare și oferte de lucrări publice pen- 
tru muncitori. Milionarii nu mai controlează țara, Pot spune 


250 f VIAŢA ROMINEASCA 

E . 

că întrun anume sens noi am avut o revoluție socială, dar 
fără singe. aa 7 

Cit despre mine şi familia mea, lucrurile sau schimbat 
şi aici. Familia mea care, după cum știi, dispunea de ceva 
avere, tatăl meu fiind în afacerile de automobile, este astăzi 
complet ruinată, din cauza crizei financiare. Puţini mai 
cumpără azi automobile, chiar şi vechi. Tatăl meu a vindut 
cu greu Lincolnul în care ne-am plimbat de-atitea ori dea- 
lungul Pacificului iar micul meu Ford pe care mi-l luase 
acum doi ani şi ceva a trebuit să-l vind şi eu pe un preţ de- 
rizoriu. Nu mai aveam cu ce să-l întreţin. Bucuria de a fi 
stăpinul unui automobil a durat doar citeva luni. 

Toate planurile mele de a duce o viaţă de studiu şi agre- 
ment, voiajînd în America de Sud şi în Europa, ca diplomat 
şi psiholog, s'au dus pe girlă. Am fost fericit în ziua în care 
am găsit un post modest care îmi îngădue să mă întreţin 
complet, fără a mai împovăra familia, astăzi în cumplite 
greutăți. Sint funcţionar la California Nursery Co., unde în- 
grijese de grădini și vind plante, copaci, semințe de flori, 
fiind deci deopotrivă grădinar și negustor. Ciştig puțin, dar 
destul ca să pot trăi confortabil şi curat, Stau într'o mică 
pensiune olandeză, nu departe de San-Francisco. Am ocupa- 
ție interesantă şi îmi convine că stau mai mult în aer liber. 
Pe cînd sora mea, campioană de înot, stă încă întrun birou 
strimt, ca dactilografă la Los Angeles. 

Libertatea de a consuma bere mă bucură căci ştii bine 
că niciodată nu mam dat înlături de la mici chefuri şi 
plimbări în automobile; La însurătoare mă gindesc mai pu- 
n decit oricind. Nu mai pot să cer în căsătorie pe Beatrice 

dden pentrucă ĉa este încă bogată şi cu nu mai sînt. Ea, 
totuşi, mă iubeşte şi sper că lucrurile se vor îndrepta. Dealt- 
fel şi industria de hirtie a tatălui ei se clatină. Dac'ar deveni 
săracă, aş lua-o mai uşor acum. Am munci amindoi, dac'am 
găsi unde. Dar a găsi astăzi o slujbă cît de mică este o pro- 
blemă dificilă. Destul despre mine. Dar tu? Scrie-mi. 


HENRI TUTTLE 


Was 


REVISTA REVISTELOR 


R o M 


Bulletin linguistique, publié par 
A. Rosetti, I, 1933 (Faculté des 
lettres de Bucarest: Laboratoire 
de phonétique expérimentale) 


Publicația cu acest nume pe care 
d. Alexandru Rosetti ne-o înfălişea- 
ză în primul ei număr este de o im- 
portanță capitală şi dovedeşte avin- 
itul pe care ştiinţele linguistice l-au 
luat în Universitatea noastră prin 
profesorii ei mai tineri. E dela sine 
înțeles că meritul inițial revine 
d-lui Ovid Densuşianu, care într'o 
muncă strălucită şi tăcută de trei- 
zeci şi cinci de ani a ştiut să-și 
facă elevi de valoarea d-lui Rosetti 
şi a colaboratorilor săi. 

Interesul acestei reviste este acela 
că promovează o ramură mai nouă 
a studiilor linguistice și care mai 
acum clțiva ani nu era reprezentală 
la Facultatea de litere din Bucureşti, 
Un laborator de fonetică exista În- 
să, pe cite ştim, la Cluj. 

Filologia s'a modernizat și er şi, 
înriurită de fizică, a păşit în libo- 
rator, Studenţii mai vechi de acum 
un deceniu şi ceva se vor mira să 
afle că azi Facultatea are un aparat 
inregistrator de sunete care produ- 
ce un fel de grafice ale sonurilor, 
de natură să înlocuiască percepția 
relativă a urechii cu o Înregistrare 
mecanică precisă. Alături de aparat 
întilnim şi concepte noi linguistice 
ca acelea de fonem şi morfem care 
sunt fenomenele preocupării ce se 
chiamă fonetică funcțională adică 
fonetică studiind sunetele în forma 
lor activă, funcţională, aş zice fi- 
zică. 

In studiul» introductiv „Sur la 
„Morphonologie”, d. A. Rosetti defi- 
nește cu multă claritate noţiunea 
fonem (fr, phontme) şi scopul fo- 
neticii funcționale. In cercetarea 
de laborator „Remarques sur la dé- 
tente des occlusives roumaines en 
fin de mot”, d-sa ajunge la foarte 


„re la viaţă 


Î N E 


importanta concluzie că limba ro- 
mină a cunoscut un u final care a 
dispărut la un moment dat prin di- 
minuarea progresivă a gradului de 
deschidere şi de durată în urma 
slabei  intensităţi a silabei finale 
prin raport la silaba accentuată, 

Nu mai n interesant este stu- 
diul d-lor J. Byek şi A. Graur „L'in- 
fluence du pluriel sur le singulier”, 
din care rezultă că limba romină 
prezintă cea mai mare diferențiere 
între singular şi plural şi că nu- 
mele au urmat căi diametral n speria 
cind pluralul era prea deosebit de 
singular s'a intimplat o apropiere, 
cînd era prea apropiat s'a produs o 
diferențiere. 


Di 
Adeverul Literar. 


Revista „Adeverul literar” a îm- 
plinit opt ani de cind se află sub 
conducerea d-lui M, Sevastos, Orice 
minte inteligentă și de bună credință 
va recunoaște că această revistă este 
unica publicaţie de literatură pen- 
tru publicul mare care să merite a- 
cest nume. Scrisă de cei mai de 
seamă scriitori romini, bogată în 
literatură bună, în studii critice, în 
inedite, în traduceri din limbi străi. 
ne, în cronici despre toate aspecte- 
le culturii și în însemnări privitoa- 

n raportul ei cu literile, 
această admirabilă revistă este tot- 
deodată un organ important pentru 
promovarea tinerilor pe care îi pu- 
blică cu generozitate în rubrica 
„Primii Paşi”, „Adevărul literar” 
face pe de altă purte servicii mari 
comerțului general de cărți romine, 
recenzind cu obiectivitate tot ce a- 
pare mai de seamă şi trezind inte- 
resul publicului pentru citit. Putem 
afirma că orice cititor al „Adevăru- 
lui diterar” este prin aceasta și un 
cumpărător al operelor discutate şi 
recensate în cuprinsul revistei, 


—CC 


2% VIAȚA ROMINEASCA 


E: R 


Destinul german. 


„Am pierdut războiul; şi'n situa- 
ţia în care ne găsim, nu ne «nai pu- 
tem afirma decit prin sacrificiu. 
Din nenorocire lucrul acesta e greu 
de înțeles chiar pentru cei care do- 
resc mal mult restaurarea Germa- 
niei, Nu e nevoe de sacrificii, pe 
care le faci cu bani sau prin mun- 
că, dar de ai pere parod cija pui 
în joc propria ta existență”, 

Aceste cuvinte, rostite de Pillau, 
ministru plenipotențiar al Genma» 
niei, în romanul lui Kasimir Ed- 
schmid, — sânt caracteristice. 

„Destinul german”, — astfel se 
numeşte romanul, — e o carte pro- 
fund impresionantă, în care be ex- 
primă un patriotism grav şi consti- 
ent, care inspiră respect, 

Autorul a profitat de jocul de 
perspective, pe care i-l oferea ca- 
drul ales. Germania aci e văzută de 
cit mai departe posibil, dar şi de 
foarte aproape, de câtre oamenii 
care o poartă conştienţi în sufletul 
lor, deși stau retrași poate pentru 
totdeauna din învălmășala dezono- 
rantă în care se consumă patria lor. 

Pianul întâi e ocupat de America 
de Sud, unde sinistrul faca loc gro- 
tescului și care ne apare ca o cari- 
catură anticipată a Europei. 

La drept vorbind, eu nu cred 
că Edsehmid a vizat apropierea fă- 
culă de mine. Dar _ în orice caz ne 
sileşte sā depăşim punctul vizat 
de el 

Patriotismul protagoniştilor, tre- 
bue să recunoaştem, exprimă o va- 
oare ce nu poate fi desconsiderată. 

Nu vreau să scot de aici nici o 
concluzie pozitivă asta se înjele- 
ge dela sine — și mai cu seamă 
nici un argument în favoarea unei 
politici, care nu poate să ducă de- 
cita catachisngo, 

t anel am credinţa că autorul 
atinan manan” e un spirit 
prea endent ca să se 
regimului actual. alois 

vreau să spun — e că el 


I N E 


ne constringe, cel puțin indirect, să 
recunoaștem că, dacā e posibilă o 

Europă (şi cert e că nici el nu e 
sigur de asta), nu se poate ajunge 
la o consolidare a ei fără a se ține 
socoteală de stările de spirit expuse 
de Pillau. 

Valorile conducătoare rămin astăzi, 
ceiace su fost în decursul veacuri- 
lor, cel puțin de cînd există creşti- 
nismul — valori de credință. 

E fără îndoială himerică speran- 
ta de a sublimiza aceste credințe 
contradictorii pentra construirea 
unei ordine abstracte, care le-ar ex- 
clude. Una din grelele lectii ale 
celor zece ani din urmă e că acea- 
stă ordine n'a pătruns încă in su- 
flete. 

Aceasta — fiindcă în fond ni- 
meni nuo vede în reslitate altceva 
decit un aranjament 
sā se facă cu pretul unui minimum 
de concesii reciproce, 

Dar patriotismul e oare capabil 
sä înțeleagă, sau maj mult să recu- 
noască (cejace ar Însemna să iu- 
benscă) un patriotism străin? 

In fond asta e problema — şi so- 
lutia din nenorocire nu e greu de 
înțeles, 


(Gabrie! Marcel. Le noavelle re 
vue française. 1 Iunie 1933). 


Mihail Sadoveanu. 


Mihail Sadoveanu a fost sărbăto- 
rit anul trecut cu ocazia aniversării 
de cincizeci de ani, cu mult fast, 
Sărbătorirea aceasta nu s'a limitat 
la un simplu banchet oferit de So- 
cietatea Seriltorilor Romini. Ea a 
avut manifestări multiple, au fost 
serbări de gală, serbări populare şi 
ceva mai mult, În semn de admira 
ție — sa publicat unul din volw- 
meb lui Sadoveanu, în mod special. 

Foarte rar se poate vedea la serii- 
tori un astfe) de entuziasm rira- 
tiy pentru unul dintre ei, mai cu 
seamă cind acesta m'a avut grijă să 


care trebuie. 


REVISTA REVISTELOR ză 


moară... Sadoveanu e admirat de 
scriitori ca şi de marele publie. De 
ce? Fiindcă el este expresiuneu cea 
mai  căructeristică a sufletului ro- 
mânese, 

Unul dintre cei mai trunzători 
critici ai ţării, G. Ibrăileanu, spu- 
ne — vorbind de Sadoveanu — că 
opera sa are „bogăția unei literaturi 
întregi, a unni popor întreg, ca şi 
literatura populară”, Apoi adaugă: 
„in scrierile lui vorbeşte un popor 
Întreg”. 

Un popor întreg nu numai În 
sens cantitativ, ci un popor în e- 
senţă — cu spiritul şi reveriu-i se- 
culară. 

Părerea pceusta nu o găsim numai 
ìa marele critic romin, ea e confir- 
mată şi de alţii. Cezar Petrescu, el 
însusi romancier de talent, spune 
de Mihail Sadoveanu: 


„Sufletul Moitdovei e dominat de 
opera hui Mihail Sadoveanu, aşa 
cum peisagiul moldovenesc e do- 
minat de masiva siluetă a muntelui 
Ceahlău”. 4 

lată părerea lui Artur Gorovei, a 
cărui apresiere îşi nre valoarea ei: 

„Sadoveanu cunoaşte sufletul po- 
pi nostru în toată adincimea 

i şi-l descrie cu o măcstrie, pe 
care n'a ajuns- nici unul dintre 
scriitorii noştri”, 


Părerea lui G. Topirecanu, serii- 
tor important, e că: „Opera lui Mi- 
hail Sadoveanu va proecia pe ecra- 
nul vieții de miine, viața cea mai a- 
devărată a Moldovei din zilele noa- 
stre 


lată, în sfîrşit, aprecierea unui tl- 
năr romancier bine cunoscut in fa- 
ra Sa, lopel Teodoreanu: „E atita 
parfum bucolic În cuvintele prozei 
lui Sadoveanu, incit pare că el nu 
le-a wat din viața de toate zilele, 
de unde le culegem noi ceilalţi, cu 
mirosul lor de asfalt, benzină, canal 
şi praf orăşenesc, Parcă le-ar sco- 
ori din munţi în câni cu fragi, cu 
afine şi mure”, 


Scriitori cari să exprime în ope- 
ra lor caracterul unui popor intreg, 
al unei țări, sunt excepțiuni rare, 

Mihail Sadoveanu e una din a- 
ceste cxcepţiuni, 

Dacă m'aşi bucura de oarecare 
trecere pe lingă Comitelul Premiu- 


DI e i i 


lui Nobel, i-aşi atrage atenția asu- 
pra acestui mart, generos și mimu- 
nat scriitor, care — reflex curat şi 
poetic al poporului din care face 
parte — onorează întreaga literatu- 
ră a lumii, 


(Matei Russu. La grande Revue, 
Avril 1933). 
E] 


Politica externă. 


Germania, prin massa ei, e cea 
mai mare Putere din Ewropa cen- 
trală şi occidentală, Evoluția poli- 
ticii sale interne, tendințele şi pro- 
uramul partid organizat, Inchis 
şi înarmat, care o guvernează în 
chip dictatorial — contează in cel 
mai: inalt grad în ceiace priveşte li- 
niştea celorlalte națiuni gi prospe- 
ritatea economică. Cum s'ar putea 
discuta cu folos asupra viitorului 
păcii şi despre posibilitatea wnei 
dezarmări fără să se țină seama de 
acest factor important? Nimic se- 
rios, nimie definitiv — afară de 

li îreparabile — nu poate fi 
săvârșit în acest domeniu, atita timp 
cit nu va fi desemnată orientarea 
definitivă a revoluției |naţional-so- 
cialiste, 

In loc de a se face conshlerațiuni 
teoretice asupra egalității drepturi- 
lor, mai bine s'ar privi harta şi s'ar 
întreba istoria, Numai un ` singur 
Stat în Europa de astăzi sar pnitea 
vedea obligat a provoca războiul, 
unul si r poarte avea speranţa 
ie ciş za ceva, saa î singns poate 

antrenat aproape voie prin 
politica-i internă, y 

Restul e numai vorbărie, pericol, 
nebunie. 


Uit priveşte politica franceză, ca 
se află în fața unei situaţii foarte 
delicate. 

Imţelepi ar fi de asteptat şi da 
văzul în ce sens ar putea evora 
Germania lui Hitler, „onferința de 
la Geneva Însă cere o soluție. 

Planul MacDonald, chiar amendat 
de preşedintele Roosevelt, e plin de 
piedici şi de pericole. Avantajul se- 
rios şi practic pe care-l dau prapu- 
nerile americane — e controlul. 

In momentul de față — după in- 
formații care concordă — Germa- 
nia se reînarmenză cît mai repede 


cu putință, Un control eficace, in- 
treprins la iuțeală, ar putea cons- 
titui un prețios instrument de pace, 
cu condiția ca Mle să fie ur- 
mate de sancțiuni, Toate punctele 
ucestea cer fie precizate și lä- 
murite. 

Esențialul e ca nimeni să mu se 
lase captivat de discursul mieros 
cu care e vrul cancelarul Hitler să 
adoarmă Europa şi America. 


(René Pinon, Revue des denr 
mondes. 1 Juin 1933). 


Auguste Pointelin. 


A murit un mare artist în virstă 
de nouăzeci şi patru de ani şi cri- 
tica n'a vorbit nimic, 

In 1866 Pointelin era un nume 
celebru şi pină la ultima clipă ar- 
tistul a rămas credincios Franţei. 
El n'a lucrat decit pentru plăcerea 
sa, departe de Paris, într'o singu- 
rătate, care e aceia n operei Insăsi. 

Pointelin continuă pe Corot, mai 

nunțat chiar decit Chintreuil, 
is sau Ravier. 

Printr'o specializare naturală, ca- 
re e cu totul opusă unei firi leneșe, 
în cursul lungii sale cariere, Poin- 
telin se multumeşte să trateze patru 
sau cinci teme inspirate de poziţii 
și ea “identice, teme reluate fără 
n 


rerupere, cu gravitate ca o ru- 
găciune. 
Titlurile Tror sale Ioebete în 
juns. n n ke ` 
„Săleii văzute aspon S „Timp no- 
ros”, „Un stejar În y 
E 


VIAȚA ROMINEASCA 


Monotonia aparentă a acestor pin- 
ze, consacrate singurătăţii munților 
Jura, şi bogăției poenelor, ascunde 
o bogăție şi o ardoare profundă, 

Eliminind din ce în ce orice pre- 
ocupare, pentru a fi cit mai aproa- 
pe de eternitatea solului, de ondu- 
lările terenului tăiate din loc în loc 
de linii verticale, — Pointelin vrea 
ca interesul principal al tabloului 
să rămină întrun dialog şoptit in- 
tre pămint și cer, 

Dintre toate liniile, cea mai pate- 
tică rămâne linia orizontului. 

Aceinşi dorință de abstracție se 
vede prin eliminarea progresivă a 
culorilor secundare, în special tona- 
litățile calda. N'ai să găseşti în ta- 
blourile sale nici un punct roșu sau 
albastru, nici o îngrămădire de alb, 
ca la Corot, în penumbră. 

Niciodată nu pătrunde soarele ca 

să dizolve sau să rupă profunzimea 
calmă a vendelui pal, a verdelui 
cenușiu sau a verdelui negru ames- 
tecat cu aur închis sau argint, 
_ Ca şi spaţiile acestea nelocuite, 
care sunt pictate intotdeauna din 
amintire, lipsile de detalii, — arta 
lui Pointelin, apreciată de matema- 
ticieni, poeți şi filosofi, e părăsită 
pe zi ce trece. 

Ca să-l iubeşti, trebue să renunţți 
la toate micile venităţi, la toate mi- 
cile  voluptăți ale picturii, să te 
complaci în singurătatea fără dru- 
muri, fără păsări, fără flori. Trebue 
să cunoşti pasiunea tăcerii şi — 
chiar moralmente — a atitudinii, 


(Claude Roger Marx, La nouvelle 
revue frangalse. 1 Juin 1933), 


Poem nou. 
Bătălie, 


Drepţi, lafi în piepți ca sclepţi, nu-t 
aștepți. 
Prim clan, prim plan, prin lan, bim 


bam. 
Vin plin, lin prin spini vin, vin, 
vin, vin, 
cu desimi, cu sutimi, eu miimi. 
Dar domol, prin nomol, rostogol, 
cu Motoc poloboc, mic, bondoc, 
vin ceilalți, vin ca zgura. Ura. 
i deadura, tura vura. 
rim clan, prim plan, prin lan, bim 


Vin plin, lin prin spini, vin, vin, 


pin, vin... 
George Magheru 
a 
Delicateţă. 


„Mi-a plăcut insul de cultură O, 
$.; m'a scirbit însă lipsa lui de bun 
simţ: Să-l fac „dabitoc”, „imbe- 
cil” sau „idior”, Ta ce bun: injuria 
mă mihneşte.. Puteai să mă ataci în 
scris, să mă înjuri de mamă, să-mi 
dai cu bastonul În cap, ca să mă 
înveţi minte să nu-ți mai arăt altă- 
dată ie ing: dar acest gest urit nu 
trebuia să-l faci. Mă dor rindurile 
de față, dar le scriu totuși. Domnu- 
le S., te iubesc că eşti tinăr; te iu- 
besc dar mă cc (ste) pe d-ta”. 


„Bobi” 


Un mare poet romin : 
Petre Popescu-Olt. 


„In conformitate cu cerințele bine 
justificate ale actualei critice litera- 
re, recunouştem, mai intii, că volu- 
mul de versuri pe oare d. P. Po- 
pescu-Olt îl prezintă publicului, cu- 
prinde şi opere de virtuozitate şi 
opere de talent și capodopere, E fi- 
resc lucru, Ceeace surprinde, insă, 
e numărul, atit de mare, ul capodo- 
perelor În raport cu numărul total 
al poeziilor din volum”, 


G. C. Aman 
A 


Acord gramatical sau un imobil 
pedepsit, 


„Cum se explică însă că primarul 
Capitalei nu procedează cu aceiași 
energie şi cu imobilul din str. Va- 
sile Lascar No. 2 colț cu piața Ro- 
setti, care în urma anchetei ce s'a 
see a a fost pedepsit... arhitectul Ar- 
ne 229 


Universul 


Penetrațiune, 


„Elena absorbea cu nesat aerul să- 
rat al mărei 20 prie că-i pătrun- 
dea pină în vi degetelor...” 


Clementina Dela Socola 


PACTUL CELOR PATRU 


D ETON 

A + e Ad 

— Insfirşit, d-l Daladier 
a acceptat Pactul. 


NOUL REGE AL EUROPEI 


— Va-să-zică, ne-am inje- 
les: tu faci pe nebunul !.. 


HITLER ŞI AUSTRIA.. 


NA 


„sau? Dă Doamne ce n'am 
gindit... 


PACTUL CELOR PATRU 


— Iată cheile şi armele mele! 
—— Şi iată un petec de hirtie! 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 


ARTA ȘI IDEOLOGIE 
i Dn i aa E | 


VOLUMUL XCIII — XCIV 
ANUL A X Vy 


o 


ATELIERELE „ADEVERUL“ S. A. 
STR. CONST. MILLE 5-9, BUCUREȘTI 
1933 


333. ANUL XXV. 


AXINT 


A. F R 


O E îi 


R. 


INIMA 


NTOLOGIE: Desprv literatura ioana 
ară, Al. Dima, 

ISCELLANEA: 'feafie | + Bi Devuloriza 
oa gimitulwi, AL, Q Perla, Mak; Pexpra Tangu 
', Za Dixenlinni rr 3, At Vima Noul 
embru do omara at Acmtamiwi româna, Dr, 
Elie Däin 


RONICA LITERARA: Sărmanul Dimas, 
CG, Câlinesen 
RONICA EXTERNA: Roosevelt și rovi 


suieca tmericsnismnhal, Rass Laong 


RONICA ECONOMICA: Noun structură 
n oamafewiui exterior a) Romantel. 4. Mai 
Wumpa; Oriza econniniatunlui pur şi luteeral, 
Amii Lucs. t 


>~r e 
was- a 


IUNIE-SEPTEMBRIE No, 6-— 


iaţa Rominească 
ARTA ȘI IDRDS]e 


AL. O TEODOREANU + 


Un contimporan al lui Horaţiu: 


FR UN Z 4 


U N ZA 


PR a e EOE 


N. D. ANGHEL 


CUM AM DEVENIT SOCIALIST 


koro AORTE T ăi, 


CALEA VACAREŞTI 


H 


DE MOARTE 


ALICE GABRIELESCU 


MARŞUL FEMEILOR i 


A N 


Ss 


eee pei K mitia TEET „Da vasale Heus Silap 
sontale, Bazu irali a mlm țeţ socinle, d 
1. Irtmernev: A rhiva bonte n stiință pè sefu 
sociali, Aier, Rogun; Sit UuHogia Pv latioutat i 
Traian Mrparmiz Curi Marc yi silicati. 
1. Potea: Folk lur, Pireziu populari ie miliun. 
D Al. Namur; Biografie, Vințu mih maere fi 
naneiar: Dusile Zaharoft. 


CRONICA PLASTICA: Cotta Lete 
(intiini portretist tomin), A: Muia 

CRONICA SPORTIVA: Vannuţa 
merican, Poire Comice rau. 

CRONICA MUZICALA: Multimii ear hüg 
dâtuse, Sabin P. Drðgai. 

VECINII NOŞTRI: Litarstnra cehă còn 
limporami, Etera Eftimiu: Min luornturu pi 


lună, Tanek, Nerii Dabpuwsku; Lilaratnra bul 
EAB, Klina Eftimiu, * 


REVISTA REVISTELOR: Romine: Spiru 

ret: Un exteaie moralist aduinestenză pe 

d. T, Arrhezi, De ot ast. W Viadewa atura 

be d: Chilinen, Dr. N. Japu, Artur fir tte 

turițe particulare in licee, Sirimoii latine 
Poetul X. Milon; Strâime. 


CARICATURA. 


sai H 


EDACȚŢIA / STR. CONST. MILL E 5—9 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVISTĂ LUNARA 
Bucureşti, Str. Const. Mille No, 5—9 
ANUL XXV 


Prețul Ahonamentelor 


IN TARĂ: 

IE AM e sata a za a ali a Lei 500 
Pe jumătate sn . .. . s.a... s, 250 
Pentiu Bânci şi Societăţi, anual, . . „ 600 


IN STRAINATATE: 
20 pa 00 7 Te E ION a E S . Lei 650 


P ADAERO BAE i sie te pet 33 » 375 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandat poşrai sau plătind costul direct la birourile ad- 
ministrației din Bucureşti, str. Const. Mille No, $-9. 


Administratia, 


UN CONTIMPORAN AL LUI i riezi: 
AX IN TE ee U NZA 
nd ua L tit Bta An a E, ei 


AL. 0. T.£ 9 5 ORE A n g 


Soţia şi cîțiva prieteni au îintovărășit, acum cităva vreme, 
pină la porţile Necunoscutului, pe fostul meu profesor şi prie- 
ten Axinte Frunză. Astăzi, cind stihiile vestese nebu şi 
cînd mai nu e muritor să nu adoarmă cu gindul la o nenoro- 
cire, pentru a se deștepta în faţa alteia, dispariția unui om 
de 75 de ani trece nebăgată în samă, iar durerea celor ce l-au 
iubit rămine singură cu lacrimile ei. Cred însă că acei ce l-au 
înţeles — și a-l fi înțeles însamnă a-l fi prețuit — nu cred în 
moartea lui Axinte Frunză, cum nu se poate să fi crezut nici 
în existența lui, în sensul strict omenesc, Umbla stingher în 
haină și vorbea sacadat şi cu pauze, ca şi cum s'ar fi căsnit 
să traducă din elină saw latineşte cele ce avca să rostească. 
Mi-l amintesc cu catalogul subțioară, pe lungile coridoare ale 
Liceului Internat din laşi, pășind în hexametri şi cu privirea 
dincolo de umbră. Şi loe şi timp deveneau paradoxe la ivirea 
lui. Cu ochelarii puși cam spre virful nasului, ca un orna- 
ment inutil, cu barbișonul încîleit şi părul vilvoi, făcea im- 
presia unui Atenian al antichității, costumat în profesor mo- 
dern şi venit din curiozitate în Dacia Trajană a leatului de 
faţă, după ce Dăduse lecţii de retorică şi prozodie orgolioşi- 
lor urmași ai lui Cezar şi August. Era învățat, inteligent, iro- 
nic şi absent la tot ce-i în afară de alvia eternității, pe apele 
căreia venise pină la noi, transformind trirema în catedră 
şi scutul în catalog, Catalogul era piatră de hotar între două 
lumi șI singura realitate pentru cei de dincoace. Incolo, Axin- 
te Frunză ştia să te facă să crezi că vine din forum unde a 
obținut soluția unei subtile probleme juridice dela însuși Jus- 
tinian și că a întirziat puţin, fiindcă a voit să asculte pină la 
urmă pe Cicero, vorbind contra Catilina sau pro Milone, ca 
să ne spue pe urmă cum a fost. Două vorbe reveneau mai des - 
in vorbirea lui: bre şi frate. Preocupat unicamente de sens 
aceste expresii familiare îi reveneau cind te aşteptai mai pu- 
țin şi nu odată, închipuind dialoguri între locuitorii Ce ţii 
eterne se întimpla ca un cives romanus să spue: bre Ovidiu, 
sau frate Horaţiu. Era atit de distrat încît adresindu-se odată 
unui elev care rămăsese citeva minute taciturn în fața textu- 
lui latin, cu vorbele: 

— Frate lurașeule n'ai cetit pe azi! 


262 i VIAȚA ROMINEASCA 


nici n'a băgat de samă replica acestuia care i-a răspuns în ri- 
sul înăbușit al întregei clase: 

— Frate Frunză, uite șacuma celesc! 

După care: 

— Ce rideţi bre? Am spus cumva vre-o prostie? 

Cind vorbea despre antichităţile romane era atit de ab- 
sorbit de subiect că nici nu observa cum elevii înaintează cu 
tot, cu băncile a căror picioare le deșurubaseră în prealabil. 

Deabia cînd cei din faţă atingeau catedra își dădea samă 
că se petrecuse ceva anormal, Se încrunta puţin şi fără să 

vreo importanță faptului, poruncea plictisit: 

— Ce căutaţi aicea bre? Daţi frate toate băncile mai 
inapoi ! 

Atit, Şi-i continua magistrala lecție în fața elevilor de- 
zarmaţi. La semnul lui evocator, Cezar, Virgil, Properţiu, 
Horaţiu, Ovidiu, Tit-Liviu, Tacit, Martial, Juvenal, Justinian 


care să-i scape, Această algebră superioară cu mii de necu- 
noscute, pentru el nu avea nici una. După o viaţă plină de 
peripeții fabuloase, s'a hotărit să inițieze și pe alţii în tainele 
nepătrunse ale limbii și literaturii latine. Cu acest prilej, 
istoria învăţămîntului nostru a mai înregistrat o minune. 
Printre mormanele de lexicoane şi dicționare care acopereau 
capetele candidaților rep în bănci şi sub privirile ironice 
ale comisiunii prezidate de B. P. Hașdeu, s'a strecurat un ins 
care nu avea cu el decit o coală de hirtie şi-un creion: Axinte 
Frunză. Dar ironia a făcut loc uimirei atunci cînd, după da- 
rea temei, Axinte Frunză s'a ridicat întrebind: 

— În ce stil să scriu compoziția? Al lui Cicero? Al wi 
Tit-Liviu? Al lui Tacit? 

Cea dintii compoziţie predată a fost a lui Axinte Frunză 
şi cel dintii reuşit la examen a fost tot Axinte Frunză. Acesta 
e debutul lui în învățămîntul nostru secundar, pe care l-a 
servit cu credinţă și pricepere treizeci de ani. 

Venit din lumea umbrelor, Axinte Frunză s'a reintors 
printre umbre. Mi-l inchipui rătăcind în jurul Palatinului în 
tovărăşia lui Quintus Horatins Flaccus, văd gestul larg al poe- 
tului cu mina întinsă de pe care, de purpură, atirnă toga 
quiritară și-l aud şoptindu-i versurile ce-i erau atit de dragi: 


Vides ut alta stet nive candidum... 
AL. O. TEODOREANU 


E 


" Ei 


D E Z O E G A R I 
AEA o a A E E. 


A, F R U N z 


Pe cheul întins și pustiu al marelui port dunărean, atit 
de zbuciumat în timpul zilei, nu se aude un sunet, nu se ză. 
reşte o mișcare, Cu toate că dinspre răsărit cerul sa luminat 
şi afară incepe să se vadă bine, becurile continuă să ardă; 
dar parcă spre a arăta şi mai mult pustiul locului şi adinci- 
mea somnului, care a cuprins totul. Uşile eafenelelor şi ce- 
lorlate localuri de zi şi de noapte, din apropiere, stau zăvo- 
rite cu bare groase de fier. Zgomotoşii lor e ienți din timpul 
zilei dorm încă pe la casele lor, iar cei care n'au casă, stan 
lungiţi în șiruri regulate pe lingă depozitul cel mare de saci, 
nemiscați, caşi sacii, supraveghiaţi şi ei probabil de acelas 
paznic al sacilor, 

Coborind pe o stradă lăturalnică, doi domni îmbrăcaţi 
in niște pardesiuri uşoare şi elegante, cu pălării tot aşa de 
fine, dar cam mototolite. se oprese în faţa șirurilor de loca- 
luri închise şi moarte, i 

— Ți-am spus, dragă, cunosc şi eu orașul ăsta destul de 
bine; nu mai e alt refugiu decit la gară. E închis pretutin- 
teni. Odată ne-am întilnit şi noi în viață, dar dacă nu-i... 

- — Ba eu simt că magherniţa de colo veghiază: parcă 
ași vedea o lumină... 

Din magherniţa joasă cu obloane galbene, cu pereţi pă- 
mintii și mohoriţi, tresări de bună seamă ceva ca un reflex 
de felinar, dacă nu chiar o lumină: ceva ca un ochiu care 
pindeşte şi se ascunde... 

O luară spre ochiu. Ochiul însă incepu a se închide, pin- 
dindu-i totuşi cu luare aminte; iar cînd necunoscuţii se apro- 
piară cu totul, deodată se deschise. iar după el se deschise și 


Dinlăuntru cineva salută. 

— N'ai grijă, palicarule, nu sîntem dela poliţie, 

Grecul se închină din nou, lăsindu-i să intre, și inchi- 
zind îndată uşa. 

Indată se închise şi ochiul, iar în locul lui se aprinse un 
altul, mult mai mare În camera vecină. 

— Bun, — zise domnul cu pălăria mai mototolită, aşe- 
zindu-i cu trupu-i destul de volu pe un scaun șubred 
şi strimb, şi privind o vatră cu cărbuni stinși si citeva feli- 


———————————————  UUUUUOVġO 


264 VIAŢA ROMINEASCA | 


gene, așezate în şir, cum i se întimpluse să vadă i 
unele mahalale din Constantinopole, — Sezi, Dojila. TAa 
spus: in materii de astea se cere şi niţel flair, Tu, ca magis- 
trat... "a sinteţi un fel de cucoane l... k 

— Sint şi magistrați, care se ricep. Voi însă $ 
sinteți specialiști. Tot instalin itate, taburi.. mai 
rotesti nstalind E area des tuburi... intraţi 


sa ul Pale deal ger — yopti gazda, inta 


— Dar caută, de le potrivește bine. G 
dumnealui dulțe, zinzirlie, get să cu Sonda i : pentru 


— Indată, — şopti grecul, și începu să sufle în grămada 


atena fu a ia în "eleva mina și NAD îndată. 
eat one ți E mura În Scurt Mia ca 
i poale pre Ei — răspunse grecul, fisticindu-se că a ce- 
Pe ale Da ai băiete? După ce ai suflat atita... In- 
Gan ae, — Zimbi grecul, luminîndu-se. — Tinți, 
sili ae sit eh ainera. ceva aşa... de PAN un pa- 
pata ph Esi ima = Siela. $i ingiră o U ft a 
gi fe T O e abia auzise chiar inginerul, om 
— Taci, bre, ai tu asemenea vinuri? 


Pe f: : a f 
ultragiate grecului se zugrăvi incarnarea unei demnități 


— Aa i n'avem?! 
E nei bine: ai "ps ga 
fie piane in Ințelegi? început cu Chios, dă Chios. Dar să 


stiti a rog. Dar să poftiți în fund. Aiţi fel de fel de lume, 


rată şi Set puţin mohorită. 
ru Anunat! — zise inginerul, trintind i i pă 
irie pe a masă destul de murdară. — Adu pre pii 
Pi a cu de mult forfotea lume, trăncăneau camioane 
sd io oare și vagonete cu baloturi, răsunau strigăte 
ebarcader se auzeau țipete de vapoare: vr-o două. 


O PNN De a 


- 


DEZLEGARI 265 
Oee rro o E RR 


trei plecaseră, citeva se anunțau din josul Dunării, unul ve- 
nea din sus, Chiar în cafenea, în odăile din faţă, se auzeau 
voci, risete, vorbe rostite în citeva limbi, Numai în odaia din 
fund — linişte adincă. 

Răzimaţi cu coatele pe masă, destul de obosiţi și unul şi 
altul dar doritori de a mai sta împreună, cei doi prieteni 
adesea cădeau pe ginduri, din nou rupeau tăcerea, mai 
beau... De multe ori se înțelegeau numai dintrun erimpeiu 
de frază, dintro vorbă. Afecţiunile adolescenței şi amintirile 
de colegi, trezite deodată, șterseră şi cei vreo 25 de ani dela 
despărţire, trecuseră şi peste tîmplele înălbite ale magistra- 
tului şi peste nasul vișiniu al inginerului. 

Inginerul nu putea uita o clipă, cu tot părul alb al cole- 
gului, pe solitarul, înginduratul şi visătorul prieten de odi- 
nioară, spre care îl atrăgea cu atita putere firea-i curată și 
cristalină; magistratul vedea nevea profilul liceanului né- 
astimpăra! şi năzbitios, coleg nestrămutat şi credincios fuţă de 
toată clasa, zurbagiu îndrăzneţ si buclucaş față de toți pro- 
fesorii, afară de inofensivul și bolnăviciosul martir dela re- 
ligie. 

Uneori, chiar cînd tňeeau simțeau parcă amindoi, că se 
gindese la acelaşi lucru, aceleaşi mici întimplări, mici bu- 
curii şi necazuri, şi visuri trecătoare ale tinereții, uitate poate 
de mult şi răsărite azi deodată din ceața trandafirie a trecu- 
tului, Se simțeau ca „atunci”... Și numai cind se uitau mai 
atent unul la altul, îşi dădeau seamă de toată iremeabila dis- 
tanţă, care-i despărțea azi, Și un regret vag, nelămurii și 
poate dureros, umbrea din cînd în cind frunţile atit de se- 
nine scum douăzeci şi cinci de ani, atit de înviforate azi de 
asprul şi nemilosul războiu al vieţii. 

— Da, demult sa observat şi de alții, — zise magistratul 
după o pauză — că viaţa de liceu, adolescenţa e singura ca- 
re contează, Copilăria e pres depărtată, s'a uitat. Viaţa de 
universitate e prea scurtă şi totodată prea zuomolvasă: o 
viaţă de scandal, de stradă, n'ai cînd să te concentrezi, prie- 
teniile, intimităţile n'au cind se lega. „Alma Mater” nu-i uni- 
versitatea. Minciună! E numai liceul. Numai liceul leagă si 

ype vecie sufletele cele mai disparate. AN; îzeu! 
— oftă din adine și căzu din nou pe gînduri. ~ 

In sufletul inginerului, împotmolit de tulburile valuri 
ale vieţii, vorba caldă a colegului stiri o adevărată descăr- 
cătură electrică. Omul umplu pabarele, bău pe al său pe ne- 
răsuflate și se uită fix la figura palidă a colegului. 

— Cu toate astea, — rosti cu accentul unei sincere pă- 
reri de rău, — chiar tu te-ai schimbat aşa de mult, te-ai in- 
străinat, nu știu cum... Te recunose şi nu le recunosc... laca, 


——N——————————— II ———— 


— 


TAR Ami rapi a aa i d 


Š qT a Re 
AR ie aseară impreună, ȘI pină în clipa asta m'am înţeles, 
Mrs p dă, ce te-a adus prin meleagurile astea, acum, vară, 
„nd voi, bucurestenii, o luaţi de obiceiu spre alte țărmuri 
Eni venit cu vreo însărcinare profesională? Nu seamănii,.. 
e orei, = piahi pur și simplu pe arșița, pe zăduful îs. 
Să ntreb ca prieten, fiindcă nu-mi ipui 
ca pr E -mi Închi i 
mai mare, decit să te întilnese după atita amar de Aia E 
, Dar prietenul părea transportat în alte lumi, absorbit de 
Pa reer cunoscute numai lui, şi continua să tacă 
e. peri SAR ie indrăznise să intre in odaia rezer 
a : un biet grec bătrin şi slab, gl it j ușă i 
i : pre: » Bhemuit jos lingă usă 
ră i? de foi și an zadarnic căuta să alag din cind a 
s Printer o tusă diseretă, atenti vi 
: 1 3 ia celor de i ă 
ror ginduri erau așa de departe Sef. Aanpl ale ai 
— Ca prieten ăogă ingi 
+ — adăogă inginerul, — c 
PEPE rar aj „adă b a coleg, d . 
sint ale gate atîtea amintiri, Cind colo, văd un sfi i fel de 
secrete impenetrabile... Pie: fel, de 
Aşn-i că tesi înstrăi i 
cei AM ă te- astri -ai tri i 
a, unat ṣi tu, te-ai transformat? Ce-i cu 
-Începusem cev i 
va Încă aseară, — zise i 
l II cev € scară, se magistratul, 
şind puţin, dar au venit prietenii ăștia ai tăi, și Tl a 
cet ra » ȘI. leacuri, nu 


- A-a, vr'o aventură ă 
A-a, ură amoroasă ! In sfirsit! îi mi 
; s3 : vro, ură i $ sfirşit L. N 
Du N adineaori că abia ai reusit să dă aici ri De 
eg Boan arde acuma? Ori ai rămas tot liceian? Spune 
rasp $ i e nevoie de concursul meu? Eu cunose tot tirgul 
a.. le ca in halimaua voastră de Bucureşti! $ 
ştiinţa spade peur iar e sare mai rău: e o crimă, e con 
i e > Unei prosti imi ` ic ice 
concurs... Nu, zadarnic... ARATE: a DERA 
— Oho! Descarcă-ti ii imi 
auii rcă-ți conştiinţa, criminalule, spune ev-ai 
La: O si = h à z 
a fie ARTĂ mingiicre mi-u ramas: că au mai fost şi au 
m: și alții, care au făcut tot aşi, că o fac zilnic 
za spic sa mărital, şi acuma e tirziu! A 
a- cred că s'a măritat cera ag aos ee i 
a E maritat, cred că azi Îşi mai bat joc de 
In loc să i 
1 mai glumească. inat ï i Ā 
numai dapa ga E pa că, inginerul tăcu şi oftă, Adăogă 
— Atunci e tipi 
SETEN t e un caz tipie, î-i faci i i 
nici cei dinti nici cei A pata Sete Me dala Sa 
— Vin nenorocire i cum 
e 4 = Care, cazul nu-i deloc tipic- ă ți 
infățișez? Adevărat, la noi totul e tipic per pi ăi 


kinal. ad totul e azi 
; anal, comun, meschin? 


O floare neprețuită, răsărită ca prin minune, din mocirla u 


-- Și 


DEZIEGARI 267 
ERAAI E EP E DE SERII e SRC T M a 


nui port! Un înger, o stea căzută în mocirla cea mai abjectà 
a unui port Dunărean! O, dacă ai fi văzut-o măcar odată! 
Sau poate ai văzut-o, dar... 

— Şi acuma o cauţi! 

— Pe tot cursul Dunării. De două ori am cutrecrat toate 
localurile interlope, dela Sulina pină la Turnu-Severin şi 
îndărăt! 

— Grecoaică? O fi plecat la Constantinopole. O fi pela 
Smirna, pela Alexandria, şi tu oftezi.. 

-— Mi se pare, lumești, Nu, dragă, asemenea fiinţă... 
Dar înţelegi: pe deoparte colegii, societatea, pe de alta cei 
din Bucureşti, — familia, rudele cu prostiile lor mondene. 
Se poate să nu stai la îndoială ?... De altfel să nu crezi că nu 
se gindea și ca! Era convinsă şi ca: că așa trebuie, că aşa e 
normal, aşa e cinstit, legitim, onorabil, — s'o las . să-mi caut 
de carieră, şi să-mi fac familie, — după situația, după ran- 
gul meu în societate! Să nu crezi că mu se pindea la căsăto- 
ria, la nunta mea, mai puţin decit o soră, decit o mamă! lar 
eu... Pe cînd ea, obosită de slujba ci dela tejghea, mi-aranja 
cuferele, sau stropea cu lacrămi albiturile, pe care mi le 
călca pentru ultima dată, sau își oboseu ochii cu tivirea ba- 
tistelor, eu mă plimbam prin odăi, mă gindeam, ca un prinț 
pe care îl aşteaptă coroana, la înalta situație a „şefului de 
familie”, la datoriile sociale: la vizite, la primiri, la socie- 
tăţi de protecţia animalelor... lar ei, nenarocitei, îi ofeream 
concursul meu „moral”. sfaturile mele părintești: să-si pă» 
sească un bărbat serios, muncitor, cinstit, căruia îi promi- 
team protecția mea de om cu situație şi.. Ştii cum sulocă, 
cum mă ard azi cuvintele astea? Nu, adincimea prostiei și 
meschinăriei omenești n'are fund! Bezna aceasta ce atit de 
adincă, atit de îngrozitoare... Mă crezi? Uneori. cind imi 
aduc aminte, încep să gem ca o vită, să-mi rup carnea depe 
mine, să iau cîmpii! 

— Astea, dragul meu, s'au mai intimplat poate şi altora. 
Ce vrei, prăpastia socială cure ne desparte... IWapoi cînd ai 
căuta să sgindăreşti toate rănile, să-ți torturezi conștiința... 

— Nu; aici a fost o altă prăpastie, mai udincă: o pră- 

pastie nu socială, ci, dacă vrei, antropologică, pe care noi 
n'am înţeles-o niciodată, n'am încercat măcar s'o înţelegem, 
Nu, — ori-ee sar zice despre sălbaticul şi inapoiatul nos- 
tru orient, — dacă vrei să găseşti tipul adevăratului om, 
tipul supraomului, în cazul de față al suprafemeei, trebuie 
să-l cauţi nu în mult cîntatul, materialistul şi singerosul 
Occident de azi, nu în ţara lui Nietzsche, abia acum câteva se- 
cole răsărită din întunecimea pădurilor şi bălților, ci tot 
prin sărăcăciosul nostru Orient, mai primitiv, mai înapoiat 


—Ïďď[KK 


în înșelătoarele realizări sle tehnicei i 
pi t "i ale tehnicei, dar şi mai puţin zgu- 
i e pornirile sanghinare ale unei societăţi abia eşită din 


ci tot acolo, la ei: in Fanar, da, în F ! 

insule, în cuiburile de sărăcie ale Asiei 

reies cel mai curăt, neștiut de nimeni ue 
tarul, pe care îl calcă azi porcii... 


— AŞ... Va-să zică o floare răsărită di i 

; in moe 
redea căzut din cer, aur şi mărgăritar! iar A : 
; am. admitem. Dar atunci cum ai sā impaci tu, i 
ziar ne toate, un porc cu un înger? Nu, dragă, las-o e i- 
» Cu grecii ei; sau tot cu un pachiderm de aj noștri 
A pe dd deea: a luat pe tine, — ducă nu te-o 
anghel. Las-o, o fi y i 
vrun cafe-șantan şi tu îţi baţi Spui. s’ pioneer 
grijă, „Natio comoeda”: ai uitat? Să n'ai 
grijă Fii sigur, că-i mai mulțumită, deci 

n societatea noastră bucureșteană !... 

— Nu, tu „oi nu Înțelegeți, nu puteți... 


N Releu! eu „pt înțeleg de minune: o temee, şi o femee 
n, ee rari 5 dmit. Femeea Mire nevoie nici de ușa zisa 
“^, mei de alt dresaj. O țărancă, dacă-i noslimă, d 


dacă vrei, poate să facă si teza: zenit er 

| i $ pe regina! Feme à 
aiae ua ca noi.. Mai ales o femee — cau ad k p 
Dol otel — superioară, Dar vorba-i, Îngerul e tot înger 
sept Boer: cum au să lrăiască împreună ? Nu te gin- 
z Daka TA oa şi mai mult cu procupseala noastră? 
oder i varet-aleă aşa: își inghijea lacrămile, te gà- 
o ființă a pipa r tu... Se poate? Să mai stai la îndoială între 
con a 3 T ARonită, o chelneriţă de șantan şi... o dom 
cală de + amilie”, crescută în puf si parfumuri, cu „edu. 

într'un cuvint, din so- 
u semn al i 
„Societate? a i 


ie: va Petru înfiia dată ai Saraha daoi 
ştie: vizite, automobile, umeri pi Mebra 


decoltute, deochiate : 
ereionate. pomi par e și insipide, buze vopsite şi sprincene 


i l meni autochtoni si į roşabili 
Soare toc! şi irep bili ; 
ee a he fnivoclouri Și amoruri de grajd... enag 
D ae o cul adi la ce te așteptai tu? Nu 
Inginerul mai goli un pahar și arată. KID jaa 
mtem că o luai cu tine, admitem că era o sfintă 


t ul gantan! Se 
ridge, teatru cu piese 


DEZLEGARI ul ' 29 


aşa cum crezi tu și cum admit ṣi eu: ce era să facă acolo ? 

Să se întreacă cu celelalte păpuşi? Să le eclipseze prin gust: 

tot prin găteli, tot prin toalete? Dar atunci ce mai rămâne 

din ființa superioară, ce devine îngerul? Să strălucească de 

bună seamă prin virtuţi, prin cultură? Dar cum o să respire 

ființa superioară în mediul nostru, în atmosfera noastră mo- 

rală ? Ce să caute un înger pe malul Dimhboviţei? Ce să cau- 

te fiinţa zmulsā din stele, în noroiul vieţii noastre de toate zi- 
lele? Nu, dragul meu, orice specie vie — cu mediul ei: fiara 
nu poate trăi decit în pădure, peştele decit în apă, îngerii 
decit în cer. Las-o în cerul ci, în mocirla vi, care e mai pu- 
fin abjectă, căci e mai puţin conștientă... Și dacă ești nemul- 
țumit de mocirla în care te asfixiezi tu, nu băga în mocirla 
ta şi pe alții. Fii mulţumit, că poţi respira măcar tu, poartă-ți 
crucea pină la sfirşit, zimbeşte soarelui care a răsărit, trăieşte 
în băltoaca ta, căci în alta nu poţi trăi. Dar... ce să mai vor 
bim? Spune mai bine: dacă ai avea nenorocul s'o găseşti, ce 
i-ai spune? Că o iubeşti? Că... 

— Nu, o singură dorinţă aşi avea: să-i cad în genunchi, 
să-mi pling păcatul la picioarele ci și să dispar, Ştiu că nare 
să mă mai vrea. Nu-u! M'a certat, dar de luat — cit lumea! 
O cunosc... 

— Atita? 

— Ba aşi mai avea ceva: ceva vulgar, grosolan, infam, 
ceva ce ea desigur n'are să primească... 

-— Vro sumă... 

— Da. O am ici, demult. Sînt sigur că n'o primește, și 
atunci i-o arunc pe fereastră şi fug! M'am gindit că poate ar 
primi-o măcar pentru tată-său. Are un biet tată, care... 

— Il cunoşti? 

— De unde? Ştiam dela slugi. Dacă l-ași cunoaşte, ași 
afla poate ceva şi despre ea. Inţelegi, mi-ași descărca poate 
măcar o parte din greutatea păcatului. Apoi... 

— Ai pleca in străinătate. 

— Poate pe toată viaţa. Dacă nu pot pleca în lună, di 
par unde se poate: să rup, să uit... 

— Ştii ce te-ași sfătui? Caut-o, poate să fie pe aici un- 
deva. Te ajut și cu. Da, da! Dar... nu te incurca și n'o in- 
curea. De altfel lucrul se mai poate discuta. Vr'un copil? Nu. 
Atunci... 

— Tu îi ai? Nu te-am întrebat... 

— Da, am copii. Că dacă nași avea nici copii... Dar în- 
colo să nu mă mai întrebi... 

Un răstimp tăcură amindoi. Magistratul mai oftă, ingi- 
nerui mai bău. Apoi, regăsindu-și buna dispoziție, se în- 
toarse către grecul de lingă ușă: 


E e 


r _. VIAŢA ROMINEASCA 


— ă, kirie... 3 

— Poftiti! — sări grecul, tresărind deodată, şi alergă la 
chemarea chelliului, 

— Ce ai acolo? Puel 

Negustorul începu să gesticuleze şi să-şi recomande 
marfa. 

— Dulţe ca mierea, asa se topeste în gura... 

- Taci, bre! le-ai încercat? 

— Cum nu, cuconasule? Asa se topeste!... 

Şi grecul începu să clefăiască din gură, să arate cum 
se topesc bunătăţile din coş. 

— Nu, intii mănîncă tu, să vedem; apoi... 

— Cum se pote?... Nu se pote, — răspunse negustorul, 
privindu-şi cu respect marfa, pe cure nu înţelegea so iro- 
sească așa, fa MRI 4 

— Mânincă numai una, Ți-o plătesc — zise inginerul. 

Grecul zimbi: 

— Cum se pote? Dacă un negusor ar munca... 

- Ți-o plătese, bre, nu înţelegi? j 

Grecul nu mai stătu la tocmeală și vru să se retragă, 

— Nu-u... 

Ascultă, cit face? : 

— Doi franţi bucata. Cum se pote?... 

— Îţi dau doi franci, Iti dau trei! Mănincă măcar una. 

Dar grecul tăcea, stringind din umri. 

— Ii dau cinci. Iți dau douzeci de franci! Mānînci? 

Magistratul incepu să rîdă, iar grecul se uită speriat la 
clienți-aruncă o privire acră la marfa din COȘ, Şi un spazm 
îi strimbă toată figura. 

— Să-mi daţi o mie de franţi, — strigă cu desperare, — 
nu maninco, Nu gusto! Să ma omore! 

Magistratul se ținea de coate, iar inginerul continuă: 

— Aşa? Bun, Ei kirie! — strigă, bătind în masă şi cău- 
tindu-și pălăria. — Plata. Iute! Cit? Așa. Poftim. Nici un 
rest... lar dumneata, negustorule, să pofteşti cu noi la sec- 
ție. Va să zică, ți-i frică să măninei din propria dumitale mar- 
fă! Ți-arăt eu, să otrăvești lumea! 

Buclucașul avea de gind să mai continue cu gluma, apu- 
că pe negustor de guler şi, zărind în stradă un subcomisar, îl 
chemă: 

— Domnule comisar, să duceți pe omul acesta... ; 

— Sărul muna domnule comisar, am muncat in viaţa 
meu atitea.. — il întrerupse grecul cu lacrămi în ochi — 
Domnule Comisar! A sunat, pleca vapora! Pleca fiica mea! 
Kirie comisaro!... 


s o e E RE E a E N N NI 


DEZLEGARI 771 


— Ce poftițti, ce-a făcut? — se adresă funcţionarul către 
cei doi cheflii. 

Inginerul îi făcu semn din ochi. 

— Să-l duceţi la închisoare fiindcă... 

— Domnule inginer, — zise comisarul. —Laăsaţi-l deocam- 
dată, că-i nenorocit... Ba e prea fericit. S'a măritat fiică-sa 
şi pleacă chiar în clipa asta. Vrea so vadă și el măcar de 
departe. 

Magistratul se îngălbeni, iar inginerul întrebă: 

— Fiică-sa? Cine-i fiică-sa?... 

— O fată... așa, un fel de chelneriţă... de toate. A luat-o 
un nebun de american, unul bogat grozav. Comedie în- 
lreagă... 

— Cum îi zice? — întrebă magistratul. ; 

— Elpida, una nostimà al dracului, S'au cununat chiar 
aseară. Aleargă, Iane, că n'o mai vezi! 

` Cei doi prieteni se uitară holbați unul la altul. Galben cà 
ceara, magistratul scoase din buzunarul hainei un plic gros 
şi cu mina tremurindă il întindea, cînd prietenului său, cind 
grecului. 

— Stai, — zise inginerul — Epaminadons, Pelopidas, dă- 
te încoa, ia banii ăștia. Nu te uita, nu te uita, pleacă îndată! 

Nedumerit, zăpăcit, speriat, grecul luă pachetul, îl învizii 
mașinal şi rămase și mai zăpăcit. 

— Nu mai sta, că-i tirziu. Fugi! 

Grecul o luă la fugă spre vapor, abia tirindu-și reuma- 
tismele și coşul cu bunătăţi, iar inginerul făcu semn unui bir- 
jar, să se apropie, urcă în birjă aproape cu forța pe prietenul 
care stătea uluit, rătăcit în mijlocul mulţimii. Apoi lumea 
urmări, nedumerită, pină departe, pe cei doi cheflii, dinire 
care unul ținea batista la ochi, iar celălalt îl îmbrățișa şi-i 
șoptea ceva la urecehe. ° 


A. FRUNZA, 


CUM AM DEVENIT SOCIALIST 
ao A AM DEVENIT SOCIALIST 


N. D. A N G H E L 


Un alt moment capital din viața sufletească a tinere- 
țelor a fost inițierea mea la socialism, în ultimii uni de liceu, 

Iniţierea aceasta a fost ca o revărsare de  altrufsm in 
mine, ca o revelație care mi-a desvălit tainele unei lumi 
mai bune, ale unci solidarități omenești mai inălțătoare şi a 
avut o înriurire hotăritoare asupra carierei și a viitorului 
meu, 

Pe vremea aceea abia incepuse a se desluşi ce e socia- 
lismul, căci pînă atunci nu se prea lămuria nici ce e, nici 
de unde vine... 

Şi totuși era în aer ceva vag și confuz, in spirite ca o 
rivnă spre progres, o năzuință de îndreptare, un instinct 
de revoliă în potriva apăsărilor şi a prigonirilor, Dar de 
unde venea aceasta? 

E că se produsese o schimbare în spirite, în urma războ- 
iului din 77-78, care făcea să trosniască relațiunile patriar- 
hale, ce dăinuise pină atunci. 

„Între timp şi cu încetul, atmosfera tradiţională a Taşilor 
prinsese a se schimba. Strămoşeasca putere părintească se 
rguduia din temelii, prestigiul clerului slăbea, autoritatea 
Za iee şcolari se fărămița. 

utea în aer un duh rău, prin li și prin familiile 
burgheze. La liceul național local ema y Darai demon- 
straţiile împotriva profesorilor și cu deosebire a directorului 
Burlă, în timp ce la Institutele-Unite, de odată ne-am pomenit 
În grevă şi rebeliune. 

Intro bună zi, răsvrătindu-se, au părăsit în corpore 

școala și au pornit-o să manifeste pe străzile Iaşilor şi să 
țină întruniri, în plin aer, la Copou, unde oratorii improvizaţi 
le rostiau cuvintări îinflăcărate, dintrun pom transformat 
în tribună, 
, Cind ne-am înapoiat seara la internat pentru a prezinta 
Direcţiunei revendicările noastre, am găsit pe scara de in- 
trare grupat, întreg ul nostru profesoral şi ne-a intim- 
i esorul Poni, viitorul ministru, cu vorba lui incisivă 
şi cu gestul Tia. ca o ghilotină: 

«ne înțelege să se supună regulelor a i - 
mnt să intre, cine nu — afară iaca 


ÎN 


CC 


CUM AM DEVENIT SOCIALIST 273 


__A urmat o clipă de nedumerire, revendicările fiind ui- 
tate, după care unul din gloată puse capul pe piept şi se 
furișă, printre profesori, spre uşa de intrare., un altul se 
luă după el, urmă un al treilea şi apoi, ca oile lui Panurg, 
unul e netede pină n'a mai rămas nici urmă de grevist. 

Universitatea nu se lăsa mai pe jos, în acest răstimp, 
de cit şcolile secundare... Şi aci, se semnalau frămintări și 
cazuri de eanes. Ba chiar într'o bună zi, se vesti ho- 
tărîrea Almei Mater de a elimina din sinul ei, pe studenții 
A. Bădărău, Const. Mille şi G. Mihail, viitor deputat şi primar 
al Dorohoiului, pentru că propazau idei sedițioase, 

Tot pentru propagare de idei subversive mai fuseseră 
eliminaţi din învăţămint şi profesorii fraţi Nădejde dar, osin- 
direa aceasta departe de a-i desființa, îi pusese în vază şi 
izbutise să-i facă simpatici publicului. 

Scos din învățămînt, Ion Nădejde se făcu publicist şi 
nu pregetă să lanseze revista Contemporanul pentru a-şi 
susține crezul materialist gi a-şi răspindi ideile socialiste 
humanitare, 

Cum însă pentru lansarea revistei, se cerea un element 
de sensaţie, Nădejde porni o aprigă campanie contra pla- 
giatorilor de cărți şcolare, a impostorilor care editau cărți 
didactice, de care se simţia nevoie mare, copiindu-le pe 
de-a întregul textul, din autori streini. Şi în adevăr, com- 
pania aceasta stirni cea mai vie curiozitate şi provocă vio- 
lente polemici, 

Intre timp, în jurul revistei se grupau o scrie de ta- 
lente tinere: A. C. Cuza, cu versurile lui atee şi cu o serie 
de epigrame, T. D. Speranţă cu anecdote populare versi- 
ficate, Ed. Gruber, poetul şi archeologul Beldiceanu, V. Gh. 
Morizun cu poeme în proză și piese de teatru și câți alții, 

Dar nu numai în jurul revistei, ci și in jurul soţilor Nă- 
dejde, răsunetul campaniilor pornite de ei, reușise să gru- 
peze mult tineret şi să creeze o atmosferă de simpatie. 

Din şcoli din ateliere, din universitate alergau băeţi 
şi fete la ei ca la un oracol și căsuţa lor din Sărărie ajun- 
sese un loc de pelerinagiu. 

Era o casă mică de tot cu un pridvor cu giamlic, două 
odăiți şi o curte în prejur, 

In interior, un deranj indescriptibil şi un vălmășag ne- 
închipuit: cărţi, copii, mobilier, animale — toate d'a valma. 
Intrai înnăuntru ca în moară şi vizitatorii se aciuau cum 
puteau, iar cînd nu puteau s'o facă, se refugiau în curte, 
formînd cercuri. 


18 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


Oracolul Nădejde, cu chipul unui Buda indian pletos, 
vorbea vizitatorilor din belşug, fără a ridica ploapele de 
pe ochi şi din cînd în cind schița cite un larg suris ce des- 
coperea un şirag alb de dinți, mai strălucitori încă. prin 
contrast cu fața tuciurie, luminindu-i chipul și încăperea, 
ca o rază de soare printre nori. 


„Nu mai puţin contribuia și viociunea făpturei Coanei 
Pica — D-na Nădejde — şi simpatia ce radia, pentru a dis- 
pune favorabil pe neofiți şi a crea o atmosferă prielnică 
pentru ca propaganda să se poată insinua în ei și să-i câștige 
cauzei. 

In căsuţa mică, cu unul am fost prezintat ca ncofii de 
fostul meu coleg dela Consiliul legislativ şi amic I. Corjescu 
şi inițiat la tainele socialismului, ca atiţia alții din generația 
mea, care au simțit în ei un imbold de idealism şi printre 
cari voi cita: pe Dr. Țurcanoviei viitor refect şi deputat de 
Roman, Dr. Quinezu fost şi el prefect, h A. Teodoru, zis şi 
Mamutul, lost secretar general de Minister, criticul Ibrăilea- 
nu, Irimia Gheorghiu fost deputat, Giheorghiu-filosoful fost 
primar şi deputat de R-Sărat și fratele lui profesorul St. 
Gheorghiu, Lascăr Veniamin fost deputat, Artur Gorovei 
folkloristul-academician, ginguşul poet Gh. Kembach care 
a lăsat un nume în administraţie, dar şi în literatură, sub 
pseudonimul de Gh. din Moldova, d-rii Miron și Lateş, ii 
Raul și Artur Stavri, D-rul Proca precum şi o pleiadă de 
praen şi de fete în fruntea cărora era Isabela Andrei, E. 

evastos. 


Cecace aduna pe cei pomeniţi, şi pe atiţia alţii omi i, în- 
trun mănunchi, era un gind curat ptr ri pa ij Fagene p al 
nicu el între armeni aig năzuința sfintă spre dreptate şi li- 

ate, un indemn de respect pentru fii 3 
cum a alcătuit-o "7-a d ATE AAS Aaa 


„___ În noi toţi. de o potrivă, era încredințarea deplină ca un 
imperativ categorie că avem îndâtorirea de a ne devota pen. 
tru binele obștese şi de a lucra în acest sens, 

Orice pasivitate în mijlocul societății ni se părea o lași. 
tate, orice dezinteresare de rostul celor năpăstuiţi, orice în- 
demn de egoism ne revolta, — nu vedeam mântuirea fiecărei 
alcătuiri sociale, ca şi parțial, al fiecărui individ, decit nu- 
ai h energie gin spre binele comun, în activare pen- 

rea J0 — într” i i 
ip poa, g rului, intr'un cuvint întrun soju de 

Indemnul tolstoian de a sacrifica toate năzui = 
stre de bun trniu şi tot egoismul nostru ap kiea AA ie 
treprinde o mare mişcare idealistă de luminare ñ poporu- 


mi r r RE ARON e iai 


CUM AM DEVENIT SOCIALIST 275 


lui în ceeace priveşte drepturile si menirea lui — ni se părea 
mar demn de noi și singura noastră rațiune de a fi pe 
ume, 

Consecvent acestor credinţe înălțătoare, — sfinte iluzii ale 
tinereţii — unii din cei inițiați făcenu cea mai inflăcărată pro- 
pagandă pentru socialism în Universitate şi în congresele 
studențești — prin nenumărate conferinți şi nesfirşite discu- 
țiuni, alţii se incumetau să răzbată și în întunericul de la sate, 
ca să propage sătenilor noua credință, 

Lucrul nu era uşor din cauza prigonirilor administrati- 
ve, totuşi se găsi un teren mai accesibil În județul Roman și 
aci propaganda prinse atit de bine, că la o alegere 
sub un guvern conservator reuși să se aleagă Morţun, ca de- 
putat al colegiului HI, iar mai tirziu să se aleagă și lu cole- 
giul Il orășenese de Roman și să scoată pe Lascăr Veniamin 
la colegiul IT rural, cu toate samavolniciile încercate de pre 
fecţii regimului, cei mai experţi în materia electorală, 

Era începutul strălucitei cariere politice ec cra chemat 
să facă leaderul socialist V. Gh. Morțun. 

Cu chipu-i de beduin simpatic, cu glasul melodramatic 
şi mimica expresivă, cu impresionantu-i dar oratoric, V, G. 
Mortzun avea tot ce trebue pentru a juca rolul de tribum 
popular, Era palavragiu, entuziast, iute la ripostă și cabotin 
— nevoie mare. Mai cra şi pupăcios și asa de mină spartă. 
încît a risipit pentru politică, nu una, ci citeva averi mari 

mostenite, 

După ce a izbutit să ambaleze masele şi grajie lor să se 
impună în arena parlamentară nu i-a fost greu să escaladeze 
treptele puterei și s'ajungă a dobindi toate măririle şi ono- 
rurile. 

Dar să nu urmăresc deocamdată aceast ascensiune, ci 
să procedez cronologic. 


Ca socialist, nu puteam vedea cu ochi prea buni avintul 
sporit ce lua mereu partidul radical, fundat în laşi de Gh. 
Panu, încunțurat de un strălucit stat major, dar urmăriam 
cu cel mai viu interes, campania de presă pe care zilnice o 
ducea prin ziarul său „Lupta”, ce avea să aibă atita răsunet 
prin ideile ce-a vinturat. 

Același interes îl aveau şi pentru ziarul socialist „Drep- 
turile Omului” scos în Bucureşti de un grup de tineri ca C. 
Bacalbaşa, C. A. Filitis, Gănescu, Em. Frunzeseu, Alex. și T. 
Radovici, Gesticone, ete. Ei erau animați de un spirit mai in- 
dividualist decit gruparea socialistă eșană şi vădeau o mai 
pronunțată nuanţă anarho-libertară. A trebuit timp și nume- 


aA a —0 > AP aa 


-< C 


276 VIAȚA ROMINEASCA 
RE E a DS E ES PE ——£7——O SE az 


roase pertractări, pentru ca ambele grupări să se pună la a- 
celaş diapazon al şcoalei marxiste. F 

Articololele pline de inimă și de avint tinerese din a- 
ceastă gazetă de luptă, mă desdăunau de plictiseala ce re- 
simțeam, de a fi nevoit să fac tatălui meu ca să adoarmă, 
lectura searbedelor articole de fond, pe penn mari coloane, 
din saporificul ziar al grupărei lui Gună Vernescu, din ca- 
re făcea parte şi tata, intitulat Binele public. Cind vedeam 
pe tata că a aţipit, eu întrerupeam pe dată cetirea anostului 
organ, dar el atunci se deștepta numai decit, pentru a mă 
apostrofa cu vorbele: 

— Zi mă tată, nu vezi că zice bine! 

Acelaş lucru îl pătimeam cînd era vorba de lectura 
foaiei ieșene a aceleiaș grupări şi pe care o finanța părin- 
tele meu, pentru a furniza astfel, mijloace de existență ami- 
cului său A. D. Holban pus să conducă aceiaș foaie. Cu toată 
prietenia ce-i arăta tata, eu unul nu aveam ochi să văd pe 
acest veninos căpcăun al presei de atunci, care teroriza lu- 
mea, adăpostit după un nor de cerneală și venin, — ca sepia 
mărilor de sud, 

Dintre ceilalți prieteni ai tatei, dacă era unul pentru 
care aveam evlavie, apoi acela era Cuconul Mihalache Ko- 
gălniceanu al cărui portret comandat unui valoros pictor, 
ocupa în salonul casei părintești, locul de onoare. 

Din cauza politicei, portretului în cestiune nu i-a lipsit 
insă tribulaţiile și vicisitudinile, cum de altfel, ele nu au 
lipsit nici modelului, ba aș putea zice chiar, că de multe ori 
au fost sineronice. ` 

Aşa, cînd Cuconul Mihalache se sătura de a minca plinea 
amară a opoziţiei, mai mult sau mai puţin unite şi se dedea 
de partea guvernului condus de Ion C, Brătianu, — automat, 
și portretul lui se desprindea din perete şi din salon nimerea 
drept în pod. ' 

, „Cind însă Kogălniceanu căruța o strica, certindu-se cu 
Vizirul şi revenea la lași pentru a face opoziţie, prima lui 
vizită era pentru amicul său Dumitru Anghel şi cind intra 
în salon și constata dispariţia portretului din părete, nu lip- 
sia să exclame: 

— Apoi bine, bre omule, se cădea oare să mă izgoneșşti la 
pod — ce! n'am rămas eu tot acelaş? ; 

După îmbrățişarea ce urma, se trimetea după tablou și 
Cuconu Mihalache prezida în persoană la restabilirea lui 
în locul de onoare, iar la plecare, pentru a consfinţi restitu- 
ţia in integrum, nu neglija să impună vechiului său prieten 
o sub forma unui împrumut, 


——————— 


= 


— 


CUM AM DEVENIT SOCIALIST 277 
O DD DRE E IE E E SI SETE PAPE a 


ra ] 
Scena s'a repetat de nu știu cite ori, dar ispäşirea n'a 
fost totdeauna aceeaşi... Aşa odată a constat în obligarea 
prietenului să editeze magistrala lucrare intitulată Chestiu- 
nea Dunărei, scrisă de marele bărbat de Stat pentru a com- 
bate politica lui Ion Brătianu la congresul dela Berlin cind 
sau fixat atribuţiile comisiunei europene a Dunărei. Stocul 
acesta de volume, multă vreme ne-a incurcat prin casă, iar la 
mutarea mea din lași am lăsat din el un morman în 
Se vede că scris a fost ca din podul casei noastre, Ko- 
gălniceanu să nu poată lipsi, întrun chip sau altul, — Pod 
istoric! 
N. D. ANGHEL 


CALEA VACARESTI 


Ziua nu se sfirgise. : RAAN eg 
miresme tari, val seg O zi rece, covirşită de tristețe şi de 


zu pat, regii o ajută: 

- Ma mică, Veto, de pe fereastră 

Dar eta se ee se descurcase iri 

e -ă, mese şi merci! spuse, imi vorba a să 

nern de peste Arira. aeea M intra Edin 

agii Gătași ai cartierului, pentrucă avea casă me in 

Com pozei Îi pană beri iyi paneas odată în gînd să Ba as. 
i mtatul stăāpin, cu oc ii in- 

călecind un nas prea lung față de care oa a aid în 


— Am „personal” suficient! — i-a spus inginerul. „Ai 


A : ȘI ea că nu su grăbi . 
t er Aa grăbit dest 
ipată ziua ligheane de apă caldă, fricționeazăi merei haies 
Pg 1 presele de pe pieptul femeei, ba mai gä- 
— Uff! răsuflă V su . 
asta, de mult m/'ași fi caiete de n'ar fi om, cucoana, 


„Cucoana” era, însă, linistită 
prezen A iştitā și bună, Nici nu îmte 
ci fa ei. Citeodată se ridică, singură, şi sprijinind sate 


Noaptea, cind 
g În marea za e rai a la încheeturi, 


o păleşte setea, se duce, cu sforțări în mers, să-și gă- 


—————. sume 


— prm a "4 
CALEA VACAREŞTI ‘239 
burn — ra eS EARE e IE EEE: 


sească paharul cu apă. Vetii îi suride, par'că şi-ar cere ier- 
tare pentru cine ştie ce vină ră. cineva cear- 
lă servitoarea, găsit la colţ de stradă de vorbă cu golani în 
vreme ce acasă bolnava așteaptă vreun calmant. Femeea se 


osteneşte, cu vocea slabă: 

— Lăsaţi-o că nu-i nimic! | 

— Nu-i nimic! se ismeneşte omul. Aşa ai învățat-o! Ori 
ce-ar fuce,, nu-i nimic! 

Veta nu te să uite blindeţea cucoanei și vorba ei do- 
moală şi surisul cu carc o priveşte. Și — mai mult pentru 
bolnavă — rămine ca aici, la calici, A primit și de-acasă, dela 
văru' Matei, scrisoare: „Dacă se poartă bine jidanca, glăsuia 
el, de ce să mai umbli prin vecini?” J 

Veta îl ascultă: ştie, doar cit e de învăţat şi de umblat 
văru' Matei. 

Munceşte mult? Da’ cine se face pentru eu chezaș că 'n 
altă parte e mai bine? Sint mulți în casă? Da’ la Mendi, în 
fundul hanului, sint optsprezece inşi în cap şi o singură ser- 
vitoare care mai face şi pe iubeața cu rubedeniile bărbătești 
ale stăpînului. Femeea stă, cu mina la bărbie, să-și amin- - 

tească. A, da! Cu Marcel, carei în a şeascu liceană, în deo- 
sebi. Nu, hotărît, n'are motiv să plece, 

Tot murmurind şi forfatind prin odac, după ce sfirşise 
cu tinctura de iod, Veta a dat de o carte poștală ilustrată, o 
vedere cimpenească oarecare, cu fläeãi bucălaţi şi curuţi și 
cu fete mari şi în fote. 

— Tiii! izbucni Veta, negii ar fi de pe la noi! 

Cucoanăă, cucoanăă, de unde mai e şi poza asta? 

Și alergă spre pal, cu ilustrata. 

Femeea o luă, între degetele ci uscate, şi o privi puţin. 

— E dela Țicu, de-acum doi ani. A făcut o escuvsie cu 
şcoala.. Mi se pare la Peris. 

Servitoarea nu ştie unde-i Perişul. Crede, însă, că-i un- 
deva, prin Dolj, 

—— Mi-o dai mie so țiu bine, cucoană? 

Bolnava îi zimbi ca 'ntotdeauna. 

— iao! 

Veta rinji larg: 

— Mulţumesc, săru' mina! 

Si plecă. 

Rămasă isr singură, cum i se intimpla adesea, bolnava 
se întoarse cu gindul la escursia copilului... Venise, băiatul, 
asudat și îngrijorat. | se spuse că școala o escursie 
şi trebuia să aducă şi el cinci Idi. Cinci Mamă, a spus, 
pe jumătate alarmat de sumă, pe jumătate fericit. Ea ştie 

in 


e că se apropie rata inii de cusut. Plătea cinci lei 
săptămină, cum se inline via ea de cusut era unicul mij- 


280 VIATA ROMINEASCA 


loc de trai al familiei. Il și vedea pe slujbașul ofticos şi ve- 
cinic în haine negre şi în pălărie tare (par'că ar fi început 
de pe atunci să meargă după propriu-i dric) cum îi svirle, 
inflexibil: — „Madam, nu putem permite nici o aminare. 
Luăm îndată maşina! „Firma nu aşteaptă!” Femeea știa că 
„firma nu așteaptă”. Odată i s'a luat maşina. Ea era slabă. gal- 
benă, aproape flămindă. Se ruga de ofticos: „Pină Simbătă 
vă rog să mă așteptați. Am de predat nişte cămăși. Simbătă 
se face plată!” In vocea ei erau desperări multe. Cu maşina 
care eşea din odaie — ieșea plinea ei, a tuturor din jurul ei. 
Dar ofticosu' n'avea încotro. A poruncit oamenilor să urce 
mașina în trăsură, Femeca s'a agăţat de scară, Au ieșit din 
han toate gospodinele s'o vadă. Au ieşit și bărbaţii, prăfuiți, 
nedormiţi, nemîncaţi, dar cu ochii avizi de spectacol, Băcți 
înalţi şi slabi, cu barba crescută sălbatec, eticiți și desculți, 
femei cu obrajii de leşie cu nenumărate rinduri de fuste pe 
ele, copii din fața cărora numai ochii se iveau, vii. — toată 
curtea voia să știe bine ce anume se petrece cu Esther, 

Una, sosită tirziu, și-a pus mîna pilnie şi a întrebat: 

— A venit precupeţu? 

— Nu! Ala cu maşina! y 

Venea, cite-odată, şi precupeţu — neplătit şi el cu săptă- 
mânile, Atunci se luau cu toții la ceartă... 

Inainte de-a porni trăsura, femeea, slabă şi amărită, în- 
cercă un efort smintit: să oprească, pur și simplu, caii, 

Birjarul rise, amuzat: 

— Vezi să nu-i oprești! zise și plesni din biciu. Esther 
căzu, Cineva o duse, mai mult pe braţe, în casă, (Era uşoară). 

— Las'că nu-i nimic! îi spuse vecina, nevasta zugravului 
de firme, o namilă de muere cu şease fete cit tavanul de inal- 
te și grase-butoiu. „Să se ducă bărbatu' matale miine la So- 
cictate și să vezi că vine cu ea înapoi!” 

Bărbatu'? zimbi femeea cu eee 9 Era măritată de opt 
ani. Mai niciodată bărbatu' ei nu se interesa de iii narile 
casii. Lucra la un cabaret de noapte: chelner. Pleca de cu 
scară și venea a doua zi, Nu întreba de nimeni și de nimic. 
Femeea îngrijea de chirie, de mincare, de copil. Fusese și 
după naștere, bolnavă. Unii spuneau, chiar, că din pricina 
nașterii. Işi iubea copilul cu sete, cu febră. Fostă cusutoreasă 
de cămăși, şi-a reluat repede meseria, fără preget. Din ce 
lucra și ciștiga — plătea tot. 

Dacă i-ar spune bărbatului pățania, ştie bine că ar ridi- 
ca din umeri şi ar privi-o cu ochi egali. Bărbatul nu ştia ni- 
mic. S'a dus singură, a doda zi, la Societate. A dat de un 
neamţ bătriior care i-a ascultat, în linişte, plingerea rostită în 
jargan, 

— Omu’ nostru — i-a răspuns el, apoi, calm — nu şi-a 


i L 


CALEA VACAREŞTI 281 
E E E 
t-o 
decit datoria. Aşa e convenţia pe care aţi semna 
Darie văd femee necăjită şi apa za fag fac > granane f 
ădată îți dau maşina Înapoi, îmbătă n a 
er lei, us costul trăsurii... Bătrinelul nu şi-a terminat fra 
a pieri S eN- hamii! Şi n'o să se mai intimple nici o 
rziere... niciodată |! 
g Neamijul a tăcut, obicinuit cu asemenea se rep sii 
meea s'a înapoiat victorioasă, cu maşina de cusut i psi 
put lucrul, zi de zi şi noapte de noapte.. Au trecut doi an 
atunci şi n'a mai ze s ar er În Acum — escursia. 
— Cinci lei îţi trebuie 4 
— Dat Cinei bei Mergem şi cu trenul, mamă. Pină la Pe- 
iş. Vin Marcu. : l 
js Mac se gîndi la ofticosul care o va osindi cerne 
— Ştiai bine, madam, că firma nu așteaptă! Privi la co- 
pil. Era asudat, avea ochii întrebători şi în fundul lor o fla- 
Te ine! Ii dau să mergi și tul 
— u să me 
Satul a reia ochii mari inundaţi de lacrimi, Nea de 
lacrimi: de bucurie. Are să meargă, în fine, în uoe ă 
la Peri. Şi-are să vie şi Marcu, Marcu a'lui mimă Haike, A3 
da cea mai iubită a familiei... Femeea a pornit aoea 
neaţă Îi domnu’ Sami, negustorul de cămăși din Bărăţie, l-a 
cerut o comandă nouă şi un avans. Omul a privit-o prin o- 
aan rari dormi dumneata, bre, omule?! 
Cusutoreasa a stăruit. Negustorul, înduplecat, i-a dat un 
mic avans, ridicind din umeri. Femeca a plecat, $ araa Hj 
mai werat şi nişte scufițe familiei Fisch, de peste m. Şi-a 
amanetat şi-un inel. Simbătă a plătit ofticosului rata. Părea 
veselă. 


— Azi eşti bine dispusă, madam! a observat incasatorul. 

— Inchipuște-ţi! i-a răspuns femeea,. 

Orticosulcătină din cap. ai 

— trăieşti, ma 

rule il privi, atent. Era străveziu. Nasul i se lungise, 
Sub ochi ce ele s'au accentuat, trase cu creionul, 

— Hm! da! îi răspunse, în silă. 

— Uite, eu mă pregătesc. 


ticosul zimbi ca în vis. 

Mii pregătesc, reluă el. Se-apropie toamna. Mie toamna 
mi-e rău, întotdeauna. Dar după toamna asta mare să mai 
vie nimi ic. Mor. ia 

ay paper madam, pe Simbăta viitoare. Multe Sim- 


bete n'am să mai apuc, Mă pregătesc... Femeea păli. 


2s? VIAȚA ROMINEASCA 
Îi 


— Te-am supăral, madam, Imi pure rău, Aşa se intris- 
tează şi fala mea, de cite ori îi vorbese,.. Ştii că a trecut în a- 
patra, săraca!,.. La revedere! 

Femeea işi aminti că la văzul odată, la fotograf, cu un 
copil de mină, o lată măruntă, palidă şi speriată. Il privea 
cu niște ochi de miel şi cu o suferinţă greu de reprimalt. 

In Simbăta care a urmat, sa înfățișat un băeţandru 
grăsun și purpuriu să incaseze rata. 

— Bietu' domn Șapira! — făcu el grăbit şi profesional. 
A murit la trei zile. Are un copil. Nu mai mănîncă nimic, nu 
mai invaţă, nu se mai mişcă din casă. E așa simțitoare, feti- 
ta! Aşa, madam, cinci lei. Mulţumesc și la revedere! 

„„Țien a plecat în escursie, la Peris, de unde i-a trimis 
carta poștală ilustrată, S'a înapoiat încălzit şi vorbăreţ. 

— A fost şi Marcu, mamă, 

„ȘI i-a povestit, fără pauze, cum s'a desfăşurat „petrece- 
rea... Seara se dovedea rece, Vară ciudată, gindi bolnava. 
O zi te doboară arșița — în alta ingheţi ca 'n iarnă. Şi re- 
văzu figura incasatorului. Ştia, săracu' de el, că i se apropia 
Sfirşitul... Dacă sar fi dus undeva, la țară... Aici gîndul i se 
intoarse spre us vis vechiu al ei şi al tuturor din jurul ei: 
să-şi întocmească. o gospodărie întrun sat oarecare. Avea 
plăminii slăbiţi, Şi ochii. Prea mult a stat aplecată peste ma- 
şina de cusul. Ca fată a muncit, deasemeni, zi şi noapte. Pă- 
rinții i-au fost totdeauna amăriți. Au dat-o ucenică la o vir- 
stă la care nu se renunță la păpuși şi la poze. A cunoscut se- 


veritatea bătrinei „maestre” care-i croia cămăşile, — un 
pumn de femee înecat în ime, O privea întotdeauna rece. 
— Știu eu ce iese din puștance d'astea! — spunea ca, 


gindindu-se desigur la celelalte lucrătoare, mai în etate, care 


— Ia spune-mi, ştii tu ces alea, fondante? 
„Esther nu tia. Maestra rise ca Sa fericită. Deschise 
apoi un scrin din care se simţea, puternic, miros de mugeţel 
şi wone de acolo o pungă mototolită cu bomboane. 
== Sunt dela Francezu! făcu, ca mindru. Şi-i întinse o 
In timp ce fata sugea „fondanta”, bătrina dădea din 


Îi i a 


i Fii 
€ TR yE 


TET ott | j 
CALEA VACAREŞTI 249 


cap, admirativ, şi plină dea bucurie nestăpinită o întreba 
mereu: 
— Ei, ce zici? Aşa-t că-i [aină? Astea-s fondante! 

Şi răminind seria. a gînduri. 

— E he he! dela n'am mai mincat aşa ceva! _ 

Şi, aproape în şoapte, bătriua i-a povestit că o singură 
dată în viaţă ea a mai avut prileju să înghită o „pungă plină 
de fondante: în ziua nunții. 7 

Punga a culeat-o, cu grijă, printre rufāriile inutile din 
scrin, 

— Fondantele” astea mi le-a adus Lili! Cam curviștină 
fetița — nu-i vorbă! — dgr are inimă bună, Cei al ei e al ci! 

Şi trezită din fericirea ci artificială: — Da! ce te pricepi 
tu, maică! 

Esther îi zimbia acum ca și cum ar fi avuto înaintea 
ochilor... Au trecut, apoi anii cu o repeziciune sâlbatecă, N'a 
avut timpul să facă o singură poznă — una în toată viața 
ei de fată. Dela atelier acasă, de-aici la atelier. „Maestra” in 
spus odată: — „Cind ai să mori, fetiţo, şi Dumnezeu are să 
te întrebe ce-ai dres pe pāmint, — tu ai să-i răspunzi doar 
atit: Cămăşi!” Şi ridea cu gura ei știrbă, prelung. 

A venit şi sorocul măritișului. Cea mai respectată peţi- 
toare din cartierul Văcărești, madam Feferkranţ, i-a spus, cu 
convingere: 

— E un bâiat aşezat! Ciştigă! - 

Şi astfel şi-a urmat destinul, S'a măritat. De-afară se au- 
zea „cintecul rătăcitorului”, sbierat de actorul, incă necu- 
prins, al mahalalei: Segaler. Era o melodie tristă şi rusească 
țipată strident de acest actor burtos, în goană după angaja- 
ment. Esther înlătură blocul masiv al trecutului — cum ar 
goni o muscă și se duse spre fereastră. În curte, inconjurat 
de copii şi de femei, Segaler, înalt, obez, şi nemincat, cînta de 
undeva, din burtă, „cântecul rătăcitorului”, 


Mamă, mamăă 
Vuunde eşti? 
Mamă, mamăăă, 


Cintind, actorul își ridica gulerul pardesiului, învins de 
vint şi de stropi de ploaie. Cu ochii ageri de veveriţă privea 
cînd la copii, cînd la femei, aşteplind obolul. 

Esther a deschis fereastra și i-a aruncat un bănuț de 
cinci bani. Actorul a mulțumit din cap, neîutrerupindu-și cu- 


pletul. 

La sfirsit, i rsg nimeni dintre ascultători nu imită 
gestul femeei, Segaler tinu o cuvintare, repetată de sute și 
mii de ori prin toate tirgurile moldoveneşti pe unde poposea 
nevoia lui de hrană: Fraţilor şi onorate doamne, sunt un ar- 


284 VIAȚA ROMINEASCA 


tist nenorocit, fără tată, fără mamă şi vin pe jos din Ameri- 
ca, unde am cîntat înaintea Impăratului şi am fost decorat 
de șase ori şi era cit p'aci să mor împuşeat de-un dușman, 
antisemit, dar am scăpat ca pn minune. Am trei copii şi toți 
sunt mici şi bolnavi! Ajutaţi pe-un evreu, pe un artist evreu, 
şi-am să mai repet „cântecul rătăcitorului” care e scris de 
mine, personal, aşa să-mi ajute Dumnezeu! 

Cite o femee, mişcată de vorbăria fără pauze, a burtosu- 
lui îi întindea cite-un cinci. El primea „ salutindu-le a- 

e: 

— Merçi! Merçi! 

Esther îl privea dela fereastră, zimbind uşor. O orbise 
gindurile, cîntecul, amintirile. Ar fi vrut să doarmă, dar 
ploaia o neliniștea ca o prevestire rea. 

Și rămase în pat, răcată, cu ochii mari deschişi ca 
întrun tablou expresionist. Desigur, îşi spunea, actorul ăsta, 
burtos şi hămesit, trebue să aibe, undeva, prin cine ştie ce 
periferie moldovenească, o femee pe care s'o fi iubit cindva... 
O fi fost și el subțire și surizător cîndva, femeea înaltă şi 
proaspătă... S'or fi iubit. Esther întirzie puţin asupra episo- 
dului închipuit al dragostei dintre obez şi curtezana devenită 
mai tirziu soţie, ca toate celelate. Ea n'a iubit niciodată. N'a 
experimentat decit acul de cusut, căminul şi scurta aventură 
a măritișului, pregătit în cele mai mici amănunte de alţii. 
Ba, odată a fost la un bal. Bucureştii se albise ca în poză. Băr- 
baţii alergau Pater străzile mici înfundate în beznă şi în ză- 
pada înaltă. Unul venise în atelier cu două bilete de favoare. 
Avea ochii aprinși de bucurie. A invitat-o la bal. Seara a 
sosit printre cele dintii în sala „Liedertafel”, Garderobierele 
au primit-o bine, Se cunoşteau din cartier. „E un bal foarte 
select! — a spus una din ele, ridicînd buza groasă spre virful 
nasului. Vine și domnul farmacist Șloimsohn! Colega a 
complectat-o mindră: „Vine ‘n birja lui”. 

îsther a fost uluită. Farmacistul Șloimsohn întrecea, în 
importanţă, pe inginerul Fisch de astăzi. Era un bărbat sub- 
țirel şi cu aerul suferind, Se dorea „cunoscut”, „admirat” şi 
„iubit” de obște. De-aci, împărțea gratuit săracilor odată pe 
lună cîte-un piramidon şi un pacheţel de ceai de tei. Presida, 
cu multă gravitate, ședințele secției filantropice a comunită- 
tii evreilor și aduna lingă ban de pe urma mănoasei sale 
prăvălii vizitată îndeosebi de prostituatele Crucii de Piatră şi 
de bătrinii analfabeți de prin împrejurimi. Dădea şi consul- 
taţii medicale cu aer detașat, de mare savant, 

— Ce te doare, moşule? intreba el de pildă, pe unul din 
clienţi. Bătrinul se văita de şale. Farmacistul se apuca serios 
de lucru și-i dizolva citeva grame de acid salicilic întrun 
litru de spirt alb. Impacheta apoi sticla în foiţă. 

— Uite, moșule, ţine preparatul ăsta pe care ţi Pam făcut 


PN e ii A 


—.—— M 


CALEA VĂCĂREȘTI 285 


p 


; el seara, la culcare. In două-trei zile eşti să- 
A a pa Ban cu plecăciuni, și plătea cit îi cerea 
a eine pry EN tirziu. A fost invitată la dans, întii de un 
cunoscut al casei, un tînăr croitor de lux şi-apoi de un mic 
funcţionar comercial, Nici unul, însă, na repetat ago 
Avea Esther o tristețe în gesturi, o suferință în me ei A 
licat, o înfăţişare oarecum deosebită de restul fetelor, care in- 
timida pe cavalerii serilor bucureștene, Parcă a fost in Ea 
jun... A rămas, pe scaun, pînă la spartul „petrecerii. Sa 
inapoiat acasă cu o față albă şi cu ochii obosiţi. | 
— Trebuie să fie tîrziu! spuse bolnava şi privi la ceas. 
De undeva, dintro casă vecină, se auzeau sforăituri și 
suspine sgomotoase. Afară toamna se vestea prin ploaie și 
miros de pămînt jilav. 
L PELTZ 


INIMA DE MOARTE 


R. H A 


Inimă 

In tăcere 

Mergem împreună. 
Ca nisipul sună 
Singele 'n artere. 


Inimă, 

Departe, 

Intrebări deşarte, 
Răspunsuri n'adună ; 
Mergem împreună, 

Eu spre inaltele cimpii 
Străvezii, 


Tu spre negrul aşternut 
De lut. 


Ceas de plumb printre suspine 
Veni-va timpul dintii 

Cind fără mine 

Va trebui să mii. 


Peste sute şi mii 

De zodii vii 

Intr'un ținut curat, 

Să fim ne-o mai fi dat, 
Tu floare, 

Și eu rază de soare 
Căzînd să te sărut, 

— Lumină pe lut. — 


DE VES a 


N 


"TR 


MARSUL FEMEILOR” 


ALI CE GA BERI E LE SC U 


Inserarea caldă gi fără intuneric nu aducea curind saţiul 
băii repetate în basinul albastru. In inima Capitalei, oaza 
aceasta dreptunghiulară de valuri falșe populată cu goliciu- 
nea sprintenă a citor-va zeci de perechi, în majoritate ne- 
jicnind estetica, animația continuă, ambianța de lux, lu- 
mină, flori şi bani risipiţi, ameţeau destul pentru ca în 
titulatura împrumutată unci splendide stațiuni străine, să 
nu fie percepută caricatura decit de prea puțini, tăcîndu-și 
şi aceia cirtirile în faţa elogiului general. 

Ana, cu amintirea plajelor veritabile ale Mamaei și 
Movilei, unde trupul se despoaie de vestminte în mod na- 
tural, cast, neobservat, cu toată dorința de a nu părea ré- 
trogadă, întorcea îndărătnie spatele spre basin și spre masa 
de alături unde şase costume de bac încă şiruind de apă 
şi divulgind șase goliciuni de ambe-sexe, îi indispuneu ochii 
ca o necuviinţă. 

Totuşi, nudismul, în principiu, îl admitea, ca o întoar- 
cere la natură prin perfecțiunea civilizației. Dar în loc de 
ideea de simplicitate şi de civilizaţie, o izbea aceea de ex- 
cesiv şi de absurd, de deghizament şi exhibiţie, 

— Să mai venim aci, suspină ca o mulțumire Corina, 
intorcînd spre Radu ochii albaştri, inegriți de pupila care-i 
acapara. 

Dar, neprimind destul de repede. aprobarea bărbatului, 
Corina, încă o copilă ca înfățișare, mică, negricioasă şi ageră 
în mişcări ca un pui de vulpe, rectifică: 

— Pentru mine nu înțeleg plaja în promiscuitatea meen- 
sta. De privit însă, e o distracție, şi e mai răcoare ca în alte 
părți. 3 
Din nou își întări vorba melodioasă cu gestul ei obis- 
nuit, apăsarea ușoară a minii prelungi, cu unghii prea ascu- 
tite, pe brațul lui Radu. Poate nu era voit în faţa Anei, dar 
era semnificativ gestul, ca o luare în stăpinire, o afirmare 
a dreptului ei recent, superior acelui de soră. Radu era ul 
femeii iubite, fără împărțire, Privirea, senină cind o îndrepta 
spre cl, devenea agresivă întorcind-o spre Ana, în care ve- 


1) Fragment din romanul ct acelaș nume ce vuupărea în curâni 


258 VIAŢA ROMINEASCA 
TEI msm | m ape il e RE II DIE IER E a 


dea o rivală prin aceaa ce Radu îi datora şi-i răminea ataşat 
În ori-ce caz. 

„Cum o fi arătind cumnăţica asta? întrebase Dida pe 
stradă. 

Ana luptase cu presimţirile, 

„Trebuc să fie o fată drăguță şi bună”. 

in gind, chiar forțase optimismul. Căminul nou și sărac 
injghebat nu sar veseli să primească singurătatea surorii 
mari care aducea ajutorul banului şi sfatului? 

Gestul repetat al Corinei anihila visul. „Numai noi doi, 
numai noi doi”, preciza şi pupila, întunecînd albastrul viu- 
Ana își simțea dragostea cu care venise, respinsă şi de Radu 
— şi umilința, de care străina jubila instinctiv, o făceau să 
rostească tocmai vorbele care nu plăceau. 

— "Ți-aduci aminte, Radule, de apa Oltului, la unchiul, 
cind venea mare? Valuri cu acelea nu se pot contraface. Ino- 
tai A ot, dar mereu tremuram cind erai acolo. 

>44: 

Cind era mic, Radu era foarte ordonat, N'as fi putut 
să introduc În camera lui ceea ce se chiamă ncorinduială 
artistică. Cărţile trebuiau să șadă margine la margine, me- 
sele în unghiu drept cu pereţii, tablourile la aceeași înăl- 
time. De o linie în zigzag Îl dureau ochii. Uneori se aventura 
să-mi facă ordine și mie în cămară, în dulapuri, Ți-aduci 
aminte? 

___ Radu miriia o afirmare, fumind absent, iritat de amin- 

tirile uitate, foste Într'o altă viață, din care ceea ce era azi 

lipsea. Tinăra logodnică deasemeni, se înăsprea la fiecare 

„ți-aduci aminte” din care ea era exclusă, Radu nu trebuia 

să-și aducă aminte, Amorul își lărgește loc sigur numai cînd 
i-a reuşit abolirea anilor de mai'nainte. Inţelegea însă că 
pentru cei optsprezece ani ai săi, trăiţi în strimtoare lingă 
o mamă pasivă, uitarea era mai uşoară decit pentru tinereţea 
educată, supraveghiată şi costisitoare a lui Radu, și tocmai 
aceasta o ținea dirză. Anei, fratele mai mic îi datora prea 
mult. O micşorare a importanței datoriei?... sau, mai sigur, 
depărtate cu totul a surorii... 

„Fără să fi premeditat, simţul ei de apărare cău ri- 
lejul de a sfărma legăturile, cîntărind ri arsă db ay Aur: 
nu ar fi de găsit o răutate, o aluzie, o intenţie de jicnire din 
care şi-ar fi putut face armă la timpul potrivit. 

„Dida, obiectivă în ciocnirea aceasta şi mai sigură în 
instinete, simțea pornirea agresivă a cumnatei în rezerva pe 
care bunătatea Anei era dispusă sto ia drept timiditate. 


ză poate, cu timpul ne vom împrietini” silea Ana iarăși, 


Pa 
— A Cunoștinţi! exclamă Dida, bucuroasă să spargă 
încordarea. | | i Mar 
Arătă, cu o ridicare a bărbiei, loja-umbrar din direcția 
opisi aad se instalau cu mișcări dom noale, ca inerpnae 
de o, armonie teară PEO RR A S ninaa, > 
. care Dida, abia după o pri tentă, o recun . 
È — Ce superbă s'a făcut țigăncuși _moastră. Pot să mă 
duc să-i ar e terei A 
— Mai tirziu, rosti usca a. i 
Dar dorea ea însăşi ca Dida să aducă noutăţi. Apariţia 
aceasta în doi, în localul la modă, nu era în obiceiurile dis- 
cretului Tironi pe care toată lumea din jur, strimia coterie 
bucureşteană, îl cunoştea și-l saluta, cu aceeași ridicare de 
sprincene. 
— Mademoiselle razesi re SĂ 
Se înclinase, într'o perfectă atitudine de dansator res- 
pectuos, un tinăr frumuşel, cu obraji pudrați și umeri ra- 
hitici. , 
i — Vous le savez bien, răspunse ture Dida, căreia ocazia 
de a vorbi franţuzeşte o făceau totdeauna să ridice glasul. 

— Este Eduard, Ana. Domnul Eduard Costescu, prezentă 
«a rotund, fericită și de numele aristocrat pe care-l putea 
arunca la masa burgheză, 

Ana își îndreptă ochii spre terasa de beton unde o in- 
ghesuială de tineri şi tinere se frecau unii de alții cu serio- 
zitate şi în lăcere. 

sg rece du-te și dansează, zise greu Ana, băgind abia 
pe urmă seama că nu i se ceruse încuviințarea, şi intorcin- 

lu-se repede cu spatele spre terasă. „AR 

ie: Dansul dop role nici nu-i făcut să fie privit, Nu mai 
are caracterul vechiu de distracție. Un vals, o polcă, o gavotă, 
radiau bucuria pe feţe. Uitaţi-vă la încordarea pe care-o 
cere un tango unui dansator, chiar experimentat. Nu ma 
e distiaţie, e aplicaţie. Me 7 

Vorbise ruda care acompania pe Corina, mălușa de ri- 
goare sau vara de-al treilea rang, văduvă de obicei şi servind 
bucuros de însoțiloare cînd i se da prilejul demn petrece 


— E posibil ca pentru ei, adăugă zimbind, dansul mo- 
dern să nu fie atit j apei distractiv ea pentru noi. Altfel 
nu sar explica aglomeraţia. | 

Ana privi pentru întiia oară mai bine pe ruda Corinei, 
Personagiile acestea de acompaniament, alese burleşti în 
piesa de teatru după tipic, în viața de toate zilele se pre- 
zintă de obiceiu într'o atmosferă decolorată, priind persoanei 
acompaniate care singură trebue să strălucească. Doamna 


 —————————— 77 


290 VIAȚA ROMINEASCA 


Plopeanu, pentru prima oară în rol, nu se adaptase, şi nu 
putea rezista pină la sfîrşit ispitei obicinuite de a sili aten- 
țiile asupră-i. Tipul ei cam şters şi pe care-l ferea higienic 
de farduri, o obliga dealtfel la oarecare ofensivă, ca să nu 
rămie neprivită, cu felul ei de frumusețe, făcut dintr'o sumă 
de mici frumuseți de detaliu, pe care rar, şi număi o privire 


cunoscătoare le descoperea dela început. 


Virsta era însă a rolului. Figura lunguiaţă, cu ovalul 
păstrat, avea o subţiere de foiţă a pieliţei cure n'o mai 
| îmbrăcat după 

modă, dar păstrind cabrura vechiului „droit-devant” obli- 
gator. trăda cifra anilor — peste cincizeci — dar văduva 
accepta trădarea voit, cum ar fi cîştigat cupa de onoare a 


obține epoca plajelor şi a sporturilor, Corpu 


unui record: „Priviţi ce tinără pot fi la virsta acesta”. 


— Mi se pare cunoscut domnul cu care vorbește pric- 


tena dumitale, 
Ana nici mavu nevoe să întoarcă capul, înțelegind că 
nerăbdătoarea Dida se oprise în treacăt la masa Laviniei. 


— Este Filip Tironi, numi ea scurt, servindu-şi încă o 


pă, fără să-i fie poftă, numai ca să poată ține ochii 
n jos. 

Doamna Plopeanu își aminti, 

— Oratorul dela întrunirea feministă, săptămina trecută. 
A făcut o propunere foarte interesantă. 

— Sunteţi feministă? întrebară în acelaș timp, Radu, 
cu o nuanță din obicei ironică, și Ana, cu o surprindere bu- 
curoasă de camarad, 

— Să vă spun drept, zise veselă doamna Plopeanu. Plo- 
ua, cind am trecut pe la Liedertatel și am văzut lumină si 
anunciurile, 

„_— Nâăd scena, o întrerupse Radu, tachinind. Nici o 
trăsură pe stradă, iar din Academiei pină la un cinema, 
distanța e prea mare. 

Doamna Plopeanu mărturisi. 

— Intr'adevăr, dacă un program frumos de cinematograf 
a = area peer magia programul domnului Ti- 

+ Totuş, fem i d orese 
femeilor si eseri a ost, deoarece d libertatea 

-— edr nu? o întrerupse iarăşi, Radu, 

— unci e a . . ef 
mosi, ser şi eu sunt feministă, rise cu toți dinţii ei fru- 

repturile celorlalte le admitea bucuros necesare, aşa 
cum n ar fi discutat dacă femeia turcă are dreptate Pa 
să-și arunce șalvarii şi vălul de pe obraz. Se simțea departe 
de preocupările feministe de-alături de că ca şi de reven- 

vestimentare ale fostelor sclave de harem, înglobin- 


ca Re A a pe i a RENI 


MARȘUL FEMEILOR 291 


du-le în aceeaşi mirare că Asemenea, subiecte se pot di} 
i fără intenții de f 
T A ea, Hadu g iubirea luj erau singurele lucruri 
serioase, necesare, şi atit de acaparante că nu lăsau loc pen- 
tru altceva. 

— Dar care era propunerea? întrebă, deastă-dată serios, 
Radu. 

Doamna Plopeanu se eschivă, 

— Sora dumitale este, după cît mi sa spus, mina dreap- 
tă a vice-preşedintei. 

Ana se sgirci, micșorată sub amintirea serii întrubirii, 

— Nam ştiut nici înante, nici după, nimic mai mult 
decit ce a vorbit domnul Tironi de la tribumă. 

— Ideea este simplă și complexă, reluă doamna Plo- 
peanu, bucuroasă că i se ceda expunerea, V'o dau s'o ju- 
decaţi pe amindouă feţele. Sunteţi de acord că e o bincfa- 
cere pentru țară să aibe numai locuitori sănătoși şi puternici, 
cu mintea întreagă şi pe cit posibil mai cultivată? Desigur. 
Că va fi o uşurare să nu mai deplingem, la ocazii, mor- 
talitatea precoce, strimtoarea spitalelor, lipsa de fonduri 
pentru cohortele de vară de rachitici şi anemici? Nici vorbă, 
Că nu perfecțiunea, dar nici ameliorarea rasei omenești n au 
obținut-o mulţimea invențiilor medicale sărbătorite cu ac- 
miraţii și decorații? s 

— Domnul Tironi leacul minunat? | 

-= Ai răbdare, Radule, Pe faţa asta, chestiunea este deci 
simplă, deoarece se răspunde fără ezitări. Dar vă intreb 
direct pe voi care vă căsătoriți. Doriţi să aveţi copii? 

— Sunt greu de crescut, răspunse Corina, lărăgânind 
silabele, 

— Poate mai tirziu, adăugă pe acelaș ton, Radu. 

— Domnul Tironi n'o să vă ceară încuviințarea. inarmat 
cu ideea faimoasă sub formă de lege, el vă trimite un doctor 
în ştiinţele cugenice, şi dacă dumneata, Radule, cu umerii 
ăștia de stilet premiat, şi Corina cu aerul ei de mică sălbă- 
tăciune viguroasă, nu vă desminţiţi înfăţişarea, veți fi aleşi 
şi numiţi din oficiu, părinți. Șapte, opt nouă copii, atit timp 
cit nouile examene medicale nu vă găsesc epuizați. 

Corina se descordă, uşurală. 

— E o idee irealizabilă. Care femee sar supune? 

— E răufăcăloare și țării, lărgi bărbăteşte perspectiva, 
Radu, Avem nevoe de un surplus de populaţie pe vremuri 
de criză ca acestea? 

— Surplus? Acelaș doctor competent va exclude dela 
procreare sule şi mii de femei şi bărbaţi. Cu ceea ce se alege, 
într'adevăr demn de a prelungi rasa, abia se va înjghebu o 


wo „VIATA ROMINEASCA 


viitoare generaţie cu numărul redus la sfert, așa calculează 
Tironi. Sfertul acesta preţios... 

— Sublima generaţie. 

— Bine hrănită şi bine crescută, 

— De cine? 

— Mă întrerupi, Radule, cu bucurie că m'ai înfundat. 
Cind îţi voi spune că datoria de a purta de grijă sublimei 
generaţii e rezervată Statului, ai să rizi şi mai mult de nai- 
vitatea mea, decă-i întradevăr naivitate să speri că o țară 
îşi poate găsi său pe care și l-a perdut în zeci de ani de 
preocupări meschine, 

— Statul e sărac. 

— E sărăcit, stors de prea multe și grăbite mini lungi. 

Aprinderea doamnei Plopeanu, pe o chestiune care lor 
li se părea irealizabilă pînă ln neființă. nu excită totuș obiș- 
nuita tendință ironică a lui Radu, dimpotrivă o sur- 
prindere admirativă pe care Corina o prinse În treacăt și, 
bineînțeles, se îngriji s'o atenueze. j 

— Tante Amelie, se alintă es, feminismul este pentru 
mine ceva foarte departe, ca un fruct în virful pomului, 
pină la care, ca să ajungi, îți zdreleşti minile, îți încrunţi 
obrazul, îți zgirii genunchii, însfirșit, la urmă, arăţi mai puţin 
frumoasă. Cu preţul acesta, cine l-ar dori? 

— Preţul acesta îl plătesc azi silit, sute de mii de femei. 
Atelierul, fabrica, biroul, catedre, redacţie, toate astea nu 
iau cite puţin, în fiecare oră de muncă, din frumuseţea 
femeii? 

— Toate muncile sunt, cu o vorbă, tot feminism, 

— Imi pare bine că ai ajuns la concluzie. Căci nu fe- 
minismul a obligat femeia să-și ciştige traiul, libertatea „să 
fie mai urite cum zici tu”. Ca şi la alte realități, titulatura 
s'a așezat în urmă, după faptul implinit, 

nina mai păstra în auz întreruperea alintată a Corinei. 

lise: 

— E drept că o întrunire feministă nu sar pulea con- 
funda cu un concurs de frumusețe, Totuşi, doamna Plopeanu 
a putut vedea în seara aceea destule femei cu înfățișare 
pisong: Ele trăese o viață plină, pe care m'o împiedică 
upta pentru cauza feministă. 

— Eu mă gindesc, Radule, la căciula țurcănească a 
doamnei din tren, urcată la lași, care perora pe culoare, 
se încăpăţină să glumească Corina. 

; Radu privi eu ochi care n'o mai deosibeau, aruncati mult 
mai departe. 

— Evident, sunt in mişcarea feministă multe descoperiri 
de făcut, zise el pătruns, multe surprinderi rezervate, 


În 


MARȘUL FEMEILOR 293 
—  Acteași reflecţie am făcut şi eu, — se bucură să-l 
aprobe doamna Plopeanu, — la primu şi unica mea aoir 
nire. Cred de atunci că descoperirea cea mal interesan 
a timpurilor Sage ri deo fi propia ia perspectiva $i po- 
sibilităţile ce le deschid noua et p Ig 
Grei situație, sccea de îndrăgostită, Corina simţi, şi 
era o clipă prea tirziu, că genul „femeiușcă alintată ai 
care-l juca cu succes în intimitate, nu era idealul absolu 
al iubitului său, și rolul trebuia atenuat sau părăsit, după 
imprejurări, schimbat cu poze pedante care nu-i convencau, 
dar trebuia totuşi să le'nveţe. La o altă ocazie, îşi va lua 
şi ea tonul preţios al tantei Amélie şi va rosti cu o compe- 
tinţă subită : „Cred că descoperirea eea mai interesantă 
a timpurilor care vin.” Pentru ce trebue complicată numai 
decit viaţa cea bună de toate zilele şi de toate nopțile. Ar 
fi voit nu numai so iubească, dar so admire Radu așa cum 
era, mărginită în cercul îngust al dragostei, dur aici A pp 
destinată, glorioasă, şi cînd e stingace şi cind e expertă, şi 
cînd minte şi cind e sinceră, ştiind să-și inalțe puterea ci, 
tinără şi abdicind cu atit mai multă mândrie. 

Ana tresări: F 

— A! Alte cunoştinţi. 

Rosti numele Nataliei Vraca şi nu mai dădu alte ex- 
plicaţii. O privea cu inima striusă, instalindu-se la o masă 
în fund, în plină lumină, cu „postul ei ofilit Și cu un domn 
din aceia bine raşi, bine îmbrăcaţi, atenţi şi ecorativi, care 
complectează cu bunăvoință o căsnicie prost reușită. Natalia, 
mai slabă la faţă, se încadra sfişietor de rău în acest triun- 
ghiu, cu nobilul ei profil roman, cu zimbetul distanțat al 
femeii care a început să cunoască salulurile refuzate ale 
semenilor şi care pu izbutește încă să desfidă, cinic. 

— Doamnă Măgură! 

Săgeată, aşa cum era plăcerea ci să țișnească dintre 
lume ca să surprindă, Dida, braţele ei pe umerii Anei şi 
glasul de contraltă înviorare masa, 

— Sa hotărit logodna, doamnă Măgură, 

Toadeauna, fata asta avea o veste de dat, după care cu- 
legea exclamaţiile cu mici aplauze. è 

— Logodna? întrebă Ana nedumerită şi aruncind pri- 
virea nesigură spre linărul Eduard care aștepta bleg, ne- 
găsind momentul de a-şi face reverenţa de sfirşit de dans. 
S'a hotărit logodna? Felicit... 

Se opri. cu conștiința subită că greșește, dumerită îndată 
şi de risul Didei. 

— Ha-ha! Vorbeam de Lavinia. Ai auzit, Eduard? De 
logodna Laviniei, doamnă Măgură. Cu domnul Tironi, cine-ar 


t 


fi crezut? E serios, știi, serios pînă la norocul nebuniei din 


„Serios pină la nebunia d ei” tă în Ana, 
tresărind apoi fricos la sorei RE sina 
— Ai putea să-mi spui, cum sau cunoscut? A, mi-ai 
ra sugi en nervoasă. De altfel, n'are importanță. Rezul- 
, atit... 
— Rezultatul, înţelegi căsătoria? întrebă blind doamna 
Plopeanu, prinsă de o curiozitate pentru nervii subiți ai 
Didei. 


— Desigur, răspunse fata, puţin îincurcată. 
- Nu fericirea? 


— Şi fericirea, 
— Bun, — văduva zimbi — deci i i 
aiat biata? ! eci fericirea nu există decit 


k ui 0, ba da, i fără, răs 
ati debili gti, şi punse Dida cu elan, aproape 


Doar doamna P ; i siste i 
KEN daia o viaţă optati nu voi să in : Toate ideile 
nepoată-sa Corina trebuie stabilită intro situa lară ; 
urmă, gindul se va simţi liber să croiască e ai Toate ia 


formele mari încep astfel, după ce din rîndul primi 
ficați, au fost dați deoparte cei aproape de in i areal sacri- 


ALICE GABRIELESCU 


Ko DE E VES =. 


DESPRE LITERATURA DOCUMENTARĂ 


Dela Titu Maiorescu şi pină astăzi, critica rominească se stri- 
duieşte să introducă drept normă a judecății literare criteriul estetic, 
Dela estetica hegeliană « primului mare eritie romin și pînă la awto- 
nomia estetică aprig ew atita rai pai de categ 
cărți, „Artişti şi idei literare romine” — d- Zarifopol — 
andre cu destulă uşurinţă eforturile succesive de întemeiere a re- 
galităţii esteticului, Fiind în definitiv tot o artă, Hteratura se cere s 
îi judecată din punctul de vedere al legilor ei proprii ce nu coincid 
cu acelen ale altor domenii culturale,» 

Dacă s'ar limita numai la susținerea acestui adevăr fun l 
şi elementar, critica estetică a literaturii n'ar ridica impotrivă-i nicho 
protestare. Se pare însă că nmtonomia esteticii e înțeleasă de unii 
critici ca o hegemonie a ei asupra puncte Ale vedere posi- 
bile în cercetarea operei literare, Autonamismul estetic, pe deplin in- 
lemeiat, tinde pe nesimţite către un îm ism estetic, tiran şi do- 

minator ca toate imperialismele, Sunt Intr'adevär critici contempo- 
rani, cu nutoritute unanim recunoscută, — nu odată — li sa 
adus imputarea de a fi Woi meniren erlticel literare, întrucit au 
indrăsnit să se ocupe — lor — şi de psihologie, etică sau 
sociologie. Critica ieşană în inl a fost, în repetate rinduri, obiec- 
tul predilect al acestei ncuzaţiuni. 
Se Inţelege dela sîme că imperialismul estetic e o atitudine prin 
nimic justificată. Logic, e firesc ca opera literară să fie un obiect de 
studii tot atit de interesant pentru estetică, etică, psihologie ca şi s0- 
ciologie. Cu o sin condiție însă. Perspectivele deosebite din cari 
se pol privi operele să nu se confunde la un moment dat. 

(dată respectată, această regulă metodologică face posibilă o 
cercetare variată Ë deci rodnică a literaturii. Iar printre cele mai is- 
pititoare puncte de vedere ale criticei, cel sociologic se impune unei 
atenții deosebite pentrucă, mai ales, e de o vie actualitate. În vremea 
cînd sociețăţile tind să fie cunoscute tot mai științific, literatura poate 
să dea contribuția «i prețioasă cind e considerată ca document nl 


unei pot 
icăm, În aceste rinduri, problema literaturii documentare cu 
o specială privire asupra acestui punct de vedere la noi, 


E arhieunoscută formula: „literatura e expresia unet soctetâti 
dale”, Printre cei dintii ce au întrebuințat-o, vu fi fost vicontele de 
Ronald, monarhistul și catolicul aprins dela Inceputul veucului trecut, 
in a sa „Legislation primitive”, după ce Buffon dăduse în „le style 
est l'homme mème” o pre analogică a acelei formule, Trăină 
intrun mediu prielnic în utmosfera literaturii sociale a romantismu- 
lui, simțindu-se În ea acasă în realism a naturalism, formula fu con- 
sacrată pe deplin în sistemul eriticel deterministe a lui H. Talne și 
deveni punctul de Decent al „eriticei științifice" reprezentată la nui 
prin Dobrogeanu-Gherea, 

Dacă propoziţia „literatura e expresia unet societăţi date” s'ar 


206 VIAŢA ROMINEASCĂ. 


fi dovedit pe deplin justificată, literatura sar fi ridicat ipso facto, la 
rangul unui document social. Dintr'o literatură dată, criticul ar fi 
putut extrage cu cea mai mare uşurinţă sufletul unel societăţi. Istoria 
si-ar fi însuşit astfel un instrument de cercetare din cele mai prompte 
şi mai sigure. 

Lucrurile nu sunt însă aşa de simple cum par la prima vedere. 
Literatura documentară luată în sensul de mai sus nu este totden- 
una... documentară. Tocmai dimpotrivă. Ea poate să joace criticului 
naiv una din cele mai straşnice farse, 

S'a observat într'udevăr tot mai mult că literatura nu e totdeauna 
domeniul în care o societate Igi oglindește ființa ei reală. Ci dinpo- 
trivă. Sunt cazuri cînd o societate plictisită de ctern acel reali- 
tăți ce trăește efectiv, încearcă în literatură o compensare p vis a 
tristei vieţi de toate zilele, Literatura ei va fi atunci oglinda aspira- 
Hiunilor, a ceeace societatea ar vol să fie, fără ca totuși să reu- 
șească în fapt. Am obține adică, din această literatură o imagine răs- 
turnată a societății reale, o societate ideală. E, cu alte cuvinte, feno- 
menul de bovarism, extins dela individ la societate. Sunt cercetători 
cari găsesc o astfel'e pildă în literatura şi arta antică, Pentru ei, seni- 
nătatea, echilibrul „olimplanismul artei antice nu arată că aceste atri- 
bute aparţineau vieții reale a Grecilor, ci celei ideale, că Atenienii 
erau — dimpotrivă — suflete sbuciumate, tragice, răsvrătite, ce nū- 
zuiau doar întrun paradis al linistei prin ajutorul literaturii, 

Inferența dela literatură la viața reală a societății nu mai era, în 
ucest <a posibilă, iar literatura își pierdea automat calitatea de do- 
cument, 

Cu ncenastă nouă interpretare, literatura documentară avea să-și 
piardă încrederea necondiționată ce i-o acordase romantismul. De 
acum, mari griji metodologice o vor înconjura. Rezultatele «i vor fi, 
in primul rind, comparate cu cele ale etnografiei, psihologiei popoa- 
relor şi sociologiei. Numai cu această prudență ele vor deveni 
valabile. 

In genere însă, se poate socoti dreaptă abservaţia după care in- 
diferența dela literatura la. psihologia unui popor e mai posibilă, 
in cazul cind etapa evolutivă a poporului în chestiune nu e prea înain- 
tată. Cu alte cuvinte pentru neamurile cu civilizaţie şi cultură stră- 
veche în care scriitorii s'au izolat mai mult de sufletul popular, dife- 
rențiindu-se prea vădit prin cultură, inferența de mai sus devine 
aproape imposibilă si trebueşte Inconjurată de mari îndoieli. Tocmai 
dimpotrivă stau Iuerurile În sinul unei culturi tinere, unde contactul 
dintre massa populară şi exponenţii ei pe diferite domenii e încă 
viu din nevoie elementară de originalizate mai evidentă în mulțimea 
aceasta, omogeneizată şi anonimă decit In înşii personalizați. 

Dacă adevărul este acesta — şi nu vedem motive de indoială — 
atunci literatura documentară are mari sorţi de izbindă în cuprinsul 
culturilor tinere, Ea devine, în hotarul acestora un instrument pre- 
țias de identificare a caracterelor naţionale și o metodă deci a psi- 
mlagiet popoarelor, 

: uşor de înțeles că fiind un popor de cultură tinără, intrăm în 
categoria neamurilor, în cate literatura documentară e posibilă, 

Intr'adevăr, istoria literaturii romineşti dela Văcărești pină 
ustăzi, face dovada clură a unei aderențe vii între scriitori şi sufle- 
tul popular. Primele producțiuni realizate estetic ale literaturii noa- 
sire se resimt de influențe populare, „Sburătorul lui Heliade, in- 
chizind în cuprinsul său cel dintiiu pastel naţional, e clădit pe dean- 
ago din credinţe și superstiții populare. „Alexandru Lăpușneanu” 
al lui Negruzzi, prima nuvelă rominească temeinie construită, dă cu- 
venita atenţie sufletului rominese şi massel populare, Cele dintiiu 


i ANTOLOGIE b a7 
ponnn 
ni ate lul Alexandri, din 1853, „Doine” şi „Lăcrămioare 
pitani luciu popular; iar primi direcție critică > pear ro- 
mineşti e formaa ae prr iceanu în sensul curentului po 
ismului, . A 
poron E a RR ea veacului trecut chiar, aderenţa pat pg 
de sufletul popular se ponte urmări cu k; na delr E nemai - 
Eminescu şi Slavici, dela „Dacin Hterark orbiri prer > 
„Sămănătorul” şi e semnificativ de menţionat rezistența opa e 
cite ori se nășteau fenomene cu tendinţă emancipare de sub sem 
nul rominesc: Macedonski și simbolismul romin dela începutul soco- 
zii iar pont urmare e adevărat că solidaritatea dintre literatura 
noastră şi sufletul rominese sa desminţit rareori in istorie, inferența 
dela literatură la caracterele noastre etnice se face posibilă. Desem- 
naren unei hărţi a sensibilităţii şi inteligenţii rom datele 
generos oferite de literatură e o operă din cele mai rodnice rep 
caracterizarea noastră naţională. Ea poste constitui sei e o 
indicatie serioasă in cercetarea sistematică a reulităților romineşti, 
cărora tinăru noastră sociologie | s'a închinat cu atita entuziasm, 


AL. DIMA 
(Aspecto și utitu tini ideologice) 


MI S CE 0 A NE A 


T R UP IVE 


Un tinăr publicist, care s'a dovedit a nu avea încă mij- 
loacele de a-şi face un nume în literatură, erede că poale 
deveni interesant căutind polemica cu luminarea, Metoda 
aceasta e cu totul naivă, pentrucă în afară de împrejura- 
rea unui mare talent de expresie a inimiciției personale sau 
ideologice (ceeace nu e cazul) un seriitor nu-și poate face 
o carieră decit compunind cărți bune. In loc de a lucra, 
tinărul în chestiune încearcă să atragă atenţia asupra sa, 
insinuind cu multă trufie că e tras de minecă să colaboreze 
la cele mai de seamă reviste, dar că el, om mare şi cu dem- 
nitate, refuză să se coboare pînă la ele. 

„În urma invitației de colaborare a Vieţii Rominești 
zice întumuratul tînăr — m'am simțit încă odată obligat să 
exprim refuzul meu net de complicitate la această publica- 
tie. Cu atit mai mult obligat, cu cit bătrina revistă imi făcu- 
se străvezii avansuri, publicindu-mi, fără să mă întrebe, ci- 
teva pagini de carte pe care le socotea „antologice”, La acest 
asalt de redacție am răspuns limpede cu două noui articole, 
in catre refăceam iar și iar procesul cultural al Vieţii Romi- 
negli”. 

Are haz! Niciodată nu ne-am gindit să cerem calabora- 
rea unui tinăr de ale cărui merite nu sintem încă documen- 
taţi. Și încă să-i facem avansuri! Cine? Viața Rominească în 
care au pus tot ce a fost mai bun din ei G, Ibrăileanu. C. 
Stere şi M. Sadoveanu. Cui? Unui biet debutant, spaimă u 
editorilor, E adevărat că ln bănuiala pe care o aveau unii ti- 
neri că mar fi pe placul nostru fiindeă ne-au atacat, am răs- 
puns întotdeauna că Îmerul acesta nu ne preocupă. Aceasta 
inseamnă că dacă chiar tînărul cu refuzul net ne-ar oferi ce- 
va, noi am citi cu atenție ṣi nu ne-am läsa legați de resenti- 
mente cind ne-am afla în fața unei opere exceptionale, Dar 
de aci pină la a cere colaborarea este deosebire! Și apoi ce 
prezumție maj e şi aceasta că reproducerea unor pagini la 
Antologie înseamnă că noi socotim acele pagini antologice, 
adică vrednice de păstrat în literatura romină ? Nici nu ne-a 
trecut prin gind. In Antologie se publică numai fragmente 
din autori tineri. puţin cunoscuți, în scopul de a atrage 
atenţia asupra progresului pe care ar putea fi în stare să-l 


MISCELLANEA l 209 


3 

înfăptuiască sau numai pen da un tablou al literaturii 
tinerilor, fără ea aceasta să udă şi o preţuire din partea 
noastră. Nu-i rămine tinărului! altceva de făcut decit să ne 
atace iar și iar, Si V. R. 


DEVALORIZ REA GANDUŁUI 
x, 


La bursa vulorilor int 4 
o simplă hirtie fără acope metalică. O inflaţie de imbe- 
cilitate sa întins dela sociologie și economie poli 
la dramă, Iyrică, epică şi metafizică pură. Kant, Descartes. 
Montaigne, Shakespeare, Dante, Verlaine, France și anu 
sunt tot atit de puţin ceruți pe piața intelectuali, ca leu 
rominesc pe cealaltă. Cintecul timpit şi omul idiot stăpinese 
in voe o lume flăminzită de specialişti eminenţi şi minată 
de incurabile maladii colective. Romanul poliţist, Maria a 
sub-marin, revista pornogrulică, pirogravura pi truforajul, 
acestea sunt punctele cardinale ale esteticei moderne, Trăim 
sub semnul surogalului, al pripelei şi al vulparităţii gene- 
ralizate. Dela cravata trivială pe care și-o inoudă dimineața 
in faţa unei oglinzi cu păsări sau îngeraşi pe rama eo 
reseoidală, dela tabacherea fz care și-o alege dintro ră lei 
măgării în argint şi aur dela giuvaergiul din colț și p i 
la discul de patefon sau revista cu care adoarme sara, OM 
zilei se menţine într'o permanentă lipsă de gust și mito- 
cănie. S 

Cereeteze oricine vitrinele capitalei şi se va convinge 
repede cite veacuri ne despart de anul 1914. Cea mai mare 
parte din negustori sunt totuși aceiaşi. Prin urmare nu nu- 
mai ei poartă vina acestor de mirat scăderi. Fi expun (mu- 
sai, că alt chip nu è), ceia ce se cere. Căci o vitrină nu e în 
fond decit un loc prielnie pescuitului: fiecare obiect trebue 
să prindă o monedă din buzunarul trecătorului. Şi după cum 
pesearul încercat ştie bine la care anume peşte să pue rimă 
și la care altul musculiţă, tot așa şi negustorul se conformea- 
ză unor factori obiectivi de care atîrnă exclusiv întreprinde- 
rea lui. 

Şi unde se poate vedea un etalaj mai întristător de py- 
jamale fistichii, de bretele cu l paee de centuri, halate 
și cămeși neverosimile ca în inele Calea Victoriei și 
Lipscani? Fiecare obiect pare a deține recordul celei mai 
urite realizări din lumea categoriei din care face parte şi 
toate împreună o viziune de sălbatic inebunit în mania gran- 
dorii, 

Ochiul unui om de gust e insultat cu violenţă și pe toate 
gamele coloristice, dela un capăt la altul, al acestor străzi 
animate de-un mare suflu dealuspirisi, Am urmărit cu re- 


300 ` VIAȚA ROMINEASCA 


gularitate absolut toate vitrinele capitalei, vreme de-un an. 
lată statistica: 


pyjamale . . . 4 

cămăşi colorate . „9 

cravate, . . . . + 9 

halate de bae, . . . 8 

bretele . . . charu 1 (unu pereche). 
jartiere, . . . . 2 

tabacheri . . . = . mei nna: 

inele bărbătești. . 


nici unul. 
servicii de cafea . . 7 
ace de cravală . . . nici unul. 


Evident că aceste obiecte acceptabile și dintre care une- 
le chiar frumoase le-am reținut (mintal!), din sute şi mii 
de obiecte similare. 

Cit priveşte obiectele citate din care nam pulut alege 
nimie, ştie oricine în ce cantităţi formidabile se găsesc la 
fiecare răspintie. Trebue să recunose însă că în ceeace pri- 
veşte argintăria de masă, cristaleria, napajul, covoarele, pic- 
lăria, stofele i incă vre-o citeva articole, capitala se poate 
făli cu vitrinele ei, Dar nu se poate să nu udăugim că nici 
o casă mare exportatoare de asemenea obiecte, care de altfel 
se vind puţin, nu se conduce după preferințele locale, Și 
cum ar putea-o face? 

„„Căei eu cunose mulţi bărbaţi respectabili, dispunind de 
mijloace mari şi avind rosturi de căpetenie în conducerea 
țării, care mar da două parale pe-o pânză semnată Camil 
Ressu, Tonitza, Dărăscu, Șirato sau Steriade, dar care dau 
în schimb cu ușurință mii de lei pe-o ramă pirogravată în 
care așează fotografia sefului partidului, Se înşeală acela 
care își închipuc că aici întră numai lipsă de gust, numai 
lipsă de cultură, numai li să de educație sau numai imbe- 
cilitate. Intră toate la un loc şi încă în doze fioroase. Deţi- 
nătorii de bani de astăzi nu sun! oameni deprinşi să gân- 
dească, nici să trăiască. Deaceia poate, la amitirea acestor 
oameni şi acestor lucruri, petecul de cer albastru pe care-l 
zărese acum printre perdele, îmi pare deodată absurd și 
inutil, pe când versurile lui Mallarmé îmi scapă din pană, 
aşa, de capul lor: 


Et le vomissement impur de la Belise 
Me force d me boucher le nez devant Azur. 


AL, O. TEODOREANU 


MISCELLANEA 301 
BP 


DESPRE TANGO 
Studiu de pură estetică 


Mi-a spus hotărit un spaniol — adevărat de Spania — 
că tango, acolo la locul său, este, ca dans şi cintec deopo- 
trivă, cu totul altceva decit ce € “sub numele acesta 
noi aceștia de pe dinafară. 

Nu e — ah! — nici a probabilitate să pleca acum 
îndată în Spania. Deci nu pot vorbi decit de Tango așa cum 
l-am văzut eu, dela Paris pînă la Constanţa, Insă de Tango 
trebuie să varbese. Nu mai pot răbda, Mai intii fiindcă am 
răbdat destul. Vreo douăzeci de ani. Care va să zică, normal, 
pot afirma că experienţa îmi e suficientă; concluziunile 
mele nu pol să nu fie mature. 

Fireşte, pornim dela Tango pe rominește: 


In viață astăzi prea puţini râzbeşte 
Ca să fie un om chiar fericit 

Și dacă într'adevăr el izbuleşte 

Pe toți ceilalți îi uită negreșit... 


Am iubit odată o fată 
Nevinovală 

Ca un copil 

Ea vede iubirea curată 

Dar se crede cu „ser-appeal'... 


Ajung aceste texte. Domniile Voastre le cunoaşteţi des- 
tul pe toate. Exemplele mele nu vor decit să vă actualizeze, 
prin cuvinte, acel ton general de tristeţe dulce care e propriu 
muzicii ca şi dansului Tango. 

Viaţă lungă și toate după dorință urez tuturor graţioa- 
selor mele vecine prevăzute cu gramofon, cu radio, san cu 
darul divin de a fredona în glas viguros. Lor le mulțumesc 
pentru crudițiunea mea în subiectul despre care scriu, Și 
nu mai socotese deliciul direct al ceasurilor de audițiune, 
prin care am obținut această erudițiune. l 


Ştim din cărți că dansul a devenit din erotică. Esteţi 
— Nemţi mai intii — au improşeat mult patos pentru a în- 
cinta pe cititori cu ideia că, adică, dansul nu este alta decit 
o sublimare poetică a fericirilor sexuale genitale, 

Insă n'am găsit încă prin nici o carte, şi nici din vreo Con- 
ferenţă despre estetica şi cultura sexuală nu am aflat cam ce 


e 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


ar fi să fie simbolica erotică de care atirnă tango în rr 
nărznim deci mol inginer Mai tre a rai 
i ititorilor şi cititoa - : e nyn 
fi syp elin şi e Aaa au şi trebuințe piosen a sa 
incerca să construim O interpretare așa fel, incit în. pe: 
fia generală a dansului ca artă de provenienţă eminen g 
nitală să deducem cit mai precis forma de ngo A 
Credem că oricărui opar Aria e ea a CPE pă 
. despre fiziologia sexelor, ta 1 i 
ie armati TE ca un sistem de simboluri ale sexua 
d lurerate. f TPA z 
m Seriei apink, desinează, şi, dacă-mi este ERSE 
zice aşa, ilustrează durene pnosti care, lovit rău de 
siile naturii, nu se rezigneaza. i A 
ai S Nauta persoanelor în Tango, raporturile roca pre i da 
materialitățile lor în ceeace au ele mai Acterm nani „ca 
paatin deri SEI a po Si Inanrgit gri e iritată 
jcații intime — iertați îns $ i ý 
parios pi dinamica acestui dans sumt ale omului care tar 
ge dinții, sau Își muşcă buzele la fiece incercare de a p 4 
Fiecare pas de Tango dă o exactitate ce înfioară iii 
pacientului care, de arsura injecţiei, îşi trage cu sgor x 
printre dinţii apropiaţi răsuflarea ce fişie ca un cure 


= isit; i i decît 
asul înainte, — doare afurisit; pacientul numai 

se Sana indărăl, cu arier-trenul în proeminenţă. lusă nu 
> lasă... Şi iarăşi. Și iarăşi. | f 

ți pp CĂ ale gai Ar i cu bandaj iodoformat, și sus- 
pensor. Sau Eros care nu mai poate, şi tot încearcă... 

Operă de artă? A x A PR 

testabil. De vreme ce: este expresiune, iar sub ex- 

a a o alea pr lirismul integral —; ceeaci 

: Benedetto Groce. f 

atip perio TAE cel puțin atit: de ce muzica de Tango 

se serie, obişnuit, în mod minor. — Dacă te doare... Și cum 

te doare |! A 

s tea zice, o doină cu picioarele, Numai 

câ AD Si poe apei cițelor, ci a altor avuţii, intime, 

pe care omul, în deşertăciunea lui, strămoşească, le prețu- 

ieşte exagerat; uneori mai mult chiar decît pierderea Ser 
blinde şi atit de utile mioriţe. Tango este doina lui 

beteag. 3 i 
Ințeleaeţi. probabil, şi aceasta: de ce a plăcut oc 
age aur a Rominaş şi dulcei aurie) Dalsia. Ro- 
timental ă în i 
Sa ee ae ee Rominul. Dulcele  Rominaș sau 
Bominul dela periferie; care, negreşit, tot dela periferie ră- 


a —————— 


MISCELLANEA 


mine măcar de ar fi aşezat întrun fotoliu de prin ministerul 
afacerilor străine, Acesta se prăpădește după Tango; fiindcă 
Tango e dulec, e de jale, e și distins, şi — al dracului! — 
e dansant. 


Inimioara însăşi, dansind; după ce a căzut în subsolurile 
abdomenului. 


Asta e, pe scurt, dar complet, pretind eu, fermecătoria 
Tangoului. 


Și iarăși a pornit discul vecinci. 

Transportat, ridici dela ceafă căciula scărpinindu-te, 
te uiţi lung în zarea fierbinte, oftezi şi chemi pe toți sfinții 
Spaniei, iar peste ei îndeşi pe tof Dumnezeii părințilar noş- 
tri, în cunoscuta invocaţie sudestenropeană, 


P. 2. 
DISCUȚIUNI IDEOLOGICE 


Intruna din trecutele sale cronici literare (Ad. NL” 
din 13 Aug. c.), d. G. Călinescu a binevoit a lua în cercetare 
şi cartea noastră de studii „Aspecte ṣi atitudini ideologice”. 
recenzind-o în modul cel mai potrivit, discutind-o adică în 
unele din ideile ei principale, Pinem dintru început să sub- 
liniem subtilitatea și am spune esențialitatea obiecțiunilor 
d-lui Călinescu ce a reușit să lovească în plin câteva din 
problemele fundamentale ale cărţii. Ne vom îngădui totuși 
— cum e foarte firesc pe domeniul acesta al infinitelor con- 
troverse — să replicăm pe cit mai scurt posibil, observaţiu- 
nilor d-lui Călinescu. 

Oceupindu-se de primul studiu al cărții noastre „Criza 
culturii romineşti”, d. Călinescu îşi formulează de îndată cea 
dintiiu a sa obiecţie și anume: noi am fi confundat criza 
culturii cu criza sufletească şi cum ştiut este că operele cul- 
turii exprimă de fapt tocmai această criză sufletească, nu 
se poate vorbi de o criză a culturii odată ce la dispoziţia a- 
cesteia se află un isvor de alimentare atit de bogat precum 
e criza sufletească, 

cum este formulată principial, obiccțiunea nu are 
nimic defectuos, Aplicată însă studiului nostru, avem de 
observat că noi n'am dal crizei sufleteşti decit importanța 
redusă a umui simptom de manifestare a crizei culturale, o 
răsfringere subiectivă a crizei culturii care reprezintă o lume 
de Ca rr adică o lume obiectivă. Chiar în citatul, pe care 
d. C. îl extrage din articolul nostru, se vede motivul obiectiv 
al crizei sufleteşti: m-fiecare domeniu în parte, dela ştiinţă 
pină la arte şi filosofie e brăzdat de curente atit de opuse 


încit orice orientare devine imposibilă” (pag. 9). Este foarte 
adevărat că dindu-se expresie crizei sufletesti — aşa cum 


30i VIAȚA ROMINEASCA 
Îi DA e 


serie d. Călinescu — se pot crea noui valori culturale. Nu 
e însă mai puţin adevărat că aceste noui valori au purces 
dela contemplarea peisagiului nostru cultural actual care 
este în criză prin acele simptome obiective că pe urma atitor 
ginditori — le notam în studiul nostru: lipsa unor valori 
ideale directoare ale civilizației contemporane, misticismul 
confuz şi anarhic, nepulinţa de organizare unitară a culturii 
de azi, primatul economicului faţă de spiritual. 

O a doua obiectie fundamentală a d-lui Călinescu pri- 
veşte concepţia pe care noi şi o altă bună parte a intelec- 
imalităţii noastre, o avem despre cultură atunci cînd o con- 
siderăm ca putind urma anume drumuri impuse de ideo- 
logi apriorie, programatic. In studiul nostru despre criza 
culturii, am spus întradevăr: „criza culturii stă în felul de 
producțiuni cari sunt în comparație cu acelea cari ar tre- 
bui să fie”, Acest „ar trebui să fie” a deslănțuit obiecţiunea 
d-lui Călinescu. Numai că noi n'am dat acestui „ar trebui 
să fie” înțelesul larg de normă construită de noi în mod su- 
biectiv și impusă apoi imperativ culturii, aşa cum mulţi o fac 
întradevăr în publicistica noastră. In fraza imediat urmă- 
toare citatului dat de d. Călinescu, se explică astfel sensul 
lui „ar trebui să fie”: valorile ce se crează astăzi în cultura 
europeană nu satisfac CERINȚELE acestei culturi, sunt de- 
vieri din matca ei tradițională, sunt simptome ale decadenţii 
ei” (pag. 13). Ori cerințele de care vorbim noi nu sunt decât 
„legile interioare ale unei culturi” de care vorbeşte d. Câli- 
nescu, legi ce determină fatal o cultură întrun moment al 
el evolutiv. Toată greutatea problemei stă fireşte în sesi- 
zarea acestei legi și deci discuţia în jurul crizei unei cul- 
turi trebue să se localizeze la întrebarea dacă manifestările 
acelei culturi sunt sau nu în concordanță cu legea fundamen- 
tală a culturii, Aci, în descoperirea acestei legi, dăm toată 
dreptatea d-lui Călinescu: „Totul — serie d-sa — e de dome- 
niul teoriei celei mai vagi de vreme ce fiecare vede tradiția 
țării lui în altă parte”, 

O a treia obiecțiune a d-lui C. se referă la specificul na- 
țional, la problema cea mai viu discutată la noi îndată după 
războiu. D. Călinescu crede că noțiunea de „cultură națio- 
nală” se reduce la o singură notă esențială: „cultura în lim- 
bă naţională”. Dar d. C. nu observă că, în acest caz, din 
„cultura naţională” se elimină domeniile al căror instrument 
de expresie nu e limba şi anume pictura, sculptura, muzica, 
arhitectura. Cum însă și aceste arte au ceva naţional în ele, 
urmează că pe lingă limbă specificul naţional trebuie să mai 
cuprindă și alte note importante. Cari sunt acestea? Iată 
ceeace numai un studiu riguros urmează a descoperi și iată 
de ce am propus noi un fradiționalism științific al cărui o- 


e ————————————— 


MISCELLANEA 305 


„PP VII r E TIE EI a r 


biect să fie tocmai: „opera ştiinţifică de cunoaştere a tra- 
diției deocamdată presimţită numai” (pag. 36). 

A patra şi ultima obiecţie importantă a d-lui Călinescu 
se referă la tradiționalismul lui Eminescu. D-sa susține pu- 
ternic că Eminescu nu e traditionalist, ci numai conserva- 
tor, că nu pledează deci pentru tradiţie care este doar — 
cum seric d, C. — „o manifestare a necesităţii”. Credem că 
în acest punet, ne aflăm numai în fața unei discuţiuni de 
termeni. D. Călinescu dă tuturor termenilor în „ism” ințe- 
lesul unor teorii ce militează pentru anume idei. 

Cind am scris deci noi că Eminescu e tradiționalist in- 
seamnă că am crezut că el pledează pentru tradiție cind de 
fapt îi recunoaște numai necesitatea inevitabilă, Noi n'am 
dat însă „tradiționalismului” sensul d-lui Călinescu, L-am 
considerat mai mult ca o strictă teoretizare in jurul tradi- 
iei. Așa cum de pildă, zicem evoluţionism, relativism, em- 
pirism fără a înțelege altceva decit o sistematizare de idei 
pe baza unei realităţi observate. 

Mai credem însă, în cazul lui Eminescu, că tradiţiona- 
lismul” lui cuprinde şi o nuanţă de pledoarie. Cum sar 
explica altfel stăruința și ardoarea cu care tearetizează oare- 
cum demonstrativ în jurul tradiţiei? 

AL. DIMA 


NOUL MEMBRU DE ONOARE AL ACADEMIEI ROMINE 


In ultima sesiune generală Academia Romină a ales prin- 
tre membri săi de onoare şi pe valorosul cercetător de ar- 
cheologie şi mare bibliofil Julian Marțian, din Năsăud. Lumea 
restrinsă care-l cunoaşte pe acest modest și valoros muncitor 
cultural a luat cu mare satisfacție act de acest gest al înaltului 
corp intelectual al Romîniei noastre, pentru că vorba stră- 
bună este: „honor est honorantis” — cinste se cuvine celui ce 
cinstește. li face cinste maturului corp de a fi arătat o cuve- 
nită conisderaţie de apreciere ṣi recunoaştere unui bărbat 
muncitor şi conştient susținător al cauzelor culturei romi- 
neşti între toate împrejurările, 

Dar cine este d. J, Marțian? — se vor întreba cetitarii, 
cari, poate, nu vor cunoaște acest nume, decit ca o amintire 
a distinsului economist şi statistician, ce Pa avut Capitala 
înainte de răsboiu, și care mi se pare tot din Ardeal îi venia, 

D. Julian Marțian, maior în retragere, proprietar cu 
rosturi bune gospodăreşti la Năsăud, este mai presus de toate 
un intelectual devotat, ca să nu zicem pasionat pentru cerce- 
tări istorice, bibliografice şi urchealogice, cum nu prea avem 
în Ardealul onrecind inițiator și deschizător de drumuri pe 
aceste lărimuri, 


„— 
0 


306 VIAŢA ROMINEASCA 


Născut la 23 Iunie 1866, în Mintiul-rominesc, județul Nā- 
săud, din părinţi de bun neam de cărturari, — tatăl pretor în 
lasa Năsăud, prin mamă înrudit cu Mitropolitul Bălan dela 
iu, — este de carieră militar. După ce a făcut 6 clase la 
liceul rominese al grăniţerilor din Năsăud, a intrat, conform 
tradiției vechi, în şcoala militară din Sibiu în 1887, de unde 
a eşit ofițer la Reg. 82, 50 şi 80, servind în garnisoanele: 
Triest, Saraievo, Lemberg şi Braşov. La virsta de 25 ani vor- 
bia şease limbi. Din Lemberg a cerut transferarea sa în ar- 
matu teritorială a Ungariei, ca să poată fi în Ardeal, a mai 
servit câţiva ani, în Cluj şi Dej, dar la 1904 la cererea proprie 
a fost trecut la pensie, spre a se pulea ocupa mai liber cu 
ceace îi devenise o preocupaţiune. 


< 


Preocupațiunile istorice îşi au şi ele povestea lor, pe lingă 


iasa 


poate pentru motive ce se pot bănui, de la Braşov tocmai la 
Lemberg. 

Căsătorit mai înainte cu fiica unui mare industriaş din 
Năsăud, a cărui soție era şi ca fiică de distins militar, şi so- 
ra generalului Leonida Popp, fost adjutant al imăratului 
Franz loset, — la moment polrivit Marțian se retrage din 
slujba activă a lui Marte, şi se dedică cu atit mai liber preo- 
cupărilor sale favorite, cărora se datorese colecţiile sale bo- 
gate şi preţioase de cărţi, diplome, monede și alte obiecte 
muzeale, pe cari — în anii din urmă, ințeles cu cumnatul său 
prof. Virgil Şotropa, vechiu publicist, şi prof. Juliu Moisil, 
cunoscut cercetător istorioaraf — le-a dăruit, ca şi colegii săi 
de idei, pe deantregul, în scopul de a înființa: Muzeul „Tara 
Năsăudului” — care va fi desigur, cu limpul. dacă nu va 
lipsi sprijinul cuvenit, un desăvârșit Muzeu național regional, 
cu o bibliotecă de rară valoare. Cu aceasta creațiune, izvorită 


n pam E O RE RE II 


MISCELLANEA 307 
Îi 


din așa de generoase hotăriri, cari azi sunt mai rari, dar cu 
atit mai preţioase, Marțian şi ortacii săi de idei şi activitate, 
care au creat și revista unică: Archiva Someșană, ce apare 
de aproape un deceniu şi-a fâcut singur monumentul vieții 
sale, căci fără să-i supăr modestia sau să micșorez meritul 
celorlalţi membri ai colegiului de trei, cred că are partea 
preponderantă in realizarea acestei opere cu frumoasă me- 
nire culturală. 

Gestul Academiei pare a fi un răspuns potrivit la gestul 
omului de bine care a fost totdeauna Julian Marțian, și are 
aplausul tuturor celor ce observă și judecă cu seninătate şi 
dreptate oameni şi fapte. 

Noul membru al distinsului corp are şi o apreciabilă ac- 
tivitate literară desfășurată după vremi în reviste şi publica- 
ii de specialitate, ca Anuarul pentru Istoria Naţională si A- 
nuarul „Comis. Mon. Tst.” din Cluj, din care face parte de la 
înființarea ei, cum şi în pomenita Archiva Someşană (Bistri- 
ta) „Lransilvania” org. Astrei (Sibiu), Răvaşul (Cluj), Con- 
vorbiri lit. (Buc.) chiar și în reviste germane, ca Nachrichten 
der deutsch, Antropologischen Gesellschaft (Tăbingen) Sieb, 
Vierterjarsehritt (Sibiu), Archeologiai ért. Budapesta, 

Lucrarea sa independentă şi pe cît posibil completă este: 
repertoriul arheologic preistoric pentru Ardeal, publicat în 
nemţeşte la Viena, 1907, şi apoi mai adăugit în romineşte, la 
1910 în Bistriţa. Lucrare migăloasă și de real merit. 

Este fratele mai mic al d-lui Liviu Marțian, dir. gen, sil- 
vie în retragere, din Cluj, om de aleasă cultură, În Cluj. In- 
cheiem urindu-i încă mulți ani cu sănătate pentru a-şi vedea 
desăvirşită opera cărei a închinat roadele muncii unei vieți 
întregi. 

DR. ILIE DATAN 


CRONICA LITERARA 


SĂRMANUL DIONIS 


tusiasmul lui Eminescu pentru Kant  depâșeşte cu 
mul ideia unei traduceri, In apriorismul filosofului dela 
Kânigsberg el vede o liberare a spiritului de contigenţele. u- 
niversului concret, o ir. i a ideilor vanda, o îndreptăţire 
tică, în fine, a visului pur poetic: 
agrare ciudat, cînd cineva a pătruns pe Kant, cînd e pus 
pe acelaşi punct de vedere atit de înstreinat acestei lumi şi 
voințelor ei efemere, — mintea nu mai e decit o fereastră 
prin care pătrunde soarele unei lumini nouă, și pătrunde 
in inimă, Şi cînd ridici ochii te afli întradevăr în... Timpul a 
dispărut şi eternitatea cu faţa ei cea serioasă te priveşte din 
fie-ce lucru, se pare că te-ai trezit intro lume încremenită 
cu toate frumuseţile ei și cumcă trecere şi naștere, cumcă 
ivirea şi peirea ta înșile sînt numai o părere, Și inima numai 
e în stare a te transpune în această stare. Ea se cutremură 
încet din sus în jos, asemenea unei arfe eoliene, ea este sin- 
gură ce se mișcă în această lume eternă... ea este orologiul ei, 
„Şi astfel fantasia nu mai este reflecţia lumii astfel cum 
ea se arată ochilor într'o reală trezire, ci ea în fantasia poe- 
tului şi a artistului se ridică în petrificaţiunea ideilor eterne, 
ce reprezintă, De jur în prejur sint pinze atirnate la care 
perspectiva este aparentă, asupra căror timpul trece fără 
urmă, toate avind un ce necunoscut de aranjor și tonte in- 
chipuiri ale unui suflet mare. Ceca-ce numese capete ordi- 
nare fantasia, nu este fantasie ci slăbiciune a creerului, fan- 
tasterie. Pe cînd celor chemați... li vorbeşte în limba ei — și 
limba ei e armonia lui Plato”, | 
Din chiar acest citat se vădeşte înclinarea poetului de 
a da unei soluţii de teorie a cunoaşterii o valoare metafizică 
entrucă de nicăiri din Critica Raţiunii pure nu rezultă li- 
ertatea spiritului în actul percepției, nici putinţa de a se 
descătușa de schemele intuiției, prin faptul transcedentali- 
tăţii lor, şi de n'ar fi lămurirea că inițierea în absolut e un 
proces mistic emoțional („inima numai e în stare a te trans- 
une în această stare”) am putea bănui o falsă interpretare. 
r nu! Eminescu înțelegea cum trebue pe Kant şi intr'o 
recenzie dădea o nu se poate mai clară definiţie a aprioris- 
mului, nu fără a nesocoti cu totul, împreună cu post-kantie- 
nii, cauza obiectivă a percepției, 


CRONICA LITERARĂ 309 
. 


„Cu totul deosebit de aceste sisteme, al căror izvor a fost 
experienţa lucrurilor din afară, — seria el rezumînd o prele- 
gere a lui Pogor este idealismul lui Kant. Kant nu-con- 
sideră legătura infinită Între fenomene, ci supune cercetării 
însuși organul, care le reproduce. Deosebind lumea dinafară 
de intelectul ee o reflectează, Kant conchide că în sine lumea 
ne rămine necunoscută, și nu avem înainte-ne decit resulta- 
tul propriului nostru aparat al cugetării: că creerul este o 
oglindă, care reflectează lumen întrun mod atit de propriu, 
în cit nimeni nu este indreptățit de a judeca dela legile cu- 
getării sale ln legile care domnesc universul. Astfel el des- 
face ca un ceasornicar întreg aparatul cugetării şi arată că 
experiența nu este nimic decit analisarea unor reacțiuni ale 
sistemului nostru nervos” 

Cine nu cunoaste fantastica meditatie a lui Dionis? 

mi tot astfel dacă închid un ochiu văd mina mea mai 
mică de cît cu amindoi, De-ași avea trei ochi, aşi vede-o și 
mai mare, şi cu cît mai mulți ochi aşi avea. cu atita lucrurile 
toate din prejurul meu ar părea mai mari. Cu toate astea 
născut cu mii de ochi în mijlocul unor arătări colosale, ele 
toate, în raport cu mine, păstrindu-si proportiunea, nu mi-ar 
părea nici mai mari nici mai mici de cum îmi par azi. Să ne 
inchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, și toate 
celea din ea scăzute în analogie, locuitorii acestei lumi, pre- 
supuindu-i dotați cu organele noastre, ar pricepe toate eelea 
absolut în felul și în proporțiunile, în cari le pricepem noi. 
Să ne-o inchipuim, cocteris paribus, înmiit de mare — ace- 
laşi lucru. Cu proporțiuni neschimabte — o lume înmiit de 
mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atit de mare. 
Și obiectele ce le văd privite cu un ochiu, suni mai mici; cu 
amindoi — mai mari: cît de mari sunt ele absolut? — Cine 
ştie, dacă nu trăim într'o lume microscopică şi numai făp- 
tura ochilor noștri ne face s'o vedem în mărimea în cure o 
vedem? Cine știe dacă nu vede fie-care din oameni toate cele 
într'altfel — și numai limba, numirea într'un fel a unui o- 
biect, ce unul îl vede așa, altul alt-fel, îi uneşte în înțelegere. 
— Limba? — Nu. Poate fie-care vorbă sună diferit în ure- 
chile diferiților oameni numai individul, același ră- 
miind, o aude întrun fel. 

„Și întrun spaţiu închipuit ca fără margini, nu este o 
bucată a lui, ori cît de mare şi oricât de mică ar fi, numai o 
picătură în raport cu nemărginirea? Asemenea În eternitatea 
fără margini nu este orice bucată de timp ori cît de mare 
sau ori cît de mică, numai clipă suspendată? Și iată cum. 
Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile 
de timp la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei 
lumi microscopice ar fi clipite, şi în aceste clipite oamenii 


TER 


310 VIATA ROMINEASCA - . 
ERE PIZDE Teac NIC ECE RE E 
ar lucra tot alita și ar cugeta tot atita ca în evii noşri — evii 
lor pentru ei ar fi tot atit de lungi, ca pentru noi ai noștri, In 
ce nefinire microscopică sar pierde milioanele de infuzorii 
ale acelor cercetări, în ce infinire de timp clipa de bucurie 
— şi toate acestea toate ar fi — tot astfel ca şi azi = — 

„In faptă lumeu-i visul sufleului nostru. Nu există nici 
timp, nici spaţiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Tre- 
cut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea întrun simbure 
de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului Înste- 
lat întrum strop de rouă.” pi i 

Estetica transcendentală l-a impresionat pe Eminescu in 
chip deosebit. Timpul şi spațiul ca forme ale simțului intern 
i se par chci misterioase cari deschid porțile grele și ruginite 
ale visului, Poetul devine taumaturg. Lumea se dilată, se 
desface în neguri repede înviîrtitoare şi se adună în fantasme 
efemere, după mișcarea obscură a gindului. Construcţiile o- 
nirice au ziduri tot atit de grele ca şi lumea din starea de 
veghe, gindire fiind sinonim cu existență. | 

„Nu știu dacă cineva s'a visat vrodată elastic... că poate 
creşte, se poate îmila, se poate constringe... Dacă pe un ase- 
menea om nu l-ar trezi nimene din somn, el ar trăi o viaţă 
întreagă c'o lume reală şi pipăită. căci în somn se pipăie aşa 
de bine ca'n trezire... va să zică nu lipsește nici acest control, 
cel mai sigur al realității... Și acest om s'ar constrinze "'nlr'o 
cartofă, care-ar striga oamenilor de pe uliţă să ia seama să 
nu-l calce, ori sar subţia într'o prăjină cu barbă englezească 
şi eu pălărie naltă, ori Sar îngroșa ca un birtaș bavarez... ar 
trece printr'o mie de figuri el Însuşi, şi dac'ar dormi toată 
viaţa lui, nici în minte nu i-ar mai veni să se indoiască (cum) 
că aceasta este natura lui, că altfel nu poate fi, şi că toate 
trebue să fie cum sunt... Dacă sar trezi puţin înainte de-a 
muri, ar crede din contra ca dormit şi că visează, O lume 
ca nelumea este posibilă, neintreruptă fiind de-o altă ordine 
de lucruri”, (Archaeus). dial Aa Să 

Şi Baltazar nebunul din Avatarii regelui Tlă visează că 
este cocos, ceeace nu constitue pentru el o realitate mai pu- 
țin temeinică de cit aceea a lumii de pe strada în pulberea 
căreia doarme, i 

O însemnare despre proprietăţile narcotice ale unor 
buruieni pe care o găsim printre hirtiile poetului şi care la 
prima vedere ar părea o curioasă pentru el iniţiere în ar- 
canele parudisurilor artificiale nu e în fond decit tot o do- 
cumentare a relativităţii cunoașterei noastre. 

„Mai multe otrăvuri vegetale-nareotice au după cit se 

je un efect straniu asupra organismului vederei. că prin 

anil 1679 Wipfer trezeşte luarea aminte asupra unui caz, 
anume: niște călugări  mincase o fiertură de rădăcini de 


CRONICA LITERARA s1 
Pa N E IN 


cicoare între cari se strecurase şi citeva rădăcini de hyosey- 
amus (Bilsenkraut). Pe cită vreme au durat efectele oltri- 
virei unul dintre călugări nu putea deosebi lucrurile decât 
prin ochelari. Indată ce sencepe dilatarea pupilelor, lucru- 
rile se diformează prin iluzii ale vederei şi văd ea prin o 
ceață groasă și nesimţirea se măreşte pină la o orbire înde- 
lungată. Totdeodată însă, în urma efectelor narcozei asupra 
creerului, omul cade'ntr'o stare vizionară. O cală de spiţer 
înveninat prin belladona (mătrăgună) văzu cu ochii săi ju- 
decata din urmă, Aceste icome de vis stau mare parte în 
legătură cu obiectele, cari se află întradevăr sub ochii no- 
ştri, dar pe cari le vedem și le tilcuim fals. Păpuşile par 
oameni, figurile din tablouri se văd ca persoane vii și în ac- 
liune. Perdele, şaluri, straie aninate'n enin par fiinţe ome- 
neşti. Cameiamdalii, imbătuţi prin agaricus muscarius (Flie- 
genschwamm), voind să treacă peste un puiu din drum se 
poartă ca şi cînd ar avea să sară peste un snop. Carus Stei- 
ne aduce aminte de o poveste, în care o fată, fermecată s'a 
zis, ia un paiu drept birnă şi un lan de cînepă inflorit il trece 
cu poalele ridicate ca ṣi cînd ar fi o apă largă”. (Ms. 2277. 
ff. 33 v.) 

Și întradevăr, in Archaeus, relativitatea percepției e do- 
vedită prin alterările ei patologice: 

„Există multe burueni care, aducind o mică modificare 
4 organului vederii, crează înaintea omului o altă lume, O 
băutură popan dintr'un burete mirește proporțiile lu- 
cerurilor. Un par pare mare cit o birnă, şi omul în reminis- 
cența figurii ce o avuse înninte de asta. sare peste un fir 
de pai din drum. Un lan de griu devine poduri de aur, oame- 
nii devin uriași şi poate că povestea veche, că "nainte urieşii 
locuiau pămîntul, atirnu de construcția ochilor de pe atunci şi 
nu de mărimea lor obiectivă sau mai exact de mărimea, in 
care reflectă ochiul nostru de astăzi făpturile omeneşti. 
Care este criteriul realităţii?... Ponte că noi mu facem alta, 
de cit visăm...” 

Să ai formulele magice ale percepțiunii, adică timpul și 
spațiul, în mâinile tale, să dispui de datele realității ca de 
miracolele unui basm, iată o teorie ce satisface imaginația 
poetică a lui Eminescu. Cu deosebită plăcere se va fi oprit 
asupra legendei detenţiunii timpului, care, personificat în 
miază-noapte sau în zori de zi, e legat de un copac de câtre 
Călin-Nebunul, pentruca cursul lumii să se oprească, 


lată —, nene un om în drumu-i și grăbit din cale afară: 
Bună noapte — ‘fam mitale — Cum te chiamă? De-cu-sară! 
Hehehei, mă de-cu-sară! Ea, mai stai că nu-i așa, 

Ce cați tu noaptedn pădure, colinzi lumea iac-asa?! 


312 , VIAȚA ROMINEASCA 
De iii mie iai 


Cat la cot Călin îl leagă cu odgonul de un pom 

i se cam mai duce. — lată că în cale iar un om. 

ună noapte! —'tam mitale! — Cine ești? Sunt miază-noaplte 
Elelei! Ce caji în codru, pepeni verzi și stele coapte? 
De-un copac şi pe'sta "| leagă şi cum merge pe cărare 
lată 'un om prin înlunerec înaintea lui răsare, 
Bună noapte! — țammitale! — Cum te strigă? Zori-de zi. 
Ei cumetre Zori-de-ziuă, ia spune ce cafi pe-aci, 
Hai să stăm de vorbă-o țiră, să mincăm påsat cu lapte, 
Vin incoa, că bate luna — hai la umbră, — tol în noapte. 
_- Omule, ce-mi cafi pricină... sunt grăbit... Ce-atita grabă? 
Ciorilor! ia nu mai spune, ştiu că nu ai nicio treabă! 
Il legă şi pe acesta, că pin ce va găsi foc 
Ziuă să nu se mai facă și vremea să stea pe loc, 


A spune precum se spune deobicei că Sărmanul Dionis 
ilustrează teoria transcedentalității formelor intuiţiei, că 
prin urmare se păstrează în marginile criticismului kantian, 
inseamnă a da nuvelei o valoare de conţinut cu mult mai 
mică decit o are în realitate ṣi a înțelege greşit cugetarea lui 
Eminescu. Sărmanul Dionis şi Cezara sunt două compuneri 
filosofice strîns legate între ele, cea dintii tratind gindirea te- 
oretică, cea de a doua gindirea practică a poetului. Să 
încercăm numai să comentăim în spiritul kantian nuvela 
Sărmanul Dionis şi vom vedea îndată în ce mreajă de con- 
tradicții și absurdități cădem. 

Incredințat că lumea-i visul sufletului nostru, că tim- 
pul şi spațiul, trecutul şi viitorul sunt numai în noi, Dionis 
caută ştiinţa magică prin care, coborindu-se în adincurile 
sufletului, ce alcătueşte în fond unica realitate, să poată 
trăi n orice moment istoric şi În orice porțiune de spațiu, 
bunăoară în lumea stelelor şi a soarelui. Și de fapt, mul- 
țumită cărţii lui Zoroastru, Dionis se transportă spaţial în 
lună, temporal, în epoca lui Alexandru cel Bun. Subiecti- 
vitatea timpului şi spaţiului e vasăzică dovedită. 

Dar aceasta este oare gindirea lui Kant? In spiritul cri- 
ticii raţiunii, timpul şi spațiul sunt nu concepte empirice, 
ci forme necesare ale intuițiunii,condiție a oricărei expe- 
riențe și garanţie a obiectivităţii, adică a valorii de univer- 
salitate a intuiției. Orice obiect al cunoaşterii ne este dat 
în chip necesar în determinaţiuni de timp şi de spaţiu, dar 
timpul şi spaţiul nu sunt toată percepţia ci numai forma ci 
goală, Dacă eu nu pot percepe luna decit în spațiu, această 
carei fiind contribuţia mea, nu reiese de aci că luna 

ca obiect e produsul conştiinţei. De altfel admiţind 
puterea magică a cadrului apriorice spaţial, nu era nevoie 
de el pentru călătoria în hmă după cum nu e nevoie de 


CRONICA LITERARA 313 
„Dr E E E RR Re 2 E 


nicio filosofie ea să fac paşi pe drum. Translaţiunea dintr'o 
porțiune de spațiu într'alta e principial posibilă, după ori- 
ce teorie a întinderii, si numai cauze fizice pot să impie- 
dice citeodată cum e cazul cu ascensiunea in lună. 

Cit despre represiunea în epoca lui Alexandru cel Bun 
ca este, înțelegind lucrurile în marginea transcendentalis- 
mului. absurdă, In afară de faptul de a înfățișa o porțiune 
de durată, Alexandru cel Bun e un fenomen ce se impune 
conștiinței mele cu o necesitate pe care o garantează tocmai 
caracterul de aprioritate al cadrului intuitiei, Toate ma- 
giile din lume nu pot crea o aparență pentru care lipseşte 
substanţa ocultă ce a provoca!-o odată. Lumea nu este pen- 
tru mine decit reprezentare, dar aceste reprezentări se su- 
pun unor înlănțuiri ce scapă eu totul oricărei puteri de a- 
mestec al conștiinței. În schimb odată înfățișată în anume 
determinaţiuni de timp de spaţiu, reprezentarea devine, 
prin însăşi legile spiritului, universal valabilă *) 


G. CALINESCU 


1) Din volumul <0 5 : 
curând în editura Culture Ard ma Eminescu», ce va apărea în 


CRONICA EXTERNA 


ROOSEVELT ŞI REVIZUIREA AMERICANISMULUI 


Probleme sociale neliniștitoare n'au apărut în lumea 
americană, atita timp cit unităţile sale naţionale se înte- 
meiau pe tovărășie de întreprinzători în plină expansiune. 
Citeva ediţii ale „Complexului de prosperitate” au alungat 
din cale preocupări sociale ori socialiste. 

Muncitorul american a fost cîndva departe de prole- 
tarul Europei capitaliste. Fermierul nu era ţăran, iar sala- 
riatul agricol nu era încă iobag. Orice acțiune si intreprin- 
dere măruntă se desnoda firesc într'o nouă posibilitate, — 
într'o perspectivă de ascensiune. Categoriile sociale creșteau 
deopotrivă; ele se întrepătrundeau întimplător şi mecanic; 
nu se stinghereau prin porniri de castă. 

Națiunea întinsă a Statelor-Unite s'a inchegat pe cale 
contractuală și sa menţinut prin realism robust sau calcul 
negustoresc. Democraţia şi liberalismul american au fost 
produs adiacent creşterii unei burghezii improvizate. Liber- 
tatea politică și economică erau numai garanţii pentru pre- 
lungirea realității specific americane, care „era prin exece- 
lenţă egalitatea inițială a șanselor de propăşire pentru ori- 
ce întreprizător. > à S 

Dar a încetat epoca de expansiune, pătrunsă de misti- 
ca unui dinamism fără sfîrşit. Optimismul a făcut loc unei 
desumăgiri adinci, Amerieanismul s'a poticnit. S'au resem- 
nat pe rind, întreprinzătorul temerar, speculantul de bursă 
şi muncitorul arivist, Producţia pentru producţie, specula 
neînfrinată a şanselor de profit, creditul obez — sau dove- 
dit practici deficitare. A , 

Mai devreme însă de catastrofă, democrația neo-liberală 
alunecase pe panta unei politici plutocratice. Industria ame- 
ricană realizase cel mai tipic exemplar de capitalism feudal. 
lar capitalul financiar sfărimase treptat tradiția „demo- 
crației fermierilor”, A E 

Minunata ajustare americană între morală şi economie 
a fost denunțată. Problema socială a repartiției bunurilor — 
în înfăţişarea ei adînc omenească — a apărut în Statele 
Unite, mai gravă şi mai urgentă decit în Europa industrială. 

Astăzi, americanismul intră într'o fază de reculegere. 
Incetinirea ritmului de viaţă a adus necesitatea unei revi- 
miri de mentalitate. America vrea să se umanizeze. 


———— PCC 


CRONICA EXTERNA 315 


E 


Ca şi multe țări europene, Statele Unite au nevoie de o 
raționalizare socială, in locul unei raționalizări conjucturale 
şi mecanice, Civilizaţia mecanică a americanismului pre- 
tinde întregire prin cultură organică. S'a afirmat cu drept 
cuvint — în citeva comentarii asupra ultimelor evenimente 
americane — că Statele Unite incearcă începutul unei noui 
forme de naţiune, întemeiate pe o unitate mai profund struc- 
turală. - 

Continuarea stilului inflationist de viață economică şi so- 
cială — e deocamdată o manevră provizorie de politică con- 
juncturală. Americanismul pretinde o stabilizare socială, 
o purificare şi un echilibru a raportului cîtorva forţe. In- 
flația-stil în genere. speculația bursieră, hazardul întreprin- 
zătorului, poartă azi semnificația unei inerții. 

Acţionarul mărunt, consumatorul şi lucrătorul nu mai 
au resistenţă pentru o nouă inflație și pentru o oligarhie neo- 
capitalistă. Somajul american actual ridică probleme socia- 
liste. Fermierul îndatorat pretinde un nou sistem de credit 
bancar. Apare inevitabilă soluția Statului interventionist. 

Dictatura economică a lui Roosevelt e un desnodămint 
firesc al acestor realități, 


Dictatura e azi un fapt divers, Totuși, dictatura roose- 
veltiană are ceva specifie: Ea sa realizat mai puţin politie 
decit dictaturile de massă, tip fascist sau sovietic. 

Dictatura americană e rezultatul a două tendinţi con- 
vergente: De o parte, concentrarea capitalistă crescindă, ma- 
nifestată prin trust-uri, concerne, holding-uri ete., prin raţio- 
nalizare și biurocraţia întreprinderilor. De altă parte, ca- 
rența faptului democratie tradițional accentuat prin domi- 
narea economicului asupra politicului. Isbucnirea crizei a 
grăbit întilnirea acestor două forţe. Rezultatul a fost crește. 
rea puterii economice a Statului. Capitalismul umerican şi-a 
pierdut vigoarea politică, In acelaș timp, Statul a devenit in- 
tervenționist. 

Susținut de massele populare, președintele Roosevelt na 
făcut altceva decit să consacre o stare de fapt. Roosevelt 
apare ca un revoluționar îndrăzneţ. In realitate, e numai un 
prizonier, 

„Looking Forward”, admirabila carte în care se găsesc 
confesiunile președintelui dictator. constitue azi o mărturie 
de preţ pentru analiza nouilor realități americane, 

Roosevelt nu are o concepție economică și socială strin- 
să. | se poate aplica pe rînd epitetul de aproape-socialist, de 
faseist sui generis — şi chiar de nco-tiberăle Dar practica dic- 

taturii „democratice”, cit și confesiunea ideologică a lui Roo- 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DR RE IE PERI > PA 7 IEI CIRES PIE 10 ZRT Ea T ME Mee 


sevelt nu încap în cadrele rigide a câtorva etichete sociolo- 
e, 

Px Dictatura fascistă sau sovietică incearcă plăsmuirea u- 

nei atmosfere sociale integrale, a unui univers miniatural. 

Dictatura mussoliniană sau hitleristă interpune valori noui 

între Dumnezeire și individ. Acestea sint dictaturi care pre- 

tind un anumit ritual metafizic, 

Roosevelt e mai fragmentar şi unilateral. Ceiace carac- 
terizează ideia rooseveltiană e însăşi o admirabilă lipsă de 
sistem. Roosevelt e un mare gospodar cu vederi limpezi dar 
capricioase. Ideia largă de „dirijare” îl obsedează in acelaş 
timp cu rezerva unui oportunism prea elastic. 

Dictatura „democratică” americană e în primul rind o 
înlănțuire de experienţe, Roosevelt posedă cultul experienţii 
sociale şi economice. 

„Inţelepgerea sănătoasă a omului ne învaţă că trebuie să 
acceptăm o metodă şi să o verilicăm; dacă nu ne izbutește 
trebuie să o părăsim deschis și să încercăm cu altele, Inainte 
de toate, trebuie să încercăm ceva”. Aceasta e deviza politi- 
cei prezidenţiale în Statele Unite. 

Cu toate că „Looking Forward” ar fi programul unor 
reforme radicale, americanismul intemeiat pe ritm vertiginos 
şi pe provizorat — aşa cum îl văd adeseori Europenii — a- 
pare şi de data aceasta încă intro ediţie miniaturală. 

In definitiv, Roosevelt vrea să speculeze citeva eveni- 
mente. Ținula sa de reformator e pătrunsă de pragmatism 
cinic — şi în acelaș timp — nu e departe şi de o moralitate 
angelică. 

Dar pe Europeanul obişnuit îl interesează altceva, 

E Roosevelt revoluționar? E socialist? Sau e poate încă 
un burghez tradiţionalist? Se poate răspunde simplu: Roo- 
sevelt nu are sistem, dar pricepe şi practică cite ceva din 
toate aceste atitudini, - 

In cartea lui Roosevelt putem desluși un revolutionar şi 
un socialist: Găsim aici grija de a se nivela puterea de cum- 
părare a tuturor categoriilor sociale. E doar vorba de a se da 
posibilităţi egale de desvoltare tuturor indivizilor. În conse- 
cinţă, președintele dictator vrea să distrugă oligarhia capi- 
talului financiar. Statul trebuie să-și extindă activitatea de 
control și iniţiativă în viaţa economică, 

Problema muncitorească în Statele Unite ridică iarăşi 
soluții quasi-socialiste, Roosevelt e pentru extinderea obliga- 
tivităţii sistemului de asigurări muncitoreşti. Salariile tre- 
buie urcate, în acelaş timp cu micșorarea duratei de lucru. 

Marea industrie și finanță trebuie controlată de Stat. 
Socializarea și naţionalizarea devin formule aproape firești 
pentru reformatorul Roosevelt. 


CRONICA EXTERNA 317 


a aaa 


Alături insă de principii socialiste, programul președin- 
telui se caracterizează şi printro vagă nostalgie individua- 
listă şi liberală. Concepţia etatismului colectivizant apare 
aici numai ca un mijloc provizoriu pentru înviorarea ve- 
chiului întreprinzător liber. 


Dacă concepția lui Roosevelt ar fi fost expusă de un i- 
deolog oarecare, desigur că s'ar fi putut spune că un aseme- 
nea program € de un eclectism sterp. Mai mult; sar putea 
spune că aspectele americane descrise de acest autor sunt is- 
bitor de asemănătoare cu oricare din realităţile europene. 

E fapt limpede că sistemul rooseveltian e lipsit de vi- 
goare revoluționară. Dar, fiindcă autorul lui „Looking For- 
ward” nu este un ideolog oarecare, ci e președintele Statelor 
Unite, ales de o majoritate importantă, e necesar să se rețină 
un singur fapt: 

Confesiunea programatică a lui Roosevelt conține ceva 
mai mult decit o inspirație personală. Mărturiile atit de aşe- 
zate şi limpezi ale acestui exponent de masse, constituese de- 
sigur un document, în care se întrevede răspintia actuală a 
americanismului. lar dictatura lui Roosevelt nu e decit o ex- 
perienţă, întrucitva brutală, a unui preludiu revoluționar, 

„Și nu e lucru ciudat că azi revoluțiile se experimentează 
şi se organizează. Astăzi, mulțimea se agită spontan şi neor- 
ganizat, dar în același timp, acest efort colectiv rămîne un 
simplu mijloc pentru altceva. 

Dictatura sovietică, germană sau italiană, au fost pretin- 
se irațional, dar ele sau raționalizat apoi prin technică. Şi nu 
printr'o technică obișnuită, ci printr'o technică de organizare 
politică, care e simptom esențial al mmulttor realităţi în for- 
mațiune. 

Dictatura lui Roosevelt — întemeiată pe dualismul ac- 
tual al faptului politic — prezintă însă-și o dozare specifică: 
efortul colectiv irațional e aici minim. Efortul de dirijare po- 
litică e prea mare. Planul lui Roosevelt are nevoie de vite- 
ză, de artificii prompte — şi mai puţin de convingeri adinci. 
Deaceia, Europa privește cu ourecare neincredere pe acest 
dictator pasionat pentru neprevăzut și provizoral. 


RADU LUCA 


” 
Li 


CRONICA ECONOMICA 


. 


STRUCTURA A COMERȚULUI EXTERIOR 
asa AL ROMÂNIEI 


Contingentare şi regim de devize 


ele refrenuri economice foarte plăcute urechilor 
Sic pagana şi le repetăm fără control. Nu ne oara 
dacă exprimă sau nu inexactităli. Voi arăta mai intii une o 
din aceste Jarga ir agita seat exportul mărfurilor şi 
mă rivire la ort. i 
wi ele din etalacale einer la cure Rominul inchide 
de multe ori ochii cu plăcere, ca la emoţii agreahile este a- 
cela al „marelui nostru export de griu”, Sau altul: că yan 
noastră stă bine, căci are o balanță comercială excedentară, 
Rominii mai sunt ecoul a multor alte asemenea fraze 
sonore şi uneori ameţitoare; de exemplu că „Rominia este o 


țară bogată”, că „Romiînia are resurse infinite” și alle ase- - 


ri cam la fel cu acelea că „Romnul în veci 
n aE TOEA numai, unii critici cu ochii bine deschişi, 
ne spun: Hominia, țară bogată? Rominin este țară cu bogății, 
dar nu țară bogată ! Rominia e mare exportatoare de ar : ? 
Dar o simplă privire pe o statistică, ne duce la o altă apar - 
lare. Exportatoare de porumb şi orz, — da. Nu însă de griu, 
In 1929, exportul nostru de griu a fost de 839 vagoane, 
in 1930 de 33.000 vagoane şi excepţional in 1931, cind cra 
acorda! prime de export, a fost de 98.000 vagoane. lar ina ile 
de război, în 1912, exportul era de 137.000 vagoane. Lejn 
cu Rominia mare exportatoare de griu, s'a terminat y alt- 
fel odată cu alipirea Transilvaniei. Regiuni întregi din rua: 
silvania nu produe cereale şi astfel consumul intern este 
m are. ză $ 
E Dacă sa putut spune că la baza prosperității Rominiei 
vechi a fost un sac de griu, acum sacul conţine orz sau po- 
rumb. Şi aceasta e adevărat nu numai în ultimii ani, ci de 
îndată după război, de ei pii and comerțului nostru ex- 
-rior este cu totul alta decit înainte, : 
eri udrea comerțului nostru «exterior este în genere 
excedentară? Da. e adevărat. dar cu ce sacrificii? Despre 
aceasta vom reveni îndată. Ă 
Deasemenea, se afirmă sentenţios: Problema parea 
a omului de Stat este aceasta: pentru a compensa A pagu e è 
suferite de exportul agricol, trebue sporit exportul animal. 


CRONICA ECONOMICA 319 


Nu întrebăm: la cit sa ajuns însă în urma tuturor efor- 
turilor, cu exportul de animale și produse animale? La 10% 
din valoarea totală sa exportului. 

In adevăr, totalul exportului nostru pe anul 1932, fiind 
de cea. 17 miliarde, exportul de vite nu se ridică la o va- - 
loare mai mare de 1 miliard şi jumătate, 

Petrolul și derivatele se exporiă în proporție de 40% 
din totalul exportului, adică aproape 7 miliarde. 

Cerealele și derivatele 35%. adică mai mult de 6 mili- 
arde, iar lemnul 12%, adică aproape 2 miliarde de lei. 

Aceste patru articole: cereale, petrol, lemn şi vite for- 
mează majoritatea exportului nostru. 

Caracterul mărfurilor noastre de export este deci bine 
precizat. Circa 45% — aproape jumătate — este alcătuită 
din cereale şi animale, deci materii alimentare prime, Res- 
tul de jumătate îl formează produsele de petrol şi lemnele. 

Aici începe tragedia comerțului exterior al Romîniei din 
ultima vreme. Exportăm produse eftine şi pe de altă parte 
importăm produse scumpe, În medie valoarea tonei de măr- 
furi exportate este 2500 lei, în timp ce valoarea tonei de 
mărfuri pe care le importăm este de 25.000 lei. 

O parte din mărfurile noastre de export este chiar in- 
dustrializată, Dar industrializarea se märgineşte, la lemne, 
numai la transformarea în scinduri, iar la petrol, la disti- 
larea simplă. 

De aci și diferența mare între prețurile unor produse 
pe care le producem noi şi le vindem cftin și între produ- 
sele industrializate pe care le importăm şi le plătim foarte 
scump. 

In indicele de prețuri ale mărfurilor importate si expor- 
tale, pe care le calculez lunar și le public în ziarul „Argus”, 
se poate vedea că la sfirşitul anului 1932, indicele prețuri» 
lor la mărfurile importate este de 40 (față de 1912) iar al 
papanitor la mărfurile de export este de 19, Aşa dar 40 față 


e 

AMN înseamnă nu numai că scăderea prețurilor la ce- 
reale, la petrol, lemn și vite a provocat scăderea extraordi- 
nară a venitului național, dar spre deosebire de deprecierea 
produselor în interior, care nu conduce la o pauperizare a 
națiunii în întregul ei (cât timp producția naţională anuală 
este cantitativ aceiaș), — deprecierea bunurilor exportate 
reprezintă o pierdere netă pentru economia rominească, 

Pierderea aceasta ar putea fi în parte compensată dacă 
sar efteni şi produsele de import, 

Dar nici compensarea aceasta parțială nu se poate în- 
făptui, întrucit există încă mari diferențe între nivelul la ca- 
re au scăzul prețurile mărfurilor de import faţă de preţurile 


„5 E RENI d a a E at = 1 MC i Ac 


320 VIAŢA ROMINEASCAĂ 
RE CI e 7 SRI Ra E REIES azi 


indicele la import 
de export. Astfel, dela 1929 pînă la 1932 inc 
sii ca 30% numai şi în acelaș interval, la export, scade cu 
53%, 
ă scădere 
numai că exportul nostru sufere din această scădere 
de Sah re dar în ultima vreme mărfurile noastre mu intrā 
peste tot în bune condițiuni în ţările importatoare. j 

Unele țări aplică taxe vamale întrecind de multe ori va- 
loarea mărfurilor. De exemplu taxele la grîu, în Franţa Ita- 

i în Germania. E š na 
m “Altele au stabilit contingentări, adică au limitat cantită- 
tile ce pot fi importate din țara noastră; de exemplu Franța 
şi Cehoslovacia, ca 

Alte țări au lua calea indirectă a restricției devizelor, 
mărginind adică sumele ce ni se pot plăti. ae i 

Cu toate acestea, Domnilor, cu toate aceste piedici, noi 
: rtăm. ' 5 
; ar comparativ cu anul 1927, exportul rominesc a pter- 
dut în 1932, 21 miliarde de lei. Exportul era atunci în va- 
loare de 3 miliarde, iar azi e de 17 miliarde. Dacă am com- 
para în cantități exporturile în acești ani, am vedea că nu 
au scăzut cantitățile exportate. Dar am exportat din ce în “e 
mai eftin, micşorind mereu partea primită de producătoru 
ărăuşul şi negustorul romin. è 
ere n romini spre deosebire de exportatorii pro: 
ducători industriali, nu se pot apăra la fel, în condițiile grele 
din ultimul timps sufla 

Producătorul industrial din țările industriale exportatoa- 

îşi poate limita producția, 4 
di “Cl totul alta ataata nu numai a agricultorului romin, 
dar chiar şi a producătorului de petrol, cei doi mari factori 
ai exportului țării noastre, Ei nu-şi pot dirija sau limita pro- 
stiunea lor. i l-a 
pane rail nu pot lăsa cimpurile necultivate, nici nu pot 
prevedea cu exactitate cantitatea și calitatea recoltei pp 

Deasemeni exploatatorul de petrol este obligat de cele 
mai multe ori să facă anumite foraje, fără a prevedea pro- 
ducția. aMi 

Situația lor e şi mai agravată prin faptul supraproducției 
constante mondiale și prin dificultatea unor înţelegeri, ar 
teluri sau sindicate mondiale care să reglementeze produc- 
tia și desfacerea. , 

De aci reese că poziţia lor in comerţul exterior este ne- 
favorabilă și se impune o pg ee a Statului mai puterni- 
că pentru exportul acestor produse, 

Par să =. ardea care sunt pieţele de plasare a produselor 
romineşti, 


aaae 


CRONICA ECONOMICA TI 
ÎN 


In 1932 am exportat mai mult în următoarele țări, în or- 
dinea mărimii exporturilor: 

1) Anglia, 2) Franţa, 3) Germania, 4) Italia, 5) Austria, 
6) Cehoslovacia, 

Aproximativ am exportat, în valori, între 2 miliar- 
de și 2 miliarde și jumătate în fiecare din aceste tări. 

In medie, în ultimii ani, rîndul intii între rca > ec noa- 
stre l-a reluat ca şi în trecut Germania, cu toată scăderea in- 
gene i legăturilor economice cu această țară, în ultimii 

an 


In eral, în ultimii trei ani, exportul nostru a fost 
foarte dezordonat și nu trebue să ne surprindă dacă datele 
pe 1933 vor schimba ordinea în care am arătat mai sus țările 
noastre de export. 

Faptul că am reușit în 1932 să facem exportul arătat în 
aceste țări și că am avut un export mai mare decit importul 
nu înseamnă însă că economia noastră rominească e satisfă- 
cută. Cunoscind prețurile la care s'a plasat  producțiunea 
noastră, ne întrebăm dacă noi nu facem un schimb cu totul 
defavorabil și dacă nu exportăm din substanța avuţiei şi 
muncii noastre, fără a avea echivalentul potrivit, 

2. Să vedem situația importului. Şi aici se înstrumează 
cite o arie plină de vehemență de către unii naționali ai nó- 
ștri, puritani sobri în consumațiune şi câteodată foarte cruzi 
adversari ai unor importuri, tot așa pe cit sunt de cruzi cu- 
noscători ai chestiunilor economice. 

Astfel, mi s'a spus că la o tribună de Universitate libe- 
ră, sa afirmat că țara noastră suferă din cauza unui import 
exagerat de patefoane, automobile și roșu de buze. 

Poate fi oare serioasă această afirmaţie? 

Să vedem ce spun cifrele statisticii dela Ministerul de 
Finanţe. 

In 1932, importul tuturor mărfurilor, am spus că a fost 
de 12 miliarde de lei. In 1931 a fost de 15% miliarde, 

Din aceste 1514 miliarde importul de patefoane a fost 
numai de 15 milioane de lei (aşa dar a 1000-a din totalul im- 
portului). 

Importul de automobile a fost de cca 1/4 de miliarde. 
lar întrucit privește geren articol, roșul de buze (prețios 
mai mult la figurat decit la propriu) el sa importat în 1931 
în cantitate de 358 kg., în această cantitate intrind și negrul 
de sprincene, cremele, lacurile pentru unghii și orice alte a- 
semenea adaosuri ale frumuseţilor pure. lar valoarea aces- 
tor trei chintale şi jumătate de vopsea este în total de jumă- 
tate de milion lei, nedevalorizaţi și neiunianizaţi. 

Dar să trecem dela această paranteză — făcută mai mult 
pentru delicioasele noastre auditoare, — și să vedem care 


21 


32 VIAŢA ROMINEASCA 
iii ia E a a S ă 


ipalele noastre articole de import, care din ele 
poz sa iei Şi care sunt acele al căror import l-am pu- 
tea comprima fără re pagine ie 
ului am importat: . 
D rep Seal şi industrii derivate de 4 miliarde 


Y, f i 
2) Fier şi lucrări din fier, de 2 miliarde şi %4, 
3 pact. mașini şi motoare de 1 miliard 600 milioane, 
4) Lină şi păruri, 500 milioane. 
5) Vehicule, 580 de milioane. - | 4 
6) Obiecte de metal de 800 milioane. Apoi: fructe şi co- 
ioniale, cauciucuri, produse chimice și medicamente, hîrtie 
şi lucrări de hirtie, piei şi lucrări de pici, legume și flori și 
aas examinăm din ce ţări facem acest import. E intere- 
sant de observat că Germania şi Austria care sînt între prin- 
cipalele ţări pentru exportul nostru, sint tot printre me costă 
și la importul nostru, Apoi, în ordinea importanţei, Ceho- 
slovacia, Anglia, Italia și Franța, j 
Este suficientă o scurtă examinare a acestor date, Inc 
tru a vedea că peste 67% din import îl constitue tex ele, 
fierul şi mașinile, iar restul de 33% se importă întrun nu- 
măr foarte mare de articole din cele mai diverse. d 
Deasemeni aceiaş examinare poate să ne arate artico- 
lele indispensabile vieții naționale şi cele care ar putea fi m- 
locuite cu articole indigene și a căror valoare se urcă la 
miliarde, E | y 
Prin urmare o revizuire a mărfurilor importate poale să 
ne conducă la întocmirea pro În agita ge = împiedice im- 
r articole şi să-l dezvolte pe al altora. 
ae yr altă su pe însă țări din care importăm destul 
de mult şi care nu iau aprape nimic din exportul nostru (de 
exemplu Statele Unite) şi altele cari portipi cu prea puțin 
la exportul nostru, de exemplu Polonia şi Iveţia.. 
Aceste constatări pot explica actualele măsuri de con- 
tingentare şi de devize, s i A 
Ele nu trebue să sperie pe nimeni. i 
Principii aproape la fel au existat cu mult inainte, nu- 
mai denumirile sint prea aaee pentru unii, încit uneori 
abia le pricep cei ce le aplică. 5 
Pentru a tale piesa şi a modera importul, oamenii 
de Stat de altădată, mai puțin technicieni și electricieni, 
ştiau totuşi să raționeze, iar rezultatele nu erau mai rele de- 
azi. i 
aa Așa, cînd un fost președinte al Statelor Unite, (citat de 
Taussig) a fost solicitat de technicienii timpului să se pro- 
nunţe despre ceeace uzi s'ar numi regim de devize contin- 


CRONICA ECONOMICA 32 


gentare, tarif vamal, etc., acest fost preşedinte s'a pronunțat 
cam aşa: 

„Eu, domnilor, nu cunose economie politică, finanţe ori 
drept vamal, 

tiu însă că, dacă nevasta mea și-ar comanda un mantou 
din Franţa, ar primi mantoul foarte elegant, dar ar eşi banii 
din țară; dacă însă şi l-ar face în Statele Unite, ar rămne în 
țară şi banii și mantoul”, 

După astfel de criterii, îmbrăcate însă pompos în for- 
mule tehnice, se reglementează azi comerțul exterior. 

Numai că, înainte nu era nevoe de complicaţii cu rigla 
de calcul şi cifre procentuale. 

„Era nevoe de oameni. 

La noi, am fi mulțumiți ca în capul instituțiilor noastre 
de stimulare a comerţului exterior să fie oameni de activi- 
tate continuă şi chiar de un oarecare sacrificiu, care să lu- 
creze ca pentru un ideal. 

Altfel, cu viaţa instituțiilor acestea (ca și cu alte institu- 
ţii de altfel) se întimplă ca și cu planta: ori creşte și se des. 
voltă continuu, ori moare. 

Comerţul exterior depinde în mare măsură de directi- 
vele acestor instituțiuni. 

Noi sintem convinşi că înțelepciunea din urmă a neamt- 
lui nostru, va folosi în direcția despre care am vorbit. 


AL. HALLUNGA 
CRIZA ECONOMISMULUI PUR ȘI INTEGRAL 


Cu toate că revoluționarea criteriilor economice fusese 
de mult timp prevestită, teoria clasică iși menținea încă un 
prestigiu la adăpostul unei iluzii de prosperitate socială. Dar 
depresiunea actuală cu nouile evenimente în perspectivă, a 
autarhici şi organizării sociale etatiste, a surprins preocupă- 
rile pur teoretice ale economiei, intrun stadiu de inerție 
didactică şi de acceptare statică a fenomenului economic, 

Acelaș lucru şi în viața practică: 

Producătorul, omul de afaceri, însuși consumatorul o- 
bișnuit, au preferat totdeauna un automatism al evenimen- 
telor şi o definitivare a criteriilor de măsură a succesului e- 
conomic. Dinamică socială, pătrunsă de prea multe eveni- 
mente politice, înseamnă stingherirea cu efecte prea „nee- 
conomice”, În special, faptul capitalist a pretins un anumit 
confort social al ideilor. Astăzi însă, cînd depresiunea ridi- 
că o serie de probleme grave, vechea logică economică a fost 
complect sdruncinată. 


— 


324 VIAŢA ROMINEASCA 


Citeva ex e: 

Fără îndoială că una din perspectivele economice cu 
însușiri mai profund revoluţionare e acea a drumului actual 

re autarhie. Printre alte transformări, autarhia presupune 
şi o izolare valutară. 

In cazul acesta, volumul monetar național trebue să va- 
rieze în raport cu condiţiunile pieţii interioare. Ramurile de 
producție lovite prin izolare comercială trebue reabilitate 
prin credite speciale şi prin diferite încurajări etatiste. In- 
tregirea forțelor naţionale economice înseamnă o politică de 
reorganizare pentru țările industriale (Cazul Germaniei sau 
al Angliei) şi o politică de industrializare pentru țările a- 
grare. Toate acestea presupun extinderi de credite şi încura- 
jare a prețurilor agricole sau industriale. 

Aici se ridică însă o problemă gravă: Extinderea credi- 
telor şi încurajarea preţurilor, nu aduce o presiune asupra 
volumului monetar? In cursul anului trecut, în Germania, 
sa putut constata că o încercare de aplicare a unui program 
vast de reagrarizare, a insemnat şi o tendință inflaționistă, 
Cu cit o țară Îşi concentrează mai mult forțele economice 
după un program naţionalist, cu atit inflația devine mai 
mult o promisiune de satisfacere egală a tuturor intereselor 
sociale. 

Naționalismul economic presupune şi o continuă ofen- 
sivă a exportului. Dar, avind în vedere, reacţiunea care ur- 
mează automat pe întreaga piaţă internaţională, în urma 
restricțiunilor sau contingentărilor de import, se pot preve- 
dea dificultățile ce le are imediat orice țară în desfacerea 
mărfurilor sale pe pieţi străine. (Un caz tipic: „războiurile 
vamale recente). 

Un mijloc de ofensivă a exportului constă astăzi, în po- 
litica dumping-ului valutar. E cazul Angliei, care a recurs 
încă din Septembrie 1931 la o „inflaţie dirijată”, pentru a 
avea putinţa să-și strecoare mai ușor mărfurile pe piața in- 
ternaţională. Din punct de vedere strict economic, rezultatele 
obtinute în ofensiva exportului englez, au adus o deceptie. A- 
ceiaşi slăbire a profiturilor s'a putut observa şi exportul ce- 
lorlalte țări cu experiențe proaspete de inflaţie. Desigur că 
fluctuațiile conjuncturale pot fi imediat sesizate şi apreciate, 
Va fi însă mai interesant mai tirziu, cînd se vor putea apre- 
cia efectele sociale şi politice ale naţionalismului economic, 
atunci cînd acesta atrage tactica inflaţionistă. 

