Viata Rom. (R.), 1939, 31.1

X-H 


AN NU ae 


| 


1939 — ANUL XXXI Nr. 1 — IANUARIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 


MIHAIL SADOVEANU * Făgăraș (p, 3) 

TUDOR VIANU Virsta unei tesoții (p. 9) 

OVIDIU CONSTANTINESCU  Traptale (p. 34) 

EUSEBIUS CAMILAR Vaate peste culmi (versuri p. 28) 

D. CORREA Ta-mm curat de multe ori (versuri p, 30) 
PAUL PAUN Lumina meagră (versuri p. 31) 

STEFAN POPESCU Am e eu tina (versuri p, 53) 

MIHAI NANU Se (versuri p. 30) 

GEORGE MENIUC Singur (versuri p. 37) 

ANDREI à Cnuzela economica nia renngtorii (p. 40) 
H. 87. $S AN Teze și paranteze (p, 58) 


Romanul tul ©. Stare (in preajma revolutiei p. 64) 
GH. CĂLINESCU - Cranien literară (Camil Petrescu, teoretician ni romanului p. Bi), - 
AL. PHILIPPIDE Literntura străină (p. 29) z 


AL. GRAUR Cronies limguistică (Gerunziul p. 23) 

CONST. VISOIANU) Cronica externă (Alte comentarii ln acordul dela Minchen m 90) 

STANCIU STOIAN Cronica = (Temeluriia palhe sociologice niu educaţiei fizice 
P 

ION ZAMFIRESCU Cronica învățămintului (in legătură cu examenul da bacniauroot p. ts) 

ION DIDERI Cronica Ideilor (p. 117) 

Dr, MARIUS NASTA Gronloa științilieă (Tuberculoza în Rominia p, 127) 

, OPRESCU Cronica plastică (Salonul oficial, Iser, Jalea, Lucian, Grigorescu, p. t36) 

MIHAIL SEBASTIAN, Cronioa ez poraa Regina Marla: „Azilul da Noapte“ de Marim 
Gorki p. 448 

D, N. CIOTO®I Scrisori din Londra (Dignus ost intrare... Etectale MOnchenulul p, 144) 

EUGEN IONESCU Sorisori din Paris (Un sons ostolla și francez de apazare a lumii p, 156) 

EUGEN V. TORGAȘEV Sorisori din Praga (A doun Republică Cahostovacă p, 161) 


MISCELLANEA : (p. 106) Reclamă şi poezis. — Filosntie şi terorism. — Prosperitatea marei in- 
Gusti germans, — Pr mijlomcelor de comunicație. — D. Georges Duhamel. — Cultura în 
Itsils. — Teatrul de o în Rusia Sovietică, — Jungla cerebrală a unui tinâr regizor. 


RECENZHI: 173) Mihali Sadoveanu: Ochiu de urs. Ed. libr. Cartas Rominesscă. — Const. 
Kirițescu! F stinse, Ed. libr. Cartan RomInenscă, — P.P. Negulescu: Destinul omaniri, vol. |. 


b pentru Hteratură și artă ,, e Carei H", 103a, în a’, 480 — Georgeta 
Vianu 1 Indice Mie mi revistei sosietăţii „Tinerimea Romin", 1880— Duoureşti, 
Viața Iitereră, 1938, în H2 p. — Paul Laho 1 Le Miroir d'obaldiane. Cu un frontispiciu şi vig- 
mote de E. u, Bueu + La Moment, » În &', 78 p. — Pompiliu Preca: Liana, poezii, 
Nuovreşti, Darurilor, în m, 31 Le —— Baleanin | 1038 —Duourești 1938. — N, Cartojan: 
Cârţhe populare fe literatura rominanacă, (Vol. I Epoca infiunmnțai greceşti) Ed. Pundnţitar Regale, 

1938. — Mihali! Manoilescu: ineereări în filozofia ştiinţelor economica, Ed. Imprimeria 

+ Bucureşti 1838. — tlorgu lordan raiul substantivelor În limba romină actuală (Extran 
din Buletinul institutului de Filologie Romini, vel. V, laşi, 19038), — Constantin Daicoviciu: La Tran- 


ivente dans l'antiquité (extras din „La Transylvania"), Bucureşti, 1938. - Mircea Strainul: Pospii 
eri bucovineni, Fundatia pentru literatură pi artă „Regale Carol N", — Paul Plunrd: Animalele 
animalele lor, potme traduse de Saga Pană. Bucuresti, Ed. Unu, 1938, în 


: ai at le mda”. Funda tru literatură și artă ia Carol pi” 
ra cre a aa i me ţia pan y „Rege m 


REVISTA REVISTELOR 


REDACȚIA ŞI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 
REDACTOR ŞEF: D. L SUCHIANU 


luseziaă în registrul de pubiicațiuni perindice la Trihunalal litov, No. 332484 


~ 


VIM OLAI AN AAMO NBO BNA DUDUN OVEN ANDONI 
ADMINISTRAȚIA: 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUREŞTI | 
TELEFON 5.1820 


TITI 


ANUL XXXI 
IANUARIE 1939 


Siranţi responsabili: M, RALEA și C VISOIANU 


T 


..... 
- 


Bitilotee Valerie iay 
ami ni dnte eaa t 


TTEA TTT 


asseepees 


FĂGĂRAŞ 


In dimineața de 26 Iunie mă aflu cu Aurel Comşa în patria lui, 
adică în Făgăraş. 

Am mers la odăile vechii mănăstiri, întemeiată şi înzestrată de 
Brincoveanu-Vodă, acolo unde apa Sîmbetei, după ce sare din stincă 
în stincă sunind și spumînd, se aliuă la marginea cimpiei. In unda 
ei s'au învolburat jucând umbrele stineilor şi codrului; atei, în luciu 


în nări şi în ochi. Piscurile repezite drept în văzduh, cu unghiuri 
de zăpezi, se seriu puternic pe zarea miezulni-nopții. E o vreme 
străimeită şi statornică. „Veae de cremene‘, — cum se spune în 
acest colţ de țară. 

Mănăstirea ridicată din ruină se chiamă acuma „a Grecilor'i, 
După pieirea Brîneoveunului, breasla aceasta a neguţătorilor bra- 
şoveni a izbutit, înfăţișind zapise, serisori și mărturii la judecătorii 
împărăteşti, să-şi însușească moșiile şi bunurile din Făgăraş ale nea- 
mului brincovenese, cît mai rămăsese. Astăzi ușezarea e stăpinită de 
bineruvîntata Mitropolie a Sibiului, 

Locuri în eare stărniește nu numai amintirea voievozilor de din. 
tolo de munte. De dincolo de viață puterea lor a mai rămas în nu- 


dein Matei-Vodă Basarab. Intoreîndu-mă cu fața cătră muntele cel 
sfint, gazda noastră, domnul Dănilă Vasu și tovarăşul meu Aurel 
Comșia făgirășanul, îmi arată pe rînd Colţul Bălăcenei, Colţul Fe- 
restrei, Piscul Gălășeseului, Inchisoarea Caprei. 

In acele singurătăți de sus se țin caprele negre și mormăie urii. 
Printre tancurile caprelor și poteeile ursilor umblă păstori cu tur- 
mele, acum ea şi în domnia lui Decebal-Rege. Intotdesuna, cu stă- 
ruință egală, autohtonii nesehimbaţi au suferit asprimile cerului şi 


miazăzi al ținutului e la Olt; puţinele” holde ale localnicilor erese 
numai în această cîmpie lină ea un lac, subt amenințările repetate 


A VIATA ROMÎNEASCĂ 


ale balaurilor furtunii din prăpăstiile de dincolo de nouri. Apr 


Á o | | 
oameni, ca şi ţara lor: “up T 
-o $ 
Í 


Tara Oltului 
Para focului! 
Pită de secară, 
Țară de ocară! 


Dincolo de Olt, e ţara Ardealului, 

Am înţeles acum citva timp, la una din copilele mele, — pe care 
o cunoaşteţi și domniile-voastre, căci e din breasla năcăjită, — am 
înțeles um dur sau o curiozitate de a pune nume oamenilor necu- 
noscuți, De-multe-ori omul care trece îşi poartă sufletul în trăsătu- 
rile feţei, iar natura sa i-o denunță numele pe care şi-l rostește. — Pe 
acesta îl chiamă Mitriţă Puiu: e un bărbătus ager, hărțăgos şi fără 
astimpăr, Dacă ar avea un nume măreț — de pildă Iordache Bur- 
dubosu, atuncea din două s'ar întîmpla una: ori i s'ar fi zis, eu vre- 
mea, Dăchel Duhosu, ori s'ar fi produs în viața luj o catastrofă. 

Aşa, între cei pe care i-am cunoscut în această expediție la Sîm- 
bătu-de Sus, s'au aflat doi slujitori fără personalitate deosebită : 
unui era Iie, altul Neculai. Aceștia trebuiau să suie într'o poiană 
de sus tacimurile bucătăriei, blidele, glăjile, poclăzile, S'au şi dus 
indată în treaba lor, fără peripeții și fără dramatism. 

Altul era Haşu, pesearul, cel care trebuia să prindă păstrăvi 
pentru popasul de trei ore plăcut al prinzalui. 

Observaţi dumneavoastră ce fel de om e donmaj Dănilă Vasu, 
po care, din această clipă, îl respect şi-l socotese prietin. Și eu şi 
Aurel Comşa aduceam cu noi undiţe americane, vergi de bambu, eu 
morişeă şi strună fină ; aduceam şi un meșteșug pus de multe ori la 
incereare. Cu toate acestea, păstrăvii trebuia să-i prindă Hașu! 

Aşa sorotise domnul Dănilă Vasa, 

En eram uimit. dar Aurel Comşa zimbea. El era făgărâșan şi 
ştia că gazda nonstră are dreptate, De-altminteri, întrucitva mă și 
prevenise că instrumentele noastre perfecționate nu se armonizează 
eu peisagiul dela Simbăta-de-Sus. 

In țările undiţetor evoluate, lacurile şi riurile şi-au lepădat săl- 
bătăcia primitivă, Apa lor e corectată san îndiguită, malurile gecesi- 
bile. AR Simbăta, însă, mulţăn Domnului, puhoiul sure ca o capră 
neag 


Capra sare’n piatră, 
Piatra crapă'n patru... 


Puhoiul sire ca o capră; numai cînd-şi-ciud, în citenn eolţ ori 
în eite-o poieniţă, se deschide şi strălucește în soare. Incolo, bunget 
incileit il întovărăşește Ca să intri la pirău, trebue să fii sălbătă. 
ciune sau braconier, să cunoşti adică hățăzurile. In asemenea țesă- 


„FĂGĂRAŞ 5 


wiii de erengării, varga undijei nu numai că nu poate „lansa'“ liber, 
d.r nici măcar nu poate intra, E 
Hașu, după cum îl arată numele, e un braconier viclean, Acuma 
s'a imblinzit. Tirâşte după el; ținînd-o de virful cel subţire, o prä- 
jină lungă. In șfichiul acestei prăjini a leget o bucăţică de strună 
care n'are mai mult de donă palme lungime. Se strecoară pe subt 
desime tirind după el varga; o întinde pe subt erengărit şi pipăie 
¿u struna scurtă faţă pirinlui, fie lingă volburi şi oboieli, fie lină 
stinti. Nu se vede om, nici seulă, nici umbră; — păstrăvul sare din 
eotlonul bruse, şi apucă momeala, j a 
erei căuta holas aruncăturile noastre dela distanţă, niei 
muştele artificiale. Cărţile englezeşti nu fae aici două parale. Pis- 
trăvul dela apa Simbetei e o dihanie tot așa de sfionsă ca și toate 
celelalte dihănii din pripoarele făgărăşene, Mişcarea lui e săgeată ; 
apariția lui, o umbră vagă, perceptibilă numai pentru ochiul lui 
Hașu. Așa încât Haşu îşi trece degetele negre prin barba aspră şi 
căruntă, se mită la undițele noastre cu respectuoasă umilință și se 
duce la deal, la cotloanele lui știnte. 
— Bagă de seamă, Hașule, strigă domnul Dănilă Vasu, ne tre- 
buese dunăzeri şi cinei de bucăţi, 
De departe, varga de slun a lui Haşu face semn că s'a înțeles. 
Mai apare un pământean de acolo, care îşi poartă bine nu- 
mele: Lom, 
La sosirea noastră, în puterea nopții. Lom a fost treaz și ne-a 
ieşit întru întîmpinare cu făclia, Cînd neam trezit, Lom a fost în 
picioare, ca să ne servească, Lom a privegheat să fie gata toate ale 


e > 
“Nu l-am auzit vorbind. Are o înfățișare misterioasă; o faţă pre- 
lungă și tristă, Săvirșește totul bine, repede, în tăcere, Ascunde în 
sufletul lui o taină sau o patimă care îl dărimă din cînd în cînd; 
atuncea poate ride, cîntă, joucă, după care rămîne aiurit și reintră 
iar în pielea tristeţei lui, subt pecetea celor trei sunete moi: Lom. 
Să nu fiți prea miraţi, dar veţi afla, ca şi mine, că Lom a călă- 
turit, Lom a fost peste ocean în cele două Ameriei. Din răsărit, a 
plutit spre apusul extrem; apoi din emisferul nordic s'a deplasat 
in cel sudic; a făcut un popas şi în regiunea străină, sub trăsnetul 
solar al Saharei; acum a devenit iar făgărășun domol, diseret, miste- 
rios. Toate peisagiile lumii exterioare s'au stins; în ochii lui, eînd 
eutează să-i ridice, nălucese asprimile muntelui străbun. 
Nici nu se putea altfel, cu toată îndulcirea numelui lui. Cai ce 
iau primit pe lume i-au spus Avesalom, Destinul l-a urmărit gi'n 
pseudonim, 


Ce spuneți dumneavoustră de pupa cure l-a botezat aşa de ciudat 
pa Avesalom? Ca taţi popii dela Făgăraș, era mare vinător înaintea 
Celui Atotputernie, urmărind țapul cu coarne cirligate şi ursul. II 
chema Brndur, era deei dac; și avea o vorbă potrivită: „Place-mi 
la cîrșmă ; dar și de biserică îs al dracului re 


6 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


In fine, ce-ţi mai putea spune de numele gazdei noastre, — 
domnul DAMIS Vam Rostiti Sak: Dănilă, Nu-i așa că vedeți 
întăiu un om mare și bine-hrănit? După ce adăogiţi celălalt nume, 
apare taina. Căci acest domu, în aparenţă liniștit, a văzut plutind 
supra sa umbra morții și a luptat ca să iasă iarăși la lume. Dacă 
n'ar fi fost ceea ce îl arată numele lui dintăiu, adică zidit din ere- 
mene și hrănit din brazdă, — n'ar mai fi zimbit soarelui şi piseurilor 
ninse, în acea dimneaţă de 26 Iunie. 

Cind au izbuenit la 1916, ostilitățile între Regat și Puterile Cen- 
trale, vînătorul de capre negre şi urși care era Dănilă Vasu, a fost 
socotit agitator valah primejdios. O echipă de jandarmi harnici a 
primit ordin să] caute la căminul lui din tirgul Făgărașului. Domnul 
sdvocat era menit să fie impodobit cu o eravată de funie şi aninat 
într'o creangă naltă, In siugurătutea în care ar fi fost părăsit și 
pe treapta de vint ce l-ar fi legănat, nu l-ar fi putut atinge zhiarele 
şi colții fiarelor. L-ar fi putut cinguli numai vulturii care cuibează 
în stinsile dela Inchisoarea Caprei, 

Avind înştiinţare de ve i se pregăteşte, printr'un pămîntean de 
coloreaza și devotamentul lui Lom, Dănilă Vasu şi-a luat muierea şi 
puține straie și și-a căutat scăparea. Nu la cîmpie, nu pe drumuri 
de tärinä, nu în trenuri; ci pe potecile sălbităciunilor. Au venit 
intăzu, cit de repede au putut, la locurile lor de vinătoare, și, e'un 
munteanu, au suit prin marginile prăpăstiilor la locurile de subt senfia 
cerului unde nn se topește omătul niciodată. Prin ascunzişuri ştiute 
un trecut hotarul și an respirat, în țara liberă. Dar numai o clipă 
au respirat cu bucurie, căci se găseau în locuri necunoscute și în 
pustietăţi de piatră. Au hodinit ù parte din noapte subt o streşină 
de peșteră. După aceea, cînd zorile au înjunghiat răsăritul, au în- 
cerent să se orienteze prin una din văile care se deschideau şi se 
răstirau, Au ales ce li s'a părut mai larg și mai agale, Au coborit 
în haosuri ale pietrării, în înfrivoșate zăzazuri de puhoaie; au esea- 
ludat măguri, cãutind ieșirea cea bună în văi vecine. Au trecut prin- 
tr'o revărsare de torent pină la briu, Au poposit iar. In a treia zi 
de trudă şi foame, un om singuratic de pe un ponor i-a privit, le-a 
răspuns cu blindeţă şi le-u făcut semn en mîna. An mers pină ce 
doamna Vasu a căzut, istovită de cele din urmă puteri. Atunci Dâ- 
nilă Vasu a tresărit şi a încredinţat pe tovarâșu sa că aude cîni lă- 
trind mai la vale. „Trebue să fie ciobani aproape“. Nu erau decit 
răsunete ale pustiei, În ce adine al fiinţei sale a găsit cea căzută 
rezerve nouă, ca să mai umble douăsprezece ceasuri, eu picioarele 
singernte, cu trupul sfişiat de crengării şi hainele zdrenţuite? In 
sfirşit, a dat Dumnezeu de au ajuns pe acel plaiu unde ardea un foc 
înconjurat de siluete familiare: păstori cu sarică. Cînii s'au zvirlit 
cu sălbătăcie împotriva străinilor; doi străini au primit în urechi 
adierea unor sunete blinde, Au auzit glasurile feciorilor strigând la 
dulăul cel mare cu ragilă care conducea atacul. „Oameni buni şi 


FĂGĂRAŞ 7 


prieteni“, „Bine ați venit la noi“. „Poftiți la toc şi la masă“, Era 
glasul mîntuirii, ieșit ea un izvor din stînca celor mai afunde veacuri. 

Dar ce veţi spune domniile-voastre iarăși de amintirile Ini Comşa, 
care-i și el vechiu vinător şi vechiu făgărășau ! Nu vă spune nimica 
numele acesta; Comşa? Nu-i găsiți nimic suspect? După ce a pe- 
trecut zece ani din tinereța lui în iernile canadiene, a venit iar la 
„Pita de secară“. Popa Comşa cel bătrin era şi sfinţia-sa vinător, 
care nu se mai afla altul ca dinsul în toată Țara Oltului. Și cind a 
învățat întăiu și întăiu a puşca urs și capră neagră, Comşa eana- 
dianul era tinerel, fără mustață și se suia mai mult pe furiș la munte, 
ca să cunoască pe bacii cei vechi, Acolo în singurătăţi a cunosent 
pe un baciu cu faimă, pe care l-ar fi chemat Ion Surdu. 

Tim! lon Surdu... 

Vinătorul cel tinăr bodinea pe polog de cetină, în preajma ja- 
rului, sueindu-se, într'o somnie tulbure, cînd pe o coastă, cînd pe 
alta. Baciul hrănea focul și veghea, în capul oaselor, Era cărunt, 
eu barba țepoasă, cu fruntea naltă şi căpățina pleşuvă. In pleguvia 
lui, cătră o timplă, se afla o adîncătură — de-ar fi putut sta acolo o 
nucă, fără să se rostogoleaseă. Era o amintire din viforul juniei — 
despre care unebeșul niciodată și nimănui n'a dat vreo lămurire. 
Pe cînd tinărul dormita și se trezea ameţit din cînd în cînd, mogul 
grăia singur cu pădurea și cu focul. Işi aducea aminte de „0 to- 
roapă de cal“, de „o putoure de urs", de „o aşehie de muiere..." 
Pe urmă tăcea și trăgea cătră el din vatră căldarea cu zamă. Sorbea 
moleom zama c'0 lingură mare de paltin, După aceea scotea căpă- 
tina de capră neagră şi o alegea indelung, despoind-o şi sugând-o 
prin toate încheieturile. Isprăvind asta, iar își mai aducea aminte de 
unele isprăvi de odinioară — ale lui ori ale unor bătrîni mai vechi 
decit dinsul. Inchidea la urmă ochii și părea că doarme aşa, drept, 
lingă foc, preţ de un ceas. Se frăminta iar; trăgea cătră sine o țepușă 
pirlită și înșira cu răbdare într'însa bucăţile de carne de capră, 
Le întindea la jar şi le pirjolea. Mai ospăta un rînd și din acea 
friptură, westecind cu moara lui tocită. 

Vă span eu că nu-i cu putință să-l fi chemat Surdu. Nu era 
tare de ureche şi auzea foarte bine înfiorările codrului. Şi nu-l chema 
nici Ion, care înseamnă pace și blindețä, Semnul adine seris în ţeastă 
arăta că adevăratul lui nume fusese altul, Nu greşese; știu că l-a 
chemat altădată Irimie Crintea şi bătea războim cu grănicerii la 
Turnu-Roş; era contrabundist şi trecea în josul Oltului marfă vie, 
Inată imprumut fără voie, pe care trebuia s'o întoarcă stăpînilor ei 
la judecata de apoi, cînd avem să ne adunăm toți, viii şi morții, ca să 
ne cerem iertările, 

Stind la vatra de subt stineă, fără tihnä si sa, la a - 
tişare, subt barba de vifor a Marelui-Jude, sie y eri aa Gs 

— Nu dormi, unehegule? intreba vinătorul eel tinăr, 

— N'am somn, ofta bătrinul. 


S VIAȚA ROMINEASCĂ 


Creştea focul ; seîntei se învirtejeau in sus, 

— Se pregătește de vreme tare... mormăia el iar, P: 

Atunei, la acel tirziu ceas, se întimpla să deie einii glas de 
spaimă. A 

Din întunecimea brădetului venea ursul, ca să-și caute drep- 
tul lui, EAE EAS 

In asemenea împrejurare a ieşit la luptă cu dihania vinătorul 
cel tinăr, avînd o pușcă dintre cele despre care se vorbește în isto- 
risirile de vinătoare. O puşcă împrumutată dela nişte cunoscuți din 
vale — legată cu sirmă și încărentă de doi ani. O pușcă bună de 
dat vesta de mărire Ja vreo nuntă, O puşcă bună pentru numele cel 
grexit — Aurel, 

Auzind zgomotul pușcăturii, putoarea de urs a venit cătră vi- 
nător. A doua ţeavă n'a mai luat foc. Fiara l-a trintit pe tinerel şi 
s'a dus în treaba ei. L-a rămas din asta canadianului de mai tirziu 
grea amintire spitalicenaseă, Ceea ce l-a făcut — de aceea era băiatul 
popei Comşa — ceea ce l-a făcut să se întoarcă iar la sălaşul ba- 
viului, ea să-i asculte istorisirile şi să dormiteze lingă un jar nā- 
prasnie. Cu care prilej, după aceea, a avut el izbindă împotriva fia- 
relor. Ar fi spus odată Crintea-Surdu despre un asemenea urs im- 
puşeat de feciorul popei, că avea o piele „de puteai să acoperi cu en 
o stină.., 

Cind am ajuns în poiana de sus, masa era pregătită de Lom, 
iar Haşu adusese păstrăvii, Ardea focul, mirosea plăcut a rişină şi 
pirăul Simbetei făcea zvon, răcind sticlele eu vin de Tirnave, 

Sentimentul meu, la acest pring amical în singurătate, n'a fost 
aiig că mă aflu cu oameni din lumea mea și în timpul meu, Eram 
convocat la o împărtășire de taină eu tot ceca ca se afia vechiu în 
Lom și în Haşu, în Dănilă Vasu şi în Compa, în sălbătăciunile dela 
inchisorile de piatră, în zborul zăganilor, în peșterile unde hiber- 
nează ureul-pământului, lu vetrele bancilor din generaţii tot mai eu- 
fundate în trecut, 

La prăznuirea de pietate a Simbetei Moşilor, în preziua sărbă- 
torii trandafirilor și teiului, am avut citexlată o asemenea emoţiune, 
legătură cu vele durabile şi cu cele eterne, 


MIHAIL SADOVEANU 


VIRSTA UNEI FILOSOFII 


S'au împlinit 150 de ani dela naşterea 
haner și 120 de ani dela terminarea primului 
capitale, Lumea ca voință și reprezentare. versările care au 
avut loo eu această ocazie neau pus în faţa unor răstimpuri, pe 
eare suntem în drept a le judeca deosebit de lungi, gindindu-ne la 
numeroasele şi fundumentalele prefaceri șăvirșite de-atunci. 

„Cind Timea ca voință şi reprezentare apare în prima sa edi- 
ție, fără să trezească vreun răsunet, spre marea desamăgire a filo- 
sotului, cultura europeană se găsea la o räsernce dintre cele mul 
interesante. Cultura umanistă era încă destul de vie, Oumenii in- 
struiți ai timpului, cunașteuu încă bine limbile clasice și căutau în 
autorii vechi, hrana asimilabilă a inimii și minţii lor, Cine risto- 
iește paginele operei capitale a tu Schopenhauer constată en ugu- 
riuţă urma unui spirit format în cea mai bună disciplină a clasi- 
cismului umanistie. Cunoseătorul solil al autorilor greci şi latini 
vitează adeseori din ei, cu acceaşi afinitate și aproape cu aceeaşi in- 
sistențä care ne izbește în paginele unni Montaigne san Erasmus, 

Din lunga sa familiaritate cu filosofii şi poeții gresi an rezul- 
tut citeva din principalele trăsături ale imaginei despre lume, pe 
care ne-o propune Arthur Schopenhauer. Icoana unut univers sis- 
temntizată în tipuri imuabile, cărora filosoful însuși le dă numele 
de idei platoniciene, este o întruchipare prin excelență antichizantă. 
După cum s'a observat de atitea ori, în timp ce ştiinţa veche căuta 
sub variația și mobilitatea fenomenelor, tipul statornic; ştiinţa mo. 
dernă cervetează legea, raportul dinamic. Toţi cunoscătorii filosofiei 
sehopenhaneriene vor fi de acord să afirme, că din acest punet de 
vedere, ginditorul de care ne ocupăm revine la poziția savanților 
greci. Astfel, deyi vorbește despre gravitate şi rezistență, despre 
rxeitabilitate, motilitate, şi voliţiune, tot atitea noțiuni aparținind 
științelor fizice şi biologice moderne, Schopenhauer nu le înțelege ca 
expresia unor raporturi între fapte, ci ca tipuri de obicetivare ale 
voinței universale. Poziţia fui Schopenhauer era cu atît mai carac- 
teristică, eu cît în jurul imi, odată cn numeroase manifestări ale 
ştiinţei și filosofiei timpului, triumfa concepția dinamică a lumii. 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Filosofin lui Hegel, transformismul lui Lamarck, reînvierea roman- 
tică a științelor istorice izolau varecum imaginea sehopenhaueriană 
a universului. Moștenirea antică trăia însă in autorul Lumei ca voinţă 
şi reprezentare, în disprețul îndrumărilor mai noi. Nu este deci de 


mirare ră și în consecințele sale etice, sistemul Ini Schopenhauer 


atinge afera de valori a clasicismului antie, Căci deși în compoziția 


idealului sän ete, influenţa aseatismul "i buddhisto-ereștin este incon- 


testabilă, pină la această etapă mai îndepărtată și greu accesibilă, el 
recomandă doctrinele quiative ale vechilor stoici, ea singurele în- 
vățături capabile să atenueze cumplita strinsoare a voinții de a 
trăi, 4 

Dar în afară de aceste orientări clasice și umaniste, filosofia lui 
Sehopenhaner conţine şi alte directive, eare îi dan caracterul unni 
monumenț de răspintie, În essenl pe care i-l consacră în Crepus- 
eului P'ilosofilor — un text pe care nimeni nu l-ar putea recomanda 
ca un model de analiză obiectivă, der care nu cuprinde mai puțin 
“teva vederi ingenioase — Giovanni Papini evocă figura lui Scho- 
penhaner, ca aceea a „unui bătrin gentilom anglofil, cam ancien 
rigime, cu un ner de medio materialist și libertin, desiluzionat şi mi- 
santrop, fără să uite totuși că a fost cindva copil..." 1). Medicul na- 
turalist și libertin trăia cu putere în Sebhopenhaner, Modelul lui 
Pusese fixat încă din veacul al XVIII-lea de oameni ca Hartley, La 
Mettrie și Cabanis, ereatorii acelei doctrine materialiste care elibe- 
rează filosofia din cadrele dogmatismului mai vechi și extinde 
cimpul de investigație al ştiinţelor experimentale. Dela acești me- 
dici nuturaliști şi libertini, pe care de altfel îi citează uneori, pri- 
mise Schopenhauer idees inteligenței ca o funeţiune a creerului, 
nuanțind-o prin adaosul că întregul organism nu este decit ọ pro- 
jerţie a voinței de a trăi, un factor de natură spirituală. 


Spiritualhunul elasie si materialismul modern trāese astfel vi 


puteri unite în filosofia lui Schopenhauer, eare este documentul 


sintezei și armoniei lor, mai înainte ca direcţiile lor divergente så, 


ti ajuns să se combată, pînă în clipa în care în noua viziune biolo- 
zică a omului, ca un simplu produs al eredităţilor fizice, vechile po- 
ziţii ale umanismului să pară definitiv compromise. Cine s'a între-- 
bat deci, cu ocazia aniversărilor recente, care este virsta filosofie! 


lui Schopenhauer, a putut să-şi răspundă că ea este în același timp” 


cit a umanismului veehi gi eit a antrepologiei materialiste mai noi. 
Virsta unei răspintii, 

Virsta unui produs spiritual, cum este un sistem filosofie, nu 
inseamnă însă numai epoca de cultură căreia îi aparține prin afi- 
nitățile lni mai adinci; dar și tipul lui caracterologie în analogie eu 
una din etapele desvoltării individuale a omului. Intr'unul din 


opuseulele sale cele mai interesante, Schopenhauer a făcut odată” 


observația că firea fiecărui om este adaptată uneia ssu alteia din 


1) Giovann! Papini, Le Crfpuscule dea Philosophes, tr. fr. 1929, pg. 106, 


F M 


VIRSTA UNEI FILOSOFH 11 


virstele vieții, „Unii, serie Sehopenhuner, sunt tineri amabili, o in- 
suşire pe care o pierd odată eu trecerea anilor, Alţii sunt bărbaţi 
vuternici şi activi, cărora bătărinețea le răpește orice valoare. Alţii sc 
"ufăţișează mai avantajos, odată cu venirea bătriueții, cînd devin 
mai blinzi, mai bogaţi în experiență și mai liniștiți: acesta este ade- 
seori cazul Francezilor. Imprejurarea trebue să provină din faptul 
că ceea ce numim caracterul omului are cl însuşi ceva tineresc, ma- 
tur suu bătrinicios, o însugire cu care fiecare din aceste virste coin- 
chle sau pe care ele o corectează“! t). Dacă observația aceasta este 
`Nintemeiată, ne putem întreba atunci cărei virste îi aparține tipul ¢a- 
raeterologie al lui Sehopenhnauer însuși și al operei sale, întru cât 
omul apare În filigranul ei. 

Răspunsul lui Papini l-am văzut mai înainte. „Bătrinul gen- 
tilom anglofil‘, despre care vorbeşte portretistul italian, reține însă 
de fapt chipul sexagenarului Schopenhauer, cînd gloria a venit să-i 
găsească la Prukfurt-pe-Main, unde ducea viaţa unni rentier, împăr- 
tit între domoale şi lungi studii și ceasuri de cafenea, îngropate întra 
«normele file ale cotidianului Times. Misantropia care vorbeşte din în 
treaza sa icoană despre lume și oameni, reacționarisanul său, răbdarea 
cu care a așteptat gloria tirzie, autorizează pînă la un punet portretul 
de bătrin, sub trăsăturile căruia Sehopenhuner a intrat în galeria mä- 
rilor giuditori ai veneului trecut, 

Și eu toate acestea, filosofia lui Schopenhauer este mai eu seamă 
o lectură a tineretului. Afinitatea pi eu tinerețea este un Fapt mai 
presus de orice îniloială, Descoperirea ci de către tînărul Freglerie 
Nietasehe a fost unul din marile evenimente hotăritoare ale vieţii saie. 
Pină la ultimele sale lucrări, influența lui Schopenhauer rămine ev- 
Hentă, S'ar putea spune că filosofia lui Niezsche nu este altceva de 
cit sehopenbauerismul cu semnul algebric ul sensibilităţii schimbat, 
„9 viziune voluntaristă a vieţii interpretată de un temperament eroic- 
Chiar după ce se produce ruptiru sa de idolul tinereții, Niezache con- 
tinvă a merge în făgașul lui, previzindu-se prin negația şi Inptă cu 
acel care mai întîi îl îndrumase. Schopenhauer a rămaa tot timpul 
tnetoul determinant al dialecticei sale ascunse. Lupta sa eu „nihilis- 
mul european‘ era de fapt lupta cu Schopenhacur, cu maestrul care 
trebuia nimicit pentru ca discipolul însuşi să poată exista în chip ori- 
ginal, Niciodată Nietzsche n'a putut ieşi de sub puternica impresia 
dle tinereţe culeasă din lectura operelor lui Schopenhauer. 

Cit despre Richard Wagner, citirea „Larmei ea voință şi reprezen- 
tare“ n'a fost chiar o impresie a tinereţei. Compozitorul atinsese ma- 
turitatea, împlinise 41 de ani, cînd descoperirea operei despre care 
începuse atunci să vorbească mai insistent, a însemnat pentru el o ade- 
vărată răspântie. In autobiografia sa, Wagner mărturisește cu toată 
rinceritatea că „influența lecturii lui Sehopenhaner a fost cu totul 


1) Sehopemhnnor, Fom Untersohaede der Tebensalter, Sümtliche Werke, 
Brockhana, Leipzig, 1933, V. Bd. pg. 518. 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


neobișnuită şi decisivă pentru întreaga sa viaţă“ . Abia atunei ajunge, 
ne eset Want, să înțeleagă deplin unele din ereanțele tinereţii 
sale, cum ar fi figura lui Wotan în poemul Nibelungilor. Astfel dacă 
Schopenhauer n'a fost pentru Wagner o impresie a tinereţii, a fost 
în tot cazul una care l-a ajutat să priceapă mai bine propriile sale 
concepții de tînăr. Prin aceeași prismă a privit apoi marele com- 
pozitor și poet, atunci cînd în Tristan şi Isolda a vrut să citească mai 
adine în sufletul perechei tinereşti, în care dragostea treăște ea dure- 
roasa aspirație a voinței de a sparge strimtul ei tipar individual, pen- 
tru a reintegra mareg unitate a vieţii neîncătușate. Propriile mărtu- 
rialri ale Ini Wagner nu lasă nicio îndoială în aeeastă privință. 

In sfirzit, Schopenhauer a fost pentru Eminescu un evenimeni 
ul tinereţei. Intipărirea pe care el o primește în 1869, cînd îl citește 
mai intii la Viena, aproape în același timp cînd Nietzsche îl deseo- 
pere în Cermania, nu s'a șters niciodată. Am arătat în Inernrea mea 
despre Poezia lui Eminescu, 1930, cit datorește poetul romîn filoso- 
fului german, În paginele acestnia, a aflat Eminescu înţelegerea me- 
tafizică a lumii ca o întocmire statică, în privirea căreia se fringe şi 
speranţa şi dorinţa de a o îmbunătăţi, Pesimismul eminescian se des- 
voltă din concepția statică, în acelaşi timp eleatică şi sehopenhaue- 
rană, a lumii 1). Dar poate intuiţia cea mai prețioasă culeasă de Emi- 
nesen în paginele filosofui, este deopotrivă en aceia din care a de- 
cars pentru Wagner covirșitorul curent lirie din Tristan gi Isolda; 
intuiţia iubirii în propriul nostru piept ea un elan sprijinit de toata 
puterile de viață ale lumii; „dorul nemărginit“* despre care vorbește 
poetul odată, extazul și durerea unni avînt pornit din toate depăr- 
tările lnmii și pentru care ființa noastră este prea fragilă. Nimeni 
n'a observat că omul iubeşte în lirica lui Eminesen, în același fel în 
care o fae Tristan și Isolda în drama lui Wagner, desigur și pentru 
motivul ră sufletul celor doui ereatori a sorbit din aceiași băutură 
vrăjită a motafizieii sohopenhaneriene, 

Dar este oare nevoie a recurge la experiența tuturor acestor mari 
personalități, pentru a înțelege ce poate deveni Scopuenhauer pentru 
ün tinăr? Propria impresie a fiecăruia din noi este suficientă. Pe 
prima pagină a operii sale espitals, Sehopenhuner a înseris îndemnul 
Ini Jean-Taeqnes Ronssenan: Sors de L'enfance, ami, réveille-toi. In- 
domnu) ncestu este bine anzit de cititorul juvenil. Sentimentul en 
earo €] răspunde acestei chemări este al unei desmetieiri, al trezirii 


1) In uecnată privinţă DI D. Caracostea (Arta cuvintului la Eminescu, 
1958, pg. BG), u crezut eh poste observa i contradicție a lucrării mele, în 
foptui că impreună en concepția statică a lunii lui Em neacn, sent în evidență 
fluenta fonnalne în univorsul lui vizual. Eate însă absolut limpeie că, în stadiul 
meu, stotisme? se teferk ln concepția metufizică n portului, în timp ce fluența 
ese a formelor vizute, a exparientei lui sensibile, Faptul că aceste donă atri- 
bute, legata de planuri felurite nlo existentului, pot fi axciate fără nicio greu- 
tate. mec dovodeşte Behopenbater însusi, pentru enre ub lumea aparunţelor 


variute și schimbătoare se pot reeunoaet ndelole lo j $ 
rii AA AA } gte m r unice și ptatice, asa nn 


5. VIRSTA UNEI FILOSOFII 13 


EA 
la o nouă viață. Căläuzit de Sehopenhauer, pătrunde cititorul tinăr 
mai adine în propria sa viață interioară, Perspectivele lăuntrice se 
extind indefinit pentru cine pă sub acest portice, Lumea de ten- 
siuni interne i se revelează deodată, împreună cu semnificația ei, lar 
dacă o mare pată de umbră se lasă peste sufletul nostru odată cu 
cunoașterea faptului că prin aspirația deapururi neistovită a voinţii 
suntem asociați cu întreaga durere a lumii, mingiierea ne vine din 
cunoștința complimentară că prin artă, prin dreptate, prin bunătate 
şi milă, putem suspenda din cind în cînd cerbicia destinului nostru. 

Cit de mult este Sehopenhaner un filosof al tinereţai, a recunós- 
«ut-o acum în urmă Thomas Mann, în mica monografie pe care i-a 
consacrat-o cu prilejul aniversărilor sale, „Schopenhauer este ceva 
pentru tineret, serie Th, Mann, desigur pentru motivul că filosofia sa 
este concepția unui om tinăr, Cind primul volum al „Lumii ca voinţă 
și reprezentare! a apărut, în 1818, Sehopenhauer era un om de trei- 
zei de ani, dur elaborarea Inerării durase patru ani și experiențele 
intelectuale, din care se formase cristalul, erau încă mai vechi“ 1). 

cuvînt a putut spune Nietzsche că „poemul cosmic al lui 

poartă pecetea vîrstei în care erotica domină'*. Observaţin 
este în definitiv simpla desvoltare a acelei caracterologii a virstelot, 
întreprinse de Sehopenhaner în amintital lni opuseul. Tinereţea ne 
este arătată acolo ea epoca prin excelență dominată de voință și de 
neliniştele ei, mai cu seamă în forma neliniștitei aspirații erotice. Por- 
tretul tinărului pe care îl schițează Schopenhauer cu această ocazie 
este de fapt portretul omului care filosofează în „Lumea ca voință şi 
reprezentare'*, Categoriile metafizice ale ucestei strălucite cărți sunt 
experienţele omului tînăr, adică a omului msi puternic dominat de in- 
teresele voinţei şi ale iubirii, 

Din această pricină decurge afinitatea pe care atitea personali- 
tăți timereşti au simţit-o în a doua jnmătate a veacului trecut cu opera 
lui Schopenhauer. O împrejurare care ne obligă să acordăm filosofiei 
sale virsta unei tinereți neuzate, chiar după acești 120 ani dela prima 
ei manifestare, un intervu) în care atitea alte rezultate ale cercetării 
contimporane au îmbătrinit eu totul sau an încetat să trăiască, 


TUDOR VIANU 


1) Th, Mann, Schopenhauer, 1938, pg. 53, Tn aceeasi luerure, vă. și intere- 
saatele considerații asupra umuniamalui acbopenhaverimi, pe caro Mann crede 
a-l putea identifica In puterea eminentă pe eare o recunoaste omniui do n se 
elibera din condițiile generale ale vieții pe pămînt, Conceptia umanistă a omului 
m o ss $ creației, së păstrează deei și în filosofia lui Schopenhanor 

pr. nrm), 


p r TRE 15 
y tnali - Și acum mătușa mai păstrează într'o cutie capitonată 
page 2. pd în care e i au stat bijuterii, un album eu 
secarțe de piele și cu o entaramă de aur; pe foile veștede printre 
nume femeeşti alintate, se våd şi iseălituri le cîtorva poeți, cîtorva ae- 
tori mari, ai epocii, snbt rînduri stingace şi duleege. Intr'un colț, din 
fugă cineva a desenat un amoraș en are şi săgeți şi pe umărul lui a 
caligratiat inițialele unui nume — ce ar aparține, după cum pretinde 
uneori, tante Sofiţa unui personaj cu hoțăritoare influență pe vre 
muri, în destinele politice ale țării, : pa 
De atunci era un drum de decenii, Acum mătuşa a uitat pină și 
eticheta pentru masă. Cind se apleacă prea tare deasupra farfuriei, 
de teamă să nu-și stropească rochia, o rochie de serată, străveche, cu 
guler înalt și strimt, en broderii și spumă de dantele, dar a cărei mă- 
tase s'a tăiat pe la umeri și şolduri, bătrinica își înmoaie bărbia odată 
eu lingura, în supă. Uitînd folosința șervetului, degetele pline de sos 
ori de dulceaţă şi le trece printre smovurile de păr ciufulit şi rar. 
Cind o surprinde atunci şi o ceartă, tante Sofiţa își pleacă ochii şi se 
inchide într'o tăcere ostilă şi încăpăținată, ca un copil prins cu o 
faptă rea. 

In timpul zilei Adela îi făcea vizite scurte, atunci eind o apăsa 
prea greu singurătatea ; ședeau mai mult împreună, însă, la masa de 
prin. Bătrinica sosea condusă de Gherghina. care o așeza cu grijă 
pe scaun, sprijinindu-i coatele şi potrivindu-i o pernă la şale, Sta apoi, 
desmembrată, ca o păpușe făcută din bucăţi de scinduri. Adela, ni- 
tind că mătuşa nu suportă fumul de tutun, da să-și aprindă o ţigare, 
Dar, cum auzea trosnitul chibritului pe entie, instinctiv. tante Sofița 
începea să tușească, apneînd strîns eu mîinile rezemătorile senunului, 
îneovoindu-și mai tare spatele useat, înecindu-se, galbenă ca um bol- 
näv de ieter, deși tigarea nici nu apucase să fumege. Tâcea tot tim. 
pul, spionind doar, cu coada ochilor, pe Gherghina, pe care nu o pu- 
tea considera încă deeft ca pe o străină și a cărei figură nu o putea 
reţine. De multe ori, cînd intra în camera ei, mătuşa o privea eu sns- 
piciune, apoi o întreba, „Pare'ai fi ala !* sau „Eşti tot dumneata ?'+ 
—„Eu, coană mare, tot eu, Gherghina 1+, ridea femtea, amuzată. Insă 
cum Scena aceasta se repeta prea des, citeodată răspunsul era plie- 
tisit, enervat, Totuşi, tante Sofița, în fundul gindului bănnia că fe- 
meea se schimba în fiecare zi — şi, din obscure motive, pentru a o 
inșela pe ea, se ascundea subt acelaşi nume „Gherghina'*. De aceeu 
mormăia, totdeauna nemulțumită, urmărită de ușoara manie bătri- 
nedscă a persecuției fără rost — numai pentrucă ea era vîrstnieă și 
nevoiașe, iar ceilalţi tineri. O femee îi spusese odată „In străinătate, 
cînd un bătrin nu mai e bun de nimie, îi dă otravă ca să scape de el“ 
— „Cine“, sehieunaae, indignată mătușa. „Păi cine? Statu”*, Tante 
Sofiţa a tăcut, însă membrele sgireite i s'au strîns mai mult către 
pintece, cu mişcarea cirtiței cînd simte pericolul, Cuvintul „Oteavă'*, 
însă, îi rămăsese în cap ca un ciocănit persistent, De Adela nu avea 


TREPTELE 


Se topeau ultimele efervescenţe sufletești—ea ultime acorduri sim- 
fonice. Adela deseoperea acum reziduri funinginoase, compacte. Cind 
ca crezuse că fiecare flacără a ars clar, pură ca un alcool, Se adăuga. 
seră meandre și diferențe de nivel credințelor ei, concepţiei despre 
viaţă, „Sunt bătrină“ —căuta să se convingă, privind cum în jur, dis- 
tanțele se măreau între ea şi Ineruri, afinităţile îngheţau. Fără nieiun 
rost, — după ce muta din loe aceleaşi vaze şi bibelouri pe care le 
schimba intra ele mai în fiecare zi, de pe pian în vitrină şi de acolo 
pe măsuță, — ridica un colț al perdelei şi își plimba privirile pe cerul 
eum înălbit, peste aceleași case ca nişte mari animale domestice, 
Avea scurte şi meticuloase momente de curiozitate — parcă de gestu. 
rile bărbatului care toemai trecea, îndesându-și pălăria pe cap să nu 
i-o ridice vintul, sau de al gruvernantei care, cu obrajii roșii de ger, 
se apleacă deasupra căruțului și vorbeşte rizînd copilului înfofolit 
dinăuntru, ar atirna deslegarea unei grele şi îndelungi probleme, Se 
indepărta apoi de fereastră, salută, nervoasă, motototind în mini 
dantela batistei, Avea o continuă nerăbdare — de parcă acum — 
ucum ar reincepe cursa spre viitor — și ea, tot întirziată și plină toată 
de inutile preneupări, nu-și găsește timpul de plecat, iar ultimele 
forțe se înghesuie» si sa fărimă, inutilizata, în trupul ei, 

Echilibrul interior era condamnat, se înelinase — aşa cum tur- 
nurile vechi se lasă pe o coastă. obosite, 


Atunei simțea nevoie să se lipească de cineva, ca Să-și simtă maj 
bine propria căldură. O sevă tulbure şi profundă urca, răsufiînd ca 
o rană sub sinii storşi ai bătrinei, 


In fotoliul ei, tante Sofiţa dormea cu bărbia în piept. Avea miş- 
area înclinată şi meditativă a îngerilor de piatră dela căpătiiul mor- 
mintelor. O reţea de sbireituri parcă a şters orice urmă de omenese 
din figura ei — lipindu.i ochii, turtindu-i nasul, mîncindu-i buzele— 
seamâvă mai mult cu o scoarță de copac centenar, Iar din fruntea ei 
aplecată se lasă umbre mari şi adinei. Somnul bătrinei e ea un baro- 
metru al liniștei din odaia. 

Tante Sotiţa a avut pe vremuri salon cu „jonruri fixe“: O femeie 
strălucitoare și spirituală — învîrtindu-se într'un cere de intelec- 


16 VIAȚA ROMINEASCĂ 


chiar aşa teamă. Doar de femeea misterioasă, care îi spunea „eoană 
maret şi se schimba în fiecare zi. Ă 

Iar masa de prînz se termina cu vorbele ei: 

— Mie, dacă eşti bună, să-mi faci un veain. Să-i pui și două bueă- 
tele de zahiir — da, nu mai mult, că nu-mi place dulce, 

Cele „două bneăţele de zahăr'* erau spuse „cu dinadinsul'!, ea 
s'o încerce pe femee — îi cunoştea obiceinrile? Uneori Gherghina 
spunea cite un „Da, da, ştiu...**, Alteori nu mai răspundea nimie. 
Respectul ei pentru mătușe se limita læ faptul de a fi o rudă a 
stăpinei sale, Dar maniile bătrineții treceam limita considerației ei, 
cămtind elasificure printre „răutățile”* copiilor, cărora şi o servi- 
toare le poate face morală eînd sunt neastrimpărați, Atitudinea ei 
față de tante Sofiţa, era cea a unui dispreț îngăduitor şi plin de in- 
rontestabilă superioritate, 

Cind nu primea niciun răspuns, mătușa simţea iar invazia fri- 
vii, ce, spinmurată în inima ei, sălta pe un fir de cauciuc, ca o jucărie, 
naivă şi hidonasă, de bileiu, După ce i se aducea ceniul, îl mesteca în- 
delung, meticulos, pină ce Gherghina ieșea din sufragerie, apoi, cu 
un gest ce reînvia o întreagă epocă apusă — aceea cînd era amfi- 
trioava unui mult cântat saion — îi oferea Adelei o linguriţă „E bun 
după masă“', Aştepta cu o privire anxioasă, ca nu cumva, acensta des. 
coperind un gust nou și rău băuturii, să se strimbe de silă. 

În odaia ei, e singură şi retractilă, singură cu lucrugoarele ei, 
„Dineolo“* e un şir lung de odăi, e o poveste spectaculoasă eu ziduri 
lungi, semi-obsonrități în care străjuese statuete fantomale, — şi fie- 
care lucru are o atitudine rece și disprețuitoare, „Dineolo'*, fiece 
obiect are o voinţă necunoscută, Acolo îşi purta absențele — gestu- 
rile moarte — tăcerea, — Neponta, adică o zeitate olimpică, înghețată, 
Nepoata își pierduse numele — uneori par'că ar chema-o Adela. 
Tante Sotiţa îşi mai aduce aminte cum, într'o zi, o copilă ca de cinci. 
şase anişori, îmbrăcată în rochiță cu volănașe albe, i-a spus ,Sofiță 
micuță şi drăguță", Ri, deciteori Nepoata îşi poartă pașii prin odaia 
si, mătuga se simte datoare să-i reaminteaseă, poate singura lor amin. 
tire comună, singura legătură de duioşie: 

— Imi ziceai Sofiţă micuță și drăguță — şi ridieai miwuţela 
spre mine, Ersu ușa de mici că le tineam întro mină de-a mea 
pe amindovă. 

Biătrina plinge, lasă două lacrimi mici peste amintirea aceasta, 
lacrimi ce nu înseamnă nimie — un mecanism. Poate o libaţiane, pen- 
tru a-şi păstra indulgența zeului, Nepoata nu o ascultă. Oftează şi îşi 
priveşte miinile îngroșate, inelul cu o Iuerătură demodată în care și 
iuciul pietrei albastre se stinga cu încetul. Camera îşi arăta zidurile 
goale — petice albe printre lucruri, Şi de pe fiecare, amintirea se 
desprinde încet, ea o tapiţerie mineată de molii, 

Puținele mișcări ale Adelei împrăștie prin cameră ca un parfum 
de flori înghețate. După plecarea ei, bătriniea se ușura ca de o po- 
vară, Se simţea timidă și slabă în faţa ei. Căuta să-și supravegheze 


i da A > i 


gesturile — brațele să nu o ia alandala pentru vreo boroboaţă, gura 


să nu-i mestece în neştire, nasul să-i fie curat. Avea sfiiciunea unei 
fetiţe în faţa profesoarei — o fetiță dezordonată și leneșă. Citeodată, 
vizita Nepoatei coincide cu deretecatul Gherghinei prin casă. Intre 
ele, două, începe o mică discuție, eu fraze repezi — ale stăpinei, — 
eu răspunsuri moi și tărăgănate, dar mai strînse de respect — ale 
servitoarei. Tante Sofiţa însă, nu-și poate fixa prea mult atenţia —ii 
scapă cite o rotiță din angrenajul conversaţiei, se silește să și-o rea- 
mintească ori să și-o înehipue — pierde atunei continuarea, totul se 
destramă şi ochii ei neputincioşi rătăcese dela o femee la cealaltă, cu 
pleoape puţin mărite, eu o grozavă apăsare în piept. Vorbele de lingă 
-ea țes urzeală de complot — par cînd șoapte, cînd guer de şrapnele. 
Prinde din sbor o propozițiune rostită de Gherghina „A spus că o să 
treacă el, miine, pe aici“. Cine? Da ce? Bătrinei încep să-i tremure 
mîinile, carnea de pe brațe se face jilavă și mai grea, Ar încerca să 
strige — așa, uşor — ușor de tot, să știe dacă otea ce vede acum eret- 
litatea curată ori numai vreo amintire — dacă farmecul nu va fi con- 
jurat astfel, Ştie că unele amintiri s'au strimbat și au Imat potenţiale 
mari de groază şi par coşmaruri. Iar trecerea dela acest nou soiu 
de visuri, la realitate e sau foarte lentă, ori lipseşte en totul — ași 
că se întimplă ea, la o întrebare pusă de cineva dimprejur, să răs- 
pundă anapoda, ca şi cum ar continua conversaţia eu cei din vis, 
„Să-mi aduci florile în salon'*, încheie Nepoata — şi Gherghina 
ride şiret şi dă mereu din cap, de prea multe ori — îşi fac semne tai- 
nice, poate. E întru citva ușurată — intriga aici înodată, a luat sfir. 
şit — însă continuă în altă parte, „„lincolo'* o presimte, Își privește 
mîinile, De ee tremură! Ce fue ? De ee se plimbă dela o rezemiitoare ln 
slita a scaunului? Totul e atît da confuz şi neadevărat, Totul e o farsă 
închegată în jurul ei, trecînd prin es, prinzind-o — şi tante Sofiţa nu 
ştie de ce întimplările mici din odaie îi fug din faţă, se ascund — apoi 
se reîntore pe altă cale, de undeva din trecut, dintr'o vreme ce nu c 
poate stabili, 
Din rochia boțită pe genunchi, tante Sofiţa, ultima și, acum sin- 
puru-i rochie „de gală'* şi-o îmbracă în ficeare zi, așteptind par'că 
mereu un mosafir de seamă, așa cum, odinioară, chiar dacă se anunța 
cineva la vreo oră nepotrivită, o găsea totdeauna pudrată, cu părul 
frezat, cu elegante și foșnitoare rochii de tafta, pisica a cărei blană 
o desmierda prelung și în neştire, se înalță, își întinde picioarele și 
işi trage muşchii cu satisfacție, fără roșine, „Zit“ o alungă mătușa 
indignată de atita obrăznicie. In fiecare și trebue să se carte cu miîța 
asta cerșetoare ca o țigancă şi zgomotoasă, atunci cind ai mai multă 
nevoie de linişte, Ea nu poate suferi țigăncile acelea murdare, care 
întind mina şi se ţin de rochia ta „Cucoană, n'am mincat de o săptă- 
mină'*. Par'că ponte sta cineva nemîneat o săptămînă? Se strimbă, se 
sehimonosese și pe faţa lor e numai șiretenie. Cine i-a adus în casă o 
cerșetoare | 


18 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Serile lungi, Adela şi le umplea cu partidele de „şaizecişișase'“, 
jucate en madame Olga. Scenă ca de bătrine ce şi-au lăsat în drum 
așteptările și au plecat mai departe, pentrucă totuși, viața trebue con- 
tinuată. Madame Olga sosea, eu roșul întins economie pe buze, cu 
obrajii ei ce și-au pierdut dela un timp netezimea şi seamănă cu pie- 
lița merelor ce au stat citeva zile într'o odaie prea caldă, cu şiragul 
de perle falşe la git. Vecina nu renunțase la ultimele plăceri îngă- 
dnite vîrstei; ştia că nu au să mai vie vreodată, le mîngiia totuși, în 
taină, eu dorință, Înaltă, dar en forme îngreniate, mergea lent, ar- 
monios, ea dansatoarele cînd se află în stradă, după spectacol. Doar 
intrind în fiecare seară în odăile acestea în care bătrineţea se odih- 
nea (ca şi cum ar mai fi avut întîmplări de trecut de aci înainte), 
madame Olgu se liniștea şi prin aburul ceștii de eafeu și-o reprezenta 
eu îngăduinţă ca o cortină coborită între ea şi viaţă, — şi înapoia că- 
reia se afla tihna ultimilor uni, 

Bătrineţea, întrevăzută de madame Olga, era romantice — pe- 
rucă albă, jeţ, ochi visători, amintiri ee mingiie — de aceea nici nu 
era curioasă a cunoaşte care era scheletul vieţii Adelei. Apoi figura 
acesteia era un speetacol imbârbătător, din eare madame Olga trăgea 
aceeași concluzie „nu se termină aşa de repede viața; mai am un 
drum bun de făcut“, cu un oftat de factice resemnare şi de reală 
mulțumire, De altfel chiar Adela, pentru a limita eontfidenţele, ho- 
tărîse dela început o distanță și găsise ca fiind mai nimerită, pe cea 
stabilită prin vîrstă. Ratase atitea experienţe, încît acum și în tovă- 
rășia alteuiva se dorea singură. „Singură, așa cum îi gade bine unui 
om hătrin'*, 

In odaia ei, tante Sofița moțăia în jeţ, iar Gherghina aşezată 
turcește pe covor, îşi cirpea niște boarte, Mătușa își amintea de fiu- 
sän „S'o fi dus iar la club Costel. Jocul de cărți — că mi-a mîncat 
atîta bănet, de n'ar mai fi colţ de carte pe lume, B, dacă aşi muri 
şi n'ar fi fetița asta aici, despre el — mi-ar da oasele ln ciini“. 
Uneori, acestea le cugeta cu voce, psalmodiind usor. 

Uri, Costel murise de cîţiva ani. Tante Sofiţa însă, suferise atit 
de mult de pe urma singurului băiat — iar pe de altă parte, moartea 
acestuia îi fusese tăinuită mult timp, de teama vreunui şoe puternie, 
bătrina fiind slăbită și tot bolnăvicioasă — încît ziua cind, aflase, 
din intimplare (dar cu destul calm) nenorocirea, i se ştersese din 
minte — iar Costel îşi prelungise fietiv viața și era necontenit pre- 
zent între grijile mamei. Astfel, după cum Adela continua a fi copi- 
lita de ciţiva anișori, eu rochiţă albă şi minuțe de păpuşe — băiatul 
rămăsese acelaşi vicios jucător de cărţi între umbre. 

Alteori, însă, tante Sofiţa se desmorțen din letargie și întreba 
pe neașteptate: 

— Lui Costel i-aţi făcut parastas? 

Dar pină să-i vină vreun răspuns dela Gherghina, care și aşa 
era econoumă la vorbă, mătuşa începea iar să moţăie și, curînd, 
adormea, 


ue 19 


In salon, Adela împărțea cărțile; pe miinile ei proeminan vinele 
artritice, cu noduri și se desfăceau pete gălbui, ca frunzele de lintiţă 
pe suprafața unei npe stătătoare, In serile acestea, madame Olga se 
juca de-a bătrînele. Işi domolea vorba și povestea eu gesturi liniștite. 

Pînă mai acum cițiva ani, madame Olga a fost actriţă de operetă, 

Ultimul ei succes fusese reluarea „Văduyei vesele", smecea atit de 
răsunător încât decisese pe directorul teatrului să-şi continue repre. 
zentaţiile în mijlocul verii, deși sala era cam micuță și prost aerisită, 
„Opereta n'a murit‘, anunțau afișe mari, pe toate străzile „Olga 
Nicol o dovedește“, După aceasta, teatrul n reprezentat numai re- 
viste — opereta, totuși, murise, iar Olga Nicot avea mai puţin avint 
și mai puţină culoare în voce, suflarea o părăsea mai repede, Își 
făcuse prieteni printre gazetari — și ziarele au anunțat că steanu 
teatrului călătorește prin străinătate, în vederea unni străluvit anga- 
jament. Apoi numele ei a fost uitat, 

Era încă frumoasă, Ca actriţă se bucurase de admiratoare mai 

mult printre femei — ascensiunea ei se datorise mai ales cronica- 
rilor dramatici. Frumusețea ei conținea o perfectie pură, cu rafi- 
namente abstracte, în ciuda rolurilor pe care le interpreta. Cind 
îşi silen chipul la strimbături şugubețe ori tandre, iar picioarele 
in Joe nervos și ispititor — sbenguirile ei erau atit de reci, întreaga 
mimică era şi perfectă şi atit de zadarnică — încât pe buzele speeta- 
torului nu răsărea decit un suris fad, dar în sine era silit să reen- 
noaseă „bine joacă asta, cu miea satisfacție de n putea judeca 
competent calitatea unui aetor Olga Nicol era un fragment de tra- 
gedie corneliană, ce oferă numai un entuziasm „la rece. Actriţa 
avea pentru fiecare seenă, exact aceeași mimică pe eare o aștepta 
atunci spectatorul. Ceea ce însemna că desăvirșirea ei era mai aproape 
de medioeritate. 

Şi, în viaţa de toate zilele, madame Olga era lipsită de surprize. 
Avea replici suficiente şi calme pentru orice. Prin seninătatea ei 
stututară, prin caracterul odihnit, stagnant, îndepărtase pe bărbaţi. 
Olga nu uvusese niei case, niei blănuri de sute de mii — se îmbrăca 
din lenfa ei. De cite ori se monta vreo nouă operetă, avea loc o 
nceeuși scenă între ea şi director. Cind cerea un surplus peste leafă, 
pentru toalete, directorul se înerunta : „Cum, n'ai pe nimeni să ţi 
le fură t“ — „Găseşte-mi dumneata pe cineva și-l împărțim pe jumă- 
tate'*, — „Doar ești femeie frumoasă, ce dracu! Publicul vrea acum 
lux, eleganță, Am să te coneediez, ce vrei să fac! Parcă ai fi călu- 
zăriță, Publicul e curios să ştie despre o actriță gi cu cine a trăit 
și ce a cîștigat. Talent — pe toate drumurile", Pină la urmă, Olga 
râminea mai departe vedeta teatrului, 

In casă, avea nn apartament en chirie, la subsol. Nu miti free- 
venta lumea artiștilor, „Acum se ajunge pren repede și numai pe căi 
lăturalnice, pe scenă, îi spunea ea Adelei, „E un fe] de sugestia 
exercitată prin reclamă și scandal“, De obiceiu își trecea ziua prin 
casa celor două femei. Mai căuta să lege daui—trei vorbe cu mät usa, 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ori se aşeza la pian și incerca vreun vais demodat, Alteori stă închisă 
ceasuri întregi în odăile dela subsol, plină de descurajare. Era eu- 
prinsă atunci de o milă infinită, chinuitoare — pentru ea, pentru 
Ineruri — tablouri, fotolii, cărți — pentru orice. I se părea că totul 
este prăbuşit într'o tristă amorţeală — și madame Olga ar fi vrut 
să aducă lucrurilor Inmină de bucurie şi viață — o viaţă ce se 
ofilea, încet, erud, în eu. Adela ştia că trebue să-i respecte, în orele 
avelea, liniştea şi singurătatea. 

ante Sofița era în permanentă legătură cu Inmea morţilor — 
mai bine zis eu aceea care se învirtea în jurul lor, Primea rare vizite 
ale cîtorva cucuvâi, din cele care urmează cu fidelitate convoiurile 
mortuare şi respectă eu un fel de austeritate eticheta parastaselor. 
Fepene în strane, plimbă în jur priviri eu asperităţi de invidie, cu 
miinile sterpe string lu piept geanta ruptă și urmărese semnificu- 
tiile gesturilor acelorași vecine. Știu ce oră este, după fraza pe care 
tocmai a rostit-o preotul, Se scandalizează cind dascălul a mîncat 
citeva vorbe din frază, așa cum se scandalizează muzicanţii de „.ki- 
xurile“* tenorului. Fac cu importanţă de actor cînd întră în scenă, 
rițiva paşi spre altar şi bat cu conştiineiazitute, mătănii, Acestea 
erau ultimele „relaţii”” ale tantei Sofiţa. Bătrina sta în jeţul ei și 
cucuvain îi da raportul: 

— Am fost ln înmormintarea Anei Crăsnaru. Toată slujba a 
ținut o juma” de oră. Au slujit popii de mîntuială, Că așa sunt 
acum — să atirșească mai repede și mina întinsă la parale. Era și 
Costeaaca — în maro, soro dragă, de parcă venea la vizită. 

— Mm! — gingurea ca un prune fără dinți, mătușa. Zi sa duse 
și biata Ana Crisnaru! 

Apoi începe firul genealogiilor. Cucuveana face statistica mor- 
Hlor și mătușa o ajută, amestecînd din cind în cînd printre aceştia 
şi numele vreunuia în viață, Atunci eucuveaun se bate peste gură, 
senipă în lături şi rostește eu grabă un: — Doamne fereşte și pä- 
zește de nenorocire! — ca să conjure răul, După aceste obositoare 
vizite, bătrina cade într'un somn cataleptie. O răsuflare stileită, 
însă calmă, ca o pendulă, Tante Sofia se împăcase en supremul 
suveran — Putalitatea, care-i ţinea loe de filozofie şi morală. Pentru 
un mort „a scăput de toate suferințele sărăcuțul ori mititiea'* — 
pentru un vin „aşa a fost să fie‘, 

işi pinge în rare răstimpuri amintirile — imagini vechi și 
şterse ca nişte pasaje de roman citit de mult, lipsite aproape de 
orice margine emotivă. 

De câteva zile a început gerul — plopii din curte par mai sub- 
ġiri, mai firavi ca niciodată. Cind se iscă vreun vint uscat — coros- 
nele lor se înclină și își fac plecăciuni stingace, Azi-noapte o cioară 
a căzut înghețată lingă treptele dela intrare. A adus-o Gherghina 
în casă, ţinind-o fin de picioare, ca să i-o arate şi mătușii. Era al- 
bastră să avea ochii aburiți, Cu vederea scurtă, tante Sofiţa şi-n 


E. z 
i marea 21 


tremurat fruntea de filozof bătrin, mare și inerețită, studiind eu - 
atenție mortăciunea — apoi s'a stropşit: 
— Pth — pth! — asta e boală în casă — arune-o la gunoi! 
— Nu comă mare, a ris eu poftă Gherghina — e geru’ de Fe- 

bruarie! — și vrînd s'o necăjenacă pe mătuşe, mîngiie pasărea tea- 
pănă și se prefăcn a-i săruta gușa, Bătrina închise eu silă ochii. 
Dușmană îi era femeia asta — dușmană plătită! Numai şi numai 
“din vina ei, toate îi sunt potrivnice: paharele se răstoarnă, supa i 
se varsă pe rochie, iar picioarele ei, propriile-i picioare au devenit 
răsvrătite şi își jau cu încetul o independență curioasă, Se umflă 
uneori de parcă tot singele din trup s'a adunat acolo — și atunci i 
se pare că stă suspendată în aer, cu pieptul retezat, într'un echi- 
Hibru straniu. Bijbiie eu mîinile împrejur, caută reazem; semnele 
vinete de lîngă ochiul drept i-au rămas din ziua cînd s'a prăbuşit 
ameţită peste tăblia patului. De aceea odaia i se pare citeodată atit 
de mare, ca un deşert în care o pindese felurite aventuri. Nu mai 
are, însă, curaj. Comodă, și-a instalat viaţa în perinile unui fotoliu, 
ca în confortul unui ideal mormint — şi pare o pisică deşirată și 
uscată, ce-şi toarce, imberilizată de căldură, micile satisfacţii, 
Timpul a căzut încet, greu, ca un clopot de sticlă, peste întreaga 
zi. Zi în eare tante Sofiţa s'a căznit să deschidă, cu multă dificultate, 
sâltarele memoriei, Lacătele s'au rnginit ea şi minerele — iar uneori 
prin norul de praf, iscat de vechiturile dinăuntru, iese cite un dră- 
cuşor poznaș, cure îi dă cu tifla și fuge și se atrimbă — iar mătuşa 
nu ştie de unde să-l ia şi eam să prindă obrăznicătura, pentrucă ea 
n's avut dea face în viaţa ei cu așa sluțenii. Şi asemenea incidente 
sunt tot mai dese — șurupuri multe au scăpat din mecanismul minţii 
și pa se surpă, încet, ea o ruină, 

„Seara, venise cu de obiceiu madame Olga, cu figura aprinsă 
ochi licăritori de mulţumire — era atît de futai. ak Banha 
şi ridurile pleoapelor și cele două brazde din colţurile gurii. O vizi- 
tase una din stelele teatrului de reviste, o fetiță ce făcea figuraţie 
în „Văduva veselă“ şi în favoarea căreia intervenise într'un rînd 
pe lingă director. „Tot mai există recunoştinţă“, spunea madame 
Olga, „să vezi ce femeie minunată s'a făcut. Mi-a adus flori şi o 
geantă cu lucrătură venețiană. A ajuns bine mititica, voinjază mereu, 
Trăiește eu un mare industriaș. M'a invitat la noua revistă — mer- 
gem, ce zici! In sfirşit o fată cu ceva talent. Sunt curioasă să ştiu 
ce o să se spună cînd am să fiu văzută în sală. Eu care n'am mai 
fost de uni de zile la un spectacol“. 

Tn bună dispoziţie s'an aşezat amindouă la măsuţa de joe. Apoi 
a sunat cineva. Gherghina, după un scurt coneiliabul în antret, a 


z re ude coina Mariana!) 

i ame Olga a tresărit și a rămas cu mîinile îneléstate . 
taiul de cărți. Cu un tremur nervos în tot trupul, Aa aa A 
dela masă și a alergat să-si cante pălăria, paltonul, a văzut cum subt 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


un segun pisiea se juca, sărind, eu mânuşile ei, a alungat-o cu o 
palmă și le-a entes de jos, apoi, pentru a-și astimpăra nervozitatea, 
a început să-i vorbească mosafirei — destinat, grăbit — în timp ce 
aceasta îi urmărea in tăcere mişcările, tinind mereu evantaiul de 
cărți deschis inainte-i. Da, da — se aşteptau de mult la sfirgit — 
Mariana avea de cîţiva ani un cancer al laringelui — în ultimul timp 
nici nu mai putea să vorbească — se înțelegeau doar prin semne. 
Erau atit de penibile vizitele în camera ei îmbiesită eu miros de 
medicamente, cu patul mereu răvășit — şi femeia care, atunci cînd 
nu se frăminta toată de dureri, deschidea niște ochi mari, lucioși, 
cu pleoape negre, cu gene ude, ochi ce iseodeau mereu, se plimbau 
prin toată camera şi nu se lipeau de nimic — iar pieptul ii pifiia 
ca greutate, de parcă ar fi fost o armură metalică. Mariana, în ulti- 
mele săptămîni era toată o panică și o destrămare trupească. Adela 
simţea prelung țipătul ce pornea din carnea aceea mîncată, pe jumă- 
tite pămint. 

O febrilitate, o transformare se pregătea în toată casa. Fiica 
Marianei își comandase pălăria de doliu — preotul făcuse o vizită 
bolnavei, aducind diseret și cutia de împărtășanii. „Mamă, părintele 
vrea să te vadi“. Dătrina închisese pleoapele și a așteptat resem- 
nată, Vocea preotului venea slabă, timidă, de departe, ca dintr'o 
uită enmeră cu ugs închisă, Şi subt pleoapele lăsate ochti Marianei 
se mișean neliniştiţi, căutau. S'a renunțat la împărtășanie. 

Nina, fiica Marianei avea acum o figură consumată — rochia 
de culoare închisă era mototolită şi en marginea gulerului murdară, 
Unde era minunata, răzhoinica ei eochetărie? Unde era timpul cînd. 
vorbind despre eu eu vreun bărbat, acela trebuia să exelame: „O 
vunouşteţi pe doamna Georgian? Grozavă femete!'. De pe obrazul 
ei au început Să se șteargă urmele frumuseței, aşa cum pe o veche 
plucă de gramofon cintecul fermecător de altă dată rămîne doar ca 
o umbră, Vecinie iritată, Nina caută în preajma bolnavei să-si domo- 
lească gesturile, să rotunjeaseă stridențele vocei, care toată viaţa a 
ştiut numai să porunceaseă, In antreu, i-a spus Adelei, conducind-o— 
răsuflindu-şi tot năduhul: „Adevărat chin! Să mă ierte Dumnezeu, 
dar câteodată mă gindese dacă w'ar fi mai bine s'0 descarce de po- 
vara asta neomeneuscă””, Astfel s'a petrecut ultima vizită la Ma- 
riana. Adela ieșise parcă umilită, parcă avea ceva strimb aşezat în 
inimă — și-și auzen paşii cum loveau pielea întinsă a trotuarului, 
ca baghetele pe o tobă 

De sigur, inima i se striusese acum — dar mai mult de surpriză. 
O pace largă își întindea aripile, jar în adine pilpiia o luminii 
foarte mică, venea de acolo un svon de prefaceri, 

Madame Olga i-a promis să o aștepte. „Dar, poate am să rămîn 
toată noaptea acolo. — „Nu-i nimic, am să fac pasenţe pînă mai 
tirziu — şi dacă mi-o fi somn, plec“, 

Staţia de maşini era lîngă poartă, In timp ce-i spunea adresa 
şofeurului, își potrivi la întîmplare, cu degete repezi, cîteva șuviţe 


Ai 


seăpate de subt marginea pălăriei, De cităva vreme nita să se mai 
privească în oglindă. Uita mereu de sine — și îşi împărțea atenția 
atitor lueruri mici, cotidiane — ecarta cu zarzavaziul, care-şi schimba 
în fiecare zi preţurile, cearta cu Gherghina, care-i spărsese ultima 
ceaşcă din serviciul de ceai dela nuntă, maniile tantei Sotiţa, vecinie 
motiv de enervare. Toste acestea, ca și cum ca ar mai avea vreme 
de cheltuit pentru prezent, ar mai avea ceva de adăugat la podul 
cu vechituri al experienței, Părul îi era de multe ori nepieptănat, 
așa cum se răvăşise în vreo ațipire fugară pe un fotoliu, după o 
pagină de ziar citită — şi astfel o găsea madame Olga — rochiile 
de casă îi erau mai toate pătate şi nu-și aducea aminte să le dea la 
curățat; dar ceea ce era mai trist, o prindea citeodată lenea sau sila 
în fața curățeniei: se spăla din fugă pe mâini, unghiile nu-i erau 
totdeauna prea limpezi, iar praful prin odăi, cînd Gherghina tot 
mai slabă și ea, cădea la pat, se aduna pături-pături, zile la rînd. 

Neliniștitoare semne de decrepitudine; iată că acum, chemată 
că părtașe la un eveniment grav, gindurile ei hoinăreau tot prin 
labirintul meschin al mărunțişurilor vieții. Mariana. Mari-Anne cum 
se iseălea în șeoală, pe caiete, prietena ei. Cunoştea o mulțime de chi- 
puri cu numele Mariana și o singură Marie-Anne, Pe un vechiu 
album cu fotografii strîns cu grijă în serinul memoriei — era o 
Mariană cu miini fragede, ce se olihneau, anemice, în miinile ei, cu 
pieptul abia înflorit din strinsoarea primului corset, căleînd pre- 
caut pe tocurile înalte ale ghetelor de căprioară. Transparent chipul 
ei lăsa încă să se străvadă obrazul alb, neastimpărat, al Marie-An- 
net dela „Călugăriţe“. 

Adina începu a-și face acum confidenţe sieşi — astfel cum îşi 
repetă copiii lecţiile în gind, ca să fie siguri că nu se înşală și au 
tza aură exact. Ședeau amindouă la acelaşi pupitru. O „sehwes- 

‘ eitea, la masă, o poezie nemţească. urmărind eu degetul bont, 
fiecare rînd, Nici ea, niei Marie-Anne nu puteau fi atente în zina 
aceea, LA se năzărea ceva din senin — și începeau deodată să ridă, 
căutind repede în buzunarul şorţului batista, ea paravan, Apoi, în 
curte, arădinarul täia cu foarfecele iarba și Marie-Anne era en ochii 
pe fereastra deschisă. Grădinarul era un băiat înalt eu fața pirlită 
şi gitul bine legat. Şi Marie-Anne unde oftează teatrul, cu mîna la 
inimă „Cind o să mă mărit — un bărbat ea ăsta îi cer mamii“, — 
„Na, Marianna was gibt est, — „E sgomot afară, schwester — a 
răspuns fata, care nu se împăca de loc cu limba germană şi o da mai 
mult prin romineşte în conversațiile de clasă — și de aici nu se 
înțelege nimic“, 

Printre luminile pătate ale străzii, automobilul părea că par- 
curge acum timpul înapoi. O Mariană logodnică, o alta tinără căsă. 
torită se şterseră repede pentru a face loc unei femei eu cearoăne la 
ochi, cu obraji slabi şi umbriți. Servitoarea fi anunţase vizita unei 
doamne necunoseute: „Vreo listă de subseripțiet“. — „Nu e o 
doumnă elegantă, cu blană“, Adela îşi trecuse putul de pudră pe 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


faţă, surizindu-și în faţa oglinzii, sie-şi și surprizei ce o aştepta. 
ri a a'a ridicat spa canapea cu un zîmbet confuz. Și-au strîns 
miinile și au ezitat o clipă pînă la îmbrăţișare, Prietena dispăruse 
de mult din vereul lor — poate călătorea, poate într'o închisoare 
consimțită se hrănea vicios cu iubire, Pentru a înlătura banulităţile, 
su prins dela început să-şi deseneze fiecare, în linii mari, trecutul 
ce nu şi-l cunoşteau. Mariana tăcea mai mult, devenise o femeinșcă 
banală, casnică, egoistă. In primele cuvinte rostite se strecură, fricos, 
un nume „Antonit — apoi „Anton'* numai a fost capăt şi miez de 
fruză. „Anton era un om bun“ — ceea ce Adelt, care îl văzuse de 
citeva ori, traduse prin „slab de înger“. Un om indulgent — şi in- 
dulgența îi ţinea loc de caracter, O voinţă firavă, gata să cedeze la 
o presiune mai puternică, aşa cum sunt termometrele medicale, care 
se sparg la o temperatură mare, Aven o faimă de „om de afaceri, 
re părea a dovedi inițiativă — dar poate numai pentrucă nimeni 
nu intervenise în cele conduse de el. Prestigiului bogăției, nu era 
greu să i se adauge şi faima de cuceritor, Sărmanul lui renume! 
Anton era lipsit de rezistență. Contunda mila cu dorința. Descins 
de pe seena afacerilor, şovăia în viața obicinuită. Privea în jos şi 
găsea numai mâini întinse sau ochi invidiosi. Era singur. Astfel îl 
expliease, sumar Adela, pe soţul Marianei, Nu era suportul de oţel 
pentru firea sburdalnică, aprinsă, neliniștită a prietenei ei. Ma- 
riana nu avea eu eine lupta — şi dragostea de viață pentru ea, înce- 
pes cu lupta. Iar căsătoria nu a fost aventura plăcută, captivantă, 
pe care o gândise, Fantezia zăpăcită a Marianei părea că încărunțise 
deum, într'o viaţă ursuză, 

Dar din femeia cu gesturi cenuşii, un ghiduş strînse un ochiu, 
sări și făcut o tumbă pe covor. Marie-Anne deschise brațele dra- 
matie, rostind „Da, viaţa e o loterie — dar biata Mariana a uitat 
să-şi cumpere bilet'*, Se aşeză apoi în genunchi, pe covor, la pieiou- 
rele Adelei și începu să vorbească mult, exuberant. Işi bătu joe de 
toți eei ce compunenu noua ei „familie“, cînd cu duioasă ironie, 
cînd cu cinism. Inmagnzinase o seamă de amănunte. de care aven 
nevoie să se descarce, „Ţi-a plăcut noul men rol de „femeie la locul 
ei? Te-am das, nu? — şi, după o pauză „nu ştiu, însă, cît timp 
am să-l nmi joc“, Colindă apoi, pentru Adela, printre nonile ei cu. 
noștințe, uducindu-i la faţă pe cele „mai interesante“. După inter- 
pretările «i, se părea că lumea e făcută numai din ridicol şi prostie. 
Deodată „Ai nuzit de inginerul Ganzu? E un bijat foarte bine — 
înalt, ochi visători, curtenitor, înfumurat — afa cum am visat en 
pe bărbatul ideal“, Adela o cunoștea destul de bine, ca să ştie ee să 
Rindească din aceasta. În treacăt, mai tirziu, auzi și numele Ninei, 
„Cum nu știi? Am o fetiță‘, 

Prietenia s'a reinodat pentru alţi cîţiva ani. A urmat un timp 
de îndelungă tăcere, După câteva eşecuri, Anton, obosit, bolnav de 
cord, se retrăsese din afaceri într'un orăşel de provincie în apro- 
pierea căruia se afla moşioara moștenită de curînd dela un unchin 


7 


TREPTELE 25 


fără alți urmași. Adela se mmi intilnea din cînd în cind, pe la prie- 
teni comuni, cu Nina, care-i da vești răzlețe despre mama sa — ni- 
micuri ce o reînviau pe Marie-Anne „Tata îmi serie ceva amuzant: 
seum cîteva zile, mama s'a supărat pe cîinile ei spitz, pentrucă i-a 
furat un șa] nou-nouț și i l-a făcut fișii. Foc și pară, a poruncit 
omului de curte să ia cfinile şi să-l ducă unde o ști, să nu-l mai vadă 
în faţa ochilor, Noaptea n'a mai putut să doarmă, și-a îmbrăcat 
paltonul şi l-a deșteptat pe servitor: „Unde-ai dus cîinele, nenoroci- 
tulet! — „L-am lăsat într'o curte, dar nu mai știu unde — și am 
închis poarta, că altfel se ţinea după mine. Nu mi-aţi spus așa?” 
Mama a plecat pe străzi, la intimplare, strigindu-și ctinele, fine- 
rindu-i, Tuta, care s'a obicinnit acum en ea, a lăsat-o să facă ce-o 
vrea și s'a culcat din nou. După vreo două ore, cînd a revenit acasă, 
mama se întilneşte în poartă cu spitzu, care chelăliia şi tremura, 
așteptind pe cineva să-i deschidă. De bucurie l-a culeat în dormitor", 
Cu timpul Mariana, sătulă, lepădase rolul de „femeie lu locul ei"; 
sburdăluiciile-i însă, erau socotite de ceilalţi ca prime semne de bä- 
trinețe — uşoare și simpatice „trăzneli'*. Altă dată, Nina i-a povestit 
cum la un bal de copii, Mariana intrînd într'o horă. îşi pierduse 
ochelarii, L-a regăsit apoi, dar cioburi, pe care le-a adunat cu grije 
şi le-a trimis fiicei, să-i cumpere unii la fel, convinsă că asemenea 
bijuterie numai în Bucureşti se mai află, 

Intre timp Adela se schimbase de asemeni, Lupta voiniceşte eu 
teama de a nu părea „învechită“, Işi insugise o nouă cochetărie — 
cea intelectuală. Işi făcuse prietenii tinere, cărora le cerea sfaturi 
asupra nouilor prefaceri ale artei — de sigur acolo unde se putea 
acomoda cultura ei superficială cu reminiseențe din conversații de 
salon ori cărți citite la întimplare, fără prea multă alegere, Din 
miinile tinere creștea o Adelă nouă, „modernă“, en idei şi gusturi 
de imprumut. Şi ce haz făcea cînd vreun „mbătrin“ din generația ei 
formula: „Mie îmi place pictura în care masa e masă şi oamenii 
sunt oameni — poţi să spui: uite, colo e un măr, dineolo un pahar“, 

Intrase în asociații eulturale, făcea parte din comitetul de con- 
ducere al unui hebdomadar feminist. 

Intr'una din zilele cu musafiri mulţi, i se anunță „o prietenă“; 
a intrat o femeie căruntă, cu o pălărie ca un pepene retezat, cu 
pince-nez; sprijinindu-se într'o umbrelă înaltă şi neagră, cu riuleţe 
albastre pe marginea feliilor de mătase, purta pantofi sefleiați şi 
mănuși lungi pînă ln cot. Femeia se fistiei văzind atita tineret în 
salon și se încurcă atunci cînd Adela, jenată de această intrusă — nga 
cum ar fi fost un ministru în biroul căruia apare, trimes muşcător 
de anii uitaţi ai copilăriei, tovarășul de joacă, scum meserias șomeur, 
care, auzind că fostul prieten a ajuns „mare“, vine să-i cerească un 
ajutor, în timp ce ministrul face feţe-feţe, ochind oblic mirarea 
şefului de cabinet — trebui să facă prezentările. Bătrina făcu o 
piruetă pe toenrile tocite şi dibui cu greu miinile celor recomandați 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


și tot În contra timp. Aceasta a fost ultima schimbare la față a 
Marianei, Ac 

Nici Adela nu avea suflare prea lungă. Energia ei purtase un 
soiu de picioare false, ce curind-eurînd se atrofiaseră. In fiecare zi 
îmbracă-te, gătește-te, surizi amabil, fii în eurent cu toate cele noui, 
sucește-ți mintea pentru a avea „conversaţie agreabilă“, interesează-te 
de lucruri pentru care nu ai niciun fel de simpatie. Obosită, Adela, 
lăsă cu nepăsare să-i scape printre degete ultimele „relaţii“, 

Casa răposatei era luminată și plină de sgomot, ca în ajun de 
serbare familiară. Și în timp ce privea feeria geamurilor aprinse — 
pe vind casele din jur aveau doar răstringeri palide și colorate, de 
veilleuse, la ferestre, — gindul îi sări înapoi, jucăuş, spre un fapt 
ntânsemnat : „Am uitat — s'o fi luat cu mine şi pe fetiţa aceea — 
cine ştie cum s'o fi întors săracă, pe un astfel de ger“. 

Ureînd scările, avea un fel de trac. ea pentru un examen hotă- 
ritor — îşi căuta atitudinea potrivită — era doar „prietena“* dece- 
datei. Apoi o aștepta o dramatică și cu totul nouă confruntare, Avea 
şi teamă şi dorinţă şi curiozitate. Era, intrind, atit de lucidă, cu o 
sensibilitate aţit de aseuţită, ca un animal fricos, la pîndă. 

Pentru a judeca unele situaţii, Adela mai revenea din cind în 
cind la optica melodramelor ce-o fermecaseră în tinereţe. Dar acum 
nimie neobicinuit nu avea să se petreacă. 

In hall şedea pe un seaun, cu trupul greciu anchilozat, o sluj- 
nică veche şi eu autoritate, Privea, ca pe un spectacol, acel dute-vino 
din odăi, un cotillon repede şi amuzant — în care fiecare dansator 
făcea gesturi prea multe şi fără rost. Avea braţele încrucișate pe 
pieptul mare şi o privire reprobativă, în timp ce colţurile gurii se 
plecaseră auster și capul i se legina a uşoară uimire. Intimplarea 
trecuse pe lingă en, străină, ca un accident eitit în ziar. De altfel, 
viața întreagă, pentru ea se reducea la astfel de întîmplări triste. 
In bucătărioara ei, evenimentele aveau un ecou sumar, în al căror 
miez nu mai avea timp să pătrundă. 

Intr'o altă odaie, Nina povestea unor rude, Sedea în faţa che- 
mineului, ușor rezemată de marginea lui de sus și înapoia capului 
ei, o vază albastră, în lumina tare a lustrului, se aprinsese toată, ca 
un lampion de porțelan. Figura aspră a Ninei nu träda nicio emoție. 
Vorbea liniştit ca pentru un compte-rendu al morţii mamei, — A 
cerul să serie ceva — i-a scăpat însă, creionul din mînă. S'a silit 
să-l aşeze din nou pe hirtie, însă, îi tremurau degetele şi iar l-a lăsat 
să vmulă, Îşi sucea mereu capul între perne — cred că avea dureri 
mari, Apoi m'a prins de braț și a întîlnit brățara. A tras așa de tare 
că mi-a rupt-o, Atunci a intrat în comă. 

li făcu un mie semn de recunoaștere Adelei, indicindu-i uşa 
spre care trebui să meargă. Aici se lovi de o femeie, care tocmai 
venea cu o rochie pe braţe, 

— Pune-o la loc, se răsti Nina, nu vă pricepeţi la nimic — doar 
îţi spusesem de aceea simplă, fără guler. 


d iM a 


In ball se auziră gemete înăbușite, apoi vorbe repezi: „Leșină, 
Repede, sticla de colonie’. Apoi iar gemete. 

In camera Marianei, covorul era stropit cu apă. O dezordine, 
ca în cabina unei actrițe gata să intre pentru „scena cea mare“. 
Cîteva femei aduceau ultimele retușuri toaletei de înmormintare, 
Alături er» sgomot de mobilă grea tirită pe parchet şi vorbe ce 
răsunau ea într'o odaie goală. lar se împiedecă de ea o femeie, 

O mînă cu inele scumpe se lăsă deasupra obrazului tumefiat 
al deendatei, purtind eu virful degetelor un puf de pudră cît un 
fluturaș, care sbură desgustător de alb pe deasupra figurii vinete, 
mieşorate, cu buze strînse, 

Un pretext — aceasta devenise Mariana, în ultima-i tranafor- 
mare — un pretext pentru ceilalți ea să fie activi, să vorbească, să 
plingă, să se descarce de tristeţi, compătimind și resfirind amintiri. 
Un pretext, pentru cu viaţa să se primenească, pentru ca acul seis- 
mografului lumest să facă o mică săritură, 

Şi Adela, chiar în apropierea morții, se simţea neîndeminatecă 
şi greoaie și inutilă, 

Acasă, madame Olga aţipise, cu o pasență deschisă înainte-i pe 
măxsuţă, Tresări, zimbinlu-i eu o elipire copilărească a cehilor som- 
noroţi. O întrebă, vroi să afle amănunte, să se sperie — tot ca un 
copil ce vrea să mai asculte odată povestea cu vrăjitoarea, lar Adela 
vorbi calmă — uducînd faptele la numitorul comun a! celor toti- 
diane, Vroia să pară că acceptă eu resemnare, ireversibilul morţii, 
Să-i spuie veeinei că ecea ce se numește „moarte“ și apare în sim- 
bolurile pămîntești cu un zîmbet hidos-ireal — e ceva ușor, diafan, 
cum e moartea factice a dansatoarelor, cînd interpretează „Lebăda'*, 
E simplă moartea — ca și cum ai deschide o uşe şi ai intra în altă 
cameră, Iar timpul cu măruntele lui măsuri şi marile lui prefaceri, 
e un infinit şir de uşi, sau portaluri, sau miei deschideri cît o gură 
de sobă, prin care trecem, 

Deci, liniște. Un doliu subţire a umblat imprejurul easei, vrînăd 
ei ca ferestrele. Dar Adela l-a îndepărtat prin marea ei seni- 
= alias plecarea sio rouin ei, a rate > insomnia, Adela a deschis 

re odaia 1, ca să nu fie prea singură. Și i 
au poan de pei dureroase. ” SENOR 
ante ţa respiră greu, mai mult gifiie. Pe obrajii ei, lam 
prop pa) umbre mari, «a aripile unei păsări îndoliate, ce stă n 
pindă, 


OVIDIU CONSTANTINESCU 


VESTE PESTE CULMI 


Se stinge'n sări minunea tinereții 

și noi plecăm pe rînd de pe la gazde, 
plecăm pe rind din satele vieții, 

să ne frăminte grupele pe brasde... 
Atiția ani am aşteptat pe zare 

gram întrebat și apele şi norii 

de ce nu ne mai via din depărtare 
cocorii bucuriilor, cocarii,.. 


Am împlintat hirlețele în brazde, 
am esopirții cu Joame vinovată 

pe cei ce-au mingiiat aceleași gazde 
pe prispele pămintuliui, odată... 
Plecăm pe vind pe sub aceleaşi stele 
spro'ntindori mari de țarini viitoare 
să ne brăzdeze plugurile grele, 

să ne frământe vitele'n picioare: 


„Să ne grăbim, Că'n larmă de pistoale 
mn carele flămânzilor de mâne, 
pe'ntinderile țarimilar goala 

să le fim holde coapte pentru pine. 
Vin meşterii de mine, marii meşteri 
purtind pe umeri grele instrumente, 
să ne cioplească în tăceri de peşteri 

în stane albe pentru monumente... 


Dă 


Daţi veste peate i, dați veste mare 
din chiote, din cornuri și pistoale, 

s"audă cei ce vin pe după sare 

că vor rămâne hanurile goale... 

Aprindeți focuri mari din munte'n munte, 
prietenii din şesuri să le vadă, 

din scuturi grele să ne facă punte 

la'nfoarcerile noastre în baladă... 

EUSEBIUS CAMILAR 


TE-AM CĂUTAT DE MULTE ORI 


Te-am căutat de multe ori, 
Cu ochii po jumătate închigi, 
In besne, în sări, în plante 
Si'n ramuri înflorite de enişi, 


Te-am strigat pe numa, 
Miinile s'au frint, 
fiindul a singerat, 

Incit mn mai știu de sint 


Vierme, fluture sau om, 
Am rămas ca un pom 
Singuratee în pustit, 


Culcal în umbra mea, serite 
Ultima şi cea mai frumousă scrisoare: 
Pentru fntoarceri fără plecare, 
D. CORBEA 


LUMINA NEAGRĂ 


Pumez o țigară adincă, udă, 

recută prin ulițele satelor pe ploaie, 
trecută prin mahalale, prin cîțiva copaci, prin noembrie, 
mişe greu o macara într'un port ruginit și strident 
intind în brațul lung desnădejdea tăcută a despărțirii 
în gălăgie, în fum, 

vin umori pe pămînt aceste valuri de singurătate. 


De atita somn plutitor și umbros 
în odaie 
Qu cresen? mărăcini, au crescut 
flori ale prafului cum sunt molii, cum sunt păianjăni 
și în fercastra închisă 
din cerul acela verzui, ca dintr'o pădure 
mu a mai rămas decit pămîntul. 


O turmă neagră a intrat în oraş 

de vite mari, ciudate, odată cu noaptea 
pi sub pașii lor mai gi xub mişcările lente 
străzile pi-au strîns covoarele luminii 
arborii şi-au strîns răvășitele ramuri 

și sub umbrele lor negre oraşul a căzut 
în adine, în trecut, 

cu inima o pasăre rănită de moarte, 


32 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Asa 
uneori catasirofele par 


ră se petrec de mult 
şi nu li se repetă decit amintirea, 


Ascult în gemetele nopții cadavre călcate'n picioare 
ascult 

în inima moa 

sen viscol care mă cuprinde, mă înghiață 

şi în portul părăsit, ruginit gi strident 

întind peste ape lampioane atente, 


Venit din întimplările înalte ale pămîntului 

cu ştiu că sunt adinocimi şi dezastre 

de unde oamenii rămaşi cu a cruce a vătăcirii pe umeri 
ni se moi întore aceiași niciodată. 

Dar cu obrazul întunecat de umbra sinuciderii 

am să pătrund în ierburile negre ale lumii 
mecunoscul și ascuns 

am să aruno 

lumina nelinigtii mele. 


Am să fin o lumină violentă 

dar neagră. 

Peste flacăra obrasului meu 

dm să port un zimbet, o ttmbră, 

peste inima dură, sdlbatecă, rea, 

am să port draperii mlădioase, 

peste ochii plutind în delir 

două pleoape timide, 

Dar pe sub buzele măștii pictate, rigide, 
uitele nu să spună 

un poem ca un blestem al incertitudinii 
în timp ce în odaia cutropită de flori şi pătanjăni 
am să fumez 

o țigară adincă, 


PAUL PAUN 


AM AJUNS CU TINE 


Am ajuns cu tim la porțile cole mai înalte, 
porțile după care nu mai sint altele. 


Am străbătut toate hățișurile 
şi vadurile, 

sapitele 

și tadurile, 


In fața porților deschise 
ai vrut alte tăceri yi alte dichiss. 


După ce am obosit străduindu-ne 
cu poftele pi ispitele toate, 

ai cerut fluviilor alte vaduri 
și iadurilor altă noapte. 


NUNTĂ 


Te-am adus în munte, ciuta mea, ciută, 
să fac să-ți sară cheatorile, s'audă 
ecoul chiotul vieţii prinse, 

din viețile noastre cum se desprinse. 


larba a horit în juru-ne toată mireasma, 

poate dintre oameni a plecat toată dihonia şi 1asma; 
coruri au încintat văzduhurile, 

șuerau, hät, în bălți, trestiile, papura, toate stufurile, 


Cind ţi-am Inat mâna, s'au înălțat pasări, 
când ne-am cuprins, s'a minunat cerul pentru ochi da stea nouă, 


RUND 


Culege boabele de stele 
intro maramă de tăcere, 


Colindă străzile guio, mioapă 
și cu trecerea oi ridică durerile 
sluților, șehiopilor, 


Se mai miră de'ntunerie, de lumină, 
de mlă, de taină, de tind, 


Cu blidt de stele 

a trecut pe ulița noastră, buimacă, risipntă. 
Oamenii n'au văzut-o. 

Câinii nu s'au speriat. 

Copiii s'au bucurat, 


Care e colțul cotit, 
mireasa care s'a trezit? 
ŞTEFAN POPESCU 


SEARĂ 


Ulița veche în amurg luminată, 
Soarele, peste umăr da munte, 

O mai privește încă odată, 

Imvăluimd-o în pulberi de aur mărunte, 


Mindru își tea dela ca rămas bun, 
Resfiră'n apus ciudate com de păun. 


Plopii înalți îşi scaldă virful în ape de cer, 
Oglinzi colorate'n care Dumnezeu a cimbil. 
Umbre se'ntind viorii, luminile pier 

Din ochii ferestrelor, în asfimțit. 


De pa cer s gala să cadă o stea 


Pontru cine? Nu știe nici ea, 
MIHAI NANU 


SINGUR 


Hei unde vă sunt mevastela bălane 
Vitejilor cu săbii ca nişte făclii? 
Afi lăsat caii siberieni prin cimpii 


Odată vă opreau apele pe maluri 
Cind luna se învălue în stele pi paluri. 
Lângă foc strigau mimioși bătrinii 
Că numai voi sunteți pe lume stăpinăi 


Vă plăcea să spulberați așezările omenești 
Să vedeți numai lacrimă pi ruină, 
Rideaji de ploaie, rideați de lumină 

Și mincaţi vite, iarbă și peşti, 


Păsările mu se'mfricoșau de voi, 


Imgroapă cu voi leatul de bătălii. 
Dintre voi taţi numai su am rămas 

pe pământ 
Bă cuget, să cânt... 


Noaptea ce me străjue acum 
E îmvesmintată glacial 

Parcă rătăcim peun litoral 
Maritim, imena și fără drum. 


Din adincul nopții fără glas 

Nu străbate nici un țipăt viu. 

Presărim la fiecare pas 

Ca'n ținutul nordului pustiu... 

Arborii ornamentați de nea GEORGE MENIUC 
Imalţă crengile spre bolți cu stea, 

Uite luna sentură polei 

De lumină. Haide pe alei, 


PEISAGIU 


Vom topi tristețea'n fulgii reci 
Printre gene agățați uşor 

Riul e"'nghețat de poți să-l treci 
Bocănind. șăgalnie din picior. 


Parcul cu obraji mortuari 

Nu ştiu ce așteaptă, dezolat, 
Haide la statui din bronz turnat 
Să vedem artiştii solitari. 


Să uităm c'au fost cindva pe-aici 
Splendori de calde primăveri, 
Cind despioau fumul alb din zări 
Cete de mărunte rindunici, 


CAUZELE ECONOMICE 
ALE RENAŞTERII 


Societatea medievală era întemeiată pe o ordine statică, în 
care locul fiecărui om era fixat de natură şi de Dumnezeu, şi sanc- 
ţionat de Biserică. Încercarea cuiva de-a se ridica peste condiţia 
sa constituia un act de revoltă contra ordinei instituite de Dumnezeu. 

Centrul de greutate al vieții medievale era la ţară, și princi- 
piul întregii activități economice eru îndestularea nevoilor omului. 
Condiţia oamenilor era legată de pămînt, aproape unica avere a 
timpului. Cine avea pămînt era liber și puternic, cine n'avea pă 
mint era la disereția aceluia care avea. O infimă minoritate de mari 
proprietari, laici și eeleziastici, posedind aproape totalitatea pă- 
miîntului arabil, deținea puterea socială și autoritatea publică; res- 
tul populației, plugari și meseriași, erau reduși la condiția de gerbi. 
Societatea feudală nu cunoștea decît două clase: nobili și șerbi. 

In evul mediu, viaţa economică era subordonată principiului 
îndestulării nevoilor elementare de hrană, imbrăcăminte şi locuinţă, 
adică de subsistenţă. Circulația averilor și schimbul de mărturi 
erau reduse la minimum. Fiecare moşie tindea să producă toate 
lucrurile de care aveau nevoie locuitorii de pe ea, Seniorul însuşi 
nu cumpăra din afară decit citeva articole de lux, ca: stofe fine, 
coloniale şi aromate, aduse din Orient. Dar în raport eu totalitatea 
activităţii economice a vremii, comerţul reprezenta o ramură ne- 
însemnată. Idealul, foarte aproape de realitate, era autarchia fie- 
cărei moșii. 

In acest regim, producţia era riguros subordonată consumației. 
Cantitatea produselor se măsura după nevoile fiecărui grup social, 
iar nevoile persoanelor, care constituiau grupul, după condiția lor 
socială. Seniorii aveau dreptul la o existență largă, independentă 
şi fără muncă, și, în adevăr, ei duceau o viață de plăceri, cheltuian 
fără socoteală, și n'ajungeau niciodată să-și acopere cheltuielile. 
Şerbii, dimpotrivă, erau siliţi să-și cîştige triul în sudoarea frunții 
și să-și potrivească nevoile la cantitatea de produse disponibile. Dar, 


A 


CAUZELE ECONOMICE ALE RENAŞTERII 4i 


cu toată deosebirea de condiție pi de trai care-i separa, nobilii și 
erbii se aseminau prin mentalitatea lor economică : și unii și alții 
nu urmăreau decit indestularea nevoilor lor. Intreaga organizare 
ceonomică a evului mediu e subordonată ideei de subsistență. 


asupra sferei altei meserii. Meseriaşii care căutau i rească 
necontenit ciștigul erau o excepţie, şi năzuința lor dag Pt 
ție cu etica medievală. Regula generală era ca atit țăranii cît şi me 
seriașii si se mulțumească cu ciștigul care le asigură traiul, 

f Urmarea e ritmul extrem de lent al vieții economice, Timpul 
Dn avea nicio valoare intr'o societate astfel organizată, Munca se 
făcea fără grabă, fără sforțare, fără invenţie, fiindcă niciun motiv 
nu îndemna la o producție cit mai mare, săvirșiti în termen cât 
mai scurt, pentru un cistig cit mai mare. Oamenii lucrau incet, 
după procedee tradiţionale, așa cum au apucat din bătrîni, consi- 
derind orice inovaţie ca un act neleal sau primejdios. Tradiția 
exercita o autoritate suverană asupra societăţii medievale. Inerţia, 
tembelismul și neprevederea așa de des imputate omului madievai, 
sunt produsul condiţiilor sale de existență. „Cu cît e mai puțin des- 
voltat omul, cu atit acceptă mai uşor forța modelului, tradiției, au- 


muncă lipsind, orice prilej de sărbătoare era binevenit. De accea 
Saal agrar cuprindea aproape tot atitea sărbători, efte 
e anran ul omului medieval era repaosul într'o viață 
Forţa care a transformat repaosul în neliniște, inerția 
: i „iÍ în 
tivitate, tembelismul în geniu calculator şi ambiţie nepotolită, forta 
care a înlocuit o ordine statică printr'una esențial dinamică și a 
transformat centrul de gravitate al vieții dela țară la oraș, forța 
pe o inta în aer toate îngrădirile societății medievale a fost 


_ Tneepind cu secolul XI, regimul economie întemeiat pe pro- 


semnat pentru a organiza un nou sistem de producţie care trans- 


prietatea agricolă e înlocuit treptat printr'un regim întemeiat pe 
t și pe bani. In secolul XIV, capitalul mobiliar e destul de în- 


formă condiția producătorilor şi 

prin aceasta în ivi i 
„Secolul XIV, spunea Michelet înte'una din formulei dur ae: 
€ începutul domniei aurului“, 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De unde vine acest capital care conține în el puterea de a re- 
voluționa lumea? Din comerțul mare, din comerțul bancar şi din 
industria mare. 


I, — COMERȚUL MARE 


Werner Sombart a explicat formarea marilor averi burgheze 
prin acumularea rentei funciare și prin îndeletnicirea marilor pro- 
prietari feudali eu comerțul. Teoria aceasta n'a fost însă acceptată 
de economişti. 

Fiii mai mici ai familiilor nobile au putut intra în comerț, dar 
eu siguranță n'au adus capitaluri. Pe de altă parte, cercetările par- 
tieulare făcute în centrele cele mai însemnate ale precapitalismului, 
la Augsburg, Florența şi Veneţia, an dovedit că marile averi bur- 
gheza provin din comerţ şi anume din comerţul mare, care s'a des- 
voltat în unele oraşe favorizate de împrejurări. Comerţul, nu renta 
funciară, a permis acumularea marilor averi burgheze care au pus 
baza capitalismului, 

Un alt isvor al capitalului a fost cîştigul realizat din stringerea 
dărilor şi din exercitarea unor meserii privilegiate. Argintarii și 
aurarii se serveau de o materie primă scumpă, care implica posesiu- 
nea unni capital însemnat, Negustorii de pește din "Țările de Jos, 
trebuiau de asemenea să dispună de eapitaluri pentru a-și procura 
corăbiile de pescuit. La fel stau lucrurile cu negustorii de coloniale, 
de aromate şi de stofe, care operează cu mărfuri de valoare, Din 
sînul acestor meseriași şi negustori s'au ridicat, după o generație 
sau două, organizatorii şi purtătorii comerţului mare. Negustorii 
îmbogățiţi din comerţ şi-au învestit apoi capitalul în mine și în afa- 
cerile principilor laici şi ecleziastici şi au realizat beneficii enorme. 
Aşa s'a constituit capitalul, ea izvor de cîştig, independent de pă- 
mint și de muncă. 

Industria minieră a jucat, în economia germană din secolul XV, 
un rol atit de însemnat încît s'a pus întrebarea dacă averile mobi- 
liare, pe care s'a intemeiat precapitalismul german, n'ar putea fi 
explicate prin venitul minelor. Iacob Strieder a arătat că eine voia 
să se ocupe cu exploatarea minelor sau en vinzarea produselor mi- 
niere trebuia să fie deja în posesia unor capitaluri considerabile. 
Industria minieră a contribuit la mărirea unor capitaluri deja exis- 
tente, dar nu la formarea acestor capitaluri. Şi în acest domeniu 
rămîne valabilă propoziția Ini Strieder: „La început a fost comer- 
țul''. Naşterea capitalismului se confundă cu renașterea comer- 
tului, 


Incepind cu secolul XI, viaţa ccoonmică se înviorează şi co- 
merțul ia din nou avint. Orașele italiene: Amalfi, Bari, Veneţia, 
care recunoșteau autoritatea Imperiului bizantin, întrețineau cu 
Bizanțul un comerţ activ, pe care Arabii l-au stînjenit, dar nu l-au 


CAUZELE ECONOMICE ALE RENAŞTERII 43 


putut împiedeea. Comerţul maritim întreține în aceste oraşe o În- 
treagă populație de marinari, de meseriași i şi de negustori, și des- 
voltă o clasă de i bogaţi și îndrăzneți, care îşi întind ope- 
Eur ga ţia pri basin Prien ` ne. Venețienii, 
npă ce au ica i -au asigurat ieşirea li- 
beră în Mediterană, întemeiază baze navale şi stațiuni Sa ciale 
în toate punctele dominante ale Imperiului bizantin. In 1082, obți- 
nind scutirea de impozite și de vămi în tot cuprinsul Imperiului, 
Morza și-au asigurat o situație privilegiată chiar şi față de Bi- 
„In același timp, Genova şi Pisa smulge Arabilor i 
mării Tirăn ienė. Insulele, a căror ele saca le iraa mare 
supremație, ead una câte una în miinile creștinilor: Sardinia în 
1022, Corsica în 1091 și Sicilia între 1058 şi 1090, In 1052, Pisanii 
gara o mica rage portului Palermo și distrug arsena- 
apoi vin ent să con ieni 
poai a : teste Venețienilor monopolul co- 
„Oruciatele au dat un nou şi decisiv impuls desvoltării oraşelor 
italiene, Pisa, Genova şi Veneţia au finanțat, echipat şi vaio apă 
cetele de cruciați în Siria şi Egipt, iar după întemeierea statelor 
creştine din Asia Mică, au continuat să le aprovizioneze, Dar eru- 
ciatele n'au oferit negustorilor italieni numai noi ocazii de ciştig 
ci le-au permis să evite piaţa bizantină și să restabilească relaţiile 
directe cu Orientul, Incă din 1098, Genova primește, pentru servi- 
ciile flotei sale, dreptul de-a întemeia pe coasta Siriei o stațiune 
comercială; în 1914, colonia genoveză din Acca obține dela regele 
Baldovin un cartier Întreg și însemnate privilegii comerciale, 
: Exemplul ei e urmat de celelalte oraşe maritime italiene care 
incepind cu secolul XII, presară cu „sealele“: lor coastele Asiei 
Mici, Palestinei şi Insulelor Bgreei. După luarea Constantinopolului, 
= 1204, nicio piedecă nu mai stă în calea expansiunii oraşelor 


Cererea de mărfuri orientale crește în raport direct eu des- 
volta rea culturii şi luxului în Franța, Anglia şi Germania, gi Italia 
care le furnizează ajunge prima naţiune comercială din lume. 

Renașterea „comerțului maritim provoacă, prin produsele in- 
Pastal şi agricole pe care, în cantități tot mai mari, le exportă 
oa Rijen reînvierea comerțului și industriei continentale, Prosperi- 

Pisei, de pildă, se răstringe asupra orașelor Florenţa şi Lucca, 
care încep, încă din steolul XII, să fabrice vestitele lor stofe de lină 
și de mătase. Din Italia, mişearea industrială şi comercială se întinde 
spre Nord Și, prin pasurile Alpilor, atinge valea Rinului şi Sudul 
Germaniei. Milanul, aşezat la încrucișarea drumurilor care leagă 
Veneţia cu Sudul Franţei și centrul Italiei cu Sudul Germaniei, ia 
un puternic avînt prin desvoltarea acestui trafic, 


44 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Oraşele germane din Nord au jucat, în marea Baltică și în ma- 
rea Nordului, un rol asemănător cu acela al orașelor italiene, în 
marea Mediterană. Negustorii germani importau din Rusia, din 
Polonia și din Țările Scandinave lemn de construcție, griu, blănuri, 
miere şi gudron și exportau în schimb produsele Sudului, stofele 
Flandrei și „spiţeriile“* Orientului. Valea Niprului servea de legă- 
tură între marea Baltică, Constantinopol și Bagdad. Cind invazia 
Pecenepilor și a Tătarilor a întrerupt această cale comercială, legă- 
tura între Nordul şi Sudul Europei răsăritene s'a făcut pe valea 
Vistulei, a Siretului şi a Nistrului, prin Liov, Chilia şi Cetatea Albă. 
Dealungul acestei căi comerciale au apărut primele oraşe moldove- 
neşti: Baia, Siretul şi Suceava. 

Din comerţul baltic au profitat mai ales oraşele Flandrei: 
Gand (Gent), Ypres, Bruges (Brügge) şi Arras. Stofele de lină 
din Flandra se bucurau de un renume universal și erau atit de cău- 
tate încit, în secolul XIII, Flandra a devenit o țară de ţesători. 
Situaţia geografică îi permitea să-și procure mai ieftin şi în can- 
titate mai mare lina engleză, de excelentă calitate, şi să alimenteze 
comerțul Nordului cu un articol fără concurență. 


II. — COMERȚUL BANCAR 


Desvoltarea comerţului s'a izbit în evul mediu de două piedeci 
pe care i le ridicase Biserica în cale: teoria „prețului just“ şi inter- 
dieţa împrumntului cu dobindă. B'serica dorea ca mărfurile să se 
vîndă eu „preţul just”, adică la un curs foarte apropiat de preţul 
de cost. Beneficiul negustorului trebuia să se reducă la atit cît era 
necesar pentru întreținerea „ones'ă“' a familiei sale, Ceea ce trecea 
peste acest „necesar“, constituia turpe lucrum, ciștigul nepermis. 
Lăsind însă necesarul la aprecierea negustorului, Biserica risca să i4 
restricție: orice valoarea practică. 

Mult mai gravă era opreliștea împrumutului cu dobindă. Bise- 
tiea asimila dobinda cu camăta şi o condamna pe motiv că „banii nu 
fae pui. Evanghelistul Luca a spus: „Daţi cu dobîndă fără nădej- 
dea de a trage folos". Sfinții Păr'nţi, sinoadele, papii, au înfierat 
dobinda ca o nelegiuire, şi „cămătarul“* eare nu se pocăia pe patul 
de moarte şi nu restituia măcar o parte din averea cîstigată prin că 
mătărie nu putea fi înmormîntat crestineste. 

Cum opreliștea era în armonie cu interesele și cu spiritul tim- 
pului, atitudinea Bisericii a fost aprobată şi de publie şi de autorită- 
tile laice, Cind economia dominantă era cea naturală și banul juca 
un rol neînsemnat în producţie, capitalul împrumutat nu putea fi 
întrebuința” decît pentru scopuri de consumaţie. Interzieînd împru- 
mutul cu dobindă, biserica apăra proprietatea feudală de ruină. 

Dar Biserica a voit să menţină opreliştea și atunci cînd creditul 
devenise o necesitate și un factor de progres şi, cum necesitatea nu 


CAUZELE ECONOMICE ALE RENAŞTERII 45 


cunoaşte lege, rezistența Bisericii a fost înfrîntă. Comereianţii an 
recurs înțiiu la diferite expediente pentru a eluda legea, Bi treceaa 
în actele lor o sumă mai mare decit aceea pe care au dat-o debitorului, 


o pagubă (de pildă n'a putut respecta un angajament), fie că a pier. 

dut ocazia unui cîştig (ar fi putut cumpăra o moşie sau un a di 

mărfuri ieftine), el are drept la o compensație, care nu e alteeva 
a. 


In comerțul maritim, mai mulţi financiari se asocia 
încărca o corabie, La întoarcere, dacă expediția a fost piem i 
asociații împărțeau cîştigul în raport cu contribuţia” fiecăruia. Be. 
neficiul reprezenta compensaţia pentru riscul la care s'au expus, 
Cînd dobinda nu se putea ascunde sub aparența unor operaţii 
comerciale, ca în cazurile de mai sus, se recurgea la împrumutul pe 
gaj. Cine dorea să se împrumute încredința ereditorului său un 
obiect de valoare (arme, bijuterii, blănuri sau stofe de preţ) gi pri- 
mea drept garanţie o sumă de bani. După un timp. gajul era retras 
și garanția restituită dar depozitarul primea, în afară de suma îm- 
prumntată, o diferență în plus, care reprezenta cheltuielile de pază. 
Dobinda se strecura în cazul acesta sub forma costului de pază, 
Alteori împrumutul ke asenndas sub forma unei vinzări fictive, ate. 
| Prin geeste procedee, bancherii serveau nevoile economiei şi rea- 
izau averi enorme. Cele mai însemnate familii florentine, milaneze. 
venețiene, se indeletniceau cu acest negoț. „Florența îmbogăţită prin 
niştiguri nepermise“', spunea cronicarul Dino Compagni. 
Saca ză ratia a a prea italieni a fost să facă din 
nitari ai Biserieii, ii iliarii şi 
E ati ai: frunte en papii, auxiliarii şi com- 
Ta sfirsitul secolului XIII, Biserica romano-catolică dev 
mare putere seculară. Papii interveneau în alegerea palace şi 
egumenilor din toată lumea catolică, pereepeau o dijmă din venitul 
tuturor bisericilor, exereitau o juridieţie care făcea neeontenita pro- 
pay trimetean „legați“ în toate țările pentru a-și apăra inte- 
Biserica crease un vast aparat administrativ, judiciar si fi 
me îmbräțişa toată lumea catolică. Intreținerea ati osie eat 
osal, cheltuielile Curiei pontificale, construcţiile monumentale, răz- 


catolice; obolul Sfintului Petru, care se încasa în unel i 

glia; contribuțiile excepționale pentru cruciate, ie Äg abea 
pildă, s'au transformat în impozite permanente; anmatela, care se 
plăteau la orice schimbare de beneficiu (oridecîteori un nou titular 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


era numit în fruntea unei mânăstiri sau în scaunul unei episcopii), 
şi reprezentau venitul pe un an al beneficiului; ezpectativele care se 
aehitau de candidaţii numiți într'o funcţie ecleziastică înainte ca 
funcția să fi devenit vacantă; confirmările, învestirile, deslegările, 
dispensele, anulările de căsătorie, vinzarea indulgențelor ete. 

Coleetorii acestor venituri erau la început oamenii Bisericii, 
care depuneg sumele încasate spre păstrare în miînăstiri. Dar banii, 
astfel depuși, nu numai că nu produceau niciun venit, dar riseau să 
fie contiseați de principii laici, totdeauna lipsiţi de bani. De aceea, 
în sevolul XIII, papii încep să recurgă la serviciul bancherilor ita- 
lieni, care aveau sucursale în toate țările catolice şi se ofereau să plă- 
tească prin bâncile lor din Roma toate sumele pe care Camera apos- 
tolică avea să le încaseze în Germania, Anglia, Franța, ete. Bam- 
cherii executan pe riscul lor operațiile de transport, și plăteau şi o 
dobindă pentru depozitele care le erau încredințate. In afară de 
aceasta, cînd papii aveau nevoie urgentă de bani, bancherii le ofereau 
sumele dorite şi primean ca garanţii concesiunea unora dintre yeni- 
turile Bisericii. La rîndul lor, bancherii câștigau din fructificarea 
depozitelor care le eruu încredințate, din sehimbul monedei în care 
era plătită dijma şi din transferul ei la Roma, O strinsă solidaritate 
se stabilește astfel între Bancă și Curie, spre cel mai mare folos al 
bancherilor, Papa pune la dispoziţia aliaților săi fulgerele ecleziastice 
pentr a-și încasa creanțele din străinătate, — Primii bancheri ai pa- 
pei sunt Ricciardi din Lucca, Chiarenti din Pistoia, Tolomei şi Bon- 
signori din Siena, principalele firme din Genova, Pavia și Piacenza. 
La mijlocul secolului XIII, toți sunt înlocuiți de bancherii florentini 
care ajung eei mai bogaţi și mai puternici bancheri din Italia. Gra- 
ție legăturilor lor en papa, Florentinii îşi întind operaţiile lor fi- 
nanciare asupra Europei întregi. 

Ca aliați ai papei Urban IV, Florentinii ajutaseră pe Carol de 
Anjou să cucerească regatul Neapolului. Drept recunoștință. regele 
îi înzestrează cu cele mai largi privilegii, Aceciaiuli, Bardi, Peruzzi. 
întemeiază fabrici, deschid magazine, obțin monopolul de-a exporta 
ariul, vinul, untdelemnul şi vitele, şi de-a exploata salinele și minele 
de fier ale regatului, Creditorii neplătiţi, ei își asigură concesiunea 
vămilor interne şi externe, baterea monedei și controlul finanţelor 
publica. Nicio țară m'a fost stoursă mai cumplit decit regatul napo- 
litan de financiarii și negustorii florentini. Controlul lor asupra 
vieții economice era atît de desăvîrşit încît, cînd Angevinii au fost 
alungați din Sicilia de Aragonezi, negustorii florentini au rămas. 
Coroana nu se mai putea lipsi de ei, 

Dar relaţiile cele mai strînse şi cele mai trainice le-au încheiat 
financiarii florentini cu Franța, unde s'au introdus mai întiiu ca 
vizitatori ai bileiurilor din Champagne, De aci s'an răspîndit în toată 
țara și, în secolul XIII, Bardi, Peruzzi, Perscobaldi, Spini, Gua- 
dagni sunt menționați în toate centrele comerciale mai însemnate. 
Negustori, creditori pe gaj, cămătari, coleetori de dări în contul 


CAUZELE ECONOMICE ALE RENAȘTERII 4T 


papei san al regelui; oameni de afaceri ai orașelor, nobililor și ai Co- 
roanei, Florentinii se insinuiază pretutindeni și înlătură concurenţa 
Evreilor și Lombarzilor propriu ziși. Averile pe care le-au strîns, în- 
verşunarea cu care-şi urmăreau debitorii şi disprețul pentru pres- 
eripțiile Bisericii stirnese, contra „cămătarilor'* străini, revolte de 
“are Coroana profită pentru a-și procura venituri. Bi seapă în urma 
darurilor voluntare care seamănă cu împrumuturile forțate, Decre- 
tele de expulzare sunt în general atenuate de rezerva, „afară numai 
dacă plătesc suma de... Oricit de mare ar fi fost sguma aceasta— 
în 1277 a fost fixată la 600.000 livre pariziene — „Lombarzii“:, pre- 
ferau să plătească decît să părăsească regatul. Camăta, care la în- 
ceput a fost un motiv sincer de persecuție, a devenit un mijloe obiş- 
nuit a A snopi visteriei fonduri, 

ancherii italieni pe care i-am întilnit in Franța, apar încă in se- 
colul XIII şi în Anglia, de unde exportă lina şi ue a T E 
fine. mătăsuri și aromate. Dar afacerile lor cele mai însemnate se 
făceau cu Coroana. Intre 1294 şi 1302, bancherii italieni au împru- 
mutat regelui 50.000 mărci, şi, cum regele nu poate plăti în bani, 
plăteşte în privilegii: eoneesionindu-le anumite ramuri ale venituri- 
lor publice, promiţindu-le să exporte lina fără să white taxe de ie- 


şire, acordîndu-le dreptul de-a se așeza în țară şi dea dobinăi pro- 
prietăți. Persecuțiile contra lor (1235, 1248, 1251, 1278), se Întețese 
pe măsură ce crese ereanțele lor și se întărește clasa mijlocie engleză, 
La începutul războiului de o Sută de Ani, în 1345, regele Angliei 
refuză să plătească sumele datorita băncilor Bardi şi Peruzzi, provo- 
cînd falimentul acestor bănci, 

Prin activitatea negustorilor şi bancherilor ei, Florenta aj nge 
cel mai însemnat centru financiar şi comercial dela afinita] i 
medin, și joacă un rol asemănător cu acela pe care îl are azi Parisul, 
Londra sau New-York, Puterea ei eeonomică se întinde asupra celor 
mai mari și mai bogate țări ale Europei, dar lipsindu-i baza terito- 
riali qi militară, Florența nu-și poate susține creanțele cu armele; 
prosperitatea ei e la disereţia debitorilor ei, Cînd aceștia refuză să 
plătească, Florența n'are mijloace de constringere contra lor. 


DI, — CAPITALUL INDUSTRIAL 


Capitalul apare ca modest instrument de i 
y producție odată cu 
economia urbană. Maistrul posedă o mică sumă de bani cu care 


consumatorului, Economia urbană i i 

tor), între A AAN a cunoaște intermediar (negus- 
n secolul XIV se ivesc, mai întîiu si i 

industria textilă din Flandra şi din Italia, = sure lare a 


48 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Tirol şi din Slovacia, în industria metalurgică din Țările-de-Joa. din 
Sudul Germaniei (Niirmberg), şi din Italia (Milan), forme de orga- 
nizare, în adevăr capitaliste. In aceste industrii apare pentru prima 
oară, între producător și consumator, intermediarul capitalist, ne- 
gustoru! fabricant. 

Mannfne'urile de postav din Florența, de pildă, erau silite 
s'aducă lina de departe, din Spania din Portugalia, din Provensa, 
și din Anglia, iar materiile colorante din Asia Mică, Funcția aceasta 
n'o puteau îndeplini decit marii negustori. Numai ei aveau legătu- 
rile gi eapitalurile necesare pentru un comerț aşa de însemnat. La 
începnt, eorporația marilor negustori din Florenţa — relabra Arte di 
Calimala — aducea postavul gata țesut din Flandra și din Sudul 
Franței și se mărginea să-l pieptene. să-l vopsească şi să-l rafineze. 
Apoi an cântat să-și mărească beneficiile mind asupra lor fabricaţia 
întreagă. Așa s'a desprins din Arte di Calimala, încă din 1212, Arte 
della lana, corporația țesătorilor de lină, 

Nona corporație s'a desvoltat atit de repede încît, la sfirgitul 
secolului XIII, a ajuns în fruntea celorlalte corporaţii florentine. 
Com însă lină indigenă era insuficientă gi de calitate mediocră, şi 
maiștrii țesători nu puteau aduca direct lina din străinătate, ei au 
căzut sub dependența negustorilor eare le-o procurau. Negustorii im- 
portatori de lină ajung astfel să îndeplinească toate funcţiile capita- 
listalni, care dirijează producţia. 

Ei proenră ţesătorilor lina, le avansează banii care le permit să 
trăiască pînă își încasează salariul, la nevoie le pune la dispoziţie 
războiul, determină calitatea şi cantitatea stofelor de tesut și, în 
sfîrșit, se însărcinează cu desfacerea produselor, rezervîndu-și toate 
riseurile și benficiile operațiilor. Acest sistem de producție reduce 
pe ţesători, piunri, vopstori, pieptănători și scărmănători ete, care 
pînă atunci eran meseriaşi indepedenți, la rangul de simpli salariaţi. 

Activitatea industrială, împărțită sub regimul economiei ur- 
bane în mai multe ateliere independente, se concentrează acum în 
anele ramuri industriale, în mîinile unui număr restrins de eapi- 
talişti eare dispun de materia primă, de instrumentele şi de bra- 
tele de muncă, In sinul corporației linei se constitue un grup 
de mari postăvari eare asumă direcția producției, Bi îşi unese 
capitalurile și formează societăţi în nume colectiv şi cu răspundere 
nelimitată, Lâna importată aparține exclusiv corporației, care nu 
permite să fie vindută particularilor. Corporaţiei aparţin și spălă- 
toriile, uscătoriile și cazanele uriaşe în care se spală, se usucă, se vop- 
sește lina, În aceste ramuri de producție, munca se făcea în mars, 
în condiţiile mannfacturilor moderne. Torsul şi țesutul se făceau la 
domieitin. Muncitorii care doreau de lucru luau fuiorul dela negas- 
torui-fubrieant și i-l aduceau tors; firul tors era împărţit altor lu- 
erător! la domiciliu care-l țeseau. Exploatarea muncii la domiciliu 
în industria textilă rămîne pînă la începutul secolului al XIX-lea, 
forma dominantă de organizare a capitalismului, 


CAUZELE ECONOMICE ALE RENAŞTERII 49 


Nicăeri însă capitalismul n'a pătruns mai adîne și n'a operat 
transformări mai radicale decit în industria minieră. dude mi- 
nieră și comerțul cu metale preţioase au constituit ramura cea mai 
însemnată a economici germane dela sfirşitul secolului XV şi prima 
jumătate a secolului XVI. Producția de metale (aur, argint, aramă, 
zine, plumb, cositor) a Imperiului german a fost evaluată, într'un 
decret din 1525 al lui Carol-Quintul, la două milioane florini aur. 
Pină la descoperirea minelor d argint din Potosi (1545), produa- 
Ha germană de argint întrecea producția celorlalte continente. Şi 
mai covirșitoare e superioritatea Germaniei în cupru. Orașe şi 
provineii întregi datorese prosperitatea lor industriei miniere. Ti- 
rolul, Saxa, regiunea munților Harz s'au desvoltat din exploatarea 
minelor de argint şi de cupru. Stiria s'a îmbogățit din exportul 
piritei, Ridicarea Habsburgilor la rangul de mure putere la sfirșitul 
ranana XV se datorește bogățiilor miniere din provinciile lor ere- 

Capitalul german nu s'a mărginit să loa minele IT 
riului, ci și-a întins antivitatea și asupra alton. tiri Ami Ss aţi 
cat un rol eovirşitor în exploatarea minelor de mereur și de argint 
din Spania, iar Welserii au participat la valorificarea minelor din 
pax maoa Marii comercianți din Sudul Germaniei şi-au în- 

na operațiiie asupra minelur din 3 i i 
egala p din Suedia, Anglia, Polonia, Boemia 

In urma intervenției capitalului german, industria minieră diu 
Slovacia a luat o mare desvoltare la sfirșitul secolului XV, Un in- 
dustriaş originar din Cracovia, Ioan Thurzo, izbutise, cu ajutorul 
unor pompe, să pună din nou în lucrare minele de mult părăsite. In 

490, Thurzo s'a asoelat eu Fuggerii pentru exploatarea minelor de 
cupru și de argint din Neusohl (Banskà Bistrica}, şi asociația lor 
a durat pînă în 1325, cînd Fuggerii au obținut singuri concesiunea 
exploatării minelor slovace, Ciştignl realizat de Puggeri între 1459 
şi 1525 a fost evaluat la un milion şi jumătate de florini. 

Insemnitatea industriei miniere pentru începutul capitalismn- 
lui german e atit de mart, încît s'a pus întrebarea dacă primale 


Industria minieră nu eè interesantă numai tru d i 
extensivă, ci și pentru formele ei de depuna. jasil AP 
Antreprenorii industriali concentrează în mine un mare număr d» 
muncitori, care trăiese exelusiv din salariu şi care nn posedă nimie 
afară de braţele lor. Acești muneitori prezintă deja toate earacte- 
rele proletariatului modern, N esiguranța existenței agravată de crize 


4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


periodice de șomaj: nomadismul, rerultînd din nesiguranța existen- 
ței, care împinge pe minierii germani să cutreere provincii și țări 
în căutarea lucrului, întrebuințarea femeilor gi copiilor în mine; 
criza de locuinţe; plata salariilor în natură, care permite antrepre- 
norilor să realizeze beneficii şi asupra salariilor, şi, în sfîrşit, grevele 
și revoltele prin care muncitorii caută să obțină condiţii de muncă 
mai bune. La revolta muncitorilor, patronii răspund înțelegîndu-se 
să nu plătească niciunul salarii mai mari decit altul și să nu dea de 
lueru agitatorilor concediaţi. Astfel, în 1520, principii din Saxa s'au 
anit cu proprietarii de mine din Boemia pentru a împiedece pe 
muncitorii dela o mină la alta, E vorba deci de un cartel patronal, 
încheiat cu scopul de-a domina piața muncii și de-a influența cererea 
și oferta în sensul intereselor proprietarilor de mine. 


IV. — STATUL ȘI DESVOLTAREA CAPITALISMULUI 


Intre Stat și capitalism s'au stabilit dela început legături də 
strînsă solidaritate. Aşa cum s'a constituit în secolul XV, monar- 
hia națională prezintă aspectul paradoxal al unui Stat centra- 
lizat şi modern care e redus să trăiască din veniturile unui Stat feu- 
dal. Războiee necontenite şi nevoile unei administrații tot mai 
complicate reclamă venituri regulate și însemnate, iar visteria nu 
dispune decit de venituri eșalonate la epoci și locuri îndepărtate. 
Cînd are nevoie de resurse imediate, guvernul e silit să seonteze dis- 
ponibilitățile sale viitoare, adică să recurgă la credit. Expediţii'e 
lui Carol VIII, Ludovic XII și Francise I, în Italia ar fi fost impo- 
sibile fără concursul sucursalelor Iyoneze ale băncilor italiene. Pro. 
verbul pecunia nervus belli, circula în Italia încă din secolul XIII. 

Prin nevoile sale permanente și uriașe de bani, Statul stimulează 
desvoltarea unor forme de organizare specifie capitaliste, cum sunt 
băneile, cartelurile, monopolurile. Primele bănci și societăţi pe ac- 
țiuni din Italia s'au constituit pentru a acoperi mai uşor împrumu- 
turile publice și pentru a repartiza riscurile asupra unui număr mai 
mare de creditori. 

Răspindirea marilor întreprinderi capitaliste în industria mi- 
nieră se datorește, de asemenea şi în primul rind, Statului, care rea- 
liza beneficii mai mari prin exploatarea intensivă a minelor, la o 
mare întreprindere, decit prin vechile procedee ale corporațiilor mi- 
niere, 

Dar nicăieri nu se vede mai clar legătura între fiscalism și 
capitalism decit în formarea cartelurilor şi monopolurilor. Carol II, 
regele Neapolului, eare poseda salinele din Provensa şi Filip cel 
Frumos, regele Franței, care era proprietarul salinelor din Aigues- 
mortes, silese în 1301 pe bancherii și fermierii florentini, care le 
luaseră cu arendă, să încheie un cartel pentru a provoca nu prin con- 
curenja lor, scăderea prețurilor. Papa Paul II încheie în 1470 cu 


CAUZELE ECONOMICE ALE RENAŞTERII 51: 


Ferrante, regele Neapolului, un cartel menit să înlăture e “coneu- 
rența pe care şi-o făcuceau minele lor de alaun din Tolfa și din Ischia e 

Ca şi cartelurile, cele mai însemnate monopoluri dela sfîrșitul 
evului mediu și din timpul Renașterii sunt nu atit creaţii ale ne- 
gustorilor eit produse ale politicei fiscale a Statului, À 

Suveranii veșnic lipsiți de bani, pentru a obține împrumuturi 
cit mai mari, acordă negustorilor monopolul vinzării unor mărfuri 
de care dispun în virtutea drepturilor lor regale, Aga s'a format, 
încă din secolul XII, monopolul comerțului de sare în regatul Si- 
viliei ; monopolul comrețului de lină în Anglia secolului XIV; mo- 
nopolul comerțului de alaun în Statele Pontificale din secolul XV, 
și, mai ales, monopolul comerțuni de coloniale şi aromat în Portu- 
galia și al comerţului de metale în Germania secolului XVI. Această 
politică fiscală e cu atît mai remarcabilă cu cît era violent combătuă 
de popor. Dieta din Colonia-Trier (1512) s'a făcut ecoul sentimen. 
tului popular pedepsind cu confiscarea averilor pe „acaparatorii“* 
care stocau marfa pentru a o vinde mai scump. Dar cind, în virtutea 
acestei hotărîri, procurorul fiscal a pornit acțiunea contra marilor 
comercianți monopolizatori din Augsburg (Fugger, Welser, Rem, 
Grander, ete.), aceştia au făcut apel la toți principii, care erau debi- 
torii lor, la electorul de Saxa, la arhiducele Ferdinand şi, mai ales, ia 
Carol-Quintul, Iacob Fugger, eare angajase 850.000 florini în alege- 
rea lui Carol-Quintul, reamintește acestuia că „fără mine Maiestataa 
Voastră n'ar fi putut obține coroana romană“. Rezultatul e că Im- 
păratul ordonă, dela Burgos, procurorului fiscal să înceteze orice ur- 
mărire (15 Sept. 1523), 

Inlăturind primejdia care-i amenința din partea Dietei, Habs- 
burgii și-au asigurat favoarea marilor financiari şi comercianţi. Co- 
munitatea intereselor care-i leagă explică extensiunea mișeării de 
monopolizare. Cartelul cuprului din 1498 s'a format din ordinnl 
împăratului Maximilian I, pentru a permite negustorilor din Augs- 
burg să domine piaţa Veneţiei. Mai mult, prin mandatul din 13 
Mai 1525, Carol-Quintul declară că contractele încheiate pentru vin- 
derea metalelor nu trebne considerate ca monopoluri. Negustorii putea 
deci vinde aceste metale cu preţurile cele mai urcate, 

Nevoia constantă de bani silește pe Carol-Quintul, ca şi pe tei- 
lulţi suverani, să calce principiile medievale ale „prețului just“ şi 
să considere capitalismul ca un fenomen natural al evoluției vieţii 
economice, 


V. — NOUA CLASĂ CAPITALISTA 


Prin înmulţirea afacerilor și prin desvoltarea mijloacelor de 
producție și de schimb s'au constituit averi imense și o clasă nouă 
de eapitalişti, care au exercitat o influență decisivă asupra desvoltă- 
rii civilizaţiei. 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Printre marile puteri financiare din timpul Renaşterii, Flo- 
rentinii ocupă un loc de frunte. Pe cînd puterea economică a Ge- 
novei și a Veneției se întemeia pe comerțul oriental, bogăţia Flo- 
renței își avea izvorul în afacerile bancare. Fără acces la mart, 
Florentinii n'au putut juca un rol însemnat decit prin băncile lor, de 
aceea s'au specializat în afacerile de bani și de credit, 

Pe la 1470 existau la Florenţa 32 bänci, dintre care cele mai 
însemnate erau ale familiilor Medici și Pazzi. 

Medicii, originari din Mngello (valea Arnului), s'au aşezat la 
Florența pe la 1200 și s'au îmbogățit repede prin comerț și prin 
bancă. aL începutul secolnini XV, Geovanni de Medici ajunge ban- 
cherul papei Ioan XXIII și cel mai mare financiar al Florenței. 
Fiul său Cosimo il Vecchio (eel Bătrin), îşi intinde afacerile asu- 
pra Europei întregi și, adevărat Rotschild al vremii, eheltnieşte o 
avere cu care s'ar fi puntut cumpăra o țară pentru înenrajarea li- 
terelor şi artelor. In 1434, el ajunge stăpinul Florenței și, 
tind formele republicane, institue principatul absolut, fără să-şi ne- 
glijeze afacerile (1431—1464). Nepotul sâu, Laurenția cel Măreț 
(1469—1492), nici m mai simte nevoia de-a respecta formele re- 
publicane, Cei mai mari suverani aì timpului îl tratează ca egalul 
lor, iar în Italia e reennoseut ea arbitru al păcii şi al războiului, 
Poet, orator, mecenat, Laurenţiu e unul din cei mai desăvirşiţi re- 
prezentanți ai Renașterii. In același timp el se ocupa de băncile 
sale din Bruges şi din Lyon, dar pierde în afacerile en Carol Te- 
merarul şi eu ginerele acestuia, Maximilian, sume atît de mari, 
îneit e silit să închidă suenrsala dela Bruges. Pe la 1480, Medicii 
pierd situația predominantă în finanţele internaţionale. 

Locul lor îl iau Frescobaldi, Gualterrotti, Guadagni şi Strozn. 
Gurolamo Fresenbaldi şi Filippa Gulaterotti au fost printre eei 
dintii financiari care au prevăzut viitorul Anversei. Amîndoi se 
ocupă cu distribuirea colonialelor aduse la Lisabona și cu afaceri 
de bancă. Fi sunt printre cei mai mari creditori ai Curţii burgunde 
și ai orașelor flamande, Bruges și Anversa. Gulterrotti participă 
la finanțarea expediției lui Almeida în Indiile Orientale, iar Fres- 
cobaldi primește dela Enric VIII mari sume de bani pentru a des- 
volta comerțul extern al Angliei. Pentru motive care nu se cunose, — 
dispoziţii seerete ale lui Enric VIII, înțelegere între Freseobaldi și 
Francise I, s'au incapacitate de plată — Preseobaldi n'a putnt trans. 
fera în 1516 subsidiile pe eare Enrie VIII le acordase lui Maximilian 
1, şi acest fapt a pricinuit egecul lamentabil al expediției imperiale 
și falimentul casei Freseobaldi, în 1518. 

Casa Gualterrotti s'a menţinut pînă la moartea lui Filippo, în 
1523, cind a fost lichidată. Cu ea a dispărut ultima easă floren- 
tină din Țările de Jos. Soarta bancherilor florentini depindea de 
poziţia internaţională a Franței, după cum a Fuggerilor şi a Geno- 
vezilor era legată de politica Ini Carnl-Qnintul, Rivalitatea a lor doi 


CAUZELE ECONOMICE ALE RENAŞTERII 53 


suverani a silit pe cei dintiiu să părăsească Anversa, ar pe cei din 
urmă Lyonul, AR 

Ultimul mare reprezentant al i florentine, Filippo 
Strozzi; fiind căsătorit cu sora lui Leon X, a ajuns vistiernic al 
Camerei apostolice şi a exercitat o mare influență asupra politicii 
pontificale în timpul celor doi papi medieceni, eon X şi Clementa 
VII. Băncile lui din Lyon, Roma și Florența treceau drept cele mai 
sigure case de depuneri. Dar împrumuturile acordate regelui Fran- 
tei și căderea Romei în 1527 l-au dus la pragul falimentului, 

„Anul 1527 inseamnă o cotitură decisivă în istoria Florenței și a 
Renaşterii italiene. Ocuparea și jefuirea Romei de către trupele 
imperiale au cauzat bancherilor florentini pierderi enorme, Revo- 
iuţia din 1527 şi întreruperea comerţului cu Franţa şi cu Neapolul, 
din cauza războiului, a desăvirşit ruina economiei şi finanţei flo- 
rentine, 


Genova fusese, pe lingă Veneţia, cel mai însemnat comer- 
cial dela atirșitul evului mediu, In afară de relațiile ati orien- 
tul, unde ocupau o poziție de mare putere, Genovezii făceau comerţ 
cu Spania, cu Ţările de Jos, cu Anglia, Instituţiile lor de credit și 
de asigurare, în special celebra „Casa di San Giorgio", erau consi- 
derate ca modele de organizare, dar îşi mărgineau activitatea la 
i ai intreprinderilor genoveze, 

secolul XVI, au încercat să e loateze noile 
merț spre Indiile orientale și oocldoitale, dar au igo re pă 
Portughezi şi de Spanioli. Atunei s'au așezat la Anversa şi au luat 


„Pînă în secolul XV, cînd şi-a întins stă înirea ra 
din Nord-Estul Peninsu lei, Veneţia abia eva fi Pre rel e 
un stat italian. Puterea și bogăţia ei s'au întemeiat pe legăturile 
ei cu Orientul, Plotele ei comandă Mediterana orientală şi comerțul 
de coloniale și aromate din Alexandria. Prin trecătorile Alpilor 
Veneţia face legătura între Orient pe de o parte și i Boe 
az Polonia și Ungaria, pe de alta. Comerţul ei extern a fost evaluat. 
secolului XV, la 10 milioane de ducați, dar capitalul e, 
nu servea decit la întreținerea comerțului venețian. 


Dintre baneherii Germani, cei mai însemnați au fost, Fuggerii 
Strămoșul familiei, Hans, era țesător într'un sat al Bavariei, În 
1367 s'a așezat la Augsburg, unde, pe lingă țesătorie s'a ocupat și 
en comerțul. La moartea sa a lăsat o avere, considerabilă pentru 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai însemnate din Augsburg. Ei aveau un magazin permanent în 
Fundaco dei Tedesehi, la Veneţia, de unde importau bumbacul ne- 
cesar pentru fabricarea şesăturilor de barchet. Iacob II Fugger pă- 
răseşte comerțul cu aromate, mătăsuri şi lenajuri, şi se dedică ope- 
rațiilor mult mai bănoase ale comerțului bancar şi ale extraceției mi- 
niere, In 1488, el împramută arhiducelui Sigismund 150.000 florini, 
și primeşte în sehimb concesiunea minelor de argint din Sehwaz 
(Tirol). 

Odată porniţi în această direcție, Puggerii ajung să joace un 
rol covîrşitor în industria minieră din Tirol și din Carintia, îşi în- 
tind operaţiile asupra Slovaciei, unde, împreună cu Ioan Thurzo, ex- 
ploatează minele de cupru din Neusohl (Bankă Bistrica) şi alt loca- 
iităţi slovace, asupra Poloniei, Angliei, Italiei, Spaniei, 

Adevăratul întemeietor al bogăției şi gloriei familiei e Iacob 
Fugger cel Bogat (1459—1525). La sfirșitul secolului XV, el intră 
în legături de afaceri cu papalitatea și, la începutul secolului XVI, 
timp de două decenii, e cel mai de seamă om de afaceri al papilor în 
Nordul şi Estul Europei. Şi mai însemnate sant afacerile financiare 
pe care le încheie cu Habsburgii. Rolul lui Iacob Fugger a fost de- 
cisiv în alegerea lui Carol-Quintul, şi tot el mobilizează resursele 
care permit lui Maximilian I şi Caro!-Quintul să-și țină curtea și ar- 
mata și să se ridice pe primul plan al politicii internaționale. Iacob 
Fugger nu întrece numai pe finaneiarii germani, ci. şi pe cei italieni. 
Afacerile lui se întind din Slovacia pină în Anglia, din Neapol și An- 
dalusia pînă le Dantzig. 

„Numele lui Iacob Fugger și al nepoților săi, serie cronicarul din 
Augsburg Clemens Sender, e cunoscut în toate regatele şi ţările, 
chiar şi în cele păgine, Impărați, regi, principi şi seniori i-au trimes 
ambasadori, pupa l-a îmbrățișat şi l-a sărutat ca pe fiul său cel mai 
scump, iar cardinalii s'au ridicat în picioare înaintea lui*“, 

Capitalurile acumulate din comerţul cu Veneţia îndeamnă și pe 
alți negustori germani să caute cîştiguri mai mari în afacerile 
bancare şi în industria minieră. Cei mai însemnați, după Fuggeri, 
sunt Welkerii, originari din Augsburg și înobilaţi în 1532. Creditori 
ai Habsburgilor, amestecați în toate afacerile legate de politica aces- 
tora, Welserii n'au renunţat nici la comerțul de mărfuri. Dimpotrivă, 
cu un admirabil spirit de adaptare, au tras toate consecințele desco- 
peririlor geografice care au mutat căile comerciale din Mediterana 
în Oceanul Atlantic Astfel, în 1503, îi vedem la Lisabona, unde agen- 
tul lor încheie cu dom Manuel, un tratat de comerț prin care se asi- 
gură comercianților germani privilegii vamale și dreptul de-a par- 
ticipa la comerţul cu Indiile orientale. La expediţia lui Francisco 
Almeida din 1505, organizată de financiarii germani și italieni, 
Welserii reprezintă contribuția cea mai însemnată (20.000 fl, Fug- 
perii 7.000 fl., Genovezii şi Florentinii împreună 29.400 fl), Bens- 
ficiul realizat a fost de 175%. Descurajaţi însă de gicanele pe care 
Coroana portugheză le face la plata dividendei, Welserii se speciali- 


CAUZELE ECONOMICE ALE RENAŞTERII 55 


zează în comerțul de distribuţie a aromatelor, pe care Portughazii 
din lipsă de vase şi de capital nu le pot transporta în Nordul Eu- 
ropei. Funcția aceasta o lasă pe seama Welserilor gi a altor case 
germane. 

Cu o îndrăsneală care întrece şi pe a Fuggerilor, Welserii caută 
să asigure capitalului german, un loe cît mai însemnat în coloniile 
spaniole. Ei dobindese întinse plantaţii de trestie de zahăr în insu- 
lele Canare (1509), inu cu arendă minele de cupru din San Do- 
mingo, obțin pentru patru ani monopolul importului de selavi negri, 
şi încep în 1528 exploatarea Venezuelei, care le-a fost concesionată 
pentru garantarea unor Împrumuturi. In trei generaţii, Welserii 
s'au ridicat la însemnătatea unei puteri financiare internaționale, 

A treia casă de comerţ şi de bancă germană a fost a Höchstette- 
rilor, originari, ca şi Welserii, din Augsburg. Ei au fost printre pri- 
mii financiari germani care s'au aşezat la Anversa, în centrul de dis- 
tribuție al comerțului portughez. Conducătorul firmei, Ambrosi» 
Höchstetter, a participat cu 4.000 florini la exepediția lui Francisa 
Almeida din 1505, Dar specialitatea lui e specula asupra mărfurilor 


Hochstettar, serie Clemens Sender, principi, conți, nobili, bu ji 
servitori şi servitoare au depus banii pe care-i nucă şi a gr 
cinci În sută. Mulţi argaţi, care n 'aveau mai mult, de zece florini, i-au 
depus la banea lui, convinși că-i depun în miimi bune. Se crede că 
într'o vreme a plătit dobinzi la un capital de nn milion**, 
Concurența mereuriului spaniol i-a pricinuit însă pagube atît 
riza az în e. banca Höchstatter a încetat plăţile, Palimen- 
st ui merenrinlui“+ vi i i i i 
e E ga rad & provocat prima dintre marile crize de 
Pe lingă Fuggeri, Welseri şi Höchstetteri, se întilnese în toata 
centrele de afaceri 0 serie de alți financiari grmani, ca Herwart, 
Rehlinger, Grossemprot Paumgartner, Rem, Haug, Imhoff, ete. 


Victoria Habsburgilor asupra Franței și întinderea stăpinirii 
spaniole asupra Italiei, au însemnat irrrti cete dea az 
a finanței florentine. Bancherii florentini an fost alungați de Ge- 
vonezi dela Roma și dela Neapol, de Germani și de Genovezi din 
Țărilede-Jos, de Englezi dir Insulele Britanice, Cimpul de acţiune 


toria Habsburgilor a aruncat capitalul nui fa tu , 3 
iar capitalul florentin în tabăra genovez în tabăra imperială, 


56 VIAȚA ROMINEASCĂ 


VI. — FORMAREA SPIRITULUI CAPITALIST 


Inmulţirea şi desvoltarea întreprinderilor au creat un spirit 
nou care, prin opoziţie cu cel feudal, s'a numit capitalist. Intreprin- 
derile mari şi comerţul internațional au rupt vechile îngrădiri mə- 
rale și religioase și au scos activitatea economică din lăgaşul tradi- 
ţiei și a! empirismului, pentru a o așeza pe baze raţionale şi pentru 
a o indrepia spre scopuri mai îndepărtate decit satisfacerea ims- 
diată a unor necesități locale. 

Negustorii şi meseriașii care constituese populația orașelor s'au 
emancipat de orice legătură de dependenţă cu pămiutul. Munca Le 
e liberă și a făcut din ei oameni liberi, Dar ei nu conslituese încă o 
clasă capitalistă. In marea lor majoritate sunt mici producători şi 
negustori independenţi, care-și ciştigă pinea de toate zilele prin 
munca lor proprie, Idealul care-i insuflețeşte e să-și asigure un trai 
modest și sigur, în conformitate cu condiția lor socială, Mentalitatea 
lor e încă medievală. 

Pentru ca o nouă mentalitate economică să poată triumfa a 
fost nevoie ca vechile condiţii de producție, în primul rind monopo- 
lul industrial al orașelor și sistemul corporativ care se opuneau 
desvoltării noilor forţe de producție, să fie suprimate, Industrie 
rurală la domiciliu, realizind această condiţie, prezintă forma ces 
mai veche a capitalismului liber şi în sinul ei se manifestă primele 
simptome ule noului spirit capitalist, Urmează apoi industria mi- 
sia și noile industrii ale Renașterii, librăria şi industria de răz. 

iu. 

U mare întreprindere, ca cele de mai sus, nu se poate crea, și 
odată ereată nu poate trăi, dacă nu e organizată după un plan 
raţional, bine conceput, care să țină seamă de scopul urmărit şi de 
mijloacele disponibile şi să stabilească un raport avantajos inite 
cheltuieli şi venituri. Acest raport se exprimă prin ciștig. Ciştigu) 
sau beneficiul e condiţia esențială a succesului unei întreprinderi. 
Fără cîştig nu există proprietate industrială şi comercială, 

In vechiul regim corporatist ciștigul era limitat la indestularea 
nevoilor familiare şi individuale ale producătorului. Economia ca- 
pitalistă e întemeiată pe cîștigul nelimitat, fiindcă nu există cig 
tig, oricît de mare, dincolo de care să nu se poată concepe unul şi mai 
mare. De unde rezultă că o întreprindere, odată pornită, nu se ma: 
poate opri fără a declina. Antreprenorul capitalist e silit să-şi 
desvolte necontenit întreprinderea, să cîştige tot mai mult, și să 
sacrifice acestui scop orice altă considerație. Interesul întreprinde- 
rii e suprema lege a conduitei lui. Toate lanţurile eare stinjenese li- 
bertatea comerțului şi a industriei sunt afărimate. Toate serupulele 
morale, sentimentale sau etnice cad în faţa interesului comercial, 
Interdieţia împrumutului cu dobindă e căleată din momentul în eare 
devine dăunătoare producţiei. Fiindcă fărîmițirea feudală menținea 
anarhia, îngreuia întreținerea drumurilor și stînjenea comerțul, 


CAUZELE, ECONOMICE ALE RENAŞTERII 57 


noua clasă capitalistă a combătut fendalitatea şi a susţinut năzuin- 
tele de concentrare și de absolutism ale monarhiei. | 

Condiţiile de succes ale antreprenorului capitalist au devenit 
virtuțile societăţii burgheze. I libri della famiglia de Leon B. Al- 
berti (1465) dovedesc că morala negustorilor şi industriaşilor flo- 
rentini dela mijlocul secolului XV e pătrunsă de spiritul de între. 
prindere, 

Principiul fundamentaj al activității burgheze e excedentul ve- 
niturilor asupra cheltuielilor. Burghezul nu se mai mulțumește să 
ou cheltuiască mai mult decit cîștigă, ci caută să facă economii, 
Cruţarea liber acceptată, nu impusă, e pentru e] o virtute, Oriea 
cheltuială de prisos e considerată ca un act de nebunie, ca o primej- 
die de moarte; iar eruțarea ca un titlu de glorie. „Un ban cruțat îţi 
face mai multă onoare decit o sută de bani cheltuiţi”, spune un 
proverb florentin citat de istoricu) Guicciardini, 

Principiu] economiei se aplică nu numai la bani, ci la orita 
formă de energie, „Nu mă folosesc, spune Alberti, de corpul, de su- 
fletul şi de timpul meu decit raţional; caut să le ernț cit mai mult 
şi să le risipese cât mai puţini, 

Omul medieval nu preţuia timpul, fiindeă n'avea ce face cu ci, 
Omul modern, copleșit de afaceri a constatat că timpul e seurt şi 
prețios, de aceea caută să-l utilizeze rațional, După risipă, ceeace 
morala burgheză condamnă mai sever e inactivitatea, „mama tutu- 
ror viciilor'*, In secolul XIV, apare în Italia orologiul, care măsoară 
timpul și reglementează activitatea orășenilor. 

Onestitatea burgheză se exprimă prin respectul contractelor și 
convențiilor, fiindcă susține creditul şi e deci avantajoasă, 

La începutul secolului XVI, noua mentalitate se afirmă birui. 
toare nu numai în orașele italiene, ei în toate țările care participă 
la comerțul internațional, și urmarea e că toate raporturile sociale, 
tradiționale și patriarhale cu cortegiul lor de credințe și de idei ve- 
nerate din vechime se disolvă pentru a fi înlocuite cu alte idei şi 
credințe care să fie în conformitate cu noile forţe economice și sociale. 


ANDREI OŢETEA 


TEZE ŞI PARANTEZE 


PACIFISM ANOST 


Cit aer, cîtă lumină, cîtă înălțime de judecată, cîtă înţelegere, 
cîtă bună și sănătoasă libertate, ni-ar intra în suflet, dacă n'am fi 
atit de obsedaţi de grija unității, 

Nevoiu ce ni-am sugerat de-a fi împăeaţi cu noi înşine este forma 
cea mai anostă a pacifismului. 

Nu țin, nu mai țin a fi împăcat cu mine însumi, 

Ah da, aş face oarecari jertfe în vederea acestei conciliări, dacă 
în mine ar fi un singur cu. Acelui domn eu "i-aș astupa gura cu 
citeva fraze mai mult sau mai puțin reușite și cu un pumn de 
scrupule exterioare, — și mi-aş căuta de treabă. Dar cn numeroșii eu 
din mine cum dracu să mă pun de acord? Dar parcă ei între ei se 
înțeleg și se învoiese? Atita rău! 

Mărturisese că pentru puţina mea liniște prefer în toate privin- 
tele a fi pe picior de războiu dacă nu chiar faţă de toţi, cel puțin en 
unii dintrinșii, dar mai ales nu sunt așa doritor să-i văd înminun- 
chiați grămadă, ca pentru asalt, alături de mine — sau împotriva 
mer. 

Credeţi-mă : Divide et impera este și aici cea mai bună tactică. 
Nu am nevoe de prieteni sau de complici, Am nevoe de duşmani în- 
vrăjbiţi de moarte între ei. 


„VIS ŞI ARMONIE“ 


Inţeleg la rigoare unitate cu alții, dar și unitate cu mine 
insumi? Ce naivitate! 

Atita prevedere am şi eu de a nu mă uniformiza singur. Insepa- 
rabilii se desguță într'o bună zi, nu atît unul de altul, cît de pre 
supusa sau reala lor identitate și similitmdine. 

Pace şi bună învoire oriunde, — numai nu în cuprinsul meu 
propriu. N'am poftă să due en mine, măcar o singură zi, un cimitir. 
Pot trăi și fără „vis și armonie“ 


RETI 


TEZE ŞI PARANTEZE 59 
DESGUSTUL DE SINE 


Dindu-și seamă că în lumea asta unica meteahnă fără leac este 
desgustul de sine, grija de căpetenie a amicului meu deeînd a început 
să vie în confliet cu viaţa, era ca nu care cumya să fie pus vreodată 
în situaţia de-a se scîrbi de el însuşi (Aflase adevărul de bază că cu 
un pie de filosofie și cu vreo citeva batiste în buzunar e chip de-a 
suporta și mirosuri nu tocmai plăcute, pe cînd nici miresme din cele 
mai îmbătătoare nu-s în stare să unihileze exalările mlaștinilor noas 
tre nevăzute), 

Vreme îndelungată a și isbutit a păstra către sineşi o oarecare 
deferenţă. Işi acorda o atenție destul de pronunțată și cu orice prilej 
îşi marea o serioasă bunăvoință. De cîte ori nui s'a întîmplat ca 
procesele de ordin moral ce şi-le intenta în sinea sa cu categorica 
intenţie de se osîndi eu toată asprimea să rămiie înmormintate în 
încăpătoarele arhive ale conștiinței sale revenită la sentimente mai 
bune, sau să se mîntue în favoarea lui — spre propria sa surpriză ! 

Acuma însă” s'a înfundat, De ce "i-a fost teamă n'a putut scăpa, 
De cînd nu-și mai poate tăinui către el însuși faptul patent că grijile 
și necazurile bănești, cu odicasele lor răsfringeri, au pus definitiv 


Intr'adevăr, ce stimă vreţi ca să-i inspire un biet om a cărui 
etică, estetică, metafizică, mitologie, cu un envânt întreaga-i ființă 


se localizează gi nu se materializează niciodată în acte de vulgară 
omenie, ci invariabil gîndul îl mînă spre cîte-un candid pornit a-și 
deschide targ băerile pungii oricind, pentru oricine. 


Cam acestea 'i sunt interpretările și criteriile faţă de cele mai 
alese valori morale. Şi să nu se cutremure amicul meu la perspectiva 
de-a se vedea confundat de identitate? Consubstanţial cu un per- 
sonaj care denaturează atit de radical noțiuni ce din vremi stră- 
vechi își au locul lor bine statornicit în fruntea cunoseutelor bunuri 
ideale? Solidar cu un nenorocit care toate le subordonează preocu- 
părilor sale mizere de nevoia permanent? 

Nu cămătarul netrebnic, nu îmbogăţitul veros al sdruneinărilor 
speciale, nu insolentul traficant al furniturilor şi valutelor, nu eati- 
felatul ocrotitor şi complice al fraudelor masive, nu cinicul copirtaș 
al marilor antreprenori favorizați, nu șperțarul acreditat și atitrat, 


60 ' VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu vrednicul de încredere centralizator și distribuitor al comisio- 
nului „legal'“, e tot mereu cu gindul la bani. Nici nu vă închipuiţi 
ce accesibil e celor mai înălțătoare elanuri, Trebue să-l vedeți în 
ceasurile sale de dilatare sufletească, după eite-o operație deplin 
reușită, cum vibrează de idealism, stăpinit în întregime de inspirați: 
de abnegaţie, de veleităţi de caritate şi de năzuinţi de artă, da, da, 
de artă. (Ce vi se pare curios aici și de ce deschideţi ochii mari ). Tot 
ce este întrinsul bun, delicat, azuriu, se destășură cu o grație trans- 
cendentă. In momentele acelea de binecuvitată mulțumire lăuntrică 
nici să nu audă vorbindu-se, fie chiar numai prin aluzie, de greutăți 
și ananghii, şi nici să nui se înfăţișeze înaintea ochilor priveliștea 
chipurilor supte şi vlăguite de griji, privelişte care fringe entusias- 
mul, anemiază avintul, întunecă zările..., 


Lipit, ferecat, încleit de gindul pustiitor al banului e tocmai - 


amicul meu, e] intelectualul, el iubitorul de frumos, el pasionatul de 
idei şi de sinteza. 

Dinsul, da, dinsul este tulburat și excitat mereu de viziunea sa- 
turnală a banilor, care absorbindu'i toată inteligența, toată cugetarea, 
toată inventivitatea, îl obligă a goni fără răgaz după proiecte şi com- 
binaţii. Ah, materialistul! Ah, lacomul! Ah, omul fără orizonturi 
largi, care în goana lui desmäțată după gologani pentru satisfacerea 
cotidianului sărae îşi risipește sănătatea, voioşia, mindria, autono- 
mia, spiritualitatea |! Stai și te întrebi cum poate un om cu judecată 
să-și pulverizeze demnitatea, respectul de sine, darurile ee le-o fi 
avind, de dragul cărui lucru? De dragul unei păcătoase da chirii, de 
hatirul coşniței zilnice, în dorul unei biete vacanțe la aer curat san 
în jindul unei cărţi, unui concert, — unei haine,... Oamenii ăștia care 
trăese de azi pe miine nu disereditează numai cele mai frumoase fina- 
lităţi ale vieţii, ci şi banul... 

Și atunci nu mai e de mirare că pînă la urmă amicul meu s'a 
plictisit de moarte de insuportabilul nevoiaș ce'i s'a cuibărit în 
suflet și în existență cu preocupările, rivnele și mizeriile sale de ne 
cesitos pururea intempestiv, întotdeauna supranumerar, niciodată 
binevenit. 


OMUL EXPEDIENTELOR 


Cit sunt de tărmurite mijloacele de reprezentare ale dramatur- 
gilor și romancierilor înaintea realităţilor calificate, se poate vedea 
din aceea că nici pină azi n'a fost încă înfățișat în toată desolanta 
lui mizerie morală omul ce trăește din expediente, numai din expe- 
diente, fugărit de e] însuși, fără răgaz, fără îndurare, cu bieiul, eu 
pietre, cu piciorul în spute, 

ni l-a dat pe Mereadet. Mercadet însă nici decum nu este 
aceta ce foarte expresiv numese germanii Luftmenseh. Mereadet e da- 
tor vindut, Fie de pe urma unor întreprinderi rău combinate, fie din 
pricina unor împrejurări neaşteptat de defavorabile, fie ca o urmare 


5 TEZE ŞI PARANTEZE 6i 


rile sale devin proverbiale, buclucurile sale cu creditorii iau forme 
legendare. 

Decit, omul acesta înecat în datorii, care dă din colţ în colț 
ea să scape din încurcături, nu-i exclus din rîndul acelora rari își 
gu rostul lor bine determinat în societate, Poate nu-și face bine sot0- 
telile, poate își exagerează veniturile și putinţa de câștig, poate își 
îngădue liberalități și fantazii strigătoare de disproporţionate cu ada- 
vărata lui situație materială, ponte lasă mult de dorit ca prevedern 
și echilibru, dar nu'i se poate tăgădui că muncește, produce, creează, 
Mertadet nu trăește din pomeni, din miracole. Primește bucuros con- 
cursul binevoitorilor săi, îl și solicită, dar nu trăește exclusiv din 
amabilitatea oamenilor, deci din capricioaza lor bană-dispoziție. O 
bună parte, în tot cazul un minimum din ecea ce-i trebue, își procură 
prin activitatea sa propriu-zisă, normală, organizată, şi nu-i ţinut ea 
prin orice mijloace, în care cu saw fără voe intră multă servilitate, 
să provoace buna umoare la acei de cari are sau ar putea avea 
nevoe, 

Mereadet, eu toate necazurile şi amărăciunile de care e nipădit. 
chiar și în toiul neplăcerilor ce se abat asupra-i, nu se vaită spre a 
înduioșa, nici nu face oficiu de mucalit pentru a amuza. E demn, 
distant, sizur de sine, iar cînd "i se pare că reproşurile cei se fa 
tree marginea, devine sarcastic, ba și impetuos, și chiar violent. Re 
cunoaşte că e în carență, dar nu admite să "i se vorbească altfel deeft 
cu toată atenţia și consideraţia. Dreptul la stimă și-l apără eu toate 
armele simțului de onoare şi cu toate resursele unui spirit viu, ho- 
tărit, mindru, 

Omul expedientelor, de care însuși Knut Hamsan, investigatorul 
sprinten și lamiliar al adîncurilor dramatice și enmice din sufletul 
desarticulat al boemei, s'a apropiat foarte în treacăt numai, surprin- 
zind trăsături semnificative, nu și-a găsit încă analistul sigur, che- 
mat a-l introduce pentru totdeauna în figurația atît de diversă ce 
populează literatura. 

Aceasta, astăzi, cînd desacordul strident dintre posibilitățile de 
producere de pe acum ilimitate şi posibilităţile de consum în vădit 
marasm sporeşte zilnie numărul celor svirliţi afară din lumea pro- 
ducătoare şi aruncați elae peste grămadă în moșoroiul isterizat al 
existențelor de pripas, definitiv desorbitate, pentru eare totul este 
problemă, enigmă, apocalipsa, 


62 VIATA ROMINEASCĂ 
DESPRE IUBIRE 


Iubirea e şi o chestie de cantitate, 

Dacă în medie oamenii au cam einej litruri de singe de căciulă, 
apoi ca volum de iubire se deosebiese considerabil unul de altul, 

E cite unu care poate iubi și admira mai mulți inși deodată, şi 
pe toţi cu multă căldură, cu mare putere de jertfă şi eu nespusă du- 
ioșie, precum atiţia oameni nu pot iubi de cit o singură persoană, 
iar persoana asta o iubese agresiv, tumultuos, arțăgos, cu intenția pre- 
eisă de-a indispune și contraria cit mai mult pe acei cărora persoana 
în chestie nu li-i simpatică, 

Şi iarăși alții nu pot iubi pe cineva fără ca în acelaș timp, prin- 
tr'un fel de compensație automată, să-şi arate cît mai accentuat an- 
tipatia și desconsiderarea către altul şi alta din acelaş mediu, din 
aceeaş categorie socială, din aceeași profesiune, 

Iubirea, prilej de demonstrație ostilă... 


NOTĂ REA 


caz nu de bun gust, de a înţelege, 

„Am înţeles simplu, prosteste, ca un om de rind, Cum ar în 
cineva o socoteală băbească, un aviz de loterie, un proces-verbal de 
contravenţie, o somaţie dala portărei, o ordonanță comunală. Inţeles 
băcănește. O adevărață degradare, 


CEL MAI MARE EVENIMENT GERMAN 


In Germania, înainte de războiu, apărea o publicaţie lunară 
aer viii eu titlul de „Das groessere Deutschland: (Germania 
mai mare), 

După o pregătire cuprinzătoare, amănunțită și ingenioasă, acel 
groesseres Deutschland, dat înapoi pentru cîtăva vreme pe toată linia 
și în toate privințele, devine azi, a și devenit, das groesste Deuts- 
chland (Germania cea mai mare), 


TEZE ŞI PARANTEZE 63 


Nu este numai evenimentul cel mai de seamă din istoria naţio- 
nală și universală a Germaniei, ci şi evenimentul cel mai complet, 
poate chiar unicul complet, adică dus pină la ultimele consecinți 
posibile, din istoria germană, à , 

A fost până ieri destinul ciudat, de multe ori dramatie, al po- 
porului german că nu "i-a fost dat să desvolte până la capăt niciuna 
din marile mișcări și înnoiri germinate şi ieșite din sînul său. lar 
care din aceste îndrăznețe inițiative a putut oarecum să-și descrie 
curba în voie, cum e romantismul, cum e filosofia clasică, cum e 
sociul-demoeratismul, a trăit îndeajuns pentru a-și vedea secate is- 
voarele de viaţă. 

Or, de astă dată Germania se află în faţa unei înfăptuiri totale, 
— cea mai scumpă inimilor germane, cea mai dorită şi totodată cea 
mai plină de piedeei interne şi externe, 

Afară de cele douăzeci de dinastii mari, miei și mărunte, cu 
curtenii şi vechilii lor, atit era de înflăcărată dorința tuturor per- 
manilor, mai cu deosebire însă a democraţilor și socialiștilor în tot 
decursul veacului al 19-lea de a vedea o Germanie complet unificată, 
deci o Germanie mare, iar în veacul de acum una mai mare, încît 
putem fi convinşi de un lucru, oricît de incompatibil ar părea că este 
cu atâtea realități sentimentale dinaintea ochilor noștri, 

Putem fi convinşi că dacă s'ar scula azi din morminte un Lud- 
wig Uhland, un Rückert, un Anastasius Grün, un Karl Gutzkow, un 
Hoffman von Fallersleben, un Heine, un Herweg, un Freiligrath, 
ba însuşi Marx și mai ales Lassalle, iar mai tirziu un Vietor Adler, 
un Pernerstorfer, un Kronawetter, un Guido Weiss, ar fi încântați și 
fericiţi că, tocmai prin Anschluss și prin alipirea ținuturilor sudete, 
s'a înfăptuit în sfirșit Germania cea foarte mare, — das grösste 
Deutschland, indiferent cu cîte emoţii și comoții pentru lumea în- 
treagă, cu cite urgisiri inutile, cu cîte victime nevinovate. 

„„Căreia din marile prefaceri concepute de marii cugetători ger- 
mani ea finalităţi ale desvoltării istorice și socotite ca tot atitea 
utopii, 'i vine acum rîndul? 

H. ST. STREITMAN 


ROMANUL LUI CONSTANTIN STERE: 
„IN PREAJMA REVOLUȚIEI“ 


In studiul pe care l-a publicat cu prilejul jubileului lui Tolstoi, 
Stere vorbeș'e de geniul „Înfricoșător“* a] scriitorului rus, de creația 
acelei lumi scoase din adineimile sufletului care-ţi dă fiorul vieţii tră- 
ite. de însușirea de a face să trăiască „mulțimile“ şi de acel „popor 
întreg de tipuri și personaje, într'o perspectivă ce se pierde în infi- 
nit“... Câte tipuri se pot număra într'un roman al lui Tolstoit 
Stere răspunde: „în , Război şi Pace“, sint de sigur mii! Și fie. 
care din acele mii de tipuri, chiar cînd vă reţine atențiunea nu- 
mai un singur moment, e un om viu, eu sufletul Iui deosebit, pe care 
i! simţi şi îl vezi întreg cu toate durerile şi bucuriile Ini“, „Pute 
rea vizionariă'* a scriitorului „face şi pe cititor să vadă împreună 
cu el, 

De ce romanul „In preajma revoluției“, îmi aminteş'e rându- 
rile de mai sus? Giîndul meu nu se îndreaptă spre o comparaţie care 
să miște pe același plan forța și talentul ereațiunii unor scriitori 
atit de diferiți, atit de depărtați în timp, în spațiu şi în renume, 
Pentru literele româneşti însă. romanul lui Stere înseamnă un feno- 
men atât de important și atît de rar, încît termenii de apropiere 
trebue neapărat căutați în afara graniţelor țării. Cititorul care ar 
avea înclinarea spre statistici și nu și-ar pierde răbdarea numărinăd 
personajele din romanul Jn preajma revoluției, ar ajunge la cifre 
impresionante. pe care niei cele din Războiu și Pace nu le-ar face să 
păleaseă. Unele figuri sunt schițate în cîteva trăsături, Liniile lor 
sumare nu sunt, totuşi, fugare; au ceva cara te pătrunde și se fi. 
xează evoeator, definitiv. In redarea portretului moral san fizie, 
mijloacele antorului sunt atît de diferite, atît de schimbate dela un 
personaj la altul, încît bogăţia lor, lipsită de sforțare, dă impresia 
unei curgeri tot atit de naturale ca şi cea a vieții, 

. 


Basarabia celei de a dona jumătăți a secolului al nouăsprezeci- 
lea nu va trăi în nicio operă romînească atit de viu și de complet, 
ea în primele două volume ale romanului In preajma revoluției. 


ROMANUL LUI CONSTANTIN STERE: „ÎN PREAJMA REVOLUŢIEI“ 65 


u imaginea vie şi elocotul acelei lumi mîhnite și demorali- 
order torma societatea moldovenească a Basarabiei în curs de 
rusificare. Copilăria și trăese în amintirea scriitorului 
cu atita putere și viziunile năvălese la hotarul expresiunii cu atita 
intensitate, încât fiecare fapt și fiecare figură se colorează și se fi- 
xează cu tărie, tkis 

Celelalte volume evocă tinerețea eroului, cu peregrinările ef 
în cuprinsul vast al teritoriului Rusiei țariste, viața de surghiun şi 
închisoare pe continent sau în Siberia, venirea în Rominia și explo- 
rarea Europei apusene, Intîmplările se leugă în amintirile lui Stere 
de o cantitate greu imaginabilă de viziuni, de portrete, de ginduri 
filosafiee şi de nenumărate peisaje, pe care le-a evocat cu vigoare în 

umeroasele pagini ale romanului. x 
j Cugetarea și simțirea lui Stere sunt pătrunse de fiorul orizon- 
turilor vaste pe care le-a străbătut. Un imens patrimoniu de cul- 
tură şi de civilizație universală pare cristalizat în adincul cugetării 
lui. Nădejdile şi îndoielile omenirii, aspiraţiile ei spre mîntuire, 
spre dreptate și spre înălțare morală, fierb în retorta supraîncăl- 
zită a sufletului eronlui său. ; 
Sunt în roman numeroase pagini de o înaltă valoare poetică şi 
filosofică. Pe alocuri sufletul epic îşi unește ardoarea en violența 
frămintării gândului. Dacă întimplările şi aspiraţiile n ar fi prea 
apropiate în timp, s'er părea că plutim uneori, în plină epocă eli- 
sahetană, à 

Stere imprimă nașterii lui Vania Răutu „pecetea destinului“, 
nefericit. EI hi prezintă eroul ea pe „un intrus în cuibul familial, 
ostracizat de aceea eare a fost sortită să-i dea vieață, chinuindu-și 
în blesteme trupul“ şi stărnie asupra conformaţiei morale a acestui 
personaj şi a resorturilor intime care an determinat atitudinea 
esenţiulă a vieţii lui. Vania s'a născut într'un sat din Basarabia, fin 
de proprietari rarali, în mijlocul unei populații moldovenești, puţin 
după începutul eelei de a două jumătăţi a secolului trecut. $ 

„Inainte ca Vania să fi ajuns la conștiința de sine, înainte ca 
individualitatea lui morală să se fi desprins din mediul ambiant, 
armătura lui psihică fusese fiurită sub presiunea, în primul rind, 
a situației lui în sinul familiei gi apoi sub tensiunea luptelor care 
au colorat toată viența socială în Năpădeni, — lupte szvorite din 
aplicarea reformei agrare“. Stere adaugă în urmă: „toate celule 
sufletului său au fost saturate de această atmosferă“, 

va reveni în numeroase rînduri ale romanului, Spre A ex- 
plies orientarea spre țărănime a eroului său. Vania nu desminte 
nicio elipă desfășnrarea necesară a acestei predestinări sufleteşti, 
Ea determină fixarea orientării lui politice şi acțiunea practică a în- 
tregii lui vieți. 

Curioasă asemănare cu Turgheniet! Intrim fragment autobio- 
grafie din fruntea operelor sale, seriitorul TUB, „eare aparținuse'* 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sferei proprietarilor rurali și ai şerbiei* deserie „sentimentele de 
Îngrijorare, de revoltă, de desgust, care-l determinaseră să se desră- 
dăcineze deodată şi să alunge dela sine tot şi pe toți, chiar cu riscul 
de a pierde multe lucruri scumpe inimii" sale. 

Duşmanul său era „dreptul de şerbie'“, „Sub acest nume adu- 
nam și strîngeam tot în contra a ceea ce hotărisem să lupt pînă la 
capăt, — cu care jurasem să nu mă împace niciodată, A fost jură- 
mintul meu de Anibal, Mă dusei spre Occident spre a-mi împlini 
acest jurămiînt“*. 

Nașterea lui Vania coineidea cu abolirea șerbiei în Rusia, dar 
mizeria morală şi materială a populaţiei rurale continua să dăinu- 
iască. In Basarabia lupta pentru existenţă a ţărănimii se confunda 
cu cea pentru conservarea ei națională, ca singurul izvor rămas de 
viață moldovenească. Vania n'a întîrziat să presteze jurământul lui 
de Anibal, In loe să se îndrepte însă spre Occident ca 'Turghenief, 
s'a cufundat cu toată puterea și pasiunea în Orientul apropiat al 
Rusiei, de unde, prin forța împrejurărilor, a fost împins tot mai 
spre Est și miazănoapte, în Siberia și, de acolo spre taigalele în- 
ghețate ale Nordului. Temperamentul vuleanie al lui Vania îl în- 
dreptase, nu numai spre o atitudine morală, «i, şi, mai ales, spre 
lupta grea și primejdioasă pe marea răsvrătirii ruse, 

* 

„Sunt, probabil“, — a spus Stere!) — „singurul Romîn din 
generația actuală, căruia i-a fost dat să vadă și valurile oceanului 
Pacitie şi ale celui Atlantie şi întinderea îngheţată a mărilor po- 
lare ca și azurul Mediteranei şi care a fost coborit în cele mai adinei 
straturi ale societății, în lumea de crimă şi de mizerie sufletească şi 
a putut totdeodată să se înalțe pină la culmile piramidei sociale. 
Astfel sufletul meu este pătruns de viziunea tragediei umane în 
mijlocul forțelor oarbe ale firiiie. 

Cele opt volume ale romanului desvoltă peregrinările pline de 
peripeții ale vieţii eroului, în care evocarea peisajului alternează cu 
problemele de conștiință, cu frămîntarea unor aspirații aprinse pen- 
tru binele omenirii, eu consideraţii filosofice şi cu acea palpitare tu- 
multoasă a vieţii, care face din acest roman rezumatul evoluţiei is- 
torice a unei insemnate părți de omenire, 

Dacă am citi romanul cu aplicarea unui profesor exigent. gre 
şelile de stil, de punctuație și de expresie, ne-ar opri atenția de 
prea multe ori, Tocmai aceste slăbiciuni ate stilului şi ale sintaxei, 


lor umane sunt pătrunse de un fior poetic, care proiectează asupra 
evocării lumina unei înțelegeri intime. 


1) L, Leoneanu, Portrete literare și politice, 


ROMANUL LUI CONSTANTIN STERE: „ÎN PREAJMA REVOLUŢIEI“ 67 


„Câmpia nemărginită a Podoliei“: — serie Stere — „5e întinde 
din spre răsărit și, vibrînd sub razele tinere ale soarelui de dimi- 
nenţă se pierde în zarea aurie; măreţe se înalță în fața ei coastele 
abrupte ale țărmului basarabean, bătute de săgețile de lumină care 
aprind în frunzișul tremurat, printre blocurile negre de granit, toată 
feeria colorzor de toamnă, — dela galbenul palid al platanilor şi ro- 
şul viu al tufelor de corn pină la petele sumbre, ca de sînge înche- 
gat ale fagilor bătrîni“... 

Această sensibilitate poetică în faţa naturii o păstrează Stere 
oriunde îl poartă împrejurările și dă romanului pagini de deseriere 
remareabilă, Evocarea taigalei siberieme e făcută în imagini de o 
aprigă și severă frumusețe. Deseriereu nopții polare redă nuanţe, 
pe care le-am fi crezut inexprimabile: 

„Spre miazănoapte, pe fondul de azur translucid al nopții bo- 
reale, parcă se desprindea, ca un imens erai de lună răsturnat, un 
segment mai întunecat al cerului, tremurător, nuanțat de palpitări 
ușoare, viorii. 

„Și bruse, din umbra lui diafană, zarea se aprinde de o lumină 
intensă de aur incandeseent, care, ca un groaznie val de lavă tim- 


„Toată zarea elocateşte, vijelioasă, 

„Și deodată peste coama valurilor descătușate, porneşte o erup- 
țiune vrăjmașă, brăzlind fața oceanului de lavă en făşii luminoase, 
ce se asviri în spasme una peste alta, — roşii, albastre, verzi, porto- 
valii,, — se desfae și se topesc în pălpăiri colorate și vii și, — imense 
briliante, —  ineendiază adincurile pînă la zenit şi iarăși se sting, 
aproape În dipa în care se nasc, înlocuite pe dată de alte țișniri fee- 
rice de nestemate misterioase. 

„ȘI în orgia aceasta de lumini şi culori, nicio moleculă de spa- 
tiu, niciun punct al bolții răsvrătite, nu rămîne nemiscat, ci totul 
se rotește, se prăbușește, şi din nou izbucnește, tremurînd și radiină 
în hăul nopții fulgerări şi seînteieri neinchipuite, care în fiece clipă 
se sting spre a se reaprinde îndată, 

„În jos, nemărginirea albă a tundrei se aprinde şi ea, şi oglin- 
dește minunea din cer în miliarde de sclipiri restrinte'“, 

Cine ar fi putut erode că Stere, dur în aparenţa vieţii lui ob- 
ştești, deprins să arunee necruţător săgeata în pornirea polemicei și 
să-și expue ființa adversităţilor pe care nu st sfia să le provoace, 
păstra, în adineul simţirii lui, o pereepţie atit de vie a poeziei fe- 
nomenelor naturii? 

Talentul lui de evocare îl poartă spre mișcările mulțimii, în 
abisurile mizeriei, sau prin avântul credinței care ridică masele, 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


El descrie transfigurarea unei reuniuni din catacombele Odesei 
lumina tremurată şi scundă a făcliilor şi a lumînărilor de său'*, 
cu „aspectul fascinant în fantastice arabescuri de umbre“ şi cu „jo- 
cul de lumini pe feţele sumbre şi energice“! care „erea o atmosferă 
aproape mistică“, 

Același autor care arăta pe Vania, în întilnirea cu Vera Nito- 
laevna, „ridicat deasupra lutului pămîntese, transtigurat de feri- 
tire negrăită'!, prinzind „în adîncimea ochilor albaștri reflexul flă- 
cărilor solare“, — găsește puterea evocării sumbre a vieţii dim În- 
chisorile ruse, cu ororile şi mizeriile ei negriăite. Viziunile apoplee- 
tice, oricît ar fi de tari și de sugestive, lasă să planeze ceva supe- 
rior, neîntinat, deasupra deprimării, 

Iată și un aspect al mizeriei morale și fizice a populațiilor de- 
generate de Osteaci beţi, din nordul taigei siberiene: „Din gră 
ca dintr'un enorm mușuroiu omenesc, se nuzea eînd un țipăt de fe- 
mee, cînd un geamăt înăbușit sau un răget fioros, în care aproape 
nici nu se mai putea ghici 0 voce omenească. In răstimpuri, de 
sub svârcolirea trupurilor încolăcite, izbutea să se smulgă cîte un 
chip bestial, rupt şi plin de glod, care, abia ţinîndu-se pe picioare, 
apnea o scurtătură de lemn și căuta să dea în grămadă, dar căzind 
deasupra ei, era îndată acoperit de alte trupuri. Sau vreo femee eu 
părul vilvoi, numai într'o cămașă sărențuită, se cățăra în virful 
piramidei de trupuri omeneşti, spre a se prăbuși îndată în mijlocul 
ei, cu țipete sălbatece'“ 

mln sat întreg părea căzut în demenţă, cu toţii erau beţie. 

E o imagine de o rară putere de mişcare, 


s 

Stere insistă în paginile romanului In preajma revolutiei asu- 
pra lecturilor succesive care an format patrimoniul intelectual al 
lui Vania Rāntu. Cărțile rominești nu puteau pătrunde în satele gi 
în şcolile basarabene, Numai cartea rusească răminea să formeze, 
într'un mediu cultural străin, întreaga atmosferă morală și modu- 
larea sufletească a lui Vania. Dacă ne gindim la similitudinea vieţii 
antorului eu cea a personajului principal, e uşor să înțelegem de ce 
opera lui Stere oglindește multe caractere pe care ne-am obişnuit 
să le considerăm ca specifice sufletului rus, 

Vogn& observase de mult că realismul rus este „înobilat de 
emoția morală, de îngrijorarea divinului şi de simpatia pentru oa- 
meni'*. Această emoție morală și îngrijorarea divinului le găsim şi 
în volumele tui Stere. Preocuparea continuă de a nu se abate dela 
comandamentul conștiinței, spiritul nelimitat de jertfă al eroului 
pentru esea ce crede că poate duce la mântuirea omenirii, adinei- 
rea la fiecare pus a canzalității și finalității lucrurilor omenești, 
zborul aspirațiilor înalte deasupra mizeriei fizice şi morale a vie- 
ţii de închisoare şi de deportare; străbat ca un curent continua în- 
treaga structură a romanului. Mai presus de toate însă, un umani- 


ROMANUL LUI CONSTANTIN STERE: „ÎN PREAJMA REVOLUŢIEI“ 69 


tarism profund, cu rădăcinile înfipte în ideea națională, dar îmbră- 
ţigind întreaga omenire suterindă, se desprinde din paginile între- 
gului roman. j] - ó 
Am spus că Stere a descris în amănun te impresionante promis- 
cuitatea și mizeria vieții din închisorile ruseşti. El spiritualizează 
materia şi o face să evadeze din lanţurile imobilizări fizice, Trei din 
cele opt volume ale romanului: Lutul, Hotarul şi Nostalgii, deseriu 
viața din închisoare şi din deportare a Jut Vania Răutu. Lutul e 
traiul în închisoare la Chișinău, apoi la Odesa și, în urmă, la Tiu- 
men În Siberia. Hotarul redă peripeţiile surghiunului in Siberia, cu 
mutările lui Vania Răutu din loe în loc în tinuturile tot mai nor- 
dice, prin înăsprirea progresivă a regimului. Nostalgii conţine po- 
vestirea ultimului timp al deportării, întoarcerea la Năpădđeni şi 
plecarea în Rominia, pînă ce atinge solul romînese. Sunt în paginile 
celor trei volume evocări sguduitoure ale mizeriei omeneşti. Degra- 
darea fizică şi morală atinge ultimele trepte ale decăderii. Ce ar 
mai putea fi dincolo de abisul, în care realismul autorului ne silește 
să coborim t 

La Tiumen în închisoare: „Chiar ziua nu era chip să citesti o 
earte san să serii o serisoare fără ea paginile să nu fie împestrițute 
de nenumărate patrule sanguinare, Dar noaptea păreții celulei erati 
parcă tapisați de o rețea vie de miriade mişcătoare și mirositoare ; 
patul, — un furniear arzător —parcă era așternut pe urzici'*. 

Apoi deserierea se îmbină eu comentariul direct: 

„Vinţa în această cloacă, bintnită de febra tifoidă, tifosul exan- 
tematic, disenterie şi alte molimi, izvorite din promiscuitațea îm- 
biesită, în atmosfera înciumată de miasmele unei menajerii de fiare 
neîngrijite, — întrecea tot ce pînă și cea mai morbidă fantezie ar 
putea închipui pentru abisurile de înjosire şi mizerie“... „Destriul, 
toate vițiile descătușate după un lung șir de ani petrecuţi sub zăvor, 
se etalau acum cu aroganță la lumina zilei, transformînd viața aces- 
tei imense spelunei într'o orgie mesfirşită'!. 

Uneori, realismul gol aştemut în numeroase pagini, care, cu- 
prind mișcări de grupuri sau portrete individuale, se eatompează 
progresiv pină la dispariție, spre a lăsa locul unei expresii mai pu- 
țin stridente, unei viziuni grave de estet chinuit, de artist care prin- 
de deasupra vaetelor simfonia tristă a vieţii suferinde. In drumul 
deportării dela Curgan la Turinse: „Și lanţurile zornăian în ca- 
denţă ; tropotul de paşi ai caraulei bătea tactul ; gemetele și oftările 
nuanța cintecul tremurat în văzduh, ce ropotea întreg de bocete și 
hohote de plins, în împletirea de vorbe şi de versuri, care totuşi 
răzbăteau silnie din virtejul de dantescă fantasmagorie. Dar, minn- 
nat, toute aceste sunete nearticulate, vorbe încileite, note de cîntec, 
strigăte înăbușite și lamentaţiuni stridente, se topeau într'o armo- 
nie lugubră, într'o grozavii şi imensă clamoare, pornită parcă din 
cazna unui suflet supraomenese, încleștat de o negrăită durere, des- 
nădejde şi spaimă“... 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dela aceste viziuni complexe de realism și de poezie, Stare se 
ridică la consideraţiuni filosofice inalte, care-i poartă spiritul dea- 
supra contingențelor mizeriei materiale. Gindul lui, prins de fră- 
mintarea soluției problemelor celor mai vaste care agită cugetul 
omenesc, înfringe limitele strimte ale celulei şi sparge zidurile înehi. 
sorii, lată de pildă Lutul, Titlul acesta este simbolizarea impulsii- 
lor, reacțiunilor şi nevoilor elementare, pe care Stere le prezintă în 
Opunere violentă cu aspiraţiile spiritului, Vania exelamă: „lutul 
omenesc!" în fața tuturor scăderilor și alunecărilor, în care omul 
este aruncat prin forţa nestăpinită a instinctelor elementare. Este 
posibilă o evadare din lanțul acestor instincte? Stere nu dă niciun 
răspuns, El caută numai să raie generalitatea legilor pe care le 
dictează lutul omenese, 

Un șiep, transportă pe deportații politiei şi de drept comun 
spre întinderile siberiena. Pe remoreherul care trage șlepul, sunt oa- 
menii „liberi“. Stere prinde termenul de comparație a acestor donă 
lumi diferite, cărora împrejurările de viață le creează alte mentali- 
tāți şi aspirații, spre a trage prin contrast efecte de o mare valoare 
meditativă. Deseori, puterea de sugestie a unor apropieri, provoacă 
un fior inexprimabi). 

lată de pildă, în aglomerația şi promiseuitatea de pe șlep, a- 
cesstă imagine: „o mimilă de om — cu părul ras — cu fața pămin- 
tie, tăiată de o grozavă cicatrice vinătă““,, „care hiţina pe picioa- 
rele-i ferecate un copil de pitä, țăcăind din gură; copilul se înăbușea 
de ris şi de mulțumire și la fiecare săltare a piciorului, zornăitul 
lanţului nuanţa sinistru, risul nevinovati, 


Printr'p conformatie tipică a spiritului său, Stere nu se opreste 
la cazul individual pe care-l întilneşte, san îl analizează. Gîndul lui 
degajează pe nesimţite aspectul tipic al fenomenului şi legătura lui 
cu manifestările asemănătoare. Încetul eu încetul ideis se lä 
şi se înalță, rorelația prinde terenuri tot mai v 
consideraţii individuale, se cufuudă in univers 

Sub tăria acestei inelinări eare, în mod natural, trece dela ana- 


è 
aste și, pornită de la 


intelectualizării sentimentului și a impresiilor. Atitudinile devin sim- 
boluri. O apariţie, san un gest comun şi nevinovat, provoacă rezo- 
nanje neaşteptate, La cimp: „siluete de femei şi bărbaţi aplecate 
spre pământ simbolizau unirea omului en fi i 

şi dominatoare a muneii'', Nu mai departe, decât în pagina urmă- 
toare, mecanismul intelectual al lui Stere manifestă aceleași ten- 
dinţe, când vede la lucrul câmpului pe Ilenuţa prin mișcarea am- 
belor brațe, ridieate în sus, spre a reface legătura basmalei, sânii ei 


ROMANUL LUI CONSTANTIN STERE: „ÎN PREAJMA REVOLUŢIEI“ 71 


se conturau sub cămașa albă, dând întregii ei înfățișări o expresie 
simbolică de putere şi de farmer etern femenin“, altii si 
Femeile ajung, în imaginaţia lui de luptător niari, obsedat 
de chestiunile sociale și politice, simboluri atraetive, erezia ra 
atia spirituală pe care o prezintă. Până şi eonflietul boli pri. 
întrupează la un monat O 3 ret i 
mordiala putere vitală, dorul de viaţă, de fericire, setea de nay 
triumful instinctului de conservare, nostalgie după linişte, "l 
echilibru, după împăciuire eu mediul în care s'a născut. Dar A 
dina? Chemarea conștiinței, ridicarea forţelor morale ovule, 
setea de lumină, afirmarea voinţii, a individualității proprii, 
războiu eu lumea întreagă'“, Me 
a Până și în momentele de vrajă a simţirii, gândul ear 73 a 
rupe zăgarurile sentimentului, Intr'o noapte, Vania se p pe 
Odesa cu Vera Nicolaevna, „prinși de vraja unei nopți de Sud, = 
dată în lumina lunei pline. Reflexul razelor solare tăia, prin undele 
Îi îi ed în ilor Rio mie 
rioase și sumbre, în care numai oglindirea stelelor aprindea mici fo- 
care de lumină, confundând apele întunecate cu eatifeaua cerului 
înstelat'*. Descrierea lirică urmează cu aceeași intensitate, dar ca şi 
la Emineseu, vibrarea fibrelor sentimentului trezește ea eu RA 
cire şi de corelaţii. Vorbind de depărtarea şi de izolarea ste să 
Vera ajunge la izolarea oumenilor: „Sunt mai opace, mai e 
coase, mai impenetrabile barierile izolării sufletești, care arun 
nemărginite deșerturi aride în jurul nostru’‘ s, Ideea, degi nu este 
nouă, invederează mecanismul reflexiunii lui Stere, care în Viziunea 
naturii, sau în înclinarea firească a sentimentului lasă să lunece 
gândul și simțirea spre cele mai profunde probleme ale existenței, E 
La aceste tendinţi, se adaugă o biciuire continuă a conștiinței, 
o înfrînare severă a înclinărilor sensuale, un misticism al erezului 
și al aspirației, care rupe adesea violent en legăturile lumești, Stere 
este preocupat fără răgaz de sforțarea conformismului vieții lui en 
idealurile pe care le nutrește, Spiritul eritie îl ajută să vadă zădlăr- 
nieia pornirilor ce vor să străbată peste posibilitățile omenești, dar 
nu-i poate simplifica aspiraţiile şi aduce pacea sufletească e bar 
aspiră. Dimpotrivă; aseuţişul inteligenței analitice smulge ultimele 
văluri pe care iluzia le aşterne asupra realității deprimante, > : 
Fraze ca acestea sunt caracteristice: „Dar acum conștiința (Imi 
Vania) nu-i dădea răgaz, Ea nu-i permitea nici cele mai simple şi 
nevinovate plăceri. Mustrările de cuget îl chinuiau pentru orice pe- 
trecere sau distracțiune pe care gi le îngăduia. E] nu putea găsi un 
echilibru sufletese ....dacă nu ispâşea păcutele strămoșilor prin jertfa 
„de sine“, ; S 
Firea lui Vania este caracterizată prin cuvintele Taniei: „Tot- 
deauna i se pare că e vinovat de ceva şi că orice bucurie e un pä- 
eat“... Dacă toată povestirea vieții lui Vania nu ar sta nori na 
"pentru tendinţele lui de revoltat împotriva eredinței şi așezărilor 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vremii, am crede că ne aflăm în fața unui ascet creştin pios, biciuit. 
de rigorile renunțării și chinuit de impulsiunile imperioase ale sim- 
or, 

In aceste frământări străbate, ca un leit motiv, problema chinui- 
toare a rostulni vieții românești şi a orientării ei spre bine: „Dar 
eu“, — se întreabă Vania — „eum pot găsi adevărul care să-mi 
lumineze cărarea vieţii, să-mi lămurească povara și datoria vieţii și 

Din depărtarea dela Curgan, el serie Taniei ; „prea puţine rezul- 
tate Mut până acum din ea mele, Cunoștiinţele pozitive nu mă 
pot satisface, iar pentru problema cea mare... restul vieţii, 
găsesc răspuns“, j cdi 

Intr'o seară, la Spascoie, Vania este enfundat în citirea lui 
Faust, „care îl fascina prin nostalgia lui neînvinsă de ideal și dra- 
e i caprei apoi reflexia: „Dar Faust, îmbătrinit în zadarni- 
ca-l căutare, se resemnează, Rămine neatinsă entru el pace 
taină care învăluie destinul omenesc‘, 4 PIESA O? 

In cercetarea rostului vieții, Vania se analizează mereu: „Şi 
pentru ce“, se întreabă el, — „tree eu printre atitea chinuri, îndo- 
eli și sfişieri? „când caut să mă adinecese în tainiţele sufletului 


frămîntării: „Acesta poate, este tot fondul răzvrătirii 

Š „mă 3 ; mele: 
ştiinţa nu-mi iartă să mă supun îndemnurilor firei mele; eca 
2 Apetaive fire! — îmi impune datoria de luptă, de jertfă, de 

ism'*, 

t Vania, cum o spune singur, nu e numai un cugetător. Ging 

+ ? ê 3 K% ul 
lui nu se disolvă în sforțarea reflexiunii. Ideia Îl împinge, în cele 


dent. Dar temperamentul lui de |] tător, nu i 
vreme dubiul pe care i-l impune rr: critică, Bi visi pren 
supremul scop al existenți: „Lupta noastră nu este zadarnică"! — 
spune Vania, — „pentrucă voința noastră e un factor al revoluţiei 
universale şi idealul nostru este îndramătorul ei'*,,, viaţa e acţiune, 
Universul e acţiune. Acţiunea e cheia întregii enigme a existenţi“! 
Mai tirziu, în Însemnările jurnalului său, influențate de filoso- 
fia germană, Vania Răutu, precizează că „acțiunea este singurul 
mijloc de a birui forţele oarbe ale naturii“ şi ajunge la concluzia, 


Sunt în jurnalul lui Vania, din volumul Nostalgi, o i 
reflecţii, care sintetizează tot sbuciumul preia men şi: due. Fa 


ROMANUL LUI CONSTANTIN STERE : „ÎN PREAJMA REVOLUȚIEI“ 73- 


mod treptat, la o soluție compatibilă cu aspirația lui, spre orientări 
perii, paria Perasan 1 îs e neta osr za me- 
canism al gîndirii şi sensibilităţii lui un examen de con- 
ştiinţă, rigorismul său critic începe să pornească dela premize la. 
concluzia finală, ca pe treptele solide ale unor deducţii controlate, 
Logica devine tot mai strinsă, Febra ce-i frămintă inteligența și con- 
știința în căutarea soluţiunii, dă aplicații demonstrative, un carac- 
ter de necesitate implaeabilă. In labirintul problemelor prea vaste, 
logica devine instrumentul care revelează calea orientării şi duce la 
liniștirea spiritului și la sentimentul unei mai juste viziuni a lueru-. 
rilor omeneşti. Tragicele oscilări, între setea de n cunoaşte şi gene- 
*ralizările abstracte, cu senzaţia ce o dau, a lunecării în vid, iau ast- 
fel sfîrşit. 

Ca mai toate spiritele cuprinse de fiorul nevoii de edificare, şi 
împinse pe calea căutării pasionate a sistemelor şi teoriilor filosofice, 
Vania se străduie să nu piardă contactul cu pămîntul şi cu pulsația 
masselor omenești, El găsește soluția finalității în acțiune, care, la 
rindul ei, e determinată de un scop, devenit prin sublimare, ideal. 
Astfel, setea de ideal, — care în dialectica lui Vania este „patria 
noastră reulă'* —, se confundă eu imperativul acţiunii. Spiritul lui, 
urmărit de nevoia împăcării celor două tendințe, în aparență diver- 
gente: aspirația ideală şi nevoia acțiunii practice, ajunge să găsească. 
astfel, printr'o sforțare supremă a rațiunii, trăsătura de unire, care 
să le contopească şi să le dea un sens şi o justificare unitară, 


. 


Am văzut că deprinderea lui Vania Răutu de a intelectualiza în- 
clinările sentimentului şi de a da semnificaţii de simbol mişcărilor 
emotive, a influențat și modul său de a privi femeea. Tendinţele con- 
tradictorii ale spiritului său, sunt întrupate în figuri feminine, Unele- 
femei, ca Undina, răspund idealurilor viu colorate ale tinereţii, care 
plutese în depărtări insezisabile ; altele, ca Ilenuța, atracției vieţii 
simple şi a naturii odihnitoare. Maria Culiceeva apare, în feminita- 
tea ei senzuală, curagioasă şi neastimpărată, „trecînd mereu dela cul- 
mile nădejdiei şi ale extazului, pînă în fundul prăpastiei'*...., în de- 
ghizările continue pe care i le impune viaţa ei aventuroasă, închinată 
unui crez. Yvonne Vasilescu e femeia inspiratoare, care încălzește şi 
înalță spiritul poetului și artistului. Stere o deserie în accente lirica, 
a căror căldură și lumină radiază asupra tuturor mișcărilor eroinei, 

Aspectele portretelor de femei, cure evoluează dealungul roma- 
nului se schimbă, ca și eum, în vasta frescă a vieţii pe care o prezintă 
Autorul, numeroși pictori ar fi aruncat cite o trăsătură de penel. Pe- 
alocuri, linia psihologică domină. Alte ori, amănuntele fizice amin- 
tese glasul imperios al vieții, Expresia se subțiază uneori pînă la cele 
mai delicate nuanțe, care transfigurează materia şi o sublimează. In 
aceste elanuri de intelectualizare rafinată, de viziuni care înalţă ima- 
ginația, se strecoară totuși, deseori, figuri poetice şi grațiozități de 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


stil surprinzătoare, culese parcă din flora de pastişe a fineţelor dela 
periferia vieţii literare. 

E curios că spiritul eritie al lui Stere şi preferinţele calitative, 
pe care le-a manifestat în cuprinsul romanului și în toată cariera lui 
publicistică, nu l-au putut feri de duleegăriile presărate cu intermi- 
tenţă, în unele pagini care altminteri ar fi putut rămîne ca exemple 
“de o severă frumuseţe literară, 

Rezervele s ufletești ale lui Stere l-au ajutat să creeze, printre 
numeroasele portrete feminine, figura de o mare amploare psiholo- 
pică ră aie Lungu, ereis de nevoia sacrificiului de sine, În 
care găseşte singura satisfacție a vieții, ea îşi distruge ultimele rezis- 
tențe ale sănătăţii șubrede în stepele înghețate ale Siberiei, unde ve- 


ficiului, ea desfășoară cu simplicitate o forţă morală, eare zdro te 
iară ara Sepia ti slab, Tania pare desprisă din galeria Poe 
or im Ford, 


„_ Vigoarea intelectuală, tinereţea şi temperamentul pasionat şi do- 
minat de țeluri superioare ale eroului romanului, nu puteau lăsa pe 
femei indiferente. Timiditatea lui sentimentală, severitatea ascetică 
pe care și-o impanea, şi candoarea retragerii naive în fața femeii, 


după ce-i arată care e morala justă în relațiile sentimentale, îi spune 
fără înconjur : ud mă atragi tocmai prin combinația aceasta de eul- 
tură, de vigoare intelectuală şi de atita naivitate sentimentală'*, Var. 
vara ia ofensiva: ea sărută şi îmbrățișează bruse pe Vania după ce 
în zadar îl petrecuse acasă la dinsul, în așteptarea unui gest. Incori- 
pibilul erou continuă să filosofeze. Atunei, Varvara, se hotărăște să 
nu-i mai lase niciun dubiu asupra realităţii dorințelor ei și îi ațiță 


i Am relevat mai sus pornirile spre misticism ale eroului romanu- 
lui, El simte nevoia să se spovedească față de Tania şi față de Var- 
Para. „Nu mă pot despărți de tine", — serie e] Varvarei, — „fără a 
mă spovădui, Altfel, cugetul vinovat mi-ar face eu neputinţă viața“, 
Ce înseamnă această nevoie de spovedanie, aceste scrupule ale con- 


ROMANUL LUI CONSTANTIN STERE: „ÎN PREAJMA REVOLUŢIEI“ 75 


Vania înțelege și latura realistă a vieții şi a iubirii. El lasă pe 
eroinele lui să-i învedereze liber necesitatea acestui realism și să eo- 
boare în voie de pe piedestalul pe care le înalţă idealismul lui. Totuși 
accentele lui lirice și atitudinea lui în faţa femeilor și a iubirii, arată 
că amănuntele acestea nu-l ating. | 

E curioasă, cum s'o numesc, sublima naivitate, sau pudoarea 

prieteniei neprihănite, pe care o întîlnim la Stere. lată, unul din epi- 
soadele a cărui delicateţe duionsă ar cădea în fărime lamentabile, sub 
lipsa de eruțare a unei ironii lucide. Intr'o zi, Maria Culiceeva, stă- 
pinită de o mare agitație, mărturisește lui Vania primejdiile vieții 
imposibile, pe care o duce eu soţul ei, vădit căzut în manifestarea 
unor fenomene patologice. Maria exercită asupra eroului nostru o 
putere de atracţie fascinantă, care reiese din tonul superlativ pe 
care-l întrebuințează în deserierea feminității ei atractive, compa- 
rind-o cînd eu frumoasa Elena din miturile grece, cind eu Gea, zing 
pămintulni, cu împărăteasa Nietoeris (Rhodopis) și cu Aspasia, sti- 
mulatoarea marilor gînditori şi artişti din vremea lui Pericle. 

La un moment dat „Maria îi strinse mîna și apoi, punindu-i tea- 
laită mină după git, se lipi toată de el, ca un copil“, Cum era şi nä- 
tnral, Vania, „simțind pulsația inimii în acest corp tînăr, trepidind 
de viață, o strînse şi el năprasnie în braţe..., şi în neștire, o sărută pe 
cehi, pe obraji, îşi lipi buzele lacome de rura ei'“. 

Ce se întimplă, însă? „Cu o mişcare, Maria Culiceeva se derajă, 
re depărtă înlături şi-i arnneă o privire de nespusă tristețe și zîmbi.... 
Ah! ce zimbet grozav |... Zimbetul Giocondei, în care tresărea o amară 
decepţie, o tremurare de revoltă și, în același timp, de milă“, 
„Räutu, fulgerat, strivit de o greutate negrăită, îşi plecă jos capul, 
en faţa ascunsă în miinile-i tremurînde. Ce ruşine! Ce abjecţiune l‘. 

Ce romantism ! Culiceeva nu era o femeie lipsită de inteligenţă, 
şi, mai ales, de feminitate, Sunt toate motivele să credem că ea CUnog- 
tea puternica înclinare a lui Răutu în faţa atracțiilor ei. Cu simțul 
lor de măsurare, infinit mai preeis decît al bărbaţilor, femeile pot 
presimţi reneţiile unor atitudini san gesturi ale lor, cînd zeîndărese 
pasiunea încălzită pînă la incandescență a bărbatului. Strîngerea 
mfinii, înlănțuirea gitului lui cu cealaltă mînă, lipirea „toată de el'*, 
nu semănau de loc a expansiunii amicale, în nevoia de simplă comu- 
niune și protecţie. Și apoi, deodată, după producerea reacţiunii fi- 
rești, teribilul suris al pruncului feminin şi prăbuşirea sufletească a 
neconsolatului Vania, A nitat oare Vania, cum procedase Maria Cu- 
liceeva cu tovarășul ei Sajin? Cum i s'a repezit, fără tranziții și fără 
pudeare, în braţe? Nu cumva inteligența, feminitatea Mariei și tae- 
tul ei superior, surprinseseră punetul slab al veșnicelor cazuri de 
conștiință, pe care şi le punea Vania la adierea celor mai ușoare cu- 
rente morale? Nu provocase ea, în momentul oportun, fără prea 
multă reflexiune şi pregătire, cu acea iuțeală a orientării instinctive, 

de care e capabilă fineţea femeii, „azal“ cel mai apt, să înlănțuie 
mai strins afecțiunea lui Vania t... 
. 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Romanul social romînese capătă cu romanul In preajma revo- 
Muţiei, o forţă şi o bogăţie, pe care nimeni nu le-ar fi putut bănui 
Pînă acum. Viaţa dusă de autor prin ţinuturi străine, izvoarele cul- 
turii sale, atit de variate şi experiența diversităţii noroadelor, l-au în- 
dreptat spre cunoaşterea esențialului şi a eternului omenese. Ele au 
concentrat în romanul lui Stere un tezaur de reflexii, de viață şi de 
observaţie, deschizind larg graniţele gindirii românești şi integrind-o, 
Prin sinteza unei cugetări superioare în patrimoniul gîndirii wni- 
"versule, 2 

Interesul documentar, nu cedează întru nimic valorii literare 
a romanului. Mediile ruse şi românești, de toate categoriile şi cele 
ale muncitorimii apusene dala finele veacului trecut și dela începutul 
celui actual, sunt evocate în dinamismul aspirațiilor şi ciocnirilor- 
lor, Stere luminează toate laturile isbucnirilor social-pasionale, în 
care mizeriile, suferințele omeneşti, stoarse printr'o furie a voinței de 
maş bine și prin nestăpînitul lor exces, ies exagerate și transformate 
în teorii şi în lozinci de luptă. Autorul redă în paginile romanului 
esența doctrinelor ce se infrantă şi ideile care îndrumă acțiunea 
impetuoasă a maselor, Preciziunea cu care, în cîteva rînduri, Stere 
rezumă o doctrină şi stabilește diferenţierile ei esenţiale de celelalte, 
impresionează. Nicio îndrăsneală a gindului nu-l sperie, Dimpotrivă, 
se complace în confruntarea ideilor fundamentale contrare, risipind 
eu profunziune cunoștinți şi reflexii ascuţite. In preajma revoluţiei 
ajunge astfel să fie o profesie de credință, un breviar a] tuturor teo- 

riilor socializante și filosofice, 

Universalitatea cunoștințelor lui Stare, nu-l opreşte într'un sin- 
gur domeniu. El abordează cu aceeași ușurință discuţii asupra artei 
picturale, vînturind, în faţa tablourilor celebre, din principalele mu- 
zee apusene, idei, nume și imagini, care dovedesc, în afara erudiției, 
o familiurizare veche cu problemele de artă şi cu fixarea în timp şi 
în spaţiu a evenimentelor istorice. 

_ Grație tuturor acestor elemente, cele opt volume de roman, con- 
stituie și o enciclopedie cuprinzătoare, în care freamătul pasiunii, 
al luptei şi ai cugetării, animă noțiunile variate și le fiexază, ca în- 
tr'un joc complex, în rinduiala cunoștințelor universale, 


„În cele opt volume ale romanului, nu există, esea ce se chiamă 
o intrigă unitară, o desfășurare a unei acțiuni centrale, în jurur 
căreia să se înoude o sorie de întîmplări „menite să dea mai muit 
relief faptelor csențiale. Ca şi Jan Cristophe al lui Romain Rolland. 
eroul străbate ţări și civilizații felurite, Peisagiile şi mulțimile se 
sehimbă, jar legătura lor este păstrată numai prin personajul cen- 
tral: Vania Răutu. Ca și romanul lui Rolland, In preajma revoluției 
îgnorează arta compoziţiei, Cu începutul celui de al şaselea volmn 
Ciubăreştii, continuitatea romanului, şovăitoare în Nostalgii, pare 
că sufere o ruptură. Umilinţa eroului din volumele anterioare în fața 


TF a 


ROMANUL LUI CONSTANTIN STERE: „ÎN PREAJMA REVOLUȚIEI“ TT 


iraţiilor ' şi suferințelor omenești și a imensităţii naturii aspre, 
o E boeni unui orgoliu disprețuitor. Numai în volumul ul- 
tim, Uraganul, pe măsură ce se apropie de evenimentele din anul 
1907, și intră în descrierea tragediei care a frămintat populaţia ru 
reală a țării, pasiunea și viziunea autorului recapătă largile orizonturi 
ale primelor volume. | 

Mediul pe care-l păsește Vania la Ciubărești îl îndeamnă la 
reflexii puțin măgulitoare. Inteleetualitatea oraşului îl surprinde 
prin supe itatea ei. Ironiile curg şi caricatura se impune ire- 
sistibil. Vinţa politică, socială și famăliali a oamenilor, 
reeditează atmosfera comediilor lui Caragiale. 

Desvoltarea romanului pe un asemenea plan, decepționează. In- 
teleg că unele aspecte ale superficialității vieții famăliale și sociale, 

și mulțimea scăderilor morale, puteau impresiona penibil pe un 
spirit cultivat şi dornic de luptă şi de sacrificiu. Lovind însă recep- 
tivitatea lui sentimentală, ele trebuiau să se rezolve în reacţiuni, 
cu atit mai profunde, ew cât vidul resimţit îi apărea mai nețărmnit. 
Caragiale storsese toate efectele comice pe care un asemnea mediu 
le oferea satirei sociale. Dela Stere s'ar fi putut aştepta sinteza mo- 
rală şi intelectuală a societății romîneşti, împregnată de un spirit 
obiectiv al desvoltării şi econdiţionării ei istorice. Această sinteză 
lipseşte. A 

In mediul inteleetual sortid pe care-l prezintă, figura lui Va- 
nia Răutu, este menită să in proporţii gigantice, ca ale unui Guliver 
în țara piticilor. Dar atunei este firesc să se pună întrebarea: De 
unde a putut găsi un asemenea personaj, oamenii necesari și înțelegă- 
tori, capabili să primească sugestia unei discipline morate și intelec- 
tuale, spre a porni la luptă în numele unui erez întemeiat pe putere 
e convingere, de adineire a unei situaţii şi de necontestabil sacrifi- 
cint Stere a prezentat, prin Vania, seînteia care aprinde focul, dar 
a nitat să analizeze, cu simpatia şi eu atenția cuvenită, materialul 

care a primit seînteia și a alimentat flacăra începutului 
de renovare socimlă, 

Volumul a! șaptelea In ajun, redă și etapele călătoriei lui Va- 
nia în apusul Europei, Seăpat din strimtoarea morală și intelec- 
tuală a Cinbăreștilor, entuziasmul Îmi renaşte în fața marilor opere 
de artă și la contactul cu civilizația veche a popoarelor apusene, 
„Căei pentru o adevărată cultură sufletească, — serie Stere, — 
„nu ajunge o distineție personală, ci o veche eultură şi o cultură 
ştenseã““, Acest volum însenimnă o regăsire a lui Stere şi o reinăl- 
tare peste diformitățile carienturale ale vieţii Ciubăreştilor, pe care 
le etalase cu prea multă stăromță în volumul precedent, Seninătatea 
şi măsura clasicismului exercită o influență binefăcătoare asupra 
temperamentilui său arzător. PA 

Vania Răutu a părăsit Rusia mistuit de dorul patriei lui ro- 
„minești, „Rominia mă atrage, mă fascinează și, în acelaşi timp, 
îmă inspiră groaza necunoseutului““,... spune Vania. Stere ca și 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Wundt, ca și André Gide, e convinsa că 
laborarea sufletelor naţionale 


naște 
şi că individul trebue să-și dea tribu- 
tul de muncă şi e 


ca membru al 
în mintea citi 


marile tragedìi ale sufietului său 


O lume de revoltați 
rente, mişcări de masse 
tudinile, indivizi 
de intelectuali, la 
spirații şi reprim 
dere, dau romanul 


a societății și a moralei cu- 


u constă în tribulațiile personajului cen- 
pe care întîmplările o provoacă 


ROMANUL LUI CONSTANTIN STERE: „ÎN PREAJMA REVOLUŢIEI“ 79 


asupra congtiinții, minții și simţirii lui. In preajma revoluției este 
mă mult o dramă a conșilinii, care caută să rezolva problema vie. 
ţii și să găsească drumul cel mai bun în marea de învială și de ne- 


Împrejurările nașterii și ale vieţii lui, nu i-au dat putinţa lui 
Constantin Stere să-și făurească mijloacele prin care să dea o ex- 
presie rominească armonioasă și flexibilă cregțiunii lw literare, Seri- 


atenţie încordată și, uneori, în disproporție cu conţinutul suftetese 
ai operei, inflexiunilor de stil şi rezonanței cît mai atrăgătoare a 


In serisul lui Stere, regulele de sintaxă, de punctuație şi pînă 
şi caracterul rominese al frazei, suferă numeroase violări, Punetul 
se interpune arbitrar Între propoziţii principale și incidente, Vir 
gula apare, aproape întotdeauna, înainte de conjuneția și, lipsind 
acolo unde respirația normală ar cereo neapărat. Cuvinte străine, 
neologisme pe care limba romînească nu le poate digera (coşmar, ra- 
contare,...) şi, cu atit mai puţin, le poate integra în expresia lite- 
rară, presară cu profuziune viguroasele imagini, pe care Stere le 
aşterne dcelungul episoadelor romanului. Cit de plin trebue să fie 
izvorul de inspirație și de gindire al romanului, dacă aceste defecte- 
abia isbutese să-și releve aparența! Pe alocuri, ea printr'o minune, 
insufieienţele stilului dispar sub farmecul: amintirii, spre a ajunge la 
descrieri de o puritate impresionantă, ca cea a Matterhorn-ului, 
din volumul In ajun, 


+ 


Materialul dens al romanului înehide, în cele opt volume, o 
imensitate de viaţă, de sbucinm şi de gîndire, Sunt multe momente, 
care ar fi meritat să fie relevate. Sunt atitudini și convingeri, care 
an acţionat cu 0 putere irezistibilă asupra eroului. Nu le-am mai 
pomenit. Ce a împins de pildă, pe Vania Răutu să vie în țară, după 
ce toată formaţia vieţii lui intelectuale fusese împlinită în Rosia? 
Ce aspecte a înfățișat evoluţia lui sufletească în pregătirea spre 


-80 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


această întoarcere și cum a exercitat el opera de Înrîurire asupra 
vieţii intelectuale și politice a țării? In ce medii a trăit şi ce gînduri 
-a agitat şi a nutrit înainte de venirea lui în țară? Cum a văzut și a 
„deseris evenimentele din 1907 1... Sunt atitea aspecte asupra cărora nu 
m'am mai putot opri, cu toată marea lor însemnătate în desvoltarea 
„generală a povestirii, 


+ 


Romanul In preajma revoluției a rămas neisprăvit. Stere simțea 
“că i se apropie stirșitul. „Cind a început a-și serie seria ultimelor 
volume!', — serie d-l Roman Stere, — „Stere avea șrizeci şi șapte 
ani şi inima incurabil atinsă, Volum după volum an început să apară, 
la seurte intervale, dar pe măsură ce seria, autorul își simția din 
ce în ce mai mult împuţinate zilele disponibile de viaţă și era ne- 
voit mereu să tot reducă, să tot ajusteze opera pe măsură“, Al nouă- 
lea volum, care trebuia să fie ultimul, prin această operă de ajus- 
tare, n'a mai putut vedea lumina zilei. 

Cu vreo trei luni înainte de a muri, Stere a împărtăşit fiului 
său Roman, conţinutul epilogului pe care-l proiecta. Intreaga semni- 
ficaţie a acestui epilog era conținută în cîteva cuvinte, scrise de 
mina lui Vania Răutu : „Nicio picătură de energie morală nu se pierde 
în zadar“, Minunată mingiere a unui suflet decepţionat! 

In clipele de luptă grea cu boala, de stingere a ultimelor lică- 
riri de rezistență fizică, prim sforțarea creațiuniă, autorul romanu- 
lni În preajma revoluției trebue să fi găsit ultima consolare în ideia 
eroului său Sajin: „Viaţa nu se măsoară cu anii, ei prin cuprinsul ei, 
prin intensitatea energiilor descătugate'!... 

Aceste energii nu se pot pierde, 


ALRELIU WEISS 


CRONICA LITERARĂ 
CĂRŢI ROMINEŞTI 


CAMIL PETRESCU, TEORETICIAN 
AL ROMANULUI 


Incă înainte de a fi publicat romane, 4-1 Camil Petrescu desvă- 


luia firele unei teorii a romanului, de alttel en foarte mulţi dintre crea | 


tori, eu această deosebire că el punea alci atita frenezie dialectică, încit 
te poţi întreba dacă teoria oste forma generală a spiritului său pro- 
ductiv anticipind fapta, ori dimpotrivă opera este mai mult un act de 
demonstraţie. o ilustrare a teoriei, In 1927 d-l Camil Petrescu susținea 
lucruri foarte cuminţi, mirindu-se că un publicist se putea lăuda că 
descoperise o direcție ale cărei adevăruri el „cu îndirjire şi cu dezo- 
lare faţă de atita nepricepere” la repetase „de ani de zile” tinerilor 
noştri scriitori. („De ce stu avem roman” în Viata literară, II. Nr. 54 
din 4 Iunie 1997). Dar ce repeta romancierul nostru „de ani de zile d-lor 
Petrescu, Gib Mihăescu, Blaga, ete."? Iată ce: 


§ erou de romen? Minat de probleme de conştiinţă... Cu intermi 
nabija parafrazare a lui „Dan” a lui Vlăhuțţă, cu citeva descrieri de 
dumbrăvi şi tirguşoare, cu cucoane biestemate care dau cu Sar pe 
buze, cu o duzină de eroi plingăreţi, (Atolo şezum şi plinsem etc), nu 
poţi crede că fac: litoratură. Vei gäsi cel mult o mie, două de notari 
comunali şi agronomi care se lamentează la cîrclumă că ei merltau o 


„ Soart mai bună şi care to catese seara cu foc persona! dar nu aceştia 


contează în literatură, Rte." 

In tond, măcar pinë la un punct, aceasta cato tia față de pro- 
blema romanului Să d-lui E. ere care games ie depre 
Semănătorismului recomanda o literatură oriisenească. „Cinci măs- 
line”, „trei cotejo", „circiuma”, „trgusor”, par a sugera prin urmare 
în rîndurile dezolate ale d-lui Camil Petreseti viata. simplistă dela 
ţară. Numai citarea d-lui Pamfil Șeicaru care trăieşte la oraş, dern- 
tează, deşi trebue să ţinem seamă autorul avea motivele sale de a 
Doza cu acest cunoscut ziarist. Intrebarea este: făcea a d-l Camil Pe. 

o simplă distincţie între indivizii cu probleme de conştiinţă şi 


5 


—— 


—— 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cei fără astfel de probleme, indiferent de localitatea în care vieţuese, 
ori vola să stabilească nişte raporturi de cauzalitate, în virtutea că- 
rora ţăranul mănincă cinci măsline, adică e prin definitie rudimen- 
tar în vreme ce orăşeanul o încărcat de probleme de conştiinţă? Struc- 
tura romanelor sale ne-ar inclina către interpretarea din urmă, care 
constitue modul de a vedea al d-lui E. Lovinescu, N 

Ecuațiile acestea ţăran=om rudimentar, orăşean=fiinţă complexă 
dovedesc o judecată falsă şi un snobism caracteristic naţiei noastre de 
rurali, Căci dacă burmhezul e complex față de țăran atunci aristrocatul, 
om cu sînge vechiu şi educaţie aleasă, trebue să atingă capătul de sus 
al complicării, Această gindire „distinsă” despre umanitate o avea 
Duiliu Zamfirescu. Dacă atari propoziții ar fi adevărate, atunci multă 
vreme noi mam avea roman şi nici literatură înaltă, căci multă vreme 
încă nu vom putea nădăjdui să schimbărn raportul procentual dintre 
țărănime şi orăşenime cara e în favoarea celei dintii. In aceste judecăţi 
se confundă complexitatea cu fineţa. Un aristocrat poate să întindă 
mina fără sforțare spre alimentul cel mai gustos, evitind pe cel sărac, 
să se învirtească slobod într'o societate de oameni de spirit, nescoțind 
o vorbă substanțială, să asculte o oră, o disertaţie profundă, satisfii- 
cind prin uimirea ochilor pe vorbitor şi dind impresia că înţelege, iar 
el însuși e cu putință să nu fie decit un desăvirșit dobitoc, incapabil da- 
cea mai mică sforțare abstractivă, un manechin adormit şi stilat. Nu 
complexitatea aşa dar funcționează în acest individ, ci automatismul 
creditar, care e un aspect al vieţii generale instinetuale, şi acest at- 
tomatism se chiamă aici fineţe. Deosebirea între indivizi trebue făcută 
prin noţiunea de adaptare, Sunt două moduri (renunțind la nuanţe) 
de a se adapta. Un individ porneşte la cimp sau la cancelarie (ca să 
aibă ce minca), işi caută o femeie (ca să poată progres) dar face toate 
aceste gesturi orbește, muteşte, fără a transforma pe acel „ca să” în 
noţiune de finalitate. Acesta e modul de adaptare automatic, instine- 
tual, care întră In parie, în scopul economiei în orice existență. Cind 
madam Birotteau, deştaptată după un vis rău, pipäe patul ṣi rămine 
uimită că nu găseşte pe Cesar Birotteau, în acea clipă ea desvălue citi- 
torului că eroul fusese un automat care se culca totdeauna și sinvronie 
cu nevastă-ss, dar că ceva neu a sfărimat acest automatism. Dacă însă 
eroul, chiar mișcat instinctual, se motivează pe sine, făcindu-şi anu- 
mite reprezentări anticipate ale propriilor acte, lucrind asa dar după 
cauze finale, atunci avem de aface cu un caz superior de adaptare, cu 
omul complex. Un astfeì de erou se poartă ca şi celălalt dar are o con- 
știință, adică o viziune a mecanicei lui interioare. De lucrează pămintul 
său de se duce la cancelarie este (zice el) fiindcă are o conceptie de 
viaţă, de se însoară face asta ca să intre în rindul lumii, să dea patriei 
brațe (deci are o filosofie a misiunii individului), femeia a ales-o fiind- 
că i-a plăcut fizicește ori sufleteste (deci are un ideal estetic şi un ideal 
femenin), Acest erou explică el însuşi toata actele sale, chiar dacă le-a 
tăcut fără n se gindi ca şi automatul, 

Toată această maşinărie a finalizării actelor noastre se chimă 
viață morală. Deci în lume sunt două feluri de vietăţi: lupi, vulturi, 
urşi, sihaştri, erol ai lui Sadoveanu şi ai lui Brătescu-Voinegşti, ființe, 


moase ca documente ale naturei și fiinţe morale, cara ne dau conceptul 
unei ordine spirituale în univers. Dar rămine stabilit că modul auto- 


din păturile rurale. Interesul în roman și în genere în observati - 
lui provine din viclenia cu care instinctele e ei pă i en imn part 


CRONICA LITERARĂ 83 


i, erou se poartă după instinctele fundamentale umane, 
au Cn src explice complex, atunci e! devine copt pentru roman, 
Lirgind înţelesul cuvîntului, am putea aplica aci noțiuea de ipo- 
crizie. Toţi eroil complexi sunt nişte ipocriţi, sublimi ori ridiculi, care 
nu vor sä admită izvorul automatic al actelor lor. O consecinţă a struc- 
turei morale este tipizarea. Un individ întră în categoria pe care o de- 
termină natura motivării, Rasċolnicoff aste, instinctual, un criminal 
dar prin motivarea pe care o dă crimei sale ei e „martirul pentru 
ideal". Julien Sorel e un simplu alergător după hrană, în ordinea mo- 
rală ej e ambițiosul, exponentul unei clase, Goriot e numai un om slab, 
fără rezistență, dar el are conştiinţa că e „tată” care dă îndreptățire 
prota și suferinței lui, 


trebăm: ț 
lexitate? Dar el are în tradiţiile şi literatura lui orală toate ele- 
op ema ptări prin idei. Cînd tună el se 'mchină în fața puterii lui 


țolegea prin „probleme de conștiință”, acele sbuciume năa- 
cute în mintea individului cult care luînd cunoştinţă de problemele 


tratate 
plex" ar fi atunci tinărul căruia Universitatea i-a dat necesitatea de a 
căuta cauza pată şi care se sbuciumă de nelinistea metafizică, Acela 


merge spre o literatură nu a vieţii lente, morale, ci a conștiinței 
ca pură abstracţiune, olio o Da a de sal pentru d 
acția filosofilor, Am exalta cu alte cuvinte pe Paul Bo 
D- Camil Potrescu şi-a lămurit cotate mea actual re ro- 
man, pe larg, în articolul Marcel Proust din Teze şi antiteze, Ín linii 
arabă r declară aici proustian şi ar fi o problemă interesantă de 


incit nu vede nimic suspect în calmul provocator al celorlalți şi mai 

ales spune lucruri enorme, aţa de enorme Inciti d-l E. Lovinescu a în- 

cercat să-i facă din asta o trăsătură caricaturală. Dar n'are i mec 
a 


4 trescu 
credințe cu care discută şi un mijloc eroic de a scoate pe adversar din 


| 


-— 


—— 


84 VIATA ROMINEASCĂ CROIMICA UTÉRARA 85 


| pozițiile lui. Vorbitorul e conştient de a fi căzut de pe linie și se intoarce 
cordial pe drumul cel cuminte, răzind el însuşi de propria-i ieşire. 

D- Camil Petrescu este impetuos în discuție, mergind pină la èx- 
travaganță cu disperare şi luciditate, „dar armele sale de luptă 
sunt serioase şi cred că este unul din cei mai de seamă dialecticiani 
pe care i-a produs generaţia de după războlu. Să nu ne speriăm dar 
că d- Cami! Petrescu afirmă cum că peste un veac, două, nu va su- 

raviețui decit Marcel Proust și să descurcăm din ace gre de gesticu- 
aţii intelectuale ideile care sunt foarte interesante. Dacă nu vom fi tot- 
deauna de acord cu ele, asta vine din condiţia generală umană cară 
face ca doi indivizi să nu participe la adevăr decit parțial. 

Prima idee, care surprinde, este aceea a progresului în materie 
de artă, După d-l Camil Petrescu „o literatură trebue să fies sineronică 
structural, filosofiei si ştiinţei el”, iar literatura epică rămăsese, con- 
stată d-sa, anacronică „faţă de evoluția realizată de ştiinţă şi filosofia 
in ultimii patruzeci de ani”. Opinia e paradoxală, trebue să recunoa- 
stem, și a o discuta prea mult nu duce la nimic. Oare geniul e ton 
diţionat de cuoaşterea progreselor ştiinţelor și filosofiei? Creaţiunea Ii- 
tarw e un fapt natural ca și nasterea unui prune şi cine oare va 
ohiecta că pruncul nu e conformat după ultimele progresa ale filosofiei 
şi ale științei? In fond prin urmare d-l Camil Petrescu cere romaneia- 
rului ca înainte de a fi creator Să fie om de ştiinţă și filosof, ceea ce 
“Pare foarte discutabil, Literatura, zice d-1 Camil etrescu, e în legă- 
tură cu psihologia, psihologia e în legătură cu filosofia ergo romanti- 
erul se cade să cunoască filosofia, Ce mare sofism prin confuzie de 
noţiuni! Literatura hu e în legătură cu psihologia, ci cu sufletul uman. 
Sufletul e veşnic acelaşi, cunoaşterea științifică înaintează. Ar fi ciu- 
dat ca odată cu schimbarea filosofiei să se schimbe şi datele paihologiei, 
adică sufletul uman şi eroli tul Balzac să rămînă anacroniei, 

Aplieind acest paralelism paradoxal între filosofie şi literatură, 
d] Camil Potreseu pune în dependenţă clasicismul francez cu rațio- 
nalismul fracez. Fireste, mulți au stabilit un astfel de raport dar nu- 
mai în cîmpul gîndirii pure, dar nimeni nu s'a gîndit că Molière a pro- 
dus pe Harpapnn din cauza filosofiei vremii. Căci ce pretinde d-l Cà- 
mil Petrescu? El zice asa: rațlonaliştii nu observau realitatea, ci ideea 
lor despre renlitule, nu minulau sufletul cel concret. fenomenal, ci 
simplo abstracțiuni, numite tipuri gi caractere. Cu alta cuvinte ei da- 
duceau lumea dintro sehemii a priori asupra ei, „Literatura oferă cu 
preferință tipuri, ori mai bine spus arehotipu i de oameni. Tată un 
orou.. Cum trebue să sa comporte un erou?... Destul de simplu: un 
erou e totdeauna viteaz.. Tată un avar. cum trebue să se comporte un 
avar? E necesar ca în fiecare manifestara a lui añ sa vaite că n'are 
bani, că e furat”, Ar fi nedrept să atribuim autorului un spirit sofiatie 
persistoni. Mai rr arabă poata fi vorba aiti de o alunecare, din grabă, 
pe goliciunea vorbelor. (Articnlul a fost temelul unei conferințe), Da ce 
să interpretăm aprioristie și normativ clasicismul? Moliera n'a putut 
zice: îmi trebue un avar să vedem ce se cade să facă un avar tip. Ci 
el şi-a zis, tără îndoială: iată un individ care se vaietă căi nare bani 

„Şi că e furat, Deci am de a face cu un avar. Şi la fel un erou nu este 
individul care trebue să fie viteaz, ci donominațiunea pe care a dăm 
omului în mod firese viteaz. Ideea de tip, de caracter asa de cultivată 
azi, intr'o epocă de gindire pozitivă, sub forma clasificării tipologice, 
catacterologice nu e deloc legată de gindirea npriorică deducetivă. In- 
trind în joc clasificarea, instrument de bază al ştiinţelor naturale, no- 
țiunea de tip e o genernlizare, la care ajungem pe cale inductivă, e o 
formă a cunoașterii pozitiva, 

Tipizareg, caracterizarea sunt atitudini de observație permanenta 
care nu ay de sface cu nicio filosofie. Nicicind nu a putut scăpa omu- 
lui că viaţa sufletească se infiițişează ca un tot coherent şi că afinită- 


tre indivizi pe temeiul organizării interioare duc la un număr 
imitat de modalităţi. Nu trebue să fii moralist leibnizian cú se vezi că 
re, oameni buni, oameni răi, ambiţioşi şi apá- 
pe lume sunt rase, popoare, y iti sa Să Mnai 
tici, sgireiţi şi risipitori. Ba chiar am fi indreptăţiţi să zicem 
categoriile sunt reale, indivizii fiind simple aparențe ale tipurilor, Dacă 
mar fi această incredere în uniformitate, war exista cunoscătorul de 
oameni. Trebue oare atita filosofie pentru asta? Omul de bun simţ 
cure alcătueşte o listă de persoanele ce ar puteg contribui cu bani pen- 
tru ajutorarea săracilor, taie de pe această listă pe Harpagon. Harpa - 
gon n'a dat și nu va da. Eroare ar îi cind seriiţorul ar alcătui conținu- 
tul unei categorii cu note deduse dintro noţiune convenţională. Dar 
marela ercator na făcut niciodată asemenea greşulă, fiind un cuvint 
de ordine universal, cum că artistul vede tipul prin concret, multumin- 
du-se doar să aleagă acele aspecte ale individualităţii in care se pot 
seruta mai bine schemele. „Naivele manuale didactice” nu păcâtuase 
aşa dar cind cer tipuri, caractere, ele greşesc de obiceiu păsindu-le 
acolo unde nu sunt, din lipsă de yorgan S i 

Urmărind progresele ştiinţei, d-l Camil Petrescu gi a pozi- 
tivismul și materialismul a détmninat in artă realismul și naturalis- 
mul, al căror ideal este zugrăvirea fotografică a reali itäçii şi documen- 
taren, Se înțelege, desigur că pozitivismul a urmărit pe unii scriitori 
aşa cum noua filosofie urmăreşte pe d-i Camil Petrescu. A influenţat 
pe aceiu care se credeau datori a fi în curent, Dar creația adevărată 
råmine totdeauna străină de astfel de raporturi superficiale, Flaubert 
n's fost pozitivist ci artist, iar observarea realității e o condiție vala- 
bilă oricind. De tept naturaliştii (mă mir cum scapă acest lucru ro- 
mancierului nostru), n'au urmării „zugrăvirea realităţii” ci explicarea 
ei, Zola încearcă să scoat în evidenti cauzalitatea, linia serială a 
faptelor, să facă operă de om de ştiinţă. 

Cind ajunge la progresele fiziolugiei moderne, lu endocrinologie, 
d1 Camil Petrescu, puninda de acord literatura cu ştiinţa, declară că 
ideea de tip, de caracter, e perimată, întrucit psihopalologia a contri- 
bwit în dizolvarea ui, 

„Viaţa noastră sufletească și mintală e dirijată de acţiunea ginn- 
delor cu secrețiune internă... Iată un copil leneş şi prost, „tip“ de le- 
nės şi de prost, după psihologia menadologic, raţionalistă ... Nu a le- 
ney $i prost — din caracter — răspunde endocrinologia, Are numai o 
afecţiune a glandelor suprarenale, iar leneu şi „prostia“ lui pot fi vin- 
decate prin opoterapie... (O! de-ar fi aşa l)“, 

Ce ciudate ufirmațiuni ! Endocrinologia constată numai rolul cel 
mare pe care-l joacă secrețiunile în formațiunea complexităţii noastre 
sufleteşti, Comedia clasicii, cu mult inainte de Brown Sequard, vor- 
bea de „bilă“ ca de o atitudine psihică. Organizarea sub categoria per- 
sonalităţii şi a caracterului e un fenomen fundamental ce se poate ex- 
plica, dar nu dispare odată cu schimbarea explicării. Apa n'a dispă- 
vut cind su aflat că a compusă din H şi O. în anumite proporții, şi tot 
astfel nu va dispărea caracterul odată cu descoperirea rolului secreţiu- 
nilor. D-A Camil Petrescu voeşte a spune că de fapt nici n'a existat 
vreodată caracterul, viaţa noastri sufletească fiind un riu mal alb sau 
mai negru după cum se varsă în el mai puțină sau mal multă fiere, Dar 
că acest lucru nu-i adevărat, cred că nici nu măi e nevoie pentru a de- 
monstra. Un om se naşte dozat odată pentru totdeauna în secrețiu- 
nile lui și nu este endocrinolog, care nu-si închipue că prin simple in- 
Jecţiuni va putea schimba structura unui om, Se poate stimula o fune- 
țiune, ameliora o stare, dar nu modifica un caracter. ȘI apoi toate di- 
solvările unei structuri prin cauze patologice nu înlătură ideea orga- 
nizärii O casă părăsită se nărua de ploi și vegetaţie parazitară şi d-l 


— 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ CRONICA LITERARĂ 87 


P 4 S'a 
i romanul în substanța lui s'a schimbat prin Proust. 
aie ia numai pentru Proust, căci imitarea exemplului e pere 
tabilă) compoziţia romanului, Introducerea faptelor e făcută dup | 
cursul unei pretinse memorii involuntare. Dar romanul nu apu ra 
cit cind DE dim sčama că incepe sü se organizeze o lume de puri E 
mäi şi de caractere. Cit e viabil în Proust este obiectiv şi organia 5 
prin uceea clasic, deși aglomerat cu 4. Restul, adică ir pp 
coneretului, a eului absolut, nu e, vai, decit un album de senzaţii, ea 
ımpresii, de opinii, de maxime, Dar în sfîrşit scopul nu è de a comba 
pe Proust ci de a determina conştiinţa estetică a d-lui Cami! Petrescu, 
proustian, Din literatura lui Proust, romancierul nostru scoate urmă- 


toarele comandamente; 


Camil Petrescu zice: Vezi? arhitectura nu există, Cu toată aparența ra- 
ționalistă gindirea d-lui Camil Petrescu este magică, precum e a mul- 
tor din tinerii nostri. In definitiv suntem mai aproape de Asia decit de 
Occident. Pentru ginditorul magic legea nu e un chip de a formula cu 
probabilitate natura ci un ordin de care ascultă natura. Cind ai des- 
coperit raportul dintre viaţa coherentă şi secrețiuni strigi: susan, des- 
chide-te... şi caracterul dispare. 

Ajuns la epoca actuală romancierul nostru pune în acord litera- 
tura cu filosofia. Iar filosofii vremii sunt Bergson şi Husserl. Felul în 
care d-l Camil Petrescu citează pe Husserl, este cea mal simpalică de- 
monstraţie de entusiasm și de robire unei idei, Nu este opinie oricît de 


însemnată și de evidentă care să nu se întemeleze pe filosofia fenome- 
nologică sau pe Logische Untersuchungen, De fapt ideile care pot fi 
utile literatului, în dificila gindire a lui Husserl, sunt din cimpul psi- 
hologiei. Școala lul Wundt Indreptase atenţia nu atit asupra vieții su- 
îleteşti în sine, cit asupra cauzei ci fiziologice. Viaţa conștientă era un 
| epifenomen, Husserl voiește a face psihologie pură, descriptivă şi fi- 
reşte introspectivă, pornind dela datele spiritului în sine, luate ca fe- 
nomene. Deci psihologul nu are a cerceta raportul dintre funcţia unui 
| organ, şi o idee, ci raporturile dintre, să zicem, o idee si o idee, de unde 
urmează că operaţia logică nu reprezintă o economie a experienței ci 
o fenomenalitate interesantă în sine, tipică pentru om. Condiţiunea 
este ca un fenomen de acest fel să nu fie studiat din afară ci „trăit“. 
Deci Husserl ar fi mai de grabă un excelent sprijin teoretic pentru li- 
teratura cerebrală fie clasică, strict analitică, fie de tipul Paul Bour- 

et Mai apropiată de Proust, eate fără îndoială filosofia lui Bergson. 

u activitatea abstractivă noi reținem din riul substanţei cit ne este 
util. Sufletul nostru (fiind vorba de ordinea interioară) astfel cunoscut 
formează un eu relativ şi superficial. Dar nu e cu neputinţă într'o 
anume măsură să ne rupem din rețeaua schemelor și să pătrundem 
intuitiv în eul nostru absolut, în continuă devenire. Această cufundare 


v 


mod simplu voiu lăsa să se desfăşure fluxul amintirilor, Dar 
PA mufe cînd povestese o intimplare, îmi aduc aminte, pornind 
dela un cuvint, de a sită intimplare? Nu-i nimic, fac un soiu de paran- 
teză si povestesc toată întimplarea intercalati. Dar dacă imi strică 
fraza? N'are nicio importanţă, Dacă îmi aliniatul? Nu-i ni- 
mic, nici ducă digresiunea durează o pagină, două, 30 ori 150. Asta se 
intimplă de altfel chiar de citeva ori cu A la recherche du tempz 
perdu... Trebue să precizăm că o bună parte din adaosuri (e în ro- 
manul lui Proust), au fost făcute în corectură. Căci în momentul cînd 
corecta spaltul, dacă faptul povestit amintea nuanţe noi, el trăgea un 
(6 de sfoară de cerneală po margine, semn pentru tipograf ci acolo 
Antre subiect şi predicat, trebue sii puie zece propoziţii secundare. Co- 
recturile lui Proust, despre care u apărut un volum întreg, sunt fn- 
tr adevăr turburătoare”. 

Trebue să mai adiogăm, apare In «di Camil Petrescu o atitu- 
dine ce nu mai explică prin fenomenologia lui Husserl, şi acensta este 
antipatia pentru „scrisul frumos”, pentru stil, întrun cuvint pen- 
tru scriitorii „calotili”, Atitudinea aceasta e foarte legitimă şi indrep- 
titii de miscarea gindirii estetice în epoca noastră. Totul e să înțele- 


| 


va constitui desigur nu o cunoaștere propriu zisă, care aste o limitare, 
o tăiere, ci o trăire. A aplica bergsonismul este o întreprindere pe care 
au încercat-o supru-realiștii. Și ln ce a dus? La o succesiune incohe- 
rentă de aspecie interioare sau la o falsă incoherenţă întrucit cong- 
tiința noastră organizează spontan, Cit despre Proust, desigur că apro- 
pieren pe care o face d-l Camil Petrescu şi au făcut-o şi alții e foarte 
logitimă atita vreme ecit nu exagerim și ne păstrăm în marginile eyo- 
lutiei constiintei estetice, Aplicind terminologin fenomenologică 4-1 Ca- 
mil Petresen constată că Marcel Proust observă sufletul concret, adică 
sufletul neconstrins în scheme, în trăire absolută. Nu numai constată 
dar decide că de acum încolo, romancierul va observa numai aşa, de 
vreme ce așa pretinde progresul gindirii: 

„Să realizăm coneretul, adică existența actuală, în a 
şi să-l reinstaliim apoi în devenire, căci alt concret nu Pr praga le 
urmare artistul povesteşte lumea văzută prin e), existind prin el“, 

Teareticianul nostru mai observă că noul tip de roman nu are a 
recurge la memoria voluntară ci la cea involuntară (deci un soiu de 
dicteu suprarealist) însă numa! decit Tace rectificarea judicionză că im- 
coherentei ce ar putea si iasă din asemenea abandon trebue să i sa 
opună principiul semnificației. Insfirşit ceea ce spune d-l Camil Pe 
trescu e foarte inteligent şi admit că teoretic o astfel da relaţiune între 
bergsonism și proustianism e perfect legitimi, Ba chiar admit că nu 
numai prin condițiuni de viaţă personale, ci prin înriurirea, filosofiei 
Proust şi-a schimbat tehnica. Insă nu trebue să mergem prea departe 
pe povirnişul analogiilor şi urmind pe docţii esteți germani să ne 


gem lucrurile cum trebue, Aci d-l Camil Petrescu tgi susține antica- 
ofilia pe teoria (suprarealistă) a literaturii ca automatism, aci (aşa s'ar 
părea) pe noţiunea mai largă de autenticitate, Inrturirea lui André 
Gide este evidentă. In parte urmind trădiția stendahliană, în parte bi- 
șuindu-se pe romanul rus de tip Dostolowaki, Andr& Gide (teoretician 
actul, dar scriitor steril) afectează a fi cu autor un simplu referent al 
adevărului, Omul de ştiinţă e atit de captivat de problema în sine, tn- 
cit el devoră cu egală mulțumire textul, notele şi spe popas fără 
nicio preocupare formală. Stendhal îşi compusese un jurnal, exact, ști- 
ințific, în parte criptografie în care punctele suspensive erau samni- 
fientive pentru el, André Gide se arată lacom de faptele diverse de ga- 
setă, ori de notele de lucru ale scriitorilor şi el însuşi în Journal des 
Janr-monnayeure, „caiet de exerciţii şi de studii“ îşi publică materia- 
lele şi notele din timpul elaborării romanului Les fauz-monnayeurs. E 
un fel de n spune că tot ce se rupe din experiența sa, e un dat auten- 
tic, valabil în tine chiar neintrodus într'o compoziţie, Apoi André Gide 
își publică felurite calete, jurnale, pe care în grija autenticității vo- 
ieste a le da ca produse spontane ale spiritului său, fără nicio preme- 
ditare artistică. Autorul pretinde a fi regăsit foile întimplător și nepu- 
tindu-si descifra scrierea, se fereste să refacă conştient actul genuin 
al gîndirii și atunci publică totul așa frint ca un simplu document 
El serie de pildă: 
we don de sympathie, qui, toute ma vie, fait mon .. (7) à la 

fois et mai plale, me permettait, ete...” (Feuillets retrouves, N. R. Fa 
1 Nov. 1935), 


88 VIATA ROMÎNEASCĂ 


Autorul ar fi putut să inloculască punctele şi semnul de intre- 
bare cu prebabilui cuvint potrivit, cu orgucuil de pildă, dar nu vrea. 
Asta dă un aer de afectaţie şi de poză nesuferit, f 

Anticalofilia, rău înțeleasă, poate să ducă la „cacofilie ostenta- 
tivă, care formează şi ea un stil. A fi prea vigilent şi a extirpa orice 
organizare stilistică în frază înseamnă a realiza o manieră nouă, o 
convenţie tot atit de aspră ca şi preocuparea de frumos. Omul obici- 
nuit Tăloseşte spontan figurile, numai puțin banalizate. Un erou de 
roman care ar vorbi fără nicio „frumuseţe“ formală, ar fi lipsit tocmai 
de autenticitate, fiindcă figura de stil banală face parte din automa- 
tismele omului comun. Aşa se explică de ce atunci cînd avem de aface 
cu o literatură substanțială, primim cu atita plăcere tocmai convențiile 
unei epoci, de ce bunăoară stilul „elegant“ al călugăriţei lui Diderot 
ni se pare firesc: 

„Mon pêre Gtaif avocat. T avait &poust ma mère dans un Age assez 
avancé; il en cut trois filles. Il avait plus de fortune, qu'il n'en fallait 
pour les établir solidement: mais pour cela il fallait au moins Que sa 
tendresse fût également partagée; el il son manque bien que j'en puisse 
iaire cet áoge, Certainement je valais mieux que mes soeurs par les 
agrements de l'esprit, et de la figure, le caractère et les talents; et Il 
semblait què mes parenta en fussent afligés“, 

Oricare ar fi adevărul in aceste discuțiuni de idei, înţelegerea li- 
teraturii d-lui Camil Petrescu e legată de poziția aa estetică, 


G. CĂLINESCU 


Acest articol este numai o parte dintr'an studiu asupra d-lui Camil 
Petresen en romancier, Discuţia asupra ideilor (orice idea este discutabilă) poate 


dn nerăbdătorilor impresia că noi nu pretuim literatura autorului, E tocmai 
dimpotrivă, cum Be va vedea din publlearea restului, 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


„Aţi citit Tom Jones al lui Fielding, caro astăzi e atit de uitat? 
Romanul acesta este față de celelalte ceea ce este Iliada față de poe- 
mele epice”, 

Rindurile acestea le seria Stendhal acum o sută unu ani. în 1897. 
Le puteţi găsi sub data de 18 Aprilie în Memoires Cun touriste, despre 


care îşi etalează în aceste nepremeditate, cu mai multă sinceri- 
tate poate decit în alte scrieri de-ale lui, ideile lui originale și ciudate, 
interesante chiar cînd sunt absurde, și toată firea lu 

birintică, în care cea mai mare libertate de spirit apare alături de cele- 


voalat al sentimentului, Dar poate tocmai acest amestec da contrarii 
şi acest furnicar de contraste, de absurdităţi, de manii şi de ticuri, da 

nă luciditate şi de afectări ridicule, de morgă şi de liberalism, 
întrun cuvint: poate tocmai acest ciocolsm genial face din Beyle una 
din cele mai captivante personalităţi ale veacului al nouăsprezecelea 
şi chiar ale epocei moderne în general. 