Un alt exemplu: 

Actualele sisteme protecționiste nu se justifică numai ca 
măsuri pur economice, ci intră în ele și o serie de condiţii 
sociale și politice, cari influențează asupra vieţii economice. 
S'a putut constata că în ultimii ani, există un conflict ireme- 


CRONICA ECONOMICA 325 


diabil intre rați i italistă ioni 

turor sistemelor clatite capitalistă și protecționismul tu- 
rotecționismul vamal, nu numai că atra 

ficte de interese într'o economie națională, Finic 


inconvenient fiindcă se încurajează ram 
i T f urajează artificial - 
mega ză are pe o nivelare a capacităților ris 
ý ica etatistă de toleranță economică î â 
ceva contrar raționalizării economice enim apa 
i mt ă pe 
ideia de profit şi de selecționare naturală, ami ear 
ai mult; principiul economie de mazimum de realizare 
LE nene de efort, dispare. Principiul pur economic are 
r ap e un sistem dinamic întemeiat pe libertate de ac- 
egal ez Log ra sara Despre o rigiditate a sistemu- 

ju ceasta e statica specifică economiei 

prin care dispare efe X go 
Taht p efectul economic al concurenței şi al pro- 

O altă problemă socială, care i 

£ obl ală, c pretinde soluții 
Ca ian ȘI economismului pur, e aceia : Ana re 
1 clar se poate ved i 
criză păr p ayi rs regi conflict în ultimele aspecte ale 

„A Și alte țări, Anglia se găsește în faţa unui iți 

pe care-l formează directivele unei politici strict cb ro 


r externe, depinde astăzi in bună arte ili 
- . > p . ? Q re a 
Pas a in e pe piaja mondială, i E, 
data, valuta engleză se leagă firesc de această 
varga a încrederii. Incă o devalorizare a lirei pian 
uce şi o agravare a problemei sociale interne, din cauza 
E r lent de »„decapitalizare”, i 
e de altă parte, o soluționare largă şi energică - 
dial englez presupune şi o extindere glk a creditelor = ai 
ci iarăși, din punct de vedere strict economic — 0 ame- 


Va predomina preocuparea pentru prob 
mică a capitalului și a profitubii. sau tag engl er 
za fre „nare Tae: şi structurale? 

icclași pericol al inflației, există astăzi si 
şomajului din Germania. Planul Gereke mode dz A rm scea 
posibilităților de muncă a fost criticat din cauza unor atin- 
geri ce le aduce problemelor economice imediate ale Ger- 
maniei, în deosebi capitalului şi creditului. In ultimul tim 
a fos foarte semnificativă retragerea lui Hans I uther dela 
președinția Băncii Reich-ului și numirea lui Hyalmar Schacht. 


ea 


326 VIAŢA ROMINEASCA 
r E E e 


Hans Luther este un reprezentant tipic al politicei pur econo- 
ros şi al teoriei ie. deaceia sa împotrivit multor mă- 
suri sociale largi pe care le intenționa guvernul german, În 
special în legătură cu problema şomajului, Finanţarea încu- 
rajării întreprinderilor şi a plasării șomeurilor, presupune 
extindere de credite, cari ridică iarăși problema valutară. Or, 
stabilizarea valutară e principiul cel mai rezistent al spiri- 
tului economic. 

Dar nu numai factorii sociali ridică astăzi probleme sur- 
prinzătoare pentru vechile cadre capitaliste: In politica eta- 
listă se găsesc germenii aceloraşi teme inflaționiste și „nee- 
conomice”, Și iată dece: 

In special politica socială a statului modern presupune 
multe mijloace budgetare. Îndrumarea financiară a adus 
însă un obstacol: Deficitele financiare şi criza economică au 
produs o politică lentă de auto-deflaţie și de presiune fiscală. 
Deflaţia şi fiscalitatea excesivă au adus tentațiile inflaţio- 
niste. Seria catastrofală a insolvabilităților a atras deodată 
cele două soluţii complect neeconomice, adică deflația exce- 
sivă şi fiscalitatea peste posibilitățile întreprinzătorilor și a 
consumatorilor. Acuma, se găsesc în rivalitate doi factori de 
distrugere a capitalului. Nicăeri nu apare mai evidentă lupta 
capitalului, factor pur economie, cu politica socială şi eta- 
tistă, ca în această dilemă inflaţionistă, Pericolul e cu atit 
mai mare pentru capital, ca factor imediat de redresare, cu 
cît politica statului se apropie din ce În ce mai mult de exi- 
genţele sociale. Adaptarea factorilor politici la necesităţi so- 
ciale imediate, presupune concesiuni enorme, cheltueli bud- 
getare ridicate, cari din punct de vedere al economistului pur, 
au un caracter de neproductivitate absurdă. s 

„Statul infirmier” a inaugurat în ultimii ani, o politică 
de „socializare a pierderilor”, de asanări în stil mare, Rezul- 
tatele au avut acelaş caracter neeconomic. Etatismul a pro- 
dus şi desolidarizări sociale. E destul de cunoscut conflictul 
social şi economie dintre agricultură și industrie, apărut lent 
în multe țări apusene, Prin intervenţionism empiric şi frag- 
mentar, statul actual şi-a micșorat autoritatea politică, Dis- 
continuitatea regimurilor, ridicate prin diferite tensiuni eco- 
nomice şi sociale, au avut ca efect nesiguranța, provizoratul 
legislaţiei economice, PRETEN : 

Statul actual şi-a micşorat autoritatea fiindcă s a angajat 
prea mult faţă de diferite categorii de producători: Nemulțu- 
mirile sociale au alternat după oscilaţiile generozităţii statu- 

lui, De aici a rezultat o mentalitate de continuu apel la con- 
trolul şi protecția etatistă; dar în acelaș timp a izvorit o gravă 
criză de încredere. Politica socială şi economică de compro- 
mis a statului actual e continuu suspectată, fiindcă ea nu 


Pa 


CRONICA ECONOMICA 327 


poate cuprinde deopotrivă toate categoriile prăbuşit i 
criză. Nu s'a exagerat cind s'a afirmat că ss verona pina 
vene şi economică din ultima vreme, a avut ca efect o anar- 
- De o parte, presiunea unor unităţi economice puternice 
asupra masselor — a creiat un provizorat al vieții economice 
şi o continuă ameninţare a regimului capitalist. 
ru) cu economismului pur, întemeiat pe regimul capita- 
rea „ e foarte evidentă în această înlăturare a stabilităţii şi a 
ncrederii. Economismul elasic s'a clădit pe cele două ele- 
mente sociale: stabilitate şi incredere, 
Dar ideia atit de economică a stabilităţii, a adus şi in- 
opkeare raționalizării capitaliste actuale: 
olitica conjuneturală a cartelurilor si a trusturi] - 
vut ca scop o stubilizare generală, o se be de intiutida ra 
a tuturor fluctuațiunilor de piaţă, Insăşi natura capitalismu- 
lui actual se rezuma in această tendință de oprire şi de spe- 
culare a unui avantaj deja dat pe piaţă. 
In perioada de „boom”, marea producţiune industrială 


„a căutat oprirea prăbușirii preţurilor. Diferite concentrări 


monopoliste — puse uneori sub oblăduirea st: — - 
mărit o influențare rațională a permeivez-oza za tar 
iar sepi aies A ms şi rigiditate. 
arca industrie de azi s'a intemeiat pe o anchi 
vechiului sistem de puțuri și salarii. roti o ear i Se 
dustriale și comerciale aveau la bază şi împrumuturi masive 
pe termen scurt (trăsătură neeconomică caracteristică capi- 
talului recent), preţurile au avut o continuă tendință de an- 


In acelaş timp, structura economică a raționalizärii 
i , i teh- 
nice, a pretins existenja unui profit stabil şi root Investi- 
țiile colosale au micşorat su leța marei întreprinderi. 
Protecționismul etatist impreună cu întreaga sa legisla- 
= rca ayda ultimii ani, presupunea o politică fiscală 
+ care trebuia compensată la rindul ci, pri iaşi 
caz rent a prepri iba. pp are 
A alariile industriale au avut aceiași soartă n rigidității 
Standardul de viaţă urcindu-se continuu — intrepriasibeii 
forțați și rintr'o largă politică socială — trebuiau să men- 
pei prat le pntat n speca, in Statele-Unite, Anglia şi 
3 a, sau putut observa mai bine această rigi 
poet, neeconomică a salariilor. ci aia 
| şa dar, protecţionism, politică socială, tensiune finan- 
ciară în interiorul sistemului capitalist, sînt factorii. piinei- 
pali a unci incremeniri („Erstarrung der Wirtschaft” — ter- 
minologic consacrată), Stabilizarea conjuncturei, realizabilă 
după preceptele capitalismului deviat, devine astăzi un sim- 
plu ideal, față de starea de fapt a rigidității neeconomice. 


—— 2 


323 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ismul, în sensul său originar, presupunea o activi- 
tate m erai pe continuă devenire a condiţiilor de piaţă şi 
pe o putere a întreprinzătorului de a combina elementele e- 
conomice în mişcare. In stadiul actual, aceste condițiuni au 
dispărut, Ultimele stimptome ale crizei au scos în evidenţă o 
destrămare a spiritului de întreprindere. Se poate vorbi cu 
certitudine de o gravă criză a întreprinzătorului. „Specula- 
ţia” — în sensul ei general — se găsește astăzi într'o fază de 
degenerare. S'a putut constata recent cât de artificiale au fost 
inceputurile de speculație bursieră și de înviorare „pur con- 
juncturală manifestate pe câteva pieţi apusene. Spiritul ini- 
țiativei — şi în deosebi de risc, — a pierdut caracterul pur 
conjunctural. Speculaţia în sens autentic capitalist e impie- 
decată azi de o serie nesfirşită de obstacole de natură social- 
structurală. Criza creditului şi „decapitalizarea” au un carac- 
ter profund social. Nu mai poate fi vorba de o criză pur eco- 
nom Conflictul intre economismul pur şi nouile formule de 
socializare, devine foarte limpede în polemica ce s'a desfășu- 
rat între prognozele strict conjuncturale asupra crizei mon- 
diale şi acele structurale, cari ridică problema socială în 
i rind. : 
5-2 catina râmine esenţial în această carenţă a economismu- 
lui este lipsa de vigoare economică a capitalului actual. Ul- 
tima fază conjuncturală se caracterizează printr'o trecere 
foarte timidă dela punctele ultime ale depresiunii spre simip- 
tome de redresare. Se observă insă că puterea de acomodare 
a capitalului e foarte slabă. Lucru firesc. Nu e vorba numai 
de acomodare pur economică a capitalului şi a ordinei capi- 
taliste. Transformările sociale sînt atit de profunde incit fac- 
torul pur economie al capitalului trebue să se integreze în- 
trun ansamblu social, Or, criza socială își prelungește necon- 
tenit simptomele, deaceia y Pee pur economic as t grena 
în complectă dezorientare Soluțiile economice difer - 
şaht şi oglindesc tendințele sociale tot atit de deosebite. z 
Capitalismul şi-a creiat în interiorul său propriu caiete 
ostili spiritului pur economic al rentabilizării in vaa $ 
al concurenţei. Totodată deviaţiilor proprii capitalismulu i-a 
adaugă presiunea cîtorva factori sociali şi politici. s aici, 
slăbirea vigoarei dinamice a ordinei economice actuale. 


RADU LUCA 


"ij 
— 
Li 
o 
mw 
o 
i 
= 

g 


PSIHANALIZA LA COPIL 


Nu s'ar putea stabili o dată precisă pentru naşterea psiha- 
nalizei. După cum arată însuşi Freud în serierile şi articolele 
menite să stabilească „tradiţia” şi fazele de evoluție ale sis- 
temului său, psihanaliza s'a născut cam pe la anul 1890, In 
această vreme Freud lucra la Charcot în Paris și la Bern- 
heim în Nancy. Impreună cu D-rul Breuer studiau cazuri de 
„isterie” și tot împreună au publicat la 1893 în „Neurologische 
Zentralblatt” din Viena „Vorlăufige Mitteilungen über den 
psychischen Mechanismus hysterischer Phänomene (Comuni- 
cări prealabile despre mecanismul psihic al fenomenelor de 
isterie), In 1895 au publicat din nou acest material „Studien 
über Hysterie” (Studii despre isterie), completate de Breuer 
cu adausuri „teoretice”. 

Nu vom face aci istoricul genezei şi fazelor prin care a 
trecut psihanaliza, dar voim să arătăm cum a ajuns Freud la 
descoperirea a doi factori sufleteşti fundamentali, prin cari 
apoi, i menire mp ei a căutat să explice întreg comporta- 
mentul mai mult sau mai puțin normal al oamenilor. Ba mai 
mult chiar: să explice sociologic Întreaga evoluție a cul- 
turii umane (legende, mitologie, religii, docirine, absolutism, 
democrație, revoluţie, etc., ete.). Aceşti doi factori sunt in- 
stinctul serual și inconştientul. 

Din bizara colaborare a acestor doi factori se nase com- 
plicaţiile sufletești, cari pot avea urmări grave (patologie) și 
urmări fericite (sublimări creatoare). 

E adevărat, că ambii acești doi factori au fost semnalați 
mult inainte de Freud, însă punerea lor netă (și mai ales 
aceea a instinctului sexual) la baza unui întreg sistem de 
gindire, acesta e meritul ni Freud. 

Psihologia clasică nu cunoștea inconştientul şi nu făcuse 
investigații pentru răscolirea imensei lui impărății şi pentru 
descoperirea legilor sale de acțiune. Gindirea trecutului nu 
dăduse importanţă prea mare nici instinctului sexual. Nu în- 
trevăzuse importanța acestui instinet şi nu cercetase mai de 
aproape fazele sale de evoluţie. Cu toate acestea s'au găsit 
savanţi, cari încă în secolul trecut au îndrăznit să afirme im- 
portanța covirșitoare a sexualității. Astfel Claude Bernard. 


————————— 


IUN 


33 VIAȚA ROMINEASCA 


intemeietorul medicinei experimentale, a afirmat, deşi nu- 
mai în treacăt, mult înaintea lui Freud, că sexualitatea este 
la baza tuturor creațiilor omenești. S'a spus apoi, că toți 
marii creatori, geniile omenirii, trebue să fie sau titani se- 
zuali (Goethe, Casanova, etc.), sau, din cauza puternicelor 
impulsuri ale sexualităţii, mari nemulţumiţi, împinși să 
caute mereu noui şi noui forme de aşezare şi manifestare. 

Cele mai multe atacuri i sau adus lui Freud mai ales în 
ce priveşte acest factor al sistemului său. Nu vom discuta 
acum valoarea acestor atacuri și nici nu vom căuta să vedem 
care este lăria instinctului sexual. Un lucru trebue însă să 
arătăm, că şi azi mai domneşte încă ceva din ipocrizia vea- 
curilor trecute şi omenirea n'a ajuns deci să recunoască im- 
portanța unui asemenea factor. Societatea contimporană stă 
incă sub influența clericalismului şi a bisericei, cugetarea 
umană încă nu e complet laicizată şi tot mai apasă asupra 
ei reminiscențele unei false pudori, ale unei atitudini care 
duce pe om la ignorarea cunoașterii ultime a lucrurilor şi-l 
îndepărtează dela gindire şi filosofare. 

De altfel in epoca noastră trăim în cea mai acută izbuc- 
nire a imdividualismului. Am moștenit această atitudine 
umană încă dela Greci. Aceştia au inpintenat semeția omu- 
lui și l-au îndemnat la îngimiarea de care a fost apoi pătruns 
în cursul secolelor, în timpul Renaşterii şi al Reformei, al 
Revoluţiei Franceze, pină azi. Cultura umană se resimte încă 
de acel „patos elenic”, după care omul e măsura tuturor lu- 
crurilor, Am avut o mulțime de sisteme de gîndire pătrunse 
de această îngimfare a individualismului culturii noastre, 
sintetizat în cuvintele lui Sofocle: „există multe lucruri 
ternice, totuși nimic nu este mai puternic decit omul” (Nietz- 
sche, Ibsen şi a.). 

Și cu toate acestea, dacă aruncăm o privire asupra evo- 
luţiei omului și a culturii sale în perspectiva timpului, vom 
înțelege că omul, cu toate facultățile sale este numai o ve- 
rigă în lanţul nesfirșit al evoluţiei. Se naşte, creşte, procrează 
și moare, Crește şi se desvoltă an cu an, epocă cu epocă parcă 
numai în vederea procreaţici. Desăvirşirea lui, maturizarea 
lui, se face parcă numai în acest scop. Toate celelalte mi- 
siuni, nu par a fi altceva decit închipuirea îngimfării indivi- 
dualiste. Cine ştie, dacă nu cumva natura a prevăzut pe om 
cu atracția sexualităţii, ca prin taina mare a acesteia să 
treacă peste contingențele generaţiilor în vederea unui inte- 
res îndepărtat al ei, departe undeva la capătul vremurilor... 
sau dacă nu: atunci omul este făcut numai pentru trăirea a- 
cestor contingențe. Se naşte, creşte şi se desvoltă numai pen- 
tru trăirea adincă a bucuriilor pe cari i le oferă clipa se- 
xuali, Ca viața minunată a efemerelor, cari se nasc, trăese 


a a N N aU 


CULTURA 331 
—— e o e 
adine bucuria de o clipă a nunții și mor ca fluturii ademe- 
niți de flacăra lămpii, după o viață de o oră, fără să fi simțit 
nici măcar ce este suferința. 


Nu voi face aci metafizica instinctului sexual. Vreau să 
arăt numai, că pe lingă o cugetare mai adincă, desbrăcată 
de prejudecăţi și în plină sinceritate a interiorității noastre, 
am putea cîntări cu mai multă indulgență criticile acerbe ce 
i sau adus lui Freud chiar în acest punet al doctrinei sale. 

Am amintit în treacăt că omul dela naștere, încă din 
viața intrauterină, crește și se desvoltă pas cu pas pină la 
creiarea independenţei sale şi pină la îndeplinirea condiții- 
lor necesare unei noui procreații. Instinctul sexual nu apare 
deci numai in epoca pubertății — aceasta este teza funda- 
mentală a psihanalizei — ci existā chiar dela naştere. Vom 
căuta să trecem în revistă toate aceste perioade de desvoltare 
ale copilului în vederea funețiunilor importante de mai 
tirziu. 

Aproape nici un pui de animal nu este atit de neajuto- 
rat imediat după naștere ca puiul de om. La uncle animale 
mese scurt timp după naștere, e în stare să alerge după 
rană și ceva mai tirziu să se apere şi să-și creieze indepen- 
dența. Numai puiul de om este complet avizat la ingrijirea 
adulților și mai ales la îngrijirea mamei, Abia la 15 ani se 
poate lipsi de părinţi, deşi facultăţile sale sufletești şi chiar 
organismul său sunt încă în plină desvoltare. Ideal ar fi, ca 
societatea să ofere căminurilor posibilităli de creştere a co- 
piilor pină la virsta de 25 de ani. 

Psihanaliza studiind perioadele de desvoltare ale copi- 
lului găseşte mai multe caracteristici. Imediat după naştere, 
copilul stă vreme îndelungată la sinul mamei. Această apro- 
piere lasă urme adinci în inconştientul său. Aceste urme 
sunt şi mai strinse în legătură cu reminiseenţele inconstiente 
rămase încă din viaţa intrauterină a copilului. Copilul e obiș- 
miit să stea la sinul mamei, Simte plăcere să stea cu sinul 
în gură chiar atunci cind nu suge, Psihanaliza explică această 
plăcere tot prin prisma bucuriilor sexualității. După Înţăr- 
care copilul duce toate obicetele la gură. pentru satisfacerea 
aceleiași trebuințe de iritabilitate sexuală, a cărei centru a 
rămas încă tot gura. Copilul se află în aşa numita fază bu- 
cală a sexualităţii. Cum însă zona bucală este anatomic în- 
ruxlită cu zona anală (şi cu zona genitală), plăcerile lui se 
repercutează şi asupra acesteia din urmă. 


Aci ne permitem să face o paranteză, în care vom căuta 
să dăm o explicaţie secundară dar plauzibilă a înrudirii zo- 
nelor de care am amintit. Este vorba de o ipoteză absolut 


———————— 


332 VIAŢA ROMINEASCA 


originală a autorului acestor rinduri, exprimată aci cu toate 
eat popă de evoluție a vieţuitoarelor un animal 
descoperit de Haeckel şi numit de el gastreea. Acest animal 
se numește astfel fiindcă are forma unui săculeţ cu un sin- 
gur orificiu, Prin acest orificiu îşi primeşte alimentele, prin 
acesta elimină resturile şi tot rea el se intimplă iara 1 
şi procreaţia. Incă dela anima unicelulare, natura s'a 
grijit ca ființele vii să aibă cît mai puţine orificii, ca astfel 
să fie cit mai bine apărate împotr va dușmanilor externi 
(microbi, etc.). Tot din acest motiv și acest „Bastreea” avea 
numai un singur orificiu pentru mai multe funcțiuni ale vie- 
ţii. Incetul cu incetul sa făcut diferențierea orificiilor pa- 
ralel cu aceea a funcțiunilor (gură, nas, urechi, orificiu anal, 
genital, etc.). Toate aceste orificii au rămas insă şi pe mai 
departe bine apărate prin firișoare de păr, prin diferite 
membrane mai mult sau mai puţin cartilaginoase. 
Metschnicoff susținea chiar, în cartea sa „Mystères de 
la vie humaine” t) că la nici o femelă din scara animală, nu 
se observă himenul, afară de o membrană rudimentară, care 
ar putea fi socotită ca atare, la „heppa domestica” şi că prin 
urmare femeia este prima care prezintă o asemenea mem- 
brană de apărare, Pornind dela acest fapt biologic, el își per- 
mite să tragă concluzia, că în viitor această membrană ar 
putea să aibă tendința, nu de dispariţie, ci tocmai dimpo- 
trivă, de întărire! In stare cartilaginoasă prin urmare, sau 
mai tirziu în stare osoasă, această membrană n'ar mai putea 
permite fecundarea şi procrearea decit prin intervenţii chi- 
rurgicale. Acest fapt, cu totul ipotetic n'ar fi în contrazicere 
însă cu desideratele îndrăzneţe ale Eugeniei, care voind să 
îmbunătățiască rasa umană, încearcă să oprească pe bolnavi 
şi degeneraţi deocamdată, dela procreare, ca mai tîrziu, în- 
trun viitor mai îndepărtat să facă selecția citorva femei cari 
singure vor fi chemate să procreieze. Societatea n'are drep- 
tul să răpească omului bucuriile seruale, dar are drep- 
tul să oprească pe om dela procreație, atunci cînd prin a- 
ceasta nu i-ar aduce nici o promovare ci numai sarcini one- 
roase, In acel viitor îndepărtat, selecția femeilor şi a bărba- 
tilor procreatori se va face după cele mai riguroase legi ale 
biologiei, cei aleşi vor fi crescuți și îngrășați de societate în 
vederea acestui scop, restul omenirii mulțumindu-se doar 
cu rolul albinelor lucrătoare. 5 : 
om și mai ales la femeie, Încă nici azi nu sau dife- 
rențiat la exterior orificiile de eliminare ale urinei, de intro- 


"cu toată rezerva asupra titlului exact al operei, care în mo- 
mentul redactării nu ne este la îndemină. 


CULTURA 333 


Îi 


ducere a seminţelor şi de procreare, după toate probabili- 
tățile tot din motive de apărare. Insă în creer, nervii care duc 
dela aceste orificii trebue să fie localizaţi in aceiași regiune, 
dacă nu chiar în imediată apropiere. In orice caz filogenetic 
această înrudire a rămas adine săpată în inconştientul nos- 
tru dealungul generaţiilor şi ontogenetic, pe baza legii bio- 
genezei lui Haeckel, înrudirea reapare în anumite perioade 
de desvoltare ale copilului. 

Tot așa sar putea explica, conform ipotezei noastre și 
întrebuințarea roșului de buze la femei, care a fost inventat 
de fapt de cucoanele in virstă! Acestea, îndemnate de cel 
mai adinc impuls al inconştientului lor, pun roș pe buzele 
gurii pentru a dovedi prin roșața carminului, că și buzele de 
jos mai au încă această eflorescență vie, această roșată de 
jar proprie excitaţiei sexuale. Căci este șiut, că la o anu- 
mită vîrstă, mai ales după menopauză atit culoarea vie a bu- 
zelor de jos, cât și a celor dela gură, se pierde: ele devin pa- 
lide. Roșul e inventat prin urmare pentru scopul de a mai 
chemu încă la îndeplinirea actului sexual, ca o firmă care 
anunță funcţionabilitatea organului. Indeplineşte funcţiu- 
nea felinarului roșu, care arată că prăvălia încă nu sa in- 
chis. Dacă totuşi roşul este intrebuințat și de femeile tinere, 
aceasta e din spirit de imitație (fiindcă în cazuri normale 
n'ar fi nevoie), dar şi pentru ca să evidenţieze şi mai bine 
chemarea vie a trebuinţei sexuale. 

Sunt explicaţii pur biologice, cari n'au altă menire decit 
să contribue cu ceva la susținerea tezei înrudirii celor trei 
zone, cari apar succesiv în evoluţia capilului: a zonei bucale, 
anale și genitale (sau erogene). Este totodafă și o ilustrare 
plastică pentru explicarea adincă, inde sărtată în inconștien- 
tul indivizilor şi a generaţiilor, a fun amentului moravuri- 
lor și moralei societății. 

a 


Dacă copilul a trecut peste perioada zonei bucale şi a- 
nale, urmează epoca zonei genitale, care se păstrează latent 
pină la epoca pubertății şi dincolo de aceasta pină la desă- 
virșirea organelor de procreație și în tot timpul lor de func- 
ționare. Această perioadă la omul normal se încheie odată 
cu incetarea funeţionării organelor. 

Copilul se află în perioada zonei bucale întreg anul în- 
tii, în timpul suptului şi în anul al doilea. In tot acest timp 
copilul simte o deosebită plăcere să ducă obiectele la gură. 
Părinţii caută să desveţe pe copil de acese „obiceiuri rele”. 
Totuși această plăcere recidivează la el, pînă tirziu, sub 
forma lăcomiei. Copilul e gurmand, mincăcios şi lacom 


— aa aa oa e e Eee e E 


34 VIAŢA ROMINEASCA 


ta IE i RE e ID SS === 


după dulciuri. Părinţii din neînțelegerea acestei perioade, 
caută să „desveţe” pe copii şi de aceste „obiceiuri rele ui 
Plăcerilor pe cari le simte copilul, psihanaliza a c ma 
să le afle adevărata cauză și a găsit că trebue reduse la a Ze 
vărata lor origină: opera grona esa acestor plă- 
rimesc astfel, coloratura sexua ză S s 
ny, s mai puțin tolerată din aceste plăceri, împotriva că- 
reia părinţii (şi prin ei convenienţele sociale) luptă cu cea 
mai mare dirjenie sunt plăcerile din perioada zonei anale. 
Copilului îi place să se joace cu excrementele sale, pe care 
le duce chiar la gură. Societatea, prin intermediul părinți- 
lor, a găsit mijloacele educative necesare, pentru a oiia 
pe copil de aceste plăceri. Copilul în adevăr, animal docil, 
care învață și desvață repede, renunţă la întrebuințarea res- 
turilor dai pi Această renunțare nu se face decit în urma în 
roarei educative, pe care o exercită părinţii sau educatorii: 
amenințări cu tăierea degetelor, a miinilor, cu retragerea iu- 
birii materne, etc, ete. De aici apoi anomaliile cari se nasc 
în sufletul copilului, cari rămîn imprimate în caracterul său, 
Psihanaliza pe acestea le numește complezuri şi încearcă să 
le disolve prin metode proprii. 


Pin'aci am descris in linii mari evoluţia normală a co- 
pilului. Acum vom căuta să arătăm, cari sunt anomaliile 
cari se pot naște și cari, fără îndoială, în măsură mai mare 
sau mai mică există la fiecare copil, Psihanaliza a arătat de 
altfel „că nu se face un zid de despărţire între normal și a- 
normal şi caracterele oamenilor pot devia printro foarte 
ușoară presiune sau nesocotire a trebuințelor din copilărie. 


In ioada întii, adică imediat după naştere, copilul 
esle ingrijit de mama lui: biologiceşte fiind slab dotat este 
mereu avizat la ajutorul ei. Din cauza aceasta el va simți 
un atașament, care este mai mult decit apropiere simplă, o 
iubire mai mult decit filială. Este trebuința sensaţiilor epi- 
dermei (sînul mamei), cari îi vor da ceva din bucuria satis- 
facţiilor sexuale. Plăcerea pe care o simte ilul la sinul 
mamei, are ceva din satisfacția pe care o dau fiorii sexuali- 
tății: aceasta se vede și din încetarea plinsului sufocant oride- 
citeori a reuşit să prindă sinul mamei în gură. Copilul de- 
vine tiran. Vrea să fie stăpin absolut asupra mamei sale- 
Când observă că şi altcineva mai împarte cu el această stä- 
pinire, cînd vede că tatăl ia pe mama lui şi o duce cu sine, 
copilul sufere. a 

După psihanaliști aci ar fi origina primelor tulburări, 


CULTURA 335 


e IC a 


a primului complex, numit: complexul Oedip. Copilul în- 
cepe anume să urască în inconştientul său pe tată, vrea să-l 
îndepărteze dela mama lui, vrea să-l ucidă, cu să scape de 
această concurență indesirabilă, așa cum a făcut faimosul 
rege din mitologia greacă, Oedip, care ucise pe tatăl său ca 
să poată lua de soție pe propria sa mamă. 

Copilul mic are resentimente și față de fraţii sau suro- 
rile sale mai mici, cari îi iau locul şi îi răpesc iubirea ma- 
mei. Și fiindcă este impiedicat de părinți sau n'are destulă 
putere, ca să-și manifesteze pe față ura sa, să elimine sau 
să desființeze ființele cari îi răpesc obiectul iubirii lui, co- 
pilul va manifesta anumite cazuri de tulburări. Acestea nu 
sunt altceva decit izbucnirea simbolică a resentimentelor 
sale, țişniri mascate ale aspirațiilor sale reţinute și ale ac- 
țiunilor sale oprimate. Psihanaliza caută să le reducă la ori- 
gina lor şi să le disolve. Ea le va scoate la suprafaţă prin 
metodele cari îi stau la dispoziţie, va da la o parte vălul sim- 
bolului care masca trebuința originară şi printrun fel de 
proces de lichefiere, sau le va disolva ori transforma în 
energii active, creatoare. Acest din urmă proces, care va 
juca un mare rol în concepțiile unei educaţii psihanalitice, 
se numeşte sublimare, 

In perioada următoare, copilul manifestă un fel de ati- 
tudini, cari la adult s'ar numi perversiuni, E vorba de epoca, 
în care copilul este cu desăvirşire murdar. Pornind dela pro- 
priile sale murdării (îi place să stea În udul și murdăria sa, 
sau îi place să se joace cu ea: pentru copil mirosul există. 
însă nu există valorificările diferitelor mirosuri, aşa cum 
le-a cntegorisit adultul), copilul evoluiază în murdărie 
pînă cind intervine manevra severă de „desvăţare” a adul- 
ților. Din această cauză copilul va căuta să se joace cu alte 
murdării: noroiu, apă, etc, cari în inconştientul său simbo- 
lizează murdăriile proprii. Copilul va fi desvāțat foarte re- 
pede și de aceste „obiceiuri rele”. Această intervenţie per- 
manentă a părinților, cari la rindul lor sunt influențați de 
convenienţele şi morala societăţii, apasă asupra evoluției 
normale a trebuințelor copilului. Această presiune poate 
duce la anumite tulburări, la anumite complezuri. „Obser- 
vaţiile lui Freud cu privire la evoluția afectivă a copilului, 
în timpul adaptării lui la codicele de curățenie al adulţilor, 
l-au dus la descoperirea importantă, că o parte hotăritoure 
a caractereului se formează în timpul acestui proces,” 1) 

Ca să păstreze curăţenia, copilul in perioadele amintite 
este amenințat la fiecare pas cu tăierea degetelor, cu tăierea 
miinei, cu „nu te mai iubesc”, etc., amenințări, cari sunt 


') Ferenczi: Zeitschrift für psa. Piidudogik. TI. Ju. H. 8—9. 


Apă VIAȚA ROMINEASCA 
do- 

ii abara niia fiindcă încă şi sub 
meseriei IE complexului învață 


cestor inţe, orice presiune exercitată asupra acestei 
evoluții rog la nevroză, Fie că un l se per poe aug şi 
rsistă: „se opreşte mai mult la o staţie” — cum spune > 
i Freud, Anna Freud, care este una din personalitățile ce 
mai proeminente pentru inițierea acestei noui discipline, 
care este psihanaliza ar bud = rampe de mere sp salar pä- 
inții, cu educatorii, adică cu intreg m social. 
erma nu are altceva de făcut decit să tragă pe pe-a de 
guler, să-l împingă înainte și să-i accelereze fazele de evo- 
luţie. RO . i 
Poate că ārinții (adică educatorii, adică societ 
au Pinnen Aa Poate că simt instinctiv trebuințā să re 
bească evoluţia copilului, tru că — am văzut — copi e 
are tendinţe recidiviste. Voind să-și satisfacă tot mai tai 
trebuințele sale (plăcerile sale), el are tendința să în » 
mai mult la fiecare din perioadele evoluţiei sale. Aceste în- 
tirzieri însă i-ar putea fi fatale. De aci intervenţia rr a 
educatorilor, care ar putea fi socotită o organizaţie instinc- 
tivă, biologică a speciei, care are interesul să formeze pe me 
cât mai repede în vederea maturizării. Orice oprire sau s - 
ționare mai îndelungată la una din perioadele de desvoltare 
ale copilului, duce la monstruozitate, Perversităţie și pai 
siunile cunoscute în societatea umană la omul adult nu sun 
decit aceste intirzieri, recidivări și faze neisprăvite ale co- 
pilăriei. | A, rap e | 
expunere fugară și schematică a evoluției cop 
alui remas technici ai psihanalizei se pot i 
(după o schemă a lui Ferenczi) prin trei cercuri omega e rice, 
reprezentind, dela centru spre periferie, Insul, Eul, Supra- 
Eul. ui iata. 
SUL este individul aşa cum se naște cu întreg bag 
jul ibit ou instinctele sale, EUL este partea aceea = =e 
dividualității, care se naște în clipa concepţiei şi se ara aa 
după naştere, care e accesibilă evoluţiei şi modificărilor A 
ducației), deci partea adaptabilă. SUPRA-EUL sunt pinag 
cu veşnicele lor „desvăţări de obiceiuri rele” cu m mb pe. 
Părinţii și educatorii la rindul lor sunt expresia ce im 
De aceia în schema lor grafică, analiștii, în ramă pra să 
lui, cuprind și influenţa mediului cosmic şi iar cu baie 
conveniențele şi morala societăţii. Conştientul şi pg Ben 
tul părinţilor și educatorilor este adine pătruns de sua 
morală şi ei o varsă picătură cu picătură în sufletul copiilor. 


3 


CULTURA 337 


a 


Ea apasă, imbrāțişează oarecum ca intrun cere de fier in- 
dividwalitatea copilului și din această interpenetrare se naşte 
Supra-Eul lui. Natural cele câteva elemente din care se for- 
mează caracterul copilului nu trebue considerate ca niște 
pături suprapuse simpu peologiceşte. Intre ele este o colabo- 
rare strinsă, o interpenetrare desăvârşită, Este o permanentă 
comunicare a celor trei factori. 1) 

Să nu uităm că toată această explicaţie, psihanaliza o 
face sub împărăţia instinctului sexual. Theodor Reik de 
pildă :), explica Supra-Eul prin incorporarea tatălui în Eu, 
deci o manifestare a complexului Oedip. Dacă copilul nn 
poate desființa sau înlocui cu mijloace reale pe tatăl ade- 
vărat o face pe plan imaginar în fantezia sa: îl incorporea- 
ză. Adică incorporează toată morala părinţilor (prevenirile, 
avertismentele) cu întreaga lor autoritate. Este această forță 

ensă a inconştientului din Supra-Eul copilului, care arată 
la fiecare pas din viața lui şi a omului de mai tirziu, ce este 
permis și ce este interzis. Theodor Reik (cure în ultimă ana- 
liză este un sociolog psihanalist: se ocupă cu psihologia reli- 
giilor) explică în această ordine de idei permunentizarea şi 
încorporarea în Supra-Eul indivizilor și generaţiilor a unui 
tată strămoș, foarte puternic, pe care oamenii nu l-au putut 
desfiinţa și pe care dintrun act de conservare (disolvarea 
nevrozei În sublimare religioasă, în adorare) l-au incorporat 
în Supra-Eu. Şi astfel stăpineşte generaţiile. Este cu atit mai 
puternic, domină masele cu atit mai mult cu cit este mai În- 
depărtat. La început a fost înmormîntat în pămînt dar cu 
trecerea timpului se înalță spre cer şi este tot mai sus, Acea- 
stă forță puternică originară, acest tată strămaş invincibil 
putea să fie un bărbat, dar tot așa de bine putea să fie un 
animal, sau o forță a naturii: un totem. Intro altă lucrare 
a sa despre psihologia religiilor), Theodor Reik a căutat 
să arate „proiectarea animalului Totem pe cer” (Projection 
des Totemtieres an den Himmel}. In acest scop trebue o 
inălțare în spațiu ṣi o indepărtare în timp. Marii profeti au 
fost înconjurați cu aureola legendelor numai grație acestei 
distanţieri în spaţiu şi timp. Tot așa va căuta Reik să explice 
izbucnirea dorințelor inconștiente revoluționare din inde- 
părtări nebănuite: tot aşa existența regimurilor absolutiste, 
domnia sadică a tiranilor din antichitate și cedarea continuă 


‘Adler şi elevii lui socot că tocmai aci este punctul vulnera- 
bil al doctrinei lui Freud, intrucit această suprapunere a celor trei 
factori ar fi concepută prea stalie, O explicație dinamică a indivi- 
dualității — spun ei — numai psihologia individualistă poate da, 

* în curtea sa „Der Schrecken” (Frica) — Internationaler Psy- 
choanalytischer Verlag — Wien). 

*) „Oedipus und die Sphinx”, 


a a S 


22 


338 VIAȚA ROMINEASCA 


a acestui sadism tiranic în decursul veacurilor, sub influ- 
enja temperatoare a poruncilor îndepărtate din Ins şi mai 
ales sub presiunea imperativă din Eu și Supra-Eu. Aceasta 
o numeşte Reik învingerea în suflet a technicei non-violen- 
ței (Die non-violence-Technik im Seelenleben hat gesiegt) 
și explică năzuințele tot mai frecvente şi tot mai îndirjite 
ale popoarelor spre realizarea și permanentizarea Păcii, 
care nu înseamnă altceva, decit o atenuare a crizelor și lup- 
telor psihice (psychische Zormiirbung). 


Dacă tatăl e prea sever în poruncile sale de „desvăţare” 
și în regulele sale moralizatoare, copilul își va alcătui în in- 
teriorul său un Supra-Eu prea sever pentru puterile sale gi 
astfel neputind executa regulele se naşte tulburarea. Un e- 
xemplu tipic pe care îl relatează Anna Freul ne aruncă pu- 

ină lumină asupra problemei. Este vorba de cazul D-rului 
LA fue relatat întrun articol, despre o fetiță de 134 ani. 
care manifesta tremurăluri de frică şi tremurături de groa- 
ză, fobia cutremurului de pămînt, Fetiţa se temea mereu că 
este rea şi că părinţii o vor scoale din casă. Această teamă 
creștea mereu, Atunci u fost chemat doctorul Wulff. Acesta, 
după interogatorul luat părinţilor a observat numai decit, că 
copilul este prea de vreme supus celor mai severe reguli ale 
eurățeniei. A rugat pe părinţi să cedeze pentru ciîtăva vreme 
din zelul prea mare al curățeniei, să nu mai sperie fetiţa. 
Intr'adevăr rezultatul a fost „frapant”, Fetiţa din anumite 
motive nu putea tolera încă începuturile prea aspre ale 
nouilor reguli (ale „desvăţării”) și din această cauză pre- 
zenta tulburări (complexul castrării). După îndulcirea tra- 
tamentului de către părinţi, în citeva zile fetița sa liniştit şi 
tulburările au încetat. (Ori de cite ori ren nu putea eluda 
trebuința udului, mama o asigura de indulgența, de iubirea 
ei şi căuta să o liniștească). 


Dar technica psihanalitică la copil diferă întru citva 
de aceia a adultului. Unii psihanaliști spun că analiza la co- 
pil se face mai uşor, decit la adult; alţii spun tocmai dimpo- 
trivă. E adevărat, că atit la copil cit şi la adult, experiența 
primilor ani din viață se uită. Această uitare completă este 
considerată oarecum misterioasă. Cum se explică această 
defectuositate a aparatului conștiinței noastre? Biologiceşte 
este ea oare bine organizată, are o finalitate, are avantagii, 


CULTURA 339 


ÎN 


sau este una din multele anomalii ră > anism 
curate lii rămase încă în org ul 
__ Copilul este foarte aproape de această virstă 
uită, Psihanaliza spune că întreagă experiența meri anen 
trece pe plan inconștient și numai din cînd in cînd zbu- 
ghește în mod direct la suprafaţă, Experiența din epoca in- 
trauterină rămine deadreptul pe plan inconștient, dar nu se 
pierde, ci reapare sub formă de visuri. Din această renaş- 
tere simbolică a experienței intrauterine inclusiv nașterea, 
„apere au yer un capitol special in doctrina lor, care 
n acum o întreagă literatură: pi ii 
ais der rannin gă literatură: visurile nașterii (Trau- 
„Experienţa copilului deci, dela naștere pînă 
ani rămine neinregistrată de cort anti e poata x 
reține, Totuşi această experiență la copil nu este ascunsă 
atit de adine în inconștient fiindcă nu este atit de îndepăr- 
tată. Analiştii pretind, că din această cauză copiii se pot a- 
naliza mai uşor, La adult experiența primei copilării fiind 
mai îndepărtată, a căzut mai adine în inconștient şi numai 
cu mijloace mai puternice poale fi adusă la suprafață. In 
acest scop analiza la adulți uzează de metode mai energice 
şi mai indelungate, Adultul poate să fie analizat indepen- 
feat, în e apa conștiință de cauză, | 
: opilul_ însă, la început e plin de suspici 
Freud arată 1), că din această chuză copilul presei prea 
mite dificultăţi. In primul pas pe cure îl face analistul, acela 
al reconstruirii boalei (istoricul boalei, evoluția tulburări- 
lor), copilul manifestă un fel de încăpăţinare şi suspiciune 
Analistul trebue mai intii să-i cîştige increderea. In al doilea 
rînd trebue să determine pe copil ca să se decidă de bună 
voie de a se supune analizei. Deşi în mai multe locuri 
Anna Freud tine să accentuieze că la copil această autode- 
terminare și ciștigare a încrederei nu sunt condiții de pri- 
mul rang, în descrierea cazurilor pe cari le-a avut lasă totuși 
să se ințeleagă, că nu se poate face nimic, decit după ce co- 
pilul este pregătit pentru analiză. Apoi urmează intrarea u- 
nalistului în complicitatea copilului, pînă cind în cele din 
urmă analistul prin autoritatea lui reușește să se arate i 
dispensabil și mai apoi stăpin. 20 
„Copiii supuși analizei dovedesc prin tulburările lor, că 
din cauza complexului Oedip sau al castrării urăse cu tl- 
tere pe unii din aparținătorii lor. Dacă nevroza este ab. ră 


1 În cartea sa: Einführung în die Thechnik i 

S> si r der 
me i (Introducere. in technica analizei la copil), are saimes 
sychoanalitischer Verlag Wien, şi; „Einfăhrung în die Ps cho- 
analyse für Pädagogen (Introducere în psihanaliză pentru peda i i) 
Hyppokrates, Verlag, Stuttgart și Leipzig. atita 


a i ooOOOOOOOO 


+ 


340 VIAŢA ROMINEASCA 
EEE A se PS EC SS DE SEE E IE se 


ă ei t hotăriţi chiar să desființeze anumite persoane 
îadeairabile, Fiindcă mediul nu este favorabil pentru reee 
tarea unui asemenea act (mediul este mai puternic decit el), 
copilul își va refula resentimentele lui şi vor izbucni numai 
rar sub forma de fobii, sa car rea retine ee 

i rsoanelor indesirabile: împotriva ta L ; 
redar mici, cari i-au răpit iubirea mamei. Aceste izbucniri 
se pot adresa la un moment dat şi altor, persoane, sau pa 
analistului, care de fapt nu au nici o vină. Totuși analistu 
se bucură că a putut atrage asupra lui aceste izbucniri şi cau- 
tă chiar să le excite prin recalcitranța lui „dacă deocamdată 
nu-i stau alte mijloace la îndemină. Am spus mai sus, că 
analistul va căuta să intre în complicitatea copilului: rari 
listul va fi complice în ura sau furia pe care o are copilul 
impotriva cuiva. Aceasta numai cu scopul de a lichefia şi 
a aduce din inconştientul copilului, cauzele nevrozei la su- 
prafaţă. Procesul acesta se recomandă mai ales cind copilul 
manifestă simptome de îndărătnicie. De pildă dacă copilul 
urăște cu furie pe umul din părinți sau vre-o persoană din 
anturajul său, analistul, ca să-l desarmeze se va alia cu el 
impotriva persoanelor pe cari le urăște, Incetul cu încetul 
analistul va dovedi copilului superioritatea sa fizică şi spi- 
rituală şi după ce l-a desarmat îi va putea impune metoda 

» vindecare. MIR. 
zs joegen Ă de pregătire în analiza copilului (care în 
esenţă se bazează pe desideratul următor: copilul trebue să 
iubească pe analist), pe care Anna Freud il numeşte „pu- 
tere educativă” (das Kind erzieherisch in der Gewalt zu ha- 
ben), un fel de „dresaj” premergător analizei şi căruia Fe- 
renczi îi spune „terapie activă”, pare a cuprinde ceva din 
elementele pe cari le mărturisesc psihanaliştii dela Geneva. 
In orice caz această technică pregătitoare nu există la adult, 
sau mai bine zis diferă de cea a copilului. Adultul face dela 
început mărturisiri şi încă din proprie iniţiativă, fiindcă sin- 
gur se decide să se analizeze. Las'că nici la el nu lipsesc ma- 
nifestările de pudoare sau restricțiunile prohibitive dictate 
de falsa pudoare şi iprocrizia convenienţelor sociale. i 

Procesul de pregătire la adult, din motivele arătate mai 
sus, nu este atit de necesar. El se supune analizei din pro- 
prie inițiativă şi în plină cunoştinţă de cauză. De aceea şi 
aducerea din inconștient în conştient a cauzelor nevrozei, 
la copil se face mai arbitrar și abia după multă meșteşugire. 
Adultul se lasă mai uşor analizat, răspunde voluntar la în- 
trebări şi îşi spune cu promptitudine visurile, şi — ceeace 
este mai important pentru psihanaliză — se supune mai 
uşor sistemului de asociații libere, care este de altfel baza 
technicei analitice. Copilul încă nu şi-a desăvirșit mașşinis- 


——— ———————————____———— 


CULTURA 34i 


mul gindirii, facultățile sale sufleteşti: memoria sa, atenția 
sa... rar pot fi sesizate suficient în vederea unui interoga- 
tor asociativ. Chiar la reconstruirea boalei (istoricul boalei), 
analistul trebue să recurgă la informaţiile pe cari le dau. de 
multe ori cu destulă subiectivitate. părinţii. Copii nu ştiu a- 


proape nimic despre boala lor, despre începuturile şi for- 
mele ei de manifestare, 


m tj 


Ya 


Vi 


Vi 
Am spus că metoda asociaţilor la adulţi, cu S, A, N 


căreia psihanaliștii caută să pătrundă în adincurile incon- 
ştientului lor, la copil nu se poate practica. In acest scop 
psihanaliștii au inventat alte metode de investigație. Aces- 
tea sunt: metoda, jocului, a desenului, al fantazării copiilor 
(așa numitele visuri de veghe), Afara de aceia a interpre- 
tării viselor, care este general cunoscută in technica psiha- 
nalitică. 

Metoda JOCULUI a fost întrebuințată mai ales de Mela- 
nie Klein din Berlin. Copilul este pus să se joace cu jucăriile 
sale şi este lăsat liber în voia inconştientului. Acesta influ- 
ențează (în fiecare clipă jocul copilului, aranjarea diferite- 
lor figuri, pe cari apoi analistul încearcă să le interpreteze. 
„A acționa — spune Anna Freud — este mai elocvent la 
copil, decit a vorbi.» Dacă copilul în microcofritit fi cire îl 
il are în fața lui, aranjează „răsturnarea unui felinar”, a- 
nalistul va interpreta simbolul şi va conchide probabil asu- 
pra unei nevroze de agresiune a copilului împotriva tatălui, 
Dacă copilul în jucăriile sale va pune la cale „o ciocnire în- 
tre două vehicule”, analistul va înțelege expresia simbolică 
a raporturilor sexuale dintre părinți și a. m. d, 

Oricit de exagerate ar părea aceste interpretări de „a. 
naliză”, un lucru e sigur, că, impulsurile pe cari le dă copi- 
lului inconştientul său, sunt incomparabil mai frecvente si 
mai hotărâtoare, decit acele ale deliberărilor sale raționale. 
Am putea spune că întreagă viața sa pină la o anumită 
vîrstă, cu jocurile sale, cu fantasmagoriile sale, cu veșnicele 
sale istorisiri şi chestionări, stau sub dominația inconştien- 
tului. In prima copilărie aceste manifestări nu cunose zăgn- 
zuri. Târziu de tot se depun. se sedimentează sau în cel mai 
bun caz se sublimează sub influenţa educaţiei. 

O altă metodă, pe care o relatează Anna Freud, este a- 
ceea a DESENULUI. Copilul este lăsat să deseneze fel de fel 
de figuri şi acţiuni după libera sa fantezie. 

Copilul va desemna monștri (cari simbolizează persoa- 
nele pe cari le urăște, sau cu cari a fost amenințați cu 
„Muşcarea” degetelor, a membrelor, etc.); va desena vrăji- 

toare (cu cari a fost amenințați că va mulge părul); 


vom E E E RR RONI 


342 VIAȚA ROMÍNEASCA 


mmen erer AAEE W nT aE T E e EES 


va desena copii, păsări, şi păpuşi... (cari vor reprezenta per- ` 


: iubite, ființele pe cari le doreşte). Pe unele ar dori 
at soare pe jorat le desființeze sau să le „Îneorpo- 
reze”, Dacă - de pildă desenul copilului reprezintă o inci 
toare care smulge părul unui uriaș, analistul va citi in e 
avertismentele părinților, care sunt origina complexului ca- 
i d al treilea mijloc de analiză la copil este Senla ni 
FANTEZIILOR. Copilul este lăsat să-și povestească fanteziile 
sale, „visurile de veghe”, de care este plină mintea copiilor, 
incă dela virsta in care ştie să vorbească. Va istorisi fel de 
fel de fantasmagorii, cari vor fi cu siguranță sub dominația 
inconştientului și oferă analistului un material de valoare. 

Nu mai vorbim apoi de interpretarea visurilor, fiindcă 
aceasta este la baza psihanalizei în general, se utilizează în 
stil mare la adult și este în general cunoscută. 7 

Metodele descrise mai sus, pe cari psihanaliștii le între- 
buințează numai la copil, au o valoare tot atit de mare, ca 
şi interpretarea visurilor la adulți. Aceasta din urmă la copil 
nu dădea rezultate atit de bune, de aceia a fost completată 
cu metoda jocului, a desenului, a fantazării libere, ete. A- 
cestea vor da rezultate cu atit mai bune cu cît copilul în jo- 
curile lui trăeşte pe plan real viața (adică raporturile cu 
mediul său înconjurător, cu fraţii şi surgrile sale), cită vre- 
me adultul nu le mai trăeşte pe plan real, ci doar pe plan 

ativ. at EN 
ggg E de mai sus se impun în sfirșit și din alt motiv: 
copilul n'are mijloacele de exteriorizare pe cari le are adul- 
tul. Copilul nu știe încă să vorbiască. Memoria sa este defec- 
tuoasă, atenția sa insesisabilă, fluctuantă. Toate acestea ar 
împiedica şi ar intirzia mult analiza prin metoda asociații- 
lor libere. Insă, viața sufletească, experienţa copilului, ne- 
fiind coborită încă prea adinc, sedimentele ei fişnese mereu 
la suprafață sub forma simbolurilor pe cari le-am descris. 
Viaţa sufletească a copilului este ca un piriiaș cristalin de 
munte, care nu are încă o adincime și care ne lasă să vedem 
pietricelele din albia lui minusculă. Tirziu de tot, cînd viaţa 
individului devine adincă și inpenetrabilă ca marea, numai 
rar de tot a la lumină tulburări precise, cum sparg O- 
glinda mării, zbughind la suprafaţă insulele de corali. In 
general viața sufletească a adultului e adincă și nu mai e 
transparentă.  Substanţialitatea ei mai mult sau mai puţin 
tulbure, dă o culoare generală caracterului. Oceanul e adine 
şi de nepătruns. Nu e nici clar, nu e nici tulbure: e pur şi 
simplu verde. In general e verde. Dar există și Marea Gal- 
benă (în China unde se revarsă riul Galben) ; există şi Ma- 
rea Neagră (care din cauza deficienței sărurilor sale — cum 


CULTURA 343 


ÎI o 


spune profesorul de Geologie Popescu-Voiteşti — la o anu- 
mită adincime nu mai prezintă condiţii suficiente de viață 
şi din cauza aceasta culoarea ci este ceva mai întunecată) ; 
există şi Marea Roşie (care este numită astfel din cauza se- 
dimentelor şi condițiilor sale geologice şi nu din cauzele ară- 
late de Vechiul Testament), - 

Caracterul uman cuprinde de asemenea întreaga aflu- 
enţă a experienţei ancestrale (instinctele) şi individuale 
(Eul, Supra-Eul şi complexele lor). Comportamentul indi- 
vidual va fi adine influențat de aceste două mari experienţe. 
Cu altă ocazie vom căuta să arătăm atotputernicia uneia sau 
celeilalte, în ce măsură una poate să influinţeze sau să ani- 
hileze liniile de forță ale celeilalte și în ce măsură o edu- 
caţie clădită pe adevăratele baze biologice ale unei psiholo- 
gii analiste poate să facă analiza chimică a mineralogiei ca- 
racterului său sufletesc (sublimarea). Căci întreaga educa- 
ție nu este altceva decit o permanentă adaptare a copilului 
la cerinţele civilizaţiei. „Modul în care, în primii săi cinci 
ani din viaţă, individul își adaptează trebuinţele sale primi- 
tive la cerințele civilizației, corespunde modului cum va . 
lupta împotriva tuturor greutăților de mai tirziu.” Dar psih- 
analiza mai învaţă ceva; cum să se adapteze și educatorii 
la cerinţele evoluţiei copilului. 

Educaţia nu este decit o veșnică „desvăţare a obiceiuri- 
lor rele” şi o permanentă „invățare” a conveniențelor socie- 
tăţii sau adoptare la cerinţele ei. 

Psihanaliza are deci rolul să lămurească, să clarifice şi 
să scoată la lumină cît mai mult materialul din care este 
clădită evoluția naturală a copilului. Astfel a doua fază a 
educației: educațic-invăţare sau educație-adaptare va putea 
mai uşor să înlăture înhibiţiile de caracter, opririle de evo- 
luţie, pînă la ajungerea scopului său final: desăvirşirea in- 
dividului şi a personalității sale integre, 

Educaţia psihanalitică 1) va ști să utilizeze întreaga cas- 
cada aceasta a energiilor ascunse, adunate picătură cu pică- 
tură, departe în trecut, crescute tumultos din momentul con- 
cepției (care ar trebui socotit adevărata naștere a individu- 
lui), revărsate năvalnic în primii ani ai copilăriei, pină cînd 
fluviul coboară lent şi triumfător, adine și liniştit spre o- 
cean: definitivarea caracterului. 

Căci psihanaliza va şti să inveţe odată, cîndva pe edu- 
catori, că acest material al energiilor umane or cit de înde- 
părtate ar fi origina lor şi ori cit de potrivnice (anarhice, 

patologice, criminale) ar fi preceptelor morale ale societăţii, 


') Ferenczi: Zeitschrift fü j “ti + Pă i 
E at r psyehoanalytise he Pădagogik. IL 


2 


244 VIAŢA ROMINEASCA 
EP E De G STI 2 IN III TIP PE o Ia 


nsiderate şi aruncate, căci printr'o 
ps oder $ preii Aa DE deveni tocmai bastionul de întărire 
al societăţii. Prin canalizarea acestor energii se poate ei bara. 
la crearea adevăraţilor pionieri ai societăţii. Psihanaliza și 
derivatele sale va arăta, odată educatorilor, că aceşti copil 
tulburaţi şi nevrotici in cele mai multe cazuri sunt rezervo- 
rii de energie, pe cari educaţia veche, tradițională le arunca 
(îi considera deviaţi morali şi mintali, ii considera pă 
diabil pierduţi și îi interna în închisori. Azilurile pentru E 
viații morali și mintali nu sunt încă altceva decit tot un fe 
de închisori). Educaţia tradițională nu făcea altceva sin 
cești copii decît să le extompeze prin opresiune toate energiile 
ive şi intelectuale. : A 
efec e atiștii au observat la copii analizați de ei eri 
de cite ori un copil este supus unor reguli prea severe o la ă 
cu înfrinarea vieţii sufleteşti, deci odată cu nevroza ns 
naște (frica, fobii, furie, mici perversităţi, etc.) se o ee rv 
o micşorare generală și a vieţii intelectuale. Ma oritatea reg 
piilor nevrotici prezintă și simptome de timpenie și ratare- 
Aceasta se explică uşor: prin înfrinarea more e preia pe sa 
zăgăzuirea prea bruscă a şuvoiului vieţii afective (ins eA 
le), scade elanul vital în general, se micşorează eta gin 7 
rei, ca floarea care omiaa ce frumusețea şi vitalitatea e 
ă mereu spre nt. A 
s pă ein a. analis, adică după oaia A e 
nergilor şi după îndreptarea lor pe albiile normale ale Er 
luțici (canalizare-sublimare), s'a dovedit că aceştia n în 
pii bine dotați intelectualicește, cu o logică bine pie a 4 
nată, cu o evidentă bucurie de viaţă și o viață afectiv 
air nare copii, scoși din lanţurile în cari i-au aruncat 
— fără să vrea — părinţii şi societatea, pot deveni izvoare 
de energie şi de adevărată creație umană. Sina ate 
infunda din toate puterile fintina și punea o sută e ps 
pe acest izvor. Educaţia cea nouă dimpotrivă it, i : 
scoată la iveală, să le cultive şi să le crească în plină A n 
a soarelui. Educaţia veche astupa isvoarele, era o sa ocene 
a uitării. Psihologia nouă şi psihiatria au dovedit chiar rea 
psihanaliză, că cu cit caută cineva să uite mai mult, cu pi e 
mai rău: cu atit țișnirea este mai puternică. Materialul ope: 
rienței umane, chiar cel tulburător, trebue scos la iveală și 
trebue ventilat, „Marele merit al lui Freud este acela de a ne 
da această explicație. După el uitarea — nu mite saca o 
formă pasivă, ea este aclivă. Amintirea evenimentu ui de 
care e vorba este refulat dincolo de conștiință şi ținut E sus- 
pensie printr'un mecanism de control, pe care Freud L cu- 
noaşte cu un termen metaforic, cenzură. Această cenzură, se 


CULTURA 345 
a 
crede, este pusă să fie o gardă permanentă, să supravegheze 
tot ceiace din experienţă refulată nu ajunge în conștiință de- 
cit în timpul somnului... deci cenzura, nu permite elemente- 
lor inconștiente să iasă la iveală decit sub formă indirectă sau 
simbolică”, 1) 

In această ordine de idei intreaga viață a individului este 
un vis al inconştientului, un vis de atotputernicie, de glorie 
şi măreție al copilăriei. „Cine poate realiza acest vis este un 
erou. Cine îl poate descrie este un poet. iar cine recade defi- 
nitiv în acest vis, acela este un psihopat.” ). 


OSCAR JIANU 
Viena, April 1939. 


COMPLEXUL LUI OEDIP IN LITERATURĂ 
ȘI ARTĂ 


Artistul își compensează viața săracă, țesută din nea- 
junsuri și nemulțumiri, în creația operii de artă, unde pro- 
ectează tot sbuciumul interior, unde găsește satisfacție ilu- 
zorie şi uitarea realităţii. Toată viața sa inconștientă, alcă- 
tuită din energia înnăbuşită şi din evenimentele uitate, se 
topeşte în procesul de creație şi se traspune în opera de 
artă. Opera de artă este, aşa dar, plămădită din elemente 
morbide, Psihanaliza ci conduce în adincurile sufletului și 
prinde în stare pură predeterminarea inconștientă a ar- 
tistului, 

In inconștint viața nu este haotică, ea este dispusă in- 
tro ordine desăvirşită, alcătuind un sistem de organizări psi- 
hice profunde. Psihanaliza le dă numele de complexe pri- 
mitive. Au un rol covirşitor, sunt factori determinanţi ai 
personalității umane. Complexul cel mai bine alcătuit şi ho- 
tăritor în soarta individului este cel denumit de Freud com- 
plexul lui Oedip. 

Complexul lui Oedip, o organizare anumită a vieții se- 
xuale, se formează în faza infantilă, cînd sexualitatea se ma- 
nifestă cu o intensitate şi dezordine extrem de mari. Psiha- 
naliza a infirmat credința în natura serafică a copilului, 
rezultatele ei dovedesc că la copil instinctul sexual se des- 
voltă tumultos şi în neastimpărul său se fixează de person- 
nele cele mai apropiate. Şi aceasta se produce în faza cînd 
dorința sexuală se îndreaptă către lumea exterioară şi este 
în căutarea unui obicet de fixare. Deobicviu persoanele de 
care se fixează sunt părinții. Astfel băctanul consideră ma- 


1) W. H. R. Rivera: L'instinct et l'inconscient. (Alcan-Paris). 


*) Hollos: Hinten der gelben Mauer (îndărătul zidului galben}. 
Hippokrntes-Stuttgari. 


STL 


346 VIAŢA ROMINEASCA 


ma obiect menit să-i satisfacă dorința sexuală, iar în tată 
vede un rival ce urmăreşte să-l deposedeze de obiect şi să 
şi-l însușească, Fetiţa vede în mama sa persoana care-i tur- 
burā legăturile amoroase cu tatăl şi o privează de pose- 
siunea exclusivă a acestuia, Intrun caz ca și în altul co- 
pilul nutrește o afecţiune profund sexuală pentru părintele 
de sex opus și simte o aversiune puternică faţă de pārim- 
tele de acelaş sex. 4 

Aceasta este semnificația complexului oedipian. Freud 
i-a dat această denumire pe baza analogiei cu tema funda- 
mentală din tragedia lui Sofocle. 

Oedip are ca părinţi pe Laius, rege în Theba, şi pe Io- 
casta. Dar oracolul i-a desvăluit lui Laius o tragedie înfri- 
coşătoare, fiul pe care îl va avea cu locasta, își va ucide 
tatăl şi se va căsători cu mama sa. Ca să evite destinul a 
aruncat pe Oedip pe muntele Citheron. Aci a fost găsit de 
niște păstori și dus la curtea regelui din Corint. A crescut 
aci ca fiu de rege, însă consultind oracolul i-a destăinuit şi 
lui viitorul de crimă și incest, Ingrozit a încercat să evite 
destinul și s'a exilat, dar destinul nemilos și implacabil l-a 
urmărit şi împins orbește pe drumul crimei şi incestului. In 
ținutul unde se îndreptase ca să se îndepărteze de Corint, 
pe care îl considera patria sa, a întilnit un necunoscut, s'a 
apucat la ceartă și l-a ucis, era Laius. Apoi deslegind enig- 
ma Sfinxului i se oferă ca recompensă tronul Thebei şi 1o- 
casta de soţie. Deznodămintul n’a întirziat, destinul nu i-a 
permis să se bucure în ignoranță de păcate și oracolul i-a 
aruncat în față grozăvia pe care a comis-o. Și Oedip co- 
pleșit de conștiința acestor păcate și-a scos ochii. O trage- 
die sguduitoare, în care voința omului este neputincioasă, 
iar destinul se împlinește cu necesitatea şi cruzimea feno- 
menelor naturale. 

Deasemenea pentru Freud viața omului este predeter- 
minată în inconstientul său, Voința omului nu poate să in- 
frîngă nici să schimbe în parte predestinarea sexuală. Con- 
ținutul, semnificaţia și direcția vieţii exterioare derivă ne- 
cesar din regiunea profundă și ignorată a sufletului uman. 

In fiecare om mocneşie complexul lui Oedip. Cînd po- 
sedă aptitudini artistice, el proectează, în mod natural, în 
opere ceeace este mai profund şi personal în natura sa. Psi- 
hanaliza a întreprins cercetări laborioase în această direc- 
ție. Rezultatul abținut umple de consternare: complexul hri 
Oedip este nucleul celor mai puternice opere de artă. In su- 
fletul artistului acest complex este o tendință neingăduită, 
comprimată în inconștient, care amăgește conștiința și tra- 
versind o serie de disimulări se concretizează în opera de 
artă. 


CULTURA w 


PET E N A RE ET ET E 2 PE r 


Psihanaliza literară este o metodă psihologică, ca ra- 
portează opera la artist şi cercetează în inconştientul ace- 
stuia germenii din care a isvorit. Cercetarea nu se mărgi- 
neşte la examinarea împrejurărilor exterioare ce au asistat 
la creația operii, ci coboară în inconştient unde are loc 
creația, unde este condensată întreaga istorie psihică și de 
unde este luată tema operii. Conştiinţa ignoră conţinutul 
inconştientului, ignoră așa dar elementele, partea din su- 
flet care se proectează în opera de artă. Din această cauză 
procesul de creaţie artistică este așa de misterios. 

Inconșțientul este mlcătuit din! dorinţele sexuale care 
“au depozitat aci în cursul vieţii. Predominante, prin nu- 
măr, importanță și forță de deslănțuire, sunt evenimentele 
sexuale acumulate mai ales în faza infantilă. In procesul 
de creație spiritul este purtat de fantezie dealungul incon- 
ştientului, este purtat din eveniment în eveniment pină la 
cele mai îndepărtate conflicte infantile. Conflictele psihice 
care în epoca copilăriei au fost soluționate prin refulare, eu 
această ocazie, iau proporții uriașe și devin temele drama- 
tice ce stau la baza operilor literare și artistice. Şi tema dra- 
matică este cu atit mai puternică şi mai impresionantă pen- 
tru sensibilitatea umană, cu cit isvorăşte dintrun conflict 
inconștient mai primitiv şi mai adine înrădăcinat în sufletul 
artistului. 

„Opera lui Shakespeare este imaginea vie şi concretă a 
vieţii sale inconștiente, In ea ni se relevează contradicţiile 
care pun pe om în conflict cu propriul său destin. Perso- 
nagiile ce pun în scenă acest conflict posedă o viaţă sufle- 
tească așa de sbuciumată că ne transportă dintr'odată în re- 
gunea cea mai misterioasă a sufletului omenesc. Deasupra 
pe planează implacabil un fel de „fatum” ce di- 
rijează magic desfășurarea acțiunii, desfăşurare similară 
înlănțuirii cauzale a fenomenelor fizice. Acest demon nein- 
duplecat, care dirijează din ascunzătoare, este inconştientul, 

Ernest Jevons în opera Das Problem des Hamlet und 
der Oedipus-compler a arătat tot ce poate psihanaliza în 
cercetarea literară, După el ideia centrală a operii Hamlet 
isvorăşte din complexul lui Oedip, Drama este o reacțiune 
seara la o crimă însoţită de incest. Faptul este unmătorul: 

laudius a ucis pe fratele său, care este tatăl lui Hamlet, i-a 
luat tronul și sa căsătorit cu soția sa. Aceste două fapte 
iseparabile, crima și incestul, stăruese cu îndărătnicie in 
conștiința lui Hamlet, Hamlet abia reuşeşte să domine dra- 
ma interioară, care este atit de puternică, de plină de reali- 
tate că lumea exterioară Îşi găseşte semnificația numai du- 
pă ce se integrează complect acesteia. Concepţia şi execu- 
tarea răsbunării sunt fapte psihice banale și simple. Însuși 


„a 


348 VIAȚA ROMINEASCA 


autorul le trece pe planul secundar. Drama se desfăşoară 
în planul psihic, în sufletul lui Hamlet, care este un suflet 
indoielnic şi ezitant predispus la meditaţie ascetică. Conflic- 
tul dramatic este țesut din fapte bogate. Claudius a devenit 
tatăl lui Hamlet și răsbunarea pe care o concepe contra sa 
echivalează cu răsbunarea contra tatălui adevărat. Ura 
contra tatălui este amestecată cu gelozia isvorită din do- 
rința incestuoasă faţă de mamă. Chiar iubirea pentru Ofelia, 
așa de pură și vaporoasă, este o iubire incestuoasă,. Hamlet 
iubeşte în Ofelia imaginea sorei sale, procetează asupra ci 
iubirea incestuoasă ce nutrește pentru sora sa. Dealtfel toate 
personagiile din dramă n'au vieţi sufletești independente, ci 
în ele se procctează inconştientul lui Hamlet, 

Un alt psihanalist, Ludwig Jekels, în Shakespeare „Mac 
beth” face o analiză similară și ajunge la concluzia că tema 
dramatică de aci este o variantă a complexului vedipian. 
Macbeth este, în acelaș timp, fiu și tată denaturat. In uci- 
derea lui Duncan se exprimă atitudinea fiului faţă de tată 
şi în felul cum se comportă față de Macbeth și Banquo, se 
exprimă atitudinea tatălui față de fii. lar Lady Macbeth este 
un exemplu frapant de disociere în scopul de a crea o per- 
sonalitate fictivă în care Macbeth să-şi poată proeeta do- 
rințele sale inconștinte. Lady Macbeth este numai conștiința 
rea a lui Macbeth: el este acela care ezită înaintea crimei, 
însă ea este aceia care sufere remușcările, el este acela care 
se teme că a „ucis somnul”, însă ea este aceia care se va 
deştepta în fiecare noapte ca să spele pata imaginară de 
singe (Baudouin op. cit. pag. 66). 

Rivalitatea dintre tată şi fiu, un aspect al conflictului 
vedipian, în literatură se găsește foarte adesea sub forma 
raportului dintre tiran și răsvrătit. Bunăoară subiectul Don 
Carlos este tratat diferit de mai mulţi scriitori, însă la fic- 
care rivalitate dintre tată și fiu ocupă primul plan. 

Sentimentele de iubire, de dragoste încestuoasă si de 
ură, de răsbunare, formează un fel de „frange” în jurul ri- 
valității vedipiene. Aceasta există în deosebi în Don Carlos 
de Shiller, sub o formă mai atenuată în restul operii. In 
Wilhelm Tell unde este dramatizată revolta contra tiranu- 
lui, ideia de tiran s'a substiuit în inconștient ideii de tată. 
Die Räuber dramatizează rivalitatea dintre părinți și fii ca 
şi rivalitatea dintre frați. Iubirea incestuoasă provoacă în 
această operă resentimente şi ură între tată și fiu și între 
frate și frate. In Logodnica din Mesina tendința incestuoasă 
apare acolo unde cei doi fraţi se urăsc între ei și iubesc pe 
Beatrice, fără ca unul din ei să știe că Beatrice este sora lor. 
Aceiaș temă psihologică se află la baza citorva din operile 
lui Racine ca Thebaide ou le Freres ennemis, Britannicus, 


CULTURA 349 


N 


ete, Concluzia psihanalizii literare este că în Jite 
versală complexul lui Oedip constitue tema ret 

Iubirea cintată de poeţi, iubirea dezinteresată, iubirea 
vaporoasă În care imaginea iubitei este simbolul unei rea- 
lităţi neprecise, are ca fond unie iubirea incestuoasă faţă 
de mami. Iubirea înfrigurată a poetului pentru femee nu 
este inspirată de aceasta, nici nare vreo legătură cu ea, ci 
isvorăşte tumultos din inconstientul său, O astfel de iubire 
este a lui Hamlet pentru Ofelia, Un caz și mai revelant este 
iubirea lui Dante pentru Beatrice. Beatrice n'a existat niei- 
odată, însă dorinţele amorouse isvorite din sufletul lui Dante 
au creat-o şi exteriorizat-o în fiinţă ideală. 

Psihanaliza a cercetat isvoarele profunde ale iubirii 
pure și divine pe care o trăcse artiştii. Sadger în Aus dem 
Liebesleben Nicolaus Lenaus analizează viața amoroasă a 
lui Lenau, a acestui mare poet al iubirii şi desnădejdei. 
„Lenau a crescut lingă o mamă tandră şi iubitoare, care 
Şi-a concentrat asupra copilului toată viața sa sentimentală 
creînd „pentru sufletul artistului o atmosferă de intensă şi 
delicată afectivitate. El și-a fixat dorințele amoroase de per- 
soana mamei, Dar mai tirziu mama s'a recăsătorit şi recă- 
sătoria ci a produs o dureroasă dezorientare în viața senti- 
rez er a poetului. Căutarea „imaginii materne” domină 
pe viaja amoroasa a poetului. Puternica dragoste a lui 

nau pentru Sofia, soţia lui Max Löwenthal, a fost posibilă 
pană puiet poze ide inaccesibilă, interzisă ca și mama 
i > mai e să joace rolul mate îi 
și i pierderi = Eeotară cu atita Carolina fontei 

j cesta, care la început expri : 

său prin solicitudine, Începe să ni la Tidl, aaa naha 
rime servicii şi atenţii galante, Aci Lenau se opreşte 
rusc, în parte pentrucă nu mai regăseu în ea imaginea ma- 
negra parte şi în virtutea acelei mindrii pe care mama sa 
ro pas el, şi care din copilărie se manifesta prin fan- 
= le mărire, Infivenţei exercitate de mumă trebue să-i 
m ugăm batea a unui prieten din copilărie, Konesdy pen- 
mir aa mna aae. aj LX Nr rep sira unde se 
n | ri în viata sa, „homose ita- 
na Karera Ua arie Madia, adăugată la renee i 

A i Sa-l îndepărteze dela iubirea adevărată 
Toate aceste dispoziţii afective se ase nor 
lirul din ultimii ani (Baudouin op. er poza Bi Cari 
„Karl Abraham a cercetat, din acelaș punct “de vedere 
viața afectivă a pictorului modern Giovanni Segantini. S E 
ini avea Ape pr pe ani cind a murit mama sa Aya 

s ă a părăsit el cadrul pitoresc ;4 oferen în 
țară natura şi s'a dus să-și coate viala biun ahy pna 


„SRI ai eee tit 


350 VIAȚA ROMINEASCA . 

EI D eo e CPE E E E EE SETI, EA 
Iubirea de natură pe care o părăsise se va amesteca mai 
meeenga iubirea de mamă și vor domina viața şi opera pic- 
to 3 

La Segantini conflictul cedipian se înfățișează in toată 
amploarea. Iubirea incestuoasă şi glorificarea imaginii ma- 
terne stă la baza operii Niobe. O atitudine contrară, unde 
se constată gelozia şi ura contra mamei, o altă formă de în- 
fățișare a complexului ovedipian, este concretizată în opera 
Die bösen Mütter, Această operă este ilustrarea unei legende 
ce spune că mamele care, În această viaţă, între copil şi vo- 
luptate au preferat pe cea din urmă, vor fi condamnate să 
rătăcească vesnic şi să nu găsească niciodată odihnă. 

Al doilea aspect al complexului oedipian. ura și riva- 
litatea față de tată, îmbracă o formă curioasă în viaţa și 
opera lui Segantini. Fixarea maternă îl face pe artist să se 
concentreze în viața interioară, şi să întrerupă orice legă- 
turi cu lumea externă, iar ura contra tatălui îl face să ja 
o atitudine pozitiv ostilă lumii înconjurătoare. Segantini se 
revoltă contra oricărei autorităţi, mai ales contra autori- 
lăţii sociale care îi face impresia că tinde să-l deposedeze 
de bucuriile vieţii interioare. Chiar în creaţiile artistice el 
refuză să-şi aleagă molive din lumea externă și ca semn 
de protestare le elaborează interior, le crează cu imagina- 
ţia și le opume lumii înconjurătoare. Munca interioară de 
creație şi elaborare este destinată să consume energia cu 
care tendinţele afective se opun autorităţii sociale. 

Freud însuși a făcut o investigație similară asupra per- 
sonalității prodigioase a lui Leonardo da Vinci. 

a fost publicată în 1910 sub titlul Fine Kindheilserinnerung 
des Leonardo da Vinci (O amintire din copilărie a lui Leo- 
nardo da Vinci). 

Leonardo da Vinci este personalitatea puternică care 
sintetizează epoca renașterii italiene și se resfringe cu egală 
oonpeunt în toate domeniile de activitate spirituală. Leo- 
na a depășit epoca sa nu numai prin puterea de pătrun- 
dere, prin preocupările enorm de variate, ci şi prin idealul 
superior în slujba căruia și-a trăit viaţa. 

Psihanaliza, convinsă că este menită să aducă lumină 
în subteranele sufletului omenesc, a fost în mod natural a- 
trasă de viaţa și opera lui Leonardo da Vinci, Increderea 
nemăsurată a psihanalizii în puterea sa iese în evidență a- 
colo unde Freud pornește dela o singură amintire din copi- 
lărie şi încearcă să reconstitue întreaga. personalitate a sa- 
vantului italian. Enigma lui Leonardo consistă în aceia că 
a reuşit să sublinieze considerabila energie vitală cu care 
a fost dotat de natură, 

Leonardo da Vinci sa ocupat în ordinea științifică și 


CULTURA 351 


cu mecanica sborului. A studiat sborul păsărilor. A 
3 . Acolo unde 
vorbeşte despre sborul vulturului relatează acestea: „mi ié 
„eta că am fost destinat să mă ocup în mod particular cu 
vu turul, căci una din primele mele amintiri din copilărie 
sere ui pe o eram Încă in jenă un vultur a venit la 
mi-a deschis gura cu coada si m' it cu e i 
multe ori între buze”, a dv pt darza 
Este aproape imposibil, $ i ñ 
pri "bil, spune Freud, ca cineva să poată 
ua amintirea acestui fapt trăit sau visat intro etică seca 
: ndepărtată, Scena cu vulturul nu poate să fie o amintire 
rue Leonardo, ci o închipuire pe care și-a construit-o mai 
ŞI pe cure a proectat-o apoi în epoe ăriei i 
E Te at sefa | poi in epoca copilăriei (op, cil. 
Acest fapt considerat în sine 
Dă at în Sine, nu constitue un preju- 
diciu important pentru psihanaliză, căci pentru ea ăia în 
cument, care nu revelează trecutul psihic aşa cum a fost, 
ci așa cum omul a dorit să fie. Scena simbolizează tendin- 
tele și dorinţele sexuale care elocoteau în natura lui Leo- 
re „In dosul acestei închipuiri se ascunde reminiscenta 
e a fi supt sînul matern, de a fi fost alăptat la acest sin, 
Ce ali ai tă măreaţă şi umană pe cate Leonardo şi 
alți, i au reprezentat-o în tablourile i i 
copilul” (op. cit. pag. 73), sa (ata 
In amintirea aceasta psi i ï i 
y psihanaliza găseşte fixarea ince- 
canta persoana mamei, întimplată în faza infantilă, am- 
p age în cursul timpului cu tendinţe homosexuale, Leo- 
na: ? a lost acuzat de homosexualitate şi de contemporanii 
pai reud a cercetat raporturile lui cu discipolii şi a ajuns 
j concluzia că a avut această tendință, însă a rămas tot- 
rar în stare pasivă. Psihanaliza perversiunilor a dove- 
că homosexualitatea iși are originea în fixarea maternă 
şi reprezintă o deplasare a acestei atitudini, 


In operile principale ale lui Leonardo d Vinci se 
servă o predilecție pentru două subiecte: poeti pia ta 
frumoase şi femei surizătoare. Copiii reproduc epoca copi- 
lăriei şi femeile surizătoare imaginea maternă, Acelaş suris 
sobru, cast, misterios și deconcertant îl posedă toate femeile 
reprezentate în tablourile lui Leonardo, insă el este admi- 
rabil prins şi redat pe figura Giocondei. Mona Lisa del Gio- 
condo din Florenţa a fost în adevăr o femee de o frumuseţe 
răpitoare, tabloul respectiv însă nu sintetizează trăsăturile 
ei esenţiale, ci au fost numai ocazia care a ajutat pe pictor 
să se ridice în regiunea unde plutea imaginea femeii ideale 
Contemplind pe Mona Lisa pictorul a regăsit și reînviat în 
propriul său suflet figura mamei sale. „Mama sa a fost aceia 
care poseda acest suris misterios, pierdut un timp pentru el, 


iii i a Ri E 


-a52 VIAȚA ROMINEASCA 
aer i ee SE SP a E e rai 


şi care l-a captivat așa de puternic cînd l-a regăsit pe bu- 
zele frumoasei florentine (op. cit, pag. 147). 

In pictură Leonardo a incercat numai să concrelizeze 
idealul către care a nāzuit sufletul său tumultuos. Alături 
a desfăşurat însă o activitate științifică uimitoare, Adevărul 
științific și frumosul artistic ocupă acelaș loc în sufletul lui 
Leonardo, le-a iubit cu o egală pasiune și au isvorit, fără 
îndoială, din aceiaș energie vitală. El a încercat să ajungă 
pe calea cunoașterii acolo unde ajungea așa de uşor prin 
creaţia artistică. Dorinţa de cunoaștere se substitue deci do- 
rinţii sexuale: acestea sunt esența şi secretul fineţii lui Leo- 
nardo da Vinci. 

Freud are un pasagiu care ne scuteşte de orice comen- 
tar: „în timpul acestei munci de investigaţie, ura şi dragos- 
tea pierd pentru el virtutea lor şi se transformă în interes 
intelectual. In fond Leonardo nu era lipsit de pasiune; scin- 
teia divină, forţa de impulsie, — il primo motore — al in- 
tregii activități umane, nu-i lipsea, Insă transformind pa- 
siunea în sete de cunoaştere, el s'a consacrat de acuma îna- 
inte investigaţiei cu tenacitatea, continuitatea, pătrumderea 
care nu aparţin decit pasiunii. La apogeul activităţii spiri- 
tuale, cînd cucerirea cunoștinței este isprăvită, el lasă să 
isbucnească emoția reținută timp îndelungat: aşa cum o fă- 
şie de apă luată din fluviu se precipită după ce a isprăvit 
munca sa, In exaltarea cunoștinței, cînd poate să îmbrăţișeze 
cu o singură vedere o mare parte din înlănţuirea lucrurilor, 
atunci el este cuprins de tresăltarea patetică și laudă în ter- 
meni exaltați măreția acestei părți a Creaţiunii, pe care o 
studiază sau mai bine, după obiceiul religios, el celebrează 
Creatorul” (op. cit. pag. 44—45). 

In cazul lui Leonardo da Vinci psihanaliza ajunge la 
concluzia că arta şi ştiinţa se alimentează din aceiaş energie 
inconștientă și în viața sufletească au acelaș rol. Pasiunea 
ce pune omul în activitatea spirituală, de orice fel, este nu- 
mai o formă sub care se disimulează pasiunea amoroasă. 
SCetea de cunoaştere, de înțelegere şi explicare își are origi- 
nea în curiozitatea sexuală, la om deosebit de intensă în 
faza infantilă. 

Artistul procctează în operă dorinţele şi necazurile sale 
amoroase. Cei care-i contemplă opera obţin un fel de satis- 
facere iluzorie a dorințelor similare ce clocotesc în sufletele 
lor. Şi oricare din noi se simte ataşat de o operă ca şi cum 
aceasta ar întrupa ceva din sufletul său, oricare este con- 
vins că artistul a exprimat ceiace el a gindit și simțit adinc, 
însă n'a putut să-i găsească o formă potrivită. Opera deslăn- 
tue în sufletul contemplatorului un curent psihic similar cu 
acela care a avut loc în sufletul artistului, liberează de in- 


CULTURA 353 


terdicti îi z : 
artistul 1a pus în, con fond afectiv inrudit cu acela pe care 
nd omul contemplă o frumusețe naturală sau arti 
el proectează În ea dorințele sale refulate, o re rr per 
fletului său şi simte exact ceiace ar simţi dacă ar fi creatorul 
. ere şi contemplația sint, așa dar, înrudite, se spriji- 
nă în aceiaș măsură pe sublimarea energii actulmente în in- 
parny d 

Lei ce aleargă după spectacole, fie că le caută în natur 
fie că le caută în artă, snt in căutarea de artificii cu eră 
rul cărora să se poată consuma energia vitală. „Aici este în- 
săduit să vorbim de sublimare. Opera de artă, la creator ca 
şi contemplator, reprezintă o descărcare a potenţialului afec- 
tiv care s'a ingrămădit excesiv în oarecare tendinţe, din 
cauză că au fost refulate şi nu le-a fost posibil să se descarce 
atunci. Prin aceasta se înțelege măsura în care arta poate să 
lie o aere d pieri op. cit. pag. 204). 

irea estetică, fie în momentul creației, fie în a- 
cela al contemplaţiei, totdeauna însoțită însă EA tor se 
zinteresată, este un fel de întoarcere şi coborire în viața in- 
conştientă. „Artistul creator proectează propriile sale com- 
plexe și conflicte în opera sa; deasemenea contemplatorul 
proectează pe ale sale în opera pe care o contemplă. Acea- 
stă proecţiune, de natură subconştientă, ne-a apărut întrun 
caz ca unul din mobilele creaţiei, în altul ca o rațune pro- 
fundă de plăcere, Arta este deci, pentru contemplator ca și 
pentru creator, o realizare imaginară de dorinţe, şi de do- 
rinţe inconștiente” (Baudouin op. cit. pag. 200). 

La „ ca şi la om, instinctul sexual sufere înfrin- 
geri ca să compenseze asemenea pierderi, își schimbă de- 
stinul și se încorporează în forme artistice. Păsările în epo- 
ca fecundaţiei, stăpinite de neastimpărul dorinței sexuale 
sublimeuză o parte din energia vitală şi o exprimă în cîntec 
şi construiri de cuiburi, Se observă mai ales la pasărea închi- 
să în colivie. „Pasărea (de sex masculin) cîntă neobosit şi cu 
atit mai bine cu cit nu poate să-și atingă scopul, femela. Cin- 
tecul devine un scop în sine, devine o artă, o consolare; do- 
rința amoroasă se detașează de femela inaccesibilă și cinte- 


cul se intensifică în urma svircolirilor lui libido Cei . 
stringe pasărea să cinte în colivia sa, constringe dabeen 
pe, oea Doga multiforme ale artei şi civilizației sale” 
GA - a i reud: l'homme, la doctrine, l'école, pag. 125, Pa- 


MIHAIL UȚA 
e a o M 


354 VIAŢA ROMINEASCA 


DU O: II E, FF i LO: T A DE a E 


CEL DINTIIU SECOL DE CIVILIZAȚIE IONIANĂ IN 
ORAȘELE PONTULUI STÎNG. 


Cu mult înainte de timpul cind Romanii, mindrul popor 
dinspre Asfinţit, sosiau În învingători pe meleagurile aces- 
tea pentru a lăsa în ființa noastră o urmă atit de sortită ves- 
niciei, hotarele noastre de Răsărit, strînse totdeauna în İm- 
brățișarea aspră a mării, răscolite pină atunci numai de vin- 
turi şi de năvăliri, primiseră uimitorul şi neaşteptatul dar al 
celei mai înalte civilizațiuni din cite au existat vreodată. 
De nimeni ştiute, vestigiile ei strălucite, au stat în adînc, in 
sînul atotpăstrător al pămintului, de milenii. Căutate cu 
rivnă și cu acea înverșunare a curiozității șiiințifice, care 
face surmontabilă orice piedică, ele încep azi a ieşi sfielnice 
în lumina pe care au iubit-o atita și la care au dreptul, du- 
pă veacuri de întuneric, Puţine astăzi, numeroase miine, 
ele nu vor fi niciodată destule pentru a ne îngădui să întru- 
chipăm mulțumitor şi integral eternul mirăgiu al tuturor sa- 
vanţilor de totdeauna: icoana limpede a trecutului. Căci 
dacă pămintul ne va dezvălui și înapoia prieteneşte, tot ce 
i s'a încredințat de veacuri, în schimb nu vom putea cu- 
noaște niciodată, ceiace — dezlănţuiţi în plin iureş de nebu- 
nie şi animalitate — oamenii au distrus uneori ei Însăși, 
definitiv şi remediabil. 


Incă din cel de al şaptelea secol de dinaintea erei noas- 
tre — sau scurs deci mai mult de 2500 ani de atunci — in- 
drăzneţi marinari din Grecia Asiei veniseră spre noi. Mari- 
nari mai totdeauna scunzi de statură, cu pielea bronzată, 
tăbăcită de soare şi vinturi, cu atitudini și mișcări agile de 
maimuţă, cu priviri veşnic neliniştite şi figura trasă, ascu- 
țită a omului inteligent, vorbind insfirşit un graiu totdeauna 
punctat de gesturi, un graiu expresiv şi tumultuos ca În- 
lreaga lor ființă. Veniseră trimiși de marele oraş al Mile- 
tului, înfloritoarea cetate, mîndrie a întregii lonii. Eroi 
pentru zilele noastre, ei nu erau pentru vremile de odinioară 
decit simpli marinari fără poveste şi fără aureoli Să fi trăit 


la inceputul veacului de mijloc, ar fi fost toți tinta de 
Balade ca Wikingii, acei uriași blonzi dela Nord, cu minii 


—— 
m 


CULTURA 355 
DETR e i L a 
surde și grele, cu hotăriri nestrămutate, cu suflete chinuite 
veşnic de obsesia mării și a plecărilor. Citeva secole mai 
tirziu şi fiecare din ei ar fi avut cu siguranță, ca un Cristobal 
Colon sau ca un Roald Amundsen, nume slăvite pe veci. Dar 
în vremile acelea vechi dintru început, cînd singurul poet 
era Homer, cînd numai zeii și principii avea dreptul la ne- 
murirea numelor și isprăvilor lor, cine sar fi gindit la niște 
marinari ca atiția alții plecaţi în neştire către Septentrion, 
pe drumuri dealungul cărora călătorii nu lasă nicioadtă ur- 
me, îndărătul lor, 

Fără teamă de această mare Neagră, cu sinistru renu- 
me, pe care și alţi Greci o mai străbătuseră înainte de din- 
şii. doritori de a contribui la îmbogățirea și faima patriei- 
mume, ei abordaseră inaltele faleze stincoase, de culori sum- 
bre, amenințătoare, sau plajele blonde, tivite cu ghirlănzi 
de spumă albă. Aducenu stofe minunate, obiecte de podoa- 
bă şi statuete de teracotă, dintre care unele reprezentind 
poate femei cu figura prelungă, cu ochi oblici, și zimbetul 
acela oriental, dulceag și enigmatic, cele dintii exemplare 
dintrun nesfirşit şir de figurine votive, ce le vom întilni 
în templele de mai tirziu. Aduceau, vase de sticlă colorată, 
acele minunate vase, a căror taină Egiptul o descoperise cu 
mult înainte, și pe care ei înșiși, Milezienii, le făuriau de 
veacuri. Aduceau în sfirsit — una dintre cele mai căutate 
mărfuri — vase de lut ars, de toate mărimile de toate for- 
mele, de toate culorile. Erau unele pentru păstrat prețioa- 
sele parfumuri, rotunde și mici cât pumnul, cu pereții groși 
şi orificiul infim, cu exteriorul pictat în largi dungi paralele, 
negre sau violete. Erau cupe delicate de culoarea lemnului 
de stejar lustruit sau a cojii de pline, purtind pe rotundul 
gîtului un șir de rozete făcute din şase bobițe negre, ca ur- 
mele a șase degete de labă anormală de pisică, imprimate 
în nisip. Erau în sfirşit, mari vase pîntecoase cu cioc trifid 
pentru turnat vinul sau apa, al căror smalţ uneori alb, alte- 
ori roșietic, era împestrițat în zone circulare, de flori gin- 
gaşe de lotus sau de cervidee cu picioare subțiri, pāscînd 
liniștite o iarbă închipuită. 

In schimbul acestor bogate mărfuri, atit de ademeni- 
toare pentru niște băștinași dornici dar lipsiţi pină atumei de 
ele, Ionienii căpătau pește sărat sau uscat — gustoşii ti 
de apă dulce ai Istrului, pe care ei nu-i aveau în patrie — 
dar mai ales grine, grinele aurii şi grele ale cimpiilor thrace. 

Iarna nu îi găsea însă niciodată aici pe în neţii ma- 
rinari — negustori ai loniei,. Se petreceau în ăst anotimp 
pe aceste sălbatice meleaguri hiperboreene, lucruri de mi- 
rare şi de groază, pe care ei le presimțiau numai, dar de 
care nu puteau dieciț să se teamă şi să se ferească. Marea 


358 VIAȚA ROMINEASCA 


vrătea atunci, înspăimintată, răscolită de Tritoni cu 
TAa ilas de ai văzduh porneau să alerge, dez- 
lănțuite, toate Stihiile Nordului. Greu, cerul se cobora ar 
pen, gata să se prăbușească, imens și alb ca o mare ir 
pte. Şi din el, groază i aa zelor, porniau să se pei apr ā 
să coboare incet, legănindu-se, pene, numeroase 1 
e sclipitoare, ce înțepau şi frigeau ca virfuri de ace înroşite 
ni foc. Toate acestea le auziseră şi le ştiau prea bine atotştiu- 
torii fii ai Miletului. Deaceia, iernile le petreceau aoaaa 
în patrie. Dar în fiecare an, din primăvară pină în toamnă, 
marea cu aspre minii purta corăbiile lor, „vasele negre şi 
scobite” de care ades eşte Homer și care desigur nu 
se vor fi deosebit prea mult, de aceea ce-l purtase pe divi- 
nul Ulysse în pă i sale rătăciri, pline de necazuri şi pe- 
ripeții. Cu prora lor ascuţită, sculptată în chip de cap de 
animal, ele despicau valurile cu repeziciune mulțumită ma- 
rilor lor pinze, înlocuite pe timp de calm cu ritmul mo- 
noton al vislelor. Un enorm ochiu de profil — ochiu încrun- 
tat și amenințător ca de Gorgonă, sortit să prevină sau să 
înlăture primejdiile impodobia fiecare latură a părţii de 
dinainte a vasului. La un loc cei doi ochi făceau nava să 
semene cu o fiară însufleţită, ce se tira felină şi prudentă 
ca înaintea supremului salt. Uneori, alte picturi împodo- 
beau laturile şi partea de dindărăt a vaselor. Pinzele lor 
dreptunghiulare, uneori sclipitoare de albeaţă alteori arie; 
păstrind parcă în ele ceva din feeria caldului soare medi- 
teranian, Îreselai În timpul verii această mare, care fără 
ele ar fi fost pustie și posomorită, Pe fondul de um albastru 
inchis al apelor, tivit în parte de linia sumbră a țărmului, 
petele acestea de o luminoasă polichromie aduceau con- 
traste dar și frăgezimea de stampă japoneză. 


i l lonienii se aşezaseră temeinic aici. Umilele 
colonii a aceia se transformaseră incet-incet în puternice 
orașe, Către anul 600 înaintea erei noastre, pe locul Con- 
stanței de astăzi, Tomis se și ridica înfloritoare. Mai cezar 
incă şi nu mai puţin înfloritoare era Histria, situată la mpa i 
intre marile lacuri, ce pe atunci nu erau decit un imens go f 
de mare. Alte așezări — despre care nu avem decit vagi in- 
dicii — vor fi fost și mai la nord, în delta cea bogată în peşte, 
la gurile Istrului, cale lesnicioasă de pătrundere în interior, 
Împreună cu cele de pe coasta Aulidei, ele formau un şir 
neîntrerupt de așezări greceşti, ce ne dovedese cit de mult 
erau frecventate malurile noastre de către navigatorii jo- 
nieni. Și îţi vine greu să-ţi închipui, că țărmurile acestea 


În 


CULTURA 357 


Cc 


triste, care chiar astăzi par sterpe şi nelocuite, erau insu- 
flețite atunci de toată zarva vioaie a vieții de mare, adusă 
şi înpămintenită aici, în recile regiuni ale Nordului, de că- 
tre îndrăzneții fii ai Miletului. 

După cele ce sau găsit la Tomis, dar mai ales la His- 
tria, putem conchide că încă din cel dintiiu veac următor 
fundării, aceste cetăţi fură prospere, pline de viaţă şi de 
mișcare, bogate în monumente şi opere de artă, dintre care 
unele, cu nimic mai prejos decit cele ale Greciei însăși. 
Descoperirile de pină acum sunt însă cu mult prea puţine, 
— pentruca bazați numai pe ele — să încercăm a înjgheba 
un tablou — oricit de sumar ar fi el — al vieţii acestor o- 
raşe din Pontul Sting. în vremea celui de al șaselea secol 
înaintea erei creştine. Nu trebue însă să uităm însă că. inte- 
meiate de Milezieni, aceste colonii trebue să fi fost ridicate 
după chipul şi asemănarea metropolei, că ele trebue să fi 
reprezentat deci, în mic, icoana marelui oraș asiatic, Mi- 
letul. Curat ioniană în aceste timpuri de început, cind un 


Iația cetăților din Pontul Sting era roiv rupt din matea pa- 
triei, cu care — după cum era şi firesc — ea ținea să ră- 
mină în legătură. Legăturile erau mai strînse, mai temei- 
nice, mai regulate, decit s'ar putea bănui. Marea le înles- 


tenește, fără gelozie sau teamă de concurenţă, patria oferea 
fiilor ei mutaţi pe alte meleaguri, toate ideile noui, toate 
tainele nouilor descoperiri făcute în tehnică sau în arte. 


ce urmează, vom incerca a da un sumar tablou al civiliza- 
ției ioniene și al Miletului însăşi la epoca celui de al Vl-lea 
secol, înainte de era creştină. Tabloul acesta ne va ajuta 
să imaginăm aspectul vieţii din oraşele noastre pontice în 
aceiaşi vreme, 

a 


Cu vreo şase sute de ani inainte de întemeerea colonii- 
lor ioniene din Pontul Sting, mari mişcări de popoare avu- 


sălbatici şi aspri, coborise inspre miazăzi, anpad întinsele 
cimpii ale Greciei și unele din insulele Egeei, frinţi, Ache- 
enii, mindrii stăpinitori ai castelelor şi comorilor miceniene, 
porniseră deacurmezişul mării, către Răsărit, năzuind spre 


Îi 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e 


a atunci, înspăimintată, răscolită de Tritoni cu 
e îns je pl de Aing In văzduh porneau să alerge, dez- 
lănțuite, toate Stihiile Nordului. Greu, cerul se cobora mezi 
pămînt, gata să se prăbușească, imens și alb ca o mare - 
lapte. Şi din el, groază a groazelor, porniau să se ez pen 
şi să coboare încet, legănindu-se, pene, numeroase pene all 
şi sclipitoare, ce înțepau și frigeau ca virfuri de ace înroşite 
în foc. Toate acestea le auziseră și le ştiau prea bine atotștiu- 
torii fii ai Miletului. Deaceia, iernile le petreceau anana 
în patrie. Dar în fiecare an, din primăvară pină în toamnă, 
marea cu aspre minii purta corăbiile lor, „vasele negre şi 
scobite” de care ades pomeneşte Homer și care desigur nu 
se vor fi deosebit prea mult, de aceea ce-l purtase pe divi- 
nul Ulysse în lungile sale rătăciri, pline de necazuri și pe- 
ripeţii. Cu prora lor ascuţită, sculptată în chip de cap de 
animal, ele despicau valurile cu repeziciune mulțumită ma- 
rilor lor pinze, înlocuite pe timp de calm cu ritmul mo- 
noton al vislelor. Un enorm ochiu de profil — ochiu încrun- 
tat și amenințător ca de Gorgonă, sortit să prevină sau Să 
înlăture primejdiile împodobia fiecare latură a părţii de 
dinainte a vasului. La un loc cei doi ochi făceau nava să 
semene cu o fiară însuflețită, ce se tira felină şi prudentă 
ca înaintea supremului salt. Uneori, alte picturi împodo- 
beau laturile şi partea de dindărăt a vaselor. Pinzele lor 
dreptunghiulare, uneori sclipitoare de albeaţă alteori aurită 
păstrind parcă în ele ceva din feeria caldului soare medi- 
teranian, înveseleau în timpul verii această mare, care fără 
ele ar fi fost pustie și posomorită. Pe fondul de um albastru 
închis al apelor, tivit în parte de linia sumbră a țărmului, 
petele acestea de o luminoasă polichromie_ aduceau con- 
traste dar și frăgezimea de stampă japoneză. 


îm timpul lonienii se așezaseră temeinic aici, Umilele 
colonii de aer se transformaseră incet-incet în puternice 
orașe. Către anul 600 inaintea erei noastre, pe locul Con- 
stanței de astăzi, Tomis se şi ridica înfloritoare. Mai Lose 
incă și nu mai puţin înfloritoare era Histria, situată la pate P 
intre marile lacuri, ce pe atunci nu erau decit un imens golf 
de mare. Alte aşezări — despre care nu avem decit vagi in- 
dicii — vor fi fost şi mai la nord, în delta cea bogată în peşte, 
la gurile Istrului, cale lesnicioasă de pătrundere în interior, 
Impreună cu cele de pe coasta Aulidei, ele formau un șir 
neîntrerupt de așezări greceşti, ce ne dovedesc cit de mult 
erau frecventate malurile noastre de către navigatorii io- 
nieni. Și îţi vine grew să-ți închipui, că țărmurile acestea 


CULTURA 357 


ÎN 


triste, care chiar astăzi par sterpe și nelocuite, erau insu- 
fleţite atunci de toată zarva vioaie a vieţii de mare, adusă 
și înpămintenită aici, în recile regiuni ale Nordului, de că- 
tre îndrăzneții fii ai Miletului. 

După cele ce s'au găsit la Tomis, dar mai ales la His- 
tria, putem conchide că încă din cel dintiiu veac următor 
fundării, aceste cetăţi fură prospere, pline de viață şi de 
mișcare, bogate în monumente și opere de artă, dintre care 
unele, cu nimic mai prejos decit cele ale Greciei însăși. 
Descoperirile de pină acum sunt însă cu mult prea puţine, 
— pentruca bazaţi numai pe ele — să încercăm a inj gheba 
un tablou — oricit de sumar ar fi el — al vieţii acestor o- 
raşe din Pontul Sting, în vremea celui de al șaselea secol 
înaintea erci creştine. Nu trebue însă să uităm însă că, înte- 
meiate de Milezieni, aceste colonii trebue să fi fost ridicate 
după chipul şi asemănarea metropolei, că ele trebue să fi 
reprezentat deci, în mic, icoana marelui oraş asiatic, Mi- 
letul. Curat ioniană în aceste timpuri de început, cînd un 
amestec cu „barbarii” autochtoni nu e de presupus, popu- 
Iaţia cetăților din Pontul Sting era roiu rupt din matca pa- 
triei, cu care — după cum era şi firesc — ea ținea să ră- 
mină în legătură. Legăturile erau mai strinse, mai temei- 
nice, mai regulate, decit s'ar putea bănui. Marea le inles- 
nea. Nostalgia patriei pe deoparte, spiritul de aventură și 
dorința de cîştig pe de alta, făceau ca drumurile dintre in- 
depărtata metropolă asiatică şi cetățile pontice să fie în- 
continuu străbătute de caravanele elementului lichid. Prie- 
teneşște, fără gelozie sau teamă de concurență, patria oferea 
fiilor ei mutaţi pe alte meleaguri, toate ideile noui, toate 
tainele nouilor descoperiri făcute în tehnică sau în arte, 

Intorși in reședințele lor dinspre Nord, ei se grăbeau 
a le pune în practică și a trage din ele tot profitul. Acestea 
fiind opuse, nu va mai părea de loc ciudat dacă în rindurile 
ce urmează, vom încerca a da un sumar tablou al civiliza- 
ției ioniene și al Miletului însăși la epoca celui de al VI-lea 
secol, inainte de era creştină. Tabloul acesta ne va ajuta 
să imaginăm aspectul vieţii din orașele noastre pontice în 
aceiași vreme. 

Li 


Cu vreo șase sute de ani înainte de întemeerea colonii- 
lor ioniene din Pontul Sting, mari mișcări de popoare avu- 
seseră loc în sudul Europei Un puternic neam de munteni 
sălbatici şi aspri, coborise inspre miazăzi, ocupind întinsele 
cimpii ale Greciei şi unele din insulele Egeei. Infrinţi, Ache- 
enii, mindrii stăpinitori ai castelelor și comorilor miceniene, 
porniseră deacurmezișul mării, către Răsărit, năzuind spre 


 — 


358 VIAȚA ROMINEASCA 


coas impi ă aici ănia localnicilor, 
faţă. Intimpinaseră aici dușmi 
ema RARAN acestor neașteptaţi oaspeți su le naa ca 
cituși de puţin pe plac. Grele lupte avuseseră cei maro 
lungi, ce ținuseră ani, cum fin războaiele apa p 
Transformate abil de Homer in războaie pen je ? sania 
dramatizate savant de geniul său de mare poet, ke e fu sac 
îndrumate către nemurire prin canalul unei uriaşe po A 
tiri. sortită să înminuneze și să încînte sufletul grecesc 
a, că, Grei, ceapă ek a. pere uri iaz 
mărginită de broderii de insule a peccagee ar e Mosteni- 
alungul bogatelor regate reprez AI EE 
tori ai tradiţiilor cretane și miceniene, în grilei 
7 ivilizații ale Orientului, prieteni de ) 
7 agreate ini cărui erei sosete damă eea aope 
i obișnuiți, Grecii aceştia acumu ate 
e ek aiia sal aie aparine Aa pr ms 
tituia atunci, întregul Univers c n it amr 
i i i tact cu noutățile veni 
şi mobil se ascuțea mereu în con te-ar mici 
i. Prosperitatea, pe care flotele jare 
geht inte pe fiece zi, le dăduse putinţa raga 
zului”, binefacere fecundă, ie d că aaa să dea naștere li 
xerciți inteligentei şi artelor, i A 
= er Di la Sitni secolului al 7-lea înaintea m 
noastre, această lume trnek din ra Bone, d a ale 
ridicată ca nivel, mai boga aspect la nic 
à i tă in urma sălbatice 
nentală însăşi, decăzută şi barbariza rcs przata te =. 
invazii doriene. Ea putuse realiza — aceas real ap re 
iei — ceiace fusese idealul politic de totdeau A 
durea cebatea atit independentă, dar cooperind ge alte pai 
tăţi-state asemănătoare. Această libertate, aceste me 
ceste „răgazuri”, la care è de adăugat ppan de yone 
de autoritate în materie religioasă, le dăduseră o Samal po 
menită independenţă de gîndire. Dealungul unor rope S 
siatice cu monarhi absoluţi, cu popoare nmani a apaa Ao 
ca turmele, acest mic popor era sor vor ipiri da 
notiune pe care lumea nu o cunoscuse Încă, E oaa 
iri n diți-vă o clipă la semn 
spiritul de liber examen”. Gin SR aragi 
s tru cuvinte. Ele inseamnă intrarea f 
ger caer e inseamnă posibilitatea ştiinţei şi a omae: 
Și într'adevăr, pentru Mici goană a, preiei aiba pna 
să se nască ginditori și savanți, Îi 
Aoi tidremta spre euim meaa pe e Bag pra 24 
clasice, și apoi şi pe aceia a noastră. sra vapa Bari 
loc de a fi pe nedrept ignorată, ar merita 
re atit cit sonini lui Pericles! Strălucită epocă, din care 


e 


CULTURA 359 
S 
strămoşii noştri au avut, prin îndrăzneții ei fii, umila lor 
parte |! 

Dar această civilizație nu se mulțumise să fie mare nu- 
mai prin gindire. Ea știuse să fie atrăgătoare şi de aceia 
artele — mijloace de a plasticiza frumosul — fuseseră una 
din preocupările ei de căpetenie. Am văzut că, pe drumu- 
rile mării și ale uscatului, toate produsele pe care lumea 
le cunoștea atunci, pătrumdeau în Tonia. Aceste produse e- 
rau uneori de mediocră calitate sau idee, dar aveau avan- 
tajul de a pune la dispoziţia unor spirite excepţionale, cu- 
rioase și avide de noutate, toată tradiția artistică a secolelor 
precedente, Mereu sporit, mereu frâmintat, acest tezaur de 
îndelungată experiență, nepreţuită moştenire a veacurilor, 
avea să fic transformat întrun fond imens, din care avea 
să trăiască Grecia clasică de mai tirziu. 

Dar chiar inainte de vremea ei. în acest secol al Vi-lea 
care ne preocupă, lonienii aduseseră artiștii lor renumiți, 
precursorii. Nu fusese oare ionian Archermos sculptorul, a- 
cela ce la Chios inventase Sipul Victoriei înaripate care, 
sortită unui viitor așa de strălucit, avea să se termine În au- 
reolă cu glorioasa Victorie din Samothrace? La Samos, în 
pâmint ionian, nu construise arhitectul Eupalinos un tunel, 
gigantic pentru acea vreme, care avea să facă admirația lui 
Herodot? Pictorul Bularchos nu lucrase el cu o sută de uni 
mai inainte, un tablou att de frumos, incit regele Lydici 
Candole îl plătise cu greutatea lui în aur? Și cităva vreme 
mai în urmă, făurarul Theodoros din Samos. care — nemai 
pomenit lucru — știa să toamne statui din bronz, nu lucrase 
el pentru Cresus o viţă de aur cu struguri din pietre preţi- 
oase, minune soriită să împodobească mai tirziu, una din 
încăperile palatului marelui rege Dareios, la Susa? Şi Efes, 
marele oraș dela gura Caystrosului, nu avea el templul său 
imens, cu coloane sculptate la bază, cu frontoane uriașe 
însuflețite de patetismul zguduitor al mitologiei grecești, 
impunătoare construcție rivalizind în colosal cu templele 
egiptene și privită ca una din minunile lumii de atunci? 
Peste tot se simția efortul către artă şi către frumos. 

In mijlocul acestei străluciri, Miletul care ca un stup 
prea plin avea să roiască pe țărmurile noastre şi să ne dea 
keva din viaţa lui, Miletul era cea mai puternică şi mai 
bogată dintre cetățile loniei, regina acestui Orient grecesc 
plin de mistere şi de minuni, El avea între zidurile sale 
pe Thales, marele ginditor, primul din școala filozofică io- 
niană, acela care avea să așeze orașul în primele rînduri, 
în domeniul gîndirii greceşti, 

Portul Miletului mişuna de mulțimea corăbiilor de co- 
merț, a căror furnicare a din el ceiace — în plină splen- 


380 VIAŢA ROMINEASCA 


— Veneţia medievală avea să fie cu două milenii mai 
geere Toate ani mai numeroase ca oricind image ze VĂ 
dunau grăbite și fricoase, ca pasări ce se string la cuib, pre 
clădiau sub luminosul cer mediteranian, din 
flamuri fluturinde, un alt cer, multicolor, feeric, mișe “a 
Abia mişcindu-se, pintecoase şi grele, navele intrau încăr- 
cate cu mărfuri aduse din ținuturi îndepărtate, cu orz 
egiptene de o artă rafinată, sau cu acea ceramică pictata 
tonuri aprinse, care făcea gloria Nau-Kratisului. Puțin SERA 
în urmă, ele plecau tot pline, ducind toate roi gr e 
asiatice de a doua mină, obiecte de metal şi orfăură e, ra 

i din acele frumoase ţesături, pe care Miletul învățase a - 
abac dela luxoşii săi vecini. Ele duceau deasemenea acele 
vase cu smalţ alburiu și acele statuete de lut ars ue piară 
tind femei cu suris de Giocondă, vase şi statuete ce se gă- 
sese peste tot în locurile unde Miletul a fondat colonii și care 
sunt urma cea mai sigură a trecerii marinarilor săi. 

Templele selipeau înveselite de culorile aprinse ale 

lăcilor de teracotă pictată, frize sau acrotere, ce le impo- 
Soan păreții. Cel mai mare din toate, acel al lui Apollon, 
așezat la o mică depărtare de oraș, era legat cu acesta p 
tro alee mărginită de statui reprezentind personagii șezinde 
cu ținută solemnă, hieratică, ansamblu ce amintea de ura 
cu sfinxi, care duceau la marile temple egiptene. Nob 
perspectivă, vrednică de un zeu căruia un faraon opipi, 
cunoscutul Nechao, tratindu-l in egal, voise să-i aducă 

ri ! 

a nu era numai în edificii. El se vădea şi în rafi- 
namentul podoabelor și al costumului. Tot atit de ea e 
de grelele. costume asiatice ca și de sobrietatea egipteană, 
vestmintele femeei ioniene erau un seducător amestec de 
simplicitate şi de năzuinţă spre oriental. Pentru a ne face 
o idee de ele, e destul să ne amintim de statuile de femei 
găsite pe Acropola Athenei, de costumele lor cu mici cute 
căzinde, uneori de culori aprinse, alteori simple, dar tot- 
deauna pline de broderii strălucitoare, să ne mai amintim 
de bijuteriile lor, de complicaţia savantă a pieptănăturii lor, 
de surisul lor în sfirşit. Acest întreg aspect de un farmec 
provocător și totuși sfielnic, fusese și acel al Milezienelor de 
mai înainte. Sub această infăţişare ai fi putut să le vezi, 
străbătind pe jos străzile oraşului, ridicindu-și cu un gest 
cochet de mină tunica cu trenă, sau drepte şi mindre în goa- 
na ușorului car de plimbare, ducindu-se la o prietenă sau 
la o ceremonie religioasă. Ele aveau în ținută, in gesturi şi 
vorbă o libertate uimitoare pentru acele timpuri și pe care 
numai obiceiurile moderate, lipsite de asprime ale loniei, 
o făcuseră cu putinţă. O confirmare a acestei stări de lu- 


CULTURA 361 


Îi 


cruri o aveau în cele ce ştim despre tinerele ioniene — pe 
nedrept birfite şi greșit judecate pină acum — care in ju- 
rul marei poetese Sapho, studiau arta poeziei lirice, 

Astfel viața se scurgea uşoară la acest popor, iubitor al 
subtilităților artei şi ale gîndirii, acest popor care, departe 
de a uita că din sinul săw ieşise Homer, păstrase dela el 
dragostea aleselor imagini poetice, Miletul era atunci aproa- 
pe de ceiace, un veac mai tirziu, avea să fie Athena, dar 
cu mai multă lunecare spre bucuriile vieţii, cu mai multă 
dragoste de lux și incă și mai multă moliciune, 


Cind în frunte cu şefii lor atit de iubitori de lux. de arte 
şi de cuvinte frumoase, marinarii joniei au venit ue melea- 
gurile noastre, odată cu soarele cald al patriei au pierdut 
ei oare şi minunatele lor calități? Lucrul nu este de crezut. 
Se va fi petrecut aici, ceiace cam în acelaş timp se petrecuse 
şi în Italia: puternica atracție a băștinașilor către o civili- 
zație superioară. In mijlocul autohtonilor, populație primi- 
toare, dornică de a cumpăra darurile unei alte lumi, de a 
auzi povestirile minunate şi de necrezut ale acestor mari 
călători, ce știau să vorbească așa de atrăgător, lonienii a- 
aveau toate facilităţile de a-și crea în fiecare oraș nou in- 
temeiul, o mică patrie. 

Obiectele cure s'au găsit pe teritoriul Tomis-ului — Con- 
stanța de astăzi — şi pe acel al Histriei sunt asemănătoare 
cu cele găsite, pentru aceiași epocă, în Grecia însăşi. Cine 
nu-și amintește de acele admirabile statuete arhaice găsite 
de regretatul V. Pirvan la Histria, de acele tinere femei 
cu capul înfășurat în văluri căzinde, cu suris blind și fin 
şi atitudini hieratice? Cum a arătat-o şi dinsul, aceste figu- 
rine nu erau altceva decit ofrande aduse unei zeițe, poale 
Aphrodita, acea Venus a grecilor. Şi pentruca să existe o- 
frande atit de preţioase, trebue să fi existat și un însemnat 
templu, Să-l închipuim, aproape de malul mării, acordind 
ca în zilele noastre Nôtre Dame a Marsiliei protecția sa ma- 
rinarilor, cu ornamentele sale în teracotă, ale căror culori 
— albastru şi roşu — străluciau vesele sub cerul pur de 
vară, ce punea în ele blindeți de vis. Cei ce au vizitat expo- 
ziția cetății Histria, organizată acum doi ani de profesorul 

Lambrino, continuatorul lui Pirvan, au putut vedea în 
una din vitrine, un fragment aparținind unui cap de Gor- 
gonă, care orna desigur frontonul unui templu. Tot ofrande 
erau şi vasele de lut ars, acele vase de preț cu înfăţişare 
atit de veselă, cu ornamentare atit de variată, compusă din 
motive împrumutate din bogatul repertoriu decorativ al O- 


Co i N 


362 VIAȚA ROMINEASCA 


rientului. Zone circulare de mari feline sau de animale fan- 
tastice — sirena, sfinxul, grifonul — își împletiau benzile 
largi cu altele, în care florile de lotus se iveau gingașe, sfiel- 
nice, în conture minime. La toarte, pictate, palmetele sticliau 
negre ca niște ciorchini de struguri lucitori, îndoind grei, 
o viță prea tinără. Văzind acest întreg asamblu, nu te poţi 
împiedica să nu te gindești la motive de stofe şi de tapiţerii; 
şi în adevăr, chiar așa trebuesc imaginate acele faimoase 
stofe, pe care Miletul le trimetea peste hotare și care, nu 
numai odată, trebue să fi făcut bucuria șefilor noştri in- 
digeni și a soțiilor lor. Aceste vase nu făceau altceva decit 
să reprezinte decorul broderiilor, ce încă din epoca lui Ho- 
mer fuseseră răspindite în bazinul Mediteranei, de către 
isteții negustori din Tyrul şi Sidonul Feniciei, demni înain- 
taşi întru peregrinări marine ai lonienilor, Unele din aceste 
țesături erau atit de frumoase încit erau păstrate ca obiecte 
neprețuite în tezaurele templelor, la un loc cu aurăria și 
pietre scumpe. Se povestește chiar, că în lupta dela Arbele, 
Alexandru cel Mare purtase o manta minunată, prețioasă 
relicvă a uneia din aceste vechi fabrici mileziene, 

Văzind azi resturile acestea fărămițate ale atitor ©- 
biecte, odinioară frumoase şi pline de strălucire, trebue oare 
să conchidem că ele au constituit toate, ofrande? Dacă vase 
cu parfumuri erau oferite în dar zeițelor, desigur că ele erau 
oferite în aceiaşi măsură și muritoarelor. Aceşti Greci care 
se așşezaseră pe țărmurile noastre, aduseseră de cele mai 
multe ori cu ei şi pe femeile lor. Dar aceste aesrădăcinate, 
aceste loniene aduse meleaguri atit de sălbatice și triste, 
aveau nevoe de micile obiecte de tualetă, de podoabele și 
lucrurile familiare, care să le amintească de patrie. Departe 
de a o uita, cu acel tradiţionalism feminin de neînvins, cu 
acea mindrie de rasă, pe care orice Grec — bărbat sau fe 
mee — o poseda și o evidenția orgolios, aplicind ne-grecilor 
epitetul de „Barbar”, lonienele mențineau vii, aici la gurile 
Dunării, obiceiurile și tradiția îndepărtatei lor metropole. 

Ce trebue să gindim de asemenea despre aceste mari 
cupe de băut şi despre aceste vase cu picior pentru ame- 
stecal vinul, din care sau găsit atit de numeroase frag- 
mente? Ofranda? Desigur! Dar şi nepreţuite podoabe, sor- 
tite a-și amesteca frăgezimea culorilor cu strălucirea flori- 
lor, la mesele marilor ospăţuri, Ar fi fost cu putință şi s'ar fi 
cuvenit oare ca tocmai Grecii să lipsească a cinsti sucul pod- 
goriilor băștinaşe, vinurile thrace de faimoasă celebritate, 
bărăzite de către nemuritorii Zei, inadins pentru plăcerea 
oamenilor și pentru a lor înveselire? 

Astfel, serbări religioase în cinstea unor zei bine-voitori, 
cărora li se aduceau atit de bogate ofrande, banchete urmate 


CULTURA 363 
ÎN o ii 
de recitări poetice menite să întrețină în inimi cultul e- 
roilor neamului, obiecte de podoabă, țesături, parfumuri, 
toate acestea erau semne ale unei vieți uşoare şi plăcute. 
Ce le putea oare lipsi acestor lonieni pontici? Ce cra să-i fa- 
că să regrele patria pe care o părăsiseră? Nimic sau aproape 
nimic. Obişnuindu-se încet-încet cu asprimile și ciudățeniile 
climatului, cu moravurile şi felul de viață al unor localnici, 
care pentru călătorii mărilor au avut totdeauna numai prie- 
tenie și bună primire, Grecii au sfirșit prin a se adapta 
şi chiar a iubi aceste ținuturi, unde raiul putea fi pentru 
ei tot așa de ușor, ca și în patrie. 


mVeselește-te şi nu-ți face singur zadarnice griji”. Aşa 
spune urarea scrisă cu litere roşii, pe margina marilor cupe 
attice de banchete din secolul al Vi-lea. Banală in aparență 
în ine ratan Aer ap o En filozofie, pecetluită de tot tra- 

eternului contrast, dintre voin i iuni 

A să cr apa oința și acțiunile omeneşti 

„Nu te chinui zadarnic, biet muritor pare ea a spu- 
ne căci n'ai să poţi schimba voința si hotăririle Zeilor. 
Nu te răzvrăti impotriva lor, căci sunt mult mai puternici 
ca tine și te vor distruge. Nu incerca a pătrunde taine ce-ţi 
sunt oprite, a deschide porţi, pe totdeauna închise pentru 
tine, Viaţa ta e o clipă dintr'o veşnicie, o clipă de lumină, 
dintr'o veșnicie de intuneric. Nu o întuneca deci, cu ginduri 
nebune şi cu presimțiri. Nu avea dorinţi zadarnice, pentru 
a-ţi cruța dezolarea și regretul cu gust de cenuşă al nein- 
deplinirei lor. Primeşte-ţi soarta cu resemnare, Destinde-ți 
cutele frunţii, privind marea și cerul, umplindu-ți ochii de 
tăria luminii, Bucură-te că Zeii ți-au hărăzit să iei parte la 
marea minune a vieții, Suride! Fii vesel! Veselește-te şi nu-ți 
face singur zadarnice griji!” 

: lonienii Pontului Sting vor fi cunoscut şi ei acest fa 
seris cu litere roșii în chip de urare, pe marile cupe attice 
de banchete din secolul al VI-lea. Il vor fi urmat ca unul ce 
se vădea plin de miez şi de înaltă înțelepciune, Şi implini- 
rea lui era sortită a face ca — în aşteptarea de mari pre- 
faceri şi de mari dezastre ce aveau să vină — viața să se 
sures, DA. reunire gri ca un riu ce se mișcă ne- 

A e ăleii i 
ei dum umbră și de tăcere, a sălciilor despletite 


EMIL COLIU 


364 VIAȚA ROMINEASCA 


Í a, 
————————————————— 


SI PE RAT UR I;::S TI RAI Ne 


URA 


Indurăm ceiace se petrece în Germania şi facem toto- 
dată constatarea că, pînă mai ieri, abia ne-a fost dat să cu- 
noaștem fenomenul urii. In împrejurări normale, omul ci- 
vilizat întilneşte la semenul său numai o ură temperată, 
foarte relativă; iar el însuși, cu toate cite le știe despre via- 
ță, cu greu se simte în stare să urască fără rezervă şi obsta- 
col. Ai doar duşmani, evident, dar nu-ți vine să crezi că ar 
fi capabili de orice; prietenii n'ar fi nici ei. Aceştia, caşi a- 
ceia, sint absolut la fel cu tine, căci și tu îi iubeşti sau îi u- 
răști numai pînă colea și nu mai departe, Apoi, scepticismul 
tău răsbate din nou; și acest lucru trebue salutat atit pen- 
tru binele tău trupese cit şi pentru cel sufletesc. O ură exa- 
gerată ți-ar strica sănătatea. In afară de asta, ar fi şi nedem- 
nă de inteligența ta. Iți compari dușmanul cu prietenul și 
stabileşti că, la urma urmei, amindoi sint oameni. Trebue sù 
fi grāmădit multe la activul tău, înainte de te lăsa cu hotă- 
rire pradă urei nemărginite. Sau, n'ai progresat de fel pînă la 
pătrunderea și îndoiala omenească şi nici n'ai fost cu adevă- 
rat civilizat, 

In partidul, care a invins Germania se deosebesc real 
şi limpede două clase omeneşti. In primul rind vine bestia, 
apoi apostatul civilizat, care a trebuit să recurgă la sforțări 
pentru a redeveni barbar. E de presupus că cel de al doilea 
va merge cu ura lui pe puţin tot atit de departe cit şi primul: 
căci nu mai trebue să-și demonstreze întii lui însusi că eo 
bestie. 

Un caz cunoscut e tinărul literat ratat, actualul ministru 
al propagandei. Odinioară fusese elevul unui profesor uni- 
versitar, al unui critic de o extremă distincție și profunzime, 
din cercul devotat poetului Ştefan George. Dar dispreţuitorii 
mulțimii au năvălit cite-odată în cite o mişcare populară; şi 
cu tot disprețul lor tru massa celor inculți, ei o aţițau a- 
poi cu o deosebită rivnă împotriva lor însăși. Ar fi fost atit 
de simplu să îngădui speranțele nutrite de acești oameni. 
Ele erau, ce-i drept, marxiste, dar erau cel puţin speranţe. 

Ce le-a dat în schimb tînărul ratat? Ură,, numai ură. A- 
bia intrat în mişcarea național-socialistă, și-a uitat profeso- 
rul evreu și sa pus pe lucru împotriva spiritului judaic. A 
ținut însă minte insuctesul literar, așa că a recomandat răz- 


CULTURA 365 


Îi 


bunării publice pe scriitorii cei mai înzestrați, Idealul mas- 
sei făcea să-i repugnă tot ce era de esență nobilă şi greu ac- 
cesibil; de aceia își biciuia auditorul pinăce sărea în sus la 
cuvintul marxist. Trecutele lui insuccese şi peri beteag 
cu care era impovărat, îi alimentau insațiabil setea de răz- 
bunare, pe care putea s'o infuzeze şi altora. Intr'asta consta 
talentul său. 

El duħnea ură și înciuma aerul ori unde se ducea: aerul 
sălilor, al tirgurilor, al întregii tări, Nu era singurul care 
bițiia din picioare; toţi agitatorii naziști mau făcut nimic 
altceva înainte de a fi venit la putere; și mai fac şi azi acelaş 
lucru. Dar el era cel mai bine echipat pentru ură. Bine 'n- 
teles că a trebuit să se debaraseze de întreg trecutul lui, pi- 
năce a ajuns atit de departe, încât să poată da friu liber tu- 
turor instinctelor, fără nici un fel de control. Să ceri ani în 
șir, zi de zi, capetele evreilor, ale intelectualilor şi ale mar- 
xiștilor, nu era lucru mare pentru o specie de om ca Göring, 
care e mai aproape de bestie, bestie mistică. Nici marele Hit- 
ler nu s'a izbit în conştiinţa lui de nici o piedică, atunci cind 
sa hotărit să devină propovăduitorul urei. La el era ceva de 
sine înţeles, voia omul să-i vină rindul. 

Mirarea noastră se referă la Goebbels, la tinărul şi vigi- 
lentul ministru al propagandei, la elegantul şi delicatul băr- 
bat, care sa despărţit conștient din sfera civilizaţiei şi sa 
pus în slujba ridicării barbarilor. A simțit chiar o deosebită 
plăcere. Pe vremea cînd se îndeletnicea cu literatura înaltă, 
de bună seamă că n'o avea. Acum se simte pe calea cea ade- 
vărată și e din nou cuprins de bucuriile tinereţii, Pină şi sti- 
lul lui a întinerit, e aspru şi fără de podoabe. Acest lucru are 
un efect popularizant. lată-l în fața imensei mulţimi, care-l 
ascultă şi-l urmează, deschide o gură tot așa de imensă și dă 
drumul la şuvoiul de ură; dar poate să și suridă, 

Căci Goebbels are un suris al cărui farmec, după apa- 
rențe, e irezistibil, şi care-i cucereşte inimile tuturor. 

E de plins, dar faptele conchid, că cu sprijinul impreju- 
rărilor şi al prilejurilor, care se ivese aşa de exagerat in de- 
cursul secolelor, o anumită specie de oameni poate scutura 
toate lanţurile civilizației şi se poate intovărâşi cu acei pe 
care nici nu i-a cunoscut vre-odată. Altminteri, spectacolul 
n care-l oferă Germania ar răminea de neințeles. Cei mai 

ipsiți de civilizație nu vor înceta niciodată să se sprijine în- 
tre ei, în virtutea întregului progres al culturii spirituale şi 
al așezărilor sociale, care au fost clădite pe noțiunea datorii- 
lor omului. Pentru asta există doar transfugii, 

Germania putea, bine 'nțeles, deveni țara urii, deoarece 
a intrat în făgașul rătăcirilor din pricina infringerii, a idi- 
oatei crime inflaționiste, a crizei şi a șomajului. Trebue a- 


——————— 


368 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dăogată și mîndria naţională, dar abia în ultimă linie. A- 
ceastă să ear e strins unită cu ura dreptei germane împo- 
triva stingii; fără această ură e îndoelnic dacă ar fi depăşit 
orice măsură, cum Sa intimplat acum. Republica s'a decla- 
rat și ea naționalistă, dar ea a înţeles totuşi că trebuia să 
tindă spre țelul năzuit de toţi: spre pace și înțelegere pe tă- 
râmul economic şi pe cel spiritual. Popoarele fuseseră înde- 
stul de încercate. 

Uneori, această tendință întimpina rezistență, şi anume 
din pricină că vrăjmaşii ei o făceau răspunzătoare de tra- 
tatele care o dureau şi pe ea, Deaceia oscilaţiile Republicii 
şi întimplătoarea-i lipsă de solidaritate, amestecată cu re- 
căderi în naționalism păgubitor. Bunăvoința nu lipsea tot- 
deauna, dar lipsea curajul. Mi-aduc aminte ce trist era 
Briand cind Stahlhelm-ul se dedase la o nouă demonstraţie. 
Dar pe atunci republica era încă în culmea puterii ei! Cu 
învoirea ei se întimplase aceasta, și-l lăsa astfel pe Hitler să 
devină mare şi să formeze tot mai multe trupe de asalt. Pe 
jumătate aplecată într'o parte, nu voia să ştie că i sar putea 
întimpla să cadă. 

Republicanii își mențineau credința în legalitate. Se fi- 
xaseră în ea; cugetau strict burghez. Deaceia n'au pătruns 
niciodată complet ce înseamnă ură. O vedeau, de bună sea- 
mă, ridicîndu-se în jurul lor, li se urlase destul în obraz și 
cursese destul singe, care o mărturiseau. Dar riposta era me- 
reu aceiași: „O să le treacă. Naţional-socialiştii se vor bate 
între ei. Intro zi, cei moderați vor putea să ia și ei parte 
la conducerea treburilor ţării, şi să învețe însfirşit ce în- 
seamnă răspunderea. In definitiv, ce vor? Noi facem doar 
cit se poate face”. Căci republicanii socoteau antisemitismul 
ca pe un cintec uzat, ieşit din circulaţie, şi în antimarxism ză- 
reau în special ceva pentru care industria debursa mulți 
bani. Aproape nimeni dintre ei n'a prevăzut însă temeinic 
evenimentele; nici abolirea legalităţii în defavoarea socia- 
liștilor, a evreilor, a intelectualilor stingii, și nici lagărele 
de concentrare, nici boicotul magazinelor evreeşti şi cele- 
lalte fapte arbitrare şi violente, care au urmat direct după 
luarea puterii de către dușmanii Republicii, 

După toate acestea, republicanii sau cine va mai fi ră- 
mas încă aci dintre ei, tot nu pricep bine sensul urei care-i 
e ars Cauza constă in aceia, că ei erau cei mai civilizați 
şi în rindurile lor existau multe spirite alese, ba chiar 
inimi care se identificau într'adevăr cu suferințele poporu- 
lui. Republica făcuse încercarea, într'o situaţiune deosebit 
de neprielnică, de a ușura sarcinile poporului, şi asta atit din 
punct de vedere social cit şi extern. 

Necontenit amenințată in existenţa ei, cu toată primej- 


i Supa — ze 


CULTURA 367 


dia care o pindea, ea a menținut totuşi un sistem care me- 
rită numele de libertate. Fie că a fost numai o libertate re- 
lativă, în tot cazul încă a fost cel mai liber sistem de guver- 
nare pe care l-a cunoscut vre-odată Germania. 

Ingăduința deveni însă slăbiciune și sfirși prin predare. 
prin abandonare, prin descompunere. Asta nu explică încă 
ura. Adevărata ură în nemăsurata ei profunzime ware ni- 
mic de-uface cu greşelile noastre, dar are mult cu valorile 
noastre. Specii de oameni, care și-a adăogat numele național- 
socialistă, nu ura Republica mult prea reală pe care o avea 
înaintea-i cu laşitatea şi putreziciunea ei; o grozăvie i se pă- 
rea mai ales idealul, care era totuşi reprezentat de această 
Republică, oricit de puţin il satisfăcea. Marxismul, eare få- 
cea să spumege acea specie de oameni, nu era alceva decit 
Însăși ideia socială, Prin judaic însă, ea înțelegea pur şi sim- 
plu spiritualitatea, Răzvrătirea celor mai puțini civilizaţi 
impotriva rațiunii și a apărătorilor ei! aci se află intregul 
miez al mişcării, dar hrana lor era o ură atit de pustietoare 
și înfiorătoare, încit nu mai putea dezarma nici cind duş- 
Kan R riza şi prăbușit la pămint. 

nd duci ura prea departe ea recade asu 

urăște, și pune stăpinire pe trupul şi sufletul lui penru 
teau avea linişte. Totul s'a cocoloşit în fața lor, partidele pat 
pulverizat sau cîntă pe aceiași strună. Totul de prisos; ei 
simt că Republica trăiește mai departe în conștiința multora 
şih că în definitiv, teroarea nu dovedește nimic, Astfel că nu 
le rămîne altceva de făcut decit să prigonească mai departe 
= răspindească şi mai multă groază și să urască toată viaţa. 

ra lor se va întoarce în cele din urmă, împotriva lor însăşi: 
ei sunt jertfele complexelor lor; sunt urmăriți și văd trădă 
tori. Țara e amenințată de trădare! Ei sunt amenințați ! 

Priviţi pe acești învingători, pe aceşti citiva dictatori, 
care dispun singuri şi de o naţiune întreagă! 

In slujbele publice nu lasă pe nimeni in afară de pro- 
Dotari lor, ba Și-au însuşit şi monopolul propagandei, ` 
al presei, al radiofoniei şi al filmului. S'au echipat cu pu- 
teri discreționare cum nu le-a avut nici un Bismarck. Pentru 


tesc poporul. E doar atit de agreabil să reedi 4 
i l 3 E editezi 
goriță a robiei pentru o nouă glorie. Aniveniara a e: 
că pn) ir tera caşicind ar fi fost învingătorul a o sută 
s Aa deajuns. judecata omenească, aceasta ar trebui să 
Nicidecum. Deindată ce sint între ei, nu se gindesc la 


„a O OO 


38 VIAȚA ROMINEASCA 


altceva decit la noi mijloace de constringere. Cum nu mai 
au forţe vizibile de o lat: le rămine de înfrint forţele spi- 
ritului! Căci se tem de vechea tradiție spirituală a unei na- 
țiuni, pe care au pretenţia sto ridice din nou. Impotriva r 
ritului ațiță ei vulgul. Deoarece sistemul lor nu e democraţia, 
domneşte la ei vulgul. Au venit să facă o captură, să încar- 
cereze pe cugetălorii şi scriitorii, care formau ieri Germania 
şi vor răminea s'o făurească şi în viitor. Noi am plecat din 
țara noastră, care nu va fi în realitate niciodată a lor. In 
schimb ard cărțile, lucru nemaivăzut din vremea Inchiziției. 
Şi dacă rugul e format în deosebi din operele celor în viaţă, 
au început totuşi să arunce în foc şi pe clasici. Dacă litera- 
tura noastră clasică e singura mărturie de umanitate, in 
spiritul lor ea este potrivnicul demn de ură, Primii daţi pra- 
ă flăcărilor sunt ing şi Heine. Dacă s'ar încumeta lar 
arde şi pe Goethe pe cel mai înalt geniu al Germaniei. Dar se 
dau înapoi, le e teamă. 3 
Cind ura a atins ultimile granițe, ea degenerează în fri- 
că, O văd în palatele lor de guvernare, la consiliile lor, unde 
nu iau în cercetare nici un proect desinteresat, nici un proect 
care să servească binelui obştesc, Să-i sugrume lot mai 
mult, asta-i preocupa. Teroare şi iar teroare, numai aci sînt 
de acord. Deoarece a făgăduit atit de des țării care l-a optat, 
spinzurătoarea, necunoscută aci pină la el, Hitler, artistul 
cap de bandă, desenează spinzurători. Tinărul şi vigilentul 
său ministru al propagandei îi înseamnă însă unde să fie 
ridicate aparatele pentru rularea filmului execuţiei. Astfel 
ura a ajuns în culmea ei. Nu-i mai rămine nimic de realizat. 
Dar acum îşi dă seama că dincolo se lasă o prăpastie — și 
ura devine frică. 
HEINRICH MANN 
(Das neuc Tage—Buch, Paris Amsterdam, 26 Aug. 1933) 


JULIEN BENDA: DISCOURS A LA NATION 
EUROPEENH p 


Activitatea lui Julien Benda începută foarte calm, sub 
auspicii clasice prin cîteva dialoguri asupra esenței frumosu- 
lui şi prin romane cu teză filosofică, a avut totdeauna o ati- 
tudine de seninătate olimpiană. Julien Benda e unul dintre 
rarele capele din cultura contimporană, formată la umanis- 
mul clasic şi reformat de cartezianism. Clasicismul de esenţă 
antică și cartezianismul spinozist al lui Julien Benda sunt 
cele mai frumoase calități care se pot cere unui spirit critice 
al culturii. Fiindcă Julien Benda este un critic al culturii, al 
principiilor gencrale, un denunţător al erorilor de logică, sau 
al scamatoriilor ideologice, Critic al culturii în înțeles fran- 


CULTURA asa 
a 


cez, adică preocupat de principiile abstracte ale culturii mai 
mult decit de formele ei. 

E De aceea Julien Benda nu poate înțelege, nici accepta cri- 
tici ca Chamberlain, Spengler sau Keyserling, filosofi preo- 
cupaţi de sensul etern al formelor contingente ale culturii. 
In timp ce criticii culturii, în Germania, pornesc dela studie- 
rea realităţilor culturale pentru a se înălța la concluzii meta- 
fizice, Julien Benda porneşte direct dela principii metafizice 
pe cari apoi caută să le verifice prin exemplificări în reali- 
tate. Cu drept cuvint Henri Massis a calificat poziţia lui Ben- 
da drept punctul de vedere al lui Sirius. Dacă Benda deţine 
secretul raționalizării dela Descartes, în schimb dela Spinoza 
îl are pe acela al raționării în vid. Incit adesea logica lui 
Benda apare ca o maşină care macină fără aliment. Consec- 
vent ca om de altfel, Benda a atacat dela început bergsonis- 
mul, în care a văzut o contradicție fatală, în aceea că tindea 
să fundeze ştiinţific o metafizică. După Benda metafizica îşi 
păstrează puritatea ei de nori alburii, hărăzită ei de Pla- 
ton şi din care Kant a incercat cu drept cuvint să o scoată. 
Cind a fost să dea o metafizică, Julien Benda ascris Essai d'un 
discours cohérent, carte foarte frumoasă şi foarte interesantă, 
cu condiția să-i accepti punctul de plecare, care de fapt e 
inacceptabil. Conform cu exagerata valoare acordată rațiu- 
nii, Benda a judecat pe filosofii timpului nostru şi-a acuzat 
de trădare. La trahison des cleres şi Ia fin de l'éternel sunt 
cărți cari dovedesc imposibilitatea realităţilor de a se pleca 
ideilor lui Benda, Deasemenea Esquisse d'une histoire des 
Français caută să ne convingă că francezii au ajuns poporul 
care sunt fiindcă așa au vrut ci în decursul veacurilor, ceta- 
ce am putea traduce prin: francezii au ştiut ce a vrut Benda 
să fie Franța deaceea s'au străduit să ajungă ceeace sunt 
pentru ca să nu fie altfel decit ideile lui Benda, Trucul care 
poale dovedi imediat că ideile lui Benda sunt numai idei, nu 
şi realităţi, e că termenii propoziţiilor pot fi schimbaţi fără 
ca prin aceasta valoarea adevărului să se schimbe. Astfel: 
Franța a vrut să fie națiunea care este, poate fi enunțat şi: 
națiunea care e azi Franţa vrea să fi fost astfel deci pentru 
Benda prezentul nu e o consecință logică a trecutului. decit 
întrucît trecutul e consecința logică a prezentului. 

Aceleași erori le cuprinde gîndirea lui Julien Benda şi 
în Discours å la nation européenne, Cărţi ca aceasta mai cu- 
noaşte istoria culturii europene multe și în fruntea tuturor 
e Republica lui Platon. Ca şi Utopia Ini Thomas Morus, Di- 
scours d la nation européenne se citeşte cu aceiași plăcere cu 
care citeşti poeziile lui Hans Sachs despre Schlarafenland. 
Roze proecte care nu se pot clădi pe niciun jeren după cum 


————————————————————————————— 
24 


0 VIAȚA ROMINEASCA 


ot clădi procetele socialiștilor fourierişti. Visuri de 
Dad pioaibiji st inteligenţi, fără un grăunte impereepti- 
e Promo ye bazează aspiraţia internaționalistă a lui 
Benda este tot o idee metafizică. Benda crede în crearea Eu- 
ropei ca într'o revelație: „Europa va fi eminamente un act 
moral, dacă moralitatea consistă, pentru Fiinţă, de a înceta 
a se concepe sub modul realului, al deosebitului, al finitului, 
pentru a se concepe sub modul infinitului sau al divinuluiă 
şi „Europa nu va avea o finalitate morală decît dacă, departe 
de a fi un scop în ea însăşi, nu va fi decit un moment al în- 
toarcerii noastre înDumnezeu în care trebue să dispară toate 
deosebirile, toate miîndriile și toate egoismele”. Gindirea 
lui Benda pornește dintro sete de uniformizare în absolut, 
dintr'o necesitate individuală de a gndi totul sub categoria 
generalului şi universalului. Eroarea începe atunci cînd a- 
ceastă necesitate individuală o generalizează și cînd atribuie 
Europei un simplu deziderat personal. 

Pentru Benda crearea Europei şi a spiritului european 
nu înseamnă crearea unui sistem economic în care să dispară 
rivalitățile materiale și în consecință războiul, șomajul, cri- 
zele, mizeria. Pentru el Europa înseamnă un sistem de va- 
lori morale. Şi aici ajungem la cea mai gravă eroare a lui: 
aceea politică. Anume, crede Benda că o societate — în fond 
Europa nu va fi o naţiune ci o societate — nu se bazează pe 
un sistem de valori politice, ci pe unul de valori morale, Ori, 
realitatea socială ne arată, dealungul unei întregi istorii, că 
nu pe valori morale se bazează statele sau societățile, ci pe 
sisteme administrative, politice sau economice. De unde por- 
nește confuzia lui Benda? 

Un sistem politic sau economic este expresia unui sistem 
moral. Dar nu sistemul moral creiază sistemul politic ci in- 
vers. Ar fi de dorit ca sistemul moral să creieze pe cel politie. 
însă realitatea conduce rațiunea, iar nu rațiunea realitatea. 
atunci cînd e vorba de domeniul social. Individul își poale 
creia un sistem propriu, dar societatea întîi trăește și apoi 
se gindește pe sine, Benda vrea ca Europa întii să se gindeas- 
că pe sine, să se conceapă, să se creeze sub unghiul eternității 
şi abia apoi să se înfăptuiască. Adevărul este că Europa se 
va înfăptui, însă nu pe calea morală, ci printr'o organizare 
economică şi politică. 

Crearea Europei este în funcţie de mersul realităţilor, nu 
de mersul spiritului. Benda vrea ca Europa să fie un moment 
din realizarea lui Dumnezeu pe pămint. Aceasta nu e posi- 
bil decit pe calea normală, dela faptă la idee. nu dela idee 
la faptă. Aspiraţia lui Benda ce spre eternul dela care omul 


CULTURA 971 


Í E e A E E E RE 


sa depărtat: „Reveniţi la Etern şi toate certurile raționalului 
se va stinge in inimile voastre”, S'ar putea ca lumea să se 
întoarcă la Etern, dar să aceeaşi cale care sa depărtat de 
el, pe calea lumească. da își spune clar gindul: „Europa 
nu va fi punctul unei simple transformări economice, chiar 
politice; ea nu va exista într'adevăr decit dacă adoptă un a- 
numit sistem de valori morale şi estetice”, ceeace e o enor- 
mitate, E întoarcerea cărnței înaintea boilor. li acordăm lui 
Benda, că Europa va trebui să devină un sistem de valori 
morale şi culturale. Dar pentru a ajunge la ele, trebuie să 
se realizeze întîi meschin, adică practic; economic, politic, 
De altfel singur Benda se contrazice cind intii spune că: 
„Acțiunea morală trebue să fie transcedentă fenomenelor 
economice, cu toate că solicitată de ele”. şi mai departe: „Ra- 
țiunea pusă n'a fundat niciodată nimic în ordinea pămân- 
teană”. Fraza aceasta din urmă e o infirmare a întregului 
Pet ricâ al Europei construită ca un moment divin, moral, 
ete, 

Cum se va creea însă această Europă utopică? O vor creia 
clasicii. Benda pare a fi uitat că aceştia au trădat. Şi îi chea- 
mă acum la pregătirea sufletească a popoarelor, în vederea 
viitoarei cetăţi a lui Dumnezeu: Europa. Sistemul de valori 
morale al Europei, va trebui deci inoculut fiecărui european. 
Pentru a crea Europa, trebue ca actualii locuitori ai Europei 
să-și schimbe cu totul felul de a simţi și a gindi. Trebuie mai 
întii să devină toţi filosofi. Pentrucă numai in asemenea con- 
diții ar putea înțelege și realiza ideea de Europă bendistă. 
Benda oferă alte mijloace. In loc să se predea istoria ca pînă 
acum, viitorii istorici vor alege din ea numai ceeace poate 
flata simţul nostru de viitori europeni. Și anume vor înfă- 
țișa numai faptele lui Iustinian, Carol cel Mare, Carol Quin- 
tul sau ma pane E drept că aceștia n'au urmări! realizarea 
Europei lui Benda, ci a dorințelor de tiranie. Dar noi va tre- 
bui să ne schimbăm ideile despre ei și în loc să-i concepem ca 
pe niște tirani, îi vom glorifica drept ortodoxi europeni. Cu 
alte cuvinte Benda îndeamnă la o pioasă falsificare a istoriei, 

Celelalte mijloace ni se par mai puţin simple. Astfel 
genda cere ca filosofii, istoricii, savanții — îi vom numi cu 
Alul general de clasici — să nu mai vorbească mereu des- 
pre naţiune, despre opere naționale, despre specificitatea 
fiecărui popor. Lucrul mar fi greu, dar Benda merge mai 
departe şi cere ca ideea de originalitate să fie abolită. Să nu 
se mäi prețuiască decit ceeace au comun popoarele, iar nu 
ceeace le deosebește. Și mai mult să se vestejeuscă ideia de 
creație, de invenție. Criticul trebue pus deasupra artistului, 
Europa viitorului trebue să fie a inteligenţii nu a sensibili- 


 ————————————————————————— 


374 VIAȚA ROMINEASCA 
PS PS PP eee r e EI e = 


nele ei mecanice, terestre. Cit pentru morala Europei şi me- 
tafizica ei, acestea vor privi pe fiecare european în parte, ca- 
re va ști să le descifreze deasupra nouilor forme economice 


i itice, 
zi 4 OCTAV ŞULUȚIU 


tR T O RI B E Lk Me E A 


ROLLA DE MUSSET IN LITERATURA ROMIÎNĂ 


Despre influențele pe care poezia lui Musset le-a exer- 
ċitat roinaa literaturii noastre nu sa vorbit decit în treacăt 
pină acum. Problema ar merita totuși să fie mai pe larg stu- 
diată; rezultatele la care sar ajunge ar fi fără îndoială din- 
tre cele mai interesante, de vreme ce inainte chiar apariţia 
unui studiu special asupra acestei chestiuni, sa putut cons- 
tata, în a doua jumătate a sec. al 19-lea, existenţa unui ade- 
vărat curent mussetian la noi. Nu ne propunem aici cerceta- 
rea acestei vine poetice destul de bogate, care ar merge dela 
Gr, Alexandrescu pină la N. Nicoleanu şi la M, Zamfirescu, 
prelungindu-se apoi, prin Al. Macedonski, H. Lecca și Th. 
M. Stoenescu, pină în literatura mai nouă; ar fi nevoe pen- 
tru aceasta de un cadru mai larg. Ca o dovadă însă de rezul- 
tatele la care sar putea ajunge pe calea aceasta, socotim că 
nu va fi lipsită de interes urmărirea destinelor unei singure 
opere a lui Musset în diferitele ei transplantări în domeniul 
poetic rominesc. 

S'ar crede că însemnează să ceri prea mult de la o poe- 
zie, a încerca să-i urmăreşti influențele asupra unei litera- 
turi întregi, oricît de larg deschizătoare de drumuri şi de 
orizonturi ar fi ea, și că rezultatele unei asemenea încercăci 
nu ar putea fi decit sărăcăcioase, sau, în cazul contrariu, 
exagerate anume pentru a dovedi că atingerea cu modelul 
a fost peste aşteptări de fecundă. Nu e înnă cazul pveziilor 
lui Musset; caracteristica acestuia e prodigalitatea inspira- 
ției, uşurinţa de a evolua prin mulțimea de idei cu care 
jonglează necontenit, urmărind un fir care se pierde ade- 
seori prin labirintul de digresiuni, paranteze, exclumaţiuni 
E Apostrute, atit de diverse ca inspirație încît dau un aer 

it celor mai multe dintre poemele sale, Pentru a 
nu cita decit un exemplu, vom aminti că nici jumătate 
din cele 147 de strofe care alcătuesc poemul Namouna nu 
sunt consacrate narațiuni propriu zise, restul fiind alune- 


CULTURA 375 
aa ea 
cări ale fanteziei poetului pe drumuri lăturalnice pe care e 
urmat de cele mai multe ori cu plăcere, dar în detrimentul 
bunului mers al povestirii sale. 

Datorită bogăției de sevă, versurile lui conțin nume- 
roase sugestii, idei pe care poetul abia le întilneşte în vir- 
ful condeiului şi care sunt susceptibile de multe și diverse 
amplificări, comparații mai itoreşti decit orice descriere, 
imagini cu valoare de simbol. răspindite cu risipă și cu a- 
parentă neglijenţă. Diversitatea și verva, caracteristice ale 
unei tinereți pe care poetul şi-a menţinul-o chiar prin rui- 
na anilor și a obsintului, sunt calitățile care atrag mai mult 
în el, în romanţioasele şi tenebroasele povestiri de dragoste 
ale primei lui maniere ca și în madrigalurile şi poeziile de 
iubire, în comediile în versuri ca şi în Nopțile unde exus- 
perarea lirică atinge un paroxism căruia delirul platonice 
ii e numele şi explicația cea mai potrivită, 

Rolla nu se numără poate printre capodoperile lui Mus- 
set; în schimb ea e însă cea mai caracteristică dintre poe- 
ziile lui. Calitățile ca şi lipsurile muzei mussetiene se vä- 
desc aici mai bine cu oriunde. Astfel bogăţia imaginaţiei, al 
cărei curs uşor ca o apă face să lucească şi pietrele care-i 
împiedică mersul, stă alături cu excesul obositor de arti- 
ficii tehnice, de apostrofe care dau impresia unei neconte- 
nite răsuciri spre fiecare dintre interlocutori, şi dragostea 
organică a poetului pentru tenebre şi aventură e întrucitva 
temperată de unele clarități aproape clasice ale închipui- 
rilor sale. In amalgamul de elemente care o compun, poema 
conține destulă sevă ca să poată hrăni şi alte inspirați, şi 
din semințele pe care poetul cel mai risipitor le aruncă 
la fiecare pas, au încolţit și au înflorit cîteva și la noi. 

O analiză a poemei ar fi inutilă şi oţioasă aici, Pentru 
a improspăta însă esenţialul părților la care sau adresat 
indeosebi scriitorii romini, o scurtă inşirare a scării de mo- 
tive brodate împrejurul narațiunii nu va fi lipsită de rost. 

După evocarea trecutului pe care îl regretă pentrucă 
prezentul stă atit de jos față de el, și nu mai e luminat 
nici de nădejdea unui nou Mintuitor, poetul înfăţişează pe 
Iacob Rolla t), un tînăr desfrinat care sa hotărit să-şi chel- 
iuiască în trei ani averea în petreceri şi desfătări, pentruca 
în urmă să se omoare. E zugrăvită apoi în somnul ei fru- 
moasa Marion, o copilă pe care mama ei, împinsă de mi- 
zerie, se vede silită să o vindă lui Rolla. — prilej de invec- 


' Despre existența istorică a unui personagiu cu acest nume nu 
stim nimic, Insemnăm aici, pentrucă ar putea să fje mai mult decit 
a coincidenţă, faptul că Rolla e și numele unei familii rominești; un 
C. Rolla, la moartea căruia a scris o elegie V, Alexandri, a fost mem- 
bru æ) Divanului ad-hoc în Moldova şi ministhu de interne sub Cuza. 


iii 


376 VIAȚA ROMINEASCA 

tive la adresa sărăciei, a vieţii şi a societăţii, blestemele ine- 
cîndu-se întrun îndemn bacchie spre băutură, care apare 
astfel ca un liman pentru desmoşteniţi. Atunci poetul se în- 
toarce să apostrofeze pe Voltaire, care trebue să fie mulţu- 
mit in mormint de roadele învățăturilor lui, și îl învinuește 
că, luptind împotriva ipocriziei veacului său, ma știut să 
reîntroneze în locu-i virtutea. Intr'un capitol umălor Rolla 
se regăseşte în zorii zilei alături de Marion; privind pentru 
ultima oară natura, — căci a venit şi ceasul cind trebue să 
moară, — i se pare că vine din ea un limpede îndemn la 
iubire, în lipsa cărtia îşi dă seama că viața lui a fost vidă 
şi lipsită de sens, Marion trezită, aflind că nu mai are cu 
ce trăi, îi oferă colierul ei; Rolla va avea astfel revelaţia 
tirzie a unui suflet apropiat de al său, si va muri pe cînd 
îi încolţeşte în suflet această primă şi supremă iubire*). 

Publicind în 1904, în Revue des Deux-Mondes, un stu- 
diu despre Gr. Alexandrescu și maeştrii lui francezi, Pomp. 
Eliade observa că se poate face o apropiere intre Epistola că- 
tre Voltaire a poetului romin și meditaţia asupra Omului a 
lui Lamartine’), Un isvor cu mult mai însemnat al acestei e- 
pistole ar fi putut să găsească cercetătorul în chiar coloa- 
nele revistei în care îşi publica studiul; întradevăr Rolla a 
lui Muset a apărut pentru întiia oară în Revue des Deux- 
Mondes, în 1836. E probabil că de aici a cunoscut-o Alexan- 
drescu, în care se găsesc şi în alte părţi influențe mussetiene, 
ca de pildă în Satira duhului meu, care a fost alăturată de 
Les secrètes pensées de Raphaël*); şi e fără îndoială că 
poezia pe care a publicat-o pentru prima oară în ediția din 
1842 a versurilor lui sub titlul de Epistolă către Voltaire tre- 
bue socotită ca un rod al acestei lecturi. Adăogăm că apro- 
pierea aceasta ma fost făcută pină acum, nici chiar în stu- 
diul atit de judicios și de informat al d-lui Ch. Drouhet, la 
care trimite pentru literatura respectivă”). 

Epistola către Voltaire, a cărei identitate de tendințe cu 
apostrofa către Voltaire din poema lui Musset sa putul oh- 
serva încă din rezumatul precedent, se compune din trei 
părți, O introducere adresează epistola scriitorului francez 
acolo unde se va fi aflind el pe lumea cealaltă; o parte con- 


2 O traducere din Rolla, de P. V. Grigoriu, în Convorbiri literare 
XIII (1879), 10.113 seg.; reprodusă în Munca științifică și literară, 
Piatra-Neamţ I (1904), p. 30—7. 

3 P, Eliade, Grégoire Alexandresco el ses maîtres français, în 
Remes des Deux-Mondes, 1904, vol. 6, p. 871—909; ef. E. Lovinescu, 
Grigore Alexandrescu, Bucureşti 1910, p. 117, notă. 

+ N, I. Apostolescu, L'influence des romantiques français sur la 
podsie roumaine. Paris, H. Champion 1909, p. 120. 

3 Ch. Drouhet, Gr. Alexandrescu și Voltaire, în Omagiu lui I. 
Biana, Bucureşti 1927, p, 175—192. 


p 


CULTURA 377 


E 


ține acuzaţia că Voltaire n'a înțeles frumusețea și 
e ac i şi valoarea 
poetică a psalmilor, şi pe aceia mult mai gravă că lupta 
sa împotriva bisericii a surpat temeliile morale ale socie- 
ra fc restul ceas e pune în contrast starea literară 
a în epoca lui Voltai vreme 
poetului LaS Op ire cu cea de acasă, în vremea 
„Pentru pasagiul privitor la psalmi și pentru partea fi- 
nală, d-l Ch. Drouhet a arătat prea bine care sat isvoarele 
şi cum trebuese înțelese aluziunile, pentru a mai fi nevoe 


să le repetăm, In ce priveşte partea introductivă 
; s uctivă, 
poetul declară că nu A Sia i a Aula 


dacä'n raiu, dacăn iad locuești, 
La ce fel de munci, pedepsi pācatele-fi au supus 
Și dacă în lungi frigări dracii acolo te-au pus, 


decit din La defense du Mondain sau din La pucell 
ans ale lui Voltaire *), în care situaţiile eo ca pirate 
bite pentru a pulea stabili o asemănare, ea provine mai 


curind din versurile î e ti apt le 
brațele morţii: e în care Musset îl înfățișează și el în 


La Mort devait Cattendre avec impatience 
Pendant quatre-vingts ans que tu lui fis ta cour; 
Vous devez vous aimer dun infernal amour 

Ne quittes-tu jamais la couche nuptiale : 

Où vous vous embrassez dans les vers du tombeau? ) 


In versurile în care Gr. Alexandrescu ă 
i p - s acuză Vol- 
taire că a isgonit pe om din raiu pentru a doua pa şi că 


îi sa ic: a 
Nădejdea, rodul ceresc, în inimi o ai călcat, 


răsună deasemenea ecoul cuvintelor lui Musset, care pen- 
tru a da o imagine mai vie a tărici morale a trecutului, a- 
minteşte pe Brutus, care chiar în clipa în care striga că 
virtutea nu e decit o vorbă, și simțea astfel vanitatea tuturor 
străduințelor omenești, se afla încă în posesiunea speranței 
ide Ara pauline e mintuiri, Și după cum poetul no- 
reabă apoi f . - ` vinov 
de ie Și pe Voltaire, pe care îl socoate vinovat 


Și care despăgubiri în locul ei ne-ai lăsat? 


* Ch. Drouhet, op. cit., p. 179 —18 


. 0. 
yi hn Musset, Rolla, in Poésies, 1833—1852, Paris, Lemerre, 


—————————————————————————————————————————————————————————————— 


338 VIAȚA ROMINEASCA 


tot aşa Musset se întreabă ce rămine in locul altarelor dă- 
rimate: 


Et que nous reste-t-il, å nous, les deicides? 
Pour qui travailliez-vous, demolisseurs stupides, 
Lorsque vous dissequiez le Christ sur son autel? 
Que vouliez-vous semer sur sa céleste tombe? *) 


Scara după care sunt inşiruite toate aceste elemente e 
identică în ambele poezii. Deaceia, cînd în versurile urmă- 
toare poetul nostru îi va spune lui Voltaire că meritul său 
în lupta împotriva ipocriziei e numai iluzoriu, deoarece în 
locul ci a adus răul şi mai mare al necredinţei: 


Vor în zadar a-ți găsi un cugel ce nai avut, 
A zice că te-ai luptat abuzul ca să răsbeşti. 
Nu, temelia-ai surpat în dogmele creştineşti, 


nu va face decît să repete într'o formă personală și mai con- 
centrată cuvintele lui Musset: 


Vous vouliez pétrir "homme å votre fantaisie; ; 
Vous vouliez faire un monde. — Eh bien, vous l'avez fait... 
L'hypocrisie est morte, on ne croit plus aur prêtres; | 
Mais la vertu se meurt, on ne croit plus à Dieu *), 


Se vede limpede din această apropiere că dacă „Gr. Alexan- 
„drescu socotește că ideilor sale nimicitoare ale credinţei 
„se datorește răspindirea crimelor şi lăţirea destriului”, a- 
ceasta nu o face numai „insuşindu-şi fără multă cercetare O- 
„cările aduse de clericali filosofului francez” +°) ci şi folosin- 
du-se de idelile lui Musset, așa cum le găsise exprimate în 
versurile de mai sus, 

Ceiace îl deosebeşte insfirsit pe poetul nostru de mo- 
delul său e adăogarea observaţiunii că Voltaire ar fi putut 
totuşi să fie un binefăcător al omenirii, şi a regretului că 
ma fost, adaos care provine din meditaţia amintită a lui 
Lamartine. Dar deşi în tot ce precedă el a urmat atit de 
aproape înşiruirea ideilor din Rolla, Epistola lui nu-și pier- 
de prin aceasta caracterul de originalitate, dat fiind că tot 
ce a împrumutat din poema lui Musset nu are decit valoa- 
rea unui argument în procesul mult mai vast pe care îl in- 


* A, de Musset, Rolla, p. 23. 

* A. de Musset, Rolla, p. 23, 

19 Ch. Drouhet, op cil, p. 185. Cf. şi G., Bogdan-Duică, Istoria 
literaturii romine moderne. Intiii poeţi munteni. Cluj 1923, p. 266: 
„Tot literatura este subiectul epistolei câtre Voltaire. Partea întiia, 
„despre Voltaire, nu i-o pot admite. Se pare că gloriosul bărbat ce 
„doarme in Pantheon n'a fost înțeles complet de poetul ramin. 


CULTURA 379 


tentează lui Voltaire. Oricare ar fi însă poziția acestei Æ- 
pistole faţă de isvorul său, rămine ca un lucru stabilit fap- 
tul că Musset va trebui introdus și el printre maeştrii ro- 
mantici ai lui Gr. Alexandrescu, ceiace dovedește odată mai 
mult repedea atmosferizare a literaturii romine la nivelul 
celei contemporane franceze. 


De alte apropieri între poezia romineaseă mai veche și 
poema franceză vom aminti numai în treacăt, atit pentrucă 
însemnătatea lor e mai redusă cit şi pentru a ocoli primej- 
dia dela început semnată, a unor alăturări siluite, Vom cita 
astfel din versurile lui N. Georgescu, despre care spune bio- 
praful său că a trăit viaţa de petreceri şi de dezordine a lui 
Musset 11) un cîntec bacchic întitulat Cupa +$), care ar putea 
fi pus în legătură cu pasagiul respectiv din Rolla, şi o zu- 
grăvire a chemaării universale către iubire: 


Te iubesc! amorul murmurăn simţire, 
Te iubesc! în lună razele sclipesc, 

Te iubesc! Zefirul soptea'n amorțire, 
Şi toată natura era: te iubesc '*), 


pentru care trimitem la cele ce se vor spune mai jos. 

Mai multă atențiune merită fără îndoială M. Zamfires- 
cu, înfocat admirator al lui Musset şi imitator al lui în multe 
poezii, ca Irena, care cîntă, ca şi Portia sau La nuit véni- 
tienne, o romantică povestire de iubire în cadrul venețian 
atit de scump poetului francez. „Marea lui poemă Maria, în 
„care cîntă durerile unei curtezane apucate de remușcări 
„pentru viața ei de desfriu, după o noapte de orgie, e plină 
„de un suflu care vine direct din Rolla 1*), „In realitate deşi 
nu se poate stabili o apropiere evidentă și convingătoare 
intre această poemă și Rolla, se vede totuşi că Marion și 
Maria sunt surori, din atitudinea de compătimire pe care 
poetul o ia față de eroina sa, din grija de a indulci trăsă- 
turile acestei figuri cu amănunte care amintesc de cruda 
nevinovăție a iubitei lui Rola; 


Era bellă "n etatea cea dulce a vieții, 


n N, Georgescu, cată s'o mărturisim, era dat din nenorocire la 
„O viață desordonată, Caşi autorul lul Rolla, el își preumbla spiritul 
„prin nopți de insomnie și pline de turmentări.” G. Gellianu, Foi de 
toamnă, în Revista Continrporană, IH, 1875, p. 5, 

t? N, Georgescu, Foi de toamnă, Bucureşti 1867, p. 43—4. 

14 Ibidem, p. 28. 

14 N. Apostolescu, op, cit, p. 267—8. 


380 VIAŢA ROMINEASCA 
daia 


i frageda ci vîrstă ca şi întreg şiragul de nenorociri care au 

pins-o pe patul destriului, fac ca poetul să participe la 
tristețea destinului său. Cuvintele pe care Maria le adre- 
sează glasului conştiinţei sale: 


O tu, a cui călare în zile de suspine 

Se "'nturnă desgustată spre tristă calea mea, 
De ai aput vreodată compătimire'n tine, 
Nu-mi arunca insultă din înălțimea ta!*), 


amintesc ca un ecou destul de îndepărtat apostrofele lui 
Musset la adresa societăţii în general 

In vreme ce prin lira lui M. Zamfirescu plingeau cele 
din urmă lacrimi ale curtezanei Marion, un poet bucovi- 
nean se lasă la rindul său înduioșat de soarta ei. In versu- 
rile lui D. Petrino povestea lui Musset se repetă ca un ecou 
cu tonul minor. Pe el nu îl mai interesează Rolla, devenit 
Raul 1%), ci în primul md se simte atras, ca și contempo- 
ranul său muntean, de iniquitatea destinului Mariei, care 
va avea în povestire rolul principal. După cum poetul fran- 
cez o înfăţişează pentru prima oară în somnul nevinovăţiei, 
spre a sugera candoarea de copil a sufletului, la fel și el 
o surprinde dormind, pe cînd 


lingă ea veghiază o strașnică făptură, 
Hidos schelet de-un bine ce-i împietrit în rău, 
O maică dismăicită, amor pierdut în ură, 


versuri în care se recunoaşte tabloul din Rolla: 


Si ce n'est pas ta mère, ô påle jeune fille, 
Quelle este donc celte femme assise å ton chevet? 17) 


Alături e Raul, venit să tocmească plăcerile unei nopți 
de iubire cu această mamă rufiană, care își vinde fiica, 
lui Rolla sau lui Raul, la fel îndemnată de dintele foamei. 
Frumoasa Marion nu avea decit cincispreze ani: 


Quinze ans! å Roméo! l'âge de Juliette]... 

Quinze ans! låge céleste où l'arbre de la vie, 

Sous le tiède oasis du desert embaumé, 

Baigne ses fruits dorés de myrrhe et d'ambroisie, 1) 


Ka M. Zamfirescu, Maria, în Cintece și plingeri, Bucureşti 1881, 


1 D, Petrino, Raul, poem. Cernăuţi 1875, Asemănarea cu Rolla 
e constatată şi de P, V. Hanes, Istoria literaturii rominești, Bucureşti 


1924, p. 
în A. de Musset, Rolla, p. 12. 
24 A, de Musset, Rolla, p. 14. 


——————————————————————— 


CULTURA 381 
O EP E a e II Dr 


exclamaţii care iau o formă interogativă la poetul romin: 


tiți voi ce-s cincisprezece frumoase primăvere 
e-o frunte de virgină? Ştiţi voi cu ce văpae 
Atunci în sinu-i [raged cu 'ntiia sa bătae 
O inimă se mişcă şi fericită cere? 
Ştiţi voi că tot ce este puternic, sfint şi mare, 
ot ce nu are margini şi mare deslegare, 
Tot ce se naşte 'n lume pentru-a muri in cer, 
Atunci fecioara simte... 


După ce-i plinge astfel tinerețea ce se va jertfi într'o 
noapte de desfriu, poetul zugrăvește pe Raul, întrun portret 
ce-l face frate geamăn cu Rolla. Mustrindu-şi epoca pentru 
o libertate de moravuri care judecă desfrinarea numai cînd 


nu ë însoţită de fastul bogăției, el constată împreună - 
tul francez că za daf 


Femeia ce se vinde şi cere un pref mare, 
Avere, nume, cinste şi tot ce omul are, 
Ea este 'ndreptățită să schimbe rău 'n bine, 


și denceia, cind după o noapte de orgie într'o tavernă pe mā- 
sura celei zugrăvite de Muset, Maria se trezeşte plingînd pe 
patul desfriului, el nu o va condamna: 


Dar voi, femei cinstite, voi care-ați moștenit 
Virtutea pregătită cind soarele-aţi zărit, 

Voi pentru care soarta din bunurile-i toate 

Cu orice zi din sinu-i noroc mai mare scoate... 
Voi vă 'nmindriţi cînd vouă virtutea vă rămine, 
Dar nu ştiţi ce-i virtutea, şi nu știți ce-i amorul, 


nara modulate pe struna pe care cintase predecesorul 
Vous ne la plaignez pas, vous, femmes de ce monde!... 
Vous ne la plaignez pas, vous, mères de familles, 
Qui poussez les verrous auz portes des vos filles, 
Et cachez un amant sous le lit de l'épouxt... 
Vous n'avez jamais vu le spectre de la faim 
Soulever en chantant les E de votre couche, 
Et, de sa lèvre blême effleurant votre bouche, 
Demander un baiser pour un morceau du pain. 1») 


5 Maria ca şi Marion işi iubesc în feluri deosebite eroii, 
şi pricina acestei iubiri a căutat s'o limpezească autorul bu- 


25 A, de Musset, Rolla, p. 17. 


C 


‘38? VIAȚA ROMINEASCA 


covinean cind a adăugat amănuntul, care-i aparține, că Ma- 
ria îl întilnise mai înainte, la biserică, pe Raul, şi îl iubise 
fără a şti cine e. Pe cind însă Marion nu-și mai face iluzii 
asupra viitorului şi îşi primeşte destinul cu o placiditate care 
nu mai e resemnare, sufletul Marici va fi definitiv pierdut 
sub povara acestui păcat, deşi Raul înduioșat de nevinovăția 
ei simte că la rindul său o iubeşte. Cîntecul de iubire pe ca- 
re i se pare că natura întreagă îl intonează împrejurul său: 


Iubesc, pămintul spune, de soare îmbătat, 
Iubesc, va fi cintarea ce va 'ntona sub soare 
Părechea depe urmă, cînd va simţi că moare, 
Cind vremea deşerta-va al dragostei pahar, 


şi pe care l-am întilnit şi în opera altui poet minor, e în rea- 
litate un răsunet care vine tot din Rolla: 


Jaime! — voilă le mot que la nature entière 
Crie au vent qui Lemporte, a Loiseau qui le suit! 
Sombre et dernier soupir que poussera la terre 
Quand elle tombera dans l'éternelle nuit! 20) 


Noaptea de iubire a lui Raul va fi, ca şi Rolla, cea din 
urmă, căci el însuși se omoară după ce a băul otrava min- 
tuitoare. Astfel amindoi eroii se înfrățesc, ca și prin viaţa 
lor de stricăciune, prin ultima clipă închinată unei iubiri 
care întirzia să mai înflorească în sufletele lor uscate de 
vicii. Povestea e prea mult asemănătoare pentru a cere o 
urmărire mai amănunțită, Dacă însă Raul, cu numele, cu 
blazonul şi cu atitudinile lui, nu e decit un decale credin- 
cios, deşi mai estompat, al lui Rolla, în schimb figura Ma- 
riei ia o însemnătate preponderentă aici. Ca alţii cari vor 
umbla pe aceleaşi drumuri și vor poposi în locurile care l-au 
atras şi pe el, d. Petrino a fost impresionat mai ales de in- 
fățișarea romantică a fetei pe care foamea o împinge la des- 
friu şi de procesul pe- care poetul îl face societății nepăsă- 
toare la aceste dureri; elementele acestea formează miezul 
povestirii sale, — şi nu setea imperioasă de iubire care e 
adevăratul sens al poemului lui Musset. Cu toate că prin 
această deviere esențială poetul pare că face dovadă de su- 
ficient aport personal pentru a salva aparențele cel puţin, 
totuşi opera lui e laborioasă şi stearpă, şi rămine lipsită de 
sucul viu al spontaneității, ca o fadă ciupercă crescută pa- 
razitar pe trunchiul unui copac a cărui hrană și-o însușește 
fără a putea să-i reproducă vigoarea. 


„ 2 A, de Musset, Rolla, p. 23. 


CULTURA 333 


pon 


Roade mai bogate decit acestea avea să dea Rolla in 
opera aceluia care a fost cel mai de seamă reprezentant al 
poeziei musseliene la noi. Afinităţile ce leagă de Musset pe 
AL. Macedonski au fost relevate în mai multe rînduri: un 
document prețios pentru înțelegerea lor îl dă Macedonski 
el singur într'un articol Despre poemă 2), în care lămurește 
concepția sa asupru acestei specii poetice, ajungind la con- 
cluziunea că „Shakespeare și Musset singuri au ghicit ce este 
„0 poemă şi au înţeles imensitatea cuprinsului ci”. Ei „au 
„în contra lor toate spiritele înguste care ered că poezia re- 
„zultă din alegerea cuvintelor, şi care cu niciun chip nu în- 
„găduesc să numești lucrurile pe adevăratul lor nume”. Pen- 
tru a dovedi că acest lucru se poate totuși face în poezie, 
el citează începutul poemei Namouna, urmată de o incer- 
care de replică personală la aceasta, intitulată Anuman, care 
arată cit de mult ora impregnat de spiritul poetului fran- 
cez ??), Tot acolo se poate vedea şi admirația lui pentru pog- 
zia care ne interesează nici: „Nu găsese început de poemă 
arsă SN AA Sr irmied Aiari cl, citind în realitate 

părţii a doua din a 
se întilnesc în versurile sale, ` E E Sare SRT a 

Ca şi Muset, Macedonski şi-a cintat Nopțile, deosebite 
uneori ca inspirație de cele ale maestrului său. Astfel a seris 
Noaptea de Iunie, pe care Musset o cugetase fără a avea 
timp s'o sfirşească, și în care adresindu-i-se îi aminteşte cum 
a știut să cinte atit de felurite subiecte, în așa fel încât pe 
Malibran 


Puteai so faci celebră, cintind pe-al ei mormint, 
Si 'n Rolla dela ceruri să cazi pin'la pămînt, 
lar fata să-şi deșire cu mina ei rozalbă 
Monedele de aur cuprinse într'o salbă, 

Să dindu-le lui Rolla, acelui desfrinat, 

d-i zică: „la-le, du-te şi joacă-le, căci poate 
Norocul să se schimbe precum se schimbă toate”. 
Dar Rolla să-şi golească paharu 'nveninat, 
Sä-şi dea a lui suflare cu ziua ce se 'ngină, 

Și inger ca și demon prin nume să râămină sy, 


In Noaptea de Aprilie se intoarce încă odată icoana pu- 


$ sag “3a: M din Curs de analiză criticā, în Literatorul, t (1810), 
n Italia în literatura rominească (Roma, XII (1933), N 
„16 . vă ' No. 2, 
AI. Macedonski, ° treacăt o asemănare între Namouna ṣi Ithalo de 
= AL Macedonski, Noaptea de Iunie, în Lit 
p. 65—8, şi în Poesii, Bucureşti 1882, D. Sf eratoral IE (1881), 


e a A 


354 VIAŢA ROMINEASCA 
E E E Er aaa 


tetică a romanului desfrinat, în momentul în care avea să-i 
amintească iubitei de prima noapte de dragoste, cînd 


Viitoru'n faţa noastră suridea, şi între noi MEN 

Sta capriciul molatic; — iar deschis pentru-amindoi 

Se afla Musset pe masă. Mai ţii minte, spune-mi, oare 

Frazele armonioase din poeme ncîntătoare, 

Cind perdelele alcovei tresăreau? Cind Rolla mut 

In beţia cea din urmă sta cu sufletul pierdut! 

Marion pe-ale lui brațe, — o copilă, — cumpărată 

Pe preț de-aur dela mă-sa, se sbălea nevinovată! 

O! dece n'am fost ca Rolla, şi ca el să fi făcut 

A-mi fi noaplea cea din urmă noaptea ce-am păstral 
în minte ?... 2) 


Figura lui Rolla îi revine astfel necontenit în minte, şi 
nu numai în pasagii ca acestea, în care amintirea lui e a- 
proape un citat literar, ci şi în versuri în care împrumutul 
e astfel distilat încît devine operă proprie. Așa în Noaptea 
de Februarie, care înfăţişează pe o prostituată cu profilul 
nu puţin asemănător cu cel al lui Rolla, și în care invectiva 
impotriva secolului prezent: 


O, civilizare, secol de progres şi industrie, 

Tu ai aburi, ai mașine și cu trăsnetul le joci, 
Stcol plin de prevedere, secol de filantropie, 

Tu ai întrecut de sigur ale Romei vechi epoci... 
Ai pentru femei bordeluri, ai pentru poeți spilaluri. 
Secol de filantropie, cine zice că eşti mic? 


aminteşte introducerea, mult mai larg concepută, a poe- 
mului lui Musset. Tot acolo apostrofa adresată femeilor din 
societate: 


Doamne care din carete, imbrăcate ca paiete, 

Avind tinere copile, ne-aruncaţi noroi în fefe, 
Revoltate dacă-o roche soțul v'ar cocoloși... i 
Nu le aruncaţi cu piatra, doamnelor din lumea mare, 
Voi le-aţi prevălit în ocna iadului îngrozitor, *) 


e o reproducere destul de apropiată a versurilor din Rolla pe 
care le-am constatat imitate şi de d. Petrino. 
Noaptea de Decembrie este îndeobşte socotită drept 


» AL. Macedonski, Noaplea de Aprilie, în Literatorul, | (1880), 
p. 401—3, şi Poezii, p, 16—19. 

3 Al. Macedonski, Noaptea de Februarie, îm Literatorul, II 
(1882), p. 65—72; ibidem, VIII (1887), p. 1385—45; şi în volumul 
Excelsior, Bucuresti 1895, p. 97—108, 


a a 


ETA 2 = 


-- CULTURA 385 


cr en lui Al. Macedonski, — și fără îndoială că a- 
ceastă judecată e dreaptă. Ca și la Muset, muza poetului no- 
stru apare uneori animată de furii binefăcătoare, al căror 
rod se situează pe neobișnuite înălțimi; prezența Muzei e 
o realitate, în clipe în care inspirația ia haină sărbătoreas- 
că, versul abundă în sonorități fără a-și fringe o clipă firul 
de aur, şi poetul devine um vates. Originalitatea concepției 
din Noaptea de Decembrie n'a fost pusă niciodată la îndo- 
ială, şi nu va fi pusă nici aici. Nu e mai puţin probabil 
că un primum movens, un simbure împrej căruia s'a în- 
chegat această închipuire i-a răsărit poetului din aceiași 
Rolla de care e vorba. Simburele ce-a avut doar rolul fu- 
sului pe care a venit apoi să se înfăşoare tortul clar al celor 
mai frumoase versuri, a venit din următorul tablou: 


Lorsque dans le desert la cavale sau y 

Aprés trois jours de marche attend un foto: d'orage 

Pour boire l'eau du ciel sur ses palmiers poudreux, 

Le soleil est de plomb, les palmiers en silence 

Sous leur ciel embrasé penchent leurs longs cheveaur; 

Elte cherche sòn puits dans le désert immense, 

Le soleil l'a séché; sur le rocher brûlant 

Les lions hérissés dorment en grommelant. 

Elle se sent fléchir, ses narines qui saignent 

S enfoncent dans le sable, et le sable altéré 

Vient boire avidement son sang decolore. 

Alors elle se couche et ses grands yeux s'éteignent, 

Et le påle désert roule sur son enfant 

Les flots silencieux de son linceul mouvant, 

Elle ne savait pas, lorsque les caravanes 

Avec leurs chameliers passaient sous les platanes, 

Qu elle n'avait qu'å suivre ei qu'à baiser le front, 
our trouver å Bagdad de fraiches écuries, 

Des răteliers dorés, des luzernes fleuries, 

Et des puits dont le ciel n'a jamais vu le fond 2), 


De aci pină la Noaptea de Decembrie *) fără îndoială că 
drumul e lung. Icoana rară pe care a trezit-o în mintea po- 
etului lectura acestor citeva versuri a evoluat în lungii ani 
de incubație pină a se transforma în acțiune, a veni În con- 
flict cu o ideie și a-și găsi desăvirşită expresiune, Se poate 
totuși recunoaște într'insa esenţialul celor spuse de poetul 
francez, — şi deoarece povestea emirului pe care il ucide 
pojarul pustiei e de toți cunoscută, e inutil să insistăm asu- 


35 A, de Musset, Rolla, p. 9—10. 
2? Publicată intii în Flori sacre, București 1912 p. 15—26. 


36 VIAȚA ROMINEASCA ] 
S A E S E T EO ii T E E 

ei. Nu se te trece însă sub tăcere distanța drumului 
E răbătut dela paonpeatșă a brut pină la rezultat, şi felul, con- 
cludent pentru o manieră de a imprumuta care e apanagiul 
numai al adevăratelor temperamente poetice, și felul în care, 
pornind din văile plăcut înflorite ale versului mussetian, a- 
cest poet care în puţinele lui convorbiri cu muza devenea un 
alt om a știut să-și înalțe avintul spre culmile cele mai pustii 
ale artei. À 

De acolo va fi cu atit mai tristă coborirea câtre plati- 
tudinea contemporană, Th. M. Stoenescu, unul dintre elevii 
favoriți ai lui Macedonski şi autor de poezii care nu pot fi 
puse mai pre jos de opera de toate zilele a maestrului său 
neputincios în lipsa inspiraţiei ca un invalid, a fost și el un 
admirator şi un imitator al lui Musset, Valoarea imitaţiuni- 
lor lui e insă redusă. O traducere a versurilor din Rolla a- 
dresate doamnelor din societate, pe care le-am amintit mai 
sus, a intercalat-o într'o poezie originală, dar şi ea de alură 
mussetiană şi inspirată tot de acolo, întrucit plinge soarta 
unor copii cari, lipsiţi de mamă şi lăsaţi în seama unui tată 
alcoolic, cad curînd în ghiarele desfriului **). Invectivele la 
adresa aceleiași desfrinări, în altă poezie a lui: 


Desfrinare! desfrinare! fiică-a morţii blestemate, 
Vițiu ce cutreeri lumea, rău fatal și 'nveninat, 
Tu eşti groapa unde-atilea suflete nevinovate 

Zac in brațele rușinii ca 'ntr'un iad înverșunat! 
A! şi cum n'ai stăpină, cind în lumea cea de trudă 
Pentru-aceia care sufăr eşti liman ce mintuești! **) 


n'au nici ele altă origine. Maria lui e mereu Marion, deși 
Macedonski declară că „Sfirşitul ei aminteşte pe Gervaise 
„din P'Assomoir, atunci cînd, nemincată de trei zile, dă o- 
„col Parisului pentru a se prostitui pe o bucată de piine”; *) 
un reflex al cuvintelor din Rolla pe care le tradusese în altă 
parte trebue căutat în versurile: 


Cind vedeți fugind pe stradă, de rușine desbrăcală, 
Victima societății, cu dispreț stigmatizată, 

Nu întindeți după dinsa degetul s'o arătați, 

Sau pe [runtea-i umilită urgisirea s'aruncați *!), 


=“ Th, M. Stoenescu, Copiii lui Andrea, în Literatorul, IE (1881), 
P H—8, şi în Poezii, Bucureşti 1883, p. 110—16, 

= Th. M. Stoenescu, Voi ce plingeți, în Literatorul, IE (1881), 
p. 38—9, şi în Poezii, ed. 1883, p. 24—86. 

» Th. M. Stoenescu, Poezii, ed. 1883. Prefaţa (de Al. Mace- 
donski), p. VU, 

> fh. M. Stoenescu, Poezii, ed. 1883, p. 3—9, și în Nopți albe, 
ed. IV, București 1898, p. 28995. 


———————————————_——————————————————————————— 


CULTURA 307 


in care vibrează poate şi un răsun 2 
de celebre ale Yi V; ais et din versurile tot atit 


Oh! n'insultez jamais une femme qui tombe; 
Qui sait sous quel fardeau sa pauve âme succombe! +2) 


Dela unul sau altul din maeştrii francezi a împrumutat 
postur. $ araeo pe iarbă ere la el față de acest fel de mi- 
vieții omeneşti, și tot de a căpătat redi 
că a le celebra în versurile lui e cea dintii rob viris pere: 
trebue să asculte: 


Plingeţi cu vibrări divine omenirea abătută 
Şin accente dureroase lingă-o inimă căzută i 
Suferiți cu ea 'mpreună şi mizeria-i cintați **) 


dar felul în care o plinge e mediocru, şi vibrarea divi - 
fuză cu îndirjire să iasă de sub degetul debil ce rege 
înstruni coardele lirei; deaceia în versurile pe care le-am ci- 
tat amintirea poemului lui Musset e ca un reflex de oglindă 
ruginită, și nu are altă însemnătate decit de a spori cu unul 
numărul poeţilor, devenind elastic cuvintul acesta, a căror 
prietenie cu olla n'a rămas fără urmare, Și, din fericire, ur- 
mările n'au fost totdeauna aceleași. Căci dacă poemei fran- 
ceze ii datorim citeva din fadorile acestui din urmă seriitar 
pe care de altfel nimic în lume nu l-ar fi putut împiedica 
să scrie fadori, în schimb printr'insa poezia romînă a urcat 
două culmi atit de diverse, prin Gr. Alexandrescu şi prin Al, 
Macedonski, şi a înţeles, ca tehnică, însemnătatea și esența 
poemei, și ca tendință, participarea poetului la nenorocirile 
semenilor săi și atitudinea romantică de înțelegere şi de apă- 
rare a curtezanei disprețuită pină atunci. 


AL. CIORANESCU 


P E D A G O G I E 


PROBLEMA COEDUCATȚIEI SEXELOR 


Una dintre problemele pedagogice Specifice adolescenţei 
este coeducația sexelor, Nu doar că educația şi instrucția în 
comun a celor două sexe nu se practică decit incepind din a- 
dolescenţă. Dar coeducaţia ca problemă susceptibilă de dis- 
cuţie începe dela această epocă critică. Discuţie nu pentrucă 


= V, Hugo, Les chants du crépuscule, XV. 
% Th, M. Stoenescu, Maria, in Poezii, ed. 1883, p. 3. 


AR VIAŢA ROMINEASCA 


aici se nasc deosebirile psihologice între sexe. Cercetarea psi- 
hologică modernă, şcoală freudiană mai ales și, independent 
de ea, şcoala psihologică vieneză (Ch. Buhler ş. a.) au arătat 
că diferențieri psihologice există între sexe încă din virsta in- 
fantilă. Adversitatea pentru coeducaţia în timpul adolescen- 
tei se întemeiază îndeobște pe constatarea fiziologiei: apara- 
tul de reproducere intră în funcţiune. De aici temeri și, mai 
ales, bănueli, sub influența unui pnm pedagogic, din pã- 
cate pe cit de frecvent, pe atit de protvnic educației ade- 
vărate, 

Psihologul Otto Lippmann în volumul Psychische Ge- 
schletsunserschiede — Ergebnisse der differenziellen Psycho- 
logie — (2 vol. Leipzig 1917) a pus în ecuaţie problema coedu- 
cației din punct de vedere paibólogic în chipul urmätor: 

I. Cum se repercutează instrucția ṣì educația in comun 
asupra ambelor sexe ? 

II. Intrucit construcția şi coeducația sint justificate de a- 
semănări între sexe sau au a fi inte din pricina unor de- 
osebiri esenţiale ? 

gia diferenţială creiată de William Stern a adus 
contribuţii extrem de însemnate la această problemă. Pe 
cale pur speculativă a tratat problema Otto Weininger, care 
incearcă în volumul Geschlecht und Charakter (Wien, 1903) 
să întemeieze o caracterologie diferenţială pornind de la de- 
osebirile între psihologia masculină şi cea femenină care pen- 
tru el devin chiar elemente metafizice. *) y 

Cercetările lui Lippmann cu toate metodele noi de in- 
vestigaţie ale psihologiei experimentale au ajuns la rezultate 
mult mai modeste. Redăm aici numai concluziile lui Lip- 
pmann, deoarece aici diferenţierea psihologică ne intere- 
sează numai tangențial. lată citeva constatări generale. 

Desemnul fetelor înfățișează cu preferinţă nu ceiace co- 
pilul vede, ci ceiace ştie, Băiatul se joacă „de-a lumea”, iar 
fetița „de-a casa”. Interesul băeţilor se îndreaptă spre acti- 
varea însuşirilor, în timp ce fetiţele se concentrează asupra 
posedării lor. Elementele diferenţiale cresc cu virsta. Schim- 
bările de sens ale diferențelor sexuale cu virsta sint rare. In- 
tre 314 — 12 ani băiatul îşi desăvirșeşte capacităţile, între 
12—19 ani e rindul fetelor. In timpul anului școlar rezulta- 
tele cele mai bune sesplasează lu băeți înspre sfirsitul trimes- 
trului, iar la fete la început. Primăvara, rezultatele şcolare la 


fete — mai ales la cele în criza pubertară — sint relativ, 


proaste. 


') Vezi Th. Löwenstein, Otto Weininger și legătura dintre ser şi 
caracter, Viaţa Rominească Sept-Dec, 1992, 


N ai 


- 


A n n aa 


CULTURA 389 
e E E E E E 


Lipmann citează, în cuprinsul concluziilor, cu multă pro: 
bitate științifică, o scrisoare a lui William Stern, în care se 
ăsește o apreciere a acestor cercetări şi, unde pishologul de 
a Hamburg amintește din nou că însușiri psihice cantifica- 
bile sint numai cele periferice. Se poale ca tocmai cele cen- 
trale să Tie esențiale — şi acestea se sustrag determinării 
cantitative, Apoi, dacă nu considerăm psihismul uman ca o 
simplă adiţiune de însușiri, sintem siliţi să luăm în seamă 
raporturile structurale şi să bănuim că aici e situată diferența 
esenţială. Iată un exemplu elocvent citat de Stern: se poate 
ca psihologia masculină să nu difere de cea femenină nici în 
ceiace privește dotarea, nici în privinţa interesului, dar ra- 
porturile între cele două insúşiri pot fi cu totul deosebite în 
cele două cazuri. 
y Pedagogul elveţian Ad. Ferrière *) încearcă și el, după 
ce amintește remarca prințului de Lignes (femeia face mo- 
ravurile — bărbatul legile) și observația lui Aug. Comte (fe- 
meia — sexul afectiv; bărbatul — sexul activ) o caracteri- 
zare psihologică a fiecărui sex. 

Femeia are următoarele însuşiri: tendința spre idealism, 
predominarea subconştientului, emotivitate, altruism, imagi- 
nație desvoltată, prevalența intuiţiei, tact, caritate. f 

Caracteristicile psihologiei masculine: realism, reflexiu- 
ne, singe rece, forță, egoism. voință fermā, gindire logică, 
spirit de dreptate. 

Emotivitatea femenină rezultă din constituţia ei, fiind 
adică o consecință a stabilității nervoase mai mici și a vieții 
ei sedentare. Afectivitatea însoțește la femee reprezentările, 
asociaţiile, amintirile, actele voliționale. Sensibilitatea feme- 
nină este protopatică (cu accentuare afectivă) pe cind a bàr- 
batului este epicritică (accent intelectual). Femeia îl întrece 
pe bărbat în capacitatea de a învăţa mișcări și asociaţii, Băr- 
batul întrece femeia în rapiditatea, exactitatea şi regularita- 
tea cu care repetă mișcările deja asociate. Viaţa mintală a 
bărbatului este în primul rind corticală, a femeii talamică. > 

După cum se ştie cortex-ul, învelișul exterior al creeru- 
lui este în raport cu percepțiile sensoriale recente, cu sensibi- 
litatea diseriminativă şi este centrul care prezidează contro- 
lul mișcărilor naturale ale emoţiilor. Thalamus, ganglionul 
principal al trunchiului cerebral, este la om în legătură cu 
elaborarea sensaţiilor mai primitive, cu caracter afectiv şi cu 
expresia naturală a emoliilor, în sarcina centrului rămînind 
prezidarea asociaţiei ideilor deja ciștigate și reproducerei a- 
cestora. 


1) Ad, Ferrière — La codducation des seres dans ses rapportas 
aveo la erise de la famille et la transformation de l'école. 


390 VIAȚA ROMINEASCA 
I 


"X Dar din această neegalitate psihologică Ferrière nu de- 
duce inferioritatea femeii. 4 

D. prof. 1. C. Petrescu a încercat şi d-sa la noi o paralelă 
între psihologia femenină și cea masculină 3). D. I. C. Petres- 
cu face următoarea clasificare a sexelor în cadrul tipurilor 
de inteligenţă: băeţii aparțin de obiceiu tipului teoretic, o- 
biectiv, analitic și spontan, — iar fetele tipului de inteli- 
genţă practică, subiectivă, sintetică şi receptivă. 

Dar problema coeducaţiei se poate pune chiar, abstracţie 
făcînd de rezultatele psihologiei diferenţiale, privind chesti- 
unea sub unghiul exclusiv pedagogic. 

Lippmann a arătat că și în cazul cind sar dovedi egali- 
tatea psihologică a sexelor, deducția pedagogică, din această 
premisă, va fi că o coeducaţie este posibilà. "Necesitatea coe- 
ducației trebuie argumentată pe teren pedagogic. Invers: e- 
xistența diferențelor pedagogice profunde war condamna 
incă o coeducație, căci, pedagogic, sar putea dovedi că o a- 
propiere e de dorit. Psihologia nu oferă, aşa dar, decit o per- 
spectivă limitată. Lărgirea, prin privirea sub unghiul peda- 
gogic devine, deci, necesară, 

E surprinzător, poate, cînd în cercetarea istorică vei con- 
stata că problema nu s'a pus mai întii teoretic în pedagogie, 
ci o serie de nevoi practice au generat coeducația. aţia 
teoretică a venit mult mai tirziu și de aici caracterul ei pole- 
mic, fie că apără, fie că ar combate un fapt existent. = 

Stanley Hall a arătat că în Statele-Unite apariţia coedu- 
caţiei se datorește unor motive cu totul altele decit de ordin 
principial-teoretie. Anume: în epoca de colonizare coeducația 
a rezultat pur şi simplu dintr'o necesitate de economie. Mij- 
loacele reduse nu permiteau creiarea de şcoli separate pen- 
tru băieți şi fete. In Europa coeducația apare mai întii ca un 
deziderat politic al mișcărilor femeniste, pentru care admi- 
terea fetelor în acelaş învăţămint cu băieţii trebuia să con- 
stituie dovada identităţii lor psihice, dovada că femeia nu e 
inferioară bărbatului — argumentele principale în lupta e- 
galitară. E interesant că și cercetătoarele în psihologie sus- 
țin această teorie. Să amintim aici că şi Charlotte Bühler *) 
neagă orice deosebire (adică superioritatea, vrea să spună) 
pe planul general, deși în cercetarea de amănunt ea descope- 
ră diferenţiere încă dela virsta de trei ani. ~ 

Una dintre cele mai calde apărări a făcut, teoretic, coe- 
ducaţiei Ad. Ferrière. Dar argumentele nu sint exclusiv din 


) v. I. C. Petrescu, Metode studiul îndividualității. pag. 95. 
*) Charlotte Bühler, Das Seelenleben der Jugendlichen, — Ver- 
such einer Analyse und Theorie der payehischen Pubertät, 3. Aufl, 1925 


CULTURA “apa 


domeniul pedagogici. Prin coeducaţie Ferrière vrea să com- 
bată în primul rind criza contemporană a familiei. Cauza a- 
cestei crize trebue căutată, după Ferrière, în educaţia univer- 
sală, care lasă pe tineri tocmai în anii cei mai hotăritori ai 
vieţii în ignoranță cu privire la particularităţile psihologice 
ale celuilalt sex. Totuş, Ferrière formulează și aspectul psi- 
hologic al problemei. În primul rind, se întreabă pedagogul 
elveţian prin ce sintem îndreptăţiţi să credem că amestecul 
sexelor asigură fiecăruia o evoluție normală ? Dar atit nu a- 
junge, căci o evoluţie normală nu este numai aceia care nu 
prezintă caracterul negativ, adică simptomul patologie, ci 
aceia care augmentează și face să crească puterea spirituală 
individuală, aceia care-l pune în deplină posesiune a forje- 
lor sale spirituale şi morale. m consecință a doua întrebare, 
hotăritoare aceasta, este: are drept efect cocducaţia atenua- 
seo sau accentuarea virilității la băieţi și a feminității la 
ete ? pa 

Pentru a studia influența reciprocă a sexelor, Ferrière se 
interesează mai întii de părerea pe care o au băieţii despre 
fete și invers, citind o anchetă făcută în anul 1907 de revista 
„La semaine littéraire” din Geneva printre copiii din clasele 
primare. Pentru băieţi, fetele sint: fricoase, plingăcioase, ma- 
halagionice ete. In genere băieții desprețuiese fetiţele şi ar 
dori ca acestea să fie ocupate mai mult la cusut, ca să-i lase 
în pace la joc. Fetiţele se pling şi ele la rindul lor de băieți, 
cari ar fi sgomotoşi, cu gesturi dezordonate etc. Fetiţele par, 
insă, să-i agreeze mai mult pe băieţi decit reciproc. Aceasta 
pină între 5-12 ani, cînd situaţia se schimbă. Antngonismele 
se accentuiază în pubertate. 

Obicinuite cu inteligența lor precoce, fetele râmin a- 
cum în urma băieţilor din cauza crizei puberale și cauza să 
împlinească aceasta la joc. La băieți se evidențiază mai pu- 
ternic acum disprețul pentru sexul opus. Fata nu se bucură 
acum de nici o atenţie și este cel mult tolerată între băieți. 
Cu orice prilej ea își expune cu violență părerea. Fuga a- 
ceasta este mai violentă în şeoalele unde există coeducaţie și 
are efecte mai profunde acolo unde cele două sexe sint eres- 
cute separat. O altă fază, după sfirşitul crizei puberale, se ca- 
racterizează prin aceia că fetele nu mai pun la îndoială su- 
perioritatea intelectuală a băieților, puterea lor de creaţie şi 
forța muşehiulară. Băiatul, la rindu-i işi dă seama ce posedă 
fata mai mult decit el: intuiţie, graţie, ete. Respect reciproc. 
Inceput de idealizare — am putea adăuga caracterizările lui 
Ferrière. 


Pedagogul elveţian urmărește apoi efectele coeducației, 
care sint după el, următoarele: în primul rind bāieții câștigă 


392 VIAȚA ROMINEASCĂ 


in virilitate, iar fetele în feminitate. Apoi, time sexuală 
se desfăşoară mai normal și mai echilibrat. Ferrière admite, 
însă, şi el că condiția pentru realizarea adevărată a coeduca- 
ției este o nouă orientare a învățămîntului şi, dincolo de a- 
ceasta, o însănătoșire a vieţii familiare şi a ambianţei întregi. 
Altminteri, coeducaţia rămîne numai raza ne prezența a- 
lături a celor două sexe, fără ibilitatea de a-i exploata 
binefacerile pe tărim educativ. Ferrière stabileşte, în conclu- 
zie, trei măsuri ce trebue luate pentru a evita un eşec: 

1. Copiii trebue crescuți împreună din primele clase. 

2. Excluderea din viaţa în comun a tuturor celor cari nu 
se pot adapta, deşi un bun educator poate preveni răul. 

3. Ultima măsură îi priveşte pe educatori. 

Aceştia trebue special pregătiţi pentru aceasta misiune, 
să cunoască particularitățile psihice ale celor două. sexe, să 
poseadă tact pedagogic, influență educativă, să n'o exercite a- 
supra unui copil tip, conceput în abstract, ci asupra micilor 
individualități concrete pe care le au înainte, 

Faptul că Ferrière se simte obligat să indice recoman- 
daţii ca acestei, însemnează că și el îşi dă seama în ce mã- 
sură coeducaţția întimpină dificultăți. 3 3 

De aceia s'au şi ivit o seamă de adversităţi teoretice, cari 
nu pot fi ignorate. ` ` 

Astfel Stanley Hall afirmă că efectul coeducației este sur- 
menajul intelectual la fete. Apoi coeduecația îndepărtează fie- 
care sex de idealul propriu *). | 

Una dintre cele mai ciudate adversităţi este cea a lui Ce- 
cile Reddie, întemeietorul şi conducătorul şeoalei de la Ab- 
batsholme. cel dintii aşezămint educativ la țară. Convins că 
femeia este inferioară în timp ce bărbatul este forța creiatoa- 
re a lumii, departe de elementul femenin — susține Raddie 
— băiatul ar uita de problema sexuală. Coeducaţia produce 
la băiat o depresiune morală, cu efecte nocive mai ales asu- 
pra voinței. A : 

In practică, după Reddie coeducaţia ar duce la toate vi- 
ciile. Mai sus am văzut în constatările lui Ferrière suficiente 
elemente pentru a-i răspunde pedagogului englez. ş 

Fără îndoială, însă, că cea mai impresionantă adversi- 
tate este cea a lui Fr. W. Forster cu atita înțelegere pentru 
ideile noui în pedagogie, dar ireductibil pe acest tărim. °) Și 
Forster recunoaşte că simpla diferenţiere psihologică nu 
poate fi o lege pentru pedagogie, = ȘI 

Separarea sufletească extremă a sexelor ar periclita co- 


3) pei Hol, The Bulding giris şi The Pedagogy of Ser în 
volumul I din lurraren Educational blemes 


ù) Fr. W, Förster, Sehule und Charakter, pag. 28-48. 


CULTURA 393 


munitatea necesară între ele. De aici necesitatea ca fiecare 
dintre cele două sexe să adopte anumite calități ale celuilalt, 
însă numai pentru a-și augmenta pe cele proprii şi pentru 
a le duce pină la cea mai deplină consecvență. In sufletul 
bărbatului trebuie desvoltat eternul femenin, dar nu pentru 
a paraliza energia voinţei, ci tocmai pentru a ridica prin dra- 
goste şi conştiinţă la cea mai înaltă auto-diseiplină. In firea 
femenină, pe de altă parte, trebuie desvoltată voința neclin- 
tită, perseverenţa neînfrintă, consecvenţa eroică — dar nu 
pentru a-i trezi spiritul de afirmare al bărbatului, ci pentru 
ca ea să devie neclintită în devotament, consecventă în com- 
pasiune şi eroică în dragoste, 

E ciudat că după o astfel de introducere, care ar părea că 
nu se potriveşte decit pentru coeducaţie, Förster se declară 
totuș adversarul ei, deoarece ea îi pare prea simplă și prea 
mecanică. Fiecare dintre cele două sexe — spune Förster — 
trebue mai întîi să ajungă a-și preciza caracteristicile spre a 
putea deveni o forță pedagogică pentru sexul opus. De aceia 
coeducația admirabilă în fază infantilă este de combătut în 
epoca pubertăţii, în adolescență. In această fază rezultatele 
coeducaţiei. dacă ea reuşeşte, poate fi cel mult un spirit de 
camaraderie nivelator, Pentru formarea adevăratei persona- 
ltăţi — susține Förster — este necesară în această epocă o a- 
numită rezervă, ba chiar o despărțire complectă. Dar argu- 
mentul cel mai hotăritor al lui Förster îl priveşte îndeaproa- 
pe pe Ferrière. Este o iluzie susține Förster că cea mai bună 
pregătire pentru căsătorie ar fi coeducaţia. Căsătoria se înte- 
meiază pe o extraordinară inegalitate în sarcini și nevoi, în 
timp ce coeducaţia este o egalizare artificială. Departe de a 
apropia sau adapta cele două sexe unul de celalt, coeducația 
nu face decit să trezească o ierta a greşită despre caracte- 
ristica adevărată a fiecăruia. In încheiere Förster recunoaşte, 
însă, necesitatea educaţiei reciproce a sexelor, fără a aproba, 
insă, modul în care se practică astăzi coeducația. 

Femeia are nevoe de curaj masculin ca să fie femeie și 
numai astfel ea poate deveni un factor educativ pentru bär- 
bat. Ea trebue să accepte ceva din asprimea masculină — 
concede Förster — spre putea suporta viața. Ba chiar din 
unghiul strict didactic, sub unghiul individualizării învăţă- 
mintului („şcoala pe măsură — ar spune Claparède) Förster 
admite că sa exagerat cînd s'a constituit o pedagogie afectivă 
(Gemiitspădogogik) care a întărit femeia în unilateralitatea ei 
şi a izolat-o astfel, în loc să creieze o suprafață lărgită, unde 
să se poată intilni cu psihologia masculină. De aceia Förster 
cere ca instrucția femenină să primească şi unele elemente 
exclusive pină acum celei masculine. In primul rind Förster 


394 VIAŢA ROMINEASCA , 
e e e e E 


cere o educaţie profesională a fetei, deoarece aceasta are un 
efect întăritor asupra voinţei. 

Ar fi, deci, o greşală. dacă l-am trece pe Förster între ad- 
versarii coeducaței. Sar putea vorbi cel mult de o opoziţie 
față de sistemele existente de coeducație. i 

O adversitate teoretică, dispunind de suficientă demni- 
tate spre a nu se degreva la poliţism și suspectări, ruşinoase 
ambele, ar fi şi greu de susținut. Indiferent dacă ești psiho- 
logic adeptul diferenţelor psihologice sau dimpotrivă, 

Nu putem încheia această cercetare fără a aminti o pro- 
blemă care se pune întotdeauna esenţial cind e vorba de co- 
educaţie — problema profesorului de alt sex decit elevii. Evi- 
dent, şi această chestiune devine problema pentru acelaş po- 
tilism pedagogic exarcerbat, Căci una din două: sau profe- 
sorul merită a fi suspectat şi atunci nu poate rămine la ca- 
tedră nici pentru elevii de acelaş sex cu el, sau el este pro- 
fesor adevărat — şi atunci diferența de sex nu constituie un 
impediment. Dacă în jurul coeducaţiei se poate discuta a- 
ceastă chestiune a profesorului de alt sex decit elevii este în 
afară de orice dezbatere. Chestiunea e simplă: profesorul cu 
vocaţie va ști nu numaj să-și menţie ascendentul, dar va reuși 
să facă tocmai din diferența de sex un auxiliar al influenţei 
sale educative. Misiunea sa este doar tot atit de grea şi în 
lăuntrul aceluiaș sex, unde trebuie să fie seama de toate nu- 
anţele individuale, Şi dacă ştie să corespundă acestei cereri 
— se va putea adapta și psihologiei diferenţiale a sexelor. 


TH. LOEWENSTEIN 


METODE IN STUDIUL ADOLESCENȚII 


Am expus întrun studiu anterior problemele esenţiale 
ale psihologiei adolescenţii și principalele poziţiuni antropo- 
filosofice; a) obiectiv-culturală, Spranger, b) personalistică, 
W. Stern și şcoala din Hamburg. c) biologic-interpretativă, 
Ch. Bühler şi şcoala vieneză d) behaviorismul și e) psiho- 
analitică, Freud, - : 

Indiferent de aceste pozițiuni filosofice, orice psiholog 
trebue să cunoască concret lumea adolescentului, în con- 
tact cu ea. Materialul de cercetare il dă însăşi viața de toate 
zilele a tânărului, greutatea cercetătorului este de a aduce 
ordine întrun material viu, atit de variat. Problema ale- 
gerii metodelor se impune deci necesar pentru această gti- 
ință tânără. i 

Pe lângă metoda cultural-psihologică și cea așa numită 
de Spranger „verstehende” (sau geisteswissenschafiliche), 
vom neglija în studiul de faţă metoda experimentală, intru- 


CULTURA 395 
—— E 


cât intenționăm ca odată cu ancheta, chestionarul, teme asu- 
pra unor atitudini de viaţă să prezentăm și rezultatele cå- 
torva cercetări personale în şcoli. 

„__ Deasemenea experimentul în sens strict, mijlocirea ma- 
nifestărilor sufletești în condițiuni asemenea şi variate sub 
un plan psihologic, îl vom lăsa deocamdată. Ne interesează 
cu deosebire studiul adolescentului prin: 1) observaţiile di- 
recte făcute de persoane cari cotrăese cu subiectul observat, 
individ singur sau grupe de indivizi (clase, ete.) şi 2) des- 
crierile tinerilor asupra lor insăşi, verbal sau scris. 

A) a) Un prim isvor de observaţie sunt manifestările 
îintimplătoare ale tinărului, pe care le aduce contactul zilnic 
cu el: forme de limbagiu, atitudinea adolescentului (ei) în 
școală, excursii la adunări sportive, teatru, cinema. Această ` 
observaţie cînd este prelungită durabil ne dă un material de 
exteriorizări mai bogat. Locurile privilegiate ale unor astfel 
de observări sunt: familia, şcoala, atelierul de lucru, asocia- 
tiile tinerești, Multe lucrări valoroase sunt creiate dintr'o 
legătură cu adolescentul, De ex.: lucrarea lui W, Hoffman 
„Die Reifezeit” Leipzig 1922, a isvorit în mare parte din ac- 
tivitatea autorului ca: price şi conducător al unei 
instituţii de sfătuire a linerilor” secţiunea de „Jugendwobhl- 
fahrt” din Leipzig*sau Curt Bondy în: „Die proletarische 
Jugendbewegung în Deutschland” Lauenburg - 1922, dă o 
înfățișare a tineretului proletar pe baza activității sale in- 
delungate, în mijlocul acestuia. 

Acestei metode, al cărui viitor e încă mare, i se poate 
obiecta totuși că nu prelucrează fenomenele observate după 
regulele gindirii strict critice inductive, că tinde mai mult 
către un tablou de ansamblu, către o impresie totală intui- 
tivă. Faptele generale nu sunt comparate atit de sever pen- 
tru a trece dela individual la legi generale, la o structură a 
sufletului adolescent. Observațiile sunt mai mult întregite 
printr'un fel de coheziune sentimentală de totalizare, încât 
această metodă impresionist-logică ar fi nimerită pentru a 
întregi datele prelucrate după metode strict logice, Intrebu- 
ințată singură, ea nu ne garantează că n'am putea greşi prin 
generalizări pripite sau poate am vicia materialul privindu-l 
prin preconcepții personale. 

b) O perfecţionare auxiliară a observaţiei simple s'a 
practicat deja in psihologia copilului pentru primii șase ani 
de viaţă prin așa numitele jurnale psihologice (1) ținute de 
adulți. Acestea sar putea introduce cu mult folos şi'n psi- 
hologia adolescentului. Persoane, cari au relaţii regulate cu 
adolescenţii, părinți, profesori, directori de internate, ş. a. 


') Ex: Clara şi W. Stern, Scupi’, ete. 


396 VIAŢA ROMINEASCA 


t aduce fără ştirea acestora, notări cronologice asupra 
aptelor ce le par importante pentru cunoaşterea acestei 
vârste, Această notare nu este prea uşoară. Ea cere din par- 
tea acestor persoane o pregătire psihologică și mult tact pe- 
dagogic. Faţă de observarea copilului, aceea a adolescentu- 
lui, este mult mai grea, în primul rind părinţilor, de eare 
acesta se îndepărtează bănuitor, pină la răcirea oricăror le- 
gături intime. i j: A 

Cu mult profit, în special pentru psihologii de profesie, 
este mărginirea acestui fel de notare asupra unei laturi spe- 
ciale a vieţii adolescentului, intrucit o observare generală 
a tuturor manifestărilor poate fi inegală, dacă nu superfi- 
cială. Aşa de ex. putem urmări prietenia, camaraderia şeo- 
larilor în clase, în pauze, în afară de școală, în jocurile lor, 
în diferite catastrofe sociale, ete. Tot astfel se pot observa 
raporturile faţă de adulți, față de celălalt sex. Desigur toate 
aceste observaţii trebue apoi interpretate. Insă numai acel 
ce înţelege prin simpatie nemijlocită poate avea o înţelegere 
adincă a sensului unor fapte reale, 

B) a) Adolescenţii ne dau ci însăşi descrieri personale, 
introspective asupra lor și aceasta ne lasă uneori să simțim 
profundul acestei virste de conflicte. Către persoane în care 
simt încredere, siguranță, discreție, imparţialitate, adoles- 
cenții se mărturisesc. Intr'un vocabular propriu și sărac, 
în simboale exterioare mai mult, printr'o analiză confus for- 
mulată el încearcă să iasă dint'o izolare voită şi împărtă- 
şesc simţirile lor, multor persoane către cari au încredere: 
idolii înclinațiunilor lor către prietenie. 

b) Mult mai însemnat ca isvor de psihologia adolescen- 
tei sunt jurnalele (Tagebiicher) pe care le seriu însăși ado- 
lescenţii. In anul 1922 în lucrarea „Das Scelenleben des 
Jugendlichen”, Ch. Bühler dă pentru prima oară pe temeiul 
a trei jurnale o caracterizare a acestei virste. Ea scrie mai 
tirziu: „am cîștigat deja la această primă cercetare impre- 
sia că, în afară de diferenţele individuale ale celor trei jur- 
nale, în felul desvoltării lor, în problemele lor, conțineau 
foarte multe momente caracteristice și însemnată valoare 
generală (+). 

La a 2-a ediţie, după o jumătate de an, autoarea pre- 
lucrează 14 jurnale ce i-au fost trimise de către public. As- 
tăzi colecţiunea Institutului din Viena are peste 80 de jur- 
nale. Este incontestabil meritul lui Ch. Biihler de a fi întrebu- 
ințat pentru prima dată jurnalul personal ca metodă. ln 
ultimii ani, Ch. Biihler a publicat mai multe jurnale. Intre 
alţi psihologi. au adaptat jurnalul ca isvor de psihologie a 


t} «Kindheit und Jugend» Leipzig 1931. 


 ———— 


kd 


wS CULTURA 397 


adolescenței (°), W. Stern şi O. Kupky. In jurnalul publicat, 
W. Stern aduce un material ordonat şi prelucrat sprijinit 
şi pe datele ce i le procură autorul din memorie asupra ti- 
nereții sale, Este in tendința personalistică a şeoalei lui Stern 
de a aduna pe lingă „jurnal” un material cit mai bogat asu- 
pra acelei persoane. Jurnalul devine astfel un capitol pen- 
tru biografia generală, un indiciu pentru cunoaşterea cit 
mai perfectă a desvoltării nale. De aici şi pină la psi- 
hologia diferenţială, statistic comparativă, nu e prea mare 
distanţă. 

Oscar Kupky prelucrează în cartea sa: „Tagebiicher von 
Jugendlichen, als Quellen zur Psychologie der Reiffezeit”. 
Pădag.-psych. Arbeiten (Leipzig 1924) şapte jurnale şi in- 
cearcă o tipologie a lor cit şi o înfățișare critică a discuțiilor 
asupra acestei metode. Chiar alți autori ca Spranger, Hoff- 
mann, Mendousse, deşi nu iau o atitudine critică față de 
metodă, citează extrase din jurnale. In „Kindheit und Ju- 
gend”, Ch. Būhler explică răspindirea jurnalului ca metodă 
astfel: „Descrierea de sine însăşi este o caracteristică de 
vîrstă...” şi mai departe: „pentru a dovedi însușirea de ca- 
racteristic al unei manifestări pentru o vîrstă stabilim frec- 
venja cantitativă şi poziția sa structurală în acei ani”. Sau 
după cercetările ei în mediul academic reiese că 66 la sută 
din auditori au scris un timp oarecare, iar o treime apoi au 
scris jumale chiar timp mai îndelungat. Ar fi interesant de 
studiat răspîndirea jurnalului după virstă, sex, rang social 
şi tipul special de adolescent. Ch. Bühler consideră jurnalul 
ca specific vîrstei între 14—19 ani. Există deci o legătură 
de structură între jurnal și adolescenţă — în nevoia de măr- 
turisire către sine însăși a tinărului, a tinerei în special. 
După cercetările Mariei Latka asupra materialului de jur- 
nale vienez, la fete jurnalul începe la virsta de 14 ani, după 
anii critici deci, cînd atinge o proporţie de 26%. la 16 ani 18 
la sută. La băeţi jurnalul începe în medie la 15 ani cu 20 
la sută, 17, 18 ani cu 17 la sută, Pentru majoritatea adoles- 
cenților scriitori, jurnalul durează un an (30%), un timp 
mai îndelungat (10 ani) nu e atins decit în proporție de 
17 la sută. 

S'au adus multe critici acestei metode, Mulţi au văzut 
în jurnal un isvor de erori. Desigur că materialul oferit 
trebue prelucrat așa întocmai cum procedează un istoric a- 
supra unor relatări contemporane: comparaţie cu alţi ti- 
neri cari scriu jurnale, comparația cu alte situațiuni la a- 
celaș individ. Deja se numără citeva falsificări ale unor per- 
soane adulte ce au scris jurnale sub masca unei psihologii 


*) Tagebuch eines jungen Mädchens, Jena 1932 


338 VIAŢA ROMINEASCA 


. De ex. „Tagebuch eineshalbwiichsigen 
Aaa e Hemnine Huy Helmuth, Wien, Zurich 1924, pu- 
sicho-analitică. 
sc ra apa rari pet sar face cu acest fel de jurnale, a- 
tunci cînd ele sunt spovedanii sincere și directe, rămin prin- 
tre puţinele isvoare de cunoaştere ale adolescenței. : 
In jurnal tînărul, fără masca şi personalitatea de de- 
cor care o ia orice ființă față de alţii, ne dă ceva din in- 
timal. simțirii şi gindirii sale, as 
'Trebue să deosebim între cronica de fapte zilnice unde 
îşi înregistrează brut stările sufletești de jurnalul-spoveda- 
nie, care nu relatează ceva real, cit vrea să învingă şi să 
întregească prezentul psihologic prin noi formulări „sufle- 
teşti. Jurnalul spovedanie oferă calitatea stărilor şi aici stă 
marele pericol: tinărul sau tinăra înfăţişați în jurnal nu-s la 
fel cu cei reali. O confruntare discretă, care să nu semene 
rol, e binevenită. 
: ee îndepărtarea sa de realitate, în căutarea unui ideal, 
tinărul este un fantezist. un visător ce își supraprețuește pu- 
pu m sentimențalitale  quasi-erotică, exagerează pro- 


porţiile vieții reale. Cîţi trăind un cult al eroilor nu se awto- . 


idealizează, ci însăşi se cred „idolii” celor din jur? La ee 
funcțiune specifică serveşte compunerea de jurnale? Majo- 
ritatea părerilor arată că jurnalul oferă o descărcare p 
hologică eului care se indepărtează în adolescență de stil- 
pii de susținere ai copilăriei: școala și părinţii, că deci este 
o auto-satisfacere, o nevoe instinetivă a tinărului. Jurnalul 
arată în acest caz, o parte originală a vieții sufletești, ce di- 
feră de manifestările obișnuite ale tinărului în mediu, Insă 
legăturile părinţi-adolescenţi sunt relative unei epoci şi nu 
pot fi cercetate decit în perspectiva istoriei generațiilor. Sieg- 
fried Bernfeld a stabilit că jurnalele mau existat întotdeau- 
na, sînt o formă de viață corespunzătoare individualismului 
epocei contemporane, istoric se dovedeşte că înainte” de sec. 
al XIX n'au apărut. La aceasta Ch. Bühler remarcă că nu 
s'a aflat niei pubertatea psihică în sensul modern al unei in- 
dividuațiuni: „einer jedesmal neu erlebten bewussten Ents- 
tehung des eigenenleh” (*). Este evident caracteristica pu- 
bero-adolescenței această retragere din cercul familiei către 
un cult al legăturilor intime ale eului, în iubire, în prietenie, 
Susceptibili, sigurateci, se cufundă în secretele cului și vor 
să devină și pentru ceilalți sfinxi. Da 
Care va fi soarta jurnalului în generaţia ce se ridică a- 
cum nu știm încă. Pedagogia multor țări e îndreptată astăzi 


1) Ch. Rūhler op e. p. 334 


a_l 


CULTURA 399 


spre spiritul obiec...+. In Gețăi nia, Italia, Rusia sovietică se 


creşte tineretul intro altă atiiagferă, aceea a datoriei, a bår- 
băţiei, a muncii, 
Va rezista jurnalul, se | cultului eului, împrejurări 


lor istorice? Răspunsul la acēdstă întrebare ne-ar conduce 
câtre analogia istorică, ceiate hu-i scopul studiului de faţă. 

c) Dacă jurnalul e o mărturisire a unui tinăr singura- 
tec către sine, cum putem cytonste pe cei ce nu-și scriu jur- 
nale, pe tinerii ce nu ştiu a Încbreu această formă? Ne poate 
servi la implinirea unei li cercetarea corespondenței din- 
tre tineri și tineri, tineri și adulți. Faţă de jurnal scrisoarea 
are nota unei legături mai reale cu cineva, ea arată culoarea 
camaraderească a sufletului adolescent. Isvorind din nevoia 
de a fi înțeleasă de alţii, scrisoarea, corespondența e prin 
definiţie mai clară. 

Scrisoarea cind e adresată unui prieten bun, în care ti- 
nărul se caută pe sine însuşă, oferă un material f. prețios; a- 
dresate către adulți, ele sint de multe ori rezervate, alteori 
pornesc din dorința de a atrage atenţia asupra lor, sint deci 
„mistificări”. 

Un viciu general este că aceste scrisori se raportă asupra 
trecutului şi mai ales sint dorințe de viitor, prea puține de- 
scriu actualul psihic, 

d) In afară de jurnal și serisori trebue pomenite şi alte 
forme scrise de manifestare a adolescenței, autobiografii, 
compoziții libere. Despre cele date de profesor după un a- 
numit plan cu un scop de anchetă, vom scrie la capitolul me- 
todei experimentale, 

Compozițiile libere sint mult mai iubite. Mulţi ironizea- 
ză subiectele oferite de profesor, iar preocuparea de stil îi 
fac să falsifice adevărul. Mulţi incearcă romane, nuvele, pit- 
se de teatru. Se pot face colecționări de asemenea produse. 
Un timp de colecţionare este lucrarea lui Fritz Gieses: Das 
freie literarische Schaffen bei Kindern und Jugyendlichen”, 
Leipzig 1914, care aduce peste 300 probe de poezii şi proză a 
tinerilor. Aceste colecţiuni presupun o comparaţie statistică 
calitativ și cantitativ a producţiilor unui mare număr de ti- 
neri, Scopul lor nu este atit de a interpreta bucată cu bucată 
sau de a arunca o lămurire asupra personalităţii autorului, 
cât de a da o tipologie obiectivă a acestor forme de producție 
de a le clasifica obiectiv după trăsăturile lor generale. 

Aceste forme sînt raportate apoi la condiţiile lor de ori- 
gină, clasă, sex. Interpretarea materialului din punct de ve- 
dere psihologic este uneori neglijată în aceste colecționări 
din cauză că nu se stăpinește hine origina și persoana pro- 
ducătorului. 


e) Alături de psihologi sint în țările de cultură ca Ger- 


a II 


“oo VIAŢA ROMINEASCA 


mania, Franţa. Anglia, Italia, America, o mulțime de insti- 
tuţii care Ara ra. publicațiuni statistice străduinţele pe- 
dagogilor și psihologilor. De multe ori adolescentul e che- 
mat să se hotărască să aleagă. Școlile pot da un aspect gene- 
ral asupra atitudinilor sale. tr <4 
Instituțiile de selecționare profesională publică statistici 
asupra dorințelor și inclinaţiunilor profesionale ale tinere- 
tului. Societăţile de sport comunică date asupra activității 
membrilor ei; bibliotecile comunale sau școlare asupra câr- 
ților preferate de tineri, asupra frecvenţii lecturii. | 
Oficiile de corespondenţă interşcolară pot oferi un ma- 
terial comparativ interesant; statisticele ministerului de ju- 
stiție pot inregistra delictele, încercări de sinucidere, vaga- 
bondaj. Astfel că din nenumărate părți, cu o_ rigurozitate 
ştiinţifică lăudabilă, printr’o colaborare critică de metode 
variate se smulge ignoranței o vîrstă atit de hotăritoare pen- 
tru viitorul individului. ai 
Dela aceste cercetări, şcoala secundară are posibilități 
de prefacere. i = : 
Aceasta va deschide perspective de nou stil aplicațiuni- 
lor pedagogice; căci psihologia generală a co ilăriei a ser- 
vit pedagogiei doar date asupra inteligenței și nu sa oprit 
asupra adolescenţii ca structură în sine, i 
Concepind adolescența ca un total de sensuri in crea- 
ție, pedagogia va avea să lucreze pentru educator proporții 
de atitudini mai ajustate sufletului acestei virste. 
Rezultatul apropiat va fi un raport de adecvare mai na- 
tural între școală și adolescent, 


Leipzig, Martie 1932. 
EMILIA BOGDAN ALEXANDRESCU 


E e: îi d E Sa Pe a 


BAZA MORALĂ A ASISTENȚEI SOCIALE 


Omul actual stăpineşte multe din fenomenele naturei 
realizind proorocirea lui Descartes că ştiinţa il va face să le 
domine. Fiecare zi aduce noui descoperiri, una mai surprin- 
zătoare decit alta. Dacă n'ar fi de cit minunile aviaţiei și 
radiofonici pe care spiritele cele mai indrăsneţe nici nu le-ar 
fi visal cu 30—40 ani în urmă și încă ar fi enorm, 

Cuceririle acestea ale omului asupra materiei inerte în- 


a 


CULTURA 401 


cetează însă la limitele lumei morale, Oricit forţele mate- 
riale se arată docile, tot atit cele morale apar refractare și 
rebele. Omul işi satisface orgoliul în realizările științei 
şi e o frumoasă răsplată a migalei lui. dar mindria îi 
cade, cind făcindu-și o analiză de conștiință constată cit 
de puţin a putut să îndeplinească pentru a ajunge la fericire 
şi mulţumire, 

Rasa omenească nu su ameliorat mult. Ca vigoare fizi- 
că, talia diminuează şi trupeșşte, scăderi se constată faţă de 
animalul solid, aşa cum era în timpurile trecute. 

Durata medie a vieței a crescut însă. Ea e acum de 553 
ani, în Statele-Unite, aproape tot atit în Franţa și Anglia, de 
40 ani numai la noi, pe cînd la începutul veacului trecut era 
cu 15—20 ani mai mică `). In schimb, numărul celor slă- 
biți şi bolnavi e mult mai mare, li păstrăm, dar sunt rare 
ori sau foarte puţin factori utili sociali, Bogăţiile se înmul- 
tesc. Cum sunt rău distribuite, ele se îngrămădese întrun 
mie număr de miini, spre huzurul citorva privilegiați- 
Meceni care să întrebuințeze inteligent şi cu folos opulența 
lor sunt foarte puţini. Ea nu serveşte de multe ori de cit 
ca să faciliteze fantezii extravagante şi viții costisitoare, A- 
lături de atita desfrinat belșug, în mulțimile scufundate în 
mizerie strigăte de desnădejde și de revoltă se aud. Ingi- 
nerij şi oamenii de știință au descoperit instrumente şi au 
construit maşine, unele mai ingenioase de cit altele, prin 
care se îndeplinesc lucrări gigantice dar lucrătorul a ajuns 
în stricta lor dependenţă, sclav redus la supunere şi înlocuit 
de ele. E marca antinomie şi contrazicere u civilizației noas- 
tre, Maşina face munca pe care sute şi mii de oameni o 
săvirşeau în galerele antice sau cu pietrele de măcinat. E un 
progres uriaş. Ca dos al medaliei însă, 35 milioane șomeuri 
— pe fiecare zi, numărul lor creşte — mor de foame, cind 
ar fi putut să se înfrupte din atita abundență de producţie. 

Peste tot e o mare ncegalitate de situaţii de multe ori 
cu nimic justificată. Slujbașii, imensa armată a funefiona- 
rilor vegetează în lipsuri, cu o soartă nesigură, pe care vi- 
cisitudinile bugetelor de stat şi particulare, așa de clătinate 
in stabilitatea lor amenință să o reducă la extrema sărăcie, 
dacă şi actuala lor stare atit de precară nu va mai putea fi 
păstrată. 

Familia se destramă. Femeea obligată să-și ciștige exis- 
tența devine o concurentă aprigă a bărbatului în cimpul 
muncii. Copiii cărora nimeni nu mai are timp să le dea 
educaţie — solicitudinea și tandreța maternelă sunt greu de 


*) In veacul al 17-lea, în Anglia, durata medie s viaţai era de 20 
et a se apropie de 60. In Germania, În 1876 era de 30 ani, acum 
e de 


26 


402 VIAȚA ROMINEASCA 


inlocuit — crese în voia soartei şi ajung să hoinărească pe 
stradă şi se pregătesc, mulţi din ei, pentru un viitor de crime 
și de furturi. l 

Tabloul acesta sombru ar putea fi complectat cit mai 
mult. El corespunde realității ṣi nu e zugrăvit prea in negru 
pentru plăcerea de a dramatiza situațiile. : 

Pentru asistenţa publică, anomaliile apar evidente. A- 
pasă ca o mare vină pe conștiința celor ce sunt conducă- 
tori dar şi pe a celor ce sunt conduși că îngădue și tole- 
rează această stare de lucruri, neimpunind celor din capul 
treburilor publice să o schimbe, pentru ca boalele să nu de- 
vină atit de cotropitoare. La cei mai mulți bolnavi, boala ar 
fi putut să fie prevenită dacă ar fi fost îndrumați și sfătuiți 
cum să o împiedice să se producă și ar fi avut putinţa să se 
conformeze sfaturilor date. Abandonaţi propriei lor soarte, în 
mari nevoi pe care nu le pot înfrunta, cînd boala se insta- 
lează in organismul lor, ea ajunge să-i stăpinească. Incapa- 
bili să muncească devin astfel o sarcină pentru colectivitate 
care n'a știut să le prevină mizeria şi suferințele, Ă 

Dacă simțul de i neg ar exista mine ETE 
inima și În conștiința celor ce compun o comunitate, incoe- 
parag A ga În loste domeniile organizărilor sociale ar 
putea sã fie evitate. r 

Omul care a ingenuchiat materia şi o domină nu se 
poate stăpini pe el însuși. Există neindoios o mare criză mo- 
rală sub povara căreia societăţile omeneşti se sbat tumultuos 
şi anarhic și ea e una din marele cauze ale mizeriei sociale. 
Neliniştea sufletească datorită împrejurărilor economice o 
provoacă și o întreţine. Trebue instituită o bază de orientare 
În conduita omenească care să permită o diriguire pe va- 
lurile frămintate în care viaţa se scurge agitată, întrun sbu- 
cium continuu. Cind omul luptind cu toate mizeriile care-l 
covirşesc pînă a-l dobori are în faţa lui un țel în viață ret- 
şeşte de multe ori să înfringă împrejurări protivnice şi să le 
domine. O moralitate solidă Var ajuta să-și creeze acest țel, 

Moralitatea nu e o noţiune abstractă, metafizică. Fa e 
o nevoe pentru formarea individualităţii şi pentru închega- 
rea de raporturi armonioase sociale, ; 

Nietzsche spune într'o carte a lui, „Genealogia moralei”, 
care este un amestec de strălucite paradoxe și un tratat de 
dinamism putind să dea un impuls pentru acțiune: „în viaţă 
ar trebui ca toate tabelele de valori, toate poruncile pe care 
istoria le pronunţă și le transmite pentru executare genera- 
țiilor care se succedă, să fie lămurite şi tălmăcite prin latura 
lor fiziologică şi să fie supuse la o examinare din punct de 
vedere medical”, 


pre 
-v 


CULTURA 403 
PE Sa EP DR E ERE SI e ERE E E 


Omul trăește i se manifestă prin activitatea lui care e 
dependentă de îndeplinirea normală a funcţiunilor organice 
şi de mentalitatea lui. 

„Voința de putere” de care vorbește filozoful german fă- 
cind din ea criteriul valoarei unui individ are nevoe pentru 
exercitarea ei de o sănătate robustă, Avind această sănătate 
şi numai atunci, omul poate să ajungă să-şi institue norme de 
viață echilibrate pe o bază morală care să-i asigure și des- 
voltarea proprie și să-i permită să fie şi un element util ca 
factor social. 

In imnul ditirambic pe care Nietzsche il cîntă omului 
care avind toate energiile ține să le desfăşoare, el îl arată 
puternic şi triumfător în contrast cu bolnavul apărind cu scă- 
deri şi inferiorităţi marcate, aşa încît larvă deabia se tirăşte, 
Elanuri spre culmi de o viață înaltă poate să le aibă şi cei 
doboriţi de boale dar ele sunt înăbușite şi se sting repede. 

Uneori în fiinţe şubrede sălășluese totuşi suflete mari 
şi printr'o sforțure supremă, ele reuşesc să aducă contribuţii 
importante pentru progresele omenirei. 

Finsen care a făcut descoperiri capitale pentru aplica- 
tiile în terapeutică ale luminei a fost viaţa lui întreagă un 
bolnav țintuit pe patul de suferinţe de o teribilă afecțiune 
de cord care nu-i permitea nici o mişcare. 

Darwin, convalescent ani dearîndul a făcut lucrări epo- 
cale. Nietzsche paradoxal ca întotdeauna, el care făcea elo- 
giul sănătăţii pentru că aduce un maximum de energie, des- 
crie cu delicii orele cind boala il scotea din mediul ocupa- 
țiilor lui obișnuite, permiţindu-i uitarea, recules în durere, 
abstrăgindu-l dela preocupările mărunte ale vieţii. El de- 
clară că simţea atunci cum eul lui interior se deştepta Şi 
glasul lui îl încînta. 

Societăţile omeneşti nu sint însă constituite decit într'o 
foarte mică parte din oameni excepţionali care ieșind din co- 
mun își înfring durerile şi se ridică deasupra lor. Progresul e 
în dependenţă in mare parte de totalitatea membrilor acestor 
societăţi. Sănătatea lor trebue să fie suficient de bună ca să le 
ingădue o activitate de pe urma căreia foloseşte întreaga co- 
munitate. Sănătatea la cei mai mulţi are numeroase lacune. 
Sub aparențe de sănătate, o bună parte din ci sint bolnavi 
care se ignorează. Knock din piesa lui Jules Romains enunță 
deși pare un paradox, sub forma aceasta un mare adevăr. 

Dacă organizările sociale ar fi mai bine chibzuite, deze- 
chilibrul care împiedică păstrarea sănătăţii ar putea de cele 
mai multe ori să fie înlăturat. S'ar ajunge ca elementele con. 
stitutive ale populaţiei să nu mai fie, cum sint astăzi deseori, 
fiinţe care chiar cînd reușesc să dureze, apar ca exemplare 


 —————————— 


4i VIAŢA ROMINEASCA 


de o umanitate inferioară în care boulele se incuibează uşor, 
ca să le roadă și să le distrugă. i si ; 

Medicina, aşa cum o întrevedem în zările viitorului va 
reuși să preîntimpine cele mai multe din boale sau să le îm- 
piedice să devină grave, vindecîndu-le din vreme de cele 
mai multe ori. 

Igiena pentru prevenirea boalelor, terapeutica cu imen- 

scle ei progrese pentru căutarea lor oferă deja mijloace ca 
să întreprindem această acţiune dar nu știm să uzăm de în- 
drumările și înfăptuirile lor. E cea mai neexplicabilă din 
atitudinele pe care oamenii le iau reciproc, în relaţiile lor. 
Inchişi întrun strimt egoism, ei nu reflectează că neținind 
samă de suferinţele altora riscă să le împărtășească prin 
eventuale molipsiri în cazul unei boale contagioase sau, da- 
că nu folosesc povețele de igienă, printo prematură uzuri 
a organismului, care ruinat înainte de vreme îi va duce la 
afecțiuni grave de pe urma cărora suferinzi cronici se vor 
găsi, în imposibilitate de a mai munci, reduși la mizerie şi 
devenind o sarcină pentru comunitate care de cele mai multe 
ori nu-i va putea ajuta, 

Oamenii trebue să-și cultive mai adine simţul de solida- 
ritate fiind dată dependența în care se află unii faţă de alţii, 
in toate manifestările vieţei lor. In acest scop, ei au nevoe 
să-și facă o educaţie morală cit mai complectă la care însă 
nu vor putea ajunge decit prin aplanarea conflictelor econo- 
mice care sunt marele factor de învrăjbire între ei. 

O evoluție sa produs în ideca de moralitate în legătură 
cu mersul civilizaţiilor omeneşti. La început omul, animal 
deabia ridicat pe labele dinapoi, nu înțelegea durerea celor 
dimprejurul lui şi întrucitva se complăcea În ea de oarece 
prin contrast cu cei bolnavi, el îşi afirma forța şi apărea su- 
perior faţă de ci. Chiar cind religiile au intervenit, obliga- 
tiile faţă de suferinzi nu porneau de la un sentiment de al- 
truism dar dela îndeplinirea unor rituri, în felul cum erau 
prescrise. Religiile, care aveau ca bază f rica de necunoscut c 
împăcau prin sacrificii pe altarul zeilor. Sacrificiul mergea 
chiar pînă la jertfa supremă a vieţei, așa încît conservarea 
ei părea cu totul secundară. In Grecia veche, omorul ocupa 
în seara crimelor un loc cu totul inferior,in comparație cu 
alte vine socotite cu mult mai grave, cum era în primul 
rind împictatea comisă faţă de zei. Educaţia morală fiind 
esențial religioasă nu avea astfel un fond prea mare de reci- 
procă simpatie omenească. In religii totuşi, sufletul oamenilor 
găsea prilej de avinturi către țeluri înalte dincolo de micile 
interese păminteşti, care încătuşează încă pe cei mai mulţi 
şi nu le permit să scape de apăsarea lor. Trebue găsit acum 


O 


> 


CULTURA e o 
IE E E E RE RE E E a EI 


cînd cintecul acesta care a legănat mizeria omenească, cum 
spuneu inspirat Jaures nu se mai aude decit în surdină și nu 
mai are destul ecou şi o altă modalitate care să i se substitue 
și să-l complecteze. 

Raționalismul care ar putea înlocui crezul metafizic este 
aspectul intelectual al individualismului. Rațiunea însă, in- 
teligența trebue să fie clasate pe planul de acţiune. E ceiace 
fue toate moralele în expunerile lor, care sint adevărate pre- 
dice pentru acţiune, Niciodată, nici un cod n'a recunoscut și 
sancționat nici imperativul categoric al lui Kant, nici legea 
utilului așa cum au formulat-o Bentham, Mill sau Spencer. 
Temele lor sint generalizări de filozofi sau ipoteze de teo- 
reticiani. In practică, nu ne conducem după ele, de parece 
sint formule prea generale dar după regulele particulare care 
se referă la anumite situaţii speciale. Regulele acestea ni le 
construim în momentul ucțiunei, deducindu-le din principii 
mai înalte printr'un calcul abstract, Ele există pata întoc- 
mite, primite prin consensul mediului înconjurător şi sini 
nu atit de resort intelectual cit intuitiv. 

Inteligența nu trebue să fie socotită abstract ci pe planul 
de acțiune asupra materiei. Ea e proprie sub această formă 
omului evoluat, celui care fabrică unelte, omului faber, omu- 
lui făurar. Cind însă se încumetează să diriguiască singură 
viaţa în totalul ei, inteligența rămîne în mare parte nepu- 
tincioasă. Pentru directivele efective în viață sint eficace 
in primul rînd curentele provenite din intuiţie. Intuiţia se 
confundă cu clanul de acțiune. 

„Acţiunea asupra materiei e o problemă de technică în 
diferitele probleme pe care viața le pune. Creator prin ex- 
eelență este omul de acțiune capabil să-și iradieze puterea 
de muncă şi la cei din jurul lui și să aprindă în ei dorința de 
a cuprinde pe cit mai mulți în simpatia aşa cum o simte el 
pentru oameni și lucruri, şi de a-i face să fie la rindul lor 
transmiţători de aceleaşi sentimente. 

„Marii oameni de bine spune Bergson fac să apară sensi- 
bile impulsiuni care vin din adincurile vieţii. Aşezaţi pe 
culmi, ei sint revelatori pentru aceste adincuri după cum fo- 
cul care e în centrul pămintului nu devine vizibil decit pe 
virful și în panaşa vulcanilor. . 

„Acţiunea e marele resort de viaţă cao manifestare a in- 
dividului şi ca un stimul pentru colectivitate. De ce să ne o- 
dihnim în viață spuneau solitarii dela Port-Royal, n'avem 
oare veșnicia pentru odihnă? Acţiunea trebue să fie însă or- 
donată. Rolul moralei e de a determina conduita, de a o fixa 
de a o sustrage arbitrarului individual. f 

Diversitatea intereselor, mobilitatea pasiunilor, simplele 


w > VIAȚA ROMINEASCA 


schimbări de dispoziție, trecerea întimplătoare a unei idei, 
înfiorarea unei dorințe nu constitue a bază solidă pentru 
conduita fiecăruia. în sens moral. Individul mar fi astfel ca- 
pabil să-şi fixeze o linie de conduită. 

Ca să aibă autoritate, regula trebue să fic generală și să 
se reazime pe un punet de sprijin exterior. Regula aceasta 
nu e închisă în conştiinţa personală a individului dar e re- 
cunoscută, urmată, proclamată de elita umanităţii şi exercită 
o constringere căreia ne supunem. Experienţa arată că su- 
pravegherea, disciplina, controlul sint necesare. Prin voința 
de a se supune unor îndatoriri, omul ajunge stăpin pe im- 
pulsiunile lui. 

Influențele educaţiei, așa cum mediul exterior şi împre- 
jurările vieţei o determină sînt utilizate, acordindu-le cu ten- 
dințele naturale ale firei omenești. In felul acesta, omul a- 
junge să-şi armonizeze funcțiunile mintale și să concureze 
prin propriul său exemplu la realizarea unui tip de etică su- 
perioară. Marele regulator e societatea. Practica moralei de- 
vine astfel un obiceiu colectiv, Regularitatea e unul din ele- 
mentele moralității. 

Ea nu are nevoe decit de obiceiuri puternic constituite. 
Obiceiurile sînt forţe interioare. Ele reprezintă activitatea 
care se exteriorizează printr'un fel de expansiune spontană. 
Regulele acestea se sustrag voinței noastre, Noţiunea de au- 
toritate intervine ca să le întărească. ' 

Morala nu e un sistem de obiceiuri dar de comanda- 
mente. La baza vieței morale e regularitatea şi simțul de au- 
toritate, înfățișări diferite ale unor fenomene găsindu-şi uni- 
tatea în noțiunea de disciplină. Viața colectivă ca şi func- 
țiunile organice sint supuse aceloraşi necesităţi de regula- 
ritate. Norme trebue să fie stabilite pentru a determina re- 
laţiile dintre indivizi. Supunerea la ele constitue datoria co- 
tidiană. Dacă fiecare în profesia şi în ocupațiile lui s'ar con- 
duce după aceste norme, moralizarea colectivă ar fi în mare 
parte îndeplinită. Nu există situaţie cit de umilă, cit de ob- 
scură care să nu permită devotamente cit de mari. Dar cînd 
cei mici le aduc pentru un bine comun, făcindu-și din înăl- 
tarea morală un refugiu care îi scoate din mizeria şi sărăcia 
în care zilnic se sbat, cu atit mai uşoară ar fi această atitu- 
dine pentru cei favorizați de soartă și de imprejurări ca să-și 
răscumpere astfel un privilegiu pe care nu totdeauna l-au 
meritat. Omul nu poate să rămină un izolat; el trebue să 
se confunde în colectivitate ca să o înțeleagă și înțelegind-o 
so iubească, Sully-Prudhomme a spus frumos şi adînc: „Nul 
ne peut se vanter de se passer des hommes... Et depuis ce 
jour là, je les ai tous aimés”. Nimeni nu se poate lăuda că 


CULTURA 407 


i 


iii iii a e e 


we poate dispensa de oameni. .. Şi din ziua aceia, i-am iubit 
„Morala limitează cercul în care se m Ş stivi in- 
dividuală. Limitarea aceasta e aaa sanatătii pia 
rale. Ea variază după ţări şi epoce. Pe măsură ce viața min- 
tală se desvoltă, devenind mai complexă, cercul activităţii 
morale se întinde. Disciplina morală joacă un rol conside- 
rabil în formarea caracterului şi personalităţii. Ceeace e e- 
sențial in caracter e aptitudinea de a ne stăpini, intuiţia care 
ne permite de a ne înfrina patimile, dorințele. Esenţialul e 
de a găsi scopuri de activitate care să fie în armonie cu fa- 
cultăţile noastre. Cele mai de samă figuri din istorie care apar 
dominatoare nu sint ale marilor artiști, marilor învăţaţi, ale 
oamenilor de stat, dar ale celor ce au împlinit chemări şi 
porunci morale: Moise, Socrat, Budha, Confucius, Crist, Ma- 
homed, Luther, pentru a nu cita decit numele cele mai proe- 
minente din acest pantheon al marilor figuri pentru totdeau- 
ei cepe ema gender ep Ele se confundă cu idea- 
lul pe care l-au întrupat în ei și deaceia imaginaţi: 
i-a apropiat de divinitate. j a eo ef DORNA 

Două elemente sunt cuprinse în morală: datoria şi bine- 
le care se urmărește, Binele acesta trebue să fie cât de larg. 
Pasteur spunea că, pentru bine, datoria nu încetează decit 
acolo unde putinţa de a-l face nu mai există. Un progres al 
educaţiei morale, în sensul unui mai mare raționalism nu 
poate să se producă fără frămintarea de noui aspirații în con- 
știința publică. Nu se poate exercita o acţiune asupra colec- 
tivităţii decit grupînd forțele individuale în jurul unui nou 
crez care să cuprindă o morală cît de înțelegătoare. Relele 
pe care printrun act de caritate voim să le îndreptăm sint 
de cele mai multe ori datorite unor cauze sociale, 

Mizeria ¢ în legătură cu condiţiile economice. Dacă sint 
mulţi vagabonzi e că sint cauze care duc la vagabondaj. 
Dacă alcoolismul e atit de răspîndit e că există o nevoe de 
excitare, ca un derivativ la o apăsare materială şi morală 
pe care alcoolul îl procură. 

„__ Dacă tuberculoza face atitea pustiiri e din cauza Impre- 
jurărilor vitrege economice în care se află marea majoritate 
a oamenilor făcind din ei o pradă uşoară pentru bacilii care 
venena gata de atac În organismul lor, 

elele acestea cu un caracter social cer ică so- 
cială. Contra lor individul izolat nu poate Piei e pg mt 
tind fiecare caz de mizerie În parte e ca şi cum un medic ar 
trata simptomele unei boale fără a merge pină la cauzele ei 
profunde ca să încerce să le înlăture şi să le remedieze, Fără 
indoiulă și medicul ca şi cei cu inimi sensibile, care înţele- 


E» A VIAŢA ROMINEASCA 


gînd durerile altora ţin să le ajute şi să le aline, sint nevoiţi 
să facă de multe ori numai terapeutică simptomatică, cînd 
nu pot face altfel ca să caute relele trupeşti ca și pe cele 
sociale pînă în adincurile lor. 

Caritatea individuală nu trebue să fie descurajată dar 
valoarea ci, oricît ar fi de înaltă ca act moral rămîne de o €- 
ficacitate socială foarte răstrinsă. Solidaritatea organizată şi 
organic simțită cuprinde în ea adevărata moralitate socială. 

'Trebue să mergem câtre ea, Incet dar sigur spunea Ana- 
tole France, omenirea îndeplinește visul înțe epţilor și atinge 
țelurile şi culmile pe care aceştia le întrevedeau. 


ARHIVA PENTRU ȘTIINȚA ȘI REFORMA SOCIALĂ, 
Director D. Gusti. (Anul X, nr. 1-4, 987 pag.). a 


In partea rezervată studiilor, prof. W. Rap ard dela U- 
niversitatea din Geneva redă conferinţa ţinută la Instit. So- 
cial romin despre „Problema coloniilor şi mandatelor. Origina 
coloniilor este explicată prin cupiditatea comercială sau di- 
nastică a naţiunilor, iar menţinerea acestei forme de expan- 
siune în actual ca o nevoe de prestigiu. Combate justificarea 
morală a cuceririi de colonii şi găseşte mai puţin fariseic 
motivul economic: administraţie europeană pentru valoriti- 
carea bogățiilor naturale ale popoarelor primitive. Diferen- 
țiază apoi mandatele de colonii, ca nişte teritorii administra- 
te provizoriu de o putere tutelară sub controlul Ligei Naţiu- 
nilor. Un organ special, comisiunea permanentă a mandate- 
lor primeşte un raport anual asupra administraţiei acestor 
teritorii, Prof. Rappard arată apoi cum sub controlul în apa- 
rență fictiv, există o sancţiune de ordin moral. In partea fi- 
nală, critică mărginirea acestui sistem perfecţionat de ad- 
ministraţie colonială numai la coloniile germane şi citeva 
provincii arabe, deslipite de vechiul imperiu otoman. 

A doua conferință publicată de prof. Cristian Lange, a- 
nalizează demoecraţiile sclandinave. După ce se înfățișează 
similitudinele de rasă, de limbă, de confesie ale celor trei 
popoare: danez, suedez, norvegian, se arată diferenţierile e- 
conomice, istorice ete. Danemarca, o extensiune a marei 
cimpii din nordul Germaniei, țară de muncitori metodici şi 
economi, puțin cam rezervaţi, Suedia țară de păduri, influen- 
tată romantic de istoria ei de cuceriri, popor indolent cu 
accese de irascibilitatė, Norvegia, țară de munți şi gheţuri. 
de contraste frapante, de eforturi imense în lupta cu natu- 
ra. Autorul descrie apoi fiecare democraţie. Reţinem trece- 
rea Danemarcii dela autocraţie la regimul constituțional în 
1848, relaţiile de clase în această țară de țăruni, cu un sin- 


Pa 


CULTURA wo 
Îi a E 


gur oraș adevărat „Copenhaga regelui”. Interesant de ur- 
mărit procesul de industrializare al agriculturii şi înlocuirea 
culturii de griu prin producţia de lapte, unt ş. a., precum 
şi rolul elementului spiritual în această ridicare economică. 
Din expunerea asupra democraţiei suedeze de remarcat con- 
tinuitatea raporturilor de clase, nobilime, cler, burghezie şi 
țărani, reprezentate în Dietă din evul mediu până astăzi, 
In Norvegia, societatea nu era compusă pela sfirșitul evului 
mediu decit din țărani liberi: deabia din veacul XVIII sau 
creiat și alte clase: burghezi și funcționari, prin exportarea 
de lemn, peşte ș. a. în Anglia și alt țări apusese, Norvegia 
acceptă uşor ideile democratice ale revoluției franceze, ea 
fiind de fapt o democraţie economică și socială, în care făra- 
nii sau conceput totdeauna liberi personal. Organizarea po- 
litică a țărilor sclandinave au ajuns la o mare similitudine, 
toate fiind adevărate monarhii reprezentative. 

D-l Costin Stoicescu serie despre „politica Băncii naţio- 
nale în timpul depresiunii mondiale”, Arată efectele crahu- 
lui dela bursa din New-York (toamna 1929) asupra pieţii ro- 
mine, Prosperind, America acumulează după război bogății 
şi provoacă un aflux de capitaluri şi fonduri disponibile pe 
piața New-Yorkului. Creșterea puterii de cumpărare enor- 


mă care nu era legată de o creştere corespunzătoare a pro- ` 


ducţiei reale, produce o distanţă între ciștiaurile realizate la 
bursă şi ciştigurile pe care le putea produce economia naţio- 
nală americană şi consumația lumii. Efecte: crahul, cu cor- 
tegiul de pierderi bancare, panică, încetarea activităţii in 
comerţ, industrie etc., ete., Statele iau o serie de măsuri, ta- 
xe vamale, părăsirea sistemului de acoperire mixt (aur și 
devize) ete. Criza mondială se repercutează asupra econo- 
miei noastre naționale, preţurile scad. cerealele sint cu deo- 
sebire lovite, capitalurile străine se retrag, în 1930 aproxima- 
tiv 5 miliarde lei străini fug. Banca Naţională încearcă za- 
darnic o activare a comerțului. Comerţul exterior scade în 
1931 faţă de 1930 cu 8 miliarde la export şi 7% miliarde la 
import. Capitalul autohton se formează însă continuu cu 
toată scăderea enormă a prețurilor. 

Autorul priveşte apoi favorabil străduințele Băncii noa- 
stre naţionale de a păstra stabilitatea monetei. ca singura ba- 
ză pe care se poate reconstrui economia noastră națională, 

In „statistică și sociologice”, d, Oct. Onicescu caută să 
dea un sens sociologic conceptelor de cauză şi determinism 
din lumea ştiinţelor fizico-naturale. Concluzia este că socio- 
logia poate lucra cu aceste concepte, intrucit dependența 
cauză-efect devine un fapt statistic, cu rezerva însă că stabi- 
litatea (coresp. constanţei) o dă corelația între două colec- 
live şi numărul statistic (ex. legătura statistică între alcool 


È 


410 VIAŢA ROMINEASCA 
C IPEE eee e SSI FIE ra aa 3 EREI 


şi criminalitate). Surpriza „Arhivei” este însă partea mono- 
grafică (pag. 59—587). ; 

Din campaniile monografice, organizate de seminarul de 
sociologie din Bucureşti, de sub conducerea d-lui Prof. D. 
Gusti se publică citeva contribuții. E greu de redat toată ac- 
tivitatea acestei grupări monografice şi-ar fi greşit să ne 
precizăm asupra contribuțiunilor, unele destul de modeste 
numai sub aspectul lor individual. Cercetările acestea 
trebuese considerate şi `n colaborarea de eforturi. Documen- 
taţia anterioară din seminor, determinarea liniilor de activi- 
tate în sat, organizarea în echipe de specialitate cu șefi pro- 
prii, explicarea materialului şi controlul reciproc în serile 
comune, toate fac din monografie o comunitate de muncă, o 
conștiință spirituală, > j 

Articolul „Șapte ani de cercetări monografice” (Tr. 
Herseni) ne-a reamintit activitatea monografică, pe care am 
trăit-o şi noi ca student prin anii 1925, 1926. D. Herseni înfăţi- 
şează activitalea locală, șezători culturale, înființarea de bi- 
blioteci, apoi acțiunea de propagandă: filme, ete. și ne anun- 
ță citeva studii viitoare asupra monografiei sociologice, teh- 
nicei monografice. 

Deocamdată coordonarea materialului n'o dă unitatea 
cultural-tipologică a unui sat, ci sistemul de sociologie ai 
d-lui prof, D. Gusti. După acest sistem, expus mai vast în 
cursul de sociologie dela Universitatea din Buc., voința so- 
cială se realizează în cadre naturale; cadrul cosmic-spaţial. 
şi cadrul vieţii (biologic) şi 'n cadre sociale (istoric și psiho- 
logic). i 

Convergenţa acestor factori condiţionează apariţia tota- 
lităţii dinamice a societăţii şi explică geneza ei actuală. In 
cadrul psihologic de ex. explicăm fenomenele sociale pre- 
zente prin psihisme, acţiuni complexe inter-individuale, 

Viaţa socială, cu posibilităţile ci latente, poate fi privită 
în diferitele manifestări de conţinut: economice, spirituale, 
juridice, politice, Societatea se determină însă independent 
de interacțiunile indivizilor, ca o totalitate dinamică, ele 
mentul realizator al societăţii fiind reacţiunea de auto-deter- 
minare la diferitele condițiuni. Acest sistem caută să dea 
o soluţie sintetică raportului dintre sociologie și ştiinţele so- 
ciale particulare. 


In studiul „Teoria şi sociologia vieţii economice”, d. M. 


Vulcănescu compară acest sistem cu diferite sisteme rar 

nizate, Economistul, încărcat de concepţii abstracte întim- 

pină greutăţi serioase, serie d-sa, cind studiază realitatea e- 
că, 

Fiecare unitate socială se distinge de altele prin genul 

de activitate economică întreprinsă, prin natura și știința su- 


CULTURA su 
Îi E E 


bieetelor şi prin rinduiala administrativă, tehnică sau juri- 
dică a acestei activităţi. Autorul analizează apoi elementele 
comune activităţilor economice şi distinge tehnica, ca ştiinţă 
de mijloace, de economie, alegerea între mijloace și scopuri. 

Fenomenul economic trebue privit în funcție de totali- 
tatea manifestărilor sociale. Caracterizează sistemul prof. 
Gusti ca o ontologie regională a existenţei sociale, o întregire 
armonioasă a sociologiei tip naturalist cu sociologiu “noolo- 
gică. 

Din cadrul cosmic, se publică „Determinări geofizice în 
așezarea satului Runcu” (I. Conea). Aglomerația umană este 
explicată în funcţie de mediul geografic. Satul Runcu este 
încadrat în linia de sate dela est la vest, în zonele de con- 
tact dintre două regiuni terestre distincte: Munţii Olteniei 
nordice și depresiunea subcarpatică. Se descrie apoi condi- 
țiunile individuale de aşezare ale statului (vale, răseruce de 
drumuri ele.) 

In cadrul biologic, d. D. Georgescu urmăreşte „Evoluţia 
demografică a satului Cornova (Orhei-Basarabia)”, pe o pe- 
rioadă relativ vastă, 1817—1920. Materialul a fost adunat din 
cărţile bisericești de stare civilă, păstrate, şi prelucrat statis- 
tic. Mișcarea populaţiei este redată în citeva tablouri și dia- 
grame, sub aspectul determinantelor: natalitate, moarte. 
nupțialitate, înfiltrare de populaţii străine, ete. 

Câteva extrase: Diagrama nupțialității (23%/,,) prezintă 

unete maxime în lunile Ianuarie şi Noembrie si minime în 
rtie și Decembrie, ceeace autorul explică prin motive de 
ordin spiritual (interdicția mariajului în timpul celor două 
mari posturi) şi economice (perioada muncilor agricole). 
Natalitatea și mortalitatea sint studiate după sexe, lumile a- 
nului, Ex. mortalitatea cea mai redusă o dau lunile Iunie şi 
Decembrie, cea mai ridicată primile luni ale anului. 

In cadrul istoric, d. H. Stahl încearcă o reconstituire a 
trecutului satului Cornova. Stabileşte acest sat ca un tip mor- 
fologic de „răzeşie”. Se strădueşte apoi să determine proce- 
sul evolutiv al „delniţelor”, făşii de pămînt, la origină loturi 
de uz fonciar al familiilor. 

In cadrul psihologie, d. Traian Herseni publică „Individ 
şi societate în satul Fundul Moldovei (Bucovina)”. Studiază 
individul în viaţa de familie și stat. Familia apare ca o aso- 
ciaţie de muncă. Copii sint braţe de muncă în plus sau mi- 
nus, dacă mor mici nu impresionează prea mult. Căsătoria 
lipseşte oarecum familia de un membru de muncă. Totuşi 
mariajele nu se fac exclusiv din motive economice, ci in 
general din dragoste („fata frumoasă și bună la joc se mă- 
rită mai ușor decit cea bogată, dar urită”). Arată apoi si- 
tunția privilegiată a fiului cel mic, care moștenește casa pă- 


412 VIAȚA ROMINEASCA 
ee E ER E ET 


rintească, cu acareturile ei, apoi situația rea a copiilor nele- 
gitimi, priviți defavorabil printr'un fel de dispreţ public, In- 
teresante apoi observaţiile d-lui Herseni asupra evoluției fa- 
miliei. Vechea familie e în disoluţie, autoritatea paternă și 
maritală şi-au pierdut eficacitatea, disciplina familiei slă- 
beste, copii se simt independenţi. Analizind apoi diferite obi- 
ceiuri, stabileşte raporturi de contact între conformism şi i- 
novaţie, iar în partea finală individualizarea vieţii religioa- 
se. o nevoe intensă de religiozitate, pentru care formele e- 
clesiastice sint insuficiente. De aici slăbirea autorităţii bise- 
riceşti şi apariţia expresiilor personale de religiozitate (pro- 
feţi, visionari, misionari ete.). Fixînd sociologie problema in- 
divid-societate, d-sa găseşte soluționarea acestui dualism fic- 
tiv în interdependența funcţională dela tot la parte. După 
noi,problema nu se pune cit timp colectivul este trăit ca să 
zicem aşa „cenestezic” întrun complex de conştiinţă difuză, 
în forma unei primitive unităţi sentimentale de raport „eu- 
societate” sau „eu-noi”. Putem trăi atunci colectivul ca o 
bucată din noi, întrun sens prelogic, într'o ritmică de totali- 
tate, În care individul curge fără granițe în social. Punctul 
de vedere functional nu rezolvă însă psihologice polaritatea 
individ-societate. Din momentul în care societatea devine o 
subgrupă reală (societatea în general fiind oficţiune), con- 
diționată de scopuri sau situații, apare sentimentul indivi- 
dual de moment liber, de element într'o relaţie plină de 
sens. Societatea è totodată fuziune, dar și nederminare de 
elemente. Rămine ori cind deschisă posibilitatea izolării 
psihologice a momentelor. chiar dacă ele rămin în relaţii 
reciproce de sens. In sentimentele de trăire ale socialului, o- 
poziţia individ-societate nu mai este o abstracţie în dialec- 
tica modală de realitate, potență și tendințe, individul re- 
prezintă totdeauna un plus faţă de determinarea categorială 
a societăţii. Chiar purtind legea încadrării sale sociale în 
el, îndividul se conturează, se realizează propriu şi gradual 
după structura grupului. După noi e o diferenţiere de di- 
mensiuni orizontal-vertical. o polaritate de închis şi des- 
chis societăţii, Desigur individul nu trebue înfățișat ca o 
existență care are nevoe de delimitarea societăţii; aceasta 
înseamnă a-l privi simplist ca pe o substanță simplă. 

In cadrul psihologic, trebuiau să se atenueze metodele 
prea naturaliste din cadrul cosmic şi biologic. Acestea con- 
sidera „mediul” ca o lume exterioară de factori primitivi, 
care ar intra în legături cu colectivitatea. Mediul nu trebue 
privit ca ceva care influenţează, ci ca un mediu legat de 
persoane, trăit de colectivitate şi deci oarecum transformat 
de ea. In cadrul psihologic, lumea colectivă este deja for- 
mată într'o convergență de ceva trăit, ca o lume personală 


CULTURA 413 
Î 


acelui sat. E foarte greu să determinăm pînă la ce punet 
construcția acestui cadru trebue să rămină formală, că- 
pătind o formă simbolică, în care se poate compara cu al- 
tele, neavînd însă o valoare absolută, raportată la realul 
ultim. concret, sau vom defini acest cadru numai cu ca- 
opra s spg lui. 

n acelaş cadru, d-l Gh. Foeșa prezintă „contribuțiuni la 
studiul mentalității generale a satului Rune cor) repro- 
ducînd conversaţia avută cu Grigorie Loghie, un sătean de 
51 ani, pus în faţa a diferite probleme: „origina, constituția 
şi durata universului şi a vieții, ideia de bine şi rău, ne- 
cesitatea învățămîntului, ideia de datorie ș. a. Studiul dă 
şi unele explicațiuni asupra conversațiunii, ca metodă pen- 
tru cunoașterea credințelor, opiniilor, concepțiunilor, D-l 
H. Stahl dă un fragment de convorbire cu părintele Zuma 
de 65 ani din satul Cornova despre „Inochentie şi Inochen- 
tism”, o sectă religioasă din Basarabia. Povestirile acestea 
ale informatorilor direcţi au o valoare incontestabilă, sal- 
vind dela pierdere fapte trăite. Părinţele Zama povesteşte 
foarte sugestiv viaţa călugărului Inochentie, atmosfera mă- 
năstirii și în complexe atitudini și o -convorbire între el 
şi călugăr. Este evidentă utilitatea care ar rezulta din a- 
propierea unui număr cit mai mare de documente de a- 
cestea, Rămiîne să se exercite asupra lor însă procedeuri de 
critică istorică: critică de proveniență, de interpretare, de 
sinceritate şi eractitudine. Sau această critică nu e deloc 
spontană, nici printre oamenii inteligenţi. Ceace ne face 
să primim aceste conversațiuni cu titlul de ilustrări şi nu 
de fapte probate. 

Interesante pentru înţelegerea legăturilor spirituale 
dintre cei rămaşi acasă şi soldaţii de pe front cit şi pentru 
reflexele haoticei stări ale armatei ruse în revoluţie. citeva 
din scrisorile de răsboi aduse la cunoștiință de d-l P. Ște- 
fănescu. D-l Bernea dă citeva contribuţiuni la „problema 
calendarului în satul Cornova”, arătind modul de reacțiune 
al sătenilor față de reforma calendarului, Pentru mentali- 
tatea tradițională a satului, calendarul e un element con- 
stitutiv al religiei, nu un mijloc tehnic de catalogare mne- 
motehnică a cronologicului. Fixarea în limp a unei săr- 
bători e o parte din structura ci sacresantă, de aici pertur- 
bările produse de reformă. 

In grupul manifestărilor economice, d-l Nicolae Cornă- 
teanu prezintă o tipologie a bugetelor țărănești, după cer- 
cetările făcute în satul Drăgus (Făgăraş). Bugetele  țără- 
neşti variază după raportul în care se găsește familia faţă 
de exploatare. Ca tipuri principale: bugetul autarhic, ca- 
pitalist, proletar şi mixt. Această problemă a bugetelor pä- 


i14 VIAȚA ROMINEASCA 3 
a PT N ESTE 


răneşti e unul din copiii iubiţi ai monografiei şi merită de- 
sigur o revenire asupra ei. 

În aceiaș grupă de cercetări, „Arhiva” aduce „Datoriile 
agricultorilor la Runcu (Roman Cresin), „Industria morări- 
tului la Runcu (Adrian Negrea)”; o industrie țărănească — 
fabricarea țuicii în satul Runcu (Em Buznea). 

In manifestările spirituale, un valoros studiu publică d-l 
C. Brăiloiu despre „Bocetul în satul Drăguş”, însoțit de texte 
și note asupra tehnicei melodiei. Obiceiul acesta, omagiu 
morţilor, e analizat cu multă competență în semnificaţia lui 
imediat — spontană de reală lamentaţie și ca expresie con- 
venţională de ritual, legat de anumite momente: sosirea 
preotului, ajungerea la răscrucile drumurilor ș. a. Numai 
femeile execută bocetul, deobicei rude, apoi vecine. Valoa- 
rea acestui studiu stă în compararea materialului strins dela 
două inmormintări reale, cu plingeri din amintirea a diferiţi 


informatori muzicali, cit sin observaţiile asupra stilurilor - 
| 


muzicale, poetica poporului romin. Intr'un studiu asupra 
„magiei în satul Runcu” (Dochia loanovici) se arată diferite 
practici de vrăjitorie, ritualuri de natură magică determi- 
nate de ansamblul vieții colective. De remarcat clasificarea 
statistică a diferitelor unelte vrăjitorești (inel, cărbune, băt 
ete), scopurilor urmărite (boală, ursită, contrabalunsare a 
unor rele ete. ete.) şi a determinării după categoriile popu- 
laţiei (femei, tineri, copii etc.) Studiul următor, semnat Şte- 
fania Cristescu, analizează „descintecul de strins în satul 
Cornova”. 

In aceiaș grupă a manifestărilor spirituale, d-l Em. Tur- 
da dă la iveală un manuscris miscelaneu descoperit ded-l 
prof. D. Gusti, astăzi proprietatea seminarului de sociologie 

D-l Mac Constantinescu în „Ceramica populară” aduce 
un preţios studiu asupra mijloacelor decorative, tipurile de 
vase, talere etc, dispozițiunea elementelor decorative, moti- 
vele florale, culorile ormamentelor. Studiul dă multe infor- 
maţii preţioase asupra industriei vaselor de pămint în re- 
giunea Drăguş (Făgăraş) şi Corund (Odorhei) și multe 
planșe, bine alese, 

Ni se mai înfăţişează de d-na Floria Capsali repertoriul 
coreografic al satului „Fundul Moldovei” (Bucovina). Con- 
sideră jocurile de coloană (jocul cel mare bătrinesc, ursă- 
reasa, Arcanul, briuşorul etc.) ca şi dansurile rituale de num- 
tā ca mai vechi, reprezentind un tip constant, o melodie, în 
timp ce dansurile în doi (ciobănașul, hora etc.) provin din 
combinarea la infinit a elementelor coreografice ale dan- 
surilort tip. Arată apoi efectele urbanizării, influența jo- 
cecurilor învățate la şcoală. 

D-i N. Argintescu expune material, relativ la gustul 


n —_———————— 


p 


CULTURA 45 
Îi e E a 


popular, criterii în frumusețea corporală. Frimmosul este 
legat de sentimentul de normal, al obișnuitului, Tot ce 
se abate în plus sau în minus (cap disproporționat, sini 
mari ș. a.) e considerat urit. Cu mult haz redate de locuitori 
„canoanele” asupra frumuseţei fetei, Autorul încearcă defi- 
nirea conștiinței frumosului (atitudini, relativitate ș. a.) şi 
descrie unele reacțiuni sociale la îndepărtarea de media gu- 
stuluti popular, 

In ultima contribuție la manifestările spirituale, se tra- 
tează „limba păāsăreascā in Cornova” (Pop), această specie 
de argot, deformare a vocabularului prin adăogirea de si- 
labe suplimentare. 

In manifestările juridice, campania monografică dă un 
fragment asupra „caracterului devălmaş al familiei nere- 
jene" (D-ra Costaforu și d-l H. Stahl), Sint înfățișate rela- 
iile ce se nasc între membrii familiei în materie de bunuri, 
regulele devâlmăşiei (un ex. copii la maturitate sint iînzes- 
traji cu partea corespunzătoare). Autorii explică această com- 
plexă organizaţie juridică a proprietăţii prin caracterul de 
cooperaţie de muncă al unităţii familiare, raporturile dintre 
pana ţia tinără şi bătrinii, cari vor să-şi asigure ultimele 

€: f 

In grupa manifestărilor politice, se dă citeva momente 
ale satului Nenegu (Putna) în răsboi( d-l Conţ). Cu multă 
putere de evocare, redată o afacere de spionaj, în care sint 
impușeaţi cîţiva locuitori cari ajutau ofițerilor noștri prizo- 
nieri să treacă frontul, una din masa de anonime suferințe 
ale poporului nostru sub ocupaţie străină. 

Ca unități sociale, ni se prezintă de d-l lon Zamfirescu, 
„O gospodărie țărănească” din Cornova. Sint analizate pe 
rind: cadrul, situarea gospodăriei, elementele, clădiri, îm- 
prejmuiri, obiectele cosnice, familia, apoi aspectul econo- 
mic (culturile, consumaţia, bugetul ete. O altă unitate „Ți- 
ganii din satul Cornova” (semnată Domnica Păun). 

D- Traian Herseni face apoi un expozeu teoretic asu- 
pra materialului adunat în cercetările directe, căutind să-l 
rapoarte la categoriile sociale ale satului. In ultima cerce- 
tare, d-l Anton Golopentia oferă citeva „aspecte ale des- 
fășurării procesului de orăşenizare a satului Cornava”. D-sa 
începe prin a situă sistemul sociologie al d-lui prof. Gusti, 
diferenţiindu-l de sociologiile naturaliste prin introducerea 
cotegoriilor de dinamism social: relaţii, proces. Dă ca me- 
todă a cercetării monografice „înțelegerea”, cunoaşterea in- 
tegrală, un intuiţionism obiectiv al vieții sociale, In a doua 
parte a studiului, analizează un proces al satului Cornova, 
infiltrarea formelor de viață orășenească. Elemente hete- 
rogene în dans, muzică, costum, icoane, ete. au atras atenția 


a adi 


416 | VIAŢA ROMINEA CĂ 


torului. După 1850, comerțul mondial, căile de co- 
eia i Aa pe locuitori şi nivelează clasele s0- 
iale: tirani şi eaba rurali; Prin serbări şi alte moduri de 
distracție colectivă, cit şi prin emulaţia diferitelor categorii 
de locuitori se introduce progresiv forme de viață citadină. 
Fuzionindu-ne general impresiile lungei linii de contri- 
buţiuni, avem de observat ca metodă şi felul de a pune pro- 
blemele o prea procetată intenție spre general, tendința de a 
verifica, controlind, legile generale ale tuturor cercurilor de 
cultură. Aceasta face să nn se stăpinească perfect individua- 
litatea unui sal. Avem impresia că unii monografiști au 
căutat a stringe cit mai tari caractere, valabile pentru o 
sferă de comparaţie a sistemului. l mi : 
Evident pene monografie trebue să lase deschisă posi- 
bilitatea unei comparaţiuni. poziţiunea ei nu trebue să fie 
însă nicidecum dobindirea de legi generale. Nici chiar po- 
ziția intermediară, diferenţială, nu e de acceptat, intrucit 
legile atunci ar pulea fi trase ca supra-control in fonna: 
rea ‘legilor generale. Structura unui sat este în primul rînc 
pentru monografist o individualitate ireductibilă, o unitate 
vie care nu poate fi înțeleasă decit dinăuntru în afară. 
Orice monografie trebue să considere puternic momentele 
de conţinut viu, să privească unitatea de timp, spaţiu şi 
populaţie a unui sat ca un adevărat tip specific de cultură, 
cu legi imanente de alcătuire. Conduşi de condițiunile spi- 
rituale ale muncii lor, se pune monografiștilor intrebarea în 
ce măsură vor reuși să intuiască forma de viaţă, dacă cu 
toată cunoaşterea obiectivă a faptelor (studiu cosmologic. 
linguistic, moravuri ele.) nu vor rămîne „periferic” situa- 
iilor ce se desfășoară? £ d 
Contactul cu sătenii, în sensul unei experienţe comune 
cu ei, nu e uşor dacă îi cerem să fie complect. De el depinde 
însă putinţa determinării poziţiunii faţă de viaţă; familie. 
cu formele tipice de viaţă. Observaţia condusă, un număr 
de convorbiri sau cazuri reprezentative, descrieri ale fapte- 
lor concret observate, interpretarea acestor „behavior pa- 
fterna” este în monografie o bucată de cercetare empirica. 
de conținut actual. Celelalte metode sociologice {statistica 
şi a.) vor determina apoi prevalența unor moduri de com- 
portament. Dar cine ne asigură că ne aflăm în faţa unei a: 
nifestări centrale, care inseamnă siguranța de viaţă a acelei 
colectivităţi, a căror atingeri periclitează integritatea intre: 
geci persoane colective și nu a unor apariţiuni secundare? 
nu introduce oare prezența unei organizațiuni străine, a se- 
minarului motive noi în psihologia socială, o armătură de 
defensivă socoală? Desigur, că trebue cunoscută prin abser- 
vaţie lumea specifică a sătenilor noştri, căci înarmați cu 


N NN N a 


CULTURA 417 


í 


date comparative se pot face erori grosolane în contactul 
cu ei, formele de contact trebue să le umpli însă cu material 
luat din lumea lor și nu atit din doctrinele sociologice, Da- 
că acest material este insă inteligibil și partenerului de con- 
tact e o tot atit de importantă întrebare. Toţi monografiștii 
au constatat desigur cu mirare la faţa locului că uneori con- 
cepţiile pe cari le avem despre această lume complexă, ne- 
diferențiată, în cure categoriile sociale sint intuiţii foarte vagi 
şi generale, de multe ori afective, sint false. Incontestabil că 
materialul adus şi felul prelucrării sint propriu să dea în 
viitor un ajutor însemnat în cercetarea concretă a satelor 
noastre, Monografiștii d-lui prof. D. Gusti învaţă să observe 
şi aceasta pentru noi e primordial. 

Arhiva legislativă aduce un studiu asupra „organizării 
de garanţii juridice împotriva arbitrariului legislativ” (E. 
A. Poulopol). 

In Arhiva documentată, apar „coordonări etnice în con- 
ceptele de minoritate, de rasă, limbă și religie” (Corneliu 
Alex. Hudescu). Şi Basarabia în statistica Universităţii din 
lași (Onisifor Ghibu). 

La Mişcarea ideilor, un studiu al d-lui prof. T. Vianu 
asupra operii şi personalităţii filozofului italian Benedetto 
Croce şi „Criza regimului capitalist” de d-l Victor Rădules- 
cwPogoneanu, 

Ca "'ntotdeauna, Arhiva aduce şi-un bogat număr de re- 
cenzii, cronica, un buletin al institutului social. un buletin 
bibliografic de sociologie, pe anul 1930, intocmit de d-l Vlă- 
descu-Răcoasa şi-un buletin al sălii de lectură, 

Acest bogat material informativ face din Arhivă o valo- 
roasă publicație de specialitate, iar documentele, planşele 
monografice o valoroasă frinturā de cultură rominească. 


ALEX. I. BOGDAN 


SOCIOLOGIA RELAȚIONISTĂ 


A dous; ediţie a cărţii lui Leopold von Wiese: Allge- 
meine Sozivlogie, upârută la început în două volume: Bezic- 
hungslehre (1924) şi Gebildelehre (1929), iar acum într'un 
singur volum (671 pag.) intitulat: System der Allgemeinen 
Soziologie als Lehre von den sozialen Prozessen und den 
sozialen Gebilden der Menschen (Bezichungslehre) — 1933 — 
ne prilejueşte această înfățișare pe scurt a unuia dintre cele 
mai de seamă curente din sociologia germană contemporană, 

Relaţionismul (Bezichunuslehre), cunoscut în istoria so- 
ciologici şi sub numele de Şcoala dela Colonia (cf, Petre 
Andrei: Probleme de Sociologie, 1927), cuprinde toate sis- 


=> 


S18 VIAŢA ROMINEASCA 


- - pa - de 
temele sociologice cari concep viața socială ca o sumă 
relații între ea Relaţiile sociale, cu toate că e S 
existență de sine stătătoare, căci aceasta nu se poate atribui 
decit termenilor în relaţie, adică indivizilor, se bucură to- 
tuși de o perfectă obiectivitate, fiind exterioare și în mare 
măsură transmisibile, — ele pot constitui astfel obiectul unui 
studiu independent: sociologia, O imagine a lor ae ne 
sugera mai precis gindul acesta: Un pod peste o apă este 
o legătură sau relație între maluri — el mare o seara 
independentă de acestea, totuși este posibil un eta aparte 

dului, pentrucă are o natură proprie, spe 7 
o PRelationismul este reprezentat sub diferite forme de 
Simmel, Max Weber, L. Von Wiese, Stephinger, 1. rais 
M. Rumpf ete. — cu numeroși adepți printre sociologii sir 
streinătate. (Cf. Soziologie von Heute — Symposion — publ. 
de R. Thurn wald, 1932) și printre sociologii tineri peria 
(cf. Das. Dorf als Soziales Gebilde, publ, de L, von i iese 
în colaborare cu elevii săi). Un curent în plină desvoltare 
r pr a pi RA nuanța formalistă. Conceptul de so- 
cietate pentru Simmel (cf. Soziologie, 1908) are două inţe- 
lesuri deopotrivă de importante pentru știință. Societatea es- 
te odată complexul indivizilor totalizați, materialul uman 
rinduit şi format social, care constitue realitatea noastră is- 
torică. Societatea mai este apoi și forma acestor relații inter- 
umane, datorită căreia indivizii devin propriu zis o societa- 
te, Denumin sferă în chip asemănător atit materia astfel 
formată, cit şi forma geometrică pură, datorită căreia din- 
trun simplu material am putut realiza o sferă. en iara 
cu alte cuvinte, însemnează odată suma relaţiilor dintre in ii 
vizi, apoi forma aparte pe care aceste relații o pot lua. Intre 
materie şi formă nu e nici o legătură necesară, există for- 
me aplicate materiilor diferite și materii diferite care au ace- 
leaşi forme. Aşa concurența, supraordonarea, diviziunea 
muncii ete. sunt forme sociale pe cari le găsim aplicate în 
foarte multe domenii profund diferite, Simmel încearcă pe 
temeiul acestor distinctii să constituiască sociologia ca pe o 
coștiință a formelor pure, deci ca o știință socială pia 
lară (impotriva enciclopedismului răspîndit în Franţa de 
Durkheim, răminînd cu relaţiile propriu zise să le studieze 
celelalte ştiinţe sociale. Sociologia ar fi un fel de geometrie 
socială. Socitatea rămîne însă o realitate de relaţii interindi- 
viduale, 

Tot relaţionist, dar de un gen evoluat, este Max Weber, 
unul dintre cei mai de seamă sociologi ai Germaniei, mori 
în floarea vîrstei. Sociologia după el este știința acțiunilor 


CULTURA 419 
„> A 2-2 N E EC E CE oi 


sociale. Acţiunea este o comportare omenească internă sau 
externă, pozitivă sau negativă, de care se leagă un înțeles su- 
biectiv. Acţiune „socială” se numeşte aceea acțiune al cărei 
înțeles se raportează la atitudinea altora şi este orientată in- 
tr'acolo (v. Wirtschaft und Gesellschaft, ed. I, 1925). So- 
cialul, intrucit Max Weber nu recunoaşte existența unei so- 
cietăţi în afară de indivizi, este o relație între oameni şi anu- 
me o relație dotată cu un înţeles. Astfel ajunge să constitu- 
iască o sociologie comprehensivă. (verstehende Soziologie) — 
(v. Gesammelte Aufsätze fur Wissenschaftsichre, 1922). Un 
Exemplu dat de Max Weber este citat adeseori, Dacă pe 
stradă, la începutul unei ploi, oamenii îşi deschid umbrelele, 
n'avem deaface cu un fenomen social, pentrucă fiecare a ac- 
ționat independent de ceilalţi. Numai acțiunile orientate asu- 
pra semenilor sunt sociale, 

Un alt raţionist este Johann Plenge, care defineşte socio- 
logia: studiul oamenilor din punct de vedere al existenţei, ea 
cercetează relaţiile interumane în desvoltarea ca existență a 
omului; spre deosebire de filosofie, care studiază oamenii 
din punct de vedere al esenței, relaţiile omeneşti în esenţia- 
litatea lor. Prin urmare o direcționare ontologică a relațio- 
nismului. 

Max Rumpf, plecat dela relaționism, încearcă o depăşire 
a lui spre o știință a vieţii sociale (Soziale Lebenslehre) — 
curentul acesta este însă abia la început (v. Soziale Lebens- 
lehre, ihr System und ihr wissensehaftlicher Ort, 1992) incit 
vom mai avea ocazia să-l discutăm şi altădată. 

Un alt relaționist, H. Sehmalenbach, încearcă să extindă 
sociologia dela relaţiile interumane la relațiile omului cu a- 
nimalele și cu lucrurile. Şi relaţiile cu lucrurile neinsuflețite 
sunt deci sociale (v, Soziologie der Sachverhaeltnisse in Jahr- 
buch fur Soziologie, III 1927). Găseşte chiar că lucrul acesta 
ar fi caracteristic pentru toată cultura. Raporturile cu locu- 
rile natale, întoarcerea în patrie, iubirea pentru un obiect 
(de ex. un tablou), salutul steagului naţional ar fi astfel de 
raporturi pe cari — oamenii la duc cu lucrurile, — ceeace a 
atras o critică destul de aspră chiar din partea relaţioniștilor 
(ex. von Wiese). 

Ludvig Stephinger defineşte sociologia tot în chip relaţio- 
nist, ca ştiinţă a relaţiilor, raporturilor și interacțiunilor ome- 
neşti (v. Zur Grundlegung der Gesellschaftswissenschaft in 
Kölner Vierteljahrshefte für Sozialwissenseaften, I, 3, 1921), 

Reprezentantul cel mai autentic al relaționismului este 
insă L. von Wiese. Reprezintă relaționismul pur (v. op. cit.) 
Soialul sau interumanul (Zwischenmenschliche) constă din 
tro rețea de relații intre oameni; din interuman apare tot 


e 


(C VIAŢA ROMINEASCA 


ceeace se numeşte în sens larg cultură; socialul în aria 
găsește strîns legat de corpul și sufletul omului, pe gorian 
tura psihofizică a omului, poean ca sea k: ia zace 
: neînțeles. De aceea sociologia c i a 
stă tr ma raporturi uri aoran = aoe D ea 
„Belaţiile sociale sunt de natură concretă în ă. 
Se răul ca enegerie ee a gidir ceea 
ă a sistemului său, ci relația Ă 7 å. 
ace fara relaționismului pur cu psihologia gregers 
nistă mau rămas neobservate. L. von W iese pareri > 
apere de psihologism, dar nu reușește decit în pate sea s 
logia se deosebeşte după el de psihologic prin ie er Sk: 
biectul ci este acţiunea omenească, al psihologici: era pr 
nele de conştiinţă. Socialul cuprinde toate ger ale 
manifestările vieţii interumane. L. von Wiese se Dore e ed 
întrebuinţeze termenul de societate — preferă pe cel de à 
cial, — pentrucă după cl, nu există un substantiv care ră A 
tea fi denumit aşa, nu există decit indivizii și fst rile 
dintre ei, societatea este o ficţiune, Relaţionismul este în ge- 
re de esență individualistă. ; 5 AL e: 
A Sarcina antsi este, după von Wiese, să goa fit 
analizeze, să grupeze, să măsoare ŞI si sistematizeze_re sie è 
sociale, O sarcină întemeiată exclusiv pe experienţă. ' pe 
logia relaționistă este de natură strict empirica. Redăm me 
ultima sa lucrare categoriile fundamentale ale sistemulu 
său sociologie. Le fixează la patru: procesul social, distanța, 
spațiul social şi formația socială (soziales moaca? S a: 
Se studiază gradul de legătură, de asociere dintre pa 
meni, © determinare şi o măsurătoare e posibilă după op ia 
meu distanței, apropierea sau depărtarea dintre oameni, De 
aici sarcina sociologică specifică de a cerceta din viaja rr 
nească întimplările de legătură sau desfacere pp ro i 
şi grupările la care duc aceste procese Cum se des a reia 
procesele de integrare și diferenţiere și ce influenţă au asu- 
pra oamenilor şi asupra activităţii lor? lată cea aia pro: 
blemă a sociologiei relaționiste, Integrarea şi leren pema 
sunt fețele (una pozitivă, cealaltă negativă) ale prne ui 
de socializare în ansamblul său, Viaţa este o rețea de relații 
vii prin care oamenii se îndepărtează sau se ape. unt 
de alţii necontenit. Interumanul (sociulul) nu este a cav 
decit un complex de legături ale oamenilor între ci, biet arii 
nele care se întimplă în această sferă şi care poartă numele 
de procese sociale, sunt fenomene prin care oamenii se unese 
sau se desfac unii de alţii. s A 
Conceptul acesta de proces social constitue calegoria 
fundamentală a sistemului lui von Wiese. 


CULTURA >.. si 
PER osie Se i ERE SPEED E e RE PERI E EDD Eee e oz 


Să considerăm acum seriile acestea procesuale oprite bruse 
din necontenita lor scurgere, ec este socialul sub perspectivă 
statică? O reţea de relații, de distanţe sociale, ca rezultat al 
procesului de distanţare, care e prin definiţie procesul social. 
Relaţia socială este prin urmare o situaţie de diferenţiere 
sau integrare interumană produse de unul sau mai multe 
procese sociale, Relaţia nu e decit distanța dintre oameni, iar 
procesul nu e decit distanțarea. 

A doua categorie fundamentală a relaționismului este 
distanța, indicind prin termenul acesta deopotrivă depărta- 
rea sau apropierea dintre oameni. 

Procesul și distanța sunt categorii specifice ale oricărei 
sociologii. Ca să facem sociologie trebue să cercetăm viața 
omenească din punct de vedere al distanțelor dintre oameni, 
punet de vedere care nu se confundă cu nici al umeia dintre 
celelalte științe antropologice. 

Categoria a treia a sistemului de care ne ocupăm, este 
spațiul social sau sfera socială, adică universul în care se 

trec procesele sociale, El nu se confundă cu spaţiul fizic, 
rocesele sociale, grupările, despărțirile, asocierile, disolvă- 

rile ete. cari se desfășoară în timp sunt întrun anumit sens 
și spaţiale, Diferenţierele şi integrările cari au loc între oa- 
meni, au legile lor de măsură: metrul însă nu i se aplică 
deloc, O măsurătoare este posibilă şi în spaţiul social, altfel 
n'am putea să ne dăm seama de schimbările de distanță. 
Uneori apropierile şi îndepărtările sociale sunt însoţite de 
mişcări fizice, dar prezența acestora nu este necesară ca fe- 
nomenul social să se întimple, De aici natura specifică a spa- 
țiului social. 

A patra categorie fundamentală este formaţia sau uni- 
tatea socială. L. von Wiese este cît se poate de circumspect 
în determinarea acestei categorii, pentrucă întrun spațiu în 
care nu există nimic în afară de evenimente nu poate exista 
o formaţie. Nu există în spațiul social decit procesul social, 
dar e posibil ca procesele sociale, de regulă schimbătoare, 
să repete anumite relaţii — acesta e faptul care conduce la 
categoria de formaţie. Formaţia socială nu se înțelege decit 
în raportul cu corelațul ei, procesul social. Formaţia sau uni- 
tatea se întrebuințează în contrast cu ceeace curge, trece sau 
se schimbă, indicînd ceva statornic, fixat, format, Procesul 
este eveniment, întimplare devenire schimbare — unitatea 
dimpotrivă: formă fixată, complex de elemente în raporturi 
statornice, Unitatea socială în realitate este oficțiune, ea îşi 
trage societatea tot de la celelalte categorii. Nu adaugă ni- 
mic substanţial la acestea în afară de repetiție, Cu alte cu- 
vinte unitățile sociale nu sunt decit distanțări cari se petrec 


a  —————— 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 

intr'un mod egal şi duc prin urmare la relaţii asemănătoare. 
Complexul de procese care se repetă apare simțului comun 
ca o realitate de sine stătătoare, in afară de indivizi dar du- 
pă von Wiese aceasta nu € decât o iluzie. Formaţia socială nu 
este decit o sumă de relaţii sociale, în aşa chip legate in- 
tre ele, incit ne apar în viaţa de toate zilele ca nişte unităţi, 
Statul, Biserica, clasele sociale ete. nu cuprind nici un alt 
element în afară de procesele sociale, Ele nu sunt decit dis- 
tanțări interumane de o fixitate şi durabilitate oarecare, da- 
torite repetării. Sociologia în ultima analiză, este știința pro- 
ceselor sociale. 

Incheem cu citeva considerații critice. In afară de exa- 
gerārile unui Schmalenbach, relaționismul înscamnă un në- 
tăgăduit folos pentru ştiinţă. Relaţiile sociale studiate de re- 
laţionişti sunt luate din realitate şi chiar numai descrierea 
lor nu e lipsită de valoare. Numai că societatea nu se re- 
duce la relaţii, ca este ceva dincolo de ele, relaţiile sociale 
sunt sociale pentrucă există în prealabil o societate, ce anu- 
me este aceasta şi în ce raporturi stă cu individul, relaţionis- 
mul nu ne spune, pentrucă neagă chiar existența faptului. 
Relaţionismul nu poate să dea socoteală de întreaga viaţă 
socială, el va putea fi integrat intr'o sociologie, dar sociologia 
nu se poate mărgini la el. Aşa procedează lu noi profesorul 
Petre Andrei reuşind să construiască o sociologie cu mult 
mai apropiată de realitatea întreagă decit cea relaţionistă 
(+. op. cit.). 

De altfel în explicarea vieţii sociale ca fapt sui generis. 
individualismul în genere, deci şi relaționismul, trebue să 
cedeze locul integralismului. Fără conceptul de totalitate ca 
existenţă dincolo de indivizii componenți, nu e posibilă nici 
o explicare a vieţii sociale, nici constitue cu adevărat o s0- 
ciologie ca știință a realității sociale. 

TRAIAN HERSENI 


CARL MARX ŞI SINDICALISMUL 


Toate curentele marxiste cari sau manifestat în ultima 
vreme ca anti-unitariste — ce ironie pentru punctul de re- 
per al lui Marx: „proletari din toate țările” L.. — conduse de 
spirit exclusivist, de club iacobin, au sărbătorit pe Marx. 

In acești cincizeci de ani dela moartea lui, cite grupări nu 
s'au declarat ca adevărații continuatori ai aceluia care a 
_ereiat „Capitalul”! 

Am avut în Franţa guesdismul, partidul socialist mamn- 
citoresc francez, care a fost, într'adevăr, prima manifestare 
proletariană, înaintea sindicalismului, iar în Germania acen 


Îi 


CULTURA 423 


social-democrație condusă de Kautsky și i 

D lemo d ' şi Bernstein, cu epoce 

ei glorioasă, făcînd să bată în retragere, nu numai nulităţi 
gen taria ci chiar pe um Bismark, 

__ Dar a mai fost o mişcare care sa reclamat d 7 
sindicalismul revoluționar, manifestat prin C. G. T Ai 
remarcabil conducător, înainte de război a fost Griffuelhs 
si expresiunea teoretică cea mai remarcabilă: „Les refle- 
aion - e y Sorel. Marxiştii noştri ortodoxi, unii 

ez o pet ar git 
iame tag d alții, au refuzat acestei mișcări să se re 
Practica însă a guesdismului și i i 
; i sm şi a social-democ i ger- 
tason poran adia o falsă interpretare a legii aiea á 
i ră e rea a ajuns la fetișizarea democraţiei, Guesde dispre- 
a ndicatul, nu credea decit în eficacitatea buletinului de 
da gar in sindicalism decit școala primară a socialis- 
pa en iar partidul expresiunea superioară, universitatea 
g nai a A ap seri ponani a fost o cădere întrun refor- 
À articipare i ) Sacr 
m apărarea parser ip: a șefului ortodox la Uniunea Sacrā 
At despre social-democrația germană, ca a că i 
1 p II i „cu a căzut 
ai sac apr ar în faţa unui Hitler, lovită > Seeon Brel pa 
p izie, fără un pié de rezistență, cu imaginea zeiţei D i 
mocrația în ochi. i 
Ca şi cum niciodată n'a studiat și 'a inspi 
} ucio: t ṣi nu s'a inspi ? 
ar ao participi la o revoluție care-ţi dă e asez ca 
A era aga adopţi concluziile lui Marx, tot dela o re- 
ereu rşită în aceiaşi Germanie, este ceva care [rizează 

„Atit de mare a fost frica nouilo iniștri 

4 : r miniştri de massele Í 
zarea pu scrie Marx — că 'n ochii lor toate ii ioacăle 
i une cari să ajute la întărirea autorităţii. Ei credeau 
pri rima popeca vechiului sistem este ocolit, şi se fo- 
ac ba oală vechea mașinărie a statului pentru a restabili 
Nici un singur birocral sau  ofiţe £ 
singui c 'r na fost concediat: 
re teară pei ear ag pa ae sa făcut A enpre 
i ` ad! strativ. Acești minunați miniştri i 
ționali au reintegrat chiar în i asai ice rară 
ara posturile lor funcţionarii pe 
Prp ani sota Aenal, Yaan eaa revoluționară, i-a peasant din 
ae e ia Taotao oaia (Revolution et contre-re- 
1848-1918: revoluţie burgheză i 
184 t gheză — revoluție ial-demo- 
riena S loc de intrebat: istoria la ce Phasa T 

n gului spoit in roz crezut-au oare că Marx face literatură 
ntru americani sau trage învățăminte pentru viitoarel 
upte proletariene? Tais 


4 VIAȚA ROMINEASCAĂ 


Fetișismul democratic al partidelor socialiste îşi are ori- 
ginea în legea de aramă a lui Lasalle. Dar Marx spune în ce- 
lebra sa serisoare asupra programului din Gotha că, dacă ar 
fi să se admită această lege — stampilată de Lasalle, ar tre- 
bui să se admită şi teoria populaţiei lui Maltus. Or, dacă a- 
ceastă teorie este exactă, ar putea să se desființeze de o sută 
de ori sistemul muncii salariate și tot nu se face nimic. Ar 
trebui să se desființeze însuşi sistemul social. 

Dar, tocmai, sprijinindu-se pe Malthus, economiștii ven- 
cului trecut au negat eficacitatea socialismului care nu poate 
să suprime mizeria, ci numai so generalizeze, s'o răspindeas- 
că pe toată suprafața pămîntului. 

Salariatul muncii luat ca punet de plecare de Lasalle nu 
este cecace pare a fi, adică valoarea sau preţul muncii, ci o 
formă deghizată a valorii, adică preţul puterii de muncă. 
Munecitorului îi este îngăduit să muncească numai pentru 
propria sa existenţă, cu condiția ca o parte de timp din ziua 
de muncă so dea gratis capitalistului (și părtaşilor săi la 
consumarea plus-valorii). Intregul sistem capitalist se bazea- 
zā pe această muncă gratuită, tinzind la mărirea ei prin ma- 
jorarea orelor de muncă și a mijloacelor de pro ucţiune. 
Sistemul salariatului, spune Marx, este un sistem sclavagist, 
cu atit mai zdrobitor cu cît se desvoltă forţa socială de 
muncă. 

Lucru curios: în Franţa socialismul parlamentar gues- 
dist îşi are originea antisindicalistă în... Proudhon. In „Filo- 
sofia mizeriei” el se opune organizării muncitorilor care are 
de scop o majorare a salariilor, 

„Orice mişcare de majorare a salariilor nu poate avea ca 
efect decit o majorare a prețului griului, a preţului vinu- 
lui, etc... 

In 1847, Marx a răspuns lui Proudhon prin „Mizeria fi- 
losofiei”. Majorarea sau micşorarea profitului și a salariilor 
nu exprimă decit proporţia în care capitaliştii şi muncitorii 
participă la „produsul unei zile de muncă, fără a influența, 
in cele mai multe cazuri, asupra prețului lucrului produs. 
Ridicarea salariilor nu poate aduce o scumpire n mărfuri- 
lor, ci numai o diminuare a profitului, ceeace are ca urmare 
o stimulare a invențiilor și a introducerii a noui mijloace de 
producţie, Analizind această teză, Marx ajunge la o justifi- 
care şi o strălucită apărare a organizaţiilor sindicare care 
trebue „să suprime concurența între muncitori ca să ajungă 
la o concurență generală a capitalismului”. 

Dacă marxismul istoric a dat faliment, înseamnă că 
Marx a fost sindicalist în sens sorelian? Nu. Dar dacă mar- 
xiştii parlamentari n'ar fi ajuns la o subevaluare a pa se 
catelor prin  falşificarea vulgarizarea marxismului, nici 


TR ———————————————————————————————————————————— 


CULIURA 423 
—— a 


e Ati war fi ajuns la negarea cu desăvirşire a parti- 
Intro desvoltare „paşnică” a luptei de clasă i 
cu toată supărarea intelectualilor, sa, un rol sie A mie Sia. 
dicatul duce lupta de zi cu zi cu capitalistul, iar cuceririle, 
realizate mai intii în cimpul muncii, sunt apoi legiferate, 
in baza unor noui raporturi de fapt, indiferent de numărul 
deputaților socialiști. Ceeace nu înseamnă că n'au ce căuta 
acolo. Însă pentru cu totul alte scopuri. In această privinţă 
comuniştii, antiparlamentari și dinşii, au emis teoria cea ju- 
stă a participării la această formă a luptei de clasă, Partidul 
apare pe primul plan numai într'o epocă de război civil 
pa e nevoie de un comandament, de o ideologie clară, de 
ză rar precisă și în spiritul de clasă; el este creierul re- 
insă tipul cu „talentul înăscut” de a fi om politie 
nuanța nu contează — pronunță cuvintul sindicalism cu 
dinţii ineleştaţi numai cind e strîns cu uşa, cu sarcasm şi 
blasfemie, care vrea să fie şi ocară în gură intelectualului 
cu știință multă, E vechiu păcatul — dincolo de Marx: per- 
sistă un front unic de sub-evaluare a sindicatelor, fără nici 
un folos pentru partid. In partid trebue o aderare voluntar- 
conștientă, intrarea in sindicat este o necesitate. Fabrică- 
sindicat-luptă. Remorcarea sindicatului de partid aduce au- 
ditoriu bun pentru epotare, nu şi partizani cari şi-au ales 

un program și o tactică politică, 

Autonomic? Da. Azi mai mult ca oricind. Dacă n'ar fi 
amestecul, confuzia, sub-evaluarea şi tutelarea „technicie- 
nilor” — cînd sindicatul face lupta de clasă — tratativele 
s'ar duce cu patronii și nu cu mitralierele, In 1923, la Cluj, 
s'a făcut ceva mai mult decit o crimă — o greşeală, De 
atunci nu mai avem mişcare sindicală, ci grupulețe unde 
se prepară consilieri pentru uzul partidului, 

Să revenim la Marx... La el care a fost partizanul au- 
tonomiei împotriva  lassalienilor și a liberalilor Hirsah- 
Duncker — deopotrivă partizanii sindicalismului numai ca 
ae de a aduna in jurul organizaţiilor lor politice mas- 
sele muncitorești. În timp ce sindicatele marxiste le-au a- 
tribuit o valoare revoluționară specifică. Lassalienii-refor- 
mişti de eri ca și cei de azi, disprețuiau sindicatele, iar Marx 
— chintesenta teoriei cu practica revoluționară — se făcu 
nanpa AON RE na sindicale, M 

„in vara anului 1869, două luni după api 
talului, Marx. după douăzeci de ani de and co reg bască 
făcut un voiaj în Germania. El a stat citva timp la dr. Ku- 
gelman. In ziua de 30 Sept. 1869, a avut o întrevedere cu 
cițiva muncitori socialiști. Secretarul sindicatului metalur- 


C 


420 VIAȚA ROMINEASCA 


Haimann, a avut fericita idee să publice declarațiile 
n isra in Volksstaat, organul r> nemă germani”, (Jean 
i »oletarienne, 1926). 
C airebarea e de metalurgist: o marei ese ir şi un 
ă direct la țintă, cu efecte pri : 
rage ai poată trăi, sindicatele trebue să depindă de 
i litică?” Em 
ý Mas cianda: Sindicatele nu trebue să fie aso- 
ciate niciodată unei grupări politice nici să depindă de o: 
altmintrelea nu-și vor indeplini rolul lor şi vor oastea a 
o lovitură mortală. Sindicatele sunt școlile socialismu spe si 
sindicate, muncitorii devin socialiștii pentrucă văd în fiċ- 
care zi, cu proprii lor ochi, lupta contra capitalului. A 
Tot Marx şi nu un oarecare „marxist (vezi declaraţii e 
sale: eu nu sunt „marxist”...) — spune muncitorilor că per: 
tidele politice, oricare ar fi ele, nu entuziasmează masse îs 
muncitorești decit trecător, pe cind sindicatele le rețin a 
permanență. Massa mare a muncitorilor, fără deosebire de 
partid, e gata să facă sindicalism, pentrucă năzueşte la un 
standard de viață mai ridicat, pentru ei, femeile lor şi co- 
piii lor. Imbunătățindu-i-se traiul, muncitorul poate deveni 
socialist, partizanul luptei de clasă pe care o face, adică e 
socialist, înainte de aderarea volutară la partidul politic. 
Pentru îmbunătăţirea traiului e nevoie de participarea tu- 
turor muncitorilor — deci unitate la sindicat, iar autono- 
mia e azi şi o consecință a sciziunii în partidul marxist pe 
lingă nevoia permanentă de-a cuprinde în cadrul ei și pe 
í itorii nemarxiști, , 
n a Oiii de Ssi dela moartea lwi Marx — tot atita şi 
încă ceva de oprelişte avocăļească a desvoltării sindicale pe 
picioare proprii, netutelată, Cretinism? Necinste? Nu. De- 
zinteresul pentru o luptă la care nu participă, buna lor stare 
nedepinzind de măsurarea forţelor dintre capital și muncă, 
de comandamentul salariului. Socialismul lor e un amestec 
de utopie şi apetit guvernamental. Partidul cu a sa luptă. 
are scopuri precisa pentru muncitori în directă legătură 
cu lupta sindicală. Pentru democraţie și împotriva dicta- 
turii înseamnă posibilitatea liberei desfăşurāri a luptei din- 
tre capital și muncă. ( (sii 
sa Si totuşi marziștii fără Marx au distrus mişcarea sindi- 
cală. Fără ea, corp s ajuns la piine și ceapă. la dis- 
erare, la idealul omului din carverne. 

A Marx sindicalistul vorbea muncitorilor: Dacă situaţia 
materială se îmbunătăţeşte, muncitorul poate să se consa- 
cre educației copiilor săi; femeea și copiii sa nu mai trebue 
să meargă la fabrică; el însuși poate să-şi desvolte inteli- 
gența şi să-şi îngrijească corpul; el devine astfel fără în- 


OAO III N ma 


CULTURA LEDI 


doială, socialist. Asistind la distrugerea socialismului euro- 
pean de către diversele fascisme; trebue să tragem un du- 
blu învăţămînt teoretic și practice; e vorba să se ştie dacă 
proletariatul revoluționar, în urma unor falşe interpretări 
a marxismului, care au dus din defetism în defetism, va fi 
capabil, printr'o mai justă înţelegere a lui Marx, eliberin- 
du-se de tutela politică, să devie activist prinirun efort co- 
mun, ca să se salveze pe sine Însuşi. 

Altfel ar trebui să disperăm, Și împreună cu Benedetto 
Croce şi Edouard Berth să spunem că marele pis al lui 
Marx n'a fost decit un vis, să acceptăm ruşinoasele dictaturi 
fasciste şi să scoatem acest strigăt baudelairian: 

Resemnează-te, inima mea, dormi somnul tău de brută! 


I. PELEA 


F Le) L K L O R 


POEZIE POPULARA DE MILIȚIE 


Suntem țara în care cel mai bun studiu al vieții şi o- 
perii celui mai popular scriitor romin |. Creangă, e făcut 
de un literat căruia îi mulţumim, — dar care nu e romin, ci 
francez (J. Boutilre). Nu ne cunoaştem comorile. Nu există 
studii estetice asupra folklorului nostru minunat; încercăm 
să Începem. 

Chiar nerealizat artistic, folklorul rămine un document 
sufletesc de care nu se pot lipsi etnografii şi toţi cei ce 
vor să cunoască deaproape sufletul unei naţiuni, In poezia 
populară romină acest interes e dublat însă şi de estetica 
spre care se suie de atitea ori. Oricum, e o laşilate în ati- 
tudinea ților și a altor înţelegători de literatură cari, a- 
vind posibilităţi, nu adună cîntecele frumoase ale poporu- 
lui spre a le tipări alese, dindu-le singura urmă ca să in- 
frunte uitarea, așa cum au făcut Alexandri și Eminescu. 

In faţa noastră sa importat fericit din occidenti, odată 
cu romantismul, și atenţia pentru folklor. Dar după cum 
observă d-l Cazamian că predilecţiile literare fluctucază ne- 
contenit la citeva decenii, la noi sa transformat predilecţia 
pentru folklor în iubirea poeziei lui Coşbuc — şi semănă- 
torism. Insă faptul că un curent literar nu e „en vogue” 
în loc să impiedice, ușurează studiul lui şi în speță colec- 
ționarea, deoarece imprimă cercetătorului mai multă obiec- 
tivitate, aşa cum întilnim la d-l Ov. Densuşianu, 


428 VIAŢA ROMINEASCA a 
E E e a R 

Ne vom sili și noi să sugerăm prin studiul nostru că nu 
mai suntem în timpul romantismului folkloric cînd se prea- 
mărea cu titlul de frumos. orice vers popular ca la sfir- 
situl see. XVIII la germanii Herder si Grim, pe cînd 
în Anglia un Ossian adică Macpherson trebuia să mintă că 
poeziile compuse de el însuși ar fi populare, spre a putea 
fi cetit. Deci fără laude entuziaste noi vom alege ce e 
mai tipice din poeziile populare, mai mult citind în fin- 
tregime poeziile inedite din jud, Argeș şi împrejurimi, cu- 
lese de mine și de elevii mei dela Şc. Normală din Pitești, 
menţionind că şi aci ca pretutindeni am întîlnit și versuri 
prozaice, pe cari le-am evitat. Obicctivitatea e necesară în 
orice ştiinţă, laudele exagerate sunt trebuitoare numai fe- 
nomenelor prea imperfecte și apoi, adevărul trebue spus 
mai mult decit oricind, atunci cînd studiem poezia ce stră- 
luceşte tocmai prin adevărul omenesc redat cit mai simplu. 

Ni se pare hibrid și amestecul inspiraţiei d-lui 1. U. So 
ricu!) cu inspirațiile definite populare, înţelegind călirea 
inspiraţiei culte prin cea populară doar în felul în care au 
realizat-o Cosbuc și Eminescu. 

Vom privi estetica unei laturi încă necereetate a a- 
cestei poezii, cea care cîntă armata în anii tinereţii sănă- 
toase cînd flăcăul e sub steag, 

Dacă mulțimea e rea pe cînd individul e bun, arta popu- 
lară e cea mai eficace ameliorare pe planul estetic adusă 
massei de individul poet; cel mai evident exemplu mi-l dă 
poezia de militărie în care colectivitatea îşi estetizenză via- 
ta amorfă prin inspirația singuratică. 

Am numit poezie de miliție „totalitatea poeziilor scurte 
şi cîntate unde se vorbește simplu despre sentimente în le- 
pătură cu milităria: sentimente despre răsboiul care nu e 
doar o abstracţiune, mindria de a fi soldat și chiar melanco- 
lia, nostalgia satului şi a iubirii de acolo, precum și des- 
cricrea greutăților acestei vieţi. Se întilneşte în această poe- 
zie o mentalitate aparte care pină acum, exceptind micul 
articol al lui Ionescu Gion’), — a fost pe nedrept înglo- 
bată în celelalte teme de înspiraţii populare. Dacă sa ob- 
servat de cînd cu dramele lui Diderot că profesiunile de- 
formează oarecum caracterele adaptindu-le lor, nu se poate 
contesta, firește, nici înriurirea unei situaţii temporare ast- 
pra unui suflet neformat deplin, precum influența milităriei. 

Atit de superior orășanului în privirea naturii pe care 
o cunoaște şi o înțelege aproape instinctiv, țăranul se simte 


2 Bine intenționatele + Donnele mele» Sibiu. 
a V. la sfârșitul colecției «Poezii populare din Transilvania» de 
scu. 


CULTURA } 42 
ÎN 


stingaci pină la tragică naivitate cînd ia primul contact cu 
complicațiile administrative, — ca de pildă armata, 

Dela inceput remarcăm o caracteristică importantă: 
suflet evoluat în care pacifismul popoarelor agricole a pă- 
răsit „de mult cruzimea popoarelor de pradă, rominul are 
o artă populară preocupată mai mult de iubirea naturii și 
semenilor. de iubirea iubirii mai ales, de duioșia durerilor 
ră ja vieţi. de înseninarea speranţelor religioase. Nici- 
cind nu are dorința singeroasă şi nedreaptă de a cotropi 
țara altuia, cum observă şi d-l N, lor ; nici dela vecini nu 
a împrumutat motive așa de crude. Nu numai că nu avem 
urme de epopei răsboinice ca acelea germanice, dar nici 
în baladele noastre bătrineşti nu găsim decit fapte vitejeşti 
pentru apărarea propriei țări şi a legii creștineşti — Brin- 
coveanu, Cintecele milităreşti sunt o derivare oarecum re- 
centă a celor haiducești — nu evoluție de genuri în înţe- 
lesul creiat de Brunetiere — ci evoluţie în mentalitate im- 
pusă de schimbările sociale şi diferențiată esteticește prin 
lipsa decorului natural sălbatec cit şi a nesiguranței de 
viaţă. Atit mediul sălbatec cit şi așteptarea morții dintr'o 
clipă în alta (cum la oştire e numai în timp de răsboiu), 
trebuiau să fie înfruntate de romini prin oţelirea sufletului, 
cu un elan specific haiducilor, 

Prin acest elan se impuneau haiducii, admiraţiei po- 
porului precum și prin viaţa lor de riscuri, pedepsind pe 
străinii ciocoi în rătăcirile lor prin codri: 


„Sub poale de codru verde 

O zare de foc se vede 

Și la zarea focului 

Stau voinici codrului”. 

(Col, Alexandri), 
Astfel îi situează pe haiduci într'un tablou de măreție 

romantică spus în cuvinte simple, plugarul care a fe- 
ricit întotdeauna pe cei ce fără frică cutreeră codrii chiar 
și pe pădurari!), 


„Ferice de pădurari 
Umblă noaptea prin tufani 
Cu chimirul plin de bani”. 


și mai departe spune poetul: 


„Cu cămaşe albă floare 
Uscată la fițișoare 
(Spălată de-o fată mare) 


t) Intoemai după cum începând cu lirica 
liniştit admiră viață de vântură E a irma tema St acte 


430 VIAȚA ROMINEASCĂ 
e R E DR 2 ERE AP ete 
Intr'adevăr, un nou motiv de admiraţie îl dau iubirile 
libere, întilnite mai ales în viața haiducilor, Peste tot tine- 
rețea lor svăpăiată cîntă iubirea iubirii: amintim ca un 
refren numai versul: „Bujor le scoate din minte”. 
Aceleaşi motive de mindrie vitejească, de iubire liberă 
și de melancolie sănătoasă, le intilnim și în poezia de mi- 


litărie. 
Ca motiv al mîndriei sale, cităm cintarea artileristului: 


„Toți tunarii sint voinici, 
Stau la tunuri cite cinci”, 


iar infanteristul spune categoric: 


„Grea e armata la artilerie, 
Dar mai grea la infanterie”, 


Dar, deși cu haiducii nu se glumea, poporul a pus şe- 
galnic pe seama leatului și strigarea fudulă despre uniforma 
lui — e de actualitate: 


„Să-ţi arăt averea mea 
Sease nasturi la manta 
La tunică tot așa... 

Cu curele roşioare 

Și cu pinteni la picioare”. 


O mai multă asemănare găsim în motivul în care ma- 
mele, convinse că: 


„Mult e mintea fetei proastă 
Foicică depe deal 
Mult e voinicu viclean” 


işi stătuese fetele să fugă de iubirea fatală a înșelătorilor 
haiduci: 
„El (Jianu) pe cite le-a iubit 
Pe toate le-a umăgit, 
Le-a lăsat plingind cu foc 
De-au rămas [ără noroc". 
(Col. Alexandri) 


Intocmai aşa sună un cintec recent din militārie, în 
dialog: 
„Frumos doarme-un grănicer, 
Cu sabia lingă el 
Carabina căpătiiu 
Mă duc mamă să-l mingiiu'”. 
„Nu te duce fata mea 
Grănicierul-i cu belea 
Vine ordin și ţi-l ia”, 
(Com. Drăgăneşti, Jud. Olt) 


CULTURA 431 
Îi 


Ba una păţită cîntă convinsă: 


„Cit oiu fi şi-oiu trăi 
Militar n'oiu mai iubi 
Militaru-i om şiret 
Te lasă cu doru-n piept”, 
(Drăgăneşti) 


Dar ca un „revers de la médaille” iată că însuși un gra- 
dat se vaelă: 
„Si de ea fusei lăsat 


Fiindcă m'am reangajat”. 


„ Ca deosebire de mentalitate, observăm totuși că ostașii 
în iubirea lor ades liberă nu vorbesc ca haiducii de răpiri 
de fete: 

„Să 'npănăm și satele 
Să le furăm fetele”. 
(Tudor Pamfile) 
(„Cântece de țară” 270) 


De multe ori vom vedea că ostații doresc logodnicele si 
soțiile lor, viața liberă dorită de ei fiind cea în afară de 
cazarmă, de plugar, contrar haiducilor cari înjură uneltele 
de muncă, luindu-le pe cele de atac. 

Doar arareori şi în vechime, soldatul ar vrea să se facă 
haiduc cu armele regimentului: 


„În armată stai ca "n cușcă 
Şi cu gloanțe și cu pușcă 
Puşca-i bună 'n codru verde 
Unde nimeni nu te vede”, 
(Tudor Pamfile) 


Milităria aduce o mentalitate modernă poeziei și prin 
lipsa superstiţiilor. 

Astfel nu mai intilnim motivul visului rău cu tile, nici 
al semnelor rele ca'n poezia haiducească: 


„Visaiu pistoalele mele 
Stau la cuiu fără d'oțele 
S'au scurtat zilele mele”, 


(Picot. „Chants populaires des e rara de Serbie” 
. 42) 


Privitor la greutăţile vieții de militar — şi haiducii a- 
veau dese regrete — întilnim mai înții jelania care se re- 


CD 


Liza VIAȚA ROMINEASCA 
C e 


p de pe vremea colecției de poezii populare a lti A- 
exandri: 


„Și mi-au tăiat pletele 
De mă ride fetele”. 


sau în colecția lui Tudor Pamfile: 


„Perisor cel gălbior 
Cum șede pe jos polmol”, 


„La căpitan sub picior”. 


Asupra acestei părți din estetica înfățișării lui, rar nu 
se plinge şi recrutul modern cu ton patetic asemânind pă- 
rul cu florile: 


„Acolo cind am ajuns 
Perișorul mi l-a tuns 
Perişorul negru cref 
La cazarmă sub pereți 
Vino maică de mi-l stringe 
Şi mi-l fă buchete mici 
Şi mi-l dă la ibovnici 
Și mi-l fă buchete mari 
Şi mi-l dă la fete mari”. 
(Com. Drăgăneşti) 


Dar pentrucă am ajuns la greutăţile vieţii lui sauzim 
cit de plastic descrie obiectul cu care obţine libertatea pe 
citva timp: 

Iti dă bilet iscălit 

Să nu crează cai fugit 

Sin dosul biletului 

Marca regimentului”, (Drăgănești). 


Ştim cu toţii că permisia și concediul nu trebuese pre- 
lungite, oricit de dulce e viața de-acasă, de pe plaiu. 


„Foaie verde de susaiu 
La f[intinița din plaiu 
Puseiu masa și mincaiu 
Odată din masă luatu 
Primii ordin şi plecai”. 
(Slătioarele Argeş). 


Descrierea intreruperii mesii pentru plecare dă o co- 
mică expresivitate simțului datoriei grele. De altfel lea- 
tul ştie că întirziind ar păţi-o: 


„Pentru'o lipsă la apel! 
La raport la colonel 


—————————— 


CULTURA I 
ST E RE A e i e ee ETT E E E S T E 


Colonelul cu blindețe: 
Zece zile 'n garda ptejii 
Si dacă mai zici ceva 
Infundezi și carcera". 
(Mălureni-Arges). 


E des motivul întrecerilor de „arme” privitor la greu- 
tăţile de învins: 


„Foae verde trei smicele 
Grea c-armata la infanterie 
Dar mai grea la artilerie 
Caii mari şi tunuri grele.. 
Nu te poți servi de ele”, 
(Mâlureni-Argeş). 


Apoi ca o sugerare a vieţii tunarului cităm: 


„Foae verde şi-o lalea 
Nici-o armă nu e grea 
Cum e artileria 
Foae verde de avrămeasă 
Sună gornistul de masă 
Teava tunului neştearsă 
Ori la masă să mă duc 
Ori la țeavă să mapuc. 
Sună gornistul de ceai, 
Imi fac cismele ‘ntre cai”. 
(Drăgăneşti). 
Dar nici inflanteristul nu se lasă: 


„Tot din zori și pinăn seară 
Mă tot culcă și mă scoală 
De mă face apă goală. 
(Piua Petrei— Ialomiţa), 


lată însă ce spune grănicerul recent: 


„Sus pe malul Nistrului 
La granița rusului 
Stind pe mal priveam in jos 
Cum mai curge de frumos 
Ştie luna cerului 
Dorul grănicerului. 
Grănicerii şi Jandarii 
Şi cu bieții marinarii. 

ac armata tot trei ani. 
Nedreptate-a fost în țară 
Intre domnii cei mai mari 
(“au lucrat pe din afară 


sa VIAȚA ROMINEASCA 
E 3 SSL DI DER E E FER = 


Și au pus termeni trei ani. 

Luai arma la spinare ` 

Patruzeci de 'ncărcătoare 

Şi plecai in patrulare. 

Sase ore jumătate 

Stau la post cu arma'n spate, 

Nici nu beau nici nu fumez 

Numa din suflet oftez”. 
(Ciulniţa-lalomiţa). 


In sfirşit de ce n'am spus-o. iată-l pe soldat încins de 
dorul de acasă şi de nevastă, că strigă cu o savuroasă nai- 
vitate, vechiul motiv adoptat din vremuri de cătănie trans- 
silvăneană: 


„Să arză Sibiul tot 
Să arză Braşovul tot”. 
(Bibiceseu, T. Pamfil). 


„Reghimentu' arde-tar focu 

Să rămiie numai parii 

Să se'nțepe căpitanii 

Căpitanii, secretarii 

C'aia scrie militarii. 

M'a scris cu cerneală-albastră 

M'a luat de lingă nevastă 

M'a scris cu cerneală verde 

M'a luat de lingă fete”. 

(Drăgăneşti), 
Vedeţi ce importanţă are culoarea cernelii. Ades, re- 

crutul își blestemă părinţii că: 


„Nu mai făcut o fată 
M'ai făcut maârgăritar 
Mă ia statu militar”, 
Şi adaugă uneori în continuare: 
„Si mă varsă la tunari”. 
(Mălureni-Argeș). 


Dar aceste sudâlmi. anecdotice nu au nimic din tonul 
clegiac al altor cîntece, unde se sbuciumă nostalgia de na- 
tura părăsită și greul constringerii inerente, educării mai 
ales colective care la militărie cam cade, vai, în dresaj, Mo- 
tivul cel mai poetic și deci cel mai cîntat e acela în care os- 
tașul deplinge părăsirea iubitei, eterna durere: „partir c'est 
meurir un peu”: 


Plecai tinăr in armată 
Ş'am lăsat iubita fată. 


—— 


CULTURA 435 


Eu plecai cu voie bună 
Uite ce lăsaiu în urmă”. 
(Drăgăneşti). 
Aceiaș melancolie e și în cintecul cu muzică atit de 
pătrunzătoare 


„Foae verde trei gutui 
Eu mă duc tu cui rămii!" 


unde regretul arată o iubire incomparabilă cu aceia din: 
„Cind să-mi fii dragă și mie, 
Mau luat la miliţie”. 


„Să rămiie cui o vrea 
Să aibă grijă de ea. 


Intr'adevăr cel mai poetic moment al facerei armatei, 
e plecarea recrutului frămintat de ingindurări ale necunos- 
cutului cu citva timp mai înainte şi în pătrunzătoarele-i re- 
grete, feciorul străin se simte şi mai străin: 


„Foae verde nucă seacă 
Miine toți recruţii pleacă 
Mai am azi, şi mai am miine 
Mai am toate două zile 
Si-apoi plec in miliție. 
M'ar petrece, nare cine 
Că sint singurel pe lume. 
M'ar petrece fetele 

Nu le lasă mumele. 

M'or petrece florile 

Mi-or cinta pasările 

Că nam mamă, 

N'am nici tată, 

Parc'aşi fi făcut din peatră. 
Că n'am frați 

Nam nici surori 

Par'caşi [i [ăcul din flori. 
Străin sint, străin imi zice 
Străin sint, pă und'm'oiu duce 
Sint străin ca pasărea 

Milă dela nimenea. 

Frunză verde trecătoare 
Ceru e plin de cocoare. 
Ochii mei de lăcrămioare. 
Trinule, n'ai avea parte 

De suruburile toate 


$36 VIAŢA ROMINEASCA 
a SE IP EI DA a see e E E 


Nici de şina de sub roate 
Că mă străinezi departe. 
(C. Ciulnița-lalomiţa) . 


Observăm că nici sufletul stingher cintind: „foae verde 
nucă seacă” abătut și de toamnă rece, cind pleacă departe 
nepetrecut de nimeni, nici el nu mai pomeneşte vechiul mo- 
tiv în care soldatul se văeta că e câătană, pentrucă nu a avut 
bani să plătească scutirea ca pe vremuri (Bibicescu). 

Nu mai puţin frămintat de gindul plecării e şi oricare 
alt Măcău: 

Foae verde mär uscat 
Mie cucul mi-a cintat 
Nebăut şi nemincat 
La armată de plecat. 
Nebăut şi neprinzit 
Mie cucul mi-a horit 
La reghiment de pornit, 
Frunză verde flori mărunte 
Cintă cucu'n virf de munte 
Eu gindesc că-mi cintă mie 
Şi el cintă a miliție 
Şi el cîntă la voinici 
Care se duc dup'aici. 

(C. Unuheni-Argeş), 


Umoristic e cintecul în care naivul și nu prea naivul 
răcut, îşi îndeamnă părinţii să-l scape dela oaste, dind bani, 


„Vindeţi maică testimelu 

De cinstește colonelu' 

Să nu-mi taie perişoru. 
Vinde-ţi, taică, boii taţi 

De mă scapă de la sorți. 
Vinde laică averea 

De mă scapă de belea; 

— De la toate te vaiu scoale; 
De la două nu se poale: 

Dela sorți și dela moarte”, 


(Mălureni-Argeş). 


E reluarea unui vechiu motiv din poezia de haiducie 
în care haiducul închis spune lui tată-său să-şi vindă a- 
verea ca să-l seape dela pedeapsă, (Em. Picot. Op. cit. 30, 
Bibicescu op. cit.) 

Tot în poezia plecării recrutul poet descrie cu anticipație 


CULTURA a 
În ii i) 


greutăţile milităriei, încă dela început, raportindu-se la a- 
maānunte casnice — mai complet decit în variante mai vechi: 


„Foae verde murili 

Spală mamă ruțili 

Că pleacă răcutili, 

— Yam zis verde matostal * 

Rufili ţi le-am spălat 

Sint pe gard, nu sau uscat, 

— Lasă-le, mamă, mai ude 

C'așa-i viața de răcute. 

Unde trinu-o hodini 

Acolo sar mai sbici 

Unde trinu-o cantona 

Rufili se vor usca. 

Şi-am zis verde bob negară 

Imi flueră trinun gară. 

Nu flueră să mai stea 

Ci-a venit ca să mă ia. 

Şi-am zis verde bob negară 

Cind puseiu piciorun scară 

Mi-a picat d'o lăcrămioară 

Străin sînt şi nu ştiu drumu 

Mă duce trinu şi fumu. 

Mă duce din gară 'n gară 

Pin' la margine de țară. 

Foae verde și-o vetruce 

Suie, maică 'n deal la cruce 

= s îmi cum ne duce 
e duce ă'n ă 

Pin'om trece'n altă Aari 

Und' ne dă pline amară. 

Foae verde mărăcine 

Rămii satule cu bine 

Că eu plec miine din tine. 

Tuturor le pare bine 

Numai mie-mi pare rău 

Că las puișoru meu. 


(C. Slătioare-Argeș și Poiana Lacului). 


Dupăce regretă satul pe care-l părăseşte întiia dată 
pentru timp așa de lung, noul militar, sentimental, îi roa 
pe ai lui să se gimdeasci la el — și e obsedat mai mult de 
dorul mamă-sei, — ca și eroul „Mioriţii”, apoi de al iubitei: 


„Foae verde griu mărunt 
P'astă faţă de pămint 
Fel de fel de traiuri sînt 


438 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e RR EET SD E LE IS 


Dar mai trist şi mai amar 
E traiu de militar. 

Cind e dragostea mai dulce 
Vine ordin și te duce 

Lasăn drum tată şi mamă 
Şi te duce la cazarmă. 
Frunză verde și-o mălură 
Maică, mâiculiță bună, 

Gindul imediat care impresionează dureros pe tinărul 
ce a tras sorții e acela al plecării la drum. 

Această plecare la drum a părut ceva măreț poeţilor 
populari de pe vremuri, deoarece drumul era — cum e și 
azi — încîntător, în țara noastră pitorească, dar mai ales 
călătoria arătind vitejia drumețului care trebuia să învingă 
primejdiile ce pindeau prin toți codrii. 

De aceea vitejii ca Făt Frumos, feciorii de împărat (mai 
ales cel mic), apoi haiducii, sunt toți călăreţi și mereu plea- 
că la drum îndepărtat — nouă zile, sau nouă săptămâni, sau 
nouă ani, 

Acuma cind în nouă zile se poate înconjura pămîntul 
poetul popular par'că intimidat de avion, a mai domolit-o cu 
lauda calului și vorbește de tren — cu oarecare teamă, încă. 

lar poezia plecărilor la drum nu se mai cîntă ca în 
feericele timpuri ce credeau în basme. Nu mai avem viziu- 
nea vitejilor cari aidoma cavalerilor de odinioară (despre 
cari ne-a lăsat o artistică mărturisire Dürer)  călătoriau 
printre primejdii şi fantasme încurajați de credința și ini- 
ma lor curată. 

Tinărul nostru soldat însă, e îndurerat rupind pentru 
doi ani legăturile cu pămîntul unde s'a născut și pe care-l 
iubește atita împreună cu tot ce sa legal de inima lui ti- 
nără şi iubitoare. 


la ieşi searan balătură 
Să vezi cearcănu' la lună 
Şi pe min cu arman mină. 
Frunză verde foaie lală 
Dela mine-a treia casă, 
Lenuţă, fată frumoasă, 
la ieşi seara pin'la poartă 
Să te mai sărut odată 

Că miine plec în armată 
Si rămii nesărutată. 
Frunză verde trei surcele 
Du-te neică unite cere 

Că eu n'am nici-o putere. 


CULTURA 439 
PSI Pa a 3 PT TOT ITI E 7 a RE 


Eu putere de-aș avea, 
Petiţia ți-aș făcea 

Aşi lua coală dun leu 
Şi te-aș da, unde-aș vreau eu. 
Aşi lua coală şun timbru 
Te-aș da călăraş cu schimbul, 

i te-aș face d'un boboc 

e-aș da călăraș pe loc”, 

(Stroești-Argeș). 
Despărțirea recrutului de părinți e descrisă sobru și 
totuși mișcător ca şi în alte variante culese: 


„Foae verde de bujor 
Plinge-mă maică cu dor 
Că ţi-am fost şi eu fecior 
Sam scos boii din obor 
Şi plugu’ de sub şopron 
Şi ți le-am pus în obor. 

` Eu de-acas, cînd am plecat 
Mi-am lăsat boii 'njugați 
Și pe tata supărat. 
Am lăsat plugu' in brazdă 
Că mi-a venit ordin de oaste. 
leşi, maică, de mă petrece 
Dela ușii pioniții, 
Pin'la poarta cazărmii”, 

(Mălureni-Argeş). 


Dintr'un motiv vechiu care se repetă mereu şi azi, ve- 
dem că despărțirea de cal, nu e lucru uşor pentru militar: 


„Sam zis verde fir mărar 
Eu plec, mindro, militar 
Militar la miliție. 

Calul meu la cin' rămîne? 
Rămine, mindro, la tine 
Ingrijește de el bine 
Pin'la liberarea mea, 
L'as lăsa la mamă-mea 

5 aaa este bătrină 
Nu poate 'ngriji de el. 
I-aș lăsa la frate-meu, 
Frate-meu e om bogat 

la bastonu' pleacăn sat 
Calul stă nețesălat. 

L'aş lăsa la sora-mea, 
Soră-mea e fată mare 
(la papucii în picioare ) 


VIATA ROMINEASCĂ 


a EP PE ME PE: SU PIE 


Pune furca "'ncingătoarr ; 
Și pleacă la șezătoare, 

Frate-meu e bețivan 

Pleacă călare la han 

Leagă pe murgu la pray 

El intră în han să bea 

El afară o necheza, 

El toarnă paharele 

Murgu 'și roade zăbalele. 


(C. Vădastra-Romanaţi și C. Mălureni-Argeș). 


r 


CULTURA 141 


Să te ştergi puică cu mina 
Că nu mă mai vezi cu luna. 
Şi să te ştergi cu tulpanu' 
Că nu mă mai vezi cu anu! 
Verde, verde, viorea, 

Nu ştiu, mindro, de-i mai sta 
Pin' la liberarea mea”... 


(C. Poeana Luacului-Argeș). 


Spre a nu fi uitată, iubita gingaş cuvintătoare a cărei du- 


rere e arătată şi prin manifestări fizice, îi dă un talisman 


lată în sfirşit că despărțirea de iubită e cea mai im- tinărului soldat. 


presionantă simţire a tînărului care, încă din col. lui Bibi- 
cescu spune: 


„Nu ma scris cind am supt țiță 
Dar acum cind am drăguță”. 


Fata se oferă, ca și mai de mult să facă și ca armată 
cu ei, dar acesta o roagă să rămînă acasă. F 


„Sam zis verde șo granată 
Pleacă Gheorghităn armată 
Eu rămii înstrăinată. 
la-mă Gheorghe şi pe mine 
Să fac armată cu tine. 

Nu te pot mindruțo, lua, 
Că armata este grea. 

Tu nu poți purta pusca 
Puşca şi cu ranita, 

Rămii dar la maică-ta 

Pină m'oiu înapoia”. 


(C. Rijleţu, Viercogi—Olt). 


Elegia despărțirii, e plină de indoieli asupra viitorului 
rii 


„Tuturor le pare bine 

Că plec satule din tine 
Numa mie-mi pare rău 

Că mă duc din satul meu. 
Foae verde, foae lată 

Eu mă duc mindro 'n armată 
Tu rămii plingind la poartă... 
Cu părul lăsat la țițe 

Mai pe tije, mai pe şale 

Să-i faci lu’ neica de jale, 
De-acu de la 'ncorporare 

Si pină la liberare. 


lenire: 


„Foae verde trei agude 

In grădina cu flori multe 
Se șterge mindra pe frunte: 
Nu se șterge de-asudată, 

Se șterge de supărată 

Că-i pleacă puiu 'n armată. 
Puişor cind oi pleca 

Să dai prin grădina mea 
Să-ţi dea puica o basma 

Și din sin ce-o mai avea, 


(C. Ungheni-Argeș). 


lar tinărul li lasă dorul lui spre pază-dureroasă moş- 


„Foae verde mărăcine 

Și mai am două, trei zile 

Şi plec mindrăn miliţie. 

Doru meu cui să rămiie? 
Rămine, mindro, la tine 

Să "'ngrijeşti şi de el bine, 
Să-i dai vinișor şi piine, 

Cum îngrijai şi de mine. 

C. Ungheni-Argeș). 


Mai intilnim pe larg reluarea vechiului motiv al ta- 
lismanului pentru aducerea aminte: 


„Spune-mi, pui, cind mi te duci 
i dau două mere dulci 

Unde-i sta, să le măninei 

Să-ţi aduci puiule aminte 

De-ale noastre dragi cuvinte 

Foae verde viorea, 

lanel, cînd oi pleca 


Me VIAŢA ROMINEASCA 


Să dai pe la poarta mea 
Să-ţi dea puica o basma 
Cusută de Vinerea 
Spălată de Simbăta 
Să ţi-o dau Duminica 
Ca să nu mă poți uita”, 
(Ungheni-Argeș), 


Nu putem sfirşi acest capitol patetic fără să citâm două 
strălucite elegii populare de despărţire, din culegerea d-lui 
T. Pamfile „Cintece de țară” pg. 284 si 278, unde se vede 
că luarea în miliție aduce pentru iubiţi o durere năpraz- 
nică, fatală, parcă ei nici nu sar fi aşteptat la ea; și aci 
durerea e descrisă homeric prin gesturile și atitudinile ce- 
lor ce sufăr: 


„Foae verde busuioc 

Rău mai e cind nai noroc. 
Pleacă badean miliție, 
Tot cu ris, cu veselie, 
Pleacă păsărelele, 

Cu ele gindurile. 

Frunza'n codru veştejeşte 
Puica la el se gindeşte. 
Foae verde foi de nucă, 
Camnea'n trup mi se usucă. 
Nici nu ştiu cil am de furcă, 
Nici cămaşa de cusut, 

Nici horbota de 'mpletil, 
Nici la horă de gătit, 
Cinti la horă, badea nu-i, 
Și eu mor de doru lui. 
„Eu mă uit și la portiţă 

Şi el nu-i nici pe uliţă. 
Sara mă duc în grădină 

Pe vremea cind dinsu vine 
Şi eu mor de doru lui!” 


„Jelexi Doamne, cui i-i jele, 
Dar mai jele-i puicii mele 
Puicii mele tinerele, 

C'o 'nvățai a stringe "n brațe: 
Şi acum mi-o las acasă, 

Cu lacrimi fierbinți pe fată, 
Cu coatele pe zaplaz 

Şi cu lacrimi pe obraz. 

Tot mă 'ntreabă cu necaz 


CULTURA 135 
E E E ELE 

De ce-o las şi un mă duc? 

Un mă duc şi cind mă 'ntorc 

Eu îi zic ca so mingiiu: 

— Puiculiţă bălăioară, 

Să ştii puică, că-s catană, 

Eu mă duc la cătănie, 

— Ba te duci la bătălie 

Şi de- veni nu se știe. 

Şi cind a zis: nu se ştie, 

Curg lacrimi pinăn bărbie”, 


Dar pe lingă acest emoţionant „adio”, în care ni se Co- 
munică sincer, intimitatea gingașă a celor doi îndureraţi, 
intilnim unele versuri, oarecum umoristice de despărţire, de 
exemplu următoarea laudă a unui oarecare Ghiţă, care pre- 
tinde că pling toate fetele de plecarea dumisale — el le 
vorbeşte pe scurt, sentențios: 


„Cintă cucul se roteşte 

Ghiţă calu și poetene: 

Se string fetili buluc 

Şi mă 'ntreabă un' mă duc? 
Eu le spuiu: la miliție 

Ele pling şi mă mingiie 

Mă "'ntreabă cînd mai viu iară 
Eu le spuiu: la primăvară. 

Ele pling de se omoară... 


(Ciumeşti-Muscel). 


Ba avem în citeva poezii spectacolul surprinzător al 
unor întruniri feministe de protestare: 


„La cruciulița de piatră 
S'adună fată cu fată”. 


„La puțul cu două zale 
Und sau strins fetele toate 
Să dea statu 'n judecată 
C'a luat băieţii 'n armată, 
— Ce să ne facem, surată? 
Ne-a luat băeţiin armată 
Şi-am rămas nemăritată. 
ea rămas tigorili 

ne poarte florili 
Decit foare la tigoare 
Mai bine p'o apă mare 
Că pe apă 'nboboceşie 
La tigoare veştejește 


s VIATA ROMINEASCA ' CULTURA is 
a e SI III 3 

S'o trimit pe sfintu' soare 

Sfintu' soare-i dogoros 

Imi pirleşte floare'n dos. 

S'o trimit pe sfinta lună 

Sfinta lună-i răcoroasă 

Imi duce floarea frumoasă 

I-o pune'n pahar pe masă, 

Vine puiul so miroasă”, 

(Stlătioarele-Argeș). 


In alt loc auzim: 
„Cu ce foc să iau din masă 
Cind mi-e gindu' tot acasă 
(Mălureni-Argeș) . 
şi pentru fete, că în cazarmă “a sfirşit cu iubitul: 
„Lasă gindu' de la fete 
Şi [fă alinieri drepte”. 
își zice leatul sau se vaetă: 
„Că vara care-a trecut 
Multe mindre-am mai avut 


Sam avut întotdeauna 
Dar acum n'am niciuna”, 


Dar, dacă din întrunirea oarecum oficială poezia ni-a 
comunicat apoi, liric, gingaşa fantezie a fetei credincioase 
iubitului ei, intilnim o poezie în care o fată cîntă gingaș 
și naiv un fel de petiție: 


Totuşi din propriile ei cintece, vedem că i se mai in- 


„Foae verde doi bujori, P : k7 
fiu ce pa făţişează ocazia să spună cite odată: 


General de roșiori, 


Lasarmata mai ușor 
C'am și eu un puișor 

Să nu mi-l pui înainte 
Că e mic și fără minte 
Să nu mi-l pui la mijloc 


Dar acum nam niciuna”, 
Ca să văz să-mi iau mantaua 
Mantaua și cu tunica 

Că m'apucă ziulica”, 


Că acolo-i imare foc 

Să mi-l pui d'o mărgioară 
Să mi-l vază tata iară, Dacă am asistat la atitea căinări despre greutăţile vie- 
tii ostășești, în vechiul regat, cind e vorba de cîntecele de 
cătănie din provinciile rominești, pe timpul cind erau sub- 


jugate străinilor, tinerii spuneau adevărate bocete: 


(Slătioarele-Argeş). 


Un alt ciclu de inspiraţii îl provoacă viaţa dih cazar- 


mă, unde intilnim în primul rînd cintecul dorului de acasă: ; atică 
„ar de cind mam cătănit 


Viața mi sa otrăvit 
Că tinjesc în țări străine. 
(Col. Alexandri). 
Intilnim acolo chiar momente de revoltă și dorința de 
dezertare: 


„Foae verde griu curat 

Rău maică mai blestemat 
De-am ajuns să fiu soldat 
Intrun codru 'ntunecat 

Cind dă soarele sub seară 
Toată lumea-i la plimbare 
Numa' eu în patrulare 

Cu trei zeci de 'ncărcătoare 
Şi-mi fac fetili întrebare 

— De ce oftezi, soldat, cu jale 
Ori ţi-e grea arman spinare? 
— Nu mi-e grea arman spinare 
Dar mi-e dor d'acasă tare”. 


(Mălureni-Argeş) . 


„Să mă las de cătănie 
Şi să fug la ciobănie” (id.) 


Nu e vorba, izolat intilnim cazuri de dezertare şi acum: 


„Pentru tine, Leano, fată 
Am dezertat din armată 
Vin jandarmii și mă cată 
Doi mă prinde, doi mă leagă 
Doi la carceră mă bagă, 


Lil VIAŢA ROMINEASCA 
a aaa 


“ Bată-l Dumnezeu să-l bată 
Cin' mi-a 'nființat armată”. 


După această ieşire concordantă cu vederile unor paci- 
fişti dela Geneva, intilnim chiar o baladă a unui dezertor 
chipurile din iubire, dar și pentrucă a fost „persecutat” cum 
zice el savant: 


„Foae verde merişor 
Ş'am iubit un dezertor 
Aşa "nalt şi subțire 

i la faţă frumuşel. 

oae verde măr uscat 
La cireşul retezat 
Seade Petrea rezemat 
Nebăut și nemincat 

De trei gloanțe împuşcat 
Iubita-i plingea la cap”. 


— „Dece, Petre, ai dezertat? 
Fiindcă am fost persecutat. 
— Mai bine persecutat 
Decit să fi dezertat. 
Foae verde de negară 
Stind de vorbă alaltăseară 
Mi l-a prins patrula iară 
Mi Ta prins, mi l-a legat 
La "'nchisoare l-a băgat 
La 'nchisoare cu capac 
Unde dezertorii zac 
Unde zac, unde bolesc 
Fapte rele, [făptuesc 
(Ciulniţa-lalomița) . 


Lăsind la o parte excepţiile ce se motivează cu zicătoa- 
rea: 

„Pădure fără uscături nu se poate” şi mai de mult prin 
aceea că făceau armata mai mult cei săraci, observăm însă 
că vechile jelanii ale ostașului sub unguri — unde „căta- 
nele” rimează totdeauna cu sărmanele, — sunt departe de 
a ne arăta vre-o slăbiciune a caracterului Rominului; din 
potrivă, arată patriotismul lui prin ura împotriva duşmä- 
nului ce-l înjugă ?n țara lui și-l duce apoi în străini „ca pe 
boi”. 


1) V. col. L Bibescu Cântece populare din Transilvania» și aiu- 
ninl lui Ionescu Gion, ataşat la colecție, 


CULTURA 447 
EEE A E e EI PIE DRE 2 PE EEE 


Multe injurii şi plingeri de cătănie din poezia vechiu- 
lui regat, sunt inspirate de poezia transilvăneană — sau re- 
sturi de inspiraţii din război. Cât despre calităţile ostăşești 
ale Rominului şi despre răbdarea lui de martir în restriște, 
e prea aproape ultimul război de încercare pentruca să nu 
le mai elogiem prin cuvinte. Știm că fatalismul şi voia bună 
a soldatului îl fac oricind să cînte la horă: 


„Saltă arma raniţa, 
Ca să trecem granița”. 


„Dar spre a sfirși vorbirea despre poezia milităriei, să 
mai cităm citeva versuri, din ultimul capitol, liberarea: 


„Foiţică mărăcină 
Mai am vre-o două trei zile 
i dau tunul în primire 
abia la magazie 
Și mă 'nsor te iau pe tine, 
(Drăgănești). 


_ Incă, în alte versuri, fără să peardă veselia evenimentu- 
lui, se arată brutal oboseala armatei în contrast cu fudulia 
perspectivei de a fi ţivil. 


„Foue verde merişor 

M'a cuprins de mindra dor 
Că mai am vre-o două luni 
Şi- dau dracului de tun 
Am muncit mereu din greu 
De-am zis că nu mai sunt ru 
Da ei tot nemulțumiți 

Cere să fim pedepsiti, 
Doamne, par'că-i un an 
Pină cînd m'oiu libera 
Să-mi fac iară frezura 

Ca să vază mindra”. 


(Moşteni-Dimbovița). 


De altfel şi fetele pata în cu nerăbdare evenimentul 
acesta şi urmările lui — și chiar se spume că odată întrun 
alt congres cum mai văzurăm: 


» „Sau strins fetele din sat: 
— Să dăm jalbă la ciocoiu 
Şi la ministru de răzsboiu 
Să dea drumu' la flăcăi 
Să ne mărităm şi noi 
Măi, măi... 


> 


48 VIAŢA ROMINEASCA 


a IE TE DAI NI Ia PA EI ae 


Cereau, pasă-mi-te reducere de termen militar, tot ca 
la Liga Naţiunilor, dar_cu condiția absolută ca apoi să se 
'nsoare cei liberaţi, cu ele, pentrucă şi ele i-au așteptat cu 
fidelitate cum susține cam retoric una: 


„Foae verde viorele 

De cînd te-ai dus băeţele 

La grumaz mam pus mărgele 

Sin cosiță floricele 

Nici in degete inele 

De cind sa dus bădița 

Mi-e pustie ulița 

De cind sa dus dumnealui 

N'am dat gura nimănui. 

De un an şi jumătate 

De cînd nu mi-a mai scris carte. 

Ş'acum mi-a scris pe hirtie 

Că vine din miliție 

Cu puşcă şi cu sabie. 
(Ungheni-Argeș). 


Amintim că influența războiului resimţită asupra poe- 
ziei de moravuri, nu sa remarcat în acest domeniu prin 
unele sate decit prin citeva versuri despre lipsa miîncării 
„Numai la pesmet uscat. Şi cartof necurățat”... Totuși, în 
alte regiuni se află multe pe cit de necunoseute descrieri, 
ale luptei pe front, de un realism sincer, din ultimul războiu: 


„Din munţii cu viorele 
Vin obuze şi șrapnele 
Sute de mitraliere 

Ard frumoase floricele 
De sus bal aeroplane 

Cu bombe distrugătoare 
Jos bat tunuri și ghiulele 
Doamne scapă-mă de ele. 
Frunzuliță liliacu 

Dă ordine comandantu' 
Să cinte goarnele-atacu' 
Să dăm pieptu' cu spurcatu', 
Frunzuliță de alun, 
Sfinte, ce să vezi acum: 
Numai vaete şi fum. 
Fum e de vaete multe 

Si de bombe diferite 
Vaetele de voinici 

Cari jos rămîn răniți 


CULTURA 449 
ÎN i 
Miini și capete tăiate 
Şi picioare retezate 
Capetele strigă: fraţi! 
La păgini nu ne lăsaţi, 
i mereu înaintați 
e dușman să-l sțişiaţi, 
Noi murim nu mai putem 
Lingă voi ca să luptăm 
Răsbunare tot cerem, 
Care-ţi mai scăpa cu zile 
Să spuneți pe la copile 


Să facă cununi de flori ~ 

Să'mpartă la luptători 

Care pentru ţară mor. 

Foae verde bob năut 

Să vezi lumea ce-a făcut 

S'a tăiat mare și mic 

P'o bucată de pămînt. 

Ei sau sfișiat ca ciinii 

S'au făcut mare de singe 

Nu mai are und se scurge 

Sa făcut munte de oase 

Din podoaba lumii noastre. 

Doamne varsă mila ta 

Şi scapă toată lumea 

Scapă fraţii pedepsiţi 

Cari stau pe sus prin munți. 
(Vădastra—Romanaţi). 


Alături de această pagină de epopee a războiului 
care umanitarismul rominese detestă eat e air 
orce de cei ce atacă „cu arme meşteșugite, dar unde stră- 
ucește ca un oțel patriotismul fanatic al tuturor pînă şi al 
muribunzilor, întilnim o altă doină ce cîntă nostalgia de 
bine, de pace, de casă, dar în viaţa rominească independentă: 


„Foae verde salbă moale 

Ce te uiţi soldat în soare 
Ori [i-e grea arma'n spinare? 
Ori ţi-e dor dacasă tare? 

— Nu mi-e grea armăn spinare 
Nici mi-e dor dacasă tare 
Dar mi-e greu de ce văzui: 
Că duşmanii ne apasă 

Țara săracă ne-o lasă, 

Pe cale cu bolovani 

Nu poți merge de dușmani. 


Te 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


(Vădastra-Homanaţi) 


Prizonierii mai mult chiar decit luptătorii de pe front 
sunt încinşi de nostalgia familiei, şi din tinjirea lor în lip- 
suri amare isvorește 
clădind speranţe în viitor: 


poezia strălucitoare de imagini, fantezia 


„Frunzuliţă tămiioară 
Ileana neichii Ileană 


CULTURA sl 


E N a > 0 


Să mă uit geom la tine 
Să văz dacă plingi de mine 
Şi să viu să cint atunci 
Cind o fi ca să te culci 
Să-ţi şuer doină frumoasă 
Lacrimi să te podidească 
Gindind la dragostea noastră, 
Foae verde mărgării 

Tu să porți doliu cernit 
Pentru cine le-a iubit 
S'acu zace pedepsil. 

Cind oiu scăpa de pedeapsă 
Să porți haine de mătase 
Să pui sălbița la gît 

Ca scăpat al tău iubit 

De unde a fost robit". 


(Vădastra-Romanaţi) 


De a s După ce am reținut din final explicația psihologică a 
rang regele rr dorinţei de traiu bun după răsboae, revenind la timpul greu- 


tăţilor, să vedem cum familia, de asemenea e doritoare de 


Am făcut munţii mescioară cel plecat pe front, descriind peirea luptătorilor, cu jale: 


Şi văile călimară 


De ti-am scris carte poştală, 

Scrisă cu rondeiu de plop 

Să ştii, mindro, că sunt rob. 

Din lacrimi neagră cerneală, 

Puiule, să nu se șteargă. 

Puntată cu crinăriu 

Să ştii, mindro, că sint viu, 

Adresa făcută albastră 

Să știi că sint la pedeapsă 

Inchis cu sirme 'mpletite 

Şi santinele 'ndoile, 

Și porțile sînt de fier 

Zăvoarele de otel. 

Mincare, sfeclă stricată 

Si cun sfert de piine neagră. 

Amară şi sfigicită 

E din făină de ghindă. 

Frunzuliţă bob arcu 

Nu vrea bunul Dumnezeu 

Să mă facă ce vreau eu: 
De-o păsărică frumoasă 

Ca să sbor la tine-acasă 

Să-mi fac cuibu' la fereastră 


„Frunză verde micşunea 

Sărmana Oltenia 

Ce de foc şi jale 'n ea, 

Si cum să nu fie jale 

Dacă tineretu moare ! 

Că flăcăii tinerei 

Se luptă moartea cu ei. 

Și oamenii ceilalți 

Au rămas morți în Carpati, 

lar uncheşii cei bălrini 

Ne-au rămas robi la păgini. 

Au rămas fetili toate 

De-şi rugau singure moarte, 

Copilaşii mititei 

Plingeau pe părinţi, și ei! 

— Spune, măiculiță, spune, 

Vine tata, ori nu wine? 

Vine tata să ne vază 

Cu haine şi cu câmaşe? 

— Dragii puisorii mei, 

S'a dus tat tāu în răsboiu”, 
(Vădastra-Romanaţi) 


Să-ţi cind dimineața 'n zori „Redăm acum ultima sugestie plină de expresivitate și 
Cind a fi ca să te scoli, pitoresc a răsboiului, prin jelania unui rănit către fratele 


n 


aaa 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


PIINE rr” E” uP 


care-l roagă să lase trenul mai încet, fără să 


= 


— IE = Uri - 


mecanic 
lipsească pri gășia celei mai fine fantezii la începutul ce vor- 
beşte de rea ţării: 


Foae verde sălcioară 
A venit do veste-aseară 
Pe hirtie tipărită, 
De regina iscălită, 

Ca fetele dela țară 

Să nu poarte lăcrămioară 
TLămiioară, busuioc, 

C'a băgat flăcăii 'n foc; 
l'a băgat la Nămoloasa 
Unde și-a răpus viaţa, 
Mi i-a dus la Mărășești 
Să stai, Doamne, să priveşti 
Cum se pun spate la spate 
Şi-mi aruncă la granate 
lar tunarii bat de moarte. 
Ascultă, Doamne, de sus 
Doină mindră de obuz 
Bat de sus cu bombe jos 
Mi sa dus ce-a fost frumos 
Frunzuliță de mohor 
Luptă flăcăii cu dor 

Să scape mindrele lor 
Din jugul păginilor. 
Trandafiri imbobociţi, 
Trece trenu’ printre munţi 
Cu răniți dela Oituz. 
Răniții se văetau 

Şi la mecanic strigau 

Să lase maşina "'ncet 

Că-i dor rănile din piept, 
Unu strigă 'năbușit: 
Mecanic, frate iubit, 
Poariă trinu' liniștit, 

Că picioru' drept mi-e rupt 
Dela Mărășești din front, 
Mina stingă retezată 

De-o pustie de granală. 
Nu isbi vagoanili 

Căâ-mi isprâvesc zilili 

Si nu mă ştiu mindrili. 
Doar o zi să mai fiu viu 
O carte să le mai scriu 


E 


4 f y CULTURA 453 


Să le spuiu cum am ajuns 
Din lupta dela Oituz: 
Făro mină yun picior 
i acasă mult mi-e dor, 
ași vrea, frate, ca să mor 
Tocma 'n virfu' munţilor 
Fără pic de ajutor, 
Decit cu picior de lemn 
Mai bine cu flori pe tron 
Decit cu mină de gumă 
Mai bine să fiu tärinä. 


(Vădastra-Romanaţi) 


Sfirşim citația fără alt comentar decit tăcerea admira- 
tiei, pentru spontaneitatea și sinceritatea imaginaţiei rea- 
liste și pline de fantezie imapginativă ca în celelalte poezii 
bune ale poporului nostru. 

Sensibilitatea populară se poate cerceta lămurit în im- 
prejurarea facerei armatei, cînd plecarea îl îndeamnă 
tînăr să-şi cinte iubirea de locul unde s'a născut |şi de 
care se simte atit de legat prin iubirea părinților și iubirea 
iubitei, ades a soției, precum şi printr'un farmec ce nu se 

te descrie, apoi asistăm la aspre revolte de pierderea 
ibertăţii naturale. 

In acelaș timp cunoaștem sufletul iubitor al Romincei 
care cîntă viers de 'ncurnajare a iubitului, dorința de a-l 
revedea cît mai curînd acasă, cu aceiaşi iubire, dacă nu 
l-a putut urma acolo, luminind cuvintele ei cu o gingășie 
şi o naivitate încintătoare. 

In sfirșit, o nouă şi teribilă încercare de fapte și de su- 
flet a adus-o răsboiul recent şi uriaș, punind în lumină pä- 
triotismul doritor de sacrificiu, dar şi distincția umanitară 
rominească 


„Sa tăiat mare și mic, Pe-o bucată de pămint”. 

Ca formă unele poezii de militărie ca toate cele popu- 
lare reținute doar prin memorie, circulă în factură rimi- 
tivă decenii întregi, cu obscurităţi cauzate de lipsa ex- 
plicațiuni cari se umplu ulterior; variantele aceluiaș motiv 


exemplu: „Străin sint și nu știu drumu, Mă duce trinu şi 
fumu”, sau, spune călătorul rural: „Cind trinu o cantona” 
la cazonul cantonament sau la popasul lingă 
căsuţa canton. Dar mai uşor numește popasul trenului, cum 


„Cind trinu’ o hodini” sau „Lasă trinu' mai încet”, 


a 


+ 


454 VIAŢA ROMINEASCA 


Menţionăm că milităria ajută circulația folklorului, din- 
tun loc într'altul ca păstorii, plutaşii și alți muncitori ce-și 
schimbă locul (zidari, etc.). Aşa că deşi am citat mai mult 
poezii din judeţul Argeș şi din imprejurimile lui, cele mai 
multe motive sunt destul de asemănătoare cu ale altor poesii 
militărești din alte judeţe. i 

Folklorul nepreţuit şi care nu moare, cum am văzut 
din abundența inspiraţiei recente, e subliniat totuşi mai 
ales în jurul orașelor, prin imitarea nechibzuită a vieţii de 
la oraş şi aceasta mai mult prin unii din foștii militari, cari 
își înstrăinează intuiţia naturală; — credem că e vorba mai 
mult de ordonanţe. Se impune deci să se facă cunoscut din 
cazarmă acestor militari, frumusețeţa cintecelor lor țără- 
neşti, spre a pleca din oştire cu cultul lor iar nu cu bilbii- 
rea romanţelor imunde. lar în sat mai puţină „politică”, 
mai puţină radiofonie şi mai multă încurajare a versului 
popular de către cei bine ştiutori de carte, cari sunt datori 
să scrie pe hirtie, cîntecele frumoase, să le dea la cine le 
poate tipări, alese. In concluzie, observăm că din cauza o- 
cupației sale agricole şi a sentimentalismului său, poporul 
nostru nu are temperamental energia de a face poesii răs- 
boinice. 

In militărie, trebue să se cinte însă asemenea cintece, 
afară de unele motive, din cele pe cari le-am pomenit, 

De aceea ca o compensație care se impune trebue să 
intervină poezia cultă cu o inspiraţie călită prin influența 
poeziei altor popoare, cu caracter mai  combativ. Actual- 
mente, afară de citeva poezii clasice, avem atitea versuri 
submediocre, în privinţa concepţiei şi mai ales a formei: 

„Ţară scumpă, adorată” sau „Țară mare, imprejur cu 
munţi..”, cari sunt incomparabile și ca melodie, (ades 
luată din operete germane) și ca libret, cu chiotul mindru 
al flăcăului plin de viaţă: „Ş'am să plee la miliţie, Mindro, 
mîndrulița mea, Cu flori mindre n pălărie”. 

Intr'adevăr, mulți poeți „culți” ne dau versuri cintate 
de mii de oameni zilnic, versuri cari îți impun risul, toc- 
mai în momentul cînd te prepari să primeşti emoția cea 
mai sublimă — şi rizi fără voie, ca atunci cînd citeşti pe 
piatra de pe un mormint „o pozie” stupidă. Aceasta în mi- 
nutele destinate să "'nalţe sufletul, să-l educe și să învioreze 
trupul abătut de sforțări. Şi acest dezastru artistic e impus 
unor suflete tinere dintre cari cele ale ţăranilor sunt cele 
mai simple — ale țăranilor noştri poeţi! Şi în afară de edu- 
caţia estetică așa de abordabilă, cuvintele cintecului repe- 
tate zilnic, adesea în momentul cînd omul nu se gindește 
la nimic, constitue o influență incontestabilă asupra sub- 
conştientului — în înțelesul cone-ist, — de aici o nouă nece- 


E ——————————————————————————————————————— 


> CULTURA 455 


sitate a bunei calități a gindului și a formei de exprimare 
din cintecul milităresc cult. 
Să-l așteptăm. Şi pină atunci să-l colecționăm pe cel 
popular, care atit de adesea e admirabil:). 
D. AL. NANUL 


B I O G R A F I E 


VIAȚA UNUI MARE FINANCIAR : BASILE ZAHAROFE 


Zaharoff, — azi Sir Basil Zaharoff. O viață ce nu se 
incurcăin ramuri de arbore genealogic cu rădăcini adinc in- 
fipte încă din veacuri trecute, ca tovarășul lui — cu ade- 
vărat de arme, — Alfred Krupp, de pildă. Nu-și complică 
existenţa cu progenituri menite să-i continue opera și să-i 
poarte mai departe gloria. Se mulţumeşte cu sine însuşi. Și 
dacă părinţii îi sint pomeniţi, asta-i doar sub titlul de cu- 
riozitate profesată de biografi amatori ai inutilelor amă- 
nunte şi de banale acte de stare civilă. Pentrucă, în ascensiu- 
nea lui Zaharias Baseleios Zaharoff, — născut în 6 Octom- 
brie 1849, la Mugla, în Asia Mică, — părinţii lui, mici ne- 
gustori, nu joacă nici un rol, Cu oarecare însemnătate sar 
putea mindri cel mult un unchiu al său, — d. Sevastopulos, 
negustor de manufactură în Constantinopol, — a cărui tej- 
ghea linărul Basileios o golise intro noapte, ca, astfel, cu 
conţinutul ei, să ia drumul spre Londra. E drept că, din pri- 
cina acestei aventuri, era să cunoască rigorile temnițelor 
engleze dacă tribunalul din Old Bailey, în faţa căruia com- 
pirate: în urma plângerii unchiului său din Galata, nu sar 
i arătat indulgent. Dar această întimplare, desigur neplă- 
«ută, s'a petrecut în anul 1875 şi, de atunci, a trecut destulă 
vreme ca să se uite. Cazierul lui judiciar, ca să-i s 
așa, încetase prin urmare să mai fie imaculat. Prevăzut deci 
cu asemenea referințe putea fi recrutat de temuta „Secrea 
Service, — la începuturile organizării acestei instituții — 

ntru care era nevoe de oameni destoinici cărora, bine 'nţe- 
es, li se impunea condiția prealabilei aeceptări în ce prive- 
şte elasticitatea moralei curente. Basileios Zaharoff 
ne îndeplineşte condiţia şi iată-l învrednicit cu o situaţie, 
menită să ascundă pe cea adevărată. Aceasta e o explicaţie 
ce ni se dă.. Bună, rea, — adevărată sau falsă, — o dăm aşa 
cum ni sa servit, Alţii văd în această dobindire bruscă de 
situație — nu ştim dacă sint apologeți sau obiectivi înregis- 

1) Publicind acest articol pentru Interesantui lui material, nu ne 
învoim eu excesiva prețuire estetică ce se dă exemplelor, N. R 


y~ VIAȚA ROMINEASCA 


tratori de date istorice, — o urmare a sprijinului pe care 
puternicul și primul lui protector din Atena, — viitorul pre- 
ședinte de consiliu Skuludis, — i-l acordase. Rămâne, dar, în 
suspensie un punct de intrebare.. Păstrăm, însă, — pentru 
buna reputație a viitorului Sir Basil, — această a doua ex- 
plicație, şi o menţinem. 
ert e că, doi ani după golirea tejghelei unchiului din 

Galata, în 1877, iată-l reprezentant în Balcani al societății 
de arme engleze Nordenfeldt, — societate menită să feri- 
cească naţiile cu tot felul de muniții: artilerie grea și de 
_ cîmp, submarine, obuze de diverse calibre. 

Dela această dată începe istoria de vaste proporții a lui 
Zacharias Basileios Zaharoff. 


Fără îndoială că, în satul lor din Asia Mică, — în acea 
Mugla sau Mușlin cum i se spunea locului, — părinții prun- 
cului care la botez primi numele de Basileios nu rivneau 
pentru el decit cel mult o dughiană, cu rafturi multe și cu 
belșug de marfă. Și, mai presus de orice, o tejghea menită 
să asigure cheltuiala zilei. 

Visul le-a fost realizat. In proporţii mai uriașe chiar de- 
cit îşi închipuiau. Dar, pină la această realizare, a fost un 
drum greu, accidentat, — atit de neașteptat încît ascensiu- 
nea lui Basileios pare evadată din paginile celui mai izbutit 
roman de aventură. Dela 1849 cind s'a născut și pină să de- 
vină „misteriosul european” şi „neguțătorul de moarte su- 
bită”, Basileios Zacharias, — devenit apoi Zacharoff în iarna 
refugiului părinţilor lui în Rusia şi, mai la urmă, Basil Za- 
charoff, voind să dea, astfel numelui o culoare aproximativ 
europeană, — a făcut de toate. Şi pentrucă indeletnicirile îi 
erau diverse, școala n'a fost altceva decit o instituție a cărei 
vizitare n'a constituit pentru Basil Zacharoff decit o întim- 
pie fără urmări, un accident de foarte scurtă durată, un 
apt divers a cărui însemnătate nu se prelungește prea mult 
în pagini de biografie și nu prea stărue deloc, — sau aproa- 
pe deloc, — în amintirea contimporanilor lui. 


In ultima analiză, Basileios se poate socoti ca un om 
cumsecade dar urmărit de nenoroc. Oricit de ciudată pare 
această afirmaţie, ea e, totuși, adevărată. Bine 'nţeles, e vor- 
ba de o cumsecădenie relativă şi de un ghinion vremelnic. 
Istoria va fi silită însă să în şi aceste referinţe dacă 
nu vrea să i se schimbe numele în pamflet. Pentrucă, a duce 
greul unei familii nevoiașe, — cum a fost aceea a lui Ba- 
sileios, — silită să pribegească din Asia Mică în Constantino- 
pol, din Constantinopol în Rusia, ca apoi să i se piardă oare- 


CULTURA t57 
3 m Ma ae E E SII Oee D EESE E 


cum de urmă, in Constantinopol, să cunoască mizeria cea 
mai cumplită și Basileios să devină, in calitatea lui de ghid 
in Stambul sau de spălător de vase în birturi, unicul spri- 
jin al acestei familii în statornică legătură cu foamea și cu 
lipsurile de tot soiul, toate acestea. nu se pot numi decit da- 
ruri ale nenorocului,. 

A fost o adevărată binefacere cind Basileios fu luat de 
unchiul său, negustor mai înstărit în Galata, în prăvălie. Ti- 
nărul nostru dobindi astfel o viaţă așezată şi visul făurit de 
părinţi la leagănul făcut din scinduri sau improvizat dintr'o 
albie, părea pe drumul înfăptuirei. Căci acesta era rostul, 
să devină şi el, mai tirziu. proprietar de dugheană, ca unchiul 
lui d. Sevastopulos, Treburile unchiului căpătară avint şi. 
fără îndoială, se putea mindri de aptitudinile în negoţ ale 
nepotului. 

Basileios însă e mistuit de neastimpăâr. De pe vremea 
cînd a fost ghid în slujba străinilor veniți la Constantinopol 
a păstrat, pesemne, nostalgia meleagurilor din apusul conti- 
nentului. In dughiana unchiului insă, orizontul îi era închis. 
Nu ştim dacă în sufletul lui Basileios sa dat vreo luptă mai 
mult sau mai puțin corneliană, Sigur e că, intro bună dimi- 
neață, d. Sevastopulos a găsit tejgheaua goală iar nepotul lu- 
ase drumul spre Londra. Dar nu apucă să se obișnuiască, fie 
cit de puţin, cu atmosfera orașului de pe Tamisu cînd o nouă 
nenorocire Îl aștepta. In socotelile lui nu intrase furia ce fu- 
sese în stare să stăpinească pe unchiu în faţa tejghelei golite. 
Nu şi-a închipuit, desigur, că d. Sevastopulos îl va urmări, 
că va fi chiar în stare să facă drumul la Londra ca acolo să 
facă plingere şi că, din această pricină, sărmanul Basileios 
va fi închis și se va prezenta în fața judecătorilor din Old- 


Bailey. b 

ð condamnare era sigură. Situația de om liber a lui Ba- 
sileios Zacharoff se găsea pe muchie de pe In fața jude- 
cății acuzatul declară că era în dreptul lui ridicind din cassă 
suma ce Í se cuvenea în calitatea lui de asociat al d-lui Se- 
vastopulos, Unchiul, îndirjit peste măsură, nu vedea în fapta 
nepotului decit un furt pur și simplu. Nu răminea lui Basi- 
leios decit să facă doida: în fața acuzatorului că, in 
tul acestuia, cra, întradevăr, părtaş. Dar, cum putea el aduce 
această dovadă ? Cindva, avusese el, din partea unchiului, 
o asemenea scrisoare, Acum, însă, după timpul petrecut in 
inchisoare, salvatoarea scrisoare nu putea fi găsită, 

Dacă întradevăr, d. Sevastopulos va jura că niciodată 
nepotul lui nu i-a fost tovarăș, e pierdut. Va depune un ase- 
menea jurămint unchiul lui? D. Sevastopulos însă nu e 
omul care să se sperie de vorbe rostite în fața unei cruci de 
lemn, 


45g VIAŢA ROMINEASCA 


Dar, în ghinionul lui, tinărul Basileios e urmărit şi de 
un mie ee a de noroc. Venise la judecată în haine de săr- 
bătoare, — în hainele cu care nu se mai îm bise de în- 
delungă vreme. Şi în clipa cînd răzbunătoru unchiu pusese 
mina pe cruce să jure, sc auzi un strigăt de bucurie care, cu 
siguranță, o fi fost tot atit de răsunător ca acel scos din bae 
de compatriotul său Arhimede. Intrun buzunar Basileios 
găsise bucata de hirtie cu care putea face dovada că fusese 
asociatul d-lui Sevastopulos. Unchiul fu salvat de sperjur și 
nepotul, în faţa acestei acuzări năruite, fu achitat. / 

D. Sevastopulos luă drumul înapoi la Constantinopol. 

Şi Basileios rămase În sfirşit cu onoarea spălată dar fără 
un gologan în buzunar şi pindit, de mizerie, pe străzile 
Londrei. 


Nu e însă mai puțin adevărat că, din acest moment, pu- 
tem socoti sfărimat ghinionul lui Basileios Zacharofi. 

Incă o perioadă de doi ani de zile, — ca să precizăm : 
dela 1873 la 1877, — în care timp se va duce şi'n Grecia, un- 
de-și va găsi un preţios sprijin d. Skuludis viitor preşedinte 
de Consiliu, — şi lucrurile se schimbă'n bine. Va mai cunoa- 
şte tot în acest răstimp și citeva greutăţi iscate de pe urma 
trecutului, va înfrunta răutăţile citorva oameni, — dar înce- 
pind dela 1877, el va izbuti să arunce o prapastie între ziua 
de eri şi de azi, şi viitorul Sir Basil Zacharoff intră mai mo- 
dest, e drept, dar tot își face această intrare, în lumea mag- 
naților morții subite, — să se afle adică pe drumul sigur al 
celei mai autentice fericiri... 


Lucrurile sau petrecut așa: Basileios Zacharoff venise 
la Atena ca, în fața protectorului său Skuludis, să se discul 
de o calomnie pe care un rival ul său știuse să i-o arunce 
spinare. Era vorba de o imaginară arestare a sa, de o eva- 
dare tot atit de imaginară și de o presupusă împușcare a sa 
de către sentinelă. Totul se reducea la o mistificare și era 
opera vrăjmașşului său, gazetarul Xenos. Omul politic fu con- 
vins de nevinovăția protejatului său. 4 

Ca întotdeauna, şi de data aceasta Zacharoli fu urmărit 
de micul lui noroc chiar în clipele de desnădejde. 

Skuludis primise tocmai o scrisoare din partea unui sue- 
dez, fabricant de arme din pe oră pier care-i cerea să-i re- 
comande un tinăr destoinic ia să-i încredințeze repre- 
zentanța pentru Balcani. Şi Skuludis se gindi la Zacharoff, 
care, pe temeiul recomandaţiei, e acceptat. 

Aceasta e versiunea onorabilă după care Basileios nu 


CULTURA 450 


dobîndeşte o incredere din pricina unor relații cu Secret Ser- 
pice ci prin stăruința unui viitor preşedinte de Consiliu, 

Nenorocul de pin'acum e înfrint. 

Şi de aci înainte începe fenomenala carieră a acelui 
care se va numi Sir Basil Zacharoff și va fi socotit persona- 
giul cel mai misterios al tuturor cancelariilor europene, 
care va veghea la alcătuirea tuturor bugetelor de războiu la 
cari va ști, cu o nemuiintilnită îndeminare, să atenteze, care 
va şti deopotrivă, — chiar atunci cînd nu fomentează măce- 
luri — să întreţină starea de spirit strict necesară opulen- 
tei marilor uzini de muniții, care va pune la indemina 
naţiilor cele mai sigure mijloace de reciprocă distrugere, 
dobindind pentru sine titluri de recunoștință din partea tu- 
turor acelorași naţii astfel înzestrate, care va confunda pa- 
triotismul cu debuşeul și umanitarismul cu dividendele și 
care se va înălța pină acolo, încît se va uita şi de Mugla, sa- 
tul lui din Asia Mică, şi de păţania cu unchiul său din Galata, 
reţinindu-se doar marile servicii aduse crimelor colective le- 
gitimate sub numele de râzboiu. Titluri suficiente ca să fie 
inobilat de regele Angliei ca pe cel mai de seamă fiu al Al- 
bionului și din partea Franţei să primească în dar cea mai 
înaltă decorație pe care marii ei cărturari nu o primiseră, 

- și asta chiar în ziua cînd în cafeneaua din Rue du Crois- 
sant, Jaurès fusese ucis... 

E nevoe însă, pentru fixarea personagiului, să reținem 
două date din viața lui: Anul 1849 cînd Basileios a venit pe 
lume, — și această dată o dăm ca, prin defalcare, să stabilim 
vîrsta exactă a eroului nostru în clipa epicelor lui intimplări, 
— 1875 cind a compărut în faţa judecătorilor englezi, eveni- 
ment de debut în viaţa curopeană, — şi, apoi, 1877 cind i se 
acordă reprezentanța pentru Balcani a fabricei de muniții 
Nordenfeldt. De aci încolo marile lui momente de cuceriri 
de izbinzi repurtate pe arena comerțului industrial interna- 
tional, de izbutiri pe calea inavuţirei, se confundă cu mai 
toate zguduirile ce au mistuit națiile, fie că le-a urmat, fie 
că le-a precedat. 


Păstrăm deci în amintire data de 1877 cind Basil Zacha- 
roff devine, la Atena, voiajorul pentru țările balcanice a 
unor muniții de proveniență engleză. „Articolul de bătae” 
— ca să ne folosim de un termen strict al profesiei lui din 
acea vreme, — e un tun cu tragere mai mult sau mai puţin 
repede, un tun care, chiar dacă necesită pentru minuirea lui, 
prezența a patru servanţi, se bucura, totugi, de o sufici- 
entā mobilitate ca să fie vag sa de armatele în pregătire. 
Stim ce înseamnă în viața eanilor acest an, — 1877. 


= 


450 VIAŢA ROMINEASCA x 

Mii 
Emanciparea de sub jugul turcesc, în primul rind, a popoa- 
relor slave din peninsulă şi ajutorul dat de țarul Alexandru 
al Rusiei, moştenitor al testamentului lui Petru cel Mare, în 
favoarea acestor emancipări. 

Numai Grecia sta în espectativă şi Basil Zacharoff se 
afla la Atena. Ochii lumei sînt îndreptaţi spre bătălia ce se 
dă în sudul Dunării, —— la Plevna. Se părea că de această 
luptă e legată soarta Turciei care se apără cu o îndirjire 
vrednică sA laudă. Infringerea insă nu intirzie să vină şi 
popoarele balcanice își capătă independența. Numai Grecia 
n'a dobindit nimic. 

Reprezentantul lui Nordenfeldt şi-ar fi putut nota, 
atunci, în carnetul său, — presupunind că ar fi avut un ase- 
menea carnet, peniru eventualitatea unor memorii, — două 
faze de pe urma cărora el a putul trage un folos egal. 

La elnio în epoca de espectativā, Grecia socotea că 
trebue să se înarmeze, pentru preintimpinarea oricărui rise, 
— ca nu cumva în desamăgirea ei Turcia să găsească oraşul 
in Grecia o pradă ușoară. Drept urmare a acestui lucru, in 
în care pină mai deunăzi era socotit aventurier, i se deschid. 
acum, lui Sir Basil Zacharoff, toate ușile ministerelor. 

După semnarea păcii, Grecia care se Înarmase pentru 
păstrarea neutralității, îşi sporeşte  inarmările în vederea 
unei despăgubiri pe care o nădăjduia şi pe care nu îndrăz- 
nise s'o dobindească pe calea armelor. Inarmarea unui popor 
e, pesemne, aidoma foamei: vine mincind. Aşa se explică 
dece, chiar atunci cind Marile Puteri silese Turcia învinsă 
să cedeze Grecici aproape întreaga Tesalie şi sudul Epirului. 
patria de moment a lui Basil Zacharofi tot nu se potoleşte. 
Pentru cheltuelile de înarmare, Grecia înscrie 80% din bu- 
get. Asta înseamnă că debuşeul firmei Nordenfeldt devine, 

rin reprezentantul ei la Atena, unul din cele mai de seamă. 
Şi, cind inginerul Nordenfeldt mai face invenția menită să 
modifice întreaga strategie a războiului naval, — submari- 
nul, — patriotismul lui il Zacharoff îl îndeamnă grabnic 
să vindă unul poporului său, ceeace bineînţeles, nu-l va opri 
cu nimic ca, puţin mai tirziu, să vindă două submarine Tur- 
cici. Se face dovada, dintru început, că industria inarmărilor 
e destul de internațională ca să nu se lase împiedicată, în 
drumul ei, de siropoase amănunte sentimentale și de consi- 
derații patriotice permanent localizate. 


Dar, toate acestea nu reprezintă decit o foarte slabă iz- 
butire. Ea începe odată cu mitraliera americanului Hiram 
Maxim, — această armă de veritabilă ere repede ce a în- 
cîntat statele majore ale tuturor popoarelor. Meritul cu ade- 


vărat mare al lui Zacharofi care asistase la experiența lui 


CULTURA 461 


Hiram Maxim la Viena, a fost de a aduce pe inventator ca 
tovarăș în firma Nordenfeldt. In 1888, Basil Zacharoff e re- 
prezentantul unei societăți noui, a cărei întocmire e opera 
lui. Mulțumită mitralierei, proaspăta firmă Maxim, Norden- 
feldt Guns and Ammunition Co, va putea ține piept lui 
Schneider dela Creusot și lui Kru Essen, Voiajorul 
de comerţ e destul de dibaciu ca A introducă noul „articol 
de bătae” în armata și flota engleză, apoi in Germania, Ru- 
sia și Spania. lar cînd asociaţia Nordenfeldt-Maxim se rupe 
în 1890, Basil Zacharoff e destul de bogat ca să poată obține 
un respectabil pachet de acțiuni menit să-l facă tovarăș al 
inventatorului. 
n 


Se înţelege lesne că, in nevoia plasării unor asemenea 
mărfuri de care firma sa va dispune, — mai ales cînd își va 
ataşa și alte societăţi, alcătuind trustul „morții subite”, — 
unicul scop va fi dezlănţuirea războaielor, prelungirea tutu- 
ror măcelurilor ori, în cel mai fericit caz, menţinerea stării 
de E gie propice înarmărilor: si vis pacem, para bellum, pus 
in slujba fabricanților de muniții. 

E bine să notăm aici societățile în care Zacharoff, ală- 
turi de Hiram Maxim, și apoi, — după plecarea acestuia din 
firmă, — împreună cu Vickers, ajunsese să aibă vot prepon- 
derent. Ne vom da lesne seama de cîtă politică îndreptată 
spre ucidere colectivă trebuia cheltuită, 


ia 
lată tabloul afacerilor grupului Zacharoff la o dată oa- 
recare, — şi acest lucru e vrednic de reținut, — anume în 


ajunul catastrofei mondiale: 


In Anglia: 


1) Societatea de muniții Vickers. 
2) Societatea de muniții Armstrong. 
3) Societatea de muniții Beardmore. 


In Franţa: 


t) Societatea franceză Whitehead. 
2) Societatea „le Nikel" — societate cu scop de a furniza 
material uzinelor de războiu. 


In Rusia: 


„__1) Asociat, la uzinele din Reval și Tzaritzin, cu societă- 
tile germane Krupp şi Ludwig Loewe, — acestea din urmă 


462 > VIAȚA ROMINEASCA 


peene 
fiind şi membri in Consiliul de Administrație la societatea 
Wickers. 

2) Asociat cu Putiloff. 


Se înțelege că, în asemenea condiții, războiul poate in- 
cepe. Oriunde ar fi, debuşeul e asigurat şi dacă măcelul se 
va întinde dealungul întregului pămînt, — cu atit mai bine ! 
beneficiile vor fi cu atit mai sporite, cu cit va curge singe mai 
mult, pentru că interesele lui Basil Zacharoff sint împrăş- 
tiate, în toate centrele bătrinului nostru continent. 


Războiul între Spania şi Statele Unite ale Americei, răz- 
boiul Burilor, războiul Ruso-Japonez, mai cu osebire marele 
războiu al popoarelor și apoi, războaele greco-turc pînă la 
strălucita biruință a lui Kemal Pașa sunt tot atitea prilejuri 
de îmbogățire graţie cărora Basil Zacharoft, devenit baronet 
britanie şi purtător al celui mai înalt ordin francez își poate 
îngădui, — o delicată atenţie pentru naţiile nimicite... — 
întemeierea unei catedre de aerodinamică la Sorbona, de 
literatură franceză la universitatea din Oxford şi una de en- 
gleză la cea din Paris, ca să devină chiar, — fără ca nimeni 
să ă, — doctor honoris causa al celei mai vechi uni- 
versităţi britanice. 

Ca să ne dăm seama ce a însemnat, mai cu osebire ma- 
rele războiu, pentru dividendele societăților engleze de mu- 
niții, notăm aici producția înregistrată (şi din nenorocire, 
prompt consumată) în tot răstimpul măcelului : 25.000 tu- 
nuri, 240.000 mitraliere, 4 milioane puști, 258 milioane de 
obuze, 10 miliarde de cartuşe şi alt numeros material de răz- 
boi de apă şi de uscat. In această producţie grupul Wickers, 
reprezentat prin Sir Basil Zacharoff, ia parte cu 100.000 mi- 
traliere, 4 vase de războiu, 3 crucişătoare-cuirasate, 62 bas- 
timente uşoare (pentru că-i şi proprietar de şantiere navale), 
2328 tunuri de marină şi de cimp iar dela uzinele din Wei- 
bridge, nici mai mult, nici mai puţin decit 5500 avioane. 

3 


Azi Sir Basil Zacharoff şi-a dobindit ca să zicem așa o 
binemeritată odihnă care o gustă, dintrun jilt purtat de 
valeţi, pe coasta de Azur. 

A eşit din actualitate. Nu mai fomenlează masacre, nu 
mai cumpără ziare menite să întrețină pentru întreprinde- 
rile lui o bănoasă atmosferă, nu mai întemeiază vaste agenţii 
telegrafice menite să răscolească, la nevoe, întregul pămînt. 
Se mulţumeşte cu o singurătate bine păzită şi Sir Basil Za- 
charoff se pregăteşte să intre în lumea legendei. Pentru că 


: CULTURA 468 


i 


nu poate sta inactiv, e, & finanţat acolo, mesele de 
bacara şi ruletă din Monte Carlo, E desigur în decadenţă. 
Nu e însă mai puţin adevărat că și aceasta a fost pentru el 
o strălucită afacere şi, — pentru iertarea păcatelor ispășite 
pe scaunul de olog, — se cuvine să adăugăm că a fost şi 
unica lui afacere pacifică, de pe urma căreia nu şi-au zbu- 
rat creerii decit acei care ar fi făcu! aceasta și fără coman- 
dita lui. 

S'a mai vorbit de el cu o zimbitoare stăruință prin 1924 
cînd, într'o zi de toamnă, — la 22 Septembrie, — doi bătrini 
se prezentaseră în fața primarului unei comune din împre- 
jurimile Parisului. 

El avea 75 de ani şi se numea Basil Zacharojf. 

Ea număra cu cîțiva ani mai puţin şi se numea Maria 
del Pilar - Antonia - Angela - Patricinio - Simona de Muquiera 
y Bernette, văduva ducelui de Villafranca de los Caballeros 
şi era principesă de Bourbon. Era aceiași pe care, cu citeva 
decenii în urmă, o întilnise într'un tren şi care în timpul răz- 


“boiului dintre Spania și Statele-Unite ale Americei îi des- 


chise toate uşile mai marilor Spaniei. Pentru el Maria del 
Pilar-Antonia-Angela-Patricino-Simona de Maquiera y Ber- 
nette, părăsise curtea regelui şi pe un soţ închis la balamuc 
ca să urmeze pe Sir Basil Zacharoff. 

In fața primarului din Arronville se legaliză această le- 
gătură veche de mai bine de douăzeci de ani. 

Şi cind după un an, soţia lui Sir Basil muri, — magna- 
tul morţii subite, retras în grădinile, bătute de soare, din su- 
dul Franței, îşi macină o bătrineţe inutil prelungită. 

Murind, Sir Basil Zacharoft nu se va putea mîndri de 
a fi întemeiat o dinastie. Va putea spune, în schimb, că a 
fost cel mai cumplit coşmar al acestei lumi frămintate, că a 
luat parte, în calitate de creator și spectator al tuturor dezas- 
trelor aducătoare de bănet, că a pus la indemina naţiilor 
cele mai sigure mijloace de rafinată ucidere şi că, prin acea- 
sta, a binemeritat toate cinstirile și preţuirile, de cari se 


poate bucura omul socotit, de lumea noastră, cu adevărat de 
ispravă, 


CRONICA PLASTICA 


CONSTANTIN LECCA 
—  Intiiul portretist romin — 


Arta modestă din bisericile rustice ale principatelor ro- 
mine nu putea să determine și nici să influențeze realizări 
plastice mai inaintate. 

Cele dintii manifestări de pictură cultă apar la noi pe 
de o parte din dorința reprezentanţilor protipendadei ro- 
mine de a lăsa posterităţii chipurile lor portretate, intro 
vreme cînd numai desenul şi pictura puteau să le menţi- 
nă vie amintirea, iar pe de altă parte din preocuparea cul- 
turală şi artistică a conducătorilor spirituali ai ţării. 

Meşterii străini care se ivesc la noi pe la începutul veat 
cului trecut aduc cu dinşii această modă a portretului, în- 
floritoare în toate țările de cultură ale Apusului. 

„După producțiunile tipice infăţişind chipuri de sfinţi 
și imagini ale ctitorilor de biserici, compoziţii în care tradi- 
țiile bizantine se amestecau cu naivitatea artei ţărăneşti, — 
v artă nouă începe să se înfiripeze și la noi, reprezentind 
mai ales figuri mirate de boeri, în costume orientale sau în 
haine influențate de moda Occidentului. 

_ Au rămas astfel numeroase lucrări nesemnate ori da- 
torite unor artiști necunoscuţi, care nu şi-au putut cuceri 
un loe în istoria artei, 

Zugravii şi pictorii de biserici, ridicaţi din mijlocul i- 
conarilor anonimi, înființează acum școale de pictură pe 
lingă episcopii și minăstiri, iar artiștii levantini Lapatti, Le- 
vaditti, Ioanid şi alţi pictori străini cu reputație (Liotard, 
Raffet, Bouquet, Doussault, Trenk), atrași de pitorescul fù- 
rii noastre, formează gustul artistice al publicului rominesc. 

Tot dintre străinii veniţi la noi Sau recrutat și primii 
noştri profesori de desen: Wallenstein (angajat la Colegiul 
Sfintul Sava, unde va descoperi talentul tinăr şi revelator 
al lui Theodor Aman) şi Anton Chladec (profesorul de mai 
tirziu al lui Nicolae Grigorescu), portretist de mari dimen- 
siuni, iconar și miniaturist, 

Odată cu instituţiile mai înalte de cultură, înființate de 
domnitorii Regulamentului Organic, sau pus și bazele in- 
vățămîntului nostru artistice, —  austriacului Wallenstein 
(Valștain) dela Sfintul Sava corespunzindu-i în Moldova 
venețianul Sciavoni dela Academia Mihăileană, 


CRONICA PLASTICA ws 


Cursurile acestor artişti au stimulat entuziasmul cîtorva 
fii de boeri, care plecară apoi să-și complecteze educaţia ar- 
tistică în şcoalele Apusului. 

E carea romantice preocupă în, deosebi pe tinerii 
artiști, 

Intre aceştia se remarcă și Gheorghe Asachi care, în- 
torcîndu-se din călătoriile sale de studii, inaugurează în arta 
noastră tabloul istorie alături de pictura bisericească și de 
portret. Atrași de noile forme de expresie, pictorii din prin- 
cipate inapoiaţi acum din Roma, Paris, Viena și München, a- 
duc o viziune cu totul opusă vechilor canoane seculare. 

Imaginile hieratice de odinioară iau de astădată forme 
vii, transformindu-se cu desăvirşire sub înriurirea roman- 
tismului literar. 

Se înjghebează astfel o şcoală rominească de pictură 
destul de naivă, plină de stingăcii, nesigură încă pe mijloa- 
cele tehnice, dar insuflețită de entuziasm şi cutezanţă. 


Ceiace face Asachi în Moldova, încearcă cu isbindă pic- 
torul transilvănean Constantin Lecca în Muntenia. 

Născut la 18 Decembrie 1810 la Braşov, Constantin Lecca 
a studiat pictura la Viena (cu profesorul Shamy) și la Roma. 

In legătură cu studiile sale, „Curierul rominesc” din Ia- 
nuarie 1830 publică următoarea notiţă: ; 

„O scrisoare din Buda vestește că tinărul romin Con- 
stantin Lecea, care se îndeletniceşte la meșteșugul cel fru- 
mos al zugrăviei, săvirşind o icoană pe care înfășişează 
moartea lui Mihai Vodă cel Viteaz, a început o altă icoană 
pe care închipueşte pe eroul Ștefan Vodă al Moldovei şi 
săvirşindu-l, se găteşte a veni cu amindouă în Bucureşti, cu 
gind, ca pe cea dintii să o închine și să o dăruiască şcoalei 
naţionale din București, jar pe cea de al doilea să o în- 
chine gimnaziei Vasiliene din laşi” 1). 

lar în „Biblioteca Rominească” din Buda, partea IV-a, 
1830, găsim sub semnătura lui Zaharia Karcaleki următoa- 
rele rînduri despre Lecca: IRI Ş 

' „Aprins fiind de zelul patrioticese şi vrind după pu- 
tere a sluji neamului, (Lecca) a zugrăvit trista și lăcrămoasa 
moarte a viteazului principe Mihai pe o pinză de um cot 
şi jumătate de mare şi spre vecinică aducere aminte, ca un 
suvenir, a dat-o la şcoalele naţionale din Bucureşti, ca să 
se pună în scoale înaintea tinerimei”... 


a) V. A. Urechia, Istoria Şcoalelor, cit. şi de Ştefan Meteş, Din 
istoria artelor rel. rom. 


N O N N e e“ —— N OT 
: 30 


466 VIAȚA ROMINEASCA 


Mai departe Karcaleki propune: 

„A se patroni de. naționaliști ca cu ajutorul neamului 
să poată merge în Italia și Franţa pentru întreaga procop- 
sire şi covirşirea acestei măestrii, care apoi să poată sluji 
neamului ca maister temeinic şi profesor tinerimei romi- 
neşti în această măestrie””. 


Trecînd în ţară, Lecca se căsătorește la 1836 în Craiova 
cu Victoria Uteteleşanu, 

Il găsim apoi dind lecţii de desen la şcoalele din Cra- 
iova (1847). 


La 24 Decembrie 1850 domnitorul Barbu Ştirbei dă ur- 
mătorul decret pentru organizarea unei galerii de tablouri: 


Noi BARBU DIMITRIE ŞTIRBEI, 
Cu mila lui Dumnezeu, Domn stăpinitor a toată țară ro- 


minească, 
DEPARTAMENTUL CREDINȚEI 


Bazele unei biblioteci, a unui muzeu de istorie naturală 
şi a unui cabinet de fisică și de chimie s'au pus de vre-o cițiva 
ani, şi aceste trei stabilimente  neapărate pentru instrucția 
publică, se înaintează din zi în zi, prin cumpărături din fon- 
durile şcoalelor și prin danii generoase din partea iubitori- 
lor de luminarea neamului, 

O lipsă rămăsese neîndeplinită, aceia a unei galerii de 
tablouri pentru studiul linerimei, care ar avea aplicare să 
imbrățișeze această [rumosă artă. 

Dorind a se pune temelia și pentru indestularea acestei 
trebuinţe, şi a se începe formarea unei asemenea galerii, po- 
runcim acelui departament a se înțelege cu Eforia şcoaleleor, 
ca să se adune toate gravurile şi tablourile ce a avut şcoala, 
să se așeze intro sală potrivită, după felul şi meritul lor, să 
se înscrie întrun registru şnuruit şi pecetluit, 

Spre acest sfirșii, trimitem şi noi pe lingă acest ofis, două 
tablouri lucrate de doi romini anume: G. Tătărescu, care se 
află la Roma cu cheltuiala Sfintei Episcopii de Buzău, şi P. 
Alexandrescu, care dovedind o aplicare şi un talent deosebit 
pentru pictură, se va trimite pe patru ani la Roma, cu chel- 
tuiala din casa şcoalelor ca să se desăvirșească în această 

specialitate, şi cu vremea să se deschidă și această carieră ti- 
nerimei, pe lingă altele ce sau așezat cu noua organizare a 
şcoalelar. 
Subvenţia anuală a acestui tinăr, va fi de două sute gal- 
beni pe an, și se va începe dela 1 Martie anul viitor 1851, 
No. 1.752 1850 Decembrie 24 


2) Ibid. 