Era necesari această sumară evocare a spiritului lui Stendhal 
pentru a acorda o valoare justă vorbelor care urmează scurtei dar pre- 
cisèl caracterizări pe care am eltat-o la inceputul acestor consideraţii. 
După ce spune că romanul lui Fielding este strămoșul romanelor mo- 
derne, Stendhal adaugă: „atit numai că, la fel cu Ahile și cu Aga: 
memnon, personajele iui Fielding ne par astăzi prea primitive, Bu- 
nele maniere au ficut progrese însemnate şi ele cer ca fiecare să-şi 
travestească ceva mai mult poftele naturale”, 


Inainte de-a fi o enracterizare a romanului lui Fielding, fraza 


spirit capricios ca al lui poate amesteca aprecieri atit de arata si 
să vorbească de bune maniere într'o caracterizare literară, Ceea ce fi 
şoea desigur In personajele lul Fielding era lipsa ior de rafinament ipo- 
crit (mai ales la eroul romanului, trucă Tom Jones nu duca lipsă 
deloc, după cum vom vedea îndată, de aje fățarnice şi foarta 
capabile de a-şi „travesti poftele naturale). Cal care scrisese rouge 


"90 VIAȚA ROMINEASCĂ 


et le noir, nu putea suferi, tără îndoială, etalajul spontan al instinctelor, 
Faţă de Julien Sorel, atit de meşter într'adevir să-și ascundă poftele 
naturale (dar pentru a şi le manifesta cu şi mai multă vigoare atunci 
cind găseşte prilejul potrivit), bietul erou atit de firesc şi de spontan 
al lui Fielding putea să pară primitiv și „puţin manierat”, cum cu ct- 
nism spune Stendhal, foarte vesel că a găsit acest eufemism pentru a 
exprima că Tom Jones nu e destul de pervers, 

Sunt oare atit de primitive personajele Jul Fielding? Noi care nu 
avem în privința aceasta prejudecata ciocoiască a lul Stendhal, ne pu- 
tem pune această întrebare cu luciditate şi chiar, de ce nu? cu oare- 
“care simpatie. După un veac de rafinamente şi de „travestiri” literare, 
în care toate experiențele s'au făcut și, mai ales în ce priveşte roma- 
nul, s'au încercat toate reţetele, este foarte nimerit să ne intoarcem la 
operele de temelie ale literaturii moderne, convinşi fiind că resorturile 
fundamentale ale sufletului omenesc nu s'au schimbat prea mult în 
cursul cîtorva secole. 

Dacă lucrul acesta este adevărat chiar cind e vorba de Iliada, apol 
atunci cind esta vorba de Tom Jones, putem să fim siguri că acest ro- 
man vechi de aproape două sute de ani poate încă nu numai să ne 
impresioneze prin valoarea lui psihologică, dar chiar să mulţumească 
gustul nostru literar. 

Cariera de romancier n lui Fielding a început într'un chip foarte 
curios şi original. Autorul lui Tom Jones a devenit romancier din spi- 
vit de contradicţie şi din dorinţa de-a reacţiona împotriva romancior 
epistolare ale lui Richardson. Acesta creiase, prin publicarea în 1740 a 
romanului Pamela sau virtutea răsplătțită, genul sentimental, lacri- 
mant şi moralizator care, timp de peste jumătate de veac pină în pra- 
gul veacului al nouăsprezecelea, avea să domnească în Europa. Pamela 
este simpla istorie a unei fete în casă, pe care stăpinu-său vrea s'o se- 
ducă și care se apără atit de bine încît îl sileşte pe acesta să-şi legali- 
zeze pofta prin căsătorie, Subiectul acesta foarte banal este tratat pe 
sute de pagini sub forma de scrisori, pe care virtuoasa Pamelă le scrie 
părinţilor e! şi în care ea povesteşte în chip prolix şi searbăd atacu- 
rile stăpinului si apărarea ei, Totul este udat cu lacrimi multe şi în- 
soțit de suspine la fiecare frază, Lectura în întregime a Pamelei tre- 
bue să fie o grea Incercare dacă judec după nemaipomenita plictiseală 
pe care am simțit-o citind doar citeva extrase alese pe sprinceană din 
traducerea abatelul Prévost: stilul elegant si fin al autorului lui 
Manon Lezcaut nu izbuteşte să ne facă să înghiţim proza lăliie a lui 
Richardson. Și totuşi această proză a atăpinit cu prestigiul ei gustul 
literar european într'o epocă de rafinament literar, în secolul lucid şi 
subti] al lui Voltaire şi al Enciclopediei. Faptul că prolixa confesiune 
a eroinei lul Richardson, rezultat al grafomaniei moralizatoare de care 
acest tipograf sentimental fusese cuprins la virsta de cincizeci de ani, 
a putut cuceri un public obişnuit eu fanteziile satirice ala lui Swift, 
cu eroii avyenturosi ai lul Daniel de Foe sau cu operele clasicismului 
francez, acest fapt de o covirşitoare importanță pentru evoluţia litera- 
turii vuropene are fără Imdlotală a cauză adincă, mult mai adinci de- 
cit romanul lui Richardson, Spre sfirsitul perioadei clasice, litera- 
tura Europei ajunsese la o stare de uscăciune pedaniă, cu reguli fixe 
şi rețete repetate la nesfirşit. Sensibilitatea licrămoasă a lui Richard- 
son a fost reacţiunea necesară şi binevenită față de această uscăciune. 
Din nenorocire, ea avea să devină în curînd o modă tot atit de primej- 
dicană ca și stearpa imitație a lui Racine în teatru, sau, în poezie, 
stricta observare a poruncilor luj Boileau, După Richardson, sensihili- 
tatea duioasă va invada literatura europeană pină tirziu pe la mijiv- 
cul secolului al nouăsprezecelea: o găsim în La Nouvelle Héloise şi in 
Werther, în romanele lul Dickens, in muite pagini din Balzac si em 

“este da rigoare în orice roman popular, dela Misterele Parisului la 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 91 


tä sen- 
Les Misérables, După ce și-a atins apogeul în melodramă, aceas 
sibilitate duioasă a reinvint în cinematograt unde și-a găsit un mon 
de manifestare, inepuizabil, 

Exista totuşi în literatura mropeank modernă o tradiție a roma- 

i < a lul Richardson, avea aproape două 
nului, o tradiţie care pe Veta itro 9 atie lu- 
cidă şi nemiloasă a realității, fără induioşare şi fără smtimm ptala; 
într'o expresie plastică n acestei observări, cu o poantă de satiră şi 

Tradiţia aceasta se formase pe la jumătatea secolului al gase- 
rezecelea în Spania şi fusese desigur la origină cauzată de o reac- 
the impotriva romanelor cavalerești, cărora Cervantes avea să le 
den, puţin mai tirziu, lovitura, mortală. Romanul numit del gusta pica- 
reżco, cu întîmplări din viaţa pangayior şi a vagabonzilor, a cérşeto- 
pie şi a scăpătaţilor, us snecițic spaniol, dar care ajunsese prin 
mitațiile mai alea ale lui Lesage să se răspindească în toată Europa, 
instauraze o manieră realistă dea reda viaţa, manieră, care, cu mici 
modificări, durează şi astăzi. j 

Fielding, nobil scăpătat și autor a vreo douăzeci de comedii și 
de farse, cele mai multe reprezentate fără guecan) este un continuator 
al acestei tradiţii realiste, prin temperamentul lut, prin viaţa lui, prin 
împrejurările care l-au silit să reacționeze faţă de sentimentalismul 
Pamelei. Fondatorul romanului modern este, into mare măsură, un 
emul al autorilor de romane picaresti, înrudit, prin fire şi gusturi, cu 
Quevedo, autorul acelui atit de pitoresc Don Pablo de Segatia. In pre- 
ambulele cam pedante pe care Frelding le pune la începutul fiecărei 
cărți din Tom Jones, Fielding pomeneşte de citeva ori de Quevedo. Ca 
si în romanele picaresti, ca şi în Gil Blas, în romanul lui Fielding 
ecoul este aruncat în lume şi cutrecră diferite medii si pături ala so- 
cietăţii, cunoseind tot felul de oameni, introducindu-sa în multe vieţi 
şi acumulind experiențe peste experiența. Aventurile lui sunt prilej 
pentru autor de-a descrie societatea englezească din epoca actea, cu 
strict atita culoare locală cit trebue pentru ca personajele să nu pară 
schematica, dar fără să cadă prea mult în copia actualități, Această 
din urmă trăsătură face ca Tom Jones să fie interesant mereu, Instinc- 
tul lui de mare romancier îl face pe Fielding să aleagă din actualitate 
coa et e susceptibil de durabilitate. (Stricta redare a actualității epi- 
sodice nu este o formulă prea fericită în roman). j; 

Tom Jones, al treilea roman al lui Fielding, este mal puțin decit 
celelalte două anterioare o replică piearescă şi satirică In romanele lui 
Richardson. Parodia aici aproape că nici nu se mai vede. Dacă Joseph 
Andrews fusese o parodie a Pamelri (eroul este un valet po care stă- 
pinä-sa vrea să-l siluiaseñ), Tom Jones, degi este şi el o replică la alt 
roman al lui Richardson, Clarissa Hartowe, nu păstrează nicio urmă 
de parodie. 

Cum să rezumi acest roman? se poate oare rezuma fără impietate 
Gargantua et Pantagruel, Don Quijote, Gil Blas? Tom Jones, copil gä- 
sit de un filantrop cam schematic şi cam nefiresc, este o fire spontană 
şi sinceră, cu slibiciuni şi cu virtuţi, foarte puţin erou ideal, om „că- 
ruia nimic omenesc nu-i este străin” şi care trece fără să se murdä- 
rească prin multe noronie de-ale vieţii, datorită unei perfecte natu- 
raleţi, care totusi nu este cinism pea fondul lui Tom este bun şi 
curat. Originea lui îl indepărtează pe Tom de Sophia, fata unui boer- 
naş de țară, pe care o lubeşte. Din cauza intrigilor junelui BIifil, ne- 
potul filantropului protector, acesta alungă pe Tom, care porneşte de 
acasă în tovărăsşia unul neuitat tip de încurcă-lume şi de ratat, Par- 
tridge, om cu mai multe meserii, cînd invăţător, cînd bărbier, cind va- 
jet, un fel de replică engleză a lui Sancho Panza. De aici romanul este 

vestea tuturor întilnirilor lui Tom cu tot felul de oameni şi a con- 
etelor diverse în care îl viră inexperianța, uşurătatea, panais de Baana g 


92. VIAŢA ROMINEASCĂ 


curiozitatea, sensualitatea lui, şi aceasta pină cind însfirşit ajunge, 
după multe coincidente şi întimplări foarte bine—chiar prea bine—ti- 
cluite de autor, să se căsătorească cu Sophia lui, fugită şi ea de acasă, 
din cauza insistențelor tatălui ei de-a o mărita cu intrigantul BIifil. 

Valoarea romanului lui Fielding nu stă insă în această intrigă. 
Ea este în întregime concentrată în zugrăvirea citorva tipuri cum 
sunt: Partridge, Western, tatăl Sophiei, äran beţiv şi egoist, price- 
put în etini şi în vinătoare, apoi toate personajele episodice pline da 
pliorese şi de mişcare. Faţă de Gil Blas, Tom Jones: prezintă o insem- 
nată evoluţie: personajele pe care le întilneşte eroul nu-şi mai poves- 
tesc în chip coplos viata, aşa încît să se întimple citeodată ca lectorul 
să uite firul principal şi chiar existența eroului, Atenţia cititorului, 
aici, esto mereu îndreptată către eroul principal, celelalte personaje 
fiind numai secundare. Ci uneori aceste personaje secundare par mai 
vii şi mal reale decit eroul însuşi care pe alocuri devine cam schema- 
tic, aceasta este o meteahnă a oricărui erou central de roman. Este o 
lege inexorabilă a romanului care cere neapărat erou central cu ten- 
dință de exagerare, fie în bine fie în rău, a acestui erou. Situaţia lui 
de erou cere o înălțare deasupra celorlalți, o detaşare de restul perso- 
najelor şi aceasta nu e cu putinţă fără o oarecare schematizare, Au- 
torul este tentat să-şi prezinte eroul ca un tip, ca un model, Aceasta dă 
oarecare rigiditate și o alură uneori nefirească, Père Goriot, Gobseck, 
Jullen Sorel, Doamna Bovary, nu sunt oameni pe care îi întilnim la tot 
posu în viaţă. Nu ni-i putem face prieteni, pentrucă ne depăşesc (in 

ne sau în rău, aceasta nu are nicio importanţă). 

Ceea ce îl face atit de atașant pe Tom Jones este poate tocmai fap- 
tul că, deşi erou prin intenția autorului, el îşi păstrează faţă de nol un 
delicios caracter omenesc de personaj secundar—aşa cum sunt foarte 
mulţi, cei mai mulți dintre oameni, dacă nu cumva chiar toţi oamenii, 
rolul de personaj principal fiind păstrat pentru marele necunoscut 
care ne mişcă pe toţi, deluolaltă erou şi autor al romanului nostru al 


tuturora. 
AL. PHILIPPIDE 


“CRONICA LINGVISTICĂ 


GERUNZIUL 


In rominaşte, gerunziul se confundă cu participiul prezent. Din 
punctul de vedere al limbii latine, aceste două ca li sînt dis- 
tinete, In limba noastră însă participiul prezent a dispărut iar în 
locul lui se poate întrebuința gerunziul, 

La ce serveste acest mol? La exprimarea sub o formă mai con- 
centrat a unor propoziţii secundare, apoi la formarea adverbelor 
de mod. Prima întrebuințare este foarte i tă, deoarece pere 
mita o remarcabilă scurtarea a frazei: întrebu apei eta ae supri- 
măm conjunețiile și, de multe ori, forma simplă el obținută fn- 
locueste 0 formă verbală compusă, De exemplu, în loc să întrebuin- 
tüm sapte cuvinte: din cauză că am crezut că ştii, ne putem mulțumi 
cu trei: crezind că ştii, Apoi adesea, cind avem o frază team 
cu multe propoziţii socundare, sintem mulţumiţi dacă putem 
mijlocul de a mai suprima una sau două din ele prin Intrebuintarea 
unui mod nepredicativ, cum e gerunziul, 

Ca adverb de mod, gerunziul e ceva mal puțin întrebuințat, cel 


: puţin în limba literară: tc-apropii surisind, te văd plinginii, în limba 


populară însă, gerunziul nu are decit această din urmă valoare. Deo- 
vebirea uceneta între modul de exprimare al oamenilor culţi şi al 
celor lipsiţi de culturi a fost remarentă de semidocţi, care au tras 
concluzia că, pentru a se arăta instruiți, e bine să înlocuiască prin 
gerunziu cit mal multe propoziții secundare, 

„lată p mostră (care nici altmintrelea nu păcătueşte prin excesul 
de corectitudine), desprinsă dintr'un act de mulțumire adresat prin 
presă unui medie: 

Subsemnatul XYZ, proprietar al moşiei B., județul Vu, ve 
nind fata mea Victoria, ce este măritată la Berlin, suferind de ochi 
prin mărirea pupilei ochiului, numai vedea, am întrebuințat tot fe- 
lul de medicamente dela mai mulți doctori, dar graţie consultatiei ce 
am avut cu d, dr. S., care din § băi electrice cu iod, azi este pe de- 
plin sănătoasă, pentru care fi mulțumim din inimă, 

Chiar la oameni cu pretenţii de cultură, pină şi la scriitori, gä- 
sim adesea greşeli în întrebuințarea gerunziului, Deoarece în vor- 
birea curentă acest mod este rar întrebuințat, simțul lingvistic ta 
poate înşela dacă nu eşti bine familiarizat cu gramatica şi mai alea 
cu limba literară. Intr'un roman original am intilnit fraze ca acestea: 

Tatăl ei sosind acasă, Annie dormea încă. 

Işi puse ochelarii citind ziarul, 


g4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


In special exemplul al doilea este blamabil: autorul nu vrea să 
spună că eroul lui gia pus ochelarii pe cind citea ziarul, nici că citi- 
rea ziarului arată modul în care şi-a pus ochelarii, ci pur şi simplu: 
„după ce-şi puse ochelarii, începu să citească ziarul”. Prin urmare, 
s'ar fi putut spune: Puntndu-și ochelarii, citi ziarul, dar nu vice-versa, 
Acţiunea importantă, şi cea care durează, este citirea ziarului, deci 
aceasta trebue să constitue propoziţia principală, d 

Afară de aceasta, gerunziul trebue să aibă drept subiect subiectul 
propoziției principale, sau cel puţin acest lucru este necesar în majo- 
ritatea exemplelor: Neştiind (eu) ce să răspund, am preferat (eu) så 
tac: Plecind (eu) de acasă, am văzut-o (eu) la geam. N'ar fi corect: 
Plecind (eu) de acasă, era (ea) la geam, şi nici: Neştiind (eu) ce să rds- 
pund, ma pedepsit (el). Iată de ce era greșită şi fraza de mai sus, Tre- 
buia: Cind a sosit tatăl ei acasă, Annie dormea încă, sau; La sosirea 
tatălui ei. 

Dar în cazul citat, autorul a avut cel putin grija să exprime celo 
două subiecte. Alte ori se întrebuințează fără subiect gerunziul şi ver- 
bul propoziției principale, deşi ele sunt diferite. Dacă zicem: Dorind el 
să plece din oraș, i-am dat voie, facem o frază stingace, dar de inteles 
se înțelege, deoarece subiectul l pierin e exprimat prin pronumele 
parsons iar subiectul verbului predicativ este indicat de persoana 
ui. Dacă insă ambele subiecte sînt la persoana a treia, sau chiar dacă 
nu sint la aceeaşi persoană, dar nu exprimăm subiectul gerunziului, 
atunci, luindu-ne după ep îm gramaticală, putem înţelege că ambele 
verbe au acelaşi subiect, deşi faptul nu este adevărat, O reclamă pu- 
blicată în ziare spune: 

Ca trăsnite cad insectele stropite cu F. 

Evident, fabricantul n'a vrut să spună, aşa cum se înţelege, că 
insectele stropesc cu preparatul lui, apoi cad ca trăsnite. Dar se 
pacea înțelege aşa. Ori trebuia să renunţe la gerunziu şi să întrebuin- 
eze participiul perfect (pasiv): Ca trăsnite cad insectele stropite cu F, 
ori trebuia să pună predicatul la persoana a doua, care se potriveşte 
pentru gerunziu: Stropind cu F., distrugeti insectele. 

Exemple de felul acestuia din urmă se pot găsi foarte nume- 
roase în biletele de motivare aduse de elevi la şcoală: 

D-le diriginte, vă rog să motivaţi absențele fiului meu X, fiing 
bolnav de gripă. 

D-nă diriginta, vă rog să motivaţi absenţele fiicei mele, 
de intoxicație, " : 806 997 că ca aa 
aa -s rorminește, aceasta înseamnă că profesorul este bolnav sau 

Cind subiectul nu este o persoană, schimbarea lui mai poale fi 
tolerată, dar cu condiţia ca această schimbare si fie bine subliniată. 
In darea de seamă asupra unui incendiu, arm găsit fraza următoare: 

Suflind un vint puternic, acîntei și flăcări eru purtate... 

Vint fiind pus după suflind, calitatea lui de subiect nu e destul 
de clar pusă în evidenţă; sar putea crede, măcar la prima vedere, că 
e complement drept, Ar merge însă: Vintul suflind cu putere, scinteile 
şi flăcările erau purtate... De alttel cu însumi am făcut o frază de 
acest fel ceva mai sus: Vintul fiind pus după suflind, calitatea lui... 

Afară de aceasta, trebue ca legătura între gerunziu şi verbul predi- 
cativ să fie foarte clară. In exemplul de mai sus, această condiție este 
nor manager E og au = piere scinteile erau duse... Dela prima 

a cuuzală es easă. Dar în exem j 
luat tot dintr'un ziar, legătura este foarte vagă: PR EI a 

Circulind liste de ajutor pentru studenţii dela Drept, şi comiţin- 
er cu această ocazie adevărate escrocherii, cei solicitaţi sunt rue 

cete TREE 


CRONICA LINOVISTICĂ 95 


escrocherii cei solicitaţi sunt rugați, legă- 
tura e e Tts hanne tag Soe şi cei solicitați sint rugați, 
raportul este foarte vag. Afară de aceasta, comiţindu-=e fiind verb 
reflexiv (pasiv), locul normal al subiectului este după predicat, prin 
urmare fraza e clară; pe cind circulind, verb activ, ar fi trebuit să 


subiectul înaintea lui, 
pgi Există însă abuzuri şi mai mari, ii se întimplă să 
pună la gerunziu pină şi predicatul principale. Un elev 


scria într'o compoziție: 

Anul trecut eram bun prieten cu elevul X, Părindu-mi rău câ 
ne-am despărțit, el fiind acum la alt liceu. 

După cum se vede, fraza a doua nare niciun verb predicativ, 
monstruozitate gramaticală. Dar autorul ei era convins că sa expri- 
mat în mod „distins”, deoarece a întrebuințat gerunziul, ca scriitorii, 

Pentru a arăta la ce aberaţii se poate ajunge, voiu cita un pasaj 
dintro culegere de texte populare, datorită d-lui N. Georpescu-Tistu 
şi intitulată Folklor din ețul Buzău, Autorul a notat texte pe care- 
i leau spus țăranii: unul dintre cei cu care a stat de vorbă pare a 
ti fost om cu oarecare ială de cultură, căci simțea prestigiul ge- 
runziului. D, Georgescu-Tistu a reprodus intocmai frazele spuse de 
convorbitorul său, dar eu voiu face unele miti modificări de orto e, 
intrucit aici nu ne interesează pronunţarea exactă a sunetelor, ci 
sintaxa. In felul acesta textul va fi mal ușor de citit: 

Venind Ionel aproape de casă, dindu-se peste cap, făcindu-se un- 
porumbel frumos tare, avind un pom dinaintea casei, se sui şi începu 
sd cinte, leşind zmeul afară şi văzindul, nu mai putind de bucurie ca 
să-l prindă; se sui smeul ca să-l prindă; el întindea mina ca să-l 
prindă, porumbelul sărind din cracă în cracă,,. 


Si mai departe: 

Un om, pus de socru sd cinstească oamenii, dindu-i intii nunu=. 
tui, nunul dind la altul, cîntnd lăutarii. Aducind sculele fetei din 
por arme pribeag a pg lata mă a dec A ab 

re a și e rta e şind mama 
ginerichii, luînd mireasa de mină pi titrebina pe nund. 

După cum vedeţi, toată acțiunea se petrece numai în gerunzii. 

Cel mai bun mijloc de a ovita ridicolul, cind nu eşti tocmai si- 
pn de folosirea corectă a gerunziului, este să renunți de a-l între- 

nja şi să scrif cum vorbeşti, cu propoziții secundare, 


AL. GRAUR 


CRONICA EXTERNĂ 


ALTE COMENTARII LA ACORDUL 
DELA MUNCHEN 


Acordul dela München continuă să producă efectele sale fireşti, 
care surprind totusi pe cei doi semnatari democrați, Parisul şi Londra. 
Ambele partide dela Munchen acceptă să atribue acorduiui acelaş 
nume şi să-l prezinte sub aceleaşi expresiuni, vrind totuşi să intro» 
ducă în conținutul lui sensuri deosebite. Pe zi ce trece şi pe măsură 
ce isi dezvoltă consecințele naturale, acordul tinde să devină o ade- 
vărată neînțelegere. El scoate la iveală treptat autonomia sa originară 
si desvălue deosebirea de inspiruţii a celor două grupuri de semna- 
tari. Manifestaţiunile actuale nle acordului, cu contradicțiunile lor 
violente, mar trebui însă să surprindă pe Francezi, stit de deprinşi 
cu logica, Ei ar fi putut recunoaşte dela Început deosebirile fundamen- 
tale între Interesele şi temperamentele, scopurile şi moralitatea sem- 
natarilor, Franţa ar fi putul simți de pe atunci noutatea pe care 
acordul o constitue fati de istoria sa neintreruptă şi de doctrina pe 
care ca a apirat-o în Europa, pină la data memorabilă a întrunirii 
dala Mûnthen. 

Acest acord, prin semnificațiunea sa politică și, mai ales, morală, 
închide o fază cunoscută și venerabilă a istoriei franceze, pentru ca 
să deschidă o nouă epocă ale cărei consecințe nu le putem încă enu- 
mära. Nu pot crede că guvernul francez nu a avut cunoştinţa acestui 
grav eveniment și că preşedintele său, d-i Daladier, care propune 
Franţei un profil de energie, nu a avut curajul să vadă că a întrerupt 
istoria Franței și că dela d-sa întepe o nouă eră, Chiar pe această 
semnificațiune dramatică şi inovatoare a actului său, ered că se ba- 
zează afirmaţiunea de mindrie şi de curaj, făcută de d-sa în faţa 
parlamentului şi a congresului deta Marsilia. 

Guvernului francez nu îi pot scăpa fatalităţile închise în politica 
dela Munchen. El e compus din oameni cu experiență şi cu Invăţă- 
tură, ȘI ştie că în inlănţuirea istorică, actele — juste sau greşite — sunt 
fecunde. Nici o experiență nu este etearpă, Nimeni nu poate spune: 
„Voiu încerca un lucru; dacă nu merge, o voiu lun pe altă cale”. Un 
act politic angajează interesele generale ale unei naţiuni, El cuprinde 
elemente obscure, dar ireductibile de durată. Aci se deosebeşte un om 
de Stat, de un aventurier. Primul are sensul duratei naţionale și re- 
simte condiţiunile si prelungirile istoriei ale unui act politic. Celălalt, 
este indiferent la asemenea rezonanța şi nu percepe decit utilităţi ime- 
dlate. De aceea, omul de Stat pare adesea mult mai puţin adaptabil 


CRONICA EXTERNĂ 97 


decit celălalt. El are virtuți rebela şi energii creatoare. Nu se supune 
cu înlesnire la evenimente, El colaborează cu destinul, nu se supune 


Franța, prin formele umanitare şi universale ale culturii sale, 

a inteles totdeauna cit de vast și de este conceptul politie, 

Ea nu a ficut această discriminare între categoria politică 

şi cea morală sau spirituală. Eu ştie ce legături bogate există între 

toate aceste valori. Doar, nimeni mai mult ta Franţa nu a cules mai 

multe beneficii politice din splendida sa influență spirituală. De aceea 

şi ea și nol am socntit-o jată în politica pe care a părăsit-o cu in- 

oi variate şi generale. Franța ne atrâseae lu o astfel de concep- 

Hune le de è prin seducțiunile minunata aje culturii sale şi prin 
d 


Aer şi de DI e Sers. 
rept arè se mire cind asistă la importante revi- 
zuiri în Europa? 

Fiindcă şi aceasta va fi una din consecințele acordului dela 
Munchen, 

Acest acord a sfărimat o situaţiune materială în Europa, dar 
ecourile sala sau ridicat pînă la nivelul unor valori morale, Cine a 
avut pipă acum norocul şi avantajul să se sprijine pe ele, va resimţi 
de astăzi Inainte o lipaă gravă in ituațţiunea sa internaţională. 

Drepturile materiale şi principiile de ordine şi de stabilitate în 
lume se prijneau nu numai pe o colaborare de forțe, dar și pe necep- 
tarea generală a citorva noțiuni juridice și morale, Cea dintiiu pă: 
zitoare a unora şi a celorlalte era Franţa. De aceea se grupau în jurul 
său atitea interese şi atitea aspirațiuni, Toate au căzut impreună. 
Europa actuală este un cimp de litigii teritoriale şi politice şi de con- 
troverse spirituale. Faptul ia treptat locul dreptului și al valorii. Ba- 
zele europene ale civilizațiunii franceze se restring. 

Odată cu citiva dintre aliații săi politiei, Franţa a plerdut și 
alianța unor puteri de radințiune și de atracţie. l-au rămas amin- 
tirilo, datoriile de recunoștință, pe care nu le vom uita și, mai ales, 


mere ea noastre unanime intro inălțare viitoare a ncestei mari gi 


ai norale, puterilor lor de apărare or lo 

de securitate, Politica acenata este deci nefirească. Bate. o politică de 
criză. Un joc natural de forțe obscure o va readuce la nivelul său 
propriu. Numai că pină atunci se pot Intimpla prefaceri importante, 
care să ceară celor două țări sforțări imense pentru a compensa pier- 
derile suferite prin politica actuală. Sistemele politice din Europa gi 
din lume evoluiază. Ele înregistrează consecințele acordului dela 
München. Mijloacele şi metodele de apărare ale țărilor mal mici dir 
Europa vor suferi operațiuni de adaptare, Insăşi Franţa $i Anglia 
se vor afla în fața a noi și apăsătoare probleme externe. Unele se 
arată de pe acum, A 

Acordul dela München este declarat de toate puterile semnatare, 
ca un punct de plecare tru o nouă politi $ 
erg peer pen politică. Să aibă pare toate ace 

Franţa. 3. Mare 
gale, stabilita pa 
tratate dă pace. Anglia a acceptat, într'o măsură determinati taes 


"UB? modifieäri-treptate, dar pacifice și consimţite, a clauzelor din 


7 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tratate ce nu aveau un caracter esenţial. Franja Sa resemnat din 
cind în când, să sufere astfel de modificări, i 

Marile Puteri totalitare au urmărit să obțină, prin mijloace de 
presiune, din ce în ce mai violente, transformări radicale ale ordinei 
izvorită din tratate. Pe de o parte, ele proclamau nestabile şi injuste 
dispozițiunile tratatelor, pe de alta, ele transferau în domeniul forţei 
metodele de revizuire. 

Franţa şi Anglia, sperau ca fiecare nouă modificare să fio cee 
din urmă, să constitue un sacrificiu necesar, menit să asigure sla- 
bilitatea restului şi să consolideze situaţiunea generală. Ambele doreau 
să păstreze metoda discuțiunilor libere pentru examinarea diferitelor 
revendicări şi să fixeze odată pentru totdeauna numărul şi natura 
acestora. De acoca, Marea Britanie, propunea adesea convocarea unei 
conferințe internaţionale, ce ar fi avut să examineze condițiunile 
unei pacificări generale. S'ar fi putut astfel afla ce chestiuni sunt în 
litigiu și sar fi conferit celorlalte un caracter de durată. (O astfel de 
conferință ar fi avut şi avantajul să limiteze cererile, precum şi pe 
acela de a uni, intro apărare comună, Statele amenințate de reven- 
dicări izolate). 

Germania și Italia vroiau, dimpotrivă, să sfarme stabilitatea ge- 
nerală, să declare orice situațiune susceptibilă de a deveni litigiu şi 
să poată prezenta revendicări succesive. Fiecare modificare era pen- 
tru ele un element favorabil pentru o nouă cerere şi justifica doctrina 
mobilităţii, pe care o formuluu cu o vigoare crescindă, 

Puteri de ordine şi de drept, deci de conservare; puteri satisiă- 
cute, bogate, cu o lungă istorie de cuceriri în urma lor; puteri civilizate 
și pacifice, cu o doctrină de Stat, îndreptată către demnitatea şi pro- 
pășirea individului; cu o opiniune publică liberă şi dotată cu spirit 
critic, Anglia şi Franța își propuneau să garanteze o epocă de pace 
și de prosperitate, prin conservarea elementelor fundamentale ale 
marei Europe, Dar Statele totalitare puneau totul în discuțiune şi, 
prin mijloace de propagandă puternica şi abile, creau litigii şi con- 
iroverse în jurul drepturilor și intereselor. 

Aceste două doctrine politice, — una statică, alta dinamică — re- 
prezentate de Franța și de Germania, se înfruntă în Europa de multă 
vreme, Ele cuprind, în afară de consideraţiuni politice, sensuri mult 
mai generaie şi se întind asupra culturii şi sensibilităţii celor două 
naţiuni. Discuţiunea este cunoscută şi nu e locul să o reluim aci .0 
amintim numai, pentru ca să definim mai bine intențiunile cu cara 
semnatarii acordului dela Mânchen privesc acest act, 

Francezii şi Englezii îl consideră un punet de plecare, dar pentru 
o nouă politică de pace şi de stabilitate; pentru o politică în care vio- 
lenţa să fie izgonilă, iar libertatea şi independența Statelor sä fie res- 
pectate, EI îi zic punct de plecare, dar din inadvertență sau din abili- 
litate; fiindcă ci ar dori să fie, mai ales, un punet de ajungere. Din 
contră, Germanii şi Italienii, îl socotesc ca o acceptare a teoriei lor 
asupra mobilităţii politice şi ca un punet de plecare al unui vast 
sistem de transformări europene şi mondiale, Ei îl spun cu sinceritate 
şi cu o mai clară viziune punct de plecare. 

In scurtă vreme, acordul dela München va ajunge cu atitea acte 
politice: „adevăr dincoace de Pirinei....”, De pe acum, cele două inter- 
pretări au început să se manifesteze. Vedeţi declaraţiunea franos- 
germană, semnată da curind la Paris. Să lăsăm de o parta semnifica- 
țiunea ei politică şi să menţionăm numai comentariile cu care a fost 

mită în cele două ţări, 

Presa franceză reţine, mai ales, şi comentează dispoziţiunea pri- 
vitoare la respectul frontierelor, Această declarațiune germană nu este 


CRONICA EXTERNĂ 


nouă. DA Hitler a repetat-o de mai multe ori, A te 1- 
noscut că între Franţa și Germania nu mai exiată ii iun litigiu teri. 
torial, Ea a trebuit să inspire Francezilor aceeeşi ih i e 

si acum, Nu mai avea un caracter senzaţional și jidi reo mare deo- 
sebire de solemnitate nu se putea face între degti 


ale d-lui Hitler şi semnătura ministrului xău de pu i Totuşi, opi 
niunea franceză a regăsit în această parte a act Smnat la Paris, 
preferințele sale pentru stabilitate. alte pi A: liost puţin co 


mentate și valoarea lor pentru națiunea franceză” Pire a fi stat în 
eliminarea, prin ele, a surprizelor războinice, a actelor de violenţă. 
Toată presa germană însă, cu vigoarea pe care i-o dă unitatea 
sa organizată, a subliniat celelalte părţi ale declaraţiunii, care pri- 
veau angajamentul celor două părți de a discuta orice chestiune 
capabilă să dea naştere la un conflict. Germanii vedeau aici conser 
varea tezei mobilităţii, transformarea eventuală în litiziu a oricărei 
situnaţiuni internaţionale, obligațiunea pentru Franța de a discuta 
orice revendicare germană si de a găsi o soluțiune tranzacţională. Pe 
scurt și vulgar: „Cere şi ti se va da“. Și orice comentator loial trebue 
să ră at aug, de altfel că acesta pare să fie sensul declaraţiunii 
a. 
O altă aplienţiune importantă, dramatică, a acordului deta Mün- 
cererile italien apa 


ICE, Un Acord iri 
ro perem trireTer] oriale, după presiuni diplomatice $ 
militare, impotriva voinței Statului amenințat, ce altă prelungire mpi 

naturală poate avea decit noi revendicări politice şi teritoriala? 
D-l Mussolini se arată cel mai fidel interpret al politicii dela Mün- 
chen. lar Franța devine victimă, pe calea cen mal logică, 

Politica dela Miânchen va fi, de sigur, fecundă. Ea va produce 
rezultate prelungite pe o lungă perioadă şi întinse pe mai multe pe. 
giuni, Franța nu va fi tranaferat greutatea unei apăsări comuna, exer- 
citată de axa Berlin-Roma, asupra unei zone îndepărtate din Europa. 
Chiar dacă astăzi se deschid pentru Germania căi noui în estul şi sudul 
Europei, ele vor putea conduce mai târziu, printr'o operațiune de vastă 
sinteză, spre acelaşi ţel, pe care Franţa ar fi vrut să-l elibereze, Iar, 

z. deocamdată, Italia va căuta să lragă beneficii corespunzătoare cu 
” le obținute de aliata sa, pe urma strinsei colaborări prevăzută de 
pred - revendicări > 
color unea, întreprinsă cu vigoare de către guvernul 
fascist, tinde să profite de actuala rezistenţă atenuată a Frantei, de 
izolarea éi pe continent şi de spiritul de compromis al d-lui Chamber- 
lain, care face o neîntreruptă și admirabilă dovadă de dărnicie. Ger- 
mania va susține de sigur cererile italiene, după ce ele vor fi fost 
formulate în mod oficial, şi din îndatoriri de solidaritate, față de o 
aliată care fi rămine de folos si din interesul de a cristaliza definitiv 
Franța intro pozițiune de apărare pe frontiere, Rolul european al 
era , va fi cu atit mai diminuat, cu ecit integritatea sa impe- 

ală va fi mai amenințată, $i vom avea cu toţi să deplingam lipsa 
acestei Mari Puteri, cu roiul său de echilibru şi de pace. 

Guvernul francez va constata că restringeren politicii sale numai 


itiunilor îi va inmulți pericolele, Ameninţările vor veni 
i morale şi cu mai mari mijloace materiale. Iar mijloacale ea 
zistenţă, lipsite de colaborările și asistentele europene, vor fi cu mult 


Am scris de atitea ori acest lucru evident, că linii] i 
franceze, trec dincolo de frontierele sale pireeee Nong reni E aoe 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


să îl repet, Dar în epocile de misticism şi de brutalitate înfloresc truis- 
mele, 

Politica de apărare a Franței, se sprijinea, în mod tradițional, pe 
trei elemente: forța sa proprie, alianțele şi puterea de atracţiune a 
rolului său istoric în lume și a civilizațiunii sale umanitare şi cava- 
leresti, Noua politică a guvernului francez pare să ţină seama numai 
de primul element. Franţa vrea să găsească într'o viguroasii concen- 
trare a energiilor sale, pe un singur plan, suplimentul de putere pe 
tare îl obținea pină acum din colaborări de tot felul. Ea doreşte de 
asemenea să își limiteze riscurile, retrăgîndu-şi interesele din alte 
zone europene. Lipsită de ambițiuni de expansiune, cu izvoare de bo- 
găţie suficiente în metropolă şi în imperiul său colonial, cu o armată 
puternică şi cu o linie de fortiticaţiuni, pe care o crede de nepătruns, 
Franța socoteste că îşi poate asigura o viaţă tihnită, în care să inflo 
rească artele si să sporească buna stare. Influenţa ta va fi numai 
spirituală. Poeţii și muzicanţii săi vor purta din țară în ţară, bucu- 
riile rare ale unei culturi vechi şi rafinate, Parisul va răminea capi- 
tala lumii, Strălucirea lui va îndupleca orice poftä de cucerire, vu 
îndulei orice brutalitate. 

Dar iată că visul acesta, pe care 11] tace burghezia franceză, este 
intrerupt de manifestațiunile dela Roma. Francezii, află că imperiul 
lor coloniul nu este apărat de linia Maginot, că liniştea şi prosperita- 
tea lor pot fi oricind tulburate, că sacrificiile pe care le-au făcut pină 
acum nu nu contribuit decit să sporească forţa cu care li se prezintă 
noi revendicări. 

Francezii află ce este revizionismul. ă 

Guvernul francez nu poate ieşi însă aşa curind din fatalităţile 
acordului dela Mânchen. Privit cu sinceritate, acest acord, conduce 
la o nouă formulare a politicii franceze, In locul marei politiei de 
pină acum, o politică restrinsă, pe care am definit-o mai sus. Repre- 
zentanţii guvernului, sau oamenii politici din opoziţie, fac declara- 
țiuni în acest sens. Partide politica adoptă moţiuni la fel. Desbaterile 
parlamentare arată o generalizare a acestei noi formule, Zilele trecute, 
președintele comisiunii de nfaceri străine a Senatului a prezentat mi- 
nistrului de externe un chestionar, al cărui scop era să limiteze dome- 
niile activităţii diplomatice a Franţei. Discuţiunea asupra acestui 
document n fost întreruptă. Desvoltarea ei ulterioară va interesa 
de sigur guvernele Statelor ce au legături cu Franţa. In afară de 
valoarea lor politicii, aceste deabateri au o insemnătate morală, Ele 
stabilesc cu sinceritate limitele angajamentelor franceze, în măsura 
în care națiunea vrea să lea respecte. Astfel, Franţa şi, mal ales, aliaţii 
săi, nu vor maj fi expuși la întimplări tragice, ca cele din luna Sep- 
temvrie, Guvernul francez, cu grija sa tradițională faţă de morali- 
tatea politică, îşi revizueşte mijloacele internaţionale şi voința de a 
le utiliza. Işi limpezește legăturile cu celelalte State şi le recunoaște 
noua libertate, pe care colaborarea sa restrinsă le-o creiază, 

Problema este de o mare, de o istorică Importanță. In preajma 
acestui an, după atitea evenimente grave, după schimbările consida- 
rabile înfăptuite în Europa, guvernul romin o va examina, de sigur, 
din punctul siu de vedere. 

Noul nostru ministru de externe, Îşi va putea începe activitatea 
făcînd un inventar al legăturilor noastre cu străinătatea. 


CONST. VIŞOIANU 


CRONICA PEDAGOGICĂ 


TEMEIURILE PSIHO-SOCIOLOGICE 
ALE EDUCAŢIEI FIZICE 


1, Scopul vieţii este satisfacerea tendinţelor şi trebuinţelor vi- 
tale de desvoltare, iar pentru aceasta ta se serveste mai intiiu de 
instincte şi apol de conștiință. Instinetele sunt mai intim legate de 
fiinţa noastră fizică și contundindu-se aproape cu forma de mani- 
testare a energiei vitale din noi. Conştiinţa este o apariție mai noaă 
în evoluţia speței umane. 

Această concepție unitaristă şi vitaliată despre om, este confir- 
mată şi de modul cum se manifestă în om atit gindurile sale, cit gi 
emoţiile şi hotăririle sale. Nu există activitate n vreuneea din func- 
țiunile sale sufleteşti, care să nu fie însoțită de o expresie corporală 
caracteristică, Omul atent, care urmăreşte un gind, are o expresie 
corporală, omul emoţionat alta și alta omul în acţiune şi hotărit, 

Pentru a păstra omului echilibrul — sănătatea lui fizicii şi su- 
fleteuscă — trebue să i se asigure o desvoltare care să-i păstreze un 
irina de viaţă normală. Să nu i se rupă acest echilibru si 
unitate, 

Omul are un potenţia! de energie cure se cere actualizat. Actua- 
lizareta nu se pina face decit în sensul maturizării prin exercițiu a 
forțelor înăscute, atit a celor fizice, cît si a celor paihice, Normal nu 
se poate altfel. 

Exerciţiul, mişcarea, iată ceea ce dă posibilitate funeţiunilor să 
se manifeste şi prin aceasta să-și menţină şi să-și crească organele 
prin care se exprimă, 

Mişcările sunt multe şi variate dela actele reflexe şi instinctive, 
la. mişcările spontane, voluntare și de imitație, pînă la deprinderi 
fuşurinţa de a săvirşi un act, după mai multe repetări), Individul 
trebue să den satisfacție tuturor acestora, pentru a se păstru întreg, 
De obiceiu pritejurile de mişcare ni le dă mediul, ma! ales sub forma 
de muncă, El satisface şi funcțiunile inäseute pină la un punct, iar 
unde nu ae poate sileste pe individ să i se adapteze, La maturizarea 
normală tuncţiunilor înfgcute se adaogă învățarea împusă de mediu 

Învățătura mediului nu poate trece însă peste o limită, Func- 
tiunile înăscute sunt mateabile, dar nu consimt să fie anulate — niei 
chiar să treacă pe planul al doilea. Orice tendință de mişcare nesa- 
tisfăcută rămine schițată în suflet şi organism ca o pornire pata să 
isbucnească, Teoria Juj Freud, lărgită și amendată, se aplică am 
putea spune nu numai unei pârți din viața sufletească, ci vieţii or. 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ganice și sufleteşti în întregul ei. Şi astfel „cind lumea exterioară 
nu satisface trebuința noastră de acţiune, noi încercăm la orice virsti, 
dar mai ales în copilărie şi tinerețe, dorința de a ne refugia într'o 
lume artificială, creată de noi, pentru plăcerea noastră. Această 
lume a lui „ca gi cum” este aceea a fabulei: şi activitatea pe care noi 
o destăşurăm în ca se numeşte joc 5, 

Pentru sistematizarea şi canalizarea acestei tendințe a existat 
intotdeauna sportul şi educația fizică, Existenţa ei formează prima 


temelie a educației fizice. 


2. A doua temelie o formează cunoașterea modului cum se des- 
voltă omul, din copilărie şi pină la bătrinețe, atit din punct de vedere 
fizic, cit şi din punct de ere psihic. 

Eate meritul Doctorului Godin în deosebi de a se fi ocupat mèti- 
culos de modul cum se destăşoară creşterea copilului în perioada şco- 
lară, pină la atingerea virstei adulte. 

In această nea ie două Juorari. weee avute în vedere; 

terca în înălțime şi creşterea greu 
pda: Creşterea tn inalime cate astăzi stabilit că urmază o curbă care 
ara următoarele caracteristice: o creştere rapidă în primul an, apoi 
un nou avînt pe la 6—7 ani (acesta stins repede) şi, în sfirşit, creşterea 
pe care a putut-o observa şi în mod empiric omul, pentrucă e, în ade- 
văr vizibilă şi ţine 3—4 ani: creșterea dintre 12—13 şi 14—15 ani. Intre 
Matte perioade de creştere se găsesc anii de încetenire a creşterii în 
inältime. 

Vrnili creşte după un cu totul alt ritm, Dr. Godin este de 
părere că greutatea creşte în epocile de repaos ale creşterii în înăl- 
țime. Astfel omul, care are aceeaşi cantitate de energie, și o revarsă 
cînd în vederea creşterii în lungime a diverselor organe sau părţi ale 
corpului, cînd pentru îngroşarea şi mărirea densităţii lor, Creşterea 
nici nu s'ar face, pentru tot organismul numai în înălțime odată şi 
apoi numai în greutate, Precis se poate spune numai că orice organ 
are perioada de lungire şi perioade da cîştig în greutate. 

In general insă, pină la virsta do 15 ani, copilul creşte mai mult 
in înălțime. După această virstă el Incepe să cîştige şi în greutate 

Dr, Ed. Claparède aduce o altă părere în privinţa creşterii, El 
crede că alternarea nu 3e faca între creşiera în înălţime şi cea în 
greutate, ci intre perioadele de creştere și cele de repnos, Aceasta 
alternare ar explica în adevăr influența croşterii fizice asupra des- 
vollării- funețiunilor mintale, „E deci foarte cu putinţă să fie un an- 
tagonism Intre energia creșterii (fizice) și energia mintală” *), 

Creşterea fizică mai este apoi influențată, după cit se pare şi 
de anotimpuri, Primăvara şi vara sə inregistreazi o accelerare în 
ritmul obişnuit al creşterii în înălțime; toamna şi larna se accen- 
tuează cresterea în greutate, La această, în spiritul cercetărilor deja 
făcute, sar putea vorbi de o accelerare a creştorii în lungime ziua 
şi una a cresterii în greutate noaptea. In plus omul, în general, este 
un canalizator al energiei întrun fel. Pe cită vreme în stare de veghe 
energia te revarsă mai mult în vederea activităţii conştiente, somnul 
dă posibilitatea, prin incetarea sau domolirea funcţiilor psihice, ca 
energia să se cannlizeze spre activitate pur organică şi spre refacerea 
organismului. „Cind organismul sleit de puteri vine să monopolizeze 
pentru nevoile restabilirii lul energia pe care pină acum o folosise 
viaţa de relaţie, aceasta se stinge, avem somnul, Și somnul încetează 


1) Ernest Loisel. Les basea ps, de L'6d. phisique, Paris, Nalban, 1935, p. 156. 
t) Dr. Ed, Claparède, Pa. copilului şi pod, experim. (trnd.), p, 593, j 


CRONICA PEDAGOGICĂ 103 


la rindul lui atunci cind organismu) fiind restabilit, energia aceasta 
este din nou pusă în libetrate" t). 

Din cercetările sale Dr. Ed. râde trage mai ales concluzii 
cu privire la învățămint: în peri de creştere puternică se con- 
stată o slăbire a putinței de muncă intelectuală. Scoala trebue să 
aibă în vedere acest lucru. In perioadele de — mai ales între 
12—15 ani, ramele ur trebui să fie uşurale Pentru acelaş motiv 
trebue să 1 copilului şi tinărului mai multe ore de somn, decit 
are obişnuit un adult. Somnul pentru el are un dublu scop reparator: 
pentru energia cheltuită cu creșterea și pentru aceea cheltuită cu 
activitatea conştientă. 

Mai importante pentru studiul nostru sunt concluziile D-rului 
Godin, pe bază de experiment, cu privire la influența exerciţiilor fi- 
zice asupra creşterii. EI a luat toate precauțiile pentru ca observațiile 
sala să fie scutite de controverse. In primul rind sa ocupat cu stu- 
diul creşterii şi apoi cu acela al influenței exerciţiilor fizice asupra 
acestea, pentru a putea deosebi partea de influența a acestora din 
aim rca d virstoi s E 

tatul, pentru copli cit şi tru tineri, în urma exerci- 
nice) a făcute la aparate, este Amt rca e IN 

„Gimnastica la aparate nu impledecă creșterea în înălţime, 

Este chiar probabil că c a staturii | - 
bată decit la metre i. KE RADNA pe ate Poor 

2, „Gimnastica la aparate dă cavității toratico mai multă des- 
agi pe Sine n'o TOAN în mod spontan” ™}, 

gm a la aparate mă - 
tatoa, mu ap reste densitatea țesuturilor şi greu 

. „Gimnastica la aparate nu micşorează niciunul din feno- 
menele vitale, caro se manifestă prin creşterea morfologică a orga- 
nismului, Hrănirea și distribuirea sa uniformă în toate părțile cor- 
pului sunt iavorizate mult prin acest procedeu al educaţiei fizice”), 
sua Dr. Godin adaogă: „Adevărul este că în materie de educaţie 
dei nu metodele sunt rele, ei profesorii. „In ce priveşte educaţia 

zică, obișnuitul profesor a fost natura şi imitaţia liberă” *), 

â Im. Dr, Godin a constatat cu privire la exerciţiile fizice la 
=, redeat poate generaliza tru orice sòiu de exerciţii fizice, Din 

tiul g d ran n că el însuşi face această generalizare. 
erat ca orice fel, favorizează desvoltarea organică a in- 

O întrebare Sar pune numai: exercițiile fizice su i 
mandat în epoci de accelerare a Pers sau în cele pa pordan 

rS Este dela sine înțeles în primul rind un lucru: că atit abuzul, cit 
şi lipsa exercitiului sunt dăunătoare, In cazul întilu aju la sur- 
rm ru fizic — care influențează şi pe cel intelectual; —în cazul al 
e sar stinjeneşle inrăş desvoltarea organelor prin moleşire şi nein- 
rr npare, Cunoscuta lege biologică după care este stabilit că fune- 
unes crează organul, poate fi tradusă foarte bine și în sensul că 
exerciţiul favorizează creşterea şi întărirea organelor. 

In acest caz nui o erezie, credem, să putem susţine că exerci- 
tiul fizic măsurat este mai necesar în perioadele de accelerare a cre- 
şterii, decit în cele stagnare. Ele dau putinţa cresterii realizate 


1) Aa pu 304, 

+) Dr. Puul Godin, Creșterea copilului în epoca șeolar Casu 
Șeoalelor, 1925, p, 160. i PPR a: 

*) Dr Godin, op. elt., „162, 

*) Iindem, p. 103, sr 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


să se facă în mod regulat, după trebuințele de mişcare ale fiecărui 
organ, şi să se consolideze ceca ce se cîştigă, E de presupus altfel că 
desvolturea s'ar putea face puţin şi la întimplare şi că organul nepus 
în miscare ar răspunde mai anevoe şi mai rău la chemările gindului 
şi hotăririi noastre. 

Ceea ca Dr. Ed, Claparède susținea cu privire la influența rea a 
programului încărcat şcolar asupra creşterii, privind chestiunea din 
punet de vedere intelectual, se poate sustina pe dos despre educaţia 
fizică. Aci din contră, sărăcia, lipsa aproape a unui program serios 
de educaţie fizică, tocmai în epoca preponderării desvoltării fizice 
ara ri celei intelectuale, formează un păcat. Putem dar completa 
pe Dr, Ed, Claparède, recomandind mai mult exerciţiu fizie între 
12—15 ani şi mai paoe activitate intelectuală, Dacă n'o facem noi 
o fac elevii singuri, nesistematic şi uneori păşind pe căile excesului 
sau ale viciului, 

In sfîrşit eate să se studieze pentru fiecare virstă şi pentru fie- 
care sezon natura mişcărilor celor mai favorabile desvoltării. Metoda 
de cercetare poate fi cea exprimentală; dar ea poate fi și cea a anche 
telor, Aflind preferinţele copiilor și tinerilor vom şti care sunt cerin- 
tele firesti ale organismului. 


3. Preferinţele fireşti ale copillor, în ce privește exerciţiile lor 
corporale, sunt în strinsă legătură, după cum am văzut, cu evoluţia 
lor sufletească. Psihologia genetică ne va lămuri şi asupra proble- 
melor de educațe fizică, nu numai asupra educaţiei intelectuale și 
morale. s 


In linii generale, impărţim virsta creşterii individului în patru 
perioade; prima copilărie, copilăria a doua, adolescenţa şi puberte- 
tea. Ele corespund perioadelor de creştere, despre care am vorbit 
mai sus, 

a) Virata copilăriei (0—7 ani). Acum copilul atinge o creştere 
mare. La 7 ani, el este de trei ori mai mare ca la naștere. Paihologi- 
cesta, virsta primei copilării se caracterizează printrun egocentrism 
exagerat, care duce la confuzia dintre obiect şi subiect. Lipsa expe- 
rienței şi imperfecția organelor sale nedesvoltate, [| canalizează ener- 
gia spre lumea de ficțiuni a jocului şi a fabulei. 

Principala funcțiune sufletească a copilului mic este imagina- 
ţia. Frédéric Queyrat, în lucrarea sa. „Lea jeux des enfants”, păsește 
patru stadii și pe care le parcurge imaginaţia copilului în această 
virată. Primul stadiu se caracterizează prin „transformarea datelor 
sensibile, din cauza unei percepții mai mult sau mai puţin confuză”, 
Copilul acum exagerează sau proectează în afară percepții incom- 
plete. In al doilea stadiu îşi creează o lume cu totul nouă, populind 
natura cu tot felul de fiinţe, prin animarea și personificarea a tot ce 
vede în jurul lui. Obiectele neinsuflețite, pren şi ideile abstracte, 
în mintea lui capătă viaţă, deopotrivă cu fiinţele viețuitoare. Al trei- 
lea stadiu este stadiul jocului. 


La origină jocul este o satisfacție dată instinctelor pentru a-şi 
actualiza ceea ce au în ele inăscut, Dar este ceva mai mult decit pura 
insufleţire a obiectelor fără viață. El le la acum numai „ca gi cum“ 
ar avea viaţă, pentru a-si satisface o pornire. In folosul jocului, cu 
cit va fi mai prins în mrejele lui, cu atit va uita mai mult de reali- 
ri ey dar întrebat el nu va face confuzia pe care o face în stadiul 

oilea, 


Către patru ani apare și stadiul al patrulea, acela al „invenţiei 
romineşti”, cum îi spune Queyrat, Acum copilul este și mal cu expe- 


Í 
: 
g] 
| 
2 
r 
. 


r. 


CRONICA PEDAGOQICÀ 105 


riențä și mai interiorizat, incit el e capabil să inşirue imaginile în- 
iPro compoziţie, dramatizindu-le şi legîndu-le între ele. 

Partea pe cure educaţia fizică o te trage în perioadă primei 
copilării se reduce la supravegherea m lor naturale ale copilului. 
El trebue să aibe acum posibilitatea educării eit mai complete a sim- 
țurilor sale, pentru u putea ieși în mod normal din primele două 
studii ale desvoltării sale sufletesti și a putea ajunge la al patrulea, 
O educaţie prea sistematică a simţurilor şi mai alea prea încărcată, 
nu duce la nimic. Copilul nu poate sări peste limita puterilor sale, 

Cal mai nimerit mijloc pentru întărirea sa fizică io procură jo- 
cul. Pină câtre 2 ani, copilul este dominat de plăcerile jocului senso- 
rial care nu e propriu zis joc. El vede, aude, pipăe şi interpretează 
in felul lui. In stadiul aninismului începe să alieze la plăcerea sim- 
țurilor pe aceea pe care i-o produce mișcarea. Ji place să miște şi să-şi 
urate puterea sa asupra lucrurilor pe care poate pune mină, invir- 
tindu-se în lumea lor incintat de co vede şi ce poate face. La această 
virstă toți copiii vor să aibă jucării care amintesc fetişii popoarelor 
primitive, Dacă nu le are culege ei şi pune mina pe tot ce vede?). 

Prima licărire mai însemnată de conştiinţă, câtre patru ani, îl 
înce să se mențină în lumea ficţiunilor sale numai ca Intro lume „ca 
şi cum ar fi“ reală. Primele jocuri adevărate, intre 4 şi 7 ani, sunt jo- 
curile imitative. Copilul este tată, mamă, şofeur, soldat ete. Trebu- 
ința de mişcare şi-o consumă, jucindu-si cu pasiună aceste roluri. El 
imită, se înțelege, mai mult ceea ce vede în jurul lul şi mai puțin ceea 
ve i se povesteşte re ocupații din alte părți; 

b) Copilăria a Il-a ţine aproximativ tot şupte ani, dela la 14—14 
ani. La aceast perioadă copilul se eliberează treptat din egocentrismul 
primei virate. Creșterea sa fizică, făcindu-se mai incet şi mal măsu- 
rat, activitatea intelectuală e mai vie, Acum el începe să descopere că 
sunt anumite lueruri care ni se impun din afară, învață să fie obiec- 
tiv, să simtă că este o regulă în viaţă, şi sunt norme cărora trebue să 
ne conformâăm, Fără să-l adincească el are acum încolţit în suflet şi 
un început de sentiment al datoriei. 

Acest Inceput de conlucrare şi limpezire a conştiinţei este rezul- 
latul inceputului de viaţă colectivă a copilului. Acum copilul se adună 
cu alți copii de seama lui şi începe să-şi dea mai bine teama de ce 
poate să fie viaţa socială din jurul său, trăind-o. Jocurile sale încep 
şi ele acum să fie colective. Intocmai ca în evoluţia societăţii umane 
și evoluția jocului în această a doua perioadă n copilăriei trece prin 
două faze. La inceput jocurile în grup ale copiilor sunt cu roluri ne- 
«diferențiate: se simt bine că sunt mai mulţi la un loc; dar sau face 
fecare ce vrea sau fac toţi acelaş lucru, — sau, în sfirsit, unul c0- 
mandă și ceilalţi se supun, atita vreme cit acesta poate să-i antre- 
reze, Copiii sunt o masă mai întiiu pentru a deveni tot mal mult un 
grup cu coeziune mecanică bazată pe Imitaţie şi sugestie, ŞI vedem 
prinzindu-ae de mină şi înviriindu-se, defilind unul după altul sau 
grămadă, inchipuim trenul cu vagoanele lui sau câlăreţii ce se iau 
la întrecere ete. 

Mai tirziu regula 1 să li se lămurească mal mult. Pe la 
9—10 an, jocurile copiilor devin şi mai ordonate şi chiar mai ab- 
stracte. Grupele de copii ce se joacă au acum o structură. Se împart 
rolurile şi se observă anumite norme. Nu este cineva care impune 
aceste norme, ci ceva, Jucătorii simt plăcere să observe intocmai 
premi norme; lar dacă totuşi cineva se abate, el suferă blamul celor- 
A * 


1) Fr, Queyrat. Les jeux des enfanta, Paris. Alean., 1911, p. Introduetion, 
$) Ernest Loisel, op. eit., p. 204—205. 


106 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Copiii se joacă acum jocuri de grupe organizate, de echipe sau 
şi de concurenţă în doi numai: jocul de-a mi , în diferite moduri, 
la țară poarea, lincea, ţepul, războiul, haiducii şi potera de-an pie- 
trele, ţintarul ș. a. Unele dintre ele uu fost culese şi ordonate, altele 
așteaptă încă să fie culese, Ele sunt de un mare rol educativ atit pen- 
tru disciplina minţii cit şi a caracterului, dind totodată satisfacție 
nevoii de mişcare şi de căpătare a indeminării. Se poate chiar spune 
căi nevoia de Indeminare merge mină în mină la această virată cu 
desvoltarea spiritului de obiectivitate şi a sentimentului datoriei. Cu 
cit copilul simte în el mai mult nevoia conformării la anumite 
norme cerute de prezența lumii externe — mal ales a celei sociale —, 
cu atåt simte şi pe acoea de avea materalizate aceste norme în de- 
prinderi. Lată-l silindu-se ceasuri întregi să poată prinde bine o pia- 
tră, pentru a intrece pe ceilalți tovarăşi de joc. lată-l luindu-se la în- 
trecere, pentru a vedea cine poate arunca mai bine cu mingea sau a 
se apăra de ea. Astfel către sfirsitul copilăriei a doua, ceea ce domină 
in psihologia copilului este dorința de gind și mişcare în cadrul unor 
norme date; 


c) Adolescenţa este, cum | ae mal spune, și zelor: criză 
de crai Te şi criză de deavo! refa A rea A In 
acastă perioadă a vieţii „evoluția rr Fr la omului), aga 
de plină de nepravăzut, înctt la mulți subiecţi o personalitate noud, 
pare să se schiţeze la orice moment” *), 

Instabilitatea fizică si psihică şi noutatea aspectului sufletesc mai 
sunt incă mărite de o funcțiune organică nouă: aceea a reproducerii, 
Turburările sufleteşti prilejuite de această maturizare n drgânelor 
genitale (început de maturizare numai) îi dau o stare Buleleuscă spe- 
TIST, fAcută din încătare vagă şi scirbă, ataşament şi ură, urmate 
foarte adesea unele după alta, fără prer multă transiție şi motivaţie, 
Adolescentul descoperă acum două lucruri: se descopere mai întiiu 
pe sine, ca o bogăție de ginduri și sentimente; se interiorizează, prinde 

ustul meditaţiei. Mai descoperă apoi cu o Infrigurare formată din 
încintăre Si Teamă sexul opus, pentru care începe să aibă şi respect, 
dar uneori şi teamă. 

Insfirşit — şi ca un corolar al acestor prefaceri — apare acum 
accentuată în viata individului „preţuirea”, „valoarea“. Inceputul de 
maturizare al vieţii sufleteşti şi organice îl dau putinţa realizării gin- 
durilor sale, iur sentimentul datoriei se colorează şi cu acela al rës- 
punderii”, De acum tinărul începe să facă deosebirea între muncă şi 
+ctivitate gratuită, 

Munceşște şi copilul — mai ales la țară — dar e] are cel mult sen- 
timentul că „trebue” să Incă un lucru, nu şi răspunderea morală faţă 
de conștiința, $a că e necesar să muncească, 

à De acum deosebirea dintre joc și dintre muncă începe să se facă 
mai limpede In mintea individului. Din punet de vedere organic în 
joc se canalizează acum numai tendințele si energia necheltuită cu 
activitatea utilă, 
~ Jocul în aer liber al adolescentului se numeşte astăzi sport" *), 
Sportul se deosebeşte de jocul copilăriei. Sportul adolescenței se deo- 
sebeşte însă şi el, după cum vom vedea de acela al pubertăţii. EL se 
manifestă şi cu caractere pe care le are numai jocul copilăreac: un 
rest de simbolism în numirea lor, o vagă apropriere de viaţa concret 
luată în „ca şi cum” (ponrea, tepul, oina ete). Dar are şi caractere 


1) Pierre Mendouase, L'âme de l'adolescent, p, 223, 
1) Ernest Loisel, op, eit, p, 214. 


CRONICA PEDAGOGICĂ 107 


care-l deosebese; exerciții fizice mai analitice, mal artificiale, fără 

tente de a imita. y ; 
ie ei iecoeaței e la intretăerea între jocul copilului şi exer- 
ciţiul fizic pur, detasat de înlănţuiri impuse de nevoia mitaţiei, Bl este 
intre fabulă şi abstracţiune. Pe lingă aceasta psihologia adolescentu- 
lui în care se accentuează sentimentul estetic, prețuirea, dă sportului 
adolescenţei şi o preocupare de trumos, pe care inainte o păseam nu- 
mai cu exceptie 

eter te imitaţiei nu este încă de tot consumat în sufletul ado- 
lescentului, EI trăeşte, am putea zicein om atita vreme, cit este ceva de 
imitat. El e provocat şi se deşteaptă în sufletul individului ori cind 
ucesta şa află în fața unui lucru sau fapt, ce se impune prin ceva su 
perior, ȘI cu elt cineva este pe o treaptă mai primitivă de evoluţie cu 
atit tinde mai mult spre ultima treaptă a realizării sale, pe care o 
poate concepe, Băețelul mic vrea să fie „tata“, iar fetiţa „mama“, 
Adolescentul are aspirații mai apropiate, EL invidiază pe tinărul care 
a trecut de 17—18 ani. Vrea să fie ca el Pe acesta îl imită mai ales. 
Criza de creştere sufletească și trupeasciăi, prin care trece, I fine le- 
gat încă de copilărie, prin multe potenținlităţi nenctualizate, Prin 
ceea ce sa actualizat el tinde spre tinerețea desăvirşită, pe care o 
imită. De aceea sporturile sale au caracterul pe care l-am arătat. Sunt 
in viaja si s vă apoi și preocupări caro au un caracter imitativ 
si mai pronunțat. Asa de pildă, exercițiul ficut cu simplu scop de an- 
trenare, ȘI tot asa e ṣi preocuparea sa pentru dans. 

Dansul este o inlânțuire sistematică de mişcări abstracte. Dan- 
sul nu este natural nici pentru copil şi nici pentru adolescent în In- 
tregime. Copilul dansează din pură imitație, adolescentul din imita- 
ţie amestecată și cu mai mulţă preţuire directă a lui. 

Un lucru asupra căruia trebue să atragem atenția, În privinţa 
adolescentii, este că această virată, graniță între copilărie și pă- 
trunderen în lumea adultă, pu are aceleaşi graniţe la cele două sexe 
și încă la diferite clase sociale. Fetele trec mai repede prin ea decit 
băieţii. Incep cliiar și mai de timpuriu so trăiască. In ce priveşte ela- 
sele sociale, adolescenţii claselor muncitoare, sub presiunea nevollor 
se maturizează oarecum forțat. Pe cită vreme în mod normal această 
virstă ar trebui să țină pină la 17—18 ani, fii de țiirani de pildă, scur- 
tează de obicelu această tranziție. Fi cheliuesc în muncă serioasă mat 
mult decit sar cădea, pirn urmare şi din rezerva necesară deavoltării 
organice, cota ce-i închirceşte înainte de vreme. Tot aşa elevii şcolilor 
secundare şi ucenicii, Cei dinttiu cheltuind energie intelectuală prea 
exagerat dau nastere prin compensație ln o dorință  nenaturală de 
mişcare fizică, E mai mult dorinţa, decit putinţa: o necesitate isvo- 
rită din nevoia echilibrului vital, dar lipsită de rezerva necesară de 
energie. De aci vesnica oboseală de po figurile scolarilor; de aci şi 
sentimentul de lecţie fizică pe de altă parte şi de velaxare a atenţiei. 
Și una și alta due la surmenaj, afară de cazul cînd şcolarul nu ia ho- 
tărirea eroică de a renunța în parte ja una din activităţi, Si aceasta e 
pă regulă învhţăturiă, în cara începe să innoate fără cirmă, la întim- 
plare; 

d) Pubertatea urmează adolescenţii, Ea ține cam între 17—18 și 
24—25 ani. Individul nu-i Incă format nlet acum deplin. Continuă încă 
să crească, Dar cresterea se face acum intrun ritm lat şi fără 
tulburări. Se face de nsemenea intrun ritm mai domol. Părerea una- 
nimă este că acum tinărul crește mai mult în greutate, decit în înăl- 
time. 

Creşte, ca să întrebuințim o metaforă, şi În greutate spirituală, 
Acum toți mugurii organici $i psihici din fiinţa omenească s'au des- 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


this. Incă din perioada adolescenței si-au făcut apariție absolut toata 
emoţiile şi au inceput să se cristalizeze toate sentimentele. Acum se 
face așezarea lor liniştită, Se încheagă caracterul şi se conturează 
personalitatea. 

Către 20 de ani, tinărul este aproape adult. Se deosebeşte de ado- 
iescent prin consemnarea oricărui rest de fabulă. Dacă adolescentul 
rea pe tinărul de 20 die ani, acesta nu are decit ironii pentru cel 

u. 


Se deosibeşte totusi și de adult, Sentimentul de împlinire trep- 
tată, reflex al creşterii organice încă în ascensiune liniştită ti dau 
avint şi optimism, Îl fac să-şi fäurească idealuri şi planuri mărețe de 
viitor, pe care numai viitorul i le va înfrina. Acum el nu poate pri- 
cepe pe adult stăpinit, nici pe bâtrinul sceptice sau decepționat. 

De aceea tinărul (flăcăul!) este voios, idealist, iubitor de viaţă şi 
inerezător în viitor, 


Fiziceşte el se prezintă cu caractere şi tendințe potrivite desvol- 
tării sale organice şi psihice, Asa cum din punct de vedere psihologic 
procesui de abstractizare a funcției sale intelectuale s'a terminat tot 
uşa și mişcările sale corporale sau desprins tot mai mult din lanţul 
expresiilor corporale totale, — devin mal analitice, mai specializate 
şi mai precise. El este stăpin acum pe o tehnică a miscărilor care-i 
ingădue să iasă complet din faza acţiunilor imitative, El nu mai în- 
cearcă doar să activeze „ca si cum" ar fi om, căci este om. Din punet 
de vedere sportiv, mişcare pentru mişcare simte şi el nevoia să facă, 
dar sportul său pierde tot mai mult înţelesul care-l are în viaţa 
«dolescentului. Intrun astfel de sport — foot-ball-ul de piidă, ceea- 
ce-l interesează pe tinăr nu este partea de ficţiune din acest sport, El 
simte mai multă plăcere în anternament, decit în competiţia propriu 
zisă, — in exerciţiul care nu urmăreşte decit perfecţionarea sa, Ti- 
nărul care reptă figură ceasuri întregi pentru a se întrece pe sine 
ware nimic din sentimentul celui ce este dresat, El urmărește o per- 
formanţă și ciştigarea unei obişnuinţe printr'o activitate In care eul 
siu intim se exprimă direct, fără intermediul unei fabulaţii sau al 
unei comenzi. 

De altfel ceea ce este propriu acestei virste nu-a sporturile pe 
echipe, Acestea sunt proprii adolescenței. Pentrucă el numai are nevoe 
să imite viața socială sau să trăiască în surogate de unităţi sociale. 
El trăeste în societate, Propriu tineretului de peste 18 ani, este spor- 
tul atletic: mersul, alergatul, săritul, aruncatul, luptele, ciclismul, 
cursele de automobile, turiamul etc. Să se observe că s 1 pe 
«chipe nici nu este propriu zis pe gustul şi la indemina tinărului tre- 
cut de 18 ani, I| practică adolescenţii și un număr restrins de tineri 
mai în virst, de regulă profesionistii. Restul — zecile de mii de gură 
cască dela marhturile de foot-ball şi Rugby, sunt sportiv da vorbă, 
dacă nu oameni fără ocupaţii şi snobi, 

Atletiamul din contră e mai pe gustul şi în conformitate cu evo- 
luția trupească și sufletească a tinărului format, 

Şi mal este potrivit cu tinereţea dintre 18—235 ani dansul. Dan- 
sul se apropie de atletism prin puritatea mişcărilor, care n'au de 
cit foarte rar mişcării mitative intre ele. Se deosebeste însă de acesta 

rin asocierea lui cu ritmul şi muzica. Prin ajutorul acestora el is- 
uteşte să se îinlănțucască şi mai mult. Muzica si ritmul, după cum 
apune Bergson, ne leagănă și ne adoarme, făcindu-ne să trăim ca 
într'un vis, ee ne liberează în parte de viaţa conștientă, pentru a ne 
da tataie, Era organice,— plăcerii fizice în cazul nostru; 

e rsta adulță începe de unde sfirşește tinerețea propriu zisă, 
Ea începe cam la 25 ani, Pentru unli învăţaţi ea ar începe Mai tirziu, 


CRONICA PEDAGOGICĂ 109 


— atunci cind orice creştere în lungime a incetat. Adultul nu mai 
de cit în utate, 
ie re inialigenta lui nu devine mai ascuţită. Capătă numai ex- 
perienţă mai multä, — tot un ea in sea şi aceasta. Tot experi- 
enta este aceea care ne mal desă viața sentimentală și morală. 
In această privință, în adevăr transformarea nu este definitivă nici- 
odată, după cum nu sunt exeluse niei surprizele. Temperamentul, 
individualitatea, inteligenţa pură şi e primara au Atat o des- 
voltare definitivă pină la maturitate, l, tatea, teh- 
nica de lucru, viața sentimentală sunt perfectibile toată viața. 

Din punet de vedere fizie putem aproape acelaș lucru. 
Corpul este deplin desvoltat la virsta de 25 de ani sau cel mai tirziu 
la 30. El însă mai poate ciștiga (sau pierde!) în agilitate şi în supleţe. 
Se poate menţine apoi întrun echilibru normal sau poate căpăta de- 
formiiri, fie prin neactivitate, fie ditormări profesionale, 

E spus destule, credem, pentru ca să înțelegem că este nevoe şi 
mai tirziu de exerciţii fizice. Acestea vor avea drept scop să întreţină 
si să corecteze, Or, ceea ce răspunde acestora nevol, e în primul rind 
sportul atletic Adultul, negreşit nu mai are gustul competiţiilor în 
măsura în care îl are tinărul. El își satisface de altfel această nevoe, 
adesea pină dincolo de necesar, în lupta vieţii. In cît întrecerile gra- 
tuite — col puțin pe teren sportiv— nu-i mai par potrivite cu virsta 
lul. Şi nici nu sunt, Fericit eine mai poate păstra în suflet și pentru 
mai tirziu atita tinerețe, în cit să se fa ln întrecere de sau In 
luptă dreaptă sau la aruncat cu discul sau lancea? 

Pentru adult par mai naturale competiţiile pur intelectuale 
(șahul d. p. pentru burghezie, țintarul pentru r). Acestea întrețin 
și antrenează functile mintale, dar despre ele n'avem să ne ocupăm 


aci. 

Rămine aşa dar să credem ca natural pentru virsta adultă nu- 
mai acel sport care-l este natural: sportul compensator (recreativ), 
S ul atletic ji corectiv, din care să înlăturăm ceea ce nu pare se- 
rios, adică potrivit cu virsta. Este mersul, alergatul, ciclismul, gimna- 
stica de cameră şi la aparate, tirul, innotul, vislitul, dansul şi mai ales 
turismul. Trebue să avem în vedere că, mai la urma urmei este mult 
mai dăunătoare trupeşte lipsa de orice exercițiul fizic, de cit practi- 
curea unuia chiar maf nepotrivit cu virata, 

Adulții însă sunt în genere prea org ap Interesele care-i urnese 
la muncă uneori, îl unesc prea puțin și la sport. Un remediu contra 
acestei stări de lucruri este intrarea întrun club sportiv potrivit 
virstel. Asociaţia antrenează şi dă prestigiu sportului. Iar înființarea 
de cit mai multe asociaţii matire pune problema și pentru restul 
publicului, care se iasi și el nfluențat de spiritul general. Se naste n 
psihologie colectivă, —o opinie în favoarea sportului, care foloseşte 
3i din alte punete de vedere. 


$. Psihologie sportul are prin urmare rădăcini puternice în fiinţa 
noastră. L-am definit undeva activitate gratuită, inutilă adică, și i-am 
mal atribuit și caracterul de irațional. Detiniţia, ca toate definitiile 
de stări de realitate, trebue privită însă ca relativä, pentru nevoia 
sistematizării, Altfel sportul nu-l putem numi nici de cum inutil, De 
vreme ce satisface o trebuință sufletească, el nu poate fi inutil. Lipsa 
lu! ar fi dăunătoare. Dacă noi îl categorisim totuşi gratuit și inutil, 
aceasta e numai din punet de vedere individual. Sportul în genera! 
(deci si jocul) e folositor speței satisfăcind tendințe profunde ale ființei 
noastre: nevoi ogranice si instincte. 

Sportul este irațional am gzis nol, Aceasta Insă tot din punct de 
vedere individual. Tot aş cum, individual, nu no explicăm de ce ne 
jucăm, nu ne explicăm nici pentru ce he jucăm, 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In realitate există şi aci o rațiune, dar ca este supraindividuală, 
Temelurile ei sunt date de existența realitiiții care ne spiritualizează 
fiinţa,— adică de societate, y 

Copilul se joacă şi tinărul face sport, pentru a se pregăti pentru 
societate. Nu e deci un scop Imediat şi individual, ci unul mai adine 
si mal îndepărtat, social, 

De altfel copilăria și tinerețea au în viaţa tuturor vieţuitoarelor 
tocmai acest rol. Ele sunt prinse de a, grele (creşterea şi pregă- 
tirea!) omului pentru viaţa adultă. Și după cum creşterea si întărirea 
organismului sunt în vederea formării fizice și psihice a lui, tot aşa 


ocupațiile copilului au și ele rolul de a pregăti pentru ocupațiile adul- 
tului. 


Ne-a rămas dela Rousseau acest principiu psiho-pedagogic de 
mare importanță: să respectăm copilăria. Să privim pe copil ca pe o 
fiinţă cu lumea ei psihică și cu nevoile ei organice, deosebite de ale 
omului în vîrstă, Lucrul acesta este adevărat nu numai din punct de 
vedere organic și paihic, ci şi social, 

In adevăr alta e lumea socială n copilului şi a tinărului, — alta 
este aceta a adultului, Relaţiile sociale ale uncea sunt dominant ba- 
zate pe joc şi sport; ale celeilalte pe muncă. Fără insă ca aceste ca- 
ractere să fie exclusive. Ceva mai mult, ele sunt strins împletite în 
copilărie şi tinerețe. Munca, mai puțină la inceput, mai multă cu 
timpul, formează sau pot forma Seoul care se întrețea si uneori sọ 
confundă. Numai pe măsură ce individul înaintează în viretă sportul 
şi munca se despart mai mult, pentrucă le desparte opinia societăţii. 
Și numai în măsura în care ea o face, 


5. Esenţa vieţii sociale este, ne spune sociologia, vointa socială, 
In concret ea se actualizează sub forma de unităţi sociale, constituite 
spiritual și economic, reglementate etic şi juridic şi condiționate 
eosmologic, biologic, psihologic şi istoric. Unităţile sociale nu sunt și 
cle la fel, după cum variată este intotdeauna realizarea în concret a 
energii, de orice fel ar fi ea. D-l prof. D. Gusti împarte unităţila $o- 
ciale în trei tipuri mai importante: comunități (cu caracter de nece- 
sitate), instituții (cu caracter impersonal şi supraindividual), și gru- 
päri (cu solidaritate prin similitudine și fără mare coeziune între ele), 

In lumea de ficțiuni şi activităţi gratulte a copilului si în parte 
şi a tinărului, găsim două din aceste trei feluri de unităţi sociale; 
găsim instituţii şi grupări sociale copilăregti, Instituţii sunt jocurile 
„Copiii le joacă, dar nu le transformă de cit cu greu; astfel trec din 
generație In genearție, fără să-și schimbe structura... Socialitatea lor 
constă în caracterul tradiţional şi supraindividual; jocurile nu apar- 
țin copiilor; ei le găsesc gata făcute, oarecum în afară de ei şi cu 
nevoia de a se conforma lor'!). Copilul în joc nu-și mai păstrează 
individualitatea lui. 

Caracterul tradiţional al jocului are un isvor dublu: unul care 
porneşte din transpunerea în joc a ocupaţiilor vîrstei adulte, altul 
care-și are originea în jocul copiilor din generațiile trecute. Primul 
isvor oferă materialul; cei de al doilea forma. In materia jocurilor 
cetim viața socială trecută şi prezentă a mediului în care trăeşte co- 
pilul. In forma lor cetim ificul vîrstei copilăreşti sau tinereşti, 
atit din punet de vedera individual, cit şi social, 

Caracterul social al jocurilor, în ceea ce rima materia lor, a 
fost mal de muk observat. Sa putut astfel afirma mai de mult că 
„jocurile copiilor au caracter social permanent; poartă pecetia firii 


1) Troian Heraeni, Obserenţii sociologice privitoare la copiii din Drâgus. 
(rev, Arhiva, 1933, Nr. 1—4, p. rea sorti á 


CRONICA PEDAGOOICĂ MI 


poporului eu nevolle ei mereu schimbătoare, sunt expresia unei epoci 
gate” t}. ial 
poate spune cu dr t cuvint că tot ceta ce este mal esenţia 
RERE Are e erele caracteristice şi permanente se rentei 
în jocurile copiilor, pentru a da astfel acestora putinţa să asc 
situaţiile în care-i pune viaţa socială pe adulți. In jocuri pă păstrează 
oarecum numat situaţiile pure, nu şi amănuntele Atita este ne 
cesar ca, prin exerciţiul acestor situaţii, copilul şi tinărul să provoace 
în el transformări spirituale conforme cu ul, i 
Astfel orice joc cuprinde anumite reguli care sè impun grupulu 
care-l joacă şi fiecărui jucător în Aceştia trebue să aibă anu- 
mite instrumente, care le cum sau le fabrică întrun anumit 
fel, pu o viață spirituală cu anumite credințe, cintece ete, respectă 
anumite norme de purtare, se supun unel autorităţi, trebuind să ac- 
cepte şi sancțiuni, atunci cînd se abat dela regulile jocului *). Pe 
lingă aceasta neel jocuri sunt condiționate, adesea se transtormă 
sub influenţa condiţiilor de mediu geografic, biologic uman, psihiolo- 
gic şi istorie. Cind petitia mat cu totul diferite şi materia socială a 
curilor e cu totul | 
sd Forma jucurilor este dată de specificul virstel. Astfel jocurile 
copiilor mici sunt mai mult imitative., Ei nu se pot ridica de-asupra 
lumii concrete, pentrucă n'o au destul do limpede în cap. Insuficienta 
expeirenții lor îi expune prea adesea să confunde obiectivul cu subiec- 
tivul, 


In a doua copilărie viziunea obiectivă a lumii incepe să-și facă 
loc. Jocurile se transformă şi ele. In această perioadă a vieţii ele 
devin propriu zis cu caracter de instituţionalitate, capătă mai multă 
precizie în alegerea materiei, alegind anentul și se structurali- 
zează, transformindu-se în țesătură regule ce se impun. Intre 
10—12 ani, se pare, forma predomină, asupra materiei. Jocurile au 
mai mult spirit social, dar nu mai seamănă decit foarte puţin cu ceva 
din viaţa coneretă Inconjurătoare. 

Adolescența aduce cu ea mai multă lepădare de ficțiuni, dar și 
mai multă domnie a formei. Spiritul de pravadă şi concurență te ma- 
nifestă și el, dind naştere sportului ier, în care materia socială 
este filtrată la maximum, iar forma predominantă, 

După 17—18 ani materia socială a jocului nu mai are importanţă, 
chiar dacă se mai menţine, Sportul atletic devine tot mai mult exer- 
cipu pur. Individul trăieşte acum societatea cea adevărată, ne mal 
avind nevoe de ficțiuni. Acestea îi sunt chiar nefi 

Se eA anang afirma o evoluție a jocului, dela formele primitive 
ale copilului sub 7 ani, pină la sportul atletic al tinărului mai în 
virstă de 17—18 ani. La început domină materia, mai tirziu forma. 
Această evoluție se prezintă sub forma unei curbe, în care maximum 
de instituționalitate jocul 11 stinga la 10—14 ani. La această virstă 
copilul crede în seriozitatea regulilor ce i se impun și le şi poate res- 
pecta. Atunci lumea copilăriei este la apogeul structurii sale sociale. 
Mai tirziu tinărul se îndreaptă încet spre societatea adultului. 

— Alături de instituţii, lumea socială a copilului mai se prezintă 
şi cu grupări sociale, cu unităţi, adică, în care se intră după voe, à 
căror existență depinde de voința indivizilor, 

Studiind grupările sociale la copili din Drăguș, d-l Traian Her- 
seni găseşte două forme mai importanta: cercu de joc și tovără- 
şiile pentru vite, — una joc alta pentru munca, pe care íil 
de țară o prestează fo de timpuriu, Mai sunt i puri sociale 
ocazionale: tru scaldă, hoinăreală, furt, pentru împlinirea obicelu- 


1) Ap. D. Cubs, op, cit, p. 7. 
=) Dr, Herseni, op, eit., p. 80, 


112 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


rilor de sărbători (cu steaua, cu vicleimul) ete. Cu mici, deosebiri, 
condiționate de mediu, lucrurile se prezintă la fel, la tară, aproape 
pretutindeni. Și în bună măsură şi la oras, 
mCotele da copii ne prezintă întrun anumit fel gruparea ome- 
UME D în stare născindă, forma vie, neinstituțlonalizată a socie- 
iea Dacă ne referim la cetele de joc nle copiilor, lucru este perfect 
adevărat. Este adevărat și pentru celelalte forme de grupuri de copii, 
dar cu rezervă: popra de copii, de orice fel, sufăr şi ele, ca şi jocu- 
început ele au caracter de grupuri pure, cu 0 coe- 
: hotărirea celor ce le 


apar forme noi de grupuri cu tendința de a se instituţionaliza. Lu- 
crul acesta se petrece mai ales la adolescenţi — unde echipele sunt 
deja forma mal avansate de grup — şi care de multe ori se menţin 
cu o anumită structură multă vreme, După 17—18 ani tendința 


cluburilor atit la oraş, cit şi la țară. La ţară, de pildă şi sunt asociaţii 
pentru „horă”, unda întilnim un început de diviziune socială a rolu- 
rilor, cu reguli, ce se desprind de persoane. In Transilvania există, 


sau la preot, Asociaţia se zice „bera”, pentrucă în Trecerea tineri- 
lor, care se face cu „dansuri naţionale”, în pauză tinerii se răcoreae 


Grupurile de copii sunt prin urmare unităţi sociale cu slabă 
coeziune. Ele capătă în adolescență gi mai ales la pubertate caracter 
tot mai autonom, cu funcțiuni care se iun indivizilor si în care 

eosebește societăţile tine- 
reşti de cele adulte, este chiar această notă: au mai toate aon scop 
anparo timpului liber. Au si adulţii astfel de societăţi, mai 
puține, 


de anasare a cerințelor trupului au venit intotdeauna cu sgomot 
epog 


Nu e mai puțin adevărat însă că mediul social a creeat şi el 
trebuințe noi, — un mediu căruia, în mod tot așa de natural trebue 
să i se adapteze omul. Și cind zicem acest lucru, nu ne gindim de 
loc la adaptarea spirituală, ci chiar de aceea care- mai aproape de 
natura fizică a omului. Pentru munca lui omul trebue să îndepli- 
nesacă anumite mişcări; şi trebuia so facă pe cit va putea mai dibaci; 
in vieaţa de toate zilele, în adunări, în societatea oamenilor, la petre- 
ceri sau în ocazii solemne, el trebue să ştie cum „Să se poarte”, 

Psihologia compartamentului, după care orice act de viață 
înseamnă un fel de comportare faţă de mediu este astăzi cu trecere 
nu numai În ce priveşte actele fizice. dar şi cele psihice. ȘI mai just 


i) Traian Herseni, op. cit., p, 82, 


CRONICA PEDAGOGICĂ 113 


este să spunem că marea majoritate a actelor omeneşti nu-s nici 
numai pihice, nici numai fizice. In mod absolut chiar nici unul. lar 
silința organismului nostru aceasta este: să capete comportări cit 
mai bune, deprinderi cit mai conforme cu firea noastră şi cu condi- 
țiile mediului. El țintește deci să capete, ceea ce în mod obişnuit nu- 
mim îndeminare în deprinderi, Indeminarea este, cum se exprimă 
un cunoscător în materie „o acţiune inteligentă, adoptată realului”, 
sau „putem spune aproape că o acţiune îndemiînatică este un reflex 
pr 


Indeminarea omul este necesar so albă atit față de mediul na- 
tural, cit şi față de cel social. A neglija pe unul dintre ele, inseamnă 
a fi jumătate din ceea ce trebue să fii, 

De aceea o bună educatio fizică nu va neglija niclodată latura 
ei socială pe care o va face | pa cu temperamentul și cu virsta 
și cu mediul social în care individului îi e dat să trăiască, 

Boileau a spus pe bună dreptate: 


Chaque Age a son humeur, son éspirt ot ses moeurs. 
La care Volta're a putut adăoga cu și mai multă dreptate: 


Qui n'a pas l'esprit de son âge, 
De son âge a tous les malheurs. 


STANCIU STOIAN 


1) Ernest Loisel, op, elt., p. 186. 


CRONICA ÎNVĂȚĂMINTULUI 


ÎN LEGĂTURĂ CU EXAMENUL 
DE BACALAUREAT 


Despre problema bacalaureatului s'a vorbit şi se vorbeşte mult. 
Uneori cu măsură şi cu inţelepeiune, alte ori fără. Faptul este, dealtmin. 
teri, explicabil. Prin natura lui, un examen, și mai ales un examen 
greu, nu este un lucru simpatic. Dimpotrivă! El pune în mişcare griji, 
încordări, așteptări dureroase, nu numai ale celor interesați direct, dar 
şi ale celor din jurul lor. Fără să stim cum, toate acestea ne prind în 
frămintarea lor și, adeseori, ne fac să gindim, nu aşa cum e drept şi 
cum În definitiv ne-ar conveni și nouă, ci aşa cum ne dictează o anu- 
mită logică — hai so numim, logica aceea a omului îngindurat de 
ceva, care crede că numai problema lui există în lume și că numai 
punctul lui de vedere esto cel adevărat. 

Despre bacalaureat s'au spus, adesea, lucruri tari și nedrepte, Nu 
le mai repetăm aici. Subliniem doar atit: unele au merg plină la a-l 
nega, pentru motivul că n'ar avea nclun rost şi că nu este decit un 
prilej pentru a trezi drame şi amărăcluni sufleteşti. Ei bine, obiecţiu- 
nile de felul acestora să fle intemelate, sau nu? Noi credem că nu! Și 
iată de ce: 

In primul rind, ştim cu toţii, avem nevoe de o selecţionare a ele- 
mentelor, Este o condiție pe care n'am inventat-o sub puterea unei im- 
prejurări sau alta, ci o condiţie statornică, pe care o cere sensul şi bu- 
nul mers al vieţii sociale, Candidatul la bacalaureat este un viitor stu- 
dent şi, după aceea, în mod sigur, un aspirant la un loc în pătura con- 
ducătoare a ţării. Intotdeauna, aceste locuri vor fi mai puţine decit 
numărul celor care le cer. Dar problema, în fond, nu se pune numai 
aşa, numeric. Intelectuali, avem ciji avem, Statisticile ne indică între 
130—130 mii de titraţi, La populaţia ţării noastre, de 19 milioane de lọ- 
cuitori, ei insumează o proporție de 6—7, Prin urmare, nu sunt prea 
mulţi, Ceea ce ne dă impresia unei pletore de intelectuali este, în rea- 
litate, repartiția lor defectuoasă: într'unele domenii prea mulţi, peste 

capacitatea corespunzătoare a ţării, lar întraltele prea puţini. Pro- 
blema, însă, este alta. Intelectualii pe care îi avem, mulţi dintre ei, nu 
sunt îndeajuns de intelectuali, Diploma este mai mult un instrument 
social; nu tot atita, însă, şi un criteriu spiritual, Aceştia, despre cara 
vorbim, n'au o conştiinţă îndeajuns de fermă a misiunii lor de intelec- 
tuali şi nau, în general, acordarea aceea superioară care săi facă din 
ei o mare unitate spirituală, muncind egal şi organizat în direcţia ace- 


a * 


CRONICA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 115 


uiaşi o siare de lucruri de care nu trebue să ne 
poan Me) Aer e pretur unei conjuneturi complexe, de care 
uneori au fost vinovaţi şi oamenii, dar pe care de cele mai multe =) 
au impus-o împrejurările. Remedierea ei, să fim siguri, e posibilă. Nu 
prin exproprieri dureroase, care să facă dintro categorie de oameni 
necăjită una desamăgită, ci prin măsuri organice, din linia piara 
fireşti, care să acopere ferm Și cuim, incetul cu încetul, tot teritoriu 


acum. 

Intre aceste măsuri organice, prima şi cea mai însemnată este se: 
lecterea hotărită a elementelor care se îndrepată către Învăţămintul 
5 , E necesar să privim lucrurile în faţă, cu un simţ al realită- 
tii clar şi sever. Pătura conducătoare a ţării are nevoe de oameni pre- 
gătiţi, de oameni de metodă. Are nevoe de intelectuali adevăraţi, adică 
de oameni care ca linie de viaţă să aibă morala străduințelor cărtură- 
reşti, iar ca putere de înțelegere şi de interpretare n fenomenelor, Să 
aibă mai presus de orice emoția advărului și a dreptății. Faptul este 
aşa de evident, incit numai are cum să fie argumentat. În asemenea 
condițiuni, stavilele nu sunt nedreptăţi sociale sau neințelegeri sufle- 
testi, ci acte necesare, de organizare și de apărare a vieții colective. 
Oamenii, în general, au dorinți mari, mai mari decit le-ar putea duce, 
in cazul cind s'ar realiza. Si, la aceasta, se mai adaogă ceva, Intro 
țară ca a noastră, orecum Ja Inceputul epocei ei moderne, în care men 
talităţile şi criteriile de viațā ale diferitelor pături sociale nu sunt încă 
destul de precizate, diploma academică exercită asupra multora o fas- 
cinaţie curioasă, nu atit pentru atributele ei spirituale, cit pentru dru 
murile pe care le poate deschide către confortul material şi social al 
iumii burgheze. In faţa acestor tendinţe, care crescind prea mult ar 
duce sigur la un mare desechilibru sufletesc şi social, societatea trebue 
să intervină prompt, cu mijloace studiate, impunind cu hotărire co- 
rectiirile care fi sunt necesare și la nevoe urind chiar de facultăţile ei 
de constringere, impotriva indârâtniciilor subiective. 

E bine să înţelegem, mai deaproape, cite pericole sufleteşti şi mu- 
rale se leagă de faptul improvizării intelectuale, In celelalte domenii, 
problema eşecurilor e mai ușoară, mal posibilă. Acolo, eşecurile sen- 
mănă, pînă la un punct, cu actele obișnuite ale vieţii: nu sunt defini- 
tive şi, în orice caz, sunt așa încît cu energie şi cu bunăvoința din par- 
tea noastră, ne putem salva sigur de suh apăsarea lor destrămantă. 
In carierele intelectuale, însă, esecurile sunt tragice, sau aproape tra- 
gice. Ele ne Incercuesc întrun chip necruţător care, incetul cu încetul, 
ne vu duce la o viciere dureroasă a personalităţii noustre omeneşti, 
Naufragiile intelectuale se plătesc scump: cu abdicări dela sensul lo- 
pic al lucrurilor şi cu răsturnări aspre ale increderei noastre în viaţă. 
Intetectualitatea are — am putea spune — legi de fier, In domeniul ei 
nu se poate proceda cu compromisuri. Aici, compromisul e comprò- 
mis: nu pate fi, ca în alte părți, după împrejurări, stingăele trecătoare, 
șovăeli ale unei etape, sau instrument de parvenire. Intelectualitatea 
nu ingădue, sub cupola ei, decit pe aceia care i-au respectat, dela 
început pină la sfirsit, sensurile ei de muncii şi de adevăr. Intelectua 
jul improvizat și meconvins este un om pe care societatea nu şi-ar pu- 
tea sprijini ceva din așteptările ci, decit cu tenmă şi cu neincredere. 
Este muncit de vanităţi fără sfirşit; conatrueşte şi judecă totul numai 
prin prisma orgoliului lul, Nu ştie să aştepte deslegarea organică n lu- 
cerurilor. E usor infiuențabil. Imprimă faptelor crisparea nervozităţii 
lui personale. Se înrolează cu uşurinţă, la nevoe trecind peste oricite 

tradiţii şi valori, acolo de unde scontează o mai grabnică satisfacere a 
orgoliului său. Peste aceste trăsături oarecum personale, există una 


116 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


mai gravă şi mái caracteristică. Falaul intelectual — omul care a suit 
trepte și a cucerit diplome fără să tacă pentru ele toate sforțiirile ne- 
cesare — va fi, întotdeauna, un mediocru functionar social, Nu va fi 
destul de muncitor, va fi nedrept în primul rind cu cei care muncesc, 
nu va înţelege problema realităţilor ce i s'au dat ca să le conducă şi, 
intrucit nu are în sufletul Iui fibra pasiunii pentru ceva nobil, nu va 
putea fi moralmente, în viața interioară a neamului său, decit o picu- 
rare mai mult, în cimpul diformărilor şi al inerţiilor de tot felul. 

Şi atunci, iată: Bacalaureatul este necesar, pentrucă — pe deasu- 
Pra oricitor emoţii sau contrarietăţi personale — ne ajută să facem o 
selecţiune a celor indicaţi să devină conducători spirituali ai societății. 


Pentru acela care i dau, bacalaureatul apare ca un hotar între 
două lumi; una care se sfirşeşte, alta care incepe. Faptul acesta, desi- 


formeze priméle deprinderi conștiente, să simtă cu oarecare înălţime 
viața şi problemele ei, să capete fiorul Intiilor iniţieri spirituale, să se 
înțeleagă pe sine, să-şi lămurească ponte o vocație şi, prin toate aces- 


lui maturități, avinturile şi puterile infăptuitoare din cugetul unui om. 

Dacă e aşa, fără imiloială, o asemenea etapă de viaţă nu poate fi 
încheiată oricum, Mai bine zia, nu poate fi inchelată ca un fapt de 
rind, fără un accent de solemnitate, fără o încordare finală, fără — in 


fac pe tinărul muncit de «le interesant şi simpatic, perspectivele notei 
etape de viaţă ce se apropie. Toate acestea sunt lucruri de atmosferă, 
pe cure le desconsideră numai aceia care nu stiu să prețuiască nuan- 


CRONICA IDEILOR 


Atitudinea criticului fată de opera de artă se va adapta doopa- 
trivă momentelor principale ale elaborării artistice, ca și țelurilor pe 
care şi le propune, Tehnica spirituală a cercetării critice va fi prin ur- 
mare condiţionată de procesele psihologice ale creației pe care criticul 
le urmăreşte în actul lor intim. 

Psihologic, atitudinile respective, ale creatorului şi criticului, an 
incă din primul stadiu al gestațici operei sau a luării de contact al 
criticului cu opera, o orientare opusă: creatorul, cel puţin in momen- 
tele elaborării subconstiente, se părăseşte desăvirşit propriilor tălă- 
zuiri interioare, în timp ce criticul va căuta să lasă din el însuşi, pen- 
tru a imbrăţişa pină la identificare o viaţă sufletească streină; ar- 
tistul e în acest stadiu pasiv, plin de el insusi, copleșit de valul pro- 
prici fantezii si dominat de o mişcare de suflet care in adesea carac- 
tere tiranice şi obsesive, deosebindu-se deci hotiiritar de critic care, 
dimpotrivă, călăuzit de intuiţie şi sprijinit pe valenţele sale de trăire 
a unui ritm strein, se diriguește în afară, pentru a se nde de 
unda de viată trăită de artist; neesta din urmă se ascul şi se dä- 
rueşie, criticul ascultă şi retrăeşte; primul nu cunoaste decit legile 


Contactul prim al criticului cu opera presupune deci pasivitate, 
ceca ce, practic, implică neprevenire, libertate de cuget, independenţă, 
dar mai presus de toate, acceptare integrală, corespondență cu viața 
pe care opera o exprimă. In acest stadiu atitudinea criticului « pur ex- 
pectativă, şi subt raportul judecății neutră. Rezultatul urmărit e parti- 
ciparos imediată la viaţa operei, prin emoție. Am putea spune că in- 
troduceres criticului în esența emotivă a operei presupune intuiţie, dar 
acest termen, în sensul pe care suntem obligati si-l atribuim aci are 
o acceptie metafizicã, Cercetarea noastră fiind insă exclusiv psiholo- 
gică și urmărind a amănunti mecanismul sufietesc al atitudinii cri- 
tice în faţa operei de artă, ne vom sluji de termeni cu semnificaţie pai- 
hologică bine conturată, Vom afirma deci că aderenţa criticului la 
operă este esențial emotivi şi că gradul „Inţelegerii“ unei opere de către 
critic este măsurat de consonanţa emotivă dintre critic şi actul creator 
care a condus la infăptuirea concretă a apere. insistim deci încă 
odată asupra faptului că atitudinea critică nu presupune o simplă 
trăire pe plan interior a operei, în momentul contemplării, ci că ea 
presupune o retrăire a chiar actului de creație, care a generat open, 


118 VIATA ROMINEASCĂ 


ceea ce implică in deobste o înliturare a coeficientului personal de 
trăire a criticului, 

Amatorul de artă, am observat, trăiește opera care o con- 
templă, răsiringind-o în sine, după dispoziţiile sale subiective. Acesta 
rămine în permanenţă el insuşi, contemplarea imbogăţindu-l 
numai, iar el participind la viaţa operei numai În măsura în care, 
structural, poate să iasă din el însuşi şi să retrăiască actul creator al 
artistului, Poziţia criticului e alta: el nu se mai afirmă pe sine în mo- 
mentul contemplării, ci se anulează, se des nulizează, ceea ce îl 
îngădue o participare directă la actul creator, cu înlăturarea prefe- 
rințelor personale, Dacă „ințelegerea" artistică a unui amator e orien- 
tată în direcții anumite, după predilecții şi fantezii subiective, „înţe- 
legerea” criticului va trebui să fie, teoretic vorbind cel puţin, poliva- 
lentă, deschisă tuturor curentelor şi tuturor direcțiilor spirituale. In 
incheiere, vom spune că amatorul de artă şi sensibilitățile artistice în 
general restring, in momentul contemplării, conţinutul operei in pro- 
pria viață, în timp ce criticul se neagă pe sine, sau mai precis, se de- 
dublează, pentru a coincide cu unda de vieaţă a creatorului, Partici- 
parea criticului la actul creaţiei e daci de natură emotivă. E ceea ce 
Thibaudet numea corespondența prin „simpatie” cu opera, 

In acest sens, creaţia şi retrălrea critică devin acte echivalente, 
cu deosebirea că în timp ce creația e liberă şi spontană, critica e o 
adaptare prin participare emotivă la momentul elaborării critice, prin 
urmărirea călăuzirii interioare a autorului. Urmărită în procesul ei 
intim, emoția de Participare a criticului la viaţa operei de artă poate 
prezenta o evoluție bine definită în timp, în sensul că primul contact 
cu opera poale prilejui adesea criticului o emoție strict personală. 
adică o resfringere şi o trăire a adincului operei după formula lui 
personală, retrăirea actului artistic în autenticul lui urmind a fi re- 
constituită tardiv, prin reculegere retrospeciivă sau la o nouă lectură. 
Această eventualitate este după credința noastră, frecventă criticilor 
la începutul activităţii lor profesionale. Cu vremea însă se formează 
o adevărată deprindere, o schimbare de orientare a vieţii afective, 
care urmărește cu predilecție refacerea proceselor sufleteşti a operelor 
de artă în jocul obscur al elaborării artiştilor, prin participarea sufle- 
tească a criticului la această undă de simtire, In momentul cînd 
această deprindere esta formată, în aşa chip încit oriticul se dirigueşta 
e = emma ma Ta re i rar ms opera, 2 lăsindu-ae cuprins de 

prop r lui reacțiuni afective, acel mo 
critică e deplin formată. O poe Mitea 

Distincția ae precizează decl: în timp ce amatarul de artă se lasă 
cuprins de viaja emotivă pe cara opera de arti jucind un rol fecun- 
dant, o auscită și o întreţine în sensibilitatea sa, criticul depăşeşte acest 
stadiu care poate constitui pentru el numai o etapă iniţială, tinzina 
la o retrăire în imediatul ei a emoţiei generatoare a operei artistice, 

_ Poziţia astfel delimitată, suscită desigur obiecții numeroase. Cea 
mai importantă ni se pare contestarea putinţii din partea criticului 
de a participa direct, cu anularea personalității proprii, la viaţa in- 
timă a creatorului, Astfel pusă, dosbaterea reia datele cu care fusese 
analizată cu decenii în urmă, în cursul unei polemnici între Anatole 
France şi Brunetitre. 

France apăra desigur poziţia artistului şi amatorului de artă, în 
sensul în care am definito în paginile precedente, scriind: „Un bun 
critic e acela care povesteşte aventurile spiritului său în mijlocul 
capo-d'operelor” 1), 


a. Auto France. La vie liltércire. vol, I, Paris Calman Levy, 1935 
pag. s} Li 


CRONICA IDEILOR 119 


lar in na următoare, vrind să ilustreze neputinţa criticului 
de a itgi rip erler airibue unui critic sincer următoarele cuvinte: 

— „Domnilor, voi vorbi despre mine examinind pe Shakespeare, 
Racine, Pascal sau pe Goethe. E un prilej foarte nimerit”. 

Subieetivismul critic astfel înțelea a determinat reacţia criticei 
„imporsonale” a lui Brunetiâre!), Termenii în cure problema a fost 
discutată cu acest prilej, ni se par astăzi depişiţi. Vom reține însă 
schema generală a problemei, care presupune dificultatea sufletească 
n criticului de a-și S aeger propriul regim spiritual, pentru a se insera 
intro cadență de viață streină, Vom observa că această inserție este, 
practic şi teoretic, dificilă, că anularea tolală a propriei personalităţi 
și poziţii spirituale este greu accentuabilă, dar tocmai această apti- 
tudine măsoară elasticitatea de une a criticului, Vom 
observa, în acelas timp, că această participare la esența operei con- 
diționează hotăritor netul critic, dînd putinţa cuprinderii centrale a 
läuntrice a operei, ceea ce conduce secundar la atitudinea axiologi 
cure constitue esența activității critice. După cum am menționat în 
altă parte, viața sufletească nu oferă exemple de opoziții categorice. 

Ne aflăm aci întrun domeniu al relativului, în care diferențele 

sunt de nuanţe şi de treceri gradate, excluzind poziţiile bine delimi- 
tate. Intre subiectivixmul egotist al artistului și tendința de imperso- 
nalizare a criticului, cu ştergerea particularițăţilor lui individuale, 
există numeroase tranzițţii. Aproprierea de unul sau de altul din polii 

sufleteşti extremi a celor două atitudini măsoară apropiċras de spiri- 

tul şi subiectiv sau de spiritul critic şi depersonalizant, 

Un reprezentant al spiritului critic astfel înțeles a fost Albert 
Thibaudet. In studiul pe care îl consacră activităţii sale critice, Ra- 
mon Fernandez *) vorbeşte de „desindividualizarea“ Ini Thibaudet, 
aproape de „desincarnarea lui”, ceea ce l-a îngăduit „practica precep- 
tului bergsonian: el se cufundă în viața, în durata autorului siu, în 
ritmul si nuanțele interioare « geniului acestuia”. 

Credem totuşi că realizarea principiului bargsonian nu este să- 
v cu ajutorul unei „întuiții” vagi, care e mai mult un concept me- 
tafizie, ci prin transpoziția criticului în regimul luntrie al operei, pe 
cala de trăire emotivă. 

Atitudinea psihologică a criticului e dictată de natura emoţio- 
nulă a operei, Esenţa unei opere de artă fiind de ordin emotiv, ininda 
de o anumită cadență lăuntrică, dispoziţia interioară cu care criticul 
va trebui să se aproprie de operă va fi o disponibilitate emotivă cit 
mai receptivă și mai polivalentă. 

Criticul este un emotiv avind o mare elasticitate de spirit, care li 
dă putinţa de a se transpune în cele mal variate regimuri interioare, 
Valoarea criticului e în senatis de varietatea disponibilităților sale 
emotive, care îi îngădue să se identifice cît mai complet cu drama in- 
terioară a unul cit mai mare număr de artişti deosebiți între ei prin 
modalitate de simtire, 

Prin aceasta am definit primul timp al comprehensiunii critice, 
care se face pe cale de transpoziţie emotivă, iraţională. Judecata de 
valoare, care intervine secundar, este astfel pregătită de cuprinderea 
lăuntrică, prin identificarea cu liniile ideale de organizare a operei, 
Cu totul alta e atitudinea criticului dogmatic, care apropie opera, 
cintărind-o dela început în balanța consideraţiunilor estetice imua- 
1) A se vedea articolul lui Prunnţidre în Beewe dea denx monder, din 
1 lunuarie 1891 și răspausul lui Anntale Franso, publicat într'un folleton eare 
slujește drept prefaă volumului III din La vie littéraire. 

2) La mowrile Revue Fromgaiar, Hommage à Albert Thibaudet, Jnillet 
1930, pp. 47—54. 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bile, raportind-o la anumite cadre, scheme rigide şi reguli pe care i le 
reclamă dela început autorului; criticul acesta compară, confruntă 
opera cu cadrele logice ale „regulelor”, nointirziind pe marginea ope- 
rèi pentru a-l cunoaște substanţa, viaţa secretă, alogică; e] examinează 
opora dinafară, condamindu-se singur la incoprehensiune si uscã- 
ciune, 


Formula raționalistă a critleului Îl va destina cu deosebire discu- 
țiilor ideilor sau gindurilor: deficiențtela criticului vor aparè În momèn- 
tul analizei unui romancier sau mai ales a unui poet. Atunci criticului i 
se poate obiecta, după cum observa Lemaitre privitor la Emile Fa- 
guet 1): „Ij lipseşte puţină sensibilitate, puţină dragoste (lan dresaj, 
puțină lenevie, puţină sensualitate”, adică îi lipseau lui Faguet call- 
tățile de emotivitate, de părăsire vieţii sulwonştiente, care conduc la o 
adiacentă intimă cu substanţa de viaţă a operei literare, limitindu-i 
aparea numai la înțelegerea aspectelor şi structurii ei intelectuale si 
ogice, - 


__ Paralelismul dintre procesele interioare ale creatorului şi criticu- 
lui se urmăresc în fazele următoare ale activităţii lor respective; ger- 


sale zona de viaţă si inserarea în ritmul interior al creatorului; elabo- 


Cu totul alta e atitudinea criticului În ceea co privește organiza- 
rea materialului plastic al operei $i valoarea de sugestie a expresiei, 
Aci intervine aprecierea criticului care stabileste de o parte gradul de 
adaptare al expresiei la fondul sufletaae exprimat, si de altă parte va. 
lonre de sugestie a acestor mijloace, deci aptitudinea de vrajă şi co- 
municare imediată n adincului sufletese prin mijlocirea materialelor 


nl cercetării critice; alcătuind însă un element secundar, ema 
ati este subordonată conținutului interior pe care LE ip To. 

Cercetarea critică își propune deci adincirea unel o i - 
latea, în textura ei proprie și atmosfera ei specială, pei e p aen 
telor de tehnică, fiind de o semnificaţie restrinsă, 


1) Julos Lemaiteen, Les cont j i 
jti i emporaina.. Septième série, Boivin Ed, Parie. 


CRONICA IDEILOR 121 


ezultă că orice element da expresie al operei, stil, comparaţie, 
tag tehnică de expunere, nu pot face obiectul unui examen sepa- 
rat, ele urmind a fi în permanenţă te atit la viaţa menerală a 
operei, la ritmul ei, cit și la intregul ei structural. După cum o frază 
desprinsă dintro carte nu poate fi coneludentă pentru definiţia auto- 
rului sau pentru vădirea cadențel lui de ire, ea trebuind a fi ra- 
portată la contextul din care a fost izolată, tot astfel celelalte date al- 
cătuitoare ale materialului de expresie trebuese considerate în întregul 
lor, Un crimpei izolat dintr'o operă nu are nicio valoare coneludentă; 
citindu-! izolat, criticul grăbit sau de rea credinţi poate dovedi orice. 
Citind În întimplare invocaţiile vrăjitoarei din Faust: 


Du musst verstahn! 
Aus Eins mach'Zehn 
Und Zwei Inss gahn, 
Und Drei mach'gleich, 
So bist du reich, ete, 


fără reterinţă la text, putem da cititorului impresia unei divagaţii deli- 
rante. Numai o în! în viața intimă a operei ṣi o raportare la 
nervurile ei susținătoare fi pot explica sensul. O comparaţie enun- 
țută simplu şi desprinsă din text poate de asemeni părea de calitate 
indoeinică, Să luăm, de pildă, comparația sufletului uman... cu o 
corabie veche. Comparaţie banală, fără invenţie, fără relief, fără pu- 
tere de sugestie: desigur, dacă o examinăm desprinsă din contextul 
Poate Și totuşi, comparaţia uleătueste coloana susținătoare a 
versurilor: 


Et mon Ame dansait, dansait, vieille gabare 
Sans mâts, sur une mer monstrueuse et sans horda! 


În care comparatia se integrează unei dispoziţii emoţionale, care sus- 
ține comparatia, dindu-i semnificație. Asociaţia termenilor: sutlet-co 
rabie, nu e deci rodul unei simple asociaţii intelectuale. Ea e condi 
ționatată de o stare emotivă de tumult, de rătăcire desnădăjduită, de 
haos, care alcătuewte substratul celor doi termeni şi unificarea lor 


mentul cînd am intuit această stare de suflet primară şi cînd am 
reuşit să raportim totalitatea materialelor da expresie, scheletul for- 
ma! al poeziei, 

Această comparaţie ne ilustrează In acelaș limp procesul inte- 
rior al criticului. In faţa înfăptuirii artistice, el nu apreciază obiec- 
tiv, raportindu-se In consensul gustului public sau la principii este- 
tice omani, ei condiționează în orice moment expresia de conți- 

em 


rea ei în norme, definiţia ei prin mijlocirea adjectivelor, măsurarea 
valorii ei cu ajutorul principiilor generale, nu au validitate, Critica 
se orientează deci către structura operei in ceea ce nceasta are unic, 
utilizînd, cu deosebire, valori emotive, Incadraren logică survine sê- 


122 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


sa, simplă verificare şi sancţionare a rezuliatelor astfel dobin- 
ite. 


Metoda presupune examenul operei înfăptuite, în raport cu va- 
lorile sufleteşti care au generat-o. Niciun element alcătuitor, niciun 
material al structurii ei plastica nu are valoare în sine, ci o semnifi 
cația dependentă de conţinutul lăuntric de care e legat. O compara- 
ție da pikti, nu mai este apreciată subt raportul noutäții, a caracte- 
rului ei original, neprevăzut, insolit şi „estetic”, ci judecată functio- 
nal, prin rostul pu care îl joacă în economia organică a poemului. 
Putem înţelege deci cum o comparaţie la prima vedere banală poate 
fi încărcată de un puternic fond afectiv si cum dimpotrivă o compa- 
rație sclipitoare şi originală va apărea inexpresivă şi golaşă. 

Am dat aceste exemple pentru a dovedi în acelaş timp că orice 
judecată critică trebue să fie corolarul direct al unei experienţe trăite, 
după cum orice operă de artă presupune expresia sinceră a unei 
trăiri. Diferenţa constă nu numai că în timp ce experiența artistului 
e p rie şi spontanä, cea a criticului e provocată de prima, recon- 
stituită şi reprodusă oarecum, dar cît mai credincios şi mai adincit, 
Presupunind o trăire de adincime, afectivă şi subconştientă în pri- 
mul rind şi numai secundar conștientă şi deliberată, critica adevă- 
rată nu va avea niciunul din caracterele criticii raționaliste reci, dis 
tante şi de o logică neinduriitoare. Numai judecata care a surprins 
înfiriparea emotivă a operei, urmărindu-i mai apoi meandrele şi de- 
venirea ivă în liniile sale ideale, poate avea o perspectivă cri- 
tică indestulătoare pentru emiterea unei aprecieri justificate. 

Heducem deci problema judecății de valoare în critică la apre- 
cierea gradului de adaptare a expresiei la viaţa omotivă a operei şi 
la puterea de sugestie a acestei expresii, independent da valoarea vieții 
emotive a operei, care lrobueşte acceptată în ea însăşi, în calitatea el 
ireductibilă. 


O atare cercetare presupune din partea criticului o structură 
sufletească bine definită şi o anume deschidere intelectuală. O curlu- 
zitate intelectuală vie, orientată rînd pe rind asupra celor mai va- 
riate domenii şi cu puncte de aderenţă în formele de viaţă cele mat 
diferite, nu poate constitui desigur condiţia esenţială a unui spirit 
critic; contactul cu un alt spirit sau cu o operă artistică nu alcă- 
tueşte poniru critic un simplu prilej da inregistrare sau de cunoaş- 
tere obiectivă, impersonulă, ci o experiență trăită. Cunoaşterea cri- 
ticului nefiind impersonală şi rece, legătura lui cu opera nu se rè- 
duce la o simplă nevoie de confruntare si de verificare fără nicio 
rezonanţă afectivă. Dimpotrivă, cunoaşterea critică e bucurie, ade- 
ziune, participare, trăire a unui adine interior revelat de operă. Tem- 
peramentul rece, flegmatic, gravitatea doctorală și ticul pedant ex- 
clud răvăşirea emotivă pe care o presupune comprehensiunea critică 
în momentul ei prim de luare de contact cu opera. 

Comunicarea cu opera pe plan interior, presupunind adesea ex- 
tazul, elanul de evadare şi risipirea de sine in vagul emoţiei, nu se 
poste ohține decit de un spirit obişnuit să se desprindă din coordo- 
natele propriei vieți şi añ se anuleze pe sine, pentru a se afirma într'o 
altă vibrare de viaţă. Numai această succesivă şi repetată negatie de 
sine, numai această afirmaţie în altă viață şi regiisire ulterioară, pot 
chezăşui putinţa cumpănirii amănunțite a elaborării artistice şi deci 
judecata de valoare care alcătueşte actul ultim al criticii, O structură 
sufletească precisă, deprinsă cu măsurările geometrica sau hierarhi- 


CRONICA IDEILOR 123 
zările pe stări de valori amănunțit gra reducind contactul cu 
opera la o cintărire oarecum ponderală şi la o judecată de valoare 


sira de o reconstrucţia a operei, nu te conduce decit la 
d šau la arbitrar, Și întrun caz şi altul, critica îşi de- 
viază scopul ai prim, care e adincirea operelor în simburele lot au- 


Calitățile unui spirit critic se inşiruese deci natural din chiar 
enunțarea şi definiţia naturii examenului critic: tivitate întinsă, 
dis 


direcții de cercetare; înmlădiere trăi rep a libertate, refuz de a se 
statornici pe i posipi fixe, devenire lăuntrică, refractară ankilozel şi 
formulei; putință de leşire din sine însuşi, mare intensitate de vi- 


brare emotivă, deci identificare cu un ritm străin da sensibilitate: o 
anume 


pare la spiritul adine al vieții intelectuale a ii contemporane; 
mare Ac mgb psihologică, subtilitate, finețe, clarvedere chiar, deci 
aptit de a completa identificarea pa plan emotiv cu opera prin 
siteon ei pe plan intelectual; în afirşit, un simţ sigur al valorilor 


i 
$ 
$ 
: 
$ 
$ 
: 


Independent de aceste condiţii interioare, critica mai presupune 
n latură morală tot atit de importantă, şi care angajează adine sim- 
tul de datorie al criticului. Nu vom putea sublinia îndeajuns semni- 
ficaţia acestor obligaţii morale față de opera analizată: respect pen- 


la o simplă frunrărire a edirții asupra cărora vrea să se pronunțe şi 
nici măcar la o lectură fără retrăire a experienței fixate de autor în 


„tărirea de n se pronunţa asupra lucrării luate, criticul contractează 
o gravă obligație şi faţă de creator și faţă da înfăptuirea artistică, 
dar și față de propriul său minister. Am citit cu multă surprindere 


a încadra între anumite niveluri o operă, numai din lectura cîtorva 
pasaje întimplătoare, întilnite în lungul paginilor. Felul aceata de a 
face critică e adine reprobabil, El vădeşte lipsă de conştiinţă profe- 
sională, iar mărturia lui un tinism care scade prestigiul criticului. 

Obiecţia că numărul cărţilor ce apar e prea mare, că timpul de 
care dispune un critic e prea limitat, nu ajcătuețte o scuză. Incă 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


te obliga pe un critic de a seri asupra unet opere 

a apr area pioneer Gs an care 0 cunoaşte ueindestulător, Dar 
dacă totuşi din exigențe gazetăreşti, o atare activitate se impune, 
cronicarul va trebui să aibă decenta unui rezumat onest, încadrat în 
formule generale, adevărate locuri comune ale criticii, care pot fi 
aplicate la nu importă care lucrare şi atunci toată lumea e împă- 
cată: nu ne aflăm în faţa unei judecăţi critice proprii, ci în faţa unui 
comentar a notiței editoriale strecurate in acest scop între paginile 
cărților desiinxio serviciului de presă. Dar a pleca dela impresii su- 
perficiule și dela lectura citorva pasaje din carte, luate la intimplare, 
şi a emite judecăţi, nesocotind în acelaş timp valoarea actului artis- 
tic cit şi munca autorului, şi uneori sacrificiile pecuniare consimţite 
de acesta pentru publicarea cărții, e o lipsă de onestitate intelectuală 
tare trebueşte denunţată. y 
Dar criticul are obligații de ordin moral lață de el însuşi, obli- 
gaţii poate tot aşa de precise Calitatea de judecător, şi într'o oare- 


adunate cu pietate in muzee, care îl conduc în lumea evadărilor tò- 
tale, a marilor extaze, și a experiențelor de viaţă hotăritoare, poale 
năzui la rolul de critie literar, Spiritul critic evoluat, cu prudenţa, 
conștiința profesională, onestitatea şi temeinicia lui, va fi prin ur- 


tivele adinci ale atitudinii proprii. Virsta aceasta e carwcteristică ex- 
pansiunilor, propriei afirmaţii, exaltării sau elanurilor, deci foarta 
puţin prielnică atitudinii critice, asa cum neam străduit să o defi- 
nim în paginile anterioare. Un critic la această virstă va fi în genere 
capricios, fanatic, rind pe rind denigrator sistematice sau panegirist 
fără misură, în cazul cind nu va luneta în scepticism, semn de pre- 
rr și afectată oboseală, deci tot atitea negaţii ale spiritului 
critic, 

Critica implică deci reculegere, cumpănire, echilibru, semne de 
maturitate sufletească, insuşiri pe care le întăreşte un contact susți- 
Hut cu marile opere ale culturii universale. Ultima condiţie este tot 
aşa de indispensabilă ca si cea privitoare la calităţile de seriozitate 
pe care le presupune orice judecată literară, Obiecţia că pentru apre- 
cierea unui poet oarecare, lipsit de cunoştinţe şi de cultură, dar care 
plăsmueşte subt imboldul său creator, nu e nevoie din partea criti- 
ului decit de gust și că în acest caz, cu şi în multe altele, o judecată 
exactă şi o înțelegere a acestei poezii nu implică o cunoaștere a marei 
poezii universale, a lui Milton, Goethe, Rimbaud sau a clasicilor ante, 
o atare obiecţie e fără valoare. Vom răspunde hotărit: orice judecată 


CRONICA IDEILOR 125 


la exemple din literatura străină, vom menţiona că atit articolul de 
caldă m-a Ve cu care Mirbeau anunța curmat ci francez apariția 
lui Knut Hamsun, cit şi studiul po care baudei îl consacră lui 
Ohnet de tătre Jules Lemaitre, 
er sura din partea acestor literați o cunoaștere adincită u valorilor 
universale, 


In sfirşit, odată cuprinsă şi apreciată opera, în spiritul pe care 

analizat şi resursele su ti şi morale pe care le-am enu- 
merat criticul mal are o ultimă obligaţie: de a aşterne în scris con- 
vingerea sa, direct, tără reticenţe, fără consideraţii streine de adevă- 
rul critic, în afara oricăror interese personale sau concesii, O convin- 
Kere care a fost obţinută prin cerretare imediată, în spiritul i, 
e să e giene cu aceeasi onestitate, întruntând ri r şi 
cu curajul. ție cu atit mai strictă, cu cit resia conv 
rilor critice aerian obligatorie, criticul poata alege d In nevole ra «ră 


Ne rămine să incheiem cu citeva precizări privitoare la efician 
investigaţiei eritica, Fiind o activitatea lipsită de exactitate cet nea 


lezo bitala metodei expuse în paginile anterioare, ri numai să-i in- 


Desigur, adoptind criteriul conţinutului sufletesc pe care o 
rr, trebue să-l conțină şi bizulndu-şi judecata de mir ere pa pis 
gin acestui conținut ea şi pe valoarea de sugestie a materialelor 

e expresie, criticul are chezăşii de a emite judecăţi fundate, Totuşi 
sunt enzuri de apere revoluţionare, care prin noutatea şi neastepta. 


o adopte. 

Vom menţiona totuși și cazuri de certitudine: i 
nou conţinut de viaţă şi a unui nou talent, a unei free dnis- 
tice excepționale—sau a operelor de serie care Ofensează gustul artia- 
tic şi simţul decenţei sufleteşti, Cazuri în care un critic are obligația 
de a lua atitudine si de a vorbi răspicat. 

Ceea ce nu se poate ierta însă criticului, e trecerea indiferentă 
pe lângă o operă de mare intensitate de viaţă. Oricare i-ar fi explica- 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tia: neglijență, incomprehensiune, examen tuperficial, gresala cintă- 
rește 


greu. 
lui André Gide, care gindindu-se de bună 
AL y Sear ară yoote À făcute manuscrisului operei „Du câte de 
chez Swann", scria acum citiva ani (citim din memorie): 
— Va fi una din marile mihniri ale vieții mele literare, faptul 
da a nu fi înțeles incă dela început importanţa revoluţionară a operei 
lui Proust. 


E o mărturie care stabileste indirect şi semnificația și responsa- 
bilităţile activităţii critice, 
ION BIBERI 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 
TUBERCULOZA ÎN ROMÎNIA 


1. Endemia tuberculoasă 


Endemia tuberculoasă, in majoritatea ga vă europene ca şin 
Statele Unite ale Aric, esie caracterizată două fenomene re- 


Primul fonomen este acela al descreşterii seculare a tuberculozei, 
descreștere al cărei ritm sa accentuat mai cu deosebire în cursul ulti- 
melor decade, 


privinţă situaţia fiind foarte bine concretizată de Chodzko în raportul 
siu asu tuberculozei rurale, în următoarele rînduri: 

1. Tarile cole, în care agricultura nu este industrializată, au 
cea mai ri mortalitate prin tuberculoză, 


2. Mortalitatea prin tuberculoză la țară are tendința de a deveni 
mai ridicată decit mortalitatea prin tuberculoză la oraşe. 

3. M tubereuloasă este în general mai mare la femeile 
tinere din regiunile rurale decit la acelea din oraşe. 

4. La țară mortalitatea tuberculoasă a femeilor este mal mare 
decit actea a bărbaților. 

acestor fenomene, ca de altfel a tuturor acelora în de- 
terminismul cărora intră pa lingă un factor biologie şi unul social, 
este destul de com E foarte greu de stabilit de pildă factorul 
primordial căruia fi este datorită descresterea tuberculozei, și dacă e 
vorba de unul singur sau de mai mulţi. 

S'a invocat pentru a explica această descreştere, o imunizare pro- 
agresivă, ereditar tranmisă, selecţia naturală, progresele civilizației şi 
ameliorarea standard-ului de viaţă; în tine, organizarea profilaxiei an- 
tituberculoase cu metodele ei preventive şi curative. 

Unii autori au subliniat = or că descreşterea tuberculozel era 
începută în momentul cind profilaxia special indreptatä'n contra ei a 
fost pusă'n practică și că aceasta n'a făcut decit să accelereze un fe- 
nomen Început, 

Totuşi, fără a atribui o parte prea exclusivă unala sau altuia 
dintre aceşti factori, putem recunoaște cu Burnet că la urma urmei 
pot fi înglobaţi cu toţii în noţiunea de progres al civilizației, profilaxia 
specială făcind parte integrantă din—şi aplicarea ei fiind condiţio- 
nată de — acest progres, d 

Pe de altă parte tocmai întirzierei ṣi chiar absente: unor asë- 
menes progrese ale civilizaţiei le datorește mediul rural situația lui 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


particulară, astăzi în multe părți mai gravă de cit aceea a mediului 
urban, 

Totuşi, chiar la oraşe, situaţia privilegiată de astăzi n'a fost decit 
progresiv dobindită. Dacă Intr'adevăr azi, în toate ţările industriali- 
zate şi definitiv evoluate în acest sens, tuberculoza este în descreştare, 
nu a fosi la fel la începuturile industrializării lor, Din potrivi. această 
perioadă a fost pretutindeni o epocă de agravare a endemiei lubercu- 
loase. Numeroși factori au contribuit la aceasta, în primul rind exodul 
rural spre oraşe, provizoratul așezămintelor urbane de dată recentă, 
condiţiile inumane de lucru şi privaţiunile de tot felul care le-au ur- 
mat. Abia cînd toate revendicările sociale ale claselor muncitoreşti au 
fost satisfăcute, cînd pertecţionările tehnice ale industriei, igiena atè- 
lierilor, asigurările sociale, şi ma! ales aplicarea măsurilor de igienă 
generală şi profilaxie specială a tuberculozei au devenit bunuri co- 
mune, situaţia s'a ameliorat în favoarea oraşelor în particular și a 
țărilor industriale în general. 

lată, pentru Statele Unite şi citeva țări euruopeene, mortalitatea 
tubereuloasă la 100.000 de locuitori, pe ultimele decades 


e E SRR I-II 
rasi. Ba S Danemarca . | 1980 98 
Norvegia. . f jop 208 Suedia... ( is in 
Olanda .. (1936 3 a 
Wa: (1910 160 Statele Unite f 1900 196 


In fața acestor ţări, majoritatea cu caracter industrial, în care 
progresele civilizaţiei au fost mai rapide, și lupta antitubereuloasă mal 
activă, avem, pentru ţările agricole rămase mai în urmă din acest 
punct de vedere, situaţii mult mai puțin favorabile. In adevăr pentru 
anul 1982 mortalitatea tuberenloasă la 100.00) de locuitori n fost de 201 
în Polonia, 197 în Ungaria, 210 în Iugoslavia, 200 în Bulgaria, 172 în 
Austria. 

Să vedem acuma care este, sub acest dublu aspect: al curbei de 
mortalitate generală şi al raportului dintre tuberculoza urbană şi ru- 
rală, situația Rominiei. 

Luind în considerare numai perioada cea mai recentă, cea dela 
1932 incoace, în care avem date uniform, cu cea mai mare preciziune 
adunate si publicate de „Buletinul Demografie al Institutului Central 
de Statistică”, putem constata că mortalitatea tubereuloasă la 100.000 
de locuitori a fost următoarea: 


1933 165.7 30.874 
1934 169.8 32,061 
1935 178.8 34.1235 
1936 176.2 1 
1937 180.3 34.870 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 129 


Găsim deci Rominia aşezată printre țările europeene cu cea mal 

mare mortalitate tuberculoasă, şi, mal mult, scoasă mortalite are 

tendinţă la creştere, după cum reiese din datele ultimilor cinci ani, 
Trecind acum la comparaţia Intre mediul urban şi rural, avem: 


TOTAL RURAL URBAN 

Anal Brat ta 100000 Brat la 100 Brat la 100000 
1982 BISSL 1823 25.7593 1727 1.823 222.7 
1933 30.874 165.7 23655 1563 7.219 205.8 
1934 32061 1696 24804 1613 7527 

1935 34.125 1788 26464 170 T861 215 
1936 Mô 1763 26.349 167.3 7692 2155 
1837 84870 1803 26804 1792 8.00 224 


Dacă, după cum era de aşteptat, fiind dată compozitia 
noastre cu mare predominentă rurală (la o populaţia de ISAO tie 
15.816.685 In sate şi 3.605.975 la oraşe), marea mulţime a lor 
se află la țară, mortalitatea mai mare şi creșterea cea mai importantă 
a acesteia se întilneşte la oraş, 

Avind în vedere, cum am mai spus mai sus, că în majoritatea pă- 
rilor care ne-au servit ea termen de comparaţie, mortalitatea urbană 
este mai mică decit cea rurală, deci în realitate inferioară mortali- 
tăţii medii pe toată țara (ea Insăşi sub aceea pe cure o avem in Ro. 
minia), — putem să ne dăm seamă ce gravitate excepţională au cifrele 
pe care la intilnim la noi, cu o mortalitate medie prin tuberculoză le 
orase de 200 la 100000, în muite orase inst depăşită, la Bucuresti: 287, 
Brăila 266, Chişinău 290, Ploiești 302, Bazargic 304, Buzău 316, Alexan- 
er 331, peniru n atinge cifra record 
MOJ. 

E drept că anumite oraşe mari, reprezentind şi mari centre api- 
taliceşti atrag în instituțiile jor mulţi tuberculosi ce vin să se Dei. 
pagon Doner arn falai re moară giei, Totugi, cifre ca acelea pen- 

an pentru Bucureşti, sunt impresionante rin te- 
roa mortalității tuberculoase pe care o seot în evidență, A [ie 


Amul Bret En bono 
1936 1.748 279.8 
1997 1843 287 
Crestere 51% 7.2 Ia 100.000 


In ceen ce priveşte valoarea cifrelor inregistrate, şi mai ales ace- 
lea care se raportează la populația rurală, sunt de făcut unele Tezerve. 
In adevăr, cînd încă în unul din ultimele numere ale buletinului de- 
m fie citim că pentru mediul rural numai 624% dintre cei morți 


Foarte probabil este că multe morți prin tuberculoză nu sunt in- 
registrate ca atari, fie că în mod voit şi conştient diagnosticul nu este 
declarat, tubereuloza mal ales în mediul rural e considerată ca o boală 
infamantă, fle că în adevăr diagnosticul & fost ignorat. Na gindim 
mai ales la tubereulozela infantile, cu o simptomatologie mult mai 


139 VIATA ROMINEASCĂ 


o tendinţă evidentă la creştere în ambele medii, mai accentuată la 
orase, totuşi destul de importantă şi la sate, 

In ceea ce priveste infecția latentă care se traduce prin reacția 
pozitivă tubereulină, constatăm de asemenea marea ei răspindire, 
Astfe! ta Bucureşti la 1,452 copii din scolile primare examinaţi din 
acest punct de vedere împreună cu Doamna Doctor Seicaru, am găsit 
intre 7 si 14 ani un procent global la copii, de 564% pentru băleţi 
faţă de 58%% pentru fete. Ceva ce în special e de relevat este precocitatea 
infecţiei, căci chiar între 7—8 ani găsim 52,9/ şi 43.P/a de reacții pozi 
tive pentru a ajunge între 12—14 ani la o proporție de 78 pentru tete 
si 70 pentru băeţi, 

La ţară. tot după datele Doamnei Seicaru, frecvenţa e ceva mai 
mică, totuşi Incă destul de mare, astfel ca cifre globale avem 425% la 
fete si 45% la băeţi, cu 36 şi 2890 la cel mai mici (7—8 ani) şi 48 si 
72%- pontru virsta dela 12—14 ani. Pentru adultul tinăr proporția de 
reacţi pozitive a fost găsită de d-nii D-ri Bălănescu şi Gaspar de 
73.25% la recruţii proveniţi din mediul urban și 60.3%/0 la cei din me 
diul rural. 

Şi în această privință deosebirea e foarte mare faţă de celelalte 
țări europene unde și infecția latentă e mult mai puțin răspindită ca 
la noi, Astfel, întrun district rural din Statele Unite, Aronson, găseşte 
abia 2207, de reactii pozitive, Chadveck si Larks, în Statul Massachu- 
sseta, găsesc la tinerii de 15 ani numai 35%, iar De Benedetti şi Forest 
la recruţii din Franţa, care trece încă drept o țară destul de tubereu- 
lizată, totuşi nu găsese mai mult de 52.1% reacţii pozitive. 

Frecvența infecției la noi este aşa de mare melt cifrele de mai 
sus au fost primite cu mare surprindere, cînd le-am comunicat unul 
trecut la congresul internaţional de tuberculoză dela Lisabona. 

Ceea ca de asemenea este intersant de reținut e faptul că pe cînd 
In oras infectia este mai precoce, deci se face încă din copilărie, la țară 
îşi atinge maximul mult ma! tirziu, datorită probabil faptului că mulți 
rurali se infectează mai tirziu, cînd iau contact cu oraşele. Intro lu- 
crare recentă, D-rul Olinescu a arătat cit de mare este printre pa- 
cienții dispensarelor antitubereuloase ale asigurărilor sociale numărul 
cazurilor de tuberculoză la sătenii de curind veniţi la lucru la oraş, 
fie pentru a se așeza definitiv aci, fie numai pentru a lucra în mod 
vremelnic, 

Do altfel acest caracter de semiurbanizare sau de urbanizare de 
dată recentă a marei majorităţi a lucrătorilor industriali, e proprie in- 
dustriei romineşti și reprezintă fără îndoială unul din principalii fac- 
tori de gravitate a endemiei tuberculoase în țara noastră. Este situaţia 
proprie perioadelor de inceput de industrializare, care acumulează 
toate inronvenientela datorite acestei schimbări de structură socială si 
economică, fără ca încă beneficiile ce decurg din ea să înceapă a fi 
resimţite. 

Deplorabila stare sanitară a oraselor noastre nu se traduce nu- 
mal prin această nespus de intensă tuberculizare, dar şi printr'o mor- 
talitate infantilă care depăsesto orice închipuire, enormă pentru toată 
țara, dar încă şi mai mare la oraşe, unde starea igienică e cum nu se 
poate mai alarmantă. 

In aceste condițiuni asistăm la exodul rural spre orașe, a unei 
mulţimi de elemente, inadaptate la noile condițiuni de viaţă şi dintre 
care foarte mulți mai sunt expusi riscurilor de a contracta infecția în 
asemenea împrejurări critica, cu toate pericolele pe care acest fapt îl 
comportă. Așezarea trecătoare sau în orice caz scurtă, rare ori defini- 
tivă, a acestor semiorăseni îi obligă să trăiască în condițiuni cu totul 
nefavorabile de igienă și confort, într'o mare aglomeraţie ṣi promis 
cuitate a locuinţelor lor improvizate şi a gospodăriilor abia înighebate. 
Marele număr de lucrători necalificaţi, veniți cei mai mulţi dela ţară, 
reprezintă şi categoria cena mai rău salarizată, cea mai expusă riscu- 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 131 


rilor de boală. Iar odată îmbolnăviţi, ei devin. întoreindu-se în satul 
lor, principalii agenţi de diseminare a tuberculozei. 

'Trebue să recunoastem de altfel că și condiţiile de lucru in foarte 
multe industrii, mai în ales acele de importanţă mică şi mijlocie, sunt 
absolut denlorabiie. Lipsa de igienă a atelierelor a fost în permanență 
semnalată de toți medicii inspectori ai asigurărilor sociale, iar ore 
de muncă, în ciuda unei legi care le fixează la $ gi interzice munca de 
noapte pentru femei, sunt în multe locuri de 10 şi 11, cu alternante de 
o sâptămină ziua și una noapte, și aceasta fiiră deosebire intre bărbaţi 
si femei. In multe industrii, muncitorii locuind încă Ia sat, în vecină- 
tatea şantierului sau a fabricii, mai au încă de parcurs mari distanţe, 
cite 5—10 kilometri pentru a veni și a se întoarce dela lucru. 

In fine, toate anchetele făcute în această direcţie au stubilit cu o 
unanimitate impresionantă că atit la ţară cit şi la oraş, dar mai cu 
seamă ln tară, copii și adulţi, muncitori ai ogorului sau de 
sunt toţi şi în permanenţă subalimentați, raţia lor alimentară globalä 
cit si ca repartiție a diferitelor ei componente fiind cu desăvirşire in- 
suficientă şi rău echilibrată. La toata acestea se adaugă, la ţară, pen- 
tru femeie, istovitoarea povară a numeroaselor sarcini și a muncii 
cimpului mult prea grea pentru organismul ei. 

Fără a mai intra în detalii şi a face o analiză mai completă a da- 
telor statistice, credom că acelea pe care le-am expus şi din care reiese 
şi marea mortalitate datorită tuberculozei şi mersul ei ascedent ca şi 
răspindireu infecţiei, cu toate rezervele care sunt de făcut asupra aces- 
tor elfre, cu Date poata sub realitate, ne în să consi- 
derăm situaţia endemici tuberculoase în Rominia ca foarte gravă: 

foarte gravă, fiindcă, precum am văzut, mortalitatea prin tuber- 
culoză este dintre cele mai ridicate și că departe de a participa la miş 
carea generală de scădere semnalată în cele mal multe ţări, ne mai 
aflăm încă în perioada ascendentă a acestei mortalități; 

foarte gravă, fiindcă prin structura socială şi economică a ţării, 
cu o mare majoritate de populație rurală, marele număr de tubercu- 
loşi se află la țară, ceen ce reprezintă, după avizul tuturor, un mare 
obstacol în calea unei profilaxii eficace, din care cauză în cele mal 
multe ţări descreșterea mortalității tuberculoase a fost mai rapidă la 
pri decit lu sate care în acest moment sunt mai tuberculizate ca pri- 
mele; 

foarte gravă, în fine, fiindcă chiar acest inceput parțial al unei 
ameliorări a situaţiei, reprezentat prin scăderea tuberculozei, cel puţin 
la oraşe, încă nu se manifestă la noi; din potrivă ea este mai răspin- 
dith, şi creșterea ei mal accentuată la oraşe ca la sate. 

Factorii determinanţi ai acestei situaţii, factori a căror modificare 
ar pro erezie A oa ameliorarea ei, sunt de două feluri. 

n pr ind avem factorul social şi economie. Am văzut care 
sunt pentru mediul urban condiţiunile cu deosebire de nefavorabile 
create de starea de industrializare şi urbanizare de dată recentă, fe- 
nomen propriu structurii economice a țării noastre. Pentru mediul ru- 
ra] starea economică încă atit de precară a majorităţii sătenilor nos- 
trii, gradul înapolat de educație, lipsa de igienă a locuinței si inguți- 
peer geruri e e aga printre manet, dn ca aa luni ale anului, 

, ri de o importan e sigur foa A 
sunt singurii factori. si = = etica zii 

Deşi după unii autori factorul social şi economie ar fi singurul 
hotăritor, nu e mai puțin adevărat că factorul medical sub formă de 
profilaxie specifică reprezentati prin organizaţiile de luptă antituber- 
culoasă este un element cel puțin tot atit de important. Nu mai încape 
îndoială că în toate ţările occidentale, scăderea mortalităţii tubercu- 
losse nu a suferit, în afară de schimbările datorite ameliorării generale 

a condiţiunilor de viaţă, o influenţă decisivă şi evident proporţională 
cu intensificarea și raționalizarea luptei antitubereuloase, Căci dacă 
factorii sociali și economici exercită influența lor asupra terenului, fä- 


E 


132 VIATA ROMINEASCĂ 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 133 

cindu-l mai rezistent și deci mai puţin susceptibil de a contracta 
boala, odată ce organismul a fost expus contaminării, nu e mai puţin Viuni au luat un loc din ce în ce mai important, nu e mai puțin pr 
adevărat că diminuarea lavoarelor de infecţie prin metodele de diag- värat că pentru multă vreme, generozitatea donatorilor i ară 7 a 
nostic precoce, internarea în vederea tratamentului şi a izolării, redu- devotamentul desinteresat, zelul şi entusiasmul neobosit La rege 
cind numărul celor infectați, nu este prin chiar aceasta, un factor de rm ema arm mă pă manga soca, au fost paaril vii rpm Bra 
primă importanți. nu p t cura peera alina 

Şi. dacă în ceea ce priveşte factorul economic 5i social, medicul suferinţe, au trezit multe agar şi aa supica într'o largă pecrarg dame 
nu poate decit să atragă atenţia puterilor publice asupra pericolului pe renţei puterilor publice. In ordinea vechi ha er dhr porpre 
care o asemenea situație o reprezintă pentru viitorul şi vitalitatea ciațli sunt: „Societatea pana, nra rao şi „Sdelitatea pen- 
neamului, meavind mijloace de i interveni re in această operă de armă lenea eta mm vă ozer 19 ep A bal 
schimbare a situaţiei, nu tot astfel stau lucrurile in ceea ce priveşte area tuber R S 
factorul medical pe care are dreptul ṣi mai ales datoria de a-l face Ministerul de sorei ar pe ee bă rr n morene mA 
cit mai eficace posibil, propunind măsurile cele mai conforme ultime- T. şi moara ee A mima pai ei bzenaneaă olnapeee 
lor achiziţii ale ştiinţei medicale în domeniul biologiei, epidemiologiei rage ferrari eg pe 
7 0linieel tuberculul, In fine, din anul 1994, activitatea tuturor acestor o i este 


coordonată şi mai ales completată, grație noilor resurse finan ce 


i-au fost acordate de către „Liga Naţională în contra tuberculozei”, 

2. Armamentul antituberculos căreia M, S. Regele a binevoit a-i face marea cinste de a-i acorda pre- 

` s i şedinția activă. Din această Ligă fac parte institu şi ara aa 

După ce am expus în prima parte caracteristicile endemiei tu- următoare: Ministerele: Sănătăţii, Apărării Naţlo Instrucțiunii Pu- 

berculoase în Rominia. vom expune în cele ce urmează care este în blice, Societăţile de lupti antitubereuloasă mai sus citata, Casa Cen- 

momentul de față armamentul antitubereulos de care dispunem şi care trală a Asigurărilor Sociale, Casa Muncii C, F, R., Institutul de seruri 

sunt măsurile pe care je credem necesare pentru a-i da o cit mai mare și vaccinuri, Eforia Spitalelor Civile, Epitropia St. Spiridon şi Mu- 

mire şi s pune în art e a st yus ra e pe ări ră nicipiul Bucuresti. 

zin „euloza pentru sănătatea şi însăşi existenţa poporului nostru. Veniturile Ligii sunt reprezentate prin următoarele contribuţii, 

Legislaţia. Legea sanitară din 1926 conţine, în articolele consa- care pe anul 1957 au fost de: lei 72.000000 joteria de Stat, 24.000.000 

crate tuberculozei, excelente dispoziţiuni a căror aplicare riguroasă ar fondul sanitar, timbrul de control sanitar şi impozitul pe stupefiante, 

reprezenta punerea în funcțiune a unel complete şi eficace organizaţii 6.000.000 contribuţia Monopoluiui Alcoolului, 5.000.000 Asigurările $o- 
de luptă antituberculoaaă. clale, 1.000.000 Municipiul Bucureşti, în total 159.000.000 lei, 

, eclarația obligatorie a tuberculozei urmată de internarea conta- In afară de subvențiile pe care le primese din fondurile Ligii, 
gioşilor, obligația administrațiilor municipale şi judeţene de a suporta cele mai multe din organizaţiile afiliate consacră luptei antitubercu- 
şi organiza această internare, întreținind numărul necesar de dispen- loase şi alte fonduri, iar unele instituții ca Asigurările Sociale si Casa 
sare și spitale sau sanatorii de vuberculoşi, obligatia administraţiilor Muncii C. F. R. au în bugetele lor sume importanta destinate acestui 
publice de a da concedii plătite funcţionarilor tubereuloşi; în fine, ni- scop, în afară de cele pe care le varsă Ligii, Pentru Asigurările So- 
mie nu lipsea acestei legi, care însă din nefericire a rămas mereu li- cinle, graţie unei completări a legii sanitare din 1987, impunind tutu- 
teră moartă, din cauza lipsei de mijloace financiare, pe care, cu o con- ror asiguraţilor o augmentare de contribuţie al cărei venit e destinat 
damnabilă indiferență, toţi cei care erau meniţi să o facă, nu au avut să alimenteze un fond exclusiv afectat luptei antituberculoasa, o sumă 
sau nu au putut să le înscrie în bugetele lor. de aproximativ 100.000.000 lei pe an, va putea fi folosită în p de 

Prin dispoziţiile speciale introduse în 1947 în legea sanitară, de 6096 pentru interniiri în sanatorii, 20°/ pentru dispensarii și 20% pen- 
către d-t dr. Costinescu, ministru al sănătăţii, obligaţia autorităților tru construcţii de sanatorii, în afară de aceasta ajutoarele băneşti 
publice faţă de funcţionarii tuberculosi a fost precizată în sensul că pepe e asiguraţilor ci emil au fost în 1936 de 16.500.000 lei. Casa 
se conferă acestora dreptul la un conetdiu plătit pe timp da 3 ani, cu oA C F. R. n afectat în 1996, 20.223.500 lei asistenței tuberculosi- 
salariul întreg ṣi cu è pe ceila oi ani următori. Sanatoriile pu- + A 
blice sunt obligata de a in riji pe acesti bolnavi, pentru un preţ care Rolul Ligii este de a coordona şi dirija activitatea tuturor acestor 
nu poate depăşi 80, 250 din salariul funcţionarului, după cum instituţiuni, de a asigura colaborarea, de a stimula iniţiativele si de a 
acesta este: necăsătorit, căsătorit fără sau cu copii, si avind un sala. lua asupră-ți întreprinderile de lungă realizare, ca de pildă construc 
riu maj mic de 6.000 lei lunar. Ceilalţi plătind costul integral. tia ye re pur Ă 

Intre timp, legea din 1991, votată la propunerea profesorului Lon dispui sarea şi tratamentul tuberculoșilor. Socotind locurile de care 
Cantacuzino, pe atunci ministru al sănătății publice, pentru înființa- spun sanatoriile și spitalele de tuberculoși, existind de mai înainte, 
rea unei Loterii de Stat, al cărei venit să fie afectat în special luptei precum şi acelea din noile sanatorii construite de Ligă: Bugaz, Mo- 
antituberculoase, ca şi crearea printr'o lege specială în 1994 a Ligei Na- roeni, Torin, Birnova, san in cura de construcţie: Marila, Ciinponi, Do 
tionale în contra tuberculozei, căreia i s'a dat administrarea acestor rita, Vorniconi, numărul de paturi destinate internării tubereuloşilor 
fonduri, ca şi a altora mai puţin importante, au dat luptei antituber- se ridica la aproximativ 7.000 
culonse o buză financiară care deşi este încă departe de a permite rea- | Raportat la numărul de 35,000 de morţi anuale, datorite tubercu- 
lizarea unui program integral şi complet de profilaxie, reprezintă to- lozei, reiese că nu avem decit a 5-a parte din numărul de paturi care ar 
uşi primul pas serios spre acenătă timtà. fi necesar pentru o profilaxie eficace. ținind seamă de raportul în ge- 

Organizaţii antitubereuloase. Pină în anli din urmă lupta anti- neral admis în acest scop de 1 pat pentru fiecare deces. Efortul care 
tuberculonsă era dusă de serviciile medicale ale Ministerului Sia. mai rămine de tăcut esta deci considerabil. 
tății, dintre care puţine însă specializate în această direcţie şi Po de altă parte trebue să subliniem faptul că în organizaţia ac- 
prin citeva azere i tii de iniţiativă particulară, create prin donaţii şi tuată chiar numărul restrins de paturi de care dispunem nu este acce- 
subscripţii publice şi întreținute cu fonduri, în parte de aceeasi pre sibil decit numai unei părţi a populației, reprezentată mai ales de ic- 
venienţă, în parte subvenţionate de Stat. Deşi cu timpul aceste subyen- cuitorii orașelor, marea masă a populației rurale, care după cum am 


134 VIAȚA ROMINEASCĂ 


văzut dă totuşi numărul cel mai mare de tuberculosi, beneficiind nu- 
mai Într'o măsură foarte redusă de aceste instituţii, 

Pe lingă faptul că săteanul nu poate face față costului de intre- 

ere în sabhatorii, care deci sunt mai accesibile asiguratului, ceferis- 

lui sau funcţionarilor, economiceste mai bine organizaţi, si că în 
același timp nici posibilitățile de diagnostic şi da fapta nu sunt la 
sate caca ce sunt la oraş, trebue să mai ținem seamă de faptul că de- 
plasarea la o mare distanţă, depărtarea de familie este pentru sătean 
un obstacol mult mai mare decit pentru orăsan, de altfel si mai con- 
ştiont de pericolul de contagiune ce-l reprezintă pentru familia lui şi 
deci mai dispusa să accepte internarea, 

In aceste condițiuni este abolut indispensabil nu numai să se aug- 
menteze mult numărul de paturi pentru tuberculosi, dar mai ales de 
a se acorda o mai mare importanță spitalelor-sanatorii locale, cu care 
fiecare judeţ ar trebui să fie înzestrat, astfel ca cele 100 de paturi de 
judeţ, cu totalul lor de 7.200 să completeze pe cele 7.000 existente. 

Aceste spitale ar avea şi marele avantaj de a fi de o constructie, 
înzestrare şi întreţinere mult mai economică decit sanatoriile și astfel 
ar putea servi mai ales la izolarea cazurilor grave incurabile, multe 
din ele, a căror internare în sanatorii costisitoare este o adevărată ri- 
sipă, deşi reprezintă din punct de vedere al profilaxiei cea mai impe- 
rioasă, urgentă şi eficace măsură, In adevăr recentele cercetări statis- 
tice au arătat că ceea ce a contribuit mai ales la scăderea tuberculozei 
în ultimele decenii în ţările occidentale, nu a fost atit faptul că grație 
pertecționărilor terapeutice se vindecă un număr mai mare de tuber- 
culoşi, ci mai mult faptul că graţie internării şi deci izolării unui mai 
mare număr de bolnavi, mai ales dintre cel gravi, proporția acelora 
care se contaminează și deci și care se îmbolnăvesc, esta din ce în ce 
mai mică. 

Depistarea tuberculozei. Descoperirea precoce a tuberculozei, atit 
în vederea tratamentului cit şi al izolării, punct cardinal al unei profi- 
laxii eficace, este cu rasele pir insuficientă, Cele citeva dispensare ale 
societăților sau ministerului, şi chiar cele 22 de dispensare, care ro- 
prezintă opera de depistare cea mai serioasă, ale Asigurărilor Sociale, 
sunt departe de a satisface nevoile şi chiar aşa deservesc numai ora- 
șele, Și din acest punct de vedere trebue să relevăm desăvirşita pără- 
sire a satelor şi nevoia urgentă de a remedia acestei lipse, prin dispen- 
sare fixe la centrele de judeţ şi mai ales dispensare mobile înzestrate cu 
instalaţii radiologice automobile. care să dea consultaţii periodice în 
sate. 

O metodă de depistare din ce în ce mal mult utilizată este exa- 
minarea în serie a colectivităţilor, deoarece s'a constatat că chiar cu 
dispensare bine organizate, totuşi numirul acelora care vin să se arate 
medicului întrun stadiu prea înaintat al boalei, încă mai este prea 
mare. La noi s'au făcut începuturi promițătoare, la unele facultăţi, la 
Cluj şi Bucureşti, şi în timpul din urmă în armată, Asigurările Sociale 
vor introduce de asemenea examenul medical al tuturor asiguraţilor; 
metoda trebue generalizată la cît mal multe colectivităţi gi mai ales 
la grupurile de virsiä mai cu deosebire expuse: străjeri, premilitari, 
elevi de licee, ete, 


Protecția copilăriei, adică a vîrstei în care pericolul de contami- 
nare este cel mai mare, atit ca gravitate imediată cit şi ca răsunet a- 
supra viitorului este pină acum în afară de cele citeva preventorii, cu 
totul insuficiente ca număr, aproape exclusiv reprezentată prin vacci- 
narea antitubereuloasă cu B. C. G. (vaccinul Calmette). 

Vaccinarea este astăzi răspindită in aproape toată ţara, în pro- 
ortie bine înțeles variabilă dela o regiune la alta; anual se vaceinează 
ntre 60—70.0X) de copii, iar numărul total al celor vaccinaţi din 1926 

pină acuma trece de 360.000, 

Rezultatele sunt cit se poate de incurajatoare; o statistică recentă 

bazată pe observația a 1.273 de copii vaccinaţi, trăind în mediu tuber- 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 135 


ta toate statisticile similare străine, arată 


culos şi confirmind in aceasi ina ara 
mortali i copii, în cursul primu 
Fi viaţă eo rin rgangan la copiii nevaccinaţi, trăind In 


aceleaşi condiţii, k ad 
i ioare au arătat că acest avantaj se menţine § i 
E -y i vielli. ath mortalitatea cit şi morbiditatea fiind mult re 


să. 
} a vaceinării rămine deci o 
RR rm Agra alie iat a ră a tace ca un cit mal mare 
număr de copii să beneficieze de ea. x R 
Proven „ şcolile în aer liber, opera coloniilor de vacanță sunt 
menite să one bag et organizație de prevenire a tuberculozei 
la 


copii, 
aceate instituţii au nevole de un personal specializat, anume 
progăiie pi medici cit şi persona! auxiliar, infirmiere, surori de ocro- 
tire, personal atit medical cit si auxiliar a cărui lipsă se resimte foarte 
mult. Un invățămint special pe lingă facultăţile de medicină, atit pen- 
tru mediei cît şi pentru personalul auxiliar se impune cu 0 mare ur- 


tă 

în fine, nu trobuese uitate măsurile sociale şi economice Am ară- 

tat tontă importanța pe care o au asigurările sociale, extensia lor la 

categorii eit mai numeroase este de asemenea un punct asupra căruia 
va trebui! stăruit mal mult, i 

Nu e mai puţin important ca legiuirile muncitoreşti nu numai să 
asigure o salarizare echitabilă si să prevadă un orariu de muncă e- 
ceptabil, dar în acelaşi timp aceste legiuiri trebuese şi respectate. 

Chitiunea locuinței este poste dintre tonte aspectele sociale şi eco- 
nomioe ale problemei, aceia care are un rol mal important, Eforturi 
imense au fost făcute în această direcţie în alte țări; în Anglia sau 
chora ma tg 250 miloane lire sterline şi s'au construit 
1.000.000 de ine. 

O mare sforțure financiară va fi necesară pentru a realiza acest 
program eu toate progresele realizate în ultimii ani, abia suntem la 
inceputul operei, operă greu de realizat, care va care multe saerificii, 
dar care nu poate fi aminate, orice intirziere aducind după sine o 
agravare care ne îndepirtează şi mai mult de scopul urmărit, 

Ca și înarmarea militară, apărarea sănătății publice e dintre acele 
mäsuri dela care o națiune nu se poate sustrage, fără a plăti, mai tirziu 
sau mal de vreme, cu însăşi existenţa ei, o nepăsare pe care nimic nu 


iag Dr. M. NASTA 


CRONICA PLASTICĂ 


SALONUL OFICIAL, ISER, JALEA, 
LUCIAN, GRIGORESCU 


Nimic mai rar şi mai plăcut pentru un critic ca impresia de ple 
nitudine si de densitate din expoziţia unui pictor ajuns, ca Iser în 
acest moment, la punctul culminat al maturității sale. Ori unde îţi 
plimbi ochii, în vasta sală a fundaţiei Dalles, ta intimpină una din 
acele opere solide, desăvirşite ca o floure, ieşite, parcă fără niciun efort, 
din contactul artistului cu un motiv al său de predilecție, Intreagă, 
definitivă, fără cusur, ea te imbie ca un fruct copt, sa Eșcază dela 
Bine alături de amintirile cele mai puternica din expoziţiile dela noi 
sau din străinătate, 

De multă vreme Iser este unul din cei mai tari desinatori al 
nostri. Nimeni nu a mai capabil decit dinsul să-ți prindă o figură în 
notele ei individuale. s'o facă să trăiască în fața noastră, ori forfoteala 
tòmplicată. si pestriță a marilor aglomeèräri de amani, ori încă ti- 
nièle abrupte ale unul peisagiu meridional. Un altul ar fi fost tentat 
poate să abuzeaza de acest dar, să complice situaţiile, pentru a le re 
20lvi apoi cu citeva trăsături de creion sau de pensulă. Iser nu-si simte 
însă niciun fel de slăbiciune pentru virtuozitatea poală: din contră, 
Sar zice unoori că accentuiază într'adina anuma linii, că le deviază, 
că le deformează întrun cuvint, numai pentureă forma „culantă” şi 
perfectă nu-l atrage. ši nici linia caligratică, purtată ca un cîntec me- 
dios. La el calitatea formei şi Siguranţa trăsăturii se Simt în anume 
asperități, în simplificărila cara apar din ce în ce mai des în lucrările 
din urmă, în anume accente de vigoare, în rare insistența, în puterea 
de a sugera prin cvea ce se vede, ceea Ce Nu se poate verlea: un profil 
pierdut care te faca să ghicaşti, ca Prin minune, partea din ohraz 
ascunsă; linia delicati a unei cefo, care-ti desteaptă imagina feței în 
loarse, 

Sint în expoziția de acum figuri construite parcă din lini} frinte, 
din fragmente de arcuri care se orinduese și se îmhbucă între ele, care 
evocă cu o putere de viaţă foscinatoare un întreg caractèr sau istori» 
unui suflet, ṣi care amintesc felul în care marele Daumier construia 
personagiile sale prodigiosse, Ce elogiu mai mare pentru un contom 
poran, de cit mărturisirea că, în faţa lucrurilor lui, imaginele create 
de unul din cel mai mari desinotor| ni lumei, te urmăresc fără voie? 

Interesul lui Iser, care vagabonda cu multumire evidentă dela un 
subiect la altul, acum Sa oprit pa un mai mic număr de teme. Oda- 
lisca, motivul său de predilecție, fsi păstrează încă vechiul prestigiu, 


Iser 


Arlechin şi Colombina 


Jopšo; Două up aapa 24357 


Petraşeu : Interior 


Steriadi: George Enescu 


Tonitza: Nud 


Ecaterina Delghioz : Bruşoveancă 


Multan Nâmescu: Vedere din Portul Alexandria 


DIDUDWN : UDIIDAY JPUDIH 


y r 
» * 


ST 


a. y 
E ii i ni A 
A i ii j pin i 
d iale iti i li EPO eki 
ONAP 2 p sa st iz E îi ste 4 tr 
7 ja ep bn îi Mt iii 
Eo pei H to 
i vraja i nii jel 
e te lia 
l Fiyi upei E Ai aci iii hai l ji 
i i H ji li E Mi 
silit i ii i 
E E i [ati i: H iii iu 
Al 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mea de azi dacă, adept al artei tradiționale, n'aşi simţi oarecare re- 
grët, cu toată sirbitoarea colorală ce ne oferă Grigorescu, din pri- 
cina anihilărei formei, a reducerel ei la funcția de fantomă. 


Salonul oficial de alb şi negru s'a deschis foarte tirziu anul 

aceata. 

Ameninţa chiar să nu se deschidă de loc, ceea ce ar fi fost rë- 
eretabil şi pentru artisti, şi pentru public. Trebue să multumim celor 
care au arătat, cum se cuvenea şi cui se cuvenea, destulă energie 
pentru a face ca expoziţia artel grafice să-şi reia locul ce merită în 
anul nostru artistic. 

Exprimam, cu altă ocazie, regretul meu de a vedea pătrunzind 
din ce în ce mai mult, în acest Salon al tehnicei în alb si negru, bu- 
câţi în care prodamină culoarea, in care eu ne intimpină indiscret şi 
exclusiv, cum ar fi în unele gunşe şi acuarele şi, în deosebi, în afisele 
colorate. Un desen sau o gravuri, ori cit ar fi de bune, dispar cînd sînt 
așezate în vecinătăţile unei lucrări intens colorate, mai ales de mari 
dimensiuni. Ceea ce sar putea toleru, la rigoare, ar fi acuarela, mai 
ales atunci cînd ea nu serveşte de cit săi învioreze, pe ici, pe colo, sub 
forma de laviu, un desen, Dar, deşi toată lumea este de acord asupra 
inconvenientului de n amesteca guașa şi afişul cu desenul şi gravura, 
de cit va timp se practică continuu aceasta si, ceea ce e mai regretabil, 
în acest an a luat parcă şi mai mari proporții. Constrinşi de nevoia de 
a nu trece neobservați şi ceilalți, cei puri, vor sfirşi prin a brăzda în 
viitor aperile lor de pete, mai mult sau mai puţin multicolore. 

Apoi — obiecţie pe care de asemenea am mai făcut-o şi în alte 
dăţi — juriul mi se pare mult prea indulgent, ceea ce nu e nici în 
avantajul expozanților, nici în cel al Salonului, ca un tot. Incercări 
timide, note fugare, proiecte vagi figurează alături de desenuri cu 
adevărat serioase, Cu ceva mai multă severitate s'ar putea astfel men- 
ţine un nivel! mult mai ridicat, ceea ce ar stimula pe unii din artişti 
si ar crea intre ei emulatie. Altfel, în majoritatea cazurilor, o foarte 
multumitoare mănitestaţie. Numărul celor cari expun se prezintă în 
creştere, mai ales printre gravori, destul de năpăstuiți la noi, şi de 
autorităţi şi de amatori, iar nivelul general, vorbesc de desonatorii cu- 
noscuți — mai ridicat de cit în anii precedenţi. 

Ar fi greu să trecem în revistă pe toți cei a căror opere ne-au 
atras atenţia. Ne vom mărgini le o enumerare sumară, Începînd cu 
"ei mal cunoscuţi dintre ra nagtri, unii practicind desenul ca pe 
o a doua a lor îndeletnicire favorită, cum sint Steriadi, Tonitza, Pal- 
lady, alţii recurgind la el din cînd în cînd, şi Ta ocazii, ca un capriciu, 
ca Potrascu, Sion ori Bunescu. Ştefan Popescu, Iser şi cei mai mulţi 
dintre sculptori s'au abținut și de data aceasta, În chipul acesta sun- 
tem lipsiţi de citeva din talentele cele mai viguroase pe care putem 
Onta astăzi, In schimb, arhitecţii sunt din ce în ce mai frecvenți, cari 
doresc să se măsoare cu ceilalți artisti, pictori şi gravori. Lupu, Nă- 


un deosebit talent si ştiu nu numai alege un subiect, ci şi al prezinta 
în chipul cei mai atingător. In Plus — ceea ce nu este totdeauna cazul 
cu pictorii — —ai impresia că desenul sau acuarele lor oferă toată ga- 


CRONICA PLASTICĂ 139, 


racovici, în citeva guaşe, tocmai cele la care făceam aluzie 
la ia pei cronică, Peorohgrear ări Serag e Tolong pu- 
ternit iorel Herşcovici, în à 
simţ lie, liiat calitatea unei nuanțe; Ecaterina aran ea 
riana Petraşcu, losif, he care contribue cu o NOIA persoană la - 
impresie generală. Aş face o grupă aparte, din cei spre care mai Sa 
merge simpatia mea, din cei care, în generaţia maj orga aro zarea 
mânuchiul desinutori, cei pentru care linia n E se 
adevărutul şi cel mai sincer al lor mod de expresie: Adina și Alex ee 
Moscu, Hrandt Avachian, Gavrilov, elevul acestuia din urmă, ar 
răguţescu şi desigur Vavilyna. 
Am pa că aude au devenit ma! numeroşi. Din nefericire XR 
mărul celor care se interesează de produe n pi iei = ever ră 
mas ceea ce era, adică cu totul neinsem eA 
să cred in realitate, pregătirea 
crea capre getea rap e e tevi e ar es din cuprinsul ei 
pay măsoară, nu atit după numărul piamemeierilie go alei aa onor 
colecţi tablouri, ci mai de grabă j 
em dealeri şi păr Dovadă, Anglia, Olanda şi Frate $ na 
care stau azi, din punctul de vedere al educaţiei artistice, în 
celorlalte. Un argument mai mult că pe acest teren sintem la mer 
putul evoluţiei, este nu numai faptul că, la noi, gravorii sint atit de 
rari şi, comparati cu pictorii, inferiori acestora, dar și modul în sară 
ei Inşisi se prezintă în faţa publicului amator. Pentru ante ate pe 
care le ignorăm el continuă să trateze arta lar, mijloc de multiplicare 
al unei concepţii care poate fi trasă în zeci de fol, ca şi cum ar fi 
ceva tare nu apare de ch întrun singur exemplar, şi trebue taxat În 
consecință. Cum îşi poate închipui un aqunfortist, de pildă, care poate 
trage o gravură în cel puţin cincizeci de exemplare, să poată pretinde 
pentru din ele 24000—3,000 de iei, cind un desen valorează atita, 
iar o pictură nu mult mai mult? Nu vindem nimic mi su va răspunde; 
sintem nevoiți să punem preţuri mari. La care s'ar puten obiecta: nu 
vindeţi pentrucă cereti prea mult, In momentul in care ati tace alte 
preţuri este probabil că se vor găsi oz aro ca aaa cure vor trece 
dela starea de admirator pasiv, la cen de platnic, 
x GH. OPRESCU 


CRONICA DRAMATICĂ 


TEATRUL REGINA MARIA: „AZILUL 
DE NOAPTE“ DE MAXIM GORKI 


Cind se întimplă ca un autor să ridice vocea mai mult decit 
ponte suporta mentalitatea publică, strigătul lui, strigăt de revoltă, 
e oroare său de protest este inăbugit nu neapărat prin suprimarea 
materială, ci prin simplă schimbare de sens. 

In teatru, problemele die conștiință pot fi foa escam 
tate, prin Wranstormarėa lor in probleme de regie, Pele Schiller 
se mai joacă şi astăzi în Germania hitleristă, 
Wilhelm Tell, în Hoţii, sau în Fecioara din Orleans, care să nu 
cheme libertatea si să nu blesteme tirania. Dar teatrul reduce Ju- 
crurile pe misura ui si le face repede inofensive. EI deviază atenția 


„Azilul de noapte” e o dramă de revoltă social 
de 30 ani în cele mai elegante săli de spectacol din br ateu ange 
re aparute Ea care 0 aplaudă din generație în 

e de burg - E, în sfirsit, un apel dis - 
să-l audă o societate topăecaă Pipe de a "caiac aa sea e 

„Azilul de noapte” vine din străfunduri sociale, cu care publi. 
cul de teatru nu are nimic comun. E o dramă care se petrece la 
tund și În periferie, dar se joacă în centru și la lumină. Cei cari tră- 
lese această dramă, nu o vor vedea niciodată la teatru; cei care o 
văd la teatru, nu o vor trăi niciodată în viaţă. 

Fruntariile fiind astfel bine stabilite între unii şi între alţii, 
„Azilul de noapte“ se poate jucu în linişte. Este o piesă amară, dea- 
curajată, fără iluzii, fără resemnare şi aproape fără poezie. Ea îl 

mă pe spectator într'o lume atroce, de care totul 1] desparte — 
lumina zilei, ordinea publică, buna educaţia, Un moment, acest spec- 
tator, care nu e un om fără inimă, ar putea fi tulburat. In mod vag el 
Ştie că există undeva sub pămini, fine omeneşti fără haine, fară 
piine. fără conștiință si ponte fără nume, care trăiesc în abrutizare 


CRONICA DRAMATICĂ 141 


morală, şi în mizerie fizică, dar niciodată ma privit drept în ochi un 
s mai ales niciodată n'a avut sentimentul că este fn- 
de un om. In piesa lui Gorki, viața aceasta obscură, 
mizerabilă şi nevăzută, prinde realitate, Kroii lamentabil al dramer 
privesc spre public şi-l fac oarecum responsabil de destinul lor. E o 
suferință care protestează, care întreabă, care cere răspuns. 

Dar cortina cade la timp şi spectatorul sensibil, care a avut 
poate un moment de jenă morală iși la lumină conştiinţa lui 
de om respectabil, cu hirtii de identitate în reguli, cu adresă sta- 
bilă, Hotarele se restabilese imediat. Eroii lui Gorki rămîn în lumea 
for depărtată, lat publicul troco în foyer, cu să discute despre jocul 
actorilor, 

Teatrul a făcut din „Azilul de noapte“ un spectacol şi acest 
lucru e suficient pentru a înlătura orice semnificaţie de protest. Nici 
măcar n'a fost nevoie să opereze tăieturi în text, să atenueze anu- 
mite replici prea amare, să suprime anumite gesturi prea violente. 
Vasca, Satia, Baronul, Actorul nu sunt tragicele epave ale unei so- 
cietăţi, pe care existența lor ar putea să o denunțe şi împotriva cñ- 
reia ar putea să ceară răzbunare. Sunt patru roluri de teatru — 
atit şi nimic mai mult. 

Roluri, decoruri, interpretare, regio — lată ce devine în teatru 
o operă de violența „Azilului de noapte”. Astfel îmbiinzită ea poate 
rămine, fără supărare, în repertoriul permanent al tuturor scenelor 
din lume. 


Pe scena teatrului „Regina Maria”, piesa lui Gorki a fost regi- 
sată de un fost colaborator al lul Stanislawski. d! Mihail Muratov, 
zare a incercat, se pare, să reconstitue Intocmai regia maestrului 
său, N'am recunoscut totuşi nimic excepţional in acest spectacol, care 
este fără îndoială serioa pregătit şi bine jucat, dar e departe de a 
constitui un eveniment. „Bine pus la punct”. Niciodată uceastă for- 
mulă nu ni s'a t mal nimorită, Intr'adevăr, decorurile sunt po- 
trivite, distribuția justă, jocul actorilor măsurat, mişcarea de an- 
samblu naturală, dar în totul, colul nu e mai mult decit corect. 
Este desigur un efort liudabil, Nu cred însă că se poate vorbi de o 
mare „experienţă“ de artă. Ponte că în străduința d-sale de a repro- 
duce exact un model ilustru, d-i Muratov a fost prea lipsit de ini- 
tiatiyä, pentru ca să poată imprima reprezentației un mare suflu 
tragic. Ce departe suntem de neuitatul „Azil de noapte” pe care Îl 
juca la Bucureşti în 1995 Trupa din Vilna! 


TEATRUL NAŢIONAL: „BUNBURY“ 
DE OSCAR WILDE 


Bunbury este, ca tot teatrul lui Wilde, o piesă da conversaţie. 
Marele vi farmec stii în jocul replicii — joc atit de viu şi de ingenios, 
încit el singur e capabil să susțină Intreaga piesă. Wilde nu este în 
teatru un om de meserie, Nici nu stie să construiască şi nici nu 
cred că-şi dă osteneala, „Acţiunea” este pentru el simplu pretext, 
care-l permite să dea completă libertate plăcerii de a conversa. 

Situaţii puerile, lovituri da teatru căzute din cer, Intorsături 
neplauzibile — totul se rezolvă arbitrar, fără necesitate, fără pre- 
Rătire. cu nu stiu ce voe bună, care refuză să ia în serios (şi bine 
face !) legile teatrului 


E: Ne VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nu se poate un mai copilăroa pretext de comedie decit cel din 
„Bunbury“, Este clasicul efect de farsă, care pleacă dela o confuzie 
de persoane, dar în timp ce întro farsă bine făcută încurcătura 
are ceva logic si aproape inevitabil, în piesa lui Wilde ea este cu to- 
tul nesusținută. Lucrurile se petrec fără dificultate, fără rezistență, 
cu o simplicitate, care birueşte „tehnica dramatică”, tocmai pentrucă 
nu ține seama de en. 

E de observat în teatrul lui Wilde cum spiritul satiric al dialo- 
gului contrastează cu extrema candoare a faptelor. Eroii comediei 
vorbesc un limbaj ironic, cu uşoare ambiţii de paradox, ba chiar de 
cinism, dar „intriga” îm care se lasi antrenați este o idilă din cele 
mai sentimentale, 

lubirile se leagă fulgerător, dela o primă vedere, iar lăsarea ul- 
n, de cortină îi va găsi pe toți eroii, bătrini şi tineri, în cupluri 
fericita. 

Ce puţin senmănă teatrul lui Wilde cu reputaţia lui de tiber- 
tinaj și blazare cinică ! Chiar în replicile cele mai frivole pe care au- 
torul le-a seris cu vădită intenție de a scandaliza, humorul lui nu are 
acea amărăciune satirică a moraliştilor englezi (un Butler, Ches- 
tarton, un Bernard Shaw...), ei mai mult un fel de îngăduință iro- 
nică pentru lucruri şi pentru oameni. 

„Piesele mele nu sunt de loc bune”, îi spunea Wilde lui André 
Gide, într'o memorabilă intilnire în Algeria, puţin timp înainte de 
procesul dela Londra, 

— „Nu sunt de loc bune şi nu ţiu la ele... dar dacă ai şti cit mă 
amuză | Aproape toate au fost rezultatul unui pariu, ca şi Dorian 
Gray de altfel; am scris-o în citeva zile, pentrucă unul din prietenii 
mei pretindea că nu voiu putea niciodată să scriu romane“, 

Scrise „În citeva zile”, pentru a cistiga un rămășag, pentru a 
primi o provocare, pentru a satisface un capriciu, piesele lui Wilde 
păstrează şi în naivitatea scenariului, dar și în selipitoarea vervă 
a dialogului înimitabilu! gust de uşurinţă şi de ție al lucrurilor 
făcute spontan, cu oarecare neatenție, puţin la întîmplare, 

„Comedie de tip parizian” — am fi tentaţi să spunem despre 
piesele lui şi mai alea despre acest „Bunbury” în care se găsesc atitea 
epigrame adresate gravităţii nemţești și atitea delicate omagii pentru 
spiritul Parisului, dar ni se pare că teatrul lui Wilde rămine totuşi èn- 
glez, cel puţin prin eroinele lui, fermecătoare fete ce coboară parcă din- 
trun roman de Charlotte Brontë, de Joan Austen, care e mai aproape 
ile noi — dintrun roman de Rosamond Lehman. Există un anumit fel 
de Iingennitate anglo-saxonă, mai putin frivolă decit cea franceză, mai 
puțin onestă decit cea nemțească, ingeniozitate făcută din inocentă și 
îndrăznenlă, dezarmant de puerilă şi in acelaş timp uimitor de clar-vă- 
zhtoare, Cele două fete din „Bunbury”, Cecily și Gwendolen străbat de 
fapt intreaga literatură engleză, în top ce are ea simplu, sentimental şi 
foarie. Le găsim peste tot, în Dickens, în Thomas Hardy, în George 
Meredith. 


Dacă existi o muzică de cameră există şi un teatru de ca- 
meră, O mare orhestră simfonică vu fi stinjenită în executarea unei 
serenade de Mozart sau a unui concert brandenburghez de Bach. Sunt 
lucruri miei care trebue căutate cu intimitate, cu discreţie, fără ac- 
cente tari, cu transiții nesimţite. 

In acelas fel sunt piese de teatru, care nu se pot juca decit pe 
o scenă mică. 


CRONICA DRAMATICĂ 143 


în scenă 
ul de plecare, di Soare Z, Soare, punind 
ăi Pt avut d tapini ceața anu dentro, cai poi 
rame Ă nică eg schimb, cit e de fericit decoru! actului al 
dei, M în cure se 
4 atmosfera de mică feeria spiritua 

a emir Sie şi dă astfel actorilor cadrul lor firesc. Cred că Si 

hei n realizat în acest de al es aci Syp lucru rudei crapă a si 
' excesul de culori şi lumini, pe care 

copiläros opus Ar eram invitați să luăm parte, pentru a-l crede numai 


i cm MIHAIL SEBASTIAN 


SCRISORI DIN LONDRA 


DIGNUS EST INTRARE... 
EFECTELE MUNICHULUI 


Conflictele dintre „ideologii“ pe care politicienii di 
udine preocupaţi numai şi numai po din toate Statele, 


mai ostenesc denunțindu-le ca ad 
boiu, Încep să preocupe şi pe 
sați în vinturarea ideilor, Fan 


clamă că Europa suferă de o criză i — 
in Anglia — văd în rapidul pro pa mi lar alui ereak 
civilizaţiei de azi, Ponte că groaz 
dul universal al mitologiei no 
mitatele posibilităţi ale intrebuinţării ştinţei ca 
Omul modern îşi pusese toată credința şi toa 
care să-l arate nu numai calea către fericire, dar să-l desvălue toate 


r cerceta analele nebu- 


niei umane, nu vor fi în stare să descopere nimic mai îngrozitor decit 


cheltuielile f 


instituțiile, religiile, obiceiurile, auparatiţ 
puirea omului şi le-a dat caracter sacru, 


noștri dela facerea lumii incoace 
tim legaţi de ele fără să vrem şi 


SCRISORI DIN LONDRA za 


tem nutri vreo speranță de eliberare. ȘI, eu toate 
Pa. pere ag ne indepärtäm mereu unii de alții, ne erap eu 
furia tigrului turpat. Aceasta poute pentrucă suntem împinși unii 


- Pentru et ne spulberăm viețile unii altora, 
pal. aian hpi sange Psalmiatul — care va lua copiii Babilo- 
nului şi-i va sârobi lovindu-i de piatră, Pentruci aceşti ” ai rèli- 
giilor celor noi nu mai cunosc suferința ca Cel ca s'a restignit pe 


morții morale. In febrile noastră goană, 
an peste care ori şi ce bestie, care dispune de forţă poate deveni 
păator, fără nicio credință, ne năpustim, ori ne lăsăm minaţi în orice 
templu ce ne stă în cale, Și, fără a ni se cunoaşte, ori n ni se bănui 
sufletul, suntem primiți ca turmele de negrii de altă dată, aduşi din 
întunericul Atricel pentru cultura bumbacului în Virginia, cu bucurie, 
nu pentru credința noastră, ci pentru tăria musculară, și ni se spune 
la fiecare: „Dignus est”. Ca în lumea unui vis urit, ne intoarcem 
înapoi la viaţa tribală, Religia singelui asupra căruia Iehova cel pri- 
mitiv, avea exclusivă proprietate, devine azi religia marelui popor 
germanic și tinde să cucerească sufletele sterilizate da aşa zisa civi- 
lizație mecanică. Dacă ne-am putea muta cu citeva mii de ani în 
trecutul omenirii, am intelege cum se exterminau popoare pentru a 
li se lua nu numai părminturile, bogăţiile şi oamenii buni pentru 
muncea de robi, dar și divinitățile. Cind Israel se tfrguia cu Iehova 
(care ern, la Inceput un zeu al războiului) pentru biruința asupra Re- 
gelui din Arad (în Canaan) si îi promitea: „dacă îmi vei da pe mina 
mea neamul acesta, atunci cetăţile lor le voiu dărima şi ție ti le voiu 
jertti”. SI Iehova, aseultind de glasul Iui Israel l-a dat în mină pe 
Cannaniţi, iar cetăţile lor au fost făcute „herem", adică una cu pă- 


germanic și In tot ce implică acest sistem de guvernare. Kant deduces 
astfel „prin analogie cu operele de arată omeneşti”, rolul Providenţei: 
„Ea a avut grije să dispună eñ oamenii pot trăi în orice parte a lumii”, 
„A împrăștiat pe oameni, prin războne, în toate părțile, chiar în cele 
mal groaznice de locuit, pentru ca şi aceste ținuturi să fie populata“, 
„Tocmai prin aceste mijloace, Providența a silit pe oameni să între 
în relaţiuni mai mult, ori mai puţin controlate de lege", (Despre pacea 
perpetuă). Nu aceasta este însă providența invocată la Nurembarg, 
(Kant, ca şi Goethe se bucură de puţină favoare în Germania de azi), 
precum nu pure n fi nici aceea pe care o invoacă, la ori şi ce prilej, 
catolicii care numai bine nu o duc în ţinuturile Reichului, ceea ca 
insemnează că sunt neințalegeri serioase asupra rolului atribuit Pro- 
videnței, Si, probabil, că și în lupta crincenă care se dă sub atraşina 
casei între lăstunii care si-au terminat clădirea cuibului şi vrăbiile 
care sfirşese prin a se instala în el, Providența va fi chemată Intr'aju- 
tor de ambii combatanți. Da, Iehova ținea, înainte de toate, ln singe 
care era al lui şi numai al lui. El îl dăduse omului, precum tot al îi 
suflase în nări și lui ea și tuturor vietăţilor, viată şi, prin urmare, 
avea toată grija ca să-l ferească de ori și co amestec şi să-i asigure 
puritatea. „Cind Cain a ucis pe Abel, singele lui încă viu, a chemat 
din ţărina în care zăcea pe Iehova”. Religia cea nouă a singelui care 
deslănțuește furtuna peste Europa nu se deosebeşte de aceea a Evrei- 


19 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ior primitivi, iar acolo unde se subordonează valorile spirituale cul. 
tului aingelui, ar trebui să se albă puţină consideraţie pentru aceis 
care mărturisesc întru lehova şi care, în privinţa vechii lor religii se 
poirivesc cu lăstunii, Anexarea, ori împrumutarea divinităților subt 
orice formă au dus însă mai totdeauna la asemenea sălbătecii, 

Dar mai este ceva care a fost anexat odată cu religia singelui 
din patrimoniul teribilului lehova: „Cultul pămintului“. Datorită unei 
formidabile mișcări a „Ordinului Profeţilor“, Iehova a devenit proprie- 
tarul absolut al pămintului pe care trăiau fii lui Israel, Aceasta, de 
sigur, ca să nu se poată așeza zei străini pe proprietatea divinității 
poporului ales, iur cuceririle făcute numai cu ajutorul lui lehova, 
implicau distrugerea şi isgonirea zeilor străini — adevărată operă de 
colonizare — pe care Israel în exclusivismul lui biologic — aproape 
nazist — nu-i putea anexa şi incetățeni şi de aceea a trebuit sä rä- 
mină În vecii vecilor un neam absolut aparte, Dacă Poporului ales 
i-a trebuit citeva mil de ani ca să convingă tot restul omenirii că este 
şi înțelege să rămină un element absolut aparte, apoi cei ce s'au ales 
pre sine ca neam supraomenese şi de o puritate conformă cu legile 
chimiei, au făcut un progres uriaș în procesul de auto-izolare gi în 
practicarea exclusivismului feroce, incit sa înțelege uşor de ce îşi 
alungă pe Invăţătorii acestei religii, „Blut und Boden", care este la 
baza religiei rasiste, împlintată în inima Europei este, prin urmare, 
luată tocmai dela aceia care sunt azi obiectul principal al casnicei 
furori teutonice. O astfel de religie, prin însăși natura ei se pune în 
conflict direct cu crestinismul şi poate deveni un fel de regulă de 
tirguială, după cum se citeste în Genezi: „Dumnezeu va fi cu mine, 
mä va sprijini pe cărare pe care umblu, imi va da pine să mănine 
şi va îngriji să am cu ce să mă îmbrace; şi atunci Iehova va fi Dum- 
nezeul meu“. De nu va face însă toate acestea, atunci îmi caut altul 
în loc, aşa, ca un regim politie pe care îl schimbi dacă se potieneşte, 
Pentrucă Ieremia se plinge că cei nemulţumiţi de Iehova, îl mustrau 
astfel: „Cind ne închinam la Regina Cerului aveam ce minca din 
belşug, iar de cind ne rugăm lui Iehova, murim de foame”, „Ne du- 
cem deci înapoi la Regina Cerului“. De aceea, în numele lui „Blut und 
Boden", trebue să se facă ori şi ce pentru ca acei care profesează acest 
cult, să aibă ce minca din belşug, pentrucă astfel se vor îndrepta 
către alţi zei, poate chiar către cel mai oribil dintre toți, către Marx. 

Inlăturind elementul spiritual din orice fel de religie, nu mai 
rămin decit ritualele tribale ale sălbaticilor. $i această excludere 
fatală și inlocuirea prin cultul forței şi prin „Blut und Boden", mă 
face să mă gindesc la frumoasa legendă a lui Balder, zeul popoarelor 
nordice, a căror viaţă şi literutură a fost o pasiune n tinereţii melu: 
Fiul lui Odin, Balder, este iubit de toată lumea și este frumos ca 
Inalta floare a ciîmpiilor care îi poartă numele, Judecata lul este cea 
mai dreaptă şi tot în tăptura lui nu e decit armonie si frumuseţe, El 
stă în fruntea Barzilor. Pe cînd dormea Insă, soarta se apleacă asu- 
pra lui şi îi şopteşte visul pe care apoi el îl visează, cum că i se apro- 
pie moartea, Atunci mama lui, zeița Frigg aleargă la toate cele insu- 
fleţite şi neînsuflejite şi lo roagă să nu facă nciun rău lui Balder. Și 
de aci încolo, zeii se jucau, aruncind la semn, cu orice le cădea în 
mină în pieptul lui invulmerahil. Loki, zeul răului, este însă nmärit 
de acest lucru şi întreabă pe zeița Frigg, dacă întradevăr toate fiin 
tele şi lucrurile s'au legat să nu facă niciun rău lui Balder. „Toate — 
a răspuns zeiţa — afară de vize”. „Am socotit bobiţele lul prea moi ca 
să poată pricinui vreun rău“, Atunci Loki a pus viscul în mina Hodr, 
zeul cel orb, care aruncindu-l a ucis pe Balder. „Şi aceasta — spune 


SCRISORI DIN LONDRA 147 


i gdrobitoare d agr 
Paak aa pe damen, A dus a pi alte 
2 robe fi spulberat pe Loki. Suu gindit ut gri pai 
e ate vietätite 1 vor plinge, atunci Iad e ine comă spec A n 
AA; Şi intreaga fire n apei a pu cu A pia rogi ză nn 
trele atinse de căldură, lăcrămau wans ei uriaș 
decit Lok travestit — a sp 
stai: Și de apar Ab Bg Paa ab pămiat în lunea cea- 
‘a voit să mal trăi — ! far 
pe Judecata dreaptă, poezia, arta, n rapa artrita magi ace 
rămîne în adincimile intunecate, pină ce : Are ar 
erei pentru ele. ȘI nesocotiren şi a celui mai neinsemna 
— ţa viseul — poate să ducă la dezastru, 


i tinis- 

care o găsea în ținuturile cucerite, Deşi creg 
cul re pe dt în Asia, el nu se propagă însă in acest Bayna 
dincolo de hotarele Imperiului Roman, iar în Europa wi A e 
3 lciune în ținuturile cezarice, Procesul de uniformizare ru 
tre rinde acum întreg pămîntul, pregăteşte el terenul pen edi 
osti religie, pentru o nouă viaţă spirituală? Divinitatea, În numele 


i sar elimina forţele antagoniste, r 

Frămintările omenirii, revoluția cea mai vastă și mai woas 
cin cite a virut universul ai pe care o trăim noi în momen azelin 
față, nu estè altceva decit incercarea de rezistenți rage se "a Craii 
gării si nivelării pe care le aduce progresul pareri A a În 
diferitele neamuri ca şi indivizii, Intocmai ca animalele în pr rac 
faze ale procesului de dresare. Un bun prieten al meu, aran că n = 
ascuțită, m'a rugat să-l lämurese ce-i dictatura aceia şi, după > A 
ascultat bine, a făcut observația: dictatura asta vina așa: eu, cin 
vreau să kcopese parcul îl leg bine, „Îl pun jos și-l scopesc , 

Vastele forțe organizate care controlează izvoarele de „bogăţie, 
valorificarea și producția lor, reduc la o adevărată ficțiune indepen- 


148 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


dența Statelor mai mici, ori mai sărace, ca şi suveranitatea națională, 
transformind pe oamenii politici, pe militari, pe regi, la rolul de su- 
puşi servitori; falsifică realitatea prin vastele mijloace de propm- 
gandă și de sugrumare a adevărului, Presa, fără de care nu se poate 
închipui o societate de animale cugetătoare, devine, pusă sub contro- 
lut altor interese decit acelea ale comunităţii, o simplă voce de ven- 
tritoc, Vin apol filmul, radio și toate forțele secrete pe care arginţii 
le pun în mişcare pentru a subjuga complet pe bietul om modern, 
Faţă de aceste formidabile instrumente de încarcerare a corpului şi 
de schilodire a minţii, faţă de acest monstruos tăvălug cu aburi 
pentru nivelarea sociotății umane, bieții guvernatori, consuli şi pro- 
consuli romani, apar ca momiile care au rolul să sperie ciorile dela 
sămănături, Relațiile Romanilor — ca şi ale Grecilor — cu zeil lor, nu 
svea în bază credința, iubirea, pletatea, ori misticismul, ci mai de- 
grabi un fel de transacții, chiar scandaloase. Zeii trebuiau răsplătiți 
cu ceva — sacrificii, altare bogate, arderea de mirodenii scumpe ete., 
pentru protecţia şi ajutorul, chiar pentru fapte morale, pe cara îl 
dădeau muritorilor, Cu cit sporea cucerirea teritoriilor, cu atit se în- 
mulțea populaţia Deistică a Imperiului Roman, iar divinităţile străine 
anexate îşi schimbau portul şi numele, devenind deus romanus, ȘI 
iarăşi: cu cit sporea numărul zeilor, cu atit slăbea sentimentul reli- 
gios al poporului, ca şi respectul legilor din zilele noastre, care scade 
pină la dispariție, în raport direct cu numărul astronomic al legilor. 
In fața marei primejdii, cînd Anibal ameninţa Roma, zeii te arătară 
neputincioşi — ca şi oamenii politici ai Europei, în faţa Fuhrerului, 
în cursul lunii Septemvrie — şi, după ce s'au consultat Cărţile Sibe- 
line, Sa hotărit, după ce Regele Pergamului, ca şi Oracolul dela Delfi, 
şi-au dat aprobarea, să se aducă zeița „Magna Mater” din Asia-Mică, 
care nu era alta decit zeița Agdistis suu Cybèle, Scipione (Africanul 
de mai târziu), a primit-o la sosire cu mare ceremonie, ca pe un dic- 
tator din zilele noastre şi tot cu atita spaimă de a nu-i pricinui vreo 
nemulțumire. De fapt, zeita nu era decit o piatră neagră, iar cînd s'a 
împotmolit corabia cu ea la Ostia, Oracolul a spus că numai o fe- 
cioară castă, poate aduce vasul în port. Atunci Claudia apucind funia 
corăbiei, zeița a intrat pe dată în port, iar anul care a urmat, Anibal 
nu msi era în Italia şi belșugul se întindea pretutindeni. Azi, noi nu 
credem că mai putem goni pe Anibal, decit cu multe corpuri de ar- 
mată, cu tancuri, cu aeroplane ṣi gaze asfixiante, pe care nu ni le 
poate da decit zeul progresului mecanic şi numai pe bani sunători. 
Dar tocmai tirguiala aceasta dintre zel şi oameni, cu rezultate 
nu totdeauna bune pentru cei din urmă, a dus la priibugirea credinţei 
în aceste divinități, care fuseseră de mult îmbrăcate în haina tuturor 
păcatelor si turpitudinilor omenesti. Zeificarea împăraților a grăbit 
prăbuşirea religioasă, Augurii ajunseseră de batjocură — Ciceron, el 
însuși augur, declara pe față că nu crede în ei—; zeii, spunea Luere- 
tius, stau în Olimp şi nu le pasă do ceea ce fac oamenii pe pămint, 
iar Plautius punea pe scenă divinităţi în roluri joanice, umilitoare, 
și ridicule. Cesar, Pontifex Maximus, declară, în Senat, că el nu crede 
în viața viitoare. Religia Imperiului Roman, ajungind să fie simbo- 
lizată prin împărat cu toate scăderile lui omeneşti şi mai ales prin 
nctele lui adesea abjecta, degradează pe acel care ar mai profesa o 
astfel de religie. Un nebun, cum era Caligula, zeificat, face pe Seneca 
să arunce sarcasm asupra ceremoniel pentru ridicarea lui Claudius 
în rindul olimplanilor, numind-o „indovieeizarea lui Claudius" (în 
Apocolocyntosis). Ce sunt oare Fiihrerii, dictatorii şi potentaţii de azi, 
decit un Claudius (deși el ma fost dintre cei răi) îndovlecizat? Care 


SCRISORI DIN LONDRA 149 


i toritate 
instituție și în special Biserica îşi mai poste gers e resapan 
e bee rile aia pet Ia es h Dina si siipimies 

sapă erra i e spiri- 
arr Ejea si patutul, să abrutizeze mintea Și să sugrume sp 


sotul şi artistul, să 
tul uman? Unde să se refugieze to rm da Beni A oge 
liniştea undelor — fără paraziți şi fără a sira j 
sbieretul propagandistului — care să-l pună 
cu eternitatea sub formele ei estetice? 


ultimul veac, înainte de era creştină, o rapidă decădere 
fi nostut În Ș d 
niz divining, Interoant d Mona, igna en 
prag see romani. (Republica, aşezat mir in mi-era pă 
a detenata), Crezul enea deo, eo stare de supunere re 
i tocm ză 
er? gre În de tataliam — ca si cel asfixiat de ego e 
fără nicio speranță, pentrucă zeii muriseră, iar e care mort 
jocul mu le mai puteau deschide nicio cale rata haars o pri oa 
Sena aan devi iei Petronius art et 
i ea Trimalchio dim 
a e sanctiuni pentru păcatele pâmintesti, eee ma pierit 
eu nemurirea zellor și înlocuită prin forță, pompositata şi s 
lui şi al oamenilor. A 
a: ODA de asi este însă mult mai vast, deşi se ae or Darti 
pecte aseminătoare cu cel dintre a gar Far iara pue perpe 
Î rm — pentru nenoroci nterne 
CI qabe sub forma pr ari pe aA m, pese are sub 
formă de cruci înctrligate, aşcii, o pai po genera amara 
tişi deneupra noastră ca să ne 
pe cei ce vin înupoia acestor fetisi + E oniran 
ahsol să la chiar locul divinității. Bietul om. „ Ă 
ere punah incl) nostru, nu-i pot arc e e M re 
í i închinători la idolii m 
an aa e S a primejdin unui războlu eu arma rața rocă 
dintrun pamane, i altul, 
i imèns rug pe care să fie ara definitiv tot trecutul. Dar, ca 
a aini Ai prms a dle nu-l puteau găsi legiuirile romane, K iaee 
gäsiserä şi cuceriseră Tudeia ori Grecia, pentru a le distruge mp 


licare mai întti de statele dictatoriale, sunt adoptate acum de cele cu 
e artar democratice. Redisiribuţia bogăției — care esto unul din = 
eretele stabilității politice și sociale din Anglia care practică aceas 
rediatribuţia sub cea mai subtilă formă încă de mult timp — este la 
baza cutremurului politie şi economic din Statele Unite unde Preşe- 
dintele Rooavelt este acuzat de tendinţi dictatoriale, dar care, de fapt, 
vreu sii resolve aceeași problemă care s'a soluționat în Germania, Ru- 
sia şi Italis, prin forţă, prin metode democratice, Armonizarea dintre 
producție şi consumaţie şi controlul comerțului exterior de către stat 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— principii dictatoriale — numai pot fi evitate nici de state cu regi- 
muri liberale ca Anglia. Restringerea libertăţilor, exercitarea cenzurii 
asupra filmului şi radiodifusiunuii, asupra cărţii de gcoulă, asupra 
agenţiilor de presă și asupra tuturor mijloacelor de răspinrire a ști 
rilor sunt acum măsuri generale aplicate insă mai sever în unele atata 
decit întraltele. Cu prilejul semnării pactului de reconciliere dintre 
Franta şi Germania sau adus în discuție inscripţiile defavorabile ger- 
manilor de pe monumentele ridicate soldaţilor francezi căzuţi în răs- 
boi, după ce o comisie de istorici a lucrat mai bine de un deceniu pen- 
tru eliminarea din cărţile respective a tot ceea ce ar duce la alimen- 
tarea urei seculare dintre cele două popoare. Dar cel care va rămine 
în istorie ca un apostol al reconcilierii este d-l Neville Chamberlain, FA 
merită să fie asemănat cu Filon Evreul din Alezandria (20 înainte, 50 
d. chr.), care a determinat reconcilierea dintre Iudaism şi Helenisrn, 
câutind să pună în armonie spusele lui Moise, Platon, Zenon, prepa- 
vind astfel un teren comun din care sa adăpat apoi creștinismul. Şi 
Moise şi Platon, susținea alexandrinul Filon, au tost inspirați de Dum- 
nezeu şi prin urmare ei spun acelas lucru deşi în forme diferite. Nu 
poate fi deci contrazicere între el, pentrucă divinitatea nu se poate con- 
lrazice. (Platon spune unul din şcoala lui Filon nu este decit un Moise 
care vorbeşte grecește). Alegoria întrebuințată de Filon pentru a face 
legătura dintre Iudaism şi filosofia greacă este folosită de Apostolul 
Paul, da Clement, Origen, Dante şi în general de părinţii bisericii ca- 
tolice. Ce va produce incercarea d-lui Chamberlain de armonizare a re- 

gulor sociale şi politice care turbură Europa de azi rămine de văzut, 

Primul Ministru Britanic este pentru n întrebuința o expresie care se 

potrivea lu Spinoza „un om beat de divinitate”, un Priedebetrunkener 

Mann. După cele ce predică el urmează că toţi conducătorii de popoare 

— fără a mai vorbi de mulțimile neamurilor — sunt inspirați de pace 

şi, prin urmare nu poate să fie nicio contrazicere între această inspi- 

raţie şi scopurile pe care le urmăresc ci. Teama scepticilor este însă 

că Pacea apare ca o divinitate cu totul altfel înaintea ochilor totalitari. 


EFECTELE MUNICHULUI 


Evenimentele care sau petrecut dela semnarea ucordului dala 
Munich incoace (99-10 Septemvrie), pur a fi conapirat necontenit tm- 
potriva scopului pe care Îl urmărea şi îl urmăreşte mereu cu fanatism 
d-l Chamberlain, Intregul sistem european se află acum În completă 
nesiguranță, lar frontierele multor state sunt puse necontenit în dis- 
cuţie. Mal mult: statele mici sunt amenințate să-şi piardă libertăţile 
interne sub presiunea din afară, Oficiosul german, Börsen Zeitung, 
dela 17 Decemvrie mustră și ameninţă Elveţia pentrucă are o presă li- 
heră: „Dacă presa elvețiană continuă să se creadă calificată pentru a 
judeca principiile şi forțele, justețea si valoarea morală a politicii unei 
mari puteri, atunci ar trebui să vadă ceva mai departe decit clopot- 
nițele democratice ate pärişoarei sale şi să măsoare cu mäsuri potri- 
vite procesul istorie ul veacului al douăzecilea”, Aceasta însemnează căi 
Elveţia să aplice o strictă cenzură asupra ziarelor sale şi să le oblige 
să serie numai ceea ce ar plăcea puternicului său vecin. Mai violent 
faţă de presa elvețiană se exprimă Vølkischer Beobachter dela acea 
dată. Se ştie violența cu care presa Reichului a atacat pe oamenii po- 
itici englezi care sau arătat nemulţumiţi de politica germană expri- 


SCRISORI DIN LONDRA 151 


i in 
averile in parlament, ori în intruniri publice, iar acum în 

once peer cu fune pe Lordul Baldwin, fostul prim age bn a 
tanic pentru apelul pe care l'a făcut pentru stringerea de fondur 2 
care să se salveze viața copiilor refugiați, Dar, afară de acţiunea prin 
care ze creiază o atmosferă de necontenită enervare a opiniei publice 
europene — ceea ce nu duce deloc la acel „appeasement” sau spira 
predicată de dI Chamberlain — trebue să examinâm retultatele obţi- 


anizaț : fortăreața nt- 
tenfa postul inaintat al slavismului în Europa este transformată neum 
Intr'un puternice lagăr de unde pgermanismul poate să amenințe şi să 
domine întreg ținutul din bazinul dunărean, In ultimele zile, sa inche- 
iat un acord între Reich şi Cehoslovacia cu privire la relaţiile culturale, 
acord care are o extraordinară importanță. Activitatea literară din 
fosta republică a lui Masaryk este „armonizată”, cu cea din Germania, 
filmul și radio sunt strict controlate, aşa ca nimic să nu se strecoare 
din ceea ce ar displace Suveranului teulon, Teatrele germane vor primi 
subvenţii direct dela Berlin şi deci se vor conduce după principiile ar- 
listice şi rasiste profesata de ucei cure ţin punga cu subvenţiile. 

Vusalizarea a ceea ce n mai rămas din Cehoslovacia la care a 
contribuit puternice politica urmărită cu diabolică persistență de către 
Colonelul Beck n crelut o situuție de o excepţională gravitate pentru 

lonia. Princi i T j rui aplicare o i 


riului polonez, Ucrainienii pe care Germania îl ţine incă dela 1919, 
coace, În serviciul ei (şi Polonia avea o organizație de Ucruinieni), sunt 
lăsaţi liberi ca şo.mii pe cuve li ţineau de braţ cavalerii de altă dată, 
indemnindu-i să sboura îndată ce apărea vinatul, Cererea de autono- 
mie formulată de deputaţii ucrainieni în parlamentul polonez, acum 
citeva zile, este doar inceputul unei lupte al cărui semnul poale veni 
cind dela Berlin, cind dela Moscova, după cum lanus Beck va face 
strimbâturi cu una sau alta din fețele sale, Dar pe lingă problema 
ucrainiană, Germania croiază altele pe care Polonia va trebui să le 
resolve: pe două treimi din tronţierele poloneze se exercitează preaiu- 
nea germană, La Memel, ls Danzig şi în faimosul Coridor polonez, în 
Pomerania, ca şi in Silezia, în Bohemian ṣi în Rutenia subcarpatică, azi 
denumită Ucraina carpaţilor, Lituania, asupra căreia Polonia îşi re- 
zervă revendicări istorice, se îndreaptă către Reich, iar Cehoslovacia, 
după cum am arătat, este o citadelă de unde se poate duce lupta auto- 


A ei 


152 - VIAŢA ROMINEASCĂ SCRISORI DIN LONDRA 153 
determinării în ţinuturile vecinului polon. Winston Churchill serie în guverne sunt de acord şi afirmă că nu există nici-o ches- 
ziarul Daily Telegraph (15 Decemvrie): A fost o mare satisfacție pentru di grea în discuţie intre ele şi declară în mod solemn recu- 
Colonelul Back de a brusca pe ambasadorii Angliei şi Franţei care vye- noscind că frontiera aşa cum e fixată azi între ele ca fiind definitivă. 
neau să-l roage ca să cruțe Cehoslovacia care era doborită la pâmint 3. Ambele guverne sunt hotărite — avind în vedere relaţiile lor in- 
și trebue să-i fi dat senzaţia de o formidabilă putere poloneză”. „Și de- dividuale cu alte puteri — să rămină în contact între ele cu privire la 
sigur că aceustiă senzaţie trebue să fi fost sporită cînd armata polonă chestiunile care le-ar interesa deopotrivă și să te consulte ori de cite 
a ocupat Teschen". „După ospăț vine însă plata şi acum stăpinul ha- ori ar fi vorba de chestiuni care ar implica riscul unor turburări in- 
nului era Germania“, „Beck, îngrozit de socoteala urcată, a dat fuga ternaţionale“, 
u Soviete care îi dăduseră chiar un ultimatum acum de curind”. Declaraţiile de faţă vor intra în vigoare indat după semnarea 
„Poate Sovietele îl vor ajuta, poate, nu“, Intro înțelegere germano-so- n ta: de fată" 
vietică pe care am avut și am motive foarte serioase pentru a o crede ncordulu «ri i aik pact spune, in mod vag, ceea ce atit presa 
realizabilă şi încă foarte curind şi o înțelegere cu Polonia, cred că cel Paragrafu jeză căutau să precizeze: Impărțirea zonelor de 
ce dictează In Kremlin lucrează pentru cea dintii. rman = n ro ze Temps dela 7 Decemvrie, totuşi căuta să de- 
In ultimele zile presa franceză a exagerat grăbirea unei acţiuni influenţă în 4 ropi de imperii, aşa cum este Rusia care, ca putere 
germane pentru a pune stăpinire, într'o formă sau alta, asupra Ucrai- arce radar g ppm ne M aibi o situaţie independentă din punct de 
nei sovietice, pentru a impresiona pe rugi și m-i Impiedeca să denunțe sare mm Ar economie”. „Altele, cum este Anglia și Franța 
Pactul Franco-Sovietic, pe de o parte, iar, pe de alta, pentru a creia o d vedere po A eStind în lumea întreagă”. „Intre aceste două tipuri 
atmosferă de diversiune faţă de atacurile presei italiene împotriva arrori C ri ania ocupi un loc special“, „Ea se ponte desvolta în 
Franjal-Conoeniiio ii gara Malie sii- de pietii Europei printro politică de cooperare care să fe utilă des: 
grani gjd - i ficării continentului". Adică In termeni 
g ` țin cretătă re m Egret ae cu ceea ce avem în diferitele părti ale lumii. 
i m 1 AI , : Prcecs a unm Jucător far noi vă vom lăsa mină liberă în toată Europa răsăriteană, „Frank- 
de gah care şi-a pierdut piesele importante şi pe care adversarul îl furter Zeitung dela 7 Decemvrie, spune de altfel, precis: „Situat 
poate pune „mat” cum şi cînd va voi să termine Jocul. Apostolul Paul grafie narnii o înftreptâteste et of (NAT Ter 
a scris în epistola lui către Corintieni: „Să nu vă socotiți pre voi fn- comortu! Eu s Mia ae” = Terr estere rennene PE ŢII E 
şi-vă mai înţelepţi decit semenii voştrii”. Colonzlul Beck, ca și mulţi de Pramțnenre senine Pactul cu noi”. „Conflictul dintre Germania 
alții stabi de minte şi de ingeri, sa socotit mai ințelept decit toți acela şi Franța n'ar fi putut ixbucni, de altfel, decit numai din cauza anga- 
cu caro avea de trăit în bună Intelegere și cinatilă vecinătate, Cees ce jamentelor contractate de Franța, faţă de aliații ei orientali. Dar, la 
ne preocupă însă nu este ce se va intimpla unui individ, ori cit de sus urma urmei, este indiferent dacă Franţa s'ar fi angajat, din nou faţă 
ar fi el ridicat de capriciile soartei, ori de ticăloşia oamenilor și de ro- de statele din răsăritul şi sudul Europei ca să le vină în ajutor şi, îm- 
birea soartei, ci da catastrofa pe care o vor determina altfel de acţiuni preună, să oprească înnintarea dominaţiei germane în aceste tinuturi 
nebunest.. pentrucă n'ar fi putut să-și îndeplinească un astfel de ungnjament. 
3, Ca o urmare à acordului dela Mânich, „diktatul" germanismu- inaintarea germană este determinată, în primul rina de mobilizarea 
lui care se răsbună după două decenii împotriva victoriei nliate vine permanentă a populației Reichului care, astfel, poate produce mărfuri 
Pactul Franco-German semnat la Paris în ziua Sf. Nicolae, cel ce a sub costul pe care le produc statele cu regimuri liberale. La aceasta se 
mintuit, la Miralikia, pe fecioarele sărnce care trebuii, tacă nu le mal adaugă subvențiile sau primele de încurajare pe care le primesc 
arunca stintul ajutorul biinese, noaptea. pe fereastră, să se vină. industriile germane şi astfel pot elimina orice concurență care li sar 
Pactul acesta, n declarat d- Bonnet în fața comisiei afacerilor străine, uten face pe piețele străine. Mobilizarea întregei populaţii din Germ 
èste discutat, între Paris şi Berlin, încă dela 16 Octomyrie şi reprezintă, nin în serviciul public a mai dus In un rezultat extraordinar: scăderea 
pentru noi Rominii, ceea ce au reprezentat retragerea legiunilor ro- costului vieţii, adică scaborirea nivelului general de viaţă, ceea ce duce 


bine înţeles, la scăderea pretului de producție a mărfurilor germane. 
Acest fapt exclude concurența mărfurilor produse în statele cu regi- 
muri liberale unde costul vieţii esta foarte urcat şi unde muncitori- 
mea poate să-şi suaţină preţurile la salarii urcate prin legislații spe- 
clale si ca ultim mijloc, prin greve In această privinţă, Germania 
poate cuceri toato statele naindustrializate din Europa răsăriteană şi 
sudică prin mobilizarea muncitorimei, fără a aveu nevoe să le cuce- 
rească prin lovituri de tun. Dar această cucerire nu se reduce numai 
la Europa. De aceea Anglia a votat 75 milioane de livre sterline (la 15 
Decemvrie), pentru a încuraja comerţul exterior, iar Statele Unite au 
prevăzut în bugetul lor sume însemnate pentru acelas scop, Franta nu 
poate deci nici să absoarbă o parte mai însemnată din produsele agri- 


mane din Dacin, în timpul lui Aurelian. Forma în care se fixează acest 
pact este con mai deteatabilă. Un stil pe care ¢unucii Stamhulului lui 
Soliman cel Mare, Yar fi socotit lipsit de virilitate, constiinţeşte parea 
eternă între Gal şi Teuton. Germanicus — se spune — avea groază și-l 
apuca fiorii morţii cind auzea cîntecul cocoşului, Acum, el declară că 
acest cîntec sinistru 1 dispune pini întratit, încît îl face să se miza 
în ritmul lui „danse du ventre". Să ne facem a crede impreună cu dis- 
cipolii lui Coué dela Paris şi să vedem ce spune Pactul semnat la 6 
Decemywvrie: 

1, „Guvernul Francez, ca şi Guvernul German, impărtăşese pe de- 
ap convingerea că relaţiile pacifice şi de bună vecinătate între Franța 

ermania constitue unul dintre Clementela esenţiale tru consoli- ; A 
dares situației în Europa ṣi menţinerea păcii enerale. Adică. după cole şi materii prime din statele Europei Centrale şi Sudice şi nici să 


părerea unuia dintre bunii ministri Romi le trimită produse Industriala mai ieftine decit Germania din cauza 
țăţii: „Bine ar fi să nu fie ficare: pi EEEN. sia pase ac e regimului ei special, Expansiunea germană nu poate fi Incetinită decit 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


printr'un regim de rezistență bine organizat al statelor care doresc 
să-şi mai păstreze o umbră de independenţă politică. 

Din punet de vedere militar Germania poate avea superioritatea 
asupra statelor europene, parte din cauza populaţiei sale superioara ca 
număr şi parte prin organizaţia militară pe care a impus-o regimul 
totalitar întregului popor german. Pe lingă aceasta, alianţa germano- 
italiană sprijinită pe Japonia în Extremul Orient schimbă complet în- 
treaga situație mondială. Dreptul internaţional şi securitatea popoare- 
lor sunt, din ce în ce mai mult, la discreția acestei formidabile alianţe, 
infringerea, fără precedent în istorie suferită de popoarele cu regi- 
muri democratice la Mânich ridica forţa brută ca singurul arbitru în 
conflictele dintre popoare. Pină la Mănich, mai exista încă oare care 
îndoială și chiar speranţe că popoarele democratice vor putea înfrunta 
stabilirea supremaţiei dictatoriale. De 4 
și deprimarea au cu 


dus o cam 
Li 2 ISLA scrie 5 
Aceste stranii şi inexplicabile con- 

a după Munich al cărui spirit sa evaporat au cre- 
int o amară deziluzie lăsind situaţia politică mult mai enigmatică de- 
cit ori cînd”. Pe de altă parte, Lord Londonderry, cel care a dus în ul- 
timii patru ani cea mai înversunată campanie de propagandă în fa- 
voarea Germaniei şi care a găsit cihar în Rominia capete usoare pen- 
tru a se înălța ca balonaşele In suflul ambiției, ae jeleşte amarnic In- 
tr'o conferinţă la Overseas League în Londra (13 Decemvrie). „Suntem 
hotăriţi să nu sacrificăm nici măcar un singur individ ori un centi- 
metru pătrat de pămint Germaniei“. „Suntem gata să rezistăm cu 
arma dacă vom fi provocati". „Ne-am plerdut iluziile de Germania”. 
Iar Times care, după cum am arătat în trecut, a fost cel mai puternic 
susținător al politicel care n dus la Münich, scrie, întru apiirarea d-lui 
Chamberlain (1% Decemvrie), „Niciun om de stat n'a întimpinat vreo 
dată o mai arzătoare dorință de a fi criticat, condamnat, cu toată 
porveraitatea şi cu prejudecată, detractindu-i-se meritele politice din 
partea criticilor săi englezi”, 

á. Conflictul dintro Franța și Italia, provocat de demonstraţia din 
Camera italiană cînd s'a strigat: Tunisia, Corsica, Nisa, este grăbit de 
acordul dola Mânich, Faptul că Germania a obținut o victorie pe care 
citeva generaţii nu sperau să o ajungă atit de repede şi fără răshoi, iar 
Italia ma ohținut încă preponderanța atit de dorită în Marea Medite- 
rană, a dus la o adevărată iritaţie naţională. Ura italică se concen- 
trează asupra Franţei care este acuzată de a fi ajutat necontenit pe 
guvernamentulii spanioli, întirziind victoria lui Franco, victorie dela 
care atirnă satisfacerea ambițiilor italiene. Cererile italiene, pe care 
presa le prezintă cu violentă imprudenţă, ca şi sgomotoasele întruniri 
publice pentru a se reclama „drepturile“ Imperiului Roman au produs 
nemulțumiri în Anglia, unde o mare parte din opinia publică era fa 
vorabilă Italiei, Acesta manifestații şi campanii de presă din Italia 
sau produs tocmai în timpul conferinței pan-americane dela Lima, 
unde au creat adincă impresie, Teama că Statele dictatoriale vor sta- 
bili baze navale şi de hidroavioane pe coasta apuseană n Africel în co- 
loniile şi insulele spaniole şi de acolo vor ameninţa statele din America 
ce Sud a început să sporească, Aceasta cu atit mai mult cu cit colo- 
niştii germani şi italieni din America de Sud sau amestecat In rovol- 
tele care au avut loc în unele state de acolo. (Brazilia, Chile). Procesul 
de spionaj german care a avut loc la New-York, de curind şi care a 


SCRISORI DIN LONDRA 155 


alarmat opinia americană în fața primejdiei unor turburări sociale a 
tăcut pi erai ca Statele Unite să se uite mal cu atenţie către Spa- 


instala puterile victorioase dela Mûnich și de unde ar 

prd ea hotar mult freado socială din lumea eg yd me duce apă 
i sunt formulate, în primul rînd, pentru a 

pir om uree Pares tui Franco, fără de care prestigiul personal al Duce- 


i determinat o apropiere între Beigia s 
Olanda la sfirsitul lunii Noemvrie a produs un adevărat em- 
ce reg ales dacă se ţine seamă de răceala care persista între 
aceste două state încă dela război încoace. Apropierea aceasta Însem- 
nează hotărirea statelor în chestiune de a-si apăra coloniile amenințate. 
T. Portugalia, care se teme mai mult decit ori cind că i se vor 
lua coloniile, se apropie tot eve Me de aliata şi protectoarea ei de 
a sapte sute de ani, Anglia. 
pizma n aliata germaniei și italiei, își stabileşte supremaţia în 
Extremul Orient, fiind puţin turburată de Anglia şi Franța, cărora 
Germanin şi Italia le dau destul de lucru în Europa. Impärňtią lul 
Sonare răsare se pregăteşte să pună stăpinire pe Indochina îndată ce 
va semna pacea pe care o discută acum cu Chinezii. Plecarea neaştep- 
tată a Ambasadorului japonez dela Paris a dat la iveală ceva din pla- 
nul nipon cu privire la Indochina, 
masti vaste pe care le-a produs Mânichul însă par a fi abie 

la început. Unii pesimişti cred chlar în isbucnirea apropiată a unui 
răsboi. Starea de spirit din statele democratice este însă mai ostilă de- 
cit ori cind unei rezistențe armate impotriva cererilor totalitare. 
Spaima de răsboi, pe care totalitarii o exploatează cu cea mai rafinată 
artă, paralizează pe conducătorii popoarelor, împiedecindu-i de a-şi 
exercita nebunia. Herodot zicea că răsboiul e grozav fiindcă în urma 
lui părinţii trebue să-şi îngroape copii, pe cind în timp de pace copii 
îşi îngroapă părinții, Azi, şi părinți şi copii pier la olaltă, făcuţi piz- 
derii do explosive şi nu scapă nici o vietate din furtuna de foc și trăs- 
net pe care o poate aprinde civilizația cu care ne place să ne lăudăm. 


D. N. CIOTORI 


SCRISORI DIN PARIS 


UN SENS CATOLIC ŞI FRANCEZ 
DE AŞEZARE A LUMII 


Francezii încă nu sau deametieii în urma acordului dela Mun- 
chen. Revistele cele mai de seamă, reprezentative ale elitei intelec- 
tuale franceze (Nouvelle Revuo française, Esprit, Vie intellectuelle, 
Temps présent, etc.), desbat acum procesul. O tnfrigurare, o grije 
adincă îi frămintă. 

E drept că aici, ca În toată lumea, cei nouăzeci şi nouă la sută, 
sunt de-o indiferenţă desăvirșită. Omul banal, omul de mie, de massă 
care, uneori, la cuvintul demagogului-gel se trezeşte cu toate puterile 
lu: instinctuale de ură şi distrugere, deobiceiu doarme, chiar în Franţa, 
Grija lui animalică este să bea, să mănince, „să-şi vadă de treabă“, 
să fie lăsat în pace. Politica autentică a omului din mulţime este po- 
litica burții; prejudiciile care se pot aduce acestei politici a burţii, 
pot face lesne din el un revoltat sau chiar un revolutionar, luind 
figură, ades, de justițiar. Un Justiţiar, întradevăr, al stomacului. Dar 
ore Ra sătul, e imposibil să-l clinteşti. Pierde sensul tuturor idealu- 
rilor”. 

Elitele insă sufere pentru ei. O naţiune are chipul elitelor el, Și 
elita spirituală franceză trăeşte, astăzi, unul din cele mai dramatice, 
mai dureroase momente ale bi; dacă va birul această criză ce are 
toate semnele a fi rodnică, va mintui, poate, nu Franța, ci umanitatea 
insăși, si ordinea ei spirituală. Problema capitală care se pune astăzi 
lumii, este să aleagă între spiritualitate şi libertate, deoparte, şi bar- 
barie și sclavie, pe de alta Elita spirituală franceză este astăzi, în 
lume, atletul spiritului, a libertăţii, a persoanei umane. Niciodată 
cred, în istoria modernă, Franța nu a avut o mai ascuţită, mai pre- 
cisă, mai limpede conştiinţă de sine şi de tradiţia ei spirituală. Nu e 
vorba, evident, de massele încă marxiste; nici de creştinismul poli- 
tic fals, tradiționalist, pe temelu naţionalist (şi nu naţional), pe te- 

meiu de interese lumesti; nu e vorba nici să se apere individualis- 
mul vechiu şi comodităţile lui, în numele unei idei creştine, tot attt 
de false; şi nici de apărarea vechii burghezii, plină de vicii, roasă 
pină în măduvă. Se caută, dimpotrivă, să se elibereze crestinismul 
de tot ceea ce l-a alterat și compromis în lume: elementele telurice, 
partidele, imperialismul temporal și materialist. Se caută a se reda, 
persoanei umane şi creștine sensul libertăţii supralumeşti, biruitoare 
a tiraniei, agresivităţii, cu cara să se reintegreze în lume, aprinsă de 


EM SCRISORI DIN PARIS 157 


consti credință nece- 

dragostea aproapelui. Dragoste care va tul buna ere 

sară ori a rezolvi pesbiiitale videle si economice; angy mra = 

indă stările soc! spirituale | 

Caa aripa de o libertate comodă şi mediocră, ereen Syarat 

ale individului, ci de libertatea dificilă a integrării în ordinea 3 
iea umană. 3 

aa ete au uitat să vorbenscă maselor, au uitat limba ammen E 
sau despărțit de ele. Şi dacă massale wu pierdut sensul area erat 
rituale, dacă Sau materializat pină a pierde interesul peniru ea 
nu e pline, dacă sau abrutizat vina o poartă elitele. De cite Fritte sia 
revoluția şi dezordine în lume; de cite ori omenirea a eter a 
elitele au purtat vina, după cum poartă si astăzi vina ras 
mii, a tiruniilor, a imperialismelor păiminteşti. Mulţimile mesc 
conduse (nu stăpinite); şi, pentrucă în ele sunt rezervoriile de instincte, 
uri, inuneric — elitele trebue să facă un efort permanent, neodihnit, 
de a le respiritualiza, Altminteri, sunt pradă ușoară a oricărui dema- 
gog sau tiran. Si, de sigur, trebue să ll se den să şi mănince, pentrucă 
altminteri vor fi totdeauna ispitite să creadă că trăese pentru a căuta 
să mâăninee. Dar nici să | se dea să se îmbuibe, pentrucă sstiel vor de- 
veni indiferente fati de orice — şi nu vor şti să-şi apere decit min- 
curea. 

Dealtfel, oamenii din mulțimile moderne, sau sunt (mai rar), 

nişte îmbuibaţi cărora puţin le pasă de origice; sau niște înfometați 
care cred că ordinea şi dreptatea în lume depind de mincare; sau, 


această elită pare groasnie 
cinde, ale moliar deslänțtuite, aruncate, ale Demagogtlor-şefi, care 
organizează si cducă formidabilele mplțimi, în potrivita doctrină a 
instinetelor şi erorilor. Elitele, ele însele, cum vor putea rezista, 
transmite, anunța adevărata lumină, copleşite, cum sunt, izolate, 
călcate? ole chiar (lucrul, val, s'a prea văzut), pot îi inselate, pot fi 
cucerite do mentalitatea de massă, teorotizind de bună credinţă și 
greşit, In sensul ei. Căci elitele au căpătat, tirziu, obsesia greşeli 
tor capitale: aceea de a fi părăsit mulțimile. Serupulele lor, lipsa lor 
de riguranță spirituală, le poate face să creadă că, trebuind să intre 
in mulţime, și să participe la viaţa lor — orice vrea mulţimea este 
intemeiat, este drept, este bine, Și atunci se întimplă acest trist, do- 
plorabil lucru că elita, tu loc să intre în mulţime ca so educe, e rătă- 
cită ea de mulțime, dezorientată, Flitele n'au ascultat ce spuneau 
mulțimile — şi cred că acum vor răscumpăra aceasta, ascultind și 
primind tot, și ajutind „răului”, po care îl cred „bun“, Aşa avem doc- 
trinari al miturilor singelui, rasel, biologiei, crimei, ni „uciderilor 
pentru o idee”, ete. Aṣa o sumedenie de tineri de nobilă esenţă, se 
pierd pe ei si participă la pierderea lumii, cu o generoasă orbire, cu 
o uisperantă bună credinţă 

Intr'adevăr, spuneam mal sus, elita spirituală franceză (căci 
numai în Franţa, mal poate, astăzi, exista climatul, mediul, posibili- 
tatea unei rennşteri spirituale), pare foarte sinbă pentru a porni ofen- 
siva împotiva întunericului lumii moderne, Dar însăşi această dezar- 
mare constitue marea ci putere, Un ferment spiritual are puterea de 
a primeni lumea din temelii, 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar adevărata slăbiciune stä în altă parte: în nesiguranța elite- 
lor; în faptul că încă mai au anumite tristeţi politice şi imperialiste; 
că vor să amestece lupta spirituală pe care au so ducă, pe care sunt 
în măsură s'o ducă, cu lupta de pe planul politic; că trebue, în primul 
rind, să respiritualizeze comunitatea franceză; că elitele încă nu for- 
mează un corp organic, coherent, Că, în definitiv, împăcarea cu 
massele încă nu s'a efectual şi că lucrul acesta nu e chiar prea ugor. 
Că suportă greu ceea ce ei consideră că e (şi, din punet de vedere 
omenesc şi patriotic, sunt prea indreptățiți) „umilința dela München“; 
că se gindesc prea mult la primejdia naţională şi politică a Germa- 
niei — ceca ce le ascunde primejdia cu adevărat mare, esențială, cea 
spirituală; că mulți francezi sunt în plină disperare, 

Dar, dela începutul acestei scrisori, spusesem că elitele sunt în 
criză şi că acum, abia, se face constituirea tor şi „reconstitulrea" spi- 
rituală franceză. Si, de aici, refacerea spirituală a lumi! 

E suficient cum spune E. Mounier întrun număr recent din „Es- 
prit". „să se reconetitne un minimum de unanim tate în constiința 
colectivă națională”. Si atunri, „națiune de a doua mină pe planul pu- 
terii temporale”, Franţa poate rămine. poate deveni „o putere spi- 
rituală de pr'mul ordin”, Căci Franţa a devenit. întradevăr, o putere 
politică de rangul al doilea spun ru neraz acei francezi care pun pro- 
blema lumii pe plan politie; cu seninătate cei care pun problema, ca 
Em. Mounier, pe plan spiritual. Tar cl'geele care, conform noilor teo- 
rii „expansioniste”, „dinamiste”, afirmă că numai o mare putere po- 
litică este şi o mare putere civilizatore și spirituală, sunt perfect 
desminţite de istorie, Insuşi Papa, care are o imensă putere spiri- 
tuali si un Stat temporal de vreo cttava sute de cetățeni, este exem- 
plul actual cel mal convingător. Și cum va putea Franța să dea ofon- 
aiva spirituală. cum va putea hirui? Citez iarăși pe Mounièr: „prin 
lovitura unei conversluni. regës’nd pe planul cetății franceze si al 
misiunii sale europene o vocație capabilă să trezească atita energie 
şi să miște forte civil'zntoare mai profunde decit _mistirele” totali- 

tare, Nu e alt mijloc decit în voinţa de a face acenstă revoluție în 
serviciul „nersoanel umane” — eee încă a unei infime minorităţi“, 

Nu ştim dacă elita spirituală franceză va putea să aibă focul sa- 
oru necesar pentru a răsturna dezordinea si a instaura ordinea sni- 
rituală. In orire raz, ele arată calea. Luminile ci nu vor fi înghițite 
de întuneric, Crizele, frămintarea elitelor franceze nu vor fi zadar- 
nice. Speranţa cea mare este că ele vor rodi, mal devreme sau mai 
tirziu. ră vor genera o reacțiune formidabilă chiar acolo unde astăzi 
idealurile lor sunt mal batjocorite. mai disprețuite, mai neintelese, 
mal duşmän'te, Deşteptarea elitelor, reacţiunea „persoanei umane" 
nu se va face cu putere decit acolo unde cu putere este sugrumat, 
azi. Cea mai mare alinare va ven? daacolo de unde cruzimea a fost 
mai mare; ordinea, de unde a fost dezordinea; şi ordinea spirituală 
de unde n domnit aspra ordine 'mperialiată, păminteseu zeu al rase- 
lor, al biologiilor, al singelui. Nici nu-si dau seama Statele zise „to- 
talitare” cò pregătese, ce admirabil destin pregătesc lumii. prin rert- 
Vunea pe care o vor auscital 


Peste cincizeci de ani, Franța cu natalitatea «i dascrescindă, 
nu va mai avea decît 29 miloane de locuitori; poate că va fi chiar 
şi cucerită. Dar adevăratul ei destin, destinul ei spiritual, abia acum 
începe: ilin îinfringeri, din umil'nţe, în tristeţe, se pregătesc victoriile, 
răscumpărările. Victoriile nu fruetifică. 


SP 
SCRISORI DIN PARIS 159 


re astăzi clar. Că formulele aruncate de Statele 
GaN EANSOUN, reorganizarea lumii, eliberarea rm apă 
ților ete, nu ascundeau decit o imensă Vicomie morene A e 
mania n vrut liberarea Sudeţilor, nu pentru a-l avea pe eti, oh 
pentru a infringe rezistența antigermană, Interesele maci e 
Europa Centrală; cere. astăzi, autonomia Ucrainei, si nimeni nu cmt 
să mai creadă că dorinta aceasta este desintaresată; că, prd le 
studii ucrainiene dela Berţin, şi „oficiul de informaţii simte ai 
sunt tnsuflețite doar de dorințe obiective de cercetare 
„turistică”, 

ar revendicările itallona (pe care francezii te-au primit, uimi- 
tor, = un dispreţ total, cu manifestații de stradă amuzante, cerind 
„Vezuviul” şi „Veneţia”, sau „Roma pentru Negus"). asupra acei 
teritorii şi erlonii vechi, autentie franceze. nn mai lasă nicla arse 
asupra faptului că lumea va merge rău încă atita timp cit natun a-i 
se vor purta ca țăranul care dă vecinului cu părul în cap ue 
noaptea. i-a schimbat piatra de hotar; sau pentrucă vacile i-au stă- 
pat In livadă. É 

Pxisti anumite fraze şi clișee doctrinare pe care „națiunile 
totalitare îsi întemeiază superioritatea asupra țirilor democrate. 
Unu) din clisee este ră „democrațiile sunt egoiste, individualiste". şi 
că lumea nouă e caracterizată prin spiritul de sacrificiu, Ziarele ita- 
liene spun, în consecință, că împăcarea între Statele „vechi” şi cole 
totalitare. nu sa poate realiza decit dacă primele dau dovadă că pot 
fi şi ele însuflețite de „spiritul de sacrificiu”, ȘI, evident, sacrificiile, 
a'ar face în folosul Statelor totalitare, Corsica, Savola, Tunisia, Dfi- 
buti pentru Italia. deocamdată. 3 

Nu poate fi vorba. evident, de apărarea „vechilor democrații”, 
aproape tot aşa de funeste ca regimurile comuniste sau de extremä- 
dreaptă. Totusi, pareă tot acolo, împotriva intereselor naționale chiar, 
a fost făcut sacrificiul pentru pacen lumii. 

De sigur, nu na nutem ascunde partea de lasitate. de frică ani- 
mală care se cuprinde în această jertfă, dar nu putem nici să spunem 
că a fost numai asta: a fost gi sentimentul că răzhoiul este o catas- 
trofă si o crimă spirituală, 

Din nenorocire, mulţi francezi ered totul pierdut, Eu însu-mi, 

tor înfrigurat al marei drame ce se dă pe scena lumii. parti- 
cipind. museindu-m' pumnii în stal, dorind demascarea intrigan- 
tului” şi victoria celui bun, ași vrea si pot privi evenimentele con- 
templativ (dar ce impulsii tind să marunce, din fotoliu, pe scenă, 
dacă nu printre erol, dar măcar printre figuranţi?), 

Cocteau a seris o nouă piesă: „Les parents terribles", jucată la 
„Thoitre des Ambassadeurs”. Drama aceasta e scrisă cu ò rară mà- 
estr'e. ea totdeauna, pe muchii de cutit, Amenintină, din clipă în 
clipă, să cadă în melodrama cea mai facilă, se ridică, cînd nu mai 
sperai, pe culmile cale mai înalte ale tragicului şi, dacă rerade nu 
e o cădere, ei o cohorire în nadincurile esențiale ale omenescului. O 
mocirlă, o atmosferă de viciu uman, pe care o durere atroce, o capir 
citate neurmană, stridentă, de suferință o purifică, 

Deși cuprinde adevăruri substanțial umane, dela un moment 
dat p'esa nu-ţi mai inspiră decit o emoție, o pasiune de tehnică artis- 
tică. Cum va ieși Cocteau din situația asta? Iată, acum e o situaţie 
din Bernstein, din Dumas-fils: piesa e plerdută! Și totuși nu ştii cum 
un s'mplu aceldent, o infimă nuanță schimbă situația Dumas-tils, 
intr'una raciniană, sau intruna de tragedie antică. După ce acro- 
bația se repetă de vreo două-trei ori, nu mai ai nicio grije, Ştii că 
piesa nu este pierdută; increderea în priceperea, în genialitatea serii 


160 VIATA ROMÎNEASCĂ 


torului este deplină. Te întrebi numai: cu ce mijloace va salva scena 
asta, conflictul acesta ce ar părea că distruge ori compromite drama? 
Dar ştii că el are mijloacele acestea necunoscute şi că le va utiliza! 

Cu groază, cu un interes care angajează toată ființa mea, în 
viață și dincolo, mă întreb, fără să am, vai aceeaşi încredere în cel 
cara țin destinul şi logica lumii, cum o să leşim oare din momentul 
ăsta? Totul nu este pierdut? Istoria nu a fiicut prea multe acrobaţii? 
Jocul e atit de periculos! Cum se va ridica Franța, lumea de aici? 

Din nenorocire, sunt un simplu literat care se pricepe doar în 
tehnica teatrului, a romanelor, a poeziei, 

Cu lipsa mea fundamentală de pricepere a realităților strict 
politico-economice asist, crispat, la o sbatere ce-mi pare cu atit mai 
confuză, cu cit nu-i înțeleg resorturile tehnice. 

Imi dau seama însă că numa! elitele, care au lăsat atha timp 
frinele, părăsind Franța demogagilor, înțeleg sbaterea Franţei, au 
sensul valorilor spirituale, naţionale, umaniste franceze, sensul ci- 
vilizaţiei, a libertăţii, a onoarei. 

Primejdia care pindeşte lumea, este demagogia. Demagopgii sunt 
oameni de massă, care ştiu limba maagelor, instinctele massolor pe 
care le au şi ei. 

Un bun conducător trebue să fie impopular. E impopular acela 
care nu linguşește instinctele şi poftele joase ale mulțimilor, 


EUGEN IONESCU 


SCRISORI DIN PRAGA 


A DOUA REPUBLICĂ CEHOSLOVACĂ 


Trezită după icul , trecută prin una din cele mai 
sertar Cehoslovacia a inceput sàgi 7iclidească Siatul. să-și 


grelo 
adapiind-o nollor 
regularizeze viața politică, omică şi socială, re Ce 


precedentă, De aceea credem că nu gregim dind titlul de mai sus 
articolului nostru de azi. 

Intr'adevăr, ultimele evenimente arată adevărata reincepere 
Sieg pre bă ei Doha ponturi mie pierre 
vern sub ngia d-lui Beran unel m - 
derabile a partidelor în „Uniunea Naţională”, deschid poarta celei 
de a doua Republică Cehoslovacă, 

ne rr e mei H Apropa a = seră Ar repună Ka 
un otism eu un elan plin amen a 
trenită In sufletul fecir 


partidului republican şi actualul prim-ministru, s'a pro- 
cedat Ja contopirea mal multor partide întrun singur partid, sau, 
mai bine zis, într'o singură mișcare, care deacum înainte poartă pe 
frontispiciul ei cuvintele „Uniunea Naţională”, lar în sufletul fiecărui 
membru „Ajutorul Națiunii”. Comitetul de a fost consti- 
tuit sub presedintia d-lui R. Beran, asistat de d-l dr, Cerny, fost mi- 
nistru de interne Aare marelui Suehla. Garanţia morală a 
acestor două person politica, dată nouii Uniuni, este cea mai 
bună chezășia pentru viitor. D-nii Boran si Cerny sunt aceia, despre 
cari reputatul luptător pentru libertatea Cehoslovncei, fost ministru, 
azi decedat, dr. Kramar, care nu întotdeauna le impirtisea anumite 
idei, atitudini, procedee, a apus „Beram şi dr. Cerny aceştia se gin- 
dese bine la un loe cu poporul, pe acestia fi poți crede”, 

ŞI întradevăr poporul îi erede. Dovada, o avalanșă adevărată 
de cereri de înscriere în Uniune. Printre acei care au cerut înscrie: 
rea în noua mişcare trebue să notim și pe d-nii dr. Karel Englis, 
guvernatorul Băncii Naţionale, ca şi pe d- prof. dr. Vilem Frunk, 
tectorul universitar, 

Astfel, noua uniune patriotică înglobează în ea în afară de foștii 
membri ai partidelor: republican-agrar, meseriașilor, social-naţional, 


11 


162 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


uniunea poporului şi liga populară şi națională şi un număr insem- 
nat de persoane si personalităţi, cari înainte nu făceau politică ac- 
tivă sau au fost complet apolitiei. 

Urmiînd exemplul cehilor, slovacii au început şi ei reorganizarea 
partidelor în „Uniunea Naţională Slovacă”, 

Trebua să subliniem atenția deosebită ce s'a dat, cu această oca- 
zie, organizaţiilor tineretului ale partidelor contopite astăzi în „Uniu- 
unea Naţionali”, Fiecare din partidele de mai sus era obligat să de- 
lege în comitetul de organizare al Uniunii cîte un delegat. 

Primul pas al „Uniunii” nou-constituite, a fost elaborarea unub 
manifest către populaţie. Cinstea, dorința de a munci, creea, colabo- 
rarea leală a tuturor elementelor naționale, iată punctele caracte 
ristice ale acestui manifest. In esență, manifestul nu excela prin 
fraze pompoase şi promisiuni vagi, dar strălucitoare, din contră, ma- 
nifestul spunea că nu se vor acorda avantaje nimănui, în schimb, 
so va da posibilitatea fiecărui cetățean să trăiască. Iar în ce priveşte 

niunea, se preciza: „Partidul nu va domina, ci va servi națiunea şi 
Statul”, Credem că cu astfel de lozinci, Uniunea va putea realiza 
întărirea Statului lovit atit de greu, 

Cu forțele reorganizate şi în cea mai mare parte unite, reprezen- 
tanţii naţiunii cehoslovace au procedat la alegerea primului cetățean 
al Republicii, președintele ei. După demisia d-lui Benes din înaltul 
post ocupat de ei, sa pus problema alegerii unui nou preşedinte, 

au dat multe nume, anumite candidaturi se dădeau ca sigure. Fie- 
care îşi dădea seama că în momentele atit de grele, cind rănile pro- 
duse de recentele evenimente încă nu sau cicatrizat, cînd se simte 
mai mult decit oricind nevoia de oameni devotați, muncitori şi — 
subliniez — ar importanța alegerii noului preşedinte capătă a 
amploare cu totul extraordinară. In sfîrşit, națiunea şi-a făcut ale 


a. 
Reprezentanţii poporului cehoslovac, întruniți pentru acest act 
solemn, au avut următorul colorit: 


171 deputaţi ai „Uniunii Naţionale“, recent constituită. 

51 bi slovaci. 

di ti ai partidului muncitoresc, din care 55 social-de- 
mocraţi cehoslovaci şi 6 germani, 


13 n germani şi unguri. 
10 is nenparținând niciunul club politie, 
39 Fă comunişti, 


Toţi aceştia, printr'o votare cu totul excepțională, prin unanimi- 
tatea și loialitatea lor, au ales la înaltul post de preşedinte al Repu- 
blicei, pe d-] dr, Emil Hacha. 

Nu voiu face aici expunerea datelor biografice ale acestui om 
cu meritele de om, învățat, literat cu totul excepţionale, Ziarele coti- 
diane au informat publicul în aceste privinţe. In rândurile de față, 
aşi vrea să urmăresc un alt lucru. Aşi vrea să subliniez această mul- 
tilateralitatea spirituală care caracterizează pe actualul presedinta, 
căruia | sa rezervat rolul de a conduce primii paşi ai celei de a doua 
Republică Cehoslovacă, 

Un Jurist eminent, a cărui competenţă a fost apreciată nu nu- 
mal în interiorul patriei sale, d-l dr. Hacha, este membrul Tribuna- 
lului permanent din Haga, şi invitatul permanent la şedinţele 
„Deutsche Rechtsakademie”, Fiind o autoritate în materia jurisdic- 
ționaiă, actualul președinte al Republicii, şi-a ales ca obiect princi- 
pal al preocupărilor în această direcție dreptul public, rezervând cu 
totul a parte problema autonomiei, de care se ocupa şi în scris, ana- 


SCRISORI DIN PRAOA 163 


tizind-o prezentind-o sub un aspect cu totul nou, încă din anul 
1927, cu păi publicării „Dicţionarului dreptului public opine : 
Activitatea juridică insă n'a impiedecat pe d-l Hacha pari : 
drepte privirile şi spre alte preocupări intelectuale. e an os ona! 
ål artelor şi încă din anul 1906, devine secretar al „Galeriei an 
în care post rămine pină la 1919, Astăzi este membru curatoriulu 

acestei galerii. 
à n : telectua:, 

Nici preocupările literare nu sunt străine acestui în 
Un Amor tn al literaturii „di dr. Hacha a publicat tra- 
ducerea „Poveştilor din Lidia” ale lui Kipling. N 

Ca politician însă nu era cunoscut. Și tocmai acest lucru 
momentele de fată cînd se simțea nevoie de potolirea certurilor po- 
litice interne, care din cauza anumitor evenimente şi atitudini pu- 
teau să amenințe liniştea internă, a adăogat ia aureola d-lui area! 
încrederea, ierea şi devotamentul, pe care le poartă pop 
cehoalovac, fată de noul preşedinte al Republieti, 

Și iată că alături de figura noului preşedinte, apare creea 
noului, celui dintiiu colaborator al său figura d-lui deputat, 
fost preşedinte al partidului republican-agrar, actualul preşedinte al 
„Ununii Naţionale”, astăzi preşedintele cabinetului de ministri, 

Urmasul marelui, neuitatului Svekla, d1 Beran, excelează ca 
si marele lui dascăl politie, prin aceleaşi calităţi, Muncitor perge- 
verent, ideolog care ştie să aplice idealurile sale pe terenul realității, 
noul prim-ministru al gr ap cps pa in oi rang forță 
n agrariamului constructiv. El a fost acela cure a si 
piane muncii, ordinei, linistei şi păcii”, Om politic desăvirşit, ora- 
tor de anvergura unul adevărat tribun, cunoscut prin spiritul lui 
calm şi ponderat, d-] Beran în noul său post, garantează refacerea 
şi propăşirea Cehoslovaciei. 

Am avut o deosebită onoare să-l cunose pe d-l Beran în luna 
Mai 1497, cind, împreună cu d-nii: dr, T, Cristureanu, prof. dr, V. 
Jinga şi dr. L V, Popescu-Mehedinţi, asistent universitar, reprezentam 
partidul naţional-țărănesc din Rominia, la congresul tineretului tă- 
rânesc cehoslovac. Mi-aduc aminte cu ce atenție figura vie a d-lui 
Beran a fost urmărită de toati lumea atit în timpul detilării pe 
piaţa Sf. Vaclav, cit şi în timpul depunerii jurimintului tineretului 
şi discursului ţinut pe „Piata Oraşului Vechi” (Steromestn6 namesti), 
ler seara, în timpul banchetului oferit de d-sa delegaților străini, 
în salonul „Napoleon“ din gara Wilson, pot mărturisi, chutam să 
nu scap niciun cuvint pronunțat de d-sa. Orice traz pronunțată de 
dI Beran, crea întradevăr o reculegere spirituală adevărată. Și adu- 
cindu-mi aminte anumite pasagii ale discursurilor acestui om de Stat, 
descopăr astăzi primele elemente, primul germen al „Uniunii Naţio- 
nale". Incă depe atunci, d-} Beran a spus: „Vrem responsabilitatea tu- 
turor şi colaborarea tuturor factorilor ce formează Statul. Conştiinţa 
obligaţiunilor eomune si respnsabilitatea comună fac pentru noi mai 
mult decit o deviză politică sau o doctrină”, Ca poata fi mai clar 
pentru a indica în aceste cuvinte dorința uniunii tuturor fortelor 
creatoare spre binele patriei. ȘI mai departe, spunea d-1 Beran: „Chiar 
acelora care merg altfel decit noi, le vom oferi prieteneşte mina pen- 
tru colaborarea spre buna propägire a ţării”. Ideea contopirii parti- 
delor n'ar putea fi exprimată mai clar. Și mai tirziu, la începutul anu- 
lui nou, d-l Beran îşi exprimă din nou această dorinţă de a vedea co- 
laborarea reală a tuturor partidelor, căci spunea el: „cu cît sunt mai 
multe partide, cu atit e mai greu să se înțeleagă între ele în ce pri- 
vește conducerea Statului". De acest articol deatiei, m'am ocupat mai 
pe larg în paginile acestei reviste, (Nr, 2/038). 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ȘI lată-l acum ajuns să vadă visul său cel mai scump implinit, 
avind ca supremă recompensă atribuţiunea de a conduca noul com- 
lomerat al fortelor creatoare, unite astăzi la un loc. D-1 Beran își 
ace expunerea programatică subliniind din nou dorința de a vedea 
pe toţi lucrind la un loc în vederea celui mai scump scop, — propă- 
şirea Statului și Naţiuniil. furtuna a trecut însă, spuena d-l Beran; 
„cu toate că mam avut granite stabile, am rămas cu toţii uniţi din 
cauza dorinței nestrămutate de a trăi liber acolo, deunde țăranul 
ceh, slovac sau rusin, n'a fost alungat niciodată”, 

lar concepția lui referitoare la înaltul post pe care-l ocupă în 
prezent, a sintetizat-o în următoarele cuvinte: „nam căpătat puterea, 
am căpătat munca legată de o responsabilitate extraordinară”, şi 
deaceca recomandă si altora să muncească, căci deacum înainta, 
numai faptele trebuese să scrie istoria Cehoslovaciei, 

Vorbind despre politica externă, d-l prim-ministru a subliniat 
că guvernul lui va căuta să stabilească bunele relaţiuni cu toți vecinii, 
să realizeze o colaborare ma fructuoasă cu Polonia şi Ungaria, Cu- 
vinte extrem de mişcătoare a adresat i-l Beran Rominiei și lugosla- 
viei, D-sa a apus: „Vecina noastră Rominia, la fel ca şi Iugoslavia, 
a manifestat faţă noi, în timpul grelelor și dureroaselor eveni- 
mente, o sinceră simpatie. Suntem recunoscători faţă de Maiestatea 
Sa Regele Rominiei şi guvernului Lui, pentru un ajutor rapid $i real, 
acordat în cauza Rusiei Subcarpatice”, 

Enumerind nevoile cele mal acute ce se pune în faţă în momen- 
tul actual d-l Beran relevă importanţa creerii unel rețele noui de căi 
ferate şi de autostrade, Cu această ocazie se va rezolva măcar par 
Sel proni somajului, Zeci de mil de lucrători îşi vor găsi 

e lucru. 

Principala grijă economică rămîne Însă tot aceeaşi: păstrarea 
echilibrului ce a existat pină acum între cele două ramuri ale pro- 
ducției naţionale: industria şi agricultura. 

Intregul discurs al d-lui Beran ar putea fi caracterizat prin ur- 
mătoarele cuvinte: „colaborarea cinstită şi loială atit în ce priveşte 
elementele componente ale naţiunii elt şi vecinii Republicii, muncă 
p-ntru toți, muncă rodnică și productivă, sprijinul acordat tuturor 
ce vor munci. Deci muncă, muncă, şi iar muncă; un ape) entusias- 
mat spre reclădirea şi propăşirea patriei, 

Vorbind despre actualul preşedinte al Consiliului de Miniştri 
din Cehoslovacia, nu pot să trec peste dragostea lui neprecupeţită 
şi sinceră pe care o poartă faţă de tineret, D-1 Beran, nu aparţine ca- 
tegoriei acelora, care evită colaborarea cu eri tineri, fie din frica că 
vor fi nevoiţi să le cedeze locuri, mai bine zis posturi, fle, pur şi sim- 
plu, din consideraţiuni de virstă, D-l Beran este altfel, el spune: „Să 
lăsăm și pa cei tineri să ne arate ce pot ei. Ii vom aprecia după rezul- 
tatele muncii lor”. 

lată omul care conduce actualmente guvernul cehoslovac şi ideile 
lul. Cinstea, munca, ahnegaţia și modestia suntem siguri că vor fi 
busola acestui guvern, 


Voiu adăuga citeva cuvinte şi despre concepția economică a 
noului guvern. Sunt unul din acel care nu pot despărţi evenimentele 
sau problemele politice de cele economice. Le văd prea strîns legate 
unele de altele. Avea multe dovezi trecute şi prezente, care nu ne lasă 
să ne îndoim de aceasta. Deaceca, inainte de a încheia aceste rin- 


duri, aşi vrea să spun şi citeva cuvinte despre orientarea economi 
în viltor a Cehoslovaciei. d asi 


| 


SCRISORI DIN PRAGA 165 


erabend, şi anume, guvernul cehoslovac, considerind că libe- 
at nem mea e în situația creată de ultimele evenimente nu ta 


decit dăuna întregului complex al 


de exemplu, al agriculturii, unde economia dirijată este 
per nea de Di a unei i conform planului stabilit. In 
această direcție, Statul va interveni pentru preas in coo- 
perației, căci este bine cunoscut, există mai multe ve care 
au fost create numai și numai cu scopuri politice, fiind chiar finan- 
tate şi alimentate de către anumite orgunizațiuni politice, 
De asemenea, se va căuta să sa intensifice producția ES 
a cărel export se va încuraja pentru micşorarea eventualului pasiv 
al balanței comerciale, 
lată, în trăsături generale, primele faze de reorganizarea Statu- 


08 EST zip: e EUGEN V. TORGAŞEV 


MISCELLANEA 


RECLAMĂ ŞI POEZIE 


Posturile noastre de radio-difuziune au inaugurat în timpul din 
urmă reclamele muzicale: un cintăreţ, mai mult, sau mai puţin, ta- 
lentat cintă cîtova cuplete mai mult sau mai puţin poetica, care se 
termină cu: purtaţi ciorapii X, întrebuințaţi crema de ghete Y. 

Nu ne ridicăm impotriva procedeului în sine, şi nici nu avem 
pretenţia ca textele de publicitate să constitue perle ale literaturii 
romine, Condiţiile în care sint redactate, scopul pa care-l urmăresc, 
exclud aceasta, Dar putem cere să nu fie imbecile, pentrucă, de! ra- 
diofonia serveşte, zice-se, şi la instruire auditorilor. 

De aceea, socotim că trebue să atragem atenția asupra versuri- 


că zuza despre care nu ştim nici cine le-a făcut, nici cine le-a 
p = 


Diavolo este lacrima unui drăcușor, 
El iubea pe vecina sa luna, 

Insă ea totdeauna 

L-inşela cu un nor. 


Ce inseamnă că îl înşela totdeauna? Putem spune de cineva că 
răspunde totdeauna la întrebări, sau că are totdeauna aceleaşi pä- 
reri. In primul caz, repetarea acțiunii este condiţionată de o provo- 
care, în al doilea ea este permanentă, Care din aceste două intelesuri 
se potriveşte pentru amorurile adulterine ale lumei? 

Dar „poezia“ nu s'a stirşit: 


Atunci el a plina, 
Şi *n văitat 
Ca un Pierrot... 


Cind atunci? De sigur răspunsul este: totdeauna, căci nu s'a dat 
nicio altă precizare în timp. Dar de ce te schimbă timpul verbului? 
Ori îl înşela şi el plingea, ori l-a înșelat şi el a plins. Si apoi ce varie- 
tate de văitături este indicată prin cuvintele „ca un Pierrot"? Cu- 
noaştem pe a plinge ca un vijel, ca un crocodil, dar nu Ştiam că şi 
ag = Colombinei are un fel special de a plinge. 


ni se spune că; 


Diavolo e o taină a firii, 
E parfumul iubirii, 
Şi-} numesc Diavolo. 


MISCELLANEA 167 


Dăm un premiu acelui cititor sau auditor ingenios care va reuși 


să găsească subiectul ultimei propoziţii. Dacă ne luăm după 


grama- 
să pm i trebue să credem că subiectul este Diavolo, deci că Dia- 


dreptul la viaţă al imbecililor, 
-dar Sas S Conditie: så nu ne ia şi pe noi drept 
FILOZOFIE ȘI TERORISM 


fost 
Propaganda care s'a făcut în decurs de mai mulți ani, a 

„destul de abilă, fondurile de care au dispus conducătorii destul de 1m- 

portante pentru ca adevărul să fi putut fi ocolit, pentru se poieni 

mişcării să fi izbutit să facă adesea din alb negru şi viceversa, felul 

acesta chiar asasinatele au putut fi scuzate, dacă nu aprobate. ra 
Un important mijloc de luptă, dacă nu cel mal important, a 


i : i da 

toate minciunile şi calomniile presei vindute. Și dacă e 
crezut a oameni instruiți, auzind numai un singur sunet de pot, 
s'au läsat prinşi de argumentele falacioase ale celor care-şi luau 
pirațin dela duşmanii ţării, cu atit mai mult aceste argumente, ră 
ținute de o repețire neobosită, au putut pătrunde în mintea celor s 
pli şi nedeprinşi cu cercetarea critică a textelor scrise. 

Ce vor deveni acum taţi aderenții cinstiți dar inselaţi! Işi vor des- 
chide ei ochii, măcar acum, pentru a vedes în ce prăpastie an 
gata să se scufunde, și să scufunde împreună cu ei intreaga țară 
Ar fi de dorit să fie ajutaţi a se trezi, prin explicaţii simple și auto- 
rizate asupra mişcării căreia căzuseră pradă: ce scopuri reale a 
mărenu teroriștii, cine finanța mişcarea şi ce urmăreau cei care dă- 
deau banii, de unde erau inspirate metodele care au fost cit pe ce 
să transforme toată Rominia întrun teatru de lupte fratricide, ce 
rezultate dezastruoase pentru toată lumea ar fi dat o 'exentuală gu- 
vernare a gărzii de fler, iată atitea chestiuni de un interes vital 
care ar fi bine să fle dezbătute şi luminate în fața marelui public; 
acesta nu cere decit să fie lămurit asupra datoriilor pe care le au as- 
täzi adevărații patrioți. 


i 


PROSPERITATEA MAREI INDUSTRII GERMANE 


Răuvoltarii, în scop de propagandă interesati, şi pentru a ca- 
fomnia miaro notare. a Dna alei. afirmă adesea că partidul 
național-socialist aplică un program în parte comunist, că persecutii 
pe marii industriași, cărora le pune impozite foarte grele şi chiar 
"merge pină a le interzice de a se amesteca în conducerea propriilor 

r Întreprinderi, 
x Că. aceste afirmaţii sunt false se poate dovedi în multe chipuri. 
Din potrivă solicitudinea pe care partidul național-socialist o arată 
marilor întreprinderi este extremă, 

Se afirmă că numeroase intreprinderi au fost lichidate dela ve- 
nirea la clrmă a noului regim. Faptul este adevărat: Din 1933 şi pină 
în 1988, nu mai puţin de 30.000 de întreprinderi au fost lichidate. În 
vorba de intreprinderi mici! Cit despre cele mari, ele sint mai pros- 
pere decit oricind. In 1987, majoritatea capitalului industrial, adică 


165 VIAŢA ROMINEASCĂ 


peste 10 miliarde de mărci, era concentrată în 172 de societăţi anonime, 
în timp ce restul de societăți anonime, în număr de 5933, nu dispu- 
neau decit de opt miliarde şi ceva de mărri. 

Mai mult încă: o lege elaborată de curind prevede că pină la 1 
Ianuarie 1939, trebue să dispară toate societăţile anonime al căror ca- 
pital este mai mic de 500.000 de mărci, şi de aici înainte nu va mai 
putea fi înfiinţată nici o societate al cărei capital nu va depăşi această 
sumă. Dealtfel aceeaşi lege prevede că marii acţionari, care vor purta 
de aici înainte numele de fuhrer de întreprindere, nu vor mai avea de 
dut socoteală micilor acţionari pentru gestiunea lor. 

Se înțelege că în asemenea condiții nu se poate vorbi de persecu- 
tarea industriaşilor mari, şi, de altfel, bilanţurile industriilor arată că 
afacerile prosperă. Asttel bilanţul a zece societăți miniere din Ruhr 
acuză wn beheticiu net mărturisit de 62 milioane mărci în 1937, față de 
16 milioane în 1932. In același timp rezervele au trecut dela 77 de mi- 
lioane la 93 de milioane, iar rezervele speciale dela 35 de milioane la 
131 de milioane de mărei, 
- Trebue devi să recunoastem că regimul actual este foarte favora- 


bil pentru marea industrie şi că acuzaţia de „comunism este o simplă 
calomnie. 


PROGRESUL MIJLOACELOR DE COMUNICAȚIE 


Ponte niciodată în istoria omenirii, progresele tehnicei n'au fost 
mai rapide și mai profunde, decit în secolul al XX-lea. Pesimiştii sus- 
țin că ceea ce se cistigă dintro parte se pierde dintr'aita, şi că fiecare 
progres are dezavantajele lui, 

Lucrurile nu se petrec asa în realitate: fiecare invenție nouă 
adaugă un plus la confortul vieţii, fără ca vechile posibilități să fie 
destiințate, Iată bunăoară carul mijloacelor de comunicație, Franța 
este, în Europa, țara care are cele mai multe automobile în circulație, 
Cu toate acestea, numărul cailor n'a scăzut dela războlu încoace: po- 
porul francez foloseşte și tracțiunea mecanică, si cea hipomobilă, şi 
adăugarea noilor mijloace n'a făcut decit să sporească numărul total 
al kilometrilor parcurşi, Se călătoreşte mai mult şi se transportă mai 
multe mărfuri. 

Alt exemplu ne este furnizat de Uniunea Sovietică, Se ştia că 
vecinii noştri dela răsărit! posedă una din cele mai buna aviaţii din 
lume. Aceasta nu-i impiedecă să dea toată atenţia desvoltirii celorlalte 
mijloace de circulaţie. Astfel capitolul transporturilor fluviale prezintă 
sporuri imense în ultimii ani. Sub conducerea lui lejov, comisarul 
poporului pentru transporturile pe apă, lungimea căilor fluviale care 
sunt utilizate pentru transporturi, a crescut, în timpul celor două 

lanuri de cinci ani, dela 71.000 de kilometri, la 92700 de kilometri, 
cantitatea de mărfuri transportată a crescut dela 18 milioane de 
tone, la 70 de milioane de tone. 


Se vede deci, cum se pot aplica Invenţii noi şi desvolta în acelaşi 
timp folosirea mijloacelor vechi, 


D. GEORGES DUHAMEL 


De o fină stingăcie, camuflat sub lentilele ochelarilor, aşa cum 
a apărut cu ocazia conferinței sale, D. Georges Duhamel aduce ex: 
traordinar de mult — intti numai fiziceste — cu eroul d-sale D. Sa- 


"ed 
. 


MISCELLANEA 169 


14 paralelă, 
javin, Ca material de ordin spiritual pentru o pronun Patul. 


toarele date, culese din însă iyis 
ara T faut (aceasta inseainni mult, pentrucă e o e 


tiune de talent şi predilecție). Ce iia a RR 
amă bătrină („pe care sun 
a A ii SE sunt vorbele d-lui Salavin din Jurnalul său, ca 
carea sy înc ue weg civilizatiei. D. Salavin 
doi au vede 
E nora de. sfinţenie a oamenilor, dì Duhamel crede că de vină 


sunt cinematograful şi radio-ul mărturisesc că este o oarecare diver- 
, Ca deosebiri, putem cita: 

ii beci social: D. Duhamel A kanaa ae Biag? mea 

| rte greu să precizez cu 

ereng noile s ba seuză, putem spune că.. norocul e ure 
D. Duhamel serie romane și se "strâdueşte prin mei da re 

să convingă omenirea că civilizaţia nu-i de noi, că apți îi ma a 

cultură o au pimai tei ce huzuresc, şi că pumni é irria 

cultură, pentrueă crecazi elite; di Salavin e mai nee aer clară 

jurnnlui cu ambiția omului care fine „coùte que eonte" să facă . 

trospectiunė, şi nu reuşeşte nici în două volume să te g 

sine însuși. 


y i 

: i rtanță cine a fost întii: di Duhame 
sau da Parra pre pe dee că fac amindoi parte dintro serie 
de oameni fericiți. 


CULTURA ÎN ITALIA 


i zece ani, nivelul cultural al Italiei a sufe- 
rit Siza tr g scădere Cultura a fost înlocuită de o educaţie 
militară care glorifică orice act de agresiune. SPAL 

Deşi, nu s'au publicat de mult cifre statistice în Italia, totuşi 
unale comunicări ale lihrăriilor arată regresul culturii italiene. În 
1922 snu tipărit în Italia 11.294 de cărți. Dar în 1426, spune Prezz sto 
lini, nu sau mai tipărit decit 5353 de cărți, Se vede importanta Pr 
dere a numărului cărţilor, scădere care continuă, de oarece în 
Biblioteen Naţională din Florenţa, care trebue să primească toate pu» 
blieaţiile, nu a primit decit vreo trei mli de cărți. 

Periodicile au suferit de asemeni o scădere. In jurul lui 1921, apă- 
reau vreo 10300 de publicaţii in Italia. Astăzi, nu mai apar decât vreo 
4400. Cultura italiani devine şi mai îngrijorătoare, dacă trecem la 
ideile conținute în aceste cărţi și publicaţii, căci trebue să glorifice 
orice acţiune a guvernului, Astfel, mizeria este proclamată ca o virtute, 
războiul este gloritieat, şi cine nu se supune, este persecutat. 

De aceea o mare parte dintre intelectualii din Italia se îndreaptă 
către mișcările democratice şi caută să ţină în curent poporul cu cele- 
Jalte mișcări culturale din afara hotarelor —evident cu riscuri insem- 
nate, 

Din cauza economiei și a filosofiei regimului —literatura fascistă 
ešte foarte pesimistä —lar descompunerea personalităţii se trădeară 
prin cinism sau misticism. 

Astfel Papini arată cñ războiul este folositor agriculturii, dè- 
oarece păminturile se ingrașă datorită cadavrelor omeneşti nume- 
roase, lar în 1929 a susţiunt dreptul de a sectie prost. 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Marinetti a glorificat în „Aşa” războiul etiopian, spunind că 
războiul este frumos, deoarece „loviturile de tun şi gloanţele de mi- 
traliere, cîntecul soldaţilor, liniştea morţii şi mirosul de putrefacție 
creează o simfonie”, 

sc i bătrini italieni au rămas însă la subiectul lor preferat: 
adulterul, 

Cartea lui A. Moravia: „Ambiţiile ratate” arată desorientarea ac- 
tuală a tineretului italian. 

Eroii lui sunt cinici, sceptici, obosiţi, plictisiţi. 

Se intimplă că unii seritori tineri în decadența lor, dar nu 
“descopere mijloacele de a ieşi din cercul vi în care sunt angre- 
naţi. i 

Pe de altă parte, mulţi intelectuali de seamă au trebuit să pă- 

as Italia, ca Francesco Nitti, Guglielmo Ferrero sau Arthur Tos- 
canini, 

Mulţi scriitori vorbesc de anti-capitalism, dar nu au reuşit încă 
să găsească un drum clar. Este de presupus însă că se vor schimba 
multe în cultura italiană şi că ea va ieşi din actualul ei impas. 


TEATRUL DE COPII IN RUSIA SOVIETICĂ 


Nu existau teatre de copii în Rusia înainte de 1920. 

Astăzi sunt 104 teatre de copii în Rusia. frecventate de milioane 
de copii, Moscova, Leningrad, Arkhangelsk etc, au numeroasa tea- 
tre de copii 

Mulţi actori, dramaturgi, compozitori, decoratori şi regisori lu- 
crează pentru teatrele da copii, 

asemenea sunt da n populare teatrele cu marionete, ca acel 
al lui S. V. Obraztsov. 

Asttel Teatrul de copii din Moscova, cu numele de „Tinărul Spec- 
tator", a dat 4.896 de reprezentații cu participarea a 2.535.000 specta- 
tori, în ultimii zece ani. Multe ori acest teatru s'a deplasat în uzine 
ză la țară. Copili nu plătese decit a şasea parte din costul unui 

Marele regizor K, S. Stanislavski, fiind întrebat cum trebue să 
joace un actor pentru copii, a răspuns: „Ca şi pentru adulți, dar şi 
mi n 

piii sunt un public impreslonabil, participind la o i 
dar compari de asemeni un publie toare ariei ia 
a ei intervin în ac simpatizind pe 
e Coari altuia, cazi pc Ata cobai cata 

n foqer, copiii găsesc tablouri şi explicaţii cu privire la eveni- 
mentele tratate în piesă. In aceste 
zacusca p acte ei comunică impresiile lor 

Intre teatru și şcoală se stabileşte o puternică legă 
regizorii cer adesea copiilor scene din viaa lor pre Pier greieri 
li se citesc piese şi sugestiile lor sunt folosite apoi de regizori. 

A fost un timp cînd erau suprimate din teatru povestirile fan- 
tastice, sub cuvint că copiii trebue să fie mai intii instruiți. Astăzi, 
această prejudecată a fost înliturată, şi basmele sunt prezentate co- 

iilor. Astăzi să dramatizezi pentru copii povestirile lui Andersen, 


ușkin, fraţii Grimm, Perrault, sau se joacă G i 
Dickens, Mark Twanuşa, Jules Verne | ogol, Ostroski, Molière, 


MISCELLANEA 171 


lism. 
| teatru iru copii este impregnat de rea sk 
T Marile 1935 De enioiai dramatizarea „Insulei Misterioase”, 
les Verne. $ ă 
e dr utilizează marionetele pentru toate povestirile care nu ar pu 
tea fi jucate de actori, re se ii i 
ili participă cu tnawflețire şi la acțiunile acestor p „ cerind 
Maareh need tehnice, în timp ce guvernul Republicei dă cea 
mai largă ocrotire teatrelor de păpuri. 


JUNGLA CEREBRALĂ A UNUI TINAR REGIZOR 


Revistele de specialitate servesc deseori refugiu filozotiloe 
rataţi care nu-şi mai pot găsi teren prielnic în pe sila, de Mare iata 
artă şi cultură generală. Redactorii şi cititorii obisnuiti al rev 
medicale tehnice, financiare, militare etc., sunt bucuroşi de a acorda 
ospitalitate articolelor cu un conținut mai abstract, primindu-le însă 
de obiceiu cu prea mare uşurinţă fără a le controla temeinitia şi se- 
riozitatea 

Nu trebue să na mire deci prea mult faptul că o publicație tehnică 
cum e „Revista Gazelectra” lasă să apară în numărul ei din Noem- 
vrie 1938 un articolas „inofensiv al tinărului regizor Haig Acterian, 
în care autorul îsi bate joc tocmai de spiritul şi scopul i. Cu 
accente de adincă tristețe, filozoful „tinerii generaţii“ de timpuriu tm- 
bătrinită, deplinge felul de a fi al europeanului civilizat, care în loc 
să accepte „libera trăire eu riscul tuturor pericolelor obişnuite ale 
naturii” a preferat să declare acesteia „un războiu de lungă durată”, 

„Încercăm absurd să ne pr eg pe rame rc 

duri, peste şerpi, peste pan eoparzi, ipopotami ş y 

eap patetic filozoful de circumstanță. Nu ne dăm seama că 
aceasță luptă e zadarnică, că ea este o operă de distrugere a lui Dum- 
nezeu, că am ca noastră orgolioasă civilizată, europeană esie nega 
puterilor divine, că acţiunea omului european este o greşală, ea fiind 
cu aparenta sa carcasă tehnică (mindrie prost înțeleasă a civilizaţiei 
europene) un punct mort. In loc să luptăm cu natura n'ar fi logic să 
fim prietenii naturii, dar prieteni adevăraţi, nu asasini în admiraţia 
victimei? Ar trebui să fim prieteni cu stelele, munţii, pădurile, serpii, 
panterele, leaparzii, ipopotamii și crocodilii, Am convingerea că nu 
este o abaurditate, că esta posihilă o prietenie adevărată cu 
că răul şi pericolul nu sunt întrun leu aprig, ci în răul gi pericol 
constituției noastre palho-fizice, în mersul gresit al gindurilor noas- 
tre pe care leul îl simte, pentru care el ne atacă”, 

Cu toată „convingerea“ așa de adincă a d-lui Acterian, trebue să 
o spunem pe sleau că n'am îndrăzni să veriticăm în practică perspi- 
cacitatea spirituală a unui Ieu și credem că nici d-l Haig, încărcat de 

tele strămoşilor, n'ar cuteza acest lucru, Puţini se vor găsi ne- 

nii care ar accepta idila junglei visată de tînărul Haig, care sar 

încumoeia să se joaca de vaţi ascunselea cu jaguarii, să se culce cu 
panterele sau să lase pe copiii lor în seama crocodililor, Păcat că 
serpii, leoparzii şi ipopotamii n'au învățat încă alfabetul latin ca să 
poată descifra toate aiurerile poetului nostru, căci ar fi desigur pri- 
mii care ar refuza „libera trăire”, propovăduită de d-l Acterian. 

Furopeanul civilizat care ucide animale sălbatice de frică sau 
din distracţie, ne apare mult mal uman delt tinărul nostru filozof 
care vrea ca toate viețuitoarele să moară pur și simplu de foame. Căci 
e greu să înveţi pe un leu sau un tigru să se hrănească cu iarbă sau 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu fasole. Dar chiar dacă am reuși acest lucru n'ar însemna oare 

paate tot „o o sada Cm aro bage ÎN a N e Intre nimicirea 
r, pan or, leoparzilor, ipo or sau crocodili] 

devorarea fructelor, cerealelor, ridi i 

este decit o chestiune de nuanță — toate fac parte din „dumnezeasta 


Sau poate d-l Haig Acterian a descoperit secretul de a-și itre- 
ţine corpul păcătos numai cu aer şi căldură solară? In cazul acesta 
tot universul îi va fi pe veci recunoscător. Deocamdată, ar fi bine to- 
tuși ca d-1 Haig să-și mai scoată din cap pe leoparzi, pantere şi alte 
fiare sălbatice; căci acestea nu prea se împacă între ele şi adunate la 
un loc în creerul cuiva, încep să se sfiṣie şi produc adevărate ravagii. 


NICANOR & Co. 


şi între 
chiilor, cepei şi a usturolului, nu 


RECENZII 


MIHAIL SADOVEANU: Ochiu de urs. Ed. Cartea Romi- 
nească, Bucureşti, 1938. 


vestirea nudă a „Ochiului da urs“ reduce, în ciuda recenzen- 
dea a adincă, prelungită, a vieţii din cele o sută şi vrea şat- 
zeci de pagini ale nuvelei. Nicula Ursaki, nana Floarea, Onu Bezar- 
barză, ursul, pădurea, negurile, dincolo de existența lor individuală 
care leagă narațiunea, sunt la d-l Sadoveanu fețe ale unul element ul 
tim şi cel mul durabil; natura. 

Dacă din presentimentul viitoarei nenorociri de caro e stăpinit 
Ursaki, împingind el însus, cu disperare, lucrurile spre tragicul lor 
dvenodămint, am face cumpăna întregii nuvele, n'am înțelege decit o 
jumătate din cuprinsul „Ochiului de urs“ şi n'am găsit nicio justiticare 
pentru a doua jumătate, cea mai semnificativă, începînd tocmai dela 
moartea Anei și mergind spre un sfirsit stenic, liniștitor, Dar autorul 
n'a ținut seama de o regulă primară a prozei epice, potrivit căreia eve- 
nimentul care desnondă totul trebue să coincidă cu stirşitul cărţii, Și 
n'a ţinut seama de acest lucru, fiindeă în intenţia sa nu era numai o 
simplă povestire, ci o expoziţie bogată a universului armonic în care 
oameni, plante şi gize se intilnesc și se cunosc. Numai pe planul acesta 
n doua parte a nuvelei are o deplină și importantă justificare, demon- 
strind forța cu care natura învinge moartea și o acoperă cu un elan 
mereu linăr, veşnic, de viaţă 

impăratul acesta al lumii, care e omul, trăeşte în literatura d-lui 
Sadoveanu în tovârisia nemijlocită a codrilor şi a jivinelor, a ierbii 
mici şi a gizelor, între mintea unora şi a altora nefiind disproporţia cu 
care suntem obişnuiţi în viața noastră civilizată. Culi Ursaki are o 
adevărată dispută, din ochi şi din gesturi, cu „impăratul urşilor” care-i 
tură şuneile de cal de sub podul Mochstandului, şi se ceartă cu gai- 
ele şi cu jderii. Vidra, căpunca cu care se duce la vinat, are pentru 
Culi o inteligenţă dela care ar putea Invăța oamenii, „Vidra nu ştie 
să cotească și să serie, nici săvirgeşte atilea mălieatrii de mirare ca 
omul, dar cunoaşte altele cu mult mai ager decit noi, simțind de de- 
parte pe dușman ori cind avind înştiinţare despre nenorocire”. 

Dacă ar îl vorba numai despre o natură în înțeles didactic, n'am 
privi decit elementul aparent al prozei d-lui Sadoveanu, Dar seriito- 
rul tămureşte în „Ochiu de urs” conceptul natură înauș, așa cum şi-l 
explică dinsul. Pe deasupra persoanelor — şi prin persoane ge Inte- 
jege la d-l Sadoveanu şi codru! și pasărea și animalul din pădure sau 
din cimp — există natura care se în aceste felurite exem- 
plare si le domină. 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Luînd ca un termen de comparație cunoscut principiul armoniei 
universale şi fenomenale originar pe care Goethe îl vedea la rădă- 
cina fiecărei existenţe, reducind universul fenomenologie la un prin- 
cipiu unic, originar, am putea sugera ce înseamnă „natura” în proza 
scriitorului romin, Numai un alt moldovean, Calistrat Hogas, la vre- 
mea lui, a mai trăit la fel de intens sentimentul acesta al naturii, pe 
tare o recunoștea şi în formele el cele mai diferențiale, 

Natura în proza d-lui Sadoveanu e o împărţire oraţională, su- 
pusă voinţei exterioare a Ziditorului. Ea e dominată de spirite bune 
şi rele, cari mină soarta oamenilor, a vitelor și a plantelor, aidoma 
ra ones populare din care autorul şi-a alimentat îmbelșugat lite- 
ratura, 

Alături de „Ochiu de urs”, prozatorul a pus sub aceeași copertă 
şi „24 Iunie“, care, cu cea dintii, formează o unitate de nedeslipit, In 
înțelesul obişnuit, „24 Iunie“ nu are subiect, Raruca apare şi dispare 
cu un nufär în împărăția bogată a bălților, Mitrea Pasciruş, cu tot 
pitorescul personalităţii sale, mare nici o culoare epică si rămine 
pierdut în rogozul care-l înconjoară, Spre nici unul din oamenii cari 
umplu balta nu sa indreptat seriitorul cu precădere, din nici unul 
s5 a făcut eroul în jurul căruia să se inoade şi să se desnoade lucru- 

e. 

„24 Iunie” îşi găseşte un sens şi o înaltă valoare literară în ex- 
poziţia diversă a naturii, pe care o face scriitorul, purtat de barcă în 
lungul unui crac de baltă, unde-și au aşezările numai păsările ciu- 
date ale împărăției apelor, şatrele de rudari ṣi cite un moş Mitrea 
Pescăruş, uitat de lume cit şi Culi Ursachi. In trecerea printre tres- 
tli, sălcii şi ochiuri de apă, scriitorul desluşesşte înfățişerile mari şi 
rare ale naturii. 

„Înainte de a ajunge la saleimi, m'am oprit între papuri nalte, 
căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se sbenguiau cu gla- 
suri, cirefiri, clămpăniri de plise şi bătăi de aripi, toate neamurile 
de sălbăticiuni aripate — dela lişită pină la lopătar, Erau Și cele două 
speeli de giste, și cele douăsprerece neamuri de rațe, și mierlele, şi 
privighetorile, şi ochiul boului. Era un sobor rar, pe care l-am mai 
văzul în viaţa mea poate încă de două sau trei ori. Era jocul luminii 
şi al bucuriei de a trăi dela mijlocul lui Iunie, cind soarele a ajung 
la cursa lui cea mai înaltă pe cer. O usoariă adiere a trecut prin flori 
şi mi-a răcorit fruntea; m'am simțit într'o clipă de sănătate deplină, 
înfrățit cu toate, liberat de dureri şi de ginduri”, 

La un scurt interval, scriitorul se întilneste cu o nouă „viziune“, 
cum insuş o numeşte: 

„Citeva clipe am plutit pe lingă o fereastră perdeluită cu săleii: 
era o deschidere, din canalul pe care pluteam, în spre un cot de giriä. 
Dintr'odată am auzit acolo zgomot de plescăiri în apă şi am văzut 
roind curcubee de stropi. Erau cormoranii la vinat. O parte din fa- 
milie gonea cu bătăi puternice de aripi albitura (cum spun pescarii 
peştelui mărunt) în cotlon, şi alții întulicau cu pliscurile, După ope- 
ratia asa, stiam că se adună la mal; cel care au cules îşi deşartă mu- 
şele şi se face împărțeala“, 

Al treilea „spectacol” prilejuit autorului de plimbarea sa prin 
Impărțirea aceasta de ape, este al şatrii de ţigani, din care, pentru pu- 
ținătatea locului pe care trebue să-l ocupe această dare de seamă, nu 
putem reda decit un scurt și insuficient fragment, 

„Intr'adevăr, în corul care se întocmise Intro clipă în ghiol, de- 
osebeam glasuri subțiri de fete; cîteva din aceste fete aveau în jurul 
frunţii coroane de păr de un blond cinepiu, Ochii acestor rudăresa 
blonde se cuvenea să fie verzi. Limba în care cinta lain era „rumi- 


RECENZII 175 


neasch trinsa străin şi vechiu, Versurile cu- 
p- e pe A, în alte împrejurări, le-aş fi so- 


cotit cu totul lipsite de cuviinţă. Copiii aceștia continuau, însă, cu 
nevinovăție un ritual al generaţiilor”. PAR S 
Mai departe ceva, toată atenția scriitorului reținu fe Da 
ca, „d făptură ce mi se părea uimitoare sub er eee cae $ 
atinin cu ignominia, ca florile bălții cu magma ada rii 
ghiolului” şi în această tiniiră femeie care apare ca 0 
mere de SA Rita să-mi spuie ori să nu-mi spuie 
nene 
uit te cintärese şi te-am prețuit. Ajongemi nasul tău c 


ii imn în gara paanan Sa erat i Maa 
ace ar) ea sp uscă nomolul; să nu mai 
Domnului să ti se usuce buzele cum se rue gras A vurk, să Aa 
parte să fumezi tutun din banii mei. Şi c v pasde 
i „ca să te saturi de ra u pe parale 
avot o) oaea per din depărtare Raruca iubitul care i-a min- 
26 a tag vă. mos Mitrea Pesciruş, vorbind cu lucrurile şi răspun- 
zind tot el pentru ele, un intreg cu balta, cu pestii, cu Liana > kane 
stuful, şi asigurindu-l pe scriitor că a doua zi în zori va pe A arsa 
ditä chiar pe impăratul erapilor, Mog Mitrea poranne iri 
toată istoria de dragoste a Rarucăi cu Sandu Dălcăuș, în ag n fra 
fel expoziţia pe care d-l Sadoveanu a deschis-o asupra arme pari 
ghiolurilor, expoziţie aşezată ln solstiţiu, In miezul cel mai re 
anului, cînd totul, om şi plantă, cer şi pasăre, zi şi noapte, artă ş ig- 
nominie, ti apar scriitorului egale, deplin îndreptăţite la viaţă, RSE 
Cole două nuvele ale volumului sunt o evadare, ca ni ai 
literatura din ultimii ani scrisă de d-l Sadoveanu. a a AR 
trăim, dacă nu o justifică, cel puțin o explică, Silința sa sea va 
merge spre uitarea tuturor problemelor care tormează tabirin in jian 
tii moderne, în care nu omul, planta și sălbătăciunea la un nud eri 
nici oamenii între ei nu mai sunt „exemplare egale ale principiulu 
unie: natura, egal îndreptățite la viaţă, Temperament liric şi con- 
templativ, ințelegind să izoleze arta de viaţă, d-i} Sadoveanu se sas 
trage în codrii necăleaţi de civilizație $i In bălțile cele mai uitate, 
dorinta sa de a găsi „umanitatea“ în înțelesul el cel mai larg şi de a 
se simţi „intro clipă de sănătate deplină, înfrățit cu toate, eliberat 
de dureri și de ginduri”, si: i 


CONSTANTIN KIRIȚESCU: Făclii stinse. Ed. Cartea Ro- 
minească, 


Sub acest titlu 4-1 Constantin Kirițescu a strins un mănunchi dè 
portrete de profesori, pe care a avut prilejul să-i cunoască de aproape, 
Om de şcoală el însuși autorul acestor portrete aduce în zugrăvirea 
lor o înţelegere pa care dealtfel ne-am obisnuit so preţuim din acti- 
vitatea d-sale literară de pină acum: d1 Kirițescu a consacrat pro- 
fesorimei noastre neuitate volume de nuvele, dintre care Printre apos- 
toli trebue menționată în primul rind, 

Evocările acestea, ale eroi rara nege se pi pura 
elegiac şi solemn al unor pan ce fune sunt p - 
ciune "de pitoresc. Figuri ilustre ca Spiru Haret, Doctorul Istrate,. 


176 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Ion Bianu, stau alături de altele mai obscure dar evocate de d} Ki- 

viţeseu cu tot atita dragoste și zugrăvite cu tot atita expresivitate ca 
celelalte. 

y Faţă de aceste figuri de dascăli uitaţi, dar care pe vremuri au 

avut partea lor de merit în evoluţia Şcoalei romineşti, autorul Fä- 

cliilor stinse arată o simpatie pe care nu se sfiește să şi-o exprime în 

rînduri de-o sobră emoție: i 

„Cind proiectorul amintirilor își aruncă snopul de lumină peste 
freaca întunecată a trecutului, ochiul se opreşte intii pe icoanele mari, 
dălțuite cu vigoare, ori zugrăvite în culori vil, Numai cind scotocim 
cu stăruință ungherele, scoatem la iveală şi figurine ce stăteau pitite 
cu sfială în penumbra planurilor secundare, Cit de preţioase sunt 
însă unele, cind scuturäm depe ele praful grămădit de vremuri şi le 
scoatem în relief cizelatura delicată”! 

In evocările acestor „figurine” d-l Kirițescu pune multă duioşie 
şi multă plasticitate, Ce tip pitoresc, de exemplu, este acel Papă Fran- 
chetti, dascăl de muzică, cu o lipsă de metodă atit de originală! Sau 
înntomatică apariție a pedagogului Sachelarie — Săcălău, „adus din 
umeri, cu o bărbuță, ce fusese odată roscată și acum era decolorată 
ca un steag ce-a stat mult în soare şi în ploale, cu o redingotă roasă 
şi înverzită şi cu o gambetă, pălărie tare şi demodată...”, 

Se cuvine, poate, cu dintre aceste „portrete de dascăli” cum, ar- 
haic şi familial, le subintitulează autorul, să desprindem pe acela al 
lui D. D. Patraşcanu. „Un nedreptăţit spune d-l Kirițescu. Evocarea 
lui, de către „un fost coleg şi adversar” constituie, pe lingă toate stra- 
lucitele evocări ale volumului, o pagină de omenească şi superioară 
înţelegere, Nenorocul politie îl urmăreşte pe Pătrășcanu chiar şi în re- 
numele lui literar: atit e de mare prostia omenească! D. Kirițescu, ju- 
decid acum atitudinea sinceră a lui Pătrăscanu în timpul războiului, 
începe, prea tirziu pentru omul care a murit, dar foarte folositor pen- 
tru păstrarea amintirii Iul, reabilitarea morală a unui scriitor de va- 
loare, singurul nostru mare umorist, dela Caragiale pină astăzi, 

Prin tonte aceste calități, de artă literară și de adincă omenie, 
cartea d-lui Kirițescu merită o lectură atentă si un elogiu sincer. 

A 


P. P. NEGULESCU: Destinul omenirii, vol. I. Bucureşti, 
Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II", 1938, în 
8, 480 p. 


In Biblioteca filosofică, seria inaugurată nu de mult de Fundaţia 


pentru literatură şi artă Regele Carol II a apărut substantiala carte a 
d-lui P. P. Negulescu. Alături de mult discutata Yoga a d-lui Mircea 
Elinde, de studiile serioase de teatru ale d-lui Camil Petrescu; alături 
de Estetica d-lui Tudor Vianu, plină de lucrări noi, cu totul originale; 
lingă investigațiile în subconștient ale d-lui Ion Biberi şi recent apă- 
ruta lucrare a d-lui Gherea: Le moi et le monde, pentru a nu mai po» 
meni de esseurile filosofice ale d-lor Lucian Blaga și M. D. Ralea — ală- 
turi de toate acestea, într'un fel dominindu-le, Destinul omenirii apare 
ca o preveatire şi ca un indicator. 


Dacă i sa reprosat adesea Rominului rm ile re rare în 
lucru, lipsa posibilităţii de a se concentra îndelung, răbdător, cu 
totul unei cercetări, această lipsă nu a fost împlinită decit rareori, 
prin munca unora puţini şi răzleţiţi, 


RECENZII 177 


Sufiul larg, epic, ostenirea în meditații nesfirşite pentru o operă 
temeinică, Indreptar unei epoci, chintesentă a unor bilanțuri strict ti- 
nute, se pur a-i fi necunoscute, in e Rominului. 

:  Pwinii insă, dintre ceilalţi, dintre cei cure cunosc truda pentru 
adincirea problemelor capitale, vitale, se găsesc şi ei, 

. D- P. P. Negulescu e unul din cei puţini, Geneza formelor culturii, 
Destinul omenirii sint lucrări masive, expuneri stătoase, pe 'ndelote a 
unor valori de circulaţie mondială, a unor idei noui, caracteristice spi- 


ritualității, mentalităţii moderne. 4 

DIP P. Negulescu, cu un desvoltat sim al nuanţelor, cu stilul 
său oratoric elegant și subtil, oficiind parcă — sacerdotal, dărueşte 
în Destinul omenirii, tinerimei mai ales, cheia de boltă a înțelegerii 
rerig? i poliuoe, pomme s 4 m Er a Rat gat 

că; n expunere, prima parte a . 
păm pp Fan nis de idei. Claritatea noţiunilor date cu privire la for- 
mele de viaţă, preconizind dominaţia rațiunii asupra al 
căror veto, azi mai ales, este greu de ascuns cu spolala unei—doar nu- 
mite—culturi, face din opera recentă a d-lui P. P. Negulescu un 
tar, un ghid labirintului ce-i este dat să-l prea omul civilisat, omul 
modern. Şi profesorul s'a gindit mai ales la tineret, 

a ro de viaţă ale Sati sint analisate fiecare in parte, 
sint ju te paralel, com) 

Deşi uneori, dat fiind locul pe care autorul îl ocupă în societate, 
e împiedecat să ia o atitudine lămurită de-o-parte sau de alta, de pars 
tea care e criticată, ori de partea adevărată, prețuilă; totuşi o dialectică 
sirinsă, o consecvenți, un tact — acelaş în toată ampla lucrare — coor 
donvază ideile, dă omogenitate materialului. Cauze, consecințe: des- 
crierea, ri man arte evenimentelor pe care le trăim, formează miezul 
unde se polurizează pronosticările deduse logic, riguroase. 

Pronosticările făcute justifică prevederile. Seriositatea pronos- 
ticărilor pornite dela o bază științifică, rezistă criticel ori cit de minu- 
pioasă şi ori cit de exigentă. 

Sint analieate, sint discutate, disecate în lumina documentelor, a 
isvoarelor de ultimă oră. formale de viață contemporană: democraţia, 
capitalismul; bolsovismul și statele totalitare. 

Destinul omenirii este atit de tragic cit, mai ales, evenimentele 
din ultimul timp lasă să se intrevadă? 

Care Sint cauzele? Instituţiile? Schimbarea lor? Nu, Mai ales 
schimbarea oamenilor, E o concluzie la care se ajunge, Dar pentru d-l 
P. P. Negulescu o concluzie e generatoare de alte noi suporiţii de noi 
neliniști, de alta întrebări. Se pot oamenii schimba? Intru cit oamenii 
sint vertectibili! Intrebări la care autorul va răspunde în partea a Ii-a 
a lucrării sale, 

Sint lăsate suficiente posibilităţi de a întrevedea încrederea fn- 
trun mogne 4 precandi eg mape atoan pe ea poate suporta omul, 

A n ta măsură el va fi eficace, în ce măsură va 
sluji? Care îi sînt factorii i? Analizindu-i, vom putea cu- 
nonaste puterea reformărilor, rezultatul transformărilor. lată Intrebări, 
şi răspunsuri din partea a III-a a lucrării, 
yina, masiina en cotei taie ai saaie, e et A mot 

e „cu serioase şi variate, omenirii. inocu- 
lează un optimism săniitos, dinamizează. 


In prima parte—a lucrării, singura apărută, cu volumul intii, 

sint înfăţişate. Aspectele psihologice şi etice ale crizei contemporane. 
Titlul capitolelor schițează subiectul cercetării: 

I, Dela şomajul intelectual din Rominia la criza mondială. — 

IL. Criză de structură sau criză de adaptare”—INl. Procesul democra- 

tiei, — IV. Socoteala ca „— V. Interdependența economică 

şi rdiboiul mondial. — VI. Catastrofa din Wall-Street, — VII. ear terti 

D= VIII. Totalitarismul, A. Fascismul italian, B. Național-Socia- 


12 


178 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Rod al unei munci de cițiva ani, rezultat al unor meditaţiuni 
adinci, d-l P. P. Negulescu, consolidează în expunerea d-sale temeiuri 
cara începeau să se clatine. Risipeşte îndoell, pune în circulația puncte 
de vedere susținute şi tonice pentru tineretul romin, lăsat adesea în 
răscruce, fără directive. A A 

Nu o carte numai pentru tineret, dar o carte mai ales pentru ti- 
neret, e Destinul omenirii lucru care ar putea să reiasă şi din felut 
cum aînt privite stările de lucruri. 


intre două abisuri, autorul se strădueşte să țină muchia: 

„Eu nu pledez, nici pentru vfeuna, nici contra vreuneia, din con- 
ceptiile politice, economice sau zociale pe care, în vederea unui scop 
mai înalt, îndicat destul de limpede în titlul însuşi al lucrării, le trec. 
în revistă”, (p. 6). 

Greul cel mare e atunci cînd mal multe căi se deschid înainte, să 
ştii să alegi. Cu cit mai mult e important lucrul acest, cînd: De această 
alegere atirnă, fără nicio îndoială, nu numai fericirea noastră proprie 
ca indivizi, ci și buna stare a popoarelor din cure facem parte și mai 
ales, progresul general al omenirii, z; 

Mărturiseşte autorul nu doar că ar ti pesimist, ci „„prea optimist. 
Pe ee se sprijină această „titudine optimistă? — Pe faptul că: Lumii 
desnădăjduite de asi ti trebue în adevăr, mai presus de orişice, 0 tm- 
curajare. lar o asemenea întărire sufletească nu i se poate da dertt 
arătindu-i-se că drumul pe care trebue săi ia, ca să ajungă la o soartă 
mai bună, nu numai că nu este impracticabil, dar nu este nici 
prea greu. 


Destinul omenirii, asa cum autorul vrea, înlesneşte meditații pro- 
prii celor ce citesc cartea. Și dacă la adevăr trebue să ajungă fiecare 
singur, prin propria lui osteneală, indiferent dacă cetitorul a urmat 
sau nu un drum paralel cu cel al d-lui P. P. Negulescu, la momente 
date, ori numai la ţel— lucru ce se va vedea mai bine după lectura 
întregel lucrări —se vor întilni. 

ŞTEFAN POPESCU 


GEORGETA VIJIIANU, Indice bibliografic al revistei so- 
cietății „Tinerimea Romină“, 1880—1938. Bucureşti, Viaţa li- 


terară, 1938, în 8, 112 p. x 


E o inițiativă imbuenrătoarea aceea de a da un îndreptar, o tablă 
de materii generală pentru n te putea orienta în miile de pagini pe 
care ţi le prezintă colecţia unei reviste, Fără indice bibliografic, ma- 
teria dintro revistă e moartă, neutilisabilă. Dar iarăşi, un indice făcut 
de mintuială nu te ajută cu nimic, cel mult te încurcă. De aceea se 
cere riguroasă exactitate în indicarea paginilor cutărul ori cutărui ar- 
ticol, notație făcută cu oarecare regularitate, limpede. 


Revista societăţii Tinerimea Romină, care a apărut, timp de 
cincizeci de ani şi mai bine (între 1880—1938, cu întrerupere în vremea 
războiului) — a socotit materialul colecţiei sale demn să fie dat la 
lumină printr'o bibliografie minuțioasă. Asemenea gind e totdeauna 
bine primit. Cercetătorii serioşi, porniţi să întreprindă studii docu- 
mentate, vor avea de răscolit şin puzderia de articole ocazionale a 
revistei Tinerimea Rominăd, doar, doar vor întilni o referință demnă 
de crezare. 

Revista Tinerimea Romină, tinără în nume, bătrină însă în con- 
ţinut, a găsit în persoana d-rei Georgeta Vijlianu un model de constin- 
clozitate. D-ra Georgeta Vijilanu, posedind oarecare practică în minul- 


RECENZII 179 


rea figelor și unele cunoştinţe bibliografice, a ştiut să-şi organizeze bine 
munca ce | sa Ş 

După prefața, care să slujească drept călăuză în tabelele indrep- 
tarului, sa di intro introducere laconică, dar cuprinzătoare, istoricul 
Revistei Societăţii Tinerimea Romind: Succesiunea directorilor, modul 
de apariţie al revistei în decursul timpului. 

Repartizarea materiei din revistă, lucru dificil, a fost făcută cu 
mult discernămint, Despărţăminte, subdespăţiminte deschise în mă- 
sura necesităţii. Nimic pedant în clasificarea, pretutindeni o probitate 
vrednici de remarcat. 

Ce a încăput în scoarțele colecțiilor Revistei Societăţii Tinerimea 
Romină à dispus de hibllografă sub patru aspecte, astfel; indice biblio- 
grafic, indice de colaboratori, de autori recenzați și indice analitic. 
SR porta rod mă hg tg ora eie pă ag tm e 

Ş n nui e in n ntru bibliograf uni 
a Cea e Ses dA costă sale certa 
nut numele d-rei Georgeta Vijtianu, care, dovedeşte 
cupare serioasă pentru muncă aridă dar folositoare, ET i 
ŞTEFAN POPESCU 


PAUL LAHOVARY, Le Miroir d'obsidiane. Cu un frontispi- 


-g 2 vignete de E. Drăguțescu. Bucureşti, Le Moment, 1938, in 
' p. 


Nimerit lucru si ni se spună la începutul cărții vremea în care 
au fost acrise poemele cuprinse în gaun. Cale mai multe dintre poe- 
mele publicata acum de d-l P. Lahovary, au fost serise încă pe cind 
poetul era elev, chiar în clasă, ori în dormitorul internatului, en la 
penombre violette de la picilleuse au gaz, d Theure du dormir, 

Deși, din justificările făute de nutor în fruntea plachetei, reese 
i Vario arie pe băncile age rea: Be alese, totuşi multe 

poartă urmele 
m neinteresanie N nem pubere, dragi poetului, 

n osaigue sint cuprinse elteva pasteluri pline de remi- 
niscențe perimate, ca fond şi en expresie, Le puits 
digig te-ai, nu lipsite însă de un paias Pa a ucid 
Să ore peste un sentimentalism fad, simţiminte adinci umane. 

rue e poema din primul ciclu care se face remarcată prin 


Mon Dieu, je zena que dans ces maisons noires 
I est des geng qui n'ont rien fait de mal, 

Et qui, souffriront, zouffriront toujours... 
Pourquoi, mon Dieu, ceuz-lă sont-ils ici? 


O! Voyes-les! Toujours pâles et las! 
Seigneur, ils vivent sans savoir pourquoi, 
Ces grands meprisés du Destin! 

Mon Dieu, pourquoi ceuz-lă sont-ils ici? 


Cette ezistence est si longue pour euz 
En des villes grises et silencieuses... 

En des rues sales et monotones ! 

Mon Dieu, pourquoi ceur-lă sont-ils ici? 


Fără n fi o poezie realizată, merită să fie citată 
care fi infăţişază pe cei Toujours påles et las. pentru căldura cu 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Remareabilă deasemeni poema Contrition imparfaite. Aci, chiar 
o oarecare profunzime de gîndire, fără nimic original insă, ca idee 
mai ales: 
Christ! je tapporte enfin ce cour pétri de boue 
Que tu crois pour Vinfini 


Pastel (Le Puits, Fleurs, Leur Maison, Printemps), poesii religi- 
pase (Contrition imparfaite, La ballade des Clés), de dragoste (Avem, 
Automnale), în toate genurile o notă minoră, un verbalism sterp. 

In raport cu poesille care se termină aşa; 


„„.„ Mais rien que tAmour! 
sau 
Son Souvenir que jaimais tant! 


Apprehensions, poate fi considerată de o inspiraţie ceva mal ina- 
ripată. Sint In ea verauri care ar merita să fie citate; de pildă: 


Jaurais sur mon front las co silence géant, 


Dar care se pierd printre celelalte egale, cu un sbor fără înălţime. 

Dacă prin Le miroir d'obsidiane, poetul a prezentat totuşi o pla- 
chetă cu poeme suficient de construite, pe alocuri inspirate chiar, în 
versuri corecte, atent cizelate, aşteptăm ca acestor calităţi meşteșugă- 
reşti să li se adaoge şi altele, Atunci vom fi bucuroşi să avem a spuna 
numai de bine, 


O menţiune specială i se cuvine pictorului E. Drăguțescu, care 
prin vignetele sale a înviorat cu mult cartea d-lui Paul Lahovary. Ins- 
pirate direct din poema sub cara avea să se anine, fiecare vignetă ex- 
primă plastic ideea poetului, uneori completind-o, alte ori depășind-o 
prin expresivitate. 

ŞTEFAN POPESCU 


BALCANIA 1 1938 — București 1938 


Balcania este o publicaţie nouă, care apare sub auspiciile Socie- 
tăţii Macedo-Romine, Ea este menită să însemne un monitor de mare 
autoritate stiințifică, pentru problemele da cultură balcanică şi pen- 
tru problemele care privete relaţiile dintre poporul nostru și civiliza- 
iile popoarelor din sudul Dunării, 

Justificarea acestei apariţii o găsim într'o seamă de stări de fapt, 
care numai stăruese, ca altă dată, în bitaia şovăelnică a tot felul de 
controverse istorice. 

Peninsula Balcanică oferă unul dintre cele mai interesante com- 
plexe etnice ale Europei, Astfel: exlată filoane albaneze, aromine şi 
slave pînă in inima Greciei; există o imigrație greacă, cu deosebire in- 
teresantă, care s'a întins dealungul Traciei, Macedoniei şi Epirului, 
ajungind pină în Albania meridională şi pînă pe coastele învecinate; 
de asemeni, există infiltrațiuni bulgare pînă în miezul cîmpiilor vala- 
hice, tot aşa după cum infiltraţille romineşti au ajuns pină în vechea 
Berbie şi pînă la lanţul Balcanilor, 

Diversitatea grupurilor etnice, a raselor, a asezărilor omeneşti, a 
dialectelor, toate acestea creează probleme pasionante, pentru tot felul 
de cercetători dela istoricii propriu zişi, pină la folelorişti, etnografi şi 


filologi comparatişti. Prin ugezarea ei geografică, Peninsula Balcanică 


timp, n pe pină in epoca preistorică. Rareori, interferențele de or- 
din economic şi cul 


vătoare şi permanente. Sute de ani în şir, popoarele balcanice au fost 
înglobate, rind pe rind în aceleaşi sisteme politice, începînd cu cel ro- 
man şi continuind cu cel bizantin, slav sau turcesc, Acest fapt a cre- 
eat, în viața socială şi sufletească a popoarelor balcanice, comunităţi 
de simţire şi de atitudine în faţa vieții mult mai interesanta şi mai cu- 
gaere decit ni le poate indica aparența sau anumite prejudecăţi 


ce, 

. Pentru noi Rominii, adică pentru descifrarea problemei noastre 
istorice şi pentru caracterizarea definitivă a proceselor noastre de cul- 
tură, studiile balcanice reprezintă un capitol de cea mai mare însem- 
nătate. Expansiunea rominească în Peninsula Balcanică are multe as- 
per caracteristice. In Evul Mediu, so găsesc Romini în Dalmația, în 

roația, în Epir, în Tesalia şi în Etolia, iar mai tirziu alcătuese o 
„Valahie Albă” In plină regiune a Balcanilor. In secolul XIII se men- 
țlonează existenţa unor grupe de Romini în Tracia. Cercetările mo- 
derne de filologie tind să proclame, din ce în ce mai sigur, că prin 
unele aspecte ale ci, limba rominească este o limbă balcanică, Mai 
precis: că în afara indiscutabilel ei baze latine, aceea care formează 
Arpana reg limbii pgo influențele și raza balcanică în care 
sa format au avut asupra ei acţiuni dintre cele mai hotăritoare. Nu- 
mai vorbim de pi cere mi îndeobşte cunoscute: influența slavă în cul- 
tura Principa rominești, de legăturile bisericeşti pe care le-am 
avut pină în vremuri recente eu Peninsula Balcanică, de circulaţia 
scrierilor cu caracter apocrif ale bogomilismului sau ale elenismului 
decadent, de reucţiunile pe care le-am purtat paralel Impotriva stăpi- 
nirii turcești şi oarecum chiar împotriva celei ruseşti, ete., ete, 

O publicaţie care să se consacre cu metodă şi autoritate deplină 
acestor probleme vine la timp ca să împlinească un gol în cultura 
ereu pa pe va Prin a lumina întrun chip nou, mai liber de 

trecutu turile noastr - 

ze eu p o mar sara fla e de ordin cultural si poll 

mul cnet al Balcaniei are o înfiţișnre masivă, core 

sobrietate înaltă şi academică. Cuprinde studii de pin ea o pe În 

celanee bogată şi o seria de recenzii asupra lucrărilor cu caracter bal- 

peer intocmite cu o deosebită luare aminte. Publicația esta re 

actată în timba pentru a putea fi folosită cu uşurinţă de 
câtre cercetătorii de specialitate ai tuturor țărilor culte. 

Sumarul primului caet este următorul: Gh. Murnu: Les roumains 
de le Bulgarie Médiévale; Sextil Pușcariu: Anclennetă des établisse 
ments Macédo-roumains; N. Drăganu: L'anciennetă et Texpansion du 
Peuple Roumain d'après la toponymie, Tonomastique et sa langue; 
Th. Capidan: La romanité balcanique; N, Bănescu: Paradunavon-Pa- 
radunaris; AL Procopovici: La roumanită balcanique Sever Pop; L'atlas 
linguistique de la Roumanie; E, Petrovici: Lea éléments slaves d'ori- 
gine savante en roumain et les suffixes — annie, — enie; Dr. S. Tzo- 
varu: Une page Macédo-Roumaine concernant les débuts de ia vacci- 
nation anti-variolique en Europe; Vasile Christu: Lea Bulgares, ocuvre 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


inădite de Zamfir Arbore; AL Jordan: Les relations cuturelles entre les 
Roumains et les Slaves du Sud; Nestor Camariano: Contribution à la 
bibliographie des oeuvres de Rigas Velestinlis; Victor Papacostea: Es- 
quisse sur les rapports entre la Roumanie et l'Epire. Miscelanea este 
semnată de d-nii: Th, Capidan, Chr, Geagea şi Victor Papacostea, iar 
recenziile de d-nii: Th. Capidan, P. P. Panaitescu, Cl, Tsurcas, AL. Jor- 
dan, E. Dvoitcenko şi Victor Papacostea, 

O menţiune specială trebue să acordăm d-lui Victor Papacostea, 
unul dintre cei mai pregătiţi cărturari ai tinerei generaţii, care deşi nu 
apare pe niciun frontispiciu, este totuşi animatorul şi realizatorul 
principal al acestei demne şi interesante publicaţii, 


ION ZAMFIRESCU 


N. CARTOJAN: Cărțile populare în literatura rominească. 
(Vol. II, Epoca influenței grecești). Ed. Fundațiilor Regale, Bu- 
curești, 1938. 


Intre cărțile romineşti apărute în ultima vreme, lucrarea d-lui 
Prof. N. Cartojan, titularul catedrei de literatură romină veche dela 
Universitatea din Bucureşti, are dreptul la o menţiune specială. 

Studiile despre cărțile populare cu caracter apocrif care au cir- 
culat în țările romineşti au fost iniţiate acum o jumătate de veac, de 
către Haşdeu şi Gaster. Prezentind cele 61 de manuscrise care le şedeau 
pe atunci la îndemină, ei au lăsat impresia, care a stăruit multă 
vreme, că întreg materialul de literatură populară ce putea să ne in- 
teregeza a fost epuizat. De aceea, studiile în această direcție au fost în- 
trerupte multă vreme. In mod sistematic, ele au fost reluate abia de ct- 
ţiva ani încoace. Intre cercetătorii noștri respectivi, cel mai autorizat 
şi acela al cărui nume a pătruns în toate forurile străine de speciali- 
tate, este d-l Cartojan. Astăzi, materialul de literatură apocrifă şi po- 
pulară a crescut în chip considerabil. In biblioteca Academiei Romine 
se găsesc peste cinci mii de codice, dintre care, fireşte, n'au putut fi 
studiate în amănunţime decit o parte din ele. In primul d-sale volum, 
apărut acum citiva ani, d-l N. Cartojan sa ocupat cu scrierile popu- 
lare din epoca influenţei slavone, In noul volum, d-sa se ocupă cu seri- 
erile provenite pe calea influenței grecești şi neo-greceşti. 

Inainte de a intra în analiza propriu zisă a operelor care îl in- 
teresează, d-l N. Cartojan ne împărtăşeşte o serie de considerațiuni ge- 
nerale asupra influenței greceşti în țările române, 

Epoca Domnilor fanarioți a însemnat, din punct de vedere cultural, 
punctul culminant al influenței greceşti la noi. Legăturile noastre cu 
civilizația urecească sunt insă mult mai vechi. Domnii noştri au căutat 
legături cu Bizanțul încă din secolul al 14-lea, atunci cind statele ro- 
mineşti se aflau în perioada primei lor organizări şi cind nu se putea 
prevedea căderea întregei Peninsule Balcanice sub Turci. Există do- 
vezi că domnii romini îşi trimiteau copiii în Bizanţ, ca să înveţe în 
şconlele de acolo şi ca să se pregătească în vederea eventualei lor dom 
nii. Cind Bizanțul a căzut sub Turci, mulţi dintre reprezentanţii mobilt- 
mii, ai clerului şi ai culturii bizantine au luat calea exilului, către ceti- 
tile Italiei, devenind astfel agenţi propovădultori ai clasicismului şi pre- 
cursori ai umanismului de mai tirziu ai Renaşterei. Este posibil ca 
unii dintre aceştia să se fi îndreptat şi către ţările noastre, aşa cum 
ga întâmplat mai tirziu, la începutul secolului al 19-lea, cu exilaţii Ma- 
roi Revoluții Franceze. Nevoia de a ne organiza biserica, obiceiul din 


RECENZII 183 


lui Athoa, 
în ce mal frecvent al boerilor de a-și închina averile Munte 

ecua şi dorința de cultură a păturilor noastre sociale ce nara T 
oarecum să se configureze, toate acestea contribuiau ca numă! re- 
cilor care veneau şi se stabileau in țările noastre să fe mpg mai 
mare. Domnii gi boerii noştri aveau adeseori legături directe cu Grecii, 
ia Constantinopol. Dragomanii greci al Porții și truntaşii plutocraţiei 

fanariote, cu care Domnii noşiri veneau în contact des, erau toc 
acela care reprezentau cel mai mult sensurile culturii şi ale spiritua- 
lităţii grecești. Reacţiunile din Principate impotriva slavonismului au 
fost, adeseori, cu atit mal puternice și mal efective, cu cit au fost spri- 


mulţi dascăli greci, ale căror nume s'au legat, oarecum, de istoria 
Sai sedere culturale: Kerameus şi Pantelimon Ligaridis — aduși În 
de Vasile Lupu, Eremia Cacavela — unul dintre preceptorii lui 
Vimitrie Cantemir, Gheorghe Maiota — care instrula pe feciorii lui 
Constantin Brincoveanu, lon Trapezunţiul, Sevastos Kimenitul, ete, 
In fine, epoca fanariotă a contribuit în mod direct la afirmarea cul- 
turii grecaști, mai bine zis, la întemerea unel adevărate hegemonii a 
acestei culturi în țările noastre. 

D-4 N. Cartojan are convingerea că perspectivele pe care cultura 
groceaseh le-a deschis în sufletul poporului nostru au fost mult mat 
bogate decit acelea ale culturii slavone. Aceasta este ung dintre ideile 
directoare ale lucrării d-sale. Imperiul bizantin a păstrat legătura cu 
cultura clasică elină pină în ultima lui clipă de viaţă, In cuprinsul lui, 
creştinismul sa suprapus pe o puternică bază elenistă, ale cărui sên- 
suri au continuat să trăiască și să se manifeste vizibil în discuţiile 
dogmatice şi în luptele ortodoxe împotriva ereziilor, Vecinătatea cu tä- 
vile de cultură din Orient a făcut posibile o seamă de legături şi in- 
trepătrunderi culturale între Bizanţ şi civilizațiile olenice care întlori- 
seră în Siria, Asia-Mică şi Egipt. Prin secolul al 14-lea, în urma Cru- 
ciadelor, au inceput să se ivească în cultura bizantină şi influenţe tH- 
tarare apusene, coca ce avea să ducă la traducerea și popularizarea în 
limba greacă, în special, a unor romane franceze medievale, dintre care 
etle mai vestite şi care au pătruns şi la noi au fost: Pierre de Pro- 
vence et la belle Magueonne şi Paris et Vienne (vestitul Erotocrit), 
După căderea Bizanțului sub Turci, viața culturală grecească se fără- 
miţează şi se concentrează în citeva puncte, dintre care două au avut 
pentru noi o importanță deosebită: Fanarul cu Patriarhia din Cons- 
tantinopol și Muntele Athos, Pentru literatura populară, acesta din 
urmă arè o însemnătate exclusivă. Muntele Athos a fost pentru creşti- 
nătatea ortodoxă o adevărată „bibliotecă centrală”, în care se găseau 
toate textele vremel, privitoare la Sfinta Scriptură, la literatura litur- 
pică, dogmatică şi hagiografică precum şi la legendele apocrife. Clu- 
gării trimişi de aici în ţările noastre, fiè cu misiuni liturgice, fie ca 
area ir A perie inchinate, au adus cu ei multe din aceste 

ntre care au fost multe traduse şi 

Sormik de oi potias şi date In circulație sub 
j O a doun sursă de unde au răzbit la noi cărţi populare de prove- 
niență grecească a fost Veneţia. După căderea sub Turci, mulţi dintre 
fruntașii aristocraţimil şi culturii bizantine sau refugiat la Veneţia, 
“estate cu care Bizanțul avusese întinse legături politice şi economice. 
Desi prigonită de forurile catolice, totusi comunitatea grecească din 
Veneţia şi-a continuat cultul ei ortodox şi, mai ales, şi-a continuat ac- 
ţiunea ei culturală, care a culminat cu tipărirea capodoperilor litera- 
turii clasice elene precum şi cu cărți de liturgică ortodoxă. Domnii no- 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ştri care au avut legături cu Veneţia — între cari trebue să citim pe: 

I-Mare, Mihai Viteazul, Petru Cercel, Petru Schiopul, Constan- 
tin Brincoveanu, etc, — în mod fatal au venit în contact cu aceas 
colonie grecească și s'au resimţit, în diferite chipuri, de acţiunea 
culturală, Tipăriturile greceşti din Veneţia au început să fie din ce în 
ce mai apreciate și mai căutate de către domnitorii şi boerii noştri, 
fapt care avea să culmineze, fireşte, în apoca fanariotă, 

După ce stabilește în chipul acesta cadrul istorie şi împrejurările 
de ordin cultural care au dus la difuzarea în țările noastre a cărţilor 
greceşti, d-l N. Cartojan Incepe înfăţişarea analitică a acestor opere, 
D-sn întreprinde studii amănunțite, care pe alocuri iau proporţiile 
unor adevărate monografii, asupra următoarelor categorii de scrieri: 
Legende apocrife privitoare la Vechiul Testament, Evanghelii şi le- 
gende apocrife privitoare la Noul Testament, Prosopografii, Amulete, 
Minunile Maicii Domnului, Legende hagiografice, Legende liturgice, 
Drame religioase, Folklor medical, Literatură didactică, Legende isto- 
rară bizantine, Romane populare greceşti, orientale, italiene şi cavale- 
reti. 

Fireşte, spațiul restrina şi caracterul] informativ al unei recenzii 
nu ne îngădue să ne oprim asupra fiecăreia dintre acestea. Orica ca- 
pitol al cărţii d-lui N, Cartojan, reprezintă o muncă şi o contribuție de 
erudit, asupra cărea singurii indicaţi să se pronunțe în mod critic 
er pe copac rimă cepe ans interesant, şi necesar, să menţionăm ct- 

ra din aprecierile generale care ni le împărtășește i i 
încheiere al lucrării. TA P EEEN OA 

Literatura fanariolă marchează în istoria noastră culturală o 
pagină dintre cele mal importante. Bogiiţia de texte pe care s'a spri- 
jinit precum şi legäturile ei multiple cu atitea dintre culturile de 
bază ale lumii au contribuit ca această literatură să deschidă orizon- 
turi numeroase şi să impresioneze în mod deosebit sufletul rominese 
doritor de învăţătură. Elementele pe care le-au pus în circulaţia—le- 
gende religioase pline de graţie şi de pietate, romane cu colorit ro- 
mantie şi cu teme morale. povești cu fantezie bogată—ernu, am pu- 
tea spune, cum nu se poate mal potrivite pentru sufletul colectivităţi! 
rominești, pe atunci în proces de formaţie și în căutare de perspec- 
tive care să-l den o măsură adevărată n capacității ei de simtire, Fără 
această atmosferă, şi fără această etapi sufletească, m'am putea să 
ne explicăm aceptaron romantismului dela începutul secolului al 
19-lea, precum şi succesul de care sa bururat această mişcare în 
viața noastră culturală a timpului, 

Introduse în cea mai mare partè a secolului al 18-lea, aceste 
cărti populare au continuat să alcătuiascis lectura preferată a pătu- 
rilor noastre ţărăneşti în tot cursul secolului al 19-lea. Cultura apu- 
seană — se știe — ayen să aa desbală în cadru burghez, alcătuind spi- 
ritualitatea nouă a păturilor noastre orăşeneşti, pusă în slujba re- 
yenricărilor noastre sociale şi naţionale moderne. Succesul de care 
cărţile populare s'au bucurat în rîndurile păturii ţărăneşti au contri- 
buit ca ele să lase urme adinci, în folclorul, în arta profană și în îm- 
treaga artă religioasă a poporului nostru. Aceste influențe sunt atit 
de înrădăcinate, încît fără ajutorul textelor populare ne-ar fi Împasi- 
bil să descifrăm şi să interpretăm o seamă întreagă de manifestări 
caracteristice ale artei noastre poporane. 

„If ce priveşte limba întrebuințată în aceste cărţi populare, sunt 
de făcut citeva constatări cit se poata de caracteristice, Limba texte: 
lor destinate numai păturilor de sus este, în special în epoca fana- 
riotă, Iimpestriţată cu numeroase străinisme, care o fac pe alocuri 
de-adreptul neinteligibilă. Faptul se explică atit prin snobismul tim 


RECENZII 185 


domi- 
rin aceea că în multe privințe pătura de sus era 
Poe ban intimidati sufietegte de către srătnl In corp bezna 
rilor apocrife şi a cărților populare este clară și cu o tona ape 
rare: opere t parti astfel bem $- nu se Drvocupau de moda 
u aceste ac à 

Rau de interesele politice ale timpului, ci de a pune la moniin 8 
porului producţii într'o limbă cit mai limpede şi mai ferită de stre 

isme. 
zi Este interesant de ştiut că Emines iy etulune: nl da forme 
de limbă cit mai romineşti şi mai su vė, “a t roeng ies 
atenție, asupra cărților populare din secolul al 18-lea. Astfel, A A e 
lecţia lui de cărţi s'au găsit opere ca acestea: Varlaam și Ioasaf, 
manuserise din Acthiopica lui Niodor, un Erotoerit, un Hronograf, 
un manuscris vechiu din Minunile Maicii Domnului, Viaţa și minu- 
mile Preacuviosului Părintelui nostru Vasile cel Nou, Cuvint pentru 
viitoarea giudecată şi pentru sfirpitul lumii, Descoperirea sfintei pi 
dumnezeeştei liturghii, Serizoare de învățătură prea cuvioşilor şi de 
Dumnezeu purtătorilor părinți ce-au vietuit la pustie ete, Este proba- 
bil că din aceste cărți a luat o mulţime de forme, prin care a isbutit 
să dea limbii din poeziile sale, atît forța intuițiilor si a genintității 
proprii, cit și legătura e! adincă, structurală, cu sensurile şi tonalita- 
tea realităţii rominești, A 

Luerarea d-lui N, Cartojan marchează, în ştiinţa rominească 
modernă, un moment de victorie, Fa reprezintă o muncă nelncetati, 
de ani de zile, dusă cu o răbdare de anahoret și cu o disereţie care Il 

„caracterizează. In alcătuirea ei s'a lovit de dificultăţi neinchipuit de 
mari, Identificarea textelor si verificarea lor după procedeurile studii- 
lor comparatiste l-n obligat să consulte, timp îndelungat, opère din bi- 
hlioteci străine. Drumul, pe care multe din cărțile analizate l-au par- 
curs din ţările lor de origine pini întracelea ala noastre, i-au impus 
să fncă Investigații numeroase în străinătate. In felul acesta, d-en a 
tsbutit să descifreze problema Brotocritulwi, întrun chip care i-a adus 
adeziunea și elogiul celor mal reprezentativi savanți da specialitate, 
In ca priveşte materialul rominsc, a trebuit să preintimpine diticul- 
tiji dintra cele mai mari, prin faptul că la Academia PRomină nu avem 
încă un catalog complet al manuscriselor apocrite, lar culegerile mai 
noj de folklor rominese sunt răspîndite prin reviste care n'au avut 
grija de a-și alcătul indicele respective, 

Aparatul eritie pe care Il prezintă la fiecare capitol al lucrării 
este impresionant de bogat ṣi de meticulos, In privința aceasta, d4 
N. Cartojan nu este numai unul dintre cei mai activi cercetătari, dar 
si unul dintre cei mal metodici oameni de știință cu care se mîndreşte 
în prezent, Stiinta si Universitatea rominenscă, 

Lucrarea d-sale este întreagă, definitivă. Ridică o problemă, o ur- 
mărește în toate aspeetele și filiaţiile el, și nu cedează nimic pină în 
clipa care ne-o prezintă rezolvată, în chip limpede și susținut, i 

Prin această gg ni istoria culturii rominesti păşeste învingă- 

e p i structurale. ş 
toare peste Incă una din problemele ei stru j! a 


POMPILIU PRECA, Liana, poezii, București, Fintina Daru- 
rilor, 1938, in 8, 31 p, 


Pare bizar saltul diui Pompiliu Preca. Ii ştiam dintro broșură 
săracă în pagini înclinat apre studii filosofice şi-l vedem apărind acum 


cu ò culegere de versuri, așa zise, pentru copii a 


186 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Liana este „o carte mică”, dar... de sărbători fetiţei cu acelaşi 


e. 

In 13 poezioare voit gingaşe, suave, şăigalnice, poetul, după tipicul 
poeziei populare uneori, destramă versuri roze, dulcege. Alteori, imi- 
"ind poezii cunoscute din manualele claselor primare: „Moş Crăciun cu 
plete dalbe ajunge la d-l Preca Moş Crăciun cu neaua 'n plete. 

Recurge la mijloace de expresie ieftine. De pildă repetiţia, refre- 
mul: Liliae alb. /(Liliac mov; Luminile albe, (Luminile mov; Florilor 
albe, (Florilor mov. Sau alte artificii facile: 


Cling... 
Cling... 
Cling... 
Alt undeva: 
Vij, 
Vij, 
T 


Cele 13 poeme cu Moş Crăciun, cu păpuși, flori şi gaze sint pastişe 
fără nimic deosebit în ele. Desi amintesc lirica Otiliei Cazimir, versu- 


rile d-lui Pompiliu Preca, din Liana nu pot fi aşezate nici lingă 
Licurici, 


ŞT. P, 


MIHAIL MANOILESCU: Incercări în filozofia ştiinţelor 
economice, Ed. Imprimeria Naţională, Bucureşti 1938. 


Teoriile economice ale d-lui Manoilescu, îşi păstrează astăzi vala- 
bilitatea doar în cercurile intime din jurul „Lumii Noi”, şi poate în ... 
Portugalia, cu toate strădaniile autorului de a le da un caracter „spe- 
cific național”, Acel care s'au ocupat mai temeinic de lucrările ingine- 
rului economisi au trebuit să constate cu regretul pentru timpul pier- 
dut că d Manoilescu, obisnueşte să „discute chestiuni insuficient cu- 
noscute” si „întrebuințează premize false pentru a ajunge la concluzii 
pe care le doreşte", 

Asttel d-l prof. Tască arată că deși autorul cărţii „Le Siècle du Cor- 
poratisme” pretinde că a scris o lucrare de o claritate de care nu a dat 
'doradă nimeni înaintea sa, totuși cartea este plină de confuzii şi contra- 
dicții”; iar dA Andrei Serbuleacu, taxează „teoria protecționismului”* 
prea ay o „mixtură doctrinară” caracterizată prin „iraţionalism şi ste- 

litate". 

Ar părea deci Inutil să mal insistăm asupra nonel lucrări a teo- 
reticianului „corporatismului rominezc” mai ales că ea conţine ace- 
lensi slăbiciuni și greseli ca si cărțile precedente. Latura gravă a ches- 
tiunii stă însă în faptul că „Încercări în filozofia ştiinţelor economice” 
nu este o lucrare ca celelalte care pot fi citite sau refuzate după placul 
fiecărula, Noua carte n d-lui Manoilescu, reuneşte „prelegerile anuale 
de deschidere a cursului de economie politică la Scoala Politehnică din 
Bucureşti”, prelegeri ce au fost ascultate în mod obligatoriu de şapte 
generații de ingineri între anii 1991—1837. 

Räsfoind cele sapte prelegeri, constatăm cu groază că d-l Manoi- 
lescu, convins probabil că orice erezie se poate accepta dacă are farme- 
cul noutăţii, caută sä atribue ştiinţei economice în fiecare an cu totul 
alte obiecte sub pretextul că profesorul „are dreptul să dea expresie 
preocupărilor sale veşnic noi” sacrificind chiar, „intro anumită mă- 


RECENZII 1 


vremea când d-l Ma- 
sură, pe proprii săi studenţi“. Astfel în 1991, pe ala”. studenții 
noi) se manifesta, ca este unul singur: cunoaşterea”. 
dela politehnică află că „scopul Lara pf IE bogății întru- 
Elevii din anul următor, după ce dà rr  iective: să inte- 
cit-va cunoștințele, învață că ştiinţa are ra une audă dela acelaş 
leagă şi să utilizeze”. Pentru ca promona ra: și anume” să ducă la 
profesor că ane ariei Brea gp $ de mintea omenească”, 
izarea unui scop mina 
rr in fala voinței superioare a fuehrerilor „Insăşi ştiinţa își pleacă 
genunchi + mita pe care go ingădule d-1 Manoilescu în erea e 
priveşte „sacrificarea studenţilor” sfidează orice > poti: pare 
a de bătătoare la ochi din „prelegerile“ d-sale vin er mr palet iei 
Tesoru face o paradă extraordinară cu aere său, im 
va urmări problemele economiei cu o oh gaga 4 ii 
do seriozitatea şi profunzimea, stiinte io dur stiintific’, că va 
fi 1 aab x 
ura oni SAE haosului naturii farul inteligenți’. Dacă In TS 
Manoilescu işi mărturisește intenția de a preda „ştiinţa pa 
tuturor spaţiilor sociale posibile”, ştiinţa care ar e pri pa gda eaea 4 
e ana Eadar rca sani ere aa Baharen şi prin ur- 
este revoluția si A la 
„un cură de economie politică din anul 1815, numai poate 
TA oi maè dela.. 1029", Şi subt acest pretext, d-l prona își permite 
să tacă anual revoluții tn ştiinţa economică pe a studenți- 
lor săi, ii a r 
3 foarte greu totuşi să aduci în fiecare an lucruri origi 
nale Š utilata economică, păstrind în acelaş timp rai ea ei 
probităţii ştiinţifice. Vrind nevrind trebue să faci apel irgend 
mai vechi, imprumutind dela ei construcţii şi postulate m Hoga 
tante, pentru a le corecta „iel na ri ri pri email è Ra 
sub firma proprie. Cea această 
inreg pi aflăm şi dela, d-nii Taşcă și Şerbulescu „e ppe tens A 
xistă. Dar între teoria lui Marx şi cea a d-lui Manoilescu e ŞI 
mure diferenţă. „Sistemul lui Marx, ne spune d-d Tată, é un ere 
minunat construit şi-l dnon. pe autor, cu fatalitate, la scopul rir] 
răbusirea regimului capitalist şi întronarea socialismului, Pe sina 
di Manoilescu, eliminind din sistem partea importantă — plus-valut 
=- a construit ceva hibrid, fără nici un sens şi fără nici un interes 
reconizenză”, = 
ponira SAPEN PAPAS totuşi drept un simpatizant al marxismului, 
di Manoilescu caută să-l combată însă cu argumente care nu raae 
celei mai superficiale critici. „Socialismul marxist, — spune d-} fa- 
moilescu — à socotit societatea ca un ansamblu mecanic, în care s'ar 
putea determina în mod precis mişcarea $i rezultatul final al forta- 
lor de evoluţie, scoțind concluzia că omul trebue să stea cu braţele în- 
cruțișate şi să privească mersul omenirii, cum cineva priveşte de pa 
mal scurgerea apei unui riu". „Socialismul ştiinţific nu a luat o ati- 
tudine reformatoare în faţa societăţii, nu şi-a propus un plan de re- 
construire a acesteia, ci a refuzat categoric să anticipeze ceva asupra 
societății viitoare“, Deci o teorie pașnică, fără nici un răsunet în 
ta itică. 
put A agrare RET își propune să dea un suflu de dinamism acestei 
teorii „fataliste“ cu caracter „negativ“, „Este științific absurd, spune 
profesorul de economie politică, să se vorbească de îmbogăţire numai 
din munca proprie. Numai organizind şi exploatind munca altora se 
poate imbogăţi cineva”, Adică e de acord cu Marx şi Engels, Dar na 


188 VIAŢA ROMINEASCĂ 


«exploatarea muncitorului de către patron este decisivă pentru evolu- 
ţia vieţii economice, ci exploatarea țărilor agricole de câtre țările in- 
dustriale. Criza acută de astăzi se datorește faptului că ţările agricole 
se industrializează și in curind ţările industriale nu vor avea pe cine 
să exploateze. Aceasta va duce la prăbuşirea sistemului social actual 
şi înlocuirea lui cu organizația corporatistă. Iată în citeva cuvinte 
marxismul „intors pe dos” al tinărului profesor, 

Pentru a-şi cuceri deci regimul corporatist, Rominia trebue să 
se industrializeze. In calea acestei industrializări stau însă mai multe 
piedici: „Știința economică a Occidentului“ care „ne învaţă pe nol 
să facem agricultura și numai agricultura“; apoi lucrătorii care nu 
vor să muncească „decit pentru imbunătăţirea soartei lor“ şi în fine 
țăranii care nu vor să aibă „o concepție de viață materialistă” şi nu 
cunosc „alt ritm decit acela al boilor ce merg liberi pe un drum de 
țară fără santuri", 

Problema aşa de importantă pentru industrializarea ţării cum 
e acumularea primitivă a capitalului i se pare d-lui Manoilescu cu 
totul secundară; căci „pentru un popor nu estè important să posede 
instrumente de producţie şi stocuri de marfă”, bogiiţia lui trebuind 
să fie „Inţeleusă întrun sens idealist", Trecind sub tăcere sacrificiile 
imense ce se cer unei țări care a apucat pe drumul industrializării ra- 
pide, d-l Manoilescu, se indignează de starea „de mizerie permanentă“ 
a satelor, de „izolarea economică între orase şi sate“ cind oraşele au 
ajuns să lucreze numai pentru consumul lor propriu. Statului i se 
reproşează fiscalitatea excesivă şi prețurile industriale prea ridicate, 
fără a viza Insă carielurile care „duc la ridicarea nivelului social“, 
Aportul „capitalului străinătăţii, este de asemenea refuzat pe motivul 
că ne-ar duce ţara la robie. 

Singura sălvare rămine ivirea „unui conducător lucid de tipul 
celor care conduc Italia și Germania”. Acesta va avea menirea să cre 
teze în țară o nouă „tensiune ideală”, determinind în acest mod 
capitaliştii romini „care ar putea să obțină în străinătate cu pre 
lurile lor beneficii mai mari” să-si valorifice totuşi „aceste capitaluri 
în interiorul ţării din motve de datorie celățonească”, 

Fără aceasta „tensiune ideală”, viaţa economică va continua să 
râmiie adevărată junglă în care fiecare om vrea să obţie „maximum 
de satisfacţie cu minimum de efort”, Ori în „Spaţiul social” al viito- 
rului, această „filozofe de fiare sălbatice” va trebui să dispară, Elevii 
de astăzi și inginerii de mâine vor învăța dela profesorul lor „să des- 
făşoare maximum de efort pentru a nu obține nici un fel de satis- 
factie egoistă”, înțelegind că numai „unitatea economică în care se 
rea ia inginerul este condiționată de beneficiile oferite capita. 
ului”. 

Viitorul „spaţiu social” aşa cum Îl vede d-l Manoilescu nu va fi 
nici liberal, nici comunist“, ci unul „Puțin precizat de ştiinţa econo- 
mică actuală” și despre care se ştie cu precizie doar un singur lucru 
că în cadrul lui cetățenii „vor rămâne toată viața debitorii socie- 
tălii”. Pentru a convinge şi mai bine pe studenţi de necesitatea sa- 
crificiului personal chiar pentru scopuri nebuloase și „puţin preel- 
zate", profesorul „corporatist” face apel la „conceptia teleologică a 
ştiinţei, o concepţie relativ recentă, născută în Germania”, 

Conform acestei teorii, toate scopurile în viaţa economică au un 
„caracter idealist”, sunt fixate de „voința superioară” şi nu pot fi în- 
eleso pe calea rațiunii; în schimb realizarea acestor scopuri trebue 
făcută cu mijloacele cele mai raţionale. Deci o concepție raţionalistă şi 
misică ce se apropie foarte mult de „ideologia” cunoscutei mișcări 


pelor economice”, 
iousă la crearea Şi propagarea acelei 
orice a De făcut adevărate ravagii în tineretul nostru Dna: 


romină 
IORGU IORDAN: Pluralul substantivelor în limba 
actuală, (extras din Buletinul Institutului de Filologie Romină, 


vol. V, lași, 1938). 


Volumul al cincilea al preţuitului Buletin Lmg 2 ji Joren 
toraa 1 ata u UN d, mai vaa Problema pa eare o ataok 
continind articolul eu titlul ară UI A adepi 

- te unn din cele mai bogate în aspècte variate Şi un parto 
eee OBA a defini tendintele actusle ale iaon n pr i beo 
atitea ori am auzit Intrebarea: cum se spune, şeoli, sau ș 76 caiet 
tea ori am auzit ordinele categorico: să nu spuneți rapperi: e pre 
mincări, incit sint convins că chestiunea tratată în atu pe 
pomenim trebue să poem ara agigi mai largi decit ale specialiştilor 

e 1 strict al cuvint p A 
x gy parea adună intii numeroase exemple, mai ales din limba ea 

pită si scrisă astăzi, fiecare categorie de plurale: fiecare declinare 
fiecare gen, cunoaşte mal multe moduri de s forma pluralul, şi arare 
roase substantive au două, trei şi chiar patru forme de plural. Con nur 
geren la care ajunge d-l Jordan este că în romineşte invinge peste 
terminația care caracterizează cel mal apăsat fiecare noţiune, prin răi 
mare pentru plural tendința este să se răspindeascii peste tot —i: $ 
invinge pe școale, străzi pe strade, salăți pe salate, deoarece irc cu 

— i cunoaşte modificări ale rădăcinii: oa devine o, a devine ă, t ne 

t ete, 3 

Am avut ocazia, si voi mai avea-o desigur, si exprim idei care nu 
se potrivesc în totul ca cele din broşura d-lui Iordan. Dar aceasta este 
o chestiune care nu interesează pe cititorii acestei reviste. Mai impor- 
tant este să spun că „Pluralul substantivelor” este o contribuţie foarte 
importantă in cunoaşterea ştiinţifică a limbii romine şi că materialele 
adunate de autorul ci vor servi de aici inainte tuturor acelora care sa 
vor ocupa de morfologia rominească, 

Un singur punet aş vrea să nting aici: acela ar pluralelor de tipul 
lui servicii, arantagii, Desigur această categorie a fost introdusă din 
balienește /avvantaggi, zervizi, pe vremea cind exista la noi un curent 
Halienizant. ici 


CONSTANTIN DAICOVICIU: La Transylvanie dans l'anti- 
quite (extras din „La Transylvanie"). București, 1938, 
In această elegantă broșură de 95 de pagini (cu opt pagini afară 


din text), d-l Daicoviciu, profesor de arheologie la Universitatea din 
Transilvania, 


Cluj, ne dă o sinteză a cunoștințelor specialiștilor despre 
ro mai vechi timpuri şi pină la venirea Slavilor, 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ 


D- Daicoviciu este cunoscut ca unul din cel mai serioşi corcetă- 
tori al noștri în domeniul antichității, ca animatorul studiilor de ar- 
heologie şi istorie veche la Cluj, şi cu autor a numeroase publicaţii de 
specialitate. D-sa a strins cu îngrijire toate datele rep pro problemei pe 
care o tratează aici, a trecut în revistă toate părerile şi le-a ales pe cele 
care i s'au părut mai probabile. s 

Este de notat în special contribuția pe care această ultimă lucrare 
o aduce pentru rezolvarea problemei continuității. Cum există astăzi 
vaste organizaţii științifice la Budapesta, al căror singur scop este să 
dovedească drepturile istorice ale Ungurilor asupra Transilvaniei, g0- 
cotim că publicarea în franțuzeşte a studiului d-lui Daicoviciu, eate în 
totul binevenită, căci în felul acesta se va putea arăta şi celor care nu 
cunosc limba romînă de partea cui este dreptatea, EA 


MIRCEA STREINUL: Poeţii tineri bucovineni. Fundația 
pentru literatură și artă „Regele Carol II". 


Prezentarea domnului Mircea Streinul îngădue o cuprindere a 
unui curent literar în manifestările sale cele mai împlinite, dind prin 
această putinţa de a aprecia semnificația pe care o are poezia buco- 
vineană în lirica rominească actuală. Ca în orice antologie, autorul îşi 
pe sputte să restitue climatul propriu a unui curent literar, dind în ace- 
aş timp indicaţii îndestulătoare pentru a situa pe fiecare poet în în- 
tregu} colectiv în care apare. Operele tuturor acestor autori, dintre care 
cea mai mare parte sunt tineri şi neajunşi încă la o maturitate şi 3i- 

nti de expresia, se află risipite prin periodicile vremii ca şi prin 
numeroase paca şi volume. O adunare a materialului şi o cercetare 
atentă a lui va fi deci cu deosebire anevoioasă, lucrarea domnului 
Mircea Streinul desprinde din activitatea poeţilor bucovineni accentele 
cole mai puternice şi mai originale, uşurind orientarea în această miş- 
care literară ca şi aprecierea ei. 

Intre poeţii prezentaţi există netigăduite afinități spirituale și 
adesea identitate de orientări: inmănunehierea poemelor şi poeţilor 
întrun acelas volum poate prilejui unui spirit sistematic definirea 
atmosferei particulare a liricei bucovinene, ca şi formularea unei ju- 
ecar da poate asupra întregului curent literar pe care îl formează 

poeţi, 

Nu aceasta va fi perspectiva noastră. Credem că mai mult decit 
caracterele comune care se desprind din prezentarea de poeme săvir- 
şită de d-l Mircea Streinul, interesează realizările majore ale acestei 

ezii, asa cum le întilnim în operele d-lor Mircea Streinul, Iulian 
Vosper, Neculai Roşca şi George Drumur, Fiecare din aceşti poeţi se 
afirmă în poemele reproduse în volum printr'o sensibilitate şi mij- 
Joace de expresie proprii. Nu vedem prin urmare importanța lucrării 
d-lui Mircea Streinul în revelarea unei mişcări de sensibilitate colec- 
tivă, a unul „curent” literar, format din talente medii şi cu resurse 
de expresie sorecte, onorabile. O manifestare de grup care nu aduce o 
formulă de gind şi o expresie revoluționare nu interesează decit subt 
raportul inventarierii istoriei literare. 

Antologia pona bucovineni nu aduce o primenire, dacă privim 
literatura poeţilor reprezentaţi în aceste pagini ca o manifestare de 
grup. Sunt pagini cara pot interesa, dar nu reține, Uneori poemele re- 
produse nu au nimic specific bucovinean, a nd ca simple ecouri ala 
unei faze poetice pe care lirica rominească le-a depăşit de multă 


vreme: 
Viziuni orientale și arbori orchestrali 
Se văd în verzi mirafi pe Urma soper 
Si cern prin pinza apei luceferi muzicali 
Suviţe də lumine pe văi fosforescente, 


te; 


RECENZII 191 


dacă vedem semnificaţia volumului în prezentarea unuk 
curea iara intăţisat în varietatea manifestărilor lui și în teul, spe- 
cific şi revolutionar a unei mişcări poetico originale, vom sublinia, în 


noastră nouă: poezia bogată în rezonanțe şi motive a d-lui Mircea 
Streinul, accentele d-lui lulian Vesper, poemul aspru, colţ pret 
abstract și prea elaborat a d-lui Nicolae Rosea şi poezia d-lui 
D Sag totusi rin rider i ma pm 

Vera e 
Dia medievale şi evaziuni, poetul se revelează intact, el însuşi: 


Aplecați-vă spre umilinţa porumbului, 
să-l auziti în nopţi cum pocneşie 3 
dintre bilegar și singurătate, spre temelii 
de întuneric, și cu ce chiot creşte. 


Ascultati cum între prunduri izvoarele se sting 
şi cum de frica oamenilor în rădăcini se-ascunud 
şi-apoi prin tuinicile plantelor cum me! în sus, 
sii nu-şi atingă apele în drum spre ceru scund; 


„ascultati Intre pumni cum v'a trecut copilăria, ` 
cum paşii vă sună a lut şi se opresc în drum... 
E în dlui George Drumur sinceritate, forţă, bogăţie; poetut 


se exprimă fără efecte, Intro limbă savuronasă şi plină, Mai inegal ni 
sè pare dI Neculan Rosea, a cărui tălmăcire liberă din Rimbaud am 
găsit-o remarcabilă. Poetul are un vocabular prea disparat, abuzează 
de neologisme şi e în genere lipsit de culoare, prin exces de intelec- 


tualism: 
Lumina retractării — în dioptrii agale — 
să cadă po deruta de vis inoperant, 
suspendă aşteptarea momentului prestant: 
justificare goală suitelor banale. 


Poemele d-lor Mircea Streinul si Iulian Vesper reprezintă mo- 
mentele cele mai implinite ale poeziei bucovinene, d 


PAUL ELUARD, Animalele și oamenii lor, oamenii și ani- 
malele lor, poeme traduse de Sașa Pană. Bucureşti, Editura Unu, 
1938, in 8, 32 p. 


Intr'o vreme cind versurile sint mai puţin cetite ca niciodată 
alteindva, cind pachetele de poeme își fac rar apariţia în vitrinele li- 
brăriilor, dl Sasa Pană, întruntind desinteresarea publicului cetitor, 
traduce un mânunchi de i şi anume, traduca din Paul Eluard. 

Dacă versurile cu efecte uşor de relevat, cu o strălucire 
exterioară lesne da sezisat, cetitori sint puţini şi mai greu se vor găsi 
admiratori, preţuitori ai unei poezii de felul celei traduse recent de di 
Saşa Pană, 

Acesti puţini cetitori însă, care vor pătrunde sensurile noui, care 
vor măsura în fiecare stih adinelmeua la care se găseşte în poemele lui 
Paul Eluard, o idee, un gind, vor aprecia osteneala traducătorului, 


Paul Eluard, fruntaş al surrealismului, stringe în poemele sale 
un material abundent, pe care îl toarnă în tipare, necristalizat, amori. 


192 VIATA ROMIMEASCĂ 


Dar tocmai astfel i se lasă cetitorului posibilitatea de a releva din ma- 
terialul brut, ginduri adinci, în forme originale, 

Pentru unele versuri, mărturisim, nici eet mai oblen: cu haru- 
rile ascunse ale liricei moderniste, nu au cheia unor inpe prea 
învăluite, prea deformate în tiparele cuvintelor, Acolo însă, frumosul, 
doar bănuit, îndrăzneala în expresie dă imbold imaginaţiei cetitorului 
la a crea ea însiişi, din poema cetiti, o altă poemă gindită numai, por- 
nind dela materialul dat. Astfel poema cetită devine pretext unui în- 
treg şir de viziuni, de imagini poetice. 


Dacă nu ştim care gazetă va consacra un colt, unde zilnic să se 


răstălmăcească rău înțelese, poeziile traduse da d-l Saşa Pană, înse- 
rind catrenul Labă, 


Pisica se aşează în noapte ca să tipe, 
In aerul liber, în noapte, pisica ţipă. 


Și trist, la înălțimea omului, omul aude țipătul ei. 


__ Sigur că înțelegerea cronicarului dela aceeasi gazetă va fi insufi- 
ciontă pentru a lăuda frumuseţea de gindire a poeziei Om folositor. 


Tu nu mai poţi să lucrezi. Visează, 

Cu ochii deschizi, cu miinile deschise 
In deşert, 

In deşertul care se joacă 

Cu animalele — nefolositoarele. 


După ordinea, după dezordinea, 

In cimpiile netede, pădurile găunoase, 
In marea greoaie şi limpede, 

Un animal trece şi visul tău 

E tocmai visul odihnai, 


Dar nu numai Om folositor, deasemenea în poemele Cal, Peşte, 
Pene se găsesc versuri încărcate de frumuseți. 


E adevărat, cum am mai spus, de cele mai multe ori frumosul è 
acoperit, ţi se desvălue nu din primul moment. Se cere să revii, să ro- 
crteşti, Se cere estitorului imaginație, oarecare posibilitate de a creea, 

Din prima strofă din Cal se desprinde un tablou schițat minunat 
printrun grup de notații: 

Cal singur, cal 


ut, 
Bolnav de ploaie, tremurind de insecte, 
Cal singur, cal bätrin, 


Poezia Peşte sugerează sensuri inedite, imagini ne mai intilnite. 
In Pasăre versurile: 


Pasările pun în neortnduială 
Soarele orbitor de pe acoperiş 


sint plastice și împlinesc o minunată figură de stil. 


Pentru ingeniositatea din poemele lui Eluard, pentru — am 
spune — mistificatul înţeles pe care îl poartă în ele, versurile cori- 
feului surrealist meritam să le cunoaştem. Traducerea d-lui Saşa 
Pană, lasă să se strecoare multe subtilităţi rare ale originalului. In 


măsură în care nu ne lipseşte de ele, placheta aceasta, apărută în 
editura neobositului unu (identificat în persoana d-lui Saşa Pană) îşi 
are justificată apariţia. 


ŞTEFAN POPESCU 


RECENZII 193 


1. D. GHEREA: „Le moi et le monde“, (Fundaţia pentru lite- 
ratură şi artă Regele Carol al II-lea, 1938). 


DER A ă 

In filozofia din ultimele decenii a fost ilustrată cu o frecvenţ 
erescindă de către anumite curente depărtarea de area Se 

Prin multe teorii mistice, anti-raționaliste sau chiar de-a i 
anti-ştiințifice a fost ilustrată această a realității comp rara 
în favoarea unor construcţii root care pierdeau mereu contac- 
tul cu viziunea ştiinţifică n lu e 

Astfel, filozofia multor autori a devenit un recepincol de 
personale, impresioniste, depărtate de constatări elementare fizice 
sau logice—tn schimbul unor grupuri de idei ce formau edificii stră 
lucitoare, dar lipsite de bazele necesare ştiinţifice. 

Ca şi în literatură, fenomenul acesta a devenit un fenomen de 
evaziunea lar, corespunzător eroului abstract al romanelor idealiste, 
a apărut un „eu“ e, meren mai lipsit de evidente date logice, 

logice sau olagice. f 
pereos ă noi roi antropomorțice”, cum se subintitu- 
lează esaeu! de faţă face parte din acelaş curent, care, prin 
rea deducţiilor pure lipsite de un reazăm științific, sfirşesc prin fn- 
drăzneţe construcții, despărțita puternic de ceea ce pare gust nu nu- 
mai simțului comun, dar chiar meditației ştiințitice. 

D-A L D. Gherea se aşează la confluența multor curente, între 
care se pare că fenomenologia lui Husserl şi intuitivismul bergsonian 
ocupă locul de frunte, 

Desigur că argumentele Intrebuințate de aceşti autori sunt sub- 
tile şi abile, Totusi ele fac parta din edificiile care au părăsit de mult 
terenul aspru al realităţii în favoarea unei ingeniazităţi de rău augur. 

In primul rind, d-] I. Gherea caută să demonstreze existenţa 
unul „eu” pur. a unul „eu” fictiv, impersonal, despărțit de orice con- 
uiderațiuni psihologice, sociologice şi ştiinţifice. 

Pentru a relua fraza care se află în fruntea volumului său, vom 
spune, reamintind pe Platon, că dacă atitudinea filosofică este aceea 
care provine din mirarea comunicată de fapte care nu miră pe 0a- 
menli obișnuiți —atunei ne miră foarte mult că filozoful nostru pă 
răseşte date evidente în favoarea unui „eu pur”, — de vreme, ce este 
inexistent (fiindcă refuzăm să admitem existența unui „eu“ fără coro 
lare sociale și palhologicej—eate extrem de maniahbil, este mereu de 
acord cu autorul său şi, asemenea marionetelor acționate de un regizor 
invizibil—este mereu de acord cu creatorul său. 

Desigur că, atirmind existența unei noțiuni arbitrare, se poate 
demonstra cu multe raționamente şi cu multe exemple felurite idei. 
Dar nol stim bine că raționamente zi metafore nealimentate de viaţă 
și realitate, de experiment științific şi de control permanent al obser 
vaţiunii, pot duce la teorii seducătoare, dar, mai greu, juste, 

Oare Descartes nu demonstra cu vigoare geometrică că sufletul 
se află în glanda pineală? Dar cine îl mai crede azi? Progresele bio- 
logiei au anihilat această ingenioasă idee. 

Tot aşa, sociologia şi psihologia au infirmat ideea unui eu pur 
logic, care ar funcţiona in afară de cadrele lor, Desigur că se poate 
trece peste aceste aspecte —dar riscurile sunt foarte mari, 

Desigur că nu ne raliăm unui realism naiv ṣi unui materialism 
vulgar. Dar seducţia ni se pare putin convingătoare în filozofie, şi 
nu credem că o cosmogonie poate (i un basus—fie el şi fermecător. 

Marile progrese ale spiritului european se datoresc tocmai con- 
trolului faptelor şi înlăturării arbitrariului, Refnvierea lor ne rea- 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


duce la scolastica medievală, unde toată lumea demonstra cu mii de 
exemple cele mai ciudate idei, — dar în care totuşi mintea nu p 
efectiv, de oarece filosofia pierduse contactul cu faptele şi funcţiona 
ca o maşină în vid, 

Nu putem analiza aici toate teoriile ingenioase ale d-lui I. D, 
Gherea. Dar trebue totuşi să spicuim unele raționamente pentru a 
arăta că metoda aleasă nu este pe drumul fertil și promiţător al! unei 
diatectici ştiinţifice, 

lată o primă apariţie a eului pur; „Dacă îndepărtăm corpul, ca- 
racterele morale şi memoria, nu mai rămîne nimic sensibil; de aiei 
(provine) impresia fantomutică care o produce eul pur”.—(p. 20). 

Știm bine că în ochii unora pare vulgar să nu accepţi aceasi 
propunere, ȘI totuşi, convinşi de primejdia pe care o reprezintă ase- 
menea construcții arbitrare—refuzăm să acordăm încredere unui 
astfel de „eu”. Și spunem cu hotărire că dacă retragem corp, carac- 
ter şi memorie, nu mai rămine nimic.—şi nicidecum un eu”. 

O comparaţie poata servi de ilustrare şi de mărire a unei idei— 
dar niciodată de demonstraţie. Ori, la tot pasul, propunerile d-lui 1I 
D. Gherea sunt de felul acesta: „să ne inchipuim”, „printr'o ficţiune” 
„Să presupunem”, ete. 

Ei bine, refuzăm acest sport al imaginaţiei în filozofie 5 cerem 
controlul tuturor ipotezelor. Şi cu riscul de a părea vulgari, nu ac- 
ceptäm acest joc, repetind mereu necesitatea  respectulu' unor ele 
mentare constatări, 

Este una din marile primejdii ale filozofiei contemporane, acen- 
stă înlănţuire de afirmaţii dogmatice, ilustrate din loc în loc de o 
parțială verificare şi care este apriorică în punctele principale. 

Vom alege un alt exemplu din lucrarea d-lui I. Gherea. Apa se 
transformă în ghiațä. Dar, se întreabă d-sa, ce anume face ca apa si 
ghiața să fie aceeaşi substanță? (p. 30). Și d-sa conchide că niciun 
atribut nu le este comun şi că ambele corpuri sunt diverse. 

Este limpede că pentru un fizician, apa devenind ghiață itus- 
trează un fenomen de modificare a dispoziției atomilor de hidrogen 
şi oxigen. Chiar dacă nu cunoaştem cu preciziune mecanismul ates- 
tor schimbiri, nu este mai puţin adevărat că nu se poate atirma că 
nu există nimic comun între ambele corpuri, că nicio însușire sau 
niciun atribut nu rămine. 

Dar negarea caracterului comun dintre apă şi ghiaţa rezultată 
din ea, mărturiseşte lipsa unei atitudini dialectice. D- Gherea vedè 
dialectele rigide, scoţindu-le din vesnica lor transformare, din nein- 
cetata lor agitație interioară şi uită că între apă şi ghiaţă există o 
serie de fenomene intermediare care dovedesc că aceleaşi molecule 
de apă devin molecule de gihață, De aceea idenititatea dintre 2 obiecte 
după un timp oarecare nu este un produs al gindirii noastre pure, ci 
un rezultat al practicii, care ne arată că obioctele, deşi în permanentă 
schimbare, păstrează pentru simţurile noastre totusi anumite însu- 
şiri noi constante. 

D-l Gherea spune că, de pildă, o masă care ne pare nouă în re- 
paos nu este aceeaşi după un timp oarecare, de oarece între timp pă- 
mintul, prin rotaţie, i-a schimbat locul, Dar de ce această înlăturare 
a unei constatări fizice elementare, după care, deşi nu există un re- 
paos absolut al planetei, există un repaos relativ pe planetă? (p. 117). 

Alteori, d-l Gherea utilizează gramatica în scopuri fenomenolo- 
gice—Cităm: „Cind spunem că „e frumos”, această nu reprezintă un 


RECENZII 195 


sterminat, şi dovada este că el nu poate fi inlocuit prin nici 
vanyan d mann „e ramas" arată lipsa oricărui subiect” (p. 102) *). R 
Este evident că aici nu este o lipsă de sublect, de oarece se sub- 
înţelege că este vorba despre „un timp” frumos, şi că o anumită in- 
torstură eliptică nu poate folosi de argument metafizic în acest pur 
Un nou exemplu, în care se ilustrează acum argumente - 
din echivocul unor cuvinte: „Există analtaheţi care pia corer 
limba lor maternă, si totuși ei nu lămurtec existența regulilor Bra: 
maticale po care ci le urmează. Se poate spune pe drept cuvint e 
nu le cunosce; dar pe de altă parte ei trebue să le cunoască întrun 
anumit sens de vreme ce ei li se supun, deşi unele din aceste reguli 
sunt complicate și greu de enunțat”. 

Este din nou limpede că alta este cunoaşterea automată rezul- 
tată din nutomatismul auditiv. și alta este cunoașterea teoretică a 
limbii; ambele posibilităţi nu sunt de loc conjugate şi a vorbi corect 
nu implică de fel a cunoaşte de pildă etimologia unor cuvinte, de oa- 
rece prima cunoaştere este mecanică, — iar a doua este nu cunoaşte» 
rea limbii ei o cunoastere despre limbă—ceea ce este cu totul altceva. 

Dar presupunerile se lovesc adesea de riguroase observațiuni 
stiintifice. Aflăm următoarele (p. 199): „Să însemnăm de asemeni că 
spaţiul orbilor nu este esențialmente diferit de al nostru, de vreme te 
na intelegem de minune cu ei; și aceasta dovedeşte că imaginile vi- 
zunle. care par indispensabile pentru geneza spaţiului, nu sunt de loc 
astfel”. 

Această afirmatie este contrazisă de observațiunile medicale si 
pedagogice, Astfel orbii care capătă vederea nu se pot acomoda mult 
timp cu spațiul si au o epocă în care totul li se pare pe același plan; 
doar prin diferentierile datorite mușchilor kinoatetici se crează noțiu- 
nen de distanță, implicită celei de spaţiu. De asemeni se știe că copiii 
mici nu au noțiunea spaţiului, bunăoară că el întind mlinile către 
obiecta ce sa afli în afara razei lor de acţiune. 

Ar fi inutil să enumerăm alte exemple. Ne-am mulţumit să ci- 
täm efteva, şi din cele mai simple. 

Această discutie esta de altfel legitimată de un citat din text: 
„Lmernren noastră poata fi privită ca o încercare de a explica noţiu- 
nile fundamentale ale simțului comun”, (p. 123). 

Dar simțul comun protestează în faţa unui val de afirmaţii care 
contrazie adevăruri palpabile. Desigur că nu totdeauna simpul co- 
mun nre dreptate, dar nici contraricerea lui sistematică nu este o asi- 
purare de justețe, 

Există unele basme, In care cite un ascultiitor. atent In contra- 
dicţii, exclamă meren: „Dar nu este asaf", La contradicţiile acestei 
mari Încercări de filozofia en totul străină de realitatea —am vrea să 
rhepundem întrun chip similar. Q 


MIRCEA ALEXIU: Invinșii. Sibiu, 1939, 


In rolecţiunea de publicaţii a grupării intelectuale „Thesis“ din 
Sibiu, a apărut Ja Inceputul acestul an volumul de schițe al d-lui 
Mircea Alexiu: „Invinşii”. Grupareu „Thesis”, care adună în scopuri 
culturale și literare un mănunehiu de intelectuali sibieni, ne este rm- 


imdetormină, et în preuve e'est qu'on ne peut În remplacer aueun nu 
„il“ est là pour marquer l'absence de tout sujet. (Vo 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


noscută încă din faptele ei trecute ca fiind, pentru provincia noastră 
culturală, una dintre cele mal serioase realizări, 

Volumul d-lui Mircea Alexiu ne-a risipit însă o bună parte din 
frumoasele păreri asupra grupării care îşi poata pune firma pe o lu- 
crare scolărească. Am fi putut crede cu adevărat că autorul schițe- 
lor din „Invinşii” este un elev din a şaptea, dar aflăm pe copertă că 
ð mai tipărit „Băjenie” (Creionările unul ostaș) şi are gata de tipar 
un roman „Serillana iubeşte". Cu atita activitate, putem crede că d-l 
Mircea Alexiu a trecut bacalaureatul cultural al Ministerului Edu- 
caţiei Naţionale şi se află la o virstă cind, nestăpinind nici elemen- 
tarul abecedar al literaturii, nu-i mai putem trece cu vederea insu- 
ficienţele. 

Defectul cel mare al prozei d-lui Mircea Alexiu este platitudi- 
nea. La cea mai superficială lectură, se poate observa cum autorul a 
trecut insensibil pe lingă împrejurările cari ar fi putut da valoare 
conțnutului și s'a pierdut în mlaștina banalităților reputate, „Pa- 
iața”, „Invinșii”, „In drum spre Nirvana”, „Intro gară mică” şi „Sub- 
stituire”, cari ar fi să alcătuiască partea cea mai serioasă a yolumu- 
lui, întiinim atita nenatural şi neverosimil încit se verifică dintr'o- 
dată şi limitele literaturii si ideologia literară a d-lui Mircea Alexiu, 

Dinsul face en siguranţă parte din acei barzi provinciali cari 
cred că literatură înseamnă neapărat durere şi lacrimi, complicaţii 
sufleteşti şi blestemul zeilor asupra naturilor sensibile. „Paiaţa“ e 
un învins al vieţii, îmbătrinit pe rumegușul circului, apăsat de vir- 
stă, de mizerie şi de nostalgia satului părăsit pentru Lory trapezista. 
„Invinşii” sunt Elvira Dăianu şi locotenentul Darie, cari, deşi se iu- 
besc, se despart pentru motive pe cari cititorul nu le poate înțelege 
de ajuns. „In drum spre Nirvana” e istoria obişnuită a unei stun- 
dente intrată în bordel, extrem de cultă, firește, biciuind viaţa și mo 
rala curentă. „Intro gară mică” cuprinde un univers ceva mai larg 
decit celelalte schiţe ale d-lui Mircea Alexiu. E vorba despre fata cea 
mai mică a unui funcţionar rural, pe care mama ar dori s'o mărite 
la oraş cu o „partidă“ faimoasă. Fata e asuprită, izolată de contactul 
cu oamenii din jur, pentruca în ultima pagină ea să se hotărască să 
fugă la oraş, Intre timp fusese cerută în căsătorie de Nicolae Bălănescu, 
notar intro comună vecină, prilejuind mamei un refuz furios şi ne- 
caz pe d-na Prelipcescu care-l trimesese pe notar so ceară pe Mari- 
lena., Multe pagini, inutile, despre d-na Prelipcezeu, o femee superi- 
vară şi soțului său şi mediului rural, cu moravuri şi concepții foarte 
evoluate. Și, în sfirsit „Substituire”, unde mama îşi înlocueşte copi- 
lu] mort printr'o păpuşe care-i seamănă leit, 

Dar, cine poate să citească „Tigarea™“, unde curg atitea lacrimi 
pe tema sufletului frumos, unde totul naşte risul infundat în locul 
simpatiei calde pe care ar fi voit-o autorul, işi va da şi mal bine 
geama prin ce zone de omenesc se plimbă d-l Mircea Alexiu. Suntem 
siguri că dinsul socotește meseria de scriitor un apostolat care atrage 
asupra celul alea şi uns sfişlerea propriului suflet, pentruca lumea 
să-l vadă și să-l compătimească, în timp ce unsul cu har e mindru 
de propriul sncrifielu. Nu se poate şti spre ce finalitate merge proza 
d-lui Mircea Alexiu şi credem că nici scriitorul n'o ştie. 

Cel puţin din lecturi, autorul ar fi putut culege citeva Învăţă- 
minte simple, bune de aplicat propriei opere. Dar dela contemporani 
dinsul n'a cules decit neajunsurile legate de mediul in care se des- 
volti literatura rominească. De aceea domină în „Invinşii” suflete 


RECENZII 197 


inuite de probleme d 
ema vremii, pe care atiția scri 
cea Alexiu sia croit un mad de expri 
Verbul „a drumul”, întrebuințat da citev 
„a îndreptat spre” cind e vorba de acţiun 
fund neestetie şi, acolo unde apare, ucide 


Prin „a drumul”, autorul vrea poate eroi ce Seriei mea 


halogi neverosimil untori 
| temerea rari din „Invinşii”. Pină acum, di Mircea Alexiu se obo- 


seste zadarnice pentru literatură. za 


REVISTA REVISTELOR 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, Anul V, 1 Decem- 
vrie 193$, Nr. 12. 


Cu acest număr, R. F. R., împlinește cinei ani de iție regulată, E 
vintiiul popas‘, cum actie, în fruntea numărului, dì Camil Petrescu, acela 
cara, eu multă autoritate și dragoste de frumos, e Apa în prim rînd, din 
punet de vedere redacțional, de conținutul revistei, după monrtea marelui nni- 
mator și eriticului fin, eare n fost Paul Zarifopol, 

Comandamentele R. F, R., au fost — yi ne slujim iar de cuvintele d-lui 

Petreacu — „idan de direcție cataliratoare, valorii și, ajutător, 
cerințele unul climat cultural priclnie prodnetiei valorilor“, 

Este în afară de orice disentie că R. F, R, mulțumită și İneurajārii 


materiale de care s'a bucurat dela a „8 putut să ne înfățișeze pe piața 
literară într'o haină decentă, bmeurindu-me și de contribuția unor scriitori 
străini, ale căror articole „anume seriso pentru R. FB au fost 


o 
diferiților ginditori romini şi ntrăini earo — gi no bueură să o afirmăm Ja 
acest prim popas — nea făcut să pretuim cu mai multă hotărire usul 


Petrescu și Radu Cioculescu, (acesta mai ales în ceence priveşte munea da 
coordonare şi pă ajustare tehnică) şi ma nesocotim sbuciumul de fiecare 
clipă care s'a tuit pentru menținerea F, R, în rangul de îndrumător al 
gindirii rominești pe linia „inchinării augurale‘ din 1934. 

Numărul din 1 Decemvrie 1948, conține versuri ale d-lui Tudor Argħeri, 


de artă în poezia şi romanul din preajma răsbotului, 

care intuiţia bergsoniană și psihanaliza ban jueat în procesul de creație literară 

și adincirea și eliminarea de sab controlul facultăţilor discursive a prodacțiel 
- problema criticii literare, arătind vielozita 


"r 


REVISTA REVISTELOR 199 

pa b 

criticii rațiomnliste, ál cărei rol dsa Îl vode redus pe limitat „la expl 
ze aa ara clasice și a poeziei guomico, attvină, la orientarea 
marelui publie și eu deombire n tineretului scolor!!, did 
Din conţinutul numărului pe Decemvrie mal re! ital studiului d- 
M. Sebastian, privitor ln „Co îmi Marei A urmă piata pă 
tele cronici semante de d-nli: ië, Plodimir „ Stelian, Tr. Io- 

Nigoov, D. E, Suchianu, ete, 

PRE ea lipsa din samar a dlui oemat în numirul 


Şerban 
de imehelere a primului lustra? San dsa ne pregătește surpriză? 


ARTA ȘI TEHNICA GRAFICĂ: Buletinul Imprimeriilor 
Statului. Caietul 6, Decemvrie 1938—Martie 1939, 


AI XVINIiea piak in cea A lui Pieu Pătraţ, al cărui manuseria, alcătuit la 


colului reprodue interesnate miniaturi din acelaș manuseria, 

Da Marta Bibesea publică un articol despre pieturile bisericilor Baco- 
vinei, pornind deln ideea greșită că ele sunt un ecoa tardiv al artei Mtalieneşti 
trecentiste și eunțrocentiste, Fotografiile care însoțese articolul sunt detalii 
preționae ula fremalor dela Voronet, Suceviţa și Moidoviţa, La unele din ele, 


ei Suceviţa), 
D- Sandu Tudor publică un foarte frumos colind, din eare reprodneem 
inceputul: 


Venea o turmă pă eale, 
Și-un cioban cu chica rit, 
ci bălan de griu, 


H: 
TH 
i 


tă, 
tu'n lemnul gol frămintă, 
Åe fluor zice-a jale, 
1 pling văi de văi pe cale. 


Exonri din poosis lui Horaţiu în literatura rom neaseă urmirește dl 
praf, N, I. Hereseu într'un interesant și documentat articol. Subleetul însă, 
nr fi meritat o msi umplă tratare, 

D-ra Maria Golose stadiază, mai cu stamă din punet de vedere al temelor 
ji al simbolieei lor, discurile de Iut smălțuit de po bieerieiie lui Stefan cel 


important 

„monumental, Rămine pestuliat i 

ez apara ponte eå s'ar fi ajuns În aite consi TO Aport dia cere: 
In articolul întitulat „Pletura pe sticlă în satul Drūguṣ‘‘, dra Lena 

Constante pubiieă rezultatul unor serioase și sistematico cereatări icoa 

nolor pe sticlă, intreprinse în satul Drăguy din Păgăraș, în cadrul usei eam- 

panii monografice. Se faee și o mică privire amupra intoriei și tehnicel acestei 


200 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Dirzenia olteneaseă de pe fața lni s's schimbat într'o melaneolică recrea i 
senilă. Nimie nu ne asigură că manuscrisul original era decorat şi că 

erau făcute da însuși Palamide, ehiar în acat caz, însă, nu putem arca certi- 
tudinra că acel Temenos care le-a copiat a făcut-o întocmai, fără să altereze 
eu nimie originalul și fără să introducă elemente noi. Indoiala aceasta nu se 


putea risipi decit, poate, prin comparații amănunțite cu cctelalte portrete con- 


siderate ca sigure, 
Pictorul Dimitrie Rigeu vorbește despre zugrăveala, făcută de el pi de 
O. Mihăeseu, la biserica din Rehaboonii-Noi (Iaşi); vorbeşte cu pasiune mai 


duceri, decorația dela Răsboenii-Noi osto mai bună 
obieaiu, la noi. 

La afirșitul revistei se continuă publicarea interesantului eurs despre teli- 
nica grafică, făent la Fenuln Politehnică de dă Ing, AL Bunescu. 

Trebao menționată, încă odată, calitatea reproducerilor și n vigmetelor, 


„KORUNK ": (Epoca Noastră). 


Revista maghiară elujană de „știință, artă și viață‘, care-și încheie cu 
mamărul ei de Decomvria al 13-lea an de apariție, continuă, eu tot mai multă 
preciziune, să fie — după însăși definiția redactorilor — „un centru extrapus 
a spiritului progresist şi a tradițiilor ewropene-occidentaliste din 1848‘, azi 
expulsate din Ungaria retrogradă, Ea esta într'adevăr nu numai locul de intil- 
niro și singura tribună existentă pentru acea veche gardă „radicală!! care 
îmninte de 1918 reprezinta, prin gruparea „Huszadik Század'* al dlor Oscar 
Jászi şi Ervin Szabo, ideea reformei agrare şi a bunei înțelegeri dintre majo- 
rități și mmorități naționale, dar și pantra o nouă generație de apărători a 
nestor idei, uflători în Ungaria de nzi şi grupată în „Frontul de Martie‘. 
Prin colaborarea d-lor Iuliu Illyes, Peter Veres din prepa de mai sus, apol 
Rimor furi. seynomatilioe n SEENE, PORS Ardealul rominese, ca 
d-nii: Gabor Gaal, Aron Tamnai, prof. La us Banyai, Stefan Nagy, Edgar 
Balogh și alţii, „Korunk'! pledenză de mai mult de un deceniu și cu o per: 

admirabilă, pentru înțelegerea dintre popoarele mici și o alianță a 
dunărene, făriad opoziție revizionismului și yovinismului războinie 
a nobilimii maghiare din Ungaria și în afara Ungariei, 

In ultimul număr al revistei, d-l prof. Ladislaus Bânyai, președinte al 
fontei orgnnizații antirevizioniste din Transilvania „Madoas'*, într'um articol 
întitaiat „Istorie ardeleană, la un fapt istorie de cea mai mnara 
e tendințele pi manif adevărat naționala, fie ma- 
pete snu săneşti, se țineau departe de orice povinisit monopu 

cite printre altele, dintr'o scriere a lui N, Bălcescu (tradecem din ungu- 
regte. N, R.): „Chestiunea eare urmează să fie soluționată, în Transilvania, nu 
èste: cum să procedeze rominimea, ungurimea sau seulmea și măsimea, pentru 


REVISTA PEVISTELOR 201 


A 

i 
$ 
ji 
| 
A 
NI 
TE 


i 
je 
în 
i: 
ie 
Fpi 
jii 


$ 
$ 
i 
H 
E 
E 
2 
3 
5 
E 
$ 
E 


a urmei wu decid ei singuri 


i 


pateren lor armată sau pe slābieiunes 
soarta lumiit“... 


TARIFUL PUBLICAŢIILOR 


Dela 1—1.000 linii ..,.. 
si 1.000 linii în sus , . , 
Ştiri: Artistice, judiciare, şcolare 
Bilanţuri, convocări, notificări etc. 


Articole, dări de seamă comerciale ete., în lazi revistei 
Anunţurile colectorilor de loterii 
Informaţiuni loteria de Stat. ...., 
Informațiuni colectori de loterii . 
Intruniri electorale, anunțuri 


ORICE ANUNŢ ÎN TEXT 


Anunţuri comerciale şi financiare , ,....., 


Acte juridice, sentinţe, hotăriri, cereri de naturalizare etc. 
la anunțuri ... 


Acte de mulțumire ; la informaţiuni 

Cutia cu scrisori; plasat lângă text 

Acte de mulțumire . . , 

Numiri, permutări, deplasări, decorâri etc. la informațiuni 

nedepäşind 10 linii | í 

Extrase de divorţ simple , . . 

Schimbare de nume; trei publicaţii 

Anunţuri dela instituțiuni industriale . 
CORE pu di E ae o PUD a G 
x financiare, asigurări, oficiale etc. 


Auh w a 
» E-e-e e O 


TEE T 


la: 10, 15, 20, 25 etc. linii. 


Orice anunț cerut să aparà special, se taxează cu tarif special. 


Lei 7 linia 


Lei 


G 


- 


10 linia 


8 
19 
10 

8 


E 


t 


200 bucata 

400 

400 
15.000 pagina 
15.000 


a 20.000 
Anunţurile editorilor şi librăriilor, se taxează după tariful special. 


Anunţuri mai mici ca spaţiu de cât 10 linii, se vor plăti cu tarifu) a 10 linii. 
Anunţuri şi informaţiuni cu fracțiuni de linii, nu se admit decât socotite 


Plata la orice anunț sau angajament se face numai anticipat 


A Nr. 2 — FEBRUARIE 
1939 — ANUL 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 


DEMOSTENE BOTEZ Moartea pămintulul (versuri p. 3) 


ION BIBERI 

ION D. GHEREA 
ARISTIDE BLANC 
AL, PHILIPPIDE 


Cercuri în 5) 

PE eO e E a IE PE 
loras bu) Mangerii (p. 24) 

Paste olte mil de ani (versuri p. 40) 


lar „eslindele” d-lui Bronzul (p. 42) 
Vest (p. 48) 


CONST. BRĂILOIU 
MIRCEA GESTICONE 


RONALD STORRS Anne de Mesiiise (p. 82) 
T. STREITMAN eri drenare sana 
mori gemeni pe Cronica externă (Expresiuni literare — Reaiităţi politica p, 74) 


Cronica lingvistică (Numele de familie p. 80) 

Cronica pedagogică (Comunitățile de muncă poolară p. 83) 

Cronica inrățămintului (Şeoaia normală superioară p. B0) -~ SI 

risipei om ape pes aaa prag cata 

Cronica pinstică (Asociaţia Arta și Grupul P 

e DD a DAIS dain Dhina p WD 

Cronica dramatică (Caton Thaoderian. — Zile senine. — Visul unel nopți 
da iară p. t0) 

Sorinori din Londra (Predica deia Washington. — Dela München la Roma 
P 


RADU GEORGESCU 
MIHAIL SEBASTIAN 


D. N. CIOTORI 


— Aria sacră modernă. — 
EUGEN IONESCU 


la scrisoarea 
SCELLANEA Din antologia scrisului romin. — Quos vult.. — Contribuţii 
rea NAD hdp Diaţionarul academiei, — Un manitest al savanților americani. 


Al. Rosetti: 
CENZII: (p. 197) Marcel Bresiiaka : „Cimtaren Cintărilor“, (Bucureşti 1938). 

mate min Grecie. Fundatia pentru Marta pi artă „agale Caroi Irs, Woa, — Conatantin Kirițescu: 
Fäciil stinse. Ed. „Curtea Rominenacă", Bucureşti, 1038, — N. N. Condoesou: La légende p 
naviavo de finit TEET Piti? r a m = 
loan Sulacov: „Fiul poporului”!. (Ed. Cultura Poporului, Bucureşti, t939). — Vintilă Paraschive x 
Pa vitor, nuvole, Ed, OS e: oieri teii „ee: Veil a a- 
Momalităt und irretiomaiitit în der Philosophie Pilates“. (Junker & Dünnhaupt, Berlin, A iA 
Moria Montessori: „Taina copihiārisi", (trad. de i. Sulea-Firu). Ed. „Tiparul Universitar”, — A. 
Duf? Coopo ea RE Op eE POROA SE APTO eae 
Petrescu: Thomas Hobbes. Viaja și opera. Ed. Societatea Romină de filosofie 1939. — B. M. 
Duco : „Peregrinări Marine”. Ed, „Cultura Poporului”. — Gerhart Hauptmann: Ciopotul Sculundat, 
In rominește de Adrian Maniu. Biblioteca Tentrului Maţiomni, Ed, „Cultura Poporului“, — Georges 
Weili: L'Europe du XiX-e siècle et l'idée de nationalité. Paris, Coli „L'Evelutien de l'humanité", 
Aibin Michel, 1938, în S, XVI > 480 p, + Spil + 2 hărţi, — istoria fiosoñel moderne. Voi, Il 
514 + X pagini, Bd. „Societatea romină de filosofie”, 


REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


IYERHTATII (ASi 


ENAA 


= 


FY 3 
Viaţa Rominească 
REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTUNŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 
REDACTOR ŞEF: D. L SUCHIANU 


Imncriaă In registral de pablicațiuni periodice la Tribanalui Ifor, No. 382038 


[E 0 STIUT NOVEN LAANA OET 
ADMINISTRAŢIA 

MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 


BU SUREGTI I 
TELEFON 5-1820 


ANUL XXXI 
FEBRUARIE 1939 


Giranti responsabilii: M RALEA şi C. VISOIANU 


- 


MOARTEA PĂMÎNTULUI 


Ninge mărunt și grăbit 
Pămintu'm meguri albe e uitat. 
Urcat în cer, 

Sterp pi stingher. 

Niciun zeu nu Var mai găsi, 


Tăcerea calcă mut pe zăpadă, 
Pără urme, 

Păr'ca nimeni să o vadă 

Ca o fantomă ce s'a rătăcit. 
Ninsoarea cade peste ea, 
Şi- acopere, 

Și-o omoară, 

Şi e și mai multă tăcere. 


Muntele-i ca o navă înghețată 
Cu mateloții morți de ger, 
Nimsoarca vrea s'ascundă crima, 
Să nu se mai ştie nimic 

Și chiar nimeni nu ştie nimie. 
Pe coverta'nțepenită 

De pe-un vărf de van, — catarg, — 
Moartă cade-o păsărică 

Ce-a venit din larg, 

Căpitanu-și aruncase inima. 

Şi ninsoarea cade mai repede 
Cade, 

Peste navă, peste inimi moarte 
Să le-acopere, 

Şi nu le mai ştie nimeni, 


Pămintu-i tot ca piatra. 
Nici odată nu mai poala înflori, 


Sună prelung rigidități de cadavru. 
Nici Dumnezeu nu mai umblă de-asupra. 


Totul a fost părăsit. 
Tot ce-a gindit omenirea inutil. 
Ce universală 'neremenire! 


Ninge. Ninge cu zăpadă și cu sară; 


C'u-o tristețe de epocă lerțiară 
Eu sunt cel din urmă om. 

Sirig şi nu e nimeni să m'audă; 
Urlu, și-au înghețat toate fiarele. 
Numai trupul mi-a fierbinte; 


Asta-i tot ce-a mai rămas din soare 


Și din lava de-altădată. 
Ninsoarea se topeşte pe obraz 
Pe mină, 

In ochi pe viaja mea... 


Vine-o noapte albă şi halucinatā 
Jur împrejur; 
Lucrurile nu mai există de cit dacă 


le gindeşti. 


Așa trebue să [ie'n fundul oceanelor ce-au îngheja! 
Lumea nu mai este decit în amintirea mea 


Ce albă e moartea pămîntului! 
Braşov. 


DEMOSTENE BOTEZ 


CERCURI ÎN APĂ 


(Fragment) 


Pictorul părăsi locuinţa domnului Neron și mai turburat. 

Amestecul tuturor acestor oameni în viața lni, invocarea prin- 
cipiilor de morală pe care se părea că prezenţa lui în oraș le înfrîn. 
gea și mai ales neputința de a-și limpezi starea, sau cel puțin de a 
o explica celor din jur, expunerea grotescă a durerii lăuntrice enrio- 
zități nesățioase și mici .... toate astea! 

Se punea totuşi în locul lor și nu putea să nu le dea dreptate, 

Purtarea fostei lui prietene devenise neingăduită. Căuta să-l 
îngenunehe, să-l pălmue, cu o stăruință incăpăținată. Revoltase 
toată lumea prin gesturile «i libere, prin plimbările în tovărăşia Imi 
Mitu și a lui Ioniţă Ghencea, pe care îi ținea la braț glumind gi 
hohotind, prin petrecerile ei nocturne în toate localurile. Prezenţa 
Ini Għencen, mai ales, vechiu boxeur pripășit în oraș, jienea cu deo- 
sbire. Ghencea avea în el ceva animalic. Mic dar bine legat, cu 
miini vînjoase și lungi, en nasul boreănat şi ochii mici lucind subt 
o frunte ieșită, omul era de o vulgaritate respinzătoare, josnică, 

Postelnieu încerea să înțeleagă și nu reușea. De ce această de- 
cădere, de ce această stărnință ? O rugase atît de mult să părăsească 
oraşul, să-l lase liniștit, Femeia mai înainte blindă și supusă, a râs, 


Cei doi părean a nu-și da seama. Cutreerau străzile şi localurile 
În tovărășia făpturii miei şi surizătoare, eu care făceau un contrast 


Pietorul Postelnicu intră în cinema f cu întirzi 

Sala era cufnndată în întuneric, un me rit prana S di haine 
ude, ce încep să se usuce. Bijbii orb pină ce găsi un loe și se așeză 
pe un scaun ce soirțiia. Abia așezat, simți că se înnăbuşe, Cit timp 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rătăeise afară pe stradă, găsise mersul acela mecanic. obositor şi 
deseurajant. Acum însă îl apăsa nemișearea. I se părea că e închis 
într'o imensă cutie întunecoasă, ai cărei pereți se string din ce în 
ce, luindu-i aerul și tăindu-i respirația. Se suci neliniștit pe seaun, 
dar seîrțiitul îi schingini nervii. Atunci își îndreptă luarea aminte 
către pinza magică, pe care începuse să sufle un uragan. 

Uuu! s'au deslănțnit elementele şi șueră vintul aseuțit, lung, 
cu răbufniri brusce, cu fluerături ascuţite, cu tăceri întrerupte și 
neliniștitoare, eu reluări bicinite. Pe străzile înguste ale orașului 
medieval cu întortochieri şi întuneric, rătăcește un om besmetic. 
alungat de un blestem, doborit de fatalitate. Fuge, gonit de vint 
şi de propria-i închipuire, fuge de el însuși şi de puterile ascunse 
care s'au unit împotrivă-i. Rătăcit, se împletieește în mers şi se 
potieneşte de pietrele străzilor rău pavate, cade însingerat, vrea să 
se oprească din cursa lui frenetică, dar în zadar. 

Uuu! tremură carnea omului stingher și-i tremură sufletul 
crispat, îl doboară groaza și-l bicineşte vintul, îl roade remușearea, 
îl apasă gindul ireparabilului și lipsa de aer, fi sfredelește fiinţa ca 
un eni obsesia. Fuge zadarnic. In răstimpuri, se opreşte la un răs- 
cruci ea să-și revină și să asculte zvonurile nopții printre şuerătu- 
rile vîntului, Atunci din nou vedenia îi apare; sehimbă drumul, se 
împleticeşte, cade, se ridică rătăcit, dar întîlnește din nou în față, 
la un alt răseruei vedenia temută; atunci se reîntoarce, reia fuga 
desnădăjdnită în neguri, pipăind zidurile reci. dar vedenia îl ur- 
mărește, se mistue o clipă în besnă, pentru a reapare apoi neașteptat, 

Uun! se pipăe omul căzut, roteşte desnădăjduit ochii în noapte, 
elipește printre genele cu lacrimi biciuite de vînt și ploae, şi-şi trece 
mina peste faţa-i scofileită, Se mîngie. Ar vrea să-și ja capul între 
miini, să-și rostească sie-și cuvinte de liniștire, să se legene uşor, 
să se adoarmă, să uite. Apare deodată din taina amintirii şi a tre- 
cutului o icoană dulce, luminoasă, de copilărie fericită, atunci când 
totul în lume era blind, prietenos și cînd se știa proteguit. Ar vrea 
să se enibărească din nou, mie nevolnie, spre a-și găsi protegruire 
în liniștea patului, în liniștea easei, în linistea sinului. Dar acele 
vîntului îi împung carnea, picuri grei îi lovesc fața şi șuerul pre- 
lung al vintului îi bicinese fiinţa. Ridică omul ochii, halneinaţi către 
cer, dar cerul e gol și plumburiu, și noaptea e opacă și dură şi ploaia 
orbeste privirea însetată de liniştire, iar șuerul vintulni îi urmărește 
pașii, Priveşte atunci în urmă și în enget, şi desprinde din nou 
vedenia neimpăcată ce-l urmăreşte. Atunci cade din nou cu capul 
pe pietrele ude, în ulița plină de băltoace, astupîndu-și urechile ea 
să nu mai audă şuerul ascuțit al vîntului, în care răbufnese în 
răstimpuri hohote prelungi... 

Radu Postelnicu respiră greu, enprins de vîrtejul dramei ce o 
deslușia pe ecran, Ti răsuna în nervi sueratul vîntului ca niște țipete 
lungi, repetate, învălmășite. Trăia desnădejdea omului căzut, nepu- 
tindu-se uita pe sine, împletind cele două dureri într'un singur mä- 


CERCURI ÎN APĂ 7 


nunthiu. Nu mai putea respira, nu mai putea rămâne locului, Sala 


„de spectacol îi apărea ca o cuşeă, inăbușind și condamnind la nemiș- 


care, Vru să respire adine, dar se înnecă. Atunei simți că nu mai 
poate rămine acolo, că trebue să facă ceva, să ese la aer, să alerge 
pe străzile rău luminate ale orașului, sau să tipe, să arunce vintului 
chiotul lui smuls desnădejdii, 


Orașul era înecat într'o brumă fluidă. Oamenii erau rari, plim- 
bindu-se în tăcerea ulițelor. Strada îl mai linişti, frigul îi limpezi 
gindurile. Duse masinal mina în buzunarul paltonului și-și seoase 
un tub de comprimate. Revăzu privirea cercetătoare şi zîmbetul 
farmacistului care i-l vînduse: 

— O pilulă pentru liniştire. Donă-trei în caz de insomnie, adu- 
gase acesta ghieindu-i frămintarea. 

Luă o nouă pastilă, apoi porni repede, Mişearea în loc să-l poto- 
lească îl agită și mai mult. Crômpee de cuvinte, viziuni de scene 
trăite cu amănunțime îi reaminteau certurile dinaintea despărțirii. 
Mersul i se iuțea din ce în ce, amintirile. deveneau mai vii, mai 
limpezi, Revedea așa de limpede împrejurările primei lor certe... Işi 
vedea prietena għemuită pe o canapea, en obrajii îngropați în palme 
și zguduită oa un plins nervos. Ti trecuse supărarea și privi eu în- 

uioșare umărul încovoiat. ea pentru a-i acoperi pareă fiin lä- 
pindă. O ghicise atit de nevolnică încît ar pată micii dacă 
n'ar fi ştiut că totul e un simplu joe de copii, că totul are să sa 
sfirșeaseă și că vor relua iar viața lor dinainte, Işi aminti cum ge 
apropiase de ea și cum îi atinse uşor umărul, spre a-i cere iertare. 
Dar femeia tresâri violent, își desveli faţa și-l privi... O privire aseu- 
țită veninoasă, pe care nu i-o cunoștea, Cum? era ca, prietena lui, 
ființa care-l privea eu atita răntate? De ce o simțea așa de străină, 
de depărtată, atunei cînd citeva zile înainte își împletise viața cu 
gindul ei? 

Trecea fără săşi den seama pe lingă oameni care-l priveau 
nedumeriți, pareurgea grăbit străzi necunoscute, gonit. de aceiaşi 
desnădejde, Acum fugea aproape, Străzile întortochiate, pietruite 
rău îi ineetineau mersul. Sueră vintul? TI alungă vedenia? Nu, e el, 
Postelnicu, Radu Postelnicu, şi-şi trăcște amărăciunea, disperarea, 
neputința. Îşi revenea un moment, apoi deodată suferința devenea 
aşa de ascuţită, viziunea grotescă a celor trei așa de vie, risul ei 
răsuna în urechi asa de ascuțit, încît simțea că suferința îl depă- 
seste, că-l sugrumă. Era cuprins pentru prima dată de disperare, 
ò disperare fără ieșire, fără mîngiere, eare conduce la demență, sau 
la nimicire. Nu-i mai găsea rostul în viaţă, nu mai întrevedea pu- 
tința dăinnirii. Să se prăbușească odată. Să termine, Să se întindă 

odată peste tot o pînză de uitare. 


8 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Coti citeva colțuri și deodată se află pe o stradă luminată. Ar 
fi vrut să simță apropierea acelor siluete care îl înerucișau în rës- 
timpuri, să li se impună ca o ființă vie, şi să fie luat de virtejul lor. 
Auzi o arie cintată de o orchestră. Postelnicu o ascultă cu urechea 
distrată, dar deodată se opri: în fața unui restaurant reċunoseu mi- 
şina ei. Stătu un moment la îndoială, apoi, ridicând din umeri, intră. 
Să o mai vadă odată, să se mortifice, să continue a suferi, dar să 
iese din tortura în care se afla, printr'o criză dureroasă şi liberatoare. 

Intrarea pictorului în local ridică un murmur în sală. Consu- 
matorii se înclinau căutînd poziţii comode pentru a-l vedea mai 
bine. Pictorul părea a nu fi observat nimie din această mişcare, Se 
opri lingă prag şi privi absent în jur, La o masă depărtată, către 
colțul sălii, la o fereastră, se afla femeia întovărășită de Mitu şi de 
Ghencea. Un moment stingherită de venirea lui Postelnicu, femeia 
își reveni repede și după ce schimbă o vorbă eu tovarășii ei, izbucni 
într'un ris nervos. Cei doi riseră la rindu-le forţat, nenatural cu 
intenția de a jigni, de a atrage atenția asupră-le. Pictorul privi abă- 
tut în direcţia grupului, Avea o față răvăşită, suferindă, suptă de 
nesomn și de neliniști, Dar în locul acela o atare privire, grea de 
suferință, nu putea găsi înțelegere. Risul celor trei deveni mai zgo- 
motos, de astă dată degajat, firese. Consumatorii dela alte mese 
începură la rindu-le să zimbească şi să ridă. Radu Postelnicu îşi des- 
chee întru tîrzin mantaua de ploae pe care o trecu chelnerului, apoi 
se aşeză la o masă cu aer absent, Isi întoarse apoi privirea, tinti un 
moment pămîntul, apoi deseheinân-si obosit haina își scoase nn 
carnet pe care însemnă citeva cuvinte, Rupse apoi fonia și o dete 
ehelnerului, indicîndu-i grupul, Chelnerul traversă sala, Se opri în 
fața celor trei, întinzînd serisonrea femeei. Aceasta rămase întîi 
nehotărită, apoi Inînd foaia o treen Iui Mitu, care își aruncă o pri- 
vire pe rîndurile serise. Nu înțelese: serisoarca era într'o limbă 

străină. Mitu o înapoie chelnerului cu o gravitate comică: 

— Dă domnului înapoi. Spunei să o păstreze în arhivele fa- 
miliei ! 

Riîsul porni și mai sgomotos. 

Atunci pietarul trăi momentul de rătăeire dementă care hotă- 
rește de soarta unni om. 

Prăbușite dintr'odată toate reținerile, prudeuţa, echilibrul, sim- 
țul propriei persoane. Să se repeadă zinatee, orbește, cu pumnii şi 
cu dinții, să urle, să se zvireolească, să ucidă, Să neidă? Să se iz- 
bească de zidul acela de carne și oase și să fie svirlit ca o minge la 
pământ, eu o singură mişcare de umăr, spre hazul femeii și a celor- 
lulţi dela mese? Atunci? O singură ieșire: (Ochii se dilatară şi eu- 
prinseră balucinaţi o viziune): Să fugă acasă, să se închidă în ca- 
meră. Halatul de noapte are un cordon: să-l petreacă după git cu 
un nod gros și să se agaţe cu toată greutatea corpului de uşă; apoi 
să rămînă așa, pînă cind își va pierde suflarea, până cînd ochii săi 


n 


sa vor Împaenjeni şi vijăitul egal al 


mai slab, din ce în ce mai slab... 
. A doua zi intră în cameră procurori a abată 

nà coarda, Corpul cade jos, ţeapăn, cu u £ 
dantan rigide, eu miinile eriapate. Ș aple camera de ra 
meni și atingeri brutale tree peste cărțile pensulele și wnel- 


tele lui de lucru; se opresc și comentează de-Yoce tare în faţa por- 
tretului neisprăvit gi şevalet. (Şi nu înțeleg vibrarea de lumină 
eare a fost culeasă din limpezimea zilei şi înearcerată acolo, și nu 
vor înțelege nici poezia, vraja învăluitoare care a fost întrupată în 
pasta de culoare), 7 

Acum totul se linişteşte, Camera rämîne goală. Se aud în stradă 
glasurile celor ce s'au adunat în faţa casei, Dar în cameră domnește 
iiniștea pe care o cunoaștea el cînd se oprea din lucru, cu ochii în- 
chişi, pierduţi, respirind încet. A rămas în cameră numai medicul 
legist cu corpul lui răsturnat acum pe pat, cu buzele groase și vinete, 
de nerecunoscut. Medicul merge prin cumeră eu paşi mărunți, cu» 
prins de religiozitatea tăcerii, Priveşte trist în jur, apoi se apleacă şi 
culege de pe jos cordonul halatului. It ține lung în mină, îl priveşte 
fără să-l vadă. Ridică din umeri, Tăcerea camerei devine acum apă- 
sătoare. Şi cordonul acesta şi lucrurile lui care i-au înconjurat viața, 
care au luat parte la existența lui, rămin mai departe stinghere, in 
timp ce acel ce le animase odată, zăcea ca un obiect pe pat. ` 

Pictorul se smulge din vis. In jur răsetele continuau. Tresări. 
Atunci omul înțelese că totul e vulgar, inutil şi urit. Că nimie, niciun 
lapt, nicio ființă nu meritau zvireolirea unei suferinți, niej măcar 
ţintirea fugară a unei preocupări. Ridică liniştit capul, privi în jur 
sula pe care o vedea parcă pentru prima oară, 

Ce trişti îi păreau acum pereții alumaţi de fam de tutun, ce săr- 
muni i se părea încăperea, şi ce palidă lumina restaurantului mizer f 
Cun « putut găsi citeva momente maj inainte, cînd se oprise afară, 
în fața uşii, că localul era strălucitor și nou, numai pentrucă acolo sa 
găsea ca? Acum vrija se «pulberase. Ea însăși nu mai era decit o 
biată fiinţă oarecare, amestecată în aceeaşi existență îneropită. 

Pictorul privi din nou în jur, revăzu pereţii, mesele şi în de- 
părtare grupul care petrecea zgomotos. Se simţi deodată eliberat de 
tot și înţelese că toate rădăcinile care-l țineau legat de acel colţ de 
lume fuseseră dintr'odată smulse. Se însenină, Chipul îi deveni din 
nou blind și zimbetul îi lumină din nou viaţa, In faţa lui se găsea 
chelnerul, care-i adusese biletul, li mulțumi, întinzindu-i o monedă. 
Apoi se ridică eliberat și se îndreptă spre uşă. Păşea cu ușurință, 
elastic, împăcat, 

Grupul continua a face haz. Mitu îşi umplu paharul, apoi ridi- 
cîndu-l în sus, închină eu voce tare în direcția pictorului: 

— Vivat a la votru! 


10 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Şi în timp ce femeia ridea ascuţit și isteric, Ghencea adăugă cu 

o voce de bas, într'un răget ce stirni veselia întregului local : 
— A la bonâr puiule și să ne mai serii! 

Pictorul puse biletul cu grijă în buzunarul mantalei de ploaie. 
Se îndreptă liniştit către uşă cu mers egal, cu privirea pierdută, îm- 
păcat cu sine. Faţa iluminată de un zîmbet vag, vădea absență, 
aproape suavitate, Uşa se închise în urmă-i încet, fără zgomot. 

Chelnerul îl petrecu cu privirea: 

— Așa fraer, mai rar, 

In acel moment nervii femeii cedară: izbueni desnădăjduită în 


plins. 
. 


Se afla oare pe aceleaşi străzi pe care le pareusese mai înainte? 

Postelnicu respiră adine aerul rece al serii de iarnă, Privi în 
lungul străzii și se miră că totul se petrecuse atit de repede. Avea 
credința că faptele pe care le trăise în ultimele ore, se depănaseră în- 
cet şi că orașul avea să se găsească în plină noapte, 

— Nici nu s'au închis ma zinele, gindii el, apoi îşi aminti e 
doua zi era sărbătoare, = zi cit că picnic 

Fu cucerit de forfota străzii; un ris sănătos al unei fete și în- 
erucişarea unui domn grăbit care-și ceru seuze de a-l fi atins în trea- 
căt. Un băiat de cismărie se oprise în dreptul unei vitrine uitînd de 
ghetele pe care le ținea în mină; o pereche trecu braț la braţ vorbin- 
du-şi încet; un necunoscut salută; un grup de trei mergeau Încet şi 
discutau cu aprindere o întimplare petrecută cîteva zile înainte; o 
doamnă corpolentă urmată de o servitoare ducând cumpărături îl privi 
eu luare aminte. Erau, toți aceştia oameni vii. Unde erau umbrele pe 
are le inerucişase citeva minute mai înainte? Postelnicu poposi în faţa 
cîtorva vitrine: manechine rigide, îmbrăcate comie, adunare intim- 
plătoare de obiecte ieftine, încăzeînd pretenţios un galantar prost Iu- 
minat ; mai departe, articole de îmbrăcăminte sărăcăcioasă, amintind 
0 existență meschină, trăind din economie și restringeri. Ciţiva paşi 


3 ty - 


Ag 


CERCURI ÎN APĂ 11 


Pictorul işi reluă mersul, Inaintea lui un grup de tineri diseu- 
tind gălăgios. Unul dintre ei gesticula exagerat și comie stirnind risul 
tovarășilor. s24 

— Bi lasă, i-ai fāent şi tu curte! 

Celălalt rise: : 2 

— Asta-i treaba ălora care o due la coardă în fiecare zi... sau la 
patinaj. Imbecili pomădați și firfisoni..., prima generaţie în pantofi 
de lac! 

— Dacă nu i-ai făcut o să-i faci... 

— Ehă! Cind o avea oul două gălbenuşuri... 

Traversă strada și se îndreptă către un cartier popular. Intră 
într'o altă viață, Lumina era sfioasă, strecurindu-se greu prin feres- 
trele aburite ale simigeriilor; străzi rău pavate, băltoace, miros de 
plăcintă, tortotă, zgomot de uşi trîntite și de clopoței agitați odată cu 
deschiderea ușii, brutării, circiumi mizere; se opreau în loc lueră- 
tori obosiţi, rătăceau hai-hui cu miinile băgate adine în 
vagabonzi cu încălțămintea scălciată, O femee obeză ieși într'un prag 
şi rosti răgușit, peste umăr, unui om rămas înăuntru: 


— Aia s'o erezi dumneata! ii 
Inchise apoi em zgomot, Postelnicu înainta meren în cenu- 
şiul brumei a db din ce în ce mai densă, Se depărtase de mult 
de centrul oraşului, Acum oamenii deveneau din nou fantome, dar nu 
erau seămoșați de mintea lui turburată, ci de cernerea obscură a 
nopții. Turcii din brupgageriile «u geamuri murdare, apăreau defor- 
mați, confundindu-se cu umbrele ce le aruncau lămpile pe zidurile 
afumate. Orașul întreg se topi în umbre şi ceață, se detormă, luînd 
un aspect fantastie, într'o estompare nesigură, capricioasă. Pictorul 
se simţi din nou cuprins de o neliniște depărtată. 
— Va să zică, vindecarea mea nu era desăvirșită, gindi el. Se 
vede că nu suferisem îndeajuns. - 
Nu mai avu timp să mai stărue asupra acelui gind. După cìțiva 
pasi, se opri înaintea unei cîrciumi. 


Stoian avea de obiceiu un aer somnolent. Privirea lui cenușie stă- 
ruia în același punet, timp îndelung, printre ploapele grele și între- 
deschise. Putea rămîne la masă ore întregi în aceeaşi poziţie, nesehim- 
bind niciun cuvînt. In răstimpuri ducea paharul la gură, apoi rein. 
tra în aceeaşi nemigeare, Postelnicu îi cunoștea obiceiul. Intra în ea- 
meră și se așeza la masă. Rămineau faţă în față ore întregi fără să 
schimbe vreo vorbă, Apoi deodată, ea şi cînd ar fi continuat o dis- 
enție întreruptă, Stoian îi adresa cuvîntul, fără să se întoarcă spre el, 
tără să-i fi dat mai înainte vreun semn că l-ar fi văzut, 

Dar în aceea seară Stoian, vorbea cu Pirică, Intrarea lui Postel- 
nicu îi întrerupse. După stinjeneala ce urmă, Postelnicu înțelese că 
vei doi vurbisară despre dinsul. 


12 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


— Mă îngrijiai, dragă d-le Postelnicu. 

— Mulţumese. A trecut totul. 

Pirică îl privi neînerezător, Pictorul urmă : 

— Ai trăit vreodată zăruneinul vreunei crize de conștiință ? 

Firică făcu un gest vag. Postelnicu privi un moment în gol. 

— Sunt lueruri pe-eare ar trebui să le taci, pentrucă-ți aparțin 
numai ţie. Sunt însă înțelegeri cărora merită să le împărtășești aceste 
lucruri. Sunt sigur că nu mă ingel dacă o fae acum, continuă el în 
dorinţa de a se spovedi. 

Pirică încuviință din cap tăcut, în timp ce Stoian se cufundă în 
absenţă, 

— Lucrurile se petret așa. Ne creiem încetul en încetul un stil 
de viață, ne udineim o pasiune, ne apropiem pînă la identificare de u 

fiinţă... de o femee, urmă el după o şovăire, Adincim această pasiune 
cu fiecare cuvint ce-l rostim, cu fiecare faptă ce o săvirșim, 

Respirăm în acest regim moral care ne devine trebnineios, intim 
Am continua în chipul ăsta să ne inrădăcinăm şi mai tare în pä- 
siunea noastră, dacă nu am întilni uneori din partea femeei ce o iu 
bim anume contrarietăţi şi rezistențe, dacă anumite purtări şi feluri 
de a gîndi a le ei nu ar opune pasiunii noastre obstacole pe care to- 
tuş le învingem, Cu cil trece timpul eu atît aceste contrarieri se În- 
mulțese, dar cu atit cinstea noastră lăuntrică ne îndemnă să le îniă- 
turăm, O facem, erezind că în aceste eforturi repetate pasiunea 
noastră nu sufere nimic, că dimpotrivă devine şi mai puternică. Nu 
este așa. In adineuri, legătura noastră de aceea fiinţă suferă un fel da 
măcinare lentă, o uzură nesimțită, E o eroziune, ca să zie asa, inapa 
rentă, de a cărei realitate nici noi nu ne dăm seama, pină cind odată, 
un lucru de nimic, un gest, un detaliu fără importanță, reugese să pre- 
cipite această măcinare neştiută într'o mare ptăbușire. Atunci ne sba- 
teim, căutăm să ne înțelegem pe noi înşi-ne, vrem să ne mințim singuri, 
invocăm trecutul, ne agățăm de vechile sprijine : zadarnice. E ca o fur. 
tună lăuntrică ce mătură violent toate aşezămintele noastre morale. 
Sbatereu e dureroasă, Nu vedem ieşire decit în moarte, Unii cad, ne- 
destoinici de a suporta lovitura; alți reușese să se ridice și să pri- 
veascã in urmă. 

Și atunei, deodată, deseopăr în «i un alt om, eliberat, ce priveşte 
lumea cu ochii noi. O! dimineţile ce urmează acestor răscoliri în 
noapte, acestor orbecăeli! Cum te bucuri de lumină şi cum toate in- 
fringerile suferite se risipese ca amintirea turbure a unui vis rău! 

Stoian îşi bău paharul, upoi se întotrse către pictor, îi strînse 
brațul cu mîna validă, şi-i vorbi încet, răspicat, 

— Crizele astea de care ne vorbesti dumneata sunt niște mofturi, 
Motturi! Auzi Dumneata ? Nu protesta. Iubeşti o femee o lună, două, 
ün an, sau mài mult, Trăeşti în dragostea asta, o trăești pe ca, în 
singe şi în vis, în toată ființa ta. Și apoi, după o ceartă, după o ex- 
plicaţie, te deştepţi într'o bună dimineaţă și te Întrabi : da 'ce dracu 'am 
avut tot timpul ăsta? Ce-am văzut în femeia astat Şi ridici din umeri. 


- > vu F 
R EET NA i SE 33 
F TE e“ d =? $ J 
-F e + 
d - 4 | 
t. > -a 


cancuts ii 13 


— Se ponte ca măcinarea de care vorbeşti să fie reală. Și eu voi fi 
fost ros de o îndoială pe vremea cînd credeam. Dar s'a întimplat = 
fapt. Faptul care cîntărește hotăritor în balanța unei vieţi, rene 
el ridicindu-și vocea: am rămas cinei zile uitat pe un cimp bătaie 
rănit, printre vaete și suferință, eu mina gangrenată. Ce s'a petrecut 
în mine în timpul celor cinei zile și în lungul celor cinei nopţi ce nu se 
mai terminau, e un lueru la care nici nu îndrăznese să mă mab gån- 
dese. Dar n'am ieșit din spital numai schilod. Mi-am reamintit atunei 
toate entuziasmele și toate credințele, și am ris gindindu-mă că am ere- 
aut odată în cuvinte, în sisteme și construaţii frumos arindnita în sin- 
gurătatea camerelor de lucru, Se ridica în mine o protestare sălba- 
tecă de primitiv, de țăran desrădăcinat şi minţit cu toate adulmecă- 
rile inteligenţei, contra tuturor încercărilor înțelegerii de a se înde- 
părta de singurul lucru pe care o solicită şi care o absoarbe: de sfir- 
pit, de sfîrşitul nostru. 

Bău din nou, apoi: 

— M'am străduit multă vreme în neguri ea să deslușese un tile, Şi 
pu ştiam la început : aveam să-l găsesc în afară sau va trebui să-l des- 
prind din mine? Rătăcisem. Nu deseopeream niciun reazăm şi niciun 
Heăr niseător de siguranță. Imi erau privirile stinse. Am trăit chi- 


nwit, în prelungirea silnică a clipei provizorii. Nu cunosteam nici 


rmn] pe care mi se împleticeau picioarele, dar nu-mi păsa nici de 
hopla s care mă îndreptam fără ştire. Şi deodată am înţeles că 
tileul ce-l căutam meren, era însăși Intunerecul, Auzi dumneata? 
Intunerecul! e cata El d 
Eh, rind ai ajuns acolo nu te mai poţi în ce. Totul s 
schimbat în jur i mt ales în tine. Stai liniştit între licărul din 
tine şi marea surpare şi înţelegi că ceva a murit în fiinţa ta. Si ai 
rămas singur, Singur. Ştiţi voi ce înseamnă asta? Bi, tu, palavra- 
giule, de ce taci? 
Firică îl privi lung: NAR 
tiu, Te miră asta? Am înțeles acum câţiva ani cînd am tun 
Ei aaa m'a urmărit multă sun lată, trăese în marile orage, în 
hoteluri obscure, oameni cu desăvirșire singuratici, Ani întregi, 
spun hotelierii, au trăit în aceiaşi izolare, nefiind căutați de nimeni, 
necitind ziare, neavînd prieteni, neprimind serisori, Şi-au creat în 
jurul lor un gol imens, pe care nimic nu-l poate umple, Trăese adu- 
naţi în ei însiși, adevărate cîrtițe, părăsidu-și camera la aceleași ore, 
revenind în singurătatea lor cu același pas regulat. La un moment 
dat, mor. Hotelierul anunță poliția. Se fae cercetări. Se publieă 
numele mortului în ziare. Nimeni nu se interesează de el. S'a stine 
aşa cum a trăit, singur, ducîndu-și taina cu el. 


e 
j. - -<S Fi 


14 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— Sunt marii rataţi ai vieţii, rosti Postelnicu, dîndu-și imediat 
seama de banalitatea rostită. 

— Marii ratați! izbueni Stoian trintind cu pumnul în masă. 
Uitaţi-vă în jur: toţi imbecili care fae pe scepticii, îşi zie ratați. Au 
descoperit un cuvint și-l proclamă în gura mare! Dar cine sunt ra. 
taţii? Cei care nu şi-au făcut o carieră care să le aducă gologani, 
cei care nu s'au însurat cu femei bogate, sau cei care vagabondează 
În marginea societății, răzvrătiți contra așezămintelor sau încadră- 
rii în ţareuri? Rataţi! Dar uiţi câ pe toţi ne înconjoară acelaşi în. 
tunerie şi că ne îndreptăm spre același țel. Atunci unde vezi deo- 
sebirea? Nu recunose omului decit o singură menire: să trăiască 
așa cum îl taie capul, așa cum îl conduce firea. Inţelegi deci că cei 
ce nu sunt, cum spui dumneata, ratați, sunt aceia care au reușit să 
nu-şi forțeze deprinderile să nu se sluţească și să nu-și încătuşeze 
viața în deprinderile impuse de viața din jur, 

Aha! Dacă ași fi continuat în chipul cum am început n'ași fi 
fost ratat, cum zici! Dar mă rușinez şi acum, auzi dumneata, mă 
rușinez, amintindu-mi că numele meu nu se poate șterge din josul 
unor năzbitii pe care le-am publicat cîndva, cînd eram, cum ai spune 
dumueata, „o nădejde a tinerei generaţii“ | 

Dădu să bea din nou, dar Firică vru să-l împiedice. Paharul 
se răsturnă pe masă, se rostogoli pină la margine și se sparse jos, 

Un băcţandru care servea în cireiumă alergă să șteargă vinul 
răspîndit pe masă și pe haine, 

— Iarăşi s'a îmbătat Stoian. Dela prînz de cînd stă aci i-o fi 
deajuns! mormăi cîreiumarul, 

Stoian se ridicase dela masă cu mişcări nesigure. Postelnicu se 
grăbi să-l ajute apoi întorcindu-se spre băiat: 

— Plata! 

— Domnul Stoian are cont la noi|! rosti băiatul, neutru. 

— Facem ciţiva paşi pe stradă domnule Stoian? 

Omul ridică din umeri eu indiferență; 

— Cum vreți! 

Ulițele erau pustii. Mergeau toți trei, cu gîndurile risipite, tã- 
cuți, tinind pe Stoian la mijloc. La un colţ de stradă se opri, apoi 
se răzimă de un gard. Postelnicu se grăbi să-l ajute: 

—Ți-e rău domnule Stoian! 

Acesta îi făcu semn cu mina ca să se depărteze. Cei doi merseră 
încet, privind în noapte. Apoi socotind că amețeala lui Stoian a 
trecut, se întoarseră. Invalidu] se afla în același loc, răzîmat de gard 
cu cotul, ţinîndu-și mina la frunte, ca şi cum s'ar fi odihnit, re- 
flectînd. Faţa îi era congestionată şi ochii rătăciți. Vomisura îi 
murdărise paltonul, încălțămintea, şi se prelungea denlungul mine- 
cii. Cu o mișcare frățească Postelnicu îi apucă brațul; întilni însă 

lemnul protezei, Contactul îl duru. 


+y $ Moi ya 


S pe] | l CERCURI ÎN APĂ 15. 


Mou iti6, murmură el aproape mental, Apoi tare: 
ap mana prea Dani ule Stoian, haidem acasă, să mergem, 
ţi-e rău! i 


— Ce râu nenişorule, mi-a trecut Așa se întimplă uneori. 

Apoi îndreptindu-se: gi 

a: pe mi-a trecut, Eu mă duc să maj beau ceva, Voi, ştiu eu, 
vă duceți la mueri. Eu am încheiat și cu capitolul ăsta. Bunăseara. 

Vru să facă un pas dar se împletiei. A 

— Bi vezi? ce-ţi spuneam eut Eşti bolnav. Haide! Te ducem noi 


Stoian se lăsă condus ca un copil prin străzile murdare şi rău. 
luminate. Era o mahala cufundată în beznă și noroi, Stojan locuia 


gijit, ee ieșeau de subt pălăria soioasă, aruneată neglijent pe cap. 
Imbrăcămintea îi era pătată și boţită, iar gulerul cămășii îi apă- 


ţii nu mai erau respectate. Curăţenia corpului chiar, grija de pro- 
pria ființă fizică, făcuseră loe unei indiferenţe desăvirșite, a unui 


margine de lume, Ce-i mai păsa atunci de restul oamenilor, de con- 
venţiile și de obiceiurile lor? 

Stoian se împiedică din nou. Cei doi îi săriră în ajutor, Pos- 
telnicu îl prinse de mineca paltonului, Stioan se îndreptă şi-l privi 
în ochi. Ti citi gindul. Se opri zimbind, dar nu spuse nimic, Dădu. 
numai din cap, indiferent, ea și cum ar fi vrut să-l facă să înțeleagă 
că acolo unde se află, vorbele sunt de prisos. 

Cei trei reluară drumul, în mers cotit, purtaţi de împleticirea 
picioarelor lui Stoian, apoi intrară bălăbănidu-se într'o curte plină 
de noroi. Era o casă scundă, cu prispă lungă, înteunecată, O singură, 
fereastră era luminată în fund. 

Luaţi seama, murmură Stoian, e aci o treaptă, Să nu cădeți. 

Uşa dela camera cu geamul luminat se deschise eu sgomot, Un- 
cîine începu să latre ascuțit și furios. O femee în vîrstă se răsti 
la el, apoi alergă spre cei trei cu o lampă în mînă. 

— Ce? te-ai întors de-acum, dom'le Stoian? 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ai, deschide uşa și lasă vorbaaa ! se răsti răgzușit omul. 

Femeia se strecură printre ei şi o luă înainte, ridicînd lampa 
în sus pentru a lumina calea. Deschise apoi ușa și se dădu la o parte 
ținînd lumina în dreptul feţei. Pietorm văzu o țigancă despletită 
și bătrină, mormăind cuvinte nedesluşite. Un miros rînced, de ca- 
meră murdară, cu aer închis şi adiere de urină stătută îi izbi în 
faţă. Din nou simți că-și pierde simțul ce-l lega de lucruri. O ame 
țeală scurtă și o opresiune îl rătăciră în trecut cînd, adoloseent, fu- 
sese tirăt de o ceată de tovarăși gălăgioși într'un cartier depărtat, 
Postelnicu se revăzu timid şi stîngaci, împins în veselia turbulentă 
a camarazilor într'o odae mică, mobilată sărăcăcios, unde îl aştepta 
o femee boită, ce-l privea zimbind în timp ce o bătrină ținea să se 
scuze, 

— Ce să-i faci maică, săracile fete, cu timpurile astea grele! 

— Pictorul înţelese atunei că bătrina era mama fetei și faptul îl 
înecă deodată într'o desperare nemărginită, cum numai la 16 ani 
poţi cunoaște. Işi aminti cum îmbrineit cu forţa în cameră, fusese 
încuiat pe dinafară şi cum se năpustise desnădăjduit eu pumnii şi 
picioarele în uşă spre hazul celor de afară, în timp ce fata îmbrăți- 
șîndu-l căuta să-l îmbuneze: 

— Da ce-ai puiule? Hai vino că doar n'am să te mănîne | 
~ ~ Pietorul retrăi momentul de panică al adoloseenţei, cînd înţe- 
jesese pentru prima oară tristeţea vieţii și aflase urițenia vieiului. 
intră după eei doi, în timp ce-i răsunau încă în urechi, cuvintele 
infuriate ale fetei şi iujurăturile ei faţă de încăpăţinarea lui de a 
nu rămîne acolo. 

Pictorul îşi reveni și privi în jur, Niciodată n'ar fi crezut că 
un om poate trăi într'o asemenea murdărie, Totul În acea încăpere 
era aruncat la întîmplare, ncângrijit, necurățat, într'o harababură 
de pod părăsit în eare au fost aruncate în voin soartei mobile vechi, 
saltele, cadre de tablouri Și senune șehioape, Pod părăsit? 0, nu! 
In podul casei în ținutul căruia se aventura în copilărie totul era 
curat, cufundat într'o atmosferă respirabilă. unde domnea o lu- 
mină difuză, Numai lmerurile erau aruncate clae peste grămadă. 
Dar ele eruu curata. Insuşi stratul de praf ce se așternuse peste ele 
le dădea o înfăţişare purificată, albă. Dar aci? Camera era un ade- 
vărat birlog, infect, puturos şi secund, Cum poate un om să stea 
aci? 

Intr'un colţ, pe o masă, se găsea o cămaşă stingaci îmbetită, o 
stielă fără dop, o bucată de piine, o carte cu text grecese deschisă 
şi cu foile pătate, un ceas deşteptător. In faţă se afla un pat răvă- 
şit, fără cearceaf, cu o pătură mototolită aruncată deasupra. Era 
un pat vechi, cu speteze de tablă vopsită, aşa cum pictorul își a- 
imintise a fi văzut cîndva, într'un alt oraş de provincie, într'o 
piaţă, printre obiectele scoase în vînzare cu toba de perceptor. In 
mijlocul tablei se zăreau încă urmele unei imagini, înfățișind fi- 
pura plină a unei femei cu păr abundent. 


CERCURI ÎN APĂ 17 


Stoian căzu pe pat cu fața în sus Căzu er opra piere: e 
citeva momente abătut, eu ochii închiși, răsufi i pretana GE 
reveni, văzu pe cei doi în picioare x mijlocul camerei § 

ietoruhui eretele cogeovit : p 
Pe Ahà, ai A mei E singurul meu lux, Pendula aia, preia 
calendarul. Şi mai e şi chestia din perete de lingă pendulă, e 
în spatele dumitale. Ai văzut? Are cereuri și linii rapa pre 
soară timpul, E singuru] lueru, smgurul care... Timpu 4 ) = a 
măsor, vreau să ştiu. Ce știi dumneata? Aveam înainte mai m ai 
ceasuri, Era camera plină de pendule, Cind intram aci, auzeai m 
reu... meren... ca la ceasornicar, Acum n'am decit astea gi un calen- 
dar. Ala din perete. Vezi? Vrei să ştii în dorii mer aa a: în pre 

recare... să zicem, 18 Februarie aci 

pepee Marți, Miercuri ori Duminică... Merge până la neg ie 
uni înainte de Christos. Eh! Măsoară timpul. Singurul eari e 
colo? Gesturi oarecare ce se urmărese așa, la voia agere 
dumneata ? Merg oamenii unii după alţii, se străduese, ţipă, se uptă 
se abat, dar tonte astea se petrec aṣa... fără nici o țintă, orbește, 
Voia Intimplării.... TUS £ 

2 Osal ii deveni greu, ochii i se împăenjeniră. Ultimele vorbe 
fură bolborosite stins. Respirația deveni din ce în ce mut ngono; 
apoi ochii se înehiseră. Treptat, trăsăturile i se destinseră, faţa fi r 
veni mai prelnngă, scofileeala ee = tari pareă ; pe chipu- 

' linişte, o împăcare. Omul adormise lin, 

c ca doi kemak locali. In cameră se lăsă deodată lăcerea, Fa 
ca o suspendare. Vînzolirea și freamătul căzură în linişte, Strădania 
ajunese la un iman în praful căreia cădea învinsă. Pe pat un om 
se păriisise istovit absenței. D 

Pictorul se întoarse către Pirică : 

— Si- lăsăm. 

Celălalt tăcu, : 

Se întoarseră. In urma lor, femeia luă lampa de pe masă. în- 

chise ușa camerei, care rămase în întuneric, şi însoţi pe cei doi pen- 
tru a le lumina calea. In stradă, pietorul ridică ochii. Cerul era ne 

licăr. Îşi privi apoi tovarășul : _ À A: 
E xy rue a ta Sat maj clar ca azi simţimintul inutilității 
vieții. Inţeleai? A destinului nostru anonim, părăsit, pierdut... A 
faptelor și gândurilor noastre care se urmărese fără nici un rost gi 
care nu lasă în urmă nimie: cercuri în apii. Im! Cercuri în apă... 

Vru să continue, | E 

Dar alături de el. cu miinile adineite în buzunare, Firică înce. 


puse să fluere ER i 


INTRODUCERE LA 
„LE MOI ET LE MONDE“ 


Ori ce apare ea „realitate“* e de fapt un aliaj de două elemente 
esențial deosebite. Unul e iniţial, el ne e dat, celălalt e adăugat 
de mintea noastră printr'un act de interpretare. Dar, cum se Ín- 
tîmplă de obiceiu cu aliajele, „realităţile“ ni se prezintă ca wni- 
tare, ca simple, şi abia analiza le disociază, Un exemplu: vezi un 
pahar cu ceai din care jes aburi grogi și îţi dai seama că ceaiul 
e fierbinte. De fapt interpretezi aburii ca afirmînd fierbinţeala; 
dar ceea ce vezi şi ceea ce atribui formează un bloe cu toate apa- 
rențele simplicităţii. Ți se pare că vesi fierbințeala ceaiului aşa 
cum îi vezi coloarea, iar felul curent de a vorbi trădează această 
impresie: „vezi ce fierbinte et“, — Alt exemplu: cînd aud cu- 
vintul „grădină'*, percep cîteva sunete succesive şi le atribui un 
sens; dar sensul și sunetele formează un amalgam în care se con- 
undă cu totul, Ai erede că sensul e cuprins în sunete și că înţelegi 
cu auzul, nu cu mintea. 

Cea mai importantă interpretare de acest fel e „interpretarea 
exteriorizantă'“. Tată ce numim astfel: 

Unele stări de conștiință nu afirmă nimie în afara duratei din 
care fac parte; astfel e, spre pildă, o tristeţe. Altele se raportează 
la fenomene exterioare duratei conștiente, simțul comun le crede, 
pe drept sau pe nedrept, semnele unor realități străine. Aud un stri- 
gät de durere, Pe de o parte el nu e decit o sensație auditivă şi 
face parte din durata mea conștientă (căci numim astfel tocmai 
succesiunea stărilor mele de conştiinţă). Dar sensația aceasta mai 
are și un înțeles, ea afirmă că se petrece o durere în afara duratei 
mele (așa cum adineauri aburii afirmau fierbințeala) ; iar sensația 
şi înțelesul ei sunt contopite într'atît încît zie: „țipătul e dureros“, 
Sau: văd un obiect roș. Sensaţia de roșu e o impresie vizuală eu- 
prinsă în durata mea conștientă; pe lingă asta însă ea afirmă 


") „Lo moi et In monde! de I. D, Gherea, Ed, Fundaţia pentru literaturë 
şi artă Rogole Carol al II-lea, 


i obiect ro, existență exterioară duratei mele; și ia- 
sri lapa că sd menu = obiectului, cum „auzeam 


interpretarea exteriorizantă““. E 

3 ge an noastre arată că sunt două feluri de interpretări ex- 
teriorizante. Cînd fenomenul afirmat e o stare conștientă, sen- 
sația care afirmă şi starea atirmată sunt perteet distinete, îndată ce 
analiza le-a disociat. Spre pildă, cind aud ţipătul, sensația anditivă 
nu seamănă de loe eu durerea semnificată de ea. Dimpotrivă, îmi 
e vorba de perceperea prin orice simț a unui obiect material, semnol 
şi fenomenul semnificat se identifică într'un chip specifie: sensația 
mea de roșu afirmă roșul obiectului, sensația mea pi însușirea obiee- 
tului se confundă într'un caini tate Eak ea aplic: 
ceastă convingere afirmind: „lucrul e așa cum j 
supunem că ţipătul începe cu un sol ascuţit, coboară o sextă și sfir- 
şeşte cu un si; n'ar avea niciun sens sÑ zici că durerea semnificută 
de țipăt n început de asemenea cu un sol și s'a terminat cu un si; 
deci descrierea semnului nu se potriveşte de loe fenomenului semni- 
ficat. Dimpotrivă în exemplul al doilea, vreau să descriu ce simt 
şi zic: „am sensația roșu-înehis bătind în castaniu“; asta va fi semu 
că există acum un obiect roșu-inehis bătind în castaniu, Deserierea 
semnului şi a Iuerului semnificat e aceeaşi. Din ce urmează vom 
înțelege rațiunea acestei stranii identități, unică în lumea inter- 
pretărilor, 


d 


In tot ce simțul comun eonsideră ca real e ascunsă o parte de 
interpretare exteriorizantă, Nu vom înțelege rostul acestor „reali- 
tăți'*, Înainte de a le fi descompus în elementul dat şi cel adăugat 
prin interpretare exteriorizantă. 

Un cunoscut al men avea o servitoare de o excepțională sim- 
plicitate, Intr'o zi dinsa îi supuse următoarea nedumerire: „In casa 
de alături e un neamț, și el, cind vede o căldare cu apă, zice că 
acolo e wasser, Cum se face asta? El nu vede că e apă în căldare?'!, 
E uşor de înțeles în ce consistă interesanta iluzie a servitoarei: 
în mintea ei, sonoritatea și sensul cuvîntului „apă“* erau atit de in- 
tim amalgamate încît ea nu le mai putea considera deosebit, de 
aceea nu înțelegea că altă sonoritate poate nvea acelaşi sens, Cine 
filozofează pe nepregătite despre timp, spaţiu, obiect, eu, cauză și 
celelalte „realități“ ale simțului comun, riscă să-și pună probleme 
tot atit de naive ca cea pusă de servitoarea amicului meu. Căci în 
toate se îmbină, ea şi în „apă'*, cele două elemente fundamental deo- 
sebite, unul iniţial, celălalt semnificat. Disocierea lor am încereat-a 
în Le moi et le monde, 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Să ne precizăm metoda. 


Tot ce cunosce în chip imediat constitue durata mea conștientă. 


Aşi fi redus la ea, dacă multe din datele care o compun n'ar afirma 
realităţi exterioare, și aceste afirmaţii le cred în chip natural 
Să vedem în ce afirmaţii cred, Ce e dincolo de durata mea, după 
convingerea simțului comun? In afara duratei lui, omul crede în 
existența altor durate conştiente (acele ale fiinţelor vii) şi în exis- 
tenţa obiectelor materiale. Dar acestea din urmă implică de ase- 
menea durate. Un obiect nu încetează de a se schimba san de a 
rămîne același independent de conștiința mea, dar simultan cu stă- 
vile mele de conștiință. Obiectul durează odată cu conștiința mea, 
cele două durate sunt paralele. Deosebirea e însă că durata mea e 
conștientă, a obiectului inconștientă. (Cuvintul „inconştient! nu 
trebue luat aci în sensul în care îl întrebuințează psihologia, el ex- 
primă pur şi simplu lipsa de conștiință a duratei pe care o atribui 
instinctiv obiectului), Aşa dar, în afara duratei mele conştiente nu 
sunt decit alte durate, unele conştiente, altele inconștiente. O con- 
ştiinţă în care n'ar avea loc nicio interpretare exteriorizantă, o con- 
ştiinţă pentru care strigătul n'ar afirma o durere şi sensația rogt 
n'ar semnifica existența unui obiect, o asemenea conştiinţă ar fi 
redusă la durata proprie, În conștiința aceasta nici nu s'ar putea 
naște ideia că durata ei nu ar fi identică cu Tot, Lumea ei ar fi 
lumea cum o cunoaștem noi oamenii, însă fără interpretare exterio- 
rizantă. Dar atunci se înțelege care trebue să fie metoda noastră. 
Trebue să studiem lumea acestei conștiințe, adică lumea cum ar 
fi dacă i-ar lipsi interpretarea exteriorizantă ; apoi să cerectăm de 
ce conștiința aceea ajunge o conştiinţă asemenea cu a noastră, ee n 
împinge la interpretare şi în ce consistă contribuţia acesteia. Ar 
trebui să aplicăm metoda noastră tuturor noţiunilor fundamentale 
ale simțului comun: eu, obiect, spațiu, timp, cauză, existenţă ete, 
Spre pildă: mă întreb cum ar fi spațiul în conștiința care nu in- 
terpretează și aflu astfel componenta iniţială, dată, a spațiului 
nostru; cercetez apoi de ce mintea nu se poate mulțumi en acest 
element inițial ci trebne să-i adauge o interpretare; încerce să aflu 
în fine în ce constă exact aportul acelei interpretări, Atunei voiu 
şti ce e „spațiul“ și care e rostul lui. Ar trebui să procedez astfel 
en tonte noţiunile fundamentale. In introducerea de faţă voi aplica 
metoda numai „obiectului material‘, și aceasta foarte pe scurt, 


„„_Să vedem la ce s'ar reduce un obiect material transpus în con- 
ştumţa care nu interpretează. 
i După Stuart Mill un obiect e un fascicol de sensaţii legate in- 
variabil între ele, astfel că, unele având loe, celelalte devin posibile 
sub condițiuni determinate. Acest seaun, de pildă, nu e pentru mine 


INTRODUCERE LA „LE MOL ET LE MONDE” 21 


acum uti anumit aspect; dar ştiu din experienţă că, aceste sei- 
sații Hani fiind date, multe altele devin posibile; pot să actualizez 
mişeindu-mă din loc, o mare varietate de alte aspecte „ale soppaa 
lni“, pot realiza sensații tactile pipăindu-l, sonore lovindu-l e. 
Acest sistem complicat de sensaţii constitue, după St, Mill, sarata : 
Definiţia lui Mill e incompletă, căci ienorează însăși „obiectivita e: 
obiectului, adică exterioritatea Iui în raport cu durata mea. Dar toc- 
mai din pricina acestei lacune, definiția lui Mil se aplică obiectului 
lipsit de interpretare exteriorizantă. Deci: obiectul neinterpretat « 
un complex de sensafii, prezența unora garantind posibilitatea ce- 
Ara izolat așa dar una din componentele obiectului : cea inițială. 
Să ne ocupăm acum de cealaltă și să acordăm pentru asta conștiiii: 
ței limitată pină adineaori la propria durată, convingerea existenței 
celorlalte durate conştiente (şi mai întii exclusiv a acestora). Atunci 
ubieetul devine un sistem de sensaţii care se repetă la fel în toate 
duratele conştiente: căci afirmaţiile celorlalți îmi dovedese că san- 
sații în totul similare cu ale mele au loe în duratele conștiente strá- 
ine. Bine înțeles, asta nu poate avea încă drept efect ca obiectul să 
capete o durată proprie, independentă de cele conștiente. Dar să ve- 
mai departe. 
a Fiecare durată conştientă se prezintă în chip natural ca o lume 
izolată de celelalte. Spiritul omenese nu cunoaște drum care să lege 
durutele. Două linii paralele pot fi unite printr'o a treia linie; dar 
nu poste fi imaginat un şir de date conștiente care să înceapă cu c 
dată conștientă a mea și să se termine cu o dată conștientă străină: 
cu alte cuvinte, între durata mea şi durata străină nu este niciun in- 
terval, Pe de altă parte, îutre datele conștiente care formează durata 
mea au loc niște relații cunoseute în chip nemijlocit și numite „sue- 
cesiune!“ și „simultaneitate”', lată cum s'ar putea caracteriza ele 
(deși nicio caracterizare nu poate să ni le facă mai intim cunoscute 
decit sunt) : două din stările mele conștiente se zic „suecesive' când 
sunt despărțite printr'un interval făcut de asemenea din stări con- 
ştiente, și care duce printr'un lanț continuu dela una la cealaltă. 
Cind intervalul tinde să se anuleze, cele două stări tind să devină 
„simultane“. Dar am spus că între o stare conştientă a mea și o stare 
cuprinsă în altă durată conştientă nu poate exista un lanţ de date 
conștiente intermediare. Prin urmare, dacă ne-am ţine de caracteri- 
zările de adineaori a succesiunii și simultaneității, nici una nici alta 
n'ar putea exista între date conștiente din durate deosebite, Totuşi 
caracterizările apăreau ca juste în chip evident. Cum se explică 
atunei că limbajul comun vorbește curent de succesiune şi simulta- 
neitate dela durată la duratăt (Exemlu: „l-am văzut eu întâi, mi 
mai tirziu'*), Şi mai ales, cum se face că avem intuiţia că e vorba 
de aceleași noțiuni ea și atunci când ne restrângem la o singură du- 
tată? Nu e decit o soluţie: spiritul nostru, pentru a putea cuprinde 
dintr'o privire pimralitatea duratelor, consideră toate datele conş- 


22 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


tiente ca şi cum ar fi cuprinse de o singură durată fictivă, care a 
„Timpul, 

O comparație ne va face să înțelegem operațiunea aceasta. Drep- 
tele paralele A și B reprezintă drumurile parcurse de caii de cursă 
a și b în spre bariera C. D. Intervalul dintre A și B va fi cu totul 
ignorat de spectatori (şi mai ales de jucători). Să presupunem că 
depărtarea invariabilă între A şi B e de 10 metri. Totuşi, în situaţia 
sehematizată de figură, vei putea auzi vreun judecător exclamind : 
„mai e doar un metru între a și bX“ deşi distanţa între cei doi cai nu 
poate, evident, să scadă subt 10 metri. In realitate, distanța de 1 m 
e între proiecţiile lui a şi b pe o paralelă comună ; dar spiritul jucăto- 
rilor confundă cele două traiecte reale într'un traieet nnie fictiv. 
Jucătorii vorbese şi gîndesc ca şi cum caii ar alerga de-a lungul unui 
singur drum drept-liniar. La fel cu duratele: vobim şi gindim cu 
toții ca şi cum toate actele conștiente s'ar petrece de-a lungul unei 
singure durate, confundăm phuralitatea duratelor în „timpul“ unie. 


Dar între pluralitatea drumurilor străbătute de cai şi aceea a 
duratelor e o deosebire de care am mai vorbit şi care are consecințe 
grave, Parcursurile paralele sunt legate unul de altul prin câte un 
interval care le urmăreşte neîncetat (acel care, în exemplul nostru, 
are 10 m lăţime), Mulțumită acestuia paralele pot fi uşor identifi 
cate între ele, pot fi, spre pildă, proiectate pe o altă paralelă fietivă. 
Dimpotrivă, am văzut că între durate nu e niciun interval, Spiritul 
nostru trebue să caute ceva care să înlocuiască intervalul, ceva cara 
să facă legătura între durate şi să le identifice în altfel. Obiectul 
material e indicat pentru acest rol, fiind o posibilitate unică de sen- 
sații cuprinse în toate duratele conştiente, Şi atunci spiritul nostra 
decretează următoarele ficțiuni utile: „Obiectul să aibă o durată a 
lui proprie. Sensaţiile actuale sau posibile care formează obiectul (gi 
care sunt, evident, un conținut actual san eventual al duratelor con- 
ştiente) vor fi de acum şi conținutul duratei obiectului“, Aceste 
ficțiuni par, la prima vedere, nu numai absurde dar şi inutile. 'To- 
tuși.... iată. 

Să presupunem că văd un drug de fier pus la foe; el devine 
roșu din negru ce era, și apoi alb strălucitor. Dacă mă restrâng la 
experiența neinterpretată pot spune numai că în intervalul A1—Ba 


INTRODUCERE LA „LE MOI ET LE MONDE" 23 


durata s'a petrecut schimbarea vizuală negru-alb. Interpre- 
eu pare ap ră tite în plus că o schimbare identică a avut loe 
în intervalul A—B din durata atribuită obiectului. Conţinutul in- 
tervalelor A—B şi A—Bn fiind identie, ele sunt același interval, 
într'un anumit sens (căci simtul comun spune: „Văd ceea ce se pe: 
trece cu adevărat"), Putem deci serie: A—Bi=A—B, Dar se ad- 
mite că schimbarea de coloare a putut fi văzută de orice alt om, 
Am avea atunci un alt interval Ag—Be, cuprins în altă durată con- 
ştientă, și care s'ar identifica şi el cu intervalul obiectiv, deei 
As—B=A—B. Din cele două formule putem deduce: AB = 
As—Bes, coea ce exprimă identitatea intervalelor conștiente, La fel 
se identifică celelalte părţi ale celor două durate şi la fel toate du- 
ratele conștiente. lnpreună cu duratele inconștiente care servese de 
legătură, ele se înehiagă în Timpul impersonal. 


Aşa dar, mulțumită metodei noastre am aflat ce este un obiect 
material. El e, pe de o parte, un sistem invariabil de senzaţii posi- 
bile, pe seurt, o posibilitate de sensaţii ; pe de alta el e o durată acor- 
dată de spiritul nostru acestei posibilităţi. Intr'o formulă minus- 
culă : obiectul e o posibilitate eare durează. Cum era de așteptat, cele 
două elemente sunt întru atit amalgamate încit ai impresia foarte te- 
nace că ceea ce evoluează (durata) și ceea ce rămîne același (posibi- 
litatea) „sunt tot aia : obiectul, 

Am aflat de asemenea rostul duratei obiective. Strania identitate 
între roșul ca sensație şi roșul ea culoare e justificată, 

In Le moi et le monde aplicăm metoda în chip sistematic tuturor 
noțiunilor fundamentale ale simțului comun. In linii mari, planul 
lucrării e următorul: primele patru capitole formulează problema şi 
descriu metoda necesară soluției; în capitolele 5, 6 și 7 descriem 
obiectul material, spațiul și timpul aşa cum ar fi într'o durată în- 
chisă în ea însăși ; capitolul al 5-lea arată cum se naște ideia de „eu'*, 
iar capitolele 9, 10 şi 11 cum obiectul, spaţiul şi timpul devin ceea ce. 
sunt pentru oameni. Analiza altor noţiuni fundamentale, ca exis- 
tență”* și „cauză“, e implicată în analizarea primelor. 


|. D GHEREA 


IARNA LUI HANGERLI 


Piesă într'un act de ARISTIDE BLANC 


CADRUL ISTORIC 


Alexandru Moruzzi o domn al Munteniei pină'n 1776, când „dem isionaază”* 
şi rivalul lui, bătrinul Ipsilanti, ocupă scaunul domnese pentru un seurt interval 
de un an. Intrigile lui Moruzzi la Constantinopoli, unde sa retrùsese, nu-l raadue 
însă imediat la Bucureşti, ei folosese dragomanului amiralului ture (Hussein Paşa), 
unui fost marinar, Constantin Hangerli. Acesta, ocrotit de Hussein, care la rindul 
lui este protejatul lui Salim al III-lea (graţie unei femei din baremul amiralului, pe 
atunci amanta Sultanului), se urcă pe tronul Munteniei în Noemvrie 1798, pe cind 
Ipsilanti, neamțoiii, luge la Viens undo se și stabileşte. 

După o scurtă domnie de 15 luni, plină de orori și jafuri (printre cars rein- 
flinţarea oieritului, desființat de Vodă Mavrocordat, unul din impozitele cele mai 
odioase), atenua noului domn apune și oa, Proteetarul său Hussin, amiral și coman- 
dantul trupelor otomane, este bătut de Pasvanoglu in fața Vidinului şi Hangerli 
se teme ca Sultanul să nu-l solidarizoze cu soarta fostului său patron. Hangerli 
înceareă intrigi contra acestui amie de caro vrea să se lepede, dar Hussein desco- 
peră prin novustă-aa, amanta Sultanului, țesătura criminală a lui Hangerli. Furios 
de aceantă trădare nonstaptată, Ineearcă şi obține mazilirea protejatului său, care 
este omorit — prin surprindere — din ordinul Padișului, de către un apigiu venit 
spécial din Constantinopol, la 18 Februarie 1799, 


IARNA LUI MANGERLI 25. 


PERSOANELE 
(DUPĂ ORDINEA INTRĂRII ÎN SCENĂ) 


RALUCA COMĂNEANU, 17 aui. Intăţişare tare simpatică, dar dis- 
tantă, Culori de pistei, i 


MARGHIOALA, roabă de 50 ani, supraveghetoarea casei boorului Dinu 
Comăneanu. 


STANCIU, 25 de ani, secretarul lui Comăneanu ; înalt, serios, ca um 
«Napoleon la Arcoles. 


er oras put mu ae Ia 
punderii excepționale e. poartă. 

MITROPOLITUL 

TUTEANU, 40 ani | figuri reprezentative ale epocii. 

DUMITRACHE, 45 » 

CHIROIU, 28 de ani, îmbrăcămintea mai aleasă, occidentală, ca a lui: 
Stanciu, 

FĂNUȚĂ, Zilotul român, panfietarul epocii. 

TURNAVITU, 45 de ani, în genul boierilor Tufeanu si Dumitrache. 

UN ȚIGAN, 35 de ani, mic de statură, 


HANGERLI, conform ji reprodus de Gane, la pag. 208 al 
volumului IÍ din «Trecute vieţi de Doamne și Domniţee. 


Roabe prin casă şi arnăuți la poartă. Acţiunea se petrece la Bucu- 
curești, În casa boierului Dinu Comăneanu, în noaptea de 17 spre 18- 
Februarie 1799, 


Sală mare cu sotale dealungul pereţilor. Ușa din dreapta duce spre 
cancelaria și odaia secretarului Stanciu, Cea din stânga spre apartamen- 
tul lui Comăneanu. In fund, fereastră înaltă, lungă, aproape cât zidul. 
Fereastra este acoperită de obloane de scânduri, care se desfac parțial 

eniru a permite locuitorilor să supravegheze intrarea în casă. Sub- 


are F 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


fereastră apare partea de sus a unei uşi, care se prelungeşte în jos, sub 
nivelul scenei, astfel că se învederează înălțimea etajului în ala se 
petrece acțiunea. O seară vine dela acea ușe şi se întâlnește cu scara 
mare care duce din fundul sălii spre apartamentul de sus al Raluchii. 

Inainte de ridicarea cortinei se aud clopotele bisericilor. La ridi- 
carea ei sunetul se pierde, Raluca şade pe sofaua din stânga ; ghicitoarea, 
în genunchi, citeşte în cărţi și dă cu ghiocul în fața ei. 


Manântoata : Aşa, așa... Pe drum de scară... un craiu de tobă... la 
așternat... 
RALUCA : (mşinată) Rămâne ?,.. (şi totuşi fericită): Nu minţi? 
Mansmoata: Eu, stăpino? Ghiocul şi cărțile... ele ştiu... 
Rauca: Da, da. Poate că zici drept... Şi apoi, apoi, ce se mai 
petrece ? 
Mananroata: Apoi treci, mătăluță, printr'o spaimă grozavă... dar 
seapi teafără, 
Rauca: Şi el? 
Mansmoata : Boieru ? Și el scapă... uite, craiu de ghindă... 
RALUCA : (nerăbilitoare), Nu, nu Dinu... El.. ei ştii... ce te faci... 
craiul de tobă... 
Mananmoaa: Ehei, el... apoi să vezi mata (sa nită ca atenţie la cărți 
şi mută câte ana mormăind ca să le desânte). 
Rauca: (urmărind ca nelinişte degetele ghicitoarei). Ce taci? Ce tot so- 
cotești 7 
Manantoata : Cu dumnealui e mai gren, Ce să-i faci. 
RALUCA : (din ce In ce mai îngrijorată). Bolnav? Cade la pat?... Nu 
mai vine? 
Maneroaza : Vine; stăpino, vine. V'am mai spus. Iată (arată o carte) 
«- pe drum de seară... în curînd, 
RALUCA! (an seoală, se duce spre scară, arcă citeva trepte, deschide nn 
eblon, se uită pe foroastră). Păi vezi... mai speriat degeaba. 
Mannnioara: Așa zie şi en, citeodată mai gregese. (Se șooală pentru 
a curma vorba) Acum să vedem dacă sunt toate orînduite, (Mergo până la 
ușa din stânga, pe care o doschide yi spune) haide fetelor, repede şi toate la 
locul lor, (întră două roabe tinere cu tăvi, pahare, damigena şi elondire, Mai 
aprind lumânări prin sleşnice, Mnrghioula supravoghează și mai Îndreaptă din 
ind in cind, ou mina ei şi ca șoapta, vreo greșeală a roabalor. Acestea ies). 
RALUCA: (rezamată de balustrada scării). Ciţi vin? 
Maramoara: Vreo opt stăpîno. 
Ratoca: Și Fănuţă? 
Mancnioara: Da, Zilotul, cum îi zice. Zilot Rominul. 
Rauca: De ce o fi așa de rău? 
ManemoaLa: Norodul zice că : bun. 
Ravea: Nu iartă. 
ManenoaLa : Pe cei cu păcate, stăpino. 
RALUCA: (pe gânduri repetând), Pe cei cu păcate! 


ManemioaLa : Dar pe boierul nostru îl iubeşte. Cu boierul 
SI PE area pe rul nos ubește ierul se inje- 


a. e Hra ` 


EE uS 
IARNA LUI HANGERLI a 


Ratuca; Dinu e drag tuturor, 

Manamoata : Aga ar trebui să fie. 

ai A tăia ja blat 
RGWIOALA $ na ştie bine. 

Rauca: Dinu epist pune rea Pentru dinzul rămîn tot su- 
rioara cea mică. Dacă știi, spune-mi tu. sa: 

Manaroata: Ce râu pr vorbe, dacă boierul o fereşte de ele pe 
stăpina mea. Dar iată pe conașul Stanciu. O sbughese, Sărut picioarele 

no. (lesa prin așa din stânga), 4 
ur vila a a intrat pe ușa din aaa Iată stiri bune duduiţo. 

Pune un at de cărți po una din masele joase R - 
y ipdan : ateu pda scării). Cu francezii d-tale? 

Sase: (eătduroz) Sunt numai ai mei? Nu sunt ai omenirii întregi ? 
Crezi că s'ar putea schimba ceva în lume, la noi, dacă Napoleon victor 
rios n'ar impune saupritorilor legile revoluției franceze? 

Rauvea: Napoleon? Și Vodă ține cu el. 

Sraxcm: Tina pka când era biruitor în Italia, eind a tocat 
armatele nemţeşti, 

RALUCA : (ngezându=ee, vizibil interesată) Dar în Egipt a fost bătut vara 
trecută. 

Sano: De aceea Vodă l-a și părăsit, 

Rauoca : Nu trebue să fim bine cu Turcii? 

Sransew : Depinde ce vrem, Libertate și cultură sau supunere de 
iobagi. 

Rawea : Se vede că vii din Franța. 

Sraneru: De ar fi duşmana țării mele, n'ași iubi-o 

Rawea: (en ineăpăţinare) Dar vii din Franța. 

Sraxer: Spre D-ta. De acolo de unde vin şi vietoriile, 

RALUCA: (trocind paste aluzia lui) lar? Altele, noi? 

Srasaw; Asta spuneam când am intrat. La Neapole şi Turin regii 
sunt izgoniți — Franța a liberat toată Italia. Vine și censul nostru. 

Ratvoa: Nostru? s 

Sraxem: Da Și ea Munteni și ca onmeni. Ceasul D-tale și al men 
dacă vei vroi D-ta (li pane isor mina pe braț). 

Rauvea : țindopărtină mina lui) Te rog ţi-am mai spus ? Nu-mi place, 
(După o pauză de fenãj Crezi că şi Dinn o să se bucure ca D-ta ? 

STANCIU: (bacarar că convorbirea poate continua) Fratele D-tale simte 
ruşinea noastră ca și mine, De ar fi omul plecăeiunilor, de ar primi, 
senin, darurile sthpinirii și îngenunchierea Țării, n'aşi sta o clipă în 
slujba lui, 

Raroca: Dar ce tot lucrezi cn dînsul? 

Srascro: Puțin erezi că are de făcut? I se serie din Viena de către 
oamenii lui Ipsilanti; consulul Fleury i-a încredințat, îndată ce a fost 
pus sub toată arhiva lui, Nenoroeitul zace acum la Țarigrad în cele 
„Șapte Turnuri“, pe cînd noi primim de acolo ştirile lui Moruzzi și tri- 
mitem la Paris, încetul cu încetul, lăzile tranțuzului. 

Ratoca: (eu suris) Și de acolo ce vă vine? 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sraxomu: De astă dată, cărți, Vreo două am și ales pentru D-ta. 
(Le ia de pe masă unde le-a pus la intrare). 

Rac : (eitind titlurile şi râstoind) Lady Craven şi Hope... da am 
auzit... Au fost prin țară... Mi se parecăa pomenit și Chiroiu de ei. 

Sraserv: O! Tot Chiroiu ! 

Racuca: li pe pace, Nam ce face cu dânsul. Spune mai bine ce 
mai știi despre Hussein, înlrîntul dela Vidin. 

Sraxcru: Prietenul domnitorului nostru s'a dus la Constantinopole 
să se desvinovățească, 

Rauuca: Crezi că a trădat? L-a cumpărat Pasvanoglu? 

Sraxcw: N'aven nevoie să-l cumpere. Tembelismul tureului a fost 
destul de mare pentru ca zaharele și îmbrăcămintea întregei armate să 
se prăpădească dealungul Dunărei. 

Rarvca : Bucureştiul este la adăpost sau ne amenință Pasvanoglu 
şi pe noi? 

Sraxeru: Are treabă destulă pe malul drept. Il stăpînește pînă la 
Bazargic, Numai Rusciucul nu l-a putut lua, (Intră Comăneanu pe uşa 
din stingu, A auzit ultimele cuvinte). 

seanu: Seară bună la copii. Altă treabă maveţi? De treburi 
obşteşti vă arde vouă? (Imbrăţişează pe Raluca, stringa mâna lui Stanciu), 

Rawea : Nu te-am auzit intrind în casă. 

Couăxaanv: Am venit prin portița grajdurilor. N'am mai vrut să 
fac ocolul prin grădină (către Stanciu). Ai aflat de fugarii museali ? 

Saxon: Da, Vodă i-a predat. 

Conannanu: ingrozitor (pauză). 

Sraxeru: Cu voia dumitale am să vă aduc hârtiiile cari s'au adunat. 

Comăsganu: Lasă-mă puţin. Vreau să spun citeva vorbe Ralucăi. 
Apoi lucrăm. Când vin boierii ? (au așează). 

STANCIU (se înclină, apoi pe când iese) Peste o oră. 

Comaxnanv Tocmai bine. Avem timp. 

Rama: (așezându-se lingă dânsul) Cine vine, Dinule? 

Conaneanu: Ce să le mai ştii și pe astea? Tot ştii prea multe. 

Raroca: Când eram mică țineai să învăţ cât nu se obișnuește la noi. 

Conânzanu: Și ai învățat, Nici nu cred să fie chiar în Fanar fată cu 
atâta carte. 

arme: Ce folos! Inchisă, păzită, ca tureoaicele. 

Comaseaxu: Te plinzi? Credeam că eşti fericită. Că viaţa liniștită 
pe lîngă un frate —care ţi-e și tată când vrei — te mulţumeşte, 

Rarvca: Nu te-ai înșelat. Imi ești drag, ca în totdeauna, Dar de 
aceea tocmai mă doare cind văd că te feresti de mine, că-mi ascunzi 
multe, ba chiar toate câte le gândești şi le faci. 

Comăxnanv: Eşti femee şi povara trebue s'o ducă bărbatul singur, 
în tăcere, 

Raroca; Și noi numai să ne îmbrăcăm frumos? 

Conannanv: Și asta, dar nu numai atât. Mai trebue să ne vedeţi de 
casă... azi mie, fratelui tău, miine altuia, care te-o alege. 

Racuca:: Și dragostea nu-i făcută şi pentru noi? 


TARNA LUI HANGERLI 29 


hes să mă întilneac cu dușmanii noștri. Dar Stanciu al nostru nu-l 
piaci? (Raluca taca) Stanciu, viții de boier, cuminte, curat şi cu avere. 
Raroa : N'am ce face cu ca. : 
Comineauv: Pentru că aven și noi, e drept. Dar nu strică să fie 
două belşuguri care se adună. Vin capii. Trebuese multe, 
Rauoea : (violentă) Nu, nu, Nu vresa. Mai bine stau cu tine. 
CONĂRBANU: (blind, minglind-o) Nu te necăji. La șaptesprezece ani 
mu e zor. Niei când erai mică nu prea dădeni ascultare — apoi tot te 
sumuneai SA 
Rarua t (so ridied și spune margind spre mari, pe care se urcă apoi și dis- 
pare) De astă dată te păcălese. Nu mă supun și— rămin cu tine. 
- COMAREANU: (ae ridică și el și merge spre așa din dreapta, ehemind). Stan- 
ciule, vino. Sunt singur. 

Sase: (venind din camera Imi) A sosit și ștafeta muscălească, 

Conixnaxu: Veşti bune? (se reintoarce În locul Ini de mai înainta și se 

scază 
x r Nu prea, Suvarov înaintează în capul unor oștiri nume- 
ronse spre Halin, în ajutorul nemților, 

Conixnanv: O victorie nemțească mai scade trufia turcească. 

Sraxer: Dar Napoleon amenințat nu te îngrijorează ? : 

Comaxnamu: Dragul meu. suntem prea nevoiași pentru ca suferințele 
altora să ne doară. Speranța noastră este şi rămâne ca nemţii să bată pe 
turei, ruşii pe nemți și Napoleon pe Țar. Lupii să se mânînce între ei. 

Sraxeru: ... şi noi? E 5 

Cowinnaxu: „„. Noi să ne premenim moravurile, să ieşim din iobăgia 
de tonte felurile care ne otrăvește sufletul şi trupul. 

Sraxerv: Ne paas încă un lung întuneric, 

Couiszasu: Ce înseamnă mult sau puțin pentru un neam? În 
viața unui singur om, cincizeci de ani sunt —toată viața; în viața unui 
popor, sunt abia — o clipă. 

Srascar : Dar nerăbdarea de a vedea încercările tale izbutite — astea 
nu le sotați? 

Conăseaxu: Când mă gândese la neam, nu socotese amărăciunile 
mele. Vreau să seap norodul acesta de schingiuiri, de batjocură de răpiri 
Vreau ca semenii mei boierii, să fie mai blinzi, mai drepţi, mai darnici cu 
biata țărănime, Ca Vodă —nu ăsta, ale cărui zile sunt numărate— 
(gest de mirare la Stanciu) dar oricare domn să [ie al Țării, după cum şi 

ara este a lui. Și crede-mă. o să vie ozi, peste un veac, un veae și 
jumătate, când noi vom putrezi de mult în fundul bisericilor noastre, și 
Dreptate va [i în Țara Românească, Pentru acea zi trăiesc sau — dacă 
e nevoie sunt gata să mor. 

Sraxcro: Sunt puțini cari gindose ca Dumneata. 

Couasnasv: Puţini, dar sunt. Și pilda lor nu se pierde. 


30 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Sraxciu: (citează) Fănuţă. 

Cominnaxu: Zilot rominul, da. Vorba lui cîntată trece pretutin- 
deni și răcoreşte focul sufletelor în răzvrătire. Vine azi ? 

Sraxem: Vine, mi-a spus-o dineuri. Și vine Tufeanu și Mitropo- 


‘Cowaxraxu: Vezi? Nu e şi Prea Sfinția Sa cu adevărat păstor? 
De mult n'am avut așa om în capul bisericei, 
«raza E drept. Să se împotrivească el Patriarhatului dela Ta- 


Comixeaxu + Apoi s'au mai găsit și alți boeri cari s'au s do- 
rinței lui Vodă. Tufeanu, de care spuseși că vine; Dumitrache şi Chiroiu, 
pe cari i-am pa de asemenea la sfatul nostru de azi — toți s'au opus 
dăjdii oieritului. 

Sraxciw: A lost lovit de afurisenie, încă de sub Mavrocordat. 

Comâxeanu: Bine înţeles că și alurisenia a venit în ajutorul ţăra- 
nilor. Da boerii cari s'au opus înființării din nou a dăjdii blestemate au 
făcut-o şi din mila mulțimii, 

Srancrv: Spuneai că vine şi Chiroiu. 

Conănganu: Da, ştiu. Nu-l iubeşti. Dar e un om de treabă. 

Szanetu + O fi. Numai că prea se laudă cu călătoriile, cu ştiinţa 
lui, cu boierii pe cari îi cunoaște prin străinătăți, 

Comaxeanu: Eşti gelos. Înţeleg. 

Sranciu: Cum să nu fin ? Când o prinde la vorbă pe Raluca nu 
mai sfirșește cu minunile Veneţiei, Florenței, Romei. A stat o seară în- 
trează să-i povestească ce e şi cum e mosaicul de lemn de lângă altarul 
bisericei din Verona. 

Coxănnant : (atent) Și cum a ascultat Raluca ? 

Snaxeru: Deloc, 

Couâxanv : Dar pe tine te ascultă cînd îi vorbeşti despre treburile 
obstești ? 

Staxo: Dar numai atunci, 

Couxsgaxu: Tot e ceva. Nu-ţi pierde credința. Cu răbdare biruim. 
Apoi... mai sunt şi eu, 

Srâxeru : Îţi mulțumesc. Am să aștept. 

CoMANEAND + (blând) Așa te vreau... (apoi reluat de griji) Ai ştiri dela 
Moruzzi ? j 

STANCIU : (recules) Fostul domn serie dela Constantinopole că Hus- 
sein pașa, seraskierul, a aflat de învinuirea adusă de Vodă Hangerli la 
Inalta Poartă că s'a lăsat a îi bătut de Pasvanoglu, 

Comăsnanu : Dece Hangerli și-ar părăsi prietenul ? 

Sranciv: Alexandra Moruzzi crede că H li nu mui e sigur de 
a-tot-putarnicia lui Hussein, Și dacă-l mazilește Sultanul să nu-i vie 
rândul! lui, domnului nostru. 

Couâxpaxu: Și atunci se pune bine cu urmașul lui Hussein ? 

Srasciu: Dar n'o să reușească, 

Coxăneaxu : Și dece nu, mă rog? 


Sa Saxon + Fiindcă una din nevestele lui Hussein, e amanta Sulta-- 
ui, 


>- 


Ey: 


IARNA LUI NANOERLI st 


ANBAXU + ... tin, gi... : 

aa : ai a dat acelei femei scrisoarea lui Hangerli.. 

astazi: Și Hussein... y 

ma „a citit-o şi a botărit să se răzbune cumplit. dura 
lui pirăşte pe domnul nostru la Poartă, că din pricina înţelegeri 
dintre București și Pasvanozlu s'a pierdut bătălia dela Vidin. 
Couâxaaxv : Şi cu ca s'a alea Vodă din toate astea ? 
Sraxeru: Moruzzi vorbește de un firman, care-i pe drum, 
Coxisxasu : Da, mazilirea e aproape. Şi Tufeanu o crede. 
Sraxetu + Implinirea acestui via nu te mișcă ? 3 
Couasnaxu: Ineð nu s'a împlinit şi apoi după o mazilire, vine alt 
firman de numire. lar rad îi ea preseaza de scaune- 
domneşti, colo, pe marginea Bosforului. .. Sun A 
rs i le nädăjdueşti atunci ? Ce vrei? Ce aștepți ? 
ComăsuAsu + (sever) Pilde. Pedepse. Numai așa se schimbă năravurile. 
Srasciw: Da, poste, ., (s bate groniu cu wa fier în ușa din fund, Su 
pe seară apare Raluea ascanzându-e ; eai doi bărbaţi n'o vid), Parola, coane- 
Dinule, ce parolă dim Arnăuților la poartă? 

Comisgase: larna lui rli (Raluca dispare). 

STANOIU : agg naaa reana ol zeta prin care se mitass Raluca ln 
inceputul actului), ui Hangerii, Ç 

r Voct pix amară : Bine, boerule, Aşa zie şi domniile lor. 

Sminert + (s coboară şi împinge zăvorul oel mare) Sărut mâna, Prea 
Sfinția Ta, bună seara Tufene, 

MrrnoporaruL și TUPRARU : (intră, Sehimb de politeţă ea Ștaneiu și apoi Co- 
măneanu, cure a venit în Intâmpinarea lor). 

TUPBANU + (așezându-se după ce Mitropolitul şi ceilalţi an ocupat câte an 
loe pe solana din stânga) Tot eu am nimerit-o... ce zici, corne, .. Capi- 
iul ea lirmanul de mazilire e nu numai pe drum, dar a și sosit 
„ Mrmworoneon: | va gi urit de când gade ascuns. 

Toranv : La hanul Beilicului, de trei zile. € 

COmASRANU : (eătre Stanciu) Vezi? Nu ţi se aduc toate veştile. 

Mirorotare : Şi bietul Vodă cure dela 29 Ianuarie a dat buna 
vestire către Țară să se înceteze cu stringerea dărei afurisite, 

Conăxaase + Nu-l mai plinge Prea Sfinte. 

Mrrnoronrten + ica iartă, 

Tursiso: Dar oamenii nu. 

Cowixaise : Conducătorii de oameni, da, n'an voie să ierte. 

Turgaxu : Dece numai ei ? 

Couixnáxo: Fiindcă răul ce mi se face mie, pot să-l nit, sau să-l 
iert, să-l primesc, să-l resping. Dar miile, sutele de mii de oumeni înlăn- 
țuiţi, robiți, iobagi — ce să facă dacă le mai iei și credinţa că Undeva 
e Ceva = Kaps care pedepsește, pentru ea să împiedice reîntoarcerea 
grozăv 

Toenaxt + Așa da. Nu vreau să aud de iertare cind e vorba de 
Hangerli, 

MirnoporaruL + Biserica iartă. Dar nu sunt numai al Bisericei, sunt 
şi român, 


32 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Conanaasu + Cu noi, al nostru. 

Tureanu: Să şi hotărim, 

Cominaanv : Pedeapsa noastră trebuie să fie acum, înainte de ma- 
zilire. Numai aşa poporul poate avea încredere în noi și în bărbăția 
noastră. (Aceiaşi bătaie greoaie de fier ca mai înainte la uşă). 

Sraxciu : (uitându-se pe fereastră, după ce n redeschis oblonul). Boerii 
Dumitrache şi Chiroiu. (Inchide oblonul, se coboară la nge, impinge zăvorul) 
bună seara la boeri. 

Mat MULTE vocr ÎN ACELAȘ Time: Bună seara, bună seara. (Apoi) 

COMANBANU : (către cei noui veniț) Şedeţi și Dv, Să nu pierdem vre- 
mea. Cine mai vine ? 

DUNITRACHR : (uitându-ze imprejur, dupi ce s'a nșezat alături de Tuleanu 
caro şade la stânga Mitropolitului). Da, ia să vedem. (numără pe degete) 
Prea Sfinția Sa, amfitrionul nostru Dinu, Stanciu, tu Tufene, Chiroiu 
și cu mine. Numai lipseste decit Fănuţă-Zilot și Turnavitu. 

Comingant + Vin şi el. 

Turraxv : Ştiţi că Hussein e acela care a obţinut mazilirea priete- 
nului său Hangerli. 

Dunrenacun: Fără să fie măcar la Constantinopol, Acolo, novantă-sa 
și Sultanul... 

Cumo: E chiar aşa. Husein a întârziat prin țară; se zice că a 
mai vrut să pedepsească pe Lapati. 

Seaneru : Camaicanul dela Craiova ? De ce? 

Cumorw-: Fiindcă îl bânnia a fi seris serisoarea de ptră trimisă 
de domn. 

Srancru : Toate le ştiţi! 

Cumoru : Mai bine să şti puțin și să găsești urechi care voase să 
te asculte. 

Sranxeru : Și mai bine dacă ști mult şi ele ascultă, 

Camow + Ele? Femeile? Credeam că vorbim de una singură! 

Sraxeru : Ertare! Credeam că nu vorbim de nici una ! 

ConARBANU: (surtzind) Par'că sunteţi la curtea lui Iudovie al 
XIV-lea. Reamintese numai că duelul nu e îngăduit — nici după pra- 
vilele Țărei. Şi acum vă rog să ascultați pe boer Dumitrache. 

Donrrnâcun : Alexandru Moruzzi, care vrea să tot afle ştiri din țară 
nu-i mai bun decit Ipsilanti, care i-a luat locul sau Hangerli care trebue 
să plece, Dacă scăpăm de un ticăloe să ne ferim și de Moruzi. 

Mrrnozorareu: Dar credeți că Moruzzi are trecere la Poartă? 

Dumrraacua: N'o fi avind, că nu Var fi dat afară, acum trei ani, dar 
are rude puternice și bani mulţi. Să ne ferim. Să ne ferim. 

Tupganv: Și ce vrei să faci? 

DumrmacnB: Deocamdată, adică azi, mă mulțumese să înlăturăm 

pe Hangerli. Dar vreau ca de pe acum să ne legăm să ducem lupta mai 
«departe şi după ce ne lepădăm de pacostea asta de marinar. (Din nou bate 
în uşă și după acelaş joc da scan — Staneru la oblon, deschidere de zăvor— întră 
Fânuţă-Zilot, Turnavitu și un Arnăut, care duce un sse mare în spinare. Cei noi 
sosiți salută și sunt salutați de către cei prezenți). 


VARNA LUI HANGERLI 33 


FARUȚĂ-znOT : (eitre boeri) Bună scars. (către Arndut) Pune-l jos, 
bre... colo'n colț... dar pune-i bine, cu capul În sus. (Arnăntul depane sacul 
și 


u 
„ARB Lasă-l mă, pune-l jos... A, ba, ha ! S care cu poftă) N'o 
să ghiciţi, n'o să ghiciţi niciodată ce vă mai aduce Fânuţă. 

CouăsRasi : (mitinda-te la sac) Ce o mai fi și giumbușlocul ăsta ? 

Fisură-zior: Ce să fie? Un om de vorbe multe şi care nu o să 
mai spaie nici una, 

MITROPOLITUL : (speriat) Un mort, 

Paxopă-zuor : Apronpe — dar de frică ! la să-l vedeţi | (scoate un 
cuţit din bifu şi spintacă sacul de jas în sus astlol că apare un pan, legat de mlini 
si de picioare, speriat, eu venii h şi o clrpă în gură. Fânuţă taia ia dela 
picioare, dar menține icgătara mlinilor) L-am prins aici afază unde îl pindese 
de un ceas. 

Dumrrnacus : Tigan de al lui Vodă. 

A em ay aa Il cunosc și eu. : 

JOMÄNRANU + cum ţi-a venit să-l urmărești? Eu l'ag fi lăsat 
să-și vadă de drum. y a 

_ Panvri-Zauer» Și eu, dacă-și vedea. Dar venid pe drumul Giurgiu- 
lui s'a oprit la hanul Beilieului. M'am oprit şi eu. Apoi a luat-o spre 
Curtea Domnească, Eu după el — să văd dacă am ghicit. i 
însă, se oprește în fața casei tale, se uită la cine vine, cize se duce, şi 
apoi, de vreo două ori pleacă dela poarta ta la Curte și se reîntoarce. 
Când a venit a treia oară am pus pe un arnăut de al tău să-i arunce 
sacul în cap... Așa, legat cobză, vi-l aduc... Să ne spuie la toți... 
(scoate cirpa din guta ţiganului). 

Cowixnawo: (intrind repede în rolul lui) Știi că nu eşi viu de aici de 
ne minţi? 

ȚIBASUL: (tremarind și ind ochii) Aoleo să trăiţi... Știu să 
trăiţi! Hatevărul, numai par i PA 

Conanganu : Vodă te-a trimis ? 

Troawun: Vodă, să trăiţi! 

Cowiseaxu: La hanul Beilicului? 

ȚiaanuL: Nu, să trăiţi, pînă la Giurgiu. 

Domrraaonx : (intervenind) Minţi, mă, minţi! 

ȚIGANUL: (tot sperat) Nu, să trăiţi. 

Comixsaaxr: Atunci ce căutai la han ? 

Troaxot: E "n drum, boerule, Am văzut turci. M'am oprit. 

FaxsorA-Zior: Și ai ascultat ? 

Tisaxut r (tace). 

Dumrraacua + Zi, cioară, că te omor. 

ȚIBANUL: (tremurind din nou) Zic, boerule, zic. Dar ce să zic? 

“mmesogii Ce ai auzit acolo, 

xw0L: Vine capigiul la Vodă şi merge miine mai i 
Comâxaaxu Și ta ceai eri T Bt re nota 
Ticaxon: (mirat) Crid. Di ce să nu erid? 
Comaxaanu: Și la poarta mea ce căutai ? 
Țiaanur: Nimic, boerule, aşa să mă trăzneaacă |... 


34 VIAŢA RMINEASCĂ 


Fanura-Zutor : Bine, mă, ticălosule ! Ce mă prosteşti? N'ai umblat 
tu de vreo două-trei ori acum seara dela casa boerului la Curte şi iar la 

boerului ? 

ȚiaaSUL : (tremarind din non). N'am umblat, s'trăiți, mam umblat. 

Cowixgaxu: (către Finuţă-Zilot) Azi nu scoatem nimic din el. (către 
Stanciu) Bagă-l la beci să i se dea sărături, Apă deloc. Peste o zi, două, 
aflăm ce ne trebuie, (Staneiu-l ia de gulor pe ţigan, care se oprește yi spune)- 
Sărut picerele boerilor, sărut picerile (.egire comică). (Stanciu'l predă din- 
colo de uşă şi se intoarce după scurt timp). 

Fasură-ziter: Și acum, înainte de a începe vorba, să ne spue Tur- 
navitu ce s'a întimplat cu averea lui frate-său. 

Comaxaano: Ce să se intimple? I-a luat-o Vodă şi pace. 

Tornavero: Nu tocmai. A fost mai deştept. Cind i-am adus jalba 
fratelui, știți ce mi-a spus: 

Comăsmganu: Ei, ce-a putut să-ți spună? Că păstrează banii şi-şi 
bate joc de tine și de Turnavitu, muritor de foame prin Ardeal. 

Tunyxavrru: Că banii nu-i păstrează. Ii trimite Vizirului. Și mai 
bine, ca să facă uitate viile şi moşiile luate de Domnița Ruxandra. 

Duurrnacue: De, cine împarte, parte-și face. (aprobări ironice). 

'Tonnavrru: Păcat de atita bănet. 

Panura-Zaom + Luai și tu de ți s'ar [i dat. 

Tuanavrru: Din averea lni frate-meu ? 

Fixvri-Znor: Las bre, că doar ne cunoaştem. 

'Tuaxavrru: Dar atunci ce caut aici ? 

Fasura-Zaor: Bani dela viitoarea domnie. 

TuRSAvITU: (puțin jenat) Îţi arde de glumă, poetule ! 

Cuor: Aţi mai făcut ceva versuri? Aţi mai soris ceva ? 

Couxxzaxu: Trebue să mai [i făcut vreo zellemea. Nu degeaba îl 
chiamă Zilot-Rominul. 

Cumow: Da, da, Zilot-Rominul. Prin gura lui cîntă poporul. Cind 
Vodă intrind acu cincisprezece luni în Capitală wa vrut să vină prin 
Şerban- Vodă, cum era obiceiul, pe la Mogoşoaia, norodul spunea că nu 
e semn bun, iar Zilot-Rominul cînta : 


Lumea cînd vorbește 
Adesea nemerește 


Pâsură-znar : (rizind) Și am nimerit-o şi eu că iată că n'a fost semn 
bun. 

Dosirracug: Pentru Vodă, 

Comaneanu: Și pentru noi toţi. Dar pentru ziua de azi nu ne-ai 
pregătit ceva ? 

Fixvrä-Zuor: N'a mai serie nimic. Nu ştiu zău ce să mai seriu. 
Dar pe cind Turnavitu povestea răspunsul lui Vodă, îmi veni în gind să 
aștern pe hîrtie un viera. Ascultaţi-l : 


Ne miram dar ce să fie 
Această galantonie 
Totuş mulțumim zicînd 
Insfirşit avem dom blind. 


IARNA LUI HANGERLI 35 


Tuenaviru : Blind, bre, bine zici! Tare blind ! (Ceilalţi aprobă zgomo- 
tos, rizind. Apo), 
Couaxease: Luminați boeri, Ne-am adunat azi aici, pentru ca să 
stăvilim nerușinarea și abuzul ce se tăvălește, nepedepsit peste Țară, 
rostogolind pînă şi ultimele amintiri ale trecutului nostru cinstit. Știm 
cu toții că Vodă a răspuns rudelor celor omoriţi de ispravnicii săi: «să 
dea bani că nimeni n'o să-i mai omoare»; că la jaful și prădăciunile 
făcute pentru oștile turceşti, pentru cele ale lui Pasvanoglu, pentru 
Vodă însuși, trebue adougat zilnic noi furturi pentru doamna Ruxan- 
dra, nesățioasă ; că cieritul şi văcăritul s'au ințat în mijlocul celei 
mai cumplite ierni, pe care poporul a și numit-o «larna lui riis, 
pentru ca să-i rămînă numele de pomină dealungul veacurilor, Credem 
că aceste și miile și ticăloșii pe care le cunoaștem, unul mai bine decit 
altul, ne dau dreptul să-l osîindim la moarte, azi, acum, aici. 
Dourrgacus: Să moară! Dar să moară inainte de a i se înmina fir- 
manul de mazilire. 


Comannaxu: Firește. Nu ne supunem poruncilor venite dela Tari- 
grad, impunem dreptatea noastră cu gindul și mîna noastră. 
firmos Şi cine'l omoară? 
mixnaxt: Cine vrea, Ori i iu să-l mai 
iren] y rieare din noi. Eu nu piu să-l mai văd 
Seun : Să tragem la sorţi, dacă se'nvoiese boierii, 
ki orcii pad vi sl a Aşa se va face voința lui 


Ba ră (către Stanciu) Seriem noi doi numele cinstiților boieri 
Sraxom: Prea bine. Aşa merge mai re 
Da: pci pe mine să-i ep 
-Lnor: Tari Cind fi fii i i 
sati a pomenim egean îi fii tu în faţa lui, te mai tocmești 
MIROIU ȘI STANCIU: (au seris ele cale hârtie, 
apih E gat. Petiţie. Dai dee obo manie e 
Fixi- noT: Prea Sfinția Sa, firegte! 
: MrTnoPoLITeL+ Bine. Daţi încoa ! (Staneiu araneă cele opt hârtii îndoite 
n poteapul Mitropolitului, care în mijlocul incordării generale scoate o hirti 
citește numele după ea) Dinu Comăneanu! (mișeare). A 
Dumrrhacuk + Aşa cinste ţi se şi cuvenea. 
cd p cel mai vrednic dintre noi, 
: grec mai mare decit toți cei din Fanar, Eschyl 
că , Esehyl, a 
spus de 0 mindru să fi fost ostaș In Marathon decit să fi fost serii- 
STANCIU + (către Comăneanu) lar eu care te 
ror. Nu e om mai blind, mai iortätor ta e a tra eng 
apas priere- o n roeg năpăstuit. Şi fiindcă fapta de mtine 
auen x i : d 
Enana ones, aceia e mare și de aceia trebuie cu toţii să 


MirnoporruL: Dumnezeu să-ţi dea putere, fiul meu. 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Comaxaanu: Vă ascult. Mă n; e Ştiţi ce am gindit ani dearindul 
şi sub Moruzzi, şi Ipsilanti, şi acu de peste un an. M'am învoit să ascult 
porunca Soartei. ka a hotărit. Miine dimineață, înaintea Capigiului 
care nu se duce la Vodă decit după amiazi, mă voi duce eu singur, la 
Curtea Domnească. Hangerli mă va primi. La ieșirea din iatac mă veţi 
aștepta cu toții. Apoi dăm o bună vestire norodului. (Toţi l'au ascultat în 
picioare, alară do Mitropolitul, care acum se ridică și el și-l binexenvintează. Comă» 
neanu primeşte binecuvintaren, smerit, ca o conslinţire a marei liberări şi nu ca 
un omagiu adus persoanei lui. Cei şease: Mitropolitul, Fănuță-Zilot, Turnavitul, 
Chiroiu, Dumitraeko și Tuteanu se gäteso de plecare. După formulele de rigoare, 
„Bună seara“, „Noapte bună”, „Dumnezeu eu voi", „Noroc să dea Dumnezeu" 
„Bună ispravă“—tante en ingrijire repartizate, nu mai rămin pe scenă decit Comä- 
neant și Stanciu), 

ComăNRANU: (rămâne în picioare, se uită lung după ei şi aşteaptă întoar- 
cerea lui Stanciu care închide ușa cu zăvorul cel mare). Bi acum jură-mi că 
rămii aci, miine toată ziua. Aștepţi să afli ce se petrece la Curte, Dacă 
mă omoară, arzi hirtiile. Şi arhiva lranțuzului. Pe Raluca o duci la 
mănăstirea Țigănești unde să aștepte noua domnie. Dacă Hangerli îmi 

ă, o duci la Jin. In Oltenia se va apăra mai uşor de urgia ve- 
neticului, 

Smascru: Să n'ai grije. Vei birui. Nu se poate ca atita gînd curat 
să nu doboare atita murdărie. Apoi mai sunt și Musealii. Mă fac frate 
şi cu dracu ca să scap pe Raluca. 

Comăneanu: Da știu, Pe tine mă pot bizui. Și acum du-te Vezi 
mai întîi de țigan şi apoi culcă-te. Eu mai am de scris... 

Saxon: Cum poruncești. Noapte bună. (iose). 

ComAXEANU: (mai stă puțin, repetă das po ginduri „Noapte bună”, stinge 
luminile. nattel că scona rämine slab, foarte slab luminată de candolole celor douk 
icoane și lease prin ușa din stânga). 

Raruca: (sa coboară, panindu-și o blană pe umeri în timpul mersului. Des- 
chide un oblon şi fereastra, aproape fără zgomot, făcând semn cu un felinar aprins. 
spunând cu voce inäbnşită „iarna lui Hangerii”, După o clipă coboară mai 
departe, împinge zăvorul cel mare, deschide uga și so uită din nou însoţită de un 
bărbat acoperit de o șubă. Amândoi dispar în susul scării, cn e scirțiie). 

Com ANRANU: (iesind din stinga). Cine e? Cine umblă? Tu ești? Stan- 
ciule. (Tăcera). N'auzi? Cine e? (sconto un pistol din brtaj. Raluco, Raluco! 
A umblat cineva pe scări, Nu ţi-e bine? 

Rarua: (de sus) Nu-i nimic, Nu-i nimeni. Ce vrei? 

CouăNBANU: (ingrijorat, saver). Cum nimeni? N'ai auzit? A intrat 
cineva. Vino jos. 

RALUCA : (apărind pa sară) Visezi. Sunt singură. 

Comaszanu; Şi wai auzit nimic? N'ai văzut, nai simţit că s'a 
mişcat ceva pe scară ? 

RaLuca : (pentru a! linişti, coboară mai mult şi zice surizind). Spuneai că 
nu crezi În stafii. 

Coxannanu: (mai împăcat). De ce nu dormi? De ce mai eşti îmbrăcată? 

Rawea: Aţi făcut prea mult zgomot, Am citit... Mă duc să mă 
culc... Noapte bună 


VARNA LUI HANGERLI 37 


Cowixaase : Vin și eu. Să văd, S'o fi ascuns cineva. Am auzit bine. 
Nu's nebun. 

Ranca : Stai frate. Zău că eşti nebun. Cum să se ascundă cineva la 
mine și eu să nu-l văd? 

Couasaasu: Lasă-mă vreau să mă linișteac {se mres pe scară, pe cind 
Raluca vrea să i se impotriveaseă. Cu un gest autoritar e) o dă la o parte și trece la 
celalalt etaj. Raluea-l urmează eu respiraţia tăiată, După o clipă reapare Comăneanu 
tinind de gulerul şubei pe un bărbat, pe care aproape îl tiriia pe scară în jos. Apoi 
imbrineindu-l tn mljloeul camerei). Hotule | pungașule ! Ce cauţi aici ? 

BARBATUL NECUNOSCUT, „0 forate obrazul en brațul pontra a nu fi rocu» 
noseut. Autaritar). Ce caut? Nu pe tine? Ce vreau? O s'o alli mai târziu | 
Deschide! Vreau să plee! r 

ComANBANU: (lovește cu un gest brutal braţul omului neennosent, a cărui 
față so vede acum.Un pas inapoi; apoi eu oroare și satistaeţie) Hangerli : Vodă 
Hangerii! Ha, ha. te vânat iy perie mea! Dumnezeu te-a trimis! Nu 
ştiu ce căutai tu; dar eu știu că te căutam (pe când Hangerli stă acum cu 
brațele încrucișate, demn și nelricos). 

Rauota : (sa aruncă la picioarele lui Comăneanu). Tartă-l, iartă-l. Mă 
iubeşte. Il iubesc. E al meu... Sunt a lni! 

, COMANRANU: (privire nebună când In Hangerli, când In Raluca). Ce zici? 
Eşti nebună? Cum o să ered așa cova ?— (eâtre Hangerli) Ai vrut să-mi 
furi hirtiile,.. Nu mai ai om de încredere... Ști că Țarigradul te pindește... 
Şi Musealii... Vrei să te pervești singur... 

Hasanaui : (liniștit, sigur că stesaa lui n'a apas). N'am venit ca domni- 
tor... Raluca spune drept. Ne iubim. 

CoMISRANU: (din ce în eo mai furios), Hoţule ! laşule! nu ţi-e de ajuns 
să pingăreşti o țară întreagă, vrei să-mi murdăreşti și numele ? Ca să te 
pui la adăpostul miniei mele pentru treburile obşteşti, născocești, minţi, 
scuipi pe ce am mai scump, pe această copilă nevinovati ? 

Hasegula: (liniștit) Nu mint. E poate întâi dată că nu mint. O 
iubesc... E o crimă? Se poate... Am comis multe, dar niciodată cu așa 
nevoie sufletească. cu așa dumnezeire. . Se mai întâmplă minuni... Vreau, 
a peer; râu să Scaun Domnesc, Vreau să pleccu ea. 

mi-o dai san ia-mi viia nti ini 
Nu mā apără nimeni ţa. Sunt în mâinile, tale Nu mă apăr, 
ay: Milă, Dinule, milă. 
ii aT Taci. taci! Minţi și tu! Nu se poate, Aṣa grozăvie nu 

Haxonnur: De ce nu s'ar putea? Înţeleg că te că jignit 
în demnitatea ta de boier şi de frate, Dar de când denisa Curte, 
pe lingă Ruxandra, n'am mai vrut alteeva. Nici măriri, nici bani... Sunt 
gata să plec cu Ipsilanti sau ca Moruzzi, Dar cu dinsa. S'o fericese, 

Raruca: Auzi, auzi, Dinule? Mă iubește! 

Comângaxu: Ce? Adevărat? Oroaren e mai m j 
decât credeam ? N'ai venit să furi hrisoave, pasari Furi per 

Eem şi dragoste? Eşti şarpele din Evanghelie? Otrava din 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Rauoca : (ti imbrățişază genunchii) lartă-l, iartă-l! Vom avea un copil. 

CoMĂXRANU : (aruncând-o dola pieloarele lui) A nu! Huşinea, rușinea 
mă înăbușe ! Mai bine să vă știu morți, morți pe amindoi! (coate pisto- 
lul şi-l ridică asupra lui Hangerli, care continuă să stea drept în fața lui, fAră un 
gest de apărare. Comăneanu, ca împins de o viziune superioară, se oprește. Braţul 
îi cade pn când) 

Rauvoa : lartă-l, iartă-l. Fă ce vrei cu mine, dar scapă-l. Eu îl 
iubesc! 

COMĀXEANU: (Incet, ca și cum ar fi sigur) Nu, nu pot. Am jurat. Nu e 
numai al meu... Abia mîine... mîine! .. 

Haxargut: Vrei să te mai gindești (pauză) mi-o dai (pauză). In sfir- 
şit, ne lași o nădejde? 

ComâsBAxU 1 (incet) Pleacă, Ne mai intilnim. Miine dimineaţă, sunt 
la tine. Am să-ți dau răspunsul, 

Rataca 1 (aseultind şi seulându-se de pe jos) Ştiam ! Ştiam | Eşti bun, 
Dinule. Esti înțelegător. Mulţumese că mi-ai dat viață... viața lui l.. 
Ce să fac 2... Cum să mulțumesc ? 

CoMANBANU : (tot încet) Du-te sus la tine... mai vorbim noi. 
(Raluca se supune, merge încet spre scară şi urcă încet treptele aruncind o lungă 
privire de dragoste lui Hangerli, enre n'o scapă din ochi. Cind Raluca a dispărut, 
la etajul superiar) 

HANGERUI : (se reintoarea spra Comăneanu) Ai vrut să plece ca să mă 
omori singur ? 

CovANBANU : (il priveşta cu ochi absenţi) Nu, nu... Du-te şi tu... 
Dar mline, miine sunt la tine 

HARGERII ı (eu uşoară inclinațiune). Te aştept. (apoi merge spre ușa din 
fund, împinge singur zăvorul, deschide şi iese) 

ConANBANU : (cade pe o sola gi rămîne in prostație pină cind se deschide 
așa din dreapta) A!.. Tu Stanciule? 

STANCIU : (din dreapta) Eu, coane Dinule. 

Comănganu : Ai auzit ? 

Srawciw : Ultimile cuvinte, 

Comasganu : Și wai venit ?.. . 

Sraxoru: Nu, nu se putea... 

Comasnanu: Pentru Raluca ?,.. 

Sraxeru : Da... pentru Raluca... dar şi pentru dumneata... 

Cowmăxaanu : Da... Omul trebue să fie singur... 

Smaxeru Și cînd judecă și cind se judecă. 

Couaxeasu : Eşti cuminte, Stanciule. Trebuese țărei asemenea lo- 


ţi. 

Sraxcru: Tot la țară și numai la țară te gindeşti ? 

Comanganu + De nu mă gindeam la ea, îl omoram. 

Sraxciw: Am înțeles. De aceia am tăcut, acolo, îndărătul ușei. 
Comangant: Dar miine... 

Smaxeru ; Da, miine e ziua mare (incet Insinuind) Dimineaţa în ia- 

tacul lui. 
Comaxgaxu: Nu-mi scapă. .. 
Sraxeru : Și totuşi ar fi fost ugor, acum, aici. 


i 


IARNA LUI HANGERLI 39 


Ceuiweasu : Nu ze putea. (clopotele. reineap să sune, de astă dată mai 
vehement) Vezi Sie belea mai fi și asta acum, în mijlocul nopței. 


Brano + coane Dinule, arde toată murdăris. 
CoNANBANU : (incet, iluminat de mari speranțe) A fi inceput ? {Pe cind se 
lasă cortina, clopotele sună din ce în ce mai tare), 


PESTE CÎTE MU DE ANI 4i 


Să ştiu că 'ntr'adevăr vei exista, 
O, n'ag mai fi atunci atit de singur, 
— Singur chiar lingă vechi prieteni, 
Singur chiar lingă dragostea mta, 
— Dragostea mea cu care stau alături 
Aşa cum amindoi ne-am reflecta 
In acesas oglindă, 
Fără să ne vedem unul pe altul în es.. 


PESTE CITE MII DE ANI 


Dar pentru ce să te mai caut oare, 
Vis fără chip al învierii mele, 
Prin negtiute vremuri viitoare? 


Peste câte mii de ani natura 
Va scoate arăș din neant 
Alcătuirea de celule 

In care sufletu-mi visează 
Asemeni unui împărat captiv? 


Tu poate de pe-acum alergi prin lume, 
Duh care n'ai nici patrie, nici nume! 
Și poate nevăzuta ta aripă 

Mi-atinge sufletu'm această clipă.. 
O, frate, tu, mai mult deci! un frate, 
Replica mea 'n eternitate! 
Nu te cunosc și nu mă vei cunoaşte. 
Vorbele mele scrise-acuma, 
Vor fi de multă vreme spulberate. 
In ziua când tu te vei naște, 
Și limba chiar în care sunt rostite 
Va fi pierit demult și doar un singur 
Crimpei de manuscript întrun muzeu 
Va chinui pe crudiții vremii 
Si îngropat în el pe veșnicie 
Dormi-va fără nume gindul meu. 


Amăgitoarea nălucire 
A nnui dor amar de nemurire 
Ademenaşte biata omenire. 


Dorința noastră de reîntrupare 
Ne chinuește în zădar. 

Să ne mândrim că fiecare 

Din noi e-un umie exemplar, 
Pără putință de reeditare. 


AL. PHILIPPIDE 


Mă 'ndeamnă totuş către tine 

O neclintită năzuință 

Și sorin acest poem zădarnie 

Minat de strana credință 

Că gindurile noastre înrudite 

Se vor pricepe peste vremi și oameni, 
In limba fără tară a visului rostite, 


1) Din volumul Visuri în puetu? vremii, enre va apărea în curind, 


IAR „COLINDELE“ D™™ BREAZUL 


Am tipărit astă vară, în „Viaţa Rominească”* şi în „Univer- 
sul'*, cîte o recenzie a culegerii de „Colinde'* — foarte rea după 
părerea mea — „întocmită de d-l G. Breazul'*. Răsfoind-o filă cu filă, 
arătam că autorul n'a izbutit să ne dea nicio luerare ştiinţifică 
temeinică, nicio antologie de vulgarizare bună şi că, prin urmare, 
„Colindele“* d-sale nu pot fi nimănui de niciun folos. 

In „Universul'* din 13 Decemvrie, d-l Breazul a încereat un 
răspuns: „D-l Const. Brăiloiu și colindele. Rea credință sau igno- 
ranță? Ori şi ana şi alta?“. 

Dacă răspunsul acesta nu dărîmă, cum se va vedea, nici una 
din învinuirile mele, ei dimpotrivă le întărește, în schimb, faptul 
însuși că d-l Breazul răspunde înseamnă fără doar și poate înce- 
putu: unor vremuri noi. De ani de zile, o seamă de specialiști dove- 
dese în adevăr, pe toate căile, că d-l Breazul n'a seris un rind care 
să nu fie plin de neadevăruri şi greșeli; dar toste cite s'au spus 
despre d-sa, şi oricît de greu îl loveau, an căzut până acum într'un 
abis de tăcere. D- Breazul n'auzea și nu vedea. De data aceasta, 
a auzit şi a răspuns. Se chiamă că, dintre toţi, am izbutit cel dintii 
să-l scot din birlogul „rezervei obişnuite‘, şi să-i desleg limba, Am 
tot cuvîntul să fin mindru, iar iubitorii de adevăr să se bucure, 


Părerea de bine ne-o turbură însă stilul polemie al d-lui Brea- 
zul. Era de temut. Am citit, în adevăr, de curînd, într'un articol 
al dlui Breazul, următoarele rinduri:...., Ungurul Bela Bartok, 
multă vreme aciuat și oploşit în adoraţia unor bicişnici muzieaştri 
romåni, se tot sucește, se tot învirtește, face pe savantul și pe 
atoateştiutorul, mai împroașcă în Brediceanu, mai în prof. Petranu, 
mai în noi toți... Lesne de închipuit că dacă „improaşeă”* Ungu- 
rul Bartok, Rominul Breazul nu se va lăsa mai prejos, și vom vedea 
că împroaşcă binișor şi el, 

In loc să încerce răsturnarea argumentelor îndreptate împo- 
triva d-sale, d-] Breazul urmărește ocolirea lor prin şiretlicuri eftine 


IAR „COLINDELE D-LUI BREAZUL 43 


zise „diversiuni'“, în care nu lasă nefolosită niciuna din 
ue luptei piezişe. Ba cotrobăeşte prin sertare după vechi seri- 
sorele şi, pac! cu ele la „Războiul“; ba Încearcă învrăjbirea po- 
trivnicului său cu alții, străini cu totul de ceartă; ba nu-şi mai 
poate ţine firea şi-l ocărăște virtos —: se vede că dincolo de vestitele 
sale declamații electorale despre „glia strămogească i E: „obștea cea 
de-un singe şi de-o lege'', „preaplinul inimii Românului”. și altele 
asemenea, dl Breazul nu ştie decît un „dat la om'“, lipsit de orice 
măsură, k 

Di Breazul ar vrea să credem că tot ființa insăşi a seriito- 
rului, iar nu cele serise de el, o ţinteau și recenziile mele. „Apre- 
cierile asupra puţinătății mele“, citim în coloana 2-a a foiletonu- 
lui d-sale, „nu mă interesează. De aceea, la asemenea atacuri, nu 
răspund'*. 