CRONICA PLASTICA 467 
E 


La 18 Decembrie 1851, Eforia Şcoalelor ii trimite dom- 
nitorului raportul No. 1608, care are următorul conținut: 
„Galeria de tablouri fondată după porunca  Inălțimei 
Tale, este destinată cu vreme a sluji și de podoabă naţiona- 
lă şi de model de studii pentru artişti, ce vor fi înzestrați cu 
talentul picturii. Pe cit a putut şi pe cit a certat mijloacele 
iare, Eforia s'a silit a cumpăra, din vreme în vreme, 
tablouri, după încredințările ce a luat dela cunoscători, 
„Acum găsind la d. Pitar C. Lecca, artist romin, 5 ta- 
blouri, din care 2 originale şi 3 copiate după modeluri cla- 
sice, s'a învoit a le lua cu preț de 30 galbeni fiecare, peste tot 
galbeni 150; banii însă să se plătească din fondul şcoalelor. 
„Eforia ia îndrăsneala a supune plecat această chibzuire 
la cunoştinţa şi aprobaţia Inălţimei Voastre, şi vă roagă să 
bine voiţi a-i da înalta deslegare după cum veţi bine chib- 
zui”. 2) 


Intre 1851 şi 1859, Lecea funcţionează la catedra de de- 
sen a liceului Sfintul Sava din Bucureşti, elevii săi cei mai 
distinși fiind Mișu Popp și Theodor Aman, 

Activitatea artistică a pictorului nu sa mărginit Însă 
numai la domeniul didactic. El a continuat să realizeze com- 
poziții istorice, palide scene de ilustrație naţională, intre 
care cele mai cunoscute sunt: „Intrarea lui Mihai Viteazul 
în Alba Iulia”, „Incheerea păcii între voevozii rumini Bog- 
dan cel Chior şi Radu cel Frumos”, „După bătălia dela Hăs- 
boeni”, „Mihai Viteazul ucis de Basta”, „Deseălecarea lui 
Radu Negru sau întemeerea principatului Țerei Huminesci”. 

Pe lingă tablourile istorice, Lecca a decorat și citeva 
biserici, în tovărăşie cu Misu Popp și cu Barbu Stănescu: Ma- 
dona Dudu din Craiova. Sfinta Troiță din Braşov, Curtea 
Veche, Sfintul Gheorge-Nou, Răzvan-Vodă, Sfinta Ecaterina 
şi Radu Vodă din București, timplu bisericii. Sfintul Nicolae 
din Schei, biserica din Negoești, etc... 

Deasemeni, el a executat împreună cu Mişu Popp co- 
manda steagurilor pentru armată. 

Dar în afară de aceste lucrări, Lecca a realizat pentrit 
intiia dată la noi portretistica de artă. 

Au mai fost pină la dinsul și alți artișiti romini care sau 
străduit să deslege plastic tainele fizionomiei umane, 

Nici-unul însă n'a putut ajunge lu măestria de meșteșug 
a lui Lecca. 

După o existență fărămițată în satisfacţii banale, pic- 
torul s'a stins la 14 Octombrie 1887 și a fost înmormintat în 
cimitirul Şerban Vodă (Bellu) din Bucureşti *). 

2) V, A. Urechia, Istoria Şcoalelor. 


t} Vd. I.N. Idieru, Ist. art. frum. şi N. Ţincu in „Revista Nouă”, 
Anul VII, No. 2, 1894. 


a —— 


468 VIAȚA ROMIN EASCĂ 


Dacă în tablourile cu subiect istorie artistul nu izbu- 
tește să depăşească nivelul realizărilor rominești contimpo- 
rane, În schimb în portret Constantin Lecca atinge un pre- 
stigiu european, 

Sunt lucrări în care pictorul a ştiut să-și adapteze pa- 
leta după gustul burghezilor şi negustorilor cu stare din 
timpul său, fără să renunțe însă la expresivitatea plastică. 

Realismul lui Lecca e complect lipsit de rigiditate, 

Marea putere a picturii lui stă în simplitate expresivă 
a execuţiei dusă uneori până la migală, dar fără a stărui în 
redarea amănuntului inutil, 

Lecca e un liric al deseripției plastice, un compozitor 
al armoniilor discrete. 

__Am văzut portretul lui Ionașcu Cupeţu din Slatina (ter- 
minat de artist în 1860) și al soţiei sale Neaga; am văzut 
deasemeni magistrala lucrare intitulată simplu şi modest 
„Portretul unui medic”, chipul expresiv al Paharnicului O- 
bedeanu şi calmul majestuos al pozei lui Cuza Vodă, 

Nicăeri invenţia cromatică nu şovăe; nicăeri tehnicul nu 
inăbușă avintul artistic. 

Imaginile evocate de Lecca în linii, forme și culori tră- 
esc o puternică viaţă interioară — nu sunt simple fotografii 
colorate ale personajelor cu vază. 

Din opera bogată a acestui -meşter atit de puţin cunos- 
cut generaţiilor noi, vor rezista cu deosebire cele citeva zeci 
de portrete, în care abilitatea plastică se îmbină în chip de- 
săvirşit cu caracterizarea psihologică. 


H. BLAZIAN 


CRONICA SPORTIVA 


VACANŢA UNUI AMERICAN 
(Sport-Plajă-Excursii-Călătorii) 


Dacă Americanul nu moare sdrobit de munca peste pu- 
teri pe care o îndeplineşte cu o unică intensitate și concen- 
trare dealungul întregului an, aceasta se datorește în largă 
măsură faptului că el are cultul vacanței. Week-endul, care 
pentru student durează două zile, Simbătă şi Dumineca fic- 
cărei săptămîni, precum și lunile de vacanţă văratecă sint în 
această privință salvatoare. Să mai adăugăm le ele şi avan- 
tajul că birourile şi fabricele își închee zilnic activităţile la 
ora cinci după amiază, — după opt ore de muncă întrerupte 
la vremea prinzului doar un ceas — dind omului posibilita- 
tea de a se primbla, spăla și chiar a ceti înainte de un somn 
sdravăn? Pe cînd la noi intervalul prea lung din jurul prin- 
zului fărimițează întreaga zi, nelăsind muncitorului decit 
ceasuri de somn, în Statele-Unite timpul este perfect de bine 
ritmat, munca şi recreaţia alternind întrun chip întăritor şi 
priveghiind, deopotrivă, nevoile trupeşti cit şi cele sufleteşti 
ale cetățeanului democratic. (In asemenea chestiuni trebue 
căutată eficiența democrației americane și nicidecum în 
comportările politicienilor). 

Dacă lucrurile sint astfel, vacanța pentru American are În 
primul rind un sens higienic, sanitar. Nu este ca pentru Euro- 
peni atit un prilej de închitare şi destindere spirituală, de va- 
riaţie intelectuală şi mai ales de împlinire, — cit un prilej 
de reconfortare fizică şi de regenerare energetică. America- 
nul obișnuit, deaceia, în timpul răgazului văratec consideră 
odihna drept o trăire animală, o uitare faţă de civilizaţie, fapt 
necesar unor oameni care participă la o viaţă socotită artifi- 
cială, adică depărtată de natură. Vacanţa pentru American 
este compensaţia aceastei abateri dela natură. Deci reintoar- 
cerea la natură. 

Cum se face această reîntoarcere la natură? În genere, 
cu ajutorul automobilului care pentru American este tot atit 
de indispensabil cît melcului conchilia. Automobilul face din 
American un nomad, care se încarcă impreună cu familia 
sau iubita pentru a cutreera zile întregi șoselele acelea largi 
şi netede cun plamă, oprindu-se ao ile, cînd e mai bogat, în 
hoteluri, cînd e mai sărac, întrun fel de barăci improvizate 


49. 4 CRONICA SPORTIV A 
„E EEE EEE 


pină și în creerul munţilor sau în mijlocul pustietăților 

unde pentru bani puţini găseşti un minim de eee rR a 
canii rareori stau pe loc pentrucă dinamismul lor îi împinge 
necurmat altundeva. Deaceia, samănă cu țiganii, automobilul 
ținindu-le lor de cort cit şi de căruță. Lacurile din Middle- 
W est, deseris atit de pitoresc de Sinclair Lewis în Main 
Street, plajele dela cele două oceane care le mărginesc ţara 
Atlanticul şi Pacificul, munții splendizi din Arizona mână- 
stirile din California, stincile pietate parcă în roz sau albastru 
dn Colorado, grădinile de portocali și palmieri din sudul Ca- 
liforniei, fluviile din Louisiana și Missouri, — toate atrag pe 
turiștii vărateci şi cred că puţini sint Americanii care să nu fi 
colindat aceste ținuturi cu deamănuntul, ajutați de automo- 
bil și de prezența  bărăcilor-hoteluri şi restaurante, aflute 
unde nu te aștepți. Pustietate adevărată aproape că nu afli 
în cele 48 de state americane, unde automobilul şi reclamele 
sint prezente şi în creștetul munţilor. 


Cind poposese la margine de apă sau în creștet de munt 
Americanii se odihnesc bine, stând ceasuri intregi cu fața la 
soare intrun fel de beată contemplație, negindindu-se la ni- 
mic. Tinerii iubitori de sport caută atunci noui recorduri ino- 
tind sau cățărindu-se prin văgăunele munților. Natura, chiar 
în vacanță, este Piru ei o incercare, o provocare pe care 
socot că trebue să o înfrunte și s'o stăpinească. Totuşi, în ulti- 
mele două decenii, dragostea pentru peisaj nu mai este ceva 
străin nici Americanilor, care cu atașarea lor aproape pan- 
teistă de această lume, trăese frumuseţile naturii într'un chip 
aproape mistic, ceiace pentru eci care cunosc bine pe Anglo- 
Saxoni nu apare drept ceva nou şi uimitor, Trebue, însă, de 
reținut că participarea la natură, la frumuseţile şi variaţia ci 
puternică, nu are pentru American un caracter estetice şi ra- 
finat cât ceva de îmbucurare animală, de euforie primitivistă. 

lar pla jele minunate de pe coasta Pacificului, începind 
dela San Diego către San Francisco, ținindu-se aproape lant 
atrag zeci de mii de turiști care rămîn acolo dealungul verii. 
Cele mai frumoase sint Santa-Monica, insula Catalina, Santa 
Barbara, ca să nu mai vorbim de Long Beach, plajă şi oraş 
cu o sută de mii de locuitori, nenorociţi de recentul cutremur. 
Intreaga lume din Statele-Unite a fost impresionată de devo- 
tamentul speakerului dela stația de radio din Long Beach 
care în timp ce plafonul se năruia şi casele din vecini pârtiau, 
i orei să comunice miilor de ascultători amănunte despre 


ă Santa-Monică, la vreo treizeci de mile de Los Angel 
din care face parte şi Hollywoodul, este plaja cea ai k 
la modă, Cluburile de mari bogătaşi se intind pe coastă, sec- 
ționind plaja. Aici artiștii de cinema vin să se „bronzeze” fă- 


VIAŢA ROMINE ASCA AI 
m PE E ZI, A a E 


cind senzaţie cu nouile costume de bae pe care le lansează. 
Aici Joan Crawford a lansat o nouă îmbrăcăminte pentru 
plajă, — pantaloni largi şi pălărie cu ştreașină largă ca de 
cow-boy sau de Mexican. Cluburile sint extrem de exclusive 
şi a fi membru întrunele din ele te costă, în banii noştri ro- 
miîneşti, o avere. Snobismul american culminează la Santa- 
Monica, precum pe coasta de est la Atlantic City în Florida. 
Corpul diplomatie şi lumea dela Washington, însă, preferă o 
plajă mai necunoscută, pe lingă Long Island, Dealtfel din do- 
rința de izolare de vulg, se construesc mereu noui plaje, mai 
ales pe coasta Pacificului, care astăzi este aproape o plajă 
continuă din Sud către Nord. La aceste plaje se ţin con- 
cursuri sportive, matehuri de înot, tennis, box, se dansează 
şi mai ales se flirtează. Contemplind lumea din jurul lor 
poți prinde adevărul că în Statele-Unile se creiază o nouă 
rasă de oameni sănătoşi şi robuști, înalţi și plini, care măcar 
la prima vedere exprimă eu trupul lor sănătatea şi curăţenia, 
Deaceia s'a şi spus de mulţi scriitori europeni, printre care şi 
Lucien Romier, că în democratica Americă frumusețea nu 
este în lucruri cit în oameni. Statele dela Hollywood sint ti- 
pice în această privinţă, căci departe de a fi excepţii ele re- 
rezintă frumusețea „comună” a Americii. Pe plajele din Ca- 
lifornia sînt sute ṣi mii de femei frumoase și robuste ca Joan 
Crawford, Norma Shearer, Dorothy Jordan, Carol Lombard 
sau de sportivi ca Buster Crabbe, Charles - Roggers, Philip 
Holmes, — ca să nu mai vorbim de Clara Bow care seamànă 
cu miile de fete vulgare, capricioase ṣi impetuoase care se țin 
de brațul marinarilor prin locurile de distracţii din, jurul a- 
cestor plaje, unde nenumărate „monta gne-russe-uri”, baruri, 
restaurante, panorame, în sfirşit, tot felul de distracţii a- 
mericane se îngrădesc. In această lume sportivi, vie, iubind 
soarele şi apa, somnul și recordul, bătrinii nu fac o figură 
prea bună, căci obosiţi peste măsură, contemplația lor aduce 
ceva cu ramoleala. Cind Americanul bătrîn ajunge să con- 
temple înseamnă că nu mai poate face altceva mai bun. Dea- 
ceia, munca se vede stigmatizată pe întreaga lor figură, do- 
borită parcă de oboseală şi menţinindu-se totuși in viaţă în 
virtutea unei inerții care pare a-și răci din ce în ce curentul. 
Dar vacanța pentru Americani mai oferă incă o ocazie: 
aceia de a călători în străinătate, căci fiecare American vrea 
să cunoască Europa şi mai ales locurile de unde au emigrat 
bătrinii lui. Bogătaşii pot veni în Anglia sau Franţa orcind. 
Dar profesorii și ceilalţi muncitori aleg vara pentru a traver- 
sa oceanul, De aici, pină la venirea crizei, vapoarele cărau o 
poulaţie de curioși, care formau acele regimente de „gură- 
cască” de care rid atita Europenii care se cred fini. 
Dar de acești „inocenţi” care invadează Europa rid și in- 


ei ii ii 


472 CRONICA SPORTIVA 
Îi d] 


telectualii americani. Mark Twain a ris poate cel mai mult. 
Şi cu mai multă pătrundere decit chiar un Duhamel. Ei arată 

a voiaja comod, fără niciun risc, escalele stabilite 
dinainte, cu hotelurile fixate, — nu înseamnă mare lucru. 
Voiajul ca aventură, numai acela, este instructiv, zic ei. Şi 
au dreptate. Totuşi, și aşa, un om care a călătorit e prefera- 
bil unuia care crede că numai orășelul lui are importanță. 
Dacă voiajul Americanilor în Europa a comercializat viaţa 
noastră, silindu-ne să fixäm preţuri chiar pentru lucruri 
care nu au valoare monetară, în schimb pentru Americani 
cele văzute în Europa au slujit drept stimul pentru a îmbu- 
nătăţi starea din patria lor. Căci acești oameni ridicoli au 
multe ambiţii şi intenţii bune şi văzînd Europa, după pilda ei 
şi-au înfrumusețat grădinele, monumentele, casele şi şi-au es- 
tetizat existența. . 

Desigur America nu trebue judecată numai după voia- 
jorii pe care îi întilnim în Elveţia sau la Paris. Mai ales pen- 
trucă pină mai acum trei ani fiecare American era un voin- 
jor şi se putea deci să cădem peste fel de fel de oameni vul- 
gari și inferiori. Dar iarăși nici după bogătaşii aceia sufi- 
cienţi, care-și petrec vara pe yachturile lor, staţionind zile în- 
tregi în largul lacurilor de lingă Chicago sau cutreerind lar- 
gul oceanelor. Şi'n America sint elite intelectuale şi acestea-s, 
ca pretutindeni, mai reprezentative. 

In orice caz pe un om îl înţelegi nu numai după cum 
muncește, ci şi după cum se odihnește. Și aceasta este cu atit 
mai adevărat pentru niște timpuri și locuri de industrializare 
excesivă, — când și unde omul devine om ales în clipa lui de 
răgaz, de leisure, cum spun Americanii. Dar vacanța ameri- 
cană însamnă, în largă măsură, trăire animală, adică natu- 
rală cit şi ocazie de instruire, dorință de cunoaştere. Oscilind 
şi înfruptindu-se din amindouă, Americanul îşi construeşte 
un fel de nou echilibru, care însamnă deopotrivă sănătate 
morală cit și fizică, 

PETRU COMARNESCU 


475 


CRONICA MUZICALA 


VIAŢA ROMINEASCA 


si 


"Pola al ve ie- 


Lă 


s 


[574 Este derm -* 


i N 
vi 

| 
d 


é 
c 


» 


| 3 

| Ş 
3 Ie 
35 3 
Ki | 9 
X RNN 


se a 


nu 
` 
` 


aia 
il 
all 
Ş d, 
A 
pi 


] 


aa 
ii 


CRONICA MUZICALA 


VIAȚA ROMINEASCA 


476 


— Și 


UN 
À 


478 


VIAŢA ROMINEASCA 


VECINI NOȘTRI 


. 


LITERATURA CEHA CONTEMPORANĂ, 


In ajunul războiului mondial, în jurul mai multor re- 
viste literare artistice, între care mai însemnată era Umelăe- 
ky mesicnik (Luna artistică) se grupară numeroşi literați şi 
artiști, care deşi nu formau o unitate în ideile şi în tendin- 
tele lor totuși se complectau admirabil. Colaborau cu toţii 
pentru realizarea idealului independenţei cehe, care s'a în- 
deplinit la 28 Octombrie 1918 și care dată formează o fron- 
tieră atit în istoria politicei cehe cit și a literaturii, In aceste 
reviste neoclasicismul lui Langer se întilnea cu cubismul lite- 
rar al fraţilor Capek, care cereau crearea unei arte mai li- 
bere, cu forme noi și severe, cu tendințe de pozitivism. Dea- 
supra acestora plutea ideologia și abstractul artei lui Filla, 
Naturalism, impresionism, stilism și vitalism erau curentele 
care se împleteau cu cele traditionale în ajunul războiului 
și ai căror reprezentanţi au găsit cuvinte de mingiiere pentru 
țara lor, au știut să exprime gindirea intimă şi rugăciunea 
intregei naţiuni, sentimentele mulțimei de soldați cehi siliţi 
să servească contra dorinței lor în armata austriacă. 

Au cintat frumuseţea sacrificiului, măreția eroismului , 
pus în serviciul patriei, siguranţa victoriei şi credinta în vii- 
torul țărei. Unii vor să arate eroarea realităţii unei lumi fără 
Dumnezeu, cind omul nu este decit un cerşetor condamnat 
pierzării. 

Prepararea libertăţii naţionale şi războiul mondial au 
distrus pentru moment aceste multiple expresiuni culegind 
din ele pe acelea care aveau să fie purtătoarele noilor curen- 
te. Voința unei noi vieţi a început să creeze o altă literatură 
după cerinţele ei, care literatură are pecetea vitalismului şi a 
naturalismului. In strinsă legătură cu aceasta este pragma- 
tismul lui Karol Capek, caracterizat printr'un impresionism 
moral, printr'o aversiune pentru reguli și disciplină, printr'o 
teamă de tot ce este nou și revoluționar. 

Pragmatismul lui K.Capek se transformă În conservatism 
conturat în lucrarea „Továrny na absolutno” (Uzinele abso- 
lutului) ca un ecou al Apusului, Capek a construit mașini vii, 
un supra om, o femee care trăește o tinerețe eternă citeva 
sute de ani. Pentru Capek tot ceeace leagă pe oameni. ceeace 
este legal şi tipic este ceva demodat iar, în om admite numai 
ceeace este individual și irațional. In povestea „Bozi muk” 


480 VIAȚA ROMINEASCA 


(Calvarul) este admirabil redat chinul şi sbuciumul sufletu- 
“lui omenese iar din „Trapné Povidkdy” (Povești chinuitoare) 
se degajează unele accente sentimentale şi morale adresate 
umanismului. Cu mult avînt tineresc și psihologie vie este 
scrisă nuvela „Loupeznik” (Banditul). In drama lui se sim- 
te marea iubire pentru oameni, iubire născută din sufletul 
lui experimentat şi din intelectualismul lui hrănit cu cea mai 
subtilă şii largă cultură europeană, din care ajunge uneori 
la utopii cum este drama „R. U. R.” Dela utopie Capek trece 
la satiră şi la ziaristică devenind asttel exponentul profund 
al ideilor, sentimentelor şi evenimentelor zilei. In toate lu- 
crările lui este multă rațiune şi vrea să arate forța aclivă a 
universului. Un realist şi neoclasic prin formă, un duşman al 
romantismului și al absolutului. Se simte mult influența en- 
gleză în opera lui. 

Interesant ca foilotenist este fratele său Josef Capek al 
cărui spirit impregnat de socialism are mult simţ și modestie, 
In poezie reprezentanţii noului gen sunt St. Neumann şi 

Fr. Şramek, Neumann are tendinţe anarhice pe cari le-a ex- 
primat în „Novy Kult” (Cultul cel nou) un organ care unește 
utopia socialistă cu lupta pentru o plastică şi stilistică nouă 
Este poetul păgin îndrăgostit de trup şi de pămint, care a 
slăvit, viața şi formele ei în „Pisnă o jediné věci” (Cântece 
despre un lucru) Cu o frumoasă elocvență lirică a cintat 
ura și disprețul burghez, visurile tinereții, utopiile anarhiste 
şi generoase, mila pentru mulțimile anonime ale proletari- 
“dor. După ce aduce glorie Satanei se retrage la țară unde 
cintă imnuri exaltate soarelui, naturei roditoare şi creatoare. 
Liricul F. Şramek a scris la început versuri cu caracter agi- 
tator contra războiului, pe care însuși le-a distrus spre a 
nu fi întrebuințate împotriva armatei cehoslovace. In romane 
continuă impresionismul antebelice. In ultimul său roman Tălo 
(Corpul) e liric, sentimental și senzual, e dornic de o viață 
mai liniştită și plină de bucurie. In teatru are multă influ- 
enţă scandinavă şi rusă. De Cehov se apropie prin absența 
acţiunei exterioare a personagiilor, lirism profund şi redarea 
intrigilor vieţii zilnice. Ii concepţia lumei se apropie de vi- 
talişti, cari nu admit decit o singură valoare: viața. E contra 
monotoniei vieţii. Concretizează totul. Dă tuturor lucrurilor 
un corp. Citindu-i nuvelele, văzindu-i dramele, vedem şi în- 
țelegem intensiv pe eroii săi, serile de vară şi auzim parcă 
murmurul rîului dela marginea satului. Romanul 'Tălo, este 
viața corpului şi a sexului. Toate bucuriile, senzațiile, şi du- 
rerile revin la corp. Il preocupă unele scene de război și 
late pi burghezimi cehe dinaintea războiului şi imediat 

pă el. 


E RE N N N 


VECINII NOŞTRI 4 


Noua generaţie de după război sub influenţa ideologiei 
socialiste şi pacifiste şi în legătură cu ainu. cu e 
Rusiei sovietice crează poezia proletară a cărei ideologie este 
strins legată de principiile bolşevice, o lirică care conține 
frumuseți nebănuite și o simţire adincă, melancolică și plină 
de vis. Unii din tinerii cehi atraşi de comunism au creat 
grupa „Devět sil” (Nouă forţe) al cărei reprezentant de 
seamă a fost I. Volker, poetul stins prea curind şi care a im- 
brățişat întregul orizont al poeziei postbelice, poetul inspi- 
rat de umanism şi halucinat de viziunea milenară a comu- 
nismului. Imbrăţișează în versurile lui toate lucrurile, ani- 
malele şi oamenii întrun elan de dragoste, de solidaritate și 
de bunătate slavă, deși puţin naivă şi copilărească. Fără a 
renega viaţa pe care o iubea și-a deschis sufletul pentru du- 
rerea miilor de oameni în balade lirice şi epice şi suferă a- 
proape fizic de nedreptatea socială, Cercetind scopul poe- 
ziei Volker ajunge la concluzia că aceasta este aparatul de 
regnerare al omenirei şi la căldura poeziei lui se desgheaţă 
severa ideologie marxistă, care se transformă intrun ritm 
"09 Volker poartă 

„Volker pecetea spiritului curopean de după 
război al acestei țări de convalescență, cind ecoul revoluției 
părea a-i aduce succesul. Proletariștii au simțit şi exprimat 
toată nesiguranța morală şi haotică a epocei după război. Sa- 
lută comunismul, revoluția socială, blestemă pe cei bogaţi și 
suferă cu cei nenorociți. Unii sunt atraşi de jazz, cire, exo- 
tism şi tot ce reprezintă ritmul vertiginos al vieţii. Din poczia 
proletară se degajează un alt curent, poctismul strins legat 
de proletarism, căci şi unul și celălalt, dar pe căi diferite sunt 
conduşi de aceeași paralelă între artă şi viaţă. Poetiştii cred 
şi ei în poezie ca într'o forţă mare, cu noui puteri creatoare 
de viaţă. Poetismul cere o poezie nouă, uşoară, fără tendințe 
și ideologie. Poezia să fie un joc sensibil al imaginaţiei, un 
joc al deliciilor vieţii; sunt adepţii civilismului pentru cari 
patria simţurilor este oraşul cu distracţiile, revistele, dancin- 
gurile lui. 


Intermediarul între proletarism și  poelism este osef 


_Haora-prin cele două lucrări ale sale „Struny ve větru” (Stu- 


nele în vint) şi „Deset let” (Zece ani). Reprezentanţii de sea- 
mă ai poe ului sunt Viteslav Nezval, pentru care poezia 
este o punte între subconștient și conştient, între realitate și 
amintire, este apoi Seifert, Biebl, Halas, Zavada şi Maşek 
care a atras atenţia prin lucrările sale „Utikej Kaco” (Fugi 
canare) şi „Kysele Hrozny” (Strugurii acri) in cari sub di- 
feritele măşti ale veseliei transpiră o ironie aspră sau me- 
lancolia chinuitoare a tinereţii. Aceşti poetişti intocmai ca şi 


Jí 


482 VIAȚA ROMINEASCA 


Yizicianul sau chimistul văd lumea întreagă „sub specia for- 
mulelor lor”. Poetismul este credința în poezia universală. 
Poetismul are ceva comun cu dadaismul și cu suprarealis- 
mul. Groaza morţii şi a descompunerii, viziunile de război 
şi risurile sinistre îi persecută pe mulți dintre ei. 

Proza și drama cehă urmează aceeaşi dezvoltare dar cu 
un tempo mai lent. Proza cehă e conservatoare în metodă și 
în alesul subiectelor. E fidelă realismului. Predomină roma- 
nul de moravuri, care reprezintă viața diferitelor clase so- 
ciale cu nevoile lor, opresiunea politică şi toate trăsăturile 
vieții poporului sunt atit de bine redate incit fac din roman 
un tablou realist al vieţii, un document istoric. In proză pre- 
domină naturalismul reprezentat de Capek Chod şi Bozena 
Benesova, ale căror romane aduc în literatură interesante ti- 
puri de stoici, Elementul impresionist predomină în lucră- 
rile lui Iaroslav Marie. Interesant este lan Vrba care cu ace- 
iaşi căldură serie lirică, poveşti, romane sau schițează ta- 
blouri din natură. Un tipic reprezentant al slavofilismului în 
literatura cehă este Iosef Holeșek, care crecetează raporturile 
intre ideile şi viaţa publică a poporului său fală de celelalte 
popoare slave, neadmițind supremaţia  apus-europeană în 
special pe cea germană. 

Faptele eroice ale legionarilor cehoslovaci în Rusia şi 
Siberia, dragostea pentru patrie și setea pentru  liberarea 
națională, conștiința acelora care le vorbeşte de tradiția hu- 
sită a inspirat pe scriitorii postbelici la crearea unei litera- 
turi noi, beletria legionară, reprezentată în special de Ru- 
dolf Medek, care se inspiră nu numai din trecutul legendei 
cehe dar şi din războiul mondial. impresionantă e drama lui 
„Pulkovnik $vec” impregnată de mult slavofilism, najiona- 
lism și patriotism. Nu are atita profunzime dar este patetică, 
entuziastă, vie și ritmică. Este originală şi lucrarea lui Ha- 
şek „Dobry vojak Sveic" (Bunul soldat Svei) caşi „Pole or- 
na a valesna” (Cimpuri arabile şi războinice) a lui Vancura, 


una din cele mai mari figuri ale prozei cehe contemporane. 


Caşi Dostoievski și Dickens, Vancura își alege eroii din ple- 
iada de nenorociţi, cerşetori, idioţi şi umili. Nu sunt eroii a 
căror durere este teatrală mută sau chiar interesantă ci sunt 
eroii pe cari multimea indiferentă îi consideră ca responsa- 
bili de nenorocirile lor şi nu merită să fie plini. 

In romanele şi dramele „Marhul brutarul” şi „F. C, Balb” 
toate figurile lui sunt reprezentate grotesc iar lumea e un 
cimp imens unde înflorește prostia și pasiunea pentru 
prostie. Lumea lui e preocupată de sporturi pentru cari 
campionatele de foot-ball au importanța unor evenimente 
mondiale. In „Învățătorul şi elevul” pune opoziție între tine- 


—_ O ———— 


VECINII NOȘTRI 483 


ret şi bătrineţe, între înțelepciune şi nepăsare. Pentru Van- 
cura obiectele animate şi cele neanimate au aceiași valoare. 
Vancura e un admirator al comunismului idealist. 

Sunt interesanți şi dramaturgii Far. Durych şi lar. Hil- 
bert preocupați de idei filozofice şi psihologice. 

Critica cehă in afară de cele trei figuri apărule după 
război este reprezentată de Șalda, spiritul cel mai profund, 
savantul fin, liric dramatic, interpretul ideal al spiritelor 
largi străine pe care a căutat să le apropie culturii cehe. 
Șalda e un doritor de artă adincă, de idei religioase redate 
în tipul clasicismului modern, inspirat din artă și din viaţă, 
Cere literaturii conștiință naţională, pe care poporul s'o in- 
chidă în cele mai curate şi mai trainice visuri din care se vor 
naște cele mai măreţe nădejdi pentru o nouă formă de via- 
tă, care par că există în sufletul lor ca o mare promisiune. 
Şalda este creatorul criticei cehe. Își culege elementele ne- 
cesare din limba cultă, din psihologie, din studiul criticilor 
francezi, a esseyștilor englezi și a filozofilor germani. Dă 
mare importanţă stilului căci acesta este manifestarea exte- 
rioară a individualității, a elementului subiectiv. Şalda este 
cel mai admirabil polemist ceh, are mult sarcasm şi humos 
ironic şi sălbatee. In essayurile lui se vede marele poet 
care-şi întinde puterile sale creatoare pe toate terenurile li- 
terare. Şalda prin criticile sale uneori severe ştie să încuru- 
jeze pe noii scriitori de talent și să îndepărteze pe cei ne- 
talentați care încearcă totuşi să păşeaseă pe treptele tem- 
plului literar. x 4 

In istoria Tilozofico-socială ligura grandioasă este a lui 
T. G. Masaryk. spiritul enciclopdic care discută probleme 
sociale, religioase și filozofice. 

Cu multă căldură este studiată nuvela, care se in- 
piră din temele trecutului intrebuinţind adesea şi elementul 
istoric. 

Cei mai tineri scriitori ai Cehoslovaciei de astăzi se in- 
piră din pămîntul țării lor, din pămintul de al cărui parfum 
sunt îmbătaţi, acolo unde se gustă voluptatea unei clipe 
„petrecute acasă sau in tovărăşia iubitei în mijlocul naturii 
“binevoitoare. Este o poezie optimistă, puțin naivă, dar care 
anunță civilizația vremei nowi, aplecindu-se cu simpatie spre 
socialism. 

ELENA EFTIMIU 


44 VIAŢA ROMINEASCA 
DIN LITERATURA POLONA 


MARIA DABRAOWSKA 


O nuvelistă fină şi plină de sentimentul umanitarist se 
inspiră în special din psihologia celor din jurul său. li place 
să lume cu diferite caractere spre a gin apoi iz- 
voare de inspiraţie. S'a făcut celebră prin cele două volume 
„Surisuri copilăreşti” din care este extrasă nuvela de față și 
„Oameni de acola” — nuvele — în cari descrie amintiri 
existente aevea. 

Membră a P. E. N. Clubului, a fost premiată de societa- 
tea scriitorilor poloni. 


IANEK 


lanek era cel mai dulce copil din lume. Avea trei ani şi 
jumătate, Tatăl său spunea : „E svelt ca și cum ar avea 
opt ani”. Şi chiar așa era. Inalt, voinic, sprinten, purtind 
mindru frumosul cap rotund cu adevărat polonez. Avea pă- 
rul blond, auriu, lat ca brazdele unui cimp arat proas- 
pă! și ars de soare și mergea întotdeauna cu capul gol. De 
aproape părul era lucios și mai fin decit mătasea. Ochii 
erau albaștri și obrazul roşu- auriu şi neted ca un pahar. 

Era voinic. Născut aproape atlet. Ridica cu o mină un 
scaun din casă și-l ducea în ogorul unde pășteau caii săl- 
bateci și ciudaţi. Cind vintul îi sufla în urechi părea că 
grădina şi casa alergau în fața ochilor săi iar urea cea 
mare murmura, pădurea pe care nu reușise niciodată s'o 
e şi care era fiorul nebun al singelui din vinele mi- 
cuțului. 
ie lanek împlini doi ani tatăl il sui pe un cal ade- 


v 
— Toc! toc! toc! 
— Toc! toc! toc! — galopa calul pe pietriș la intrarea in 
alee. Era ăvară. Arborii erau riți cu frunze mici 


de un verde palid. Intre ramurile aurii se zărea apa alba- 
stră... era cerul. Și mai departe cimpul. Şi pe liv steluțe 
de aur. Erau flori şi apoi — o altă apă albastră — dar de 
data aceasta apa era adevărată. Şi în ochii lui lanek coli- 
bele păreau că saltă de bucurie. Pe drum văzu un băiat îm- 
brăcat în zdrenţe care cînta din muzicuţă. lanek striga de 
bucurie; şi vocea lui nu era copilăroasă ci o voce plină, 
rea vină, 

— ! ! Hop! Hop! 

Tatăl îl idiren. ? 


VECINII NOŞTRI 435 
„a 


— Unde mergem, lanek? 

Şi amindoi strigau: 

— Mergem la război! la război! 

Muzicuţa biziia de departe ca un ținţar la urechea lui 
lanek, care îmbrățișind coama calului îi păru că aceasta 
şopteşte: zzz... ZZ.. Z., r 

Tatăl ținea strîns aproape de pieptul său cu o mină pe 
copil care auzea inima tatălui făcind toc-toc. Janek plin- 
gea de bucurie. Tatăl voia să transmită fiului tot ce era mai 
bun În viaţa sa. Era un revoluţionar care în 1863 fusese rā- 
nit la lupta dela Zuromin. Stătuse în pat câteva luni'şi cum 
se sculă din pat fu luat și încorporat în armata rusă. La cea 
dintii insultă se revoltă față de ofiţer, fugi şi rătăci zece 
ani în străinătate. Incercă toate meșteşugurile pentru a trăi 
şi se alese cu acea artă măreaţă de'a ști să facă de toate. 
Janek nu era un vagabond nici un erou dar acestea păreau 
că există în el căci răsuflau şi clocoteau vesel şi sgomotos 
de cite ori vorbea. 

Când avea trei ani alerga la simil şi cu copiii lădea 
friu cailor. Ridica ușor şi punea pe gâtul lor hăţurile. Şi a- 
tunei cunoscu pe Mihai, băeţelul de opt ani care cinta din 
muzicuţă. ac a să cinte și el trecindu-și instrumentul din 
mînă în mină. lanek mai bucuros asculta şi apoi cînta. Cinta 
şi modula cu vocea lui delicioasă de bas fără cuvinte: „oh, 
uh, uh...” 

De acum marea pasiune a lui lanek era Mihai, un brav 
tovarăș al lui Ianek. Cei doi prieteni nu voiau deloc să se 
despartă. Mergeau împreună În lucru” şi se întorceau dela 
lucru pe caii dela fermă. Petreceau zile întregi împreună pe 
cimp, în livadă şi pădure. Suflau, nechezau ca minzii, stri- 
gau ca păunii și A az înserate acompaniau cu muzicuţele på- 
sărelele cîntind uh, uh, uh... NE 

lanek nu voia să mănince la masă cu părinţii, voia să 
mănînce cu Mihai şi numai cu el, deşi putea fi și el invi- 
tatul lor. gi So 

Işi găsi şi un loc, în sală lingă scară. Stăteau acolo şi 
mincau amindoi din aceiași farfurie. Mihai dădea bucata lui 
de pline neagră lui lanek care in schimb îi dădea plinea 
lui albă tu unt. De acolo strigau şi păreau că sfidează un 
dușman necunoscut. Mama era nebună după lanek, 

— Tanek, eşti odorul meu? — îl întreba. 

— Nu. 

— lanek, ești soarele mamei tale? 

— Nu. 

— Dar cine eşti tu? 

— Sunt lanek — striga și se arunca la gitul mamei ca 

şi cum i-ar spune că-i voia atita bine și pentru totdeauna. 


a85 VIAȚA ROMINEASCA 


E E e a E 


După ce împlinise trei ani numai avea jucării. Il făcea 
să ridă chiar ideia că ar putea să aibă. Era plin de curaj și 
conștient de forța lui. Mama era nervoasă, se speria repede 
şi nu admitea ca Ianek să hoinărească pe cimp, să călă- 
rească şi să se umple cu noroi. Cînd mavea voe să meargă 
pe cimp „căci ploua cu găleata” el se îndeletnicea cu un lu- 
cru de mină. Fără a se teme că-și va lovi miinile, construia 
poduri din scîndurile aduse de Mihai dela un scaun la altul 
şi mergea peste ele; podurile se rupeau și el cădea cu frun- 
oratii şi palid; dar îşi construia o altă punte în 

t loc. 

lanek se scula dimineața împins de curiozitatea arză- 
toare de a şti tot ce se petrece în lume. Ii părea că lumea 
aleargă, fuge şi că în orice minut de somn pierdea ceva pen- 
tru totdeauna şi pentru lanek lumea toată era numai ceeace 
el putea „vedea”. Mihai privea odată cireşile îngălbenite. „Să 
mă sui în pom? — întrebă. 

— Sue-te, îi strigă lanek și se sui şi el. Vibra de bucurie 
ca o dimineață de vară,deşi avea momente cînd se impre- 
siona fără motiv. Așa odată, într'o zi de toamnă, stătea lingă 
pădurice privind apusul înroșit din care părea că se ema- 
nă un vint rece, Avea faţa înroşită de reflexe şi ochii mari 

. Incepu deodată să urle cu disperare dar cind mama 
se apropie de el îi spuse cu o voce ciudată, care parcă nu 
era a lui. „N'am nimic! Altădată stătea în casă şi vorbea cu 
mama sa. Și în ce-i arăta castanele ce le culesese sub 


pragna şi ea, el cu sîngele curgindu-i față fi striga: — 
am nimic! — „Am alungat cìiinele™ și 7 z 
casă tare „unde este Fedelio?” Fedelio nu era nicăeri. In-ur- 
ma acestei întîmplări pe fața lui lonek rămase o cicatrice. 
Veni iarna. O zăpadă albă, aproape albăstruie a 
toate străzile și cimpurile. Minunata liniște a iernii stăpi- 
nea lumea. lanek crescu și deveni aproape... bărbat, În 
curind împlinea cinci ani. Tatăl fiind mai liber se ocupa mai 
mult de lanek. Și făcea aceasta mai simplu, mai puțin pe- 
dagogic. Şi era nebun de fericire cînd i se spunea că are 
un fiu aproape unic în lume. Mergea prin și cînta bu- 
curos triste de soldat. Ii povestea lui lanek cum în 
tinerețe rătăcea prin pădurile cu zăpadă, cum se ascundea 


VECINII NOŞTRI i87 


şi se lupta, cum murea de foame, de frig și de rănile sale 
şi cum acum are un fiu — un fiu între fii, Şi acest fiu 
este Ianek. Intr'o zi tatăl ordonă să se înhame caii la sanie 
și luă şi pe lanek cu dinsul. Numai ei amindoi, fără mama, 
ca doi flăcăi. lanek se ridică în picioare şi salută pe mamă 
cu bereta pătrată de postav albastru, după obiceiul polonez. 

Sania alerga alunecind pe zăpadă. Frigul era aspru. Ac- 
rul lovea pe lanek în față ca niște cuțite, Cicatricea de pe 
fața lui se îngălbeni. Ochii îi străluceau de bucurie ca nişte 
cristale de azur. Cimpurile păreau acoperite cu mii de pie- 
tre preţioase. Nori de pulbere cristalină acopereau frunzele 
coniferelor. lanek ținea gura deschisă 

— Respir adine! — striga şi i se părea că aude pe inima 
lui sunetul pietricelelor înghețate. Și în acea clipă moartea 
trădătoare îl lovi pe gura lui arzătoare, 

— Tanek, nu ţine gura deschisă. Inchide-o! Respiră cu 
nasul — îi striga tatăl. lanek închise gura şi respira cu na- 
sul. Tatăl îl înfăşură în blană, îi puse la adăpost gura contra 
vintului. dar băiatul se liberă de tot și „incercă” să reziste 
vîntului îngheţat. 

— lanek, e frumos, nu-i aşa?... lanek tăcea. 

— Nu spui nimic? 

— Vorbesc cu sufletul meu. 

Apoi din nou. 

— Tată, nu auzi că vorbesc cu sufletul meu? 

— Vrei să spui că gândeşti, lanek? i 

Tatăl privea înaintea sa cu ochii buni, ochii cenuşii mai 
copilărești decit a lui Tanek. Se intoarseră acasă. Din cel 
doi murgi cădeau fulgi de zăpadă moale ca pulul. 

- — Vei îngheţa! — zise tatăl. - 

lanek se uita în jur şi cânta cu vocea lui metalică şi 
simpatică. A doua zi avea patruzeci de grade căldură. Se 
sbătea, tremura, se lupta ca un nebun cu duşmanul necunos- 
cut. Ardea, dar era în fire. Striga: Nu vreau... şi toți se în- 
depărtau din jurul lui, căci nu voia pe nimeni... Veni un 
doctor bătrân care adora pe lanek. Nu ştiu să definească 
boala. Râdea. Ştie că lanek e răcit din cauza timpului şi 
pentrucă obişnuia să meargă desculţ pe zăpadă. Se minuni 
și zicea: „E o febră puternică. Nu va fi nimic”. Copilul e ro- 
bust! Şi întradevăr febra trecu. lanek se sculă din pat, se im- 
brăcă, mergea dispus prin casă și cind voia să se ducă prin 
sală tatăl îi închidea ușa cu cheia. Mama nu-i permitea să iasă 
din bucătărie şi cînd încerca s'o facă îl certau servitorii. Dar 
după două zile alerga iar nebunește prin grădină. După pa- 
tru zile febra reveni dar de dala aceasta nemiloasă. — Dif- 
terie! 

Tatăl şi mama erau disperaţi și nici nu puteau plinge. 


MM 


Ass VIAŢA ROMINEASCA 


lanek conştient îi consola. li puseră compresii calde, spă- 
lături în git, tot felul de doctorii, El lăsa să i se facă totul 
ca să nu mai lupte cu răul. Incrunta sprincenile blonde și 
ochii cenușii aruncau scîntei. Sărea pe pat, încerca să se 
joace spre a distra pe tata şi pe mama. Spre seară doctorul 
pierdu orice speranţă. Odată cu apusul intră în agonie. Dela 
fereastră se vedea apusul înroșit ca o rană. Inăl e aco- 
perite cu zăpadă păreau violete. Luna se înălța. lanek simți 
sentința în ochii părinţilor și strigă: „ nu voi muri mamă, 
nu voi muri!” Se închise apoi într'o linişte spăimintătoare și 
privi prin fereastra în care lumea pe care o iubea aiîta se 
intuneca trist. Pe la șapte seara ceru să i se aducă în pat 
surioara de citeva luni pe care el era obișnuit s'o poarte pe 
braţele sale voinice ca pe o păpuşe. Aceasta a fost ultima 
lui dorinţă. Și era atita autoritate în acel copil. I se aduse 
copila. Se jucă cu ea şi o sărută. Se întoarse apoi în cealaltă 
parte și adormi asigurind pe mamă cu duioşie că nu va 
muri, căci era rea 

In timp ce lanek dormea toți erau la picioarele patu- 
wi; toată existența depindea de pupilele purpurii ale copi- 
ului, 

Pe seară lanek începu să se sufoce. Doctorul spuse că 
lanek trebue neapărat dus în oraș spre a i se face opera- 
ție în git. 

— Trebue so fac! Aici moare — striga. Tatăl era ca 
beat; se uita la fereastră. Erau 15° sub zero. Şi avea totuşi 
o speranţă nebună. Gemea şi nu asculta pe doctor. Esi afară 
în grădină unde era un ger cumplit — sfidind pe toţi duş- 
manii lui lanek. Pe mamă au scos-o cu forța de acolo. Me- 
dicul plingea în altă cameră, 

La mormântul lui lanek creșteau salcimi mai frumoşi şi 
mai parfumaţi ca ceilalţi. Prin ramurile lor păsările sburdau 
mai sgomotos și cucul făcea mai bucuros cu-cu-cu, ca în 
alte părți. 

Părea că în aceşti arbori robușşti, parlumaţi şi mindri 
creștea sufletul vesel a lui lanck. 


Trad. din poloneză de ELENA EFTIMIU 


LITERATURA BULGARĂ 


Literatura bulgară işi are inceputurile ei încă din sec. 
5, cind Bulgarii s'au creștinat sub domnia țarului Boris și 
cind apar cei doi apostoli din Salonic, Metodiu şi Ciril, or- 
panizatorii bisericei, traducătorii scrierilor sfinte, creatorii 
aMabetului cirilic și glagolitic și inspiratorii literaturii reli- 


VECINII NOŞTRI 489 


gioase sirbe, ruse şi romine, propovăduită fiind invățătura 
lor în munţii Rominilor de Moznopan. | 

„Sub țarul Simeon se dezvoltă școala de la Preslav iar 
ştiinţele sint încurajate de însăși țarul, supranumit Noul 
Ptolemeu. Sub domnia fiului acestuia, Petre, țarul preocu- 
pat mai mult de mîntuirea, sufletului izbucneste acea mişca- 
re cu caracter religios-social a bogomilismului, care se preo- 
cupă de viața și sufletul omenesc dela cele mai mici şi prac- 
tice probleme ale vieții zilnice pină la cele mai complicate 
probleme ale gindirei şi credinței. Idealul lor e un crești- 
nism general care să se inspire din milă şi umanitate, ade- 
văr şi egalitate. De această mişcare a fost inspirată întrea- 
ga poezie populară și mistică a Bulgariei pină în sec. 18, 
fiind singura hrană sufletească a poporului și călugărilor, 
care sufereau de jugul turcesc venit după căderea țarului 
bulgar sub Bizantini și apoi al Asăneștilor și scoala lor de la 
Tirnova, şi după izbucnirea celuilalt curent religios izihas- 
mul, care cerea apropierea de Dumnezeu prin fapte bune 
creştineşti, 

„De teama Tureilor cărturarii bulgari îşi părăsesc patria 
şi se refugiază în Serbia, Rominia sau Rusia spre a-și ter- 
mina misiunea lor, Intre aceștia ne sint cunoscute figurile 
lui Teodosie, Eftimie și Grigorie 'Țamblac. 

Decăzută sub raport politic și cultural Bulgaria îşi pre- 
lungeşte agonia. apărîndu-și caracterul și obiceiurile şi pre- 
gătindu-se latent pentru ziua cea mare a desrobirei, In istoria 
acestei pregătiri rol de seamă l-au avut Balcanii, focarul re- 
nașterei lor spirituale și politice — haiducii şi guslarii cari 
cîntau trecutul, deşteptindu-le conştiinţa natională. 

Epoca renașterii bulgare începe cu Paisie Chilandarul a 
cărui lucrare „Istoria Slavilor bulgari” scrisă într'o limbă 
populară, ințeleasă de toți in momentul de cea mai singe- 
roasă robie a făcut din figura lui un sfint patriot. Aproape 
toți patrioţii bulgari cari urmează după Vasile au trăit în ja- 
ră rominească, care i-a primit cu braţele deschise, a încura- 
jat acţiunea lor revoluționară, dindu-le posibilitatea să-și 
publice lucrări şi să-şi tipărească ziare pentru exprimarea 
ideilor şi dorințelor lor. Rominia era „țara promisă” a revo- 
luţivi bulgare cum s'a exprimat Boteff către Karaveloff, cei 
doi fruntași ai revoluţiei. 

In satele romantice din Balcani, între acei ce duceau 
viața patriarhală mai aproape de realitate, de natură şi de 
Dumnezeu sa născut marea idee de libertatea întregului 
popor. Aici sau născut marii luptători cu sabia sau penița, 
care prind pulsul vremii, gindesc alegoric pentru ca prin 
exemple să redea realitatea concretă. Rakovski, Karaveloft 
şi Hristo Boteff sînt acei, care transformind istoria în le- 


490 VIAȚA ROMINEASCA 


gendă şi mit deşteaptă sentimentul patriotic, opera lor de- 
venind evanghelia revoluționarilor. Nu era necunoscută 
Bulgarilor nici seria de revoluţii din Europa care urmează 
după revoluția franceză şi e legată strins de valul spiritual 
al democratismului, naţionalismului și idealismului, cum 
nu te era necunoscut romantismul ceh al lui Kolar, mesianis- 
mul polonez a lui Mickiewicz şi ilirismul croato-sloven al lui 
Ludevit Gaj, care vorbeau Bulgarilor de sufletul romantic 
slav, 

La pragul Bulgariei sclave stătea Hristo Botefi — la acel 
al Bulgariei libere era Ivan Vazov, idealistul care credea în 
om şi în puterile lui, utilitaristul care voia ca tot ce a adus 
în literatură să fie pentru profitul acesteia, poetul care 
transforma orice freamăt în vers, în poezia căruia trăeşte 
întreaga Bulgarie și al cărui roman „Sub jug” (Pod igoto) 
a fost încununat cu laurii străinătăţii, A 

Cu Alecu Constantinoff se închee seria scriitorilor bul- 
gari dintre anii 1800-1900, secol de o desăvirșită importanță 
pentru istoria poporului bulgar, căci este acela al framintă- 
rilor politice, al renașterei bulgare şi al realizării idealului 
naţional. 

Cu această dată începe o nouă epocă în istoria literatu- 
rei bulgare. Reprezentanţii literaturei secolului trecut erau, 
preocupaţi de idee, de subiect, de tendinţa națională care i-a 
dus la izbinda sentimentului patriotic şi uman, la cei noi 
predomină poezia, estetica, armonia între formă şi subiect. 

Secolul de astăzi a fost deschis de trei scriitori care au 
îmbogăţit literatura bulgară cu nuanţe noi necunoscute pină 
la ei. Epicul Slaveicoff este martirul care s'a ridicat în înăl- 
timi spre a cădea în adincuri, în extaz şi deziluzie lăsind ur- 
me singeroase în opera lui. In Javoroff, poetul, este incarnat 
omul nou al Bulgariei care întinde mîna tuturor oamenilor 
spre a fi înţeles de toţi. Este poetul care a avut o adoraţie di- 
vină pentru femee; este acela care a încercat să se elibereze 
de propria existență şi să treacă in sferele luminoase ale iu- 
birei supranaturale. 

Eroii dramaturgului Teodoroif caută fericirea în dra- 
goste, în colţul liniștit al casei iar cei nefericiți preferă li- 
Sariate, In opera lui dramatică se simte influența lui 

m. 

După războiul mondial, odată cu schimbările politice, so- 
ciale, economice şi culturale, noul nerv se simte şi în litera- 
tură, în inspirația seriitorilor, cari își pun noui probleme și-și 
crează alte idealuri. Noua generaţie este înzesirată cu mai 
mult simț artistic și cunoaşte bine literaturile străine, în spe- 
cial pe cea rusă şi franceză de cari sint inspirați. Pentru 
seriitorii de astăzi literatura nu este o predică naţională, sau 


d ———— 


VECINII NOȘTRI 491 


un centru de agitaţie patriotică ci este un reflex al indivi- 
dualității artistice, este o predică pentru artă și poezie, un 
altar pentru cultul frumosului. 

Singurul poet al Bulgariei de astăzi care păstrează incă 
ceva din tradiţia antebelică este Ciril Hristoit, poetul „par 
excellence” care a atins toate orizonturile gindirei și spiritu- 
lui bulgar. 

Este cel dintiiu care a adus un impuls occidental în lite- 
ratura bulgară, cel dintiiu cintăreţ al pasiunei şi al clanului 
liber. Inspirat de război şi de tragediile acestuia a descris 
unele scene care întrec prin impresiunea ce o lasă pe mulți 
din nemuritorii poeți occidentali. Ciril Hristoff a scris poe- 
zii, poeme, balade și teatru în versuri. Ultima poemă „Copiii 
Balcanului” îl ridică deasupra tuturor poeţilor bulgari, 

„Scriitorii mai tineri sint grupaţi în jurul mai multor re- 
viste cu caracter mistic, simbolic sau realist. Misticii se ins- 
piră din legendele populare, din apocrife, din literatura in- 
diană şi bogomilică. Au intuiţie istorică și foarte dezvoltat 
simţul naţional. Aduc forme unice în literatură  reînviind 
cele mai frumoase forme şi motive din trecutul Bulgariei. 
Nicolae Hainoff este reprezentantul de seamă al acestui 
grup. Simboliştii cu Teodor Traianoff în frunte au multă 
dragoste pentru patrie şi suferinţele ei in „Regina Mortua”, 
iar „Cintarea Cîntărilor” este un psalm profetic al viitorului 
patriei bulgare. Tendinţe realiste are Ludmil Stoianoff în 
drama în versuri „Tomyris” — iar melodia sufletului a cin- 
tat-o Debelcanoff. 

Poeţii mai tineri scriu la revista „Zlatorog” condusă de 
Vlad Vasiliefi. Un colaborator strălucit al acestei reviste este 
Niculae Lilieff care exprimă admirabil aspiraţiile omului 
izolat. Este ginditorul transportat într'o lume zeificată, Este 
meditativă  Bagriana în versurile ci „Eternul şi sfinta”, 
Este fină şi pasionantă Dora Gabe în „Violete” şi „Calea på- 
mintească” cu accente de extaz religios. 

In jurul revistei „Streletz” sint grupaţi scriitorii influen- 
taţi de curentele apusene, In special influența germană se 
simte la Asen Zlataroft care, atit în romanul „Orașul dra- 
gostei” cit şi în cele două poeme în versuri „Flori pentru el” 
şi „Cântece pentru ea” îşi arată preocupările lui de proble- 
mele mari care agită omenirea. 

Poate că între toate popoarele bulgarii sint cel mai 
mult legaţi de pămint, despre care vorbește întreaga viață 
politică și economică, toate cîntecele populare, poveştile și 
legendele de la crearea lumei, ca de un zeu al abundenței, 
Romanul bulgar după subiectul lui, inspirat aproape numai 
de pămint, se poate împărţi în două grupe, Una care se in- 
teresează de viaţa sătească de la țară, şi alta de viața inte- 


492 VIAȚA ROMINEASCA 


ligenței de la oraş. Mult mai reuşită este aceea de la țară 
foarte bogată în elemente pastorale, poetice, Această mare 
pasiune pentru pămint se simte în special la Elin Pelin care 
se inspiră din natură, din energia ascunsă a poporului și din 
spiritul sănătos al acestuia. Pune nespus farmec în lucrurile 

uite şi simple cum este cintecul privighetorii şi al cu- 
cului, melodia apei de la moară, murmurul pădurii. Mult l-a 
inspirat satul bulgărese pe care l-a descris din oraș, 
căci numai aşa l-a putut idealiza şi evita mizeria. În oraș îi 
răsună mai poetic în urechi dangătul clopotului, flautul 
păstorului şi behăitul oilor, In oraș fantezia lui păstrează 
mai frumos izvorul și cimpul înflorit. Satul bulgăresc de azi 
cu romantica lui devine ceva real, o problemă socială care 
trebue deslegată. 

Obiceiurile vechi sint înlocuite cu cele noi, 

Pelin iubeşte viața patriarhală, păstorească şi agricolă a 
satului în care sa născut și a trăit sub orizonturi largi în 
care sa bucurat de abundența soarelui, a cerului şi a pă- 
mintului care au devenit pentru el elementele mistice, cari 
se joacă cu destinele omului. 

Pe Elein Pelin l-a interesat țăranul cu viața lui amă- 
rită, cu credințele, obiceiurile, preferințele şi mistica lui, fä- 
ranul care vrea să se bucure de fericirea ce i-o poate da pă- 
minw mamă „maicata Zemleă”, care îl atrage ca o putere 
magică — și tragică care dă şi culege viață. In romanul 
„Pămîntul” a deseris admirabil pămîntul și raportul lui cu 
omul, 

Cea mai mare parte din poveștile lui Pelin sint imnuri 
simbolice dedicate ţăranului și boului, ca doi tovarăși ce-și 
duc cu resemnare aproape nobilă greutatea vieţii. 

In poveştile scrise pentru copii şi-a dat toată bucuria, 
căldura şi entuziasmul, jar în emele lirice „Trandafirii 
negri” simbolizează durerea sufletului omenesc, care este 
veșnică, dar nu disperă, şi este împărțită cu aceiaşi genero- 
zitate la toate viețuitoarele. 

Elin Pelin a sesizat şi a reuşit să redea cel mai bine pul- 
sul inimei bulgărești, darurile fireşti, mistica, religia și tipi- 
cul poporului bulgar. Opera lui se caracterizează printr'un 
realism sănătos și sobru, spiritual și cu o spontaneitate sa- 
vuroasă, 

Viaţa de la țară a inspirat şi pe Iordan lovkov care de- 
scrie cu multă ingeniozitate și sugestive comparații ge o tā- 
ranilor din Dobrogea. Este un stilist care vede totul într'o 
aureolă de frumuseţe și-și adoră eroii descriși în „Legendele 
Balcanilor”. 

Stamatoff a descris viața de la oraș cu zbuciumul, cu 
influențele și pasiunile ei în mod foarte realist şi cu fină și 


VECINII NOŞTRI 493 


a E, 


ironică psihologie in ceiace prive hesti - 
și rătăci zile ci priveşte chestiunile de dragoste 
i ihologie complicată şi lupta între bine şi rău aduce 
Gh. Raitchefi, în romanul „Păcatul” și „Cîntecul pădurii”. 
Cu artă și sentiment Const. Constantinoff descrie viața sa- 
telor ce mor. 

, Teatrul, bulgar este reprezentat de Şt. Kostoff autorul 
mai multor comedii și piese istorice, între care mai intere- 
sante sint „Mina de aur”, şi de Golemanov. In afară de Stoia- 
noff, autorul dramei „Stăpînii” teatru au mai seris și C, Kris- 
toff şi loveov. 

critica bulgară este unul din factorii tri- 
buit la inflorirea literaturii bulgare, in i Ta 

Generaţia de astăzi are multe talente reale, dar nu este 
giy o A ia sau un stil. 

î orii se leagănă încă între diferite şcoli şi se aştea 
tă marele poet care să dea fizionomia celei a A 
turi bulgare. 

Luată în între ei literatura bulgară poate fi pri- 
vită ca un reflex al celor mai de seamă träsäturi ale ará. 
terului bulgar îndrăgostit de natură şi de patrie, pasionat 
pină la sacrificiu şi revoluţionar, toate adînc pătrunse de su- 
ful realismului. Spiritul Jwi e îndreptat mai mult spre ra- 
ționalism şi utilitarism decit spre iraționalism. Cind crează, 
nu visează. In inspiraţie preferă subiectele ce se văd la lu- 
mină ziua, decit misterele nopţii. Ce este problemă trebue 
clarificat. Şi scos din adincuri, 

Citită şi pătrunsă această literatură are multă afinitate 
Pin aii romină,afinitate în simţire, gindire şi inspi- 
raţie. 

ELENA EFTIMIU 


„s 


REVISTA REVISTELOR 


R (0) M 


Spiru Haret 


SPIRU HARET, născut la 14 Mai 
1851, mort la 17 Decembrie 1912, a 
fost profesor de matematici la Uni- 
versitatea din Bucuregii Ca membru 
marcant al partidului naţional libe- 
ral a fost în mai multe rinduri mi- 
nistru al Instrucțiunii şi Cultelor, 
Organizator plin de merite al învă- 
țămintului rominese, el deveni con- 
ducătorul spiritual al generației mai 
tinere de învăţători, j 

Spiru Haret s'a străduit să ani- 
meze pe învățători și pe preoţi la a 
activitate extraşeolară, în special la 
ridicarea economică a păturei țără- 
neşti Acest lucru trebuia înfăptuit 
în primul rind prin organizarea coo- 
peraţiei. Iniţiutivei sale, cu o puter- 
nică inriorire, se datorește partici- 
parea activă a învățătorimii şi a 
preoților lu m a cooperativă 
agricolă din Vechiul Regat, 

A luat parte activă şi ln elabora- 


romineşti, 

Ca a politie activ, Spiru Haret 
vedea în mişcarea cooperativă agri- 
colă unul din mijloacele cele mai e- 
ficace pentru politica agrară a Sta- 
tului, 

Cooperativele de credit, finanțate 
de Casa Centrală a Băncilor Popu- 
lare, trebuiau să combată camăta la 
țară şi să contribue la întărirea gos- 
podăriilor țărănești mici și mijlo- 
rii, 

In broşura sa publicată în 1907, 
după ultima mare revoluție țărânea- 
scă, tratind chestia cască şi 
care a stirnit mare „€l preco- 
nizează înființarea obştiilor de a- 
rendare, menite să elimine mä- 
rele arendaş, precum și a ilor 

tru cumpărarea de t, care 
trebuiau să contribue la modifica- 
rea distribuției pămintului, așa de 


Do N a a a 


' 


Y 


| N E 


ineohitbii narria în favoarea 
r 7 
ananira agricolă trebuia de a- 
semenea să intervie pretutindeni un= | 
de acțiunea izolată a plugarului se | 
dovedea insuficientă, şi anume: des- f 
facerea produselor gospodăriilor ță- 
răneşști, procurarea de maşini și u= 
pelte agricole, îmbunătățiri funcia- 
re, etc, 1 
O preferinţă pentru un anumit sis- 
tem eooperativ nu a avut Spiru Ha- 
ret; de asemenea nu sa ocupat de 
chestiunile de organizație internă 
ale mișcării. Pentru activitatea sa de 
indemn însă precum și pentru spri- 
jinul prețios ce l-a dat mişcării cu 
om de Stat, e considerat cu drept 
cuvânt ca cel mai de seamă apărător. 
şi sprijinitor al cooperaţiei agricole. 
in Vechiul Regat- 


Gromoslav Mladenatz 
(După „Curierul Cooperaţiei 
Romine”) 


Articol publicat in „internation 
les Handwörterbuch des Genossen- 
schaftswesens” alcătuit de prof, 
V. Totomianz, Berlin — pag. 447. 


a 


Un excesiv moralist admo 
tează pe d. T. Arghezi. 


Broşurica mucegalurilor lui T. 
este o tristă realitate. 

Exceptind citeva pasaje, în care 
forta stilistică nu se desminte şi 
prinde, cartea cade'n prăvălire, 
domeniul uriciunei. 


Stilul este arginteală, aureală; e 
sub serie de argint, me PE sgiria i 
r icoane respin 
are A ge corturari, hoți liberi ji hoți 

Fate 


concentrați in inchisori („Ca 

tă yeme stăpinii”), So, -> 
pe cuțite apar; 

Paraziţii lor, cu — „păduchii”. 


REVISTA REVISTELOR 495 


Cer mila cetitorilor? 

Eu mam simtit-o, 
milos, 

Citeo ochire spre lumea care-i su- 
primă descopere mizericordia — 
rece a autorului. 

Sunt versuri de scuză socială, ca: 


deşi sunt un 


Drum bun! către groapa comună; 
i Spre vă fie mai bună 

a domnii ce v'au osîndit, 

Cu preoţii ce nu v'au citit... 


Este pricină să plingem țara şi pu- 
blicul care crede — dacă Într'ade- 
văr crede — că acest fel de litera- 
tură merită a fi plătită şi cetită, fi- 
indcă ici şi colea apare și citeo 
idee isteață, 

(Gind Rominese) 


Explicaţie|: De ce d. G. M. 
Vlădescu atacă pe d. Călinescu. 


Apariţia romanului „Menuetul” al 
D-lui G. M. Vlădescu a fost — după 
cum şi alții au remarcat trecută 
sub tăcere. Aşa se intimplă, de obi- 
ceiu, cu scriitorii care nu şi-au pu- 
tut asigura, prin legături de priete- 
nie cu diferiţi redactori de revistă 
si ziar, favoarea de a li se consacra 
o recenzie, cu prilejul apariției vre- 
unui volum. 

Pe de-oparte există o critică pre- 
gătită întotdeauna de a devora nou- 
tăţile literare şi pe de altă parte un 
public cetitor foarte capricios şi in- 
stabil, Critica literară se pregăteste 
să aştepte evenimentul, dar cînd e- 
venimentul apare nimeni nu-l sem- 
nalează, Ar fi o scuză dacă l-ar sem- 
nala cu întârziere, dar, de obiceiu, îl 
trece sub tăcere. D-1 G. M. Vlădescu, 
obisnuit să trăiască sub zodia „Tă- 
cerii” după cum, de altfel, și-a in- 
titulat chiar un volum, nu face decit 
să confirme odată mai mult păcatul 
că fără de relaţii personale cu ceri- 
țicii şi fără de o anumită demagogie 
melodramatică faţă de publicul ceti- 
tor este foarte greu să te impui, chiar 
cînd Insuşirile  serisului te arată că 
eşti un scriitor de valoare. 


O rea modestie îl depreciază pe 


seriltor, după cum relațiile perso- 

„€, interesate, cu criticii îl scoboa- 
ră din punct de vedere moral. 

Incă n'avem o critică obiectivă şi 
impersonulă, care să fie o instanţă 
supremă de judecată a operei lite- 
rare; astăzi, fiecare recenzent nu 
este decit un glas răsleţ care strigă 
în pustiu, 

Critica literură, — dacă ar fi slu- 
jită cu sinceritate şi convingere, 
mar trebui să fie cruțătoare sau ne- 
cruțătoare, interesată sau neintere- 
sută, corosivă sau placidă, O critică 
literară trebuie să fie, intii de toate, 
o dovadă de atenție faţă de munca 
scriitorului. Criticul, dacă vrea să fie 
luat în serios, să se străduiască el in- 
suşi să iu opera, pe care o discută, 
in serios, 

(Gâminul) 
Ei 


Dr. N. Lupu, 


Dacă, străduindu-ne sā definim 
Dinamismul, am căuta un exemplu, 
care să ne dea concret noțiunea, 
n'am face o mal fericită alegere de 
cit aceea, pe care ne-o oleră perso- 
nalitatea şefului partidului  țără- 
nesc. $ 

Viaja socială În genere, cea poli- 
tică in deosebi, presupune agitație, 
moralitate, sub toate formele, fiind 
de esența vicjii însăşi; organismele 
politice, reflectnd mediul în care se 
desvoltă, trăese cu atit mai intens, 
cu cit mai viguros au o dinamică, a- 
decuută şi ca funcțiune şi ca tempo 
ritmului colectiv. 

Fundat pe acest fapt, de o bru- 
tală realitate, Dr. Lupu şi-a Întemeiat 
un partid, a cărui existență şi as- 
censiune surprinde pe naivi, dar 
confirmă premizele celor cure adin- 
cese mecanica socială. Seful parti- 
dului țărănesc este într'o permanen- 
jā efervescenţă spirituală; caută for- 
mule, care să închidă aspirații, schi- 
țeuză programe care să dea satis- 
facții, atacă adversarii cari li stau 
în cale sau cei pe care îi indică dis- 
grația populară. Nu cruță nimic, ca 
să capteze o parcelă cit mai mare 
mji voința nădejdea colectivi- 

ii. 


496 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Massele îl ascultă vrājite de ver- 
bul său colorat, lipsit de eleganţă, 
dinamizat însă de imagini plastice, 
originale; subliniat viguros prin ge- 
stari, care simbolizează tăiușuri de 
sabie, răsuciri de pumnal, prelungi- 
rea profundului său dispreţ interior; 
modulat întrun ie: carei vocal, care 
sare dela notele de pedală la pri- 
mele note deasupra portativului, 
scurt, sec, fără pianisime, 

Un tribun, cure concentrează asu- 
pra adversarilor tunetele şi fulgerile 
unei elocințe, care pare deslănţui- 
rea vulcanică a unor forțe elemen- 
tare. Mulțimea se lasă prinsă în 
virtej și ameţită, uplaudă frenetic ca 
sub hipnoza unei sugestii diabolice. 

La tribuna parlamentară, adaogă 
acestor însușiri, replica promptă, — 
care deconcertează, intuire rapidă a 
situaţiilor şi rezistența upui tempe- 
rament, care dezarmează toate ata- 
«urile, 

Nu arareori a stat singur impo- 
triva unei Camere întregi, răspun- 
zind tuturora, aruncind săgeți iro- 
nice, veninoase, utilizind chiar ri- 
posta în forma invectivei, ca să-si 
reducă la tăcere adversarii, umilin- 
du-i, exasperindu-i. şi niciodată n'a 
coborit dela tribună, fără să-și fi 
spus gindul întreg. 

Totuşi... 

Dr. Lupu va mai culege roadele 
netiunei sale, în simpatia masselor, 
mărindu-şi rindurile parlamentari- 
lor; va inregistra, desigur noul și 
răsunătoare succese de tribună. 

Energia sa se va irosi însă zadar- 
nic, dacă nu va fi înfăptuit temeinic 
prin opera de guvernare, singura 
care lerabizează serios personalită- 
tile politice şi le pregăteşte înca- 
drarea lor istorică. 

(Democratia) 


= 
Artur Gorovei. 


Bun coleg, bun la inimă, blajin, 
fără pic de mindrie, te lipeşti de el, 
de cum îl cunoşti. Adevăratul tip al 
vechiului moldovean. Ca un pa- 
triarh, își menţine vechile obiceiuri, 
după cum le-a apucat din bătrini, 
masă la timp, culcat la timp, sculat 


la vreme, cetit şi seris, mai ales, 
după tipic, nu şi-ar strica rinduiala 
pentru nimic în lume. 

A fost primar, prefect, magistrat 
şi ca profesiune continuă, avocat, In- 
să nici odată nu şi-a înlăturat tim- 
pul necesar pentru cetit şi scris, ine- 
rent firei lui, pentru demnităţile ce 
le avea temporal, 

Cărţile noui şi gazetele nu l-au în- 
cintat nici-odată, afară de unele, la 
care scria, din cind în cind, însă 
numai literatură. Avea şi are o pati- 
mă pentru vechi documente, din 
cari, cetindu-le, explicindu-le, și dră- 
măluindu-le, dădea la iveală, fapte 
vechi bune de urmat, pilde de sănă- 
tate socială, exemple sănătoase 
pentru cei de azi şi pentru cei de 
mine. 

A cercetat o jumătate de veac, cu 
o răbdare îngerească, podurile pre- 
fecturii și ale Tribunalului, pentru a 
uăsi documente, din cari să poată 
trage o învățătură de folos. A stat 
de vorbă cu bătrinii tirgului, u co- 
lindat judeţul nostru şi altele și, ca 
albina, a adunat mereu, colinde, 
cintece bătrineşti, zicători, prover- 
be, obiceiuri ete. pentru cu, cu banii 
lui, să le lase urmaşilor, prin revi- 
sta „Sezătoarea”, care a avut ca re- 
zultat proclamarea sa, ca membru al 
Academiei. Şezătoarea este revista, 
la care Artur Gorovei, a muncit o 
jumătate de veac, o muncă uriașă, și 
care întrece orice lucrare de acest 
fel, în materie de Folklor. 


Azi, Artur Gorovei, este bătrin, și 
o spun cu rizicul de a se supăra de 
aces! adevăr, dur ca muncă pe 0g0- 
rul apucat, este tot tinăr, munceşte 
mereu şi nu are mal multă bucurie 
de cit cind a mai găsit ceva din 
vechi şi din bătrini, ca să mai a- 
da la comoara strinsă cu atita 
tradi, pină acuma. 

Când ne întilnim, incepe de depar- 
te să ridă cu ochi, inimă şi suflet, şi 
luindu-mă la o parte, Imi spune că 
u mai găsit ceva pon arhivele vechi, 
că la Divanul Ad-hoc, au apr na 
legātori şi voturi exprimate au 
26, că LS primar al Fălticenilor 
a fost pi sep dat ans ni p ro- 
min nu carte, că... în fine 
altele, şi cu atita bucurie de par'că 


fpa- 


> 


REVISTA REVISTELOR. i7 


ar fi găsi! o comoară sau ar fi fost 
mimistru. 

Nu se împăca cu profesiunea de 
avocat, pentru că nu a înţeles nici- 
odată să ceară onorar, şi nici să pler- 
dă un drept, atunci cind era con- 
vins că-l are netăgăduit, Era duş- 
man al politicei pentru că nu admi- 
lea tragerile pe sfoară, protejările fä- 
ră lemei, minciuna şi egoismul, ine- 
rente acestei aşa zise profesiuni, 

Tinta lui Gorovei era să lucreze 
pentru alții, să muncească pentru 
cel ce vor veni după ei, şi datorită 
acestei preocupări, sa sacrificat 
pentru copii, a muncit o viață in- 
treagă pentru a scoate la iveală e- 


xemplare bune pentru viitor, din 
hrisowvele hărțuite de el cu o mun- 
că titanică, nd, prin aceasta n 


pildă neprecupețită de muncă, cin- 
ste, şi altrulsm, 

Acesta este Artur Gorovei şi la ser- 
barea ce se dă în cinstirea luni ca 
bun prieten și coleg,  ducă-mi dă 
voie să lan titlul de prieten, ceiace 
mă mindrește mult, nu pot să-i urez 
decit mulţi ani, şi multă sănătate, 
pentru # fi mereu de pildă concetă- 
tenilor, prietenilor și Întregel vieţi 
ramineşti, pe care n cercetat-o cu a- 
tita drag şi a muncit aşa de mult, 

Tirziu de tot, și dorese să fie cit 
mai tirziu, o placă de aramă nşezată 
lingă aceia a nemuritorului nuvelist 
Nicu Gane, va spune celor ce vor 
veni după noi, cine a fost Artur Go- 
rovei. 

\ (Inmuguriri) 


Lecturile particulare în licee. 


In ordine de preferinţă literatura 
de imaginatie ocupă locul prim. Toţi 
eleyii o citesc, unii — cel mai mulţi 
dintre ei — răminind în acest unic 
domeniu. Se citeşte în special proză, 
deși câțiva preferă poezia, „pentru 
muzicalitatea şi nesfirşita armonie.” 
ce se desprinde din en (răspunsul 
mi se pare ptea livresc pentru a fi 
complet sincer), deşi altul arată ca 
lectură preferată, carte de căpătiiu 
cum sar zice, „Poeziile” lui Emi- 
nesci, idesi, însfirșit, unul preferă 
poezia meditntivă, fără a aminti, 


fiindcă nu-i cunoaşte, pe Tagore sau 
d. e pe Rilke. (Vezi tabloul No. 2 A.). 

Elevii dau o bibliografie foarte bo- 
pată din autorii clasici romini a că- 
ror operă trebue so cunoască, fiind 


TABLOUL No. 2 A) 


a) Lit, de | 
imagi- 
fond istoric 5 
b) Lit de | biografii 5 
docu- làtorii şi 
mentare venturi (cu 
fond renl} 10 
literatură reli- 
gioasă şi mo 
vală 1 
filozofie 10 
€) Lectură | critica literară 16 
ştiinţifică | ştiinţe econo- 


şi morulă 


fizică, 
grafie) 


impusă de programă și cerută lu bn- 
enlaureat. Transpiră însă simpatii 
mai pronunţate pentru proza lui Bră- 
teseu- Voineşti, ni cărul eroi 
impresionează la virsta aceasta și 
pentru poezia lui Eminescu şi Gel, 
Goga, fără a neglija şi poate gustind 
mai mult pe scriitorii moderni! L. 
Rebreanu, L Teodoreanu, M. Sado- 
veanu, C. Petrescu, etc, 

Dintre autorii streini cele mai 
multe sufragii le 'ntrunese cărțile lui 
Dumas (tatăl şi fiul); „Dama cu ca- 
melii” pare a pasiona Încă şi gene- 
ratia aceasta, apoi Hugo, Dosto- 
iewsky; Sehopenhauer alături de 
Dekobru, Shakespeare în tovărăşia 
lui Remarque, Racine, Homer, Proust 
Maupassant, Gorki, Flaubert; Faust 
a lui Goethe alături de romanele lui 
Edgar Wallace. Un amestec puţin a- 
mogen și determinat — se pare — 


PN 
————— 


32 


nud VIAȚA ROMINEASCA 


mai mult gde simplul hazard, ceeace 
Sugerează nevoia de elaborare n unui 
plan metodic în ceeace priveşte în- 
lecturilor tinere , plan 
ce Sar pulea executa mai comod și 
mai efectiv, în acelaşi timp, prin in- 
zestrarea şcolilor cu biblioteci de 
clasă, cari să cuprindă nu numai lis- 
te de autori din antologii, unde însă 
cărțile reprezentative să fie distri- 
buite după gradul de desvoltare in- 
telectuală şi după nevoile practice şi 
psiholagice sle elevului. ? 

Sunt uimitor de puţini aceia cari 
citese vreo revistă literară, cu toate 
că cunose existența acestora. Cred 
că revistele nu se abordează fie din 
lipsă de timp disponibil (elțiva se 
pling timid de programa pren incăr- 
cată), fie din lipsa de interes chiar 
a părinţilor intelectuali față de ase- 
menea publicaţii, fie însfirşit din 
cauza aceluiaș utilitarism, care-i in- 
deamnă să intrebuințeze bine timpul, 
revistele noastre literare, în majori- 
tate, reprezentind curente necristali- 
zate, vagi şi fără acces, deocamdată, 


TABLOUL No. 2 E) 


REVISTE 


Reviste muzicale 

mie ro 

iarul ştiinţelor şi al călă- 
riilor “ 


to 
Science et vo 
Je sais tout e 
La science et la vie 
România literară 
Viaţa romineasoă 
Gândirag 


Picioare ue ca oa m'a in- 
să infiinjez — de 'nttiaşi 
dată la liceul nostru „Em. Gojdu” > 
biblioteci de clasă pentru întreg 
cursul superior incit acestea, in sfir- 
şit, funcționează din anul şcolar 
1930-1931, dar complectarea lor ur- 
menză să se facă an de an, potrivit 
listelor ce am prezentat direcțiunii 
scoalei, cu un număr ce variază in- 
tre 850—1000 volume, de clasă. 


———————————_———————————— 


de pe urma atitor influențe străine şi 


în programa şcolilor. Răul s'ar putea 
indrepta printr'o organizare păr ra- 
țională a bibliotecilor şcolare, după 
modelul bibliotecilor publice: o sală 
de lectură deschisă permanenti, cu 
reviste literare şi științifice la dispo- 
ziția elevilor. (Vezi tabloul nr, 2, B). 
In ordine de preferință — ca gen 
de lectură —_ urmează, evident, căr- 
ne de critică literară, apoi cele fi- 
osolice, călătorii şi aventuri, bio- 
grafii şi lecturi istorice; foarte puţin 
se citesc ştiinţe economica-sociale 
(deşi cei mai mulţi vor îmbrăţişa ca- 
riera de advocat) şi destul de puține 
cărți de ştiinţă propriu zisă. Din În- 
șirarea cărților şi autorilor din acest 
eniu, mai ales, reiese o orien- 
tare insuficientă. Elev îşi dau sea- 
ma de acest neajuns şi semnalează 
cu amărăciune şi scumpeleu exce- 


sivă n cărților de ștlinfa. 3 
ă 


Strigoii latinişti sau „Propunere 
Academiei tomine” la problema 
limbei şi ortografiei romine. 


Limba romină, ca şi po - 
min, a fost deln raison A A 
rupt intre cele mai vitrege im reju- 
rări, Izolată total de latinitate, în 
mijlocul revărsării de o mie de ani 
a atitor limbi străine i dușmane, 
cetățile şi civilizația latină distruse, 
mal apoi sub jugul limbei slavone 
atit in biserică, cit şi la conducerea 
provinciilor ajunse de sine stătătoare 
(pe cind celelalte limbi surori neo- 
latine au avut în biserică şi admi- 
nistrație limba mamă latină), dar 
mai pe urmă supusă la încercări 
penpuatse * mm eg şi desnaţio- 

, latinitatea limbei noast 

an rg de suferit a e 

unşi la conștiința naționalităţii 
şi latinităjii noastre ai ka pir 
rea idealului naţional şi la putinţa 
de a ne cultiva limba prin şcoli a- 
proape pe Întreg teritorul daco-ro- 
min, aveam datorința să adunăm şi 
să salvăm tot ce a rămas rominesc 


Ea 


* In această priviață starea dela 
noi pare a fi un simptom general. 


duşmane şi să curăm riul rominese 
de neghină, şi cel puţin de balastul 
de străinisme de prisos. In lot 
neeusta şcoala fonetistă a încetățeni 

şi se continuă în Rominia idealulu 
național chiar contrarul: cultivarea 
neghinei şi sugrumarea cuvîntului ~ 
rominesc, cum am arătat în lucrarea = 
mea: „Ortografie” (Cap. XI), „Deląg = 
ortografie la limbă” și „La problema 
limbei”, Ajunge să amintim aici ca- 
zul cel mal revoltător: înlocuirea 
„cugetărei” şi „cugetului” rominesc 
cu  ungurismele „gindirea, gindul 
(uroiminese”?!), care e o adevărată 
crimă în contra limbei și naționali- 
tăţii noastre. Mai amintesc nici, că 
în publicaţiunile „Astrei” pentru po- 
por am văzul ungurismele: „hasnă, 
feleleat, marhă...” (folos, răspundere, 
vită). 

Pentru ca limba literară să nu de- 
genereze în modul acesta în un jar- 
gon țigănesc, cum am arătat, se im- 
pune ca Academia să stabilească o- 
dată limba literară rominească, cum 
a făcut Academia maghiară pentru 
limba lor, În lipsa unor opere clasice 
vechi ca „Divina comedia” pentru 
limba italiană. 

Am înaintat această propunere A- 
cademiei avind unele indicii că A- 
cademia nu poate fi contra, deşi nu 
s'a rostit formal. La o conferință a 
estensiunei universitare d. prof. S. 
Puşcariu, care redactează Dicţiona- 
rul limbei romine, ne-a relevat ca un 
fapt îmbucurător, că cu tot numărul 
mare de străinisme, din cauza circu- 
lărei mai mari a cuvintelor de ori- 
gine latină, a putut constata că în 
scrisul rominesc acestea formează 
cam 80%. Dacă acest fapt e imbu- 
curător, cum credem şi noi, atunci 
Academia nu poate vedea nepăsă- 
toare cum se reduce idioțeşte ( fără 
nici a nevoie) acest procent latin, 
caracteristic unei limbi neolatine- 

Acelaşi lucru apare și din testamen- 
tul lui dr. C. Păcurar-Bianu, ac- 
reptat de Academie, 

Fu am întreprins o asemenea Ju- 
crare de selecționare i limbei și o 
pun bucuros la dispoziția Academiei, 
dacă aceasta va afla de bine şi se 
va rosti în acest înțeles. Nu trebuie 
să ne preocupe ce vor zice toţi serie- 
tori şi gazetari incorigibili. Limba 


leeționată de Academie va fi obli- 
toare pentru cărțile de scoală yi 
erația de mine va vorbi şi seria 
rominească mai curată, Nu se pon- 
tolera ca jargonul dela „obor” să 


bse impună drept limbă literară, 
ccentuez de nou, că poi cavintul 
minese (neolatin) vieză și se afir- 


ună limba romină ca limbă neolatină 


i prin limbă naționalitatea. 

Pentru redactarea Dicţionarului a- 
devăratei limbi rominești însă avem 
lipsă în primul loc de o ortografie 
adevărată, chel încă nu avem decit 
simple grafii.. Cind azi ortol ?)ara- 
fiăm „răzâni”, şi ni-se poate spune 
(Candrea, Die} enciclopedic) că 
mine vom serie (rizind), și asta va 
fi tot ortografie, şi tot fonetică — 
asta una e mai presus de orice In- 
doială, că uşa ceva numai ortografie 
nu se poate numi, A scria cu a (räd) 
un sunet, care derivă din e şi revine 
la e în flexiune (vede), sau tot cu a 
feuvânt) un sunet care derivă din î 
(cuvinte), sau cu îi (lăudind) un su- 
net, care derivă din a (lăuda) 
usta nu e ortografie. In o ortografie 
adevărată literile nu pot fi indife- 
rente, cum le consideră arafiile aşa 
numite fonetice. Numai atunci ar fi 
indiferente pentru sunetele d, d, 
dacă aceste ar fi originare și ne- 
schimbate în [lexiune. Nici o orto- 
grafie fonetică nu va putea indupleca 
pe Germani să serie „kleinere, kiei- 
nărân”, cum scriem noi „nimeni, mi- 
mâănul”. Nici o autoritate nu poale 
preschimba în ortografie o simplă 
grafie bazată pe regale arbitrare, cu 
desconsiderarena legilor fonetice şi 
gramaticale ale limbei  rominești, 
fără de cari nu se poute dura o orto- 
grafie adevărntă. Nu e ortografie a 
serie după urechi: „fie, studie", cind 
după gramatică subjonctivul pers. 3 
la conj. I, II, IV se face cu ă și tot 
așa noristul pers 3 la can). L. deci 
corect ortografic şi gramatical e „liă, 
studiă”, pentru rostire ajunge regula 
fonetică, că ă (şi E) precedat de i 
nu se påle rosti și se rosleşce şi 
se comportă ca un e. O ortografic, 
care violează legile gramaticale, à în- 
cetat de a mai fi ortografie. 

Cind d e urmat de e, i (pâne, Ro: 
mâni) şi totuşi d nu revine la i, asta 
e semn, că d nu derivă din i, ci din 


oii na ap teza À = aia e 


500 VIAȚA ROMINEASCA 


a (în limba mamă). Cind regulele fo- 
netice şi gramaticale rominești nu ne 
pot ajuta, sau rostirea e diferită după 
provincii, după cine, sau după ce să 
ne îndreptăm atunci, dacă nu după 
limba mamă? Nu e iertat ca un dia- 
lee (provincial) să fie admis ca 
limbă literară cu toate străinismele şi 
defectele lui, şi să se suprime tot ce 
e bun și rominesc în celelalte pro- 
vincii, Iar ducă lăsăm, cum s'a lăsat 
pină acum, la bunul plac al serieto- 
rilor, fiecare cu provincialismele lui, 
aşa nu se poate ajunge la o limbă li- 
terară unitară, ci la babilonie, Pen- 
tru a o putea evita nu există alt pro- 
cedeu decit să admitem principiul, 
că între provincialisme vom alege 
pentru limba lilerară cuvintul romt- 
nesc (neolatin) şi formele cele mai 
apropiate de lL. mamă. Nu pentru 
aceea admitem formele „de, te” gi 
nu „ge, ce” (Ardeal), pentrucă pri- 
mele aparțin unui dialect, căruia am 
fi datori să ne supunem, ci fiindcă 
primele sunt cele mal apropiate, în 
cazul acesta identice cu formele ori- 
ginale latine, din cari au derivat toa- 
te provincialismele de azi. Deci nu 
vom admite toate defectele unui din- 
lect, ca prelacerea lui ¢ în £ înainte 
de e, i: „cunose, cunosti”, în loc de 
„cunoști”, sau provincialismul agra- 
matical cu infinitivul Snehugire: IE 
in a (ea): „vedea” in loc prov. 
corect şi gramatical in é (vedè). 
După ce fonetişti au admis forma 
ngramaticală în ea, ca să scape după 
paon de ea, au trecut la conjug. 
II verbele, dela conj. M, ca „va 
place, ţine, rămîne”, Nu e permis să 
se modifice gramatica pentru o or- 
tografie, care nici nu e decit o sim- 
plă grafie. Pentru ce nu s'ar putea 
aplica semne diacritice și Imi e sau 
o, dacă s'au admis pentru a ṣi į? Dif- 
tongul va nu există în |. romină, ci 
numai sunetul, vocala simplă d: 
„moră, mori”. Pentru a scăpa de 
prea mulţi «diftongi în unele cuvinte, 
sau inventat forme nóue cu descon- 
siderarea pgramaticei, ca nowi, care 
nici inventatori nu ştiu cum se ros- 
teste, în loc de formele corecte gra- 
maticule: noi, nâue (e după u nu 
se poate rosti și devine ă) sau fiă 
și noue (mai corect decit cu difton- 


nul oa), 


Peste tot fonetiștii sant foarte cer- 
taţi cu gramatica, fie că o desconst- 
deră, [ie că na o cunosc, Aşa sunt a- 
plicați a vedea evoluție în toate ero- 
rile minoritarilor. Am văzut in presă 
dela „mincare” pluralul „Ii ncărari”. 
Nişte scriitori cart desigur nu ylin 
romineste, au auzit culari mărginași 
(mahalagii) bucuresteni de prope- 
nienlä dubie spunind „serim, scriți”, 
fiindcă nu știau romineşte, şi aun cre- 
zut, că au descoperit evoluţia. Verbul 
„&erie”, care în evoluția de o mie de 
ani a limbei latine a fost de conj. IH 
(scribere) și a rămas aproape două 
mii de ani de evoluție rominească 
lot de conj, IHI (scriere), cum l-a a- 
flat și poetul Sion, l-au trecut ma- 
mentan la conj. IV, și versul lui Sion 
„Vorbiti, scrieți romineşte” l-in pre- 
vicul în „O, vorbiți, serili.. și vă ba- 
leți joc de limba şi gramatica romi- 
Hească, pe cure nu o cunoaşteţi! For- 
mele scălciate: suferă, acoperă după 
o jumătate de secol a trebui! să le 
corecteze Academia; dar e caracte- 
ristic, că n'a molivat cu gramatica, 
căci şcoala fonelistă admite, că uzul 
(d și abuzul, sau chiar neştiința) 
să poală modifica chiar și gramatica. 
O mie de ani de evoluție a limbei la- 
tine au rămas neschimbate  rădâci- 
nile: „pane, cane, mane”, Au trecut 
în limba romină în formele: „pâne, 
câne, måne”. Aşa le-au aflat şi au 
scris Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, 
Acum fanetiştii au aflat pe la mar- 
ginile Hucureştilor formele: „Pline, 
ciine, miine” si momentan le-au in- 
trodus, modificind ceeace două mii 
de ani de evoluție an lăsat neatins, 
(sau „perele, pereche." în loe de 
„pärete, păreche...)! Asta nn e evo- 
Inție, ci bolgevisin ori neștiinţă. 

Cind sa introdus ortografia fone- 
tică au fost întrebaţi și filologi ro- 
mani, străini. Imi aduc bine aminte, 
că cei abia doi, trei, cari au upărat 
ortoarația etimologică, wim invocat 
nici anul legile fonetice și gramati- 
cale, ci acele-aşi motive cu și etimo- 
logisti, că „slacă limba noastră are o 
origine așa de nobilă (din latină), 
să o arale acesla şi în formed, Nu 
le-a trecut prin minte că aceste for- 
me, fără să fie un scop al orlogrul iei, 
ele rezultă din legile fonetice și groa 
maticale ale limbei, cari ne conduc 


REVISTA REVISTELOR 50i 
‘DE e OAE E E e e 2 2 E aaa 


aproape la accensi ortografie, la 
care au ajuns elimologisti instinctiv, 
îndreptându-se după limba mamā. 
Scrisul romilnesc are o tradiție in 
serisul latin, [ilud [fica cea mai apro- 
piată a limbei latine, care se reflectă 
în legile fonetice și gramaticale ale 
limbei fice. 


Apare de aci, că nu se pune ches- 
liunea: ortografie fonetică, sau eti- 
mologică? Singura ortografie adevă- 
rată e cea bazată pe legile fonetice 
și nramaticale ale limbei rominesti. 
Ca întotdeauna dreptul şi corectul nu 
se află la extreme, ci Ja mijloc. Dar 
etimologia ne poate fi de ajutor în 
cazuri excepționale, san cind avem 
să alegem între provincialisme. 

Dacă orlografia, ce am propus, e 
cea udevărulă, atunci nu poite vent 
în considerare, că cutare grație e 
mai uşoară de invățat, ducă are ma- 
rele defect, că na e ortografie, Dar 
pentru cine cunoaște grumalica, nu e 
cere mat usor (ca şi pentru slrăini a 
rosia formele flexionare din o ră- 
dăcină neschimbată, d. e. dela „se- 
mina: semin, semini, semină, seml- 
nām, semine, seminjā, seminţe...” 
decit a căuta în Dictionarul orto? )- 
grafic, fiecare formă flezionară, fän- 
rilă cu decisiuni arbitrare: „„scamăn, 
semeni, seamănă, sămință, seminţe”? 

Tin să accentuez și nici că orto- 
grafia fonetică a dus l» destrăbäla- 
rea de azi şi la desnaționalizarea lim- 
bei rominesti, pe cînd ortografia, ce 
am propus, m'a condus la combate- 
rea acestei destrăbălări şi la curarea 
limbei rominesti, Acest fapt încă e 

in stare să ne dee indicii, care e a- 
devărata ortografie rominească, 


Poetul N. Milcu. 


Poetul Milcu nu mai este, Cârările 
lui au intrat în pămint, Si-l întil- 
neam atitea ori în Bucureşti, Heidel- 
bergul nostru. Pe aceeaşi bancă, ab- 
sorbit în sine, în sala de marmoră a 
Iniversităţii, la cursuri, cenacluri li- 
terure si mal adesea la biblioteca 
Facultății de Litere, Sfielnic atrase 
de frumuseţea lui, fetele i se așezau, 
tiptil, în fată. Citeva momente mai 
tirziu, pleoapele mari Îi ridicau ochii 
de pe carte, Inundaţi de melancolie, 


reflectuu deodată adierea de lumină 
a zimbetelor dimpotrivă. Cartea rä- 
minen deschisă, de fantezie. Poetul 
visa: poate să lege cu o floare cerul 
de pămint., Astăzi nu mai este prin- 
tre noi. Ofilit prematur, a căzut ca 
un preludiu de toamnă, Făptura lui 
subțiratecă, înaltă, deacum nu-şi mai 
oglindeste tristețea cu mlădieri de 
narcis, în apele vieţii, el pe valurile 
sumbrei Lete, Parcurile cari i-au a- 
dăpaostit sub ramuri bucuria şi tris- 
tetea Îngemănată cu a lor, îl pling cu 
frunze de ceară. Durerea noastră 
mare cuvinte. Dar ascultăm Fluerul 
lui Marsyas în suflarea toamnei, Pe 
un alt tărim, Grădina de sidef n poe- 
tului ne învăluie cu ceața sufletului 
său, Eul Iui, înfiorat de farmecul iu- 
hirii, ni se comunică, spontan, vosi- 
lat în imagini de o reconanță intimă, 
cu o melodie. Dela primul pas ne-am 
vrea o rază să nu clătinăm nici o 
foare, pentrucă toate zimbetele de 
corole le-a stropit cu lacrimi. Intre 
pleoape ne stâruie un „Decor: 


l-atita strălucire 'n lomuatecul amurg 
Lumina scorojeşie toji pomii din 
prădini 
Sn trimbe aurile cum tremură, 
phicegti 
In fiecare creungă un scrinciob de 
lumini. 


Si soarele suude cum plouă în fintini 

Si apele acumu sunt mai verni.. 
ascult 

Fringindu-se o rază... O lrunză 'n 
vint... Apoi 

Imi mistni sub ploape o lecrimă mai 
mult. 


ŞI cind mă 'ntore spre casă cu-oeelug 
dor în piept, 

In suie! toamna arde pin se preface 
Ín serum, 

lar zilele de-alt' dală fol veştede 

răsar 

Din scorburi rugiuile, si mă pin- 
dese ln drum... 


Sufletul ne vibrează de emoție şi rā- 
minem mult timp miseaţi  dupăre 
piu închis grădina... Iubind viața Iu» 
minoasă, tinerețea acestui poet ern 
urmăriță de obsesia morții ca de 
propria-i umbră. Cu sentimentul fe- 


d 


502 VIAȚA ROMINEASCA 


ricirii în nenorocire, Milcu făcea din 
presimțirea morții o realitate, 


In pacea mea tihnită n fintirim 
Adine m'an ingropal să nu mai gem. 
Mi-au pus un ginlgiu pe ochi, — să 


nu ră väd : 
n gură lul mi-au „— nu te 
Sao sau chem, 
DĂ A E e ORE ERAI 
S a 3 R 


Colonia China. 


Sun Yat-Sen s'a exprimat odută cu 
multă dreptate că, semi-colonia Chi- 
na se găseşte intwo situație mult mai 
deplorabilă decit o adevărată colo- 
nie, Căci ea nu e stăpinită numai de 
o singură mare putere, ci de mui 
multe deodată, fiind în realitate — 
sub aparența independenței — colo- 
nia intregii lumi. Deosebirea de in- 
terese a marilor puteri in China a 
fost de fapt cel mal insemnat obsta- 
col în calea împărțiri Chinei în mai 
multe colonii. Dar pierderea ținutu- 
rilor limitrofe ale uriaşei impărății 
nu numal că n'a fost împiedicată ci, 
dimpotrivă, a fost consecința directă 
a acestor interese, cayi punctele de 
sprijin teritoriale, concesiunile In 
porturile mai de seamă şi bazele na- 
vale: garnizoanele, poliția și justiția 
proprie; vămile, controlul financiar, 
contribuțiile şi imprumuturile de 
Stat: investițiile de căi ferate, mine 
şi industrii, Țările indatorate pot In- 
trebuinţa uneori cu folos imprumut- 
turile externe și investiţiile indus- 
triale; aci însă, ele gajau anumite in- 
terese. 

Sferele de influentă aveau de scop 
fărâmițarea Chinei în mai multe co- 
lonii; în schimb, porţile deschise 
constituiau o cooperare a marilor 
puteri şi a consorțiului financiar in- 
ternaţiona! de sub conducerea State- 
lor-Unite ale Americii, . 

Vremurile s'au schimbat, sa 
schimbat raportul de forte dintre 
marile puteri, în China a dispărut de 
mult Imperiul, de ani de zile e la 
putere Kuomintang-ul, partidul lui 
Sun Yat-Sen, care a renunțat la lupta 


T 


Ă I N E 


Nu s's înşelat. Cupa vieții, sorbită 
nici pe Jumătate, i-a fost smulsă de 
pe buze de un destin avar, Lespedea 
i-a cetluit somnul de plută. Pe pă- 
rina care acopere inima celui mei 
suav poet al grădinii, noi înfigem cu 
pietate floarea amintirii, 

(abecedar) 

——— 


impotriva Angliei, urmele legăturilor 
cu noua Rusie au pierit în rîuri de 
singe. Dar linia de conduită politico- 
imperialistă față de China nu s'a 
schimbat. Dimpotrivă, politica sferei 
de influenţă a pus mina pe o nouă 
pradă, care pune În umbră pe toate 
celelalte dinainte. Ce sunt Annam-ul, 
Tibetul şi Mongolia față de Manciu- 
ria? Chestiunea sferei de influență şi 
a portilor deschise e din nou în dis- 
cutie, Japonia cere recunoașterea 
Manciuriei, drum liber spre Mongo- 
lia și control internațional asupra 
Chinei. Anglia îşi fortifică poziţiile 
la Sud şi la Shanghai, participă la 
cooperarea puterilor pentru crearea 
unei „forje centrale efective” la Nan- 
king, cere Japoniei respectarea in- 
tereselor el în China de Nord (câi 
ferate, mine, comerț) și a interese- 
lor comerciale în Manciuria. Intre 
cele două pozițiuni există mai multe 
puncte de contact decit diferențieri. 
America se strădueşte, în privința 
problemei Manciuriene, să vire un 
ghimpe între Analia şi Japonia, refe- 
rindu-se la vechile pacte, pe care 
vrea să le apere numai printr'o „re: 
sistență pasivă”, Asta nu-i împiedică 
de fel pe radiocapitaliștii americani 
să ceară guvernului manciurian 
drepturi de investițţiuni şi diferite 
monopoluri. Oricum vor sfârşi odată 
aceste interese opuse, China va ră- 
minea obiectul suferinței — atita 
timp cât nu va putea provocas o 
schimbare prin propriile ei mijlonee. 

Faptul, că pierderi de teritorii 
sunt Piin nou la ordinea zilei, nu îsi 
are explicația numai În conjunctura 
internaţională, ci și în cea internă 


- 


REVISTA REVISTELOR 503 


chineză. Fosta mare împărăție chi- 
neză îşi datora existența milenară e- 
conomiei precapitaliste, care, lao- 
laltă cu mereantilismul timpuriu des- 
voltat și răspindit, a făcut din China 
țara cea mai stabilă şi mai progre- 
sistă a continentului asiatic, China 
nu era o țară cu populație omogenă 
și raporturi politico-economice iden- 
tice, cît o fracțiune a globului de sub 
conducerea politică și culturală a 
Chinezilor, Această uriaşe împărăție, 
după contopirea cu Europa indus- 
trial-cupitalistă, la care au aderat a- 
poi şi Statele-Unite şi Japonia, ar fi 
fost posibilă numai dacă forţele re- 
voluționare ar fi curățat drumul de 
alcătuirea decudentă a societății. Nu- 
mai cu ajutorul unui aparut de Stat 
modern şi a unei armate moderne 
burghezia chineză ar fi putut să men- 
țină, în cadrul imperiului, ținuturile 
limitrofe, materiile prane şi piețele 
comerciale. Faptul, că aceste premize 
mau fost create pină acum sub con- 
ducerea burgheză, a pecetluit mai 
intiiu sparta ținuturilor limitrofe, iar 
acum pe aceia a Manciuriei. Ceva 
mai mult. Strinsa legătură a marilor 
state imperialiste cu vechea reactiu- 
ne chineză şi cu despotismul militar 
provincial de după prăbuşirea îm- 
părăției, a împrumutat forțelor mã- 
rinate o tenacitate extraordinară. Ur- 
marea ¢ că China poate pierde uşor 
Mongolia de mijloc, Sinkiang, Ko- 
honor şi Tibetul de mijloc. Mongo- 
lia centrală se mărginește cu Pel- 
ping şi China de nord propriu zisă, 
'Tibetul de mijloc e poarta de tre- 
cere spre Sheşuan, o provincie bo- 
gată cu eirca 70 mil. de locuitori. 
Guvernul din Nanking are asupra a- 
cestei provincii mai puţină putere 
decit a avut în ultimul timp chiar a- 
supra Manciuriei, unde dinastia lui 
Tshanu-Tso-Lin îngrijise solid să nu 
i se mai ducă dorul reîntoarcerii ei. 
Astfel, împrejurările au contribuit 
direct ca să se taie felie după felie 
din cozonacul chinezesc. 

Cea mai viguroasă rezistență impo- 
triva imperialismului o constitue, na- 
turul, oraşele industriale, cu deose- 
bire cele depe țărm şi din cimpia 
fluviului Yangtse, precum şi șesul 
intins al Chinei de mijloc şi de sud, 
unde conjunctura pentru o revoluție 


agrară e răscoaptă. Aci se afā pătura 
modernă guta la orice acțiune, deşi 
ii lipsește aparatul de Stat modern 
care so conducă. Acest fapt l'a do- 
vedit Shunghai în 1925—27 şi chiar 
ncum, în lupta contra Japoniei, sya 
după cum pătura rurală din China 
de mijloc şi de sud ajutase inainte 
Kuomintang-ul. Aceste ținuturi sunt 
cele mari adăpostite de atacul direct 
al imperialismului. Dar și aci, pene- 
trațiunea imperialistă — mai întliu 
printr'o acțiune „paşnică” financia- 
ro-capitalistă — nu va putea fi îm- 
piedicată. 

Impărțirea Chinei în mai multe 
colonii e — cu excepţia Japoniei — 
abia dorită de marile puteri, Mi 
raren ei prin răpirea ținuturilor fn- 
depărtate, și anume nu numai a teri- 
toriilor limitrofe, ci chiar u unor fn- 
tinderi mni mari, cu circa un sfert 
din populaţia ei, plus materii brute 
şi pieje comerciale — e un proces 
istoric, care trece abia acum Într'o 
fază acută. Restul Chinei e amenin- 
tat „numai” de aşa numitul control 
internațional, adică de o nouă inăs- 
prire a regimului ei semi-colonial — 
fie prin înțelegerea marilor puteri, 
fie prin desvoltarea mai departe a 
sferei de influență. Față de rezultatul 
definitiv, nu se schimbă decit prea 
puţin: China rămîne, după cum spu- 
nea Sun Yat-Sen, colonia întregii 
lumi imperialiste. Guvernul din Nan- 
king însă duce războiu împotriva 
muncitorilor revoluționari şi n tra- 
nilor, care i-au sprijinit venirea la 


putere şi a căror luptă pentru exis- 
tenţă se confundă cu eli rea Chi- 
nei, 

(Die Weltbühne) 


a 
Ungaria care se deşteaptă. 


„. Dar tineretul nostru? Şi el a fost 
cuprins de nebunia urii a răzbu- 
nării. Cu mult înaintea nemților # 
urlat şi el „Unguri deşteptați-vă şi 
moarte evreilor!” aşa după cum urlă 
azi blonzii copoi ai lui Hiter, Un- 
garia s'a „deşteptat” încă acum doi- 
sprezece ani, a introdus numerus 
clausus, a gustat de mult din beţia 
rassistă — iar rezultatul? 


D l 


504 i 


VIAȚA ROMINEASCA 


(a 


Rezultatul e că în sufletul tinere- 
tului se petrece abia acum adevăratu 
deşteptare, că deziluziile cumplite și 
neinduplecate din ultimii ani îl con- 
doc treptat la realitate, 

In ultimul „parlament studen- 
esc” ulcătuit din căpeteniile asocia- 
iilor studenţeşti, tineretul va ocupat 
intens „trei zile în şir, cu chestiuni 
de ordin economic şi social: cu pro 
blema agrară şi cea dunăreană, cu 
dreptul de vot secret şi paneuropa, 
cu intensificarea raporturilor între 
pătura rurală şi studențime; iar in 
rezoluțiile lui cere purificare vieţii 
publice, raporturi economice cu ve- 
cinii, reformă agrară. Cum sunau S- 
ceste discuţii acum zece-doisprezece 
ani, cînd congresele erau numai pri- 
lej de asmuţire, de ură şi de provo- 
cări singeroase, şi cit de civilizate, 
de profund omeneşti apar ele astăzi 
in această atmosferă de deșteptare. 

Mai e necesar să atragem luarea 
aminte asupra Jugoslaviei, unde ti- 
neretul democratie a întreprins © 
luptă vitejească împotriva dictaturii? 
Sau asupra tineretului ungar din 
statele succesorale, care în ultimii 
zece ani şi-a creiat o cultură proprie, 
întemeiată pe un eN liberal pro- 
agresiv şi productiv 

Tot acest tinerel a urmat pe ade- 

vărații îndrumători şi deşteptători, 
pe deșteptătorii spiritului, Şi într'a- 
devăr, revoluția lor, singura revolu- 
ie de durată, aceia a spiritului, va 
la in istorie urme mai adinel decit 
desmăţul violent şi singeros al pu- 
bertății revoluționare. 

Frămintarea tineretului desigur că 
nu constitue un fapt îngrijorător, 
Rău ar fi fost dacă tineretul n'ar fi 
cuprins de legănarea ritmului isto- 
ric al generaţiilor, dacă n'ar încerca 
să sgudne porțile stărilor existente, 

Nu temperamentele înflăcărate, ci 
idealurile revoluționare şi conducă- 
torii unor anumite straturi tinere din 
Europa ne pun pe ginduri și ne pri- 
lejuese îngrijorări. Ă 

Un tineret care îşi lasă spiritul fn- 
țunecat de npologiştii urii, un tine- 
rel cure soarbe cu nesat otrava bol- 
şevică plăsmuită la Moscova sau a- 
probă nebunia revoluției național- 
socialiste, un astfel de tineret fn- 
semnează o primejdie nu numai pen- 


tru ţara lui proprie, ci pentru ome- 
nirea întregii Europe. 


(Pester Lloyd) 


E 
> 


Cario Weidlich : Decalogul 
2 .biciclistului. 


I. Cumpără-ţi o bicicletă de orice 
Dh chiar de mina a treta, numai să 
a ta, 


IL Ingrijeşte, curăță, unge-ji bici- 
cleta ta cu rivnă neobosită. 

HI. Pentru scopurile tale, care sunt 
acelea de bun diletant şi nu de pro- 
fesonist, preferă tipul pentru turism, 
incomparabil mal comod şi mai hi- 
nienic decit tipul pentru cursă, 

IV. Ţine-ţi totdeauna mina ta după 
cum sunt regulamentele municipale 
ale locului, ea să eviţi certurile şi 
contravențiile, 

V. Nu suna prea tare, dacă ţi-e 
seumpă viaţa aproapelui tău, care, la 
auzul acelei minii a lui Dumnezeu, 
îşi pierde capul și se zăpăceşte în 
aşa fel, de-i vine să se arunce den- 
dreptul sub roțile zburătoare. 

Vi. Fixeuză-ţi, pornind de ucasă, 
un țel, nu importă dacă aproape sau 
departe, şi pedalează cu tenacitate, 
“după cum se cuvine, 

VIU. Să n'al grijă de praf: praful, 
entru biciclist, e ca soacra pentru 
vărbut : un rău necesar, o osindă 

inevitabilă, căreia nu trebuie prin 
urmare să-l dai o prea mare im- 
portanță, X 

VIIL. Apără, cu sabia trasă, ciclis- 
mul, împotriva tuturor clevetitorilor 
josniei suu făţarnici, s 

IX. Imprumutā pompa, sau orice 
alt secesor, oricărui camarad care 
ți-ar cere cu bune maniere şi cu în- 
fățisare omenească. 

X. Cind cazi, nu injura, fiindcă o 
căzătură, mai la urma urmei, nui 
chiar sfîrşitul humii. 


(ÎI decdlago del ciclista, din vol 
„Ciclismo e letteratura”. Pale 
Domino, 1932, pp. 64—66). 

Pimen Constantinescu, 


Pe a 


7 


sa ZA Didi, OR m 
a E aa 


Curentele literaturii ruse 
moderne 


In literatura veche rusă de pină la 
revolutie, au existat o mulţime de 
grupări și curente literare, incepind 
dela „narodnicii” anilor 1870—1890 
şi terminind cu simboliştii, înainte 
de revoluție. 

Insă, încă Inainte de revoluția de 
la 1917, cum spun Ruşii „intre doi 
Imeeferi” — adică, anii 1905 și 1917 

pe tărimul literaturii satirice a a- 
nului 1905, care ridiculiza regimul 
„de sine deținător” (Samoderjavnâi 
regim) s'a născut curentul revoluţia: 
nar sau cupa artistică poporano-re- 
valuționară, Inceputul acestei „cupe” 
revine poetului S. A. Basov-Verhojan- 
cev, prin poema sa „Căluj sburdal- 
nic (Konek-skakunok) și poema 
„Haseja” (forma populară a nu- 
melui țării rusești: Rosia). 

Acest curent îndată a prins vădă- 
cîini în lileratură și sa popularizat, 
devenind un bun mijloc de propa- 
sună și agitare a ideilor revoluția- 
nare în straturile poporului. 

Cei mai de seamă reprezentanti ni 
acestui curent în afară de Basov-Ver- 
hojancev, sunt: Demian Bednii,*) 
Maiakovsky şi Aseev, In acelaş pe- 
rioadā — pe cit permiteau condițiu- 
nile cenzurii — își cuceresc un loc 
statornice  produețiunile literaturii 
proletare sub forma nuvelelor si po- 
vestirilor lui  Serafimavici Maxim 
Gorchii și Svirsky. 

Revoluția din 1917 desființează 
orice obstacole ce pină atunci mai 
mai erau piedica literaturii vechi şi 
pune bazele unei noui literaturi ar- 
tistice menită de-a servi necesităţile 
revoluționare și n proletariatului în 
căutarea nouilor căi de viaţă, 

Renaşte şi se utilizează în măsură 
largă grupul poporanistilor revo- 
luționari (Demian Bednii), pentru a- 
gitarea în folosul revoluției şi al 
proletariatului; acelas lucru se poate 
spune și despre gruparea futuristi- 
lar. 

Grupa poeţilor futuristi, în frunte 
cu Majakovsky, Aseev, Tretiacov, Ka- 


* Demian Hednii, vestit prin mul- 


țimea cîntecelor ce le-a compus in 
timpul războiului civil. 


mensky şi Pasternak, cu criticii Hite- 
rari Ciujak şi Arvatov, au format a- 
sociația numită LEF (Levii front — 
frontul de stinga). LEF.ul ca lozincă 
de bază a proclamat contopirea artei 
cu viața și anume, literatura şi în 
parte-poezia trebue după părerea 
LEF-ului să fie ca de „labrică” asă- 
mănătoure cu toate fabricatele ce 
servesc omenirea în nevoile de toa- 
te zilele. Temele de natură exotică 
ce domniau pină acum în literatură 
trebue să dispară (poetul va serie 
despre colectizarea grinelor, despre 
colhoz-uri ete.), cu alte cuvinte: cu- 
manda socială ia locul inspirației. 
„Atitudinea LEF-ului a produs in 
literatură și critică o vie discuţie, 
ce continuă încă pină astăzi, 

In acelas timp cu fiinţa LEF-ului, 
incepe o perioadă de dezvoltare şi 
inflorire n literaturii proletare, ia 
fiinţă gruparea numită „Cuzaiţă” 
(Ferăria), care scoate la iveală gru- 
pa poeților Gherasimov, Kirillov yi 
Alexandrovsky, Aceştia cimtā in poe- 
ziile lor uzinu cu izvor al puterii 
proletare. Apoi grupul poeţilor „Cos- 
mici”. Kazin, Gastev şi Filipeenko 
cîntăreţii nu numai ai revoluției ru- 
seşti, ci a unei revoluțiuni cosmice 
(a lumii intregi încrezătoure in pu- 
terer colectivă a proletariatului). A- 
lături de gruparea „Cuzniţa” intilnim 
o serie întreagă de insemnați serii- 
tori muncitori şi țărani: Liasco, Ne- 
verov, VI. Bahmetiev, Kasatkin, F, 
Berezovsky, Nizovaj, Navicov-Priboi, 
iar în timpul din urmă s'a mai adãu- 
gat Gladkov și Nichiforov, Această 
grupare şi-a concentrat atenția Ìn 
studierea forței de activare a revolu- 
fiei și influența ei asupra vieții mun- 
ciloreşti şi construcției gospodăreşti, 

In perioada de existență n „Nep- 
ului” a avansat şi literatura în direc- 
tia corespunzătoare cu nevoile acelej 
perioade și anume: era necesar pen- 
tru a preintimpina prin rolul de că- 
tre duşmanii revoluției n elementelor 
revoluționare. 

In legătură cu ucest fapt, în unul 
1922, iau ființă grupările literare 
„Detombrie”  „Aolodoja Gvardia" 
(Garda tinără) și gruparea criticilor 
„Na Posta” (De santinelă). Toate u- 
ceste grupări literare s'au unit in A- 
sociația Generală n scriitorilor pro- 


- 


SA VIAŢA ROMINEASCA 


letari, denumită de Ruși pare că 
VAPP (vesoiuznaja asociacia p 
tarskih pisutelei). Din gruparea lite- 
rară „Octombrie”, condusă de Sera- 
fimovici, faciparle scriitorii şi poeţii 
L Lebedinsky, Bezimensky şi alții 
Din gruparea criticilor literari „Va 
Postu” fac parte Averbuh, Veşnev şi 
Lelevici, Ultima grupă de pe lingă 
revista „Na Posta” n dus o aprigă 
luptă pentru recunoașterea literatu- 
rii cu una din cele mai puternice 
arme în lupta politică și triumful re- 
voluției octombriste. Gruparea dela 
„Na Postu“ a recunoscut pentru li- 
teratura clasică importanța docu- 
mentelor epocii revoluționare și mo- 
“delelor de arta literară, iar pe au- 
torii acestor modele, numiţi „pos 
puteiki”  (indruomătorii), îi soco- 
teste cu proveniţi din clasa micii 
burghezii, care „n'au reuşit nici să 
se usimileze cu proletariatul şi nici 
n'a trecut pe fată în serviciile 
burgheziei”, 

Atacul declarat celor dela „Na Pos- 
tu” în 1923 a produs vie discuţie 
in literatura și critica sovietică. O 
parte dintre participanții la această 
discuţie literară, în frunte cu Vo- 
ronsky şi Trocky, nega posibilitatea 
de existenţă a literaturii proletare, 
susținind că proletariatul, aflindu-se 
momentan în toiul luptei, nu poale 
să-și creeze o culinră și literatură 
proprie.  Netemeinicia părerii de 
mai sus ne-a dotedit-o viața $i for- 
mele acinale a literaturii proletare, 
care, dezvoltindu-se şi progresind, a 
dat o serie întreagă de scriitori in- 
semnaţi ca: Furmanav, Gladkav, Le- 
bedinsky. Nikiforov, Fadeev, V. Bah- 
meliev, Beztmensky st alții, 

Ca rezultat al discuțiilor literare 
şi critice $'a emis rezoluțiunea —— de 
importanţă istorică în literatura pro- 
letară — a „CK VKP” (Comitetul 
central al partidului comunist). Prin 
această rezoluție, dată în anul 1925, 
se recunoaste rolul important al ti- 
teraturii sovietice în lupta proleta- 
riatului pentru succesul revoluției 
culturale și triumful Oetombrismu» 
lut. — "Totodată, prin această rezolu- 

e să prescriu metodele de luptă și 
atitudinea literaturii proletare fată 


de literatura cu frinturi şi tendim 
burgheze în scopul de-a o apropia cit 
mai curind de concepția comunistă 
n literaturii proletare. 

In prezent literatura proletară, are 
de rezolvat următoarele probleme 
capitale: 

a) Problema brigăzilor de iniția- 
livă  (udarnie brigadă), descrierea 
eroilor planului quinquinal  (piati- 
letka), și a reprezentanților masselor 
muncitoreşti în munca de construire 
a socialismului, 

b) Descrierea vieţii fabricilor, Se 
clădesc zilnic fabrici noui și se re- 
construese fabricele vechi nu numai 
prin perfecționarea lor tehnică, ci şi 
prin perfectionarea omului — lu- 
crătorului în deplină legătură cu 
schimbarea funcţiei lui sociale, 

c) În vederea aniversării statului 
SSSR, să se descrie personalitatea și 
natura eroică a proletarilor revolu- 
Honari, istoria războiului civil cit și 
felul cum a decurs revoluția, 

d) Colectivizarea, lămurind noile 
metode, psihologia nouă a satelor, cu 
greutățile prin care au trecut, orgi- 
nizarea sovhozelor în raport cu col- 
hozuri-le infine de-a scoate în e- 
videnţă întreaga dezvoltare a satului 
sovietic, 

Seriilorii pot să-şi alcagū teme 
numai din aceste patru puncie, ce 
sunt pe prima linie a intereselor 
sovietice. Scriitorul proletar, — după 
cit reese din cele de mai sus de- 
vine tovarășul de luptă al întregului 
proletariat în revoluția culturalo- 
socială şi un participant indirect în 
lupta pentru socialism. — Însă tre- 
bue să adaug că, prin metodele ce se 
aplică literaturii sovietice, este im- 
posibilă dezvoltarea şi manifestarea 
individuală a literaturii cu viață spl- 
rituală din care sar putea ivi orice 
alt talent genial. 

Individul nu există, sa contopit 
cu masss — iar inspiraţia dispare în 
fața comenzii sociale, odată cu uci- 
derea genezei talentului și geniului 


literar, În această fază de grea cum 


pănă se afla literatura rusă din ma 
rele Stat proletar. 


(după „Viaţa Basarabiei”) 


a 


E v E N I 


MISIONARUL AMERICAN 


C ARATE U R A 


M E N E E 


URGENTA.. 


— Am trecut trei oceane şi am 
traversat două continente pentru a 
aduce adevârul acestor sălbatici — 
şi ei nu vor să coboare din cà- 
sele lor. 


PACTUL CELOR PATRU 


Sau imnul păcii 


— N'ai putea să dai o goană 
până Ia librărie, să-mi cumperi 
nişte hârtie de scrisori ? Aşi vrea 
să scriu la doi sau trei dintre 
creditorii mei. 


PREOCUPĂRI URGENTE 


wi 


— Ascultă, soldat, la orizont e 
războiu, şi ia te uită la nasturele 
ästa! 


Intirzierea apariției acestui număr se datorește vacanței 
de vară, dar mai ales pregătirilor făcute de noi în vederea 
ieftenirii revistei şi transformării ei într'o publicație bimen- 
suală. Aceasta spre a o pune la indemina tuturor si a-i da 


putinţa unui contact mai strins cu actualitatea. 


Studiul Baza morală a asistenţei sociale este de d. dr. I. Irimescu. 


33. ANUL XXV. 


i CUM SE 


N. DAVIDESCU 


FACE O POLEMICA 


ORAŞUL FARĂ 


SCELLANEA : O legaţie cu prea 


lemici, Marele profet Vulcănescu, 
Iubirea Tudorei şi Gică mic, 
Vulgaritate. 

RONICĂ LITERARA : Decadenţa 

criei, G. Călinescu. 

RONICA ECONOMICA: Regle- 
mentarea cartelurilor, Eugen De 
metrescu. 

ULTURA /Literaturi streine! Tea- 
trut burghez şi teatrul liric in 
Italia, C. N. Negoiţă: Marc Cha- 


EDACȚ 


multă iniţiativă, Căutătorii de po” 


LA / STR. CONST. 


31 OCTOMBRIE No. 10. 


iata Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ȘI IDEOLOGIE 


MIHAI SEVASTOS 


CALIOPIA CONSTANDACHE 


M. CELLARIANU f 


POLCA p 


ILARIE VORONCA 


NUME 


FURATE 


dourne, călătorul pasionat, Sanda 
Alexandridi. 

VECINII NOŞTRI: Din literatura 
croată, vjenceslav Novak. 

REVISTA REVISTELOR Romine! 
Azi, Viaţa literară, Rominia lite- 
rară, Axa; Străine! Rominia nu 
are şomeuri, Hitleriamui este im- 
potriva maşinei, Nevoia de inde- 
pendenţă a țărilor dunărene, Li- 
rismul literaturii bulgare, Faust 
regisat de Max Reinhardt. 

CARICATURA 


MILL E 5—9 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVISTĂ BILUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const, Mille No. 5—9 
ANUL XXV 
VOL. XCV. 


Prețul Abonamentelor 


IN ŢARA: 

E A E E e. ve Lei 250 
Pent:ıu Bănci şi Societăţi, anual. . . „ 500 
IN STRĂINĂTATE: 

De A. > o... . vile îi ni es Lei 300 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 
prin mandar poştal administraţiei din Bucureşti, Calea Doro- 
banţilor 216. 


Administratia. 


Tov, cu profeţii, cu părinţii bisericii creștine, ca 


CE O POLEMICA 


NE. e: e c€.-vu 


tive ale vieţii. Fiindcă, dacă in limba romină cuvintul 
lemică” vine, firește, din limba franceză, pentru a însemna 
ceeace înseamnă şi în franţuzeşte, apoi în limba franceză 
vine dela grecescul „polemos” 


care însemnează războiu. 

Un războiu însă presupune o strategie şi o tactică, adică 
meşteşugul sau geniul de a duce armatele în condiţiunile 
cele mai fericite pină în fafa duşmanului și, apoi, tot mește- 
şugul sau geniul de a folosi trupele pe terenul de luptă. E- 
xemple recente ne-au pus sub ochi însă pilde concrete că, 
în această privinţă, totul atirnă de circumstanțe locale şi că 
geniul comandantului stă în folosirea lor pentru izbindă, 

Istoria polemicii deci ca şi istoria artei militare, trebue 
scrisă prin considerarea fiecărei lupte în parte şi pare că se 
confundă cu însăşi începuturile vieţii şi gîndirii omenești. 
Biblia ne povesteşte despre druma infiorătoare a căderii în- 

erilor. Este poate cea mai mare polemică a minții noastre, 
entru rezolvarea ei a trebuit să născocim cuvinte şi enti- 
tăți cosmice. Polemica aceasta, începută odată cu primele 
nucleuri de umanitate constituite în Chaldeea, în Asiria, în 
Babilon, a continuat dealungul veacurilor cu potopul, cu 
roblemă 
sufletească, între om și natură, simbolic, pină în zilele noa- 
stre, A schimbat — după imprejurări — decorul, tonul, ac- 
torii şi, dela verbul înflăcărat al proorocilor și pină la scolas- 
tica din evul mediu, dela afirmația sfintului Augustin şi pt- 
nă la negația nitzcheniană, omenirea nu a făcut decit să-şi 
„ după fiecare infailibilă înfringere, din nou ar- 

matele ei spirituale, pentru luptă. Ă 

Fiindcă nici o polemică demnă de a fi rămas în istoria 
genului nu sa dat decit pe teren spiritual. Renan soco- 
teşte că profeţii nu au fost decît nişte ziariști ai vremurilor 
de atunci, niște pamiletari de răspintii și că, în acelaș timp 
tribuni exaltaţi şi utopişti reacţionari, au degete existen- 
ţa micii lor naţionalităţi, dar au intemeiat edificiul religios 
care, sub numele de judaism, creștinism, islamism, a servit 
drept adăpost omenirii de pină azi. Adăoga chiar că „toţi 
oamenii serioși — ca să zicem uşa — din lerusalim, pela anul 
500 înainte de Christos. erau furioși împotriva profeților, 
e 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


pentrucă făceau cu neputinţă orice acţiune militară sau di- 

plomatică. Erau, după cite vedeţi, un fel de premergători 
glorioşi ai unor confraţi și prieteni de-ai noștri, din presă, de 
astăzi. E o asemănare făcută şi de Henan care spune textual 
că „lerusalimul avea o întreagă haită de asemenea urlători, 
care nu se pot compara decit cu ziariștii radicali din zilele 

Moare. ie pidi d 

a, de pildă, denunţă miniei lui Dumnezeu orul lui 

Israel de a se fi lăsat stăpinit și condus de femel | Nu e dar 
aici o destul de cuvintătoare asemānare cu denunțările pre- 
n noi în legătură — ca să zicem așa — cu „dama voa- 

ată”? 

__Şimai departe, pentru a urma acelaș ritm unitar de gin- 
dire, trecind prin Ezechiel al cărui spirit liric nu scapă nici 
un motiv poetic potrivit temperamentului său, dela căderea 
Egiptului şi a Etiopiei sub Nabucodonosor care îi inspiră 
vreo cinci din cele mai frumoase bucăți literare ale antichi- 
tăţii şi pînă la lupta dusă pentru sporirea sentimentului mo- 
ral în om, de Isus Christos, împotriva aristocrațimei judaice, 
polemica mare nu a luat ființă decit în cadrul principiilor 
morale şi spirituale ale omenirii. 

„Isus e polemist deciteori vorbeşte impotriva fariseilor, 

a cărturarilor, a preoților. Ironiile lui alese și săgețile lui as- 
cuțite izbesc fără şovâire în inimă și — stigmate veșnice — 
au rămas pentru deapururi în rană, 

__ Renan adaogă că această tunică a lui Nessus, a ridicolu- 
lui, pe care evreul, fiu de fariseu, o tirăște în zdrențe după 
sine de mai bine de zece veacuri a fost, cu meșteșug divin, 
țesută fir cu fir de Isus, Aceste capodopere de inaltă ironie, 
loviturile lui, sau inscris în linii de foc în carnea ipocrită a 
falsului credincios, Numai un Dumnezeu poate să ucidă în 
așa chip. Socrate şi Molière nu fac decit să zgirie pielea. A- 
cesta însă pătrunde pină la măduva oaselor cu focul pa- 
siunii. 

„Mai tirziu apoi, după triumful creștinismului, cind pă- 
rinţii bisericii vor fi statornicit dogma și cînd autoritatea 
imperială i-a sprijinit cu puterea sa, numeroase serieri po- 
lemice au izbucnit din sufletul dornic de învățătură nouă 
al lumii creștinate, impotriva ereticilor și a păginilor, ca și 
altele contrarii ale acestor ereteci și păuini împotriva susți- 
nătorilor dogmei triumtătoare. 

„„„ Renașterea literelor a pricinuit în veacul al XV-lea şi al 
XVI-lea, apoi, multe și înveninate polemici în legătură cu €- 
rudiția. Cea mai mare parte sunt, pentru gustul nostru de 
azi. simple grosolănii. 

„Lupta dintre „vechi” și „moderniști”, care nu e o inven- 
ție chiar atit de proaspătă cit și-o închipue nulitatea îngim- 


CUM SE FACE O POLEMICA 5 
a 


fată a şefilor noștri imaginari de modernism, a fost pricina 
unei serii de polemici, paralele cu cearta dintre Boileau și 
Perrault, violente unele, ca ale Doamnei Dacier, spirituale, 
altele, ca ale lui Fontenelle. 

Cam în vremea aceea se năştea în viaţa literară a lumii 
un om care trebuia să fie cel mai activ, cel mai viu și cel mai 
spiritual dintre polemiști. E Voltaire. A rezuma polemicile lui 
însemnează a-i rezuma însăşi viața. Scopul lor a fost însă con- 
vertirea lumii la dogma laică a „toleranţei” şi a „umanităţii !” 
Voltaire nu a avut decit un singur client: rațiuneu! și pentru 
a-l servi a fost neobosit, „Se spune că mă repet, scria el; ei 
bine, mă voi repeta necontenit, pină cind lumea se va fi în- 
dreptat!” In numele rațiunii a reclamat inainte de toate to- 
leranţa, adică libertatea de conștiință, prima libertate deci 
împotriva fanatismului pe care l-a numit turburarea sufle- 
telor”. Şi în acest sens a putut striga: „La raison finira par 
avoir raison!” 

Cind Franţa apoi a sfărimat legăturile trecutului cut 
ajutorul principiilor Revoluției, polemica politică a ince- 
put şi acolo, după cum începuse şi în Anglia. mai ales pe 
calea jurnalismului. 

Prin aceasta însă ne întoarcem din nou şi accentuat la 
tonul profetic al polemicii, care e pamiletul. E cunoscut că 
se aruncă, de obiceiu în sens peiorativ unei lucrări, 
epitetul de pamflet. Tendinţa e să răstoarne, astfel, în rin- 
dul unei inferioare producții mintale, o lucrare. Clasarea 
tinde însă de obiceiu să fie răspunsul comod la ofensa 
adusă prin „pamfletul” cu pricina unei păreri sau unei sim- 
patii personale și vrea să declaseze valoarea atacului. Á 

Pamfletul, ca gen literar, îşi are o curbă specială de gin- 
dire şi, deşi întrebuințează proza, e mai curind alături de 
poezia lirică decit alături de nuvelă sau de roman. El presu- 

pune în primul rind un conflict grav sufletesc sau intelec- 
twal, între credințele şi simţimintele autorului și între cir- 
cumstanţele din afară; implică, după aceia, — bineînţeles — 
conformaţia specifică genului, la scriitor. i 

Pamfletul, în esența lui, e superior, raportat la seriitor, 
multor genuri literare. Nu poate exista pamflet acolo unde 
nu există în prealabil o întreagă şi bine lâmurită concepție 

sufletească a vieţii, o vioiciune excepțională de disociere a 
ideilor şi o mare putere de reacțiune. Pamfletul e poate, in 
ultima analiză, cea mai superioară realizare a tendenționis- 
mului în artă. Prin felul cum se elaborează în adincurile tăi- 
nuite ale sufletului scriitorului şi cum apoi se repercutează 
in afară, reuşeşte să realizeze, în cadrul artei, adică al unui 
sentiment intelectualizat, legătura cu caracter de predică din- 
tre ideia de creaţie artistică și emoția celui căruia se adre- 


sează. 
că N E a 


è VIAŢA ROMINEASCA 


eat DEE EI CE IER Eee EEE e ASIEI 


Istoria lui începe — după cum am arătat — cu nume a 
căror glorie a fost înscrisă în cărțile sfinte și a continuat, 
dealungul veacurilor, cu altele pe punctul de a fi îndeplinit 
și ele această formalitate, 

„Cervantes, de pildă, a fost un pamfletar în esenţă. Don 
Quijote e reacţiunea gigantică a unui suflet de geniu împo- 
triva incongruenţei unor moravuri din vremea lui. Succesul 
necontenit, apoi, al acestei opere i-a adăogat treptat sen- 
suri noui, i-a sporit cimpul de acţiune cu toate subtilitāțile 
succesive de cugetare ale atitor generaţii de cetitori şi au 
făcut, pină la urmă, simbolul — depărtat diametral de in- 
tenţiile autorului — admirabil, pe care noi îl găsim în acea- 
stă ficţiune. Fenomenul acesta însă nu e de loc izolat. Fie- 
care operă pe care ne-am obicinuit să o numim clasică a 
suferit cu timpul această colaborare a vremurilor, pe urma 
căreia sa putut adopta succesiv gustului variat al tuturor 
gnente de cetitori. 

„„ Rabelais, apoi, nu € și el decit tot un pamfletar al vre- 
mii lui, Amindoi acești pamiletari, tarap m dispoziţie spe- 
cialā a spiritului, au ştiut să ridă acolo unde împrejurările, 
moravurile, credințele societăţii, au rănit idealul lor de uma- 
ip Risul ata agp: departe de a fi fost o vulgară pe- 

cere, e o răzbunare dureroasă, o mușcătură 

în fond, un act de revoltă aua aaa 

__ Martial e și el un pamfletar, după cum un pamfletar e 
şi un Tertullian sau un Catulus. Toţi acești inși A reacționat 
cu mijloace felurite impotriva vremurilor lor. 

__ Rămine însă un punct — şi cel mai principal — de elu- 
cidat. Avem cu toții dreptul să scriem poezii sau nuvele, să 
adăogăm la cele deja uitate, romane cite dorim, sau să ne 
risipim neliniştea sufletului nostru în bilete de dragoste, în 
arborări de cravate — mai mult sau mai puțin pitorești — 
în flirt sau în rugăciune, Sunt acte riguros personale și le 
practicăm așa cum dorim, mincăm sau ne plimbăm. Prin- 
cipiul polemic începe însă din clipa cînd dăm actelor noa- 
stre personale un scop în afară, căruia îi punem la dispo- 
ziţie mijloace de realizare şi de luptă. Şi aici voiu reveni 
asupra unui citat din Renan, care spunea: 

„Cugetătorii lui Israel sunt cei dintiiu care sau revoltat 
„impotriva nedreptăților lumii, care au refuzat să suporte 
„ilegalităţile, abuzurile, privilegiile, fără de care nu există 
„nici armată și nici societate puternică. Ei au compromis 
„existența naţionalității lor mici — adaogă el — dar au clă- 
„dit edificiul religios care, sub numele de judaism, crești- 
„nism şi islamism, adăpostește pînă azi lumea”, 

Imi îngădui să intorc F egee problema astfel pusă de Re- 
nan și să spun că „au clădit ei edificiul religios care sub nu- 


CUM SE FACE O POLEMICĂ 7 


mele de judaism, creştinism și islamism, adăpostește pină 
azi lumea”. dar au compromis în schimb existența micii lor 
naţionalităţi. 

Nimic însă nu poate îndreptăţi lansarea din praștia pole. 
micii. a cuvântului, decit convingerea că otrava lui e în acelaș 
timp şi leac. Evident că, în practică, „il y a des accommode- 
ments avec le ciel”; noi însă vorbim de principiul absolut al 
lucrurilor. Comerţul vieţii cotidiene a dat clasticitate terme- 
nului de „polemică” pină la ridicolul hărțuelilor mărunte ale 
cotidianelor în lipsă de subiecte și iarăşi, lipsa de subiecte a 
rotidianelor, a dat extensiune termenului de „polemică” 
pină la ridicolul hărţuelelor noastre de toată ziua. 

Noi însă ne vom fi ocupat de actul în sine al polemicii 
şi de pricipiul lui absolut, 

Polemica presupune dar un scop etic, bine determinat, 

de omenesc, social sau politic „mai bine” și o convingere 
dirză in acordul sentimentelor noastre, sau ideilor noastre, 
cu acest destul de arbitrar. totuşi, „mai bine”; implică, apoi, 
examinarea în cadrul împrejurărilor date. a efectelor ci. 
Fiecare dintre noi poate, astfel. să devie polemist. la un mo- 
ment dat, dacă un examen amănunţit de conștiință — pre- 
supunîndu-ne în stare să ne ridicăm pină la actul acesta — 
ne indică pentru calitatea de luptători ai unei cauze demne. 
Şi în cazul acesta, fireşte, mijloacele departe de a se re- 
duce la simplul talent de a serie — sunt tot atit de multiple 
cît și inşii care participă la lupta cu pricina. O femeie fru- 
moasă va polemiza cu un suris, în salonul unde grațiile ei 
intunecă strălucirea smaraldelor din degetele rivalelor ei 
urâte: un domn bătrin şi uscat ca un pergament invechit va 
polemiza — dacă il are — cu spiritul; seriitorul cu talentul; 
prostul cu înțelepciunea unej tăceri totdeauna de aur; omul 
elegant cu o floare, ostentativ şi epiaramatie, sau simbolic 
i ditirambic arborată la butonieră şi aşa mai departe, po- 
emica, după îndeletnicirile, aptitudinile, sau raza de ira- 
diere a fiecăruia, concentric cu armonia totală a vieţii noa- 
stre, a tuturor, se va fi desfăşurat, latentă sau aprigă — 
după împrejurări — în desbateri a căror disociere depășeș- 
te hotăritor puterea noastră de cercetare și de analiză ome- 
nească, pentru a se confunda cu însăși viața. 

Văd însă că cu aceasta suntem pe punctul de a intra în 
subiect şi de a destăinui, astfel, secretul cunoscut fiecăruia 
dintre muritori al felului „cum se face o polemică”. Lucrul 
însă ar constitui trădarea unui foarte popular secret de 
breaslă, de o parte și, de altă parte, ar veni in contrazicere 
flagrantă cu principiul enunțat incă dela începutul acestor 
rinduri, că polemica este, ca şi lirica, un mod personal de 
a lupta pentru o cauză, sau de a fi. N, DAVIDESCU 


CALIOPIA CONSTANDACHE 


MOI Is E. -V A -5:. £ O 9 


Intr'o odăiță, locuia de citeva luni Caliopia Costanda- 
che — o femee foarte bogată vremuri, cu case, locuri, bi- 
juterii, acţiuni... Dăduse totul copiilor. Işi înzestrase bine 
fetele, Işi învățase prin şcoli băeţii. Toţi aveau acum rostul 
lor. Dar nimeni nu vroia să se îngrijească de dinsa, 

Madam Costandache stătuse la o fată, căsătorită cu un 
ofițer. Dar fiica o dăduse afară, iarna, întrun pardesiu de 
varā luindu-i rochiile, blana, argintăria. Mama o rugase 
să-i dea zilnic măcar cite o pine neagră dela cazarmă. Dar 
fata o refuză. 

Cind vorbeai cu vre-unul dintre fiii săi, — auzeai regu- 
lat aceleași reproșuri: 

— De ce-a risipit banii? Cum nu sa ingrijit pentru bă- 
trineţe? Are ce merită... 

Bătrina trăia din citeva lecţii de piano și dintr'o pensie 
de cinci sute de lei pe lună, obţinută de Voronca dela Epi- 
tropia Sf. Spiridon, 

Se ducea la masă, foarte rar, la citeva cucoune. Dacă e- 
rau musafiri prea mulți. Madam Costandache dispărea cu 
delicateță — nebăgată de nimeni în seamă, 

Unul îi trimetea pachete cu zahăr, ceai și cafea. Altul 
— lemne. Şi bătrina era foarte mulţumită — în cămăruţa ei, 
cu o sobă ruginită, pe care găteu şi mincare. Era o persoană 
energică, neastimpărată chiar. Lucra tot timpul. Se îngrijea, 
vara, de florărie şi de grădina cu legume. lar iarna n'avea 
răgaz un moment. O vedeai cînd prin cerdac, cînd pe stradă 
— îmbrăcată intro construcție aparte de șaluri, fuste şi 
scurteici în etaje... 

Intro dimineaţă, Madam Costandache îmi bâtu in ușă: 

- Uite, domnule Mircea, de ce-am venit la dumneata. 
Eu plec. Mă duc la fostul meu bărbat, fost medic primar de 
judeţ, eşit de cîtva timp la pensie. M'am despărțit de dinsul 
acum cincizeci de ani. Deunăzi primese dela el o scrisoare: 
„Dragă Caliopi, am auzit că o duci greu. Stau în Paşcani — 
cum știi. Dar am aici căsuţa mea de veci, aranjată... pen- 
Dita ea. Avem cu ce trăi impreună restul vieţii. Vino la 

ne 


NOTĂ. — Fragment din romanul -Aventurile din Str. Grădinilor: 
tare s'a pus sub tipar în editura Adevarul. ~ 


i 
CALIOPIA CONSTANDACHE a 


M'am hotărit să plec. Mi-dm desfăcut gospodăria. Am 
vindut Imerușoarele cit pe bani ghiaţă, cit pe credit. Cu pä- 
sările numai — nu ştiu ce să fac, Am cinci găini, trei rațe, 
două picheri şi opt părechi de hulubi. N’aş vrea să le tai. De- 
aceia m'am Andit să ți le dau dumitale — că esti om bun și 
milos... 

— Sărut mina, Madam Costandache; dar nu prea am timp 
să mă îngrijesc de ele, lar servitoarele — știi mata cum 
sint... 

In cele din urmă. am primit paserile cu poiată cu tot 
de-asupra hulubărie. iar jos coteţ pentru găini. 

Erau întradevăr citeva puicuţe foarte blinde, care par- 
că vorbeau... Veneau in casă, se suiau pe marginea balanson- 
rului şi clipoceau — pe cind ceteam. 

Rațele — bonome și puţin caraghioase. 

Pichirile, cu pas și atitudini de sălbăticiune, se aseun- 
deau prin dudăe — unde se ouau. Servitoarea, cu o vârguță 
în mină, le găsea anevoe — dupăce își urzica şi-şi inghimpa 
picioarele roșii ca racul: — „Minca-vur uliul sū vā mā- 
nince!” 

Hulubii mă interesau mai mult. Le admiram guşa bron- 
zată. li urmăream cum făceau volte în aer. Mă puneam pe 
urma lor în aventurile de dragoste. Subt ochii mei, căsnicui 
se stricau. Soțul făcea scene de gelozie. ciupindu-și soați și 
rivalul, Iar la sfirşit noul menaj se legaliza. lar bărbatul işi 
aranja rosturile aiureu,.. 


Madam Costanduche a plecat, Nici nu ştiu cind. Și nici 
nu sa mai vorbit de dinsa. Sint persoane, a căror prezență 
sau lipsă nu se remarcă. Nu-i vorba de insignitiențiă — ci une- 
ori de delicateţă. , 3 

Intro bună zi, intorcindu-mă acasă, — pe cine găsesc in 
cerdac printre buccele flenduroase şi cufere de pae, muce- 
gâite şi legate cu fringhiuţe scāmoşate? Pe Madam Costan- 
dache. 

— larăşi la noi? , 

— Da, domnule Mircea. A fost acolo o intreagă comedie. 

O poftii inläuntru, li povestii isprăvile paserilor, li pro- 
pusei să i le dau indărăt; dar ea refuză. Se oferi doar pentru 
un plus de îngrijiri. 

Madam Costandache. era foarte necăjită. Îşi vinduse lu- 
cerurile strict necesare; şi acum rămăsese numai cu imbrăcă. 
mintea, într'o cameră goală. l 

— Şi de ce te-ai întors mata? Cit ai lipsit? 

— Două luni! Dar mi sa părut o viaţă, — oftă Madam 
Costandache. M'am dus la fostul meu bărbat, care ma pri- 
mit foarte bine. Ma sărutat pe frunte: ṣi am plins amindoi. 


a 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


Are o casă mică, dar cu rost şi frumos îngrijită. M'am 
dus în odaia rezervată mie. Servitoarea — cam posomorită 
_— mi-a tăbireit. apăsat, lucrurile... pe care le-am așezat în 
dulapuri și 'n sertare. Aveam, şi cu, casa mea. 
= incolo stătea Alecu, tatăl copiilor mei — un om gelos 
și violent pe vremuri, liniştit acum de vîrstă şi de experiența 
vieții. 

Are părul alb, poartă ochelari rotunzi cu ramă neagră. 
Trăsăturile feţei i-au rămas ascuţite, subt pielea moale și 
cu sbircituri. Umblă încovoiat, și fără prea multă siguran- 
ţa... E mai mare decit mine... Trebue să aibă vre-o şaplezeci 
și cinci de ani... Câteva zile. am dus-o ca în rai: pune-te masă, 
scoală-te masă. Am început să intru în rosturile gospodăriei. 
Aranjam menu-ul, dar nu-l prea nemeream, 

— Tot nu te-ai deprins la bucate, — îmi spuse, odati, 
Alecu, 

Avea labieturile de acum cincizeci de ani, cu care nu 
mă împăcam nici atunci — dar încă și mai accentuate. Dacă 
se schimba ceva din rinduelile lui, Alecu se făcea foc. Am 
lăsat servitoarea să lucreze în legea ei. 

După masa de seară: ceai, unt şi marmeladă. — ne așc- 
zam în niște fotolii largi, acoperite eu creton. Pe masă, ar- 
dea o lampă cu petrol. Alecu se uita în ziar, Eu deschideam 
o colecție veche a unci reviste ilustrate. 

Odată, il auzii: 

— Hm! 

— Ce-i? — il întrebai. 

— Nimic. fleacuri... Unul şi-a bătut nevasta la un bal. 
Bine i-a făcut. Cocheta cun ofițer. Alții nu procedează asa... 
Se intorc acasă posomoriţi... au explicaţii... divors... copiii 
pe drumuri, i 

Inlemnii. 

— Lasă, Alecule... 

_— Cum să las? Crezi c'am uitat chestia cu balul? N'am 
văzut, cu ochii mei, cum ţi-a strecurat procurorul un bilețel 
roz? 

— Nu-i adevărat, ţi sa părut, 

— Tot părere a fost și sărutarea de pe terasă? 

— Minciuni de-ale Virginiei... 

Dar intilnirea din strada Vovideniei? 

— O intrigă... îţi jur că n'a fost nimic. 

— Minţi, — strigă Alecu, 

Işi scoase ochelarii şi-i trinti pe masă. Se ridică, alb ca 
varul. Mă privi crunt; apoi se îndreptă spre ușă. Se întoarse 
e clipă în prag: „Haimana!” 

Adoua zi Alecu nu vorbi deloc cu mine. Stăturim la 
masă ca doi străini, întrun restaurant. 


CALIOPIA CONSTANDACHE t 


Pe urmă, începurăm iarăşi să vorbim. Alecu insă era 
veşnic pe ginduri, posomorit, distrat... 

Intr'o seară, Alecu mă rugă să-i dau o explicaţie, 

— Iarăşi? 

— lată ce-i: nici azi nu stiu precis dacă mai inselat si 
cu inginerul Zamfirescu. De cincizeci de ani mă muncesc cu 
gindul. De ce venea așa de des la noi? Cind m'am întors din 
București, şi el ştia că am să mai lipsesc citeva zile, — de 
ce l-am găsit în salon cu tine? 

— Adusese planurile casei, Nu erau întinse pe masă? 

— Asta într'adins aţi aranjat-o, 

— Nu vezi că spui prostii 

— Prostii! Vra-să-zică sint un prost. Da” tu ce esti? Să-ţi 
spun eu.. 

Și. domnule Mircea, mi-a spus o vorbă... 

De-adouazi n'am mai mincat impreună. Eu — in odaia 
mea: el — în sotfragerie. 

Pe urmă ne-am împăcat. 

Dar într'o noapte ne-am certat rău de tot. Wa și lovit. 
Tot pentru prăpăstiile lui, 

— Ce prăpăstii? — o întrebai cu. 

— Zicea că m'a prins cu unu... 

— Si nu-i adevărat? 

— Ferito sfintul! E un nebun. A douuzi mi-am făcut 
bagajele și am plecat fără să-i zic: „rămas-bun”, cași acum 
cincizeci de ani. C'un astfel de om. nu-i chip de trăit. | se 
năzare din nimic. 

— Chiar din nimic? í 

— Domnule Mircea, văd că nu mă crezi. Aşa sinteţi voi 
bărbaţii, Nu zic că nu mi-a fost drag cineva. Mi-a fost. Dar 
numai unul. Şi n'a fost nimic cu dinsul, 

— Nici o sărutare? 

— Nici! ; 

O privii în ochi, zimbind cu neincredere — dar prie- 
tenos, n ag 

— Ba poale asta a fost. Da'i aşa de mult de-atunci... că 
am şi uitat!... Uite, m'am luat cu palavrele. Iuserează și n'am 
adus pichirile de prin buruene. Sri 3 

Și cucoana Caliopia — cea cu procurorul, inginerul și 
numai cu sărutarea — 5€ sculă anevoe,. oftă şi porni cu tru- 
dă spre capătul cerdacului dinspre grădină... 

M. SEVASTOS 


POLCA PE FURATE 


M. > LD, A ET N. U 


BARBARA UBRIK 


Guriţa maichii dulce şi adorată, 

In fine iată-mă ajunsă şi la Sibiu, cu ajutorul lui Dum- 
nezeu ! Prin cite peripeții am trecut, cu trenul, care a deraiat 
la Băicoi, dar, în fine, nu mi s'a intimplat nimic, şi alte lucruri 
care le-am mai păţit, fără mare importanţă, am să-ți spun eu 
ție, la întoarcere. Acuma, prima mea grijă este să-ți scriu și să 
le sărut de aci, din creerul munţilor. unde mă aflu. Nici o zi 
ma trecut, tu, de cind am plecat de lingă tine, din culcuşul 
dragostei noastre şi, crede-mă, pe ce să-ți jur?, că nu mai pot 
de dorul tău, Inchipueşte-ţi, tu, că nici inspectorul, nici admi- 
nistratorul nu sunt aici, așa că, din nenorocire, o să trebue să 
stăm, cel puțin trei zile, pină cind or veni şi ci şi om isprăvi 
tot. Dar ocupaţia meu cea mai dragă este să te doresc pe tine 
din tot sufletul şi din toată inima mea, deși nu prea ştiu dacă 
merită năsucul dumneavoastră așa ceva. Așa că să știi, dul- 
cele meu drag şi adorat că eu am tras la nevasta grefierului, 
că e casă cinstită și cunoscută, iar directorul, că nu-l pot su- 
feri, s'a dus la hotel, la Europa; că lui îi dă mina. cred şi eu, 
cind are douăzeci de mii de lei pe lună: că de furat nu fură, 
tu, aşa am auzit. Pe urmă, m'am gindit de la început că tot 
e mai bine să stăm separat, departe unul de altul, Nu e bine, 
tu? Dece să zică lumea fel de fel de prostii! Of, cind îi văd 
mutra aia greţoasă și ursuză, parcă tot îi lună şi-i trăsnește, 
zău, nu ştiu ce m'apucă! Naiba îl pune să mă care tocmai pe 
mine la inspecție? Dar atita are şi el bun, tu, că nu-şi permite 
nici cea mai mică aluzie, la mine. Asta e al lui. El din duduie 
şi duduie şi duduie nu mă mai scoate: duduie adu dosarul; 
duduie scrie cutare; duduie telefonează cutare; și atita. Inco- 
lo e serios, tu, şi nw'ndrăsneşte... Dar cine să se mai uită şi la 
ăsta, tu, un hodorog de cincizeci-şaizeci de ani! Să-l vezi... 
parcă e o mămăie; împopoţonat și friza! și inmănuşat... parcă 
e dracu! Eu inu masa tine, adică la nevastă-sa, că nici el 
nu e în localitate, dar ăla mănîncă tot la Europa, unde și doar- 
me. Și nu ne vedem, tu, decit numai la inspectorat, de față cu 


1) Din romanul „Polca pe furate” ce va apărea în editura „Ade- 
s 


POLCA PE FURATE 13 
m 


toți funcționarii şi cu funeţionarele, şi nu vorbim decit numai 
strictul necesar: 


— Ai adus hirtiile, duduie? 

— Le-am adus, domnule director, poftim. Şi i-le trintese 
în nas... 

— Ai trimes adresele alea la minister, duduie? 

— m trimes, domnule director. 

— Mulţumesc, duduiţă. 

Și asta e tot. Să nu crezi că scoate el o vorbă in plus peste 
interesul serviciului! Parcă e încuiat. Da și eu, tu! Chestia 
este că trebue să mai zăbovese încă două trei zile aici, cu 
anostu ăsta. Am noroc cu biata nevasta yrefierului, care e 
foarte serioasă şi foarte cinstită, tu, şi n'auzi la ea decit numai 
vorbe bune și solide, că altfel ce m'aş face eu aici fără tine, 
guriță scumpă şi adorată! După ce isprăvim lucrările, la ora 
unu, că am ajuns la litera G. nici nu eşim amindoi odată, tu, 
de la inspectorat, Il las pe el să iasă intii și eu ies mai tirziu. 
Nu fac bine, tu? De acolo el se duce direct la masă, singur, Și 
mănîncă singur, ca un cucurez, de se indoapă, și poate chiar 
o fi bind, tu, cine ştie! Dar la mine nu vine nici odată beat, 
tu. adică la inspeetorat, unde ne vedem. Seara, el mănincă tot 
la Europa; și eu mă duc singurică, tu, la grefier, adică la ne- 
vasta grefierului, şi m'așez și eu cu ca la masă, singurele a- 
mindouă, și mai vorbim tu, şi noi ca femeile, de una de alta, 
ca să mai treacă timpul. Ea e o persoană foarte cultă şi ins- 
truită și să știi că are niște vederi foarte serioase și solide, 
cum ţi-am mai spus. Parcă le-aud pe tine cu gurita ta dulce, 
cind o aud pe ea: că aşa, că aşa... In fine, ce să zic, e bine, tu. 
Păcat că n'o cunoști! După masă n'am eşil nicăeri, cu toate 
că ea mi-a propus, nu e vorbă, să mă ducă să-mi arate oraşul 
și mai ales bisericile, că sunt foarte frumoase și ea este foarte 
credincioasă lu, Dar mam vrut. Cind știu că tu poate te per- 
peleşti acolo, la căldură şi lucrezi toată ziua și seara citesti 
cărți, tu, și gazete, cu firea ta idealistă, Dar, ce mă fac cu de 
dorul tău, tu! Asta e întrebarea. Că, să fi fost alta, crezi tu că 
i-ar fi convenit să stea aici ca o proastă și nu sar fi dus şi ea 
să se plimbe, ba poate chiar cu ribegitul ăsta de director, că 
aşa o să-i zic, Dumnezeu să mă erte! Dar eu nu, tu: Eu îmi 
place mai bine să stau așa singură și pustie și să mă gindesc 
tot timpul la tine, că tu eşti viaţa şi fericirea și idealul meu. 
Lasă-le pe altele să facă chefuri și petreceri şi fel de fel de 
prostii. Asta de mine nu se lipește! Dar, dac'oi fi silitoare, du, 
și-oi da gata opisele în astea trei zile, zice că o să mă avanseze, 

_tuŞi, nu e drept, tu? Nu merit? Care alta ar mai fi fost ne- 
bună să plece la drum cu unchiașul ăsta și să stea toată ziua 
la un inspectorat. să cotroboiască toate hirțoagele de trei ani 
de zile! Că diurnă cine ştie ce n'o să-mi dea, tu; ai să vezi. Da 


it VIAȚA ROMINEASCA 

barim să văd că mă avansează și pe mine, vorba aia, cum 
mi-a promis chiar el, cu gura lui! Da eu cred că tot trebue să 
aibă el vr'una pe aici; nu se poate! O fi chiar vro nebună de 
astea, de la inspectorat. Să nu te miri. tu, Că altfel i sar uri... 
aşa e? Că ştiu că despre mine... dar, ce să-ți mai spui, că tu 
acuma mă știi! Mai ales de cind nu ştiu cine i-o fi spus că sunt 
în vorbă cu un om foarte bine, Și, nu e adevărat, tu? Nu ești 
tu om bine? Ar vrea mulţi să fie ca tine, tu, serioşi şi cinstiți. 
Dar, aş vrea să ştiu: sunt? Acuma este ora douăsprezece 
noaptea, tu. Sunt absolut singură în casă şi cu nevasta grefie- 
rului, cate toase, tu, la mașină, şi îţi scriu ție și iți trimet do- 
rul meu, de departe, să te păzească de toate relele. Că, cum 
ţi-am seris, dracul ăla bătrin nu e cu mine, tu. El e tot la hotel 
la Europa, şi nici nu vreau să ştiu de el, că Tu mă interesează. 
Şi, să ştii că nici nu prea e afemeiat, tu, Că altfel tot l-aş vedea 
că se mai uită la vr'o femee. Da el, nu. El imi zice mie doar: 
sărut mina; că mina nu i-o dau să mi-o sărute, şi asta e tol. 
Acuma, cu siguranță că el doarme, acolo unde-o fi, sau, treaba 
lui; pe mine nu mă priveşte ce face. O să muncesc și eu pe 
capete zilele astea, pină m'oi vedea avansată. Incă, nevasta 
gretierului, săraca, m'a şi întrebat: da ce muncești atita dragă 
duduie? O să slăbeşti şi o sajungi slabă la Bucureşti. Las’ să 
slăbesc. madam Turcu, că nu e nimic: cine mă place pe mine, 
mă place și aşa, Nu i-am zis bine tu? Da ca vede că ăla nici 
nu vine pe la mine şi nici eu nu m duc pe la el, tu? Că eu 
mi-am găsit bărbat; nu-mi mai trebue mie: mai aT€s un ra- 
molit şi un ursuz ca el. Dar, cum ţi-am spus, am să fac ce-i 
face ca să fiu avansată, A Mine incepem la litera I, tu; nu- 
mele tău. O să mi-se pară lot timpul că te văd inaintea mea, 
cu capul tâu ginditor și idealist. Cind oi ajunge la P, tot aṣa, 
adică, înţelegi; numele tău ălalant. Dar ce trist este, tu, noap- 
tea pe-aicea, cînd te uiţi, așa singură, pe f creastră şi eşti cu 
gindul departe şi poate ăla la care te gindești, el nici nu se 
gîndeşte la tine! Or, poate ju crezi că cu mint şi că nu fac așa 
cum îți scriu, tu, Dar eu știu că să n'apuc să te mai văd pe tine 
la'ntoarcere dacă îl văd eu pe ăsta mai mult decit în orele de 
birou, tu. Dacă Pai vedea, poate că wai mai fi gelos, tu. Că, 
dacar Ii ceva între noi, nu m'aş mai prăpădi eu după fine, şi 
nu m'aş mai gindi ca o nebună, tot timpul. Da, aşa e că, dac'ai 
şti că fae vro prostie cu el, l'ai impuşea, du. Ba bine că nu! 
Da, să m'ai grije, tu, că tu ştii ce femee sunt eu; acuma cred 
că nu mai ai nevo De mine nu satinge nimenea, Au, să ştii 
că sare în aer! Poate să fie el şi împărat! Pe urmă, nici nu ¢ 
om de chef, tu; că pe el il ştie oricine, că e un ciufut şi-un 
mofluz, şi un Afurisit, de n'are pereche. Așa că tu să nu fii În- 
grijat de mine, gurita mea dulce şi dragă și adorată, Că, dacă 
ar fi ceva, n'aṣ mai fi eu draga ta scumpă, care le adoră și 


„707 OR AN SRI N E Se e > 


POLCA PE FURATE 15 


sar omori pentru tine. Roagă-te și tu lui Dumnezeu, 
e cata ge = $ "E o rca) cincizeci de lei mar fi a Siea! 
eeace cred e e tine te interese ă zici că i 
tacit Dacă dk p ază. dacă zici că ești ho- 
: Să ştii că miine o să-ţi seriu din nou, şi tot noaptea, cind 
oi fi eu absolut singură și liniştită din partea lucrărilor, Că el 
șeade departe, tu. tocmai la Europa, si habar mare ce fac! 
Dar, nici nu-l priveşte, că. dacă e directorul meu, asta nu'n- 
semnează că mi-e bărbat! Eu numai la tine mă gindesc, tu,,. 
Restul... ti: 
Să ştii, tu, că. dacă o primeşti pe asta miine, şi-mi scrii și o 
pui tot pe ziua de miine, poimiine o am, tu. Dar scrie-mi și 
tu mai mult. Zău... Că destul suntem departe unul de altul! 
Şi acuma, te sărut de mii de ori. guriţa maichii dulce și 
adorată, şi aştept scrisorile matale, cu mult drag și dor. 
Acuma să știi că mă cule, tu, şi o să te visez, cu siguranță, 
la noapte. O să-ţi scriu cum te-ăni visat și aici, printre streini. 
Aşa că mai nici o grije. tu; în privința aia... să ştii că e sfint! 
Adu botu! Ear ; 
A ta pe veci, 
i Milicuța (cum imi zici tu, hoțule drag) 
Sibiu, în... 


DESCHIDE, DESCHIDE FEREASTRA ! 


Dragă Zoico, 

Am ajuns cu bine la Sibiu şi mă grăbesc a-ţi serie. Cum 
am ajuns, am şi dat ochii cu cei de lu Inspectorat și am şi ter- 
minat. Nu era, tn, cine ştie ce. Mai mult un fel de inecureătură. 
Jean ne spusese, săracu, la București... ti minte. Dar. în fond, 
mie. să-ţi spui drept că îmi pare mai bine că sa îincăpăținal 
secretarul, că. dacă nu se încăpăţina el, n'aș fi avut ocazia să 
văd şi eu Sibiul, care este foarte frumos. Chiar eri după masă 
așa obosiţi cum eram, am făcut o plimbare cu maşina, prin el 
şi prin imprejurimi; săracu Jean, mi-se pare ca şi răcit. Da, 
altfel, frumos mai e, tu! Am văzul și pădurea aia teribilă, 
lungerwald, şi am mincat chiar acolo... o frumuseţe! Păcal 
că n'ai putut să fi venit și tu cu Nicu! Ar fi fost wn cadril, 
mamă Doamne! Am tras la Europa. tu; cel mai mare hotel; 
ca astea de la Bucureşti: avem cameră cu bae, la primul, și cu 
baleon care dă chiar în strada principală. La dejun am min- 
cat o pescărie turbată, și seara ceva ușor, că ştii că sunt opri- 
tā. Și nici Jean nu mănincă, Azi nici n'am mai avut ce căuta 
la Inspectorat, aşa că ne-am plimbat iar, toată ziua, am min- 
cat şi am dormit... Ce vrei să facem, tu? Jenică a fost şi de 
data asta așa de drăguţ, şi mi-a cumpărat un costum din Sä- 
liste; e o bomboană! Şi-a zis co să profite de ocazie că mu 


PN 


pi VIAȚA ROMINEASCA 


luat cu el în inspecție, ca să-mi facă un referat pentru avan- 
sare, la excepțional. Ar fi bine, tu. El, săracu, se gindeşte, mai 
mult la măritiş. Că ar vrea să mă vadă și pe mine la casa 
mea. Cind oi avea şase mii, cum spune și el, mai du-te vino! 
E tare drăguţ, tu! Aici m'a trecut drept madame direetorea- 
sa, Inţelegi tu cum devine cazul: sărut miinile, Excelenţă! 
(hotelierul) Am onoare, doamnă director (ăla cu restauran- 
tul), Să mă vezi ce greţuri fac, ai crede şi tu. La urma urmei 
„aș vrea să știu dacă „stimabila” e mai ceva ca mine. Şi, pot să 
zic că am fost o proastă, tu, că numai o singură vorbă să fi 
spus, astăzi nu mai era ea madame YVlahulea! Barim mă mai 
aleg şi eu cu cite o re şi cu cite ceva. Acuma trebue să 
mă mai gindesc și la ăla, tu, că zice că-i sau aprins călcăile 
şi vrea cu orice preţ, să ne şi cununăm, toamna asta. După 
cit pare, este foarte încintat şi fericit de persoana mea. Zice 
că îi place foarte mult că sunt serioasă și modestă, adică toc- 
mai cum spera el să găsească în viaţă. Nebuna aia bătrină— 
nu ţi-am mai spus — mă tot bombardează cu serisorile ei; 
nici nu le mai citesc. Dar. ştii, față de el, tot trebue să fac 
indignată, aşa de-a dracului. A făcut el pe șmecherul, cit a A 
cut; barim s'o fac şi eu! Apropo: dacă vine ăla dela „Secretul 
Nostru” te rog să-i dai tu, dragă, suta de lei şi spune-i să-i 
zică înainte, că zice bine. Vorba ăluia: unde dai şi unde crapă. 
Na-ţi-o frintă, că ti-am dres-o. Eși un mariaj! Să fi văzut pe 
Gogu, cînd i-am spus, ce mutră a făcut! Dar, altfel, să știi tu, 
că, dacă m'oi mărita, o să mă cam astimpăr și eu. Și, chiar 
dacă oi mai face-o, în orice caz, o fac mai cu schepsis, şi nu- 
mai pentru parale; da ce! Dacă-l vezi pe ăla de la „Secretul” 
nu mita de-i spume să raporteze tot așa și despre delegația 
asta de la Sibiu cum am şi vorbit. Cred că nu mai e nevoie 
să le spun eu, că văd că sunt băeți destul de deştepţi: o neme- 
rese mai bine ca mine! El crede că en habar n'am de nimic! 
In fine, cînd i-a venit primul raport de la „Seeretul”, să-l fi 
văzut, tu, ce radios şi ce mindru era de mine! Toată seara m'a 
mingtiat pe păr că mă băgase în toți nervii. Dar cu, atunci 
m'am arătat mai pudică și rezervată, ca totdeauna. Ce să-i 
faci, tu? Mai trebue să și joci! l-am seris şi lui, de aici, o pa- 
talama de șapte coale; jumătate cu, jumătate Jean: adică 
el mi-a dictat-o din pat, că nu mai putea de oboseală; dar 


cred că e bine. Să fi văzul ce mutre făcea eri dactilografia aia, 


tu, cînd m'am dus să-l iau de la slujbă! Nenorocita asta mi 
se pare că este și puțin nebună: l'o fi iubit tu, te pomeneş- 
ti... l-am găsit, tu, o serisoare scrisă la maşină, cu feldefel de 


liniuţe, ca să-l dea gata, și adresată lui. Altfel, văd că, şi eo ` 


păstrează. Je m'en fiche! Să știi că diseară ne ducem, mai 
mult ca o curiozitate. la un bal unguresc, la Apollo. Eu îmi 
pui rochița aia nouă, și Jean merge'n jachetă, cu care a și ve- 


PO N 


| 


l 


X 


- 


POLCA PE FURATE 17 


nit, Dacă le place! Cui nu-i place, să ne dea banii îndărăt! Eu 
atita ştiu! Dacă cumva Va căuta „stimabila”, tu, să eşi tu ina- 
inte, ca dintr'o întîimplare—să n'o laşi să vorbească cu Miţa-— 
şi să mă jeleşti: că ai auzit că e mult de lucru; că e frig rău; 
că „domnul director” m'a certat, ete, ete, La rindul meu, ştii, 
cu madame Nicu... a frumoasă... Da ele nu i-o fi înșelind, 
oare, tu? Despre „stimabila” sunt aproape convinsă că du. De 
madame Nicu... hm... tot ce se poate... cu toate că e o giscă 
de jumulit. Necazul meu ăl mare e cînd îi vezi, tu, cit sunt de 
proşti şi mai fac și pe deștepţii! D'aia-mi place mie la Jean, 
tu. El zice: mă, eu nu cred că mă înșcală nevasta, Cit o vezi 
pe ea de mironosită. Dar barim zic că nu știu! Nu pot să zic 
că, dacă aşi şti, aşi face moarte de om; dar, vezi, bărbatul e 
altfel; el are alte afaceri. Ştii cum îi zice el la gelozie, tu? 
Instinetul de proprietate. M'a pus să-i seriu lui Ilie şi să-l în- 
treb că ce ar face el dacar auzi că-l înşel cu el, adică cu Jean? 
L'ar împuşca? Am ris cu lacrimi. Nu de altceva, dar, după 
cum îl văd, ar fi în stare, nebunu! Mi-a spus să aşteptăm rùs- 
punsu lui, și atunci să ridem! Zoicel mamă. Altfel, ca să fiu 
sinceră cu tine, cum eşti şi tu cu mine, trebue să-ți mărturi- 
sese că şi directorul a cam îmbătrinit. L'a curățat, tu, se vede 
„stimabila”, că zice că e cu zece ani mai mică. Dar, ţii minte, 
tu, că nu mă mai slăbea de lingă el? Voiajul ăsta, în fine, cred 
că-l mai potoleşte şi pe el. Că decind crezi că se ține de capul 
meu: aidi şi aidi! Peste drum de noi, într'o cameră, şade un 
ofițer tinăr, tu, care se tot uită la mine şi deschide tot mereu 
uşa de la el, că doar m'o prinde pe sală. Să vede că l-a văzut 
şi el pe Jean mai știi, şi acuma... ce şi-o fi zis?... Ochii văd, 
inima cere; n'ai ce să-i faci! Altfel, e frumos, tu, dar să-ți 
spui că, dacam venit aici cu Jenică, am venit expres ca să 
mă mai repauzez. li mai arunc şi. eu cite o ochiadă, aşa din 
fugă, ca să nu zică că sunt fată rea şi să-l văd cum lurbează. 
Dar, şi să vreau, tot n'aş putea să fac nimic, că, pricepi tu, ar 
sbura avansarea. Aşa că stau şi eu tot timpul cu o nobilă sotis 
de gitul lui bietul Jean. Ce păcat, tu! Un om de viaţă, ca el, 
mar trebui să se ramolească niciodată. Dar, face şi el ce poate 
în dorul strugurilor, mănîncă frunzele. Şi alea sunt bune !.... 
Pardon, că trec acuma la altă idee: nu-ți spusesem ce mulră 
a făcut „candidatul” cind a primit raportul de la „Secretul 
despre averea Frusinichii. l-a pus ăla, tu, o mulţime de pie- 
dici; dar eu îi spusesem să fie dibaci, ca să nu miroasă el ice 
Inţelegi. Da mă şi costă ceva, Nu e vorbă, Ți-închipui că altfe 
poate turturica aia idioată cu fecioria ci și cu acaretele din 
Mihai Bravu mi l'ar fi șter lit. Că, nu-ți inchipui tu, cit este 
de hapsîn şi de interesat. Și, cînd îl auzi că-i dă mereu zor cu 
idealismul şi cu toate prostiile! Da eu îl aprob. Oho! să-l vezi 
cum se umilă în pene de parcă se topește pe picioare de bucu- 


m ii G 


* 


18 | VIAȚA ROMINEASCA 


rie! Un singur ban dacă i se pare că a pierdut, sau că l-a in- 
şelat cineva, e'n stare să nu mai mânince trei zile... ca să-l 
„recupereze” |! E vorba lui... Intr'o seară a stat trei ceasuri la 
masă, în timp ce eu dormeam buștean, să-mi facă o ie. 
S'a sculat de pe scaun transpirat, cu o bucăţică de hirtie şi 
aia de concept — să nu crezi! — În mină, sa uitat lung, să 
vadă dacă dormeam — dar cu mă deșteptasem şi mă uitam la 
el pe sub gene, să-l vâd ce face. Şi, după ce-a mai citit-o odată, 
în picioare, la capul meu, a mototolit-o, de desperare, uitindu- 
se mereu la mine, ca să mă vadă dacă nu-l observ, şi a rupt-o 

i a aruncat-o în sobă. Dar nici eu nu l'am lăsat, şi cind lam 
ntrebat dacă mi-a făcut poezia, că se lot lăuda că o să-mi 
scrie una în acrostih, adică cu numele meu pe de margini, 
cum o fi aia nu ştiu, dar minehipui eu ce-ar putea să iasă, 
din mina lui, mi-a spus că nici nu a vrut să facă o poezie că 
a făcut nişte calcule infinitesimale. Da ce îl crezi, tu, el nu 
mii ştia pe unde să scoată cămașa! Aia era! Dar tu să nu 
crezi că dacă-ţi spui asta am vr'o ură pe el. Dar, ce să zic? 
am noroc cu firea mea lăsătoare, că să fie alta știu că unul 
din doi ar ajunge curind-curind la Pătrunjel! Manta de vre- 
me rea, tu!... Dar, ce să-i faci? Nu știi proverbul: nu este după 
cum se pregătește și este după cum se nimereşte! Curat! Dar, 
cu ocazia asta, am și eu posibilitatea-să-mi mai fac cite ceva, 
că ajunsesem prea detot, tu. Dacă mi-o da babacul două sute 
de mii de lei, pe care mi-a promis, cu lakrămile în ochi, 
păi să știi că mă aranjez eu binișor. la vezi tu: n'oi face şi tu 
una? Te pomeneşti că pui şi tu mina pe vrun idealist de 
ăştia care vrea fată, şi te ia de nevastă! Eu am fost o fată să- 
racă, tu, și n'am avut încotro. Dar, altfel, mi-aş fi bătut urt 
joc de el! Nu e vorbă că şi așa... Miine trebue să-i scriu iar, 
că aşa mi-a spus: să-i seriu în fiecare zi impresiile mele, mă 
rog matale, şi „modul cum îmi petrec timpul aci”. l-am pus 
și niște frunzuliţe uscate pe care le-am găsit în cana de la la- 
voar; i-am spus că le-am cules eu pentru el. Cred că, pe baza 
lor o să facă, mai mult cu sigur o poezie... Cind îl aud că-i dă 
mereu zor cu poezia, zău dacă nu-mi vine să-l cîrpesc! Iți spui 
pe cinste! Dar. Răbdare, dragă Zoico, răbdare şi tutun, vorba 
aia. Că acuma chiar aş fuma o țigare, dac'aş avea, Dar n'am, 
tu. Şi rău îmi pare! Tu știi că eu nu fumez... dar citeodată 
parcă tot. 

Jenică a adormit, săratu, cu mina în poală la mine. Parcă 
mi-e milă să i-o iau și să-l deştept... Sunt doisprezece ani, tu. 
Dar e foarte tirziu și mie somn. În clipa asta, chiar acum, ofi- 
țerul a deschis iar ușa. Dacaș vrea, n'as avea decit să es (În- 
țelegi tu... pim'afară) ca să-l fac să nu mai tuşească, săracul, 
pe coridor, să nu-l apuce boala aia reaua! dar noroc că chiar 
alături şade madame Snuki, unguroaica, roșie ca brinza aia 


POLCA PE FURATE 19 


de Olanda, care ţi-o adusese ție Petrică, tu, și grasă ca un bu- 
toi... parcă se dă de-a rostogolul cînd merge. Ştii. tocmai bună. 
Aşa că cel puţin are și el săracu, cu cine să se consoleze, Nu; 
s'a terminat: trebue să mă mai refac puţintel, ca să fiu în for- 
mă la Bucureşti. Că, altfel nu mă mai plac adoratorii! Alteevn, 
ce să-ți mai scriu, maică dragă? Cred că tu te distrezi mai 
bine, cu Nicuşor, minca-v'ar maica pe amindoi de băeţi fru- 
moși ce sunteţi! Bravo vouă! Îţi spui drept că parcă vă invi- 
diez! Şi să nu uiţi de „Secretul”, tu, că pe urmă, de. A ta prie- 
tenă care te iubeşte şi-ţi trimete salutări din Sibiu și o dulce 
sărutare 
Milica 

P. S. Mi-se pare că ai avut tu dreptate ce ai spus... Am a- 
juns şi eu să cred că trebue să fie ceva cu servitoarea aia, 
Vezi, acum m'am gindit... Noapte bună! Să-l vezi ce scrisoare 
frumoasă are să-mi scrie. E gelos ca un ture! Incă odată noap- 
te bună şi la revedere, roagă-le şi tu lui Dumnezeu, tu! 


Emilie 
Dac'o mai deschide ăla ușa odată, chiar mă duc să-i cer 


: + i pot... mor! 
lui o țigară. Nu mai po M. CELLARIANU. 


ORAŞUL FARA NUME 


L-A RI E 


N OMR- OVN CC A 


Intr'o dimineață întiia oară pe străzile unui oraş, 
Tu, călător abia sosit pe străzile unui oraş, 
Ai lăsat marea în port ca pe-o valiză plină cu unelte şi haine 


de călătorie 
O! cum mai strălucesc vitrinele, obrajii, anotimpurile. 


Treci atît de invizibil atit de transparent printre localnici 
Fără să-ți pese de graba lor, de bucuria sau de tristețea lor, 
Intr'o dimineață călător abia sosit pe străzile unui oraş, 

O! Cit de proaspăt sună vocile. O! Dulceaţă a unei lumi fragede. 


Sunt cristale şi flacări. In chioşcuri 

Muzici albe şi ape minerale între priviri plutite, 

Pă:ul femeilor se apropie sau se depărtează ca o altă zare, 
Aiit de liber, hohot de ris, spumă printre aceşti localnici, 


Tu străin, nu te închini în temple, nu gifii în ateliere, 
Nu calci furiş pe dinaintea Domnului Cont amaist:u, Domnului 


Director. 
Nu-aştepţi ceasul să sune o întoarcere grăbită, tristă, 


Tu singur în acest or«ş, plutind ca o mireasmă sălbatecă adusă 
de vinturi. 


Sunt şi ganguri răcoroase şi squaru:i cu nisipuri solare. 

Şi tramvai: cu clinchetul limpede şi băcănii cu fructe exotice: 

O! Fanfare, mulțimi fas'uoase, O! heralzi şi mărturi 
strălucitoare, 

Intr'o dimineaţă, întiia oară pe străzile unui oraş. 


ILARIE VORONCA 


L-am cunoscut pe Andreiu Condracek intro seară de 
toamnă — e mult de atunci — cind venise la cetatea dintre 
lacuri odată şi pe acelaş drum cu amurgul, sub înfăţişarea 
umilă a unui „bostănar” din Caraorman, 

Cind îl văzuse coborind cu greu din căruța-i hirbuită, Mi- 
hai gardianul îmi șoptise grăbit: 

— E Andreiu, Rusul din Caraorman, care a fost pe vre- 
muri ofiţer de Cazaci. 

Omul se apropiase cu mers greoiu şi silnic, cu un zîmbet 
bun plutind pe faţa-i îmbăâtrinită şi în ochii blinzi, a căror 
adincurijualbastre păreau că oglindesc tot cerul şi toată ne- 
mărginilta stepelor patriei sale, Mă salutase bătind călciele 
milităreşte şi aducînd pină în dreptul pieptului, într'o adincă 
închinăciune, pălăria-i ieșită de soare. li întinsesem mina, 
gest pe care el nu îndrăsnise să-l fucă şi pentru care îmi mul- 
țumise printr'o discretă privire de recunoştinţă. Şi vocea-i 
tremurase uşor, cind, înclinindu-se încă odată cu uşurinţă, cu 
eleganță chiar, îşi rostise numele: Andreiu Condracek. 

“Imi povestise domol şi resemnat nenorocirile lui mai re- 
cente: neînțelegeri cu ţăranii hrăpăreţi şi răi inciudaţi pe 
Rusul calic, care se pripăşise în satul lor şi vola să-și ciştige 
o piine. Pămint nisipos și sterp pe malul lacului, care muncit 
din greu, abia-i da cu ce să trăiască, Anul acesta parcă fu- 
sese un făcut: toate ieșiseră pe dos. riul nu se făcuse ; orzul 
fusese bătut de grindină o săplămină înainte de seceră, iar 
„bostanii” — cea din urmă nădejde — erau atit de mulţi, că 
nu-i mai cumpăra nimeni. El auzise însă că „fratele Mihai 
făcuse grine frumoase, și-i adusese o căruță de pepeni ca 
să capete în schimb, orz de sămînţă, A f 

Vorbise cu voce domoală puțin şuerată, înmuiată în răs- 
timpuri de uşoare accente de rugă. Tăcuse apoi, cu privirile 
mingiind zările rumenite, brăzdate de fumurile străvezii, ce 
prindea să se ridice odată cu noaplea din sate cuibărite în 
văi, departe, dincolo de lacuri. 

Dar Domnul Condracek nu isprăvise, Il simţiam fră- 
mâîntat de o întrebare, pe care nu îndrăsnea să mi-o pună. Se 
hotărise deodată şi apropiindu-se mai mult de mine îmi ce- 
ruse ferit și în taină noutăţi din Rusia. 

I-am răspuns că totul era ca și mai înainte. Doar că locul 


Eo oo Á 


2 VIAŢA ROMINEASCĂ 


unui stăpin exilat undeva, cit mai departe cu putință, fusese 
luat de un altul, care la rindu-i, peste o lună sau peste un an, 
avea să aibă aceiași soartă. Am adăugat în sfirșit, că nu de 
mult apăruse într'un oraș depărtat dinspre Asfinţit, o străină 
ciudată ce se dădea drept una din copilele fostului Tar, scă- 
pată dela moarte prin nu ştiu ce necrezută minune. 

D-l Andreiu mă ascultase tot timpul cu băgare de seamă, 
dindu-și silința să-mi înțeleagă toate cuvintele. Cind îi pome- 
nisem de Țar ochii îi străluciseră și mina începuse să-i tre- 
mure, încercînd fără noimă să aşeze o șuviță de păr inexis- 
tentă. Se liniștise apoi și clătinind dureros din cap murmu- 
rase abia șoptit: 

— Toți ai mei, mamă, tată şi surori au rămas acolo. Nu 
ştiu nimic de ei, nici măcar de trăesc. Și chiar dacă aş şti, 
ce pot eu să fac pentru ei? 

Tăcuse din nou, cu ochii umeziţi, pierduţi într'aiuri, cu 
privirile țintuite deasupra a cine știe căror icoane dragi, cu o 
nouă cută de amărăciune şi obidă proaspăt arcuită în jurul 
buzelor sale, înnegrite de vinturile tăioase ale ee a 

Atunci, ceiace prevăzusem cu, se întimplase. De undeva, 
de dinapoia mea țişni întrebarea, pe care eu înțelesesem că 
nu trebuia să o pun niciodată — dacă vroiam să-i cruț o du- 
rere şi o umilin 

— Da’ ce erai tu acolo în ţara ta, Rusule? 

Sub biciuirea brutală, Domnul Andreiu avu o tresărire 
a întregei lui fiinţe și o năvală de singe coloră pentru o clipă, 
pielea lividă a feţii sale răvășite de mizerie şi suferinţă. Ochii 
căpătară strălucirea de altă dată arborind o privire tăioasă 
şi dispreţuitoare... Dar la jumătatea acestei transformări 
omul își dăduse seamă de zădărnicia ci. Despicase noaptea 
cu un gest de oboseală, de sfirşire, și — umilit şi înfrint — 
şoptise : 

— Am cunoscut şi eu alte timpuri. La ce să mai vorbim? 

Mina îi căzuse înapoi, dealungul trupului, ostenită, fără 
vlagă, biată aripă înfrintă. Și în ferecatele tainiţe ale sufle- 
tului său chinuit, porțile tăcerii se lăsaseră din nou poso- 
morite şi grele, peste amintiri şi peste trecut. 

În urmă, avusese loc tirguială, în care D-l Condrucek se 
apărase slab numai cu tristeţea ochilor săi încercuiți de um- 
bre, împotriva şireteniei și lăcomiei celor doi gardieni. Puțin 
timp în urmă marfa sa era descărcată, orzul „fratelui Mi- 
hai” îi luase locul în căruţă și Domnul Andreiu se apropiase, 
cu pălăria în mină şi biciul subsuoară, să-și ja rămas bun, 
Imi mulţumise fără motiv aparent întrebindu-mă în acelaș 
timp, dacă nu aveam nevoe de „niscavai pepini”. li răspun- 
sesem numai cu o vagă făgăduială. 


EPAVE 23 


— Mai tirziu, Domnule Condracek. Mai tirziu. când om 
avea oaspeţi. Cind o începe lucrul, 


Oaspeţii veniseră pe neaşteptate, într'o după amiază, ci- 
teva zile mai tirziu. 

Cu venirea lor, aspectul posomorit al casei cu ziduri ce- 
nușii de piatră și acoperiş de olane înnegrile de ploi, se 
schimbase cu desăvirşire, La ferestrele acum veșnic deschise, 
surizind nemărginirii albastre, perdelele albe se agitau min- 
găiate de briză, ca un zbor grăbit de hulubi fremătind în 
azur. Inăuntru, apăruseră peste tot pe mese, pe etajere, pe 
dulapuri, gituri de amfore roşii, purtind buchete de nemu- 
ritoare violete, sau umile flori de cimp fără nume. Intr'un 
colţ — cel mai întunecos, cel mai ferit — se ivise o cutie albă 
de lemn ce adăpostea doi pisoi orfani; doi pisoi sbirliţi ca 
doi arici, ce-și sticliau printre gratiile închisorii perlele 
mişcătoare ale ochilor lor speriaţi de noutatea lumii în care 
de abia intraseră. Şi în pragul uşii, culcat într'o rază de lu- 
mină piezișă, Bucălaie, cînele ciobănesc, dormia somn tibnit 
şi deplin, tresărind numai în rare răstimpuri spre a adul- 
meca delicat şi atent mirezmele numai de el cunoscute — 
ale toamnei şi ale depărtărilor, 


Lucrul incepuse. Pe pantele domoale ale citadelei, linia 
inchisă a şinelor Decauville însemna cu o cărare de um- 
brà, monotonia gălbue a ierburilor clătinate de vint, Cinci- 
zeci de oameni, plecaţi spre pămînt ca pentru o pătimaşă im- 
brăţişare, lucrau din greu şi cu răbdare spre a-i smulge ma- 
rea taină a trecutului. Răni mari, negre și umede se deschi- 
deau în coapsele sale muşcate de tăria neinduplecată a unel- 
telor şi puţin cite puţin cetatea de odinioară se Urea spre lu- 
mina bolnăvicioasă a toamnei, castă ca o albă zeiţă ador- 
mită. Marmorele albe, calcarele de culoarea cerii ieșeau unele 
după altele şi se înşirau în faţa ochilor noştri uimiţi, ca pa- 
ginile unei cărţi cu imagini, cercetate de priviri iscoditoare 
de copil. h 

_. Galbene boabe de ambru, zilele de toamnă își treceau 

tot mai repezi, tot mai grăbite, aureola ruginie pe colierul 
timpului... | ; i i 
„Mă deşteptam dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, 

in acel sfert de ceas destinat execuțiilor, cind totul e învăluit 
intro lumină confuză, murdară și trisă, cînd cerul e incolor 
şi vag ca uneori în deșerturi în ajunul marilor uragane de 


N INI NN NN 7 0 a 


A VIAŢA ROMINEASCA 


nisipuri. Pe cărările albe ale „bălţii” siluetele întunecate ale 
lucrătorilor urcau către citadelă odată cu soarele la orizont. 
Văzindu-i astfel, abia înaintind încărcaţi de poveri, i-ai fi 
luat drept închinători îndreptindu-se, încovoiaţi sub greuta- 
tea ofrandelor şi a credinţii, către o incintă sacră. 

O oră mai tirziu, cind soarele începea să străpungă ce- 
țurile şi să le gonească în văi, departe către orizont, ci erau 
de mult la lucru. Şi se despre din ei atita putere şi atita 
linişte, că i-ai fi crezut acolo de veacuri întregi. 

După aceia venea ceasul marilor tăceri, al nesfirşitelor 
visări, cind aşezat în umbra unui zid ca în răcoarea umedă 
a unei catedrale, lăsam privirile să-mi alunece rînd pe rind 
pe azurul cerului, sau pe discul orbitor al lacului strălu- 
cind în soare. Îmi simţiam atunci sufletul legănat uşor de 
lincezeala aceia vagă dar atit de dulce, pe care trupul o 


încearcă uneori, primăvara, sub mingăierea celei dintii zile 
insorite. 


„„ Miezul nopții ne găsea Întotdeauna afară, sub stele, cu 
trupurile nemişcate, învăluite în carapace de umezeală și în- 
tuneric, cu gindurile risipite ca un stol de vrăbii speriate. 

Undeva pe citadelă, o bufniţă îşi trimbița, neväzutā, sin- 
purătatea şi plictisul, Mai departe, la stină, un ciine Începea 
să dea zvon de primejdie și apoi să amenințe cu Îndirjire: 
întrun tirziu tăcea ca spăimintat de ecoul propriului său 
glas. Stele căzătoare zebrau cu cărări de lumină cerul intu- 
necat şi înainte de a atinge orizontul, fiecare aprindea în apa 
neagră a lacului un fulger de o clipă... In cuibul cald al vi- 
surilor, mingăiaţi de lumina palidă a lunci răsărinde, sal- 
cimii plingeau tremurătoare lacrimi de rouă argintie, 


ll uitasem cu totul pe D-l Condracek, cind fui înștiințat 
într'o zi că bătrinul sosise şi că dorea să-mi vorbească, Repi- 
nut în ziua aceia pe șantier de o lucrare deosebit de delicată, 
care cerea prezența mea fără întrerupere, nu putui să-l pă- 
răsese decit pentru o clipă: adică tocmai timpul cit să dau 
bună ziua D-lui Andreiu și ordinul de a i se cumpăra căruța 
de pepeni ce o adusese, pe un preţ mai ridicat decit ceruse 
el însuşi. 

De data asta omul nu cra singur; adusese cu el pe unul 
din copiii lui, o fetiţă uimitoare de vreo șapte-opt ani, cu ochi 
mari și adinci de culoarea nopţii. Cutele verticale ale frunţii 
şi tonul poruncitor dar în acelaș timp calm al vocii, arătau 
o voință de neînfrint şi o energie, uimitoare la virsta ei. Ală- 
turi de tatăl ei, icoană vie a Mizeriei şi a Desnădejdii, ea 


EPAVE 25 


părea Antigona călăuzind paşii nesiguri ai regalului orb, lo- 
vit fără milă de Soartă. 
K 


Am părăsit „oraşul mort” tirziu, la sfirsitul toamnei. Ul- 
timă pasăre călătoare, plecam la rindu-mi către mirajul în- 
sorit al Sudului, ca ibişii, ca lebedele şi ca mari pelicani albi, 
ce de săptămini treceau neîntrerupt. în toate nopţile fără 
lună, pe deasupra casei adormite. 

„Era o zi ploioasă de Noembrie, tristă ca un plop des- 
frunzit, cu zările tirindu-se strimtate şi umede, pe zidurile 
cetăţii pustii şi pe virfurile nemişeate ale salcimilor, dormi- 
tind învestmintaţi în cețuri. Plecam... 

In auto-ul, care mă îndepărta din ce în ce mai repede de 
peisagiul acesta drag, ale cărei linii zadarnice mă trudeam să 
le mai zărese o ultimă oară, am trecut atunci prin grele clipe. 
Era mai întiiu, deprimarea, obişnuită tuturor plecărilor 
mele, regretul de a părăsi pentru mult timp dacă nu pentru 
totdeauna, atitea lucruri iubite, care-mi intraseră în ființă 
pină într'acolo, incit despărțirea de ele echivala cu o ampu- 
tare. Apoi nesiguranța celor ce mă aşteptau acolo. la capătul 

drumului meu dincolo de această ceață simbolică, ce imi as- 
cundea mereu capricioasa linie albastră a mării, către care 
scoboram totuşi în plină viteză, In sfirşit, ploaia îmi trans- 
fuza în ziua aceia mai mult ca oricind toată nesfirșita ei po- 
vară de tristețe: ploaia continuă și îngheaţă; ploaia mono- 
tonă şi insinuantă ca o durere: ploaia care șterge și dizolvă, 
care face toate lucrurile îngrozitor de asemănătoare, sau cu 
un singur cuvint informe... 
Vehiculul era pe punctul de a părăsi şoseaua pentru a co- 
bori pe plajă. cînd fu obligat să cotească bruse pentru a 
ocoli o căruţă. care ținea mijlocul drumului și al cărui con- 


ducător — un țăran complect acoperit de un sac mare, ce-l 
adăpostea de ploaie — părea că doarme sau ne ignorează, 


Il depăşisem aproape cu totul cînd dinsul făcu o mişcare 
bruscă scoțindu-şi capul din cortul acesta atit de original. 
Capul acesta osos, lung şi descărnat de sfint bizantin, gitul a- 
cesta slab înfășurat intrun enorm şal verde şi mai ales pri- 
virea, privirea asta dureroasă, sfişietoare, le cunoșteam prea 
bine ca să mă pot înşela. Țăranul era fără îndoială Andreiu 
Condracek, care întorcindu-se de la oraș se ducea acasă. 2 

Am întors capul privind multă vreme, cu inima strinsă, 
inapoia lui. Ajuns în josul pantei care ducea la sat, opri şi 
cobori pentru a-și lua calul de căpăstru. Și începu să urce 
cu greu, aplecat sub povara ploii ca un Hristos sub Cruce. 
In capul dealului se opri iar și se închină de trei ori cu ges- 


26 VIAȚA ROMINEASCA 
TAVA a ae SE, ARIEI Ie E E Ce aa A 


turi calme și ample. Văzindu-l așa, în picioare, cu fruntea 
goală in ploaie, cu mina dreaptă strinsă pe inimă, cu umerii 
aduşi a zmerenie, l-ai fi luat drept un pelerin cerșetor, în ru- 
găciune în faţa unui crucifix aşezat de o mină pioasă acolo, 
la marginea drumului. Dar era Andreiu Condracek, co- 
lonel în Garda Majestății Sale Imperiale Țarul tuturor Ru- 
siilor. lremediabil sdrobit de Soartă, el se ducea — umbră 
fără gind de ceiace fusese odinioară — spre Tăcerea defi- 
nitivă. 


Bucureşti, 1932, 
EMIL COLIU 


ANTI-HEGELIANISMUL 
UT ENI NE SCU 


G. C Ă L 1 N E S c U 


Foarte des apare la Eminescu expresia „spiritul Uni- 
versului”. Bunăoară: 

„In fiece om se 'meearcă spiritul Universului, se opin- 
tește din nou, răsare ca o nouă rază din aceeași apă, oare- 
cum un nou asalt spre ceruri. Dar rămine 'n drum, drept că 
în mod foarte deosebit, ici ca rege, colo ca cerşetor, Dar ce-i 
și ajută coaja cariului, care-a încremenit în lemnul vieţii? 
Asaltul e tinereţa, răminerea "n drum, decepțiunea, recăderea 
animalului păţit, bătrineța şi moartea. Oamenii sunt pro- 
bleme ce şi le pune spiritul Universului, vieţile lor încercări 
de deslegare”, 

De aci s'a tras încheierea că Eminescu e hegelian. Acea- 
sta nu poate fi. Intiiu pentrucă poetul însuș şi-a arătat ati- 
tudinea faţă de hegelianism, şi el era prea cult ca să nu știe 
ce gîndeşte. Intro scrisoare dela Berlin. din 1874, el mărtu- 
risca lui Maiorescu intenția de a desvolta o serie de anlino- 
mii în jurul intemporalului în istorie, drept și politică. Şi 
Panu, cînd l-a întilnit pentru întiia oară la Junimea, l-a gă- 
sit demonstrind pe înfundate lui Bodnărescu astfel de anti- 
nomii. Poetul adaogă însă numaidecit: „dar nu în sensul 
evoluţiei ideei lui Hegel. Căci la Hegel cugetare şi existență 
sunt identice. Aci nu”. lar în altă parte precizează: 

„n Ceeace facem noi singuri în gindire, face și natura în 
puteri; din care cauză ajunsese și Hegel să spue că orice ê- 
xistă este un silogism, pe cînd tocmai inversiunea ar fi ade- 
vărată: silogismul este un mod de existență al cugetării, el 
este o existenţă ca ori care alta, o specie subordonată genu- 
lui existenței”. 

Textul bănuit de hegelianism este cunoscuta scrisoare 
către Dumitru Brătianu, cu prilejul serbării dela Putna, va- 
săzică dintr'o vreme cînd Eminescu putea întrebuința vorbe 
mari, dar nu avea cunoștințe temeinice de filosofie: 

„Dacă o generaţiune poate avea un merit, € acela de a 
fi un credincios agent al istoriei, de a purta sarcinele impu- 
se cu necesitate de locul pe care îl ocupă în lănțuirea timpi- 
lor. Şi istoria lumii cugetă — de şi încet, însă sigur și just: 
istoria omenirii e desfășurarea cugetării lui Dumnezeu, Nu- 


TŘ 


ai VIAȚA ROMINEASCA 


po 


mai espresiunea esterioară, numai formularea cugetării şa 
faptei constituese meritul individului ori al generaţiunii, i- 
deea internă a amindurora e latentă în timp, e rezultatul 
unui lanţ întreg de cause, rezultat ce atirnă mult mai puţin 
de voinţa celor prezenţi de cit de a celor trecuţi. 