Să mă ierte d-l Breazul. De „puţinătatea'' d-sale, ca atare, nu 
m'am legat niei eft negru sub unghie; ci m'am legat numai şi 
numai de cele date în vileag de acea puținătate, eum duhovniceşte 
spune. Nu este adevărat că am seris: „dl Breazu! nu cunoaște nici 
regulile ortografice cu care începe învățămîntul elementar al teoriei 
şi solfegiului“* ; ei am scris: „la pagina cutare, în măsura cutate. 
d-l Breazul face greşeala cutare, din care se vede limpede că... 
Foarte mare deosebire și, fără îndoială, foarte bine înțeleasă de 
dI Breazul, oricît s'ar preface că n'a prins-o... 

Dimpotrivă, ce poate alege cititorul dintr'o serisoare de acum 
10 ani, în eare e vorba de un cilindru de fonograf, transeris de mine, 
fiindcă aşi fi vrut să „mă folosesc! de înregistrările d-lui Brezaul, 
iar dinsul s'a învoit bucuros, Şi ducă ași răspunde că transerierea 
acelei înregistrări mi-a fost cerută de d-l Breazul și că nu m'am 
folositi, niciodată de lucrările d-sale, decit ca de pilde ce nu 
trebmese en niciun chip urmate, întreb: cu cit vom fi mai înaintați 
şi întru cit va fi mai bună sau mai rea decit este culegerea d-sale 
de „Colinde ? 

San dacă d-sa er dovedi — cum îi voi cere pe alte căi so 
facă — „însușirea! de către subsemnatul a unor colinde de ale 
lui Cucu, ar dispărea oare una singură măcar din seăderile de 
neiertat ale cărții d-sale? Ce lumină aduc asemenea jalnice argu- 
mente? 

Din acelaşi arsenal de mijloace polemice nu tocmai alese, face 
parts şi încerenrea stingace de intrigă cu care începe răspunsul 
d-lni Breazul. D-sa lămureşte acolo că nu s'ar fi gindit nicidecum 
să-și apere lucrarea; „faptul însă că m'am năpustit cu atita furie 
asupra unei cărți, pe care Fundaţia Culturală Principele Carol a 
tipărit-o în strălucite condiţii grafice, pentru săteni, dă de gîndit 
şi i-a „impus obligaţia de a părăsi rezerva obişnuită, pentru a în- 
făţişa și examina...*, 

Această „manevră'* Breazul nu-mi pare fericită: pres de tot 
i se văd sforile. Legăturile mele cu Fundaţia se întemeiază pe ani 
tungi de muncă în slujba țelurilor ei, nu pe părerile d-lui Breazul, 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de a cărui apărare nn avea nevoie decit d-l Breazul însuşi. Fun- 
dația a avut numai ginduri bune, dar dsa a izbutit — nu-mi 
pasă cum — să ingele încrederea ei pe un tărîm unde privegherea 
este anevoiosă. Zadarnic încearcă să se ascundă sub pulpana ei. 

Să zicem că am plivit astfel cărarea polemicii de buruienile 
cele mai snpărătoare. Putem trece la cîntărirea puținelor argu- 
mente uduse de d-l Breazul împotriva cuprinsului mai sus amintit 
al recenziilor mele. 


intii și intii, d-sa nu-și vine în fire de mirare că am îndrăznit 
Si mă „improvizez censor“ al „Colindelor'*, şi că a fost atinsă 
întratita „snsceptibilitatea mea... ştiinţifică“, 

In ciuda arestor punetepunete pline de înțeles, d-l Breazul 
nu trebue să se mire, Toată slova tipărită și „In lume dată“, o 
poate judeca, pe răspunderea sa, cel dintii venit. Si era firese 
să nu las nejudecată o carte simțită de mine ca o înjosire dure- 
roasă a ştiinţei de care mă leagă toate gindurile și osteneala unui 
lung trecut, 

Apoi, d-l Breazul nu-mi poate ierta „imputarea“, că „Colin- 
dele‘ d-sale nu sunt culese cu fonograful: în 314 din 8 coloane, 
se opinteşte din răsputeri împotriva acestei „imputări'*, merită, 
erede d-sa, „să dea din capul locului lovitura de grație Colin- 
delor“. 

Nu a fost acesta gîndul meu. Am spus: „melodiile nu sunt 
nici de data aceasta culese «n fonograful“, şi atita tot, Ceea ce 
înseamnă că, în 1938, ar fi timpul ca folkloristi muzicali să 
lucreze în sfirșit după toate legile meseriei, Dar dovadă că n'am 
făent din lipsa înregistrării mecanice un cap de ţară, stau laudele 
din recenziile mele pentru culegerile lni Cucu și Drăgoi, serise 
sub dictat. Era fireşte mai bine ca și aceștia că fi cules cu fono- 
graful; dar priceperea și îndeminarea lor an ţinut locul uneltelor 
care le lipseau, D- Breazul își înehipue. bine înțeles, că cel puţin 
tot atita îndeminare și pricepere are și d-sa, 

Dar, din păcate, cartea d-sale nu-i dă chiar deloe dreptate, 

Serisoriea amintită trebue să dovedească, de altă parte, reana 
mea eredlină, care știam încă din 1929 că d-] Breazul culege co- 
linde en fonograful. Foarte adevărat ; dar aici nu e vorba de colin- 
dele din carte, nu de cele de pe suluri de fonograf. „Ei bine“, răs- 
punde şiret d-l Breazul, „nici în cuvintul de lămurire al cărții 
mele de „Colinde'*, nici altundeva nu s'a spus că melodiile nu sunt 
culese cu fonograful“, 

Uite popa nu e popa, cu adevărat ştinţifie! nu s'a spus că 
sunt dar nici nu s'a spus că nu sunt. Ba s'a spus. S'a spus câ 
multe colinde au fost luate din culegerile Cucun și Drăgoi, însem. 
nate după anz și s'a spus mai ales că d-] Breazul a făcut melodiile 


IAR „COLINDELE“ D-LUI BREAZUL 45 


i simplet şi le-a „scuturat de încărcătura întorsăturilor vier- 
uit, poate plm Deoparte culegi eu fongratul, al cărui i rost 
e tocmai păstrarea aidoma à „îmeăreăturii intorsăturilor“*, de 
alta „scuturi melodiile şi pînă la urmă tot cu fonograful ai cules? 
Pe deasupra, autorul ne-a mai povestit că unele cintece „le-a eîntat 
el însuși odinioară'!, iar acum „le-a seris pe note‘ . Dacă și acestea 
tot eu fongraful sunt culese, urmează că d- Breazul — adevărat 
Narcis folklorie — şi-a înregistrat singur glasul, iar apoi a seria 
după propria sa cintare. Cântăreț: G. Breazul, eulegător: G, Breazul. 
Mărturisese că la această auto-inregistrare supra-științifică nu mă 

indisem! Să trecem mai departe. : ` 

SM D-1 Braerul serie; „Pui în socoteala mea „lipsa de pregătire 
tehnică‘, pentru transerierea unei colinde (61), năseoeină şi nis- 
truşnicia că-mi „iese din diatonică cromatică“, şi afirmi că am 
transeris colinda T, din Coruri, de Drăgoi, cînd, de fapt, colinda 
61 este transerierea exactă a colindei Nr. 35, dela pag. 83-a din 
„Monografia muzicală a comunei Belinţ'*, de Sabin V, Drăgoi, 
manuseris aflat în păstrarea mea. Cum se chiamă faptul acesta” t. 

Să-i spun eu d-lui Breazul cum se chiamă, Se chiamă lipsă 
desăvirşită de bună credință științifică din partea d-sale. In loe 
să ne arate cinstit izvoarele culegerii, ne zvirlea în cartea d-sale 
cîte un „Ardeal“, cite un „Banat“, sau cite un „după S. V. Dră- 
goi; iar acum, văzindu-se încalțit, seoste deodată un manuscris 
„ex maehina'“, cunoseut numai d-sale, şi de care nu suflase o 
vorbă. Iar noi trebue să credem fără a cerceta, povestea d-sale. 
Totodată d-l Breazul ascunde en bună ştiinţă că cele XXX Coruri 
de Drăgoi sunt armanizări ale unor melodii „culese, notate și alese 
din comuna Belinţ'*, încît colinda 61 și corul lui Drăgoi an în 
adevăr unul și același text și una și aceeași melodie, cromatică aici, 
dintonieă dincolo, așa cum am seris eu, nu cum ar vrea s'o întoarcă 
acuma d-l Breazul, 

Asemenea, d-l Breazul mai tăgăduește că ar datora colindele 
121 și 156 imi Bartok sau Borșiann; cea dintii ar fi eîntat-o Ana 
V. Bountă din Silvagul de Cimpie (Cluj), cealaltă Tlie Berar din 
Oradea-Mure, 

Răspunsul era de așteptat. Se cam știe însă astăzi ce este şi 
ce nu exe variantă, şi nu putem da niciun fel de crezare unui cu- 
egător care „scutură“' melodiile, „îndreaptă versurile şi viersu- 
rile“ și își scoate avutul din „cărți făcute mai'nainte'*, Ne miră 
numa! că d-l Breazul nu ne dă nume de informatori „ad-hoe'*, gi 
pentru celelalte melodii luate de dsa dela culegători nenumiţi. 
Cine poate împiedeca, de pildă, să se jure pe toți sfinții că n'a 
împrumutat colinda 27 dela d-l Bircă, ci dela țăranul Tudosie 
Pojoagă din Nisporeni (Lăpușna), sau dela plugarul Timofte Gă- 
laşeă din Durlegti (Orhei) ?. 

Mult haz are și argumentul privitor la 287, care nu este, zice 
d-l Breazul, Nr. 49 din culegerea lui Cucu, ei o colindă „eare poate 
fi cîntată şi azi oricui de către același elev... 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Adică, pe rominește: Cucu a seris odinioară melodia după 
cîntarea nmui elev; dar pe semne nu s'a priceput s'o serie cum 
trebne, așa că d-l Breazul s'a văzut silit s'o mai culeagă odată 
ca Îmmea (adică întocmai la fel), „dela același elev“, și s'o tipă- 
reaseă, cu alt text, drept Nr. 287 al „Colindelor'* d-sale. De unde 
urmează limpede ca lumina zilei că reana credință este de partea 
subsemmnatului, nici decum de partea d-lui Breazul... 

O singură apărare mai încearcă dsa: „Că notația melodiilor 
este în deobște cit se poate de rea, este greu de dovedit, cel puţin 
atîta vreme cît nu se cunoaşte sursa de culegere sau documentul 
fonografie după care sunt scrise“. 

Nici vorbă. Şi cum nu vom cunoaşte niciodată „sursele“, san 
„documentele“ d-lui Breazul, pe vecie ferite de privirile judecă- 
torilor, niei prin minte nu-mi putea trece să hotărăse dacă au fost 
bine sau rău redate prin seris, In privința aceasta, d-l Breazul 
s'a judecat dealtfel singur în prefața d-sale, unde citim: „îndeobşte... 
scrierea muzicală lasă ceva, maj mult sau mai puțin, pe din afară; 
cea din cartea noastră lasă mult“. După asemenea m isire, 
eram scutit de orice oboseală. Dar eu am seris că notația d-lui 
Breazul este neînchipuit de rea, din altă pricină: fiindcă d-sa nu 
stie să: scrie muzică. Dovezile le-am înșirat pe larg (vezi pag. 7—10 
a broșurei-extras, scoasă de atunci): nu deosebește timpi binari de 
timpi ternari; așează greşit barele de măsură serie silabe neacecen- 
tuate pe timpi tari şi accentuate pe timpi slabi; năseoceşte măsuri 
ca 8/8, 10/8, sau nemaipomenita cina. face greşeli ortogra- 
fice copilăreşti ete. lată de ce îmi pare, „îndeopște cît se poate de 
rea notația d-lui Breazul şi va părea negreşit cît se poate de rea 
nrieni și-ar lua neplăcuta sarcina să o cerceteze. 


Apărarea d-lui Breazul se oprește aici. 

Soeotindu-se spălat din două vorbe de toate păcatele, intoarce 
acuma foaia şi trece la doborirea dușmanului subsemnat. Acesta 
ar fi, după d-ea, „un impostor“, a cărui „bicisnicie ştiinţifică și 
artistică" îl uimeşte. Dovada bicisniciei se află şi ea, cum era de 
bănuit, într'an „document“! tăinuit, anume în transcrierea de 
acum zece ani a colindei mai sus pomenite, „Nimic nu este mai de 
preț‘, crede d-l Breazul, „ca portativul și jumătate, pe care di 
C. B, transerie colinda Nr. 129 din „Cartea Satului“. Pentru că, 
prea au fost strînse lalolaltă în el atitea elemente de ignoranță, 
de lipsă de abuz și de înţelegere, de incapacitate, prea s'au acu- 
mulat aci toate lipsurile, parcă într'adins ca să înfiereze...““, 

De frumos, e frumos. D-l Breazul combate bine. Dar vorba 
este: cine a văzut buclucașul portativ și jumătate? Numai d-l Brea- 


y 


IAR „COLINDELE! D-LUI BREAZUL 47 


zul. Cine judecă cuprinsul luit Tot sumai d-l Breazul. Il ţine 
ascuns bine într'o tainiță zăvorită şi din albastrele înălțimi unde] 
aşează pe d-l Breazul, alături cu marii teoreticieni ai tuturor ves- 


+6+7+ a 
curilor, descoperirea măsurii aaa răsună osindirea nemer- 


nicilor «are au cutezat să ridice glasul împotriva d-sale. Breazul 
dirit și e destul, y 

Pină una-alta, deschid însă cartea d-sale, și văd cu mare uimire 
că 129 este una din foarte puţinele melodii serise corect, cu barele 
de măsură bine trase, en accentele la locul lor. Mă străfuleeră o 
bănuială : nu cumva avem în față chiar transerierea mea bicisnică, 
„aflată în păstrare“, de atunci la d-l Breazul, și, firește, seuturată, 
cum stie dsa să seuture, de „încărcătura întorsăturilor'“ t. După 
cîte am văzut, n'ar fi chiar de mirare... 


Răspunsul d-lui Breazul sfirgește eu o amenințare: „„..Dar 
n'am isprăvit, Abia am început!'!. 

Aştept eu nerăbdare urmarea făgăduită, Deocamdată, voi in- 
semna că răspunsul de față cuprinde: 

deoparte, o seamă de elevetiri zadarnice, fără nicio legătură 
cu păcatele „Colindelor““, şi anume: 1) o intrigă măruntă; 2) o ca- 
'omnie (înstrăinarea colindelor lui Cucu; 3) cîteva insulte „impos- 
tor“* ete.); 4) o judecată nimicitoare, dar neintemeiată pe nimic, 
despre su $ 

de altă parte: 5) o încercare neizbutită de respingere a „im- 
putării“* privitoare la înregistrarea fonografică; 6) o tăgăduire, 
vu mijloace deochiate, a obirşiei colindelor 61, 121, 156, 297; 
7) o apărare a notaţilor, cu ocolire voită învinuirii care se certa 
răsturnată, 

Atita tot, împotriva celor 14 pagini dese în care arătam cu 
nenumărate trimeteri, seăderile nestirșite ale „Colindelor'* d-lui 
Breazul, datorite lipsei de pregătire muzicală, lipsei de cunoștințe 
folklorice, lipsei de gust, lipsei de scrupule. Atita tot, adică 
nimic; fiindcă, în adevăr, nimie nu se putea răspunde, Maj folklorie 
nm zice: 


Breazul nn răspunde, 
Că n'are de unde, 


CONST. BRĂILOIU 


VEST 
PARTEA II 


FRĂULEIN ERJI 


— Bună ziua! Aşi dori să vizitez camera anunţată în ziar. 

— Domnu Ofiţir, puteţi poftiți mai später, să vorbiţi cu Herr 
Joji, intendant al nost’. 

— Dar n'aşi putea să văd camera chiar acum? Dacã-mi con- 
vine, îmi spui d-ta care-i chiria și ne'nvoiam. 

La insistențele lui Dinu, bona rămase inflexibilă, căci boierii 
fiind plecați în străinătate, singurul împuternicit să trateze cu noi! 
chiriași era intendentul vilei, care trebuia să se înapoieze cu ma- 
şina dela conacul din Zakalhaz pe la ora 11, 

Dinu își consultă ceasul: 10 fără 2 minute. Așa dar, încă o oră 
întreagă, 

Invălui eu privire circumspectă pereţii vestibulului, îmbrăcaţi 
în plăci de marmoră cărămizie, ca și cele cinei trepte, acoperite cu 
pregui de catifea purpurie, apoi cele două oglinzi venețiene, de o 
parte şi de alta a scării, reflectindu-și reciproe diamantinele ape şi 
focuri ale cadrelor de cristal. Recunoscîndu-și în ele silueta sveltă 
de „tînăr aviator britanic‘, multiplicată amenţitor în formă de ali- 
niere pe divizion, își mîngiie garda săbiei, cu un fugar suris în colpu! 
gurii, gîndindu-se că, oricum, mănușile, agăţate ofiţerește alături de 
dragon, îşi făcuseră efectul, de vreme ce bona îl luase dela început 
eu „Domn Ofiţir*, 

Cit despre capelă, o stringea la subsioară, ca pe un ghiozdan cu 
cărţi pornite rușinoa spre anticar. In aceste momente, se gindea cu 
invidie pînă şi la „troncanul duminical“ a] lwi Sandi (avea tresă, de 
lină ce-i drept, dar „avea''), căci cine ştie dacă pe Domnul Joji o 
să-l poată „duce'“ ca pe această fetigeană. 

Admiră apoi vitrourile ușilor dinspre hall, reprezentind o scenă 
de vinătoare medievală: palopul unei haite de ogari în urmărirea 
cerbului rănit de săgeata unui călăreț în zale de argint. 


La acest gînd, figura lui Dinu schiță o grimasă de ciudă nepu 
tincioasă, pe care „fetişeana!', luind-o drept suris, o răsplăti prin- 
ir'un zîmbet de veritabilă subretă minoră, de mult familiarizată c3 
cehiade, glume și barșişuri de „ofiţiri neinsurăței” . 

Impresionat de acest zimbet, în care întrezărea posibilitatea une: 
abateri dela consemn, Dinu o privi eu o insistență interesată. Subreta 
purta costumul clasie al țărăneuțelor din afişele de propagandă pen- 
tru tirgul de mostre din Budapesta: cizmulițe cn tocuri înalte, piep- 
ter de catifea neagră cu brandenburguri argintii, şorţ de dantelă cu 
volănașe suprapuse, fota albastră încrețită ca un acordeon, eșarpă 
de atlas verde, ca şi fundele ce-i spinzurau — ta la caii „Junilor 
din Bragov': — din cei doi melei ai cozilor, răsucite peste urechi. 
Fetișcana avea ochi de veveriţă, dinți de lapte, ten de gheișii, picior 
de balerină, mtini de manicuristă, pe scurt părta orice, dar nu o ser- 
vitoare. 

Făcind aceste reflecţii în legătură cu proiectul tentativei de vo 
rupere prin baeșia, Dinu ezita încă să-şi scoată portmoneul. Trebuia 
să procedeze cu diplomație, 

— Dragă Fräulein... Nu mi-ai spus care ţi-e numele. 

— Erji! draehe Domn Otiţir, 

— Dragă Fräulein Erji. Eu ași prefera să-l aştept pe Domnul 
Joji chiar aici. 

Imi place la Dv. şi n'ași vrea să găsese odaia închiriată. 

— Domnu Ofiţir nu supere, dar Herr Joji poate mai întirziește 

— Nu face nimic. Pot aștepta oricît de mult, 

Apoi, seoțindu-și cu un gest eroice portmoneul, din care despă- 
turi en nervozitate o hirtie de o sută nouă-nouţă (o primise rest la mie 
dela tutungiul de lingă Banca Naţională, de unde cumpărase în ajur 
patru pachete Chesterfield ; unul pentru el, unu pentru Sandi şi două 
pentru camarazi, căci „Îi fumase“* destul în carantină, în așteptarea 
mandatului) : 

— Numai că mi s'au terminat ţările. 

N'ai vrea dumneata, să fii aşa drăguță și să trimiţi pe cineva 
să-mi cumpere un pathet de... Regale? Costă zece lei. Restul poate 
să și-l oprească pentru osteneală, 

~— Cum nu, mulţăm frumos, răspunse subreta, strecurind hirtia 
În buzunarul şorţului cu volănaşe suprapuse. 

— No bine. Atunei Domnu Ofiţir poftim aștepte în holă. 


50 VIAŢĂ ROMÎNEASCĂ 


Risturnat ca într'un chaise longue în fotoliul cu leoparzi pe 
spătar din stînga ferestrei, Dinu aștepta întoarcerea dommișoarei Erji 
într'o atitudine de apartie totală, desminţită doar de nervozitatea cu 
care tocul cismei stîngi bătea tactul în clinchet ritmat de pinten, pe 
mozaicul pardoselei din „holă'*, 

Cele ce vedea în jurul lui depășian în așa măsură ideea pe care 
şi-o făcuse din stradă despre interiorul vilei Bodony, încît era a- 
proape sigur că nu-și va putea permite să locuiască în „camera (ori- 
cît de modest mobilată“* a unei astfel de case). 

De-ar putea cel puţin profita de această oră, pentru a afla cit 
mai mult din ceea ce-] interesa. Nu-şi putea da seama, dacă era mai 
nerăbdător să-și continue interogatoriul (căci în definitiv nu aflase 
încă nimic cu adevărat interesant, afară de amănuntul, ce-i drept 
capital, că boierii’ erau plecaţi în străinătate) sau dimpotrivă, dacă 
dorea s'o vadă pe bonă întoarsă mai repede en ţizările și plecată la 
treaba ei, pentruca el Dinu să-și poată începe înstirșit personal cer- 
cetările, nestingherit de nimeni. Ar putea să înceapă imediat inspec- 
ţia amănunţită, măcar a acestei încăperi, dar instinctul de prudență 
îl sfătuia să-și aștepte mai întîi țigările, spre a nn deștepta cine știe 
ce bănuieli din partea domnișoarei Erji, în cazul cînd ea nu-l va găsi 
în fotoliul în care-l lăsase la plecare. Apropos de țigări, cînd va primi 
pachetul, va trebui să se ferească, (numai de n'ar uita) să-și așeze 
țiările în tabacheră în faţa bonei, căci Fräulein Erji, recunoseînd-o 
după blazon în mâna lui, l-ar putea lua drept un borfaş de „bună 
dimineața“ deghizat în ofiţer, care a trimis-o după țigări numai spr= 
a putea devaliza vitrina, 

Dinu zimbi amuzat Deşi privită ca o simplă măsură de pre: 
cauţie, concluzia trasă din ultimul raționament nu era eu totul lip- 
sită de temein, totuşi, se pare că mergea cam departe cu ipoteticile 
divagaţii. Despre faptul că „ext englezoaica din Simplon făcea parte 
din aceeaşi ilustră familie Bodony, ca şi stăpinii acestei vile, nu mai 
avea niciun fe] de îndoială. 

Tdentitatea de blazon era mai mult decit o prezumție, Dar ipo- 
teza că această casă ar putea fi într'adevăr Castelul fermecat, al hi- 
mericii „Prinţese îndepărtate" din fereastra vagonului, era prema- 
tură. E drept că vila Bodony, mai cu seamă în ce priveşte interiorul 
era mai de grabă un palat decit o vilă. 

Intr'adevăr, din acest somptuos hall de piatră, pardosit cu rom- 
buri poliehrome de mozaic, nu lipsia nici monumentalul cămin de 
marmoră cenusie, ornat de stema cu leoparzi a casei Bodony, nici 
medievalul serin gotic, străjuit de cele două sentinele, încremenite 
în armurile lor de bronz dumasehin. Tată şi vasta bibliotecă Renais- 
sance, în care, printre alte tomuri preţioase, se află la loe de cinste, 

„colecţia completă a Almanahului Gotha, Cit despre galeria nenumăğ- 
raților strămoși, ale căror portrete îngirate de-a-lungul zidurilor for- 
mau o adevărată frescă, un arheolog amator specializat în istoria 
costumului, ar fi găsit aci un prețios izvor de documentare privitor 


vest 51 


la evoluția vestimentară a claselor mobiliare, dela primele înjghe 
bări ale fendalităţii pînă spre ultimii ani de existenţă ai defunctului 
imperiu habsburg, 


Dinu închise cu un gest bruse seoarțele albumului de fotografii, 
pe care-l descoperise cu două minute mai înainte pe colțul măsuţei 
maure de lângă pian. I se păruse că aude sgomot de pași în vestibul 
Dar judeeînd cu singe rece, n'avea dece să se emoţioneze. Într'ade- 
văr, ce putea fi mai natural pentru cineva care aşteaptă, decit gestul 
de a răsfoi un album. Și totuși inima continua să-i bată în același 
ritm precipitat. Dar nu de teama că ar putea fi surprins cu albu- 
mul în mînă, ci de emoția provocată de recentele revelații ale acelor 
pagini neserise, palpitind însă de o viață mai intensă decit ale celei 
mai pasionante povestiri trăite. 

„Englezoaica din Simplon“*, locuiește în această casă, Iat-o în 

fotografia din centrul paginei, instalată chiar în acest fotoliu din 
dreapta bibliotecii. „Miss Chesterfield“', se numeşte în realitate 
Minola. lută-i autogratul sub acest profil, care-i amintește aşa de 
bine expresia de grațioasă concentrare, pe care o avusese În mo- 
mentul cind se aplecase pe fereastra vagonului, spre coșul vânză- 
torului cu țigări de pe peron, Himerica „Prințesă îndepărtată“ 
avea într'adevăr un nume unic: „Minola''. Un nume pe care Dinu 
nu-l mai auzise niciodată. Fermecător și straniu în același timp, 
evocind profiluri de castelune, aplecate peste balustrade de mar- 
moră, spre a svirli trandafiri sau mănuși călăreţilor rivali din arenă 
„Gratia immaculatae Mariae anno nascentiae noastre filiae Minna 
MXMIX". Minna-Minola' Așa dar numele pe care, cu două zile 
în urmă, Dinu îl seandase în gouptă, în linistea de criptă a Cate- 
dralei Mileniu, fusese al ei, 1909—1927. „Minola are optsprezece 
ant‘, Aceste simple patru cuvinte, pe care tot în goaptă le scanda 
acum, i se păreau infinit mai frumoase decit cele mai prețuite pa- 
gini, pe eare le va fi produs pină atunci literatura lumii. Dar pe 
lingă acest amănunt, câte alte capitole pasionante din viața ferme- 
eătoarei castelane nu citise răsfoind paginile nescrise ale acelei 
„geniale“ cărți cu chipuri: Minola visează în ehaiselongue.... Mi- 
nola innoată „erawl'*.... Minola joacă bridge... Minola patinează,.., 
Minola joacă ceardaș.... Minola mulge căprița.... Minola joacă polo... 
Minola ride eu hohot,... Minola face voltije.... Minola brodează go- 
belin.... Minola stropeşte vițelul eu furtunul.... Minola face serimă .... 
Minola cintă la banjo... Minola vînenză fazani... Minola.... 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1i 
HERR JOJI 


— Domnu Ofițir.... 

Dinu tresări, lăsînd să-i scape albumul din miini pe covor. 

Fetişeana care se strecurase tiptil pe sub arcada din stinga bi- 
blioteeii, se aplecă să i-l ridice, cu un „tulai'*, ienit în surdină, apo: 
i-l întinse împreună cu pachetul de Regale, cu un zîmbet ușor inti 
midat, care-i desvăluia toţi dinţii de lapte. 

— Draghe domn Ofiţir, nu superi, dar roji frumos, deschiden 
jam și grijeşti nu picat cenușe la covoare, că ne omore Frau Josefa... 

Dinu își stinse ţigara, turtind-o în fundul serumierei, pe care 
apoi o deșertă, scuturind-o în arcada căminului; inspectă covorul, 
spre a se convinge dacă respectase în totul consemnul d-rei Erji şi 
se pregătea să deschidă fereastra, cînd sgomotul unui motor de au- 
tomobil fi atrase privirea spre curtea din spatele vilei. Să se fi 
întors domnul Jojit Ar fi preferat să mai întirzie, căci la gîndui 
că în curînd va trebui să ia contact cu intendentul, începea să nu 
se mai simtă în apele lui, Intr'adevăr, despre domnul Joji își fău- 
rise imaginar un portret (şi-l închipuia zbir ungurean cu favoriţi şi 
biciuşcă, imagină familiară din anecdotica literatură deseriptivă a 
Ardealului antebelice, cu jăndari și honvezi cu pene de cocoș la pă- 
lârie), astfel încît presimțea, că în fața lui n'ar mai fi putut st- 
porta ostilitatea primului contact, experimentată în ajun la ghișeul 
mandatelor interne din hall-ul poştei centrale. 

De aceea, dind la o parte cu precauţiune, draperia de catifea n 
ferestrei, spre a vedea fără a fi văzut, Dinu avu un simțimînt de 
nelinişte amestecată cu ciudă la gîndul că realitatea, cu siguranţă, 
îi va confirma bănuielile, 

Dar în locul presupusului vechil cu seurtă și cravașă, din ca- 
mioneta Ford ce se oprise în dreptul intrării de serviciu, coboriseră 
cu puţine secunde mai înainte, patru ungureni veritabili cu șorțuri 
de toval, pantaloni albi de aba cu găctane negre şi cisme ţintuite, 
purtind pe umeri un soi de copne de metal, de o formă curioasă, eu 
extremitățile ușor curbate ca ale unei lotei, prea mică pentru n 
părea o luntre şi prea luxoasă pentru a-i putea spune albie. Jude- 
cînd după pasul şovăitor al celor patru rindași și după atitudinea 
încovoiată a trupurilor, s'ar fi zis că purtau pe umeri o povară 
destul de grea. Această cursă trudită de-a-lungul aleci, al cărei pie 
triș scîrțiia strident în ritmul de marș funebru al celor patru perechi 
cizme, avea ceva aproape macabru. Recunoseînd glasul domnișoarei 
Erji, care iegise în întimpinarea bizarului convoi, Dinu deschise 
fereastra. 


VEST 53 


— Fräulein Erji! Ce poartă oamenii pe umeri?. 
— Baia Măriei Sale Contesa noast' cea tinără, 
Ciudată baje îşi zise Dinu. Mai degrabă ași fi spus că-i un 
sterinu. 
. 
. . 


— Domnu Ofiţir, Herr Joji intendant al nost’, începu dom- 
nişoara Erji, apoi adresă în ungureşte Însoțitorului ei un adevărat 
potop de fraze, într'un ritm atit de precipitat, încît Dinu rămăsese 
uluit de virtuozitatea quasi-miraculoasă a acelui impetuos debit 
verbul, ce-ţi evoca avalanșe și prăvăliri de pietriș și bolovani în 
munte. 

Domnul Joji era un bărbat între donă virste, bine legat, bine 
hrănit, ras și pieptânat cu îngrijire, purtind un complet de sport 
cu largi careuri căămizii, Dinu îl privi surprins. Dacă nu l'ar fi 
ştiut intendent, l-ar fi putut lua drept reprezentat de comerț, pro: 
kurist de Sparkussă, antreprenor de stranduri sau aşa ceva, 

— Habe die Ehre, Joji Hegedüs. Vă rog scuzați de Verspăt. 
Sperăm priceapeţi jarmana. Frăulein Erji hat mir schon gosprochen. 

Conversaţia continuă trei sferturi în nemțeşte, un sfert în ro- 
mineşte. Deşi Dinu vorbea o nemţeaseă foarte aproximativă, ajun- 
seră cu bine la liman, căzînd de acord asupra tuturor condițiilor, 

: Camera era situată la etaj, în aripa dreaptă, avind acces la 
baie comună a etajului, în care mai locuia un singur locatar, student 
la Politehnica din localitate, plecat de o săptămînă într'o călătorie 
de studii în regiunea minieră Reşiţa--Anina. 


După plecarea intendentului, care se retrăsese înclinându-se și 
frecându-gi mâinile: SAN 
— Habe die Ehre Herr Ofizier! (It „dusese!* şi pe el), Di 
L 3 7 şi pe el), Dinu 
În aşteptarea d-nei Josefa, chelăriţa camerelor dela etaj, care trebuia 
să sosească dela „Băkerei, îşi continuase tâte-ă-tâte-ul cu Fräulein 
Erji, încercînd s'o descoasă metodie (intriga fiind de condițiunile 
neașteptat de avantajoase în care obținuse camera: „prețul 1.200 
ari cp are încălzit, intrarea absolut separată, eventuel 
caffé sau „Friiștul”* la învoială, supliment 200 1 i i i 
Pielan BI, p unar inclusiv serviei 
După cite înțelesese e} in cursul tmaditului interview, toate pie- 
sele dela aripa dreaptă a etajului fuseseră la început camerele per- 
sonalinini, iar faimoasa ieșire absolut separată, comunica în realitate 
cu scara de serviaiu. 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In urma concedierii a parte din personal, după decretul primei 
exproprieri, două odăi devenind astfel disponibile, fuseseră puse la 
dispoziţie prin miea publicitate eventualilor umatori de „camere 
mobilate eu confont modern, spre a se putea acoperi din produsul 
chiriilor măcar cheltuielile de întreţinere ale vilei, ai cărei stăpini 
loominu cea mai mare parte a anului în atrăinătate, sau la conacul 
din Zakalhez (14 km de Timișoara) o comună cu populație foarte 
amestecată, sirbească, româneeseă, șvabă şi maghiară, unde ultima 
expropriere le mai lăsase, din miile de hectare stăpinite timp de 
aproape şase secole, abea vreo câteva zeci de jugăre vie și pădure, 


Ili 
CORESPONDENȚĂ 


Duminică 2 Noembrie 1927. 
Dragii mei, 


Dacă am aminat cam mult acenstă scrisoare, e numai pentry 
motivul că aveam atitea de povestit în legătură en mntarea mea la 
noua adresă: Villa Bodony, str. Iosif Gal Nr. 5, încît am socotit mai 
nimerit, să mă instalez la seris într'o zi de sărbătoare, spre a-mi pu- 
tea duce mai bine epistola pînă la capăt. 

De altfel, în cursul ultimei săptămâni wm avut o activitate mi- 
litărească excepțional de intensă, pricinuită de anunţarea Insp 
piei unui general delu București, astfel încit, chiar dacă aşi fi voit 
şi n'ași fi avut răgazul să vă seriu, căci în decursul celor 8 ore de 
program (7—8 sport obligatoriu; ștafetă, foot-balt sau „agerimi“* ; 
8—10 cursuri teoretice, 10—12 instrucție „şi călare şi pe jos, 3—6 
Regulamente şi instrucție la tunuri, 6—7 curățirea materialului sau 
frecarea cailor ad-libitum) — ne „freacă“ atit, încît odată ajuns 
acasă, ochii mi se închid de oboseală, înainte de a-mi fi putut citi 
măcar ziarul, 

Dear trece odată coșmarul acestei inspecții, căci după accea 
„frecugul* se va muiă imediat, (m'a asigurat despre asta „pe cur 
vint de onoare'! Sandi în persoană, care îmi e acum camarad direct, 
în calitate de șef al tunului 3, calitate ce-l face să și-o nite cam des pe 
aceea de văr, de oarece pe mine mă freacă mai „strengst* decit pe 
toți ceilalți camarezi, sub cuvint că dacă n'ar proceda aşa, ci m'ar 
proteja ca rudă, aşi risca să mă pomenese într'o bună zi trecut din 
ofieiu sub ordinele altui şef de tun, pentru ca după eum se spune, 
„scăpind de dracul, să dan peste tateu!). 

Tot din cauza jui Sandi, am dat peste altă belea: In legătură 
cu inspecția generalului se fac pregătiri înfrigurate, în vederea tra- 
diționalei șezători ocazionale, cu recitări, orchestră și cor. 


ata p d 


Or, Sendi, fără ami cere bineințeles vreun prealabil aviz, a 
găsit de cuvință, să-mi divulge calitatea de pianist căpitanului, care 
m’a şi trecut „manu-militari”* în program, ca solist. 

Credeam că cel puțin aici voiw scăpa de ingrata mea soartă de 
„concertisti' san „tapeur* (ad bitum}, eăei orieum, nu te poţi pre- 
zonta în faţa unui publie chiar de levi artileriști (eu timpanele tă- 
băcite de salve, baraje sun alte mitralii) chiar așa nepregătit ; ori, 
cum sunt luni de zile — o știți foarte bine — de când n'am mai atins 
elapelo, la început am vrut să le trag en una, pretextind că-mi e 
indexul! serintit ; dar la ora de trageri cu arma (acum de cind cu 
modernizarea artileriei, facem gi carabină), m'au prios ou ocaua 
mică, și um scăpat ieftin cu o admonestare amicală dela căpitan, aşa 
că dela belena concertului din sala „Casinei Militaro-Civile“* nu 
m'am mii putut sustrage. 

Belea are nu-i vorbă și micile ei avantaje, căci orele de re 
petiție reprezintă tot atitea ore de concediu dela practică și teorie; 
dar nu e wi puțin adevărat, că mi se răpese astfel şi câteva ore pe 
săptămînă în plus, de oarece trebuie să studiez serios, pentru a nu 
risen vrem chix în faţa generalului, mai ales că (ori o faci, ori nu!) 
mi-am ales două bucăţi grele: Rapsodia [l-a de Liszt și Concertul 
în si minor, tot de Liszt, acesta din urmă cu acompaniament de or- 
chestră. j 

Orchestra șeolii e cam unemică, ce-i drept, dar sper că în 
timp d va întrema, căci repetăm cu febrilitate și trag nădejde că 
pînă la reprezentație va căpăta și „tulori'* —, mai ales că „paleta'* 
ei va fi îmbogăţită în curînd cu 8 gagiști civili dela 4 pionieri: trei 
clarineți, dai corneți, doi fagoți şi un oboi, avind în vedere că de! 
E vorba de prestigiul şcolii! Această veste am afiat-o (— Sat! E 
secret mare!.... Să nu se afle domnule Dragule!) dela cumaradul 
Mitu, contrabasistul nostra principal, un elev din anul II, fost tete- 
rist, activat din amor: Tubeşte pe o unguroaică din Arad, fata fostei 
sale gazde, şi vreu să se însoare negregii cu eu, îndată ce va pune 
tresa. 


— „N'a auzit aga concert Timisoara de când e ea!‘ se laudă 
Mitu pe toate cărările 

Las'o mai domol, măi domnule Mitu, că ne facem de ris, încere 
ew si-l mai temperea, dar el mă bate pe umeri zimbind, cu gestul 
cu eare îşi va fi mingiint Marghiloman pe Zori-de-Zi în zilele de an- 
trenament premergătoare derby-ul, căi „l-am timpit”' la prima 
repetiție cu o Habaneră de Albeniz, de nu mă mai puteam scăpa 
de dînsul, (Işi piese în minte să o pună pe contrabas, afirmin- 
dlu-mi cu toată seriozitatea, că ar ieşi „o folie"), 

Maiorul însărcinat eu întocmirea programului îmi obicetase că 
nu voiu putea cinta bucăţile alese de mine, fiind ungurești, căci 
aceasta ar însemna un act antinațional, sugerindu-mi pe un ton 
quasi-imperativ să „execut'! în locul dor vrenn marș patriotice sau 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


eventual vreo arie populară, de pildă o doină, sârbă, sau chiar „vre 
un briuleţ'*, 

ae m AN încereasem să-i demonstrez (cw aceleași argumente, 
en care-l combătusem și pe camaradu} Mitu contrabagistul cu „Ha 
banera!* lui), că pianul, ca instrument, nu se pretează la așa ceva. 
Maiorul continua să-și susțină cu dirzenie punctul de vedere, 

Noroc că în cele din urmă, colonelul comandant al școlii, care 
era în sală, a intervenit ca arbitru, și după ce mi-a ordonat „Să exe 
ent! prima parte a Rapsodici, nu mumai că mi-a acordat cîştig de 
causă, felicitindu-mă, dar spre surprinderea şi mărturisesc, spre ad- 
mirația mea, a început să combată chiar principial punctul de ve 
dere al maiorului, susținînd că atunci cînd e vorba de artă, conside- 
rentele putriotico-naționaliste nu-și mai au niciun rost, dind ea c 
pildă într'adevăr impresionantă, faptul că o societate literară din 
Budapesta, deși cunoscută prim sentimentele ei revizioniste a luat 
totuși iniţiativa traducerii şi publicării în limba maghiară a operei 
lui Mihail Eminescu, pe care îl consderă împreună eu Petöffy, drept 
cel mai mare poet al timpului. (Inainte de a fi numit comandant al 
şcolii, colonelul: nostru a fost timp de doi ani atașat militar la Bu- 
dapesie). 

Dar să revenim la instalarea mes. - 

Mai întiiu, să-mi caut o nouă coală, căci iată, cu toți purieii mei 
caligrafici, mi s'a terminat hîrtia. 

Să numi mai reproșaţi. că nu vă serin destul. Rar, dar nd mă 
porneste... zi 


IV 
CONFESIUNI APOCRIFE 


Cum vă spuneam, să reviu la instalarea mea: Primo. Detalu 
materiale și topografice. 

Prețul: 1.200 lunar, 450 m X 5,50 m, 10 minute de şcoală, in- 
trare separată, 2 ferestre spre pare, parchet, tapet, terra-cota, divan 
voptieră, 2 fotolii, ete., acces baie. 


Actualul meu domiciliu se află situat în villa (dacă i-aşi spune 
un adevărat castel, vă rog să credeţi, că n'aşi exagera deloc) unor 
aristocrați unguri absenteişti. 

După cite am putut pină acum afla, casa (opera aceluiaşi ar- 
chitect care a clădit şi Catedrala Mileniu în anul 1900), aparținea 
Colonelului Conte Ladislans Bodony, căzut eroic în fruntea regimen- 
inlui său de Huzari în primele zile ale ofensivei noastre în Ardeal. 

Soţia și fiica lui trăiesc cea mai mare parte a anului în străi- 
vătate, Contesa Bodony, englezoaică de origine, păstrind încă legă- 
turi strînse cu rudele din Anglia. 


VEST | 57 


Acest lueru kam aflat singur, întimplător, aruncindu-mi o pri- 
vire involuntară pe o carte ilustrată din Cambridge, adresată: Miss 
Minola Bodony, începînd cu vorbele: My dear grandsehild, și iscălită - 
Jours grandfather Lord Arthur Dorian Landsdowne, 

Printr'o involuntară indisereție, am aflat astfel, că tatăl contesei 
stă la Cambridge și se chiamă Lord Arthur Dorian Landsdowne. Vă 
pomenesc de acest nume fiindeă în scara aceleeași zile, citind „Uni- 
versul“, care nu mi-a fost mirarea să găsesc la pagina informaţiu- 
nilor externe, rezumatul unui discurs, cu tendinţe vădit revizioniste, 
tratind problema minorităților etnice, în Statele guceesoare ale de- 
funetei monarchii habsburgice, rostit în Camera Lorzilor de câtre 
acelaşi Lord Arthur Dorian Landsdowne, 

Lectura acestui articol m'a pus pe ginduri, neputindu-mă opri 
a face o apropiere între opiniile omului politie englez şi legăturile 
lui familiale în Banatul rominese, cu atît mai mult eu eit trebue să 
ştiţi că astfel de alianțe între marile familii ungare şi engleze sunt 
destul de numeroase, singele celor două aristocrații, britanică și ma- 
ghiară, deținind pe cit se pare netualmente în Europa, recordul glo- 
bulelor albastre. 

De altfel, chiar contesa Bodony, gazda mea, pe care pînă acum 
n'am văzut-o încă la faţă (Dinu făcu un efort, pentru a nu pune 
un „sic“* în locul acestei paranteze a autorului), fiica lordului Arthur 
Landsdowne, e năseută tot dintr'o căsătorie anglo-maghiară, mama 
ei fiind o contesă Nadasdy. 

Toate aceste amănunte le dețin dela fosta doică a gazdei mele, 
Frau Josefa Müller, o săsoaică sexagenară, pe eit de romantică, pe 
atăt de expansivă, care acum e chelărița și îngrijitoarea vilei în care 

Împrejurările cărora le datorez atit aflarea detaliilor pe care vi 
le-am expus mai sus, cit și raporturile excelente în care mă aflu ac- 
tualmente cu Frau Josefa, sunt destul de pitoreşti, ușa că merită să 
vi le povesteae, 

„După cum vă serieam mai sus, în vederea viitoarei șezători în 
cinstea generalului, ar trebui să studiez cel puţin cite un ceas pe zi. 
căci concertul de Liszt (mai ales faimosul prestisimo din final) nu-i 
jucărie. 

Ori, pianul din sala noastră de dans, la care zdrăngănim cu rin- 
dul, ea să valseze băieții, e o rublă inimaginabilă. 

(Cu chiu, «u vai, am obținut să mi se trimită un acordeur, dar 
după trei zile pianul a ajuns în același hal, căci charlestonul'* face 
şi pe aiei ravagii). 

Pentru seara producției, care va avea loe peste 10 zile mi s'a 
promis un Bechstein de Concert, închiriat dela magazinul Nagy. 

(Colomelni m'a chemat personal în cabinetul lui ca să-mi arate 
aprobarea: Lei 2.000, sosită pe cale oficială dela inspectorat). 

aiita yé zi goea pină atunci? 

i 'ept că în hall-ul villei Bodony, pe care vi-l voi descrie la 
timp, zărisem un Pleyel imperial, în Mad ae nue, o adevărată piesă 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de muzău, dar camera mea fiind situată la etaj și contractul nepre- 
văzind în afară de accesul la baia comună a etajului nicio clauză su- 
plimentară în favoarea mea, trebuia să mă resemnez, spre a-mi des 
anchiloza falangele amorțite de vint, țesală și dirlogi, de a simula 
arpegii imaginare pe bordura de marmoră a ferestrei. 

In disperare de cauză, văzind cum zilele se seurgeau unele după 
altele, în timp ce eu rămîneam eu studiul la același punct mort, 
într'o seară, Joi, ba nu, Vineri, pe la ora 9, mă prepăteam să-mi ian 
inima'n dinți pentru a încerca să tratez cu Frau Josefa eventuala 
îrehiriere a pianului pe termen de o săptămînă; o încercare pe care 
trebue să vă spun că o socoteam mai dinainte sortită eșuării, căci 
chelărița villei Bodony se bucură de reputaţia unui adevărat cerber 
şi apoi, eu ce puteam să-i ofer, mai ales pentru un astfel de pian, 
când după plata chiriei și achitarea datoriilor contractate în timpul 
carantinei, imi mai rămineuu exact 800 de lei. (O paranteză : In ul- 
tima scrisoare mama mi-a seris că cei 4.000 de lei îmi vor ajunge 
pentru casă, masă și micile mele cheltuieli de buzunar (a doua pa- 
ranteză : en ocazia instalării am avut diverse cheltuieli excepţionale + 
un ceas deşteptător, o cutie en plicuri de corespondenţă şi un stylo, 
bucşişuri ete., închid a doua paranteă), iar mana a adăugat textul: 
dacă nu, serie-ne și vom vedea ce vorm mai putea face. Dragă mäi- 
cuțo, m'am conformat şi rămînînd în așteptarea mandatului supli- 
mentar, închid și prima paranteză), pentru a reveni la cele ce vă 
povesteam. 

Tocmai mă pregăteam să cobor, pentru a cere doamnei Josefa 
audiența de rigoare, cînd mi se păru că aud dinspre parter ecoul 
unor arpegii stingace. 

Intrizat, ciulii urechea, Să se fi întors oare stăpinii din străi- 
nătate ? 

Aceasta ar fi însemnat spulberea ultimei mele ganse, O descu- 
rajure adincă mă cuprinse. 


FRAU JOSEFA 


Dinu lasă condeiul din mină, apoi reciti cu atenţie ultimele tre 
rînduri: 

„Intrigat ciulii urechea. Să se fi întors stăpînii din străinătate? 
„Aceasta ar fi însemnat spulberarea ultimei mele șanse. O descura- 
„jare adincă mă cuprinse“... 

Ce minciună sfruntată ! Li era parcă silă să mai continue a minți 
cu atîta nerusinare. 

(De altfel i se terminase şi a doua coală). 

In realitate, în momentul cînd auzise acele arpegii stingace, da 
emoție inima i se oprise o clipă în loe, continuind apoi să-i svine- 
neaseă în piept, într'un ritm nebunese, ca după o cursă disperată... 


VEST 59 


În tonă, dacă minţea în scrisoare, ete pentrucă nu putea face 
nitfol. Ca să destăinuiazcă părinților săi adevăratul sentiment care-l 
stăpinise în acel moment, ar fi trebuit săi înceapă povestirea 

ovo", 

Var fi trebuit nu două coale, ci o testea întreagă: 

Şi apoi, se aşezase la masă pentru a serie o serisoare, nu un To- 
man... Deja, scrisoarea i se părea și așa excesiv de lungă. E drept că 
Doamna Dragu îl rugase să-i scrie regulat de 2 ori pe săptămînă cel 
puțin. 

Cum Dinu, prins în virtejul ultimelor evenimente, de aproape 
2 săptămîni nu mai scrisese un rind, găsise de cuviinţă, drept com- 
pensație, să-și umple conştiineios 4 pagini, en atit mai mult, eu cât 
cine ştie cînd avea să mai găstască răgazul sufletese pentru o vii- 
toare scrisoare?! 

lată însă că şi cea de a doua coală i se umpluse pe negîndite și 
totuși mai avea atitea de povestit, 

Din cutia de corespondență fu scoasă o nouă coală: 

„Din fericire însă, uflai deln bona care-mi aducea sticla cu apă. 
că boierii nici gînd să se fi întors şi că pianista e... chiar Frau Josefa 

o inspirație fulgerătoare, sugerată de morala fabulei lui Ja 
Fontaine „Le renard et le eorbean'“ : 

panan ssn între; în hall cu o figură extasiată : 

— nd! Gniidige Frau Josefa! aber sie spi si 
der-wunder schön. CL da tre 

Ganz richtig, gnädige Frau Jostfa, weil ie ; 
doch, ich bin ein bischer! Musiicas. APES omi 

Urmarea ered că o bănuiți: 

După masserarea unei sonatine de Sehubert a cărei audiție mi-a 
strepezit timpanul, sehimbarim rolurile, 

Arta rîndul Doamnei Josefa să se extasiese. 

„Dintr'o elementară condescendenţă i-am propus să încercăm Rap- 
sodia de List la 4 miini, i s i A 
er ori ARA dar după citeva măsuri „enădige frau Jo- 

Aflind vă sunt absolvent al conservatorului m'a rugat s'o seui 
un moment, și după o absență de citeva minute s'a înapoiat aducînd 
eu sine: o butelioară sveltă ca o marchiză cu capul pudrat — mă refer 
la „coiffura' nu a marthizei, ci a sticlei: Tokay Dessert 1889, două 
cupe de Baccarat tăiate în brillant, și o farfurioară eu biscuiţi Pis 
ehinger'*, totul pe o tavă de argint, (împodobită de stema eu leoparzi 
n erp, contemporană cu „baia măriei-sale contesa noast-een ti. 
nără'*, 

Destupiînd sticla cu vin — um fel de cognac onetuos selipind ca 
topazul — atmosfera odăii se umplu de un parfum în solii timp 
violent şi subtil, un „buchet'' combinat din 3 nuanțe distinete: fa- 
gure de mai, tinctură de iod și eter. Simţeai cum te îmbată înainte de 
a-l fi atins. Gustind din prețiosul elixir, după un prealabil: Prost 
uniidige Frau Josefa, nu mă puteam opri, de a-mi imagina în același 


60 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


timp, mina pe care ar face-o gazda cea adevărată, dacă ar intra pe 
ușă surprinzînd acest „gemiitlieh'* tête-à-tête. 

Din acea seară, nu numai că pianul (deci hall-ul) îmi stau la 
dispoziţie în permanenţă, dar pot intra în orice moment ori şi unde-m; 
place, încît am impresia că eu sunt castelanul. 

Camera de baie a contesei Bodony e o minune: plăci de marmoră 
cenușie încrustate cu crini de argint. Pe lingă baia propriu zisă în 
mozaie venețian se mai află una în argint masiv, o adevărată piesă 
de muzău din secolul al XVI-lea. A aparţinut contesei Elisabeta Na- 
dasdy, năsentă principesă Bathory, contemporana lui Mihai Viteazul, 
o favorită imperială, celebră prin frumuseţea ca și prin infidelităţile 
comise împotriva imperialului ei protector (Legenda afirmă că printre 
noroeoșii beneficiari ai favorurilor ei s'ar fi numărat chiar Viteazul 
şi chipeşul Voevod Valah, pe care capricioasa contesă l-ar fi cunoscut 
în primăvara anului 1601, la Praga, la curtea împăratului Rudolf al 
II-lea „protectorul'* lor comun). 

Sufrageria, în stil Loui XV ale cărei panouri, încrustate în lemn 
de trandafir, ar fi costat, după cum afirmă Frau Josefa, 20,000 de co- 
roane înnainte de război, e o uluitoare sinteză de grandios şi intim. 

Ce să vă mai vorbese despre hall-ul de onoare, pardosit cu dale 
de mozaic italienese, tapisat cu gobelinuri autentice, mobilat cu seri. 
wuri ogivale, mese florentina, jilturi spaniole în nue sculptat sau piele 
de Cordova, şi străjuit de cele două armuri de bronz damaschin, a că- 
ror ochi de întuneric mă fixează straniu (deschid o nouă şi ultimă pa- 
ranteză: vă rog să nu vă impresioneze tonul cam melodramatic 
al acestui final de scrisoare, căci pînă în prezent, slavă Domnului 
n'am zărit încă nici o stafie, și mă grăbesc să închid paranteza, căci! 
nu mai ştiu unde am rămas) a căror ochi de întunerie mă fixează 
straniu, prin orbitele coifurilor cu panaşe de struț, ca şi privirile 
îneremenite ale nenumăratelor portrete de strămoşi înşirate de-a- 
lungul zidurilor. 

Uitasem să vă mai spun, că printre ele se află şi chipul fmi- 
moasei contese Elisabeta Nadasdy alături de a lui Michel Woiwoda 
Walachiae 'Transalpinae ete., figurînd împreună, ca principalele per- 
sonaje, într'un tablou datorit pictorului FranzFranken, reprezentind 
o serbare la Curtea din Praga a Impărutului Rudolf al Il-iea, 

Nu smt sigur dacă acest tablou e original sau numai o copie, 
dar în orice caz e ceva extraordinar. 

Amănuntele materiale: hainele personajelor, covoarele, mobilele, 
coloanele palatului ce servese tabloului drept decor, îţi dau atit de 
pertect ituzia mătăsei, a brocarăniui, a marmorei, iar chipurile sunt 
atât de magistral reliefate şi de vii, încât privindu-le mai mult timp 
şi constatind că totuși nu mişcă, ai impresia că te afli într'un pa- 
nopticum. 

Uneori, răminind singur în prezenţa acestor personaje de le- 
gendă, și totuşi atit de halucinant reale, încât te-ai aștepta să-ţi vor- 
bească, îmi vine să mă întreb, dacă chiar actuala mes existență de 


zi într'alta. | / 
Dinu lăsă din nou condeiul din mină. lar trebuia să mintă, 
Pourvu que ça dure? In realitate, ginvi mi exact în acest moment 
era nu „Pourvu que ça dure'! ci dimpotrivă: S 
„Pourvu que la Princesse Lointaine approche un jour““... 
(Va urma) MIRCEA GESTICONE 


ANNA DE NOAILLES’) 


In vara anului 1913 D-na Edmond de Polignac, această mare 
prineipesă a artelor, mi-a dat un mie volum galben cu poeme, înti- 
tulat „Les vivants et les morts“. Pe copertă însemnase un vers de 
Ana: „Schuman, ciel d'Oetobre om volent des cipognes!!. Un ofiţer 
în seurt popas spre Egipt nu are timp de citit, Cu ochii fixați pe ca- 
iendur şi cu urechile speriate de tiv-tacul ceasornieului, abia are timp 
să vadă o picătură, or s'aseulte o fugă, cări..... 


„In spatele meu, aud mereu, grăbindu-se 
„Carul înaripat al timpului“. 


Pe lingă aceasta îmi iau curajul să vă mărturisese că în 1913 
nici nu auzisem de Contesa Ana de Noailles ca poetă şi nici măcar de 
numele el. Am deschis această carte într'o dimineaţă pe drumul de 
întoarcere spre Egipt, cînd vaporul Lloyd-ului austriac luneca des- 
lungul coastei zimțuite de virfurile munților insulei Creta, şi nu am 
lăsat-o din mână pînăce, uitînd de timp, n'am ajuns la cea din urmă 
pagină. Mi s'a părut că un fel de sonsibilité aigăe, un fel de înţeles 
dureroa, aproapte torturat al lucrurilor trecătoare ale vieţii s'a co- 
borit asupra mea de pe virfurile Olimpului şi ale Idei, şi am aflat că 
sunt în fața unei mari poatese, o poetesă demnă urmașă a Elisabetei 
Barrett Browning, continuînd pe însăși marea Safo. 

Care este calitatea principală a versului Anei de Noailles? Ca pe 
cea mii importantă am găsit-o și o găsesc și acum, acea frumusețe 
evocatoare ce ne mişcă şi obsedează, amintindu-ne întrucîtva de in- 
tensitatea de emoție ce ne-a relevat-o Cattulus, Deşi unii preferă vo- 
lumul ei anterior „Les Eblouissements**, „Les vivants el les morts‘ 
sunt pentru mine apogeul geniului ei; într'adevăr nu e în el nimie 
mai mult decît ecourile unei infinite dragoste de viață, un aur mai 
pur decit cel din sonetele portugheze ale Elizabetei Barrett, deşi mai 
puțin supuse la disciplina exigentă a rațiunii și eu atit mai pure 
fiindeă le lipsește partea din aliajul care tocmai întărește metalul 
natural din monedă. Ea întruneşte în chipul cel mai fericit origina- 
litatea cerută de Ethel Smyth ea dar specifie al femininului în artă 
şi deseris aga de exact de Rémy de Gonrmond: „Vaici une femme qui 


1) Despre Sir Reginald Storrs, v, Minecilunea, pag, 130, 


ANNA DE NOAILLES 63 


ferit sana se guinder pour imiter la ton des kommes“. Ana nu faca 
parte dintr'o şeoală. Cum spune Horaţiu: ullius addictus jurare 
in verba magistri‘. „Solitaire nomade t toujours étonnée“. O 
altă calitate, pe care o imparte eu tofi oamenii mari: acolo unde e 
neințeleasă, rămine tot așa chiar a a doua chiar la a zecea citire, ast- 
fel că misterul ei e complet independent de elementul surpriză. Vă 
voiu da citeva exemple de acest neprevăzut și de această intensitate: 


„Toi si gal, si content, si rapide et si brave, 

„Qui régnes sur Pâspor ainsi qu'un conquerant, 
„Tu erjoindras aussi ce grand peuple d'ésolaves 
„Qui git, muet et tolérant“, 


și iar: 


„Aussi, quand voua viendrez, je serai triste et sage 
„Je me tairai, je veur, les yeuz larges ouverts, 
„egarder quel eclat a votre vrai visage. 

„Et si vous ressembles a ce que j'ai souffert...“ 


şi următoarele eare ilustrează intensa teamă de moarte: 


„Mon ami, vous mourrez, votre pensive tite 
„Dispersera son feu, 

„Maia vous sere encoro vivant comme vous etos 
„Si je survis un peu‘. 

In vara anului 1914 sosisem la Paris din Egipt și eram din nou 
cu D-na de Polignae, Supunindu-mă, ca de obiceiu, la o afeetuoasă 
„pereheziție vamală“, ea descoperi printre lucrurile mele numai 
donă cărţi: un Omer şi „Les vivants et les morts“. Puţină vreme 
după aceasta, la o petrecere dată acasă la Hélène de Chimay, sora 
Anei, am fost prezentat poetesei şi mi-am dat seama că aceasta era 
la curent eu micimea bagajului meu literar. Admirația indirectă a 
fost în orice caz mai sinceră decât orice măgulire adusă vreunui poet 
în viață. Pe dată și pentru totdeauna am devenit prieteni; și la des- 
părțire ea serise în „Les vivants ot les morts“* cu acea generozitate a 
geniului: „lui Ronald Storrs, en le remerciant de Vamitié qu'il 
m'inspire’, 

Ana era mică și puțin importantă în toate, afară de 
Avea părul de culoare înehisă și lucios, miini miei, delicate și asee 
sive. ochi mari și întunecați eare aici când ca fărime de topaz, cînd 
aesměnători unor cărbuni apringi; un nas ca o proră cum o fi avut 
poate zeul Horus. Despre această trăsătură despre care am disentat 
şi căreia îi dădea importanță serie undeva: „J'ai vu un jeune podte 
anglais ici hier, qui m'a dit qu'il avait appris le française à cause de 

mes livres, Cela m'a touchée car ces plaisirs de l'orgueil sont immé- 
diatements bons pour la santé. Mais Ñ avait un nez sane dignité; l2 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mien, que vous trouvez accusé, resemble, ma dit Clémenceau, à Bo- 
naparte en Ttalie““. Forța liniilor ce desenau gura ei nu se poate uita, 
Putea imediat și timp îndelungat să domine orice adunare, oferea ca 
şi Victor Hugo o slabă participare „dans un de ces monologues 
qu'il appèlle une conversation“. Edmond Rostand, Maurice Barres 
si chiar Colette în persoană, ar fi putut stîrni (destul de măgulitor) 
dar fără a putea să pareze și eu atit mai puțin să riposteze străluci- 
toarelor ei atacuri şi asta în ciuda continuei oboseli fizice care pare 
săi fi dominat întreaga viaţă. Treeînd prin Paris totdeauna am fă- 
cut pelerinajul cuvenit casetei convenţionale ce conţinea o astfel de 
raritate, în hidoasa stradă Sheffer. Ana sta întinsă în faţa Atenei de 
pe Acropolis, palidă, cu părul ei negru revărsat pe perne, îmbrăcată 
în roșu aprins și în verde, cu mâinile încărcate de bijuterii pe cuver- 
tura stacojie; pe mese, dulapuri, serinuri, ședeau pachete, mormane, 
cascade de cărți. „Pourquoi vous voit- on, Anna, si rarement verti- 
cala + „Ne me le reprochez pas, mon pauvre petit, car'* (ar fi răs- 
puna în timpul unei crize standard anglo-franceze) „vous vous trou- 
vez en prâsence de la dernidcre francise qui puisse supporter un îme 
sulairei*. Se făcea şi mai micâ în fața oricărui efort afară de acel al 
minții. Adesea nu egea săptămîni dearindul din odaia ei. Cu toate 
acestea a mers cu mine la o versiune de Jean Cocteau a Antigonei, în 
care era corul redus la un megafon așezat în faţa proscenei; a dan- 
sat cu mine odată la „Boeuf sur le toit“* şi m'a expediat de pe pero- 
nul gării de Lyon la Jerusalim într'un vîrtej alb, minunat de diafan. 

Strălueirea, patosul și spiritul din conversaţia ei suna cu toate 
tonurile și notele gamei shakespeariene—lirică, tragică şi comică— 
„Je suis un grand comique“, a spus odată și aceasta a fost pentru 
mine proba cea mai evidentă a universalităţii ei. In definitiv, prin- 
cipalul dacă nu singurul motiv pentru care Dante vine după Shakes- 
deare este că acesta nu a putut să ne miște niciodată prin comic. Ana 
putea. Comicul. ea îl amesteca exprimind o profunziune de senti- 
mente clasice, împărtăsind spiritul antic, elen şi roman, fapt nespus 
de mulțumitor pentru acei dintre noi care deasemeni ne-am adăpat 
ființa la această fintină a lumii. Putea trece dela sublim la spiritul 
lui Puck, şi tragicul să urmeze celei mai ușurele farse, fără a între- 
rupe şi deci a omori firul gîndurilor sale în jurul și deasupra univer- 
sului. După cum am mai spus nu era o conversaţie în sensul în care 
Marry Cust, ca Chef d'orchestre, ar fi putut pretinde dela un mie 
grup de instrumente alese să dea maximum, era mai degrabă Paga- 
nini dominind un publie transportat, fascinat şi uitînd de ora trecă- 
toare; singura teamă a celor ce o ascultau era că va trebui să ter- 
mine. li plăcea să facă aluzii la amestecul rasei ei, deseinzind, după 
dispoziţii, dintr'o cretană „— moi —** seria ea — „dont le sang 
reflăte une rose crétoise““ ; sau dintr'o prințesă bizantină, nepoată a 
ambasadorului Musurus Pașa — o prințesă care cîștigă, printre altele 
faima de a fi prima femee primită în legiunea de onoare. 


ANNA DE NOAILLES 65 


Ana a fost loarte încintată cind am fost numit guvernator al 
Jerusalimului „Chor amt, J"'awme ce qui est juste, je suie bien con- 
tente que vous soyez nomă Gouverneur da Jérusalem, ce qui est à la 
fois antique ct romanesque, plein de siècles et d'avenir... Sentiment 
care s'a şters nu după mult, în timpul uneia din desele întoarceri la 
păginismul pur „Ne restes pas, mon ami, È Jérusalem. Dieu n'a besoin 
de vous. Nona sommes, vous et moi, d'avant le Christ, comme les 
temples de Paestum, Revenez en Occi où la vie est solide et 
brûlante sous des ciels frais, tandis que là-bas | capace se charge de 
l'ardeur, et invite les humains, à languir se contener d'une portion res- 
treint de puissance animale et spirituelle, Ronges combien courte est 
l'existence, combien rares sont les îtres en quwi les choses ont les mêmes 
chor“, Anenii 20 ha sfirșește en o coreetură tipică: — „Au re- 
voir, mom ami, Ne mettez pas „Mathieu“ aur Penve n 
m dcrivez, de suta la seule Comtesse de Nomiles, se ME er i a, 
chesse — ce qui me compte pas‘, Mai țireiu îmi trimite la Londra o 
carte însoțită de o remarcă nu mai puţin caracteristică, îmbinare de 
humor și malițiozitate: „Je vous envoie mon liore au Traveller's 
Club quoique Winnie m'ait dit que vous habitez sérieusement SI 
Eaton Square, à Londres mais je crois qu'ă mes yeur vous voulea 
rester un voyageur qui n'apparait, genre fantôme (solide) que qued 
ques minutes chaque année pour moi, — et gui ne ressuscite qu'a 
Jérusalem — dont c'est la specialité", 


Nimic mai nostim decit să provoci la Ana un acses de ceace ași 
putea numi o bruscă indulgență galică față de originarii insulari. 
„Sunt fericită să am vești dela d-ta, dragă insularule“ (serie ea) „Aşi 
vrea să știu deee sunteți numiţi inswlari, de vreme ce ţara şi poporul 
vostru se intind pe tot pămintul și pe tonte mările, sub orice soare 
sub orice stele. Eu explie bine poezia meu către Kipling — j'espère 
que vous l'aves luc! „Cher ani, à quoi pense-t-on quand on fait, comme 
vous à ce moment, du contrepoint? A rien? Je crois que les Anglais, 
même les plus magnifiques, aliment à travailler, à avoir raison, à rire. 
à exprimer ce qu'ils veulent dans le moment on is le veulent — et à ne 
penser À rien, Lee Latine... ponsent tout le temps à quelque chose, et 
somvent à la même chose, Mattew Arnald spunea același Ineru cind 
seria despre Lord Byron" cel mai distins englez din secolul al nonă- 
spreseoelea'*, „Îndată ee Byron începe să gîndească devine copi 
läros'". Cu uceastă analogie, se poate spune tot atit de bine pe cît de 
adevărat e că englezul se abține de a gîndi. Ana sfirșește serisoarea 
aceasta cu singuri metaforă sportivă pe care am auzit-o vreodată la 
ca. „C'est bona le plus occupé de nous deux; moi je possède 'univers 
en râvant, mais vous il faut que vous le repreniez dans vos mains 
comma an Rugby“. 


Anna a văzut Londra printr'o prismă shakespenreană. Aceste 
citeva stanje din Un soir à Londres dovedese o apreciere promtă şi 
nceasta rezumă efecte scoase dintr'o suită de imagini care constituese 


5 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


| poeziei spontane ereativ. Vorbeşte „despre vintul depe 
tie Dasieze pi scluptarile Partenonului din British Museum: 


O toi qui romps, écartes, creuses 
Le ciel d'airain, 

Rapide odeur aventureuse, 
Du vent marin, 


Va consoler, dans le Musée 
Au beau renom 

La divine frise ọffensée 
Du Parthénon 


Va porter l'odeur des jonquilles, 
Du raisin sec, 

Aux vierges tenant les faucilles 
Et le vin grèc. 


Cavalerie athènienne, 
O jeunes gens, 

Guirlandes héroique et payenne 
Du ciel d'argent; 


Miel comdensé de la nature, 
O cire d'or, 

Gestes ioveux, sainte Ecriture, 
Céleste acoord. 


Phalange altière et sans seconde, 
O rire milé, 

Bandean roval an front du monde, 
Coeur déroulé. 


Prenez votre place eternelle, 
Votre splendeur, 

Dans l'infini de la prunelle 
Et de mon coeur... 


Vai, pentru tragedia scrisorilor ei. apruape o sută, care îm- 
preună cu optzeci sau nomăzeci ale lui Lawrence al Arabiei, au sbu- 
rat în fum spre cer într'o noapte de toamnă eypriană. Cărţile ei 
frumos rinduite în propriul lor raft, s'au dus și ele atunci și tot 
ceeace mi-a mai rămas acum sunt cele cîteva serisari pe care mi le-a 
adresat în Anglia și volumele pe care mi le-a dat mai tirziu ca să mă 
consoleze de ceeace pierdusem. 

Suferința căzută asupra Anei, cea mai vie durere datorată te- 
rihilului nerv trigeminal — suferință pe care ea a sehimbat-o în 
răbdare și spirit: — le trijumeau — Ce qu'on a trouvé de mieus 
comma doulaur'' care ar putea fi tradus cel mai subtil fel de du- 


ANNA DE NOAILLES 67 


rere inventată pină în prezent. Ea a fost însoțită de o oboseală con- 
tinuă şi amplificată: „Lasse d'avoir senti“ ceeace Maurice 
Barrés numea: „La melodie si touchante de ses phrases“. Preocu- 
pări de sfirsit „rien qu'on vitant tu t'en vaft — și neliniște în 
fața infinitului nepătruns ajunge nota predominantă pentru res- 
tul de viață ce-i rămăsese, așa că viziunea ei profetică de un sfirşit 
apropiat, părea mai mult şi mai mult sigură de a se împlini. Cu 
aceasta o adincă claritate de spirit, on conștiința acelei... 


Dont mon lime et mon corpas ont si longtemps soufert"... 


In chip earacteristie simte că poezia vieții ei va fi tot atit de 
materială pe cit de spirituală, Cum mă gindese la en cîteodată sus- 
pendată între viață și moarte, vorbele lui Waller îmi revin în minte: 


„Priveliștea a două lumi o cuprind odată cu ochii 
Cei ce stau pe pragul celei noni“, 


Dela început întotdeauna a vorbit de moarte, şi-i plăcea să 
audă or cit ar fi de barbar redat, din Sofocle şi alternativul biblie 
„Plecăm, de unde venim'* ; dar cine se putea gîndi la moartea acelor 
buze mai vii decit focul? Nu avea nimie bolnav și niei nu-i era 
cunoscută cauza de care se va prăpădi şi continuu șoptea „Je meurs 
de moi-même”, 

N'am știut nimie de sfirșitul ei până eind pe vremea şederii 
mele în Africa Centrală o telegramă care treense dela Parig prin 
Johannesburg la Livingstone pe la Cascadele Victoria m'a ajuns și 
mi-a fost dată însfirșit la 3 Mai 1933 „Ana a murit, Winnie, 

Anne de Noailles este definitiv așezată printre nemuritori. A 
suflet nobil care a strălucit în viață în pr mumă va strălnei în er 
surile sale. Quivi parrà la tua mobilitate, şi este mai potrivit ca prin- 
cipala asemănare fizică a uceleia eare a exprimat cu clară perfecție 
infinita trezire a celor cinei simțuri ar trebui să fie păstrată nu 
printr un monument, nici măcar într'o bibliotecă, ei într'o grădină 
Intr adevăr mă întreb de ce nu sunt mai multa consacrări memoriale 
de grădini. La urma urmei povestea lumii aga cum mulţi dintre noi 
am fost crescuţi începe într'o grădină, și tot într'o grădină, desi 
sicrie sacră, a început patima lni Christos. j fis 

2 u-mi pot imagina un mai mare prinos adus memoriei 
de Noailles și farmeeului poeziei decit de a avea ocazia rpioaibrua 
dezi adineimea spiritului ei şi a celorlalți mari poeţi în lumina și 
“mbra, parfumul, tăcerea și liniștea mnei grădini, Invăţatul, poetw 
înd -ăgostitul, fericit ori nenorocit, vor găsi aci deopotrivă inspirație 
şi consulare; patriotul — totdeauna mă gindesc la Francez căci a 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e e . + (| - . de 
să fi patriot — 1Și va aminti de intensul orgoliu 
Da teaca al mi şi poate că vor îngădui să se alipească de 
ei acei cîțiva dintre eternii aliați şi admiratori ai lor — pa Englezi 
a căror fericită soartă a fost să cunoască, personal, ceva nepieri- 
torul geniu al Anei de Noailles, 

RONALD STORRS 


(În romineşte de S. S.) 


Pi 


Y 


TEZE ŞI PARANTEZE 


DELAVRANCEA 


Intr'un rînd. Carmen Sylva, socotindu-se jignită în sensibilita- 
tea ei de poet, dar mai cu deosebire în exuberanța ei generoasă, 
s'n grâb't n formula aspra constatare că rominul are drept normă a 
nu admira nimie și pe nimeni. Nil admirari.... 

Vre-unul din biografii eritici ai Reginei-poete va reconstitui 
îndvn episodul care a dat naștere aserațiunii de mai sus, explica- 
bilă poate în atmosfera din acel moment, dar în miezul ei vădit ne- 
dreaptă şi pe care ilustra Doamnă vu fi reetificat-o mai tirziu, din 
propriul ei imbold. 

Pe vijeliosul Delavrancea pripita generalizare a Suveteuti, ob- 
ștește iubită și venerată, l-a iritat ca o atingere adusă parcă lui per- 
sonal. Și, după obiceiul lui, oricând avea impresia că direct sau in- 
direct e lovit în mindria'i de român — la el, aproape în întregime, 
de esență etică — a reacționat eu un cotremnrător răget de leu. 

Atiţia alți au tăcut. (Prndenţa și ponderaţiunea, ca toate vir- 
tuţile în serie, sunt străvechi). Delavrancea u sărit în sug, 

Cum? Rominn! e refractar admiraţiei, iar atunei cnd totusi ad- 
mirația-i pune stăpinire pe cuget se fereşte s'o mărturisească cinstit, 
simplu, cald, naiv, asemenea candoarei eu care în anii copilăriei se 
recită Crezul? 

Cum? Rominul îşi face un punet de onoare și de orgoliu a nu se 
înelina en evlavie înaintea meritului? Rominului îi vine greu să-și 
arate, deschis, fără aseunzişuri şi deacurmezișuri, bucuria învioră- 
toare de-a prețui sus și tare aceea ce este bun, frumos, vrednic și 
ales? Rominul ia în adins o atitudine absentă și glacială, numai pen- 
tru a nu trebui să înregistreze o izbindă, un omagiu, o aclamație de 
care a avut parte un eamarad, un concetățean, un colaborator, un 
eontimporan de valoare? 

O revoltă cu mult greu stăpinită îl cuprinse pe Delavrancea că 
măcar în treacăt s'a putut atribui afectarea asta meschină tocmai po- 
porului romin care, eu judecata lui profund îngăduitoare, mai eu- 
rînd absolvă decit osindește, mai lesne păcătuește prin prea multă 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


admirație decit prin prea puțină. Nu acesta era portretul sufletesa 
al neamului său. 
i-a răspuns. < 

a crea sa, un clocot de mânie, un protest de o magnifică virti- 
Jenţă. Miinile pioase ce şi lui îi vor aduna odată filele răsleţe vor 
simți toată dogoarea fulgerătoarei întimpinări. Și un fior de nobil 
respect le va străbate la atingerea acelor pagini de mare şi bărbă- 
tenscă proză în care fiece vorbă este de o resonanță de aramă, fie- 
care din zisele sale de irezistibila vigoare a simțurilor primordiale 


CONJUNCTURA 


Amicului meu X, îi merge vestea că nimie din ce este și posedă, 
nu datorește conjuncturii ei numai valoarei sale proprii. Și adică, 
nu-i omul întimplărilor norocoase, nu obișnnește a stoarce pina la 
os posibilitățile de succes cuprinse în număr mai mare sau mai mie 
în coincidențele prielnice. i 

Subscriu, în cea mai deplină cunoștință de cauză, că așa-i. Ami- 
cul meu X a avut şi mai are și acum aceea ce anatomia curentă mo- 
rală numeşte pe înțelesul tuturor obraz, și obraz nu mă îndoeșe că va 
avea şi pe viitor, (In partea aceasta a corpului grefele par a fi ex- 
trem de anevoioase. Certifie de altfel că X nu are nici cea mai mică 
răspundere în catastrofala scădere suferită la bursa metalelor de 
unele categorii de bronz în urma ofertelor prea massive. Nu se fixează 
ca o lipitoare pe prilejurile binevenite și nu are vesela, aproape sim- 
patica neruşinare de a le deşerta de toate satisfacțiile la care poate 
rivni un lacom surescitat, pini O 

Ji vai repeta însă şi aiei aceea ce între patru ochi i-am mai zis de 
atitea ori: Sunt foarte departe să ian drept cine ştie ce mare ispravă 
de bun gust faptul de a nu forţa avantajele ce primul îndrăzneţ le 
are la îndemînă cînd se întîmplă să-i vie apa la moară. 

[i face plăcere să se lase păgubaș de fericita coincidenţă cu care 
s'a întilnit în drum şi-i convine să nu-i pue la contribuţie șansele, 
toate şansele? Se simte importunat că i-a bătut norocul la ușă? Cu 
atât mai rău pentru el că se încurcă în serupule de eleganţă morală, 
în meditări asupra eventualităților, în considerațiuni despre tact şi 
ținută! Ca să zic aşa: Săi fie de bine dacă se complace într'o ro- 


mantică indolență faţă de surprizele plăcute ale vieţii! Indolenţa , 


este o nostimă atitudine de boem. Fuga de eventuale complicații este 
de sigur o chezăşie de bună sănătate, ca tot ce-i fugă şi prudenţă, 
dar nu prea are multă legătură cu meritul. Cit despre distineţie, 
apoi cu toată frumoasa ei reputație ea nu acoperă nici pe sfert ati- 
tea goluri și goliciuni, 

Ce fel de vinător ar fi acela care, ţinînd să fie în regulă cu „im- 
perativele'* sensibilităţii sale delicate și voind totodată să-şi satis- 
facă nevinovata trebuinţă de a ucide nepedpsit, s'ar lăuda că nu-l 


| TEZE Şi PARANTEZE TI 


interesează vinatul în sine, şi că bucuria iui cea mai aleasă este să se 
întoarcă dela vinătoare dacă nu cu miinile nepătate de singe dar cel 
puţin goale? i 
Cine nu are într'însul superba chemare de vînător, inclusiv eru- 
zimen rete, deci poetică şi sentimentală, să facă bine să stea acasă, 
căntindn-și în tihnă de sensibilitățile domestice, S 
Amice X, ascultă încoace: Nu-ţi îngreuia singur urcușul vieții. 
De te mai întilneşti vreodată cu conjunetura, nu te mai da în lături 
afios și posomorit, că nu-i chiar dela Dumnezeu ea toate paloanele să 
ți le cîştigi cu sabia în mină, ne-datorind nimie, nimic, întimplării, 
Cum nu mă pricopseşte și pe mine Pronia cerească cu citeva zile 
de conjunctură! Numai atit: Citeva zile. Şi las” pe mine! Să vedeţi 
atunci curaj, optimism, încredere în sine, îndrăzneală și—insolenţă... 
A nu se da norocului, eu piciorul, 


NOROCUL 


Este ce este sau ce se zice că este, — în ceasurile cînd e cu noi, 
cînd nu mat e cu noi, cînd nici nu se gîndeşte să fie vreodată ală- 
turi de noi. 

Aferat, furtunos, plin de sine, puțin cam ridicol, ahtiat de 
faimă mare, cu o vădită predilecție pentru absurd. Un fel de unchiu 
din America, venit glonţ de peste ocean, cu buzunarele doldora de 
dolari şi eu o minunată lipsă de cunoaștere a oamenilor şi a situa- 
ţiilor. Răsturnătorul născut al mult invocatei erarhii a valorilor. 

Prea simpatie n'a fost niciodată. Pentru aceasta îi lipsese mai 
totdeauna disereția şi măsura. Are intențiile cele mai bune, dar are 
şi ceva dintr'un agent provocator al destinului, trimis să ne disloca 
din mediocrul, dar și sănătosul echilibru al nevoilor şi satisfacţiilor 
curenta, Pe deasupra, gălăgios şi importun. Oricite daruri ar aduce 
din depărtările de basm pe unde hălăduește, e intempestiv, neliniș- 
titor, și după foarte puțin timp, e socotit ca o povară, 

Pe cine îndrăgește te miri cum şi pentru ce, nu-l mai lasă să 
respire în voe. ÎI tăvăleşte în tot soiul de întreprinderi și aventuri ca 
se succed frenetic. Il îndepărtează și îl înstrăinează de sine însuşi; 
îi desgrădeşte toate hotarele pe care parte le-a moștenit, iar parta 
i-au fost impuse de trăirea sa personală, și, la urmă, iubitor de 
glume bădărane și sinistre ea toți unchii din America, "i mai atirnă 
și tinicheana de coadă... 

N'aş zice că e pervers, constat însă că, sub cuvînt că e orb. nu 
el, norocul, dă în gropi, ci bietul fericit, pe eare în lipsă de altă dis- 
tracţie, l-a copleșit de azi pe miine cu toate bunătăţile. Zăpăeit, ră- 

pezit, fără astimpăr, dă buzna înainte, iar bieții „Borocogi*“, aruncați 
afară din orbita ce după toate semnele și cuviințele li era ursită, *i 
înseamnă eu prăbușirile lor trajectoria sa desordonată. 
Dar, să fim și drepți. A-i cere norocului ca să mai facă şi oficiu 
de sfetnie pe lingă acei pe cari — potrivit unor criterii ce sunt 


72 VIAŢĂ ROMÎNEASCĂ 


rămîn secretul lui exclusiv — îi învrednicește cu miraculoasa 
a unea a degetelor sale binreuvîntate (ori blestemate!), ar fi a 
abuza din cale afară de drăgălășia sa, așa cum este ea, așa cum sa 
cbicinuit s'o practice. 


SĂ-L SUPORTĂM EROIC... 


Are însă și norocul amărăciunile și desamăgirile sale. 

Inchipuiţi-vă numai că sunt şi oameni cari se simt stingheriţi 
că norocul — bată-l să-l bată! — i-a vizitat prea în văzul tuturor, 
prea fără niciun înconjur. Tainiea lor durere, dar şi tainica lor ru- 
şine. asta este: Prea știe toată lumea, toți vecinii, toți prietenii, toți 
camarazii de generaţie, pe ce cale li-a eşit în cale prosperitatea, 

Ti-ar plăcea — cum nu? — să se bucure toată viaţa lor de fo- 
loasele și mulțumirile legate de întîlnirea en norocul, decit să nu 
fie chiar atît de evident că au dat ochii cu mănoasa nimereală ei, 
dimpotrivă, să se creadă că tot ce li-a căzut în poală au agonisit după 
prea trudă, ca o cuvenită răsplată, Aceasta. mai cu seamă în zilele 
dintiiu ale izbânzii ne-visute cînd vechea și funesta prejudecată a 
meritului şi a valoarei tot mai pretinde a juca faţă de ei rolul de în 
dreptar. 

De altfel. e şi ingrat, şi de prost gust, şi mai ales, de o grotescă 
sfiicir:ne a subpreţui aceea ce'ţi vine ca o mană cerească, oricita iro- 
nii ar deștepta printre acei cari prea ştiu bine ce anume trebue să 
creadă de aptitudinile şi titlurile fericitului cîştigător. 

Norocul e suseeptibil de nenumărate definiţii: Un dar al zeilor, 
o cursă diavolească întinsă de Satana, un capriciu fantasmagorice al 
soartei oarbe, o năstrușnică confuzie de adresă, o consecinţă a con- 
fuziei ce nu arare se iscă în sferile divine. In niciun caz însă nu-i 
un Încru atît de mieșurător încît, pentru a-l face plausibil, să fie 
nevoe a invoca în favoarea sa beneficiul nu știu căror circumstanțe 
uşurătoare, 

Cu cit pare mai burlese cu atit să-l îndurăm mai eroie. Să luăm 
pildă dela — Napoleon, 


„„„ŞI SĂ-L RESPECTĂM 


Nici în zilele bune nici în zilele de restriște, Napolean nu și-a 
renegat vreodată obirşia ascensiunii. A avut pînă la sfîrşit o atitu- 
dine reverențioasă faţă de hazard. Nu ba ridiculizat, nu l-a îneri- 
minat. Nu s'a prefăcut că-l cunoaște doar din auzite și citite. 

Cu riscul ca genialitatea sa proprie să sufere o micșurare în ex- 
plicarea măreții sale cariere, el în toate împrejurările a vorbit des- 
pre noroc, eu respect şi evlavie ca de un predestin, cu tot ce are 
predestinul iniţial și esențial omenese. 


TEZE ŞI PARANTEZE 73 


Spiritul acesta secular credea în noroc ea într'un principiu al 
vieţii. Și, de aceea, pe oamenii norocoți, nu numai că nu-i privea de 
sus în jos, dar căuta sii aibă lingă el, să și-i apropie, trecîndu-le 
nu o dată cu vederea greșeli capitale, — el, neîndaplecatul. k; 

Pe dinsul norocul, versatil, veșnic aflător în treabă, poate și 
invidios, la părăsit, dindu-l pradă răsbanării meschine, injurioase, 
umilitoare. El însă, i-a rămas eredineios norocului, pină la sfîrșit, 
Pînă în clipa din urmă l-a prețuit și l-a exaltat. Nu l-a auzit nimeni 
vorbindu-l de rău, 

Numai omul exeepționul e în stare a se smeri astfel în fața 
excepționalului, indiferent de soarta sa personală. A fost dintre 
acei cari au adeverit cuvint cu envînt povața simplă și nespus de grea 
a lni Goethe că aceea ce posezi se cuvine să recucerești, să re-agoni- 
sești zi cu zi, — aşa că n'a avut de ce să-i fie rușine cu tovărășia 
norocului, 


INTELIGENȚA 


Cum de neam putut înșela atita amar de vreme asupra inteli- 
genții ca esență şi proveniență? 

Cazul inteligenţi este cît se poate de simplu. Il complică numai 
detraetorii, — dar şi admiratorii ei. 

Ea nu este decit o diformare a șireteniei. Une-ori, foarte re- 
uşită.... 


UN PROVERB MAI PUŢIN 


Crepuseulul pactelor și al acordurilor este totodată și crepua- 
eulul proverbelor. 

E de așteptat că pe viitor nu se va mai afirma cu apăsată cer- 
titudine nu numai dogmatică dar și — experimentală că prietenia 
celor mari este o pomană cerească. 

Va trebui revizuită, potte, şi venerabila apoftegmă en eapul 
plecat pe care sabia nu-l taie... 


H. ST. STREITMAN 


CRONICA EXTERNĂ 


EXPRESIUNI LITERARE — REALITĂŢI POLITICE 


Guvernul italian 1estăşură o vie activitate în Europa dunăreană 
şi de răsărit. Oameni politici şi publ'cişti atribuo acestei activităţi o 
valoare autonomă. Ei cred că Italia fascistă a măsurat pierderile su- 
ferite de influența sa în această regiune a Europei, pe urma politicii 
de strinsă solidaritate cu Germania şi că ar căuta acuma o reinviere 
a acestei influențe. Ei mai cred de asemenea că, pe lingă dorința de 
a juca un rol independent aci, Italia ar avea şi mijloacele economice 
şi politice necesare, precum şi o suficientă libertate diplomatică. 

Scopul acestei politici continentale a d-lul Mussolini ar fi să 
redobindească poziţiunile de securitate şi de expansiune economică, 
pierdute treptat prin întinderea teritorială, politică şi comercială a 
Germaniei, ȘI, de asemenea, să limiteze pentru mai tirziu apărarea 
germană asupra propriilor sale frontiere, 

Acelasi comentatori prevăd deci o epocă de concurență între 
cale două Puteri ale axei, Unii însă socotesc că această întrecere in- 
tre Statele totalitare nu va lua un caracter de adversitate, ci se va 
märgini la procedeele curente în lupta comercială dintre Statele amice; 
alţii cred că vom asista ln puternice divergențe între cei doi aliați și 
speră să fundeze pe ele o politică naţională de independenţă. 

Vederile generale asupra politicii externe a Iuliei fasciste au 
fost adesea confuze şi chiar utopice, Greşala a provenit, în mare mä- 
sură, din persistenţa ideilor tradiţionale asupra Italiei, atunci cînd 
se judecau actele și întenţiunile d-lui Mussolini, Apoi, din faptul că 
politica mediteraniană a guvernului fascist era plătită necontenit cu 
sacrif'eli asupra securităţii continentale a Italiei—şi nimeni aproape 
nu vrea să creadă că realismul Ducelui ar putea accepta 0 aseme- 
nea compensaţiune, „Beneficii actuale pentru pierderi viitoare” nu 
părea să fie o lozincă fericită pentru un om de stat, care vrea să re- 
facă istoria ţării sale. Greşala a fost, în sfirsit, agravată de consi- 
deraţiuni sentimentale şi literare. Cărturarii, mai ales, auzind 
domnul Mussolini vorbind despre latinitate şi despre salvarea civili- 
ratiunii. au atribuit acestor expresiuni mai mult decit o valoare de 
propagandă; ei au crezut că sunt char scopurile politicii fasciste. 
Din presupusa latinitate a doctrinei fasciste în domeniu: politicii 
externe, aceşti cărturari au tras două concluziuni; a) D- Mussolini va 
servi întotdeauna națiunile ce descind dintr'o origină latină şi care, 
împreună cu Italia, vor păstra în desfășurarea istorie: o sensibilitate 
şi o mentalitate comună; b) pactele și solidarităţile stabilite de guver- 
nul fascist cu naţiuni nelatine sunt numa! instrumente de manevră, 
lipsita de conținut profund şi de durată, 


CRONICA EXTERNĂ 75 


Salvarea civilizațiunii, pe care o d-1 Mussolini, inspira 
cărturarilor de pe la nol şi din alte f aceleaşi nădejdi, ace- 
leaş: păreri. Ei se gindeau, cu drept cuvint, că civilizațiunea pe care 
vrea să o salveze seful guvernului italian era cèn care născuse și fn- 
florise în Italia. Civilizaţiunea Romei, a ului şi a renașterii, 
care prelungea de asemeni elementele nemuritoare ale culturii gre- 
cești, Pirtaşi ln aceste forme ale civilizațiunii, pe care trebuia să o 
ocrotim împreună, no simțeam legaţi prin o solidaritate superioară, 
din care cărturarii volau să tragă directive politice. Ei sperau să 
înalțe pol'tica printr'o lecţiune de morală, Era un fel de refugiu al 
cărturarilor în aceste vremuri de brutalitate. Uimitea cu care pri- 
vesc unii intelectuali felul indiferent faţă de aceste valori spirituale, 
în care se desfășură acţ unea politică a fascismului, arată cit sunt 
de contrazise părerile, iluziunile lor proprii. Formele latine chiar 
sunt îndrumate câtre comandamente germanice şi această operațiune 
arată în co măsură doctrinele totalitare supun condit unile culturii la 
oportunităţi pulitice. . 

Aceasta face parte din realismul lor; lar declamațiunile pe tema 


„ culturii şi a c'vilizaţiunii sunt numai mijloace de propagandă. e to. 


tuşi păcat să vezi cum persistența şi prestigiul acestor expresiuni lite- 
rare împiedică spir tul unor cărturari să devină mai ager şi mai 
poi Oamenii politiei, opinia publică se contagiază şi contribue 
preună la o falsificare a judecăților despre politica italiană, care 
ne interesează atit de muli I} alcătuiesc o fizionomia le dară, 
adoptă defin ţiuni falşe şi trăiesc într'un fel de beatitudine. Adoptind 
această at tudine sentimentală faţă de un regim care nu răspunde 
decit cu „realism”, nu poţi să-i pricepi natura şi scopurile și nici să 
ai reacţiuni juste, Ne-am încăpăținat să cerem d-lui Musaoiini acte 
politice inspirate de latinitate, în vreme ce d-sa socotea că interesele 
italiene sunt mai bne ocrotite prin alianțe şi amielţii germana si un- 
gare. Am sperat dola șeful guvernului italian să nu îndrepte cereri 
ostile împotriva fraţilor latini; istoria mai veche şi cea muai recentă 
ne-au arătat că întracolo se întore planurile de mărire ale Italiei, 
Să ne inţelegem bine: nu critic, în acest moment, concepţiunile și 
hotăririle guvernului fascist, nici nu vreau să stabilesc acum vreo con- 
tradicțiune intre interesele Italei ṣi politica sa externă san între acten- 
sta din urmă şi valorile spiritunle ale tvilizaţiunii italiene, Stărui nu- 
mai asupra modului eronat, utopic în care unii cameni concep şi co- 
mentează politica externă a guvernului fascist, Eroarea şi contradic- 
tiunea este în spiritul lor, din cauza prejudecăţilor lor literare şi lipsei 
iz Pătrate stă nu e logic ca, pe deoparte, săi lauzi un om pen- 
că esta „renlist" dealta, să-i pri s - 
monen „baliverne Ana şi en me ETIE NFO azi 1 
Trebue să ne intoarcem către o mal exactă con une n politiei 
musoliniene. Este un omagiu pe care i-l aducem şi ne az pia ia tt 
il facem țării noastre, Si, anume, tocmai în vederea unei colaborări, pa 
care noi, Rominii, a dorim cu toții. i 
ER ag acest scop să examinăm citeva fapte recente, citeva ipoteze ac- 
1. Politica de solidaritate cu Germania a adus Italiei oa 
neficii în Mediterană şi a înlesnit jocurile de prestigiu ale ee at 
I-a creiat însii puternice servituții şi i-a pricinuit pierderi substanţiale. 
După ce a cucerit Etiopia, Italia ar fi găsit desigur pe lingă Anglia şi 
Franța mai multe mijloace materiale pentru consolidarea situațiunii 
şi exploatarea noului său imperiu colonial. Dacă totuși a preferat să 
aprofundeze amiciţ a sa cu Germania, d-l Mussolini, spirit realist, nu 
putea fi condus numa! de o dorinţă de răzbunare, ci urmărea anume 
scopuri politice. D-sa Investea În această asociaţiune un capital, cara 


76 VIATA ROMINEASCĂ 


trebu ct indya. Recunoaşterea imperiului său african ar 

fi Da e Late de Italia şi pe san unat et ps L ai ga 
vea neapărat nevoie de sprijinul s 

agree deep derit atit: Italia ar fi fost dispensată să întrețină 

trupe numeroase în Libia și în alte regiuni africane, ceea ce reprezintă 

mari cheltueli zadarnice şi o neîntreruptă încordare războinică. 

Din acest moment, axa s'a constituit $i a adus multe şi mari ciy- 
tipuri Germaniei, fără să le compenseze prin beneficii paralele pentru 
Hala. 

3. Acoperirea dela Nord-Est a frontierei italiene, pe care o consti- 
tuia Austria independentă şi în care d-l Mussolini veden, după pró- 
priile sale declaraţiuni, o garanție vitală. a fost sacrificată. Germania 
si-a sporit populaţiunea, teritoriul şi isvoarela de bogății şi a devenit 
vecina Imediată a Italiei, cu o putere de apăsare considerabilă pe fron- 
tiera alpilor, Amicitia Germaniei devine astfel si mai prețioasă pentru 
Ttalia, căci preţul unei amiciţii în politică se măsoară după gravitatea 
pe care ar avea-o ostilitatea aceleași Puteri, dacă ea ar fi inamică. Pen- 
tru istoria viitoare n Italiei, cind cruda existenţă va lipsi pe Germania 
şi Italia de oamenii providenţiali cari le conduce astăzi, noua situați- 
une, crelată de sincera lor amiciţie, va fi o grea problemă. 

Italia, cu sprijinul Angliei şi al &ranţei, cu colaborarea statelor 
din regiunea dunăreană, ar fi putut împiedica, fără niciun risc, abtor- 
birea Austriei de ctre Germania. 

Dacă totusi a preferat soluţiunea germană, d-i Mussolini, spirit 
realist, nu putea fi condus numai de o dorinţă de răzbunare, ci urmă- 
rea anume scopuri politice. D-sa nccepta o pierdere substanțială pen- 
tru securitatea Italiei, care avea să dea roade mai tirziu. 

3 Italia a urmărit totdeauna să găsească în Europa Balcanică și 
în bazinul dunărean un izvor de materii prime, un domeniu favorabil 
pentru schimburile sale comerciale și o zonă de influență politică. Fa 
dorea. cu drept cuvint, ca aceste regiuni să nu se afle sub o masivă in- 
fluentă străină, care ar fi absorbit capacitatea lor comercială și ar fi 
putut conduce la încercuirea peninsulei. 

O concurentă însă a Marilor Puteri ar fi fost nefastă pentru în- 
fuența itaitană, lipsită de mijloace suficiente pentruca să o combată 
în chip eficace. Penetraţiunea economică se face sau cu bani sau cu 
mărfuri ai în amîndeuă domeniile Italia era inferioară concurenţilor 
săi eventuali. Vointa italiană nu ar fi putut da roade decit susţinută 
pe miiloncele materiale ale unor asociaţi. Franţa şi Anglia, cu capita- 
lurăle lor imense, cu capacitatea lor de producţiune, adäugite la puto- 
rea tehnică ustăzi sporită a Italiei, ar fi oferit o combinaţiune fericită 
pentru scopurile legitime ale Italiei în aceste părți ale Europei. O ase- 
menea asociatiune ar fi avut şi darul să lase Italiei un rol de căpete- 
nie, fiindcă interesele celorlalte două Puteri nu erau directe şi posedau 
și alte numeroase și vaste cimpuri de expansiune, Italia ar fi putut 
„vea aici rolul — sporit desigur — pe care îl juca înnainte de războiu 
Germania, prin care se scurgeau capitalurile occidentale. 

In ciuda acestor posibilități, guvernui fascist a proferat o colaho- 
rare cu Germania. In adevăr, cele două regiuni ale Europei de care 
vorbim se găseau sub influența franco-engleză, Ele se organizau sub 
forma unor solidarități locale, destinate să reziste oricărei pretenţiuni 
de aservire şi să devină tirguri comerciale mai importante, Ele se spri- 
jineau pe influența franco-engleză, îndepărtată și invizibilă, pentruca 
să reziste unei expansiuni masive, pe care o presimţiau venind din 
altă parte. Italia însă a vrut să curete aceste regiuni de orice influenţă 
occidentală şi să spargă solidarităţile alcătuite aci, Astfel, a contribuit 


CRONICA EXTERNĂ TI 


zistenţă faţă de o nouă expansiune, pe care nu o mai poate stăvili. Ne- 
putind să o împiedice, Talia va continua să e servească. In loc să se 
îndrepte dela început către o colaborare cu Statele de aici, care ar fi 
fost, în condițiunile descrise mai sus, fructupasă pentru Italia, ca a 
juat sub protecţiunea sa două țări cu mari nevoi şi cu revendicări uto- 
pice, care au costat-o bani şi sacrificii politica, 

In scopul său destructiv, lalia a reușit, Care sunt beneficiile 
pentru ea? Austria a fost pierdută; Ungarie se apleacă din ce în ce 
mai mult sub presiunea germană și nu vu putea it (fiindcă nu 
are nici ințelepeiuneanecesari) sii colaboreze la o eventuală politică de 
rezistenţă faţă de Germania; Cehoslovacia a fost deamembrată și astăzi 
se adaptează In politica germană, dînd Reichului o maj mare putere 
de apărare! pieţele cel te state din Balcani au fost Intro mare mã- 
șură ciştizate de comerțul german în dauna celui italian. Cine citeşte, 
mai ales, statistica iugoslavă constată numai decit acest dublu fenn- 
a care coincide cu evoluțiunea favorabilă a raporturilor italo-lu- 
poslave, 

Acţiunea Italiei în Europa dunăreană gi balcanică a servit sco- 
purile Germaniei şi a ajutaj expansiunea ei, deschizindu-i noui căi de 
influență şi de dominațiune. 

D- Mussolini a prevăzut desigur aceste consecințe si le-a măsurat 
importanța și dacă a preferat neeastă combinaţiune, cu spiritul său 
real'st, nu a făcut-o din dornțe de răzbunare, ci urmărind anume 
planuri politice. 

4. Criza din Seplemvrie, care a produs mutilarea Cehoslovaciei şi 
a înălțat Germania ln un rang preponderent în Europa dunăreană și 
balcanică, a fost rezolvată prin ajutorul italian, acordat revendicărilar 
germane, După citeva sehimbări de poziţiune operate în scurt timp de 
diplomaţia fascistă şi menţionate de discursurile succesive ale d-lui 
petre peA rr e teza integrală a d-lui Hitler şi, în virtutea 

iiir uctibile a axoi, a prezentat la Munche 

fi = aeee rm p E N 
tigul obținut de Germania este imens şi evident, Ce a ci 
insă Italia? Sunt oameni prevăzători cari cred p prin aceast e 
tantă operațiune teritor'ală şi politică, ea a agravat urmările tatoriee 
ale absorhirii Austriei de câtre Germania, Puteren acesteia a fost spo- 
rită și consolidată pe liniile de „garanția vitală”, pe care o constitua 
Austria. 

Dar d-l Mussolini, cu vocaţiunea sa istorică, este sensibil la condi- 
tiunile viitoare ale existenței patriei sale și la pirghiile de putere şi de 
propășire ale Italiei fasciste, Dacă a servit incăodată expansiunea Gér- 
maniei, fără nici un fel de beneficiu pentru ţara sa, Ducele, spirit rea- 
list, nu a putuţ fi condus de dorințe da răzbunare şi nici de sentimente 
de devotament faţă de principiul naționalităților, care nu are nici o 
faţă favorabilă pentru integritatea şi coeziunea Italiei. D-sa a urmă- 
rit desigur anume planuri politice, 

5. In ceea ce priveşte doctrina fascistă, sprijinită pa tradițiunile 
romane şi catolice, pe care Ducele le proclamă cu atita legitimă min- 
drie, se pot observa de pe acum infiltrațiuni progresive ale unei ideo- 
iogii străine. Fascismul a fost totdeauna animat de valori spirituale. 
El vrea să fie o doctrină totalitară de exaltare a puterii materiale şi de 
înălțare a forţelor culturale, El vrea să ridice națiunea italiană in frun- 
tea civilizațiunii din Occident, continulnd, sub formă autentică. mos 
tenirea spiritualității greco-latină, care a înflorit în liberele cetăţi ale 

peninsulei. Și să adauge la aceste bogate tradițiuni puterea de ordine, 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de moralitate şi de atracţie a bisericii catolice. D-1 Mussolini a declarat 
că fascismul nu este marti de export, dar dsa a vrut să creeze forma 
de cultură. Și nu este formă de cultură adevărată fără să se ridice sin- 
gură pînă la o valoare universală. Celelalte sunt false, moarte, oricare 
a f| vehemența cu care sunt prezentate, 

Dar d-} Mussolini sfişie cultura comună a Occidentului greca-ro- 
man şi catolic şi îi dovastează armonia creatoare prin ostilităţi acute. 
Intre Franța şi Italia, fascismul ridică bariere de ură şi de dispreț şi 
se intoarce primitor către noua clvilizaţiune germană. Ideologia na- 
tional-socialistă pătrunde din ce în ce mai mult în instituțiunile fas- 
ciste, Pină şi catolicismul, ofensat şi rănit, aruncă priviri de clemență 
şi nădejdi reniscute către statele odinioară profane, 

Ca dA Mussolini să accepte această înclinare a civilizațiunii la- 
tine în fata afirmaţiunilor simple ale paţional-socialismulni. d-sa tre 
bue să urmărească planuri politice de o covirşitoare importanţă. 


Din acest scurt şi obiectiv bilanţ al activității diplomatice fasciste 
posterioară războiului în Etiopia, decurg, în mod firesc, două întrebări: 
Va continua Italia să servească scopurile de expansiune germană, 

tiră beneficii pentru sine? 

Care pot fi planurile italiene pentru ca să dohindească avantagii 
substanţiale în raport cu capitalul de sacrificiu învestit în axă? 

In realitate, aceste două întrebări sunt feţele aceleaşi chestiuni: 
căci sensul şi continuitate politicii fasciste faţă de Germania depind 
da revendicările proprii în Mediterană şi în Europa Occidentală. Acest 
examen deci devine ipotetic. El merită totuşi largi desvoltări, pe care 
le vom face în cronica următoare. Astăzi putem menţiona condiţiunile 
generale ale activității itallene într'un caz sau în altul, 

Pină acum, iniţiativa și marile satisfacţiuni în axă le-a avut Ger- 
mania. Italia le-a servit. Politica de expansiune germană în Europa de 
răsărit și de Sud-Est este în plină desvoltare. Ea termină aci lichida- 
rea sistemului de securitate franco-englez şi se sileşte să dea o nouă 
alcătuire politică și economică întregei aceste regiuni. Va întilni desi- 
gur rezistente, care vor fi proporționale cu pretențiunile sale de absor- 
bire, dar și diapozițiuni de colaborare, care se vor măsura după intere- 
sele comune. Se vorbeste adesea chiar despre hotărirea Germanie: de 
g întreprinde o acțiune masivă şi, poate, militară înspre Ucraina. Cred 
că e vorba mai mult de o manevră, cu scopuri de propagandă, de de- 
zorientare şi de presiune, 

In orice caz, dacă Germania reia în mod pozitiv inițiativa unei at- 
tuni determinată aici, Italia va fi din nou obligată să o susțină, iar 
planurile sale în alte regiuni vor fi întirzlate, Guvernul fascist are deci 
interesu] să pună de pe acum propriile sale revendicări, Ar fi curios 
ca ele să se reducă numai la redobindirea poziţiunilor pierdute In ba- 
vinul dunărean și în Balcani. Ultimele manifestațiuni fasciste arată că 
Italia va desvolla o mare acțiune în Mediterana franceză, pe ambele 
coaste, Revondicările sale vor fi enunțate imediat după victoria lui 
Franco, In acel moment, situaţiunea strategică a Franeţi va fi gravă 
lar In cererile italiene se vor adäuga pretențiunile Spaniei naționa- 
iiste, eare, prin natura sa şi prin necesităţile de consolidare ale noului 
regim, va fi dinamică, expansionistă. Franco va avea nevoe de o temă 
de uniune şi de exaltare națională pentru ca să refacă coeziunea spa- 
niolă peste sîngele şi durerile atitor familii. In această mare revendi- 
care italiană, se va măsura solidaritatea axei şi în celălalt sens, După 
cum a seris publicaţiunea oficială italiană, ea va constitui proba su- 
premă a axei. 


EER CRONICA EXTERNĂ 19 


` Au 


La diplomaţiei fasciste Tn 
a la neutralizarea statelor de 
vizioni axei, orice 
4, d-l Ciano va pu- 


Atunci, Rominia are şi interesul şi dorința să lege cu Italia cele 
mai cordiale şi mai fructuoase raporturi. 
CONST. VIŞOLANU 


CRONICA LINGVISTICĂ 
NUMELE DE FAMILIE 


Popoarele indo-europene aveau în vechime nume de botez, compuse 
din două elemente, care erau suficiente pentru identificare. De exemplu 
Phil-ippos inseamnă „iubitor de cai”, Theo-doros, „darul zeului”, In 
germană: Ad-wolf (Adolf) „lup nobil, Rud-bercht (Robert) „renumit 
prin glorie”. ete. In slavă: Bog-dan „dat de Dumnezeu”, Vladi-mir „pa- 
cea ţării”, ete. In lulineşte nu se mai găseşte acest s'atem, căci Ro- 
manii au fost influenţaţi de Etrusci, ale căror nume le au imitat. 

B'ne înțeles, elementele din care se compuneau numele nu erau 
prea variate, de aceea se putea întîmpla să se găsească în aceeaşi loca- 
litate mai mulți indivizi cu acelaşi nume, Pentru a-i d stinge, se adăuga 
numele tatălui, la genitiv: Alexandru al lui Filip, Introducerea crești- 
nismului a fost unul dintre motivele care au turburat ordinea aceasta 
de lucruri, Intradevăr, numele mai importante din Noul Testament au 
devenit foarte răspindite: Joan este printre cele mai frecvente nume la 
toate popoarele creştine. De alci înainte, numele de botez urmat de nu- 
mele de botez al tatălui începe să nu mai fie de ajuns pentru a dife 
renţia oamenii dintr'o localitate: se găsesc cite zece Ion al lui Gheor- 
ghe. 

Incetul cu încetul se creează nume de familie constante, transmise 
din tată în tiu (in oarecare măsură existau și la Romani astfel de 
nume). La bază sint porecle, ca Cocoş, Șchiopul, Rărbuţă, ete, nume 


de localităţi ca Lyon, nume de meserii ca Lesueur |„cizmarul”), ete. In - 


ținuturile germane şi slave sa pornit în general tot dela numele tată- 
tul. De exemplu în Norvegia Johansson, în Danemarca Pedersen, în 
Angla Robinson, formate toate cu cuvintul „fiu”, (în nemțeşte, nume 
de acestea au numai Evreii: Davidsohn, cte). In slavă, se formează 
pe deoparte adjective cu sufixul -iah-: Vladimirzhi (căruia îi cores- 
punđe în romineşre Vladescu), cu sufixele -ov, -ev, (care formează ge- 
nitive): Ivanov, Gheorghiet, apoi cu -ovici, evici: Radovici, Mateevici, 
Toate acestea provin din numele de botez al tatălui. Pe de altă parte, 
sa întrebuințează ca în limbile germanice numele de „fiu”, adică syn, 
numai că nu se pune là sfirșitul, ci la începutul numelui părintesc: 
Ton sin Gheorghe, adică „lon, fiul lui Gheorghe”, Nume de acestea mai 
existi şi astăzi pe la nol, la ţară, mal cu seamă la Evrei. aaa 
La Slavi, numele de familie sint destul de noi, La Bulgari, nici 
pină astăzi nu s'au fixat încă, De exemplu pe Iordan, fiul lui Mircea, 
îl chiamă lordan Mircev, dar pe fiul lui îl va chema Gheorghe lorda» 
nov, iar pe fiul acestuia din urmă Joan Gheorghier. Actualmente au- 
torităţile se silesc să impună al treilea nume, așa incit numele de ho- 
tez al bunicului să dureze două generaţii în loc de una, şi astfel să 
aibă mai multe şanse să rămînă, De exemplu pe fiul lui Ivan Gheor- 


CRONICA LINOVISTICĂ 31 


ghiev îl numese la şcoală, la armată, Petăr Ivanov Gheorghiev. Dar 
această inovaţie nu prinde la țărani, te] mult, primesc numele bu- 
nicului, dar atunci suprimă pe al tatălui, h 

Situația actasta este foarte asemănătoare cu cea dela noi, cel pu- 
țin în Cimp'a Dunării. Condiţiile generala ale vieții au tost aici in oare- 
care măsură asemănătoare cu din Bulgaria, şi mai ales schimburi 
de populaţie au avut adesea loc între piei e pe cele două ma- 
luri ale Dunării. Pină astăzi regiunile bulgărești dela frontiera noas- 
tră sint locuite în bună parte de Romini, i le lalomița, Ilfov, 
Vlașca, au numeroase aşezări bulgăreşti, 

In orice caz, putem constata că, de unde în restul țării numele 
de familie, provenind mai ales din porecle, s'au fixat incepind cam de 
la afirşitul evului mediu, iar astăzi țăranii moldoveni şi ardeleni au în 
imensa lor majoritate nume de tam lie, în cimpia Dunării situația este 
la fel cu cea descrisă în Bulgaria, Singura deosebire este că la numele 
tatălui nu se adaugă niciun sufix, Astfel pe fiul lui lon Îl chiamă 
Gheorghe Ion, pe tiul acestuia, Neculai Gheorghe; pe nevasta acestuia 
din urmă, Maria Neculai. Am putut constata personal că chiar atunel 
cind un locuitor, venit din altă regiune, poartă un nume de familie, 
copiii lui îl leapădă. Aici este vinovată în primul rind şcoala. Cind fon- 
Munteanu, să zicem, vine să-și înscrie băiatul în clasa I primară, in- 
văţătorul serie în registru, fără nicio ezitare, Dumitru Ion. 

Armata, ce e drept, este mai pretenţ oasă, căci porneşte întotdea- 
una dela numele bunicului. Acesta nu este totdeauna lepădat nici în 
sat. Intotdeauna se găsesc într'un sat mal mulţi locuitori cu numele de 
ton Gheorghe sau Gheorghe Ion. Pentru a se deosebi, ei sint obligaţi 
să adauge şi numele bunicului, așa încit unul se va numi Jon Gheor- 
ghe Dinu, lar cellalt Ion Gheorghe Petre. Ba se întimplă chiar ca şi 
numele bunicului să coincidă, de aceea se mai adaugă şi al străibuni- 
cului. Am intilnit astfel nume ca Petre Neculai Stan Bucur; la fel pen- 
tru femeile măritate: Leana Iom lie Oprea. Aceste nume pot părta in- 
comode, dar în real tate ele nu ără pe nimeni, pentru simpiul motiv 
că în marea majoritate a cazuri or ele sint înlocuite cu porecle, Cele 
aia na apă apela ag ae înş cota regaran numele oficial, intre- 
r n 
cca ori chiar de individul Adira SONA ORN 
rin urmare, atunci cind recrutul soseşte la iment, este - 
tul surprins la constatarea că i sa sch'mbat bok s şi - ia ir 
unul la care poate nici nu se gindise pină atunci, Sint întradevăr ti- 
neri care wu şi-au cunoscut bunicul şi care n'au fost niclodată numiţi 
în sat cu numele lu, fie pentrucă au un nume de botez mal rar, fie 
pentrucă numele tatălui lor este mai rar, fie insfirşit pentru faptul că, 
întimplător nu există omonimi. Bunăoară de cind sa născut omul a 
ştiut că-l chiamă Stan Dobrin, iar la armată se pomeneşte strigat Ivan 
Stan, pentrucă pe bunicul lui, uitat de mult, îl chema Ivan. Și cum 
adesea se foloseşte numai numele de familie, sau ceea ce-i ţine locul, 
mai des i se spune omului numai Ivan. El poate deci aven impresia, 
destul de naturală, că | sa schimbat numele de botez. Am auzit chiar 
spunindu-se unui rezervist mai bătrin, nea Ivane, cînd pe el îl chema 
-Este deci explicabil că imediat ce se eliberează din armată, fira- 
nul se întoarce la numele pe care | l-a dat nașu-său şi caută să uita 
cu totul războtezarea care a avut loc la armată, din motive m steri- 
oase pentru el. Toată viața de alci înainte el se va numi cu numele lui 
de botez. Listele electorale se alcătuese alfabetic, după numele de botez 
(în Bulgaria e la fel), şi tot aşa se ţin şi dosarele dela judecătorii, * 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cu toate acestea, există cazuri de schimbare. Ţăranii au observat 
că pe „boeri” îi chiamă mal ales cu -excu, Numele acestea, care astizi 
sint aşa de răsnînd'te, erau purtate pină la inceputul secolului trecut 
întradevăr aproape numai de boieri. De atunci incoace, nenumărați 
țărani deveniți orășeni au adăugat pe -escu la numele de botez al ta- 
tălu! lor, devenind astfel, din Gheorghe Ion, Gheorghe Ionescu: din Ion 
al Popii, Jon Popescu. Și cum, În urma regulamentului organic, clasa 
intermediară ora formată mai ales din preoţi, ne putem explica de ce 
avem aşa de mulți Popeşti. 

Astăzi încă, țărani mai înstăriți îşi adaugă cite un -escu, care, în 
general, se impune, în ciuda legii numelor. Mai modeşti, flăcăii își 
acordă cite un -escu, pe scrisorile pe care le trimet fetelor, fără însă sā 
dea vreo importanţă acestui lucru, Dar acest amiinunt e interesant 
pentrucă ne arată că mecanismul formării numelor în -escu este clar 


pentru toată lumea. 
AL. GRAUR 


CRONICA PEDAGOGICĂ 
COMUNITĂȚILE DE MUNCĂ ŞCOLARĂ 


1, In programa nouă a învățămintului normal, ca și în aceta a 
învățămîntului primar, s'a înscris oficial principiul com 
muncă școlară, — ceea ce în alte părți poartă numele de muntă şeco- 
lară pe grupe sau pe echipe. Ideia este o cucerire a sociolog ei In do- 
meniul educaţiei. Prin ea se dă o nouă lovitură individualismului în 
aa Er tam spiritului de grup, a grupului care ne depăşeşte şi ne for- 
meny 

E adevărat că nu pentru prima dată acum copii şi tinerii sunt 
adunaţi laolaltă pentru lucru lor educativ şi instructiv. Incă dela 
începutul evului modern şi, Sar putea spune, de cînd există Inceput 
de învăţimint popular, a existat un fel de comunitate de muncă. 
Aceasta este clasa. Numai că dela clasă (clasa tradițională) şi pînă la 
o comunitate de muncă, există deosebirea care poate fi făcută între o 
adunare întimplătoare și amorfă şi între unitatea socială structu- 
rată. O adunare în sensul celor pe tare le-a avut în vedere În cerce- 
tările sale, Gustav le Bon, are toate calităţile, dar mai ales toate de- 
fectele arătate de ginditorul francez. Mulțimea ara forță, dar pasiu- 
nile de care ea este stăpinită, anulează în fiecare individ competența 
ei, spiritul critice şi spontaneitatea, Intr'o clasă tradițională, in cel 
mai bun caz, stume! anume cînd învățătorul este un talentat vorbitor, 
un om cate ştie să vrăjtască cu vorba inaripată şi sñ stăpinească 
cu prestigiul de care dispune, sufletul copiilor, se poata crea cel 
mult o atmosferă plăcută, o dispoziţie deosebită spre receptivitate. 
Poate şi obişnuința trăirii unor sentimente de colectivitate. Pentru 
activitate însă, pentru gind'rea propeia şi lucru propriu, clasa — 
clasa amorfă — nu ajută la nimic, fie şi cind se întrebuințează me- 
tode mai activiste, ca de pildă, metoda soeratică. In clasă scolarii 
sunt lăsaţi la gpr lè lor singulare. Fiecare indeplineste aceeaşi 
muncă pentru sine. că chiar atunci cind ei sunt puşi la lucru, 
la nimic nu ajută activităţii lor, faptul că ei sunt laolaltă. Clasa 
tradiţională poate fi comparată cu societăţile mediferențiate sau 
cu adunările populare, în care coeziunea dintre membrii lor nu se 
menţine decit prin autoritate sau sugestie din afară. Ea este o fn- 
grămădire, în care munca individuală este uniformă (aceeaşi la toți 
şi fiecare pentru el), în care sentimentele sunt simplificate, iar gin- 
direa proprie de multe ori anulată. 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


torii agopgi şi pedagogii practici au făcut destule 
storţii Sentra Keparen unora dintre neajunsurile clasel tradi- 
tionale, Reformele propon de ei au mers mai ales în direcția res- 
pectării individual tâţi olevului, care se anulează în massă. 

Ori cii esta de maestru, un Învățător sau profesor, el nu poate 
(ace să dispară complet grupe, adesea ori compacte, de elevi nea- 
tenţi în clasa sa, absenţi sufletește dela lecţie. Această necesitate a 
dus la începutul veacului trecut, de pildă la crearea metode: Bell 
Lancaster, cara împărțea pe elevi în grupe mici, sub comanda unui 
şef sau monitor, tot de aci apoi sa păşit la studiul individualităţii 
şcolarilor, 

Căci, neajunsul cel mare al clasei mari şi amorfe a fost neres- 
pectarea Ind vidualităţii copilului, care este o ființă deosebită şi esen- 
tial activă. Spuseze Rousseau mai de mult, acest lucru, dar aplicarea 
integrală a ideilor lul n'a venit decit pe încetul, Astfel sa tins mereu 
şi tot mai mult spre micşorarea numărului de elevi dintro clasă, 
pentru ca învățătorul să-i poată cunoaşte mai bine şi să-i trateze in- 
dividual; s'au imaginat metode de invăţimint în care activ.tatea şi, 
în primul rind, activitatea manuală să aibă un loc de frunte, pentru 
ca elevul să învețe aşa cum îi este lui firesc, lucrind. Atit de mult a 
pus slăpinire pe mintea pedagogilor principiile acestea juste, ale 
activisinului şi al individualizării învăţăunintului, incit sa trecut 
şi la exagerări, prin care se lovea în alte principii pedagogice tot aşa 
de juste. Prototipul individualiamului exagerat în pedagogie, il for- 
meaz sistemul Dalton al d-re) Elen Parkhurst (America), în care 
invăţătorul nu mai predă lecţii, ci supraveghează cum elevii execută 
individual sau ajutindu-ae ocazional, „temele” lor de lucru şcolar, 
Imvățătorul aci nu mai prescrie şi nici nu ordonă, cum trebue să 
se desfăşoare munca şcolară, ci se lasă cel mult consultat, atunei 
cind elevil au nevoie de aceasta. 

Sistemul sau planul Dalton a putut entuziasma pe iubitorii 
libertăţii absolute a scolarului, dar observatorii nepărtinitori au 
putut observa că o conducere deghizată tot este necesară; şi cu 
cit mai doghizată cu atit sa văzut că se cere şi mai multă dibăeie, 
dacă nu talent innascut, şi mai multă atențe, din partea învăţă- 
torului. Pe linză aceasta, colaborarea dintre elevi sau dintre elevi 
gi învățători s'a văzut că nu este nici ca întimpiiitoare, că este din 
contră şi necesară și firească. Este necesară pentru a ne pe elevi 
la un nivel şi întrun cadru de preocupări care să facă posibilă 
tocmai această colaborare, fie şi ocazională dintre ei; și este fi- 
reascii, pentrucă firesc este ca omul să trăiască, să lucreze şi să 
se formeze în grup. 

In sfirsit, copilul nu trăieşte izolat nici de viaţa adultului, El îşi 
are lumea lul, Dar această lume trăieşte în permanent contact cu lu- 
mer adultului, de care este incontinuu influențată. De aceea n mic 
mai firesc ca acest contact si nu fie lăsa! la voia întimplării. Societa- 
tea copiilor trubue să a bă căldura unul căm n—„unde te simţi aşa de 
bine, că revii aci între prieteni pentru a-ţi face datoria” 1). 

Invăţămintul p nteşte. după cum bine ştim, nu să dea cunoștințe 
pentru ele inseşi, ei să formeze judecata copilului, să-l obişnuiască a 
pune logica în gindirea sa, Ori logica, după cum spune Jean Piaget, 
este pentru gindire, ceca te este morala pentru faptă, Ea dă reguli care 
se pun conştiinţei din nevoia de obiectivitate în observaţie. Ea, ca şi 
conştiinţa însăşi, nu sunt de origine individuală, cl presupun coopera- 
tia dintre oameni. Nici chiar creaţia nu este de natură individuală 


1) Robert Dottrena: L'élucation nouvello mm Antriehe (enap, despre comu- 
nitățile școlare), Paris, 1927, p, 181. 


ea => z 


CRONICA PEDAGOGICĂ 85 


x 
Ta 


| aşa cum poate fi 
în societate, personali- 


natură, ci individul crescut şi fi la existența societăţii $). 


dat el de 
tatea, eul disciplina! și participant, tot 


. å; 
. . A 


3. Pedagogia n'a întirziat să vadă şi să înțeleagă aceste adevă- 
ruri. Am pulea spune că a fost chiar conttrinsă să le admită, Astfel, 
în sistemul Winnetka, s'slem în care elevii sunt îm clase, 
nu după vîrstă, ci dună înclinații și obiecte, găsim “să alături de 
munca individuală şi munca pe grupe, de dout ori zi. Din mo- 
mentul însă ce sa observat folosul pe care-l ponte aduce munca pe 
grupe, constituite organie şi cu respectarea în acelaşi timp a indivi- 
dualităţi: elevilor, individualismul exagerat, care pèl ia şi-l 
însuşise la un moment dat, a fost treptat părăsit. Marii pe i ca, 
John Dewoy, Kilpatrick (în America) Freinet, Profit şi Cousinet (în 
Franța) Otto Glockel—în vechea Austre, Peter Petersen,—la Jena În 
Germania, Prihoda în Cehoslovacia, Mislackowsky şi şcoula lui în 
Polonia, ş. a. au adoptat principiul grupului sau comunităţii de 
muncă, în desfășurarea activ tăţii şcolare. Biroul internaţional de 
educaţie dela Geneva într'o anchetă pe care a tăcuto în anii trecuţi 
în toată lumea. a putut să constate că, pe deasupra modalităţilor 
deosebite de aplicarea acestui principiu, există totusi citeva învăţă- 
minte care pot fi adoptate şi adaptate aproape pretutindeni *). Vom 
arăta aci pe cele pe care le socolim mat importante. 

a) Munca y grupe sau în comonităţi de muncă seolară, e nu 
numai posibilă dar şi firească, în tot timpul scolarităţii. Pină la virsta 
de 7—8 ani este adevărat că sufletul copilului se caracterizează prin- 
trun egocentriem pronunțat, atit din punct de vedere moral cit şi în 
tolectual. Totuşi, chiar şi la aceustă virstă copiii iubese contactul în 
tre ei, iar instinctul 'mitaţiei îi îndeamnă să se adune şi că lucreze 
la olaltă, Pe lingă această, puținătatena conţinutului lor sufleteae şi 
lipsa de experiență ti faca foarte sugest bili, ceea ce permite forma- 
rea de grupe în care autoritatea unui șef, cu tigiul mai mult fizie 
şi dictat, ține coeziunea grupului în mod indiscutabil. Dela această 
vârstă pină la 9 sau 10 ani se remarcă o tendință destul de pronun- 
tată, de grupare firească în grupe sau echipe, nu totdeauna durabile, 
Spre zece nni apar reguli, pe care grupul le observă, pentrucă ele au o 
valoare de obligativitate internă, Peste virsta de 10 ani, ncenstă ten- 
dință se necentuiază, jar conducerea grupului nu o mai poate avea în 
mod firese un şef cu autoritate despotică, nediscutată, ci setul esta sef 
cu er piu dacă incarnează prin valoarea lul personală Idealul gru- 
pului ; 

b) Grupele firesti, celulele de viaţă copilărnască nu se formează 
la întîmplare, Ele nu pot fi nieli prea mari, nici prea mici, Anchetele 
intreprinse asupra tuturor experienţelor făcute pini acum. au ară- 
tat că, în mod obișnuit, mărimea grupelor este de circa 5—6 membri; 

€] Pentru ca grupul să poată exista şi să se poant menţine, el 
trebue să aibă un scup anumit, Scopul poate fi și mai general, ca de 
pildă parcurgerea programe! analitice, şi atunci grupul se formează 
oarecum din afară chiar la începutul anului. Pot lua fiinţă grupa 
ocazionale dictate de felu! activităţii la un moment dat; dar mai fi- 
resc este grupul cînd el este legat de o problemă anurnită, 


1) Jean Piaget: Rimarques ps. sur le trarnil par pes (în Inerurea „la 
travail par équipes a l’école (Bir. international de pP 184. 
4) Le travail par équipes A l'école (Bureau international d "tduention). 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


d) Existenţa unui sef al grupului este absolut necesară. Setul 
asigură unitatea, coeziunea şi continuitatea. Cind el este și în asen- 
timentul grupului, atunci el poate ti şi sursă de elan şi dinamism. 

e) Echipele sau grupele pot lucra: lucru prescris, lucru ales de 
elevi, şi lucru numai sugerat de învățător, pentru ca elevii să aibă im- 
presia că şi luu ales. Se înțelege că elevul lucrează intotdeauna mai 
cu drag atunci cind şi-a ales singur, după înclinațiile sale, lucrul de 
executat. Se înțelege de asemenea că nu se poate renunța cu totul 
la un program, — mai elastic şi cit mai aproape de mentalitatea copil- 
lor, dar un program. 

[|] Metodele de lucru, care convin mai mult lucrului pe grupe, 
gunt acelea care rospectă mal mult principiul activităţi <pontane a 
elevului şi acelea care se conformă mai mult principiulu! apropierii 
de viaţă, de mediul ei natural şi social. Astfel de metode sunt: metoda 
centrele de interes, metoda complexelor, metoda integrală (aplicate 
sub d ferite forme în Germania şi vechea Austrie}. Din analiza aces- 
tor metode se poate scoate că activitatea şcolară trebue să respecte şi 
înclinațiile elevilor şi tendința lor spre activitatea spontană şi divi- 
gunee muncii, după înclinații; dar trebue să respecte şi o ordine a 
cărei desfăşurare este cam următoarea: documentare, analiza mate- 
rialului cules, clasificare, dări de seamă și discuții asupra clasifică- 
rilor, f xarea rezultatului. 

Actastă ordine este de recomandat atit în lecţiunile cu caracter 
teoretic, cit şi cele cu caracter practic, 


4. In noua programă analitică, comunităţile de muncă şcolară 
imprumută cu măsură ceva din tot ce Sa experimentat pină acum, 
Sistemul nu putea fi adoptat în forme mai radicale, ţinindu-se seama 
de obisnuinta învăţătorilor de azi cu anumite metode de lucru. 

„Intro comunitate de muncă şcolară, scrie noua programă, 
avem aşa dar: un ideal sau scop comun de urmărit (temă de lucru 
purtini această pecel'o) un efort comun al elevilor, care-şi div zează 
munca, nefăcind fiecare acelasi lucru, si un efort comun al învăţăto- 
rilor sau profesorilor care se grupează în jurul unei teme, după cum 
pentru rezolvarea ei este nevoie de ei. Toţi acel a căror specialitate 
are vreo atingere cu rezolvarea temei, se unese şi lucrează în același 
scop alături cu elevii, îndrumindu-i, 

Prin sistemul comunităților de muncă scolară se rvalizează: a; o 
clasă organizată organic; ù) lucrări complexe în care se întreţes şi se 
apl'că noţiuni căpătate la diverse obiecte de studiu; c) posibilitatea da 
ter în comun a elevilor şi învăţătorilor, în instituţiile anexate 
şcolii, 

Organicitatea clasei iese din diviziunea muncii elevilor şi cola- 
borarea învăţătorilor la aceeaşi lucrare. Toţi sè simt părţi ale unei àt- 
tiun! care duce la acelasi țel. 

Complexitatea lucrărilor provine din faptul că nu se porneşte 
deln un „obiect de studiu spre aplicaţii în legătură cu el, Se ia dimpo- 
trivă o lucrare aşa cum ne-o oferă necesitățile vieţii şi chemăm „ohiec- 
tele” de studiu, cite au vreo atingere cu acea lucrare, împreună cu toți 
învățătorii, ca să colaboreze la realizarea ei. 

In sfîrşit, prin comunitățile de muncă şcolară, instituţiile anexate 
scolii sunt însufleţile şi date elevilor, Astfel: farmacia, cantina, muzeul, 
biblioteca, şcoala, clasa, cooperativa, grădina, atelierul ete, instituții 
la care elevii nu colaborau în niciun fel, el se foloseau de ele dela dis- 


CRONICA PEDAGOGICĂ 87 


tanță şi foarte puţin, acum devin ale lor. Ele devin instituţii cu ade- 
virat şcolare, iar ei, membrii — şi uneori — funcţionarii lor"). 
Noua programă a invățiimintului a adoptat, aşa dar, 
princip'ul comunităţilor de muncă eu măsură şi potrivit rea- 
tăţilor noastre şcolare. Ea recomandă torului să nu fie nici 
dresor, dar nici absent din clasă, Ea ti recomandă să ţie seamă de 
viaţa vop i de înclinațiile lui, dar şi de iar ca grupă fi- 
vär conform cu conèlatärile facute. 1n paibslogia si de Pedagogio aili 
văr conform cu con rile făcute în pa i 
ca mărime, cit şi ca organizaţie. După cum am ar deja, exper ența 
ne spune că, în mod normal, grupele de elevi nu sunt nici prea mari, 
nici prea mici. Elo sunt mai adeseori cu un număr de membri va- 
riind între 3—6. La cei mai mici mai mulţi, la ce! mai mari mai püs 
țini. Apoi grupul mai variază și cu ocupatia dată, interesele lui mo- 
mentane sau obişnuinţa. Poate şi cu mediul social, € 
In ce priveşte metoda, se lasă învățătorului putinţa de a utiliza 
şi metode mai vechi, atunci cînd nu este în deajuns de deprins cu cele 
noi; dar dă putinta şi recomandă şi metode active în aplicare. Dacă 
ar fi să facem o distincţie între lucru în clasă (clasa tradiți 
lucru pe echipe şi lucru individual, noua programă păstrează încă des- 
tul din munca în clasă, dar dă putinţa de aplicarea pr ncipiului comu- 
nităţilor de muncă şcolară într'o foarte largă măsură. lar pentru ca 
viaţa şcolii să a bă cit mai mult aspectul şi atmostera unei vieţi ade- 
vărate, cu instituţii ce fixează activităţi precise, programa nouă ana- 
litici precon'zează ca această muncă pe echipe să se desfășoare nu 
numai pe problemele care le pune cursul în clasă, ci mai ales în 
jurul instituţiilor şcolare: atelier, grădină, farmacie, biblivtecă, mu- 
zeu etc, Bine înțelese şi bine aplicate, principiile arătate în rogramă 
pot asigura şi respectarea Individualităţii copilului şi fi ei lui 
sufletească, după regul! cerute de spiritul de grup, pentru a-i asigura 
ere Popoare armonică, n cărei cunună să fie crearea persona- 
Ceea ce îngreviară aplicarea acestor prevederi programatice 
este numai nepotrivirea între pregătirea dascălilor şi spiritul nouei 
programe, Aceasta nu este de tot revoluționară, pe acest drum, dar 
şi atita cit e, are nevoie de o transformare în spirite. Ministerul tre- 
bue să găsească mijloacele de a o realiza, şi cit mai repede. Chei după 
ce va | pere i porțiunea prescrisă—va trebui să se prescrie alta, 
Societa e in mars Infrigurat și după ea este antrenată și şcoala, 
Cine rămine în urmă pierde dreptul de a intra în cetate. 


STANCIU STOIAN 


1) Programa analitică a Invățimântului primar, 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 


ŞCOALA NORMALĂ SUPERIUARĂ !) 


Intre reformele şcolare petrecute în ultmul timp, reînființarea 
Scoalelor Normale Superioare este una dintre cele mai importante. 
Ea deschide o problemă nouă, care depăşeşte cadrul limitat al unei 
aimple preocupări! didactice, pentru a deveni, în schimb, o preocupare 
generală a vieţii şi întregei noastre organizări culturale. De asemeni, 
trebue să ne dăm seama că această problemă este nemăsurat mai 
complexă şi mai subtilă decit impresia pe care ne-ar putea-o lăsa la 
pr mn ei examinare. Sunt în joc o seamă de procese şi aspecte carac- 
teristice ale vieţii noastre culturale, pe care trebue să le analizăm şi 
eventual să le revizuim. Ne luind în seamă aceste lucruri, am risca 
să ne aflăm doar în fața unei reforme oarecare, răsărită ca multe 
altele dintro concepție na s mplelor adaptări circumstanţ'ale, fără 
eficienţă şi fără ecou lămuritor în soares, y ordonat al realităților. 

De aceea ne propunem a prezenta. maj jos, în mod schematic, 
citeva constatări şi consideraţiuni, dintre acelea despre care socotim 
că ar trebui să alcătuiască premise sociale şi culturale ala problemei 
în discuţiune. 


Noua instituț'une corespunde unor nevoi neindoelnice, Fostele 
seminarii pedagogice Incotaseră de a fi ce trebue. Sau, mai bine zis, 
față de mulțimea si asprimea condiţiilor de viaţă ale învățămintu- 
lui de astăzi, ele nu mai aveau putinţa de-a opune o autoritate spi- 
rituală îndeajuns de susținută şi de puternică. Pe de altă parte, 
irehuo să preczăm că înțelesul curent care sa dat scoalelor nor- 
male nou înființate, nu este şi nu poate fi cel adevărat, Nu estè 
vorba de instituirea unei simple bariera sociale, care să împuţi- 
neze numărul solicitanţilor de catedre, De asemeni, nu poate fi 
vorba de o şcoală nouă, care si corecteze sau să împlinească la- 
cunele pregătirii ştiinţ'fice din licee sau universităţi. Orpanizind 
lucrurile astfel, nu vom ishuti decit să ne afundim gi mai mult, 


1) În ndunnroa generată a Inatitulului de Științe al României din Decem- 
vrie n, e, autorul acestei eroniei a prezentat o comunicare amănunțită 
ueelelași probleme. Această comunicare va fi publicată în Buletinul Lastitatuțui, 
co va apare în curind, 


CRONICA Dia.: ai 89 


Ra 8) 
în cercul vicios de care sufere nostru publio de 
B tvăpintl 


In adevăratul înțeles al iar rob este alta. Scoala 

S A va trebui să aducă 0 reabilitare a carierei di- 

dact eră odatā eu acenata, un ech'libru Bou al vieţii noastre univer- 
pe îndreptățese să fa- 


sitare, în ramurile ei ştiinţifice şi ti 

Intradevăr, lată o parte din faptele ¢ 
cem această afirmație: A 

Astăzi, protesoratul secundar este o car'eră închisă sau aproape 
închisă *). Din zi în zi, pătrunderile în această carieră sunt mai spo- 
radice şi mai neexpresive. Tablourile cu cel reuşiţi În capacitate In- 
sumează încă aproape două mil de inşi, care Îşi rindul la 
titularizare, în vreme ce catedrele vacante — în acest an exceptio- 
nal de pens'onări şi deblocări în massă — abia se ridică le cinci 
sute. Scăderea limitei de virată n'a putut să aducă rezultatele scon- 
tate. Mai bine zis, a adus o soluţie de suprafaţă pentru un an sau 
doi de acum înainte, nu însă şi o soluţie permanentă, care să intrè 
ca atare în inlânțuirea de bază a realităților moaatre şcolare. În 
marea lor mMajor'tate, cadrele didactice actuale sau format du 
războiul mondial, paralel cu creşterea vertiginoasă a numărului 
de şcoli şi, mai ales, cu atmosfera unei epoci de inflație în care rigo- 
rile 'selecțiunii au fost med'ocre, şi chiar inexistente, d media 
lor, cadrele didactice de astăzi ala învăţămintului secundar sunt de 
ținute de oamenii virstel de 40 de ani. Pentru o perioadă de 10—15 
ani de acum îna nte, în mod fatal, cariera didactică nu va maj. fi 
accesibilă decit cîtorva, meniţi să alcătuiuscă doar o realitate spora- 
dică, streină deci de proporția adevărată şi de măsura sufletească a 
generațiilor pe care le reprezintă, 

Aceia care se îndreaptă inspre cariera didactică sunt din ce în 
ce mai puţini. An de an numărul studenţilor care se Inscriu la li- 
icre sau la ştiinţe scade, In anul de față se pare că numărul acestora 
este îngrijorător de mic. Pe alocuri, el n'a atins nicl măcar citeva 
zeci, De asemeni, este de remarcat că elementele înzestrate cară sé 
îndreaptă inspre cariera didactică sunt din ce în ce mai puţine, 
Toţi aceia care au un sentiment mai ferm al vieţii din jurul lor, 
aleargă către drept, medicină şi inginerie, sau în orice caz, către 
carierele acelea care le deschid perspective sociale mal sigure şi 
mal precise, 

Există o prudență sociali pe care, prin instinct sau prin înţe: 
lepeiune, opinia publică a înțeles-o, Intotdeauna, mai Just şi mal 
prompt decit concepțiile şi organizările ofciale. In fond, judecind 
după situaţiile de astăzi, toți acela care fug de cariera didactică, 
ştiu pentru ce o fac. În prezent, cariera didactică esta cariera care 
cere cei mai mulți ani de pregătire. De exemplu: patru ani clasele 
primare — fi socotim şi pe aceştia pentru exactitatea numărătoarel— 
opt ani liceul, patru ani universitatea. dol sau trei ani scoala nor- 
mală superioară, un an serviciu social; la aceştia trebue să mai adău- 
gäm un an de serviciu m'litar şi încă un an sau doi, distanță fatală 
care va trebui să se scurgă între data absolvirii cursurilor şi aceea 
a trecerii examenului de capacitate sau a numirii la catedră. In cel 
mai fericit caz, un tinăr ar putea să mai pătrundă în învățămînt, 
de acum înainte, abin la virsta de 29—30 ani, atunci cind. magistra- 
tul îşi miîngte de mult titlul de judecător de ședință sau cînd mili- 
tarul se află în preziua gradului de căpitan, 


1) Această problemă a fost tratată mai pe larg în Cronica Invăţămân- 
tului din Piaţa Romineaseă, Nr, 11, Anul XXX, Noemvrie 1938 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


, lucrurile nu se mărginesc aici. Toate acestea sunt 
A n e re Ana sau constringeri sociale, să zicem, de neinlăturat. 
rebue să știm, însă, că ele nu sunt singurele care stau în drumul 
carierii didactice şi care fac dn ea, Aşa cum am văzut, 0 perspec- 
tivă apusă, In definitiv, oricît ar fi de dure şi de apăsiitoare, dificul- 
tățile de felul acestora nu sunt cele mai greu de trecut. Oamenii 
au resurse de generozitate şi de sacrificiu nebänuit de mari; ade- 
seori, sufletește, așteptarea şi nădejdea de zile mai bune, îi stăpi- 
nese nemiizurat mai mult decit crispările sau contrarietățile prezen- 
tului. Toate aceste greutăți alcătuesc întradevăr o verigă dintrun 
lanţ de fapte, nu însă o cauzalitate exclusivă şi absoluti. Ceea ce 
adinceşte criza carierii didactice, pină la a-i da aproape proporţii tra- 
g'ce, e faptul că nu i se mai prilejuese condițiunile etice de care are 
nevoie şi faptul că societatea noastră în genere începe să nu mai 
înțeleagă legitimitatea acestei nevoi. Din zi în zi, carierea didact că 
wste mai devalorizată și mai încercu tă. Rind pe rind | se ridică 
toate prerogativele ei structurale. Exerciţiul autonomiei ei clasice a 
fost zguduit din rădăc'ni. Nu este vorba de-o autonomie administra- 
tivă—pe care n'a avut-o şi n'a cerut-o niciodată—ci de atributele unei 
anumite aulcnomii spirituale şi pedagogice, de care şcoala noastră se- 
cundară n fost legată prin toată tradiţia el şi prin toate semniticaţ île pe 
care le-a înscris în procesul modern al societăţii noastre romineşti. As- 
tizi, nu | se mai îngădue, în forma aceea întreagă și necondiționată 
care dă institut 'unilor prestiglu şi încredere în ele înşile, o seamă tn- 
treagă de posibilităţi: de a-şi urma un plan de lucru propriu, de a-l 
aplica unitar. de a-şi da răgazul continuității ce i-l cere misiunea ei 
şi, în sfirsit, de a nu fi subordonată niciunui alt interes, în afara 
aceluia strict cărturăreac şi educativ, 

Procesul astfel deşchia are nenumărate fețe, Nu este vorba nu- 
mal de situaţ'uni locale, ci de-o ambianţă generală, de un stil carac- 
teristic al epocii actuale şi al criteriilor ei de viaţă. In clipa de faţă, 
sensurile cărturăreşti trec prntrun con de umbră. Lumea se depăr- 
tează de valori; începe să nu mai creadă în ele. Mai mult: începe să 
se teamă de ele, ca de ceva care sar inspira dintro dialectică peri- 
culoasă a temelor conspirative, Nu se merge, încă, pină la exproprie- 
rea culturală, Totuşi, în ch'p fățiș sau subteran, se tes tendințe și 
atitudini numeroase, în numele cărora valorile culturale sunt elimi- 
nate din planul primordial al preocupărilor contemporane. In cuprin- 
sul organizării scolare, instituția menită să cadă cea dintiiu în bä- 
taia acestor porniri este scoala secundară, Faptul este cum nu se 
poate mai firesc, Şcoala primară are o semnificaţie consacrată. In 
jurul ei mare sons să se mal ivească niciun fol de controverse. Ea re- 
prezintă o funcţiune minimală, de care depinde accesul în societate 
şi înţelegerea elementară a demnitiţii omeneşti. O împotrivire faţă 
de sensurile ei ar fi un act de inconștientă, ar semăna cu o negare 
a însuși instinctului nostru de conservare, 

Prin contrast, universităţile beneficiază, din partea celor mulți, 
de-o neutralitate oarecum asemănătoare, Ele alcătuesc polul de suš, 
Sentimentele curente nu răsbat pină la ele. Sensurile reprezentate 
de universităţi sunt socotite printre acelea care nu mai pot fi discu- 
tate, nu pentrucă ar ilustra tot valori minimale ale vieţii, ei dimpo- 
trivă, pentrucă ole ilustrează sau simbolizează pe cele maximale, 
acelea de care mentalitatea formată se leagă prin reflecțiune şi prin 
convingere, iar cea primitivă prin intimidare şi prin instinct, Cu 
şcoala scundară se petrece un proces mult mai aspru şi mult mai 
plin de contradicţiuni. Poziţia ei medie o pune în bâtaa tuturor opi- 
niilor, a tuturor experiențelor și a tuturor pornirilor rechizitoriale, 
Toţi care încep să creadă mal puţin în cultură, în formele şi în re- 
prezentanții «i, pornesc prin a se ridica impotriva şcoalei secun- 


CRONICA INVĂTĂMÎNTUL UI 91 


dare. Toate reformele o iau ca obicetiv principal, și atit ett trebue, 
dar şi atit clt nu poate să ducă decit la involbutări inutile. Obees'a 
„desintoxiez.rii intelectuale“ a devenit tot pe atita o temă de atacuri 
împotriva şcoalei secundare. pd 
Somajul intelectual, atita cit îl avem, în loc de a ti interpre- 
tat prin prisma multelor nepotriviri ale ului nostru burghez, 
este dat, uneori în chip exclusiv, pe seama seoalei secundare, a pre- 
tinsei ei funcţ 'onări fără busolă şi fără simţul exenţialului social. In 
fine, numărul acelora care tăgăduind rosturile clasice ale şcoalei au 
impresia că împlinesc functiunea cea mai potrivită a cl pei de fată, 
trebue să recunoaştem, se inmulteste. In mod firesc, tăgăduirile aces- 
tea indreptate asupra instituției aveau să se întindă, încetul cu înce- 
ul, și asupra celor care o reprezintă. Socialmente şi moraimente, ca- 
mid gidariei aste $ carieră descoperită, o carieră căreia nu | se mai 
secretele şi, oarecu o cari i 
dreptul, atirmăr lor” m, 0 carieră căreia nu i se mai acordă 
mijlocul de-a avea mai multă siguranţă în ea in 
a împinso către complexul unei daca Fohe Giii nereis pp 
nomia legilor ei organ'ce a consecrat procedee care ştirbese ceva din 
linia necesară a demnităţii profesionale. Memoriul unui militar sau 
foaia calif cativi a unui magistrat alcătuexe secrete absolute. Profe- 
sorului secundar, insä, i se publică media la examenul de capacitate 
sau concluzia rapoarielor lui de inspectio fără niciunul din scrupu= 
lele soeretulu: profes cnal. Transferärile i se acordă, cu precădere, pe 
baza mediei del un examen depus la începutul carierei, sau „e baza 


unor împrejurări matrimoniale, Examenul de viață realizat ulte~a= 


rior, stiu! de matur'tnte profesională căpătat cu tim ul, sai f 
dovada evidentă a unei activități ştiinţifice sau pom ora m inr 
toate acestea sunt lăsata pe plan secundar, sau ignorate cu desăvir- 
şire. Și încă un fapt caracteristic. Noua lege a invățâmintulu! supe- 
rior crovază între cele două ramuri de învăţămint o prăpastie. Posi- 
bilitatea mape secundari de a trece în învățămintul superior a 
foat închisă aproape în întregime. Calea pr.n care atitea din ilustra- 
iunile vieţii noastre culturale au trecut din învăţămintul secundar 
in col superior, nu mai poate insemna, astăzi, decit o reminiscență, 
La capătul acestor observațiuni, idera dela care am pornit încape 
să se contureze, Inţelegem acum pentru ca cariera didactică esta e 
carieră închisă nu f ama cânte hu mai deschida perapective mate- 
riale yt given urna e f pontrucă nu mai este cotată epiritual costa, 
pentrucă nu i se mai acordă posibilitatea de aşi susține o doctrină 
proprie, pentrucă moralmente este încercuită de suficiența culturală 
a clpri, pentrucă politica noastră şcolară n'o mail apără îndeajuns 
şi, în fine, pentrucă in condiţiile ei actuala de viață nu mai are 
mijloace de a face, în sînul ef, o selecţiune şi o promovare a valorilor. 
Stăruim în ideea pe care, oarecum, am mai amintit-o în cele 
apuse pină aici, Reabilitarea carierii didactice este, în primul rînd, o 
oguero i Însă și gi apa va socială. Şcoala Normală Superioară 
x 'stonța, în măsur i 
chezaşe principală a eee acţiuni. PX cate Ya PRISA îi Ya, deveni 
Textul legii, așa cum a fost publicat de curind în í - 
cial, nu este gen, bnr da lămuritor, în sensul că nu orar ket 
sens doctrinar mai precis şi nicio concepţie agogică directoare. 
Majoritatea articolelor se ocupă cu dispoziții miza administrativ 
Singurele articole cu un conţinut ideologie sunt acelea care fixează 
cele trei secţiuni — literară, ştiinţifică și juridico-economică — și 
care fac înșiruirea materiilor ce vor trebui predate, 
Să analizăm puţin aceste dispoziţiuni şi să ne întrebăm i 
dacă ele vor putea să aducă vreo ameliorare problem ae 
infăţișat-o pină aici. AD zeul 


spirituale. Un tratament material mediocru i-a h 


| 


- CRONICA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 93 
92 VIATA ROMINEASCĂ 5 


1 cuprinde, în sine, niciun 
“vremurile noastre o res- 
D fel de intiietate. Pregă- 
„cu prelungiri necesare 


în care scolile normale superioare vor reedita, ori 
i mara, Ma tat al I'ceelor ori pe acela al universităţilor, ele 


tit ping, suu În orice can, nu-i mal acordă i 
nu vor putea duce la niciun rezultat esenţial şi caracteristie, Dim- 


tiren profesională implică orizonturi pl 
in iodin DAANG vieţii sociale. A profesională la 


i tere la o mulţime de confuzii, care le vor ştirbi i 
Po tonitutea gi, mai aià, care vor Impiedeca de a se forma, în jurul simplu indoctrinare cărturărească o greșali, sau cel mult o limi- 
lor, o atmosferă proprie de idei şi de atitudini spirituale. Ten- tue arbitrară a probleme, Materi A apa began | ceu nu se 
t dinta de a se tace din aceste şcoli o supra universitate ar fi, dintre învaţă la universitate și, de nu Aa. peri 1nvăţa într'o mie 
toate, cea mai nepotrivită. In cazul acesta, am nărul întreaga noas- de şcoli normale, In chip real, efectiv, a materia se învaţă in- 


tră organizare n învăţămîntului superior şi, odată cu aceasta, am 
fringe echilibrul tuturor formelor şi nem i-a culturale care sunt gru- 
pate în jurul ei. De asemeni, este nepotrivit să spunem că şcolile nor- 
male superioare au menirea să întregească cunoşt.nțele dobindite în 
universitate. Această concepţie, pe care de altminteri o găsim în- 
irunul din articolele legii, limitează perspectiva universitară la un 
nivel exclusiv d'dactie. Activitătea universitară, în înţelesul clase al 
cuvîntului, nu este din acelea care să presupună, în chipul acesta, 
„completări” şi „adinelri”, Liceul, întradevăr, pentrucă este o şcoală 
de prime İnițieri, şi de cultură generală, are obligaţia de a înfățișa 
elementele disciplinelor de care se ocupă întrun chip redu? schema- 
tie. Universitățile însă nu au această obligaţie. Ma: mult; nu numai 
că n'o au, dar nici nu lf se poate pretinde. In universitate interesează 
altceva: deprinderea de a munci şt inţiticeşte, de a gindi, de a-ti apro- 
pria metode de cercetare, de a pătrunde adincimea spirituală a spe- 
cialităţii alese, de a-ţi forma un stil da Intelectualitate şi, în sfirş't, 
de a intra, prin toate acestea, în comunitatea de acțune ṣi de răs- 
punderi a muncitor lor intelectuali. Mai mult decit fapte în sensul 
material al cuvintului, sau decit cantificări oarecare, toate acestea 
sunt sensuri, sunt forme şi etape ale unei spiritualităţi în devenire. 
Ca atare, or'cită concretizare am cobori asupra lor, éla vor refuza, în 
chip permanent, ideea de a fi completate sau adincite, întrun cadru 
şenlărese alcătuit special cu această destinaţie, Procesul pe care îl 
gindim este limpede. Capa ce pretindem, în primul rînd, dela şcolile 
normale superioare, este să izeza o :ntemeere doctrinară a mi- 
[sioni și a spiritual tăţii didactice. Ceea ce ne-ar da aplicarea strictă 
a dispoz tiei analizată pină alei n'ar fi, dimpotrivă, decit o involburare 
şi o imprecizie în plus. peste acelea care deja apasă şi Incercuesc or- 
sganismul nostru şcolar. 

Să parcurgem lista obiectelor de invățămint în școlile normale 
superioare, ata cum sunt indicate în lege: Vom găsi înşirate pe sec- 

-~ puni, toate materiile de învățămint: limba rominā, limbila clasice, 
istorin, geografia, filosofia, pedagogia, religia. și asa mai departe. 
Ca pot să ne imilice toate acestea? Din nou, consacrarea unui sens 
eclectic si a unei concepţii materiale de Iinvăţămint. O repetare în 
proporţii masive a liceului, și o suprapunere materială peste unele 
d'n încercărila universităţii de a crea atitudini şi mijloace pro- 
pril fată de gindirea şi activitatea stiinț-tică. Ca noutate spirituală 
va putea să aducă un asemenea sistem? In ce fel va isbuti e] să creeze 
convingerile pe care le așteptăm, în definitiv, nu convingerile unor 
cercetători erudiţi, ci acelea ale unor intelectuali și cugete dinamice, 
capabile să lupte împotriva inerțiel ce se aşează, în straturi din ce 
în ce mai groase, asupra învăţămîntului nostru? 

Ne aflim, de sigur, în punctul central al problemei pusă în dis- 
cuție. Cariera didactică este o carieră care se închide. Ea nu mai 
esto în stare să polarizeze entuziasmul şi convingerile spirituale ale 
peneratiilnr. Pentru aceasta, ea nu mai prilejueşte, îndeajuns, o osn- 
tură doctrinară, care să intre cu un coeficient activ şi real în ma- 
nifeatările de viață şi în convingerile caracteristica ale timpului nos- 
tru. Scolile normale superioare trebue să lucreze pentru ameliorarea 
acestei situaţii, Dr, în chipul da mai sus, e problematic dacă vor is- 


tr'un singur loc și întrun singur chip: la catedră, Adică, în munca 
pe care nceustu o cere zi de zi şi oră de oră, in contractul cu realită- 
{le clasei ş:, mal alea, în nevoia aceea de a înțelege şi de a cu 
precizie, tu însuți mal Intiiu, còca ce peste citeva ceasuri va să 
predai şi să lămureşti elevilor. 

In trecutul vieţii noastre scolare am mai avut o astmenea in- 
stitute a şcolilor normale superioare, Intre unii 1884 — 1808. Fără 
îndoială, acestea nu pot fi luate ca model pentru instituţia pe care 
vrem s'o întemeiem în clipa de faţă. Misiunea acestora era cu mult 
mai lim tată, lar împrejurările în care au trebuit să funcționeze nu 
awau nici pe departe gravitatea şi intensitatea celor de astăzi. Pe 
atunci se punea problema primelor noastre alcătuiri de cadre di- 
dact.ca. Astăz, problema care se impune este aceea de reviviticare 
morală și spirituală a unei cariere prinsă în cleştele disolvant al unei 
carente fără egal pină acum. 

Tara clasică, în care ge poate vorbi despre o doctrină şi o tradiţie 
autentică a scoalei normale superioare, este Franţa. Da remarcat însă 

— că Franja are o singură scoală normală, nu trei, așa cum vrom să 
înființăm nöt, Explicaţia reusitei ei perfecte este simplă. Mai întilu, 
Sconla Normală Superioară dela Paris, se bucură de o perfectă auto- 
nomle spirituală. Nu cala o prelungire a liceului, după cum nu este o 
añoxà sau un control al unlversității, In al doilea rind, această şcoală 
reprezintă o veche şi nedesminţtă unitate doctrinară. In atmosfera 
ei trăeşste, în chip adine, pare, latura aceea care reprezintă trăsă- 
tura solemnă a spiritualităţii franceze şi, totdeodată, aceea care con- 
atitue semnif'caţia caracteristică a vieţii de şcoală şi de catedră fran- 
ceză, Sconin Normulă Superioară din Franţa îşi desfăsoară activitu- 
tea în jurul spiritului și disciplinelor uman'stice, socotind că oricare 
ar fi formu timpului — naturalism, realism, sociologism în se- 
colul trecut, tehnic sm, totulitarism sau fascism în secolul nostru — 
un sens francez adevărat, o valoare care si exprima vocația de cul- 
tură a poporului francez sau personalismul autentice al puterii lui 
de creatie, n'ar putea să capete ființă decit în perspectiva unor adin- 
ciri şi conf'gurări umanistice, 
Fireşte. nu putem să pretindem, tru noi, o reeditare a cazu- 

u poi i, ta bee inu să : m peste spiritualitatea lui, 

e ‘Ul care i-a utința să trăiască, 

și să creeze o traditie. oug EE E AIKEN 

buo să evităm de n face din şcolile normale superioare oficii 
da şti nțţă cantitativă, de erudiție prematură şi neasimilată Aceasta 
ar impieta inutil asupra universităţii şi, pe deasupra, nu ar aduce 
niciun sens nou lămutritor, în ce priveşte substratul sufletesc al ta- 
rierii didactice, 

Nouile şcoli vor fi viabile, în măsura în care vor găsi mijlocul să 
readucă în jurul lor încrederea generaţiilor cărturăreşti şi în măsura 
în care vor şti să stimuleze puterea de muncă intelectuală a repre- 
sentanțior lor proeminenţi. 

De asemeni, aceste şeoli îşi vor îndeplini misiunea dacă vor sti 

facă din catedră un oficiu al regenerării noastre spirituale, adică 
acă vor îndruma pe Invăţăceil lor în așa fel, încît să simtă nevola 


94 VIATA ROMÍÎNEASCĂ 


de a căuta o unitate doctrinară a sensurilor, a puterilor de creaţie 
şi a realizărilor culturale romineşti. 

Santierul cultural al comunităţii noastre romineşti este abia la 
începutul lui. Suntem încă departe de stăpin'rea tuturor datelor care 
privesc realitatea, civilizația şi pos bilităţile noastre romineşti. Şti- 
ința şi în genere spiritualitatea rominească au dat la iveală cercetă- 
tori şi ginditori remarcabili, mulți dintre ei cu renume mondial, nu 
însă şi o convingere generală, a întregei noastre colectiv'tiăţi inte- 
lectuale, față de sensurile şi puterile lămuritoare ale spiritualităţii 
ştiinţ fice. Problema e clară. Știința universală, exegetică, trebue să 
rămină în seama universităţii. Scolile normale superioare trebue să 
pătrundă în problemele realităţilor dela noi, acelea care privesc 
soarta şi echilibrul culturii noastre naționale, Vom avea profesori 
buni, creatori de convingeri şi de iînsutlețiri la catedra lor, dacă îi 
vom pregăti cu grije, nu impunindu-le zeci de cursuri şi de examene, 
ci insuflindu-le o spiritualitate, care să-i lege de o cauză puternică şi 
care să le dea o nouă încredere în ei înşişi, 

Cu alte cuvinte, noile noastre şcol| normale superioare vor isbuti, 
dacă se vor feri de incercuirile tiranice ale clişeelor pedagogice epui- 
zate, şi dacă vor şti să impună insignele nobile ale unei spiritualităţi 
active şi autentica, 


ION ZAMFIRESCU 


4 
l 


CRONICA ECONOMICĂ 


LUPTA INTRE D. CHAMBERLAIN 
ŞI LIRA STERLINĂ 


In ziua de 6 Ianuarie sa aflat că Banca Angliei a luat 200 mi- 
iioane lire din stocul ei metalic şi le-a remis Fondului de Egalizare 
ul Sehimburilor. Această sumă era însă contabilizată la paritatea 
lirei dinainte de depreciere, aga incit în realitate, la cursul actual al 
devizei britanice, Fondul de Egalizare al Schimburilor a prim t 350 
milioane lire. De asemeni, sa anunţat că Banca Angliei va înlocui 
cele 200 milioane lire prin Bonuri de Tezaur. Cum însă ustăzi are 
deja o acoperire de 200 milioane în titluri de Stat, iar legea din 1928 
nu-i permite că acopere circulația fiduciară decit cu cel mult 200 mi 
lioane lire bonuri, sa hotărit ca la deschiderea Camerei Comunelor 
să se urce plafonul titlurilor la 400 milioane. Totodată, un comunicat 
al Băncii Angliei, anunţă că a rugat băncile de emisiune din Statele- 
Unite, Franța, Belgia, Elveţia şi Olanda, precum şi băncile particu- 
lare britanice „Să evite de a facilita operaţiile la termen asupra au- 
rului şi devizelar”, s 

Pentru a înțelege semnificaţia operaţiei realizate şi a circulării 
Băncii Angliei, este necesar să explicăm modul de funcţionare a „Fon- 
dului de Egalizare al Schimburilor”, 

In Septemvrie 1931, cind sa detaşat lira sterlină de vechea pa- 
ritate aur, intenție autorităţilor britanice era de a-i menţine nivelul 
așa incit preţurile britanice să se echilibreze cu cele mond'ale. In prin- 
cip'u, valoarea lirei sterline trebuia să f'e suficient de scăzută pentru 
a facilita exportul englez, fără a primejdul însă viaţa economică prin 
oscilaţ i brutale. De aceea, odată cu deprecierea, stocul metalic al in- 
stitutului de Emisiune a fost îm it în două. O parte a rămas la 
bancă şi evidența lui apărea în bilanţurile acestei inatituț'uni. iar res- 
tul s'a predat unui organism autonom, denumit „Fondul de Egalizare 
al Sehimburilor”, care intervenea pe piaţă de cite ori cursul lirei este 
prea scăzut sau prea ridicat. Fondul de Egalizare nu publică decit 
rare ori bilanțuri şi face în realitate operaţii pe care Institutul 
de Emisiune nu are dreptul să le facă. In speţă, speculează asupra 
devizelor şi aurului, cu mijloacele Băncii Naţionale. Cumpără de 
exemplu aur contra lire, cind lira este urcatä, aruncă pe piaţă franci 
sau dolari, cînd lra este scăzută, ş. a. m. d. 

In perioadele de depreciere a celorlalte monede. situația Fondu- 
lui de Egalizare era strălucită. De teama pierderilor ce aveau să le 
sufere, detentorii de franci francezi, franci elveţieni, florini olandezi, 
sau lirete italiene şi-au transportat capitalurile Iin Anglia, adică le-au 
transformat în lire sterline sau aur la Londra. Astfel „Fondul“ a 
vîndut lirele scump, iar cind deprecierea devizelor europene Sa inr 
plinit, a viadut devize și a cumpărat lire, realizind beneficii imense 
Aceasta, cu atit mai mult cu cit economia britanică fiind în ascen- 
siune, nu exista niciun rise de deteriorare a lirei sterline. De asemeni, 


96 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


faptul că multe State transportaseră cantități insemnate de aur la 
Londra, fie pentru a asigura unele plăţi internaţionale, fie de teama 
războiului, dădea lirei o poziţie unică în lume, iar Fondului de Ega 
lizare beneficii respectabile, chiar şi pentru Imperiul Britanie, 

Această situație a durat pînă în toamna anului 1997. Balanta 
comercială, obişnu-t deficitară, a devenit și mai deficitară din cauza 
crizel internaţionale. Insă, spre deosebire de anii anteriori, diferența 
între import si export nu mal era acoperită nici prin profituri colo» 
niale, nici prin veniturile transporturilor maritime şi nici prin intrări 
da aur. Scăderea comerţului internaţional s'a oglindit în veniturile 
din „uzul vaselor”, veniturile din China și Spania au dispărut în 
urma războiului, beneficiile din întreprinderile străine s'au micşorat, 
iar în Statele agrare au început din nou, nu numai dificultățile de 
plată, dar şi cele de transfer. In fine, multe capitaluri refugiale la 
Londra de teama deprecierii monetare din Elveţia şi Olanda au re- 
luat drumul spre patrie, încărcate evident cu beneficiile deprecierii 

Totuşi, la 31 Decemvwrie 1937, Fondul de Egalizare dispunea încă 
de colosala sumă de 300 milioane lire sterline, o liră sterlină valora 
aproape 5 dolari, şi d. Neville Chamberalin, se pregătea să fie prim- 
ministru, pînă la sfirsitul veacului, 

De atunci a trecut exact un an. Fondul de Egalizare a Schim- 
burilor mal dispunea la 31 Decemvrie 1998 de aproape 100 milioane 
lire, o liră sterlină valora numai 4,6 dolari şi d. Chamberlain se 
pregătea să plece la Roma. Intre timp, Austria şi Cehoslovacia au 
dispărut pentru a deschide piața internaţională, prn asigurarea 
păcii „for our time”, In Statele-Unite, reluarea afacerilor începută 
în Iunie 1938, a continuat aproape fără întrerupere. Producţia, gra- 
dul de ocupaţie, numărul şomerilor, venitul naţional, totul duce la 
aceeaşi concluzie: pe măsură ce situaţia politică şi economică a Eu 
ropel se agravează, Statele-Unite merg spre prosperitatea de acum 
20 an, Dimpotrivă, în toate ţările europene şi, mai cu seamă, în An- 
glin, depresiunea se accentuează, numărul şomeurilor sporeşte în 
pofida înarmărilor, producţia scade, deficitul balanței comerciale 
devine mai mare și, în fine, pentru prima oară din 1931, bugetul Ma- 
roi Britanii pare să fie deficitar. Pacea d-lui Chamberlain a durat 
exact o săptămină şi visul prosperității britanice tot atit, Inainte 
de răzbunarea oumoenilor a venii aceea a Majestății Sale Lira Ster- 
lină. Două sute de milioane lire, la cursul nostru real 4000 miliarde 
lei, au fugit spre New-York. Vagaboande capitaluri continentale si 
puritane capitaluri britanice au luat drumul pribegiei spre țări care 
pe prepătese să reziste agresiunii şi unde acţiunile crese. In felul lor, 
merg spre țări cu climat mai pacific. 

Pentru prima oară d. Chamberlain nu a sacrificat spanioli, 
chinezi, austriaci sau cehi, ci aur britanic și asta este grav. Fuga ca- 
pitalurilor şi acăderea lirei poate provoca o mărire a şomajului, 
urcarea costului vieţii, o agravare a situaţiei economice generale, 
deci căderea d-lui Chamberlain. De aceea, a luat două treimi din 
stocul metalic al Băncii Angliei şi le-a aruncat în luptă cu lira, adică 
cu spaima provocată de propria lui politică. S multan, a introdus de 
fapt controlul voluntar al schimburilor. Speră ca rugămintea Bâncii 
Angliei să fie suficientă pentru a împiedeca evaziunea capitalurilor, 
după cum speră că serviciul militar voluntar să fie suficient pentru 
a împiedeca războiul, 

Sir Naville Chamberlain a încercat să limiteze conflictele prin 
concesiuni care trebuiau să ducă la o deschidere a frontierelor şi a 


[5 
E 
i 
Ld 


CRONICA ECONOMICĂ 97 


ajuns să lñ ë 
tanică. Capitalurile fug de pacea dela ün 


4 ph 

Consecințele măsurilor luate în Anglia sunt incalculabile. De 
sigur, pentru moment, apariţia unei armate de 300 milioane lire ster- 
line, condusă de eminenţi specialiști ai „de Egulizare, paralel 
cu controlul efectuat de bănci, a reuşit să redreseze situația. Aurul 
Institutului de Emisiune a oprit retragerea aurului particular. Lira 
a fost din nou înlănţuită. Pină cind? De sigur, nu pentru vreme în 
delungată, deoarece, între timp, Sir Neville Chamberlain, a fost In 
Roma. La prima amenințare mal serioasă pe continent, Fondul de 
Egalizare va închina steagul. Căci nici Marea Britanie nu poate su- 
porta de multe ori hemoragii de 4000 miliarde lei! Atunci se va intro- 
duce oficial şi serviciul militar obligatoriu şi controlul oficial ai schim- 

burilor. Şi ponte d. Chamberlain nu va mai fi prim-ministru, 

Pe continent, măsurile luate de Marea Britanie, mi se par o lo- 
vitură decisivă pentru planul Reynaud şi întreaga politică Daladier- 
Bonnet, Cum îşi închipue cineva că se vor reintoaree capitalurile în 
Franţa, cînd fug din Anglia? Ori, succesul planului Reynaud şi al 
politicei Daladier-Bonnet, depind de repatrierea capitalurilor şi da 
durata guvernului Chamberlain, 

Sinuciderea din convingere sau chiar de nevoie, presupune 0 
mare forţă vitală, De aceea, în deobşte sinucigaşii sunt tineri, deşi 
biătrinii ar avea mai multe şi mai serioase motive de sinucidere, 
D. Nevile Chamberlain este un domn foarte bătrin și nu poate aban- 
dona nici viaţa și nici pacea, A lăsat lira să cadă și acum o apără, 
cum apăra şi pacea, Nonorocirea d-sale este însă că, spre deosebire de 
cehi sau spanioli, lira este o forță a naturii cara nu ascultă de uiti- 
matumuri. Pleacă, face gol şi apar mulțimi nemulțumite, 

Soarta omului nefast al secolului a fost pecetluiță la 6 Ianuarie 
1939. Ceea ce n'a reuşit să facă ura naţiunilor sacrificate, va reusi 
Majestatea Sa Lira Sterlină. 


văzbolului si să iliniteze chiar şi piaţa bri- 
Sag: A Pena şi lira răzbună pe 


„VIAŢA ŞI ÎMPRUMUTURILE 
D-RULUI HJALMAR SCHACHT“ 


A învăţat dola Walter Rathenau cum sè organizează falimentul 
unei ţări. Dela el a aflat cum se face o inflație catastrofală şi ce re- 
zultate se pot obține dintro asemenea operaţie. După aceea, a de- 
venit antisemit, specialist în finanțe publice și private, a stabilizat 
marca, şi Sa împrirtenit cu d, Montagu Norman, guvernatorul Băncii 
Angliei, cu care a organizat plata reparațiilor de războiu și refacerea 
Germaniei cu ajutorul imprumuturilor angio-americane. 

D-rul Hjalmar Schacht a ajuns la o concepţie personală de abia 
in 1928. După ce a obținut reducerea împrumuturilor anterioare $i 
plata acestora cu împrumuturi nol, a inceput să tească anula- 
rea tuturor reparațiilor și a tuturor imprumuturilor, adică a devenit 
din ce în ce mai naţionalist, In 1933 a ajuns guvernator al Băueii 
Reichului şi ministru al economiei naționale. De atunci a arătat, ce 
poata, cit d> mare este bunăvoința bancherilor englezi pentru cel de al 
reilea Reich și! naivitatea oamenilor de Stat din sud-estul european, 

Mai întâiu drul Schacht a inchis frontierele economice şi a 
introdus controlul schimburilor. (Ceea ca au făcut şi alţii mai putin 
geniali decit drul Schacht). Apoi a anunţat că pliiteşte la toată lumea 


Li 


98 VIAȚA ROMINEASCĂ 


dacă i se dă posibilitatea să exporte suficient ca să aibă devize pentru 
import şi datorii financiare. (Ceea ce de asemenea au făcut şi alții) 
A avut însă grijă să importe atitea mărfuri destinate înarmării Ger- 
maniei, În cit nu-i mal rămineau devize pentru plata datoriilor. 
Marca “a devalorizal, d-rul Schacht a introdus un număr foarte mare 
de categorii de mărci depreciate şi apoi a anunţat că este totuşi gata 
ai plătească toate datoriile însă numai dacă i se stimulează exportul 
cu mărci, care de care mai puţin valoroase, Şi de vreme ce guverna- 
torul Răncii Reichului, este de bună credință, spunta d. Montagu 
Norman, să-l ajutăm. Și l-au ajutat pină cînd datoria externă a Ger- 
maniei s'a redus la o treime, 

Astfel, creditorii Germaniei i-au finanțat exportul, dind prime 
„bunei credinţe” d-rului Schacht. 

La baza politicei economice externe a d-rului Schacht, au mai 
stat şi alte principii, De exemplu, a decis săi stimuleze exportul spre 
America-de-Sud, Europa de Sud-Est și Orientul apropiat. Cu ajutorul 
primelor de export, a sumelor blocate în clearing, a transacțiilor în- 
chelate pe termen fix la cantităţi şi preţuri determinate a reușit nu 
numal să dreneze comerţul exterior al acestor regiuni spre Germania, 
dar în parte le-a ridicat nivelul preţurilor interne, detaşindu-le de 
prețurile mondiale. Cu eforturi şi sacrificii relativ mici pentru Ger- 
mania, a izbuti} să obție rezultate excepţionale. Participarea Orientu- 
lul apropiat ln importul Germaniei a trecut dela 2,5% în 1932 In 3,4%/e 
In 1897, La fel participarea sud-estului european s'a mărit dela 5/0 la 
105% si a Americei-de-Sud dela 9,6% la 155%, De asemeni, participe 
rea acestor regiuni la exportul Germaniei, sa mărit pentru prima 
dela 1,3% la 43%, pentru a dour dela 35% la 10,5%, iar pentru a treia 
dela 4,5% la 122%. Dacă D-rul Schacht avea de ce să fie multumit, 
în schimb partenerii vedeau cum li se depreciază moneda şi sunt rupţi 
de piața mondială, 

Ultima operație încercată de financiarul german, era destinată 
să exporte evrei şi odată cu ei mărfuri. Bine înţeles, mai întâlu evreii 
nu fost deposedaţi. După aceea sechestraţi, Eliberarea lor, adică emi- 
grarea, nu se putoa însă efectua fără bani. D-rul Schacht a cerut un 
imprumut de 1,5 miliarde lire sterline, garantat cu inexistenta avere 
a evreilor germani. Aceştia obțineau în schimb dreptul de a exporta 
o parte din „averea“ lor sub formă de titluri de Stat, care urmau să 
se negocieze pe pieţile străine, cu scopul de a ușura nu numai trans- 
forul „averilor“ evreiesti, dar. si exportul german, Astfel, Statul par. 
man obținea un împrumut real, devize din export şi nu dădea niciun 
ban. Cel mult se obliga să accelereze operația, ameninţind cu nimi- 
cirea rapidă a evreilor rămaşi. 

Prin urmare, principiile esenţiale ale marelui financiar, erau 
relativ simple. Imprumuta, da faliment şi plătea, reducind la mini- 
mum creantele. Din morala legali nu a ieşit însă niciodată. Ceen ce 
înce la lumina opalţului micul negustor din Bacău, care cumpără 
marfă pe credit, o vinde sub preţ de cost, aranjează registrele și apoi 
le sapane la tribunal, făcea d-rul Hjalmar Schacht, în lumina proec- 
toarelor pe piața mondială. Orice problemă de comerț exterior ae re- 
zolvă prin metoda falimentului. 

Totuși, d-rul Schacht avea o prejudecată: credea că sistemul 
poate merge la infinit. Spre deosebire de fratele său dela Bacău, care 
după ce a trecut firma pe numele nevestei sau a ginerelui, sfirşegte 
prin a schimba meseria, d-rul Schacht a perseverat. Și-a închipuit 
pisie mondială ocupată numai de englezi sau de francezi şi de aceea 

se părea că gîndeşte şi lucrează întrun. sistem liberal şi că este 


-ys re 


a 


TAL] 


iia 


CRONICA ECONOMICĂ w9 


d 
mprumuturile s'au 


Impotriva autarhiei. Incetul cu încetul ereditele şi ! 
epuizat, tările agricole au Inceput să reacționeze re pia sistemului, 
iar Statele-Unite şi o parte din fabricanți e Ey decis săi contr <} 
balanseze netivitatea frenetică a falitului i , În gase an 
participarea țărilor industriale Ia exportul Gurm sa micşorat cu 
35%, iar la importul german cu 20%. La siàrs nului 1938, prin 
tratatul comecial anglo-american şi contraolensițg rilor industriale, 
exportul german esto amenințat in tonte părț . Metoda fali- 
mentului în comerţul exterior a luat sfirfit 

Pe piața internă ca şi pe coa externă, valoarea mărcii a rămas 
în principiu cea din 1999, Aici însă sistemul falimentului era mai 
greu de realizat din cruza sarcinilor impuse de regimul național- 
socialist, De o parte trebuia cheltuit din ce în ce mal mult pentru 
armament şi de altă parte mărit profitul intreprinderilor. 

Mecaniamul imaginat tot de Walter Rathenau, în timpul răz 
boiului mondial și aplicat cu rigoare de d-rul Schacht, este următorul, 
Statul avansează sub formă de polite sumele necesare producției 
armamentului. Aceste polije sunt reescontabile la bănci, Insă au o 
circulație limitată, Odată valoarea producţiei mărită, Statul ridică 
sub formă de impozite o parte din suma avansată şi consolidează cu 
vremea o parte din datoria flotaniă. Pe măsură ce producţia creşte, 
crese sumele avansate şi încasările Statului, însă si datoria flotantă. 

Sistemul funcţionează perfect, atita vreme cit capacitatea de 
producție nu este complet utilizată sau nu seade, cit prețurile sunt 
staţionare, iar semnele monetare {sub formă de poliţe) nu circulă pe 
piaţă ca o monedă oarecare. 

In adevăr, îndată ce limita superioară a capacităţii de producție 
este atinsă, o putere de cumpărare suplimentară apare pe piață, fără 
o contra-parte în mărfuri, Toată lumen are bani şi nimeni nu are ce 
să cumpere cu aceștia, Imediat preţurile şi salariile încep să crească, 
banii devin insufietenţi, polițele Incep să circule ca monedă şi Insti- 
tutul de Emisiune trebue să emită simplă monedă, întrun ritm acce 
„erat, Este ceca ce se cheamă inflaţie, 

In Germania, această situaţie există de fapt dela sfirşitul anului 
1997, Autarhia în vederea producției de armament a resorbit întreg 
somajul şi capacitatea de lucru este complet utilizată. Mai mult, se 
import lucrători şi nu se amortizează capitalul. Amortizarea între- 
prinderilor, după evaluarea Institutului German pentru Studiul Com- 
vuncturii, & scăzut dela 101% în 1932 la 75% în 1937, şi la numai 
1,5*/a în 1998, Deci nu numai că nu s'a mărit capacitatea de producţie 
a întreprinderilor, dar s'a utilizat din capitalul existent. De alta parte, 
după evaluarea aceluiaşi institut, procentul beneficiilor industriale, 
uin cifra totală de afaceri a industriei s'a micsorat dela 41o în 1932, 
ia 28% în 1097 şi aproximativ 24% în 1938, In raport cu capitalul, 
beneficiile au atins un maximum în 1935, iar de atunci sunt în con- 
tinuă «cădere. In 1898 a fost probabil de 35%. 

De aceea, cu începere dela 1 Aprilie 1938, cind la Economia Na- 
țională, a intrat în funcţiune d-rul Walter Funk, sa decis să nu se 
mai emită aşa numitele „polițe speciale“. Cel mult se puteau emite 
„bonuri de livrare”, lombardabila la Reichsbank şi valabile ce] mult 
6 luni, termen în care trebuiau numai decit rambursate din impozite 
sau consolidate pe termen lung. Paralel, înarmarea trebuia continuată 
numai din împrumuturi pe termen lung, 

Este greu de ştiut cite „bonuri de livrare" s'au emis de atuneli, 
Știm că din tabelul emisiunilor în valoare de 55 mil'arde RM, în pe- 
rioada 1 Aprilie—39 Decemvrie 1988, 75 miliarde RM, erau împru- 
muturi de Stat. Bănuim însă că valoarea acestor bonuri a depăşit cu 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mult granitele impuse la 1 Aprilie 1038 deoarece, „Der Deutsche Vol- 
kawirt", revista d-rului Schacht, semnalează întrun fel de limbi gren 
inteligibilă pentru profani, situația delicată creată prin cheltuieli 
extraordinare. De altă perto, ln 31 Decemvrie 1958, emisiunea Băncii 
Reichului se ridici În 7,7 miliarde RM, lață de 55 miliarde RM, la 
acea dată, din 1997, - 

Intru cit priveste evoluția preţurilor $i salariilor reale, aceasta 
esto foarte greu de urmărit, deoarece se înregisrează numai preţurile 
oficiale si anume la produse n căror calitate este cu mult inferioară 
aceleia din 1992. Apoi, un indice de preţuri este valabil dacă mărfurile 
înregistrate se gisese în fiece zi, Ori, în Germnania, majoritatea produ- 
gotor curenta, (ouă, unt, ete.), nu sunt de găsit decit în anumite zile şi 
în cantităţi limitate. 

Prin urmare, economia germanii poate fi considerată coaptă 
pentru o inflație deschisă, Există semne monetare fără mărfuri co- 
respunzătoare în circulaţie, deoarece „rmăriurile” se află în depozite 
sub formă de armament. Continuarea este imposibilă, fără a anula 
profitul si a da drumul preţurilor, iar din afară nu se anunţă niciun 
sprijin. Soluţia propusă de anturajul d-rului Funk, era un impozit pe 
capital. Dimpotrivă, „Der Deutsche Volkswirt”, a arătat în nenumărate 
rinduri rezultate mediocre ale acestei măsuri și dificultăţile de reali- 
zare. De asemeni, anturajul d-rului Funk propunea continuarea 
îinarmiărilor prin polite blocate, in timp ce revista drului Schacht, 
propunea limitarea cheltuielilor neproductive, deci a înarmărilor, 
Ideologia de falit al d-rului Hjalmar Schacht, se lovea de o limiti: 
profitul actual. Fostul reporter al lui „ Berliner Tageblatt“, d-rul Wal- 
ter Funk, nu are limite: este un aventurier, Politica externă naționel- 
sociulistă a depăşit posibilitățile economiei germane, Schacht, vrea să 
păstreze aparatul de producţie, sacrificind unele posibilităţi ale po- 
liticei externe; Punk, sacrifică aparatul de producţie scopurilor poli 
tici externe, Schacht dorea să consolideze datoria flotantă; Funk n 
măreşte, Astăzi, aceasta se ridică la aproximativ 42 miliarde RM și 
nu mai poate fi määritä, Cu 12 miliarde RM, cit va produce ex- 
proprieren evreilor, nu se pot continua înarmările, 

De nceea, drul Schacht, a fost scos dela direcţia Bincii Reicht- 
hui, împreună cu toți colaboratorii säi Aceştia doreau o leşire din 
impas prin limitarea înarmărilor, un împrumut britanie, devalori 
zarta legală şi masivă a mărcii si reluarea expuntiunii după acen: 
Era aplicarea consecventă n metodei falimentului. De ce a refuzat-n 
Cancelnrul Hitier, de vrome ce sa arătat atit de productivă şi de 
vrome ce în Anglia, prim-ministru este d. Chamberlain? Singura ex- 
plicaţie esta că Germania pregătește războiul pentru primăvară. Alt- 
fel, nu ar lua o măsură care va produce o depresiune considerabilă 
în ipate cercurile economice. Numirea d-rului Funk, în locul d-rului 
Schacht, înseamnă abandonarea expansiunii germane în America, ex- 
pansiuna de altfel devenită imposibilă din cauza atitudinei preşedin- 
telui Roosvelt, și concentrarea tuturor forțelor asupra sud-estului 
ruropean, Înseamnă continuarea înarmărilor pe bază de inflaţie di- 
reciä, neplata cuponului extern, şi poate impozitul asupra capitalu- 
i a aa perspectiva războiului imediat poate explica această po- 

itică, 

La 18 Ianuarie sa încheiat cariera d-rului Hjalmar Schacht. 
Tehnica falimentului şi-a epuizat toate posibilităţile, Numai războiul! 


poale masca oceanul de mărci în care începe să se cufunde economia 
germană., 


ANDREI ŞERBULESCU 


N, Dărăscu: Târg 


G. Petrașcu ; Interior 


‘IS 
1 n3sadod 

Y2 

naio 


[ozpad : pmu T 


Eust. Stoenescu : Portret 


= p 
- 


Sage * îi 
4 vi 
d 7 
LA 
în 5 
Li É 
5 - 
{ 
r E 


Un frumos exemplu de solidaritate profesională l'a ate Ea bA 


ae nhf n E ti i 
Ci s z; 263 a g 
i ni fit iai poii i 
H aii aapi ţi 
sera iz ilie gann și 
Senn uij Erbia «i 
a 
igl Fi bi i | E LEI ACE Hi i 
i ba n 


102 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


criterii decit cele estetice — îl proclamau sfirşit, erau mai plini de 
viață, mai activi, mai productivi ca ori cind. Cunoscătorii o ştiau 
ca şi cei care urmăreau de aproape mişcarea plastică dela noi. Era 
insă necesar să se arate şi altora, celor de bună credinţă, însă poate 
nu tocmai în curent, că pictura noastră are alt prestigiu, alt nivel şi 
alte preocupări decit cele ce sar fi putut deduce din spusele și din 
operele acestor scribi de ocazie şi artişti de duminecă. Așa sa născut 
asociatia Arta i 

Prima expoziţie, a cărei amintire este vie încă în memoria tu- 
tulor, a avut loc în primăvara trecută, S'a terminat cu unul din acele 
succese complete, rare în viața artistică dela noi. Confraţi, expozanţi 
şi public ne-am găsit cu toţii entuziasmați în fața aspectului verita- 
bil ai piclurei noastre contemporane, așa cum el reeṣea din tablou- 
rile calor mai mari artisti actuali, şi nu aşa cum îl cunoştearm din 
operele celor, pe cari îi favorizan protectori cu trecere şi o presă in- 
teresatii, Și cum această manifestaţie coincide aproape cu marea re- 
trospectivă în cinstea lul Grigorescu, ușa de strălucit organizată de 
Cioflee şi de Steriadi, se simţea, de oricine si dintr'o dată, legătura 
intre trecut și prezent, creştea încredoreu în forțele ascunse dar ade- 
vărate ale rominului, 

Cea de a doua expoziţie a Artei a fost luna aceasta, Ea întrece 
așteptările noastre, constitue după părerea multora, cea mai înaltă şi 
mai reuşită manifestare a picturii romineşti actuale, dela răsboiu în- 
coace, La constiinta profesională a fiecărui artist sa adăugat dorinţa 
de a se intrece pe sine insusi, spiritul de emulaţie faţă de ceilalţi ca- 
marazi, certitudinea că pe umerii fiecăruia se sprijină azi tăria seoa- 
lei noastre. In adevăr, cu excepţia lui Pallady și a lui Ressu, toţi cel 
mari erau prezenţi. Nu cra numai vorbe, pentru fiecare din ei, de a 
se menţine, sau chiar de a veni cu opere care să insemne un progres 
înţă de trecut; ci de a arăta că arta romină îşi merită locul, pe care 
a inceput să-l ocupe În mişcarea contemporană, europeană. Și ori 
unde ne aruncam ochii, în cele două săli încăpătoure ale Fundaţiei 
Dalles, ne intimpina una din acele bucăți bine chibzuite, conştiincios 
studiate, fruct al maturității unui talent şi onoarea unui artist. 

Dăriscu aducea rezultatele experienței sale dobrogene, în donă 
mari compoziţii și intro mulţime de tablouri mal mici, luminoase 
limpezi, pictate cu dragoste, în care avintul şi verva, pe de o parte 
reflecția și știința n tot calcuiatoare, pe de alta, simțeau de o po- 
trivă, inimi caldă şi cap rece, cea mai bună rețetă cînd ai talent — 
şi Dărăscu este din belşug datat — pentru a face o lucrare durabilii. 
lar desenurile sale din Marsilia, slab acuarelate, ceva mai vechi, sint 
modele da ingeniozitate, cele mai vii şi mai proaspete notări ale mă- 
rii, ale cerului, ale mulțimilor ce furnică în porturi, pe care le poţi 
închipui, 

Despre Isar uta spus de curind părerea. Aşi ține numai să 
adaug căi mai toată contribuţia sa la expoziţia Artei na figurat la 
cea proprie, din luna trecută. Sunt deci aproape numai opere noi, 
care se adaugi astfel recoltei artistului de anul acesta, an cu deose- 
bire fertil, 

Panoul lui Potrascu ocupă fundul sălei, te Intimpină dela in- 
trare și e cu totul demn de reputaţia marelui artist, Acuarelole din 
încăperea primă dovedesc aceeaşi preocupare de culoare şi de atmos- 
feră pe care lo cunoaştem, Într'o materie însă cu mal puţine posibi- 
iități de a fi tratată cu subtilitatea de sentiment și cu sensualilatea 
pe care ne-am obicinult s'o intilnim în pinzele lui Petrașcu, 


` 
< 
A 
kj 


CRONICA PLASTICĂ 103 


3 
; 
3 
e 
3 


Gata, niretik în ) lor, dar îmbrățițindu-l în întregime, așa 
} . scopu aro i F 

cum se intimpla cu Olandezii lui al XVII-lea. Pe unele le-am 
mai văzut, un puternic nud întrun , misterios, în lumina cta- 
merei, înconjurat de o atmosferă subtilă, de poezia penumbrei, operă 
care, pictural, este una din cele mai valoroase ieşite din Sae pes Pe- 


Intr'o gamă ceva mai deschisă, altminteri este de observat că ar- 
tistul, în ultimul timp, şi-a clarificat mult paleta, nu numai în inte- 
riourele „albe“, dar chiar în cele pe care le-am putea numi aurii. 
Două din ele, apartinind unul primei, celălalt celei de a doun din aceste 
categorii, pot sta alituri de operele celor mai mari artişti contempo- 
rani, Sentimentul, facturas, armonia culorilor, raportul valorilor, to- 
tul este ceea ce trebue să fie. Ele n'au nici una din acele întuşiri stri- 
gătoare, care pot interesa o bucată de vreme, dar caro devin apoi su- 
părătoare, ea anume parfumuri prea tari, Din fiecare din ele se des- 
prinde ceva insinuant, care ne prinde nervii, ne captivează sufletul, 
ne robeşte pentru totdeauna. Putem să le ținem subt ochi toată viaţa, 
siguri fiind că multumirea ce ne procură nu se va stinge. Printre na- 
tarile moarte, de asemenea, destule lucrări preţioase: un buchet de 
Mori întrun vas (flori efreiumărese), citeva în care străluceşte arama 
unor căldări, fructele şi vasele, pictate cu dragoste, cu cel mai desă- 
virsit rafinament. 

Stefan Popescu n trimis mal ales peizagii: vederi dela noi, din 
sudul Franţei, din Veneția. In fiecare din ele se poate remarca insu- 
siren esenţială a acestui artist, acea de a fi just, de a pleca dola un 
motiv precis în toate detaliele lui, oferindu-ne totuşi mai armonioasă 
en linii, ca forme, ca raport între umbre și lumini dintre compoziţii. 
In Valèn Bistriţei, la Munte sunt vederi tipice rominesti. Nu numai 
că nimic ma fost suprimat din ceva ce artistul a avut înaintea ochi- 
lor, dar el n ajuns să ne evoace pint si ora precisă cînd motivul a 
fost pietat. Si totuşi, în fiecare din ele n pătruns ceva din sufletul mu- 
torului, ca să ne dea acea impresie de calm, de mulțumire. de poezie 
n naturii, caro fac din ele opere semnificative ale sensibilităţii ro- 
mineşti, In vederile din Veneţia, de asemenea, apar acele notări asa 
de preţioase ale atmosferei, ale arului încăreat de vapori de apă, ¢- 
rurile așa de prodigios de exacte, fără si mai vorbim de decorativul 
motivului, de arabescul plăcut al liniilor, mai ales acolo unde apar 
bărcile cu pinze, Frumoase de asemenea acele vederi din sudul Fran- 
tei, în atmosfera de data această uscati a Mediteranei, cu jocul subtil 
al soarelui pe casele roze, pe copacii viguroşi, de un desen m stral. 
pra apea prea acuarelele și desenurile, cînd Hber tra ate, în 
citeva pete viguroase, de o rară preciziune, cînd mai . 
gerind detaliile arhitecturilor pE aran a ce sa rieka ipani ori 
curat, transparent, pe care se mişcă nori uşori. 

Steriadi şi de data aceasta ne procuri aceeasi imensă 
însoţită de un mare regret. De sigur ursitoarole există, cele rep 
şi cele arţăgoase, caro persecută pe sărmanul muritor. Steriadi este 
cea mai bună dovadă despre aceasta. Numai aşa se poate explica pe 
de o parte splendoarea pinzelor sale — căci nu există un alt termen 
ca să le calificăm—graţia lor, frăgezimea lor, seriozitatea şi ştiinţa de- 
săvirşită cu care sunt pictate, cînd în stilul vaporos și uşor, în ma- 
niera unei acuarele, cind în cel puternic, însă totdeauna fin, pe de alta 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


acea lipsă de grije a artistului, care il poartă uneori pe toate căile, 
numai pe cele ale picturei nu, şi care-l face si-şi plardă un timp aşa 
de preţioa, să ne lipseasch, pe noi și arta, de atitea opere remarcabile, 
Viata lui, pentru cine o cunoaste, este o succesiune de perioade, uneie 
în care so cheltuieste aproape inutil, în acţiuni care-i aduc plăcere, 
dar în care pictura este lisată la o parte, altele de activitate febrilă, 
în vremen cărora pinzele bune se succed cu repeziciune, toate de ca- 
litatea celor pe care le vedem în expoziţia de acum. Noroc că, spre deose- 
hire de alţi pictori, carnetul de schiţe nu-l părăsește niciodată, Cu 
verva-i cunoscută, în citeva linii, el fixează o scenă, prinde fizionomia 
unui om, cînd ironic, însă cu simpatie, ca în portretul lui Focillon, 
cind miscat, tremurind de emoție, ca în cel al lui Enescu. 

Panoul Imi Stoenescu este concluzia admirabilă a expoziției. Trei 
portrete, unul mai complet şi mai interesant decit altul, piese de 
adincă analiză psihologică, dar şi modele de gust si de rafinament 
pictural. Cel din mijloc, un portret de femeo, este poate printre cele 
mai bune lucrări iscălite de artist. Capetele de studii, în vederea cine 
stie cărui portret, sau concluzii după cine ştie cite şedinţe, pictate cu 
verva acinteatoare à lui Stoenescu, nudurile, buchetul de flori, vede- 
rile din Veneţia, naturile moarte, în special Lampa albastră, copilul 
la masă, completează panoul, întregesc ideer ce trebue să ne rămină 
despre artist. Cè ne impresionează, alături de acel brio al execuţiei, este 
economia cu care tratează fiecare din lucrările sale, T) simţi prins de 
interesul pentru subiect, cintirindu-l, aşa cum se ehtăreşte un ad- 
versar, Înainte de a începe lupta, încordindu-şi puterile; iar cind a 
ajuns să ştie cu ce are a face, cînd şi-a fixat felul de tratare, totul este 
executat numai în elteva trăsături fericite, fiecare din ele mergind 
drept la ţintă. 

Am puso și cu altă ocazie; Ce păcat că Pallady si Ressu nu sau 
asociat confraților lor! Bucuria noastră şi, desigur, şi a lor, ar fi fost 
completă de a vedea cit de variată şi totuşi cit de unitară în solidita- 
tea şi seriozitatea ei apare scoala noastră, viizută în operele reprezen- 
tanţilor generației trecute de cincizeci de ani 


In acelas timp cu Arta, n altă asociaţie, „Grupul Nou”, apare la 
Universul. Este compusă din cîțiva pictori şi sculptori cunoscuţi si 
consideraţi printre cel mai buni ai generației tinere ieşiţi din faza 
dibuirilor, talentaţi, cu studii serioase, conştienţi de ceea ce dorase și 
de drumul pe care îl vor urma de acum înainte, după ce fiecare sn 
oprit la un fel de a se exprima pe care Tau ales între multe, ei in- 
tregesc în chip fericit iden pe care ne-a facem azi despre arta noas- 
trä plastică. Ei și ctțiva alții vor duce mai departe făclia, atunci 
cind vor dispare cei din naintea lor. Fiecare din nol s'a putut întreba 
cu oarecare îngrijorare în faţa operelor lor: Fi-vor ci în stare să 
menţină viu şi mare cees ce au moştenit? Esio întrebarea pe cure 
mi-am pus-o și eu adesea, în expoziţiile tinerilor, Niciodată însă cu 
sentimentul cn care am făcut-o acum, după impresia puternică lä- 
sată de cei din Vechea Gardă, de membrii Asociaţiei Arta. In toată sin- 
evrilatea cred că da, Nici unul din ei, afară poate de Lucian Grigo- 
rescu, de Ghiată (eare inai pu aparţine grupului Nou), nu a ajuns la 
o fază, în care să-l considerăm deplin cristalizat, Fiecare va mai evo- 
lua, va ataca noi probleme, va aduce alte soluții. In fiecare însă se 


o CRONICA PLASTICĂ 10% 


simte pe de o parte chemarea, pe de altă seriozitatea pasionată, res- 
artei, teama a erală, pe care 
er ude aju be A yaga In fie- 


care din ei se ghiceşte pe de o parte a fi un ales, pe de alta 
timiditatea în faţa necunoscutului şi a răspunderii 

Am fost acuzat de multe ori că prea fac credit tinerilor, că prea 
te trec cu vederea exagerările, „ rătăcirile, increderea prea 
mare uneari în puterile lor. Se poate. Am făcut-o ori de cite ori mi-am 
dat seama că acestea sunt superficiale şi trecâtoare şi că, îndărătul 
aparenței, se găsea un temperament, o voință, aveam a face cu un ormi 


dacă s'a Inşelat sau nu, şi căruia, o vorbă bună de incurajare şi do 

apreciere îi poale fi de mare ajutor, Nu regret aprecierele mele, ant 

mindria să o Dar chiar de mi sar fi întimplat să nu văd just 

naş regreta-o, Rolul nostru, al criticilor, este să fim coca ce fruncezui 
numeşte des accòucheurs d'âmes, pe lingă cel de a lumina după pu- 
teri, opinia publică. ȘI în grupul Nou întilnim aceiasi varietate În 
unitate ca și la Arta, Unii se remarcă printr'o atitudine obiectivă pini 
la răceală în fața naturii. Ochiul, conformat ca să vadă totul, ca să 
reţie liniile şi nuanțele cele mul juste; mina cn să execute fără un 
moment de ezitare; apiritul ca să domine și să ordone, lar rezultatul 
sint acele desenuri  desăvirșite, printre cele mai bune ce Sau făcut 
vreo dată la noi, în peniță, ale lui Alexandru Moscu, în creion alw 
Adinal Moscu. ANII prin fantezie, prin importanța ce dau culozei asu- 
pra desenului, prin preocuparea de a reinoi maniera școalei noastre, 
cum sunt Paul Mracoviei. Șt Constantinescu, O. Nichifor, Casilda 
Miracovici, din tumultul Parisului, trimite o singură lucrare, un por- 
tuet, Este ceva acid în figura niţel vulgară dar aşa de sugestivă, de 
caracteristică a acelei femei, în armonia de culori cu care este expri- 
mată. Dar ce nterpretare personală, e sugestiva punere în cadru. Sin 
este printre cel mai capabili pictori la noi să rodea căldura unui nud, 
elementul de voluptate aproape animnlică ce radiază din unele trupuri 
de femei. Bucata din expoziţia de acum cu acest subiect este desigur 
printre cele mai reuşite ale sale, 

Un singur sculptor, însă cu nimic inferior colegilor săi pictori. 
Caragea n trimis mai multe lucrări de mici dimensiuni și două ca- 
pete, din care unul, în marmoră, uneste nobleţa inspiraţiei cu un fet 
de tratare care ne duce la maniera unora dintre sculptorii greci, ar- 
haiei. Este una din bunele sculpturi din vremea din urmă, 


GH. OPRESCU 


CRONICA MUZICALĂ 


Nimie nu a putut surprinde mai mult pe un cronicar al vieţii 
muzicale din Bucureşti decit afluența publicului la concertul de mu- 
zică romineaacă din sala Dalles En se datora de sigur interesului 
pe care-l prezintă în principiu orice manifestaţie artistică romt- 
nească, dar mai ales unei propagande energice și a unei generoase 
liberal'tăţi la intrare, E foarte bine că tinerii noştri compozitori nu 
neglijează aspectul practic al contactului cu publicul atunci cînd 
organizează un concert; procesul de maturizare a astfel grăbit şi 
interesul pentru producţia muzicală indigenă sporit. Foarte inte- 
resantă gi promițătoare această producţie: programul a începui cu 
patru schite pentru piano de M. Andricu, în interpretarea d-nei 
Irina Lăzărescu, In deplină maturitate a talentului, stăipinind cu 
mâestrie meşteşugul scrisului, ajuns încă de mult la ceea ce riv- 
neşte orice artist creator, la stil şi personalitate, M. Andricu este 
unul dintre puţinii nostri compozitori care de-alungul unei activităţi 
din cele mai fecundo, a rămas credincios idealului său, şi onest, 
sincer în felul de a1 exprima. 

Cele patru schiţe cu toate inovațiile lor armonice şi ritmice 
care so insi insă pustate fără vreo dificultate la prima audiție, nu 
alterează cu nimic fondul lor de inspiraţie popular romineaseii, 
D-na Irina Lăzărescu, pianistă cu degete abile şi muzicalitate înțe- 
legătoare, a exprimat cu succes farmecul acestor piese, 

Compozitorii care au urmat pe program fac parte din cate- 
goria acelor foarte tineri, de aceea în aprecierea lucrărilor lor tre- 
bue ficută partea nu numai a realizărilor, dar şi a făgăduelilor, 
Cam în aceasta din urmă trebue situat un „trio cimpeneze” pentru 
pian, violină și violoncel, de 1. N, Buicliu, E posibil ca pentru com- 
pozitor acest trio să fi fost un excelent mijloc de „a-si face mina”, 
dar pentru ascultători nejustificata lui lungime a fost cam ohosi- 
toare; şi poate nu atit lungimea propriu zisă, cit impresiunea de 
lungime provocată de rezistența la dezvoltare a materialului tema- 
tic „cimpenesc”, dar care nu a împrumutat dela florile cimpului 
decit modestia lor, E surprinzătoare la un compozitor tinăr atita cu- 
minţenie şi ati respeti gcolăresc pentru procedee muzicale care sunt 
de mult aşezate în muzeul de untichităţi al acestei arte. Toate acestea 
insă nu micsvrează cu nimic hămicia neobosită cu care d-nii Virgil 
Gheorghiu (pian), V. Boniş (vioară) și 1. Boniş (violoncel), au umblat 
drumurile bătute pe care i-a purtat d, Buieliu. 

Foarte isbutite şi gustate de publie nu fost ledurile d-nei Hilda 
Jerea, pe versuri de Bacovia şi Arghezi, Dacă nu am fi stiut că d-na 
Jerea este eleva maestruiui Jora, am fi ghicit-o aseultindu-i cinte- 
cele. Tinăra compozitoare, distinsă cu premiul R. Cremer pentru 
aceste lieduri, a avut perfectă dreptate să-și aleagă modele atit de 


CRONICA MUZICALĂ 107 
frumoase; indeminarea şi sensibilitatea, „muzica se supra- 
pune versului ar fi constituit o adevărată revelaţie... dacă nu ar fi 
existat modelele; dar influența unui mabsiru la inceputul unei ca- 
riere artistice este în cele mai bune tradiţii, e regula chiar, și foarte 
puţine au fost ile. D-na Jerea se situează ln SA emma 
încercare de evadare. de pildă pe versuri care să nu fie de Bacovia, 


Arghezi sau Adrian Maniu. Sa s 

Audiţia s'a Incheiat cu concertul de cameră pentru coarde, su: 
flători și pian a d-lui Matei Socor, care ne-a transportat de pe șesul 
Dunării în plin ncoclasicism occidental, Nu putem și cit de autentică 
poate fi In un linăr compozitor nevoia de a urma această cură de de- 
sintoxicare care s'a făcut simţilă în apus după un vast abuz de im- 

reslonism, expresionism 3. a. m, d, dar vom sublinia simţul propor- 
fioi şi soliditatea construcţiei, utilizarea abilă n timbrelor şi a con- 
trastelor, un foarte isbutit „marş funebru”, o neaşteptată Incursiune 
în grotesc şi o excesivă predilecție pentru stilul imitativ, O a doua 
audiție a acestui septet ar lămuri unele nedumeriri și ar uşura sepa- 
rara griului de neghină, D. Socor este fără îndoială un talènt fnzes- 
trat cu tot ce trebue pentru a reuşi În cariera de compozitor şi aştep- 
tām cu o curiozitate încrezătoare să aflăm ce ar avea de spus cind 
se va aşeza (dacă o va face vreodată!) cu toato darurile sale în cli- 
matul muzical ruminesc. 

La Atheneu, maestrul Bernardino Molinari a fost pentru a patra 
oară oaspetele Filarmonicei, dirijind un program dintre cele mai in- 
teresante, închinat în cea mai mare parte muzicei italiene. Vechii 
maeştri, peste care o nedreaptă uitare a stăruit prea mult, sunt readuşi 
la viaţă şi vitalitatea lor e confirmată lu fiecare nouă „reinviere”. Ast- 
fel „larna”, un tablou simfonic din ciclul „Concerti degli Stagioni" 
a marelui Vivaldi, a înviorat sala cu muzica el limpede, sănătoasă 
robustă. Dintre compozitorii contimporani și în primă audiție la noi, 
maestrul Molinari a dirijat „Canto di Palude“, de Rosselini şi „Sim 
fonta Italiană”, de Giovani Sulvinucei. Amindouă, lucrări cure se as- 
cultă cu mult interes şi care cer pentru deplina lor realizare un mare 
meșteșug în dozarea şi gradarea efectelor de orchestră, „Canto di pa- 
lude“, este un tablou simfonic tratat impresionist care evocă cu o maro 
putere de sugestie, tristețea și dezolarea mlaştine: otrăvitoare. „Sim- 
ionia italiană” care se desvolii intro singură mişcare, este o pagină 
străbătută de o energie elocventă care se ridică pină la violența de- 
vastatoare, pentru a încheia însă cu o concluzie formă, dar ponde- 
rată, totul de o neaşteptată actualitate.. politică. Incununarea con- 
certului a fost însă | mari simfonie de Respighi „Pini di Roma”, lu- 
crare bine cunoscută publicului nostru şi pe care maestrul Molinari 
ră Sire ca şi altădată cu o vigoare tinerească și cu magistrală au- 

ta 

Se intimplă uneori ca dirijori străini, prea puţini la curent cu 
viața noastră muzicală și lipsiţi probabil de sfaturile unui informator 
competent, să se prezinte cu programe care li pun din capul locului 
în situaţia de loc uşoară de a însufleţi lucrări ajunse, pentru publicul 
nostru, la punctul de saturație, impunindu-l în felul acesta compa- 
rații greu de susținut. D. Eugen Jochum, capelmalatru la Hamburg, 
a dirijat la Atheneu Till Eulenspiegel şi simfonia a V-a de Beethoven! 
Evident, le-a dirijat în bun sef de orchestră, respectind stilul tra- 
dițlonal a acestor inuzabile capodopere, dar merita oare programul 
osteneala unui import artistic? Nici contribuţia d-lui Konrad Han- 
sen, care a executat cu virtuozitate, dar fără deosebită strălucire, 
concertul pentru pian în si bemol major de Brahms, nu a putut Im- 
bunătăţi situaţia. 


| 
A 
S 
N 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Alteineva a susținut prestigiul artei şi mai ales a meșteșugului 
rman În seara aceea: cintăreața bine cunoscutii, Adele Kern, care 
faca rolul Suzanei din Nunta lui Figaro la Opera Romină. Se poate 
spune despre arta Adelei Kern, că este triumful spiritului asupra 
materiei, căci materialul el vocal nu are, sau nu mal are, nimic ex- 
cepţional; lucrul e mai ales adevărat la sunetele medii și acute emlise 
„forte“; în schimb cind sunt emise „piano“, ele sunt Minunat tirn- 
brate, pline de o nesfirşită poezie și de o puritate de cristal, Unde 
insă Adelo Kern apare ca ọ mare artistă, este în felul în care îşi 
stăpineşte și slie să-şi întrebuințeze glasul. Inegalitatea în registre 
se uită aproape și-i este iertată, pentru perfecțiunea tehnicei vocale. 
pentru sensibilitatea şi Intelegerea el muzicală care ij permit să 
realizeze egal de fericit virtuozitatea unei arii din Fledermaus, duioşiu 
unui cintec popular, ca „Maria auf den Berge", emoția discretă, pro- 
fundä sau glumeaţă a unui lied de Brahua sau de Wolff. Ca artistă 
de operă, reputația Adelei Kern e de mult statornicită; la desävirgi- 
tele ei calităţi muzicale și compensind în bună parte insuficiența vo 
cală, se oag as jocul e! vioi, spiritual şi tineresc, temperat de un gust 
sigur care o fereşte de orice exces sau insistenţă. 


Tot la Opera Romină a avut loc prezentarea baletului „Nunta 

în Carpaţi”, datorii compozitorului Paul Constantinescu şi destinat a 
fi reprezentat la New-York, în cadrul expoziției universale din primă- 
vara anului acesta. Subiectul baletului e ultima expresie a simplici- 
taţii: e vorba de o nuntă țărănească, care nu se deosebeşte cu nimie 
de orice altă nuntă din satele noastre; joacă fetele, joncă flăcăii, mirele 
şi mireasa, nuntașii, după care toată lumea sẹ aşează la ospăț, mä- 
nincă, închină, ciocnesc şi apol iar Joacă. Flicăul care iubeşte mi- 
reasa, dar nu à fost pe placul soerilor, e trist, şi tristețea lui răzbate 
din cind în cind prin veselia generală, dar fără a schimba cu nimic 
ritualul jocurilor care insotesc o nuntă rominească. Dela o vreme 
(cam 40 de minute), jocul încetează, oaspeţii, după o ultimă urare de 
bine, pleacă; pleacă şi făcăul, trial, cu țiganii după el, cintindu-i de 
jele, şi însurățeii râmin singuri în casa lor, Nunta s'a sfirşit. 
9 In cadrul acesta atit de simplu, de adevărat și lipsit de orice prè- 
tenţii, Paul Constantinescu a compus muzica, însăilind elemente de 
folklor romineae, cu teme personale, contopindu-le întrun tot unitar 
şi închegat, cure se găseste deopotrivă de departe şi de „documentul 
pur şi de odioasa muzică convenţional „populară”. Cu perfect bun 
gust, evitind orice efect uşor, humnrul condeserndent ca şi sentimen- 
talismul suspect, muzica evocă și păstrează mereu vie în urechea as- 
cultitorului, veselia sănătoasă și aspră a jocurilor noastre ţărăneşti. 
Dansurile se succed aproape fără întrerupere; în primul tablou vedem 
desfășurindu-se nunta afară din casă (jocul zestrei, jocul fectorese), 
apoi nunta în casă (de trei ori după masă, horă, hora miresei, jocul 
nevestelor, ca la Breaza, Ursărcasca şi jocul feclorese); tablourile se 
leagă printrun intermezzo muzical, iar printre jocuri se strecoarii 
cintece de chei şi de jale, 

In toate compoziţiile lui, Paul Constantinescu s'a arătat un în- 
drăgostit al cintecului cure a luat ființă sau a continuat să viețu 
iască pe pămint romîneae, In leduri, în muzica simfonică (suită ro- 
minească, patru fabule, suită cătănească), în operă (O noapte fur 
tunoasă, după Caragiale), în muzică de cameră (sonatina pentru 
vioară şi pian), în ultima lui lucrare „Nunta în Carpaţi”, Paul Con- 
santinescu a plecat întotdeauna dela ambianța, dela spiritul muzi- 
cei populare romineşti şi apoi pe cărări pe care şi le deschide singur 
şi care nu l-au dus niciodată în apropierea oraşelor sau peste hota. 
rele ţării, Peisajul muzicei lui e rominesc și e impregnat din ce în ce 
mai mult de factura unui stil personal. Orchestrator abil şi ingenios, 


as CRONICA MUZICALĂ 109 


umor dată 
cină vrea şi cind treb el nu depăşeşte vreo 
nirun exces de bogăţie sau de borut ampin pe care 
ec e aderenţa muzicei lul ta sinătoase 


Nu mai puţin rm. sur ni pd: rii n ait a i aE 
i in atilizarea pe ca PO Say ' 
gr heine e m regi eine datorite d-lui Mac Constan tinescu. uda 
Sub conducerea muzicală a d-lui G, Geor „atit de in si 
a conduce cu verva şi chidura tempe său aceste jocuri, 
„Nunta din Carpaţi” e sortită, credem, să aibă un ae, spc 
la New-York, unde va înfățișa un aspect al talentului și pai 
ti în cees ce au ele mai specific, mal nealterat 


autentic, 


R. GEORGESCU 


CRONICA DRAMATICĂ 


CATON THEODORIAN. — ZILE SENINE. 
VISUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ. 


Teatrul e a artă care subjugă. E foarte greu să păstrezi în acest 
mediu indiferența pe care ţi-o ingădue romanul de exemplu, sau 
sculptura. Nu cred că există oameni de teatru placizi. Este ceva fas- 
cinant în meseria aceasta, atit de puerilă prin Spaimele ei exagerate 
şi prin bucuriile ei violente, şi unele şi celelalte la fel de trecătoare, la 
fel de inutile. 

Ce mi s'a sir: totdeauna emoțţionant în Caton Theodorian a 
foat dominanta lui dragoste de teatru. Era un om aspru, rece şi min- 
dru, care luber teatrul cu nu ştiu ce pasiune implacabilă, Intreaga lui 
viaţă de scriitor şi da om a fost absorbită pină la moarte de această 
pasiune, 

„Pină la moarte“ nu e un cuvint exagerat. Nu mai departe de 
cit în Octomvrie trecut, deşi grav bolnav, deşi în aşteptarea unui 
sfîrşit, care de pe atunci devenise inevitabil, urmărea noua stagiune 
teatrală cu o curiozitate de neinteles, Era ultima legătură cu viaţa, 
la care nu pulea să renunţe. Dacă mi-e îngăduit să o spun, a încercat 
de citeva ori să vină la „Jocul de-a vacanța”, într'unul din matineurile 
i Joi din de Simbătă, deşi o ieşire în oraş depășea cu mult ultimile 
ui puteri, 

Puţină vreme după premieră, mi-a transmis a cerere de înscriere 
în S. A. D, R cerere pe care o dictase vorbă cu vorbă, meticulos, 
atent, cu formule protocolare, care mă făceau să surid atunci şi la 
care mă gindese cu sinceră emoție astăzi. Nu înțelegeam cum se poate 
da alita importanţă unei asementa copilării şi mă întrebam de unde 
lua Caton Theodorian energia de a intoarce privirea lui aproape 
stinsă, spre aceste lucruri fără sens. 

Fără sens, le puteam considera noi, pentru care teatrul — din 
punct de vedere scriitoricase — este un divertisment, o pauză, un mo- 
ment de odihnă sau cel mult o Spera, la care s'ar fi putut nici să 
nu mai revenim, Pentru Caton Theodorian însă teatrul era totul. 

La moartea lui ar fi trebuit poate să vorbim despre opera pe 
care o lasă, despre piesele lui, inegale de sigur, dar mareind un mo- 
ment în literatura noastră dramatică. Sar fi cuvenit de asemeni să 
arătăm în ce largă măsură spiritul lui de organizare a ciștigat în 
favoarea autorilor romini, anumite poziții ce nu se mal pot pierde. 

Dincolo însă de aceste merite, rămine zbuciumul naiv al acestei 
pasiuni de teatru, care nu se explică prin nimic şi care va fi totdea- 
una o frumoasă şi uneori tristă copilărie. 


i CTN CP a 


- 


CRONICA DRAMATICĂ Nr 


Teatrul liber este pe cale-de a deveni un adevărat „sturio”, dacă 
slegem un teatru de ente : : 
ri Fira optimile tară vedete, şi mai ales fără un ai ere e 
mat, care să-si impună arinj S soy părea ra e, = piară 
coasă, teatru) acesta, porta S i “a comedie de Claude 
„Mama“ lui Karl Capek, ni se oferă o e 
SE g ornamente ce este desigur o totodată aie de! pad ea Fri 
o comedie atit de subțire, rai ia z eee dela dramă la 
A broschoje și în orice caz fär i 
rx en papie interesant În acest š este mai ales regia şi 
interpretarea. Piesa In sine e o comedie sentimentală, zar cu aere 
ușurință delicată, eare dă în teatrul francez ie lucru mr ce 
mai obisnuite. Claude Andre Puget ni-l aminteşte pe Jean soques. 
Bernard, iar „Zile senine” (Les jours heureux) seamănă nu f 
prin atmosferă, dar chiar prin subect cu „Nationale eo 
Mai mult decit textul, pe care il puteam cunoaşte din lectură, am: 
aşteptat direcția de scenă n d-lui Tudor Muşatescu, regisor aero gm 
Un scriitor care la asupră-și montarea unel piese, reprezintă o- 
experienţă de rêgie care merită toată atenția. Liberat de prejudecățile 
meseriei, el are nesfirgit mai multe şanse să vadă just, acolo unde 
ochiul obosit al profeslonistului nu mai poate vedew decit clisee și 
neife. 
pp, D-l Musatescu a fost prezent în tot spectacolul, dar fără ostenta- 
ție. Gesturi, scăderi de voce, nuanţe de lumină, totul träda un om sen- 
sibil care sa identificat cu textul și n pus în slujba lui nu numai cali- 
tăţile actorilor de care dispunea, dar şi defectele lor, Nu totul a fost 
excelent în Jocul interpreţilor, dar nimie n'a fost strident. Poate că 
d-ra Beate Fredanov este o actriţă prea sigură de jocul d-sale, intrun 
ansamblu al cărui cusur, dar şi farmec, este siingiăcia, £ 
intr'un rol şters, liniştit, aproape de plan secund, dar ascunzind. 
un filon de emoție, care ln ultima läsare de cortină va deveni evi- 
dentă, d-ra Clody Bartola a fost remarcabilă prin discreție şi prin stă- 
pinire de sine, De cițiva ani de cind joacă, e prima oară cind ne con- 
vinge de vocațiu d-sale pentru teatru, 


„Visul unei nopţi de iarnă” esta o comedie consiruită pe o situa- 
tie neplnuzibilă, pe caro o refuzi în bloc, dar eşti obligat so accepti 
dela scenă la scenă, dela incident la incident, | 

Poate că arta omului de teatru este tocmai această putință de a 
face plauzibilă In detalii o situație falsă în total, 

Un romancier glorios, bogat şi blazat care se căsătoreşte cu o 
vinzătonre de prăvâlie, zece ore după ce a cunoscut-o, este un subiect 
imposibil. 

Nici intrun roman de ep grătar nu se poata imagina ceva 
mai sentimental, mai idilic și mai neserioa, 

Totuşi, plecind dela o astfal de situaţie, d. Mușatearu serie o co- 
medie vie, cu tipuri variate (chiar dacă po „ convenţional tea- 
trali), cu o miscare neîntreruptă, fără căderi, firă ezitări. 

Totul esta văzut direct, notat precis, spus convingător. Deşi auto- 
rul se lasă prea mult amuzat de replici (în aga măsură, incit pentru o 
replică bună, ar sacrifica un moment dramatic), ritmul piesei este con- 
tinuu, incidentele suni articulate 

Imi aminteam, văzind piesa d-lui Muşatescu, de un cuvint al 
unui romancièr francez, care nu de mult declara intrun interview că. 
teatrul Îl tentează foarte mult, dar că nu găseşte subiecte. 


112 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Este în această declarație aproape o definire prin contrast a omu- 
lui de teatru. Un adevărat „om de teatru” găsește pretutindeni su- 
sau cel puţin pretexte, El vede scenic lucrurile. Nu este fapt cit 
de mărunt care să nu poată fi tradus în limbaj teatral şi utilizat în ca- 
“rul unei plese. j 

In privința aceasta, d. Mușatescu are o adevărată virtuozitate, 
nr de loc mecanică. Este o voe bună în scrisul său, o lipsă de efort, o 
usurinţă naturală, care mau fost uzate de meşteşug şi sau păstrat cu 
toată spontanietaten lor dintii. 

Teatrul dlu! Muşatescu nu-si propune obiective prea înalte, dar 
atitea cite-şi propune, le atinge cu simplicitate, cu bună credinţă, cu 
un humor onest, care ar merita să fie ținut mai mult în seamă, decit 
aparenta bădărănie a eroilor săi de mabala, Ar trebui observat că nu 
există în comediile d-ln: Muşatescu (nu vorbeac desigur despre locali- 
vările sale, de multe ori regretabile), niciun fel de trivialitate. Gluma 
obscenă nu face parte din armele sale, Ar trebui poate dimpotrivă să-l 
reproșăm anumite excese idilice—supărătoare pe alocuri gi în ultima 
piesă. Humorul său este cordial, de treabă, direct, fără aluzii, tără sub- 
înțelesuri. 

Deși piesele sale au o atit de marcată culoare locală, ele îmi 
amintesc de Henri Duvernois, tocmai prin acest spirit de îngăduință 
ironică şi emoţională pentru oamenii simpli, pentru medicul mic bur- 
phez, pentru bătrinii maniaci, pentru fiinţele resemnata şi comice- 


„Visul unel nopți de iarnă” a dat pe scena Teatrului Comedia 
un spectacol de calitatea textului, 

E drept că d, Vraca a jucat fără convingere, dar—chiar dacă nu 
aceasta i-a fost Intenția—răceala sa puţin nepăsătonre a servit rolu 
lui, căci l-a făcut să nu se angajeze cu prea mult elan, într'o situaţie 
pueriiă. 

D-ra Leny Caler este în schimb o actriţă care nu se desolidari- 
zeată de rolurile sale. > 

A jucat-o pe mica vinzătoare de magezin, cu un devotameni, eu 
o emoție, cu o sinceră dăruire, care nu ne lasă s'o uităm pe Tessa, de 
exemplu, dar care arată tocmai în distanta dintre roluri, bogăţia re- 
surselor šale je expresie. Există un anumit fel de inpenulitale igesturi, 
inflexiuni de voce, tăceri, încruntări), pe care Îl regăsim as pe di- 
verse scene, în jocul atitor actrițe, și care nu e decit repetarea poete 
inconștientă, dar nu mai puţin obsedantă, a jocului d-rei Leny Eal F, 

D-na Nelly Sterian intrun rol de curtezană şi oarecum femeie de 
lume, a schițat cu ironie o siluetă de frivolitate gilăgioasă. Este una 
sn cele mai inteligente si mai rău întrebuințate artrite din trupa 


“Teatrului Naţional, De ce? 
MIHAIL SEBASTIAN 


SCRISORI DIN LONDRA 


PREDICA DELA WASHINGTON, 
DELA MÜNCHEN LA ROMA. 


Mesajul Președintelui Roosevelt pentru deschiderea sesiunii a 
76-a n Congresului, la 4 lanuarie, poate preocupa nu numai pe cons- 
ționalii săi şi pe cel ce formează lumea anglo-saxonă, ci pe ari şi ce 
om care încă mal năzueşte să cugete, de ori și ce rasă şi credinţă ar 
fi el, fie că e aproape strivit sub teascurile dietaturii, ori Incă se mai 
poante imbăta de licenţele libertăţilor, 

Dacă se ponte vorbi de o hereditate morală și religioasă, atunei 
acest mesaj este însăşi vocen fondatorilor comunităţii americane din 
Statele de nord: „Statul este corpul, religia este sufletul”. Un stat care ` 
nu este aşezat pe bazele moralei creştine şi pe libertate şi a cărui viaţă 
nu se orientează după miez mar Mintuitorului, nu se putea concepe 
de aceşti fondatari emigraţi din Anglia veacului al 17-lea, în care Pu- 
ritanismul ajuns să imprime caracterul vieții publice nu găsea totuşi 
destulă libertate și toleranță religioasă, 

Ceen ce propovăduieste Preşedintele loosevelt acum, cerea la 
1563, în Camera Comunelor, Speaker-ui (Preşedintele Camere'), Wil- 
liams, Heginei Elisabeta, în imprejurări teribile cind era în joc însăşi 
soarta poporului englez şi cind istoria Europei ar fi putut să ia cu to- 
tul alt curs: „Noi, cei adunați acum aici, cu grije de menirea noastră; 
ne-am gindit că e bine să propunem Majestății Tale ca să zideşti o ce- 
tate pentru a asigura viața poporului şi pentru a opri și alunga pe 
inamicul din afară”, 

„Această cetate să fie aşezată pe temelii puternice şi durabile”, 

„Două porţi să aibă: una să fie de obieciu deschisă, alta în dos”, 
„ȘI, la amindouă, cite doi paznici". „Cetatea să aibă un guvernator 
şi un ajutor al acestuia şi nimic din ceea ce-i bun să nu lipsească din 
ea”. „Numele el să fie „Frica de Dumnezeu”, lar guvernatorul să-l fie 
Dumnezeu Insusi, lar Majestatea Ta să-i fii ajutorul”, „Pietrele cetăţii 
să fie inimile credincloşilor supuşi ai Majestății Tale, iar cei doi paz- 
nici al porţii de obicelu deschisă să se cheme „Virtute“ şi „Inväja- 
tură”, iar cei dela poarta din dos, „lertare” ṣi „Adevrăr”. 

Spiritul Reformei religioase, care era în curs de dărimare a 
vechilor norme de viaţă ale comunității, deschidea acum omului 
orizonturi noi către libertate, Ideea acestei libertăți își avea însă 
originea În domeniul religios Dacă lupta împotriva catolicismului 
a fost atit de îndirjită si de populară în Anglia veacurilor al 1G-lea 
şi al 17-lea, apoi aceasta se explică prin faptul că spiritul popular 
căuta să se elibereze de tutela oprimantă — am putea spune dicta- 

8 


114 VIAȚA ROMINEASCĂ 


= omei. Dar dacă doctrina elisabetană era că Statul şi 
ee pă Petite un corp indivizibil, o însemnată parte dintre ce- 
tățenii englezi care odată desprinşi de ancora neclintit a catolicis- 
mului se avintau acum în largul oceanului cugetării, în ceţurile 
misticismului, căutinu libertatea și împăcarea sufletului in cadrul 
preceptelor religiei creştine, aşa cum şi le putea fixa mintea lor, 
Singurul şet al Bisericii — susțineau cei mai setoși de libertate — 
«ste Mintuitorul si numai cuvintul lui, adică Sfinta Scriptură, iar 
nu legile privitoare la religie, votate de Parlament, trebue ascultate 
cu smerenie şi supunere, Implicit, aceşti posedaţi ai spiritului de 
liberlate religioasă negau autoritatea Coroanei. De accea teribila Lege 
de constringere, dela 1592, prevedea „pedepsirea persoanelor caro re- 
fuză cu incâpăţinare să vină la biserică” pentru a se putea suprima 
această sectă, lar mulţi dintre membrii el erau judecați, osindiţi şi 
spinzuraţi, suferind martiriul întocmai ca primi crestini, Si totuși, 
ei nu se indepărtau da biserica lor şi nu se lepădnu de credința aiiincă 
in libertatea conștiinței şi nu renunţau nici în fața streangului li 
dreptul de a-şi alege singuri pe conducătorii spirituali şi de a-şi or- 
ganiza viaţa publică pe baza principiilor morale ṣi relig'onse, fiind 
cu toţii egali înaintea lui Dumnezeu și n legilor, 

Din cauza persecuțiilor intensificate mai ales după moartea Re- 
ginei Elisabeta și după urcarea pe tron a primului Stuart, Iacob 1 -— 
tolerant faţă de catolici — aceşti sectari emigrează în Olanda, unde 
găsesc destulă libertate. La Amsterdam şi la Leyda, unde comunitii- 
ţile lor prosperau şi se bucurau de binefacerile toleranței religioase, 
ei se simt totuşi nişte exilați, oameni fără patrie și deci în neputinţă 
de a crea o Cetate a creștinismului, aşa precum îl ințelegeuu ei şi 
nici să poată converti pe ace'n pe care îi rocoleau drept „păgini” şi 
robi al păcatului, In Iulie 1620 pornesc spre America o sută și unul 
de Pilgrim Fathers (Părinţii pelerini), pe ajunsa faimoasă corabie 
Mayflower. Acesta este începutul emigrației acelor care căutau o 
nouă patrie a tuturor libertăţilor. Nu porneau întru căutarea pinii, 
pentru a-şi hrâni trupul, ci porneau pentrucă le murea sufletul în ei 
din cauza lipsei dătătoarei de viaţă spirituală, libertatea, Si aceştia. 
au fost aluatul nu numai al spiritului religios al Statelor Unite, dar 
şi al democraţiei, aşa cum s'a afirmat cind s'au pus bazele formaţiei 
politice, care avea să ajungă cea mai formidabilă organizaţie demo- 
cratică din cite a văzut lumea *). 


De aceia, cînd Preşedintele Roosevelt se ridică întru apărarea 
ordinei la care a ajuns civilizația rasei albe, apără în primul rind 
religia şi morala creştină, aşa cum o înțeleg mai bine ai lui, Instinc- 
tul, înainte de toate, îl face să simtă că aceasta este singura bază de 
pe care se poate porni acţiunea comună a întregii lumi anglo-saxone. 

„Religia — spune Roosevelt — relevind omului relaţiile dintre el 
şi Dumnezeu, dă muritorului simţul propriei lui demnități, învățin- 
du-i să aibă respectul de el însuşi si de aproapele lui”. 

„Democraţia, practica poporului de a se guverna singur, este un 
legâmint făcut între oameni liberi pentru a respecta drepturile și 
libertăţile semenilor lor”. 


1) In Viaţa Rominenzeă, Oct, 1927, am mättat cum n evoluat o mizafi 
demnoerațiri americane din sinul eolej religionse, ca e: 


SCRISORI DIN: LONDRA 115 


, eredinţă internațională — sora democraţiei, — 
i a e naţiunilor de wameni de a respecta drepturile şi 
Mbertăţiie altor națiuni de oameni”, 


alteia dintre ele, este greu să se udă caloa 

emo ară omenirea paini 4e Mini Beer meola unas a fost 
completează unu pe aiia — 
atacată libertatea religioasă, atacul a pornit din ceapa eră EN 
democraţiei”, „Unde a fost răsturnată spi yg kecdi pe 
cultului a dispărut, iar acolo unde a dispărut aş niot. Sipi 
buna credință internațională şi rațiunea au făcut loc em ţi hrap 
dente şi forței brute”, „Va veni a vreme — a continuat atace Si 
in viaţa oamenilor, cind «i vor trebut să apere nu numai 

rile lor, dar şi principiile de credinţă şi umanitate, care se ren- 
zimā Bisericile lor, guvernele şi insăşi civilizaţia”, n trucă lupta 
pentru apărarea religiei, a democraţiei şi a bunei credințe dintre po- 

are estè una și aceeaşi luptă”, „Pentru a salva una dintre noeste 

nstituţii vrebue să fim hotăriţi så le salvām pe toate“. „Dacă în 
orinduirea unei sociutăți, religia, democraţia şi buna credinţă între 
neamuri sunt lăsate pe planul cel din urmă, apol în această socio- 
tate nu poate să se alio niciun loc pentru „Principele Pacii”, „Statele 
Unite resping o astfel de ordine socială şi îşi păstrează credința din 
oară a declarat Pregedinteje Rooseveii, în vijelia aprobărilor ge- 
norale, 

Ceea ce trebue din nou accentuat însă este starea de spirit din 
intreaga lume şi sentimentul insecurităţii, cure devine din zi in zi 
mai obsedant. Cu toate sacrificiile, umilințele, renunțările la demni- 
tawa omenească şi lepădareu de angajamente solemn şi de bunăvoe 
contractate, sancţionarea forţei brutale ca supremă lege după care sa 
impune noua ordine în lume — de fapt aceasta reprezintă hotâririle 
dela Munchen — totug Preşedintele Roosevelt constată: „Un războiu 
care amenința să inghită lumea în flacările sale a fost inlăturat, dar 
apare acum, din ce în ce mai lămurit, că pacea omenirii nu este asi- 
gurati", „Pretutindeni se intinde turbareu războaielor militare şi 
economice nedeclarate", „Pretutindeni se ridică tot mai multe, uci- 
gaşele arma militare şi economice“. „Din toate părțile se strigă ame- 
ninţări şi se produc noi agresiuni economice şi militare”, „Furtunile 
care se ridică din afară tot mai puternic, ameninţă cele trei insti- 
tuții indispensabile americanilor acum, ca și în veci pe viitor”, 

Huzia pe cure şi-au făcut-o conducătorii marilor state europene, 
cind au luat fatala hotărire în Meca hitlerismului, la 30 
vrie 1855, cum că marea deslânțuire a forței brutale poate fi oprită 
prin concesiuni $i renunțării — ca şi cind o flacără poate fi stinsă 
aruncindu-i-se tot mal mult combustibil — se transformă ancum 
fulgerător în spaima primejdiéi ponerule, Nimeni nu mai are con- 
ştiinţa că ar fi în stare să stăpinească forţele deslânţuite, Si larăşi 
aberuțiu că un conilici pe care două sute de milioane de oameni 
nautomaţi din Germania, Italia și Japonia lau deslânţuit, printr 
revoluție fără pereche in lume, putea fi localizat prin sacrificarea 
unui mic stat ca Cehoslovacia, apare tot mai evidentă chiar şi pen- 
tru cel mai ignorant in domeniul politicii externe. Aceste Slate, 
care formează triplu alianţă totalitară, nu sunt altceva decit adovă- 
rate lagăre militare prevăzute cu cele mal perfecţionate mașini de 
reducerea distanțelor, de spulberarea orașelor şi centrelor de viață 
omenească, nu put fi silite să respecte viaţa şi avutul altor popoare 
decit numai printr'o puternică asociație a tuturor popoarelor care 
vor să-şi păstreze libertatea. Sacrificarea Republicii lui Masa- 


116 VIAŢA RONINEASCĂ 


k, pentru a potoli setea de expansiune la răsărit, este lot atit de 
abea ca şi cind ai voi să oferi cuiva care rivneşte la casa şi la 
m ta, doar poarta dela curte. Pentrucă Cehoslovacia era într'a- 
a a poarta care Inchidea calea către dominaţia din răsărit şi do- 
vada acestui lucru este completa desordine şi nesiguranță care a pus 
stăpinire pe toată Europa, dela Baltica la apele Adriatice. Și cînd 
NAI. că se mai gäsesc reprezentanți ai statelor mici şi amenințate 
în existenţa lor, care se bucură oficial de ceea ce s'a făcut la Munchen, 
nu te poţi opri să crezi că pre. i avea dreptate cînd căuta să de- 
monsireze că Europa merge rapid către decrepitudine. Roosevelt işi 
dă seama și caută să desmeticească pe oamenii care conduc Euro : 
cum că au spucat pe calea povirnișului, către prăpastia care poate 
or, iga 5 cea ce numim încă civilizaţie. „Lumea şi-a redus dimensiu- 
nile, iar armele de atac nu devenit atit de rapide incit nicio nație nu 
mai poate avea siguranță în hotărirea ei de pace, atita vreme cit ori 
și ce stat puternic refuză si și aducă revendicările la masa unul con- 
siliu”. „Dar am învățat — zice Preşedintele Roosevelt — în ultimul 
timp că supraviețuirea nu ne poate fi garantată prin arme, pentrucă 
ofensiva a căpiitat o nouă sferă de acţiune, ca şi o nouă viteză“. 
„Stim că înainte cu mult de a se produce o agresiune militară, vor 
fi pregătirile de propagandă, <fărimarea legăturilor de bunăvoință, 
stirnirea tuturor prejudecăţilor şi asmuţirea la ură şi învrăjbire”, 
„Și, de aceea am ajuns să ne convingem că democraţiile din lume 
care au teama de Domnezeu și care păzese sanctitatea tratatelor şi 
buna credinţă în transacţiile lor cu alte neamuri, nu-și pot lua riscul 
să stea nepăsătoare, cind se întronează fărădelegea internaţională 
ori şi unde”, „Ele nu pot lăsa necontenit s% se producă acte de agre- 
siune împotriva naţiunilor surori, fără să ridice protestul lor efectiv 
şi nu pot tolera acte care sapă însăși temelia existenței lor", „De 
bună seamă, aceste democraţii trebue să procedeze pe căi practice 
şi pacifice". „Dar — strigă Roosevelt în unanime aprobări — faptul 
că refuzăm să punem mina pe armă nu Insemnenză că acţiunea 
noastră trebue să fir de aşa natură ca şi cînd nu Sar fi produs niciun 
fel de agresiune”, Cuvintele pot fi zadarnice, dar războiul nu estt 
singurul mijloc prin care să se impună respectul onest pentru opiniile 
omenirii”, „Sunt şi alte metode, în afară de războiu, dar mult mai 
puternice și mult mai efective decit simple vorbe, pentru a pune gu- 
vernele agresorilor înaintea expresiunii sentimentelor colective ale 
poporului nostru“, „In tot cazul, putem şi trebue să evităm ori şi co 
acțiune sau lipsă de acțiune care ar încuraja, ajuta și consolida un 
agresor", De sigur, după com am observat adeseori în paginile acestei 
reviste, statele care formau obiectul dominaţiei totalitare au fost ata- 
cate necontenit în însăşi structura vieții lor politice, religioase şi s0- 
ciale. Conflictele de neam au fost aprinse şi alimentate prin toate 
aere ~ isesi Antipa mai totdeauna rolul principal — ciştigin- 
u- 1 elemente indigene care au lucrat apoi 5 Î `. 
zistenței naţionale respective, s AOE E P 
Intr'o atmosferă de confuzie, agitație şi călcare a legilor. oameni 
pentru care Orice poate fi speculat, au făcut din patriotism un adevă- 
rat negoj şi, în acelaşi timp o armă. pentru diărimarea adversarilor 
pe care era destul să-i claseze în categoria opusă patriaților pentru 
a-i putea lovi. „Patriotism is the last refuge of a scoundrel“ (Patria. 
tismul este ultimul refugiu al unul ticălos) spunea vitriolicul si fai- 
mosul dr. Johnson În vremurile de corupţie politică venită de sus, 
din Anglia lui George al III-lea, cauterizind astfel de parazitii naţio- 
Dali care sporesc cu atit mai mult, cu cit igiena morală este mai 
nesocotită. Fără indoială însă că metodele de dărimare a stabilităţii 
interne a statelor care trebuiau vasalizate au reuşit pe deplin, pen- 
trucă ele sunt bintuita acum de vintul anarhiei și sfişiate re luptele 


SCRISORI DIN LONDRA 117 


nterne. „apuna o rezistenți seriousă 
rca Arges net bage îi ae ră: „ Homeopatia IAAP A 
racticatĂ de conducătorii acestor state tu intenția și pie ne rd A 
man area dictatura, nu face certă să şi mal mult org 
iul tru domin k 
pa tere Prosodintetui Roosevelt poate fi însă un Parle sn- 
dot măcar pentru o parte din societatea modernă Ae oriáiii Aayan 
plet intoxicată de totalitarete principii ale negajiei yarar a A 
gotare, a religiei şi care reduc pe om la rolul a ara Sepulsivä 
în clădirea monstruoasă a statului dictatorial, Ori si Sg anpatea 
era metoda jesuitică de a face din individ e rate apărea roci 
canismul unei torpile care să meargă cu viteza © Sade 
inainte şi fără a devia deln ţinta fixată, ca totuşi urmărea reggae 
religios, pe Ingi că societatea era tn, latre ef ir Statul totall- 
feluri pentru a se apăra enter ey 
tar este insă dour mausoleul barbar în care se A menit; 
i , toate fiind născute din libertatea sp 
oa an paoi y pa pre pomi bea urmărit de totalitari este un astfel 
de stat, 


i rnic întreaga 
nglin, cuvintele lui Roosevelt au agitat puter 
non pi praa ni e, abeau Dea 
asocieze în mod 30 şi E neobisnuit: și 
ina exprimată de Roosevelt in mod cu totul neob , 
eter d "Chamberlain a publicat, imediat după ce sa PN: 
t mesagiul, declaraţia: „Nimeni dintre acela care au greaua 
ia i te să rămină neimpresionat dè cu- 
pundere a guvernării nu poate pre ari 
vintele solemne cu care Preşedintele Statelor Unite a siiu pë 
reprezentanții aleşi ai poporului american”, „Aci, pe insulele acestea, 
unde ne dăm seama atit de lămurit că numai prin libertate şi pare 
putem spera să menţinem şi să desvoltăm, pentru noi și urmașii 
noştri, roadele pentru care um muncit de atitea generaţii, sentimen- 
iale exprimate de Preşedinte vor fi salutute ca încă o dovadă de rolul 
vital al democraţiei umericane în viaţa internațională și de cre: 
dința aeestei democraţii în idealul da ordine al pe barce uman", 
Este interesant de adăugat că tocmai în ziua cind se publicau décla- 
rațiile Preşedintelui Roosevelt, congresul tineretului conservator, eli- 
telo intelectuale dela Cambridge şi Oxford, deshătea politica externă 
a d-lui Chamberlain şi vota o moţiune împotriva ei. Congresul acesta 
se ţinea la Londra sub ţia ministrului de comerţ Olivier 
Stanley (fiul lordului Derby) şi atrăgea deosebita atenţie a opiniei 
culte, ca de obicelu ori şi ce manifestaţie publică a tineretului care 
sa pregăteşte și învaţă arta de a guverna. În esenţă, atitudinea con- 
gresului față de politica externă a guvernului britanic, ara aproape 
aceeagi ca şi cea formulată în Mesujul Roosevelt, în ceca ce priveşte 
dictatura şi anarhia pe care a determinat-o această epidemie politică 
şi socială în viața internaţională, Acelaşi sentiment ca cel exprimat 
de Preşedintele Statelor Unite predomină aproape In toate discuţiile 
publice din Anglin, cînd e vorba de situaţia internaţională, dela de- 
claraţiile Arhiepiscopului de Canterbury pină la discuţiile consilie- 
rilor comunali din cel mai îndepărtat sat englez, Cordel! Hull, care 
dă diseursurilor sale un pronunțat caracter de predică si de aceea 
este asculta! şi ințeles — cu şi Preşedintele Roosevelt — de 
lume anglo-saxonă, declara, in conferința dela Lima: „Ăvem Încă 
nevoie de o cruciadă morală pentru mintuirea sufletelor celor mai 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


umili dintre cetățenii noştrii, pentru ca astfel milioane de oameni, 
care trăiesc pe continentul nostru, să poată avea cea mai mare po- 
sibilitate de a-și servi țara, compatrioţii! lor şi pe Dumnezeu”. „Unii 
cred că lumea se reazimă pe forță”, „Noi, aici, pe acest continent, 
utem desminţi această doctrină”, „Acum aproape două mii de ami. 
Domnului a clădit un imperiu pe iubirea de aproapele şi el 
durează fără sfirsit" Atit de puternic este sentimentul religios la 
baza întregii vieţi anglo-saxone. încît este uşor de înțeles de ce dic- 
taturile și statele unde au loc persecuțiile religioase stirnesc furia 
opiniei publice, S'a văzut revolta generală atit în Anglia elt si în 
America în urma ultimelor persecuții antisemite din Germania — 
„Necontenitele persecuții sălbatice operate de un stat cu înaltă eivi- 
lizaţie și care sunt o dovadă că ne-am întors la vremile întunecate“, 
după cum spune Archiepiscopul de Canterbury (Pastorala de Anul 
nou) — şi Se înțelege cum se poate pierde intreaga simpatie şi spri- 
jinul Americei şi Angliei din astfel de cauze. Preşedintele Roosevelt 
își încheie decdaraţiile astfel: „Am profetizat cindva că generația 
aceasta de Americani si-a dat întilnire cu Providenta“. „Această pro- 
feţie s a realizat”, „Nouă, mult ne-a fost dat şi mult ni se cere”. Această 
generație va salva în mod nobil ori va pierde meschin”. „Calea este 
lămurită, pacinică, generoasă, de dreptate". , Este o cale care dacă va 
fi urmată, lumea va aclama pe veci, iar Dumnezeu trebue să hinecu- 
Za Marea pri cate aie, Presedintele Roosavelt. își are izvorul 
omeniul religios, de altfel c i 
care au condus poporul englez- z sg indie 
Pentru a învedera valoarea acţiunii Preşedintelui Roosevelt în 
raport cu situația internațională de azi, nemuritoarele pagini ale lui 
Macaulay despre Wiliam Pitt, Earl of Chatham, sunt mai potrivite. 
Cind George al III-lea alunga — silit de evenimente — pe mlios de 
servilui Prim Ministru. Lord North, pe care singur îl ridicase la 
această demnitate şi căruia îi spunea cinic: „Remember, you are de- 
e ret g ră Sep minte; tu mă părăseşti pe mine, nu eu 
e tine), şi cind, în vremile de corupţie si dacăde i į 
cind unii regi din dinastia riene ied porecliţi. ae e, Ai 
man lairdie“ (o expresie scoțiană, care însemnează: minuaculii ată- 
pini germani), Pitt (bătrânul) se ridică măreț între mărunței: „Iato- 
ria Îi datorește ncenstă mărturisire, că într'o vreme cind chiar dela- 
pidarea de bani publici era socotită ca un lucru normal pentru un 
om de stat, el a dat dovadă de cea mai scrupulnasă dezinteresare; 
tă, Intr'o vreme cind toată lumea era convinsă că un guvern se men- 
ține la putere numai prin cea mai joanică si mai imorală artă, el a 
fiicut apel la tot ce este mai bun si mai nobil în ființa omenească: el a 
făcut o incercare splendidă de cel mai înalt curaj moral. să întăp- 
regi prin ajutorul opiniei publice, lucruri pè care niciun om de 
pare din zilele sale nu le credea cu putinţă decit prin corupție şi 
5 e in vremile noaatre apocaliptice, Presedintele Roosevelt încearcă 
i aci apel la tot ce e mai bun si mai nobil în ființa omenească“ si 
p ncearcă,, prin ajutorul opiniei publice internaţionale, si infăptuiască 
ucruri pa care mulți dintre conducătorii de neamuri din zilele noastre 
nu le cred posib'le decit prin forță şi corupţie. De aceia, Predica Pre- 


sedintelui Roos 
ceasul ce] din prian dea 4 Ianuarie poate va fi ascultată de lume în 


DELA MUNCHEN LA ROMA 


O mare parte din opinia intelectuală europeană era dispusă 
crede că hotărirea dela München era justificată prin r ra eange tenak 
piului de exprimare a liberei voințe. a popoarelor. Auto-determinarea 
pe care Bolşevicii au pus-o în circulație mai întiu, la Brest-Litowsk, 


SCRISORI DIN LONDRA 


anglo-saxonă, pentrucă pe baza 

era un principiu popular, A Missoni ekutase a împărți dreptatea 
acestui principiu tru a întiini «it mai puţină opoziţie 

Lpa căutat să-şi ascundă acţiunea ee gar? 

pansiune în Eu rasăriteană sfărimină citadela area Faid 

4leterminind complèta dărimare a intrega ateei mana că și 

cei mai inverșunaţi s tori ai bruta! înaintea ochi- 


Observer, cel mai neim- 
ior. Astfel, Garvin, directorul ziarului The p ul dela Trianon 


; n 
Ñi apărător înfocat al Germaniei, serie, ag egre appe nu di : 
Mhaor sir Maier et DT est o amară povestire“, „Nici 
sforçirtja san roma i i iluziile utopice sẹ împrâs 
nu se uscase Incă cernenia de pe acord $ dea ee de 
tiaseră complet”. „Şi aceste iluzii au fost Di ei DR mit gravă”, 
spirit cu mult mai rea și printro situaţie m Sfera beti 
š indui intenția de a păstra o permanen pr A d 
tit mia iza, ir i da, Meat 
săsi bazele democraţie ar În i . e 
gi 4 utoarele sale au denunțat şi amenințat exprimarea e mer 
ziţiei, libertatea cuvintului şi tot ce constitue senat eee ge 
tic şi drepturile opoziţiei în Anglia, Franţa și Statele x. Ra A i 
denunţat drepturile democraţiilor ln egalitatea mijloacelor ră 
rare”. „Cu un cuvint ei calcă în piconre, cu ma! multă bruta! 
decit oricind, orl şi care principiu de libertate şi de toleranță oare 
formează însăşi bazele democraţiei”. Pentru Intiin dată se deschi 
ochii d-lui Garvin, ca să vadă calen pe care a pornit germanismul — 
nu pentru întiia, ci pentru ultima dată — spre completa AINENA 
organizației polities europene, Niciun cuvint nu sa mai pomeneşte de 
„principiul naționalităților”, al cărui cavaler imaculat upărea Can- 
colarul Hitter — chiar în ochii unui biet filozof romin, porumbel că- 
lător altă dată pe la toate partidele politice — nimic despre fericirea 
care s'a coborit odată cu batalioanele Reichului asupra Sudeţilor 
verntiţi de Runciman. Arhiepiscopul de Canterbury, cel mal onest 
sulet crestin și cea mai generoasă inimă şi care crezuse ch la München 
se coborise pacea pe pămint, sfătuieşte, în cuvintarea adresată popo- 
rului englez în ziua Anului celui nou, nu fără amărăciunea dezilu- 
sioi: „Prepare for the worst and hope for the best (Fli gata pentru tot 
ce poate fi mal rău ṣi speră că va fi mai bine), cein ce revine la 
sfatul de altă dată al lui Cromwell: „Pray God but keep the powder 
dry” (Noagă-te lui Dumnezeu, dar ai urije să păstrezi praful de pușcă 
uscat} Sfatul lul Cromwell — subt tonte formele de limbagiu mo- 
dern privitor la inarmări, în văzduh, pe apă și pe uscat, domină azi 
şi obhardoază ul englez. Instinetul britanic — factor dominant În 
politica Angliei — simte că la Munchen conducătorii englezi de ari 
au lăsat să le seape din mini mijloacele de menţinerea echilibrului 
european și împiedeenrea unei puteri sau grup de puteri de a stabili 
dominația pe continent, 

De patru veacuri această politică variase ca metodă, dar 
rămâsese neschimbată — pină la München — ca principii. În Franţa 
confuzia, amestecată cu histeria de panică a burgheziei bogate creiază 
o atmosferă de nesiguranţă oprimantă. Atacurile şi insultele cele 
mai grosolane ale presei italiane impotriva Franţei, precum și zgomo- 
toasele revendicări asupra Tunisiei, Corsicei şi Savolei, au produs, e 
drept, cel mai înviorător efect asupra opiniei franceze, determinind 
unirea si hotărirea franceză care se produce numai în fața marilor 
primejdii. E greu Insă de descoperit un singur entusiast convins al 
acordurilor dela München. Franța Iş dă bine scunie că ncordul franco- 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


german dela 6 Decemvrie 1938, prin care „cele două puteri şi-au în. 
tors spatele una altela şi se uită fiecare către imperiile lor respective”, 
după cum caracteriza un ziar german acest acord, insemnează sepa- 
ratea ei de organismul european, şi deci reducerea forţei franceze, 
izolarea ei pentru a se putea cobori la al doilea rang în rindul mari- 
lor puteri. Munchenul apare ca o anulare completă a Marnel şi a 
Versaillea-ului, 

Dar, dacă opinia publică din Anglia și Franţa este dominată 
complet de sentimentul nesiguranței, cu atit mai adine şi mal puter- 
nic, cu cit s'a căutat a se crea o artificială şi guvernamentală mistică 
Mânicheană, opinia din Germania care se bucură, se înturie, ori se 
entusiuamează, întocmai ca păpuşa pe care ventrilocul o prezintă pu- 
blicului ca autoare a propriilor lui manifestări, nu pare de loc a fi 
mai fericită. Să vedem ce spune Timea, cel mai incăpăţinat susţinător 
al Germaniei şi cel mai important factor care a contribuit la Canossa 
victorioșilor dela 1918, în revista sfirgitului de an: (Times, 2 Ianuarie 

„In ultimele nouă luni, nervii poporului german au fost supuşi 
unei încordări necunoscute, decit în vremile teribile ale războiului”. 
„Comoţiile interne din Ianuarie şi Februarie au fost urmate de criza 
austriacă”, „Nici nu se terminase bine cu această criză şi a început 
campania pentru Sudeți, care a dus la manevrele şi mobilizările din 
August și Septemvwria şi ia îintunecatele zile dinainte de München, cind 
războiul apărea ca absolut sigur”. „Reluarea campaniei de presă im 
potriva democraţiilor şi atacurile împotriva unor oameni politici en- 
glezi, dar mal ales cererea de nol „sacrificii” pentru sporirea arma- 
mentelor au produs o adincă şi amară deziluzie”. După ce examinează 
nemulțumirile speciale din fiecare grup social, dacă, în realitate mai 
există asemenea grupuri, Times adaugă: „Mai departe, este o nemul- 
jumire aproape generală împotriva „oamenilor partidului”. Aceştia 
indivizi, în general neinsemnaţi şi cu foarte sărace merite au ajuns 
să tiranizeze lumea şi să-și ascundă nepriceperea prin forţă”, Zia- 
rul îşi încheie importantul articol astfel: „Probabil că azi există, 
in Germania, o mai mare opoziție decit ori cind în trecut”. Este însă 
vorba de o opoziție dezorganizat şi divizată, peontrucă deşi unită în 
ura faţă de regimul actual, nu se poate înțelege asupra alternativei 
arestul regim”. Este, prin urmare, greu de descoperit fericirea una» 
nimă, chiar la beneficiarli capitulării dela München. Times (dela aceeaşi 
dată), mai face, în articolul de fond, o constatare interesantă: „Uni- 
ficarea tuturor germanilor nu pare a fi epuizat ambițiile Fuhrerului 
şi nici tovarășul lui dictator, Ducele, care declarase cindva că fas- 
c'smul intră în rindul „popoarelor mulțumite”, nu şi-a terminat lista 
cererilor”, Auto-loterminarea, liborarea fraţilor subjugaţi şi alte lo- 
zinci care sunau bine la urechile opiniei publice din apus, au fost 
uitate, Dar, cu prilejul felicitărilor care l-au fost prezentate de către 
corpul diplomatie din Berlin, Fâhrerul a adus oarecare limuriri, 
adică a formulat mai precis principiul de bază al politicei germane, 
dacă acest lucru maj era necesar după cele fixate în coranul hitleriat, 
Mein Kampf: „Dacă rezultatul pacific pò care cu toţii îl doream, a 
fost realizat, apoi aceasta nu se datorește numai voinţei de a men- 
ține pacea şi conştiinţei de răspundere de care au dat dovadă gu- 
vernele respective, dar, mal presus de toate, faptului că s'a înțeles pe 
deplin că mai curind, ori mai tirziu, trebuiau recunozcute necesită. 
tile naţionale care se bazează pe desvoltarea istorică şi pe tendin- 
fele naturale”, „Puterile interesate — a continuat Cancelarul — an 
tras adevărata concluzie din aceste adevăruri, cind au trecut la ho- 
tăriri şi de aceea au adus o adevărată contribuție, nu numai pentru 
menţinerea păcii europene, dar pentru a crea o Europă mai sănă- 
toasă şi mai fericită”, „Acest precedent justifică speranța că şi pe 
viitor oamenii de Stat principali ai Europei vor reuși să dea conti- 


SCRISORI DIN LONDRA 124 


saties pe cit mai mult cu putinţă inte- 
te o 


* 


mentului acea pace care să de 
File, polare d deci. inalt e ce nic PR timona A > prea 
germată și italiană, arată, în acelaşi timp, şi principiile 

politicei Bermano italiene, ca şi metodele pen vei care A z pese 
praata, Se ac Anu, maea in (cat 

re a fos tic E 

păi eee ad rod organic, ale cărui nbcesităiţi şi Ap viei e 
tiuni biologice nu le poate limita decit ri cat DA e ram 


vieţuitoa 
zoologic, aceasta însemnenză: em mici şi slabi irebue să fie drăguţi 


F Doslovacia a fost destă Er 
solè componente, cind meca ] 
ghabe din pia vi at i ES miy 
democratice de altă dată. Nu se pouto concepe un sentiment mai 
cinic decit acela de a vedea fericirea pe faţa unul om întins pa masă 
de operaţie şi ciopirțit cu cea mai brutală energie, care mare nimic 
a faco cu ştiinţa și arta chirurgiei. Ceta ce merită să fie în special 
menționat, este punerea de stăpinire germană pe uzinele de arma 
ment cehoslovace. IE BRE ERIE Rai 
Aceste uzine care ar fi putut furniza arme de n air tuturor 
Statelor mici din împrejurime, pentru a-şi asigura existența, consti- 
tuiau una din cel i ii t EXPANSIUNEA germi- 
„Ele orat în acelasi timp, o garanție pu t 
ordinei stabilite prin tratatele de pace. Pentru a asigura in 
denta acestor uzine, Preşedintele Masaryk a încercat necon să 
intereseze capitalul american In ele. A fost însă impledecat de marii 
industriasi germano-cehi, lar acum uzinele de armamenle franceze, 
ro intraseră în ultimii ani în aceste companii, şi-au retras capl- 
talul (trei sute milioane coroane cehoslovace), ceea ce a făcut pe 
Times să observe (4 Ianuarie), că Franța lichidează orice amestec 
in afacerile Europei răsăritene. Cu privire la Cehoslovacia, tot ce 
se ponte spune în raport cu hotăririle dela Mănchen, este că Germania 
a reușit să sfărime acea fortărenţă de unde a pornit războiul de 
treizeci de ani şi care a dirimat la pămint germanismul, resimţin- 
du-se necontenit — cum probabil că se va mai resimti încă multă. 
vreme — de efectele acestor teribila lupte religioase. 