Cum la zidirea piramidelor, acelor piedici contra pasu- 
rilor vremii, fundamentele cele largi și întinse purtau deja 
în ele intenţiunea unei zidiri monumentale, care e menită de-a 
ajunge la o culme, astfel în viața unui popor munca gene- 
rațiunilor trecute, care pun fundamentul, conține deja în 
ea ideea întregului. Este ascuns în fiecare secol din viaţa u- 
nui popor complexul de cugetări, care formează idealul lui, 
cum în simburele de ghindă e cuprinsă ideea stejarului în- 
treg. Şi oare oamenii cei mari ai Rominiei, nu-i vedem ur- 
mărind cu toţii, cu mai multă ori mai puţină claritate, un vis 
al lor de aur, în esenţă acelaș la toţi şi în toţi timpii? Crepus- 
culul unui trecut apus aruncă prin întunerecul secolelor 
razele lui cele mai frumoase, și noi, agenţii unei lumi vii- 
toare, nu sintem de cît reflexul său.” 

Un alt text suspectat de hegelianism este acela, dintro 
epocă mai tirzie, ce-i drept, în care e vorba tocmai de o fi- 
losofie a istoriei pe temeiul unui schelet de idei generale, ce 
sunt chiar antinomiile ln care medita pe vremea aceea 
minescu: 

„Cine va vrea să facă istoria unei epoce sau a unui mișcă- 
mint oarecare, înainte de toate va trebui să facă a se simţi 
legea continuității acestui mișcămint. El va trebui să arate 
punctul de purcedere, de ajungere, şi apoi seria terminelor 
intermediare prin care se află unite aceste două termine ex- 
treme, 

El va trebui încă să se silească a arăta dublul mecanism 
de repulsiune şi asimilaţiune, pe care l'am indicat și prin 
mijlocul căruia el sa efectuat. 

Istoricul se va ataşa de-o idee şi această idee el o va ur- 
ma dela originea sa pină la ultimul termen al desvoltării 
sale, |eum s'ar zice prin mijlocul aventurilor ei celor mai di- 
verse; ea va fi personajul şi eroul cărţii. Sistemele, la care 
va fi fost baza şi fundamentul, vor fi ca învelitorile esterioa- 
re, ca fusele diverse a desvoltării sale; oamenii mari ce vor 
fi esprimat'o, nu vor fi decit organe; personalitatea lor se 
va nimici în personalitatea ideei. Astfel vom avea într'ade- 
văr istoria cugetării cutărui sau cutărui mișcămint, nu a cu- 
ra şi cutărei fapte izolate, care nu sint decit pe-atitea epi- 
. e, i 
._ Şapoi, dacă aceasta nu va fi numai cutare sau cutare 
idee, al cărei curs istoricul îl va cerceta în modul acesta, da- 
„că asta va fi ideea în ca însăși se va putea vedea în ger- 


ANTI: HEGELIANISMUL LUI EMINESCU W 
po ED 1 EEE 


menul său, tot atit ca și în succesiunea, în simultancitaten. 
tot (atit ca şi) în vremea continuității sale, toută desvoltarea 
istorică. Vom citi c'o singură aruncătură de ochi, toată opera. 
istoriei”. 

Firește, sunt aci expresii ge școală hegeliană, cu „desfā- 
şurarea cugetării lui Dumnezeu”, „aventurile ideci”, din 
care ar putea rezulta un finalism excesiv in explicarea fap- 
telor, o echivalență a procesului ideal cu acela fenomenal, c 
concepţie logică, într'un cuvint, a istoriei, ce îngăduie cunoa- 
şterea apriorică, prin premisă. n „miscămintului”, Dar ace- 
ste expresii, comune unei epoci preocupate de filosofia isto- 
riei, nu trebue să ne înșele. Ce este aci așa de hotărit hege- 
lian? După panlogistul Hegel, absolutul e spirit iar univer- 
sul procesul lui dialectic. Dumnezeu e imanent, Cosmul e- 
xistă obiectiv, în afară de noi, dar după legile spiritului no- 
stru. Fiind în totul inteligibil, adevărata ştiinţă este metafi- 


Pentru Eminescu însă absolutul rămîne  incognoscibil, 
pentrucă acest absolut nu se revelă decit în fenomen. Ce este 
în sine ființa eternă; dacă aindirea ei la care participăm 
mediat are ṣi o faţă obiectivă, nu vom putea ști niciodată.. 
Metafizica este o prezumție. Legile care stăpinese natura 
(adică bine înţeles reprezentările noastre despre lume) sunt 
cu totul altceva decît legile propriului nostru spirit (princi- 
piul identităţii şi al contradicţiei). Procesul naturii este 
procesul propriilor noastre reprezentări, dar după legi na- 
turale nu logice. De aci o încheiere capitală pentru gindireu 
eminesciană. Ştiinţa ṣi realismul trebue să înlocuiască me- 
tafizica și idealismul, Un strins determinism inoadă toate 
momentele Cosmului și spiritul. departe de a fi cauza feno- 
menului, fiind numai un mod de existenţă posibilă, râmine 
un gol epifenomen, o modificare a posteriori a conștiinței. 
Istoria nu este revelația spiritului ci o forţă oarbă pe care 
spiritul o suferă, fără putință de participare. Că o întune- 
cată finalitate, că un schelet de idei eterne luminează oarba 
desfăşurare a Cosmului, e la Eminescu un schopenhauerism 
ce nu înlătură această propoziţie fundamentală pentru el: 
conștiința suferă şi nu clinteşte nimic pe lume, Cit despre 
antinomiile sale, ele sunt nici vorbă normative caşi ideile 
lui Kant, şi au drept scop aducerea luturor cunoştiințelor la 
un număr restrîns de puncte de vedere generale, cari sunt 
simple forme ale conștiinței noastre, iar nicidecum moduri 
ale absolutului. 

Dacă analizăm acum spusele de tinerețe ale poetului, a- 
firmaţia că istoria omenirii e desfăşurarea cugetării lui 
Dumnezeu, cînd nu vrem să înțelegem cu orice chip prin 
desfăşurare proces dialectice, nu e decit un loc comun al fi- 


PR 


30 VIAŢA ROMINEASCA 


sofici, putind să însemne că originea oricărei realităţi este 
acri a, „Istoria cugetă” nu poate să aibă alt înţeles decit 
că orice fenomen este manifestarea unei necesităţi, a unei 
ordine pe care în orice caz — şi aci stă antihegelianismul — 
noi o de erim inductiv şi care nu e sub niciun cuvint 
ordinea spiritului ci a naturii reprezentate în el, Istoria e un 
capitol al științelor naturale, conștiința un epifenomen şi 
Cosmul o înlănțuire de fenomene după cel mai aspru de- 
terminism. „Complexul de cugetări ascunse în fiecare secol 
din viața unui popor” nu e spiritul absolut, ci toemai con- 
ceptul relativ care defineşte istoria, mijlocul nostru de a ne 
reprezenta forma necesară a lumii, pură normă a spiritului, 
şi dacă admitem un finalism pe care îl are și cea mai mate- 
rialistă filosofie, teleologie a aparenţei sub care nu știm ce 
se ascunde, 

G. CALINESCU 


ie aud 


MI S CBI LANE A 


O LEGAȚIE CU PREA MULTĂ INIȚIATIVĂ 


Citim în ziare o știre curioasă: 

„Legaţiunea italiană din Capitală a cerut ministerului 
instrucţiunii, ca în locul regretatului prof. Pietro Ruggieri, 
să numească lector de limba şi literatura italiană la univer- 
sitatea din Capitală, pe d. prof. Bruno Manzone, 

D-sa va funcționa şi la catedra de italiană la liceul Ma- 
tei Basarab”. 

O asemenea notiţă nu poate veni din partea legaţiunii 
italiene, pentrucă nu legațiunile străine numesc profesorii 
școlilor noastre chiar dacă binevoese a-i plăti. 

Metoda aceasta umilitoare a profesorilor trimişi şi plă- 
titi pentru propagandă de statele străine trebue să înceteze 
odată. Nu suntem o colonie. Invăţăm italieneşte dacă vrem 
şi din proprie iniţiativă, cum am mai făcut. Economia nein- 
semnată pe care statul romin o face are o latură tragică pen- 
tru studenții romini. Profesorul Ramiro Ortiz a avut o şeoa- 
lă italienistă, el a atras cu speranța unei cariere un număr 
de tineri romini. Aceştia şi-au dat licenţa şi au așteptat con. 
cursul în vederea intrării în învâţămint, Și iată că atunci gu- 
vernul italian trimite peste tot, la laşi, la Cluj, la Cernăuţi, 
profesori italieni, cari vin aci numai ca să-şi facă un rost şi 
care vor pleca de sigur cind li se va părea că au găsit ceva 
mai bun. Presupunind că avem nevoe neapărată de acești 
„propagandiști”, ei trebuesc supuşi unui examen, ca nu cum- 
va să se nască idea jignitoare că îuvățămintul nostru se poa- 
te mulţumi cu orice necăjil care e silit să se expatrieze pen- 
tru a minca o piine. Dar cunosc tineri licenţiaţi foarte bine 
pregătiţi, cari n'au putut obţine o oră de suplinire şi cari ar 
fi predat tot atit de bine |. italiană ca și amabilii propagan- 

isti, Dacă Franţa, Italia, Germania și celelalte state vor tri- 
mite profesori plătiţi de-a gata, studenţii noştri nu mai au ce 
căta la Universitate. Oare n'ar fi mai nimerit ca guvernul i- 
talian să dea burse studenţilor romini și, de vrea apoi, să-i 
plătească în calitate de profesori? In felul acesta e un ince- 
put de propagandă reală. Căci cel puţin acei tineri vor in- 
văța italienește, în vreme ce așa abia poate dacă trimişii vor 
deprinde puțin limba romînă, 


32? VIAȚA ROMINEASCA 


VIOLENȚĂ ŞI ANALFABETISM 


Domnul Adjutant al regimentului 94 infanterie Orşova, 
Lt. cutare ne trimite în numele unităţii, care, spre onoarea el, 
e abonată la revista noastră, o scrisoare drastică, precum 
urmează: ; 

„Binevoiţi a cunoaşte că în cazul cind nu ne ve-fi (sic) 
expedia Nr. restante din revista d-tră, la care suntem abo- 
na{i, ne vedem forţaţi a vă reclama din nou la parchet. 

„Nu înţelegem modul d-tră de a vă purta cu noi. Proba- 
bil că am ajuns să vă rugăm a ne expedia revista, după cum 
probabil vă rugaţi d-tră abonaţii — cari nu și-a (sic) plătit 
abonamentul ca să vi-l plătească. In tot cazul pentru d-tră nu 
e o bună reclamă. 

„Sperăm că nu ne pe-ţi (sic) forţa a recurge la alte mij- 
loace şi ve-fi (sic) binevoi a răspunde imediat”, 

Rugăm şi noi pe d. Comandant al regimentului să ne 
spună ce crede denpae ştiinţa de carte a d-lui locotenent și 
dacă e de părere acesta este tonul în care se serie redac- 
torilor unei publicații ca „Viaţa Rominească”. 


CAUTĂTORII DE POLEMICI 


Un tinăr care ține ca vai de lume condeiul în mină, şi 
abia e în stare să rezume, fără punet de vedere personal, o 
carte străină, un tînăr din aceia pe care azi, din lipsa de 
muncitori intelectuali veritabili, ești silit să-i întrebuințezi, 
cu mare supărare de altfel, pentru mici mărunțișuri redac- 
tionale, un tinăr în sfirşit care ca toţi indivizii de acest soiu 
ascund sub o penibilă sasistire o prezumție nelimitată şi o 
familiaritate impertinentă de care abia poți scăpa, comite 
nedelicateţa vulgară ca în acelaş timp în care oferă articole 
informative Vieţii Romineşti să atace în alte publicaţii pe 
colaboratorii de seamă ai revistei. Veţi zice, dar omul nu a- 
tacă ci discută. Cunoaştem noi oameni! Nici atacă, nici dis- 
cută. Părerile pe care le exprimă nu merită vreun interes și 
nu ne supără în nici un fel. Vedem în ele acea încercare dis- 


perată a unor tineri cari n'au putere de muncă de a atrage 


asupra lor atenţia prin polemici. Să facem tot ce ne stă în pu- 
tință — îşi zic ei — să ni se publice o noliţă in Viața Romi- 
nească. Apoi o atacăm, desolidarizindu-ne de ea şi arătin- 
du-i înaltul nostru dispret. 

Cu ce ifose nu se scandaliza unul că am încercat să-l con- 
rupem, publicîndu-i la pagina tinerilor un crimpei de proză? 
Intimplări de aceste, departe de a ne indispune, sunt pentru 
noi un control sigur al structurei candidaţilor la gloria lite- 
rară și ne ajută in lucrarea de selecționare a colaboratorilor. 


id pi ii 


MISCELLANEA a 


MARELE PROFET VULCĂNESCU 


Intro revistă lunară, un tinăr i i 
i t 3 är intelectual discută cu 
ro cumințenie și cu remarcabilă îndeminare în domeniul 
E ilor problema raportului între spiritualitate și politică, 
> mm răspuns ła nişte obiecțiuni pe care „Vulcânescu” j le-a 
cut referitor la un studiu filosofic publicat mai inainte în 
pir h pie rr intelectual arată pentru „.Vulcănes- 
cu o consideraţie ce depăşeşte cu mult simpl nfà fa- 
tā de un adversar. El zice : preat 
„Mircea Vulcănescu mi-a făcut mai de mult cinstea”... 
„Vulcănescu gindeşte religios... 
„Vulcănescu are multă stimă”... 
A moare a x apia Vulcănescu în stinga... 
ic, se va reba cititorul, şi cu drept cuvint, dar can 
e Vulcănescu? lată un lucru la care ir aa putea “anunde. 
Nimeni n'a văzut pe Vulcănescu, nimeni n'a citit ceva de Vul- 
cănescu, Vulcănescu nu există. Și cu toate acestea în cultura 
ne ar sa de cre bigre e un fel de Buddha miste. 
a care se prosternă atiția mistici doritori de a a 
o parte din voinţa lor. Sea e 
Dar oare Vulcănescu acesta nu acel bărbat neprețuit 
care de mult regreta că sau pierdut osemintele răposatului 
pictor Sabin Popp, împiedicindu-se astfel prefacerea lor in 
moaşte sfinte? Nu e acel nu ştiu cine despre care toată lu- 
mea mistico-ortodoxă declara că avea să spună nu știu ce, 
din care ar fi fost să rezulte un oareșice de spaimă? 


IUBIREA TUDOREI ȘI GICĂ MIC 


D. Radu Rosetti, fost poet sentimentalist pe vremuri și 
cu pretenţii acum de mare maestru al baroului, a găsit că e 
prilejul să se ilustreze apărind pe Gică mie. lată cum rela- 
tează gazetele apărarea sa: 

___ „Deserie vina societăţii care a imbiat pe Nicolaescu să 
joace cărţi. Vezi cazinourile din Parcul Carol şi Sinaia. 

i „Vina comisiei penru controlul cinematografului cure 
învaţă cum se omoară, cu filme polițiste, 

„_ „Pomeneşte și de pletora din Barou, unde 4000 de avocati 
din cei aproape 6000 de profesioniști, due grea mizerie. Si 
in mijlocul acestui tablou negru, o rază de lumină: Jubirra 
Tudorei. 

„In noaptea nunţei, în silă pentru existență, la ca se du- 
ce, Zdrobit de ruşine şi durere la poliţie, în braţele ci plinge. 
După ce arată toată înfrigurarea iubirei de pe urma căreia 
s'au sinucis şi au ucis atiţi nenorociţi, d. Rosetti, spune că un 
inamorat nu mai e stăpin pe liberul său arbitru”, 


PR 
3 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


av t 

inseamnă melodramatism prost de şcoală veche! 

UE. Serdar societății asupra individului te goe 
să odată din sălile de tribunal. Ea dezonorează indivi k ; 
un sfert de secol de cînd merg la cinematograf şi am învăța 
de acolo că excrocii sunt pet întotdeauna. lar dragostea pti- 
rificatoare a Tudorei e un clișeu vechiu de retorică pe 
jurati care aci, în cazul lui Gică mic, e de un ridicol inim ta- 
bil D. Rosetti sa făcut de ris şi îi urām de acum ata, i 
apere numai bandiți şi prostituate ca să atingă faima lu 

ro Giafferi. 


VULGARITATE 


O penibilă trivialitate caracterizează cele mai multe din 
publicațiile literare aşa zise tinereşti, Explicaţia stă i. k: sa 
de orice pregătire a colaboratorilor pentru i i că 
tuale şi în uşurinţa cu care orice poamă rea găsește ospitaii- 
~ Un ieri de publicație vulgară este acea stupidă i ea 
literară care e alcătuită după chipul și asemânarea redac ò- 
rului ei. lată citeva modele de literatură: | 

„Sudoarea va Mancs şi pe oriei son pipea — + Şi pe 

i r, eroilorese de ciorapi ṣi izmene . 

j maa Aah, acolo în fund unde pute şi e un felinar E. 
şu şi mai e o cutie de chibrituri numită Alhambra, ra mari 
vor începe din nou să-şi ridice cozile în sus lubric, întăritine 
sentimentele sexagenare ale domnilor spectatori”. 

„Stagiunea se anunţă parşivă ... 


Şi așa mai departe. P. NICANOR & Co. 


CRONICA LITERARA 


DECADENȚA POEZIEI 


Citesc, se "'nţelege, publicaţiunile literare şi urmăresc cu 
multă atenţie activitatea tinerilor. Unii din aceștia, de altfel, 
nici nu se mai socotesc începători. Ei au o prezumție, o şcoală 
şi un grup de admiratori. Dacă cineva m'ar întreba: ce nume 
de nădejdi îmi poţi spune? n'aș ști ce să răspund, Poezia este 
intro evidentă decadență. Nu vreau să zic că nu vor fi ta- 
lente şi că decada noastră va răminea fără poet. Natura e 
rodnică și la vremea sa trestia cea flexibilă a poeziei iese și 
din piatră. Nici nu învinovăţese revistele de lipsă de criteriu 
critic. Aceştia pe care îi vedem, sunt poeții. O revistă rezumă 
o epocă, nu o crează. Intotdeauna alături de câţiva poeţi 
de seamă au existat ierburile scurte ale epigonilor, Dar ace- 
ste ierburi aveau ceva din coloarea şi svelteța marilor pomi. 
Decadenţa poeziei din ultimii ani stă în scăderea nivelului 
minim technic. Oricine, fără însuşiri remarcabile, cu o sim- 
pe adevărată și un meșteșug imprumutat, poate face poezii 

une. Nivelul aşadar al unei culturi îl dă producția amato- 
rilor, dupăcum nivelul artistic al unui oraş îl arată clădirile 
mabhalalelor îngrămădite. Pină mai acum ciţiva ani intelec- 
tualii știu ce e o poezie, erau În stare să exprime o emoție. 
să facă o strofă. Fireşte că n'au ajuns prin asta poeți, dar 
capacitatea lor era cu mult superioară profesioniştilor de azi. 
Deschideţi o revistă, din acelea care intenționează să 
stringă laolaltă nouile valori, și veți citi astfel de poezie: 


Fată iubită in țara... da... 
In tara bască..., 


Vitarea pe faţă imi trag şi nu vrea 
Să se potrivească, 

Incerc şi se vede urit că e mască) 
La despărțire fără sărut — 

Ce păsări mici prin lumină 

Şi unde, 

Cind ai întors privirea-au trecut 
Prin albul ochilor, verzi şi rotunde? 


Semnează: Cicerone Theodorescu. Am mai citit versuri 
de acest autor și am constatat întotdeauna incapacitatea de 
a prinde o undă poetică oricit de mică, chiar atunci cînd cu 


3% VIAŢA ROMINEASCA 


urechia liberă o auzi vijiind prin aer. Ca bunăoară aci. Pă- 
sările ce se zăresc în ochii iubitei constituesc o imagină de 
desvoltat. Dar ce preţiozitate, ce sicitate lirică, ce aere inspi- 
rate, cum e acel da care închipueşte un mic laps al memo- 
riei urmat de o rememorare! 

Cit despre versurile d-lui Paul Sterian, ele au o ciudată 
şi statomică notă profetică, și o gesticulație largă sub care 
stă pitit nimicul: 


Sărmană Hind, 
lapă sireapă, 
Născută din sînge arab! 


In culicuşul 
Catirului bicisnic și slab? 
Ah! Luaţi de pe mine vestmintul 
Şi purpura, 
i-mi din nou 
Sdrenţele mele 
tesute 
Din părul cel aspru-al cămilei! 


Şi „poezia” merge mai departe cu această ortografie agi- 
tată, în pură elucubraţie. > 

Iat-o şi pe d-ra Maria Baâiuş cu bizarerii silnice și fără 
ritm sufletesc pentru a exprima pasiunea: 


Cit de de atunci? Lasă-mi miinile mie. 

Obrazul tău a vrut să fie strivit sub obraz 

Cum vrea iarba cimpului cind mă simt venind de departe 
Cum vrea iarba cimpului cind se culcă frumos pe o parte... 
— Destul dă-mi drumul. Mă duc să țopăi cu noaptea în circă. 
Mi-e fruntea udă de haz. 


Miini împreunate, obraze lipite, ierburi culcate, acestea, 
da, spuse ca lumea, pot să însemne ceva. Dar fopăitul și 
fruntea udă de haz, nu prevestesc-o pană udă de inspiraţie. 

Tot aşa de a-gol-sunătoare și absurde sunt și compune- 
rile d-lui Dragoș Vrinceanu, care colaborează la mai multe 
reviste: 

Uringul cu cinteze care 
Cintă lingă casă 

A crescut înalt. Neculeasă 
E răchita. Casa pe-aproape 
Stă 'n soare. 


Cintece, jocuri de frați, cintece 
Horă iată-mă dar. 


—— CC. i 


CRONICA LITERARA 37 


Cloncâne 'n curte, ferice mie 
larăș cloşca aurie. 


Tipărește însfirşit versuri și d. Camil Baltazar. a cărui 
pană e mai veche. Intrucit mă privește, personal, recunosc a- 
cestui scriitor temperatura care poate preface cărbunele in 
mărunte diamante tice. Vasăzică şi versurile pe care le 
publică acum d. Baltazar fac ape de poezie: 


Trebue să luăm un git zdravăn de aer, 
să ne descăltăm pe îndelete 

de obiceiurile convenţionale 

și să 'ncercăm să vedem 

dacă suntem 

tot atit de sprinteni, 

toi atit de străvezii 

să treacă prin noi 

alba apă 

a versurilor. 


Stiu știu acum 

pricina tăcerii 

şi a ursuzlicului : 

eram un trist păminlean, 

prea pămintean, 

starea asta de ingerire de acum, 
de înlăcrimată și naivă ingerire 
nu se capălă în fiecare zi, 


Mă simt aderent cu zăpada, 
cu surisul fragil și simplu al soarelui, 
cu toată bucuria domestică a zilei 

, sub cotoșmana luminoasă a zăpezii. 


Și starea asta de inlăcrimare continuă, 
de aeriană plutire peste oameni 

de adinc învăţ al lucrurilor, 

de intelept zimbet luminos, 

e un semn de îngerire. 


Aici, da. E un cuprins. Temerea de a se apropia de lu- 
crul poetic, „mulţumirea de om plins” a celui care se întoar- 
ce la îndeletnicirile sufleteşti, sentimentul ridicării asupra 
contingenţelor, momentul angelic, fraternitatea cu zăpada şi 
cu soarele, acestea toate sunt poezie. Dar, al decaden- 
ţii technicei tice, materia de expresie este impură. In- 
gerire, ursuzlic, cotosmana, fie siluesc limba, fie nu sunt so- 
lubile în lichidul liric. Poezia d-lui Baltazar devine astfel o 
apă brăzdată cu dire de gunoaie, o zăpadă rece pătată cu 
noroi. G. CALINESCU 


CRONICA ECONOMICA 


REGLEMENTAREA CARTELURILOR 


Sub presiunea actualităţilor economice și politice cari 
sunt debitate cu egală intensitate, în interior ca și in ra- 
porturile cu străinătatea, s'a cam uitat că mai este pendinte 
și o chestie a cartelurilor industriale. 

Recent, lucrul acesta a fost reamintit prin inscrierea în 
programul de activitate al nouei sesiuni parlamentare, a 
unei legi a cartelurilor. 

Nu ştiu dacă este vorba de o repunere integrală a che- 
stiei în studiu — sau de o reluare a unui proect de lege 
anterior. discutat de comisia Camerei in sesiunea trecută. 

Normal, între aceste două ipoteze m'ar trebui să existe 
nici o deosebire, deoarece un proect din inițiativa guver- 
nului poate fi transfortat pină la reelaborare în parlament, 
In fapt însă chestia este foarte importantă, pentrucă pur şi 
simplu lucrul acesta nu se va întimpla. 

Proectul de lege al cartelurilor depus în primăvară în 
parlament, era prin concepția lui legat şi de nevoile mo- 
mentului, întrucît el ținea a rezolva (în felul lui desigur) 
chestiunea raporturilor dintre preţurile industriale și pre- 
țurile agricole, și aceasta în special ținindu-se seama de 
efectele mai accentuate ale crizei în ţările cu producţie a- 
gricolă. 

Problema aşa dar era interesantă şi prin urgenţa pe 
care ea o comporta. 

Deaceea — lăsînd la o parte celelalte țeluri tot atit de 
importante ale legii, — nu găsiți absolut remarcabil că un 
proect de reglementare a cartelurilor industriale nu a avut 
totuși „timp” să fie votat în sesiunea trecută? 

Să trecem însă, 


O lege de reglementare a înțelesurilor industriale la 
noi poate fi concepută în două feluri: 

A, Fie ca o reglementare menită să institue controlul sta- 
tului asupra prețurilor, tinzind la organizarea unei nivelări 
controlate a prețurilor interne, legea fiind legată de nevo 
ale momentului și avind în general caract unei legi de 
poliție economică. 


CRONICA ECONOMICA 39 


B. Fie ca o lege de organizare a producției industriale, 
tinzind la realizarea unui echilibru economic şi social, orga- 
nic — în interior ca o lege adică de însemnătate struc- 
turală, în aplicarea unei politici economice de perspectivă 
largă. 

Sub acest raport, să vedem cărui punct de vedere se 
incorporează procctul supus parlamentului in primăvara 
trecută: aceasta intro examinare cit mai rezumată. 

Obiectul acelei legi îl făceau înțelegerile industriale de 
orice fel — caracterizate prin articolul prim al legii — și 
denumite in mod general — carteluri, Deasemenea intre- 
prinderile industriale care, avind o situaţie de monopol de 
fapt, „pot să dicteze prețurile de vinzare”. 

Cum sa reglementat în acest procct cadrul de inter- 
venţie a statului în materie de carteluri industriale? 

|, In primul rind o serie de formalităţi erau introduse, 
cu scopul de a pune statul în măsură să țină o evidentă a 
ințelegerilor industriale şi a activităţii lor și anume: forma 
serisă a convenției de cartel, depunerea şi transcrierea ei 
la Ministerul de Industrie, Înregistrarea oricăror modificări, 
o dare de seamă anuală asupra variațiunii preţurilor în 
raport cu „progresele realizate în ceeace priveşte raționa- 
lizarea producţiunii şi cu consumul”, 

II. „O supraveghere generală, pentru a stabili adevāra- 
tul caracter al cartelului și natura activităţii sale industriale 
sau comerciale”, 

III. Controlul preturilor de vinzare și aplicarea de sanc- 
țiuni pentru abateri, 

Ministerul de Industrie poate interveni „spre a cere 
schimbări în fixarea prețurilor de vinzare, în organizarea 
modului de desfacere și în modul cum cartelul sau intre- 
prinderile cari îl compun își exercită activitatea”. 

Sancţiuni: fixarea de prețuri maximale, retragerea a- 
vantajelor prevăzute de legea de incurajare a industriei, 
retragerea avantajelor fiscale şi a celor privitoare la trans- 
port; excluderea dela furniturile publice; cu o procedură 
specială, disolvarea cartelului, 

Felul în care este concepută aci intervenția statului este 
clar: statul nu înțelege deci să ia nici o atitudine în ce pri- 
veşte chestiunea pote de sau neformărei de carteluri, adică 
in ceiace priveşte procesul de grupare a industriilor, de con- 
centrare a capitalului învestit în mijloace de producție in- 
dustrială. 

Dar intrucit proectul prevede totuşi unele mijloace de 
intervenţie a statului, trebue să facem deosebirea: acţiunea 
statului — astfel cum este întruchipată în acest proect — nu 
are un caracter pozitiv, creator; ci pur şi simplu unul re- 
presiv. 


e 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


Statul are ca atare un rol economic polițist şi deaceea 
tot interesul legii este oarecum deplasat; el nu stă nici de 
cum in concepția ei, ci în modul de executare al prevederi- 
lor ei sancționatoare. In scopul aplicării legii, proectul in- 
stitue deaceia un organ nou, sub forma unui „consiliu su- 
perior al cartelurilor”, funcţionind pe lingă Ministerul de 
Industrie. Acest consiliu este consultativ şi reprezentativ, 
cuprinzind pe lingă șease delegaţi ai Ministerelor economice, 
doi jurisconsulți, doi reprezentanți ai Camerelor de Agri- 
cultură si unul al cooperaţiei, o echipă de frei comercianţi, 
şi de cinci industriaşi reprezentind „ramurile cele mai im- 
portante de producțiune”. 

Nu este vorba prin urmare de o jurisdicție specială a 
cartelurilor industriale și de un tribunal al cartelurilor, așa 
cum s'a proectat în alte țări din jurul nostru, 

Despre cît ar putea efectua în domeniul îndrumării a- 
plicării legii un atare consiliu superior „reprezentativ”, cu 
efectivă coloratură privat-industrială, nu e greu să mă 
pronunț: legea ar rămîne de resortul monitorului oficial, 
capacitatea de intervenţie eficace a statului sar reduce la 
o simandicoasă iluzie și singura realitate nouă ar fi doar un 
plus de birocraţie. ó 

Voiu menționa apoi ca pe o curiozitate, că mai expresi- 
vă decit textul proectului este motivarea cu care acesta a 
fost prezentat. 

Ideia sub scutul căreia expunerea de motive a prezen- 
tat proectul a fost exprimată astfel: 

Rominia făcînd parte dintre statele cele mai lovite de 
criză. prin depresiunea mai adincă a prețurilor produselor 
ei de export, „s'a văzut pusă în situaţiunea de a lua o atitu. 
dine precisă față de funcţionarea acordurilor industriale; a- 
ceastă atitudine trebue să fie încurajarea cartelurilor cu ca- 
ructer defensiv de raționalizare a producțiunii în scopul ief- 
tenirii produselor şi de luptă severă contra înțelegerilor cu 
caracter ofensiv făcute în scopul de a urca prețurile și a spe- 
cula astfel marea massă a consumatorilor”. S 

Se vede deosebirea faţă de proectul însuși. Sunt aici 
două scopuri precise, date în sarcina legii; dar textele se o- 
cupă efectiv numai de cel din urmă („luptă severă, ete”) 
sau dacă vreți, îl preocupă şi dorința de raţionalizare. Doar 
atit că apelează la ideia de raționalizare, dezinteresindu-se 
complect de necesitatea concentrării industriilor. Este o la- 
cună fundamentală. 

Formula intervenţiei statului așa cum rezultă din texte, 
este şi simplistă și anacronică. 

Simplistă, pentrucă sub unica perspectivă a acțiunii de 
represiune din partea statului şi pe ideia de simplă 
econornică nu se poate construi; grupări industriale cari să 


e 


CRONICA ECONOMICĂ a 
ESD SIDE EI e E IRI > See SEES = SE ci 


ia naștere în scop de raționalizare pe baza unui deziderat 
rezultat dintro legiferare pasivă, nu vor exista, 

Anacronică, pentrucă în ceiace ne privește pe noi Ro- 
minii, nu trebue să uităm că libera concentrare a capitalului 
industrial este un proces care aparține trecutului si că ea sa 
petrecut în acele medii economice în care desvoltarea indu- 
striilor s'a făcut pe bază de export (colonialism, debusee în 
mari regiuni agricole, pe cari le-a scos din faza economiei 
patriarhale). Acolo, condițiile de desvoltare industrială au 
fost ele acelea cari nu determinat și au delimitat conținutul și 
raza de influenţă a statului în activitatea privat- industrială, 

Intr'o țară ca Rominia însă şi ca vecinele ei, unde naște- 
rea şi desvoltarea industriilor s'a făcut direct în sistemul de 
fabrică şi numai în cadrul de intervenție directă a statului, nu 
procesul de industrializare şi de concentrare a capitalului 
industrial este acela care să delimiteze cimpul de acţiune al 
statului în materie de concentrare industrială, ci interven- 
ţia statului este aceea care condiționează în mod esențial și 
îndrumează procesul. 

In țările capitaliste, activitatea industrială si concentra- 
rea industriilor cu desfacere ancorată în debuşee străine, în 
colonii şi tări ncindustrializate, sau desfăşurat independent 
de intervenția statului și aceasta — între altele — pentru 
motivul că tertul consumator ezploatat îl constituiau nu na- 
tionalii, ci populaţiile din colonii si din teritoriile agricole 
Organizarea industriilor nu era o problemă de echilibru in- 
tern. 

Dar la noi problema se pune tocmai dimpotrivă, Activi- 
tatea industrială este purtată pe bază de desfacere Înlāun- 
trul graniţelor, adică prin plasare către populația țărănească 
națională, a cărei capacitate de consum pentru industria in- 
digenă, ca și pentru fabricatele industriale importate este 
determinată numai de posibilitățile de erport agricol: iată 
deosebirea. 

Aci situaţia de fapt a raporturilor economice solicită in- 
tervenţia constructivă a statului. Şi în atare situaţie, este evi- 
dent că nu mai poate fi vorba de o simplă incurajare plato- 
nică a cartelurilor şi de o trecere în sarcina celer interesaţi, 
a atribuţiunilor de aplicare a unei legi a cartelurilor, Este 
indispensabil a se cerela un sistem de intervenție cu reală efi- 
ciență asupra procesului de concentrare și raționalizare in- 
dustrială, 

(Dealtminteri trebue să consemnez că este absolut jenant 
a stărui asupra unor lucruri cari nu sunt deloc greu de înţe- 
les şi cari — indiferent de formă şi detalii — au fost limpe- 
de supuse la noi de mult; Constantin Stere le-a scris, — e 

a a mii mult pentru alții decit pentru sine, — încă dela 

). 


42 VIAȚA ROMINEASCA 


Fapt este că sub ra ortul necesităţ 


mar mai sus, procetul de 
siunea trecută nu era în 
remare — este destul de 


pou a problemei în prim 


se concepuse oficial o atare reglementare. 


Desigur că in cadrul unei conce 


formula proecte. Nu de 


atit de limitat, incit el nu 
birocratice — domeniul de aplicare 
trol deja existente, în contra speculei pe piața internă: căci 
in fond el este echivalent cu un capitol de desvoltare 


speculei ilicite din 1923. 


Dacă este vorba a se relua 


trebue să ne dăm seama 


deci de o simplă legifera 


re polițistă. 


Trebue acționat în structură. 


Raporturilor dintre stat și industrie se cer astăzi a nu 


mai fi reduse la o simplă mecanică de biurou. Legătura 


stat la mijloacele de productie industrială 
organică. Procesul nu e chestiune de mome 
tirziere, în a-l sesiza și a-l prepara cons 
spiritualmente retrogradă. 
O lege de reglementare 


acest sens un prilej aproape 


preparării viitorului. 


Dar o legiferare a înțelegerilor industriale ar trebui 
cred — să ţină seamă cel puțin de citeva date și anume: 


a) de structura economică a țării, care aşează isvo 


acumulare a capitalului 


nomică din ultimul veac nu face 


nit această constatare. 


ilor reale enunțate su- 
lege al cartelurilor prezentat în se- 
dicat a rezolva ceva. Și în treacăt 
ciudat cum cu ocazia punerii din 
ăvara trecută s'a putut face cu de- 
săvirşire abstracţie de un roect anterior de concentrare le- 


gală a industriilor (proectul Manoilescu) : de simplul fapt că 


pții realiste, se mai pot 
alta, dar ca cel puțin să avem 0 
lege care să fie propriu vorbind „a cartelurilor industriale”, 
Pentrucă proectul pe care l-am examinat este de un orizont 
face decit să lărgească — pe baze 
al unor măsuri de con- 


a legii 


chestiunea legii cartelurilor 
că nu ne mai putem eschiva dela o 
abordare integrală a problemei, că nu mai poate fi vorba 


trebue să devie 
nt, dar orice În- 
titue astăzi o acțiune 


a cartelurilor industriale este in 
unic pentru verificarea puterii 
noastre de înțelegere a realităţii economico-sociale dela not 


şi de categorică delimitare a poziţiilor, faţă de chestiunea 


de 


rul de 


industrial în funcţie şi în cadrul a 
doi factori : — piața internă şi statul. Istoria noastră eco- 


decit să confirme neconte- 


Posibilităţile de valorificare a produselor noastre de 


seperi dau măsura reală a capacității naţiona 


le de consum 


trial și sub acest raport, raţionalizării indus- 


țriale — pe cale organică — 
mai acută, cu cit această posibilitate este mai 


cit ea se găseşte astăzi re 


dusă la ultima expresie. 


vine cu atit mai prezentă şi 
usă și cu 


CRONICA ECONOMICĂ 43 


ii ii ai 


Deaceea legea cartelurilor industriale e 
diționare fundamentală a echilibr rose "e as pod 
Sta MAS ului economic şi social pe 
i b) de capacitatea de intervenție a statului, care tehnice- 
şte poate fi făcută in orice moment efectivă. Legenda inca- 
pacităţii statului ca administrator economic o consider as- 
tăzi de domeniul istorici, Si ca documentare voiu aduce ex- 
periența regiilor autonome ale statului. Pentru aceia care 
par judecă ra intermediul i în bara economiştilor occiden- 
onome rezervă as è 
rr gr ezervă astăzi și acest foarte surprin- 
c) de raporturile deja existente între stat și i i 
i t şi industrie 
grație cărora industriile au astăzi = i i 
avantaje pietre au astăzi un intreg patrimoniu de 
n această privinţă, subliniez că momentul de fată 
- - è ~ E a i t 
cel g~ potrivit, Vechea lege de incurajare a este apod 
art. cură astăzi de un an de prelungire tranzitorie. O ju- 
re e h am 7 și a Este și ocazie şi este și imperios ca 
ea © rilor să fie strins | ï , 
n E indusiriilor s legată de reglementarea incu- 
VAR aii ambele legi este astăzi, aş zice, o identitate de o- 
d) Insfirşit ar trebui să se mai țină i ă și 
Š i 5 n seamă și faptul că 
pres primăvară și pină în prezent au survenit schimbări. 
= recut peste capul nostru Conferința cconomică dela Lon- 
ra, această cea mai recentă ipocrizie mondială a culturii 
eee a A intervenit apoi o rupere de punți cu străi- 
a area ata sit ia negre suspendare a transferului și 
l o fundamentală deplasare de ctivă i 
era noastră economică. í E TAE 
Sunt fapte care impun astăzi o interiorizare i 
i i i zare a premise- 
lor politicii noastre economice. (Şi nici prin gind sila tre- 
ce că a putea fi vorba aci de vechea formulă „prin noi în- 
ne eşi aproape întreaga presă romineuscă face con- 
Prin urmare nu mai poate fi chestiunea de i 
: ‘a de a se legiferi 
pe panga prosetam pe K l-am discutat în această Pae 
- mai poate fi vorba de o simplă reluare roectului 
deja crapa în parlament. E dl: sea 
ar acă astfel pusă, problema legiferării carteluri 
nu îngăduie o tratare insuficientă, nu trebue să uităm pei 
nici rr re gre materie nu încap. 
ăci abă întreagă nu se va putea face ati 
. Li t j 
cît nu se va înţelege suficient că organizația dcosmaaicăi cele 
aoas apenes ae man pă nu obiectul ei. Şi că prin urmare 
u de unde să fie piedici esentiale în "rii 
un regim la celălalt, EE bebei era 
Probabil însă că va mai trece timp. 
EUGEN DEMETRESCU, 


P aja tea: e bata e Setati AAGE n APR SES 


LITERA: TUR Il S ERIA 1" N E 


TEATRUL BURGHEZ ŞI TEATRUL LIRIC IN ITALIA 


Nu este lipsită de temei afirmația pe care o făcea Sil- 
vio D'Amico, eminentul critic teatrul, într'o conferință a sa, 
că Italia este patria teatrului modern, Asumindu-şi concep- 
ţia grecească în reprezentarea scenică, Renașterea a adău- 
gat caractere noi, a introdus persepectiva şi arhitectonica, 
care au fost trecute apoi în totul și încetăţenite, pe scena fran- 
ceză şi germană. Opera florentină prin acea admirabilă „Ca- 
merata fiorentina” a introdus muzica în teatru şi a pregă- 
tit melodrama lui Metastasio. Viena difuza acest gen usor 
şi totuşi plăcut al melodramei, iar Parisul se desfăta cu 
teatrul post-molierian al genialului comediograt Carlo Gol- 
doni. 

Un auxiliar preţios în politică a fost neoclasicismul lui 
Alfieri dela sfirsitul secolului al optsprezecelea. Prin drá- 
ma istorică şi declamatorie, cu libertăţi în ciuda postulate- 
lor clasice, teatrul lua o înfăţişare etică şi exalta în a- 
celaş timp virtuțile romane din şcoala de pregătire politică 
a lui Mazzini. Tendinţele politice se strecurau și prin dra- 
mele romantice ale lui Manzoni şi împrăștiau peste tot bu- 
curia regăsirii marilor virtuţi latine. 

Era naturală o exagerare în aceste drame tendențioa- 
se: deaceea teatrul burghez începea să prefere operile de 
import, unde divertismentul se găsea mai uşor. Dar această 
părăsire a producției autohtone a închis porţile vechilor 
teatre italiene și a promovat reprezentații imitative și me- 
diocre 


Naturalismul lui Zola, către sfirşitul secolului al nouă- 
sprezecelea, epuizează ultimele surse dramatice şi năruește 
vechile decoruri italice. 3 

Ceeace a fost pentru acele vremuri Caragiale la noi, 
întrun alt plan însă, — al dramei, — a fost in Italia ro- 
mancierul de mari intuiții sociale Giovanni Verga. Inchipui- 

-vă o serie de schițe şi nuvele caragialeşti, în care situa 
comice sunt înlocuite prin dramele mărunte ale vieții 
de adinci sentimente umane, iar conceptia despre Dumne- 
zeu, desfăşurată sub impulsiunile sălbatece ale unei bur- 
ghezii de veche tradiție, şi veți reconstitui fondul esențial 


——————————————————————————————— 


CULTURA Rp 


IC De i CE EI SP E 


al prozei lui Verga, din care a ieșit şi teatrul său. Ca și la 
Caragiale, aproape toate personagiile din proza lui Verga, 
au trei dimensiuni, autorul dispare, scena este deschisă spec- 
tatorului şi drama irumpe de pretutindeni. Partea descrip- 
tivă nu are niciun rost; numai elementul teatral predomi- 
nă şi luminează fiecare situaţie, 

Odată cu acest teatru, predispoziția lirică se manifestà 
tocmai în centrul cel mai industrial şi mai pozitiv, la Milano. 

Şi aceasta cu prilejul reprezentării piesei „Asemenea 
frunzelor” (Come le foglie) a lui Giacosa, Stilul era stră- 
jucit, vioiciunea dialogului rară, iar problema ce se punea 
aici nu era străină publicului. Pe dealtă parte, impotriva 
teatrului burghez se reacţiona prin dramele lui Fogazzaro 
şi Roberto Bracco, desăvirsiți minnitori ai unui dialog lu- 
minos şi sprinten. 

Aceste încercări de reacțiune impotriva burghezismu- 
lui introdus în teatru, sunt doar inceputuri, pornite sub bu- 
ne auspicii. 

Gabriele D'Annunzio însă i-a imprimat un caracter am- 
plu și a contrapus cu măestrie, actele sale poetice, fadelor 
reprezentații de idei pozitiviste, sau de nefericiri casnice. 

Dacă întii publicul a fost nemulțumit, cu vremea D'An- 
nunzio i-a prezentat tragedii mai puţin literare și cu in- 
suşiri numai dramatice. Cele două tragedii „Francisca din 
Rimini” și „Fiica lui Jorio” au obţinut apoi succese desăvir- 
șite. Abilitatea şi intuiţia d'annunziană introduceau conce- 
siunile cerute de spectatori, dar realizau și dezideratele poe- 
tice şi personale ale poetului, întrunind cu fast o limbă nouă 
şi totuşi cu medievale ecouri, o reconstituire a trecutului 
admirabilă şi o culoare regională simpatică, Ochiul său in- 
tervenia în amănuntele de regie și costumaj și complecta 
spectacolele fastuoase, unde strălucia geniul neunitatei ar- 
tiste, Eleonora Duse. Repertoriul Vunnunzian sa continuat 
ani în șir, pe scena italiană, sau pe cea franceză, culminind 
cu „Martiriul Sfintului Sebastian”, minunat reprezentat la 
Paris. 

Doar în umbră, poeţii crepusculari, cu poezia' lor ce- 
nuşie și provincială, de bun gust însă, cu oboseli premature 
și deplină renunțare la bucuriile trecătoare, își au şi ei tea- 
trul lor. Cea mai bună piesă a lui Sem Benelli, acestei gene- 
rații provinciale aparţine. Şi se numeşte „Tignola”. Prota- 
gonistul el, Andrea Sperelli, funcţionar la o librărie, visea- 
ză o evadare sentimentală, și o realizează în tovărâşia fru- 
moasei Adelaida. Aceasta îl părăsește îndată ce soțul ci află 
de escapada amoroasă. Cecace interesează În această co- 
medie aproape tragică, este drama șoarecelui de bibliotecă, 
Andrea Sperelli. Pârăsit, se căsătoreşte apoi cu fiica patro- 
nului. care îl înșeală în cele din urmă cu un student. Sem 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


Benelli a reprodus pe acest erou, sub variante, in iesele 
sale viitoare, în „Masca lui Brutus” şi în „Cena delle ffe 
mai ales, unde calitățile poetice ale lui sunt mai evidente, și 
sunetul endecasilabului se pretează excelent recitării. In 
„Cena delle Beffe” apare o gelozie sensuală, o trădare in- 

itoare şi o răsbunure singeroasă. Hamletismul eroului 
lui Benelli şi claritatea versului au plăcut deopotrivă publi- 
cului 


Un crepuscular cu mult mai reprezentativ a fost roman- 
cicrul Fausto Maria Martini, care a debutat în teatru cu o 
temă destul de interesantă. 

Este încercarea de eliberare din viata comună pentru 
găsirea unei fericiri de mult visate. 

Astfel în „Floarea din preajmă”, un profesor și cu 
soția sa, în căutarea unei iubiri deasupra banalității casnice, 
încearcă să se substitue în amanți și să guste astfel din rodul 
plin de senzaţii al păcatului. 

Această epocă de sub egida crepuseularilor se închide 
în 1915. Dar tendințele ei au constituit puncte de plecare, 
pe care le-a folosit teatrul actual din Italia. 


Sub aspectul nou de după răsboiu. teatrul începe a lua 
o atitudine împotriva vieţii reale, Numele său este un semt 
al acestei tendințe. Veţi auzi că se vorbeşte de „parabolă”. 
de „aventură colorată”, sau de „grotesc”. Legile vechi sunt 
definitiv abolite. lată că se introduce acum o realitate fără 
contingenţe exterioare sufletului nostru. Nicio realitate în 
afară de noi şi nici chiar în noi. 

Suntem ceece ne construim clipă cu clipă, sau ceeace 
păream a fi: unul, niciunul, o sută de mii. Aţi înțeles că am 
ajuns în plin fenomen italian, astăzi devenit pretutindeni 
cunoscut prin teatrul lui Luigi Pirandello. 

Primit cu bunăvoință doar, la început, în perioada 1915- 
1916. recunoscindu-i-se calități stilistice (dar Pirandello are 
oare un stil?) abia în cei dintii ani de după răsboiu, un suc- 
ces triumfal pe scenele italiene îi aduce admirația și sim- 
patia de pretutindeni, unde este reprezentat. 

Íntrun interview pe care-l dădea acum doi, trei ani în 
„Corriere della Sera”, Pirandello spunea lămurit că „dis- 
perarea omenirii își are origina în durerea de a se vedea. 
deodată, în actul trăirii, ca într'o oglindă, şin despustul pe 
care o asemenea viziune îl lasă”. In „Şase personagii în cău- 
tarea autorului”, aflăm nota esenţială a filosofiei lui Piran- 
dello, care se iveşte din chinul omului ce vede câ este al- 
cătuit dintr'atiţia. pe cind el socotește că este numai unul. 

Dar pentru înțelegerea lui Pirandello recurgem la auto- 
ritatea lui Adriano Tilgher. Formularea sa, acceptată de in- 


Pa 


„CULTURA i 


suşi Pirandello, ar fi în esență aceasta: Temelia filosofiei 
pirandelliene consistă în contrastul etern, dintre viața ce se 
schimbă şi forma care o constringe mereu a sta in aceiași 
închisoare, Relativitatea şi subicctivismul lui Pirandello se 
înțeleg după ce avem această precizare a lui Tilgher. 

O privire asupra teatrului lui Pirandello, care în zece 
ani şi-a spus, se pare, ceeace avea să spună, ar fi nu nu- 
mai interesantă, dar şi utilă pentru înţelegerea tendinței mo- 
derne din teatrul italian. 

S personagii în căutarea autorului", cit şi „Enric al 
IV-lea”, sunt îndeajuns de cunoscute în Rominia. Vom pre- 
zenta nici o comedie caracteristică pentru arta lui Piran- 
dello. Se chiamă „Așa este (dacă vă pare)”. Intrun oraş de 
provincie, prefectul, directorul prefecturii, pe urmă fami- 
liile lor, împreună cu tot tirgul, sunt în căutarea unui adevăr. 
adevăr, 

Sosise la prefectură un funcţionar nou, „Domnul Pon- 
za”, venit dintr'o regiune unde un cutremur omorise toată 
populaţia unui oraş. Numai Ponza, soția şi soacra lui, scă- 
paseră nevătâmaţi. 

Ponza îşi ţine soția închisă, departe de soncră; nu 
îngăduie niciodată să se vadă, spunînd pretutindeni că bă- 
trina este nebună: fiica ci murise de cițiva ani și el o ținea 
într'o continuă amăgire. 

Pe de altă parte, la rindul ei, bătrina îl socolia pe gi- 
nerele său nebun, căci credea că sa căsătorit a doua oară. 
Şi martorii lipsesc: toți oamenii din orașul lor dispăruseră 
în cutremur; documente iarăşi nu sunt, arhivele fiind distru- 
se. Curiozitatea  provincialilor creşte zi cu zi. Şi tocmai 
atunci cind trebuia să fie întrebată tinăra doamnă Ponza, a- 
ceasta apare întrun văl negru, ascunzidu-si chipul și rostind 
un răspuns ce nu iroseşte iluzia in care doi oameni trăese 
şi fără de care fericirea lor sar spulbera, Ea mărturisește 
că este a doua soţie a lui Ponza ṣi fiica adevărată a bătrinei. 

Teme asemănătoare prin ideologia ce le stăpinește sunt 
tratate de Pirandello în „Ca şi intii, mai bine ca intii” 
(Come prima, meglio di prima) şi `n „Fiecare în chipul său” 
(Ciascuno a suo modo). Succesul său își are origina poate 
şi în faptul că totdeauna foloseşte un sentiment liric, în in- 
terpretările sale asupra vieţii epocii noastre, preferind o mi- 
stică datelor pozitive, mașinismului și materiei, 

Este interesantă atitudinea nouă a lui Pirandello din 
„Lazăr”, cînd proclamă credința într'o viață universală, în- 
lăturind-o pe aceea care ia în seamă numai nemurirea indi- 
viduală. Viaţa nu mai este respinsă și nici disprețuită, cu 
tot tragismul ci. 

Pe frontul dramatic, alături de figura lui Pirandello, se 
adaugă Luigi Chiarelli, care în „La Maschera e il Volto” 


48 VIAŢA ROMINEASCA 


any Haicangi o societate in disoluție, fără nici o pasiune mare, 
și di San Secondo, care întruneşte în piesele sale în- 
suşiri estetice și patimi neinfrinale. Nu putem trece peste 
comedia romancierului fumist Massimo Bontempelli, care 
fără a realiza un deziderat futurist, a scris un frumos joc 
dramatic în „Zeița Noastră” (Nostra Dea), unde ọ femee 
iși schimbă sufletul după rochiile pe care le îmbracă. 

Teatrul italian sa îndepărtat mereu de reprezentarea 
burgheză şi a cultivat problemele eului, iluziei și irealului 
Totuşi, comediile lui Sabatino Lopez. Niccodemi și Berrini, 
mai facile, au fost acceptate cu plăcere. Aceștia au intro- 
dus pe scenă lumea imbogăţiţilor de pe urma inflației. Iar 
unii poeţi și romancieri au prezentat un teatru în care preo- 
cupările de stil şi culoare regională intră în primul plan. 
De această natură sunt piesele romancierului Riccardo 
Bacchelli și ale poetului Ugo Betti. Valorile spirituale ce au 
fost afirmate de fascism au avut răsunet şi în teatru, Astfel 
de drame, în care predomină fabula, le aflăm în teatrul mai 
vechiu ceva al lui E. C. Morselli. Acesta a înfățișat, în 
„Glaueo”. goana inutilă a unui tînăr după glorie și putere ; 
cind ajunge să le obțină, nu mai poate afla iubirea castă a 
unei fecioare ce se ucisese în aşteplarea lui. 

În teatrul italian modern am observa, ca şi la cel din 
trecut, o permanentă oscilare între două atitudini. Se pre- 
feră cind teatrul burghez, cînd cel pur literar şi mai cu 
seamă liric. De altfel această atitudine lirică nu este arti- 
ficială; ea se ivește într'o țară unde temperamentul spectato- 
rului e de acest fel. Aşa se explică faptul că teatrul italian 
apare astăzi impopular pe scenele străine și se izolează nu- 
mai între hotarele peninsulei. Totuşi, din opera fiecărui au- 
tor dramatic modern se pot culege piese interesante ṣi de 
succes, în care se vădește o permanentă căutare a unei alte 
vieţi, de o spiritualitate certă, optimistă și adine umană. 


C. N. NEGOITA 


MARC CHADOURNE, CĂLATORUL PASIONAT 


In valul de scriitori-turişti purtaţi de o curiozitate adesea 
sceptică să cutrecre „doar pămintul”, poate vă amintiţi de a- 
pariția unui tinăr cu ochii adinciţi în faţa lungă şi un „palid 
suris” — al lui Vasco '. Indată sau adunat în jurul lui toți 
cei cărora indelungata zguduire a răsboiului le făcea să pară 
mai serbădă o viață Înserisă intrun prea îngust circuit. Căci 
neliniștei lor, adică aşteptărei himerice a vieţii — a vieții 
cu V mare îi propunea un singur leac, o singură poartă de 
scăpare: plecarea spre necunoscut. 

Rupind toate legăturile — acele asigurări contra falimen- 


CULTURA z 49 


telor interioare — cari i-ar fi slăbit avintul, a plecat Vasco. 
O vreme, îmbătat de bogatele privelişti şi miresme ce i le ofe- 
reau insule de vis — Tahiti, Marchizele — s'a crezut fericit. 
Era doar o toropeală vrăjită, din care Va smuls un frate al a- 
vînturilor sale, un frate mai norocos, căci dorințele-i erau 
mai puternice ca indoiala, . mai puţin curată dragostea de 
aventură. El l'a învăţat pe Vasco să reziste mirajului tahitian 
ce reținuse odinioară pe Gauguin. Numai adincirea conștientă 
şi mereu controlată într'o lume atit de limpede și de destinsă 
sufletește îi putea aduce reîinoirea de sine ce o urmărea, — 
adică trezirea în sufletul lui a unor forțe sănătoase care să-i 
inăbuşe sfredelul neliniștei. 

(Chadourne, călătorind, nu va uita niciodată de această 
înțeleaptă poruncă: să primească tot ce-i aduce o țară nouă, 
fără a se lăsa înecat, anihilat de ca — ca să rămină liber să-i 
măsoare aportul). 

Dar cum să poată ajunge Vasco puternic și senin, stăpin 
pe contrazicerile sale interioare, cind nu atit aventura în sine 
o caută, cît prilejuri de revelații asupra adincului firii sale— 
cînd înfruntă cu fiinţa lui întreagă necunoscutul pe care l-a 
provocat? P 

Aceiaş durere de a nu se fi putut împăca cu sine, care l'a 
purtat pe mări îndepărtate, sub alte latitudini, îl readuce aca- 
să „printre oamenii cei mici”, şi tot ea îl va goni din nou, 


In 1927, tema aceasta, a goanei pentru realizarea de sine 
sub presiunea unor impresii violente și noui date de călăto- 
rie, era deja cunoscută. Nenumărate sunt romanele franceze 
de după războiu cari să trateze de neputința tinerilor de a se 
readapta unei vieți ce lasă neintrebuinţate cele mai puternice 
avînturi ale lor. Acest nou „mal du siècle” i-a dus pină la ca- 
pătul lumii, de unde s'au întors disperaţi de a nu fi găsit, ori- 
unde, decit ecoul neliniştii lor. 

In realitate, sărăciţi de marea cheltuială nervoasă ce fu- 
sese pentru ei răsboiul, erau mai ales obsedaţi de grija să 
lase mereu În urmă martorii — locuri şi oameni — ai nepu- 
tinţii lor de a nutri substratul de pasiune ce clocoteşte sub ru- 
tina vieților prea cotidiane, Căci risipa aceasta de sine ascun- 
dea tocmai inaptitudinea pentru iubire, — ea neputind trăi 
laola)tă cu cultivarea, sub cuvint de sinceritate a nenumăra- 
telor contraziceri sufletești, a frânturilor de sentiment cari 
tind mereu să atace statornicia vieții noastre interioare. 

Astfel, celor ce nu acceptau — sau nu puteau — să ducă, 
întrun cadru uniform, o viaţă tihnită, răscolită doar de ma- 
rea aventură a dragostei, porturile — acele porți deschise 


1 Vasco-Plon, Paris, 1027. 


50 : VIAŢA ROMINEASCA 


spre necunoscut — le-au adus un prilej de cheltuire a avin- 
turilor lor. k 

Desigur, unul din ei a spus de călătorie că este „o altă 
față a dragostei”, Și „Vasco”, cartea în care o singură figură 
de femee trece diseretă, ca element al dublului decor — real 
şi interior — al acțiunii, clocotește de o pasiune ce are ace- 
leași elanuri şi îndoeli. Doar obiectul ei e altul: călătoria. 

Da, deacum putem clasa dorul acesta printre marile re- 
sorturi ale fiinţei omen Căci Chadourne pătrunde într'o 
țară nouă așa cum ar întimpina o femee care dinainte i-ar fi 
dragă, Alţii recunosc în viața lor întilniri decisive de oameni 
sau de cărţi; el nu se întoarce niciodată acelaş dintro ţară 
nouă ce sa dat lui. Şi adaptindu-i vorbele lui Andre Gide: 
„Non pas la sympathie, Nathanaël, mais l'amour”, acesta ar 
putea fi îndemnul călătorului pasionat: „Nu curiozitatea, 
Vasco: dragostea!” — adică acea dispoziţie de suflet sub căl- 
dura căreia orice revelaţie își poartă deodată cele mai pre- 
țioase flori. Deaceia locurile cele mai tainice, lui îi dezvălue 
comorile, sau rostul tragic al goliciunii lor. Deaceia toate fä- 
rile prin cari ne-a purtat Chadourne — Tahiti, insula de vis, 
— China, * haotică totodată, şi aglomerată în jurul unui ciu- 
dat simţ al menirii sale istorice, — Rusia sovietică * cu efortu-i 
monstruos spre o formă nouă de viaţă în care elementul pur 
uman să fie absorbit de cerințele economice şi sociale, — În 
fine Mexicul, 2 acel „amestec de patimă şi de abstracţiune” 
— toate ţările acestea ne apar mai permeabile cunoașterii, 
şi în acelaș timp mai misterioase, mai bogate în rezonanțe, 
cu tot ce are suflet. 

Poate alți scriitori să redea mai amănunțit pitorescul 
unor locuri, sărbătoarea ce pot fi ele pentru ochi. Dar prin 
aceasta chiar, imaginile ce ei le fixează şi le însușesc, Orice 
pictură urmează soarta luminii, care este o interpretare, me- 
reu înnoită, a realităţii. In schimb, o carte a lui Chadourne, 
ca o statue, reprezintă totodată punctul de plecare şi intilni- 
rea contribuţiei fiecăruia din noi. Și o îmbracă o lumină ce 
este ca a Mexicului „de foc și de ghiaţă”, căci dragostea lui 
pentru faptul vieţii — dragoste premergătoare, receptivă, 
care trezește revelații, le adună, şi tot mai cere altele — o 
stăpinește o viziune pătrunzătoare, desperat de lucidă. 


De aceia nouă, sedentarilor nostalgici, o carte a lui Cha- 


dourne ne aduce nu numai înfățișarea unor țări îndepărtate 


şi dorite, ci mai ales esenţa lor, accentul particular ce Var 


avea întâlnirea fiecăruia din noi cu ele. 
a s 


3 Chine, Plon. Prix Gringoire 1931. 
3 U, R. S. S. sans passion. Plon, 1932. 
3 Absence — 1933. 


CULTURA dl 
„E E PP DER E PE EI n m r o 


Să lăsăm deoparte așadar călătoria considerată ca prile- 
jul unei mari deplasări răsplătită de un spectacol mai mult 
sau mai puţin bogat. Numai luind-o drept o pasiune cu ceriu- 
tele ei de neînvins, vom avea cheia noului roman al lui Mare 
Chadourne, „Absence”. Numai astfel vom înțelege cum eroul 
— un Vasco deacuma „fixat”, spune el, de o femee pe care 
o iubeşte într'atit că nici în gind mo mai desparte de viaţa lui 

- o părăsește în plină fericire, pentru o călătorie de trei luni 
în Mexic. O încercare de a vedea cât de trainică e legătura cu 
reset ferm, cu definitivul? Dorinţa de a-și lua ramas bun 

ela vraja plecărilor, a aventuroaselor, pasionatelor întilniri 
cu păminturi noui? Deșteptarea vechei neliniști, sub pretextul 
cuminte al nevoii pentru un scriitor de a-şi îmbogăţi mate- 
rialul de lucru? Juste Haudouard nu ştie nici el bine dece, 
dar pleacă. Şi dealungul acestor trei luni, îl va hărţui cînd 
dorul de fericirea lui de acasă, adincă și măsurată ca lumina 
Parisului — „Anne, douceur d'Anne” — cind chemarea Mexi- 
cului, cu patima-i ce izbucnește pe pămintul ars de soare, avid, 
intr'o vegetație cărnoasă, violent colorată, și se întruchipează 
într'o femee fermecătoare, pentru a-l ademeni, 

Nu se ştie cine ar fi invins dacă, deodată, legătura cu 
Parisul slăbindu-se, nu sar fi trezit în sufletul lui Juste Hau- 
douard o panică alimentată pină la halucinare de atmosfera 
neiertătoare ce-l înconjură. Curîind, din neliniștitoare, veştile 
devin catastrofale. Părăsit şi de Anne, și de țara aceasta ne- 
măsurat de generoasă faţa de darurile căreia se arătase atit 
de ingrat, se lasă înecat de desperare. Dar viaţa în el învinge 
şi ajunge la Paris, unde i se confirmă noua singurătate, Astfel 
titlul „Absence” ia un dublu înţeles, Era mai întii despărțirea 
pur materială, atenuată de minunata ficţiune a spiritului care 
se scutură de greutatea trupului pentruca, purtat de dragoste, 
să străbată depărtarea, — şi apoi despărţirea cumplită a su- 
fletului care, de data aceasta, reuşeşte să ducă fiinţa întreagă 
după sine. 

Acum în Juste Haudouard, rupt din continuitatea feri- 
<irii, cu o vană încercare În urma lui de a se lega de un 
țărm, de un loc, de o femee, regăsim pe vechiul Vasco, acel ce 
stringea în braţe o himeră, Căci numai o vreme se imbinaseră 
perfect firea adevărată a femeii şi mitul cu care o îmbrăcase, 
îndrăgostindu-se de ca. „li răminea se înveţe că numai ce e 
imaginar se poate stăpini”, Constatare de o amară înţelep- 
ciune — îndoelnică mingăcre. Căci visul său, pierzindu-şi su- 
portul real prin plecarea Annei, s'a năruit. 

Din procesul sufletesc care a determinat pe femeia ce-o 
iubea să-l părăsească, nu cunoaştem decit ce va fi aflat el: 
crimpee de adevăr, legate de supoziții. Așa, brutale şi nepă- 
trunse, sunt împrejurările vieţii. Şi niciodată autorul nu ina- 
intează la marginea scenei pentru a ni le comenta, după cum 


52 VIAȚA ROMINEASCA 
Å= 


cei mai fățarnici actori de cinema opresc la un moment dat 
acțiunea, înlătură pe celelalte personagii și se așează în pla- 
nul întii pentru a intona cîntecul importanţei lor. Măestria 
lui Chadourne stă tocmai în faptul că cea mai bruscă schim- 
bare sufletească o acceptăm, o socotim fatală, şi doar răsune- 
tul i-l urmărim în sufletul eroului său deposedat de credința 
lui în absolut. 

lată că, din adincul desnădejdii sale, se adună deja pu- 
terea unui nou avînt. Căci aceasta e fatalitatea lui Vasco: de 
a-şi angaja ființa toată într'o încercare prea mare pentru el, 
şi de a renaşte apoi din cenușe cu acelaș „dar al himerei” 
care-i dă aripi noui. 


O singură dată a transpus Chadourne pitorescul, exotis- 
mul, pasiunea explorărei unor regiuni necunoseule — acest 
material de glob-trotter — în lumea interioară. In al doilea 
roman al său, „Cecile de la Folie”.+ Aci acţiunea e cuprinsă 
intre o moşie din centrul Franţei, şi două-trei străzi ale Pari- 
sului. Dar eroina este cuprinzătoare, bogată în frămintări, 
contradictorie. Şi de ca se apropie, dispare, revine, din nou 
se răsgindeşte, un bărbat mincat de îndoială, cu generozităţi 
scurte şi un egoism plin de remușcări, — pină ce, tot aștep- 
tindu-l, ea se ofileşte, se stinge, ajunge să renunţe și la ea 
însăşi. Astfel că, dela paginile dintii, în cari ride luminoasă, 
o viață plină de încredere şi de așteptări, cartea se întunecă 
progresiv — cu aparențe de reînviere curind spulberate — 
şi o inchee o desperare surdă ce răscoleşte adinc. 

Dealtfel acesta e ritmul obicinuit romanelor lui Mare Cha- 
dourne. Poeme ale celor mai desperate avinturi, niciodată nu 
te poartă destul de sus pe calea credinţii în viaţă, în absolut. 
Nici o speranţă, nici o iluzie, nu uită să le învioreze cu fă-- 
pe de împlinire. Aventura în care se avintă un erou, 

înghite tot, ademenindu-l cu mirajul mult-speratei con- 
cordanţe între firea lui şi viața ce-i va fi dat s'o trăiască. De- 
aceia cind edificiul se nărue, nimic din el nu este cruțat. 

Indirjrea aceasta a omului care, ştiindu-se dinainte în- 
vins, înfruntă necontenit forţele obscure ce-i mină viața, dă 
romanelor lui Chadourne accentul lor pătrunzător şi grav. 

Aşa în Bărăganul nostru, te bate vintul în voia lui, şi 
soarele, şi cimpul dacă Pai vrea străbate, te-ar înghiţi ușor. 
Dar fiindcă pe întinderea lui pustie, stai singur în picioare, nu 
el stăpineşte, ci tu. 

SANDA ALEXANDRIDI 


* Cecile de la Folie — Prix Femina, 1930. 


VECINI 


DIN LITER 
VJENCE S 


— 
zZ 
© 
K7 
— 
a 
— 


r > 
>" 


IN CASA CERȘETOAREI 


Către Crăciun, furtună. Valurile spumegă, mugesc, se 
sparg furioase de malul ripos, jucindu-se cu barca întocmai 
ca un leu sătul şi voios cu un biet căţeluș istovit, Vintul 
urlă de-alungul fjordului abrupt ridicind ca Antr'un nor 
de praf apa sărată și, ca niște pietre preţioase, milioane 
de stropi se risipesc din coama valurilor spumegânde. Din 
nou, barca se ivește din dosul capului ascuţit, săltind pe 
marea furioasă. Ce joc straniu, amne! Barba mică se 
ridică, sare pe val, se clatină, se înclină, dispare, — apoi, 
din nou se ivește, dusă ca o jucărie ușoară pe creasta va- 
lurilor, pentru ca apoi, spintecindu-le, să se asvirle în a- 
dincul lor. Un nou talaz se sparge furios de fjordul stin- 
cos, copacii se îndoaie, pietrele se rostogolesc, marea geme, 
o umbră neagră, mică, trece peste valuri, se ridică ca în- 
t'un fum alburiu, sus, pină'm nori; barca dispare, se ivește 
iară şi continuă, îndreptată către fjord, lupta disperată im- 
potriva forţei de neînvins a valurilor. 

— "Ţine bine! 

— Inainte! 

— In numele Domnului! 

Şi se opintese şi mai dirz. 

— Curaj, nenişorule! f: 

— Curaj! — îşi răspund unul altuia. Vintul le smulge 
cămaşa de pe ei, le intră în ochi, le biciueşte pieptul gol — 
vintul iernii. 

— Bagă de seamă acum! Asvirle ancora! 


* (Senj, 1859—1905). Institutor, apoi profesor de muzică, el a dus 
o viață de funcţionar nevoiaş pentru care literatura trebuia, foarte n- 
, să-i fie mijlocul care să-i asigure hrana, De aci vine şi produc- 
țiunea sa fecundă, ca și neglijența, neingrijirea de formă, impresiu- 
nea de pa | care te isbește în unele din paginele sale şi care-i fac 
opera nee . Aceste condițiuni economice aspre au confirmat în el 
anumite trăsături pe care le avea din ascendența sa cehă, mai cu sea- 
mă noțiunea exactă a nevoilor practice de fie ce zi, care este și fondul 
solid al realismului său, preocupat să deserie lucrurile mărunte din 
viața de toate zilele a oamenilor de jos, lupta împotriva mizeriei, îm- 
potriva prejudecăţilor şi a opresiunilor de tot felul. Ce e mai bun din 
el, a dat în roman. 


LD „VIAŢA ROMINEASCĂ 
Ma RE, EC Pe 


— Hop! Cu un vuiet prelung lanţul se infige în mare; 
băiatul sare pe malul ros și trage barca intrun golfuleţ 
dintre acelea cu cari. natura generoasă (laude fie aduse Ce- 
lui de Sus!) a înzestrat malurile Croaţiei. Barca fu anco- 
ue şi, pe marea furioasă, părea că sullă greu, istovită de 
uptă. 

Sărirăm pe malul pustiu şi gol. Nici un om, nici o casă, 
nici o pasăre, nici un lup, nici o umbră de viaţă; pietre și 
stinci și iar pietre şi stinci, 

- Unde mergem? 

— Colo sus, cam la o jumătate ceas de mers, după ce 
trecem de prima colină, e o căsuţă, 

Pornirăm, 

Depărtindu-ne de mare, mereu aceiași privelişte, ace- 
laş tărîm: pietre și iar pietre, Nici o schimbare. Ici pietre 
cenușii pgrămădite, colo o stincă ascuţită, dincolo o grotă 
care se înalță majestoasă și ceva mai departe... ce e mai 
departe? 

— Piatră cenușie, pustie, moartă... 

Dintr'odată — să nu-ţi vină să crezi ochilor — printre 
pietre, o îngrădire zidită; la mijloc se înalţă ramurile unui 
smochin şi a unui piersic; mai jos, la pămînt aproape, curme- 
iul de viţă se încolăcește ca niște şerpi amorţiţi. 

Suntem la adăpost la locuinţa cerşetorului, în casa lui 
Ante Mirsic. Intrăm: patru marinari şi eu al cincelea. 

In vatra joasă, focul era înăbuşit de fum. Totul era în- 
tunecal, negru şi afumat în casa aceia; afumată era și 0- 
dăița îngustă, cuprinsă aproape toată de o sobă de pămint, 
Pe perete era spinzurată o iconiţă veche şi multicoloră a 
Fecioarei, de care era agățată o rămurică de măslin; sub 
icoană, o cruciuliță de porțelan, cu un Isus fără de un braţ. 
Intrun colț, o masă înconjurată de o bancă și două scaune, 
iar de-alungul peretelui, un dulap mare, vechi. Prin ferea- 
stra îngustă, lipită cu hirtie, nu intra nici aer, nici lumi- 
nă destulă. Totul în locuinţa aceasta era întunecat, fără aer. 

— Bună ziua, oameni buni! E cineva acasă? întrebă 
unul dintre marinari, 

— Cine e acolo? — se auzi, ieşind dintr'un colț intune- 
cos, un glas răguşit și obosit de bătrîn. 

__ Marinarul se îndreptă întracolo. Căută o clipă cu pri- 
virea prin întuneric, apoi, cu glas tare, rosti: 

— KANORI să fie sigg Isus şi Fecioara, taică! 

— Acum şi pururea, fiule! răspunse din culcuşul său, 
bâtrinul, cu glasul și mai înăbușit, pion prinse a geme, 
„Era un moșneag copleșit de ani, cu barba mare, albă 
şi încilcită, galben și uscat la faţă, cu ochii înfriguraţi, fără 
putere, — un cadavru viu. 


VECINII NOŞTRI 55 
pE 


— Cine eşti?... Mi se pare că mai sunt şi alții... Nu mai 
văd... se tingui moşneagul. 

— Sint eu, moş Ante, Ivan... Ivan Barilovici băiatul ră- 
posatului Andrei! Nu mă cunoşti? 

—. Aha! Băiatul lui Andrei! Dumnezeu să-l aibă în paza 
juil.. Numai mā ajută ochii, taică! 

Da’ ce-ai îimbătrinit aşa, moşule? Cind am fost aci, a- 
cum doi ani, erai zdravăd ca un buştean... 

— Mulţumesc lu Dumnezeu... da! uite că Încă de astă 
vară. sunt în halul în care mă vezi... nu mai pot să mă mișe... 
Ahl. Anii, anii care trec! Şi de cînd, seirbit, m'am lăsat 
și de luleu, mă simt şi mai nenorocit! Vai de mine! Sint 
rău. taică! Numai scap! continuă bătrinul să se tinguie; 
mă rog lui Dumnezeu să aibă milă de mine, că toată spina- 
rea mea nu-i decit o rană crudă... nu pot să mai mişe nici 
mînă, nici picior... Da'cum de aţi ajuns aici? 

— facă furtuna, moşule, şi n'am fi scăpat din ea fără 
mila şi ajutorul Domnului! — Da’ ia stai liniștit! Eu am să 
pregătesc ceva de-ale mâncării, şi tu, moșulică, rămii colo, 
culcat. Nu geme însă prea tare, că uite, avem cu noi pe 
domnul prefect! adăogă, glumeţul marinar, ca să-l mai po- 
tolească. 

Mă apropiai de bătrin ca să-l întreb cîte ceva, dar nu 
avea chef de vorbă, fic din slăbiciune, fie din boală, fie 
poate pentru că cei nenorociţi se tem mai mult de boeri, 
de cât să-și pună vreo nădejde în ei, 

— Pe cine mai ni în casă, unchiașule? îl întrebai, 

Pe băbuţa mea, onorate domn! 
—  Singurei, amindoi? 
— Dda.. dda... mirii el, închizind ochii şi mai tare, 
. E mult de cînd eşti bolnav? 

Nu-mi răspunse. Mă uitai la cl citeva clipe. Nu părea tih- 
nit în asternutul său: sub un fel de cearşaf vechi o mină 
de paie; sub cap, un sac cu fin şi în loc de cuverlură, o pă- 
tură veche, sdrențăroasă, în care era înfăşat ca un copil. Pe 
pătură se resfira barba-i mare, albă. încileită, din care ră- 
sărea chipul său gălbejit. Sta culcat, nemișcat şi respiraţia-i 
greoaie, îi era întreruptă din cind în cind de cite un geamaăl 
prelung, înăbușit. M'am retras în bucătărie, unde puțin după 
aceia. intră bătrina, aducind apă într'un urcior pe cale s'a- 
jungă ciob... Vintul biciuise şi sfrijise trupul acela uscat şi 
ginbov, acoperit de sdrenţe şi ochi-i infrigurați erau plini 
de lăcrămi. Intrind, fu oarecum mirată de a ne vedea pe noi 
acolo, dar nu întirzie să ne dea ziuă bună și să ne ureze bun 
venit: „Lăudat să fie Domnul Isus şi Fecioara Maria!” 

— Acum şi pururea, măicuță Clara! Unde ai fost? in- 
trebă marinarul. 


PN 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


— Tacă, după apă... Puţul e prea departe pentru mine 
şi m'am dus în oma colinel să cer puțină apăi 

Carnea fu repede friptă și Niculae, bucătar indemina- 
tec, prinse a pirjoli şi peştele pe care — Dumnezeu să-i 
ierte — îl omoriseră cu dinamită, înainte de furtună, 

Intracestea, doi se duseră după vin. După masă, bă- 
trina ne spuse că moșul doarme şi veni lingă noi ca să as- 
culte pe marinari povestind. Vorbeau de mare, de peşte, de 
negoţ, de dăjdii şi biruri, iar bătrina, suspinind, își plingea 
soarta. 

— Ah! De-mi trăia băiatul — se tingui ea — n'ajun- 
geam eu să duc povara asta de sărăcie! Ce om era și ce 
inimă avea! 

— "Ţi-a murit băiatul? o întrebai. "l 

— A pierit pe mare! Era un bărbat voinie ca Niculae 
(Dumnezeu să-l țină!) și înalt și totdeauna de voie bună. 
Ia spuneți, voi, oare mint eu? z 

— 0 comoară de băiat şi cinstit! aprobară marinarii, 

— la povesteşte, unde a murit? 

— Era marinar... Se îmbarcase pe o corabie veche, și 
eu, nenorocita, i-am privit cum dispar în dosul insulei... A- 
veam presimțiri negre. M'am întors acasă și, fără să vreau, 
ochii mi se umpleau de lăcrămi... Soarele deabia atinsese 
insula cînd, din toate părțile, începură să se adune nori, Ce- 
rul era ameninţător, mai ameninţător poate cum nu fusese 
niciodată. Trăznetul spinteca văzduhul cind într'o parte cind 
dintr'alta; în depărtare tuna de parcă să spargă cerul 
sus, în ‘nori, vintul urla a groază, că te lua cu fiori... N 
‘nchinam ca s'alung norii, aruncam rămurele de măslin sfin- 
țit în foc, plingeam și mă rugam, — dar furtuna din ce în 
ce creştea mai tare... Unde mi-e băiatul? Singurul meu copil, 
domnule, toată nădejdea, toată bucuria zilelor noastre de 
bătrîni sărmani! Şi ştii, dumneata, ştii ce este, inima ta, 
sîngele tău, copilul purtat sub inima ta, colea, hrănit la 
sinul tău, pe foame și lipsuri, în nenorocire și amar! Unde 
mi-e copilul? Il ceream fără răgaz şi, fără popas, alergam 
din casă în casă, ca o nebună.. Priveam marea... Era ca 
un iad... (Domnul să ne aibă pază!) Trăznetul lumina za- 
rea din cînd în cînd... In timpul nopții lumină şi ostrovul şi 
mi se făcu şin suflet puţină lumină.. Mi se uşurase inima 
şi mă vea sea puțin, spunindu-mi că poate ancoraseră în 
dosul insulei, că, la urma urmei nu erau niscaiva copii, ci 
oameni în toată firea... M'am întors acasă și m'am aşezat 
lingă moşul meu şi am început să mă rog încet, la Sfintul 
Niculae (aibă-ne în pază!) cînd, dintr'odată, ceva trozni în 
vatră, ca o împușcătură... Un fior îmi trecu prin inimă... Să- 
rii în sus şi mă uitai, speriată, în jurul meu. Totul era la 
locul lui, totul era în tihnă, numai afară furtuna vuia, ploaia 


VECINII NOŞTRI t57 
īa A r 


biciuia, trāsnetul spinteca văzduhul. unul după altul... Mā 
'ntore în odaie şi ochii-mi căzură pe un pahar de pe masă, 
spart în mii de fărimi... Vai mie! am strigat, prinzindu-mi 
capul cu amindouă miinile. Mi-a murit băiatul!” 

A doua zi fugii in sat, jumătate moartă de neliniște, 
jumătate plină de nădejde. 

Pieriseră!... Furtuna îi prinsese pe mare, în larg, şi se 
luptaseră cu furia cei, dar în zadar... Ce putea face o bu- 
cată de lemn putrezit pe mare, pe o noapte ca aia? 

Doi scăpaseră ca prin minune... De ăilalţi patru nu s'a 
mai știut. Mi-au povestit cei doi cum l-au văzut, la străful- 
gerarea unui trăsnet, sbătindu-se "ntre valuri şi strigind 
după ajutor... 

Ajutor!... Cine să i-l dea? De unde să-i vină? 

S'a înecat... 

Bătrina tăcu şi-şi duse batista la ochii arşi de plins. A- 
veam inima frintă cu toţii. Niculae se stăpini cel dintii și 
umplind un pahar cu vin, îl întinse bătrinei: „Bea, mătuşică! 
Mila Domnului cu cei morţi şi în sănătatea celor ce le e sete!” 

Bătrina sorbi din pahar. — Vezi, acum am rămas sin- 
gură, goală şi săracă, fără spirijin, fără mila nimănui! Fie- 
ce om are pe cineva pe lume; mie, Dumnezeu mi-a dat pe 
nenorocitul ăsta pentru ca să mă uit la cl cum își cheamă 
moartea pe zi ce trece. Facă-se voia Domnului, dar nimă 
nui n'a dat El nici jumătate din durerea ce port în inimă. 

„Mult timp după asta, am întilnit-o cerșind prin oraș... 
Cine, Doamne, din cei cari o milostiveau sau nu, ar fi putut 
ghici rana pe care o purta în suflet acea cerşetoare istovită? 


Trad. din croată de ELENA EFTIMIU 


REVISTA REVISTELOR 


R o M 


rm 


Azi, Octombrie, 1933. Revistă cu 
material literar şi informativ bogat. 
Poeziile, în majoritate, slabe. Mo- 
ment cinegetic a d-lui Vladimir 
Streinu, compusă după toate proba- 
bilitățile cu voinţă în manieră ela- 
sică, are o notă pillatiană a de 
pronunțată, incit Mi vine bă- 
nueşti o confuzie de nume, Proza 
interesantă. Niciodată fragmentele 
de roman n'au dat vreo idee însă 
asupra eficacităţii totului. Cronicile 
sunt prea părtinitoare, prea cu e- 
vidență în favoarea unei generații 
ve nu există. 

Ineptia d-lui G. M. Zamfirescu 
„cartea în sine”, Mac Constantinescu 
artist „cu instinct uluitor şi vaste 
resurse”, cînd în fond ilustrațiile 
din traducerea Purgatoriului des- 
p care e vorba sunt paștişe după 

ustave Dorė, sint amabilităţi ce 
c romit o critică aspră pentru 
paiul din ochiul altora, şi oarbă 
pentru birna ei. 


Viaţa Literară, 1—15 Octombrie, 
e un receptacul de vulgarități şi i- 
nepţii. Caultivată de elevii de liceu, 
cari speră, prin lipsa ei de ten- 
tii, bucuriile publicității, „Viaţa li- 
terară” pervertește tul tinerilor 
i întirziază procesul de cultivare. 
Nivelul publicației îl dau cronicele 
semnate Okeanos şi care sint de a- 
vest soiu: 

„— Ei, cum ţi-ai petrecut vara, 
întrebă unul? 

— Bine. La „castel”, + 

Cum ai ajuns la palat? 

— Nu, m'am odihnit la „Simbăta 
de sus”, 

— Cum ţi-a mers? 

— Ceac-pac! 

— Cum aşa? 

— Am mincat pe gratis şi am dor- 
mit în „boxe”. 

— Tu si fost mai norocbs, Mie la 
Busteni nu mi-a priit clima. 

De ce? 


Î N E 


— Păi a plouat tot timpul şi m's 
indispus stomacul!” ete. 


+ 

Rominia Literară, 14 Octombrie, 
1933. Această revistă, organizată 
după criterii cu totul comerciale, 
şi vasală criticeşte editurilor ce plă- 
tese reclame, nu poate fi luată ca 
punct de discuţie pentru starea li- 
terilor romine. Se strecoară citeo 
dată acolo şi citeun articol liber, 
Asa e cazul cu Jar tineri și iar bū- 
trini, de un tinăr puţin la minte și 
puțin la condeiu, care, pentru a 
face vilvā în jurul provoacă 
pe d. Zarifopol la polemici, pe te- 
meiul că a afirmat valoarea roma- 
nului d-lui Ibrăileanu, fără să ob- 
serve tă d. Ibrăileanu a învăţat să 
serie roman dE analiză dela dd. Hol- 
ban și Mircea Eliade, Ei, vezi, asta 
n'o m. Asigurâm pe autor că d. 
Zarifopol nici va citi asemenea i- 
neptii, nici le va răspunde, 


. 4 


Axa, 15 Octombrie 1933. Acelaş 
publicist, care pină mai deunăzi 0- 
ferea pachete tutregi de recensiuni 
Vieţii Romlneş evenit deodată 
combativ, face Mrocesul criticei și 
în această revistă. a tinerii au 
ce au cu critica. Dacă lucrările lor 
nu plac, dacă nu se tipăresc, eriti- 
cul e de vină. Scriitorul tinăr vrea 
acum ceva paradoxal: Să aibă intii 
un critic, pentruca să poate scrie 
în liniște. D-lui canu (zice 
doritorul de polemic n fond rău 
crescutul, fiindcă serie aceasta în 
vreme ce i se publică articole în 
V. R, care e sub conducerea spiri- 
tmală a d-lui Ibrăileanu) îi lipsese 
actul și mijloacele de expre 
sie, d. Ralea mare gust şi nu e con- 
ştiineios, d. Călinescu e com S, 
ete. Toţi sunt, nuli afară de criticas- 
trul nostru. care se va tolăni pe trei 
volume din istoria literaturii romine. 


We TEG iai iii 


REVISTA REVISTELOR 58 


n 
5 
x 


Rominia nu are şomeuri 


„Din toate punctele de vedere, Ro- 
minia se află într'o situație mai pu- 
țin critică faţă de cea mai mare 
parte din țările Europei Centrale şi 
Occidentale... acest anotimp, în deo- 
sebi nefavorabil, a dat 45.000 de şo- 
meuri, pe când lucrătorii organizaţi, 
având birouri proprii de plasare, 
mu trec peste numărul de 40.000. 
Dar 45.000 de șomeuri sau chiar 
citeva mii în plus, dacă am adăuga 
pe  şomeurii organizaţi, — lao 
populație de 18 milioane în cifră 
rotundă, — Înseamnă a proporţie pe 
care Europa Centrală ar trebui so 
rivnească! S'a spus că problema şo- 
majului în Rominia nu este decit o 
problemă de deplasare. Daţi-i lucră- 
torului un bilet de tren gratuit şi el 
se va întoarce în satul său, umile va 
ri adăpost şi hrană în sînul femi- 
ei”, 

(J. F. K„ în Nouvelle Revue de 
Hongrie, Octobre 1933). 


Hitlerismul este împotriva 
maşinii 


„Toate lucrările trebue să fie e- 
xecutate de către forțele omenești, 
in măsura în care mijloacele auxi- 
liare şi mecunice nu sunt în totul 
necesare şi folosirea muncii ome- 
nesti nu are ca urmare un deficit 
simţitor”, 

(Legea din 1 lunie, privitoare la 
Creaţia Muncii. Titlul I, articolul 2). 


Nevoia de independenţă a țărilor 
dunărene 


„. „țările dela Dunăre au nevoe 
fiecare de o independenţă absolută, 
Am fost cu deosebire impresionat 


de neincrederea pe care © inspiră 
Austriacilor şi Ungurilor mai auto- 
rizaţi, perspectiva intrării țărilor 
lor într'o vastă confederație, unde 
blocul țărilor dunărene să fie com- 
pletat de cele două puteri limitro- 
fe, Germania şi Italia... Exemplul 
Austriei este edificator: dacă ar fi 
fost lăsată in mrejele Germaniei, 
pierderea ci era sigură. Guvernele 
din Occident au intervenit, dar sal- 
varea ei nu este asigurată, 

Austria, prin ea însăși, trebue să 
se salveze. Nici împrumuturile, nici 
demersurile la Berlin, nici apelurile 
la Geneva, nu trebue s'o facă să uite 
efortul prin care numai va ajunge 
stăpână pe soarta ei.” 


(MAURICE PERNOT, Engnéte aur 
Pays da Danube, în Revne des deux 
Mondes, 1 Octobre 1933). 


a 
Lirismul literaturii bulgare 


„Văsov a ureat culmile cele mal 
înalte ale artei naţionale în lirică şi 
în nuvelă, şi în amindouă a seris, s- 
lături de lucrări mediocre, pagini 
demne de a sta alături de producţiiie 
asemănătoare din literaturile mai 
mature şi mai evoluate ale Europei. 
-x bunăoară: Cimpuri şi păduri, 
Floarea mea de liliac prea mirosi- 
tor, Moș Jocu se uilă, vine o fată”, 
Pavel Fertig, Hadzi Ahil, etc. 

E pină astăzi, în toată literatura 
bulgară, cele mai de samă afirmări 
artistice se remarcă în lirică: poeţi 
lirici ca Hristu Botev, Pencu Slavè- 
jkov, Ptiu Jâvorov, Dimeo Debeljă- 
nov... pot sta alături de marii repre- 
zentanți ai literaturilor străine şi 
chiar alături de ruși, frații mai mari 
ai scriitorilor bulgari”. 

(ENRICO DAMIANI, [i significato 
di Vazov nella lelteralura bulgara, 
în E agian orientale, luglio-agosto. 


e 


6u VIAŢA ROMINEASCĂ 
ÎNC a RR a an ii 


„Faust“ regizat de Max Rein- 
hardt, la „Festspiele“ din Salz- 
burg. 


„Acest Faust (după interpretarea 
Aui Reinhardt) reprezintă mai cu 
samă o istorie simplă, populară, a- 
proape țărănească: am spus religi- 
oasă maj curind decit filosofică; 
dar, vom adăoga, de o religiozitate 
„apropiată de înţelegerea mulţimii. 
Nu este nevoe să fii critic cu mare 
experiență în acest domeniu ca să 
observi, din prima scenă, cum pe re- 
gizor nu l-a preocupat „cuvintul” e- 
vanghelic sau „Fapta”, ci imediatul, 
liricul și dramaticul adevăr al isto- 
riei obişnuite a unui bărbat și a u- 
nei femei, care se iubesc, păcâtuesc, 
suferă şi apoi mor. Conţinutul este 
idealist și activist; dar, așa cum l-a 
dorit și Goethe, în forme creştine şi 
medievale, Şi de aceea Reinhardt a 
început prin adaptarea unei sceno- 
grafii cu caractere esențial medie- 
vale, 

Scena medievală, după cum se 
‘ştie, era multiplă şi simultană: se in- 
înfățișau toate locurile din acţiune, 
rinduite într'un şir sau În mai mul- 
te şiruri oferite totdeauna în acelas 


timp privirii spectatorului; deasu- 
pra se așeza Paradisul, iar în josul 
scenei, o peşteră, o hrubă înflăcăra- 
tň, un dragon cu gura deschisă, ce 
înfățișau Iadul. 

Negreşit că Reinbardt şi-a amin- 
tit de toate acestea cind a pus pe 
Holzmeister să construiască, in aier 
liber, o mare scenă panoramică, îm- 
părțită în mai multe regiuni plasti- 
ce, dispuse în etaje. Jos de tot, se în 
tinde un drum ce leagă scările Cate- 
drulei, chilia lui Faust (care În par- 
tea a doua se va preschimba în in- 
chisoarea Margaretei), grădina Mar- 
tei, pivnița din Auerbach şi o piaţetă 
umbrită de un tein: Într'un plan su- 
perior sint, în urmare: porticul Ca- 
tedralei, case mari şi căsuțe dintr'un 
sat, interiorul chilici de studiu a lui 
Faust, bucătăria vrăjitoarei ; casa 
Margaretei (interiorul) şi o parte 
din casa Martei (cea exlerioară, a- 
vind un balcon), Mai sus se rèdică 
un deal, cu vegetație bogată, pină la 
cubnile încununate de copacii înfă- 
țișind Paradisul medieval”, 


SILVIO D'AMICO, H „Faust” di 
Goethe inscenalo da Max Reinhardt 
r cama Antologia, 16 Settembre 
1 4 


MUSTUL CARE FIERBE.. 


TRIUMF... 


Goebels. — Fii mândru, şelule! Ziaristul. — Am impresia că 
Guvernelor precedente le-au tre- asist la preludiile unei mari a- 
buit zece anı ca să recâştrige gitaţii... 
pentru Germania simpatiile po- D. Goga. — Ce vrei, dragă? 
poarelor, şi noi am izolat-o ia- După atita vreme mi s'a făcut 
răşi cit ai clipi din ochi! iarăşi poftă de must! 


EMIGRANȚII GERMANI LA INCASAREA IMPOZITELOR: 


PARIS 


— Să nu-ţi mai fie teamă de 
perceptori. Noi putem dormi aici! 
în linişte. 

— De ce? 

— Apoi după ordinul mini- 
strului, patul nu ţi-l poate vinde. 


~ Cine sunt indivizii care 
urlă împotriva Germaniei? 
— Nişte Nemţi, cine să fie! 


AVIZ IMPORTANT A APARUT EDIŢIA H-a REVAZUTA DIN 


PENTRU DD. ABONAȚI. E Pe n 3 - -EA 

In chiar interesul cititorilor „Vieții Romîneşti”, care a ` S w i G: CALIN E S CU Pe? i 
meritat stima atîtor generații, rugăm pe dd. abonați să ne i “d 
dea concursul spre a putea normaliza distribuirea revistei şi 
a evita acele confuzii care fără vina noastră ne aduc preju- 
dicii morale, Plingeri ca acelea, că s'au prezentat din partea 
revistei persoane să încaseze abonamentul de mai multe ori, 
sau că, încasîndu-l, n'au comunicat aceasta administraţiei, 
dorim de aci înainte să le evităm cu desăvirşire, Dorim tot- 
deodată să cunoaştem numărul adevăraţilor abonați, spre a 
nu mai risipi numerile la persoane care se pling că nu li se 
trimite la vreme publicația, dar care nu au achitat abo- 


namentul. 
Incepând de azi 30 Octombrie 1933, abonamentele se vor 


plăti prin mandat poştal la Administraţie, Calea Doroban- 
ților, No. 216, Bucureşti (III). Orice vărsări de sume în altă 
parte fac abonamentul nul. 

Se anulează orice legitimație de reprezentant al „Vieţii 
Romineşti” eliberată înainte de 30 Octombrie 1933. Numai 
administratorul (d. M. Rosenberg) şi reprezentantul în pro- 
vincie au legitimaţii emise pe această dată şi semnate de 
d. G. Călinescu, 

Abonaţii ne vor face un 'real serviciu 'comunicindu-ne, 
în vederea unui control al listelor, calitatea lor de abonați, 
pină cînd au plătit abonamentul, cui şi cu ce număr de chi- 
tanță şi dacă le lipsesc numere din colecție, Lipsurile li se 
vor completa gratuit. Abonaţilor cari n'au plătit cel puțin 
jumătate din abonamentul pe anul 1933 şi nu ne vor arăta 
intenția de a plăti pînă la o anume dată ceace datorese nu 
vor mai primi revista începînd cu numărul viitor. 


Cu concursul leal al cititorilor, „Viața Rominească” va ca i 

putea de aci înainte să apară cu cea mai strictă regularitate J / 
la 15 şi 30 ale fiecărei luni, continuind cu onoare o exis- E. | | 
d „d a 


ta e MIHAI EMINESCU 


TURA, ULTURA NĂŢIONAL A“ 


Rezultatele Loteriei a Ill-a 


1 i de 8 Octombri luat sfârşit tragerile 
Ciazel a 5-a, Aare te m Loteria Ili-a. 


240.000.000 Lei 


e suma enormă ce a fost distribuită câştigătorilor 
acestei Loterii. lată câţiva dintre câștigătorii 
clasei a 5-a: 


> Dia *) feneționar, Bucu 
2. Maz Be Aaaa comerciant ambulant, strada 


. Nerva- Traian nr. 11, Bucureş 
1.000.000 Lei d vi Vädişed, proprietar, sir. nir Šf. Nicolae 


t933. ANUL XXV. 15 NOEMBRIE, No, 11 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ȘI IDEOLOGIE 


4. Maria Câmpean detitantă de tutun, sir. IO N BARBU 
1. Qhitia Abramovici, casnică, sir. St. O. Iosis E N C ELE AȘ E SRI 
n 2. Süvia casnică eretant.), st 
2 000.000 Lei . 2: E Sotie? (RE centrele, aer. GIULIO BERTONI 
- o 2. Marcet Kahane, Peiomar, u as LITERATURA ROMANA IN ITALIA 
£ pr ri ealan, funeţionar, Soc. de Asigurare 
Gen m> -~ 
1. Lt Grosu lon, Regim. Art. anti-aer. Iai. G. EMINOVICI 
3.000 000 L -2 h. Baone, ote Anet. Corp. 4 Arm. Japi, TREI SCRISORI 
» x el E AaS Mizerii apari Boat et L AGIRBICEANU 
6. Leon Haimovici, Carol Walter și Jean Rusu, P 
liear Bap tm parmani o- E Y A DB A wg 


500.000.000 Lei 


500.000.000 Lei 


E] 


1. Moritz Schaffer, poe Sra m 
“La Liliacul de nur» str. Sf, alee Sel Selari 


2, Zıgu Marcovici, Bucureşti, funej. comercial, 

ð. I iai student Teen, str. Col, 
Orero 

4. Edy Baer, la magazinul Pinet, Bucureşti 
catea Victoriei. 
5 Jeny mentni funcționar dir, C. F. R. Bu- 


8. a Ben, casnică str. Elena Ferechide 

7. Jean Mareş, funcționar, cadru disponibil, 
zir. Meteor No. 4, Bucureşti. 

1. DA B* comerciant, A i 

2, DH B. H. * proprietar, app 

3. Di F.* agent comercial, M ediag. 


ROMULUS CIOFLEC 


U R G E N T 


IOAN D. GHEREA 
„E T i c“ 


Ce HMMM IMM 


MISCELLANEA: Ei tinerii!, AJ. CRONICA MUZICALA: 
reanu, Al. T. Stămatiad mîndră, N. Qancea, 
oamna Capsali inter- 


Leană 


REVISTA REVISTELOR /Romine, 


e pretă ez me pe a lu: Eminescu, Alfa, Abecedar, Cuget moldove- 
) Iniţiaieie cp dorin oroare atu dea Parada cărților, P. Nicanor & Co. nesc, Viața literară;  /Străine) 
a 5 pepeni CRONICA LITERARĂ: Ilarie Vo- Pentru polemică, William James 
ronca (Patmos şi alte şase poeme) şi Henri Bergson, Suprarealism 


G. Călinescu. 


şi poezie, Omul-fişă, 


Cit durează 


Istorie literară] Ce- o dictatură, Un umanist romin 
j mai atractiv, mia, topan am lucrat eu?, Haralamb Lecca; de la sfirsitul secolului al 
că fiecare tig filologie! Cea dintîi XVIII-lea, Glorie şi poezie, Lupta 
principal de 1000.000 loi oraşul Brăila, Radu intre gencrații în Franța, Secre- 


tul lui Balzac, „1814“ de Meissonier, 


CRONICA SOCIALĂ : Defilosofare, Mica Antantă. 
* Radu Luca. CARICATURA. 


o N N RR al 
REDACŢIA / STR. CON ST. MILLE 5—9 


LOTERIA DE STAT PE CLASE 


DEN: CL E si T AR J 


I O N B A R B U 


; A v. 
VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
REVISTĂ BILUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille No. 5—9 
ANUL XXV 
VOL. XCVI. 


Ca umbra 'n stemă, pe basilici, 
O veghie singură să urci. 
Subt agere oţele silnici: 


O Moscovă de cer şi furci. 
Prețul Abonamentelor : 


IN ȚARĂ: 


RI NI I-a ae ace O tie Toia Lei 250 
Pentru Bănci şi ÎInstituţiuni (Şcoli, 
Biblioteci. etc.), anual. . . 


IN STRĂINĂTATE: 
DN e i a aa a Da ROD 


Stea netedă, vigoare 'n chiciuri, 
Asprime sveltă, imn de biciuri ! 
Explică stricte — acele glorii 

De căngi răspunse din victorii. 


in] 


ION BARBU. 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimiţind suma 
prin mandat poştal administrației din Bucureşti, Calea Doro- 
banților 216, sau depunind-o la „Librăria Cultura Poporului" 
B-dul Academiei 2, Bucureşti. 


Administrația. 


LITERATURA - ROMINA 
I N ET AVEVA 


cae 9 LL 9 DR. RE: Oi 


Faţă de acuzaţiile aduse în articolul „Traduceri din au- 
torii romini” publicat în „Cuvintul” No. 2998 am datoria, în 
calitatea mea de președinte al Asociaţiei culturale italo-ro- 
mine din Roma, să restabilesc adevărul. Inainte de războiu li- 
teratura romină era cunoscută în Italia prin singurul volum 
tradus dim românește de un romin: „Nuvele de Caragiale”; du- 
pă războiu a apărut o antologie. de nuvele tradusă de o romin- 
că, uni volum de nuvele de Sadoveanu tradus de un romin în 
colaborare cu un italian, apoi panna lui Eminescu în tradu- 
cerea d-lui Prof. Ortiz. Dela 1928 pină azi au apărut prin în- 
grijirea vicepreşedintelui nostru Claudiu Isopescu, conferen- 
țiar la Universitatea din Roma, treizeci şi trei de volume de 
traduceri din seriitorii: Agirbiceanu, Brătescu-Voineşti, Cara- 
giale, Creangă, Iorga (4 piese, şi nu 20, cum se afirma în ar- 
ticol) C. Kirițescu, Lucia Mantu, C. Negruzzi, Pătrășcanu, Ce- 
zar Petrescu, Camil Petrescu, Rebreanu, Sadoveanu, Slavici 
Duiliu Zamfirescu, o antologie de poezii populare şi citeva lu- 
crări istorice; ultimele două volume apărute s'au publicat sub 
auspiciile Asociaţiei noastre, care va tipări şi cele mai bune 
dim cele 6 teze de doctorat, tratind subiecte literare românești, 
susținute pină acum la Universitatea din Roma; alegerea iru- 
ducerilor se face după necesităţile de aici. Scriitorii italieni 
nu cunosc limba romînă şi e natural că traducerile au fost 
făcute, în mare parte, de foştii studenţi ai d-lui Isopescu, cari 
merită toată lauda, iar nu jigniri. Volumele au fost publicate 
în edituri bune, în ediţii cu mult mai frumoase, cu prețuri mai 
eftine decit scrierile originale. Traducerile sunt bune, lucru 
ce l-am afirmat, și eu şi alții, în prefețe; sigur că scriitorii ar 
fi dat traduceri mai artistice, dar scriitori italieni traducători 
din limba romînă nu există azi în Italia, să sperăm că vor eşi 
din generaţiile ce urmează de puţini ani cursurile de limba 
şi literatura romină. Dacă n'am fi avut această activitate de 
traduceri, sar ignora și azi în Italia existența literaturii ro- 
mine. 

Volumele romineşti se vind, se citesc și se bucură de o 
critică foarte favorabilă. Sute de recenzii au apărut în reviste 
ca „Ărhivium Romanicum”, „Convivium”, „L'Italia Let- 
teraria”, „L'Italia che serive”, „Il Giornale di Politica e di 


A ——————————————————————————————————— 


LITERATURA ROMINA ÎN ITALIA 5 
E E E EAE TE 


Letteratura”, „L'’Araldo Letterario”, „Marzocco”, „La Nuova 
Italia”, Bibliografia fascista”, „Leonardo”, „L'Europa Orien- 
tale” etc. şi în ziare ca „Stampa” din Turin, „Corriere della 
Sera”, „ll Popolo d'Italia”, „Secolo” şi „Ambrosiano” din Mi- 
lan, „Corriere Padano” din Ferrara, „Corriere Emiliano” din 
Parma, „Corriere Adriatico” din Ancona, „Il Giornale di Ge- 
nova”, „Il Regime Fascista” din Cremona, „La Tribuna”, „Il 
Messaggero", „Il Lavoro Fascista” din Roma, „Il Resto del 
Carlino” din Bologna, „La Voce di Mantova”, „Il Mattino” 
din Napoli, „La Gazzetta del Mezzogiorno” din Bari, „Il Po- 
popo di Sicilia” din Catania, „L’Ora” din Palermo şi în multe 
alte ziare. 

Nu cunosc nici o recenzie făcută sau publicată prin ser- 
viciul de presă din Roma. Ar fi fost însă de dorit ca Rominii 
să ştie cit se lucrează în Italia pentru răspindirea culturii ro- 
mine; numai Asociaţia noastră a organizat în doi ani de exis- 
tență 11 conferințe la Roma, una la Neapoli, una la Milan, 2 
la Turin, una la Modena, apoi 2 seri rominești la Radio, pro- 
ecțiunea filmului „Romiînia de azi” cu acompaniament de 
muzică rominească, populară şi cultă. 

Dar în articolul amintit se ataca și activitatea d-lui Iso- 
pescu. Ţin să declar că nu cunosc în Italia un străin care să 
fi lucrat atit de mult şi cu rezultate mai frumoase decit d. 
Isopescu, care printr'o muncă constantă şi plină de abnega- 
tune şi-a creat admirabile legături în lumea politică şi cul- 
turală ; d, Isopescu a făcut prin lecţii, conferințe, articole, Iu- 
crări ştiinţifice, volume de traduceri, manifestări culturale, 
serate la radio, mai mult pentru țara lui în ultimii 6—7 ani 
decit se făcuse în ultimii 50 de ani. Nădăjduim că vom putea 

continua opera atit de necesară ce o depunem pentru o cât 
mai strinsă colaborare și înțelegere între țările noastre surori. 


GIULIO BERTONI 
Membru al Academiei Ita iei 


g Gi Sta deh | PC a AD E AE AA | 


G, E M I N în ENG I 
I 
Milostive Stăpine 
D-le Bizai! 


Bine încredinţat fiind! că D-ta îmi vei fi iertat greșalile 
mele, cu care eu ca ori şi care aş fi făcut neplăcere D-tale — 
în care temeiu te rog a mijloci la D-lui boerii spre a fi ertat 
de blăstămată şi gre slujbă care sălit sănt a o purta, nu din 
altă pricină căci toată mulțămire me o am! Ci din pricina 
bolii de piept care mă nicăjaşte, crezind că dacă voiu merge 
tot aşa zile trebui mult să mă supăr, apoi numai moarte îmi 
va fi Medeţin — cu nădejde că voii ave miînpăiosul răs- 
puns rămîn 

Al Dumitale 
Plecat Slugă 
G. EMINOVICI 
839. Decemb. 21 
Dumbrăveni 


Crede că mai sânt oameni care vor purta slujbile mele. 
Mă rog pentru răspuns şi nu te voiă uita fiind primăvară 
vine şi atunce trebui acel mult lucru, cînd apoi să nu am acel 
răspuns că tirziu am făcut cerere. 


(a tergo) 


S-e der Herrn 
Alexander v. Bizay 
Woblgeboren 


zu 
Kischinef 


4 


H 


Milostivi Stăpine 
C. C. Costachi! 


Poronca Dumyv. din 11 acestei luni cu no. 1 am primit, și 
din care înţălegind toati aceli poroncite cu supunere repor- 
tuese că lemnile trebuincioasă pentru meremetul velniții sau 
tăet păr acum în pădure Sarafineştii iar acele care nu să 
săse acolo fără zabavă să vor cumpara dela St. Tie din Bu- 
covina. lar căt pentru Gheorghie Ignătescu veţi ave ştiinţă 


Po N a a 


TREI SCRISORI 7 
Sa 


că numitul aice nici cum nu iaste trebuincios, fiind rachiu la 
Esi nu să vindi şi pentru Botuşeni iaste Jădovul Moșcu aşăzat 
incă di D-lui boerii din vreme ci aice încă era, apoi Dumv. 
împreună cu D-lui boeriă binevoiţi a rândui pentru acel Ignă- 
tescu vre un felii di schivernisală fiind oamul acela in 
curgere vremii ca di doi ani şi mai bine nimica nau câștigat. 
Sau dacă nu vă iaste trebuitori acolo, apoi poronciţi să i se 
dee macar ratuşu în care au mai fost. Numitul Ignătescu are 
şi un frate aice care iaste spre agiutori cărșmariului di la 
pod (adică di la ratoşul pomenit) și dacă Ignăteseu ar fii tre- 
buitori vre odinioare pentru vinzare rachiului apoi va pute 
face şi aceasta căci va lasa pi fratisău în ratos. 

eguţătorilor cu aronzi li sau dat arvona înapoi, iar cu 
vă rog a mijloci la Dumnalui boeriii ca să fim ertaţi acuma 
pentru aceasta grişală, fiindcă noi nu din re cugetare sau 
din lenevire am fost făcut acea alcătuire, ci am fost socotit 
întru o unire că acel preți mai folesători ar fi fost pentru 
casa, decît preţul care păr acum sau adunat la casa, lucru 
ci socot că şi di acum ar da dovadă Dumisale Boeriului. 

Harmasariul pentru care poronciți, îndată ci voii primă 
inştiințare dela Rădăuţi, pentru care am scris și cumnatului 
meu ci îndată ci să vor arăta acolo oamenii Babacului Dumv. 
săm facă cunoscut ca săl trimetim. 

Cu Plaino nam sfîrşit, din pricina că să găsește la Bucu- 
reşti, dar în asămine am făcut vecin pi socru meu, și nu 
meau rămas nici o grijă, că însuș după pravila păminte- 
nească nici o pretenţie nu poate face asupra mei. 

Mam bucurat tare mult văzănd în porunca Dumv. că 
boerii Basarabiei, au cerut reglementul Moldovei pentru 
boerese şi dacă acela sar încuviinţa şi di împărăție și Dumv. 
fiind încă acolo, apoi bine voiţi a mijloci și pentru mine ca 
să încap și eu acolo. 

ostivilor boeri, vă rog sarate că eu şi familia me cu 
acea mai adincă supunere le sărut piciorile, şi tot odată li 
heritisăsc sfinte sărbători a învierii Domnului nostru Is. Hr. 
întru mulți ani — precum asămine hiritisăse și pi Dumv. ru- 
gănduvă tot odată di a mă ave şi la buna voința Dumv. 

Măria Sa Voevodul au cumparat Bosancea pi care o au 
şi întăbăluit în zilele trecute — asămine au cumparat și Ruşii 
lui Balşucă în preţi ca di 17000 + care aceste leau unit toate 
la un loc. Bosance au luat în schimb cu Bratişu moșie care 
aduce venit di acuma pita Mitropolie 2000 + pi an iar Bo- 
sancea aduce numai 1 +. Alti veşti nu sänt — iar eu mă 


însămnezi . 
AL. Dumv. 
Supus slugă 
Dumbriveni ia Mart G. EMINOVICI 


$ VIATA ROMINEASCA 
Îi 


TI 


Milostivi Stăpine 
C. C. Costachi! 

Cu agiutoriul lui Dumnezău am sfirşit şi sămănăturile a 
anului curgători, care să mărginesc în 1524 fălci, după cum 
arată şi raportul ci am dat D, director von Hain. 

Toate piinile sânt din mijloc, din pricină că pe aice 6 
săptămâni nau plouat, afară di 13 fălci di grău roş di toamnă 
care cu totul au perit, și În care am semanat grău di vară 
precum și vreo 35 fălci socotiți pi di asupra că iarăş ar fi 
lipsă în grăile acele lalţi di toamnă. 

Acuma la nimica nu gindesc, di căt la acei 250 di boi 
care aveţi a le trimete după făgăduinţa d. Bizai, ca având 
pi acei boi di vreme să pot ara acea mai mare parte di la- 
nuri di doi ori. — Asemine sânt di mare trebuință şi cai 
proști pentru trăeri şi grapi. — Pentru care am rugat şi pi 
Domnu Hain ca să mijlocească. 

Reperaţia velniţii sau început, şi di va merge tot aşa 
meşterul budnari di grabă va stirşi. Asămine acum după ci 
vor sfirşi țaranii a lor arături — voiu începi reperaţia acare- 
turilor şi a şoșelii (drumului) di pi şăsu Siretului fiind că 
tare iaste stricat. 

Locuri di schimbat au mai ramas pi aceste moşii încă 
300 di fălci, cari pre distule sănt pentru proporțiile moșiei 
şi pentru cultivațiea gunoiului — fiindcă nici odată atăta gu- 
noi nu poate fii pi moşie, căt ar trebui pentru arătatele 300 
de fălci. 

Boerilor vă rog a arăta a mele plecati şi supusă închină- 
ciuni, cărora ieu şi familia me cu acea mai adăncă supunere 
sărută piciorile. 

Armasariul Murad sau trimăs părintelui Dumvw. pe care 
am primit şi adiverinţă di la vechilu dumisale. Alte novi- 
tale nu sănt aicea fără di căt să vorovește că la obşteasca 
adunare sau legiuit a nu fi mai mult slobodă strămutare lă- 
cuitorilor în tot prințipatul dela un loc la altu. 

Cu nădejdii că veţi ave milă, a pune la cale și pi acel 
Gheorghie Ignătescu pentru care mam mai rugat rămin 


Al. Dumw. 
Pre plecat 
şi supus 
slugă 
G. EMINOVICI 
841. Mai 9 zile 
Dumbrăveni 


. 


(a tergo) 
Milostivului meu Domn 
Dumisale Domnului Cavăleri 
Costandin fon Hurmuzae 
cu toată supunerea 
la 
Chișinău * 


ar Aceste şi alte scrisori, în număr de 41, ale tatălui lui M. Emi- 
nescu, romine şi germane, pe care le vom publica treptat, ne-au fost 
oferite în chipul cel mai amabil de d. Al, Calligari-Dumbrăveni, că- 


ruia îi aducem mulţumirile noastre. dc - 


———— 


< — Da; da! Aveţi dreptate! Sînt ridicol, ştiu eu de mult. 
Şi, ridicol, din mai multe puncte de vedere. Intiiul: înfățişa- 
rea mea bărbătească şi glasul meu pițigăiat. Cind mă uit în 
oglindă şi-mi văd capul de savant, cu fruntea puternică, cu 
nasul energie goală, cu barba neagră stufoasă şi bogată, vi- 
Buroasă ca o vegetaţie tropică, și umerii largi, imi spun: iată 
un bărbat! Și vă asigur că mă privesc adeseori în oglindă 
şi-l admir pe cel de după sticlă. Imi zic: iată un om înzestrat 
de natură! Nechifore, plimbă-te puțin să văd cum calci, îi 
poruncese celuia, dar numai în gind. Şi el mă ascultă şi pă- 
şește apăsat de se cutremură podelele. Aşa cum merge, ar 
putea cuceri pămintul. l-o şi spun în gind! i 

Pentru ce toate numai în gind? mă veți întreba, 

Limpede de tot: pentru a scăpa de ridicol. Dacă deschid 
gura şi scot o vorbă, omul din o ă se topește într'o clipă. 
Glasul meu £ de copil, e țiriit și plingător, şi cînd îl aud îmi 
seacă puterile. Poate fi ceva mai ridicol pe lume decit să 
fii un urs ca mine și să porți o fluerice în gitlej? 

Da mita ai pataan ridicol! 

i oamenii cari vorbese cu mine abia-şi pot stăpini rîsul. 
Un gind nu le mai iasă din cap: cum Că dna bărbat p 
de voinic să vorbească așa de subțire? Dracu’ ştie! Par'că 
eu ştiu? Dar ştiţi poate dumneavoastră? 
or tācu și-și roti privirea adincă prin odae. Nu 
răspunse nime, 

— De unde să ştiţi! Sint mai ridicol, pe onoarea mea, 
decit o femee cu barbă! Cind intru într'o societate pentru in- 
tiia oară, toată lumea îmi face loe cu respect, toți să grăbesc 
să-mi facă cun . Domnilor, e firesc să impună o fi- 
gură ca a mea. Pină țin prezentările, cînd numele se spune 
în şoaptă, și se string miinile, — merge-al dracului! De 
strîns, las pe mine! Dar nu poți sta o seară întreagă mut. Tu 
ai sta, dar’ nu te lasă lumea. Şi de'ndată ce am scos primul 
cuvânt, prin toţi trece un curent electric şi le-aprinde surisul 
în ochi, pe faţă, pe buze. Intti, un suris reținut, apoi, pe mă- 
sură ce vorbese, oamenii își întorc faţa peste umăr, pînă ce 
fac stinga nprejur, şi se grăbesc de lingă mine. Unii-s cu ba- 
tistele la gură și se prefac a tuşi: îşi ascund risul. Alții se 


EVADARE 11 
ee E o E 


adună în grupuri, șopotesc şi-mi aruncă priviri înflorite de 
veselie. 

Trec prin sală și șoptesc şi altora cari încă n'au vorbit 
cu mine. Mă incunjură alt și alt rind de oameni, pină cind 
n'a mai rămas unul care să nu-mi audă vocea. Nu pot fi ne- 
politicos! Dacă mă întreabă cineva trebue să-i răspund. Și, 
un restimp, feţele tuturora sint luminoase și ochii lor rid. 
După ce-au venit la mine ca la urs, acum sint lăsat în pace. 
Toată lumea se fereşte. Nu mai ride nime, dar i-aud vorbind: 

— Daţi-i pace. e ridicol! 

— Aşa un caraghioz! 

Da, au toată dreptatea: sunt un caraghioz. Să cuteze 
cineva dintre dumneavoastră să-mi spună că nam dreptate. 
Să ese din rind şi să mărturisească! 

Nechifor tăcu, se opri din plimbat şi privi cercetătar 
prin casă. 

Acecaşi linişte de moarte ca şi mai inainte. O muscă 
mare biziia trecînd ca fulgerul și izbindu-se cind de geam, 
cînd de tavan. 

Nechifor o urmări un restimp, apoi îşi reluă plimbatul. 

— Ştiam eu că n'o să'mi răspundeţi nimic, începu din 
nou. Fireşte. evidența nu se poate combate. Dar sunt ridicol 
nu numai sub lalurea aceasta! La mine contrastul nu e nu- 
mai între statură şi glas, ci şi între voință și putere de rea- 

lizare. S'a spus de mult: voește şi vei fi! 

Ei bine, mie nu mi se poate aplica acest principiu, Am o 
voință neşovăitoare şi realizez ori ce-mi pun in gind dacă 
lucrez în tăcere. Am avut în tinereţe patima beţiei, știți! De 
zece ani nu mai ştiu ce-i alcoolul. Am fost fumător pină la 
şaizeci de țigarete, De cinci ani nu mai port tabachere. Am 
jucat cărți cu anii, pînă în zori, de multe dăţi, Acum nu mai 
cale pragul cluburilor. Dar pentru a reuşi a trebuit să nu 
scot o vorbă nimănui. Cit ce începeam să spun cuiva ce am 
de gind, şi-mi auziam glasul, îmi pierea voinţa. Adică eu nu 
pot lucra omeneşte, ca toată lumea, cu cărţile pe faţă. Tot 
din vina glasului, de sigur. De cite ori vorbesc, nu mai sînt 
omul din oglindă, 

Cum? Vă miraţi că am avut atitea viţii? A! Suport acum 
destul de uşor ridicolul, dar în tinereţe nu a fost așa. Din 
pricina lui am căzut în păcate. Voiam să mă uit pe mine, cel 
cuvântător şi să mă simt numai pe mine, cel mult. Jucam, 
beam, fumam totdeauna în faţa unei oglinzi, şi nu scoleam 
un cuvint. Numai așa am putut astupa rănile mortale pe cari 
mi le-au dat femeile, fetele. Ah! ele sunt mai nemiloase de- 
cât bărbaţii! Ori zâmbetul lor, hohotul lor de ris nestăpinit 
arde mai pustiitor măruntaele omului ridicol? Destul că nu 
m'am putut apropia de nici una. 


O TERT AR SSL as, DULA 


— Ce băiat voinic! 
-— luger de om! 
Aşa am auzit zeci si : i ci 
; şi sute de voci cintăt 
sA e Pe a. Man e îndrăznit să-mi facă pur 
se esiluzie! u, un prilej d à 
ji aei iniloreau de Ap: risului, ii se e Posea, a 
” can te scăpărau de plăcere. Iată pentru ă 
n noroiu! Dar mult n'am putut rămine pa Caon Maata 
war £ l. Cum tăe 
mereu, fie la băutură, fie la joc de că ti ei Leasy 
Ñ 14 ca > 
ERRA E per paon. opan, sarind aa aia Bor 
„Si ta crescut pină'n capul pieptului, gat ă 
înăbușe, am părăsit ticăloşia. D Ce ain. AS tame C a 
ł E. t . Da voință am. A 
pia: Voește şi vei fi, ci: Voeşte şi la Tot Aa pap 
al pai, am realizat tăcînd. Acum sint un bogat. Dar toată 
găția asta mi-a adus-o mutul. N'am tratat cu tovarăşii 


ce greu era adeseori și pentru mine si t $ 

rag „dată în tata aituia, la două certa i na biaa T aer 
i barile și răspunsurile. Sint clipe în f 4 

ceri doi, mai ales în negoț, cind vorba akrila rea 
n piept să prindă limbă. De citeva ori, în revoltă, mi-a 


Tovarăşul se uita speriat pri ă 
; prin cameră: Ce cărteise 
ar prinzind origina sunetului, îmi spuse lar capra 
ire, cana brau în semn de oprire: DE 
z, C un cuvint mai mult! Au avut drept ii 
ei e p aoea Ti-e bolnav greu laringele! Hala! era rara 
ia ie de bine! Dar iată cum şi bogăția mea e caraghioază! 
Dau nu vă pare că-i nespus de caraghioz să cîştigi i i 
acesta o avere? A iba 
Cum nu-i răspunse nimeni si 
Ă I şi răsunetul glasului 
ir se stinse, Nechifor se opri în faţa oglinsii şi si 
e zagat, Din ochi i se rostogoliră două lacrimi mari 
— Ei da — continuă el dp.imbindu-se, şi aceasta eo la- 
n 


moasă ori urită, — pentruca să mă 
A năpăd crimil 
Ju era milă ! Pentru ce mi-ar fi fost milă? repare cară 
i 9 pria vieaţă, parfumate ca florile, luminoase ca ste- 
e ceriului. Nişte ființe dintraltă lume. Nici acum nu ştiu 


EVADARE 13 
a aa IRENE A ARON E 
dacă nu vor fi ele îngerii de care se vorbeşte! Dar acum nu 
le mai caut. Mi-au îmbătrinit şi ochii sufletului şi ai trupu- 
lui. Dar odată, şi ani mulţi în şir, mă podideau lacrimile pe 
stradă. Grozav trebuia să fiu de caraghioz, Și de ce plin- 
geam dacă nu de mila lor? De mila mea? Nu ştiu, nu-mi 
era milă de mine, cum nu-mi este nici acum, Cite-odată îmi 
părea că înțeleg : plingeam de admiraţie. Dar nici nu era 
un plins omenesc, ci unul mut. 

Intăi mi se umplea toată fiinţa de lumină, ca și cind ar 
fi răsărit un soare În mine. Pe urmă o căldură dulce, apoi 
toate miresmele florilor, şi lacrimile năvăleau, Ce prostie! 

Ba nu! Nu era prostie, ci eu eram ridicol, A, ce chinuri 
urmau apoi! Le duceam pe toate femeile cu mine acasă, — 
în închipuire, se'nţelege -—, dar nici nu eram eu care le du- 
ceam. Ele pătrundeau în suflet după ce au intrat odată prin 
lumina ochilor. Ce putere supranaturală vor fi avind, Dum- 
nezeu ştie! 

Pe stradă era uşor: nu mă tenta nimic să vorbesc cu ele. 
Mă temeam, Dar în singurătatea din odaea mea, cu ele în 
suflet, grozav eram îndemnat să le vorbesc. Le vorbeam în 
gind şi le mingtiam. Și ele ascultau. Dar îndată ce cuvintul 
scăpa de pe buzele mele, abia o șoaptă de alintare, și chipu- 

rile lor fugeau, se topiau. Singurătatea se vărsa în mine. 
Ce, singurătatea? Nu! Pustiul. Voi ştiţi ce e pustiul? Uhu! 

N'aveţi de unde şti. Ce energie am cheltuit în vremile acele 

să nu scap o vorbă cu ele, și să nu mă înnece pustiul fn- 

gheţat! 
Dar acum, a trecut. E adevărat că nu mai las fereștile 
sufletului deschise, de mulți ani. Port ochelari negri pentru 
a nu se observa că umblu cu ochii aproape închişi. Acum 
trec pe lingă femei şi nu-mi mai dau lacrimile. Dar în schimb 
pustiul creşte groaznic şi ameninţător şi în mine, şi în jurul 
meu. Priviţi odăile acestea! 

Dintr'odată Nechifor tăcu și începu să deschiză cu furie 
uși după uşi lăsind să se vadă un apartament de om bogat. 
Trecind prin camere nu se oprea să strige: Ia’ uiltați-vă ce 
pustiu, ce îngheţ! Poţi tăia în el cu cuțitul, așa e de gros. Ia’ 
uiiați-vă!” — Apoi, revenind în aceeaşi cameră: 

— Am noroc cu voi! Dacă n'aţi fi voi aici cine știe ce s'ar 
intimpla? Nu spuneţi un cuvint? Înţeleg! Pustiul acesta vă 
inghiaţă și pe voi. 

Ei, dar’ în sfirşit femeile m'au părăsit, Nu-mi mai dau 
lacrimile eind le vâd. Nu mă mai însoțesc acasă. Dar iată, 
o altă lature a ridicolului din mine! De asta încă nici nu 
vam amintit pină acum! 

O slăbiciune nouă m'a cuprins de vr'o clţiva ani: Imi 
tot vine să mă joc cu copiii. Cum? Da, da, cu copiii! Par'că 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 

E DE PD E PR 

ar fi ceva din farmecul de altădată al femeilor. Imi t 
sufletul cînd îi văd, așa mici ea niște picături. Pină acum vr'o 
trei-patru ani nu le-am avut grija. Nici nu știam că există 

pe lume. Mi-a venit așa de-odată. Mă plimbam prin parc İn- 
tr'o după amiază de primăvară. Era un senin înalt şi lim- 

pede prin care săgetau rindunici. Imi tîram nenorocirea pe 

cărările mai puţin umblate, și stringeam ochii. Pentru ce să 

pătrundă prin ei în suflet seninul și zborul graţioaselor ne- 

văstuici? 

___Intr'um rondou, lingă un de flori, se juca în nisip o 
picătură de om, cu părul ORDA, În cîrlionţi genii cu o hăi- 
niță albastră, cu piciorușele goale, cu obrăjorii fragezi, ca 
de lapte. Era singur și se cufundase în jocul lui: întruchipa 
grămejoare de nisip pe cari nu reuşia să le înalțe nici de-o 
schioapă. Nisipul curgea mereu pe de lături. Picăţelul părea 
inverșunat în munca lui. Nu mă văzu, nu mă simţi. Aşa că 
l-am putut admira în liniște, Ce să vă spun? Vedeam cea 
mai mare minune a vieţii. Mi se topea sufletul privindu-l. 
Acesta să fie omul nenorocit de mai tirziu? 

„M'am îndepărtat tiptil să nu-l deștept din bucuria lui în- 
dirjită, De-atunci am observat mereu pe copii în pare, În 
iei lor. Nu, nu erau, nu sint oameni! E o creiaţie care 

ate pe om, ceva ce se aseamănă cu femeile, dar le întrece. 
Toate mișcările, toate tipetele, vorbele şi risul lor, argintiu, 
treceau prin ființa mea, mă mingăiau cu o gingășie nemai- 
pomenită, Părea că în mine se joacă, rid şi vorbesc, aleargă. 

Eram acum prietenul lor. Le făceam jucării, alergam 
cu ei. a apelsin: cu mine cu mare ușurință. Cit mă ză- 
reau, băteau din pălmuţe de răsuna în inima m strigau: 

— Mutul! Vine mutul! uta i 

Căci, aţi înțeles cred, că nu le-am vorbit un singur cu- 
vint. Mă intelegeam cu ti, de minune, prin semne. La înce- 
pui se mirară, văzind că nu le răspund. Se ținură citeva zile 
n rezervă. Apoi ei se impăcară cu muţenia mea, şi lucrurile 
merseră strună, | 

Pină într'o zi! Una dintre copile, Anișoara, alergase pria. 
desimea parcului, şi cum avea o ghiată ruptă, i-a intrat wi 
spine în picior. Am adus-o în braţe la luminiş. Cum ţipa, se 
adunaseră în jurul nostru o gloată de copii cunoscuți. Ni 
știam ce semne să-i mai fac să o incurajez. Trebuia să mă 
lase să-i scot spinele. O durea. Şi glasul ei de suferință, pă- 
trunzător pină în rărunchi, îmi aduse cuvinte de min 
pe buze, fără să-mi dau seama. Toţi copiii ridicară tele 
miraţi „Se opri din plins şi Anişoara şi asculta. De ve- 
nea glasul acela? Și, cînd au înțeles că vorbea mutul, Sau 

pornit cu toţii pe un ris îndrăcit. Am înțeles că nu mai pot 
repara nimic, m'am folosit de veselia generală şi am scos 


EVADARE 15 


spinele din piciorul Anişoarei. Apoi am pus-o uşor pe pa- 
jişte, și pină a nu băga ei nimic de seamă, am dispărut, 

De-atunci i-am înconjurat, îi înconjur, dar mi-s tot atit 
de dragi şi-mi vine să mă joc cu ei. Mam gindit atit de mult 
la ei, încit, iată, lor le-am lăsat prin testament întreaga mea 
avere. Ce aveţi voi de spus la asta? 

Nechifor iși roti privirea prin odae, pe pereți, cobori 
capul în piept, se opri lingă masă, descuie un scrin, scoase 
un plic pecetluit, îl intoarse cu laturea scrisă, îl purtă roată, 
pe îndelete, ca să poată fi citit, îl puse la loc și încue iar. 

— Aţi văzul ce e scris: Testamentul meu. Tăceţi și vă 
miraţi, şi nu vă vine a crede. Dar e aşa, E hirtie făcută la no- 
tarul public. O copie e la dinsul. Puteţi fi siguri că nu vă 
mint. Și nu ar fi motiv să vă miraţi! Voi ştiţi că n'am erezi. 
In testament am pus o singură condiţie. Notarul, la început 
n'a voit $o introducă. Dar eu l-am silit. Era voinţa testato- 
rului. Este o singură clausulă, pe care eu am dictal-o şi o 
ştiu pe dim afară: „Moștenitorii de drept sunt numai copiii 
din cari nu se aleg nici odată oameni mari”. 

Am avut o discuție strașnică cu notarul. El zicea: din 
toţi copiii cari trăesc, ajung oameni mari, 

Ce știa el! Eu eram om mare, chiar bătrin, şi sint sigur 
că nu am fost nici odată copil. Dar fiindcă el stăruia în cre- 
dința lui „am formulat clausula de mai sus. ” 

Nechifor, lăcu, şezu la masă, își răzimă fruntea 
în palmă. 

In odae era o liniște de moarte. Numai bizăia nici musca 
cea mare. Stătea întrun colț al perdelei. Poate dormia. 

De-odată un zimbet trist lumină faţa lui Nechifor. 

— Da, înţeleg! Vă miraţi că mi-am făcut testamentul. 
Șaptezeci de ani pentru un om viguros ca mine, nu sunt prea 
mulţi, Dar înţelegeţi odată că nu l-am făcut pentrucă mă 
gindesc la moarte ci pentrucă stau în faţa unei esperienţe 
care poale să mă coaste întreaga avere, Şi, pentru a mă opri 
să n'o pol pierde, um testat-o, nu din ziua morții, ci dela 
data testamentului, făcut alaltăieri. Şi acum vă rog să staţi 
în linişte, să nu vă mişeaţi, pentrucă esperiența și începe 
în grabă.” 

El se ridică infrigurat dela masă, merse la un dulap, îl 
deschise şi scoase o cutie lungureaţă, neagră. Se apropie cu 
gravitate de oglindă, deschise cutia, scoase ur briciu lung, 
a cărui lamă lumina mat. 

— Esperienţa mea, domnilor și prietenilor, incepe acum, 
dar nu știu cînd se va sfirşi. Ea are ca ţintă să descopere 
taina laringelui omului mut. E nevoe să văd ce maşinărie 
stricată a pus destinul în gitlejul meu, şi cum se poate re- 
para acea mașinărie să sune omenește. Partea primă a espe- 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


rienței îmi în ui că va fi foarte uşoară: să scot fluericea 
aceea blestemată. Dar mai greu va fi să o reparez, ori să 
construesc una cu totul nouă. La esperiența aceasta mă gin- 
dese de ani de zile, şi o aflu posibilă, ba chiar sigură. Poate 
însă că va costa multe parale. De aceea am făcut testamen- 
tul. Şi acum, vă rog de atențiune! 

echifor ridică briciul şi trase apăsat peste beregată. 
Trupul uriaş se rostogoli. In odae nime nu se mişcă: nu era 
nimeni; ci pe pereţi o serie de portrete, cari priviră și acum 
tot aşa de mute și de neclintite ca şi mai înainte. 

I. AGÎRBICEANU. 


„l-i-ha ! l-i-ha ! Pe loc ! Pe lac! Zii mă ! A-ha-ha £." — 
lar Popescu D. Gheorghe clatină şi din cap, un elătinat în in- 
chipuire, ca şi chiuiturile ; totuși o impereeptibiă scutură- 
tură şi din cap şi din umeri, înăbușită odată cu chiniturile 
și îndemnurile lui nebune... Inăbusită sub tăcerea de mor- 
mint din repertoriul clasei a cincea, unde colegii lui norma- 
lişti tocese de zor pentru Simbăta inchizitorială la geometrie 
şi istoria pedagogici, iar el, Popescu, zor nu are... , 

Doar el dela masa Popeștilor şi din intreg repetitoriul 
își poartă zadarnic ochii pe deasupra literelor şi figurilor... 
Abia simţit — gonit de dumicatul mărunt al cobzei de de- 
parte — el îşi scutură capul în tactul briulețului de dumine- 
că și de luni dela nunta Filofteii... 

Spre a nu fi simţit de vecinii de pupitru de sub becul cu 
pălărie albastră, cari îl incing cu tăcerea lor copleșitoare, Po- 
peseu D. Gheorghe caută să se ajute numai cu respirația... 
Adică işi sisiie respirația din toți plăminii, după tactul ame- 
țitor al cobzei: aspirator și respingator ca pompa respectivă... 
Abia auzită de urechile proprii, res irația lui goneşte după 
zdrăngănitul mărunt și uluitor al cobzei inchipuite, aşa cum 
se ține un tren adevărat de sisiitul locomotivei pornite pe va- 
lea Argeșului în jos... El crede că se ajută numai cu respira- 
tia... I se mișcă şi fălcile, i se strimbă gura, i se saltă şi ume- 
i „Zii măi l. Ține-o aici! Tot aşa! Acum!.. Aşa |... 
I-i-ħa 1. 

Mine !... Mine în sfirşit va sosi telegrama... In fața ei Di- 
recția nu va avea de ales... Cam greu |... Greu, dar o să trea- 
că el D. Gheorghe și peste asta... Cum a trecut peste atitea 
săptămini de aşteptare grea, va trece el şi hopul acesta... 

Sigur, știrea sosită fiind ori în ora de muzică ori în cea 
de pedagogie, din clasă va fi chemat... Va fi chemat afară şi 
va pleca cu trenul de 1... Şi iute ca unul lovit de năpaste, mai 
dind ochi cu lumea doar după!... Căci nimeni nu știe de bu- 
curia lui, afară de prietenul Crăciun Andrei, Altceva nepre- 
văzut neputind interveni — de-acum nunta |... Liniștit, deci, 
iarăşi din această parte a unor eventuale dificultăţi, se arun- 
că din nou în vîrtejul îndrăcit, în capul lanțului de jucători, 
să mărunţească chindia şi breaza și briuleţul, să-i tire pe cei- 
lahi răsucindu-i în loc, să incolăcească şi să descolăccască lan- 


e mmm 
z 


S 


jul — şi apoi, beți, abia schiţat, dumiciwd pe loc, plutind mai 
mult in aer, să nu se audă decit zingănitul cobzei... „Aşa ! 
Aşa ! Uite-aşa ! I-i-i 1... Care-i ăla mă ?! Ține coada mă! Pe 
loc ! Pe loc! Aşa! Aşa !”. Şi ca într'o beţie adevărată, care 
numai cu 19 ani se poate purta indelung şi fără ţuică, D. 
Gheorghe trage cu urechea doar la cobză, ea singură în stare 
să [ie pas la briuleţul adevărat... În vreme ce la mese, rar, se 
mai intoarce iute cite-o foaie... 

Și aşa se deschise uşa... Peste tăcerea adincă a ultimului 
ceas de preparatie — ca şi peste gindurile, în navetă pe 140 
de km., ale lui D. Gheorghe — apare, neașteptată, în întreg 
cadrul uşii, silueta impunătoare a directorului... 

Cei puţini, cari îşi întorsese capul, ca şi cei mulţi cari 
nu-l putuseră întoarce — fiindu-le ochii traşi ca şi cu gumi- 
lastic după portretul bărbos al lui Amos Comenius și după 
demonstraţia grea de geometrie — toți, sunt, printrun scurt 
huruit de scaune, în picioare... 52 de băieţi în picioare, cînd 
încă „Moşu” nu trecuse bine cadrul uşii... 

— Cine-i aici Popescu D: Gheorghe ? — începu directorul 
cu pronunțarea lui răspicată uitindu-se din nou la adresă. 

— Sint trei Popescu Gheorghe, domnule Director! — in- 
terveniră mai multe glasuri emoționale de telegramă, iar 
«dintre ele lipsea glasul lui D. Gheorghe care amuţise... 

Avînd telegrama, în concepția acestor fii ai satelor, doar 
rost grav și alarmant, en fusese întimpinată cu ochii căseați şi 
răsullări oprite, 51 de perechi de ochi se pironiseră pe gura 
„Moșului” în aşteptare... 

Intorcînd telegrama, directorul se uită mai atent la a- 
dresă : 

— Aici... nu ştiu ce e nici!... Este O. Gheorghe ori este D. 
Gheorghe... E dată dela Curtea de Argeş... 

— D. Gheorghe! — interveniră prompt mai multe gla- 
suri sigure, tăind nodul gordian; iar între ele al lui D. Gheor- 
ghe iarăși nu se găsea. Toți se uitau ori arătau spre el. 

„Ku o figură îngrijorată, uluită, cu gura uşor întredes- 
chisă ca pentru teamă, în aşteptarea „neprevăzutului” din 
telegramă şi gata pentru o „lovitură inevitabilă” a sorții, Po- 


peseu D. Gheorghe căuta să se ție şi se uita şi la „Moşu”, ca- 
re-i puse mâna pe umăr: „Dragul meu, sa petrecut un eve 


niment trist în familia ta...” 


___ Tăcerea ce căzu fu înfloritoare, glasul directorului po- 
ticnindu-se de emoție, ca un milos ce era, iar respiraţiile co- 
legilor oprindu-se și ele... In ce-l privea pe D. Gheorghe, e 
greu să se poală spune ce se petrecea cu el acum... El părea 
să continuie a aștepta ceva, cu totul despuiat de ginduri, de- 
lu directorul așa de apropiat. Avea o privire care ar fi vrut să 


ea N a a 


18 VIAŢA ROMINEASCA a Lu 


URGENŢA 19 
ADABI E POETII ae, B DEEE TE DEI E ea 


coboare mai iute în faţa loviturii sigure ce întirzia... Căci nu 
i-a spus totul deodată... In ccle din urmă ochii lui, țintuiţi de 
cele 52 de perechi, căzură la pămint biruiţi; apoi se ridicară 
greu iarăşi, 

„Toţi am trecut ori vom trece pe unde treci acum dum- 
neata...” reluă directorul. „Tatāl dumitale e mort...” 

Atunci se ridică dela cele șapte mese lungi ale repetito- 
rului o singură răsuflare adincă și de fior—fiecare închipu- 
imdu-și că ar fi primit el o asemenea tristă veste în fața ola- 
sei — şi de uşurare, după ce cuprinsul lelegramei era în 
sfirşit cunoscut. Apoi directorul mai spuse ceva... Mai spuse 
ceva, ce poate nici un clev al clasei nu mai cunoscuse: „Pri- 
meşte condoleanțele mele...” li mai spuse și care este cel din- 
tii tren a doua zi de dimineață și eşi. lar ieşind, lăsă în 
urmă svon de glasuri compătimind şi comentind trista ştire... 

Compălimirile continuară să se concentreze mule de 
aproape şi de departe; numai mute dela toţi colegii lui, prea 
puţin cunoscători ai vieţii şi neumblaţi în lume... Pină ce se 
ridică Murgăşanu Petre dela masa de alături şi, înaintind 
grav pină lingă D. Gheorzhe care-și pusese capul în palme, 
rosti și el vorbele directorului înclinindu-se uşor... li du şi 
mina lui Popescu... Știindu-l ceilalţi pe Murgășanu mai frecat 
printre albăstrimea orașului — întrucit fusese vre-o doi ani 
ucenic într'o prăvălie din Bucureşti — se mai grăbiră eMiva 
să-l imiteze. Şi, în primul rind, toţi cci dela masa lui D. 
Gheorghe — neputind ei să lipsească chiar de ar fi vrut — 
adică: B. Alexandru şi G, Ion şi M. lon şi I. Nicolae ṣi R. 

Vasile... Plus ceilalți doi Popescu Gheorghe, cari aveau sim- 
țămâîntul unci participări mai mari, intrucit, întrun fel, fä- 
cuseră, pentru citeva clipe, chiar tovărăşie la doliu... 

Neprezentindu-se nimeni cu condoleanţe dela masa lui 
Urăciun Andrei, ca și dela alte două mese mai îndepărtate, 
rămăsese pe loc și Crăciun. Rămăsese cu capul în miini și cu 
nasul în carte... Ca şi D. Gheorghe, care, şezind ori ridicindu- 
se pe jumătate, primise condoleanţe delna vreo cincisprezece 
colegi şi apoi răsufla adine în răstimpuri... Răsufla greu, cu 
capul între mini ca un oftat... 

Mai într'un tirziu şi nu prea tirziu — adică cu vre-o ju- 
mătate de ceas înaintea clopotului de culcare — se mai arătă 
si Rădulescu Anghel, elevul ecl mai de lume din a cincea, 
obişnuit să sară gardul în oraș şi chiar prins odată și care 
acum se întoreca icpureşte. Pus repede la curent atit asupra 
procentului mare de rise pe care îl înfruntase cu vizita total 
neașteplată a directorului, ca şi despre norocul ce-l avuse ca 
Moşu” să vie cu un eveniment trist din familia lni D. Gheor- 
ghe, Rădulescu se Îndreptă iute către elevul dela masa ve- 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


cină şi-i exprimă şi el condoleanţe, ca şi directorul, ca şi 
Murgăşanu... Aşa incit, mai văzînd elevii adăogindu-se, in 
chip așa de spontan și de simţit, compătimirea unui coleg pe 
care-l socoteau un stricat, ei continuară încă să se privească 
loji emoţionaţi. Apoi pină tirziu îşi împărtășeau impresia că 
D. Gheorghe, judecîndu-l după dispoziţia lui de mai înainte, 
trebue să fi avut măcar o slabă presimţire despre ceeace-l 
pindea. 

Ci D. Gheorghe, cu capul mereu în mini, se baricadase 
în mutismul lui de mai înainte, Insă peste gindurile lui pri- 
elnice pentru Duminecă şi pentru Luni, acum căzute în um- 
bră şi prigoană, veneau în amestec ginduri cu totul neprevă- 
zute. lar acestea, cele neașteptate, şi pusese stăpinire asupră-i 
lăsindu-l cu un simţămint A mare neliniște şi uluială,.. Işi 
făcu el socoteala că dacă nu-și ridică ochii spre colegii lui, 
poate fi firesc ; că nu plinge, iarăşi se mai poate înţelege 
—— € acum ca şi bărbat ! Dar este el oare, ca bun fiu, destul 
de turburat și abătul ?... Despre aceasta anume se îndoiește. 
Și se turbură... Şi dacă măcar această turburare ar putea să 
tie mai puternică L.. Şi D. Gehorghe prinde să răsufle iarăși 
adinc, ca o oftare, Oftează, căci tatăl său — şovăială de-acum 
nu mai încape ! — este ca mort pentru toată şcoala, iar cl, 
între colegi, orfan pe jumătate... Cu alți frați mai mici, ør- 
fani şi ei... 

Şi această nouă situație nu-l turbură măcar destul ! Căci 
pînă și blestemata de cobză îi biziie în urechi |... li biziie fără 
voie, ecou al îndelungatei îinchipuiri. Cobza care-i ţine tovă- 
răşie de trei săptămâni încheiate (adică de cind căpătase seri- 
soarea dela 2 Februarie că au „Înţăreat viţeluşa”, ceiace în- 
semnase logodna...); cobza revine mereu și-l terorizează'n 
surdină ca un bondar zăvorit, ca o chemare prigonită din 
toate părţile. Şi ca o mustrare... 

Popescu R. Vasile de alături fi şopti: 

„Mă Ghiţă, tu la ce mai stai cu noi ?.. Du-te în dormitor, 
să te mai linişteşti... Că mine ai tren de dimineaţă...” 

Ideia lui R. Vasile, la care D. Gheorghe se miră cum nu 
se gândise, era o binefacere. Şi ieși aproape încovoiat prin 
ușă, petrecut de privirile cele multe. 

II găsiră, la clopotul de culcare, cu faţa îngropată în per- 
nä.. Şi trecînd toţi pe lingă el fără prea mult sgomot — fie 
că ar fi dormit, fie că nu putea să adoarmă — toţi se cuibă- 
riră în paturile lor, ştiind sigur că a doua zi aveau să păsea- 
scă patul lui gol... A 
„Printre alte comentarii ce făcură colegii a doua şi a treia 
zi despre tristul eveniment, fu, din partea unora. si acela că 
Popescu D. Gheorghe se dovedise foarte tare, iar din partea 
altora că se dovedise prea puțin simțitor ca fiu... 


Si 


URGENŢA 24 


Părerea din urmă, pusă în circulație de ici și de colo 
mai întii cu timiditate și ocoluri, căpătă, cu timpul, în cercuri 
intime, chiar forma unei condamnări. lar insuşindu-și ace- 
iaşi impresie și unii dintre colegii ce mai apropiați ai luni 
Urăciun Andrei, acesta, la început, protestă foarte mirat îm- 
potriva unor ușa păreri... Apoi se eschiva ca şi jignit... Si con- 
linuă să se eschiveze în mirarea colegilor lui și prietenilor 
celor mai apropiați... Pină ce trebui să recunoască și el. 
Să admită că lui Ghiţă Popescu nu i se prea rupea inima... 
Și după aceasta trebui să vie şi mărturisirea... Şi cu mare tai- 
vă, eu mari jurăminte pe toată viața din partea acelor colegi 
distinşi cu încrederea lui, le dădu cheia. 

Și după ce-i făcuse părtaşi la această taină pt cei mai 
buni doi prieteni ai săi, se mai uitase încă odată în ochii lor, 
să le ja jurămintul mut, iar aceștia ridicaseră mut capetele 
inchizind ochii pe jumătate... 

Taina trecu apoi mai departe cu aceleaşi legăminte, fă- 
cute tot cu jurămint de alţi trei... Dela cei dintii doi iniţiaţi 
wdicà trecu la alfi trei, cari fuseseră socotiți vrednici de ab- 
solută încredere. 

Şi erau Marţi dimineaţa unsprezece elevi ai clasei, cari 
nu se mai preocupau de faptul că D. Gheorghe se dovedise 
prea puţin simţitor la primirea telearamei... lar dacă mai 
erau interpelați de cei care îi ştiuseră odată părtași la ace- 
leaşi nedumeriri, răspundeau din umeri ori în doi peri, să 
scape. Aşa încît mimărul celor unsprezece ar fi continuat să 
mai crească Marţi, dacă băieții mar fi intrat în cealaltă zi 
grea din săptămînă, cu fiori, cu repeţiri înfrigurate chiar şi 
in recreaţii — pină la deschiderea ușii — de teama unei „plă- 
cinte”... Măcar până avea să treacă ora „Hienci”, care asculta 
de obiceiu mulți, 

Și în adevăr ascultă vre-o cincisprezece. Încit îl nimeri, 
în a doua serie, şi pe D. Gheorghe... 

„Pentru el, un elev din băncile din față se grăbi să dea 
emoţional motivarea cuvenită a abseței, reproducind chiar în 
glasu-i scăzut și în ton, ceva din comunicarea unei condo- 
leanțe. 

„Bietu’ Popescu L.” — făcu atunci „Hiena”; însuşi „Hie- 
na”, pe care elevii nu-l prea știau milos... 

Atunci cineva pufni în fund. Pufni de ris. pe cind pro- 
fesorul, fără să-și fi ridicat ochii de pe catalog, căuta un 
alt nume.. 

Risul acesta, care nu putuse fi stăvilit la cuvintele de 
compătimire ale „Hienei”, derută pe mulți şi derută mai vir- 
tos pe omul de pe catedră, Apoi reculegindu-se acesta si re- 
cunoseind în fapta elevului una dintre necuviințele rar cute- 


r 


22 VIAȚA ROMINEASCA 
O E E EI PSI E E EEE IE E 


zate în ora lui, se făcu negru şi înaintă spre vinovatul care era 
Ştefănescu Radu... Inainta cu paşi măsuraţi, ca şi cind sar 
plimba... Cecace la „Hienă” era totdeauna semn rău, Și ridi- 
cindu-se atunci, peste capetele celorlalţi, capul îngrijorat al 
lui Ştefănescu Radu, acesta primi o corecţiune teribilă pentru 
nesimtirea lui şi pentru „impietate în fața morţii...” Fu mal- 
tratat sub ochii aproape satisfăcuţi ai unor colegi. sub ochii 
nedumeriţi ai altora şi sub cîteva priviri ce înăbușeau şi ele 
ceva în dosul lor, şi cari acum întiia oară incepeau să se bå- 
nuiască una pe alla... 

Dar cind de-acum indignarea profesorului se mai des- 
cărca doar în cuvinte, mai pulni unul... Dar atunci se des- 
chise ușa. 

Intra directorul avind după el pe D. Gheorghe şovâăilor. 
Se vedea că se întilnise cu „Moșu” Întimplător. Avea faţa 
foarte trasă, palidă şi doliu la braţ, 

„Pe băiatul acesta te rog să nu-l asculti”, — Se adresă 
directorul colegial către „Hienă”,.. „A avut o pierdere în 
familie”. 

La vorbele directorului, ascultate cu ochi plecați de Po- 
pescu, mai pufniră încă vre-o trei elevi. Și după ei alții, unii 
gindindu-se la tatăl, alţi la sora lui Popescu, alţii numai ui- 
tindu-se la el. Dibuind prinse apoi a ride clasa întreagă, scu- 
lată îm picioare, unul ascunzindu-se în dosul celuilalt — și 
curind niciunul nu mai avea nimic de aflat. 

„Ce înseamnă aceasta?!” — îngină directorul confuz, 
cu glas stins şi purtind ochii de sub sprincenele-i mari 
dela clasă la Popescu şi dela Popescu la clasă... Apoi, 
trezindu-se ca dintr'un vis urit, repetă întrebarea de citeva- 
ori, dar crescendo, aşa că la cea din urmă zuruiau geamurile 
sălii de clasă şi trebui neapărat să primească răspuns. 

Un glas din imediată apropiere, cu emoție și frică, răs- 
punse aşa dar lămurindu-l şovăielnic că Popescu fusese la 
nuntă... Și se lăsă o scurtă tăcere ca de biserică, Apoi, în 
vreme ce „Hiena” se agita aruncîindu-și braţele în sus, di- 
rectorul se întoarse spre D. Gheorghe, îl apucă de piept şi-l 
scutură cu nemărginit dispreţ și minie: „Nerușinatule!” — şi 
geamurile mai zuruiră odată. „Nevrednie ești de misiunea 
pentru care te-am pregătit!” li rupse doliul dela braţ și, 
negru de minie, ieşi... 

Extrem de agitat şi in neputinţă să mai continuie lecţia. 
profesorul de matematici urmă directorului pe coridor, eom- 
plectindu-l: „Trebuie dat un exemplu pe ţară!” 


Pentru compleetarea acestei turburătoare scene mai ire- 
buie adăogat că Popescu D. Gheorghe — care se lăsase în 
mina directorului scuturat ca o cârpă şi care se uitase toată 


Pad 


URGENȚA 23 
E E E PE E E T EE E 


vremea prostit la colegii lui, luindu-le toate așa cum veneau 
— a pornit şi el pe coridor în neștire, departe de ai lu... 
Căci în inima lui, definitiv, se rupsese ceva. Fi nu-i mai erau 
colegi prin purtarea lor, aşa cum el mavea să mai rămiie 
elev, judecind după supărarea omului destul de bun care 
era ' Moşu”. 

Soarta lui de altfel o socoteau pecetiuită și colegii (Con- 
ferenţa profesorală și fusese convocată de urgenţă pe aceras 
zi, la ora 5). Toate aici se prezentau deci pentru D. Gheorghe 
răsturnate şi el străin între ele. Era în treacăt, ca intro 
lume străină, și ca un nuntaș nechemat nu-și găsea locul. Aş- 
tepta ca într'o staţie de legătură, gata să fie pornit pe o linie 
secundară şi trebuia să-i vie trenul. In ce-i privea pe colegii 
lui: telegramă, condoleanţe, nunta care trebuie să fi fost 
ceva frumos — și care fusese în adevăr ceva neobișnuit de 
frumos! — toate se trecuseră şi nu mai erau obiect de glumă 
sau interes pentru nimeni. Iar la masă — unde Popescu fu- 
sese dus mai mult cu sila, socotit fiind nemincat din ajun — 
acolo, cu capul tot plecat și mai compătimit decit la primirea 
telegramei, de oarece cu ziua aceasta începea pentru cl ca şi 
moartea, acolo el se lupta acum să-şi reție oftatul... Dar ofta 
pătruns, ofta cu gura lui întredeschisă şi cu cumpătul pier- 
dut, în vreme ce, în lăcerea sălii de sufragerie, se uuzeau 
doar tacimurile lacome... Fără să fi căutat anume, ochii lui 
intilniseră odată și ochii lui Crăciun, cari se plecaseră iute... 
(La rindul lor, aceștia fulgerau ades, dela locul Iui, pe Ște- 
fânescu Radu, cel ce pulnise intii la „Hicnă” si pe care acum 
ar fi vrut să-l ştie sfărimat de minile ci...) 

Dar şi în această stare — cu abisul. cu ireparabilul des- 
chis înainte-i — vioara și cobza se |incau de ell.. Cobza pe 
care şi-o alunga cu mintea şi era mercu prezentă, Era ecoul 
din două zile şi două nopţi de zdrăngănit uluitor, de fră- 
mintare şi dhiuituri. Se ţinea de el ca un biziit înăbuşit de 
muscă, aproape stins... TI alunga şi apărea iarăși. Pe neaş- 
teptate cădea pe nervii lui ncodihniţi şi pe nervii lui înfio- 
rați acelaşi zdringănit... Cobza care-l prigonea acum, ca toate 
cele dela nuntă. Amestecuri de ecouri cădeau scurt în ure- 
chile lui printre sgomotele tacimurilor: chiote, frinturi de 
acorduri, risete de femei. glume. Ca și gluma naşului, din 
care se îmbie silnic urechii frinturi de ici şi de colo, să se 
prindă în virtejul din cap: „Cu socru mare azi vreau să 
beau, că-i mort!... Bea mă, ca să uităm! Și zii tot aşa, că-ți 
rup colții cioară ! Tu par'că nici n'ai ști, Dumitre, că ești 
mort !” Şi juca cu sticla în mină. „Inchin mă pentru pome- 
nirea ta — închinarea ei de viaţă! — că de cind ai părăsit 
lumea asta, nu mă las... Și beau și joe Beau pentru fini și 
beau şi pentru Ghiţă ăsta al tău, să-l vezi încălecat dea- 
supra nevoii... Inchinarea voastră la toți!” 


e 


A VIAȚA ROMINEASCA 


Tot mai mult frămintată de gindul răspunderilor şi da- 
loriilor ei, clasa încercă, în ultimul moment, să vie în aju- 
torul lui D. Gheorghe printr'o delegație. Ea însă (delega- 
tia), cu toate nădejdile mari puse într'insa, se înapoie iute 
şi foarte desamăgită. Ba, dacă intervenţia ei n'ar fi fost pusă 
în slujba unei singure persoane în afară de delegație și 
ducă War fi fost exponentu clasei întregi, ca -să impartă cu 
că şi nereuşita şi blamul, poate că ur fi şovăit să facă o 
dare de s "amă prea umănunțită despre audienţă... „Mogu”, 
om rezonabil şi bun în fond, rămăsese atins puternice in 
demnitatea lui de director prin rolul ce-i fusese dat să 
Joace în toate peripeţiile afacerii, la el in internat... Această 
intimă convingere a fiecărui elev se vădise, de altfel, încă 
dela alcătuirea delegației de cinci, care fusese cumplectată 
mai mult Prin stăruințe şi presiuni. Doar abia doi dintre 
membrii ei se oferise singuri să înfrunte minia directorului, 
i unor profesori — căci delegația fusese pentru conferență 
— ŞI eventuale riscuri ce ar fi putut decurge din ca: Unul 
a fost Crăciun Andrei, muncit de mari păreri de rău, iar 
al doilea chiar deochiatul de Rădulescu Anghel. Din pură 
generozitate. Dintr'un elan propriu firii lui, 

Fuseseră daţi afară. 

Numai fiindcă erau din ultima clasă a şcolii, directorul, 
în loc de „afară”, le zisese doar aspru „plecaţi!” De față fiind 
aproape tofi profesorii abia sosiți pentru conferenţă, „Moşu” 
aseultase pină ce Crăciun a putut să-și adune ceva din vor- 
bele pregătite dinainte şi astfel să poată auzi despre ce este 
vorba — despre cecace era sigur de altfel... Ba la vorba 
promptă a directorului mai adăogase şi mai prompt „Hiena”: 
„„Beruşinaţii!”, apăsînd pe prima silabă. 

Dar în vreme ce ceilalți din delegaţie continuau, retră- 
uindu-se, să examineze figurile profesorilor spre a putea 
descifra ceva şi a raporta clasei, mai aruncă Rădulescu 
Anghel respectuos singurele cuvinte cari mai pot servi unei 
cauze chiar cînd eşti poltit ufară: „Domnule Director şi 
Domnilor Profesori, Vă asigurăm că niciodată aşa supărare 
nu veţi mai avea dela clasa noastră”. Şi atunci Își pierdu 
«directorul sărita cu desăvirşire în loc să se înmoaie şi zise 
direct către Anghel, dar ieşia ca pentru toată delegaţia: 

„Lu-mi erai?! Afară 

Iar după el şi „Hiena”: 

„Afară!... Ne-ruşinaţii!...” 


Se întrebau deci dacă nu cumva făcuseră o ureşeală cu 
intervenția lor. Unii profesori îşi păstrase, pe tot timpul au- 
dienței, nişte măști imobile și indescifrabile — singur doar 
cel de pedagogie, „Muscă”, zimbise uşor la vorbele lui An- 


În E 


\ 


URGENŢA 2% 
ÎN a o 


uhel — alţii dintre ci însă căutau cu dispreț la fiecare mem- 
bru al delegaţiei; alţii apoi, după ce fuseseră furiosi, deve- 
niseră şi mai furioși... 

Şi dacă, precum sa putut vedea îndată, toată scoala stia 
«le patima lui Popescu. de bunăseamă că tot furia vre-umuia 
dintre profesori îşi găsise descărcare în vre-o clasă, încă de 
dimineaţă... (Căci într'a cincea secretul cu scandalul care pro- 
vocase conferința, fusese păstrat de toţi). Așa că pină şi cei 
mai mici —  „ridichile” dintra întiia + știau că Popesca D. 
Gheorghe va fi dat afară din toate şeoiile dri teră... Şi anume 
ca unul ce incsreass să omoare pe taică-său la o nun'ă 


Și toluși, conferența n'a adus, în cele din urmă „o aseme- 
nea hotărire,.. 

După donă ceasuri de desbateri, cari fuseseră adevărate 
hărțueli, i-a aplicat pedeapsa opreliştii pentru două luni în 
internat, mustrarea în faţa clasei și conduita scăzută la limi- 
tă. Elevul cra în ultimul an şi se dovedise pină aci vrednic 
lu carte şi fără cusur În purtarea lui. Se mai avuse, ntrucitva, 
în vedere că, chiar și în înscenarea cu telegrama, pe lingă 
partea urâtă, elevul mai fusese purtat de un puternic senti- 
ment de familie şi de un neobișnuit ataşament pentru viața 
satului, unde uvea să activeze. 

Două luni faţă de distrugerea sigură a carierei ! 

Aşa incit, în orele de preparație de seară Popeseu D. 
Gheorghe, negăsindu-se În tren spre Argeş cum se inchi- 
puise în ceasurile de sbucium de peste zi — ci tot în mijlocul 
colegilor săi. le povestea şi repovestea, cu friguri, impresiile 
lui dela nuntă. (Ca unuia însă, ce trecuse ca printr'o lume de 
farmec, unde se Întilnise și cu groaza, vocea îi tremura). Co- 
legii îşi povesteau şi ei și își reproducenu, după versiunile 
membrilor delegației, scena cu „primirea” din cancelarie. La 
nesfirşit... lar când vre-unul încerca să mai adaoge ceva în 
gesturi ori În vorbe, venea protestul: „Nu mai exagera mă, 
că nu-i nevoie!” 

Apoi, după Măgură secretarul, peripeţiile şi scenele dela 
conferință unde Popescu scăpase cu un singur vot — votul 
directorului... Scăpat cu pledoaria lui „Muscă” și cu două 
vorbe simple și încă ceva cu tile dela „Sucală” de gimnastică. 

li imitau pe profesori şi se întrerupeau unii pe alţii cum 
se întrerupeau între dinşii profesorii, se apostrofau cum se 
apostrofaseră în cele din urmă profesorii. Şi, după ce redau 
mai intii pe un „Muscă” elegant şi grijuliu în alegerea cuvin- 
telor, apostrotat de „Ipopotam” şi de „Hienă” ca propagator 
de anarhie şi impiedecut chiar să mai ia cuvintul a treia-oară, 
redau apoi pe un alt „Muscă”, scos din sărite. numindu-i 


———————————————————————— 


26 VIAȚA ROMINEASCA 


cu degetul lui in buzunarul vestei — pe unul „jandarm” iar 
pe al doilea „caporal... . 

Apoi, cu un filosof, îl reprezentau şi pe „Sucală”: „Oamey 
ni sint şi ei, domnilor... Om e şi Popescu ästa, ca și noi... Viața 
e aşa! Cind e să faci ceva în ruptul capului şi ştii că ţi-e oprit 
ori că poate să iasă cu necaz, minţi că n'ai ce să faci. Cum fa- 
cem şi noi uncori cu simpaticul nostru director, după nopţile 
albe, de-i trimitem vorbuliță că sintem îndispuși, Și rămâne 
că sîntem indispuşi! Dar. ce mai! Cum fac eu chiar cu ne- 
vastă-meu. Dacă-i spui cam mai întirziat la un taifas, să su- 
pără, Aşa că de atiteu-ori trebuie să-i spui că viu la conferen- 
tā, incit azi nici nu ma crezut: „Ce fel de consiliu la voi aṣa 
de urgent?!” — zice. O minciună şi la Popescu ca toate min- 
ciunile omeneşti. Mai cu complicații, poate. Vinovat e, nu zic; 
dar nu ca să-i stricăm cariera”. 

„Ba de loc!” — sărea „Muscă” cu degetul tet în buzuna- 
rul vestei, caşi cum ar fi intrat în desacord şi cu „Sucală” — 
şi pe „Muscă” îl făcea Rădulescu Anghel, cu sentiment şi cu 
gesturi către un „Sucală” ales dintre colegi — băiatul acesta, 
care şi-a avut poate cea mai mare bucurie în viaţă, nu e de 
loc vinovat! Vinovaţi suntem noi că ma avut destul curaj să 
ne mărturisească ce mure lucru era această nuntă pentru via- 
ta lui şi că, în loc, a trebuit să ne vie cu un tată mort! Spre 
ruşinea noastră, Şi poate chiar cu știrea tată-său; dacă nu 
cumva telegruma o expediase chiar el. Să trăiască, băieţi, 
„Muscă” sireucu — încheia Anghel. „Și Meşu”! Şi „Sucală”! 
Trăiască şi Ghiţă al nostru! Și răpasatu' taică-său 


lar dacă, după clopotul de culcare, cineva ar mai fi în- 
tirziat puţin în vre-un repetitor, ar fi putut să prindă de sus. 
din dormitorul clasei a cincea, în paşi mărunți, ritmul viu al 
unui briuleţ îndrăcit mutindu-se şi mărunțindu-se mereu, ca 
o mare goană de șobolani întrun hambar. Brnie veritabil, 
dar fără tropăituri, schițat doar şi ocrotit de vigilența unui 
coleg impotriva vizitei neaşteptate a „Moşului”: Un planton 
îm coridor — chiar Ștefănescu Radu, cu prosopul şi cu săpu- 
nul în mină, drept pavăză, și bucuros şi el că afacerea se 
sfirşise cu bine. Cu o ureche la sisiiturile jucătorilor iar cu 
alta spre capătul coridorului, el sta gata să dea alarma cind 
ur simţi pasul greu urcând scările. Pr 

ROMULUS CIOFLEC 


Sociologia « în plină ofensivă victorioasă, Unul după al- 
tul, elemente sufleteşti care păreau apanajul individualului 
se arată a fi de origină socială. Lucrurile au ajuns atit de de- 
parte, fincit unii socotese psihologia ca fiind în pericol să-și 
piardă independenţa şi să fie împărțită între vecinele ei; 
funcțiunile sufleteşti superioare ar fi acuparute de sociologic. 
iar cele inferioare ar rămâne pe seama fiziologici; lucru pe 
care, de altfel, l-a prevăzut şi preconizat Auguste Comte. 

In teoria cunoaşterii, de-asemenea sociologia pătrunde ca 
învingătoare. Categoriile, Durkheim le prezintă ca creaţiuni 
ale societăţii, 

Tot sociolog să fii ! 

Şi nu-mi vine a crede cu aceste cuceriri să lie trecătoare, 
Spaţiu, timp. lume exterioară, tot ce e raţional și inteligibil 
(„inteligibilul” rezultă din înţelegerea intre oameni), tot 
ce e precis cxprimabil, tot ce e obiectiv, toate acestea sunt co- 
mune oamenilor; şi, de sigur, comunitatea a fost cea care a 
izolat din haosul primitiv pe unele, a combinat din diverse 
ingrediente logice şi sensoriale pe altele, a ridicat în rang și 
a dat prestigiu tuturor, lar dacă te Încăpăținezi să izolezi cu 
orice pref substanţa pur individuală, totul îţi fuge printre de- 
gete şi-ţi rămîne cel mult durata bergsoniană inexprimubilă, 
cu care nu e lucru mare de făcut. 

Și totuşi în plin triumf, unele achiziţii vechi ale explica- 
tiei sociologiste pur amenințate, lată dece anume e vorba: 

Incă din secolul al XVIII-lea, enciclopedistii admiteau că 
morala e de origină socială. Indivizii humani sunt grupaţi în 
societate pentru că astfel le dictează interesele. Prin urmare, 

interesul individului se confundă în general cu cel social, 
Sunt totuşi împrejurări, excepționale fără să fie prea rare, 
cind cele două feluri de interese sunt antagonice. Prin morală 
societatea caută să facă să prevaleze interesul ci asupra celui 
individual, îţi promite lauda şi te amenință cu oprobriul se- 
menilor dacă nu i te supui. 

Mulțumită obiceiurilor pămintului, găsim la noi indicii 
ale acestei origini a moralei, indicii care lipsesc în alte țări. 
Hoţii de buzunare sunt dispreţuiţi în Rominia cu şi aiurea, si 
de aceia sunt tot atit de puţini ca și în alte părţi; în schimb, 
nimeni nu deseonsideră cu adevărat la noi în ţară politicianii 


Cc 


28 VIAȚA ROMINEASCA 


necinstiți, meseria aceasta nu ce infamantă decit în teorie şi 
așa se face că politica la noi co ocupație mult mai remune- 
ratoare ca aiurea. Astfel morala ni se prezintă in chip evi- 
dent ca o armă a societăţii. Şi dacă trebue — ca cetățeni — 
să ne întristăm, ca sociologi români, trebue să fim mândri că 
Țărișoara noastră a fost chemată să ilustreze astfel originea 
moralei, 

Dar am spus că această străveche cucerire sociologistă, 
pare în primejdie, Intradevăr, oare morala aşa cum o ştim, 
servește totdeauna interesele societății? Nu, ci adesea merge 
mult mai departe decit ar cere acele interese. Spre exemplu: 
e în interesul societăţii ca în sinul ci să domnească o „drep- 
late”. Care dreptate unume, asta variază după timp şi loc, 
dar totdeauna şi peste tot e preferabil ca neînțelegerile dintre 
membrii societății și abaterile de tol felul, să fie judecate 
după norme invariabile şi aceasta se chiamă „dreptate”, Dar 
dacă prestigiul dreptăţii vine numai de acolo că e spre folo- 
sul societăţii, cum se face că realizurea dreptăţii poate fi 
pusă fără absurditate mai presus de însăși existența societăţii? 
Pereat mundus, [iat justitia, nu e o formulă goală: sa întim- 
plat ea societăţi şi state să fie puse în primejdie numai pen- 
tru a îndrepta o fără de lege: vezi afacerea Dreyfus. 

Bergson, în ultima lui carte, invoacă şi el acest argument 
intre altele, şi conchide că morala nu are drept izvor unic 
interesul social, 

Dar... să vedem dacă în întreg domeniul fenomenelor so- 
ciale nu mai găsim ceva analog cu dificultatea pe care am 
eXxpus-o, 

Banii reprezintă plăceri posibile, plăceri fie directe, fie 
indirecte, adică de vanitate. Sensul unic al poftei de bani ar 
fi dorința de a realiza aceste plăceri, Totuşi, după cum se 
știe, „zgirciții” sunt oameni care renunță toată viața la plă- 
cerile directe, ca şi la cele de vanitate, ca să acumuleze sim- 
ple posibilităţi de plăcere. Și aceşti oameni nu sunt conside- 
rați ca nebuni. Cum se explică fenomenul? Pentru sgircit, 
mijlocul a înlocuit scopul; a dorit întratit banii încît a uitat 
de ce i-a dorit, dorința i Sa fixat exclusiv asupra lor, *) 

La fel cu snobismul. „Să ai relaţii”, e un lucru folositor 
în viață; snobii însă uită motivul pentru care doreau relaţiile 
şi ajung să le dorească pentru ele înşile, 

Fără îndoială, la fel s'au petrecut lucrurile en dreptatea. 
„Omul drept” e pentru noi acel ce nu-și mai dă intuitiv seama 

că dreptatea e un mijloc de a susţine societatea, ei o consi- 
deră cu scop în sine; pînă intr'atit a uitat el rostul moralei 
încît de dragul ci vrea să distrugă societatea, după cum zgir- 


*) Comparația e datorită lui St, MIU. 


aaaeeeaa aĖŮ——e 


„ETIC“ 2 
Îl i 


citul, de dragul izvoarelor de plăceri posibile care sunt banii, 
renunţă la orice plăcere, 

De altfel nu e de loc în intenția noastră să injosim mo- 
rala în tendințele ci ubsolutiste prin comparația de mai sus. 
Ca să dovedim aceasta vom renunța la ea și ne vom permite 
să paratruzăm o altă comparație, împrumutată deta Bergson, 
care sperăm că va fi considerată suficient de respectuousă 
faţă de morală. 

Funcțiunea vederii avea de seop (întrucât putem vorbi 
de scopurile naturii) să ne facă să percepem obiectele ce ne 
inconjoară şi care singure au importanță practică pentru 
noi; dar ochiul nu sa mărginit la rolul ce i-l atribuia natura, 
cl a văzul și stelele şi a făcut posibilă astronomia, știință inu- 
tilă dar care a servit de model științei în general, Tot ast- 
tel sentimentul moral, creat de societate cu scopul egoist de 
a se apăra împotriva cgoismelor individuale, a sărit dincolo 
de acest scop, a devenit scop în sine şi a opus pe om naturii 
întregi ca unica ființă etică. 

Nu încape îndoială de altfel, că societatea cîștigă cu mult 

mai mult decit pierde de pe urma sentimentului moral, căci 
acesta mure decit-rareori ocazia să i se opună, In schimb opo- 
ziția între interesul individual şi cel social poate fi foarte 
mare, aşa că formula care face din moralitate un egoism in- 
teligent, e adesea desmințită. In război societatea, subt formă 
de patrie, se încumetă să ceară chiar sacrificarea vieții indi- 
vidului, ceeace nu se poate potrivi cu egoismul cel mai inteli- 
gent. Pentru a câștiga un prestigiu cure să justifice astfel de 
pretenţii, societatea, în specie patria, îsi atribue o existenţă 
independentă de elementele ce o compun. I se potrivește o 
critică asemănătoare aceleia pe care Locke o aplică ideii de 
substanţă. 

Locke argumenta cam așa: despre un corp material oa) 
recare, despre o piatră spre exemplu, zicem că posedă un nu-) 
măr de însușiri, că are volum, formă, coloare, densitate, mi- 
ros, ete. Dar ar fi mai exact să spunem că pintra ¢ constituită 
de acele însuşiri. Primul fel de a exprima lucrul ne induce | 
într'o eroare, anume că ar exista o entitate deosebită, piatra, 
care ar poseda însușirile, un fel de suport al lor. In realitate 
corpurile nu sunt decit mănunchiuri de însușiri, gi acel ceva 
misterios care, după felul obicinuit de a spune, le-ar poseda, 
nu există. r 

O iluzie aserrănătoare ne stăpânește în ce priveste orice 
comunitate, Oricât de absurd ar părea. suntem pătrunşi fără 
să ne dăm seama de convingerea că un popor e altceva decât 
suma indivizilor, care îl compun, aşa cum, În mod analog 
avem convingerea absurdă și inconștientă că nu vom muri 
niciodată. Războiul însuși e dovada; e] cere marei majori- 


SE 


VIATA ROMI NEASCA 


tăţi a unei națiuni să facă sacrificiul fericirii i 
pentru binele patriei, ca şi cum acest ie ae a E 
ceva decit binele majorităţii însăşi. E ca şi cum ai propune 
cuiva să ajungă nenorocit spre binele lui. Se vorbește mult 
de sacrificarea indivizilor în folosul comunității, dar lucrul 
n are sens decit atit timp cât nu uiţi că indivizii formează co- 
munitatea, Prin urmare numărul indivizilor de sacrificat tre- 
bue să fie limitat, căci multiplicindu-l ajungi să ceri sacrifi- 
carea comunităţii în folosul ei înşişi, 

Cu toată ubsurditatea lor, auzi udese: - 
reri de felul acesta, Vedem astfel jaita peer pause până 
apti satele sociale hipetrofiate se intore împotriva socie- 

De altfel chiar cind pretenţiile societății se menţin î 
limite normale, ele rămân tatei artera şi i 
Intr adevăr societatea rezultă din faptul că cooperațiu e în 
interesul comun al indivizilor; acesta e sensul societăţii 
chiar dacă ea nu a luat naştere, cum se credea pe vremuri, 
printr'o înțelegere între indivizi. Avem deci aci originea lo- 
pică dacă nu cea cronologică a societății. Ce rost are dar să 
ceri individului să persevereze în colaborare atunci cind inte- 
resul lui se opune? Dar societatea nu vrea numai să-l si- 
Icuscă la aceasta; prin „sentimentul moral” ea încearcă să 
convingă pe individ să o facă de bună voie, din proprie ini- 
liativă, pretenţie absurdă şi paradoxală: cum să convingi pe 
un pa la o acțiune impotriva propriului Jui interes? 

| e cule -de teorie pură lucrul e cu neputinţă, si ace 
zice Poincart, din motive... grumalicale:" „Si l psan e 
d un syllogisme sont toutes les deux à l'indicatif, la conclu- 
sions sera également à l'indicatif. Pour que Ja conclusion půt 
ctre mise à l'impératif il faudrait que l'une des prémisses au 
moins fût elle-même ă l'impératif", Şi teoria pură, ca şi ştiin- 
ta, ware de unde să combine premise la imperativ. r; 

De ce să renunţe individul de bună voie la ce îi e de fo- 
los? Societatea nu răspunde, dar nu încetează de-a i-o cere. 
Astfel imperativul moral e unicul imperativ nemotivat. Ori 
care altul se formulează „trebue, fiindeă...”, imperativul mo- 
ral singur glăsuieşte: „trebue !” şi atit. Făcînd din nevoie vir- 
tute şi din sărăcie bogăţie, Kant, după ce l-a botezat imperati- 
vul categoric, l-a lăudat grozav și i-a atribuit prestigiul su- 
"ogari riiag pany eso e incomplect, ciung, retezat din mij- 

4 esigur cea mai i i si 
ar intre nr iapa fa i mare lovitură din câte sau dat 

De altfel Kant pretinde că imperativul categoric einde- 
pendent de societate, ba chiar de orice experienţă, că e o lege 
a priori a raţiunii practice, că adică nu numai omul ci orice 


„ETIC 3i 
EA RR ERE D T — 1 E 


ființă raţională sar simţi obligat de eu, indiferent dacă ar 
trăi în socielale sau nu. S h 

Enunţul, sau unul din enunturile imperativului categoric 
e; „poarta-te așa incil să poţi dori ca maxima căreia te su- 
pui să devie lege generală”, Spre exemplu, nu poţi dori cu 
furtul să ajungă admis, căci atunci sâcielulea, de care ai ne- 
voic, mar mai fi posibilă; deci nici lu nu trebue să furi. Tre- 
buc prin urmare să te supui legii pe care o doreşti pentru cei- 
lalţi, să te consideri asemenea lor; aceasta ar însemna sacrifi- 
carea egoismului în faţa logicei, în faţa constatării obiective 
că ești la fel principial cu ceilalți oameni. Dar dezideratul 
echivalărei dintre cu şi ceilalți e evident de origine socială, 
Tendinţa unei conștiințe unterioure ori cărei experiențe so- 
ciale ar fi chiar să se considere singură reală, astfel că ideia 
de eu ar inclina să se confunde cu ideia de tot. Dar să ad- 
mitem că individul pre-social recunoaşte existenţa altor oa- 
meni; sigur ve că nu se va considera echivalent cu alţii, pur 
şi simplu pentrucă între el şi ei e deosebirea cea mai pro- 
fundă. din punctul lui de vedere: acea între en și ceilalți, Si 
oricât de mare e această deosebire. societatea ne-a învățal să 
nu ținem seamă de ea — în teorie, bine înţeles. 

„Din punctul meu de vedere, singur ru sint cu, ceilalți 
nu sint decit ceilalți, Fiind unicul exemplar al speciei ru 
din tot universul, ce sens are să mi se ceară să mă supun 
aceloraşi Iegi ca si acești „ceilalţi”, din care se găsese în ju- 
rul meu atiția și din care pot să mai fie nenumărați în restul 
universului?” — Asa poate judeca individul intrucit ice ab- 
stracție de societate, „individul singur”, si dim punctul lui 
de vedere are dreptate, lar socictutea b slor a „Sinteţi 
toți la fel intrucit nu e nici mnul care să nu pretindă că nu 
e ca ceilalți. Fiecare e unie, si deci sinteți o apă. Prin 
urmare judecă-le aşa cu și cum nai fi, după cum spui, 
un cu, ci ai face parte dintre ceilalți, fii obiectiv, cu 
alte cuvinte „poartă-te aşa încât să poţi dori cn și ceilalți să 
se poarte la fel”. Şi din punctul ei de vedere societatea are 
de asemenea dreptate. 

a 

Dacă morala s'ar menține aci, dacă pretenţiile ei ar ră- 
mâne sub această formă kantiană de venerabilă goliciune, ea 
ar risca să predice pe veci în pustiu. Kant însuși, ca să arate 
cu cât e mai presus imperativul categorie decit ori ce empiric, 
spune că sar putea ca niciodată o acţiune să nu fi fost con- 
formă imperativului în chestie; asta n'ar scădea o iotă din 
prestigiul lui. 

Dacă omul nu poate fi convins să se supună de bună 
bună voie, trebuesc cel puțin succedanee, imitații ale actiu- 
nilor liber consimțite. 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


Îi 


Unul din succedunee e obicinuința: intro societate bine 
organizată toate forțele sociale tind să împiedice pe individ, 
spre exemplu să fure, ba chiar îl apără de tentația, de ideia 
de a fura. După citva timp secțiunea furtului i-a devenit atit 
de străină, chiar gestul respectiv i-ar părea atit de absurd 
şi de baroc, încît omul nu stă la îndoială să atribue un con- 
tinut pozitiv lipsei de obicinuință şi să afirme că principiile 
lui morale îl împiedică să fure, 

Alt succedaneu e următorul: am spus că suni cazuri când 
interesul individului nu mai coincide cu cel social; totdeauna 
insă, sau aproape totdeauna, e în interesul individului ca cei- 
lalți să se poarte moral, adică conform intereselor comuni- 
tăţii. Pentru fie care idealul ar fi să fie el liberat de lanţurile 
moralei intr'o lume înlănțuită cit mai strins. De aceia veghiem 

„eu gelozie ea semenii noștri să se supună prescriptiilor eticei, 
„Cât de perfectă e unanimitatea publicului la cinematograf 
in a lua parte personagiilor virtuoase împotriva celor imo- 
rale, se vede după bucurie și aplauze cînd eei buni înving pe 
cei răi, Totuşi, ori cit de optimişti am fi, trebue să admitem că 
in publicul din cinematograf c un procent de „răi”, Nu încape 
indojală că hoţul din sală se bucură sincer cînd e arestat 
hoţul de pe ecran, - 

Poate că unii filozofi sau îndoit de existența sentimente- 
lor etice pentru că le-au căutat unde nu trebuia. Sentimentele 
morale ale fiecărui om nu tind să determine acțiunile lui ci 
pe ale celorlalți. Asta nu le împiedică nici să fie perfect sin- 
cere nici să merite de a fi numite „morale”. Fiecare se poartă 
cum se cade de frica indignării semenilor săi, indignare pe 
care o cunoaşte foarte bine, căci o simte sincer şi intens de 
cite ori altul se poartă prost, 

Pe deasupra e tot una dacă eşti determinat din afară sau 
dinăuntru, aşa încît succedaneul işi face datoria lăsindu-ţi 
iluzia că omul se poartă astfel pentru că principiile lui îl o- 
bligă la aceasta, nu cele ale celorlalţi, 

Evident toate acestea nu trebuese luate în sens absolut. 
„Există” de sigur și sentimente morale indreptate, cum anr 
zice, şi înspre noi, nu numai spre alţii, — să le zicem „Su 
biective” — dar obligaţia pe care o fac simțită e tare ineficace 
Sentimentele acestea sunt foarte unemice, afară de unul: 
mila. Dar mila nu e decit în slabă măsură un sentiment util 
socialmente, E drept că ne face într'o măsură solidari cu cei- 
lalți. Dar sentimentul acesta nu ține nici o socoteală de in- 
teresele societăţii: poate să-ţi fie mai milă de hoţul surprins 
decit de păgubaș. Mila e apoi foarte capricioasă şi deloc pro- 
porționată cu suferinţele la care se referă. Deziluzia unui co- 
pil care se aștepta să primească o jucărie iți poate părea insu- 

tabilă, ca poate să te supere mult mai mult decit e supărat 
copilul, iar boala de ficat a unui pricten se întimplă să te lase 


| 


ai „ETIC* 33 
i De E E IE IE a EEREIEI 
rece. Mila nu serveşte interesele societăţii şi cu atit mai puţin 
pe cele ale individului care o resimte. Ea pare datorită unui 
moment de distracţie a naturii, e un monstru simpatic. 


Aşa dar suntem foarte sincer revoltați impotriva unor 
fapte de care am fi capabili, dacă nu ne-ar fi frică de revolta 
asemănătoare a semenilor noştri. Cum se face că nu ne dăm 
seama de situația absurdă şi niţel ridicolă în care ne aflăm? 

In primul rind prin faptul că nu avem deloc nevoie să 
cercetăm cum stau lucrurile in privința aceasta. Analiza in- 
dreptată astfel poate satisface unele curiozităţi teoretice; 
practic ea nu are valoare, Dacă în toiul indignării împotriva 
unei apte imorale ne-am gindi că ceia ce ne opreşte de la o 
faptă identică e doar frica de indignări asemănătoare, ne-am 
simţi caraghioşi și focul sacru al revoltei sar răcori consi- 
derabil. 

Dar mai e ceva. Am spus că ceia ce ne obligă la o purtare 
cum se cade nu sunt sentimentele noastre morale ci cele ale 
celorlalți. Dar ca să ne dăm seama de aceasta ar trebui să 
imaginăm cum ne-am purta în lipsa complectă a semenilor 
noştri, şi această singurătate absolută e greu de realizat în 
minte, pentrucă nu sa realizat nici o dată în realitate. F aptul 
că nu e nimeni în jurul nostru, nu înseamnă singurătate ade- 
vărată în sensul în care luăm cuvintul aci. Pentru ca să se 
realizeze sigurătatea aceasta ar trebui să fim convinşi că o 
faptă anumită a noastră nu va fi aflată de nimeni, nici măcar 
de un public imaginar: acel public imprecis ce ne întovără- 
şește aproape totdeauna, dovadă explicaţiile inutile pe care le 
dăm. în gind fără să inchipuim un interlocutor definit. Pe de- 
asupra, convingerea aceasta nu trebue să fie numai teoretică: 
suntem totdeauna fîncredințaţi „în principiu” că avem să mu- 
rim, dar — din fericire — rareori numai convingerea iese din 
abstract, devine afectivă, ne intră în carne şi'n oase. In ueest 
fel am trebui să imaginăm convingerea de care e vorba, Ar 
trebui să simțim adinc — nu să ştim numai — că nimeni nu 
va şti nici o dată ce vom face, şi o astfel de singurătate ab- 
solută nu ne e dat să ne-o închipuim măcar, decit cu mare 
caznă și multă aproximaţie. 


IOAN D. GHEREA. 


NSE RCE LL L-A N BLA 
N Ie5 CEL L-A N EBA 


EI, TINERII! 


Ce-aţi spune de-un om, oricât de tină : $) 

du-l m. acute cit e ceasul, var aut gg ra imi 
- Dumneata eşti un bou, sau, cu sint foarte inteligent? 

Ei bine, există o serie de timeri literatori cari la brd 
tare din afară şi în fața oricărei întrebări ce li s'ar pune, se 
manifestă în felul de mai sus, Cu o perspicacitate de mirat 
la niște minţi atit de fragede, ci au sfirșit prin a remarca 
oarecare deosebiri între ei şi semenii cărora li se zice bătrini. 

Voi nu sintem bătrîni (huo!), şi-au zis atunci, deci sintem 
tineri (ura!), Şi'n loc să se bucure de tinereță și de infini- 
tele avantagii pe care le oferă această stare, trecătoare e 
drept, dar” incontestabil privilegiată, ei se bucură exclusiv 
de faptul că sint tineri şi mai ales de acela că nu sint bătrini, 

Cazul merită toată atențiunea acelora pe cari legile fun- 
damentale ale psihologiei umane nu-i lasă indiferenți. Imi 
închipui un tinâr care ar descoperi într'o bună zi că există 
oameni cocoșați și după ce şi-ar pipăi spinarea, ar constata 
că el nu e cocoșat. Desigur că această constatare i-ar pro- 
voca o explicabilă satisfacţie (tinerimea generoasă, a fost). 
Dar dacă acest tinăr s'ar simţi fericit pe tot restul vieţii pen- 
tru acest motiv și dacă urmărind solidarizarea tuturor celor 
fără de cocoașă, ar lua atitudine impotriva tuturor cocoşä- 
tilor de pe glob, şi (adevărat Scipione Bucureştianul) şi-ar 
termina toate discursurile cu vorbele: Nof ne-cocașații am 
zis! — lucrurile s'ar schimba puţin. 

Totuşi, chiar în această stare, atita vreme cit n'ar da 
cu pietre în trecători sau prin alte comportări n'ar tulbura 
ordinea publică şi bunele moravuri, acestui tinăr nu i se 
poate interzice libera circulație. Am văzut mulţi din aceştia 
prin grădinile prales, făcind deliciul mai tinerilor (adică 
Gopiilor). Avind şi ei un rol social şi nefiind periculoși, drep- 
urile lor cetăţeneşti rămîn neatinse: sint luaţi în oştire şi 
em Dar în literatură ei nu au vot şi de cultură sint scu- 
rai ineri cari din cea din năseare nesimţire, nu contribue 
a: teratură decit la împuţinarea cuviinții, trebue grabnic 

miși la vatră. Ne luăm această sarcină, 


Un tinăr care nu ştie că bă infirmi 
ştie că bătrinețeu e o infirmitate de 
care nu scapi decit prin deces prematur (şi eu nu-i doresc 


Aa ERORAR MORAR 


MISCELLANEA 35 
Ie SAR, LOLE ED E DEE a = a 


să scape de ea) şi nici că de imlirmitatea aproapelui nu 
mai rid decit Africanii, sa prezentat intr'o zi timid şi mo- 
dest, c'un manuscris la subțioară, în redacția acestei reviste, 
Manuscrisul a fost primit şi imprima! pentrucă tinărul e ti- 
năr (primii paşi sint nesiguri, dar, cine ştie?), Imediat ce 
şi-a văzut numele pe copertă, tinerețea i sa suit la cup. Şi 
iată-], într'o revistă săptăminală, dind, nici mai mult nici 
mai puţin, poveţe d-lui Paul Zarifopol, şi punind nici mai 
mult nici mai puţin la punet, literatura d-lui G. Ibrăileanu. 

Esti bătrin ! îi spune el d-lui Paul Zarifopol. 

Eu sint tinăr ! Dumneata ai terminat ! 

Viitorul e al meu! Voi bâtrinii nu celiți pe cei tineri, 
noi tinerii vă urmărim activitatea cu interes, deşi nu sintem 
oăligați (acest deşi nu sintem obligaţi, e scris cu litere mai 
mari decit titlul articolului). 

Lăsind la o parte mojiciile acestei atitudini de argat 
căruia i-ai dal nas, dar luind o clipă numai vorbele tinărului 
in serios, şi-l poate imagina cineva pe d. Paul Zarifopol inte- 
resindu-se de starea civilă a unui autor, înainte de a-i ceti 
opera? Ar fi o activitate în plus de care bătrinețea ce i se 
atribue de către acest tinăr intelectual ar fi normal să-l scu- 
cască. Șapoi chiar dacă ar avea virsta fericită a autorului 
articolului, aşa cum îl știm, putem bănui pe d. Paul Zari- 
fopol interesinilu-se de biografia poetului Visc sau a roman- 
cierului  Mătreaţă, înainte de a fi gustat magistrala lor 
operă? Să fim serioşi! Prin urmare să vedem ce vrea şi de 

ce se supără autorul articolului pe bătrineţe în genere şi pe 
bătrinii Zarifopol și Ibrăileanu în special (dacă asta e se- 
riozitate!), 

Mai intti, acest ireductibil adversar al bâătrineţii face cu 
toate acestea în argumentările sale o totală abstracție de ele- 
mentul timp. Numai aşa poate el dovedi că d. Eugen Lovi- 
nescu e un precursor al lui Faguet şi d. M. Dragomirescu al 
lui Hippolyte Taine. Dar, mai bine să-i dăm cuvintul (pen- 
tru ultima oară în aceste pagini): 

cr nu cetese (titlul). lar tineri gi iar bătrini (sub- 
titlul). 

Acum, citeva cugetări, care, asemeni versurilor celebre 
pot fi izolate de rest, avind o viață proprie şi eternă: 

1) Domnul Paul Zarifopol e bătrin. 

- 2) Domnul Paul Zarifopol nu ceteşte decit pe bătrîni. 

3) Baătrinii în general nu cetese decit pe bătrîni. ? 

1) Domnul Zarifopol nu ceteşte pe tineri: e un bătrin. 

3) Noi tinerii urmărim activitatea bătrinilor, deși nu sin- 
tem obligați să o facem. 


1) Ana ole France îl va fi cetit oare pe Musset? Poate, în tinerețe! 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


CE 7 ia 


6) Bătrinii ignoră activitatea tinerilor, deşi ar fi obligaţi 
so urmărească. 

7) Noi, tinerii, vom continua totuşi să-i cetim pe bătrîni. 

Să nu ne lăsăm orbiţi de această risipă de observaţii 
strălucitoare risipite cu dărnicie numai pe o coloană şi ju- 
mătate, Să urmărim cugetătorul în argumentaţia lui învălui- 
toare. Zice; 

„In Adeverul literar găsesc un articol al d-lui Zarifopol 
despre Adela, romanul d-lui Ibrăileanu, intitulat, Delicate 
lucruri vachi. Am scris şi eu despre acest roman * fiind prin- 
tre primii cari l'au elogiat nu numai pentru desmințirea pe 
care o aducea unei acuzații generale de uscăciune, care i se 
aducea autorului — și mărturisesc că şi eu eram unul dintre 
acuzatori, dar şi pentru valoarea romanului, independent 
de persoana care î-l semna, In consecință mă intereseuză și 
părerile altora despre aceustă carte, mai ales a unui spirit 
de elită cum este d-l Paul Zarifopol, De fapt, ştiam dinainte 
ce atitudine va avea domnia-sa. Nu putea fi decit laudativ.’ 
E un vechi morav * cu totul grețos al oficinei adeveriste, de 
a-ţi băga pe git o carte şi a protesta că e bună, cu toate că tu 
ai recunoscut-o demult, aşa incit cea mai bună carte devine 
odioasă din cauza tam-tamului ce se face în jurul ei.” 

Aici, merită să ne oprim puţin și să mai cetim odată. 
Am cetit. Aşa dar romanul d-lui Ibrăileanu, Adela, e bun, 
pentrucă autorul articolului a declarat-o de la apariţie. Ro- 
manul însă încetează de a mai fi bun de vreme ce d-l Zari- 
fopol, conformindu-se unui greţos moray (să respectăm sti- 
lul autorului) adeverist, cată să i-l bage pe git şi face tam- 
tam. Prin urmare, dacă tam-nesam, o revistă (de ex. Ade- 
verul literar), ar face tam-tam în jurul romanelor d-lui Li- 
viu Rebreanu (scriitor bătrin!), criticul sensibil (dacă e ti- 
nār!) musai să atace aceste romane devenite prin tam-tam 
odioase. Și dacă dimpotrivă acciaşi revistă s'ar aviza să con- 
damne poezile d-lui Terdhea-Berchea, criticul generos (tot 
pereis musai să le ridice în slāvi şi să facă şi el tam-tam. 

un! 

Să trecem mai departe. Autorul articolului citează din 
d-l Zaritopol: 

— „Jurnalul lui Emil Codrescu este de un microscopism 
ginditor (cred o greșală de tipar“, serie), implacabil, care 


Ds 


i Asta-i drăguţ din partea autorului. 

x N'aţi ştiut? lată, a seris. 

> Eu am subliniat cuvintul care. Pentru un critic e prea mult. 

* De ce nu so fi bucurind autorul că e de acord cu un spirit de 
elită ca d-l Zarifopol. Modestie? 

f SA iară mică, nu-i nici o greșeală, se vede și din sensul frazei. 