In Ungaria, hotăririle dela München, au provocat entuziasm, iat 
ai tirziu iau adus, odată cu ciştigări de teritorii m din 
frămintări interne; eare i 
şi În completa vis izire 


M 


A MUTE S 


A > 9 SE Au ” 1 E mui j 
Polonia, după toate Incercă plomatice s pă ca 
ñ văzut că tratatul franco polon este pus serloa în discuţie la Paris, 


mai ales după semnarea acordului franco-german, a incercat, în 
fine, o apropiere de Rusia Sovielică. Un proverb ture spune: „Cind 
omul e în primejdie da a ye înece, se agaţă chiar de un şarpe veni- 
nos”. Apropierea nceasta a fost — se pare — doar un gest pentrucă 
întrevederea Col. Beck cu Fiihrerul, ln Berchtesgaden, a readus Po- 
lonia la o cooperare şi coordonare a politicei sala cu Reichul. Ches- 
tiunea „Ukra'nei”, despre care presa franceză a vorbit cu un lux exa- 
gerat și chiar destrinat — de sigur se pregătea opinia publică pentru 
o eventuală scuturare, atit de legăturile cu Polonia, cît şi de cele cu 
Sovietelae — a jucat, după elt se pare, un rol principal în ultimele 
conversații dela Borghot, Este greu de făcut o socoteală pentru a 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vedea dacă hotăririle dela Miinich, care au dat Poloniei Teschen-ul, 
au determinat mai multă siguranţă, ori mai multă neliniște vecini- 
Tor și aliaţilor noştri. 


Situația din Marea Mediterană este în plină evoluţie de cind 
Ttalla a scăpat de sub tutela britanică. Acordul anglo-italian dela 16 
Aprilie 1923 n intrat în vigoare abia la 16 Noemvrie, dar nu și-a 
avut efectul din cauza conflictului dintre Franța şi Italia. Italia, ca 
si Germania totalitară, urmărește stabilirea, in Mediterana, ca şi 
aiurea, a sistemului organic de expansiune. Intervenţia italiană în 
războiul civil din Spania apare din ce în ce mai mult ca o manieră 
de constringere, în special a Franţei, pentru a-i face concesiile pe 
care le cer nevoile de deavoltare şi menţinere a imperiului fascist 
“Dar intervenţia germano-italiană în Spania a avut un efect foarte 
insemnat asupra situaţiei politice din America de Nord, ca şi in 
America de Sud. Cererea Germaniei adresată ze pă de a-şi spori 
numărul de submarine în limitele tonajului concedat Reichului prin 
acordul naval anglo-german, a stirnit îngrijorare, Ziarele engleze 
au publicat, la timp, lămuriri, din care se vedea că Germania a 
stabilit baze de submarine aproape în toate porturile spaniole, Pe 
lîngă aceasta, coloniile spaniole din Africa de Vest, ca și insulele, pot 
servi, atit ca buze navale, cit şi aeriene germano-italiene, şi de acolo, 
ca și din Spania, pot interveni și amenința Statele din ambele 
Americi, La uceastă acţiune italo-germană a făcut aluzie Presedin- 
tele Roosevelt în discursul său dela 4 Ianuarie, precum şi la acţiu- 
nea de propagandă germană din Statele Unite. itica anglo-fran- 
ceză față de intervenția italo-germană, produce — după cum am 
constatat eu însumi în cursul călătoriei în Statele Unite — mare 
nemulțumire în opinia americană, Pentru lămurirea acestei situa- 
ţii politice, s'a pus la cale vizita primului-min stru britanie si a 
Lordului Halifax In Roma, între 11 şi 14 Ianuarie. Rezultatul aces- 
tei vizite se poate rezuma în formula engleză: „agree to disagree" 
(suntem de acord ca să avem păreri diferite), şi aceasta de ochii 
opiniei publice, atit din Anglia, cit şi din Franţa. Dilema este acea: 
sta: Mussolini este atit de angajat în războiul civil din Spania, 
inchi, cu ori şi ce preţ, chiar cu un războiu pe viață şi pe moarte între 
Italia şi Franţa, el trebue să ajute triumful generalului Franco, 
Germania este bine înţeles complet solidară cu Italia. Dacă prin- 
iro minune, sau printrun ajutor puternic, venit de aiurea, guver- 
namentalii spanioli ar invinge po Franco, situaţia regimului fas- 
cist și, personal Ducele, ar fi definitiv compromis şi intro mare 
măsură aceeași situaţie s'ar creea Puhrerului. Este deci exclus ca 
italo-permanii să poată jace vreo concesie în această chestiune. În 
acelaşi timp orice guvern francez sau englez Sar pune întrun se- 
rios conflict cu o mare parte din opinia publică respectivă, dacă 
ar da impresia că ar consimţi ca italienii şi germanii să ajute la 
victoria lui Franco, și deci, să devină ei stăpinii situaţiei din Spa- 
nia. De aceea Wa instituit acea comisie de neintervenţie cure ari şi ce 
sar spune este cauza prelungirii războiului civil din Spania ķi 
măcelărirea a ma! bine de un milion din floarea tineretului spaniol. 
In dosul acestei comisii s'a intervenit, de ambele părți, în dauna 
superbului popor spaniol. Pentru a potoli opinia publică — mai 
ales cea din Franța — Ducele 'a declarat în citeva rinduri, ca şi 
acum în urmă, la Roma, că nu urmăreşte niciun fel de expansiune 
teritorială în Spania și că după victoria lui Franco își va retrage 


SCRISORI DIN LONDRA 123 


Peninaulă, Aceste declarații însă nu sunt luate in sè- 
Ea nulă aa dr Franta, care vede în victoria lui Franco, 
instalarea definitivă n germano italienilor dincolo de Pirinei. 
Franţa ar fi astfel încercuită, Ceea ce esta mai umilitor pentru 
Franța însă, sunt amenințările presei germane — pe care presa 
franceză le trece de obiceiu sub tăcere — că în cazul cind Franţa 
ar mal da ajutor guvernamentalilor spanioli, Reichul işi va lua 
libertatea de n interveni. Această situație penibili este, în mare 
parte datorită acordului dela München, care mw dărimat complet pe 
aliații și prietenii Franței de pe Continent. Triumtul lui Franco 
este asteptat eu bucurie de clasa bogată din si Anglia, care 
într'udevâr se en se anong şi speră că atit Hitler cit şi Mus- 
solini, vor menţine situația lor de azi. i 
Discuțiile dela Roma au convins pe toată lumen că trebue asi- 
gurată victorin italo-germanā în Spania. Alternativ ar fi un războlu 
care ar deveni general, pe care nimeni nu-l doreşte Planul italo- 
erman, după victorie, ar îl ca să restaureze monarhia sub tutela 
ui Franco si să susțină apoi Spania care cu să ceară completa 
schimbare a statului quo din Mediterana de Vest Această Spanie 
va putea tolera prezența ocupației italiene a Insulelor Baleare pen- 
tru a echilibra importanța Gibraltarului si în același timp a re- 
duce preponderența Franţei în această zonă. Atunci, după readu- 
cerea Spaniei pe cirjile italo-germane în concertul Statelor medi- 
teranene, se vor lichida toate conflictele dintre Halia 3, TN 
Efectele Munchenului nu sau terminat, Europa anului 1999 pare a 
fi sortită să vadă completul triumf al politicei forței brutale, Or- 
ganismul ei oste obosit ca să mai reneţioneze, lar viaja spirituală 
atita cit se mai manifestează, e plină de confuzie şi de amestec de 
naţiuni stărimnate ca acen definiţie auzită în timpul neutralității 
noastre dela un militar care învăţa pe tinerii lui ascultători ce este 
jurămintul: „Jurămintul este acela că a jurat popa sirimb și au 


„muritără” cu toţii”. 
D. N. CIOTORI 


SCRISORI DIN PARIS 


CRONICĂ INTERNAŢIONALA 


Sunt ameţit de nenumăratele conferințe, desbateri, discuţii, pro- 
nosticuri, prevederi şi previziuni, priviri retrospective, procese, cărţi, 
studii, articole privitoare la politica internațională. Parisul hăuie, lu- 
mea hăuie: urlete, vociferări, pumni încleştaţi, mirliri printre dinţi; 
săbiile strălucesc în aer; se huldueşte, se aclamă, se proclamă, chiar 
se doelumă; aparatele de radio, ca şi cum mar îi deajuns, îţi strigă 
toate astea, toati ziua, în vreme ce citeşti ziarul în care este vorba tot 
despre asta, sau te certi despre asta cu prietenul care are altă părere; 
din cind în cind, cineva mai strigă să se facă tăcere. Mai e vreun 
discurs? Vreo călătorie ostentativă? Vreo întrevedere politică? Flueră- 
turile şi aplauzele, atunci, devin de-o atridenţă care riscă să înnebu- 
nească lumea, dacă nu e nebună încă! ȘI, în timpul ăsta, nodul gordian 
al istoriei sengroașe, se complică, O oboseală, o disperare şi apoi o 
indiferenţă seacă te cuprind. Incep să pricep cum omenili pot accepta, 
la un moment dat, ca o uşurare, războiul: din neputința de a mai su- 
porta tensiunea, aşteptarea febrilă a războiului, 

Dar, ceea ce a ajuns să mă indispună pină la îngreţoşare, este 
sumedenia (cu miile! cu miile!) de articole de cronică externă ale tu- 
turor gazetarilor de dreapta, de stinga, de stinga-dreapta, de 
dreapta-stinga: „iată ce-a făcut Daladier; iată de ce a greşit! lată 
ceea co trebuia să facă pentru a nu greşi. A scăpat din vedere.. Nu 
& ţinut seamă de realitățile“! Sau, explicarea subtilă a jocului lui 
Hitler, precum şi prezentarea unui antisistem Hitler care va mintui 
Franța, va duce de ripă statele totalitare"... Orice ins de mina noua 
crede că mica lui licărire de chibrit în noapte este însăşi luciditatea 
reorganizatoare a Europei, a lumii. In realitate, nimic nu se mai poate 
prevedea, — niciun joc preorganizat nu mai poate reuşi. Cei care sunt 
in fruntea masaelor ce se vor asvirii, — azi, miine, la primăvară, la 
toamnă, — unele asupra altora, ca fiarele, ca nişte colectivităţi de 
fiare, — nu mal știu nici ei ce fac. Sunt conduşi. Oamenii nu mai con- 
duc istoria. Frinele au scăpat. Toate gesturile se fac la întimplare, cu 
aparența doar a unei logice. Ni se pare nouă că Şeful X ştie ce face; 
asta o crede și turma lui; asta poate, la rigoare, să o creadă şi eL In 


realitate, el nu este decit prima oaie , 
celelalte, urmează. p a lui Panurge, aruncată în mare: 


SCRISORI DIN PARIS 125 


Ar trebui să astept, p zic, cu linişte şi resemnare, Nu va întir- 
zia lebucenirea, Pinatunci # tac. EE, A 
“SI eind colo, şi eu sunt unul din cei care-şi pierd pagaen sem 
din zecile de mii care fac „cruntă miO 4; unul oda promets 
de oameni care-si spovedesc inut dig m 
danii, — surde unele pentru altele, — înftigurarea, tristețea, ridicind 
unul din nenumăratele steaguri mai mari sa mai mici, 

Spun și eu, din baos, — ce văd și ce Fed despre ceea ce YAA în 
husa, La urma urmii, tot aștep s 

Ziarele sunt acum în intrecere de ingeniozitate gi pricepere roată 
Lică: îm intrecere de prezentări de atitudini, argumenle, con A a 
dini şi conteu-aruumente. Ce va face, ce face, ce-a tacut, acum, Cham- 
berlain In Roma? Trebue să recunoastem că disprețul Fran 
pentru Italieni a evoluat, devenind nèvole de a lua o atitudine fermă. 
Atitudinea fermă nu n fost insă nr Atitudinea francezilor nu 
exclude acum o îngrijorare serio o iritare. 

Ponte că, pink la urmă, se erede că Englezii, după utit de tradi- 
ționnlul lor obiceiu, îsi vor părăsi iarăşi aliaţii. E rindul să sacrifice 
pe Francezi, Ponte că cu asta au să scape. Nu ştiu cum, prin ser 
par'că, din lucruri imperceptile Iti poţi da seama că atitudinea dirză 
ñ Francezilor släbeste, dar uşurel, pe nesimţite; par'că nici ei nu simt 
ke fac. Intradevăr, lucrurile după ce par a se încurca din ce în ce, 
intr'un labirint, după mărunte, măcinunte jocuri diplomatice, după 
fel de fel de şovâiri, reveniri, după ce apele sau infiltrat, încet, Incet, 
— prăbuşirea se face deodată; jocui mare Incepe. Istoria se risipea 
parcă; se părea că nimeni, și nici ea, na ar putea s'o descurce; că se 
înnămolea: deddată, devine cataractă. 

Lumea, gazetarii vorbese despre misiunea lul Chamberlain, des- 
pre o plimbare a lui Daladier, — crozind că sunt pe urmele istoriei. 
Dar ea te face subteran, — ṣi isbucneşte în altă parte. (Natural, după 
aceen, toti deștepții lumii pricep, arată ce trebuia făcut ca să se 
evite. ş.a. m. d). _ 

Vorbind despre istorie, parcă n'ai vorbi de vizitele unor diplo- 
maţi (decit ea puncte de reper ea „Incheieri” de momente) ci par'că 
despre infiltrări de ape, alunecări de terenuri, prăbuşiri mari geolo- 
gice. Uneori, se poate presimți, după semne vagi, instinetiv, prăvăli: 
rea. Nimle logic aici, parcă nimic uman. Condiţionat de istorie, omul 
trebue găsit totusi în afară de lstorie, după cum nu trebue confundat 
cu muntele, cu piatra, cu apa. 

Maren Incercare a Franţei actuale (dar nu este vorba despre 
toată Franța, — ei numai despre ceea ce are en mal bun) merge tm- 
potriva destinului „geologic al lumii; nu vrea să fie supusă legilor 
materiale, Impotriva Istoriei 

Intr'un roman destul de recent al lui Jean Giono, — era vorba 
despre o formidabilă alunecare de terenuri. Un riu rupea zăgazuri; 
o constă de munte se prăvălea peste un sat, Un om, ca un mistreț, 
presimţind catastrofa, urca, urca mai sus, cu îndărătnicie, luptind, 
singerind, — mai sus de isvoarele rîului, spre înălțimile aride, lăsind 
prăvălirea în urmă. Nimic nu-mi pare că simbolizează mai mult efor- 
tul francez de a se libera, de a scăpa de legile „geologice” ale istoriei, 
Prăbusirea istorică actuală Incepe de mult, dela Renastere. Nouile 
mişcări spirituale franceze nu vor (cu termenii lor) nici maf mult, 
nici mai puţin decit „să refacă Renasterea”: să nu se lase îmmormin- 
taţi de consta de munte care se prăbușește, — să lasa prăbuşirea în 
urmă, În jos. În ce măsură vor reuşi noile tendinţe personaliste (inte- 
grare a persoanei în comunitate) franceze? Nu se poate prevedea. 


125 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Ştim însă că tendința aceasta nu aparţine numai unor cercuri ber- 
metice de iniţiaţi, — ci se desvoltă creşte în toată Franța, în nume- 
roase asociaţii de tineri (intelectuali şi lucrători). Evident, mişcarea 
uceastu nu poate (i deocamdată cunoscută în străiniitate. Cercurile 
oficiale sunt oarbe sau de rea credinţă. Ziarele comuniste, radical-so- 
claliate, Action Française (care a ajuns un fel de cuib de bube) sau 
cele două periodice frizind naţional-socialismul n'au interes so res 


leve, Se va arta singură. Evident, orice esenţă apirituală se conrupe- 


în manifestarea ci în lume. insul e veșnic conrupt, viciat de politic. 
Orice intră în politic, în istorie, — îi suportă legile. Adevărul e ori 
intrint, ori devine forţă, — şi în măsura în care devine forţă e şi abu- 
ziv; nu mai e mdevăr, In măsura însă în care spiritualul se poate ma 
nifestu, se poate păstra cu oarecare puritate, — destul de pur pentru 
a putea echilibra lumea, trebuie să se facă încercarea. A început să 
ve facă, Un rezultat vădit nu poate fi așteptat pentru astăzi ori miine. 
Dar privind lucrurile, nu sub aspectul eternității, fireşte, dar sub as- 
pectul unui timp istoric, schimbarea orientării lumii se va săvirşi, nu 
pres tirziu, Căci numai de o orientare bună, adevărată poate fi vorba; 
udevărul nu e realizat niciodată în istorie. Dar suntem datori să tin- 
dem către el. 

In schimb, răul se poate realiza admirabil, fără să fie nevoie de 
nicio orientare lucidă. Dimpotrivă, e] este dezorientarea Însăși. 


„ARTA SACRĂ MODERNĂ“ 


E deschisă, într'unul din pavilioanele mai noi ale „Louvre“-ului, 
o expoziţie de artă sacră modernă. 

Fără să fie prea bogată (dealtfel, nu e nici prea completă) această 
expoziție este, totuşi, semnificativă pentru noua indrumare a picturii 
franceze și, mal ales, pentru anumite posibilităţi ale ci de îndrumare. 
Dintre numele mai do seamă ale celor ce expun se retin; Konault, 
Utrillo, Wowoquier, G. Oudot, Walch, O Friess, ete. 

(Dar mai interesante sunt numele noi). La Warroquier şi Rona- 
ult, — mai realizat artistic la cel din urmă, — expresia umanității 
lui Isus este realizată în ochii prea mari, în obrajii lungi (umerii 
era eră nu se văd) mari, în gura netensunlă, dureroasă; în absența 

ci 

Ochii nu au nici lumina convenţional „strălucitoare“, nici seni- 
nătatea tot atit de convenţională, — ci o lumină a Incrimei, Spiritua- 
litatea e realizată prin această lungire a obrazului po care o închide 
gura; absenţa bărbiei exprimă lipsa de animalitate, de „voință de 
putere”, Nimic mai telurie în figura omului decit bărbia şi umerii obra- 
jilor proeminenţi. Chipul uman e în ochi, în expresia gurii. Dacă Isus 
de la Warroquier exprimă prea multă suferință o suferinţă prea copte- 
şitoare, prea materială, col al lui Ronault exprimă o umanitate lumi- 
noasă în suferinţii, o candoare, o linişte, o înălţare a umanului,—fără 
nimic, cu desăvirşire nimic retoric, convenţional patetic, naturalist. O 
înţelegere ne-naturulistă a chipului lui Isus este rară şi semnificativă 
pentru un francez. De fapt, există un „patetism”, — dar transpus în 
linii şi în culoare, în problematica lor, De asemeni, e de remarcat că 
vpiritualitatea e exprimată prin regăsiren liniei lungi sau înalte (o 
linie lungă care deformează evadind fructuos din „naturalism“, Nu 
poate fi vorba nici de expresionism căci în această pictură nu e decit 
o scrupuloasi, atentă incercare de-a cunoaşte, interpreta, Această li 
aie mult prelungită, această diformare n chipului. vine dela EI Greco 


> 
SCRISORI DIN PARIS 12T: 


dramatism hinul ist”. Tot astfel sa 
— dar pe ra c tui a n aan e alo picturi 
tranceze i n lucru de care uo - 
cu pictura primitivilor. Dar, e un tu n Big ter ad 
pm sas rame re) altitudine. ea incearca prin- 
ngă istorie de experiențe tehnice nui Impiedică pe sepia ei 

să fie sufleteste primitivi (mă gindesc, de pildă, la “Jtrilla) şi să a 
îndeminare. Şi Fra Angelica, şi Giotto aveau 

mlari: acum unghiul 

e in colo 
, dulce sau dispare 

Mem dear E a pur. Cu alte cuvinte, o inteligenți e: indami» 


pretare originală, deci afectati, 

Nu se poate vorbi incă de o mare artă sacră modernă şi fran- 
ceză, lucrul este evident, dar îi se simt căile; se prevesteşie; sumt 
germenii. 

Si, denlitel, s'ar integra în mod natural în evoluţia picturii; e o 
consecință logică, un rezultat al istoriei experiențelor plastice din ul- 
timele decenii, 

Intr'adovăr, cin se vorbește despre „deendența” artei franceze, 
—tfoarte puţini cercetează atent cum este această decadenţă. Docadenţa 
adevărată este barocă, prolixă; e ornamentul bogat, exagerat, care, ca o 
excrescenții, innăbuşe substanța, sau o acoperă. E, de fapt, o falsă bo- 
găţie: o lux şi sensualiam. Dar arta franceză evoluiază, dimpotrivă, 
spre purism; și mul degrabă spre sărăcie. Această îmbinare de deca- 
donţă şi purtam are o semnificație foarte complexă, Puriamul (pictura 
să nu fie anecdotă, să nu fie psihologie, să nu fie desen, ci numai 
problemă de culoare), indică poermanența unui efort constant și a unui 
«fort intelectual: pe cind „deeadenţa” este lene şi facilitate. Pe de altă 
parte, întelectualitatea artei franceze (arta majoră este intelectuală, 
e gindire) nu e sterilă, uscată, (Ce comori de sensibilitate în Matisse, 
de pildă, sau in Braque)! Cu o dificilă luciditate, pictura franceză a 
tins, tinde să-şi exprime, cit mai pur, esența, să se cunoască, să se 
apropie cît mal mult de ea însăşi. Oboseala și indolenta decadentului 
e departe de realizarea unui asemenea efort, Nu mai poate avea nici 
intuiţia lui. Decadenţa e neclară, agonică, impură. Și grația obosită 
a decadentului, e numai ornamentală (in pictura franceză, uneori 
sobră, alteori lirică nu există ornamentul acesta), anu sensuală, mi- 
noră. Se putea vorbi poate de „decadenţă” in secolul XVIIL (un Fra- 
gonard, un Boucher) dar nu acum, 

Păcatul arti franceze stă însă In excesiva ei căutare: tot cău- 
tindu-ze, s'a pierdut, — trecind, parcă, dincolo de ca însăşi. Si, în ca- 
zul acesta, — purismul ameninţa să fie sărăcie substanțială, lipsă de 
priză asupra realului. Despre aceasta, s'a scria în multe rinduri în 
referire, mai ales, la experienţele cubiste, futuriste, suprarealiste. Dar 
această sărăcie substanțială s'ar traduce prin uscăclune, lipsă de sen- 
sibilitate. In felul neesta, purismul dacă nu este puritate, e în orice 
caz purificare. 


128 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Sar putea, întradevăr, urmări în pictură o evoluţie spre „des- 
cărnare”: părăsirea subiectului, a desenului, a formelor, a plasticu- 
lvi, a concretului. Tendinţa aceasta, caracteristică artei franceze, de 
“esențiulizare, — în purificarea poeziei de psihologic, n muzicii de me 
Jodie, era, de fapt, o încercare de eliberare din materie, din carnal 
{mä gindesc la disoluția obiectelor în lumină și disoluția însăşi a Iu- 
minii in pictura lui Braque). Cità depiirtare dela Renastere, dela Ru- 
bens, de pildă, care exprimă o dragoste excesivă de materie. 

„Descărnarea” aceasta ameninţa, e drept, să fie, — din lipsă de 
bar, — plerdere a realităţii, o oboseală faţă de concret gi plastic. Și, 
în sensul acesta, $e putea vorbi despre un oarecare morb decudent, 
Dar decudența adincă, adevărată oste aceea care pierde orice înţele- 
gere a spiritualului. Decadenţa este materializare a artei. Vitalitatea 
exagerată e mai „decadentă” decit devitalizarea, oboseala de viaţă. 
Păcatul de angeliam, — cu expresia lui Maritain, al unei anumite 
arte moderne, — se poate uşor transforma în artă spir'tuală, substan- 
țială. O infuzie de lucru viu, și atit. Cu puterea ei de dragoste, cu sen- 
sibilitatea ei, arta franceză modernă e aptă, are vocaţie pentru spiri- 
tualitate. 

Se poate bänui realizarea unel arte „Sacre“ extrem de intere- 
sante. O fervoare simplă însufleţeşte pe artistica Pudot, pe Utrillo, pe 
tinerii pictori de vitralii. Și această fervoare simplă poartă toată sa- 
vanta experiență artistică n cîtorva secole, toată ştiinţa decadenței, E 
o întoarcere care, dacă se deschide căci, dacă va putea avea ecouri, 
dacă va putea influența (desigur, trebue să privim într'o lungă pers- 
pectivā istorică) poate fì mal bogată decit primitivismul roman gotic, 
bizantin. Primitivitatea de suflet, neafectată, a rafinatului e neinchi- 
puit de prețioasă. 

Deocamdată, se ştie că schematismul dinamice cubist se retm- 
bracă. in Salonul de toamnă se putea vedea limpede cit de mult a fo- 
losit analiza, abstracția cubistă pentru ceea ce se face dela cubism 
încoace, A fost o experienţă de primenire, necesară, Pictorii au ori- 
cind posibilitatea de a vedea simplu şi esenţial, — şi acest lucru fl 
datorează cubismului, 

In pictura franceză se pot urmări două tendințe, bine determi- 
nate cerute do sensibilitatea şi luciditatea ei artistică. O tendință, 
care nu poate duce prea departe, al unui neo-baroc, sau barogquistă. 
Acest baroquiam e mult mai fin decit barocul care e lipsă de unitate, 
pentru lipsă de sensibilitate. In acest nee-baroe, pictorii utilizind vi- 
viunea suprarealistă depăsită (niste disperaţi tot mai fac pinze futu- 
ritte ṣi supra-renliste) unifică stilurile prin sensibilitate. Barocul pu- 
lea fi rităcire printre stiluri; baroquiemul, decorativ si artistic, e o co- 
ardonare, o sudare a lor. Dar alci e numai rafinament, și aceasta este 
tendinţa fără viitor a picturii franceze, fără sursă vitală, 

Tendinţa creatoare este aceea a unei sonsibilități şi viziuni pic- 
turale, ridicate la o înaltă tensiune spirituală. Intracolo se va fn- 
drepta arta majoră franceză de miine. 


PORNOGRAFII CONTRA LUI COCTEAU 


S'a întîmplat. de curind, o „afacere urită”, care a constituit 
un divertisment gi o preocunare mai nouă față de atitea „divertis- 
mente“ şi vechi preocupări ale politicii internaționale. Această afa- 
core urită a desvăluit şi o ciudată mentalitate buleanică şi burgheză, 
hipocrită și Iimbecilă a membrilor consiliului comuna! parizian, lată 


decit 


poate 


grafică, 


i 4 
îi 
i 


SCRISORI DIN PARIS 129 


înrăiţi, in- 
puritatea 


mai ales, toate situațile melodramatice, de prost 
Cocteau i le 


dinadins, pentru ca 
să biruiască, peste ele. Catolicii ştiu să 
— căci o tehnică străveche ti 


nicipal (d, Provost de Launay, Sau aga ceva, despre care nimeni nu 
va mal sti nim e peste citiva ani), Îl acuză pe Cocteau de „suficienţă”. 
Am fi ris, dacă lucrurile acestea Mar fi și puţin periculoase. Ceau 
făcut însă, ma! departe, acești consilieri şi burghezi pornografi? (Por- 
nograti, într'adevăr sunt acela care. privind un tablou, văd nudul şi 
nu problema lui 
teleg  tens'unea, 
vedea decit micile mizerii omeneşti; pornografi aceia care vulgari- 
zează, înjosese prin proasta lor interpretare sensurile rare ale poeziei 
şi {| se impotrivesc. Burghezii, proza'cii, pornograții sunt unli şi 
aceeași oameni, pe care Îi caracterizează nepulința de contemplatie, 
neputința de a privi dezinteresat, pur, „La ce Imi poata folosi, ce-mi 

procura această femee?", zice burghezul, Ingîndu-şi buzele si 
privind statuir zeiţei, „Nu folosește ln nimic. Alei e un echilibru de 
volume, şi atita tot”. Burghezul nu înțelege şi reacționează moralist: 
moralismul esta rușinea de propriile lui gînduri şi atribuirea gin- 
durilor lui lumii întregi. Și lumea va fi hipocrită, retulată, imorală - 
atita rue cit va exista pri ac mea Există şi o falcă artă porno- 

dar aceea e tot o a moralismului; e 

nice relationale, n lucrurilor, a omului, dana M 


lastică; pornografi aceia care într'o dramă nu fn- 
uciditatea şi intensitatea conflictului şi nu pot 


Ei bine, consilierii comunali al Parisului, anulind contractul 


din cauta lui Cocteau, au făcut un nou contract, pe zece anl 
teatrul idiotului de Henry Bernstein. Ca și cum da Sor Aapo 
ar fi fost destul, în şedinţa in care s'a luat această hotärire, consi- 


ierii — pornografii au declarat, 4 3 -lui 
Bernstein rii velarat, tertual, că; „talentul dlui H. 
Bornatei 


n?) 


gindirea franceză”. (Cine poate fi mai pornograt 


130 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


inea intelectuală a 
4 mai bine care este altitud t A 
aostu pi R bargs şi moralist, lipsit nu numai de aake 2A A morgă 
ey a iak laţiei desinteresate, — dar şi de orice poe zia 
era ge intereselor inalte, — iată că acelaşi pre u, p Epor 
te aților bugetare, desființează catedrele de ciy lizaţ a 
eee pe Ph subvenţiona „Ville de Po 2 hisi gps) yi Erop 
nei entè franceze, 
Aici ar fi adevăratele semne ale u decade ien Sae ai: 
nceză. Le-am scris tocmai pen 
A inik Frania e ppt ca semnele false să nu fie confundate cu 


cela adevărata EUGEN IONESCU 


MISCELLANEA 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Printre diversele gazete bucurestene este una care are avanta- 
joasa particularitate de a fi cea mai mare. Directorul ol—cel mal 
mare director—nu este numai un fin comerciant, dar și un solid 
scriitor. Articolele d-sale apar in ocazii cu desăvirşire mari, Rp 
vite cu d mensiunile propriei d-sale individualităţi. Astfel, la De 
cemvrie, ziua naşterii Mintuitorului, d-sa consideră ca un fel de per 
rr obligaţie să se pronunţe întru citva asupra acestui eveniment 

tăm: 


„NAŞTEREA MÎNTUITORULUI".—In eternitatea, căreia pind a- 
cum 1935 de ani niciuna din filozofiile omenești (mai există oare şi ab 
tele?) nu-i dase de rost pi nici măcar vreo ezplicație pentru minglierea 
oamenilor desnădăjduiți de nemernicia şi a lor şi a tot ce făceau ei 
Dumnezeu a trimia pe Fiul Sdu în lume, så erp 
pâmint și să-i dea speranța ap prin faptele sale, de eternitate” 

Aşa dar: „În eternitatea, care elc, Dumnezeu a trimis pe Fiul 
Sdu în lume”. Sa ne înțelegem bine. Unde la trimis? In lume, sau în 
eternitate? 

Pe de altă parte „a da de rostul” unui lucru înseamnă a-i explica 
existenţa, Aşa incit fraza citată de noi se mai poate spune şi aşa: 

„În eternitatea, căreia d acum niciuna din filozofiile omie- 
neşti nu-i dase explicația și măcar vreo ezplicaţie...”, 

Mai departe: 


„Naşterea blindului lisus o serbează azi toată creștinătatea, şi 
trebue să [ie pentru fiecare din noi nu numai o zi de desfătare trus 
pensei, dar pi de reculegere sufletească. Pentru noi Rominii mai alea”, 


ci: 

„trebue să facem „tot ce este necesar pentru neamul nostru, abia 
ajun: la unitatea naţională și geografic, dar destul de în urmă cu 
cea sufletească” 

Foarte frumoasă această nouă expresie: „a fi în urmă cu uni- 
tatea sufletească", 

Ne place de asemenea şi adversaţia: 

„De abea ajuns, dar destul de în urmă”, 


In cel mal mare ziar bucureştean da dimineață cetim: 


„Xafional-socializmul austriac, pus sub protecția eteniei cu 
Berlinul şi a intrării unor elemente suspecte în ar ză A. va 
lucra pe faţa și în Ascuns, cu cea mai mare i 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e tfel procesul psihologie al scriitorului citat: D-sa 
aud ad ia zu dat. pietriș vernă. Ar putea, desigur, deschide 
un dicționar şi afla ce insemnează. Fiind însă iremediabil genial in- 
telectualul nostru îşi zice, scurt: „Las'că ştiu eu”. Și reține doar ima- 

a situnţiei: un om care se agită, expresia lui animată, vioiciunea 
conduitei sale, De sec pa nigra az de-apururi, pentru din- 

livitate intensă”, pur şi simplu. = 

DA "Astfel se fixează infelesurile cuvintelor în limba romînă, Și se 
fixează, pentru ca să zicem așa, „cu cea mai mare vervă”, 


In alt număr din acelaşi ziar, găsim această frază: 

„A oprit maşina, cu toate protestările călătorilor şi s'a aşezat la 
o mază cu o femee ce-l însoțea, pină ce s'a turmentat", 

Verbul „eu mă turmentez, tu te turmeniezi, etc", a fost desco- 
perit (aau inventat?) de Carngeale. Gazetarul citat de noi a luat-o 
drept cena mai distinsă şi academică expresiune. Și-şi rezervă, desi- 
gur, dreptul să vorbesscă tot atit de serios despre „plebicist”, despre 
„poliţiune”; sau cind va fi vorba să se rostească mai delicat asupra 
unor legături sentimentale, nu va scăpa ocazia de a spune, de pildă 
că „Paul o preconta po Virginie”, Căci ziaristul elegant romin işi se 
lectează vocabularul exclusiv din marii clasici ai literaturii naţionala 


Dintr'o dare de seamă aflăm despre un tinăr scriitor că „se află 
în situaţia de a mai fi publicat elteva insemnări relative la şcoală şi 
familie, intitulate NIMICURI. 

Cellalt volum al său se numeşte: 

„Svon de lucruri albastre". 

Coen ce naşte legitima nevoe de a publica la rindu-ne unul, intl- 
tulat. de pildă: 

„Azur de stele verzi” sau, viceversa: 

„Vint de suspine cafenii”. 


QUOS VULT.... 


Poporul latin, timp de secole înarmat cu un fin instinct politie 
și cu multă filozofie a Istoriei, a emis, subt forma trainică de pro- 
verb, următoarea prolundă cugelare: 


„Quos vult perdere Jupiter insanit prius". 


Traducerea exactă nu © cea literală: „Pe cei ce Jupiter voeşte 
a-i plerde, mai întii îi sminteşte”, ci am zice mai de grabă: „mai intii 
ti prostezte”. Nu S'a reflectat încă în deajuns asupra importanței 
Prostiei ca pirghie activă a Istoriei. Există situaţii ce par—şi logit 
chiar sunt-inexpuguabile, şi care totuşi se prăbuşese grație unei 
prostii conştiineioaze gi intreprinzătoare, Un caz clasic e acel al îm 
periului colonial spaniol din vremile moderne. La un moment dat 
Nota regatului era „invincibilă” (chiar acesta era şi numele ei aproape 
oficial). Nimeni nu putea să i se opună. Odioasa hegemonie spaniolă 
a mărilor risca să se prelungească la nosfirşit, Dar Jupiter veghea. 
o idee absurdă, aceea de a ataca Enaglitera pe uscat puse din ce în ce 
mai mulų stipinire pe mintea neroadă a lui Filip al Ilea. La urmă, 


MISCELLANEA 133 


armada” coastele britanice, iar supremația 
T ai a png y ama tzin, fh tru totdeauna. Prostia inter- 
venise şi funcţionase ca factor i al istoriei. 
intit toate aceste lucruri—gi 
toare catia “intro hi cum Ungurii au hotârit să anuleze re- 
forma agrară aplicată în teritoriile foste cehoslovace şi anexate, prin 
acordul dela Miinich, la Statul Maghi 


In Transilvania, minoritarii unguri care, şi ét ca și concetățeni 
lor romini, stăpinese o bucată de pămint, iş vor spori desigur consi- 


în caz de revenire In ţara lor de origine. Măsura proiectată de 
; T j aa tio 


romină și anti-maghiară. 
Hotărit lueru: „Quos vult...” f 
Să nu ne descurajäm deci de succesele nedrepte şi de barbariile 
nepedepalte pe care Istoria contemporană le prezintă indignării noas- 
tre. Ma! d ori mal tirziu, autorii lor sant sortiţi a se încăpăţina, 
orgolios, în cite vreo absurdă mică idee personală care va aranja la 
loc toate lucrurile, Puţină răbdare; căci „quos vult perdere Jupiter,..,”, 


CONTRIBUȚII LA SCRSOAREA PIERDUTĂ 


Luna aceasta, întrun liceu de fete, la clasa opta, profesorul de 
limba romină dăduse o lucrare scrisă despre „O scrisoare pieriută”, 
Una din eleve, în compoziția ci, a făcut urmiltoarea ohservaţ e: Co- 
mediile lui Carageale—apunea ea—sunt destinate a ne face aŭ ridem. 
După p, ppm = desigur, plecăm înveseliţi. Dar nu dela toate comè- 
dille. „O aerisoare pierdută” se deosebeşte de celelalte. După specta- 
col, sau după lectura p'esei, răminem deprimați. Este ceva grav în 
această poveste; subt învelişul frivol de chiprocouri vodevileşii, se 
ascunde o imensă tristeţe, o amară descurajare, 

De ce? Eleva nu ne-a spus-o. In schimb explicaţia a dat-o o altă 
elevă. In compunerea ei observa că lucrul cel mai dezolant în această 
mare operă a lui Carageale este impun tatea tuturor păcatelor. Li- 
chelele, şantajistii, trădătorii, plaatagrafii, înşelătorii adulterini, éx- 
croci!, toţi, pină ln urmă, scapă nentinși. 

„sa r apir enua % e pn pe cure niciunul din eo- 
men rii, ari, o sau scriși i 
a sot şi, ai lui Carageale, nu-l 


Imi amintese de o conversaţie Intre Topirceanu şi d-l Ibrăileanu, 
în care amindoi căzuseră de acord că unul din marile farmece ale 
mediului caragealian este „viața uşoară”, O lume de Mitici pe care 
mad career reia pui Agar pg Viața curge ca leafa, sigur 

: ce nicloda subt i 
ir Ap mr: vor x e, firmamentul jovial al Io- 

_ Aveau în bună parte dreptate, Topirceanu şi Ibrăileanu. Dectt 
mai esta „O scrisoare pierduti”, unde lucrurile stau cu totul altfel, 
Ar fi greu să spunem că acolo „nu se petrece nimic”, Dimpotrivă, 
„probleme vitale”, chestiuni autentic grave, tulbură şi „neliniştese” pe 
aproape toate personagiile. Tipătescu, Caţavencu, Zoe, „persoana 
i A ntre de merge vry toti aceștia sunt, dela 

i a sfirşitu tii, groaz 
n a cele mai chinuitoare A ete a n aa ma 

ȘI totuși, încă se poate spune, întrun sens, că „nu se petrece 

nimic”, şi anume în sensul că „pini la urmă”, nu se intimpla. nicio 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


catastrofă sonala", niciunul din dezastrele fireşti care ar fi tre 
buit în mod logic să sancţloneze atitea vinovăţii. 

Observaţia elevei Marilena Cruţescu—o numim, căci contribuția ei 
are valoare de Istorie literară—anume că imoralitatea generală, în „O 
serisoure plerdută”, reiese mai cu seamă din absoluta impunitate a 
tuturor infamiilor, ne atrage atenția asupra viziunii pe care Carageale 
o avusese despre Societatea rominească, Ea li apărea ca o lume lovită 
ca de un farmec malefic. O lume unde dacă deserti întreaga cutie a 
Pandorii, tot nimie nu se întîmplă. Există acolo acţiun!; niciodată însă 
rencțiuni şi sancțiuni. Această neputinţă a evenimentelor de a se con- 
atitui, ca oriunde aiurea, în epse şi recompense, ia, dacă ne gindim 
bine, aproape înfăţişare de lucru blestemat. Carngeale care—cum zi- 
cea chiar el—,vedea enorm și simţea monstruos” a avut toată viața lui 
obsesia acestei închipuiri, De aceea privea el cu atita răutate în ju- 
ru-i. „li urăsc, mă'—spunea el d-lui Ibrăileanu despre personagiile 
sale, Se înșela, poate, făcind-o, Dar o făcea cu toată puterea tempera: 
mentului lui pătimaş. 


In majoritatea compunerilor de liceu de care vorbeam la ince- 
put, se spunea că „O scrisoare pierdută” are desnodămiînt fericit, că 
„se termină bine”, La lumina remarcel făcută de Marilena Cruţescu 
vedem că în realitate nu este aşa de loc, că lucrurile se termină cum 
nu se poate mai rău, că avem cel mai tragic desnodămiînt, de vreme 
ce acesta este un fel de Fatum inexorabil şi orh, prin puterea că- 
ruia, orice s'ar intimpla, faptele crapuloase nu ajung a fi niciodată pe- 
depsite, Parcă în virtutea unei fermecătorii, canaliile, lichelele, ex- 
crocii şi timpiţi!i sunt şi rămin tabi. 

Și acum, o ultimă observaţie. 

Mai este un fapt care n'a fost incă observat de comentatorii 
„Scrisorii Pierdute”. 


Carageale era prea mare artist ca să nu simtă nevoia de a 
introduce, printre atiția imbechi, javre şi păcătoşi, măcar o sin 
gură ființă generoasă, adevărat generoasă, adică meg n şi 
conştient generoasă, Aceasta este Zoe Trahanache, „Coana Zoiţica”. 
In nenorocire, este lucidă şi plină de smţ practice, In feri- 
cre este bună şi iertătoare. Fiindcă primejdia a trecut, fiindcă 
își poate iubi mai departe pe seducătorul ei prieten, ea devine capa 
bilă de toate darurile. Nu numai că dăruește lui Caţavencu libertatea, 
onoarea, situaţia socială, pe care cu o singură mișcare i le-ar fi pu- 
tut lua. Dar Îi aruncă şi această frază profund seminificativă: „Lasă, 
Domnule Caţavencu, că doar asta nu-i cea din urmă Cameră”. Aşa 
dar, s'ar putea ca, la viitoarele alegeri, Caţavencu să capete tocmai acel 
mandat de deputat pentru care el com 'sese atitea infamii şi pentru 
care suferise cal mal mult din toţi tocmal această Zoe, gata azi să lu- 
creze pentru a i-l] obţine, 

Acum Înţelegem pentru ce Carngeala „și-a permis” să ne prezinte 
si un personaj sută în sută generos. Căci acest personaj i-a 
dat prilejul unei demonstrații, poate mai perfidă decit or care, a 
turpiiudinii structurale din această societate asupra căreia îşi exer- 
cita ei spiritul satiric excesiv. Teorema era aceasta: maximum de ge- 
nerozitate nu poate duce decit la maximum do imoralitate în acest 
mediu blestemat de zei. Gestul eroinei este oarecum limita matema- 
tică a bunătăţii, Efectele acestui gest însă exprimă infinitul nedrep- 
tăţii sociale, recompensa cea mai mare pentru ignominia cea mai 
mure, ȘI aceasta explică pentru ce Carageale, mizantropul îndirjit m 
societăţi rominesti, a consimțit să instaleze, în mijlocul ca jogi. 
“lor şi ticãloşllor diverşi, o fiinţă plină de dragoste, de spontaneitate 
şi de graţie, Căci toate aceste calităţi aveau să se Intoarcă şi mai tare 
pentru a pleda rechizitoriul de pesimism şi de răutate al autorului. 


MISCELLANEA O 135 


SIR REGINALD STORRS 


apriori oa er mei 
acestei reviste, nu este numai un cunoscut şi t itor, dar şi un 
om de Stat cu foarte apreciate — și justificat apreciate — merite, 


fie unite tr'o linie de tramval, Sir Ronald a împidecat profanarea, 
Perii pir id vor trebui să treacă peste cadavrul lui. In aceeași 
ordine de idei, să ne reprezentăm puţin ce ar fi devenit Cetatea Stintă 
dacă afişe vorbind de ciorapul Kayser sau despre Vrodonal ar fi fost 
lipite de pildă pe turnul lui David. Sir Ronald a interzis ṣi asta. In 

de Infrumusetare şi de conservare a frumuseţii Ierusalimului 
şi reltevelor pnlestiniene în general, acest mare om de cultură a știut 
să pună armonie între atitea clanuri ostile, reunind în juru-i şi de par- 
tea lui, alături de autorităţile britanice pe gr locali, pe muftii, 
rabini, patriarhii ortodoxiei, al armenilor şi latinilor, pe franciscanii 
italieni, pe dominicanii francezi ete, 

Se povesteşte că, la inceputurile misiunii sale de guvernator, pri- 
mul-ministru englez, pe atunci Lloyd George, constatind că toată Iu- 
mea se plinge de noul guvernator, că fiecare li reproșază că protejează 
> are oa sigur de imparțialitate și destoinicie—ar fi spus lui 

r Ronald: 
RER ziua cind nu vor mai îl plingeri Impotriva d-tale, vel fi des- 
tult", 


Cuvinte simbolice pentru inteligența cu care se guvernează în 
Englitera; cuvinte, de asemeni, pline de melancolie pentru cel din 
țările unde se pindește, ca la vinătoare, cea mai mică învinuire făcută 
unui om de Stat, pentru a se trage folos în contra lui şi a į se între 
rupe cariera, 

Notăm pentru a termina, că Sir Reginald Storrs este un mare 
prieten al Rominiei, pe care a vizitat-o în chiar acest an. 


DICȚIONARUL ACADEMIEI 


Cind şi cind, la intervale rare de tot, apare cite o fasciculă din 
Dicţionarul Academiei, purtind o dată cu un an sau doi mai veche, 
Trebue să recunoaștem că marele public, care ignorează cu totul 
această publicaţie (ponta tocmai din cauza felului cum apare), nici nu 
se sinch sește de aceste întirzieri, Și e păcat, pentrucă Dicţionarul Aca- 
demiei, cu toate defectele lui, este necesar și util. Materialul pe care 
ni-l aduce nu poate fi găsit în altă parte. Dicţionarul lui Tiktin este 
aproximativ de tref ori mai mic- 

Nu sintem în secretele zeilor și nu ştim ce lipseşte: banii pentru 
tipar, tipografia, sau colaboratorii? Dar ceca ce stim este că intirzierea 
nestirșită a publicării faca ca o fasciculă să nu semene cu alta. Pri- 
mu! volum, cuprnzind literile A şi B, a început să fie tipărit în 1907; 
inainte de războiu s'a mai tipărit o parte din litera C, i s'a sărit la 
F mec di pă Cc 4 rm pas = LE „ lar din partea a doua s'au tipă- 
i —d, şi sn începu Mai este deci o lacun 
F, şi lipseşte tot sfirgitul, dela L înainta. REA 

Dar, dintre fasciculele care au apărut, unele, dela începutul dic- 
țlonarului, au fost publicate după altele care vin mai pere De 
exemplu a face a fost redactat şi dat publicului cu mult Inainte de a 
cduta. Şi diferența de dată are importanță. Dacă deschideţi de exem- 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


plu la cuvintul fistic, veţi citi că el se întrebuințează numai în Romi- 
nia. Ştiţi ce înseamnă aceasta? Că nu e cunoscut (sau cel puţin nu 
era cunoscut acum douăzeci şi cinci de ani) în ţinuturile alipite. Ina- 
inte de războiu, cind a apărut litera F, redactorii considerau „Romi- 
nia” numai regatul de atunci, Cititorii de astăzi au dreptul să se mire: 
dacă ar găsi lucruri de acestea întrun dicţionar publicat la 1900, ar 
înțelege; dar întrunul care se publică azi? Bine înțeles, nespecialiştilor 
li se pare prea complicat să calculeze cind a apărut fiecare fasciculă. 

Tot din cauza întîrzierii la tipar, fascicula care apare azi şi 
poartă data 1937, nu cunoaşte nimic din publicaţiile pape, a apă- 
rute acum cinci-şase ani. Mater'alul pentru această faaciculă a fost 
probabil adunat mai de mult. Bine înțeles, redactorii nu pot ignora 
propriile lor articole, pe care le utilizează gi le citează, Se ajunge în 
felul acesta ca dicţionarul, care ar trebui să reprezinte stadiul actual 
àt întregii ştiinţe lexiccgrafice și etimologice romineşti, să fie transfor- 
mat, desigur fără intenţie, în buletin al unei bisericuțe. 

E greu de crezut că piedicile care se pun în calea terminării mai 
repezi a acesta| opere de interes public sint atit de serioase încit să nu 
poată fi înlăturate cu puţină bunăvoință. 


UN MANIFEST AL SAVANȚILOR AMERICANI 


Aproape 1.300 de savanţi americani au publicat un manifest sem- 
nat de cei mai de seamă oameni de ştiinţă, printre care mai mulți de- 
ținători ai premiului Nobel şi numeroşi academicieni: 

„Oamenii de ştiinţă americani, educați în traditia libertăţii sp'- 
rituale, îşi exprimă convingerea că ştiinţa este complet independentă 
de granitele naţionale, rase și confesiuni, şi nu pme prospera decit 
acolo unde domneşte pacea şi libertatea spiritual 

Omul de ştiinţă trebue să educa poporul impotriva pr'mirii tutu- 
ir na: ară falşe şi neştiinţifice, care se ivesc astăzi în haina pseudo- 

intei. 

In acest sens, condamnăm în mod public poziția fascismului faţă 
de ştiinţă. Teoriile rasiste pe care le reprezintă fasciștii au fost întot- 
deauna dovedite ca false, 

Sintem ferm convinşi că în actuala epocă istorică numai democra- 
ţia poate garanta libertatea spirituală. Orice atac asupra libertăţii de 
cugetare în orice domeniu—tie chiar un domeniu atit de nepolitic cum 
e fizica teoretică—este în realitate un atac asupra democraţiei. 

Cind bărbaţi ca James Franck, Albert Einstein sau Thomas Mann 
nu-şi maj pot continua opera—indiferent dacă motivul este rasa, reli- 
gia sèu atitudinea politică —întreaga omenire sufere o pagubă. Ei tre- 
bue apăraţ! în dreptul lor de a spune adevărul aşa cum îl văd, 

Dacă nol, oamenii de ştiinţă americani, dor'm să evităm o soartă 
asemănătoare, dacă voim ca lumea să meargă înainte pe calea pro- 
gresului şi a prosperității, trebuu să ne unim sforţările în această di- 


rectie”, 
NICANOR & Co: 


RECENZII 


MARCEL BRESLISKA: „Cintarea Cintărilor”. (Bucureşti, 
1938). 


Volumul de versuri ale d-lui M. Brosliska este întovărăşit de cI 
teva însemnări cu privire la oratoriu, din cure rezultă, în primul rind 
afirmarea legăturii dintre cuvint şi cintec. „Poemul a fost întotdea- 
una cintat” spune poetul „amintindu-și de poezia antică și medievală, 
lar ruperea cuvintului cîntec este după el un act arbitrar, 

Pentru fenomenul de disociere şi autonomizare n artelor, această 
poziţie esto domnă de a fi luată în seamă. Sa incercat adesea şi în 
veacul precedent realipirea unor genuri artistice cure se despărțiseră, 
dar fără prea mare succes. D-l M. Bresliska reia această tradiţie şi 
opunindu-sa evoluției actuale a poeziei, vrea să o readucă la parale- 
lismul muzical 

Această poziţie este demnă de atenție şi prin soluţia pe care o 
incearcă dsa pentru revitalizarea poemului. Atunci cind S'au sute- 
dat intro cadență rapidă cele mai felurite formule poetice în ultimul 
timp, cu un succes din ce În ce mai puţin durabil, — ni se prezintă 
acum ò formulă care nu se mai hrăneşte din „purilicarea” materia- 
lului poetic, și din amplificarea lui prin sunetul muzical. 

Insfirşit, prin aceasta se postulează implicit că aşa numita „mu 
rr a cuvintelor” oste insuficientă, că ea trebue să fie susţinută de 
cintec. 

După cum anunță în fruntea volumului chiar autorul acestei 
poeme pentru un oratoriu profan sunt „texte după pretextul bibliei". 
Reintoareerea la cuvintul căutat nu este, așa dar, numai o revenire 
teoretică ci se sprijină pe o atmosferă corespunzătoare, 

Poetul a descoperit, după cum spune, „cintecul cel simplu, acela 
care spune vorbelor pe nume”, Revedem aici puternica amprentă bi- 
blică care întovârăşeşte o mare parte din poezia de tip „oratoric“, nu 
în sensul de apartenenţă la un anumit gen, ci de cultivare a proble- 
ensar fundamentale ale omului prin apel, prin entuziasm, prin eloe- 

„Cintarea eintärilor” este un fel de d'alog între Regele, - 
mita şi un păstor care o iubeşte, Cel mai izbitor pridein al ie 
vorsuri, cu ritm şi lungimi mereu mobile, este conjugarea a două cu- 
rente de lirism primitiv, Pe de-o parte, lirismul biblie, pe de alta, li- 
rismul poeziei populare romineşti. Dacă adesea unul din cele două cu- 
rente Aa fost alint unor Daia poetice foarte rafinate, — de data 
aceasta ceea ce surprinde In primul rind este împreunarea unor cu- 
rente diferite, dar pornind totuşi amindouă dela un lirism primar, 


138 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


simplu, cu momente tehnice foarte clare (primul dă repetiţia, al doi- 
lea tirania rimei). 
Astfel, păstorul cîntă: 


„Serpii negri-ai beznelor 
pun cătuşe gleznelor 

şi — ţişnită din tärinä — 
pari o statuă păgină, 
pari o sprintenă fintînă 
ferecată 

cu lăcate, 

ne'ntinată 


de păcate. 


Uneori, predomină elementul foleloristie, Astfel, în poemul „în- 
ir'o zi la fel cu toate zilele”, Sulamita cîntă: 


„Mi-a căzut 

în prag o stea 

şi-am ştiut 

că-i dragostea 

pentrucă lumina ei sendreaptă 

numai către ochii ce-o aşteaptă: 

nu i-au desluşit preajma nici bătrinii, 

nici surioara meu, căreia nu i-au înflorit încă sinii. 


Alteori (şi aici găsim cele mal prețioase strofe), prin mijloci- 
rea dublului lirism de care am vorbit, poetul introduce sentimente 
„moderne“, pasiuni şi stări interioare contemporane, gingăşii contem- 
porane. Fuziunea dintre aceste două izvoare este totală. Nu se simte 
nici o fisură, nici un efort, Rapsodul din veacul nostru se exprimă cu 
simplicitatea poetului medieval. Astfel Regele cîntă: 


„Vino Înapoi, mireasa mea, 

adu-mi în cupa minilor primăvara, 
iarna s'a 'ncuiat în casa mea 

Singur nu-l pot duce povara, 

vina să-l împrăştii umbrele 

şi să topeşti cu zimbetul tău zăpada... 


Versul poate căpăta o extensiune de-a dreptul uimitoare. Cu 
schimbări și variaţii, Îl vedem alunecind între forme imprecise domi- 
natè doar de unificarea prin rimă. Unificarea prin rimă merge uneori 
pînă la urmărirea unei poezii populare precise, Sulamita cîntă: 


„Dorul biciuit 
„Trupul vlăgult, . 
mi l-a pironit 
prăbuşit pe uşă, 

cu miinile 'nlinsa 
ca prinse 'n cătusă, 
cu buzele 'ncinse 
mestecind cenușă, 
Frintă din genunchi, 
cu fruntea lipită 
de zăvorul rece... 


RECENZII 139 


rin sim- 
Teme comune poeziei romantice obțin o nouă vitalitate p a 
plicitatea sinceră a expunerii. Acest fenomen prețios poate fi urmărit 
intrunul din poemele păstorului către Sulamita: 


„Dar cind glasul tău mă cheamă 
glasul rugător și umil. | 

cu infiorări de teamă 

şi răstăţuri de copil, 

cind cu iscodiri încete 

despre flori şi despre stele, 
despre văluri şi inele, 

despre tine, despre noi, 

cind cu iscodiri încete 

taci să crească "n miez de noapte 
laude vorbe şi de şoapte 

— unde basmul cel mai mie 
poartă-o nărutare 'n spic — 
glasul (iu revarsă nouă 

din potirul de mâărgean, 
buruiană 


Nu stiu În ce măsură teoria poctică a d-lui M. Rresliska va fi ve- 
rificată și va da roade, deoarece nu cunoaştem exemple de artă care să 
fi renăscut prin simpla intoarcere la izvoarele ei, ci cel mult îndrep- 
tări aduse de readucerea unei arte în limitele ei. Dar cum versurile 
d-lui M. Bresliaka se pot citi cu bucurie în afară de texte muzicale și 
independent de justificarea lor teoretică, însomnăm cu încredere apa 
riția acestei „cintări a cintărilor”, -g 


AL. ROSETTI: Note din Grecia. Fundația pentru litera- 
tură și artă „Regele Carol II”, 1938, 


Prezentute sobru şi modest, sub titlul de simple „note”, acesta Im- 
semnări dintr'o călătorie în Grec'a, se disting printr'o elegantă preci- 
ziune a stilului, perfect potrivită materialului. D, AL Rosetti întru- 
= : e crt bi aris naai ibru probitatea obiectivă a cercetătorului 

mereu proaspătă i 
gustă adine visul şi poezia. st Aaa ca SE aleile 

Această împerechere de însuşiri, care se intilnesc destul de rar 
enpreni apare mereu în aceste pagini. Autorul lor le-a seris fără in- 
dolală cu sentimentul unei odihnitoare admirații, şi şi-a alcătuit în 
aceste evocări o insulă de linişte şi de refugiu, Cum s'ar putea oare 
interpreta altfel pasajul în care el ne destăinuește cum, după o zi pe- 
trecută în ruinele dela Delphi, se întoarce în mijlocul aceloraşi rune, 
noaptea, pentru a recapitula în reverie emoțiile din timpul zilei: 

„M'am purificat, în cursul zilei, In apa Castaliai, în care se puri- 
fica odinioară Pythia, prin im rea apei deasupra creștetului, şi 
m'am întors în cimpul ruinelor în cursul aceleiași nopți. In această at- 
cecen despulată de er: atracţiune vulgară, nicăleri nu am res'mţit 
ca În acea noapte Insie atracțiunea nelimitată a singurătăţii; ci a- 
demenit de spaţi le siderale, regăseam In mine simțiri l coget Ingro- 
pate sub scrumul anilor, vagi sträfulgerări ce-mi apăreau acum într'o 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lumină orbitoare... Am urcat încet calea sacră şi am regăsit, în in- 
cinta templului lui Apollo, incă f'erbinte de razele soarelui de amiaz, 
piatra prăvălită din cine ştie ce parte a frontonului, pe care mă aşe- 
zasem În cursul zilei; mi-am reluat locul pe acest jilt improvizat, cu 
negrăită emoție, gata să asist la celebrarea vreunul rit sacru... 

Tonul acestul pasaj este acela al întregului volum. O admiraţie 
evlav'oasă pătrunde pină şi în cele mal precise descripţii. Pentrucă 
aceste note sunt făcule în primul rind din descripţii fidele ale prive- 
liştelor şi ruinelor greceşti pe care, cu ochi ager şi suflet contemplat'v, 
le vizitează autorul, Iată de ce însemnările de faţă alcătulesc o deli 
cioasă călăuză prin locuri celebre şi. în acelaşi timp o emoţionantă 
mărturisire de adm'raţie în faţa lor. 

Tocmai fiindcă locurile evocate nici sunt celebre, descrierea lor 
este mai anevoioasă decit dacă ar fi mai puţin cunoscute. O descriere 
a izvoarelor Amazonului ne va interesa oricum va fi. Noutatea ma- 
terlalului ne va face să nu fim atit de atenţi la însuşirile formale, 
Cind este vorba de Grecia, lucrurile se schimbă. Aproape că nu e pia- 
tră din Elada je care să n'o fi tocit privirile pioase ale miilor şi m'i- 
lor de călători care de zeci şi zeci de an! Sau perindat pe aceste me- 
leaguri, unde îşi are obirşia tot ce e mal înalt şi mai luminoa în cul- 
tura europeană, In fața acestei situații, atitudinea cea mai bună este 
sobrietatea şi preciziunea. Este chiar atitudinea pe care a luat-o d, 
AL Rosetti, S'a ferit să-şi toarne emoția în fraze compleate si în 
imagini studiate. D-sa a cerut priveliștelor care le avea în faţă fn- 
suşi modul de expresie propriu acestora și care este plenitudinea în 
simplitate. Perioadele sale, de excelentă şcoală flaubert ană, formate 
adică de obice'u din trei sau patru fraze ce se urmează intrun crescendo 
armonios, dau tocmai o impresie de limpezime în via şi de rotunjire 
e plaga: însuşiri ser. trebuincioase ori de cita ori se urmăreşte 

evocare a realităţii greceşti, Iată, de ex lu, 
drumul apte Dali, ţii greceş ă, de exemplu, un fragment din 

„La dreapta și la stinga şoselei, oamenii din partea locului cu 
bumbacul: putul elb al florilor esta îndesat în păr dar capelele e i 
nuscule de pe marginea şoselei nu sunt uitate, şi ofrandale de bum- 
bac sunt asezate cu grijă aproape de candela aprinsă, pete albe pe 
coloritul de smoalä al micilor edificii. 

„Acum peisajul se schimbă din nou, cu cit ne apropiem de 
povirnisurile sumbre ale Parnasului, Masa impunitoare a falnicului 
rare consacrat lui Apollo şi Muzelor se zăreşte acum In toate ami- 
nuntele. 

„Peisaj alpin, de o rară severitate; pregătire binevenită pentru 
cine merge la Delphi: culmi simguratece. pante acoperite cu o vege- 
tatie pipernicită, abisuri întunecoase; cotiturile drumului rezervă că- 
lătorului privelişti neaşteptate, arhitecturi ciclopeene de roci sumbre 
şi tăcerea făcută din tainice încordări de harfe a culmilor pleşuve. 

„Dar iată că pe mîna dreaptă, călătorul pierdut în acest univers 
de piatră și torturat de ivirea apropiată a necunoacutului zăreşte un 
ochi de mare prăvălit la picioarele sale: golful Itea. E parcă ultimul 
suris al unei lumi fericite, scăldate în lumina soarelui aproape de as- 
finţit, lise solie de noroc a ţărmurilor mingfiate de marea albastră, 

„Delphi”, 

Acolo unde un meseriaş al literaturii ar fi îngrămădit, pretentios, 
metafore lungi şi grele ghirlande de vorbe, omul obișnuit cn aspre cer- 
cetări de savant. dar care e în acelaşi timp un devotat prieten al Vi- 
sului, a ştiut, cu mai mult meşteşug decit vrea el însuşi să arate, să 
găsească tonul cel mai potrivit pentru firea adincă a subiectului şi 
pentru calitatea emoţiei pe care acesta o stirneste. 


AL. PHILIPPIDE 


RECENZII 141 


CONSTANTIN KIRIȚESCU: Făclii stinse. Ed. „Cartea 
Rominească”, Bucureşti, 1938. 


Ceea co ne obligă de n face citeva cousis pr 2 pede Sa 
dlui Constantin Kiriteaeu, mu fac, Pre etre un anumit aspect al 
nd cara se m 
Fiii de scoală şi ai vieții noastre culturale în genere, din ultimele 
decenii. 
: te 
ersonalitatea seriitoricească a dlui Constantin Kirițescu es 
PER ee cunoseută. Nam putea spune că d-sa este un perfect panna 
literar. Scrisul d-aale are severităţi de constructe şi regularităţi at 
de procise, ineit în cuprinsul lor este dificil să sa petreacă acea trans- 
punere sau libertate subiectivă despre care se crede că reprezintă 
adevărata pulsaţie literară. De altminteri, tn cazul de care ne oct 
äm aci, acest fapt ne interesează doar puţin, sau poate chiar de 
e. Pentru d-1 Constantin Kirițescu literatura nu este un scop, adică 
nu constitue un obicetiv central al activităţii d-sale spirituale, ci o 
formă complimentară, de natură să exprime mai viu şi mal sugestiv 
anumite fapte pe care le-a trăit şi lea înțeles în mod deoaebit, în da 
cursul lungii d-sale cariere de om de scoală şi de observator al pro- 
ceselor culturale, 

„Ficlii stinse” cuprinde o serie de portrete de dascăli şi de oa- 
men! de scoală trecuţi în lumea drepţilor; mal bine zis, la a căror tre- 
cere în lumea drepţilor autorul noctru a participat într'o îndoiță pos- 
tură sufletească: de cronicar avizat al multor fenomene din cimpul 
culturii noastre contemporane precum şi de prieten sau de colabora- 
tor personal al celor evocati. 

Dintre portretele înfățișate, cele mai multe au fost concepute ca 
discursuri funebre sau ca evocări solemne cu prilejul diferitelor come- 
morări. Acest fapt, departe de a ştirbi ceva din meritul lor, dimpo- 
trivă, le dă o notă în plus de autenticitate emotivă, de trăire proas- 
pâtă a impresiilor tm 

Nevo'a de n face însemnări despre oamenii pe care i-a cunoscut, 
anu cu care a mers paralel pe cărările vieţii este, la d | Constantin Ki- 
riţeseu, a insușire structurală, o Intură dintre cele mai caracter tico 
ate formației d-sale sufleteşti. Este o trăsătură caro trebucgte apre- 
ciată cu atit mai mult, cu cit astăzi, la oamenii generaţiilor mai noi 
chiar dacă n'a dispărut cu totul, tinde însă să devină din ce în ce mal 
sporadică și mal inexpresivă. 

Cine sunt, oare, fâcliile stinse? Portratele d-lui Constantin Ki- 
riţeacu ne înfăţişează, rind pe rind, figurila acestora: Spiru Haret, 
Murgoci, Teodor Alesseanu, Lupu-Antonescu, luliu Valaori, D., A. 
Teodoru, Doctorul Dimitrie Ionescu, loan Borcea, Doctorul Istrati, 
Stefan Minovici, Ion Bianu, D. Călugăreanu, Enache Ionescu, Mitriţă 
Constantinescu, Victor Anastasiu, D. D, Pătrășcanu, Aurel Angelescu, 
ete. ete... Toţi acestia sunt văzuţi prin alpea: unor însuşiri care fi 
caracterizează, care le domină şi le Justi că oarecum întreaga lor per- 
sonalitate, Astfel: Spiru Haret a fost „marele ministru”; Murgoci, „vi- 
gurosul vlăstar rustic”; Lupu Antonescu, „un patriarh al şcoalei romt- 
nesti”; loan Borcea, „uriagul prăbuşit”; Victor Anastasiu, „colecțio- 
narul”; D. D. Pătrăşeanu, „un nedreptăţit”; necrologul închinat profe- 
sorului D. Călugăreanu poartă în subtitlu o imagine p'oasă şi suges- 
tivă: „moartea cercetătorului vieţii”; ș. a, m. d, 


Această înşirare esta elocșentă, Urmărind-o, și mai alea încer- 
cind să pătrundem în unele semnificaţii intime alo ei, vom putea să 
desprindem, dacă nu chiar o pagină intreagă din viața școalei noas- 
tre moderne, în orice caz, o seamă din ecourile ei sufletesti, din cre- 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dintele care au stăpinit-o şi din stilul de simtire al oamenilor care au 
reprezentat-o, 

Este de remarcat locul mare pe care Îl ocupă, în însemnările 
d-lui Constantin Kirițescu, profesorii secundari. Faptul este cu deo- 
sebire caracteristic. Nu este o simplă întimplare că în fruntea volu- 
mului se găseste portretul închinat Iuj Spiru Haret şi, de asemeni, 
că mulţi dintre oamenii despre care ni se vorbeşte In cuprinsul vo- 
lumului fac parte din generaţia de oameni formaţi şi promovați 
în îmvăţămint de către „marele ministru”, In citeva rinduri, pînă 
acum, am exprimat o imprese pe care. de astă dată, noul volum 
al d-lui Constantin Kirițescu ne-o întăreşte întrun chip aproape 
definitiv: aceea că epoca lui Spiru Haret a fost, Inainte de orice, 
o epocă a şcoalei secundare. Generaţia formată de el a fost, de fapt, 
generația care a Întemeiat şcoala noastră sarundară, care in dat o 
spiritualitate conformă cu problemele de viaţă ale tinerei noastre 
burghezii naţionale şi care i-a prilejuit epoca ei de cea mai netăgăduită 
strălucire spirituală. Chiar aceia care au trecut în învăţămintul su- 
perior, au păstrat legături sufletesti întregi cu şcoala secundară, sau 
simţit, spiritualiceşte, continuînd a face parte din generaţia de intelec- 
tuali care și-au început şi şi-au înțeles viața sub cupola acestei scoli, 
D-l Constantin Kirițescu, printre cei dintii, face parte dintre acestia, 
D-sa nu s'a îndepărtat niciodată de această inst tuție şi de generația 
cu care şa început cariera în cuprinsul ei, cu toate că treptele pe 
care le-a suit ulterior în şcoala și în ierarhia rominească ar fi putut 
să lase impresia că d-sa a întrerupt orice contact mai evident cu viaţa 
și intimitatea Propria zisă a şcolii secundare. Portretele pe care ni le 
prezintă în noul d-sale volum au răsărit. în cea mai mare parte, din 


această legătură sufletească cu scoala se 
anumit sentiment de generație, a a agp A rea 


pe care l-a trăit în mijlocul tuturor 
acelora pe care ni l-a evocat, mai bi i i 
pret e BEI DOSAG t, bine zis, pe care a simțit nevoia şi 


Aşa cum se înfăţişează, cartea d-lui Constantin Kirițescu 
caldă şi pătrunzătoare unitate. Stilul în care este scrisă ca pietei: 
ordonat, așa cum am mai spus, 'mpropriu poate pentru culoarea şi 
subtilitățile literaturii pure, însă cum nu se poate mai potrivit pentru 
eee Satie şi egra ups sufleteşti ce-i aparțin: acelea ale unui 
cut cu e şi cu simţ fnt de 4 
toate tera era de viaţă ale arm re a Aa Aa, vi Aleea 
i pagină de mărturisiri demne, pioase, şi o pagină de bună ana- 
liză sufletească în ce priveşte viața modernă a scolii romineşti, iată 


noutatea și meritul pe care le înscrie re i s 
tin Kirițescu pe care le înscrie recenta lucrare a d-lui Constan 


TON ZAMFIRESCU 


N. N. CONDEESCU': La légende de Geneviève de Brabant 


et ses versions roumaines. Publicaţiile Academiei Române, Bucu- 
rești, 1938. 


Lucrarea d-lui N, N, Condeeacu face parte din publicaţiile re- 
cente ale Academiei Romine, colecția de studii şi cercetări. A fost rè- 
dactată In limba franceză, direct de către autorul ei, pentru mai multe 
motive: pentrucă nceastă lucrare a început să fie întocmită în epoca 
studiilor de specialitate ale acestuia la Paris, pentrucă spiritul şi 
metoda după care sa condus sunt acelea pe care i le-a inspirat uma- 
nismul france: şi, în fine, pentrucă, prin natura ei, o asemenea lu- 
crare nu privește numai ştiinţa locală a unei țări, ci preocupările 
gonerale ale comparatiştilor din toate ţările de cultură ale Europei. 


RECENZII 143 


im este o lucrare de tematologie. 
aa aa. og i eri cele mai greu de realizat, şi totuşi 
dintre cele mai necesare, în studiul ştiințitic al literaturilor compa- 
rate. Ea îşi propune să o țemă poetică, în felul cum sa 
difuzat in diferite epoci şi literaturi. Lucrările de felul acestora nu 
sunt prea multe, chiar în ţările străine. Pe Ting faptul că sunt greu 
de intocmit, că cer ani întregi de muncă, că trehuesc conduse după 
o metodă strictă, că reclamă un simi special al căutărilor în bibl.o- 
teci şi că nu pot fi conduse decit de către cercetători care au oarecum 
nevoia erudiţiei în singe, lucrările de felul acestora au şi o soartă 
ingrată, pentrucă se adresează doar unui public restrins şi pentrucă 
criteriile obişnuite nu găsesc în cuprinsul lor niciun punet de sprijin 
şi nicio promisiune pentru socotelile lor pragmatice. În literatura 
noastră avem, pină acum, doar citeva încercări tematologiee: d-na 

Anita Belciugăţeanu, cu privire la motivul „Carpe Rosam”; di M. D. 
Găzdaru, cu privire la motivul liric „amărită turturea”; un studiu de 
explicare a „tipului“, icat de dl Charles Droubet, în Mercure de 
France, Mai 1924; 4-1 D, Caracostea, cu privire la motivul „Lenorei“; 
d-i N. Cartojan, în studiile pe care le-a intreprins asupra cărților po- 
pulare şi apocrife, de provenienţă slavonă, bizantină și neo greacă, din 
cultura noastră; la acestea avem de adăugat, acum, lucrarea recent 
apărută a d-lui N. N. Condeescu, o lucrare de proporții mari, întoc- 
mită după o metodă riguroasă şi, în general, ilustrind tot cuprinsul 
doctrinar, ortodox, al unei cercetări tematologice, 

Tema aleasă de d-] N. N. Condescu, este aceea pe care o găsim 
in colebra legendă a Genovevei de Brabant. Destinul acestei legende 
«ste, dacă nu unie, în orice caz, dintre cele mai interesante din cite 
ne oferă intreaga istorie a literaturii universale. Incepind dela citeva 
versiuni latine în Evul Mediu, ca a străbătut secole întregi, sa Incar- 
nat rind pe rind în romane franceze, germane, olandeze, a făcut exa- 
menul opocilor clasice şi romantice, a alimentat inspiraţia literară a 
secolului al 19-lea, trăegte încă şi astăzi, manifestind în toate aceste 
destăşurări o vivacitate ln fel de intensă şi de populari. Rareori, o 
temă poetică a putat să trezească un ecou aşa de egal şi de puternic, 
atit In sensibilitatea literară n popornlui, cit și in aceea a păturilor 
culte, Legenda Genovevel de Brabant a plutit între substraturi folclo- 
rice şi orizonturi savante, fără ca aceste atitudini contrarii să rupă 
ceva din echilibrul ei intim sau să turbure ceva din poezia ei caracte- 
vistică. Faptul este cu atit mal caracteristic, cu cit această legendă a 
Inregistrat destule variaţii, şi In ce privește psihologia personagiilur 
ei, precum şi în ce priveşte semnificația morală urmărită, Astfel, rind 
pe rind, această legendă ne va apărea: in haina grotescă a unul ro- 
man semi-galant, în ținuta discretă și puritană a reprezentaţiilor co- 
legiene, în stitlul de doliu şi de suferință omenească, în cure a văzut-u 
lirismul d-nei de Staël, în atitea şi atitea străluciri artificale ce i-au 
fost imprimate de maniera romantică, etc. De asemeni, este de re- 
marcat metamorfoza pe care a înregistrat-o Golo, principalul perso- 
nagiu masculin al legendei: In Franța, un personagiu vloiu, spiritual, 
curtenitor, în chipul eroilor din saloanele literare din secolul al 17-lea; 
în Olanda, reapare sub forma originală a unul călău fără milă, des- 
gustător; în Germania, sentimental şi filosof; în Italia, o paiață în 
slujba diferitelor intenții diabolice; lar în Rominia, un personugiu in- 
carnind neastimpăruri şi pasiuni ale unei firi meridionale. 

Asupra „Genovevei de Brabant” există o întreagă literatură 
semnată de cercetători apartinind diferitelor țări şi culturi. Totusi, 
prima lucrare completă, cu caracter monografic şi sistematic, asupra 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vacestei teme, este aceea pe care ne-a dat-o la iveală d- N. N. Con- 
deescu. Faptul trebue reţinut şi semnalat: şi pentru meritul ce revine 
din aceasta autorului, precum şi pentru contribuţia pe care cercetarea 
rominească o aduce astfel uneia dintrè cele mai desbălute problema 
ale literaturii comparate. A s 

Primul imbold pentru cercetarea sistematică şi erudită a acestei 
legende a pornit din Germania, Cind Herder a dat semnalul cunoscutei 
ofensive culturale care să ducă la desgroparea şi cunoaşterea marilor 
tezaure ale creaţiei şi simţirii naţionale, legenda renană a Genovevei 
avea să figureze în fruntea acestora, Fervoarea epocii romantice a 
sporit acest interes din jurul ei, așa încit, în tot cuprinsul secolului al 
19-lea, această legendă va constitui o temă perfectă a tuturor germa- 
nistilor istorici, literați, etnografi, filologi, comparatişti, etc... Proble- 
racle ridicate de aceștia, controversele puse în discuţie, ipotezele emise, 
culegerile de material, toate acestea au fost nenumărat de multe, Dintre 
acela care s'au preocupat de această problemă, mulți sunt nume dintre 
cele mai reprezentative ale culturii germane contemporane. Meritul 
d-lui Condeescu este cu atit mai mare, cu cit a stiut să găsească, în 
cuprinsul acestui vast material, putinţa unui fir conducător şi a unei 
selectări sintetice pe deplin susţinută şi lămurntoare, 

In prima parte a studiului d-sale, referindu-se la versurile legen- 
dei întilnite pină în secolul XVII, epocă în care legenda na circulat 
decit printre călugări şi erudiţi renani, autorul urmăreşte o ordine 
cronologică. Odată cu apariţia celebrei „L'Innocence reconnue” a lui 
P. Ceriziera, difuziunea legendei în multe ţări ale Europei incepe să 
devină fapt evident. Din acest moment, autorul urmăreşte legenda prin 
tiliaţiile ei, adică prin felul cum se ramifică în diferita țări. In partea 
III a cărţi! d-sale, d-l N, N. Condeescu se ocupă cu versiunile romineşti 
üle legendei şi anume, cu analiza în sine a acestor versiuni, cu carac- 
terlzarea succesului de care s'au bucurat, precum şi cu stabilirea le- 
gălurilor lor cu versiunile apusene, 

Urmărind capitolele acestei lucrări, vom vedea că d-l N. N. Con- 
deescu a studiat: originile şi formaţia legendei; veralunile latine ale 1e- 
gendei; ecourile pe care le-a trezit în rindurile teologilor şi umaniştilor 
din timpul renașterii; difuziuena europeană a legendei; analiza ro- 
manului lui P, Coriziers; chipul în care Jesuiţii au devenit colportorii 
legendei; soarta pe care romanul „L'innocence reconnue“ o capătă în 
Franţa, Malia, Olanda, Anglia şi Germania; modificările suferite de 
legendă în tranepunerile preromantice şi romantice; regenerarea ve 
chilor versiuni în secolul XIX; modificările pe care le-a suferit dela ro- 
mantism pină în zilele noastre. 

Privitor la versiunile rominesti găsim două capitole. In primul 
sunt tratate traducerile. Analizează problema atemâănării dintre le- 
genda propriu zisă a Genovevel, cu legenda „Manechinei” — fata cu 
brațele tăiate, legendă care a circulat la noi şi pe care am conlundat-o 
deseori cu cea dinillu. Recunoaste ecouri din legenda Genovevel, In 
„Minunile Maicii Domnului”, una dintre scrierile apocrife cele mal 
rispindite în poporul nostru, Face o expunere amănunțită asupra tra- 
ducerii lui Gr. Plesoianu, aceea care su bucurat în ţara noastră de o 
largă popularitate. Al doilea capitol este închinat romanului „Măria 
Sa Puiul Pădurii”, de d-l M, Sadoveanu, ultima versiune rominească 
a legendei Genovevei. Este versiunea care a legat această legendă în 
mod definitiv de inspirația cultă și de sensibilitatea literară a popo- 
rului nostru, 

Lucrarea d-lul N. N. Condeescu are un suflu larg, puternic, Ne 
introduce sistematic, cu măsură şi cu precizie, în toate aspectele şi mo- 


RECENZII 145 


i ) 5 legendei analizate. 
mentale dramei culturale ce s'a destäşurat în elegie n coral peer 
a pom er simiim temale fomånsyh da S apriode din ce În co 
XV, primele ei contururi, núi 
mai puternic în spaţiul mintistirilor med eval at ste ra nai 
de câtre hagiografi şi mai tirziu de către enasterii: parna 
dem in atmosfera secolului XVI, cind o cec iri sm 
seri-torilor ecelesiasici, şi eind aceştia Incep să se gindeas ae 
ficarea Genovevei; afiim despre felul cum unii savanți din Th A 
Jos se întreabă dacă martira dela Frauenkirchen a existat sau nu 
carne şi oase; vedem cum către sfirşitul secolului XIII, prin marae 
diul călugărilor dela Laach, soarta legendei începe să renască. i] 

departe: ne este subliniată apariţia versiunii lui Cériziers, aceea sare 
va deveni pentru multă vreme un centru de unde vor răsări momen! 
noi şi caracteristice în soarta legendei; asistăm la hegemonie literară 
a legendei în perioada romantică; ne face să urmărim procesul prin 
care versiunile legendei se înmulțesc mereu în diferite limbi; înţele: 
gem pentru ce uceastă legendă răzbate peste tot, pentru ce cucereste 
nume de scriitori mari, pentru ce este cultivată deopotrivă și de către 
clerici şi de către laici, pentru ce străbate în toate mediile sociale, pen- 
iru ce continutul ei moral umanizează pe toți şi, prin toate acestea, 
pentru ce în jurul acestei legande se țese, încetul cu încetul, un aseme- 
nea destin statornic şi universal, 

Lucrarea d-lui N. N. Condeescu, deşi scrisă clar şi cu o Inlinţuire 
a ideilor deplină, se citeşte totuşi greu, Este o curte de erudiție şi de 
specialitate strictă, Inţelesul oi ni se poate revela dn plin, doar din 
clipa în care ne putem apropia ceva din patosul şi concentrarea căr 
turăreaacă a celui care a scris-o. De sigur, nu este o carte de infor- 
maţie generală sau de popularizare in sensul obişnuit al cuvintului, a 
unei problema oarecare de cultură. Cartea d-lui N. N. Condeescu este 
o carte de cercetare pură, de oficiu desinteresat, închinat investigației 
şi construețai spirituale. Ca linie spirituală, această lucrare poartă 
pecetea inițierilor cărturăreşti pe care le-a deprins în epoca studiilor 
d-sale, ca bursier al Seoalei Normale Superioare dela Paris. Realiza- 
rea acestei cărți închide ciţiva ani de osteneli. Este o lucrare remarca- 
bilñ, menită, desigur, să croiască un drum şi să dea citeva îndemnuri 
preţionae în ce privește sentimentul și organizarea la noi a cercetărilor 
umanistiee. 

Prin darea ei la iveală, d- N. N. Condeescu a făcut operă de căr- 
turar adevărat, operă ce începe să-i definească locul ce i se va cuveni 
în curind în cultura rominească, 

ION ZAMFIRESCU 


IOAN SULACOV: „Fiul poporului”. (Ed. Cultura Popo- 
rului, București, 1939). 


Am subliniat adesea lipsa unei literaturi care să oglindească 
frământările şi conflictele reale din popor. Am spus adesea că ne 
lipsese romancleri cu urechea atenti la gravele convulsiuni sociale, 
care să părăsească cele cinci sau zece subiecte favorite ale aeriito- 
ri sept şi care să îndrăznească să se ridice pînă la o nouă pers- 
pectivă. 

Desigur că o atare evoluție nu poate da roade imediate şi că 
literatura de massă care trebue să vină și în Rominia, va cunoaste 
treptele ei pregătitoare. Dar unele încoputuri s'au făcut şi este drept 
să le subliniem. 


10 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ancierii care au renunțat la convenţionatismul lite- 
rar ie pp serie şi d- 1. Sulocov. Cartea sa pune deschis alte 
bleme şi mărturiseşte un cald şi sincer interes pentru nevoile popu- 


Dar, totodată, ea trădează şi lipsurile inerente unei atari expe- 
diții, începută fără mijloacele necesare, rudimentare, cu forțe destul 
de slabe, cu o viziune destul de puţin coherent. 

Subliniam bunăvoința şi entuziasmul scriitoricese al autorului 
„Fiul poporului”. Dar pentru a fer! literatura revoluționară de cli- 
şee, de procedee mecanice, de rutină, trebue să delimităm locul cu- 
venit romanelor de felul acesta. 

„Fiul poporului” face parte din cărţile care nu redau o viziune 
coaptă, ei doar o încercare de abordare a unor noi teme. Ea are efecte 
melodramatice, are defecte numeroase de construcţiune, este scrisă 
cu neglijenţă. Adesea, nu Sar spune că este un roman, ci că este un 
proces-verbal prost redactat, 

Dar pentru valoarea lui anticipativă şi pentru faptul că ilus- 
trează un fapt literar comun tuturor Incercărilor înnoltoare, „F ul 
poporului” este o carte interesantă, fără paradox, tocmai pentru ero- 
rile ei strigătoare, Cartea este oarecum „social-revoluţionară”, lp- 
sită de nota robustă a celor ce văd din temelie real tatea. En este 
sentimentală şi lipsită de sobrietatea schimbărilor esenţiale de pers- 
pectivă. Ea caută sä convingă prin împilare, prin chemarea com- 

asiunii, prin destășşurarea mizeriei umane, Dar ea este cu totul 
lipită de analiza luminoasă a faptelor. care atrage irezistibil pe 
cctitor şi care Îl cucereşte untori chiar împotriva primelor lui ten- 
dințe. Subiectul cărţii este edificator si pentru construcția ei literară, 
Un tinăr licențiat în drept. părăseşte oraşul de cure esle desgusiat 
şi se întoarce în satul lui natal. Acolo. doreşte să lucreze pentru ri- 
dicarea nivelului moral şi material al sătenilor. Lupta lui este grea, 
In primul rind, familia este divizată, Apoi, oamenii sunt ostili, El 
reușește să construiască un dig cu ajutorul cîtorva săteni, dar efor- 
turile lui nu sunt răsplătite pînă la afirşit, 

Sunt aci citeva conflicte revelatorii pentru un anumit stadiu al 
literaturii revoluţionare din Intențe, dar nicidecum din realizare, 

Reintoareecrena la sutul natal este o temă reacționară. 

Este drept că uneori ea este întovărăşită (cum este cazul) de 
dorinţa de a schimba condiţia oamenilor trăind departe de civilizaţie, 
dar fondul problemei rămine reacţionar. Orice luptător cu viziunea 
clară știe că nu orășenii trebue să se reintoareă la nivelul sătenilor, 
dar că satul trebue ridicat la nivelul oraşelor, 

Nu dragostea de cinpul ud sau de staulul cu vite dovedesc o 
pipa luptătoare, ci dorința de a aduce în sate civilizaţia orăşe- 
nească, 

In ul doilea rind, eroul lucrează la un dig, dar nu îşi dă seama 
că fără ridicarea ideologică a unui grup de oameni, nicio faptă va- 
loroasă nu poate fi înțeleasă. Dacă nu se explică ţăranilor necesita- 
tea de a se munci laolaltă pentru o operă de bine ohstesc, ei nu pot 
înţelege devotamentul care li se oferă. Astfel tinărul licenţiat în drept 
cade în ridicula at tudine de „neînțeles“, de „desrădăcinat” de „misio- 
nar”, cu totul ineficace. 

In al treilea rind eroul nu manifestă solidaritatea sa cu un grup 
de oameni care pot înțelege fenomenele de temelie ale so- 
cietăţii noastre, E] este un luptător izolat care caută să ridice toc- 
mal clasa cea ma! puţin pregătită ideologie şi cea mai puţin accesi- 
bilă unei viziuni colectiviste, din cauza împrejurărilor în care trăaște, 
Astfel renaşte conflictul dureros şi meschi» al intelectualului nein- 
şeles de ţărani. 


RECENZII 147 


violent procesul de exploatare. 

Iesirea din cliseu, abandonarea teoriilor naturaliste, descoperirea 
unor forme tehnice noi, lată nevoile prime ale unei literaturi anti- 
conformiate, În lipsa lor, se poate inregistra doar bunăvoința, dar re- 
zultatul pe planul istorie! literare este negativ. 

Simpla înşiruire de fapte, prezentarea durerilor din mnsse, ndu- 
cerea la lumină a frămintărilor oi este un act lăudab'!, Dar dela pro- 
cos-vorbal la roman este o mare distanță, care nu poate fi străbătută 
nici prn artificii, nici prin ignorarea unor reguli estetice elementare, 

Părăsind stilul romanului-foileton, acceptind o oarecare educa- 
ţie literară, înţelegind că deserieren de suprafaţii este un procedeu rece 
şi neconvingător.—d-l |. Sulacov ne poate da cărţi de un nivel mai ri- 
dicat. Pină atunci consemnăm o bunăvoință, dar înragistrăm totodată 
un categorie refuz faţă de ucesta opera. 

Un refuz care nu se hrăneşte dintr'o poziţie estetizantă, ci din ci- 
pacltatea de discornămint a maasel, 
pa 2 SA DR aia apr lui Farenbarg, și astăzi actual: nu trebue 

oborim la nivelul masse; neştiutoara în opera noastră, ci să ri- 
dicăm massele la nivelul unor nol forme srtiatica. z 


D. T- 


VINTILA PARASCHIVESCU: Pe Vifor, nuvele. Editura 
Cartea Rominească, 


In fața avalunşei de romane din ultimii anl, s'a părut că serii- 
torii au abandonat nuvela, ncest gen de artă care face ucenicia unui 
scriitor În începutul carierei sale şi-i verifică virtuozitatea la apogeul 
e!. Fără îndoială, insă, că singurii vinovaţi ai dispariției, din vitrinele 
lbrăriilor, a volumelor de nuvele, au fost editorii, cari sau potrivit 
unul gust dubios și au început să-l alimenteze numai cu uşurințele 
pe care le ceren. S'a seris, la noi, enorm de mult despre nuvelă, despre 
dispariţia ei, i sn făcut probodul, sau adus argumente disperate pèn- 
tru o acţiune de reinviere n ei, sa pledat, dar s'a sfirsit prin resem- 
nare şi prin tăcere, ca'n faţa unei pierderi ireparabile, pe care, însă, 
nici lacrimile, nici strigătele farisiene, n'o pot reciştiga.... 

Sa intimplat, însă, o minune! Cum minune a fost şi dispariţia 
nuvelei! Un editor, dol, au crezut că după atitea lacrimi curse pe mor- 
mintul acestei scumpe moarte, poate că n'ar fi o incercare zădarnică 
să sufle asupra trupului mort, ca să-l învie. Ei au tipărit volume de 
nuvele, bineînțeles cu frica riscului, şi maro le-a fost mirarea cind, 
ln conturi, eu constatat că nuvela se mai cere,.. Și iată că editorii 
au inceput să tipărească nuvelă, Ceea ce este mai imbucurător însă, 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e că s'a constatat cu această ocazie că scriitorii nu abandonaseră nu- 
vela, că au scris-o, cultivindu-o numa! pentru ei, în taină, dintr'o pa- 
“piune rară, Lunile din urmă au adus, în vitrinele librăriilor, mal 
multe volume de nuvele, de valori deosebite. Faptul arată că nuvela 
nu dispăruse, ci doar editorii, luind în consideraţie gustul capricios 
al publicului, o neglijaseră... 

Intre volumele de nuvele apărute în ultimul timp se numără și 
volumul „Pe vifor", al d-lui Vintilă Paraschivescu. Numele autoru- 
Iui se leagă de o activitate publicistică mai veche, îndeajuns de cu- 
nosculă şi de apreciată, din care «ste suficient să amintim volumul de 
poezii „Cascadele luminii”, apărut în anul 1921 şi distins de Academia 
homină cu un important premiu, volum care făcea dovada unei rare 
sensibilităţi poetice şi descoperea un focar primăvăratec de imagini. 

Volumul nou apărut, Pe vifor, îl aşează pe d-l Vintilă Paraschi- 
veacu, ca prozator, într'o lumină tot atit de prielnică şi avem o dose- 
pită plăcere a spune aceasta cu toată sinceritatea. In bogăția produc 
tici literare a ultimilor ani, în cea Mai mare parte rezultatul unor 
sforțări palide de exprimare a unor voințe sterile, dovezile de întoarcere 
spre narațiunea liberă şi simplă, care totuşi să adincenacă cele mal 
diverse stări de conştiinții, trebue să bucure. In evoluţia unei litera- 
turi, ca şin alte domen i ale activităţii umane, pot fi experienţe nu- 
merousa si interesante, dar nu toate pot da rezultate şi, nici toate, nu 
“urează. Literatura rominească a făcut şi ea experiențe. Le-a făcut, 
le-a trecut, au rămas fără îndolală învățăminte. dar, dintre acestea 
cel mai însemnat e acela că salturile sunt periculoase şi că literatura 
de miine a țăr , nu poate fi decit aceea leșită dintr'o evoluţie normală, 
şi dusă spre treptele cele mai de sus, a literaturii noastre de ieri. Emi- 
nescu, Creangă, Coşbuc, Sadoveanu, Rebreanu, Cezar Petrescu, este 
un lanț fără sfirşit care-şi aşteaptă inelele care vor veni miine să i se 
udaoga... 

Am făcut aceste consideraţii, fiindcă, după experiențele curioase 
ale ultimilor douăzeci de ani în literatură, cu curente, cu diferite 
nume, s'a ajuns lar la convingerea că există o a 'ngură literatură, aceca 
a adevărului, a sincerităţii, a vieţii care se desfăşoară în toată pleni- 
tudinea ci. Litorarură, adică viaţă, — nu rebus, nu art ficit... 

Ultimele volume de proză, apărute în timpul din urmă, ca, de 
altfel și pobzia, ne-au dictat aceste constatări... Drumurile rătăcite au 
e îm iar la limanuri luminoase, spre sufletul şi realitatea acestui 
pămînt... 

Volumul „Pa vifor”, chiar dacă nu este dintre cele mai repre- 
zentative dintre volumele care ne-au dictat aceste rinduri, el vine to- 
tuşi cu accente vii în susținerea temei noastre, In cele cinci bucăţi pe 
care le cuprinde cartea, întilnim o povestire sprintenă a unor fapte şi 
a unor stări sufleteşti care cîştigă interesul şi curiozitatea cititorului, 
lată, de pildă, povest'rea, „Rugina remuşcării”, în care autorul urmă- 
regie obsesia unui tinăr boer, care se socoate vinovat de înecul unei 
bătrine ingrijitoare dela curte. Povestirea esta de un realism atit de 
puternic incit reuseste adesea să împrumute şi cititorului obsesia tul- 
burătoare. Sfirşilul tragic al bocrului, este astfel pregătit şi nu dă o 
notă forţată desnodămintulu!.,. De aceeaşi vigoare a povestirii se poate 
vorbi şi la prima bucată a volumului, care i-a dat şi titlul.. 

Dar alături de aceste bucăţi sunt şi dintre acelea în care apare 
ceva din sufletul poetului.. In „Aşteptind clipa revederii”, ca şi în „O 
noapte pe front" sau în „Hora dela Vetrişoala”, luminile clare și 
adesea orbitoare din celelalte bucăți, încep să alterneze cu umbre şi 
dau penumbre care îmbracă sufletul într'o caldă și duioasă melan- 
colie.. Eroul povestirilor rechenmă din trecut amintirea şi peste pleoa- 


RECENZII 149 


intredeachise se lasă, ceața nastal Gurile sporovăesc, capetele 


giei, i 
rame mai aproape înfrăţite de spavedaliie şi de bucur a regăs ril... 


ii d-lui Vintilă 

Alternină Între accentele cârţ a 

Paraschivescu capătă un înțeles mai adine şi strecoară n mea ci 
titorului bucuria pe cart orice carte i-o datorează acestuia... 4 


C. SANDULESCU-GODENI: „Das Verhältnis von Rationa- 
lität und Irrationalität in der Philosophie Platos". (Junker & 
Dünnhaupt, Berlin, 1938). 


Bibliogratia platonică se află în cont'nuă creştere. Se pot deosebi 
în ea paralele la marile curente filosofice care au marcat evoluția fi- 
losatiei în veacurile XIX și XX. Dar aceasta nu înseamnă că studiile 
platon'ce cxprimă „puncto de vedere” şi poziţii, care odată depășite, 
anulează muncea ştiințitică. Căci filosofia nțeleasă ca ştiinţă, nu 
ca speculație sau confesiune, este n continuă şi progre vä corectare a 
eror lor. Studiile platonice tind gi ele la o întregire a limuririi și adin- 
cirii tilosofiei lui Platon, din care sunt excluse interpretările artifi- 
ciale sau poziți le radicale şi prea „Briginale”. Printre neestoa din 
urmă se situ ază şi merituoasa şi Inborioasa lucrare a d-lui Sându- 
jeacu Godeni, care întruneşte siguranţa istoricului și ascultarea ann- 
listului sistemntic, A 

Recunoscind contradicţiile interioare ate filosofiei platonice, d sa 
a preferat totuşi o cercetare sistematică, iar nu evolutivă, a corelaţii 
lor ce pot fi stabilite între raţional, atit în obiect cit şi în subeel; 
schema ponerală a lucrării păstrează această bifurcare, In prima, 
parte n lucrări! („Obieetul”) este analizat raționalul ontologic, care 
nu-i decit structura raţonală a obiectului. Binele, cauză rațională a 
lumii, dă existența şi esența Ideilor (lumea numerală); dar şi lumea 
fenomenal fiind o creaţie bună, perfectă și unică, închide in ea un 
aspect rațional. Substanţa metaf'zică își reliefează unicitatea In faţa 
diversității; ideile nu sunt izolata intre ele, ci prezintă o împletire, 
n comunitate, o participare, un acord. Pentru Platon, relaţi le între 
idei nu relevă nici izolare, nici unificare excesivă: raționalitatea for- 
mali ontologică este garantată numai printr'o „unitate în deosebire”, 
şi o „deosebire în unitate”, Intre cele cinci idei fundamentale (on, sta- 
sis, tavton, eteron, kinisis), Platon stab'leşte relații de participare și 
reciprocitate, fără să favorizeze aecendența vreuneia. N, Hartmann, În 
„Platos Logik des Seins”, dăruise un rol central lui eteron! Un nlt 
auaa al raț'onalității formale îl constitue numărul, raportul și ar- 
monia. 

Insă. aecentuinză autorul, „conținutul şi forma raționaluluj on- 
tatogic nlehtuiese a totalitate ce nu trebue despicată (p. 42). Căci lipsit 
de ntribute, conținutul ontologic este „inex stenţă”, iar atributele nè- 
fundate pe un substrat, n'au niciun sens, Binele este un dublu isvor 
rațional: atit pe plan formal, cit și pe plan substanţial. Binele uneşte 
esența şi existenţa în orice idee, păstrează relaţiile între substanțe şi 
crează, simultan, armonia sferelor, Este însă binele imanent naturii, 
acţionează deci nemijlocit, sau îşi păstrează caracterul transcendent? 
La această întrebare, autorul răspunde prin sublinierea rolului pe care 
11 au cele două „trepte mijlocii”: sufletul cosmic și raţiunea cosmică. 
Prin actsteu tind ideile spre sensibil (particular), lar sensibilul spre 
idei” (p. 55). In sfirșii, numărul care, la Platon, are o funcția ontola- 
gică, crează nu numai forma în devenire, ci chiar un conţinut al ra- 
ționalului ontologic. 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


m! trat şi sicht cu observaţii. Copilul, chiar dela virsta 

erai ani Binto Bavili ordinei, a mişcărilor autonome, a încrederii 

tului, ete. 
275 pornea renctionează violent fată de lipsa de încredere pe care 
to arată păr nţii, atunci cind din exces de atenţie paternă îl „ajută 
în orice lucru, Trebue, dimpotrivă, stimulată activitatea proprie a 
copilului, ceea ce îi desvoltă un sentiment de forţă şi încredere în el 
insuşi. Nu trebue să substitu m personal tatea noastră celei a copilu- 
lui, căci el trebue să ajungă singur la echilibrul, calmul şi controlul 
mişcărilor. Chile noi ale educaţiei trebue deci să „elibereze“ copilul şi 
să descopere propria lui energie creatoare. De aici începe revoluția 
pedagogică: ambianța (pr'n care se subințelege și adultul, învățătorul) 
trebue să se adapteze copilului. iar nu invers, Adultul are o singură 
sarcină faţă de copil: să reducă la minimum piedicile și rezistențele 
ca se opun activității libere a copilului, Amb ança are un aspect exte- 
rior: mediul în care trăieşte copilul, Mobilele şi lucrurile trebue sii 
corespundă viratei cop'ilor; lar în ceea ce privește materialul didac- 
tie folosit în scoli, el poate fi lăsat fără grijă la libera alegere a to- 
pilului. Ei trebue să decidă ceea ce îi „interesează; altfel osteneala 
învățătorului este zadarnică 

D-na Montessori vorbeste cu admiraţie—dind numeroase pilde, — 
despre demnitatea copilului. Este suficient ca munca pe care i-o ce- 
rem să-i placă şi să-l intereseze, pentru a fi indiferent faţă de recom- 
pense sau pedepse, i 

Citind cartea d-nel Montessori, îţi dal seama că tainele copilă- 
riel de abia încep să fie slab luminate. Psihanaliza şi şcoala adleriană 
nu deschis drumul; psihologi! şi mai ales educatorii, trebue să aibă cu- 
rajul necesar pentru a înfrunta toate prejudecățile, superstiţiile şi ero- 
rile vechei pedagogi. Pentru părinți şi educatori, cartea d-nei Mon- 
tessori este un preţios ajutor de iniţiere în descoperirea şi „eliberarea” 
copilului 

L 


A. DUFF COOPER-TALLEYRAND. Traducere de J. Leo- 
nard. București, Ed. Naţionala-Ciornei. 


De citva timp, suntem martorii deosebitulul Interes pe care îl des- 
teaptă pentru publicul rominese, Anglia şi civilizaţia èi. Unul din n- 
diciile acestei pasiuni, — care ar fi de dorit să reprezinte, nu o modă 
trecătoare, ci Inceputul unei cunoașteri reale între cele două țări— 
sunt numeroasele traduceri din literatura engleză, pe care editurile 
bucureştene s'au grăb't a le tipări, 

Ne vom ocupa În recenzia de tață, de cartea pe care Duff Cooper 
o consacră lui Talleyrand. 

Autorul, cunoscut publicului nostru mai ales din activitatea sa 
politică, face parte dintre acti oameni de stat englezi, pentru care 
n preere preir Istorice merg, mină în mină, cu cele ale vieţii publice 
ȘI în această privinţă, ca şi în opoziţia pe care o face acţiunii externe 
a d-lui Chamberlain, numele fostului Prim Lord al Amiral'tăţii, poate 
fi pus alături de al colegului său conservator, d-l Churchill, căruia ise 
Hatoreşte o monumentală biografie a lui Marlbo 

In studiul pe care-l dedică lui Talleyrand, Duff Cooper, la o ati- 
tudine oarecum deosebită de a înaintaşilor săi, ceea ce Îi permite să 
explica și justifice totodată multe din acțiunile discutabile ale eroului 


Se poate spune că pentru judecata istoriei, în general, numele lui 
"Talleyrand a fost legat de epopeea napoleoniană, în desfăşurările că- 


RECENZI 153 


rein se găseau dovezile talentului şi perspieacităţii sale diplomatice, 
dar şi mărturiile unei grave lipse de caracter, care a dus până la tră- 
durea stăpinului său. ) 

Rezultatul asocierii acestor două persoane — Napoleon și Talley- 
rand — a fost în devafoarea celui de al doilea, fiindcă istoricii şi bio- 
grafii, mai ales cind erau francezi. nu au putut privi decit cu puţină 
s mpatie activitatea și silueta morală 1# mi pecredincios, acesta 
ê engu ka mens ba Lacour-Gayet, autorul monografiei definitive asu- 
pra luj Talleyran 

In lucrarea ce formează obiectul recenziei noastre, Talleyrand e 
prezentat ea un produs caracteristie al veacului al XVIII-lea, 

Raționalismul liberal, alături de curtonzia aristocratică şi darul 
cuceritor al conversaţiei îşi dădeau intilnire cu o anumită licență a 
moravurilor, etalată cu cinism, alcătuind împreună personalitatea 
morală a fostului episcop de Autun, devonit apoi Prinţ de Benevento, 
Calitățile și defectele se pare că erau atit de fericit unite incit Metter- 
nich, mărturiseşte că în Talleyrand, „omul moral nu poate fi #eparat 
de omul politic”, grăbindu-se a adăuga că, cu mai multă moralitate, 
celebrul om de stat, nici nu ar fi putut fi, ceca co a fost, 

Prezentati în cadrul acestui peisagiu spiritual, activitatea mare- 
lui diplomat capătă, — oricit ar păren de paradoxa] — un caracter 
de continuitate. Intr'adevâr, peste capetele diverţilor stăpini pe care 
l-a servit, Talleyrand se înfiiţişează ca slujitorul credincioa și perse- 
verent al unei realităţi superioare, Franța. Franța, așa cum a înțeles-o 
şi admirat-o secolul a! XVIII-lea, ca una din cele mal strălucite ima- 
gini n acelei vremi luminate. 

Libornlismul şi echilibrul forţelor au fost crezul şi sistemul, prin 
care Talleyrand creden că se ponie asigura pacea și prosperitatea țării 
sale si a bătrinei Europe, Ele ne dau chela Intregel sale activități, éx- 
plicându-ne atit opoziţia sa faji de ambiția nemăsurată şi răsturnă- 
toare a lui Bonaparte, cit şi Impotrivirea dirză ln abuzurile Barbonilor 
resinuraţi, care împinși de partizani fanatici credeau să şteargă prin 
măsuri autoritare, toate ciştigurile dobindite de Revoluţia franceză. Și 
în gfiryit, nici trebue căutat motivul acele! admiraţii constante, chiar 
atunci cînd putea fi incomodă pentru Anglia, care participase atit de 
mană ieri pantena A pa et Sb pg si—patrie a libera- 

— o form e or 
Wigh-isami. aga ginală, dar şi de specifică ca 

Privită sub acest unghiu, viața tul Talleyrand, apare în altă lumină, 
iar capitolul napoleonian nu reprezintă decit unul, între multe altele. 

Duff Cooper, toloaind cu discernămint, datele ce-i stăteau la tnde- 
mină, a chutat cu inteligență să pătrundă sensurile mai adinci şi să 
schiteze veridie profilul moral și cariera personajului său. 

Incerearoa râmine astfel, plină de interes, cu attt mal mult cu ett 
wa vine dela un străin, un englez, om politic în acelasi timp, iar per- 
sonalitatea eroului e extrem de atrăgătoare, — două motive, care jus- 
tifică succesul cărții. 


EMIL CIUREA 


NICOLAIE PETRESCU: Thomas Hobbes. Viaţa și opera 
Ed. Societatea Română de filosofie 1939, 


Monograt'a d-lui Nicolae Petrescu inaugurează o nouă colecție 


de lucrări, pusă sub auspiciile „Societății romin losofia” 
se int'tulează „Ginditori şi sisteme” și are să Ani ao rin ma 


nesc un mănunchi de monografii filosofice, care să prezinte o seria de 


154 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


i din foarte variate epoci istorice. Se anunţă un 
arme ali rrepa g Peg Petrovici, un „Aristoteles” al d-lui prof. Mir- 
cea Florian, un „Socrate” al d-lui prof N. Bagdasar, şi alte numeroute 
monografii, toate avind garanția unor nume bine cunoscute, 


1588—1679) are o situaţie specială în istoria filo- 
POE Dali onoi nan dat atenție decit ideilor lui social-politice, alții 
mai recenți, au arătat valoarea egală a tuturor laturilor sistemului 
tul filosofic. Cercetările amănunțite le-a inaugurat deabia sociologul 
Ferd'nand Tönnies, la sfîrşitul veacului trecut, Ceea ce îi conferă eu- 
getării lui Hobbes o vie actualitate sunt problemele libertăţii indivi 
duale In cuprinsul statului și problema suveranităţii. Hobbes a cunos- 
cut vremurile agitate ale Angliei din veacul al XVII-lea: lupta între 
Rege si Parlament, războlul civil şi dictatura lui Cromwell. Sistemul 
lui filosofic este paana de rațlonalism, lar metoda deductivă, To- 
tuşi este clar vizibilă dorința lui Hobbes de a îmbina deducția cu 
experiența vie a realităţii, D-l Nicolae Petrescu subliniază necontenit, 
dealungul cărţii, încercările ca și norcuşitele acestei dorinţe de sinte- 
țizare, Se poate totuşi spune că Hobbes ar fi putut folosi mai critie 
şi mai realist experienţa aspră a vremurilor frămintate pe care le-a 
trăit. 


Cei ce au neglijat studiul filosofiei teoretice a cugetătorului 
s'au dovedit neatenți față de un jalon interesant în istoria rmetafi- 
gicii moderne, Autorul monografiei romineşti împlineşte această la- 
cună cu deosebită grijă şi nuanţare istorică, Filosofia lui Hobbes re- 
flectă, ca şi celelalte s'steme din sec. XVII, îmbinarea datelor şt inte- 
lor pozitive cu «lanurile speculative. Insă încercarea lui sistematică, 
axată în jurul dualității unitate-diversitate pierde repede solul reali- 
tăţii. Pe cînd la Galilei explicarea mecanică matematică se mărginește 
la domeniul fenomenelor fizice, la Hobbes ca se extinde nejustificat, 
asupra tuturor fenomenelor. Speculaţia minează pozitivismul; obsesia 
coordonării tuturor aspectelor realităţii în jurul unități supreme 
(mişcarea) desvăluie o dominare a elementului speculativ si dogma- 
tic. lar preferința pentru metoda deductivă marchează încă odată 
slăbiciunea poziţiei speculative, R 

Pentru Hobbes cauza tuturor fenomenelor este mişcarea. Nu 
mai forma diferită a mişcării explică efectele deosebite in manifesta- 
rea fenomenelor, Problema realităţii ae reduce la măsurarea relații- 
lor de mişcare în spațu. In problema cauzalității, Hobbes Jămureşte 
relația cauzală ca „un proces continuu de stări sau mișcări”—ceea 
ce anulează posibilitatea cauzelor finale și a hasardului, Substanța 
este explicată din punctul de vedere ştiinţ.lic: ea se identifică, în în- 
telea, cu corpul. Substanţa «ate un nume general pe care îl dăm dife 
ritelor stiri ale corpurilor. Este interesantă concepţia lui Hobbes des- 
pre spațiu şi timp: ele sunt forme subiective ale gindirii; fenumena- 
lismul lui Hobbes este însă deosebit de cel kantian, fiindcă el nu â 
negat niciodată realitatea lumii dinafară. In ceea ce priveşte teoria 
senzatiei, Hobbes dă o explicare mecanică, curentă la fiziologii con- 
temporani cu e). Mecaniciemul se extinde însă şi în explicarea pin- 
dirii: en cate un calcul matematice. Procedeul ei ideal constă în ple- 
carea dala noţiuni clar definite. Hobbes nu pune însă problema ştiin- 
țel, a cunoaşterii. Ii este suficientă stabilirea unel relaţii între su- 
bloet $i obiect printrun termen comun, care nu-i decit mişcarea, 
O relație similară se relevă și între logică și realitate. „A socoti este 
a gîndi despre mişcarea realităţii în termeni de noţiuni sau numere. 
construita după necesitatea propriului nostru spirit”, p. 64)). Cores- 
pondenţa între idei (produse artificiala ale spiritului) și real'tute ră- 
mine însă o problemă neclarif ceată, afirmaţiile simpliste fiind din: 
coace de orice înţelegere problematică. 


RECENZII 155 


Deşi foarte prudent în serierile cu subiecte care atingeau tra 
diția și mentalitatea oficială, Hobbes è fi considerat ca un pes: 
cursor aj liber-cupgetitorilor din sec. X EI reia tema lui Epicur 
şi Lucretiu: tema este isvorul religiei, Odată cu superstiț ile şi igno- 
ranţa va dispare ṣi credința. Determinist consecvent, el neagă liber- 
tatea voinței. ex stă o libertate aparentă a acțiunilor noastre, dar care 
nu-i altceva decit ignorarea cauzelor acestor acţiuni. EI faca însă deo 
sebirea între fatalism şi determinism, 

Cauzele războaielor sunt, după Hobbes, trei: concurența, netn- 
crederea si gloria. Viziunea lucidă umanității este unul din 
cele mai interesante aspecte, nu nu ale psihologici, dar chiar a 
intregei lui filosofii, In concepţia lui politică, care se află expusă 
cel mai concis în opera lui de căpetenie „Leviathan“, Hobbes tsi pune 
problema: cum trebue să fie legile şi cum de departe pot ele să in- 
terfere cu libertatea individului? (p. 107). 

Imprejurările istorice explică poziția lui Hobbes; războul civil 
sdruncinase autoritatea si legalitatea, In lupta dintre dictatură 
constituţionalism, Hobbesa ia parte dictaturii. Teoria lui soc'al-pol 
Lică este o justificare şi o gloriticare a dictaturii. „Preocuparea lul 
Hobbes este de a găsi o bază mai mult pentru drepturile suveranului 
decit pentru drepturile poporului” scrie d-i N, Petrescu (p. 113). 
Hobbes defineste Statul en o „putere comună” la care oamenii aderă 
din propra lor voință. lar esenţa acestei „puteri comune” este Su- 
veranul, care trebue să dispuie de puteri absolute pentru folosul Sta- 
tului, indiferent dacă acea înțelegere in țială între Suveran şi supuşi 
a avut loc sau este numai presupusă! D-1 Nicolar Petrescu vorbeste 
cu drept cuvint, despre „o geometrie politică”, în cars sa reliafează 
lipsa oricărui crit'cism nutrit din experiență. Dar critica întregului 
sistem al filosofului o face dl N. Petrescu în ultima parte—cea mai 
prețioasă n lucrării sale, intitulată „Privire critică şi concluzie”. D sa 
notează lacunele şi erorile isvorite din tentatia speculativă n filosofu- 
lui englez—nu uită să valorifice însă acele elemente care au supravie- 
tuit în gindirea actuală. D-1 Nicolae Petrescu relevă via actualitate a 
concepției politice desvoltată de Hobbes şi o confruntă cu teoriile fas- 
cismului și național-socialismului; observaţiile fine pe care d-sa le face 
la tot pasul invită pe cititor ln un dialog.—pe marginea lui Hobbes, 
asupra celor mai neute probleme actuale. Tinem să desprindem una 
pa sugestiile care inches luminoasa monografie: „Limitat la margi- 
nile unei Eagran: ~ etnica, Statul totalitar este condamnat să sufere 
tivitats si str armeni ră ma arbejo ine lărg ndu-şi sfera de ac- 

irect cu celelalte i 
red er să servească binelui poporului poetice iz 
lonită să prezinte unul din cele mai puțin cunoscute 
filosofice, monografia d-lui Nicolaie Petrescu pa E cere ie Ama arce 
celor doritori să cunoască şi să adincească sursele şi istoria ideolo- 
g'ilor statelor totalitare. Serisă concis şi limpede, cartea care inau- 
gurenză seria monografiilor filosofice este în acelaşi timp o eminentă 
introducere în discuţia obiectivă și științifică a oricărei teorii politice. 


C IONESCU-GULIAN 


S Beo rio „Peregrinări Marine“, Ed, „Cultura 


Descrierea călătoriilor formeaz 
puţin agreat, atit de serlitori, ctt 
în greutatea de a combina obiec 
lor cu puțin lirism sau cit de m 


A la noi un gen de literatură foarte 
și de cititori. Cauza, de sigur constă 
tivitatea descrierii sau observaţiuni- 
ică notă personală, care ar imprima 


156 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


acestor descrieri un farmec, cît de redus, însă pna Boni a nee, ry 

cititorului. De obicelu, credem noi, nene k neg S aMi i 
ra pp re rigiditatea manualelor de geografie sau sp irma e 
ic peer şi lmonatate, plină de un pateliam ieftin şi e 


NE -Duco formează un eveniment fericit 
De acosa frata Lie ia AA. „minat de o peer cr m 
n nege fiere totul şi să-şi îmbogăţească bagajul periei, S. 
Palan Aupa propria lul muran aviou pare aS l porr, dea arse 

| n azia să cunoască v Ă 
k Live Dum alia pif, oamenii şi locurile pe care n aei, a 
h e În să e nitro di pat că aceste descriori, cu toată rare a rulate 
E e e aa RD Ema e ae ha 
așteptați, cit'nd pagine e scrise de d, | dr P linite sufietensai. veti 
ce să vă agudue nervii, din contră, veţi căpăta AAAA 

i i Anätoare cu aceea pe care ati avea o con p 
Aa DODOA, DAAI TiS de culori melancolice, palide, însă atit de fer- 
ar aar paginele cărții d-lui Poch. aveţi impresia contemplării 
unel- colecții intregi a unor astfel de tablouri, 

Cu o sinceritate care te cucereste dela început, autorul ada targ 
simplu şi natural despre cele văzute. Nicio pretenţia de stil capata 
scolastic sau patetic, nicio incăreare de o „analiză profundă AP 
soanelor întiinite, nu veţi găsi în această carte, şi poate că în en 
acestor „calități“ rezidă farmecul acestei cărţi. Sunt atit de simple, 
însă tot atit de mișcătoare descrierile superstiţiilor mariniresti, sora: 
lui-pract'cant, care odată imbarcat plinge fără să ştie de ce, a lui 
„Ni Bab n ete, 

In aonik o carte foarte interesantă, şi nu putem reproşa ne 
Poch, decit faptul că volumul acestei cărţi este prea redus pentru in 
resul pe care Îl capătă cititorul citind „Peregrinări marine”, NE 


GERHART HAUPTMANN: Clopotul scufundat. In romi- 
neşte de Adrian Maniu. Biblioteca Teatrului Naţional, — Edi- 
tura Cultura Poporului. 


A fost excelentă ideea să se Inceapă din nou publicarea unei co- 
lecții, în care să se tipărească cele mai importante piese jucate pe 
scena Teatrului Naţional şi a fost o şi mai excelentă idee aceea de a 


inaugura colecția cu Clopotul scufundat în versiunea rominească a 
lui Adrian Maniu. 


fie privit mai mult ca poezie şi mai puţin ca teatru (în sensul de meş- 
fucabiisy. Probabil tocmai pentrucă nu Sa ţinut 


fost, în goneral, judecat greşit la noi, cu prilejul reprezentării lul în 
stagiunea actuală, 

Cred că acest basm cu vagi intenţii simbolice care se pierd de 
altfel în uriaşe talazuri de poezie), este făcut să fie citit mai mult de- 
alt văzut, 3 versiunea lui Adrian Maniu trebue luată ca poezie ro- 

ără să fie comparată cu originalul pentru a se descoperi 
|. Acestea abundă, Dar lucrul nu are absolut nicio impor- 


RECENZII 157 


tanță. Adrian Maniu n'a făcut o traducere, A prelucrat motivele lui 
Hauptmann. A transpus basmul german în mitologia rominească, A 
părăsit uniformitatea versului din Original şi a întrebuințat versul 
liber, rimat mereu, in timp ce originalul are multe pasagii, aproape 
acte intregi, în versuri aibe, Textul rominese este mult ina! muzical 
decit cel german, Dar, încăodată, comparaţia alti nu are niciun rost. 
Cea mai infidelă dintre traduceri a doven t tocmai din această cauză, 
cea mai bună dintre prelucrări. Şi chiar mai mult decit atit: o reali- 
zare de bună poezie rominească, 


PH. 


GEORGES WEILL: L'Europe du XIX-e siècle et l'idée de 
nationalité, Paris, Coll „L'Evolution de l'humanité", Albin Mi- 
chel, 1938, in 8°, XV1-+480 p, + 8 pl. -+ 2 hărți. 

Cunoscuta colecţie de sinteză istorică „L'Evolution de huma 
nité" consacră unul din volumele sale, problemei naționalităților în 


ae, secolului al XIX-lea european; studiul este datorit Prof. § 
elll 


Pe lingă interesul general, pe care îl deşteaplă © asemenea lu- 


mele acestui ideal, pentru cetitorul romin ea prezintă şi un interes 
deosebit, Intr'adevăr, rare ori in trecutul său, poporul nostru a avut 
un loc mal precizat Și mai indeobste recunoscut în cadrul istoriei 
universale, ca atunci, 

lată de ce, am socotit potrivit să vorbim aci despre această carte. 

Subiectul nies prezenta numeroase dificultăţi. Pe de o parte e] 
cerea o bogată informaţie, din care cea mai mare parte puţin fami- 
liară istoricilor occidentali, pe de altă parte se impunea o tratare sin- 
teticã, cuprinzătoare şi limpede, care să nu se impiodeco in masa de 
fapte şi idei ce-i stăteau la indemină, totul trebuind a fi văzut prin- 


lui, a cărui tact şi conştiine'ozitate a biruit piedicele ce i se opuneau. 
G. Weiil, pentru a sistematiza materialul şi sublinia diferitele 
taze în evoluţia ideei naționalităților, a stabilit citeva date, care inca- 


Punctul de plecare e anul 1815. Atunci, diplomaţii întruniți la 
Viena, dornici de a lichida trecutul napoleonian şi de a găsi alte 


S'a făcut de fapt, sub lt nume, o ultimă încercare mai insem- 
nată, pentru a se reveni la vechiul pr neipiu al echilibrului european, 
En se va dovedi insă neviabilă, căzind sub lovitura unui nou actor 
istoric, pe care cei cu au condus tratativele dela Viena, — oameni 
crescuţi in spiritul internaţionulist al sec, ul SIM = nu-l puteau 


de folklor, istorie şi filologie, care se oferă să o slujească, Dacă în do- 
meniul realizărilor, bilanţul e modest, — doar independenţa Greciei şi 


To 


a Belgiei înseamnă un triumf, totuşi entuziasta sforțare nu a fost za- 


— 1848—1870 — să asiste la unifica 

Va fi rolul antjor urmätori et ai se 7 rasar elan rea od 
rer Italiei, aducerea la viată a s Jant maréhaaki 
minia şi, în sfirsit, la crearea Imperiului german, fap alie arjan a 
sfirşitu] acestei vremi şi prăbușirea omului care, de mu es pi 
nic, dar plin de Bin e sprijinit noul erez; mă gindesc la Na 

on II, împăratul Franţei. 

pos Cet ce şiur fi aruncat ochii asupra hărți Europei, aşa cum a 
ieşit ea după schimbările din 1870, cu greu ar fi recunoscut cele ga 
tate cu 50 şi mai bine de ani înainte la Viena. Uitind uşor cit sunt de 
ofemere hotărtrile omeneşti, martorul acelor vremi ar fi putut totuşi 
privi cu încredere viitorul. Cu adevărat, în afara Imperiului otoman 
care în curind (1878) trebuia să sufere substanţiale revizuiri, statele 
vuropene păreau a fi găsit o mai dreaptă împărţire, iar puterea ti- 
norei împărăţii dela Berlin, era o chezăşie sigură a păcii. 

Pentru observatorul superficial, epoca ce se deschidea la 1870, 
păren să însemne şi declinul curentului în favoarea naționalităților, 
inlocuit pe scena preocupărilor curopone de problemele sociale, apă- 
rute ca un corolar, a deavoltării industriale, sau de concurenţa impe 
rinlismelor coloniale. Si de fapt, toemal această vreme inseamnă 
lupta surdă, dar pereseverentă n diferitelor grupe naţionale, luptă, a 
cărei soartă sar fi putut cu greu prevedea în preajma începutului 
noului veac, — cind îşi închee S, Weill cercetarea sa, — dar care tre 
buia să triumfe în urma marelui răsbol din 1914—1918. 

Spre a urmări cariera principiului naționalităților, autorul a fo- 
losit cu abundență o sumă de citate din scrierile şi cuvintările celor 
ce nu militat pentru această cauză. El reuşeşte astfel să creeze astmos- 
fera morală, care explică și determină nenumăratele evenimente, lip- 
site în ele înşile, de cele mai multe ori, — de însemnătate şi efect real. 

Ponta, unul din principalele merite a acestei Imerări, e de-a ne 
desvălul esenţa şi tragedia acelei lupte, contrastul dintre imaginația 
amplă a teoreticienilor şi slăbiciunea mijloacelor de care dispuneau, 
Dar, din grămada de doctrine şi atitudini de multe ori contradictorii 
ve citeşte și zbuciumul anarhic, între nenumăratele şovăeli, a acelor 
entuziaşti. 

Venind lu capitolul de istorie rominească, trebue să constatăm 
că e tratat cu rivnă şi fixat cu Justeţe, în cadru] evenimentelor euro- 
pene. 

Din numeroasele greşeli mărunte, care se întilnese totuşi destul 
de dea, vom releva: anul 1755, în loc de 1775 pentru pierderea Buco- 
vinei, pag. 36, „Moldovenizarea” cunoscutului patriot muntean I, 
Cimpineanu, pag, 63, George în loc de Vasile Alecsandri, pag. 196 şi la 
indice, şi în sfirsit, lovitura de stat a lui Cuza din 1864, nu a fost „in- 
soţită de liberarea țăranilor: » pag. 210, ci de împroprietărirea lor, 

Luntă insă în întregul ei, lucranea Prof. Weill, înseamnă o sert- 
coasă contribuție la studierea formărei şi evoluţiei principiului națio- 
nalităţilor, acel crez, devenit «poi marea problemă europeană, care a 
determinat istoria veacului trecut şi la a cărei deslegare, — se pre- 
tinde de către unu —, a nu se fi ajuns nici astăzi, 


rile trecute, în care îşi află originea, multe, din credințele şi stările de 
acutn, 


EMIL CIUREA 


RECENZII 159 


Istoria filosofiei moderne, Vol. IIL 514+X pagini, Ed. „So- 
cietatea romină de filosifie”, 


In volumul de faţă sunt expuse curentele filosofiei contemporane, 
prin prezentarea sistemelor tuturor ginditorilor de seamă din see. 
XIX şi XX. Ldeia prezentării ginditorilor şi nu a curentelor este cit se 
poate de indicată pentru o epocă asupra cărela nu avem încă O pers- 
pectivă istorică. Liniile ciare ale curentelor şcolilor în succesiunea şi 


mină de filosofie“, sunt calită je care le. 
Imerării, în toate volumele Ra re iau dovedit toți colaboratorii 


Volumul de faţă Incepe prin expunerea transtorrnianm pi 
padopol) şi a evoluţionismului (AL Posescu), Urmeuză morea ră es 
IAL Poseseu), empirio-criticismul gi filosofia imanenţei (Mircea Flo- 
rian), apol neokantiamul prin etje două ramuri: scoala dela Marbu 
(Alice Voinescu) ší šcoula dela Badon (Nie. Balea), Ginditorii care ai 
incercat construcții şi poziţii originale sunt tratați deosebit, Aṣa sunt: 
fols Riehl, Rudolf Encken, Hermann Lotze, G. T. Fechner, Ed., von 
artatana: Wilhelm Wundt, pe care Ii prezenta d-nii: F, Nisipeanu 

red Balea, „Cinste Gib şi P. Botezatu, í 

ogia este unul din capitolele cele mai temei - 
nute. Au fost aleși, în afară de șeful şcolii (Edmund usenet, aF 


tomporane, In jurul tezelor lor, desbaterila nnu incetat, „Istorismul” 


ran, relie- 


Ultimul volum al istoriei filosofiei moderne, 
„Perspectiva şi orientări”, va incheia prezentarea bogată Ager 


160 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


coasă n filosofiei contemporane. Putem însă încerca după acum, la 
citeva considerații asupra acestui recunoscut eveniment cultural, pe 
care îl constitue laborionsa întreprindere a „Societăţii romine de filo- 
sofia“, Căci lucrarea se adresează către două cai der de cititori: 
1) vittorii „specialişti” şi 2) dornici! de iniţiere în filosofia stiinţifică, 
Există in ambele categorii oameni însetaţi de informaţie exactă, dar 
care nu au vreme sau pregătire pentru cunoaşterea filosofiei dela 
sur rin tèxte. 

girako franceză sunt destul de citiți autori, ca Nicolai Ber- 
diaett, care sunt mai mult retori, decit ginditori, Trebuia arătat pu: 
plicului că problemele filosofice nu se soluţionează prin elocvenţă, că 
ele nu se reduc la probleme teologice, şi că, mal ales, ele au un ait 
sens Şi cer alte însuşiri decit cele retorice, 

Filosofia germană care este expusă în volumul de care ne ocu- 
păm oferă o şcoală severă de gindire logică. Cei care se simt preocu- 
pați de clarificarea problemelor ideologice, pot afla un îndreptar ne- 
prețuit în filosofia neokantiană. Inainte de a valora prin poziţia ei, 
o gindire valorează calitativ, ca instrument. Rolul culturii filosofic: 
este tocmai acesta: o şcoală a gindirii, indiferent de tema discuţiilor 
(politice, literare, etc.) Şi din inițierea în filosofie, chiar cind nu esta 
urmată de „specializare“, rămîne întotdeauna o perspicacitate pentru 
descrierea argumentelor logice de cele sofistica, şi un simţ ascuţit pen- 
iru timbrul adevărului, 

De aceea sunt binevenite lucrările de felul „Istoriei folosofice mo- 
derne”, Ele depiăşese domeniul de spcial'tate, fiind simultan momente 
jobune în miscarea noastră culturală. Ele fac o tranziție și, în acelaşi 
timp o legătură între cercul restrins al oamenilor da stiință gi publicul 
atent pentru cultura adevărată. Interesul pe care îl arată cititorii in 
ultimii ani, pentru producţia filosofică rominească, este un semn Im- 
bucurător şi care îngăduie nădajdi în maturizarea spirituală a cul- 
turii noastre, Căci mediul în care se deavoltă o cultură este publicul 
consumator de cultură. Cultura filosofică se restringe însă asupra in- 
tregului grafic al culturii generale, 

D. N. Bagdasar, care a îngrijit în deapronpe întroaga lucrare, 
participind și ca autor al unor studii aprofundate. în toate volumele, 
are mulțumirea de a fi contribuit în mod remarenbil la unul din mo- 


mentele culturii noastre de miine, 
L 


1939 — ANUL XXXI Nr, 3 — MARTIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 
MIHAIL SADOVEANU Divanul porsin 3 
ŞTEFAN NENIȚESCU Forme oo 
n BRÄESCU Alsxandra (p. 17) 
PHILIPPIDE Traduceri din F Itariin 
D. îi. SUCHIANU Psichologia mikia engia ER 
LAZĂR IUESCU Fecioara uibă (verouri p. 28) 
IERONIM ȘERBU Vinul (p. 30) 
po pp m, Dan O problemă de limba romină (p, 59) 
me E Re mpa perene E Literature străinătăţii (François Mauriac, romancier Catolic, p. 58) 
je e u Cărţi sngisze (Josephina Lawrence, Kme O'Briens, Nevil Shute p. 83) 
vise esa STOIAN Cronioa pedagogică (Pedagogia şi folklor p. e) 
MFIRESCU Craniea Imvățămintului (Comentariu is um manitest program p. 99) 


ION BIBERI Cronica idolilor (Deia Astrologie iu Cosmobioiogia p. a0) 
Ppa ŞERBuLEscu Cronica economică (Problemele economice nie rizbelului modern p, 96) 
o POPESCU T. NICOLAE Cronica militară (Hanibal ante portas! p, 90) 
ni erei Cronica plastică (Arta țărânenscă : zugrăveala p, 103) 
TIAN Cronica dramatică (Camil Petresou, director ai Teatrului Naţional, — 
Tentrul Naţionali: „Duduca Smwnstiţa” de ton Sin-Giorgiu, — 
mAtrizii”* de Victor Eltimiu p, 107) 


D. N. CIOTORI Scrisori din Londra (O nouă teorie a spațiului. — 5e repetă istoria ? — 
see Declaraţii. — Pius Xi-iea p, 118) 
GEN IONESCU Scrisori din Paris (Disperare și reindițare, — D-i Georges Bidauit şi in- 


Stabilitatea usor națiuni. — Vecina! mau, despre spirit şi lume, — 
Cinamatograt p. 127) 
EUGEN V. TORGAȘEV Scrisori din Praga (Pa căile refaceri! p. 138) 


MISCELLANEA; (p. 120) Sărbătorirea d-lui M. Balan, — S'a stins un profesor. 


RECENZII: (p. 147) Miron A. Paraschivescu: Oameni și apezări. — Din Ţara Moților și n Dase- 
rabiter. Fundația culturală regală „Principele Carol”, Bucuregti, — Etudes roumaines, |! Trois mé- 
moires sur Michel le Brave, prâsantăa par AL Cliorznessu, Charlies Göllner şi Emile Turdannu, 
Bucarest, „Cartea Bomimaasnă”, — Quorge Juvara : Titu Malarenau, Frugmente de istorie poritică. 
Ed. „Cultura Poporului”, 88 pag. — Şerban loanescu: Considerații critice asupra nticei materialie= 
mului economie, Ed. „Spor, — George Țeţu: Problema vieții în tiiosotia modernă. Tip. Minăstirii 
Cernica, — Teodor Soariat: Viața în "miimpinre, roman, Kd, „Cartan Rominească”, — Henri 
Sascot! Chois de potsies st Chants françusiz, BA pag. Oradea, 1938. — G, |. Brătianu: tudes Sy- 
eram iger: économique et sociale., Paris, Librairie Oriantaliste Paul Gauthaer, — At the 
a li să s of Europe: A historical outiina of the democratie idea in Caochosiovakia, Pen-Ciub. 


REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


Girant’ 


responsabili: 


VINO IUDA LUBAN EVAN 


ADMINISTRAŢIA: 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 


BUCUR E ŞTI t 
TELEFON 5-1820 


M RALEA şi © VIŞȘOIANU 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 
REDACTOR ŞEF; D. |. SUCHIANU 


Imserisă fn registrul de publicațiuni periodice la Trihunalal Iov, No, 382935 


ANUL XXXI 
MARTIE 1939 


C. ium 


DIVANUL PERSIAN» 


Cind a fost vinătoare împărătească şi cînd frumoasa Katun 
aduna buruieni, 


Cum s'a aflat vestea bună, a ieșit cu mare bucurie la soarele 
dimineții alaiul de vinătoare, Copiii de casă au adus împăratului 
stratele de schimb. l-au scos papucii şi i-au pus încălțări cu carîmb 
şi cu pinteni. L-au desbrăcat de umtereu şi i-au potrivit platoșă 
de piele de inorog. L-au potrivit pe cap comanae negru, rotund, din 
aceiași piele, împodobit cu aripă de gaiță. Şi l-au suit pe cal cu 
tacîm de argint, înflorit cu țarțamuri. Au dat sunet trimbițaşii şi 
s'au arătat curtenii, împresurindu-] pe măria-sa. Unii vinători erau 
călări pe cai, purtind suliți în mină și junghere la coapsă. Alți slu- 
jitori stăteau pe cămile, stăpinind pe genunchi copoii. Pe cămila 
cea mai bătrină era un slujitor vechiu care ținea în lanţag, în foi- 
şorul lui de trestie bambu, pe vulturul cel mare care se chiamă 
tereut. S'au adus șapte asini pentru cei șapte sfetnici; gi mulți 
catiri care purtau smmare grele cu tustarea de prins a măriei-sule 
şi a alaiului. 

Astfel s'au dus cătră o cimpie sub munte, unde se vedeau lunci 
rare și desişuri de trestie. Pe sub trestii şi printre lunci curgea o 
apă leneșă, oglindind un cer ca peruzeauu. lei-colo, în chiparoşi: 
luncilor, elămpăneau stirei albi eu mot, Împăratul se desfăta întru 
toată ființa de frumusețea acelor locuri, iar sfetnicii umestecin- 
du-și măgarii nu conteneau să se sfătuiaseă fel și chip, spunînd 
şi întoreind în dreapta și în stinga bărbile, și iar spunînd, încât nu 
mai aveau parte de acea dulceaţă a priveligtii. 

Marele vinător al împărăției a dat înştiinţare ridicând steagul 
şi slujitorii cîinilor au coborit de pe cămile copoii, călăuzindu-i 
cătră desișuri şi slobozindu-i din funioare. Iar vinătorul cel vechiu 
a ieșit la vedere cu bercutul, 

Nu mult a trecut şi einii au simțit putoarea cerbilor și au în- 
ceput a căuta cu hărnieie într'un smire, la umbră de săleii mari. 
Doi eopoi tineri au dat glas ; chiau ! chian ! şi un cerb cu douăsprezece 
clenciuri a ieşit în luncă; și-a culcat pe spinare coarnele și a 


1) Povestire orientală, — Fragment. 


4 ATA ROMINEASCĂ 


năzuit la cîmpie. Vinătorul cel vechiu a dat drumul bereutului, 
Vulturul s'a învăluit în văzduh, a plutit în înălţime, apoi s'a lăsat 
vijiind asupra cerbului, pălindu-l cu anpa și ciugulindu-l cu clon- 
tul la stinghie. Din urmă zoreau călăreţii cu jungherele trase, Cind 
au ajuns şi anz descălecat, cerbul își dăduse suflarea, Indată l-au 
deshus, au scos ficatul și l-au dat bercutului. Au sosit și filosofii 
«n împăratul «a să vadă isprava; cînd alți copoi, în altă parte, au 
prins a țähni adulmecind altă sălbătăciune. A ieşit o ciută lingă 
e desime mare de ierburi şi spinării, N'a fugit cătră lărgimea eîm- 
piei, ei se ținea sub streașina luncii; cotea prin tufișuri şi iar se 
întorcea la desime. Un vînător a pălit-o en sulița iar altul, descă- 
lecind, a intrat cu copoii în desime și au găsit, sub adăpost încilcit 
de crengi, pe vițelul cerboaicei, încă plăpind. 

Intr'o vreme simțindu-se împăratul trudit, vinătoarea a făcut 
popas și slujitorii anwmiţi an aprins focuri, au desfăcut samarele, 
au scos țiglele, au înșirat bunătățile şi au purtat burdufurile cu 
vin la bătaia izvoarelor, sub o stîncă. Le-a plăcut filosofilor, en 
deosebire, această parte a vinătoarei, la tihna umbrei, cu cele de 
cuviință pentru nevoia ticălosului nostra trup. 

Sara, s'a întors alaiul la palat, Măria-sa împăratul era trudit; 
totuși nu putea dormi, S'ar fi sculat, ca să se ducă pînă la iatacul 
prea frumoasei sale Batun, dar parcă-i erau încheieturile frinte și 
spatele bătut cu vergi; căci de opt luni nu încălecase măria-sa pe 
cal şi nu ieșise în petrecere, ca să-l bată vintul și să-l ardă soarele, 

— Aşa-s de multe treburile la o împărăție... cugeta măria-sa. 

Simţindu-l slujitorii dela uşă că se frămîntă căntind liniște 
trupului său, s'an sfătuit, trimețind înştiinţare hui Barbat-filosof, 
care, căutînd în condica rînduielilor, a poruncit să intre doi copii 
de cusă la măria-sa și să-l scarpine la tălpile picioarelor, pînă ce 
va a'lormi, 

Păcindu-se întocmai, împăratul nu tirzie-vreme a adormit şi 
tra bun vis, de care nu și-a mai adus aminte cînd s'a deg- 

„_ Dormise bine, și ar mai fi dormit, dar auzea glasuri în gră- 
pre Unul din acele glasuri îl ennoaștea, căci era al prea-frumoasei 
atun. 

Şia pus pe sine halutul, şi-a virit picioarele în papuci și s'a 
Jus lingă ferestra deschisă, ca s'andă mai desluşit. 

In grădină începea să anrească soarele, pe deasnpra zidului. 
Zorelele se deschiseseră ; trandafirii adian mireazmă, Un păun își 
resfira coada ochioasă pe pajiște și pășea fudul cătră Șatun, care-l 
thema sprea ea, zvîrlindu-i boabe, Lângă Șatun, plecată din gale 
R cercetind en luare-aminte pajigtaa, sè miset o roabă bâtrină 

— Mai fericit ești tu decit mine, păune, suspina Șatun cătră 
vasere, 

Apoi se întoarse spre roabă: 

— N'ai mai găsit, mibtușă, ce-mi trebue mie? Grăbegte-te eft 
' iarba neumblată și roua neseuturată, 


DIVANUL PERSIAN 5 


— Am găsit, stăpină, șapte feluri şi-mi mai trebuese două. 

— Ce lipsește ? 

—  Stăpină dragă, lipsește sommul-pământului și limba-şopir. 
lei. Nu te îngriji, căci le găsese îndată, şi chiar le-am găsit, 

— Atunci numai deeft să aţiți foc în vatră și să le pui în oală 
nouă, eu pă ncîncepută. Ah! mătușă, rău îmi pare că trebue să 
părăsese această viață, dar cel puţin fiertura acestor ierburi mi-a 
da moarte fără durere; și voiu adormi pe totdeauna, visind la stă- 
pinul meu împăratul, Fire-ași fi fost moartă mai bine din pîn- 
tecele maicei mele, decit să îndur eite am îndurat la curtea împă- 
ratului meu! Un desfrinat a vrut să mă rușineze într'o clipă ; șapte 
filosofi necuviineioși mă birfese în toate zilele. Ai găsit toate? 

— Am găsit, stăpină. 

— De nouă feluri? 

— De nomă feluri, stăpină, 

— Atumeca du-te și fierba cum am spus și să găsesc paharul 
plin. 

= Mă due, stăpină, și voiu face precum poruncaști. 

După ce s'a dus roaba, împăratul n'a mai putut răbda şi a 
scos capul pe fereastră : 

— Satun, a întrebat e), roaba asta a ta e grădimarul despre 
cure mi-ai povestit? 

Mai întiiu prea-trumoasa Șatun s'a speriat, văzînd pe împărat, 
apoi a venit la fereastră, s'a așezat jos lingă dafini şi a început a 
plinge 


— Ce faci, Şatun? s'a mirat împăratul. stringi ierburi? 
— String, măria-ta, ca să-mi fie bine și să se isprăvească toata! 
— Ba să nu faci una cm asta, Batun, căci tu mie îmi tre- 
bueşti, 
fm stăpine, dacă ţi-ași trebui, nu ai îngădui să fiu de risul 
or. 


— Nu vorbi așa, prea-frumoasa mea, căci tu nu ai nimic de a 
face cu filosofii, ci ai de a face cu mine. 

— Intr'adevăr, mărite stăpine, eu n'am nimie cu ei, Însă an 
ei cu mine, Văzindu-mă eu atit de înfruntată şi atît de jos, nu mai 
pot răbda. Ș'am să mă dne unde se due toate femeile. 

— Unde? 

— Undeva, mărite stăpine, unde nu snt filosofi, 

— Ți a's urit lingă mine, Satun ? 

— Ba, măria-ta ; acolo unde e dragostea mea ași sta o veșnicie; 
dar o veșnicie totuși e prea mult să stau pe spini, să mă schimb 

— Mai stau, măria-ta, privește.mă, Cind mă voin duce, mă 
întore să stau iar pe spini. Mai bine mă due, măria-ta, 

— Nu te duce, Șatun, mai stai să te privese, 

— Mai stan, măria-ta, privește-mă. Cind mă voiu duce, mă 
due mde am spus, 

— Prea-frumoasa mea, fapta asta îţi poruneese să n'o să- 


Virşești. 


d VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Chiar de teagi asculta, stăpîne, eeiace se şi cuvina să fae, 
fiind roabă, totuşi la același sfîrşit aşi ajunge. Căci eu sunt ea 
şi mistreața din poveste, care a aşteptat smochinele, 

: — Cum s'a întîmplat asta? Care mistreață și care smo- 
chinet 

— Ii spun îndată, stăpîne. Era o seroafă sălbatică. Umblind 
ea prin pădure după hrană, a găsit un smochin, căruia începea 
să i se pîrpuiască roadele, Sufla cîte o boare de vînt, se mișeau 
crengile, cădea cîte o smochimă coaptă și mistreaţa o mînca, plă- 
cîndu-i foarte mult. Intr'o zi, a trecut pe acolo o măimuţă, a văzaţ 
smochinul şi s'a abureat în el. Când s'a urcat măimuța în smochin, 
a sosit și mistreaţa la rădăcina pomului, A atins măimuța o creangă, 
a căzut o smochină coaptă, mistreața a apucat-o și a mestecat-o în 
fălei cu plăcere nespusă. Măimuţa s'a uitat bine şi a văzut că foarte 
îi plac mistreței smochinele coapte, Deci s'a tras în crengi cn multă bă. 
gare de samă, ca să nu scuture roada şi a început a alege și a mînea 
smochinele bune, una cîte una. Iar aștepta cu ritul înălțat 
şi en ochii ateeliţi, să-i mai cadă o bunătate de sus, Aștepta zadarnie, 
căci și măimuţei îi plăceau smochinele coapte și avea grijă să și le 
culeagă ei, A stat mistreața și a stat, şi iar a stat, neclintită, pînă 
ce inu înțepenit şi i s'au uscat vincle Rrumazului ; a căzut jos și 
a pierit. Astfel, stăpîne, și cu, chiar dacă nu beau fiertura, aștep- 
tînd smochina cea conptă, am să cad jos şi am să mor. 

— Ba asta nu se poate, Șatun ! a strigat întărftat împăratul. 

A bătut de trei ori din palme, S'an înfățişat slujitorii. 

Măria-sa a poruncit ea în aceeași zi, cătră sară, să se adune 
curtea în priveală, după protocol, şi să fie tăiat eoconul său, 


X 
x + 


Cum a venit al cincilea sfetnic, Kos filosof, și a spus întîm- 
[area cu un oștean g'un cine și a îstorisit despra e eau i 
din grădinile de lîngă cetatea Vavilonulini, ae AA g altu 


Iarăşi s'a împăștiat vestea la odăile lefegiilor, și la cămăril 
curtenilor, la colibale robilor, în fundurile grădinilor, Ti la vinători, 


şi la pescari, gi la ii, si i î i 
abia Și la cuhnii, și pretutindeni în cetate, că Ferid va să 


recum st euvenea, Kira-împărat i-a lăsat să aștepte. L-au 

mirodenii a mape pat, r bărbierul Law uns cu 
fi è a p A a 

irătat, cu toată măreția, ad pas slujitori, și abia după aceea s'a 


E i è 
sra rindul Ini Kos ee] roş să pășeaseă înainte şi să vor- 
Cind a ieșit Kos din rîndul celorlalți sfetniei și a făcut doi 


DIVANUL PERSIAN 7 


pași, impăratul a ridicat fruntea și s'a uitat la el posomorit, Kos 
filosof a eutezat totuși să stea pe loc, 

— 0 prea-puternice stăpîne, a strigat el; umbră a lu: Dumnezeu 
pe pămînt! poftese măriei-tale să trăieşti ani mulți întru strălucire 
și dreptate, avind lingă măria-ta pe fiul cel prea iubit. 

Impăratul şi-a clătinat fruntea fără să răspundă. 

— S'a aflat iarăşi, o împărate, de hotărîrea cea nouă! a în- 
drăznit Kos filosof, 

Impăratul simțea încă în trup truda vinătoarei, gi a căscat, eu 
ochii umeziţi. 

— Care hotărire nouă? a întrebat măria-sa, apoi. 

— Hotărirea în privința coconului împărătesc, 

— Ei, gi ce-i cu hotărîrea aceea? 

— Măria-ta, a strigat Kos, cn spaimă, dacă piere coconul, nu-i 
mai putem învia | 

Age a răenit Kos, încît împăratul a tresărit întocmai ca şi 
ceilalți muritori de rînd, care erau de față, şi dregătorul îmbră- 
cămintei a pășit la spatele jilțului împărătesc, ca să potrivească 
iarăşi bine turbanul, pe prea slăvita țeastă, 

— Măria-ta, a urmat Kos, alaltăieri s'a întîmplat aici în Ba- 
bahan, cetatea de scaun a strășnieiei tale, o faptă pe care, auzind-o, 
cu toții au fost cuprinşi de mihnire, Bahzad, sutaş în oștirea de 
strajă a măriei-tule, are casă în mahalaua cazangiilor. Acasă are 
nevastă și copil, pe care foarte fi inbește. Bahzad avea de asemeni 
şi un cine poreclit Condă-scurtă, căci păstorii îi tăiaseră coada de 
mie, Dela păstori l-a cumpărat sutașul şi îl crescuse învățindu-l 
foarte bine felurite învățături, încît umbla în două labe, ca omul, 
găsea lucruri ascunse și le aducea la poruncă; știa să facă o mulţime 
de meşteşuguri de mirare şi înțelegea tot ceeace îi spunea stăpi- 
nul său. 

Alaltăieri dimineaţă, nevasta lui Bahzad s'a dus la părinţii 
săi, în afară de ziduri. Bahzad, având zi slobodă, a rămas eu copilul. 
S'a jucat cu el, l-a hrănit şi l-a adormit în leagăn. Iată însă că-i 
trimite căpitanul străjilor un oștean cu poruncă, să se înfățişeza 
numai decât la palat, având a-i spune ceva grabnie. 

Bahzad sutașul a chemat cîinele și i-a poruncit așa: 

— Coadă-scurtă, să ştii că eu mă duc la mai-marele meu, şi nu 
voiu întirzia mult. Tu să te aşezi lingă leagăn și să păzeşti pe copil, 
să nu cadă, ori să nu j se întimple ceva rău. 

Cinele s'a uitat ţintă la stăpin, mișcind urechile şi dind în- 
ştiințare că o priceput porunen. 

Bahzad s'a dus; Coadă-seurtă a rămas lingă copil, Din cind în 
cînd ridica botul și cerceta înspre leagăn, înțelegind că copilul ur- 
mează a dormi liniştit. 

lată că dintr'o dată s'a făcut mișeare înspre ușa grădinii, şi, 
pe spărtura de lingă ușă, care se cheamă firida-miței, a intrat um 
șarpe mare, S'a desfășurat în sus înălțind capul, a aţintit pe copil 
și și-a fulgerat spre el furca limbii, trăgindu-se în lungul leagă- 


8 VIATA ROMINEASCĂ 


nului, ca să sugă sîngele pruñewlui. Atuneea cîinele, care î} pîn- 
dea cu luare aminte, a sărit asupra lui fără a da glas, ca să nu 
deștepte copilul. Sarpele s'a întors de cătră legăn, încolăcind pe 
Coadă-scurtă. Cinele a pîndit clipa potrivită ca să apuce pe şarpe 
de git; și a fost între ei războiu, rămînind biruința a fuf Coadă- 
scurtă. RN 

Intr'o vreme s'aud și paşii sutagului dinaintea casei. Cînele, 
bucuros de intoarcerea stăpinului, se duce și deschide clampa ngei 
cu laba, cum avea obicein, și iese înainte scîneind, Bahzad îl vede 
cu botul plin de sînge; crede că a sugrumat şi a mîncat pe prune; 
se aprinde de mînie cumplită, trage sabia și-l omoară. 

Intrînd în casă, găsește pe copil tot în leagăn. Se deșteptase, 
zîmbea și întindea mînuţele. In același timp vede și trupul singerat 
al șarpelui. Inţelege ce s'a întîmplat. 

— Amar mie, a strigat Bahzad; am ucis pe credinciosul meu. 

A dat fuga afară, să vadă dacă nu cumva cînele mai suflă. 
Cânele nu mai sufla. Când intră iar în casă aude și glasul pruneului, 
chemină pe Coadă-scurtă, ca să se joace ca el. 

S'a apucat cu mânile de tîmple, văitindu-se; dar zadarnie se 
väita, căci oricit dorea el și oricită căinţă arăta, Coadă-scurtă nu 
putea să se mai scoale, 

Rău îi părea şi se căia pentru cine; dar cear fi fost dacă ar fi 
omorît pe fiul săuț 

Bahzad e la palat; putem să-l ehemăr ca să. vezi și măria-ta. 

— Nu poftese, a răspuns împăratul, și a urmat a se uita într'o 
parte, posomorit, r 
Late Ingăduie atunci, stăpine, a zis filosoful, privind pieziș spre 
ceilalţi şase dregători, îngăduie atunci, stăpine, să-ţi spun altă 

întâmplare. 
Trăia la Vavilon un neguțător foarte bogat, eare îşi cumpărase 
grădinii mari la malul Eutratului. Din cînd în cînd, după ce Tories 
ile ce avea a trimite şi după ce descărca mărfurile cansa 
soseau în corăbii; după ce se neguţa şi plătea, după ce primea aurul 


atita de tare i se îmbielşugase trupul, încît trebuia să-l piei a 
În scaun pe năsălie Pină acolo. Şi cum ajungea acolo, era bucuros 
şi i se pirta că-i sprinten, I se părea că e bucuros și sprinten, de 
Și sofia sa, care era prea-frumoasă și plină de 

în acele 


DIVANUL PERSAN 9 


ziua naşterii mele și ași pofti să 
pe malul Eufratului, Lmăm cu noi 
i ne veselim singuri, fără neamuri 


Å» 
— Dragul meu soț, mâgi” 
mergem la grădinile noastr 
vin și mincările care-ţi plac 
și fără prietini. 
A răspuns Peroz: 
— Dragă nevastă, sint 
căreat o corabie. Nu pot 
— Atumncea cum să faca 


împovărat, de trebi și am de des- 
rău îmi pare. 

meu Peroz? căci atita zădut 
şi atita colb e în cetatea V ului, încit, dacă nu mă răcorese 
mini, mi se împuţinează săn a, 

— lată cum să facem, frumoasă Kiosem, a răspuns soțul. Eu 
stau la soeotelile mele pînă ce isprăvese; tu du-te; iți dau pe 
omul meu de credință, ca să te slujească ; şi cum gätese deseărea. 
tul şi mă alcătuese cu vameșii, pun lăeatele la bude și vin şi eu 
după tine. 

Femeia s'a bucurat, Peroz neguţătorul a chemat pe omul său 
de incredere, şi i-a spus ce are de făcut, poruncindu-i să păzească 
pe Kiosem ea pe ochii din eap, 

Sluga a luat aminte. Cum a înserat, a făcut el pregătiri într'as- 
cuns, a încărcat coșuri pline pe un catir și le-a dus în grabă ln gră- 
dini, La al treilea ceas ul nopţii a fost inapoi; nimene n’w băgat de 
sumă lipsu lui, La răsăritul soarelui a fost în picioare şi a ciocănit 
la geamul stăpinei, 

— Gata sint, doamnă, a zis el încet, ca să nu deștepte pe negu- 
țător, Am pus chilim pe eatîrul domniei-tale. Dacă grăbim plecarea, 
scăpăm de urşiţa soarelui, 

Kiosem n'a întirziat; a ieşit bucuroasă ; sluga a lăsat genunchiul 
în pămînt și a ajutat-o să se aşeze pe samar ca într'un leagăn, după 
moda dela Vavilon; şi s'au dus. Roua se zvintase şi florile erau des- 
chise în grădini ; i se părea frumoasei Kiosem că acele Flori rid la ea. 

An trecut din grădina întiia într'a dona, pe urmă intra treia, 
unde se aflau platani bătrini şi tufișuri umbroase, Cintau gungurii 
în iasomii înflorite. Din platani zburan corbi negri și stirei albi, 

— Mi-e foame, a zis rizind Kiosem. Mi se pare, omule, că te-ai 
grăbit prea tare şi ai uitat să iei mîncare, 

— Am uitat, a răspuns sluga. lartă-mă, stăpînă ; gîndul meu 
nu era la mincare. 

Femeia s'a uitat la el eu luare-aminte; i se părea că glasul lui 
e întrucitva mâhnit. 

— Ai ceva, tinere ? 

— N'am nimic, doamnă, 

— Ai primit cumva carte cu vești rele dela părinţi ! 

— Nu, doamnă. n'am părinți ; mă aflu singur pe Inme, 

— Cu toate acestea, ești încă tînăr, 

— Nenorocirea și moartea nu aleg, stăpină. Niei părinţii mei 
nu erau prea bătrini; s'au prăpădit înainte de vreme, cum am să 
mă prăpădese şi eu, 


— De ce ? ai cumva vreo mihnire ? 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Mihnire um, stăpină, căci am uitat să iau mincare; dar 
poata vei putea răbda, pînă ce vine stăpinul nostru; cn el sosese şi 


— Am să încerc să rabd pînă atuncea, a răspuns femeia, cu 
ime. 
E Saai ma. su ajuns la malul fluviului și s'au uitat o vreme 
cum tree eiamuri și corăbii cu pinzele umflate de o adiere ușoară. 
După aceea s'am întors subt platani, : 

Femeia se uita la tinăr și îl vedea îmbrăcat c'un straiu nou de 
matasă. Nu i se părea slut. Vorbea puțin, — poate din pricina mih 
nirii hui, 

— Ascultă, omule, a zis muicrea; lasă la o parte supărarea și 
spune-mi ceva, ori eîntă-mi, ca să-mi treacă de foame, 

Tinărul a elătinat din cap şi a oftat. In acea clipă, într'un 
virf de platan, un corb bătrin şi-a desfăcut aripile, cîrfind de 
două ori. 

Tinărul æ ridicat capul și l-a întrebat: 

— Ce zici ? 

— Hra! hra! hra! a răspuns corbul, 

— Bine, ia întors cuvînt, tînărul. Iți mulpimese. 

Femeia a strigat cu uimire: 

— Ce este? vorbeşti eu paserile? 

— Da, stăpină, a răspuns sluga; corbul mi-a dat o înştiinţare 
care mă bucură, 

— Ce fel de înştiinţare ? 

— Zice că să cant sub tufa de smeură, la rădăcina platanului, 
căci am să gäsese mincare pentru stăpîna mea, 

— Onm se poate una ca asta ? Eu nu ered nimica. Cine a adus-o 
şi de unde știe el f 

— EI ştie, stăpină, căci e paznic vechiu aici; zice ta adus-o și 
a aseuns-ọ un om, astă-noapte, Tată într'adevăr mînearea într'un 
coş de papură, Binevoieşte a gusta, 

Femeia s'a mirat nespus și a gustat cu poftă: pine, halva şi 
naranrzo, 
iT pătruns pe altă cărare a grădinii, Acolo alt corb a cron- 

it: 

— Hra-hra-hra ! 

— Dar tu ce ai a-mi une? a strigat cătră el sl 

— Cra-caha! est: d zi i Sa 

„_— Asa ? foarte bine; îți mulțămese frumos. Intr'adevăr, stă- 
pinet mele trebue să-i fie sete. Acestalalt corb spune — s'a întors 
el cătră Kiosem, — cum că subt muşċhin, în dosul copacului, se află 
asams uleiorul en vin, 

Tinărul s'a dus şi a scos de subt mușchiu uleiorul, Tot da 
mirată şi de bucuroasă, Kiosem a gustat vinul dulce și i tree da 
că Însoțitorul său ar trebui să fie ceva maj vesel, 

— Cintă! i-a poruncit ea, 


DIVANUL PERSIAN 1i 


— Nu pot, stăpină, căci am o suferință. Aştept pe al treilea 
corb, să-mi spuie cum aşi putea să mi-o alin. 

A trecut într'adevăr al treilea corb şi a dat larmă mare prin 
crengi. 

— Acuma l-am înţeles și eu! a ris Kiosem. 

Tînărul a zimbit, 

— N'ași erede, stăpină, 

— Ba, l-am înţeles prea bine, Spune că ţi-s dragă și că să ne 
zrăbim ; căci poate veni stăpinul grădinilor, și nu trebue să păsesscă 
niei uleiorul, nici minearea. 

Cum stăteau subt o pajiște anume gătită, iată s'a auzit zvon 
de glasuri, şi neguțătorul a sosit eu alaiu, încăreat de toate bunătă- 
țile. A găsit pe soția sa cu faţa în sus şi cu ochii închişi, tinguin- 
du-se încet. Sluga o veghea, spăimintat, 

— Ce este ? ce s'a întimplat ? a strigat cu minie neguțiitorul. 

— Stăpinei be rău... a răspuns sfios slujitorul, 

— Cum se poate ! Nu ţi-am spus s'o păzești ca ochii din cap ? 
Acuma ai să răspunzi cu viața ta! 

Atunci s'a auzit suspinul femeii: 

— Peroz, soțul meu, vino lingă mine; vreau să-ți vorbese, 

Neguţătorul a venit aproape. 

— Soţul meu, a zis cu glas moale soţia ; să știi că omul tău nu 
e vinovat, Am venit aiet singură, să mă odiknese, și m'u cuprins un 
somn; şi am visat. Mi s'a arătat un bătrin negru la chip, eu coarne 
la tîmple, care m'a amenințat şi a zis: Din acest loc nu te vei mai 
putea seula şi pătrunsă de junghiuri vei zăcea la pămint; şi nu te 
vei putea mișea pină ce iubitul tău sof nu se va duce singur să aducă 
jertfă vițelului de aur, din tonte cîștizurile lui de azi. Din fiecare 
cîştig de bani, să cumpere o vietate, ori pasere ori dobitoc, şi s'o 
jertfească la altar, Și, dacă nu se grăbeşte cu să isprăvească jertfele 
pînă la ustinţitul soarelui, tu ai să mori aici. 

Dragul meu, astfel mi-a vorbit omul cel negru, Și cind m'am 
trezit, m'am simţit plină de jumghiuri. Trudită de moarte sint și 
nu mă mai pot misca, Vai! ah! 

Nesuţătorul a început a răeni eu strășieie la oamenii săi, che- 
mindu-i ; le-a poruncit să-l poarte en graba ces mai mare înapoi la 
Vavilon; a mai strigat la soţia sa că, Ja asfinţitul soarelui, numai- 
decit va fi înapoi cu cenușa jertfelor; s'a dus și a lăsat pe muiere 
și pe tiuăr singuri, numai cu corbii care aveau glas și cunoșteau așa 
de bine toata. 

Inălţate impărate, a isprăvit Kos, cu sint col mai puţin vîrstnie 
dintre sfetnicii măriei-tale, dar viclenia muierilor am cunoscut-o din 
tinereță, căci sluga care grăise cu pasările am fost chiar eu; însă fe- 
meia s'a arătat şi mai destoinică. N'o crede, măria-ta, chiar cînd 
o vezi bolnavă de moarta. 

Auzind aceste cuvinte, împăratul n'a stat mult pe ginduri, şi 
a poruneit că să nu mai omoare pe fiul său. 

MIHAIL SADOVEANU. 


FORME 


PEIVEŞTI moduzele, din fundul măr: 
Ce-a străbătut lumina e coloare, 
Schimbare'n sine statornicitoare, 

Cum treapta una-i în spirala scării. 


Coboară străvezie ridicare 

De geamăn cer pe netezirea sării 
Spre care adunată e mişcării 
De'nnot cu multe brațe o"'nmecare. 


Opririle pindesc tăiș pe-o rază 
Ce-alunecă lăsind în apă dungă 
De umbră cînd pizirea încetează, 


Neauzite voci de val stau pază 
Vecinătății, chipurilor lungă, 
De pieliță de-adine străin de vază. 


GREIERUL 


GREIER de iarnă 
Ce mă trezeşti ? 
Veghea de vineri 
Vrei s'o păzagti? 


Simbătă, miine. 
Azi luminări 
Patru aprins-am, 
Patru”nchinări. 


Pentru Patron şi 
Patroană şi 
Gindului două, 
Care mi-l gtii. 


Altele insă, 
Patru’n nisip, 
Pontru acei ce 
Nu mai au chip, 


Graisre, firii 
Lunei şi liveai, 
Negru ca noaptea 
Peste căpezt 


Ii 


BULETIN 


SAÂGERI 
Peste seri, 
Nicăieri 
Ingeri, 


Pringeri 
In zenit 
Şi-au răsnit 
Stringeri. 


Nu s'au 
Turbural 
Vindecări. 


Norii’n scări 
Cer furat 
Dus-au. 


ai 
. 


SPÂNZURATUL 


Cu git întins pe umeri cocoșați, 
Aplause parcă așteptind, circel, 
Să-i wind'n pile de jos, ca um măcel 
De glorie sunt ochii săi holbați. 


Incovoierii gui, e cu acel 

Obraz umflat în sus ca la guşați; 
Tu, vîntule, călciiele.i le baţi, 

Nu palmele ca un învățăcel, 


S'a spinzurat, Se leagănă trofeu, 
Apleacă sub triumf copleşitor 
Țărina sa ne'ntoarsă în pămînt. 


0, Euridice! care nou Orfeu 
Te va'ncinta dim cîntec cerșetor, 
Cind funia o liră este'n vint? 


PSALM PROSTIEI 


TU care ştii din aur să faci plumb, 


Dar fără chipul tău să nu se-admită, 


Și oul inspirat-ai lui Columb, 
Dinamică zeiță, dinamită 
Prostie, laudă, mărire ție 
Corabie, pe cit ai întrecut 
Corabia lui Noe, avuție 

De vint pe valul care wa trecut, 
Ce nu ți se închină e"nchinare, 
Și pare prostul dacă nu-i fudul, 
Tiranică — nu prost a fi destul, 
Zeiţă! fără şire de spinare, 

Ce porți pe umeri lumile, Anteu — 


Un psalm îți cint, în care "ntreg sunt cu. 
ŞTEFAN NENIŢESCU 


ALEXANDRA 


— Ce, ai concediat pe Alexandra? 

— A plecat. 

-— Frumoasă era, domnule... Bravo, te pricepi, ce să zic... 

— 0, te rog, mă întrerupse grav prietenul meu. Dacă ai şti... 

Regretam gluma, bănuind o dramă, de care él aștepta, parcă, 
să-și uşureze sufletul, O servitoare, pe cate n'0 cunoșteam, servea 
tocmai cafeaua, M'am cuibărit în fotoliul tras lingă soba caldă și 
l-am invitat, camaraderește, 

— la spune... 

— Monșer, începu el fără zăbavă, oferindu-mi o ţigate... De când 
am rămas singur... 

— 'oţule.- Hala 

— Te gindegti numai la drăcii,., Fac șaptezeci de ani la 
toamnă... Alexandre era un copil. 

— Basarabeancă ? 


— Vorbea româneşte ? 
— Puțin. La început ne înțelegeam greu. Dar Ruşii au atita 


— Unde ai găsit-o? 

— La un birou de plasare. 

— Ce spuit... Se păsese fete, așa curățele? 

— Rar!... 

— Pari bine informat. 

— De când am concediat pe Vera, unguroaică credincioasă, care 
mă încărca, progresiv, la socoteală, schimb necontenit sarvitoarele... 

Sunt cunoscut la birou, Mă cunose și ele: femei care nu-și află 
locul, trecute fără vreme, slabe sau prea grase, știrbe sau cu dinți 
de aur, spoite criminal, îndobitocite de stricăciune şi chin, sfidă- 
toare de ură abia stăpinită, biruind cu obrăsnicia, plinsul ce le stă 
în git. 

— Stii să fadi prăjituri ! intreaba o doannă căruntă, privind 
candidata dispreţuitor printr'un face à main din alte vremuri, 

Măninei, Dumneata, prăjituri t... îi răspunse olteanca întoreân- 
du-i spatele... 

2 


is VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— Auzi a naibi!... 
— Eu vorbese cu ele blind, încrezător citeva vorba, E atita su- 


ferinţă în viața femeilor fără cămin!... Eşti singură? întrebam pe 


una; ai bărbat ? 

— Și bărbat nu bun?.... Se amestecă în vorbă o femeie cu voce 
metalică, apropiindu-se de mine. Aşa am cunoscut pe Alexandra. 
Să ţi-o descriu? Ai văzut-o, sveltă, pieptănată, feciorelnic, şi cânta, 
S'o fi auzit eîntind mă !.... Sta dreaptă nemișeată, străvezie, eu ni. 
rile palpitinde, şi cânta privind în zare, nostalgie, melodii de pustă, 
de naivitate uncestrală, cu glas de privighetoare. 

Imi plăcuse dela prima vederea. 

— Şti să gătești! 

— Sigur ştii... 

Aşti măritată ? 

-- Măritat, sigur... 

— Cum e bărbatul? 

-~ operă 

Avea obrazul așa de curat, era atâta mister în ochii ei gri 
taine de apă moartă, încât n'am i vei 

dei cl rai stat mult pe gânduri. 

— Nu știa nimic, O tineam pentrucă plăcea i 
de o virstă,.. nici optsprezece ani, Se favirten mpa g amers 
vpn pasera ca o pisică. Un surîs melancolie ce flutura enig. 
matie îi i : 
mi măi senina fața, îi înflora buzele, descoperind, sfios, dinți de 

— Măi să fie al dracului! 
ai Asculta, supusă, distrată, orice i se spunea şi făcea toate 

Seara, cnd a in iei i 
PU ont Mara trat în serviciu, mi-a prezentat simplu, fără 

— Vladimir, 


Era un tinăr blond, sportiv, cu retenți elegan 
cap, în haine i bük gar- a rele 
pînă aa Cait; de chelner, cu înfățișare de băiat vesul 
— Ce meserie ai? 
— Sofer. 
— Ai serviciu ? 
"am. 


—— 


ALEXANDRA 19 


— Nu-i nimic, nu te teme... 

N'a fost nimic, în adevăr. Vinătaia a dispărut, cu încetul, tre- 
cînd prin toate culorile curcubeului. | 

Dela o vreme zilele se scurtau simţitor, grăbite să intre în iarnă. 
Ne învoiam din ce în ce mai bine. Și dacă Alexandra nu învăța să 
gătească mincările, în schimb ne învățam noi cu mincările gătite, 
aproximativ, de Alexandra, 

Serile, când lucram în birou, o auzeam cîntind, gezind să coase, 
cuminte, lângă fata mea, cântece de dor, cu pasiune ce-i răseolea 
uşor, abia perceptibil, sinii de călugăriță, 


Ciubeie, Ciubeie, eucereăvii 
Razvivăisea, Ciubeie pe vetrù 
Rânişe, Ciubeie ia tebea lubilă 
A teperi, zăbiti ia ne mogù 


Ciuf, Ciuf, eîrlionțat, 
Riafiră-te ciufule, în vînt, 
Odată, cinfule te-am iubit 


ÎL |." op a 


N'a mai fost vorbă să plece. Vladimir se pricepea la toate: re- 
pura instalațiile, bătea covourele, servea cînd aveam invitați la masă, 
ceremonioa ca un diplomat, alături de Alexandra, indiferentă, eu 
fața curată, liniștită, fără a se privi în ochi, Şi când după plecarea 
musaufirilor am vrut să-i răsplătese lui Vladimir osteneala, a trebuit 
să-i strecor eu deasila, în buzunar, baeșișul ce i se cuvenea după o 
noapte de neodihnă. 

Dar acordul nu pinu mult, 

Intr'o dimineață, Alexandra, a apărut din nou, cu ochii învine- 
țiți de ochelari negri. 

— Ce, iar te-ai lovit de uşă? 

— Nu, nimic... Eu spart lemn și... 

— Ascultă, Alexandra, una gi cu una fac două: mie nu-mi con- 
vine treaba asta. Dacă se îmbată, eum dă cu pumnul, poate să dea 
și en cuțitul. Eu nu vreau seandal în casă la mine, 

— Da di ci? 

— Când împlineşti luna? 

— Nu teme... El aşa, eind be, nibun,.. dar ruşine, cînd treaz. 

— O fi, nu zic, dacă-ţi place, treaba dumitale... Vrei să te o- 
moare ?,.. Cum dă cu pumnul... 

— Asta drept, dar ce facem? El prost, enpil.., 

— Nu știu, nu mai puteţi sta la mine... 

— Unde mergem ? 

— Nu mă privește... 

— Ştii, eu trimet pe e! la Chișinău, Acolo mamă şi tată şi soră... 
Nu cîştigă el cît trebue să bei... 

— Dar o să-ți pură rău... 


20 - VIAŢA ROMINEASCĂ 


zs Nu parä.... 

— Epti tănără.... 

— Nu plingem.... 

— Are să te caute el..... 

— Nu trebuim..... 

Bara. a cîntat de toate, gătită de fata mea în costum naţional, 
jucînd veselă, ca niciodată, jocuri căzăceşti, învirtindu-se în loe, eu 
chiote sălbatice, cu gura întredesehisă, luminată de același suris, 
indeseifrabil,... 


Ipiti budu, i guleàti budu 
A, prideot smèrti, pomiràti budu 


Şi voi bea, şi chef voi face, 
lar de va trebui să mor, voi primi şi moartea 


..pvoesoesteseaia.odnssd.s toassepesesoroa... 


Timpul trecea şi cu cl urmele de pe ochii femeii, Şi cînd au dis- 
părut cu totul, Alexandra, s'a făcut nevăzută, luînd ca amintire 
citeva bucăţi de aur căpătate de fata mea, în dar, la zile mari. 4 

— Cine i-a luat ł 

— Ea. In orice caz n'au dispărut fără știrea ei. Monetele, gal- 
beni mari austriaci, de salbă, pe eare fata îi atîrnase, uneori de j 
ia gitul Alexandrei, erau ascunşi Într'o cutie în formă de carte, 
dosită, printre celelalte volume, în bibliotecă. 

— a reclamat-at 

m Na. 


— N'am avut euraj....., Și cînd ți-oi spune, n'ai să erezi. I-am 
văzut cînd plecan, închipueșteţi.., 


. ~— Să mor. Veneam tocmai dela un bridge. Ploua cu fire 
Piezişe, de argint. El cu mîinile în buzunare se pierdea grăbit în 
noapte. Ea se căsnea să-l ajungă, rugîndu-se de el umilitor, 

— Voloditehia, progu... Voloditehka.... 
Am ina să strig în urma lor. 

— Bit. 

Dar am intrat în casă, speriat de ecou. 
— agree să te bată, 

— vrei, cînta aşa de pătimaș... 

— Fugi că eşti caraghios. 

— Iubea cum cînta; 


Și voi bea și chef voi face, 
lar de va trebui să mor STĂ 


socotit-o destul da pedepsită, . 


~ "GH. BRĂESCU 


TRADUCERI 
DIN FRIEDRICH HOLDERLIN 


DESPĂRŢIRE 


Dacă voi muri obidit fără ca sufletul meu 
Bä se răzbune pe cei obraznici cu dinsul, 
Atunci cind, învins de vrăjmașii geniului, 
Voi fi jos în mormîntul nemernic, 


Atunci să mă viți, atunci nici chiar tu, inimă bună, 
Să nu mai scapi dela pieire nimele meu 

Şi să te rușinazi, tu care-ai fost 

Bună cu mine, — dar numai atunci! 


Nu simt eu oare? Vai ție, vai fie, 

Duh păzitor! departe de tine curind vor cinta 
Amarnie toate duivurile morții 

Pe coardele inimii mele, 


Cărunțeşte-te, buclă a tinereții mindre! 


E Ja 


da > 


CÂNTEC DE URSITA 


Sus în lumină plutiți 


Prin line meleaguri, vesele Duhuri! 


Dumnezeieşti adicri 
Uşor vă ating 
Ca” minile harfistei 
Coardele sfinte 


Pără soartă ca pruncul 
In somn răsuflă zeii; 
Blând ocrotit 
In mugur tainic 
Etern înfloreşte 
Spiritul lor, 
Și ochii lor veseli 
Imcese în domoală 
Lumină eternă. 


Nouă însă nie dat 
Să nu ne-odihnim nicăieri. 
Trudiţii oameni 
Se usucă și cad 
Orbeşte din clipă 
In clipă, asemeni 
Cu apa din stincă 
In stincă evirdită, 
La intimplare 


» Mereu pi mereu, 


AMURG 


Asfinţeşte, Soare! Muritorii 

Abia te-au luat în seamă gi nu te-au cunoscut, 
Căci fără trudă şi paşnic 

As răsărit peste cei plini de trudă. 


Mie-mi răsari şi-mi apui prieteneşte, Lumină, 

Şi ochiul meu te soarbe din belşug! 

Dumnezeieşte de pașnio am învățat să mă "'nchin 
De când Diotima mi-a vindecat mintea. 


O, tu, trimisă de cer, cum te-aseultam eu pe tine, 
Diotima! Cu cită dragoste ochii 

Mei plini de wimire şi slavă se ridicau dela line 
Spro lumina de aur. Izvoarele 


Bunau atunci mai sprintene, şi florile 
Pământului îmi aduceau mirezme, 

Și zîmbet peste norii de-argint 

Ss apleca, blagoslovindu-mă, Cerul. 


AL. PHILIPPIDE 


PSICHOLOGIA GLUMEI 


Intr'o oarecare privință, gluma este, rmo- 
vinţă, g poate, un excelent te: 
metru t siv ; civilizaţi ; i 
rana ru măsurat civilizația; civilizaţia morală, adică cea ade- 
Dacă am sta să înşirăm toate virtuțile ibi uma, 
om ajunge la o listă impresionantă. Mai întîi goal 
in partea celui care o practică, absența de răutate Aceasta eee 
definiţia glumei : a ride, fără răutate, de cineva. Apoi petsuipe 
să nu vă miraţi că spun asta — presupune seriozitate. Cineva înd 
glumește în loe să arboreze, permanent, un aer de im ozantă 
A a Ara că e destul de sigur de seriozitatea sa reală med 
em i i 
Efes der că ea fi va fi contestată de îndată ce ar părăsi atitu- 
Dar gluma implică și o mare virtute di ì 
te din partea victimei, A în- 
petego pră glumă, a nu te supăra cind cineva, fără răutate ride pa 
tine iag distingi cînd sorag Enge" şi cînd nu conține rău- 
x acestea dovedese li trufie, li poză, si 
ranță în soliditatea valorii tale, combinată en Pacini, modets 


Din pricina înrudirii dintre glumă şi i 
) n i râs, mul 
© varietate a comicului, alături de altele ca ar md tau d. ş poig 


fietul, satira, sarcasmut zetlemeauu, je, caricatura, 
realitate, gluma nu aparține UiA o pair poiretii 


Gluma, din potri 

zar existență, este o destindere, La alian ES iat 
i ită dece, confuzia p’ k 

vită în o varietate a om ai a sa produs; dece gluma e pri- 


un sentiment de superioritate. Cel i 
ro poe d își ride. Este o va D-cnigiuire for pere Sip 
g on ate rapi provoacă risul fiindcă spectatorul 
E sanoi pe Sordi tia, crezînd că e vorba de ceva se- 


PSICHOLOGIA GLUMEI 25 


că lucrul nu avea nici-o importanță. Este ea o puşcă ce fusese Îneăr- 
ceată de geaba. Şi pentrucă e antinatural să stai în tensiune ca o 
puşcă încărcată, descarci bruse, Risul de origine comică e totdeauna 
o asemenea explozie descărcătoare, 

Cu totul altfel e risul glumei. Este și aci un surplus de energie, 
un prea-plin de vitalitate. Dar descărcarea e treptată, ca o radiaţie 
din toate părțile. Gluma dă ceva radios, e expresie de fericire stră- 
lucitoare şi continuă. 

Risul glumei e ca un suris prelungit și durabil (surisul pro- 
priu zis e prin natura lui seurt și de abia schițat). Risul glumei e 
ca un larg şi lung zîmbet adresat vieții; este un rîs al bucuriei de s 
trăi, Şi izvorăște din fericirea de a ne simţi avuţi în putere, în ener- 
gie fiziologică și indirect sufletească, Echivalentul din limba fran- 
eeză a cuvintului glumă — plaisanterie — indică bine baza de plă- 
eere pură, pură și simplă, a acestei atitudini, 

Cum se manifestă acest prea-plin de energie în conduita glu- 
mei, este o interesantă problemă de psichologie. Dacă îmi permi- 
teți să recurg la comparații, aş zice că gluma este faţă de viaţa sé- 
rioasă cam ceea ce versul e față de proză, sau ducă preferaţi, cees 
ce dansul e față de simpla ambulație pedestră. In toate aceste 
cazuri, avem ceva înaripat, o foarte plăcută impresie că Iuerurile 
şi-au pierdut gravitatea (în ambele sensuri, atit al moraliştilor oft și 
al lui Newton), 

In Statele-Unite, ţară de eforturi încordate, unde la patruzeci 
de ani omul e aruncat la fier vechiu, bintue o enormă, o impresio- 
nantă nevoie de a glumi, o foame cumplită de veselie, In multe din 
clădirile sgirie-nori serie, pe culoarele tuturor etajelor: „Keep Smi- 
ling“*, adică „zimbiți, zimbiți tot timpul'*. Această Americă a vieţii 
aspre, a tensiunii infernale, a dăruit civilizaţiei un gen artistice ins- 
dit: poveștile unde viața, cu tot ce ea conţine, este sistematie luată 
în glumă. Evenimentele parcă nu pășese, ci dansează, Existenţa omo- 
nească e privită oarecum de profil, în fugă, în zbor. 

Bine înțeles, dintre toate artele aceea care prin natură este 
special de capabilă a traduce plastic o asemenea concepție dina- 
mizantă a lucrurilor, este arta cinematografului, care poate tocmai 
de aceea s'a desvoltat. mai cu seamă în America. Voiu înșira la în- 
timplare cîtevea titluri de filme americane, unde găsim practicată 
această conceptie a vieții. Fac ce-mi place, Viaţa la întîmplare, 
Mi-am cucerit bărbatul, Extravaganta D-ră Brent, Leopardul Su- 
zani, Contesa Lily, Trei şi una, Cum se cneerese bărbaţii, Valetul 
Domnișoarei, O familie trăznită și multe altele. In toate acestea, 
faptele se înlănțmese strict, ca și în viața reală, dar parcă fug mai 
iute, parcă nu umblă ci phutese în pași de dans. Personagiile sunt 
pline de adevăr, de adevăr psicholorie, dar pe care îl exprimă sìm- 
bolie, rezultativ și ușurat, 

Există o anumită producție cinematografică unde găsim, ca 
mărită en lupa, această atitudine în faţa vieții, Sunt operete com- 
plete ale cuplului Ginger Rogers-Fred Astair, Nu numai cei doi 


26 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


protagonişti dansează, dar evenimentele înșele dansează, se desfă- 
şoară cu ceva surizător și zburător, Nici umbră de satiră, ci numai 
glumă pură, aşa de pură încât devine stil general și aproape sistem 
filosofie. 

Producţiunile de acest soin ale cinematografului american nu-s 
fleacuri, ci adeseori creaţii de o subtilă psichologie. „My Man God- 
frey"', „Design for Living‘, „Trouble in Paradise‘, sunt măestre 
picturi de caractere, făcute cu multă şi savantă trudă. 

Am spus, de mai multe ori, că gluma este faţă de realitatea 
brută ceea ce dansul e faţă de simplul mers. Observaţi că în romi- 
nește la dans se zice joe, iar cuvîntul derivat „joacă“ este nuanța 
care exprimă un joe care nu e dans propriu zis. Toate acestea do- 
vedese că dans şi jot sunt noţiuni totodată distincte şi înrudite, 

Problema jocului este un vechiu și important capitol de filo- 
sofie; psiehologia, sociologia, pedagogia, estetica l-au studiat cu a- 
mănunțime. Există azi vreo cincisprezece teorii explicative despre 
joc. Astfel se spune între altele că la baza oricărei opere de artă, 
dela vodevil la melodramă, dela schița humoristică la elegie, se gä- 
seşte o activitate ludică (ludere înseamnă în latineşte a te juca), 

Arta complică acest fenomen ludie en elemente culturale su- 
perivare, fie comice, fie tragice. A te juca Înseamnă a construi o 
lume fictivă care seamănă cu cea reală. Seamănă fiindcă în jocul 
cel mai simplu găsim luptă, dificultăți, reguli şi hazarduri, elemente 
care-s la temelia vieţii adevărate. lată de ce arta, care-i o reinven- 
tare pe cont propriu a realităţii, este în esența ei o activitate ludică, 

Dar arta — cel puțin pînă acuma de curînd — nu glumește, 
Re joacă cu închipuirea, dar socoate că nu-i de demnitatea ei să gin- 
neamă. Dimpotrivă, ja imerurile foarte În serios. Este ori tragicä, 


tică cu aceea a sportivului care face o partidă de polo, a ¢artofo- 
rului care joacă bridge, sau a fetiții care se joacă en păpusa. Dar 
nici Shakespeare, nici Eminescu, nici fetița cn păpuşa nu au cîtuzi 
de puţin intenția de a lua jocul lor în glumă. Dimpotrivă, ei sunt, 

forul lor interior, mult mai seriosi, mai atenți decit în viața cu- 
rentă. Arta la adulți, joaca la copii au fost totdeauna activități 
grave, mal grave deit toat celelalte. Gluma, care și en e veche eft 
lumea, a avut un rol de cenngereasă. 

I s'au încredințat doar Imeruride neimportante,, micile fleacpri 
äle existenții, De îndată ce gluma capătă oarecare consistență, dacă 
bunăoară risul capătă calitate culturală de comie, gluma încetează, 
automat, de a mai fi glumă, şi devine ironie, sau humor satiră ori 


Pamflet. Răututea int i sti : 
ind se lasă Sapi T Pi gma se stinge așa cum zina se pette 


PSICHOLOGIA GLUMEI RES 27 


Abia azi, în sinul acelui popor cu viața aspră, în mijlocul popo- 
rului american, s'a născut această idee de copii adulți, această ide 
nespus de umană şi nobilă, de a da glumei un conţinut intelectual 
vast şi înalt, şi de a face din ea o categorie culturală autonomă și 
egală în grad cu altele. AN a. 

pci se le datorăm această invenție în civilizaţia spiri- 
tuală, invenţiune pe care aşi numi-o: gluma pură. Idees de a ușura 
oarecum reahtatea de tot plumbul, de a o face să circule cu pași 
elastici ca de dans, iuți ca de zbor; ideea de a prezenta complexa rea- 

litate ca o jovială confidenţă scăpată lui Dumnezeu; ideea de $ 
picta viața astfel încît să ne facă să ridem tot timpul, și tot timpu 
fără răutate: toate acestea au fost descoperite, acum, de rind, de 
poporul american. Descoperirea s'a cristalizat în opere multe și pal- 
pabile, vizibile, cumpărabile. Descoperirea lor recentă nu numai că 
îmbogățește patrimoniul civilizației spirituale, dar constitue și o 
excelentă şeoală de bunătate, de destindere fără victime, de bucurie 
fără răutate. 

D. |, SUCHIANU 


FECIOARA ALBĂ... 


E ploaie și-i urit afară, 

Și trenul a intrat în gară; 
Și în peisagiul monoton, 

O umbră umblă pe peron, 
Un pescăruș cu ochi albaştri, 
Alb, rătăcit printre pilaştri. 


Ce gară moartă de provincie, 

In care ziua dela cinci e, 

Urit și trist, ca *'ntr'um spital... 
C'un singur bleg şi chior fanal, 
Ce-aruncă umbra Ini de iasmă 
Pe trenul lung, ca o fantasmă, 


Pe cine aștepți cu violete 
In gara silelor încete? 

De ce alergi din cap în cap? 
De ce privirile-ți încap 
Cercetătoare prin vagoane 
In gara fără lampioane? 


Pe oine caji așa grăbită 
Prim ferestruica aburită? 
Și pentru care călător 

Tii zimbetul iscoditorș 

Pe cine vrei s'oprești din cale 
In gara - a . goale? 


FECIOARA ALBĂ 


Şi cine ești, fantomă, care 
Ne-apari mereu, în fiecare 
Pierdută gară de provineie 
In care zita dela cinci e 
Urit și frig — şi care porți 
Flori violete pentru morți? 


E ploaie și e vint afară 
Și trenul a pornit din gară. 
Pe care drum? Spre care țară?... 
LAZAR ILIESCU 


VES UL 


4 Senzaţia pe care ò avu trezindu-se, fu o vie neliniște, ciudată, 
caşicind s'ar fi răsturnat deodată în el viziunea obișnuită a lucru- 
rilor, O pielă nămolcasă stăruia încă pe pleoapele abia deslipite. Ii 
bătea inima iute și bătăile ei îi răsunau în auz, tari, sonore, dîndu-i 
un fel de ameţeală. 

La început. nu deosebi nicio mobilă din dormitorul larg, cu- 
fundat în întunericul și tăcerea ce păreau și mai adânci, în contrast 
cu agitația lui lăuntrică. Pentru întîia oară încerca un sentiment de 
singurătate, de izolare şi trăia încă sub impresia că starea lni de 
acum e o prelungire a visului. Era aceeași realitate străină, rece, 
ostilă, Or fi săvirşit poate un gest violent, ca să se desmetieeaseă, dar 


pisică mare, brună, cu genunchii desveliţi. 
Se ridică în coate atit de repezit, întors cu faţa spre Gina, încîţ 
se miră că nu o deșteptase. O privea într'una, încordat, de parcă 


de pe buzele resfrinte prin care guera melodios respiraţi 
te, irația profundă. 
„Nepăsarea candidă eu care îşi dăruia în somn frumuseţile între- 
zărite prin transparența de spumă a cămășii, îi inteţi turburarea. 


cît de turburătoare, era chemarea ființei ei. Sau poate nu inuse 
seama, nu dase nicio importanță acestui fapt, P ' 
O ştia soția lui, femeia lui. 


ternuse o liniște deplină, îl chinuia din ce în ce mai rău. Voi 
d 8 . Voia să 
stăpînească, dar simțea cum crește în el dorinţa să înlăture vu daed 
să urmele visului pe coapsel 
arcuite Și lenago, Deodată însă, altă ideie îi străbătu preiei : săi pi. 
parte ră rutal erat ri ina şi cu privirile ţintă în ochii ei îne- 
„ repetat, ca într'o obsesie: S Ă 
dlevărat?,. E adevărat sau nu?.. E adevărat sau nut... fica za 


O vedea cu obrazul răvăşit de spaimă, cu gura strinsă într’o gri- 
masă de suferință, mărturiandu-i pierdută, plinsă— : Da, e adevărat! 

Totuşi, Lambru nu se clintea. Gina continua să doarmă toro- 
pitä, cu capul înfundat în pernă. El își ţinea răsuflarea, fixind-o 
sfredelitor, ca şi cum ur fi aşteptat ceva, un indiciu, care s'o dea în 
vileag: — „Nu, nu-i eu putință, e un vis", se sbitea Lambru, 

Nu-și termină bine gindul şi involuntar mina lui apucă mar- 
ginea cuverturii, îndepărtind-o atit de uşor încît Gina nici nu simți 
măcar. li tremurau degetele de emoție. Băgă însă de seamă că nu 
deslușea nimie, Pielea ei brună, întunericul din cameră dădeau 
trupului o opacitate nepătrunsă. Lambru m se lăsă învins. Cobori 
din pat, preecaut, şi apropiindu-se în vîrful picioarelor de tereastră, 
ridică storurile, Tresări, Un sgomot. Nu, un geamăt al Ginei. Lumina 
năvălise puternică înăuntru şi inundase putul, Femeia se răsuei 
într'o parte, şi cînd Lambru se înapoie tiptil lingă pat, inainte de 
a se sprijini într'un genunchi ca să uree, ea deschise pe jumătate 
pleoapele. Ingină: — E tirziu?,.. Vag, prinse privirea aprinsă a lni 
Lambru umblindu-i de-alungul trupului. Imobilitatea lui o nedu- 
meri, De ce nu-i răspunse! Deschise ochii mari și se văzu deseope- 
rită, goală.. Cu un gest de pudoare, iute îşi trase cămașa, Inmi- 
nindu-ae: Cum m'am desvelit! Şi surise stîngaci. Nu, nu era asta, nu 
nimerise. Deveni pe loe atentă la schimbarea bărbatului, 

— Ce e, Lambrule, nu ţi-e cumva bine? se îngrijoră, înălţindu-se 
în capul oaselor, 

— Mi-e bine, spuse în cela din urmă, — și după o pauză: Cit 
ești de frumoasă! 

Se căznea să-i zimbească, cu toate că prin exelamația lui de ad- 
mirație aseundea îndoiala, suferința în fața acestei femei eu totul 
nouă, deosebită de cea din fiecare zi. Acum, e adevărat, mai dispă- 
ruse ourecum aerul acela de senzualitate grea pe care-l avusese în 
somn, Gina revenea treptat femeia lui cunoscută, eu linii armonice 
şi puţin dure, inspirindu-i iar încredere. Dar imaginea Ginei din 
somn nu putea s'o nite, Răminea la fel de conturată, de ascuțită în 
conștiința sa, 

Gina, nelămurită, nu ştia ce să creadă, Chipul ei avea o expresie 
concentrată, întrebătoare, care îi risipea farmecul dinainte, o urițea 
aproape. Lambru o regăsi. Fu o scurtă selipire de bucurie ce se stinse, 
Cealaltă Gina, îl mai domina. 

In fața femeii de-acum, a soţiei sale, începea să se simtă stinjenit, 
Nu mai putea să întindă tăcerea asta între ei, trebuia s'o curme, era 
dator o explicaţie, şi luerurile să-și reia cursul lor normal. Prin ati- 
tudinea ei, Gina cerea să-i vorbească. De ce nu avea curajul să 
meargă pînă la capăt și să-i destăinuiască visul! Dacă era ceva ade- 
vărat, s'ar fi dat de gol. L-ar fi peste putință să-și înăbuşe orice 
reflex: o tresărire, o grimasă, paloarea... Deajuns, ca s'o trădeze. 

Fără veste însă Gina se dădu jos din pat, trecinduii palma 
peste ochi, 


32 SW VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Destul, ai să te îmbeţi, rise, nesigură totuși pe gesturile ei. 

Să spun Anei să prepare cafeaua, da? 

Vocea cu inflexiuni dure a Ginei îi făcea bine, îl potolea, rea- 
ducîndu-l în fire, Era atit de naturală, de sobră în mișeări, și mai 
ales tonul ei ferm, deschis. pe care-l iubea, ascultindu-l acum, îi 
atenua întrucitva suferința. 

— Da, da, zise Lambru, smulgindu-se preocupărilor lui întu- 
neeate. 


Gindindu-se bine, Lambru îşi spunea că visul era desigur ab- 
surd. Se mira el însuși cum un om întreg, cu simțuri sănătoase, echi- 
librat, poate aven visuri atit de bizare și mai ales să fie torturat 
de ele, Cu toată osteneala pe care şi-o dădea ca să le alunge din 
minte, se pomenea din în ce mai încătușat, nervos, pierzîndu-şi con- 
trolul de sine, lueiditatea, datorită cărora ieșise totdeauna învingător 
în procesele cele mai complicate. Avta o răbdare și un calm, care 
scoteau din sărite pe un adversar cu temperament, neatent la forma 
dialectică în care îşi exprima judecata perfect închegată, de ne- 
sdruneinat. Studia un proces greu, celelalte lăsindu-le pe seama celor 
doi secretari ai săi, cărora la nevoie le dădea unele indicații, dar 
apre uimirea lni îi scăpase — la prima citire a dosarului — unele 
detalii, pe care în altă dispoziţie sufletească le-ar fi sesizat numai 
decit, Fireşte nu erau detalii de prea mare importanță, dar oricum, 
în mîna unui adversar abil, puteau deveni periculoase, încurcînd şi 
mai rău ițele acestui proces şi așa destul de complex. 

Ca de obieein, dela ora 7 seara, Lambru se afla în biroul său, 
Răsfoia foile dosarului, aruneînd ici-colo cîte o ochire, însemnînd 
cu creionul roșu unele pagini. Trecuseră astfel două ore. Deși avea 
expresia unui om concentrat asupra lucrului său, Lambru nu făcea 
altceva decit să urmărească acea teribilă imagine din vis, sforțindu-se 
totodată să înțeleagă și textul bătut la mașină, Acest efort îi provocă 
6 durere violentă de cap, și împinse dosarul, cu silă, ducîndu-se 
spre fereastră să respire aerul rece al nopții. 

„Ceea ce îl sdruneinase pe Lambru, nu era numai gestul definitiv 
şi crud, mereu vin în imaginaţia sa, ci și faptul că celălalt nu era 
altul decit prietenul lui, Nicu Predescu. Acest Predescu, mai tinăr 
decit el, repurtase cîteva succese la bari, care îi desehideau o carieră, 
dar se dase la fund, fără ca nimeni să-şi poată explica motivul ade- 
vărat, Ceca ce știau toți colegii, e că luj Predescu fi plăceau prea 
mult femeile. Se bănuia chiar că din această cauză abandonase avo- 
ema reg er bogat din naștere, nu se sinchisea de ziua de mîine. 

, Hambru îi aprecia mobilitatea de spirit, nu însă şi ușurința lui 
venită poate din ie, şi des i 
ieri și ieai Ta Depe x pre care credea că fusese fatală ca 

rindul său, Predescu admira judeca i i 
geometrică a prietenului său — dar, în fond P pe hoigy 
terul lui rigid, concepțiile măsurate şi burgheze, ca şi lipsa de gust. 


VISUL 33 


Lambru luptase să parvie la situația socială pe care o avea. 

Celălalt se născuse în ea. O diferență care, cu toate că Predescu 
se ferea ca prietenul lui s'o simtă, exista i. Astfel, ştiindu.] 
însurat, nu-și manifestase curiozitatea să-i cunoască soția, probabil 
înehipuindu-şi că-și luase o femeie după gustul lui — de calitatea 
căruia Predescu se îndoia. Asta observase Lambru atunci cînd, într'o 
zi, prietenul lui întoreînd cu faţa spre sine fotografia de pe birou, 
se interesase în treacăt, ca de un lueru oarecare —: Soţia tat... — Da, 
îi răspunse jienit. Predescu pusese fotografia la loe, continuînd dis- 
cuția, ca şi cum nu s'ar fi intimplat nimic, 

Venea rar pe la el, întîi fiindeă se răciseră unul de altul, şi apoi 
pentrucă însăși viața diferită pe care o duceau îi despărţea. De altfel, 
în adincul lui, Lambru îl judeca eu asprime: „Un ratat, și acest Pre. 
deseu“. Nu-l preocupa şi niej nu-i dorea cu dinuadinsul prietenia, dar 
cînd îl vizita uneori, încerca o plăcere tainică, orgolioasă, Ori eum, 
apropierea fizică ca aceea din vis, între Gina și Predescu, i se părea 
deadreptul însuportabilă și stupidă. Fiindcă pentru Gina, omul 
acesta era un străin, un necunoscut; nu-l văzuse niciodată în viaţa ei. 
Dar dacă, totuși... La el în casă, nu. Birourile se aflau pe aripa 
stingă a casei, în fund, cu o ușe de intrare separată şi Predescu, 
orideciteori venea, stătea numai cu el, singur, Asta nu împiedica 
însă să-l persecute îngrozitor imaginea din vis, atît de naturală, de 
pregnantă, de pareă ar fi fost reală. Avea impresia că s'ar ușura 
dacă i-ar povesti totul Ginei: ar ride amindoi ca de-o copilărie şi 
i-ar trece. 

Un vis urit, smintit. Din laşitate, din slăbiciune, din suspiciunea 
de-a nu o răni, întirzia să-i mărturisească, cu toate că pînă la sfirzit, 
trebuia să-i vorbească. In ce chip, nu întrevedea încă, dar altă ieşire 
nu exista. Aşa cel puţin i se părea acum. Ii va vorbi pentru a-şi 
reface liniștea, pentru a sta iar în faţa ei drept, calm, fără s'o urmă- 
rească pieziș, otrăvindu-și ceasurile petrecute împreună. Era eon- 
vins că spunindu-i brutal tot ce-i trecuse prin cap, s'ar fi produs 
o ruptură între ei, o răceală, și asta voia să evite cu orice preț, 

La drept vorbind, Gina îl alesese de soț. In casa largă, bogată 
a tatălui, fost președinte al Curţii de Apel din C., printre tinerii eare 
îi făceau curte, unii cu nume de familii vechi, Lambru fiind sărac, 
reprezenta partida cea mai puţin strălucită, deşi începuse să se 
impună în lumea barsi, 

— „Dacă mă vrei de soţie, sunt a d-tale, îi spusese într'o zi, cînd 
ge retrăseseră într'un colț mai singuratic al salonului; ceilalți nn mă 
interesează, niciunul. 

El îi frinsese miinile de bucurie, incapabil să îngrine un cuvînt. 

— Nu te iubesc, continuase, dar ești un om pe care aş putea 
cindva să-l iubesc. 

O frumuseţe severă, aparent rece, eu purtări reținute, și o gra- 
vitate senină, ce armoniza cu trupul ei statuar. Gina se potrivea de- 

plin cu temperamentul stăpinit al lui Lambru. O iubea şi din ce 


3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în ce dragostea lui se adâncea, fără să o arate în gesturi exterioare; 
o iradia spontan din fiinţa lui, 

Ginei nu isbutise să-i inspire o pasiune, totuși legătura dintre ei 
ge cimentase puternic, depășea —prin sensul pe care i-o dădeau a- 
mândoi — o căsnicie comună, Gina n'ar fi fost în stare să umbrească 
piedestalul ridicat eu atita trudă și sacrificii: numele. Lambru știa 
că e deopotrivă şi mândria ei. 

Visul acesta absurd îi adusese însă la suprafață unele lueruri 
ignorate de el, şi de care acum se speria, având sentimentul că ele 
conţin ceva rău, indistinct. Işi amintea astfel că se împlineau patru 
ani dela căsătoria lor, şi că din acest timp, prea puţin îi consacrase 
Ginei, Mereu era ocupat peste cap de procese, şi atunci cînd ieșeau la 
un teatru sau la o serată, socoteau faptul un eveniment. Nu avusese 
nici o gingășie faţă de ea, o atenţie care să împrospeteze afecția ce-o 
rutreau unul pentru celălalt, O simțea alături de el, fremătînd în ma- 
rile procese, cînd înmărmurea sala cu o pledoarie desfășurată amplu, 
cu o logică implacabilă ce nn admitea replică, Mergea apoi atirnată 
de braţul lui, participînd cu emoție la felicitările eare curgeau din 
toate părţile, nefiind absorbită decit de prezența bărbatului, T se dä- 
ruia întreagă. 

Dar altminteri, ce cunoștea din viața ei intimă, secretă? 

E adevărat că după noaptea visului, în Lambru se mai produse 
ò schimbare. Se căznea să fie tandru și pe cît îi îngăduia muncea în a- 
proprierea Ginei, să-i răpească un ceas, un minut de intimitate. O 
invita mai des în oraş îi făcea miei cadouri de preț, ajunsese ehiar 
să-i propuie ca în mijlocul verii să facă o călătorie în Italia. 


zînd ușa cu sfială, ca să nu-și supere stăpi i i 
Í „et pinul. Ori de câte ori luer 
nai ag haas să-l stingherească nimeni. Nici Gina nu-l deranja, La 
r Ta ema de obiceiu la masă. Acum trecuse de nouă cu un sfert 
fi Intrînd în sufragerie, Lambru mai păstra încă pe figură o urmă 
n răvășirea interioară, pe care — cu toată voința lui de a o 
REUEN — Gina o ghicise imediat, Ea se prefăcea că nu observă. Ce 
o îndemna să se poarte astfel, nu-și explica, pentrucă altădată, la 
as kopy mică încrețire a frunții lui, era alături, înțelegătoare, pre- 
= ï; dar un vag presentiment o înștiinţa de data asta că ceea ce-l 
n cina pe soțul ei e altceva, obseur, turbure. Numai simplul fapt, 
’ dela 9 vreme — în afară de vădita lui încordare — o măsura pe 
uriș, pda sei. într un anume fel, uimit şi mingăetor totodată, ca 
și când ar fi descoperit frumuseți noi, nebănuite, o lămurea că 
fi cauza sbuciumului. 


VISUL 35 


Gina îl întimpină cu un zimbet indecis, tandră : 
— lartă-mă că te-am întrerupt, dar mi-era foame, spuse cu u 
nuanță copilărească în glas. Probabil, te pasionează, nu? 

— Da, e interesant, zise, luminindu-se puțin, pi se așeză la 
masă, 

— Crezi că d-rul Panu va depune împotriva soției sale? urmă 
cu intenția să închege o discuţie care să-l distragă. 

— În niciun caz, Asupra ei apasă o vină teribilă: aceea de a fi 
ucis un om. Mă îndoese dacă Panu, în sufletul lui, va putea s'o 
ierte vreodată. Nu că a ucis, — moartea amantului îi e indiferentă, — 
dar că l'a înșelat. 

Şi după o scurtă reflecţie, adňogă. Am impresia că un bărbat 
întreg nu iartă niciodată. 

— Niciodată, repetă Gina, visătoure, ca un ecou. 

— Da, ţi se pure ciudat? 

Pronunțase cuvintele repede, tăios, uitându-se ţintă la so- 
ţia lui, 

Femeia nu-i răspunse, minca mai departe, în tăcere, însă liniile 
obrazului se înăspriseră subit, dindu-i o înfăţişare de severitate, 

Lambru rămase eu cehii pironiţi asupra ei, și privirea lui, în 
loc să fie pătrunzătoare, deveni goală, extatică, cu acea lucire mată 
pe care o capătă cînd e răstrintă înăuntru. i 

— Ți se pare ciudat Gina? De ce nu-mi răspunzi, rosti cu un 
accent profund, îndepărtat. 

— Ce e cu tine? 

Intrebarea asta directă, neașteptată, cuta dintre sprincene, ne 
dumerirea dureroasă din colțul buzelor er, îl i 

— Nu, nimie..... Îți pusesem doar... 

— De ce să ne prefacem, Lambrule, îl întrerupse cu oarecare 
violență, eşti de câtva timp chinuit, nu mă poți amăgi, dar motivul 
îmi scapă, 


Ai uneori un fel de a mă privi, care mă jignește. Spune-mi eei 
eu tine? Şti că aş face orice, ca să-ți recapeţi liniștea, 

— Îţi mulțumesc, îngînă, sculându-se, şi apoi cu o nefirească 
timiditate: Vrei să luăm cafeaua la tine? 

— Sigur, Lambrule, consimți. Şi surise. 

li încereui braţul, lipindu-și coapsa fierbinte de trupul lui 
Lambru și trecură în apartamentul Ginei. Pe divanul din mijlocul 
încăperii, acoperit cu un covor plușat, alături de soția sa, Lambru 
își sorbea încet cafeaua, cercetându-i camera atit de vastă, de lu- 
minoasă, fără nimic care să trădeze dormitorul unei femei, în afară 
de un miros subtil de parfum, amestecat cu cel al ghioceilor primă- 
ar tag așezați într'o glastră albastră, care înviorau interiorul prea 

ru, 

— Ce bine e aici, cu tine, exclamă voluptuos. 

— Tu poți intra oricind... 

— Dreptul soţului, nu? sublinie, cu un iz de amărăciune. 


he E 4 ld 
36 ; VIAȚA ROMINEASCĂ 


— E şi alteeva,... n'ar fi deajuns, 
— Gina! O apucă de milini, înfrigurat. 
| — Vezi! E ceva de care mi-e mie însumi rușine. Nu-s în stara 
să-mi închipui cum vei primi lucrul acesta. 

— Dela tine primese orice, 

Lambru govăi: — Cum?... Uite, ași vrea să-ți spun că am avut 
acum o săptămână, un vis monstruos, nn coșmar. care — deşi sunt 
conștient că e o fantezie absurdă a inconştientului, — mă obsedează 
zi şi noapte, și nu știu de ce mi se pare că spunindu-ți ție, mă voin 
elibera... Ei bine, am visat că m'ai înșelat, Dar ceea ce e deadreptul 
odios, e că m'ai înșelat cu un prieten al meu, de care tu de ahfel 
habar n'ai, un anume Nicu Predescu, un avocat ratat, uşuratee. 

Gina înălță din umeri, mută. 

— Aici, la tine, în odaie, pe acest divan, cu gesturi de dragoste 
pe care numai eu ţi le ştiu, termină cu tonul din ee în ce mai scăzut. 

Pe Gina o trecu un fior subţire dea-lungul spatelui. Nemişeată, 
cu buzele strînse, aseulta fără să desvăluie nimic din ce-i rănea sèn- 
sibilitatea. Fusese dela început hotărîtă să suporte pînă la capăt, eu 
orice rise. I se suise spre timple o umbră de roșeață, o fierbinţeală, 
în mira răcelii de ghiață a întregului trup, 

n așinal repetă în sine „gesturi de dragoste care n i 

ți le ştiu“ şi deodată, din imaginile ce o asaltară, se mindru 
clară, reliefată, cea din noaptea visului, eînd se trezise descoperită, 
cu cămașa shemuită la piept și Lambru plecat de-asupra ei, rătăcit. 
Inpelese in aceeași clipă că el o desvelise,,, şi tot ce elădise închi- 
puiren lui... 
Ic produse în ea o nesimțită răsturnare de sentimente, de înţe- 


— De ce taci? spuse Lambru, cu o pani i i i 
Mee feed eu Areal 9 paniel reținută, îneleştindu-i 
— 0, nu Lambrule, sa scutură Gina, e un vis caraghios. Parcă 


„Îl înlănţai cu braţele pe după git, seoțind un ris mie, sili 
tăiat de cîte un cuvint pe care-l voia na arte Pioni 
pie copilării... dragul meu... haide, să fim cuminţi, 
rea ru l dgan „Are dreptate, însă e ceva nefirese în rîsul ei‘, 
E dată A r ul acesta îi ugura greutatea imponderabilă ce-l apăsa, 
Și apoi, alături, cald, fremătător, trupul ei, care îi aparţinea, care 
era al lui, numai al lvi... Sehimonasi gura într'un suris neisbutit, 


ureîndu-gi ij i 
vi duşi palma spre mijloe, cuprinzîndu-] cu un tremur, pe care 


? MEM | E 


VISUL 37 


— Draga mea, opti. i = 

— Lambru, zise, lăsindu-se pe spate şi străgindu-i capul spre 
sini, desprinse în treacăt că pe chipul lui mai stărnia o palidă 
adumbrire... 


Căzuse peste el, cum se întîmplă adesea, atunci cînd se aștepta 
mai puţin. Me 

Asta, gindea Lambru, era iar una din caracteristicile vieţii des- 
organizate pe care o ducea amicul său Nicu Predescu. Trecuse vreo 
trei luni, în eare vreme nu dăduse niciun semn de viață. Credea 
chiar că e plecat din ţară, sau în orice caz nu era în Bucureşti, dar 
un amic comun îi spusese într'o zi că-l văzuse pe Predescu la masă, 
la Modern. „Cn două doamne frumoase şi „vesele“ — aceentnase 
celălalt“. 

— Ce-i cu tine, Predescule? exclamă Lambru, cu o expansiune 
nenaturală, care distona cu rezerva lui obișnuită. Pe de o parte se 
justifica prin satisfacția ce-o nutrea în urma analizei procesului, 
minuțioasă, și pe care îl prevedea ca pe un mare succes pentru el, 

Dacă nu înlăturase cu desăvirșire acea imagine erotică, hidă, ea 
se estompase însă ca un clișeu decolorat, îngăduindu-i să dedice 
muncii aride, cerută de acest proces întortuchiat. 

Din partea Ginei nicio îngrijorare; era aceeași, nu se schim- 
base, Asta îl buenra mai mult ca orice, îi înzecea forțele. Se svireolea 
în el o poftă de muncă sălbatecă. Içi va turți adversarii sub argu- 
mentele ce le va deavolta en o logică şi o preciziune matematică, neo- 
miţind nici un amănunt, niei o nuanţă. Va fi într'adevăr o lovitură. 

— Team cam întrerupt, nu-i așa ? Seuză-mă, dar... 

— Nu, oricum lăsam dosarul, e aproape de ora mesei, nu-i dădu 
răgaz Lambru să sfirgenseă. 

— A! uitasem, viu cam nepotrivit. Ce vrei, en nu am ore fixe, 
spuse săreastie, dar nu te voin reține mult... 

— Dacă nu ai nimic împotrivă, rămii la mine la masă, mai stäm 
de vorbă... 

Lambru smuţi, zăpăcit, căpătind abia acum conștiința gafei ¢o- 
mise. De ce îl invitase la masă? Ti scăpase vorbele din gură, ca unui 
copil. Ce va erede Gina! Poate, că el intenționase să-i aducă pe unul 
în faţa celuilalt, să-i confrunte... 

— Ce s'a întîmplat, dragă, făcu Predescu, înălțind o sprineeană. 

— Nimic, se desmetici Lambru. sunînd. Am de dat citeva in- 
strueţiuni unui secretar de-al meu referitor la cercetarea unni dosar, 
un lueru foarte important și... mi-e teamă să nn fi plecat, — Dl 
Stoenescu e aici? il întrebă pe eel de a-l doilea secretar, care toemai 
intrase, 

— Nu, a spus că se întoarce miine, en dosarul pe care i l-aţi 
cerut. 

— Bine, mulţumase, 

Apăsă pe altă sonerie şi după cîteva secunde, apăru servitoarea. 

— Spune doamnei că avem un prieten la masă... 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


La auzul numelui, rostit desluşit de Lambru, Gina avu o im 
ceptibilă crispare, şi de-asupra tinărului înclinat, îi trimise bărba. 
e pre titei, SEA N S ar fi spus: „Ce în- 

A bru se întunecă, dădu di i i 
lueru inevitabil. pă E E 

— Mă bucură, vorbi amabilă, dar distantă, locul dv. e aici. Si-i 
arată un scaun așezat nu prea departe de ea, însă mai kengi 
Lambru, care domina din colţul lui toată masa acoperită de veselă 
strălucitoare şi pahare de cristal. De sus, din plafon, radia o lumină 
difuză, mată, neobosind ochii. Această lumină o favoriza pe Gina 
o scotea în relief, cu părul lins şi negru, încadrindu-i ovalul obra- 
zului, ca o ramă, cu rochia lucioasă ce-i înfășura strîns şoldurile 
pronunţate, imitînd ape la fiece mişcare a trupului. 

Emoţionat peste măsură de această apariție, Pred i 

l B h a escu 
atinsese de mîncare. Nu şi-ar fi închipuit pentru nimie ayns că 
Lambru avea o asemenea femeie. Işi reamintea că o văzuse cîndva 
pe o fotografie și îi displăcuse. Frumoasă, nici vorbă, dar înfomu- 
rea ȘI cu „nasu 'n sus‘, un anume gen de femeie cu care se ferea să 
> să gaina ape ae rss el, a ace] fluid misterios pe care i-l da 

i urile ei, surisul și însăși statura maiestoasă, iman 
zincata: un ritm cald, lăuntrie. PEAN ii y 

— Domnule Predescu, îl îndemnă Gi iti 

— Da, doamnă, desigur... A ENE 

Lambru fi ghicise starea. Din colțul mesei îi veghea 
amîndoi. Măgulit în vanitatea lui jienită od ce pie a 
diferență, vru să fie răutăcios, ? i iaa 

o P-ta o vaga duci cn existența ta de solitar}... 

— 0 cun XE i 

iii ae oști doar... măcar din ce se vorbește pe socoteala mea, 
—Se exagerează cumva? i 
do ial a e spuse Lambru, învăluind întrebarea în- 
— dec dar oamenii sunt miopi, 
, — Gum asta ? Eşti doar întîlnit mereu de prietenii ii 
miey negh ai aci yp e un lucru care te aci rise Area vi, Şi 
am . è . + 
musa Ar Pâna masake n a va într'o situație dealtfel 


rä, . să vra, aseultasa aten i j 
aak menina at h aa Te ră tata iz 
al: a A a cel ce vorbise şi trebui să recunoască o sobrietate în ținuta 
9 Ainețe în trăsături, în chipul prelung şi interesant 
Doamnă nu v'au plictisit oare aceste neavenite confidenţe? 


— Nu, deloc. N'aş vrea însă să vă fi indispus, căută Gina să re- 


VISUL 39 


— Prezenţa dv. risipește orice mihnire, ea lumina—umbrele in- 
consistente, spuse cu o nuanță de seriozitate și glumă. j 

— O! sunt încîntată, îi înapoie graţiozitatea, cu aceeași rezervă 

exterioură, dar cu un tremur de bucurie, : 

Conversația lui, rafinată și totuși sinceră fiindeă-i ascundea o 

dorinţă precisă, pe care ea o simţise de Îndată ce-i fusese prezentat, 
o atrăgea. Inainte de a se mărita, se lăsa În voia acestui Joe de aluzii 
şi complimente ușor senzuale, ce-i arătau de cîtă suplețe de spirit și 
îndrăzneală puteau fi capabili tinerii ce roiau în juru-i. Cealaltă 
parte din fiinţa ei, serioasă, mai gravă, detesta jocul, cu toate că 
instinctul lui nu dispăruse. 

Predeseu i-l sgîndărise, deșteptindu-i unele nostalgii.... 

— Remare că ai şi instinct poetic, îl zeflemisi Lambru, pornit 
să-l ridieulizeze, pentrucă începuse să-l întărite maniereie lui, felul 
degajat și curtenitor al omului de lume, care observa că o cap- 
tase involuntar pe Gina. Ea se mişca parcă cu mai multă supleţe, 
vocea căpătase o inflexiune caldă, muzicală, toată fiinţa ei strălucea 
de-o nefirească intensitate. 

— E în funcție de obiectul care-l inspiră, replică Predescu, su- 
[ind fumul în rotogoale groase ce fugean pe dinaintea chipului, în- 
tunecindu-l, ea apoi trăsăturile să se desprindă încet, ca dintr'o ne- 
buloasă, 

Pe Gina o stinjenea cotitura pe care o luase discuţia, fiind atentă 
la contractarea lui Lambru, ce sta pînditor în colțul mesii; i se părea 
și ei că lunecase prea departe. Pe de altă parte o indigna, găsea că e 
de nesuferit înclinația lui de a-i spiona, izolat, taciturn. Interveni, 
adueînd vorba de procesul Valeriei Panu, care o pasiona. 

— Sunteţi în curent cu procesul Valerieit E subiectul zilei, i se 
adresă lui Predescu. 

— Da, doamnă. Dacă nu mă înșel, Lambrule, faci parte din avo- 
eații acuzării ? ai un proces greu... 

Dindărătul unei uși capitonate se prelinse un glas mic: Sunt 
pregătite cafelele ! 

— Bine. Trecem alături, se ridică Gina, îndreptindu-se spre un 
salonaș intim, cu fotolii îmbrăcate în piele roșie, și unde obișnuiau 
să fumeze și să-și bea cafelele. 

Predescu își lipi privirea de şoldurile puternica și mlădioase co- 
borind de-alungul pulpei înalte, dar numai putea să prelungească 
voluptatea, căci Gina se și întoarse. 

— Poftim, îi oferi un fotoliu din faţa ei, 

Deschise o cutie cu țigări şi le puse pe taburetul din mijloc: — 
Nu luaţi? 

— Mulţumesc. Şi Predescu scoase bricheta. Ii dădu întîi să 
aprindă Ginei, surprinzindu-i vibrația nărilor, apoi lui Lambru. 

— Ești într'adevăr convis că Valeria Panu e vinovată? spuse 
Predescu. 

— Nu încape nici o îndoială, răspunse ferm, sorbindu-și cafeaua, 


3 


40 VIATA ROMINEASCĂ 


— Vrn să spun vinovată că a ucis, nu că a păeňtuit, insinuă. 
[ze îl pinti drept. MERI 
_— ȘI una şi alta. Nimie nu ude ca o femeie care îşi îngeală 
bărbatul să şi ucidă, 7 


Valeria Panu, însuși faptul că a cedat unui amant fi va provoca re- 
mușcări, mai ales cînd o leagă un sentiment, o afecţie oarecare de so- 
{ul ei. In zece ani de căsnicie, chiar dacă nu se iubese, între un băr- 
i » uneori mai trai- 
nică decit o dragoste, pentrucă se bizuie pe o cunoaştere lucidă, pe o 
înțelegere reciprocă, cum a fost între acei doi eroi ai dramei, 

„Ce-a determinat-o totuși să-l înșele? Vezi, aici e slăbiciunea Va- 
leriei, pe care o voi evidenția în pledoaria mea, Nu se putea plinge 
de nimic, de nicio lipsă, vorbi Lambru en ardoare și dirzenie, 

— Lipsa unei pasiuni, surise perfid Predescu. 


Pe Gina o păli emoția. Fiecare cuvint al mi Lambru 
răspicat, metalic, lovind-o în auz ca niște pietricele. Igi pala n 
totința de a fi adus vorba despre un subiect atît de primejdios. Dacă 
tă E preia poa " n-a. e discuția, ar fi făcut-o. Totul era 

ăveziu, de gol, grosol estor ji 
mie aba Da pe d în to revolta änia ae aluzii... 

Işi muta un picior peste altul cu neastimpăr, caşien i 
Iş 3 icior A 3 m nu și-ar 
fi găsit o poziţie nimerită, deseoperindu-şi fără voie ma picioenlui, 
ce pornea dedesubtul genunchiului, împlinindu-se şi rotunjindu-se, 


oa eee cu Lam bru care-l săgeta din colţul lui, infiorat de gri- 
mi e p ere a prietenului său, ce strînse pe jumătate ploapele, de 
at 1 vrut să-i închidă imaginea pe un ecran interior, să se 
De undeva, din străfund, cu un relief ei iu, răsări 
-^ undeva, din st l ef ciudat de viu 
er mer hidă și inebunitoare, din via: picioarele ei, 'colan sent 
cecul bărbatului, un braţ petrecut pe după ceafă, iar al doi- 


VISUL 41 


lea căzînd greu şi inert la marginea divanului, coapsa puțin răsu- 
etä... deprinderi ale trupului ei... Ca printr'o piclă fină îi distingea 
obrazul supt de voluptate, îi auzea geamătul dulce rupt din adin- 
curi... Și cei doi ședeau acum nepăsători înaintea ini, îmbrăcaţi, nu 
goi ca adineauri, prefăcindu-se străini unul de altul. Dece se întoarse 
Gina spre dinsul, ţinindu-l sub focul rece al ochilor ei? 

— Panu ¢ un numernic, exclamă deodată Predescu, tare, cu 
fermitate. 

Din mîna şi așa șovăitoure a lni Lambru, ceașea cu cafea se răs- 
turpă cu un sunet de porțelan isbit. 

Gina sări din fotoliu, înspăimintată: — Ce e, ce s'a întimplat? 

— Nimie. un fleac, murmură răgușit, ștergind cu bastista stro- 
piturile cafelei de pe pantaloni. 

Pe jos, pe covor, se întindea o pată mare, neagră, 

— Du-te sehimbă-te, îl îndemnă Gina, cu o nuanță poruncitoare, 

Lambru ridică fruntea spre ea, atins, dar în fond se simţea stin- 
gaci, caraghios. Din calma ei rătăcire, din svienetul vinei dela git, 
înțelesese imediat că și pe Gina o persecutase imaginea, o trăise, 

— Lasă acum, făcu plictisit, sumbru. 

Ea se aşeză în fotoliu, frintă din mijloc, lăsindu-se uşor pe 
spate, sleită. O slăbiciune îi muiuse genunchii, ceva care semăna cu 
oboseala și nu era, risipindu-+e prin fibre, prin singe, ca o dulce 
otravă. 

— E o afirmaţie gratuită, încercă Lambru să riposteze, con- 
ştient însă că în starea lui de-acum orieit de slabe ar fi fost argu- 
mentele celuilalt, nu ar mai fi avut puterea să le dărime, 

— Pentru mine nu există nici o îndoială că Panu l-a ucis pë se- 
cretarul lui. 

— Cum, explică-te, se miră Lambru din ce în ce mai derutat, deşi 
nu-l mai interesa nici procesul, niei Predescu, nimic. 

— Îţi aminteşti cind a fost ucis Vladimir Mocanu, se afla îm- 
preună cu Valeria în camera ei, La reconstituire, femeia a declarat 
că el dormise eu faţa spre fereastra ce dădea în grădină, fiindcă îi 
plăcea să privească cum foşnese frunzele; deci în stinga. Un amă- 
nunt pe care anehetatorii l-au omis eu un scop care nu lasă loe la niei 
o îndoială. Căci din poziţia în care se aflau în pat, rezultă imposibi- 
litatea Valeriei de a trage cu mîna dreaptă în timpla lui stingă, 

Şi chiar dacă ar fi fost stingace — ceea ce nu e adevărat — ar 
fi tras în timpla care îi era mai aproape... 

Aşa dar, dacă nu ea, atunci cine a tras? 

Panu. El a silit-o să ia asupra ei crima, pentrucă va fi mai uşor 
achitată, Valeria a primit, tocmai ca să-și răseumpere vina față de 
sof, care îi e odios, o desgustă, 

Cred că un interogatoriu abil şi aspru ar face-o să mărturi- 
sească, n'ar rezista... 

Lambru îl fixa prostit, cu mintea risipită, obosit. 


42 VIAŢA POMINEASCĂ 


— Insfirşit, o ipoteză care poate fi susținută... mormăi şi tăeu, 
Conversuţia începu odată să lincezească, Schimbau cîte un cuvînt, 
la întervale lungi, silnie, nesemnificativ, inutil. Se înstăpîni apoi o 
tăcere apăsătoare, glacială, 

— E tirziu, imi veți îngădui să mă retrag, spuse Predescu, scu- 
"îndn-se bruse în picioare. 

Särută mîna Ginei, cu buzele fierbinți. Ea şi-o smulse șerpeşte. 
Lambru îl conduse pînă la ușă. Cind el se înapoiă, Gina îi spuse un 
„bună seară'* şters, Qucindu-se spre camera ei, Lambru nu avu euras- 
jul s'o oprească, nici s'o urmeze, presimţind că de data asta nu l-ar 
fi primit aläturi... 


Predeseu se hotărise, eu orice preț, s'o aibe pe Gina, Nici acum, 
cum niei altădată, nu-l preocupan urmările. In cariera lui sentimen- 
tală trecuse prin multe primejdii, dintre cari asta îl neliniştea cel 
mai puţin. Bun trăgător, curagios, nu se dădea în lături dela nimic, 
atunei cînd era în joc o femeie dorită. Scrupule morale nu avea, le 
considera bune pentru burghezi cumsecade, nu pentru el, descendent 
dintr'o familie boerească, ai cărui strămoși luau cu forța ceea ce nu 
li se dădea de bună voie. Această trăsătură dăinuia și în caracterul 
ini Predescu, 

Imprejurarea care făcea ca Lambru să-i fie prieten, nu-i pro- 
voca remușcări. Un sentiment eu desăvrişire străin lui, Și apoi „prie. 
ten'*, era un fel de a vorbi, In sensul absolut al cuvîntului, nu avusese 
amici, Lui Lambru îi admira dirzenia, limpezimea gîndirii, talentul, 
arme cu care răsbise în viață. Dar limitarea sa, bunul simț, comun, 
absența unui rafinament, dovedeau că în fond rămăsese un om de 
rind, Şi, ca o femeie ea Gina să-i fi devenit soţie, Predescu o socotea 
an noroc orb, nemeritat. 

Numai gindul că ar mîngiia într'o zi formele goale ale trupului 
sete mare, brun, îi dădea o senzaţie de-o voluptate atroce, ameți- 
care. 

Cunoscător în meșteșugul de a momi femeia, gi a o înhăța ca 
pe-o pradă, cîntărea toate piedicile ce le-ar întimpina. Era convine 
că Gina nu-i va ceda ea oricare alta. Orgolioasă, stăpină pe sine, lu- 
cidă, — trebuia ceva care să-i dărîme sehelăria pe care se înălțase. 
Deocamdată nu descoperise nimie. 

„Oricum, Înteţise vizitele la Lambru, sub diferite pretexte şi 
mai ales unul privitor la proces, care îl interesa pentru detaliile 
noi relevate, cu toate că prezența lui îi făcea rău, îl întuneca, mai 
ales cînd era silit, venind la oră tirzie, să-l] reţină şi la masă. Cu mi- 
rosul lui fin, Predescu, remarease îndată că prietenul său suferea ori 
de cite ori venea, că exista o neînțeleasă răceală între el şi Gina; đe- 
venea morăcănos, dindu-i de înțeles să-i părăsească, De închis ușa, 
$ mă ia capabil și gi să spuie secretarului că nu e acasă, în- 
ir ore precise de birou, cînd știa că-l găseşte. Nu e să-l 
jienească atit de brutal, Odată, fiind Ja masă, Gina fo Ura mi- 


VISUL 43 


grenă și se retrăsese, T) ocolea sau se temea de el? Incă nu știa ce să 
creadă. Cu altă ocazie, la un ceai, citeva zile înainte de proces, vor- 
bindu-se de spectacole, le oferise loc în loja Ini la o premieră, la care 
Gina — nebănuind că Predescu avea bilete, spusese că se vr duce 
pentrucă o interesa „Flacăra sfintă“*, a lui Somerset Maugham, aşa 
că numai fu chip să refuze. In seara premierei, Predescu, putu să 
măsoare cît de mistuitoare era pasiunea lui pentru Gina. Drapată în- 
tr'o rochie de catifea neagră, cu brațele, cu ceafa, cu spatele gol, de 
un brun scînteietor, legănîndu-se pe talia bogată şi totuși suplă, cu 0 
grație molatecă, în timp ce se plimbau prin hall-ul teatrului, în an- 
tract, pe lîngă ea Predescu avea senzaţia că e mărunt, mesehin deşi la 
fel de înalt ca Gina. Fücu o sforțare să-şi revie, Se înălța din gale ca 
un șarpe, salutind în dreapta şi în stînga, cu satisfacţie, femeile fru- 
moase ce lunecau pe lingă el, prinzind o oarecare nemulțumire, abia 
vizibilă, a Ginei, 

Profitind de faptul că Lambru se îndepărtase cîțiva paşi, să 
stringă mîna unui coleg, Gina rise diseret: 

— Cunoşti multe femei frumoase... 

— Nu, doamnă, nu eunose decit una singură şi care... 

Gina iuți pasul şi fu aproupe de Lambru, care se intorsese toc- 
mai spre ca, 

In lojă, pe întuneric, îi respirase adine parfumul cărnii, atin- 
gîndu-se abia de ea, ca să-l simtă şi să nu-l simtă, atingeri la care nu 
primea nici un răspuns și nici o desaprobare, Văzind doar o selipire 
de lumină în pupilele mărite. Un țipăt stins, răsucit înăuntru... Se 
plecă spre soţ, încordindu-și şoldul tremurător sub mătasa lucioasă, 
Bărbatul îşi trecu brațul pe după mijlocul ei, apărind-o învoluntar... 


In zilele următoare, cuprins ca de-o febră, fără să ţină seama de 
niciun risc, Predescu se dusese acasă la Gina, nu prin intrarea dela 
birou, ti prin ușa din faţă, fiind sigur că Lambru era plecat, 

Jl primise chiar ea, cu o uimire speriată, dar își reluă numai 
decit ţinuta de gravă seninătate, insinuînd. 

— Nu, l-ați găsit cumva pe Lambru? 

— Dacă L-aşi fi căutat... 

— Ia te rog, loe, deși regret că nu voin putea sta; e ora la care 
i-am promis soțului meu că viu să-l iau din oraș. Și rare ori întârziu... 

— Data asta n'ar putea fi una din acele rare, zimbi crispat Pre- 
deseu, 
— Nu, erede-mă, nu. Mă ierţi citeva clipe, 

Se reintoarse îmbrăcată, și întinzindu-i mina, fără să-i dea ră- 
gaz să adauge ceva, ieșise, Aproape fugise. De el, de ea.. nu-i da 
bine seama. Mai avea trei sferturi de oră pină la întilnirea cu 
Lambru, 

Se va plimba, va intra intr'o cofetărie. Nu trebuia însă să rā- 
mînă singură cu Predesen, Era tot ce deslușea din simţirea ei turbu- 
rută, ori de cite ori se afla în faţa lui, Mașina o aștepta în poartă... 


44 VIAŢĂ ROMINEASCĂ. 


Tirit de virtejul pasiunii, umilit şi îndirjit, se încăpățina să 
meargă pină la capăt, Siguranţa pe care ea și-o impunea în fața lui, 
nu-l înșela, ascundea o frică de animal fugărit. Da, o va încolţi, o va 
urmări fără eruţare. Orice s'ar întîmpla, Văzuse bine că la început 
se clătinase. Resimţea o bucurie rea la vederea sfielii temătoare de 
fetiţă a acestei femei mari, statuare. 

Läsä să treacă o zi şi în cea următoare se înființă din nou, după 
ce se asigurase că Lambru se afla la proces. 

Gina amuţise de atita îndrăzneală. „E nebun !**, gîndi, impresio- 


— E inutil orice mi-aţi zice doamnă, trebuia să vă văd. Alaltăeri 
m'aţi lăsat ca pe un caraghios. Nu cer decit să vă pot privi... 

Tonul ca şi atitudinea lui, erau deopotrivă rugătoare şi decise, 
Nu-l va putea îndepărta decît cu binele. Reuşi să-și deseleșteze gura: 
— Nu-ţi dai seama de răul pe eare mi-l faci? dacă vine Lambru? Te 
rog pleacă ; un om ca d-ta nu compromite o femeie, 

— Nu pot mi-e nespus de greu, şoptise cu o reală căldură în glas. 

_— Te rog, pleacă, repetase, cu un aceent de disperare, uite, poți 

veni la masă sau... miine la 5 ies în oraș, așteaptă-mă lingă biserica 
Albă și mă vei însoţi o bucată de drum, dar acum pleacă. Lambru nu 
pledează azi şi poate sosi dintr'un moment într'altul. 

— Imi promiţi că treci pe la Biserică? 
ai PE nu, gindi în sine, cu ceea ce mai era împotrivire lucidă 
— ţi promit, supuse, pierdută, dindu-i mîna şi retrăgindu-și-o 


e, 
Predescu dispăru. In colţul străzii își aprinse o țigară, ginditor... 


La ora fixată, o distinse din depărtare venind spre el, mlădi- 
oasă, plină, dominînd parcă strada cu statura ci, îmbrăcată într'un 
tailleur gris-fer, mulat pe trup. In jurul gitului purta o vulpe ar- 
gintie, iar pălăria de fetru negru eu borul larg li acoperea ochii de 
ün albastru-cenușiu, Nu se îndoise că se va ţine de cuvint; totuși, 
văzind-o se zăpăei într'atit încît nu se mai mișcă din loe cind ea tre- 
am, indiferentă, ca şi eum n’ar fi existat acolo. Să nu-l fi observat? 

ata aie Sepi doi pași, apucind’o delicat de cot. 

-— mîinile, doamnă. "aţi i 
digi als a nä. Nu m'aţi văzut, se îneruntă, mușein- 

— eg ga uitasem, iartă-mă... 