ES ANS a i i 


MISCELLANEA 37 
TE CEE EI EA IE 250 PETE Za 


surescită atenţia pină la culmi bolnăvicioase, D-l Ibrăileanu 
este un teribil amănunţitor al vieţii interioare. In scrisul li- 
terar romîn cu ce altceva ar putea fi grupat romanul său?” 

Și răspunde autorul articolului: . 

„l-am putea indica d-lui Zarifopol cel puţin trei autori 
ale căror scrieri se ridică mai sus chiar decit Adela. Este 
vorba de Anton Holban, de Camil Petrescu şi de Mircea 
Eliade. Era să uit pe d. Aderca, ete, ete.” 

Nu mă voi abate de la chestiune, comparind țigăneşte şi 
din senin literatura autorilor citați cu aceia a d-lui Ibrăi- 
leanu. Nu e locul, nici momentul. Voi remarea în treacăt nu- 
mai că nu face bine autorul articolului cînd atribue unui 

scriitor pe care îl susține, ceia ce atribue d-sa d-lui Mircea 
Eliade (autor tinăr!), atunci cînd afirmă că a inventat şi di- 
vulgat în romanul său (şi nu-i greșeală de tipar), iubirea 
cu mijloace cu totul noi! Pentru a verifica oare astfel de 
preterinţi vrea tînărul s'o introducă pe Adela în Patul lui 
Procust? 

Dar, pentru a nu da impresia că șarjez, iată, mai citez 
un pasaj: 

„ln materie de roman psiehologic, d-l Ibrăileanu e un 
simplu imitator al tinerilor, Că d-sa sa inspirat din Paul 
Bourget, iar nu din Anton Holban, acesta e un lucru cert? 
Dar în literatura psichologică romînă, Anton Holban e un 
predecesor al d-lui Ibrăileanu. 

Și mai departe: 

„Pentru a recunoaşte însă acest lucru trebue să fii de- 
tașat prin orice interese materiale sau morale, de grupul de 
la Viața Rominească.” 

Adaug: mai trebue să fii foarte inteligent... şi tînăr. 

Dacă mai e nevoic, adaug un ultim citat: 

„M'am bucurat deci că în analiza pe care d-l Zarifopol 
o face romanului Adela, găsesc citeva observaţii pe care le 
[ăcusem şi eu.* (Nu spun că d-l Zarifopol m'ar fi imitat, de- 
oarece d. Zarifopol nu cetește pe tineri: e un bătrin!)+ 


Aceste toate le-am cetit intrun ziar literar condus de 
bătrinul romancier Liviu Rebreanu. Să adevereasecă oare di- 
rectorul publicaţiei vorbele tinărului critic, nemaicetind pe 
tineri, chiar cînd îi sînt colaboratori? 

E cu putință! AL O. TEODOREANU, 


* Adică, cum? 

t Dacă găsiți un exemplu mai bun de idioție pură, rog comuni- 
enti urgent. Stau pe ghimpi. 

* Aici e gentil cu d-l Zarifopol, 

= Aici iar nu-l iartă, 


— > 


Ja VIAȚA ROMINEASCA 


AL. T. STAMATIAD LA RADIO 


Postul de Radio ne oferă din cind în cind audițiuni din 
opera d-lui Al. T. Stamatiad, Sunt clipe de delicii paradisiace 
din vraja cărora abia ne putem smulge. Marele nostru Orfeu 
începe cu un glas de somn, cu o extincţie patetică de voce care 
se transformă pe încetul în flaute şi trimbiţe. Cu o ritmică 
pitagoreică imnurile sînt despărțite între ele și spinzurate în 
eter ca nu cumva mia de crini ce se exală din fiece verset 
să ne culce la pământ. Din lectura d-lui Al. T, Stamatiad te 
scoli invineţit de abuz liric, otrăvit de arome. E glasul de 
peste secole pe care unda îl va păstra 3000 de ani, pină cînd 
din oasele noastre efemere nu vor rămine decit scame aeri- 
ene. Vițiați de acum și în neputinţă de a ne reconverti la sta- 
rea de veghe, rugăm cel puţin înțeleapta direcțiune a Postu- 
lui radiofonic să ne dea în fiece săptămînă rația noastră de 
melodii orfice. 


DOAMNA CAPSALI, INTERPRETĂ COREOGRAFICA 
A LUI EMINESCU 


Că dansul nu e făcul să exprime idei şi nici măcar sen- 
timente, nefiind deci! o ebrietate ritmică şi vizuală cu sub- 
strat erotic, e un lucru pe care nu vor să-l inţeleagă acele ci- 
teva „creatoare” corcografice, cari in loc să-și arate nurii în 
tact, întreprind opere de gindire şi meditaţie cu „picioarele”, 
E cazul d-nei Floria, Capsali care are nefericitul gust de a 
interpreta „Luceatărul” eminescian şi a-l transforma în pan- 
tomimă ritmică. Lucru odios nu din aceea că ne-ar jigni să ve- 
dem pe Eminescu alături de Tănase (acolo sa făcut inter- 
pretarea) dar pentru că acesta e un lucru osindit din faşe. 
Invîrtiri pe loc, aducerea miinilor pe spate la nivelul tălpilor, 
ieşiri şi intrări întrun paravan inchipuind marea, sirbe în 
rochii de voal pe melodii de bar, aceasta sunt mi jloace sigure 
de a minuna pe burghezi, dar şi de'a trivializa formele îna- 
intate ale culturii noastre. Cetăţeanul nostru nu e încă destul 
de pregătit pentru formele înalte de artă. Nu rareori ni se 
intimplă să auzim pe unii că nu se duc la opera „Faust”, fi- 
indeñ au „văzut-o” la teatru, sau că nu citesc Ana Karenin, 
tiiuleñ an văzut-o la cinematograf. Vor fi şi acum de aceia 
cati vor crede că cunose Luceafărul fiindcă l-au privit dan- 
sal. Să inceteze dar d-na Capsali de a mai face pe geniala, 
rostul ei fiind să salte după muzică fără să gindească. 


PARADA CĂRŢILOR 


; Ne-a picat in mîini un fel de revistă-reclamă intitulată 
Citește-mă şi în care o librărie din Alexandria încearcă să 


——————— 


MISCELLANEA 39 


Îi, 


învie puţin comerțul de cărţi din sus-pomenitul oraș. Este 
acolo un articol de tot interesul, care e totdeodată o icoană 
vie a felului cum înţeleg „intelectualii” şi instituţiile noastre 
propaganda culturală. Articolul se intitulează Ziua cărții la 
Alexandria şi ne relatează cu îngenuă aprindere felul cum 
a decurs solemnitatea. In sala de festivități a liceului ude 
se afla expoziţia de cărţi, sau adunat toate notabilităţile ora- 
şului. S'a oficiat un serviciu religios, sau ținut cuvîntări, 
printre care trebue relevată aceca a d-lui prof. Aurel Dinu- 
lescu, care a susținut că am avut cărţi romineşti în secolele 
VI—VII, sa cîntat Trăiască Regele, a fost într'un cuvint în- 
sufleţire mare. Primarul, comandantul regimentului local, 
„admiratori” ai expoziţiei au seris cuvinte de încurajare İn- 
trun album ocazional, 

Concluzia ? Iat-o: 

„Păcat că din cauza crizei financiare nu s'au vândut prea 
multe cărţi, ca cel puţin aşa, să fie răsplătită munca d-lui 
Vasilescu. 

„Ciştigul moral al d-sale și al întreprinderii ce reprezintă 
a fost dintre cele mai frumoase”, 

Felicităm şi noi pe inimosul librar pentru... cîştigul moral. 


P. NICANOR & Co. 


SRO NI-I TERANA 
ONEA | TER ARA 


ILARIE VORONCA: PATMOS ȘI ALTE ŞASE POEME 


Lipsit de constringerea unei iții seri 
< A tradiții serioase, poe 

miza tener. printr'o resistență totală la E mea FEI 
îi oo pios opac oricit de mică şi convingerea lui e 
na xde r cul nu-i este prieten sau nu a evoluat pină |] 
puse pn strai mai noui de poezie, La noi se intim li 
e aa TAa ana că anume seriitorul decretează pe criticii 

cul să afirme pe scriitori. Comentariile sunt rea 


odată pe straturile de calcar ale tradiției şi stă pe loc 


romini cari n'au înțeles sensul criticei a 
criticei. Oricit i 

rare mă Ata proprie ar fi un artist, si gi n i z 

part : atunci cind opera lui nu produce asupra altor 

ee e e ct dorit. O minte de meșteșugar își pune nu- 

problema expresiei şi se întreabă dacă într'adevăr 


tura între poet şi cititor. D, Voronca adun 
e d Rea portocală, zăpadă, lebădă, inu ogar puana 
ru j ragor i şi-şi închipuia, fiindcă i se inculcase aaa 
orb ” be i, că face versuri. Dar versuri nu făcea pentrucă 
e rai i scoase din dicţionar nu era nici o legătură. Nu 
asa, de Ade u măcar legătura perceptivă care dă un com- 
ph Bari > n e senzații. Poetul a scris nenumărate” volume 
t fără început și fără sfîrşit, care se puteau citi dela 


Cind în cele din urmă obiecțiuni 
obiecțiunile : : 
$ Voronca, văzind că i se impută lipsa idel a imaan 


i CRONICA LITERARA ál 
Ta E E E E PE PR a e a TI a 
introducă idei. Pe o declarațiune oarecare de principii, pe o 
tiradă sentimentală a început a lipi cuvintele de mai sus şi 
apoi rupindu-le cozile, care leagă sensurile, ne-a lăsat să ghi- 
cim lirismul său, 

Acestea toate le-am spus la vremea sa. lar d. Voronica 
după nuanţa mai aspră sau mai blindă a criticei mele s'a 
arătat mulțumit sau mirat că-i sunt sau nu prieten. De vreun 

semn de participare la obiecţiunile mele şi ale altora nici 
vorbă. Critica nu putea înţelege pe d. Voronca și atita tot. 

lată însă că puţin după ce făcusem tinărului poet reco- 
mandaţia de a-și exercita muşchiulatura poetică făcînd so- 
nete şi compuneri în forme fixe, ni se oferă un volum de po- 
eme în care apare şi sonelul și compuneri la înţelegerea 
(aparentă) a tuturor. Poate că poetul le avea din nainte. Ex- 
perienţa s'a dovedit fructuoasă, Un cristal aruncat în amorfia 


elocuției sale a cristalizat totul. 
Cine nu va recunoaște în ceeace urmează mai jos o miş- 


care odihnitoare a frazei şi o emoție de lirism mai densă ? 


Aud şi văz. Ochi plini de constelații, 
Şi norii străvezii pe frunţi, pe voce. 
Columne de cenușă să evoce 

Prieteni dispăruţi. Şi-atiţia alţii, 


Arbori de fum. Prund, Călătoare roce 
Miresme fugitive. Svon. Migraţii, 
Planete-aduse'n soare cu'necaţii 
Păunii răsuciţi în mări şi'n orge. 


F-adevăral ? Extaz să te salut 
Tărim al liniștii. Copac şi flaut 
Vint ars. Şi-obrazul tău — un vas de lut - 


Să-mi stingă setea; "n amintire-l caut, 
Glii; păsări veşnice sub cer, De mult. 
Aici. Cu faţa mea spre voi. Vă laud. 


Mai sunt şi aici urme de psitiacism, adică de întrebuin- 
tare a vorbelor fără a se avea în minte corespondentul lor, 
lucru ce se simte în vagul și mişcarea risipită a versului. Dar 
cel puțin în altă parte poetul nu înfășură în o mie de hirtii 
micul cadou al sentimentalității lui ci ni-l oferă sub forma 
nudă a unui monolog, care, cînd se asociază și cu unele ima- 


gini fericite, e de un efect grațios. 


Lumină nesigură, roșiatică, 
Soarele rupea o cămașă de dantele, 


S 


42 VIAȚA ROMINEASCA f 
Din fiece dantelă o flacără 
Şi flacăra se spărgea ca un ou de aur 
Şi peste brazii ciuntiţi 
Se scurgea gălbenușul limpede al focurilor, 


Deșurubum citeodată rotițele mici ale florilor 
Mă uitam înapoi la lumina care se apropia 
ca o turmă de bivoh 
Așteptam totuşi obrazul tău să mă'ntîm pine, 
Iubitul tău obraz încadrat de bucle negre 
Tu, numai tu, 
Plutind peste amintirea şi prezenţa mea 
Ca nimbul parfumului peste o pădure. 


„Acum se petrece cu d. Voronica un alt fenomen care-l va 
obliga la noi studii poetice. Ideile care până ieri şedeau a- 
coperite cu zeci de văluri, au rămas goale și şi-au pierdut ab- 
sconsitatea. Ele ni se par de astădată relativ sărace, d. Voron- 
ca nu mai e așa de imagist acum cînd lucrurile se înfățișează 
de aproape. Dar nici nu are nevoie de imagini căutate, ci nu- 
era gre ozga Pren iz elas pe care a disprețuit-o multă 
'reme și al cărui are ate minui, de vreme ce în volu- 
mul d-sale aflăm oda de A ` x 


Te salut paradis plutitor, aureolă, 

Văd acum cristalul difuz în această presimţire 

j l a nopţii. 
Orice voce prinde o stea palidă, 
Furtuni foarte frumoase ne iau de mină. 


care sunt vibrate de un adevărat patos, de poezia mai pură a 
contemplaţiunii, 
G. CĂLINESCU, 


PT DR A RA 


„CE-AM LUCRAT EU“ 
9. — Mincinoşii. 
10. — În campanie, 


În legălură cu recenta comemorare 
e lui Haralamb Lecca, reproducem 
aci un ms. al său, care e o lungă Ii- 
stă a scrierilor și traducerilor sale. 
E dovada unei munci onorabile si 
nebănuit de intense. 


Originale: 


VERSURI: 
1, —Prima. 
2. — Secunda, 
3. — Seaxta. 
4. Octava, 
5. — Poezii, 


5. — Cinci poeme. 
7: — LN.RI. 
8. — Bianca, poemă dramatică, 
9, — Stâlpii statului, farsă, trei 
atte. 
PIESE: 
1. — Casta-Diva, 4 acte. 
2. — Jucătorii de cărţi, 4 acte, 
3. — Suprema forță, 4 acte. 
4. — Câinii, 4 acte. 
5. — Cancer la inimă, 1 act, 
6. — Stilpii statului, farsă 3 acte, 
7. —  Dăderim, după romanul Re- 


ginei, 


3. — Napoleon. 
4. — Enoch-Arden. 


CONFERINŢE: 


Trei oameni, 
După moarte. 


1. — Actori şi actori 

2, — Licenţa 'n drept 

3, — Nol, Hominii. 

4. — Cel mai mare poel. 
3, — Eminescu. 

6. Noi și ele. 

7, 

5. 


1 


3. 


= 


Traduceri în versuri 


„— Romeo şi Julia, 3 acte, Sha- 
kespeare, 

Hero şi leandru, 5 acte, 
Grillparzer. 
— Ernani, 5 acte, V, Hugo. 
— Ludovic XI, 5 acte, Dela- 
vigne. 

Atalia, 5 acte, Racine 
— Femela îndărătnică, 5 acte, 
refăcută după Shakespeare, 


7, — Horaţiu, 5 acte, Corneille. 
3. — Tartuffe, 5 acte, Moliére, 


Sapho, 3 acte, Houssaye. 
— Bărbierul din Seville, 3 acte, 
Beaumarchais. 


11, — Yintură-ţară, 5 acte, Richepin. 


Noaptea de Octombre, poe- 
mă, Musset, 

Lacul, poezie, Lamartine 

Enoch Arden, poemă, Ten- 
nyson. 
. — Sārutarea, 1 act, Banville. 


15 

16. Marioara, 2 acte de Carmen 
Sylva. 

17. — Meşterul Manole, de Carmen 
Sylva. 

18, — Pribeagul, Richepin. 

19. Căinţa, 1 act, C. Sylva. 

Romane traduse: 

i; Moara părăsită, Suderman. 

2. — Gogoloiul de seu, Maupas- 
sant, 

3. — O viaţă, Maupassant. 

4, — D-ra Fifi, Maupassant. 

ñ, — Yvetta, Maupassant. 


= ue 


Inteligența florilor, Macter- 
linek, 
+ — Timpul, florile şi nemuri- 
rea, Maelerlinek. 
— Ocolul pământului, J. Verne. 


44 VIAŢA ROMINEASCA 


9. — Quo Vadis, 2 volume, Sien- 
kiewiez, 
10. — Goriot, Balzac. 
11. — Jack, A, Doudet, 
12. — Guliver la uriași, Swift. 
13. — Tainele cerului, Flammarion. 
14. — Atacul morii, E. Zola. 
13. — Imnecul, E. Zola, 
16. — Gobseck, Balzac. 
17. — Călugărița, Diderot. 
18. — Pompei, ultimele zile, B. 
Lytton, 
19. — Singur pe lume, 2 volume, 
s ot. 
20, — Boccaccio, 3 volume, Boc- 
caceio, 


Piese traduse: 
1. — Ziua seadenţii, 1 act, Car- 
men Sylva. 
. — Marioara, 2 acte, Carmen 
Sylva, 
3. — In cleşte, 3 acte, Hervieu. 


4. — Gioconda, 4 acte, D'An- 
nunzio., 
5. — Instinctul, 3 acte, Kistemae- 
ckers. 
6. — Qmoar-o!, 3 acte Dumas-fils, 
7. — Furtuna, 3 acte Marco Praga 
8. — Blanşeta, 3 acte, Brieux, 
9. — Doicile, 3 acte, Brieux. 
10. — Alibi, 3 acte, Trarleux. 
$1, -— Modern-Style, 3 acte, S. Lo- 


pez. 
12. — La telefon, 2 acte, de Lorde., 
13. — Cutremurul, 3 acte, de Lorde 
14. — Duşmanul poporului, 5 acte, 


Ibsen, 
15. — Două căsnicii, 3 acte, Ber & 
Gavant, 
16. — Revolta, 1 act, Villiers- 
17. — Sângele spală, 3 acte, Eche- 
garay. . 
18. — Mariage blane, 3 acte, J, Le- 
maitre, 
9. — Sherlock Holmes, 4 acte, De- 
courcelles, 
+ — In lumea mare, 4 acte. Du- 
mas-fils. 
1. — Intre cinci, 4 acte, Rovetta. 
22. — Ca'n biblie, 1 act, Cavaloiti, 
23, — Enigma, 3 acte Heryien. 


24. — Folle Elisa, 3 acte Goncourt. 


25. — Robe rouge, 3 acte, Brieux, 
26. — Pactul, 1 act, Bracco. 
27. — Necinstiţii, 3 acte, Rovetta, 


28. — Angelo Malip, 5 acte, V. 
ugo, 
29. — Nervoșii, 3 acte, Barrirre- 


Sardou. 
30. — Dandin, 3 acte Molière, 
Grange. 
31. — Moş Martin, 3 acte, Carmon- 
Grange, è 
32. — La mănăstire, 4 acte Glaco- 
metti, 
33. — Al dracului copil, 1 act Gia- 
cometti, 
.— Fără cinci, 3 acte Bracco, 
35. — Tatăl, 3 acte, Wolff, 
36. — Jertfa, 3 acte Devore. 
37. — Colonetn? Bridean, 4 acte, 
J. Fabre, 
38. — Banii, 3 acte Mirbeau. 
39. — Cabotinii, 4 acte Pailleron. 
10. — După iertare, 4 acte Serao, 
41. — Umbra, 3 acte, Zambaldi, 
42, ae Victimele legei, 3 acte, Lan- 
ay, 
43. — Amour brode, 3 acte, F. 
Cure] 


rel, 
44. — Mizerabilii, 5 acte, V. Hugo, Y 
45. — Cocoşatul, 5 acte, A. Bour- 
geois. 
46. — Bărbierul din Sevilla, 3 acte 
Beaumarchais, 
17. — 'Nainte! 3 acte, I. Kampf. | 


48. — Inconjurul, 3 acte, Bern. 
stein. i 
49. — Verişoara, 3 acte, Meilhac. 
30. Baricada, 4 acte, P, Bourget. 
Si. — Fericirea, 4 acte, F. Croisset. 
SR — Apostolul, $ acte, Loyson. 
53, — Pariziuna, 3 acte, H, Becque. 
54. — Două pamflete, 3 acte, Ga- 


vault. 
55. — Gemenii, 3 acte, Trist. Bern, 
56. — Alt om, 3 acte, E. Roy. 
57. — Jeanne Doré, 3 acte, Trist. 
ern. 
58, — Otrava, 
59. — Nu se 
B. Shaw. 
60, —- Blanche Catine, 3 acte, Mau- 
rice Lanay. 
+ — Amor şi prietenie (versuri), 
din Idyile tragique de Bourget. 


5 acte, E. Zola. 
poate spune, 3 acte, 


CULTURA 45 


|; 57 08 i o ih. 0 LA GI 8 


CEA DINTII ŞCOALA IN ORAȘUL BRAILA.*) 
ŞCOALA NAȚIONALĂ PUBLICA. 


7 le pregătire. 2 Inchirierea localului r 
3 grei parior Bd 4 Inceputul 'oalei, 
oarte de citire. 6 Cei dintii elevi 


Dela 14 Octombrie 1831 şi pînă la 31 Decembrie 1832, 
cirmuirea Brăilei și maghistratul oraşului Brăila ci iinea a 
răşenilor sau străduit ra m ca piatra tocata ă a învă- 

lui rominesc în Brăila rominească, 4 - 
prea de Octombrie 1831, Eforia Școalelor sa gindit 
să întocmească şcoală rominească la Brăila. Profesorii poe 
lei naţionale din București propun la 14 Octombrie A l, la 
cererea kEioriei Școalelor, ca profesor la Brăila pe Dimitrie 
Constantin, cu condiţia să rars urmeze „orinduiala imprumu- 

i ățături şi altor ştiinţe”. > 
e e ap erect aika şi metodul lancasterian d: 
Dimitrie Constantin urma să treacă, după propunerea e p 
un examen., In lista celor răuşifi pentru posturi de pro eng 

la şcoalele naționale din judeţe, Dimitrie Constantin nu este 
trecut *). À p 3 
la găsirea şi numirea unui rofesor, ceeace interesu 
în iai Sea erú. ohastionas localului. Cirmuirea Brăilei 
inștiințează la 28 Decembrie 1831, Marea Vormnieie a Țării 
Romineşti, că a găsit case pentru o școală națională, şi anu- 
me, o parte din casele Pasei. Alte case polrivite nu se rara 
Casele Paşei erau însă in prosan stare. Orăşenii s'au îndato- 
> repare in primăvară ê). soard A 
FE ierte marie pe einer in raportul său către Eforia Şeoa- 
lelor, 28 lanuarie 1832, este mai complet *) Arată că dageng 
caselor Paşei, după socoteala orăşenilor ar costa aa e lei 
4000, Orăşenii nu pot să dea această sumă, fiind săra De. 
Ei se ocupă numai cu pescuitul și circiumi, nu sunt sape 
va oameni cu pulere sau insemnaţi negustori. Oameni mai cu 
stare în oraş sunt grecii, sirbii și supușii K, K, Acești au aca- 


entru şcoală, 
5 Prima 


*) Din , Istorin Scoalelor din + rugul și județul Brăila ; 1843—1864", 
1. V. A, Ureche, Ist. Şe. tam. I, 1892, p. 144-145. 

2, Ibidem, p. 144—145. 

3. Arhivele Statului, Dos. No. 6574/1832, roşu Țara Hominească, 


4. Ibidem, p. 6. ; 
5. V. A, Ureche, Op. cit. p. 109. 


46 VIAŢA ROMINEASCA 


returi şi alte nemestii. Apelul făcut la aceşti locuitori de neam 
străin, a rămas fără răspuns. Fi au făcut cunoscut că îşi vor 
vinde acareturile şi se vor retrage în țările lor. N'au nevoie 
de şcoală. Maghistratul nu are nici o sumă de bani. Eforia 
singură urma să se îmgrijească de repararea caselor. 

Că era nevoie mare de şcoală, se vede din chiar inter- 
venţia Logofeţiei pricinilor bisericeşti — la 4 Iulie 1832 — 
care roagă Eforia să ia măsuri urgente pentru începerea in- 
văţăturei în oraşul Brăila 3), 

O informaţie din Iulie 1832 lămureşte că pentru cârmui- 
rea Brăilei ceeace apăsa şi încurca înființarea şcoalei brăile- 
ne era mobilierul, Nici cirmuirea şi nici maghistratul nu ştie 
ce fel de mobilă trebuie în şcoală s}, 

Eforia se grăbeşte să dea lămuririle necesare. 

Băncile urmează să se facă cînd va veni profesorul. Cir- 
muirea se va interesa numai de un semicerc de fier şi două 
table de tinichea *), 

Explicările date de Eforie nu au înlăturat greutatea. 
Vreme de 3 luni s'a chinuit maghistratul cu problema mobi- 
licrului. Nimeni în oraş nu se pricepea să facă mobilierul 
trebuineios. Chiar dacă l-ar fi trimes Eforia, nu se pricepea 
nimeni să-l aşeze în şcoală. Eforia este rugată să trimeată un 
om care să arate cum trebue făcut mobilierul şi cum trebue 
să fie aşezat în şcoală +), 

Pină în Noembrie 1832 se ajunsese să se închirieze casa, 
Orăşenii se arată îngrijorați. Casele erau închiriate de atita 
vreme şi nu se vedea nici un folos pentru învăţătura copiilor: 

Nerăbdarea lor este curmată. La 30 Noembrie 1832, este 
e ora de către P. Poenaru, revizor, să fie trimis profesor la 

răila, ION PENESCU, care a urmat metodul lancasterian 
şi a dat dovadă la examen de vrednicie 6), 

Eforia îl numește pe ziua de 1 Decembrie 1832 ca profe- 
sor al școalei începătoare din orașul Brăila. cu leafă de 200 
lei pe lună `), Inștiințind maghistratul orașului de această 
numire, atrage atenţia că cea mai de căpetenie datorie a pro- 
fesorului este şcoala, care privește interesul și folosul în parte 
al orășenilor *). Cu toate măsurile ce sau luat pentru numi- 
rea şi podoromnul *) de poştă profesorul Ion Penescu a a- 


1. Dos. cit. 6574/832, p, 8. 

. Ibidem, p. 9 

- Dos, cit. 6574/832 p. 9. 

Ibidem, p. 17. 

Ibidem, p. 18, 

„ Dos, cit, 6574/832,p. 22, 

. Ibidem, p. 23, 

- Ibidem, p, 24 
25, 


. Ibidem, p, 22, =- į i 
T da poștă. p podoromnul==podorojnă—ordin de a obține eni 


Îi 


DEAR za N 


CULTURA 47 
E e Sa IE E PE e E 


juns la Brăila abia la 28 Decembrie 1832. La această dată nu 
a găsit gata nimic din mobilierul şcoalei !), Școala nu s'a pu- 
tut deschide. Eforia Şcoalelor îşi afirmă ameninţător autori- 
tatea. Ion Penescu trebuia să intervie stăruitor la cîrmuire 
şi maghistrat și să raporteze neîncetat asupra atitudinei u- 
cestora, 

Dacă va simţi că aceste autorităţi nu se îngrijesc de şcoa- 
lă, Eforia îl va orîndui la altă şcoală, în alt oraş, unde toate 
sunt gata şi orășenii preţuese folosul ce aduce învățătura *), 


Autoritatea şcolară se grăbia. Desvoltarea ce a luat mai 
tirziu şcoala brăileană, interesul mărturisit de orăşeni, au do- 
vedit că brăilenii, deși săraci pescari și circiumari, au prețuit 
folosul învățăturii. 

La 24 lanuarie 1833 şcoala era aproape gata *), 

In intervalul dela 24 Ianuarie la 13 Februarie 1833, au 
inceput cursurile, Timpul îndelung de pregătire şi lipsa şti- 
rilor locale. au îndemnat pe unii cercetători să afirme că 
școala s'a inceput în Noembrie 1831 sau prin anul 1832 4), 

O dată precisă nu se poate stabili. Maghistrutul oraşului 
raportează Eforici la 6 Februarie 1833, că lecţiunile au ince- 
put de 10 zile *). Deci la 28 Ianuarie 1833. Profesorul Ion Pe- 
nescu arată că lecţiunile au început la 13 Februarie 1833. 
Trimite Eforiei și o listă de tinerii cari urmau la școală *), 
Cirmuirea Brăilei inştiinţează lu 26 Februarie că școala a În- 
ceput de o lună de zile, S'a făcut examen la care a asistat 
Cirmuirea. Maghistratul şi Tribunalul. Lu examen au consta- 
tat „după o lună de zile de învăţătură, oarecare înaintare ?), 

Numele celor dintii elevi este trecut în lista elevilor ce 
au promovat în cl. II, înființată la 20 Februarie 1833: 

1. Antonescu lancu de 14 ani. 

2. Arion Teodorache de 12 ani. 

3. Gheorghevici Petre de 15 ani 

4. Nicolau Naie de 13 ani. 

5. Paraschivescu Naie de 10 ani. 


i. Ibidem, p 2 

2. Dos. cit. 6574/832, p. 31, 

1 Ibidiem, p. 32. 

4. Contribuţiuni pentru monografia oraşului şi Judeţului Brăila 
cu prilejul serbărilor centenarului, p, 160 — Brăila 1929, Tip. N. Or- 
ghidan, p. 16. 


Ath. Popescu Istoricul liceului „N. Bălceseu” din Brăila — 
Analele Brăilei, an, II, 1, p. 3. 
N. Vasilescu Sehiţe istorice și administrative din oraşul şi 


jud. Brăila, p. 46. 
5. Dos, cit. 6574/832, p. 33. 
6. Ibidiem, p. 34, V. A. Ureche, vol. 1, p. 239. 


7. Ibidem, p. 35. 
D 


58 -VIAȚA ROMINEASCA 


Toți elevii sunt romini *. - fr 

Cea dintii carte introdusă în şcoală ca manual de citire 
a fost: Manoal de Patriotism tălmăcit şi mai adeogat de lanco 
Nicolo Moldovrumun *. 

Profesorul Penescu a introdus această carte: | 

1 „ca să înveţe tinărul a cunoaşte bine tiparul vechiu, 
ăci cel nou este lesne de citit, | 
eg „citind-o să se înrădăcineze întrinsul iubirea de pa- 

Ea e 
ae In privinţa cărţilor, Eforia este de părere să se urmeze 
după circulară şi să se ă uniformitatea la toate şcou- 
lele *.. Buna intenţiune și libertate adidactică a lui Penescu nu 
găsesc toată aprobarea autorităților şcolare, 

Numărul şcolarilor era prea mic. Profesorul Ion Penescu 
arată că mai sunt În oraş două şcoale grecești, cu mai mult 
de 100 tineri, din cari mai mult de jumătate sunt romini. A- 
ceşti tineri petrec vremea în nici un fel de ştiinţă şi educaţie. 
Penescu cere inchiderea acestor școale ce întunecă nevino- 


n 5 
vata tinerime *. RADU I. PERIANU. 


1. Dos. cit 6574/832, p. 43. 
2, Ibidem, p. 34. 
3, Ibidem, p. 41. 
4, Ibidem, p. 42, 
3 Dos, cit, 6574/832, p. 50. 


S E E 


CRONICA. SOCIALA 


DEFILOSOFARE 


Atiludinile politice actuale conţin o înclinaţie spre defi- 
losofare, Valorile simbolice şi active predomină. Alături de 
faptul politic în devenire, eticheta filosofică e numai con- 
venienţă „doctrinară, ce dă prestigiu pentru un cadru social 
restrins. Reabilitarea filosofică a faptului politie a devenit 
o încercare amabilă de analogie. prin care sau obținut ju- 
mătăţi de concluzii, intemeiate pe prelungirea unui punet 
de vedere abstract în interiorul confortabil al fenomenului 
politic. 

Există astăzi îndeajuns dovezi că sugestia metafizică e 
periferică în multe sisteme politice recente şi că sinteza în- 
tre gindirea abstractă şi acțiunea politică are loc numai prin 
adiacențe de realităţi imtimplătoare. 

Astfel, e uşor de constatat că raționalismul marxismului 
ortodox — care avea şi multe însușiri de „socialism al plan- 
şei de desen” — alunecă astăzi spre realism şi spre justifi- 
cări concrete ale mentalității proletare, 

Faţă de acţiunea unor naţionalisme rencționare, inte- 
meiate pe logica directă a acţiunii, socialismul a reacționat 
printr'o creațiune specifică de mituri revoluționare. Coinci- 
denţele de extremă ale fascismului cu bolşevismul nu sunt 
altceva decit rezultatul unei deviaţiuni a marxismului, pro- 
dusă alunci cînd acesta sa scoborit în realităţi sociale i- 
mediate. 

Tot prin tendinţa comtinuă de adaptare a socialismului 
la acțiunea politică directă se explică de ce poale exista o 
apropiere între politica fascisto-naţionalistă şi aceea socialistă 
sau comunistă. Ideia de acțiune directă, de realizare a doc- 
trinei prinlr'o educaţie socială constrinsă, sunt tendințe ca- 
racteristice pentru extremele politicei contemporane. Uti- 
lizarea individului — mijloc în serviciul societăţii sau na- 
țiunii, canalizarea activităţii economice îm sensul unui scop 
social sau politie îndepărtat, afirmarea unui mesianism poli- 
tic realizabil prin mutilarea conţinutului rational al individu- 
lui — constituesc astăzi o logică specifică a vremii, care nu 
mai poate fi măsurată cu criterii pur doctrinare, fidele 
punctelor filosofice miţiale baţionalismului sau socialis- 
mului, 

Inclinaţia pentru mistică s'a extins dela dreapta spre 


+ 


30 VIAŢA ROMINEASCA 
„IEI Rr EET DE EI ZE 8 ET ERIC CERE T NR 


stinga. Punctul de vedere rațional şi geometric s'a deplasat 
însă dela socialism spre fascism. Mistica naționalismului și 
a fascismului dictatorial a fost adaplată cerințelor burgheze 
printrun împrumut de idealism geometrie dela socialism, 
Formele dirijării economice susținută de programele fas- 
ciste nu e rezultatul raţionalizării capitaliste, Ideja de pla- 
nificare economică şi de înlănțuire socială a raporturilor de 
producție sunt inspiraţii aduse de socialism, 

Aceiași deformare a etichetei doctrinare se poate desluşi 
şi în modificările actuale ale democratismului. Acceptarea 
lentă a unor forme de socializare, încercarea de a umple ca- 
drul individualismului rațional cu un conţinut social și e- 
conomic, înseamnă iarăși o mlădiere a doctrinei, impusă de 
presiunea ideologiilor adverse. 

Politica socială aplicată de statul burghez şi capitalist 
a ajuns întradevăr la rezultate surprinzătoare pentru ideo- 
logia democrației pure. Sacrificarea intereselor de pură 
rentabilizare individuală ale capitalului în folosul unor moui 
pretenţii sociale, ¢ desigur iarăşi un fapt care împinge ve- 
chiul democratism individualist şi raționalist spre un uni- 
versalism şi spre o mistică provizorie a socialismului. 

Toate aceste deplasări au contribuit la dezorientarea 
doctrinarului, care ar încerca să confrunte realităţile politi- 
ce cu sugestiile filosofice şi ar dori să intervină pe baza a- 
cestui criteriu în îndrumarea evenimentelor actuale. Cu 

t cuvint Emmanuel Berl a putut afirma pe tema „Mort 
de la penste bourgeoise” că „le drame de Pintellectuel con- 
temporain, c'est qu'il ne peut pas y parvenir”, Intradevăr 
intelectualul tabietos, obişnuit cu etichetări logice — şi cu 
înclinația de a dezactualiza ştiinţific evenimentele — e ne- 
nevoit să constate că multe fapte l-au depășit cu oarecare 
nepoliteță. 

a 


Hans Kelsen — unul dintre cei mai cunoscuţi teoreti- 
cieni ai formelor democratice contemporane — încearcă să 
stabilească o paralelă între problematica filosofică şi ati- 
tudinile politice, în ultimul său studiu, „Staatsform und Welt: 
auschaung”. Punctul de vedere al lui Kilsen se restringe de 
data aceasta, numai la considerarea unui paralelism între 
democratism şi autocratism, comparație ce-i raportată apoi 
unor concepții generale de etică politică. Din confruntarea 
politicului cu concepții generale de viață, rezultă in urmă 
şi o schemă de tipologie a doctrinelor politice. E vorba deci, 
numai de cercetarea bazelor credinţei politice. 

Ca material metafizic e pus la contribuiţe, în primul 
rind problema raportului subiect-obiect; iar ca fapt poli- 
tic dilema actuală democratism-autocratism. 


CRONICA SOCIALĂ 


51 


Kelsen vorbeşte aici mai mult de o dife ă 
i > rență de iN- 
talitate, care rezultă prin proiectarea socială e unui E za 
de gindire. Ideologia politică e privită sub aspectul ei real 
e socializare. In acelaşi timp, e relevată şi contribuţia spon- 
tană a masselor in concretizarea formulelor generale de 
pu ra Astfel se reliefează in concepția lui Kelsen, sinteza 
reală între filosofie, politic şi social. i 
ii E ceanii de interesantă distincția pe care o face Kelsen, 
= sia a inea democratică şi aceea autocratică. lată citeva 
emocratismul se întemeiază pe predomin. i i 
Poiana, paşnic, independent, area realizează art 
dealul de personalitate. Libertatea şi egalitatea democrati- 
că rezultă dintr'o li să a voinței de conducere, Democraţia 
înseamnă regim po itic întemeiat pe ideia dominării numai 
prin majoritate, nducerea democratică acceptă discuţia şi 
pae? papori Se haa nu ĝnscamnă numai liberalism e- 
conomic şi politic, Intre democrat i 
există distanțe aer crap ratism şi universalism social 
nțial iarăşi «e pentru democratism libertat iri- 
tuală, obiectivitatea şi principiul toleranţei. piesa i 
j Peng re îmbină necesitatea de a cunoaște cu aceia dea voi. 
Aşa ar, critică națională, Filosofia democratică aplică raţio- 
see tei vieții sociale. Criticismul şi relativismul dau putere 
N mlădiere mentalităţii democratice raţionaliste. Publicita- 
ea, critica și responsabilitatea. dau conducătorilor de- 
mocratici un caracter amovibil. De aici, rezultă dinamica so- 
Pa, nara democratismului, 
ocratismul înseamă însă o altă interpretare social 
absolutului metafizic. Critieismul, politia aul şi st seri 
mul democratic sunt înlocuite prin mistica socială a absolu- 
tului. Evoluţia socială e înțeleasă teleologic. Libertatea şi e- 
rasa peer Ciper; Era devine mijloc pentru realizări în 
eri pei ectivităţii. In locul individului naţional apare 
Conducătorul imanent pentru regimul democratic dă 
r | ratic dă |] 
cul unui personaj transcedent, Aparatul statului se identifică 
ră inreg fe. de naunih democratismului, dicta- 
une statică socială. ă i 
condusi Doa salică a portul între conducători şi 
ar o deosebire cu mai multă semnificatie metafizică, n- 
Jare În distanța dintre raționalismul p aeaa far şi an adie 
ismul autocrației, Dictatura presupune o mistică, care se 
realizează printr'un afect politie al masselor, 


Printre aceste afirmaţiuni ale lui Kelsen se găsesc și 
puncte de vedere, care nu convin tuturor realităților actuale: 


a OOOO 


52 VIAŢA ROMINE.ASCA 


Cu deosebire, distincţia importantă, evidențiată între ca- 
racterul static al autocrației — și acel dinamic al democrației 
— nu poate fi confirmată complect, Insăşi dictatura sau an- 
tocratismul — fie numai concepție, fie realizată obiectiv — 
se poate prezenta astăzi cu două nuanţe: ca dictatură statică 
sau ca dictatură dinamică. In prima ci înfăţişare, dictatura 
înseanmă reacțiune, — împotrivire oligarhică faţă de creşte- 
rea unei clase sociale sau a unei mentalități inovatoare, cu 
scopul de a se realiza un echilibru. Cu aspect dinamic, dicta- 
tura e numai mijloc pentru realizarea unei noui ordine so- 
ciale şi pentru strivirea rezistenţii reacționare. E dictatura 
revoluționară. 

În Rusia sovietică, autocratismul recent e un mijloc pen- 
tru transformarea structurală. Regimul comunist — care se 
realizează în Rusia prin alternarea presiunii politice cu in- 
lănţuirea economică şi socială — e cazul cel mai tipic de di- 
nanism revoluționar întemeiat pe o autocrație provizorie, 

Dietatură statică, propriu zis reacționară, există recent 
in Germania. Impotrivirea faţă de progresul marxismului Și 
faţă de unele deviaţiuni ale capitalismului, e un fapt care ve- 
rifică parțial concepţia lui Kelsen despre statismul dictaturii, 

Broşura atit de consistentă a lui Kelsen mai ridică şi o 
problemă sociologică de multă actualitate, şi anume a rapor- 
tului xubiect-obiect transpus îm viaţa socială și politică. 

E uşor de constatat că viaţa socială de astăzi înclină spre 
o predominare a obiectului. Istoria modernă este o istorie a 
oblectivării omului. Teza durkheimiană a sintezei sociale, şi 
a obiectivării ci instituționale, se verifică necontenit. 

Statul pur politic — menţinut prin ficțiuni juridice şi in- 
dividualism abstract — începe să cedeze unui stat concret şi 
total. In interiorul acestei noui sinteze sociale, individul se 
obiectivează. se scoboară pe pămint, cu ajutorul grupului şi 
a ideei organizate. Mulţimi amorfe şi organizări pe bază de 
interese materiale, îşi revendică astăzi paternitatea și stăpi- 
nirea suprastructurii politice; adică ceiace indivizii izolați 
au cedat prin ficțiuni sintezei obiective a societăţii. E vorba 
de o deplasare a individului spre socialul-obiect. Individua- 
litatea nu dispare, ci dinmpolrivă. se consolidează printr'o pă- 
trundere în elemente obiective. Dispare însă vechea poveste 
a „individului contra statului”. 

Dar totodată, dispare şi acea distanță între individul- 
subiect şi statul-obiect, care îndeamnă pe individ sau clasă 
socială să contemple aproape metafizic şi să accepte formele 
politice pe temeiu de prejudecată teologică. 

Nouile concepţii realiste de viaţă, și apariţia statului 
organizat tehnic și social, vor aduce această „defilosofare” 
şi renunțare la mistica atitudinii politice. 

> RADU LUCA 


a 


CRONICA 


MUZICALA 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVISTA REVISTELOR 


R o M 


Alfa, Noembrie 1933. E o revistă 
mică ce apare de curind la laşi, 
scrisă de tineri, necunoscuţi  pină 
acun, cari sunt strinşi, cum se obici- 
nuleşte, în bloc. Unul din elementele 
blocului, d. Victor Măgură, ne incre- 
dințează că reprezentanții ultimei 
generaţii ar fi V, Carianopol, T. 
Scarlat, Dan Petraşincu, Eugen Io- 
nescu, Emil Cioran, lucru de un haz 
inimitabil şi care va scandaliza pe 
fiecare din cel pomeniti, Atit de in- 
credinţaţi sunt colaboratorii revistei 
de valoarea lor în cit unul Îşi com- 
pune în versuri Viata și opera mea. 


Parcă uşile suni temnițe 
cind scuturi presurile de pașii prie- 
tenilor 

sau parcă deținuții sunt cimitire 

căci dunele îi opresc ca sentinelele 

întind mina după revolta zilei 

în care vom fi istorie 

si după berzele 

toamnelor căzute pe drum. 

undeva m'așteaplă 

spitalul nostalgiilar 

ca o fară a mișeliei 

si ne vom întilni 

cum la fiecare col! drumurile 

și vă voi asculta 

ca pe nişle seri 

prieteni pe care vam intilnit intro 
duminecă 

în istorie 

sau la minele de plumb din Siberia. 


Să fie liniștit d. Carianopol! Mai 
curind ne vam întilni la minele de 
plumb din Siberia decit în istorie, 


Abecedar, nr. 23-25. E o mică re- 
vistă de formatul biletelor de papa- 
gal ale d-lui T. Arghezi. Se tipăreş- 
te la Turda şi are oarecare continu- 
itate. Redactorii sunt Teodor Mură- 

u, Emil Giugiuca, George Holdea, 

igore Popa, Pavel Dan, Mihail Be- 
fiuc, nume necunoscute, dar care 


 N E 


merită atenţiunea noastră pentru că 
reprezintă generația tinără a Ardea- 
luluni, Vom trece aşa dar cu vederea 
versurile nu rele, ci slabe, lipsite de 
orice actualitate, vom ierta şi proza 
fără contact cu observaţia, Remar- 
marcăm o tendință de seriozitate, 
vădită în articolele de fond, ca a- 
cela despre Stefan George. Atit însă 
nu ajunge. 

Tinerii aceştia parcă nu trălese 
pe pimint. Nu e in revista lor nici 
un ecou al timpului, Chiar versurile 
de notubilități pe cure le solicită do- 
vedesc  dezorientarea şi nesiguranța 
opiniei critice. 


Cugel moldovenesc, 15 Octombrie 
1933, Şi aceasta e o revistă regională 
care, tipărită la Bălți, reprezintă 
mişcarea culturală a unei părți din 
Basarabia, deşi noi vedem că recen- 
zează cu simpatie şi producţiile bu- 
covinene, Partea literară este slabă 
ca de regulă dar este redactată în- 
tr'o limbă rominească corectă, Acest 
fapt e îmbucurător şi suficient să 
justifice apariția revistei. Mai inte- 
resunte decit poeziile culte ale d-lor 
lorga Delacozia, Tudor Ulmanu, E. 
Zaharia, Mircea Streinul, A. G De- 
lafintinele ete. sunt textele de fol- 
klor basarabean precum acesta: 


Frunză verde poamă neagră, 
Răsai lună, mal de grabă, 
Să se vadă în livadă, 

Să cosese pelin şi iarbă, 

Să dau murgului să roadă, 
Murgul roade şi nechează, 
Mindra plinge şi oflează. 


Viaţa literară, 5 Noembrie 1933. 
Redactorul, cure făcînd un turneu 
în Ardeal, a fost întimpinat de solii 
de scriitori şi publicisti (1), face 
un apel la scriitorii din provincie. 


3... VIAȚA ROMINEAS 


„Autorii de In Bucureşti găsesc ori 
cind o revistă să le întreţină elanul 
— zice el — un editor care să le ti- 
părească opera. Scriitorii din pro- 
vincie bat de-a surda la porțile in- 
chise ule centrului”. 

La aceasta noi răspundem că spre 
onoarea editorilor romini, nu tot- 
deanna mediocritäțti ca „redactorul 
Vieţii literare gäsese reviste şi edi- 


S E R Ă 


Pentru polemică 


„Cine nu erede profund în adevâ- 
rul ce se poate obţine, în demnita- 
tea vieţii şi în puritatea artei, cine 
nu pune printre cele msi Înalte vi- 
lori, frumuseţea și rectitudinea, nu 
are niciodată prilejul de a se indig- 
na şi a se infuria, nu este osândil să 
figureze în disprețuita „bolgic” a po- 
lemiştilor, Seninătatea e o cucerire 
si nu trebue să fie confundată cu i- 
patia naturală la oamenii cu mintea 
strâmtă şi fără personalitate, Viciul 
moştenit poate stârni milă, dar nu 
trebue să ne slujească de normă și 
de model, Seninătatea este mâniu 
învinsă, după cum clasicismul e ro- 
mantism biruit, iar ordinea este vic- 
toria impotriva răscoalei, Chiar şi 
ataraxia stoicilor este rezultatul unei 
lupte lăuntrice — şi ascesa filosofi- 
lor şi a sfinților înseamnă exercițiu, 
adică lupta împotriva instinctelor. 

Este minunată liniştea ce se obti- 
ne după biruința pasiunilor ; dar 
dacă pasiunile n'ar fi existat și 
mar fi fost puternice, nu s'ar fi vor- 
bit de adevărata linişte virilă, ci de 
moleşeulă și moarte, 

Doșmanul cel mare al omului, spu- 
nea Tocqueville, este frigul, Cine 
voiește să trăiască întradevăr, într'o 
climă eroică, trebuie să imite sala- 
mandra şi pasărea Foenix: să n'aibă 
teamă de foc... Două feluri de foc 
sunt familiare şi priineloase omului 
ce trăeşte şi nu vegetează: focul må 
niet şi focul entuziasmului, 

Focul mâniei se înalță în vremu- 


tori. EI îşi intrețin elanul editind 
singuri reviste şi-şi tipăresc operele 
pe socoteală proprie. i 

Tar cit despre provincie, nu exis- 
tā centru şi margine pentru adevă- 
ratele talente şi acţiunea sus numi- 
tei reviste, pornită din rațiuni co- 
merciale, va mai ameţi capetele ci- 
torva liceeni eliminați cari se vor 
constitui în bloc de generuţie nouă. 


I N E 


rile meschine, când o revoluție este 
necesară — focul entuziasmului, 
când a trecut criza şi suntem in pli- 
nă râvnă a reclădirii,. Şi orice do- 
rință de mai bine, orice răscoulă 
sau răsturnare laică ori religioasă, 
nase din mânie. 

Fără mânia lui Christos faţă de 
transparenta devoțiune exterioară a 
Seribilor şi Fâriseilor, mar fi rew 
şit Creștinismul: nu trebue să cre 
dem, cecace prea mulți creştini le- 
negi și anticreștini, ignoranti, au tot 
interesul să fie crezut, anume că în 
treg creştinismul consistă din râuri, 
de lapte, cascade de miere şi dep 
zite de mirezme. x 

Insugi Christos, legislator al ierti- 
rii, de multe ori se arăta mânios în. 
ziua dintâi a venirii sale, şi nu nu 
mai împotriva înterpretatorilor Im- 
båcsiți ai literei şi împotriva trafi- 
canților Templului, ci uneori şi con- 
tra discipolilor săi, contra acelora 
pe care-i numer prieteni şi-l iubea. 
Citiţi în Evanghelia lui Matei în ce 
chip apostrofează hristos pe cel. 
dintâi dintre ucenici, pe principele. 
Apostolilor, pe viitorul Papă: „Mergi 
„înapoia mea, Satano; zminteală imi 
„eşti; că nu cugeţi cele ce sânt ale 
„lui Dumnezeu, ci cele ce sânt ale 
omenilor” (Matei, XVI, 23). Dacă 
trebue să imităm pe Isus în blân 
deje si'n iubire, de ce să nu-l imb 
tām, când este nevoie, şin sfântă 
mânie împotriva acelora ce nu în- 
teleg sau nu ascultă ? Dacă creşti- 
nismul. este imitarea lui Christos, 
atune? iceastă imitare trebule să fie 


pi > PONI O E N N a 


Fi 
iki =“ 


REVISTA REVISTELOR iF 
emre A Oe A EOE 1 SA E A E ZE 55, 


o imitare totală. integrală, nu numal 
a acelor părţi care convin mai hine 
traiului lihnit şi comunei vulgari- 
taţi.” 

Giovanni Papini, în Nuova Anlo- 
logia, settembre 1933), 


a 
William James şi Henri Bergson 


In America se pregăteşte o Vinţă 
a lui W. James, Din corespondența 
şi opiniile filosofului american nsu 
pra lui Bergson, sa publicat de cu 
rând un capitol în cure face astfel 
elogiul Evoluţici Creuloure: „AI ci- 
tit Evolution créatrice a lui Berg- 
son ?... Pentru mine este cea mai di- 
vină carte de [ilosofie care s's seris 
până astăzi. N'am asimlilat-o În to- 
tul. Dar monstrul numit întelectuu: 
lism a murit. Bergson l-n ucis din 
tr'odată. Şi ce minunat se apără im- 
potriva categoriilor rațiunii!” 


(Revue des deux mondes, 15 octo- 
bre 1933). 


a 
Suprarealism şi poezie 


„Scrierea automată, inaugurată de 
Andre Breton, în cel dintâi Mani: 
fesi al suprarealismului, şi socotit m 
tât de el cât şi de prietenii lui cu un 
simplu mijloc de cercetare a naturii 
inspirației, trebuia să-şi afle poetul 
în persoanu lui Tristan Tzara. 

Poemul Antitete sau Où botvent les 
loups sunt serise în acest stil deli- 
rant, fără  discursivitatea cu care 
poeții suprarealişti au încercat să ne 
obișnuiască acum zece ani, şi care 
va fi, negreşit poncilul doctrinei 
lor, Tzara a reușit adesea să reali- 
zeze În poemele sale lungi, o confu- 
ză dar evidentă măreție. Hauosul 
verbul în care se complace, dă lu i- 
veală, întimplător, imaginile cerle 
mal bogate cit şi cele mai amăgitoa- 
re, Deşi critica a încercat de mai 
multe ori în iarna aceasta să opună 
delirul și amploarea lui Tzara, poe- 
ziel calculate a hut Pan! Eluard, noi 
credem totuşi că va veni o vreme 
cind poemele celui dintii vor deveni 


documente, pe cind ule celuilalt, vor 
rămine încă tot poeme”. 

( (Nouvelle revue francaise, | oct, 
1933). 


n 
Omul-fişă 


„Creerul lui trebue să fie alcătuit şi 
in ceince priveşte fiziologia, din fi- 
siere, căci altfel n'or putea cuprinde 
atitea noţiuni organizate, dar super- 
ficiale totuși, îngrămădite una peste 
alta. fără a constitui însă o cultură 
propriu zisă, deoarece aceasta pre- 
supune o conexiune unitară. 

Dacă î-uţi observa capul, chutind 
să ghiciţi celace se află sub păr, ați 
avea impresia că oasele an ieșit din 
imaginația unul desenator de afişe 
moderne, care a stilizat un cap pen- 
tru publicitatea unei case de maşini 
de calculat sun de mobile de metal. 

Şi te gindeşti la complexitatea mr- 
canismului găzduit în cel câțiva cen- 
timetri cubi şi care nu lasă nimic 
să se piardă, catalogind totul. după 
nume şi materie, nsemenea fisiere- 
lor dintr'o bibliotecă, 

Cu un astfel de cap, el poate sū 
se dedice linistit celor mai deosebite 
îndeletniciri: ziarist strălucit, cu o 
cultură cuprinsă în scurtele nopi- 
uni ale unui vast fişier, sau filosof, 
ori popularizator al oricărei ştiinţe, 
fie exacte, [ie morale. 

Dar profesiunea cea mai minuni» 
H este aceea de om-lișă. Aceasta nu 
e însă o activitute profesională, ci 
instrumentul peniru  satisfacereu 
multor nevoi; pentrucă omul-fisă 
are o tactică a sa, ce-i servește in 
orice împrejurare n vieţii”, 

(Giornale di politica e di lettera- 
tura, IX, fascicola V}. 


Cit durează o dictatură 


„Europa a văzut multe excese re- 
voluționare sau  reucționiure, pre- 
cum teroarea roşie sau albă, și multe 
alte suprimări ale libertăţii. Ceiace 
este nou, e caracterul absolul, total, 
izolat al dictațurilor moderne: opri- 
marea și suprimarea ubsolută a tu- 


a 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


turor partidelor şi claselor, fie ina- 
intate sau ħoui, fie conservatoare 
sau tradiționaliste,.. 

La începutul acestul secol, socio- 
logii ne dovedeau că, condiţiile vie- 
ţii moderne împiedică  răspindirea 
ideilor de egalitate; teoreticienii 
marxismului proclamau necesitatea 
libertăţilor politice, deoarece capi- 
talismul, ce se desvoltă, are neapărat 
nevoie de aşa ceva. 

Cind a isbucnit războiul, econo 
miştii cei mai reputați, ne dovedeau 
că el nu va dura mai mult de trel, 
sau patru luni. 

După lovitura de stat bolşevistă, 
se prezicea că acea stare de lucruri 
va dăinui cel mult două săptămini 
(şi, ceiace este curios, chiar bolșe- 
vicii, împreună cu Lenin, credeau a- 
ceasta), 

După triumful fascismului, se spu- 
nea că în curind va veni „normaliza- 
rea”, întoarcerea la libertăţile con- 
stituționale. 

In prezent, scriitorii fascişti nu 
voiesc să mai vorbească de această 
scurtă perioadă... 

Vom aminti, fără a mai insista... 
de prezicerile asupra reslizării „pro- 
gresive”, în republica democratică 
din Germania”. 

Mercure de France, 1 octobre, 
1933). 


Un umanist romin dela sfîrşitul 
veacului al XVIII-lea. 


Din mănunchiul de dascăli ini- 
moşi, care îintemeiau cele dintii şcoli 
romineşti, se desprinde interesanta 
figură a episcopului Amfilohie Hoti- 
niul a cărui „De obşte gheografie” a 
fost de curînd studiată pentru influ- 
ențele italiene din ea: 

„Cultura italiană a dat atunci Ro- 
minilor texte ştiinţifice de mare im- 
portanță, contribuind la răspindirea 
de noui idei printre oamenii instru- 
Îți şi în şcoli; cele dintii tratate ro- 
mâne de geografie, aritmetică şi fi- 
zică se datoresc episcopului Amfilo- 
hie  Hotiniul... Opera (De obște 
uheograjie pe limba  moldoveneas- 
că...) nu este o traducere, cum spu- 
ne Amfilohie în prefață („am tălmă- 


cito de pe limba italienească, pe 
limba moldovenească”) ci o compl- 
laţie făcută de pe o ediţie italiană a 
fiei universale a lui Claude 
Buifier. După unii cercetători ro- 
mini, Amfilohie ar fi compilat o 
primă redactare în versuri, rămasă 
în manuscris, şi o a doua, aceea ti- 
părită în 1795, în proză”, 
Claudio Isopescu, Îl vescovo Amfi- 
lohie Hotinini e Vltalia, în Europa 
orientale, settembre-ottobre, 1933. 


a 
Glorie şi poezie 


„Intro zi de toamnă în 1860, Na- 
poleon Peyrat se plimba cu un pri- 
eten la marginea pădurii dela Mont- 
morency şi vorbia cu el despre Bé- 
ranger. 

— E adevărat, îi spunea tovari- 
şul de drum, că gloria lui Béranger 
este tot astfel ca aceea a unei stele 
căzătoare ł.. In acest, „Anotimp al 
amintirilor”, poetul lui P'Arise în- 
clina spre tristete 

Sborul grăbit al unei păsărele, ca- 
re pornea fără îndoială către exilul 
ei îndepărtat, un suspin  nedesluşit 
al unei prigorii împresurau _într'o 
melancolie romantică această imn- 
gine a stelei căzătoare. Dar el îşi re- 


veni: „Dacă ca ar cădea din cerul 
poeziei, îi răspunse, Sar opri nu 
mai puțin strălucitoare pe firma- 


mentul istoriei”. 
(Revue d Historre bilteraire de la 
France.) 


u 
Lupta între generații în Franța 


„år fi o copilărie să deschidem 
sau să redeschidem cearta între ge- 
nerații. Nu pentrucă fiind tineri, 
cei din uenerația nouă ar avea un 
rol însemnat în drama comună: ci 
fiindcă instituțiile vechi au îmbă- 
trinit, tot astfel ca şi spiritul politic 
şi sensul social, care-s în totul para- 
lizate, Un număr oarecare de valori 
şi principii, pe care ne învățase 
să le socotim indiscutabile, sint con- 
testate de însăşi evenimentele de as- 
tăzi, Dacă este justificată o chema- 


—————————————————————————————————— 


REVISTA REVISTELOR 59 


re a tineretului, aceasta nu se dato- 
reşte faptului că cei bătrini au con- 
dus prea mult destinele spirituale, ci 
pentru că le-au guvernat rău... 
Similitudinea  virstelor nu in- 
seamnă nimic; comunitatea de spl- 
rit este totul, dar aceasta există în 
filiații, tot ca șin fraternități, Aşa 
dar tineretul este unit prin opera ce 
trebue să săvirşească şi prin eveni- 
mentele fatale care-l aşteaptă. In ac- 
țiune, ca şi în suferință, va avea de 
acuma Înainte locul privilegiat”. 
(1933, |, Nr. 1, 11 octòbre 1933), 


D 
Secretul lui Balzac 


„In Crinul din vale mi se pare că 
trebue căutat cel dintii element ce 
caracterizează copilăria spirituală n 
lui Balzac, Precum ne arată nume 
roase concordante, în povestirea lui 
Felix de Vendenesse aflăm povesti- 
rea celor dintii ani ai tinereţii lui 
Balzac, La virsta de cinci ani, Felix 
însetat de iubire şi inselat de părinți 
ca şi de frați sau surori Încearcă 
primul contact cu infinitul. Se roa- 
gä unei stele, steauu „lui”, luni de 
zile el o caută, seara, pe cer; n æ 
les-o; ea este paharul unde-şi toarnă 
dorințele şi rugăciunile... 

Dacă este adevărat că taina cea 
mare a lui Balzac se află în viziu- 
nea interioară a vieţii la începuturi. 
le ei, creația spirituală nu este de a- 
tunci inainte decit o altă formă a 
ucelejaşi taine. Creaţia, pentru Bal- 
zac, este înterpretare, manifestare, 
descifrare şi transmitere a viziunii 
interioare. Despre activitatea sa vor- 
beste totdeauna ca despre o taină; 
taina trecerii unui conținut simţit 
într'o formă ce necesită o muncă in- 
tensă, despre care vrea să păstreze 
mereu tăcerea. Însuși geniul nu este 
oare un mister ? Balzac se întreabă 
undeva dacă oamenii de geniu au fa- 
cultutea de a face să intre tot uni- 
versul în mintea lor sau mintea lor 
este un talisman ce face ca legile 
țimpului şi ale spaţiului să fie abo- 
lite. Siiinţa va sta multă vreme la 
induială în ce priveşte aceste două 
mistere  neexplicabile, Balzac come 
pară nenumăratele metamorfoze sus- 


citate de poet cu imaginile create de 
vis. Poate că geniul nu este decât 
expansiunea naturală a acestei forțe 
ciudate, atunci cind rămine neintre- 
buințată, Geniul provine oare din 
perfectiunea mai mare sau mai mi- 
că a organelor? Sau nu este decit o 
scinteie xenită de sus ? Balzac des- 
chide această chestiune: noi sintem 
liberi să alegem între materialism și 
spiritualism", 

(Ernesl-Roberi Curtius, în Nou- 
pelles Liltéraires 14 octobre 1933). 


n, 
g 


Foiletind un număr vechi din 
„Annales” şi anume acela din 15 Ia- 
nuarie 1929, spicuesc din cronica 
d-lui Ribert Rey intitulată „L'Hiver 
au Musée", următoarea descriere a 
tabloului „1814” a lui Meissonier u- 
flat la Luvru, descriere pe care, ce-i 
dreptul, autorul cronicei o pune in- 
tre ghilemele, ca fiind a unui critic 
anonim : 

„a Lo 1814 de Meissonier. Dire 
qu'on a payé ça des prix fous! Ce 
petit Napolton en bois, avec, der- 
rière lui, Berthier, Duroc, Caulain- 
court, Drouot, ce Ney qui n'a pas 
enfile les manches de son manteau 
(détail précis, recueilli en chemin 
de fer, d'un officier ancien combat- 
tant de Leipsig)...” 

Nimie de zis! Intregul stat major 
n! inpăratului îl urmează în tabloul 
celebru de dimensiuni enorme al lui 
Meissonier, exprimind o realitate 
impunătoare. Dacă dintre mareșali 
lipseste Marmont, care-si prepara 
trădarea, dacă lipsesc: Davo Vie 
tor, Oudinot, Massena, Augereau, în 
luptă cu inamicul, Soult era present, 
Hngă Impärat. Meissonier îl igno- 
rează? In schimb, o afirmă d, Ro- 
bert Revy, figurează în suita Impăra- 
tului, mareșalul Duroc. 

Să fie o eroare a pictorului sau 
una a cronicarului? 

Este greu de admis ca Meissonier 
care, în afară de talent, a pus atita 
muncă, atita suflet şi atita studiu în 
acest tablou, să fi ignorat faptul că 
mareșalul Duroc, cel mai intim cu 
Napoltan dintre mareșali, nu a pu- 
tut figura In campania din 1814 în 
jurul Parisului, pentru indiscutabi- 


50 VIAŢA ROMINEASCA 


Jul moy că fusese omorit în lupta 
de la Bentzen din 1813, 

In schimb Soult a fost prezent, 
mai mult timp lingă Impărat decit 
în comandă proprie. Era singurul 
dintre mareșali ale cărui trăsături 
astfel cum ni le transmite estam- 
pele contemporane, se apropiau mai 
mult de ale lui Duroc: urâţi amin- 
dol 

D. Robert Rey cunoscind arta, cu- 
noscind, poate, mai puțin istoria, să-l 
fi confundat oare pe Soult cu mare- 

iul Duroc? Ar fi de sigur mai 
ine! Căci dacă nu ar fi o confuzie 
a cronicarului ar fi în schimb o pa- 
tă neştearsă pe această pânză cele- 
bră, o pierdere pentru Luvru şi o di- 
minuare a pictorului! 

Am prefera o confuzie a cronica- 
rului! 

Costel Filolti 


u 
Mica Antantă. 
Revista politică Wica Antantă 
a început să apară la Praga cu 


scopul de a concentra interesele po- 
litice, diplomatice, culturale și eco- 
nomice și a le da o singură bază co- 


TI 
mună, o bază de activitate produc 
tivă nu numal în cadrul grupării 
politice actuale a Cehoslovaciei, da 
goslaviei şi a României, dar şi intre 
toate statele Europei centrale şi sub 
estice, Linia de program a acestei 
publicațiuni Internaţionale insemna 
te o conține cuvântul inainte, al re 
dactorului-gef Fr. Roman Jirman : 
O nouă Europă, care e scris în lim- 
ba cehă, sărăbo-croată, română, po 
lonă şi bulgară. Revista aduce un 
şir de articole din puna experților 
competenţi, lar pentru numerele vii- 
toare este asigurată colaborarea di- 
plomaţilor, economiştilor publici ai 
noştri și internaţionali, Exemplarele 
sunt editate şi ilustrate cu mare lug 
în cele cinci limbi ale popoarelor 
din Europa centrală. Insemnătatea 
internațională a revistei va fi obser- 
vată cu siguranță de toate statele şi 
popoarele în serviciul cărora Mica 
Antantă s'a pus. Deviza programului 
ei este a uni Europa centrală și sud- 
estică într'o mare putere suverană, 
spre a fi baza Uniunei Europene. 
Redacția şi Secretariatul se află la 
Praga, I, Konviktskă 5. Tel. 265-16, 
unde cei interesați vor obține toat 
informaţiunile dorite, 


CA RI G 


P o L I 


PREGATIRI 


D. Vaida. — Până una-alta, noi 
să pregătim 'nouile legi ce ur- 
mează a fi votate... „ara d 

D. Mironescu. — Ce-ar fi dacă 
n'am mai vota nicio lege nouă 
şi am încerca să le aplicăm pu- 
țintel pe cele,vechi? 


HOTARAT PANĂ LA 
SACRIFICIU 


D. Guţ: Tătărescu. — Au in- 
ceput ploile, şeful, mai facem 
revoluția, sau o amănăm? 

D. Duca. — «Sigur domnule! 
Dacă plouă afară, o fecem în 
casă! De amânat n'o amânăm, 
să ştiu de bine că mă aleg cu 
un guturaiu! 


SITU RA 


T I Cc E 


DEZILUZIE ! 


Cetăţeanul Liberal. — Cum, 
coane Gută. întăiu spuseşi că e 
cu demonstrație de stradă şi acum 
o întorseşi că e fără? Atunci fă 
mai bine o şezătoare sau un bal! 


TAIETURI 


— l-auzi că e iar vorba de 
țăieturi bugetare. 

— Nouă ce Dumnezeu să ne 
mai taie? 

— Buzunarele... 


PN 


„CULTURA POPORULUI | A APARUT EDIȚIA Il-a REVAZUTA DIN 


=. IP 


Ă | Ă i tot zece RO A DO 
EDITURĂ //! LIBRARIE /// PAPETĂRIE E iC, CALIN ESC U 
VIRGIL MONTAUREANU pe 


Face abonamente la revista 


» Viața Rominească“ 


Colecţiuni și numere pentru complectare. 


Primeşte zilnic toate noutăţile lite- 


rare și ştiinţifice rominești și străine. 


VIATA LUI 
SEI | MIHAI EMINESCU 


(Lingă automatul PRESTO) 


BUCUREȘTI, I CNI VE ap ital it ac A > 
— TELEFON 3.56-20 — à 


AVIZ IMPORTANT 
PENTRU DD. ABONAȚI. 


In chiar interesul cititorilor „Vieţii Romineşti”, care a 
meritat stima atîtor generaţii, rugăm pe dd. abonați să ne 
dea concursul spre a putea normaliza distribuirea revistei şi 
a evita acele confuzii care fără vina noastră ne aduc preju- 
dicii morale, Plingeri ca acelea, că sau prezentat din partea 
revistei persoane să încaseze abonamentul de mai multe ori, 
sau că, încasindu-l, n'au comunicat aceasta administrației, 
dorim de aci înainte să le evităm cu desăvirşire. Dorim tot- 
deodată să cunoaştem numărul adevăraţilor abonaţi, spre a 
nu mai risipi numerile la persoane care se pling că nu li se 
trimite la vreme publicaţia. dar care nu au achitat abo- 
namentul. 

Abonament: le se vor plăti de aci înainte prin mandat 
poştal la Administrație, Calea Dorobanţilor, No. 216, Bucu- 
reşti (III) sau depunind suma la Librăria „Cultura Popo- 
rulu , B-dul Academiei, No. 2, Bucureşti. 

Se anulează orice legitimiție de administrator sau de 
reprezentant al „Vieţii Romineşti“, afară de aceea a agen- 
tului încasator, eliberată pe ziua de 6 Noembrie 1933. Atri- 
buţiile d-lui M. Rosenberg au încetat. De altfel, pentru un 
control mai serios, fiecare chitanţă va purta semnătura d-lui 
G. Călinescu şi va fi insoțită şi de o sciisoare specială către 
abonaţi. Cele patru carn:te noui de abonaţi puse în circu- 
lație deocamdată cuprind numerile” 1-98, 101-200, 301-400, 
401-485, Să se refuze chitanțe cu alte numere ca nefiind 
valabile. 

Abonaților cari n'au plătit abonamentul pe anul 1933 şi 
nu ne vor arăta intenţia de a plăti pină la o anume dată 
ceeace datoresc nu vor mai primi revista. 

Cu concursul leal al cititorilor, „Viaţa Romincască” va 
putea de aci înainte să apară cu cea mai strictă regularitate 
la 15 şi 30 ale fiecărei luni, continuînd cu onoare O exis- 
tență de un sfert de secol. 


33, ANUL XXV. 


iata Rominească 


tonic), G. Călinescu. 


LTURA Recenzii O carte de 
călătorie, C. N., Negoiţă, /Ştiinţe 
Misociale/ Două monografii, Alex. 
Dima, Filosofie Psihologia con- 
porană, Th. Loewenstein. reşti. 

RISORI VIENEZE, Oscar Jianu. CARICATURA. 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ȘI IDEOLOGIE 


TUDOR VIANU 


P o E Z I I 


N. DAVIDESCU 


FRAGMENT DE ROMAN 


TUDOR T.-BRANIȘŞTE 


B-A I-A- T UA ai = a 408 AN » 


ELENA EFTIMIU 


LITERATURA POLONI MODERNĂ 


LIVIU TEODORU 


CREPUSCULUL COMPOZIŢIEI 


DR. S. IRIMESCU 
TREI MARI DISPiRUȚI 


AD ea E IE l lon 


30 NOEMBRIE, No. 11 bis 


ISCELLANEA: Gramatica la CRONICA SOCIALA: Pedagogie 
Refuzăm, „Bateţi laba, sociologică, Traian Herseni. 

! O bibliotecă fără cărţi, REVISTA REVISTELOR Romine) 

P. Nicanor & Co. -> Viața literară, Gînd nou, Start, 
RONICA LITERARĂ: Damian So.H., Stilet, Străine! Muzica 
Stănoiu (Ucenicii sfintului An- ÎN U- R S. S. Anticlasicismul 
francez, Giuseppe Ungaretti, 

Mallarmé văzut Benedetto 


Croce, Bergson şi eroismul, De- 
motrăția balcanică, 
găsit, Inteligența la animale, O 
imagine a nouei literaturi ungu- 


Ronsard re- 


EDACŢIA / STR. CONST. MILLE 5—9 


kE 


o E IS. 


< A E U D o R v I A N U 
VIATA ROMINEASCA 
REVISTĂ BILUNARĂ 
Bucureşti, Str, Const. Mille Na, 5—9 
ANUL XXV 
Vot at CANICULARĂ 


Pământul s'a rotit pe jumătate, 
Cu pinzele întinse şi umflate 
Corabia cînd ne-a lăsat pe maluri 


Săltați uşor din spumă şi din valuri, 
Prețul Abonamentelor: 


Incrucişată zodia din vecie 

Urneşte semnele şi le imbie 

Inspre cățeaua cerului bolnavă 
Muşcind din zare şi sctipind cu lavă. 


IN ŢARĂ: 


ÎN N > o es viza ne Sia fa Lei 250 


Pentru Bănci şi ÎInstituțiuni (Şcoli, 
Biblioteci, etc.), anual. . . „ 500 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe un an .... 


Străbatem dar cetate cu cetate 
In dăngănit de ore numărate, 
Intimpinind din turnuri şi pridvoare 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimiţind suma Năluca Soarelui săgetătoare. 


prin mandat poştal administraţiei din Bucureşti, Calea Doro- 


banților 216, sau depunind-o la „Librăria Cultura Poporului“ 


La Fiesăle praful urcă'n trimbe 
B-dul Academiei 2, Bucureşti. 


Şi ne îngroapă pînă la carimbe, 
Işi scutură cipreşii frunza rară 
De praful care-i arde şi omoară. 


Administrația. 


Pasc caprele un fir de iarbă seacă, 
Un mărăcine dirz care îneacă, 
Desgrădinînd din pietre şi din sare 
O rădăcină răspindind răcoare. 


Martirul Soarelui țințind din creste 
Ne umflă vinele cumplit şi peste 
Puterea ce le ține şi le leagă, 
Lăsîndu-ne pierduţi şi fără vlagă. 


VIAȚA ROMINEASCA , 


Dar cînd sub frunți simțim văpaia bolii, 
Pătrundem în Viale dei Colli 

Şi căutăm sub ramuri aplecate 

De pace cuibul morţii minunate. 


ZEFIR 


Albastră urcă seara, Cerul lin 
Adie răcoros şi cristalin, 

Doar pinzele—aninate de catarg 
Ne dau de ştirea vântului din larg, 


Când tremură în unduiri mărunte 
Şi cînd se'ndoaie boltă peste punte, 
Suflate'n buciume din zori 

De Ingeri şi Zefiri buccinatori. 


li văd tăind cu aripa pe sus 

Drum lung din Răsărit către Apus, 
Vislind prin cerul curățat de nori 
Cu ţipete şi zarvă de cocori. 


Le flutură vestmintul lor de in 
Şi'n cerul miruit şi mai senin 
Piciorul desgolit pătează seara: 
Un trandafir ca zorii şi ca para. 


Călătorim sub blindul lor îndemn, 

Ne poartă lin corabia de lemn 

Și sborul lor se'nalță'n tremurate 

Roţi mari în pacea nopții legănate. 
TUDOR VIANU, ! 


FRAGMENT DE ROMAN 


N. D A v I D E S c U 


NOAPTEA CLASICĂ DIN STRADA „FÂNTÂNA CU 
CHIPURI" No, 13 


Inoptase. Dănăilă, lungit pe burtă lingă cișmea şi pe ju- 
mātate ingropat îm iarbă, sprijinit în coate și cu capul încor- 
dat in sus, încerea sunete răslețe pe flucrul lui de lemn. Li- 
nişstea unei nopți adinci se furisase printre arbori, coborise 
prin iarbă, mirosea cu verdeata umedă şi se agățuse ou miş- 
cări mlădioase de beteală nevăzută prin frunzele copacilor, 
impletise văzdubul în ea și acoperise pămintul cu um aape 
urias de catifea transparentă. Ziua fusese obositor de caldă: 
spre seară un vint răcoritor sewturase o ploaie repede, Noap- 
tea astfel răcoroasă. Grădina se adincea intrun clar obseur 
de vis intrupat într'o năvală de ierburi ale căror frunze dan- 
telate sclipeau turburător. Erau cind urzici eu frumze meta- 
lice, serpuiri de hamei sălbătecit, între pomi, spumoase pis- 
nituri de enecută sau largi brusturi cu foile de mătase clă- 
tită; totul se incilcea, se cățăra, se stringea una cu ælta şi se 
tira pe covorul de mușehiu al pămintului, tremura nedeslu- 
şit în freamătul tulpinilor şi al vieţii sevelor sub clarul al- 
bastru de lună strecurat pină la ele. Din cind în când se ri- 
dica freamătul unui sgomot uşor, ca o respirație a verdeţii 
adormite şi zefinul se ducea mai departe, apoi. cu să turbure 
în fugă pacea cine știe cărui cuib de pasări strinse la sub- 
suoaru crengilor singuratece ale copacilor. Dănăilă fusese cu- 
prins de una din acele nostalgi ale ţăranului venit ia oraș 
fără să se fi putut deprinde cu noua tui stare. In suftetul hui 
cintan colinele şerpuitoare ale locului de ohirşie; vedea in- 
to noapte ca aceasta vilele intorcindu-se agale dela pășune, 
pe linia satului; mirosea, printr'o reminiscență prietenoasă 
a simțurilor, lucernă proaspăt cosită, sau asculta cuvintele 
de voe bună, încrucişate din poartă în poartă, ale flăcăilor și 
ale fetelor. Trupul ui căuta îm iarba în care se tăvălea, sub 
copacii pe care îi sorbea, în umezeala pământului şi în răcoa- 
rea nopţii, însuși satul care îi lipsea. Sunetele rupte întimplă- 
tor din flaut desăvirșeau acest alean. Flora se apropie bini- 
şor și îl atinse pe umăr. Dănăilă nu se mişcă. Se mulțumi să 
intoareă spre ea capul şi, eu risul lui mut, arătindu-si dinții 
albi fără să scoată măcar un singur sunet, o măsură de sus 
pină jos cu valul cald al imei priviri cercetătoare, 


ë ; __ VIAŢA ROMINEASCA 


— Ce mai este cu line, măi? 

— Bine! 

Era răspunsul lui obicinuit în legătură cu sine. Flăcăul 
acesta nu cunoştea nimic din complexitatea verbală a orașu- 
lui, Pentru el a fi fost bme sau a fi fost rău era tot una; Ju- 
crul de căpetenie era acela de a fi. Și simțea că este, în clipa 
aceea, cu toți porii ființei sale. Nu îşi da seama dacă existen- 
ja lui se aşternea, printr'o dureroasă încordare. in spre un 
trecut pe care îl dorea fără să ştie cum, dar îl simțea orga- 
nic în el, sau dacă, fără ştiinţă, gonea spre cine știe ce nepri- 
cepută şi nouă alcătuire de lume viitoare; dar răcoarea nop- 
ţii, dar liniștea dimprejur, dar iarba în care se ingropase, dar 
faptul că noaptea era a lui, toată, pină în zorii zilei, alcătuiau 
toate împrejurările necesare vieţii lui din ziua aceea, Flora 
apoi, care se afla lingă el, era încă unul din cuvintele lui de 
existenţă, Şi Mucrul acesta însă păstra înfăţişarea simplicilă- 
ţii primitive a tuturor gesturilor lui. Nu vedea în ca anume 
nici cumaţia ei superbă, nici voluptatea înscrisă cu linii de 
foc în f iecare dim formele ei, nici curiozitatea iscoditoare a 
ochilor şi nici voința ci de a afla ṣi de a cunoaste totul, care 
îi lumina figura cu o mobilitate de vilvătae în vint. Flora era. 
ca alare, un întreg desăvirșii pe care nici nu vedea și nici nu 
bămuia că, şi cum, ar putea fi disociat. Se bucura de prezen- 
ta, de apropierea, de mingierea ei ca gindacul de o rază de 
soare; intrase în alcovul de sevă al ființei ei ca o albină în 
floarea unde yia făcut loc fără să îi mai pese dacă se simte 
bine acolo din pricina polenului. al jocului razelor de soare 
în culorile petalelor, sau al adăpostului de vint pe care čo- 
rola dimpre jur i-l ține, şi se găsea de minume. Se mulțumi, 
astfel, să tacă si să o privească întreagă, 

— Dece stătuşi, măi? din fluer? întrebă, ca să spargă tì- 
cerea dintre ei, Flora. 

— la ascultă cum picură cișmeaata, 

— Dă-o naibii de eișmea! răspunse supărată Flora. Toa- 
tă ziua picură. 

7 Dănăilă, drept răspuns, duse flucrul la gură şi încercă 
incăodată citeva sunete; băgă de semnă insă că din pricina 
aceasta nu mai poate privi la Flora și îl lăsă supărat în jos, 
Prin mintea lui fulgeră atunci ca un început de idee gindul 
Să. £ usea îmbiat 23 oie și, use din nou mâna pe fluer; simți 
in nou că îi lipseşte ra, pe care nu o putea privi a 
cum sta decit dacă, în acelaș timp, wi ar fi cintat, Hotări 
atunci, cu oarecare părere de rău, să schimbe de poziție și, cu 
un gest lenevos și totdeodată și prest, se întoarse, sprijini 
spatels de un pom şi, răminind cu picioarele tot in iarbă, în- 
dela șezut înainte, își puse fluerul în poală şi mvălui cu 
o privire ştită și sigură pe Flora. Aceasta se uită la el cu 
un simțământ pe care mu și-l putea lămuri. Simţea una din a- 


FRAGMENT DE ROMAN 7 
a E EEE E 


cele frumuseți rustice, a cărei putere de vrajă o adulmeca 
poruncitoare, în Dănăilă. Indeletmicirile ei de fată în casă, 
deprinderea de a vorbi cu stăpină-sa, care îi explicase multe 
şi mărunte asupra vieţii, asupra naturii, asupra firii ome- 
nesti, iau dat oarecare noţiuni pe care spiritul ci de iseodire, 
legat de o firească feminitate, le aşezase după oarecare nor- 
me şi mai ales le sporise în limitle lor generale. Avea, de pil- 
dă, ideile ci lămurite despre frumos si despre wit, despre hi- 
ne sau despre rău, care, oricum, conteniseră de a mai fi doar 
în chip papagalicese ale ei. Cele potrivite, poate, firii ei fu- 
seseră smintite dn albia lor de curgere și îndreptate spre im 
fel de orăsenism îmeă destul de indoclnic, dar destul potriv- 
nic simţămintelor ci de obirsie, Dănăilă era, din această pri- 
cină, pentru ea, un mister, Nu mai putea spune că este fru- 
mos din pricină că o idee de frumusete începea să [ie legată 
și de aceea de debentaţă a formelor, sau, cel putin, numai de 
curăţenia vestmintelor, Simţurile ci îmsă găseau caracterul 
ideal al unei frumuseți care o copleşeau în ciuda ei, în Dä- 
năilă. Flăcăul acesta se purta țărineşte întru totul, dela cea 
mai mică a hui apucătură, dela exelamaţiile cele mai monosi- 
labice şi pinăla îmbrăcămintea, rimasă accoaş, cu care ple- 
case de acasă: lucrul acesta ar fi fost să fie un cuvint mai 
mult de a-l ocoli şi totus găsea cu atit mai multă nevoe de a 
se apropia de el.Inţelegerea ei se opren chinuitor câteodată 
pe marginea acestui paradox. Dănăilă nu avea, în sehimb, ne- 
voce de nici un fel de lăämurire. Flora era pentru el Flora așa 
cum o pară este o pură; avon nedeslusii simamintul că mu 
era încă deajuns de coaptă pentru a o culege si astepta. fără 
să se gimlească măcar că aşteaptă. vremea prielnică pentru 
a întinde mina, pentru a o rupe dim pom şi pentru a o băga 
in sin. Era um sfirsit de care nu se putea îndoi, şi cu care nu 
isi da osteneala vreunei bătăi de cup. Pentri el nu era nimic 
mai firese. Flora era dintrun sat cu el, locuiau, întrun fel, 
acelas loc în București și urma să se inapocze împreună la 
țară. El avea pogoanele lui și pe ale ei Flora, El stringea 
bani cu oltenitul, iar ea cu serviciul în casă, De înmlată ce vor 
fi socnțit că au deajuns, vor pleca, Simti însă, în clipa aceea, 
ceva străin între ci şi, ca şi cum şi-ar fi dat seama de prici- 
na îndepărtată a acestei stingheriri, cu siguranţă fără gres 
a primitivubui, luă lucrul în mină și, arătând spre fereastra 
odãii lui Drăcea, întreabă: 
— Si boerul acesta nou tot ca cuconița îți zice? 
— Wapoi cum? 
— Ce vor fi avind oare cu toții de-ţi smintese asa numele, 
Floareo? i 
Era un vechiu necaz al hui Dănăilă. Trupul tui, mai mult 
decit mintea, găsea în această schimbare a numelui un vic- 
leşuga al oraşului împotriva firii țărănești a Floarei, Faptul 


RE a Pa 


e 


8 VIAȚA ROMINEASCĂ 


necăj recă pe sine însuși și îi făcu să ducă re- 
A A E d și A înceapă dintr'odată să cânte. Ge- 
stul se ridicase din el, din adincul lui, ca o superstiție, sau 
ca o vrajă cu care ar fi voit să încanjoare și să înlăture o 
primejdie; îl făcuse, fireşte, în chip organie şi fără mici in 
gind. Inciudarea lui trecea însă întreagă in melodia olte- 
nească pe care o urmărea din fhrer și se răspindea prin ea 
tele ci lărăgănate, prin fraza muzicală reluată mereu, dar 
tot mai repede de ficeare dată, prin ritmul tot mai strins, ră 
adiveul întreg de aur şi de argint al nopţii călăuzite de lună 
Sufletul omenesc e o zină care schimbă un pai în Danii şi, 
sub bagheta ci vrăjită, palatele fermecate se deschid ca = 
rile de cîmp sub inspirația caldă a soarelui. Cântecul era În 
temperatura nopții și în strălucirea ei era. Văzduhul era a- 
coperit cu cânteaul şi totul mirosea a cintec. Cântecul ara x 
viaţă, era întocmit, se satur, umbla, cugeta, luind înfăți- 
rile şi lta tonte ca e. ay 
li Soen, di umbra odii lui, cu fereastra deschisă, aseul- 
ta. Auzise dela birou f juerul şi trecuse îm odaia de calcare, an 
nişor, pentru a nu fi văzut şi pentru a mu stingheri şi. îmi st 
tindu-şi auzul, privirile şi su etul, cu mirajul acesta, avea 
impresia că ideile omenești. că simțămintele ui, sunt fiinţe 
organizate, vii, intregi, neatirnate, trăind intro lumea mau ï- 
zută şi care acționează cu preiei mai presus de ale aae re 
asupra gândului, asupra su etului. asupra destinelor za ra 
O lumă neașteptată țișnise printre copaci și trumeh . t 
ñ cișmea Împinse inainte, pe iarbă, umbra unui faun, 
recă, cu flucrul in gură; era rezimată cu spatele de po 
umbra lui Dănăilă, Un buchet întreg de regini mitolog, ce is- 
bueni de jug imprejur. Leda se răsturnase sub o lebindă, iar 
Europa își p Fan ma goliciunea pe crupa unui taur; 0 căpri- 
oară cu coarnele de aur se cabra sub mina Artemrisei ; tofi po- 
rumbeii pămîntului roiwu pe sânii de zăpadă, pe umeri și ne 
tele la fel, ale Afroditei şi o bufnița albă ca pe ger s 
veghea pe creștetul fecioremic al Atenei. Flora, fără să s 
cum și nici pentruce, cu atribute din sufletul şi sano i a r 
că desăvirseste făptura embrionară a lui Danăilă, a kras i, 
în lumina aceasta, ca sub o inriurire vrăjitoreaseă, ap x sw 
haina obicinuită, crscuse, se huminase și, ieşind din er mică 
negricioasă de pimă atunci, îmbrăcase infățişeri fao x. 
Ca un flutur, apoi, nounăscut, în jocul razelor de lum ag e 
făcu, asemenea unei voințe pete de viață, imperios: d 
ra, fericită de această tra igurare, ridică fără vrere } aje 
le în sus, deasupra capului, şi simţi că piciorul îi schiţează 
singur, un joc, poate necunoscut da, totuş, familiar memori 
rale a mușchilor ei, pe iarba. zi 
iese se mape or e Un freamăt de frunze ur a 
rea, ca un nechezat nedesluşit, şi o herghelie sălbatec u 


„= ego e e 


FRAGMENT DE ROMAN ll 


în galop, cu spinările sidefate de apele luti, pe deasupra. 
Frunzişul se cutremură și umplu dintrodată grădina cu ro- 
pot de cai; goana lor o brăzda din toate părţile cu sgamot de 
crăngi rupte. Alergnu la intimplare, cu pieplal alb de spumă. 
cu coamele gi cozile în vint, înshesuiţi imprejurul celui mai 
bătriu dintre ei, pe grupuri și se Imptau, furioși, între ei. Cui- 
hurile se deșteptau, între copaci. înspiimânțate. Flora asvirlea 
cu privirile Macări îndrăsneţe, iar gura ei a, întredesehisă 
in fericirea umui suris fugarnie, trimitea sărutări închipuife 
nopții. Infăţişarea ei puternică dar elastică se topea în ima- 
ginea unui crin care dansează, Sinii si brațele păreau corola 
ameţitoare a florii. Era, totuşi, voinică şi dacă vioiciunea ci 
presupunea ușurința panterii, bărbăteasca eleganță a for- 
melor. întrevăzute îm virtejul jocului, făgăduiau, în schimb 
voluptăţi sfişictoare. Toate înfățişerile treceuu În masse com- 
pacte, ca nişte fulgere, pe figura ei mobilă. Era o statue colo- 
salā, căzută aici depe frontonul cine știe căruia templu antic. 
Drăecu se gindea, în clipa aceea, la o tragedie de Shakes- 
peare, în care bucuria urlă, în care dragostea are ceva săl- 
butec. în care magia grației şi flacăra fericirii se împletesc, 
in nrabeseuni ciudate, cu singeroasele salturi ale urii; mon- 
stru care ştie să muşte şi să mimgie, să ridă ca un diavol, să 
plingă ca um înger, să adune îmtr'o singură stringere tot far- 
mecul femeii, pentruca tot în aceeas clipă apoi, să își sfișie 
camea, să îşi sfirime amantul, să se prăbușească singură cu 
un popor întreg răsculat. Delir neașteptat străbătea cuiburile 
de pasări în ramuri și ceva indepărtat ca un muget de cerbi 
in clarul de lumă turbura văzduhul; un flux de sevă caldă tre- 
cen pe sub coaja copacilor şi gemetele înăbușite umpleau 
frunzisul lor. Pașii ci împletiţi pe melodie se ridicau ca un 
sbor de turturele în tristețea aprinsă a nopții și, parecă în 
pământul dintr'odată spart de țișnirea, ca niște fintini arte- 
ziene, a unor tulpime închipuite de asfodele şi de clopoței, 
sub o risipă buimăcitoare de viţe şi de azăţătoare, mustea o 
revărsare de viată, de ierburi înebumite, de flori deschise În 
mijlocul unui concert îndrăgostit şi nebunese de privighetori 
care se întreceau în sonorități neașteptate, grave, turbură- 
toare. 
Flora juca minată mereu de plăcerea de a intilni cu fje- 
care mişcare privirile aţintite asupra ei, ale lui Dănăilă; 
simţea în jurul trupului fluid ca valul sforțarea simțurilor 
lui de a o prinde și de a o fixa într'una din clipele unice ale 
acestei înfățişeri de extazuri succesive. Bineînţeles că puterea 
ci de analiză nu era în stare să găsească formula simțămin- 
telor încercate. Aceasta este însă minunea nemăsurată a dra- 
gostei. Se ridică proaspătă, neştirbită, desăvirșită, pretutin- 
deni unde ia naştere, Intre salutul Inminos a «două stele care 
se caută și între amtecul greerului care chiamă noaptea. în 


e 


10 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pădure, o tovarāşe stingheră ca şi el; între flecăreala inflă- 
cărată a două fiinţe întrun iatac și între potirul unei flori 
care se deschide înfrigurat hazardului unui vint pentru a pri- 
mi polomi altei flori contrarii, există, în natură, deplină i- 
dentitate. Flora cra, astfel, rind pe rind, stea în căutarea t- 
nei ciocniri fecunde cu altă stea; era floarea deschisă pole- 
nului purtat pe aripele vintului; era tigromică minată pe ar- 
şifa tuturor nisipurilor de urmele unui tigru, mereu înainte. 
Jocul ci contonise de a mai fi un simplu şi convențional ritm 
jucãus. pentru a se preface întrun act organic, nu numai al 
mușchilor trupului, ci și al simgelui, al inimii, al ereerului si. 

Dănăilă ridea mereu și dinții lui albi, în timp ce cînta, 
străluceau ca sidetul în lumina lunii. Nu râdea, bine înțe 
les, în chip obicinuit. Risul i se risipise pe faţă ca o flacără 
mută, dar plină de viaţă, îi alerga în priviri, îi crispa cu vo- 
luptate degetele minii pe fluer, dealungul braţelor îi aluneca 
cu puterea unui fhid magnetic şi îi scutura trupul cu volup- 
tăți mai presus de puterea lui de a pricepe. 

Drăcea nu putu să îşi mai susțină inima încărcată ca un 
vas de argint cu mireame prețioase și se lăsă uşor pe un 
scaun din faţa ferestrii, pantru a nu mai urmări decit lăun- 
tric pe Flora şi pe Dănăilă. Vedea în adâncul apei lui sufle- 
teşti o zină a florilor fluturind ca o libelulă şi ca o sărutare 
în vint; era vie ca un fulger şi ca el țişnită din cer, nelăcută 
dragoste în principiul «i de totdeauna şi de pretutindeni, Fm- 
brăcase cine ştic ce trup de flacări, sau însăşi flacăra, pen- 
tru ea, se îmtrupase o vreme. Asculta freamătul aerian al ari- 
pelor ei şi aştepta. cu un fel de teamă, clipa cînd, ca un vul- 
bun de aur ar fi să cmdă şi asupra lui; mina i se crispă atunoi 
in nevoia de a trece fantezistă prin aurul vaporos al părului 
ei, sau de a cînta pe cordele nevăzute ale acestui trup minu- 
nat, dar se stăpini cu putere. Imaintca lui avea acum o figu- 
ră albă, artificial izvorită din adincul de argint al clarului 
de lună, ca un fruct al apelor și al stelelor, ca un capriciu al 
nourilor şi al văzduhului. Rînd pe rind silfidă și ondină, fiin- 
ţa ci sbura ca un cuvint căutat zadamie în valurile repezi a- 
le unei memorii răzvrătite: se plimba printre ramuri satt da 
din cap cu creștetul de angint al plopilor; îşi destăcea în 
vint cutele nenumărate ale rochii, sau arunea în aer, ca un 
jongleur minunat, cercurile nenumărate de raze ale aureolei 
din jurul frunţii. O naiadă cu ochii albaştri se iwi atunci în 
apa luminoasă a nopţii, ca pe marginea uuui lac şi un tre- 
mur nebunese scutură umbra cu picioare ca de capră, ingro- 
pată în iarbă, a lui Dănăilă, Drăcea simți bătăile unei ineor- 
dute așteptări în inimă, Pani mititei răsăriră din toate părti- 
le, cu urechile ciulite şi se svirliră îm Jacul de hamină şi de 
iarbă din jurul cismelii; surorile lor se speriară în fundul 


E 5 NI NN N a ali 


FRAGMENT DE ROMAN i 
Dată 


apei răscolie de ei, Oreade veneau cu brațele încărcate de 
ciorehini negri de struguri şi se ascumdeau în valuri de ten- 
ma «lvinităţilor laseive ale arborilor. Un cor de satiri şi de 
lovarăşe umede «le ale lor se alcătui lingă cişmea. Nimfele 
atunci țișniră ca miște libelule pe unde şi risetele lor de ar- 
gint umplură grădina; se Întreceau care mai de care, sigure 
de a scăpa din minile nepricepute în a înota ale acestor zei- 
tăţi, în a viri la fund satirii; ei socotind zadarnic că le apucă 
trupul lunecos în braţe, stringeau, în locul lor, la sin stărimă- 
turi de valuri. 
Lyda văzuse biroul lui Drăcea luminat şi uşa «e perete 
şi venise să vadă ce se întimplase; ne păsindu-l, aruncă o 
privire şi în cealaltă odae și zări, în acelaș timp și extazul 
chiriaşului «i şi jocul din curte, Intre neeste două capricii nle 
nopţii rămase țintuită locuri, în uşă. Dănăilă simțea intrea- 
ga lui putere şi simțimintul acesta îi sporea, parecă, material, 
fiinţa, Fluerul i se părea o jucărie cu care lăcea să jonce si 
lumea toată odată cu Floarea ; şi de aici siguranța și o mul- 
țumire răcoritoare ca o bee rece, după o zi călduroasă, sea- 
ra, întrun lac limepede, ca un smarald rătăcit. de munte, 
instinctul îl ţintuise locului, intro nemişeare de statură de 
marmoră, cu spatele rezimat de trumebiul copacului, Un glas 
lăuntric îi spusese să nu se miște, pentru a nu turbura vraja 
binefăcătoare a clipelor acestora pline, ca o zăcăloare toam- 
na, de mustul ameţitor al plăcerii în fierbere, Lyda simtea și 
ea ceva din prestigiul rustic al lui Dănăilă, Cântecul lui se 
scurgea în sufletul ci ca o sevă prea groasă a pământului, ca 
o beţie nouă de vin viscos și dulce, de struguri graşi de orient. 
Nu era îm el nici lumină, nici formă, nici melodie; cra pute- 
re doar de neînvins, ritmică, fără început şi fără sfirsit, ceva 
ca însăşi viața, sau cn timpul, în care se simțea prinsă, Dă- 
năilă ca ins, nu mai avea mici o înfăţişare; era insă un cuvint 
al ei de a se înapoia, poate, siegi, şi esenței ei și de n se des- 
făsura, apoi potrivit legiuirilor ei fireşti. Incercă dorința să 
sboare cu Flora de mină intro acecaş enigmatică şi lurbură- 
toare horă. Se uită la Drăcea şi simţi ca o mușcătură de ini- 
mă: nu stia cărui lucru se atribute extazul lui, Se gindi că 
poate nopţii; că poate cântecului vrăjitorese al ciamelii, care 
picura îndepărtat si cristalin ca o muzică a stelelor; poate 
fluerului lui Dănăilă, jocului Florii, sau tuturor acestor lu- 
ceruri la olaltă. imprejurul lui fremăta sborul de mătase al 
unor ginduri. preocupări sau idei, dim viața cărora se gàsen 
cu desăvirşire lipsă. Simţămintul acesta îi lăsă un gol dure- 
ros în suflet şi o făcuse să se vrea prinsă în jocul «le spumă 
şi de aur al Florii. intuiţia femeească îi spunea că pini la ur- 
mă nu era vorba de nici unele din cele mai adineauri căutate 
de ca, ci de un ansamblu fericit de lucruri imbinute în son- 
sibilitatea mereu trează şi neschimbătoare a firii lui Drăcea. 


2 DN RR RN N N RR a 


12 VIAŢA ROMINEASCA 
e E E E 


ll cunoştea destul de bine pentru a nu se înșela in această 
privință. Putea, de pildă. să petreacă, să wmble, să se odih- 
nească, sau să imăninee, fără, în aparenţă, altă preocupare 
decit accea de a minca, odihni, umbla sau petrece: fiece lu- 
eru însă sfirşea prin a deveni hrană spiritualității lui și a se 
integra, transtigurat, ei, Era astfel o mouă experiență de via- 
tā pe care o adăoga celor de mai înnînte. Nimic nu izbutea, 
în acest sens, să îl sustragă pornirii de a se spori prin scrutare 
şi prin închipuire. Creerul lui era un uriaș stomac gata să în- 
Shită deopotrivă bolovani de granit negru sau nuferi albi de 
apă; poveștile orientale cele mai ciudate ca şi faptele diverse 
cele nmi ieftine; să se hrănească deopotrivă cu propria lui 
substanță ea şi cu cele mai rare sucuri extrase vieții din afa- 
ră, Orice lucru sfirșea prin a-i spori capacitatea lăuntrică, 
prin a-i mări mobilitatea, prin a-i aseuţi puterea de asimilare 
a lumii sub toate înfățişerile ei. Şi se trezi, în urma acestei a- 
nalize, cu un fior dealungul şirii spinării. Firea aceasta lacom 
de optihmistā îi displăcu: luminozitatea judecății lui, sensi- 
bilitate imaginilor vorbite sau scrise, opera și, pinăla urmă, 
însăşi ființa Imi fizică. o supărau. Un fel de încordare surdă 
şi fără scop îi alerga prin vine. O clipă după aceea însă intil- 
ni un simimânt protiwie. Drăcea îi apăru ca un martir al 
propriilor lui atributo. Işi închipui goana omului acesta după 
o fericire reală, de sine stătătoare, în stare să dea trup în 
sufletul lui uneia măcar din clipele ale închipuirii în 
care îngropa rind pe rind fiece prilej de înfăptuită bucurie, şi 
îl găsi adime nefericit. Însăși îndeletnicirea Iwi de seritor o 
indreptăți în telul acesta. Un simţămint de milă flutură à- 
tumcei pe deasupra frunţii acestui om care nu izbutea să aibă, 
din viaţă, pentru el, ca bun adevărat, decit ceeace va fi ajuns 
să prindă pe hirtie, în seris. Un gindac în iarbă, sau o fumică 
ostenind să ducă bob de griu de trei ori mai mare decit ea. 
au cuvint să se simtă nemăsurat mai bine decit el, Lipsa de 
cercetare mintală a actului însemnează putinţa de a se da 
cu deplinătate şi de a nu turbura o plăcere adevărată cu jo- 
cul himerie al prefacerii ei îm imagină și în controversă. 
Dănăilă îi apăru, ca atare, simbolic și uriaș, jar încăpățina- 
rea cu care urma să cînte, ca ṣi Flora, care nu contenise o 
clipă măcar dea juca, Sau lost aşezat în sufletul ei ca o co- 
virșitoare şi neprefăcută putere de a grăi a firii întregi. 

Lyda simțea carnea strivită pe ca, Orgoliul femenin su- 
ferea ispaşa propriei lui zădărnieii. Ar fi fost fericită să nu - 
fi avut nici wm fel de știință despre strălucirea unui trup so- 
cotit acum de prisos sau să nu fi auzit nici întrun chip cin- 
tecul de aur al cărnii ei înfiorate, In minte îi sdintee imagi- 
mea unui diamant. Piatra aceasta zadarnică, a cărei strā- 
lucire mineinoasă e sortită să nu dea nici lumină şi nici căl- 
«dură, îi fulgeră o clipă pe dinaintea ochilor, se învirti in- 


di i "ua FRAGMENT DE ROMAN 13 


ca însăşi ca un glob uriaş de flacără îngheţată, schimbă in- 
to singură clipă toate feţele, toate luminile, toate mlădic- 
rile şi luă înfăţişarea lui Drăcew. Inchise ochii și aşteptă. 
Simţea, totus, o stingăcie turburătoare în fața strălucirii lui 
stăpinite, 

— Poate, se gindi va, mi este decit un fel aparte de a stă- 
pini lumea şi de a gusta viața. Nu este, totuș, asta! adaogā 
ea mumai decit. Esta vorba acum de cu lotul altceva. Dănii- 
lă şi cu Flora au dezlegat dintrodată o problemă pe care 
alții o caută fără rost. cu prețul întregii vieţi de dureroase 
sforțări mintale. 

Şi rămase ginditoare. Drăceu urmărea menet, din fc- 
reastră, viziunea lui lăuntrică, ṣi jocul ritmic al lumii st- 
fleteşti cu lumea din afară. şi urma să pumă aripi de fluturi 
mari cit noaptea imaginilor cu care îsi mvestminta simți- 
mintele. Lucrurile goncau înainte ṣi căpătau necontenite și 
schimbătoare plenitudini. Tresări însă dintrodată cu toţi 
nervii, căseă ochii mari și rămase numai suferință şi numi 
dorință, tot, 

Flora se opri neaşteptat şi, rostogolind capul pe gemm- 
chii lui Dănăilă. spuse rizind de oboseală și de fericire: 

— Nu mai pot! 

Dănăilă o ridică atunci de umeri în sus și o sărută lung 
pe aură, Faţa lui, neschimbată, urma să ridă cu toată lumina 

mii şi dinţii să strălucească lin două șiruri de fildeș tinăr. 

— E Pan şi nimfa Sirinx! exclamă el trezindu-se deodată. 

Un fosnet repede de rochi în spatele lui îl făcu să se în- 
toarcă. Nu văzu msă nimic şi rămase, din pricina aceasta, 
uimit. Se trezi însă că răspunde inconștient unei întrebări 
pe care nu şi-o formulase încă niciodată. dar pe care o găsi 
în el ascunsă şi șopti: 

— Aşa este, Dumnezeu a dat odinioară pământul in jude- 
cată şi pământul a răspuns: dece te-ai supărat, Doamne? 
Ce vine dela tine ese din mine. Și sa făcut atunci tăcere 
adincă la judecata cea mare! adăogă cu pictate Drăcea. 

N. DAVIDESCU. 


TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE 


= Fa Pe- 
serea. în adevăr, mergea „strună , cum spusese 
Mia, a Satele veniseră dis de dimineaţă, fiecare co- 
mună cu primarul şi cu jandanmul în frunte. In iata Sta 
mei lui Hristea Zamtiroiu, se îvise ca din pămint Petrac 
anulen: ă adi 
$ __ Bună ziua, băeţi,.. Ce sat sinteţi dv.? 
— alceni! = 
— au: i Ei, staţi aci, pină vă vine rindul la vot. lucă, 
c iarbă verde, e umbră... Odileniţi-vă, băeţi! la vezi, prima- 
rule. că lio fi sete bãeților... Dă-le cite-o ţuică și un sfert de 
ini a i 4 iroiu e isă, fireşte, cum 
Circiuma lui Hristea Zamfiroiu era inchisă, firește, 
serie la carte. Adică, obloanele erau trase, Dar = a dos, 
ieşiau mereu „chilete” de ţuică şi „sferturile” de vin, rai 
erau trecute în contul lui Petrache Ianulea, După Mihiăicen 
au venit Puestii, după Puești a venit Roiul... pină cind sau 
strâns acolo. pe pajiștea din faţa circiumei, toate satele care 
trebuiau să voteze la „secţia” Murgeni, i i 
Țăranii şedeau pe iarbă, vorbiau între ei şi își a sa 
rândul. Dar vremea trecea şi rindul mi le venia. rele 
i sus, cer, E 
gg pă pie acuma? — întrebă unul, 
— Nu ştiu... 
- Te r eneşti că nu votează nici um sat! 
— y ii? i 
— page nu voteze? — întrebă unul mai dirz — Tre- 
să votăm, E dreplul nostru. 
A5 Alti poe e i curaj. Murmurul vocilor spori. pea 
Petrache lanulea, care se învirtea ca un sfredel ore me r 
de votare şi cârciuma mi asiye Oe răsări deoda 
în mij oului de nemulțurmăţi: , 4 
n SURETA biati? Cine va spus că n'o să votaţi? Care € 
mincinosul, care e Solul cae, a se astfel? 
āranii se codiră. lanulea stārui: 4 A 
i Să-mi spuneţi care! Vă rog... Trebue să-mi pepe iri 
Se chiumă că e un agent provocator, care vă ag pi SE 
înfurie şi-apoi să faceţi cine ştie ce prostie, ca să nevoi < 
chem jandarmii. Eu nu vreau să ajimg pini acolo... Care 
mincinosul? 


*) Fragment din romanul, care va apărea în editura „Adeverul”. 
a O E o 


BAIATUL POPII 15 


Unul din țărani îl arătă pe cel mai dirz. 

— Dummealui... 

— Bun... D-ta ai spus... 

— N'am spus... Am spus că trebue să volăm, că e dreptul 
nostru, Atit am zis. 

— Bun! lacă, pentru că răseoli lumea, cu aș putea să mă 
pling judecătorului, dar nu sunt om rău. Te iert.. Prima- 
rule, ia mai adu mă um chil de ţuică pentru băeţii ăștia, că 
văz că sau plictisit... 

Votarea începuse tirziu şi mergea greu. In grupe de cite 
patru țăranii porneau dela cârciumă, la şcoală, unde era lo- 
calul de vot. Acolo, judecătorul — un băiat tinăr, cu vocea 
de scnpet — le lamurea cum să voteze, unde să pună ştam- 
pila. Apoi, intra fiecare într”o gheretă. citia anevoe buletinul, 
căuta Hsta partidului lui, căuta semnul, nul găsia, năduşiu, 
se necăjia, se temea că zăboveşte prea mult şi întră în bu- 
cluc și. în cele din umnă, punea stampila unde nemeria. 

Cind se întorceau înapoi cei patru, care votaseră, por- 
neau alţii. Timpul trecea şi cei mai mulți pierduseră nădej- 
dea de-a mai vota, Zadamic căutaseră cei mai tineri şi mai 
dirji să protesteze. De fiecare dată upăruse ori Petrache la- 
puka. cu gluma lui şi cu chilul de ţuică, ori jandarmeul fli- 
mirind cravuşa în vint, aşa, în glumă: 

Ţi sa urit cu binele, băete? 

In grupurile de țărani, cei mai mulţi vorbeau despre n- 
restarea papii Murgu. 

— Dacă l-a luat pe el, se chiamă că ne-a luat capul... 
ne-u luat puterea. Ce să facom noi singuri, fără el? Nu vezi? 
Nici nu ne lasă sa ujimaem la vol... 

Astfel căta un bătrin să lămurească și, parcă, să scuze 
lipsa «he curaj a celor care stăteau acolo, între câțiva jan- 
darmi şi citeva zeci de „chile” de ţuică. 

la lasă, moșule, că n'o fi moarte de om dacă mom vo- 


ta! zise unul mai timăr, căruia Petrache lunulea îi făgă- 
duise o pereche de boi, dacă va face propagandă pentru gu- 
VETI, Ai votat şi an şi-ai văzul că tot prost ne-a mers! 


== Asta așaă! — vorbi altul, pentru care lanulea obti- 
nuse o amânare de bir. 

Rind pe rind, cei pe care Ianulea îi cumpărase în taină, 
cej care așteptau seara ca să-și ia dela Ianulea petitia cu a- 
probaren pentru bir sau pentru taxa şcolară a copilului sau 
pentru mutarea unui nepot dintr”un regiment în altul, — in- 
cepură să se împrăștie prin mulţimea de țărani. Ianulea își 
urmărea eu diseraţie acești propagandisti. După atitea chile 
de tuich, în moleșala dimineții de vară, vorba celor cumpâ- 
raţi dc guvern cădea tocmai bine. 

Cite unul mai hotărit se împotrivea: 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


— Ba eu am venit să votez. Dacă nu, dece m'a adus aici? 
Sā mă fi lăsat acasă... 

— Lască nu ţi-a mers rău că ui venit! Slavă domnului, 
băuşi ţuică, mincaşi piine albă... 

__ Hăhă-hă! — ridea grupul. Şi iarăşi apărea lanulca: 

— Ştiu ce-ţi lipseşte d-tale: o țigară. D'aia ești necăji!. 
lacă o țigară... 

Din buzunarele fără fund, lanulea scoase țigări și im- 
părți în dicapie şi în stinga, rizind, glumind. 

— Eh! Nu-i mai bine cu Ianulea, decit cu popa Murgu? 
El nu vă dădea nici țigări, nici ţuică... Mă băeţi, ascultaţi-mă 
pe mine, mă: în politică să mergi cu ăl bogat, că ăla are de 
unde să-ţi dea, mă, să nu te ţii de coada săracului, că ăla îți 
cere tot el ție. 

Unii dintre țărani elătinau din cap, cu neincredere. Alții 
păsiau sfatul lui lanulea foarte bun, dar nu îndrăzmeuu s'o 
spună, 

Un automobil se opri, într'ua nor de praf, Ianulea alergă 
întrun suflet la mașină. Nu cumva sa strecurat vreun can- 
didat al opoziţiei? Fiindcă el orinduise gardă arte, îm 
chmp, cu ordin să întoarcă înapoi toate automobilele opo- 
ziţiei. 

Era d. Grigoriu, directorul băncii Carpaţilor, omul gu- 
vernului. Samd şi gras, cobori anevoe din maşină, schimbă 
citeva vorbe cu lanulea si veni în mijlocul țăranilor. 

— Noroc, băeţi! la luaţi și voi câte um manifest, să mai 
citiţi pînă vă vine rindul la votare. 

O ploaie de manifeste, albe, galbene, vezi, se revărsară 
asupra pileului de țărani. Unele cu chipuri. Altele numai cu 
slovă tipărită. 

— Tanulea, — zise candidatul guvernamental, — ai avut 
grije «te oameni? Aștia sunt oamenii nostri, mă! li văd cum 
necăjiţi... la să le mai dăm cite-o ţuică... lute-iute, câte-o jui- 
că şi o bucată de brinză, că li-o fi foame, Eu fac cinste. 

lanulea alargă să împlinească porunca. In lipsa lui, ciți- 
va se apropiară pe furiş de directorul Băncii Carpaţilor: 

— Nu vreu să ne lase să votiun! 

— Cum se poate? — se miră prefăcut candidatul guver- 
nului, 

— Zău! Votează câte patru-patru, încet de tot, că pină 
diseară wapucă să intre nici două sute! 

— Naveţi nicio grije... li dau eu ordin să votati toti. Vo- 
tarea ţine pină după miezul nopţii... Nu se închide, pină nu 
votaţi toți... 

Cind se întoarse lanulea cu țuica şi cu mimcarea, candi- 
datul îi spuse răstit. 

- lanulea, să nu aflu că a rămas un singur sat fără să 
voteze! Auzi? 


Pi 


BAIALUL POPII Fo i 


___— Am înţeles! — zise cu umilință Ianulea. lar cînd ple- 
că reno rani e spuse țăranilor: — Vasă zică, aşa € 
! Eu vă dau juice igări şi voi mă piriţi ă-mi 
observație. Amii y şi țigări şi voi mă piriti, ca să-mi facă 

ăranii citiră manitestele aduse de Grigoriu. In toate er 

vorba numai de popa Murgu şi de fiu-său, Alexandru. Un de. 
senator neindeminatec îl desenase pe Alexandru scăldindu-se 
cu o femee, care ar fi vrut să fie Lâna Vagmistrului, Dede- 
subt, sta scris: „lată pe băiatul popii cu treanța satului”. In 
alt manifest, se spunea că — făcindu-se o anchetă — s'a sta- 
bilit că popa Murgu a mîncat banii bisericii. Se preciza chiar 
că şi-a a to poliţă de treizeci de mii de lei, la Banca Car- 
paţilor, cu bani turaţi. 

— Nu se poate! — zise unul din țărani. 

- E fra se pona vere, dacă seric aici?... 

— -a spus părintele că a scăpat de bele 
banca și a plătit poliţa... aa ERA, fe 

Z O'R plătito cu al 

— p cu alți buni, i-o fi dat cineva... 

— Cine să-i dea? 

— Sa avut el wan iconomii... 

— N'avea a chioară, parcă d-ta nu știi! 

„Zadarnic căutam unii, foarte puțini, să-l apere pe popă. 
Cei mai mulți intraseră la bănuială. Tăceau. Se gindiau. 
Când punea cite unul o întrebare, celalt sălta din umeri, fă- 
ră nici un cuvint. Se vedea bine că toată massa acei» de să- 
teni e frământată de acelaș gind: „onre o fi adevărat?” 

dea Ep Maulen, cu am vraf de jurnale: 
Du băeţi... Au sosit jumale dela oraş. cu trenu ăsta... 
Cimpa la şi dta... și d-ta... 3 r rini 
> — un jumal de provincie, care apărea 'nu- 
mai în timpul campaniei electorale — seria că a sa fi dat 
în judecată pentru banii furaţi. O sumă de nunte, inven- 
tate cu destulă abilitate, veneau să confirme faptul. 
— zică, serie şi la jumal... O fi ceva adevărat... 

à Acum, nimeni nu mai avea curajul să ja apărarea popii. 
Cei mai indrăzneți abia dacă mai spuneau: 

— Om vedea cînd o ieşi părintele din puşcărie... 
TUDOR TEODORESCU-HBRANIŞTE. 


to 


ga E N, 


In ajunul războiului mondial, pranu poloni, aprir 
eag P bir pagt Soir io. dat. de legătură, 9 
i, literatura a I = 4 
per: părti ului, o continuare a pareri: pielita je A a 
iunii venit un izvor din care gentu tona | s 
i eteni pentru a putea suporta timpurile de mor 
rocire ĝi sclavie. Alte ţări au avut în timpuri grele pei ea 
şi apărători. Polonia a avut poezia, poezia care a h 
şi i-a dat speranţă și forță. i i io nu 
Polonia a renăscut. Un nou stat sa formal şi o ir 
literatură a înflorit. Un stat care sa clădit de la teme eo 
literatură care s'a văzut în faţa ere ramă anpra era ir 
ietăti. Polonia de atunci a trebuit + . los 
grn ri colective ponigopore e; a oi ai pa e ve ga 
de sentimente şi de evenimente ru nia eo 
i ndințta de a se valorifica tezaurele ierti 
trecut pre al rpresia artistică a ma apa soră 
anceză, întrezărim în literatura polonă «i r 
rai uzine Pps rist, o nostalgie şi iubire proprie să ner 
şi îm special polanezilor, în apere ir te “i ihag 
i 4 it, suferă încă, o suferința e oe. 
Pme jaiai j ati pia fast totdeauna unul a caracietele acea 
il și tiut mai bine ca oricare 
popor nobil și eroic, tă A ype a ie Și sîngele in 
iitorii dinainte i rut ca Polonia 
„zie. Scriitorii dinainte de războiu au cerut ci olon 
ca intre aură de pote perierit ai at 
4 = icipe Cu cinste e : A aa 
acr Şi ea devăr mumele romancierilor Zeramsky şi Rey. 
mont de după războiu se ridică la eleni Ama de Pi 
rioară europeană, după cum sau ridică poezie = 
calote Slovacii > Krasinski, premergătorii revoluției en 
1863 sau în teatru Vyspiansky, acum un sfert de rca Dis 
răgboiu, a este aceia care a dat mai multe talente. 


indivi- 
analize psichologi care am accentuat puternic E 
S itatea e, tendinta şi dreptul omului la viață, la pasiu 


G. 
` şi intă. Naturalismul lor care nu desleagă taina vi 
vi re e da linia monumentală, estetică. Pentru ei, viața 


o E ANII GRI E E ae 


LITERATURA POLONĂ MODERNĂ 19 


oeme onse EEEE E EEE ra 


se compune dintrun mecanism al instinctelor moștenite şi al 
lor sociale, In naturalismul polon se simte influ- 
enja lui Maeterlink, setea de fiori şi dorințe noui, de inspi- 
raţie şi nevoia umui refugiu al sufletului şi al spiritului. Ro- 
mancierii de astāzi se îndepărtează de misticismul care i-a 
caracterizat in decursul secolelor şi capătă un adiuc interes 
pentru poporul care suferă, lucrează și luptă. Elementele 
psichice se îmbină cu realitatea și creiază opere tot atit de 
subtile cât şi de brutale. Sufletul omenese este reflectat în 
opera acestora, Opera lui Zeromski este strins legată la în- 
ceput de viața, destinul și tragedia poporului polon iar 
după aceia de renașterea și independența lui. În timpul 
ăsboiului este martorul atent al destinului polon, Cu o ire- 
verență dureroasă se atinge de nenorociri şi descrie oroa- 
rea lor. Simte tragica disproporție dintre om şi destinul na- 
tional care se desvoltă îm ritmul cataclismelor. După răs- 
boiu Zeromski pare că se mișcă fermecat în acrul liber al 
Poloniei renăscute, A seris romane inspirate de trecut. psi- 
chologice şi sociale. Eroii romanelor sale palpită de îndu- 
ioșare și milă, se luptă fără isbindă cu mizeria morală si 
materială, dar duc o luptă pacifică de lucru și sacrificii, 
romane cari glorifică „divina muncă”. Zeromski însuflețește 
abiectele materiale, adoră natura căreia îi dă o fizionomie 
armenească. Romantic prin sentiment si realist prin descrieri, 
vede viața sub un aspect tragic și eroic în acelaş timp. In 
apera lui, plăcerea de a trăi și groaza de viață se suprapun 
crud ca umbra și lumina. Nu le poate comtopi intrun an- 
samblu armonios și găsi cea sufletului îmtr'o resemnare 
sau oplimism uşor, Opera Pui reprezintă un fel de testament 
patriotice pe care l-a lăsat moștenire țării sale pentru un 
viitor mai îndelungat. Prin intensitatea viziunei trecutului și 
sentimentul intim al reaităților vieții, suggeră moşte- 
nitorilor săi locul unde trebuie să-și pună forțarea lor per- 
manentă: În apărare și construcție. Acesta este aspectul oc- 
cidental al gîndirii sale. Opera lui aruncă o privire vie a- 
supra istoriei morale a epocei actuale, iar romanul este pen- 
tou el un document al istoriei morale, 
Tot aşa de interesant ca si Zeromski este Lad., Rey- 
mont, autorul acelui roman „Țăranii”, un ritm al vieții și 
al pămintului mamă, stăpinit de țăranul „Glebae adserip- 
tus”, Reymond à cunoscut bine durerile ţăranului, sufletul 
lui simplu și visător, rău sau plin de credință. Eroul prin- 
cipal al romanului este satul polonez. Ceilalți scriitori şi 
nuveliști poloni se inspiră din războiu, viaţa de pe front şi 
rizonierat în Siberia, Astfel sunt Sieroszewski, Weyssenhoff, 
aden Bandrowski, acela care cu curaj şi fără milă des- 
crie durerile von individuale şi colective. în genul lui An- 
dré Gide este Ferd, Goetel, care cu o judecată sănătoasă 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


escrie oum sunt, uneori chiar prea crud. Tre- 
eri Sirie inspirat pe Berent, un Flaubert al Poloniei, 


mii seri descriu viața polonezilor din Ucraina, 
one atenua: de psicbulogia copilului. Nuveliștii ne 


į occidentali sau cosmopoliți prin gindire. Fiecare 
~a alonga jui Danilowski aprinde în tinerețea penar 
iritul de sacrificiu, cucerirea bunului comun și triumfu 
final al acestuia. Foarte cunoscut publicului european şi a- 
merican este Ossendowski. PE aó 
imul răsboiului mondial, poeții ni „a vogi 
aini ei şi Kasprowicz. Przemyeki a publicat ua eia 
de poeme consacrate „lumei care piere , entusiasmu re ră aa 
mitiv al unei rase noi, puternică şi disperată, ro a ca 
ce se ridică de la pământ s a cădea din not la el. 
zio lui Kasprowicz, sufle poetului şi al omenirei vo 


îmaintea « . p 

i i gostea. In versurile lui se aude cînd vocea pu 
are pl e cind adierea vintului ce se leagănă în 
cimpia Versurile hui sau inspirat din pân e: 

å acela care a fost scopul suprem al unei lupte 

sti it între Germamia şi Polonia. Versul lui apare ca un 

i liric al acestei lungi bătălii, este expresia directă a 
sufletului poporului „care cu toată intensitatea, adin- 
cimea şi voința, uneori tragică. a luptat ntru existenţă. 
Mai puţin rodnică se manifestă poezia Poloniei libere care 


i face oet să părăsească satul 
jig Paer Sagene SĂ a păr ide în zidurile orașului 
și a cânta sufletul maşinilor. Acest curent ma prins însă căci 
se simțea în el un plagiat al creaţiunilor cu totul străine po- 


zia polonă şi multă imiluență rusă a cărei ideologie este 

strâns legată de principiile e panel dar ay o lirică arer 

ține frumuseți nebănuite şi o simtire apea, > 

si plină de vis. ns N 
ile sale. Wittlin éste avid de ferioire, cauta >" 

pul Ace scriere aenn om și întreaga lume, sezizează durerea 


Dbe 
cn 


LITERATURA POLONA MODERNA 2 


vieții omenești şi se refugiază apoi de sgomotul lumii, pen- 
tru ca în linişte să caute Dumnezeu, 

Inspiratul Bederski și criticul poet Stur cunosc intrea- 
ga literatură universală, culeg din ea frumosul spre a-l se- 
măna pe cimpul de inspirație al poeziei polone. Poeţii po- 
loni se grupează. unii, în jurul revistei „Mloda Polska”, alții 
înființează revista „Piceador” care lucrează „pro arte et 
studio”, Din această revistă sa născut Grupa Skamander, 
albumul poeziei polone «de azi, la care are are cei mai 
de seamă poeți. Skamander crede in ziua de azi. Nu vrea 
să aducă nimic nou, căci noul îl aduce Intreaga omenire 
Crede în veşnicia prezentului și îm nemuritorul suflet o 
menese, Skamander vrea ca lumea să simtă ziua de astăzi, 
să arate bucuria răsăritului de soare și întristarea apusului. 
Măreţia artei nu stă în teme ci în forme simbolice sau vir- 
tuoase, în rimă și ritm, în extaz de tablouri şi muzicalitate. 

laroslaw Iwaszkiewicz, fiul sentimental al stepelor u- 
craniene şi ironicul judecător al oamenilor şi al forţelor lor, 
este poetul tru care sensul vieţii nu stă în bucurie sau în 
strigăte, ci suferință și veșnică așteptare. 

E interesant Tuwim cintăreţul bucuriei și al tinereții e- 
xuberamnte care nu cunoaște obstacole și rupe îm calea ei 
ori ce barieră. Farmecul eziei lui Tuwim  imfluențează 
astăzi pe tinerii poeți, iar desvoarea liricei lui este şi des- 
voltarea lricei polone, Trebuie amintită și grupa Trzy Salvy. 
condusă de proletariști, preocupată de capitalism, de bur- 
ghezie, de lupta ei cu proletariatul și credința în victoria ei 
finală. Principiul lor este: să biciuim cu cuvintul, să lovim 
cu cintecul, să batem pină la moarte. 

Miller şi Emil Zegadlowicz sunt conduşi de principiul 
artei libere de orice tendință, iar în imnurile luj Galuszka 
se poate vorbi de un panteism. El vede la fiecare pas prezen- 
ţa lui Dumnezeu care îmbrățișează pămintul, tezaurul bogat 
şi frumos, Toate aceste reviste au acelaş scop: lupta revolu- 
ționară cu trecutul, glorificarea prezentului și apoteoza vii- 
torului, 

Literatura dramatică polonă contemporană prezintă o 
intreaga serie de genuri, dela farsa zburdalnică şi tipul piese- 
lor de bulevard la piese à these, şi de la comedia filosofică 
la tragedia profundă. 

In ajunul şi în timpul războiului mondial, teatrul era re- 
prezentat prin dramele romantice ale lui Mickiewicz, Slo- 
wacki şi Krasinski care alternau cu ale lui Wisppianski, pie- 
se in cari se face apologia războiului. După războiu, autorii 
dramatici au înțeles că este timpul să părăsească tipurile şi 

evenimentele născute dim virtejul acestuia și să se întoarcă la 
sufletul omenesc, 


După realismul rafinat a lui Kissielewski începe dommia 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


individualismului cu Przybyszewski, dramaturgul urmărit 
mereu de acelaș principiu că odată ce oamenii sunt in joc În 
mâinile fatalității, ceia ce trebuie să studiem nu sunt faptele 
lor, ci atitudinea sufletului în fața absolutului. In piesele lui 
Tadeusz Rittner surisul sceptic se uneşte cu emoția, grotes- 
cul cu puterea dramatică, realismul cu poezia. Krzywosze- 
wski nu crede în tragediile cu suferinţi adinci, priveşte seep- 
tie ideologiile profunde. E preocupat mai mult să distreze 
pe spectatorii săi. Majoritatea pieselor sale amintesc oome- 
ile franceze pline de spirit și zimbete incîmtătoare. i 

Dramele satiricului și pamfletarului Adolf Nowaezynski, 
tm toată copia naturalistă a vieţii sunt pline de dramatism, 
observaţie şi nerv, iar în comedie are ceva aristofanic. Rol 
de seamă în Teatr Polski îl are Carol Rostworowski, care 
dela simbolismul complicat al pieselor „luda Iscariotul” și 
„Caligula” trece la drama naturalistă scoasă din viața popo- 
rului. 

O personalitate fină este W. Grubinski, autorul multor 
piese paraloxale, cu concepții uneori prea îndrăzneţe, cu 
mult spirit şi intelectualitate. Drama istorică este mai mult 
o interpretare obiectivă a momentelor tragice ale istoriei, de- 
cît talente mari. 

In ultimii ani, arta dramatică polonă à Jus o mare des- 
voltare. Unii din dramaturgii mai bătrimi își petrec timpul 
retrași la țară, spre a analiza enigma vieţii și misterele exis- 
tenţei, probleme cari preocupă în special pe ginditorii slavi. 
Alţii caută frum în adevăr ca şi în greşeală. 

O contribuţie de seamă în literatura modernă polonă o 
aduc şi seriitoarele polone de care vom varbi cu altă ocazie. 

Toţi scriitori poloni de azi caută să aducă idei şi for- 
mule noui, pentru ca „Polonia restituta” de astăzi să se bu- 
cure de aceiași faimă de care s'a bucurat pe vremea hui Mic- 
kiewicz. 

ELENA EFTIMIU. 


CREPUSCULUL COMPOZIȚIEI 
I N P.C 4) 


DL v 7: 9 72 :3 0 D 0 R-U 


Georg Brandes făcea odată — trebuie să fie mulţi ani 
de atunci — o serie de observații în marginea wmi raman 
de tinerețe al lui Iakob Wassermann. Romancierul german 
era acuza! de nestiința compoziției, mai intii și mai mtii 
— ceiace lasă. în cazul unui material bogat de viaţă pul- 
sînul viu, impresia de stufos, Și Georg Brandes conchidea 
cu o categorisire. atit de dragă criticei dogmatice de odi- 
nioară. Romanul lui Wassermann este numai artă — artă. 
Tonul pejorativ se subințelezea. Indreptăţire estetică ar a- 
vea, după Brandes, numai arta-natură, 

Stai și te mini cum un raţionalist si ştiențist de mare 
faimă ca Brandes poate deprecia totuşi artu-artă, arta at- 
tificială, adică, arta făcută și estetizantă, Numai că nu in- 
țelegem bine în acest caz cum se face că totus Wassermann 
e lipsit de compoziție, rezultatul tocmai al deliborării ratio- 
nale. Observaţia e justă si pentru romanele de mai tirziu 
ale lui Wassermann — Chrisharn Wabuschoffe sau chiar 
atmirabilul Găusemannehen. 

Diagnosticul și explicația par putintel ciudate. Ce ar fi 
atumei arta-natură? Brandes răspunde singur: ceiace nu e în 
acord cu judecata sănătoasă (der gesunde Menschenverstand) 
Ne-am lămurit acum. Rațiunea și natura sunt perfect rever- 
sibile, iar una e oglinda celeilalte, susținea vechiul intelec- 
tualism. Nu trebuie să ocupi numaidecit poziţia dimpotri- 
vă ca să descoperi aici eroarea, Ba am spune aproape că 
adevărații raționuliști sunt adepţii urtei-artă, pentru cari 
esteticul începe din clipa organizării materialul amorf, nu 
neestetic ci aestetie din natură, Cum se face totus că o fe 
lie din natură, um peisaj bunăoară pare frumos, a explicat 
Benedetto Croce tocmai prin existența lăuntrică a unui tui- 
għin de viziime specific, care el abia conferă caracterul 
estetic. De aceia frumosul din natură trebuie întotdeauna 
descoperit de artişti, căci omul de rind nu-l recunoaște fie 
el chiar posesorni unei judecăți sănătoase, Problema în- 
cepe, deci, să se complice, deși e foarte simplă. Dreptatea 
nu e, însă, de partea lui Brandes. Căci pentru el dezordinea, 
poupa bizară a personagiilor nu sunt ceva firesc, ci 
orțat, voit de autor. Dacă sar fi supus, şcolar ascultător, 


EI VIATA ROMINEASCA 


h 
regulilor compoziției Wassermann reuia într-o etilezie, i 
unui estetism 


k; lineară şi simp lä să facă artă-matură. Ceiace a 
mă decât Ehan. artă-artă. sub intinvenţa 


vinte: romanul german va trebui să meargă la : com- 


Am spus noi din primele rânduri că observaţiile 


“iti stăzi 

s trebuie să fi fost scrise tare de denmilt. Citite a 
memo ii un zimbet compătimitor pentru biata po- 
expusă odată şi odată contrazisă de faptul t- 


i g ă consta- 
Căci, cu tristețe şi nu fără melancolie trebuie să co 
tüm că evoluția enni i-a infirmat ireverențios pe Brandes. 


i it la compo- 
l romancierii germani să se fi convert , 
nr Fag francezi şi-au pervertit-o pe a lor. Descoperirea 


pentru literatură a mecanismului psihologic asociativ, 


iei ivalează o adevărată revoluție 
loatarea introspecliei gr targia e ore erene 
şi pînă la Céline — nimic din arhitectonica echilibrată de 


acest domeniu. 


odinioară. 


i ea să urmărim efectele până aici la noi, 

ir agris h ia epică a tinerilor ne vom afla, irina d p n- 
dere, în fața aceleiaș aparente disoluții a compoziţie. ii 
e condus cu multă abilitate, rapizi di veti ari E amo: 
i liniat Iucrul acesta în romanele d-lor Ibrăilea- 
= a as ținăr orice sar spune, G, Călinescu și Camil 
Petreseu. In „Adela” mai ales, unde caracterul pur subiectiv 


rente, numai — ntrucă în realitate mecani 


nament alese pentruca im 


al însemnărilor nu sar fi putut pin si fără intervenţia 
huntară a minii de meşter, care a mo 
întreaga econo 


diverselor echilibre. Şi tocmai aici, în acest estetism ai im- 


presia fireseului, cât ar fi de complexe structurile 


ogice înfățișat oricit sar îndepărta de textura linear 
ai mi im iubitor al simplităţii. Compoziţia 
nu e exclusă nici în meandrele unui construcții epice compli- 
cate — numai că tipizarea devine imposibilă, iar fiecare 
scriitor îşi născoceşte legi proprii şi modele specifice de cris- 
talizare. Misiunea criticului e să le urmărească şi să le des- 


Chestiunea cu prezicerea 0 prea picantă ca so wo 
punem refleatoarelor ironiei. Și vom alege 


lat pasta și i-a fixat 
mie. Totul e comandat de rațiune, în direcția 


de lu- 


lui 


ex- 


vo- 


ex- 


CREPUSCULUL COMPOZIŢIEI IN EPICA ? %5 


2 


i E E E Pa E PS 


mivat din uzina zimbetele lui Brandes, care-și masura mată 
ca vechiu adept al lui Voltaire, despre care a seris cea mai 
bună operă a sa — puterile cu Heine Poetul celor doi grena- 
dieri nu fusese intotdeauna admiratorul lui Napoleon. In tine- 
reţe îl apostrofase ca patriot german. În timpul imperiului ii 
dintase, în maturitate (vulturul căzuse) a arătat imposibili. 
taea penru Franța a revenirii la imperiu. iar la bărinețe, a- 
sistîind la creiarea celui de al doilea imperiu susținea admi- 
rativ că Napoleon al treilea nici nu există, ci e continuarea 
celui dinții. Brandes ironizează deci prezicerile poetului — 
souzabile totus umui stihuitor, 

Ce ar face astăzi Brandes, care, deschis noutății l-ar 
imbrățişa desigur pe Proust şi pe Céline — dacă ar reciti pa- 

le vechi cu recomandațiile didactice despre compoziție? 

trucă (în definitiv el ar dispune de suficient rafinament 
să descopere citā compoziţie, meticuloasă şi savantă, este în 
aparenta lipsă de compoziție a epicei moderne 


LIVIU TEODORU. 


TREI MARI DISPARUȚI: 
ROUX, CALMETTE, PAINLEVE 


D R. 5. I N "4 M n '€ U 


„O tristă coincidență a făcut ca in aceiaşi zi, aproape la 
aceiași oră să dispară la virsta de 70 de ani, două mari fi- 
guri ale științei franceze: Paul Painleve şi Albert Calmette. 
Seria neagră a continuat, Citeva zile în urmă, Emile Roux 
de al cărui nume e legată una din cele mai mari realizări 
ale terapeuticei moderne: serul antidifteric a sucombat şi el. 
Ei au murit senini și calmi cu sentimentul largei impliniri a 
sarcinei pe care şi-o luaseră în viaţă, după o muncă dirză 
neîntreruptă, dusă cu un impetuos avint şi cu o nealterată 
probitate. O trudă aprigă de lot momentul în care au pus cre- 
dinţă, pasiune şi entuziasm a fost carateristica vieţii lor. 
Pină în clipele din urmă, ei n'au renunţat la programul de 
studii și cercetări din care făcuseră țelul lor suprem. Moartea 
la ei e ca un splendid apus de soare la sfirşitul unei zile 
frumoase, 

_ Painleve, cu citeva luni înainte de a muri, cind era încă 
ministru al acrului — aviația pentru partea ei teoretică da- 
torește foarte mult marelui matematician — deşi destul de 
bolnav ştia să apere energic și hotărit dela tribuna parla- 
mentului punctul său de vedere şi cu atita ardoare încît o 
criză de cord l-a sufocat şi era gala să-l omoare. Printr'o 
încordare de voinţă s'a îndreptat destul ca să nu-şi întrerupă 
activitatea, totdeauna prezent pînă în ultimele lui zile la 
locul de deputat ca să-și îndeplinească obligațiile unui man- 
dat public din care-și făcuse un apostolat. Cind boala l-a do- 
borit definitiv, în momentele lucide ale agoniei citea pa- 
sagii din et: agate l-a surprins în timpul acestei lecturi 
si exemplarul din Faust a rămas « is i 
TE vene as deschis la pagina „nopţei 
„EI sa stins astfel cu viziunea înaltă de adincă înţelep- 
ciune în care eroul lui Goethe inchega rostul lucrurilor si al 
oamenilor, i 
| Calmette a înfrunta! cu aceiaşi bravură durerile fizice 
si a venit în plina explozie a boalei, care trebuia să-l omoare 
la congresul internaţional de igienă, deoarece se desbătea o 
problemă care îi era scumpă, şi la rezolvarea căreia adusese 
mari contribuţii: „lupta antitubereuloasă pe terenul techni- 


TREI MARI DISPARUŢI 27 


cei sanitare”. El a avut mulţumirea și mingiierea să asculte 
cum se proclamau și se aclamau strălucitele rezultate ale 
vaccinului antituberculos cu care dăruise lumea. 

Roux, în care Duclaux şi Pasteur deseoperiseră încă dela 
inceputul carierei lui un suflet mare şi o inteligență puter- 
nică. asociindu-l la lucrările lor, a dus o viaţă de sfint, închis 
în laboratorul lui unde muncea fără preget departe de sa- 
tisfucţii de deșarte vanităţi, pe care mai cu deosebire, în anii 
din urmă, cînd numele lui ajunsese universal cunoscut putea 
uşor să le găsească. Cei care au trăit în apropierea lui, la 
institutul Pasteur cunosc felul cum îşi trecea viața într'o 
simplicitate monastică de ascet. Cabinetul directorial era 
redus lu o masă şi două scaune, Alături de el avea camera 
de dormit în care de-abia încăpea un pat de fier. Retras din 
lume a fost un pustnic, avind mistica unei vocaţii cărei i se 
consacrase întreg. Interesele materiale le ignora complect, 
Când în 1903. Academia de ştiinţe i-a acordat premiul Osiris 
de 100 mii franci, l-a refuzul categoric, arătind că nu știe 
cine e Osiris și nu vede pentru ce ar primi banii lui, A tre- 
buit să se insiste mult ca să-i facă cunoștința şi să accepte 
premiul, pe care l-a donat insă laboratoarelor institutului pe 
care-l conducea. 

Impresia profundă produsă de Roux prin caracterul lui 
de înaltă nobleţă morală a făcut pe marele filantrop să lase, 
la moartea lui, 45 milioane franci institutului Pasteur. In vre- 
meu noastră de apriu materialism sunt totuși pilde de viaţă 
spirituală care impun... 

Cum refuza totul pentru el, printrun omagiu spontan 
cei ce apreciau opera càreia se devotase veneau cu contri- 
buții importante ca s'o ajute în desvoltarea ei. Scena în care 
Roux, imbrăcat cum îl vedeau toți cei ce l-au apropiat, cu 
haina lui veche încheiată pină la guler, cu pălăria moale 
destul de roasă și decolorată peste care trecuseră multe 
anotimpuri, a venit la baronul Alfons de Rotschild solicitat 
de el săi pună la dispoziţie fonduri pentru institutul lui — 
servitorul ezita să-l introducă de oarece-l judeca numai după 
înfățișare și ca nu-i impunea deloc — şi a plecat cu un mi- 
lion de franci şi cu asigurări că vor mai veni şi alte milioane 
dacă vor fi necesare, arată cât de determinantă poate fi pen- 
tru ofrande generoase o personalitate puternică care rezumă 
în ea cerințe imperioase pentru implinirea unei mari opere. 

El a fost un excelent organizator şi un mare dascăl. Ţin 
minte şi e o pioasă evocare, ca un prinos de recunoştinţă, 
marele talent de expunere care făcea din prelegerile lui la 
cursul de microbiologie bucăţi luminoase de adevărată artă 
oratorică și momente de superioară desfătare. Numeroase 


i a — 


25 VIAȚA ROMINEASCĂ 


generaţii de medici și de oameni de laborator l-au ascultat 
aproape o jumătate de veac cu o admiraţie dusă pină la ve- 
neraţie în acel strălucit for de înaltă intelectualitate şi de 
muncă rodnică care e institutul Pasteur. 

Fără să fi publicat aproape nimic, dela memoriile asu- 

ra primelor lui cercetări, tot ce se producae în institutul 
Par trecea prin ciurul criticei sale severe şi drepte, așa in 
cât lucrările epocale ale acestei instituții poartă pecetia marei 
lui personalităţi. Ă 

De fapt, el a fost creatorul igienei moderne in Franţa. 
Problemele cele mai complexe erau lămurite cu spiritul lui 
clar şi perspicace și de aceia în toale comisiunile oficiale 
preşidenţia lui apărea ca absolut indicată. In citeva cuvinte, 
el rezuma desbaterile şi părerea lui era totdeauna adoptată. 

Patruzeci de ani sa luptat cu două teribile boale: can- 
cerul la început și apoi tuberculoza care rodeau trupul lui 
istovit de muncă. El le-a rezistat eroic pină la virsta de peste 
80 de ani printr'o sforțare de supremă voinţă și energie su- 
punindu-se la o cură metodică de repaos dela care nimic şi 
nimeni nu-l deviau, dar lucrind în restul timpului cu o rivnă 
şi o regularitate, care ajunseseră legendare și impuneau res- 
pectul tuturora, 

Painleve, Calmette, Roux sunt mari francezi care cad 
pe cîmpul de luptă cu tot neînfrintul curaj al rassei lor. 

Moartea cînd încheie o viaţă plină de fapte și realizări, 
nu mai are o infăţișare hidă, ci apare ca inevitabilul termen 
pentru marea odihnă. 

Montaigne care a fost un mare ințelept înțelegea să fie 
totdeauna pregătit pentru ea: „bolte et toujours prêt à par- 
tir” spunea el, ca un călăreț gata să sară voios pe șea pentru 
a se îndrepta spre o cale care nu-l înspăiminta cituşi de 

utin, 

ú In amintirile lui despre Taine, Paul Bourget povesteşte 
o scenă, un episod care dovedesc cu cit calm marele critic 
şi istoric privea sfirşitul lui. Diabetic și tuberculos, ştiindu-se 
iremediabil condamnat, Bourget l-a găsit cu citeva săptă- 
mini inainte de moarte, plimbindu-se, tirindu-și pașii în gră- 
dina casei lui dela Menthon-Saint-Bernard de pe malurile la- 
cului Annecy. 

Era în ultimele luni de toamuă și frunzele veștede că- 
zute pe pămint făceau un așternut moale pentru mersul lui 
obosit. lau o lecţie de moarte spunea el: frunzele cad, dar 
pomii vor renaşte. Seva primăverii îi va reîntineri... In de- 

itiv, viața ca şi moartea sunt un veşnic circuit, o continuă 
prefacere, cum zicea bătrinul Heraclit. i 

Painlevt, Calmette, Roux au fost înainte de toate oameni 
de ştiinţă și de cercetări. Lucrările lor au dus însă la aplicâri 


TREI MARI DISPARUŢI 29 


a E ZI ERE TIE ia 5 PENSII PE Iza 


practice de o mare importanță, o dovadă mai mult că ştiinţa 
pură nu rămine numai teoretică, ci poate fi urmată de mari 
realizări pe terenul utilitar şi social. 

Speculaţiile de matematică abstracte ale lui Painleve au 
permis deducţii pentru sborul aeroplanelor. Lucrările de mi- 
crobiologie ale lui Calmette şi Roux așa de aride în technica 
lor la prima aparenţă, i-au dus, pe Calmette la descoperirea 
serului contra veninului șerpilor și la vaccinu antitubereu- 
los, pe Roux, alături de Behring la a serului antidifteric, gra- 
ție cărora sute de mii de existențe omenești pot să fie salvate 
pe fiecare an. 

Descoperirile lor sunt încoronarea unor indelungate cer- 
cetări. Roux ajunsese deja la o mare notorietate printr'o co- 
municare răsunătoare făcută la Academia de științe în anul 
1880 — serul datează din 1894 — de Pasteur, în numele lui, 
asupra vaccinării contra dalacului. Pasteur a arătat cum o 
cultură învechită a bacteriei care provoacă dalacul așa cum 
i-o prezentase Roux nu mai cauza boala, dar animalele ino- 
culate cu ea dobindeau o rezistență care le apăra ulterior 
contra ei. Se stabilea astfel principiul vaccinărilor printrun 
virus atenuat. E obirşia atitor mari descoperiri în domeniul 
biologiei şi terapeuticei care sau produs în urmă. Consecin- 
tele vaceinării contra dalacului au apărut imediat cu marele 
lor rezultate: pierderi considerabile de zeci şi sute de mili- 
cant franci pe fiecare an prin animalele distruse de această 
boală erau evitate, 

In vaccinarea contra lurbărei, colaborarea lui Roux a 
fost pentru Pasteur de un egal de mare preț. Roux a fost ast- 
fel colaboratorul cel mai de seamă al lui Pasteur la primele 
lui lucrări epocale., In momentele cînd Pasteur ezita şi şovăia 
și avea clipe de descurajare, Roux cu judecata lui sigură şi 
precisă, îi ridica moralul şi-l determina să continue şi să per- 
siste în cercetările începute. Unde Roux a venit cu o contri- 
buţie de o însemnătate pe care cercetările ulterioare trebu- 
iau să o pună din ce în ce mai mult în evidenţă e cînd a ex- 
plicat pentru anumite specii de microbi modul acţiunii lor 
patogene. Împreună cu Chamberland și Yersin, el a demon- 
strat că bacilul difteriei produce o toxină care difuzează în 
mediile de cultură. Din această constatare a eşit serul anti- 
difteric. Toxina înjectată în mici doze care nu omoară, ani- 
malelor de laborator le imunizează contra boalei. Behring a 
complectat aceste cercetări și a arătat că serul acestor ani- 
male conţine  antitoxine capabile să neutralizeze toxinele. 
Roux a ştiut însă să aplice în mod practic această constatare 
si să indice technica p”eparării în mare a serului amtitoxic. 
Comunicarea care a făcul o vilvă enormă la congresul din 


CC — 


x VIAŢA ROMINEASCA 


Budapesta în 184 stabilea în mod strălucit efectele terapeu- 


tice ale serului. ARĂ j 
Calmette îşi făcuse o temeinică Și complectă pregătire ca 


iungă la descoperirile lui fundamentale, cunoscind dea- 
i Metodele i laborator dar şi felul cum boalele se ma- 
nifestă în diferitele lor aspecte, după locuri și imprejurări, 

Luind parte în calitate de medic al serviciului maritim 
la campaniile din China, la expedițiile din Gabon, data 
Nova, el a ştiut apoi să ducă peste ţări și mări, în tot ungu 
şi latul coloniilor franceze cuvintul ştiinţei biologice. La zi 
gon fondează un institut Pasteur şi apoi mai tirziu altul la 
iri Portugalia, la Oporto urmăreşte primele aplicări ale 
serului contra ciumei, n pare e impreună cu Borrel 

i xcelentele lui rezultate. 

Me spre parte a vieţii şi-a petrecut-o la Lille, creînd acolo 

insti e igienă foarte activ. 
sai po ti-e problemei ştiinţifice și sociale a tubercu- 
Jozei, el institue primul dispensar tip, care a servit drept pil- 
dă tuturor organizărilor ulterioare, ocupindu-se intre timp și 
de alte probleme cu urmări fecunde în igiena publică, cum 
e epuraţia biologică a apelor. In 1917, după moartea lui 
Metehnikoff devine subdirector al institutului Pasteur din 
Paris. Reluindu-și lucrările asupra tuberculozei ajunge a- 
tunci la obținerea vaccinului antituberculos. 

Imi amintesc, cînd l-am vizitat după congresul interna- 
tional de tuberculosă dela Lausanne din 192, convorbirea pe 
care am avut-o cu el în laboratorul dela institutul Pasteur 
din Paris. Prudent în concluziile sale, ca toți adevărații 0a- 
meni de știință, el îmi arăta după câte îndelungate și miga- 
loase cercetări, în timp de mai mult de zece ani, făcind peste 
200 treceri pe mediile de cultură, ajunsese să obțină dintr'un 
bacil virulent bovin o rasă care fără să fie patogenă e imu- 
nizantă, dar ale cărei aplicări ca vaccin nu le incercase încă 
la acea epocă decit pe animale, Incurajat de rezultatele con- 
statate, el a întrebuințat apoi vaccinul şi la om. Am pomi E 
ţară primele culturi ale acestui bacil, pe care mi le încrec ră 
tase. Intreţinute la institutul profesorului Cantacuzino, ele 
constitue vaccinul care şi la noi a luat o mare extensie, 

Calmette şi-a legat definitiv numele de această desco- 
perire capitală, Sute de mii de copii — numai în Franţa pes- 
te 700 mii — au fost imunizaţi contra unei boale care incă și 
astăzi omoară anual milioane de oameni. Experienţa e făcută 

o scară întinsă și rezultatele la care sa ajuns sunt con- 
cludente: in mediile de tuberculoşi, în care cel puţin 25% din 
copii se infectau și mureau, numai 2% cînd sunt vaccinaţi 


E 


TREI MARI DISPARUŢI 31 
E a E a 


sucombă. E o diferență enormă care dovedește marea etica- 
citate a metodei. Cu ajutorul ei, intrevedem viitorul apropiat 
cind nouile generaţii imunizate vor putea să reziste infecţiei 
tubereuloase, 

Aplicările vaccinului îşi lărgese din ce în ce mai mult 
cimpul de acţiune. S'a ajuns acum ca și pentru adulți, cind 
au reacții negative la tuberculină, ceeace dovedește că nu 
sunt încă infectați, să fie intrebuintat cu succes. Nu numai pe 
cale subeulanată — se produc în cazul acesta mici noduli, 
care fără să aibă mari inconveniente deoarece dispar repede. 
e preferabil să fie evitaţi — dar și pe cale bucală sa reuși! 
să se obțină o imunitate solidă. 

La noi, în urma directivelor energice date de profesorul 
Cantacuzino, vaccinarea antituberculoasă sa pus în practică 
la aproape 200 mii copii şi mortalitatea de tuberculoză, chiar 
în mediile de bolnavi. a fost redusă la a zecea parte din cees- 
ce era înainte, 

Mai mult decit ori şi unde, extensia vaccinării apare im- 
perioasă în țara noastră în lipsa unor măsuri terapeutice su- 
ficiente din cauza unei asistenţe derizorii, neavind în puţi- 
nele noastre sanatorii decit un pat la 50 decese, cind ar trebui 
unul de fiecare deces, ca în țările de reală cultură igienică şi 
sanitară. 

Prevenirea boalei e de aceea o indatorire esențială pen- 
tru conducătorii sanitari care au obligația să apere și să păs- 
treze sănătatea publică. Acum cind avem un mijloc eficace 
în acest scop, el trebue să fie cit de mult utilizat așa incit să 
ajungă să fie generalizat la taţi copiii care se nase, tubereu- 
loza prin marea ei răspindire fiind o primejdie chiar pentru 
cei ce nu se află continuu întrun mediu de bolnavi. Numele 
omului care a dat acest mijloc e un mare nume, E un act de 
pietate şi dreptate să fie în general proslăvit și închinarea pe 
care i-o aducem ar trebui să fie în sentimentul tuturor, 

Calmette, adine cunoscător al laturei biologice a proble- 
mei tuberculozei a scris şi în convorbirile lui insista asupra 
acestui punet, cit e de greu cind leziunea e instalată în onga- 
nism să fie în deajuns tratată pentru a o aduce la vindecare. 
Toate pretinsele seruri şi vaccinuri terapeutice — de fapt, 
n'avem nici unul realmente eficace pină acum — dau gres. 
El se ridica de aceea cu vehemenţă contra exploatării sar- 
lătănești a candoarei bolnavilor de vindecălori improvizati. 
Aceştia sunt de două ori vinovaţi pină a fi criminali, impie- 
dicind pe bolnavi să se caute la timp prin mijloacele seri- 
oase, atit cit ele există și punindu-i în imposibilitate să-și 


d ——————————————————————————————————————— 


32 -VIAȚA ROMINEASCA 


cei mai mulți dintre ei fiind oameni săraci sunt irosite peniru 
remedii falacioase şi frauduloase.  Preintimpinarea boalei 
prin măsuri de terapeutică socială — el a fost de aceea unul 
din primii pionieri ai dispensarelor sistematic și melodic in- 
tocmite cu o efectivă asistență la domiciliu şi cu reale më- 
suri profilactice luate în jurul bolnavului — şi acum prin 
vaccinul antituberculos e cea mai sigură și lesnicioasă me- 
todă de combatere. Prevenirea boalei e de zece ori mai pu- 
țin costisitoare decit căutarea ei, cum au arătat statisticiani 
autorizaţi și lupta contra tuberculozei trebue să fie dusă în 
primul rind în această direcție, 

Cu regrete unanime, ca pentru un mare binefăcător al 
omenirii, Calmette a fost dus la ultimul locaș, fără nici un 
fast, fără discursuri şi coroane — un public imens a ținut 
insă să-i aducă omagiul recunoştinței lui — așa cum ceruse 
pe patul de moarte, cu simplicitatea pe care a avut-o toată 
viața şi care dorea să-i fie păstrată şi după moarte, Gloria 
lui rămîne întreagă oricit ea n'a fost consacrată oficia), 
in aceiaşi măsură şi cu aceiași pompă ca pentru Painleve, 
Și unul şi celălalt au fost mari oameni de știință, dar şi mari 
gr n Painlevt a pus în slujba patriei, în timpul răz- 
boiului ca şi În anii care i-au urmat, marile lui calităţi de 
om de știință şi de om politic. Calmette a rămas la e, în 
tot timpul ocupaţiei germane, riscind de mai multe ori să 
fie împușcat, trecind prin mari dureri şi suferințe — soția 
lui a fost dusă în Germania, unde a trecut prin grele priva- 
țiuni — nevoind să se despartă de institutul lui și interpu- 
nindu-se, de cîte ori era nevoie, între dusman, căruia totuşi 
ii impunea, şi populația orașului, ca să o apere cu autorita- 
tea și prestigiul numelui său, 

Calmette a cucerit gloria fără să o caute, Painleve a fost 


mai mult pus în lumină, deoarece președinte de consiliu de 


patru ori şi ministru de zece ori, numele lui a pătruns mai 


mult în memoria mulțimilor. Dacă n'a fost dus la Pantheon 


şi nu i sau făcut funeralii naţionale, posteritatea va 
lui Calmette un loc de cinste în Pantheonul marilor pasi 
unde unii oameni se înalță spre culmile apoteozelor nepie- 
ritoare. 

Dr, S. IRIMESCU. 


y 


Bis C TAALA N RA 


GRAMATICA LA RADIO 


in ziua de Simbătă 11 Noembrie er, d, dr. Paul Uoicu 
a vorbit la postul de Radio Bucureşti despre Struguri și vin 
priviţi de medici. A fost o conferinţă foarte interesantă, care 
a sporit considerabil consumaţia de vin în casele radiofoni- 
ştilor. Pentrucă d. doctor ne-a dat un sfal medical util, ne 
îngăduim și noi să-i plătim cu un sfat gramatical ce nu poale 
strica, şi anume: nu se zice în limba romină ci ajut, ei joc, 
ci ei ajută, ei joacă. Atit! 


REFUZĂM 


Direcțiile de reviste culturale știu că se găsesc din cind 
in cind abonaţi pentru cari plata abonamentului constitue o 
grea povară. Nu din lipsă, vă asigurăm, dar din acel senti- 
ment că revista insamnă o superfluitate. Cind ni se întimplă 
și nouă aşa ceva, înregistrăm şi ne vedem de treabă, Alți iu- 
bitori de cetit ocupă, din fericire, pe dată, locul dezertorilor 
culturali. Ni se întimplă acum ceva cu lotul deosebit. O școa- 
lă veche și cu reputaţie din lași (Școala normală „Vasile 
Lupu”), din acel laşi a cărui carte de vizită a fost și mai 
este încă Viaţa Rominească, din laşii în care atitea generaţii 
“au nutrit din hrana spirituală a colaboratorilor acestei re- 
viste, o şcoală veohe, mă rog, ai cărei profesori au fost citi- 
tori ani de-a rindul şi unii chiar colaboratori ai Vieţii Romi- 
neşti, ne aduce la cunoştiință cu cerneală oficială, pe bande- 
rola revistei, următoarele: 

Refuzăm, neavînd fonduri pentru plata abonamentului. 

Cum? O școală care pregătește pe viitorii dascăli, cari 
dascăli ei înșiși din sărăcia lor se nevoesc să ne plătească a- 
bonamentul, o școală cu un buget de milioane, precum arată 
seriptele, care a avut şi mai are poate printre membrii comi- 
tetului său pe d. Mihail Sadoveanu, care publică anuare cos- 
lisitoare în număr de şase, nu găseşte lei 250 (două sute cinci 
zeci) spre a plăti abonamentul Vieţii Rominești, în paginile 
căreia serie d. M. Sadoveanu? Se poate o mai mare jignire 
din partea unor concetăţeni? Onorata direcțiune ne-a Ivimis 
printr'un amic, în scopul recensiunii, impunătoarele sale +- 
nuare. Răspunsul nostru este acesta: REFUZAM. 


NI N E E N RN 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
„BATEȚI LABA, BAEȚI!“ 


Primim numeroase reviste de tineri. Apar pretutindeni, ca 
ciupercile după o ploaie abundentă, La Turnu-Măgurele, la 
Buzău, la Iaşi, lu Braşov, la Turda, la Cluj. Ce sevă cloco- 
teste în generaţia tinără! Ce glorioasă producţie ne așteaptă! 
Aşa veți spune, privind faptul în exterioritatea lui. In reali- 
tate nu e vorba decit de un fenomen obicinuit, vechi de cind 
există reviste literare. La o anume virstă fiecărui tînăr i se 
năzare să scoată o revistă. De va izbuti mai tirziu în dome- 
niul literilor, acesta va fi ub prim pas. De nu, o bună amin- 
tire. Intre numărul revistelor literare şi progresul culturii nu 
este niciun raport, 

Este însă un fapt nou care sohimbă puţin faţa lucruri- 
lor. Ciţiva publicişti, tineri şi ci acum cîțiva ani, au aruncat 
formula; jos bătrinii, sus tinerii. Numai tinerii au talent. De 
atunci revistele de tineri care apar și-au schimbat cu totul 
fața. Ele au devenit impertinente, Literatura de cea mai nai- 
vă neindeminare e alternată de polemice lipsite tot atit de 
pricepere pe cât de politeţă şi chiar revistele unor licee. iși 
îngăduie să pună note scriitorilor. Dacă sar vedea un pro- 
gres în forma informaţiei şi gustului acestor tineri, lucrul ar 
fi scuzabil, Dar toate aceste publicaţii sint scrise de tineri 
fără nicio pregătire, Și tineri nici nu e cuvintul potrivit. 
Sunt copii de şcoală, cari n'au sorbit încă gălbenușul progra- 
mului şcolar și care, se vede din stil, nu citesc nimic. Prea 
multă activitate literară în perioada şcolară are un efect po- 
trivnic culturii, Indepărtează dela studiu şi dă o îngimfare 
precoce, convertibilă în dispreţ pentru bunurile consacrate. 

Această mentalitate a pătruns și în Ardeal, de unde ne 
vin cele mai impertinente, și trebue să fim drepţi, cele mai 
hazlii publicaţii. O nouă foiţă apărută la Braşov, Start, pu- 
blică următorul manifest: 

„Tinăra generaţie (les moins de vingt-cinq) se compune 
din intelectuali, sportivi şi pierde-vară. După cum vedeți 
nici un tînăr din această nouă generație n'a cunoscut echili- 
brul... 

„Noi venim fără rețete de poezie nouă şi fără tehnică li- 
terară; mergem cu ochii în gol. dar cu inima în palmă. Do- 
rim ca peste toate nimicurile cari ne-ar putea despărți, mii- 
nile noastre de adolescenţi să se unească, 

„Așa! Bateţi laba!” | 

Bateţi laba, băeţi! — zicem şi noi. şi fără nicio technică şi 
nicio idee limpede, în minte, atacați pe „bătrini” şi mai ales 
Viața Rominească, fiindcă cultivă casi mult urita școală, 
„cultura, intelectualitatea” pe care arătaţi a le disprețui ca 


MISCELLANEA 35 
SEA Gte cota ta AP DA RI E ESS 


fiind „umflați de raționalitate şi de dilalectică”, deși noi 
avem credința că voi nici nu cunoaşteţi sensul cuvîntului 
„dialeclică”. 

JO altă revistă, Stilet, ne trimite o somaţie în toată re- 
gula, să recensăm revista, însoțită de nişte vorbe foarte urite 
la adresa redactorilor noştri, cărora le face o aspră morală 
că au întors ochii dela tineri, devenind, precum zice cu un 
cuvint foarte plastic, mari mahări. Urite vorbe! Triviala 
vorbe! Ele dovedese proasta calitate sufletească a copiilor 
care le trimit. Și dacă ar fi în foita aceasta vreun semn ori- 
cit de slab de chemare! Dar ochiul nu se paşte decit cu elu- 
cubraţii şi farse, 

„Boul era vegetarian din convingere, avea ochii albaștrii 
(sic) spălăciţi, şi avea chelie la coadă. Vaca era tinără, cres- 
cută departe de vulgul cirezii, în sinul familiei, Cind sau în- 
tilnit, boul il citea de Schopenhauer la umbra unui stejar, 
iar vaca culegea mărgăriturele, Boul i-a oferit un loc alături 
la umbră și i-a promis pe Ionel Teodoreanu”. 

* „M'am născut într'un oraş de imbecili... 

Mi-aţi răpit șapte ani în liceul anost ascultindu-l pala- 
vrauind pe Cicero intre colegi onanişti.., 

Am suferit chemările prostituatelor pe uliţi murdare... 

Nu cred in religie... 

Nu cred în democrație... 

Nu cred în patrie, dacă asta este cei 18 milioane ce sunt 
gata să spintece pe Unguri. pe Bulgari și pe Ruşi spre a apăra 
balega străbună... 

Daţi-mi mina să unim adoleseenţele noastre”. 

Un tinăr care, măcar în glumă, arală dispreţ pentru pa- 
trie, singura realitate temeinică pe lume, este un ticălos și 
vine întradevăr dintrun oraş de imbecili, Și dacă această 
revistă se tipăreşte în Ardeal, ideile acestea sunt de natură 
să îngrijoreze. 

O altă gazetă literară, Gind nou, (Buzău) are grija de 
a ne încunoștiința, ca nu cumva să fie obiectul disprețului 
generaţiei tinere, că e scrisă numai de tineri, iar alta anunță 
articole de mare vigoare ca Mama voastră la toți, că sunteţi 
niște hafi. 

Asa dar, „bateți laba băeţi” ! 


O BIBLIOTECĂ FARĂ CÂRŢI 


Biblioteca Academiei Romine a ajuns la frumoasa in- 
cheere, că rostul ei este să păstreze cărțile, iar nu să le co- 
munice cititorilor. care le-ar putea deteriora. Transformată 
în depozit, Biblioteca a luat măsuri severe: 1) să se inter 


ê VIAȚA ROMINEASCA 


PA 
zică consultarea catalogului general, pentruca publicul să nu 


i biblioteca; 2) să împiedice consultarea re- 
eri mearga di de anul 1920 și a celor recente, dale veci- 
nic la legat, pentruca cititorul, scirbit de cele citeva e mN 
desperechiate din sala de lectură, să părăsească localul; ) 
să se pună în vedere cercetătorilor că fiecare este obliga! să 
citească numai două cărți pe zi, din scoarță pină în scoarță, 
ştiindu-se bine că aceasta va fi lovitura de moarte, pentrucă 
nimeni nu vine la Academie să citească, ci să consulte şi să 
stringă material bibliografic. Se pare că sa lăsat libertatea 
ca fiecare să-şi aducă volume de acasă spre a fi consultate în 


localul bibliotecii. i idei a: Gai: 


CRONICA LITERARA 


DAMIAN STÂĂNOIU : UCENICII SFÂNTULUI ANTONIE 


Evoluţia scrisului d-lui Damian Stănoiu prezentind un 
ritm monoton, suntem şi noi constrinși să repetâm observa- 
tiile făcute la punctul de plecare. Această monotonie nu are 
însă un caracter peiorativ, deoarece nu este decit o desfăşu- 
rare pe şesuri mari ale acelorași însuşiri primordiale. D. Da- 
mian Stănoiu se continuă, dar nu se repetă, după cum roata 
care se întoarce pe osie la pămint, vine de fiece dată sub 
semnul unui număr nou. 

Alegindu-și ca mediu de observaţie viaţa monahală, pe 
care o cunoştea mai bine, autorul n'a făcut decit într'o slabă 
măsură operă satirică, deși autoritățile în drept au socotit că 
e cazul să înțeleagă altfel lucrurile. Nu e mai multă satiră 
aci de cită se află în legendele franciscane. Este însă umor, 
adică cu totul altceva. 

Anachoretul stă pentru conştiinţa noastră critică la răs- 
crucea a două drumuri: desăviryita învingere a oricărei legă- 
turi pământești, starea de sfințenie, ceiace se traduce pentru 
noi cu sublimul, şi ispita măruntă, carnală, efect al slabei 
făpturi umane. Pentru laic ispita reprezintă dreptul trupului, 
natura, pentru ascet e diavolul. Lupta între aceste două dru- 
muri și silinţele dialectice de a împăca regula cu concupis- 
cenţa devin pentru noi, care explicăm totul în chip natural, 
naivitate. Şi cum toţi asceţii au fost niște mari naivi. făcînd 
cazuri de conştiinţă din orice necesitate fiziologică, e firesc 
ca umorul să stea, în materia aceasta, pe marginile subli- 
mului. 

Acesta este umorul d-lui Damian Stănoiu, umor construc- 
tiv nu disolvant, iar în complexitate efectul sufletese în citi- 
tor e moral, adică spre întărirea regulei claustrale, Cine a ci- 
tit Floricelele Sfintului Francisc îşi aminteşte cum un frate 
naiv tăia piciorul unui porc viu pentru a împlini pofta unui 
bolnav sau cum un altul dăruia podoabele din biserică, spre 
a realiza integral principiul sărăciei. Aceste naivități născute 
din anularea oricărui spirit critic pentru un umor blind, u- 
morul care însoţeşte întotdeauna actele de sfințenie umane. 

Tot aşa de simpli cu duhul și prin urmare buni călugări 
sunt şi eroii d-lui Damian Stănoiu, Ca orice monah, ei sunt 
combătuți de necurat în niște forme care dovedesc puțini 


d ———————— 


8 „0 NIAPA ROMINEASCA $ 
i itătilor lor trupești. Diavolul lor se reali- 
dee Bew coana AA de plăere, cari pentru laic agg 
tue o adevărată privațiune: citeva foi de tutun, puțin ulei a 
varză, un peşte fript, un ou proaspăt. Iar pentru ppa 4 
acestor pofte ei au perap şi lupte care, nu-i vorbă, se 
e diavolwiui. : A ) 
i ln i getice Diavolul se înfățișează monahilor 
noştri într'o epocă de slăbire, adică în post. El ja tr za E 
obiceiu, alimentare, ispitind pe fraţii Ghelasie şi pat a piar 
chip de pește fript, Dupä chinuri indelungi şi răz ap a 
vrăjmașul, diavolul ese învingător, Călugării mânincă peş 
in postul iie sau intuiţie, d. Damian Stănoiu a introdus în 
noua sa carte un factor nou, care defineşte adinan pate 
de naivă sfinţenie. Călugării în chestiune întind regula po 
tului și asupra lighioanelor (cîni, pisici, găini). După 2 acţ 
stare de nedumerită tristețe, animalele, neințelegin se 
postului, îşi îndestuleuză foamea prădind. In felul coca 
coneupiseenţa e redusă la gradul ei de neînsemnată uncţie 
ie ei SE acestor călugări este evident în etate, 
nia lor cu animalele. Caşi Sf. Francisc care vorbea cu na 
dela Agobbio şi cu păsărelele, Monahii d-lui Stănoiu vor 
gS ac taia dă — cum am spus — „bună-dimineaţa” și 
le întreabă în bloc de sănătate și dacă au dormit bine, dacă 
n'au încercat hoţii şi dacă nu sa uitat vulpea pe (atentă Š 
părintele Ghelasie ia păsările la rind, una cite una, şi le cau- 
tă, ca un bun gospodar, mai întii de ou. Apoi se uitā poante 
atent — asta la trei zile — pe la închieturi şi pe sub pene 3 
vază dacă nu cumva au dobindit păduchi și ploşnițe; le i- 
bue pe picioare şi pe creastă să constate dacă nu s'a ivit vre- 
un semn de vărsat; le examinează grijuliu şi pe limbuliţe, se 
chiorăşte la câte una -pină în fundul gitlejului — și apa 
după aceea le scoate din cotet şi le aruncă grăunţe. Cin Lp 
rumb, cînd griu secăros și neghinos, cînd orz, cînd numai tă- 
riţe ori coji de piine muiate în apă”. 

Cu deosebire plină de savoare este scena in care Părin- 
tele Ghervasie, exasperat de post, pune la cale un act de pară 
re energie ascetică: înfruntarea diavolului întrupat în 
renega - . * * - 

„Il găsi ocupat ca în zi de praznic — și-și făcu trei cruci 
cu plecăciuni pină la pămînt”. i 

— Ai căpial, măi frate ? Din postire desăvirşită ai trecut 
la robia pintecelui ? oA i 

Părintele Ghervasie întoarse plătica pe plită, puse mălai 


Pe a aa m 


CRONICA LITERARA 39 
PE PE > E T L E 


in tingirea de mămăligă, mai viri un lemn in mașină și apoi 
binevoi să-i răspundă, 

— Dimpotrivă. Am să-l fac pe licălosul de pintec să trea- 
că prin toale sudorile iadului. Văzind smerenia mea precum 
că ispitirea cu peşte crud, cu icre nebătute şi cu cirnat fără 
miros n'a avul putere întru a ne intoarce dela inirinare, nici 
pe noi şi nici pe motuni. ce m'am gindit? Ca să incerc, cu a- 
jutorul lui Dumnezeu și cu rugăciunile tuturor sfinților, una 
şi mai şi. Dupre cum vezi frăția ta, fac saramură de plătică 
şi mămăliguţă caldă. Mincarea noastră iubită. Să le aşezăm 
pe masă, ca și cînd ar urma să mincăm, să punem și cite un 
păhărel de rachiu între ele, să parfumăm saramura cu ardei 
dălu bătăiosul, apoi să ne așezăm cu nasul deasupra farfu- 
viilor și să cugetām la nemurirea sufletului. Că aşa vom fi și 
mai vrednici de mila lui Dumnezeu. Poţi foarte ușor să nu 
măninci cind n'ai de ce te lipi; dar să te înfrinezi cu masa 
plină asta e, mă rog, un lucru aproape peste firea ome- 
nească, Şi răsplata dela Cel-de-sus va fi impătrită și Înzecită. 
Nu m'am gindit eu bine, frate Ghelasie ?* 

Cu multă sobrietate, cu atita iz bisericesc cit e de trebi- 
ință spre a nu cădea în parodie, cu atita deseripție cîtă e ne- 
cesară prezentării faptelor, stilul d-lui Damian Stănoiu are 
savoarea şi iscusința de totdeauna. Dām numai o mică do- 
vadă : 

„Pestele însă, ştiind că e în joc propria-i piele, sa apărat 
cum a putut. Crapii sau prefăcut în porci și sau virit în mil; 
somnii sau băgat în scorburi şi au tăcut chitic; iar știueile 
și şalăii şi-au găsit scăparea în rădăcinile stufărişului. Sa mai 
rătăcit la drumul mare doar cile-un biban orb şi surd de bă- 
trinețe, cite-o roșşioară proastă şi puradichiul cel tepos gi 
chior care s'a ferit de urgia părinţilor canibali şi a nemerit in 
cazanul cu borş fierbinte al călugărilor, sau în oala afumată 
a vreunei Marije din satul vecin, 

„Tac şi broaștele. Nu de frica șerpilor care încă nu sau 
deștepta! din somnul lung şi obligator al iernii, și nici de-a 
pescarilor, S'au căţărat pe coame de cocioace, ori şi-au scos 
numai boturile din apă — şi nu suflă o vorbă sau o notă. Nu 
le e nici a stadă nici a cîntat. Le place să se lase răsfățate de 
soarele îndeprimăvară şi s'au înțeles să amine răfuielile și 
concertele pentru mai tirziu, 


„Malurile — lungi și strimbe, vara încinse cu briu verde, 
sunt acum pustiite de pirjol. Trestia și papura rămasă netă- 
iată, fie că n'a fost ghiaţă virtoasă ca să ție omul, fie că nu 
sau găsit cumpărători cu case desvelite și fabricanți de co- 
şuri şi de rogojini, se năpirlește cu foc, ca întinerirea să se 
facă fără stinjenirea uscăturilor, Doar pe cocioacele singu- 


ái VIAȚA ROMINEASCA 


ratice au rămas — Ín bātaia vintului şi de rîsul soarelui și al 
vrăbiilor — strujeni Mestemați de soartă să fie înăbușiți și 
batiocoriți de însăși odraslele or”, 
e o descriere simplă în mijloace, dar plină de aer 
logic, care dovedește deplina stăpinire a unei arte de în- 


naltă calitate. G. CĂLINESCU. 


O CARTE DE CALATORIE 


A fost un timp cînd în instrucţia unui om călătoriile în- 
semnau nu numai desăvirșireu cunoștințelor primite in 
şcoală. In cartea cea mare a drumurilor și oraşelor, oamenii 
deslușeau litera înțelepciunii şi taina neamurilor lingă care 

u. O însemnare a unei peregrinări prin Humea ctinos- 
cută in acele vremuri era Un tratat de geografie, o istorie si 
o sociologie în acelaș timp Cind putinţa de a călători a A- 
juns la îndemînu tuturor, am avut memoriale. jurnale şi im- 
presii, care au devenit apoi stereotipe, banalizind acest gen 
străluci! odinioară, 

Un drum spre apus, oricare ar fi fost pintu călătorului, 
nu ocolea Italia. Rominii îndrepiați aproape totdeauna că- 
tre Franța şi Paris, intrau pe pămintul italic cu bucuria ace- 
kuia care află vatra strămoșeaseă de care numai opreliștea 
soartei şi a distanței l-a despărțit 

In cărţile de călătorie ale drumetilor nostri din veacul 
trecut, partea care poate interesa și astăzi, nu pumai ca åo- 
aument, este tot aceea unde se vorbeşte despre Italia. Însem- 
nările peregrinului transilvan lon Codru Drăgusaru par scri- 
se acum. Peisagiul. oamenii și sufletul locurilor istorice au 
farmecul și prospetimea mor Incruri văzute prin ochii de 
astăzi 


Tocmai faptul că s'au scris atitea jurnale italiene de că- 
tre călătorii romini în occident, arată cit este de greu să mai 
serii o asemenea carte fără să repeţi nu numai ceeace sa 
spus, ci și modul clasic de a rivi această țară. Și cum punc- 
tul nou de vedere interesează, deoarece, mai cu seamă în ce 
priveşte Italia, scena rămîne aceeași, însemnările de acest fel 
alcătuese o piatră de incercare pentru scriitorul lor. 

lată însă că avem o carte simplă, dar cuprinzindadincimi 
rare de gindire şi alese viziuni estetice, desprinse dintr'o cå- 
lătorie pe care um om de mare cultură a intreprins-o în Ita- 
lia. Imaginile italiene ale d-lui Tudor Vianu desmint credința 
multora că despre o țară prea cunoscută nu se mai poate 
spune nimic nou. Și mai arată, ceeace spuneam la inceputul 
acestei cronici, că omul modern nu mai călătorește cu scopul 
pentru care se pleca altădată. „Nu călătorim pentru a ne in- 
strui, cit pentru a ne regăsi în posibilităţile noastre tainice Şi 
multiple. Vechiul îndemn al peregrinării care ne purta altă- 
dată între zidurile micului burg germanic, me făcea solidari 
ca prin minune cu scholarul medieval sau cu studiosul no- 


i 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


mantic și revenea acum aidoma, inalțind sub picioarele noa- 
stre postamentul de granit al unei vechi tradiţii spirituale 
nedesmințite. Şi în această oră a indepărtatelor visări, sim- 
tiam că înviorăm și ducem eu noi un legământ de iubire și fi- 
delitate pentru acel suflet al Occidentului umanistic şi creş- 
tin” (pag. 129-130). 
lar la această justificare a unei călătorii în prezent, se 
viziunea sub scutul istoriei, care sa deschide acestui 
fericit călător. precum şi compararea civilizaţiilor: „Călăto- 
ria în italia a fost pentru noi im prilej neintrerupt de com- 
parare între epoca antică şi medievală, între moartea uneia 
și prospeţimea celeilalte. In curtea Universităţii din Padova, 
sub bolțile Basilicei Sfintului Francise la Assisi, în sălile Pa- 
latului comunal al Sienei, am simţit neîncetat cum formele 
de viață au rămas aproximativ aceleaşi în decurs de mai 
multe sute de ani sau cum noile conţinuturi au găsit calea 
adaptării la vechile forme. i 
Tipismul medieval prescriind oamenilor regule stricte, 
constituind atitea din manifestările vieții întrun ritual rigid, 
a făcut elipele timpului asemănătoare unele cu altele şi a 
menţinut continuitatea lumii medievale. Cum acest tipism a 
funcţionat cu mai multă rigoare in domeniul spui ee sep 
se înțelege că impresia continuității este mai covirşitoare ac. 
Dar si în unele sărbători ale poporului sau în viaţa univer- 
sităţilor, oamenii trăese astăzi în cadre şi cu simţiri rămase 
neschimbate de șease sau șeapte sute de ani” (pag. 127-128), 
Ceeace este mai preţios în șirul de imagini italiene ale 
d-lui Vianu, sunt observaţiile pe care le face cu privire la te- 
găturile dintre peisagiu, om și civilizaţie. Arta italiană sau 
mistica medievală a sfintului Francise din Assisi, a Cateri- 
nei din Siena, a vieţii sfintului Anton din Padova, sunt cin- 
tece isvorite din acelaş harmonium al decorului italian şi al 
cetăţii despărțită transant de natură. Omul medieval (şi mai 
cu seamă italianul), când ieşea din zidurile tirgului său, in- 
tra deodată in natură. Contrastul celor două vieţi, viaţa 
claustrală și aceea liberă, în destinderea câmpurilor şi a pă- 
durilor, exa izbitor. Sufletul cuprindea deodată pacea intin- 
derilor nesfirşite și era neindoios îndreptat către contem- 
plaţie și convorbire cu cerul, cu îngerii și cu Dumnezeu. 
Așezările omeneşti din țara noastră n'au înfățișat micio- 
dată acest contrast. Rominul a trăit în aceeaşi familiaritate 
cu natura, fie în tirg, fie la sat, în munte sau la ṣes. 
Și lingă aceste observaţii, alăturăm cele două tablouri, 
al Veneției şi al Ravennei, pline de amănunte care alunecau 
de sub privirea altor călători ce au trecut pe acolo: „Iluzia 
ia in Veneţia și forma  feeriei... Psi feericului nu 
poate fi studiată decit în Veneţia. Feericul ni se relevă acolo 
mai intii ca o aglomerare de necrezut de materiale prețioase. 


CULTURA a IE 
PD A S T a iii 


Profuziunea de aur, de marmurā, de porfir, de japs, de ivo- 
riu, de chen este primul element al impresiei feerice. Subli- 
mitatea tratată cu minuție este al doilea clement al feeriei şi 
astfel în plimbările noastre, ochiul contemplă cu uimire co- 
lonada Palatului Dogilor, unde puterea nesecată a invenției 
variază detaliile dela capitel la capitel sau mozaicul pava- 
giului interior al basilicei, unde forma, coloarea și dispoziția 
incrustaţiilor se deosebesc cu fiecare poligon... Asvirlimd an- 
cora necontenit în iluzie, călătorul incearcă în Veneţia feri- 
cirea de a se simți eliberat de condițiile realului, dar şi ame- 
nințarea de n pierde de sub picioare terenul solid al oricărei 
certitudini” (pag. 14-17) 

Și, în altă parte, nemișcaren veșnică a Havennei: „Raven- 
na este o adevărată țară de peste veac. Mişcarea vieții s'a sus- 
pendat aci într'o clipă a imobilității eterne. Nimie nu se 
schimbă şi nu se msi mişcă în Ravenna. Această cetate care 
a încetat să trăiască acum citeva sute de ani, vorbeşte călâto- 
rului pumai prin amintirea morților ei iluștri. Muusolee şi 
morminte, ale Gallei Placida, al lui Teodoric, al Iui Dante, 
sunt printre etapele de căpetenie wle contemplaţiei în Ra- 
venna. Gândul se îndreaptă către moarte ca inspre intreba- 
rea pe care o trezeşte oricare din infățișările acestui oraș. in- 
săși natura care îl înconjoară pare a fi ajuns la acea stare de 
decreptitudine, care precedă moartea... Moartea Ravennei este 
însă deosebiti de moartea altor aşezări mai vechi. Aşa de pil- 
dă moartea forului roman trezeşte ideia unui loc al civiliza- 
ției omenești din care s'a retras sufletul care îl susținea altă- 
dată. Căderea în ruină a forului roman alcătuește oarecum 

rodusul unei morti naturale. Ravenna w'are însă nicio ruină. 
Jechile ei biserici se bucură încă de o anume prosperitate. 
Sufletul vechei Ravenne este încă viu, dar el trăește acea e 
xistenţă de peste veac, care a prezidat construcţia ci în 
veacurile bizantine. Am spune astfel că moartea Ravenmei 
este realizarea unui fel de ideie imanentă” (pag, 37-39). 

Şi după asemenea etape de înaltă ținută, în gindirea, ju- 
stețea observaţiilor și distincţia formei, am voi poate să întir- 
ziem lingă frumoasele discursuri despre arhitectura, sculp- 
tura şi pictura italiană, privite la Florenţa, da Siena, la San 
Gimignano şi chiar la Roma; am mai îndrepta pe cititor şi 
către capitolele: Suflet și Spirit, Ingeri și Cavaleri sau Anti- 
chitate și Fx-Mediu, incursiuni istorice și admirabile inter- 
pretări ale artei Renașterii, 

Sunt în aceste imagini ale d-lui Tudor Vianu revelații şi 
pentru italieni, Cind o parte din cle (apărute într'o revistă 
literară dela noi) sau tradus în gazeta „I'ltalia letteraria”, 
primirea a fost excepțională şi sa insistat în deosebi : ra 
moutăţii pe care o cuprinde această viziumea modernă a Ita- 
liei. C. N. NEGOIȚA. 


AI 


4 j VIAȚA ROMINEASCA 


EAS i a O EE 


AE a a SE a aa o e: 


DOUĂ MONOGRAFII ALE TURNU-SEVERINULUI 


Recenta sărbătorire a centenarului Severinului a QU- 
noseut alături de fastul onorurilor oficiale şi lăudabila am- 
biție a unor intelectuali locali de a oferi oraşului lor omagiul 
a două monografii, a două lucrări voluminoase ce-și pro- 

u să înfăţişeze j atii vieața materială şi spiri- 
tuală a mindrei urbe olteme. Cum se întimplă. insă adesea 
in astfel de împrejurări, pasiunea subiectului, faptul că cer- 
cetătorul trăieşte în chiar mijlocul elementelor descrise, gra- 
ba de a alcătui o lucrare pentru care se vizează consacrarea 
oficialităţii — pe de-oparte, lipsa unei culturi sociologice a- 
dinci şi mai mult decit aceasta. a unui spirit sociologic ce 
abia de câtva timp pilplie în țara noastră — pe de alta, dau 
unor asemenea opere un caracter diletant. sentimental, naiv 
uneori, de rea credință alteori. 

Cele două recent apărute monografii ale Severinului — 
wma apartinind dlor Dr. I. Jianu şi Tr. Netta: „Monografia 
sanitară u)T.Severinului şi a Mehedinţului” (Buc. „(Cartea 
Rom.” 1933, 497 pag), iar cealaltă a dlor C. Pajură şi D. T. 
Giurescu: „Istoricul oraşului T-Severin" (Buc. „Tiparul 
Rom.”, 1933, 206 pag), — suferă amindouă de păcatele mai 
sus enumerate, dar au totuşi aneritul de-a fi adunat laolaltă 
materiale ce pot fi, cu mult spirit critic e drept, utilizate, 

Ne ocupăm mai intii de monografia d-lor dr. I. Jianu şi 
Tr. Netta, lucrare cu un caracter special, sanitar întreprinsă 
— după câte ne spun autorii — din însărcinarea Ateneului 
sanitar din București, 

Din „Cuvintul introductiv” chiar reținem mărturisirea: 
„Desigur că modesta noastră lucrare prezintă lipsuri şi poate 
chiar erori din cauza grubei ce am pus-o în alcătuirea ei şi 
insuficienții mijloacelor de documentare”, ete. Graba a fost 
pricimuită de termenul oficial al serbărilor Severinului și 
nu constituie — în acest caz mai ales — nici-un motiv ju- 
stificator. O lucrare ştiinţifică presupune în mod elementar 
o întinsă documentare şi o serioasă concentrare şi nu poate 
fi îm cansecinţă, în funcţie de o anume presiune a timpului. 
Din faptul acesta purcede o metodă de weru ce provoacă 
falimentarea unui studiu isvorit totuși, desigur, din cele mai 
lăudabile intențiuni. 

Ne aflăm mai intti din pricina acestei grabe în faţa unei 
„insuficiențe a mijloacelor de documentare”, după cum i- 
sași autorii o recunosc. Instituţiuni sanitare capitale ale o- 
raşului precum spitalul Grecescu de pildă, își au viața sus- 


pe Te 2 N N ARE A O 


CULTURA 4 


Pa 


Peace in goluri de informații de aprope două decenii 
1905-1923). Aceiași insuficiență a documentării o mai gë- 
sim şi în capitolul „Biografiilor”, unde usistâm la un şi mai 
curios spectacol. În timp ce unele biografii desvoltă umplu 
pe 30 de pagini activități dintre cari unele merită într'asde- 
văr a fi elogii, alele abia de oferă 2—3 rinduri de infor- 
maţii vagi și generale. La pag. 446 ni se mărturiseşte pro- 
cedeul lucrului: autorii au publicat datele biografice așa cum 
l-au fost trimise de interesaţi. Nici o prelucrare a lor, ci pur 
și simplu înregistrarea materialului brut primit. Inutil să 
mai observăm deci că mu aceasta e și metoda cea mai fe- 
ricită. Dar la acest capitol al „Biografiilor” {inem să relevăm 
şi subiectivismul extrem cu care a fosi lucrat. lată de pildă 
cum. unul din monografiști dr. Traian Netta îsi notează sin- 
gur datele biografice: „Dr. Tr. Netta este al saselea copil din 
cei nouă pe cari Nicolae Netta, luptător în războiul indepen- 
denții, i-a dat țării” (pag. 9%). Este cel puţin o lipsă de 
gust şi pudicitate ce ătează încă odată această lucrare, 

In ordinea aceluiaşi subiectivism, e necesar să obser- 
väm inutilitatea trecerii printre instituțiile sanitare a „Pala- 
tului Cuhural” din Severin şi mai ales a „Monumentului E- 
roilor” ce pare a fi numai un pretext intru elogicrea actu- 
alului primar. întimplător frate al unuia dintre autorii mo- 
nografiei. 

Ar fi încă de făcul şi alte negative inerustări în margi- 
nea acestei cărți, rămânem Însă la cele de mai sus întrucât Hu- 
strează tocmai o fundamental falsă muntalitate monografică 
din care nu pot isvori lucrări serios documentate. îndelung 
meditate şi mai ales obiectiv construite. A sosit vremea — s0- 
cotim — cînd o monografie nu mai trebuie să insemne o 
colectie de meschine auto-elogieri provinciale, ci o operă a 
unei severe discipline științifice, 

Trecem acum la cercetarea celui de a doua monografii 
cu un caracter mai general de data aceasta, lu „Istoricul o- 
rașului T.-Severin de C. Pajură si D. T, Giurescu, 

Planul lucrării urmăreşte după o sumară prezentare a 
„factorilor geografiei determinante”, criteriul cronologic al 
perindării epocilor oraşului dela Severinul antie, cel medie- 
val şi modern la cel contemporan. in cap. H; III şi IV au- 
torii adună datele cunoscute pină azi asupra trecutului Se- 
verinului pină pe la 1886. Caracteristică pentru monografis- 
tii noştri e folosirea principiilor sociologiei marxiste prin 
care se explică pe baze pur economice după exemplul dat 
la noi de d-] Șt. Zeletin, reînființarea pe locul de azi a ori- 
rașului. Creditul acordat marxismului merge pină la între 
buințarea terminologiei acestuia (v. la pag. 73 „superstruc- 
tura spiritvulă”) ceeace e — fără îndoială — cam exageral. 


e 


46 VIAŢA ROMINEASCA 

Partea a Iia a lucrării privind Severinul contemporan 
şi cuprinzind peste 120 pagini e însă din multe puncte de ve- 
dere, defectuoasă 


iveste planul mai întiiu. A, 
Mi Apart poa cel mai mare capital ul „cărţii, în 
patru părţi distincte: 1. Populaţia; 2. Viaţa culturală; 3. Via- 
ta economică; 4. Edilitate-mođernism. 
Observăm dintru început că planul privit în acest an- 
samblu este incomplet. Lipsesc pe de-a'nntregul sub-capitole 
cuprinzind vieața juridică şi politică a orașului. Dacă des- 
aceasta din urmă Mae oarexari or pen pe pa 
aktor divizhmi ale cărții, despre cea dinții nu avem 
„baze In schimb, autorii au dat importanță de subea- 
pitol pe același plan cu „Viaja economică Și „Viața cultu- 
rală”, „Edilităţii modernismului”, ceiace constitue însă o 
elementară eroare — materialele acestuia putînd fi uşor di- 
stribuite „Populajiei" la a cărei intreținere biologică edilita- 
tea lucrează precum și „Vieții culturale” prin elemente este- 
tice ale urbanismuliri. 
Cercetind mai departe planul acestui capitol intilnim 
un alt inconvenient. E ilogic. Dispoziţiunea capitolelor nu se 
fumdează pe nici-un criteriu vizibil, „Populaţiei alcătuind 
elementul biologie îi urmează — in concepția autorilor — 
„Viaţa culturală”, iar acestuia „Viaţa economică” pentru ca 
apoi să întilnim „Edilitate-modernism”, Nici un criteriu deci. 
O logică dispoziţiune ar fi urmărit desigur superiorizarea 
progresivă a vieţii colective dela biologic la spiritual. 

Să ne apropiem însă de fiecare dintre subea pitolele meit- 
ionate. Unele dintre ele nici nu-și respectă criteriul originar. 
ată de pildă subeapitolul f: „Populaţia, După inșiruirea 
diviziunilor ei cari sunt: migraţiuni, natalitate, mortalitate, 

uție, boli sociale, ete. cititorul e în drept să ceară a- 
cestei părţi înfăţişarea exclusivă. a elementuhri biologic. La 
sfirşitul subcapitolului insă. autorii utilizind o asociație pur 
mecanică. vor introduce o diviziune despre Naţionalităţi și 
confesiuni” (pag. 86—93) în care depăşind biologicul vor 
intra în spiritul cu înfăţişarea moravurilor şi a confesiunilor. 

Alte subeapitole însă sunt lipsite de elemente esențiale: 

„Viaţa culturală” mnu înre; trează astfel diviziunea artelor 
cu excepţia literaturii. Arhitectura orașului, plastica, viața 
teatrală, li cu totul sau sunt mregistrate incidental in 
citeva rinduri sumare şi ice. La același subeapitol, 
distingem lacune grave privind penctrația elementelor Cl- 
vilizatorii în Severin al căror pitoresc e extrem de instructiv. 
< Dacă adincim acum mai departe vreunul din subeapi- 
tole spre a urmări exactitatea şi preciziunea informaţiei sau 
obiectivitatea judecăților, ne vom găsi în faţa unor erori pro- 


G CULTURA . i? 
e A E UEA L De ra 


fund regretabile, lată de pildă la capitolul „Vieții culturale” 
citeva exemple de acest fel. 

La pag. 115 se vorbeşte despre „Publicațiile periodice” 
făcându-se numărătoarea lor. Dela 1571 și pini la IMG ar fi 
fost în Severin — după nronografiștii nostri un mmr de 
85 periodice. Consultimd însă cunosċuta lucrare a lui Sadi- 
lanescu despre periodicile noastre şi coroborină rezultatul 
cu „Creşterea colecțiunilor Academiei romina”, am putut a- 
junge la cifra de 106, ci nu 85, o diferență sensibilă deci 

orbind apoi la pag. 121 despre revistele din Severin, au- 
torii inseamnă cu cea dintiiu revistă literară apărută in Imi 
1887, „Viitorul”, pe cînd în realitate avem inainte de aceasta 
„Albina”, foaie literară și stinţifică dela 1 Noemhrie 1883 — 
Sept. 1884 despre care referă de ulitel, cu bune aprecieri P. 
Missir în „Convorbiri literare” din 1884, Oct. I, pag, 277. 
In ce privește insuficiența sau renua credință a imformațici, 
e destul să mai menţionăm că pe cînd o revistă ca „Datina” 
— simgura ce a apărut în Severin zece ani ncântrerupți 
nu e mici măcar înregistrată, o alta — „Ciopotul" de sub 
direcția unuia dintre autorii prezentei monografii e copios 
înfățișată, deşi în Severin na apărut decit un singur număr 
(No. 9 pe hulie 1927), celelalte opt fiind localizate în Strelmia- 
Mehedinţi. De asemeni la cap. „Alte instutuții culturale” se 
trece cu vederea activitatea de difuzare a culturii destășu- 
rată de atitia ani de „Casa luminii”, de „Cercul franco-ro- 
min”, etc. 

Spaţiul nu ne stă la dispoziţie spre a dataila observaţiile 
noastre critice. Socolim însă că cele de mai sus sunt sufi- 
ciente spre a înlătura pretenția autorilor din prefață unde 
aceștia își califică singuri lucrarea ca fiind „ de bază”, „wm 
îndreptar” pentru orice cercetare. 