— ehinueşti... într'o zi i moasă 
i Dat A rca ntr'o zi de primăvară atît de fru , de- 

7 ras zar mult primăvara, glumi Gina dispusă. 

„intr adevăr o zi frumoasă de primăvară, ine i 
se nu ştiu ce neastimpăr în aer, cu viaţă ce sia te aice 
aie dea puni victorioasă, Cerul întreg-o întinde albastră, nălu- 
= í n fund, un nor ca o pată, ca o umbră, se întindea, se 


—E paradoxal, dar așa e, răspunse Predescu, 


nată 


d 


VISUL 45 


Un abur de căldură i se ridică în obraji... Gina tăcu. In drep- 
tul eofetăriei Nestor se opri, 

— Întru să iau nişte fursecuri... Dacă vrei să aștepți... De- 
altfel mai am puţină treubă la o drogherie şi pe urmă iau mașina 
spre casă. 

— Imgăduie-mi să te conduce pînă la dragherie, dar pină atunci 
aș vres să jan o „eharlottă”* Imi faci plăcere să stai puțin cu 
mine... Întrară, 

Gina avu un moment grijă să nu fie vreun cunoscut, dar nu 
era nici unul. Mincau în linişte, sehimbind din cînd în cind cite 
un cuvint. Predegeu voise să-i şopteaseă ceva, o aluzie, dar Gina 
evitase, luînd un aer distrat, 

Cind ieşiră afară, nu se scursese decit douăzeci de minute, — 
cerul era plin de nori denşi, de un negru metalie. 

— Ce întuneric, o să ne apuce ploaia, zise neliniştită, 

— Nu, agai primăvara, îndată se risipesc norii şi se înseni- 
nează iar, o calmă Predescu şi o conduse nesimţit, ghicind parcă 
un început de consimţire în legănarea trupului. 

Mai merseră cîţiva paşi și abia ajunseră pe trotuarul Pala- 
tului, cînd odată en răcoarea ee cobori, se deslnși și un zgomot surd, 
depărtat, şi imediat urmă un răpăit violent de ploaie, asurzitor, 
eu picături mari, rec} neîntrerupt. Picăturile de apă o loveaua din 
toate părțile pătrundeau prin vestminte, îşi Înţepau obrajii, ame- 
ninţind-o. Işi duse palmele In obraz, strigînd în panică: O maşină, 
te rog. o maşină... 

Piaţa Vietoriei ere însă goală. Bruse, străfulgerat de-o idee, 
Predescu o strinse de braț, puternic: — Iute, pînă în pasajul Gene- 
rala e puţin, acolo ne vom adăposti. Nu-i nicio mașină. 

Gina se lăsase purtată de el, supusă, deseorientată, fără voință, 
cu senzația doar că trupul întreg e o cirpă udă boțită. In pasaj, lu- 
mea se sentaura de plosie, ridea... Unii bărbaţi fumanu, iar femeile 
îşi aranja părul, fardul. O agitație veselă, vulgară, care o descuraja, 
o umilea, mai ales că toți se uitau la ea, cît era de udă, din cap pînă 
in ei li era umed şi curentul din pasaj o găurea, Încrețindu-i 
pielea, 

— Te rog, o maşină, îl imploră. 

— Dar nu e nici una, cele care vin de sus sunt ocupate, va 
înceta ploaia, guer cu o plăcere stăpinită, rea, privindu-i dezastrul, 
Eu locuiese aici, sus, nu vrei să urcăm, să te usuei.., 

— Nu se poate, e imposibil, svieni Gina. 

Se uită în vitrina luminoasă, dar cristalul îi reflecta o imagine 
de care îi fu silă, o închirei. Tailleur-ul se mototolise, un rever se 
îndoise ea o aripă, blana jegărită și linsă, iar din pălăria cu borul 
pleoștit se scurgea picături de apă ce se loveau de ciment. 

— E ridicol să tremnrăm în gang (dinadins accentuase „gang“, 
fiindeă suna mai urât), alături de îştea, cînd e foarte lesne... 

„O maşină lunecă încet, aşteptînd un semn. Predescu o apucă pe 
Gina de braţ, silind-o să nu-și îndrepte privirea spre stradă. Prin 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


geamul mașinii, ud de picături de ploaie, ea zări însă că e goală; dar 
întirziase Seal. Atit cit altcineva din pasaj avu timp să se re 
pedapă spre mașină. O secundă în care șovăise să facă gestul, în care 
cupănise... Voința ei se cliătinase, încercase să reziste acelui imbold 
care o atrăsese să arunce o uitătură spre deschizătura ușii, de unde 
porneau scări răsucite în spirală, ultimele pierzindu-se în întu- 
nerie. 

— Să urcăm, isbucenise deodată, 

II fixă lung, cu o stranie strălucire în ochi, sprijinindu-se de 
braţul lui, cu toată greutatea. Predescu se încordă. In ea se topise 
orice rezistență, dar frica îi înțepenise grumazul și se avinta pe 
scări, împinsă de o forță ce-i supunea rațiunea, mai tare ca ea... 
Simţea alături o fiinţă caldă, remătătoare, care o purta pe trepte, 
îi sporea temerea şi nerăbdarea; ajunse la apartamentul lui Pre- 
deseu. El deseuie ușa și intră. Işi scoase pardesiul, aruneîndu-l pe 
un fotoliu, Dibui într'un sertar dela șifonier o pijama și un halat. 

— Sehimbă-te, să nu răceşti, în fund e baia, spuse. 

Sta drept în mijlocul dormitorului, neclintit, eu fibrele întinse. 

Strângea maxilarele să potolească tremurul nervos al mușchilor. 

Acum s'au aruneat zarurile. E în mina lui şi o va supune, chiar 
impotriva voinței ei. Pentrucă îl hirțuise, pentrucă îl umilise, pen- 
trucă viziunea ei goală îi întuneca minţile. Nu-și mai dădea seama 
de cînd nu se urnise din loc, dar cînd Gina apăru, Predescu se 
apropie. 

Ea rămase lipită de ușă, așteptind. 

— Nu ţi-ai pus pijamaua, o întrebă încet, vibrind din ereştet 
pînă 'n tălpi. 

Fy E a murmură cu aceeași stranie lucire în ochi. 

vea deci doar halatul linos pe trup. Un sin înveliș îl 
părțea de frumuseţile ei ameţitoare, ascunse. Ii Caută me Sr 
prinse, hotărit de moarte. Chiar dacă va fi nevoie de f, i 
Nici sila, nici disprețul ei ueigător, nu l'ar fi dat îndărăt. O înlănțui 
cu o repeziciune mult prea viguroasă, pentru împotrivirea ei ge- 
mută, care era mai curind un semn de predare, cotropită de un 
val de căldură ce năvălea spre git, spre tîmple... 

„Visul... aceleași gesturi de dragoste'!, fură ultimele sclipiri 


ale e ei tăcute, apoi se topiră şi ele, producîndu-i o imensă 


In biblioteca juridică, alăturată biroului cu zăvorită, ab- 
sorbit, Lambru nu auzi sunetul telefonului. Se Fă la soția sa, 
tu o afecţie calmă şi lăsîndu-se înlănțuit de scene trecute, 
rata din vicața lui cn Gina, vor cina În oraș, 

| pentru o jumătate de oră ca să- beze o rochie 
22. peiiatenale Trebuia să sosească dintr'un incă ei femei dr Fu- 
sarhan la proces, dela amiază, ascultindu-i pledoaria — ca şi altă- 

— Cu acea concentrare dulce cu care numai ea ştia să asculte, 


VISUL aT 


Succesul obţinut spărsese gbiața dintre ei, care din prima seară 
cînd fusese Predescu la masă, îi separasa, dindu-le acum prilejul 
să se alipească iar unul de altul, să se regăsească, cu un elan nou, 
întărit. Ardea de nerăbdare să o revadă, să o aibe alături... 

li era atit de înrădăcinată în trup, în suflet, Gina întirzia, 

Ca să-i treacă de urit, Lambru parcurse odăile, coridorul ce 
lega aripa stingă a clădirii cu locuinţa lui particulară, intră în 
odaia Ginei să-și in o revistă ilustrată, din mica ei bibliotecă de 
mahon, pentru a o răsfoi. Un sunet ca de telefon, închis, îi ajunse 
în auz, şi paşi uşori, ca de pislă... 

— Tu ești, Ana? o chemă, umblind printre cărți. 

— Da.. aţi venitt, 

A întrebat cineva de mine? 

— Nu, de doamna! 

— De doamna! cine? 

— Un domn... nu mi-a spus numele... 

Cine să fie? De ce nu și-o fi spus numele? rămase Lambru pe 
ginduri. 

Nici una din cunoştinţele masculine ale Ginei, nu-i erau străine 
şi nici una nu i-ar fi telefonat, intrucit relaţiile cu ele eveau un 
caracter strict de politețe. Și apoi de ce își alesese tocmai această 
oră, când, de nu intervenea o depoziţie importantă, ar mai fi asistat 
la proces, nefiind atit de vreme acasă. Acel cineva ştia că va lipsi, și 
singurul care... „Predeseu', îi seăpără în minte, încăpăținîndu-se 
deodată să creadă că numai el telefonase, absurd, fără temeiu. Și, ca 

Predescu să-i telefoneze, în absența lui, indiscutabil că există ceva 
între ei. Căută să-și aducă aminte dacă în cele citeva ori, cît fusese 
Predescu la el, nu schimbase cu Gina o privire de simpatie, de com- 
plicitate. Nu revedea scena. Se chinuia degeaba, steril. Nu presu- 
punea încă nimic precis, bijbiia în beznă, dar bănniula îl învemină. 
Cu un început de enervare, stingaci, voind să scoată o revistă, 
răsturnă un vraf de cărţi, In spaţiul gol, descoperi un plie îngust, 
dreptunghiular, pitit în fund. Din felul eum fusese virit acolo, cu 
virful îndoit, mototolit, rupt doar pe jumătate, Lambru pricepu că 
Gina îl ascunsese în grabă. Nu apucase să-l citească, 

Il luă maşinal, sfișiindu-i învelitoarea dintr'un gest. Citi rîn- 
durile înfrigurat ; serisul lui Predescu, nu încăpea nicio suspiciune ; 
il recunoaștea după forma lunguiaţă a literelor ascuţite, feminime 
Jos o inițială „P“. „Am sentimentul că ceea ce s'a petrecut între 
noi, nu se datorește numai unui aecident, şi mai ales nu e un sfirșit, 
* un început, Micești dragă și vreau să te vâd. Te aştept mâine 
a â la... 

Lambru amorți. Se clătină, lăsându-se să cadă într'un fotoliu, 
ea şi cînd i-ar fi pierit voinţa de a se ține pe picioare, Se ghemuise 
în fund, apatic, secat de orice gind, gemind în sine la durerea ce 
i se înfipse mai sus de ceafă, ca o ghiară. 


48 VIATA ROMINEASCĂ 


Citva timp nu se mişease de loc, ca un om ale cărui articulații 
ar fi fost lovite de o scurtă paralizie, Dabia într'un tirziu își cu- 
fundă obrazul în palme, începând să desprindă unele amănunte 
din drama lui, să reflecteze, Aşa dar ireparbilul fusese săvirşit, 
Ideea în făcea să singere. E ceea ce reieşea atit de limpede și erud, 
încît nu era posibilă nicio răstălmăeire. Sezisase echivocul conținut 
în acele cuvinte „datorită nu numai unui accident’, care fi des- 
văluiau că celălalt profitase de o slăbiciune a ei, de-o îinprejurare, 
dar asta nu-i scădea vina, cum nu-i potolea nici lui suferinţa. Se 
agāțase de ele din necesitatea intimă, ca actul Ginei să fie justifieat 
intr'un fel... pentru imaginea pe care o avea despre ea, pentru ne- 
stinsa lui dragoste... Pe Predescn îl ura cu scirbă. Un ticălos, ca- 
pabil de orice murdărie. Nu şi-ar fi transformat ura într'o răzbu- 
nare scandaloasă, dar dacă îi va ieși în cale... se va sfirși totul, 


„De cum intrase în odaie, prevenită de fata din casă de un 
telefon, zărind cărţile risipite pe covor, Gina înţelese că e pierdută, 
că ştia adevărul, Voise să i se spovedească în chiar seara cînd fugise 
dela Predescu cu senzația că fusese batjocorită, dar se opintise în 
ca un instinct de apărare şi amînase, 

In chiar această dimineaţă, cînd se înapoiase spre casă, în to- 
vărăşia unei prietene, care locuia prin același cartier, îl întilnise 
pe Predescu, care nu slăbise pină aproape de poartă, strecurîndu-i 


sala tribunalului, fiecare cuvint al lui Lambru, rechizitor nemai 
pomenit de aspru, împotriva femeii adultere, o tăiase în carne. 
__ Ña sfirșit, rise, se atîrnase de el tandră, ea să-i arate că par- 
licipa la succes, cu toate că această prefăcătorie o costase vieața, 

In mașină numai putuse suporta bucuria lui copilăreaseă, naivă, 
amăgit de îngăerile ei şi îi venise să înlăture portiera, să se 
asvirie afară din maşină. Pretextase o probă la eroitorească, ca să 
umble pe jos, singură, să ia o hotărire.., şi iată... 

In față, Lambru, descompus, amenințător, însintind spre ea... 

Il vede parcă pentru întiia oară cit e de puternic, cu nmerii 
largi, cu ceafa de taur. O jucărie în braţele lui vinjoase, 

, „Dacă mă lovește, mă sinucid'*, o fulgeră un gînd smintit, al- 
bindu-se. 

— De ce ai făcut asta, șopti. 

Lîngă ea, Gina, observă abia aerul lui placid, distrus, Se re- 
zemā de șemineu să nu se năruie, lunecînd pe divan moale, cu gît- 
iejul sugrumat de plînsul ce moenea. 

— N'am vrut... 

— Ñi totuşi.. 

— L'ai adus mereu la masă, murmură Gina, stins, mă desbrăca 
cu privirile... într'o zi m’a condus... m'a apucat ploaia, Tremuram 


VISUL 49 


într'un pasaj, udă... îmi era frig. Am urcat sus, la el... ma cuprins 
cu forța și... să nu mint, visul, visul acela, tu... Se înecă. 
— Da, da repetă Lambru, cu un svienet, îndurerat, pălind. 

Işi desfăcu nodul dela eravată, se deschise la git, să-și ușureze 
respirația. 

— Dacă vrei, voiu pleca, continuase la fel de încet, resemnat, 
“Tar trebue să știi că lucrul acela nu a schimbat nimie din mine... tu 
ești unicul om pentru care ași muri ca să pot îndrepta ceva.. să nu 
mă disprețuieşti... 

Și Gina voi să se ridice, dar Lambru o opri, îi strinse delicat 
obrajii în podul palmelor, eontemplind-o. Cît de searbăde, de goale, 
de fără sens îi apăreau cuvintele rostite la proces. Să fi păcătuit 
încăodată cu celălalt, cu un altul, aici, în casa lui, și n'ar fi avut 
tăria să-i smulgă rădăcina... Nu-și da seama dacă o ierta, dar o sim- 
țea adine înfiptă în coastă, ca o așehie. 

— Rămii, rămii, eonsimți. 

Gina nu se mai putu reține și isbueni într'un plins violent, 
isecat, eu hohote. Plingea într'una, fără să se rușineze, din tot 
trupul, seuduită de convulsii. Lacrimile îi spălau sufletul, o pu- 
rificau. 

Lambru o mingiia, adunind-o în braţe, vorbind după o tăcere 
lungă, visător: 
— Cindat, trăiese încă sub impresia că am visat, 

Gina își înălță chipul inundat de lacrimi, cu o nouă lucire de 

speranță: 

— Da, Lambrule, ai visat, Îngînă, să-i întărească iluzia în care 
singur se lăsa înlănțuit, în minciună... 

— Am visat, șopti, îndepărtat, și din contopirea haotică, dintre 
vis și realitate, îi stăruin limpede doar sentimentul că visul îi răs- 
înrnase sensul existenței... 

IERONIM ŞERBU 


O PROBLEMĂ DE LIMBĂ ROMÎNĂ 


Problema de limbă ce se pune este următoarea : 

In œ fel de limbă rominească vor fi scrise şi tipărite abece- 
darele și cărţile de citire de curs primar, după care se vor îndrepta 
de bună seamă în curind şi celelalte cărți didactice din Romînia 
Mare, împreună eu tot serisul romînese ? 

După unifivarea politică a neammlui romfnese, realizată de 
pacea, încheiată după războiul mondial, dintre 1914—1918, la care 
a tuat parte şi Rominia mică, se arată, în fine, o fericită ocaziume de 
unificare şi purificare rațională a limbii rominești, care se află 
astăzi într'o stare destul de haotică, deoarece aproape fiecare romîn 
are pronunțarea sa dialcetală și ortografia sa personală. 

Qout capita tot sensus. 

Alfabetul, ortografia, ortoepia, etimologia, patronate de Aca- 
demia Romină, nu-s respectate mai de loe și mai de nimeni, pentrueă 
într'adevăr nu-s demne de respectat întru cât nu sînt raționale 

Cum poate respecta cineva o ortografie fonetică romînă eu trei 
semne grafice deosebite pentru unul și același sunet din limbă? 

Hic est fons et origo mali, 

In următoarele trei cuvinte rominești în, vânt, sunt, scrise astfel 
în mod academie, deși vocala este una și aceeaşi în tustrela, Htera 
care o reprezintă este triplă (î, â, m). Acest Inern este abssrd. 

Eu cred că a sosit în fine timpul pentru limba românească de 
a eşi din hausul în care se găseşte astăzi şi a intra într'o regulari- 
tate quasi-matematică. 

Pentru acest Iucru este destul să se găsească între Romini un am 
cuminte şi cu putere în acelaşi timp, care să fixeze pentru limba ro- 
mînă, următoarle șase lueruri esențiale, pe care să le impue în abe- 
cedarele şi cărțile de citire de cura primar, care se proiectează. 

Cele şase lucruri esenţiale sînt: 


aalfabet, 

b) ortografie, 

ec) ortoepie, 

d) etimologie, ştiinţifică nu populară 
morfologie, 

f) sintaxă. 


O PROBLEMĂ DE LIMBĂ ROMINA 51 


Cite citeva cuvinte despre ficeare din aceste șase lueruri. 

a) Se cuvine, înainte de toate şi mai presus de toate ca alfabetul 
româînese să cuprindă numai atitea semne grafice cite sunete sînt 
în Mimbă. Nici mai eriult, nici mai puţin. Cei mai mult sau mai pu- 
țin e absunditate. i; 

Nu vreau să vorbese aici de sistemul consonantic romineae ci 
numai de sistemul vocalice rominese, care se vade în schita alăturată, 


Limba romînă are două vocale guturale, una mai deschisă, d, 
alta mai închisă, î, pe care nu le-au avut Romanii şi pentru care 
Rominii au fost siliți să creeze litere romîne din litere latine, prevă- 
zute cu semne diacritice, 

Piccare vocală romineasă are un senin grafie Ă 

Pentru vocala guturală mai deschisă din pluralul cuvîntului: 


„ vale cd văi ete. 


s'a adoptat semnul grafic dă primit de toată suflarea rominească, 
Nu tot astfel stă lucrul cu ceadultă vocală guturală, mai în- 
chisă din cuvintele rominestă, ta: 


Sing. vină Plural vine 
„jurămint „ jurăminte 
„mormânt morminte 


A doua vocală guturală, mai închisă decit ï, reprezentată odi 
nioară prin semnul cirilie î, cu un virf de săgeată, n'are nici un 


i 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Li 


drept de a fi reprezentată astăzi în mod privilegiu, într'o ortogra- 
fie fometică, nu etimologică, în trei feluri deosebite (în, vânt, sunt), 
ei se cade să fie şi ea reprezentată democratie, pretutindeni și tot- 
deauna cu un singur semn, anume cw semnul $, format din litera 
latină i, prevăzută en semnul diacritice einreumflex în loe de punet. 

Cirilicul 7 şi romînesen î, cel ca un virf de săgeată, sint fraţi 
bmi si: în Mond şi în formă. 

Apoi sa ma; cade eu drept cuvânt ca cele două vocale guturale 
romine ă, î, care nu au existat la Romani, ci s'au născut mai tîrziu 
pe teritoriul limbii romîne, să fie deosebite una de alta, dela creștet 
pân'la talpă, şi în grafie precum sînt și în epie, 

Nu-i drept ca vocala guturală rominească î să aibă trei semne 
grafice î, å, u. 

Dreptatea cere wm sunet, un semt. 

Dar de ce semnul î şi nm ê sau u? 

Cirilieul f din limba romînă nu poate fi reprezentat prin vo- 
cala u, care are alt rot fonetic în timba romînă. T esta u și nu poate 
fi în același timp și î. 

Cirilicul f nu poate fi reprezentat nici printr'un a prevăzut 
cu semnul diaeritie format din accentul eirenmflex, căci a, cu un 
semn diacritic a dat odată pe vocala ă din envinte ca următoarele: 


„vale văi 
strană .,  strămi 

. zare OE S o 
Tană răni 


Im fine, last not least, semnele grafice romine pentru cele două 
vocule guturale romine, pe care nu le-au avut Romanii și pe care le 
au astăzi Rominii, este bine să fie deosebite unul de altul dela 
cregtet pină la tălpi, și în semnul daeritie şi în litera latină din care 
s'au năseut. Așa spune mintea sănătoasă că este logic ca limba ro- 
mână să noteze vocalele sale guturale ă și f, numai astfel și mu 

el. 

Academia romînă, dela nașterea ei pină astăzi, se teme intr'ama 
că despărțimiu-se Rominii de semnul grafio â cu care se serie pînă 
rez one crapa, '* spre a ne aminti mereu de „Romanus“ 

e, ‘s'ar dice o ă toată itat lui 
min. Teamă fără temeiu. r2 ra 
} Romanitatew Rominilor se bazează pe alteeva și demonstrează 
éu altteva desit cu o literă caraghiommă, å, care nea urițit Timba 
destui de multă vreme cu grafii adsurde ca, bunioară, 


O PROBLEMĂ DE LIMBA ROMINĂ 53 


râd deși derivatul este ridicul-ă 


râu ,„ 5 „ Tivabð şi riveran-ă 
sân de „ SIDO 
envânt deși pluralul este cuvinte 
jurământ „| > „  jurňminte 
mormânt, “4 „a monminte 


Toate aceste absurdități grafice au fost provocate și propagate 
de grafia scadomieă a cuvîntului Român, plural Români, nicidecum 
de cuvintul Romin, plural Romini; 

b) Din moment ce se admite principiu? dirigent: un sunet, un 
semn grafie, ortografis romină devine foarte ușoară pentru oricine, 
romîn sau străin, 

Se va serie ortografie şi estetic în același timp: 


In morfologia nominală : 


Sing. cuvînt phir, euvinte 
jurământ „ jurăämmte 


mormint .„ morminte 
„tânără „» timeri-e 
se VI 1 Yineţi-e 
a vină n Vine 
In fleriunea verbală: 

Indicativ prezent Indicativ imperfect 
Sing. Plural Sing. Plura? 
vind vindem vindeam vindeam 
vinzi vindeti vindeai vindesți 
vinde vind vindea vindeau 

In derivaţiunea gi compozițiunea nominală şi verbală: 
T. Xa NR cod DA 1 N MII PR a ridieuliza 
a + PERU EP TIP NRTA a se stă riveran-ă 
Oring. kk. MERGI n oprea ore a astringent 


Astfel de ortografie netezegte sbisul dintre forma de singular 
şi plural a unui cuvînt dat, dintre diferitele forme flexionare ale 
unui verb, dintre forma primitivă şi derivatele și comipusele sale. 

Luerul este logic, simplu, frumos și economie. 

Ar fi de dorit să facă odată şi Românii un mern analog en Iu- 
cerul făcut de Germani, care s'au ferit cu de foc a deshide o pră- 
pastie între formele lor de ewvinte să serie rațional: 


Sing. Stadt Plural Stădte 
a  W'ort să Wörter 
Wurst A 'W iirste 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 
hart compar, härter superl. härtest 
kurz e kürzer m kürzest 


Să serie rațional și Rominii : 
Sing. cuvint Plural cuvinte 
" vină n vine 


€) Ortoepia, dm care se naşte ortografia, pretinde o rostire eo- 
rectă a cuvintelor din limbă dela cap pină la coadă şi ca urmare 
naturală, și o seriere corectă a lor. 

Se cuvine, prin urmare să se rostească şi să se serie astfel: 


abundant-ă nu  abundent-ă 


advocut-ă » avocată 
automobil n  obomobil 
basin „bazin 
bacalaureat „  bacabreat (G. Paseu-Laşi) 
eetire „citire 
competent-ă » oompetinte 
complet-ă „» compleot-ă 
consonantă » omsoană 
coneomitant-ă „concomitent, 
contemporan-ă è „  contimporan-ă 
dental-ă „ dintal-ă (Ialin Valaori) 
SE e 
a falsifica „a falșifica 
a lipăda „n a kpăda 
mental-ă „mintală 
a mulțămi „a mulțulmi 
păreecha » pereche 
» perete 
pendent-ă » pendinte 


prezident-ă » președimte-ă 
preopinant-ă »  preopinent-ă 
scisiune s» Seiziune 

a serie „A eri 
sentinelă „ Santinelă 

a spăria „a speria 
stimulant-ă » stimulent-ă 
vigilant-ă n vigilent-ă 
vitenă „n viteză, ete, 


O PROBLEMĂ DE LIMBĂ ROMINĂ 55 


d) Etimologia științifică nu populară, are menirea de a alege 
dintre cuvintele cu două sau mai multe forme în limba vorbită, forma 
cea bună de adoptat pentru limba cultă şi gerisă, răzămindu-se pe 
criteriul de alegere etimologie, 

Este bună de primit în likriba cultă forma cea mai apropriată 
de forma etimologică, Este bine n se serie şi a se zice de către omul 
cult: 


cetire nu citire 

femeie „ fimeie, fomeie, fumeie 
mulțămese „ mulţurese 

păreehe „n perecha 


părete „n perete 
străin » Strein 
sint „ sunt 
cine „line 
mine miine 


mină plural mini nu miini 
Trebue alungate din limba cultă formele dialectale; efine, 
miine, pline şi pluralul miini și păstrate formele apropiate de eti- 
mologie, care ni se arată în filiaţiunea directă: 


Lat. canem > rom. cine, dialectal ciine 


» mānet > »  mîne, » miine 

Sing. n mana = mamut „ mînă 
Plural ,„, manus > a mini „ mfini 
panem > e Pine, „ piine 


Carei cauza formelor dialectale de mai sus? 

Cauza nu poste fi nicidecum vreo influență etnică străină, 
cum a'a susținut de cineva, cane a observat că Sagii din Ardeal tran- 
sformă pe germanul sprechen în spreichen, ci este şi la Romiîni și 
la Sași prezența unui e sau î în silaba finală a cuvîntului, 

Acest lucru se poate demonstra în mod experimental aşa zi- 
nd: 

Plur. mâni, devine diałectał mîini 
Posita causa, ponitur effectus. 
Sing. mână nu are formă dialectală. 
Sublata causa, tollitur effectus. 


Se cuvine așa dar să fie alungat din limba romînă «altă eara- 
ghiceul mulțumesc din Muntenia și să fie întronat în locul lui co- 
rectul mmlțămese din Ardeal şi din Moldova, pe care îl aprobă nu 
numai etimologia ştiinţifică ci şi biserica, deoarece, cintarea se urcă 


S$ `i > X ] SEs Pn- 
s < A pi 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai bine spre cer, pe cuvintele: „Mulţămeseu-ţi, ţie Doamne, de- 
cît pe cuvintele: Mulțţumescu-ţi, ție Doamne‘. i 

Ar fi de dorit ea fiecare Român să alunge din limba sa pe eu- 
vintul franeez merci din lat. mercedem meres (răsplată meriți) și 
să-l înlocuiască cu ewvintul romînese multam, 


Etimologia populară şi etimologia ştiinţifică 
In mintea omului simplu cuvintele se interpretează simplu. 
Engi. caterpillar nòm., 
Slav, Cerna gora „» Cernegură 
Germ. Königgrätz » tine crep 
Ung. Szatmár „ Satu Mare 


Așa vede şi aude omul simplu. Asta este ie pop 
eu totul deosebită de etimologia savantă sau Arne țifică. az 

Etimologia populară nu găsește adevărul niciodată, cea snvantă 
îl găseşte de foarte multe ori şi ar trebui să-l găsească întotileauna, 

A susținea că latinul sunt a putut deveni 
sunt, cum de multă vreme strigă urbi et orbi Academia 
insemnează a face cea mai autentică etimologie populară dar nu 
științifică, 

Mai întâiu în graiul romineae nefalsificat de şcoală nu există 
cuvânt sunt, ci numai sînt. 

Cum crede cineva că lat. sunt ar fi putut trăt în graiul viu ro- 
mânese, mı pe bronz sau pe marmură, aproape 2.000 ani fără să se 
fi schimbat de loc, 

Lat. sunt trebuia să se schimbe și s'a și schimbat, dar nu oricum 
ci cum trebuia, Și cum trebuia să se schimbe un sunt în graiul ro- 
mânesa? Lucrul acesta l-a legiferat națiunea romînă, Asta ne-o spun 
alte cuvinte cu structură fonetică la fel cu sunt, 


Gree. praz > rom. rînchez 
Lat. fontana > „ fintînă 
» hiruadinella > rînidumea(uă) 


„Toută lumea înţelege că fraza următoare: „Regule Angliei este 
puţin suferind, Poate avea două înțelesuri, după cum se pune re- 
centul pe cuvîntul puțin sau pe cuvintul suferind. (Le roi est peu 
souffrant sau le roi est um penu souffrant), Aşa stă luerut şi cu la- 
tinul sunt care a putut avea două pozițiuni în frază, şi tosimai de 
aceta a suferit o duplă evoluaţiune limpuistică în limba română. 

a) Lat. sunt, în proeliză. 

Illi sunt &l casam > Ei sînt. acasă. 

d) Lat. sunt, în encliză ; 

Ili non sunt ad casam > rom, Ei nu acasă. 
Lat. est, în proeliză. 

llle est ad casam > rom. El est(e) acasă, 
Lat, est, în eneliză; 

Ile non est ad casam. > rom, El nu e measă, 


O PROBLEMĂ DE LIMBĂ ROMINĂ 57 


Să părăsim teritoriul limbii latine și să trecem pe teritoriul 
limbii române, ; 

Formele verbale române este și sint (pers. II sing. și pers, 
PII plural din prez, indicativ}, produc pe rînd pe celelalte persoane 
din sing. şi pluralul romfnese, 


Ind. prez 

eu escu (zie fraţii Aromâni) 

tu eşti 

el este 

noi sîntem 

voi sînteți 

ei sint 

Pluralul verbului romin se aceentuiază în două feuri, după 
conj. D-a și cong. Ill-a, o dovadă nouă despre geneza aeestui verb 
românese în modul arătat de mina, 

Dowe serie Academia Romină de ani de zile sunt și prin serisul 
său strică limba vie a poporului reminese, în care nu există verbul 
sunt, ci numai sint? 

e) Morfologia cere să se zică și să se serit; 


a îneaput să pose nn să plouă, dela a ploua conj. I-a 


să umptlă „umple, .„ a umplea „ Ti-a 
să joasă „tese, „ a pe m Hia 
8% insă e 109 XI a eg e EVA 
= să soriofi . „ seriță „ asrie „ Mia 


Vinul ne pare bun, nè Vinul ni pare bum (N, Iorga). 

Nu face gură, nu Nu fă gură. 

Ce ție nu-ți place, altuia nu face. 

Nu duce, nu Nu da. 

Nu zice, nu Nu zi. 

f) Sintaxa dictează buna așezare a cuvintelor în construcțiune. 
Se va coustroi astfel, nu altfel: 


Ar mai fi de observat, nn Mai ar fi de observat (Popu-Lisseann ) 
Nu-mi mai adut aminte, „ Nu mai mi-audue aminte. 

Nu mă mai due „Nu mai mă due 

Nu te mai rog „Nu uri te rog, ete, 


Cuvîntul grăit și cuvîntul tipărit, cuvîntul zis şi cuvîntul seris, 
n'au aceeași putere de acţiune. E mai puternie cuvintul seris decit 
cuvintul zis, Cuvintul seris corect e cel mai puternie stimulant 
pentru cuvintul zis sau rostit coreet. 

Verba volant, seripta manent et docent semper! 


DIMITRIE DAN 
Profesor Galaţi 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


FRANÇOIS MAURIAC, ROMANCIER CATOLIC 


In orice scriitor francez care nu are numai un simplu talent dis- 
tractiv, se ascunde un moralist. Prin moralist înţeleg, fireşte, un om 
pe care îl preocupă chestiunile de morală şi nu un om care dă lecţii 
de morală, Adică, mai exact, un scriitor care işi culege materialul din 
viața sufletească (indiferent dacă vrea să dea un sens acestei vieţi), 
un scriitor pe care îl interesează conflictele dintre caractere mai 
mult decit spectacolul variat şi pitorese al moravurilor Şi care cerce- 
tează sufletul omenesc cu pasiunea unui naturalist cînd disecă şi cda 
sează specii rare. 

lată de ce una din cele mai sigure caracteristici ale literaturii 
"iranceze este tendința de-a discuta într'o operă o problemă de cu- 
noaştere sufletească. Romancierul francez, de obiceiu, zugrăvește oR- 
menii din liuntru în afară, fiind preocupat în primul rind să-şi pre- 
zinte personagiile sub aspectul lor psihic, insistind asupra desvoltării 
lor sufleteşti, atent mereu să fixeze şi să lămurească fiinţa lor morală. 
Aceasta se vede la scriitorii cei mai autentic francezi, la Racine, la 
Stendhal, la Choderlos de Laclos, la Balzac, li Maupassant. Ceea ce 
preocupă îndeobşte pe un erou de tragedie franceză sau de roman 
francez, este lumea lui sufletească, activitatea lui pasională, deslega. 
rea unui conflict psihic, căutarea unei certitudini sau a unei valori 
morale. Cercetarea unei probleme metafizice sau sociale este, deobiceiu, 
in literatura franceză o excepție. Marii eroi ai romanului şi ui teatru. 
lui francez sunt întotdeauna oameni pentru care viața există şi ca- 
pătă valoare numai prin semnificaţia ei morală şi în raport cu pro- 
priul lor suflet, Pasiunile cu toata variantele si varietățile lor for- 
mează țesătura de bază a literaturii franceze. Marele patron spiritual 
al acestei literaturi rămine mereu La Bruyère, 

Dar dacă zugrăvirea caracterelor este una dintre cele mai înalte 
meniri ale literaturii, nu tot acelaşi lucru s'ar putea spune despre zu- 
Erăvirea caracterelor cu scopul de-a demonstra o teză oarecare, care 
se disimulează cu mai multă sau mai puţină dibăcie sub haina unei 
ficțiuni, In acest caz literatura devine o simplă unealtă exegetică, o 
slujitoare modestă şi docilă a unui scop ce-l este străin, 

Sunt departe de-a fi partizanul acelui ideal de artă obiectivă pe 
care Flaubert pretindea că 1] slujeşte fără şovăire (şi pe care tot a, 

de altfel, îl renega atunci cind spunea că doamna Bovary este el fn- 
Suşi, ceea ce dovedeşte din belşug inanitatea artei obiective). Nu e 
nimic mai firesc decit ca un romancier, de exemplu, să aihă dragostea 
pentru unele din personajele lui şi antipatie faţă de altele. Şi de as 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 59 


meni nimic nu e mai normal decit ca romancierul să zugrăvească cu 
simpatie o faptă bună şi cu sctrbă alta care | se pare rea şi urită. Nici 
nu are nevoie pentru asta de-o atitudine expresă. Tonalitutea firească 
a descrierii lui va indica în chip suficient simpatia sau antipatia lui 
faţă de un personagiu sau părerea lui de rău atunci cînd adevărul 
omenese (aidoma, de altfel, în acest caz, cu adevărul artistic), îl va 
tace de multa ori să lase să triumfe răul și nu binele, fapta rea şi nu 
fapta bună, uriciunea morală şi nu frumuseţea morală. 

Marele cusur al oricărei literaturi teziste este tocmai lipsa ei de 
adevăr omenesc şi artistic. Po scriitorul tezist îl preocupă in primul 
rind adevărul propriei lul teze, adică tot ceea ce poate doveli adevă- 
rul acestei teze. El îşi alcätueste opera ca un discurs, ca 0 pledoarie. 
E mai mult orator decit literat. E mai mult avocat decit scriitor. 

In opera literară a lui François Mauriac apare deopotrivă avo. 

catul unei anumite teze şi scriitorul cu calităţi, dar si cu defecte evi- 
dente. Caracterul omenese formează obiectul de cipelenie al literaturii 
lui Mauriac. In această privință el este credincios tradiţiei clasice 
franceze, Romanele lui sunt descinderi In întunecoase labirinturi su- 
flotesti. Şi pe intotdeauna ele sunt, tocmai din această pricină, 
nişte descinderi în infern. Un sentiment tragic al existenții si o pre- 
dilecţie pentru stările morbide Il fae pe Mauriac să sugrăvenscă deo- 
bicei oameni pătimaşi și chinuiţi, suflete în care sentimentele normale 
sunt exagerate pină la aberaţie şi pină la crimă. Asa de exemplu în 
Gânitriz, unde i mgla unei mame pentru fiul ei e împinsă pină ln 
cel mai crud despotism moral și ajunge să anihileze şi să distrugă 
sufletește pe cel iubit. La aceste însuşiri care îl aşează în familia mo- 
raliştilor francezi, sa adaugă la Mauriac şi o concepție sumbră şi 
crudă a vieţii, o tendinţă de-a vedea în viaţa pămintească un stagiu 
de durere şi de neliniste pe care orice suflet trebue să-l facă. Pentru 
Mauriac lumea apare ca o etapă de ispăşire şi de pedeapsă. Această 
concepţie este rezultatul unei influențe religioase, rezultatul unei 
convingeri că numai o puternică credință creştină poate face su- 
portabilă viața în această lume pămintească, plină de păcate şi de 
nenorociri, Nicio alinare alta decit credința nu indulceşte acest popas 
trist între două veşnicii care este viaţa terestră, O cumplită mizantro- 
pie stă la baza acestei concepţii. O ură împotriva caracterului ome- 
nese şi o convingere că în lumea pămintească nu esta lot pentru nicio 
fericire, De unde acest inversunat dispreţ faţă de tot ceea ce cale nu- 
mai simplu omenesc, fără credinţă în supraterestru? Nu pun la în- 
doială convingerea lui Mauriac, Foarte probabil ea este sinceră, To- 
tuşi felul nemilos şi aspru În care el procedează la disecţia eroilor lui 
mă face să văd, în dosul convingerii religioase, o netnfrinată inclinare, 
aproape morbidă, către părţile pestilenţiale alo sufletului omenesc, o 
tendinţă irezistibilă dea vedea mai întți părţile rele din om, diformi- 
tățile caracterului şi nu armoniile lui. O ciudată voluptate pare să 
atragă pe romancierul acesta către cecen ce este hidos, anormal, echi- 
voc şi sumbru în om. Și această voluptate mi se pare mai aproape de 
rinjetul desolat şi mindru al misantropului de cît de autoflagelarea 
senină a sfinților, 

Un lucru este sigur pentru ace] care se opreşte cu oarecare aten- 
tie în faţa acestei opere. Romancierul Mauriac își concepe şi îşi alcă- 
tuește romanele potrivit unul sistem. Toate romanele lui sunt nişte 
prezentări de cazuri sufleteşti, menite să ilustreze afirmaţia că min- 
tuire stă numai în credința catolică, Ele formează o apologie deghi- 
zată a creştinismului, apologie unde pledoarile pasionate şi sincere 
sunt îmbrăcate în ficțiune literară. 

Ficţiunea, însă, nu este totdeauna bine susţinută și nu acopere 
teza suficient pentru a da iluzia artel. Avocatul apare prea des în do- 


sp în 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sul romancierului, înlăturindu-l de multe ori pe acesta. Nevoia de-a 
demonstra si de-a ilustra teza îl obligă pe romancier să neglijeze call- 
tatea artistică a romanului şi să comită stingăcii şi greşeli de con- 
strucție. Literatura, deviată dela scopurile ei firești, se răzbună în 
acesi chip pe romancierul care a nesocotit-o, considerind-o doar ca 
o unealtă pentru afirmarea unei teze şi silind-o să se încadreze intrun 
sistem, Aduceţi-vă aminte numai de sfirşitul din La fin de la nuit. 
Eroina romanului, Thérèse Desqueyroux, suflet frămintat de patimi 
şi de remușcări, după o viaţă de sbucium şi de păcate (şi-a otrăvit 
bărbatul şi a inspirat o dragoste ticăloasă logodnicului fiicei ei), este 
acum pe patul de moarte, răpusă de-o gravă şi timpurie boală de 
inimă. La căpătiiul ei. logodnicul fiicei el, pocăit acum, o întreabă: 
w~ Vrel o carte? 

„Nu, nu mai putea citi: 

„— Nu mai fac nimic. Ascult cum sună ceasurile. Aştept sfirşi- 
tul vieții... 

„w~ Vrei să spui sfirsitul nopţii? 

„Ea îl apucă de mină, bruse. El nu Ishuti decit citeva clipe să 
intimpine focul acestei priviri duioase și desnădăjduita: 

„— Du, dragul meu: sfirsitul vieţii, sfirşitul nopţii”, 

Fraza ile încheiere pare artificială şi pusă cu o intenţie de con- 
solare prea evidentă în care se trădează avocatul credinței creştine, 
Nu era nevoie de ea. Cu ea romanul se termină în predică şi e păcat, 
și pentru predică şi pentru roman, fiindcă amestecul acesta de lite- 
ratură şi de apologie creştină dă un rezultat hibrid şi penibil, cu 
totul inoperant şi fără nicio putere de convingere, Raza speranţă 
aruncată cu atita stingăcie în sufletul Thérèsei Desquoyroux nu ne 
mulţumeşte și nici nu ne face să credem în eficacitatea ei, 

Consideraţiile de ma! sus se aplică şi celui mai proaspăt roman 
al lui Mauriac Les chemins de la mer. 

Oscar Revolou, un bogat notar din Bordeaux, se sinucide din 
cauză că e părăsit de amanta lui, dansatoarea Regina Lorati, cu care 
şi-a cheltuit o bună parte din avere, Moartea lui provoacă desechili- 
brul material şi moral al familiei, Fiica lui, Rose, e părăsită de logod- 
nicul el şi silită să lucreze ca funeţionară într'o librărire. Julien, fiul 
mai mare, fire sensibilă și neputincioasă, e lovit de o grea neurattenie, 
Denis, fiul mal mie, adolscent de saptesprezece ani, rezistă în faţa 
dezastrului, robust şi primitiv, bucuros că scapă de liceu şi se poste 
ocupa de grădinărit la moşia familiei, moşie pe care intendentul Ca- 
vailhia o salvează din miinile creditorilor. Firul principal al romanu- 
lui îl înfățișează desagreparea familiei Râvolou. D-na Râvolou şi Ju- 
lien mor rînd pe rind de cancer. Denis se încurcă cu Irena, fiica lui 
Cavailhis si se însoară cu ea. Rose, neințelegindu-se cu cumnata ei, 
rustică și agresivă, se hotărăşte să plece și să se despartă de Denis 
și de sotia acestuia, Paralel cu această serie de întimplări mai există 
alta enre are Joc în familia Costadot, familia logodnicului Rosei. De 
fapt, unu! singur din membrii acestei familii are un rol de primul 
plan: Pierrot Costadot, fire frămintată, poet, plin de avinturi gene- 
roase şi de doruri de plecare şi care după un scurt episod parisian, 
i Rar iip rnin pe aliat. personaj cleioa, fost „premier clerc™ «i 

al amorurilor lu! Oscar Râvo á e- 

giment de vinăteri ain Aia volou, se angajează întrun r 
omanul este cumplit de descusut, Nu vreau să? re z lipsa 
unui final veritabil. Viaţa nu incheie niciodată și lipsa a poola a 
Rreşală din punct de vedere artistic, este, la urma urmei, foarte fi- 
rească, dacă ne raportăm la stricta imitare a realităţii, Dar marele 
cusur al romanului (care, de altfel, numai cu indulgență te fi nu- 
mit roman), stă în altceva. Interesul este mereu difuzat faptul că 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 5i 


niciun personaj nu este bine definit. Toţi oamenii acestui roman sunt 
ee pimeri cer Pierre Costadot, Rose, Révolou, Robert Costadot, logodnicul 
Rosei, au ceva schematic şi insăilat în existența lor, nu trăiesc, nu ne 
fac părtaşi la emoţiile lor. Odată cu ultima pagină a cărţii, dispar si 
ei într'o penumbră vagă, fără contururi, fantomatici și zadarnici. Mo- 
tivările acţiunilor lor sunt de-o stingăcie de multe ori penibilă, ȘI 
aceasta, poate, nu atita din cauza unei insuficiențe a autorului, cit 
din pricină că atesta vrea să introducă neapărat teza care îi este 
scumpă: prezența consolatoare a divinității, şi nevoia de-a avea 0 cre- 
dinţă mintuitare, Un exemplu: Rose Râvolou primeşte dela necre- 
dinciosul Robert o scrisoare (de altfel foarte confuză și de loc convin- 
uătoare, cu toată intenția contrară a autorului), Imediat ni se serveşte 
şi renecţiunea pe care această scrisoare absurdi o provoacă în sufletul 
fetei: 

„Și vous avez la force et le courage, écrivait Robert, nè me re- 
jetez pas, îl me sera doux de savoir que je demeure mêlé à votre 
existence sans que vous soyez asservie à ma misère", Elle pouvait 
done quelque chose pour lui; et, depuis qu'elle lisait et relisait cette 
lettre, elle seu persandait chaque jour un peu plus, bien quelle 
met jamais étë pyeuse et quelle se fût toujours montrée assez indit- 
ferente à cette religion toute formelle de sa mère, la seule qu'elle con- 
nût. Pourtant, elle avait recommencé de prier. Cétait une méthode 
qu'elle venait de découvrir: penser à Robert devant quelqu'un, pren- 
dre à temoin une présence invisible”, 

Nimic pină acum, la această pagină 220 a cărţii, nu ne făcuse 
să băânuim brusca revelaţie a credinței în sufletul Rosei. Pasajul este 
introdus cu intenția evidentă de-a ne demonstra că fata părăsită de 
logodnic nu poate găsi consolare decit în sinul dumnezeirei. Cu o 
rc ra tenacitate Mauriac continuă, explicind avintul religios ul 

etei: 

„Un homme, en l'abandonnant, lavait introduite, sinon à la 
vie dévote, du moins å une sorte de familiarité avec un Etre qui exis- 
tait pour elle maintenant, & qui elle avait affaire, elte, Rose Révolou, 
qu'avait trahie Robert Costadot™, 

Disproporția dintre actiune şi motivarea ei apare şi mai evidentă 
in alt pasaj. Rose Révolou e neliniștită din cauza dragostei fratelui 
vi Denis pentru Irène, fata intendentului Cavailhès. Nimie mai firese 
decit supărarea fiicei de moşier scăpătat cind vede pe fratele ei gata 
să cadă în mrejele grosolane ale fetei intendentului îmbogăţit. Un 
romancier care e numai romancier s'ar mulțumi cu această moti- 
vare firească şi puternică, Romancierul, însă, care este și un avocat 
ul creștinismului salvator, nu se mulțumește numai cu atita. Și jabo 
pe moşieriţa scâpătată gindindu-se, prin pana lui elocventă, că saitun- 
ţia fratelui e mult mai gravă, că e în joc „viața lui şi partea din des- 
tinul lui care depăşeşte viaţa aparentă”, Biata fată simplă a inten- 
dentului devine astfel, fără niciun motiv, şi spre marea surprindere a 
cititorului, un monstru, o incarnaţie a Satanei, Stingăcia cu care sa 
introduce aici leitumotivul creştin este perfect vizibilă, Pasajul atinge 
culmea În aceste rinduri, de o penibilă grandilocuență: 

„Ce que Rose ressentait depuis une semaine å Vegand de Robert, 
elle leprouvait aussi en ce qui concernait son frère: „Qu 'astu fait 
de ton frère?" La question éternelle traversait les ténèbres accumulées 
depuis le premier meurtre et atteignait cette petite fille dans une cam- 
pagnè ides environs de Bordeaux, la nuit”, 

Ce caută aici omorul lui Cain şi „eterna întrebare”, e greu de 
explicat, Predicatorul catolic a luat locul seriltorului, spre marele 
desavantaj al acestuia din urmă. 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Totuşi, scriitorul apare şi în acest roman ratat, orideciteori tsi 
Uită teza şi zugrăvește simplu, sobru şi adinc conflicte şi situații, cum 
este, de exemplu, scena despărțirii dintre Rose şi Robert, dialoguri 
intre Denis şi Rose, cu sugerarea unei ciudate iubiri între ci. iubire 
uşor incestuoasă şi totuşi de-o delicioasă puritate. Ca și în alta cărți 
de ale lui, ne loveşte și aici lipsa de comunicativitate a stilului şi mai 
ales absența darului povestirii. Sunt lipsuri, însă, care pot fi lesne 
răscumpărate de adevărul sufletesc şi de construcţia solidă a unei 
acțiuni făcută din conflicte motivate în chip plausibil. 

Am văzut însă că obligaţia de-a ilustru o anumită teză l-a făcut 
pe scriitor să neglijeze în bună parte şi aceste condiţii esenţiale pen 
tru reuşita unui roman. 

AL. PHILIPPIDE 


CĂRŢI ENGLEZE 


Deşi genul roman a fost inventat aproape simultan de trei po- 
poare: Francezii, Ruşii şi Englezii, se poate totuşi spune că acestia din 
urmă au o deosebiti vocaţie pentru o asemenea formulă literară încă 
pătoare, în care imaginația se mișcă slobod, fără canoane, putind 
merge atit în profunzime, spre analiza psihologică, precum şi în su- 
prafață, spre observarea locurilor si lucrurilor. 

Inclinarea către roman a poporului anglo-saxon nu e o ipoteză, 
ci un fapt statistic. Căci este uimitor numărul de romane bune, care 
apar în editurile britanice în fiecare lună, număr fără comună mi- 
sură cu acela din alte ţări, aflătoare la un egal nivel de civilizaţie. 

lată de ce credem că este folositor pentru publicul rominese, 
care din ce în ce mai mult, stie a citi englezeşte, să gäseasch un in- 
ventar, chiar incomplet și fireşte păcătulnd prin erori de apreciere 
omeneşte totdeauna posibile, un inventar al cărților de Peste-Minocă, 
ce par vredinica de a fi citite. 


„Bow Down to Wood and Stone”, (adică: „Inchină-te adînc la 
Lemn şi la Piatră”), de Josephine Lawrence, este un roman psihologic, 
în care figurile centrale — trei la număr — sunt toate femenine, Trei 
surori care — deşi foarte deosebite ca fire şi ducind fiecare viaţa lor 
aparte, — au ca punct comun convingerea că trebue să-şi sacrifica 
viața personală pentru datoria pe care o au: una fată de copiii săi, 
cealaltă faţă de instituția unde este funeționară, iar a trela față de 
soțul ei. Această trăsătură comună a celor trei surori dă prilej au- 
toarei să studieze problema jertfei de sine sub trei aspecte diferite. 
S'ar crede poate, din cele spuse mai sus, că ar fi vorba de trei figuri 
temenine idealizate, întruchipind sacrificiul, Rezultatul eate însă cu 
totul altul şi de aici rezultă factura interesantă şi surprinzătoare a 
romanului. 

Aceste femei, care pornesc dela ideea sacrificiului pentru datoria 
ce cred cii o au, stirşesc prin a pierde cu timpul din vedere obiectul 
jertfei şi trăiesc numai pentru jertta în sine, complăcindu-aa în cele 
din urmă întrinsa ca atare. Ele sufere văzind că persoana sau insti- 
tuţia căreia se scarifică nu răspunde printre recunoștință în felul 
cum o înțeleg ele, 

Problema tratată mai amănunţit, şi cu foarte multă po ga 
este aceea a mamei care, răminind văduvă, tînără cu patru copi . re 
nunţă de a se mărita cu un om care ar fi putut să o facă fericită, 
pentru a-şi dărui viața numai copiilor. Grija pe care eroina noastră 
o are pentru copii merge așa de departe, încit îi împiedecă pe aceştia 


E) SR e anale Sera A a 
64 a VIATA ROMINEASCĂ — 


să aibă viața lor personală li e teamă să nu li se intimplė ceva, dacă 
nu va fi ea care să-i înprijească şi să-i călăuzească la fiecare pas. - 

Reacţia normală a copiilor, deveniti mari, de a sè descătuşa şi 
de a-şi trăi viața aşa cum vor, creindu-și un cămin propriu, departe 
de casa părintească, este primită de către mamă, de fiecare dată, ca 
o ge a si en a dovadă de neapusă lipsă de recunoștință fată de 
jertiele vi. 

Totuşi, ageastă mamă, părăsită de copii, nu inspiră milă. Ea își 
crease — din însuşi sacrificiul ei — un idol, pe altarul căruia vroia să 
jertfească pe cei pentru care credea că a trăit. 

Această problemă a luptei fiecăruia pentru viaţă și libertate in- 
dividuală, chiar cu riscul ca astfel traiul să fie mult mai greu pentru 
tiecare, este tratată cu multă vigoare şi este, sub o altă formă, reluată 
în cazul celei de a doua surori, Aceasta se mărită cu un tinăr, îl 
ajută şi îl susține să studieze medicina, pentru care avea înclinaţie, 
Ea erede, astfel, că are dreptul la recunoştinta lui veşnică, Nu inte- 
lege însă si-l urmeze când acesta vrea să se retragă la țară. E deci 
incapabilă să facă un real sacrificiu pentru dinsul. Ba se crede vic 
timă, cînd soţul o părăseşte pentru libertatea de a trăi aşa cum vrea 
şi ca să scape de povara falsului sacrificiu făcut de sotia lui. 3 

A treia soră, nemăritată, funcţionară timp de treizeci de ani la 
aceeași instituţie, nu-şi permite niciun fel de plăcere personală, pen- 
tru ca astfel să poată întreţine pe nişte veri bătrini, care o exasperează 
si de care nu îndrăsneşte să se despartă. Spiritul de sacrificiu nu 
porneşte la ea din dorința de a face bine, el este mai degrabă un fel 
de fetişism, un fel de comerţ cu Dumnezeu, ca să-şi păstreze situaţia 
de funcţionară, In momentul pensionării, ea este o ființă distrusă, 
fără rost şi fără interes în viață și cu simțămintul că n'a avut nici- 
vdati ceea ce a vrut, 

Teza susţinută cu multă veracitate de autoare este că sacrificiul 
de via care pare atit de înălţător, nu este adesea decit un simțămint 
egoist. 

Pe lingă calitatea de adincă cunoaştere a sufletului femenin, au- 
ioarea dă dovadă şi de capacitatea de a schiţa cu multă îndeminare 
o serie întreagă de personaje fiecare cu caractere bine determinate. 
Supără poate în oarecare măsură tendința prea evidentă de a de- 
monstra o anumită teză. Faptul că reacția personajelor principale nu 
mai apare dela o vreme ca spontană, ci că te aștepți In ea, plictiseşte, 
Totusi, idere de a trata intrun singur volum aceeaşi problemă sub 
trei aspecte diferite reliefează teza, dind nastere unei serli de pro 
hleme omeveşti care au fost şi vor rămine mereu actuale. 


. 
. . 


in „Pray for the Wanderer”, (adică „Rugaţi-vă pentru D R 
de Kate O'Brien, acţiunea se desfăsoară într'o familie ră 
irlandeză, alcătuită din părinţi, care — cam surprinzător pentru së- 
pepe grile ri periei ir acord o albă cît mai multi copii şi să ducă 

, o i 
noastre, pază iaca ess en e mai degrabă idealului bunicilor 

n acest cadru luminos si pasnic, vi ï- . 
brul sufletesc scriitorul de mare talent Matt Ci seacă lit 
Ponp „piei es i o Piri deceptie sentimentală, 

en Binte, şi pe care citito 
sese rvātiile făcute de Prietenii și cunoscutii ip fag E Ani port e 
a a e »4 2 reant pE felul de trai al celor de acolo. 
vene ciumul ine oras, 
din care scriitorul îşi aduna materialul hasia putea roi sale 


CĂRŢI ENOLEZE S 65 


puternica de mare suctes, dar licentioase. Incercarea ficută de Matt 
Costello de a începe © viată nouă, si dorința ce o are de a se Inaura 
cu sora cumnatei lul, o fată deşteaptă şi independentă, însă cu prin- 
cipli morale severe, nu-i reuşeşte. Tinira, deşi îl iubeşte, îşi dă seama 
“că el nu va putea renunţa la viata lui de mai inainte şi că deci ar fi 
neorociţi împreună, Insă această dragoste nefericită face pe fată să 
Inţeleagiăi şi să dea ascultare iubirii ce o nutrea de multă vreme pen- 
tru ca un vär al ei, și pe cure ea îl respinsese neputindu-i ierta o 
aventură de tinereţe, 

O poveste romantică şi de lecturi plăcută, Dar poate că întrinsa 
se ascunde conştient sau inconstient o problemă mal serioasă, Oare 
să nu fie, în această tendință a scriitorilor de a idealiza viaţa simplă 
şi principiile de morată sănătoasă şi chiar severă, un semn că oamenii 
Sau săturat de aşa zisa „viaţă modernă“ şi că ar dori să se întoarcă 
“pre un traiu așezat pe baze mal solide şi care să prezinte mal multă 
garanţie de stabilitate? 


„Ruined City” (adică „Oraş în ruină”), de Nevil Shute, esta cu 
siguranţă un roman de mare actualitate. Tratează problema socială 
a consecințelor dezastruoase ale somajului întrun oraş industrial, 
Este scris cu multă vioiciune şi dă problemei o soluţie oarecum ro- 
mantick, bazată totuşi pe o explicaţie verosimili. 

Un bancher bogat, nenorocit în căsătorie şi obosit de muncă, 
pleacă În vacanţă, în munţi, singur. Se imbolnăvește pe drum si esta 
dus ca necunoscut în spitalul unui oraş, unde bintue o mizerie nen- 
gră, din cauza lipsei de lucru. Arsenalele in care se construia vä- 
poure stagnează de cinci ani. Bancherul ur dori să redea viaţă oraşului, 
insă îşi dă seama că nimeni nu va fi dispus să înveslească vreun 
capital într'o întreprindere în care ar lucra oameni slăbiţi si desobig- 
nuiţi cu munca, E] reuseşte totuşi, în cele din urmă să faci un an- 
gajarment cu o tarà orientală care comandă citeva vapoure. Această 
tară imaginară dar mai ales guvernul ei, este descris cu destul dia- 
preţ, Personajele — cum ar fi un ministru care cere, pentru a incheia 
afacerea, o umbrelă de mătase verde, cu minerul incrustut cu pietre 
prețioase — sunt mai degrabă nişte caricaturi bufone, sub care poata 
se ascund totuşi unele adevăruri triste, 

Docurile sunt repuse în lucru. dar primele vapoare vor fi lucrate 
în deficit. Bancherul ştiind aceusta, lansează acțiuni pe plată, de- 
clarind că va exista chiar un mic beneficiu, El suporiă cu senină- 
tate închisoare, — sancţiunea faptei sale, — căci are mulțumirea de a 
fi redat hrana şi o viaţă mai bună miilor de oameni muritori de 
foame. 

La această concluzie optimistă nu lipseşte nici femeia care să 
facă fericit pe acest simpatie 4 curajos filantrop. 

Cartea se citeşte ugor, Amestecul acesta de probleme grave cu 
romantismul optimist si senin, este foarte înviorător, în timpurile 
noastre mai ales, cind toată lumea isi dă seama de tot felul de pro- 
Þema complicate la care nu Întrevede o soluție fericită. 


d 


Chosen pevple Seaforth Mackonzie. 
Exotice, atit în ceea ce priveşte atmosfera, cil şi personajele pe 
care le descrie, romanul lui S Mackenzie: „Chosen people”, (adică 


ă 


66 à VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Lume aleasă”), prezintă interesul unui exemplar de muzeu, O po 
veste nu atit M mer cit curioasă şi neobişniută. 

Este vorba de o familie de evrei, pe caro autorul ni-o prezintă. 
cu deosebită simpatie, O familie în care mama şi fiica iubesc acelaşi 
bărbat. 


Muma, 0 femeo autoritară şi pasionată, ar vrea să țină sub stä- 
pinirea ei, atit pe fiică, cit si pe propriul său amant, Dintr'o plăcere, 
morbidă aproape, se joacă cu simţămintele ei, ca şi cu ale celorlalți. 
Ea hotărăşte să-și însoare prietenul cu fiica sa Deborah, lucru de care-i. 
pare rău chiar inainte de a-l fi înfăptuit, Deborah, foarte tinără — de 
16 ani, abea — simțind încă nevoia d tei materne, se sbate, chi- 
nuită între teamă şi ură pentru mama ei şi dragoste pentru bărbatul 
ales. Acesta, aruncat între cele două femei, apare atunci ca o ju- 
cărie vă, mai degrabă, decit ca un om, 

ichard Mawley, un tînăr englez, care prin prietena lui, face 
cunoştinţa acestor evrei, caută să ajuta pe Deborah, dar nu izbutește 
decit în mică măsură, Trezeşte însă gelozia prietenei lui şi în acelaşi 
Porn aa mamei tinerei evreice, In cela din urmă căsătoria se iaca 
totuşi. i : 
Concluzia de interes general la care ajunge autorul eate că orice 
incercare de înțelegere sau ajutorare între aceste familii, se lovesc de 
zidul de neînvins al deosebirii fundamentale dintre rase, caro face 
imposibilă înțelegerea. 4 

Cartea se citeşte dealul de greu, din pricină că autorul îmbracă 
o acţiune relativ limitată, cu o mulțime de amănunte psihologica, 


„The Fortunes ot Richard Mahony“, (adică „Noroacele lui Ri- 
chard Mahony“), de H, E. Richardsen, este un roman la care autorul 
a lucrat un lung şir de ani. Primul volum a apărut către sfirşitul 
războiului, iar opera completă a fost editată pentru prima oară, abea 
acum doi ani. Cartea prezintă un foarte viu interes din două foarte 
agreabila puncte de vedere: pa de o parte autorul tratează o vastă 
problemă socială, aceea a colonizării Australiei de către Englezi, pe 
de alta analizează figura eroului R. Mahony, figură oarecum ciudată 
$i totuşi extrem de umană. 

Primul volum este sugestiv intitulat „Australia Felix”. Dar după 
ce-l citeşti şi Îţi dai seama de greutăţile ca aşteptau pe primii colo- 
niiştri, de lupta pe care trebuiau să o ducă cu mediul neprielnice, în 
uceastii țară aproape pustie, unde veniseră, atraşi de mirajul aurului. 
Se vede deci cită ironie ascunde acest aşa de senin și promiţător 
titlu, Totuşi străbătind, împreună cu eroul, epoci consecutive de pros- 
peritate sau decădere. te uimeste progresul pe care această vastă țară 
l-a putut face în răstimpul vieţii unui singur om. ȘI nu poale să nu 
te isbească contrastul vădit dintre mizeria cimpiilor întinse şi pustii, 
cu tristețea gropilor săpate şi părăsite da căutători, în goana lor după 
aur, si măreţia oraselor modernizate — ca Sidney şi Melbourne — lo- 
curi unde şi-a petrecut Mahony prima şi a doua parte a vieţii sale 
de colonizator, 

Mahony, un irlandez de familie bună, dar scăpătată, după ce a 
studiat medicina în Anglia, pleacă în Australia. Om corect, conştiin- 
cios şi energic, Mahony, reuşeşte să-şi creeze prin muncă, perseve- 
rentă si prin calităţile sale de medic, ce se ridică deasupra nivelului 
ob'snuit, o reputație stabilă şi o situaţie bună în mediul în care 
trăieşte, Dar toate aceste însuşiri de om realist, se îmbină la el ċu © 
al oara, atrasă de ştiinţa pură şi deo concepție idealistă a 

eții, 


CĂRŢI ENGLEZE 67 


bări de mediu şi de fel de a trăi, Sub influența acestei nelinişti, al 
face chiar încercarea de a se reintoarce în Anglia, în căutarea idea- 
lului lui de viață. Aceste peregrinări tără sfirșit, vor fi cauza ruinii 
sale materiale, iar conştiinţa responsubilităţii pe care o are faţă de 
familia sa il duce la o depresiune morală, care va stirşi în nebunie. 
„O altă trăsătură caracteristică a acestei cărți este că, spre deo. 
sebire de majoritatea romanelor, viata sentimentală a eroului nu pres 
tintă niciun fel de complicaţii. Dimpotrivă căsnicia lui este o căsnicia 


pămintului, Cine n'a palpitat pentru intrepidul Byrd sau Nobito, cino 
na urmărit drumul spărgătoarelor ruse, salvatoare ala resturilor ex: 


„În schimb, cit de puţin știm noi despre acei care, fără să fie eroi 
ai aerului — ceea ce e lucru relativ obisnuit acum — sau ai mării, 


Cartea lui F, D. Ommanney, ne vorbeşte de cei patru ani petre. 
cuti de dinsul cu expediţia „Discovery II”, în mările antarctica şi pe 
malurile puţin prietenoase, stincoase gi înghețate, ale Continentului 
antarctice sau ale insulelor ce] înconjoară, 

Tinär profesor de Stiinți Naturale, coplesit de monotonia pro» 
feslunii și atras de spiritul de aventură — în sensul nobil al cuvin. 
tului — el acceptă locul de zoolog în expediţia antarctică. Despre lo- 
curila unda še duce, cunoaşte atit cit ştie un om cult normal, şi 
primul contact cu ele e plin de neprevăzut. Dar, cu stoicismul obisnuit 
Englezilor, şi cu spiritul lor de adaptare la orice condiții de viață 
dacă aşa e bunul lor plae, Ommanney, primeşte cu surinsul pe buze 
neajunsurile statiunilor de cercetare, pentru cale mai sudice regiuni 
do pe fața pămîntului, sau greutățile croazirelur nenumărate, făcute 
în ci ie cercetării taunii mărilor atareite, 
mmea Prima vedere se pare că nu i se intim lă nimi 
Numai recapitulind tot ce am citit, ne dăm eama cu cla ocina: 


a ancoră subredă intre o coastă stincoasă, un iceberg uriaș şi 


a în 
enorme ghia Abusindu-se cu un sgomot asurzitor 
Şi a „remote Ommanney izbutește să ne app polar fru- 

ale acestei existenţe. Tovarăşii lui de excursii şi suferinte, 
sunt descrişi cu multă bunătate şi prietenie. i 
Cami, mer pe oricine te i pariani aae, 
tru truda lor, sub fo pri e dupi ce sanse pe avialorul 
th, intreprinsese un prin imensi albă 
De, iic, cind suferise un accident si fusese nevoit sä 
se refugieze în fortul părăsit al Micii-Americi a Iul Byrd. nia dă 
Cartea se citeste age uşor, nefiind încărcată cu niciun 
tite; sim şi atrăgitoare, 
poe vro hopp wg fena zana tru adulți, deşi poate că locul ei 
ar fi mal cu seamă, printre pă cec 


68 VIAȚA ROMINEASCĂ 
pe 


+ 


ary totul fără să fie ostentativ, se desprind din paginile cărţii. 
SUZANA BOTEANU 


CRONICA PEDAGOGICĂ 


PEDAGOGIE ŞI FOLKLOR ') 


1. Cuvintul „folklor“ este cuvint englorese şi înseamnă după 
cum se știe „cunoaşterea poporului”, 

Ca preocupare numai, această stiință a folklorului îşi are înce 
puturi modeste chiar în antichitate, în epoca democraţiei greceşti și 
Sa desvoltat odată cu reapariția democratiei, în timpurile moderne. 
Inaintaşii săi moderni sunt: în Anglia, Thomas Brown, în Franța, 
Jean Baptist Thiora şi Ch. Perrault, în Germania fraţii Grimm. 

Dintre aceştia o mal mare valoare ştiinţifică au frații Grimm şi 

Jean Baptist Thiers. Cel din urmă a incercat pentru prima oară a 
cercetare sistematică asupra unei părți din folklor şi anume asupre 
aceleea care se înglobwază obisnuit sub numele do demonologia, 
t Fraţii Grimm, la rindul lor, au meritul de a fi dat cei dintliu po- 
veştile şi tot materialul cules de ei, în limbă și spirit popular, prezen- 
limar eoig în așa fel incit să putem surprinde caracteristicile vieţii pæ- 
pulare. 

La Inceput s'a crezut că producţiile populare mnu nicio valoure 
alta decit cen estetică, atita cit poporul poale să judece şi să creeze 
esteticeşte. insuşi Charles Perrault, cind a dat publicităţii povestirile 
sale cu zine, nu şi le-a dat sub proprie semnătură, ci sub aceea a unuj 
nepot. („Les contes de la mère Oyè, publiés par Parrault Darman- 
cour”). El credea că nu vor avea vreo valoare decit pentru copii. 

Astăzi, din tot co a scris Perrault lumea nu mal cunoaste decit 
aceste povestiri, care i-au crelat un nume literar. 

Studiindu-se îndeaproape producţiile populare, sa ajuns la con- 
cluzia că în ele nu e vorba numai de simplă fantezie, In majoritatea 
lor ele nu-s decit resturi ale unor credințe, în care cu mii da ani ina- 
inte a crezut poporul și care odată au format sisteme autonome do 
credinţă — mitologia unei credinţa 2), 

Un studiu pe înţelesul tuturor în acest sens, alcătuit cu aparat 
ştiinţific de prima mină, este acela al lui Salomon Reinach: „Orpheus, 
istorie generală a religiilor", Studiind comparativ diferitele credințe 
şi superstiții populare de azi, el găsește că acestea nu-s decit resturi 
ale unor religii care si-au avut odată credinciosii lor zeloşi, 


1) Din luerarea „Dim p'oblemele localismalui edacativ'+, ediție comple» 
tată ce vn upare în curând. 


2) Vezi Van Gennep, La formation de Mgendes și L'état aetuei da pro- 
blâmo totânnque. ? 7 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


n este un sentiment care-și găseşte expresia 
în Eat spe ran ga trehueac cu strictețe observate. Religia pri- 
mitivilor în ial este astfel „un ansamblu de, scrupule, care pun 
piedică liberului exerciţiu al facultăţilor noastre" +), sau fi comandă 
să lucreze întrun anumit fel. Este cu alte cuvinte o limitare a liber- 

“ţății individuale de gindire. Individul o acceptă de bună vole din 
cauza misterului ce înconjoară actele sacre, 

Originea sentimentului de venerație religioasă trebue căutată tot 
pe această cale. Sanctuarul templului roman de pildă (sacrarium), 
ora acea parte a templului unde se păstrau lucrurile sfinte rare nu 

mese atinse. E 
Pre Tot ceea ce un individ nu are voie să atingă, primitivii numese 
sabu” (de neatins, lucru sacru). Tabu este în s un animal sau 
o plantă care sunt lunte ca embleme ale tribului și care sunt socotite 
ca strămoşii din care se trage tribul întreg. Animalul sau planta acea- 
sin se numesc „totem”-uri, 

Dacă astăzi se mal găsesc plante sau animale, care sunt soco- 
tite cind sfinte, cînd spureate (în orice caz de neatins întrun fel), 
acest lucru se datorește, spun specialiștii, faptului că ele au fost odată 
totemuri şi tabu, de care pa urmare primitivii nu se atingeau sau 
se aproprinu de ele săvirşind anumite acte rituale. 

Exemple avem destule. Porcul nu e mincat azi de Evrei si Turci, 
calul nu e mincat de unele popoare arice, deşi e mincat ite altele, 
Acestea sunt socotite spurcate. Alte animale sunt socotite aproape ca 
sfinte pină în zilele noastre. Asa este barza, aşa este şarpele casei. 
Prezenţa berzel pe acoperişul unei case este socotită şi azi de sătenii 
din Sud-Estul Europei ca o adevărată grație divină, aducătoare de 
noroc. A 

Locuitorii unui ţinut, care piistrează superstiţioa aceste credinţe, 
nu pot mai niciodată să explice de unde le vin. Studiul lor comparat 
ne arată însă că barza, ca şi sarpele, ca şi porcul sau calul, trebue 
să fi fost odată obiectul unei credinţe, poate chiar totemul vreunui 
trib si că, după dispariţia religiei primitive chiar, tradiţia a perpe- 
tuat sub o formă atenuată cultul lor. 

Departe dar de a nu aven nicio importanţă, credințele populare 
au un sena Adine, pe care adesea îl surprindem în cita o povestire. 
Căci poporului i-a plăcut să brodeze în jurul credințelor sale fapte 
care să scoată şi mai în relief credința, P 

Unele povestiri poate că au fost odată în întregime crezute, for- 
mind mitologia unei religii. Cind religia a dispărut, povettirea a rä- 
mas, crezută numai în parte, d 

Să se observe că nicio religie nouă, oricit de puternică ar fi en, 
nu poate stirpi cu totul sentimentul de venerație faţă de cea veche. 
Astfel creştinismul, care a stăpinit constiințela aproape două mii de 
ani, n'a putut smulge din suflete cultul unora din divinitățile păgine. 
Cultul lui Venus, de pildă, înglobat superstiţioa de popor în noua re- 
ligie sub forma Sfintei Vineri, care în popor se bucură de o veneralie 
egală cu a sfinților de rangul întiiu >), 


1) Salomon Reinach, Orpheus, p. 4, 

2) D-1 Cundres, în cursul d-sale, enumără următoarele teorii mai însem- 
nāte cu privire ln folklor: 

a) Teorin îndo-enropeană, arică mu ariană (Grimm) după care folkloral 
tuturor popoarelor zine aries și-ar avea originea în folklorul unui singur popor, 
éa şi limbile indoeu E 

b) Teoria indianiată (Benfey) care păzeşte în India țara unde s'a născut 
acest folklor; 


CRONICA PEDAGOGICĂ 71 


Negreșit, însă că interpretarea poveştilor şi superstițillor popu- 
Mare în acest fel are și ea o limită. Nu toata pot ti reduse la 2 aa) 
dință religioasă veche. Unele sunt de dată recentă şi au altă sursă 
decit cea religioasă. Folkloristul avizat va şti întotdeauna să distingă 
şi să hotărască, I se cere însă pentru acest lucru pe lingă o cultură 
“generală şi o îndelungată practică In materie și fler da folklorist. 

Domeniul folklorului este în adâvăr mult mai vast decit au cre- 
zut primii cercetători şi culegători, EI nu conține numai poveşti si 
nici nu vede în acestea numai resturi de credinţă religioasă. Incetul 
cu încetul i s'au adăogat si alte categorii de fapte. Ast putem spune 
că ştiinţa folklorului se interesează de o bună parte a vieţii sociale 
de aceea pe cara o cuprindem sub denumirea de popular, 

Pe cîtă vreme celelalte ştiinţe se ocupă de producțiile individuale, 
folkloristul se ocupă de cela colective ale massei. El are astfel legă- 
turi cu economia politică, istoria instituţiilor, arta, literatura, techno- 
logia, privindu-la toate din punct de vedere popular. In plus el se in- 
rece Fra numai de ceea .. rr: e şi de ceea ce se naste sub 

» ceeace ce renumitu 
alta per m folklorist Van Gennep a numit 


2. Pentru studierea acestui vast domeniu se cer m t să fie 
observate anumite regule și o anumită ordine în Pol razei clasi- 
ficarea materialului, Se tere cu alte cuvinte o metodă. 

Le Folkloristii au propus şi su practicat rind pe rind mai multe, 
nii dintre ei nu propus şi practicat metoda obaervațiel şi descrierii 
faptului popular, Propunerea lor avea o rațiune: ştiinţele naturale 


Moetodei istorice Van Gennep îi opune metoda biata că i 
studieren fiecărui fapt în mediul lui, socotindu-l ca pe un ran fa a 


Tonte aceste metode sunt însă unilaterale. Ele pot fi înglobate 
sau alașule metodei monografice, care tace uz în primul rînd de ches- 
tionarul monografic, Acest chestionar este însă bun numai dacă va 
Incerca să cuprindă faptul popular din tonte punctele de vedere si în 
legătura lui cu celelalte înpte. Să facă în aga fel incit să ne pună sub 


€) Teoria ontropolagică, după care folkloru? asto rodusul a 
turor popoarelor primitive, La toste güsim acelangi pirm apr ead ieri 
n’an foit în legătură. Diferă numai modai de combinare al motivelor, 
d) Teoria lui Edgar Daegue eare credo că folklorul este produsul vame- 
nilor K epoci grtogie rar trăian încă animalele gigantice, 
orte aceste teorii privesse numai folklorul li . 
f y terar su elemente fan 
1) Van Gennep, Le Pollkore op. cit. 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pentru de acest soi, seminarul de sociologie de sub con- 
ducerea pierre a alcătuit un chestionar foarte amănunţit. Altele 
au mai fost alcătuite cu acecași grije de precizie. psi 

Ceen ce trebue să se aibă în vedere este că, dacă o preg eter 
materie este întotdeauna binevenită, este bine ca această pregă 
să nu împiedece pe cercetător de a vedea realitatea. Să nu as pa 
nească niciodată la lucru cu idei preconcepute. Astfel ches smere 
nu trebue luat ca literă de evanghelie. El trebue să servease oră 
pentru a arăta minimum ce se poste cere şi punctele de re pe end 
buesc avute în vedere, Un bun folklorist se va lăsa însă dus ş . or 
blemele ce i se pun în timpul cercetării, avind grijă să nu se piar: 
în material, 

materialul a fost cules, el va fi coordonat şi clasificat, 
PEER za Pr feeremi A doua lucrare esie cen de sinteză: observaţiile, 
comentariile şi concluziile, care e bine să se facă deosebit, pentru a nu 
întuneca expunerea materialului brut. Acest material mai poate servi ne 
şi altui cercetător, cu mai multă pătrundere poate sau cu o forie 
inspiraţie de interpretare, 


3. Studiem folklorul tru diverse motive. Il putem astfe! stu- 
dia pentru partea lui storici. Dar îl mai putem studia şi puta a, 
raporta la întregul realității sociale, Il puteau studia și pen ol R. s 
ințele educative. Scoala de studiul aceata are nevole și pe el tre mag ~ 
şi-l explice, Astfel, pe noi ne va interesa mai ales punctul rea a e 
vedere, pentrucă vrea ca, şi prin el, să fixăm pe elt ne va sta Ă ot 
tință caracterele grupului social în mijlocul căruia individul va ave 
să-şi facă educaţia. 

f Astăzi societatea nu mai este concepută ca în „Contractul d 
cial” al lui Rousseau, ca o sumă a indivizilor, Cei mai mulţi socio- 
logi concep societatea şi ca pe o existenţă în afara şi pe deasupra in- 
divizilor, Cel mal realist dintre ci — realism în sensul că vede Ang 
tatea ca pa o realitate deosebită de indivizi, — este Emile Durk reg 
Pentru acesta societatea este, ca ṣi după filosoful german me 
anterioară indivizilor. Omul. ca om, a luat naştere în urma existonț 
unui spirit social, în afară de aceasta nefiind posibilă decit o viaţă 
pur animală. : aiii 

Simtim existența vieții sociale, deşi n'o putem vedea cu ri 
sau pipăi. Ceea ce ne determină să-i admitem ființa este un fapt de 
rare nu ne putem îndoi: constringereu socială. Omul nu face coca ce 
vrea, ci se simte obligat să facă ceva sau į se comandă pur şi simplu. 
Analizind actul cel mai liber al unui individ vom descoperi în =. 
din urmă că şi acesta a fost dictat, fie de un principiu scump arie 
ce a săvirsit actul, fie de o ohişnuinţă, fie de o prejudecată. or, prin- 
cipiile, obişnuințele, prejudecățile toate sunt de natură socială. 

Prezenţa societății se simte mail ales în faptul moral, După Dur- 
kheim faptele morale „ni se impun pentrucăi sunt opera unei ființe 
cu mult superioare nouă şi la formarea căreia nol nu contribuim de- 
cit în slabă măsură, Dar în acelaşi timp aceasta ne atrage, pentrucă 
numai prin ea omul se poate ridica din starea de animalitate, la sta- 
rea de umanitate, atit prin forma, cit şi prin conţinutul ce dă aspira- 
țiilor noastre naturala” 1), X 

Această definire a fenomenului moral prin „obligație” şi prin 
„desirabilitata”, ne arată îndeajuns că postularea societății ca o rea- 
ltate este foarte logică. Nu ne poate „obliga” doelt ceea ce are între 


1} Torgu. Stoian. Em. Durkheim ea pedagog Introd. Ja trad, lucrării , Ediz 
estie și Sociologie: de Em, Durkheim, 


A 


CRONICA PEDAGOGICĂ 73 


atributele sale, neapărat, pe acela al existenţii, şi nici nu putem dori 
ceea ce nu există, K 

Nicăeri poate mai mult ca în fenomenele folkloristice nu putem 
să ne dăm seama de aceste adevăruri, Dacă în clasa cultă sar părea 
că indivizii ascultă, de nu ştiu ce liber arbitru absolut, privind pe 
omul din popor, ne convingem căi libertatea lui esta iluzorie. Munca 
lui se petrece întrun ritm pe care l-a moştenit dela inaintaşi, bucu- 
riile ca şi tristețele lui sunt ingrădite de obiceiuri şi formule, care nu 
stau în puterea lui să le accepte sau să le distrugă. Cel mult dacă ele pot 
fi modificate pe încetul, în intervaluri mari de timp. Şi încă, un obi- 
ceiu sau o credință nu dispare în întregime, fără să lase în urma lor 
o influență hotăritoare asupra obiceiurilor şi credințelor ce le ur- 
menză. * 

i „Trăim în trecut şi cu trecutul, fără să ne dăm seama de acest 
ucru” *), 

Idealul ar fi ca studiind folklorul unui ţinut să putem să deter- 
minăm coordonatele socillogice ale acestuia și să-i fixăm caracterele 
generale. Folklorul adunat n'ar fi prin urmare decit materialul nece- 
sar pe caro să-l supunem observației şi generalizărilor, pentru ca pe 
baza lor să ne putem ridica la noţiuni. 

Trebua să recunoaştem Insă că lucrul acesta, chiar dacă se poate 
atinge în parte, nu oricine porte să-l facă. Numai un om înzeatrat 
cu un deosebit dar de observaţie şi de sinteză, si cu o solidă cultură 
sociologică l-ar putea realiza, atita cit studiul actual al sociologiei o 
permito. 

Cind sociologia va fi mai avansată, dispunind de metode mat 
simple şi mai precise de cercetare, lucrul va fi poatea posibil pentru 
mulți cercetători, chiar ṣi mai puțin pregătiţi. Educația va folosi şi 
ea mult după urma acestui progres, cări se va puter face în fiecare 
comună lucrări pentru cunoasterea vieţii sociale a comunei. 

Nu trebue să aşteptăm însă chiar vremea cind va n unge la un 
studiu atit de avansat. Studierea folklorului unui ținut, Inat ca una 
din feţele realităţii sociale a ținutului, ne poate fi de un mare folos 
chiar astăzi pentru scoală. Chiar dacă un culegător nu va aiunge la 
concluzii de precizie științifică (şi nu poate njunge), el tot nu va ră- 
mine indiferent faţă do acest material si munca nul va fi zadarnică. 

Nu-si va forma desigur noțiuni clare, care să poată fi apoi instru- 
mente practice în mina oricul, Tsi va forma insă cu siguranță o idco 
generală, în dosul căreia va putea intui o realitate. Va fi o ideo cu 
foarte multe aderențe subiective, asa încit nu va putea fi acceptati 
şi nici Intrebuinţată de altcineva. Ea va vlăgui Insă sufletul cercetă- 
torului, formindu-i o anumită mentalitate şi o anumită atitudine die- 
tată de contactul cu mediul viu în care el a trăit a cercetat. 

Oricine a văzut un folklorist de meserie, se va convinge de acest 
lucru, cînd îl va vedea la lucru, în mediul în care face de obiceiu in- 
vestigaţiile lui. Deşi este un om mal cult decit aceia cu care are să stea 
de vorbă, îl simţi parcă ar fi dintre aceştia. Un aer de familiaritate 
domneşte inire ei, dominindu-i totuşi pa acestia prin faptul ci el nre 
o privire de ansamblu, acolo unde omul de rind nu vede deett parțial 
și fără să prindă nici chiar intuitiv semnificaţiile mai adinei ale pro- 
durţiilor populare, 


á. Prin urmare, învățătorul sau inviţătorii care sar familia- 
riza cu folklorul ținutului lor, ar deveni nişte perfect înrădăcinaţi în 
spiritualitatea ținutului lor. Pe lingă aceasta, avind în vedere că ei 
au rolul nu numai să trăească în acest ținut, ci să și activeze pentru 


1) Petre Andrei, Sociologie generală, p, 411, 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cultivarea lul, această adaptare a lor, în primul rînd, la mediu îi va 
in agenți culturali de prima mină, adaptaţi rolului pe 
“care au să-l îndeplinească. 

De multe ori învățătorul, mai ales Invățătoarele, sunt cu totul 
“străini de locnlitatea In care-si fac datoria. Sunt învăţătoare, şi nu din- 
tre cele mai slab pregătite, care ani de zile nu trăit izolate de atmos 
fera satului lor. Ele m'au ştiut decit drumul dela şcoală pină acasă, 
mau avut alt contact decit pe cel al cărții te aveau să predea, iar în 
sut n'a cunoscut decit una sau două familii din elita satului. 

Recunoaştem că prea intins contact cu oameni de cultură inferi- 
onră şi-ar avea şi riscurile luj pentru formarea sufletească a Invätä- 
torului. De multe ori aceia dintre ei, care s'au amestecat prea mult şi 
cu orice preţ cu sătenii, au sfirşit prin a se ruraliza în sensul rău al 
cuvintului, căpătind faţă de cultura evoluată a orașelor o atitudine 
duşmănoasă, așa cum nici chiar sătenii nu o au în fond. Dacă vom 
băga bine de seamă însă vom observa că nici unul dintre aceşti ru- 
ralizaţi nu s'au prea silit să fie cu adevărat învăţători. Pentru cunoaş- 
terea mediului în care trăiau, ei nu sau silit niciodată să-l] studieze, 
ci s'au mulţumit să se lase doar duși de viaţa medie pe care o due 
concetăţenii săi, 


un individ esto mal aproape sau mai departe de întruparea lui. Esta 


desigur că vu fi avind), dar pe care majoritatea indivizilor nu pot 
atinge decit foarte parțial, — de multe ori cu preţul sacrificării unei 
părţi din ei. Sunt puţini aceia care să se ridice spre tipul de perfec- 
țiune, fără să-şi piardă din bogăţia lor sufletească, 
Massa cea mare a poporului stă mai departe de propriul el ideal 
de viaţă, Ea esta însă mai hoxată sufleteste decit jeo f i 
Invāțätorul, dacă nu va trăi decit viața acestora ae va amesteca cu ei 


menţinerea sa deasupra semenilor în chiar aceste preocupări. Nu va 
fi nici străin de mediu si va fi totuşi deasupra lul, Va fi, dacă ni se 
permite această comparaţie, un stejar frumos care se hrăneşte din 
acelaşi sol ca şi plantele din jur, dur care se ridică deasupra lor, pen- 
trucii_ n găsit drumul către soare, 

„Să revenim. Din cele spuse mai sus, un lucru iese în relief; stu- 
dieren unei regiuni sau unei localităţi şi a folklorului lor, ar trebui sä 


Prin această adaptare şcoala urmăreşte: să cultive virtuțile 1o- 


“cale în general; să aşeze pe fiecare individ, organic, mediului în care 


obiect desteptnrea şi desvoltarea în copil a unui număr de stări fizice, 
intelectuale şi morale, pe care le reclamă dela el şi societatea în intre- 
gul ei și mediul special căruia-i este în mod special destinat':). Ceea 


Á Sa ai 
1) Emile Durheim. Eduention ot Sociologie, p. 49. 


CRONICA PEDAGOGICĂ 75 


Acest scop am văzut că poate fi atins nu numal atunci cînd sö- 
clologia va fi în stare să fixeze cu precize aceste caractere, dar chiar gi 
vatăzi cînd această ştiinţă e mai putin avansată, Invătitorul care-si va 
studia colţul lui de lume, dacă nu va putea închide într'o formulă va- 
lebilă şi pentru alţii, icoana ideală, va isbuti totuşi să se creeze pe 
sine exemplu viu şi idee forță a acestui ideal loċal, care va influenta 
în bine şi pe cel din jurul lor, 

In majoritatea lor, învățătorii de astăzi (de pretutindeni nu numai 
dela noi), sunt reprezentanţi ai mentalităţii orăşeneşti, cînd sunt din- 
tre fruntaşi, In alte cazuri nu joacă niciun rol. Idealul, pentru tara 
noastră de pluguri, ar fi să-şi formeze cu toţii un suflet de rurali culți, 
S'ar stăvili astfel mahalagizarea satelor, care instrăinează sufleteste 
pe pluguri de preocupările lor plugăreşti. 

Melanecolica privire înapoi, a sufletului de poet îndrăgostit de tre 


finitiv condamnate. Sunt totuşi Instituții care se pierd şi care nu sunt 
lipsite de îndreptăţire la existență, Așa esto de pildă sezătoarea din 
viaţa ţăranului. Sezătorile au fost în viaţa poporului adevărata focare 
de viaţă spirituală şi totodată adevărata scoală a tineretului sătesc. 
Mai vie decit orice inatituţie de educaţie specială şi mai legată decit 


Autorul din care cităm aceste rinduri calda. adnogă încă, în altă 
parte: „După cum preotul trebue să scruteze textele Evangheliilor, 
pentru a scoate din ele toate învăţămintele pentru trebuințele enoria- 
şilor săi, tot aşa învățătorul trebue să scormonească în înțelepciunea 
proverbelor, pentru trebuinţele elevilor säi” 2), 

Viaţa satelor nu trebue iubită în ceea ce en este trecător și pri- 
mitiv, ci în ce are ea permanent şi cu posibilităi de progres infinit pe 
linie proprie, Invăţătorul ruralizat, în sensul cel bun al cuvintului esta 
un timp care este încă de creat, El va fi grădinarul, care să ştia cultiva 
şi perfecționa, prin cultură raţională, plantele autohtone. EL va şti să 
deschidă șanțuri de irigație spre plantele bune, canalizind astfel după 
îndicațiile raţiunii energiile solului. 

Pentru promovarea virtuțiilor sprituale, învățătorul va căuta me- 
greşit să le cunoască întiiu, Mijlocul cel mai bun este prin intermediul 
folklorului, 

Şi din aceste considerente cred că s'a desprins limpede care tre- 
bue să fie poziția şcolii în această atit de desbătută chestiune. Ea tre- 
bue să urmeze indicațiile lomităţii, supunindu-se principiului localis- 
mului, Ea nu va incerca să schimbe nici portul, nici locuinta locuito- 
rilor dacă aceștia sunt băștinasi, Va căuta cel mult să discute si să 
scoată în evidenţă părți mai caracteristice si mai estetice ale acestui 
pori, pentru u-l cultiva şi împinge pe calea unei evoluţii naturale. Cînd 
va observa o tendință de Instrăinara s'o primească cu multă atenţia, 

niru a-i găsi cauzele, nu va încerca s'o stăvilească neapărat. Nu va 

cerca nici să transplanteze, pentru acelaşi bun motiv, o constructie 
care nu se potrivește ținutului sau un port nenatural pentru localnici, 
Scoala va căuta pretutindeni să fie o îndrumătoare doar, reprezen- 
tanta rațiunii în mijlocul naturii. Ea încă va Intelege că nu poate in- 
locui natura; că nu poate creea nimic impotriva ei. 


1) C, Mureşanu, Pedagogie pittoresque. Paris, 1938, p, 75, 
2) Ibidem, p. 96, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


3 


5. Problema utilizării folklorului pentru educaţia poporului a 
ajuns în ultimul timp de o importanţă pe care nu se părea mai ina- 
inte că o va atinge. De unde altă dată ea ar fi apărut ca suspectă ori- 
cărui spirit mai avansat, astăzi ea este pusă de minţile cele pei ră 
gresive, Ea este apoi o problemă actuală pentru spimoasa ches 
socială şi politică a întrebuințării timpului liber al muncitorului. După 
multă dbueală sa ajuns la convingerea că reclădirea vieţii spirituale 
a muncitorului se poate face tot prin cultivarea a ceea ce există deja 
în acest sens: cultura tradiţională a poporului. Din acest zăcământ încă 
nesacal de suflet colectiv şi de frumos, se poate scoale încă destul pen- 
tru a reclădi sufleteste si a înfrumuseţa o viață doborită şi uriţită de 
greutățila unei vieţi mizere. 
suflet colectiv și de frumos, se poate scoule încă destul pentru a reclădi 
sufleteste şi a înfrumuseţa o viaţă doborită şi uriţită de greutățile unei 
vieţi mizere, 

Astăzi este însă evident pentru oricine un lucru: arta populară și 
foiklorul în general sunt în plină decădere. Nu numai superstiţiile, 
pentru care nu putem avea niciun regret, dar chiar valori de artă și 
e zeii populară se topesc, fără a lăsa adesea nicio urmă din ce 
a fost. 

Biroul internaţional de educaţie dela Geneva, a făcut o vastă an- 
chetă printre savanții din toută lumea asupra cauzelor ce au determi- 
nat această decădere şi în urma răspunsurilor primita fixează la patru 
aceste cauzr: 

a) Prima și poate cea mai însemnată dintre cauze: schimbârile 
economice în viata socielății moderna, Prefacerile economico-indus- 
trale au antrenat după ele standardizarea producţiei, eantitativul în 
locul calitativului, lipsa de originalitute si deci de adevărată frumu- 
ețe. Inlocuirea economiei naţionale, închise, cu economia deschisi, in- 
ternațională, a dus de asemenea la dizolvarea specificului naţional şi 
regional. 

Lipsa de timp n muncitorului modern este larăsi una din cau- 
zele din domeniul schimhărilor economieco-industriale și asupra ei Bi- 
roul internațional nu insistă poata îndeajuns, Muncitorul! care mun- 
ceste cite N—10 ore zilnic, muncă grea, nu mai are cind să se consacre 
lucrărilor în care să-si intrupeze idealul său de frumos, Nu mal are 
timp $i nici dispoziţie suflotească nici chiar pentru pgustarea produc- 
tiel altora, Cova mal mult, acolo unde numărul orelor de lucru s'a 
mai redus, lar munca s'a mai raționalizat, timpul liber încă nu-i folo- 
seşte muncitorului nici pentru a ag cultiva, nici pentru a crea. Creatia 
şi cultura au nevoe da instituții şi atmosferă culturală. Creaţia si for- 
marea gustului, sunt legate de personalitatea fiecărui ins, dar nu-s po- 
sibile în afară de societatea organizată. Pentru ca muncitorul să 
poată profita cu adevărat de răgazul pe care-l ciştigăi. trebue ca ră- 
gazul aceata, timpul lui liber, să i se organizeze: 

„bi A doua cauză, găsită de ancheta Biroului internaţional! de edu- 
cație, este egalitatea politică şi civilă care ar duce la uniformizare, 
sau mai bine zis, afirmarea şi decretarena de drept a acestui principiu, 
Efectul acestei stări este dorința tuturor de a fi — sau cel puţin de a 
fi socotiți - la fel cu ncea categorie de cetăţeni care ocupă locul cel 
mai bun în societate. Dorinţa aceasta se traduce prin tendința de ns- 
consiune pe plan politie, iar pe plan cultural prin tendința de a împru- 
muta manierele, felul da îmbrăcăminte şi vorba celor din clasele pri- 
vilegiate. „Pontru clasele populare, a adopta moda claselor înstărite, 
Înseamnă a afirma egalitatea lor cu aceste clase si aceste populațiuni: 
u conserva din contra costumele tradiţionale, înseamnă, într'o oare- 
care măsură, a consfinţi o inferioritate de clasă” t), 2 


1) Arta Populnirea et loisirs ouvriers (Bir, In. de Ed. Geneya). p, 20. 


CRONICA PEDAGOGICĂ Vii 


Aceasta este o cauză cu atit mai gravă, cu cit ea are un suport 
psihologic ce nu poate fi anulat, decit cu anularea rădăcinii sale. Nu- 
mai cind fiecare cetățean va fi mulțumit cu starea lui va renunța la 
adoptarea manicrelor străine de starea sa, cind ea este inferioară, In 
trecut diferența se datora şi constringerii, fie de fapt, fie de drept; 

c) A treia cauză a decăderii artei popuare ar fi progresul științei. 

ţia, pătrunzind astăzi în straturile cele maj adinci ale 
societății, a risipit negura aurită a acelei stări de spirit, care favo- 
riza fantezia populară, înclinind-o spre fabulă şi fantastic. 

Este de presupus însă că, întrun viitor mal apropiat Sau mai 
îndepărtat, cind nivelul de civilizaţie al claselor populare s'ar ridica 
in o înălţime considerabilă, iar standardul lor de viaţă ar fi în pus 
cu acest nivel, fantezia se va redeştepta cu noi puteri spre forme noi, 
mii evoluate şi deci superioare: 

d) In sfîrşit o altă cauză a decăderii artei populare ar fi slăbirea 
sentimentului religios, — mai precis slăbirea inclinaţiei spre su- 
perstiții şi inlocuirea acesteia printr'o atitudine mai critică. 


Dar oricit ar fi decăzut arta populară ea nu este definitiv dis- 
trusă. Si nici nu va putea fi; pentrucă poporul nu poate fi distrus, 
iar dacă există, sufletul lui va fi veşnic isvor de nol şi lar noi creaţii, 
Popoarele pot trece prin crize şi prefaceri, pot uneori din lipsă vre- 
1ncinică de organizare să se înstrăineze de ele înşile. Dar numai vre 
melnie. zi 
Cind un popor se îndepărtează de producţiile sale populare, dacă 
n'o face pentru a se depăşi, se trădează pe sine, se anarhizează şi te 
jetueste pe sine, Nu e vorba aci de păstrurea unor datina cu orice 
preţ, Ce e primitiv şi nefolositor sau dăuniitor, trebue părăsit. E vorba 
numai de obiceiuri şi gusturi care ne încheagă şi ne cresc ființa, po- 
trivit locului şi timpului în care trăim. = 

Putem aven înză siguranta că, după fiecare criză, poporul Îşi va 
päsi echilibrul social și sufletesc, pentru n creea, exprimind in cres- 
iiile sale, noua sa stare și noul său echilibru sufletesc. Tendința pro. 
fundă care a împins popoarele odată cu zorile civilizaţiei, spre adevăr 
şi frumos, nu moare niciodată, pentrucă ea este instinctul] nostru cel 
mai sigur, contundindu-se cu ființa noastră chiar. „Este în adevăr o 
eroare profundă să credem că arta populară a trecutului formează 
un singur bloc de idei și de forme care, apărute la un moment al 
istorel si vieţii umane, sar fi conservat imobil şi imuabil pe deasupra 
secolelor... Istoria artei populare, ca şi aceea a celorlalte arte, nu este 
decit o succesiune neîntreruptă a desvoltărilor pindirii poporului, 
precuin şi a mijloacelor şi formelor, de care el sa servit pentru a le 
exprima” "). 

A utiliza, prin urmare, arta populară pentru refacerea vieții su- 
fietesti a muncitorului, nu cate deci o operă de conservare cu orice 
preţ, dar nici de creaţie din nimic dela o zi In alta, Este o operă de 
organizare răbdătoare şi rațională, şi este mai ales una de educaţie, 
Ceea ce este adevărat pentru muncitorul industrial este, din acest 
punct de vedere, adevărat pentru orice categorie socială, eare se poste 
etichetată „popor”. In această lucrare trebue să se țină seama și de 
ceca ce n fost și de ceea co este dorit, ca un ideal potrivit cu sufletul 
popular; dar trebue mai ales să se țină seama de simțămintul de dem- 
titate pe care trebue să-l aibă orice om, din orice stare socială ar fi 
el. Miscarea pentru ridicarea culturală a poporului, aşa zisa „cultu- 
valizare a masselor“, așa cum a fost concepută şi cum S'a practicat 
în Ireert, n avut defectul de a nu se conforma acestul adevăr. Cul- 


1) Arta populnirea ot loisira ouvriers, p. 32, 


a Pi 


78 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tura şi arta destinate poporului nu erau nici cultură nici artă auten- 
tică. Sub numele de semeni ya artă apr vo se kajole jireh : 

su gare prim dinea 
need rise pi a DA de milostenie, uneori de arogantă im- 


fără priză pentru popor. Poporului nu trebue să-i lăsăm impresia că. 
dorin să-l {inem inapoiat, pentrucă indiferența lui se poate transforma 
uşor În ură. 

S'au propus diverse mijloace pentru formarea Rustului popular: 
excursii, serbări, teatru, cinematograf, radio. Sau înființat biblioteci 
populare, muzee de artă ponulară, săli de petreceri pentru popor, sta- 
dioane, ș. a, Cea mai completă instituţia de educaţie populară pentru 
promovarea spiritului și artei poporului în mod organic și integral 
este Căminul Cultural. Este instituţia grupului social întreg, sat saw 


teresele obștei, pe deasupra tuturor acțiunilor ce-i despart si-i învrăj- 
besc.. Căminul Cultural are Rrenua şi frumoasa chemare să organi- 
zeze viaţa satului în privința sănătăţii, a muncii, a moralității si a 
preocupărilor intelectuale” 1), 

Prin Căminul! Cultural, cultura poporului şi deci si folklorul — 
una dintre formele sale da expresie — este de do 
poate fi cunoscut şi ales, şi poate fi cultivat. E de sperat ca instituția 


a spiritului popular, Ea poate face mult, pentrucă locul ei în ansam- 
bluf muncii este la temelia. 


6 D. Rădulescu-Motru, intro conferință ţinută despre cultura 
la sate, spunea între altele: „Conștiinţa satului tate o conştiinţă eo- 


prin exerciţii”, 


In acelaşi sens va trebui să-şi înțeleagă şi şcoala rolul ei pentru 
promovarea culturii întrun anumit ţinut. Studiind folklorul ținutului 
unde se află, ea își va căuta astfel un fundament, pe care să-şi clă- 
Sei clădire naturală, potrivit progresului tehnic şi spiritual al 

Toţi pedagogii sociali (Natorp, Barth, Kerachensteiner şi Durk- 
heim), nu sunt departe de această, părere. Sub imboldul aces Ta, pe- 
dagogii practici au conceput creearea de comunităţi şcolare, care să 
organizeze în chiar sinul şcolii o icoană a societăţii. 

Pentru ei temelia vieţii sociale o formează ceea ce Hegel, nu- 
mise spirit obiectiv, iar individul numai atunci devine cu peaimri 
om, cu un rost în viața socială, când se va scălda în acest spirit obiet- 
tiv, simțindu-se „ca un organ in viaţa totală a spiritului” 1), 
a 


*) D. Gusti. Ideli eñlänzitoara pentru munen cultorală ln sate, (Rov, „Că-- 


minul Cultural“, An, T, Nr, 1, Nov. 1934), 


n 


=> 


ae e d a 


CRONICA PEDAGOGICĂ 79 


Scoala, prin urmare, va creea o astfel de comunitate care să con- 
denseze în ca viaţa socială, şi anume viața socială a ținutului. El, în 
mul rînd va forma acest spirit obiectiv, despre care ne vorbeşte 
yneken, această atmosferii, cu o anumită climă spirituală, care 
respirind-o copilul se va forma sufleteste intocmai ca o plantă care 
trăeşte din belşug, în mediul ei natural, 

Actia care cred că localismul in pedagogie, ar fi o altă formă a 
obscurantismului şi concepţiilor retrograde se inşeală, Localismul, aşa 
cel puţin cum îl intelegem noi, caută să coboare şcoala în mediul ei 
natural, nu pentru a-l menţine în starea înapoiată în care se păzeşte, 
ci pentru a-l cultiva. Este din contră retrogradă scoala de azi, care 
nu ţine seamă de mediu. Ignorindu- ca îl lasi mai departe în starea, 
Sr dare se găseşte înțelenit şi plin de buruiana neştiinţii şi auperşli- 

r. 

Pe lingă aceasta, aducind şcoala în mediul el natural, nu înțe- 
logem s'o înlănțuim în el. Noi nu vom plinge cu poetul sau filosoful 
conservator, nici apariţia drumului de fier, care face să piară cintecul 
păsărilor, nici aducerea aparatului de radio la sate. Vrem din contră 
să ridicăm pe sătean la înălțimea epocii lui, Să-] ridică organic, 
adică impreună cu toată societatea în care trăeşte el, 

Şi lucrul acesta este posibil, pentrucă săteanul nu este nici re- 
voluţionar, dar nici atit de conservator pe cit se crede, [i place şi lui 
să E sa > -ag din el, cit mai sus, dar fără n pierdo contactul organie cu 
p ntu 


STANCIU STOIAN 


t 


„ 


CRONICA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI 


COMENTARIU LA UN MANIFEST-PROGRAM 


Ne propunem, în două cronicii consecutive, să comentăm pasagiul 
privitor la ormanizarea învăţămintului public, din manitestul-program 
pe care actualul guvern al țării l-a adus la cunostinta generală în 
ziua de ? Februarie a, ce. 

Pasagiul este redactat într'o formă precisă şi cuprinzătoare, Nu 
se pierde în niciun fel de excursii ideologice. In privința aceasta, se 
deosebeşte de multe altele care i-au precedat, Tot ce anunţă este prins 
într'o bună și susținută articulație logică. Nu întilnim nimic care să 
nu poată intra în posibilitate acurentă a unui program de acţiune. 
In tot cuprinsul expunerii domneşte un ton ferm şi asezat, Incontesta- 
bil, autorul ei ştie ce vrea. Pare a se întemeia pe citeva premise ho- 
tărite, care — din moment ce sunt dela sine intelese — nu mal tre 
buese puse în discuţie şi nu mai trebueae prezentate ca mari desco- 
periri sociale sau pedagogice, Printre rindurile declaraţiei putem citi 
uinduri ca acestea: şcoala este o realitate, pe care nu mai e nevoe 8'0 
demonstrăm; trebue s'o respectăm, su ferim de empiria ideologiilor 
improvizate şi să n'o lăsăm în valul desorganizator al prea multor 
transformări revoluţionare; şcoala este o instituție clasică, ale cărei 
teme şi valori trăese în afara împrejurărilor și contingenţelor; dintre 
principiile care îi călăuzese mersul ei organic, cele mai multe sunt 
acelea pe care şcoala trebue să le păsenscă În ea însăşi; în fine, 
putem citi acest gând, cu deosebire preţios, că viaţa şcoalei este în 
funcţiune de o bună și hotărită politică a valorilor, de o promovare 
curajoasă a elitelor spirituale. Toate acestea sunt fapte pe care le 
înregistrăm cu o deosebită satisfacţie. Despre şcoală sa vorbit si se 
vorbeşte mult, Totuşi, nu putem să nu ne amintim că, din întreg la- 
birintul de vorbe şi manfestări patetice care au inundat-o, rareori 
dacă s'a putut desprinde o linie logică sau dacă sa putut desemna 
sensul unei convingeri, cu adevărat active, 

Declarația de care ne ocupăm trebue privită de aproape, nu 
numai în semnificaţiile ei generale, ci şi în deosvoltările ei analitice. 
lată, deci, coea ce ne propunem să urmărim, în rîndurile de mai jos, 

a) Se anunţă, în această declarație-program, extinderea monopo- 
lului de Stat asupra tuturor cărților didactice de curs primar. Esta o 
măsură necesară şi, în orice caz, o măsură care se află pe linia unei 
continuități dela care n'ar fi bine să mai dăm îndărăt. Totuși, păşind 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 81 


De ANETE on ubos ai na Sia Saiki pa carei ui:cu hotărire, de 
greutățile care ne stau a . 5 
incontestabil ideea monopolului are multe inconveniente, Ori- 
cum, ea constitue o limitare a unei anumite libertăși de creaţie în 
materie pedagogică. Un manual de şcoală, fie el cit de elementar, 
ridică o seamă de probleme, fiecare cu intemnătataa şi necesitatea el 
Nu este vorba numai de numărul şi de forma minimală a cunoştin- 
elor care trebuesc fixate în paginile ei. O carte bună implică un joc 
şi o prezență de valori, infinit mai complexă și mai greu de caracte- 
rizat. Astfel: o carte bună trebue să aibă un stil propriu, un perso- 
nalism al ei, derivat din acela al omului care a gindit-o, trebue să 
aibă o noutate, ingeniozităţi spirituale care să corespundă cu reac- 
tiunile sufleteşti ale generațiilor cărora Îi se adresează și, în fine, să 
aibă în ea destule p timi de gind şi de metodă, aşa încit să poată 
înfrunta pericolul perimărilor, Ori, se ştie, monopolul, prin natura 
lui, este un cadru rigid, în care aceste tendințe e greu să se simtă la 
locul lor. Un manual didactie nu reprezintă numai o cristalizare pro- 
fesională, ci şi o operă științifică, din categoria acelora care se defi- 
nec prin numele celor care le semnează și prin originalitatea în 
materio, pe care aceştia au ishutit so stabilească. 

Totusi, Intre obiecțiile posibile, nu acestea sunt cela mai grou 
de intäturat Ne gindim, mai insistent, la altele, Repetăm, o carte de 
scoală nu ridică numai o problemă de Ştiinţă pedagogică, sau de 
meșteșug didactic. Tot pe atita ea trebue să țină seama şi de reali. 
ttile psihologice de care depinde sau pe care le pune în joc. O carte, 
și mai alea o carte de învățătură pentru copiii de curs primar, nu 
trebue să fie o realizare abstractă, urmind unor modele pedagogice 
oarecare, ci o realizare vie, care să trezenscă aderente, care să pună în 
mişcare stări de suflet, care să intre în orizontul de simtire autentică 
al acelora cărora li se adresează, Cu alte cuvinte, trebue să țină 
seama de o medie a însușirilor sufleteşti care caracterizează si defi- 
nese pe copiii țării noastre, Amintind ncest lucru, desvăluim colțul 
cel mai delicat şi mal dificil al problemei, Noi, cel puţin pînă acum, 
nu suntem în măsură să ne dăm bine seama de realitățile psiholo- 


cea mai caracteristică, în şcolile primare din oraşele noastre, Se ştia 
că aceste variatiuni puternice, şi în aparenţă ireductibile, alcătueae 
principala dificultate de ordin psihologic de cara aa lahese acţiunile 
de astăzi ale şcolilor nonstre primare, 


are o însemnătute fundamentală. Arm putea spune, o însemnătate 
solemnă, Este aceea care deschide drumuri de viaţă, care mijloceşte 


Prin urmare, lucrurile trebuese întoemite cu toată grija de care 
suntem în stare, O carte improvizată, neconvingătoare, care să nu 


Li] 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


cîştig ză decit unor clişee pedagogice abstracte şi imper- 
nu A peitea să fie, niciodată, un instrument activ și convin- 
r al străduințelor noastre culturale $i al operei de învăţămînt, 
care o urmărim, Dimpotrivă, va fi un prim pas, şi cel mai carac- 
stic, către înfăptuirea unei stări de spirit negative, aceea pe care- 
din păcate o întilnim frecvent şi despre care ştim că îşi face un punct. 
de onoare din a tăgădui valoarea şi rostul sensurilor Dia) 
e, amintind aceaste lucruri, simţim nevola să ne i 

ei Do criterii, vom întemeia cartea de Stat? Cite dintre ga- 
ranţiile minimale ale faptului ne sunt cunoscute, aga încit să ne putent 
lua în toată liniştea răspunderea lor? Pe ce material bine definit ne- 
întemeem așa încit să nu elaborăim o simplă lucrare de cabinet, ci o 
carte pe care sennibilitatea rominească so simtă ca răsărind din 
propriile ei probleme de viaţă! Și, mai ales, ne punem întrebarea 
aceasta: cine vor fi aceia care să elaboreze aceste cărți de Stat? Pro- 
babil, vor fi desemnaţi prin concurs, ca şi pină acum. Ne îndoim, însă, 
dacă aceasta poate fi, în cazul de faţă, forma cea mai potrivită si mai 
dătătoare de garanţii, Aşa cum am precizat mai sus, nu este vorba 
dè o carte oarecare, cl de o carte organică a masselor romineşti, adică 
de o care care să intre în felul autentic al colectivității noastre de a 
simți şi de a trăi lucrurile, Concursul va putea să discearnă cu au- 
toritate, cel mult într'o singură privinţă: a corectitudinilor formale şi 
pedagogice, Fără îndoială, numai atit însă nu poate fi de ajuns. 

Concursul, ca normă intelectuală şi ca mijloc de selecţie, pune în 
joe o seamă de elemente factice: întreceri, vanităţi, rivalități stiinți- 
fice, căutări forțate de ingeniorităţi care să facă rar măr folosiri de 
fapte și chiar de clisee, cu aparența cea mai strălucitoare şi. mai 
presus de toate, o anumită formă de muncă prea legată de condiţii 
şi de termene, care nu convine întotdeauna adevăratelor străduinți 
spirituale, sau care se lasă foarte uşor isipitită de voluptatea între- 
cerilor şi a victoriilor sociale. In cazul de față, aceste elemente pot 
dăuna, şi pot mina pe cărări prea personalizatoare un fapt care, prin 
natura lui, ar trebui să cuprindă, dimpotrivă, cît mai multe parti- 
cipări și sinteze culturale. 

Nu discutăm necesitatea monopolului. Ea îşi găseşte justificarea 
în însăşi ideea constituţională a obligativităţii scolare, Tocmai de 
aceea trebue să ferim această importantă măsură de pericolul im- 
provizărilor, Realizarea monopolului nu trebue făcută cu forme vechi, 
care să capete de circumatanţă doar o firmă nouă. In adevăratul ei 
înțeles, cartea de Stat trebue să răsară dintro îndelungă şi fecundă 
colaborare, Este necesar ca ca săi nu fie opera unui singur ina, oricite- 


pe e 


a unui termen fixat arbitrar. Ele cer Studii întinse, răgaz și, oricum, 
cer lumini dela toţi acein care înțelegind datele problemei au datoria 


d) Tot privitor la Invățimintul primar, găsim în declarația-pro- 
gam de care ne ocup Pasagiul următor: Vom realiza, pe teren, 
practicitatea incățămintului primar, fäctnd să varieze preocupările- 
şi îndeletnicirile practice, după regiunea geografică în care este ape- 
zată fiecare şcoala. Cursul zupra-primar va fi cu deosebire transfor-. 


CRONICA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 83 


mat în acest sens, devenind cu totul practic, Asupra cestor precizări, 
e necesar să ne oprim, pentru a le sublinia importanţa şi actuali- 
atea, 

Deşi s'a dicutat enorm de mult asupra lui, şi deşi a fost invocat 
necontenit ca una din pirghille de bază ale alcătuirii noastre cultu- 
rale, totusi, cel putin dela războiu incoace, învățământul primar nu 
sa bucurat de toată atențiunea şi solicitudinea cuvenită. Am flu- 
turat problema lui în tot felul de manifestări programatice, am făcut 
din ea o temă sonoră a nenumărate desvoltări ideologice, am epuizat 
în jurul lui intreaga gami a preocupărilor şi devotamentelor teo- 
retica, dar, în fapt, n'am luat niciuna dintre iniţiativele hotăritoare 
care să ne ducă la realizări practice puternice şi bine definita. 

Ne referim, în special, la soarta învățămîntului complimentar, 
Instituit prin lege în 1924, acest învăţămint continuă n fi, chiar acum, 
după 15 ani dela înființarea lui, tot un deziderat, Cele citeva infâp- 
tuiri pe care je putem invoca, unele din ele mai mult realizări deco- 
rative, cu prilejul diferitelor expoziţii, decit forme întregi de afirmare 
socială, nu sunt destule pentru a ne da impresia unei acțiuni orga- 
nice şi pentru a le recunoaşte o concludenţă de care săi ne simţim 
obligaţi a ţinea seama, 

Explicația lucrurilor e simplă. O putem urmări, fără a ne afunda 
in nicio subtilitate, şi fără a menţiona niciun fapt care să nu fie oon- 
trolabil direct pe realităţi, Teoretic am înțeles problema învățământu- 
lui primar, cum nu se putea mal bine. Am stabilit că acest învățămînt 
trebue să cuprindă două cicluri: cel primar propriu zis, care să dea 
cunoştinţele elementare ce se cer în viață, şi cel complimentar, care 
în afară de unele întragiri nle cunoştinţelor, să creeze un Inceput de 
Suflet profesional şi o înţelegere mai directă a formelor de viaţă 
economică și socială ate diferitelor regiuni, Practic, trebue să recu- 
noaştem, am fost însă mai prejos de programele şi intențiunile 
noszatre. Fără Indoială, în anii dela războiu incoace, s'a lucrat mult 
pentru consolidarea cursului primar propriu zis: a fost extins în toate 
colțurile ţării, s'au completat în bună parte cadrele didactice de care 
aveam nevoe, am ridicat mii de localuri de scoli și, în genere, ne-am 
străduit cu mult folos de a introduce acest învăţămint în deprinde- 
rile de viată nle populaţiei noustre rurale. In schimb, organizarea Mm- 
vătămintului complimentar a stagnat, Pe alocuri, Intro formă atit 
de evidentă, inchi nu de puţine ori s'a vorbit chiar despre o părăsira 
completă a acestei idel. No putem dn senma de ce. Problema învă- 
țămintului complimentar esta neasemânat mai grea decit a celuilalt. 
Primele patru clase primare răspund la o funcţiune minimală, pe 
care nimeni nu sar gindi so mai discuta său 8o contesta, Celelalte 
clasele complimentare, trebue să răspundă la o funeţiune socială şi 
naţională, legată de forma specifică a vieţii noastre romineşti. In 
primul caz avem să mergem pe cărări străbătute, pe cărări indeobste 
cunoscute, In cel de-n) doilea, ni se cerea să fim întemeetori, să creem 
noi probleme si tot noi să ne luăm răspunderea primelor ei organil- 
zări şi înfăptuiri. Era în joc, prin urmare, o greutate dintre cale mai 
mari. Cind am simţit intreaga ei măsură, și mai alea cind ne-am dat 
seama că biruirea acestei greutăţi ne va cere sacrificii neobişnuit de 
mari, am început să dăm indărăt şi să lăsăm entuziasmul nostru ini- 
tial să se evaporoze, Viaţa noastră socială din ultimele două decenii, 
ca şi stările de spirit în care s'a încadrat, au avut o înfăţişare fra- 
netică, revoluționară oarecum, care ne-a legănat cu tirada realiză- 
rilor în suprafață mai mult decit cu preocuparea organizărilor în 
adincime. De acest lucru sa resimţit și şcoala sătească, şi in primul 
rind învătămîntul complimentar, cu toate că am agitat şi am inscris 
problema lui în nenumărate programe și promisiuni solemne, 


84 - VIATA ROMINEASCĂ 


Dar să nu ne pierdem în consideraţii care ar putea să pară ab- 


stracte şi lăturalnice, Să revenim deci la fapte, la caen ce se poate 


stabili obiectiv în marginea lor, 

Invățămintul complimentar trebue să corespundă la citeva mi- 
siuni. În primul rind, trebue să completeze cunoştinţele cărturăreşti 
ale acelora care rimin doar cu înstrucția sşcoalei primare. Buna lui 
funcţionare va putea să facă o normalizare a procesului de trecere în 
învățămîntul secundar. Legat de viaţa socială şi economică a locului 
unde funcționează, el va trebui să înceapă o pregiitire mai sistematică 
a mentalităților profesionale şi prin aceasta să întemeeze în spiritul 
populaţiei o conștiință mal fermă a petecului de pămînt şi de ţară pe 
care îl ocupă, Toate aceste puncte sunt extrem de importante, Semni- 
ficaţia lor depășește cu mult hotarele minore ale unei Pivot păzi pê- 
dagogice sau alta. Problema pe care o pun are proporții sociale Şi na- 
ionale. In imensa lul majoritate, înv întul complimentar se adre- 


țelegerea acestor forțe, condiţia de bază a vieţii şi a promovării romt. 
neşti, In lumina fiecărela din aceste doctrine, ideea învățămîntului 
complimentar capâtţă o întărire ja fel de egală şi de hotărită. O ridi- 
care a unei colectivităţi rurale, de orice natură ar fi această ridicare, 
nu se poate face infara unei şcoale, şi anume a unei şcoale care să-i 


luate, păşeşte ea însăși la realizarea acestora şi, mai ales, e singura 
care poate să risipească eventualele ostilităţi şi teama ca aceste initia- 
tive să nu reprezinte ecouri dintr'un orizont îndepărtat şi străin de 
alcătuirea sufletească n colectivitäțli în chestiune, 

Realizarea învățămintului complimentar ne cere sacrificii, de 
toate chipurile, Astfel, ne cero să mergem în sat, să ne stabilim 
acolo întrun mod mai convins şi mai real decit o facem de obiceiu, 
să legăm în orizontul lor de viaţă şi altfel de sentimente decit acelea 


bili ai oraşelor şi, mai ales, să conaimțim ca măcar o purte din sacri- 
ficiile bugetare cu care neam plătit strălucirile şi inovațiile orăşe- 
nești dela războiu încoace să meargă, în chip tăcut şi organic, pentru 
cultura şi ridicarea prin şcoală a păturilor sătești, 

O bună întocmire a învățămîntului complimentar nu se poate 
face fără mari sacrificii bugetare. Astfel, în vederea lui trebue să înte- 
mem ferme, ateliere, să le utilăm, şi anume să le utilăm în aşa fel 
incit să ofere mijloace de lucru şi de experiențe reale pentru toţi aceia 
despre care aveau să înveţe ceva. Un meşteşug, o orientare şi o men- 
talitate profesională nu se pot realiza în clasa obişnuită de lecţii, prin 
expuneri teoretice şi improvizate. Faptul este extrem de simplu. şi cu 
toate acestea este rit nu ne înctiipuim de nesocotit, Cine ar putea să 
facă inventariul rechizitoriilor care au cura, și oficial şi neoficial, im- 
potriva pretinsei noastre lipse de orientare rofesională, împotriva de- 
zertăirilor dela Intelepciunea învăţămîntului practic? Toata acestea ar 
fi fost însă perfect adevărate şi ar fi avut toată autoritatea unor che- 
mări le ordine, dacă, în acelaşi timp, s'ar fi Intrebat şi despre miiloa- 
cele pe care le-am pus, în acest scop, la dispoziția naţiunii, 


1 
b 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 85 


De asemeni, învățămîntul complimentar va trebut să dispună de 
un personal didactic corespunzător. In i şi în ferme vor trebui 
aduși specialişti şi meşteri calificaţi, Desigur, în clipa de faţă, nu 
avem atiția ciji ne-ar trebui. Intrun număr de ani, de-acum inainte, 
sè vor putea însă forma. In felul acesta, şcolile noastre industriala 
vor căpăta un sens mal pozitiv, o actualitate mai netăgăduită. Avind 
posibilitatea de a deschide drum înspre o carieră, ele vor ieşi din ca- 
renţa în care se sbat în clipa de faţă. Un lucru e cert: că nu putem 
lăsa toată sarcina invățămintului complimentar în seama înviţito- 
rului obişnuit. In afara faptului că acesta nici nu are pregătirea no- 
cesară pentru a creea în jurul claselor supra-primare o atmosferā de 
viaţă practică, profesională, trebue să recunoaștem că nici nu i-ar 
mai fi posibil, din cauza multelor îndatoriri la care este obligat, Ast- 
fel, în afara muncii lui obişnuite din clasă, şi în afara faptului că 
trebue să se ţină încă la curent în vederea examenelor şi a culturii 
lui personale, învățătorul trebue să fie comandant străjer, inatruc- 
tor premilitar, conducător de cămin cultural, cooperator și, probabil, 
organizator pe teren al serviciului social, Ne dăm seama, prin ur- 
mare, că omeneşta nu i sar putea cere mai mult sau că, în cazul con- 
trariu, ar trebui să-l încărcăm cu o răspundere pe care, ori n'o va 
realiza de loc în fapt, ori o va realiza, dar în paguba altora, la fel 
de importante şi acelea, 

Socotim că, în lumina acestor desvoltări, problema sn definit. 
Invăţămintul complimentar are o misiune sulutară, în ce priveşte o 
senmă întreagă de nevoi ale vieţii noastre culturale, sociale și econo- 
mice. Reulizarea acestui învățămint e posibilă, dar nu fiecum, el cu 
preţul unor hotăriri şi sacrificii care nu mai trebuese precupeţite, caro 
nu mai trebuesc puse niel în umbra niciunei reticonțe. 

După împroprietărirea agrară, poate că organizarea puternică şi 
necondiționată a unui adevărat învățămint complimentar este actul 
cel mii necesar pe care îl datorăm clasel noastre țirănești şi, prin 
aceasta, întregului echilibru de viaţă al societăţii noatre naţionale dim 
clipa de faţă. lată dece, în declarația hotărită pe care am păsito în 
acest sens In manifestul guvernului, întrevedem o hotărire şi o soluţie 
dintre cele mai importante faţă de nevoile în curs ale vieţii noastre 
romineşti, 

In eronica viitoare vom analiza pasagiile privitoare la invăţămin- 
tul secundar, superior și la întreaga noastri politică culturală din 
clipa de faţă. 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA IDEILOR 


DELA ASTROLOGIE LA COSMOBIOLOGIE 
Astra inclinant, non necessitant, 


Realitatea individualităţii nu-şi este suficientă aie-şi, în sensul că 
individul este în permanenţă solicitat de factori exteriori diferiţi, care-l 
înriuresc şi care, în largă măsură, au contribuit la plămădirea lui în 
lorma actuală. Intre individ şi ambianţă, aceasta din urmă luată în 
sensul ei cel mai larg, se produc interferenţe, se stabilesc dependențe 
strinse, condiţionări dela care adesea individul nu se poate sustrage, 
pe care uneori le poate însă infringe sau modifica, dar de care poate, 
In anumite cazuri, să fie infrînt. Ecuatia individ-ambianţă, conduce 
prin urmare situarea individului în cadru] exterior, cosmic, biologie 
şi social, lărgind prin aceasta problema destinului individual. Acesta 
numai poate fi considerat ca exclusiv determinat de constantele in- 
dividuale, de forțele lăuntrice, sau mai precis de rezultanta constela- 
tiei de factori interni: înrăuriri exterioare îşi exercită puterea defor- 
mantă asupra acestei realități. Care este partea de acțiune a comple- 
xiunii individuale în coliziunea sau în contractul dintre om şi lume, 


cel puţin, cu datele sale primordiale, Vom situa deci individualitatea 
in cadrul lumii exterioare, şi vom căuta să-i urmărim itinerariul şi 
comportarea, 

Dind ambianţei sensul cel mai general, vom examina în primul 
rind poziţia omului în raport cu realitatea cosmică, Faptul nu trebue 
să surprindă. Independent de neaşteptatele rezultate obţinute de şti- 
ința modernă privitoare la determinările și corelaţiile cosmo-bialo- 
gice, pe care le vom discuta mai jos, consideraţii generale impun ne 
cesitatea acestui studiu. Limitarea „mediului“ de viaţă al omului la 
viaţa socială, la climatul şi condiţiile atmosferice imediate, ale coltu- 
lui de lume în care viețueşte, reprezintă o vedere trunchiată a pro- 


văupra condițiilor fizice ale pămintului. Problema astfel lărgi. 
rea cercului ambianţei pină ja examenul factorilor erp a 


Li Lai 


di 


CRONICA IDEILOR 87 


Este caracteristic că dacă punerea problemei nu sa făcut in ace- 

aşi termeni şi cu justificări asemănătoare de către Rinditorii din tre- 
cut, ea a condus practic la constituirea unei arte divinatorii, care pu- 
mind în legătură destinul uman cu poziţia astrelor, căuta să antici- 
peze viitorul sau să determine caracterul indivizilor după indicațiile 
date de corpurile cerești. Sub această formă şi în acest spirit consi- 
„derată, vechea astrologie este astăzi depăsită, deşi anumiţi cercetă- 
tori se străduese şi acum să-i dea un fundament şi o justificare prin 
mijloace moderne, liste însă caracteristic că dacă litera şi apiritul ve- 
chei astrologii sunt fanteziste, tendinţele ei generale sunt recunoscute 
de ştiinţa actuală şi, mai mult, | confirmate, Vom considera deci 
împărțirile astrologiei, indicind în linti mari orientarea lor şi subli- 
niind caracterul arbitrar al precizărilor făcute în trecut, pentru a pu- 
tea indica măsura în care noile cercetări au adus confirmări tezei 
-astrologice, modificindu-i în acelaş timp fundamental orientarea şi 
metodele, Aceste precizări vor deschide un orizont nebănuit proble- 
mei, situind destinul propriu al individului în cadrul vieții cosmice 
în care, de fapt, se integrează. 

După orientările lor generale, astrologii îşi împărțeau disciplina 
intro Astrologie meteorologică, avind de scop stabilirea unei corelaţii 
arbitrare Între poziţia astrelor sau fazele lunii şi schimbările timpu- 
lui, intro Astrologie medicală, în care precizau legăturile dintre as- 
tre şi maladii şi o Astrologie „judicial“ sau pozitivă, cu ajutorul prin- 
cipiilor căreia se putea prezice împrejurările de viaţă a le unei per- 
soane prin indicaţiile date de poziţiile astrelor, fie în momentul nagp 
terii acestuia, fie intrun moment important al vieții sale, Evul me- 
diu a cunoscut astfel o astrologie a naşterii şi o astrologie orară, care 
răspundeau, respectiv, la condiţiile generale de viaţă ale persoanei, 
„au la intrebarea dacă anumite evenimente apropiate aveau să-i fie 
prielnice sau nù. Acestea din urmă, determinau destinul indivizilor 
după natura lor, (fiecare astru avind o anumită influență, o anumită 
dominantă) şi după poziţia lor reciprocă (o apropiere a două astre in- 
dica o conjugare a influenței lor, o depărtare în unghi drept un echi- 
sibru, În sfirşit o opoziţie a lor semnificind o contrariere), Prin com- 
binarea naturii astrelor, a poziţiei lor reciproca şi a situării lor în 
cele douăsprezece „case ale cerului, se farma horoscopul  porsoanel 
consultante, 

Datele ştiinţelor moderne vor relua fiecare din aceste trei ra- 
muri ale vechei astrologii, cărora le vor da o nouă formulare, dar şi 
o verificare surprinzătoare In liniile ei mari. Intre concepţiile astrolo- 
gice şi datele ştiinţifice actuale se adinceste fără îndoială, o mare di- 
ferenţiere; caracterul fantezist, vaticinator, simbolice, analog magiei, 
ce definea vechea astrologie e anulat; simetria dispoziţiilor şi carac- 
qterul fatidic al „caselor“ cereşti, intregul aparat al tehnicei şi practi- 
cei astrologice nu au astăzi decit o importanţă pur istorică, poate 
nici atit; rämine insă valabilă intuiţia fundamentală a artei astrolo- 
gice, care stabileşte influența astrelor asupra fenomenelor terestre şi 
-a vieței umane. Vom avea deci, în fiecare din cele trei invățăminte a$- 
trologice: meteorologică, medicală şi Judicială, confirmării  turbură- 
toare din partea disciplinelor ştiinţifice actuale, 

Relaţia dintre meteorologie şi astre, cu deosebire soarele, aste în 
prezent un fapt stabilit în principiu, deşi sa cuvine să minuim cu or- 
recare prudenţă amănuntele acestei corelaţii, problema fiind încă în 
studiu. Soarele reprezintă o imensă încărcătură electrică, care după 
calculele lui Svante Arhenius se ridică la aproximativ 230 miliarde 
de culombi; această încărcătură electrică invirtindu-se în jurul unei 
“axe creează în jurul ei un „cimp magnetic” (Rowland şi Vasilescu-Kar- 


88 VIATA ROMINEASCĂ 


; pămintul se va afla deci în interiorul cimpului magnetic solar. 

vitatea solară nu este însă egală cu sine. Astronomii au pus de: 
multă vreme în evidenţă o periodicitate a iradiațiel solare cu o varia- 
ție de 11 ani, în termen mediu. Aceste variaţii de iradiaţie vor avea 
repercuţiuni asupra magnetismului şi anumitor fenomene fizice te- 
rosire, deosebire perioadele de activitate solară maxitnă, reprezen- 
tate printr'o recrudescenţă a petelor solare şi a erupţillor protuberan- 
ţiale, vor produce „furtuni“ magnetice terestre, diferiți „curenţi telu- 


rici“, fenomene electrice ca aurorele boreale ete, „Curenţii telurici”, 


s traduc prin importante pertubaţii telegrafice şi telefonice. In 1908, 
o pată pia de „ie i.e neobișnuite, a coincidat cu o puternică 
furtună magnetică terestră, în caro acele busolelor erau tate vio- 
lent, cu o întrerupere a comunicaţiilor telegrafice şi telefon ce în Eu- 
ropa vecidentală, cu apariţia unei importante aurore boreale şi cu un. 


tardivă, deși intrun cadru mult mai amplu şi într'o formă mai precisă. 

Mai apropiate de problema care ne interesează sunt precizările 
cosmobiologiei privitoare la relaţiile dintre astre şi medicină, repuninăd 
in discuție tema astrologiei medicale. In această privință numeroasele 
comunicări făcute de congresul cosmobiologic din Nissa din 2—7 Tu- 
nie 1908, la care au participat deopotrivă medici, fizicieni și astro- 
nomi, au adus contribuţii din cole mai precise 1). Numeroşi medici au 
insistat asupra strinsei dependențe dintre fenomenele meteorologica, 
dintre periodicilatea activităţii solare şi, în general, dintre totalita- 
tea coniiiiţilor cosmo-elimatice şi organismul uman, Se dovedeşte sta- 
tistie și prin observaţie repetată că epidemiile şi stările morbide sunt 
în evidentă legătură cu fenomenele cosmice și meteoroligice, daci ae 
tinde să se stabilească faptul că determinismul morbid este în largă 
măsură tributar factorilor cosmici. D-rul Budai din Budapesta arată. 
"a acest congres, printr'un grafic amănunţit, relaţia dintre perioadele 
de activitate solară maximă şi diversele epidemii: gripă, polio-mie- 
ltă, menengită; alți cercetători insistă asupra recrudescențelor ob- 
servate în cursul maladiilor cronice, în legătură cu aceleaşi feno- 
mene; d-rul Hutii arată în acelasi timp cu o statistică de trei sute da 


și directe asupra stărilor ginerale a organismului. Variaţiile presiu- 
e a bai) 

1} Y, detalii în A. Berget, Le viel, Librairio Larousee. Paris, 1925, Ch. XIX, 
Ia e eee: ct D'6leetrieită de la terre, P. 268, p. u, t 

*) Un rezumat al disentilor congresului a fost ficat do Mauries Faure în 
pagrabi og 17 August 1939, pp. 1253—1256, O parte dintre comuni- 

n pu say sunt în curg de publicare, în revista C biologie. 
Sme anida Livres XI, XIT, 10978 7 E ASEN 


CRONICA IDEILOR 89 


nii barometrice, vânturile, umiditatea și mai ales ionizarea aerului 
au repercuţii adinci asupra structurii coloidale ale materiei vii. Con- 
cluziile chirurgilor cosmobiologi sunt precise: trebue să se evite ma- 
rile operaţii in perioadele meteorologice defavorabile *), 

Cercetările făcute asupra electricității aerului (Pech și Danzâre), 
stabilirea raportului de dependenţă intre variațiile acestei electrici- 
tăţi și activitatea solară, indică legătura dintre această activitate şi 
condiţiile atmosferice şi climatice terestre, explicind în același timp 
influența acestor condiţii asupra vieţii *), 

Radiațiile solare nu rezumă influenţa astrală asupra complexiu- 
nii organice umane. Radiațiile lunare, prin reflecția razelor solare, 
şi, poate, prin modificarea acestora, pot juca de asemeni un rol in 
ecloziunea unor fenomene morbide. Dacă la recentul congres pro-_ 
blema sa pus principial, observaţii stăruitoare au semnnlat o serie 
de coincidente curioase, care confirmau învățimintele astrologice. 
D-rul René Alendy, un cercetător care nu este străin, de alminteri, 
de practica astrologică, a observat, pe timpul când era intern la spl- 
talul Lariboisière că bolnavii de epilepsie erau aduşi la camera de 
gardă, în serii, şi că aceste serii coincidau cu fazele lunii noi, exact 
după precizările astrologice! Același autor a stabilit la sanatoriul din 
Gorbio în 1917, o coincidență frecventă a accidentelor tubarculoase 
între primul cartier şi luna lină”, 

Alți cercetători (d-rul Chaize) stabilesc un raport mai precis şi, 
poate mal ştiinţific între predominența ionilor pozitivi în aer din pe- 
rioadele cu timp frumos şi hemontiziile tubereuloșilor; profesorul 
Mouriquand notează de altă parte coincidenta dintre anumite acci- 
dente pulmonare la copii şi bintuirea Mistralului *}, 

lradiţiile cosmice trebuesc însă completate cu emanaţiile telu- 
rice care exercită o acțiune nu mai puţin puternică asupra materiai 
vii. Organismele sunt astfel învăluite de toata părțile, atit din regiu- 
nile cosmice cit şi din Spre adincurile solului, de iradiații mai inainte 
necunoscute care-şi exercită Inrturirea asupra structurii şi funeţiu- 
nilor lor vitale. lradierii de sus în jos, trebue să-i adiugăra, după re- 
marca lul Faure, o iradiere de jos în sua. Dacă influențele cosmice şi 
chiar lumina solară, exereită asupra organismului, reacții diferite: 
motrice, trofice şi fizice*), explicind în acelaşi timp acțiunea cance- 
rigenă a luminii, problemă încă în studiu *). radiațiile telurice sunt 
tot atit de importante pentru echilibrul şi evoluția vieţii, Cercetări 
amănunțite au arătat că sunt anumite locuri geologice şi anumite 


t) Dr, E. Ruppert, Chirurgie et temps în Cormobinlogie. Revue internatio- 
des sciencos anciennes ct modernes eoheernant los relations de l'Univers et 
do ln vie. Livro XT, p, 195—200. 

2) V. studiul do sinteză al problemei fent do Dr. M, Fautro Lea Pays 20- 
laires et lex royona cosmiques dans lenrs relntiama avec l'ionisatiom de l'air, 1'6 
lectricită atmoaferique et la via terrentre, in La Prease thermale et climatique din 
15 Janvier 1937, (în extras al studiului a fast editat de revista Cormobistogie), 

3)Dr. René Allendy, Le problème de la destinde, Gallimard, 1937, p, 143 


1) v, A. Lamiere, Action biologique des rayons lumineus sur les atimaur, 


*) +, studiile din acelaș număr al revistei datorita profesorului Roffo: In. 
Flueneca de la lumière solaire rer l'itiologie dea oamncera de Ta pean (pp. $77 y. 
u.) şi al d-rului Gasquet. Le róle du soleil dans la genèse des cancers, malad'e 
des cicatrices, (pp, 286, ĝ. u). 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


uni cu emanaţii radioactive determinind variaţii ale ionizării ae» 
vului, ctea ce explică pe de o parte frecvența cu care aceste regiuni 
sunt bintuite de furtuni şi descărcări electrice, iar de alta, rolul pe 
care le au în producerea unor anumite maladii organice la locuitorii 


care poate îl pusă în raport cu aceste emanații Problema a făcut 
obiectul a numeroase desbateri, conduse pină la Academia de Medi- 
cină. Concluziile definitive nu au putut fi încă obținute, Etiologia te- 
lurică a cancerului are de alminteri, printre savanţi, numeroși ad- 
versari. Necunoscutele problemei sunt prea numeroase pentru n pu- 
tea avea indicaţii precise, iar cercetările sunt încă la început. Con- 
firmate științific, existența unor zone cancerigene, datorite emana- 
țiilor solului, ar doverti printr'o precizare de amănunt influenţa s20- 
lului şi a radiațiilor lui asupra organismelor 1). Dar în lipsa unor 


in evidenţă corelaţia largă dintre om și ambianță geologică şi meteo- 
rologică a unei regiuni, explicind influenţa factorilor telurici și acţiu- 
nea localităților balneare asupra organismului 2), 


suturilor vii, şi seria de procen fizice ale ambianţei imediate sau cos- 


bue să fie considerată în totalitatea ei de sistem în ci de unitate 
ana schimbă cu realitatea din jur nenumărate corelaţii, suferind in- 
SRA rr în propria structură după un indice anumit, 
aceste precizări ajungem firesc la o a trela categorie de fapte 
care string şi maj de i 
punzind că Seria “eu proepe problema destinului individual, cores- 
Considerată în spirit astrologic, noţiunea de influență astrală asu- 
pra individului prin poziţia respectivă a planetelor în momentul naşte- 
rii, este netundată şi cu neputinţă de susţinut, Totuși, dacă sub catego- 
S 
1) A se rodea soria do articole datorite d-rilor Lepri Daniel, Gasq 
Lumière în Coamobiologie, Livre TX, pp, 29 ẹ. n, Re ! aula 


CRONICA IDEILOR 91 


ria influențelor cosmice cuprindem global totalitatea iradiaţiilor solare, 
lunare, a razelor cosmice penetrante puse în evidență de Millikan, a 
conditiunilor atmosferice, a lonizării aerului, sau a structuri geologice 
a solului întrun loc anumit (emanații radio-active), nu putem nega 
posibilitatea acțiunii combinate a acestor factori asupra materiei vii 
şi cu deosebire în momentul gestaţiunii. Congresul de Coemobiologie 
a adus în această privinţă contribuţii preţioase. Alături de precizarea 
acţiunii biologice şi uneori patologice în general a razelor casnice, 
Engster, privat-docent la Zürich, a arătat cu documente fotografice 
acțiunea acestor raze asupra embrioanelor de mamifere, în timp ce 
tizic anul Sagols, şef de lucrări la facultatea din Montpellier, a discu- 
tat rolul posibil al acestor raze în mecanismul evoluţiei speţelor. (Fe- 
lul acesta de a pune problema ni se pare infinit de sugestiv: se explică 
în acest mod stabilitatea speţelor actuale prin relativa stabilitate a 
condiţiilor telurica, electrice şi climatice ale pămintului, ca şi evolu: 
ţia speţelor în trecutul geologic, prin variaţia de mare amplitudine a 
aceloraşi condiţii. Plasticitatea materiei vii şi adaptarea ei la condiţii 
de viaţă aşa de variate pot duce o lumină în grava impasă în care sè 
găseşte biologia contemporană asupra problemei evoluţiei speţelor). 

Acestor precizări, va trobul să le adăugăm calculele astrologice 
propriu zise. Paul Flambart (citat de René Allendy) a semnalat o gø- 
rie de coincidanţe turburiătoare Între poziţia astrelor ln nașterea și 
moartea aceluiaşi individ, coincidente pe care René Allendy n avut 
prilejul să le confirme prin calcule făcute asupra poziţiilor astrelor în 
momentul morţii unor soldați întrun spital‘), Medicul francez con- 
firmă că, întradevăr, poziţia planetei Marte se găseste In momentul 
morţii unui individ în punctul zodiaca) în care ae păsea soarele în 
momentul nasterii lui, cu o anumită frecvenţă. De asemeni, compa- 
rind poziția astrelor in momentul nașterii unui copil cu „ctrul” din 
momentul nașterii părinților săi, astrologii moderni, constată o ulmi- 
toare asemănare; mal mult, configurații astrale asemănätoare prezi- 
dează la naşterea membrilor aceleiaşi familii: „in orice caz, adaugă 
d-rul Allendy, din aceste cercetări rezulti că din cele 34.040 sferturi 
de oră, din eite se compune un un, natura alege pentru nasterea unul 
copil sfertul de oră care prezintă, din punct de vedere al configurației 
astrale, maximum de asemănare cu o rudă apropiată” (loc, cit. pag, 
192). Trecind peste alte serii de precizări, făcute de Flambart, în care 
se constatau coincidențe între profesia si notorietatea unui anumit in- 
divid şi anumite configurații planetare, care ni se mai puțin con- 
cludente, nu putem trece peste aceste semnalări de coincidenţe, care 
se repetă În mod stăruitor. x 

Este deei de presupus că diferitelor condiționări lăuntrice, biolo- 
gice și rana germ li se întreţes serii diverse de condiţionări exteri- 
oare, În primul rînd cosmice, care pe de o pate contribue originar la 
plămada structurii individualităţii, iar de alta îi imprima orientări că- 
reia structura lăuntrică | se supune, 

Inainte de a trage însă incheierile pe care aceste precizări le Im- 
plică, vom menţiona o categorie de fapte analoge celor menţionate mai 
sus, Ne referim la ceea ce medicii înţeleg subt denumirea de legea se- 
fiilor. Este în această lege empirică, un fenomen extrem de ciudat, a 
cărei verificare este făcută de toți practicienii şi de toate serviciile 
spitaliceşti. Legea se, poate exprima astfel: cazurile morbide, cu deo- 
sebire cole rare, nu se prezintă în genere izolate, ci apar aproape în- 
totdeauna grupate în serii de mai multe cazuri, separate de lungi pe- 
tioade în care fenomenul nu se maj repetă. Vom da exemplele care 


1) Roné Allendy. Le probleme de la destinée. Gallimard, 1927, Ch. VIT. 
Correspondances cosmiques, p. 177 pn. 


92 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


u onat încă din primele contacte ale noastre cu practica 
re age această „lege“ ne-a fost de altminteri semnalată de un 
contrate mal în virstă. In serviciul d-lui profesor Nicolau (dermato- 
sifiligrafie) sau prezentat în cursul acelecaşi săptămini trei cazuri 
de mycosis fongoid, maladie relativ rară (diagnostic confirmat de 
profesor). Un vechiu asistent al cliniii amintea că timp de mai mulţi 
ani nu se mai prezentaze un asemenea caz. În timpul şederii noastre 
în clinică nu am mai avut un alt bolnav cu acest diagnostic, lată 
deci o „serle“ de bolnavi care se prezintă independent unii de alţii, 
în afara oricărei posibilităţi de contagiune, bolnavii venind din re- 
giuni diferite ale ţării, iar maladia nefiind contagioasă, și care se gru- 
pează totuşi intro perioudă restrinsă de timp; în aceeaşi epocă am 
înregistrat patru sau cinci cazuri de lepră, prezentate iarăşi în serie. 
Aceste cazuri nu sunt excepţionale. Fără a putea spune că ele consti- 
tuese regula, ele se produc cu o frecvenţă aşa de impresionantă, in- 
cit, lipsite fiind de explicaţii plauzibile, ele pot întreţine un spirit de 
uşoară superstiție, 

Se prezintă astfel, în serie, epilepticii si accidentaţii de un anu- 
mit fel la camerele de gardă ale spitalelor; se remarcă sinucideri în 
serle, morţi subite, complicaţii sau väri în starea maladiilor cro- 
nice, survenind de asemeni în serie, Unele din aceste fapte au fost ex- 
plicate prin înriuriri cosmice comune, şi congresul de cosmobiologie 
la care ne referim adesea în cursul acestor preci a notat coinci- 
denje dintre eclampsiile gravidice şi producerea petelor solare (Eher- 
genyi), relații intro epidemiile de poliomelită şi condiţiile electrice ale 
utmosferei (Vis din Strasbourg) sau faptele notate de Annes Diaz, 
cure constată că epidemii asemănătoare au izbucnit simultan în Bra- 
zilia şi Germania, deci în regiuni depărtate, avind condiţii de am- 
bianţă imediată foarte diferite, ca şi epidemiile de gripă izbuenite si- 
multan în insule depărtate ale Oceanului Pacific, fără comunicaţii 
între ele şi exeluzind chiar transportul germenilor pe cale aeriană 
(M. Fauro și Charbonneau). Faptele sunt cu atit mai semnificative, 
cu cit „legea seriilor” nu are aplicaţie numai la domeniul medical, 
ca fiind un fenomen general 

Intradevăr, nu numai crimele se produc în serie, fapt explica- 
bil prin sugestia directă, prin deplorabilul obiceiu al ziariştilor de a 
se opri cu umănunte asupra crimelor de sensatie, dar şi accidentele 
de cale ferată prezintă acelaşi caracter. D-nii Pospisil si Skala-Ro- 
senbaum au stabilit cu umănunţime corespondențe precise dintre pe- 
tele solare şi accidentele de circulație survenite pe străzile din Praga. 
Autorii au utilizat de o parte datele furnisate de o companie electrică 
din Praga, probubil Compania tramwaelor, iar de nlta a examinat 
datele astronomice oferite de Observatorul din Nisa. Cele două ordine 
de fapte, exprimate matematic şi înfăţişate grafic, prezintă o cores- 
pondenţă de mare precizie (v. graficul şi calculele din cartea XI din 
Cosmobiologie, p. p. 204-208). 

Acum citiva ani am citit un articol foarte documentat, dacă nu 
ne înşelăm, într'o revistă rominească, în care autorul discuta expli- 
caţiile dute faptului că accidentele de cale ferati sunt totdeauna mul- 
tiple, fie în aceeaşi zi, fie Ja intervale foarte scurte, Este la mijloc un 
tactor psihologic (sugestie prin lectura ziarelor), sunt în joe elemente- 
de ordin tehnice sau intervin înrluriri cosmice, perturbări electrice, 
care prin intermediul fenomenelor nervoase pe care Je determină la 
tehnicienii însărcinaţi cu supravegherea sau conducerea mersului 
trenurilor produc prin aceasta accidentele in serie? Pentru preciza- 
rea amănuntelor privitoare la producerea accidentelor de tren, ne-am 
adresat unui tehnician, d-] inginer Gr, Mitran, inginer la Căila Fe- 


Fa 


CRONICA IDEILOR 93 


rate, care ne-a expus concluziile lecturii unui mare număr da an- 
chete privitoare la accidentele de drum de fier. In genere, afirmă spe- 
cialistul, un accident nu este rezultatul unei singure greşeli, datorită 
unui singur om; accidentul este în deobşte o rezultantă a unui nu- 
măr variabil de elemente aparent fortuite, dar care-şi îmbină actiu- 
nea pentru producerea lui. O eroare a unui singur funcționar sau 
tehnician poate fi corectati prin vigilența celorlalți, sau prin con- 
trolul obligatoriu săvirşit de conducerea tehnică superioară; numai o 
acumulare de erori, datorită unor persoana diferite produc în gene- 
ral accidentul, 

Această precizare lărgeşte și mai mult cimpul discuţiei. Ea in- 
mulţeste numărul componentelor unei „serii“ date, căci fiecare din- 
tre cele 2—3 accidente de drum de fier care se produc într'o țară, la 
interval de citeva ore, nu este rezultatul a cite unei greşeli, datorite 
unui singur om, dar apare la rindu-i ca o rezultantă a unei tneruci- 
sări foarte complexe de factori diferiţi. 

Se ponte presupune, prin urmare, că anumite condiţii cosmice 
și meteorologice au determinat la un număr relativ mare de oameni 
turburări nervoase asemănătoare, manifestata prin distracţie, ner- 
vosism, insuficiență a controlului și inhibiţiilor, impulsii ete, care 
au condus ja efectuarea accidentelor, Este caracteristic de notat că 
accidentele de tren ce au avut loc la sfirgitul anului 1938, au coinci- 
dat cu o serie de turburări atmosferice, care explică pe de o parte 
perturbările în funcţionarea telegrafului, iar de alta, modificări de 
ordin psihologic la personalul tehnic al drumului de fier. 

Intrun studiu din Cosmobiologie (Livre XI, p. 234 ş. u, și Livre 
XII, p. 312 s, u.), d-rul Maurice Faure examinează raportul dintre pe 
tele solare, aurora boreală şi accidentele terestre. Precizările sale 
sunt hotăritoare, întru cit autorul a eliminat orice element subiectiv 
de apreciere a faptelor: el a notat datele furnisate de Asociaţia Inter- 
naţională pentru studiul radinţiilor solare, terestre şi cosmice, punin- 
du-le în legătură cu numeroasele indicaţii date de membrii Asocia- 
tiei, răspindiţi pe o mare regiune pe suprafaţa pămintului, 

In a doua jumătate a lunii Ianuarie 1937, Ohsarvatonrele astro- 
nomice şi meteorologice nu semnalat numeroasa fenomene electro- 
magnetice, ca şi o mare auroră boreală observată pe o mare întin- 
Jere (dacă nu ne Inşelăm, ea a fost observală şi în țara noastră), Fe- 
nomenele magnetice eoincidau cu o activitate solară de mare inten- 
sitate: pete, furtuni, protuberanţe solare. 

Aceste manifestări au coincidat cu numeroase accidente, explo- 
zii, incendii ete, Opt pulberării şi arsenale nu sărit în ner, dintre care 
patru fn răstimp de 30 de ore: la Nisa s'au semnalat zece incendii 
grave, dintre care nouă în aceeaşi zi; s'au semnalat de asemeni nu- 
meronse furtuni în Europa şi pe Oceanul Atlantic, ca şi un număr 
important de accidente morbide, sinucideri și crime absurde (total 
70), accidente de circulație, drum de fier ete., (total 139), sau epidemii 
grave (total 3, în diferite continente). Exploziile au fost de o mare vio- 
lențä şi au pricinuit moartea a numeronse persoane (pulberăria dela 
Segni, de lingă Roma: 30 morţi şi 200 răniţi, pulberăria din Rembang- 
Insula Java: 9 morţi si 36 răniți ete), 

Explicarea acestor fapte comportă, după autor, trei categorii da 
Interpretări: 1) erori umane, (neglijenţe, momente de distracție, obo- 
scală, sabotaj ete., deci factori somatici si psihologici); 2) perturbarea 
bruscă a aparatelor semnalizatoare sau transmiţiitoare, care se pă- 
seau mai înainte în stare de bună funcționare (Intreruperea comu- 
nicațiilor telegrafice şi telefonice sau a recepţiilor radiofonice, în tim- 


94 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pul furtunilor solare); 3) descompunerea şi inflamarea substanțelor 
minerale din pulberării, depozite şi uzine, explicind aprinderea spon- 
tană şi exploziile semnalate în număr atit de mare în acest interval, 

Fără a fi definitiv concludente, atari precizări aduc contribuţii 
importante problemei ce ne interesează, 

Aceste date lărgese perspectiva destinului individual. Conduita 
şi viaţa omului, considerate în înfăptulrile şi traectoria lor 
nu mal sunt expresia exclusivă a structurii de adincime a individua- 
ltăţii. Aceasta nu evoluiază singură în univers, condusă de forțele 
ei liuntrice şi sustrasă factorilor din afară, Un întreg complex de în- 
răuriri exterioare se exercită asupra-l modificîndu-i linia vitală, grä- 
bindu-i sau determinindu-i brutal sfîrşitul, Cadrul înconjurimii ime 
diate trebueste lărgit pină la zonele depărtate ale astrelor, Individua- 
itatea vie apărută pe un colț al pămintului, nu suferă numai varia- 
{iile mediului imediat. Ea trăeşte în realitate în plină Cale Lactee, 
suferind efectul convergent a nenumăratelor iradiaţii şi efluvii cos- 
mice, a influențelor astrale, a cimpurilor magnetice, a variațiilor 
electrice prin care trece intreaga planetă. Concepţiile vechilor astro- 
logi, naive în formularea lor, sunt totuşi valabile în linia lor mare, 
Omul e o fiinţă care trăește în univers, EI restringe în sine toate in- 
Nuentele cosmie, chiar acelea pe care instrumentele de investigație 
le ştiinţei actuale nu le-a putut încă identifica. Structura materiei 
vii, captează unde şi forte necunoscute, ascultând de înrăuriri nebă- 
nuite încă, 

Anulează această observaţie, specificul vieţii individuale ṣi ne- 
socotește importanta condiţionărilor interne? Am putea spune chiar 
că această deslănțuire de factori externi nu face decit să întărească 
importanța plămadei de viaţă pe care o reprezintă individualitatea. 
Aceasta nu e o pastă moale, care se lasă a fi modelată în forme va 
viabile de forțele exterioare și de fluctuațiile lor. Individualitatea nu 
este disociată şi reconstruită în fiecnra moment de noua constelație a 
factorilor din afară, după un plan nou; eventualele modificări pe care 
le prezintă linia mare a vieţii unul organism sub influențele exte- 
rioare, nu sunt decit o rezultantă a răsfringerii acesteia în structura 
de viaţă proprie a organismului. In centrul acestor Încrucişări da 
acțiuni rămine veşnic individualitatea, cu constituția ei specifică şi 
legile ei interne. 

Individualitatea e dealtminteri, în structura ei de viaţă, o rezul- 
tantă atit a factorilor pur biologici şi hereditari, cit și a forțelor care 
Sau exercitat asupra-i în momentul germinaţiei. Această întrețesă- 
tură de factori alcătueşte un întreg. Rezultatul însăşi al acestei Im- 
binări de factori la naştere este un efect al întricării factorilor bio- 
logici şi cosmici 

Individualitatea prezintă un indice de viaţă, un coeficient lăun- 
tile pe care influențele cosmice ulterioare îl pot înriuri, dar in mă- 
sura in care ele sunt räsfrinte de acest indice organic. Dacă înrăuri- 
rile externe intilnesc un teren prieinie, ole deslănțue efecte uneori 


CRONICA IDEILOR . 95 


priu de viață, care răstringe printr'o depresiune, conducind la sinu- 
cidere, aceste influențe exterioare, Alt exemplu, S'a stabilit că, în 
linii mari, există legături între anumite fenomene cosmice şi meteo- 
roiogice şi anumite epidemii. Aceste condițiuni climatice sau cosmice 
se oxereită însă asupra întregei populații a globului sau a unui ţinut 
dat. De ce numai un număr relativ mie de indivizi reacționează la 
aceste Împrejurări prin îmbolnăvire, restul răminind sănătoşi? Con- 
diţiile de rezistenţă organică și imunitate vor explica faptul, dove 
dind importanța constituției organice individuale. 

Aceleaşi raporturi de factori se păstrează şi în cazurile marilor 
cataclisme și accidente, De ce din numărul de automobilisti sau ayia- 


Destinul individual pe plan concret, ne apare deci ca o dublă 
. b e 
da condiționări interne şi externe, O ierarhizare generală a here 
factori după gradul lor de importanţă nu se poate face, întru cit in- 
tricarea lor é strinsă ai statornicită originar, din chiar momentul 


depăşesc, şi deşi in aparență apărind ca fiind 

cul 
Tnitmpiätóare, el reprezintă un centru de ceai sri po ere parai 
imp elt principiul individuației îi menţine unitatea vieţii. 


ION BIBERI 


CRONICA ECONOMICĂ 


PROBLEMELE ECONOMICE 
ALE RĂZBOIULUI MODERN 


Din punet de vedere economic, războiul apare ca un imens con- 
sum neproductiv de mărfuri și braţe de muncă. Mașini, muniții, ali- 
mente, oameni şi mijloace de transport sunt utilizate cu aceeaşi mi- 
nuţiozitate ca şi într'o uzină. Cu o singură deosebire: valorile nu ren- 
par multiplicate la ieșirea din fabrică. Procesul de reproducere pe 
scară întinsă a capitalului, face loc consumului brutal de substanță. 
Deși stimulentul producţiei râmine de multe ori acela din timp de 
pace, profitul, mărfurile se pulverizează cu atit mai fin cu cit maşina 
funcţionează mai bine. 

Prin urmare, scopul unei econormli de războiu ar fi o 
producţiei, importului şi distribuţiei exclusiv în vederea consumului 
neproductiv. Bine înțeles, pină la victorie. } 

De aceea se comite o eroare atunci cind se confundă o economie 
planificată cu una de războlu. Este adevărat că au unele străsături co- 
mune. Amindouă o: ază producţia, limitind sau suprimind ini- 
țiativa individuală, fixează preţurile de cost şi cele da vinzare ş. a. m. 
d. Privite însă prin prizma acumulării capitalului sunt ope opute. 
Prima reproduce capitalul şi mina de lucru multiplicindu-le, produc- 
ţia creşte continuu, accelerindu-se, şi în mod fatal se ajunge ln liberta- 
tea totală a consumului individual, Dimpotrivă, economia de răzhoiu 
adună imense forte productive în timp de pace, le epuizează în vreme 
de războiu şi consumul individual pe măsură ce războiul 
durează. Formulei planiste, „fiecăruia după munca şi nevoile sale“ 
i se opune ordinul „fiecăruia ce rămine dela cazan”, Odată războiul 
terminat, legile elementare ale economiei moderne recapătă vigourea 
dinainte și orice asemănare formală dispare. Economia de răzhoi este 
un fenomen pasager; economia planificată este nelimitată în timp. 

Problemele economice puse de existența războiului s'au compli- 
cat simţitor în ultima sută de ani, din cauza progreselor tehnice și 


Citeva exemple, scoase din literatura militară, apărută în ultimii 
ani, arată amploarea problemelor economice puse în răzhoiul mon- 
dial, Astfel, în Julie 1915, Franța mobilizase în întreprinderi indus- 
triale 122 mii soldaţi şi In agricultură nici unul. In 1918 numărul 
soldaţilor din uzine era de 534 mil, iar acela din agricultură de 311 
mii. In 1915, din totalul mobilizaților, 86,7% erau luptători, 4,1% 
neluptători, şi 9%/ diverşi, La sfirșitul războiului numai 740% dintre 


CRONICA ECONOMICĂ 97 


mobilizați erau luptători, 122% neluptători si 13,84 în categorii di- 
verse. Prin urmare, pe măsură ce durează războiul, însemnătatea ota- 
peior, comandamentelor şi a producției creste în devafoarea frontului. 

De altă parta, pe front, importanța armelor tehnice creşte în 
defavoarea infanteriei. lată (în procente) cum erau grupați mobi- 
lizaţii luptători pe front, pe arme: 


1915. 19161917 1918 


Infanterie .., 716% 06700 604o O 504% 
Artilerie ........., IRA 2e 277a 31% 
Aviaţie TOTOO O 04% 1,2/0 18 3,10% 


Doci, pè măsură ce războlul se modernizează, numărul lucrători- 
lor calificaţi pe front şi în spatele frontului, se măreşte. In Anglia, la 
sfirsitul războiului mondial, 57% dintre bărbaţii mobilizați erau în ar- 
mată si 43,0%% lucrau în uzine. 

„Institutul German pentru Studiul Conjucturei”, reluind calculul 
generalului Debeney, evaluează la 7—8 oameni numărul colaboratori- 
lor necesari construcției unei pusti mitraliere. 

Pentru producția unui tane mic sunt necesari 46 oameni, iar 
pentru a unui avion de vinătoare ÙO oameni, lată, tot după Institutul 
gorman, munca necesară In producţia citorva arme de fac in compa- 
rație cu o locomotivă, maşină servind şi păcii şi războiului, 


1 crucișator so iada 15.000 oameni intrun an 
1 distrugător „ca. 5400 ý AN IF; 
1 submarin cc ADD è S t 
1 baterie mortiere (22 cm) 990 bi A i 
I tun de 105 cm ........ 490 să At x 
1 obuzier de cimp ,...... 225 Á s # 
1 locomotivă EAN 110 Š se ` 


După evaluările făcute de guvernul american, în timpul räzboiu- 
lui mondial, au fost necesari 17 oameni în etape şi în Statele Unite, 
pentru a înnarma și întreţine un soldat american pe trontul francez. 
Astăzi, specialiştii ruşi cred că pentru întreținerea unui avion în 
prima linie, sunt necesari 150 oameni în spatele frontului, pentru un 
tane 120, pentru o baterie de tun 100, s, n. m. d. 

Aşa dar, războiul modern implică o mare capacitate de produc- 
Vie industrială şi o mină de lucru numeroasă si extrem de califi- 
cată, care sii nu facă altceva decit să utilizeze instalaţiile existente. 
Consumul de materiale este atit de mare, încit nu poate fi vorba să se 
înlocuiască maşinile deteriorate. Nici o ţară din lume nu poate Intre- 
prinde astăzi un războiu de lungă durată fără certitudinea că-și va 
epuiza în mod inutil, din punet de vedere economic, întreg aparatul 
de producţie şi transport, 

De acten, condiţia esenţială pentru organizarea unei economii de 
războiu raţionale este aliante cu o țară care nu participă direct Ja 
războiu sau existența unui „hinterland” bogat în oameni şi uzina, de 
care comandamentul militar nu are nevoie pentru front. Altfel, totul 
trebue organizat în vederea unui confiet de scurtă durată. Singurele 
Miri care-și pot permite, din punct da vedere economie, un războiu de 
lungă durată şi fără aliaţi, sunt Statele Unite şi Rusia. Intinse pe un 
continent, cu o imensă capacitate de producţie şi cu o populație supe- 
vioară oricărui Stat modern, sau unei coaliţii posibile, işi pot organiza 
alimentarea frontului fără a poriclita grav aparatul de producție, 


7 


98 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Din acest punct de vedere, situaţia ţărilor co. cale 
izaro este oarecum delicată. Astfel, ref sy Pará perie 
mobiliza aproximativ 10°% din populaţie, aceasta nu înseamnă că 


să producă numai armament timp de 20—30 ani. Si a 
= ceasta 
ca la urmă să nu poată face față decit ed reda brane i E oraa 


aceasta cu certitudinea că frontierele nu pot fi z 

deurgans nomie, dară inapoiat nat poate permits In plitice 
v tate sau alianțe, In niciu 

poate fi vorba de neutralitate, deoarece aceasta Înseamn mda so 

plete prin mijloace proprii. Ori, am văzut că ear presa àd 
za rrari aaas Îşi ank permite atari sacrificli, 

politica ex ñ, se te proceda i- 

kor Furl aia St ntice Ariona. în, preiei primea 
r neproductiv care este războiul D 

miinei de lucru, alimentarea frontului Vile taie 

l şi ulaţi 
sie preţurile, finanțarea, toate devin pro a măgar are e de 
ăzboiu, numai în măsura în care este precizată politica externă. 


ANDREI ŞERBULESCU 


CRONICA MILITARĂ 
i 


$ | HANIBAL ANTE PORTAS! 
W 

Telegramele externe sosite În luna Decemvrie 1998 au anunţat 
printre alte multe evenimente senzaţionale citeva fapte cu aspect mă- 
runt, muscind însă realităţi am ţătoare, 

Germanis a impus Cehoslovaciei rănite, retragerea trupelor sale 
dela frontiera comună, lipsită acum și de orice fel de lucrări de forti- 
ficaţie. Germania a pretins de asemenea guvernului cehoslovac să tri. 
meată majoritatea forţelor salo spre frontiera polonă, să supună bu- 
getul său unei verificări germane şi să primească ofițeri ai Reichului 
ca observatori sau consilier tehnici In anumite posturi. Nu stim încă 
în ce măsură aceste cerori nu fost satisfăcute de guvernul repubicei 
federale şi înainte ca documentarea noastră sä fie completati, noi in- 
formații au venit să sguduie relativa noastră linişte, 

— Misiunea franceză condusă de Generalul Faucher a părăsit 
pentru totdeauna Cehoslovacia şi în fine, 

— Dr. Tiso, prim-ministrul Slovaciei a invitat guvernul german 
să-i trimeată un număr de ofițeri cărora să le încredințeze anumite 
posturi de încredere. 

Acestea sunt datele. Rămine să le interpretăm și să ne căsnim a 
trage cele mai juste concluzii: 

mi . 
. . 


Este incontestabil azi că, imperialismul german a avut două sto- 
puri precise, sa mişcat pe două planuri diferite în operațiile sale po- 
litice încheiate prin diktaat-ul dela Munchen, Unul de ordin politie 
economic: recuperarea unor teritorii a cttorva milioane de locuitori şi 
a unei anumite cantități de materii prime şi al doilea, to mai im- 
portant decit primul, de ordin strategic: distrugerea Ce ovaciel ca 
pans militară, nimicirea influenței marilor puteri apusene în Estul 

uropei, înlăturarea singurei şi celei mai bune posibilităţi pe care U. 
R. S. S. o avea de a interveni direct și imediat în conflictele europene 
prin forţa covirşitoare a armatei sale, In ce măsură rezultatul obţi- 
nut a fost cel dorit, vom incerca să arătăm mai jos. 


Cauza pentru care războiul mondial a fost dezastruos pentru Ger- 
mania, este lupta pe două fronturi la care a fost silită, cu toate sfor- 
ţările oamenilor politici şi militarilor, conştienţi, de a înlătura această 


100 VIATA ROMINEASCĂ 


situaţie, Bismarck, Wilkelm 1, Moltke (Taciturnul), Von S 


Bülow, toți au fast de părere şi au încercat să izoleze conflictul pe un 


singur front, Victoria trebuia obținută 
, rintr'u 
rm i toate forțele grupate într'o figec tos, pie da Pad a 
că, era dictată de imposibilitatea imperiului german de a cea 
+ 


completă a posibilităţilor economi 

infringerea, termat A mice, nu a celor militare; revoluți 
complet. maie de haosul social economie şi politie, cel ma: 

In 1918, după răzhoiu, trat 
; atelo de 

ora yian prin înstrăinare din teritorii şi de} icre a uai 
ine ani ci ră. a, protiosulu — mai mult din punet de e e 
tare a imperiului. garia si prin fărimarea întregii structuri miti- 


Sub energica conducere n Mareşalului Hindenburg. generalilor 


Odată ajuns în putere naţi i 
onal-soriali ibili 
kij e ES Major German de a iesi din uite și i Patibiitatea 
ră apt g bugarska la pregiitirea revanşel. Liniştea interio mp retina 
iie cae mai completă, ruperea tratatului E Sia 
„ þe primul plan problemele militare și conducătorii lor. 
». 
. . 


pariea sà; Polonia a părăsit pozi 
iP pol a 
Lei ri h ; A it d Ha de santinelă intransigentă, 


CĂ ta din pro 
rman a scăpat astfel de p amenințare teribilă 


fronturi, Daca ne amiy 
mintim — 
slovacă se putea riides ie tooo g0 Muh pare i IL, atis. Gohin- 


CRONICA MILITARĂ 101, 


că gratie unei întregi seril de uerodroame complet amenajate dealun- 
gul țării, alte 1200 de avioane ruse ar îi putut întări acea forţă chiar 
în primele 30 ore ale conflictului, vedem cum o flotă aeriană de 2.200 
avioane, număr impresionant, era capabilă să atace chiar de a doua 
sau a treia zi de răzhaiu cele mai vitale puncte ale imperiului ger- 
man, inclusiv Berlinul, care nu se găseşte decit la o distanţă de 000 
km de vechea frontieră. Pentru a face fai acestei îngroziţoare ame- 
ninţări, cu obsesia căreia Marele Stat Major German a trăit 20 de ani, 
Germania era silită să țină $i să angajeze la frontierele sale din Eu- 
ropa Centrală cel puţin 2500 avioane, adică 3/4 din forțele sale totale, 
aparate care azi au devenit disponibile în cea maj mare măsură pén- 
tru alte obiective. 5 

Cehoslovacia dinaintea lui Octomvrie 1988 dispunea de circa 700 
care de luptă, de toate felurile și poseda o industria capubilă să satis- 
tacă toate nevoile de räzboiu sau (le pace ale armatei sale şi chiar ale 
altor armate, Și acest important element de forţă a fost anulat, în faţa 
unei invazii germane, Cehoslovacia opunea o perdea de fortificaţii for- 
midablle care ar fi ţinut în loc invadatorul multă vreme, i-ar fi cauzal 
imense pierderi şi ar fi permis rezervelor şi prietenilor să alerge la 
luptă. Ele aparțin astiizi Statului German, care a avut grije să le fn- 
cerce în mod gratuit, Intradevăr, pentru experimentare, artilerie de 
toate calibrele şi aviația, au aruncat tone întregi de explosibile asupra 
acestor lucrări, conatatind însă că din 00 de fortine sau cazemate 
bombardate, una singură a fost distrusă. 

Cehoslovacia de ieri era un luptător de primul ordin, armat plină 
în dinţi, capabil de orice efort. Generalul Faucher, fost şef al misiunii 
franceze ln Praga, odată ajuna la Paris, m declara! că ea ar fi putut 
rezista şi singură invaziei germane şi nu putem lua cu uşurinţă ncen- 
stă afirmare, dacă ne reamintim că acel general a cerut preşedintelui 
Beneg să-l considere ostas ceh, Cehoslovacia de azi e un organism fără 
nicio valoare militară, un paralitic incapabil să acţioneze. In politica 
externă ca nu mai poate leşi dn orbita germană, In interior este în 
realitate despărțită în trei state abea stringe la un loc prin slabe legă- 
turi federative. Orice decizie de războiu luată la Praga şi care n'ar 
conveni la Berlin poate ti uşor contra-carati la Chust sau la Bra- 
tislawa. 

Frontierele sale nu mal au nicio valoare strategică, Ela nu mal 
conțin nici înălţimi, versanţi şi trecători uşor de upărat, nici linii tor- 
tificate. Fortăreața naturală nu mai există fiindcă zidurile sale sunt 
în mina inamicului, Prea apropiate de centrele principale şi de Capi- 
tală, frontierele sale nu le mal pot proteja de loc, lăsindu-le la discre 
Via aviaţiei şi chiar a artileriei inamice. Inconjurată de toate părţile 
de Inamici şi atrimtată la mijloc pină la 100 km, ea nu mai permite 
nici concentrări, nici desfâsurări de elective mari, cu alte cuvinte 
niciun fel de operaţie militură. Autostrada care uneşte Breslau cu 
Viena străbate Cehoslovacia dela Nord lu Sud. Această arteră este nu 
numal construită şi exploatată de Germani dar și păzită și ocupati 
efectiv de trupele lor de poliţie. Frumoasa și preţioasa sa industrie mi- 
nieră şi metalurgică nu mai te da «prijinul său în cazul unui con- 
flict decit trupelor germane, Mal mult decit atit: Cehoslovacia formează, 
singură sau cu Ungaria la un loc, o udmirabilă bază de operaţii pen- 
tru orice campanie dusă în Est. 

Dacă ne pgindim la tendințele de expansiune câtre Est, Ia impo- 
sibilitatea de acţiune independentă n Cehoslovaciei şi In prezența vă- 
sută şi nevăzută a Germanilor în Stat, putem spune că frontierele mi- 
litare ale Ger maniei sunt astăzi în Carpaţi, 

Adevăr extrem de important pentru țara noastră, el ne indeamnă 
să (im în permanenţă cu ochii deschişi, cu armele și sufletele gata 


„Hanibal antò portas”! a fost strigătul ca anizat acum 
mal bine de 2.000 ele 
mai 9 XR energiile romane, cînd armele zingăneau 


Aceeaşi realitate ne va în : 
aa per primejdiel, « Incorda şi nouă energiile şi ne va da vic- 


aceea trebue să salutăm cu mare entuziasm 
eforturile pe care M. $. Regele și guvernul, le fac hairis in 


graniţelor şi a armatei 
mile patriotismului serii maia Inălţarea sufletului național pe cul- 


Locotenent POPESCU TUDOR NICOLAE 


CRONICA PLASTICĂ 


ARTA ŢĂRĂNEASCĂ: ZUGRĂVEALA 


Capitolul zugrăvelei, adică cel al meşteşugului In care țăranul 
nogtru îşi arată darul său de colorist, este unul din cele mai strălucite 
din arta noastră populară. Vor intra aici multe feluri de Indeletniciri, 
căci multiple sunt ocaziile cind se recurge la culoarea pusă cu o pen- 
sulă san cu un instrument asemănător. Ne vom ocupa in această cro- 
nică cite puţin de fiecare, fără a putea intra în prea multe amănunte. 
Pe de o parte spațiul ne este măsurat, lar pe de alta, fiindcă suntem 
convinşi că e de ajuns să enunțăm unele din aceste îndeletniciri, 
tru ca înaintea cititorilor să răsară imaginea acelor lucruri minu- 
nate, despre care aşi vrea să vă întreţin. Afară de orășenii din cen- 
trul Capitalei, care n'au părăsit niciodată mediul în care sau născut, 
nu cred să fie nimeni printre noi care să fi trăit atit de departe de 
lumea În care se fiurese şi se întrebuințează sutele de obiecte ieşite 
din mina îndeminatecă a ţăranului, în cit numele lor să nu evoce în 
minte niciun fel de amintire plăcută sau duloasă. 

Sä încep cu biserica, adică cu lăcatul lui Dumnezeu, pentru a 
trece apoi la cel al omului. Ea a fost ridicată de multe ori de însăşi 
sătenii, cu ajutorul chorva meşteri, tot dintre ei: zidari, lemnari sau 
zugravi. Evident, nu oricine este în stare să pună mina pe © penaulă 
şi să rupgrăvească scenele din viața Mintuitorului şi a Fecioarei, ori 
figurile sfinților, ori încă acele ornamente în formă de trimbe de 
pinză vărgată și împodobită, care merg de-a lungul tidurilor, dede- 
suptul icoanelor de pe pereţi, ori în sfirsit sutele de ornamente de tot 
felul, în care flora stilizată na grădinilor noastre se Imbină în compo- 
ziţii ce amintesc Orientul. Insă cel care o va face, în cele mai multe 
biserici de sat, nu e un meşter venit de departe, cu cine ştie ce studii 
inalte, ci un ţăran ca și ceilalți, cu ceva talent ori cu ceva practică, 
care cunoaşte gustul semenilor săi şi-l impărtăşeşte, care, ca și ei, se 
bucură de veselia culorilor, de acordul lor potrivit, căruia îl vorbesc 
pină la emoţionare obrazele trase cu linii cind blinde, cind aspre, 
ochii mari, trupurile ţepene, poate, însă prinse In atitudini nobile, mo- 
numentale chiar, Profilindu-se pe fondul oraşelor sau al ptisagiilor 
asiatice, dintro Palestinë imaginară, în care uneori un detaliu meas- 
teptat introduce o notă umoristică, vor apare, una după alta, scenele 
importante din Evanghelie, pe care oricine, chiar şi un nestiutor de 
carte, le citeşte de-a lungul zidului, ori şirul ctitorilor şi al neamuri- 
lor lor, mai mult sau mai puţin asemănători cu modelele, după ta- 
lentul zugravului. printre ornamente de tot soiul, închizind în volutele 
lor elegante ca nişte rame bogate, diversele tablouri, 


104 VIAȚA ROMÎNEASCĂ CRONICA PLASTICĂ 105 


Cine ne cunoaşte ţara, n'a putut niciodată trece cu indiferență 


pa lingă aceste locașuri modeate, insă venerabile, ascunse între pomi, a pae n dit wub o forma bs în mulie popoare din eretică. 


el era răspindit sub o formă suu alta, la multe popoare din creştină. 
tatea europeană. Azi a rămas mărginit la centru şi sudul Europel. A 
Inmoia un ou în băcanul rosu purpuriu pentru a-l scoate, citeva mi- 
nute mai tirziu, de un roşu intene și catifelat nu este ceva extrem de 
complicat, chiar dacă această fierbere a oului este precedată de anume 
alte operaţii, care-l fac propriu să prindă boinua, Unde începe să se 
manifeste talentul artistului este nu în practica simple! rogeli, ci în 
cea a incondierei. Cu un instrument prevăzut cu o mică piinie, care 
lasă să curgă ceara topită sub forma de linii ce se vor lipi de ghinacea 
oului, țăranea desenează diverse ornamente, păstrate printre noi din 
vremuri imemorubile şi botezate cu nume în care pare la origine, se 
ascundea o încercare de motiv realist: Floarea Paştilor, Brădişorul, To- 
iazul ciobanului, Calea rătăeită, Piciorul cocoșului, ate. Cea ce este de 
admirat nu e numai siguranta liniei, trasă fără urmă de ezitare, èste 
îndeminarea şi gustul cu care sint impărţite compozițiile, Ele ocupă 
întreaga suprafață a oului, sau numai o jumătate, cind ornamentul 
Sẹ va repeta simetric, dar inversat pe cealaltă jumătate, sau incă un 
sfert din ea, în care caz se va repeta de patru ori, 

Un ou röşit şi un ou incondeiat nu se trateuză în același fel, Oul 
roșit se poate fierbe odată cu rogiren. Cel încondelat este mni înttiu 
fiort, apoi Incondeiat, apoi înmolat în zeama de băcan caldă și ţinut 
acolo puţină vreme, Însă destul ca sub acțiunea căldurei, ceara să sè 
înmoaie. Evident, va va impiedica culoarea să ajungă pină la conja 
oului, pe cînd tot restul neincondelat se va colora. Cu o cirpă Inmoiată 
în untdelemn se freacă apoi suprafața conje pini se sterge ceara de 
tot În locul el vor apare linii albo, exact desenul executat mai Inainte. 
Prin operații complicate, care constau În acoperirea succesivă cu 
ceară a diferitelor părţi ale oului se pot obtine combinaţii de desenuri 
de diverse culori, ca în baticuri. Pe acest teren fantezia ţărancei nu 
cunoaşte limite, Iar cine n văzut o colecţie mai importantă de ouă de 
Paşti, sa minunat totdeauna de gustul şi de ingeniozitatea celei ce le 
incondeiase, 

Un capitol important ṣi nu incă destul de bine cunoscut al zugră- 
velel ţărăneşti este cel ni icoanelor pe sticlă, loan Muşlea, şi mai ales 
Prof. Iorga, au scris despre ol lucruri interesante, pline de o caldă ad- 
miraţie. în ultimul număr din Artă și Tehnică grafică, d-ra Lena 
Constante a revenit asupra acestui subiect, mărginindu-se la o ain- 
gură regiune, una din cele pe unde trecuseră echipele de investigaţie ale 
profesorului Gusti. După toata probabilitățile procedeul acesta ne vine 
din nord şi din apus, dela catolici, poate prin intermediul un'ţilor, El 
răspunde In nevoia sitennului de a se simţi nproape, ca de un pro- 
tector, de anume sfinţi, şi, în acelasi limp, de a aven Inaintea ochilor 
o imagine care să-i Impue prin violenţa aproape sălhatecă a culorilor, 
formela rigide nle persoanelor, reduse lu citeva trăsături esehţinle dar 
cu atit mai impresionante, Se executa, căci acum nu fost inlocuite de 
marfa infamă n tirgoveţilor vinzători de cromolitografii, de mesteri 
țărani, în familia cărora existau modela de zeci de ani s} care, din tată 
în fiu se speciulizase în această remură. Unii, mal ales femeile, exe- 
cutau compozifa in liniile el esențiale, după un sablon, lunt el Insuşi 
adesea după vreo gravură religioasă. Alții, în genere bărbaţii, veneau 
şi colorau, în uleiu, cu poleială de aur si argint, figurile compoziției, 
Aici, în întrebuințarea culorilor, imaginaţia nu ma: cunoştea limite. 
Fiecare combina nuanțele cum înţelegea, sublinia trăsăturile, ajun- 
gea la ucele imagini expresioniste aṣa de puternice, aşa da violente 
uneori, incit no urmärese multă vreme ca nişte arătări, Orice artist 
apusean le-a văzut, le-a ndmirat ca pe unele din produsele oble mai 
originale ale artei populare. 


r de 
apoi, în executarea căreia şi-a cheltuit art stul rustie toată fa 
de multe ori şi-a vărsat toată pica pe unii din mai marii silo’. ap 
torii săi ocazionali, un boier impilator sau sgireit, un zapciu fără milă, 
chiar alţii mult mai înalţi. CA aceste zugrăveli sunt opere de gust, nu 
© nevoie să o mai spun. Au spus-o atiția străini, care le-au com 


Tot în acest capitol al »ugrăvelei pe zid ar intra ornamentarea 
casei ţăranului, chenarele dela uşi şi ferestre, natia irate in culo 
vii, mai alos în albastru, care se armonizează cu albul laptelui de var, 
cu caro e Popaită locuința, şi care, din umbră, în lumina zilelor de 
pm nu înc impresia că sunt de un violet intena, Roşul garoafalor si 

muscatelor de pe prispă şi din foişor, albul zidului, albastrul deve- 
nit violet în umbră, al chenarelor, cărămiziul ori griul coperişului, 


cine va mărturisi că niciun pictor din cei numiţi moderni n'a imagi- 


Mobilele tăranului din vechiul regat sint rare ori colorat 

au nuanța lemnului, patinat cu timpul, prin întrebuințare ara fre 
frecare, atunci cind e spălat. De altminteri ale sunt și foarte puţin ntr- 
merbasa. Nu tot astfel se petrec lucrurile în ținuturile de dincolo de 
munţi, probabil din pricina vecinătăţii minorităţilor germane şi um- 
gare şi sub influența acestora. În vremea secolului al XVIII-lea. in 
toată Europa Occidentală, dela Rin și de deasupra Alpilor încoace, s'a 
răspîndit moda mabilelor de lemn, văps'te cu verde închis ori brun, 
peste care se adăugau frumoase ornamenta florale, Buchete peste bu. 
chete, uneori şi citeva obiecta simbolice, venite din arta oraşului, să: 
gati, tolbe, faluziuni la armele zeului dragostei), i nstrumente mu- 
zicale, se zugrăveau în ulein sau în tempera peste acel fond verde ori 
castaniu Inchis, într'uri singur ton sau cu mici vine de culoare, ca 
faţa marmorei, Paturi, mese, blidare, leagăne ta copii, scaune, 'tro. 
nuri, adică lăzi de zestre, au luat astfe! în satele olandeze, elvețiene, 
Rermane, austriace şi ungare, lacul mobilierului gotic sau al Renaste- 
ar mai Sever, mai simplu, mai redus. In zeci de mii de exemplare, 
= orite cu lalele (care, în treacăt tie zis, n'au nimic a face cu Ù 

ste cuni- a9 crede îndeobute, ci provin mal de grabă din Olanda), cu 
Aongea » cu garoafo, cu alte nenumărate flari, unele reale, altele ie. 
5 n imaginația zugravului, aceste mobile au pătruns pînă în sa» 
tele Ardealului si alo Banatului, au intrat și în casele rominesti Pină 
astăzi, dincolo de munți, la tirguri, în vederea fundării unei noi căs- 


Mai Inainte de a trece la icoanele i 
` stic] : 
rii pacate oule de Paşti, Obiceiul de pazei pre pent da ha 

5 uneori se intrebuinţează, e dropt, printrun fel do abuz, şi 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ele erau răspindite mai ales în Ardeal, cu deosebire la uniţi. Se 
găseau şi in casele drept credincioşilor, care le admirau pentru 
înfăţişarea aşa de rustică a sfinţilor, aşa de mult în sentimentul pe 
care îl putea ințeloge fiecare, pentru coloritul lor viu, pentru acel 
amestec de realitate şi de fantezia, atit de mult gustul ţăranului 
nostru. De acolo au trecut şi la noi, în Vechiul egat. Aici însă le-a 
făcut concurență acele cromolitografii dulcege, care ne veneau pa- 
chete, pachete din Apus, cu sfinţi cu ochii la cer, cu ceva stupid în în- 
făţişare, po care le găsim în mai fiecare casă de țăran, Mai ieftine, 


loast în sălbăticia ei ireductibilă, nu e de tot moartă. En însă a su- 
lată deci, prin zugrăveală, atitea si atitea chipuri de a se ex- 


prima ale ţăranului nostru, Ela insă nu constitue decit numai u 
din aspectele artei poporului rominese, yin și 


Precesta 


Reprutus după „Arta 
şi Tehnica Crafea*, 
Bulet. Impr Statului 


NI IS 


\ 


(> 


TA ( 


\ 


Petru Tămaş: Punerea în mormint 


Reprodus după „Arta 
şi Tehnica Oraiica*, 


Bulet, Impr, Stutalai 


Cina cea de taină (Braşov) 


Reprodus după „Arta 
şi Tehnica Grafică“, 
Bulet Impr. Statului 


Fain Gherghel : Intrarea în Ierusalim 


Reprodus după „Artu 
şi Tehnica Grafică” 
Bulet. Impr. Statului 


UM, 
Ha 
7 


Icoană din Braşov 


Re produs după „Arta 
şi Tehnica raffica” 
Butet. Impr. Statutul 


= : "P 
pd SR VAN 
i ) 4+ a i RERA AA A S r 


SSA 


=- 
Aa 

: b 

T mul 


al wd Ip i 
sl] JN y 


Matei Timforea: Vămile văzduhului 


He produs după „Arta 
şi Tehnica Grafică* 
Bulet, Impr. Statului 


* + 


kea A AA 


PA 


Sa? 
e ES. 
STEPA 

SA A 


Viaţa lui Isus 


Reprodus dapă „Ar tu 
și Tehnicu Grafica”, 
Bøjet. Impr Statutul 


Un izvod 


Vă 
YI 


A 


G) 


7 


= 


Repradua după „Arta 
şi Tehnica Grafica", 
Butet. Impr, Statului 


~ 


-+. 


CRONICA DRAMATICĂ 


CAMIL PETRESCU, DIRECTOR 
AL TEATRULUI NAȚIONAL 


In 1926, d. Camil Petrescu seria In „Fals tratat pentru uzul autori- 
lor dramatici", 


„Eu sunt un incori optimist în ordinea pragmatică, în sen- 
porni OE NOOO: tacă estotică, și posibil. triumful ideii o 
n f 


wm Nu sunt decit un biet seriitor, Nici prin naştere, nici prin ai- 


"tuatie socială, nu însemn nimic. Ca scriitor chiar, nu sunt decit un 


tolerat la vreo două ziare, lar ceea ce gindesc nu pot spune decit in- 
tr'o revistă proprie, care abea numără mai mult de o mie de cititori. 
Cuvintul meu e fără răsunet și influența mea nu se exercită, atit cit 
se exercită, decit întrun colţ reatrina al societăţii Asteia marl Ciţiva 
Lepa personali, alți citiva scriitori și un număr mai mare sau mal 
mie actori... 

„Mam încăpăținat să le afirm oamenilor acestora că e posi- 
bilă şi altă viaţă, că trebue să năzuim toţi către un liman. în micile 


reviste, pe care le scot pentru el, în pasionate dezbateri orala, între, 


frondă cotidiană, mi-am propan să le arăt, ca singură calea 

mului social şi a efortului intelectual ponte duce la adevărate reali- 
zări, că restul afirşeşte totdeauna în dezastru. Să le spun anume că 
trumosul are şi o valoare pragmatică. Ţin anume să le inspir incre“ 
dorea în mijloacele aceste, cu convingerea nestrămutată că atunci 
cînd fiecare îşi va faee datoria, toţi vom folosi, iar greutiiţile ae vor 
simplifica... 

m Mi se răspunde de obiceiu: Fugi, dragă, la noi nu poţi să 
ajungi, decit plecindu-ţi spinarea şi căutind aranjamente. Tu eşti un 
naiv. Totul e să ai auceea 

„= Fireşte că sunt descurajat de această stare de lucruri, dar nu 
prea (aş putea spune că sunt mai mult revoltat de acel vulgar „eşti 
naiv” care mi se spune atit de des). Oricum, n'am decit un singur 
gînd: să mă port aşa ca şi cum de mine ar depinde totul. Sentimentul 
de altfel l-am încercat mai adine în războiu... 

m. Regimentul meu primind ordin într'o noapte să ataca de flanc 
un orășel, mă trimisese să inu legătura cu celălalt regiment, care 
ataca de front. Oamenii acestui regiment fuseseră însă surprinşi chiar 
pe străzile oraşului şi atacați cu violență dela ferestre cu mitraliere 
şi granate.. Companiile sporiate sa retrăgeau fugind... Să fugim fm- 
preună cu ela a fost primul gînd al meu şi primul gest al oamenilor 
mei.. Ce însemna o fugă mai mult sau mai puțin in războiul acesta 


i 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care Înregistrase retrageri de sute de kilometri? Cu mine sau fără 
mine, în a uriașă în care luptau în noaptea aceasta nesfirşită, 
pie milioane de soldaţi pe cuprinsul Europei, avea să fie aceeaşi... 
ar amn r h 

„Mai tirziu a sosit şi colonelul meu din urmă, m'a luat urechi 
mulţumit şi cind Sa luminat de ziuă, am pornit cu el în Perdea la 
atac, Pină după amiază şi tirgul şi măgura de dincolo de el, erau cu. 
e. In colțul acesta al societății acum, mă simt descurajat ca 


ȘI totuși îmi zic şi aici că trebue să rămin. Poate că cine ştie, > 


vine şi aici un colonel“, 


Recitită astăzi, pagina de mai sus dă numirii d- 
trescu la direcția Teatrului Naţional, un sens maj rev. E ee S 
fund, decit al unui simplu eveniment de teatru, Numirea aceasta 
răsplăteşte mat mult decit ceea ce se numeşte o „carieră“; ea ratifică 


mat, cit o anumită atitudine complexă de artist, de 

aa cary animă întreaga activitate, şi, nu e ma Înrigerairerea a 
uga viață a scriitorului, şi pe care el a menținut-o riguros si a dus-o 

cu tonis. riscurile Bă la ultimele ei consecințe. 7 
" e riscurile nu e o formulă aruncată 1 t . 
poa în care vodă eat suie manada sranane panar eade 

n os multe ori f 4 

torul le-a suportat dacă nu fără revoltă, în roaga dnei 
å E de ajuns să ne gindim la situaţia literară a d-lui Caril Pe- 
rescu în 1926, la data „Falsulul tratat”, situaţie pe care acest docu- 
ment unic—si nu numai în cultura noastră!—0 deserie cu atita inci- 
sivitate, dar si cu atita tristeţe, e deajuns să revedem acel front de 


atunci pină azi, să fie măsurat în toată d semn 
r ramatica lui 

za Fără Sonetia presel de tiraj, ba chiar impotriva ei, agree D 
> eng gran ui publie, fără nicio popularitate (pe care do altfel atitu- 
si do ierarhie intelect oalr coo iaai prin Pa ihian oo maaa saoile 

, otrescu a t i à 
E aks aTa porii, S cor autoritate este astăzi d IRMAS 

i este cu atit mai mare, cu cit 

scop, ci o consecinţă. Prin niciuna din acțiunile san olchi akies ri, 


pentrucă nu so ponte face decit pri 
Ba aA “t prin zonele superioare de sensibilitate 
tente S oen aasin opinii, dar tocmai de aceea cuceririle sunt 
„Cuvintul meu e fără răsunet şi infi xere 
roi R: gy prvatria al societăţi, cerere pico, Cainii i 
tocmai în această Rr apr amet şi daok oa oniric za m 
tăzi de netăgăduit în orice domeniu al litera ea influenței sale, 


# 


N 


CRONICA DRAMATICĂ 109 


“sporit considerabil tocmai datorită faptului că se exercita intr'un 


colţ restrins”, care putea să compenseze prin intensitate şi adincime, 
Jf relativă de suprafaţă socială. Fapt este că ultimii zece ani ai 
vlatti noastre literare nu pot fi înțeleşi fără prezența lui Camil Pe- 
trestu şi că atit opera lui, cît și controlul critic pe caro ba exercitat 
personal, reprezintă un factor central de direcție în literatura noastră 


contimporană. r. 
Ce ešie exomplar in toată uctivitatea acestui seriitor, este că şi-n 


“ păstrat cu îndirjire atitudinea sa inițială, adincită desigur de expe- 


riențe ulterioare, dar menținută În tot ce ea avea esenţial. Erau atitea 
alte drumuri mal uşoare decit al luti 

Viaţa nu cere deobleeiu trădări absolut infamante, Se mulţutmeste 
cu mici compromisuri, cu mici retractări, cu mici concesii, Numa ca- 
naliile calificate sau aventurierii cinici schimbi totul dela o zi la alta. 
Restul oamenilor, oamenii de treabă, au arta de a cere scuze vietii, fără 
să se bage do seamă. 

Camil Petrescu mu cerut scuze, n'a căzut ln Involulă, ma fugit. 
Este în el şi In scrisul lui ceva „nencomodant”, care face tăria lui 
morală; anumită intransigenţă de gest, anumită decizie de a rupe ire- 
vocahil toate punţile de trecere, anumită putere de n trage toate con- 
secințele unui fapt. Violenţa acestui om sensibil şi nuanţat este neier- 
tătoare, pentrucă nu decurge dintro dispoziție de temperament (ba 
chiar o contrazice), el din jocul obiectiv al ideilor, E o lege intelectuală 
aspră și în anumit sens mai severă pentru cine o aplică decit pentru 
cine o suportă. 

In cultura noastră se rezistă foarte puţin si se cedează foarte 
repede, Nimeni nu crede că jocul ideilor poartă în însăşi logica lui, 
putinţa victoriei şi că deci prima indatorire este să-l respecţi şi să | te 
supul, Toată lumea s'n învăţat să caute în cultură victorii cistigate 
cu mijloace străine de ea. 

__ Tocmai de aceea succesul de azi al Jul Camil Petrescu, ara o sem. 
nificaţie, care spuneam că depăsesta domeniul limitat al teatrului, 
Este victorin unei activităţi intelectuale care nu s'a trădat niciodată 
pe sine. Este victoria unei atitudini care n'a evitat răspunderile, n'a 
abandonat poziţiile, nu s'a sustras dela logea ei interioară. 

„Şi totuşi îmi zic că pi aici că trebue să râmin. Poate că cine ştie 
mine și äici un colonel”, 

Camil Petrescu a räämas, lar întrun tirziu „colonelul a venit” 
—eeen te fi dă dreptul şi lui Camil Petrescu, dar şi nouă, să credem 
mari departe în „triumful ideii organizate”, 

Numirea noului directop ul Teatrului National are un sans mo- 
ral, ca orice alegere justă, ca orice fapt ce decurge obligatoriu din 
anumite date obiective. Injustiția este Inainte de orice un act de dezor- 
dine intelectuală, Dimpotrivă, un net just este un nct care restabileste 
adevărul şi impune ordinea. 

Numirea dilul Camil Petrescu nu esta rezultatul unei competi- 
țiuni, ei concluzia unei atitudini. 


In cronica noastră din Iunie *), cind prin moartea lui Paul Pro- 
dan, direcția Teatrului Naţional devenise vacantă, am Încercat să de- 
finim fun-ţiunena acestui teatru în cultura rominească. Nu vol repeta 
lucruri pera de curind spuse, E de ajuns să observ că ele sunt mereu 


de actualitate. 


") Viața Romimenacă. Anul XXX, Nr. 6. 


D. Ion Marin Sadoveanu părăseşte tul de director după 
Do prea scurt, pentru ca trecerea sa să Ponta constitui o experiență. 
a col la spectacol, am remarcat în cronicile noastre lu 


cu tot ce are ea fascinant, intens si pri i he seriei 
ri si rac al maalaga A Saport i mană poti pei 
reacțiunile publicului, te TETE e CANER 
marit indeaproape Iieratura dran stin i “Teatrului Naţional, a ur- 
mat dintre i, Geiuiei enrus sia" iti cu 
tt dr Set be st a pi ua 
aibe în acelaşi timp o dublă experienţă, şi tehnică şi rd Fa 
un moment distinct, Stă în gaien sa, an para rea in 


această istori i 
cete rie alături de al lui Alexandru Davilla şi al lui Pompiliu 


TEATRUL NAȚIONAL: „DUDUCA 
SEVASTIȚA“, DE ION SÎN-GIORGIU 


Nu ne-am ocupat în cronica n recu 
4 oastră t je 
roia o [eter a in la urmă ne vom Piri anadet pă 
. n se părea un acei i 
gretabil dar trecător. În opera unui scriitor poeme ee Ei emita toa 


CRONICA DRAMATICĂ 111 


Teatrul însă este un lucru misterios, în care nimic nu se poate 
vedea şi totul devina posibil. „Duduca Sevastiţa” este o piesă peni- 

lă prin subiect, inferioară prin tratare, neinteresantă prin neo vaca 
scenică, Fi bine, „Duduca Sevastiţa” este un mare succes de public. 
Dela premieră pină uzi, se pare că nu s'a jucat decit cu casa închisă, 
Sali arhipline aclamă pe norocosul autor și pe nedumeriţii lui inter- 


preți. 

Este o intimplare făcută să suspende orice judecată critică, Sun- 
tem în plin necunoscut. Nimic nu poate explica în mod plauzibil un 
asemenea succes, Numai hazardul—stupidul hazard care este legea 
supremă în teatru—poate să ducă la astfel da rezultate, care contrazic 
şi bunul gust şi bunul simţ. 

Cind d, N, Kiritzescu triumfă cu „lon al Vădanei”, faptul nu este 
cu totul absurd, ba chiar este în anumită măsură normal, Plesa sa 
este de duzină, dar conţine anumite elemente de haz şi de sentimen- 
talism, care trebue să placă marelui publie, venit să plingă şi să ridă. 

Cind d. Aslan reuseste să facă din „Glumele destinului” un suc- 
ces de stagiune, lucru] este foarte regretabil din punct de vedere ar- 
tistic, dar nu este lipsit de explicație totuşi, Lucrarea sa e o farsă cam 
grosolan cusută cu aţă albă, dar tocmai de aceea menită să distreze 
publicul de rind. 

Niciuna din aceste explicaţii nu poata fi invocată Insă pentru 
piesa d-lui Sin-Giorgiu, „Duduca Sevustiţa” se Ineacă în plutitudine, 
E o piesă cenușie, corectă dacă vreţi ca scenariu, dar fără mişcare, cu 
scene care se repetă, cu situaţii cure se destramă în vorbărie, cu „con- 
flicte” care nu se rezolvă. Prima jumătate a uetului doi repetă tntoc- 
mai jumătatea ultimă a actului prim. E acelaşi lucru, seris de două 
ori, jucat de două ori, 

Dar ceea ce e cu desăvirşire întristător în această piesă, nu este 
lipsa ei de invenţie dramatică (invenţie cara de altfel nouă nu ni se 

re o condiţie majoră de artă), ci trivialitatea materialului uman, 
întrebuințat de autor, 

Un bătrin libidinos, care trăieşte cu slujnica lui, în timp ce ea 
îl înşeală cu vechilul; o fiică rovoltată de această situaţie, dar nu prea 
mult, căci la urma urmelor se împacă gi cu asta; un logodnic berbunt, 
care o clupeşte prin colţuri pe ţiitoarea viitorului său socru; o întreagă 
lume decrepită, vulgară, grosolană, nerenlizată dramatic şi prezentată 
complezent, fără oroare, fără ironie, fără putere satirică. 

Nu voi spune că piesa d-lui Sin-Giorgiu este imorală. Ar fi prea 
mult. Totul este prea mult, cind e vorba de o astfel de piesă. Dar nici 
nu ne putem opri să ne amintim, că mai acum doi ani, acest profesor 
universitar se aliase cu cunoscutul om de cultură Georgescu-Cocoş, în 
aşa zisa campanie pentru „moralitatea în artă” și că ataca poezia 
d-lui Tudor Arghezi, pentru pornografie, 

„Duduca Sevastiţa” este un bun prilej pentru a preciza cind 
anume o operă începe să fie pornografică, Este la mijloc o chestiune 
nu de atitudine moralistă, ci de realizare estetică. Un artist autentic 
poate pătrunde pină în cele mai infernale regiuni ale sufletului ome- 
nese şi mărturia lui va fi o mărturie gravă, nobilă, care reşte cu- 
noștința noastră despre om. Cu elt materialul inspirației este mai 
sumbru şi mai primejdios, cu atit puterea creatoare a artistului tre- 
bue să fie mai intensă, mai arzătoare. În absența talentului, totul 
devine trivial și jignitor, 

Nu l-am fi cerut desigur d-lui Sin-Giorgiu să-şi dezaproba eroii, 
pedepsindu-l sau făcindule-le morală. l-am fi cerut însă ca abjecta lor 
comedie să fie văzută cu incisivitata și realizată în adincime, 

Cind un erou de roman sau de teatru, există cu adevărat, cînd ei 
devine o fiinţă de sine stătătoare, cind ne convinge de realitatea exis- 


12 o VIAŢA ROMINEASCĂ 


tenţei sale, atunci problema moralității sau a imoralităţii mu se mai 


Dar nimeni nu trăieşte în această „Duducă Sevastiţă”, nimi 
„e dus pină lu consistenţa unui caracter, totul se scaldă hdi tel de 
promiscultate indiviză, totul se tirăşta moale, inert, descompus. Niciun 
moment Întens în trei acte, nicio aclipire, nicio rezistență, mici 
elan, pista strigăt nicio tăcere expresivă, ” 
ii uşi, totuşi, totuşi, toate acestea se pot transforma intrun mare 
Este misterul de nepătru 
judecată critică devine inutil. 20 A SAAMEN. n. faţa îti, ocina: aet de 
Ne rămine resemnarea sau risul, SI desigur, apelul la elernitate,. 


TEATRUL NAȚIONAL: „ATRIZII“, 
DE VICTOR EFTIMIU 


A doua zi după atolul d-lui Eftimi probabi 
. Ef i 
coea ce so chiamă eronică violentă. Indignarea nu an Pyer einsa Je 


craro retorică, ostentativă, sonoră. color tă i 
tucitoare cu tot dinadinsul, făcind apel la Age aard p apipi eig 
nitor şi mai artificial în armele teatrului, ca cz 


Este un libret de operă. Trimbiţele se aud în acest text, chiar 


Mă gindeam să arăt f măsu trag 
chHâţii sunt degradate tc. e re iz fim n pai mr aeng naan 


trecător al unei 
Da a reprezentații, în mb poate să desprindă mai clar 
Privind lucrurile dela această distan 
sue Si W. cazul „Atrizii” mi se pare 
rapa puț ini aa răspunderea personală a d-lui Victor Eftimiu, 
Adevărul este că literatura noastră dramatică 
; esto în . 
oii; ha rapem gen panza explică de ce nu niat an d e 
grea e atru pe care Îl reprezintă, este încă posibil 
Trebuo să ținem seama de faptul că publicul 
pulin familiarisat cu marile teme clasice, Tnet p argy e je me = 
ek a mer PAEO intenția de a le vulgariza, poate să sătosiică 
dotie ei ana amanea, p & o reală curiozitate pentru conţinutul lor anoc 
acă Ifiginia va muri sau nu, d i F 
geamanan Și se va căsători cu ge AC pata n +a pe ag 
ar Oresto va înebuni—iată atitea drame teribile, pe Altei - 
să = sunoaște şi caro prezintă pentru el un interes de aventură, Fa 
iza gg sunt destul de puternice prin ele însele, pontru ca să = 
e ati şi nerăbdare, dincolo de orice sem cație potiieăi aem 
en, gl pool Di Hati- antice un element de simplă intrigă dra- 
Peretele risti material de teatru nespus de generos: crima, 


t . 


CRONICA DRAMATICĂ 113 


Intro literatură evoluată, dacă un poet contimporan reia una 
din aceste teme clasice, nu o face pentru a expune încă odată mate- 
rialu! ei brut, ci pentru a-i găsi o nouă semnificaţie, Cind un Hoffman- 
stal în Germania sau un Giraudoux în Franţa serie o „Electră”, ver- 
slunen lui adaugă textului elasie o nouă viziune a dramei, Este un 
mod de a măsura sensibilitatea omului modern cu problemele morale 
eterne, 

Teatrul rominese nu a ajuns probabil la acest stadiu. El este încă 
în faza în care ia cunoştiință de trauediile clasice, ca simplu material 
dramatice. Accentul cade pe acțiune, pe intrigă, pe desnodămint, 

D. Victor Eftimiu a Inţeles de mult ce rezervor de situații „tari” 
este teatrul antic. Gustul său pentru melodramă l-a dus în mod natt- 
ral «pre aceste surse, unde putea gäsi fără efort Namuri, stindarde, 
pumnale, otrăvuri, pipete, un întreg arsenal de atrocități şi spiendori 
utilizabil In spectacole de mare regit- 

Literatura franeazi—rmmui ales în veacul XVIII şi XIX—este plină 
de asemenea orori grandilocvente. Sainte Bouve vorbeşte despre un 
anume Ducis care a seris un Oedip şi despre un anume Etienne Pa- 
riset, care a scirs o Eleciră, amindouă mari succese teatrale la timpul 
lor, Câţi alți şi mal obscuri Ducis şi Pariset nu vor fi cucerit o efemeră 
ori cu tot felul de Antigone, Electre și Thebaide sfisietoare şi tri- 
viaje! 
Nici bătrinul Alexandre Dumas nu s'a îndurat să nu serie În tim- 
pul său nişte „Atrizi” răsunători. Intr'adevăr „Orestia” lui nu e alt- 
cova decit piesa de azi a d-lui Victor Eftimiu. Numai că d. Eftimiu o 
scrie un secol mai tirziu, 

Un secol mai tirziu—nu e totuși prea tirziu. Cel puţin nu la noi. 
Teatrul nostru este încă destul de tinăr, publicul nostru este încă 
destul de neuzat, pentru ca tă primească, fără ironie, asemenea mis- 
tificări. Suntem încă în momentul Alexandre Dumas-păre, 

Ceen ca n făcut d. Eftimiu In ultima sa lucrare, este destul de in- 
genios ca procedeu, Daa a întrunit întrun singur spectacol tot ceea 
ce dramele lui Sophocle, Eschil și Euripide spun despre neamul Atri- 
zilar. 

intirziind moartea Ifigenisi pină după sfirsitul războiului tro- 
ian, ţinindu-l pe Oreste la curtea lui Agamemnon pină la întoarcerea 
nceauia din războiu, intervertind ordinea faptelor, d. Eftimiu ajunge 
să stringă în cinci nete, trei piese de Eschil, două de Euripide şi una 
de Sophocle, luind deln fiecare tot ce-i trebue. Ne-ar fi foarte uşor, 
dacă am avea textul său tipărit, să arătăm în mod exact, care este 
partea fiecăruia din cei trei clasici. (Tirada semnalelor luminoasa, 
care anunţă căderea Trolei, în actul T, este luată din „Agamemnon” 
àl lui Eschil şi pusă pe versuri de 13 picioare. Tirada din actul ultim, 
în care se povesteste pretinsa moarte a lui Oreste, este luată din Elec- 
tra lui Sophocle). Se înţelege, nu-i putem face vreo vină d-lui Eftimiu 
că se serveste de asemenea nobile isvoare. Dacă war fi limitat la atita 
lucru, ar fi avut meritul de a fate cunoscut publicului său, anumite 
texte ilustre, chiar dacă lo desfigurează prin versificare. 

Regretabil în lucrarea d-lui Eftimiu nu esto ceea ce d-sa în, ci 
ceence adaugă. Intriga amoroasă dintre Electra şi Egist, caro nu se 
află în niciuna din dramele clasice, este o invenţie personală a d-lui 
Eftimiu, In principiu nu-i putem tăgădui dreptul de a înnova dar 
această inovaţia falșifică întreaga lragadie, îi Mevicază sensul şi din- 
tr'o Electră, a cărei răzbunare porneşte dela un principiu de puritate, 
face o eroină vulgar geloasă, ca un personaj dintr'o piesă de Bernstein, 
Aici textul clasic nu era probabil suficient de „tare” pentru necesită- 
{ilo de melodramă ale autorului, Există însă un mijloc suprem de a 
face să risune melodrama, mai departe chiar de atroeltatea subiec- 

8 


veacuri, din miini 


114 VIAŢA ROMINBASCĂ 


tului: există versul—versul d-lui Victor Eftim 
i 
n seag Deda r Eroan S vers de tiradă, na po Enea drac 
Di ina y aplauze. Facilitatea sa de ritm și de rimă nu ctu- 


Ce 'nfricogată veste am auzit, nu! nul 
N'ai sd ma dai pieirii, părinte, tocmai tu, 


Şi evident, după o rimă e 
să urmeze şi una pa dada mnu! nu”, nimie nu e mai logie decit 


Moştenitorul țării — aţi auzie? — 
Oreste vine acasă și ne va ee e 


Aproape la fel da ingenioasă este rima răstită de mai jos: 


Cind ne-ai văzut alături ai 
ind r ai ris mereu a 
Nimic. Biata regină, ce-o mai așteaptă” Hat 


Cit despre orgiile prozodie 
desigur memoria noastiă è apatia iu 


provoacă numele proprii, 
exemple, 


le de a fi reţinut cele mal strălucite 


Cassandra şi Elena şi Hermion 
a ei 
Să moară tot pămintul, dar nu copiii mei. 


Sau; 


Te ascult. Moştenitorul de ară 
E fiul Clitemmnestrei şi-al Ar rm 


Coe 

à dei A, i rata frumoasă variantă a celebrului 
i-o greu să renunţ | 

sta ta a un ultim distih, care te fi idera 

tă, te, rezumativ pentru intreaga artă poetică a dhai Er. 


»La fille de Minos 


„Îți mulțumește astjel în i 
Intiia principesă a pere preiau iu 


Astfel vorbeşte Electra. Este acceaşi Electră care a trecut te 


i E 
dous gi OTA le lui Sofocle in mîinile lui Hoffmanstahi, Girou. 
MIHAIL SEBASTIAN 


ii 


SCRISORI DIN LONDRA 


O NOUĂ TEORIE A SPAŢIULUI 


Pa lingă uxiomele lui Euclid cu privire la spațiu, ori negația lui 
susţinută de metafizicieni, incă încă o teorie: spaţiul vital, ori Lebens- 
raum, cum este numit în limba lui Kant. In numele neostei teorii de 
ordin politie, ni se prezintă dreptul de expansiune al popoarelor celor 
mai tari, mai numeroase și mai bine organizate, mai ales din punct 
de vedere militar. Dar să vedem care sunt faptele. 

Mesugiul Cancelarului Hitler câtre poporul german, precum și 
către restul lumii, rostit la 30 Ianuarie, a fost aşteptat cu coen mal mare 
infrigurare, cu şi cind ar fi fost vorba de pronunțarea unei sentinţe 
de condamnare la moarte colectivă, cel puţin a europenilor încă ne- 
convertiți Ia religia totalitară. Istoria cunoaşte destule cazuri de pa- 
nică erulă, mai ales în evul mediu, cînd se răspindeau profeții 
care fixau definitiv data sfirşitului lumii, ori cind se producea o 
eclipsă de soare totală, făcind ca lumea ignoranti să hete de 
spaimă. Groaza care a cutremurat America, acum de curind, cind 
dramatizindu-#è un roman al lui Wels, s'a anunțat, la radio cobori- 
rea locuitorilor din Martie, cu mașini uriase, pe proprietăţile socotite 
absolut inviolabile nle Unchiului Sam, Inveseleşte incă amintirea giu- 
mei care a pus atit de amarnic la Incercare bietul curaj omenesc. 
Această stare de spirit a omenirii „civilizate” pentru care Herr Hiller 
devine însuşi Demiurg arută, pe lingă starea nervoasă a cetățeanului, 
cit mai preţueşte securitatea de nzi şi In cite umilinţi nentu coborit 
acei caro Dau voit să priceapă la timp că dreptul, legalitatea și mo- 
ralitatea internațională trebuese apărate şi plătite cu sacrificii perm- 
tru a nu se Îngădul triumful forței bruta. De aceen, acum citeva zile, 
cu prilejul unei conferințe la Oxford asupra Psichologioi războiului, 
ținută de un învățat cu mare faimă, profesorul Gilbert Murray păzea 
prilejul să declare că astăzi războiul poate fi declarat Intro ţară civi- 
lizată tot atit de uşor cum sar lua o decizie pentru sporirea impozi- 
telor. Dezertarea raţiunii dintre oameni poale fi deci proclamată toc- 
mai în anul cînd se implineşte un veac şi jumătate dela Revoluția 
Franceză. Curmareu respirației prin intensa așteptare a lumii mo- 
derne ca să audă graiul fatal, implică mărturisirea că soarta ei ar 
putea să atirne dela hotăririle unui singur om. 

Mai bine de două ceasuri, noul Odin a cutremurat văzduhul bie- 
tei noastre planete, tunind prin proclamații categorice şi definitive 
drepturile celor orinduiţi de dinsul ca primii născuţi de pe continen- 
tul european—germanil—invitind la pocăinţa promptă toate neamu- 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rile care ar mai sta, cumva, în calea „desvoltării lor naturale” ame- 
nințind cu sancţiuni irevocabile. Dar pentrucă Herr Hitler a pierd 
risit că „crede intr'o lungă perioadă de pace”, condiționată exclusiv, 
bine înţeles, de prompta îndeplinire a tuturor cererilor Axei Berlin- 
Roma, statele cărora li sar impune sacrificiile sau grăbit să vadă în 
această mărturisire convertirea divinității teutonice la creştine cul 
„De pămint pace şi între oameni bună invoire”, Pentru citeva ceasuri 
deci s'a simţit o adevărață usurare și reluarea respirației. Dar efec- 
tele acestei auto-sugestii determinată prin mijloacele moderne prin 
care se răspindese şi se alterează ştirile, au dispărut a doua zi, Inter- 
preia Arahi erain mai precişi şi brutali a mesagiului dela Ber- 
e ger - i 
abae ana, as germano-italiene care nu pot să emitë decit 
Mai întiiu, Cancelarul Hitler a preamărit triu sism 

Visul secular al lumii teutone sa ră odar întrun ereu ir rea 
sirumpntul prin care Providența a făcut această minune n'a fost altul 
>a el însuși, Führerul De aci şi pînă la eliminarea acestei provi- 
enţi sui generis dela tovărăşia triumfului nu mai este nicio distanţă 
mai ales că toate căpeteniile hitlerismului se întrec încă de mult timp 
în a conferi atributele divinității supremului dela Berchtesgaden. 


disciplina de fier a organizației hitleriste forța brutal 
eliminarea definitivă a oricărei voințe pe Belada în ae By pee 
$ fonducătarului, ori a vreunei religii. în afară de păginismul Statu- 
ui. Și aceasta, evident, reduce complet ro:ul adevăratei rovidenţe. 
Simburele acestui lung mesagiu din care n'au lipsit niei termeni 
de violentă vulgaritate, ca pederastie, hoți, furt, banditism, imbecilitate, 
nebuni, este însă enunţurea şi ridicarea la rangul de principiu domi- 
nant a dreptului evoluției naturale a 50 milioane de germani. In ceea 
se privește violența de limbagiu, Cancelarul Hitler încă nu poate în- 
spa pe Luther cu cure are asemănări atit de isbitoare., Henric al 
Tiea al Angliei face apel la Erasm ca să judece dacă se poate to. 
lera un limbagiu ca acela întrebuințat de Luther faţă de dinsul, Des- 
pre Evrei, naţionalistul Reformaţiei spune cu mai multă violență de- 
cit Herr Hitler: „Sinagogele lor ar trebui rase de pe fața pămintului, 
vesala lor dărimate, cărțile, impreună cu Talmudul, ba chiar şi Vechiul 
=> moni să le fie luate, iar rabinii siliţi să-şi cîştige ptinea zilnică 
prin cole mai grele munci”, Restituirea fostelor colonii germane pe 
„baza dreptului moral şi necesităţii economice” este un lucru dela 
sine înţeles. Alta teritorii în restul lumii trebuesc oferite Reichului. 
Toate acestea conform teoriei spaţiului vital—Lebensraum. De altfel 
revista Ligei coloniale germane, Kolonie und Heimat, dela 15 Februs- 
i justifică. unele din aceste cereri astfel: „Belgia nu e mai mare de- 
nu Pomerania”. „Are o suprafaţă de 30.000 kmp Și în schimb stăpineșta 
ongo care are două milioane kmp”, „Anglia are un imperiu de 29 
PREA megea kmp”. Nu este uitată Franţa „decăzută” mult mai rău decit 
> me Cancelarul Hitler spune că. bine înţeles, problema co- 
y or, singură nu ar Ë anyar justifica războiul. Estè evident 
i simt „singur' implică un complex intreg de revendicări 
arie care se pregătește cu înfrigurarea ajunsă pină la aiureală şi cu 
sacrificarea ultimului strop din isvorul bogăției şi energiei germane 


SCRISORI DIN LONDRA 117 


pentru perfecţionarea celei mal infernale maşini de războiu din cite 
pau realiza știința pusă în serviciul diabolicilor intenții. Mai mult: 
err Hiter nu tolerează întinderea relațiilor comerciale ale altor 
State In Europa sudică şi răsăriteană pe care o socotește ca pe 0 sim- 
plă bătătură cu vite si orătânii gata numai pentru traiul şi ospăţul 
german. „Cred că nici nu mul e nevoie să vă asigur că pe viitor—pro- 
clamă Herr Hitler—nu vom tolera niciun fel de încercare din partea 
Puterilor apusene in treburi care exclusiv ne privesc noi şi unde 
ele ar încerca să împiedece soluţiile naturale şi rezonabile”. De ce fel 
de soluţii „naturale şi rezonabile” este vorba, rămine să ne lămurească 
atit Vovlkischer Beobachter cit si Boersen Zeitung. —cel mai de seamă 
ziar german pentru «hextiunile finaneinre şi oconomiee—ca şi National 
Zeitung deln Essen, ziarul Mareşalului Goering, la 12 Februarie Ble 
se ridică violent Impotriva oricărui amestec al finanbei, industriei gi 
comertului angio-franeez In Europa dunăreană. Spaţiul vital capătă 
deci o definire lipsită de orice echivoc. „Politica de incercuire—scrie 
ziarului d-rului Goebhels—incă mai dă iluzii ln Londra şi Paris, unde 
se pare că nu se înţelege incă adevăratele concluzii ale acordului dela 
Munich”. „Desvoltarena naturală a Germaniei sfărimă însă astfel de 
planuri”. Spaţiul vital trebue deci asigurat cu orice preţ, iar cind e 
vorba de mijloacele prin care se vor roaliza astfel de planuri nu mai 
e nevoie să se pună la încercare imaginaţia, De altfel, Cancelarul Hi- 
tler spune lămurit în proclamația sa: „Suntem deci fericiţi să con- 
statăm nu numai că principiile pe baza cărora sa ajuns la înţelegere 
au fost găsit şi nu numai pentrucă în felul aceata sa ajuns la o so- 
luţie pe cale pașnică, ci. pentrucă, inainte de toate acest acord (Mû- 
nich) rămine ca un model după care se pot soluţiona toate problemele 
vitate, Sau mai lamurit: cu îngăduirea marilor puteri acra pro Be vor 
satistace nevoile organice ale germanismului, asigurindu-i-se spaţiul 
vital, cu Inghiţirea din punct de vedere politie și economic a neamuri: 
lor care se vor găsi în zonele do extindere nle acestui spațiu, Formula- 
rea este deci cit se poate de categorică. „Natura nu cunoaste frontiere 
politice” se propovărdueşte prin Coranul germane, Mein Kampf (p. 147). 
„Omenirea s'a desvoltut spro mărire prin conflictul etern, iar prin pace 
va pieri”, iar politica de Grund und Boden, de cucerire a spaţiulni vital 
„trebue urmărită azi exclusiv în Europa”. (M. K, p. 152). 

Presedintele Lebrun n caracterizat insă destul de lămurit acest 
limbagiu la masa ziaristilor, la Paris, In 6 Februarie: „Vechilor prin- 
cipii de drept internațional $i naţional se substitue acum un drept 
nou: al dinamismului”, Acesta Îşi are originea—se spune—În „as 
pirațiunile naturale ale popoarelor”, în „inevitabila evoluţie a isto- 
riei". „Mai bine să spunem lucrurilor pe nume—a încheiat Preşedin- 
tele Lebrun: este vorba de Inlocuirea dreptului prin forţă”. 

Ceta ce formează însă tristu) caracter specific al vremurilor 
noastre aste însă că deşi toatii lumea este de acord asupra primejdiei 
intronării forței ca arbitru în conflictele internaţionale se ingădueşte 
totuşi, mai mult: se lucrează necontenit şi cu cea mai perfidă artă 
pentru satisfacerea tuturor cererilor apostolilor forţei, 

Daily Telegraph dela 31 lanuarie—deşi n'a fost printre ziarele 
cele mai entusiaste în susţinerea acordului dela Miinich — serie, sub 
titlul „Intărirea forţelor pentru pace” un articol din care se vede, desi 
foarta puţin, ceea ce s'a petrecut în limpul crizei de anul trecut „De 
sigur, este uimitor—spune ziarul-—să aflăm din declaraţiile lui Herr 
Hitler că în Septemvwrie trecut „noi n'am amenințat pe nimeni: ne-am 
apărat doar împotriva intervenţiei unei al treilea factor”. „Esto cu 
neputinţă să se potrivească asemenea afirmaţii—e otinuă ziarul—cu 
cole ce s'au petrecut între Gotesberg şi Munich”. Nu numai că nu e 
poate imagina o potrivire de acest fel, dar cînd se va putea prezenta 


118 VIATA ROMINEASCĂ 


dovada comediei jucată, atunei se va vedea starea Je 

a multora dintre actorii de atunci, „De aagmenea—conlinuk Daig mo 
tegraph—nu se poate trece cu vederea mărturisirea Cancelarului Hit- 
ler că a hotărit să ocupe Austria în Ianuarie, adică încă mai bine de 
v lună inainte de istorica inţilnire cu Schuschnigg la Berchtesgaden 
şi mai mult de două luni înainte ca plebiscitul cancelarului austriac 
să-i M antena pr pornească armatele în Austria“ 

„Mal departe — continuă ziarul — dacă după e N - 
sește că în Mai hotărise o „acţiune radicală şi eerror seat 
soluţiona problema Sudeţilor, atunci de ce a mal acceptat, în August, 
zane manai şRunciman, care avea de scop să găsească o Su 

ul dife "in tot cazu ici trece i 
mintea Cancelarului Hitler", EE pete vă alinta bra a a 

ȘI, cu toate acestea, nimeni pină azi, dela M 
tot cazul, ma declarat mai hotărit şi mai podea Pg na 
Neo dovadă Mein Kampf — decît Herr Hitler. Nu trebue uitat însă 

rerul esta cel mai devotat şi mai perfect discipol al lui Frede- 


sin, Frederick IT”, de col. Ingelfield, apărută la Boston în 1870: „In 


tiției”, „Eu n'aşi fi putut face nimic în viață A 

ră ea feranna ii] ri damă core cea mai Tani a a re ranirea 
&i convingerea profundă că ţi se cuvine tot 
serveşte interesele tale”. „Prin politică eu în tot e ajute 
= pe tra A i d = Be să aad alante pe beer 
u fa şeala de a nu le ru tunci 
cind cer interesele tale”, „Să nu uiţi niciodată rime = 
nilor tăi însemnează a-l pune în neputinţă d prgporeabiaria "rob e 
= autocare M i e a se întoarce împotriva 
Tant Machiavel. e sinonimă cu ticăloşia”. Și doar Frederic publi- 
E rol ani după această ublicare, el anexează ezin, 

m E arg garanție conirark. Mariel Tereza, per de cu lg pri 
f t Wau altă treabă decit să descopere motivele pentru care am 
anexat-o. Acelaşi lucru în zilele noastre: motivele acţiunilor sunt 


Dar se pune obsedanta întrebare; rește, 

; ce se urmă % 
cer seră ot Pentru ce, pe de o parte, pregătirile revenea 
narmărilor, iar pe de altă concesiile umilitoare care se fac 


in cind, tiè in 
EA State, 1 e iernii destul de întortochiate ale conducătorilor 
sac: upă discursul ţinut de Bonnet 1 amera 
aputa eae răsPunde printrun Fisier ăia a parta Senar 
cui setâzați nnet reprezintă în linii generale — spune comu- 
Politica urmată de Cabinetul Daladier". „Cind e vorba da 


SCRISORI DIN LONDRA 119 


acordurile bilaterale, semnate do Germania cu alte State şi în special 
cu Polonia, trebue să spunem din nou că ele nu prejudiciază intere- 
sele unei terțe puteri”, „Dar o atare a treia putere mar fine de loc 
seama de realitate dară şi-ar asuma dreptul să se amestece în rhes- 
tiuni care, din punet de vedere geografic, nu le interesează de loc şi 
[aţă de care nu-şi pot în niciun chip ica vreun interes de o 
importanță vitală”, „Nu se poate nega deci — continua declarația 
Berlinului — că priceperea pe deplin a acestor [apte constitue condi- 
ţia primordială pentru o ameliorare progresivă a relațiilor franco- 
germane”, (Le Temps, 28 lanuarie). 

Nu se poate deci pretinde o declarație mai lămurită din partea 
Germaniei: Franţa să renunțe complet la orice amestec în Europa ră- 
sAriteană și sudică, De altfel călătoria de tristă memorie a lul Delbos, 
în Decemvrie 1937, în Statele din această parte europeană, nu cra 
altceva decit un „voiaj de adio”, fiindcă politica franceză începuse 
a se conforma punctului de vedere al unei puternice opiniuni din 
Anglia, cum că „trebue dusă o politică prin care să se dovedească 
Germaniei că nu se urmăregte încercuirea ei”, Se pornise deci pe cs- 
lea care trebuia să ducă la Munich. Comunicatul continua: „Dacă 
discursul Bonnet ar Implica reîntoarcerea la principiile Versailles-ului 
atunci Franţa se va expune din nou la infringori”, „Căderea bastio- 
nului cehoslovac este cea mai puternică dovadă”. De altfel, recenta 


vizită a lui von Ribbentrop la Varşovia, a avut, primul rind, rolul de 
atrage atenţia asupra aceluiași pune de vedere german: ori $i ce aju- 
tor direct sau indirect pe care Polonia l-ar da Franţei în eventualul 
conflict mediteranian, va fi socotit de Germania ca ticind parte din 


vechea politică de Incercuire a Heiehului. Trebuosc deci, după cum core 
„evoluţia naturală” şi „cursul inevitabil al istoriei”, lăsate libere toate 
căile germane în răsărit pentru cucerirea pâmintului făgăduinței sau 
găsirea „spaţiului vital”, In această ordine de idei trebue relevat dis- 
cursul Lordului Halifax, ținut la 3 Februarie, la Hull, ministrul de 
externe britanic tine, in primul rind, să răspundă Cancelarului Hit- 
ler, care învinuise Anglia de n căuta să distrugă influența comercială 
germană în anumite părţi ale lumii, arătind că nu este de loc în in- 
teresul britanic să se urmărească ruina comerțului german. „Germa- 
nia — spune Lordul Halifax — a fost totdeauna cel mai mare client 
al nostru pentru materii prime”, „Aceste State nu se pot desvolta de- 
cit cooperind”, Lordul Halifax insistă asupra convenției dintre Indus- 
triile cărbunelui din Anglia şi Germania, după care se înlătură ori 
si ce concurență pe care aceste industrii şi-ar fi putut-o face una alteia 
pe pieţele mondiale, Mai departe, el insistă asupra viitoarelor confe- 
rințe cure vor avea loc între Federala industriilor britanice şi asocia- 
ţia similară a industriilor germane, cu scopul de a se ajunge la un 
acord tot în vederea eliminării concurenței pe piețele străine. Astfel 
de cooperări — crede ministrul britanic — pot duce la o înţelegere 
politică. In același sens vorbește, la Berlin, ambasadorul britanie Sir 
Neville Henderson, la 15 Februarie, făcînd elogiul acordului dela 
Miinich care, după credința sa, va deveni cel mal solid edificiu al in- 
țelegerii europene. Ce se intelege prin acest edificiu? Răspunsul sub 
altă formă şi cu alto prilejuri l-am mal dat aici. 

Este vorba de Intelegerea și cooperarea celor patru mari puteri: 
Anglia, Franța, Italia și Germania. „Apărarea apusului”, despre care 
Times vorbeşte atit de dos, însemnează, de fapt, stabilirea unei coa- 
liţii a Statelor care azi se misc pe două axe diferite: una totalitară 
şi alta democratică. Sir Neville Henderson, care nu este în situaţia de 
a-şi exprima propriile lui consideraţii politice, spune in discursul 
citat mai sus: „Vor fi desigur neînțelegeri între cei care lucrează la 
acest edificiu (Miinich), se vor găsi răi lucrători care să dea jos, peste 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sndorul dela Berlin, acum cînd diplomatul şi-a ierdut aproape 
plet rolul pe care îl avea în trecut, să fi pă a rolei at Mes. 


precum la Mânich, cei 
Ca creat a d pot cintia carnea rr 
apa E ERA Eau 
Bt Ai în miarat aa dr, Krehen, dieta îi Praniai 
tea Angliei în caz de războiu”. „Stiam, de beri a ip m E 


nebunese pentru o națiune curopeanii decit să 
înțelegere anglo-amaricano-tranceză de o valoarea Pa piele ie rada 


singură securitate în Europa 
și aceea esta echi a 
one vă a A a, E ri cele patru mari roi ge SE cre root 
i vetive vaste și fără a se mai ține 3 d 
tiile care au predominat pind acum” Ace i a 
> ay ta va fi una din co diiile 
principale ale unei păci îndelungate” Att eta 
ziarul său, reproduc fidel părerea oficială A ao a aleea, căi at 
l $ şi de aceea merită toată 
atenţia. Autorul stie bine că dolarul e departe d oare 
bioasă, precum și formidabila forţă a demperatiai Add ace Dei 
ceia e T pn cs amane de toate, esta însă „înțelegerea după 
i ‘ e patru mari f stam 
de concepțiile care au prakomtant piä pei TRN e 


In acelaşi sens pledează necontenit şi ziarul Sunday Times (care 


la Münich, la prelungirea tragediei s pregătirea 
aniol i 
tragedli pentru realizarem acelui dorit bloe. sudica pea 


SE REPETĂ ISTORIA? 


Lordul Bolingbroke filosof şi om 
3 politic di 5 
r eiaa SETAN asupra asemănării Porte ve e pi ni 
aeae a upă aceasta sa continuat a se spune că istoria se tă. 
Se ma kepyan, de sigur, continuă, ca şi turpitudinele lor pa 
de înțelepciune vine să determine situaţii care acel! 


militară nu a'au asemăn 
erei at cu felul cum crede ricum, 
a ne ocupa de cauzele care pot determina o amare S eveni- 


SCRISORI DIN LONDRA 121 


mentelor istorice din epoci diferite, este Interesant să facem o paralelă 
între cela ce se petreceau în Marea Mediterană pe timpul rivalități 
dintre dinastia Habsburgilor, reprezentată prin Carol Quintus şi con 
de Valois, reprezentată prin Francisc I, și între ce se petrece azi 
între Italia lul Mussolini şi Franta. 
Dela Inceputul veacului al XVl-iea, Franţa este stinjonită fin 
Marea Mediterană prin desvoltarea Spaniei. Impâratul care stipi- 
neste Germania, Ţările de jox Spania, Italis, precum și posesiunile 
din noul continent al Americii, tinde, între nitele, să-și stabilească 
stăpiniren completă asupra Mării Mediterane, El are deci putinţa så 
lmpresoare Franţa iuj Francise p de trel părţi, Singura parte unde 
Francezii mai puteau nfla o separe, dar si un sprijin, era Medite- 
rana şi, mai ales Africa de Nord, unde stâpinea puterea musulmană. 
Azi, axa Berlin-Romu, în urma triumfului pe care l-a obținut în Spa- 
nina, se află. faţă de forțele frunceze, tn ncwensi situnţie a forțelor ca 
si pe vremea lui Carol Quintus, Francise T se vede astmuilt dacă nu ob- 
ține sprijinul musulman. De aceea incheie alianța, oi Regele cel mai 
catolic, cu cel mai mare dusmal al creștinătății, Soliman cel Mare, 
formind astfel o forţă caro să stăpinenască atit pe țirmul atrican, cit 
şi pe cel european al Mării Mediterane, Rămine pentru această ali- 
anţă, În istorie, ca unul dintre cei mai limaraii suverani, pe lingă că 
este excomunicat și blestemat de Intreaga lume creştină, Situaţia 
Franței este însă — in urma acestei ulianțe — aceeaşi ca şi n Impe- 
riului Roman după distrugerea Catarginei şi definitiva stăpinire a 
Romei în Africa de Nord. Flota împărătească, desi comandată de cel 
mai vestit amiral al crestinilor, penovezul Andreas Doria, este stărt- 
mată, In Proveza, în 1539, de către Turci, 

Astăzi Franţa stăpineste Africa do Nord şi chiar locul unde sa 
ridica altă dată Cutargina lui Anibal, La Roma se scrie şi ue strigă 
începerea unul războiu Punie modern, far Volkisher Beobachter 
cere şi ol „distrugerea Cartaginei”, pe cure Romanii totusi nau mai 
îngăduit să so mai rezidească pentru a nu mai avea, desigur, înaintea 
ochilor spectrul peirii. Pentru a ajunge la Roma, însă Anibal a trebuit 
să treacă prin Spania şi de aceea a fondat noua Cartagină (portul 
spaniol de azi), unde şi-a adus armatele şi a pornit apol pe uscat apre 
Italia. Scipione însă invadează Spania, distruge flota cartageneză gi 
noua Cartagine şi, pentru a închide drumul invaziei africane, fon- 
dează şi el portul Tarragona, cucerit mai zilele trecute de către mili- 
ţienii fascigii ai Ducelui Mussolini, Vren, el, Ducele, să împiedece for- 
jele africane aduse, eventual, împotriva Romel de către cel ce stăpl- 
nese vatra oraşului lui Anibal? 

Carol Qiuntua n'a ishutit să facă din Marea Mediterană o mare 

io), mai ales pentrucă n'a putut stâpini Africa de Nord. Situa- 
viile geografice sunt mai totdeauna intrasigente fată de evenimentele 
istorice, Ducele Mussolini sa întăreşte Insă necontenit în nordul afri- 
can, lar acum dòi ani, cind a fost In acele părți, na proclamat „Pro 
toctorul musulmanilor”, Musulmanii însă care se află în imperiul 
colonial nl Franţei, sunt foarte mulţumiţi cu regimul de libertate pe 
care li-l dau francezii şi de aceca pare greu do namis că ei ar dori 
să-și schimbe „protectorul”. Este cam la fel cu situatia Regtlui An- 
gliei, Carol al Illos Stuart, care avea obicelul să facă plimbări in- 
soțit numai de fratele său, Farob, care, de altfel se bucura de o rept- 
taţia detestabilă. Intr'o zi, Iacob a spus Regelui: „Este imprudent ce 
faci”. „S'ar putea să ţi se intimple ceva". — „N'ai nicio grije" — a 
răspuns Regele cu veselie. „Sunt convins că printre supușii mei nu 
există absolut niciunul atit da prost ca să mă ucidă pe mine pentru 
a te face pe tine Rege”, Acesta pare a fi răspunsul pe care l-au dat 
musulmanii cu prilejul călătoriei lui Daladier în nordul african, cu 


fiy 


122 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


privire la o schimbare de stâpin, Ducele vrea însă 
b u or 
Mäpinonsci locul pe care n fost Cartagina, în Tunisia, iri re e 
y tradiția romană şi de superstiția că Roma nu poate recăpăta ve- 
Și ea splendoare dacă nu va stăpini fostele ţinuturi ale lui Anibal 
De aceea, Ducele Mussolini a clădt cele mai formidabile fortificat an 
moră sapre, y ata fostei Cartagini, unde îşi poate ad i 
vale şi mai ales de unde poste sbura ternica lu į 
Franța însă, ca și pe vremea lui Franci KAn iie d teii 
, ise I, şi- 
a p Evandra care, orea s'ar spune, inpas aoaie n aliat dara pe 
eant mai mult decum le stăpineau atunci Tureli i 
Dar asemănarea nu e mare: En i p eean agna 
; : Englezii sunt creştini, F i şi! 
format Însă si aceatei tradiţii de a păcătul: e llat ae nai liră 
Cre palnie pipra dia ari paie in : Sau aliat cu Rusia Sovie- 
i . Luther e. 
că unul dintre adepții săi nu ora de loc Mdi op baracă aere 
D n į 
că nu etn stare să facă nimie cu Aaa — Dah perna en sir 


. Dar la această asemănare este trueti 
din vremuri destul de apropiate de A eso da preiei Î az 


Statului Major italian, se spune că dacă ar sacru comitiae i 2a 
mat gr Austria și Rusia şi unde casus foederis nu sar utea în. 
snt te căt iei act, Piano act n m de 
deris, s'ar produce între Germania i gis lee ind pa 
i ` şi Franța, atunci ţi 
none în acest conflict. Motivele acestei atitudini rel carpa Interne 
militară” pe pna ră aritmie dr e n pularea a + 
3 sun 
înalt grad ca Franţa să nu iasă victorioasă, oieri a 


„Dacă Franţa va fi bătută de Germ i 
€ anla şi dacă vo 
mp SĂ roi rama ta ri armelor noastre Ag sa pri 
madale creată pa conferința de pace şi să culegem toate 
Viena, Guarano, găseşte pe Contele Kalnoki inistrul 
erare taala 1881 la 18%), care suride ironie, auzind ci ~ eatu u hr 
ntre Rusia şi Austria, Italia ar dori să rămină neutră, dar 


drepturila noastre în Tunisia, lar în Mediterană încearcă să no su- 


foce”, „Noi vrem să stabilim, în M echilibru care 
` edite Li 
Ia ani) SIA interesele noastre legitime". (Exact cum aitis Tone. ua 
ar ami). Berlin Guarano găseşte puțină simpatie ln Maresalul 
mai multă dorinţă de intrigă şi de planuri machiavelice 


SCRISORI DIN LONDRA 123 


la Bismarck, „Dacă nu facem război Franţei acum — spune colonelul 
italian — în 1889 ea va fi mai tare, din cauza măsurilor militare şi 
pregătirilor pe care le face”, Bismarck este de aceeaşi părere, dar ob- 
servă: „Francezii fac ori ce ca să evito războiul, iar incidentele de 
frontieră nici măcar nu le turbură somnul”, „Răcnetele presei naţio- 
naliste nu-i fac să și piardă singelo rece”, „Se vede foarte lămurit 
că ei nu vor să cadă în cursă”, „Noi însă, continuă Bismark, trebue 
să facem astfel ca Franţa să provoace ea însăși războiul”, „Pe lingă 
alte consideraţii, nu putem pierde din vedere Rusia, a cărei purtare 
mi se pare suspectă”, Și, pe urmă, să nu uităm Anglia care tine la 
Egipt şi e capabilă să încă destule prostii”, „Să fim cu bägare de 
seamă”, încheie Bismarck. Guarano propune apoi lui Bismarck să 
invite pe Regele Italiei, chiar cind acesta se va afla în vizita oficială 
la Expoziţia din Paris, la o revistă militară germană lu Stranabourg, 
Aceasta ar fi o provocare și Boulanger, care după cum se «punea. ar 
ti dorind războlul. In 1889 se implinenu o sută de ani dela Revoluția 
Franceză, şi — zicen trimisul italian — Rusia Ţaristă nu va avea 
poftă să ia parte la un războlu pentru apărarea Franței revolutionare, 
Bismarck giseşte planul cît se poata de bun. Adaogă insă că „trebue 
să ne mai gindim”. Din toate cite lèn gindit cancelarul de fier, en 
ți din intrigile pe care le va fi mai pus la cale, a rezultat că războiul 
a'a ishucnit atunci. Documentele acestea au fost publicate abia acum 


după arhivele țariste, 
Asemănnrea situaţiei de atunci cu cea de azi este interesantă. 


DECLARAŢII 


Anul acesta pare a fi, înainte de toate, un an al declaraţiilor care 
tind să definească ţia unor State față de eventualele conflicte 
armate. Cancelarul Hitler a spus la 30 Ianuarie, că dacă se va pune 
la cale un războiu impotriva Italiei, atunci întreaga forţă germană 
va fi alături de armele Romei. Acei enre privesc situaţiu de ari ca 
bietul dr. Pangloa, eroul lul Voltaire din Candide, sau dedat chiar ta 
exerciţii de filologie germană, pentru a putea să atonueze completa 
și prompta solidaritate dintre Berlin şi Roma. Ca de obiceiu, au ur- 
mat însă comentariile germano-italiene, care nau mai lăsat nicio 
umbră de îndolală asupra solidaritătii totalitare. 

Declaraţia care a produs cel mai puternic efect — desi a fost 
deamințită destul de tirziu, de altfel — a fost aceea atribuită Prese- 
dintelui Roosevelt la 2 Februarie, și prin care se spunea că frontiera 
Statelor Unite ale Americii este în Franţa, Iritația n fost atit de mare 

incit „Deutsche diplomatischpolitisehe Information”, prin care se 
expun părerile Ministerului de Externe al Reichului, scrie, la 3 Fe- 
bruarie, un articol de o extremă violență împotriva Preşedintelui 
Rocsevelt Şeful Statelor Unite este prezentat ca fiind înconjurat de 
o clică de evrei care caută să împledece o înțelegere Intre Germania 
şi Anglia, ori între Hala și Franţa. El apare ca un fel de Ginpgiskhan, 
care plănveşte invazia Europei cu hordele americane și distrugerea 
m tot ceea ce se plănueste (prin Inarmările fantastice, bine Inţeles) 
pentru mărirea civilizaţiei, In Italia atacurile au fost Insă un adevă- 
rat destriu de invective: nebun, inamic numărul 1, ete. A spus oare 
Preşedintele Roosevelt cuvintele care i s'au atribuit? Ele decurg în 
mod logic din mesajul lui, citit înaintea Congresului, incit ori şi cine 
le putea rosti. Din acest mesagiu releşea lămurit că Presedintele 
Roosevelt socotește soarta democraţiei legată de solidaritatea Statelor 
care sunt conduse de un asemenea regim şi n căror filosofie politică 


124 VIAȚA ROMINEASCĂ 


este democratică. De aceea, chiar atunci cind a venit desmințirea, ni- 
meni n'a putut crede că America mar socoti frontiera sa acolo unde 
se tormina frontiera democraţiei, in Europa. Dăriraarea regimurilor 
sr pipi 9 rata şi Anglia reprezintă primejdia de moarte 

te nite, a căror structură itică şi socială şi - 
Bus x S-ar de rasism şi totalitarism. AN y ENED 

eclaraţia lui Chamberinin dela 6 Februari rezintă 

deosebită importanţă. Ea a fost primită cu ovakim CA Tarile Re 
meră a Comunelor. „Conform informaţiunilor noastre — & spus 
primul-ministru britanie — dI Bonnet a declarat în Camera Depu- 
taților, la 26 lanuarie, că în caz de războiu, în care ambele țări vor 
[i angajate, toate forțele britanica vor fi la dispoziţia Franţei, după 
cum, de, asemeni, intreaga forţă a Franţei va fi la dispoziția Marei 
Britanii”. „Această declaraţie corespunde absolut intru totul cu ve- 
derile guvernului Maiestăţii Sale”, „E cu neputinţă să se examineze 
amănunțit toata cazurile hipotètica s'ar puien ivi, dar mä simt 


Franja cu jara noastră, este de aşa natură, incit ori şi ce amenin- 


acestei declaraţii sunt foarte uşor de ghicit, mai ales du £ 
caţiile şi nouile primejdii pa care le-a deschis situaţia dia Bonai, 
Ceca ce créd interesant, este reamintirea obligaţiilor britanice faţă 


glia va veni in ajutorul Franţei sau Germaniei, dacă 

cată de rea fără provocare, clei de-a 
2. După ce Germania denunţă la 7 Martie 1937 Tratatul L 

carno, Anglia şi-a reinoit obligația de a veni în ajutor Franței, dacă 


Chambe 
claraţiile franceze, spune: „Declaraţii de natura acelora care au fost 
făcute între cele două guverne ale noastre sunt, întradevăr, mai 
tina fe pet i pts Lpr penau ele reprezintă intenţiile guver- 
, mal mult dec 
Pepe Aro, rmenii tratatelor, cind e vorba să fie puse 
5. După discursul Cancelarului Hitler, ln 31 I N 
Chamberiain declară: „Relaţiile noastre cu Franţa rara Ra 
e orară deete. pa paien pgr că au fost vreo dată. Mai mult decit 
s à n i è 
ze Apar licoare „e oţet pa reciprocă, ceea ce le înmul 


Una din aceste acţiuni căreia nu i se dă prea mare impor- 
insulei 


chineze Hainau de către juponezi, Această insulă are impor- 
tanţă strategică, ea fiind un fel de cheie pentru indociiina Pie. 


din Extremul Orient, Hainau are o pe ii im 
puternicele baze navale britanice dela Hong Rona pi BLESE TA 


puternică fiot japonez riji 
merit ne cm -$ SP jinită pe insula chineză, fortificată, 


~ 
} 


SCRISORI DIN LONDRA 125 


ponezi — dacă se va îndeplini — este unul din cele mai mari eveni- 
mente istorice nle lumii. Influența dominaţiei japoneze în Extre- 
mul Orient poate determina un nou cura al istoriei și, în primul 
rind, în regiunile nonstre, din cauza influenței pe care o va avea 
asupra Rusiei, O curioasă éoincidenyi: insula Hainau n'a mai fost 
ocupată în decursul miilor de anl decit o a ag dată, şi tocmai 
pe timpul cind Impăratul Traian cucerea n. 