Defectuozitatea plawului, lacunele informației, lipsa de 
exactitate şi precizie n datelor ca și subiectivisamul autorilor 
condamnă — în mare parte o lucrare care ar fi trebuit 
totuşi să fie un omagiu binemeritat de mândrul oraș oltean 
cu prilejul centenarului său. Ar. DIMA, 


F I L Q S 9 F I E 
PSIHOLOGIA CONTEMPORANA 


Şi despre psihologie s'ar fi putut spune acum o jumă- 
tate de secol încă, ceince Kant stabilise pentru logică: dels: 
Aristotel încoace nici un progres nu mai este posibil. In 
speţă, Kant mergea mai departe, ncgind cu totul dreptul 
la existenţa psihologiei, deoarece nu i se puten pe vremea 
aceia — aplica în nici un fel calculul matematic. De a- 


as -VIAȚA ROMINEASCA > CULTURA 49 


sau schimbat şi poate că si Kant ar fi mai 


A i : ţărilor sa făcut de la simplu la compus Sau, ca să nu 
aad hea, căci de la operaţiile simple arti e și INI dăm impresia că am îi asociaţionişti de la periferie spre cen- 
robabilităţi. matematicile au o ir problemele au trul vieţii psihologice. Intre t se elaborează astel 


- tiimței fi Numai 
ă tei su cteşti. +N 
t $ $ 


serse je incit ar fi greu ca toate 
ra A a ore de matematică. Ramuri nouă au 


fost creiate, metode adecvate s'au născocit şi suprafaţa psi- 
hologiei s'a dilatat în chip nebănuit. „i ul Mani Henning 


» acei studiu de ansamblu ca at re 
—- Paschologie der Gegenwart (Alfred Kröner Verlag, Leip- 


teoriile experimentale, dela Weber şi Fechner pnă la Wundt 
și Meumann. E caracteristic pn aceşti doi autori, câ 
atunci cînd părăsesc domeniul psihologiei elementelor pe- 
riferice, Wundt pentru psihologia colectivă şi Meumann 
pentru estetică, își dau seama că metoda experimentală e 
neadecvată (deşi Fechner vorbise despre o estetică experi- 
mentală). Dar chiar Fechmer produce schimbarea de front 


ap A t și docu- : 859 EI le de ihofizică, căci x i 

: Rate cînd autorul e competent Și în 1 cu Elementele de psihofizică, căci se pare că teoria 
zig) e asesora mak AI Ceiace nu insenmează că mele pita elimoutur împiedică acum reducerea logicului la 
mentat ea in caz de discuţii — ea bunăoară co iziologie, condiţia dintii a experimentului şi a matematiză- 


notiuni nu sunt susceptibile. ; e e i E 
ei bei eg rul Paniti pe fler a întemeietorului Ea a 
arki v mericanisal Münsterberg, Apoi nu e tot acer să ari 
e ete Diat psihologia matematică pe cat „a a 
ic ia culturii sau psihotehmica, Matemat ca s: W- met 
ever si nu e constitutivă de disciplină specială, zare 
aţi ge e cazul obiectului, specifie Objem Cem g 
filozofic de a organiza o discip à inde E aie eră 
dnd ai o metodă nouă ne-ar aduce în i iul acestui mi 
i i ări mr f z $ i 
bolagen e. Aaa a atunci o psihologie a testelor şi una 


e re 
a experimentului: o psihologie a observaţiei şi o grec 


rii. In mod ciudat totus psiho-fizica a condus la studii de fi- 
ziologie mai mult, căci psihologicul « explicat prin proes- 
sele nervoase şi cerebrale corelate. 

Wundt este fruntaşul acestor cercetări, prin tratatul de 
psihologie fiziologică şi laboratorul psihologic creiat la 1875. 
Cât de strict circumscrise sunt posibilitățile acestui curent o 
dovedeşte faptul că Wundt se declară adversar al psihologici 
infantile, ramură care a adus totus mai tirziu multe servicii 
chiar psihologiei generale. Dar chiar din cercul lui Wundt 
a me atacul pentru cucerirea sferelor superioare ale vieții 
sufleteşti. Lehmann, un elev seandimav al lui Wuudi pui- 
blică în 1892 un tratat despre legile pietii afective, Ehbin- 
gharts experimentează tot atunci asupra memorici, cer- 
cetări care aveau să fie exploatate de şcoala de la Guttingen 
a lui G. L. Măller. Aici e răscrucea unde studiul cantitativ 
va fi înlocuit cu analiza calitativă. La îmeeputul acestui se- 
col psihologia a pătruns definitiv pină la factorul centrul 
odată cu părăsirea dogmei că excitația şi senzaţia sunt adec- 
vate, Revoluția se face pe tărimul cercetărilor optice, mai 


de 


ce, oricare ar ți ea behaviorism, freu 


T ralismul sau cum se vor mai 
i Sita didata an eom e nenti 


cai diete - - e emomie asupra ales eu lucrarea lui Hering (1905) despre sensațiile de In- 
regii e necontestăle: i arati á cari ear mină. Se dovedeşte aici că percepția psihologică a culorilor 
x rii, ba debor pp 


e cu totul diferită de culorile din fizică şi câ holtăritoare 
aici este memoria. Şcoala hui Külpe stubuză psihologia 
gindirii, a cărmi posibilitate o negase deasemeni Wund'. 
fetoda de studiu este aici auto-observaţia sistematică, in- 
trospecţie științifică am putea spune şi se studiază gândirea 
fără conținuturi intuitive. Kâlpe este secondat de şcolile Iui 
Ach şi Maise. Ach studiază mai ales procesul voluntar. 


ca în cazul psihoanalizei le sortește 


siholugie peîndoios y i 
a fi na ran în domenin suboongtient T 3 bec pe 
ialionismul ȘI m ucr Ba 
n eplicure a vieţii sufletești i ge 
les planui superior psihic, punt- 


€ - mai a acei Şi fără îndoială că cea miari serioasă contribuţie la studiul 
tj MN sare pe m: pedologiei şi psi ) = PI: sc sau | funcţiunilor centrale este teoria structurii, întemeiată incă de 
tei ş. a. m. d. ceiace nu însemnează că e miro zi a la 1890 de Chr. Ebrentels = după care stările de conștiință 
structualismul ar avea dreptul să se p pre mu sunt de natură aditivă, ci constitutivă. Suma părților nu 
true metafizice, mozeologice, epist cr a E perge este totul, cum spunea încă Laotse, Și interesant rămine că 
incă din primul capitol al yolumu n u ri 2 la Köhler bunăoară teoria structurii are un putemic accent 
că fiecare epocă vine cu um alt anpe” mos ed fizicalist. Dar tocmai la grupul Wertheimer-Kâbler, cel mai 
tendinţe imperialiste oarecum. Jn realitate progresu i 


4 


50 VIATA ROMINEASCĂ 


însemmat între i găsim la 
şcolile structuraliste, nu ne mal gas 
Teria vieţii sufletești. Pentru ei structura nu este >er 
Jexul ihic în sine, ci o însușire a acestui, E ee e paria 
ivităţii i lexele de memorie. Mai există incă i 
E bati are pleacă de la opdaerepie SE pga: ; 
` Kâbler-W ertheimer s'ar putea niun - 
aşa că ear rrin își panana O bă 
giumi g i subtile — ajutată fiind ș împre jura- 
às că pi E zică noil concept al materiei este mal puțin 
pi 4 odinioară. Cu atit mai mult aane ke se e- 
rească psi sia de vechea formă a materialtsnritut. ; 
Şi armas: a fost vorba ne ge de peibologia „uri 
ii tea cita aici admirabilul manual a dolf 
Daniar syholagit (ed. Herder, Freiburg i Br.) sobră in 
cearcă să-şi construiască un sistem pe baza teoriei con igu 
rației. Şi e un admirabil exemplu al acestui volum an ch 
care metodă e strict condiționată de 3 gt Lima zone pb i 
ti. Revoluționar, desigur, rămine Hauser des 
ocs ai fain deşi de mult tripartiția clasică enana 
voință. nteligență) era părăsită În deea individuale a lui 
lui, Hauser pare să fie adept i ogie ie 9 
: «si» referirea la finalismul psihologic $t 
Adler, cum mărturiseşte referirea, logic și 
i in colectivitate. Hauser nu neglijează 
la voințe de impunere in colectivi ne Cup eri 
i siholozia diferențială — şi semnificativ: 
e aspră pe ocak cu problema a lare E P saraaa 
i Je lui William Stern, ŞI incheie ine me- 
ad ra aa sade sufletul este entelechia trupului şi tin 
de si personalitate. Dar dacă urmărești capitolul ampet 
oră zf, despre caracter sau temperamente, îţi St. e rca 
abia cât e de greu să te emancipezi de cercetările ante e 
Volumul rămîne deci, tocmai pentrucă e atit de interesa 
o excelentă pildă despre cele afirmate în introducerea con- 


sideraţiilor nonstre de faţă. TH. LOEWENSTEIN. 


SCRISOARE DIN VIENA 


o S c AR J I A N U 


lată-mă de trei săptămini aici in oraşul blondinelor şi al 
valsurilor. Băgă de seamă: pe deasupra mai e și luna Mai ! 

Dumineca trecută ám fost la Schonbrunn. Am vizitat 

parcul, Glorietta, fintina lui Neptun, cele citeva grădini late- 
rale (a împăratului Francise losif I, a împărătesei Elisabeta, 
ale diferitelor prinți), grădina zoologică, etc. Dar mai ales 
castelul ! Schânbrunnul se numeşte astfel, fiindcă, după le- 
gendă, în acest loc ar fi descoperit impăratul Matei, în una 
din vinătorile sale, un izvor minunat. 
Am văzut teatrul castelului, clădit în adevărat! stil baroc de 
Pacassi şi Vaimagini, unde au dirijat și cintat atiţia mari ar- 
tişti (între alţii a dirijat, la 1805, Cherubini şi a dansat în faţa 
lui Napoleon I, celebra dansatoare Vigano); am văzul Scă- 
rile albastre ale castelului, camera biliardelor, Trabanten- 
zimmer, camera in lemn de nuc, camerele lui Fr. Iosif I, apar- 
tamentele impărătesei Elisabeta, sala Maria-Antoinetta (nu- 
mită astfel după gobelinul cel mare, care impodobeşte pere- 
tele) sala oglinzilor, cabinetul rotund chinezesc, camera cai- 
lor (numită astfel după tablourile de cai şi scene de vină- 
toare) sala carusselului, a ceremoniilor, camera albastră chi- 
nezească, camera Vieur-Laque, camera lui Napoleon şi a du- 
celui de Reichstadt, camera Feketin sau a Milioanelor (cea 
mai bogată și mai impodobită dintre toate: pereţii sunt um- 
pluţi cu feketin chinezesc, policandrele aurite greu şi pereții 
acoperiți cu oglinzi de Veneţia, au costat un milion de zloți), 
sala gobelinurilar, camera roşie, camera terasei, capela cas- 
telului, etc, etc. etc... fiecare cu istoricul ei, cu personagiile, 
cari au stat cu preferinţă în ele, cu istorioarele lor şi fără fn- 
doială cu galanteriile şi picanteriile cuplelor princiare şi im- 
părăteşti, cari se aud şoptind de pretutindeni. 

Dar nu vreau să-ți fac istoricul castelului (nu vreau să-ți 
arăt cind a fost cumpărat terenul unde odinioară a fost o 
moară, nu vreau să cercelez cine a clădit castelul, cari au fost 
maeştrii, prin cite miini împărăteşti a trecut, de cite ori a fost 
distrus de miini rebele sau de minia Turcilor și reconstrui! 
pînă ce ultima pereche imperială, Carol şi Zitta, a pus capăt, 
poate pentru totdeauna, listei posesorilor de viţă, castelul in- 
trind în posesiunea orașului Viena. 

Nu voi vărsa lacrimi nostalgice pe urma umbrelor ce 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


i ā Vienejilor şi austriacilor credincioși. 
Pe E S boen, e grădinile tainice și grei 
4 teselor şi principeselor visătoare, acum s$ z 
ale imperiului In citeva ai sau Gaeh OES 
ini à ublicul acompaniază - 
grădini de vară, unde p ne capu bari 
3 ntine furnică lumea pestriță, 
gi ă "A unde se poale avea o priveliște minunată 
À ra Vienei şi de unde probabil mulți prinți arnie 
işi Sor fi umflat nările ventilîndu-şi orgoliile pr secetă = 4 
Despre altceva vreau să-ţi scriu. Sunt reflexi ja mele, 
rellexiile pe care le frămîntasem cu ceva înainte și la trece- 
rea mea prin Budapesta. Reflexii, pe care de sigur le-au mai 
iz păr ss de un fost imperiu ca rr fr mica par Cafe 
i ] secolelor, de cînd ţinea j 
puiut a eree Dat, i terea lor de organizare 
titea are, mài ales prin puterea ic 
lor iralistā Din această retro fenai a iza ppt 
a ieşit? ă capitale. Amindoua dr: , b, 
le rară (iar ultra moderne în unele privințe şi cu o 
1 ulsație de mare anvergură. Impărăţia la periferie n cnc 
seat cu totul. Totul acolo Se pi raean a z 
sriferie degener: - . 
se scurgea totul la centru. La periter degenera Mea atA 
Organele, în lipsă de mândri pasc ză e ere ar pda 
resursele de viață se scurgenu în cele dou a URE: 
ăzi, rezultatul poartă numele și este a 
RE Ae ritil austriac “d ri perete fa Sirbi. A 
i ii si academii, cu arlcte lor, 18 roaţi, pe * N 
apa pia Rusi şi pe Romini îi clasează printre bribiesile 
primitive si inculte, menite să mai stea incă multă vreme su 
la civilizatoare a altora. : a 
is Muzica asta vieneză, operetele, cum se explică altfel de 
it ca o eflorescenţă a bejșugului de viaţă, a optimismului, 
caii inflorea minunat şi Îşi trăgea seva suculentă din si pir 
şămintea substanţială a imperiului. Imperiul întreg era 


5 i prin Ringul cel mare al Vienei, Ja fiecare 

pie gpr a a Dai ao ses de nici Piramidele nu pa si 

He mai mari, cîte-un teatru, câte-o academie... E bine As rr 

clădiri publice nu s'au creat decit pe baza ate asi i p 

pe care noi azi îl detestăm, al Piramidelor. $ syot i 
chinuiţi, biciuiţi, storși şi sacrificați în tencuia „ Crezi 


tere e ea 


SCRISOARE DIN VIENA 53 


din fiecare piatră a acestor muzee nu ţipă viața scursă din 
inimile Croaților, Rutenilor, Sirbilor, Cehilor, Rominilor? 


Problema care se pune e: care este sensul vieţii, care este 
scopul societăţii ? Să facă fericită viața indivizilor și să le 
facă accesibile bucuriile artei și ale culturii — salvindu-i de 
sub sclavia muncii și a alergării după piine ? Sau este să 
creeze instituţii de cultură și de artă pe care să le lase mos- 
tenire posterităţii, unui grup minuscul de vizitatori snobi ? 
Este prin urmare un scop creator sau mai mult un scop de 
trăire intensă ? 

Sociologia contimporană pare a găsi. că scopul societății, 
cu organizația și technica ei, e să ridice mereu standardul ge- 
neral de viaţă al indivizilor. Dar asta nu se poate concomi- 
tent cu ridicarea unor mari instituții de cultură şi de artă. 
Atunci cum să creiem şi Piramide şi oameni fericiţi ?... Asta 
nu se poate, Sau poate că da ! Dar cum ? Piramidele cer sa- 
crificii, înghit generaţii întregi de indivizi. Dar ni se va spu- 
ne, că numai Piramidele rămin, generațiile pier fără urmă. 
ca praful ce se depune pe cetăţi și le îngroapă; ici colo ră- 
mine doar cite-o figură mai proeminentă la încrucișarea ma- 
rilor drumuri, care au pretenţia să arate cu degete de porun- 
ceulă căile viitorului; cîte-un obelisc a cărui inscripție poste- 
ritatea se chinue să o descifreze şi să o tileniască secole de-s- 
rindul... Dar Piramidele rămîn. Înfruntă păturile de praf, in- 
fruntă Simunul!... Și apoi cu nu cred că este un ideal să 
faci din individ un mic burghez cu cloşca lui, cu găinile 
lui, cum ar spune tolstoianiștii sau Sămănătoriștii dacă vrei, 
făcindu-l să se întoarcă la patriarhialitate primitivă a georgi- 
celor. Eu nu mă mai pot lipsi azi de confortul nebun, pe care 
mi-l pune la dispoziție technica şi cultura modernă. Nu mai 
pot trăi în liniștea campestră, idilică, dincolo de zumzetul 
modern al uruiturilor. Nu-mi mai pol imagina viața în afară 
de circulația uluitoare, de viteza ameţitoare, de medicina 
care face minuni, de știința care spulberă superstiții şi ere- 
dinte deșarte... și nu-mi mai pot imagina viața în afară de 
arta cea mai înaltă. Ah ! Mai ales arta, muzica și poezia ! 

Ei bine ! Dar cum să facem să se bucure toți de ele? 
Acest lucru cred că numai printrun fel de descongestionare, 
printrun fel de descentralizare se poate imagina, Să dăm 
posibilitate de viaţă autonomă micilor unităţi, cari să se or- 
ganizeze şi să-şi administreze singure resursele de viaţă. Ar 
putea însă să spună cineva, că e vechea poveste a lui Mae- 
nennius Agrippa, pe care a rostit-o acesta plebeilor, cind s'au 
răsculat și sau retras în formă de protest pe un munte în 
afară de Roma... fabula cu răscoala gurii, a dinţilor, a mli- 
nilor impotriva stomacului, care înghite tot ce duce mina, 


54 VIAȚA ROMINEASCA 


mestecă gura şi dinţii, etc. Maenennius Agrippa le-a răspuns 
că stomacul le dă inapoi resursele sub formă de energii noui, 
cari se revarsă apoi in toate organele... 

să fie oare ? Comparaţia să fie oare valabilă şi ana- 
logia perfeclă ? Poate că şi periferia are dreptul să se bucure 
de seva originală: de trandafirii vii cu parfumul original, nu 
de trandafiri de hirtie care inşeală ochii şi mint inima !? 
Bine, dar Geizerii care vor țișni din aceste mici unităţi nu 
vor fi atit de fierbinţi și nu se vor urca la înălţimi atit de 
mari şi nu vor împrăștia picurii minunaţi la distanţe uriașe 
în toate culorile curcubeului 1? 

Atunci ? Cum se va putea realiza progresul cel mare ? 
Vezi tu, micile unităţi ar inainta cu o incetineală de melc pe 
calea progresului, câtă vreme unităţile mari realizează în de- 
cenii. progrese uimitoare. Aşa este logic (poate nu este psiho- 
logic 1?) La rădăcina Piramidelor însă trebue băligar mult, 
adunat de pretutindeni. Și noi, oamenii moderni, indivizii 
conştienţi ai societăţii contimporane, nu vrem să mai fim în- 
grăşăminte la rădăcina nici unui progres, Şi poate în ultima 
analiză progresul nu sunt piramidele, poate nu este copacul 
secular, care înfruntă generaţiile, poate nici codrul chiar, ci 
lunca şi ringul cu ierburile 1? Citeodată parcă e mai frumos 
pustiul, aşa cum îl descrie Gogol în Taras Bulba, crescendo, 
in ascendență, în comparații minunate, pînă cînd la o epui- 
zare de stil, ajungind în culmea descripției, exclamă: „lua- 
v'ar dracu cîmpii, dar frumoase mai sunteţi !” E frumos Bă- 
răganul nostru cu fata morgana, a fost cântată minunat pusta 

'ngariei cu Delibâb-ul ei, sunt minunate pustiurile din Cau- 
caz, cind zboară cazacii călare cu pletele în vint, 

ierburile virgine, cari ajung pină la burta cailor; e înfiorător 
pustiul Saharei! Piramidele și Sfinxul, Oazele cu petele lor 
verzi, sunt ceva desconcertant, o notă falşă par'că, în simio- 
nia generală, dramatică a naturii. Oazele cu verdele speran- 
tei, sunt o mică uşurare de burghez. 

Pustiul îţi dă fiorii tragicului, care este singura artă ade- 
vărată, origina tuturor artelor: admiraţie, înmărmurire — 
sublim ! Fiorii tragicului sunt fiorii infinitului. Şi infinitul te 
face să cugeţi: este origina filosofiei. 

Tot așa marea. Ah ! Marea. Pustiul Mare, Pustiul Uriaș, 
Pustiul Infinit, Pustiul Tragic. Sublimul |... Emerson spunea 
că numai popoarele de navigatori sunt popoare de filosofi şi 


ți. 
Imi vine în minte o broșură apărută prin Martie asupra 
ului: „Fin d'une civilisation”, scrisă de somități in- 
telectuale ca Langevin, Bergson, Maurois... | 
Piramidele, construcțiile anticității, trebuiese înțelese, ti- 


pp 07 0 a ARDE ee CI 


SCRISOARE DIN VIENA 55 


aroc o C a si T E 


nind seama că pe atunci nu se înhămau caii ca azi: se 
întrebuința numai gitul la tracţiune. Pe de altă parte coră- 
biile aveau o cirmă rudimentară, care impiedica desvoltarea 
tonajului. De aci intirzierea descoperirii Americei. 

Azi ? Mă gindesc la minunata gară din Milan, la confor- 
tul şi colosul imperialismului englez: nici odată cosmopoli- ` 
tismul şi puterea banului nu m'au frapat așa de mult (decit 
acum de curînd, cu ocazia vizitei i, n Londra)! America 
Sovietele... Evident, aveau nevoie de descentralizare, căci aci 
fiecare om e un clement al bogăției internaţionale, un factor 
economie şi trebue să dea rendementul maxim pentru pro- 
ducţia și stabilizarea civilizaţiei viitoare. De sigur că interesul 
Piramidelor a dispărut (doar Mussolini îşi mai ridică cite un 
obelisc). 

Un singur lucru e important și poate să neli 
ün gânditor; există oare a Baii eitt iaca 


Dar aici am intrat intro înfundătură. Problema pusă e 
o ecuaţie și încă cu mai multe necunoscute, Deocamdată n'o 
pot rezolva, Poate am făcut vreo greşală. Eşti matematician 
caută şi vezi, Sau poate e nerezolvabilă !? i 


OSCAR JIANU. 


CRONICA SOCIA LA 


PEDAGOGIE SOCIOLOGICA 


å ştii ermană (eităm în mod deosebit pe Aloys 
F BE bari sociologică este un curent al pesagem 
insăşi, care intrebuințează cu precădere metoda sano i 
in cercetarea problemelor de educație şi roomape a ji p- 
giei o intiietate in soluționarea tuturor chestiunilor de iru- 
mare pedagogică, — spre diferenţă de sociologia pe yoek: 
o ramură a sociologiei, îndreptată spre cercetarea e tai 
ca fenomen social, ca parte integrantă din realitatea socială. 
Preocuparea dintii pornește de obiceiu din tabăra pedagogi- 
lor, a doua din a sociologilor, amindouă sint însă preocupări 
de graniță care cer deopotrivă stăpinirea sociologiei + şi ai pe 
dagogiei. Dacă nu se imping lucrurile pină la coniun % 
cecace ar duce la sociologism, curent odios în piată, spo- 
pierea celor două discipline poate aduce multe f pase oe 
cației. O dovadă sint lucrările de pedagogie Foii ră á ad 
scriitori de specialitate: Stanciu şi lorga Stoian. Ne aha - 
la lucrarea celui dintii: „Din problemele localismului A soral 
tiv” şi lucrarea lor în colaborare: „Curente noi în pe agog 
contimporană”. Localismul educativ e reluat şi în car 
timă, încât vom stărui mai mult asupra acesteia, REA 
Educația nu este un fenomen de sine stătător, o uao 
ție firească a societăţii, şcoala ca mijloc educativ este ză 
semenea o instituţie socială — de aceea punctul de ve wre 
social în tratarea problemelor pedagogice na lipsit E 
noi (ef. lucrările d-lor G, G, Antonescu, I. C, Petrescu, at a- 
brea, etc.). Ce aduc nou fraţii Stoian este punctul de pa reia 
sociologic în tratarea problemelor pedagogice, ea pă 
buinţarea voită a altei optici de specialitate, apel $ pi ta 
socială constituită să rapa cu pedagogia. edagog 
ig el un ajutor preţios. Sr ; 
Si 007 Aer esda cae azi socializarea și darea rap e 
învățămîntului. In aparență atitudinea este merge ei 
ciologia lămureşte faptul cu ușurință: tacere atat ke 
toarne în sufletul inşilor, care o compun, spiritul i eta 
lor sale sau al idealului ce o frămintă. Aceasta este Se a 
socializantă, care se manifestă şi în şcoală”. Pe de altă pa ie 
diviziunea muncii sociale cere pentru fiecare funcție parțială 
aptitudini anumite, — indivizii eg i-l săi, amd va 
să tă corespunde nevoilor sociale, — | 
jap aks RE apnist Foii o tendință de socializare, fi cere 


CRONICA SOCIALĂ 57 


SIDE PPE e EL EEE PER EEE === 


in acelaşi timp respectul individualităţii omenești, o tendinţă 
deci de individualizare. Socializarea și individualizarea, de- 
parte de a se exclude, se completează reciproc, sint termenii 
aceluiaşi proces. lată cum tendințele fundamentale ale şcolii 
nu sint decit reflexul societăţii din care fac parte. 

Legăturile dintre şcoală şi viața socială merg însă și mai 
departe. Fiecare epocă istorică, corespunzătoare unor anu- 
mite faze ale evoluţiei sociale, îşi are tipul ei de școală. De 
aceea autorii ajung în chip necesar să conceapă pentru ac- 
tualitate: democratismul ca principiu educativ, „Şcoala care 
a evoluat întotdeauna odată cu societatea şi trebue să pre- 
gătească pentru ea, este silită să țină samă de acest lucru şi 
să dea educaţie în spirit democratic”. Cu alte cuvinte: „școala 
timpului nostru nu poate fi decit democratică, trebue să for- 
meze adică în vederea trăirii într'o societate democratică”. 
Școala privită ca funcţie socială nu este o formă definitivă 
şi staționară, ci o realitate istorică, în plină evoluţie. Ritmul 
ei oglindește mersul vieţii sociale în genere. Călăuziţi de pre- 
gătirea lor sociologică, fraţii Stoian văd lămurit nevoia de a 
părăsi vechea concepție de educaţie cetățenească, pregătire 
mai mult în vederea vieţii de stat, şi înlocuirea ei cu educa- 
ţia socială. „Altfel zis. urmează a arăta cum putem face, prin 
educaţie, din indivizii, cari compun o societate, elemente 
active, în cadrul acelei societăţi, sau, după expresia lui Durk- 
heim, cum putem efectua atașarea individului lu grupul so- 
cial, din care face parte”. Ni se desvălue aici un motiv so- 
ciologie mai profund. „Statul nefiind o formă eternă și imua- 
bilă, cum s'a crezut uneori, ci una ieșită din structura socie- 
tății și, ca atare, evoluind odată cu ca. școala trebue să fie 
mai întîi în slujba aceasteia și, numai prin ea, și în slujba 
statului”. Educaţia socială asigură individului o posibilitate 
de adaptare cu mult mai mare, mai ales față de formele 
schimbătoare ale statului, cîtă vreme educația cetățenească 
îl leagă de o anumită formă a vieţii de stat. 

Educaţia socială se supune şi ea societăţii pentru care 
pregătește. Autorii denunţă încă o antinomie: „pe de o parte, 
nevoia de libertate individuală ci! mai completă, dar de na- 
tură a surpa însăşi existența vieţii colective, iar pe de alta, 
nevoia de autoritate menită tocmai a preintimpina această 
eventualitate”. Intre libertate şi autoritate nu există nici o 
contradicție, — libertatea sub forma ei maximă : personali- 
tatea autonomă, îmbină sintetic aceste două realități. lată in- 
cotro trebue să tindă educaţia socială: spre disciplina voită 
sau libertatea prin disciplină. „Viaţa socială și personalitatea 
departe de a se exclude, se presupun”, 

Structura democratică a societăților moderne atrage 


BA ~ VIAȚA ROMINEASCA 


" 


â e şi nevoia cultivării maselor populare. „Problema 
ani ar ela populare este o consecință a democraţiei ; 
din moment ce dai drepturi egale tuturor locuitorilor unei 
țări, este natural să le dai şi pregătirea necesară, pentru exer- 
citarea acestor drepturi”. Chestiunea culturală se pune cu atit 
mai imperios Rominiei întregite cu cit singurul ideal care i-a 
mai rămas, este desvoltarea ei deplină pe linia civilizaţiei. 
„Cultura nu este ceva trecător, care trebue să te preocupe nu 
mai o parte din viaţă; ca este o trăire continuă de valori spi- 
rituale. care trebue să devină tot atit de necesare pentru su- 
suflet, ca şi hrana pentru corp”, Cultivarea masselor trebue 
să tindă la înrădăeinarea definitivă a preocupărilor culturale 
în sufletul mulțimilor. Democraţia nu însemnează aşa dar o 
nivelare în mediocritate, ci o ridicare a tuturor spre bunurile 
culturii şi ale civilizației. Se aplică astfel tot un principiu de 
sociologie, conform căruia trăinicia unei societăţi depinde de 
gradul interiorizării valorilor sociale, Calitatea insăși de om 
se pune aici în discuţie. „Nu numai că rațiunea şi chiar sen- 
timentele omului se socializează, dar, din psihologia fiecărui 
ins, fac parte aproape integrantă chiar și bunurile materiale 
și descoperirile tehnice, care, ca valori, aparţin societăţii. Aşa 
incit putem spune că omul nu poate deveni om, fără so- 
etate”, SA ľ 
ai Intemeierea. sociologică a pedagogiei duce pe autori la 
o concluzie tot sociologică : nevoia cunoaşterii științifice a 
țării. Fraţii Stoian se declară partizanii monografiilor so- 
ciologice concepute de profesorul Dimitrie Gusti. Ei înşişi au 
participat la lucrările monografice, în cit cunosc de si pi 
pe atit metoda de lucru cil și posibilităţile ei ştiinţifice. 
calismul educativ cere adaptarea școlii la mediul local, adap- 
tarea cere cunoașterea exactă a locului, desigur că mijlocul 
cel mai bun îl constitue monografia sociologică. i 

Fără pedantism, fără didacticism şi fără întrebuinţarea 
nici unei aparenţe inşelătoare, fraţii Stoian au reușit să arse 
a carte bună şi inteligentă, Ea e adresată, în gindul peat or, 
învăţătorilor dornici de o pregălire veşnic reinoită ; cre me 
însă că poate fi citită cu folos de orice om cu interese de 


cultură. TRAIAN HERSENI. 


REVISTA. R. 


Viaţa literară, nr. 149, Pentru ci- 
titorul care vrea să petreacă pe sen- 
ma inculturii, Viața Literară este cea 
mài plăcută lectură. O recomandăm 
călduros, laţă ce scrie reporterul re- 
vistei în convorbirea cu d, Tonel 
Teodoreanu: „Oricâte romane noi 
va mal serie Ionel Teodoreanu, pen- 
tru cetitori, el rămine mereu demi- 
urgul acelei minunate „Olgute” 
sprințare și sportive sau meditativu- 
lui Dânuţ, ursuz ca un bondar”. 
Prin urmare directorul revistei, căci 
el e reporterul, a mai învățat o vor- 
bă nouă şi pompoasă, al cărei sens, 
ca de obiceiu, nu-l pricepe. 

Ne mai amintim de  inimitabila 
propoziție  „Urlau  microfoanele”, 
Seritorul confunda microfonul én 
haut-parleur-ul. Ascultaţi-o şi pe ú- 
ceasta: „Aici incompetenta sforăi- 
toare se ascunde cu prudenţă în do- 
sul firmanelor cu stampile și iscăli- 
turi, încât asemeni miragiilor nu d- 
jungi nici odată să-i pipăi ombilicul 
sacrosunt”, Prin urmare miragiile a- 
fricane se silese să ajungă ombilicul 
nu ştiu cul, Gazeta în chestiune e şi 
intrigantă, Ea se încearcă să ne des- 
ființeze, punind d-lui Teodoreanu 
întrebări meșteșugite, în legătură cu 
Viața Rominească pentru ca acesta, 
obosit de darea autografelor sau în 
deriziune, să răspundă — Nu există. 
D. lonel Teodoreanu ne autorizează 
să aducem la cunoştinţă că — no- 
tati isteția reporterului! — a negat 
existența Vieţii Literare. 


Gind nou, an. I, nr. 2. Apare la 
Buzău, în redacţia d-lui N, Nicules- 
cu, literator necunoscut, Prea pufi- 
nå informaţie culturală, pentru o 
gazetă de provincie şi prea multă li- 
serutură fără nici un merit, Caracte- 


EVISTELOR 


FI.rABL .* 


risticu acestor reviste este că ne pro 
pune scriitori de care nimeni n'a aul- 
zit niciodată, sară doar de urbile 
natale, Ne este prezentat de pildă 
poetul Iulian Vesper, cu aceste cu- 
vinte răspicate: „Cu d. lunian Ves- 
per, poezia bucovineană se consacră 
definitiv, Cu o uşoară influență din 
Blaga, d. Iulian Vesper, fecundează 
revolta şi desgustul propriu, Cu'n 
bogat vocabular şi inspiraţie, versu- 
rile d-lui Vesper frapează şi incintă 
sufletul. Sunt acorduri lirice de-o 
verosimilă luciditate, departe de fa- 
talitatea mediului frămintut în teas- 
cul gindului și al morţii. Poezia 
d-lui Vesper, întunecată şi comple- 
xă, scântee în marea umbră a tăcerii 
prăvălită la porţile gindului ca un 
cântec târziu, desblocat din granitul 
luminos al eternității”. Oricum ar fi, 
spiritul recensentului, d. Panait Ni- 
colac, nu s'a desblocal încă din gra- 
nitul inceulturii, 


Stari, An. Í, nr. 1. E un mensual 
de literatură şi critică, tipărit pe 
două mici foi de hirtie. Apare la Bra 
sov, sub conducerea d-lu Ştefan Ba- 
viu. Manifestul e grozav, Ne-am ocu- 
put de el în altă parte. Versurile 
sunt, pentru Ardeal, de-un moder- 
nism foarte înaintat. 


Toamna cîntă elegii, pe găuri, rupte 
cu ploi îm soc, 
Aşteaptă: sufletele noastre vor căuta 


soare, ca i carne caldă. 
Zările se colorează În păduri, 


y și frunzele în foc, 
Lite: toamna cu căderi de pupile 
trupul il scaldă. 


Privim neguri, In ochi obosesc 
lumini ca pași. 


.-2—, T DE n AA A y d 


Buy f 


© VIAȚA ROMINEASCĂ 


e- 


Toate străzile au drumuri prin 
inima virgină, 
Şi paşi sunt tristeţi ce pe artere 
le lași, 
Cind umbletul îţi cîntă în picior 
şi trambulină, 


De aci aflăm că ogarii se hrănesc 
cu carne caldă şi piciorul cântă de 
umblet. 


SO: Hs, An UI, nr. 6. O revistă care 
se intitulează cu formula seld 
sulfuric, nu poate fi decit comba- 
tivă. Şi este. D. Florea Călin, altă 
glorie în perspectivă, scrie dela Bu- 
cureşti (revista apare la T. Măgu- 
rele): „Vă scriu de lingă moarte. 
Nu de lingă moartea mea, pentru 
faptul n'ar avea © semnificație mai 
deosebită şi n'ar putea angaja, 3- 
proape în nici un fel, o soluție ope- 
rantă şi rezolutivă la problematica 
generală. Ci e vorba de o „moarte” 
cu importanță capitală şi grea de 
consecințe pentru organismul, 50- 
cial care o pătimeşte. O moarte care 
apare ca un fenomen natural la tn- 
cheerea unui ciclu de viață mplini- 
tă în forme şi în conținuturi: moar- 
tea vieţii care şi-a consumat resur- 
sele pină la paroxism, golindu-se de 


S T R À 


Muzica în U. R. S. S. 


„Una dintre opiniile curente şi in 
totul acceptate în Europa, când se 
vorbeşte despre planul cincinal i- 
plicat la arță, este aceasta: in re- 
prezentaţii, fie dramatice, fie cite- 
matografite (cele muzicale mai pu- 
tin numeroase, nu dau de lucru cer- 
cețătorilor şi criticilor), propagan- 
da politică, conținutul social, teza 
pr să, sunt atât de bine voalate, 

spectatorul zadarnic se oste- 
meşte să intrevadă dublul lor fond, 
di e atras să asculte fără o um- 
de neincredere sau resistenti.. 
însfârşit, vede că în 


liconrea e şi'n aparență nevino- 


ultimele paradoxii ale avintului vi- 
tul şi spulberind din vatra existen- 
jei şi scrumul umar al celei din ur- 
mă incinerări din care, neputincioa- 
să şi cu plumb în aripi, nu s'a mai 
ivit nouă şi pură pasărea phoenix, 
să turbure  văzduhul sprijinit pe 
inalte furnale.” Ce-o fi vrind să spu- 
nä acest autor care deplinge moar- 
teo vieţii, e greu de ghicit! 


Stilet, An. 1, nr. 2. Şi această re- 
visti este foarte combativă. Un pum- 
nal ce străbate literile titlului ne a- 
rată soarta care ne aşteaptă. Giran- 
tul responsabil al revistei, care apä- 
re pare-se tot la Braşov, este nici 
mai mult nici mai puțin decit Des- 
cartes. De sci $ nuanta filosofică a 
articolelor. D. Horia Gblea intervi- 
ew-ează pe Isus Christos, În stilul lui 
Okeanos dela Viaţa Literară. D. À» 
drian Tudor serie în carnetul d-sale 
următoarele: „Vreau să mā pâstrez 
pu mine, vreau să mă am, să mă am, 
să mă am. Fără să fiu vreo persona- 
litate vreau să mă iubesc pe mine ca 
Narcis şi să mă auto-divinizez, să 
fiu auto-panteist ca Whithman”, Să-l 
lăsăm pe d. Tudor în solitudine, să 
se aibă pe sine şi să se auto... divi- 
nizeze. 


1 N E 


vată, se află amestecată magica bău- 
tară politică, și se convertește sau 
se soviotizează, fără să-şi dea seama. 
Socotia că s'a dus la teatru şi în 
realitate a mers la şcoală; vedea 
scene şi actori, dar erau catedre, 
amwonuri şi dascăli şi neofiți și 
preoți ai noii religii. Intra, spu- 
nàni sufletului plin de tristețe: è- 
vadează și desfată-te, suflete al meu! 
ŞI ieşea, întradevăr, fără suflet, căci 
unul din principiile evangheliei co- 
muniste este suprimarea sufletului 
individului şi înfăptuirea, neapăra- 
tā, a sufletului colectiv: decapitarea 
eului spre folosul mulțimii... 
Acum aceasta nu este în totul aşi. 
Conţinutul politic, scopul de propa- 


mp OTOS S er: 


REVISTA REVISTELOR si 


ge sunt în operile teatrale atăt 
e evidente şi de pompoase, încât 
ar trebui să fii orb şi surd a să nu 
le întrevezi. Gestul, inflexiunile Îi 
sului, până şi tăcerile vorbesc des 
t chiar şi pentru acela cort n'at 
limba, Atât de vaste sunt 
fată de rest, spațiile și timpul me- 
nite propagandei celel mai vădite 
ţi celor mai evidente lirade; şi nu 
nțelegi cum poale acest public să 
asculte fâră a se piictisi sau râs- 
vrăti”, 
(Nuova Antologiu) 16 ottobre 1933), 


R 
Anticiasicismul francez. 


„Poţi ajunge profesor de filoso- 
fie, istorie şi limbi străine, fără să 
ţii on cuvânt grecesc, cunoscând 
tina cât un elev de clasa treia se- 
cundară, După ce au proclamat dfs- 
preţul pentru literatură, îndreptând 
pe tineri către cercetare, către cri- 
tica isvoarelor, Facultăţile de litere 
predau filosofia untică unor stu- 
denţi ce nu's în stare să explice un 
text din Platon, istoria veche, me- 
dievulă şi cea bizantină; lar viitorii 
cercetători nu cunosc un cuvânt 


grecesc. 

Facultăţile interpretează pe Goe 
the tinerilor pentru care elenismul 
este un mister, Şi deoarece Senatul 
arătase, prin două voturi, că pentru 
Heenţiaţii în lilere se impune cultu- 
ra greco-latină, moderniștii au ape- 
lat la Cameră. 

In fata comisiei sale de invăţă- 
mânt (16 decembrie 1931), o dele- 
kate a Sorbonei a afirmat că este 
imutiiă cunoaşterea elenismului de 
către profesorii de filosofie, istorie 
și h pr. á 

enne des deur mondes, | no- 
vembre, 1933). 


Giuseppe Ungaretti 


„lialienii mea avut un Debussy 
in muzică, dar Îl au în poezie: e 
vorba de „Ungarelti.. Giuseppe Un- 
are ocupă de zece ani incoace 
n istoria literaturii italiene, un loc 
asemenea aceluia al lui Paul Valé 


ry in Franţa, -— äl unui Valéry ce 
n'ar fi seris decât in versuri şi n'ar 
fi fost intelectualist. 
Asemănarea lor, in alară de cea 
exterioară, consistă și în faptul că 
tti a reluat firul tradiţiei, 
= „pot cu meu nisa simbolis- 
i şi nd pină la hotarele 
dur Dar «el mu sa 
intors c4 Valery, la tortura rimei 
şi a artei poetice parnassiene: pot- 
zia italiană a cunoscut totdeauna 
versul liber alături de cel rimat. 
Ceeace a reluat Ungaretti, este tim- 
brul marilor clasici, al lui Petrarca, 
şi Leopardi, timbru modernisat prin 
tr'o armonie mai subtilă, mai sen- 
suală famintiți-vă de l'Hommage ô 
Rameau de Debussy, ea să-l înțele- 
geți) şi printr'o îndepărtare totală 
a clocinței, u periodului oratoric... 
Prin aceasta, Ungaretti a jucat 
rolul unui Verlaine, fără să ajungă 
la romanța verlainiană, care este o 
altă facilitate. Ungaretti  însemmnnă 
triumful sugestiei, al  modulaţiei, 
uneori al disonanței, Şi după mai 
bine de  şasezeci de ani, iată cel 
dintâi poet iulian care vorbeşte tu- 
turor şi este lipsit de acel provin- 
cialism de care se resimt Cardueci, 
Pascoli şi W'Annunzio”,,. 
(La Nouvelle Revue francaise, 1 
nuvembre 1933). 


Mallarmé văzut de;Benedetto 
Croce 


„Tinind seamă de caracterul in- 
tejectualisi și oratoric al celei mai 
mari părți din poezia franceză, și 
față de faptul vã acelaşi caracter se 
află în slabele speculații estetice din 
Franţa... Mallarmé şi discipolii săi 
au fost îndreptăţiți să protesteze im- 
potriva  psewmdopoeziei care voeșie 
să reluteze fapte şi să indemne la 
secțiune fie didascalică, fie oratori- 
că, In protestul lor ținteau mai ales 
atacarea poeziei lui Victor Hugo, 
considerată prin excelenţă ca ovul- 
me à liricii... Dar răsvrătindu-se îm- 
potriva didascalismului şi oratoriei, 
aceştia maù ajuns la poezia pură și 
simplă, ci în teorie ta şi în prac- 
tică au da! o falsă poezie pură, că- 
zind intro senzualitate voluptuoasă 


a 


o VIAȚA ROMINEASCA 


şi estetizantă. E ciudat *ă prin opo- 
ziția su faţă de intelectualism şi lu- 
cru practic în poezie... Mallarmé a 
fost şi este încă sărbătorit ca un 
preot al cultului pur al artei şi ca 
un mare, intransigent, rigid şi sta- 
tornic idealist, N A 

Mallarmé nu are numai meritul 
de a fi fost cel aiot aee pi 
primi cgzentanți ai u amu- 
mite condiţii de spite fie sănătoa- 
se, fie maladive, ci Și acela de a fi 
infățișat-o cu o anumită demnitate, 
asemenea unui Cristus „patiens al 
unei aristocratice neputinți artisti- 
ce şi a mei fixități estetice. i 

Putea să mistifice sau să se mis- 
tifice pe el însuşi, fără să-și dea 
bine seama; dar cei care l-au urmat 
au avul, se pare, © mat mare Cu- 
noştință de amāgirea în care se 
complăceau, au fost mai puțin in- 
genui şi de uceea sint și mai puțin 
surportabili, decit acel discret și 
modest Mallarmé, iubitor al singu- 
rătătii şi al umbrei... Totuşi, prac- 
tica şi teoria lui Mallarmé şi a scot 
lei sale, oricit de slabă ar fi valoa- 
rea poetică efectivă n uneia şi cea 
speculativă a celeilalte, aparțin de 
fapt realității, s iritului şi socie- 
tății moderne, or patologiei aces- 
teia, şi 'n privința aceasta ar tre- 
bui să fle luate in seamă și mai 
bine studiate,” 

(La Critica, anno XXXI, fase. 1V). 


= 
Bergson şi eroismul 


Libertatea, iată cuvintul pe Care 
Nazi să-l scriem, ca să dăm no- 
lunii de eroism legăturile sale fi- 
osafire. 

Eroismul  desă 1 este în pri- 
mul rind o conştiinţă de sine i A 
o evaluare a efortului ce trebu 
împins pină la sacrificiu, O con- 

tā intuitivă, în orte taz ina- 
nte de a Seveni pr poe Pi; 
ying să se explice astfel prin 
şi ii” Filosofia lui Bergson 
aceste năzuințe, Se va 0- 
biceta că oroismul este deseori pus 
în slujba „societății inchise”, că a- 
hundă, de pildă, în devotamentul 
pa Dar într'o oarecare m 
ră numai, şi în acest caz el devine 


i mult uman decit naţional: ad- 
fnirăm eroismul la dușman, și ast- 
oism crește. 


in toate actele va căuta să pre- 
a crezul omenirii întregi, fără să 


Tar ; 

Dar ceeace trebuie să luăm mai 
ales în seamă, acum, este intiietátea 
ce se dă în primele lucrări acestei 
interpretări bergsoniene a sfințeniei 
sau eroismului. Interpretarea îşi are 
origina, de altfel, în această con- 
ştiinţă a libertăţii omenesti, care 
singură poate să ne impună, în ciu- 
da arguțiilor intelectuale, fie sen- 
timentul mei fraternități umane, 
[ie s anja unei prezențe sau a 
unui îndemn de natură divină. 

{Mercure de France, 1 novembre 
1033), 


Democraţia balcanică 

„utlenoctațiile balcanice misu 2- 
cecagi formă ca democrațiile Occi- 
dentale. Nu sunt preocupate de t- 
cen legalitate pe care-l întemeiată 
viața politică iranceză sau britani- 
că.. Statul, in concepția massel, 
este o asociație de grupuri, Statul 
național a fost alcatuit prin unirea 
unor țărişoare; pe căile tradiționa- 
le: valie cele mari, marea, păşunile. 
S'a întărit pe măsură ce autoritatea 
Capitalei sau a altor oraşe respecta 
libertatea urilor, Imperiile cad 
atunci când ajung despotice, nnpe- 
riul bizantin sa scufundat prin ex 
cesul fiscalităţii sale, prin desmem- 
brarea provinciilor, Imperiul oto- 
man a fost tare atita vreme cit a 
respectat autonomiile; nu sa disol- 
yal decit gara ee R tiranilor 
ocali, bey, & „ete. 4 
Astăzi, Yorma politică se valchiază 
pe forma socială, Partidul țărănesc 


uli se ridică împotriva „domn lor” de 


oraș cari perpetuiază pe vechii 
ri ce-au contribuit la crearea sta- 
i 


Ê pretind să justifice, prin 


une socială. ranții din Gre- 
era temelia partidului republican, 


pre = ide aia pă ere Ea 


REVISTA REVISTELOR 83 


arienii din Bulgaria... najfonel- 
Vărai din Romênia, țăranli croaţi 
ady ri ai Belgradului dirijat de 
„domni” şi nu ai statului jugoslav, 
iar astăzi țăranii sirbi, despre care 
se apune că sint contaminnți de i- 
deia repubik-ană: toți înfățișează 
aceiaşi stare de spirit.” 

{Les Balkans, troisieme année, 
vol. IV, no. 8—9). 


Ronsard regăsit 


„Materia rămăne, pe când forma 
se plerde; acest vers nemuritor, pe 
care Ronsard îl seria cu privire ja’ 
soarta copacilor săi iubiți, este ss- 
täzi mai de actualitate prin aflarea 
rămășițelor şefului Pleiadei. 

.„Gäsirea unui nou schelet a In- 
găduit doctorului Ranjard identifi- 
carea, nesigură încă, dar foarte pro- 
babilă, a acestor resturi cu acelea 
ale poetului, înmormântat, precuti 
se ştie, în Capela Saint-Câme, 

Şi pentru artist, ca şi pentru o- 
mul de ştiinţă, sunt interesante 
comparatiile și suprapunerile meti- 
culoase ale craniului cu bustul lui 
Ronsard şi portretele sale cunoscu- 


te. Se remarcă acecaş frunte înaltă pa 


și largă a unui craniu bræhicefal. Și 
sunt dovezi pe care analistul de pro- 
fasie le poale pune în sluiba unci 


Nu judecă procedeul specific al 
unei înfăpturi decit in detaliile de 
aplicare în legătură cu condiţiile 
momentului. 

Işi dau seama însă de îngriji” 
rea ce le-o dă omul... pot arăta a- 
tenție, observaţie și înțelegere su- 
ficient în folosirea u ceeace au la 
îndemână... Aici se opresc posibi- 
lităţile lor intelectuale, lipsindu-le 
insă imaginaţia constructivă”, 

(Setentia, È novembre 1933). 


O imagine a nouei litaraturi 
ungureşti 


„Unul din tinerii noştri esteti- 
cieni, şi poate unul din cei mai e- 
minenţi, constată că literatura un- 
gară a ajuns la un adevărat punct 
mort. Nu este mai puțin adevărat 
că "sinteza sa, care-l face să desco- 

în noua generație literară un 

„tlasicism nou”, nu este mai puțin 

artificială decit ipoteza unui „nou 
ulism”, x 

otul depinde insă de punctul de 
vedere ce se adoptà în examinarea 
tinerei literaturi, acela al formei 
(psihologia artei) sau ocela al con- 
ütuluj (istoria spiritului şi socio- 
a). După cea juns la pumctul 


pe care Il numeste mort, d-l Németh 


i 3 se intoarce câtre opera scriitorilo 
cercetări care să ne apropie de ade- pèra. seriitorilor 


văr” dela incenulal, acesti). secol. Şi 
A A constată, astfel, și el, Ivirea unui 
ME Revue de l'Ar novembre now „tineret umanist”, pentru care 
. hotarele științei, literaturii şi tilo- 
sotiei se estompează, Un nou tip de 


intelectual apare, acela al Zug zum 


Inteligența la animale 


Ganzen-ului, scriitor prin nervii săi, 
savant şi filosof prin” curiozitățile 


sale, asemânându-se prin aceasta cu 


„Animalele nu inventează şi nu vechii 


judecă ținta activităţii lor; această 


umaniști, de care se deose- 


- te insă i ti | i 
țintă te este impusă de nevoile ge- beşte însă în totul prin concepția sa 


nerale pe care le creează viața și 
de vele speciale constituției lor. 


asupra lumii”, 


(Nouvelle Revue de Hongrie, no- 


vembre 1933), 


SN e Cale ORA 


SCHIMBARE 


CRIZA 


— Bine că se dute şi guvernu 
asta ! i 
— Aşa e; da' vezi câ vine altu ! 


D. Duca — Am venit să preiau 


preşedenţia... 


D. Vaida — Care ? A guvernu- 


lui sau a partidului ? 


D E REGIM 


INTRE CETAȚENI 


- Tu te crezi? ce guvern o să 
avem ? 
— Aşi vrea să mă věd mai bä- 
trân cu o zi, că mi-au ieşit peri 
albi de când mă tot căznesc să 
desiez ghicitoarea asta ! 


INVENTATORUL 


— Vedeţi, d-le prim-ministru, 
e foarte simplu : apeşi resortul 
aici, şi alegerea sa făcut auto- 
matic, în toată tara, şi după gus- 
tul d-tale ! 

— E bine, dar incomplect săi 
ceva ca, tot automatic, opoziția 
să se declare mulţumită. 


1933. ANUL XXV. 


15 DECEMBRIE, No. 12 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 
ARTA ŞI IDEOLOGIE 


IZABELA SADOVEANU 


TINERII?! CARE TINERI? 


AL. O. TEODOREANU 


A. DOUA CAPETA CAY 


CONST. P. CHIORALIA 


P O E Z I I 


C A HOLBAN 


E C&C E E T/O 5. S-A 


ILIA EHRENBURG 


TALENT. SE VERTUTS 


MISCELLANEA: Mărginire şi CRONICA ECONOMICA: Agri- 
viclenie, N'avem criticã?, D. Ca- cultură | ee 
mi! Petrescu pierde un simţ, Ură. 
D. Forțu trage cu pistolul, P. Ni- 
canor & Co. 


cu prejudecăți, Eugen 
Demetrescu. 


REVISTA REVISTELOR Romine. 


CRONICA LITERARĂ: Victor Ion Azi: Abecedar, Start, lon Maio- 
Popa (Velerim şi Veler Doamne) ; rescu, |Străine! Miracolul cărții 
I. Peltz (Calea Văcăreşti), G. Că- bulgărești, Conflictul dintre Bi- 


lhnescu. serică şi teatru, Ce trebuia să 
CULTURA: Istorie literară Co- facă Societatea Naţiunilor, Poezia 

mentarii eminesciene, A]. Cioră- epică populară în Jugoslavia, Mi- 

nescu; Istorie! Scriitorii bănățeni ca înțelegere nu poate avea o 

calvini, Dr Aurel Cosma Junior. piață comună, Revista „Mica An- 

(Sociologie: Mit politic şi deve- tantă”. 

nire economică, Radu Luca. CARICATURA, 


ENEA CPA STR ua ag: MILL E 5—9 
AET "o .» 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


REVISTA BILUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille No. 5—9 
ANUL XXV 


Preţul Abonamentelor : 


IN ŢARĂ: 
DOR n sie sie de 3... sie Lei 250 


Pentru Bănci şi Instituţiuni (Şcoli, 
Biblioteci, etc.), anual. . . „ 500 


IN STRĂINATATE: 
Pó una... - nn. o. e, e aie Lei 300 


Abonamente se pot face dela orice număr, trimițind suma 


prin mandar poştal adminisrraţiei din Bucureşti, Calea Doro- 
banților 216, sau depunind-o là „Librăria Cultura Poporului” 
B-dul Acad.:miei 2, Bucureşti. 


Administrația. 


TINERII?! CARE TINERI?... 


LZ A BE LA SA DO VE AN U 


Englezii numesc tinerețea „Early Closed”, floarea care 
se închide iute, clipa care zboară cînd abia ai început să o 
trăești,,. 

Putem noi oare să luam ghitara şi să cintăm incă „C'est 
jeune el ca ne sait pas 7”, domnilor Camil Petrescu, Mircea 
Eliade, etc.? 

Fără îndoială, Dominiile lor nu sunt încă bătrîni, ceia ce 
e un nepreţuit privilegiu. Au încă multe posibilităţi, deci un 
mare credit pe piața literară, au efectuat mai multe „tra- 
geri" la loteria surisului, şi au nădejdea să cîştige lozurile 
cele mari la viiloarele trageri. 

Bătrinii au ajuns la ultima şi şi-au văzul norocul cu ochii. 
Nu sunt deci încă bătrini, Domnii Camil Petrescu, ete., dar ti- 
nerețea Domniilor lor și a generaţiei din care fac parte a şi 
inceput a le fi contestată. Tinerii care vin în urma lor cu 
zburdălnicia primelor debuturi, dacă nu le zic încă bătrîni, 
ii socot foarte maturi și opera lor e privită ca deja perimată... 

In zadar vor mai striga bieții noștri tineri de pină acum, 
„ti, tineri, noi suntem tinerețea, inteligenţa, geniul” și ete. 
Gălăgioşii noi veniţi le vor face nas lung, se vor da peste cap 
şi-i vor împinge la o parte, le vor striga epitete şi vorbe în 
faţă cărora cele din polemicile vechilor tineri vor părea perle 
de salon, 

Ce să le facem ?! Fiecare la rindul său trebuie să suporte 
consecințele relei creşteri ce să dă copiilor, în unele ţări, care 
se simt amar cînd aceștia printr'o stupidă dispoziţie a natu- 
rii, devin „linerii” la rindul lor. 

Fenomenul e mai general decit se crede şi lucrurile se 
petrece cam în acelaş fel pretutindeni. 

Oare Paul Morand nu este încă în mintea multora un 
reprezentant al tinerilor ? Este el mai bătrin decit D-nii Ca- 
mil Petrescu, Mircea Eliade, ete, Ei bine, generaţiile recente 
au îndrăzneala să-i găsească opera literară perimată... Ascul- 
taţi numai în ce fel se vorbește de el în prezent : 

„Cind deschide cineva o carte de a lui Paul Morand ră- 
mine uimit, aproape zăpăcit, în primul moment. Aceasta din 
pricină că, în câțiva ani, cărţile sale au imbătrinit cu exage- 
rație”, Tinărul critic urmează fără cruțare: „Cărţile D-lui 


i VIAŢA ROMINEASCA 
a a ae 
Paul Morand nu par numai incomprehensibile, dar ne turbu- 
ră, ne fac să nu ne mai simţim în apele noastre, sunt absur- 
de”, (Vai, dacă măcar ar spune aceasta un ramolit de bă- 
trîn!). Şi rechizitorul continuă nemilos. Ele au fost scrise În- 
tr'o epocă ce a durat foarte puţin, într'o atmosferă de caba- 
ret şi întrun limbugiu pe care nu-l mai înțelegem (deja ?!). 
Ele sunt expresia unor rămăşiţe dintr'o lume pe care răz- 
boiul o distrusese şi care totuși voia să dea impresia că nu u 
incetat de a fi elementul esențial, 

De aci căutarea exasperată a plăcerii fără alegere, viața 
frenetică şi trepidantă. In realitate nu erau de cit niște ne- 
vrozaţi şi nişte decadenți, dezaxaţii şi desperaţii unci clase so 
ciale pe moarte, care se fardau cu deznădejdea tinerei fete 
tuberculoase spre a merge la ultimul său bal. 

Fiind că se simțeau ci înşişi pe moarte au condamnat la 
peire întreg Occidentul. Voiau să moară frumos, în lovărăşia 
lumii întregi, iar nu să crape singuri, într'un colț, pe cînd toți 
ceilalţi vor continua să danțeze. 

Aceşti „gropari” ai Europei, continuă tinerii din 1935, au 
chemat la căpătiiul ei pe Negri, care n'au lipsit de lingă că- 
pătiiul agoniei nici unei mari civilizaţii şi astfel jazzul s'a 
coborit, din saloanele și petrecerile lor, în stradă, otrăvind 
societatea din toate clasele. 

Drama interpretală de Morand şi generaţia sa, nu a fost 
drama tineretului întreg, ci a unui grup de snobi, trintori bo- 
gaţi şi eleganţi, care făceau o gălăgie infernală ca să dea im- 

resia că sunt mulţi. Fuga din faţa răspunderii, beţia neantu- 
ui, gustul putreziciunei. cultul senzaţiei, credința exalta- 
toare în picirea lumii şi a civilizaţiei, ci le-au răspîndit in 
celelalte clase sociale, producind aiureala. desnădejdea şi 
turburările de azi ale societății, 

„Fiinţele slabe, mărturiseşte Paul Morund, s'au lăsat in- 
ficrate de semnele acestea ale vremei pentru totdeauna: bi- 
nele a dispărut, răul subsistă; comparate cu orgiile care im- 
podobesc unele crime din ziua de azi, ce sunt acelea ale casbi 
Nana (!)”... chemaţi la bară de actualii tineri, foştii tineri, 
prin reprezentantul lor cel mai autorizat, veştejesc, ei Însişi, 
influența nefastă pe care a avut-o literatura lor. Paul Mo- 
rand se apără, își apără generaţia sa deja aparținind trecu- 
tului: 

„Senatorii, care trăesc din contraste, au putut să se bu- 
cure de această stare de lucruri”... „aceasta întinerea temele 
literare sau zdrenţele lor”. Acesta a fost punctul nostru de ve- 
dere de cronicari obiectivi... 

„Cronicari obiectivi ?” se râstese tinerii noi veniţi cu in- 
dignare, „oare fără ştirea aulorilor descrierea acestor mora- 


E so. E ERIE IROD i a e De III 


TINERII A CARE TINERI ?.. 5 


RE eaen A IS SI Li 


pia a a apologia lor în cărţile lui Paul Morand și ale 
altora ?” 

Iar cu cât rechizitorul devine mai aspru cu atit Paul Mo- 
rand şi ai săi înțeleg că sa isprăvit cu glume tinereţii lor, 
care le îngăduie să creadă că nu au decit să rupă complect cu 
trecutul, să se libereze de orice friu, de orice datorie, de orice 
ținută, pentru ca în virtutea privelegiului pe care li-l dădea 
tinerețea, să distrugă toate valorile şi să se proclame singurii, 
unicii şi indiscutabilii posesori ai inteligenţii, talentului și ge- 
niului, 

Paul Morand recomandă cu înţelepciune tovarășilor săi 
de tinereţă: „Lăsaţi timpului sarcina să patineze operele ce și 
le-a ales, nu-i forţaţi mina”. Va să zică tinereţea ?|.., 

Tinereţea sa şi a generaţiilor sale a trecut... căci „trece 
aceasta ca fumul”... 

Paul Morand s'a resemnat, a schimbat cirma: „În faţa 

pericolului iminent, zice el, punctul nostru de vedere se 
schimbă. Nu voiu face un discurs pentru premiul de virtute: 
ne vedem obligaţi să ne apărăm pielea. Vrem să petrecem a 
doua parte a vieții noastre în cadrul civilizaţiei în care ne-am 
născut; chiar dacă ea e menită să piară, înțelegem cu niște 
egoiști ce suntem, să aminăm peirea ei pe a doua zi după 
moartea noastră” (11...) La Canossa, spre bătrini!,.. 
„E! hei! serișnese tinerii, nu se sustrage cineva atit de 
iute răspunderii... V'a venit vremea să daţi seamă de felul 
cum v'aţi purtat 15 ani şi la ce aţi întrebuințat tinereţea. Sun- 
teļi generaţia trecută și noi, generaţia de azi vom stabili răs- 
punderea şi partea noastră, în turburarea care sa produs in 
lume. N'aveţi dreptul acuma să vă ridicaţi ca judecători Rus- 
teri si moralişti ai omenirii. — Noi suntem tinerii şi noi vă 
vom chema la bară ! 

Nu avem dreptate să ne întrebăm deci cu mirare „Care 
sunt tinerii 7 


IZABELA SADOVEANU, 


A DOUA CAPITALA 


AL. o. x 0:D O R BE A: NN 


Oh, ville qui m'as vu naitre et que je vois mourir! 


Tare-i frumos Iaşul și tare-i murdar! Fotogenie cum nu 
e altul, e adorabil în ari poştale ilustrate. Inconjurat de 
dulci coline, cînd verzi, cînd albe, cind multicolore, (după 
anotimp), e plin de farmec pitoresc şi glorioase amintiri. Dar 
dacă nu ai prins cumva rădăcini în istorica lui argilă, sau 
dacă nu eşti împins de cine ştie ce obligaţii de la care nu te 
poţi sustrage, să te ferească Dumnezeu, cctățene, să trăeşti 
douzeci şi patru de ore între zidurile lui! Vei fi învăţat poale, 
in tinerețe, cîțiva ani prin şcolile Iaşului şi suvenirile pe 
care le-ai păstrat nu corespund cu afirmaţiile mele? Poate 
că vei fi cetit drăgălașa literatură a apologeţilor acestei 
mândre-cetăţi de Scaun? Poate că vei fi participat la vre-o 
şedinţă a societății Amicii lașului, cu sediul în Bucureşti? 
Poate că ai ltgăluri cu vre-un intelectual (toți ieşenii sunt 
intelectuali), care te-a convins că acroplanul sa inventat la 
laşi. că Ronsard era ieşan și că Villa Borghese e un moft 
pe lingă Marele Hotel Trajan? Au te indoeşti cumva de cele 
ce-ţi spun şi crezi că din |motive care iți sunt necunoscute, 
ca netrebnic renegat, te mint? Ei bine, atunci. dacă îţi simți 
inima tare, vino cu mine! 


u 
'Per me si va nella città dolente, 


Gara laşi! 

Cam pustie, cam tristă, nu? : i 

Parcă “a întimplat o dramă grozavă şi acum lumea s'a 
împrăștiat. Nu te speria. Nu sa intimplat nimic, exact ca în 
casa despre care serie d, M. Sadoveanu. Aceasta e trăsătura 
caracteristică a orașului cu gesticulațiu modelată pe un strā- 
vechi şi molecom andante. Trebue să te pătrunzi bine de a- 
ceastă atmosferă ca să poţi înțelege sufletul adormit al cetă- 
ţii somnambulice. $ ; 

Şi ca să nu pierzi absolut nimic din cele ce ai de văzul 
să incepem cu restaurantul gării. Zici că cel din Piteşti e mai 


Zi: laşul şi nu Iaşii sau Eşii un din atitudine gramaticală ci 
numri petru armonia frazei, 3 


TE E SS o 


p A DOUA CAPITALA ` 


-3 


prezentabil? Eu nu ţi-am spus? Ai vrut să te convingi perso- 
nal? Convinge-te!| 

— Băele, două ceaiuri! 

— Ce să fic? 

— Două ceaiuri! 

— Momental, dar mai aște puţin că nu-i foc. 

Te uiţi la linguriţă? Da, e de plumb. Oraș sărac! 

Cornurile crezi că sunt de ieri? Eu sunt sigur. leșanul 
e conservator. Ceaiul e apă chioară? Nu-i nimie! Nu te oblig 
să-l bei. L'am cerut ca să-ți faci o ideie. Ţi-e grijă de bagaje? 
Linișteşte-te! Le vei găsi unde le-ai lăsat. Să nu-ţi închipui că 
hamalul simulează: doarme din picioare. Cind mau ce fuce, 
hamalii se joacă de-a caii şi uite, sau deprins, Acuma cred 
că te-ai convins că ei nu vorbesc în hexametri și te asigur 
că nici birjarul nu e wagnerian. Te previn de asemeni cà 
portarul n'a colaborat niciodată la Viața Rominească şi că 
madama nu cultivă în timpul liber pictura. Are ocupaţii 
mai lucrative. Birja ţi se pare cam hodorogită? In schimb şi 
calul e bătrin. Ar fi ridicol să vezi înhămat un Orloff la o a- 
semenea brişcă, Aşa, se armonizează. Nu găseşti? Te întrebi 
ce miroase aşa? Canalul! Iasul e canalizat. Uite gurile, In 
fiecare stradă sunt guri. Pe cine am salutat? Gunoaiele! 
Sunt de anul trecut! Adică de anul trecut... zic şi cu aşa... 
cine ştie de cînd sunt? Poate dinainte de Unire, poate din 
timpul lui Ștefan, poate de la fondarea orașului. In cazul 
acesta, nu văd de ce permit autoritățile să li se adauge gulere 
tari și şoşoni vechi. Le alterează caracterul. E un anacro- 
nism. Ce, comisiunea monumentelor istorice doarme? Nu 
te mira că s'a oprit trăsura. E la deal şi e prea încărcată. 
Să vezi că îndulă calul o să înceapă a da înapoi. E mai cu- 
minte să ne dăm jos. Trebue să-i ușurăm sarcina, De altfel 

înă la hotel nu mai e mult. Puţină mișcare ne desmorțeşte, 
ată, am ajuns. Ti-am ghicit gindul: vrai să faci o bae! Să 

vedem. lu laşi nu se ştie niciodată cînd curge apa. Vrei să 
ştii cîte instalații sunt în tot hotelul? Una singură. Vrai să: 
{i-o arăt? Urmează-mă. Asta e. la învîrte! Auzi cum fisiie ca 
ginsacul? Ili amintesti desigur cupletul lui Tănase: 


Asta robinet 
Are marafet. 
Invirți în sus 
Invirţi în jos 
Degeaba face fis. 


Nu rimează, dar e adevărat: degeaba face fis! Nu curge 
Inutil să te informezi la personal. Nimeni nu știe. Ți sa 
vorbit de baea turcească? In adevăr, e foarte bună, dar 


3 è VIAȚA ROMINEASCA 

N e E a RE RER e 
Luni nu functionează. Singura soluție e să cumpărăm pa- 
truzeci de sifoane și să facem duș pe rind. Te interesează 
cearșaful? Madama m'a asigurat că e foarte curat. Cind 
i-am cerut să-l schimbe, (părea profund jignită de neîn- 
crederea mea, 

— Na dormit pe el decit o singură persoană. Un domn 
colonel, mi-a spus ea, 

Spuneai că ai vrea să revezi Cetăţuia. Să ieşim în piaţă. 
să căutăm un vehicul. Știu că nu-ţi place să circuli cu cai 
invalizi, dar iartă-mă, În automobile cu asemenea cauciucuri 
cu nu mă aventurez. Am mai păţit-o. Dacă vrei însă să te 
edifici asupra exactității spuselor mele, întreabă așa, de 
curiozitate chauffeur-ul cit ne cere pină la grădina Copou. 
Ți-am spus doar că nu-s taximetre. Aici e pe învoială. Oras 
patriarhal. Cât ţi-a cerut? O sută de lei? Vezi deci că eu 
am exagerat în minus cînd îți spuneam că-ți va cere numai 
șaizeci. La București e drept că o cursă de mărimea ace- 
steia nu înregistrează mai mult de optsprezece lei. E a- 
devărat însă că maşina nu are de luptat acolo cu atitea 
accidente de teren și că nici nu te poartă prin locuri atit 
de pitoreşti. Ş'apoi, Bucureștiul e capitală în lege. Iaşul nu 
e în ierarhia urbanistică decit a doua capitală, așa ceva ca 
un fel de subsecretar de Stat. Să facem o mică vizită prie- 
tenului nostru din Păcurari. 


Hai şi pe jos, dacă vrei. Ce să-i telefonezi, domnule? 
Te crezi la Londra? Pînă îți răspunde centrala, am ajuns. 
Ce te uiţi aşa la stradă, n'o mai recunoști? Te cred: se 
mută! Desgustată şi ea de laşi o ja incet-incet, ca broasca 
țestoasă, spre West. In fiecare an cite un metru. Prin sim- 
patie, celelalte o urmează, cu tot, cu edificii şi monumente, 
aşa că nu e de mirare că într'o bună zi, compatrioţii se vor 
trezi cu Iaşul în munţii apuseni. 


lată, sa făcut unu. Vrai să mergem la restaurant? 
Nu-i? Dacă îţi spun că nu-i, poţi să mă crezi, Este o cafe- 
nea-restaurant care gătea şi măncări cind a inaugurat-o, 
dar acum nu cred să mai gătească. Era mereu pustie! De 
ce? Prea era luminată, prea era curată, prea pretențioasă 
leşanul e om modest. O berărie şi o circiumă e prea destul. 
Ş'apoi, patronii cafenelii sunt din Bucureşti. Personalul de 
asemeni. Prea au procedat cu ostentație. Inchipueşte-ţi că 
inainte de a deschide localul au scos de prin şuri, curte si 
bucătării patru (pe onoarea mea) sute de căruți de gu- 
noaie, în văzul indignat al tuturor icşenilor. E jignitor pen- 
tru un oraş atit de istorie! Cum au stat gunoaiele cincizeci 
de ani, fără să supere pe nimeni, puteau să mai steie încă 
pe atita, fără nici un rise pentru imobil. Ce, o să-i învețe 


șI 
4 4# 


A DO CAPITALA 3 


Bucureştenii pe ieşeni cei curăţenia? Dacă-s curați dum- 
nealor, să fie la ei acasă! Asta este, 

Imi pare bine că vrei să mergem la o circiumă. Ţi sa 
vorbit desigur de circiumile Iaşului, Imi spuneai odată că 
ai avut nişte colegi de Universitate ieşeni, care, în mijlocul 
Parisului sufereau de nostalgia unui pahar de vin din o- 
raşul natal, 

Gustă şi alege. Asta e oțeţit? Nu-i nimic, Să ne dea altul, 
Asta are miros de doagă? Altul, jupine! Şi ăsta miroasă? In de 
finitiv nu-i nimic, poţi fi sigur că oricît îi bea nu te doare 
capul. Aşa mi-au spus toți amicii care se întilnese zilnic 
în acest local. Sunt oameni de bună credință. Dar în afară 
de asta, ştii ce calitate mai are acest vin? E natural! In- 
treabă patronul: 

— Natural! N'avem decit vinuri naturale. 

Spune şi dumneata acum, că ești un om care ai călă- 
torit, ai mai băut de cînd ești, undeva în afară de Iași, vi- 
nuri naturale? Proaste, proaste, recunosc, dar garantat na- 
turale. Pinca? E de ieri, ca şi cornurile din gară. Nu se 
ştie bine de ce, dar în laşi e foarte greu să găsești pine de 
azi. De altfel, cea de ieri e mai bună pentru stomach, dat 
fiind că e de calitate inferioară. Să nu-ţi închipui însă că 
în ioată Moldova e aşa. Uite, la Vaslui de pildă, dar ce Vas- 
lui? alături. la Tirgul-Frumos e o pine excelenlă. 

Asta e şi uşor de înțeles. Oraşe mici, oamenii mau ct 
face, se tin de mofturi. Dar să încetâm glumele, Cred că 
te-am chinuit destul. Nu sunt de felul meu sadic şi nici nu 
vreau să pleci cu o impresie proastă din orașul în care am 
copilărit şi am învăţat carte. Ti-am rezervat o surpriză. 
Te ştiu meloman și am oprit bilete pentru diseară la co- 
certul pe care îl dă Cazals la Teatrul Naţional. Hai pină 
la Agenţie să le ridicăm. lan te uită, dragă, concertul nu 
mai are loc! Nu sa vindut nici un bilet! Ce ghinion! Toc- 
mai acum şi-a găsit şi Cazals să vie la lași cind Mis Evelyn 
işi ia adio de la ieşeni, virindu-şi pentru ultima oară în acest 
oraş, drăgălașul ei cap în gura leului! 

la uite ce de-a lume în faţa circului! Vin jandarmii. 

O companie întreagă. Nu te mira. T-a scos să păzească 
intelectualii să nu se cumva strivească la înghesuială! 

Ştii ce? nu mai dormim în laşi. Avem un tren la patru. 
Diseară suntem la Bucureşti: facem o bac, mincăm pine de 
azi şi eu riscul de-a căpăta migrenă, vom bea o sticlă de vin 
care chiar de n'o fi natural, o să ne placă. 

- Poftiţi în vagoane, domnilor! 

Perspectiva Gării de Nord îţi suride? Şi mie! Dar de ce 

mă priveşti așa? Esti poate, cum zice Neamţul, ein exclusi- 


E ŮŮĖŮ—lTİÎ 


10 


p e) fi 7 I I 


CONSTANTIN P. CHIORALIA 


VIAȚA ROMINEASCA 


ver Idealist? Materialismul meu brutal te jigneşte? In cazul 


acesta nu-mi rămine decit să mă discopă 
să-ți spun: mai poftim! discopăr și din toată inima 


AL. O. TEODOREANU. 


INSCRIPȚIE PE-O PERNA 


Se'ndeplineşte, iată, această 'ntiie noapte 

In care — adăşti, zadarnic, obrazul, să-l cuprinzi, 
Să scalzi fierbintea tâmplă în cutele ţi de lapte, 
Să simți bătaia genei pe ochii suferinzi, 


S'au ridicat acele strălumina'e plete ; 
Mărturisind de ele, un iz a mai rămas, 

Ca pe-un mormint pe care au stăruit buche e 
Din timpurile celui din urmă parastas. 


Ce poţi să spui, sol tainic, în limba ta de scamă 
De noaptea de iubire şi vis din care vii, 

Răspuns acestei scirbe de inimi, ce mă chiamă 
Asupră-ţi, la priveghiuri atita de tirzii ? 


Tu n'ai pă:trat, o, pernă, pe firele alese 
Medalia de umbră a celei ce s'a dus, 
Ca sfinta țesătură pe care rămăsese, 
Din singe şi-asudare, icoana lui Iisus. 


Un rece cuib mai aflu acolo, unde scrie 
De umărul, ivoriu dolent, ce-ai sprijinit, 
Şi 'n care germirează o nouă vecinicie, 
Din negrul bob al clipei de când ne-am despărțit, 


VEGHIATA 


Dormi, fiară, în acest nemernic ceas 
Nevinovată şi pacificată, 

In timp ce eu grăbesc să 'mbrac în glas 
Durerta nouă şi nebotezată. 


PR RR a 


> 
12 VIAȚA ROMINEASCA 


E DEE E PE E 
Trand firie, pură, descordată, 
Reintri 'n sensul cald şi animal, 
În carnea unanimă, o bucată 
In singele universal, un val. 


Nimic de luptă nu se mai cunoaşte 
In somnul tău de făt şi asasin, 
Nici un fior de răul ce te paşte, 
Din geamătul de ieri nici un suspin. 


Tot astfel leopardul în savană 

— Şi vânător, deodată, şi vânat — 
Visează, cu un vârf de lance 'n rană, 
Pe ghiare pin de singe închegat. 


CONSTANTIN P. CHIORALIA. 


EC Ri AREA 


3 H Q k u i i 


Conu lancu Şomuz se aşeză lu birou să serit O Scrisoare. 
Hei, de cind nu mai scrisese el scrisori de felul acesta! Era 
vesel. In sufletul lui se strecura ca o undă călduță un fior 
plăcut de fericire. Pe geamul deschis din dreptul biroului pă- 
trundea mirosul tare al trandafirilor. Vintul flutura uşo 
perdeaua albă şi uşoară ca o spumă. Muie tocul în călimară, 
aşeză hirtia de scrisoare, dar cind să serie, se opri, Cum să 
înceapă? Cum să se adreseze? Să-i zică pe nume, — nu erau 
incă aşa de intimi; să-i zică „Doamnă”, „iubită Doamnă” sau 
„stimată Doamnă”, ur fi fost prea străin. Se hotări să nu puie 
niciun fel de titlu. Da, era mai bine aşa. Să înceapă dea- 
dreptul. Privi pe geam. Plopii din fundul grădinii îşi jucau 
nervos frunzele şi foșneau încetișor, Din depărture venca 
monoton şi nelămurit sgomotul tirgului. Gindurile îi curgeau 
incet ca un şipot uitat, pustiu... 

Era acum om în virstă, Timplele îi inălbise bine. Se sim- 
lea însă voinic şi în putere, Conu Iancu fusese şi era Încă 
bărbat frumos: înalt, binefăcut, mlădios și elegant. Fața 
arsă de soare îi dădea înfăţişarea de sănătate robustă şi de 
energie. 

Părinţii îl insurase de tinăr; fusese singurul lor copil şi 
țineau să-şi vadă asigurată moștenirea, cit erau ci în viață. 
Erau bogaji: moşie mare, păduri, acareturi. li găsise o fată, 
bogată ca şi el, fata unui moșier vecin. Duduia Mari nu era 
frumoasă, dar fusese crescută bine în pensioane, cu piano, 
cu guvernante şi purtată în străinătăţi. Era vanitoasă şi min- 
dră. A luat-o ca să facă voia părinţilor. Trăiau vara la mo- 
şie, iar iarna în străinătate la Nisa, în Italia. Cheltuiau mult, 
aproape tot venitul moşiilor se risipea in călătorii și lux. 
Conu lancu nu-și aduce aminte să fi avut vreodată cu ne- 
vastă-sa scene de intimităţi duioase, apropieri gingașe, min- 
giitoare. N'o iubise, Se deprinsese cu ea şi trăia dus de pu- 
terea obişnuinţii și prins În firele obligaţiunilor şi a nevoi- 
lor de toate zilele. Dealtfel Conu Iancu nu era o fire visă- 
toare. Nici în tinerețe nu-i pătrunsese în suflet țepii arzători 
ai dragostei şi nici neliniştea iluziilor. N'avusese prilejul, 
sau nu se deprinsese. Azi nu-şi aduce aminte, O singură dată, 
parcă, — simte acum ca o adiere răcoritoare — la teatru, În- 
ir'o seară, l-a privit lung o fată şi l-a tulburat. I-a rămas în 


„DĂ EN PRESS a e a 


4 VIAȚA ROMINEASCĂ 

TE II ATIT A S E RT A ET E A 
minte icoana éi: un păr negru ondulat, o faţă albă, albă şi 
niște ochi vii, pătrunzători. W'a mai văzut de-atunci așa ochi 
şi nici privire cu atitea înțelesuri. A fost tulburat toată noap- 
tea aceia, a visat atunci şi el. A doua zi și multe zile pe urmă 
a căutat-o. N'a mai găsil-o. A fost și a rămas pentru el o ne- 
cunoscută... 

Conu Iancu lăsă tocul pe masă. În ochi îi joacă lumina 
vie a trecutului. Chipul de fată visat o noapte şi aşteptat toată 
viața se amestecă în foșnetul frunzelor de plopi şi se pierde 
în parfumul trandafirilor, care năvăleşte pe fereastră, O 
clipă numai parcă, un păr negru ondulat tremură în adie- 
rea vintului şi doi ochi vii, pâtrunzători, se ivesc in [uturarea 
perdelei. 

Gindul se rostogolește mai departe și amintirile curg 
domol, dar triste, goale, pustii de senzaţii. 

Nevasta lui era capricioasă, Făcea pe aristocrata și intro- 
dusese În casă toate formele vieţii de nobili, cu lachei, cu ore 
fixe, cu vorbă măsurată şi cu relaţii politicoase, chiar în cele 
mai intime chestiuni. Bietul Conu lancu! De cînd se însurase 
Wa putut să ia niciodată cafeaua în papuci şi cămașă de 
noapte cum obișnuia cînd era tinăr ncinsurat, n'a fost chip 
să se plimbe și el liber prin camere, cîntind, fluerînd sau să 
facă în casa lui o petrecere cu lăutari, cu sgomot, cu chiui- 
turi, cum văzase le părinți. A trăit măsurat cu compasul. Și 
wa fost lăsat singur niciodată, Cind se ducea la Bucureşti 
pentru afaceri, Duduia Mari mergea şi ea. La otel era primit 
ca un prinţ. Atrăgea atenţia tuturor. Şi-ar fi dorit şi cl să se 
ducă undeva singur, să treacă necunoscut, să petreacă, să 
admire în voe, să hoinărească. Numai cind pleca pe cimp, 
să-şi vadă sămănăturile, la şurile de paie, la stini, la pădure, 
era liber. Nu era deprins Însă să viseze. Se incinta şi el de 
frumusețea naturii, de taina pădurii, de cintecul păsărilor și 
asculta şi el furat de ginduri, șoapta molcumită a isvoarelor 
din pădure. Dar nu-i tremura sufletul de nici un fior şi ima- 
ginația lui nu zbura dincolo de momentul trecător. I tegase 
viaţa prin obişnuința de toate zilele şi-l ținea strîns în forme 
anume întocmite, ca întrun calopod. Ducea o viață liniștită 
la țară, o viață de muncă toată vara şi toată toamna, pînă 
după culesul recoltelor. Tarna și primăvara le petrecea pe 

drumuri, în țări străine. Dar nici în streinătate n'a fost o 
clipă liber, o zi măcar. Incătușat în aceleaşi regule rigide, fă 
cea și primea vizite, lua parte la serbări şi la spectacole, A- 
- usese prilejul deseori să încerce aventuri. Erau femei fru- 
moase — el era bogat. Nevasta sa însă îl urmărea de-aproape, 
Rece, ceremonioasă, îi îndrepta pasii. îi scruta gindurile, îl 
rechema la formele corecte nle vieţii obligatoare. Poate că i-a 
lipsit și voința, poate că nici sufletul lui nu se încălzise în n- 


SCRISOAREA 15 


celaş aier rece, de ceremonie, Pe fată o măritase tinără şi 
plecase cu bărbatul ei in streinătate: era un diplomat. Băia- 
iul era acum la studii. Cite greutăţi na avut de intimpinat 
şi în aceste afaceri de familie! O armată de slugi, după naş- 
terea copiilor: doici, guvernante, profesori în casă... El era 
aproape strein de toate acestea. Se resemnase. Cit era la mo- 
şie, în țară, îşi trecea toată vremea cu administrarea și ne- 
voile gospodăriei, din care în adevăr făcuse o frumusețe. In- 
trebuinţa in cultivarea pămintului cele mai noi sisteme: ma- 
şini, unelte, vite, clădiri — erau date de exemplu. La moşia 
lui se făceau excursii de toate societăţile de agricultură. pä- 
ranii trăiau bine. Conu Iancu îi iubea, se interesa de dinșii. 
Aşa şi-a petrecut viaţa pină acum doi ani, cînd pe Duduiu 
Mari, nevastă-sa, a luat-o Dumnezeu la dinsul. 
Cind îşi aduce aminte de moartea ei, Conu fancu mare 
nici o tresărire de induioşare măcar, Simte acum că şi el şi-a 
înmormîntat viaţa, că a tsăit cu sufletul sterp şi pustiu lingă 
un suflet de ghiaţă. N'o regretă. In primele luni dela moartea 
ci, se simțea însă stingher. Nu ştia ce să facă cu el, cu sufle- 
tul lui. Căuta, fără să-şi dea samă, un razim sufletesc. In 
copii nu-l putea găsi: ci erau streini de dinsul. Crescuse cu 
oameni streini, între streini. Cind veneau acasă, copiii trăiau 
viața lor aparte: tatăl lor era doar cassa de bani, iar mama 
maestrul de ceremonii... i 

A cercat Conu lancu să încheie prietenii, să facă legă- 
turi măcar pentru trecere de vreme. Toată lumea însă cu 
care venea În contact, era rezervată, ceremonioasă. Căută şi 
cl să-și schimbe felul de a se purta, să f ie mai apropiat, mai 
prietenos. Gesturile lui însă, chipul cum vorbea, zimbetul lui 
trădau ceva silit, care îndepărta pe toţi. Se simţea din ce în 
ce mai stingher, mai singur... 

In timpul din urmă se deprinsese să se ducă mai des în 
casa unui fost administrator al moșiilor lui. Găsise aici ceva 
din căldura pe care de atita vreme o căuta, Şi d. Matei şi ne- 
vastă-sa crau oameni buni, cum se cade, O casă bătrinească, 
veche, plină de scoarțe rominești, de miros de flori de cimp 
și toamnă, adormitoare de parfumul gutuilor. Conu lancu 
găsea totdeauna aici un şerbet de trandafiri şi-o cafeluță a- 
romată, vorbe bune, liniștite şi-o familiaritate care-l În- 
duioşa. 

— Coane lencuşor, am niște plăcincioare cu brinză și 
nişte răcituri de curcan!,.. nu rămii să măninei diseară la 
noi? întreba Coana Lisaveta, 

Şi nişte vinişor înfundat — mi l-a trimis cumnatu- 
meu dela Hirlău — că are nişte vii la Cotnari. N'o fi ca cel 
de Alicantru, Coane lancule, dar nici mie nu mi-i rușine cu 


PN ŮÁ———————M 


i6 VIAŢA ROMINEASCA 
„PI II o OTE E E ZI E E ee 


el, adăuga d. Matei. la vezi, Lisavetă, de scoate şi pastrama 
ceia de giscă și rachiuaşul... Să-şi mai aducă Conu lancu a- 
minte de săracu mama d-sale, D-zeu s'o ierte, Duduca Olga. 
— Mata, Coane lancule, n'ai apucat petrecerile din casa bå- 
trinească. Ei, țineau cu săptăminile!... 

Şi Conu lancu răminea seara la masă. După masă pu- 
ueau gramofonul şi jucau preferans pină tirziu. Coana Lisa- 
veta moţăia de somn pe-un scaun cu pisoiul în poală. Mai 
făcea cite-o cafea şi dacă vedea că bărbaţii întirzie la cărți, 
se lăsa, aşa îmbrăcată, pe patul din dormitor. 

Lui Conu laneu li plăcea atmosfera asta caldă şi liniş- 
tită, pe care o găsise în casa lui Matei şi ghiața din sufletul 
lui se topea pe `‘ncetul, iar mişcările îi erau mai libere, mai 
în voe, Ajunsese, cînd stătea la masă, de faţă cu Coana Li- 
saveta şi Matei, cind îi era cald, să se descheie la vestă. Unde 
“ar fi putut întimpla asta la el în casă, cînd trăia Duduiu 
Mari! Ridea în voe, povestea amintiri, se încălzea ca un om 
tinăr. 

Intro seară, sint tocmai trei săptămâni de-atunci, a făcul 
cunoștință cu Doamna Preda, o rudă cam de departe a Coa- 
nei Lisaveta, Venise cu mama sa, o cucoană bătrină, anume 
să facă o rugăminte lui Conu Iancu, o stăruință. D-na Preda, 
Nunuca cum îi ziceau bătrinii, era văduvă de mai bine de 
un an. Se divorțase de bărbatu-său, un advocat, pentrucă era 
ursuz, sgircit și mojic. „A răbdat biata fată cinci ani, cum spu- 
nea mamă-sa plingind, dar n'a mai putut: nu ieșea nicăeri 
cu ca, nu-i făcea o rochie măcar, şi nici mîncare nu cum- 
păru. Fiertură caldă mâncau foarte rar, masă pusă, cum e la 
toţi oamenii, numai la zile mari: mincau pe colțul biroului, 
din pachete aduse dela băcănie. Nu primeau pe nimeni, n'a- 
vea nici o prietenă. A trebuit să divorțeze, altfel îşi făcea fata 
seamă, sau fugea”... 

Nunuca Preda era o femeie frumoasă. Cam plăpindă şi 
delicată, Avea un păr negru ondulat, bogat şi svăpăiat şi 
nişte ochi vii şi scoditori, Nu-i puteai prinde privirea: lumi- 
nile lor veşnic mişeau... Vorbea incet şi liniştit, cu un glas 
blind şi mingiios ca mierea. Se mişca uşor, abia auzeai fi- 
siitul rochiei. 

Cind a văzut-o întii Conu Iancu, în lumina înjumătățită 
de abajurul lămpii, a rămas ca fulgerat, O slabă amintire a 
unui alt chip, umbrit de acelaș păr negru ondulat şi bogat 
şi aceiaşi ochi vii — chip rămas undeva departe, în trecutul 
neguros, Într'o cută ascunsă a unui biet suflet gol... 

Au vorbit împreună toată seara. Conu Iancu era dispus, 
inviorat. Simţea cum cad încet, încet din sufletul lui făşii 
tari de ghiaţă. Il cuprindea pe nesimţite uşoare învăpăeri şi 
gînduri bune, blinde. Povestea. Mintea lui găsea imagini fe- 


SCRISOAREA Li 


e calde, Se trezea pe 'ncetul ca dintr'un somn 
rs haginak impăenjeniţi încă i se părea că abia. atei 
vedea lumina care lămureşte viaţa, cum dimineața, zorii zile 

rinsul, ) 
T istinito de vreo citeva ori la Coana Laava in 
casă şi odată pe stradă. S'a plimbat cu ea. Lumea se uita cu 
rioasă, Cucoanele întorceau capul după ei. îi ii 

— Uite, dragă, lancu Șomuz, cu haimanaua ceia de î u- 
nuca Preda, Cind a mai umblat el cu vreo femeie pe stradă: 
— Aşa sint bărbaţii bătrîni şi văduvi, Unde-i nevastă-sa, 

-l vadă? kahh 

ai în ua era fericit. Se trezise în sufletul lui simţiri 
adormite, sau care niciodată nu avusese fiinţă, Chipul Nu: 
nucăi Preda îl urmărea pretutindeni. Om de peste cincizeci pa 
ani, începuse abia acum să viseze. J se părea că e uri e 
tinereță. Aştepta cu înfrigurare clipa cind trebuia o - 
nească. Trecutul tot se năruise şi s'ascunsese undeva ura 

lui, unde nu mai îndrăznea să privească. Nici nu cert 
faţa lui se deschideau, luminos, orizonturi noi: pan a on ară 
lat şi negru, lumina nestatornică a ochilor ei plini de upi ni 
parfumul fiinţei ci şi melodia ona gás duios. Simţea înfiri- 
văpăeri streine pină atunci... t 
parea. a rtg oi scrie. Na năiăzuca să-i vorbească. Se te- 
mea că nu-i va putea destăinui simfirea lui întreagă, nouă. 
că nu-i va putea desluşi chinurile lui trecute şi dorul ni A 
gusta şi el din viaţa sufletului, Ce ştiu lumea din amâărăciu- 
nea şi pustiul sufletesc în care a trăit?! x A s 
Soarele mai arunca citeva raze, făcind să sclipeascii 
frunzele din vitful plopilor, Se läsa încet amurgul în epăzie? 
geri de singe. O udiere slabă flutura încă perdeaua dela bi- 
i Iancu. i 

cr aripi mire, începu el scrisoarea, rîndurile acestea. 
Vei găsi în ele povestea simplă și dureroasă a unui suflet cp 
mas gol pină la ep pae de ae salire de dragoste. ți 

105, nu-i n tinerețea me ese: 

aa nea in k g pagini mari de scrisoare, în cuvine du- 
ioase, toată istoria vieţii lui sarbăde, monotonă şi banală, li 
arăta apoi impresia pe care i-n făcut-o ființa ri, simțirea de 
dragoste curată pe care i-a trezit-o, Şi termina : i 3 
„Simt acum că viaja are un farmec, pe care nu ţi-l oferă 
decit iubirea. Iji mulţumesc că o clipă măcar m'ai făcut să 
simt vraja aceasta a vieții, că n'am murit inainte de a gusta 
din ca, că nu mi-a rămas sufletul pustiu. Iartă-mă că-ți vor- 
besc aşa la virsta mea şi că îndrăznesc să nădăjduiese, nu că 
vei răspunde dragostei mele, ci măcar că mă vei läsa să te 
Tras lasă amurgul cind îți scriu, însă tot mai strălucesc ln 


Ti VIAŢA ROMINEASCA 


orizont mii de raze, care dacă nu ard tot aşa de puternic ca 
peste zi, au totuși parcă o lumină mai feerică şi mai tainică”. 

Impături scrisoarea, fără s'o mai citească, o puse în plic, 
serise adresa, lipi marca poştală şi o puse în buzunar. Se 
sculă apoi dela birou, își luă pălăria și bastonul și ieşi în o- 
raş să pue singur scrisoarea la cutie. 


In grădina publică a oraşului, lumea se rărise. Pe aleile 
lungi, pietruite, luna contura luminișuri de lumină, strecu- 
rate prin frunzișul des al copacilor. O răcoare plăcută se lăsa 
pe nesimţite. Dela chioşeul din centrul grădinii se răspindea 
incă un murmur de voci amestecat cu cintecul orchestrei. 
Rari trecători pe aleile lăturalnice. Conu lancu stătea pe o 
bancă, sub un frunziş depe ultima aleie, în fundul grădinii, 
Se oprise aici, singur cu gindurile lui, inainte de a pune seri- 
soarea la poştă. Privise la ultimile sclipiri prizărite printre 
frunze, ale soarelui, şi dus de amintiri, îl furase liniștea gră- 
dinii. In sufletul lui se strecura, odată cu speranța unei fe- 
riciri proaspete, și pacea. Simţea cum se umple golul din su- 
flet. Luna plină, roșie și clară, răsăria încet de pe culmea dea- 
lului. Se îmbăta poate pentru întiia oară de tainele naturii, 
care pătrundeau de astă dată şi în sufletul lui, şi-l înviorau ca 
o băutură răcoritoare, Era liniște. De cînd amurgise, pe aleis 
singuratică, din fundul grădinii, nu mai rătăcise nici un tre- 
cător. In grădină nu se mai auzea nici un sgomol, Conu lancu 
se gindea să plece. Işi puse pălăria și scoase ceasul, erau nouă 
trecute. Cind dădu să se scoale, auzi sgomot de pași în capă- 
tul aleiei. In lumina roşie a lunii ce se ridica, observă o pe- 
reche. Vencâu În mers legănat, atît de aproape unul de altul, 
că păreau imbrățișaţi. Privi mai atent. Zimb închipuindu-şi 
că e o pereche îndrăgostită, furișată de lume în decorul poe- 
tic al acestui început de noapte. Paşii se apropiau, se deslu- 
șiau șoaple. 

-= Da, toată viaţa! auzi el. 

— Vezi, ce întimplare că ne-am reîntilnit ? Am crezut că 
inebunesc cind am auzit că te măritaseși... 

Umbrele stătură pe loc, Intr'un loc feri! de razele lunii, 
lu o cotitură a aleiei, Conu Iancu privi la îmbrățişarea lor. Era 
lungă. pătimaşă. S'au desprins apoi și au pornit-o încet pe a- 
leie. Aproape de banca pe care stătea Conu Iancu, au cotit la 
dreapta şi au pătruns în desiș pe-o cărare îngustă. In lumini- 
şul dar ul razelor de lună, Conu lancu a recunoscut pe fe- 
meie: cra Nunuca Preda. Strins lipită de umărul tinărului to- 
varăş, se depărtă în mers leneș, legănat.... 

Conu Iancu simţi ca o împunsătură de cuţit în inimă. Işi 
tinu citva timp răsuflarea. Işi cuprinse capul în palme, spri- 


Pai 


` 


#SCRISOAREA TES) 


# 


jinindu-şi coatele de genunchi. Stătu așa fără să cugete la 
nimic. Simţea cum odată cu lacrima ce-i juca sub pleoape. 
curge şi dispare şi nădejdea unei fericiri tirzii. 

Intr'un tirziu, Conu Iancu duse mina la buzunar şi scoase 
scrisoarea. Mai privi odată la adresă și încet începu s'o rupă. 
Fărimele mici, ca niște fluturi de zăpadă, plutiră o clipă și 
apoi se risipiră, ca şi iluziile din sufletul lui. Porni apoi cu 
pași grei spre casă... 


A doua zi, Conu Iancu Somuz luă drumul streinătăţii. 
CONST. AL. HOLBAN, 


TALBENI SI. VAR.I.U.LE 


CR ZOE ce EH R E N BU R G 


Acum câțiva ani, Pen-Clubul francez a organizat un ban- 
chet în onoarea a doi seritori sovietici. După friptură, preg- 
dintele clubului, Jules Romains, finu o cuvintare. El voiu 
să Je spună celor doi străini ceva plăcut. Zimbind, se mbresă 
unuia dintre ei: „iți urez noroc; traducerea cărţii dumitale 
va apărea în Franja în foarte scurt timp”. Apoi, zimbi u 
doua oară şi se adresă celui de-al doiela ouspe: „Cit despre 
dumneata — d-ta eşti pe jumătate parizian", Romains nu 
voia cituși de puţin să glumească; se străduia să fie amabil, 

— nu-i oare suprema fericire să-ți vezi cărţile publicate în 
Franța şi nu-i suprema laudă să fii cincizeci la sută parizian? 

Aşa și trăiau aceștia, convinşi că trăiesc exact în centrul 
lumii. E drept. Americanii au clădit niște sgirie-nouri şi au 
făcut citeva filme: dar Americanii sint barbari. Ei iau masa 
in picioare și nu pot deosebi un Bordeaux de un Bourgogne. 
E adevărat, Ruşii au inventat niște soviete. Dar Ruşii sint 
asiatici. E destul de imbucurător că nu înghit luminări de 
spermanţet. Fi beau alcool înaintea prinzului şi palnvragese 
despre conștiința lor, caşicum conştiinţa ar fi o rentă. Cui 
ii pasă că la Pol trăiese Samojezi şi alții la fel cu ci? 

Au venit apoi zile mohorite, Micii Italieni au declarat 
că au inlențja să cucerească aproape toată lumea, şi Germa- 
nii s'au dus să-și facă ucenicia la Roma. Dar nu mumai Ger- 
manii ci chiar ireproşabilii gentlomeni englezi. Și au trecut 
prin Franţa. Naţionaliştii francezi au simţit oarecare neli- 
nişte: pentru prima dată li sa părut că cineva le-ar fi luat-o 
inainte, că centrul lumii s'a deplasat, iar caravana istorici 
ar e ga stinga *mprejur, — pe negindite se aflau în arier- 
surdă, 

Fascismul se naște pretutindeni orb. ca şi unele specii de 
mamifere, La începul nu poate nici să muște, nici să latre. 
Deodată apar niște foiţe, pline de o filozofie naivă, de jură- 
minte pătimaşe şi cu o cantitate apreciabilă de semne de 
exclamare, Undeva într'o văgăună se aude sgomotul wnei în- 
timplătoare impușcături. O bandă mică orinduieşte primul 
pogrom, mic şi nevinovat. Oamenii serioşi dau din umeri: 
cum pot fi luaţi în serioşi acești zănatici, pe care-i mimincă 
pur și simplu palmele?,.. 

Noi cunoaștem istoria Europei din vltimul deceniu și 


TALENT ŞI VIRTUTE 2i 


ştim cit de vertiginos devin acești zănatici miniștri și condu- 
câtori ai statului. d 

Și în Franja sint perce aceste forme de debut ale 
fascismului. Negustorii işi dughenile, cițiva contri- 
buabili pătrund noaptea in casa unui deputat socialist, în- 
trun orăşel din sudul Franței, catolicii şi patrioții se năpus- 
lese asupra şcolii în care predă lecţii un învăţător lipsit de 
religie, şi jandarmii privesc atacul cu bunăvoință. 

Gustave Hervé fusese odinioară un anarhist neimpăcat, 
Acum a creat un „partid naţional-socialist”. A recrutat chiar 
o „miliţie”. In fiecare dimineață își salută milităreşte, 
in felul lui Hitler . Dar Hervé are concurenţi: niște tineri scot 
ziarul „L/Assaut”. Ei se intitulează „naţional-sindicaliști”. 

ia fac tot ceiace nit le convine încă să facă bobocii 
fasciști: deplimg suferințele şomerilor, îl denunţă pe Citroën 
şi jură pe memoria Comunarzilor. Și noi ştim că, din astfel 
de omizi, ies futuri foarte frumoşi, care vor flutura printre 
ministere, casieriile statului $i parăzile militare... 

Dar nici demonstrațiile micilor negustori, nici salutul 
fascist al lui Hervé nu adue vre-o revelație. Ele sint mai 
curind lecții învăţate dela Italieni şi dela Nemţi. Fusciştii 
dela ziarul „L'Assaut” îi invidiază pină și pe Portughezi: Se 
pare că în Portugalia există un partid puternic naţional-sin- 
dicalist. Deci, pină şi Portughezii ne-au intrecut, Unde-i ni-i 
mindria naţională? 

Pare să fi sosit supremul timp ca. în locul traducerilor 
să recurgă direct la o copiere, iar această copiere să o dea 
drept un produs original. 

Fascismul german a luat ființă în berăriile modeste, El 
chema la bătaie şi la război. Făgăduia schimbarea granițelor 
si săturarea flămînzilor cu găivile ovreilor. Fala lui erau 
locotenenţii pensionari și codoșii nepensionaţi, A răpit re- 
voluțici steagul roșu, cuvintul socialism şi sutele de mii de 
someri traşi pe sfoară. Pâturu intelectuală a luat-o cu chirie, 
Banii şi i-a procurul dela casa Ihyssea, şi larma i-au fur- 
nizat-o micii burghezi ruinați. Era un fascism al înfringerii, 
al sărăciei, al disperării. 

eza franceză mare nimic de cuceriti Cea mai 
uşoară modificare a grimițelor sau a ideilor inseamnă pentru 
ea o catastrofă. Ea trebue să-și păstreze echilibrul, Fascis- 
mul francez e rușinos și blind. li e teamă să-și spună pe 
msme. Nu ia naştere în ciromimi, ci În saloanele mordene, 
N'are nici program de partid, nici batalioane de asalt, nici 
steaguri. FI seamănă cu o discuţie literară: « vorba doar de 
„răsturnarea valorilor”. 

Spre deosebire de fasciștii nemti și italieni, tovarăşiia 
de idei francezi sint plini de iubirea păcii. Pacitismul lor 


22 VIAŢA ROMINEASCA 


atinge culmi evanghelice. Fi aplaudă filmul italienesc „Că- 
mäşile negre”, deși pe pimză se demonstrează cu îngimiare 
superioritatea Italienilor asupra Fraacezilor. Ei se întrețin 
prietenește cu emisarii lui Hitler, deși acești emisari anunţă 
cu entuziasm necesitatea revizuirii tuturor tratatelor şi mo- 
dificarea tuturor granițelor. Ei nu vor să aibă de-aface cu 
regalișii, nu-i atacă pe evrei şi nu cochetează cu steagul roşu. 
Ei sint foşti radicali și se exprimă în termeni culţi. Fascismul 
lor nu e sălbăticie, ci panică: ei nu pornesc la atac, ci numai 
se apără, 

Primtre aceşti faseiști timizi va fi greu să găseşti șomeri. 
In schimb vei găsi o seamă de scriitori. Goebbels n'are ce-și 
reproşa cînd se plimbă pe străzile Romei ca un elev învățat; 
el e conştient că n'are nici un merit, că e un dramaturg lipsit 
de talent şi că e înconjunat de copii, care sint mai curind 
în stare să se bată cap în cap, decit să-și spargă capul cu 
sisteme filosofice, Altceva sînt literaţii francezi, Ei sint con- 
vinşi de superioritatea lor deplină faţă de un Ewers sau un 
Marinetti, şi vor să descopere încăodată fascismul. 

_ Cristofor Columb voia să ajungă in India şi a descoperit 
din intimplare Amrica. Contimporanilor noștri mi li se pot 
intimpla astfel de surprize. Vapoarele îşi cunosc drumul şi 
traversează Oecamul exact în cinci zile, Totuşi Mi poţi ima- 
gina pe vasul „Isle de France” un Tartarin țanţoș, care la 
vederea farului din New-York să telegrafieze cu mindrie 
soției sale: „In clipa aceasta am descoperit un nou ţinut”, 

Trei tineri scriitori francezi scol o revistă, care se nu- 
meşte „Pamphlete”, Pierre Dominique seria, Înainte vreme, 
romane. Era un radical fioros, dedat cu trup şi suflet tradi- 
țiilor iacobime. Acum, admiraţia lui pentru Convenţie a luat 
sfîrşit şi nu-i mai place decit Roma. $ poms Prevost a scris şi el 
pe vremuri romane, în special din viața lunii sportive, Dar 
s'au trezit în el simlimintele burgheze şi a inceput să viseze 
alte piste. Nu știu dacă Alfred Fabre-Luee a seris cre-odată 
romane, Camosc numai una din scrierile lui, închinată călă- 
toriei făcute în Rusia sovietică. Fabre-Lauce se cutremură de 
lipsa oricărei etici în orânduirea sovietică, care nu recunoaşte 
unele privilegii incontestabile, de pildă privilegiile lui Fabre- 
Luce însuși. um domn foarte bagat și pretutindeni stimat 
„Im revista lor, acești muschetari atacă pe oricine şi orice. 
Ei sint un fel de noi Voltaire-i. Oricum, încă le-a mai rămas 
ceva sfint acestor pamfletari sceptici: ci sint pentru „ordine”. 
pentru proprietate şi pentru ierarhic. Daladier a numit 
ranja „ultima transee a libertăţii”, Dar aceşti trei mus- 
chetari nu von să fie ultimii. Cu adincă durere ei privese 
spre țările dimprejur: pimele locuri sint deja ocupate- 
Domnul Luchaire redactează revista „Notre Temps”, In 


TALENT ŞI VIRTUTE 23 


această revistă, diverși scriitori nervoși cercetează indea- 
proape fascismul. Cum aceştia sint oameni fimi şi de duh, 
articolele lor se disting printro deosebită profunzime. După 
lectura unui astfel de articol, d. Goebbels ar tebui să fie re- 
voltat de-a binelea: nici n'a bănuit că sufletul lui e atit de 
pur. Scriitorul Robert Aron scoate revista „L'ordre nouveau _. 
Adepții ei vor să introducă un regim autoritar, o armată 
de mercenari şi diplomaţia secretă. im afară de asta, ei pro- 
să combată şomajul prin scăderea orelor de lucru. E 
greu de spus prin ce se deosebeste această „nouă ordine 
de pura diclaură a burgheziei. Dar literaţii francezi se pricep 
să se exprime lurbure și poetic... 
Nici sportivul Jean Prévost, nici mondenul Fabre-Luce 
nu se pot făli cu popularitatea. Pentru „răsturnarea valo- 
rilor” era necesar un nume mare, un seriitor cu renume și 
incontestabil de primul rang. Sa şi găsit unul, 
Jules Romains e cunoscut, inainte de toate, ca un strň- 
lucit romancier şi ca dramaturg indeminatic şi spiritual, 
Dar în viaţa lui el s'a interesat de multe lucruri. A scris un 
studiu despre arta poetică. A fost profesor de filosofie, A 
scos o carte despre Freud, A studiat medicina și a tipărit o 
voluminoasă lucrare de specialitate. In afară de asta, a că- 
lătarit prin diferite țări, reprezentind acolo cultura franceză. 
A luat deasemeni parte la congresul Ligii Naţiunilor la Ma- 
drid. A ținut prelegeri la „Institutul de cooperare intelec- 
tuală”. La Kings-College a ținut conferinţe despre natura 
spiritului francez. La Berlin a citit un referat despre necesi- 
tatea unei alianţe franco-germane. La Helsingfors a propagat 
unamimismul. E greu de găsit o temă pe care să no fi tratat, 
Jules Romains călătorește în Eurapa Centrală ca să se 
convingă dacă mizeria e acolo întradevăr aşa de mare. În 
Ungaria se întreține cu regentul Horthy. Horthy îl lămureşte: 
„Mai bine să umbli descult, decit ou stomacul gol. Și pine e 
în Ungaria din belșug”... Jules Romains cugetă adine la tur- 
nurile stilistice ale lui Horthy. Nici nu-i dă prin gind să se 
ducă în satele ungurești și să vadă la faţa locului cum mor 
țăranii de foame, în mijlocul hambarelor pline de grine. 
Ajuns la Berlin. vrea să fie şi mai conştiincios. Să vadā 
mizeria cu proprii lui ochi. De aceia se duce la prefectură 
şi de acolo, în tovărăşia unui funeționar de poliție, care face 
parte din partidul social-democrat, — În entuziasmul lui 
îl mumaşte um „adevărat apostol”, — el se 'ndreaptă spre 
cartierul muncitorese. Vede odăi curate și pantaloni căleaţi. 
Cum frantuzoaicele sint mai neglijente şi calcă mai prost 
decit nemții, Jules Romains începe să filosofeze asupra „re- 
Intivităţii mizeriei”. 

Bine mţoles că la Viena serie: „Nici un semn de mizerie. 


N N 


= VIAŢA KOMINEASCA 
Îi e 


creerii aa decit înainte — de două ori mai 
scumpe aris — şi toate ticsite”, Aceste observaţii 
temeinice sint din anul 1932! zi 
„După o astfel de documentare serioasă, Jules Romains 
ajunge la conchizia că: „Mizeria în Europa Centrală nu e 
atit o mizerie a proletariatului, cit o criză a păturei sociale 
mijlocii. Mi se ve spune că această criză e numai relativă 
— de aci deduce necesitatea de a-ți vinde autoombilul, de 
Nicola ana din ep re de a-i comanda în loc de 
patru costume numai unul singur, de a renunța la obișnuitele 
voiajuri... In definitiv orice criză e relativi" ae 

Astfel raţiona Jules Romains în Germania, cind, zi de zi, 
muncitorii se Înnecau sau se spinzurau, cind oamenii înfo- 
metaţi cădeau în nesimţire pe stradă, cind fasciștii amăgeau 
cu o farfurie de supă zeci de mii de nenorociţi pentru ba- 
talioanele lor de asalt. El vedea numai oamert din clasa lui 
socială, care i se văitau: „A trebuit să-mi vind Mercedesul”... 
sau „Nu pot să-i cumpăr nevestii-mi o nouă toaletă de seară”. 
Ce fermecătoare ușurință a spiritului şi aci, ce profund de- 
votament pentru interesele clasei sale! 

Tot ceiace scrie Jules Romains îi pare autorului de o 
adimcă însemnătate și originalitate. El își retipăreşte vechile 
lui articole cu adnotări: „Această ideie a fost.. pe vremea ei 
nouă şi paradoxală”, „Această modestă constatare n fost 
pe-atunci excepţional de îndrăzneață”. El atrage timid aten- 
lia că articolele hri au fost traduse în Anterica şi că a avut 
acolo un efect asemănător mesajelor wilsoniene sau unor 
paragrafe din Tratatul dela Versailles. EI nu e apreciat nu- 
mai de întreaga omenire, ci și de el însuși, 

Articolele în care Jules Romains își expune fascismul 
smt întitulate: „Criza marxismului”. Asta dovedește ina- 
inte de toate buna lui creştere. Un Goebbels poate să strige: 
„Moarte marxismului!” Dar Goebbels e o simplă brută, pe 
cind Jules Romains e un filosof. El tratează o problemă ști- 
inţifică. A seris doar despre vederea  paroptică şi despre 
versul biber. De ce să pu serie şi despre marxism? Trebue să 
spunem dintru început că Jules Romains nu e mulțumit de 
cel mai ordinar materialism. Desarmat, Jules Romains face 
apel la diverșii idealiști incepind cu d. Hitler pină la d. Cail- 
laux. După părerea lui, marxismul este o invenţie nemţească, 
Ideia luptei de clasă îl revoltă pe un francez veritabil „din 
pricina răcelii ci şi a lipsei de bunătate, care sint străine ge- 
niului nostru mai sensibil și mai blajim”. 

Jules Romains spune: „Marxism înseamnă germanism”. 
Domnul Adolf Hitler se apără revoltat: „Marxism inseamnă 
iudaism”. Cind muncitorii ruși se puneau în grevă, şefii 
poliţiei țariste, care erau încă departe de un Romains ca și 


TALENT M VIRTUTE 2 


de un Hitler, spuneau: „Englezoaica provoacă iar dezordini”. 

Jules Romains dă asigurări că marxismul e un copil al 

militarismului german.. Despre fascismul nemtesc se pro- 
nunjă cu mult mai blajin: „EA este incercarea unei rezolvări 
pozitive a problemelor actuale”. Militarismul german nu i 
se opune totdeauna pronunţat lui Jules Romains; geniul 
francez, mai sensibil şi mai blajin, nu se împacă cu lupta 
«lementară a munctiorimii împotriva burgheziei, dur el n'are 
nimic de obiectat nobilei dictaturi a burgheziei faţă de 
proletariat. 

Jules Romains descrie toate binefacerile fascismului: 
„Fascismul încearcă să creeze o societate in care fiecare să 
stea la locul lui şi fiecare să fie mulțumit cu soarta lui; o 
societate în care muncitorul să nu privească uzina ca pe jo 
imchisoare, iar directorul să nu vadă în odaia lui de lucru 
un fort asediat de mulţimea dușmană”,. Zeci de mii de mun- 
citori nemți zac în lagăre de concentrare. Ginditu-s'a oare 
Jules Romains la ci, cînd a scris aceste rinduri lirice? Ei se 
află întradevăr „la locul lor”, Mulțimea îi amenință pe dom- 
nii directori — Thyssenii și Krupii sint la adăpost, îi apără 
gărzi personale alese pe sprinceană, și sint cu desăvirşire 
„mulțumiți de soarta lor”, acești idealiști. 

Jules Romains spune că fascismul italian şi german 
reprezintă o dictatură a inteligenţii: a profesorilor, a ingine- 
rilor, a medicilor. Burghezia n'are nici în clin nici în minecă 
cu ci. După zece ani, Jules Romains va mărturisi extaziat 
că în 1933 a emis un paradox extrem de interesant, 

Nu inteligența a tras focuri de armă în nopțile dela 
Neukăln şi Wedding, ci fiii pată regina coneediuţi, micii 
burghezi sărăciți și şomerii înşelaţi; n'au tras nici măcar 
subofiţerii, ci soldații de rînd. Şi în Italia, tot ei, şi nu me- 
dicii, le-au turnat pe git unt de ricină diverșilor profesori 
liber-engetători. De comandat au comandat reprezentanţii 
industriei grele; la luptă a pornit masa declasaţilor, „Inteli- 
genţa s'a ascuns în casă, aşa după cum se ascunsese în Rusia 
in zilele revoluției din Octombrie. 

In Rusia, reprezentanţii cei mai autentici ai intelectuali- 
tății au recumosciii că li sa ivit prilejul cel mai rar din 
istorie: să clădească o lume nouă. Ei sau pus cu toată pa- 
siunea în slujba acestei munci. Au muncit; fliminzi și goi, zi 
si noapte au muncit, fără răgaz. Nu ci au stat în foc, nu ei 
erau răspumzători de uriaşa revoluție istorică, dar unora le 
spunea mintea, altora conştiinţa, că locul lor e în același 
rind cu muncitorii. 

In Italia, inteligența tehnică a găsi! deasemeni de lucru: 
inginerii au clădit fabrici şi au deschis străzi noi. Dar era 
o muncă obișnuită, fără patos şi fără nădejdi în viitor. Dis- 


a e 


26 VIAŢA ROMINEASCA 


cursurile despre nous Romā, plunurile italienizării Datma- 
tiei sau a Savoiei, cuvintul de ordine „dela mare In mare”, 
cultul ducelui, — toate astea nu pot rodi spiritul. Actuala 
literatură şi cinematograful ialian de astăzi demonstrează 
întreaga stare jalnică a vieţii intelectuale fasciste. Și mai e 
nevoie să vorbim despre Germania? Pedagogii fascişti au 
reintrodus pedeapsa corporală, criticii fasciști ard cărțile 
core nu le convin şi medicii fascişti propun moţiuni pentru 
sterilizarea celor de rusă străină. lată pe ce căi slujese inte- 
lectualii dictatura burgheză, 

Jules Romains vorbeşte cu un profund dispreţ despre 
muncitori. Dacă n'au intelectuali în fruntea lor, muncitorii 
nu-s capabili de nimie. Muncitorii nemți sau bătut vitejeşte 
la Verdun pentrucă erau comandați de domnii locotenenţi 
(pe care Jules Romains îi promovează printre intelectuali). 
Aceiași muncitori sau dedat la o fugă rușinoasă pe cimpul 
de luptă, cînd le-au ieșit împotrivă „domnii”, inteligența. 
Laşităţii proletariatului german îi opune Jules Romains cu- 
rajul burgheziei franceze, care în 1851 a încercat să se răz- 
boiasecă cu Napoleon al III-lea, 

„După cum vedem, Jules Romains nu e numai poet, medic, 
filosof, pedagog, sociolog și om politic, ci — înainte de toate 
— şi um mare istorie. El aminteşte curajul cetățenesc al re- 
publicanilor burghezi, care au răspuns imperiului prin ci- 
teva împuşeături de armă. De ce nu amintește zilele din 
lunie 1848 și Comuna? 
„Despre curajul muncitorimii Jules Romains se poate 
informa și prin ofițerii francezi, care erau în 1919 la Odessa. 
In ceiace priveşte proletariatul german, auzit-a poate isto- 
ricul Jules Romains ceva despre lupta spartachiștilor, despre 
răsturnarea consilierilor din München şi despre baricadele 
dela Hamburg? 

„Jules Romains e dealtminteri de părere că „pină azi n'a 
existat încă o luptă de clasă” din cauza scrupulozității şi — 
o spunem sincer — a omeniei clasei burgheze. care nu sa 
putut hotări încă pînă acum la un astfel de război. Şi astfel. 
Jules Romains „cu sufletul liniștit, face din Gallifet şi Thiers, 
din jandarmul țarist, din Noske, din călăii unguri şi din sig- 
nori Dumini, niște filantropi. Cine să se giudească, că ei au 
inundat străzile capitalelor europene cu singe muncitoresc! 

Jules Romains avertizează: acum pregătiți-o de luptă. 
Muncitorimea se simte cu drept cuvint tare; sarea pămintu- 
ui inteliuonța -— sa dal de partea ei. 

De a cui parte sa alăturat inteligenţa ar mai fi de dis- 
citat. Fără îndoială, Jules Romains e un scriitor cu renume. 
Dar de bună-seamă că a auzit și el despre alți scriitori den- 
semeni cu renume: despre Gorki, André Gide, Romain Rol- 


TALENT ŞI VIRTUTE 2 


land, Dreiser. Cai mai buni reprezentanți ai inteligenţi au 
ajuns la convingerea că societatea hurgheză a distrus cul- 
tura, şi şi-au pus puterile şi Vuminile spiritului în slujba ti- 
nerii clase. i 

Cetitorul se întreabă: cum de a ajuns poetul Europei şi 
autorul lui Le vin blanc de la Vileite să pere cu sac per 
iire privilegiile de clasă? Cuvintul „dictatura proletaria- 
iului? e asasi il face pe Jules Romains să-și para echili- 
brul, El spune: „Inginerii, medicii, profesorii şi directorii dau 
fără să vrea din umeri... Ei văd cum un simplu lucrător de- 
vine director de fabrică; cum unui servitor dela şcoală i se 
incredimțează reorganizarea sistemului de învățământ; cum 
un paznic de noapte e pus in fruntea ministerului de fi- 
nanțe”. 

Ce să i se ofere acestui nervos reprezentant al inteligen- 
ţii? Rapoartele de activitate ale societăților ştiinţifice din 
țara în care „simplii muncitori” sînt la putere? Sau pur și 
simplu o doză de bromură. 

im Franţa republicană, institutorul Frenet a fost înlă- 
turat din pricină că era pedagog și nu funcționar. În ţara 
mumeitorilor, încă plină de neciopliţi şi de nevoiaşi, profe- 
sează mii de-alde Frenet şi „simplii muncitori” îi ascultă cu 
sinceră stimă. In Franţa cultă, un teatru de avantgardă nu 
poate nădăjdui o subvenție din partea statului. In țara in 
care muncitorii sint domni se clădeşte acum noul teatru de 
stat al lui Meyerhald; in muzeul statului figurează tablourile 
lui Picasso şi Braque, și editura statului editează poeziile 
lui Pasternak, 

Jules Romains pune de-asupra tuturor „ierarhia virtu- 
ţilor şi a talentelor”. El susține că muncitorii nu-s capabili 
să prețuiască valorile. El scrie: „Marxismul a dat de înţeles 
oamenilor cu virtute și talent că nu vor mai fi luaţi în con- 
sideraţie. Să fie fericiţi că nu sint exterminați. Ei vor fi to- 
lerați atit timp cât societatea proletară va mai avea nevoie 
de ei, tot aşa după cum societatea antică i-a tolerat pe sclavi 
= pe meteci, și dupăcum societatea medievală i-a tolerat pe 

vrej". 

Trebuie să-i reamintim lui Jules Romains, că in socie- 
tatea capitalistă oamenii cu talent sint selavi, că scriitorul 
indrăzneļ e condamnat la tăcere, că marile edituri și ziare 
depind de trusturi, că cinematograful a devenit de mult 
timp o ramură industrială, că pină şi întreprinderile avia- 
torilor sînt dictate de interese bănești. Trebue să-i reamin- 
tim, că și pe tărimul spiritual sau ridicat acum bariere, și 
că „ueniile” străine sint tolerate numai ca meteci. Dealtmin- 
teri, Jules Romains nu e un locuitor din lună și n'a venit 


Iaa 


pi] VIAŢA ROMINEASCA 


abia acum pe lume. Pe vremea cind a scris „Schitul” a știut 
şi el să arate cum spiritul e înnăbuşit de jugul capitalului. 

Astăzi, el vede salvarea în fascism, care va asigura „O- 
mului cu virtute şi talent” posibilitatea de a munci, Comen- 
tarul necesar il oferă ziarele. Ce soartă au avut Germanii 
dotați cu talent şi virtuţi, iar printre virtuţi cu deosebire u- 
na, care nu trebuie uitată, — tăria de caracter? Unde-s azi 
Einstein şi Thomas Mann, Klemperer și Reinhardt. Gropius și 
Pabst? „La locul lor”? Sau departe de graniţele țării cucerite 
de fasciști? 

Laturei tragice să-i adhogăm acum şi una comică: Îi a- 
mintim lui Jules Romains că la Leningrad a apărut o ediţie 
completă a operelor scriitorului care se numeşte Jules Ro- 
mains, şi că piesele de teatru ale acestui autor au fost repre- 
zentate de teatrele din Moscova. Jules Romains a aflat din 
propriul lui caz, că societatea proletară ştie să prețuiască ta- 
lentele, Dar el rămîne neclintit: „Societatea proletară mai 
tolerează încă pe oamenii de talent”. Acest „incă” trădează 
teama lui Jules Romains. După spusele lui, talentele mai sint 
tolerate pină la ivirea unei pături noi. „Dar — îl va întrerupe 
cetitorul greu de cap — dacă cei noi vor fi tot „oameni cu 
virtuţi şi talent”, atunci iar nu s'a schimbat nimic”. Cetitor 
naiv! S'a schimbat rolul lui Jules Romains. 

Aci iese clar la iveală psihologia unei caste. Jules Ro- 
mains se teme de concurenţi, care se pot ivi de jos. El e gata 
să se folosească de ajutorul plutonierilor „ambiţioşi”, nu- 
mai pentru a-și apăra privilegiile. Teama se ridică uneori 
pină la mania persecuției, iar conștiința de sine pină la gran- 
domanie. De bună-scamă că nu-i uşor să stai în slujba bur- 
gheziei: acest lueru pretinde o astfel de încordare spirituali 
incit provoacă diteritu psihoze: prandomanie la d'Annunzio. 
histerie la Marinetti, conluzia unui Gottfried Benn și frigu- 
rile albe ale unui Hans Heinz Ewers. 

Dacă am face lista neagră a vandalismului brughez, am 
trece în ea şi soarta lui Jules Romains, care a debutat cu 
versuri delicate și a ajuns la conspiraţiuni fasciste. Și nu ne 
rămâne altceva de spus decit: Priviţi ce face această socic- 
tate din unii oameni cu virtuţi și cu talent! 


(Neue deutsche Blätter, 15 Oct. 1933) 
Faust- Verlag 


_ In rom. de Ad. B. 


N e Sen Cel ore A e N e Bl) 


MARGINIRE ŞI VICLENIE 


Revista anuală Azi publică o notiţă mărginită și viclea- 
nä (viclenia fiind precum se ştie arma de apărare a ființelor 
inferioare, lipsite de reflecţiune) care sună astfel; 

„Dl. G. Călinescu care a atacat cu vehemență, în Viaţa 
Rominească, poeziile publicate în paginile noastre, p =» 
fruntea ultimului număr al revistei sale următoarele două 
strofe intitulate Incleştări și semnate lon Barbu”. Urmează 
poezia în chestiume. 


Viclenia stă aci. D. Călinescu e pus în situația delicată de 
a lua o atitudine. Ori afirmă că poezia îi place și atunci iată 
un prilej de a-l atrage în mreaja unor discuţii şi comparații 
insidiouse, cu atit mai primejdioase cu cit d. Călinescu a ară- 
tat odată rezerve faţă de această manieră a d-lui Barbu, ori 
tace şi ulunci înseamnă că-și dă consimţirea la citarea peio- 
rutivă a suspomenitelor versuri, In cazul acesta relațiunile 
sale cu d. Barbu vor suferi şi în afară de aceasta d. Chines- 
cu va confirma faptul că redactează revista fără criteriu 
critic. 

Autorul notiţei este vulpea în persoană. li lipseşte însă 
puterea de ubstracţiune, Cel care semnează articolul Deca- 
denja poeziei este d. G. Călinescu. E foarte probabil iarăși 
că tot d. Călinescu a determinat publicarea în revistă a poe- 
ziei d-lui Barbu. Insă pentru mintea gânditoare, d. Călinescu 
criticul înfăţişează altă ipostază a spiritului decit d. Călines- 
cu redactorul, și faptele unuia nu pot fi puse în sarcina al- 
tuia. Cum? Dacă d. Călinescu-re actorul publică cuiva o 
scriere neizbutită, d. Călinescu-eriticul nu are dreptul de a 
o critica, de a o supune unui principiu estetic? Redactorul 
să tiranizeze in așa chip pe critic incit să-l constringă a soco- 
ti genii pe toți autorii publicați? Nici cind din faptul publi- 
cării unei compuneri într'o revistă n'a rezultat pentru eriti- 
cul revistei obligația de a nu cerceta obiectiv valoarea opere- 
lor publicate. Dacă prin urmare d. Călinescu criticul a eriti- 
cat producțiuni slabe din alte reviste, nu i se poate răspunde 
decit cu obiecţii de ordin critic: şi anume că judecă greșit. In 
niciun caz nu poate fi tras la răspundere celălalt Călinescu- 
redactorul, 


Dar d. Călinescu nici n'a atacat revista Azi fiindcă a pu- 


W. À VIATA ROMINEASCA 


blicat anume poezii, ci a criticat diferite poezii publicate în 
parte și în pomenita revistă. Dealtfel se exprima limpede: 

„Nici nu învinovăţese revistele de lipsă de criteriu cri- 
tic. Aceştia pe care îi vedem, sunt poeții, O revistă rezumă 

š 5 o crează”, , 

A ra egali stau lucrurile, chestiunea se schimbă. Un re- 
dactor de revistă nu e un critic, ci un istorie literar. Noi na- 
vem să-l întrebăm pe d. Călinescu dacă i-a plăcut sau nu po- 
ezia d-lui Barbu. Ca redactor d-sa era îndatorat să ceară 
colaborarea d-lui Barbu şi să-i publice acestuia orice compu- 
nere ieșită din intențiunea artei. Scriitorul consacrat poate 
fi stimulat de redactor, cenzurat niciodată. Unde am ajunge 
dacă i-am spune d-lui Arghezi: „Poezia asta a d-tale nu-mi 
pare de soiu, mai vezi, mai pileşte-0!?” Am cădea întrun ar- 
bitrar impresionist care ar pune o stavilă oricărei producţi- 
uni literare. D. Ion Barbu a scris poezii care îi dau dreptul 
de a intra în istoria literaturii romine. Redactorul ca redac- 
tor nu are căderea să discute valoarea colaborării sale, ră- 
pind astfel istoricului literar materialul documentar. Oricine 
insinuiază altă atitudine posibilă e un viclean. Dar nu numai 
in cazul scriitorului consacrat redactorul nu poate fi tras la 
răspundere critică, dar nici în cazul publicării de încercare 
a producţiei tinerilor. Dacă am răsfoi Convorbirile literare, 
am afla multe nume uitate. Dar a publicat acolo Eminescu! 
Nu-i poţi face redactorului invinuiri din căutare, ci numai 
din perseverență în rău, pentrucă scopul revistei este să cau- 
te, nu să adune. ; i i 

Se schimbă insă chestiunea cind, asemeni revistei Azi, o 
publicaţiune publică compuneri proaste care nu sunt nici de 
scriitorii consacraţi, nici de începători nedeșlușiți. Ceea ce 
publică în genere Azi este literatură de inși care au avut de- 
stul timp pentru proba eliminatorie. Un Jebeleanu sau un Ci- 
cerone Theodorescu-trebuese respinşi de orice publicaţie se- 
rioasă, fiindcă fără să fi contribuit cu nimic la progresul li- 
terilor romine, au publicat e her pentruca un redactor 0- 
nest să-şi dea seama că mau talent de loc. 


N'AVEM CRITICĂ ? 


N'avem critică? PUATA 1% 

Tot revista Azi face morală criticei romine (vecinic pro- 
blema criticei!) că nu are puterea de a „lansa. Este și a- 
cesta un fel de a vorbi. Critica nu are puterea de a lansa li- 
teratura proastă. Rostul criticului este să descopere și să ex- 
plice. „Lansarea” se face dela sine, în virtutea unor legi na- 
turale. ASA ip. 

„Cronicile literare sunt bine făcute, au inteligență, dar 


PR E 


MISCELLANEA 31 
ES A aa 


această inteligență e pusă în slujba unor scopuri ce se opun”. 

Două nsuri sunt de dat la aceasta, Nu orice cronică 
este critică. Cronicari avem noi mulţi, nu-i vorbă, dar critici 
mai puţini. Unul scrie întrun fel pentrucă altul a scris altfel, 
unul laudă din prietenie și altul atacă din dușmânie. Un a- 
cord între astfel de critici nu e cu putință, Dar cind răsare 
intr'adevăr un critic al cărui criteriu e numai adevărul, ti- 
neri şi bătrîni, fără talent, constituiți grabnic în gene- 
rație tînără, îl latră fără încetare. In felul acesta prestigiul 
criticei slăbeşte şi cu el şi puterea de lansare. Ce mai la deal 
la vale? Orideciteori un scriitor pune problema criticei e 
semn că e în căutarea unui om care să vrea să mintă, soco- 
tindu-l pe el scriitor mare. 


F D. CAMIL PETRESCU PIERDE UN SIMŢ 


lată nu mai departe pe d. Camil Petrescu! Intro publi- 
caţie îndecentă i se publică un fel de convorbire. I-am face o 
nedreptate dacă nu ne-am îndoi puţin de autenticitatea de- 
claraţiunilor sale, cînd știm falsurile acelei reviste. D. Camil 
Petrescu are putinţa să rectifice. D-lui crede că o critică o- 
biectivă nu e numai decit superioară. Critica trebue să fie 
fenomenologică, „să aşeze în sistemul lui problema şi 
postulatul valorii”, Şi, orbit deodată, priveşte înainte şi „nu 
vede pe nimeni”, Să piardă oare d. Camil Petrescu acest 
simi important şi să rămiedeodată văduvii de cele mai 
prețioase organe? 

i d 
URĂ 


Ciţiva publicişti, faţă de care d. Călinescu a avut o pur- 
tare dictată de adevăr, au conceput impotriva d-sale o ură 
neimpăcată. Forma pe care o îmbracă acest sentiment ani- 
malic e şi comică în simplitatea ei și desgustătoare. Aşa de 
pildă, d. Camil Baltazar „boicotează” cum se zice în termenii 
gazetării literare pe redactorul nostru literar. Nu primeșște 
adică niciun articol şi nici o notiță privitoare la activitatea 
«d-sale. In chipul acesta d. Baltazar speră că în curind va di- 
struge pe d. Călinescu. Cum? Mister. Deunăzi un editor ro- 
min, dintre cei mai străluciți, a vorbit la Radio despre dife- 
riți autori editaţi în editura sa. Intre altele a pomenit şi de 
d. Călinescu, Conferinţa a fost apoi solicitată spre publicare 
de d. Camil Baltazar. Care n'a fost mirarea autorului cînd, 
la corectură, constată că pasajul despre d. Călinescu fusese 
suprimat! Fireşte lucrurile au fost reașezate în marginile bu- 
nelor purtări. I). Peltz a făcut şi el nişte declaraţiuni unci 
odioase publicaţiuni, ruşine a tiparului literar rominese, (Via- 


e VIAŢA ROMINEASCA 


ja Literară) în care pomenea, în felul cum va fi crezut de cu- 
viință, şi de d. Călinescu. Acest lucru nu i-a fost publicat. Bine 
înțeles că d. Călinescu ar da dovadă de o iritabilitate neințe- 
leasă dacă manevrele acestea l-ar atinge citus de puţin. Dar 
nu putem să nu observăm decăderea scrisului rominesc în 
care diseuțiunea de idei este înlocuită cu ura personală, și în 
care mui sunt oameni care să creadă că acoperindu-ne la 
ochi piere lumea. x 


D. FORTU TRAGE CU PISTOLUL 


De cităva vreme pistolul a luat în activitatea politică a d-lui 
Forţul rolul unui instrument de primul ordin. D. Forţu tra- 
ge cu pistolul pe stradă, la percepţie, la București, la Galaţi, 
la Ploeşti. In curind d. Forţu va trage cu pistolul în Ţară. A- 
semenea manifestaţiuni pot impresiona pe elevii d-lui Forţu 
dela liceul Lazăr, oamenii de bun simţ însă sunt datori să 
pună lucrurile în adevărata lor lumină. 

D.Forţu estt o mediocritate. Este unul din acei profesori 
de provincie care, incapabili o viaţă întreagă de o activitate 
pozitivă, în cazul dumisale științifică, se trezesc la bătrineţe 
cu un vis diform de putere, care ia forma politicianismului 
sau agitației, după împrejurări, Priviţi-i făptura. O decrepi- 
tudine de Robespierre provincial, un cap disproporționat, 
turtit, o privire ra de un vag fanatic tipic. Oratoria? O 
penlbilă mizerie. Idei pompoase şi goale, imbrăcale în haină 
ciceroniană, ecouri caricaturale din manualele de retorică. 
Motive repetate simetric cu fandări spre marginea balustra- 
dei şi care sunt în stare să dea leşinuri profesoarelor celiba- 
tare, nu oamenilor doritori de gindire. 

Dar are d. Fortu o gindire oricit de neguroasă, care, În 
ciuda mediocrităţii sale, să-l facă exponentul unei stări de 
lucruri? Nu are, Clişeele sale sunt exclumaţii de milă pentru 
țara care piere, goale deziderate de cinste și legalitate, și in- 
sulte la adresa factorului stabil și mistic pe care se sprijină 
ideen statului romin. Din împleticirea aceasta de vorbe acest 
protesoraş nevropat nu ponte ieşi, Oricit bunele intenţii ale 
oricui pot să ne fie scumpe, cu ideea prăpăstioasă că țara 
piere dacă nu o deşteaptă cu pistolul d. Forţu, nu ne putem 
imbăta. Dacă ceva rău este în ţara aceasta, al cărui 
nu se poate tăgădui, este tocmai ideea fixă a învinșilor prin 
incapacitate de tipul d-lui Forţu, care își închipuc că mintui- 
rea vine dela o nouă concepţie politică. Partidele nu pot rea- 
liza onestitaten cu profesori cari ca d. Forţu dau elevilor lor 
leeţiuni de tir, Dacă d. Forţu și toți partizanii d-sale și-ar fa- 
ce datoria în cimpul lor de activitate, dacă fiecare ar 
pe locul unde se află spre a ridica In maxima potență capa- 


MISCELLANEA 33 
E > 0 IE PD e LR E 


citatea sa de muncă, atunci am avea iluştri pedagogi, iluştri 
oameni de ştiinţă, iluştri oameni de litere, iluștri creatori și 
atunci ţara ar sta altfel și ar determina și structura vieții po- 
litice. Numai puţină inteligență să fi avut d. Forţu şi și-ar fi 
dat seama că un pistol nu schimbă firea unui popor leneș, 
vorbăreţ şi criticastru, al cărui reprezentant mai tipic este 
chiar d-sa. Să fi dat sfaturi bune cu fapta elevilor săi, spre 
a-i face oameni de caracter, spre a-i impiedica să viseze ono- 
ruri politice ca d-sa, în locul voluptății, de a produce efectiv 
in domeniul culturii, și ar fi adus o contribuţie mult mai lău- 
dabilă progresului moral al societăţii noastre. 

Insă d. Forţu, profesoraşul provincial cu capul turțit de 
Robespierre cu priviri de o apositate înfricoșetoare, e un 
om bolnav. El se visează Mussolini, Hitler, Primo de Rivera, 
ceva cu uniformă şi, în locul cravașei hitleriste, cu pistol, vi- 
sează în fond ceeace rivneşie în sinea lui orice leneș impie- 
gat criticastru, între două măsline, la bodegă, decit numai în- 
tr'o formă groaznică, maladivă, care prevestește gratii și pe- 
reţi capitonaţi. 

P. NICANOR & C-nia. 


CRONICA LITERARA 


Romanul recent al d-lui Victor Ion Popa, Velerim și Ve- 
ler Doamne, este o scriere cu desăvirşire epică. Este așa de 
epică, încît ne va fi greu să cităm ceva cu deosebire caracte- 
ristic. Poţi izola întrun text descripția, momentul liric, anali- 
za, tot ce întrun cuvint împietreşte stările de meditaţie, dar 
mopul narativ nu se poate opri pe loc. Și romanul d-lui Vic- 
tor lon Popa aleargă. Aleargă ca un sălbatec, nechezind 
şi nu se oprește decit atunci cînd ostenit, se răstoarnă în 
spume pe ultima pagină. Cu alte cuvinte, cititorul care a pus 
ochii pe întiile rinduri ale cărţii e prins şi tirit, fără popas, 
pină la sfirşit., Această împrejurare de a te tri este calitatea 
esenţială a cărţii d-lui Popa şi se află cu o intensitate puţin 
obicinuită pină cum la noi. Nu este o însușire exterioară a- 
ceasta, ci însăși condiția romanului epic. Pentruca o scriere 
să pună stăpinire astfel pe spiritul tău, trebue să fie bizuită 
pe adevăr. Adevărul singur dă eroilor umanitatea, din care 
rezultă solidarizarea sau desolidarizarea noastră. Pentru ci- 
titorul aşadar care, doritor să găsească într'o carte numai 
o odihnă a spiritului, a rămas nedumerit de titlul Velerim 
şi Veler Doamne, bânuind sub el cine ştie ce absurditate 
mistico-analitică, e nemerit să spunem deln început că ro- 
manul d-lui Popa este cea mai odihnitoare și mai înlănţui- 
toare povestire. 

O a doua împrejurare caracteristică a acestui roman. 
care trebue să intereseze în deosebi pe cititorul dela ţară, 
este că e o scriere curat țărănească, cu eroi şi sentimente 
rurale, în care nu se rătăcește nici-o stare care să depășească 
fondul de înţelegere al poeziei populare. Cine a urmărit ac- 
tivitatea teatrală a d-lui Victor Popa sau a citit aci măcar 
piesa întrun act Acord familiar știe cită atmosferă poale 
crea autorul, fără analize complicate, în jurul sufletelor sim- 
ple. E un lucru cu totul curios, ca un om cu înfăţişare așu 
de delicat orășenească, pe care vintul de munte și arşița 
par a-l vătăma, să imbrace în literatură un cojoc şi o că- 
ciulă așa de autentice. Cu stilul sănătos, puțin ernizat 
pentru nevoile vremii, d. Victor Popa este acela care citește 
mai bine azi în ochii ţăranului romin. 

Cum să caracterizăm noi o literatură a cărei calitate 
stă în trăinicie epică, iar nu în firu'n patru, ca la d. Lovi- 
nescu? Vom spune că fraza d-lui Popa suflă bine, are pieptul 


# 


CRONICA LITERARĂ 35 
„n ACR EEE TIET a E E TEI EE E PE POE 


sănătos şi dur, că din ea ese abur cald de adevăr. lată pe 
scurt a, ema romanului. | 

Manlache Pleșa, țăran de făptură uriașă, sanguină, dar 
drept în simplicitatea lui, a făcut o crimă pasională, pen- 
tru care a fost osindit la zece ani de muncă silnică. Mai 
bine apărat, ca unul ce fusese în legitimă apărare, ar fi pu- 
tut să fie achitat. El însă are o filosofie rustică a soartei, 
care-l face să vadă în orice gîndurile neînţelese ale Celui- 
de-sus. 

Abia eşit din închisoare și pripăşit ca pindar la curtea 
unui boier, Manlache cade intro nouă năpastă. Cineva a 
ucis într'o pădure apropiată pe un bogătaș grec. Cine putea 
să fie decit ocnașul, care în noaptea aceea nici nu fusese 
acasă, de vreme ce se întilnise cu o fată pe care o iubea. 
La ideea acestei acuzaţiuni nedrepte, sufletul de sălbătăciu- 
ne al lui Manlache se învrăjbeşte, El fuge din sat şile ur- 
mărit ca o fiară, de câtre jandarmi. Se intimplă însă că un 
Moș Petrache. om cu înțelegere firească, îi dă adăpost. Des- 
coperiți amindoi, se strecoară printre cordoanele de jan- 
darmi, pină ce Manlache cade răpus de o infecție la mină. 
După dovezi supra omeneşti de devotament, Moş Petrache, 
se lasă prins, ca să deruteze pe magistrați și să salveze pe 
Manlache. El își ia nici mai mult nici mai puţin crima asu- 
pră-și. Manlache care nu ponte înţelege, ca un om nevinovat 
să fie dus la judecată continuă rătăcirea, pină ce cu mij- 
loace proprii află pe adevărații ucigași. Adevărul este dat 
la iveală şi Moş Petrache eliberat. De aci încolo, mai este 
o parte cu desnodămiînt tragic, care ne înfăţişează un alt 
Manlache îndrăgostit. Dar miezul cărţii acela este, pe care 
l-am rezumat mai sus. Din el se desprinde cu admirabilă ne- 
tezime două figuri. Aceea ferină a lui Manlache, om rudi- 
mentar, cu sentimentul greoiu dar prăvălatec; și blinda, 
filosofica omenie a bătrinului Petrache. Cititorul îl urmă- 
reşte cu simpatie în toate sălbatecele lor chinuri și respiră 
odată cu ei, cind li se face dreptate. E un semn acesta de 
înaltă tensiune epică, de construcție narativă, care face i- 
nutilă orice cercetare de fineţi adăogate sau de stil, cari de 
altfel, căutate cu dinadinsul, sar afla că nu lipsesc nici ele 
d-lui Victor Ion Popa. 


< Li 


D. L Peltz, nu e poate indeajuns de cunoscut publicu- 
lui mare, deşi dinsul nu se află la întiia sa operă. Insă me- 
rită să fie, și nu mă îndoiesc că romanul său, de curind a- 

ărut, Calea Văcărești, îi va da reputația ce i se cuvine. 
ste o carte ce iese cu totul din comun, o carte de scriitor 
ajuns la deplinătaten mijloacelor sale, o carte însfirşit sgu- 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


duitoare, prin care d. Peltz intră fără putință de obiec- 
țiune, în rindul scriitorilor de valoare. Totul aci este inc- 
dit pentru noi, lumea, topografia, modul scriitorului. 

In Calea Văcărești d. Peltz a zugrăvit o lume pe trei 
planuri de semnificaţie: a revelat, în primul rind, o so- 
cietate rominească de confesiune mozaică, pe care, la por- 
țile noastre, noi nu o cunoșteam; a definit, în al doilea rind, 
în chip magistral, sufletul colectiv ebraic, al ebraităţii nea- 
dulterate din ghetto, şi a dat formă personală, în al trei- 
lea rînd, unor suferințe, care ebraice sau creștine, sunt mai 
întii de toate umane. Acesta este și meritul d-lui Peltz. Eroii 
nu sunt atit de evrei, încît să nu rămînă oameni, nu sunt 
cu atit exces oameni, ca să nu aibă un ton propriu.Pitorese 
şi uman, romanul Calea Văcărești este un remarcabil docu- 
ment al societății rominești și o înfricoşetoare scenă de 
infern. 

Voi spune citeva cuvinte despre ebraitatea eroilor d-lui 

Peltz. Ei au toţi o sensibilitate familiară bolnăvicioasă, o 
solidaritate masivă care anulează discordiile individuale, 
o tristeţe biblică și o capacitate de suferință care ne-ar 
sparge sticla sufletului. Copiii sunt cn precocitate analitici 
emotivi, îmbătriniţi înainte de vreme, ca acel. Ficu, bintuit 
din fașe de îndoelile lui Hamlet. Rassă îmbătrinită, cu su- 
fetul consumat de străvechi simțuri și dureri, pe care d. 
Peltz le-a intuit în liniștea de înțelepciune talmudică a 
feței Estherei. Aceste mizerii îi trebuia cadrul acela de 
utreziciune şi promiseuitate, de gunoaie şi lături, în du- 
carea cărora mireasma unui salcim abia dacă mai în- 
vinge cu o adiere primăvăratecă lipsa de anotimp a car- 
lierului. 

Dacă privim acum lucrurile. din punet de vedere ge- 
neral uman, răminem impresionați de multitudinea și pre- 
cizia de xylografie a tipurilor. Esther, canceroasa, a cărei 
viață e o lungă agonie, copilul întristat Ficu, Leia bătrina 
tremurind de nenorociri posibile, indiferența ostenită, faţă 
- de femei a bărbaţilor, reveria şi nestatornicia lor faţă de 
bunul simț femenin, Paul epilepticul, Rubin chimericul, fa- 
milia aceea decrepită și gunoioasă, iată numai citeva as- 
pecte dintr'un cerc infernal, din care ieşim sdrobiţi. Cartea 
d-lui Peltz este cu atit mai zguduitoare cu cit stilul, după o 
lungă exercitare, a devenit' de o sobrietate avari. Nicio slă- 
biciune lirică, nicio pensulă mintuită de prisos, 

Nu pot să citez paginile cele mai de seamă. Drama 
se realizează pe drumuri lungi şi ocolite. Dar vreau să dau, 
la întimplare, o mică pildă din acel aspect al cărţii, care-i for- 
mează fundamentul și anume moartea, pildă cu care in- 


PN N a 


CRONICA LITERARA 37 
= 00. E PE 
chei, în speranța că cititorul îşi va da seama că o cronică 
este un îndemn la lectură, iar nu un surogat al ei: 

— „Mamă, a şoptit copilul în urechea Estherei, cu ten- 
mă, după ce moare omu’ şi-l îngroapă... ce se mai intim- 
plă cu el? 

— Nimic! a răspuns femeca, scuturată de un fior 

— Nimic? Nimic? stărui copilul. 

— Nimic! Absolut nimic! 

Și izbucni întrun plins nervos, care îi zguduia umerii, 
— umerii ei slabi”, 

G. CALINESCU. 


COMENTARII EMINESCIENE 


Editarea critică a poeziilor lui Eminescu a intr 
acum într'o fază definitivă. Obiecţiile justificate ce za ra 
dicat împotriva ortografiei adoptate de d. C. Botez nu fac 
mai puţin important acest moment din istoria textului emi- 
nescian, — şi de altfel nădăjduim că aceste scorii vor dispă- 
rea într'o ediţie viitoare. Mai rămîne de îndeplinit un al doi- 
lea ideal, pe care poate nu-l vom vedea realizat decit cu mulți 
ani mai tirziu: un Eminescu comentat, un text al poeziilor 
însoțit de adnotări filosofice, istorice și comparativ literare. 
Munca necesitată va fi cel puţin tot atit de improbă ca a 
unui editor de text critic, şi în schimb folosul nu va fi mai 
puţin însemnat, După bogata literatură eminesciană a ulti- 
milor ani, după lucrări de sinteză şi cercetări parțiale me- 
reu mai adincite, această muncă vine întrucilva  ușurată, 
R îndreptățește speranța într'o înfăptuire mai apropiată 

Cele citeva observaţiuni ce urmează nu sînt decit niște 
însemnări fără altă pretenție decât aceia de a putea sluji 
cîndva unui asemenea comentariu. Ele nu reprezintă mate- 
riale strinse în urma unor cercetări coordonate, ci corespon- 
denţe remarcate în treacăt, pe care nu le-am socotit lipsite 
de interes, dar care pot fi lẹ fiecare moment modificate, a- 
dăogite sau altfel interpretate prin alăturări noi. 


_ Jn anul 1860 apărea in Revista Carpaţilor condusă de 
G. Sion, o poezie intitulată Visul pierdut; autorul nu sem- 
nase, dar tabla de materii a volumului îl arată a fi însuși 
Sion. Poetul își plinge o veche iubire. De l-ar întreba cineva 
cine e aceia pe care o iubise „cu-așa înflăcărare incit eram 
mult se și să ai; ştie namal că îi închinase iluziile 

re sînt acum sfărimate, și că ființa ei îi a i- 
vizibil legată de a lui: z a Na 


Ştiu că gindeam la dinsa c'albina la o floare, 
Ca cerbul la isvor, 


CULTURA 39 


Ca pasărea la soțu-i, ca fluturul la soare, 
Ca pruncul la un dor?) 


Oricine ar putea să-și amintească aici versurile din cea 
mai caracteristică poezie de tinereţe a lui Eminescu, Amorul 
unei marmure : 


Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, 

Ca preotul altarul, ca spaima un azil, 

Ca sceptrul mina blindă, ca vulturul mărirea, 
Ca visul pe-un copil. 


In realitate poziţia poetului e cu totul alta aici. Dincolo 
era îndrăgostitul tinguindu-şi destinul, şi care, cunoscind că 
inima candidă în care crezuse 


Era uscată, seacă, comună ca oricare, 
Şi merita dispreț, 


propune inimii sale: „Sfărimă-te În mine, nu mai simţi a- 
mor”. Dincoace leit-motivul eminescian al iubirii necores- 
punse, întrucitva modificat de data aceasta, de vreme ce pri- 
cina e discrepanţa temperaturilor respective şi consumarea 
patimii în interior. Notele specifice ale liricei lui de maturi- 
tate aici încep să apară. Dacă ea l-ar iubi cosmosul însuşi ar 
lua o altă înfăţişare, şi nexul realităţilor i sar părea condus 
de un zîmbet al ei. Flacăra pasiunilor nu poate să ardă fără 
sbuciumul şi chemarea vastelor întinderi care o vor caracte- 
riza mai tirziu: 


Şi te iubesc, copilă, cum repedea junie 
Tubeșşte’n ochi de flacări a zilelor noroc, 


unde norocul însemnează, ca pretutindeni la Eminescu, des- 
tinul, Fatum, ursita. 

Suntem deci în faţa unei coarde cu totul personale a lirei 
poetului, a unei atitudini în care nu odată se va regăsi. Legă- 
tura cu versurile citate, dacă e reală, se rezumă la o reminis- 
cenţă de natură mai mult muzicală, în care nimic decit acor- 
dul general nu supravieţuieşte. Acele înfrăţiri în care poetul 
incearcă să simbolizeze unitatea organică a sufletului său cu 
iubirea, sunt de altfel atit de deosebite de invenţia lui Sion, 
redusă la inspirația anacreontică și la turtureaua versului 
popular, încît alăturarea acestor strofe ar putea să fie numai 


:) Sion,Visul pierdut, in Revista Carpaţilor, 1 (1860) vol. n, 
pag. 86-8. 


ŘE 


4) Ah VIAȚA ROMINEASCA 
PRE Ea y ar a E e E 
efectul unei iluzii. Ceeace însă ne face să credem în 

f j realita 
ei e posibilitatea cunoașterii de câtre Eminescu a acestei să 
viste, dedusă şi din faptul că în ea a fost publicată poezia 


cățelul pămintului de G. Baronzi !, din e 
în, $ . are a luat A 
tul motto al părții a doua din Strigoii, NE Done 


Ce-ţi doresc eu ție, dulce Rominie, e de o s ă 
Eminescu ; ea trebue înţeleasă încadrată în toata pe dări do 
lirism patriotic a vremii. Cu ea ne întoarcem într'o epocă din 
care poetul nu mai face parte, cea care sa numi! în litera- 
tură epoca eroică, şi care s'a manifestat pe toate terenurile 
ca atare. E timpul rîvnei pentru trecut şi al fetişelor paşop- 
tiste, ul încercării de a transplanta o vină romantică autob- 
tonă şi al entusiasmului pentru forme noi în care viața ro- 
minească se silea să încapă. E vremea marilor mişcări națio- 
nale, care provoacă în toată Europa o eflorescență a poeziei 
eroice, patriotice şi patriotarde. Această inspiraţie e caracte- 
ristică pentru anumiţi poeţi, ca pentru C. D. Aricescu de pil- 
dă, te e POR) Aureliei prin excelenţă. | 
za ceace se cîntă la noi e mai cu seamă viit 
Irecutul aspru şi munca de reconstrucție a Ehson big o 
o chezăşic pentru această culoare. Aşa i-l urează de comun 
acord poezia contimporană; oda către patrie devine un loc 
comun, în care se slăvese la fel darurile acestei entităţi ce se 
numeşte patrie, şi se reprezintă sub forme asemănătoare des- 
tinele ei viitoare, Astfel G. Sion, pe care l-am amintit, şi care 
într'o odă Principatelor Unite se întreabă: pa 


Si ce-ţi lipsește oare, o mindră Rominie? 
Curajul ? eroismul ? străvechea vitejie ? 
Nu, ție nu-ți lipseşte, o patrie iubită, 
Decit entusiasmul şi-o oră fericită. * 


sigur fiind că într'o vreme în care toată Euro i 
o vrei pa se schimbă, 
neris va rezerva şi țării sale un drum de glorie şi de fericire. 
5 fel în poezia Glubavii, D. Bolintineanu vorbea patriei a- 
pronpe în acelaș fel în care avea să i se adreseze mai tirziu 
scu: s 


Ce îţi foloseşte, scumpă Rominie, 
Dulcea+i frumusețe, rara bogăție, 


` iz asa eta Carpaţilor, II (1861), vol. L p. 255—256. 
» Sion, Principatelor Unite, în Revi arpa 
le an ayir conpra n Revista C tilor, 1 41469), 


CULTURA 4 


Anii tinereții ce te înconjor, 
Cind tu eşti robită, sintul meu amor ? 


Ce-l deosebeşte pe Bolintineanu e deci conștiința scăderii 
rezente, la fel răscumpărată prin încrederea în viitorul pen- 
tru care țara lui e chemată: 


Vin intii la viață... fiii tăi s'adunā... 
Armăsarul strigă... armele răsună... 
Spmulberă cu moarte pe apăsători, 
Cinge-ţi încă-odută fruntea ta cu flori. * 


Astfel mai ales o Odă la Patrie a lui G. Creţeanu, care 
ni se pare cea mai apropiată de versurile poetului nostru. 
Ceeace caracterizează mai ales poezia lui Eminescu e alter- 
narea muzicală a celor două atitudini, a construcției prin lup- 
tă şi prin pace, încrucişerea geometrică și evident studiată a 
că de tărie cu pocalul spumegind şi a spadei însînge- 
rate cu icoana îngerului de pace. Această dublă vină sim- 
fonică apare şi la Creţeanu, deși numai accidental. 

Poetul vede și el aceste două putințe de a acţiona in 


viitor : 
Pentru apărarea-ți vrei tu legioance ? 
Fiii tăi la număr sunt mii, milioane, 
Au braţe nervoase, inimi bărbătești, 


din care imaginea brațelor nervoase va reveni întocmai la 
Eminescu; sau: 


Vrei să-ţi cintăm ţie doina amoroasă ? 
Limba noastră este dulce-armonioasă, 
lar sufletul nostru este plin de foc. 


Şi după cum la Eminescu, după o strofă închinată luptei și 
alta plină de viziunea păcii, ambele motive se contopesc în- 
trun final care accentuiază construcția muzicală a poeziei, 
la fel la Creţeanu după cele două strofe citate urmează o 
stringere a ambelor surse: 


Spada şi cu lira, țiindu-le'n mină 
nd una cînd alta, patrie romină, 
Vor face să crească nemurirea ta, * 


t D, Bolintineanu, Gdubavii, în Bătăliile Rominilor, Bucuresti 1859, 


p. 127. 
2 G. Creţeanu, Odă la patrie, în Melodii intime, Bucureşti 1854, p. 


179—34; reprodusă și în Patrie pi libertate, Bucureşti 1879, p. 7—12. 


áz VIAȚA ROMINEASCA 
Aoa l ETERA ir M aara D D E E o r E E 


Intilnirile acestea ar putea să fie şi fortuite. Alăturarea 
versurilor de mai sus nu ţintește de altfel cît de puţin să arate 
că Eminescu ar fi dator cu ceva înaintașului său, lucru pe 
care l-ar desminți în primul rind poziţiile deosebite ale celor 
doi poeți. Ea nu urmăreşte decit o atmosferizare a poeziei, 
a cărei inspirație apare ca un unica! în producția eminesci- 
ană şi o situare u ei în cadrul poeziei patriotice a primei lui 
tinereți. 


Versurile cunoscute din Scrisoarea Ii-a: 


Impărați, pe care lumea nu putea să-i mai încapă, 
Au venit şin țara noastră de-au cerut pămînt şi apă, 


ar putea fi interpretate fără nici o dificultate în sensul 
lor literal. Credem însă că + mai plausibilă explicarea pe care 
ne-o oleră un autor clasic necunoscut pină acum în lecturile 
lui Eminescu, E vorba de Quintus Curtius Rufus, care în via- 
ţa lui Alexandru, povestind lupta acestuia cu Darius la Issos, 
redă şi vorbele adresate de Macedonean soldaţilor săi şi Gre- 
ilor, înainte de luptă. Pentru a-i aţița pe aceștia din urmă 
împotriva Perşilor, le aduce aminte că „ei au adus războiul 
„în Grecia, prin aroganța lui Darius mai întii, şi apoi a lui 
„Xerxes, care le-au cerut apa lor și pămintul, ca să nu le lase 
„nici dreptul de a se folosi de fintini, și nici obișnuita lor 
„hrană”. ? A cere apa şi pămintul era așa dar la Perși o for- 
mulă pentru a cere închinarea. Lucrul acesta ar fi putut să-l 
vadă poetul, mai clar decit din text, din notele cine ştie cărui 
comentator; astfel în ediţia sșcolărească a lui G. Lasage, cam 
din epoca în care scrisese poetul, cuvintele textului sunt ast- 
fel explicate: „Aquam ipsam terramque postulantium, c'était 
„la formule par laquelle les rois de Perse sommaient un peu- 
„ple de se rendre”. ° 

Impārații pe cari lumea nu-i mai încape sunt deci tot 
Perșii de cari vorbise mai sus, dacă e adevărat că Eminescu 
l-a citit pe Quintus Curtius. Informaţia ar fi putut să-i provi- 
nă şi dintr'o altă sursă, de pildă din vreuna din lecţiile pe 
care le audiase la Viena. Totuşi nimic nu împiedică presupu- 
nerea unei lecturi directe a textului latin. Eminescu avea cu- 
noștințe de latină mai întinse decit se crede în general; o do- 
vedește un manuscris al tratatului de vinătoare al lui Oppian, 


! Quum adierat Graecos, admonebat: „Ab iis gentibus illata Grae- 
clae bella, Darii prius, deinde Xerxis insolentia, aquam ipsam ter 
ramque postulantium ut neque fontium haustum nee solitos cibos re 
Unquerent“ Q. Curţii Rufi De rebus gestis Alerandri Magni, III, 10. 

3Q. îs Rufus, édité par G, Lesage, Paris Hachette, 1872, p- 
38, nota ê. 


CULTURA & 


intre cărțile lui după moarte, și restituit de Titu Maio- 
cară lui D. ra Sturdza, căruia îi aparținuse. Manuserisul, 
t astăzi la Academia Romină, e o copie contimporană 
după o tipărire din secolul XVI; deşi paleografia epocii nu 
prezintă prea mari dificultăți, ea presupune totuși, o cunoaş- 
tere a limbii și o rivnă pentru studiu pe care trebue să cre- 
dem că le avea și poetul. Cum această cunoaştere ne e ates- 
tată şi din alte părți, poate nu va fi cu totul neintemeiată ală- 


ăcută mai sus. 
turarea făcută AL. CIORANESCU. 


S È (8 R I E 
SCRIITORI ROMANI BĂNĂŢENI DIN TIMPUL 
CALVINISMULUI 


(1526) Turcii puseseră stăpi- 


atäli Mohi 
După bătălia dela ács părţile lui orien- 


nire tot teritoriul Banatului, în afară de părţile : 
tale, Cis se refugiaseră Hominii prin munţi și prin păduri. 

Regiunea Lugojului şi a Caransebeşului, mai ferită de inva- 

ziuni,deveni mai tirziu terenul prielnic al propagandei pro- 
testante și calvine. Calvinismul a făcut cuceriri Îr 

printre nobilii romini, cari prin situația lor privilegiată față 

de popor și prin legăturile ce le aveau cu Ungurii, nu se sim- 

teau prea atașați de credința strămoșcască, 

Primele rădăcini ale calvinismului au fost intinse in Ba- 
nat pe la sfirsitul secolului al XVI-lea, iar primele centre e- 
rau cele din Lugoj și din Caransebeș, cari erau atit de bine 
organizate şi atit de puternice, încât exercitau o influenţă de 

ropagandă pină în regiunile învecinate ale Hunedoarei şi 
fajegalui. y ra 

Pentru literatura romină răspindirea calvinismului are o 
importanță mare, fiindcă cele dintii manifestări literare ro- 
mineşti s'au produs tocmai datorită propagandei calvine. Şi 
cum centrul calvinismului se găsea în partea de răsărit a Ba- 
natului, tot acolo se farma și leagânul literaturei române. Pu- 
tem chiar afirma, că cea dintii scinteie de literatură romi- 
nească a fost aruncată din Banat și de către rominii bănă- 
teni. k z Ga 

Se ştie doar, că în localurile de rugăciune ridicate de 
calvini în Lugoj și în Caransebeş se cintau pe la mijlocul 
veacului al XVII-lea versuri rominești, cari nu erau altceva 
decit psalmii traduși în rominește de către cei dintii calvini 
romini din Banat. In istoria literaturei noastre a rămas ca do- 
cument de mare valoare colecţia de versuri rominești aduna- 
te de tatăl lui Mihail Halici, care făcea pe vremea aceea mul- 


p? 


44 VIAŢA ROMINEASCA 
„GE DEEE AE ERA A IE BI A O 1723 L A IE E E 


te traduceri romineşti. Fără îndoială că aceste traduceri sunt 
cele dintii produse ale literaturei noastre. 

Un alt mijloc de creație literară rominească, destul de 
interesant, dar primitiv, era şi metoda de învățāmint apli- 
cată de dascălii de atunci. Ei dădeau elevilor subiecte pe 
cari să le versifice. La început versificările acestea se făceau 
în hexametri latini, iar mai tiriu elevii erau ingăduiţi să facă 
versificările și în limba lor maternă. Astfel se făceau o mul- 
time de versificări rominești de către elevii romini, a căror 
majoritate crau recrutați dintre copiii familiilor calvine din 
Banat, Se spune, că seriitorul bănăţean de mai tirziu. Mihail 
Halici, era un foarte talentat şi bun versificator, 

Din punct de vedere al istorici rominilor bănăţeni a- 
ceastă epocă calvinistă are o însemnătate foarte mare, deoa- 
rece în timpul ei au trăit o serie de scriitori romini bănăţeni de 
religie calvină, cari au adus contribuţii preţioase literaturei 
noastre, Între aceștia cei mai cunoscuți erau Ştefan Herce, 
predicatorul din Caransebeș şi Moise Peştișel predicatorul 
din Lugoj, apoi Ștefan Fogarasi, preot calvin romin din Lu- 
pair şi a paer tatăl si Mihai Halici fiul, Prin a- 

i scriitori calvini a luat si ele dintii nx 
e aret aigar saak ah Eic ai parte la cele dintii ma- 

A Stefan Herce şi Moise Peștișel sunt autorii faimoasei bi- 
blii dela Orăştie, cunoscută sub numirea de „Pălia” și tipă- 
rită la Orăştie in anul 1982. Această biblie a fost tradusă sub 
superintendența mitropolitului calvin Mihail Tordaşi numit 
de către principele calvin pentru întreg teritoriul Ardealului 
pe seama rominilor trecuţi la calvinism. Intre colaboratorii 
la traducerea acestei biblii se mai găsesc și numele dascălu- 
ii Zăcan din Sebeş şi al protopopului Achirie din Hu- 

Ştefan Herce şi Moise Peștişel au întocmit vechi ip- 
tură, luînd de bază biblia ungurească tipărită la hery îi po. 
grafia lui Gaşpar Heltai din Cluj ṣì comparînd textul ei cu 
traducerea latină a sfintei scripturi făcută de câtre Sf. lero- 
nim Pin ad 

tefan Fogarași cra în bune legături cu Akoş Barcsay 
banul Lugojului și al Caraneci iti. numit în această pei 

țiune de către principele Rakoezi pentru deosebitele merite 
cîștigate în legătură cu misiunile sale diplomatice din ţările 
rominești. Akoș Barcsay l-a încurajat foarte multe pe Ştefan 
Fogarași ca să facă traduceri rominești după cărţile religioa- 
se calvine. Astfel în anul 1648 Fogarași traduce din limba 
maghiară şi latină un catichism calvinese, pe care îl dedică 


‘lui say. Tot cu ajutorul lui Barcsay a vrut Ștefan Foga- 


iya aa tipărească şi traducerea rominească a psalmilor lui 


CULTURA 4 
Po 
Dintre seriitorii romini bănăţeni din timpul calvinismu- 

lui. cei mai însemnați sunt Mihai! Halici tatăl și fiw. 


Mihail Halici tatăl era descendentul unei nobile familii 
romineşti din Caransebeş, care trecînd la calvinism şi Înru- 
dindu-se prin căsătorii cu diferite familii ungurești, își pier- 
duse legătura cu poporul rominese. Pe lingă toată această 
maghiarizare, membrii familiei Halici continuau să vorbeas- 
că şi să cultive limba romincască, Mihail Halici tatăl, 
„jurat” în senatul din Caransebeş, a fost doar colecţionarul 
versurilor romînești traduse după psalmii ce se cîntau în ca- 
sele de rugăciuni ale calvinilor romini din Lugoj şi Caran- 


Despre Mihail Halici tiul ne-au rămas mai multe date bio- 
grafice şi chiar și produse literare. El sa născut la Caranse- 
beş în ziua de 9 Octombrie 1643. Primele studii le-a făcut în 
orașul său natal, iar cele secundare la gimnaziul reformat 
din Sibiu, apoi la gimnaziul academic reformat din Aiud, 
După accea a plecat în străinătate, cerind în anul 1665 în- 
scrierea sa la Universitatea din Nürnberg. Intorcîndu-se a- 
casă, a îndeplinit funcțiunea de rector al şcoalei reformate 
din Orăştie. Mihail Halici fiul sa ocupat şi cu ideca plecării 
sale la o Universitate străină, dar nu se ştie dacă şi-a putut re- 
aliza acest plan. Tot astfel nu se cunoaște nici data morţii 
sale. Domnul profesor universitar Sextil Puşcariu susține însă 
că Mihail Halici fiul, desigur a fost deja mort în anul 1712 
(vezi Istoria literaturei romine, Epoca veche). 


Mihail Halici fiul şi-a început activitatea sa literară deja 
pe băncile gimnasiului, cind se îndeletnicea cu diverse versi- 
ficări în limba rominească. Din timpul acesta însă nu ne-a 
rămas decit urma unui vers latinesc intitulat „Carmen” gi 
dedicat prietenului său Valentin Frank von Frankenstein, 
care a ajuns mai tirziu comitele suprem al Suşilor. Domnul 
N. Drăgan crede însă că şi „Kentek Rumeneszk de dragoste 
skrisz” se datoreşte lui Mihail Halici fiul şi că această poezie 
ar fi tradus-a tînărul bănăţean pe la anul 1660 în mod liber 
după un „Cantio de amore”. Domnul Sextil Puşcariu spune, 
că „această poezie a fost păstrată împreună cu alte cinci ver- 
suri poporale în copia din 1672 a lui Nicolae Petrovary de 
Petrova”. 


La 1 Iunie 1674 scrie Mihail Halici fiul o odă în hexame- 
tre şi pentametre, dedicată prietenului său Francise Pariz Pa- 
pai, cu ocazia promovării acestuia de doctor al Universităţii 
din Basel. Fiind această odă un foarte preţios document de 
istorie a limbii rominești, o reproduc În întregime cu ortogra- 
fia sa originală: 


——————————————————————— 


48 A VIAȚA ROMINEASCA 


Carmen primo & Uni-Genilum Linguae Homano-Humanae, 
Honoribus 


Fortuna & Auspiciis Impenetrabilis Dacici-Argonautae, 
Praenobilis Domini 


Francisci Paricii, Papensis & C. 
Veteris oculistimi que in Ilustri Enyedinå, 
Haliciastri: natum. 


Kent szenetate, scriind la voj, Rumanus Apollo, 

La totz, katz szvente'n Emperecie sedetz ! 

De unde cunostince asteptem, si stince: fericse 

De Amstelodam, pren chertz szte'n omenie typar. 

Legse derapte au dat frumosze csetate Geneva: 

Ecz vine Franciscus, cinete Leyda, Paris ! 

Prindecz mane szorory, cu czeszt nou oszpe: nainte 
Fratz, fratatz, Nymphele, jasze curund. 

Domny buny, mary Doktori, Daszkely, si bunele Domnae, 
Cu patse ej fitz, cu paenye si szare, rugem, 


Nagy Enyedini Transilv, i. Junii, A. 1674. 
Condidit ex improviso, Amiculus Pariciaster 
Michael Halicius, Nob. Romanus Cívis, de Cârânsebes. 


Oda aceasta, transerisā cu ortografie modernă, ar avea 
următorul înțeles: 


Cind sănătate, scriind la voi, Rumanus Apollo, 

a toţi, ciți în sfinta împărăție ședeţi: 

e unde așteptăm cunoştinţă și ştiinţă: ferice 
De avem să te lăudăm, prin cărți și in omenie tipar. 
Lege dreaptă a dat frumoasa cetate Geneva : 
Aici vine Franciscus, ține-te Leyda, Paris! 
Prindeţi mina surori, cu acest nou oaspe: înainte 
Fraţi, fărtaţi, nimfele să iese alergind. 
Domni buni, mari doctori, dascăli şi bunele Doamne, 
Cu pace eșiţi, cu pine şi sare, Vă rugăm. 


Cea mai insemnală lucrare a lui Mihail Halici fiul este 
„Vocabularul rominese-latinesc”, 

Se crede că după exemplul acestui Dr. Francisc Pariz 
Papai, care compusese un lexicon latin-maghiar, şi-ar fi im- 
tocmit, Mihail Halici fiul, vocabularul său. Acest „Vocabular 
rominesc-latinesc” are pentru istoria limbii noastre, dar mai 
ales pentru cunoaşterea dialectului bănățean din vremea s- 
ceea o importanță covirșitoare, Vocabularul este seris cu li- 


CULTURA - 1T 


tere latine şi cu aceeaşi ortografie bizară compusă) din ames- 
tecul anca aia e maghiare şi săsești, pe care o intilnim a- 
pe în toate scrierile românilor calvini. Cuvintele aduna- 

te în acest vocabular sunt în majoritatea jor cuvinte aduna- 
te din dialectul bănăţean, dar multe din ele nu reprezintă a- 
dăvăratul grai pe care il vorbea poporul romin din Banat, 
fiindcă Halici avind contact cu familiile nobile ungurești, în 
mod fatal îşi amestecă limba maternă cu maghiarisme. Dom- 
nul prof. Sextil Puşcariu spunt cu drept cuvint, că „insemnă- 
tatea acestei lucrări nu stă însă numai în bogăția materialu- 
tui lexical cu colorit regional — peste 5000 de cuvinte, — ci 
mai ales în faptul că pentru întiia oară se pune alături, în- 
tr'o lucrare lexicografică, limba romînă eu cea latină, din 

"a născut”. 
Care An după acest vocabular a lui Halici s'a compus pe la 
finea secolului al XVII-lea şi dicţionarul folosit de generalul 
Marsigli, vestitul geograf italian, care venise să viziteze Ba- 
natul şi să facă studii asupra poporului romin din aceste re- 
giuni. Dicţionarul acesta însă purta și cuvinte maghiare pe 
ele romine și latine. n 

e piper Pie literară a acestor scriitori romini din Banat, 
cari deşi sau înstrăinat de clasa de jos a poporului nostru 

prin forța împrejurărilor impuse de situaţia lor nobilă și 
prin noua lor credință calvină, arată totuși că au fost singurii 
cultivatori literari ai limbei romine din timpurile acelea. Lu- 

crările lor nu înscamnă numai începutul istoriei literaturei 

noastre bânăţene, dar formează și primele manifestări lite- 

rare mai importante ale neamului rominese in general. 
Dr. AUREL COSMA JUNIOR. 


eg et 5 G 0 „a T 


MIT POLITIC ŞI DEVENIRE ECONOMICA.) 
PREMISE 


Viaţa economică actuală realizează pn dinaman pir 
printr'o tendință continuă de prefacere și de ajustare spon- 
tană În oare noui de viaţă. Producţia capitalistă şi-a în. 

it semnificația de acomodare p tică la vicisitudinile 
ului social. Tehnica revoluționară grăbeşte desfășurarea 
ecomomicului — imprimindu-i pecetea neprevăzutului. In- 


*) Prin critica statului modern, problema dualismului politico 
PER E-i e azi echilibrată. Deaceca — voiu pune problema dintr'un 
punct de vedere dinamie — al diferențelor evolutive și a sintezei di- 
namice între politie şi economic, 


4 VIAȚA ROMINEASCA S 
Í G OSERE AL. E or aa SE SE A 


treprinderea recentă are sens și prin această suggestie socia- 
lă a noutâţii. 

Dar devenirea economicului sfidează voința omenească. 
Fenomenele simple de producţiune sau cireulațiune capita- 
listă mu stau totdeauna la disereţia teoreticianului sau chiar 
a organizatorului practic. Faptul economic nu se pretează do- 
cil unor analize strict cauzale, In interiorul ritmului capita- 
list nu se poate desluşi un fapt-cauză. Între cauza și efectul 
economic nu există o relațiune de perfectă echivalență ma- 
tematică. Intre faptele capitaliste există mai mult o legătură 
funcţională şi apoi o direcție continuă dela mijloc spre scop. 
Economia capitalistă formează un tot organic, ale cărui ele- 
mente se găsesc într'o intimă dependență antinomică. Orice 
variaţiune economică e condiționată de atitea ori, cîte ele- 
mente economice de bază există. 

Aceste momente dinamice nu pot fi desprinse din ritmul 
sconomic pentru a fi normalizate prin mijloacele leigslative, 
Acţiunea politică nu poate încremeni spontaneitatea dinami. 
că a faptelor economice. Deaceia, de multe ori, în faţa poli- 
ticei econamice inoperante, economicul poate lua joarea 
unui revoluționar anonim şi temerar. Raţionalizarea etatistă, 
întreprinsă îm ultimii ani — cu toată seria ci de bilanţuri de- 
ficitare — e oricând un fapt, care îndeamnă la acest quasi — 
defetism politic, 


Faptul politic prezintă un caracter mai static, Guver- 
nanții au avut totdeauna o mentalitate conservativă. Suvera- 
nitatea naţională a luat, de multe ori, aspect de „substanță” 
incremenită, 

Deoarece se bazează pe autoritate, politicul conţine un 
maximum de cristalizare instituțională. Organele politice 
sunt lipsite de supleță, atunci cind trebue să se acomodeze u- 
nor nouti relațiuni sociale, 

Biuroecratismul şi militarismul au izolat viaţa politică de 
aspectul omenesc al ansamblului social. Tradiţia politică a 
falsificat treptat punctele de vedere ale conducătorilor 
populari, creindu-se o anumită prejudecată politică. 

Dar spre deosebire de această autoritate, care manifestă 
azi o tendinţă de singularizare, de izolare abstractă, — faptul 
«conomie e mai mobil, mai suplu și mai general. 

Economieul creează spontan valori, cari revoluționează 
imsinuindu-se în aspectul integral al societăţii. Distanţa între 
faptul economic și celelalte forme sociale e minimă. Econo- 
mismul recent a stabilit o legătură intimă între valorile cco 
nomice şi cele spirituale, Orice mișcare economică anire- 
nează astăzi ușor si o variațiune socială mai amplă. 


CULTURA 49 
IE ZIP EEE, ee NE EDO e EEE N ME EEE DE PP EEE 


Alături de politicul abstract, încremenit, izolat — activi- 
tatea economică e profund dinamică, concretă și generală. 
Valorile economice descind direct din viață. Activitatea eco- 
nomică reprezintă aspectul structural al societăţii. Viaţa po- 
litică a devenit simplă normă artificială, plăsmuită de voința 
omenească. 

Revoluţia politică are un caracter superficial. ‘Fransfor- 
mările economice sunt mai profunde, mai omenești. Revo- 
luţia politică nu devine și socială decit printro adiacenţă e- 
conomică. Exonamicul e factorul dinamic al politicului: e c- 
lementul care înviorează ritmul social. 

Viteza economicului a devenit însă prea exagerată faţă 
de ritmul politic. Politicul actual a luat aspecte anacronice, 
Linnea politică e depeizată in fața escrecenții economice, 
Mijloacele de organizare politică nu mai corespund nouilor 
tendinţe tehnice şi economice. 

Cm toate că economicul are un tempo mai rapid de des- 
voltare, totuşi, evoluția sa prezintă un caracter mai linear, 
mai continuu. Intre direcţiile vieţii economice există o legă- 
tură de ansamblu, care coordonează tendinţele noui. Intre fa- 
zele desvoltării economice există suportul vieţii naturale 
spontane, a continuității prin care se conservă viața socială. 

Intre fazele vieţii politice există discontimuitate. Regimu- 
rile politice, sub presiunea  conservatorismului, — se lichi- 
dează greoiu, prin mişcări brusce, prin mutațiuni. Ciclurile 
politica au avut totdeauna o durată mai mare decit ciclurile 
economice. Totuşi, diferența de nivel între fazele politice e 

maximă. 

Aşa dar, realitatea politică se caracterizează prin sta- 
tism, dar totodată — şi printr'o discontimuitate suprastructu- 
rală, Aspectul economic e însă mai profund structural, mai 
generalizat, dar mai concret, Viața politică e mai artificială, 
pi formală, dar mai sinsularizată în ansamblul vieții s0- 
ciale, 


Să încercăm şi o exemplificare fragmentară a acestei 
prime  distincţiuni între politică şi economic. Deoarece e 
vorba de realităţi actuale — să ne gindim la citeva din as- 
pectele evoluţiei politice postbelice, În comparaţie cu ritmul 
economic, Se poate observa că regimurile politice sau men- 
ținut în majoritate pe un teren aproape democratie, Cu toate 
că economismul intensiv a pătruns adinc în viața statului 
modern, totuşi, o concepţie politică anti-economică se menti- 
ne încă prin mijlocirea generoasă a unei tradiții perimate, 
Exceptia dela acest statu-quo politie o constitue transformă- 
rile politice din Halia fascistă, Rusia sovielică — și întrucitva 


50 VIAȚA ROMINEASCA 


__ cele din Germania nouă. Totuşi, modificările economice 
din aceste țări — nu sunt tot atit de profunde și revoluţiona- 
re. S'a schimbat numai ordinea economică, Condiţiunile so- 
ciale ale desvoltării economice sau menţinut; — sau au su- 
ferit o transformare mult mai lineară, mai lentă. 

In Statele-Unite se poate observa mai clar amplificarea 
vertiginoasă a faptului economic şi treptata secularizare a 
politicului. Intr'adevăr, moravurile democratice americane 
sunt străbătute de o mentalitate pur economică. Și poate că 
din canza acestei dominări a economicului, viața socială şi 
politică a Statelor-Unite nu e prea ameninţată de obsesia ino- 
vaţiunilor politice. 

In Rusia Sovietică s'a produs o revoluţie bruscă în ordi- 
nea politică şi socială, dar structura economică fundamen- 
tală sa schimbat numai la suprafață. Mentalitatea economi- 
că a poporului rus a rămas aproape aceiaşi. „Capitalismul 
de stat” al Rusiei recente e o mărturie că vestigiile burgheze 
şi vecinătăţile capitaliste au incă un rol în devenirea econo- 
mică comunistă. Mai mult : Cu toate diferențele politice, în- 
tre naţionalizarea americană și cea sovietică există numai o 
nuanțare socială. Principiile acestor raţionalizări coimeid în 
realizările lor tehnice şi pur economice. 


Fenomenul economic — după ce a urmat un proces de 
generalizare socială — manifest astăzi şi tendinţi cre 

de imtegrare, de concentrare şi de organizare. E fapt limpede 
că întreprinderea capitalistă face drum socializării. Insă de 
mult timp, producțiunea şi tehnica au adoptat o metodă so 
cială; adică au coleetivizat munca 

Capitalismul modern a mai exercitat și o acțiune de eco- 
nomizare integrală a societăţii. Metoda și spiritul capitalist 
au cucerit mentalităţile. Reclama specific capitalistă a exerci- 
tat o acțiune sugestivă asupra masselor, convingindu-le să 
consume cit mai intensiv. 

A rămas însă o „ordine”, o conducere capitalistă, neso- 
cializată şi negeneralizată. „Ordinea capitalistă” actuală sa 
restrins, a devenit olizarhică. Grupările economice au deve- 
nit și mai compacte decit cele politice. lar tendința fermă de 
cristalizare economică a creat o nouă dictatură — sau o „feu- 
dalitate” capitalistă. 

Devemirea economică actuală a creat am capitalism obez, 
condus de un cerc restrins de „captain of industry”. Ordinea 
—— conducerea capitalistă — a devenit aristocratică, separa- 
tistä, distantă față de masse, S'a ajuns la un capitalism care 
diferențiază şi proletarizează. 

Viaţa politică a suferit o transformare contrară: Demu 


A 0 i INI i E 


CULTURA 51 
SR a 


<raţia a îndrumat autoritatea tică spre diluare, spre frag- 
mentare şi nivelare. Idealul ! egalitar a fost inter- 
pretai de vremea nouă ca un ideal de standardizare a politi- 
cului, de dominare inconștientă a masselor amorfe. 

Politicul a fost raportat unui cadru naţional şi etatist. E- 
conomicul —- ( cind n'a fost sub presiunea statului poli- 
tie) — s'a desvoltat în legătură cu interesele unor grupări so- 

iale mai restrinse, deaceia sin pait aia eai r. 

Dimpotrivă, categoriile p itice raţionaliste, liberaliste 

sau iluministe, sau descompus în fața nouilor realități so- 


-ciale. rea politică e astăzi nestabilă; e întemeiată 
pe i provizorii de mulțimi. 
a 


gur 
ordinei capitaliste. 

Acest fenomen social a luat un aspect politic cu deosebi- 
re în Germania recentă. Aici, capitalismul dinainte de război 
luase un caracter militarist și biuroeratic. Statul german şi-a 
încurajat apoi industria prin subvenţii. Dar acest „capital au- 
toritar” se deprinsese să disprețuiască piața liberă, Noua 
concurenţă de după războiu a întărit și mai mult politica de 

i şi de raționalizare tehnică, neglijindu-se insă sen- 
sul social al organizării capitaliste. S'a ajuns uşor la supra- 
produeţe, la şomaj şi la mizeria socială. lată deci, un exem- 
plu banal de organizare capitalistă, care a produs un deze- 
chilibru economic și social. 

Dar capitalismul acesta proletarizant a creat şi o reacli- 

Sik politiei, care se manifestă recent prin curente extremise. 
I dictaturii populare e dovadă că massele luptă contra 
organizării capitaliste. Aşa dar, o anumită viație a tendinței 
ferme de integrare şi organizare capital a produs imediat 
o reacțiune politică anarhizantă, iraţională, neorganizată. In- 
tervine deci același conflict evolutiv între realitatea economi- 
că și ideia politică. 


Integrarea economică se bazează pe o raționalizare inte- 
grală. Capitalismul mondial s'a organizat urmind o politică 
de regrupare şi consolidare a unităţilor sale productive. Pen- 
tru asta — s'a recurs la o amenajare ştiinţifică a metodelor 
tehnice, S'a realizat mai tirziu o economizare a forțelor de 


produețiune, cu scopul obţinerii unui maximum de randa- 


a 


52 VIAŢA ROMINEASCA 


ment, Economia capitalistă şi-a raţionalizat întreprinderea, 
piaţa şi consumaţia. Producţia a fost unificată, normalizată, 
tipizată şi standardizată. Debuşeul a fost raţionalizat prin 
trusturi şi carteluri. S'a încercat apoi o complectare a rafio 
nalizării tehnice printr'o raționalizare financiară, Au apărut 
şi metode economice noui: Fordismul şi sovietismul — cele 
mai formidabile raţionalizări recente — au creat şi o nouă 
doctrină socială. Acestea au ajuns la o economie colectivizan- 
tă, la un sistem de produețiune, care are în vedere și um an- 
samblu, un scop social. Fordismul și sovietismul au creat o 
punte între rafionalizare și socializare. In deosebi sovietis- 
mul a căutat să niveleze antinomiile economice capitaliste 
printr'o canalizare raţională a forţelor de producţiune și con- 
sumaţie. Prin aceste noui dirijări economice, capitalismul a 
ajuns treptat la ideca fundamentală a tendinţelor sociale re- 
cente: la planul unor dirijări sau raţionalizări sociale inte- 
grale, Dacă „planificarea” nu e încă o realizare a economiei 
actuale e cel puţin un ideal, o tendință fermă, care-si poate 
găsi și o aplicare firească. 


Spre deosebire însă de viața economică. fenomenul poli- 
tic a urmat — și în această privință — o altă tendință evolu- 


Politica democratică — cu origini îndepărtate de ilumi-- 
nism tations = creat și un „stat-jandarm Libertăţii 
individuale i s'a dat un caracter abstract, luindu-i-se comţinu- 
tul economic şi material. Ideologia politică democratică — 
întemeiată şi pe prejudecăţi intelectualiste — a susținut un 
stat artificial. i 

Dar raționalismul politic a început să se uzeze în aţa 
realităților, a început să se transforme întrun iraționalism 
politie, întrun misticism tic al masselor, Politicul pag 
pe intelectualism s'a destrămat. räminind pe urma lui, mer 
onalul nud al acțiunii omenești: A ieșit la iveală un ana 
colectiv brutal, mistic. S'a întrebuințat și politica dictaturi 
pentru acoperirea acestei izbucniri semnificative... „Totuși, 
mitul politic al autorității ma putut triumfa definitiv. Ace- 
sta e criza de raționalizare a autorității politice. 


Şi evoluţia economică modernă a plecat dela un punet 
de vedere raţionalist. Economia clasică și acea manchesteri- 
ană era raționalistă, intelectualistă; era coordonată cu wn 
ideal democratie liberalist și raţionalist. Dar în ultima vre- 
me, de cînd capitalismul sa organizat și sa concentrat, com- 


„CULTURA 53 


cepțiile economice sau despărţit de mentalitatea politică. E- 
conomia capitalistă sa consolidat prin raționalizare şi con- 


_ centrare. Instituţiunile economice au progresat vertiginos, 


distanțindu-se de organele politice, menținute încă pe baza 
unui individualism depăşit. Astfel, politicul s'a dezorganizat, 
sa destrămat prin propriile sale prejudecăţi, — s'a iraţiona- 
lizat. Deci: 

Conducerea politică a urmat o direcție dela raționalism 
la iraţionalism. Faplul economic a trecut dela n rea la 
raționalizare, la organizare sistematică. Viaţa politică a evo- 
luat dela un raționalism individualist, la un iraţionalism, la 
un misticism al colectivului, la un „mit al națiunii”, Dimpo- 
trivă, viaja economică a evoluat dela un raționalism indivi- 
dualist la o raţionalizare socializantă. 

In această sucintă caracterizare trebue făcută distineţiu- 
nea iniţială între „raționalism” şi „raționalizare”. Haţiona. 
lismul (fr. „rationalisme”) se deosebeşte de raționalizare 
(germ. „Bationalisierung”). „Raţionalismul” are mai mult o 
bază teoretică; a fost numai o teorie logică și oportună pen- 
tru prima fază a capitalismului. Mai tirziu — raționalismul 
a devenit un simplu ideal; iar fața unor fapte neprevăzute 
—- o simplă prejudecată, 

„Raţionalizarea” conţine o semnificaţie practică, activă, 
— un punct de vedere de organizare socială. şi economică. 
Haţionalizare înseammă azi o pragmbtizare a vechiului ideal 


In cazul nostru, raționalizarea -- ca ideal — pleacă dela 
o realitate economică, E uceiaşi idee fundamentală, dar care 
urmează două tendinţi contrarii, 

Raționalismul are un sens individualist; conține o remi- 
niscență de iluminism şi rousseauism. Dimpotrivă, raţiona- 
lizarea şi-a însușit um punet de vedere social; rezultă dintro 
transformare a raționalismului prin intervenţia evenimente- 
lor şi a concepţiilor sociale moderne. Raţionalizare ar insem- 
na şi sinteza produsă prin îmbinarea raționalismului filoso- 
fic cu „sociologismul” modern. 

Sau — s'ar putea spune că raționalizarea e un compro- 
mis la care a recurs raționalismul individualist burghez și 
capitalist în faţa presiunii socialismului modern. 

Dar să închidem paranteza. 


RADU LUCA. 


CRONICA ECONOMICA 


AGRICULTURĂ CU PREJUDECĂȚI. 


Și în ţară şi în străinătate, în deosebi în apusul civilizat, 
există o largă pătură de specialişti care — de bună credinţă 
așteaptă şi popularizează „ieşirea” din criza economică. 

Mijloacele diverse pe care acești specialiști înțeleg să 
le propună sunt foarte puţin interesante ca valoare practică, 
din za aie ce ei sunt cu toţii victimele unei foarte gingaşe 
crezu. 

O lume întreagă după război a aşteptat cu o admira- 
bilă, dar inutilă virtute, reîntoarcerea momentelor devalori- 
zate la valoarea lor antebelică şi revenirea la vechile rapor- 
turi de preţuri. Cam de aceeaşi mină este şi doctrina acelor 
ce vor să remedieze efectele crizei, în vederea readucerii a- 
a stări de „prosperity”, dinainte de prăbuşirea preju- 
rilor. 

Mai puţini sunt aceia care înțeleg să nu se iluzioneze şi 
să vadă că problema au constă într'o înlăturare a efectelor 
depresiunii economice, ci într'o adaptare, a raporturilor eco- 
pemo la nouile contingențe creiate în urma acestei depre- 
siuni. 

Desigur că această „adaptare insemneazā un proces 
care pe de o parte trebue să opereze structural — in intrea- 
ga organizație a producţiei, — iar pe de altă parte, să trimi- 
tă în istorie o seamă de prejudecăţi știențiste, ce domină 
ideologiile tuturor purtătorilor de răspundere în materie de 
politică economică. 

Faţă de necesitatea de a se declanşa acest proces de a- 
daptare, agricultura Romîniei stă şi astăzi, mult decit 
orice ramură de producţie, sub condamnarea cîtorva fun- 
damentale prciuecăți datorită cărora, producția agricolă 
este desrădăcinată şi inadaptabilă vieţii noastre economice. 

Asemenea prejudecăţi au impiedecat pină în momentul 
de faţă putinţa de a se trage din faptul reformei agrare ca- 
re a transformat atit structura proprietăţii, cit şi structura 
exploatării agricole, consecinţele care implicau o altă poli- 
tică agrară. 

Voiu insista numai asupra cîtorva prejudecăţi esenţiale, 
lăsînd la o parte pe altele care abundă în dispoziţiunile de 
pe agrară la noi și în metodele practicate în acţiunea 

partamentului de Agricultură, dela război şi pină astăzi. 


L 


EN CRONICA ECONOMICA 55 
di 


=. 


Măsurile de politică agrară au fost totdeauna luate spo- 
radic şi fără curajul de a.se ataca problema în total. O ten- 
tativă de instituire a unui mecanism care să asigure garan- 
tiile unei susțineri a preţurilor interne ale cerealelor în 1931 
__ a fost repusă în cartoane, prin intervenția intermediari- 
lor comerţului de cereale. De altfel în tot acest timp, politi- 
ca noastră agrară a avut o linie de evoluţie caracteristică, 
Răminind continuu neputincioasă faţă de mișcarea prețuri- 
ior, răminind continuu absentă faţă de problema finanţării 
recoltelor, răminind un timp inexistentă în problema credi- 
tului pentru agricultură, iar mai în urmă îndrumată greşit 
prin organizarea Creditului Agricol Ipotecar, sa manifestat 
în special printr'o notă deosebitoare: din cind în cînd. a a- 
părut la suprafaţa vieții noastre publice, ea un ecou care in- 
totdeauna a rămas şi rămine vag, un leit-motiv: „ridicarea” 
agriculturii, 

Formula aceasta care conţine în cu o mare doză de ri- 
dicul, dar care exprimă şi o situaţie tragică, nu este alteeva 
decît supapa de siuuranță a prejudecăţilor care ţin lucrurile 
în loc. Neputinţa de a se aborda problema in termeni efec- 
tivi se traduce regulat prin aşezarea în fruntea programelor 
a dezideratului „ridicării” agriculturii. 

In fond însă, ideologiile sunt guvernate de prejudecăţi 
ca acestea: 

1. — Prin influenţa economiei politice științiste şi doc- 
trinare a apusului capitalist, mai perzistă la noi naivitatea 
prețului just. Se crede anume că este firese ca prețul intern 
al producţiei agricole să fie dictat de preţurile mondiale. 

2. — Intervenţia Statului în materie de agricultură, În 
ce priveşte technica producţiei, mai stă incă pe premiza că 
e normal ca ferma model a Statului să coexiste alături de 
gospodăriile mizere ale țăranilor producători. 

3. — S'a crezut şi se crede că este posibil a se obține re- 
zultate de pe urma unei organizaţii de credit agricol, insti- 
tuită după reţeta clasică şi ncincadrată întrun sistem de fi- 
nanţare a comercializării cerealelor, organizaţie care pentru 
regimul gospodăriilor agricole ţărăneşti a venit exact ca o ti- 
chie de mărgăritar a agriculturii noastre. 

4, — Faţă de constatarea unei adinci discrepanțe între 
prețurile fabricatelor industriale şi preţurile roduselor a- 
gricole, se menţine încă prejudecata că reme iul ar putea 
veni dintr'un control al preţurilor, organizat de stat pe baza 
polițistă. | 

Este dealtfel cu totul semnificativ pentru starea politicii 
noastre agrare, faptul că pînă astăzi nu există în această fa- 
ră popularizată ca țară agricolă o lege de organizare și de în- 
curujare a agriculturii. Nu există deasemenea nici o legisla- 
tie care să asigure legătura organică între agricultură şi in- 


N 


58 VIAȚA ROMINEASCA f 


dustria țării, deşi nu s'ar putea susține că o astfel de legisla- 
ție ar fi numai în Dirent producției agricole, Există deopo- 
trivă pentru industria romincască, a cărei desvoltare este a- 
proape exclusiv În funcţie de creiarea unei capacități nor- 
male de consum industrial al populaţiei naţionale, un interes 
vital de a se face rentabilă exploatarea agricolă. 