PIUS XI-LEA 


Pontifex Maximus, nu numai prin demnitatea pe care o meri- 
tase ca învăţat și credincios, el mai ales prin căile pe care le-a arätal 
omului către dreptate, câtre eterna lume a valorilor spirituale, câtre 
morala creștină fără atmosfera căreia nu pot trăi nici oamenii şi 
Statele, Pius XI a apărut ca un părinte al lumii civilizate, Toate nen- 
murile și toata credințele au admirat lupta lui Indolungată cu moar- 
tea, care totuşi nu-l făcea să inceteze o clipă cea mal curagioasă apă- 
rare a drepturilor omeneşti și a libertăţii constiintei. Filosatul acesta 
aproape uită de dogmele unei anumite religii și învaţă să cunoască 
lumea ceea ce leagă pe om de Dumnezeu, Eroismul acestui om n cărui 
viaţă trupenscă abia maj licărea in luptă cu cele mai puternice forţe 
arganizate din ele a cunoscut lumea ṣi care amenință şi ceva ca se 
cuvine omului şi ceea ca este al lui Dumnezeu, a dat fiori și celui slab 
de minte, In țara unde „pupa” și „paplat” a fost, dala Reformatie in- 
coace, în Anglia, termenii care răscoleau furia populară şi unde Incă 
se mai salută oamenii, diminențu, cu expresia: „to Hell with The 
Pope” (în iad cu Papa) — în Irlanda de Nord, protestantă — dispozi. 
ţia lui Pius XI a fost resimţită ca pierderea unui părinte către care 
se îndrepta cea mai caldă afecţiune. Fără a ne duce înapoi, la vea- 
cul al XVII, în timpul lui Carol Il-lea, Stuart, cind odată pe an, mul- 
țimea pornea în procesiune cu r nio cardinalilor, papei gi satanei, 
pentru a le arde întrun anumit loe publie şi în care etigil puseseră 
pisici vil pentru ca poporul să aibă o senzație vie de tortura suflete- 
lor acestor vrăjmaşi, dar chiar în 1928, cind Parlamentul a fost che- 
mat să ratifice nova „Prayer Book” (cartea de rugăciuni), s'a produs 
o revoltă unanimă a aleşilor naţiunii, cind s'a spus că această nouă 
revizuire n cărții „miroase a catolicism”. Cu toate acestea, Pius XI 
a cistigat nu numai admiraţia poporului englez care a văzut În el un 
luptător de cea mai superioară esență gi de un curaj şi abnegaţio 
neîntrecută — un eron al crucii şi al dreptăţii — şi de aceea si-a nitat 
că el n fost şeful spiritual numai al unei biserici si l-a ridicat în rindul 
acelora călre a căror portecţie se Indreaptă aspiraţiile omeneşti, Cru- 
zele pentru care se ridica vocea aproape stinsă omeneşte, dar cu ră- 
sunet de trăsnet pesle lumea întreagă din punet de vedere al valorii 
spirituale şi în a cărui in'mă, moartea isi Infipsese de mulţi ani ghiara 
mdincă, poporul englez le cunoştea mai bine ca ori care altul, pentrucă 
dela Magna Charta a luptat amarnic pentru ele: drepturile şi respectul 
fiinţei omeneşti, libertatea conştiinţei, dreptatea pentru taţi. Acest mare 
iubitor al cărţii din caro culegea înțelepciunea veacurilor, precum o 
albină culege numai ce-i trebue pentru mierea ta, a deschis, eu gent- 
rosul sprijin material al Fundaţiei Carnegie, nepreţuilele comori ns- 
cunse încă în manuscrisele dela Vatican, B] nu sa Inchis însă în acen 
stă bibliolecă — paradisul adevărat pentru un învăţat ca el — şi nici 
n'a clădit o lume utopică în care să ajungă la compromisul cu sine 
însuşi că şi-a implinit datoria, ci ochiul şi mintea lui au văzut lumea 
așa cum este şi de aceea a luptat fără preget pentru a aduce schimbi- 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rile bune. în Martie 21, 1927, Encyclica lui mustră pe acel care caută 
să ridice idoli la rangul divinității: „Ori gi cine care desprinde rasa, 
ori națiunea, ori Statul, ori guvernul de temporala scară a valorilor şi 
le înalţă să fie modelul suprem, zelficîndu-le prin idolatria de ceremonii 
religioase, fulşifică ordinea lucrurilor creată de Dumnezeu”, La 1901, 
îşi arată părerile asupra problemelor sociale in Quadragesimo Anno 
Și mai ales asupra relaţiilor dintre capital și muncă. El insistă asupra 
datoriei sociale şi morale a patronilor şi lucrătorilor, apărind dreptu- 
rile personalităţii umane impotriva tiraniei capitalului şi monopolisării 
dictatoriale a puterilor materiale. Această Encyelică este salutată res- 
pectuos de Congresul American, de Camera franceză ṣi de Biuroul En- 
ternational al muncii din Geneva. 

Dacă, pentru omul cvillizat, religia implică o convingere adinci, 
cum că Universul nu este numai o manifestaţie a lui Dumnezeu, dar 
că în fiecare din noi, Dumnezeu şi tot ceea ce este isvorul binelui este 
necontenit prezent, atunci dispărutul Pontii este o confirmaţie şi o spe- 
ranţă că omul se poate totuşi înălța deasupra acestei vieţi, mai ales 
în vremile acestea de modernă şi rapidă prăbuşire, aceea ce numeam 
cindva civilizaţie. 


P. S. Condorcet, după ce fusese pus „În afară de lege” în 1709, gi 
după ce stătuse ascuns nouă luni, scriind opera lui cea mai faimoasă, 
„L Esquisse d'un tableau historique des progrès de l'esprit homain”, 
fuge, pentru a nu-şi pune în primejdie gazda, și merge pe picioare pină 
la Fontenay-aux-Roses, unde se află scoala rominească a d-lui Iorga. 
Acolo însă nu e primit de acela unde spera să găsească adăpost si, 
sdrobit de oboseală gi cu picioarele singerînde, se îndreaptă singur că- 
tre gropile din cîmpia Montrouge unde se ascunde, In tarea morţii 
care avea să-i vină în curînd, el comentează pe Horaţiu. Poate faptul 
acesta a inspirat pe Anatole France în „Les Dieux ont soif", în care 


turburi şi sbuciumate de azi nu se mai te cugeta şi visa fără a fi 

influențat de ceea ce te inebuneşte zilnic”! Intradevär, pie vezi numai 

uriașa muncă depusă în Anglia pentru construirea subteranelor de 

lee pt otita A eireeeră ră iți vine să faci elogiul Troglodi 

cu Montesquieu, cercăm totuşi să lä l Li 

do azi şi să scriem despre cele ce au fost. a eT 
D. N. CIOTORI 


SCRISORI DIN PARIS 


DISPERARE ŞI REÎNÄLTARE 


Nu putem încă aştepta reacţiunea unei conştiinţe unanime fran- 
ceze, limpede şi precisă, pentrucă Francezii nu sunt incă la capătul 
disperării, în acel adine abisal de unde se pure că e totul pierdut, Ona- 
meni medloeri, un neam mediocru, fără destin, fără glas în lume, pot 
pluti, somnolent, intre fericire și nefericire, drept la mijloc. Unor oa- 
meni de elită le trobuese prăbusiri şi inăiţări mari. 

Franţa nu poste trăi, nu poate fi ea, dacă nu-şi ascultă chema- 
rea. De sigur, sentimentul neplăcut că sọ află pe un vulcan care 
ameninţă să isbucnească snu presimţirea cutremurului (se aud sgo- 
mote sub pămint), 1 au toți, aici și pretutindeni, în lumea actuală. 
Dar, deocamdată, Francezii, În marginea craterului mântucă pren 
bine, nu renunţă la sfertul lor de vin, au încă prea Inrădäcinată vo- 
catia unei fericiri mărunte („bonheur” şi nu „félicitá™). Un popor cu 
o viață istorică atit de intensă, de lungă, poate simţi nevoia să se 
odihnească. Dar ar fi o primejdie de moarte dacă această odihnă ar 
deveni somn, stagnare, Primejdia nu ar îi mare numai pentru Franţa, 
ci pentru lumea în care so pierde din ce în ce simţul libertăţii: o li- 
bertate care nu trebue să fie, libertatea de a dormi, de n se desinteresa, 
ci o libertate vie, arzătoare, generoasă, umană. Indrâsnese să cred şi 
să scriu că e un noroc, la urma urmii, că Germania şi Italia ameninţă 
atit de periculos Franța. Nici dacă vrea ea să doarmă, să nu-şi reali- 
zeze destinul, — nu se poate căci nu e lăsată în pare: libertatea nu 
trebue să doarmă, lumea nu trebue să trăiască intro mediocră co- 
moditate şi linişte. Francezii vor deveni mal bine ei insisi, atunci 

cind libertatea lor va fi mal conștientă de sine; cind vor trebui s'o 
apere cu disperare, Atunci omul se va redefini, atunci vom asista la 
ofensiva omului impotriva instinetețor zeificate, a intereselor pămin- 
teşti (mperialisemn, creşterea grupului, a puterii şi bogății ph doge 
in defavoarea altuia), cure nu sunt mai inalte flindeă sunt colective şi 
nu individuale: interesele colectivului nu înalță planul individualului; 
dimpotrivă, Îl amplifică. Intre individualism şi colectivism nu e con- 
tradicţie, ci continuitate perfectă. Individul nu poate fi depăşit, — co- 
Jectivismul chiar îl înlănțue, — decit pe planul superior al spiritu- 
alului care Îl face persoană, eliberată de orice „expansionism dinamic”, 
subordonată numai valorilor eterne, transcendente si integrată într'o 
comunitate umană care, pentru æ nu fi anarhică, trebue să fie însu- 
flețită de o mare putere de dragoste şi solidaritate și să incerce să 
reflecte justiţia și ordinea divină, — Incercare utopică, dar cu atit 
mai valoroasă: ştiind bine că acestea nu pot fi realizate niciodată pe 
pămint, misiunea persoanei umane este să tindă, neincetat, către ele. 
[i 


a _.—.——_ a 


128 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
SCRISORI DIN PARIS 129 


In ora celei mal tragice tă rea- 


disperări, speranța neaştepta 1 y A 
„cu atit mai luminoasă, inimile și aruncă din nou oamenii în mai avea ce face; citi intelectuali de cifre statistice şi brinza, cite 
fpu 


oficii de bonef cii ar putea să ge re-umanizeze), ett și de atotputernicia 
tiraniei singelui şi biologiei, Eliberarea aceasta nu esta o fugă şi o 
rupere, — ci o stăpinire a unor realităţi ce nu pot fi ignorate, dar tre- 
buesc conduse. Mă gindesc ce posibilitate de reabilitare a ideei de 
libertate, — libertate față de economic, eliberare din miturile singe- 
lui și rasei, — există In lumea de azi, tocmai pentrucă lumea de azi 
e împotriva ei şi o asuprește. Nu găsesc lipsit de semnificaţie faptul 
că teoriile indeterministe ale stiinței actuale lasă un mare lot pentru 
libertatea umană: pe un plan indirect şi cu totul îndepărtat deocam- 
dată, dar care nu poate să nu aibe consecințe pe planul realității is- 
torica concrete, O simplă schimbare de nuanțe, — o mică deplasare a 
acelor indicatorului de direcție şi libertatea (care nu e, astăzi, decit 
libertatea de a fi servit econom'culul), poate redeveni grandioasă, 
dumnezoească; egalitatea juridică, — solidaritate a oamenilor în 0- 
munitatè şi fraternitate, — dragoste, Ideile da sacrificiu, desindivi- 
dualizare, eroism nu mai aparţin astăzi democraţiei. Ele sunt oen- 
tele nobile ale umanității, întrebuințate paradoxal împotriva ei, 
Dar, dacă s'ar renunţa la fericirea mediocră, liniştită şi comodă, ire- 
sistibilă ar fi din nou ideea de libertate, dragoste, caritate universală, 
Miturile obscure ale biologiei si instinctelor, nle „expansionismului 
dinamic", ale imperialismului istorie. ale cuceririi piețelor mondiale de 
desfacere, ale aservirii altor State, nle aşa zisei libertăţi „realizată 
prin Stat”, care nu e, de fapt, decit o mai aprigă înlănțuire, n'ar re- 
zista multă vreme în faţa dinamismului spiritual a! neamurilor 
(neam, comunitate de dragoste, nu de răzbunare, spirituală, nu bio 
logică), a idealului unei libertăţi în lume si dincolo, a idealului 
milei. 

Delu inspiraţia ultimă a disperării, aştept ca Francezii să reabi 
liteze libertatea, solidaritatea umană, drgosiean şi justiţia şi, mai 
mult decit justiţia, mila. (Mila nu e sentimentală, domnilor nietzsche- 
oni, dar umană şi bărbiteuacă). Cu alte cuvinte, idealurile acestea tre 
bue să nu mai rămină pe terenul defensivei, Trebue să treacă în ofen 
sivă; să capete îndirjirea, oţelirea, puterea disperării, dinanmirmul 
ofensivei, 

„Deocamdată, nu poate fi încă vorbi de asemenea lueru. Deo 
camidată, Franța face o politică sireină de spiritul ṣi vocaţia ei, po- 
litica „de realităţi” n Angliei. O metodă esenţială a acestei politiei 
este de a arunca În luptă nişte oameni sau State împotriva adversa 
rilor tăi, urmind ca tu să te rezervi și prezervi pentru la sfirsit și 
nesfirşil Dacă nu-i arunci tu sii păseşti gata prunenţi, ti incurajozi 
ši le promiţi „tot sprijinul”. Din cînd în cind, nu strică shi mai sui- 
floci minecile, să strigi că vii şi tu, mai ales cind ti se pare că omul 
tău slăbeşte, Dacii invinge, culegi rondele. Dacă omul tău slăbesta ide 
tot şi cade, îl părăseşti definitiv, feliciţi pe învingător, li da! mina, 
deplinei în mod desinteresaț pe cel invins ete, ete., și cauţi pe altul, 
Englezii nu făcut asta nbsolut totdeauna. In istoria lor bogată, Fram 
cezii au făcut-o numai de două ori, dar exact in ultimele sase luni. 

Această politică a servit şi va mai servi Englezilar, căci asta este 
politica vocației lor, dar deserveşte Francezilor, îi micşorează (ca 
prestigiu, ca putere, ra măreție), el desfigureară destinul. Politica at- 
tentică a Francezilor «ste o politică eroică, de riscuri, unul impotriva 
tuturor. Biruitoare sau biruită cu armele, va iese Intotdeauna birui- 
toaren morală. In secolul XVII Franţa Impotriva coaliţiilor, birni- 
toare sau biruită, a dominat civilizaţia europeană? Armatele biruitoare 
sau biru'te nle revoluției au dat lumii o aşezare nouă? Franta nu e 
biruită (fie că n biruit sau nu cu armele), decit de proprii ei aliaţi: 
de Englezi care n'au lăsat-o să se Intindă pînă In Rin, de teamă să nu 


9 


Exemplul insusi al Germaniei învinse (niciodată, după räz- 
situația nu păruse mai disperată decit acolo; se stie ce filosofie, 

artă, literatură agonică; ce trăire a declimelor, a „apusurilor”, a 
sfiršitului; ce atmosferă crepusculară, se manifesta}, şi acum, — tre 
bue, val, s'o recunoaştem, — aproape biruitoare, este plin de inväțä- 
minte. Dar în istoria Franţei au fost oare momente mai disperate de- 
cit acelea cind, în timpul războiului de o sută de ani, Franţa, — sub 
regi molatici sau nebuni, sub o aristocrație care, din virtuțile cavale- 
reşti nu păstrase decit mindria seniorială şi cultul, exagerat însă, al 
doamnelor inimilor lor, — era aproape în întregime cucerită de En- 
iei? Francezii erau şi atunci împărţiţi, aruncați unii asupra altora, 
ără conştiinţa unei „unanimităţi naţionale”. Glasul cerului şi al tä- 
rii a vorbit însă prin loana D'Are şi Franța a fost mintuită atunci 
cînd nu se mai putea crede asta, De atunci şi pină astăzi nu cred să 
mai fi fost un moment atit de crucial și de semnificativ: dar, luînd 
un exemplu apropiat, după infringerea dela 1870, de asemeni, a apă. 
rut în Franţa neo-spiritunlismul, şi admirabila generaţie socialistă 
şi creştină a lui Charles Péguy. Sunt gata a spune că această baie 
de disperare esta însăşi legea oricărei victorii. In orice cax, este con- 
diția ei necesară: faza de trezire, de prindere, de conştiinţă, de oţalire. 
E: danis ca Prancezii să fie aga de disperaţi încit să treacă dincolo de 

re, 

Ceea ce opun vechile democraţii atitudinilor totalitare, — fie 
unele, fie celelalte, — este, deocamdată, cu desăvirşire insuficient ca 
posibilitate de orientare, ta soluţie, ca vigoare, Ideea de om, de liber. 
tate, de persoană; ideea de adevăr şi de dreptate trebuese revalorifi- 
cate, renctualizate. „Idealul adevărului şi al dreptăţii este idealul 
democratic“, spunea Julien Benda întro conferință recentă în care 
arăta, cu o mare luciditate, ce e materialist, în idealul de a creşte în 
lături ale Statelor totalitare, în lipsa lor flagrantă de înțelegere a no- 
țiunilor de Justiţie, — dar fără să înțeleagă el însuși cit de căzut este, 
în democraţie, Idealul unui adevăr doar raționalist şi cit de nespiri- 
tuală ideea unei juatiţii juridice, arbitrare, nereale şi neumane. 
Aceste idealuri au nevoie de un suflu nov. E imperios necesar să im- 
tîmpine şi să domine problematicele contimporane cu o mai mare 
energie și putere de înflăcărare decti marile puteri şi energii al mis 
ticelor totalitare, Spunea Péguy odată („Notre Jeunesse”), că misti- 
cele se degradează în politice. Intradevăr, cine putea să reziste mis- 


erații nu mal aveau decti drepturi si că i 
$ pierduseră conştiinţa dato- 
riel; devenind parazitari, însăşi inutilitatea lor i-a stiri gina 


care au venit pe urmă, a lenei şi a egoismului lor care i-a 

dicat să readapteze formulele şi soluţiile la nouile date lotari 
aceea, — ideea de libertate trebue să redevină mistică, trebue să se 
relnalțe și să domine Istoria care a depăşit-o. Ura, instinctul, voinţa 
de creştere și de putere, camaraderia coleetivistă, — iată lucruri repro- 
babile, dar, stia tari, Demesa trebue să redevină des'nteresati. 
Trebue elo pe om a se libera, în mod sincer, de nto uternicia 
economicului care n devenit inuman (citi doctori în Bis cers n'ar 


== 
* 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


devină prea tare; de aceeași, care i-au stricat înţelegerea cu Italienii 
(o care nu convenea Englezilor din o sumedenie de motive 
pe care toată lumea le cunoaşte), şi o împiedică să aibe inițiativă 
proprie: de asemeni, despre Italleni poate spune că dacă acum îi par 
a fi adversari inofenaivi, i-au fost totdeauna prieteni periculoși. Se 
pare însă că planul din „Mein Kampf” de a izola pe Francezi, de a-i 
despărți de toţi aliaţii lor, va reuşi. Francezii vor fi atunei nevoiţi 
era realizeze destinul, Singuri împotriva tuturor, magnifici şi tra- 
gici, biruitori sau biruiţi, desbrăcaţi de toate comodităţile regimului, 

îl paralizează 


teama de a intra în luptă, — pe care nu vor mai avea-o de vreme ce 


Pină atunci însă e nevoie de o disperare şi o prăbuşire. 


D-t GEORGES BIDAULT 
ŞI INSTABILITATEA UNOR NOȚIUNI 


ceze (partizan al unei democrații reale, adică nesub ugată primatului 

economic, capitalismului; al unul crestinism perete adică nu a 

dar nu „Dăţionalist”), Pare vreo 35 da ani. Brun, cu 

ochelari, mai mult mie, puțin grăsuţ, vorbeşte abundent, repede, lọ- 

Gonda apostli spirit iaoa Saaie și analitic. Stia să pă 
1 me unei realităţi; 

principiul ei motor, chipul ei aaas. Y Pre Pe eter, gai ca 


steaguri străine. La 1571, republicanii (deci, stinga), cereau continua- 
rea războiului, pe cîndu monarhiștii (23, Mac ME voleu akd ter. 
mine, să accepte pacea, Comuna a început, cu un caracter naționalist: 
„Sunt, la Etolte, doua sute de tunuri franceze, luate de Germani; să 
le reluăm şi să-i gonirn Nemţi din patrie”, E drept că pe urmă a 


guerre!” și victoria dela 1918 a fost o victorie dreptei f 
peralii sunt de altfel, aj dreptei), reacțiune anti-defetistă poale 


SCRISORI DIN PARIS 131 


d. A. P, un tinăr eseist şi romancier francez, Îmi spunea că H. de 
Montherlant, descedent al unel vechi familii nobile franceze, — dar 
şi complicată de ceva ascendențe spaniole, — angajindu-se voluntar 
în războiu, — nu avea decit 17 ani, — a atras asupră-şi urgia fami- 
liei care a considerat asta drept o ruşine şi nu a vrut să mai ştie du 
el. Nu puteau concepe ca un nobil regalist să intre, de bună voie, în 
armata lor, a republicii, Tot atit de caracteristic este, din partea 
ceailaltă, cuvintul lui Thiers, în 1870: „armatele împăratului sunt in- 
vinse", Totuşi, — trecînd peste asasinarea lui Jaurts, — nu se poate 
tăgădui că, în 1814, o unanimitate națională a fost împlinită, exem- 
plificată minunat prin intilnirea lui Clemenceau cu Foch). „Astăzi 
însă, din nou, steagul naţionalismului a trecut în miinile stingii. Pa- 
cifiştii sunt, acum, cei de dreapta, pacifişti cu orice pret, cu prețul 
unor concesii cit de mari făcută Germaniei, gata să primească iar 
venirea Nomţilor pe care o socoţ preferabilă dominaţiei adversarilor 
ideologiei. Din nou intră In joc Internaționala albilor. În schimb, cei 
de stinga sunt naționaliști și gata să apere, impotriva unei hegemonii 
germane, integritatea, independenţa, raportanta universală a patri- 
moniului francez Do altfel, — continuă orges Bidault, — istoria pe: 
litică, — şi nu numai cen politică, — franceză din secolul XVIII pină 
acum, are un net carneter pasional. Nu interesează drapelurilo care 
trec dintro parte într'alta, ci adversarii care rămin faţă în faţă, in- 
totdeauna, 

O reconciliere? E un lucru extrem de greu atita timp chi terme- 
nii problemei nu se de äge. O reconeil'ere în regăsirea unei unani- 
mităţi franceze? Asta Încenreă ŞI ol, imi spune Georges Bidault, cu 
mişcarea, dela „l'Aube” şi cu N, E. F, (Nouvelles équipes françaises), 
mişcare ce are de scop să Innoade firele a două tradiții franceze: aceea 
a creştinismului cu ucoea a libertăţii. Incerearea nceusta trebue fä- 
cută cu mare prudență şi sinceritate, căci francezul e omul căruia-j 
repugnă orice opresiune, orice intenție sau bănuinlă de opresiune; 
anti-clericalismul aceasta insemna", 

Intrebindu-l dacă f interesează, jn primul rind. sonria cresti- 
nismului în lume, sau necea a Franţei în primul rind; dacă subordo- 
nează ideea de crestinism Franţei, — făcînd, astfel, din religie un au- 
Xxiliar, — sau aceea a Franţei în creștinism, îmi răspunse că a apăra 
Franța inseamnă să aperi, odată cu ea, libertatea, civilizaţia spiri- 
tuală şi creştină a lumii, li răspunsei că sunt de aceaşi părare p ră 
Imi ziceam că nu e! avea obiectivitatea necesară s'o afirme), dar că 
e, aici, o chestiune foarte importantă de nuanţe care conduce pe căi 
cu totul diferita şi chiar opuse. Pe ce punem accentul: pe apărarea 
Franţei cu tradiția ei creştină? sau creștinătatea Franţei? Aceste lu- 
cruri care, în aparență, sunt foarta amestecate, sunt bine distincte în 
esenţa lor ultimă. O distinctie care separă complet oamenii. Sunt aici, 
într'un singur cristal, întrun nod, germenii a două atitudini total di- 
ferite: aceea a catolicismului politico-naţionaliat al lui Maurrns, ciu- 
datul catolicism al lui „politique, d'abord”; sau aceea a catolicismului 
național şi universal, samaritean, al unui Jacques Maritain: špirituel, 
abord, Și mă gindeam că pentru a ințelege bine poziția erestinilor 
din categoria doua, exemplul lui Péguy este cu desăvirşire limuritor, 
Acest poet, — eare abia acum începe să influenţeze actualitatea fran- 
ceză, — atit de identificat cu spiritul Ioanei D'Arc, cu mindri tava- 
lori francezi de odinioară, care nu Ingenunehiau nici cind se rugau 
lui Dumnezeu, nici în faţa morții, în vremea procesului Dreytus a 
avut o atitudine extrem de înaltă, Se stie că procesul nu mai devenise 
decit un pretext, că nu mai interesa în sine, el în măsura în care 
opuneau două mari partide. Péguy nu a sovăit să aleagă, condamnind 
în acelaşi timp pe socialiștii care speculau, în scopuri politice, even- 


RU: 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tualitatea novinovăţiei acuzatului. Voia să fie achitat Dreytus, chiar 
facă ar fi putut să sufere interesele temporale ale Franței printr'aata, 
pentrucă altfel Franța ar fi fost ameninţată să sufere în interesele 
ei capitale, cele spirituale, Săvirşind o nedreptate, Franţa ar fi tut 
cădea în stare de păcat mortal, Interesul naționalismului-prlitig. c- 
rea o nedreptate, Interesul naționalismului-spiritual cerea dreptate şi 
adevâr împotriva oricăror altor necesităţi, Şi de lipsă da dragoste de 
neam nu poate fi acuzat Pâguy care, ofițer în timpul răzwiului, pe 
runcind soldaţilor săi să se culce ca să tragă, a rămas în picioare, 
drept, murind legendar en vechii seniori francezi, 


VECINUL MEU, DESPRE 
SPIRIT ŞI LUME 


Un fenomen caracteristic pare a fi întoarcerea democrațlilar gi 
religie. Pentru un tînăr catolic francez, care e vecinul mia setată 


Democraţiile vechi, printre care cea americană, laice, | e 
cu o puternică nuanţă de ostilitate fată de ideia părere rm 
gindit pînă acum să apare religia, care a fost amenințată, totdeauna. 
sub ele. Numai de asta nu le ardea. Iată de ce, vecinul meu se in- 
treabă dacă crestinismul democratilor nu e un simplu oportunisrn 
politie, un aliat şi un instrument împotriva a ceea ce ar putea să ame- 
nințe comodităţile lor mirunte (dar religia e mai puţin „comodă” de 


Insă Roosevelt e oredincios, Oricit ar părea de perficială,, = 
cit de amestecată motivele acestei apropies a Anmosrattilor l tă 
gie, acest fapt rămine totuşi un lucru esenţial pentru lumea ăi 
+ un răspuns, faţă de zeii-atatali, pe care l-au găsit în inimile lor. 
Indiferent de motivele pentru care l-au scos la iveală, luorul aceata 
DA în ar zac rin iu rue de religie este, ln început, dictată 
recare rtunism, totu mare 
la urmă se vor prinda. E POORE: calea S Pipe 


CER ui ip pores politică, in lume, domină pe tea spirituală. fs- 


iul se află dincolo de istorie, reg sa nefiind decit victoria dreptului 


multe concesii şi compromisuri incit istoria lui pare acor: 
a fi 
cesiilor şi compromisurilor sale. în lume, spiritul este Sirupi. OA 


veneau să-l vadă s'an injgbebat case de comerţ şi ; 
dragostea lui spirituală pentru Thaïs se schit, pe port tarii ai 
patimi. E caracteristic, în lumea actuală, că fiecare din tabere 
celorlalte: „noi apărăm spiritul si civilizația împotriva barbariei”, 
jan apărăm pe Dumnezeu impotriva politicianizării lui”, In realitate, 
nu poate fi nici cu cei care nu cunose mila şi care preferă Eroul, 
Sfintului (lumea modernă poate fi caracterizată prin lupta dintre 
saroy şi sfint), dar nici cu capitaliștii, mediocrii și comozii. Dumnezeu 
e pe buzele şi steagurile tuturora, dar în inima nimănui. EI] nu e mi- 
al unui partid politie sau a] altuia. Religia trebue depolitiela- 


SCRISORI DIN PARIS 133 


nizată, scoasă dincolo de interesele lumii pentru lume: «a nu trebue 
să fie armă, steng de „Noi apărăm pe Dumnezeu și civilizaţia/”, 
strigă și unii si alţii, 

E greu de separat ce e necesitate politică nici, cuvint de ordine 
lansat în luptă, ce e reneredinţă de ceea ce este bunăcredinţă. De fapt, 
e şi unu şi ulta la un loc, căci œ e pur e amestecat cu ce e impur 
cum e amestecat fierul cu pämintul, 

„Îl apäräm™“, strigă fascistii, luptind cu un spirit de sacrificiu, 
cu abnepaţie, cu o mare dragoste împotriva comunismului materia- 
list, determinist; dar, în același timp, dragostea lor devine ură de 
ceilalţi, lupta lor o eretică lipañ de libertate ea insăsi, o zeificare a 
statului, imperialism, spiritul vindut bunurilor şi poftelor pâmintesști 

„Noi apăr pe Dumnezeu” spun, cu dreptate, democraţiile, „im 
potriva păginismului, a anlicreştiniemului, a idolateiei Statului, a lp- 
sei de libertate voligionsă”, — dar „în apărare aceasta u lui Dumne- 
zeu” cità lupă pentru medioeritnte, mărunte libertăţi, egoist indivi- 
dual, bună atare, lipsh de dărniele, 

E de remureat, dealtfel, că si unit și alții vorimsc de libertate, 
Pesio cineireci de ani se vu puten face, — va fi destulă liniste oara? — 
© teză de doctorat asupra noţiunilor de lbortate. atit de diferit Into- 
jezsă de unii şi de alţii, și atit de nerealizată şi la unii şi la alții, 

Adevărul este că, în lumea nctunlă, un mare dor de libertate (mai 
precis: de eliberare) si o maro capacitate de n servi: o nevoie adincă do 
solidaritate umană, de jertfă, de dragoste; o apropiere de valorile spi- 
rituale sunt imbinate cu ura, cu noinţelogerea, cu refuzul indirji” de a 
ceda și dărui, cu interesele subterane. E o mare chemare umană, Oa- 
imenii se cuvă, unii pe alţii, In noapte, şi nu se regăsesc decit ca să nu 
se rocunonacii și să se lovească. Spritul e impur în lume, — dar orice 
substanţă umană impuri are o puritate, în ca. Răul şi binele sunt ir- 
vălmăşite, E poate abeesul care sparge. Dar este cu neputinţă să rămii 
surd la aceste strigăte, In aceste intuitii obscure nle unel lumi de jus- 
tiție și lumină, Ura nu este decit n doua fată n dragostei, E o dra- 
goste Íntonrsă, O dragoste nerealizată, neprimiti, roefulntñň, care se 
răsbunä. 

De puţin depinde cn această abatere să se Intoareă spre bine sau 
spre rău, Inclină, deocamdată, spre rău; în stăpiniren forțelor întune- 
ricului, Dar o bună inspirație, un hazard fericit, o deviere infimă gi 
orientarea ponte fi mita, — lumea ponte să urce. Nu e zadarnică frä- 
mintaren si tortura neumană a oamenilor de azi. Suferă prea mult 
pentru a nu avea, ndată și odată, lumea pe care o vor: de ordine, de 
pace, de dragoste. 


- 


CINEMATOGRAF 


Im teatrul Pigalle, René Clair, regisorul de cinema, a prezentat 
pe Flaherty, regisor englez, Odată cu prezentarea, René Clair a eriti- 
cat cinematograful care înce concurență teatrului, rompromițindu-şi 
și valoarea proprie si valoren teatrului, 

Intr'adevăr, teatrul este prezenţă, e viaţă, şi cinematograful care 
imită teatrul, substitue prezenţei vii, automatikmul mecanice, ucigător. 
lută de ce spune René Clair că cinematograful mut avea această mare 
calitate de a nu ispiti cinematografistii să concureze cu teatrul. Sunt 
«ici două domenii total diferite; al vieţii, al prezenţei în teatru şi, În 
cinematograf, al invenţiei care e tot ris, Cinematograful mut suscita la 
invenţie. Cel vorbitor ar putea deschide imense perspective artistice 
“Incă mar avea ati! de mari posibilităţi de speculare comercială si dară 
mar vorbi derit cim! trebue: adică foarte rar, 


134 VIAŢA ROMINBASCĂ 


Au fost rulate trei filme dintre care două excelente: intr'unul, o 
familie de pescari ciştigindu-şi greu viaţa (eroic) intr'o luptă de zi da 
zi cu Oceanul. Nicio poveste, niclo intrigă, niciun fel de 
sentimental. Dragostea pentru oamenii aceia reieşea idirect. Era insu- 
fată spectatorului prin frumuseţia lor, caldă şi aspră; prin măreţia 
surizătoare a chipului şi luptelor lor. Din ce se realiza sublimul aces- 
tei umanităţi? Din apropierea şi opunerea lui oceanului; din citeva 
simple, nude fapte: o luptă, din barcă cu un peşte monstru care nu 
vrea să se lase prins; o luptă cu marea care înghite plasa pescarului 
sau îi fringe visele; femeea cară, în spinare, nisip și plante marine, 
un fel de pămint cultivabil, căruia bărbatul îi face loc, printre stinei, 
cu toporul; un copil, în virful atincilor, la cincizeci de metri deasupra 
valurilor se joacă, ameţitor. „Pe Flaherty nu-l interesează”, spunea 
René Clair, nici „eroii”, care după fel de fel de peripeții se căsătoresc la 
sfirşit; nici vedetele vamp; nici gangsterul care trage cu revolverul, — 
ci omul și munca lui”, Filmul omului şi-a) mării nu avea, întradevăr, 
organ posete grec, —— dar lupta făcută (ca mnaanifică, elou- 

cu furtuna, era mai sensaţională gi decit 

orice film cu detectivi. Cinematografiştii au y oraha grade a 

taci, o îndeminare mecanică. Filmele neindeminatice, de experienţe, de 
noys a apar arina mult mai vii, mai valoroase, i 

n acelas timp, filmul de care vorbim «ra, prin excelen 

Epic, deşi nu se povestea nimic? Da, un epic oeio Sara un pee pi pe 

inematografu i 

artă epică în primul rind; aceea care să fie şi sei mai era Ala 

cea mei aproape de om, de munca şi măreția lui. E deajuns ca cine 


fantasti 
Dar ceea ce mă cîştigă în el, este intimitatea lui cu om 
cu marea sau corul). Un copil mingile un ctine; un copil uta A 
marginea mării; un om obosit iși pune capul în miini: ai impresia că 
ecran ie pe cer Er aheinga acestea, Și numai el, cred, na poate 
j s m toată semnificația şi valoarea umană 
mici, banale. „Vedoți? m'ați băgat pă seamă! cdi Ro, cari 
Al doilea film era un documentar pur, făcut pentru ministerul 


plu, pe şeful de tren fluerind plecarea; dar ctt de poetică sir tre- 
cere rapidă a trenului printre pelsagii; luminile tukind în nare lo- 
comotiva gonind spre cer şi soare, în dimineaţa ireală a călătoriei, 


uman (ați remarcat cit de frumos este filmul în care a mun- 
iray. la cânp, în uzină sau ruginduse?). Un ooann a R 


Ce-aţi zice de problema cinematografului 
lui? Cinematograful în slujba boah aleea bara aaa: oi 


EUGEN IONESCU 


SCRISORI DIN PRAGA 


„PE CĂILE REFACERII» 


După cum um urâtat în ultimul meu articol, alegerea Preşedin- 
telui Republicei, crearea „Uniunii Nationale" şi formarea cabinetului 
Beran, formează cele trei pietre de hotar, care marchează o eră cu 
totul nouă în istoria Ceholsovaciei. Schimbarea construcţiei geogra- 
fice, economice şi politice a Statului Cehoslovace a pus pe conducă- 
torii Republicei în fața unel grele probleme de coordonare, reorga- 
nizare şi valorificare a tuturor elementelor în scopul stabilirii unei 
ordine noi, în care primatul muncii să fie consacrat, Perioada discu- 
țiilor trebue neapărat să cedeze perioadei faptelor, 

Desigur, este prea de vreme să vorbim despre rezultatele date 
de noul guvern, Prea mari şi prea grele au fost pierderile cauzate 
de faimoasele „acorduri“, ea intrun timp atit de scurt să se poată 
vorbi ran p refacerea definitivă, Un lucru este cert: Cehoslovacia, în 
momentul de faţă, merge cu paşi grabnici pe calea refacerii. Se depun 
toate stăruinţele, se fac sforțări extraordinare pentru a asigura acestui 
Stat de oameni cuminţi și răbdători desvoltarea şi propăsirea, atit 
politică cit şi cea economică. 

Colaborarea tuturor forțelor constructive ale Statului, — iată 
formula nouă care serveşte drept bază a refacerii Cehoslovace. Con- 
centrarea tuturor forţelor interne în vederea realizării acestui scop 
trebue însoțită, conform declaraţiilor d-lui Beran, de lipsa de orice 
intervenţie, orice umestec In treburile altor State. De asemenea se va 
respinge categoric amestecul vrunui Stat străin în treburile läuntrice 
ale Cehoslovaciei, 

Această linie de conduită a fost precizată de d. Beran, cu urmă- 
toarele cuvinte: „In politica externă nu ne va interesa ce se face în 
Abisinia sau China. Vom avea grije numai si numai de noi, nu vom 
da sfaturi şi nici nu vom povăţui pe alții... Nu vom incheia cu nimeni 
tratate, indreptate contra vreunui Stat tert, vom încerca Insă să trăim 
în linişte şi pace cu toată lumea şi în primul rind cu vecinii nostri”. 

Desigur, că preaua Incercare din toamna trecută a făcut pe 
poporul cehoslovac să fie mai sceptic în fața alianțelor cu caracter 
militar. Această încercare a determinat acest nou, dacă pot să spun, 
„individualism politic”, Singura încredere nemărginită pe care o are 
acum Cehoslovacia, este Increderea In forțele proprii, în patriotismul 
fiilor ei. Și tocmai acum cind rănile pricinuite acum cinci lupi, încă 
nu sau cicatrizat, cind notele de neincredere şi desamăgire sunt încă 
atit de pronunţate, ziarul „Venkov”, (ziarul ce poate fi socotit drept 
oficioxul guvernului cehoslovac), publică, sub semnătura Dr. A. M.. 
următorul articol intitulat „Prietenia Rominiei”, Nuanţa politică si 


136 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


tonul mișcător în care este scris acest articol, raportate la atmosfera 

care domneste azi în Cehoslovacia, seot în evidență politica 
iron d loială a Statului nostru. De aceea socat nimerit să-i redau 
conţinutul: 

„Se zice că pe un prieten adevărat îl poţi cunoaşte în caz de ne- 
norocire, Aceat adevăr nu se aplică numai indivizilor, ci şi popoarelor 
şi Statelor, Şi popoarelor li se poate întimpla nenorocirea, în care 
caz ele au ocazia să-şi cunoască adevărații prieteni. Această incer- 
care am avul-o nol, În cea mai marte parte negativă, însă şi cu o 
parte pozitivă, In rindurile prieteniilor Cehoslovaciei a rămas Ro- 
minta. Ea a luat poziţiunea pentru libertatea Ucrainei Carpatine, în 
cadrul Statului nostru şi în perioada cind am fost despărțiți, în ce 
priveşte transportul dela Haăsăritul Republicei, a avut grija de apro- 
vizionarea Ucrainei Carpatine, Astfel, a contribuit în mod real la 
păstrarea acestei părți a Statului nostru, in cadrul republicei, Şi 
astfel a ajutat să se păstreza podul teritorial al unei credincioase gi 
sincere prietenii între Cehoslovacia şi Rominia, 

Delegații Republicei noastre, însărcinaţi de a duce tratativele 
pentru furnizarea alimentelor şi nutrețului în Ucraina Carpatină, au 
fost trăteşte primiţi în Raminin. Autorităţile Romineşti, începînd dela 
cele superioare şi pină la organele executive ariinicereşti, au făcut 
totul, ce u stat în putezile lor, pentru a ușura furniturile accelerate 
In regiunile Ucrainei” atinè, amenințate de fòamete, Automobile 
militaro rominesti transportau mărfuri ziua si noaptea ln granița 
cehoslovacă, unde porumbul, făina, porcii şi alte alimente nu fost 
încărcate pa camioanele armatei noastre. Camioanele C, F. rominesti, 
treceau peste graniță pină la comunele Ucrainei Carpatine. pentru a 
accelera aprovizionarea. Au căzut toate formalităţile, vizele, reviziile 
de prisos... A fost nevoie de un grabnic ajutor, care n venit grația 
nobleței şi caracterului superior al poporului romin, 

Trebuo să ne amintim acesta momente, astăzi, cind trecem pe 
calea vieţii, de sigur mai grele, însă normale. Este nevoe să apre- 
ciem valoarea «lianțalor şi prieteniilor noastre, prin prisma lucrurilor 
po care e-am trăit si le-am suferit. Poponrele mari si puternice cu 
posibilităţi enorme de ajutor politie sì economie ne-au părăsit, Po- 
porul romin mai mic. însă mare în fidelitatea lui, a rămas cu noi. Vom 
crea prietenii noi, cunoscind mărimea şi corectitudinea altor po- 
posare, Niciodată insă, printre prietenii noi, nu vom uita prietenia po- 
porului romin“, 

Sunt sigur că rindurile de mai sus nu au "evoe de nicio tălmă- 
cire, de nicio explicaţie. Prea clar si sincer se precizează tlcosebita 
valoare care se atribue ajutorului acordat de Statul nostru vecinului 
său, * ebay me ir ag grele no Gapni de nenitat, 

astfel, precizată sau mai bine schiţată politica externă a 
Cehoslovaciei, să ne îndreptăm privirile s începuturile Operei 
refacere internă a acestui Stat. pr oara * 

Am mai avut ocazia să sublinjez că in formaţia actualului gu- 
vern cehoslovace stau personalităţile, care pot fi numite, fără nicio 
exagerare, drept cei mal caracteristici reprezentanţi ai aararismului 
constructiv, Intr'adevăr atit d, Beran, urmaşul gi elevul marelui 
Svehla, ca şi Dr. Cerny şi Dr. Felerbend, ca să nu numesc şi pe 
ceilalţi, au activat de mult în domeniul economiei agrare, Aceşti lumi- 
nati reprezentanți ai poporului cehoslovac au înţeles de mult că ade- 
vărata rezervă de forţe productive rezidă în clasa ţărănească, Ridi- 
carea acelei clase condiționează şi asigură desvoltarea şi propăsirea 
altor sectoare ale economiei naţionale a unui Stat. Dovada — o deasă 
reţea de cooperative icole ce acoperă teritoriul Statului Cehoslovace 
şi cure intervine in ajutorul micului proust, atit în ce priveşte 
producțiunea cît şi desfacerea produselor sale, Pe de altă parte fai- 


SCRISORI DIN PRAGA 137 


mosul monopol al cerealelor, cart reprezintă concretizarea unei con- 
cepţii cooperatiste superioare a reuşit a menţine stabilitatea aprecia- 
bilă a nivelului prețurilor produselor agricole. 

In cadrul vieţii agricole a poporului cehoslovac, rămine totusi o 
p care pină astăzi ma putut fi rezolvată. Este problema 
depopularizării satelor, vechea consecinţă a războiului mondial şi n 
crizei agricolo din deceniul trecut, cind masse întregi de tineri deln 
sate sau îndreptat spre orașe, fiind atraşi de mirajul ciștigului uşor 
în industrie Oraşul însă neputind alimenta toate cererile de lucru, 
sau creat cadrele solide de şomeuri, care formau pentru Statul Ce- 
hoslovac o groa problemă socială și economică, Și iată că pentru ridi- 
carea rentabilităţii gospodăriilor agricole, şi in vederea atragerii 
unei părţi din populuţia orășenenscă spre sate, sa propune în primul 
rind crearen unei societăţi pentru valorificarea vitelor, după modelul 
„Socetăţii Cehoslovace de cereale“, Menirea acestei societăţi noi vu Ti 
organizarea, reglementarea şi normalizarea vieții, asigurind ereach- 
torului de vite un cistig mult mal insemnat, În aceeasi directie, vu 
ajuta la readucerea celor plecati din satele natale la ogoarela päri- 
site şi rezolvarea problemei locuințelor ieftine pentru Hirani. 

Vorbind despre sectorul cooperatist, care de sigur va rămine şi 
in viltor princips! aprijin al agriculturii, acesta va fi complet depoli- 
ticianizat. Această măsură prezintă pentru Cehoslovacia o impo- 
tanţă deosebită, dat fiind faptul că pină acum, după cum se stio, 
cooperaţia se încadra În viaţa partidelor politice, 

O altă problemă, care preocupă pe conducătorii Cehoslovaciei, 
este de sigur restabilirea cñilor de comunicaţie, Se stie că una din 
urmările acordului delt Mânchen a fost o Insemnată parcelare 
atit a rețelei feroviare, cit și a soselelor, Ca primă mäsură pentru 
indreptarea nrestui neajuns, atit de dăunător pentru economia na- 
tionalä, sa admis proiectul traseului unei sosele noi, recomandind 
inceperea cit de grubnică a următourelor sectoare: in Boemia, sect. 
rul Praha-Jihlava, iar în Moravia, sectorul dela Zastrzisti pină ln 
graniţa Slovaciei. 

In ce privește lungimea ucestor sectoare, cel din Roemia va 
avea peste 120 km., lar cel din Moravia de Răsărit circa 90 km. Chel- 
tuielile, inclusiv costul exproprierii terenurilor necesara se eenluează 
la circa 32 milioune cornane pe km., uretnd în unele părți pină ln 
4 milioane şi seâzind în altele pină lu 2/e milioane. 

Nici sectorul comunicaţiei nerione ma fost lăsat fără atentie și 
anume s'a decis crearea aeroliniei interne Între Praga, Olomouc şi 
Mornvsku-Ostruva, De asemanen au inceput şi lucrările pentru conto- 

irea „Aeroliniilor Statului” cu „Societatea Cehoslovacă de Aviaţie” 
nto singură intreprindere de transport aerian. 

O deosebită grije acordă vercurile competinte problemei electri- 
ficãrii, Se știe, că in urma ultimelor evenimente, Cehoslovacia a pier- 
dut o parte din tertoriu care conținea rezerve insemnate de cărbuni 
Pentru a miesora pasivul balantei comerciale Prin reducerea impor- 
tului de cărbuni, se propune desvoltnrea electrificării, Se crede ca 
astfel s'ar puter reduce din importul cărbunilor circa 4Y: mil. tone, 
Pentru realizarea acestui plan seë propune În primul rind electrifien- 
rea nouei rețele feroviara Praha-Brno-Zilina, ca şi mărirea consumu- 
lui în gospodăriile private, 

O altă problemă de o actualitate indiscutabilă este fâră indolinlă 
probiema bugetului. Se ştie că graţie nouei orindueli administrative 
şi constituționale Cehoslovacia va avea patru bugete, și anume cite 
unul pentru fiecare din cele trej provincii (Boemia, Slovacia, Ucraina 
Carpatină) şi un buget goneral, 

Acest buget general se va alimenta cu sumele realizate din taxele 
vamale, monopoluri, întreprinderile etatizate, comuna celor trei pro 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


consum asupra zahărul 
ear general vu suporta următoarele chel Preşedintele 
msg şi cancelaria lui, Camre şi Senatul, Presedintele Consiliului 
iniştri, Ministerul de Externe, Apărării Naționale, 
Curtea de Casaţie şi altele. Totalul acestor cheltuieli se evaluează deo- 
camdată pentru anul 1999 la 3.100—3.200 milioane coroane. La aceeași 
sumă se va ridica probabil şi totalul veniturilor, Astfel se speră ci 
general se va bucura de un echilibru apreciabil, 
lată care sunt aspectele operei de refacere a Statului Ceho- 
slovac, 


vineii unele impozite indirecte, ca impozitul asupra ui, taxa 
de os -s ui, cărbunilor, bere, etc. La rindul 


Dr. EUGEN V. TORGAŞEV 


MISCELLANEA 


SARBATORIREA DOMNULUI M. RALEA 


Inteelctualii romini, printr'un banchet care a avut loc în scara 
zilei de 22 Februarie, au sărbătorit pe d-1 Ralea. 

Cu acest prilej d-nii profesor C. Hâdulescu-Motru, preşedintele 
Academiei Romine, C, Giurescu, profesor la Facultatea de litere din 
Bucureşti, Ion Marin Sadoveanu, subsecretar de Stat la Ministerul 
Artelor, profesor C, Stoicsecu, rectorul Universităţii din Bucureşti, 
apari AL. Rosetti, director al Fundaţiunilor Regale „Regele Carol IH", 

ihail Sadoveanu, președinte al orgunizațiunii „Muncă şi Voe Bună”, 
Liviu Rebreanu, membru al Societăţii Scriitorilor romini, Cezar Pe. 
trescu, directorul ziarului „Rominia”, profesor A, Oțetea, dela Faculta- 
tea de litere din Iaşi, profesor D. D. Rosca, dela Facultatea de litere 
din Cluj, profesor T. Vianu, rector al Universităţii muncitoreşti, Camil 
Petrescu, directorul Teatrului Naţional şi redactor al revistei Funda- 
ţiunilor Regale, profesor lon Botez, in numele fondatorilor revistei 
„Viața Rominească” si Al. f). Teodoreanu, în numele foştilor colegi, au 
adresat laude şi urări d-lui M. Ralea. 

D. C. Vişoianu, în numele Revistei „Viaţa Hominească”, a rostit 
următoarea cuvintare: 


Domnii mei, 


Dintre toate grupurile şi persoanele, tare au binevoit să se aso- 
cieze la sărbătorirea prietenului meu Ralea, „Viaţa Romineuscă” este 
cea mai entuziastă şi cea mai sfioasă. Ea participă, în adevăr, la sen- 
timentele de admiraţie şi de afecțiune cu care Îl înconjurați; dar se 
simte totdeodată şi părtaşe la succesul directorului său. 

Căci, sărbătorit de cărturari şi de artişti pentru meritele sale cul- 
turale, bogate originale și adinci, revista noastră, în paginile căreia 
cea mai mare parte din scrierile lui Ralea au apărut, se simte ono- 
rată și — plină de orgoliu — are chiar pretențiunea.., să vă mulţu- 
measch. 

In şirul neintrerupt al directorilor de conştiinţă dela „Viaţa Ro- 
minească”, Ralea reprezintă continultatea. El păstrează și îmbogățește 
idealurile de generozitate, de justiţie şi de filantropie care au inspirat 
pe creatorii acestei reviste precum și voința fermă de a le da o reali- 
tate socială şi o formă legală prin reforme politice, asa cum au făcut 
înaintașii săi dela „Viaţa Romineuscă”. 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Revista noastră nu a fost compusă din utopişii. Noi am avut tot- 
deuuna functiunea realului. S'au examinat nevoile acestui neam și 
condițiunile sale da propăşire, s'au elaborat reformele menite să le stu- 
jenscă şi sau căuta! mijloacele practice prin rare aveau să fie infăp- 
tuite. 
lată ce faco Ralea astäzi pentru clasele muncitoare. Țăranii şi 
muncitorimea au fost preocuparea esenţială a ginditorilor sociali dela 
„Viaţa Romintască”, Atit de prezentă şi de gravă a fost această preo- 
cupare în spiritul colaboratorilor noştri, incit adesea am fost învinuiți 
că am Inclina criteriile artei şi gustul literar, în fata dezideratelor 
sociale. In toate privințele, ne-am îndreptat către sat. Nu un sat em 
siderat ca un muzeu social sau privit cu duioşie pentru elementele snte 
pitoreşti și primitive. CÌ ca un isvor de cp ae vitală şi de virtuţi crea- 
toare, care trebuo să fie rdicat la un rang de sănătate, de instrucţie și 
do avuţia prin binefacerile civilizaţiunii. 

Aceasta nu Insemnează — evident — că „Viaţa Rominenscă” ar 
fi dorit cumva ca evoluțiunea Statului romin să se mărgineaacă la 
formarea unei civilizaţiuni sătești. Din contră, noi am vrut totdeauna 
un Stat mergind pe chile progresului si ajutind, prin așezăm'nta mo- 
derne şi prin Introducerea tehnicelor celor mal perfectionate, la ridi- 
carea generală a naţiunii, 

In ideologia „Vieţii Rominesti”, s'au impletit întotdeauna elemen- 
tul naţional cu cel social. Nu am părăsit pe niciunul şi nu am accep 
tat să le disociem, Am păstrat elementul social, chiar în epocile în 
care o predominare a naţionnalului părea să comande o adevărată Be- 
paraţiune, fiindcă mam vrut să adoptăm o ideologie care să nu albă 
decit elan şi să flo lipaită de conţinut. 

Noțiunea literară a găsit aici o uccepţiune mai complexă, Ea nu 
a fost aservită. Din contră, nimeni nu i-a respectat mai mult demni- 
tatea și independenţa. Dar noi am tins să introducem în civilizațiu- 
nea rominească un tip occidental: omul cultivat. 

Omul cultivat nu este tot una cu omul instruit, El nu are numai 
o cantitate de cunoştiințe, o anume informaţiune. EI nu se manifestă 
prin citaţiuni și adesea prin vanitiţi și pedanterie. El nu este neapă- 
rat titularul unei diplome. Omul cultivat este cel care, lîngă această 
instrucțiune, are gust şi pudoare. Are o discretie, Detine cu uşurinţă 
şi în mod firese acest capital de cunoștințe, A pierdut superstiţiile şi 
a cîștigat convingeri, Crede în valoarea eminentă a ideii şi îşi dă 
73 auz că orice act social, orice fapt este realizaren infirmă a unei 

er 

O ideie realizată este o idele rănită. De aceea realitatea nu poate 
fi decit un punct de plecare, un teren de înălțare. Omul cultivat crede 
ypt daiane IAT și n agrara omului. Ştia că în mijlocul tt- 

r formațiunilor istorice st element de vesnicie: ` 
rerile şi inältärils sale. a ap anh ea 

Omul cultivat se cunoaşte du ziţiunea de generozitate 
tare 0 ocupă în fata marilor are ară Se i T 

Iată încă un motiv pentru care „Viaţa Rominească” este fericită, 
văzinul că intelectualii romini sărbătoresc astăzi pe Ralea: el este per- 
sonificarea acestei noțiuni pe care o propunem civilizațiunii românesti, 

„Viaţa Rominească” participă de aesemeni la sentimentul dv. de 
gratitudine faţă de un ministru, care hotărăşte să creeze un ugeză- 
erei destinat să ajute pe cărturarii romini. Nimeni mai mult decit 
umilu? dvs. servitor nu cunoaşte ridicolul şi durerea care le poate 
naşte în sufletul unui om chipul în care se remuneteail 
ide că Și artistică. Un director de revistă ştie că In ţara romt- 
nească trebue să se bizue pe spiritul de sacrificiu, pe devotamentul și 


MISCELLANEA 141 


pe aptitudinea la sărăcie a scriitorului. EL află cu emoția şi cu mirare 
că In fapt se poate bizui pe această uitare de sine a colaboratorilor săi. 

Cind puterile publice se Indreaptă cu discreție și cu generozitate 
câtre protejarea cărturarului, ele fac o operă fericită pentru in- 
treaga națiune, Căci îi ocrotesc astfel ixvoarele de durată si de înăl- 
tare. Și li înc de asemenea sugestii utile: ea va învăța să-și Susţie 
înălțimile pentru ca generaţiile viitoare să poată privi pe culmi, 

M'am gindit adesea; dece națiunea noastră este atit de puţin sen- 
sibilă la condiţiunite ereaţiunii artistice? Poate că trecutul nostru de 
suferinţ,, să fie de vină. Nevoit să lupte pentru pămintul strămogese, 
neamul nostru nu a avut răgazul să viseze, să privească spre zări, 

Sau poate pătura cultă.. Dar să lăsăm aceste ipoteze. Și să foli- 
cităm din inimă pe domnul ministru al muncii pentru ideia justă şi 
utilă pe care vreu să o Intăptulască. 

Mă veţi ierta dacă vorbind de Ralea, am tot vorbit despre „Vinta 
Rominească”, 

Dar Ralea este mindria nonstră. 

Cine dintre dv. se mai ponte lăuda astfel? 


Tuturor oratorilor, 4-1 Ralea le-a răspuns urmitoarele: 


Domnule Preşedinte, 
Inbiti prieteni, 
Domnilor, 


Fiecare din d-voastre îşi poate inchipui emotiu recunascătonre 
de care sunt cuprins, cind llustrii mel profesori, d-nii Motru şi Stoi- 
vescu, alături de strălucite figuri ale literelor si publicistievi rominn-—- 
ca M, Sndoveanu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, nlături de ve- 
chij mei camarazi de facultate și de liceu. mi-au spus atitea cuvinte 
măgulitonte, care trezesc In momentul aceata, în mine, în acelaşi 
timp, o profundä gratitudine și o melancolică rexonanţă. 

Vă sunt recunoscător, d-lor, pentruci aţi binevoit să-mi dați pri- 
lejul acestei prea plăcute manifestări, cu atit mai mult, cu cit aărbiăi- 
torirea de astă seară conține Intr'insa un mie paradox. 

Aţi sărbâtorii un intelectual în vacanţă. Sunt de un an de zile 
ministrul manunilor. Sărbătorirea d-voasire răsună În mine ca un 
fel de remușctare, cure trezeste n invitaţie la reluarea ocupatiunilor 
mele do altă dati, i 

In același timp vă sunt recunoschtor de a fi sărbătorit pe um in- 
telectual, care nu este chiar un intelectual pur. De mai mult de un 
deceniu, sunt Inscris întrun partid politic şi militez în viaţa politică. 
In această calitate, adesea ori, valori stricte şi sigure, care conduc 
ve intelectual, au fost amestecate în sufletul meu cu proocupări de 
ordin social, 

E o banalitate, aproape, sporirea aceasta a preocupărilor sociale 
în individul lumii contemporane, Inainte, reduse la prebeupările 
citorva, preocupările politice invadează din ce M ce mal mult socie- 
tatea şi formează un fe] de obsesie universală a tuturor elementelor 
mucretăţii. 

Am fost turat şi eu, în această calitate si în Indeloinielrile mele 
s'au amestecat o sarie de calităţi, si ale omului de actiune și ale inte 
leclualului. 

Acum vreun deceniu n apărut o carte care a făcut oarecare 
vilvă, a unui publicist francez, Julien Benda: „La Trahison des 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 
clerea”... Acest i si-a pără- 
ga autor vorbea acolo de intelectualul care şi-a 

sit misiunea, caro a dezertat dela nobila luf datorie, de a fi un gîndi- 
tor al vieții, de a rămine mai departe în sfera valorilor universale 
şi eterne şi de a cobori în arena socială, pentru a incita la ură, la 
adversitate, la ciocnire de preni, Și cere acest autor, pentru Inte- 
lectual, faimosul turn de fildeş, izolat de întreaga societate, din care 
va avea să privească, contemplator şi senin, numai elementele care 
au contact direct cu eternitatea și cu sbsolutul, 

D-lor, nu aceasta a fost concepția mea asupra intelectualului, 
şi spunind aceasta, sunt silit fireşte, — apărind această teză, — să 
fac o confesiune tipologică, adică să definesc ce fel de om sunt eu. 
După cum nu cred în „artă pentru artă”, nu pot crede în intelectua. 
litate pentru întelectualitate, 

Educat, în prima tinerețe, de „Viaţa Rominească”, încă din li- 
cen, eu am crezut că intelectualul nu poate rămine străin sbuciu: 
mului social; eu am crezut că intelectualul are o misiune, o vocaţie 
şi că ceea ce trobue să facă in special valoarea lui în viaţă, este 
transformarea ideilor abatracte în dramatice acțiuni; transforma- 
rea acestor idei în sentimente şi recunoaşterea, printr'insele a unei 
misiuni, a unei porunci a destinului, Am avut totdeauna în suflet 


ceea ce Peguy numeşte „Le desir de sauver”, 


Am crezut necesar să intervenim cu experienţa si cu ideile noas- 


noastră, unde fenomenul politic s'a desfăşurat asa de capricios, de 
anarhic și de incoherent. Cred pentru moment, din contră, că o reve- 
nire la valorile intelectuale mal senine va aduce o uşurare în viața so- 
cială a țării noastre, aşa de sbuciumată de iuni, în ultimul tim 
Politicianizarea excesivă devine o tiranie. Ea simplifică sufletul şi-l 
abrutizează, 

Fenomenul politic în țara rominească, așa de monstruos ipertro- 
fiat, trebue redua la proporţii rezonabile, pentru a da vieţii romineşti 
liniștea sufletească necesară, în acest moment 

Tara noastră a suferit de un fe) de isterie colectivă — lertaţi-mi 
cuvintul prea tare, — endemică, care ridica, din trei în trei ani, idoli, 
pe care aceeaşi opinie publică, lacomă de a-i adora şi ridica, îi distru- 
gea, o serie întreagă de entuziasme gi căderi, care au obosit sentimen- 
tul publie pînă la biazare sau desperare şi care au dus fatal la o 
epocă de adincă turburare, de anarhie și de ură, necunoscută în is- 
toria politică a ţării noastre. Va trebui să stabilim şi să fixăm feno- 
menul politic, să-l instituționalizăm, Adeziunile să fie bazata pe ra- 
țiune şi respect, nu pe porniri delirante şi trecătoare în acelaşi timp. 

Aci intelectualul va aduce seninătate, va aduce pace, întronind va- 
lorile pe cure le crede necesare. 

Vă multumesc şi sunt profund recunoscător că aţi făcut această 
manifestaţiuna intelectuală, întrun moment cînd se vorbeşte aşa de 


fiecare moment reluată, fără niciun fel de continuitate, fără niciun fir 
conducător; omul de pasiune, care inflăcărează un moment, care mô- 


MISCELLANEA 143 


bilizează toate forțele stfleteşti pină la paroxismul ontuzlasmułui sau 
al urei, dar care după accen lash în suflete devastarea şi pustiul, 
Trebue aşa dar restaurată și viața publică si sufletească în Ro- 
minia, după vechile criterii ale vieţii intelectuale; trebue restaurată o 
serie de principii, care au căzut încetul cu încetul, 
Trebue ridicată, în primul rind, iubirea de adevăr, care e în decă- 


In al doilea rind, trebue restaurată vechea idee de rațiune şi de 
conștiință. A fost mult la modă, a bintuit printre intelectualii, mal 
ales, pasiunea pentru forțele obscure şi tulburi ale sufletului omenesc, 
preamărirea misticismului care a dus la acele stări intolerante, sec- 
tare, sălbatice în viaţa socială şi care au format turburările, de a că- 
ror consecințe suferim astăzi, 

Noi nu trebua să mai sperăm, de aci inainte, svleniri de misticism 
și isbueniri de forțe inconstienta, la un popor cure are o așa de firavă, 
0 aşa de delicată și recentă structură de conştiinţă, un popor care abia 
şi-a organizat citeva forme da civilizaţie şi care se prăbușeşte în prea- 
mărirea temperamentului, a instinctului şi a inconştientului, 

In afară de aceasta, d-lor, va trebui să restaurăm, — Intr'un re- 
gim care va permite desigur mai multă liniște și mai multă recule- 
pere, — vechea idee de civilizaţie, 

Am crezut, la un moment dat, intro veleltate de vanitate, care nu 
ara de loc justificată, că suntem prea civilizati, că ne apropiem de cn- 
racter, aproape Alexandrin, în decadenţa noastră. Si la primele acu- 
turări sn văzut că această formà de civilizație era foarte recantă, 
foarte instabilă şi că instinctele cele mai barbare au putut domina pe 
oameni şi au putut despărți pe romini, în asa fel, încit nu se mai cu- 
noaştenu unii pe alţiit 

Și fiindcă cea mai mare parte din oratori au binevoit să se inti 
nenscă În recunoașterea unei trăsături n caracterului meu — aceea n 
omeniei, — mai amintese, tot din calităţile intelectualului, nevoia recu- 
noaşterii vechei idei de umanitate, Nu pentru vechea teorie, care spune 
că un intelectual este un produs de lux, care datorește muncii manuale 
şi oamenilor de societate care se trudese din greu; că ar fi un fel da 
“tebitor, care trebue să întoarcă societăţii, valorile pe care le-a primit sub 
această formă—nu din necest punct de vedere—dar fiindcă orlice inte- 
lectualitate, care este ferită de căldura umanităţii, care pune ură şi nu 
iubire între oameni, care nu cunoaște flacăra pură a dragostei, aste una 
intelectual pe caro nu-l fericesc, fiind că-i lipseşte can mai voluploasă 
din tonte plăcerile spirituale, aceea po care şi-o dă lubirea de om, de” 
vinţă, de generozitate, 

Roabilitind toate aceste vechi valori, care au fost crezute la un 
moment demodate, pe care n-am disprețuit şi către care na întoarcem 
acum, umiliți şi modesti, ca niste fii risipitori, pentru a spune că tot 
ele erau acelea care dădeau mari satisfacţii sufleteşti, revenind la 
aceste idei, care au format Oarecum forţa eternă a cărturarului, vă 
sunt adine recunoscător pentru cuvintele pe care mi le-aţi adresat, — 
iertați această descriere a intelectualului ipotetic, pe care l-am înfăţi- 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sut cum se face totdeauna, teoretizind nevoile și convingerile noas- 
tre, — vă mulţumesc din toată inima pentru unea pe care mi-aţi 
dat-o şi cu toţii în sănătate sufletească, în civilizaţie, in omenie şi în 
înfrățire, să trăim mulţi ani pentru Națiune și Rege... 


S'A STINS UN PROFESOR 


Fiecare din noi, în drumul nostru către sfîrşit, am simţit nevoia 
să ne oprim clteodată ca să aruncăm o privire Indărăt, spre un pei- 
saj de viaţă pe care l-am trăit, asa cum nea fost dat In 
nostru de vedere intră de em ter © coloratură de sentiment şi inteli- 
zență care ne leagă de împrejurări și oameni întrun ansamblu ce îm. 
plineşte fără să vrem ființa noastră sufletească, 

De crucea de lemn din capela cimitirului Bellu, pe care stătea 
scris în litere negre „Gheorghe Titeica” s'a aninat cu siguranţă mä- 
car pentru o clipă atitea amintiri cite poate să ducă spinarea unui 


Lun cunoscut pe Gheorghe Titeica, profesor, Profesorul nostru 
do geometrie analitică şi geometrie superioară. 

Dacă pedagogia modernă experimentează metode noi de apro- 
piere şi cunoaştere pentru o mai temeinică desvoltare sufletească a 
tinerimii, de profesorul Gheorghe Titeica, unu) din cei mai minunaţi 
din citi am avut, nu l-am cunoscut decit profesor. Nu l-am văzut ie- 
sind din limitele cursului său, nu l-am mincinii, distrindu-se 
por, odihnindiss; Hu l-am auzit glumind, făcind aluzii, nici măcar 
ivonizin 

Concretul viu de viață curentă ce tinde să stea din ce în ce mai 
mult la dipoziția elevilor era transpus pe vremea cind de pe bănci il 
ascultam po Gheorghe Titeica, întrun plan abstract de studiu pur, în 
care mintea lui singură strălucea ca o solie a ştiinţei pe care nu o 
posta ci o reprezenta: Gheorghe Țiţeica era un trimis al geometriei 
Nimic nu poate deschide un drum de vedere ca experienţa ta 
proprie. ş 


nu e mai puţin adevărat că o infinitate de secunde a însumat În yea- 


curi curba de perpetuă prefacere à oamenilor și pămîntului, ameste. - 


cîndu-i în acel beton pe care «a rezemat civilizația fiecărui; moment 
din Istoria Omenirii, 

Unul din momentele rominaşti ale Studiilor matematice în sensul 
măreț al strălucirii peste hotare cit şi întrun sens mai modest dar 
adine al formării unul strat de intelectuali în care şi-a fixat rădăcinile 
arborele aristocratic al atitor făgăduinţa romineşti, a fost momentul: 
Gheorghe Titeica, 

Mean ey kaS în matematici e de obiceiu timid, fiindeă poartă în al 
certitudinea unel puteri din afară care îi i 
roluri i impune şi de intrasigența 

O minte tînără e în general sceptică fată de o valoare care îl e 

înfăţişată de altceva decit de propria ei preţuire sau înţelegere. In do 


MISCELLANEA 145 


meniul literelor, ea se opreşte si neincretătoare, aşteaptă să judece ca 
să încoroneze sau să condamne. 


rea are În ta un fundament de credinţă. La orice virsti şi mai ales 
la „ierte adevărul verificat poartă o cunună de prest giu nedis- 
cutat. 

Pe acest fundal cu nuanță mistică, Gheorghe Ţiţeica ae detaşa 
în sala de curs, flrav, blond, subțire, cu glas domol în slujba demon- 
strației matematice, cu gesturi măsurate, ere între palmele uşor 
incovolate ca nişte scoici, spațiul pe care luneca un dana graj'os de 
curbe generatoare a unor suprafețe sburătoare ce-şi desfăceau pinzele 
peste mtinile maestrului, pină în ținuturile depărtate ale infinitului. 

In orice prelegere, mai grea sau mai uşoară, Gheorghe Ţiţeica 
dădea impresia aceluiasi calm măsurat și odihnitor, 

Seria încet și frumos fiecure literă, începind-o gi isprăvind-o după 
regula unui tipar matematec, cu codita, punctul și rolunjala necesară. 
Desenul îşi avea locul hotărit pe tablă incadrat de formule pe care le 
sublinia îngrijit, numerotindu-le în vederea concluziilor finale. 

Nimic nu-l făcea pe Gheorghe Titelen să se grăbească si nu-mi 
aduc aminte să se fi grăbit vreodată, relovind o formulă pe care să fi 
ştera-o de po tablă, di nnebăgare de seamă, 

Orice dreaptă, orice curbă, orice literă, merită o grijă în parte, 
Și tabla se acoprea cu o armată de semne, prezentate în solomnitatea 
unor manevre demonstrative, 

Cine nu l-a ascultat pe Gheorghe Titeica la un curs de geometrie, 
nu-şi poate da seama cum o anumită ordine cu aparenţă aproape mê- 
canică, poate în mişcarea ei Imbjia de departe, răsărituri si apusuri 
de Sori geometriei, 

imbinarea metodei de prezentare, n lecţiei cu o modestie ce-l pu- 
nea parcă în rindurile noastre ṣi coborirea la nivelul expunerii cla- 
sice, nu-i putea răpi suflul de dincolo de piscuri, ce evada din el, 
atunci cind punea inina pe oretă, i 

ȘI niciodată, niciun fel de răgaz, niciun fel de oboseală, O punctua- 
litate ce nu se desminția pe vreme bună sau rea, dimineaţa sau după 
amiază, îl dădea aparenţa soldatului din garda unei Puteri nevăzute 
care te făcea să alergi cu ochii pe ceasornic, în drum spre Facultate: 
nu-ţi puteai închipui că va fi cu putinţă să Intirziezi măcar cu eleva 
minute, 

După citva timp, Îţi dădeni seama Insă, că acest aspect rigid în 
perfecţia lui de dascăl era formula omenească a esenții lui insăsi. 

ȘI n'aveni de ce să te miri, nici de ce să te înapăiminți, fiindei 
era înțelegălor ca om si era blind, Cind ne întilnea pe stradă ne saluta 
cu aceeaşi măsură cu care Îşi saluta cunoscuţii, 

La Seminarii, nu mustra pe studenţi, nici nu le dădea sfaturi, 
Tot ce emana din el ca simplu reflex al intelectualității lui pure, păa- 
tra ascunsă marea însuşirilor morale, ca sunetul ce nu se aude întrun 
cristal neatins. Sfatul sau mustrarea se Inscria dela xine în abstractul 
minţii lui întinsă spre presimţiri gtometrice și cercetări de adevăruri, 
ca florile pe arbori ce aşteaptă să rodenacă, 

ceasta a fost taina pedagogiei profesorului Gheorghe Titeica, 
acesta a fost miezul ținutei lui morale, 

In faţa cosciugului deschis in care dormea pentru vecie, am avut 
impresia anilor de tinerețe şi de universitate ce invadaseră capela. 

O privire în timp ponte să apară citeodată ca o indrăsneaţă ieşire 
din cadrul sorții, O privire în trecutul legat de noi, è insă o datorie. 


146 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se cuvine să cinstim memoria aceluia care a condus pe atitția 
dintre noi în țara do fantezie simbol în care formulele purtau aripi 
şi operaţiile singele inteligenţelor noastre fragede. 

Nu cred să fie unul din noi, pentru care învăţătura hit să nu fi 
da cel puţin un inceput de mișcare în gîndirea noastră de mai 

u, 

Cu nevăzute şi puternice otgoane ce-l] leagă de atiţia elevi, Gheor- 
she Țiţeica a fost coborit în mormiînt, 

Pesta rile lui chinuit și mare sa asternut pentru totdeauna şi 
liniştea ş rea. 

In negrul singurătăţii de sub pămint, acolo unde nimeni şi ni- 
mic nu-l întovărășeşte, întrun colţ, undeva trebue să fi răsări un 
Soare al geometriei, viu şi cald, ca să-i lumineze Vecinieia și să-l apro 
pis Infinitul de mina care a ţinut atiția ani creta, pentru atitea serij 


RECENZII 


MIRON R. PARASCHIVESCU: Oameni şi așezări. Din 
Țara Moților şi a Basarabilor. Fundaţia culturală regală „Prin- 


cipele Carol”, Bucureşti. 


Mui ales cind se critică, adesea pripu Indenamnă să se spună maf 
intii cele rele şi apoi, cindva, cele bune, ducă mai e vreme şi dacă 
cel care critică mal are ochi să vadă. 

Se critică orice. Se critică proza, versul. Sè critică chiar critica 
făcută în cronică şi În recenzii. 

Pe bună dreptate se critică acen cronică ce aduce a recensie, 
fiind fugară, adincind puţin, trecind fără să observe multe si multe 
de relevat ori ponegrit Dar nu e dreaptă critica ce se face unei re- 
censii căreia i se pretinde ceca ce o cronică trebue să facă. 

Şi e momentul să spunem că sunt evidente deosebiri Intre o 
cronică şi o recenaie. SA ne rezumăm mai alea la cronica literară şi 
la recensia pentru o carte de literatură. După cum e socotită „slabă“, 
cronica ce seamănă a recensie, tot asa — credem noi — recensita 
care este cronică, încetează de n mal fi recensie, 

A recensa e in primul rind u insemna. a înce cunoscut, a relata 
impresia proaspătă ce ţi-a făcut-o o lucrare de curind apărută, 
Prinde în elteva rinduri cu sprinteneală, aspecte, calităţi, valori, de- 
fecte, scăderi. Apoi Inuzi sau loveşști, superi. Treaba recensentului 
nu e cena a cronicarului şi nici ce ara de făcut cronicarul nu e re 
cenaie. Temeiurile cronica incep de-ucolo de unde se sfirşese cele 


pr 
întru citvu sensul opiniei pe care trebue să o aibe cetitorul, Recensia 
critică mal puţin — ponte — ea însă anunță și menţionează favo- 


Aceste preliminarii le punem aici pentru un dichis anumit. Fără 
comentarii: Socotim ed raportul dintre reportaj (amintim: ne ocupăm 
de reportajele d-lui Miron R. Paraschivescu In aceaută recensie) şi lite- 
ratura propriu zisă, este asemănător raportului dintre cronica literară 
și recensie. 


Pină la broşura de-acum, apărută sub auspiciile Pundaţiei cul- 
turale regale „Principele Carol”, în seria Cartea echipelor, pe d. Miron 
R. Paraschivescu, l-am cunoscut din cronicile dela Era nouă, din cro- 
nicile plastice ln Timpul, din studiul despre Matei Ion Carageale din 
Viaţa Romineasră, din poeziile publicate în Azi, 

Materia cărțulici Oameni și aşezări, e formată de reportajele pu- 
blicate în vara lui 1095 în Timpul, Revăzute, cuvintele încă ciocănite 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


frazele ornamentate, proza reportajelor trece, din ziar în filele cărții, 
mai îngrijită. 
Miron R. Paraschivescu dovedeşte şi prin această carte o ascu- 
ga sensibilitate, o fină observaţie, o paletă amplă bogată şi variată 
stil, E un făurar de proză. Are pină la cea mai subtilă nuanţă 
preul sunetelor cuvintelor. Imbină, poleeşte, insistă sau trece uşor, 
one eee şi arată; penița lui Miron R. Paraschivescu e *printenă, 
en 
fincare dată cind avem a releva calităţi însemnate, ni se în. 
timplă să uităm ordinea în care trebuese privite lucrurile şi să inver- 
săm această ordine a lor, Enturiasmaţi de forma în care sunt înfă- 
țişate cele ce se spun, neglijem fondul, Și uităm să spunem că impre- 
sille lul M. R. P. sint formate din privirea lucrurilor — pe deasupra, 
poetisindu-le. Vorbind tot de formă: Sa vor fi mirat mulţi de laudele 
ce le aducem ralităților stilistice ale lui Miron R. Paraschivescu, —unii 
remarcînd po bună dreptate preţiozitatea stilului, unele dibăcii scrii- 
toricești prea alambicate, pre afasonate; iar alții vor găsi scrisul lui 
M. R. P. absolut imposibil. Sunt şi dintre acestia, 
Cutreerind prin Satele de piatră şi de aur ale Moților, autorul se 


echiplerilor regali prin partea locului a adus un fir de alinare, Doc- 

torii, oblojeli, promisiuni frumoase, tot au fost de vreun folos Mo- 

Hlor. Si cu firea lor neincrezătoare faţă de străini, incetul cu Încetul 

*0 vor încrede în bineintenţionaţii echipieri, ; 
Bas 


Poate cărtulia lui Miron R. Paraschivescu va da îndemn 
e taia şi autorul, În implinirea unei noi și complete me ea 
Cu rindurile lui Miron R. Paraschivescu am încercat 
Turi p Gaini cuvintul Mirri în mies pi crescul i K A 
. oiu rea e pămin coame- 
nilar și indeletnictritor atat. ep “i ete 


ŞTEFAN POPESCU 


Etudes roumaines, l: Trois mémoires sur Michel le Brave, 
présentés par Al. Cioranescu, Charles Göllner și Emile Turdeanu. 
Bucarest, Cartea Rominească. 


Sub auspiciile Scoalei Romine în Franţa, trei i ni 
numitei „Seoale, d-nii AL Ciorănescu, Chario Gôliner e Emi e 
Seenu s'au hotärit să tipărească o serie de studii cu privire la tara 

De aproape douăzeci de ani Şcoala noastră din Fran 
gh Servicii culturii rominești, prin colecţia de publicaţii e) pare 
i sd paiia ap en "roni Această colecţie publică teze de doc- 

n Fran v membrii ai Şcoalei monografii cu 

subiecte interesind d i 
ae de literaturi opotrivă Rominia şi Franţa, lucrări istorice 
lienţiile Scoalei Romine cuprind astăzi pri ia recen 
Stela de noi, Etudes Roumaines, trei mei distine şi Ke acizi O se. 
storia: 9) literara şi noua colecție ată în întregitne da d-nii 


RECENZII 149 


Ciorănescu, Gâliner și Turdeanu. Noua serie, în fiecaro plachetă, va 
aduce trei studii, asupra problemelor, interesind în deosebi Rominia. 

Astfel, primul număr, apärut recent, este consacrat lul Mihai 
Viteazul şi studiază raporturile domnului muntean cu Spania, cu 
Raguza, și ecoul exploatărilor sale în literatura franceză contempo- 
rană 


Primul studiu, semnat de d. AL. Ciorineneu, se numeşte Michel 
le Brave et la politique espagnole. Studiul e intemeiat pe cercetările 
intreprinse de autor în arhivele de Stat din Simancas. De altfel, do- 
vumentele aflate cu privire la țările romine, cercetătorul le va pu- 
blica integral, adnotindu-le. Pină la publicarea lor însă, în studiul de 
faţă, se culeg informaţiile asupra felului în care diplomaţia spaniolă, 
socotea acţiunea lui Mihai Viteazul, în Transilvania Și considerați 
asupra relaţiilor prin scrisori ale prințului muntean cu regele Spa- 
niei, Filip al II-lea. 


Al doilea studiu, cel ul d-lui Charles Göllner, se ocupă de 
Quelques plaquettes françaises contemporaines sur Michel le Brave 
Autorul își propune să splieuiască din literatura de informaţie, ath 
de abundentă în secolul al XVI-lea, cele ce se relatau spre cunoaştere 
in Franţa, despre Mihai Viteazul, Plachetele erau mici publicaţii, cu 
citeva pagini, conţinind știri asupra evenimentelor politice de uctus 
litate, Acestea indeplineau în acea vreme rolul jurnalelor. 

Un interes izbitor — arată d. Göllner — caordau aceste plachete 
tuptelor dintre creştini şi Turci. Intr'atit era preicupată societatea 
apuseană din sec. al XV-lea de expansiunea imperiului otoman, 
incit socotea bun orice mijloc de informaţie: „on va mâme souvent 
jusgw chercher dans la Bible et dans les astres, des indications sur 
Vavenir de cet empire plein de menaces et de mystères”. (p, 20), 

In Franța, prin aceste plachete asupra luptelor dintre Cregti- 
nătate şi Turci, vindute lesne în uşa catedralelor si În iarmarouce, 
mulţimei, figura prinţului muntean, Mihai Viteazul, devine familiară. 

ȘI Väsind la o parte, detaliile importante asupra domnului ro- 
min, pe care autorul studiului le semnalează doar in marea istorie 
universală n lui Thou şi în documentata lucrare a lui Nicolas de Mon- 
treux (ambele publicate în sec. al XVII-lea), limitează analiza d-sale 
numai la plachetele franceza de actualitate, precursoarele jurnalelor 
moderne, 

Helovind aminunte din istoria luptelor dintre Mihai Viteazul şi 
Turci, anulizind în lumina unei critice serioase materiulul referitor la 
problema urmărită, dind în Bibliografie, in extenso, unele documente, 
compatriotul nostru d, Göllner, aduce în studiul d-sale o contribuţie 
importantă în sporul pe care îl inseamnă primul număr din Etudes 
roumaines, ln limpezirea subiectului cercetat de cei trei autori. 


Al treilea studiu; Quelques Ragusains auprès de Michel le Brave, 
se datoreste d-lui Emil Turdeanu, 

D. Emil Turdeanu, a mai publicat, fiind In ţară, adinelte şi 
frumos scrise, studii în specialitate, Amintim numai cela două con- 
tribuţii de punere ln punct: una asupra manuscriselor rei 
Varlaam şi Ioasaf, alta asupra Cronicelor rimate dela no ambele 
publicate în Cercetări literare, Buletinul Seminarului de Istoria Lite- 
raturii Romine vechi, de sub conducerea d-lui prof, univ, N. Cartojan. 
D. Emil Turdeanu, plecat de citiva ani la Paris, pentru studii supe- 
rioare de slavistică, își are un domeniu preferat În scotocirea docu- 
mentelor ragusane, pe care în repetate rînduri, luni intregi le-a căutat 
in arhivele orăşelelor Dalmației. 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ragusa, discipolă şi mică rivală a Veneţiei, a ştiut să-i evite 
dominaţia acesteia, acceptind protectoratul otoman. Și cum prepon- 
derența maritimă în Adriatică o deținea Veneţia, orgolioasa Ragusă 
işi îndreaptă expansiunea către interiorul peninsulei, „Heriticre d'une 
forje couche de civilisation romane, à Laquelle Vinfluence byzantine a 
ajoute son esprit souple et raffiné, Raguza devint plus tard une zu. 
curssale slave de la renaissance italienne”, (p, 41). Pe lingă acest lucru 
„Raguze s'est acequis le merite âtre le premier has slave echappé au 
moyen dge" De maro interes este istoricul expansiunii comerciale a 
Ragusei, tot aşa istoricul evoluţiei economice, Dar dacă despre acestea 
Sau mai seris cărţi lămuritoare, cu vederi mai mult sau mai puțin 
clare — niciodată problema E ceri ragusane la viaţa politică a 


diu, este să prindă întrun capitol — nu activitatea numeroșii ~ 
gusani în principatele romine, — ci doar ul unor pie med 
„uerrieres de fortune“ la campaniile voe ui valah — Mihai Vi. 
teazul, contra Tureilor şi Ungurilor. 

Cu un discernămint absolut ştiinţific, inserează în contribuţia sa 
nume de Ragusani, amestecați în trebile domnului muntean. Verifică 
date, măsoară unele cu altele mărturii ale vremii, atent, permanent 
preocupat ded escoperirea adevărului. Temperamenta! plecat spre cer- 
cetare documentată, cu rivna şi migala savantului, înarmat cu o bună 
voinţă şi o temeinică cultură, d. Emil Turdeanu, dovedeste sănătoasii 
răbavă In cele cărturăreşti, 

Etudes roumainei, prin valoarea celor trei studii din primul nu- 
măr, justifică aşteptarea cu încredere a celei de-a doua plachete în 
care se vor studia trei probleme de artă și iustrațiune documentară, 
privind deasemeni țara noastră. 

ŞTEFAN POPESCU 


GEORGE JUVARA: Titu Maiorescu. F, nte de istorie 
politică. Ed, „Cultura poporului”, 88 pag. pre se 


D. George Juvara a adanut intrun volum cheva studii şi arti- 
cole asupra activităţii politice a junimiştilor, activitate cu mult mal 
puţin cunoscută decit cen care a determinat o epocă în istoria cul. 
turii (grea 

» “vara a strins date interesante asupra activităţii publice a 
lui Titu Maiorescu, fiind convins că ideile şi actele politice Ti frun- 
taşulu junimist relevă o deosebită rectitudine morală, care insă mal 
Poate, masaia gunaretiila viitoare. 

ri participo efectiv în vreo formaţie ministerială decit ci- 
teva luni în anul 1888, junimiştii şi-au păstrat atitudine proprie, fermă 
şi consecventă. Au putut astfel să determine citeva reforme necesare, 
fine fiind în opoziţie. Atitudinea lui Maiorescu în fața vieţii poli. 
ad romineşti a fost analoagă celei după planul culturii: o atitudine 
în că. ponderati, şi un ascuţit simţ al realităţilor romineşti, Lipsit 

tia şefiei, el l-a lăsat pe să treacă drept conducătorul 
yjanimismuluj politic”, deşi nu preţuia prea mult ideile şi capacită- 
tile acestuia, Preocupat de problemele culturale ale timpului. Maio- 
rescu a cedat de bună voie o şefie pe care nu o supraestima. 

Vorbind despre opera critică a lui Titu Maiorescu, d. Juvara 
subliniază obiectivitatea care stă la baza „Istoriei contemporana n Ro- 
miniti”, formată din introducerile istorice din cele şase volume de 
„Discursuri politice”, si în care sunt redate evenimentele petrecute in- 
tre abdicarea lui Cuza-Vodă şi căderea primului guvern Carp (1901). 


RECENZII 151 


Istoria aceasta a lui Maiorescu o socoteste autorul ca pe o contribuţie 
de seamă la o istorie constituţională a Rominiei, a cărei nevoie se 
simte tot mai des. Isvoarele necesare unei astfel de istorii ar fi măr- 
turiile oficiale și particulare, care sunt greu de găsit 

In privința politicii externe, Titu Maiorescu a fost pentru o apro- 
piere de Puterile Centrale, chci acest lucru | se părea necesar în acele 
momente, Reforma invăţămintului şi a inamovibilităţii magistraţilor 
şi citeva legi importante sunt de asemenea opera junimistilor. : 

Tinuta morală a junimiştilor râmine desigur un criteriu de 
orientare pentru orice generație; autorul are dreptate să sublinieze 
insistent acest lucru, Dar țelurile şi nevoile istorice sunt altele decit 
cele de acum citeva decenii. Nu prea vedem ce altceva ar putea oferi 


junimismul politic, decit o „pildă morală”. 
Ia 


ŞERBAN IONESCU: Consideraţii critice asupra eticei ma- 
teriasmului economic. Ed. „Spor“. 


Dacă recenziile la revista de faţă ar fi grupate după specialităţ 
nu ştiu la ce rubrică am putea trece referatul asupra cărţii d-lu 
Serban Ionescu. Lucrarea d-sale nu este nici studiu filosofic, nici ştiin- 
țifie, nici documentar. Este o implotire de polemică împotriva marxis- 
mului și o apologetică a moralei creștine. O polemică, ce-i drept, cara 
işi menţine cu foarte rare excepții, o ţinută lăudabilă, Cora ce nu 
poate fi trecut cu vederea, deoarece lupta Intre cele două concepţii, 
—crestinism și comunism, nu se poartă numai pe plan teoretic, ȘI 
cind teoriile au un substrat viu, în care se impleteste lupta pentru 
dominare și suprimare, stăpinirea patimilor este o forță remarcabilă. 

Polemica d-lui Șerban Ionescu, profesor de teologie la Faculta- 
tea din Bucureşti, nu relevă niciunul din păcatele polemicii pătimaşe, 
Ceea ce ratează Incercareu d-sale, din punet de vedere ştiinţific, este 
altceva: poziția apriorică a teologului, Pentru teolog, morala este un 
apendice al religiei, iar gindirea este iarăşi un instrument auxiliar, 
foarte plăcut teologiei, atunci cind li este util Căci între credință și 
dogme deoparte, şi pindirea liberă de aliă purte, dăinueste un con- 
fliet ireductibil. 

Teologia se află aşa dar în fata a doi adversari, în lucrarea d-lui 
Serban Ionescu: în fața gindirii libere, a cercetării pure, si în fața 
materialismului dialectic. D-sa a căutat să-si alieze pe unul din ad- 
versari; a încercat să imhine pre-judecăţila teologice cu judecata. Cu 
deosebită naivitate ne mărturiseşte autorul în prefaţă incercarea 
aceasta zadarnică: „Plecind dela ideia apriorică a superiorității mo- 
ralei evanghelice faţă de celelalte sisteme morale, voim să afirmăm 
această superioritate nu numai pe baza unui „eredo“ al divinității 
principiilor ei, ci şi pe o cercetare critic-obiectivă” (p. 5). Autorul este 
convins că ponte împăca credința şi cercetarea ştiinţifică; din păcate 
ela se exclud, Gindirea liberă nu suferă nicio teză apriorică; d. Serban 
Ionescu trebuia să aleagă Între judecăţi şi pre-judecăţi, 

Știința nu inseamnă numai colecţionarea brută a materialului 
documentar, Mai ales intro critică a unei ideologii. Paginile grela de 
citate și subsolul bogat în trimiteri nu dovedesc încă nimic, atunci 
cind atitudinea inițială este greșită, O axă strimbă nu poata fi corec- 
tată prin mijloace exterioare, materiale. D, Șerban loneacu este un ci- 
titor harnic şi informat. D-sa a scos a doua ediţie a lucrării „fiindcă 
ea necesită unele completări şi adăugiri”, și sa grăbit bucuros wi 
adune mărturii și date noi, care li dovedesc d-sale „felul cum s'a de- 
părtat stalinismul de concepţia marxismului”, Printre aceste date „De- 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ RECENZII 153 


cesare” unei analize a eticei materialismului dialectic, d-sa folosește evanghelică (p. 7). Era fatal ca d-sa să caute ceea ce știa dinainte; de 
mai alea studiile teologilor ruși refugiaţi şi lucrările „În care ni se Nem aron ag Ron nu poate convinge decit pè cei care cred fără să 
relatează situaţia ultimă în care se găseşte creștinismul în Rusia so- cerceteze și fără să gindeaseă. 4 ; 
etică". Etica filosofică nu ințelege superiorităţi afirmate anticipat. Fa 
Asa dar: ca argument decisiv pentru critica unei ideologii, ni se i se situează intrun centru critic, din care poate analiza în liniste orice 
servesc date mișcătoare asupra persecțiilor îndreptate împotriva bise- sistem etic. Numai pe planul analizei și criticej libere are sens o cri- 
ricilor.. Dar prin aceasta ne-am apropiat de o altă eroare fundamen- tică a eticei materialismului diatectie, Ea va veni desigur, atunci cind 
tală a cărţii, va exista mai fatti o doctrină închiegată autonom, o etică a materia- 
D, Şerban Ionescu ne anunță „o serie de lucrări, în care se vor lismului dialectic de sine stătătoare. iar nu fragmente scrise de on- 
tirteta valoarea diferitelor sisteme morale filosofice”, (Prefaţa, p. 5). meni politici. O etică inseamnă o fundamentare teoretică autonomă n 
Desidaratul este limpede exprimat: cercetarea unor sisteme criteriilor de acțiune. Pină nu va exista această etică, trebue suspen- 
losojice, Atunci ce ne dovdeae faptele diverse întimplate într'o țară sau dată orice critică serioasă. Altfel se vor mal serie citeva cărți şi bro- 
alta, într'o epocă sau în altă epocă? Oare expunerea eticei creştine, suri inutile, complet lipsite de interes pentru filosofie, ca și pentru cei 
atunci cînd este făcută în mod obiectiv-ştiințifie, va trebui să conțină care cinstesc gindirea liberă şi Obieetivă. In orice caz, critica va tre- 
şi istoria inchiziţiei, a torturilor şi arderilor pe rug? D. Serban Io bui să vină din partea unor spirite „beprevenita”. 
nescu cuno desigur mica scriere a Rinditorului rus Nicolai Ber- 
dinev, intitulati „Dela dignité du rr, par paaă et de lindignité ves O polemică înseamnă, de obicei, un schimb de vederi radical 
chrétiens". (Bd. „Je sers“, Paris, 1931)). opuse; nu tăgăduim valoarea «pocitică a polemicei, care animă cit de 
„Cînd se critică crestinismul se critică păcatele gi viţiile uma- t, mişcarea culturală Nu credem însă ca d, Serban Ionescu să pri- 
nităţii creştine, sa critică neaplicarea și deformarea adevărului lui mească vreun răspuns public, oficial, din partea adversarilua săi. In 
Christos, de către om” (op. cit. p. 20). Nu ne raliem părerii lui Ber- lipsa adversarilor, am crezut că poziţia cititorului liber este cea mai 
diaev; critica creștinismului se poate face şi plan pur teoretic, aşa in miisură să fie urgent și limpede exnrimată. Credem că BUNTU: r 
cum a intreprins'o Niezsche,—din unghiul de vedere al realismului seris şi peniru oameni care cer cărţilor ce se prezintă sab aspec 
etic. Dar am dat citatul din Berdiaev pentru a-i aminti d-lui Serban ştiinţific să implinească acele condiţii stricte cerute gîndirii critlee 
lonescu că există şi creştini mai iubitori de logică, şi care pot face şi obiective In niciun caz, impletirea polen cui si apolegetice: nu 
distincţia între teorie şi concret, între sistem etic şi pei te D-sa poate satisfaco condiţiile ştiinţei. O apologetică nu demonstrează de 
confundă sistematic lucruri care se opun; de altfel istoria creştinis- cit teze apriorice, unor binevoitori convins anticipat,- C L-GULIAN 
mului are destule aspecte „omeneşti”, în care violența, silnicia con- 
acne d gl gîndirii, rrak ge eiaa şi ger fizice desvăluie ne- 
ntă a dis ei intre sistem etic şi moravuri... : i i 
Ideile și moravurile pot fi pure și perlecla mapaa avuti ca GEORGE TETU: Problema vieţii în filosofia modernă. Tip. 
Pntinenuă prin mijloace mai puțin pure şi perfecte, dar le dă Mânâsti 
meri sunt paki pare daca a dag annig Pippuro a _ Raporturile dintre biologie și filosofia constituia un interesant 
ideie care se transformă în realitate, în viaţă vie. Fa Ba- compromi- subiect metodologie. Studiul d-lui George Tetu este isvorit dintro do- 
surilor“ relevă vitalitatea unti ideologii. Numa! gratis. Dom orie dat hrir de por are Terapan a şi oraa m pasi n pri nle 
d s 2 stiinţei şi osofiri, nţu,—în cazu e fa Mogin, nu ponte ac- 
nimanui Daca iaie pacizarea cu Statul, pater rare e Abic cepta în doctrina ei o ipoteză neverificată experimental, Acolo unde 
aceasta”, creştinismul n'ar fi putut supraviețui. Dintr'o doctrină a nyi A eneaia panis nAra ak filosofia. care prin natura el nu poate 
eliberării spirituale, creştinismul sa transformat în religio statală, [i verificată pe teren de o ştiinţa. intr'o teoria care tere datele mai 
bucurindu-se de forţă şi autoritate lumească. Este un com is ji a 
promis ceva multor ştiinţe spre a fi fundamentală {p- 4). 


mal grav docit faptul că „in Rusia sovietică cetăţenii au dreptul de In preocupările ştiinţelor, trebue să dăinuiaacă veşnica prudenţă: 


proprietate asupra uneltelor de muncă şi asupra de consu să nu cerceteze realități care nu aparțin domeniului experimental, 
maţie și de confort personal (p. 141). Nu este asa dar indicată pa. Biologia modernă a uitat însă această prudență cuminte; va a oferit 
Siunea pentru relevarea compromisurilor; pasiunea aceasta poate avea n sumedenie de teorii „care sau înloeuit tnele pe altele fără niciun 
urmări jenante pentru cel cara apără o religia cu istorie bogată şi rezultat real” (p. 5), 

„Omenească', prea-omenească.., 


D. Tetu urmăreşte deci o expunere critică a teoriilor fenomenu 


> lui vital, subliniind erorile celor caro nu vrut să părăsească tărimul 
Dar toata reflecţiile de mai sus, încă nu sunt In miezul unei dis- experimenta), pentru o „teoria” generalii şi definitivă. D-aa urmează, 
cuţii asupra eticej materialismului dialectic. Vina nu este a noastră, În expunerea teoriilor biologice impărţirea claaică: teorii mecaniciste, 
Treobue să arătăm, pină la sfirşit, imposibilitatea unei critici a ațicej vitaliste şi finaliste. Teoriile mecaniciste socoteau câ fenomenul vital 
materialismului dialectice din unghiul de vedere al moralei crestine, poate fi lămurit printr'o aplicare a metodelor folosite pentru explica- 
Căci etica este un domeniu filosofic autonom. O etică n'are căderea rea lumii anorganice. Unii au mers pină la compararea proceselor or- 
Să judece o altă etică, Analiza şi critica sistemelor etice şi-o rezervă o | kanizării vii cu cele ale organizării cristalografiee, Alte comparații 
disciplină în care n'au ce căuta tere apriorice și pre-judecăți dogma- tindeau la sublinierea unei analogii între organism şi maşină (prin- 
tice. Disciplina aceasta este etica filosofică. D. Şerban loneseu a por- | cipiu care a stimulat polemica vitalistă a lui Hans Driesch), Vitalia- 
nit dela inceput cu dorința de n Tace o valorificare a sistemelor atice mul nu neagă existenţa factorilor tizico-chimici, ei afirmă şi existența 
„dela Inăiţimea fundamentului şi criteriului pe care ni-l dă morala 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ RECENZII 155 
iu vital, entelechie, etc.), care nu 

ca dep psd pla panan airar anorganice. Vitalia: a isbutit ideilor pe claviatura versurilor. Placheta era intitulată Claviaturi şi 
să dovedească autonomia fenomenului vital şi speciticitatea lui; opora arăta talentul tinărului. hai 
lui Hans Driesch, „Philosophie des Organischen” a rămas epocală. O anumită lume numai iubeşte versurile. Sunt foarte puţini cei 
Pentru un mecanicist ca Felix Lu Dantec toate fenomenele pot fi mă- care să le cițească şi poate, iarăși mai puţini, cei care să le priceapă. 
surate; între forțe există relaţii matematice, iar biologia nu poate fi Fie dintr'un fel de lene, fie dintr'o insuficiență sufletească, cei re 
decit o mecanică a ființelor vieţuitoare”, Energetica unifică şi më- mulţi Hu se căznesc să afle frumosul Incăput În versuri, uneori „ma 
sonră fenomenele toate, chiar și cel vital; protoplasma vietuitoare | ales", decit In oricare altă expresie. 


In măsura in care romanul lui Teodor Scartat e poezie, el îşi va 
avea un număr mic de preţuitori, Lucru de neintăturat, temperamen- 
tul de poat avea să se arate în prima carte de proză, Liricul vu atră- 


este, pentru Le Dantec, un complex de coloizi, iar viaţa capătă defi- 
niția: „un fenomen de echilibru”, 


Hans Driesch, după indelungate ex wriențe de laborator, ajunge à - pieri 
lu concluzia contrară delei a neolamarck anut Dantec, Driesch arată Date, Va polei epicul. Frazele vor Feie end eeg orir mit carte 

sei ? albe, metaforice. Desbărarea de artificHle poeziei, încă din prime + 
că „niciun fel de cauzalitate fondată pe constelații de acţiuni fizica este o imposibilitate. Calitățile poetului — dacă unele îi vor sluji pro- 
si chimice nu poate explica desvoltarea individuali organică”. Viaţa zatorului — altele îi var fi inutile. 
este deci un fenomen original și ireductibil, iar biologia este o știință Poetul Teodor Scarlat, tilmăceşte in proza romanului recent apă- 
bazată pe principii proprii. N. Lossky, confruntind teoriiile vitaliste, rut, peripeții din viața na. 
presye că Driesch n'a reliefat suficient natura specifică a principiu- Plecat din sat, unde îşi lasă mama amăriiă, plinsă, voinicul 
ui vital şi pa doctrina lui Eduard von Hartmann, pentru care nostru, în buzunar cu o netrebnică diploma de bacalaureat, se hotă- 
principiul vital este material, inconştient şi Supraindividual. Numai răşte să-şi in lumea în cap şi să-şi incerce norocul la oras, unde spera 
= os Hartmann și SA putut aduce lesne acuzaţia de a fi părăsit să găsească de lucru, N drumul lui mani; pa sat la oras. îşi ee 
ştiinţa pentru metafizi tovarāş de drum un altul tot ca şi el, plecat din sat, după mune 

D. Totu expunp apoi rolul intuiției, în sesizarea fenomenului vi- oraş. Că aveau drum impreună, că mai eu un, maj cu nita, drumul 
tal, la Schopenhauer şi Bergson, pe care Ti unește credinţa în rapor- se scurta fără să bagi de seamă, ei se leagă bine de tot tovarăsi. La 
tul strins dintre teoria cunoaşterii şi a vieții, oras aveau să cheltuiască impreună bruma de bani pe care fiecare 

Vitalismul a fost atacat pentrucă a încercat să combine întrun o piistru cu sine. Amândoi aveau să îndure aşteptarea aranjărli unei 
mod ce pare ilegitim, concepţiile materialiste şi psihologice (E, S. situații cit de cit. Peregrinările celor doi prieteni someuri, prin ma- 
Russell}, Do aceea sa propus ințelegerea fenomenului vita! ca o ae- halalele şi grădinile publice ale Bucurestiului, dă prilej autorului să 
vitate suigeneris, după exemplul „activităţii vitale de care avem o facă interesante descrieri, mugita creionări de gazdo, pe la care au 
conştiinţă imediată, ca indivizi”. (È. Russell) dormit cei doi eral. 

S'a încercat şi o „psihologie organică” (Pierre Jean) ale cărei Autorul aduce în miezul naratiei tipi pitoreşti, po care mestosugit 


Tti prinde cu ajutorul dialogurilor vii 

Roman autobiografie, construit insă În aşa fel, incit caracterul 
memoriulistie să nu fie evident, Viaţa ia 'ntimplare, are toată pros- 
petiumenr romanului debut şi toate păcatele inceputului, 

Poet, Teodor Scarlat, nu se poate înfrinna dela liricul eare-i stră 
bate intregul roman. Si dacă anume artificii în vers işi găsese bună 
așezare, aceleași artificii, în proză, stinjenese acțiunes, intirzie lucruri 
care trebue să sa spună şi pe care cetitorul le așteaptă să fie spuse, 
să se intimple. 

Frazele sunt uneori versuri, Imaginile abundă: „Peste miriştile 
pustii tălăzuia leneş un cer de fum, încondeiat pe alocuri cu flori 
sinilii, agonizind acolo sus, răslețe”. Și descrierea se continua: „impo 
vărate de aur stins, pădurile sprijineau tăcute, orizonturi imprecize, 
cufundate întru pace de început de lume, o pace prevestitoare de mari 
surprize, ce se aşternuse peste toate, odată cu ultimele zile ale lui Sep- 
temorie“. 

Pentru fiecare capitol, autorul intimpină acțiunea cu un fior de 
lirism de bună calitate, fle descriind eudrul, fie introducind aprecieri 
personale: „Spripinit departe pe orizonturi înegurate, cerul înghețase 
în ziua aceea peste oras, ca o mare imensă, de un albastru destrămat”, 
şi la fel în alto multe Jocuri. 

Un scris rotund, cursiv, Naraţia animată de dialog abil condus, 


fapte au sediul în toate celulele organice ale corpului. lar „acumula- 
ţia mnemonică” a lui Rignano este o ipoteză după care energia nèr- 
voasă constitue efectiv viaţa. Rignano reprezintă un finaliam biologic, 
in care acţionează trecutul, iar nu viitorul. D. Ţeţu se alătură concep- 
tiei finaliste; dar Rignano—spune d-sa—nu lămureşte origina fina- 
lităţii. „O energie acumulată la intimplare.. pare pe cit de simplă pe 


dragul energiticei și a respectării legilor ei”, (p. 84). 
Studiul d-lui Tett, concis dar complet, dovedeşte o informaţie se- 
riousă si o remarcabilă orientare stit în biologie cit şi în filosofie. 


filosofice, se cerea egal susținută. Ceea ce nu umbreşte întru nimic 
vulonrea acestui studiu, binevenit în literatura fhosofică român 
în care problema fenomenului vital a atras prea puțini cercetători, 


C. IONESCU-O0ULIAN 


TEODOR SCARLAT, Viaţa la 'nâmplare, roman. Editura 
Rominească. 


Scarlat, intrun subiect bine ales, va realiza frumoase efecte de pro- 


Teodor Scarlat işi tipărea într'o plachetă adolescentei. Do- zator, 


vedea cu ele dibăcie în potrivirea cuvin și aleasă rinduială a ŞTEFAN POPESCU 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


HENRI SASCOT, Chois de poésies et chants İrançais, 34 
pag., Oradea, 1938. 


D. Henri Sascot, diplomat al Universităii din Dijon şi profesor 
de franceză la Oradea, a avut nimerita ideea de a publica un volumaş 
de poezii şi de cintece frantuzesti pentru copii (însoțite de note mu- 
zicale), destinate elevilor romini, La sfirşit a adăugat un vocabular şi 
note explicative pentru fiecare bucată în parte, 

Dacă ținem seamă că manualul esta adesea considerat de elevi 
ca un inamic cu care trebue să fii în contact numai atita cit este 
strict necesar, nu putem să nu salutäm iniţiativa d-lul Sascot: avind 
o publicaţie cary nu se prezintă sub formă de manual, care nu con- 
ține reguli de învăţat pe de rost, nici teme de făcut pentru 
copiii vor fi cu mult mai uşor tentaţi să o răsfoiască, să constate că 
e amuzantă, și pînă la urmă să o utilizeze pentru perfecționarea lor 
în limba franceză. 

Știm din experiență că adesea copiii preferă să muncească din 
proprie iniţiativă, alături de învățămintul oficial, ba citeodată chiar 
împotriva lui. Această tendinţă trebue şi ea utilizată de scoală. Si 
credem că prezentul volumas va putea fi utilizat cu folos în această 
direcție. 

a 


G. 1. BRATIANU: Etudes Byzantines d'histoire économique 
et sociale. Paris, Librairie Orientaliste Paul Geuthner. 


D, G. I. Brătianu a publicat, în ultimii ani, o serie de lucrări, 
cu caracter birantinologic, referitoare mai ales la anumite aspecte 
cconomico-financiare din viaţa imperiului bizantin, între secolele XI 
şi XIII. Aceste studii, apărute în diverse reviste — majoritatea 
străine — aduceau o contribuţie interesantă la cunoaşterea unora 
catre se prez anaresa economice, controversate din acea vreme, căutind, 
printr'o interpre adeseori mai mult ingenio: 
unele laturi Lapai ie încă deplin. = A ete 


ceniu nu l-ar fi ispitit să revină asupra lor, amplificindu-le si com- 
pletindu-le, pentru a arăta că îintr'adevăr nimic nu e nou sub soare 
şi că, în deosebi pe tărimul gospodăriei publice, sunt anumite prin- 
cipii care apar şi dispar în mod periodice influenţind întreaga devenire 
istorică. Un motiv mai mult — adăugăm noi — ca d. G, I. Brătianu, 
să fie un mai convins adept al concepţiei materialiste a istoriei, decit 


riului Roman de răsărit, de lo 

ied pp a 3 spätbyiantini ai r cristalizate în noțiunile 
artea cuprinde trei studii: 1 i 

private in antichtate şi novela lui Justinian MA amal AT D Rear 


RECENZII 157 


tizarea aurului și cauzele economice ale diviziunii imperiului ro- 
man"; 3) „Imperiu şi Democraţie în Bizanţ”. 

Primul studiu este de o indiscutabită actualitate. In el, d. G. I, 
Brătianu, trece în revistă metodele întrebuințate în antichitate pentru 
rezolvarea problemei datoriilor, D-sa discută chestiunea cu trimiteri 
permanente la situația de astăzi — elucidind în treacăt, atit cit îi 
permitea cadrul strict ştiinţifice al studiului — şi problema conver 
siunii, Istoria ne arată că pretutindeni și în orice timp, problema đa- 
toriilor a avut manifestări „tip“ şi că în toate timpurile procesul de 
gindire a fost acelaşi, iar metodele aproape că nu sau variat de loc, 
ele rezumindu-te în „devalorizare”, în „reducere n creanţelor“, sau 
intr'o combinație a acestor două principii. In orice caz, experienta a 
dovedit ~- şi novela lui Justinian este o pildă vie în această privinţă 
că e mai bine o ajustare a creanţelor, decit o serie de devalorizări, cu 
cortegiul lor de restricție de tot felul. 

Studiul repartizării aurului serveste pentru „Stabilirea diferen- 
telor de nivel ale economiei antice, pe vremea declinului dominaţiunii 
romane"; jar cel privitor In „Imperiu si Democraţie”, limureste ad- 
văratul sens al „democraţiei“ la bizantini, în comparaţie cu domo- 
crația secolului lui Pericle. Noţiunea democrației a parcurs un drum 
pejorativ, ajungind n nu mai fi în secolul VI, decit o „mişcare popu 
larăä“, împotriva ordinei stabilite, o răsvrătire cu țeluri anarhice. 
D. G, 1. Brătianu, ilustrează deosebit de viu această evoluţie, printr'o 
analiză a „facţiunilor” imperiului bizantin si a docadenței acestora. 
Paralel cu această decadonță se modifică şi Înţelesul „dernocrnaţiei”, 
care își pierde din acuitatea primă, continulnd totusi să pilatraza „o 
nuanţă de opoziţie faţă de puterea absolută”, 

Partea a doua a cărţii d-lui G. 1. Brătianu, ni e pare cea mai 
însemnată, Ea se ocupă de înflorirea si decadenţa etatismului bizan- 
tin si cuprinde, în afară de un studiu deja cunoscut, privitor la 
aprovizionarea Constantinopolului, un al doilea studiu, inedit, cu eca- 
racter financiar, lâmurind politica fiscală n lui Nicefor 1. 

Aprofundarea chestiunii aprovizionării cu alimente a capitalei 
imperiului bizantin, precum și examinarea monopolului griului—una 
din cele mai de seamă arme economice ale stipinitorilor Bizanţului— 
ne dovedesc minuţiozitutea organizării etatismului imperiului de ră- 
sărit. Un arsenal intreg de măsuri cu privire la navigatie, la antre- 
pozitare, la prețuri maximale, la furnituri obligatorii. la distribuţia 
gratuită de pline, pentru locuitorii Capitalei, ne dă impresia că ne 
aflăm intro economie strinsă de răsboi, cu dispozitiuni meticuloase, 
privind toate ramurile de activitatea economică. În lupta dintre eco- 
nomia liberaă şi economia dirijată — căci nu fost si asemenea lupte 
în imperiul de răsărit — aceasta din urmă a repurtat vietoriile cele 
mal mari. Monopolul priului, stabilit de Nicefor, este tipul monopo- 
lului fiscal, iar descrierea pe care nea lăsat-o Ataliate despre criza 
de scumpete din secolul XI, este o excelentă analiză economică a con- 
flictului între economia dirijată si cea liberă, 

Politica alimentară a Bizanțului şi interesele Dpuse ale negu- 
tätorilor de cereale — Veneţieni ṣi Genovezi — au dus in conflicte 
permanente și la o deplasare a afacerilor, Veniturile Paleologilor 
scad, aprovizionarea devine defectuoasă si superioritatea ecomomică 
a Bizanțului este distrusă, Cind însă Constantinopolul este luat de 
Turei, importanța su creste iar, Turcii ducind o politică economică 
nu pren deosebită de aceen n imperatorilor bizantini. o politică eta- 
tista I Ai excelenţă, 

-It privește politica financiară a lui Nicefor I (pe care d. Goi; 
Brătianu, îl numeşte „Ubu roi à Byzance”, nu stim pe baza cărui cri- 
teriu, căci însăși învinuirile „vexaţiunile” ce | se aduc de către Teoton 
nu fac decit să-i sublinieze capacitatea și seriozitatea), autorul ne 


158 VIATA ROMINEASCĂ 


arată principiile sănătoase financiare ale acestui im ator, fost ad- 
minstrator financier şi asemănarea lor cu ile curente de 
astăzi, în materie de finanțe. Nicefor I, avea o conceptie clasică 
despre impozite si despre moneti. N'a voit în nicio împrejurare să 
admită inflația și a sancţionat cu ces mai mare severitate fraudele 
fiscale. D, G. L Brătianu, care la început l-a esemult cu „Ubu Roi“, 1 
asemue ja sfirşit cu... d. Oliveira Salazar, dictatorul Portugaliei. 

Partea a treia cuprinde un studiu luminos asupra monedei bf- 
zantine În comparaţie cu moneda de aur a republicilor italine din 
secolul al treisprezecilea, Autorul arată cum falsificările şi modifică- 
rile greutăţii și calităţii aurului din Liperperul bizantin duc la com- 
promiterea acestuia şi la înuustarea spaţiului său cireulatoriu, pină 
cind, în secolele 13 și 14, etalonul-nur bizantin işi pierde aproape cu 
totul puterea, fiind înlocuit de monedele de aur ale Florenței şi Ve- 
neției. 

Celelalte două studii înglobate în partea a treia şi anume acela 
privitor la „serbie” si la „vechile mode orientale la sfirsitul] evului-me- 
diu“, sunt interesante prin ele inşile. Nu ştim însă de ce d, G, I, Bră- 
tanu le-a adăugat cărții d-sale, care poartă titul general de „Studii 
bizantine de istorie economică şi socială”, Cartea n'ar fi suferit nici- 
decum dacă lipseau cele două din urmă studii, al căror raport cu 
istoria bizantină nu-l putem veden, oriciț de presbit ar fi unghiul sub 
care privim lucrurile. 

Rugăm însă pe d G. L Brătianu, să facă o mai bună corectură 
volumului, la o eventuală retipărire. Multiplele greseli tipografice 
sunt supărătoare şi nu cadrează cu erurliția si seriozitatea paginilor 
pindite de d-s». 

LAZĂR ILIESCU 


AT THE CROSS-ROADS OF EUROPE: A historical oatt- 
line of the democratic idea in Czechoslovakia, Pen-Club. Pra- 
gue 1938, 


Cartea aceasta, așa de senină şi de fermă în expunerea ei, va 
fi fost scrisă de autorii respectivi cu un sentiment de infinită neli- 
nişte. Se apropiau zile de mari prefaceri; la Nord se pregătea înge- 
nunchierea țării, care nu serbase încă a douăzecea aniversare a 


și cartea despre care e vorba. Acum putem spune, cu regret: „carte 
frumoasă, fără de folos”! Evenimentele şi-au urmat cursul pe care îl 
cunoștem. Totuşi cartea e aşa de frumoasă, aşa de “semnificativă, 


acestui popor: sa găsit la răserucile Europei. Aceasta a determinat 
soarta lui. Incă din timpurile geologice, niciună din forțele tectonice 
şi ice n'a trecut alături de acest colţ al pămîntului. Sunt im- 
presionante cuvintele lui Capek, cind descrie fazele geologice care au 
trecut peste Bohemia şi de-a-lungul Carpaţilor. Pe urmă, cînd soarta 
pămintului s'a statornicit, au trecut pe aici valuri de popoare, s'au 


RECENZII 159 


bătut hoarde şi State, s'au intilnit de mai multe ori drumurilor unor 
civilizaţii deosebite, Pe de altă parte, astăzi, Cehoslovacia uneşte 
Orientul cu Occidentul. Aceste două tărimuri de civilizaţie Isi dau 
întiinire aici, Pe cind în Bohemia se găsesc ținuturi industriale, aglo- 
merate ca niște furnicare, cu nspect cu desăvirşire modern, la celă- 
lalt capăt, în munţii Ukrainei subcarpatice, se găsesc tinuturi unde 
sa păstrat carncterul patriarhal al vieţii, unde umblă din plai în 
plai ciobanii cu turmele lor, însinguraţi în mijlocul codrilor. Cehoslo- 
vacia n fost o trăsătură de unire între răsărit si apus, 

In cultura sa de după rizboiu, caracterul slav a fuzionat cu In- 
vățătura morală anglo-saxonă, promovati de Masaryk şi cu rațions- 
lismul umanitarist francez, reprezentat de Ed. Benes, Poate ci această 
țară ar fi fost puntea de comunicaţie între hătrina democrație din apus 
şi tinăra democrație din răsărit. 

Paginile scrise de Capek, farmecă și cuceresc prin profunzimeėn 
viziunii şi prin minunatul mesteṣug al serisulul; dacă n'ar fi decit 
acest capitol, cartea şi-ar nvea rostul și frumuseţea. 

In trei capitole, scrise de V, Chaloupecky, J, Mromădka. Fr. 
Hruby, este urmărită naşterea şi desvoltarea ideii democratice den- 
lungul întregii istorii a poporului echoslovac: un popor care sa 
constituit în Stat acum un mileniu și a cunoscut în urmă o robie de 
mai mult de cinci sute de nni. Asezării în mijlocul Europei, în calen 
poftelor, Ii dutoreste noul său statut, Cine stie cind va avea putinţa 
să scuture sncrificul impus din afară si să redevie ceea ce n font timp 
de numai douăzeci de ani! 

In concluzie, A. Prazak si F. Peroutka, analizează spiritul de- 
mocraţiei cehoslovace și imaginen lui în literatură, Democraţia aceasta 
a fost organică, în segaul că s'a desroltal spontan din concursul con- 
dițiilor istorice si sa înrădăcinat adine în spiritul poporului, în 
epoca dominaţiei germane, nobilimea cehoslovacă n fost repede - 
naţionalizată; luerul s'a intimplat, dealtfel, şi în Ardeal sub domi- 
naţia ungară. Poporul n rămas constituit numai din clasele medii si 
inferioare ale sociotăţii. Astfel- ideea libertăţii naţionale s'a asociat 
eu ideea democratică, Lupta a fost dusi în numele acestor două idei, 
tot asa, precum a fost și în epoca reformei husite. Fiuritorii Statului 
Cehoalovac modern, au introdus si ei un spirit de justiţie, de nivelare 
n deosebirilor sociale. Naționalismul cehoslovac de după răzholu a 
fost un naționalism umanist si socialist Masaryk, a proclamat un 
program de umanitarianism, dealtfel, conform cu spiritul întregii 

storii a Cehilor, Serlitorii au fost însufleţiți de acelaşi spirit: el si-au 
îndreptat toată atenţia si toată dragostea către patrie şi mnai ales 
către om, „Karel Capek, sa aplecat asupra lumii vechi, ca asupra 
unui om bolnav, și n găsit rădăcina răului re care suferea lumea În 
conflictele și neințelegerile dintre oameni. El n voit să ingri jenscă 
această bonlă, ca si Masaryk, cu njutorul unei urmanități noi, unel 
umanităţii cu caracter social". (A. Prazak. p. 234), Concepția prima- 
tului individului na rdrunelnat însă concepțin armoniei sacinle, Jan 
Cep. arată Intro frază de ndineă semnificație, cum se rezolva con- 
tradicţia aparentă: „Dacă ţinta lumii este individul, ținta individului 
nu este fericirea personală, ei gacrificiul pentru alţii” (p. 245), 

Am desprins numa? citern din ideile formulate în această carte; 
ca se cuvine citită în intregime căci fiecare capitol îşi are semnifi- 
cația lul Fa desemnează Imaginea unei democraţii care poartă pe- 
eetia unui popor întreg si care, datorită împrejurărilor care au pre- 
zidat la evoluţia ei, posedă un cenracter deosehit de rarneteru! altor 
democraţii. 

R 


1939 — ANUL XXXI Nr. 4 — APRILIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C, VIŞOIANU 


SUMARUL: 

ION VINEA Mah-i-moor (versuri p. 3) 

ANDREI OȚETEA Formaren statelor moderne (p. 7) 

H. ST. STREITMAN Tero şi paranteze (p. 29) 

DEMOSTENE BOTEZ Cu faţa aspro trecut (versuri p, 33) 

CONSTANTIN KIRIȚESCU Fişpanui (p, 35) 

S. A. IUCA Note privitoare in viața pi opera gravorului Gabriel Popescu (p. 45) 

AL. T. STAMATIAD Din Vara soarnlul (vorauri p. 52) 

G. M. CANTACUZINO Arhitectura rominenseă de azi (p. 54) 

MIRCEA GESTICONE Vest (p. 58) 

VLADIMIR STREINU Cronica literară (Alexandru Macedonski p. 00) 

AL. PHILIPPIDE Litorntura străinătății (Paul Valéry și snobismui iitarar p, 73) 

AL. GRAUR Cronica Hmgvintică (Foe mare p, 78) 

CONST. VIȘOIANU Gronios externă (Orama Europei p. 80) 

ION ZAMFIRESCU Oronioa Invățămintutui (Comentariu ia un manifest program p- 35) 

GH. OPRESCU Cronica pisstică (Retrospectiva Luchian, — Expoziţia Carol Popp de 
Szathmary p- 93) 

RADU GEORGESCU Cronica mualeată (p. 90) 

MIHAIL SEBASTIAN Cronien dramatică (Studio Tontrul Naţional: „Acolo departe.” de D, 


Mircea Ştofåneseu p. 104) 

Lt. POPESCU T. NICOLAE Cronica militară (Finis relpubilana,..! p. 107) 

D. N. CIOTORI Serinari din Londra (Carnotarul englez și gantiomanul p. 115) 

EUGEN IONESCU Serisori din Paris (Cale trei aspocto ale problemei franceze, — D, Emma- 
musl Mounier şi probiema politică, — O- jean Giraudoux, sta- 
Wstiei şi problema matalităţii p. 127) 


MISCELLANEA ! (p. 140) Şonale. — Din antologia serisulul romia, — mCaporul”. — informaţie 
miraculoasă. — Bădie, — Cum se sehimbă înțelesul cuvintelor, — Luigia Nitti-Dolei. 


RECENZII: (p. 146) George Mihail Zamilrescu!: Cintacul destinelor, roman. București, Ea, 
Naţionnia-Giornal, 1999, în 9, 373 p. — N. lorga: istoria Bucureştilor. Bucureşti, Ed. Municipiului 
Bucureşti, 1939, 307 p. + iiustrații, in B^, — Tudor Visnu ! Studii da filosofie şi estetică. Ed, Casei 
Şcosielor. — loan Ellade Rădulescu: Scrieri literare. Ediţie comentată de Georgs Bniculescu, Ed, 
Scrisul Rominesc, Cemiava, 1030. — lorgu lordan: Un Hmpuist sociolog } Antoine Malilet, 
(1800—1930). — Pavol Dan: Urcan Biâtrinul. Ed. Fundaţia pentru Nteratură pi artă „Regele Carol u”, 
Bucureşti, 1938. — Mihai! Șerban: Nunta de argint. Nuvele. Editura „Cugetarea”, 1930, — Petru 
Șerbănescu: Vinţă trintă, roman, Ed. „Cultura Poporului”, — Dr, Q. Banu: L'hyghâme de ln race. 
Etude de biologie héréditaire et de normatisatios de in race, (Imprimeria Naţianniă & Ed, Masson), — 
Viadimir Tudor: Trei comedii, Ed, „Vremea, 


ÎN id di aa T E E AE, 


REDACȚIA ŞI PUBLICITATEA : STRADA AL LAHOVARI Nr. 16 


ADMINISTRAȚIA: 
MONITORUL OFICIAL şi 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 23 
BUCUR E ŞTI! I 
TELEFON 5-1820 


Giranti rosponsabiili; M. RALEA şi C. VIŞOIANU 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 
REDACTOR ŞEF: D. |. SUCHIANU 


Imscrisă în registrul de pubilcațtuni pertudice ia Tribunalul ilfov, No. 352008 


ANUL XXXI 


APRILIE 1939 
C 1174 


KOH-I-NOOR 


Primăvară, - mi-aminteso: 
îsbuonise orhestra soarelui. 

Pe fluviul dânțuiau soiurile. 
Po cîmp fringeau săbii luminile. 


Tunete: se surpau malurile, 
Pe oglinzile sparte'n noroi 
se îvise turmele noui, 

Albe s'au destrămat balurile, 


De mugurul cleios și crud 
omida-și răsfăța inelele, 
Prin gura grajdului pustiu 
finul negru şi ud 

îi furau rindunelele. 


Primăvară, - mi-amintesc: 

pe conac se'mprospăla mucegaiul, 
Iedera pregetind 

şi-a răsturnat peste olane evantaiul, 
Iar un fier de plug ruginit 

din pămînt desgropat de șiroaie 

a cîntat cu burlanele'n ploaie. 


Atunci, mi-amintesc, ai venit. 


1919, 


UMBRE SFINTEI DE AZI 


Prin ani acelaş chipul täu de criptă 

ca un suris plutind în amintire, 

ai fost, în besne, crinul legănat 

peste comori, unde dorm drumurile, 
Nici un altar văzut nu-ți poartă numele 


Marş funebru pentru iubirile moarte: 
aur solemn din fluide fanfare. 
Unde sunt Umbrele? Lung le pling clopotele. 


Rilmic polenul silabelor rare 


E mici o statuie nu-ți ivegte pasul, 
tremură'n floarea cărărilor palide dar mu e zi care ki mape închine 
din cimitirul feeric al toamnelor corola ei fragedă, — 
pînă departe şi nu e oră să nu te petreacă 
ce monoton stelare. prin timpul invins do o mare poveste. 
Cum le pling, lung cum pling clopote. Sfintă, — din vis mărturie 
Van uragan pe ruim de volute sonore că visul cel mai pur me'ntimpină 
grav fulgerat în deșertul gol de fantome cum să cuprind în avonul cuvintelor 
ligoni Se dei ai le fără de nume umbra ta seci fără margine 
rostogolind pe treptele uda sipote, ropot cum să opreso în pragul lumi 


fintima ta chemată de uitare 
cum să te'meing cu soarta sunetului 


Tadi cei adi mită d ? cind sborul tău se'mtunecă 
, mbrel de tol ce nui lumină, 


glorii de dolii pe urma uitatelor urne și ore. 


Marg funerar amurgit bacantelor moarte, 


Rugă de-apoi pentru cele căzute Noaptea pe fruntea ta nu pogoară 
pasional pe-al lor cîmp de onoare ca de a candelă ca se resfiră 

vis efemer sortind pomenirii eterne. şi te arată palidă veciei 

Glas sepulhral de orhestre finale care'n privirea ta se limpezeşte. 
Puneralii iubirii neîntilmite 

funeralii eroinei necunoscute. 1930. 


$ Unde sunt Umbrele? Lung le pling clopotele. 


MADRIGAL 


Mi-e veche inima, — un menuet 
capliv în ceasul unei jucării, 

Asculţi şi'ncerci în soarta lui să-l serii 
altfel: să-i fringi suspinul dezuet. 


Impotrivil pe singurul său gind 
se'ntoaree'm arcuri cântecul plăpind — 
pi lasă semn, ca dintr'un sbor ținut 
rugina lui, pe degete de lut. 


Polon de chin pe albe cinci petale 
fiele Doamnă, dulce nimbul pus,— 
şi iartă ornicului nesupus 

cînd încă plinge'm unghiile tale. 


1925. ION VINEA 


FORMAREA STATELOR MODERNE 


Idealul cel mai înalt al evului mediu a fost să unească, peste deo- 
sebirile etnice, sociale și culturale, întreaga lume creştină într'o mo- 
narhie universală (Ecelesia universalis sau Respublica christiana), 
care să pună economia, politica, ştiinţa și arta în serviciul bisericii, 

Unul din simptomele principale ale epocii moderne a fost stă- 
birea sentimentului de solidaritate creștină şi formarea monarhiilor 
naţionale, unificate și centralizate. Incepind cu secolul XIV, cele 
două instituţii universale ale evului mediu, Papalitatea și Imperiul, 
îşi pierd prestigiul şi puterea de atracţie. „Republica creștină“ se 
desface în state naţionale, care se întărese progresiv prin asimila- 
rea formațiilor partieulariste și prin constituirea unei puteri suve- 
rane deasupra forțelor feudale, 

Evoluţia aceasta n'a prezentat aceleași faze și n'a ajuns pretu- 
tindeni la aceleaşi rezultate. Centralizarea monarhică a fost mai com- 
pleră şi mai timpurie în apusul Europei, în Franța, Anglia şi Spa- 
aia. Popoarele din centrul Europei, Germanii și Italienii, s'au oprit 
la jumătate drum, Față de voința dârză a marilor fendetari de a-și 
transforma feudele în principate independente și absolute, Impăra- 
tul nu izbutește să facă din zecile de Germanii un Imperiu unitar. 
La fel, republicile şi principatele italiene nu renunță, nici în fața 
năvălitorului străin, la particularismul lor îngust, In Nordul şi Estul 
Europei, feudalitatea rămine stăpină pe guvern, fiindcă acolo îi 
iipseşte monarhiei forţa centralizatoare, care e burghezia, 

Modelul cel mai desăvirşit și cel mai precoce al monarhiei mo- 
derne îl oferă Franța, de aceea vom insista mai mult asupra formării 
monarhiei şi unităţii franceze, 


L.— FRANȚA 


Inceputul monarhiei franceze a fost dintre cele mai modeste. 
Intemeietorul dinastiei Capetingilor, Hugo Capet, era cel mai sărac 
şi mai slab dintre marii seniori. Domeniul regal, cuprins între 
Compiègne şi Orléans, nu era mai mare decit două departamente 
(judeţe) de azi, şi în afară de domeniul regal, regele nu exercita 


r SIRE VIAŢA ROMINEASCĂ 


nicio autoritate. Şi totuşi, unificarea Franței s'a făcut prin ně 
rrea domeniului regal şi prin întinderea autorităţii regale peste 
toată întinderea regatului. 

Cum s'a săvirşit acest „miracol“ Tocmai din cauza slăbiciunii 
lor, Capetingii nu s'au putut gîndi, ca împărații germani, la o 
politică universală, care ar fi istovit puterile Franței şi ar fi 
abătut politica franceză dela scopurile ei naționale. Aşa se explică 
realismul şi oportunismul primilor Capetingi. — Apoi, ţara a fost 
ferită de efectul luptelor pentru tron și de neajunsurile minorită- 
tior, deoarece Cupetingii au putut transmite coroana din tată în 
fiu pînă în 1328, iar în linie colaterală pină în 1948, Nici istoria 
Egiptului n'a prezentat asemenea caz de longevitate dinastică. 
Principiul monarhiei ereditare în ordine de primogenitară, cu ex- 
cluderea femeilor, care ar fi putut duce coroana unei dinastii stră- 
ine, era un fapt cîștigat pe la 1200, şi a dat politicii franceze o 
continuitate și o stabilitate, pe care nicio ţară din Europa n'a 
cunoscut-o, 

In al doilea rînd, elementele galo-romano-germane s'au con- 
topit ușor într'o naţiune franceză, fiindcă nicăeri graniţele mari- 
lor feude nu coineideau cu granițe etnice. Elementele componente 
ale națiunii franceze, în afară de Celţii din Bretonia care și-au 
păstrat individualitatea pinë în ziua de azi, nu formau nicăeri gru- 
puri compacte și distincte, ci erau împrăștiate pe întreg teritoriul 
Galiei. Contopirea acestor elemente s'a făcut ușor, și unitatea na- 
țională a înlesnit triumful unităţii politice, 

In sfirșit, în lupta lor cu marii feudali, regii Franţei au fost 
ajutaţi de biserica romano-catolică şi de burghezie, Rivalitatea în- 
tre Papalitate și Imperiu a silit biserica să caute, împotriva împă- 
raților germani, dacă nu alianţa, cel puţin neutralitatea binevoi- 
toare a Capetingilor, Clerul fracez a devenit astfel, în toate pro- 
viuciile, pionieru] autorităţii regale. 

Dar cei mai credincioși şi mai preţioşi servitori ai monarhiei 
an fost burghezii, fiindeă interesele lor erau identice cu ale mo- 
narhiei. Instituţii stabile şi o autoritate puternică în stare să 
mențină ordinea şi liniștea internă, eran condiţii indispensabile 
pentru desvoltarea industriei și comerţului. De accea burghezii au 
susținut dela început centralizarea monarhică, au organizat ad- 
ministrația și au finanțat întreprinderile militara ale regilor. In 
sfirşit, din sînul lor s'au ridicat inspiratorii politieei monarhice, 
legiştii. 

Profitind de aceste împrejurări favorabile, Capetingii și-au 
mărit domeniul, și şi-au întins necontenit autoritatea. 

La începutul dinastiei Capetingilor, regatul Franței cuprin- 
dea toată Gallia, situată la Vest de Rhânc, Saône, Meuse şi Es- 
cault, șaizeci și trei din cele optzeci și nouă de departamente de 
azi, Dar autoritatea efectivă a regelui nu se întindea decit asupra 
domeniilor sale particulare, aşezate între Compiègne şi Orléans, 


3 
FORMAREA R MODERNE 9 
= 
pe o întindere de donă departa 
nea din principate ereditare, înc 
suverani independenţi. Bi nu 
regelui, Ducii de Normandia, de: 
nia, conții de Flandra, de Champ 


Restul regatului se eompu- 
pricipii (duci sau conți) erau 
u supușii, ei vasalii nominali ai 
tonia, de Burgundia, de Aquitu- 
e, de Anjou sau de Toulouse, se 
întitulau duci şi conți „din mile li Dumnezeu'*, băteau monată eu 
efigia lor, stringeau dări, ridicah trupe şi administrau justiția, 

Ducatul Normandiei era de trei ori, al Aquitaniei de cinci 
ori mai mare decit domeniul regal. Marii seniori nu recunoașteau 
în rege decit suzeranul ales, căruia nu-i datorau decit serviciile 
fendale, derivind din omagiu. Și totuşi, la începutul secolului XIV, 
cele mai multe dintre fendele independente făceau parte din do- 
meniu! regal şi formau o singură Franță în jurul regelui. 

Prevalindu-se de calitatea sa de suzeran universal. regele 
a întins necontenit hotarele domeniului regal, și, în același timp, 
şi-a transformat în suveranitate efectivă autoritatea de suzeran, 
Cînd un vasal murea fără moștenitori naturali, feudul lui revenea re- 
gelni considerat ca proprietarul eminent al tuturor fendelor din eu- 
prinsul regatului. Astfel prin moartea lui Alfos de Poitiers, jumă- 
tate din sudul Franţei — comitatele de Poitiers, Toulouse, Albigeois, 
Auvergne — a ajuns sub stăpinirea directă a regelui. Cind un vasal 
se făcea vinovat de felonie, feudul lui era confiscat în favoarea re- 
gelni, In urma unei sentințe de condamnare pentru nesupunere, Fi- 
lip August, a confiscat, în 1206, feudele franceze ale lui Toan fără 
"Țară (Normandia, Anjou, Touraine, Maine şi Poitou}, Prin acelaşi 
procedeu, Filip cel Frumos a dobindit, pentru un timp Aquitania. 

Unii seniori laici şi eclesiastici găseau avantajos să-şi asigure 
protecția regală, făcînd din rege coseniorul feudalor lor, Procedeul 
acesta, numit pariage, permitea funcţionarilor regali să pătrundă 
într'un mare număr de feude şi să pregătească anexarea lor la do- 
meniul regal, 

Capetingii și-au mărit apoi domeniile prin căsătorii norocoase, 
Isabella de Hainaut a adus ca zestre lui Filip August, Artois gi Ver- 
mandois (1182). Căsătoria lui Filip cel Frumos cu fiiea contelui de 
Champagne a mărit domeniul regal eu acest comitat, Căsătoria lui 
Carol VIII eu Ana de Bretonia a pregătit alipirea ucestui ducat la 
domeniile regale. 

In sfirsit, Capetingii nu cîştigat teritorii însemnate prin eum- 
părare, Ludovie VIII a cumpărat Languedoc şi a împins graniţele 
Franței pînă la mediterană. Mama lui Ludovic cel Sfint, Blanca de 
Castilia, a cumpărat Blois. 

Astfel, prin cuceriri, moșteniri, zestre, cumpărare, Cupetingii 
au mărit necontenit domeniul regal, încît în 1328, cînd s'a stins 
ultimul descendent direct al acestei dinastii, domeniul regal atin- 
sese limitele regatului și începuse chiar să se întindă dincolo de 
graniţele politice ale regatului, peste provinciile franceza care de- 
pindean nominal de Imperiu: Lyon, Lyonnais, Dauphine. 


10 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


La începutul războiului de o Sută de Ani, regatul francez era 
atit de închegat încît nici cele mai mari dezastre nu l-au putut do- 
bori. In lupta contra năvălitorului străin energiile naţionale s'au 
strîns în jurul regelui, simbolul şi personificarea unității Statului, 
Teritoriul naţional a crescut necontenit, chiar şi în timpul războiu- 
ini; Aquitania şi Bordeaux au fost realipite şi, la sfirșit, Englezii 
n'au mai păstrat în Franţa decit Calais. Ludovie XI (1461—1483) 
a desăvirșit opera înaintaşilor săi, doborînd rezistența ultimului mare 
vasal, a ducelui de Burgundia, Carol Temerarul (1467—1477) şi 
anexînd la Franța ducatul Burgundiei, La sfirşitul secolului XV, 
Franța forma un teritoriu omogen și compact, care oferea o bază 
sigură pentru o politică de expansiune, 


Pentru a deveni stăpîn peste regatul său, regele avea nevoie să 
ia în miinile sale dreptul exclusiv de-a judeca, de-a pune dări şi de-a 
face războiu. 

Centrul guvernului era Curtea care însoțea, cu binrourile și 
arhivele ei, deplasările necontenita ale regelui. Dar pe măsură ce 
domeniul regal creştea, s'a simţit tot mai mult nevoia unei eapi- 
tale fixe. Dela sfirşitul secolului XIII, Parisul a rămas capitala 
regutului, chiar și atunci eînd regele prefera să-și aleagă reședința 
aiurea. 

Sub primii Capetingi, guvrenul era reprezentat de Curia regis, 
Curtea regală, care se compunea dintr'un număr de mari seniori 
servitori și auxiliari personali ai regelui, cum îi indică numele: séné- 
chal (stolnie), bouteiller (paharnic), connétable (comes stabuli, eo- 
mis), chancelier (logofăt) ete. Curia se ocupă deopotrivă de aface- 
rile eurții și de ale Statului, şi proceda fără nicio regulă fixă, 

Pe măsură ce autoritatea regelui se întinde, afacerile se com- 
plică, şi o diviziune a muncii se impune. In timpul lui Ludovie ce] 
Sfint (1226—1270), Curia Regis se împarte în trei secții, corespun- 
zînd principalelor ramuri de activitate publică: 10 Parlamentul ; 
2 Camera Conturilor; 32 Consiliul cel Mare. 

Parlamentul era tribunal de apel pentru procesele civile şi cri- 
minale, instanţă supremă pentru judecarea marilor feudatori şi a 
agenților administrativi și paznic al unității regatului, Parlamentu) 
tinea registrul legilor pe care avea misiunea să le aplice și, prin 
dreptul de-a le înregistra, a contribuit să mențină unitatea legisla- 
tivă. Insfirşit Parlamentul din Paris a ajuns Curtea capitală şi sn- 
verană de justiție pentru întreg regatul. Interpretînd ordonanţele 
regale după o acceaşi doctrină, Parlamentul a stabilit, de-asupra da- 
linilor locale, o jurisprudenţă uniformă. Unitatea legislativă a re- 
gatului era asigurată: un roi, une loi. 

După exemplul regelui, principalii feudatari au creat şi ei Par- 
lamente în provinciile lor. Cind aceste provincii au intrat în dome- 
niul regal, Parlamentele lor au rămas și au contribuit să uşureze 
sarcina, din ce în ce mai copleșitoare, a Parlamentului din Paris. 


FORMAREA STATELOR MODERNE 11 


Camera conturilor avea sarcina să administreze veniturile Sta- 
tului, să asigure echilibru] bugetului, să controleze gestiunea servi- 
iilor financiare și să judece apelurile în materie fiscală. 

Consiliul cel Mare juca rolul guvernului de azi. Adevărat creer 
al Franţei, hotăra toate chestiunile însemnate: cifra impozitelor, 
efectivele armatei, conducerea administrației şi politieei generale, 
redactarea ordonanţelor şi edietelor, negocierea tratatelor, decla- 
rarea războiului, concesionarea beneficiilor ete. Competința lui era 
universală, fiindeă reprezenta pe rege deliberind. Hotăririle lui 
erau expresia voinței regale, 

Autoritatea regelui nu era limitată de nici o instituție, de niciun 
corp social. Biserica era solidară cu regele, nobilimea despointă de 
puterea ei politică, iar poporul, lipsit de organe prin eare ar fi pu- 
tut să-și manifeste voința, 

E adevărat că în momente critice, cînd simțea nevoia de-a se 
sprijini pe toate forţele naţiunii, regele convoca pe fruntașii țării 
în adunare şi le cerea sfatul sau ajutorul material, Filip cel Frumos 
convocă în 1303 reprezentanţii celor trei State — nobilimea, eler 
şi burghezie — din domeniul regal, pentru a le cere sprijinul în 
lupta cu Bonifaciu VIII. La fel a procedat în 1908, eu ocazia proce- 
sului contra 'Templierilor. Dar de cele mai multe ori, regii convocan 
Statele cînd aveau nevoie de bani. Marii feudatari au imitat exem- 
plul regelui şi an convocat și ei statele provinciei lor. Cind aceste 
provincii s'au alipit la domeniul regal, Statele provinciale au rămas. 
Adunarea care cuprindea reprezentanții celor trei state din întreg 
regatul, s'a numit Statele generale. 

Competența Statelor generale se întindea asupra tuturor ches- 
tiunilor care priveau Statul şi Coroana. Dar cum regele fixa un 
numai data și locul adunării, ci gi obiectul deliberării lor, Statele 
generale n'an putut limita puterea regală și au rămas un simplu 
instrument fiscal, . 

Altă enuză de slăbiciune a fost faptul că Statele generale nu 
erau eonvoeate periodie și subsidiile lor nu erau condiționate de sa- 
tisfacerea doleanțelor. Statele generale nu erau o emanație a voinţei 
populare, ci o creație, un expedient al monarhiei. Poporul şi depu- 
taţii înșiși le considerau ca o sarcină și nu ca un drept care impliea 
interese esenţiale. De aceea regele a putut su pună dări, fără să în- 
timpine rezistenţă, š 

Din momentul în care guyernul central s'a fixat la Paris, re 
gele nu şi-a mai putut exercita direct autoritatea asupra domeniului 
întreg. El a fost silit să delege o parte din puterea sa unor repre- 
zentanți ai săi. Așa s'a constituit administrația locală. Incă de pa 
timpul lui Filip-August (1180—1223), apar prâvâts-ui, care, ea 
reprezentanţi permanenţi ai regelui în provincie, administrează 
domeniile regale, împarte dreptatea, supraveghiază oraşele şi aris- 
toerația locală şi se străduese să întindă necontenit puterea regală. 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Paza cetăților a fost încredințată unor ofiţeri speciali, numiţi caste- 
lani sau guvernatori. 

Pentru a intāri acțiunea administrației locale, regele a delegat 
din sînul Curţii sale un număr de comisari şi i-a însărcinat să in- 
specteze pe prâvătsa și să indrepteze abuzurile. Aceşti inspectori 
s'au numit baillis în nordul Franţei și seneschalles (sentehauz) în 
sud. La sfirșitul secolului XIII, misiunea lor din temporară a de- 
venit permanentă şi circumseripţiile lor, schimbătoare la început, 
au devenit fixe. La mijlocul secolului XV, Franţa era împărțită în 
şaptezeci şi cinei de baillagea și sénéchaussées, și diviziunea această 
administrativă avea să se păstreze pînă la Revoluția franceză. 

Competinţa lor era foarte largă. Adevăraţi vice-regi, ei comple 
tau prin ordonanţe locale ordonanţele regale, supravegheau admi- 
nistrația, viața economică, luerările publice, asistenţa socială, învă- 
țămiutul, organizarea armatei, Inainte de apariţia intendenţilor, 
(see, XVIL), baillis-ii şi seneșalii, san, mai bine zis, locotenenţii lor, 
au fost cei mai buni servitori ai centralizării şi uniticării monarhice. 


Membrii guvernului central şi reprezentanţii administrației 
provinciale erau nobili, care detestau Incrările de biurou şi au tre- 
buit să recurgă la serviciul unor specialişti, Aşa s'a ridicat din sinul 
burgheziei o clasă de funeţionari de profesie, care pregăteau pro- 
cesele Şi sentințele ea judecători, procurori şi avocaţi; conduceau 
administrația ea locotenenţi ai baillis-ilor şi seneşalilor, şi girau fi- 
nanțele ca vistierniei, eolectori de dări şi controlori financiari. Ma- 
pistrații și avocaţii purtau haină lungă (robe) şi se numeau „gens 
de robe" sau „legiști““, 

„Pormaţi la universități, prin studiul dreptului roman, legiștii 
au introdus în justiţia feudală procedee şi principii, care au sehim- 
bat dreptul. 

„Iu regimul feudal fiecare om era judecat după condiţia sa: 

nobilii de curtea seniorilor, burghezii de tribunalul municipal, cle- 
vicii de justiţiile ecleziastice. Fiecare jurisdicție judeca după datini, 
care variau dela un loc la altul, 
„Fără să desfinţeze datinile, legiştii au introdus o serie de norme 
inspirate din dreptul roman, care avea asupra tradiţiei orale, ne 
sigure şi vagi, avantajul de a fi seris, uniform, coberent și ușor de 
aplicat. Legiștii au supus și procedeele de guvernare la prineipiile 
dreptului roman şi, în consecință, au combătut pretutindeni tendin- 
tele partieulariste şi privilegiile de clasă. 

Principiul feudal, care făcea din rege judecătorul suprem, a 
fost aplicat intr'un spirit nou, care a făcut din justiția regală un 
puternic mijloe de unificare, Luînd sub ocrotirea sa comunităţile, 
bisericile ȘI persoanele eare vroiau să se sustragă jurisdicției senio- 
riale; rezervindu-și, sub numele de cazuri regale, un număr din an 
in an mai mare de cauze care priveau siguranţa Coroanei și a Sta- 
tului; introdueînd în locul judecății Ini Dumnezeu procedura serisă 


FORMAREA STATELOR MODERNE 13 


gi cercetarea prin martori, regele a restrins necontenit competință 


jurisdicției senioriale care nu putea întreține un aparat judecăta- 
rese specializat; atribuind părţilor dreptul de-a apela la tribunalele 
regale, a găsit mijlocul de a opri acțiuneu justiției feudale și de-a 
atrage la sine toate procesele regatului. Regele devenea judecătorul 
universal. 

La ideia feudală eare făcea din rege judecătorul suprem, le- 
giştii au adăugat doctrina puterii absolute şi de drept divin. Din 
axioma imperială: quidquid principi placuit, legis habet vigorem, 
an tras concluzia că legea e opera regelui, iar suveranitatea e una, 
inalienabilă și absolută, Formula: si veut le roi, si veut la loi, e din 
secolul XIII, 

Teoria romană despre puterea absolută, a întărit şi completat 
concepția canonică despre dreptul divin ul monarhiei. Regele nu de- 
pinde direct decit de Dumnezeu, spune un legist din secolul XV ; el 
nare să dea socoteală de faptele sale decit lui Dumnezeu; puterea 
şi voința lui sunt mai presus de legi și de instituţii. Lueru şi mai 
remarcabil, din aceste principii, ei an tras concluzia că niei o putere 
de pe lume, temporală sau spirituală n'are vreun drept asupra re- 
gatului Franței. Aceasta e declarația de independență a monarhiei 
franceze în fața Papalității şi a Imperiului. 


Sub regimul feudal, fiecare senior era, în principiu, stăpin pe 
veniturile senioriei lui. Regele, ca orice senior, era deci obligat să 
se mulțumească cu veniturile ordinare ale domeniilor lui. 

Aceste venituri n'ajungeau, mai ales în timp de războiu, să 
acopere toate cheltuielile regatului. Nevcesităţile administraţiei şi 
ale apărării naţionale au silit monarhia să recurgă la diverse expe- 
diente. 

Filip cel Frumos a fost deopotrivă de inventiv şi de lipsit de 
scrupule cînd era vorba să umple visteria statului, El a pus o taxă 
pe vînzări (poporul a numit-o maltâta, „luată pe nedreptul''); a 
alterat moneta, adică a făcut inflație; n dijmuit pe bancherii evrei 
şi italieni; a confiscat averea Templierilor; a chemat sub arme pe 
burghezi ca să-i silească să răsenmpere serviciul militar en bani, a 
stors dela laici şi dela clerici subsidii şi a prelevat o parte din eapi- 
talul şi din venitul particular. 

Pe lingă aceste expedente, regii au obținut dreptul de a percepe 
unele din dările pe care seniorii le scoteau dela gerhii lor. Cele mai 
însemnate erau: la taille şi les aides, 

La taille') era o dare pe venit, plătită de persoane şi de avere, 
cu caracter militar. Fiind strinsă pentru războiu, la teille cruța no- 


1) Onvintul nare cehivalent în limba rominesscă. Dintre diferitele etimo- 
logii enre s'an propun nici nna nu e natisfăcătoare, Unii filoogi explică cuvîntul 
prin sețiunea de a împărți, de a täia între mai mulți contribuabili o mumă dată; 
alții, prin erestitarile pe rāhoj prin caro colectorii ar fi însemnat sumele inca- 
sate (CP, M. Mnrion, Dietomnaire dea Instilutiona de la Franco aws XVIIe et 
KXVIH-e măeles. Paris, 1023). 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bilimea a cărei funcție era să facă personal războiul şi clerul 
prin menirea sa era scutit de serviciul militar, şi e ziua pn cer 
mass muncitoare, ca o răscumpărare dela conscripție, In secolul 
XV, cînd regele şi-a întins autoritatea asupra seniorilor, la taille a 
fost strinsă în folosul regelui şi, devenind permanentă, a constituit 
unul din principalele izvoare ale bugetului. 

Aides se numeau toate ajntoarele bănești pe care vasalul le da- 
tora seniorului său, în cazurile determinate de datini. Aides s'au 
numit și taxele impuse de guvern în 1360, pentru răscumpărarea 
regelui loan cel Bun, asupra obiectelor de consumaţie, mai ales 
asupra băuturilor, De atunci cuvintul aides a păstrat sensul de im- 
pozite directe, şi se aplica în deosebi acciselor. 

„__ Dreptul de a stringe dările a fost arendat la început pe un an 
și separat pentru fiecare taxă. Incepind eu secolul XIII, au fost 
arendate în bloc și pe mai mulţi ani. Același procedeu a fost aplicat 
monopolului sării, instituit în 1345, sub numele arab de gabelle. 

Excepţionale la început, impozitele au devenit permanente și 
Statele generale n'au mai fost convocate pentru a le vota. Regele 
impune dări pe toată întinderea regatului, şi nobilii pierd treptat 
dreptul de a percepe impozite moșiilor lor, pentru a nu îngreuia 
perceperea birurilor regale. 


Sub regimul fendal, armata se compunea din vasalii echipați 
pe cheltuiala lor. Aceste miliții, suficiente pentra apărarea unui 
feud, nu ajungeau pentru securitatea regatului. Varietatea contrae- 
tului de vasalitate şi termenul seurt al serviciului zădărniceau orice 
încercare de organizare unitară și eficientă. Milițiile unor feude nu 
puteau fi ținute sub drapel niei patruzeci de zile, altele nu puteau 
fi întrebuințate decit în anumite limite. Regele a căntat să evite 
aceste neajunsuri, proclamind ridicarea gloatelor (la levée en masse), 
dar, în timpul războiului de o Sută de Ani, milițiile s'au dovedit 
incapabile de-a lupta cu trupele engleze. 

Carol VII a luat cu simbrie ostaşi de meserie, pe care-i ținea 


sub arme pînă la sfîrşitul războiului. Intre 1445 şi 1449 au fost ` 


organizate companiile de ordonanță, com use din călăreți, angajaţi 
voluntari, eare primeau soldă, td soldat e sinonim cu eat de 
lefegiu, care se întîlnește în cronicele noastre. Solda a contribuit 
să răspindească ideea că armata e a regelui, fiindeă el o plătește. 
Incepind cu secolul XIV, nobilii pierd dreptul de a mai ridica trupe: 
acest drept aparţine exclusiv regelui. 

Regalitatea franceză a întreținut cele mai bune relații cu Bise- 
rica, atit timp cît aceasta a sprijinit aspirațiile naționale, Cînd Bo- 
nifaciu VIII a încercat să oprească pe Filip cel Frumos (1285— 
1314), de-a impune clerul și de-a cita episcopii în fața jurisdiețiilor 
regale, conflictul a izbucnit. La vestita bulă „Clericis laicos'*, care 
înăsprea interdicția canonică de-a impune clerul, Filip cel Frumos 
răspunse interzicind exportul metalelor preţioase și al obiectelor de 


FORMAREA STATELOR MODERNE 15 


valoare. Lovind Curia în interesele ei vitale, Filip cel Frumos şi-a 
atras fulgerile papei, dar în acelaşi timp a ajuns exponentul nemul- 
ţumirii populare împotriva exploatării fiscale a papalității. Citat în 
faţa sinodului dela Roma, Filip cel Frumos a convocat Statele ge- 
nerale care an respins în termeni violenți pretenţiile la supremaţia 
universală ale papei și au interzis prelaților francezi să participe la 
Sinod (1302). Papa publică Unam sanctam, o bulă și mai violentă 
în contra lui Filip. Sfetnicul regelui, Guillaume de Nogaret, orga- 
niză atunci, eu ajutorul duşmanilor italieni ai papei, atentatul dela 
Anagni (1303). Aceste evenimente au o însemnătate epoculă: ele 
dovedese că Statul național era mai puternic decit Biserica uni- 
versală, 

Urmașul lui Bonifaciu VIL, Benedict XI (1303—1304), l-a 
absolvit pe Filip cel Frumos de afurisenie, iar la moartea lui Bene- 
diet XI, concluvul terorizat de Guillanme de Nogaret, alese pupă pe 
arhiepiscopul de Bordeanx, Bertrand de Goth, care, sub numele de 
Clemente V (1505—1314), şi-a fixat reședința la Avignon, unde 
papii aveau să rămînă pină în 1375, Biseriea romană a numit această 
perioadă „robia babilonică“". 

Victoria forțelor naționale asupra pretențiilor papilor la stă- 
pinirea universală n fost desăvirgită: papa înceta de a mai fi un 
adversar al regalității franceze, pentru a deveni servitorul ei. Papii 
au fost aleşi printre Francezi, colegiul cardinalilor a fost umplut 
cu Francezi, Biserica franceză a fost stoarsă fără cruţare de fisca- 
lismul regal. lar pentru ca umilirea papalității să fie desăvirșită, 
Clemente V a recunoscut cu îndreptățit procedeul lui Filip cel Fru- 
mos contra lui Bonifaciu VIII, a pronunțat desființarea ordinului 
'Templierilor și a permis regelui să confişte averea ordinului. Papa- 
litatea pierdea chiar și prestigiul moral care i-ar fi permis să exer- 
cite în fața forței deslănţuite o acțiune de dreptate și de pace. 

Alungarea Englezilor din Franţa a avut ea urmare restabilirea 
ordinei interne și restabilirea autorităţii regale. Isbinda contra ná- 
vălitorului străin n'a fost posibilă decit prin unirea tuturor for- 
telor naționale în jurul regelui. Sentimentul naţional, născut din 
ura contra Englezior s'a confundat cu lealismul faţă de Coroună. 

Pe lingă prestigiul moral, războiul de O Sută Ani a sporit și 
forța materială a monarhiei, Companiile de ordonanță, ereate pentru 
durata războiului, au fost menținute şi după încheierea păcii. Lu 
afară de cavaleria grea pe care i-o furnisa nobilimea şi de armata 
permanentă, compusă din mercenari germani, scoțieni, elveţieni gi 
francezi, regele dispune de cea mai bună artilerie din Europa. Im- 
pozitele „extraordinare** (aides și taille), votate în 1429 pentru ne- 
voile excepționale ale războiului, au devenit impozite „ordinare'*, 
fiindeă Statele Generale n'au profitat de strimtoarea monarhiei 
pentru a limita puterea regală. Veniturile regulate și armata per- 
manentă au liberat Coroana de orice control şi au asigurat triumful 
absolutismului. 


5 M 


Ef 


16 VIATA ROMINEASCĂ 


Statele Generale n'au constituit, în Fra „0 primejdie 
monarhie, fiindcă nmn se intemeiau, ca în a: d pia o pese sa 
de clasă. Nobilimea franceză ieşise din războiul de O Sută de Ani 
decimată, sărăcită şi disereditată. Ind'seiplina, neprevederea și va- 
nitatea ei pricinuiseră cele mai mari dezastre ale războiului şi îm- 
pinseră nu o dată monarhia la marginen prăpastiei, Nob limea 

era apoi divizată: marii feudatari se dușmănenu, iar no- 
bilii din sudul şi din nordul ţării n'aveau legătură. Ea n'avea niei 
autoritatea, nici forța necesară pentru a atrage după sine națiunea 
întreagă în lupta contra absolutismului monarhie, 

De aceea, după experiența nenorocită a primilor Valois, care 
au încercat să guverneze cu ajutorul nobilimii, Carol V s'a intors 
la vechea colaborare a Capetingilor eu burghezia. Carol VII şi Lu- 
dovie XI, au continuat cu atit mai mult această tradiție, cu eit 
AEEA r tree pa războiului, dovadă de neclintită ere- 

in e monarhie, de rezist eroică În fața inamicului şi 
de neclintită statornicie în punea rc Mpa: 

Burghezia franceză era solidară cu monarhia contra nobilimii, 
mu eu nobilimea contra monarhiei, Forțele naţionale tindeau spre 
monarhia absolută, nu spre regimul reprezentativ. 


și reduce la simplu un rol de paradă pe rezentanții nobilimii 

clerului din consiliul regal. Legiştii pis terase pi rare 
justiţia, finanţele şi armata. Spiritul în care se săvîrșese neaste re- 
forme e hotărît conservator, Legistii nu caută atît să inoveze, cît 
să restaureze vechile instituţii și să le adapteze noilor neces'tăţi ale 
timpului. Astfel guvernul central cu cele trei secţii și administraţia 
provincială, cu ai săi prâvâte, baillis şi sântchauz, au fost menți- 
nute, Reforma financiară n'a creat noi izvoare de venit, ci s'a 
mulțumit să sporească produsul impozitelor deja existente. Reforma 
a întărit autoritatea regelui și a sporit veniturile Statului, dar n'a 


A „Opera principală a domniei Iui Carol VIT a fost restaurarea 
vieții economice, aproape compleet ruinată în timpul războiului de 
o Sută de Ani, Bileiurile din Champagne, care jucaseră rolul unor 
burse internaționale. fuseseră părăsite, comerțul maritim şi eo- 
merțul intern întrerupte, legăturile eu statele străine suspendata 
Guvernul reinsufleţi comerţul, încheind tratate de comerţ, cons- 
truind şosele, poduri și porturi noui, creînd o monedă sănătoasă și 
Drina, tinde regi întemeind industrii noui, Sufletul acestai 

energice a fost un negustor din Bou Jaeques r, 
„Sata, prin împrumuturile sale, aduse servicii miezul uda 


` 


FORMAREA STATELOR MODERNE 17 


timpul războiului de o Sută de Ani, După incheierea păcii, el a 
restabilit relaţiile comerciale cu Levantul și a întemeiat mai multe 
fabrici în Franţa şi în Italia. Averea imensă pe care o dobindiaz 
prin mijloace nu totdeauna cinstite şi autoritatea pe care o exercita 
la curte l-au pierdut. Nobilii l-au denunțat pentru malversaţii și 
regele eare rivnea la averea lui a lăsat să fie executat, 

Carol VII și-a întins autoritatea și asupra Bisericii. Adunarea 
clerului francez, convocată de Carol VII la Bourges, a votat în 1438 
constituția bisericească, eunoseută sub numele de Pragmatica Sano 
ține. Intemeindu-se pe hotăririle Sinodului dela Basel (1431), 
Pragmatica a proclamat că sinoadele sunt superioare papilor şi a 
restabil t regulele canonice pentru alegerea episcopilor de către ta- 
noniei şi a egumenilor da către călugări, Dar regele era autorizat să 
recomande ulegătorilor persoanele de merit. Prin aceste dispoziţii s'a 
luat papei dreptul de-a conferi beneficii și s'a împ'edecat introdu- 
cerea străinilor în marile demnități evleziastice. Papa nu mai putea 
dispune de resursele materiale ale Bisericii franceze. Pragmatica 
sanctiune a întemeiat, în fața papalității, o biserică națională fran- 
ceză și a pus-o sub sentul regelui. Pragmatica a rămas, pînă în se- 
colul XIX, charta libertăţilor galicane (adică franceze), 

Coneordatul din 1516, încheiat de Francise I cu Leon X la Bo- 
togna, a înlocuit alegerea canonică prin numirea demnitarilor ecle- 
xiastici de către rege. Episcopatul, constituit după bunul plac al 
regelui, a devenit un organ al politicei monnrhiee, iar averea Bise 
rieii un mijloe dea răsplăti serviciile san fidelitatea nobilimii faţă 
ae coroună, è 

Prin reforma administrației, reorganizarea urmatel, asanarea 
monedei şi refacerea vieții economice, guvernul lui Carol VIT a res- 
tabilit ordinea internă și a întărit autoritatea monarhică, 

Absolutismul b'uroeratie al lui Carol VIT continuă și sub Lu- 
dovie XI. El a înfrînt ultimele revolte feudale şi reunit la Coroană, 
in afară de ducatul Burgundiei, Bar, Anjou, Maine şi Provensa. La 
moartea sa, limitele domeniului regal și ale regatului se eonfundau, 
Dar Ludovie XI a fost un rege burghez, mai ales prin solicitudinza 
pe erre a urătat-o industriei şi comerţului. EI a întemeiat la Lyon ua 
bileiu permanent, a introdus în Franța industrii noui, mai ales pesä- 
torii, şi, întemeind o flotă în Mediterană, a încereat să abată spre 
Marsilia comerțul oriental. Ludovie XI e unul din marii precursori 
ai mereantilismului. 

In sfîrșit, Ludovie XI a doborit rezistența ultimului mare vasal 
Carol Temerarul, ducele Burgundiei (1467—1477). Finl lui Toan ea! 
Bun, Filip cel Indrăsneț, primise în 1363, Burgundia «a apanaj. 
Urmașii săi au adăugat la aceasta Țările de Jos, Luxemburgul și 
Pranehe-Comptă. Carol Temerarul voia ai cucerească Lorena și 
Champagne și să facă din posesiunile sale disparate un bloe compact. 
Ri visn apoi să rupă legătura de vasalitate cu Franța şi să obțină 
dela impăratul Germaniei titlul de rege. Pentru aceasta, nu s'a mul- 

2 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


țamit să stirnească două revolte nobiliare contra lui Ludovic XI — 
prima s'a numit la Ligue du Bien Publio — dar a încerca! să for. 
meze cn Imperiul, Spania și Anglia, o adevărată coaliţie contra 
Franței, Ludovie XI a învins nu atît prin forța armelor, cît prin 
bani şi diplomaţie. Disolvă Liga prin concesii şi favoruri, cumpără 
retragerea regelui Angliei, şi împinge temperamentul impulsiv al 
ducelui în expediţii aventuroase contra ducelui de Lorena şi contra 
Elveţienilor, pe care Lmdovie XI, aliatul formal al ducelui de Bur- 
gundia, îi ajută cu bani, Bătut de Elvețieni la Granson și Morat, 
ducele atacă Nancy, dar își găseşte moartea sub zidurile oraşului 
(1477). Burgundia şi parte din Flandra tree sub stăpinirea fran- 
ceză, iar Țările de Jos ajung în mîna Habsburgilor prin căsătoria 
Mariei, fiica unică a lui Carol Temerarul, eu Maximilian, întîiul Im- 
părat al Germaniei. 

Aproape în același timp cu ducele Burgundiei, au murt duei 
de Bretonia, de Berry şi de Anjou. Posesiunile tor au fost seches- 
trate. Burgundia și Berry au fost anexate ca feude ale Coroanei, iar 
Provensa, Maine şi Anjou au fost lăsate regelui prin testament, Ali- 
pirea Bretoniei a fost pregăt'tă prin căsătoria delfinului, șiitoru 
Carol VIII, eu Ana, moștenitoarea ducatului. Prin aceste anexiuni 
e'a dat o lovitură de moarte înaltei aristocrații franceze. Ludovie XI 
nn mai avea de temut nieio rezistență, El era „adevărat împărat în 
regatul său'*, 

„La sfirșitul secolului XV, Franţa prezenta deci toate caracterele 
unui stat modern organizat, cu ierarhia lui de funcționari, cu servi- 
ciile lui specializate şi riguros centralizate, cu organele lui de control 
și de revizie, cu munca divizată după natura problemelor de rezolvit, 
en generalizarea procedurii serise, Biuroerația, justiţia, finanțele și 
armata au permis regelui să despoaie nobilimea de drepturile ei po- 
sitice și să-și întindă stăpînirea, în afară de domeniile sale, peste 
întreg regatul. Cu suprafața ei de 450.000 km. p., en resursele ei 
variate, care o făceau independentă de vecini, cu cele 16 milioane de 
locuitori. Franța era Statul cel mai compact și cel mai solid din 
Europa, cel mai pregătit pentru o îndrăsneață politică externă. 


II. ANGLIA 


mai anevoios. 


In Franţa, regele a avut de luptat cu incipi ii 

k | principi feudali indepen- 
denţi, pe care i-a doborit Sau supus unul cite unul. In Anglia regii 
normanzi menținuseră unitatea Statului și împiedeeaseră formarea 
unor principate feudale, ca în Imperiul carolingian. De aceea rega- 


FORMAREA STATELOR MODERNE 19 


litatea engleză s'a găsit în fața unei nobilimi unitare cara, birnină 
tendințele particulariate ale fendalițăţii continentale, a căutat să 
cucerească puterea ca clasă şi să atragă după sine restul națiunii, 
Desvoltarea politică a Angliei a luat forma unei lupte între coroană 
şi reprezentanții națiunii constituiți în Parlament. 

Vobilimea izbutise, în 1215, să smulgă Coroanei dreptul de a 
vota dările. Magna Charta organiză în faţa regetui o nouă putere 
a națiunii. şi puse bază Constituţiei engleze. Nobilimea nu s'a mul- 
tumit cu această encerire, In unire cu clerul și cu burghezia oraselor, 
a căutat să exercite puterea executivă pentru a limita și mai mult 
puterea regată și pentru a întemeia regimul! parlamentar modern, 
La rîndul lor, regii s'su străduit să restabilească regimul absolutist, 
Lupta între cele două puteri a durat pină la 1500, când absolutis- 
mul a biruit. 

Incerearea lui Enrie III (1216—1272) dea suprima Magna 
Charta, a provocat răscoala baronilor care, sub conducerea lui Simon 
de Monfort, an impus regelui Proviziunile dela Ozford (1258). O 
comisiune de cincisprezece, aleasă din sînul aristocrației înalte, avea 
să exereite puterea executivă și să institue un regim oligarhie din 
care nobilimea mică, orăşenii şi clerul erau exelugi. 

Regele a voit să anuleze Prowiziunile, dar a fost bătut de ba- 
roni și silit să admită un consiliu permanent de nouă membri de 
semnaţi de Parlament, care să exercite împreună cu el puterea exe 
cutivă şi să lărgească baza reprezentării naționale. 

In Parlamentul cel Mare, convocat în 1264, au luat parte cite 
doi reprezentanţi de fiecare oraș și de fiecare district și eite doi re 
prezentanţi ai cavalerilor din fiecare comitat. Această solidaritate 
n tuturor claselor sociale, dovedește că Normanzii învingători și An- 
glo-Saxonii învinși nu mai formau decit o singură naţiune, 

Eduard I (1272—1907), a reconciliat dinastia en națiunea. El 
a fost primul Plantagenet, care se simțea englez, purta un nume spe- 
cifie englez și stătea de preferință în Anglia, El a incercat să res- 
taureze puterea regală, dar crizele externe l-au silit să 
Magna Charta şi Parlamentul. Pentru a putea rezista lui Filip cel 
Frumos, care anexase Aquitania și, în unire cu Scoţia, se pregătea 
să năvălească în Anglia, Eduard | a avut nevoie de concursul în- 
tregii naţiuni, şi pentru a-l obține, i-a respectat libertăţile, „Parla- 
mentul exemplar! din 1295, cuprinde reprezentanții celor trei Stări, 

(nobilime, eler şi orașe). Dar Regele a respins cn hotărire orice în- 
cercare de a supune puterea regală controlului Parlamentului. Prin- 
tr'o politică de reforme, care avu ca efect să restrângă puterea no- 
bililor, să favorizeze viața economică și să îmbunătățească adminis- 
trația justiției, Eduard I, a eucerit simpatia poporului. Burghezia, 
în deosebi, nu i-a precnpeţit ajutoarele bănești, care i-au permis să 
cucerească Aquitania şi să anexeze Wales. Sub Eduard |, un fericit 
echilibru s'a stabilit, spre binele țării, între prerogativele regelui şi 
drepturile Parlamentului. 


w - ș. 


20 VIATA ROMÎNEASCĂ 


Eduard II (1307—1327), prin destriul, risipa și incupacitatea 
să, a compromis rezultatele obținute de tatăl său. Baronii s'au revol- 
tat în 1309 și au impus regelui o adevărată comisie de control. Re 
gele pierdu dreptul de a numi funeţionari, de a declara războiu, de 
a părăsi regatul, și căzu sub tutela nobilimii. Rivalitatea între con- 
ducătorii nobilimii şi gelozia comunelor contra baronilor, permiseră 
regelui să recucerească puterea, să abroge ordonanțele şi să învingă 
oligarhia., Dar întringerila pe care le-a suferit din partea Seoţienilor 
şi Prancezilor l-au pierdut. Depus și internat din ordinul Parlamen- 
tului, Eduard TI, a murit asasinat în temniță, | 

Eduard III (1327—1377) apără cu succes puterea regală contra 
Parlamentului, care voia să supună controlului său toată adminis- 
trația țării, să controleze numirea principalilor demnitari ai Statu- 
lui (Cancelar, vistiernie și judecătorul suprem) şi să ia jurămîntul 


nal resursele militare şi financiare ale regatului. Principala i 
a ţării, lina, care forma materia primă a industriei textile rea pă 
a fost pusă la dispoziţia regelui, care a obținut şi dela eler plata unor 
DRUM: Aapeio sapizi au fost completate prin împrumuturi obți- 
ss aa bancherii străini, cărora le-a concesionat produsul vărmni- 
Tot atit de superior pregătită era Anglia din i 
be s z punet de vedere 
militar. Drepturile cetățenești, garantate prin Constituţie, compor- 


Poitiers (1356) şi Azincourt (1415) iorita 
L ( z 5), care an dovedit i 
infanteriei asupra cavaleriei nobile. Franța n'avea să ohtige, 9 


FORMAREA STATELOR MODERNE 21 


la sfirşitul secolului în şcoli. Literatura engleză îşi începe, În ace- 
laşi veac, cariera glorioasă cu Chaucer. 

Dar cele mui însemnate cuceriri au fost de ordin economie, Sub 
Eduard II, Anglia a încetat de a mai fi exclusiv o țară exporta: 
toare de materii brute. Pabricanţi din "Țările de Jos au introdus mm- 
dustria textilă în Anglia și regele le-a asigurat condițiile favorabila 
de desvoltare, interzicind exportul linii și importul stofelor străine. 

Industria textilă a dat o bază solidă comerţului englez şi a în- 
lesnit formarea unei clase de comercianți indrăsneţi, esre au ell- 
minat pe negustorii străini şi s'an făcut pionierii expansiunii eco- 
nomice engleze, Această expansiune a fost susținută dela inceput de 
o puternică marină de războiu și de comerţ, 

Eduard IT, a ereat o flotă de războiu care, prin victoriile cip 
tigate împotriva P'rancezilor şi Spaniolilor, a întemeiat puterea ma- 
ritimă a Angliei. El a favorizat desvoltarea flotei comerciale ordo- 
nind ca vinurile din Franţa să nu fie importate decît pe vase en- 
gleze, Această politică, urmată și de succesorii săi, a întărit puterea 
navală a Anghei. Pierderea posesiunilor sale continentale a revelat 
poporului englez avantajele poziţiei sale insulare, i-a trezit vocația 
maritimă și i-a întărit conștiința națională. Liberată de provinciile 
sale franceze, Anglia devenea o națiune. In acest sens s'a putut 
spune că Ioana d'Arc a creat două națiuni: Franța și Anglia. 

Urmările binefăcătoare ale războiului de O Sută de Ani n'aveau 
să se resimtă în Anglia, decit mai tirziu, în secolul XVI, Efectul 
imediat a fost izbucnirea unui războiu civil care a durut treizeci 
şi cinci de ani și a pus vîrf nenorocirilor provocate de războiu 1451-— 
1485). 


Pierderea posesiunilor continentale și căsătoria regelui cu Mar- 
gareta de Anjou au fost considerate în Anglia ca o umilire. Ne- 
mulțumirile s'au întors contra dinastiei Lancaster, reprezentată 
prin ineapabilul Enrie VI, şi sfetnicul său Suffolk. Familia York, 
care se cobora din Enric III, s'a pus în fruntea nemulțumirilor, eu 
gîndul să cucerească tronul. Soldaţii întorși din Franţa și nede- 
prinși - să muncească, au intrat în serviciul celor două familii rivale, 
Lancaster, care avea ca emblemă o roză roșie, și York, care adoptase 
roza albă. De aici numele de războiul celor Douii-Roze, care s'a dat 
acestui războin civil, 

Rivalitatea celor două familii a creat o atmosferă de ură și de 
bănuială, care explică seria nesfirgită de asasinate, violențe şi incen- 
dii, Nobilimea s'a împărţit în două tabere, care s'au combătut cu o 
furie sălbatică. In cursul luptei Enrie VI a fost răsturnat de pe 
tron, restabilit și răsturnat din nou, pentru a fi în cele din urmă 
„aruncat în temniță şi zagrumat împreună cu fiul său, Seful familiei 
York, Eduard IV (1461—1483), care a urcat tronul, era o persona 
litate energică şi inteligentă. El a întrezărit forța reală a burgheziei 
şi a încercat s'o atragă de partea sa. Dar a comis o greșeală, să se 
căsătorească cu fiica unui simplu cavaler, şi opinia publică nn i-a 


22 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


iertat-o. Cei doi fii pe care i-a lăsat n'au putut trezi o mișcare de 
lealism în favoarea lor, cînd unchiul lor, Richard III (1483—1485), 
i-a aruncat în temniță şi a pus să-i omoare. Dar nici regele uzurpator 
nu s'a putut menţine pe tron. Ultimul descendent al dinastiei de 
Lancaster Enric Tudor, unit cu o fracţie a partidului yorkist, a pus 
capăt domniei lui Richard III, şi a întemeiat puternica dinastie a 
"Tudorilor, care avea să restaureze pacea și să conducă Anglia, prin 
revoluția religioasă, spre destinul ei glorios. 

Războiul celor Două-Roze a fost mormîntul aristocrației engleza, 
Camera lorzilor fusese aproape desființată prin dispariţia membri- 
lor ei. La prima întrunire a Parlamentului lui Enrie VII, în 1485, 
pe lingă cei treizeci da lorzi celeziastici, nu mai figurau decît opte- 
sprezece lorzi laici. Camera lorzilor nu mai conta ea forţă politică, 
fiindeă lorzii ecleziastiei, numiți după indicaţiile regelui, constituiau 
majoritatea, Nici Camera Comunelor nn mai era primejdioasă, fiind- 
că mica nobilime, eare în secolul XVI formase centrul opoziției, fu- 
sest și ea decimată în războiul civil şi pierduse gustul de luptă, iar 
burghezia n'avea niciun interes să combată un rege, care şi-a înte 
meiat politica pe desvoltarea comerțului și industriei, 

De altfel Enrie VII a putut ușor să se libereze de tutela Par- 
lamentului, fiindcă o polițică de pace și de economii, și averile no- 
bile confiscate în războiul civil în folosul Coroanei, i-au permis să se 
iipsească de subsidiile Parlamentului. In felul acesta a putut să 
exercite o antoritate tot așa de absolută ca a regelui Franței. 

Mult mai anevoioasă a fost restaurarea justiţiei. Violenţa şi ja- 
ful intraseră în moravnri, Șerifii, intimidaţi san corupți, închideau 
ochii cînd personalități influente erau implicate în afaceri crimi- 
nale, iar curțile cu jurați dădeau verdicte inspirate de frică san de 
lăcomie, Primul Parlament al mi Enrie VII, dizolvă organizaţiile 
nobililor, interzise apărarea vinovaţilor de înaltă trădare și opri 
întrunirile nelegale, Apoi, pentru a inspira şi lorzilor celor mai 
puternici respectul legilor, institui în 1437 o Curte extraordinară 
de justiţie, numită „Camera instelată“+ (Star Chamber) care, fiind 
formată din cei mai înalți demnitari ai Statului, era capabilă să 
unea my eu severitate, „Camera instelată‘“ a fost un puternic 
instrument de afirmare a autorităţii regale. Enrie ajunse 
în regatul său ca şi regele mA dp hiz zaț 

Cu toată asemănarea desvoltării interne, Anglia e departe de a 
sc putea compara cu Franţa, în ceea ce privește întinderea terito- 
riutui şi numărului populației ei. Autoritatea lui Enric VII nu se 
întindea decît asupra Angliei propriu-zise și asupra provineiei Wa- 
les. Scoția era independentă, iar Irlanda, legată đe Anglia prin 
uniune personală, nu conta în calculul forțelor reale ale naţiunii. 
Numărul populaţiei eru foarte redus: trei milioane sau trei milioane 
şi Jumătate, faţă de șaisprezece milioane ale Franței. | 


FORMAREA STATELOR MODERNE 23 


Anglia nu putea deci rivaliza cu marile Puteri continentale 
Poziţia ei insulară îi conferea o excelentă poziție defensivă, dar o 
împiedeeca să intervină diret în eonflietele continentale. 

Dacă totuși Anglia joacă în secolul XVI rolul unei mari pu: 

teri, faptul se datorește importanţei ei econome. Pînă în secolul 
XV Anglis fusese o țară exportatoare de materii prime, Enrie VII 
interzice exportul linei și al griului, dă un impuls decisiv procesu- 
lui început în secolul XIV, care tindea să transforme Anglia în ex- 
portatoare de produse industriale, mai ales de textile. Desvoltarea 
industriei textile provoacă o adevărată revoluție agrară, Proprietarii 
de pămînt, ademeniți de ciştigul mare al producției de lină, trans 
fonmară terenurile arabile în păşuni şi pentru a-si rotunji moșiile, 
îneorporară prin toate mijloacele, violență, fraudă, sau cumpărare, 
proprietățile țărănești din vecinătatea domeniilor lor, Țăranii pro- 
prietari fură transformați în proletari şi vagabonzi, și o teribilă eriză 
socială se abătu asupra Angliei, care se reflectează în Utopia lui 
Thomas Morus şi se resimte în tot eursul secolului al XVI. Enrie VII 
încereă să combată criza, dar procesul, care tindea să supună agri- 
cultura industriei textile se dovedi mai puternie, 

Flota comereinlă, neglijată în timpul războiului civil, a fost 
reconstituită, încît a putut participa la descoperirea Lumii Noi, 
Sub conducerea genovezului Giovanni Caboto, Englezii an desco- 
perit, în 1497, Teranuova, inițiindu-se astfel în activitatea colonială, 

Prin toate actele sale, Enrie VII a favorizat desvoltarea An. 
gliei în sensul intereselor sale adevărate, — comerţ, industrie şi colo- 
nizare — și a meritat titlul de „părinte al Angliei moderne‘, 


III. SPANIA 


Spania care, în secolul XVI, avea să devină principala putere 
militară a Europei, s'a unificat mai tîrziu decit Franța şi Anglia. 
La sfirșitul secolului XV, existau încă în Peninsula Iberică, în afară 
de Portugalia, cinei regate distincte: Castilia (cu Leon), Aragonul, 
Catalonia, Valencia și Navarra. Dar din acest conglomerat de state, 
regii catolici sunt pe punctul de a alcătui o singură Spanie, 

In cursul Evului Mediu, poporul spaniol a dus o vieaţă osebită 
de a celorlalte popoare occidentale. Puterea lui de expansiune a fost 
absorbită de erveiata contra Maurilor stabiliți în sudul peninsulei 
In această luptă s'au format însușirile dominante ale poporului 
spaniol: curajul militar, orgoliul de rasă, fanatismul religios gi 
disprețul pentru muncă, 

La mijlocul seeo'ului XIV, posesiunile arabe se redueenu la 
regatul Grenadei, situat între Guadiana, Sierra Morena și Medite- 
rană. Unificarea desăvirșită a țării a fost însă întirziată de luptele 


$ 


» . 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care au izbucnit între regatele ereştine între pri i 
nobile, de minoritățile anarhice şi pr cir A are stia Apă 
„Starea de anarhie a durat 124 de ani (1350—1574) și urmarea 
ei a fost conruperea justiţiei gi administraţiei, asuprirea țăranilor 
şi orăgenilor și desorganizarea producției. Pentru a pune capăt acas 
tor desordini, mai multe orașe au format asociați de apărare, nu- 
mite Mermandade (frăţii), care, la mijlocul secolului al XV-lea, 
cuprindeau orașe cele enai însemnate şi constituiau o forță anto- 


Castilia şi d indcă i 
și de ir ei fiindcă securitatea amîndoura depindea de 


unea solemnă că averea, limba, datinele şi reli 
inger acea e și religia lor vor fi respee- 
al Grenadei a închiat eruciata Spaniolilor contra Ara- 
Drept răsplată pentru acest su 
| t cees al catolicismul 
mohamedanismului, papa Alexandru VI, Borgia a e ara 
victorioși titlul de „regi catolici“: pa care ii iei A 
să-i pad pînă la revouţia din 1931. 
„„Îm 1512 Ferdinand a cucerit partea Navarrai si 
zis ss: desăvirșind astfel mitaten sisas A aa 2 
rala] cu politica lor de unifiear teritori 
a A e teritorială, Ferdinan 
Isabelia s'an străduit să restabilească ordinea şi disciplina rR 


FORMAREA STATELOR MODERNE 25 


prada de războiu, se considerau nobili și disprețuiau muncea, In 
timp de pace preferan să iasă în dromul mare decit să mimeenscă 
In sfîrşit, cele trei ordme militare, Sfintul Iacob, Alcimntara si Cala- 
trava, formate pentru a lupta contra Maurilor, au ajuns prin bogă- 
tiile, cetățile și forțele lor militare să constitue adevărate state În 
Stat. Numai ordinul Sfintului Iacob dispunea de 700.000 de vasali, 

Ferdinand şi Isubella an transformat „Santa Hermandad“ în- 
tr'o vastă organizare de justiție şi poliţie, si au îndreptat-o contra 
nobililor prădainiei şi rebeli. Unite contra dușmanului comun, Co- 
roana și burghezia au izbutit să restabileasă ordinea și siguranța 
publică, Castelele rebelilor au fost dărîmate şi numeroși cavaleri bri- 
ganzi au fost siliți să părăsească regatul. 

Alianța cu burghezia permise coronnei să-și recupereze dome- 
niie și drepturile înstrăinate în timpul anarhiei, Donaţiunile făenta 
nobililor fură revocate, dreptul marilor seniori de a purta stema 
regală pe sutul lor și de a umbla însoțiți de escorte fu abrogat. 
Nobilimea fu riguros subordonată autorității regale, In consiliul 
de stat, în adunările Statelor generale şi provinciale, numite Cortas 
(Curți) în diferitele servicii, elementul burghez deveni preponde- 
rent. Curțile din Castilia, care eran cele mai însemnate, ajunseră 
um corp reprezentativ aproape exclusiv burghez. 

Ferdinand și-a întins autoritatea şi asupra clerului. In 1482, 
papa Sixt IV se obligă să numească în fruntea minăstirilor și epis- 
copatelor spaniole decit Spanioli și antoriză pe „regii catolici!“ să 
întrebnințeze pentru scopurile lor politice obolul erneintei. Papa 
făcu apoi monarhiei serviciul extraordinar de a numi pe Ferdi- 
nand mära maestru (comandant suprem) al ordinelor: Sfintul Ta- 
cob, Alcântara și Calatrava, conferindu-i prin necasta dreptul de a 
dispune de forţa militară și de averea imensă n acestor ordine ca- 
valereşti. 

Mai mult chiar: papa a pus la dispoziția regilor spanioli ar- 
mele spirituale ale bisericii, In 1478, Perdinand și Isabella insti- 
tmiră tribunalul Inchiziției și făcură din el un instrument de gu- 

vernare și de unificare. Inchiziția fu întrebuințată mai întîiu pen- 
tru a urmări pe Maranii (Evreii convertiți la creștinism) şi pe 
Moriseii (Muurii treenți là catolieism) care în aseuna praetican 
cultul strămoșilor lor. În al doilea rînd, regii spanioli s'au servit 
de inchiziție și pentru a supraveghea axtivitatea intelectuală, mo- 
ravurile și credințele tuturor supușilor săi şi pentru a sfărima re- 
zistența tuturor ndversarilor coroanei. 

Mii de Marani, Morisei şi chiar Spaninli suspeeţi de erezie au 
fost arşi pe rug, închiși sau exilați, 

Sistemul acesta, care subordona Statului clerul gi nobilimea, a 
fost primejduit, după moartea lui Ferdinand de o revoltă nobiliară, 
dar Carol I a restabilit absolutismul, 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Din statele medievale, slăbite d ia i i 
= zur Ferdinand și Isabella a AT fps sieh e 
ger ect unificată, dar puternică. Monarhia a exercitat x iren 
ul nivelator faţă de nobilime şi educator faţă de popor a ip va 
a SR căutat să introducă în Spania industria textilă pisi crean 
da gi cantitate de 1 nă, au încurajat industria minieră şi ip ao 
esvoltarea flotei naţionale interzicînd comerciantilor ak o, 


şi pe orientaseră Spania în alte direcții 
Ah s r9 page g egală cu a Franței, Spania avea abia 7 milioan 
nepotrivită pentru cultura gruia, Mai, ales podişul Castiliei, era 
pentru cultura griului, iar fluviile, în afară de Chuadar 
+ . ? a 


vească, cu mii de ner i gi seni 
scă, azuri şi de urmiliri i i 
dedice comerțului sau unei pede zise e Dee 


Aceste împrejurări care au împi 
i äri u împiedecat ioli i 
uaţiune de comercianți şi de industriași ik er reia sote d 


mai ales după ce transformarea artei ir: : 
te lul decisiv. Soldații spanioli ceea veti e eine ga i-a 
nta, sobrietatea și cruzimea lor Pentru dirzenia, rezis- 
rmata a permis ; SIRS 
Europei pentru o sută ciadan ragu să cucerească supremația 


Același proces de unifi i tralizar tilnim 
E care şi de centrali i 
onia sub Cazimir cel Mare, în Rusia sub Ivan za girat 


imperiul electiv în ie eredi centralizată, 
monarhie i i 
cete tendințele particulariste. anal german rii cama 
Prea eterogen ca să poată fi supus unei singure autorități. Theile 


FORMAREA STATELOR MODERNE A 


pate. Impăratul nu dispunea dec't de veniturile domeniilor sale 
particulare. El era incapabil să impiedice războaiele private şi să 
păstreze ordinea. Situaţia normală a Germaniei era anarhia. 

In mijlocul acestei anarhii citeva case princiare — Iohenzol- 
lern în Brandenburg, Wittelsbach în Bavaria, Wettin în Sara, 
Zähringen în Suabia — profită de slăbiciunea mpăratului pentru 
a crea din Statele lor organisme politice mai puternice, Mai presus 
de toţi, arhiducele Austriei, care de fapt e ales în mod ereditar 
împărat al Germaniei, încearcă să impună Imperiului instituţiile 
austriace şi să realizeze unitatea imperială, Astfel chiar și în anar- 
hia germană se manifestă tendințe spre unitate şi centralizare, 

„Concertul italian" se compunea din cinci state principale: 
Milunul, Florenţa, Veneţia, Statele pontificale şi regatul Neapo- 
"ului. Pe lingă aceste state, mai exista o serie de seniorii, ca ducatele 
de Ferrara, de Urbino, de Savoia, marechizatul de Mantova şi Repu- 
blica genoveză. Mai mult deet orice nd: la începutul secolului XVI, 

Italia era „o simplă expresie geografică", 

Pretenţiile împăraţilor germani de a considera Italia ca parte 
integrantă a Imperiului, a fost o simplă ficţiune, Italia n'a fost 
niciodată supusă efectiv autorității imperiale și n'a avut niciodată 
un guvern comun cu Germania. 

Italia n'a putut forma din statele care o compuneau o singură 
țară, fiindcă burghezia n'aves aceleași interese, şi fiindcă, cum a 
remareat-o Machiavelli, papii au fost pres shi pentru a unifica 
Italia în folosul lor, dar destul de puternici pentru a împ'edeca pe 
alții a'o facă, 

Intre Statele pincipale o stare de echilibrn s'a stabilit la sfir- 
gitu] secolului XV. Toate Statele italiene s'au deciarat de acord să 
împiedece ea vreunul dintre ele să devină prea puternie și să do- 
mine Italia. Principiul echilibrului era cunoscut în Italia înainte de 
a fi Fost aplicat în politica internaţională 


CONCLUZIE 


La sfirştu] secolului XV apare în apusul Europei o formă de 
organizare politică — Statul modern — care se caracterizează prin 
concentrarea tuturor forțelor naţionale în jurul regelui, Monarhia 
pune capăt anarhiei feudale, desfiinţează drepturile politice ale 
nobilimei, autonomia oraşelor şi privilegiile clerului. Controlul Par- 
'amentului asupra politicii fiscale şi generale a monarhiei a restrins 
chiar și în Anglia. În Franța și în Spania. Statele generale au fost 
mai mult aliate decit adversare ale monarhie. 

In locul corpurilor reprezentative din Evul Mediu, regele, in- 
truchipare vie a Statului, devine adevăratul reprezentant ul voinţei 
şi aspirațiilor naţionale. El serveşte interesul obștese menţinind sr- 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dinea contra vrăjmașilor dinlăunteu şi di 
i din 

mia e ez şi favorizind prouperitetaa Pe ari a 

E jloncele de care s'a servit pentru atingerea acestui 

să Pace pante, arma permanentă W biuroeratia tale 
wh şi conducătorii Statului biuroerati 

pretutindeni burghezii, care aveau nev: t mere m 

fagao a înfrina instinctele anarhice stie drag air 5i = 

ln dispoziția Statului aptitudinile sale administr 

5 ciare, tatul s'a făcut apărăt intereselor omice 

îinlăuntra prin dezvoltarea comerţului şi păr Torey în friere ata. 


tr'o politică de i s 
fiindcă interesele lor coinuama s Și burghezia au luptat împreună, 


ANDREI OŢETEA 


TEZE ŞI PARANTEZE 


CUM, NU CE 


Spicuese la noroe unul din truismele ce mișună cu grăimada 
în vremile acestea Înfrigurate cind atiția din prea scumpii mei con- 
timporani isbutese a gîndi sumar şi se silese n vorbi lapidar: 

„ — Ô dictatură trebue să ştie și să declare de la început ce 

Imperativul, ca toate imperutivele de la Kant încoace, e cate- 
gorie. Nu suferă replică. Dacă trebue, trebue. Numai că, printr'o 
ciudată partienlaritate, dictatura are obiceiul, poate incomod dar 
înăseut şi ca atare de neînlăturat, de a nu se supune unor examene de 
admitere și de a nu răspunde în prealabil la chestionare şi formu- 
lare, Nu păşeşte agale, nu vorbește cu înconjur, nu bate în ușă cu 
sfială, ţinindu-și răsuflarea. Intră, se instalează, se pune pe Iu- 
eru fără „să declare de lu început'', fără a se teroriza pe en în- 
săși cu tot felul de întrebări în fața unui abstract dar încruntat 
„trebue, en care, dealtfel, o minte inventivă lesne şi oricând se 
poate acomoda. 

Aici şi stă propriul regimului autoritar, El nn vine cu un com- 
pendios și amănunțit caet de sarcini la subsuori. Gindul lui îl poartă 
strict la atita cit e cu putință. Altmintrelea n'ar mai fi un regim 
de autoritate, care mai mult se densibește prin metodă şi tehnică 
decit prin obiectivele finale, Rolul lui e cuprins în întrebarea cum, 
nu în întrebarea ce, Abia la urmă se va vedea care “i-a fost pro- 
eramul, Programul de fapt, de fapte, de înfăptuiri, Adică, după ce 
vor fi purces sehimbările, prefacerile, înnoirile, 

Vom ști mai exact ce este dictatura și ce putem aştepta dela 
dinsa, ducă ne vom da seamă „de la început"! că e foarte puţin 
propgramatică și aproape numai pragmatică, Este aceusta superio- 
ritatea ei, condiţia de căpetenie a succesului ei în timp, sau partea 
ei slabă? Alegeţi! I se întimplă să samene una și să răsară alta. Ceva 
tot răsare. Moara ei nu macină vint și pleavă, 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


RĂSPUNDEREA 


Prin firea ei, verbală şi declarativă, de ia ţi da 
s 1 „verb mocraţia 
ştire cît mai des şi măi cu răsunet ce ar vrea, ijan dee 7 2 
Dictatura, sgîrcită la vorbă, e expeditivä, Vehicul care prin 
agreta en E RE drumul dintre reflecţie gi hotărire, din 
e şi în tifici inenarin: 
sedan] Ş eplinire, rectificiînd în mare măsură itinerariu; 


șă conjuge pe loc vorba cu fa i bi i 

äu j pta, sau mai bine zis fa ta 

kuek nu se poate zăbovi cu gindul la dorinți ce sar atla diad 
na realizării nemijlocite... , R saai 
Dictatura nu "ază viei i 

PP rari, serutează transeendența. Nici cu ochii minții, niei 
Cind 'i vine ceasul, oricare "i 

- l : -ar fi motivul gi f ă 

apa e că ştie ce vrea, ştie să vrea. Nu-i preoeubată, rap dee 

ez rest nu se sbate, nu se emoţionează, nu se in eu miini] de 

ap, nu-și temă zilele că la fiecare pas e năpădită d rG i 

şi piedici, fireşti şi netireşti, nu caută să se străcoare pe fa pene 


ralitate dreptul de-a se risgîndi 

i a da m i 
deea dacă nu sa poate altfel, net, deslușit, hotari ont, se eon; 
aa esa: ca şoferul ager, stăpin pe volan, care cotește resolut ] 
mea oaia la stînga, cînd vede că pe acolo drumul yite 

Lenin a mei neted. A ie 
i nmn, care dacă trăia și mai rămînea fî 

senin, | a în frn i i 
arsa di Salma tot mai mult ta om de Stat a regane 
sigenți ep Jia PĂR? aan one ile ap epoala grame 
; 0 N 

cuvint vedeau o esențială capitulare dee ai jeere cui 


Şi atita voi tot coti ba într'o parte ba într'alta pînă ce-mi voi putea 
Este fără îndoială r i i 
ste partea cea mai bună i ii bi 
și i nă a d 
tă şi bine cumpănită că formează și adinceşte porc e n b 


formă san alta nu va 

: ai, tea face nici » : P : 
Și în totală dis „Po i atunci decit printre teături 
trainică proporție cu rîvnele și sărguințele depus bi operă 


TEZE ŞI PARANTEZE 31 


Va cultiva el spiritul de răspundere? Il va chezășui? Il va 
spori? Atunci în semnul acesta va trăi cu demnitate și mai ales cu 


autoritate, 


HÎRTII VECHI 


Am să mă jur să nu mai umblu prin hirtiile vechi ce-mi um. 
plu saltarele și să nu mai pun bine tot soiul de manifeste, broșuri, 
statute, invitații, programe, dări de seamă, numeri vechi de ga- 
zet cu îintervievuri, serisori deschise, polemici. 

Hirtiile acestea prăfuite şi îngălbenite, scrisorile acestea fer- 
feniţate, bilețelele acestea mototolite îmi fae numai singe rău, şi 
cînd nu-mi strecoară, deadreptul, în suflet citeva picături de ve- 
nin condensat îmi dau un alean de care nu am o specială trebuință 
în ceasurile — aşi zice, prin exagerare, zilele — cind sunt sătul 
pină'm git de tumultul şi surprizele unei vieți desgrădite, 

Ce nevoe am să-mi redesehid eu însumi râni vechi, de bine 
de rău cieatrizate eu vremea, iar săgeți otrăvite să mi se înfigă 
de isnouvă în carnea'mi martirizată? Pentru îndoelnica mulțumire 
sufletească de n face comparație, parelele, bilanțuri și revizuiri 
mai mult san mai puțin interesante? Pentru satisfacția nici măcar 
săltătoare de dispoziție de-a confrunta texte uitate, în care nicio- 
dată n'a pulsat avint și convingere, cu fapte recente, la rindul lor 
palide, sarbăde, convenţionale? Ce zor am să mă trezese deodată în- 

tr'un vilmășag de drăcuşori și draci care vin on şoaptele şi ațiță- 
rile lor să-mi tulbure sfinta linişte a ultimelor lașități gi abdicări? 

Destul cu micile şi marile răutăți, destul cu îneleştările! Şi 
apoi nici măcar demonii dinănuntrul lucrurilor nu mai sunt inte- 
resanţi. Sunt preeauți şi se ferese să spue pe față ce-ar avea de 
spus, 

Imi închipui că n'am trăit nicieînd entusiasmele, protestările, 
nădejdile, încăcrările ce răsar din colbul colecțiilor, că nici cei 
lalți, cei eari au jucat primele roluri, n'an triit real toate aceste 
peripeții. Imi închipai că am murit cu toții, şi încă de mult. Pace 


pace. Nici desgropări, nici reînvieri. 


PAPA PIU 
O clipă de jale obşteuscă. 


Am binecuvîntat din toată inima cu prilejul acesta cel mai pn- 
țin superficial dintre aşezămintele omenești : Convenţionalul. (Nu 
zie făţărnicie, căci m'aşi sfii să amestes un sentiment tragic cum 
este ipocrizia en eftina și de aceea cam ridicolă iscusinţă de-a ni 
compune la repezeală o atitudine sentimentală de cireumstanță ) 
Acei cărora li-a fost un spin în cehi an trebuit să-l jeiească și să-! 


= p 


E 7 S VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Hegel u isbutit a face plausibilă nașterea calității $ 
titate. Pină să se adeverească, măcar în teorie, Fear ecua rară 
tului acestei minuni dialectice, va mai curge multă apă pe Sena. 


s'o declare imediat posibilă. Destul de ciudat că, toemai în epoca 


ai afirma atît de covîrşitor. 
de observat numai că isbinzile se resimt întotdean i 
se a na și funda- 
mental de mijloacele prin care au fost dobândite, şi că se stie aro 
sak sosik de starea afectivă a biruitorilor din momentul con- 
PH., 
Este totuşi o puternică şi activă legătură î 
D tre umoarea 
nală în ear zămi i tă mă ie şi st eta 
rearigă e se slește întreprinderea pornită năvalnie şi 
„De vreo câteva zile îmi tot umblă pri i i 
„E t i prin cap amenin 
Erlkănig: „Und bist du nicht willig dann branch Meh ee evid n 


H, ST. STREITMAN 


CU FAȚA SPRE TRECUT 


laiä-mä cu faja spre trecut, 
Inspre vasul meu fantomă, dispărut, 
Singur, tot mai greu păşese acum 
Imspre plaja unei mări de fum, 
String în ochi imezistența mea 

Pură, ca albastru la o atea. 

Timpul merge ?n urmă, lung tăcind. 
Tot ce-a fost nu este de cît gind... 


TI 


Pe nava ce mă poartă, ca umbra unui munte, 
Cind ies spre sară singur ca să mă plimb pe punte 
Privese numai în urmă spre țărmuri ce dispar 
In zarea fermecată de fum și de cleştar 

Și ochiului în place, satanic, să petreacă 

Acele insuli stranii ce'n depărtări se'neacă. 
Pe-albastrul mării calme un drum de spumă vie 
Se duce, se desface, se pierde'n vegmicie; 

Il urmărese prin mine pi în amurg mă'uchin, 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


E drum din Cytera spre insula lui Băchin, 

Și cu tristeță-adincă, plecat pe balustradă 
Asist numai cu singur la mistica paradă 

A lumilor acestea de vis şi de poveste 

Ca tot ce-a fost în viață şi n'am ştiut ce este, 
A trecerei în urmă de amintiri uitate, 

A zilelor trăite rămase ne 'nsemnate, 

A chipurilor care rămas-au fără chip 

Ca semnele trasate cu bățul pe nisip, 

A lungilor cartegii de umbre și strigoi 

Ce și-au găsit mormântul neliniștit în noi, 

A tot ce eu trăisem şi-acuma am uitat, 

Vagi linii scufundate de țărm îndepărtat... 
Destinul mă aşează de-acum numai la pupă 

Ca să privesc la toate, nu'n fața lor, ci „după“ 
Şi "n urmă ca 'ntr’o sară, tot ce a fast se șterge 
De nimeni nu m'apropii, oricît de mult aș merge. 
De ce mi-a fost aproape mă'ndepărtez mereu 
Şi-mi pare, nave merge, în cer, la Dumnezeu. 


DEMOSTENE BOTEZ 


PM NN iat a 


FIŞPANUL 


Acceleratul de Oradea străbăteau cu viteză plaiurile ardelenești, 
gonind fără zăbavă prin gările de a doua mină, pe sub nasul şefilor 
cu șupcă roşie, cari se resemnuu să-l salute respectuos cu mîna la co- 
zoroe, Prin gările mai răsărite, o oprire scurtă, cît îi era de nevoie 
locomotivei ca să soarbă pe giflite cite o înghițitură de apă. 

Tovarășul meu de călătorie, inginerul X se distrează, rebotezind 
gările cu vechile lor nume ungurești pe care le ştia din treburile 
lui profesionale: Cucerdea fusese Szekely Kocsari Poiana: Aranyos- 
polyšn, Sin-Mihai: Felsöszentmihalyfàlva..... 

— Nu e chestie de amor propriu național, dar trebue să con- 
venim că numele romîneşti sunt mai simple și mai eufoniee, mai 
blinde la auz. Şi par'că mai potrivite eu peisajul dealurilor nundu- 
ioase și al luncilor verzi ale Ardealului, Pe cînd kilometricele nume 
ungurești par'că răsar din întinsul pustei fără capăt, trosnind şi 
pocnind ea bicele cirezarilor din mijlocul hergheliilor de eai şi ciur- 
delor de boi ru coarnele lungi. Ascultă numai: Puszpokládany, 
Kereckmeszõbokfálva..... Ti se serînteşte limba în gură, pronun- 
tîndu-le, 

— Zi mai bine că e un fenomen de adaptare. O armonizare a 
limbajului cu natura. Omul își modelează firea şi vorba după in- 
fluențele din afară: mediul cosmic, biologic... Ai văzut ce repede 
şi-a schimbat Ardealul aspectul ? 

— Vorbeşti de sigur de aspeetul exterior... 

— Ba şi de cel psihic, In definitiv, nu putem pretinde ca în 
fiecare om să fie sămință de erou, Adeseori, atitudinile intransi- 
gente, bătăionse, mai mult strică, Oare, în natură, regula principală 
a vieţii nu e adaptarea? Organismele care refuză, san cele care nu 
pot satisface acest mare postulat al naturii, se elim'nă. dispar, Pe 
cind cele ce i se supun, îşi păstrează ființa lor individuală, per- 
petucază rasa și asigură viitorul speciei, păstrinul subt forme schim- 
bate însuşirile uncestrale,..... 

Ne apropiem de Cluj. In lumina vie a soarelui de amiazi, tupo- 
lele și turnurile strălucese pe decorul verde al dealului Feleacului. 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Trenul şi-a încetinit viteza și intră huruină gară, oprindu. 
dreptul peronului. ġ i i uta 
— Cluj, douăzeci şi cinci de minute! strig 
nului, coborind din vagonul de alături. seta. 
— Avem timp să luăm masa în restaurantul gării. Se măniîn 
mai bine și mai ieftin de cit în vagonul restaurant, cu să ur ui 
standard. Unde mai pui că poţi să înghiți eînd vrei, nu cînd îţi po- 
runcese hurducăturile trenului. ? 
Dau dreptate prietenului şi coborim iți, fă drum 
grăbiţi, făcîndu- 
prin nens cai forfotea pe peron, Ne rece A cu sta cateriat 
1 Voinie, cu un aer marțial în uniforma i i 
După ifos și poruncile pe care le împarte în dr ip 
pricep că trebue să fie însuş seful gării. Prietenul meu îl pri 
lung. pai ii răspunde la fel. po 
— unde dracu îl cunose eu pe ästa? E o 
pg a ae nea prietenul, continuind drumul. ne fai me 
pă cițiva pași, îl văd că, intrigat, intoarce capul 
apanan după sef. Ii imit fără voie migearea. Și cca pi cea 
e sigur subt imperiul aceleiași nedumeriri, își întorsese și el capul 
spre noi. Privirile ni se înerneișează, Deodată, şeful, zimbind pc 
na) teii rii ogrela ls şapea roșie și salută foarte reverenţios eu 
_îndoitură a a şalelor, X. îi ră i izi 
că memoria șefului lucra mai alu ebi dă ana ir A 
— Cine dracu să fie ăsta? 
— Ce tot te chinuești atita, omule? E foarte tural i 
ner, pe e te cunose mai bine cheferistii, decât peer ei ct i 
— Nu, nu, E alt-ceva, Lasă-mă i i amin 
SIR. atina trecu pe lingă noi. zace =, 
— Ropu-te, eine e do i 
2: E oT E, mnul cu şapeă roşie de colo? 
— Bine, şef, şef, dar cum îl chiamă? 
— Domnul Florescu... 
pi mei paias plecă grăbit la treaba lui. 
rietenul mormăie, nesatisfăeul : Floresen, Flo i 
numele nu-i Spune prea mult lucru.. Dar Sahin a DAAA “ 
masă, că de-odatiă iși trinti o palmă peste frunte: 
— Evrika! 
— Ei, cine ef 


a adaptării... Așteaptă numai putin. s' egem men 

i p ~ i puţin, s'al î - 

lista ăi ptrs ar tera S-a ve să nu potir one Se 
A rin re ng + it il + + >» Pt I g 

povestea curioasă a Aai er tone orez ai ză 


. 
REELE LET LERET RAPTO TY tasar 


3 "+ RD aaa aa Thi = „OR A a i i i Ra 


FIŞPANUL 37 


— Cu trei-patru ani înainte de intrarea noastră în război, 
eram elev la Poduri și Şosele, ştii, vechiul nume al șeoalei politeh- 
nice din Bucureşti. In fiecare vară făceam lucrări practice de ingi- 
nerie pe teren: măsurători, ridicări de planuri, hărţi topografice. 
De obicei, lucram în regiunile dela munte, unde relieful e accidentat, 
deci mai propice pentru hărţi cn cote de elevaţie. Profitam de acest 
prilej ca să facem și puţină vilegiatură de vară. 

In vara aceea, echipa noastră lucra la Predeal, Ziua entreeram 
munţii, pe piscuri şi prin coelauri, eu poniometrul, busola, lanţul și 
planșeta, Seara, după ce verificam calculele și puneam la punct 
schițele, porneam să mai vedem lume, Sezonul de vilegiatură ne 
oferea privelişti vioae și variate, Cea mai mare distracție era pe- 
ronul gării, locul monden, corso al staţiunei. Lume multă, vilegia- 
turişti tembeli şi pasageri grăbiţi. Cum, pe vremea aceea, Predealul 
era punct de graniță, spectacolul era foarte interesant. Opriri lungi 
de trenuri internaţionale, forfoteală între jumătatea rominească gi 
jumătatea ungurească a gării, control de pașapoarte, revizie de ba- 
gaje, supraveghere polițienească, părinți care-şi rătăceau copiii, 

bărbaţi cari nu-şi mai găseau nevestele, hamali eari-şi căutau clienții 
și vice-versa ete, 

In zăpăcealu ce cuprindea gara la sosirea fiecârni tren, se déo- 
sebeau prin ținuta lor țeapănă şi duşmănoasă vameșii și jandarmii 
unguri din partea ungurească a gării. Parcă ar fi avut cuvint de or- 
dine să șicaneze și să brutalizeze pe călătorii romini. Printre «i, 
atrăgea atenția şi antipatie mai ales şeful de gară ungur, Inalt, 
voinie, en tunica verde turnată pe trupul lui atletic, eu mustața 

neagră tunsă acurt pe buza de sus și cu chiptul înalt de formă nustro- 
ungară, se plimba țanțoş, dispreţuitor, en miinile la spate, nerăs- 
punzind la întrebări și intervenind numai ta să bruscheze pe neno- 
rociţii de ţărani romiîni ardeleni, cari se îmbulzeau ca turma, făcînd 
coadă la ghișeul de viză a pașaportului, ori la cumpărarea de bilete, 

La orice întrebare în româneşte, răspundea răstit: 

— Nem tudâk olihul |! 

Pe romineşte, nu îndruga decit invitaţia brutală: 


— No, mèri... 

Il uram cu toţii. Era, în ochii noștri, simbolul viu al ungurului 
îngimfat şi asupritor, călău ul fraţilor noștri din Ardeal. In ura 
noastră îl poreelisem „Pișpanul'*, găsind că acest titlu de funeţie 
administrativă, al cărui înțeles nn prea-l ştiam precis, exprima tot 
ce putea fi mai odios în ierarhia tiranică a stăpinirii maghiare, De 
aceea, de cîte ori ne întilneam cu el, îi aruncam priviri de sfidare şi 
de ură, la care răspundea cu o imperturbabilă nepăsare, amestecată 
desigur cu dispreţ pentru acești băețoi valahi așa de încrezuţi în 
uniforma lor studențească, dar tot atit de neputineioși. 

Intr'o seară s'a întimplat un eveniment cu totul neașteptat, 
Era în ajunul „Schimbării la față“, cea din urmă zi a stagiului 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nostru. Parcă a f i i 
za a fost o zi predestinată pentru întimplarea pe care 


După o zi de lueru int i 
eri arginti ponce întirziat seara cam multișor la 


să ne stringem uneltele şi să coala. ri adio, căci a doua zi trebuia 


Dela o vreme, oăeții, exeitați de prezenţa dușmanului începură 

rr CA e o uzie rostită cu voce tare, eu versuri 

bedera aptă-te Romine‘, ori din »Pe-al nostru steag‘ ea 

re Pain. începură să-l bombardeze cu cocoloaşe de Sega, 
- Fișpanul, imperturbabil, eu niz ie pierdută departe in 

cînd în cînd di n și mu da nia o aaoh, to 

eas in paharul de vin şi nu da nici o atenţie acte 


Intăritați, băeţii trecură la i 
— Măi, lanoș-baei, il ri in pa iu 


ce stai acolo ca o enen ‘rofa de-odată unul mai en chef — 
Rol, ca să cioenim un eta: Aaina ești om de treabä, vino încoace la 


„_— Dă dracului Je i 
îi tăie vorba altul, și de boangiien, nu știi că nu pricepe romineşte t 


Caşicum ar fi vrut să dea pri 
( ] ; prin faptă d i i 
ekp fişpanul intoarse capul pre noi ear asa nica zor mai 
oco ng vorbi în cea mai curată rom $ rvi ca 
-$ trăiţi mulți ani, Domnilor, gi Diajpke j 
Tij Am rămas cu toții muţi a, ril tun 
rupse tăcerea: i pes i 


— Care va să zică, dumneata ştii și romiînește $ 


— No, cum i 
Sait doară să nu Ştiu, dacă sunt şi en romin ea dum. 


remain deveni stupefacţie. 
F ai Ă cioenim şi să striim: trăiască Romini 
se ridică dela masă, înaintînă cam clătiuind rute 
End. , Spre masa fispanului. Acesta, liniștit gi îns 
c ȘI ei cu paharul în mină, făcu doi ru dea, 


onvivului şi răspunse cu totul cel mai apara întru întimpinarea 


FIŞPANUL ri 


petrece braţul pe după umeri și-l îmbie spre masa noastră. In urale 
de triumf, unexăm pe fișpan şi-l așezăm între noi. El ni se potri- 
vește en voie bună. Noi, cu generozitate tinerească, mai ales cind e 
şi ceva stropită cu băutură, am uitat și i-am iertat şefului toată pur- 
tarea odioasă de pină atunci. Facem „bruderschafft* şi deşertăm 
cu fratele lanoş pahar după pahar. 

— Atunei de ce faci aşı pe al dracului, măi frache Ianog, dacă 
ești de-ai noștri ? 

Fișpanul s'a schimbat cu totul. A devenit prietenos și vorbăreţ. 
E limpede că se simte la îndemină între noi. Incepe să-și descarce 
sufletul. E romîn neaoș dintr'un sat din Bihor. Pe numele de baş- 
tină îl chiemă Ion Florea. Dar a trebuit să-şi maghiarizeze numele 
ca să-și facă o carieră. Şi l'a tradus în Virăg Iandg. Aşa îi este nu- 
mele oficial, S'a însurat cu o „magiară'* din Oradea. Are do 
copii, Cea mai mare, o domnişoară, e la Ursulinele din Budapesta. 
Băiatul, de paisprezece ani, e la liceu, tot în Budapesta. Copiii, — 
durere — nu știu aproape de loc romineşte. El n'are nici o vină, 
căci aşa cer timpurile, trebuințele cnrierii şi viitorul familiei. Dar 
uneori, cînd e singur, i se urcă un fel de dor dela inmă. Și-aduee 
aminte că e romin. Ce n'ar da în acele ceasuri, să nibă pe lingă el 
pe cineva cu care să grăiască pe rominește, cu un pahar dinainte. 
De mult n'a avut el norocul de astă-seară, A ascultat cîteva ceasuri, 
întîrziind cu dinadinsul la masă și prefăcîndu-se indiferent, atita 
petrecere şi voiogie romînească. Și-a adus aminte de satul și de co- 
pilăria lui, de taică-su pe care nu l-a văzut de atiţia ani, de cântorul 
de la biserica unită din sat, de Flăcăii cu care juca hora. N'a mai 
putut răbda, Mai ales că, fiind noaptea tirziu, nu mai era pe acolo 
picior de ungur ca să-i surprindă slăbiciunea... 

Ne împrietenisem la toartă. Am băut, ne-am sărutat, am urlat 
în cor „Deşteaptă-te Romine“, ținindu-ne de git şi am strigat de 
nenumărate ori „trăiască Rominia mare!*, de duduisu geamurile 
restaurantului. L'am impodobit pe fişpan ca pe o brezae cu toate 
panglicile tricolore pe care le-am găsit la îndemină şi l-am căinat, 
socotindu-l én generozitate ta pe un mucenic ul cauzei romineşti: 

— Săracu Pișpanul! Cit trebue să sufere în inima lui de romin | 

— Singele apă nu se face! 

— Răbdare, măi nene Plorescule. Ca miine va bate ceasul, şi 
mergem la războiu să facem Rominia mare! 

Diseuția era pînă unde să întindem hotarul acestei Rominii. 
Cei mai îndirjiți îl voiau toemai la Tisa. Nu se putea să lăsăm Bi- 
horul Ungurilor. Trebuia să-l desrobim pe bunul nostru prieten 
Florescu. 

Pe la ceasurile două după miezul nopţii, birtaşul ne spuse că 
trebue să închidă restaurantul. Fișpanul ne făcu propunerea, celor 
pe cari ne mai țin curelele s'o ducem mai departe, să mergem acasă 
la el. Avea o vilă de vale, între Timișul de sus şi cel de jos. Se oferea 
să ducă trei inși, atiţi ciți încăpeuu în docarul lui, 


4 
VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Am niște T y de doi 
E eat 'okày otsprezece ani. Neetar dumnezease, 
ENI cea Soţia și opii sunt la băi Ja Pispăkturag ro 
Ne-am despărțit în două Băeţii să 
grupuri, ii mai i ă 
în Predeal ca să meargă la culcare. Eu eu alţi doi anh zu 


panul mîna calul: eu pe seăun li 
calul ; elul dinai team tininda 
de după mijloc. Pe lavita dinapoi, eei die ara an. Kalia 
4 mormăiau în surdină un motiv din „Deşteaptă-te reia 
x A e, 


împrejur. Pe peretele j 
4 alb, luminat se 
Pra — E numele soţiei, ne de lună » citim: „Vila Erszi“‘, 


sai 


ai i CO # 


pa n 


FIŞPANUL 41 


lor. Pe o meseioară, lingă ei, chipiul și mănnșile. Inscripţia de pe 
fotografie era: Balatonturdă, 1898. De sigur o amintire din primele 
timpuri ale căsătoriei, 

Fișpanul se 'ntoarce cu trei butelii din vestitul Tokăy, pe care 
ni le arată cu mindrie; sunt pline de nisip şi de fire de păianjen. In 
faţa pabarelor eu vin ruginiu am reinodat firul rupt sus la Predeal 
și am mai dus-o, preţ de un ceas și mai bine cu cintece și urări pen- 
tru copiii fișpanului și pentru Rominia Mare. Pişpanul și-a dat 
drumul la glas şi ne-a cîntat destul de simțit nişte doine plingă- 
rețe de prin Valea Crişului, alternindu-le după insistențele noastre 
— deveniți toleranţi — en citeva romanțe ungurești, din care re- 
țineam leit-motivul: Ciăcâlom, Ciăeblom... 

Incepuse să mijască de ziuă cînd, pe la ceasurile trei jumătate, 
fișpanul ne-a adus aminte că e vremea să plecăm, Ne aduce el îna- 
poi cu doearul la Predeal, pînă nu se face ziuă de-al binelea. Alt- 
fel, vom fi observați și îi facem un mare rău. Cit eram noi de tur- 
lăciţi, ne-am dat seama că în orice luptă naţională, necesităţile tac- 
tice primează şi că marile isbindiri se cîștigă cu prețul micilor sa- 
crificii. Am făcut deci din nou drumul, îndărăt, somnoroși, pînă 
pe creasta Predealului, unde ne-am despărțit sărutindu-ne cu fig- 
panul şi făcînd urări pentru Rominia Mare, inclusiv Bihorul lui 
Virăg lanôs, care după desrobire, va deveni Ioan Florescu. 

A doua zi, um împachetat și am plecat din Predeal Aventura 
din noaptea de Sehimburea la față, cu Pişpanul și Vila Erszi, a 
rămas ea o amintire aburită de ceața vremii şi turburată de al- 
eoolul înghițit. Viaţa de toste zilele, en evenimentele şi preocu- 
pările ei, mereu împrospătate, a scos-o din ciroulația gândurilor 


noastre. 


Trecuseră ciţiva ani. Suntem în August 1916: intrarea Romîniei 
în războiul mondial, 

În noaptea din ajunul Sîntă-Măriei mă găseam cu batalionul 
meu de pionieri încadrat în trupele grupului de acoperire Predeal. 
Seara, fuseseră numai citeva împușeături în gară și în împrejurimi. 
Bezna nopții nu îngăduise o acțiune mai importantă. Aceasta în- 
cepuse dis de dimineaţă. Cu tot avintul vinătorilor, avangarda nu 
putea răsbi dincolo de defileul Timișului. Puseseră opriți de o li- 
nie de tranșee dușmană Înţesată de mitraliere, întinsă de-a curme- 
zișul văei, sprijinită cu flancurile pe ripele munţilor. Cu neputinţă 
de forțat frontal. Soarele se înălțase de mult pesta brazii munților 
şi linia dușmană nu fusese luată. Toată armata aștepta, cu arma 
la picior, între Predeal! și Timiș, să i se facă loe ca să înceapă înain- 
tarea spre Braşov. 

Batalionul meu era la aripa stingă, pe poziția din spatele fron- 
tului de luptă, așteptind ordine. Eram enervați de atita aşteptare. 


Inumäram poeniturile de armă, țăcăniturile mitralierelor. De la o 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dau prinşi, 
vreo donă duzini de prizonieri ceda cu semiplutonul meu 


din Predeal, „că osul. Nu e pag Pe boanghenul ăsta. E şeful gării 

a. Ceasuri în a: 

mulţime de soldați, eanalia Ti oi. Ne-a omo 

şi-l împ n» anaha, Ti facem diseară o j iri 

criminali, Mizerabilul. Trebue să fim 
Privese eu mirare și indignare pe fișpan, G 


abia se ținea pe picioare de cotonogit ce fusese apere a sy i 
cari pu- 


Cei dimprejur, soldaţi romini şi 
dignarea mea. 


— I sămniţi en altei 

ninge "e ungur Sre apren d-le sublocotenent, Nu înțelege ro- 
nul tăcea, rugina din ti 

Dan ordin stilata O e TETEE Sae: 

— Păziţi-] bine, Să nu vă 


- Am nl riii] scape. Dar să nu-i mai faceţi nimie. 
; inserate, profitind de į i 
porturi serale, profiti nvălmăşeala pricinuită trans- 
arimo iomatt si de schimbarea Rărzilor, îl rbd pea ara 
— Ia spune-mi... Floreseule, cum s'a întîmplat? 


Ridică ochji t - 
și-și Sndreptă eri “pre mine şi reeunoseînda-tmă, căpătă cura j 
— Iertare, | i 
ta să-mi dan tener ofiţer. Nu ştiu nici eu cum a fost. Ni 
» Am văzut soldaţii cum au intrat în tatei 


FIŞPANUL 43 


şi mi-au stricat florile şi legumele. Atunci m'a apucat aşa ca un 
fel de furie. Mi-a năvălit sîngele în ochi și n'am mai văzut nimic, 
Am pus mina pe pușcă şi am tras. Am tras nebun în aer, pină au 
dat soldații peste mine. M'au lovit cu patul puștii și cu baioneta 
pină m'au lăsat lungit jos, eu oasele sfărimate. M'au crezut mort 
pînă au venit alții şi m'au prins... 

Il privese lung cum povesteşte bălăbânindu-și braţele și eău- 
tind cu ochii în lături. Se vede cit de colo că minte, Adevărul tre- 
bue să fi fost într'alfel. Războiul, care se deslănţuise în preajma 
casei Îmi, îi pusese o problemă de conștiință. El se simţea ungur 
prin toate legăturile lui de familie, de interese. Fostul subofițer 
de honvezi se redeşteptase într'insul. În încălcarea grădiniței, el 
văzuse simbolul țării încăleate de dușman și, aprins de minie, apu- 
case arma ea să tragă in năvălitor, 

Inatinetul de conservator îl fäcnse las. In fața morţii care-l pin- 
dea, se agăța de seindura ce plutea pe aproape. 

— Iertare, domnule ofițer, Nu-i lăsaţi să mă omoare, Sunt ro- 
min, Dumneavoastră ştiţi că eu iubese Rominia și, şi... 

Ne mai ştiind ce să zică și să facă, se lăsă în genunchi şi-mi 
apucă mîna, acoperind-o de sărntări. Biiguia într'unn: 

— Sărnt mina, iertare. Să trăiască Romînia Mare, Am greşit, 
Rog de iertare. Nu-i lăsaţi să mă împuște. Să trăiască Romina 
Mare... 

Această formulă a Romîniei Mari, reminiscență din chefu! d» 
acum cîțiva ani, o credea mîntuitoare. O întrebuința acum, la anan- 
ghie, ca pe un colac de salvare. 

Eram mişcat în fața acestei desolări tragice și în același timp 
scirbit de spectacolul laşităţii şi de ridicolul lamentațiilor. Dar 
eram în prima zi de războiu și nu-mi făcusem botezul de sînge, 
Sentimentul nu se tocise; inima nu se împietrise, Priveam cum 
se frămîntă la picioarele mele muntele de om care, cu citeva cen- 
suri mai înainta, într'o revoltă mindră, trăsese en arma, și acum 
se avireolea ea o rimă, netrebnie şi ticălos, în spaamurile frieei de 
moarte. 

— Imi făgăduiești că n'ai să mai pui mina pe armă împotriva 

Rominilor, frații mei și ai tăi? 

Omul ridică ochi spre mine, plini de speranță. Se umplură de 
o dată de lacrimi, Imi îmbrăţișă genunchii şi seinei: 

— Mă jur pe viaţa copiilor mei, Dacă-mi dărniţi viaţa, voi 
fi... voi fi... 

Și se opri, cu vocea înceată de suspine, neștiind ce jurăminte 
să mai facă. Paniea îi tăiase aripile inspirației. 

Am profitat de neatenția din jurul casei şi l-am făcut scăpat 
pe ușa din dos. S'a strecurat prin lumina cenusie a amurgului spre 
pădurea vecină şi a rupt-o de fugă, făcindu-se nevăzut printre 
copaci. 


t. .....ssssasantaee porneste oropesa nproereraare snororeenreer 


“ VIAŢA ROMINEASCĂ 


, 7 Poftiţi domnilor în vagoan : 
direcția Oradea! ne face atent ps drăere picos peste cinei minute 


In acest minut se i i : 
u în ivește în fața noastră şi domnul şef, în 


bine sănătos? Eu sunt Ioan Floresen 

cu serviciul în chefereu, sunt zhyn aT pa Ja j și barte 

opik scumpa noastră patrie, Rominia Mare puii air: 
rita, am măritat-o în anul trecut cu un ofiţer de atila nief 


am Imi pare bin Ner.. A 
prietenul men. e, domnule Florescu, îmi pare bine, răspunde 


Domnul șef ne conduce cu d 
è eferență spre È 
După port se vade de aant tri, e nbulzală de cita ua 
reseu îi dă sever la o parte, îmbină 2 facă loc, domnul Flo- 


— No, mêri... 
să-l întrebe k 
brutal : ceva şi se adresează în ungurește, 


Unul din ei 
dar șetul îi replică 
— Nem tudôt magyarul, 


Și trece înainte, autoritar şi 
Și Superb. Și-a regăsit ţi 
Predeal ținuta de pe 


bărbat, domnul 
vărat naționali, „a7bât domnul Florescu ăsta al d i 
= fionalist dintr'o bucată, nu mă putui aci i Fă gara 


— Ce vorbeam nai tarea marea 
i 7 or noi înainte de Cluj 
ap E pasro tar Condiţie indispenabilă firea i di i i 
rsistența rasei, pentru garantarea eaa ua Aeg 
CONSTANTIN KIRIȚESCU 


” Pi 


NOTE PRIVITOARE LA VIAȚA ŞI OPERA 
GRAVORULUI GABRIEL POPESCU 


La 15 Aprilie, se "mplinese doui ani de cînd neela ce a dăruit 
eu Îmerări de frunte arta gravurei romiînești, a închis pentru tote 
deauna ochii săi trudiţi. 

A trecut prin lume fără sgomot, așa cum s'a şi săvirşit, lăsînd 
în urmă-i frinturi din gindirea și din sufletul său, scumpă maoște- 
nire în patrimoniul artistie rominese., 

Gravurile lui Gabriel Popescu, sunt prea puţin cunoseuté. Ro- 
dul îi supravieţuieşte pentru un număr restrins dintre iubitorii de 
artă, intrucit sunt mulţi cari nu i-au întîlnit lucrările şi nici n'au 
auzit vorbind despre ele, pentru ca numele acesta să le poată evocă 
figura unui artist. Incă mai puțin ştiută este viaţa pravorului, deși 
drumul pe care l-a străbătut se înfăţişează atit de bizar, atit de ne- 
prevăzut şi atit de surprinzător, pină ce a isbutit să-și împlinească 
nobila lni năzuință. 

In istoria artelor noastre, sunt încă multe lacune și credem că 
datele, pe cari le-am avut prin bunăvoința familiei lui Gabriel Po- 
pescu, ar putea uduce o interesantă contribuţie la ramura cea maji 
neglijată la noi, aceea a gravurii, 

Fiu de preot, Gabriel Popeseu s'a născut la 8 Aprilie 1866, în 
satul Vulcana Pandelea din judeţul Dimboviţa, acolo unde s'a și 
stins din viaţă în virstă de șaptezeci și unu de ani. 

Clasele primare le-a urmat la Tirgoviște și apoi, a fost adus 
la Bucureşti, ea să înveţe la Seminarul „Nifon Mitropolitul", Stu- 
diile de cultură clasică au exercitat asupra lui o deosebită atracție, 
care, după absolvirea Seminarului, explică înscrierea lui la cursu- 
rile de Pilologie dela Universitate. Nota clasică, de care a fost pă- 
truns, se manifestă dealtfel in disciplina strinsă a operei gravate 
mai tirziu, 

După un an, intră la Şeoula de Poduri și Şosele, Şcoala Poli. 
teehnică de astăzi. Acolo, gindea el să-şi pregătească o carieră; dar, 
încă depe atunci, Gabriel Popescu simte vocația sa pentru artele 
plastice și directorul şeoalei, Gheorghe Duca, dindu-și seama de 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


înelinațiunile tinărului, îl îndeamnă să stărue în desăvirșirea ap. 


ce avea pentru desen. 


Cu toate acestea, la t inarea şcoal găsim 
lucrări la liniile de cal ltil, ora space ei mergea 


doreau să obţină trimiterea lui în i 
lor, Deşi demisionat, eu sprijinul Di at a i sate 
aree Ferate, Gabriel Popescu capătă dela i 
ce o mică subvenție de două sute lei pentru 
artele » b - . lei pe 1 
ere Sin nu a oct piata te 
acas de Poduri şi Kosele gi agite datositi i raaraa 
eschid alte orizonturi. ETS NA zi: 


înşiruiți pe splainrile Senei şi unde, ap 
mul spre nebănuitele Daaka ri a R dai Ta pog 


Gravurei prin preci- 
A 

e și la „Ecole Natio- 

» Pentru a urma cursurile gravo- 


ziunea cerută de această tehnică, e i 
nale Supérieure des Beaux-Arts" pu 
rului Jules Jacquet, 


NOTE PRIVITOARE LA VIAŢA ŞI OPERA GRAVORULUI GABRIEL POPESCU 47 


Gabriel Popescu a lucrat la Paris şase ani, cu scurte întreru- 
peri, din cauza greutăților bănești. Plecase din țară cu o bursă care 
a ţinut doni ani; apoi, bucurindu-se de înalta ocrotire a Regelui 
Carol I, care înţelesese nevoia desvoltării artelor la noi, a primit e 
bursă regală pe încă doui ani. Și-a prelungit însă șederea în Franţa 
cu ocazia Expoziției Universale dela 1900, cînd Ministrul Instruc- 
ţiunii Publice, Take Ioneseu, i-a dat comenzi pentru a participa la 
reprezentarea artei rominești, Este în același timp și epoca în care 
personalitatea sa începe să fie reennoseută în patrie, unde fiind 
singurul artist gravor de specialitate, Direcţiunea Poștelor îl în- 
sărcineuză să studieze tehnica de fabricațiune a timbrelor. 

In anul 1900, expune gravuri la salonul oficial francez (So- 
ciété des Artistes Français}, obținind distineţiunea unei mențiuni 
onorabile, şi la Expoziţia Universală din Paris, unde primește me- 
dalia de bronz pentru Portretul Martei Canazin și cele două inter- 
pretări în gravură, după pictura Virful cu Dor, a lui G. D. Mirea 
şi după Thesen părăsnd pe Ariadna, un proiect pentru pesi- 
tură. 

In acelaş an, Gabriel Popesen se hotărăște să părăsească Franța, 

El se stabileşte definitiv în ţară și instalează fabrica de timbre 
din București, unde primeşte postul de gravor. Nu se împacă însă 
cu o activitate de iniţiativă limitată şi, după un an și Jumătate, 
în 1902, îşi dă demisia din serviciu. Este anul în cure, adine afectat 
de moartea tatălui său, se retrage în satul natal, pentru a putea 
lucra nestingherit de nimeni, numai cu preocuparea ralizărilor sale 
în gravură, 

La Vulcana Pandelea, neavind atelier de lucru, îşi constru- 
eşte o casă în stil rominese, în care se aşează împreună cn soția sa 
Marthe. Cunoscuse pe Marthe Canazin, fiica unui profesor de mu- 
zică dela Paris, atunci cînd a gravat fermecătoru-i portret şi, în 
1906, s'a dus în Franța, spre a o cere în căsătorie, împlinindu-și 
astfel idealul de a avea un cămin. 

In anul 1906, Gabriel Popescu, execută portretul Regelui Ca- 
rol I, la patruzeci de ani de domnie, omagiu închinat marelui fin- 
temeietor al Dinastiei şi expresiune a recunoștinței fostului bur- 
sier al Casei Regale. Artistul eră pe atunci foarte bolnav și stăruiă 
să mai poată săpa în dăltiță ultimele trăsături ale acestei Inerări 
de seamă, în credința că va primi ultima încununare, inainte de 
a-și da sfirşitul, Cind a terminat portretul însă. odihna și aerul cu 
rat dela ţară l-au ajutat să se restabilească, Insănătoșit, gravorul 
este primt în audiență la Suveran, plachetele comemorative Bise- 
rica Domnească Sf. Nicolae şi Biserica Sfinților Trei Ierarhi, dir 
Iași, fiind cunoscute mai dinainte la Palat. 

Inalta preţuire a Regelui, a hotărit în anul 1908 pe Ministrul 
Instrucțiunii Publice, Spiru Haret, să cheme pe Gabriel Popescu, 
pentru a suplini o catedră de desen la Școala de Belle-Arte din 


48 Ta 
alibi VIAŢA ROMINEASCĂ 


București. In 1911, se reînființează şi se 

de Gravură, pe care Gabriel Popescu pompe pink în 

anului 1934, cînd a egit la pensie. pi gmin 
Artistul care a reînviat arta gravurei la noi în ţa 

a 


atelierul Şcoalei de Belle-Arte; dar, n'a avut mulţumirea să poată 


obține măcar banii de instalare a unei imprimerii pentru ale go 


1 s'a decernat premiul întiiu i i 
anului 1914; iar în 1929, Perie ram ea din primăvara 
miul naţional pentru arta plastică. pescu primește pre- 


coincidență cu data morții tatălui său — lăsîn oștenire, soți 

+ .. Lă + d iei 

şi ari patru copii, amintirea unei vieţi curate za, nume, 4 
eințeles de lume, a avut de luptat pentru a pune în valoare, 


jinul în străduinţele sale, care nu găsean răsunet acolo unde tre- 


fost pus în condițiuni care să-l fere ii 
cai ierească de a-și irosi energia si tim. 
p tă aicea vieţii și = grijile de profesor, lipsit Gbeke fon. 
ei aes 
onat ie area 1, iA O specialitate care care oboseală, per. 
ÎN asemenea împrejurări, Gabriel Po i 
crări, deși a muncit neîntrerupt și cu toată atăeizie fig ra puf 


înnobilează rar pe artisti gi i itul acelo 
i i ști și rămîne i 
s'au jege popsa în cingte lotasa R ata e ca 
i i rămas easa artistului și crochiuri, şi încercări 
lucrările de studiu în Pictură au tost Fransin de mea su ea 


fiindcă nu-l j y 
mulțumea îndeajuns. Ne-a lăsat în schimb desene, 


şi medaliile: Sfinta Treime din Sinaia (1903), Biserica Dom- 


NOTE PRIVITOARE LA VIAŢA ŞI OPERA ORAVORULUI GABRIEL POPESCU 49 


mească Sf. Nicolae (1904), şi Biserica Sfinților Trei Ierarhi (1904) 
din Iași, Placheta Inaugurării Casei Șeoalelor pi a Bisericii și Răs- 
plata muncii pentru Invătământ, 

Lucrările acestea, de o concepţie personală, ne pun în faţa unui 
caz cu totul special, Întru cît gravura în medalie are o tehnică ab- 
solut deosebită de aceea a gravurei în adincime, fiind o aplicațiune 
a seulpturii, 

In arta rominească, Theodor Aman, ca şi alți pictori, s'au ma- 
nifestat adesea cu gravuri în apă tare, Totuşi, Gabriel Popescu este 
singurul nostru artist care s'a dedicat cu totul tehnicei de gravură 
în adincime, pătrunzindu-i toste tainele și stăpinind minnirea dăltiţei, 
primul artist romîn de profesiune gravor fără a fi pictor. Această 
părere a fost exprimată şi de d-l profesor Gh. Oprescu, în articolul 
publicat în caietul întiiu din buletinul Arta şi Tehnica Grafică. 
Citez de acolo: , Dintre ramurile artei, gravura a fost cea care, În 
noi, s'a desvoltat mai tîrziu, a progresat maì încet şi mai fără conti- 

nuitate'*. Cu atit mäi mare este meritul artistului care a format, lu 
noi, gustul pentrn gravura rezultată din imprimarea liniilor săpate 
pe plăci de metal şi a știut să lupte singur, cu toată lipsa materia- 
lului tehnie și a imprimeriilor de artă, 

Am putea număra, în opera lui Gabriel Popescu, pesta 20 de 
lucrări de pricepntă adincire a tehnicei, dintre care mai multe de 
mare dimensiune. Opera coprinde grovuri originale și gravuri da 
interpretare, Notăm, dintre cele mai importante şi din prima cate- 
gorie: Portretul Regelui Carol I, Portretul Regelui Ferdinand I şi 
Portretul Martei Canazin; din a doun categorie, păstrind ordinea 
cronologică : Vârful cu Dor, după Mirea, Theseu părăsind pe Ariad- 

na, după un studiu pentru țesătură de Ehrmann, Joan-Paul Laurens 
și Falguère, după Rodin. Lupta dela Anghiari de Leonardo da 
Vinei, după cartonul lui Rubens, La Danse, după Carpeux, Le Dé- 
part, după Rude, Iov după Bonnat, Evreul cu gâsca după Grigo- 
resetu, Joc de copii după Rongelet, Au but după Boucher. 

O parte din operele Maestrului se află în muzeele Simu, Toma 
Stelian şi Kalinderu, în pinacoteca Statului, în pinacoteca Virgil 
Cioflee dela Universitatea din Cluj, în muzeul din Brăila şi în eo- 
lecţiilor d-lor Lazăr Munteanu, Jean Al. Steriadi și Arh. P. Anto- 
nescu, 

Gabriel Popescu a dovedit o preferință pentru interpretarea 
după sculptură, Inclimațiunea aceasta este foarte explicabilă, în- 
tru cât artistul are mai multă libertate în spirit să viseze, să gîn- 
dească și să-și exprime viziunea proprie, atunci «înd opera din care 
se inspiră a deslegat probleme atît de diferite. Dacă în trăsăturile 
operei inițiale există numeroase puncte comune en cele din tehnica 
folosită la interpretare, se adaogă la grentatea unui nou proces de 
creație, piedica tendinței de identificare. 

Artistul Gabriel Popescu, a fost considerat de multe ori ca un 
talent limitat la posibilitățile de reprodueţiune artistică. Am între- 

4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


buinţat cu intenţie termenul de interpretare spre deosebire de re- 
produeţiune, care presupune o reprezentare fidelă a operei repro- 
duse, înlăturind ea factor de creație personalitatea artistului eare 
interpretează. Gravurile lui Gabriel Popescu, în majoritate inspi- 
rate după alte opere, constituese o creație nouă, o brodare pornită 
dela un motiv, Cu toată amintirea izvorului de inspirație, ele ne des- 
vălue o vibraţie particulară şi o judecată absolut proprie pentru 
probleme artistice în alb și negru și pentru folosirea calităților spe- 
citice unei materii diferite, 

Valoarea unei opere de interpretare în plastică stă în posibili- 
tatea artistului de a ne transmite emoția estetică resimțită în fața 


Măsura posibilităților artistului, a puterei sale de creație, ne-o 
dă portretul suav al Martei Canazin. In această gravură originală, 
chipul e redat prin linii dese și fine; mlădierea obținută e caldă și 
extrem de sensibilă, Ochii au aspectul catifelat şi ne lasă 
unor priviri lănntrice, a unei realități imponderabile ce nu sălăs- 
Inește în forma exterioară. Fondul, prin contrast, e aspru; cu linii 
energice, neregulate și de intensitate diferită. Părul este executat 
prin linii adinei și dese, cari se repetă și urmează o mişcare lină, Pe 
alocuri, din spărturile de vernin, provocate de atacarea acidului, 
rezultă o variație plăcută. Ovalul figurii domină în elar, înconjurat 
de singurele tonuri profunde, 

Stilul e căutat, vibrația puternică, realizarea logică şi subtilă, 

Portretul Regelui Carol |, Învederează  deslegarea unei grele 
probleme de concepţie, aceea a unui portret oficial. Implinind ee- 
rințele de majestate prin înfățișarea portretului într'o încadrare, aşa 
cum văzuse în gravura franceză din see. XVII și XVIII, dar sim- 
plă şi de planuri largi, artistul a folosit jocul umbrelor în volume 
bine stabilite. Din întretăierile cu dăltița a substraturilor de aqua- 
forte“ şi din întrebuințarea judicioasă a fineţei de punctat, se des- 
prinde o preţioritate a materiei, Pe lîngă distinețiunea desenului 
unei atitudini impunătoare, ormeneseul figurii manifestă caracterul 
auster și voluntar. 


Pui Aa 


NOTE PRIVITOARE LA VIAŢA ŞI OPERA ORAVORULUI GABRIEL POPESCU 5] 


Gabriel Popescu, a folosit ca mijloace de exprimare — în mai 
toată opera sa — tehnica de gravură în apă tare, reluată în dăltiță 
sau în ac. Stăpin pe mijloace şi de un simț rafinat, el a înțeles că din 
alb şi negru putem desfăta ochiul cu o coloraţiune foarte variată. 
Libertatea liniei, enracteristică în Joo de copii, are spontanietatea 
dublată de o deplină siguranță, înserisă în disciplina unei mari pre- 
ciziuni, Nicio ultă tehnică nu ne îngădue mai mult decit gravura să 
exereităm un control în sinceritatea exprimării și în previziunea rea- 
lizării concepției, 

Creaţia în artă presupune un echilibru între puterea de coneep- 
ție și posibilitatea de exprimare n unei naturi dăruite cu însuşiri 
precumpănitoare de simţire și de gindire. Maestrul Gabriel Popescu, 
a fost puternic înzestrat de natură şi, dacă n'am lua în considera- 
țiune decit inteligența, sensibilitatea, logica şi cele citeva trăsături 
caracteristice desprinse din examinarea lucrărilor de care am po- 
menit în treacăt, încă n'am putea tăgădui operă sa de înaltă reali- 
sure în artă, 

Loturile bizare ale destinului care l-a împins să rătăcească pe 
alte căi, înainte de a-și ajunge idealul ehemării sale în artă, multi- 
plele sale aspiraţiuni prin cure şi-a format o cultură generală, lupta 
sa fără de preget eu greutăţile ce i-au tăiat drumul la fiecare pas, 
simplitatea de care nu s'a despărțit pînă la mormint, toate acestea 
aşează icoana lui Gabriel Popescu, în rîndul figurilor excepționale 


S. A. IUCA 


DIN ȚARA SOARELUI 


— Traduceri din poezia japoneză — 


SCRISOAREA 


Dacă n'ar fi luna, 
Iarna, aş citi scrisoarea la lumina zăpezii, 
Vara, la lumina licurioiului ; 
Dacă n'ar fi nici una din aceste strălucari, — 
In întuneric, 
Aş citi-o la lumina sufletului mou, 


ÎN NOAPTE 


Cine bate la ușă? 
Cine e-acolo? 
Nici un răspuns, tremur de frică. 
E vintul? sau dragul de el? 
Din nou m'am culcat, 
Dar... clopotele sfinte încep să răsune, 


ÎNTREBARE 


Pe cine trebue să imit 
Când dantes? 
Pe cel mai grațios? 
Pe cel mai abil? 
Fluturele? 
San frunza căzind? 