E - 


Politica agrară a Rominici, construită pină astăzi pe 
noțiunile unei economii pe care noi nu o avem, ar trebui să 
fie debarasată de ideia că intervenția Statului trebuie să se 
mărginească la împărțirea de semințe selecţionate şi la expo- 
ziţii de produse agricole. lar o nouă politică agrară ar trebui 
să se conducă de două comandamente: 

A). — Organizarea unui mecanism de susținere a preţu- 
rilor interne ale cerealelor, printr'o politică de cumpărături 
analoagă politicii de devize ce funcționează în vederea pu- 
nerii la adăpost a monetei faţă fluctuațiunile sezonale, In a- 
ceastă privință ar fi însă o aberaţie să se creadă că un asc- 
menea sistem ar reuşi, dacă el nu ar fi aplicat integral. Ac- 
țiunea intermediarilor de orice formă ar trebui să fie subor- 
donată în totul directivelor şi controlului organismului în- 
sărcinat cu operaţiunile de susținere a prețurilor. Este, evi- 
dent, o inversiune de roluri, dar această inversiune este im- 
pusă de necesităţile de sistem în agricultura rominească. 

B). — Organizarea unui credit de comercializare într'o 
formă mitijată, adică întrun sistem de finanțare a unei ins- 
tituții cu mare capacitate de absorbţie a excedentului produ- 
selor agricole, în special în momentul sosirii intempestive a 
recoltei pe piaţă, totul pe baza unui mecanism care să În- 
lesnească depozitarea, standardizarea și garantarea. Numai 
aşa, producătorul agricol şi-ar putea avea asigurată contra- 
valoarea în bani a produselor sale, plasate fără dezavantajul 
unei presiuni speculative. 

In ce priveşte creditul de investiție în agricultură, atita 
vreme cit creditul de comercializare după un sistem ca cel 
arătat, şi cu el, politica de susținere a prețurilor interne in- 
dependent de funcţionarea prețurilor mondiale nu ar fi fă- 
cute eficace, creditele de investiție acordate țăranilor agri- 
cultori, ar fi capital plecat în necunoscut. 

Organizaţia Creditului agricol ipotecar, pe bazele pe 
care sa făcut, a fost din punct de vedere organic, inadecuată. 
Acordarea de credite după sistemul individual — fie şi cu 
ori cîte garanţii „reale” — nu poate fi utilizată faţă de pro- 
ducători care nu au în mîna lor frinele politicii de susținere 
a preţurilor produselor lor, nici dela producător la produ- 
cător și nici sub forma de grupuri şi de înțelegeri cu carac- 


DN N A 


i CRONICA ECONOMICA > 57 
ERIE E 20 E A A EE E E E AORO ai 
ter privat, lucru care economiceşte nu ar putea avea aci 
vre-o eficiență. 

lată ce face indispensabilă apariţia unui organ de pu- 
tere, care să ia asupra sa politica de susținere a preţurilor 
pe de o parte și de canalizare a resurselor de finanțare a 
producţiei agricole pe de altă parte, atunci cind această po- 
litică nu este de esenţă privat-economică. Și acest organ este 
statul. 

Creditul ipotecar agricol a fost şi este întrun dezacord 
organic cu funcțiunile agriculturii noastre, A fost într'o to- 


- talä li de corelativitate organică cu structura exploatării 


agricole. Destinația și cuantumul creditelor pe care această 
instituție le-a acordat pînă astăzi sunt o dovadă în acest sens. 
Şi exemplul creaţiunii Creditului agricol trebue să fie ins- 
tructiv în măsura în care este necesar ca şi în politica agra- 
ră, să pătăsim metoda de a ne inspira numai din cărți. 


EUGEN DEMETRESCU, 


pe i Dali RA n m 220 fi J $ F +9. -s 


REVISTA 


R o 


M À N 


Azi, Noembrie-Decembrie, 1933. 
Publică literatură de tineri, În gene- 
re lipsită de merit. Critica în schimb 
“este aspră şi osindește pe toți de ob- 
tusitate. Versurile publicate de chiar 
directorul revistei sunt șterse. Me- 


Uşa 

Era de perete 

Nemaiţinind piept in zadar 
Golului ei dreptunghiular. 


concepție reală, 


obsesie stelară sub cure nu se as- 
conde un adevărat sentiment side- ] 
ral 


+ Abecedar, 23 Noembrie 1933. Cu 

Acum pentru cind vei vrea lu trintă impetuozitatea lipsită de deferență 
„de nouă generație”, 
atitudine de suburbiu regățean, ce a 
început a prinde şi în Ardeal, d. M, 

. Beniuc crede că e cazul de a se răs- 
punde la criticele pe care le făceam 
revistei Abecedar. D. Beniuc nu în- 
elege ce vrea să zică ecourile tim- 
şi mireo:mă pului din punct de vedere redacțio- 
lată ce . Apar sumedenie de o- 
pere. Poezii de d-nii Pilat şi Voi- 

Sunt strofe fără laudă şi fără pā- culescu, romane de d-nii Gala Galac- 
cat, ca glignavi din Infernul dan- tion, Ionel Teodoreanu, N. Davide- 
Non ra scu, Victor Popa, L Peltz, Cezar Pe- 
guarda e passa. trescu, Damian Stănoiu, Gib Mihăe- 
Ce poate determina pe un redac- seu şi alții și alții. Despre toate a- 
tor să publice pe d, Eugen Jebe- cestea nu se pomeneşte nimic în pu- 
leanu, nu asi Acest tinăr este şi blicația tinerilor noştri. Vrea să zi- 
1 a au citit. Şi aceasta e grav. Nu-i 
Numai perversitatea poate îndemna îngăduit unul meșteșugar să igno- 
un corp de oameni să mintă cu ca- reze progresele meseriei lui, nu-i de 
litatea de scriitor pe un tinăr fără închipuit un medic bun care nu ci- 
teşte publicațiile medicale, Recen- 
siunea a tot ce apare mai de seamă 


Să te apuc cu vijelia mea, 
Am încăllat condurii reci ai lunii 
Si'n praştie mi-am pus o stea. 


a unor tineri 


De steblele de stele noi j 
Mă şlerg și mă strecor 
Şi-a plin de zumzet proaspăt 


De cimp, ca un ulcior. nal. 


tesc, versuri fără vocație. 
gioniam di lor, ma 


membru societății seriitorilor. că, n 


vocație, Auziţi versuri: 


Isvor să fii, şi cu hangere, 


li într'o literatură şi atitudinea favori- 
Cind tot rămine precam fa, 


bilă sau ostilă este o condiţie a ori- 
Acestei seri sini de mistere cărei acţiuni literare. Poate că tine- 
Să-i afli sau să-i tai, de nu. rii noştri mau putinta să aibă cărți, 
dar aceasta îi priveşte, O revistă tre- 
De nu acesta e admirabil ! bue să se bizue pe o conştiinţă inte- 
Tot autor de vorbe goale este şi grală a realității culturale. Efectele 
d. Cicerone Theodorescu : se văd în inactualitatea literaturii. 
Nici nu pulem spune dacă 
care publică în Abecedar au nu 
talent. Ei sunt contimporani cu An- 


E 


Cuvintele-și dau duhul, încete, 
Ca lemnul, cenuşa, 


REVISTELOR 


Ce să însemne oare accasta? Pro- 
taforismul e banal şi neadus de o babil asta: revista Azi e o ușă dată 

versul leşios,' a- de perete, care pu mal poate ține 
nost, obosit. In afară de aceasta o piept invaziei cuvintelor fără duh, 


E 


"REVISTA REVISTELOR 59 


drei Mureşanu și n'au ajuns la o èx- revistă a elevilor liceului „Carol 1" 
presie modernă ieșită din critica 
limbii romine luate în istoricitatea 
el. Elevii de pci pa agora. te 
din manual, aduc * t 
ete A Ati cm Ca Ace. a E 
na s . 
andei, DME ES Viaţa iterară, A- Im loe să învele maciso pi ariei e 
tom şi alte asemenea publicaţii tri- ezm proaire și ro taji ra credea 
mise gratuit, mau fireste de unde polemizează, pene bi di ări 
să-şi facă o cultură. De aceea ver- E ary 
suri străvechi ca acestea 


Unde-i soarele anilor demult 
La care prăjit-am elanurile ? 
Unde sunt pletele, măidanurile, pregăteşte pentru nără”. 
Şi doina copilăriei, — so ascult 7... Am văzul reviste de școlari c are 
sau siluiri ale limbii, de om care „boicotează E acd jr A pari 
nu-i cunoaşte marginile artistice unei transacțiuni, adera 
nu poate să aibă talent, iar ` 
Dar uitatul în azur m'a sâniat are, impiedicat acum, el va izbucni 
Pină'n bruma-acestui car cercelat — mai cu putere, mai tirziu. In schim 
Brumărel cu druşte'n rochii fumurii, leneşii claselor se simt datori să nu 
Pe ceglău de-argint slegarul zurgăli— mai studieze istoria literaturii ro- 
i cari nu sunt rele, dar n'au mine, gindind că ea va începe cu ei. 
cu ră di into atie de specialitate. Sunt atitea reviste și cel mai caii 
poe i O Ren uc că a publica dintre cretini are atitea prilejuri 
code a M. Eminovici în. publice undeva, incit şcoala n'ar 
rit a Seal din actualitate ci a „trebui să turbure aerul cu ope 
face istorie literară, adică a lega şcolare. Cu Ion me mate d = aasa 
prezentul de trecut, tocmai ceeace rpe = urs venă ie e i ta. 
Sp oil aste setuni; tifică şi informativă, precum biblio- 
Å grafie, istorie literară, studii clasice, 
traduceri, analize, pagină rom 
i. Octombrie 1933. Mica foiţă pagină clasică, pagină ma că,. 
Nr d S i devenit deodată puţin pagină  folkloristică, e sii it Si 
revoluționară. Versurile pe care le asa chip, prin, urmate e 3 wr 
TE , Sforme s amb al plăce 
MAN ie r A ioner re. In aceste condiţii, da, primim 
cnc ; o revistă şeolărească şi felicităm pe 
a d. M. Paulian că a ştiut să dea o a- 
lon Maiorescu, Sept-Oct. Ajunsă tare direcțiune morbului literar in 
în al treilea an de apariție, această școli. 


Paulian şi probabil 
tian s este ea însăşi poetă. Sunt 


dispreț pentru scrisul consacrat ce-i 


S T R Ă 1 N E 


au ilustrează minu- lui barbar și păgin, din cure sa 
nat ceeace noastră a realizat născut rasa noastră, sa săvirşit cu 
in domeniul artei grafice, în tim- repeziciune, spre a da la iveală o 


pul ultimei jumătăți de veac... națiune tinără și 


fu | VIAŢA ROMINEASCA 


plină conştiinţă a unității sale et- tit liber, antireligiös si i 
a p + 5 ŞI 4 
piete: şi religioase... spiritului end a i ga «crea 
: imele noastre cărți au fost, de peare, din punct de vedere moral 
altfel, consacrate aproape în intre- este cu totul opus curentului al că- 
gime cuvintului religios, deoarece rui mare interpret a fost Moliere 
erau reproduceri, mai mult sau mai  Molicre ride de credinciosul în- 
puţin fidele, ale scrierilor sfinte.. şelat, ca şi de soţul încornorat; în 
După un inevitabil declin, poporul Shakespeare, incornoratul este cel 
bulgar s'a arătat cu atit mai dor- care intinde o cursă femeii... Sha- 
nic de instrucție, cu cit simțea ne- kespeare se alătură, prin instinetul 
voia de a se deștepta la o nouă via- său chiar, la marea tradiţie crești- 
jā intelectuală... In haosul spre care nă și catolică... printr'o operă ce 
o indrepta jugul politic şi spiritual, nu este numai cea mai puternică 
pr peri sa gindit totdeauna la-o dar şi cea mai întiiu legată de mo- 
Ro r i P 
Rareori za cita un miracol mai ma ia și va in Ala saten se 
mare; iar la el au contribuit gene- i 7 
rațiile ce au avut grija să tran mită: RC neta SPIN = egala 
o flacără vie, pe care n'o vor lăsa 
să se stingă niciodată.” = 
{La Bulgarie, XI, No. 3075, 20 no- 
vembre 1933). Ce trebuia să facă Societatea 


a Naţiunilor 


Hiunilor trebuia 


Conflictul dintre Biserică act al Societăţii Na- 


; să fie constatarea 
ş! teatru publică a neexecutării tratatelor de 
pat către Reich. Adunarea dela Geneva, 


me luptei din Franţa... rău sfătuită rău con 
saa grai şi așa zişii „libertini”, tat în multe pdl per rar Stai 
Molière a fost, desigur, de partea şi a făcut să-şi plardă autoritatea. 
celor din urmă. Hidicolul din co- ta s'o reciştige, va trebui să-şi in- 
sign sale, care pentru publicul deplinească menirea sa de apărare 
e astăzi apare nevinovat, a fost a tratatelor... Ea ma fost creeată ca 
insă luat din lumea clericilor. să fie un instrument de turburare 
2 dovadă im în Don Juan, şi internațională, Dimpotrivă, a fost 
ma ales in Tartuffe, care nu este intemeiată spre a fi protectoarea 
deac, aşa, cum a susținut autorul statutului Europei nouni.. Istoria 
in i cenzurii, un atac impotriva Conferinței de dezarmare e plină de 
ipocriziei, ci este un atac impotri- Invățăminte; ea ne arată la ce geci- 
va creştinismului şi a moralei sale, dente și la ce discreditare se expu- 
aşa cum o înfățișează nefericiții on- ne Societatea dela (Geneva... Ceeace 
meni ui Bisericii. Societatea Sajigailor trebue să facă 


l-a făcut pe Bossuet să Ponte să facă aceasta, foarte uşor, E 


de clar. Textel i 
şi dela condamnarea unul autor, la întreaga materie, re eù Ae A. 


í mintite in mod public, 
Şi este nedrept să cuprinzi într'o ticolul VIII al a er A 


mai nedrept ar fi fost tiun Fa fraza 
dacă lar fi condamnat pe Shakes- hin pere a ei: paer a 


tărăște 
peare, a- Consiliul Socie X 
cela pe care mulți critici l-au soco- de situația pro ind că 


n in a i, 


REVISTA KEVISTELOR "t 
O E E 3 — E EEG III Ea LE E e i e 


+ 
pregătește planurile acestei redu- radioul şi sporturile. Toate astea 
ceri, după studierea şi hotărirea gu- su făcut ca poezia epică populară 
vernelor respective”, Insfirşit ince- să fie o distracție fără însemnăta- 
puiul părții V din tratatul dela Ver- te pentru țărani; cel mai neinsem- 
sailles spune: „Pentru a face cu pu- nu! burghez disprețueşie astăzi poe- 
tință pregătirea unei limitări gene- zia populară, precum şi costumul 
rale a înarmărilor tuturor națiuni- țărănese, 3 s 

lor, Germania se obligă a observa Cit răspindit prin şeonlă, a- 
strict clauzele militare, navale şi poi instituţiile de educaţie popula- 
aeriene, mai jos stipulate”, ră și inițiativa particulară, au avul 

Nimic nu poale fi mab clar decit pină la un anumit punct o influență 
aceste texte... Dacă Societatea Na- favorabilă, căci au dat cîntăreţilor, 
țiunilor ar fi fost mai înțeleaptă, ar numeroase culegeri tipărite şi cân- 
fi rezistat În Inceputul anului 1932, tece în manuscris. Dar tot acestea 
în fața acelora cari reclamau o au pus În îndemină cetirea cărților 
prabnică reuniune a Conferintei si a ziarelor, eare la rindul lor au 

entru dezarmare. Problema nu era înăbușit poezia epică populară şi 
ndeajuns de conturată, America nu făcut să pătrundă critica în toa- 
lipsea, nu exista un pact de garan-- le clasele societății”, 

tie, deoarece tot America nu voise {Revue des éludés slaves, tome 
să semneze tratatul, iar statutul Eu- treizieme, fascicules | et 2, 1933). 
ropei noui nu luase ființă şi Ger- 

mania pu vontenea cu protestele a 

ei, neobservând, pe de altă parte, 

clauzele militare. Societatea Naţiu- Mica înţelegere nu poate avea 
nior s'a grăbit şi de aceea a ajuns o piață comună 

la o înfrângere a sa”, 

(Revue des deur mondes, 15 no- 


vembre 1933). mun ce constă lipsa unei piete 


a Micii  Ințelegeri? Mal intti, în 
faptul că dacă Ceho-Slovacia poate 
satisface in mare măsură cerințele 
industriale ale Jugoslaviei și Romă- 
niei, în schimb ea nu poate absorbi 


Poezia epică populară în 


Jugoslavia în totul soenan Se protua a- 
ricole ale aliaților săi. Deaceea, 
„Duşmanul cel mare al poeziei Si aceştia vor să vindă exceden- 


epice nu este altul decit civilizația sui produselor lor, trebue să se a- 
modernă, care se întinde cu repe- groseze Germaniei, Italiei sau Aus- 
ziciune peste tot. Cântecele popula- triel. 

re erau muzica țăranilor... dar ele 
au fost înăbușite acum de către ins- 
trumentelor de alamă, de viori a- 
INS NN. Sagol, de clarinet, ie ri, Cehoslovacia are o producţie a- 
este tambura epică, ci aceea cu ph- aricolă destul de înfloritoare, Ast- 
tru coarde, bună mai cu seamă fel. cele trei state au fiecare un ex- 
pentru cințecele lirice; apol alte cedent de produse agricole: griu, 
instromente, precum sunt saz-ul, porumb, vite cornute, păsări, ouă, 
sarkija ou fost înlocuite de me. lume, ete. Problema consistă, 
lancolicele sevdalinke orientale, ca. deci. cum am mai spus și altădată, 
re sunt din ce în ce mai preferate ÎN plasarea excedentului de produ- 
de societatea burgheză, Mai mult Se #gricole, plasare care nu se pon- 
încă, Țiganii l-au concurat pe ctn- te face în sinul Micii  Inţelegeri, 
tăreții epici, si tot aşa orchestrele nici printr un regim vamal favora- 
de femel, Astfel, muzica modernă HIL căci. după cum am văzut, Ce- 
și muzica orientală au avut o in- POSiovæcia poste fi furnizoare și 
rlurire nefastă. Să mai adăogăm In Nicidecum cumpărătoare”. 

acestea cinematograful, gramofonul, (La Gerarchia, ottobre 1933). 


Aceasta se explică prin faptul că 
Jugolavia ṣi Rominiu sumt două 
tări exclusiv agricole, iar In rindul 


E a 


6! „VIATA ROMINEASCA 


A "n 
„Mica Antantă“ 


Numărul pe Noembrie al revistei 
„Mica Antantă” se prezintă cu un 
conținut boyat, semnal de dr. Ven- 
ceslav Osvald, Jaroslav Kratochvil, 
Ing. n Kellner, Fr. Cabicar, 
Jar. Müller, dr. Dragutin Prohaska, 
dr. Roman Jirman, dr. V. Volavka, 
Ferd. Pribyl şi alţii. Dintre artico- 
le merită atențiunea mai cu seamă: 
Relațiile comerciale intre ats, ei 
i statele Micel Antante, portu 

Gdynia, planul 
pentru statele Europei centrale și 
sudestice, pentru o Mică Antantă 
desăvârşită, Acrolinia” cehoslovacă 
de stat, podul româno-jugoslav pes- 
te Dunăre, 
Praga, precum şi interesantele in- 
terviewuri. 

„Mica Antantă”, revistă de acti- 
vare economică a statelor Micei An- 
tante şi de consolidare a Europei 
centrale și  sudestice este organul 
oficial al Staţiunei de Transit pen- 
tru statele ropel centrale din 
Praga, din focarul căreia a ieşit i- 
deia unui plan economie mondial 


de distribuţie lutu 


galeria modernă din © 


unitar, urmat şi de politica oficială 
a statelor Micei Antante, în special 
a Cehoslovaciei, Revista „Mica An- 
tantă” acceptă în mod liber şi cri- 
tic toate impulsurile bune ale fac- 
torilor de stat, răminind totus re- 
pulatoarea independentă a adevăra- 
tei colaborări economice iniția- 
toare a marelui plan de distribuție 
pentru care a fost creată, Aces- 
stă revistă, a concentrat un grup 
vast de colaboratori, din şirurile 
ror corporațiunilor economice 
culturale hotăritoare din statele 
tă sub scutul oa- 


mele care privesc statele Micei An- 
tante și va fi puntea de legătură 
intre statele Europei centrale şi sud- 
estice, cu colaborarea cărora se va 
ridica peste ura dintre puterile 
mari şi rase. 


( Retuita revistei „Mica Antantă”: 
Praha I, Konviktska 5, Tel. 265-16). 


933. ANUL XXV. 


31 DECEMBRIE, No. 12 bis 


| Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA 


M. 

; aiet 4 N h 
M. MOȘŞA 
V E R S 
D -PB 


ARTA ŞI IDEOLOGIE 


SEVASTOS 


E A N U 
NDREI 

e BIR: ARE, 
bo Tog 


FRAGMENT DE ROMAN 


ELENA EFTIMIU 


POEȚII RUSIEI SOVIETICE 


ISAIIA RACACIUNI 


POVESTE DE IARNA 


IOSIP KOZARAC 


TREI ZILE LA FIUL SĂU 


II DEI 


MISCELLANEA: Un sfert de veac, 
La moartea lui I. G. Duca, P. 
Nicanor & Co. 

CRONICA LITERARĂ: Anul lite- 
rar. G. Călinescu. 

CULTURA: /Istoria învățămîntului] 
Cea dintii şcoală în oraşul Brå- 
ila, Radu Perianu. 

CRONICA MEDICALA: Lupta 
contra tuberculozei, Dr. S. Iri- 
mescu. 

CRONICA MUZICALĂ: Trei con- 


certe de muzică veche, Constanța 
Brancovici, 


REVISTA REVISTELOR Romine 


Convorbiri literare, Braşovul li- 
terar şi artistic, Revista scriitoa: 
relor şi scriitorilor romini, Viaţa 
literară, SO,H,. Străine) Sfîrşit 
de an în Bulgaria, Mesagiul lu: 
Roosevelt, Technica lui Shakes 
peare, Programul actual al Ger 
maniei. 


CARICATURA. 


\ 


— in 
EDACȚIA / STR. CONST. MILLE 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVISTĂ BILUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille No. 5—9 
ANUL XXV 


Preţul Abonamentelor : 


IN ŢARĂ: 


Do ii N e... [e ee. e + Del 299 
Pentru Bănci şi Instituțiuni (Școli, 
Biblioteci, etc.), anual . . + » 


IN STRĂINĂTATE: 


Panian s See se si iso RE: 

Abonamente se pot face dela orice număr, trimiţind suma 
prin mandat poştal administrației din Bucureşti, Calea Doro- 
banților 216, sau depunind-o la „Librăria Cultura Poporului“, 
B-dul Academiei 2, Bucureşti. 


Administrația. 


Cind m'am mutat în Strada Grădinior, am făcut cunoş- 
tință, în prima zi, cu glasul diui Vrineecanu, grefier la jude- 
cătoric. Deprins cu strigarea proceselor, el striga — nu vor- 
bea — de dimineață pină seara. Răenea — în discuţia cu ol- 
teanu, cu nevasta sau cu fata lui, cu vecinii... 

Vrinecanu cra căsători! nu mai ştiu a citea oară. Avea 
cu una o fată — Olga ; cu alta un băiat, dus în lume. Fusese 
insurat şi c'o femee bolnăvicioasă, care nu-i lăsase nici un 
copil, şi care murise fără urme în amintirile mahalalei. 

După aceia Vrinecanu recruta eleve dela Şcoala de 
Moase., Le tinea în pensiune doi ani — cit durau cursurile. 
In timpul acesta, ele îi pregăteau de mincare, dormeau in- 
trun pal cu dinsul și mai contribuiau la gospodărie cu 
ceiace primeau de-acasă. 

Una — după ce-şi luă diploma — rămase la Vrineeanu, 
ca nevastă cu cununie, O chema Natalija. Era dintrun oră- 
şef din sudul Munteniei. 

Vrinecanu o iubea. N'o suduia decit rar de tot, Se sfă- 
dea mai des cu Olga pentru o neglijență în gospodărie, 
pentru purtare rea in afar, Nuuzegam din astfel de expli- 
cații decit vorbele; „soirnăvie” și „golanii”... 

Deşi trecut de cincizeci şi cinei de ani, Vrinecanu era 
incă un domn binc în mahala. Purta mustăţi cânite. Era ves- 
nic ras proaspăl, eu perdaf. Ghrtele — glanţ! Pantalonii pe 
dungă, călcaţi zilnie, de mina lui. Esea în uşa dela stradă 
numai în vestă şi-şi peria multă vreme, cu cea mai mare 1- 
tenţie, surtucul şters în fiecare săplămină cu cioină, 

Pornea în fiecare seară — cu nevasta la braţ — la cine- 
ma, la Copou sau la vre-o sindrofie între colegi. Nataliţa. dc- 
licată şi cu gust îmbrăcată, mergea mlădioasă lingă siluc- 
ta-i prea dură. 

Vrinceanu nu lăsa pe nimeni să-i sufle în borş. Și pesem- 
ne pregătea borş în fiecare zi. Certele aveau loc zilnic. Eşcau 
din ele şi procese de insulte sau de calomnie — cu martori, 
jurăminte... Procesele — după reprezentația din faţa justi- 
tiei — se mai jucau odată în curte, 


NOTĂ. — Fragment din romanul „Aventurile din Strada Grâdi- 
nilor”, care va apărea, în editura „Adeterul”, în cursul lunci Ianuarie. 


PN 


4 | VIAȚA ROMINEASCA | 


In aceiași ogradă stătea şi familia lordăchescu. Printre 
membrii familiei era și un student: Ionel, care se ocupa cu 
hipnotismul, A hipnotizut el multe fete din partea locului, 
dar mai cu seamă pe madam Vrinceanu. Lucrul s'a dovedit 
cu o boală lungă a lui Jonel, In fiecare zi, Nataliţa îi ducea 
prin curte, grăbită, farfurii cu zeamă de pasere. In curind 
găinele lui Vrinceanu se isprăviră. Apoi observai unele lip- 
suri în poiata mea. In zori de ziuă o vecină — tremurând și 
eu lacrimi de revoltă — imi aduse din bucătăria Nataliţei 
capul unui cucoș cu gâtul gol, faima poiutei mele, din cadoul 
doamnei Costandache. 

Vocinele și începură să şoptească: „Vrinecanca se fine 
cu lordăcheseu”, Adică de unde și pină unde — atita inimă 
bună: ca zilnie cite o pasere, proprie sau din coteţul altuia, 
săi cadă în oală pentru sănătăţile dui Ionel. „Da bărbatu-au, 
cind a zăcut, — o supt el o tabù de găină?” Acest argument 
convinse mahalaua, 

Vrinceanu n fost pus repede in curent cu situația. Chiar 
in timpul convalescenței lui Ionel, soțul. — cind se anunţase 
o şedinţă de hipnotism, urmărită de dinsul din afară prin 
spărtura unui stor, într'udins făcută de o vecină, — a înţeles 
că mai mult materia decât spiritul Nataliţei era în acţiune 
diabolică. 

El a intrat urlind în casă. L-a plesnit peste faţă cu dosul 
palmei pe loncl, care a țișnit-o în odaia surorilor lui -— plin 
de singe. 

e Nataliţu. Vrinceanu a trezit-o scurt cu câțiva dupaci. 
şi mai ales cu răcnete de vită inj unghiată, A dus-o în ghionţi 
prin ogradă, spre apartamentul său. 

— Vrei hinoptism ? Na hinoplism ! 

Nataliţa, — cu părul zmuls, cu faţa in mini, — agita în 
goană laturel: unui capot expresionist, care trebuiau să se 
închee (în mod normal) printrun complicat sistem de șnu- 
ruri, 

Adouazi Vrinceanu a expediat-o la gară. 

— Am trimis-o, domnule Mircea, lu măsu. Era o ră... 

Vecinul meu, citeva zile, a fost foarte agitat. Il vedeam 
pe fereastră cu o hirtie lungă în mînă. Cind se întilnca cu 
cite un trecător, hirtia cşea din buzunar, Vrinceanu nota 
ceva pe ea, apoi pleca mai departe. 

Intr'un rind, mă întilnii în piept cu dinsul, — cînd o ve- 
cină îl strigă: — Domnule Vrinceanu, domnule Vrinceanu.... 

Ne oprirăm cu toții. $ 

Domnule Vrânceanu, — izbucni vecina, care venise Ja 


* Ouvim format probabi dela „noapte“ — cind se fin astfel de ședințe 


PR E 


VRINCEAN U 5 


a ac TIE at E PE URI EEE see De ci CI 


poartă întrun suflet din fundul curţii, — du pe Georgescu 
dela Aviaţie l-ai trecut pe listă? 

— Nu, pe ăsta nu-l știam. 

— Trece-l... că şi el i-a fost amant, 
 Vrineeanu scoase tacticos lista din buzunar, o lipi de 
stilpul porţii și serise — ducînd din cind în cind creionul ta 
gură: „Georgescu dela Aviaţie”. 

Mulţumi, salută; şi pornirăm inainte: 

— Ai văzut, scârnăvia... Unsprezece amanți, cu Geor- 
eseu... Și câți or mai fi fost! Acu fac lista asta — ca so tri- 
met măsei. Să afle şi ea cu ce lucru m'a boit... 

Au trecut cîteva luni. 

In casa lui Vrinexanu intrau şi cșeau, noaptea, siluete 
feminine — de toate proporiiile în latitudine șin longitudine, 
cași de toate culorile, nuanțele şi calităţile... 

Olga se ocupa cu gospodăria. Trinteu și bodogânea sin- 
gură — iar cind se întorcea Vrinceanu dela slujbă... pornea 
o larmă, predominată de cuvintul: „scirnăvic”, 

După încă vre-o două-trei luni, tocmai cînd toată lumea 
credea că noua viaţă a lui Vrinceanu se consolidase, — mai 
ales că se auzise ṣi de divorsul intentat de soț pe motivul că 
soția este o femee „demoralizată”, — mahalaua a fost sur- 
prinsă de o apariție neașteptată: Nataliţa în prag, dind cru- 
pe la pui... 

Ce se intimplase ? Ce corespondenţă se purtase Între soţi 

- nimeni n'a aflat... oricât spirit de iscoudă ar fi pus în func- 
țiune spioanele ulițui. 

Peste puțin timp mă întilnii în poartă cu vecinul meu, 

Bună ziua, domnu Vrinceunu.  Vra-să-zică, duduia 
Nataliţa s'a întors. 

_- De ce să nu se întoansă ? — îmi răspunse bruse dum- 
nealui. Ştii: Istoria ceia... Sa lămurit... A fost chiar hinop- 
tism. Se boldea Ionel la Nataliţa. — şi apoi făcea tilharul cu 
dinsa tot ce vroia... Ceiace nu-i cu stirea și voia omului — 
nu-i păcat. Și pe urmă încă ceva: parcă i-a mutat-o din loc ? 

Aici Vrânceanu — încântat de imutabilitatea condiţiilor 
topografice ale Nataliţei — rise satisfăcut, 

— Dar lista ? — îndrăznii cu. 

— Intrigi muereşti, — îmi răspunse prompt Vrinceanu, 
zbireindu-și nasul deasupra perilor zburliți din mustață şi fă- 
cind cu mina un gest, care însemna o desăvirşită lipsă de im- 
portanță. Ştii, — adăogă el, — pe Georgescu nici nu-l cu- 
noaște, Din Aviaţie nu știe pe nimeni, 


Menajul Vrânceanu îşi reluă cursul, Ionel nu mai era în 
curte, Fusese internat întrun sanatoriu. Găinele mele nu mai 


ti VIAȚA ROMINEASCĂ 


dispăreau. Iar din apartamentul lui Vripceanu veneau mai 
rar strigătele : „scirnăvie!” — şi nu mai ştiam la adresa cui. 

Intro zi de lulic, Vrinceanu mă invită: 

— Duminică mergem la Ungheni. Hai şi dumneata la 
scăldat. a 

— De făcut bac, pu fac, — fi răspuusci. Dar poate să mă 
duc la pescuit în Prut. Am prins mai deunăzi niște somotei de 
toată frumuseţea. i 

Un întreg compartiment de clasa IH a fost ocupat Dumi- 
necă de familia Vrinceanu cu prietenii — fete, băeţi, mame... 
O zarvă şi nişte miticisme — de te durea capul. M'am aşezat 
la o fereastră, privind afară. Am luat de-alungul dealurile 
Vlădicenilor — pe care le-am bătut la sitari. Am intrat în 
bălțile dela Cristeşti — subt straja bitlanilor şi în Mecăreala 
nagiților neastimpăraţi. Am trecut, încet, pe poduri care se 
reparau de vre-o zece ani. Şi iusfirșit ne-am dat jos în gara 
Ungheni, Aici m'am «despărțit de societatea Vrincenilor — cu 
toată insistența și amabila invitaţie a duducilor. 

După câteva ccasuri, cind renunțasem la pescuil şi stå- 
tenm cu un grup de cunoscuţi subt podul liniei ferate — unde 
se strinsese multă lume — de-odată cineva aduse vestea: sau 
înecat cîțiva mai În sus... 

O voce din mulţime se adresă unci doamne in vîrstă, cu 
faţa uscată şi cu buzele subțiri: 

` Madam Şoltuz, unul din băcţii matale s'a inecat. 

- Nu le spuneam eu să se astimpere ? — răspunse liniș 
tit mama. Apoi, fără să se miște din loc, madam Şoltuz rugă 
pe un tinār de-alături: — Dragă Jenică, du-te te rog şi vezi 
care din doi su înecat, 

Ştiam ceva despre văduva Șoltuz: O avere in indiviziune 
cu copiii aproape de majorat... O aventură cu un bărbat mull 
mai tinăr decit dinsa. 

Numi Înahipuiam însă că aceste considerente «pol să pa- 
ralizeze simţul matern, 

__ Tare fire mai ai mata, — îi zise un domn în vristă. 
Aşa înţeleg şi cu... Bărbat, nu muere... 

Intre timp. amândoi băeţii vencau cam speriaţi, con- 
duşi de-o escortă de curiași: — Cum a fost ? Ce sa intimplat? 

Dinduşi seama de gafa făculă, doamna Şoltuz se aruncă 
intru întimpinarea lor cu agomoloase lamentaţii: 

— Puişorii mamei, puișori! Cum erau să se inece ei... 
Cum era să-i piardă mama... Vai, oleo, aulcu ! 

Din vorbele lumii am înţeles că alţii se inecaseră: © 
doamnă, niște fete... 

In astfel de ocazii, nu mă amestec în mulţime. Stau pa- 
siv, în aşteptare. Doar nu pot înturna omul dela moarte. Unii 


a RER ini nui E o 


+ 
VRINCEANU 3 


mă invinovâțesc de insensibilitate, Poute-i şi asta. Dar poate-i 
şi puţintică filozofie, Cu fatalitatea nu mă lupt. Cind văd că 
nu pot face nimic, inecrucişez braţele şi tac. Aşa am făcut şi 
in ziua îneccului. | 

Am auzit că se inecase Natalija. Se izoluse-cu un grup. 
Inaintase — alături de două prietene — la larg. Lrecuse un 
prag, într'o bulboană, Nici n'apucase să strige. Băluse de ci- 
teva ori apa cu minile. Se dăduse apoi la fund. Apăruse nu- 
mai odată păru-i blond, Se rapeziră într'acolo înotători, Au 
scos-o peste vre-un,ceas — moartă. Se inecaseră şi prietenele 
sale. 3 

Cu primul iren, mam intors la laşi. In iren, lumea Co- 
menta evenimentul — dind amănunte fanteziste asupra fap- 
tului şi a eroinelor. 

A doua zi am auzit că Vrinceanu, Olga şi toate neamurile 
lor ţineau în permanenţă consiliu — pentru punerea la punct 
a înmormintării. 

Unii crau de părere ea Vrinecanu să aducă moarta în 
lași. Nu şade frumos ca nevasta unui funcționar să fie îngro- 
pată întrun cimitir țărănesc. Era insă nevoe de prea mulți 
bani. 

Alții opinau pentru îngroparea la Ungheni. Sicriul urma 
să se facă în laşi. Și altă problemă: transportul. Cu trenul ori 
cu căruța ? Cu căruța — nu-i pentru prestigiul unui functio- 
nar, Cu trenul — formalităţi, intervenţii... Insfirşit, sicriul fu 
transportat cu căruţa — spre dezolarea Vrincenilor care ți- 
neau la ighemoniconul funcţionărese, 

Dar toaletele de inmormintare ? 

Olga şi neamurile lui Vrinceanu făcuseră atelier de cero- 
itorie din toată casa. Scoseseră o masă chiar în curte. Mașina 
mbirniia în permanenţă. Un fier de călcat fumega veşnic pe 

un fund de cratiţă. 

Cu toată graba, toaletele n'au putut fi isprăvite pină în 
ziua îngropării. De-aceia înmormintarea s'a aminat cu o zi. 

In scandalul obşinuit, crescut parcă de solemnitatea ac- 
imlui, — familia Vrinceanu a plecat la Ungheni. 

veste citeva zile am aflat amănunte, 

Trupul Nataliţei fusese legat de nutorităţile militare din 
Ungheni cu o fringhie prevăzută la cupăt cu o piatră. Un sot 
dat scufundase combinaţia funebră în apă — pentru conser- 
varea corpului, la răcoare, 

Sicriul a fost dat jos din căruță. Un ţăran a tras de ot- 
gonul cu moarta — cum tragi prostogolul din fundul apei. 
Fiinţa drăgălaşe de odinioară era un hoit umflat, diform, hi- 
dos. N'a intrat în sicriu decit cu greutate. 

A urmat în cimitir slujba religioasă, Un preot beat, dupa 


PN 


d 


s VIAȚA ROMINEASCA 


mormăirea veşnicei pomeniri, a stropit moarta de câteva ori 
cu vin — dind pe git restul sticlei. In timp ce bulpării cădeau 
pe capacul sicriului, printre lacrimi şi bocete — giigiia vinul 
pe beregata sfinției sale. 

Vrânceanu t fost trist o bucată de vreme, 

A intervenit în hrpta aprigă pentru hainele moartei. N'a 
dat decit lucrurile mai eftene. T aiMeur-ul, paltonul, blana — 
le-a păstrat. 

Am auzit pe urmă că văduvul le împrumuta, pentru câte- 
va zile, unor femei din mahala —in schimbul ocupării vre- 
melnice a locului, lăsat de Nataliţa în patul lui. 

Imbrăcarea și desbrăcarea amantelor de ocazie, contat- 
tul intim cu rochiile moartei — era poate un omagiu erotic 
udus defunctei. 

Nu era aniversare a morții și nici vre-o altă dată solemnă 
din viața Nataliţei — ca Vrinceanu să nu se ducă cu flori la 
cimitirul din Ungheni. 

Iar după aceia nici o femee străină nu-i mai călca, câteva 
zile, în casă. 


M.SEVASTOS. 


INSCRIPȚIE PENTRU O FANTANA 


In țări hiperboreene, 

Sub flacăra bătrinului stejar, 

Fecioara vie încleşta oglinda, 
Cu capete de turme ce răsar... 


La marginea umbroaselor păduri 
Tăceri de munte prin tilinci de rai, 
Ingenunchind sub şipotul din muri, 
O căprioară moare întrun vitrai, 


Pribegi, ciobanii au furat trecutul, 
lar armăsari cu botul În armuri, 

Au supt setoşi, cu sulița si scutul, 
Trupul de veghe în zale la coburi. 


Fintina strălucind în ierburi 
Talger cu jocuri de driade, 
In noapte cu palpit de nuferi, 
Sub steaua arcului ce cade. 


Tută de izmă: Sărbătoare! 
Lujere'n noapte şi răcoare, 
Tu legeni fruntea rătăcită, 
Pilastru templului în floare. 


Când somnul gliilor te-adoarme: 
Cerul corabie pe dealuri, 
Porneşte arca de vitralii, 

Spre porturi moarte'n carnavaluri. 


FRUNZE 


Obrazul toamnei, 

Peste meri de munte, 

Ridică poleieli în spre azur, 

Cu veverița'n cringuri: Abat-jour. 


Sn 


m d d a a 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


C 


Cai negri pasc aureole moarte, 
Nimeni nu ştie cum sub glii departe, 
Domnițe dorm cu oase în paftale... 
Potcoave bat în criptele ducale. 


Cimpoaie în sat şi chiote de nuntă 
Din buze creşte o brânduşe frântă, 
O fată trece printre nucii amari, 

Râzând prin cețuri câtre pădurari. 


DEPARTARE 


Am uitat, mirosul alb al crinului, 
Mireazma lui ce străluceşte 'n noapte, 
Dar şerp! pătaţi cu floarea vinului, 
Apleacă'n inimi crengi cu lacrimi coapte. 


Ce săru'are ți-aş putea aduce? 
Sau ce urcior de mozaic uitat? 

„Aceiaşi iarbă pururea străluce, 
Pe depărtarea valului curat. 


Vânjoasa coap'ă care nu 'nțelege, 
Singurătatea plină de profeţi. 

E goarnă crinul miresmat a rege, 
Şi coasta ruptă, cîntă sub săgeți. 


MIHAI MOŞANDREI. 


FRAGMENT DE ROMAN 


T P E T; m Z 


„REFORME“ 


Privi, cu capul în piept, ingindura! şi încruntat podeaua 
de curind lustruită. Apoi ridică ochii spre slujbaşii adunaţi 
in „sala de festivități”. Unii aveau obrajii raşi şi pomădaţi: 
alții, plini de demnitate, aşteptind cu miinile aliniate pe trup, 
cuvintul noului șel, nici nu clipeuu; câţiva bătrini clătinau 
capul în chip de admiraţie. 

— lată, rosti cu dicţiune administratorul financiar de cu- 
rind avansat şi trimis la Cringași să „puie ordine” — n'am 
împlinit nici anul şi toate merg strună. 

Zimbi disprețuitor. 

__ Când am venit, nu e nici o supărare, am intral în plină 
anarhic, ca să mă exprim ușa... În plină anarhie! Să nu ne 
ruşinăm de adevăr! Chiar dumneavoastră aţi venit să-mi re- 
clamaţi: Dom'le administrator, la cantină e un jaf, nu 
altceva! O cafea turcească mare: d lei, ca la „Boulevard”, la 
Bucureşti! Una mică: b! Nu mai putem! Aşa-i? nu mi-aţi 
spus cu toţii că fostul administrator tolera pe cantinier? Mi-aţi 
spus-o! Nu vă jenaţi! Ce-a fost. a trecut! cum zice poetul. 
Eu. cum am aflat cele ce se petrec la cantină, am şi inceput 
cercetări, L'am chemat, dom'lor, pe Take, protejatul fostului. 

__ De azi înainte — i-am spus — cafeaua turcească mare 
o vinzi cu 5 lei. a mică numai cu 3! Ne-am ințeles? 

_ Păi să vedeţi, dom'le administrator... 

__Nu văd nimic! Pam retezat. Şi cafeaua să u'o mai cum- 
peri de la Faibiș care face „rabat”: sto ici direct dela Osman: 
dacă-i turcească să fie dela turc!... Jl simţeam că nu-i convine. 
Ştiţi, eu sunt şi puțin patriot: de ce să încurajăm pe israeliți 

-cind avem negustori de cafea turcească ?N'am scăpat o- 
cazia să-l frec şi pe chestia asta, Am auzit că te-ai dat cu 
străinii, dom'le cantinier? şi că soaja dumitale, care e func- 
ționară aici, sa apucat să vindă ciorapi personalului! 

— Păi să vedeţi, dom'le Administrator. 

— Nu văd nimic! l'am ars iar şi nu i-am dat răgaz să 
mai sufle o vorbă. De miine intră în vigoare noul tarif! Ne-am 
înţeles? Bună ziua!... Dar n'am terminat! Am inspectat per- 
sónal bucătăria. Cine mănincă aici? am întrebat imediat pe 
femeea de serviciu, 

— Oamenii! mi-a răspuns dinsa. 


ÎI N N N 


12 i VIAŢA ROMINEASCA 


— Oamenii? cure „oameni? 

— Agenţii! 

— Aha! Agenţii lAtunci: de ce spui: „oamenii”, toanto? 
Agenţii Fiscului sunt.. vreau să zic... pricepeţi dumnea- 
voastră? dădeam onorul cuvenit personalului! Şi punte pe 
control! Piinea, cartofii. spanacul, carnea, fasolea, nimic n'a 
rămas necercelat, Şi schimbă prețurile și măreşte porţiile și 
fă ordine... Wamintiţi? Cantinierului nu i-a plăcut reforma. 
Nevastă-sa a dat fuga, Fără permisie, ln Bucureşti, şi-acolo 
ce-a făcut, ce-a dres.. mam pomenit cu o anchetă! Percep- 
torul dela a treia a şi dat mărturie falşă contra mea... ăsta 
care se intitulează preşedinte al „Cooperativei funcționa- 
rilor” t.. 

— Este preşedinte! îndrăzni, moale, un moşneguţ. 

— Stiu! Stiu! Ştiu că e! Şi ce-i dacă e ? Da-i vorba că se 
intitulează preşedinte!... A apucat pe Dumnezeu de picior! 
Aşa se mai intitulează el şi rudă cu domnul Argetoianu l... 
Dacă ar fi să mă iau după el, naş mai face nici o reformă... 
Da” cu nu m'am lăsat. Sa făcut anchetă şi tot eu am rămas 
călare! Borşul: ieftenit. Tocana: ieftenită! lahnia: idem. 
Idem porția de brinză, idem — idem șpriţul şi ţoiul de ţuică! 

A venit rindul imobilului. Dom'lor, eu sunt cu poporul! 
Nu-mi plac mofturile ciocoieşti! Am început-o de jus... adică 
vreau să spun: am început-o modest, că aveam şi „Comer- 
cialul” şi „Seralul” şi nu vreau să mă laud, dar la „ehimie”. 
din prima clasă, m'am dovedit tare! In fine, zic: democrat, 
dar biuroul meu trebuie să impuic cetățeanului. Și imediat: 
reforma! Am mutat pe subudministratorul în cabinetul fos- 
tului şi în al lui, care-i și mai arătos şi mai potrivit — mi-am 
instalat eu p'al meu! Toată lumea m'a felicitat, pot să v'o ile- 
clar aici că suntem vorba aia — Între patru ochi, adică 
intre noi! 

Cei peste o sută de slujbași aprobară veseli cu capul. 

— Ei, şi-apoi chestia cu odăiaşul! O ştiţi? Beţivanul de 
Tase a fost toată viaţa lui — ce mai ala-bala? — omu” de paie 
ul fostului. De cite ori sosea acreditivul, el înștiința pensio- 
narii Tot aşa pe furnizori. Se 'nvirtea! N'am fost contra! Dar 
să m'atace la cantină chiar în prima seară? Să spuie de mine 
că sunt zevzce! Zevzec, — cu? Administratorul financiar?! 
Da'unde ar mai fi fost autoritatea mea, dacă nu mă sesizam 
momentan? L'am lăsat, aşa dar, o zi — două — trei. prelă- 
cindu-mă că nu știu nimie! Şi deodată, așa, pe negindite, Pam 
luat scurt: 

— Bine, mă, netotule, mă faci pe mine zeyzec la cantină? 
Imediat să treci s'ajuţi la arhivă! N'am nevoie de odăiaș 


ult ant! 


l'am schimbat, cum vă spusei, momentan cu Niculescu, 
schiopu'! Am aflat, pe urmă, că unii dintre dumneavoastră 


E ————————————————————————————— 


FRAGMENT DE ROMAN 13 


cind sosesc cu vărsarea la casierie se intilnese la un vin sau 


la o ţuică la Dumitru în piață, visa-vis de Niţă Craioveanu, 


Nu sunt contra! Fiecare e liber så se distreze cind nu e de 
serviciu și pe stama lui. Dar au venit la mine băieţi serioşi şi 
mi-au spus că toți agenţii se îmbulzese la Dumitru, lăsind 
prăvălia lui Niţă goală, Băieţii-de! sunt din partid! eu per- 
sonal nu fue politică, adică sunt cu toate partidele, ca ce să 
mă stric cu unii sau cu alţii? nu sunt funcționar? sunt! 
băieţii mi-au spus că agenţii il ocolese pe Niţă pentrucă-i tā- 
rănist și dau buzna la Dumitru, care-i liberal! Ei, mi-am zis: 
pin'aici! Pim'aici, dom'lor! La mine nu merge cu dastea. Și 
vam convocat si atunci şi-am decis, pe loc, reforma! 

‘Anume: jumătate dintre dv. merge la Dumitru, — ju- 
mătate la Niţă. Scurt! 

A doua zi, n'am vrut să mă laud faţă de dumneavoastră 
atunci! Si dacă nu venea vorba, nici azi maţi fi stint — a doua 
zi, prefectul in persoană m'a felicitat. 

— Bravo, dom'le Administrator, ai fost cavaler, 

— Păi! i-am răspuns eu. Toată viaţa mi-a plăcut refor- 
mele. Oamenii trebuc să meargă-inuinte! Aşa-i ?Unde mai pui 
că dacă nu procedam așa, puteai să crezi si dumneata că sunt 
liberal! 

Ce să mai spun, dom'lor, m'a felicitat incă odată şi mi-a 
declarat că de cind se ştie în Cringuşi — şi doar e bāştinaş! 
— n'a pomenit așa administrator energie şi drept! Energie 
şi drept, sint cuvintele lui, na! să mă trăznească Dumnezeu 

dacă mint! 

„Mi-a venit, apoi, la ureche “aduceţi aminte? — şi 
altă trăsnaie: vizitele slujbaşilor în familie. Nu era Dumi- 
nică. sărbătoare, onomastică şi chiar seară obicinuită în care 
parte dintre funcționari să nu ardă cite-un poker la cine ştie 
ce coleg de birou. Ar fi fost vorba, adică, de ruporturi prie- 
teneşti, Nu sint contra, Dar ce-am constatat, m'a indignat. 
După fiecare serată d'asta, ieşea cite-un svon: ba că nevasta 
lui Popescu şi-a făcut semne cu Jenică, ba că loneştii trăieşte 
cu Gică dela a patra, bu că... să nu-i mai spui pe nume poartă 
coarne, uite atit de maril. Am înţeles imediat că trebuie să 
interviu. Şi gata um fost cu reforma: vizitele în familii sunt 
permise. Nu sint contra! Dar numai de Paşti, de Crăciun şi 
de zile onomastice, Şi încă o condiție sine die: nu se admit de- 
cit perechi-perechi sau logodnici adevărați dacă sunt şi invi- 
taţi stingheri. La început au încercat unii să se vacte, să pro- 
testeze: la sfirşii, însă, au aplaudat reforma, Am spus, 
dom'lor, capăt scandalului! 

A mai venit şi chestia țigaretelor la ordinea zilei. Mi sa 
raportat că unii dintre dumneavoastră și-anume cei dela plăți 
fumează numai „Ferdinand”! în vreme ce băieții care stau pe 
loc la birou își îneacă amarul numai cu „Naţionale”. Că shij- 


PN 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


başul fiscal preferă țigaretele fine”? Treaba lui! Nu sint con- 
tra | Dar nu admit inegalitate care... pricepeți dumneavoastră... 
cum a spus și poclul: nu tace! 

Şi-atunci: reforma! 

În timpul serviciului, la birou, loală lumea fumează „Na- 
tionale": în afară, la cafenca, la bodegă și la sindrofii — ce-i 
place! Nu mă bag! 

Dar cu poreclele ? 

Mi se reclamă că de ani de zile, slujbașii Fiscului din 
Cringași işi dau tot felul de porecle: „Şoricelul”, „Malacul”, 
„Paţachina”, „Roata carului”, „Ochiul boului”, „TȚifnoasa”, 
„Nichipereea”. „Dum-dum”, „Băloasa”, „Coteodac”, „Seroafa” 
şi aşa mai departe. N'a scăpat de poreclă nici fostul admi- 
nistrator: „Bărbărie” sau „Miţa” — nu mai știu cum! 

— „Căcărează”! rectitică, blind, un moșneag. 

— Aşa! „Căcărează” să-i zicem! Eu v'am mas As- 
tea's mici distracții, mi-am spus. Nu sint contra! Dar cind 
am observat că poreclele sunt ruşinoase, — gata cu reforma! 
Am ordonat să nu se mai admită decit porecle inofensive: 
„Şoricel”, „Plingăreaţa”, „Puiu mamii”, şi altele de acest fel 
inofensive! 

Am făcut bine? 

— Biine! îl aprobară slujbaşii. 

— Vedeţi? Inainte m'aţi ocărit! Acu vă căiți. Se cheamă 
că vă daţi seama de adevăr; că aţi ajuns la alte convingeri. 
Vă înţeleg. Nu sint contra! 

Tot eu vam scăpat de anonime. Cind am sosit la Crin- 
paşi, serviciile erau desorganizate: controlorul trimitea o u- 
nonimă inspectorului regional contra administratorului că-i 
hoţ și bețiv; casierul central că domn'Sub. se împarte cu per- 
ceptorul dela „a doua”; domnişoara dela Registratură că Ni- 
culescu a făcut-o de „baldără” și „altele. etc.”; agenţii că su- 
periorii lor sunt niște tHhari.. în sfirșit: o pacoste! i 

Cum am venit, — iute şi reforma! Control la Poştă! Con- 
trol sever! Ordon! 

Ei bine, dom-lor, ordinul meu a făcut minuni! Nimeni n'a 
mai ticluit anonime... Şi cite şi mai cite n'am reformat eu 
aici! 

Acu" de ce vam convocat? Să mă laud?! Doamne păzeşte! 
Să mă grozăvese! Păzi-m'ar Sfintu! 

Să vă umilesel Nici gind! Vam chema! să vă spui iar 
verde şi dela obraz că ştiu ce pregătiți! 

Prolopapescule, Protopopescule, mi s'a şoptit, degeaba ai 
muncit și le-ai făcut bine, că ei vor să te piardă! Vor să te 
distrugă pentrucă eşti reformator! Am aflat că sunteţi hată- 
râți să faceţi jalbă la Minister, că am făcut administrația de 
ocară, că mă bag în afacerile dumneavoastră de familie, că 


e li 


FRAGMENT DE ROMAN 15 


iau măsuri de care ride tot județul; că sint, adică, intr'o 
ureche şi că nu mă pricep decit la şperțuit publicul! 

Foarte bine! Foarte bine! mi-am spus. Băieţii nu mai vor 
reforme! E un drept al lor să aibă alte păreri decit mine. Nu 
sint contra. Dar nu-i mai frumos, dom-lor, să veniţi intii la 
mine, să vă plingeţi? 

Protopopescule, Protopopescule, mi Sa spus, lu ești un 
suflet prea mare şi nu înţelegi că ăştia sunt hutăriţi să facă 
jocul lui Udrea care vrea să-ţi ia locu! 

Mărturisese că nu merg asa departe cu bănuiala, Sunt 
pentru reforme, — e drept. Dar cu să-mi treacă prin minte 
că oameni în toată firea vor refuza ivantagii — asta pu! 

Incăodată: nu! 

Si-acu' vă las. Faceţi ce-ţi ști! Faceţi julbiă. 

Glasul îi tremură, 

Reclamaţi-mă!,.. Eu sint blind, politicos, inimos. Voi cău- 
taţi să mă distrugeţi!... Dar să dea mama dracului să vă prind 
cto „invirteală” -— cu o „şmecherie”, cu orice mă rog! (gla- 
sul devine înăbușit) şi de-ar veni Christos din cer să mă o- 
preaseă, — cu tot nu mă las şi iute îi ard o „retormă”! Asta 
so ştiţi! Sint blind, blind, dar pinaici! Fiţi. mama voastră 
de pușlamale! 

L PELTZ. 


POEŢII RUSIEI SOVIETICE 


RL PX N.A RR PE CPRD E ee, 


in ajunul revoluţiei în Rusia erau două şcoli poetice, la 
Petrograd și Moscova, opuse una alteia. Petrogrudul era oraşul 
europenizat, clasic, organizat, oraşul care iubea tradiţia lite- 
rară. care simțea magistrul și moderat, care avea gustul ra- 
finat şi în literatura lui domnen disciplina. Moscova era O- 
raşul asiatic și neorganizat, îndrăgostit de planuri înalte și 
noutăţi senzaţionale. Numărul grupărilor de avantgardă de- 
păşen toate recordurile. Expresionism, biocosmism, lumi- 
nism, formolibrism, fuism, erau curente născute intro exis- 
tenfä scurtă şi furtunoasă, cind poeții după primele hani ale 
revoluției politice erau orbifi ca hnnina de magneziu de re- 
voluţie, foc, omoruri și singe, pină la revoluţia din Octombrie, 
cea socială — piatiletka — cind începe să-i inspire fabrica, 
mașina, industria, diferitele clase sociale, femeia şi copilul, 
categorii de funcţionari, comertul, toate în cadrul noilor con- 
dițiuni și împrejurări. Dintre aceste curente mai durabil a 
fost futurismul care unit cu comunismul a proclamat o artă 
a revoluției, a proletariatului. 

Futuriştii au cerut dictatura în artă, aa scos revista „ATr- 
ta comunistă”, a cărei groază de estetism i-a dus la o negare 
a artei. Un nou curent în poezia rusă a fost constructivismul 
al cărui scop era să organizeze poezia. Acest curent se inte- 
reseazà de subiect, de concentrarea ideilor, de aaa ga lo- 
cal, de introducerea elementelor prozaice în poezie. Se ridi- 
că împotriva comunismului. 

Deoarece în ajunul şi în timpul revoluţiei tipografiile lu- 
crau numai pentru nevoile statului, poeţii, neputindu-si pu- 
blica versurile, începură să şi le recite în întrunirile publice 
unde se ţineau și conferințe și alte desbateri. Scriitorul rus 
Vladimir Pozner pro că aceste întruniri ernu pline de 
ascultători, cari itori de a-şi potoli nevoile sufleteşti și 
a uita mizeria materială, veneau flăminzi cu ochii strălucind 
de pasiune, stăteau ore intregi în sălile neâncălzite. Totul era 
in armonie cu momentele secelea ale revoluției, cu războiul, 
teroarea, foamea. 

Primul gen de poezie care sa născut din acest avint şi 
haos a fost balada inspirată din izvoare cu fapte concise, Ben 
de poezie care putea exprima loviturile de tun, de tobă. tro- 
potul cailor. In stilul acestor balade se simte mult influența 


| a >>> 


POEŢIL RUSIEI SOVIETICE 17 


baladei engleze. Izvoare de inspirație le-au fost şi Coleridge, 
Scott şi Kipling. Utimele imerări ale shnboliştilor Rozanov 

tate) şi Belji (Petrograd) au scîntei revoluţionare, 
iar ale lui Block și Chlebnikov smt însăși revoluția. 


Intotdeauna cea mai mare parte dintre oamenii de lite- 

re, artă sau ştiinţă, ai Rusiei au fost țăranii cari părăsind o- 
cupaţiile lor de fiecare zi, s'au dedicat ştiinţei sau artei. Lite- 
raturii moderne ruse îi lipsea poetul din popor. Lipsa acensta 
a fost împlinită prin Niculai Kliney, care a debutat cu volu- 
mul de poezii „Cîntecul brazilor” şi care a făcut din țăranul 
necunoscut de eri, maestrul versului de azi. Inspirat de sim- 
boliști, continuă tradiția Iui Puşkin, Venind din nordul Ru- 
siei n adus cu el un aer proaspăt de țară, natura yi satul rus, 
pământul răscolit de plug, elemente cu cari nu se putea îm- 
păca ultima generaţie de urbaniști, fie din principiu, fie dim 
necesitate. Concepţia poeziei lui este simbolistă: „păstrăm im 
interiorul nostru taina lui Dumnezeu și a Universului. Iubim 
ceeace Du are nume, ceeace ne chivuește prin taina sa”. 
Poetului îi place ceeace nu este clar. Transformă natura îm 
altar divin, vede figura tatălui cerese simplă și nu cum o 
complică intelectualii. Preferă să rămină copil decit să guste 
din otrava intelectualităţii. Succesul volumului „Cântecele 
frăţeşti” a fost repede întunecat de umbra celuilalt țăran, a- 
părut ne la locul lui în mijlocul esteilor rafinați de la Pe- 
trograd, Esenin care aduce cu el uceleaşi imagini dela țară, 
invăluite intro’ atmosferă mistică. Pentru el natura nu era un 

motiv de meditaţie sau obiect de studiu ci viața lui, țara largă 
şi liniştită unde oamenii se împrietenese cu animalele și plan- 
tele. Este Rusia „prin excelență”, Rusia fără orașe mari ci nu- 
mai cu mesteacăni şi clopote de minăstiri, asfinţituri de sou- 
re şi icoane, cu turme de vaci, țara seăldată în umbre și lu- 

mini de aur, de purpură și bronz, reflectate în adincul alba- 

tru al cercului rusesc. Esenin se ÎTENTifică cu ţara lui care 

i-a dat viaţa, dragostea și credința, școala lui a fost aurora 

și stelele, animalele și piriul care-i vorbese de dragoste și 

pace. Deşi în comparații este inspirat de Majakovski, ale că- 

rui tablouri sunt pline de mişcare, de viaţă, dinamice, ale 

sale sumt toate statice, linistite. In evoluția lui poetică se 

schimbă de multe ori. Dispare unitatea de pină seum. Nu 

poate sintetiza ceia ce simte, F huat de curente cu totul opuse 

celor dela început. Fiind prea sigur de talentul şi inspiraţia 

sa, nu dă atenţie la ceia ce serie. Poezia devine o manifestare 

n dispoziției în care se găsește în momentul cînd serie. E ve- 

sel, obosit, trist sau plictisit. Călătoria în Europa, căsătoria 
cu Isadora Duncan. divorțul, rușinea de scandalul ivit în lu- 


e 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


mea politică şi artistică în care trăia, toate au contribuit la 
arta sa, care se confundă mereu cu viața sa, devine mai ome- 
nească şi sinceri pină în momentul cînd ultimele visuri sunt 
plăsmuite din singele său, prin sinucidere. Prin moartea lui 
toate inimile se deschid, poezia lui e murmurată pios de toate 
gurile, devine muzicală şi femenină, 

Toţi tinerii poeţi cari s'au grupat în jurul său, au creat o 
şcoală numită „şcoala imaginistă” cu scopul de a transforma 
poezia în tablouri. a fi conciși, cu comparații scurte. 

Boris Pasternak aduce cuvinte noui şi sensibilitate, dis- 
prețueşte sintaxa, aduce prescurtări de cuvinte, figuri reto- 
rice. versuri iumbice, adoră detaliile, întrebuințează mult 
semnul mirării şi al punctaţiilor, acolo unde te aștepți să 
vezi cuvintul expresiv al sentimentului de care este cuprins; 
prea disperat, se repetă prea des, îl farmecă orice noutate și 
e mereu îndrăgostit. Lumea hui e un haos, confundă timpul 
cu spaţiul. In „Copiii lui Luvers” deserie tineretul rus neli- 
niştit, viaţa şi destinul fetelor. Cititorul simte că trăeste şi el 
alături de eroii din „Deasupra barierelor” și în „Sora mea 
viaţă”. 

Tot de ritm şi rimă este preocupată și Marina Ţoetajeva, 
care întrebuințează imperativul verbelor şi nominativul sub- 
stantivelor. O poezie redusă la fragmente de proză, ła un cu- 
vânt, un semn, In inspirație e patetică şi isterică. Principiul 
ei este „să urăști și să zeifici, să blestemi și să binecuvintezi”. 

Cea dintii baladă după revoluţie a seris-o Irina Odotep- 
țova, „Cartea cu minuni”, apoi Elisabeta Polonska. Viziunea 
războiului a dat-o exact Niculai Tichonov care învață poporul 
să înțeleagă moartea şi să iubească pămîntul rusesc, Poezii 
lui deschide calea nuvelei. In „Căutarea eroului” este mereu 
în căutarea unui om eroic. E un romantic al secolului XX. 
născut intro țară revoluţionară. Tichonov urmează ritmul 
evoluţiei țării sale. T preocupă eroul muncii noui, soldatul 
care părăsind cimpul de hrptă devine cizmar, pescar sau di- 
rector de fabrică. Eroii săi sunt oameni cari n'ar fi existat 
înainte de revoluție și nici fără ea. Sunt oameni sănătoşi și 
simpli. Il atrage riemtul și în special Turkestanul, căruia i-a 
dedicat „Nomazii”, în care Oamenii pustiei se înfrățese cu 
Eens şi maşina primitivă agricolă este înlocuită cu tracto- 

Poeziile poeţilor proletari, Kolțov, Nikitin și Nadson, Im- 
nul Munecei, Poezia amică, Poezia transportului care au 
fost de mare actualitate — vorbese mereu de furtună, de fa- 
brică. cel mai plăcut loc al întilnirilor lor. Intregul univers 
devine pentru ei o fabrică imensă în care ţii proletari își 
caută subiectul de inspirație şi tablourile lor. Damian Bed- 
nyj, cela care a repetat „Cine nu este cu noi este contra 
noastră” a cîntat massa de oameni, pe conducătorii čomu- 


ETG OSANE T e o 


POEȚII RUSIEI SOVIETICE 18 


niști. a scris mtrun stil care aminteşte mai mult pe cel clasic 
decit pe cel modern. Alți proletari sunt inspirați de technica 
simbolistă. Astfel pe Kirilov l-a inspirat Balmont jar pe Ale- 
randrovski, Block. Pentru aceştia teoria intrece practica. Plu- 
tesc în retorică. S'au ridicat mereu pină cind au ajuns la di- 
sertatia filosofică, la patosul cosmic. Sunt însă între aceștia 
și umii cari crescuţi în influenţa școlilor anterioare și ne- 
iind capabili a găsi cuvinte noui repetă noua epocă și de- 
vin victimele ci. Singurul merit al lor a fost acela că s'au re- 
tras la timp, deschizind drumul lor nouei generații, poeți a- 
proape de viață, stăpini pe tehnică, grupaţi în jurul revistei 
„Pereval”. Intre aceştia cei cari predomină în poezia rusă de 
azi sunt Iosef Utkin, Golodniji, Dementiru şi Svietlov, Aces- 
tia aduc o poezie cam patetică, dar concretă şi vie, Succes 
deplin are „Granada” lui Svietlov, în care glorifică pe solda- 
tul ce se luptă în războiul civil. 

Constructivismul «ste reprezintat de Ilie Selvinski şi Cor- 
nel Zelinski. Selviuski în „Lev” (Frontul sting) cere ca ar- 
tistul să creeze numai Imeruri utile, să rămie fabricantul care 
prelucrează materia artistică. In „Recoriuri” se silește să re- 
dea caracterul romanţei țigănesti sau al cintecelor căzăcești. 
A devenit celebru prin volumele „Faptele lui Ulialaieos”, e- 
popeca șefului mulțimei, al revoluţiei. Fiind produsul epocei 
cind comunismul a rămas să clădească socialismul, Selvinski 
a recunoscut și a prețuit deasupra tuturor lucrărilor, în noul 
regim, spiritul de organizare și rinduială. 

Un alt aport foarte important al revoluţici pentru litera- 
tura rusă este în domeniul limbei. Alături de limba literară 
sau introdus acum toate jargoanele populare, toate dialec- 
tele provinciale, cele din Siberia, Odessa, Ueraina, cel ovreesc 
şi țigănesc, tătărese sau căzăcesc, jargonul meseriașilor, al 
soldaţilor, al marinarilor, hoţilor; sau adus clemente ale fol- 
klorului de la țară, poveşti, legende apocrife. 

Poeţii se interesează de stilul omamental, de compoziții. 
de metafore şi comparații. 

Dela începutul sceolului trecut pină la revoluție, litera- 
tura rusă a vorbit de moarte ṣi de înviere. Revoluţia a dat 
scriitorilor ideia realităţii. In loc de taina lucrurilor ce pri- 
vesc altă lume, cum o privea Dostogwski, cci de astăzi suni 
de părere că este mai bine să se vorbească de această altă 
lume aici pe pămint. 

Am redat în aceste pagini succinte o privire generală a 
poeziei Rusiei sovietice. E greu însă de redat în citeva ou- 
vinte ceeace sa creat în anii dela revoluţie pină azi, in țara 
născută după revoluţie, în țara privită printr'o sticlă mată de 
unii, transparentă de alţii, și la porţii căreia se pot distinge 
influenţele trecutului, fără a se putea ghici elementele viito- 
rului. ELENA EFTIMIU, 


PN 


POVESTE DE IARNA 


E E A a | ER CA Cei E Ni 


PERSOANELE: 


PUIU DIRECTORUL 
ANUŢA ACTORUL 
IRIS DOCTORUL 
KATRINA PICTORUL 
RAUL BARMANUL 


Acțiunea acestei povești, cu un model, un kimono şi un poet, sa 
petrecu! cindva, întru inrnă oarecare, intrun oraş oarecare, cum se 
petrec atitea povești... 


ACTUL I 
TABLOUL 1. 


Bar care comunică cu sala unui teatru. Seara, inainte de ince- 
perea spectacolului, 

ia fund o tejghea cu un barman care serveşte. Lingå această 
masă o ușă cu un afiş pe care stă scris „Intrarea Artiştilor”. Pe pe- 
reli afise mari, colorate, anunță revista ce se joacă. A 

Dreapta, uşă ce dă pe un gang prin care intră spectalarii, 

Rezemală de bar, Anuja oșleaplă. Fumează, e nervoasă, dar se 
stăpineșie. Cind e singură are u expresie tristă, dezorientat; de cum 
apare Puiu e exuberaniă. $ ar 

O fată de 21 ant, cu trup de trestie, păr blond, o pălărie modestă 
dar care o prinde bine, dol ochi mari, jucăuşzi, cari dan expresiei el 
de copil un Jarmec de păpușă alintalā, neastimpăruld. Un nas puțin 
obraznic, dar nostim, interesant, spiritual, aristocratie. Corp felin, 
mlădios, picioare de balet. Trece adesea dela o stare sufletească la 
nita, spontan, dar cu mult humor. 

Ușa din fund se deschide, Intră Puiu infuriat. E un bărbal de 31 
de uni, bine legat, cu un aer țanțoș, dar un cap deși expresiv, puțin 
femenin, melancolic. Elegant, degajat, cu un fular original în jurul 
gitului, așa cu să se observe imediat că e „cineva, 

PUIL: Niste măgari! Am trimis să-l cheme pe director. 

ANUȚA: Eşti supărat? á 

PUIU: Dar nu... (îi sărută mina, o privește tandru). 

ANUȚA.: Putem merge, ducă vrei... 

PUIU: De vreme ce sintem aici, să rezolvăm chestia ta, Bem ceva? 
ANUȚA:; Toată ziua ce am făcut? 

PUIU: Da... ziua de azi a fost o beţie. O beţia sufletească, Pentru 

mine cel puţin... N 


POVESTE DE IARNA 21 
DEI pas me a ERE E IE E E PRE SR ARE PE E 


ANUŢA: Da — da.. Mline nici nu-ţi vei mai aminti cum mă chiamă... 

PUIU: Anuţo! fii ia bârbia in palmă, o priveşte trist in ochi). Tu 
nici nu şti ce — fcălre barman); Două păbărele de absint — 
(din nou către eai: Tu nici nu stii puștanco, ce au însemnat cele 
cileva zile pentru mine, de cind te-am întiinit... 

ANUTA: Asu vă ambalaji vol, poeţii, Cunosc! 

PUIL: Anuţo! 

HAHMANUL servește absintul), 

PUIU (Iuind paharul în mină): Să trăești, fetiţe! Şi noroc la anga- 
junent. 

ANUŢA (bew): Desi ști cu ce chef um venit alei, nu mi-ni ura 
noroc, 

PUIU: De ce nu renunţi? 

ANUȚŢA: Şi din ce să trăesr”? 

PUIU: Asta... se va aranja. 

ANUȚA: Pe drucu!... (punzăi, Dacă nu fac nimic, mă "'ntore acasă... 

PUIU: In modestul oras de provincie, unde te vel mărita cu 'n fune- 
ționar de la primărie... 

ANUŢA: N'am făcut-o acum 2 ani când am fugit de acasă, dar acu.. 
Si ce n'ar da tata să mă vidă măritată '., Şi totuși nu pot... Nu 
pot s'o fne cu 'n bărbat care nu mă satisface pe deplin. Poate 
ni sunt demnă de un asemenea bărbat, dar altfel nu pot.. Decit 
intr'un tirg cu 'n mitocan, mai bine continui viața asta de lote- 
rie, viaţă fără rost... 

PUIU: Cel puţin vei fi lingă copil. 

ANUŢA: Copii? A, da! Tiwu spus aşa ceva? E la mama, fetița meu, 

PUIU: Şi de ce n'o creste tatăl ei? 

ANUŢA: Nu cred să ştie că are un copil... Mă priveşte personali. 

PUIU: Şi spui că l-ai iubit pe Jenn.. 

ANUTA: Doi ani de chinuri. Nu se mai putea. Mamă-sa disperase. 
Bătutul trebuia să se însoare pentru bani. Apoi religia, prejude- 
văţile... Intotdeauna e ceva, fsuspinăi. Am preferat să dansez 
intrun balet, să fac un turneu teatral alături de un actor ticălos, 
să fiu întreţinută de un consul bâtrin, să am relații cu 'n profe- 
sor, să fac o mulțime de prostii. Lucruri lipsite sens. (tace. 
Hâmine cu privirea în gol). Dar voi incerca de atitea ori pină 
voi āsi pe cel adevărut!! (bea absintul), 

PUIU ¿li aruncă un zimbel, incel): Nostimă!... Barman, mai pune un 
absint.. ȘI fabricantul? 

ANUŢA: Dacă mi-ar eşi în cale, ayi intra în pămint! 

PUIU: Dar ce-ai făcut? ' 

ANUTA: Mi-a dat bani să plec acasă şi eu l-am spinzurat pe altele.. 

PUIU: De ce n'ai continunt? i 

ANUTA” Wam săturat să cerşese, Apoi soția lui... N'am vrut să su- 
fere, Nu vreau să sufere nimeni pentru mine, Prefer să sufăr eu! 

PUIU: Dar omul ăsta e antrenat în asemenea chestii, A cheltuit mi- 
lioane cu femei. 

ANUȚA: Tocmai de aceea. Se complicate prea mult chestia men. Pri- 


mea zeci de telefoane de In amici cari I dojeneau. Cabotinul meu 
devenise deodată gelos. Se plingea la tosti lumen că l-a furat 
soţia. Mă urmărea, Făcea seene. Doui luni am stat ascunsă Intr'un 
sat de munte, apoi, cind m'am întors, fabricantul a venit intr'o 
lună o singură dută să mă vadă... Wam mutat si nu mi-a msi dat 
nimeni de urmă... 

PUIU: Nu s'a intimplat asta in seara cînd te întiinisem”* 

ANUTA: Nu! In seara următoare... 

PUIU: Si te arăbeni la un teatru. Te astepta un june amorer? 

ANUTA: Ți-am spus ceva, 


es] VIAŢA ROMINEASCA 


PUIU: Te iubeste? 

ANUȚA: Aşa minmă. Dacă mă interesa nu veneam la tine. 

PUIU: Gindeșteste bine ce spul. Pe actorul ăsta îl cunosc. E băist 
[runros. 

ANUȚA: Frumuseţea nu se mănincă pe farfurie, De actori m'am sã- 
turat. Cind n roluri vin acasă şi fac tragedie în cămasă 


şi papuci, 
PUIU (ride): Şi totuşi.. 
ANUȚA: Mā doare în col! Barman! Incă un absint! Plâtese cu! 


Să vie! 

PUIU fii ia miinile intr'ale lui, o privește): Eşti amuzuntă, extrem 
de amuzantă, Lucrurile s'au petrecut atit de neprevăzut, atit de 
in afară de program, incit oricit aşi analiza faptele, nu înțelea!... 

ANUTA: Nu înţelege prea mult căci îţi vei pierde capul... 

PUIU: Mi-e teamă să nui fi pierdut... 

ANUŢA: I găsește alta... 

PUIU: Anuţa | (vrea să vorbească, dar e intrerupt de director, care 
intră prin uşa din fund). 

DIRECTORUL (38 de ani. Gras. Monoctu. Grăbit): Scuză-mă, dragă, 
dar ce vrei, nu te poți lăsa în nădejdea regisorului înainte de 
ridicarea cortinei... 

PUIU: Nu voiam să-ți răpese decit două minute. 

DIRECTORUL: Dar, cu plăcere... Intotdeauna, la dispoziția autorilor 
noştri de viitor.. 

PUIU: Dă-i dracului de nutori, că nu despre asta e vorbi.. 

DIRECTORUL: Atumei despre.. (0 arală pe Anuja, zimbind) asta? 

PUIU: Exact, 

DIRECTORUL: Ei, vezi! Intotdeauna e așa, dacă nu ce una, e min.. 

PUIU: Să ţi-a prezint. 

DIRECTORUL: Dar o cunosc pe domnişonru, 

ANUTA: Vă mai amintiți de mine? 

DI ORUL: Se poate să te uit? Erai cea mai scandalagioaică şi 
mai simpatică fată din balet... 


ANUTA (teulrali: Oh! Mă copleșiți, domnule director! 
DIRECTORUL: Şi vrei să intri din nou la noi? 


ANUȚA: Le revedere. Un moment. Mă intorc să-i spun ce am făcut, 

PUIU: Aştept, Dar nu întirzia... 

ANUȚA: (li aruncă un zimbet şi dispure, urmată de directori. 

PUIU: (singur la bar. Bea. Fumează. Fiecare clipă de astepiare H 
face mai nervos. E surprins de această turburare şi se strădueste 
s'o înăbușe. După o lungă pauză megafonul din bar transmite ulti- 
mal „șlagăr” cintat in revistă), 

PUIU rcătre barman care citea ziarul): A început”? 

BARMANUL: De un sfert de oră, 

PUIU: E plin? 

BARMANUL: Pină la ultimul loc. Face o sută de spectacole. Lovi- 


tură. 
PUIU: Au noroc! Nu-mi pare rău... j 
BARMANUL: Publicul actual -vrea să ridă, să vadă un pictor gol, 
audă o muzică uşoară... Nu e teatrul pe care îl faceţi dv. 


i ei ei. 


POVESTE DE IARNA 23 


PUIU: De unde ştii ee teatru „fac” eu? 

RMANUL: Am fost la ultima dvs premieră: - Aşi uitat că mi-aţi 
dat bilete chiar Inainte co seară... 

PUIU: Dacă stiam că vii, nu te nenorocenn,.. 

RARMANUL: Ba, pardon! Să nu credeți că nu mi-a plăcut mai mult 
decit flencurile noastre! Dar nu am înţeles un lucru... 

PUIU: Ce unume? 

BARMANUL: Tabloul cu vaporul. Un sfert de ceas a urlat sirena şi 
vaporul nu se elintea de pe scenă. Probabil ca să aibă timp ne- 
torii să-si spună tiradele... Şi vorbeau, dom'le, vorbeau ! 

PUIU: Ha-ha! Eşti răutăcios, macaronarule, dar imi placi! 

BARMANUL: Ştiu că domnul nu se supără, Vă mai aduceți aminte 
cind vă făceam epigrame la „Pisica Verde”? 

PUIU: Da, da... Alte tinrpuri, napolitanule... (beir). 

RARMANUL: Domnul e puțin nervos, uzi... 

PUIU: Cum așa? — Nici prin gind nuai trece, N'am absolut nici 
un motiv... 

BARMANUL: Atunci mi s'a părul, Sewzați! 

DIRECTORUL (intră). 

PUIU: Ei, ee-al făcut? 3 

DIRECTORUL: Dragă, m'sm consultat cu autorii, m'am dat peste cap, 
dar e imposibil În revista asta... Cind se va pune cea nouă in re- 
petiție, cu plăcere... 

PUIU: Dacă e imposibil... Voiam să fac un bine... Atit Iji mulțumesc 

intru derani, 

DIRECTORUL: ŞI acum nu te superi dacă te las, dar trebue să ṣu- 
praveghez două subrete care au de gind să se in de păr şi-mi 
strică actul intii... 

PUIU: Aşa e cind eşti Don Juan și director! Ce vrei!?... 

DIRECTORUL: Noroc! fii stringe mina și ese repede prin faund). 

PUTU (privește pe urma lui cu'n simbet ironie). Nimic nu se schimbă, 
totul se repetă. 

HARMANUL fii continuă gindul)... ca romanțele unei flașnete, dom- 
nule Puiu. Vă fericese că puteți să vă lipsiti de nceustă lume. 
când vă săturaţi de en. Eu nu pot. Pe d-voastră nu *'am mai văzul 
sase luni pe aici. 

PUIU: Am fost plecat. 

BARMAN: La Paris ? 

PUIU: Nu! În Asia mică. 

BARMAN: La Angora? 

PUTU: Ai ghicit. De unde ştii? 

RARMAN: Cunose acele locuri, Cind lucram în Peru, nm avut o pro- 
punere, dar nu m'am dus.. MA săturasem să vagabondez. 

PUTU :Bine ui făcut, napolitanule. Cind ești tinăr ti-se pare că trebue 
să colinzi pământul. Te mină ceva, nici tu nu ştii ce... Ți se 
pare că undeva departe, te aşteaptă fericiren, şi cind colo feri- 
cirea e lu doi paşi, clteodută.. (bea; bate cu degetele în masă, 
nervos): Ei, dar ce e cu fata asta?,.. Dacă mai stă mult.. 

HARMANUL (deschide usa din fund). 

PUIU: Dacă o vezi pe acolo, trimite-o mai repede... 

N: Numai să o găsesc, căci În cabine nu intru.. fese). 

PUTU fsingur. Face cițiva pași. Se uită la ceas. E ), 

ANUȚA (intră grăbită, pe ușa din fund, Are obrajii inbujoruli): Te 
rog să mă scuzi, dragul meu, dar... 

PUTU: Nu e nevoe să te scuzi! Poate, vrei să rămii... Ținemn numai 
să-ţi zic bună seara... 

ANUȚA: Te-ai supărat si-mi pare rău ră te-am supărat... 

PUIU: Dar ce-ţi trece prin cap? 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


ANUȚA: Ai dreptate, Am stat cam mult, Să-i ia dracul de nebuni! 
Apoi fetele! Când m'au văzut! Am trebuit să trec prin cabina 
fiecăreia! Şi tenorul vrea să merg, să supez cu el, dhipă spec 
ta col. 

PUIU: Atunci, petrecere frumoasă... (li întinde minai. 

ANUTA rii ia mina și-o reține): Pleci? 

PUNU: Dar ce vrei să faci ? Vei fi avind tu socotelile tale... 

ANUȚA: Ce copil eşti! Nu am nici o socoteală, Mi-a oferit un loc 
in balet, Balet nu fac. Voi aștepta să-mi găseşti tu ceva în teatru. 
Dar la masă cu tenorul nici nu mam gindit să mă duc.. Bf 
porcii îștia îl cunosce eu.. 

PUIU: Adevărat? - 

ANUŢA: N'ai avut timp să mă cunoşti.. (pouzå). Ponte însă e alt- 
ceva: ţi-am răpit o zi întreagă şi vei fi avind treabă. 

PUIU: Cea mai bună treabă nr fi să luăm masa 'Împreuni. 

ANUȚA: Și astă seară? . 

PUIU: Ca să complectăm cele "4 ore În „camera ru pereții roşii” şi 
să-ți iei kimonoul uitat în cuiul din perete. 

ANUTA: Kimonoul... A, da... Aproape să-l uiti. > 

PUIU: Vezi tů, m'am ultat prin cameră cind al trecut în dormitor 
să te imbraci. Ningea. Văcere. Pustiul camerei mele cu ‘trecut 
lung şi colb de amintiri. ŞI kimanoul din cui prinse glas. Parcă 
îmi spunea: Afară e frig, iarnă, vifor. Unde vrei să mai sbori, 
porumbițo? Pretutindeni te aşteaptă hienele care roesc in jurul 
trupului tău tinăr și plžpind (face semn călre ușa cu afisul „dn 
trarea actorilor”), Poposeşte iarna in cuibul ăsta cald. Stai cit 
vei polti, Şi dacă ln primăvară, cind soarele va topi zăpezile, 
vei avea putere să sbori din nou și alte zări te vor chema, eşti 
liberă să sbori din colivie... unde vel VO. ? 

ANUTA: A spus kimonoul asta? Adevărat? : ' 

PUIU: Citeodată, o singură zi petrecută alături de o ființă îţi pare 
o “viaţă. Cum vrei să ne despărțim, ast... S'a intimplat ceva. 
Nu simţi? 

ANUTȚA: „Poate... (tace. Deodată i se uită în ocht). Cum um osit din 
culise şi te-am văzut, am observat: erai palid. i 

PUIU: Ne vom înroși lu masă, 

RARMANUL (tocmai intră), 

PUIU: © sticlă de cointreau, mocaronarele! fcăâtre eaj. Mi piacė? 

ANUȚA: Benn şi două. Nu mă cunosti... 

PUIU: Bravo | Trece- în cont, bun ditule, Sau vrei bani ?... 

RARMAN.: Nu, nu. Prefer să vo dau pe credit deoarece mai iau si 
dobândă... la viitoarea piesă, 

PUIU: Dacă vol mai serie-a.. 

HARMANUL: Cine n băut va mal bea, etc., ele. 

PUIU: La revedere, napolitinule și vinzare bună. 

ANIUŢA: Bună seara... 

BARMANUL: Buona sera, signorina.. 

PUIU gi ANUȚA: (es prin dreapta, sirins tipiți unul de altul, indrå- 
mei ru sticla de cointrean sub braţ. Radio atacă un nou 
apăr]. ş 

RARMANUL rse uită lung, pe arma lor): Hm! De aici ese una nuova 
dramoletiu... certamente. (PE o drojdie pe giti. 

(Cortina). 


TABLOUL 2. 


iLa Puiu acasă. Apartament mic, intim, la etaj. Divan, mată de 
scris, multe porirele, un cămin cu focul aprins. | 


ARAD AN i aa 


POVESTE DE IARNA “n 


In jund, un geamlic nins, prin care licârese luminiie oraşului. 
intrun colț, attienă de nn cui, un kimono multicolor ce parcă in- 
sufleteste acest cuib singurulec. j = 
Pe birou. lingă portretul Annţei, citeva flori intro plustră. 
la dreapta, Apă spre dormitor, la stinga, ușă spre scuza de esire. 
Noapte. Lumină diserel filtrată prin abat-jour, £ 
Masa e trasă lingă sobă şi divanul pe-care- Puiu, in pijama, stă 
intins şi fumează, cu privirea urmărini visător, rotocoalele de fum.. 
Focul wrede. x 
Pe musă: desordine, Pahare, sticle golite, cești de calea, seru- 
mieră cu țigări lumate, Uşa spre dormitor e deschisă. La inceputul 
scenei, glasul Anuţei se aude din dormitor. ; 
PUIU (după o oarecare pauză); Ce faci acolo? 
{Nici un răspuns). Dansezi udmirabil, dar acum Vubracă-te... Bi- 

cuntele pot răci, iarna... (tăcere), Nu răspunzi? (deodată se aude pa- 
tețonul, E o melodie maghiară., elegiacă, nostalgică. E surprins). 
De unde știi cintecul Asta? 

ANUȚA: Iti place? 

PUIU: Mult, 

ANUŢA: Stiu. 

PUIU: De unde? : ; 

ANUTA; Ceti aduce aminte? ¿pnuzā lungă). Nu răspunzi? Atunci 
să-ți spun eu: un sanatoriu alb, fuigi de zăpadă, un felinar, un 
amorez disperat chutindu-si iubita... 

PUIU /Iresare, se ridică. Fuge lu uga din dreapta unde se lovește de 
Anuta care i se aruncă de git). 

ANUȚA: Tabloul intti al ultimei tale piese... Este” 

PUIU rdă din cap, plicul impresionat); Ai tosi? . 

ANUȚA: Probabil... (ae uită în ochii lui). Așa vei face si cu mine. 

PUIU: Ce-ti trece prin- 

ANUȚA: Sst! Stiu eu ce spun.. ¿deodată II sărută. îl muscă), Dar tu 
nu vreau să-ţi furnizez material iterar. Nu vreau! Nu vreau! Mă 
înţelegi? Dacă imi vei deserie viața mea vre odată, Mi scot ochii, 

PUAU (ride, o sărută): Esti adorabilă. 

ANUTA (ia o fotografie pe care vrea s'o arunce lu foch. 

PUIU (o cuprinde in braţe, Se dă o Inptă mulă. li ia porlretul). 

ANUTȚA: Ascunde-l repede! Să nu-l mai văd! 

PUTU (ascunde portretul intrun sertar). 

ANUȚA: Acolo, cu toate scrisorile și umintiriie, Acolo, în fundul ser: 
tarului colbuit, după ce domnul autor se va fi inspirat.. 

PUIU rdajenitor): Anuţo! i 

ANUŢA: Lasă, Jasă, că vă stiu eu.. (te asează pe divan. Capul li cade 
intre mlini, alintat. Suspină), ; « 

PUIU {se așează alături de en: li cuprinde capul intre miini, o pri- 
veste lung, un sărut pālimagş le contopeșie buzele. După citeva 
clipe, pe un ton de o sinceră spontaneitate): Da. E ceva udevă- 
rat în tot ce spi bu. ȘI pentru prima oară imi dau seama câ e 
ingrozitor. Da, da. Aşa am făcut mereu. Sau aşa Sa Întimplat, 
Acum însă mi se pare că s'à terminat... Sunt sătul de Mteratură, 
de teatru, de aplauze, de eritici, de tot, de tote Nu vreau săi 
declar impresii exagerate, dar simt cevu, pentru prima onr 
ceva... Sunt numai & zile de cind ne cunoaștem. Totul pare ticluit 
de o mină nevăzută, mistică... Pe jocul unde neam intilnit nici- 

datā nu am stat sub un felinar, un ceas în ploae ca să aştept un 
eubotin de care nici -nu aveam nevoe.. Acum Înţeleg ce aslep- 
tam.. AL trecut grăbită... Actorul te-a prezentat, a dispărut... 
Te-am cuprins de mină, am rămas cu ochii fixati asupra ta și 
nu stiu de ce nu ţi-am putut da drumul... Un tramvai care toin» 


n 


26 VIATA ROMINEASCĂ 


p 


cidea cu o maşină goală şi în zece minute ai fost În mine, nici... 
Trei ani voiajusem plictisit, tinjind după o pasiune şi tu In cinci 


minute... 


ANUȚA: Şi tot asa, într'o zi, în cinci minute vei simţi că nu te mai 


interesez.. 


PUIU: Nu cred... De astădată, nu ştiu ce glas imi ṣoptaṣte că va dura, 


va dura mult... Inchei zece ani de aventuri. Toate genurile, toate 
culorile, Dar pentru prima oară oprese pe cineva ca să înmpartă 
alături de mine puţinul pe care Îl am.. Simt nevoia să protejez. 
E ceva nou. Și pentru prima oară nu vreau să-mi jertfesc ferici- 
reg acestui care moloch care se numeşte artu. Am obosit. Ajunge. 
Vreau să trăesc simplu, omeneşte, Fără drame şi fără complica- 
ţii. Uitat de toţi. Numai noi doi, ca doi exilați într'o isbă sibe- 
riană, troeniţi de iarnă si de uitare... 

ANUTA: Să te cred? 

PUIU; Uită-te în ochii mei! 

ANUŢA: Atiţi ochi m'au înşelut, dar tu, nu... Tu nu trebue! figi ani- 
nă fruntea de pieptul lui, pinge). 

PUIU: Anuţo! 

ANUȚA; Lasă-mă așa, pe pieptul tău De-ai şti că nu te am decit pe 

tine, pe tine... 

PUIU: Mai ai părinți... 

ANUȚŢA: Mi-e dor de biata mama, Dar tata? Un beţiv care de la 15 
uni mă bătea, nu-mi cumpăra un elorap, Imi striga să-mi rîștia 
singură, căci sint mare... De-aceca sint azt aioi. 

PUIU: Spune-mi tot. Vreau să ştiu cit mai mult, 

ANUȚA: Vei fi desgustat. 

PUIU: Voi suferi, dar te voi iubi mai mwt, 

ANUȚA: La 16 ani, pe © zi cu furtună, m'am refugiat În casa unei 
brute... Un militar. M'a adormit. Rezultatul: dela primul contuct 
cu dragostea m'am imbolnăvit. De frica tatei am stat o lună ză- 
vorită în casă. Ai văzul runa de In picior, Mn rănit tata cu re 
volverul. j 

PUIU: Da. — Mai departe, 

ANUȚA: Apoi am fost Institutonre lu țară, apoi asistentă la a farma- 
cie, Băiatul farmacistulu, un grec frumos, s'a îndrăgostit de mine. 
Vroia să mā ia de nevastă. Părinţii s'au opus.L'uu închis în casă 
şi pe mine m'au expediat. Băiatul mai e şi azi întrun ospiciu... 

PUIU: Femeie fatală! 

ANUȚŢA: Pe dracul! Ha-ha ! 

PUIU: Apoi ni venit în capitală T 

ANUȚA: Apoi a fost Jean, A durat 2 ani, Aceeaşi poveste. Intr'o zi am 
fugit cu bunica mea în capitală. Un actor celebru m'a recoman- 
dat şi am intrat în balet, 

PUIU: Unde ai făcut o sumedenie de prostii, 

ANUȚA: Cine ţi-a spus ? 

PUIU: N'am vorbit despre tine cu nimeni, 


(Pauză), 


ANUŢA (brusc): Fratele tău «e în turneu? 
PUIU: De ce? (pauză). A, da... In stai puțin! Trebue să-l cunoşti, 
Nu era el acum doi ani junele-comic al teatrului la care dansai 


? 
ANUȚA: Abia alaltăeri când i-um văzut fotografia, am aflat că ţi-e 
rute. Mi-era foarte simpatic, 
PUIU: Deci, îl cunoşti? 


POVESTE DE IARNA 2 


- 


ANUȚA: Dacă am jucat o sară alături de el! Are mult talent! Intot- 
dcauna îi admiram jocul, 

PUIU: Numai atit? = 

è ee crezi î 

ANUAL eu — m Cile se mai intimplă în lumea asta n ruliselar. 

ANUTA: In definitiv, ce-ţi pasă ! Trecutul.. i 

PUIU: Trecutul, trecutul, aw Ira por: (im bine ințeleşi. 

ANUTA: Ei, şi ce ar fi $ ost ceva! ; 

A Orieit te-as jubi, ne-am despărți imediat gi pentru totdeauna! 

ANUTA: Dar e absurd ! 

NOT Abord, neabsurd... (fără să-şi dea seama ti stringe braţele). 
Vorbeşte!! 

ANUŢA! Au! Lasă-mă! 

PUIU: lartă-mă! N f 3 

ANUȚA fin care se dă o luptă serioasă). | nde e acum > 

PUIU: pole pa > 

ANUTA: Pentru mult timp - 

ANU Pentru două, trei luni. Dar ce importanţă nu aceste informa- 
iuni? tacelaş joc). Vorbeşte! 

ANTAȚA Cind “vei vedea să-l spui să-și nminteaseā de odăița cu 
abat-jour verde... 


ANUTA; Sunt o laşă. (lacrimi se preling pe obrazu-i de ceară). 
ANI, Orice ar Ti, spune-mi adevărul ! Trebue să stiul! i 
ANUȚA: Lite-l cum se chinuieşte! Nu pol să te văd ușa! Prostuţule ! 
Am glumit! Cum Îţi închipui că aş fi 
PUIU: Tocmai! Trebuia să mă otoleşti! > 
ANUTA: Să nu mai vorbim despre aceste prostii. Nan vorbit decit o 
dată sau de două ori cu fratele tău. Pe vremea nceca trăiam cun 
inginer. š 
PUIU: $i cu mai cine , D 
auriu Cu nimeni. Sunt mal cuminte decit mă crezi! şi chiar de 
aşi fi trăit cu o sută, să ştii că nici unul incă nu mi s'a potrivi! 
cum mi te potriveşti tu, nici unul nu mi-n spus atit cit Wmi spul 
tu, şi orice s'ar intimpla nu voi lăsa să mi te fure nimeni! Yil 
trinteşte pe divan, îl muscă). 
PUIU: E curios. Mi se 'ntimplă acelaş lucru A | 
ANUȚA: Pe dracu! Tu ai avut atitea aventuri. Actrițe celebre, femei 
de litere! Erau mai bine decit mine ? Du ? (H bate cu pumnii ei 
mici și tari). . N 
PUIU (ae fereşte): Stai stai! Eşti nebună, 
ANUŢA: Nebună — nebună, — da |! Ni să mni vorbeşti cu nimeni, 
Să-ţi bagi toate portretele în cufăr AN 
PUIU: Dar astea sunt piese de urhivă, motive, modele... Sa | . 
ANUȚA: Bince... Imi vòi scoate şi eu dela cutie toți mnanpii să-i Înşir 
pe perete... 
PUIU: Ha-ha-ha ! . 
ANUŢA: Nu râde! Vreau să fii numai al meu! an 
PUIU: Nu trebue să vrei! Sunt fo sărută, i se uită în ochi). Eşti 
ferteită ? 
ANUŢA fo podideşie piinsul). 
PUIU fii mingie părul): Fetiţa mea t 


(Pauză lungă. 


ANUȚA (se ridică bruse. lzi şterge ochii. Se așează iu birou, scoate o 
fotografie din poşelă, scrie ceva, bo dă lui Puiu), 
PUIU (intrigat): Ce faci ? 


0 o ea N PONI a SR a SO TIE E a 


23 VIAŢA ROMINEASCA 


ANUȚA: Ca să-ţi aduci aminte... (trece în ce Ei 

SONT retea atacă le... (trece camera alăturată). 

ANUȚA: Te rog, nu intra! Numai un moment! 

PL MELPO posre tel ei): Ascultă, vreuu să le intreb ceva. Nu-i 
easta o reproducere după un tablou expus S i ? 

ANUTA A Pta re | pus la Salonul Dicial 7 

PUIU: ŞI cum Îl intitulase pictorul ? 

ANUTA: Cochetărie ! 

PUIU: Extraordinar! (incet), Acelay dinanostie! 


f Puuză. Puiu fumează, pårndeste) 


ANUŢA rintră, E imbrāratã), 

PUIU (Iresare): Pleci ? 

ANUŢA: Da. 

PUIU: De ce? 

ANUŢA: Poate că acum e mai bine, 
„greta. ( ia kimonoul din cui). 
PUIU (ii opreşte braţul): Mi-l iel şi pe el? Mi sar părea că râmin 

singur, foarte singur... singur ca niciodată... (glasul e îinlăcrimal). 

i CTAA pr aerbar. 

| VĂ (întră: menajeră cu alb și mult năi iri). 

PUIU: Nu te-ai culcat încă, i iniee! > Fi capeti viii 

BATRINA: Poate că mai aveţi 'nevoe de teva. 

PUIU: N'avem nevoe de nimic. 

ANUȚA: Ba da, o maşină, 4 

BATRINA: Duduia vrea să plece ? Dar e un vifor afară |... 

PUIU /luindu-i kimonoul si agăliudu-l în cut): Ei, vezi! Nu-i wsi, bă- 
trino, că vrei să riunlie? Deacum incolo ai să pui două tactinuri 
in masă. Tot te pilingi că n'ai pentru cine găti. Ei, vezi cum se 
bucură ? Vrel să-l strici bucuria, Anulo ?— Asa, s'a făcut! Bună 
seara, bâtrino, somn ușor ! Miine de dimineaţă vel aven timp să 
dereteci prin casă... cu noua gospodină. 

RATRINA fzimbește. Ese). Noapte bună. 

mit paz porcarie atit Dag multe (işi lasă capul pe pieptul lui). 

n ung, În timp ce cu o mină ] 
rbd romă p ce mină H scoate pălăria și © 


Mai tirziu mi-e teamă că vei re 


CORTINA 


TREI ZILE LA FIUL SAU 


0.3 19 m 3 o ZA 2 A +) 


Au trecut cinci ani fără ca fiul său ivan să vie să-l vadă. 
Altă dată îi făcea cite o vizită pe an sau, cel puţin, lu doi ani 
odată; acum trecuseră cinci ani fără să vie. 

Nu că ar fi roşṣit de bătrinul său tatā, cizmar întrun sõ- 
luleţ pierdut din Slovenia, — ferească Dumnezeu! ~- (în pri- 
vinţa aceusta bătrinul n'a avut nici o clipă de indoială, dar 
erau treburile care nu-i lăsau răgaz nici zi nici noapte şi - 
cure-l impiedicuu să vină să petreacă chiva timp la casa på- 
rintească. La drept vorbind, bătrinul nu prea înţelegea ce in- 
semnează aceste afaceri nesfirşite, cl mai ales, care era de 
părere că omul comandă treburilor, iar nu treburile omului. 
in cele din urmă, fiul îşi făcu puţin timp cu să vină lu tatăl 
său pentru un ceas sali dou. numai pentru ca să-l ia cu sine, 
să petreacă vreo zece zile la el acasă, în oraşul P, şi să-i dea 
prilejul să-i vadă soția si copila. care nu fusese niciodată în 
sătucul acela pierdut... 

Se ureară în tren, intrun compartiment de clasa 1. Bă- 
trinul se aşeză pe canapeaua moale şi-şi privi fiul şi toate 
cele ce-l înconjurau. Era copleșit de atitea lucruri noui şi nu- 
si mai revenea. Nu știu ce să privească mai întii: trenul acela 
indrăcit în care se urca pentru prima cură, lumea aceea care 
forfotea intrind şi eşind grăbită sau pe fiul său care, deşi nu- 
mai cu douzeci de ani mai tînăr de cit el, bătrin de şaptezeci 
de ani, începuse să cărunţească pe ici pe colo. Aceasta nu 
putea să-i intre cu nici un preţ în cap: afacerile să-ți mearg 
bine. să fii înstărit, să trăești în largul tău fără să fii frămin- 
tat de grija zilei de mine și totuşi să încărunțești, să fii gin- 
durat şi preocupat. Era ceva de neînțeles pentru bătrinul 

tată, şi sentimentul, dureros aproape, care-l cuprinsese cînd 

* Vocntia sa literară s'a trezit pe cind era la Viena pentru studii. 
Slovenia unde-și petrece apoi toată viața ca forestier, îi furnizează 
temele și tipurile pe care le interpretează, luînd ca model pe Tour- 
ghenjef în romanele si nuvele sale unde, spune el, „totul a fost văzut, 
trăit, unde totul este adevăr curat”. Singura parte de invenție pe 
cure o revendică -este legătura care uneşte imaginele, care lengă per- 
sonagiile între ele, De fapt, el aduce mult mai mult: poezia dragostei 
lui nemărginite pentru Slovenia, preocupările sale economice şi so- 
ciale, idealul său de viață şi de fericire. Dar ce este mai bun în o- 
pern sa, sunt nuvelele în care se mulţumeşte să fie ilustratorul vieții 
simple, analistul exact si citeocdată crud al sufletelor primitive. 


e 


30 VIAŢA ROMINEASCA 


ieşise din curtea casei sale şi, în trăpară alături de fiul său 
părăsise satul, ca şi cum l-ar fi părăsit pentru totdeauna, 
acest sentiment nu făcu decât să crească văzind toată lumea 
aceasta necunoscută, acest fel de necunoscut de a trăi. Călă- 


toreau de cinci ceasuri deja; se inoptase bine când trebuiră , 


să coboare la o gară şi să aştepte o jumătate de oră un tren 
care venea din altă direcţie şi care să-i ducă mai departe. 

— la spune, ce-ai vrea să măninei? Mie mi-e foame.. 
zise băiatul. 

__ Domnul fie cu tine, dar cine a mai văzut să mâninci 
noaptea, răspunse tatăl. 

Ah! Aşa-i! zimbi fiul. E uşor însă de spus pentru tine, 
cure măninei cind vrei pe cînd eu o fac cind pol. Totuși, 
dacă nu vrei să măninci ceva, ia cel puţin un ceai ca să te 
incălzeşti. 

Şi, pe cind avocatul fiul său minca un beefsteuk 
aproape crud, bătrinul se crucea de uimire și tremurând a- 
proape de somn, la fiecare mişcare a fiului său se scula şi-l 
urmărea de frică să nu rămină singur în urma lui. 

Către miezul nopţii ajunseră în sfirșit la P. La gară îi 
astepta trăsură avocatului și nici nu se urcase bine, când 
cai doi cai mari. negri, porniră în trap şi-i duseră în oras, pe 
străzile asfaltate. 

Era cit se poute de mulțumit că ajunseseră acasă, soto- 
tind că poate să se liniștească și să-şi potolească gindurile ne- 
plăcute, Se înşela însă. Camera unde-l condusese fiul său era 
atit de sclipitoare că nu îndrăznea nici să se așeze nici să 
umble. Covoarele multicolore, fotoliurile joase tapisate cu 
mătase, putul alb cu zăpuda şi plapoma de mătase albastră, 
totul îl intimida, totul îi părea așa de măreț, atit de mai pre- 
sus decit el incit îi părea că'are să le murdărească atingin- 
du-se numai de ele. Am să mă duc la băiatul meu, își spunea 
el, şi am să-l rog să-mi dea o odac cu un pat cum am cu s- 


peau de somn, N'avea incotro: luă de pe pat perina şi pla- 
poma și făcindu-și perină din hainele de pe el, se culcă. Cu 


Fiul său nu mai era acasă; plecase la ora șase de dimi- 
neață cu trenul si urma să se întoarcă la prinz. Nora să, im- 
brăcată intr'un capot de casă foarte elegant şi cu o boneţici 
pe părul blond. boyat, il conduse în sufragerie și-i puse îna- 
intea sa ceni, cafea, şuncă, unt, piine şi cozonac, imboldindu-l 
să mănince. Bătrinul îşi turnă cafea, ca și ncusă la el, dar nu-i 


TREI ZILE LA FIUL SAU 1 


fu pe gust, aroma cafelei era prea delicată pentru el, iar 
ceaşca prea îngustă și ineomodă. Doamne | ce plăcut e să bei 
cafeaua acasă la tine, într'o cană din acelea in care poţi să 
färimi dintr'odată trei felii de pine şi să le măninci cu lin- 
gura de cositor | Boierii ăștia nu ştiu ce e bun... Nora sa era 
o persoană foarte drăgălașă, care-i vorbea de toate și de toţi, 
se plingeau de cheltuelile «norme pe cari trebuiau să le facă, 
cu toată economia ti. 

Bătrinul întrebă bruse dacă nepoţica sa se sculase și 
dacă poate să o vadă. Imposibil! Vikiţa, îndată după bac, 
plecase la plimbare; după aceia urma să vie profesorul de 
piano, apoi vu trebui să facă franceza cu guvernanta ei şi 
tocmai după masă va putea sta puţin timp cu bunicul ei. 
Deci şi ea, o copilă de şase ani, nu mai avea timp, in- 
tocmai ca ṣi tatăl său. 

Intracestea nora sa își luă rămas bun de la el și, de la 
fereastră. îi arătă grădina vastă unde putea să-și petreacă 
vremea pină la ora mesei, apoi se depărtă întrun foșnet de 
mătăsuri. Cu toate atenţiile acestea și drăgălășeniile ei, bă- 
trinul se simţea stingherit, nu era in largul său. Se plimbă 
prin grădină, minunat de rondurile măestre unde florile mul- 
ticolore brodau numele nurorei şi nepoțelei sale; se oprea în 
faţa pomilor fructiferi scunzi, aninați unul de altul de-alun- 
gul zidurilor, în faţa serei unde, din Iunie, vedeai pepeni 
copţi; toate îl minunau, -- dur pentru el, grădinița sa cu o 
singură cărare, smălțuită ici colo de ceapa și usturoiul sădit 
de el, era mult mai plăcută de cit toate f rumusețile astea 
cari păreau amorțite, fără viață. 

Către umiază fiul său se reântoarse și ca să-i fie pe plac, 
veni cu mașina, căci altfel sosea cu o oră mai tirziu. li ers 
foame şi voi să se aşeze la masă numai decit, dar soția sa îl 
anunță că venise să-i facă vizită, în lipsă, un consilier al gu- 
vernului, din provincie care urma să plece îndată cu trenul 
de două. Fură nevoiţi să întirzie cu masa, să-și facă puţin 
toaleta, să se schimbe şi să meargă să întoarcă vizita con- 
silierului. Se făcuse ceasul unu. Din considerație pentru bă- 
trin se porunci ca masa să fie servită, când veni un uşier de 
la Tribunal să anunţe că domnul avocat se va intoarce lu 
masă însoţit de consilier şi deci să pregătească o masă mai 
bună. Intr'acestea. bătrinul se distra cu nepoţica. Copila a- 
ceastă îndrăsneaţă cu părul de aur și miini albe delicate, cu 
obrajii palizi și fragezi îi părea mai curind o păpuşe deci! 
o făptură însuflețită, 

Fetiţa îi arătă intii cărţile, apoi jucăriile În urmă îl 
chemă să-i arate pe hartă unde este Viena și Zagreb. El 
m'avea nici măcar idee de hartă. 

— Și cum, tu nu știi asta ? Oh !... Dar unde suntem, ştii? 


PN 


dz VIATA ROMINEASCA 


Nici asla ! lată, P. este aici, şi, luind degetul bătrinului îl 
arătă unde este P. Tu nu ştii nici ce se învaţă la școala de 
copii... Ai fost un şcolar leneș, pe semne... Acum așează-te 
colea lingă mine, să văd dacă știi să citeşti, 

Bătrinul roşea de ruşine, cum nu roşise niciodată în via- 
ta lui. Ca și cum s'ar di găsit în puterea unui uriaș, el se 
plecă supus deasupra cărței de franceză, deschisă. 

— Citeşte aici, îi porunci fetiţa. 

$i bătrinul prinse a citi, literă după literă. 

— „Jai un livre et une plume...” 

— Dar, bunicuţule, tu eşti un prost, nu se citește așa, ci 
„je eng livr...” La ce şcoală ai învățat de nu ştii să citeşti... 
Atunci spune-mi ce ştii; ştii cel puţin să serii şi să numeri? 

- Ştiu, răspunde bătrinul, destul de stingherit. 

- Spune-mi: mama ta cumpără zece mere și primește 
şapte dela mătușa; din merele astea tu măninci două, mama 
ta unu, şi dai două unei vecine — cite îţi mai rămin ? 

Socoteli aşa de încîlcite, bătrinul nu mai făcuse niciodată 
şi nici nu putuse urmări cu atenţie numerile în ordinea în 
care fuseseră spuse şi nici să le adune, 

— Nici asta nu ştii ? Da’ ce știi atunci ? 

In acelaş moment se auzi glasul avocatului în odanin de 
alături şi Vikiţa se îndreptă către uşă strigind: 

— Papà, papă ! Bunicul nu știe absolut nimic, nici să 
serie, nici să numere, nici să citească, dar stii, ceiace se poste 
spune nimic... 

După aceia însă, apucă pe bunic de mină și îl consolă. 
spunindu-i că-l va învăţa tonte acestea ca, dacă are să sten 
trei zile la ei... 

Consilierul. subprefectul şi ceilalți domni se purtară faţă 
de bătrin cu tot respectul cuvenit virstei sale, cein ce-l făcu 
să capete puţin curaj — oamenii din satul său nu-i făceau 
atitea onoruri, — dar cu toată această pretinsă îndrăzneală 
şi cu tot belşugul dela masă, la sfirşitul ospăţului, el se sculă 
tot flămind căci așteptase zadarnic, idealul său, carne de 
vacă cu sos de hrean. Degeaba îi serviră ei tot felul de deli- 
catese, căci cra de ajuns să privească cum mănîncă ceilalți 
iripturăle aproape crude şi sosurile grele, pentru ca să i se 
aplece. 

Mosafirii stătură pină la ceasurile şapte, bind cînd vin. 
cind cafea și licheoruri, şi apei plecară să cineze la sub- 
prefect. 

După plecarea lor își procură un codru de piine, îl sără, 
il mincă şi la ceasurile opt se duse să se culce. Se simţea de 
acum ceva mai la largul său: se culcă pe perină, se invăli 
cu plapoma de mătase și în fundul inimei îi părea rău că în 


POD N E E E 


TREI ZILE LA FIUL SAU 33 


ajun își mototolise hainele, rîndul acesta de haine, albastre, 
pe cari de douăzeci de ani le poartă la Paşte, la Crăciun şi 
în zilele de mare sărbătoare. Dormi bine şi se sculă dis de 
dimineaţă, ca acasă la el. Fiul său se sculase înaintea sa, își 
luase pe nemincate un pahar de apă minerală pentru stomac 
și se dusese să se plimbe. 

Bătrinul străbătu grădina în lung și în lat, o examină 
pe toată și sfirși prin a se plietisi: venise pentru fiul său şi 
deabia dacă-l văzuse, necum să stea de vorbă cu el. Dorința 
aceasta îl făcu să se îndrepte spre birnu. 

— Ei bine, cum ai dormit? Te plictiseşti? Hai, stai colea, 
am să termin îndată și ieşim să ne plimbăm puţin împreună. 

Bătrinul se aşeză pe scaun şi aşteptă. In birou era un 
secretar şi trei dactilografe. Un client ieşea și altul intra : 
trebuia să discute cu fiecare dintre ei, să-i asculte, să le dea 
sfaturi. Deabia îi răminea vreme să citească asta, să semneze 
cealaltă, să fixeze programul deplasărilor pe săptămina ur- 
mătoare... Acest program fusese stabilit de către secretar. 
A doua zi, Luni, avea două audienţe, una le P. de care se va 
ocupa secretarul, iar cealaltă la R. unde va trebui să meargă 
în persoană cu trenul de dimineaţă; va termina acolo la ora 
unsprezece, apoi se va duce cu maşina în satul B. pentru un 
secvestru care se va termina după masă; cu trenul de noapte 
se va duce la o audienţă la B. şi la miezul nopţii va trece 
prin P.; secretarul îl va aștepta la gară unde-i va aduce hir- 
tiile mai însemnate sosite în timpul zilei. Dela B., a treia zi, 
Miercuri, se va reintoarce, dar fără să se oprească, căci va 
trebui să meargă repede, direct la Zagreb. cu delegația muni- 
cipală care-l va ajunge acolo pentru ca să negocieze un Îm- 
prumut sortit construcției cazărmei proectată de oraş pentru 
miliţie. La reîntoarcerea dela Zagreb, audienţă la N. care se 
va termina la amiază şi la ceasurile trei se va înapoia în ora- 
şul său pentru a putea lua parte la ședința Consiliului Mu- 
nicipal. A doua zi, Simbătă, adunare a Consiliului general: 
în ziua aceia nu va putea lipsi, căci vrea să depuie un proect 

pentru canalizare, Cînd totul fu aranjat pină în amănunt, 
veni un servitor dela biroul Casei de Depuneri cu o convo- 
care: Vineri, Consiliul de administraţie are o adunare la 
care trebue să ia parte în calitatea sa de avocat al Consiliu- 
lui. Deabia eşise acesta, cînd sosi un alt trimis: Joi înmina- 
rea solemnă a drapelului pompierilor al căror preşedinte de 
onoare este. Trebuia acum modificat întreg programul sta- 
bilit pentru a putea introduce aceste două puncte. Reușiră 
în sfirșit să combine un program și cînd totul fu gata, bătu 
ceasul unu. Numai ascultind, bătrinul se obosise și capul îi 
zvicnea ca și cum era acela care îngrămădise toate acele au- 


PN N 


3 


u VIAȚA ROMINEASCA ` 


diențe, toate acele şedinţe, toate acele voiajuri, de zi şi de 
noapte, cu trenul sau mașina. 

In tot timpul prinzului, se uita la fiul său cu o privire 
compătimitoare. Cele ce auzise dimineaţa la birou nu puteau 
să-i intre în cap. Se uita la fiul său cu o adevărată milă dar 
şi cu un sentiment de uimire în acelaș timp. 

După ce mîncară, tatăl şi fiul rămaseră singuri la masă; 
hp tul părea că-şi dă seama de tulburarea în care se afla 
tatăl său. 


— Ia spune-mi, te rog, are să fie cu adevărat așa cum 
aţi hotărât azi dimineaţă... întrebă bătrinul. 

— Dar ce crezi tu? 

— Serios, socoteşti să treci de azi pe miine dintrun colț 
al lumei la celalt ? Şi este din nevoie sau ești silit ? 

— Şi una şi alta, dragul meu. Ştii tu cît îmi trebue mie 
pe an ? Nouă mii de florini! 

—- Numai pentru noi trei l... Şi ştii tu ce'nsemnează asta? 
Piecare ceas, fie că dorm, că voiajez sau şed jos, trebue să 
cîştig un fiorin. Ai văzut cîtă lume am de hrănit ? Secreta- 
rul, dactilografele, grădinarul, pianistul, — zece cu totul ; 
toată lumea asta vrea să fie plătită la întîi ale lunei. 

— Dar eu... rosti bătrinul cu frică. 

` — Pentru tine e foarte uşor... Gindeşte-te că în fiecare 
lună, eu trebue să plătesc aproape trei sute de florini și de 
cele mai multe ori nu am un gologan în cassă. 

Ochii bătrinului se umeziră. 

— Şi parvii ? 

— Trebuie ! 

— N'ai putea să dai drumul la tofi, grădinar, vizitiu, 
franțuzoaică şi profesor, — ce-ar fi? 

— Nu pot.. Ceiace e pentru tine Marijan Grgurov ca- 
re-ți procură lemne şi-ţi aduce pielea dela Osijek, sunt pen- 
tru mine aceștia zece. 

— Astă n'o înţeleg... 

— Nici eu p'o pricepeam altădată, dar acum înţeleg : e 
cciace-mi impune societatea, situaţia mea, secolul în care 
trăim, 

— Ce-o să ajungă astfel copilul tău ? Nu ţi-e teamă că ai 
să-l ucizi în felul acesta ? Mie mi se pare că ea nici nu ştie că 
e încă un copil... E poate ruşinos, dar îţi mărturisesc — eu, 
la virsta mea, și nu ştiu să mă port şi să judec ca fetița asta 
de şapte ani. Nu-ţi pare rău că o chinueşti astfel de dimi- 
neață pină seara ? 

— În ziua de azi e necesar; trebue ținut socoteală de un 
lucru: dacă cu nu pot să-i las nimic, dacă ea nu se 
— va trebui, nu, să-și cîştige singură existența ? 


qe ELLO 


TREI ZILE LA FIUL SAU 3 


— Tu te şi gindeşti la asta ? Și eu, ce ţi-am lăsat ţie ? 

— Nimic... şi așa, cum vezi, eu trebue... 

Bătrinul rămase uimit; el nu-şi închipuise că conver- 
saţia lor va lua întorsătura asta, Pină atunci el se considera 
că îşi făcuse din plin datoria: fiul său era un om desăvirşit, 
cu stare, avocat; acum află că el nu i-a lăsat nimic, ba ceva 
mai mult, că fiul său e acela care-l întreține. Intre aceste 
două puncte de vedere — cel vechi şi cel nou — el se simţea 
copleșit, fără să-și dea seama care din doi avea dreptate, el 
sau fiul său. 

— Ştiu. Toate astea sunt lucruri de neînțeles pentru tine; 
din sătucul tău tu nu poți vedea spiritul care animă lumea 
în ziua de astăzi — şi fii fericit că nu o ştii. De câte ori nu am 
găsit cu searbăd banul, şi ceeace măninc, şi viaţa; de cite ori 
nu aș fi dorit să viu lingă line, să dorm în odăița aceia mică 
şi să nu văd din lume decit cei patru pereţi ai ci! Tu nu-ţi 
poți închipui cîtă pace şi fericire e să te poţi ocupa de ceeace 
ai să măninci miine; aș fi renunţat la totul ca să mai pot 
cina cu tine, dintr'o strachină, salada de fasole și ciorba de 
usturoi... Acuma nu mai pot, cu toată dorința mea, n'aș mai 
putea-o face, căci nici limba mea, nici stomacul şi nici ner- 
vii n'ar mai fi în stare. Ai văzut, şi eu sunt îngrijorat pentru 
pîinea de toate zilele, dar în timp ce tu, în timpul iernii îți 
împarți ceiace a crescut în grădina ta, cultivat şi îngrijit de 
mina ta, pe care l-ai văzut cum răsare şi cum se coace, — 
eu trebue să culeg de ici de colo, bucuria sau durerea altora... 


Toate astea, sunt urite, îngrozitoare pentru tine, iar pentru 
mine e o fericire că n'am timp să mă gindesc la ele, După 
cum vezi, en nu trăiesc astăzi ziua de azi, ci o săptămână, 
o lună, un an mai înainte: pentru mine nu există Luni sau 
Marţi ci ziua pe care am fixat-o acum o săptămină, actim 
o lună sau un an... Trebue să primesc o telegramă dela ne- 
vasta mea pentru ca să-mi amintesc că sunt însurat; trebue 
să cumpăr jucării la Zagreb pentru ca să știu că am un co- 
pil. Tu îţi cerți femeia, îţi baţi copilul, dar tocmai din pricina 
asta, îndată ce ţi-a trecut minia, îi iubeşti și mai mult, — eu 
nu pot face asta; ar fi împotriva regulelor bunei societăţi ; 
trebue să fiu mereu bine dispus și surizător, să nu refuz ni- 
mie, să nu supăr pe nimeni şi cu atit mai puțin să știu ce in- 
scamnă o jignire. Nu trebue să fiu nici rece nici cald, nici 
opărit nici fript, ci așa cum mă vrea lumea, 

Bătrinul, cu toate că nu înțelesese tot ceia ce-i spunea 
fiul său, privea cu și mai multă milă. 

Erau ceasurile opt și soția avocatului nu se întorsese 
încă; lua parte la o adunare a societății femenine care întoc- 
mea programul pentru serbarea ce se organiza de Sf. Ana, 


n aaaaaIIaIaaaesMlMlMlMA 


% VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mica Vikija era tare înfometată și bătrinul, obișnuit cu 
regula lui de viaţă, simţea că ar fi o oră de cină. Trebuia 
însă să se aştepte reîntoarcerea doamnei. 

— Aşteptaţi sau nu, după cum vă este voia, eu nu mai 
pot să rabd, zise bătrânul, și ronțăind o bucată de piine cu 
unt, se duse să se culce. Aţipit, în pat, începură să se înşiruie, 
cînd în vis şi cind acvea. gindurile și impresiile pe care 
le încercase în acele ultime zile; şi după ce evenimentele re- 
cente, neplăcute se orinduiră, viaţa-i lină de fiece zi, îi ră- 
sare în minte. 


Așezat pe scăunelu-i de. cizmar, el își fumează luleaua 
şi, atent, întoarce şi cercetează, trecind-o dintro mină în- 
tralta, o cizmă ruptă; sunt două zile de cînd o tot întoarce 
şi pe o parte şi pe alta şi nu ştie ce să decidă, dacă să o cir- 
pească numai sau să o încăputeze. Intr'acestea sună şi ceasu- 
rile şase! După o veche deprindere, la ora aceia trebue să se 
scoale puţin, să mai se uite prin curte şi prin grădină și apoi 
să pună la cale, cu baba lui,.cina... 

— Astăzi, bunică, nu-i de glumit cu masa... cizma asta a 
lui Vrbnac mi-a dat de lucru ca un drac... 

Şi bătrina, îmbrăcată și infășuată la fel, vara ca şi iar- 
na, amesteca supa cu făină, care-și împrăștia aroma 
prin toată casa; bătrânul se așeza iar pe scăunelul de lucru, 
sculindu-se la fiece clipă. Nu mai avea lucru serios ! Ca să-și 
treacă vremea, cl lua şi se uita pentru a suta oară la ghetele 
ce-i fuseseră aduse pentru cirpit în timpul carnavalului, în- 
torcea pe amindouă feţile nişte petice de piele nouă şi o fă- 
rimă de talpă. Dintr'odată îşi aminteşte că peste o lună este 
Sf. Ilie şi că va trebui să meargă la Osijek după piele, şi gră- 
bit, ia calendarul din perete, îl cercetează de mai multe ori 
pină să găsească luna lulie — şi, mare nenorocire 1 — dea- 
bia mai e o lună pină la sfirşitul lui Iulie. Din fericire, bine 
că şi-a adus aminte ! Trebue să-i poruncească de-acum lui 
Marijan Gerot. 

— Hei, hei ! Marijan, mă prind c'ai și uitat ! 

— Despre ce e vorba, meştere ? 

— Vezi cam ghicit! Unde ţi-e capul, Marijan ? Ce, nu 
ştii că peste o lună este Sfintul Ilie ? 

— Ah! Ah! aveți dreptate, meştere! Al naibii timp, ce 
repede trece... Par'că jeri fuserăm la Osijek ! 

— Aşa este, dar calendarul nu minte, dragă Marijan, 
aşa că pregăteşte trăsura, bagă de seamă ca oiştea să fie în 
bună regulă şi, cu voia lui Dumnezeu, de azi în patru săptă- 
mâni exact, mergem la ek. 

Şi de atunci, Marijan vine în fiecare săptămînă la mês 
ter şi discută și pun la cale, asigurindu-se unul pe 


TREI ZILE LA FIUL SAU 37 


nici cu o zi mai tirziu nici cu una mai de vreme, ci chi 
Sfintul lie se ru duce la Osijek. Săptămîna sem due pi să 
rijan oarecum încurcat, ad — i 7 i 
vor eg t, adaogă Numai de mar ploua, 
— Obiceiul, cam așa este, Marijan, dar trebue să fii ne- 
bun ca s'o pornești pe ploaie la Osijek. sii 
i Sose şi Sfintul a şi, după cum dorea bătrinul, nici 
nor pe cer, necum p oaie; cu ajutorul lui Dumneze 
duc i Osijek şi se întorc cu provizii de piele, alto 
ar acum, conversaţia de seară ! Intii, ce mai i - 
tul az: ra prin creta de la Osijek . A AATRE 
n fața casei cizmarului, seara, este adunare. Dumn 
ară pei ro cea are chip simplu și nevinovat, ae 
ur tot şi toate pină ce întrun tirziu, 
după i sea şi rostește: sala, SEa 
— De-acum e de prisos, oameni i 
Kakoa en et p oameni buni! Sunt ceasurile 
— Ai dreptate, meştere ! Ceasurile nouă |! La culcare ! 
Se scoală cu toţii atunci, şi fiecare se duce acasă, cu gin- 
dul de a se întilni din nou miine pentru ca să reia, pentru a 
sula oară, conversaţia întreruptă, asupra aceluiași subiect, 
astăzi ca şi eri, ca și miine și poimiine... 

„După un astfel de vis, bătrinul nu mai putea rămîne 
za la fiul său; sentimentul de curiozitate şi noutate care-l 
adusese acolo se risipise repede, ca o ceață în faţa evocării 
vieţii sale de o zi, din situcul său. Un zimbet i gta în 
suflet cînd se hotări să plece, cu orice chip, în ziua aceia, 
fără răgaz, drept acasă. Reinsufleţit de gindul acesta, fără 
înconjur, el îl împărtăși fiului său, 

K Am să imbătrinese înainte de vreme dacă mai rămin 
o-zi aici. Viaţa asta nu-i pentru noi, oameni bătrini; noi sun- 
tem deprinşi să trăim incet, nu în grabă ca line, Ce viaţă e 
asta. dacă nici nu ştii cînd e noapte! Nu-mi mai amintesc 
cînd am plins pentru ultima oară, dar acum ar trebui să 
pling, să pling viaţa ta vrednică de plins, la care, de două- 
trei zile sunt martor... şi eu care-mi închipuiam că tu ești 
boier mare, că eşti fericit | lartă-mă că te-am împins să in- 
veți; poate că sunt mai vinovat decit tine. Dacă ai fi rămas 
acasă, ar fi fost mai bine... Şi știi, n'aș vrea să te mihnesc, 
dar m'am gindit că e mai bine să nu-mi mai trimiţi cei trei- 
zeci de florini pe lună... De oarece am greşit faţă de tine, 
poate că aş putea repara puţin, făcînd astfel ca timpul, cea- 
sul pe care-l munceşti zilnic pentru mine, să te poți odihni.. 
este tot ceea ce-ţi mai pot da eu... Și cu asta, adio ! Cine ştie 
dacă o să ne mai vedem... Dacă am să mor înaintea ta, știu 
că ai să vii să mă vezi; — dar dacă ai să mori tu cel dintii, 


Na n a a a 


33 TREI ZILE LA FIUL SAU 


iartă-mă, dar are să-mi fie greu să viu la tine; — cine m'ar 
călăuzi prin această Sodomiă și Gomoră! re 

Tatăl şi fiul plinseră amar, căzind unul în braţele celui- 
lalt. Şi după ce-și vărsară intregul foc, merseră solemni şi tă- 
cuţi la gară, de unde trenul luă în goana lui pe bătrin, du- 
cindu-l spre casa strămoşească, sfintă, care ne este cu atit 
mai scumpă, cu cit este mai aproape clipa în care ne vom 
despărți de ea pentru totdeauna... 


Traducere din lit. croată de ELENA EFTIMIU. 


MI Ss CHLL ANR 


UN SFERT DE VEAC 


Cu acest număr „Viaţa Rominească” încheie un sfert de 
veac de glorioasă existență. Toţi seriitorii de seamă ai ulti- 
milor decenii s'au perindat prin paginile acestei reviste, unde 
acum stau alături scriitori maturi ca C. Stere şi M. Sadoveanu 
și seriitori tineri de ultimă generație, „Viaţa Rominească” nu 
pòste fi încă o revistă bătrină, Scrisă de tineri, în acel spirit 
de echilibru între generaţii pe care i l-a dat d. G, Ibrăileanu, 
revista care a revelat pe Ionel Teodoreanu și pe AL. A. Phi- 
lippide e un organism viu și actual. Dacă a refuza colabora- 
rea începătorilor fără talent evident şi glorificarea seriito- 
rilor obscuri Înseamnă bătrineţe, atunci da, „Viata Homi- 
nească” este bătrină, bătrină ca spiritul critic absolut și ade- 
vărul đe dincolo de generații. 


LA MOARTEA LUI 1. G. DUCA 


N'aş putea şti cind a apărut întiiul student romin agent 
electoral, dar pe vremea lui Caragiale el exista. Coriolan Dră- 
găneseu este strămoșul unei anume studenţimi a cărui năzu- 
ință este dincolo de universitate. Deta el incoace pentru multi 
studenți a însemnat prilejul de a năvăli gratuit în sălile de 
spectacol, de a face manifestațiuni pe drum şi grevă în preaj- 
ma examenelor. Desigur că vinovaţi sunt acei oameni politici 
şi profesori universitari cari i-au asmuţit și i-au folosit. Dar 
pină mai deunăzi amestecul studențimii în politică avea un 
caracter de simplă turbulență fără consecinţe și fără brutali- 
tate. lată însă că de câtăva vreme studentul devine omul po- 
lític prin excelenţă, censorul vieţii publice ṣi candidat la de- 
putăție. Adunați pe căprării și înarmați ei năzuese să pună 
mina pe frinele statului. Și atit «de puternic este acest curent 
incit anume partide mici, nu se sfiesc, din supralicitație să 
pună pe listele lor electorale studenți. Dar mai e cu putință 
astfel o viaţă universitară de adevărată cultură ? Mai poate 
învăţa carte în liniște un tînăr, cind colegul său are diurnă 
de deputat ? Se mai poate întoarce pe băncile şcoalei un stu- 
dent care a stat pe băncile parlamentului ? Prime) dioasă 
perspectivă, aceasta a politicianizării tuturor claselor și vir- 
stelor! Miine vor voi să intre în parlament clevii de școală, și 


N a 


40 VIAŢA ROMINEASCA 


erai că printre tinerii politicieni se află şi astfel de in- 
vizi. 

Acesta este un aspect al chestiunii. Mai este unul tot așa 
de grav pere concurența la dictatură, Cind un Mussolini 
sau un Hitler, bizuit pe fanatismul masselor şi pe un număr 
de idei limpezi şi oportune acolo, ajunge la conducerea 
țării, acest lucru se poate înțelege. Dar ca zeci de indivizi 
obscuri sau politicieni rataţi, cari n'au nici o idee ca lumea, 
şi nu pot să obțină nici citeva sute de voturi la alegeri, să 
aspire a cuceri puterea cu armele, asta ne readuce la vre- 
mea haiducilor. 

Şi mai este şi altceva. Tinerimea pe care o atrage in ba- 
ricade aceşti aventurieri, nefiind stătută pe băncile şcoalei 
indeajuns pentru a învăța respectul oamenilor mari, vine cu 
sentimentul sălbatic de a regenera tot. Pentru noi, Brătianu 
sau Maniu, Duca sau Vaida-Voevod înseamnă ceva. Buni, răi, 
omeneşte ei simbolizează în noi cele mai sfinte ceasuri pe 
care adolescența noastră le-a petrecut, atunci cînd ţara se 
sbătea. De aceea moartea lui Duţa ne copleșește ca o nele 
giuire infamă, în vreme ce ea face să zimbească de inocent 
orgoliu pe bruta care l-a răpus, Nu. Bruta aceea nu e vinova- 
tă. Cum poate fi vinovată o ființă care nu se cutremură de 
oroare la ideea de a,ridica mîna asupra acelui fin intelectual 
și cinstit politician, pe care moartea îl găseşte cu optzeci de 
lei în buzunar ? Mai mult decit durere încercăm în faţa mor- 
ţii lui L.G. Duca; sentimentul de vinovăţie de a fi lăsat să fie 
ucis. sub ochii noștri, cirmaciul care ne-a scos din vîrtejul 
furtunii. Generaţia nouă, care în literatură a introdus stirpirea 
bătrânilor şi consacrarea cu forța a scriitorilor de reviste şeo- 
lare, se înfăţişează în politică în postura de paricid. Nu 
Brutus, nu Lorenzino dei Medici e obscurul ucigaș romin, ci 
copilul dement care-şi ochește părintele după un pom de pă- 
dure spre a-l jefui. 

NICANOR & Co. 


CRONICA LITERARA 


ANUL LITERAR 


Aşa > secera instituțiunile cu caracter economic îşi in- 
cheie anul cu un bilanţ, care arată pe două coloane, profitul 

i , literatura a luat şi ea obiceiul de face la zi întii 
a fiecărui an nou, socoteala anului trecut. Este şi acesta un 
mod de a vorbi în imagini, pentrucă în cimpul literilor, nu e- 
xistă profit şi pierdere, ci numai profit. Oricit de slabă ar fi 
producțiunea unui an, din ea rezultă totdeauna un folos, de 
war fi decit acela al sporului conștiinței estetice. Bunăoară, 
în contabilitatea literară, nu vom trece pe Bolintineanu la 
pierderi, sub cuvint că e un poet mărunt, deoarece  Bolinti- 
neann-a slujit ca piatră pentru așezarea altei pietre şi fără el 
poezia rominească a'ar fi ajuns așa de repede la desvoltarea 
la care a ajuns. In fond, alta este imaginea care se potrivește 
producției literare și anume lupta pentru existență a fenome- 
nelor naturale. Orice producție literară înfățișează o sforțare 
de a realiza frumosul, și efectul sforțărilor colective se rin- 
dueşte pe o scară de valori, dar piendere propriu zisă nu e 
niciodată, cum nu «e pierdere o frunză necrescută pe un co- 
pac. Cu mai mult adevăr decit multi şi în versuri de neuitat, 
Eminescu a intuit concurența la viaţă a fenomenelor literare: 


Multe flori sunt, dar puţine 

Rod în lumea or să poarte ; . 
Toate bat la poarta vieții, 

Dar se scutur multe moarte 


Ca și flori în poarta vieţii, 
Bat la porțile gîndirii, 

A Toate cer intrarea 'n lume 
Şi veştmintele vorbirii. 


Urmează, prin urmare, să ne ocupăm gi noi de operele 
încă vii ale anului trecut, lăsind la o parte pe cele care 
s'au scuturat moarte. Aci însă vedem necesitatea de a lă- 
muri o problemă pe care și-o pun adesea cititorii de 
cărți literare. Se întimplă adesea ca între critică şi opinia pu- 
blică să fie discordanţă. Bunăoară, o carte place la toată lu- 
mea şi se tipărește în mai multe ediții, iar critica o socotește 


tă VIAŢA ROMINEASCA 


ae . 


puțin valoroasă. Sau alta nu place de loc publicului şi nu se 
citeşte, dar critica o prețuește cu deosebire, Nu e nevoie să 
dăm exemple, fiindca ne inchipuim că oricui i-a fost dat să 
incerce acest sentiment de nedumerire, al cărui efect în citi- 
tor este nu rareori disprețul faţă de critică. Ei bine, iată cau- 
za discordiei. Sunt cărti care plac şi cărți de valoare literară, 
printre care pot îi, nu-i vorbă, şi cele dintii Nu tot ce place 
are un merit artistic, dar succesul nu este fireşte, numaide- 
cît un indiciu de lipsă de merit. La lucru e sigur: plăcerea 
pur și simplu nu e criteriul artei. Cuiva îi place o carte fiind- 
că e veselă şi-l distrează, altuia fiindcă atinge probleme ca- 
reJ interesează de aproape, fiindcă e, cum s'ar zice, actuală. 
li place azi şi nu-i mai place miine Vasăzăcă e vorba de o 
plăcere nestabilă, pricinuită de agenți străini sentimentu- 
lui de frumos. Acest bun plac nu poate fi luat ca criteriu, tot 
așa după cum plăcerea pe care ne-o cauzează audiţia unui 
vals uşor nu poate fi osindirea lui Bach, pe care nu oricine 
il gustă. Trebuie și aci educațiune, pentru a ajunge incetul 
cu încetul la acea plăcere superioară, ce se cheamă emoție 
artistică, şi care provine din eliminarea a tot ce este efemer 
intr'o operă. Prin experienţă, printr'o voită depersonalizare, 
criticul, cind e, bine înțeles, critic adevărat, intuește 

zone ale operei care sint capabile de a da plăcerea dur 

şi nu se lasă înșela! de selipirile efemere ce iau ochii atitora. 
lată de ce criticul „nu se allă întotdeauna de acord cu citito- 
rul şi iată pentruce, pentru unii el pare nedrept cind nu in- 


plăcea tuturor şi era socotit poămare şi cind Eminescu a apă- 
rut, a fòst osindit tocmai pentru acele aspecte pe care le ad- 
mirăm azi, Lumea Învinovăţea pe Titu Maiorescu din lipsă de 
gust, dar cine n'a avut dreptate a fost opinia curentă de a- 
tunci. No vom cere prin urmare cititorilor, cărora de altfel nu 


în silă. Dar îi vom ruga să mediteze la problema de mai sus 
și le vom solicita mai multă îngăduinţă pentru critică. 

ina dintre primele cărţi ale anului 1933 a fost volumul 
a) TVca din romanul dlui C. Stere „In preajma revolu ei 
Acest volum întitulat tarul” trateaza detențiunea ju! ü- 
nia în Siberia şi se remarcă prin mari însușiri artistice. Tris- 
tetea preistorică şi tonul de cenuşă în care este evocată vâsi 
titatea geologică a pustiului siberian, descrierea hrmik 
moarte, sub-boreale, feericul meteorologic, apocalipsul geo- 


iere 


CRONICA LITERARA 43 


grafie al fluviului Obi, epizoadele de poveste cu eschimoși și 
reni, sunt pagini vrednice de pus în manuale. „Hotarul” este 
o enormă epopee, aci realistă, aci fabuloasă şi halucinantă, 
trăind simultan în istorie şi preistorie, sub semnul zăpezilor 
şi al aurorei boreale, 

Romanul Europolis al regretatului scriitor Jean Bart este 
o scriere bine alcătuită, interesantă, zugrăvind în tonuri vii 
viata porturilor noastre, dar mai ales îmbrăţişind cu simpatie 
existențele singuratice şi nedreptăţile de societate, Fără să fi 
imprumutat propriu zis nimic, Jean Bart a fost, prin neliniș- 
tea şi prin iubirea lui de fiinţele primitive și istorice, cum 
este Evantia din Europolis, un Pierre Loti al nostru, 

"nea Cartea Nunții de G. Călinescu n'am căderea să 
vorbesc. 

D. M. Sadoveanu, harnic ca întotdeauna, a tipărit două 
romane: Locul unde nu s'a intimplat nimic, în care, În vop- 
sele grele, pămintoase, ni se înfățișează ploaia măruntă pro- 
vincială, clisa, colbul, singurătatea, primitivitatea care dau 
oamenilor un suflet meschin, rău sau bolnav și Soarele în 


baltă sau Aventurile Sahului, care este o serie de prațioase 
povestiri pe tema eat «le șah 


Remarcabilă este cartea de analiză erotică, Adela, a 
dlui G. Ibrăileanu. Eroul serutează amintirea şi nu poate 
afla cu certitudine dacă a fost sau nu iubit. Mintea lui se 
pierde în analize fine ca pinza păianjenului, în exaltări se- 
crete şi «desamăgiri, într'un labirint de ginduri şi impulsiuni 
contradictorii, care-l fericesc şi-l nefericesc totdeodată. 

Tot roman de analiză este şi Patul lui Procust al d-lui 
Cami! Petrescu, tratat în trei planuri de conștiință, Scrisorile 
şi comentariile, notele în subsoluri şi revenirile, lungile di- 
zertaţii asupra tăieturii hainelor bărbătești şi asupra mobilei 
moderniste, citatele din ziare şi reproducerile de poezii, 
toate acestea ar fi formula însăși a divagaţiei și a plictiselii 
în oricare operă afară de aceea a d-lui Camil Petrescu. Vo- 
lptatea interesului provine cu siguranță din tensiunea ana- 
litică, din consubstanțialitatea convergentă a tuturor deriva- 
țiilor eare face pe cititor să participe la descoperirea adevă- 
rului pe măsură ce el se crează 


Tabletele dia Țara de Kuty ele din T. Arghezi sunt un 
fel de Lettres personnes în care, sub ficţiunea unei țări exo- 
tice, autorul face critica societății romineşti întrun stil plin 
de vigoare şi de ironie. 

Doctorul a a de părintele Gala Galaction este o seri- 
ere y E Aüforul e de părere că arta nu poate părăsi 
problemele vieţii. Cu atit mai interesantă dar este această 
carte, în care părintele Galaction a izbutit, întrun stil dra- 


Pai 


it VIAȚA ROMINEASCA 


matic, să ridice la valoarea artei, problema responsabilității 
femeei necredincioase. A i 

B sănătos roman, inspirat exclusiv din viața ţără- 
nească este Velerim şi Veler Doamne de d. Victor lon Popa. 
E vorba în el de un fost oenaş urmărit din nou pentru o 
crimă pe care n'o făcuse. Cartea are însușiri epice remar- 
cabile. 

Nu mai puţin valoros este şi romanul d-lui I. Peltz, Ca- 
lea Văcărești, care ne zugrăvește evreimea, și prin ca umani- 
tatea, întrun mod sguduitor. : 

Golia al d-lui Ionel Teodoreanu conţine bucuria de a 


Nildei, adoraţiile lui Adrian, voluptatea de a mușca fructe, 
de a lega un picior însingerat de fată, de a se tăvăli pe iarbă, 
toate acestea sunt închise de scriitor în imagini de o rară fe- 
ricire. 

mD Damian Stănoiu a dat la iveală anul trecut o carte 
amuzantă, Camere mobilate, şi o nouă povestire din viața 
monahilor, Ucenicii Sfintului Antonie, care e plină de hu- 
mor fin şi de savoare verbală. 

Bună scriere, este și Rusoaica de d. Gib Mihăescu, unde 
este simbolizată cu mijloace epice, năzuința unui ofițer ro- 
min de pază pe Nistru, la care idealul feminin ia forma unei 
rusoaice fabuloase. 

Acum de curind a apărut Don Juan Cocoșatul „de Ion 
Călugăru, scriere interesantă, tratind existența erotică a unui 
cocoşat, mai norocos în domeniul dragostei decit cei normali. 
Remarcabilă este aci figura boerului blazat, vițios și bolnav 
Alexandru Lăpușneanu. 

Am înșiruit aceste opere printr'o asociaţie întimplătoare 
de timp sau conținut, fără vreo intenţie de clasificare. Nume- 
roase sunt scrierile anului trecut cari merită atențiunea. 

I G. Duca, fostul om de stat, doborât deunăzi de o mână 


ce scoate în evidență cu limpiditate complexităţile gîndirii. 
Era un orator, ale cărui cuvintări, se pot citi. 
'Trebuesc amintite: Viermii pămîntului de C. Ardeleanu, 


Ma 
Agathei Birsescu, romanul d-lui E. Lovinescu, Firu 'n 
remarcabilă analiză a unei iubiri ncâmpărtășite, = si. 


a ë 


CRONICA LITERARĂ 45 


e e a e e a 


slugă de N. D. Cocea, Maitreyi de Mircea Eliade, Fintina 
cu chipuri de N. Davidescu, Un porc de cîne de Al. O. Teo- 
doreanu (scriere subtilă și îndrăzneață, tratind despre incli- 
naţiunile sentimentale ale unui cine), Femeea de ciocolată 
de Gib Mihăescu, Domnul Negoiţă de d. T. Teodorescu-Bra- 
nişte, Trenul Fantomă de M. Sadoveanu, Marșul Femeilor 
de Alice Gabrielescu și altele. 

Nuvela propriu zisă şi amintirea mai este cultivată de d. 
C. Kirițescu care în Flori din grădina copilăriei ne-a dat pa- 
gini de caldă evocare a unor vremi dispărute, 

Am lăsat dinadins la sfîrşit pe d. Cezar Petrescu pentru 
care romanul a ajuns un mijloc de sufăr al societăţii romi- 
neşti. Oraș patriarhal e icoana dezolărilor și meschinăriilor 
provinciale, Apostol e romanul învățătorului romin. 

Cu aceasta am spus mai tot ce trebuia despre proza anu- 
lui 1933, mărginindu-ne la scrierile de creație propriu zisă. 

De aci se vede că romanul a luat o desvoltare aşa de 
mare încît ocupă aproape toată literatura. Dacă bilanţul nos- 
tru ar fi îmbrățișat toate genurile, n'am fi avut de udăogat 
decit vreo 2—3 culegeri de versuri, printre care Destin al 
d-lui V. Voiculescu și cîteva scrieri cu caracter informativ. 
Se tipăresc romane multe şi se citesc. Acesta este un fapt im- 
bucurător, pentrucă o producţie sprijinită pe interesul publi- 
cului merge cu pași repezi către procesul de comparaţie şi 
selecţie, care este temeiul oricărei literaturi solide, cu nà- 
zuinţă spre universalitate. 


G. CĂLINESCU. 


C U L T U R A 


DO a 4 
ISTORIA ÎNVAȚĂMINTULUI 


CEA DINTAI ŞCOALĂ IN ORAȘUL BRĂILA”) 
ŞCOALA NAȚIONALĂ PUBLICĂ. 
II, 


1. Primii 10 ani de funcţionare. 2. Rezultate. 3. Greutăţi 
in funcționarea şcoalei. 4. Un nou local de școală. 5. O tipo- 
grafie a școalei. 6. Cursuri adăogate. 


neret. Convins că sub păminteasca sa îngrijire, fii patriei vor 
fi scoşi din întunericul nenorocirilor trecute şi se vor face 


Adine impresionați au fost orășenii și maghistratul ora- 
şului, cînd, împreună cu revizorul Nicorescu, au cercetat În- 
văţătura elevilor şi au constatat cu deosebire, ce progres fă- 
cuse elevul Halepliu, din clasa Il-a, la știința geografiei. 

Adunarea se uita la acel elev cu mare bucurie „nădăjdu- 
ind că în curindă vreme se bor ivi noui folosuri patriotismu- 
lui acestui principat”. 

Sa propus răsplătirea profesorului şi a elevului Hale- 
pliu pentru vrednicie 3, 

După şase luni dela înființarea şcoalei — 28 lanuarie 
1833 — 27 lulie 1833, se înregistrează cel dintii succes al școa- 
lei din Brăila şi se revarsă asupra orașului, marea bucurie a 
rodului şcoalei rominești. 

La examenul din toamnă sau distins și alţi elevi. Mai cu 
deosebire fiul paharnicului Ion Slătineanu, care, deși în etate 
de 5 ani, a dovedit, după o lună de școală, o mare isteţime. 


*) Din „Ietaria Sonalelor din oraşul şi judeţul Brăila : 1833—1804" 
: Dos. cit. 6574/832, p. 49. 
= Ibidem, p. 51. 
* Dos. cit, 6574/832, p. 60. 


a DU uit e pu ANII — 


CULTURA 47 


La clasa Il-a, pe lingă elevul Halepliu Costache, s'au 
distins şi elevii Paraschivescu Nicolae şi Cioran Petre *. 
Potrivit instrucțiunilor, şcoala trebuia să înceapă la 15 
Octombrie 1833. Profesorul fiind bolnav, s'a aminat deschide- 
rea la 22 Octombrie 1833 *. După un an de funcţionare, școala 
se isbia de greutăți. La începutul anului şcolar 1833—1834, 
profesorul se plinge că nu a primit leafa. Cheltuelile de în- 
treținerea școalei nu-i ajung. Cu 35 lei plăteşte un rindaș, 15 
lei cheltueşte pentru hirtie, condee şi altele, iar lemnele de 
salcie — cit un ciomag — costă 9 lei și 20 parale suta de kg. 
Cantitatea de 100 kg, ajunge numai în două dimineţi. 
Suma prevăzută pentru semestrul de iarnă, nu ajunge pentru 
cumpărarea lemnelor. Profesorul Penescu se roagă de spori- 


Clădirea — Casele Paşei — în care funcţiona şcoala, ne- 
fiind potrivită trebuinţelor impuse de desvoltarea învățămân- 
tului, sa ales un loc pentru clădirea unui local nou. Se ale- 


ria despre acest lucru și arată că Matache Paraschivescu, a 
avut un rol deosebit în această fixare a locului £, 
Pină la clădirea noului local, şcoala avea să funcționeze 


necoase. Cind înoura era întuneric complet. Pentru Încălzi- 
rea acestor camere era nevoie de 18.000 kgr. lemne. Planul 
acestei clădiri a fost înaintat Eforiei spre aprobare ^, 


Intre timp, localul cel vechiu — Casele Paşei — s'a dără- 
pănat într'atit, incit școala “a închis”. 

Comitetul de inspecţie cere o sumă pentru amenajarea 
localului găsit. Drept răspuns, Eforia învinuește comitetul și 
profesorul de neîngrijirea in care este lăsat învăţământu 
Profesorul va fi mutat şi nu se va trimite altul pină nu se va 
clădi un local de şcoală *. 


În al doilea an de funcţionare, şcoala naţională din Bră- 
ila, cu tot programul realizat şi cu un număr de absolvenţi a 
trei clase, se găseşte în pragul desființării. Ln multele greutăți, 
explicate prin starea în care se găsea orașul în primii ani de 


SPT M EEE 

1 Dos. cit, 6574/832, p. 63. 

= Ibidem, p- 71. 

3 Ibidem, p. 70, 73. 

+ N, Iorga, Cei dintiiu ani în noua Brăila rominească, p. 23. 
curesti, 1929, 

$ Dos. cit, 6574/832, p. 120. 

a Ibidem, p. 122. 

7 Ibidem, p. 1650, 167. 

5 Ibidem, p. 168, 169. 


O Oae 


a VIATA ROMINEASCA 


viață rominească, se adăoga amărăciunea pricinuită de neîn- 
țelegerea din partea Eforiei a stărilor locale. 

„Se mai ivește și un conflict între Ion Penescu şi comitetul 
de inspecţie, din pricina neprimirei la timp, pentru censură, 
a cuvîntului ce urma să ție profesorul la examenul public al 
elevilor +. 

In urma măsurilor luate de Comitet, şcoala n'a stat în- 
chisă decât două zile * 

La 12 Martie 1837, şcoala funcţiona într'un local închi- 
riat ?. 

Pentru clădirea noului local se adunase cîțiva bani. Cir- 
muirea trebuia să mal adaoge. Cetăţenii însă sunt neîncreză- 
tori; vor să vadă temelia pusă și apoi să dea bani. Ton Pe- 
nescu își ia asupra lui această sarcină *, 

După patru luni, la 21 Iulie 1837, Maghistratul orașului 
cerea cirmuirii să intervie la Vornicie, spre a se aproba în- 
ceperea lucrărilor pentru noul local de școală, cu banii luaţi 
din casa Maghistratului. Orăşenii trebuiau să răspundă apoi 
treptat banii 5. Pentru lucrări sa cerut un plan şi un deviz *. 
La 1839 Aprilie 27, Comitetul de inspecţie încheie un jurnal 
pentru clădirea unui local cu un etaj și cu putinţa de a se 
mai adăoga?. In August 1840, clădirea era ridicată și a- 
proape terminată. In 1841 Noembrie 3, clădirea era defi- 
nitiv terminată *, La fondul clădirei au ajutat Domnitorul cu 
500 lei, in urma vizitei ce a făcut în oraș, neguțătorul Faran- 
ga cu 2000 lei, newițătorul Sarao cu 1500 lei și inspectorul 
Carantinelor, N. Mavros, cu 1000 lei. Dela ceilalţi orășeni, ba- 
nii se stringeau din casă în casă”. Domnitorul Alexandru 
Ghica trebue să fi vizitat Brăila la sfirșitul lunii Septembrie 
sau începutul lunei Octombrie, anul 1840. Penescu cere 
la 9 Septembrie 1840 un concediu de 10—15 zile ca să vie în 
Bucureşti. Arată că nu poate pleca inainte de venirea lui 
Vodă +9, 

loan Faranga și Antonie Sarao, fiind numiţi judecători 
la Tribunalul Comercial din Brăila, donează leafa lor pe tot 


1 Dos. cit. 6574/832, p. 138, 149, 150, 151. 
2 Ibidem, p. 178. 
3 In text, p. 13, nota 2. 


+ Arhivele Statului, Dos, 6697/837, rom. Țara Rominească, Minis- 
trul Cultelor şi Instruc ii, p. 5. 

5 Dos. cit. 6697/837, p. 15. 

ê Ibidem, p. 18. 

T Ibidem, p. 213. 

8 Arh, Stat. Dos. 3385/840, rom., Ţara Rominească, Ministrul Cul- 
telor și Instrucțiunii, p. 41, 79. 

s Ibidem, pg. 27, 59, 76; N. Iorga, Cei dintiiu anl.. pg. 24 și 7 
N. Iorga, Ist. învățămîntului rominese, p. 308. 

12 Dos, cit. 3385/840, p. 47. 


timpul funcţiunii, ul şo î 
BOU, doilea, şcoalei na pale Brăila ?. Pină 
nou, și al doilea, seo E ceath donajje suma de Jei 3000. Fon 


$ 
E 


Casa tațiunii emboriceşti, a se fructifi 
Casa istratului nu sporise în cei patru ani?. e; 
Şcoala a fost clădită cu trei săli. Clădirea fnchiriată, in 


p 


care funcționa şcoala, s'r dārăpānat. Eforia a intervenit să se 


că devenise din Iunie 1838 și școală normală pentru pregăti- 
rea candidaţilor de învăţători *. Eforia recunoaște rivna cu 
care sa ocupat profesorul Penescu de noua clădire și îi arată 
mulţumirea cu nădejdea ca şi de acum înainte să nu in- 
ceteze cu asemenea sirguință *, 

Nici o greutate nu împuţina rivna profesorului Penescu. 
Preocuparea lui era aşezarea temeinică a învăţământului pu- 
blic în oraşul Brăila. De şcoală lega el, toată creşterea orașu- 
lui. Deaceea s'a silit ca școala să implinească toate nevoile 
culturale ale orășenilor. 

lon Penescu înțelegea însă că numai prin şcoală nu se 
poate întreprinde, cu rezultate imediate, trezirea interesului 
pentru cultură, Orăşenii, în mare parte străini, trebuiau a- 
trasi spre o viaţă culturală rominească. Un ziar, alăturea de 
şcoală, deschidea drumul pentru răspindirea culturii romi- 
nesti, în masa orășenilor. Pentru aceasta la 23 Octomvrie 
1839, Ion. Penescu cere voie Eforiei să aducă o tipografie din 
București. Eforia aprobă ?, In această tipografie s'a tipärit un 
ziar comercial, redactat de lon Penescu. Primul număr á a- 
părut la 18 Decembrie 1839, Ziarul se intitula „Mercur” *. 

t Arh. Stnt, Dos. 2681/841 rom. Tara Rominesscă, Ministrul Cul- 
a pa Dea 2681/4844, rom, Tara Rominească, Ministrul 
trul Cultelor si Instrucțiunii, p. 5. 

ž Dos. cit, 3385/440, pg. 41, 43, 47. 

* Ibidem, pg. 102, 117. 

% Dos. cit. 6607/837, pa. 109 si 113. 

* Dos, cit. 3385/7840, p. 120. 

1 Dos. cit. 6697/7837, p. 254. 1, Virtosu loa Penescu Analele 
Brăilei, An. 1, 4, 5, 6, p. 50 și urm. ZA £ 

s Dos, cit 3385/840, p. 277. S. Semilian Istota Presei Bräi» 


lene, p. îl. 


Dea —— 


50 „VIAȚA ROMINEASCA 


Ziarul a apărut timp de doi ani. Penescu lucra la redac- 
tarea şi tipărirea lui și din indemnul Marelui Ban Mihail 
Ghica, ministru de interne pe acea vrome! Gindul lui Pe- 
nescu era ca tipografia să fie o zestre a școalei. Jumătate din 
venitul tipografiei să-l ia şcoala, pentru a crèa o clasă ide gti- 
inje, Indalorindu-se însă prea mult, tipografia a trecul pe sea- 
ma Maghistratului, ca amanet, în anul 1844 Ianuarie 17. 

Zelul hii Penescu gi intenţia lui înfrintă, au ajuns să 
fie cunoscute de. Domnitor. Acesta iartă datoria adusă de ti- 
pografie. Tipografia este dăruită de Penescu școalei =, Comi- 
tetul de inspecție, tinind seama de multipla activitate a lui 
Penescu, — conducerea şcoalei publice, a cursurilor normale, 
a tipografiei, revizia şcoalelor particulare și a şcoalelor să- 
teşti, a propus să i se dea un profesor ajutor, anume Gheor- 
ghe sin Popa lane?. Era în 7 Iulie 1839. Nu s'a aprobat, 

Incepind din 1838 şi pină la 1840, la şcoala publică, sau 
adăogat treptat, prin stăruința lui Penescu, cursuri normale 
pentru pregătirea învătătorilor şi cursuri comerciale +, 

Cu chipul acesta şcoala publică se înfățișează ca un cen- 
tru cult deosebit. Ea devenea şcoală centrală. Chiar din 
1842, profesorul Penescu își zice: „Profesorul clasurilor nor- 
male din școala centrală din Brăila”, iar Camitelul de inspec- 
ţie își zice — Comitetul de inspecţie al școalei centrale 5. 

O muncă încordată și atentă se cerea profesorului școa- 
lei centrale. Desvoltarea şcoalei mărea și prestigiul şi pre- 
tențiile profesorului. Ion Penescu cere să i se dea locuinţă și 
să fie despăgubit de chiria plătită plină acum, sau de ce va 
plăti în viitor”. 

Pentru rânduiala în şcoală, față de marea populație sco- 
lară, cere să se numească un inspector. Această sarcină se dă 
lui Penescu. Școala avea în 1842 un număr de 182 şcolari în 
trei clase de rominește, 62 școlari în două clase de grecește, 
13 şcolari în două clase de elineşte, 16 școlari în două clase de 
slavonește, 11 școlari într'o de italienește. 

La clasele de grecește era profesor Dimitru lconomu.; la 
cele de elineşte era profesor Ion Teoharidi, care preda și lec- 
tiile de limba franceză. La clasele de slavoneşte și italieneste 
preda Vasile Milinovici. 

In clasele de grecește se preda după metodul lancasterian 
şi alfabitar. La clasele de elineşte se Învață Dialoghi, din 


iJøs. cit. 3383/8340, p. 415. 

2 Dos, cit. 1771/844, p. 2, 

3 Dos, cit. 6897/837, p. 232. 

a Vezi capitolele respective in text. 
5 Dos. cit. 3385/840, p. 228, 

* Dos. cit. 3385/840, p. 252. 


Dn S ia a E O 


F CULTURA 51 
E a 
Piaton, Gramtica Vamba; la cele de slavoneşte se preda: 
Slovenschi bucovar şi Slovenschi gramatica. 

La inspecția făcută de revizorul D. Jianu, din Buzău, în 
anul 1843, clasele au fost găsite bine organizate. 
Revizorul a propus cinstirea profesorului Penescu +. 
Lefurile profesorilor se ridicau la şcoala centrală la 9336 
lei . Maghistratul contribuia cu 6000 lei, iar restul se acope- 
rea din taxele de import şi export — 10 parale la sută — sau, 
după nevoie, și din contribuţia părinţilor, cite 2 galbeni, Su- 
ma de 6000 de galbeni n'a mai fost dată. S'a hotărit să se dea 
numai 200 de galbeni pe an, deși Maghistratul şi Corpul mer- 
canti] stăruiau să se înființeze pe lingă de grecește, 
slavoneşte, italienește, şi alte cursuri după desvoltarea învă- 
țăturilor =. -, ` = j 
RADU PERIANU. 


? Dos. ch. 3385/640, p. 3H. 
= Ibidem, p. 315 şi Dos. cit. 1771/844, p. 25. 


CRONICA MEDICALA: 


LUPTA CONTRA  TUBERCULOZEI”) 


Tuberculoza e boala mizeriei, dar şi boala ignoranței. 


de multe ori să fi meritat situația pe care o au și alții să se 
sbată în cumplite dipsuri, oricâtă contribuție de muncă utilă cu 
brațele sau cu mintea—proletarizarea intelectuală se efectu- 
ează într'un ritm rapid—ar aduce în îndeplinirea ocupaţiei 
lor. Când raporturile economice vor fi mai drepte şi deci și mai 
bune, se va putea ajunge la o armonizare mai deplină a inte- 
reselor materiale şi morale ale diferitelor clase sociale. Tuber- 
culoza, boală socială, își va găsi atunci mult mai ușor leacul, 
printr'o terapeutică socială. Sfaturile date asupra unei bune 
alimentaţii, odihni și acraţii, baza curei in tuberculoză vor 
putea să fie în mare parte urmate. Organismul, avind rezis- 
tenţa sporită, se va putea apăra cu toji sorții de izbindă con- 
tra ofensivei bacilului, din ganglioni sau din vre-o leziune ci- 
catrizată de unde veghiază totdeauna gata de atac. Actual- 
menie un program de cură igienodietetică rațional pus în 
practică se loveşte de cele mai multe ori de imposibilităţi a- 
proape totale. El sună ca o deriziune cind cei mai mulți bol- 
navi dacă mar munci, n'ar avea ce să mănince şi deseori mor 
de foame în locuinţe tixite unde zar într'o promiscuitate 
groaznică, inainte de a muri de boala lor. 

Dacă medicul, oricit ar fi tentat să aibă acest rol nu are 
putinţa să devină reformator social — pentru aceasta, ar tre- 
bui să intre în viltoarea luptelor politice consacrindu-li-se cu 
credinţă și entuziasm pentru forme noi de viaţă socială, ceia- 
ce cere timp si muncă pe care e greu să le găsească absorbit 
de ocupațiile lui profesionale — el poate in orice caz să fie un 
bun dascăl de sănătate şi un propovăduitor de regule de igic- 
nă, care chiar în case cât de sărnce pot să fie totuși păstrate. 

Felul cum boala ia naştere și se propagă e foarte puțin 
cunoscut. Ducă massele ar fi mai bine instruite în această di- 
recție, tuberculoza n'ar mai avea exteasiunea de acum. Lu- 


*) Prefaţă In lucrarea d-lui dr, C, Iiesen-Brasov — Ce este tuberculara 
pulmonară, în curs de publicaţie. 


CRONICA MEDICALĂ 3 


atărite de vulgatizare, şi una din ele timpede yi pe Ințelesul 
tateror, e cea pe care o prezintă d-rul Iliescu, pot fi de o ma- 
te atilitate ca să răspindească în public sfaturi de pază con- 
boalei, 

za S'a drept cuvint că şi curabilă dind e căutată în 
primele pă — actualmente grafie abilor mijloace de trata- 
iment, pneumothoraxul artificial în primin rind, chiar leziuni 
faintate pot să fie oprite în evoluția lot — ea è în orice caz 
perfect evitabilă. Tuberculoza plămânilor — locatizările pal- 
monare sunt cele mai frecvente şi ele reprezintă imensa mà- 
joritate a cazurilor—se ptopagă prin sputa bolnavilor și prin 
stropii baciliferi proiectaţi în timpul tusei. 

Dacă bolnavii ar expectora păstrind anumite regule, în 

scuipători numai — seuipătoarea e departe insă de a fi intrat 
în moravuri şi în localuri publice unde se perindă și mulți 
bolnavi, trebue multe cercetări, chiar cind există, ca să fie des- 
coperită—şi dacă ar ține batista în dreptul gurei cînd tușese, 
contominarea ar fi în mare parte evitată. Ar trebui ca aceste 
precautii, așa de usor de păstrat, importante şi pentru bolnavi 
ca să nu se teinfecteze continuu și pentru cei din jurul lor, să 
devină un obicei aproape automat. Citi le observă însă? Am 
citat altădată exemplul acelui servitor de casă mare venit să-l 
examinez și la care constatasem leziuni enorme, caverne în 
amindoi plăminii. Bolnav de mult, poate de ani întregi, nici 
ed nită stăpinii lui nu-și dasetă seama de starea în care se afla. 
Ducind corespondența, din cameră în cameră, era continuu în 
tontact cu toți membri familiei unde servea. Cind Ham intre- 
bat unde expectora mi-a mărturisit că pe unde găsea și cite 
dăată şi pe covoarele somptuoase ale apartamentului. N'ar fi 
ĝe aceea de lòc extraordinar, ca la un interval oarecare, în pa- 
katul acesta, boala să apară spre marea mirare a celor ce-l o- 
tupă, deoarece-și Închipue că bogăția și belșugul în care tră- 
ièsc fi pun dn adăpost de vulgare molipsiri. Boala însă nu ține 
socoteală de nimic și crează solidarității pe care cei de sus le 
expiază greu. 

imi 'resmintese, in aceiaşi ordine de idei, de o familie, În 
tare al cincilea copil murea tuberceulos. Cind am făcut o an- 
dhetă am descoperit obinșia boalei la o bătrină servitoare, care 
avea o tuse cronică și era şi o tabagică inveterată. Pentru a 
du-și turbura liniștea și ea și stăpinii ei puneau pe socoteala 
tutunului tusea care-i sdruncina pieptul și expectorația des- 
tul de sbundentă pe cart o avea de ani întregi. Cind am exu- 
tiinnt-o, am găsit leziuni mari de tuberculoză pulmonară și în 
spută numeroși bacili. Nedindu-și de loc seama ce mină nest- 
tată de bacili zăcea în pieptul ei, de mai mult de 20 de ani 
semăna în jutul ei moartea. Cind am comunicat familiei cón- 


n 


+ 
- 


i A VIAȚA RUOMINE ASCA 


statările făcute era prea tirziu. Dezastrul se produsese irepa- 
rabil: A cincea victimă se pregătea şi ea să sucombe. Nume- 
roase alte cazuri de acelaşi fel ar putea fi citate. Sub eticheta 

' de bronșită cronică se ascund dedeori epizode ale tuberculo- 
zei pulmonare. Bolnavul trăeşte în bună tovărășie cu bacilii 
pe care-i are În organismul lui, ani și chiar zeci de ani, cum a 
fost cazul cu acel general polonez de care povestește Ẹmile 
Sergent păstrind în plămini caverne enorme de peste 40 de 
ani şi provocind moarțea a numeroși membri din trei gene 
rații ale familiei lui. 

Am în minte un caz aproape identic. Sunt ani de atunci. 
Pusesem chemat să exuminez pe o tinără doamnă care înce- 
pea o tuberculoză pulmonară. f 

„Lângă ea, pe un fotoliu, cu faţa vinătă. violaceu aproape 
din cauza tusei care nu mai înceta, sedea un bătrin, 
greu. Din orchestra de raluri care-i umpleau pieptul și se au- 
zeau ja distanță, de abia se mai desprindea cite un cuvint din 
discursurile bătrinului, care era foarte limbut. Cind l-am fo- 
trebat de când tuşeşte şi de ce nu-și îngrijește tusea mi-a ră 
puns aproape sfidător, că de 30-40 ani își poartă bronșita şi o 
suportă foarte bine aşa, încât se poate dispensa și de doctori gi 
de doctorii. Mi-a făcut totusi concesia, ceeace era un mare ha- 
tir, deoarece şi familia imi confirma că refuza hotărât orice 
sfat medical, să se lase să fie examinat. În plăminii lui era o 
tempestă de raluri, dar printre ele se deosebeau semne de ca- 
verne pulmonare. l-am luat sputa — nimeni nu i-o examinase 
încă pină atunci — și am găsit în ea puzderie de bacili. Cer- 
cetind ce se petrecuse în jurul lui. am aflat că victima pe care 
o examinasem nu era nici prima, nici singura. Atiţia alții pie- 
riseră încă de mult din familia lui. Seria neagră n'a mai con- 
tinuat, deoarece puțin timp în urmă am auzit că bătrinul su- 
combase, fără să creadă cituși de puţin, oricit îi atrăsesem a- 
tenția, că trebue să se îngrijească, ceeace dealtminteri n'a fă- 
cut de loc, că de citeva decenii adăpostea in el bacilii care s- 
veau să-l omoare, după ce omoriseră mai întii fii, fiice, ne- 
poţi şi nepoate ale lui. l i 

Dacă în toate cazurile suspecte de boală s'ar face o exami- 
nare atentă, toate aceste isvoare de molipsire ar putea, fi im- 
piedicate. Pentru aceasta trebue ca în publicul mare să pă- 
trundă cit mai mult noțiunile asupra modului cum boala se 
manifestă sau se ascunde sub masca altor boale, cărora nu li 
se acordă nici o importanţă, O propagandă intensă e necesară 
în acest scop. Conferinţele publice sunt utile. dar vorbele 


Broşurile, cărțile de popularizare rămin. i dori ca e 
carte de vulgarizare în felul celei a d-rului ca. pg 


CRONICA MEDICALA 5 


dească o cit mai mare răspindire. Scrisă limpede, cu avintul 
care porneşte din convingerea că prin ea së poate face o faptă 
bună, cei ce o vor citi vor fi lămuriţi asupra problemei tuber- 
culozei sub diferitele ei înfățișări. Ei vor deveni atunci, din- 
du-și seama de gravitatea boalei şi de posibilitățile de a o in- 
frina, soldaţi fideli în lupta mare care trebue să fie întreprin- 
să contra tuberculozei. i 

Cind avem 50 mii decese pe an din cauza tuberculozei, 
statistică înfiorătoare care ne clasează printre țările cele mai 
tuberculizate din lumea întreagă, orice intirziere pentru a lua 
măsuri de a o stinjeni e vinovată pină a fi criminală. 

Se înființează acum, însfirșit, după o gestație atit de inde- 
lungată—propunerea o facem de mult, dela înființarea Socie- 
tății pentru profilaxia tuberculozei, de mai mult de un sfert 
de secol — o ligă pentru combaterea tuberculozei. Ea va fe- 
deraliza toate grupările de luptă existente, toate inițiativele 
particulare, ca şi pe oficiali, și va determina statul să-și înţe- 
leagă rolul de a sprijini cu tot prestigiul autorității sale şi cu 
mijloace financiare cit de mari, cure se pot totuși găsi, revă- 
zind atitea cheltueli inutile, o acţiune de un înalt interes so- 
cial și umanitar. 

Bugetul actual de combatere a boalei care e derizoriu, un 
leu şi o mică fracțiune de cap de locuitor, cind ar trebui de 
80-100 ori mai mult, aşa cum e realizat aiurea, întrunind toate 
fondurile răsleţe la care e necesar să sc adaoge şi altele noi, 
va putea fi dus pină la o cifră care să facă posibile implinirile 
de asistenţă, deocamdată cele mai urgente. Vom reuşi astfel 
să ieşim din situaţia acluală, care e lamentabilă, cu un pat în 
sanatorii la 50 de decese, cind după proporția admisă pentru 
țările de reală cultură igienică și sanitară ar trebui unul de 
fiecare deces. 

Cind după 15-20 de ani, liga își va fi împlinit în bună par- 
te programul de acţiune, sf aturile de profilaxie cum sunt cele 
ec se dau în cartea aceasta vor avea mult mai mulţi sorţi să fie 
puse în practică. Bolnavii cu leziuni înaintate, fiind asistați și 
izolaţi, nu vor mai avea putinţa să răspindească boala, cum se 
întimplă acum, fără nici o piedică, Propaganda nu va mai su- 
na în pustiu ci va găsi un cit de larg ecou, dindu-se dovada că 

măsuri de combatere, metodic şi sistematic întocmite, 
boala poate fi stăvilită pină aproape de stingerea totală. 

Dr. S. IRIMESCU. 


|] 


CRONICA MUZICALA 


CONSTANȚA BRANCO VICI 


TREI CONCERTE DE MUZICA V CHE 


Trei concerte de muzică veche cu Clavecin date de d-na 
Ros! Baumann-Rădulescu, d-nii Nicolae Rădulescu şi 1. Sta- 
delmann (18, 22 Noembrie și 10 Decembrie 1933) sunt un e- 
veniment aducător de probleme incă nouă în Rominia. 

Atit muzicanţii cit şi publicul nostru nu se pot ține în 
afara curentelor si mişcărilor importante din străinătate, D. 
Nicolae Rădulescu, a luat asupra lui greutăţile acestei intre- 
prinderi de a aduce instrumente vechi și costisitoare, pentru 
ca prin ele să obțină o interpretare mai veridică a muzicei 
vechi, — lucru ce, desigur, implică greutăţi, cere sacrificii şi 
presupune o adevărată dragoste de artă. 

Inainte de 1914, la Paris, Wanda Landowska și fraţii Cas- 
sadessus organizaseră concerte de muzică veche cu instru- 
mente originale, fără Însă a ajunge la rezultate serioase. 
După războiul mondial, în Germania, sub imboldul muzico- 
logilor, se fac cercetări importante în scop de a se da o in- 
terpretare clasică — muzicei vechi, prea mult influențată de 
romantismul dui Liszt și al celorlalți muzicanți din vre- 
mea lui 

Clasicismul este triumful muzicei pure, a muzicei tratată 
oarecum științific, răminind chiar cind face împrumuturi de 
la alte arte, — de sine stătătoare. Clasicismul are seninătatea 
unui moment de stază, de oprire a fluctuărei stilurilor; con- 
cepție matură, cu mijloace create pentru a o exprima şi iden- 
tificindu-se cu epoca respectivă. 

Secothul al XVII-lea şi parte din al XVIII-lea alcătuese 
acest momen! în evoluția muzicei. moment asemănător cu 
starea în care se află o religie cind glasul profetului ei mai 
răsună incă În biserica ce și-a clădit-o. 

Odată cu cîntul gregorian şi fixarea primelor reguli, 
muzica își cunoaşte scopul către care, cu paşi mari, se in- 
dreaptă. In biserică, ea se emancipează începind să nu mai 
slujească la reliefarea textelor. ci pe acestea să şi le adap- 
teze ei. 

Muzica pură își crează legi și dogme; armonia şi contra- 
punctul îi sunt expresia. Orga e primul instrument care co- 


N ——————————————————————————————————————— 


CRONICA MUZICALA 37 


respuade nevoilor poliphoniei, și tot din cauza acesteia, după 
un timp, își pierde supremația. Timbrul orgei este intotdea- 
una acelaș ; cu toate multiplele ei registre, sunetul are ace- 
taş caracter, de nceen se introdut instrumente de coarde și de 
vint in muzica bisericească. 

Nevoia de a acompania, de a susține armonia și ritmul 
cu un sunet care să contrasteze cu vocile și cu sunetul soñ- 
tinuu al instrumentelor, aduce la modă „luth"-ul și pe urmă 
ctavecinul care pertecționindu-se, il inlocueşte !. 

Caracterul prea religios al orgei și făptura ei nepraetică, 
sunt defecte care o fac improprie muzicei profane, în timp ce 
Clavecinul permite un joc mai suplu și mai briliant, Scarlatti 
și claveciniștii francezi scriu pentru Clavecin singur, şi sunt 
mari virtuoşi, totuşi un stil cu adevărat „concertant nu este 
posibil decit dela Bach, care a învins greutăţile technice şi a 
scris în acest fel. 


Bach era la curtea împăratului Frederic, la Pots- 
dam, cind fabricantul Silbermann îi oferi un Pianoforte? 


1 Pînă în sec, al XVil-len nu se setie o literatură specială pentru 
clavecin; sub denumirea generală de „instrumente cu claviatură” se 
cuprind: Orga, Luth-ul și diversele tipuri de Clavecin, Sunetul tia- 
vecinului e scurt, produs prin ciupirea coardelor şi are registre" 
(„pedale” sau „mannale”). Fiind mai multe rânduri de coarde și douk 
claviaturi, „pana” se poste muta sau cupia astfel incit să sune alte 
coarde sau mai multe odată, ceeace face sunetul clnvetinnlui com- 
pilex şi timbrul lui variat. 

In secolul al XVII-lea Clawveeinul se desvoltă mult ca instrument 
de ncompaniare şi de „continuo”, Bach pertecționenză constroc- 
ţia de cluvecine învingind greutatea cen mai mare: unificarea sau 
„Jemperarea” clavinturei, adică acordarea convenţională a coardelor, 
astfel ca semitonul cromatice să fie acelas cu cel dintonie. Terpen- 
rea permite un joc msi briliant, cu pasagii mai lungi și mai legate. 

pertecţionează degetaţia întrebuințind şi degetul mare şi 
serie pentru Clevecin întrun stil concertant. Volumul de „Preludii şi 

i” pentru „Clavecin bine-temperat” este seris pentru n se putea 
1avăța într'un stil corect arta clavecinulni. 

Bach mai serie și un „(Coneento” (dela con-certare, adică con- 
curență între mai multe părți care cîntă solo-uri intrerupte de 
tatii-uri) pentru Clavecin singur, care desfäsură într'un spațiu restrins 
toate posibilitățile sale, 

3 Pinnolorle, instrument cu claviatură numit astfel pentrucă me- 
eanismul care fate coarda să vibteze este un ciotănaa Coarda lovită 
continuă să vibreze și este acoperită automat pentru a întrerupe sw- 
Setul. Cu ajutorul pednicdor se poale prelungi putin sunetul sau muta 
eluviutura. aşa en clocănagul să nu lovească decit două din cele trei 
coarde pe care le are un sunet. 

Modilicâri de-sunet se pot (ate numai ca intensitate: piano și 


Primele încercări de n fabrica Pianoforte se fac in Italia la Pa. 
dow. pe la 1690. Silbermann în Germania construċcste pe ks 1730 un 
up "r PA ganana aproape tot atit de bun ca cele întrebuințate 

pă 1800. | da A 


sa VIAŢA ROMINEASCA 


foarte perfecționat; dar Bach nu-i găseşte întrebuințare. Ace- 
laş lucru se petrece la Londra cu Händel. TE? 
Muzica clasică nu uzează de acelaș dinamism ca roman- 
'tsmul, nu cunoaște amplificări de sunet (decât pentru voce). 
Efectele directe, imediate, impresia „care se impune + 
violențe pe cure muzica veche nu le înţelege. In epoca aceea, 
o creştere se redă treptat, „dn jerase , prin întrebuințare suc- 
cesivă de alte armonii și alte instrumentații (sau registratu- 
ră). Doar vocile erau uneori tratate dramatic; lor li se per- 
miteau asemenea licenţe; și încă, nu ANA e 
riind re si oratorii În gen ramatic, ir 
PA rade italiană, modifică orga, re SE un 'dispo- 
i -i putea ampli upă voie sunetul. — 
amet ere a tradițiilor muzicei vechi, obicinuința cu o 
aMă muzică, care impresionează, care, cu preţul ei insăși, 
trebue să exprime sentimente, idei și chiar imagini, — toate 
acestea fac să se întrebuințeze greşit diferitele apoi ae arti 
Viorile, în ansamblu, nu mai ştiu să se supună desenului 
niar al compoziţiei, care cere trăsătură de arcu uscată, pre- 
cisă şi sobră. Pe vremuri domnia un fel de decenţă în senti- 
mente, care nu ar fi permis, ca astăzi, o interpretare prea 
personală. Lirismul era bun pentru scenă sau cîntec și chiar 
acolo, cu câtă măsură! | 
Nu se poate spune că un stil, un mod de a simţi, e mas 
bun decit altul, tot aşa cum ele nu se pot nici amesteca, f 
a risca să fie fărămițate. Cert este că, in muzica modernă, 
materialul este acelaş. Muzica veche rămâne esența tuturor 
genurilor ce-i urmează, şi cunoaşterea interpretării clasice e 
o necesitate care se impune. Germanii, conștiineioși cum sunt, 
au lucrat cu minuţiozitate în acest sens, au făcut ediţii nouă, 
dar nu transcrise, au fabricat instrumente după modelul ce- 
ior vechi si au introdus, eei dintii, muzica veche în Învăţă- 
mint. La academia din München, pe lingă secţia muzicală 4 
bicinuită, s'a. inființat o secţie specială de muzică veche su 
conducerea Profesorului Schmidt-Lindner (elev al lui Merz 
Reger), cuprinzină studiul instrumentelor, muzică de cameră, 
orchestră şi cînt, la care se adaugă Istoria artelor predată 
practic prin lucrări, seminare, cercetări la bibliotecă, la care 
se adaugă și aranjarea manuscriselor. Oratoriile, pasiunile, 
requiemurile și „messe”-le se dau fără sahimbări, în forma 
Jor originală, Pentru muzica de cameră cu, adică 
acompaniată de un instrument care nu se desprinde din an- 
samblu, se întrebuințează mai cu samă clavecinul. Sunetul 


orii se serveau de el tru a conduce orchestra. 
IE pe ine pajkos ale Aai Rădulescu s'au putut as- 


MAPE SEESE ou 


+ 


"* CRONICA MUZICALA o 


cwta bucăți pentru Clavecin singur, canto cu clavecin și mu- 
zică de cameră, precum şi concerte pentru orchestră cu con- 
tinuo de Clavecin, toate admirabil realizate și dirijate. DA 
Stadelmann ca dirijor, iar ca soliști d-nii Jianu (flaut), Sar- 
paș (vioară), Lapoş (viola) şi Fotino (violoncel) au arătat 
mult gust şi muzicalitate. 

Remarcabilă a fost, în cantata de Scarlatti, acompanierea 
vocei cu flaut, ceea ce va rămine, desigur, multă vreme în a- 
mintirea auditorilor, < 


D-na Hâdulescu-Baumann u cintat cu impresionantă sim- 
plicitate, cu grație și cu o adincă simțire, cu naturaleje și 
justeţe perfectă în stil. Ea e singura noastră cântăreaţă apre- 
ciată în străinătate pentru lucruri atit de grele ca muzica ve- 
che, și în fiecare an este angajată în Germania și Austria, atit 
pentru ora'orii cit și pentru muzică rominească, ale cărei 
cîntece sint deosebit de gustate la Viena şi München. 

De neuitat a fost, in concertul de muzică religioasă, con- 
certul de Bach pentru orgă, clavecin şi orchestră. D-nul ]. 
Stadelmann e ca organist ceeace e şi ca dirijor: un muzicant 
care stăpineşte şi învinge greutățile technice cu liniște, lă- 
sind opera interpretată să apară vie, simțită fără efecte, dar 
cu atit mai multă înţelegere. 

Priceperea muzicei de azi reclamă cunoașterea muzicei 
de ieri; stilurile sint ca paginile unei cărți: un șir, a cărei 
continuitate face inteligibil ansambhul. Cunoaşterea unei e 
poci nu poate lipsi dintr'o educație muzicală compiectă şi 
nici din producţia artistică, după cum nici filele unei cărți nu 
se distrug pentru a face loc celor ce urmează, 


CONSTANȚA BRANCOVICI 


P. S. Activitatea muzicală prezintă, în Bucureşti, un feno- 
men simptomatic de febrilitate. Societăţi se fac şi se desfac. 
Amicii muzicei, nu se mulțumesc să înțeleagă; vor să și pro- 
ducă, şi asta uneori din partea acelora la care ne-am fi aștep- 
tat cel mai puţin. 

Publicul nostru, mai cu seamă cind se ocupă de muzica 
cultă, are fuga tinereţei, care uită că orice elan e ca o piatră 


aruncată: oricit de sus s'ar înălța ea, tot va trebui odată să 
cadă. 


Adeseori avint și simplă bunăvoință sint mijloace mai 
puţin indicate decit o muncă colectivă perseverentă, care re- 
clamă răbdare și un fel de anonimat în beneficiul grupului 
şi cauzei. Eforturile trebue reunite, nu fărimițate. Prea mult 
împărțită, forța de lucru nu ajunge să mai menţină ce a în- 
ceput, și singurul rezultat al acestei imprăștieri e doar o spo- 


e md 


Ai o A 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTA 


REVISTELOR 


R o M 
Convorbiri anul al 66-iea, 
Decembrie 1933. mai. veche ne- 
vistă a cărei colabore- 
re mai prețioasă din prezent este 
işată studiile asupra 
artelor ` sub sem- 
nātura profesorului Emile 


din ndența  foikloristului 
Jan Urban-Jarnik cu scriitorii ro- 
mini, pe care o publică d. Artur 
Gorovei. 


Brașovul titerar şi artistic, De- 
cembrie 1933. Apare prin sârguinţa 
poetului Cincinat Pavelescu şi este 
cu deosebire un album lunar de 


poezie, Din amintirile literare ale Când 


directorului acestei revisie, repro- 
ducem această învăţătură a marelui 
Caragiale care poate fi oricind de 
actualitate: 

„Mai târziu, povesteşte d. Cinci- 
nat Pavelescu, am intilnit pe moe- 
strul tom L. Caragiale, în amurgul 
luminos al nél ziie de toamnă, pe 
o bancă din grădina Cişmigiu. Citea 
cartea a XVll-u din Aventurile lui 
Teltmac de Fénelon, Cind mă vė- 
de, își scoate ochelarii să-i şteargă, 
mă chiamă și mă întreabă: „Ai citit 
pe 'Tâltmac 7' — „Da, în şcoală: 

iypso ne pouvait se consoler du 

ri d'Uiysse, Dans sa douleur...” 

„ fraza asta o stie pe de rost o- 
rice găgăuță. Dar chiar dacă l-ai 
citit în liceu, nu bai înțeles. Să ci- 
teşti pe Tâlimac după ce vei împli- 
ni 40 de ani. Eu abia acum îl pri- 
tep. Mal nm de kitit numai cartea 
ultimă simi pare rău că se sfărge- 
ie. Ce roman minunat și ce stil? 
Fane i francezii din veacul lui Lu- 
dovre al XV-lea stiau să serie, CItă 
precizie, ce eleganță şi ch natural 
în fiecare rind! Aş vrea să traduc 
aventurile astea ale lui Télėmac! 
Dar e greu, mi-ar trebui o muncă 
titanică. Scrisul, mă băieți, e mese- 


A N 


ria cea mai grea din lume. Numai 
le noi se improvizeuză toţi seriito- 
ri şi miniştri. În orice (rază trebue 
să mai cuvântul care tre 
buc. Şi cuvintul acela e numai unui 
singur, Dacă nu l-ai ug 
car y A 
Se sculase după bancă, işi pusese 
cartea în buzunar şi cu un gest ò- 


£ 


i bişuuit își Indesa pe ceafă pălăria 


maton cu borduri moi şi mici, des- 
golindu-ṣi fruntea largă şi brăzdată 
de cute, Şi începu o diatribă în 
contra unor anume seriMori prea 
fecunzi: „Astia sunt după mine in- 


a mea, mă îngrozes la gândul că 
voi, fi pus un cuvânt impropriu, sau 
o întorsătură de frază neingăduită. 
> public cea mai mică nuvelă 
sau echijă uşoară, ironia posibilă a 
cititorilor de mâine nu mă lasă 
noaptea să dorm. Nu vezi tu că eu 
sunt călăul tipografilor? Cind tipă- 
resc un articol stau toată noaptea 
pe capul lor şi le cer donăzeri de 
corecturi. Numai cu prețul ăsta se 
poate råvni la titlul de stilisti" 


Revista scriiloarelor şi scriitori- 
lor români,  Noembrie-Decembrie 
1933. Publică literatură semnată de 
scriitori de ambele genuri, după 
cum mărturiseşte și titlul acestei re- 
viste. Se pare că ar voi să reinvieze 
vechile publicaţii de familie, scrise 
cuminte și fără alte pretenţii. 

Numărul acesta Însă este cinsti 
de nugusin colaborare a M. S. Regi- 
na Maria, care evocă, printre lumi- 
noasele sale amintiri, momente pe- 
trecute în Rusia de altădată, pline 
de un tragic presentimeni al desti- 
nului sumbru ce  bmpresure casa 
Romanovilor. 


Viaja literară, 1—15 Ianuarie 
1934, face o intensă publicitate 
scandalului iscat înainte de acor- 


«e VIAȚA ROMINEASCA r | 4 
SR 


darea remi”, făgă- 
duite Pager ar, ministru, Intro 
cronică ocazională, d. E. Lovinescu 
reia problema revizuirilor litern- 
re, „anulind”, după tipărirea ulti- 
mei sale cărti, tot ceense, a, eris 
mai Înainte: 
€ 

S0a Ha, ano) TI, nr. 9, nu se dis- 
tinge dintre publicațiile mărunte 
de acest fel, nici prin literatura, 
nici prin pamfletul său programi- 
tic. Un coimborator al revistei cu 


Şfårşit de an în Bulgaria 


„Deşi Bulgaria a suferit mereu 
de pe urma marei depresiuni eco- 
nomies, precum și din pricina con- 
duziel şi incoherenței generale care 
se simt peste tot, unul ce sa sfirsit 
H va îngădui să cerceteze mijloacele 
de colaborare cu toste țările din 
ce 


în ce mai rțite unele de 
altele prin sistemul antarchiei și al 
naționalismului, 


ce karatlerizează epoca 
noastră nu ne-a impiedicat să lup- 
tăm împotriyn efectelor im 


4338 
şi 
& 

LĂ 
5 


i un re 

iment insemnat al situației, so- 
woting că boula de care suferă jara 
noastră, ca şi intreaga lume, va 
trece pe nesimţite. S'a spus că tim- 
pul hucrează iva intereselor 
generale şi solidare ale economiei 
mondiale ; noi credem că, dimpo- 
trivă, timpul acționează pentru a- 
ceste interese, Ceenmte se poate spu- 
pe este faptul că un vag optimism 
se deslușeşte zi cu zi. tă re 
naştere a speranjelor tuturor se ob- 
servă şi în tara noastră, a cărei e 
nergie şi voință sunt de ani întregi 
asanarea ocono- 


(La Bulgarie, 30 Décembre 1933). 


nume acid, serie pre. pci et 2 
3 


niști pondernţi, iar alții supra-rea- 
lişti sau ultra-m işti. 


Cei dintii cubivă proza acidă, 


iar cei din urmă poemal, Primii sint 
gazetari şi pamiletari, lar cell 
scriitori și poeţi. Am rămas, © 
în prima categorie”. 

In categoria color care trebue să 
învețe mai fntli cum se scrie un 
pamilet. 


Radiomesagiul Jui Roosvelt 


„Roosevelt, intr'o comunicare fă- 
cută la 22 Cotupiait, a dat citeva 
interesante rir cleme noua 
sa politică economică. a afir- 
mat, mai întii, că in ultimul tri- 
mesiru, din cele treisprezece mi- 


A confirmat 


priveşte politica monetară, A mai 
spus că ti 
pentru soluționarea tuturor pro- 
blemelor economice va fi de doi, 
trej ani, şi a încheiat astfel: — E- 
dificiul consolidării naţionale nu 
va fi Memplul ispeculatorilor valu- 
tei, nici al werşetorilor, ci patatul 
unei serioase vieţi economice”, 


(Gerarchia, Novembre 1939). 
a 
Tehnica lui Shakespeare 


„Să nu uităm că Shakespeare a 


fost (în primul rind un orf de tea- 


tru... 
A spune că În cutare piesă, bu 
mia pinki acum atribuită îni 


REVISTA KEVISTELOR [3] 


Kyd, al doilea de Heywood, al trei- 
ica de Marlowe şi al patrulea nu- 
maj de ptare, mi se pare un 
joc foarte interesant pentru eru- 
diti si prea grăbit în s iur ipò- 
tezele drept certitudini. Preferäm 
teoria iui E-E. Stoll, care se Inte- 
meiază pe date sigure. : 

Teoria lui Stoll înfăţişează un 
mstăgăduil avantaj, ținând seamă 
de (vptul că Shakespeare a fost mal 
intii un om de teatru, şi anallizind 
metodele lul de compoziție, potri- 
vit esteticei Wenei şi necesitájilor 
acțiunii dramatice.. Filosofia și 
transcendentallsmul nu trebue să 
fie aplicate în critica operei ii 
Shakespeare, 

Scriitorul acosta trebue vonside- 
rai în functie de viață, şi Bene 
deto Croce avea, negreşii, dreptate 
când seria: „El nu grega ad o altă 
visti decât viaţa de pe påmint, vi- 

romsă si pasionată, cuprinsă intre 

rie durere, și avind în ju- 
rul şi demsupra ei, umbra unui 
mister”. 

Misterul are un rol important ln 
Sbulespeare și judecând dramele 
şi comediile sale sub unghiul psi- 
ehologiei, înseamnă să mărim acest 
mister. Dacă însă le examinărm, alt- 
minteri, precum spune Stoll, ți- 
nind seamă de faptul că aceste pie- 
se nu fost făcute spre a fi repre- 
entitate, la o anumită dată, într'o a- 
numită țară, şi în faţa unui anume 
public, vedem lămurită chestiunea. 

Stoll are întru totul dreptate cind 
afirmă că, la Shakespeare, situația 
nu derivă din caractere, chei ceste 
caractere su fost alcătuite spre a 
corespunde unei anumite situații, 
Conflictul nu este, ca la Racine sau 
baen, un sbucium interior, ci o 
stare de fapte”, 

(Les Nouvelles littéraires, 30 Dé- 
cembre 1933). 


Programul actual al Germaniei 


„Lichidarea afacere: Sarre g 
dreptul de n ridica armata sa 
profesionişti, dela o sută de mii de 
oameni, ia trel sute de mil. În ce 
priveşte chestiunea Sarre, intâmpi- 
nă o pulernică rezistență din bar 
tea Franţei... 


Dar inarmarea celor trei sute de 
mii de oameni înfățișează un sur- 
plus de două swte de mil de ostași 
profesionisti peste numărul acturi. 
Sensul acestui deziderat este clar: 
Feichul vrea să albă subofițeri. Cu 
privire la trupe, lucrul este mai 
simplu, seoarece asoelățiile milita- 
re din rezent au fost ataşate 
Reichs rulli. Avem de a face ca 
o creștere a armatei germane în 
proportii considerabile. 


Europa se vn preface că nu in- 
4elege, ca să nu arate falitul com- 
plet al politibii sale... 

Mai grav este al treilea punct din 
programul german. Hitler a cerut 
libertatea desăvârşită de noţiune în 
Rhenanis, oferind un pact de ne- 
agresiune pentru zece ani... In fond, 
delu germană țintește suprimarea 
tratatului dela Na raze e atan 
no. Dacă Germania ar ine rw 
înarmarea pe tărmul Rhinului, ar 
nega nu numai ciansele deis Ver- 
“nilles, ci şi pe teie dela Locarno, 
care ingăduia garantarea securi- 
tății ln frontiera rhenană. Și în 
“chizmănul acestui lucru, re oferă 
ea? Un pact de neagresiune pentru 
zece nnil 

Aşa dar, la ce servește Societaten 
Naţiunilor, ln ce a slujit Locarno 
nu pactul Kellogg, care pretindean 
să anrantete o pace durabilă”, 


(1922, 27 Décembre 1933). 


DIALOG DE „SEZON” 


— D-ta cu cine ai de gând 
să votezi ? 

— Prefer să ţi-o spun după 
aleger. 


iector! UF! ce căiduza! 


IN ACTUALITATE 


Domnule doctor, te ro 


ză mă narcotizezi. 


— Da” ce ţi-a venit? 
Candidez la Senat şi cred 
că ar fi mai practic să trec 
sarcotizat prin operația eleo- 
torală! 


LA SAINT-MORITZ 


Prater frigul de-aci, fri- 
pazilor electorale din tară! 


"x