OGLINDA 


Despărțită de tine, 

In fiecare noapte, 
Pierdută pe ginduri, 
Contemplu luna. 

Ce fericită aș fi 

Dacă ti-ar servi de oglindă? 


FRUNZELE DE JUGASTRU 


Ştii care de ce luna de toamnă 
Răspindeşte-atita lumină? 
Ca să putem număra, împreună, 
Frunzele de jugastru care se seutură, 
Una câte una, care se seutură.... 
AL. T. STAMATIAD 


$ 


ARHITECTURA ROMÎNEASCĂ DE AZI 


Problema unei arhitecturi romineşti este mai mult decit oricind 
la ordinea zilei, Bucureștiul își schimbă din ce în ce mai mult fizio- 
nomia sau, mai bine zis, Bucureştiul se urbanirează, 

O mare Capitală se naște sub ochii noștri. Pulsaţiile vieții noui, 
cer forme, Dorinţa de a da o înfăţişare cît mai romînească acestui 
oraş în prefacere şi în creștere, se transformă într'un imperativ 
categorie. Totuşi ideea unei arhitecturi romineşti nu este nouă. Ea 
era deja la ordinea zilei acum patruzeci de ani. Prima echipă de ar- 
hitecţi romiîni, şi-au deschis șantierele en dorința de a înfăptui forme 
romiînești. Opera lor e în picioare. O simplă continuare ar părea lo- 
pică la prima vedere. 

Dar iată un fapt nou care schimbă porblema şi se opune legii 
evoluţiei simple. Noţiunea de Romiînie și de „rominese* s'a schim- 
bat. Punctul de vedere rominese în totalitatea lui s'a schimbat. 

Oamenii care au ajuns azi la maturitate an despre Rominia, 
despre spiritualitatea romînească și România însăși o cu totul altă 
noțiune. Inninte de întregire, generația care a condus: marile în- 
făptuiri arhitectonice, avea o atitudine arhaisantă, paseistă şi în- 
tr'o largă măsură romantică. Ea şi-a căutat temele printre cule 
şi case boerești dar mai ales la umbra zidurilor minăstirești. Toată 
tematica era religioasă, neobyzantină și ornamentală, Preocuparea 
inițială era de a îmbrăca viața modernă într'o haină rominească, 
de a face decoruri cari să evoce trecutul, Era o reacțiune justificată 
în contra necontrolatelor importaţinni din străinătate. 

O acţiune pornită cu sinceritate și pasiune nu poate fi inutilă, 
Faţă însă de schimbările structurale ale Romîniei, generația urmă- 
toare a întrebuințat alte metode făcîndu-și propriile experiențe. Şi 
iată cum 

Oricit de departe ai cobori în tine, în căutarea propriului tău 
vis, nu poți rămîne orb şi mut Ia ce se întîmplă în lume. In Europa 
de după războiu, în acea lume înfrigurată, ideologiile, teoriile, peo- 
lile se Îînființară, se combătură, pină la sleire, Şefii de șconlă trime- 


ARHILECTURA ROMÎNEASCĂ DE AZI 55 


teau necazuri, declarau războae altor grupuri, întrebuințau pentru 
captarea adepților, adesea pînă și metode electorale, își însușeau 
stilul proelamaţilor. Le Corbusier năseoeise chiar suto-publicitatea, 
Acest genial polemist conducea operaţiile, luînd atitudini de apostol. 

Această vălmăşeală a fost totuşi dominată de unele principii 
cari erau recunoscuta în cele mai antagoniste tabăre. După isprăvi- 
rea luptei ideologice, aceste principii an rămas. 

Istoviţi de a fi întrebuințat prea multe argumente, protago- 
niștii diverselor tendințe şi-au dat seamă întîi că nimie nu se clin- 
tise din vechile și fundamentalele principii clasice și în al doilea 
rînd că aceste principii nu erau de fel în contrazicere cu metodele 
funcționaliste. 

Dar ce înseamnă principii elasice și metode funcționaliste. Prin 
metode clasice înțelegem toată zestrea armoniilor antice, toate le- 
gile ritmului și ale proporției studiate şi potrivite fizicului uman, 

lar prin metode funeţionaliste înţelegem suma tuturor exp 
rienţelor moderne de a potrivi eft mai mult arhitectura nevoilor 
omului şi societății, adică individului și Statului, Deci, nici într'un 
caz, nici într'altul, nu este vorba de stil. In primul caz e vorba de 
o disciplină intelectuală și în al doilea eaz, de o metodă de lucru. 

Oricine a luat parte sau a privit măcar ea spectator de bună 
credință la Inpta mai sus pomenită, a putut ajunge la această con- 
statare; în primul rind că există unele legi permanente ale arhitee- 
turii eari nu se elintese și apoi că suma experiențelor valabile fi- 
ente În epoca  contimporană, e în perfectă concordanţă cu acele 
legi. 

Dar atunci s'ar putes erede că nimic nu s'a schimbat, că s'a 
făcut mult sgomot pentru puţin şi că ne regăsim la punetul de ple- 
cate n erizai, 

Dacă experiențele acestea au dotat cel mai mare număr din 
capitalele lumii cu un număr impunător de construcţii nrite, dacă 
estetica a suferit şi mai ales dacă multe obiceiuri un fost jignite yi 
forme consarrate nesocotite, toate acestea încă n'ar fi snficiente 
pentru ca să respingem în bloe o epocă totuși fecundă, Intiiu în 
domediul bigienei şi mai ales a higienei sociale, În punerea la punet a 
materialelor, în studierea confortului pentru cei mulți şi nu numai 
pentru eei bogaţi, în științifică amănunţire şi seriere a problemelor 
locuinței, s'a făcut mai mult decit oricind, Dacă rezultatele acestor 
experiențe sunt cite odată întrebuințate de oameni fără talent, e 
vina lor și nu a principiilor cari au prezidat această eră. O coordo- 
nare a standardului loeninţei eu posibilitățile economice și sociale, 
o îmbunătăţire sau mai bine zis, o punere la punet a localurilor ao- 
mune ea, şeuli, spitale, ateliere, fabrici și localuri de sport, o coordo- 
nare a arhitecturii cu marile lucrări publice, o integrare funeţio- 
nală a arhitecturii în cadrul Statului, n societăţii şi a națiunii, iată 
bilanțul a douăzeci de ani de muncă și de luptă. Bine înțeles că s'au 


56 VIAȚA ROMINEASCĂ 


făcut experienţe nefericite. Simplicitatea este adesea o ușă în care 
se năpustește supra Dar activul bilanţului oricînd e controlabil. 
Generația de azi nu poate să nu ție seamă de dinsul. 

Deci, pentru a reveni la problema care ne preocupă, putem a- 
firma că arhitectura rominească de azi poate avea același țel, ace- 
laşi ideal, ca înainte de războiu, ea nu mai are de fel nici aceleaşi 
metode, nici aceleași principii. Nu mai este vorba pentru noi de a 
face monumente răzlețe, în care gingăşiile şi sensibilităţile persoa- 
nei să răsară în flora ornamentală, e vorba ca să ne supunem 
unei discipline colective izvorite din problemele vremii. Dar perso- 
nalitatea! vor spune unii. Întâi personalitatea în arhitectură e a 
chestiune de cuviinţă, care reese tocmai din felul sum se suportă o 
disciplină şi pe urmă e vorba de a înfăptui o atmosferă rominească 
unitară, nu de a exterioriza o colecțiune de personalități. Am spus 
înainte, că la început arhitectura romînească şi-a căntat motivele în 
atmosfera arhaică a artei bisericești de altădată. Astăzi, preocupă- 
rile celor cari reiau problema, întore privirea spre lunga experiență 
a geniului constructiv țărănesc, In flora plastică a țărănimii există 
în germen toate temele necesare arhitecturii rominești. Am spus 
cîndva că ţăranul romîn este cel mai bun arhitect romîn. El a dat 
toate indicațiile de felul cum trebue armonizată o locuinţă romt- 


Generaţia de astăzi cunoaşte Romînia sub un unghiu nou și 
mai autentic. S'an făcut cercetări pe teren. S'au inventariat şi ela- 
sat monumentele istorice, s'au organizat campanii etnografice, Ar- 
heologia, pe de altă Parte, a pus în lumină imemoriala vechime a 
artei ţărăneşti, legăturile sale cu antichitatea şi cu civilizațiile stră- 
ine. Arta țărănească izolată de pitorescul ei și studiată în structura 
ei spirituală a apărut în toată seriozitatea ei, cerînd a fi meditată, 
O arcadă și un stilp cioplit, un acoperiş țuzuiat și o turlă nu ne mai 
mulţumese. E vorba de evocare, de atmosferă sau de virtuozităţi 
plastice, e vorba de strnetura spiritului românese, de înțelegerea rit- 
mului său şi de desvoltarea lui pe un plan social, Noi nu mai punem 
cuvintul „stil înainte, Nu suntem în cântarea propriu zisă a unui 
stil. Căutăm, în urma experienței funcționale, să stabilim o metodă 
de construcţie în armonie cu realitatea socială romiînească. Căci un 
stil nu este și nu poate fi o chestiune de program. Un stil este su- 
ma unei epoci, parfumul pe care-l lasă o epocă în istorie. El se cu- 
noaște pe deplin mult după çe epoca a trecut. Cind Vitruviu și-a 
seris tratatul, arhitectura romană era năseîndă, dar cea greacă își 


ARHITECTURA ROMINEASCĂ DE AZI 57 


încheiase experienţele. De altfel, Vitruviu n'a dat reţete de stil dar 
principii de construcții şi de compoziţie. 

Pentru noi, principiile de construcție ni le dă funeţionalismul, 
adică suma experiențelor tehnieei moderne, iar compoziția ne va fi 
dată de cerinţele renașterii noastre sociale, 

Mulţi ered şi azi că nevoile omului fiind aceleași pe întreg 
pămîntul și locuinţa omului trebue să fie la fel pe tot întinsul pla- 
netei, Ideea e n lui Corbusier, Dar să nu uităm că Le Corbusier 
e un soiu de Jean Jacques Rousseau arhitect, visând o egalizare şi 
înfrățire generală n tuturor. Utopicul polemist a uitat, că, dacă din 
punct de vedere fizio teoria lui poate fi mai mult sau mai puţin 
exactă, ea nu se justifică şi din punet de vedere moral. Or, în arhi- 
tectură, cerințele spirituale sunt tot atit de necesare şi de justificate 
ca și cele fizice şi ele provoacă primele tendințe spre estetică şi stil. 

S'a vorbit şi se vorbește foarte mult de specificul rominese, A- 
ceste titulaturi trebue întrebuințate cu prudență. E mai însem- 
nat a şti ce vrem decit a ne încînta eu particularități adesea ilu- 
zorii. În trecut am avut o tendință în arta bisericească, în perfectă 
armonie cu arta şi spiritul popular. 

In Ardeal, arhitectura țărănească a dat bisericile de lemn, care 
rămîn una din expresiile cele mai vii ale geniului constructiv ro- 
minese, În aceste modeste edificii, se găseşte rezumată, poate mai 
mult decit în bisericile voevodale, singura intuiție pentru propor- 
tiile reușite şi formele desăvirșite ale constructorilor romini. Aicea, 
nu poate fi vorba de meșteri greci ori de boeri pravasluvniei. Cu 
modestele elemente ale unei case țărănești și mirajul depărtat al 
unei turle gotice, an eroit din lemnul pădurilor în care trăiau, acele 
catedrale în miniatură, ușoare şi gingaşe, dar totuși mândre, Arhi- 
tectura țărănească și-a avut deci o artă religioasă şi în afară de ca- 
noanele bizantine înrudite mai mult cu bisericile din apua. 

Arhitectura țărănească rămîne ca un mare învățămînt căci ea 
a unificat aspectul țării, ea a creat atmosfera plasticei rominești şi 
n fost o expresie unitară a acestui neam, ca şi limba romînescă. Tot 
ce e disparat, ln noi, a fost introdus. Ce e unitar e țărănesc, antoh- 
ton, de totdeauna, de temelie, 

Arhiteetura romînenaseă de azi reia acest program care eonstă în 
a nu înstrăina înfăţişarea țării și a desvolta mai departe premisele 
date de arhitectura ţărănească, aducîndu-le pină la monumental. Nu 
poate fi vorba în acest caz de un pitorese ușor și de copierea super- 
ficială a formelor, Răbhdlarea și inpenioritatea țărănească ne suge- 
rează o disciplină şi ne îndeamnă spre o metodă de lueru din care 
se vor naşte forme noni pentru vremea nouă care răsare. 


G. M. CANTACUZINO 


E Sir Cai Tec 


VES T 


VI 
FANDAXIE 


După acordurile viguroase, aproape brutale ale introducerii 
Rapsodia Il-a de Liszt, pe care Dinu le atacase maşinal, eu a 
dul la scrisoare, degetele mîinii drepte încă necomplet desmorțite 
din crispata înțepenire a acelor aproape două ore de stilou, trecu- 
zară ecourile multiple ale acelei rapsodii, în care penialul compozitor 
lenei. Bolțite de piatră ale hall-ului, amplificau într'o acustică bi- 
zarā ecourile multiple ale acelei rapsodii în care genialul compozitor 
ungur a contopit două trăsături distincte ale sensibilităţii maghiare, 
de sursă pur asiatică: melancolie infinită, aproape tragică, determi- 
nată de cine știe ce misterioasă, ancestrală intuiție a morţii, gi pă- 
timaș, sălbatee dor de viaţă, cu toate bucuriile ei materiale. Contra- 
dietoriu amestee de duioșie şi senzualitate, atît de caracteristie acestei 
rase de obirșie mongolă, dar mereu afinată în deenrsul celor zeca 
secole de contact neîntrerupt cu marile civilizaţii occidentale. 

Pentru Dinu, tema acelei cantilene, revenind necontenit în de- 
cursul primei părți a rapsodiei, romantică și prestigioasă prin 


teriale, Dece oare însă în această seară n jile i i i 
hlin imagines nu a Tilianei, alături ta ani Spr sarip 
rai ez chiar — lucru de neînțeles — a Minolei, ci a Contesea 
a betha 2 adasdy ! Dece? Fiimdcă îi privise în aceeași seară în donă 
rinduri chipul halucinat în tabloul lui Franz Franken? Ar mai fi 
fost ponia o explicație: în fața imaginei aceleia, unde ovalul şi linia 
gurel, în acelaş timp sensuală și candidă, exprimau o convențională 


VEST 59 


blândeţe de madonă, desminţită de fixitatea faimă a privirei, Diru 
avusese o clipă impresia unei vagi asemănări cu himerica lui Prin- 
tesa îndepărtată. Fusese fără îndoială, o simplă iluzie, închipuire ro- 
mantică de îndrăgostit, care vede pretutindeni imaginea iubitei. 

Un țipăt strident îl smulse din visare, 

Papagalul Contesei Zitta, Coco, dușman de moarte al orelor de 
studiu îşi începuse istericele ruculade, De acum putea fi sigur că un 
minut nu-i va mai tăcea pliseul, 


Dinu se ridicase de pe taburet, închisese pianul și se pregătea 
să stingă luminile (era timpul să se uree sus în camera lui, pentru a 
se îmbrăca de ieșire). Dar îndreptindu-se spre comutatorul din stînga 
tabloului lui Franz Franken, privirea i se opri din nou asupra ehi- 
pului contesei Nadasdy, ai cărei ochi de un verde fosforeswmt avean 
o stranie expresie de candoare amestecată cu cruzime. 

— Nu seamănă cu Minola. E drept că și „Miss Chesterfield'* 
even ochii verzi dar de un verde fluul ca al smaraldutui topit din 
mare. 
— "'Tuulai! Domnu ofiţer! Zigotto mâncat Cmoo!! Tuulai! N 
omore Frau lorafa!! - 

La primul țipăt al domnişoarei Erji, Dinu tresărise alarmat, 
dar imediat, un zâmbet de satisfacție aproape sadică îi lumină figura. 

Bravo Zigotto! murmură Dinu înveselit, Mă miram eu decr 
umuţise Coco. Alergind la fața locului (crima se petrecuse în cameras 
de baie), nu-i în greu de lor, să facă imaginar o detaliată reconnti- 
tuire a atentatului. 

Intr'adevăr, înainte chiar de a primi din gura Erjikăi toate 
amănuntele, zări din ușă colivia goală, eu porțile larw deschise, osei- 
lind, ca după un cutremur de gradul 8, în cuiul din stinga ferestrei, 
prămăjoara de pene multicolore și fulgii risipiţi pretutindeni pe da- 
lele de marmoră, în timp ce criminalul Zigotto, un motan cenugiu de 
Angora exenlada. într'un salt de esmeine „baie măriei sale Contesa 
noastră cea finără*, lingându-gi mustăţele, 


Inapoindu-se în hall, Dinu își strinse de pe pian partitura Rap- 
sodiei, învelind-o sul în hirtia fostului pachet cu prăjituri aduse de el 
dela Poncesen (își luase revanşa faţă de Frau Josefa), apoi îşi a- 
dună filele scrisorii, pe care le introduse în plie, hotărit find să le 
expedieze în neea seară. Cum pînă la ora întilnirii dela Palace, tot îi 
mai răminea un afert de oră, şi enm în consultarea istorică pe eare 


E Domnu Ofiţir nu superi! Dar nu bine fluerat în case, 
Dinu ridică privirea surprins. Avea această Fränlein Erji, un 
fel atit de curios de a-și face apariția tiptil, pe subt arcada din stânga 


nuîndu-și doar, cu o ușoară îneruntare, răsfoitul di onarului i 
guerutul (ba de enervare, Dinu începuse să fluiere A mai sut a 
tișeana cu dinţi de lapte, erezind probabil că d-l ofiţer nu-i auzise re 


— Domn ofițer nu super! Da nu bine fluerat in case 
Ai N'ai rep i ae domnişoară Erji. Nu sunt superstiţios deloc. 


. na... 
vea... 

ez dincei bt D CAED pt e Me pe e REA pară 

-.tasaocisoo.. 


Cum însă Fräulein Erji amuțise și probabil contin 
deaacă, Dinu întoarse capul bruse spre ca, gata să iba Pi 
sub arcada din stînga bibliotecii nu mai era nimeni decit pai 


Fräulein Erji dispăruse tiptil, așa precum venise 

— Fantastie! Apare. . dispare . - parc'ar fi umbra din Hamlet 
murmură Dinu, scoțindu-și din tabacheră a țigară, pe care însă ezită 
să g Aora, răminînd cu ea între degete. 

3 icînd din nou privire, Dinu scăpă ţigara din 
prindere, căci în arcada din stînga bi ii a ita kain ca 
pao lui Janoș, (unul din cei „patru ciocli a deep regres 
a căutarea Erjilăi, pentru a-i primi poruncile. Cum rîndașul nu știa 
Pr peere dipara pe Dinu se mărgini să răspundă cu o ridicare 

umeri ta bolovănoasele lui întrebări, din car i 
iara „Erjike'*, repetat de Janoş în citeva titan DA aj re 
muză Dinu după plecarea lui, neputindu-și smulge din mine colțu- 
rosti oat al acelui chip d tătar, cu ten ciuruit de variolă şi sinistră 
, care i 
5 ră A à făcut cu siguranță din acest rîndaş un ex 


VEST 61 


— Erjike, Erjike! se auzi in curte vocea aceluiaşi Janog, căci 
domnișoara Erjike parcă intrase în pămînt. 

Dinu își ridieă ţigara de pe covor aprinzindu-şi-o cu un gest ner- 
vos, nu că ar fi avut cine știe ce chef să fumeze, mai alea că trebuia 
să și plece In masă, dar așa .. „de urit . cum se spune, Nu se indr- 
pleca în niciun chip, a-şi mărturisi, că în realitate ar fi preferat ca 
Fräulein Erji să nu fi plecat, contagiat prosteste probabil de acea 
stupiditate debitată de ea în două rînduri. 

— Domnu Ofiţir nu superi, dar nu bine fluerat în case. 

Hotărindu-se în sfirşit să privească realitatea în faţă și spre a 
se convinge totuși, că, întra'devăr: Nu ! Nu-i era frică! începu din nou 

să fluere în surdină, pentru ca după cite-va zeci da secunde, iar să in- 
ceteze, tări roluindu-gă răsfoitul dicționarului Larousse, dăduse 
la pagina 200, peste ceea ce-l interesa. 

Bathory, Nom d'une ilustro famille Hongroise qui a donné plu- 
sicura princes à la Transsylvanie et un roi à la Pologne, ete. 

Aşa dar generalități. 

Mai departe: 

Ștefan Bathory 1533—1586, Principe al Transeylvaniei și rege 
al Poloniei, Viteaz, muncitor, drept ete. 

Nimic interesant pentru el 

Urmau Sigismund Bathory, apoi Andrei. 

Dinu le citi cu atenţie biografiile, răminind decepţionat, că nu 
se pomenea nici măcar un singur cuvint despre luptele lor cu Mihm 
Viteazul. 

lată cum ne cunaose franţuzii... Halal! 

De aceea, ori de cite ori ne vizitează vreun profesoruş, sau 
maître de conférences dela universitatea din Lyon, Dijon san chiar 
şi Lille, îi trimitem un subsecretar de Stat să-l întimpine la fron- 
tieră, îl sărbătorim la Fundația Carol sau la Ateneul Romin, în ea- 
drul unei şedinţe festive, îl decorăm, îl plimbăm pe Valea Prahovei, 
şi coasta de argint, îl alegem membru corespondent al Academiei 
romiîne și câdem extaziați pe spate atunci cînd, drept mulțumire, la 
banchetul de despărțire, ilustrisimul savant și strălucit ambasador 
ul culturii franceze în orient, îşi încheie diseursul cu un prea mă- 
gulitor: Vive l'amitié Pranco-Roumaine, 

Halal amitié! Nimie de zis. 

De indignare, Dinu uitase că nu-i bine fluerat în case, și că-i 
fusese frică pur şi simplu (ce să se mai ascundă după deget!?), 

la mai bine nici să nu-și mai aducă aminte, Că te pomenești că 
iar 1! apucă fandaxia; mai mare ruşinea! Artilerist!!,,. 

Să-și continue mai bine lectura. 

Şi chiar începea să devină interesant : 

Ultimul Bathory pe tronul Transsylvaniei fu Gabriel (1008— 
1613), care deveni odios prin trufia și destrăbălările lui; fu gonit 
de către Bethlem şi usasinat la Oradea-Mare. 


Tu Ta erm a » s 
AE NEI A E r, 3J- 
ai ai 
+ 


= 


Man 3 TENT Pi 
62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Chiar foarte interesant. Iată cine erau cei care au stăpinit a. 
titea secole Ardealul. 

In sfîrșit, „pour la bonne bouche“: 

Elisabeth Bathory, femme du comte Nadasdy... 

Magistrală, ideea lui de a consulta Larousse-ul, 

După o fugară privire asupra „imadonei cu ochi de lynx‘, a 
cărei privire părea și mai felină, din pricina ultimelor reflexe ete 
focului din cămin, ce-şi pilptia ultimele văpăi, Dinu se aplecă din 
nou asupra Dicţionarului pentru a citi biografia Elisabetei, sor- 


poker : 

Elisabeth Bathory, femme du comta Nadasdy, fif égorger 
quatre-vingt paysannas dans son château de Csetie (comitat de 
Nytra) pour le baigner dans leur sang, 

Surprise en flagrant délit (1610) elle fut condamnée å une dé- 
tention perpètnelle.., 


VH 
BAIA MĂRIEI SALE 


Impingînd bara ngei turnante a restaurantului Palace, Dinu 
se simţi năpădit de un euforie sințimînt, căruia fi era ruşine să-i 
spună pe ume: bucuria imensă de a se simţi în siguranță, după v 
mare, incaleulabilă primejdie (chiar imaginară), 

Orgia de lumină a candelabrelor, multiplu reflectate în oglinzi, 
ecoul confuz al orchestrei intonînd Charlestonul „Hallelluya !*, 
care-și pierdea accentele colțuroase în vuietul de hulă pe mare al 
massti de consumatori, țăcăniturile sacadate de tocuri, bile, za- 
ruri şi fişe ale jucătorilor din sală, toate aceste violente impresii au- 
ditoare şi vizuale contribuiau să-i completeze sensația limpede a tre- 
zirei dintr'un îngrozitor coşmar, cu atit mai fioros cu cît Dinu îl 
trăise aevea, cu ochii deschişi, în stare de perfectă luciditate. Şi to- 
tuşi, nu mai ştia. Fusese vis, fusese realitate? 

Chiar şi acum, după aproape un sfert de oră, nu putea să evoune 
amintirea acelui coșmar iueid, fără să nu simtă un fior prehmgit 


„Căci ceeace urmase după lectura neverosimilei biografii a Con- 
tesei Elisahetha Nadasdy, năseută principesa Bathory (o recitise de 
trei ori împietrit, nevenindu-i a erede, că asemenea fantastice pră- 
erga pot fi imprimate într'un dicționar serios ca Laronsse), fusese 
mai fantastic, 


RTO 
- 
fang 

> 


'Fragment din Lupta dela Anghiari | Gabriel Popescu) 


Portretul Martei Canazin (eravură originală) 


C. Popp de Szalhmary : Portret (Prop. familiei) 


SEENI aistn aE- DSTA ra a-i ae 


reprezentație cinematografică a “L'H 
daa Nelt ot Timom Coneeit Vaak PERAI i! ia 


Intr'adevăr, simțind că nu va mai putea suporta lugubra sin- 
gurätate în hallu) cu armuri și portrete, după lectura fantastieei bio- 


vestibul, cît era el de „cogeamite artilerist““, o strigase pe Fräulein 
Erji de trei ori, la interval de cîte un minut. 


înbelșugate 
fonieră şi cele două minunehiuri de becuri-luminări din perete de-o 
aoje irigarea prayer ai e 


tise instantaneu și împrejurarea în care o văzuse pentru pelisi atăt, 
în dimineaţa instalării, înainte de convorbirea lui en Domnul Toji: 
Acea cursă trudită a celor patru ungureni ineovoiaţi sub prenetatea 


reustră). O comparase în dimineața aceea cu un sicriu, nu atit din 
pricina formei oarecum asemănătoare, cit din cauza pașilor de cio- 
cli a: rindușilor care o umeri, Dinu simțise din nou eum 


singur, sub pretext vă fiorul fusese de frig, fereastra fiind deschisi. 
Aceasta era baia măriei sale, Contesa noast” cea tinănă. Argint ma. 
siv, obiect istorie din Secolul al XVI-lea, Apurţinuse Contesei Bli- 
sabetha Nadasdy, născută principesă Bathory, care a poruncit să i 
se înjunghie optzeci de ţărănmei de pe moşie pentru a se scăldn în 
-sîngele lor. Prinsă asupra faptului... Așa dar, în această baie.. 
Teo) aa pi OOE Otoman, ep mai Pap în îl, „eu toate por- 


mei de aproape, căci şi pereţii interiori erau omaţi friză cize- 
lată mai minuțios defect exteriorul. e 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mai înzintase un pas, apoi se oprise livid 
Pe fundul „sieriului de argint“, Dina särise ii bui 
E i esa cu ochii Iwi trej 
citeva secunde, luminile se stinseră i 
În întunericul ubsolut, ochii fosforeseenţi ai urinat ară para n 
atunci nu-l observase încă, Iar pentru a completa Brari 
metric şi bestia ui lanoș, unul din eaj t iocli ungureni“ 
luminat pieziş de razele gălbui ale felinarulni eur sa, > 
sie Erji! Fräulein Erji! Fräulein Erji! 
i el Di 2 2 
Pa arte Aa era fusese cel care strigase, porpiia său glas al cărui 


In fine, Dinu respirase Intr'adevăr domnișoara i păruse 
, E 
Papă atașa zeci de secunde, cu o lampă de buzunar în eri taine 
cara clara , deşise din nou gi după citeva minute avuseseră din 
Jn prezența Donmișoarei Erji, en toate | i rinse, 
stupide i se păruseră toate prăpăstiile care-i pure aura Beska 
pînă Și dirile de singe de pe fundul „băii măriei sale contesa noast? 


ghiară Vilma Ban era fr - ? 
cu Minele) irc d ( 2 vera hir za tes dar nu se compara 


VII 
DOI „JUVEŢI“.., 
La masa ilor artilerişti, oeu careul pokeriștilor 
din carantină, Mitu, Veve şi Pinia de 


VEST 65 


Cum toate mesele erau tixite, și niciun seaun liber prin apro- 
piere, pentru a-i face loe pe canapeaua de lingă fereastră, Coriolan 
se mută mai lu dreapta înghesuindu-se lângă Procurorul Poetaş. care 
se grăbi să protesteze: 

— He stop! Ce vrei să spargi vitrina! 

Nu te îndesu!, că nu's Corina 

Corina era simpatia lui Coriolan, o brunetă eu ochi şi gură de 
gitană, vînzătoarea de țigări din local. 

In timp ce Dinu consulta lista distrat (mai mult un pretext 
pentru a-și masea lipsa de vervă, — de mincare îi ardea lui acum —), 
Sendi continuă să dea „suete“ camarazilor, al căror eat de bătaie „pi- 
case“ în ustăseară, Mitu „pe chestie“ că trebuind să-i sosească astă- 
seară iubita dela Arad, o aștepta zadarnic în gară, 

— Și zi aşa măi Mitule! O iubeşti şi te iubeşte. 

Atunci de ce ești așa de trist?... Din moment ee eşti aşa sigu 
de amorul ei.. Ori nu cumva poate ui vreo îndoieală ? 

— Nu mă! Iulișea mea e fată cuminte, Probabil n'au lăsat-o 
bătrinii să plece singură la drum. 

— Cu toate astea, eine știe? TI vădări Sandi, Spui că nu v'ați 
văzut de două săptămîni. De! ochii care nu se văd se cam niti. Asta 
e de cind lumea, Tu ce crezi? Te-ai gindit pînă acum la această even- 
tualitate? 

la spune hui nentu Sandi, de ee nu vrei să răspunzi? 

Strîns cu ușa, căci băieţii chicoteau în surdină, Mitu ridică din 
umeri cu o ostentativă nepăsare. 

— Şi apoi, dragă Mitule, continuă Sandi, făcînd cu ochiul spre 
Vevo, n'ar fi nicio pagubă. Am auzit că nici nu e aşa frumoasă. 

— Ce ştiţi voi bă, fleţilor! isbueni Mitu. Iulișea men e o folie. Sea- 
mănă cu Vilma Banky. 

— Oare? Spui că e din Arad? Nu cumva e şi contesă? Ştii, aici 
în Banat se cam obişnuiește | 

Toţi camarazii ridenu acum cu snghițuri, cu excepția Iui Dinu, 
care, în așteptarea omletei, își aprinsese o nouă țigare, 

— Nu e contesă, bă idioților, Tatăl ei e arhivar la vamă, dar 
pentru mine e bună şi aga. De! Eu nu sunt strănepot de Ran. 

— Fraţilor, făcu Sandi. Sunteţi martori. Sergentul Mitu Vă 
tămanu a început să se dea la subsemnatul, 

Te Ba chiar așa! De 101 mă logoidese şi la 10 Mai facem nunta 

Cui nu-i e rușine să vie, se poate considera invitat de pe acum. 


Intimplarea la care făcuse aluzie sergentul Mitu Vătămanu, 
atunei cînd „se dăduse“! Ju camaradul său Sandi Stroeseu, se petre- 
cuse cu un an în urmă. Sergent la bateria III-a era atunci unul Ma- 

5 


65 VIAȚA ROMINEASCĂ 


rin Rogubete (fecior de săteni chiaburi, de fel dn Rogobeții Romanați 
care, după 2 ani de cobiliță şi vreo cinei de „păinărie en-gros‘, îşi tur- 
naseră 3 perechi de „căși* la Tirgul și un restaurant clasa I-e, la 
Oläneşti), m tip de Merin, cu piatră de peruzea în „deșt** și grăurăte 
de cercel în sfircul urechii, sprincenat, pieptos și fălcos, pe care eînă 
îl vedeai Simbăta la baie, în cămașa lui brodată cu arniei şi deseulț, 
desehisind pentru comanda pregătitoare o gură cit o gură, de-i nu- 
mărai ea în palmă cele 36 de măsele, te-ai fi așteptat să auzi ieşit] 
din pieptul lni mai degrabă familiarul strigăt matinal, asențit și 
prelung, ca un chiot haiducese: Iaa-urt căi-mă-ciee-looooo! Sau 
vreun „Castraveţi ca băieţi“, „Hai-la dele gogonele *, legănate ca 
o eobiliță de oltenaș cu chimir şi ciocheie, în locul acelui răguşit, 
gutural şi totuşi, fioros de energie: 


ese din primele zile casă bună, sergentul dela a Mi-a reprezentind 
în ochii proaspătului boboc, quintesenţa „militarismului mîrlä- 
nese", 

Antipatia devenind reciprocă, în citeva săptămîni ajunsese în 
faza cea muj acută, 

Agerimele de unul singur, orele de earceră, plantoanele peste 
rind, dar mai ales individualele „eulcări'* consecutive, se ținuseră 
lanţ, până în dimineața unei; Duminici ploioase, cind, cu vreo zece 
minute înaintea „apelului prin șefii de tunuri'*, după o serie de 
optsprezece culeări în noroiul curţii, „boboeul“* găsise în însăși epui- 
zarea lui fizică şi nervoasă, energia unei reaețiuni năprasnice: 

— 'aseutlă bă!! Mirlă!!! Să nu faci pe juvetele cu mine, că 
şi eu sunt din Craiova, Şi încă strănepot de Ban!! Şişi și 'infipaaga 
pumnii în făleile cu 3% de măsele, căci tinărul Sandi Stroeseu (eam.- 
pion pe școală la luptă liberă-jiu-jitzu și box, categoria cocog), era 
„imimă de aur, dară iute la pumn şi turbat la mînie foarte“, ca gi 
ononimul său răsstrămoș, „Jupîn Lisandru Stroe et Stroegti“!, Bă- 
nișor al Meedinţului şi mai apoi, sab Nengoe- Vodă, cel înțelept, Vis. 
ternie-Mare, 

După acel conflict, care făcuse vilvă în Întreaga garnizoană, 
strănepotul banului Lisandru ot Stroeşti, petrecuse o noapte albă, 
căci șeful său direct, sergentul Marin Rogobete, ieșise imediat la ra- 
port, pentru insultă şi lovirea superiorului, în timpul serviciului. 

In ce privește sancţiunile, Sandi fusese la 2 degete de elimi- 
nare, Fostul comandant, omul regulamentelor, fusese de părere să 
se aplice legea, dar pînă la urmă (mai ales că între timp reclaman 
tul își retrăsese și plingerea, căci în fond „merinul': n'avea inimă 
rea, și mai mult vroia să fară pe „al dracului” decit era într'adevăr), 

comandantul cedase argumentelor ale „ajutorului“, ae 
tmalul comandant: Cu astfel de smintiţi nediseiplinați, ea strănepo- 
tul banului Stroescul, a cucerit Mihai-Bravul Ardealul și noi Mă 


VEST 67 


răștii, (Fostul ajutor și actualul comandant — cavaler al Ordinului 
Mihai-Viteazul, 3 citații pe armată şi 5 cicatrice de șrapnel în șoldul 
sting — era şi el tot oltean, şi încă de viță, trăgindu-se, după mamă, 


tar, cînd l-a intilnit pe 
Corso. deși la drept vorbind, Stroescu fiind însoţit de o femeie (Sandi 
făcuse o nouă cucerire) o elementară politeță l'ar fi învățat pe ser- 
gent, că în acest vaz particular, nu era frumos să aștepte el salu- 
tul inferiorului, Dar de! E drept, că gi sergentul Rogobete avea o 
scuză, şi încă puternică, de vreme ce acel „caz partienlar“i nn fi- 
gură nicăeri în regulament. 

După vreo 2 săptămîni, cei 2 »iūveți', se împăcaseră singuri, 
cerindu-şi scenze reciproce la un păhărel de Drăgășani, în crama loea- 
lului Jubileu, răminînd în urmă prieteni nedespărțiţi, căci Sandi 
nu era boeros de felul său, niei cît muchia paloșului străbun, cind se 
düden sfoură în țară că vin Turcii, 

Oamenilor dela Stroeşti le spunea la toți „nene“, și nu ti-ar 
fi vorbit franțuzegte „în localuri“*, să-4 pici eu ceară. 

— Ce sunt fiţele astea Săndelt! spunea el surorii sale la eite 
vre-un; 

—A part nous, îl n'ya pas de monde connu ce soir, cind intrau 
serile „în bandă“, cu false miopii de lorgoun în citevreo „bontă** din 
Craiova, ca să danseze (căci Charlestonul bintuia și pe acolo, nu nn- 
mai aici la granița de Vest), sau cînd veneau la București „cu magi- 
nile'*, tot „în bandă“, „en quête la toutes petites boites de rien du 
tont, comme Jancon Grataragiul, Bucarest, d "Autrfois, «hez 
coana Marghiolița Peneovici, unde nu e jazz, dar e „entrain'!, în- 
tilnești lume cunoscută, străini, untomobile cu C, D, şi „se mănîncă 

binet, on bien „la Răţoini“*, pe Dorobanți, „ou Vair est, infeate 
vraiment‘ si trebue să te baţi pentru o masă, dar cîntă Marlena 
Năstase, il fant l'entendre car elle est vraiment epatante dans „Ma- 
hala și ţigănie“*, „Cruce albă de mesteacăn", siu „Cine, 

— Ți-am spus să nu-mi mai spui Săndel! isbucnea et furioasă. 

— Dar cum vrei să-ţi spun ? Roxane, făcea Sancti, ralind „rul 
şi dînd ochii peste cap. 

— N'am pretenţie. Numele men e destul de frumos, ea să nu 
mi-l pocească nimeni, 

Sora lui Sandi avot dreptate, căci strănepoate banului ot Siro- 
ești purta un nume de domniţă: O chema Ruxandra, 


(Va urma) MIRCEA GESTICONE 


AL 


CRONICA LITERARĂ 


ALEXANDRU MACEDONSKI!) 


Dacă Maiorescu ar fi seris biogratii si dacă, mai seamă, a 
fi încălzit omeneste de soarta poeţii ne Apn îi muti dr am ada 
desigur modelul cercetării pe care d, Tudor Vianu a consacrato de 
curind vieții lni Alexandru Macedonski, Cu mare linişte şi putere de 
concentrare, ni s'a evocat astfel un destin de om şi poet cum litera- 
tura noastră nu cunoaşte altul mai fără pace şi mai răspindit Din 
această viaţă contrazicătoare, putem înţelege că piedica fatală, care a 
zădărnicit în bună parte chiar cariera poetului, a fost firea sa de om. 
Macedonski aver un caracter excesiv şi mai ales nestutornie. EL nu 
sa putut fixa nici în prietenie politică, nici în prietenie literară şi, ori- 
cit acea neobosită cultivare de sine şi plăcere de a se lăsa cultivat de 
mal tineri ar spune altceva, nici în prietenia cu el însuşi. 

Politiceşte, liberal în care vorbeau strămoşii galonnţi si revolu- 
țlonari, treziti din somnurile eredității, ducind conştiinţa acestor ga 
loane şi instinetul rebel pină la nesăbuitul nivel de untidinasticism, a 
militat rind pe rind cu liberalii în contra conservatorilor, cu conser- 
vatorii impotriva liberalilor, cu disidența mixtă dela 1889 a unui Bla- 
remberg în contra și a unora și 4 altora, cu sine desigur împotriva 
tuturor, dar mereu în cele din urmă cu toți în contra Iui însusi. Bles- 
temul unei astfel de vieţi fără centru —cu un vers pe care poetul tre- 
bue să-l fi cunoscut, a fost mereu acela „d'avoir voulu Anger de 
place”, De o interpretare mai înaltă a instabilității politice a lui Ma- 
cedonski, nu putea fi vorba Intre contemporani. Căci politicimei ace- 
leen li lipsea nu inteligența, dar timpul de n înțelege că avea de-a-face 
cu un pasionat allat de opoziţie, cu un ciudat partizan al luptei pentru 
Sp a Sorp si o re naivi e cu un combatant nepotolit al 

4 a îi plăcea lărgimea porspective i 
bear oder porspectivei şi nu viața în realitatea 
: La prima vedere, nici omul de litere şi confratele din Macedonski 
nau avut o purtare mai rectilină. Admirind constant numai ctțiva 
scriitori dintre morţii cu care n'apucase să întrețină legături ome- 
nesti, ca Heliade şi Bolintineanu, — pe contemporani îi îmbrăţişa şi 
îi _respingos după mişcările, neînțelese bine nici de el, ale unei cong- 
nte automate. Un nimic îi primenea opiniile și sentimentele în fn- 


1) Alexandru Macedonski: O (1, Poezii). Ediţie critieă cu un studiu intro- 
Tudor Vian (Fundația pentru literatară și artă Regele 


CRONICA LITERARĂ 69 


tregime şi dintrodată. A lăudat pa Alecsandri, cum şi era de așteptat 
din partea tinărului discipol de aceeaşi şcoală franceză, însă — cu 
totul neasteptat, — cind ilustrul bard primeşte dela Academie, unde 
figura ca membru, un mare premiu, încearcă să-l acopere de biam, 
Intr'o conferință, a avut cuvinte frumoase despre Epigonii lui Emi- 
nescu, din care citeva accente caracteristice, chiar expresii, vor ră- 
suna în Noapte de ianuarie (1582), ca mărturie poate mai puternică a 
trecutei admiraţii decit conferința dela 1878; dar va trece in o perse- 
cuţie aproape cinică n marelui poet, motivindu-si insuficient pornirea 
oarbă cu un vag atac, azi neverificabil, din ziarul Timpul, A prețuit 
in formele cole mai felurite, dintre care unele puteau trezi bänuiala 
udulaţiei, pe Maiorescu, faţă de care se va Intrina mereu cu nădejdea 
vreunei recunoașteri, insă Îl batjocorește de după cite un pseudonim 
chiar alături de omagiul semnat şi îl va carica dureros în Dialogul 
morților (19M). Subt aceleaşi lumini schimbătoare vede pe Caragiale 
şi Insuși tinirul Duiliu Zamfirescu, pe care Il semnalează călduros în 
Literatorul, îi va cunoaşte repede Impotrivirea irnționnală, 

In marginea realităţilor politice cu și în marginea realităților I- 
terare, Macedonski trebue st fi fost, în folul lui, unul din acei oameni 
bizari si inocenți cart, neconvenind, fără intenţie anume, la măsura 
dată a lucrurilor vieţii, sunt siliţi să trâlască în imaginaţie, Sar pu- 
tea spuna că destinul n fost gi mai vitreg cu el. Căci, dacă marii visă- 
tori expulzați din realitate anjung să-şi creeze un echilibru de viaţă În 
mediul plăsmuirilor proprii, temperamentele frenetico şi in acelaş 
timp visătoare, cum a fost Macedonski avind energia luptei cu reali- 
tatea dar şi aspirația liniștită la irealităţi, cu alte cuvinte nefiind ti- 
iate pe măsura excluzivă a vieţii sau n visului, sunt menite, cu exis- 
tențe marginale, să participe la vrajba celor două ordini ale spiritului, 
Retras pe jumătate în imaginaţie, numal fantasmei, oriunde pluti- 
toare ce-si făcuse din Poezie şi din ideea de poezio, avea să-i rămină 
credincios; o va cultiva cu fervoare geloasă pină la capăt, pină la a 
nu mal fi om, şi poate nici poet, ci simplă atitudine utopică, 

Macedonski plimba printre contemporani un fel de conştiinţă su- 
perioară; mai mult decit că o avea, li plăcea cu deosebire să o plimbe. 
La inchipuiroa desartă că descindea din neam de voevozi slavi, care îl 
sugerau dreptul său de a conduce şi datoria de a combate, el adăuga 
asa dar o nobleţe nouă, pe ncesi, de cult inchis, a poeziei, simțindu-se 
liber astfel să fie nemăsurai de mindru. Un fel de blazon imaginar 
compus din spadă şi condei, ca ornumentaţie simbolică, era super- 
stiția lui cea mai cumplită şi ea ti comanda extravaganța ntitudinii, 
toaleta de musehetar al Huziei, parada de sine. Dacă ar [i să-l evo- 
căm prin alţii, am spune că felul de viaţă al unul Barbey d'Aurevilly, 
Moréas, D'Annunzio şi Marinetti ne apropie de singulurităţile lul, Dar, 
ca să fie ca fiecare în parte, tipului său de umanitate îi lipsea fără 
indoială ceva esențial, coca ce ne face să credem că poate suferea 
tainic de originala nereușită a vieţii sale, Căci era îndrăzneţ, dina- 
mic, parmdlant gi cavaleresc, nu însă pină la consecința glorioasă a 
îndrăznelii, a dinamismului, a paradei și cavalerismului, ci oprit în 
drum, îngheţat po neaşteptate în pgesticulația cowfraţilor da mal sus, 
Macedonski poate fi privit astfel ca un Moréas tără tradiţia, pe care 
so împrospâteze, ca un Barbey d'Aurovilly fără acel „ancien regime”, 
pe care să-l apere, ca un Marinetti fără „cuvinte în libertate” si mal 
ales ca un D'Annunzio fără un Fiume. In dezacord cu propria sa na- 
tură, care, fiind a eroului nerealizat, tindea totuşi la fapta cea mare 
ei se afla intrun curios conflict de ncrealizare cu sine însuşi, după 
cum era În conflict cu lumea politică gi literară a vremii lui. 


70 
VIAŢA ROMINEASCĂ 


tru 
ce urma să fie atit de puţin iubit, Existenţă marginală, Mace- 


nu 

nimic. Nici | ri moaca al stimei literare? N'ar fi fost 
asigură oficialitati, ps 4 PUCUrAt de răspindire s 

generati alitatea binevoitoare; si t & pe care poeților 

iajetațiilor noi o acţiune care a deve, si totuşi el a de 

ziei tranceze moderniste, de & deveni 


pe e ă din constiin 
acesta şi cazul lui Macedonski? Nu eee deşi a, 


l-a 


versuri, care se aprind de luci 
i 5 ! » luciferism, — 
rău rară Eg Saent Pină la invecinarea cu ide 
perie că le lipseşte materia lirică adică tocmai ti- 
+ mo na 


vul intern susținerea 
, $ ȘI deci 
din gest şi atitudine, renala era gg ao ta. Aaeondă, 


alle clara, Cind aripi... Vasul 
ere "trajul substanței lirice se operează Prin atit de lungi t 
uburi 


„că e 
fectul este de artă decorativă și uneori pur formală. 


D Vă. studiul introductiv Poesia acedonaki la „ediţia eritieăi 
Ra t E lui AL 
Da E a e înțelege, numai la dl a ae 3. deomebită sigo. 


CRONICA LITERARĂ TI 


Incit unul din aspectele mari ale poeziei lul Macedonski e acest con- 
trast între materialuri nepreluerate decit în măsura minimă a versi- 
ficaţiei şi altele prelucrate pină la artificializare sau păcat estetizani. 
Cronicarul necazurilor unei vieţi de om şi cizelorul lucrează fiecare pë 
seama lui, la egală depărtare de semnificaţia estetică; unuia Îi scapă 
meșteșugul artistic, celalt pierde substanţa, 

Mai putem observa de asemeni că In impresia generali, cu care 
răminem după ce am străbătut culegerea făcută de d. Vianu, stipt- 
neste varietatea inspiraţiei, Obeervind lucrurile mal de aproape, vom 
fi însă nevoiţi să revenim asupra termenului de „varietate”, deoarece 
toţi marii poeți dispun de o lume întreagă de forme şi nuanțe, cecen ce 
nu-i impledică să apară cercetătorilor subt aspectul unificat al operli 
oricit de felurite. 

Unde sa află centrul, adică nucleul radiant, al potziei lui Mite- 
donski? In neputinţa de n indica unitatea distinctă a modului mace- 
donskian, descoperim cuvintul mal propriu, după care această inspi- 
rațiile ne apare ca divergenti. Un romantism de tip byronian, care 
naşte semaţia şi demoniamul, un altul Inmartinian Inălțindu-ze ca 
aburii dimineţii din peisaj, unul apropiat de al lui Hugo, grandiloc- 
vont şi filozofant, iar altul mai reţinut, pictural în deosebi şi exotic în 
țelul tul Gauthier, Insfirsit un romuntism aproape sintetic e silit să 
convieţuiască, în impresia cititorului, destul de confrazicător cu for- 

malismul parnasian al unui Heredia și D'Annunzio, cu entuziasmul 
instrumentalist al lui Ghil, cu tendința modernilor la noutatea osten- 
sibilă şi în general cu mai tonte caracterele tatorice nle poeziei, Disen- 
siunea vieţii lui Macedonski este, pe alt plan, Insăzi disensiunea pot- 
ziei lui, 

In afară de cultul frumuseții işi mai curind al ideii de frumu- 
sete) concepută ca rezultat al sforțării estetizante, ca înfrumusețare, 
nici un grup de cuvinte nu poate unifier această operă atit de nelmpă- 
ceată în sine. Și dacă poetul a incercat în acelaş timp toate modurile, 
fără a se fixa decit poale In estetism, e semn pentru noi că se simțea 
liber să lucreze orice si oricum, Este adevărat că libertatea condițio- 
nată, cum este neoon n tuturor poeţilor adevăraţi, se nimiceşte uneori 
în clișeul originalității proprii, dar aceea, pe care — ca la Macedonski 
— nimic nu pare a o condiţiona, dă de gindit asupra vanităţii ei. 

Dealtfel, în adevăr, poetul nostru nu se împiedica de mal nimic 
ca să sară dela un mod In altul și în special lirismul propriu nu-l re- 
tinen în nici un fel. Avea el o viziune lirică, aceeași în opera întreagă? 
Ar fi grou să se răspundă afirmativ, Dincolo de estetica sunetului 
verbal, sorginte magick a tuturor aptitudinilor, căreia i se dă și o ne- 
buloasă funcție metafizică ?), și care fi particularizează opera cu ceva 
alexandrinism (ceea ce nu constitue, evident, o viziune), lavoarele sala 
lirice vădesc un debit nu numai redus, dar în acelaş timp — intermi- 
tent, Refugiul poetului oprit este în atitudini de lirism şi în rafina- 
ment formal, cum făcen In nol cel dintii — Bolintineanu, pe care Ma- 
cedonaki I) continuă. Sub vocabularul de lux, interesant în sine, dar 


1) Va, Noaptea de Angust: 


Și Hotărind că tot ce este mu e nimio decit cuvintul, 

Câei singur ol mişcare afimtă, în orice parte si-l trimeți 
Fiinţă dă oricind voinței, sehimbinul-o'n sori şi în planeti; 
Sau peste tot fluidisind-o în prutetamul cugetări 

Ce poartă timpul ca pi loeu] în rewărairile mâgoărit 

Și ce din ra deatăinueșie colori gi forme pi zimțiri, 
Aloitnind chiar vecinicia prin nelacetatelei clădiri — 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


urmare toţi împotriva sintezei lirice Şi deci a impresie 
talitate. Nu astfel dar, devine profitabilă loota. puei gara cară 


Macedonski a fost fără îndoială un „mare rmă 
n, 2 
aeina seka e re podre Mişcarea limbajului preie rakar mius 
Ă o ui cel puţin ca direc i $ 
iaia a Aa uita că, prolei eminesciene, i-a ere a Gari E marea ri 
ană, care prin D, Anghel, Tudor Arghezi (porneşte pet ani 


roasele reuşite de „orteyru“ din Ro: 
ni ndeluri, care 
proja Son ră lui Banville şi Tristan Corbière, și gard ae ey 
evărate „rupuri stilistica distincte? Dar cu deosebire tr 


toria lungă faimosul o he vă mdelaire, cititorul va avea pentru visă- 


Vorbi în al meu singe al i 
patimilor 
Dra atletul plastice întora, abia Pi abea 
F m pus — sub piept sdrobind-o — cind lung o sărutai, 
eraticul de buze pe florile din astre. 


Grădina în odihnă zdcea'ntre ziduri 
Ninsesenă din piersici sauve scap: dea — 
u cura de-atunci noiane de veacuri păgineşti... — 


Uitată mi-este groapa sub flori 
Dar tot mi-aduc aminte... NI fu tera rai cești Me îi 
Sin for purtam tunied cu ciucuri elineşti, stu 


Alexandru Macedonski oste dar un mare poet antologic. 
VLADIMIR STREINU 


Dach al doilea s'a realizat Periana 
ram în afară influenței = 
ghal S din „ atât en poet „al florilor“: eft și ea artat 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


PAUL VALERY ŞI SNOBISMUL LITERAR 


In cartea lui despre snobi, Thackeray spune Intr'un loc că este 
snob acela care „admiră În echip josnic lucruri meschine”. Fără îm 
doială că marea majoritate a snobilor corespunde acestei definiţii, 
Crod însă că tot aşa de snob este şi ucela caro se preface că admiră 
lucruri mari, care simulează admiraţia pentru lucruri frumoase şi 
înalte, fiindcă găseşte că aceasta cate o atitudine distinsă şi superi- 
oară, dar care, în taină, cind nu-l vede nimeni, admiră lucruri me- 
diocre, pe mäsura sufletului lul, şi se delectează cu voluptăți mărunte 
şi comune; sau acela care se preface că admiră lucruri complicate şi 
greu de înțeles peontrucă asta Ii aşează în rindul oamenilor deştepţi 
şi rafinaţi, dur caro pe ascuns Işi caută plăcerea în lucruri simple și 
uşor inteligibile, 

Varietatea aceasta de snob se întilneste mai ajes în artă şi în li- 
teratură. Tipul reprezentativ al snobului literar esto domnul care te 
pri te Intro magnitică bibliotecă unde pe rafturi se răsftată cele 
mai tiese opere ale literaturii, dela ediţii complete de clasici pină la 
poeţii moderni cei mai subtili, care fti vorbeşte cn superlative numai 
despre Goethe, Baudelaire, Mallarmé, Rilke sì Stefan George, dar care 
cind e singur scoate din fundul unui raft ultimul roman polițist din 
colecția „Le Masque” sau „L'empreinte” și I citeste cu voluptate. 

Sint ou însumi un cititor, citeodată pasionat, de romane politiste, 
ceea ce hu mă opreşte să şiiu pa de rost trei sferturi din Baudelaire 
şi cam tot atita din Mallarmé. Inţeleg foarte bine că ar putea exista 
măcar în teorie, cameni care să guste oxclusiv poezie pură şi care să 
nibă scirbă de romanele de aventuri (desi în acest caz gustul lor lite- 
rar ar fi ştirb, de oarece n'ar ţine seamă de un element esențial al 
creației şi al emoției literare: imaginaţia inventiv). 

Ceea ce nu înțeleg Insă este rușinea de propriul tău gust și de 
preferințele tale. Este o laşitate comună enobilor și care aici se fn- 
temeiază pe un principiu absurd şi anuma că există genuri literare 
superioare şi inferioare. Nevoia de via şi de evadare din real esta sa- 
țisfăcută în aceeasi milsură de romanele lui Alexandre Dumas-pâre, 
de colecţia „Le Masque” şi de „L'après-midi d'un faune” al Iui Mal- 
larmé. Nevoia de vis ca și aceea de mincare, òste comună intregii 
specii umane, Nu există mincare inferioară. Chiar cel mai modest 
borş de burueni are personalitatea lui—atunci cînd este bine pregătit. 
Nu genul literar cate inferior, poata fi însă inferior felul în care este 
realizată operu—fie en orice, poem, roman poliţist sau comedie bufă. 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 75 


Snobismul literar are însă şi calităţile lui. Snobii de multe ori i i 
sunt premergătorii gustului public care cite odată e în întirziere. Acesta magice stihuri Invie în: 


Fontaine, ma fontaine, cau froidement présente, 
Douce aux purs animaux, aux humains complaisante 
Qui d'eux-mêmes tentés, suivent au fond au mort, 
Tout est sònges pour toi, soeur tranquille du sort! 


bssevnnennseeeenrantese 


mează, pe lingă micul grup de admiratori sinceri, și o ceată de snobi, 
de obicel oameni mediocri. dar cu dorința de-a părea originali şi îna- 
intați şi care constitue primul publie al marii opere contestate şi ne- 
Ințelese. Ridiculi şi inofensivi, snubii literari au, În acest caz special, 
meritul lor, care nu e mic de loc. De altfel, să mă grăbesc să spun că 
numărul acestor snobi al noutăţii hulite (şi care nu trebuese contun- 


Onde, sur qui les ans passent comme les nues, 
Que de choses pourtant doivent Vetre connues! 


n... ... Peste hda aa A aiea AA RAN TTE LE TAOTE TA 


O présence divine, eau calme qui recueilles 

Tout un faible trésor de fables et de feuilles, 
L'oiseau mort, le fruit mur, lentement descendus, 
Et les rares lucurs des clairs anneaux pardus, 

Tu consommés en toi lur perte solennelle, 

Mais, sur la pureté de ta face éternelle, 
L'amour passe èt périt... 


vechile opar consacrate și cars se ferese ca de diavol de tot ca se abate 
ges tradiția, 

sufletească a multor critici oficiali, spirite cultivate și alese, cu gust 
sigur şi inteligență pătrunzătoare, dar cuprinși de un ciudat pă ru 


Inrudirea ide ton este mare. O asemănare, nu atit de expresie, cit 
da structură poetică, Două temperamente egale care se completează, 
Raportul, aici, nu mai este dela maestru În diselpol ci dela frate la 
frate. Dar dacă n'ar fi existat Mallarmé, Valéry sar fi desvoltat aat- 
fel? Pentru acela căruia ani de zile i-au cintat în memorie versurile 
lui Mallarmé, lectura poeziei lui Valéry este o continui trezire de 
ecouri. Pină şi două versuri ca acestea, cu un conţinut atit da deo- 
sebit: 


Qw'ils sont benux, de mea bras lea dons vastes et vains! 


(Valéry) 
Pără Mallarme poezia lui Valéry nu se poate concepe. La aparita pri- 

melor lui poeme, critici entusiasti vorbeau despre o intoarcere la ve- Le jonc vaste et jumeau dont sous lazur on jone 
chea stanță a lui Malherbe şi la rotungimea sentenţioasă a aceatuia. (Mallarmé) 


nu Catei a fel de muzicalitate, ucelnsi accent, unic, care aste a lui 


sonor dar sec, de-o uscăciune cumplită, adevărată secetă lăsată peste taliar 


poezia proaspătă și tinără, peste. belșugul de verdeață vie si mustoasă 
al Ploiadei, 

Valéry nu numai că desvoltă principiile lui Mallarmă, dar chlar 
are în versurile lui accente, intonații, chiar capele de vers mallar- 


gate în intindere decit a lui, poate chiar mai variată în aparenţă, în 
orice caz mai inteligibilă, Puținele realizări ale lui Mallarmé au rik- 
mas cu un ciudat aspect de fragmente, de ruine ale unel cumplite 
lupte între intenție şi faptă. Lupta aceasta sterilă avea sii dea rezul- 
tate în discipolul atent cura, după douăzeci de ani dela moartea învă- 
țătorului, avea să renlizeza (trädindu-le, desigur, în bună parte, dar 
cu O vigoare pa tare învățătorul nu o avea) visurile si Ideile acestuia, 
sau măcar unele din ele. Destinul luj Mallarmé a fost să propună vii- 
torului citova splendide enigme şi să rămînă Prin storțările Iui, dacă 
nu prin realizările lui, un exemplu durabil de înaltă viață spirituală 
in par aag unei Frumuseți imposibile sau cel puțin inaccesibile omului 
e azi. 

Valery trage marile foloase nje acestor invățături şi ale acestui 
exemplu. Cetebritatea care i-a venit cu o iuteală fără seamăn l-a aşe- 
zat printr marii poeţi francezi ai epocei contemporane, E greu da 
prevăzut acum ce va ratifica viitorul din această celebritate, Poezia 


cate fără introducerea niciunei teme proprii, nici măcar înrudite. 
Narcis al lui Valéry este aidoma cu Herodiada lui Mallarme, Plingerea 


i O miroir, 
Eau froide par Tennul dans ton cadre gelée, 
Que de fois et pendant les heurs, désolée 
Des songes, et cherchant mais souvenirs qui sont 
Comme des feuilles sous ta glace nu trou profond, 
Je m'apparus en toi comme une ombre lointaine! 
Mais, horreur! des soirs, dans ta sévère 
Tai de mon rêve épars connu la nudité, 


LA VIAŢA ROMINEASCĂ 


aceasta, cu o eloquență foarte abil dozată cu o retorică strălucitoare 
şi si cu numai atit hermetism cit trebue, cu clanuri cerebrale, 
fără emotivitate, foarte lucrată si foarte corectă, rezultat al unei pre- 
meditări de altfel vizibile, de-o muzicalitate întradevăr minunată, în 
care toate resursele aliteratei sunt întrebuințate cu măsură, a 


rează nimic altceva decit ceea ce spune în chi i 
rer, vo o rêve" ». nu deschid toa b. 
nielo poartă, spre niciun vis, * ` (VAMĂ strălucirea ei enigmatică, 


Das Schaudern ist der Menëchheit bestes Tein 


Le transparent glacier des vols qui mont pas fui... 


Fuir?! là-bas fuir! je sens que des olseaux sont i 
D'âtre parmi l'écume inconnus et les flota... Sen 


Et tu fis In blancheur sanglotante des lys.. 


Vertige! voici que frissonne 
L'espace comme un grand baiser 
Qui, tou de naitra pour personne, 
Ne peut jaillir, ni s'apaiser! 


Trompettes tout haut Aor påmé sur les vélins.. 


ment endid şi greoi, dar rece şi sierp, nici în Narcisse, nici în La 
amane Construcţiile masive ula acestor lungi poeme vor ră- 


In opera lui Valery versurile ocu ä cantitativ loe T 
mulți ani de zile autorul Vrăjilor a dovenit tot ed ta pe ră lea 
lery, spiritul ascuţit și subtil, neprevăzut şi limpede, ale cărui cu- 
vinte adunate în volume cu simplul titlu de Variété, l-au făcut să fia 
pë drept socotit ca unul din cele mai lucide spirite ale epocii noastra, 

„Luciditatea aceasta este în primul rind o luciditate formală. Fraza 
muzicală şi plină, ordonată şi insinuantă, culege gindurile din cele 
mal ascunse colţuri ala minţii. Expresia aici este aproape generatoare 
de gind. Proza aceasta puri şi ingenioasă farmecă prin incontestubile 
calităţi de armonie şi de eleganță. Și lucru straniu: darul sugerării 
pe cara îl propovăduia odinioară Mallarmé şi care n'a izbutit să treacă 
decit cu aproximaţie din preceptele învățătorului în versurile diseipo- 


Necesitatea blestemată şi stimulentă, cit şi firea talentului să 
sobru și intermitent, cu inspiraţia scurtă şi iungi elaborări, l-au ra 


intrun număr restrins de luxoase exemplare, subscrise (și aici rolul 


r este iarăşi covirşitor si util), i 
inte de-a ajunge în miie si util CU prețuri foarte ridicate, ina 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 77 


Valery a ajuns astfel să-şi publice, fiind incă în viață, pagini de 
jurnal, note, schiţe, însemnări, proecte, bruioane, în stirşit, tot lucruri 
care, deobicei, sunt publicate de comentatori în apendice ln opere 
complete, tirziu după moartea unui scriitor, 

Grija și graba aceasta de a-şi exploata admiratorii, oferindu-le 
cu solemnitute fărimături ocazionale, are În ca ceva neplăcut, Din 
toată această publicistică se desprinde o impresie de sterilitate, 

lată, de exemplu, acest ultim volum de varietăţi: Variété IV. in 
celelalte trei volume {in primul, mai ales, excelent din toate punctele 
de vedere), găsisem eseuri trainice în care marile probleme ale epocii 
noastre erau tratate şi roxolvite intrun larg spirit da umanitate şi de 
înţelegere, totul dovedind o minte extrem de vioale, un dar de-a pricepe 
şi de-a oferi interpretări adinci şi nol. Erau şi acolo bine înțeles, pro- 
fete şi note puse mai mult pontru completarea numirului de pagini, 
lată însă că acest al patrulea volum este compus numai din discur- 
suri ocazionale, Fără îndoială, un om de mare talent poate spune 
chiar într'un discurs la o distribuire de premi! la un liceu lucruri in- 
teresante, Oricum, însă, cind un scriitor — un poet! — îţi oferă în 
volum drept oars literară cuvintările şi toasturile lui, aceasta este 
o sigură dovadă de secătuire din partea lul, Ai impresia ciudată că 
a început să lucreze singur la adunarea operelor lui postume. 

Fleganța stilului salvează şi aici ca şi aiurea produsele acestea 
care sub pana mltuin abia s'ar putea numi literatură, dnr care sub 
pana lui Valery devin juvacuri stilistice ȘI, dealtfel, am fi de rea 
credinţă dacă mam pune imediat la o parte, dintre aceste cuvintări, 
discursul pronunțat de Valery în 1927, cu prilejul primirii lui la Aca- 
demia franceză, discura în care, avind să facă potrivit obiceiului elo- 
kiul predecesorului său, care fusese Anatole France, nu pomeneşte o 
singură dată numele acestuia, Discuraul străluceşte de considerații 
subtile, pe lingă care nu lipsesc nici banatităţile spuse cu un ton sa- 
vant întrun stil elegant. Dar este acest discurs altceva decit ingenios 
şi elegant? Poste fi oare alteeva un discurs academic? Valery a ieşit 
utdmirabil din încurcătura în care il pusese obligaţia do-a vorbi des- 
pro un seriitor ce-i era antipatic, nepomenind numele acestuia și pre- 
făcîndu-se tontă vremea că vorbeşte despre el fără ca în realitate sä- 
caracterizeze do loc Acesta este un joc amuzant, de sigur, Dar ar fi 
0 greşală să i se atribue, aşa cum s'a făcut, semnificaţii adinci și tit- 
curi extraordinare, 

Poata chiar mai mult decit acest discurs, ar trebui puse de-o 
parte din acest volum cele două cuvintări, ocazionate şi acestea, despre 
Goetha, cu prilejul centenarului morţii acestuia și despre Descartes, 
la inaugurarea unui congres internaţional de filosotie, soetha şi Des- 
cartes sunt spirite înrudite cu acela al lui Valéry., Dacă o invincibilă 
mefiență față de discursuri nu m'ar opri, aşi prețui de sigur si în 
aceste două cuvintări uşurinţa cu care într'un interval scurt Valéry 
ştie să atingă cu strălucire şi pătrundere chestiuni esențiale, Dar gi 
aiel impresia de joc revine, Eleganta stilului şi a tonului copleşeşte 
totul, în dauna subiectelor alese, Descartes şi Goethe nu sunt poate 
chiar cel mai indicat subiect pentru un discurs. 

Predilecţia aceasta pentru discursuri, pe care o arată Valéry 
în ultimul timp nu este întimplătoare. Ea corespunde unel însuşiri 
adinci a firii lui. Nu este oare ceva retoric în perioadele masive şi in 
versurile trainice şi dure din Narcisse şi La Jeune Parque? Prin acea- 
sta Valery se alătură de clasicismul francez, al cărui ultim vlăstar, 
de altfel, este, Ca şi Anntole France. Viitorul îi vă așeza poate In aceeaşi 
celulă a gloriei. Și aceasta va fi desigur una din cele mai izbutite iro- 
nii ale destinului literar, 


AL. PHILIPPIDE 


CRONICA LINGVISTICĂ 


zător, nici datător de 
există teoria 
scene cuvinte, ci putem foa 
n loc, sau, în cel mai bun întrebuinți 
de discurs incendiar am poida | zito Si 


FOC MARE 


teoretice, de pro- 
ublicişti care şi-au 
noi: indiferent đe 


că nici ap 
ndiar? Știu foarte bine 
rte bine să le în] 


asculta o frază, 
ucam mai sus că incendiu 


dispare din titi 
cuprinsul, arti 


CRONICA LINGVISTICĂ 79 


tru că dacă la nominatif foc mare mal merge, la genitiv şi la datiy 
ünsi ales la plural) este adesea imposibil. Cauzele focului mare nu se 
cunosc este ridicol, lar dacă o societate ar declara că asigură contra 
focurilor mari, e probabil că n'ar atrage niciun client. 

Pe lingă incendiu, cuvint simplu, se poata adăuga un epitet 
(poate chiar şi două), fără nicio greutate. Pe lingă foc mare, expresie 
alcătuită dintrun substantiv şi un adjectiv, este greu să mai adaugi 
încă un adjectiv, şi imposibil să orz douii. Putem zice un groaz- 
nic incendiu, dar mai Breu un £ foc mare, Un incendiu uriag 
merge, un foc mare uriaș nu. Există adjective care nu se pot pune 
Inaintea subatantivului, ci numai in urma lui. Astfel zicem un incen- 
diu nimicitor, nu un nimicitor incendiu: dar foc mare nimicitor nu 
prea merge, căci e greu să punem două adjective unul după altul, 

Să admitem că procedeul e licit, că e bine să intocuim po incen- 


şi al doilea e mare, deşi lucrul acesta poate fi adevărat în multe ca- 
zuri. Incendiul este un foc dăunător, pe cind focul ponte fi folositor, 
In sobă nu e niciodată incendiu, oricit de mare ar fi focul, 

In afară de aceasta, mai există mici deosebiri ca să zie aşa În. 


In fraza Franța a ieșit intinerită din incendiul revoluționar, n'am 
putea înlocui pe incendiu cu foc. Fără să mai pomenim de expresiile 
ca arme de foc, para focului, zeump foc şi atitea altele undo nu Sar 


Să mai notăm numai că verbul a incendia nu este acelasi lucru 
cu a arde, A incendia ó casă Înseanmă numal a Inceren să o faci să 
ardă, căci este posibil, cu incerenrea să nu reuşească, pe cind a arde 


casă incendiată trebue să spunem casd careia i s'a dat foc, ceea re, 
trebue să recunoaştem, este destul de complicat. Apoi, dacă a incen- 
dia nu e chiar tot una cu e arde, nu este Insă nici în totul ogal cu a 
pune fòc, căci acesta din urmă reprezintă numai simplul gest pe 
enre-l face incendintorul, pe cind verbul a incendia ara în vedere și 
focul cara se va încinge. + 

In concluzie: nu esta niciun motiv să îndepărtăm pa incendiu, 
care nu poate fi perfect înlocuit prin niciun alt cuvint şi care esto 
necesar pentru a exprima o noțiune bine definită, 


AL. GRAUR 


CRONICA EXTERNĂ 


DRAMA EUROPEI 


“whoslovaciu a fost desfiinţată, pină cînd evenimente ca devin 
inevitabile îi vor reda fiinţa și libertatea. Teritoriul său a fost meor- 
porat Reichului german prin actele de trădare sau de inconştienţiă 
ale unor oameni politiei cehi, sloveni şi ruteni şi pe urma politicii ger- 
mane de expansiune și de cucerire, ŞI, dacă e vorba să enumerăm toate 
cauzele grave, trebue añ adăugăm de asemenea descompunerea poli- 
ticii de colaborare, la care au contribuit atitea State şi pe care au 
pecetluit-o Franţa şi Anglia la Miinchen. 

Chiar înainte de aceaală t că dată, apărarea Statului cehoslo- 
vac fusese diminuată da tendințele centrifuge manifestate de naţiona- 
lităţile slovaca şi rutene. Ele pierdeau din vedere că singura condi- 
Hune a desvoltării lor libere era conviețuirea în Statul Cehoslovac, Cu 
atit mai mult cu cit acest Stat era fundat pe principii democratice, 
care Îngăduiau satisfacerea treptată a aspirațiunilor lor juste. Nici 
Slovacia, nici Rusia Subearpatică nu aveau mijloacele materiale ne- 
cesare unei vieţi independente şi nu ar fi putut să răspundă necesită. 
ților brutale pe cars situnțiunea actuală a lumii ie impune Statelor 
mici, 

In momentul cind asupra Cehoslovaciei apăsa forţa germană și 
cînd alianțele şi amiciţiile contractate de ea se diluau, Slovacii şi Ru- 


ocrotit de Intelepciunea conducătorilor, de munca și patriotismul ce- 
tățenilor şi de prietenia Statelor civilizate, s'a întunecat. Dugmăniile 
străine s'au agravat; veleltăţile de emancipare interioară sau desiri- 
nat; slăbiciunea demoerațiilor occidentale a atins centrele lor vitale; 
iar „realisrnul” oamenilor politici din acele ţări a frint instinctul dv 


In această atmosferă de laşitate şi de prostie, seful Statului Ce 
hoslovac nu a luat hotărțrea dramatică pe care o creta salvarea Sta- 
tului. A fost uluit poate de pasiunea negocierii sau de imnul ră A 
uitat că el nu avea misiunea să salveze pacea, ci să pästreze oslo- 
vacia, integritatea şi libertatea el. Nu şi-a adus aminte de Serbia din 
1914. A fost de o candidă nobleţe, în loc să fie de o aspră energio, 

Serbia din 1914 nu şi-a plecat onoarea Şi mu Şi-a economisit sin- 

e. Singură, mică, sărmană, fără alianțe şi i 
pe cum ar fi Columbia astăzi, a înfruntat puterea unui mare im- 
periu. Și în jurul său au venit, rind toate puterile lumii, 


CRONICA EXTERNĂ ȘI 


Flindcă toate se băteau pentru propriile lor interese şi se inälțau pină 
la aceleași principii de justiţia şi de onoare, pe care le-ar fi invocat şi 
Cehoslovacia. Citiţi memoriila de pe acea vrema: tot Occidentul gemea 
că nu se poate bate petnru o ţară mică şi necunoscută. Aducaţi-vă 
aminte de situațiunea militară de atunel: o mare inferioritate a Inte- 
legerii cordiale faţă de statele germanice, Franța era lipsită de arma- 
mentul greu al Germaniei, Anglia nu avea niciun fel de armată de 
uscat. În amindouă ţările, un profund spirit pacific. Raportul de forţe 
din Septemvrie era cu mult mal avantajos pentru cole două demo- 
crațij decit atunci. Ele erau sigure de colaborarea marilor mania care 
le-au ajutat în 1914 şi mai tirziu. O singură deosebire: Franta avea 
pe Poincaré şi Clemenceau; astăzi, are pe d-nii Bonnet și Plandin, 
Dar necesităţile vitale ale unel mari naţiuni trec peste aceste ac: 
cidente, 

D-l Benes nu a avut eroismul unui gest decisiv, Departe de mine 
dorinţa de a tăgădui meritele acestui mare om de stat. Cronicile aces- 
tea sunt martore ale sentimentului de admiraţie cu care am judecat 
actele lui politice, înțelepciunea si abilitatea cu cara a comulus politica 
externă a ţării sale, claritatea concepțiunilor sale, devotamentul față 
de prineiplile şi instituţiunila de libertate şi de justiție. L-am văzut, 
l-am urmărit în nonumärate conferința şi comitete internaţionale, Pro- 
fund pacific, el a înțeles totuşi dela Incoput caro erau condiţiunile 
pozitive ale unei adevărate orgunizaţiuni de pace a Europei, de unde 
v& naște amenințarea şi care erau recauţiunile necesare. Si a vrut 
să slujească în mod egal opera de mpăciuire, curopeană si nevoia 
de apărare în comun a statelor panan din Europa. Alături de alți 
oameni politici, el a preconizat sisteme și metoade, combitute violent 
în ultima vreme, dar spre cure se îndreaptă din nou tonte nădejdile 
de pace din Europa si toate voințele de apărare ale statelor suverane 
Nici el, nici colegii săi steăini nu aveau să-şi plece capul; toti erau de 
votaţi păcii şi nu urmăreau decit salvarea țărilor pe care le reprezen- 
tau, Ostilitatea venea din aceeasi parto de unde vine astăzi agresiunea, 

Dar toată politica făcută douăzeci da ani de d-l Benes ducea la o 
singură concluziune: apărarea militară în fața oricărei încercări de 
desmembrare a Statului Cehoslovace, De ce, în ultimul ceas, a päräsit 
această pozijume? 


maniei? Toate aceste motive reale, grave au determinat, desigur, ho- 
tărirea d-lui Benes. Toate Insă ar fi putut fi învinse de o deciziune 
eroică. Spiritul metodic de deliberare, de alegere, de n ociațiune al 
pryedintaiui republicii ar fi trebuit să se simplifice intrun act ele- 
men 


zastrele altora lecțiuni pentru viitorul neamului nostru. | greşeala 
d-lui Beneş va trebui să lumineze conștiința tuturor SL care 


Intre exemplul Serbiei din 1914 i cel ul Cehosl i 
rare ş ostovaciei din 1938, 


După mutilarea din Septembrie, Ceho-Slovacia a incercat - 
ganizare a Statului, adoptind o nouă orientare externă şi ocupin e 


€ 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


diminuare considerabilă a libertății sale de acţiune. Noua ŝa situa- 
tiune se sprijinea pe vecinătatea imensă a Germaniei şi se supunea la 
exigenţele guvrnului dela Berlin, Economia, armala, comunicațiunile, 
finanțele, constituțiunea, alegerea conducătorilor toate ţineau seama 
de dorinţele germane. Asttel, Ceho-Slovacia vrea să-și păstreza inde- 
pendenta, dur își înstriina elementele ei componente. Aceste conce 
siuni esenţiale goleau de substanţă voința de neatirnare. O națiune nu 
poate să-şi menţină libertatea de desvoltare, dacă îşi dă din mină bo- 
găţiile și facultatea de deciziune, Slăbindu-si pe rind pozițiunile de 
rezistență, acceptind infiltraţiuni străine în structura sa economică, 
un stat își plerde treptat neatirnarea, Independenţa unei ţări nu este 
o simplă declaraţiuna de voinţă, ci este o combinațiune fermă de còn- 
ştiinţă, adică de forţe morale și de elemente materiale. 

Cehn-Slovacia a încercat totuşi să-si asigure o nouă existență 
în cadrul, în „spațiul” german. Ea s'a asfixiat însă În acest mediu 
impropriu pentru orice liberă existentă naţională, 

Istoria înregistrează o îndoită lecţiune: a) nu există rectificare de 
frontiere, ci descompunere de State, și b) orice independență naţio- 
nală este roagă şi distrusă de concesiuni esenţiale, al căror scop apa- 
rent este dobindirea bunăvoinței unel Mari Puteri. 

Colaborarea economică este desigur un mijloc al bunei înțelegeri 
politice. Fiecare țară trebue să o dorească ṣi să-i caute formele celei 
mai fructuoase funeţionări. Ea trebue concepută însă potrivit cu in- 
teresele mutuale şi cu libertatea politică a Statelor, Şi trebue practi- 
cată pe baza unor legături internaţionale multiple, Ceho-Slovacia. cu 
aşezarea sa geografică şi cu poziţiunea sa internațională după Mün- 
chen, ținea seama de situaţiunea dominantă a Germaniei. O făcea în- 
tr'o măsură atit de largă incit pierduse dreptul de liberă alegere sau 
de liberă desvoltare, Nu a fost totusi de ajuns pentru planurile ger- 
mane ca tindeau la alcătuirea „spaţiului vital”, Europa cunoaşte as- 
tăzi acest nou aistem şi definiţiunea sn cea mai autentică, 

Soarta Ceho-Slovaciei de după München a fost dureroasă. După 
ce echipa oamenilor serioşi şi patrioţi care o condusese pină atunci, 
a fost eliminată, sau ridicat în fruntea Statului oameni improvizaţi, 
fără sensul răspunderii, iar asplrațiunile de înălțare și de libertate 
ale Slovacilor şi Rutenilor sau desfrinnt. Au pierdut orice nobleţe şi 
orice independenţă, au căzut pe mina agitatorilor de profesie sau a 
unor prelați fără măsură. Monseniorul Tisa intro parte, Monseniorul 
Volosin în cealaltă n'au înţeles că numai în cadrul Statului Cehoslo- 
vac puteau spera într'o liberă deavoltare a ființei naţionale a popoa- 
relor pe care le reprezentau. Conduşi de raționamente pe care nu le 
putem înțelege, ol s'au desfăcut de o frățeaacă solidaritate şi au sub- 
jugat popoarele lor la guverne străine, 

Să fi fost acesta scopul luptei lor de eliberare? 

Solidaritatea internă a unui Stat este prima condiţiune a inde- 
pendenței sale naţionale. 

Ce s'a petrecut în ultima vreme cu conducătorii oficiali al Statu- 
Cehoslovac, cred că numai istoria viitoare va putea stabili. Prieteni 
indureraţi ai acestui popor, ne uităm cu uimire la conduita şefilor săi. 

Dincolo de Ocean însă, d-l Beneş reface, ca înainte de 1919, un 
guvern provizoriu, menit să lupte pentru independența națiunii sale. 
Printre argumentele pe care le va folosi, va menţiona desigur pe cele 
pe care le-a susţinut cu atita vigoare propaganda germană pînă în 


vrie 1938, 
Utima lovitură ă a tuturor Statelor europene pro- 
blema existenței lor, unea prea gravă, ca să o tratăm 


cu ipocrizii şi abilități, M'aşi simți rușinat în cetitorilor acestei 
reviste, dacă nu aşi vorbi deschis şi drept. Ortak Paana cu simţul na- 


- i i 


Pog 


CRONICA EXTERNĂ 83 


pune amenințarea hotarelor noastre sau a libertăţii noastre, In ra- 


In centrul Kuropei, se desvoltă o imensă putere de cucerire. În 
isciplinat, muncitor, viteaz uno orice mijloace. 
Seducţiunea şi teroarea, abilitatea gi uteret, prietenia şi dusmănia, 
principii umanitare si doctrine de vide 
revolta contra tutulor tradițiunilor, slăbiciunea moralt şi inepirațiu- 
nilo biblice ale străinilor, instituţiunile lor tolerante și dragostea lor 
de pace, ete, sunt folosite de propaganda şi acţiunea ucestul po- 
por tenace și puternice, Doctrina pe care se sprijină se schimbă după 
necesităţile acţiunii de expansiune. Egalitatea de drepturi pentru na- 
țiuni egale prin civilizatiunea lar; principiul autordoterminârii natio- 
naflităților pentru stringerea in imperiu n tuturor provinciilor locuite 


garea lor; spațiul vital, pentru un popor numeros şi lipsit de materii 
prime, ete. Utimele contrazic și anulează pe primele? Logica trebue 


îndeplinească vind pe rind neeeasi funcţiune: să piăxseuseă crez re la 
victimele de mline; să Impartă opinlunile publice Min calelalta äri şi 
ak le paralizeze forțele de rezistență, 

„ Luaţi un exemplu: în virtutea ideologiei lor, puterile totalitare 
sau solidarizat şi au luptat contra comunismului gi a democraţiei: 
dar puterile democratice nu aveau voie să răspundă baza prinel. 
piilor lor. Aceasta ar fi fost n agresiune. Luptă ideologică In Berlin și 
ln Roma, dar niciun răapuns ideologie dela Paris sau Londra, 

Luaţi alt exemplu: sefii guvernelor totalitare se chemau realisti 
fiindcă nu credeau în declaraţiuni internaționale, în pacte, în institu- 
tiuni de pace, ci, plini de aspră energie, sn bizuinu numai pe putere şi 
formulan cu vigoare revendicări în numele onoarei naționale, Dacă 
şefii celorlalte guverne adoptau acelasi punct de vedere, mențineau 
drepturile şi onoarea statelor pe care le reprezentau cu o egală tărie, 
ei erau învinuiți de spirit războinice say tratați de autopisti, De o parte, 
vigoarea revendicărilor era semnul păcii, do cealaltă era concesiunea, 

D-1 Eden, care darea să înconjure de preenutiuni acţiunea diplo- 
matică a Marei Britanii. era un om politie utopie; d1 Chamberlain 
era realigt, fiindcă înmulţena concesiunile si se incredea In sufletul bim 
şi dezinteresat al partenerilor să. 

Ultimele zile par a fi prodig pretutindeni revizuiri de canatii A, 
rectificări d» pozitiuni. D-t Chamberlain Insusi a declarat că n rezisti 
generală este necesară, Un om de Stat, care n experimentat ru atita 
tenacitate ṣi atita idealism metoda conciliațiunii, ravine la o considerare 
mai directă a realităților. Nimeni nu nre ma! multă autoritate morală 
decit d-sa cn să opereze o adaptarea a politicii britanice ln nonna sij- 
tuațlune, 

Definiţiunea realismului tinde să capete ucevași necepțiune în 
toate țările. 

Dar evenimentele actuale fac o nouă dovadă a unei concepțiuni 
ce părea părăsită, după ce fusese combătută după vederile germane, 
în mai toate țările: apărarea In comun, securitatea colectivă, Idee 
simplă şi pozitivă: pericolul enre amenința orice Stat, era mal pu- 
ternie decit propriile forțe ale Statului amenințat. In caz de agre- 
siune, el nu se puter apăra, în mod eficace, decit cu asistența altor 
naţiuni, Unindu-ne puterile, ne-am putea apăra, altfel devenim vie 
time succesive. Graţie unei Propagande stăruitoare şi a unor mari 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


naivităţi, ideea n fost compromisă şi inatituţiunile și organizaţiunile 
eau au fost ruinate. 

Pigi a mea său, pacte bilaterale şi neutralității, Adică er y na- 
tiune redusă la propriile ssle mijloace, Oameni politici mai inge- 
nioşi propuneau blocuri de neutri, adică o coaliţiune a victimelor. 

Nu e ceasul încriminărilor. Trebua să ne indepârtăm de dare 
motiv de discuţie. Să constatăm numai că pericolul crampe „su crez 
Statele către această politică de apărare în comun. Poarte orice nume; 
asi dori numai să beneficiem de avantaglile ei. FE cet 

Tara noastră pacitică nu doreşte decit ca linistea renăscu 
Europa să-i îngădue o politică de colaborare şi să-i dea răgazul une 
desvoltări interne si a schimburilor fructuoase cu toate țările. Nu 
vrem nimic dela nimeni, în afară de respectul hotarelor noastre şi 
al ind denții acestei naţiuni. Dar pentru apărarea lor, vom lupta 
cu oricine. O naţiune care nu are în conștiința sa și acest mijloc su- 
prem, nu poate trži liberă. Noi vrem să salutăm pacea. Dar pacea 
care să ne paranteze existența noastră, fiindcă înainte de orişice, noi 


trebue să salvăm patria. t 
20 Martie 1939 


CRONICA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI 


COMENTARIU LA UN MANIFEST-PROGRAM 


In cronica precedentă am comentat pasaglile privitoare la fn- 
vätämintul primar, din manifestul-program pe care guvernul tării 
ba adus la cunoștința generală, în zita de 7 Februarie œ. & In cro 
nica de faţă, continufnd desvoltările incepute, ne vom ocupa de pasa- 
giile următoare, privitoare la Invățăimintul secunadr, profesional şi 
particular. 

a) Despre şcoala moandei; giam acest pasugiu: Şcoala recun- 
dară teoretică va fi astfel organizată ca ză ajute procesul de for- 
mare ul personalităților. Vom stabili în fiecare Ținut cite un liceu de 
selecție, care va funcţiona după anumite norme, cu un corp profeso- 
ral special ales şi unde nu vor putea fi primiţi și nu vor putea rà- 
mine decit elerii care îndeplinesc condițiunile speciale de sirguinţă, 
de desvoltare morală și intelectuală, Să ne oprim puţin asupre aces- 
tor precizări, și să scoatem fn evidenţă citeva din semnificațiile lor de 


mă. 

Există astăzi o părere, aproape unanimă, că scoala secundară 
nu mai pregătește personalităţi, că nu mai are această posibilitate, 
o în privinţa aceasta se află, faţă de trecut, Intro netăgăduită sci- 

ere. 

Faptul astfel caracterizat este poate jusl, Aparenţele, tonte, ple- 
dează pentru adevărul ini, lar dintre acestea, cele mal elocvente sunt 
acelea care privesc atitudinile şi stilul de viaţă al elevilor de astăzi. 

incontestabil, elevii de astăzi, In marea lor majoritate, nu mal 
seamănă cu cei de altă dată. Par mal mici, mai neformați, parcă mai 
puţin pătrunși de sentimentul persoanei şi al demnităţii lor. Au un 
fel de teamă, de sfinlă enracteristică, de a ieşi din comun. Citesc mai 
puţin și, în orice caz, rareori mai citesc lucrurile de primu mină. 
Altă dată exista, ca să zicem aşa, o categoria n licennului cultivat. 
Adică, n lceanului care citea, care urmărea revistele literare şi ştiin- 
țilice, care se pasiona de teatru si de problemele lui, care colabora la 
reviste de specialitate, care dovedea aplicări mal vii pentru textele şi 
valorile clasicismului, care trecea prin frămintări de conştiinţă şi 
care, oricum, ştia să aibă curajul spiritual al fiinţii tul, adeseori cum 
nu sè putea un altul miti ferm și mai disciplinat. Fireşte, şi acesta 
era tot un adolescent, dar un adolescent care își trăia această etapă 
de viaţă intrun mod mai patetic şi, prin aceasta, intrun mod care 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


t nevoia unel personalităţi proprii mai de timpuriu 
n ain ae e. Nu me desparte de aceasta decit ciţiva ani şi, 
totuşi, între lucruri parcă sa săpat o prăpastie. Şcoala de zaeda- 
construeşte, sub ochii noştri, un alt chip. Pe măsură ce Eres ae 
in această sträduințtă, Imaginile care o populau altă dată încep 
pară dintro lume străină si îndepărtată, Viaţa, sensurile ei de rare 
omenia pe cure n răspindit-o fără precupeţire, devotamentul atitor 
generații de entuziaşti care i-au închinat totul şi atitea dintre ere- 
dintele pe cure le-s nșezat la temeliile alcătuirii noastre moderne, 
tonte aceston încep să fie uitate, pe alocuri chiar disprețuita. 

Sa făcut remarca aceasta: în vechea noastră şcoală secundară 
se vorbea mai puţin decit acum dos „vocație“, dar aceasta ina 
totuşi, o realitate spirituală mai simțită și mai re tă; nu sa a 
tineau la tot pasul preocupări ca acestea — „orien profesională”, 
„profil psihologic”, „studiul individualităţii”, „determinări caractero- 
logice”, ate.— dar, cu toate acestea, cugetele stăpine pe ele înşile erau 
mai multe, iar nevoia lor de disciplinare morală mai evidentă. Schim- 
bindu-se tonte acestea, şcoala secundară a pierdut, în acelaşi ng; 
cova din putinta ei clasică de a sădi, în aapa pe care le creşte, te- 

iuri reale ale viitoarelor lor persona 
ii > mare măsură, cei care gindesc astfel au dreptate, Problema 
usitel schiţată este vastă şi complexă, Cauzalitatea ei este multiplă 
In primul rind, este dela sine înțeles că şcoala, în liniile ei generale, 
nu poste fi altfel decit viaţa întreagă din jurul ei, altfel decit asuun, 
ii cere ṣi o constringe să fie, In ultimul timp, şcoala şi-a aparţinu 
din co în ce mai puţin. Evenimente mari, care au dictat întrogei so- 
cietăţi contemporane un alt stil de viață decit acela pe care şi lar 
fi dorit în mod normal, au constrina-o şi ca să ae e jena cp vy 
mai ales, să renunțe Ja sprona oea atributele ce puteau să-i asi 
tonomia și demnitatea ei uni } 

aag Trebue să Ainea în şcoală personalitiţi! Acesta este strigătul 
pe cure îl lăsăm să scape cu un reflox necesar, orideciteori nnalizărn 
mai de aproape realităţile prezente şi, mai ales, orideciteori ne luăm 
curajul de a intrevedea ceva din consecințele lor. Fără mapili, nu 
este nimeni care să gindească altfel, care să nu dorească acest lucru 
cu o patriotică şi înaltă ardoare. Din nefericire, fiecare moment de 
acesta este înaoţit de o suferință, pentrucă, ne däm apte „Stoa: 
condițiunile pentru a lucra la înfăptuirea şi desăvirşirea a - 

lor personalități devin din ce în ce mai grele şi mai încercuite. 

In şcoala noastră secundară de astăzi se munceşte mult, tot aşa 
de mult ca şi altă dată, Insă, trebue să recunoaştem, cu mai puţin 
spor decit în trecut. Dela războiu încoace, în viaţa acestei ee n ca 
fost măcar doi ani consecutivi, care să semene unul cu celă mar pe 
formele, inițiativele şi transformările au curs în valuri, spe Gari 
tra'devär läsind in urma lor sentimentul stenic al unor ace a ne: 
cesare, dar alte ori Išsind în urma Jor o involburare gener ă şi 
stare de incertitudini mergind pe alocuri pină la pinea pagon en 
şubrezit poziţia şcoalei secundare, sub toate rapo = n mena 
in situaţia să nu mai ştie încotro merge, Au pus-o la nine robert 
multor oameni noi, aceia care leşau la Suprafaţă cu priou menai 
reforme. Mulţi dintre aceştia nu aveau, pentru noua a a paie 
docit o vagă p tires Produşi ai întimplării, mni mult că sn rad 
programe de viaţă indelung şi metodic urmărite, pita r A 
dine, fireşte, nu putea să fie acela de încadrare pe ar pf y 
clasice, ci de fluturare a unor criterii noi, acelea care să le rai 
mum de actualitate, cu minimum de pregătire, Unul ette E să 
mentele care patronaseră vechea alch a Şcoalei sec re za 
început să se clatine, Multimea reformelor care sau succedat d 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 87 


un an læ altul au uluit-o, i-au răpit încrederea în cu însăşi, au făcut-o 
o prizonieră a contingenţelor, au încercuit-o Intro serie de timorări 
pe care nu le cunoscuse pină atunci, și, în general, au făcut-o să nu 
mai fie deloc atăpină pe vechile ei criterii de viaţă. Reformele și nouii 
ei susținători su adus în şcoală, aşa cum era firesc, un alt ritm ideo- 
logic, o altă sferă de preocupări, Au inceput si fie invocate, la tot 
pusul, podagogia și pretenţiile ei revoluționare. Adeseori, această pe- 
dagogie n'a fost cea organică, ci o pedagogie imprumutată din sis- 
teme străine, o pedagogie în care se introduceau nenumărate ele- 
mente noi, dar din care se scoteau tocmai cele mai esenţiale şi mai 
etern adevărate: pasiunea continuității şi respectul hotărit al valo- 
rilor culturale. Spuneam mai sus: în şcoala de astăzi se munceşte 
tot atit de mult ca şi altă dată, dar fără sporul de atunci. Din cauza 
aceasta; pentrucă scoala de astăzi nu mal lucrează pe făgasurile ei 
proprii; pentrucă doctrina ei tradiţională este udoseori negată sau 
privită cu indiferență i pentrucă una nouă nu se poate întemeia, în 
mod organie şi udevărat prin lnprovizări šau prin transformări 
revoluționare; cu alte cuvinte, pentrucă obligată să experimenteze și 
să inoveze necontenit, ea nu mai are putinţa să fie ea însăşi, să-si 
desfişoarn în liniste o doctrină proprie și un program corespunzător. 
Fără indotală, pedagogia noastră, şi uctea predată oficial pe 
catedrele nutorizate şi aceea pe cure am ventilato curent în discu- 
piile noastre libere, n exagerat. Am prețuit ideen „scoale! din plăcere”, 
mai mult decit trebuia, Şenala, ca oricare netivitate omenească, eate 
muncă, este răspurulere, este încordare grea, este viaţi în cura care 
îşi desvilue sensurile numal acelora cure vor şi caro se străduose să 
le Inţeleagii. Toate acestea, bineinteles, nu pot fi „plăceri”, şi mai ales 
„Dlăceri” în sensul limitat şi cu o notă do epicuroism desacordat, po 
care l-am atribuit adeseori acestui termen. Ne-am ridicat, de ase 
meni, împotriva prea multor ore în sala de curs sau in laboratorit, 
şi am pretins, aşa cum este în Anglia sau In America, evadâri repe- 
tate dintre ziduri, pe terenuri de sport, în natură, în locuri care să 
nu reclame altceva docit „liberul efort". De sigur, conduse disciplinat, 
aceste lucruri îşi au sensul lor și, recunoaştem. un sens util, de ne- 
intăturat. Incepem să greşim, însă, de ncolo de unde pretindem să 
facem lucrurile aidoma ca In alte părţi. Anglia, de pildă, îşi poate 
ingădui luxul de a-si dn sisteme scolare cât de libere, Poporul ei se 
bizue pe o cultură milenară. Viaţa lui spirituală se află în echilibru 
stubil, Temperamentul şi curacierul rassel alcătuese forme definite. 
aproape tot atit de sigure şi de necesare ca și formele naturii, Atit 
problema insului cît şi aceea a colectivităţii sunt acolo valori ferme, 
articulnte în așa fel încit cu greu s'ar mai putea ivi ceva care să le 
sdruncine, care să le oblige a renunţa cu ceva la demnitatea şi inte- 
gritatea lor. Fără indoială, cazul nostru este altul, Civilizaţia noastră 
modernă este de dată recentă. Acţiunile noustru de viaţă, cel puţin sub 
raport spiritual, nu înfâţisenză Incă o medie organică, îndeajuns de 
precizată şi de lămuritoare. In multe privinţe, ne aflim încă intro 
fază a stringerilor de material, Faptul este simplu și indeobşte cu- 
noscul. A-I recunoaşte, şi a trage din aceasta concluziile care se impun, 
nu este un act de nopatriotism, ci o condiție necesară pentru à ști ce 
avem de făcut. Societăţile fac dovada puterii și a legitimităţii lor, în 
măsura în care ştiu să-şi dea normele şi programele de acțiune con- 
forme cu destinul lor. In clipa de faţă, noi nu ne aflăm în situația de 
a ne acorda sisteme llbero de muncă, în special în Instituţiile noastre 
de învățămint. În bună parte, acestea nu ar cădea pe realităţi inder- 
juns de formate, capabile să discearnă din ele ce este bine şi ce este 
rău, ci pe realități incă fragile, dominate de aparenţe şi de străluciri 
trecătoare, mai mult decit da esențe și de incadrări metodice, De aceea, 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


problema care trebue so urmărim èe simplă şi ireductibilă. Nu 
avem încă! dreptul la rafinamente pedagogice, ln rafinamente rr aca- 
lea care, acolo unde apar intiia oară, sunt adesea doar forme dè va- 
canyi, de destindere, completări oarecare întrun program vast şi de- 
finit, nu însă şi programul însăşi, aşa cum totuşi l-am considerat adt 
sea. Pe planurile vieții spirituale, noi trebue să muncim Încă, necon- 
diţionat, cu o disciplină aspră şi necruțătoare a efortului, Este o con- 
diţie de neinlăturat, corp ri intra cu drepturi legitime în adevărata 
spirituală a epocei contemporane, 

ag Pb despre şcoala secundară şi despre activitatea e1 gene- 
rajă, am caracterizat-o adesea drept o litanie prelungită, o desfăşu- 
rare fără aer şi descurajant de monotonă. Poate că am greşit, Lu- 
crurile mai pot fi înţelese şi altfel. Din alte puncte de vedere, „mono 
tonia“ aceasta esta tocmal faptul pe care seë sprijină mai mult unul 
din sensurile clasice ale şcoalei. Ea ne obligă să înţelegem continui- 
tatea lucrurilor; ritmul ci egal ne învață să fim metodici, atenți, räb- 
dători şi ne deprinde cu simțul răspunderilor. Munca, descoperirea 
şi înțelegerea adovărurilor me cer pătrunderi în adincime şi ne cer 
perzaverări tot felul. Ca să le realirăm, nu e nevoe de mai multe sti- 
luri ci de unul singur, dar de unul pe care să-l fi deprins în chip 
răbdător, a cărui frumuseţe şi necesitate s'o înțelegem nu prin schim- 
bări şi colorări artificiale, ci dimpotrivă, prin stăruinţă şi unitate spi- 
rituală rea pe e Este clar: lucrurile ara şi gap apt, pot oÀ kapao: 
decit monotone. Dar, repetăm, o monotonie grav e 

incordările tăcute ale meditatiei sau cu înlănţuirea egală a sunetelor 
into cantati de Bach. 

Scoala trebue să formeze personalități! Altminteri nu-şi justi- 
fică existența şi nu legitimează niciunul din sacrificiile care se fac 
pentru întreţinerea ci. In privinta aceasta, pasagiul oficial pe care 
l-am citat are desăvirşită dreptate. SA să poa gr sorar pune 
această obligatie, şcoala are nevoe sa asigure o 

şi să i se en irat A normele şi valorile ei clasice, Marile şcoli din lume 
sunt acelea care au putut să-și păstreze mai bine tradiţia. Nol nu 
avem pină acum tradiţii de nivelul celor apusene, ci numai citeva 
inceputuri promițătoare. Inţelese altfe mai cu grije şi mai cu sfin- 
tenie, acesta începuturi ar putea, totuşi, să ne a ute, în cit nu ne în- 
chipuim de multe nedumeriri și desorientări spirituale ale clipei de 
faţă. Poate că aceasta ešte una dintre problemele de seamă, de care 
viitoarele şcoale model, menţionate în declarația oficială, ar trebui 
să țină seama, 

b) Citim mal departe, în manifestul-program de care ne ocupăm: 
Răspunsind cerințelor vremii, vom da o deosebită atenție învățămin- 
tului profesional, care va fi radical schimbat, iobindind organizarea 
lui firească. Acest inrâțămint este menit, în concepția noastră, să 
creeze meșteşugarul romtn, ză ajute la rominizarea clasei meseria- 
şilor şi a micilor negustori din pară. > 

De aceea, pornind dela acest principiu, învățămintul profesional 
se va întemeia pe necesitățile de desvoltare ale industriei şi meserii. 
lor romineşti, inlăturind caracterul teoretic pe care îl are astăzi şi 
răpătind o altă structură decit cea de acum, 

Din acest agiu, reținem următoarea precizare: invâțămintul 
profesional ra A radical schimbat. Intradovăr, lată o condiție fun- 
damentalñ, pentru buna îndrumare n acestui învățămînt. Afirmind 
aceasta, nu venim în conflict cu niciunul din punctele de vedere des- 
voltate mai sus, In prezent, învățămîntul profesional nu are struc- 
tura și organizarea trebuitoare. Nu trebue să ne ferim de a spune 
adevăruri. Pină acum, acest învăţămint s'a desfășurat doar în mar- 
ginea unor preocupări cu adevărat atente şi statornice. Aceasta, nu 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 89 


numai din partea forurilor scolare propriu zise, ci din partea întregei 
noastre politici culturale Pină acum cițiva ani, acest învăţămint 
funcţiona cu o organizare învechită și empirică, aceea pe care şi-o 
înjehebase în a doua jumătate a secolului al 19-lea, în faza prime- 
lor noastre cuceriri burgheze, şi pe care o continua întrun mod ar- 
tificial, făcind concesii contingențelor şi căutind să se strecoare mi- 
nor, în umbra celorialta rumuri de învățămint care străbăteau vic 
torios pasul vremii, Epoca de organizări şi de străluciri şcolare a lul 
Spiru Haret a trecut pe lingä el cu o indiferentă suverani, aproape 
fără să-l atingă. Istoriceşte, faptul este explicabil; această epocă avea 
în vedere burgherimea oraşelor noastre, accea caro trebuia să se in- 
drepte, nu înspre ateliere sau inspre țarină, ci Inspre posturile de 
conducere socială şi politică ale nouei noastre așezări de Stat. Spiru 
Haret “a ocupat de invățămintul primar, pentrucă acesta era o 
bază şi o condiţie minimală pentru orice funcţionare modernă, şi de 
cel teoretice — secundar şi superior — pentrucă neesta trebuia să or- 
ganizeze și si ilustreze sensurile liberale ale epocei. Astfel, învăţă- 
mintul profesional era privit, în viața noastră publică şi culturală, 
ca o formă inferioară, ca un refugiu pentru cei care nu puteau să 
pătrundă în scolile teoretice și, în general, cu o instituţie menită mai 
de grabă să dea unele soluții de viață temporare, decit să creeze o 
spiritualitate convingătoare, adaptată diferitelor activităţi practice 
ale epocei de astăzi, 

Reforma alcătuită mai anii trecuți a pornit, deasemeni, dela 
promise şubrode. In loc să pătrundă în inima renităţilor, dimpotrivă, 
doar len înconjurat. Ea n's adus lucrurilor nicio schimbare hoti- 
rită, esențială. In loc să creeze nişte scoli autentice, firește nu lipsite 
de spiritualitate cărturărească dar cu una inspirati din demnitatea 
vie a activităţilor practice, dimpotrivă, a făcut o serie de concesii 
formale, de natură să slăbească și mai mult caracterul real al aces- 
tor scoli și, cele mai multe, do natură să nu reprezinte nimic altceva 
decit inutile și nnive suseeptibilități aociale, Organizarea de astăzi a 
şcoalelor profesionale este artificială şi neconvingătonre, Toate poartă 
denumirea nepotrivită de licee şi gimnazii. In cuprinsul lor, mate- 
rille teoretice mau suferit nicio simplificare. Dimpotrivă, pe alo- 
curi, acesten au fost chiar sporite. Statutul corpului didsetie res- 
pectiv a rămas, tot ca mai înainte, plin de ambiguităţi si de nepo- 
triviri, Ideea de serviciu, de încadrare în acest învățămint, ma că- 
pătut încă stabilitate. Catedra de aici este socotită ca un prelimi- 
nariu, ca © carantină socială, ca o treaptă Intali pentru obținerea 
aceleia din învățămîntul teoretic. Singurii legaţi de aceste seoli, fi- 
rește prin forța lucrurilor, sunt maestrii de diferite specialităţi prac- 
tice. Numai acestia, însă, nu sunt de njuns, pentruca aceste şcoli să 
poată insemna, pe lingă oficii valabile pentru deprinderea Ințeleaptă 
n mestesugurilor, și instituţii pentru o bună si echilibrată pregătire 
spirituală. 

Toate aceste desvăluiri sunt evidente, Ele ne pun problema in 
înţă, cu o duritate aproape dureroasă, Insă, aspectele problemei nu 
se mărginese alci. Mai este cel puţin unul de care trebue sù tinem 
tot pe atita seama. 

Creearea mestesugarului romin este o problemă complexă, cu 
țiliațiuni care pătrund pînă în toate sectoarele simţirii şi acţiunii 
noastre naționale. De aceea, n'o putem pretinde numai şcoalei și nu 
avem dreptate cind lăsăm să apese asupra ei toate responsabililăţile 
faptului. Pină acum, trebue să recunoastem, n'a putut să existe încă 
un moment adevărat al învăţămintului nostru profesional, In pri- 


90 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


vinta aceaste, multe dintre rechizitoriile pe care le formulăm plu- 
test în vint, pentrucă eje nu ţin seama de anumite condiţii fatale ale 
evoluţiei noastre moderne. Este cert că o burghezime de tipul aceleia 
dela noi nu putea să înceapă cu formarea păturilor ei producă 
toare, ci cu formarea celor funcţionăreşti. In cele 6—7 decenii de 
viață independentă pe care le-am avut pînă acum, principala noas- 
tră grije, şi cerință istorică în acelaşi timp, a fost aceea de a ne or- 
ganiza un Stat modern, de a-l incadra intrun sistem juridic şi ad- 
ministrativ şi, în consecință, de a pregăti cadrele care să susțină 
aceste îndatoriri. Prin forţa lucrurilor, aceste împrejurări aveau să 
pună în evidență, şi să-l dea socialmente toate ciştigurile de cauză 
ale epocii, unei singure ramuri de invițămint: cea teoretică. 

Astăzi, însă, situația este alta, categorie alta, Cadrele noustre 
moderne sunt formul alcătuite. După independenţa teoretică, trebue 
să ne cîştigăm şi pe cea practică, In această acţiune, învăţămîntului 
profesional îi revine un loc de fundament, Ca să isbutească, el are 
nevoe să se sprijine pe o largă şi atentă asistentă din partea întregei 
noastre societăţi, Poate că, In prezent, idecu de muncă nu se bucură, 
la noi, de toate atributele și drepturile ei fireşti. Există încă mora- 
vuri si practici de viaţă publică, dominate de un orizont biurocra- 
tic, care își organizează privilegii şi care, prin aceasta, îndepărtează 
pe mulți dela disciplina sufletească a șantierului și a competenţii 
calificate. De asomeni, e necesar să se deschidă, tuturor acelora care 
iau drumul carierelor practice, perspective de viaţă mai sigure și 
mai organizate decit cele din prezent, Oricit de organizată ar fi o 
şevală în vederea unui scop, străduințele ei nu vor putta însă să-l 
atingă, atita timp cit munca din cuprinsul ei nu se va lega organic 
de siguranța unei soluţii de viaţă în viitor, In ultimii uni, societatea 
şi Statul nostru sau preocupat sincer de a face loc tineretului, de a-l 
încadra în activități și disciplinări sigure de viaţă. Trebue să recu- 
nonşterm însă, că imensa majoritate n acestor debuşeuri nu au în ye- 
dere activităţi practice, ci tot profesiuni biurocratice, profesiuni care 
să nu ceară în nicio direcţie ceva hotărit, ci în toate direcţiile cite un 
rudiment de informaţie sau de pregătire: citeva cunoștinţi generale, 
o informaţie sumară asupra actualităţii, puțin condeiu, oarecare ugu- 
rinţă la vorbă, minuirea cîtorva scheme dialectice şi, în sfîrşit, o 
seamă de disponibilităţi sufletesti prin care să se poată strecura di- 
feritoie adaptări de cireumstanță, Cu alte cuvinte, condițiuni din 
acolea pe care să le poală face posibile, și po care să le justifice for- 
mal, tot diplomele și titlurile învăţămîntului teoretic, 

Problema învăţămîntului profesional, mai mult decit oricare 
alta, este în functiune de stilul general şi de orientările sufletesti ale 
intregei noastre societăţi. Reforma lui se Impune cu necesitate. Dar, cu 
tot atita necesitate, se impune să ne gindim, mai atent decit pînă 
acum, la tot ce ar putea promova ideca do muncă romineaacă, la tot 
coca ce ar putea să-i asigure statutul ei social şi moral și în atirșit, 
In tot ceea ce i-ar da putinţa să existe autonom, În adăpost de cri- 
Sei m n'o înțeleg şi care nu-și caută justificări decit în 
umbra ci, 


¢) Cu privire la învățămîntul particular, găsim în programul 
de care ne ocupăim citeva precizări cu deosebire interesante: Pentru 
ajutorarea Statului în opera sa de desvoltare a culturii naționale, 
vom încuraja inițiativa particulară, în măsura în care ea servește 
scopului propus, De accea, vom reorganiza învățămintul privat lutna 
toate măsurile de control pentru buna şi serioasa lui funcționare. Pen- 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 9i 


tru profesorii şcolilor private, care vor fi selecționați printr'un ezamen 
special de capacitate, vom aviza la un anumit sistem de stabilire a 
drepturilor la pensie, după modelul asigurărilor sociale. 


Despre invățămintul nostru particular, așa cum funcţionează în 
prezent, se pot apune și lucruri bune şi lucruri rele. Principlal, e bine 
ca acest invăţimint să existe. Statul nu poate faca faţă, intotdeauna, 
tuturor nevollor de însățămint ale populaţiei, O şcoală, şi mai ales o 
gcoață cu caracter modern, implică utilagii şi sacrificii bineşti care 
nu pot fi cerute dintrodată bugetului public. Afară de aceasta, egte 
incontestabil că în istoria învățămintului nostru de pină acum, şeo- 
lile particulare au jucat roluri de seamă, caro pe alocuri le-au sta» 
tornicit adevărate drepturi și tradiţii cărturăreşti, 

Problema devine mal delicată, în ce priveste funcţionarea şi or- 
ganizarea acestor școli, In Invățămintul de Stat, conilițiunile de pä- 
trundere şi de promovare devin din co în ce mai grele, mai pline de 
răspunderi. Este necesar si fie tot aşa şi în şcolile particulare, bine- 
înțeles în ncelea cărora li Su acordat dreptul de publicitate. Altmin- 
teri, am fi siipi să asistăm ln o răsturnare a tuturor sträduintelor de 
selecţie şi de echilibru pe care je urmărim pentru ridicarea școlii, Tre- 
buc añ subliniem că, de multe ori, lucrurile sau desfăşurat invera de 
cum trebuia. Dreptul de publicitate implică răspunderi mari și, mai 
ales, implică observarea strictă a criteriilor din învăţămintul de Stat. 
Aceste lucruri n'nu fost respectate întotdeauna, ata cum se cuvonea. 
De asemeni, este necesar să se fixeze condițiuni precise, în ce privește 
calitatea acelora car sunt tusținătorii institutelor particulare. Princi- 
pini, susținători ar trebui să fiu ori diferite asociaţii culturale, recu- 
noseute ca atare prin meritele si activitatea lor în materie, ori pteso- 
nalităţi care prin pregătirea şi neţiunea lor continuă si aibă legături 
evidente cu scoala și cu problemele ei. Firă aceste restricţii, susțină» 
torii de scoli particulare ar fi doar nişte simpli comanditari, și astfel, 
serviciile de cultură ale scoalelor respective ar putea să devină doar 
pretexto, pentru ncoperirea formală a intereselor lor materiale, Tot 
aşn trebue privită și problema corpului didactic al acestor școli. Prin 
nätura lui, dreptul de publicitate cere garanţii stricte în favoarea Sta- 
tului, iar între acestea, pregătirea și activitatea profesorilor chemaţi 
să servească pe catedrele scolilor autorizate sunt priniro cole mai im- 
portante. Examenul de capacitate, proicetat special pentru profesorii 
neabilitnţi ni nceator școli, este deci o măsură de prevedere şi de jus- 
tiție, pe care trebue s'o aubscriem In întregime şi So dorim cit mai te- 
meinic organizată, 

d) O ultimă dispoziţie, pe care ne simţim obligaţi de a o men- 
ționa In cronica de faţă este ncousta; Pentru profesorii secundari, vom 
institui concursuri de agregatit, în baza cărora ze vor recruta inspec- 
torii, direclorii de şcoli secundare, conferențiarii dela şcolile normale 
superioare şi dela liceele de aplicațiuni, In sferele invăţămintului $6- 
cundar, această promisiune a fost primită cu o unanimă satisfacţie. 
Bine organizată, ea va putea să umple o lucună de mult şi adine sim- 
ţită în sinul profesorimii secundare, Intre toate categoriile sociale ale 
veţii noastre publice, profesorimea secundară este singura în cuprin- 
sul căreia nu există niciun fel de vrarhie. De aici, o seamă de conse- 
cințe, multe din ele cu caracter deprimant, Incetul cu încetul, mulţi 
mile anonime au pus în umbră elitele spirituale ale corpului. Condiţia 
sufletească şi socială a emulaţiilor a functionat, în cuprinsul că 
lui didactic secundar, dim ce în ce mai inegal şi mai defectos. n 
cauză că elementele lui de elită nu sau bucurat de un statut social 


art % 
92 VIAŢA ROMINEASCĂ 
învățămîntul secundar este astăzi mai puţin cunos 
O A WANA erect lui, în cea mai mare parte, neinţeleşi, 


În ce va consta examenul de agregaţie? Pină acum, nu avem in 
prvința aceasta niciun fel de precizări. Sunt două soluții posibile: un 
examen de cunoştinţe, sau un altul, de titluri ṣi lucrări, Bănuim că 
mai concludent ar putea să fie cel de-al doilea, Examenul de cunoş- 
tinte îşi are sens în munca pentru pregătirea generală şi pentru do- 
bindirea titurilor. Un om cu personalitate formată, cu un trecut căr- 
turărese, fixat Intro specialitate și angajat în urmărirea unor pro- 
bleme, desigur, mar mai putea fi obligat la corvada spirituală a unui 
examen de cunoștințe, fără ca prin aceasta să nu fie oarecum stin- 
gherit si, în orice caz, fără ca prin aceasta să nu fie contrazis în 
multe dintre resorturile sufletesti cara i-au ajutat să devină un inte- 
lectual si un specialist. Dimpotrivă, socotim cñ din toate punctele de 
vedere, examenul da titluri si lucrări va fi mult mal elocvent şi mai 
edificator, In definitiv, ceea ce se urmăreşte prin acordarea agregaţii, 
bänuim că nu poate fi cîntărirea materială a cunoștințelor întrun do- 
meniu sau altul, ci puterea de creaţie spirituală, de reprezentare a 
unul stil profesional. de Inscriere mai hotărită a adevăratelor perso- 
natități culturale din cuprinsul Invățămintului nostru public. 

Nidăjduim că în această cronică vom putea epuzia toate obser- 
vaţiunile pe care le intenţionam, în legătură cu programul de politică 
şcolară al actualului guvern. Ar însemna însă ca această cronică Bă 
ia proporții prea mari, De aceea, ne oprim aici. Restul acestor comen- 
tarii marginale vor fi însemnate, deci, în cronica viitoare, 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA PLASTICĂ 


RETROSPECTIVA LUCHIAN, 
EXPOZIŢIA CAROL POPP DE SZATHMARY. 


Murele eveniment artistice, nu numai al lunii Martie, ci al îmtre- 
gului an, a fost retrospectiva Luchian, organizată de Academia Ro- 
mină prin Virgil Ciotlec, ajutat de Jean Sterindi, După expoziţia Gri- 
gorescu, de unul trocut, asa de necesară ca să he aducă aminte de 
importanţa artistului al cărul centenar era sărbătorit, expoziţia Lu» 
chian vine să întregească tabloul picturii noastre In perioada critică, 
de transitie, dela „sfirsitul secolului”, ln veacul în care ne aflăm. Ea 
justifică în totul credinţa, tare în ciţiva dintre noi, că arta lui Luchian 
se aşează, drept gi natural, lături de con a lui Grigorescu şi An- 
dreescu, pe culmile cele mai Inalta ale producţiei noastre artistice; că 
ea îi depăseste chiar pe aceşti doi, atunci cînd e vorba de sensibilita- 
tea la culoare, la anume rafinamente de sensație. 

Și Luchian, ca şi Andreescu, au fost oameni fără noroc, nu nu- 
mai pentrucă au purtat în trupul lor o boală care-i rodea pe indeteto 
incă de tineri, dar şi pentrucă, talentaţi cum erau, dar exigenţi și severi, 
încă si mal mult cu el înşişi de cum erau cu alţii, şi-au fixat idealul 
atit de sus, incit mau avut niciodată îndrăzneala să crendă că l-au 
atins. Do nici Sfiala lor, a amindorora, acea notă de rezervă resem- 
nată, care ni-i faca nzi excepţionali de scumpi, dar care i-a deservit 
pe lingă contemporani. Căci şi atunci, ca şi acum, nu era luat În se- 
rios decit guralivul îndrăzneţ care striga tare si se proclame singur 
„mare pictor”, „mare specialist”, sau „mare” altceva, 

Toţi amatorii da artă dela noi se cuvine să mulțumim Academiei 
şi lui Cioflee, iniţiatoarei şi realizatorului acestei importante și grele 
întreprinderi: prezentarea operei totale a unui artist. Acum știm bine 
cine a fost Luchian. Dragostea și admiraţia noastră au un reazăm 
solid: cele o sută saizaci de pinze, de acuarele şi desenuri, Din ele, în 
momentul în care scriem aceste rînduri, citeva au fost înapoiate pro- 
prictarilor, pentru a face loc unei alte expoziţii. Cu puține excepţii, 
acestea din urmă nu aduceau nicio notă nouă la imaginea ce ne va 
rămine despre Luchian, de pe urma retrospectivei. Concentrind opera 
lui, eliminind repetițiile şi Încercările mai puţin reuşite, servim mai 
sigur numele lui. Ca taţi artiștii, din toate timpurile, compatriotul nos- 
tru n fost uneori inegal, Fire pătrunsă de dragostea naturii, simţitoare 
mai alea la detaliu! viu, la impresia imediată şi caldă, cu alte vorbe 
neincrezător în mirajele imaginaţiei (cea ce Cioflec pune destul de lim- 
pede în lumină în prefața catalogului expoziţiei), Luchian era mai su- 
pus dispoziției momentane, decit un Grigorescu, de pildă. Erau zila 


94 | VIAŢA ROMIXEASCĂ 


"te miri cum; erau uitele cind, ev ident, inspiraţia 
pori E s asta sa simte la o natură așa de rep ze 
directă ca a lui Luchian. Virtuozitatea, producţia facilă, marei >, = 
vură, pe caro și le dru unii sau alţii, el le considera era se pe 
tru conştiinţa unul artist, se ferea ari Si Euler age ia- iasul = 

ixpoz cuprinzătoare, are In aspec 
tele sc si ar Luchian, chiar cele sporadice, chiar cele pe: mp- 
mente u, totu Irolate un reacapih Migare, caro mi s'au mentinut, 
cație, Eld ne invederer re i pers 
e imprejurărilor — mă gindesc la efectele boalei 
Flui, ai De ere se consacre mai îndelung studiilor ir nara 
de curse — dar care preocupări, întrun anume moment, au ri es 
de puternice ca să-l determine să-și schimbe temele obişnu na LA 
Luchian, fost-a el un pictor de figuri sau unul de peisage ar. pin 

Grigorescu sar putea afirma şi una $i aita, sau, mal drepi, sur eus 
spune că peisagiul la el a fost rareori altceva decit cadrul cal m ph 
cator, ambianţă cea mai fericită a persoanei umane. AOO n 
contră, a fost mal ales un peisagist, capabil să se adincease mn 
uitarea de sine întrun motiv care-l rover fakiron pur ere Ra SE Dre, 

; semenilor lvi, alegind cu pre ie i 

ori pân in care el nu-şi puseseră încă piciorul. Despre Lona PSE 
putut spuna, pină la actuala expoziţie, că e mai ales un piner = inca 
și de figuri, Se cunoşteau relutiy puţine bune pelsagii iscălite dar 
sul, Azi o asttel de afirmaţie ar părea exagerată. Cu aope per i 
lor moarte, ieşite, multe din ele, dintro tragică fatalitate, în u = 
ani aj artistului, cind, țintuit întrun fotoliu, aproape nu se mai pu rea 
mişca şi era redus astfel să nu picteze decit cea ce i se arnoa ; . 
demină, cele mal numeroase și mai reuşite pinze sint peisagiile. In ele, 
mai ales, se pot urmări fazele succesive ale tehnicii artistului, inge- 
nlozitatea procedeelor sale, ardoarea cu care urmărea anume o 
riențe $i probleme, în vederen unui cit mai sigur mod de expresie, s ie 
ce] cara răspundea mai complet sensațiilor şi impulsiilur sale. pe 
sunt minuţios tratate, în trăsături mărunte, ca o broderie; altele, din 
contră, larg şi viguros, Urme energice de pensulă brăzdează atunci 

inza în lung și în lat, violente, în tonurile cele mai vil, singure sau 
naotite de semne tot așa de robuste, de cuţit Tabloul ia atunci cr 
pectul unei savante marchetării, în care nuanțele cele mai variate $ 
mal tari, se domolese reciproc, creind unele din acele armonii omae 
gi Indrăäznéşe, proprii lui Luchian. El a trecut asttel prin toate fazele 
pe care le cunoaşte arta contemporană, căci fiecare colţ din rare 
fiecare nxpoct al pădurii sau al cimpului i se pare demn de a fi mes 
printio factură unică, care i se potriveşte lui şi nu altuia, Uneori lu- 
mina e veselă, umple tot cu palpitarea vi, izbeşte obiectele ca și Sta 
ar fi ceva material şi greu, prin raze pe care parcă le simţim străbă- 
tind aerul. Alteori ea nu se poate urmări detit în locul unde a căzut, 
unde lasă pete juchuşe de aur pe frunziş, pe trunchiul copacilor, pe 
terenul din jurul acestora. Mai ales acest din urmă motiv a plăcut 
artistului. El revine de mai multe ori, cu acelaşi subiect, chiar în ex- 
poziţia de acum. ȘI, deşi felul acesta de a reda un colţ de natură îl 
mai întiinim şi la alți pictori, mai ales germani — ca o urmare a im- 
presionlsmului — la niciunul lumina nu şi-a păstrat, ca la Luchian, 
impalpabilui, esenţa elerică care-i este proprie. O și închisă de primă- 
vară fi va inspira Lacul Parcului. O alta caldă, nitel zădufoasă de 
ulle, în spre amurg, capodopera ce poartă numele Căldărușani, ori 
Moara de apă, ori încă acel pelsagiu monocrom, de o delicateţă rară, 
în care o perdea de arbori pare o horbotă, ce se întinde în fața noas- 
trä, în ceața atmosferei, ori încă grupul auriu de copaci, dela Muzeul 


CRONICA PLASTICĂ 95 


Stelian, cimpul de curse în tonalități calde, dar surde, pictat la Paris, 
un sat de munte răspindit pe un deal, atitea altele. 

in comparaţie cu acestea, figurile sunt nu numai mai puţin nu- 
teroase, dar încă, unele, poate de o calitate mai puțin convingătoare, 
N'aşi vrea să mi se ia această afirmaţie în nume de rău, Este o ches- 
tie de nunţă, de ierwrhie în excelenţă. Oricare din pinzele expuso ar 
face onorabila figurii, nu numai în muzeele noastre, dar aproape ori- 
unde. Pe tonte le-ar salva, le-ar impune chiar admiraţiei acel splendid 
colorit, desigur insuşirea regală a lul Luchian, pe care nimeni la noi 
si puţini contemporani aiwrea n'au dus-ala o mai mare strălucire. Insă, 
în unele din ele, descoperim îndoeli, nesiguranţă, poate chiar stingăcii, 
Desenul este mai puțin ferm şi compoziția timidă. Coloritul lor Tai. 
fică orice, bineinteles, dar de ce Luchian să albă nevoie de concesii? 
Chiar pinze cunoscute ṣi pe drept admirate, cum sunt Läutul, Lorica, 
prezintă lacune. Nudurile sunt mai tonte indiferente. În schimb însă 
în altele, în studiile de expresie, aşa de adinci, aşa de umane, aşa de 
cu economie pictate, el este inimitabil, Capul de bâtrin dela Toma Ste- 
lian, în pastel, are ceva din sinteza genială a desenurilor lui Manet, 
ca şi cele două studii după Niculae Cobzarul, ori unul sau altul din 
cupetele de copii, 

De altfel, în mal toate acesta pinze se simte bunitatea înțelegză- 
toare a lui Luchian, fondul de melancolică biimieța, care-i era pro» 
priu, Prietenii și camarazii din Paris Tau văzul exuberant, gata să 
fucă glume, mergind uneori pină la acele „rosses blagues d'atelier”, 
ca să šcandalizeze po „burghezi“, Ele ernu însă mai factice, mai su 
parficiale decit păreau, de cit chiar Jäsa să se creada artistul însuşi. 
Împrejurările, lupta ce a fost nevoit să ducă în țară, spre n se afirma, 
el şi arta pe care singur o aproba şi stima, boala grozavă de care in- 
curind a început să sufere, l-au redat lui însuși, i-au seos din nou la 
lumină latura generoasă, însetosată de dreptate, curajoasă, a firei sale. 
Asa ne aparo in ultimele portrete, în cel cu pensula în mină si în cel 
cu şa! în jurul gintului, capodopere de sensibilitate și execuţie, demne 
de a figura lingă oricine, în orice muzeu. Ca sentiment, ele ne fac să 
ne gindim la unele din figurile dureroase alè lui Carrière, cele, mai 
ales, unde acosta s'a pictat pe sine, ori la portretul pe care Puvis de 
Chavannes l'a lisat despre soția sa, glorie a muzeului din Lyon. Ca 
execuţie Insă Luchian ne place mai mult. Este ultmitor să vezi câtă 
stăpinire de sine şi-a păstrat artistul, cîtă obiectivitate, ce mină ai 
Rură n avut, pe care induloşatea n'a făcut-o niciun moment să tre 
mure, în fața propriei ruine, la aspectul în oglindă nl feţei, pe cara 
viaţa începuse s'o părăsească, care lua cova din trumuaceţa şi din 36- 
ninătatea morţii. Niciodată n'a pictat mai cu înţelegere, mal simplu, 
mai solid, mai inspirat. Dach n'ar fi pus în circulație decit numai 
aceste două imagini și expoziția din sala Dalles, tot si-ar fi atins scopul, 

Compozițiile de mari dimensiuni, ceva mai complicate, Îl incir- 
cau pe artist. Singura, deplin reușită, mai mult ca un proiect in ve- 
derea unel opere importanta, este împărţirea porumbului, cu care pe 
ilropt se mindreșta muzeul Simu şi, pină la oarecare punct, Spălăta- 
reasa dela muzeul Stelian, Și totuşi, chiar în prima din aceste două 
tablouri există o nepotrivire între felul cum e tratată figura cetelor da 
cameni şi vestmintele lor. Capetele sunt pictate subțire, precis; In ela, 

în cele mai multe, linia își păstrează toată puterea ei; „tuşa” e mä- 
runtă, dar sigură, In execuția costumelor pictorul sa servit de mici 
trăsături distincte, ca nişte virgule, puse unele lingă altele, aproape 
despărțite între ele, aşa incit, pe cind feţele au păstrat un fel de stabi- 
ltate, restui compoziţiei pare într'o continuă mișcare Spălitoreasa, 


96 VIATA ROMINEASCĂ 


i luri. Personagiul 

e încă şi mai mult, prezintă go y 3 

TS S R ai atentie, este ca şi inecat în re tabloului, mul 

i sumar schițat, mai puţin evocator, mai expeditiv. n poti 

Cel mal evident ineucees al lui Luchian mi = pare ag: m 

te totusi tabloul său cel mal important, co am paan 

past e riji, pentru care a executat nenumărate achite, Bri pei 

a winada și de sugestive, cum ar fi capul cobzarului, r aa 
Serbi mai sus Personaglile, minuţios analizate, fiecare în parte, p 


per i lor împreună. Lipseşte 

roape acolastic în punerea y 3 

Spot klepanie Aa otelo; pe, care errno cir a o Soare = Ara 

mezele” sale, totug aşa de caste în ro w Dreri, dim- 

inf rea do onorabile burgheze, cu på în ' S 

A Ia pierdut cu totul busola. Culoarea pură idni j A 
dată, însă destul da neplăcută. Nu-i recunoaştem pe Lu ci č 

natura moartă, din stinga, din citeva fragmente, în spe dr prima 

și din murginea de peisuuiu, fixat în zid, şi tăiat la jumăta e 

iii e poate cs Luchian n'a fost curios la noi de mezi că Srem 

tug mandara AEE OD procedeele de a PrP si termină o operă. 

tinde cul de a da ultimele S ingiere nein 

; fitat mai mut ca dinsul de gederea . 

DI pi a D mal gizâloait mat yara y i es 2 oore 

Pa cunoscut arta contemporană, cel ca pa în, n Daai 

, cam In preajma Iui 1900. Luchian a p n A el; 

2 fnearent aeuarsia, pa hitia 9i gea po pinzi; a deal a cae, 

care, de L 

tan oa par Josa acela ra, îs Gta 

v A 3 

heasse in verde, a atribätut prin crăpăturile materiei colorante, în 


S i toc- 
3 tratare, fără operele similare ale lui Degas, care 
zi ape ru e E, Dar a, te a 
a întinde tonul nu este prea deo c A Aage 
lui Gauguin. Tar un buchet de flori, în care fiecare 
mat dim prag real Fa aeni re 
fel de amestec şi n-de- a ardere 
de hirtie, ne duca la Odilon Redon. Nimeni m Li y se rapena moca 
bine ca Luchian de importanța formei, direcției, a. 
e ie purtată, spre a lăsa urma de aan în, faaie oii 
mal însemnată se simte această preocupare conștientă, ap 
ranică. 


Dacă expoziţia Luchian aruncă o lumină atit de vie asupra ar- 
tistului care stă ra originea mişcării noastre contemporane în pictură, 


CRONICA PLASTICĂ 97 


expoziţia Carol Popp de Szathmary ne ajută să cunoastem epoca 
care precedă intrarea în scenă a lui Grigorescu şi Andreescu, adică 
cea care începe cam prin 1840, Grație d-nei Ortansa Satmary, Nora 
Dătrinului Szathmary şi soția regretatului Alex, Satmary, am putut 
examina de aproape citeva sute din acunrelele şi desenele rămase după 
moartea unuia din cei mai inventivi, mai spirituali şi mai dotați ar- 
tisti ni nostri, în soc. aì XIX-lea. Cu o rivnă neobosită, cu înțelegere 
pentru opera a cărei punere în valoare şi-a consacrat mal tot timpul 
său, în ultimii ani, d-na Satmary ne-a prezentat, selecționate şi cla- 
sata, o parte din enormul stoc ce se găseste în posesia d-tale. Călător 
pasionat de pitorescul satelor şi vederilor orientale dela noi şi de aiu- 
rea, care şi-a indreptat paşii cel puţin pină la Bagdad (cum rezultă 
dintro acuarelă, pe care apare numele orașului priatin si poate 
pini în inima Persiei; care, orlunde se afla, tsi inchina verile acestor 
note de drum, unele mai interesante ca altele, Szattmary a fost şi lito- 
graf și fotograf al Curţii Domnitorului Carol, editor de cromolito- 
gratii, editor de albume și planse ltografiata. Urmărindu-l pas cu pas, 
numai după acuarelele ce se păsenu în sala Academiei de Arhitectură, 
eral uimit de frecvenţa acestor hoinăreli de-a-lungul plaiurilor şi în 
Inima munţilor, prin porturile noastre şi ale Bulgariei, ln mănăstirile 
Olteniei sau la cele din Ardeal, pretutindeni unde ora ceva frumos de 
văzut şi de fixat pe hirtie, 

Incepuae să picteze în acuarelă, tehnica sa de predilecție, în 1830, 
in virsta de nouăsprezece anl. De atunci încă ştie să sublinieze forma, 
să obţină o pată de culoare proaspătă şi transparentă. Timp de cinci- 
zeci de ani va practica acest gen, cu o îndeminare neintrecută în arta 
noastră, cu gusi, cu măestrie, cu o cunoştinţă a tuturor resurselor 
culourei topită în apă, pe care n'o mal găsim decit la cei mai mari 
acuarelişti al epocii. Din pricina viziunii sale precise, însă la; evi» 
tind monotonia detaliilor migăloasa din pricina apoi a ochiului fin, 
a gustului său pentru armoniele calda şi sonora, ca la romantici, mal 
toata piesele expuse orau interesante. Unele evocau mantia tărcată de 
nuanțele ruginii ale toamnei, în pădurile din munţii noştri; altele ti- 
puri, piae la noi sau aiurea; o n treia categorie orientul, cu strălu- 
ciron ii | dară; o n patra categorie scene din războiul neatirnării, 
ori vederi dintr'un Galați, în care bărcile cu paan roşotice puneau o 
notă de incontestabilă poezie. Portretele, multe numai sehițate, abile, 
urmau formula engleză, trecută pe la Viena. Omul acesta prodigios 
ştia de tonte şi nu era încurcat de nimic. Cu aceeasi îndeminare, dar 
servindu-se de facturi cu totul deosebite, el este în stare să ne redea 
atmosfera unei curţi de han asiatic, în liniştea serii, în lumina roge- 
tică a Apusului, ori bariolajul unui colţ de bazar din Constantinopol, 
cu umbra lul caldă, ori încă un bal 1a curtea unui mare boier bucures- 
tean, În care apar zeci de personagii, fiecare un portret desâvirgit. 

Cu deosebire interesant, pentru cine a urmărit evoluţia neuarelei 
la noi şi a problemelor ce ea comportă, era să vedem doosebirea de 
execuţie între o operă, considerată ca o notă, destinată să rămină în 
cartoanele artistului sau în cele ale unui amator delicat, și o alta, fă- 
tută în vederea reproducerii prin cromolitografie. Acestea din urmă 
aveau conturul! figurilor subliniat, orizontul colorat intruna din nu- 
anțele, pe care piatra era mai în stare să le reproducă, decit pe altele. 
Totul se supunea legilor unei optici speciale, lua un aspect mai groso- 
lan, nu lipsit de note de prost gust, care trebuese imputate scopului 
urmărit şi nu artistului, Astfel se explica şi acea asemănare turbură- 
toare a unor acuarelu incălite de Szathmary, incontestabil opera sa, şi 
cele alo lui Prezzioal. Cel doi artişti îsi pregăteau acesta vederi din Bu- 
curesti ori tipuri dela ţară în vederea cromolitografiei. Prietini, 
aproape tovarăşi, cum o arată corespondența dintre ei, azi la d-na 


7 


98 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


Satmary, el se puseseră de acord asupra stilului şi întăţişării ce vor 
da acuarelelor lor, atunci cind sunt destinate să fle multiplicate prim 
cu piatra. De aceea același subicet ese uşor tratat, ori mal 
insistent, după cum este vorba de o schitt pregătitoare, mult mai plä- 


grădini (Batiştea, o delicioasă evocare a acestei strade centrale), cu 
acei negustori ambulanți, pe care regulamentele poliţiei şi nevoia de 
„căvilizare” l-a făcut să dispară aproape cu totul, 

Nu pot termina această cronică, poate ceva cam prea lungă, fără 
să nu menționaz, cel puțin, expoziţiile individuale ce mi s'au părut 
mai interesante, La Dalies, cea a Miliței Pătraşcu, cu 0 serie de bus- 
turi foarte personal intelese, unele din ele, printre cele mul buna pe 
caro ni le-a dat artista, altele prețioase studii de tizionomie; la Ateneu, 
cea a lui Miitmner, cu multe naturi moarte şi vederi din Balcic; la Sin- 
dicatul Artistic, primele jucrări ale unui pictor maramurețan, Petru 
Abrudeanu, natură profundă, dotată, în care se simte adevărata vo- 
cație de pictor; la Hosater, expoziţia Ciucurencu, mai interesantă, mai 
realizată si mai plăcută ca oricind, La darurile sale de subtil şi de 
rafinat colorist, artistul adaogă de data aceasta o nevoie de evocare 
plastică, fie si numa prin culoare, care lipsea pină acum. Indrăzneţ, 
dar sigur pe ochiul său, niciodată n'a fost mai aproape de acele opere. 
pe care toţi admiratorii săi au dreptul să le aştepte dela dinsul, 


GH, OPRESCU 


St. Luchian: Safta (Col. Danabassi) 


St. Luchian Auto portrei { Muzen? Simu) 


St. Luchian: Alecu Literatul (Cot. Aristide Blank ) 


ISINI D7 0007 Ig 


(vong vuoz pməznyw) m3ozjag : upon] “IS 


= 


t 


Si, Luchian: Peizagiu | Minâstirea Brebu) 


(mas haz ) nngunaod pjs pdiur * wyanT IS 


Pi 


=y 


3 
e 
N 
= 
Z 
5 
Z 
S 
O 


EE EEM HE ETP EELE FEET RT A EE T 
an Di et gi a 
poini gni ngan iii n ppt 
Visele gitani ju 
aie apisah ami apa 
piei Peteh niii iiil 
HEEE all să TET 
Papil nanl HIP il ji 
i seal ti 


i 
Ferate EE HAEE H E PT 
pian Iip pi Hpi : 


ArT E PEFP 
naa Binibini IE) 


totdeauna 


100 VIATA ROMINEASCĂ CRONICA MUZICALĂ 101 

miliar în, fonta compariisne i; Meraturiisimonice, tn, aeann Pre 
ci, B 

viată, dea ee tor. contribuția d-lul Perlea la viața n 


j | importantă. R 
ar ri nna mire mi r oita re primă Cure = e nangge = 
com tor care e 
ml: pa DAO iara ia dar cate nu şi-a cucerit încă un loc 


cunoaştem că Ji se dă prea puţin prilejul de a sa afirma în public, 

De astă dată lucrurile s'au petrecut altfel: d-nii Filionescu în »S5y m- 

phonie montagnarde“ de Vincent d'Indy şi Alex. Teodorescu în poemul 

de Chausson s'au achitat cu talent şi conştiinţiozitate, în calitatea lor 

de soliști alo acesor compoziții caracteristice şeoalei frunkiste. In totală 

op Ai, a urmat apoi în primă audiție, un „divertisment” do Jaques 
è 


arsy ue: pagină plină de un humor facil şi nu tocmai de calitatea pe 
st'giu mult in stima publienlui străin. rh Daginà plină de un humor facii și i lt - 
à opip ae g iraba, S [ra cu acest compozitor, chiar în Lara | 

Dreptatea a fost mereu 


aceste extreme într'o superioară sinteză a calităților tipic franceze 
„Ucenicul vrăjitor” de Paul Dukas, a incheiat programul pe care d. 
Alexandrescu Ta dirijat cu o energie şi o violciune ritmică neobişnuită. 

Presărate printre concertele simfonice, un stol intreg de mani- 
festări muzicale din cele mai felurite, au ocupat afişle in ultima lună 
cu o densitata şi o supra abundentă care au pus dese ori cronicarul 
muzical în neputinţă de a lua parte la toate; este drept că multe din 
ele exercitau o atracție uşor rezistibilă, Prea numeroase pentru ca 
simpla lor menționare să nu devină o fastidioasă înşirare de nume, ele 
nu pot fi innorate, căci reprezintă in fond singuru noustră activitate 


muzicală spontană şi nesubvenționată. Dacă din punct de vedere strict 
artistic, multe din aceste manifestări au adus un aport onorabil dar 
foarte moderat, ele au totuşi partea lor de utilitate educativă pentru 
tineretul în curs de a-si forma gustul şi experienţa muzicală. 

Cum pe de ală parte ele se datorese în cen mal parte unor pro» 
fesionişti e 


are aparţin uneia din formațiunile noastre muzicale, munca 
şi osteneala ide a pregăti un 


program nu sunt pierdute, chiar dacă 
succesul de publie nu a fost copleşitor, căci ele mențin artistul în cea 
î vea „formă” a lui, de care se va resimţi în bine formaţia în care 
activează, 


Suma acestor storțări liber acceptate şi purificate de o evidentă 
lipsă de interes material, constitue o contribuţie care nu trebue nici 
neglijată nici subestimată, ŞI apoi, spre deosebire de alte manifestări 
artistice, un concert esto înninte de toate o colaborare între interpret 
şi compozitorii care nlcătuase programul: aportul programului este 
întótderuna substanţial mal mare decit al interpretului, căci nimeni 
la noi nu s'ar incumeta să se prezinte cu un program care ar „langa 
compozitori necunoscuţi.  Mediocritatea unei manifestări muzicale, 
cînd este cazul, e astrol induleitii, amortizată oarecum de calitatea 
intrinsecă a muzicii; e acesta un avantaj care aparţine mai ales con- 
certelor şi de care recitaliştii noştri se folosesc cu multă dreptate, 

Institutele de cultură străine au luat bunul obicei de citiva ani 
de a aduce lu noi tinere talente şi a le prezenta publicului nostru; 
bine înțeles, nu tot ce ni se trimite esta de calitate europeană, dar cu 
puţine excepţii, artiştii pe care bam auzit erau dintre aceia care sunt 
pe cale de a face o carieră mondială. Publicul nostru nu uită sir- 
priza enormă pe care a avut-o cu Carlo Zecchi, necunoscut atunci la 
noi, şi care sa dovedit a fi unul dintre ce mai străluciți, mai com- 
pleți şi mai multilaterali pianiști din câţi au perindat pe ln noi. Dela 
această întimplare, publicul a devenit prudent; el nu ocoleste prilejul 
de a asculta un tinăr debutant în cariera de virtuoz şi nu se descura- 
jează cînd așteptările nu bau fost implinite. Ele au fost insit intrecute 
în cazul violoncelistului francez Bernard Michelin. Necunoscut la noi, 
dar nu şi în străinătate unde a cucerit ln Viena locul intii întrun 

concurs internaţional, semnalat de critica pariziană la absolvirea con- 
servatorului de-acolo, Bernard Michelin în ciuda tinereţei lui, stăpi- 
nezte toate resursele instrumentului, O puritate de sunet care nu se 
desminta nici în cele mai lunecoasa pasagli de virtuozitate, un ton 


cald, plin, rotund, o frazare expresivă, muzicalitate bogată în nuanţe 
şi intotdeauna controlată de bunul gust, în fine tinereţea si sponta- 
neitatea unui joc ager şi sigur, toate acestea au dat o viaţă proaspătă 
şi caldă fermecătoarelor pagini a maeștrilor italieni şi francezi din 


si de 
i în întregime ocupat de Wagner j 
bari er ie maa vutate strălucirea unei rază ui Boat 

idem Serie Bruckner si-a tii Aaa să OMA) At 
P ! Nu ge poate deci 8 ana 
curind o jumătate de veac: Asel Spaa OET nn ia s 
în ceea ce priveste Pepe pars 

Cage preiei dorite căci nu numai la noi dar nic st 
fo t să 

poate dă nică an rod pri simfoniile lu Bruckher nu au geyi 
e pa pi alertei publicului muzical, Faptul de a S mira se pe 
ci jagis rmană. nu explică îndeajuns rezerva IMa 7 Roera a 
pankin Fiul eimtontilor si a muzicii de cameră a iut Brehme sne în 
pret nrivintă concludent. In orice caz. învinu cărora ii care e 
p ma stilului lui Bruckner, acea a influenței yai ar gitaa 
s Fi îi Arentăţită numai în proporții modeste; orch im robe 
nis bui tarea suflătorilor. armoniile. desigur că v ae rhes 

VORTAR.. dar invenția melodică. fondul gindire; muzicale, desvo 


A iințiozitate, 
jatică n orennistului din Linz, și n agaid ară A ou pee di- 
raeterii rundere si o însuflețire care poate PETE aAA 
cu o pătru multumeste cu efecte superfic ale ar erei Ginette Ne- 
rijori er concertului a fost tinăra violonistă | interwretarea. une 
; 1 trecut. impresia pe care a făcuto cu psteptările publicu- 
thaconne_de Bach a fost extraordinară, 40, nască tina um concert i 
baconne na 
Ba room pe E Galia "Neveu l'a executat oe MEE iar- ţi. 
pere murlenlă a aeei naa care A ateste figuros al tinerei ar- 
| i sler. . or 
gionsele cadienţa a. Ii, Ees pentru a tălmăci grațin Că paza or ete acer 
rr i de Mozart mai ales cînd acestea. —se rea x şi acomnania- 
dintre cele mai fericit E ea (e atu ou e tocmai strălucit. 
atente pf iei pi presare în sol maior la recitalul dela sala 


tă cu 
a fost confirmată, Dar Ginette Pit, da pach: acolo sta dat mura 
a N dă gene- 
internretarea aturi muzicale de adinek înţelegere și splendidă ge 4 
regretat cali- 
raitte E doua parte a recitalului, în care am sul, de, reia vir- 
"estul de mediocră a muzicii, am, putut iniri de pietre pretioase 
asein “tea violonistei precum și arta de a da selin şi-a cistigat ad- 
n e right care nu ora saitek Pegram e bine sfătuită. 
iratii i și ele vor , sa 
Dainai atare Aor cal facă în alegerea programelor concesii 
ie, en- 
mari pe ennoaste indeajuns predilectia dui AMred Annani en 
tru muzica franceză ca şi competența cu care 0 recum echilibrul 
rivință programele d-lui Ferye verse FT rijat, acest echi- 
Dalan icale, In concertu soră 
libru Te a iiis şi în favoarea artiştilor noştri cărora trebue să 


piatt al G pis i) 
SE 102 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


Yh 
í , 


e 


secolul 4 ini, Frescobaldi, Brâwval, Francouer ştiau să 
serie Andiata en hg pri vedi instrument greu, ingrat şi cu ran- 
damentu caprielos. 

a MA dirijat de di n area cr A re: 
mai mult problema nerezolvată, poste nici măr area să 
unde trebue, n repertorului filarmonicei, Cu o im pasaar 
FI 7 a p eing agga eelle ag p e E ignorarea Aenean 

unul plan de ansamblu în 
In poa oricărei idei călăuzitoare programele se ascet setea de 
multe ori a fi reluări comode din repertorul familiar jo PDA $ 

Pentru exportul artistic, lucrul nu prezintă arina a ens re 
trivă e] facilitează Ploaia Da Zero a are meta e aa 

unui ic s y conce teares 4 
pe te berea ed peri ame în calitatea solistului, esta Pigitivere pa 
tru viața noastră muzicală, O vastă proportie din muzică beneir pe 
totul neglijată, acea a diferitelor „școli“ naţionale este penan art 
totul fragmentar, tar cit privește pe acea rominească, mu ră p par 
citil este, indiferenta dacă nu chiar ostilitatea este tratamentu Arr 
e supusă. Vom recunoaşte desigur că ni se oferă si „prime au ăi 
nu prea numeroase, dar în fine suficiente pentru a putea îi opman ce 
un contra argument la învinuirea de stagnare în activitatea 

ornicoi. R : 
j a toate aceste prime audiții sunt dintre am K pp er, sară zue 
sare peniru œ fi ţinuţi la curent cu mişcarea e pa erageet 
unele ajung la noi după zeci de ani dela apariţia nea a bari Ara 
loare de actunlitate trecătoare, altele în fine sunt sari Pee er ar 
caracteriatice pentru opera unui compozitor sau A h- r Ore Sodijo 
din urmă sunt numai arareori reluate şi socotim P again an 

unei lucrări valoroase, cind nu este urmată de altele, n l mine) 
deci er me de oleaca a dee ce pot desluşi 
unui, PEDO de ee e si lucrări la primă vedere, ci nani nopi ră 
bitori de muzică pentru care rea per deplină a pm Ac aer rromi 
erei vre onian da Wot anti aa ad, ee de Toscanini cu filar- 
paremia lans ră din Philadelfia. O primă audiție a unei lucrări 


ar trebui urmată de cel puţin încă una în cursul acelecași stagiunii; 


lozi de expe- 
t iblicul la a doua auditie, se va putea fo 
= pre emita In cea. dintii, Dela. o stagluno Ta alta intervalul ș pren 
i ie se şterge şi | A 
mei ăia ry lu decati dreaptă şi neconvenţională; într ay fie 
osteneala de a-i fi Imbogătit cunostlințele muzicale va fi fost irositä, 
ia e a proceda, cu rezultatul de data snora Km say, 
esto insistența nemiloasă cu care sunt apti anm aan dă 
zistența la uzură este unul din atributele esenţiale ale v root e 
ale dirijorului şi care-l deosebeste de muritorii de rind; sanae adi 
vite artiștii cind sunt în mişcare, dar e un fapt de ca) e a 
S Sak pie e pubi cul ps torace Bear întoleranță 
r. È ae j - 
tare E oal raal ul ax durează ani de zile şi do mor și posis fi La 
finitivi. Cu siguranţă că nici simfoniile lui Brahms nici poe Amo 
fonice ale Iui Strauss nu merită acest tratament; cit nepa a Saper 
el este mutilat bin extirparea facultăţii de a se mai vreod 
de sa reale d-lui Georgescu s'a menţinut la linia de Pens oui 
mulțumită prestigiosului mozartian Wilhelm Kempff. își i a 
iertate și uitate pentru destătarea fără de preţ co ne-a rog: pă iza 
tăm, ascultind un concert de Mozart (si bemol K. 450). De c t 


CRONICA MUZICALĂ 103 


Mozart, W. Kempti se ridică în admiraţia entuziastă a publicului tot 
aşa de sus ca și întiia oară cînd a apărut la concertele noastre. Acei 
care iubesc muzica lui Mozart și L-au auzit pe Kempff interpretind-o, 
vor recunoaşte usor cit de pre piatra sunt cuvintele pentru a reda 
incîntarea desăvirşită care stăpineşte ascultătorul, Totul, dela materia 
Sonoră şi pină la întreaga constructie a concertului este realizat cu o 
supremă şi neegalată perfecţiune. 

Wilhelm Kempif estè însă o enigmă gret de deslusit; cum se 
poate explica faptul că acest pianist, incomparabil artist atunci cind in- 
terpretează Mozart, Bach şi maeştrii secolului al XVIII-lea, devine parcă 
alt om In muzica romantică; un exces de bogăție interpretativă Ji al- 
tereazi atacul, calitatea sunetului, sensul şi uneori chiar litera textu- 
lui muzical (sonata ap, 57 de Beethovun); ceea ce surprinde încă mal 
mult şi dă înc unui inexplicabil contrast, e duritatea, brutalitatea 
chiar cu eare subliniuză excesiv paginele vechemente tau tumultuoaaa 
ale romanticilor. Unpulslunile unui temperament şi a unei gindiri mu- 
zicale care păcituaşte prin belșug, par a nu ġe realiza întru perfec- 
iune decit atunci cind sunt disciplinate de constringerea severă a 
muzicei lui Bach sau de fragilitatea extremă a celei mozurtione; şi 
chiar atunci s'ar spune că mai e nevoie şi de o rigiditate a formei pen- 
tru a îngrădi în cuprinsul si o excesivă interiorizare, Pentru a preciza 
cu un exemplu, lu recitutul care a urmat concertului simfonic, maes- 
trul german a executat intre altele şi fantezia in do minor de Mozart: 
acei cure nu avut prilejul s'o asculte, vor fi încorcaţ un sentiment de 
mirare mal putornie decit acel al admirației; fără îndoială, oricine 
tie că muzica lui Mozart e considerabil mai mult derit cea mal gre- 
țioasă evocare a celui mai elegant secol, dar în cazul de faţă inocenta 
fantezie ni Sa părul n fi incârcată cu o povară de „ndincimi” pentru 
cure hu fusese croită, In Bach insă, unde înclinația spre intertorizara 
se află în largul ei, maestrul german a dat liber curs ucelor adevărate 
meditaţiuni muzicale (Fantezia cromatică, Toccata), care parcă sunt 


n reculegere, o pregătire sufletească înainte de a păși la opera de con- 
strucţie pozitivă si durabilă n fugilor. 


In acest speciai domeniu, dar numai acolo, Wilhelm Kempit se 
Intilneşte cu un alt mare pianist, Alex. Borowsky, ale cărui concep- 
tuni de interpretare se deosebesc fundamental de ale profesorului 
german, O strictă obiectivitate, supunerea şi nu participarea ln textul 
muzical, par a ti regule dela cara Borowsky nu se abate, Pentru ama- 
torii de comoţii muzicale, pianistul rus pare indiferent, rece; dar aten- 
stă impresie inexactă variază mal ales cu programul, căci trebe re- 
cunoscut că nu toată muzica se acomodează oul de bine cu „oblecti- 
vitatea” ca principiu de interpretare, Se intelege că muzica clasică 
èste privilegiată în această privinţă: acolo tntr'adevär arta lui Bo- 
rowsky satisface profund. Seriozitatea inter retărilor lui, servite de 
o tehnică admirabi) întreținută, constitue ce mal frumos act de su- 
punere ul unui artist la Invățămintele marilor clasici, 


RADU GEORGESCU 


N, 


~ 


CRONICA DRAMATICĂ 


STUDIO TEATRUL NAŢIONAL: 
„ACOLO DEPARTE...“ 
de D. MIRCEA ŞTEFĂNESCU 


isi intitulează ultima sa piesă „YOMAN 
Gie” S ra fi Aai ji Să face din simplu gust de original 
image eo e un autor sobru şi iubitor de claritate. Nu p raaa 
Rai sgg Acer la un termen, care la primă Voia, poate să p 
dat, E peniru a defini exact caracterul lucrării e. 2 oile e 
shao e rase ik y F aee perigosa iia pare de teatru”, 
teatru. D. 
~ E fi fost ispitit de o asemenea ri groer pg RES E L dna ÎN 
I nere, scriitorii, chiar cind sunt fixaț aa en 
vie cea mai vie curiozitate pentru tehnica altor iapa ADN 
toli arii romancieri au avut nostalgia tentruui. (Și c E- a 
plătit uneori această nostalgie, cel puţin unii dintre el: alzat, 


bert, Daudet, Goncourt!). In teatru, romancierul găseşte o Nouă per 


i rivi şi a le expune, aşa încit 
optat rea sud mu ere buci E abili ratatăi—la rara e 
a; aiii să nu tragă din această experienţă anumite învățăminte pa 
artă, 
za ppn măsură, şi oamenii de teatru, ta findik: ine, a ri 
inte esti de tehnica romanului, atit de diferită în rapor more 
dramatic. En le poate oferi mai multă libertate pături ginian în ge 
o mai largă vedere a materialului, o desfăşurare amor com a e 
analitică a lucrurilor. Teatrul este o artă de conciziune. pilae mr 
rezumă, procedează sumar. Nimic mat firesc 98.8 ing- re. 
decit să încerce—cel puţin cu titlul de exercițiu—a se amp prea ; 
teatrului şi n lucra cu instrumente mai putin arara e e poate 
ție cu teatrul, romanul este o artă A rea aer materia ză 
gat, tehnica lui e mai suplă, suprafața lui de mişcare e ai a nost 
Pină şi un scriitor ca Bernstein. a cărui virtuo aan Sl rep pen: 
merg, in a minta, ee Senate Nir 
acorda oarecare y Arae in multimea 
în ra sa, piese ca „Le jour”, ca 
ne far ri pară emo maluenă digresivă a tablourilor, nu este altceva 
t un roman dialogat. E 
peen O astfel de experiență a vrut să facă şi d. Mircea înellineaaa. dn 
ultima sa operă. D-sa a avut un subiect de roman şi e M olati. 
trateze ca atare. Personal, aș fi priecrat ca sperii: 
şi iagi fi cerut autorului să scrie un roman adevăra E 


CRONICA DRAMATICĂ 105 


Sunt convins că această părâsire momentană a teatrului ar fi 
fost instructivă şi pentru d. Mircea Ştefănescu şi pentru literatura 
noastră în genere. 

Piesa d-sale este mal mult epică, decit dramatică. Faptele se des- 
lăşoară episodic, digresiv, fără legătură imeidată. Intreaga dramă se 
petrece în citeva locuri, în citeva medii, în citeva momente diferite de 
viaţă, despiirțite între ele printr'o trecere de cițiva uni. In mod voit, 
autorul n renunţat la tot ce are teatrul mal sugestiv: expunerea di- 
roctă şi lapidară a faptelor. Trei sferturi din piesa d-lui Mircea Şte- 
fănescu se petrece În pauze şi In culise. Pe scenă nu ajung decit ecou- 
rile dramei. : 

Evenimentele decisive din viaţa eroilor săi fo intimplă între ta- 
blouri, în intervale. Autorul procedează ca un romancier: povesteşte 
relutoază, aminteşte. Teatrul Însă suportă greu povestirea: el presu- 
pune o lume de contact directă, imediată, instantaneie cu ncţiunea. 

Să nu credem însă că d, Mircea Ștefănescu nu a cunoscut toate 
dificultăţile întreprinderii sale. Tocmai în faptul de a le fi cunoscut 

l de a le fi acceptat de bună voie, constă interesul lucrării, Ea trebue 
udecată şi din punctul de vedere al dificultăţilor liber acceptate. In 
fond, i-ar fi fost foarte usor acestui autor, care a dovedit atitea 
rinduri că ştie să construească după cele mai sigure legi ale teatru- 
lui, i-ar fi fost, zie, foarte usor să serie o piesă riguros compusi, Dacă 
nu a făcut-o, a fost probabil din dorință de reinoire, din curiozitate 
intelectuală, din renunțare la poncife, 

Ceea ce nu Insemnează că piesa d-lui Stofăneseu este o lucrare 
austeră, din care „loviturile de teatru” lipsesc cu desăvirşire. In ta- 
bloul [1 este o sinucidere, care nu e altceva decit o asemenea lovitură, 
in tabloul 3 debutează cu un true de tehnică, făcut să deplaseze bruse 
întreaga atenţie a spectacolului. Aceste schimbări subita de riim n 
ajută pe autor să ducă pină la capăt o lucrare gren şi să mențină viu 
interesul teatral al spectucolului, care altfel sar putea pierde într'o 
atmosferă generală cenușie. 

Este în talentul d-lui Mircea Ştefănescu ceva robust şi term, care 
invinge compoziţia prea lentă şi cam destrâmată a unul „roman dra- 
matic", In lungul drum pe care Îl parcurge dela prima scenă pină la 
final, autorul in cu sine o introagă serle de eroi, parte căzuți pe drum, 
parte duşi pină Ia capăt, dar niciunul nu rämine noconturat, niciunul 


nu se prenie inainte de a fi căpătat, fie şi într'o simplă schiță, o indi- 
viduulitate datintivă, 


„Acolo departe...” este o piesă interesantă mai ales prin elemen- 
tele ei de tehnică. instructiv pentru nol esta mai ales să observăm 
cum a fost construită nceastă piesă. Materialul ei propriu zis însă, mi 
se pare mai puţin interesant. Tema şi personajele ne sunt cunoscute, 

intelectualul plecat din provincie în căutarea gloriei şi întors 
apol acasă, învins de viaţă şi obosit de pribegie, este un erou frecvent 
în literatura noastră. D. Cezar Petrescu mai alea l-a intrebuinţat fourta 
adesea în romunelo sale. (Din acest punet de vedere „Acolo departe” 
seamănă foarte bine cu „Plecat fără adresă“, una din cărțile puţin 
ora za ale d-lui Cezar Petrescu, deşi probabil cea mai semniti- 
cativă). 

E nevoie de sobritatea d-lui Mircea Stetănescu, de stăpinirea şi 
măsura d-sale de stil şi de ton, pentru ca o astfel de dramă, cu ineyi- 
tabile accente idealiste, să nu devină retorică şi să nu cadă în fals sen- 
timentalisra. 

Tragicul eroului său principal mi se pare factiea, tozist, puţin 
prea verbal, Nimic nu e mai greu de realizat în literatură, şi cu atit 
mai mult în teatru, decit drama unul spirit superior, în căutare de 

sine. Este totdeauna într'o asemenea temă ceva neplauzibil, tocmai 
pentrucă procesul intim de conştiinţă rămine în fond insezizabil, iar 
ceea ce se poate capta sunt doar semnele exterioare, vorbele, gesturile.. 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


este in „Acolo departe,” în legătură cu tema centrală 

PA ne norealizärii, poe idealului învins, drama axipiraţiilor că- 
zute.) mi se pare mai mult formulat tezist, decit înfăptuit $ 
Cej doi sau trei eroi, care reprezintă acest aspect al piesei (Silvia, 
Pompei şi chiar amuzantul Le Peruod) nu reuşesc a suplini cu de- 
clarații verbale și nici măcar cu gesturi definitive, lipsa lor de reali- 
tate. In schimb, de îndată ce autorul se depărtează de tema princi- 
pală, eroii săi care nu sunt angajați in dezbaleri teoretice, dobindese 
o putere de adevăr irecuzabilă. Sunt două ări d admirabil reali- 
zate în această plesă, şi nu cred că o simplă intimplare face ca cle să 
ție personaje simple, de treabă, „neintelectuale”. Bătrinul tată şi ti- 
năra lubită au în bunul lor simţ, în tragerea lor de inimă, în simpli- 
citatea lor sufletească, atita realitate, încît formează punctul de greu- 
tate al întregii piese, terenul ferm pe care se pot sprijini, fără să se 
pers definitiv, dramele inconsistente şi pretentioase ale eron- 

ui centra 


„Acolo departe...” a dat la Studio un spectacol interesant, remar- 
cabil uneori ps regie şi interpretare, deşi — se înțelege — interesul 
prim îl constituia textul piesei. 

D. Antoniu a jucat eu o emoţionantă simplicitate şi cu mare bo- 
găție de nuanţe un rol de bătrin, care îl consacră în modul cel mai 

otărit. E un actor modest, stăruitor, lipsit de cabotinaj. A jucat pini 
azi nenumărate roluri stersec—şi totdeauna a pus în sapa lor o pro- 
bitute rar întilnită în teatru, unde e aṣa de uşor „să lei ochii” pu- 
blicului. „Acolo arte...” estè pentru d-sa un examen, de care de aici 
încolo va trebui se ţină seama, 

D-ra Marietta Deculescu, eliberată total de reminiscanțe, devine 
unu din cele mal prețioase actrițe de dramă din tinerele generaţii, In- 
ginuitatap d-sale este gravă, accentele d-sale dramatice sunt simple. 

mare sinceritate de joc, o apărau bună credinţă in meșteșug, i-au 
dat d-rei Deculascu În această piesă gi clan şi atăpinire da sine. 

Două schițe excelente au făcut d-nii Marius şi Bălţățeanu. 

D. Critico însă ni s'a părut crispat gi excesiv: cred că rolul și ir- 


terpretul si-au agravat reciproc artificiile, 
MIHAIL SEBASTIAN 


CRONICA MILITARĂ 


FINIS REIPUBLICAE... 


Roluind firul considerentelor ȘI interpretări 
lor ta p i 
ind Eaa pi gras în. brrpoipr din lunn August 1098 me agemi 
urte e "ni i 
SoA Edrus e Diin ride mari evenimente, bătălia de pe fht- 
e constituese o nouä fază a războiului iberle 
: k: cu e 
eg sale specifice, cu Invăţăminte pozitive și negative paritate 
0 oxtreină e painea atit militare cit gi politice, 
e aproape chronicul evenimentelor am v 
primavară, aut 1 a daret o Impresionanta cetate “piri uit 
A list, concretiza ofensiva către Teruel 
și Aso, ofensiva care s'a Incheiat cu rezultato întradevăr apre- 
Pornită din provinciile Noua Castilie şi 
şi Aragon, s 
a) Dopăracet forțelor catatoneza de restul Spant ceri pe e adică 
ri ipe A = Sua > kaayaan id vat piei: b) Continuarea ofon- 
f £ a în cimpina ce mărgin litoral - 
takang AE oeh Mauranen. si distrugerea in tina iiaeie Na . 
i ne, preg cu fngrijire şi executată - 
la, ea sa desfășurat după tonte așteptările în prima ei aa rasă 
gindu-se la rezultatul dorit: atingerea Mărei Mediterane şi separa- 
ie celor 2 grupe de forțe republicane, este drept printr'un coridor 
curte ingust, Exploatarea acestui succes strategic, printr'a ofensivă 
spre Sud sa ciocnit înaă du rezistența disperată n trupelor republi- 
cane. Din lipsă de unităţi suficiente și proaspete, trupele naționaliste 
şi-au incetinit din ce în ca înnintarea, pină cind nu fost oprite o 
linie aproximativ Ja 60—70 km Sud de fluviul Ebru., Cuuvela acestei ne- 
reușite sunt numeroase si ele constau în special în uzarea trupelor 
naţionaliste în lupte care au durat a ronpe 3 luni, în imposibilitatea 


surprins în primul moment de ofensiva naţionalist - 
facă faţă cu slnbele efective ce avea in ace piere by A octets 
său a njuna lu mare şi a pornit citre Sud, pl înțelesesa de mult in- 
tenţiile nuționaliste și izbutise să aducă forţe numeroase, și să con- 
tiruiacă fortificații suficienta pentru a stăvili inaintarea, O dibace 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


manevră linij interioare l-a dat posibilitatea să provaleze nume- 
roase frie de pe fronturile rò i şi Sud, să creeze o puternică 
assă [i t o 
> Odată trupele “naţionaliste fixate, Generalul Miaja a hotărit o 
contra ofensivă în direcţia Nord cu ax general ua fai ea i opur 
de a rupe în două frontul naționalist, de a arunca la No ~ mi 
aceste forte şi de a realiza din nou sudura intre cele dou aac > 
catatoneză şi spaniolă. Concomitent cu această ofensivă, Gen 
Mirja a cerut guvernului şi comandamentului catalonez să atace 
spra Sud pentru a cădea în spate trupelor naționaliste, silindu-le ast- 
fel pe acestea să se lupte cu frontul răsturnat si, mai mult decit pro- 
babil, să se predea sau să fie distruse, După lungi discuţii şi raza 8 
roase ezitări, guvernul catalonez a adoptat planul Misja şi a prom 
o ofensivă în direcţia generală Valderrobrea. 3 
La începutul lunii Angust republicanii deslăntuese arte sisa: 
siva care, progresează are Eee, iul od avon e pi Eee 
să arunce pe naționaliști la e o ir meci ln 
mai multe puncte, stabilind capete de pod. Frontu rmlarri 
- strat integritatea dela mare la Zaragoza, 
aurii pici seri lore a dar mai ales îndirjirii aaa reg ri 
trupelor naţionaliste care n'au cedat niciun metru de teren 
d tul. Ea nu ata- 
Cataloniei nu-si îndeplinise angajamentul. 
case pg hotărită, panapana at: i e n ma ee popa 
teptind să vadă întiiu cum se va ag fraze opt 
Spaniolii. Aceasta a dat posibilitatea Genera ar M oi ra ur Area 
in şi să pareze la timp. Citeva zile nain 
ei pisc actiuni pp naționaliștii au atacat ci aceste 
di ia generală Ler rvera, 
nica Por de scop şi efect an area pe grin şi 
. a ataca, Să-i sgu estu 
p 1 pa aa să. po aline planul republican, lăsînd ofensiva dela 
că e PR jumătate celei de a treia săptămină de lupte rele; 
trupele Baţionalite, ca, suiztante întăriri, e, hose, mie 
relua atacul lor spre Su anu are n pe re Pi 
zează de această dată numai instalarea pe re reni dim 
ingerea cit mai mult a forțelor repu K 
hiper pikapai en a fişiei de teren, atit oil pre E e i pe 
tăiată dela Nord la Sud sau în 4 
Mea, e e parere necesare unei noi ofensive care 
` rinde spre Valencia. 
a pa a ea rr Di operaţii avea un caracter pane A core m 
nat de îngustimea bandei de teren pe care se găseau najiona du Ages 
putindu-se grupa mari forțe şi mijloace pe un erei pen pă 
apica larane Puternic aici a obtine avantaje e 
i e amploare ' A 
perg roereier an a să aducă rezultatul dorit. In am Sp 2 
ofensivă de o mai mare amploare era dirijată dela ? aiba sp! 
Sud-Est, spre a cădea în spatele frontului și a-i grăbi z ana 
Luptele au fost foarte grele, duse cu deosebită energie 3 ae spa binari 
de o parta si de alta; malurile Ebeului au fost rînd pe rin air 
cind de naționaliști, cind de republicani. Incet și roti nipiga at 
naționaliștii au Pac aaa spaţiul necesar siguranțe 
viitoarelor operaţiun 
A ră bătălie lungă, de uzură cu un mare consum de rare 
riale şi oameni care a aleit deopotrivă forțele celor 2 pareri a 
La sfirşitul lunii Septemvrie şi Inceputul lunii Octomvrie fron 


CRONICA MILITARĂ 109 


stabilizat, operațiunile au încetat, ambil luptători căutind să-şi re- 
pună cit mai curind în stare de luptă forțele. Este bine de menţionat 
că, în această bătălie diviziile italiene au suferit plerderi enorme, 
ceea ce a determinat guvernul italian să le înlocuiască în mod 

LA 

Acestea sunt faptele în ordinea lor cronologică. 

Ofensiva naționalistă câtre mare a vizat separarea în 2 a for- 
telor republicane, pentru a putea fi bătute pe rind şi scoase din luptă, 
separare care a avut de efect principal năruirea moralului acestor 
forţe. Direcţia pe care ea s'a desvoliat constituia linia de cea mai 
mică rezistență, ştiut fiind că punctul cel mal vulnerabil întrun dis- 
pozitiv de luptă este joncţiunea dintre 2 mari unităţi sau ? armate. 

In același timp, terenul indică ca zonă unică pentru desvolta- 
vea unor operaţiuni de anvergură mare Valea fluviului Ebru. Din 
punct de vedere strategic putem afirma că direcţiunea de atac a na- 
ționaliştilor a fost bi 


ne aleasă, Pentru reuşita ofensivei comanda- 
mentul naţionalist a avut însă gri a 


ja să indeplinească şi alte 2 p 
dițiuni absolut necesare și anume: á 9 alte: 2 con 


„1. Crearea unei masse puternice cu care să aplice lovitura, 2. Rea- 
lizarea suprizei. Datorită acestor 3 factori strategici: direcție, mnasă 
şi surpriză, inaintarea către mare a fost încoronată de cel mai desă- 
virşit succes. 

Ofensiva ciitre Sud era un corolar logic al primei. Ea urmirea 
exploatarea primului succes, prin Incerculrea forţelor republicane 
sau in cel mai rău caz, lirgirea cit mai mult a făşiei de teren cuce- 
rită între cele 2 fracțiuni republicane. Un comandament care nu ar fi 
procedat nșa, ar fi greşit grav, 

Comandamentul naționalist 
compromis reuşita acestei o 
cu aceleaşi trupe obosite, 


a comis însă unele greşeli care au 
peraţiuni, Astfel el n încercat să o executa 


i redusa ca efecilv şi cu foarte puţine întăriri 
proaspete. Mai gravă şi mai plină de consecință a fost însă o altă 
eroare. 


Intr'adevăr, pentru ca această mare manevră să reușească era 
necesară o ofensivă puternică dela Nord la Sud, dar nu numai atit, 
Pentru ca innmicul să se găsească intro situație căreia să nu-i 
poată faca fati, mai era necesar ca pe tontă lungimea frontului spu- 
niol atacatorul să fi Inceput o serie de acțiuni ofensive energice, nu 
cu scopul d» a cuceri terenul, ci numai pentru a fixa pe front for- 
tele republicane. In felul acesta, comandamentul republican nu ar 
mai fi putut degarnisi undeva frontul de forțe pentru a-şi crea o 
massă de manevră, 


Concomitent cu neeastă ofensivă generală, trebuia intreprins 
un atac pe proporții foarte serioase, cu forțe mari, pe o direcţia im. 
gara primejdioasă pentru cvi ce se apărau, unveda în Sud, Acest 
atac ar fi avut de scop să atragă la el şi imobiliza d 
de bătălie dela Nord, majoritatea, = giele i aeir 


dacă nu totalitatea rezervelo 
publicane, După ce toate posibilitățile de ri cfr 


tă ale co tu- 
lui din Madrid ar fi fost prinse si îneleştale. po alte core a 
bula să pornească ofensiva a 2-a deln Nord la Sud, cu o mare ma- 
joritate de forţe, ca un tăvălug puternic, care ar fi răsturnat for- 
ete şi puţinele disponibilităţi ale apărării. Ea ar fi fost desigur tn- 
cununată de un succes total. Aşa a procedat generalul Foch în ulti- 
mile ofensive contra Germanilor în vara anului 1918. Mal întiiu el a 
ordonat întregului front dela marea Minecii la Alpi, o atitudine 
ofensivă acută pentru fixarea trupelor din faţă. Au urmat apoi 3 
ofensive secundare destul de puternice pentru a absorbi rezervele 


110 VIATA ROMÎNEASCĂ 


germane şi In fine, cind Foch a înţeles că Ludendori nu mai are re- 
serve, a atacat pe un punct bine ales cu o sdrobitoare matsă de forță, 
silind pe Germani la o retragere generală şi la armistițiu, 

Pe frontul spaniol comandamentul naţionalist nu a procedat 

așa. El sa ocupat numai de sectorul de Nord, lăsînd restul frontului 
intro completă inactivitate. Generalul Miaja a putut astfel, să ia 
forțe de unde a vrut şi să le trimeată in Nord, exoculind cesa ce se 
numeşte o „manevră pe linii interioare” şi putind să ţină în eşec şi 
chiar să contraatace cu succes pe inamicul său. Această manevră a 
fost cu atit mai uşoară cu cit a beneficiat de o rețea de căi ferate şi 
sosele, abundentă, bine orientată și propice operaţiunii. In ultima 
fază n bătăliei, republicanii nu sau putut menţine pe valea Ebrului 
din cenusa slăbiciunii micilor comandanți.. Conducerea operaţiunilor 
nu mul era atit de importantă la marile comandamente. Prin des- 
centralizare ea căzuse în special în sarcina micilor comandanţi care 
trebuiau să smulgă victoria fiecare în sectorul lui. Ori, pregătirea 
cadrelor republicane — cum am arătat şi altă dată — este cu totul 
iluzorie, ceea ce a fäcut foarte simțită superioritatea naționaliștilor. 
Infăţişarea acestei ultime faze se apropie mult de cea a lupte- 
lor de pe frontul occidental, în războiul mondial, Bătălie pe un front 
larg, cu un număr considerabil de mari unităţi, cu un consum de 
material şi muniții imens, cu o durată de ordinul lunilor de zile, exa- 
men profund al comandamentelor și trupelor. Rezultatele obținute 
au fost foarte importante, ele creind o nouă stare de lucruri. O sin- 
gură forţă republicană, mai mult sau mai puţin coherentă, mai mult 
sau mai puţin omogenă, a fost e ei în două părţi, avind tendințe 
centrifuge. Colaborarea între cele 2 armate republicana atit de pre- 
cară şi inaintate, a fost totalmente distrusă și odată cu ea şi mora» 
lul celei dela Nord, 

De nci Inainte mai uşor li va fi comandantului nationalist să 
j» combată şi să le scoată din luptă pe rind. Nu sa putut obtine re- 
zultatele întrevăzute, acelea de n înconjura şi atrivi toată rezistența 
republicană dola centru, pentru motivele ce am văzut, 

Aceasta a fost bătălia de pe Ebru, cea mai lungă, cea mai sin- 
geroasi şi cea mai istovitoare din cite riaboiul fratricid iberic a con- 
tinut. 

Ea înseamnă în mod hotărit pentru Generalul Franco „o victo- 
rie" dar este departe de n însemna „o decistune” 


Bătălia Cataloniei destul de impropriu numită astfel Incepe în 
luna Ianuarie. Generalul Franco cu ajutorul amabililor săi aliați iz- 
buteşte să-şi repună în stare de a acţiona trupele, sau o bună parte 
din ele, în foarte scurt timp — și hotărăşte atacul şi lichidarea pro- 
vinelei Cntalonia, 

Intr'adevăr el ineredințează Generalului  Moseardo o armată 
compusă din 7 corpuri de armată — cuprinzind şi diviziile italiene 
— şi 250 avioane, cu misiunea de a cuceri acea provincie în cel mai 
scurt timp. Comandantul naţionalist îşi dispune trupele în cordon 
imprejurul frontierei Cataloniei dela Pirinei la Marea Mediterană, 
ordonind apoi o înaintare concentrici către Barcelona. Efortul aces- 
tei ofensive era încredințat Corpului Colonial. care sub comanda ge- 
neralulu Yague forma aripa dreaptă a dispozitivului pînă la Mares 


Mediterană, Un grup de divizii nnvareze, sub comanda Generalului 


CRONICA MILITARĂ 111 


Solchaga, avea misiunea sñ inainteze ceză 
aralel cu 
= direcția Figueras pentru a atinge şi h litoralul MA a a D re- 
saeig milițienilor guvernamentali, în ropublica amici delu Nord. 
DE, jar piesa rest acționau la centru în legătură cu ce- 
ioh po toe mem ncepot în primile zile ale lunei Ianuarie 
După o luptă de citeva zile, în care ubli 
) A : canii 
usi maorga derne y magar rezistență, oi au cedat definitiv și, ei tont. 
1 sa Început o retragere generală si d 
Nimeni nu sa mai gindit la lu DA Dea AA 
I | ptă, Munţii au f 
răsiți, Liniile, atit de bine fortificate, E. fost ae do na 


abandonate fără nici cea mal mică urm 
j A de rezist 
tere ui gr ded Ra apr umien Franței și o rară ip ar 
» ut”. e naţionaliste au înnintat e i 
uşurinţă si viteză noocupindu-se decit de ere m air 
$ . ` turāți 
trieren prizonierilor şi stringerea unui imens ieri a, rara fie 


Formidahilele trangee şi 

y cazemate în beton, protejata de | 
rețele de sirmā ghimpată, au ră i ete, ridicat 
märturia panice! e rag n mas În urmă triste, intacte, ridicole, 

meni nu a incercat să oprească în loc acei fugari 
prog def n rit ge din patrimoniul jevi p og 
flämindă a invadat sudul Franţei ag parong mor A ee 

j h Í, lu finel i 

mata naționalistă, diviziile navareze, de sub Saata G aa ră 
au proze air pp ro ri turiu la frontiera Franţei a5 Te 

_ _ Opa: e din Catalonia ge sfirşisoră, lăsi t i 
eră şi in analele militare ale lumii, cea mai iai e N 
Hu aa văzut o armată fugind așa epureșie din fata inamicului 


zele? bre incerca să arătăm mai jos. 
Mupă sfirşitul bătăliei de pe Ebru, coma 
! Ebru, ndar i 
fese dau trune f laie art i ierte 
po linii interioare, adică, acoperindu copia miere ap dora 
- n în 
forţe cu elemente puţine, să altace cu o Pee ore ere a 


rapidă şi cen mai facilă, Opera it 
aa întrerupea definitiy legätura prora Prena, Taa ma pe pac 
ra și material al republicanilor, Acuasti victorie aurea uite 
ving: aia na moralul adversarului încă dnei gl cn m 

; vedere operativ, nu se faco consi 

Pentru pre piei motiv că operaţiuni militaro p mend a a 
e : Ni tălii, nici lupte, numai p simplă plimbare denl a 
niad o Niaeiete a imensei präsi nbandonate în miinile l g 
gin pes or În care trupele naţionaliste s'au ciocnit de AFON yo 
ntă n fost acela al Gen. Soichaga, care de altfel şi din această 


12 VIATA ROMINEASCĂ 


le tăia retragerta spre 
jwen ar: p agras obiectivele indicate numai 
taloneză a putut trece frontiera, deci, i 
i apt care înfierează adine pe Aam 
ije adunate şi selecționate, pu 
plicană pentru a ne da mai bine seama 


internați 220— 
mas it că în Franța se găsesc ! 
ri maa re Ti strimtorile munților în, sak. Tide rali rs 
eta aria reamintim câ cel puţin 60.000 » prizon 
naţionaliste (presa fascistă si cea Sio repre sh fi căzut în lupte şi 
la aceste cifre 000 
aerprema 30.000 ce trebue sä fi apaa ni 
vindurile populaţiei civile ajungem ia 
mata catalană număra un rotii = ns 
pe pă rea bg a eee ne Ea pole el ei predat în Franţa 
ri de foc, dintre care art. grea 
siriene alta a circa 3000 camioane, şi un a e ma ae 
La fa tiera, arme, revolvere, grennde ete, Aviația nu roage ardei 
mai ‘prejos MA, ran an P Sed g reared nations- 
ratele motoa = 
erig rerio e f fără teama de greșală, că totalul lor trecea 
” pr PS ja Art de luptă, n rata Basgia Besgp ouu, en 
tografii şi informaţii ne-au arăta 
imobile plindute aduse pe teritoriul francez. ici PE 0 
au Din aceste cifre, pasian. ceata că pei Sen simirabi 
un efectiv de č ; oam Tar 
"otata cx materini Sai a ren ray MARIA, de a printe pi lor, Sud 
i te, Mai avea 1 Fi 
ron elice tavorabili, munţi, uşor de reia = pă. pr su 
cat şi străbătut, fortificaţii puternice create în cu 
populaţia civilă în mania armata. N 
Şi ie i er per compusă din 7 pri f re re ată, „pe 
dacă le-am considera con inînd fiecare mae a = e tea talen 
meni (mai muult, detii oe re a an Teis 250 avioane, Vee 
pory r Boot aer dle pre vi in oameni Şi o inferioritate prec 
MEDI i ă ti fost, nu numat posibilă, 
itiuni o rezistenţă ar fi marie! 
dar 20 ara percent şanse de a sfărima atacul naţio 
N anse dè 
pe edi. fy g po de forţe să treacă penap sferă 
succes, ei trebue ak fe de "S a ap su Si aceasta este valabil în- 
t i atlet, Să, île caile, aere lui şi manevrei şi asupra unui 


i a răto- 
l ast n ains, intervin mai po pă avantajul ap 
Sul atit ofensiva trebue să aibe forțe ear a aperit 
reen r să ertască la 3j, fi “a zae ae reami 
dat una din marile 
ra a iy ara extenuate de multe lupte, cu te. E Si Arme 
mari ca cele gmane, esaer pee d E Palizind un mic cip- 
uma A 
Dima. a Ari pr a ora voința de oțel a ostaşului german de 


CRONICA MILITARĂ 113 


rezista, energia şi inteligența comandantului german care, la un loc, 

au format o stincă de granit de nemișcat. Este de reamintit de ase. 

menea faptul că primele atacuri naţionaliste asupra Madri lului au 

B ec apa de un apărător de 20 ori inferior atacatorului. (Col. 
anro), 

De sigur nu existat In istorie şi cazuri în care proporțiile de 
mai sus au fost răsturnate, cazul lui Hanibal, ln Cannae sau al 
lui Napoleon în campania din italia din 1706, dar aceste cazuri sunt 
excepţiile istoriei cure nu fac decit să întărească regula, 

In Catalonia atacul era ridicol de slab, în comparaţie cu apă- 
rarea, Aproape egal din punct de vedere al forțelor terestre şi cate- 
goric inferior din punct de vedere aurian, şi dacă adăogăm organi- 
zaţiile defensive foarte puternice și munţii atit de greu de cucerit şi 
de uşor de apărat, equaţia se poate formula asttel: In Catalonia 
apărarea a fost mult mai puternică decit atacul, Și totuşi, după 
primae contacte, ea sn prăbușit şi sa spulberat ca un morman de 
runze moarte. Do ce? 

Pentrucă lipsea guvernului, comandamentului şi implicit arma- 
tei, un resort care singur dă viaţă si farţă unei armate, transformă 
în aprigi luptători o ceată de desculti şi de flăminzi şi Într'o turmă 
înebunită de spaimă, cea mai bine dotată şi armată trupă. Le lipsea 
moralul, voința de a lupta, devotamentul pentru ce apărau, in- 
crederes In şefi și în ei înşişi, puterea de a primi arzătoarea cumi- 
necătură a focului. Se poate lupta fără hrană, echipament şi arme, 
şi che odată se pot cistiga victorii, se poate lupta fără calităţile 
intelectuale necesare, dar nu se poate lupta tără credinţă In victoria 
şi fără hotărirea de a lupta pentru ea. 

Urmind firul Ariadnei în căutarea cauzei cauzelor, vom ajunge 
la constatareu, deja cu tărie atirmată de noi în cronica din luna 
August IHS, că demoralizarea şi dezorganizarea totală a forțelor 
catalana este datorită anarhiei politice şi egoismului abject al con- 
ducătorilor. 

Cum să lupte şi să moară pe poziţie umilul soldat, dacă într 
guvernul nu se ocupă decit de inbucătățirea puterii pentru péopriui 
său avantaj și de siringerea şi êyacuarea la lot sigur a comorilor 
de artă stu de aur ale Spaniei? 

Cum să reziste şi să învingă cînd, improvizații ofițeri şi co- 
mandanţi, în loc să ţintoască tunurile, sau să conducă unităţile, 
işi Indesau buzunarele şi căptuşelile hainelor cu bani şi obiecte 
prădate? Cum să lupte şi să moară pentru un drapel cind faldurile 
sale sunt stropite cu singele propriului popor şi cu noroiul tutu- 
ror turpitudinilor. 

Astfel se poate spune şi va rămine Incrustat In istorie că Sta- 
tul şi națiunea Cataloniei nu fost sugrumate po la spate de proprii 
lor conducători, în mina cărora își incrodințaseră soarta. 

„Mersul triumfal” al generalilor Franco şi Moscardo nu a fost 
triumfal, pentru motivul că nu a existat triumf, adică victorie, şi 
aceasta a lipsit, pentrucă a lipsit însăşi lupta, El a fost o luare în 

posteie a patrimoniului unor faliţi frauduloşi care sau putut salva 
timp peste graniţă, ducind în valizele lor banii, sperantele şi 
Muziile furate poporului catalan. 


Se pare că ultimul tablou al războiului civil spaniol se va 
sfirşi și el în curind, 


Generalul Franco îndreaptă Intreaga sa armată asupra por- 


Hunii de țară rămnsă încă sub drapel republican. Dar spre marea 


114 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


să 
rezistenţă. Colonel Casado răstoarnă pe 
cearcă să predea țara generalului Franco; comuniștii se ioa 4 
> Le dna SE perie D E vai 
întringă. dau pe mi 
arme dela aa și se înjunghie pe la spate. Un rezultat fa- 
vorubil lui Casado pare a se arăta. 


tugiază ln Bizerte. 
ipy Ea meci e Sed i nemiscat, asistind amuzat în această 
lugubră şi grotescă reprezentaţie, El ştie că peste puţine zile se va 
prăbuși si ultimul răgaz, lăsindu-i calea liberă, ue A 

Surăzător va păşi atunci peste tranșeele dela Madr ri pu 
dintai traf ani e dec, pe a 14 pi prietenii Aao Onia ornini e MAAA- 

nele usca 

ir prog e pe care netrebnicia conducătorilor i-a ponei Se 
perării si morţii şi va merge să-şi oplindească profilul în azu 
rii Mediterane. 

Finis Reipublicae? 

Locotenent POPESCU TUDOR NICOLAE 


SCRISORI DIN LONDRA 
CARACTERUL ENGLEZ ŞI GENTLEMANUL 


| 


în vremile vechi, Anglia era scotită cu Ultima Thule. Hotarele 
lumei atit elt le putuseră extinde pină atunci, mai ales acel care au 
supt lnptele legendare! lupoaice, se pierdeau în cețurile care ROO- 
pereau misterioasele insule, locuite de un popor enigmatic. Desi ade- 
vărta Întindere a lumii sa cunoscut de mult, lar acum se contrae 
tează necontenit prin minunile prin esre stiinin canstringe brutal 
aproprierea dintre oumeni, iar cețurile care învelese pămînturile 
engleze, au fost pătrunse şi respirate de miliarde de străini cu ochiul 
viu și mintea nscutită, omul care locueşte acolo rămine totuşi o 
ființă destul de stranie enre nu se lasă a fi cunoscută în deajuns, 
O insulă, ca ṣi {ara lul, Englezul pune un clement nesigur ca dis- 
tanță între el yi cei de nit neam, ba chiar între el şi cei mai dè 
aproape ai lui. Precum adeseori se intimpină furtuni pe calea de 
npa, cu răul de mare și alte meplăceri, plină să se ajungă la insulă, 
tot astfel parcurgerea spațiului către „Ultima Thule“, personalitatea 
engleză, poate să fie furtunoasă, ba chiar să ducă la naufragiu, 
precum poate fi şi o plăcută alunecare a băreil pe oglinda upelor 
preserato cu pulbere de lună. Odata Insă pe toren solid, sentimentul 
He majestunsă securitate, de încredere si de trăiniele compensentă 
toate eforturile călătoriei, Un calm deoachit si un ritm lent pe care 
o zeitate locală, sportivă, cu nervii sănătoşi, le imprimă  întregel 
existonțe, arată că s'a trecut dincolo de hotarul unel lumi deosebite. 
Contururile aspre ale lucrurilor de aiurea devin aproape impercep- 
tibile mici şi Intreaga lume materială apare Intro permanentă trana- 
formare, cu cit te misti şi le apropii de en. Intr'o astfel de atmosferă 
incepi a pricepe, cum n putut germina în mintea filosofului Ber- 
keley, ideia că materia nu există și că cren ce vedem noi nu sunt 
decit gindurile Divinității, 

Arbori solitari presăraţi pe cimpuri de veordență intunecată şi 
moale, înălțindu-și uriaşa coroană, siru intro meditație individua- 
listă, bucurindu-se tainic de libertatea spațiului, care le-a îngăduit 
să-şi dosvolte măreția, Lumina se fixenză de ceva material În aer 
ea să nu cadă cu violența fulgerului, sfărimindu-si astfel razele în 
pulbere moale și temperindu-şi focul inainte de a se cobori în culo- 
rile adinci și grele de viață anle florilor şi plantelor. Vista omului şi 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


animalelor se mişcă întrun ritm lent şi sigur ca întrun film care 

rezintă mişcările descompuse, faţă de agitația şi spasmurile do jars- 
band de pe continent. Omul te priveşte drept în ochi, liniştit şi din pri- 
virile cu lumini albastre, vezi că e stăpin absolut pe lumea lui inte- 
rioară şi adine pătruns de spusele Bibliei, că, în ceea ce îl priveşte pe 
el, personal, în primul rind, într'adevăr Dumnezeu a făcut pe om după 
chipul şi asemănarea sa. Prerogativele lui i se par deci intangibile, 
precum și dreptul exclusiv şi paternal, cu şi datoria sacră, li impun 
să se intereseze de purtarea şi de năravurile altor neamuri, a le mus- 
tra aspru și a le aduce pe calea pocăințel. 

Dela Saxonii veniţi din Saxonia de jos şi din Frisia, dela Vi- 
kingii nordului, dela Danezi, Celţi, Veneti — despre care Strabon 
spune că sunt din același neam ca şi cel din Adriatică, iar Cezar 
care a distrus flota de „corăbii mari cu pinzele de piele“, a acestor 
marinari iscusiți și negustori Indrăzneţi şi acaparatori, la gurile 
Loirei, făcind ca aceia dintre ei care au mai scăpat cu viaţă, să se 
refugieze în sudul Angliei, în Cornwall, de unde pornesc apoi mai 
tirziu atițea pirați şi marinari vestiți — și pină la Normanzii lui 
Wilhelm Cuceritorul, au pus toţi cite ceva absolut distinet în firea 
omului care apare srtăinului, atit de enigmatic, Atitea neamuri 
ținute să trăiască ln un loc încercuite de apă şi terorizate de un 
climat insinuant şi perfid care trosare rar şi vag în expansiunea 
relațiilor dintre cer şi pămint, prin tunete şi fulgere și aproape de 
loc, prin gerul care face să crape lemnele şi care climat nu e decti 
un somnolent compromis Intro monotonie rar turburată între lu- 
mină, ceaţă, căldură şi frig, nu contribuit, de asemenea să producă 
o fiinţă omenească aparte ca clement social şi politic, cu manifestări 
si reacţiuni specifice. Nichiri individualismul nu e mai accentuat 
decit ln aceşti oameni „insulă“, Voltaire, observă (Lettres sur Les 
Anglais), că şi în domeniul religios, sunt atit de recalcitranţi: „C'est 
ici les pays des sectes: un Angluis comme homme libre va au ciel 
par le chemin qui lui plait", Și totusi nicăieri respectul de aproapele 
nu e mai pronunţat, precum e şi pietatea şi bunătatea inimei, ceea 
ce întăreşte indestructibila solidaritate a societăţii, Nicăiri nu se 
ciştigă prietenia cuiva mal greu decit printre englezi, dar puţini 
oameni pe lume sunt mai constanţi şi mai gata de sacrificii pentru 
prietenii lor decit aceşti insulari, Cultul sănătăţii corporale prin 
sport îi aseamănă cu antica lume păgini a Grecilor şi Romanilor 
şi, în acelaşi timp e greu de găsit un popor care săi aibă un mai 
bogat fond sufletese creştin, decit Englezii. Dacă mar fi între ma- 
nifestările lor spirituale decit literatura care e străbătută de ele- 
mentul religios şi ar fi de ajuns să se pună în evidenţă acest lucru, 
Adevărul metafizice care caracterizează creștinismul, cum că dacă 
se va înckina cineva la idoli, iar nu la singur Dumnezeul cel ade- 
vărat, va primi oainda de veci, este, în mare parta, la buza caracte- 
rului englez de a nu se pleca în faţa puterii omeneşti, fie că e repre- 
zentată prin Stat, autorităţi eclasiastice, ori şefi puternici, Creştinul 
adevărat nu-şi poate închipui că ar putea primi porunca lui Dum- 
nezen altfel docit direct, ori prin mijlocirea Msericii şi aleşilor el. 
Doar un singur englez, Henric al VII-lea, a afirmat, acum patru 
veacuri că porunca divină se transmite oamenilor prin intermediul 
Statului, dar Reforma religioasă, Revoluţia lui Cromwell şi apoi 
cea dela 1688, a spulberat definitiv și eliminat pentru totdeauna din 
lumea engleză o astfel da părere. Explicaţia cea mai aproape de 
adevăr este că iarăşi fondul religios al sufletului englez este, în 
primul rind, răspunzător că insularul acesta — sinteză etnică fără 


SCRISORI DIN LONDRA 117 


seamăn — nu se pleacă şi nu recunoaşte altă autoritate în niciun 
domeniu al vieţii decit aceea pe care el însuși o acceptă, Puternicul 
instinct de libertate, susținut şi de lipsa primejdiei, obsedantă aiu- 
roa, a unei invazii din afară, ca şi de o vitalitate excepțională a 
fost întărit de credinţa religioasă pe care Reforma a adoptat-o şi 
mai mult necesităților spirituale ale unui individualist irezistibil. 
Cind Herbert Spencer denunţă, în Social Statics (1551) și mai ales 
în Man versus State (Omul împotriva Statului, 1884), greşelile celor 
ce legiferează, intervonţia cresciudă a guvernelor în viaţa cetățea- 
nului, restringerea libertăţilor şi cerea ca Statul să se mărgineaacă 
doar la apărarea drepturilor naturale ale individului, adică la 
viaţă, libertate și proprietate, el nu spiras ca un simplu utopist, iar 
propunerile Jui ca „nihilism administrativ“, cum le caracteriza prie- 
tenul său, evoluţionistul Huxley, ci ca reprezentind o stare de spl- 
rit, un gind intim al englezului. Vikingii nordului, care au luptat 
atitea milenii, cu cea mal sălbatecă natură şi ni căror zei se arătau 
mai puţin înclinați să acorde protecţia lor de fiecare clipă murito- 
rilor; caro, simțind că se apropie moartea, o primeau aprinzindu-si 
bărcile şi piorind în apotează, odată cu ale în valuri, au fost tem. 
peraji de întrățirea cu Saxonii şi potoliţi de clima engleză. Nor- 
manzii, cu singe de Vikingi, creștinați și domesticiţi de ordinea și 
viaţa continentală aduc apoi, la 1060, viaţă nouă care ae adugă la 
patrimoniul fizie şi spiritual englez, Celţii şi Venetii sporesc elø- 
mentul de viociune, Dar, dacă în fiecare dintre noi trăesc, intro 
armonie mai mult sau mai puţin relativă, Don Quijote şi Sancho- 
Panza — pentru a evita termenii teologici de înger si demon — 
atunci trebue să observâim că Sancho este reprezentat în personali» 
tatea englezului, prin Saxonul potolit, care nu părăsesta niciodată 
pămintul, adică „realitățile“, cum zie amăriţii de politician! al zile. 
lor noastre, De sigur, Saxonul este nesecatul izvor al bunului simţ 
(eommaon sense), care a rămas busola eternă şi sigură în orientarea 
practică a vieţii engleze. Tot Saxonul predomină şi în acel John Bull, 
atit de popular în veacul al 19-lea, voinic, cu umeri Iati, rosu la faţă, 
cu favoriţi, cu ochi biănuitori și sprincene atufoase, bucuros de sä- 
nătatea lui de izur, care îl împinge la sporturi violenta şi la con- 
tactul avid cu natura, dar cu o usoară umbră de melancolie pe faţă 
pentrucă i-a dat Dumnezeu numai o gură ca să mâănince şi să ben, 
cit ti core apetitul secular; gata de bătae, pătimaş pentru arbori, 
grădini, flori, adorind animalele, pompos, iubitor de fast şi de pè- 
treceri, adine generos şi gata de sacrificiu, fericit cind poate să 
adune bani, dar şi cind poate face un bine cuiva: cu adine respect 
faţă de biserică, neclintit în obiceiurile, părerile şi prejudecățile Iul, 
conservator Inflăcărat şi cu o familie numeroasă, peste care dom- 
nește ca un autocrat Îl întiineşti însă din ce în ce mai rar în casele 
vochi şi In parcurile — care în ultimul timp îşi schimbi stăpinii 
atit do repede — refugiat de lumea masinilor, împreună cu ctinii, 
caii, florile exotice, Biblia şi un respectabil număr da cel mai nobil 
şi generos vin și de temperatura la cara le păstrează, se dcupă cu 
grija cu care War ocupa de înlăturarea unui cataclism universal 
şi pe care le consumă cu religioasă ceremonie, împreună cu prie- 
tenii pe care Ii proțuaşte, 

Ori şi care ar fi ultima analiză a formaţiei etnice, sociale şi 
spirituale a poporului englez, contribuţia po care a adus-o èl în 
toate domeniile vieţii omenirii, a fost atît de puternică ŞI atit de ca- 
racteristică încît a determinat cursul istoriei și a produs forme noi 
de civilizaţie care, dacă ar fi să dispară rapid printr'un accident 


118 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cosmic, întreaga ordine politică, sociali și morală n lumii s'ar re 
simţi adine, Forţa vitală a acestui popor $'a manifestat pe tot glo- 
bul pămintese, căutind, de sigur, profitul material, asigurindu-și 
posesiunea bogățiilor naturii, organizind munca omenească şi pă- 
zind siguranța drumurilor pe apele lumii. Na uitat însă să pună 
la baza acţiunilor sale elementul stic, ma dărimat tradiţia locală 
şi wa scoborit nivelul de viaţă pe acolo pe unde și-a întins stăpi- 
nirea şi influenţa. Dimpotrivă sa închinat trecutului cu respectul 
învățat în el acasă şi a respectat principiul „live and let live”, 
(trăeşte şi lasă și pe altul să trăiască), ridicind necontenit nivelul 
vieţii şi înrădăcinind sentimentul de dreptate şi de libertate. Dacă 
Imperiul Britanic — cea mai vastă organizaţie politică pe care a 
văzut-o lumea — nu numai că sa menținut în urma sguduirii ma- 
relui răshoiu, dar şi-a sporit puterea de coheziune, apoi aceasta se 
datorește spiritului de libertate care predomină acest întreg sistem 
politie. La rindul ei, ideia de libertate individuală si-a sporit necon- 
tenit forta prin profunda religiozitate a poporului englez, Indvidul 
cu atribuțiile lui aproape sanctificate, este așezat pe tronul lui po- 
litic şi social, tot prin forța sentimentului religios, iar sistemul po- 
litie a fost desvollat şi întărit necontenit prin elementul etic, De 
aceea, faimosul istoric dela sfirşitul veacului trecut, Lord Acton, 
indica evoluțin ln cure a dus lupta lui Cromwell și apoi mişcarea 
dela 1688, care nu fost determinate de forța ideilor religioase, cind 
spune: „Principiul după care conștiința omului este cetatea lui pro- 
prie, cu regii! şi parlamentele la ọ distanță respectabilă, a fost 
întărit”, 

Contactul permanent cu natura şi lupta aprig pentru exis- 
tentă a fecărui individ — şi chiar acelora care se trăgeau din fa- 
milii mari şi bogate, din cauza sistemului social şi dreptului de 
primogenitaie — a dus la sporirea energiei colective şi la expansiu- 
nea în toate părţile lumii. Conducătorii poporului au trebuit deci 
pentru a fi urmaţi de indivizi, care nu acceptă porunca uşor, fie ea 
regească, ori clericală, pină ce nu n vor simţi ca pornind din însăşi 
fori lor sufletesc, să reprezinte întradevăr imaginea superiorității 
intro formă de o deosebită valoare, așa ca să impună respect, Dar 
cum în lupta vieţii ca şi în cea de pe cimpul de biitae, curajul, vite: 
jin, caracterul nu sunt privilegii rezervate numai celui reprezintă 
superioritatea oficială, ori noblețea prin singe; cel umil ca şi kim- 
plul soldat se pot releva ca elemente superiorare, cucerind locuri 
de frunte printre semenii lor. Nu numai elementele care au condus 
poporul englez, în mod efectiv, în toate domeniile vieţii publice sau 
selecționat prin emulaţia şi manifestarea nestinjenită a energiilor, 
dar chiar şi acelea care servesc de model în urmărirea unul ideal 
social şi etic. Un model de felul acesta care a picat un rol conside- 
rabil în viața engleză, ist evoluția şi influența lui ponte determina 
in viitor caracterul poporului englez este Gentlemanul. 


Noţiunea de gentleman e aşa de popularizată, în formă, Inctt, 
cum spune un personagiu al lui Petronius; „In Campania sunt atit 
de mulți zei, că mai repede întilnești un zeu decit un om“. In fond 
însă, modelul care ori şi ce englez caro pornește pe calea de 

une şi etică doreşte să-l aibă în fața lui pentru a-l 
imita, fuge necontenit ca o fantomă către pertfecția, po care omul 


SCRISORI DIN LONDRA 119 


va trebui so urmărească în veci. Existența lui totuși a fost și este 
o populară realitate, o făptură profund umană a cărei faptă şi pur- 
tare mare nimic miraculos pentru ca să excludă posibilitatea de 
a îi imitată. Fie că-l întilneşti sub înfățișarea unui om bogat, unui 
preot, unui grădinar, unui negustor, ori marinar, lucrător sau agri- 
cultor, gentlemanul are touleauna virtuți şi calități ale rasei ca şi 
noblețe sufletească în aza fel incit se uită deosebirea de clasă si 
situația lui asociată. Cei ce vin în contact cu el Îl admiră şi incearcă 
să-l imite Calitățile lui fizice, manerele şi îmbrăcămintea, ocupația 
şi felul de a-si exprima gindiren și sentimentele pot varia după 
timp, după loc şi după mediu. 

Fiecare epocă și-a avut idealul el social şi etic; ceea ce a rămas 
insă și rămine pormuneni ca atributele de căpetenie ale genilema- 
nului sunt virtuțile creştine, spiritul de dreptate, curajul, caracterul 
neclintit, sanctitatea cuvintului dat, ura împotriva minciunii, re 
pulsiunea profundă fată de cel fățarnic şi amoral, generositatea şi 
mărinimia. El nu-si pierde cumpătul niciodată şi e totdeauna gata 
să npero pe cel nedroptiţit, slab şi asuprit și să facă sacrificii pen- 
tru apărarea principiilor lui, a demnităţii şi a onoarei, 

Vinja modernă engleză vede altfel pe gentleman decit Îl vedea 
chiar Inninte de războia Contesa Airlie, mare damă de onoare la 
Curtea Regelui Eduard nl Vil-lea, cind spunea: „Un gentleman nu 
munceşte, ci trăieste din coea ce sre“, (Momoriile Lordului Midleton). 
Astăzi acela care nare nicio ocupaţie, ori si cit da bogat ar fi, își 
pierde respectul prietenilor și cunoscuților. Dimpotrivă, un lucrător 
cu înfăţişarea calmă, cu vorba cuminte, cu o viață curată și gindul 
deschis, fiind astiel un model între semenii lui en cetițean si ca 
muneitor cinstit si cu frica lui Dumnezeu și răspindind încredere 
şi bucurie în jurul lui este socotit ca un gentleman, Peste barierele 
blazoanelor, peste zidurile prejudeciţilor, deoaebirilor de clasă şi de 
avere, valoarea eticñ şi în acelasi timp „omenia”, în cel mai nobil 
înțele= al cuvintului ridică pe gentlemanul englez către idealul co- 
mun către eare aspiră fiecare cetitenn, 

Negustorul care prin munca lui onestă, prin viața pe care o 
duce muncind alturi de aeei care îl ujută în meseria lui, prin 
exemplu de cumpâtare, de penarozitate, de pietate si de caracter 
hotărit, ca și prin independența lul de judecată en cetățean, ocupă 
un loc de cinste unanimă ṣì devine un model către care aspiră cei 
ce-l cunosc și-l preţuese. 

Preotul cure este sprijinul moral In lupta pentru piner zilnică 
şi pentru potolirea torturilor sufletesti ale acelor ocrotiți de biserica 
iui, fiind totdeauna acolo unde e durere şi lipsă, generos şi senin, 
fără cea mai mică umbră de oboseală, fără a-şi träda propriile lui 
dureri, trăind şi bucurindu-se de viață omeneste, fără fățărnicie, 
dar fără să depăşească limitele Ingäduite de morală şi bună cu- 
viinţă, sărac și cu o casă de copii, ajunge să fie privit nu numni 
ca un vrednic păstor de suflete, dar și cu un gentleman. 

In vromile de obsesiune n triumfului mecanic, nu ne putem 
abține să comparim pe om, fn trajectoria vieţii lui, cu o torpilă 
care este minată de coordonarea și dirijarea forțelor ei interioare. 
Noi ne sbatem, ne agităm, ducem lupte zădarnice, urim și iubim 
pe cei din jurul nostru şi ne dim viaţa pentru o credinţă, ori pentru 
o ideio, minsți necontenit de acea forţă interioară care na înalţă, 
ori ne coboară şi care e resortul evoluției umane. Cunoasterea şi 
controlurea ucestei forțe, prin voință şi caracter, dă superioritatea 
unui om. Fără a crede amara observație asupra omului, pe care o 


TTS 
LA,» 


120 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


face Montaigne: „Il nous eschoit A nous mesmes, qui ne sommes 
qu'avortons d'hommes, d'eslancer par fois nostre ame, esveillte par 
les discours ou exemples d'autruy, bien loing au delă de son ordi- 
naire", totuşi exemplul — cum observă şi el — este și rămîne o forţă 
de atracţie care intră în compoziţia legilor de gravitație socială, 

Tot omul, dar în special englezul, înainte de a se hotărt añ facă 
even te zise preotul, sau ori şi care alt meşter să dea sfaturi, trebue 
să vadă și să se convingă că intradevăr vorbitorii indeplinesc ei 
însuşi Cele zece porunci. In literatura engleză e greu de găsit un 
preot atit de uman, dar totuşi ca un trimis al Providenţei printre 
oameni ca Pastorul Adams al lui Fielding. Slavici ne-a dat şi nouă 
un preot dintrun biet sat, Sărăcenii, pe Popa Tanda, pe care in 
înfrigurarea de a ne moderniza ca papagalii bălţaţi ai tropicelor, 
l-am uitat de mult cu toată simplitatea şi omenia lul, Ca om, pasto- 
rul englez apare In versurile actualului Poet Laureat, Jobn Mase- 
field: 


He loved his God himself and man (El iubea pe Dumnezeu, pė 
sine însuşi şi pe om. 

He never said „Lifes wretched Span, Şi n'a spus niciodată în 
vreo predică: 

This wicked world: in any sermon. „Lumea asta-i ticăloasă, 
iar viața e doar un chian”). 


Bine inţeles că simţul autocritic atit de desvoltat şi de sănătos 
al englezului, a dat literaturii atitea tipuri de preoţi vanitoşi, pom- 
poşi şi ipocriţi a căror faptă e in contrazicere singeroasă cu decla- 
maţiile şi citatele dese ale Scripturi} pe care le are necontenit pe 
buze. Risul general provocat astfel, ucide ca arşița soarelui o astfel 
de buruiană, pe cind admiraţia şi respectul preotului şi ca om, 
poate să-i dea atrbutele de gentleman. 

Politica atirneşte mai mult decit ori şi care altă activitate 
umană, toate pasiunile, cultivă minciuna, aprinde invidia, perver- 
teşte caracterul şi falsifică pretenia. De aceea e greu ca toată lumea 
să fie de acord pentru a recunoaşte un paeron gentleman, într'o per- 
soană care ori şi cit de multe calităţi etice şi sociale are avea, exer- 
cită totuşi o profesie destul de ingrată, un adevărat „rău necesar”. 
Astfel Gladstone care era o podoabă a vieţii publice engleze, pe 
lingă că avea o cultură clasică, fără seamân, — recita Iliada şi 
scria versuri latinești — era poate cel mai de seamă Invățat al tim- 
pului său, în chestiunile teologice, totuşi adversarii lui politiei reu- 
şiseră să-l prezinte ca un mare ipocrit. Cu toate acestea, viața pu- 
blică engleză a fixat un cod atit de sever, încit ori şi ce persoană 


Hi! dă opinia publică engleză, cînd se nesocotese canoanele pe care 
le-a fixat eu pentru a indica drumul pe care trebue să meargă „su- 
periorii” ei este fără recurs, nu numai atit cit trăeşte cel vinovat, 
dar şi după moarte, şi de sigur, mult mai crud decit arderea pe rug 


SCRISORI DIN LONDRA 121 


Parlamentului, a dat naştere la speculații şi tranzacţii do cara sa 
dovedit că ministrul era absolut străin, Sancţiunile acestea mai 
prompte și mai teribile decit ale divinității nu cruță absolut pe 
nimeni, ori care i-ar fi averea, rangul social, inteligența ori talentul. 
Cazul lui Parnell, tribunul Irlandei, al lui Oscar Wilde şi altul mai 
recent şi de o însemnătate politică şi naţională pentru întreaga lume 
britanică arată în deajuns cit de hotărit si da neimpăcat este on- 
glezul cind i se calcă legile sociale şi morale pe care şi le-a pus is 
baza existenţei sale, 

Dar, cu toate scăderile şi inconvenientela pe cate le implică 

profesia de om politic, viata publică engleză esta incomparabil su- 
perloară din punet de vedere etie. Este greu ca cineva asupra că- 
rula ar pluti o cit de uşoară umbră de binuială de necinate ori 
imoralitate, să mai poată continua să joaca un rol politie. Aceasta 
nu Însomnează fireşte că cel mai mare număr de perfecţi gentle- 
mani i-ar produce viața politică, ci că cea mal mare grija a politi- 
cianului este nu numai de a nu se pune în conflict cu principiile de 
morală şi de cinste, ci de a nu comite vreo faptă care să-l aducă 
mustrarea de a nu fi un gentleman”, O astfel de acuzaţie devenind 
publică şi justificată, l-ar izola complect da prieteni şi cunoscuţi, 
-ar închide uşile clubului — nu e vorba de clubul politie, ci de 
„tlubul”, care, în viața engleză, este o instituție socială şi culturală 
şi cel mai onorabil domiciliu social al cuiva — l-ar expuna la o 
asfixiare socială. 

Fiind produsul unei astfel de climat special, omul politic en- 
glez este ţinut prin obişnuință să respecte şi în politica internaţia- 
nală aceleaşi reguli, măcar în formă dacă nu în fond. Acet „(rentle- 
men's Agrement“, încheiat în primăvara anului 1997, este o for- 
mulă tipic engleză care implică respectarea unor anumite reguli da 
conduită care nu fac totuși parte din angajamentul scris, S'a vorbit 
şi s'a scria atita despre acest acord — angajmeni moral gi 
tarea cuvîntului dat inainte de toate — dar care totuşi a căzut în 
desuetudine din cauză că gentlemanul englez n'a avut un partener 
de aceeaș formaţie etică. 

Un exemplu clasic de purtarea unui om de Stat „gontleman”, 
este faimosul discurs pronunțat de Asquit (devenit apoi Lordul Ox- 
ford), în Camera Comunelor, la 5 August 1914, cu prilejul intrării 
Angliei în războlu și care poate fi pus în rindul unuia din cele mal 
mari discursuri rostite în acea venerabiiñ instituţie... „Dacă sunt 
întrebat pentru ce luptăm, răspund în două fraze. In primul rind 
pentru a indeplini o solemnă obligație internaţională, obligație care 
dacă ar fi fost contractată între două persoane, în cursul vieții 
obișnuite, ar fi fost privită nu numai ca o obligaţia juridică, ci da 
onoare, pe care niciun om care aro respect de sine însuşi n'ar fi 
îndrăznit so repudieze. Zic: al doilea, luptăm pentru a mențne 
principiul — care, în aceste zile cind forța, forţa brutală pare adesea 
a fi influența și factorul dominant în desvoltarea omenirii — tup- 
tăm să întronăm principiul că popoarele mici nu vor fi adrobita în 
nesocotirea bunei credințe internaţionale prin vòința arbitrară a 
unui Stat mare și atotputernic. Nu cred că vreun popor ar fi intrat 
într'o luptă atit de mare — şi aceasta este una din cele mai mari 
pe care o va insemna istoria — cu conştiinţa mal curată şi cu o con- 
vingere mai puternică de a lupta nu pentru a ataca şi nici măcar 
pentru a-şi apăra interesele lui egosite, ci pentru spiroa princi- 
piilor care sunt vitale pentru civilizația umană, Cu convingerea 
adincă, nu numai a Ințelepciunii şi dreptății, ci a obligațiilor care 


122 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ne impun să ne ridicăm impotriva acestei mari furtuni, 
luptă, Domnilor, nu mai am nimic de zis, Nu e răpeane nennjure 
pentru controverse. În toate celo ce am spus pină ncum, atit ceea ce 
priveşte amănuntele pentru prezentarea cauzei noastre, cit şi in 
descrierea generală a măsurilor pe care le avem de luat cred că 
num depăşit strictele limite ale adevărului. Nu este scopul mea — 
teza apu pigi patriot — să aprindă pasiunile, ori să fac 
retorică pentru a stirni ura internațională Mom 
pentru astfel de actiuni"... j PELA PEOR -AEAF 
Asquith prezintă poporul englez ca un cavaler caro isi îmbr 
armura și îşi ridică spada pentru apărarea celor mici şi slabi sira 
triva unui monstru care nu cunoaşte legea şi nu respectă principiile 
care sunt la baza civilizaţiei umane Un Sf, Gheorghe — patronul An- 
glivi, de altfel — care so luptă şi răpune balaurul. Și, în zilele noastre 
de triumf al forței şi de strivire a celui slab cit de departe ni se par 
vremile cînd popoarele mari mai credeau incă în principiile civiliza- 
tiei, Deşi Anglia pornea, în 1914 la luptă de exterminare, gentlomanul 
care vorbea in numele oi, nu voiește să mdepășească limitele stricte 
ale adevărului” şi nici să „stirneaseăi ura internațională”. Prin acea- 
stă atitudine şi faptă, conform codului de onoare şi de morală, Engle- 
zul se așează pe un pian superior, nu numai in ochii lumii, dar 
rește respectul de sine, adineind în sufletul poporului idela de superio- 
ritate morală față de restul naţiunilor. Rine înțeles ca sentimentul de 
superioritate faţă de alte popoare este datorit unel indelungate edu- 
caţiuni, păstrării tradiției şi cultului pentru oumenii de seamă care 
fiere pe) soar ia E a Nu e mai puțin adevărat însă că 
a uență a a întărit idoia i | 
SR, e pepe nor în mintea mulţimii. Gil ana a 
„Ngiezul și-a format însă conștiința propriei aale suneri i 
nu ca Evreul care atribue lui Iehova pustu) ile n- fi DEt Da 
ori cu rasiștii de azi care vor să stab lească, prin obsesie, o mistică 
a singelui, ci printr'o indelungată practicare a virtuţilor civice, prin 
sforţările necontenite de a-şi apăra principiile în cara îşi pune nă- 
dejdea unei violi libere si mal bune, prn Wutrirea necontenită n su- 
fletului cu idein gi credința creștină care l-a dus mai sigur la respec- 
tul de semenul său și deci la aten puternică solidaritate a întregii na- 
ni ferm Namur morali en şi aceea a vieţii de toato zilele a întărit 
ornica i 
Srita Da solidaritate națională prin care se ajunge la 
Nobilul cara e legat de tradiția ido atitea veacuri păst i 
Ințeles, pe lingă formele şi ceremoniile trecutului, perna a 
ririlor tot atit de vie ca si a privilegiilor familiei lul. Pină azi, doi 
lorzi au dreptul sii ae prezinte în fața Regelui fără să-și ia pălăriile 
as pe cap. Ei se bucură de acest privilegiu curios acordat străbunilor 
mt e către Ion Fără de Ţară, pentru că el fiind provocat la un „com- 
at personnel”, aceştia sau dus în Franța, sau bătut și nu învins > 
în ge lui, pe cei doi nobili pe care îi alesese Regele Franţei ca să 
se bată pentru el. Se spune că Regele Eduard al VII-lea a incercat să 
aere para pepe Aa cerut celor doi nobili să-şi descopere capul 
= si ce discuția ceștia nu răspuns: „privilegiu”, ceea ce a curmat 
ndeplinirea îndatoririlor de ordin social şi etic, a 
Dl pian. pentru aceşti beneficiari ai privilegiilor din An Lag 


SCRISORI DIN LONDRA 123 


ca şi prin cultul datoroi, al muncii şi al sacrificiului dacă e vrednică 
sau nu de moștenirea po care i-o lasă înaintaşii ei, Nicio moştenire din 
domeniul patrimoniului național n'are valoare dară nu orle recucerită 
necontenit de fiecare generaţie. Altfel, beneficiarii rămin doar nişte 
„moștenitori veseli“ caro risipese o avere a cărei valoare nu ştiu s'o 
pretuiască. ȘI, bine Ingeles, că gentiemanul englez care are noblețea 
singelui şi faptele siriimasilor la activul său trebue ză fi observat 
strict și poruncile sociale şi etice în plus ca o condiţie absolut esen- 
tial pentru a putea fi socotit de acesa în mijlocul cărora trăeşte ca 
superiorul lor din toate punctele de vedere, Pentru că societatea acen- 
sta si-a ereial o ntmosieră morală fără de care munitestările vieții 
superioare pot fi primejduite, iar asfixierea morală cate una din cau- 
zele principale ale decăderii naţiunilor. 

In veacul al XVIII-lea și în prima jumătate a veacului al XIX-lea 
mulţi dintre „lorzii” englezi duceau a viaţă de petreceri — Curtean lui 
George al Il-lea și a lui George al IV-lea erau departe de n fi privite 
ca exemple de viaţă casnică ori de moralitate publică — incit compa- 
oa se tru un om beat mort era „beat ca un lord” (as Mlrunken as 
a adi și cure încă se mai intrebuinţoază si azi. Dar, în vremile da 
pritnejdie naţională, cei selecționați prin merite şi prin tradiţia de 
inalti valoare socială şi morală tsi justifică din plin locul de cinste 
la care i-a ridicat prețuirea populură. Cu adincă emotie și cu ndovă- 
rută strinpgere de inimă se citesc miile de nume ilustre şi respectabile 

vate pe pereţii ballurilor sau ai enpelelor tuturor colegiilor dela 
ambridge si Oxford, al șconlelor vestite de patru veucuri, ni vechilor 
biserici şi ai minăstirilor, acolo unde vinta atltor generaţii alise e asa 
de vlocventă și impune piosul respect și admirația. Numai în ncoste 
Jocaşuri venerabile ur putea căpăta o semniticaţie adincă observaţia 
sociologului Pareto că „istoria este cimitirul aristocraților”, Cei po- 
meniji acolo sunt aceen care nu shrit cni dintii, în general fără pre 
gătire militară, cu spada în mină ca să apere Europa do forța brutală 
care ameninţa +o strivensecă în 1914, Astfel a pierit în primele rinduri 
şi nu pe pămintul englez, floarea nobletei, curajului, caracterului şi 
datoriei Inmularilor, nsa precum în primele rinduri ale vieţii publice, 
ale bogăției şi ale cinstei stâtuseră familiile lor. Puternice exemplu 
pentru peonernţiile viitoare, 

In feseinantele lni memorii Bousbeg, umanistu! amand și prie 
ton al lui Erasm, trecind, ca Ambasadorul Imperialilor ln Stambul, 
prin Burda, care ora sub ocupație turcească, obuervă că superioritatea 
armatei turceşti asupra armatelor imperinle exte că ofițerii care con- 
duc pe turei îşi cistigă locul și rangul prin lupta și valoare persanală, 
iar nu po baza dreptului de nobleţe, „Faptul că cineva — apune el — 
poate să ajungă la conducerea armatelor ari la alta demnități inalte 
humai pe baza meritelor şi gloriei sirimosṣilor, morti de mult, face 
ca noi, care ne menţinem la tradiţia nobleţei să avem un mare număr 
de incapabili În conducorea armatelor și să suferim înfringori”. Cu 
ori cită aproximaţie am acceptat teoria lui Darwin ssuura sleețiunii 
naturale, suntem siliți totuși să recunoastem că acel care Îşi cute- 
rezte locul în viața publică sau In ari şi care alt domeniu si nu-l pri- 
meşto ca dar este elementul cel mai capabil și mai sigur pentru n des- 
chide drumuri câtra progres și civilizaţie. Este aproape inutil să 
adaog că într'o societate de răi unde alegerea mijloacelor întrebuin- 
tata în lupta vinţii nu sunt reglementate de niciun fel do cod etie ori 
social, triumful celui mai rău este asigurat. Noblețea engleză n dat 
valori considerabile în domeniul intelectual — dela Francize Bacon 
(Lori Verulam), pînă la Lord Byron — în domeniul politie şi militar, 
SA preponderență în domeniul expansiunii coloniale, ca si în ct) erle- 


- 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


e, spitalele, muzeele, biblio- 
lingă că dela 


la Reformă in- 


creştină care, la 
nă în conceperea i 


roade”, totuși, 
omului sunt u 
va voi şi de oa 
nului”, atune 


Viaţă morală și Ds Anpil în 


SCRISORI DIN LONDRA 125 


Acuzaţia de „a nu fi un gentleman” este aceea care räneste mai 

adine pe ori ṣi care englez, provocind reacțiuni prompte şi violente 
chiar cind ea ar fi adusă celui mai umil muncitor. O altă clasă caro 
a contribuit mult la crearea timpului modern al gentlemnului prin 
exemplul caracterului şi educaţiei, a fost clasa funcționarilor {civil 
service). In trecutul mai îndepărtat, funcţionarii publici erau recru- 
taţi mai ales dintre nobilime şi din clasele bogate. Mulţi dintre ei ser- 
veau gratis pentru că era o mare cinste pentru cineva să facă parte 
dintre aceea care îşi serveau țara. (Abia după războlu deputaţii au 
început să primească diurnă). La Romani, părintele avea dreptul de 
viaţă şi de moarte asupra fiului său; dacă se întîmpla însă să fie 
funcţionarul Romel şi, dacă părintele îl întilnea în cale, trebuia să 
descalece şi să se plece Inaintea lui. Respectul care se arată funeţia- 
barilor publici englezi este datorii şi admirabilei tradiţii pa care au 
stabilit-o înaintaşii lor, dar şi calităților excepționale datorită cărora 
au putut fi selecționați prin examene severe, mai intii şi apoi necon- 
tenit prin îndeplinirea serviciului, purtarea şi raporturile cu lumea 
care formează criteriile care le deschid calea Inaintării. Atitudinea 
lor calmă, corectă si plină de cea mai umană bunăvoință faţă de cel 
mai umil cetățean, totala lipsă a tendinței de a-şi arăta superioritatea 
ori cultura — şi sunt unele dintre cele mai culte elemente — traiul 
modest, onestitatea fără scamân si îmbrăcămintea sobră; felul de a 
se exprima intr'o limbă aleasă, dar fără exagerări, puritatea vieţii 
lor de familie şi adincă religiozitate au fhcut să fie priviţi ca un 
exemplu. Ei au arătat cu fapta cea de toate zilele societăţii în care 
trăiesc şi pe care o servesc, ca poate fi un gentleman. Clasa funcţio- 
narilor — inamovibili şi cu cea mai implacabilă răspundere perso- 
nală, chiar dacă ar lucra din ordinul superiorului — formează ado- 
văruta armătură neclintită a edificiului britanie. De aceea sehimbă- 
rile de guverne, ca şi alte crize în viața publică, nu produc niciun fel 
de sguduiri şi nu turbură de loc mersul normal al trebilor publice. 
„Un ministru incapabil — seria un autor cunoscut — nu poate să-şi 
exercite prostia între atitea capete pricepute şi cel mult poate să se 
facă de ris, fără a pricinui daune In averea publică”, 

După Reforma Religioasă, cind se luu averile bisericii, ca şi după 
Revoluţia dela 1640 creşte necontenit influența proprietarilor ruruli, 
„Country Gentlemen” ori Squire (pron, scuaer). Aceşti proprietari erau 
nişte mici suverani în Vinulurile lor păstrind vechile tradiții legate de 
sistemul manoarial, adică ucela al unor curți bocrezti, cu privilegii 
locale, Au fost foarte puternici, în special în veacul al 18-lea, şi au 
stiut să-și impună voinţa lor în conducerea Statului formînd cern ce 
numesc unii storici „Squirearehia”. Poetul Addison n imortalizat 
—acum două sute de ani—unul din aceşti Squire, Sir Roger de Co- 
verley: „El este un gentleman foarte ciudat, dar ciudățeniile lul se da- 
torese bunului simţ şi sunt In contradicţie cu obiceiurile celorlalți oa- 
meni numai într'atita cit crede el că restul oamenilor greseste cind se 
poartă altfel de cum face dinsul”, „Cu toate acestea, buna lui dispo- 
ziţie nu-i produce niciun duşman pentrucă el nu face nimic ca 
să-și bată Joe do cineva ori dintr'un sprit înăcrit”. „Faptul că nu se 
tine orbește de mode şi de forme face ca el să placă şi mai mult şi să 
indatoreze pe acei care il cunosc prin caracterul lui bun"... „Este tot- 
denuna vesel și cu inima bună şi ţine două case; una în oraş gi alta la 
țară”. „Clicaşii lui se imbogăţese, slugile sunt mulţurnite, iar tinere- 
tul îl iubeşte şi se simte fericit cînd se află în jurul lui”, „Este un mare 
iubitor de oameni, iar purtarea lui are atita farmec, încît este mai 
mult iubit decit respectat”. „Cind intră în casa cuiva spune servitorilor 
pe numele lor de botez şi vorbeşte cu ej omeneste”,.. „Cind se află în 
biserică ţine ordine printre enoriașii lui şi bagă de seamă să nu 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


adoarmă verunul in timpul slujbei, | 
Maruei setiţie ei însuşi pe acel care a apte, tipla 
kšen deșteptu”, jali Squire—care zi 
nerez preatului—-aveau O prâjină lungă cu care love. 
pe gy elom  eenireanțer in timpul slujbei), tata 
alege un tip — ligen care 
tigă inimile tuturor carne ea pg icre Dino pionii — nu pica 


iubit animalele și florile. Dar mai pres tipi 
rasi au (084 netntrecuţi in curajul lor, în vigoare Ta ipi ai er 
se ar isi aie pe care au apiirat-o cu Sălbătecia de tiari. fără 
ele ret E e primejdie şi de sacrificiul propriei lor vieţi. Fa 
re rar: em get n'ar fi ajuns la biruinţă. Noţiunea madeni 
rinie t mult dela codul acestor acumulatori de 
Dar caracterul englez m'ar fi i 
pe deplin intel i 

er iul sl: Fetlemanului modern nu s'ar ei inzag i-ar e ie 

cultori, oamenii care trăiau din munca pämintului, 


(Urmează 
) D. N. CIOTORI 


SCRISORI DIN PARIS 


Cebu ce imi pare extrem de imbucurător pentru Franţa uctuală 
si de miine, este faptul că nu mai are nimic facil și romantie. 

In deabalerile de conştiinții ale elitelor, despre care niciun ziar 
nu are cum să scrie şi pe care niciun călător grăbit nu are cum Să 
le vadă, — toate vechile formule anu aruncat, totul se revizuuște. 
Există anumite lucruri permanentizate și altele eterne, Cu un spirit 
critic, de un curaj şi de o limpezime franceze, — se rupe, acum, ce 
este permuaventizat de cewa ce esto etern. Noua indrumare pe care 
Franța o va da lumii, va fi nouă și, totdeodată, mai veche decit Iu- 
cerurile cole mai vechi; se va Intemeia pe noţiunile simple de am, 
libertate, dragoste, lensiune lăuntrică, cunoaştere, Dumnezeu. 

„Vai, te lucruri depășite”! spun, cu gura lată prostii, Dar ei con» 
fundă forma istorică conruptă cu substanta eternă, incoruptibilă. 

Am mai stris, Imi pare, că ideile de libertate, dragoste si cari: 
tute universule, au fost compromise de cel care le-au speculat, tocmai 
impotriva libertăţii, a dragostei și n enrității. Dar niciodată nu se va 
insista îndeajuns asupra acestui lucru; niciodată nu se vor demasca 
indeajuns bancherii și politicienii democraţiei, individunliştii me- 
dioeri, demagogii, egoiștii, cnptaliştii, economiştii, nezustorii, veroşii, 
santagiștii presei, nepoţii, clericii burtoşi, mnatorialistii, din lipañ de 
viaţă interioară şi din Jene sau comoditate, patronii „onesti“, satra- 
piji, — lume robită banului, burţii, vieţii facile — elusa profitoare care 

striga: noi suntem spirtul, libertatea, relația, democrația. ȘI au fost 
crozuţi; dar li s'a răspuns: voi sunteţi spritul, patriotismul, religin? 
Atunci lucrurile aceston sunt rele, 

Şi fiindcă tot aceeaşi continuau să strige: noi suntem infrăţirea 
universală, (nu era decit promiscultate universali), libertatea (nu era 
decit libertatea de n fi in mizerie pentru ceilalţi), democrația (şi era 
plutocraţia şi demagogia), alţii, din altă parte, le-au strigat: atunel, 
universalitatea, libertatea şi democrația sunt lucruri rele. 

Dar ticilaşii priudo-democrației, a acelei lumi desinteresnte $ 
newuăcatice, sunt vinovaţi, — niciodată nu vor fi destul de pedepaiţi — 
wi compromiterii în ochii oamenilor a valorilor eterne; sunt vinovaţii 
confuziilor de astăzi, Puterile subterane, spiritul rău şi cult a] lumii, 
au ştiut să se folosească admirabil de această confuzia a reprezen- 
tanţilor decăzuţi, cu valorile ineoruptibile în esența lor pe care le re- 
prezentau., Şi cu atit mai uşor, cu celt ei Inşişi făceau tot posibilul să 


fie confundați cu ele, 
Atunci, comunismul a putut striga: relele lumii sunt patria 
viața interioară, religia, spiritul, democrația, Nazismul, la fel,'a stri- 


128 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Cum să-și dea oamenii seama că libertatea interioară nu era 


decit numele egoismului, că iubirea universală de oameni nu era 
decit numele unul internaţionalism desrădăcinat, sau că religia nu 


filantropism hipocrit, sau că democrația era numele şi paravanul 

agogiei, politicianismului, intereselor meschine. Era greu ca 
oamaniil să nu se înșele Dar cine nu se înşeală, sunt cei care au pro- 
fitat de rău, în folosul răului. Cei care au asmuţii mulțimile, au 
ţintit bine. ȘI acum. cind se lovesc valorile conrupte, se lovesc, odată 
cu ele, şi cele pure, incoruptibile. Cei care asmut oamenii ştiu bine 
că una este dragostea de oameni şi alta internaţionalismul; că una 


bezere, (prin urmare, făcindu-l să devină mai rău, mai egoi 
nel de ordinea colectivistă), şi pe de altă parta păr 
Saa pe pioni maselor ireductibile, 

Efortul elitelor franceze este de a-i reeduca pe oameni, de a- 
dumiri, de a le arăta ce este, în adev S dragostea. libertatea, demo- 
trația, lisus, şi de a reconstitui o lume întemeiată (pe cît e posibil 
pe pămint), în mod sincer pe aceste valori umane esențiale şi eterne 
eliberate de ceen ce n tins, în „a „ 8ă le comprormită, şi apărate de 


Toată această „clarificare“, se petrece în interior. De ae Fran 

nu poate face acuma gesturi, acțiune politică. Sa reculege: rea 
nismul actual e, de sigur, rezultatul unor disperări anterioare, — dar 
nu este soluția lor. Marşul politie a] hitlerismului estè o reacțiune, o 
evadare, o răsbunare Impotriva unor idei şi situaţii disolvante. Nu a, 
prin urmare, O depăşire a sentimentelor, poziţiilor agonlce, ci furis 
impotriva lor; dar lucrurile acelea există, cu atit mai mult, mai 
adine, nerezolvile, — şi vor reisbucni. Germania crede că acţiunea 
omoară... „reflecțiunea“, sau că o viziune luntrică se smulge prin 
acţiuni exterioare, sau se distruge fără a i se da un răspuns. Nimie 


SCRISORI DIN PARIS 129 


In Franța, lucrul acesta nu se poate intimpla. Francezii nu re- 
nunță la grèzua luptă lăuntrică; In gindireu; la efortul crispant de a 
anluționa problemele. Ea nu-și va asvârii, din slăbiciune, niciodată 
civilizaţia și problemele; are puterea, rezistenţa de a le suporta, de a 
le descureu. de a scoate răul din bine, în loc să asvirle răul şi binele 
la un loc, de a depăşi, — adică de a Stipini, — în loc să fugă. Rezer- 
vele sunt în Franţa. Germanra şi le risipeşte, pină la ultimele. 

Orice biruință aparentă nu trebue socotită mal esențială decit 
este. De altfel, vor mai fi multe incă, şi unele după altele, Dar birui- 
torul devine, din ca în ce, mai puţin interesant: la urmă, va cădea 
fără suflu, birut de propriile lui biruinţi. ; 

Dovada că Germania este o lume facilă şi superficială o dă toc- 
mai ncesi fapt caracteristic că se due la ea, — pentrucă dă formule, 
clişeie, soluţii apnrente, — toate culturile noi şi toți intelectualii de 
oplaprezece ani, precum şi toţi foştii juni disperaţi şi sceptici, O for- 
mulă, o reţetă ln indemină, iată ceea ce le trebue; un răspuns fals şi 
total la toate problemele și neliniştile; touti juneţea, mai mult sau 
mai puțin hamletiană este cucerită... şi capătă gi spirit de cucerire, 
Hamlet ce tace? Omouri şi se omonră. Nimic nu sa rezolvit, nicio 
calo nu a ppărut din mijlocul neliniştilor şi a crizei, din Abaterea 
lor. ŞI, In urma urmei, răul nu a fost omorit; problema nu a fost omo- 
rită, Dealtfel, nu trebue omorită, ci deslegată, De mai multe ori sa 
spus că Francezii, nu au sentimentul morţii, Lucrul acesta e fals; e 
una din prejudecățile cele maj grosolane şi mai răspândite, Măr. 
turie a neliniştilor lor metafizice stă toată poezia franceză dela Ru- 
teheuf pină la Cocteau. Dar ei sunt nişte hamleți mai reci, cu spirit 
motodie, cu inteligentă copnoscivă. Nu vor să moară inainte de a 
aven calea cortitudinilor. 

Un filosof incă copilandru şi mustăelos Irni apune, ca atiţia 
alţii: „Franța e banală. Mar interesa Germania“, 

A confunda banalitatea cu lucrurile simple și esenţiale, e un 
lucru pe elt de intolerabil, pe atit de răspindit şi de... banal. Trebue 
să recunoaştem că şi Franța a fost odinioară facilă şi romantică. 
Tinerii şi culturile incipiente veneau atunci spro ea. Dar acum, ce să 
caute niste oameni nestructuraţi, undeva unde încă neclară şi con 
tradictorie, se intimplă o prefacere grea? Franța nu mai e facilă, nu 
mal esta țara copilandrilor şi n disperaţilor. E doar țara adolescenți- 
lor francezi, a unei țări din nou şi încă adolescente. Desigur, ndoles- 
cenții par slabi, şi sunt buboşi, nu pot fi simputizați de lume; apoi nu 
ştii bine, cit de noi sunt, pentrucă în viziunea lor despre lume. care 
creşte odată cu cd sunt gi diferiţi de ceea ca a fost, şi, — pină-și găsesc 
pos bilitaţi de expresie personale, îmbracă noutatea viziunii lor în ex- 
preșii neoriginale și învechite 

Tinerii se vor intoarce din nou spre Francezi, cind aceştia vor 
| gene din nou ceva „gata“. Dar Franța atunci, va redeveni facilă 

u o facil, cine este în căutare, Dar atunci, o cel mai puțin căutat, 
deşi col mai prețios, 

Un semn, — a cărui interpretare este, poate, prea subiectivă, — 
că lumes îşi regăseşte calea In Franța, este, pentru mine, tocmai fap- 
tul că lucrul acesta nu este prevăzut, Surprizele istoriei sunt formida- 
bile. Niciodată lucrurile nu se întimplă aşa cum păreau determinate 
să fie. Lumea se naşte acolo unde creder: că moare; sau, poate, chiar 
acolo unde moare. 

Pentru a înțelege cova din ceea ce se naşte în Franţa, pentru s 
presimti contururile chipului ei viitor, trebue observat cum, din ce în 
"e se precizează opoziția dintre democraţie — o democraţie nouă — 
lumea nazistă-comunistă. „Nu există decit două partide, două lumi”, 


9 


S 


130 VIATA ROMINEASCĂ 


spuneau mințile intunecoase (clişeu, dealtfel, indeminatec speculat și 
propagat), „una a stingii și una a dreptei”, — socotindu-se, de sigur, 
că şi democraţiile nu pot fi decit pre — sau semi— comuniste. lată 

ă, că acum opoziţia va lua un alt sens: comunism şi fascism, la un 
loc, sau colectivism şi statul totalitar, — împotriva unui nou huma- 
a Aceasta va fi adevărata luptă, adevăratele nume ale adversa- 


CELE TREI ASPECTE ALE 
PROBLEMEI FRANCEZE 


Renaşterea şi căutările frunceze se află în fata unei 
trei a aiel politică şi spirituală. y Copei: 
rohlema rasei franceze esto foarte gravă. E cunoscutii: 
át iei ANS îl; a eee a de Ae A bed şi Imbunăiätire. i 
oblema politică cons sensul el il 
in a incarna o civilizație actuală, vje, cena n aa 
„În fine, problema spirituală, — aceea a renașterii creziine a 
Franțel, be un plan apolitic, — e trăită, din ce în ce mai lar si mai 
intens, în organizaţiile J, O, C, („Jeunesses ouvriăraa chrâti, + 
LE (jeunesses fludiantea chrétiennes“), L, O. C, („ligue ouvrière 
chrétienne“), J. M. C. („jeunesse maritime”, J, A. C, („agricoles", ete.), 
care numără vreo trei sute da mli de militanți „activi“, — şi ciștigă 
ars Da a ui, Sintra e foarte mulţi furaţi dela comu- 
a ect, scrie i ii 
seal a aspect, vorm intrun număr viitor a] 


Lă 


D. EMMANUEL MOUNIER 
ŞI PROBLEMA POLITICĂ 


D-l Emmanuel Mounier, care este una din rsonalităţi 
mai semnificative ule Franței intelectuale de azi, Saia, de mem a ceri 


din precursorii şi iniţiatorii noului drum al civilizaţiei tranceze. Tot 
este acum, evident, în plină problemă. Dar lipsa de a iaz mile 


„Manifestul personalismului“, sau Revoluţie li 

ro ' ” tă şi comuni- 
tară”, ete. D Emm e oa tot 
bs noi; a a recrea Mouitiler, este aproape cu totul necunoscut 
poate, vor schimba lumea abia peste treizeci da ani? N' 
despre el și Esprit, după cite știu, decit d-l Camil ar alma gre 


de-o minunată săriicie aparentă, au fost plăauite zi] a 

ment de cultură do naiste, aa aA e 

area ta S > a rtie, pseudo-mistie, individualist și heo- 
unt însă informat că d-] Em. Mounier, va ia, f 

Sursul lunii Aprilie, invitat de d-i Alphonse Duproni, Dictaat ih în 


SCRISORI DIN PARIS 131 


tutului francez de înalte studii. şi că va ţine citeva conferințe, Citi- 
torii nedumeriţi ai interview-ului vor putea fi Jămuriţi atunci. 

Intre un studiu şi o conferință, d-l Mounier a răspuns intrebă- 
rilor ce urmează: 


Puteţi să-mi dați citeva date privitoare la circumstanţele 
constituirii grupului și revistei „Esprit“? 


Revista Esprit a apărut in 1932. Primul ei număr poată data de 
Octomvrie. A fost scoasă de un grup de patru-cinci tineri (Mounier, 
Izard, Seltage, Galey), fără niciun ajutor dela niciun fel de asociaţii, 
societăţi, capitaluri. Apariţia ci Sa tăcut în condiţii cu totul hazar- 
date. Toţi „experţii” erau convinşi că revista nu poale să dureze, O 
asemenea revistă, căreia îi trebuia, în mod normal, neapărat un capi- 
tal minim de 000.000 de franci, a pornit numai cu 00.00%). Si durează 
și astăzi, fără să fi avut nevole de ajutorul niciunui consorțiu. 

Dela inceput, în atitudinea generală a revistei, s'au putut distinge 
două tendințe: una mat ales politică şi cealaltă orientată spre pro- 
blemele spirituale şi de civilizaţie, Dar un „spiritual“, în cara politicul 
nu cra absent, ci prezent, deşi subordonat, Cu alta cuvinte, o mişcare 
spirituală cu acţiune politică. Trobua să so ştie că acţiunea noastră 
politică e subordonată unai atitudini civilizatoare, unei concepții a 
civilizaţiei 


Mişeurea deln Esprit su născut ia văserucea mal multor lucruri 
diferite, şi e pornită sub influenta lui Péguy și n unul Sens cu totul 
special de socialism și crestinism, Nu suntem niti democrnţi-creştini, 
ai nebuloasei, Fiuctuantei democraţii creștine, nici asa — zisii crestini- 
roşii (din cei care spun: „în definitiv, creştinismul tolerenză multa, 
marxismul ar putea fi şi el tolerat}, al unei poziţii eclectice, Incer- 
căm să realizăm echilibrarea dinamică, vie, intensă a tradiţiei fran- 
coze, — aceea n unul socialism personalist; refacem întrun fel, legă- 
tura cu tradiția socialistă ante-marxistă, a acelor lucrători magnifici, 
demni, cu simţul persoanei (personalisti „ayant la letire”), ale căror 
scrisori şi buletine aveau un sti! cu totul altul dacii cel ul marxistilor. 
Tradiţia rezistind comunismului, 

In orice caz, trebue să se stie că nu suntem ecleetiei, căci noi 
tindem să integrăm tradiţiile, Nu suntem la confluenta vreunul socia- 
lism cu vreun modernism, Aspirăm lu integrarea dificilă n tradițiilor 
franceze, sociale, creştine. 

Suntem impotriva oricărei poziţii liberale, moderniste, (Sunt prin- 
tro noi şi protestanți, dar şi »cestia caută să regăsească tradiția 
creştină). Deci, impotriva unui vag socialism crestin și reacțiune ime 
potrivu liberalismului care nu este libertate. 

Generaţia liberelisiñ, fără să fie liberă, e lipsită de un om, de 
un sef spiritual, Noi avem unul: este Péguy, 

Prin urmare, influențele care ne-au determinat sunt complexe 
(fără a fi ecloctice, căci eclactismul nu e integrare, nu e tensiune), 

Ca să le reunim intro unitate vie a trebuit să le purificărm, să 
facem rupturile necesare; am rupt astfel ordinea creştină, de dezor- 
dinen stabilită in vechiul regim democratico-creştin, In care creştinii 
făceau corp cu bogaţii, Deci: ruptură Intre capitalisti şi crestini. Pe 
de altă parte, a fost nevole să se facă și ruptura între socialiamul 
moştenit dela Rousseau si crestinism, Ne recunoaștem, întrucitva, 
într'o influentă proudhoniună, dar mai ales, in această Incercare de 
a regăsi o tradiţie franceză în care aceste poziţii să se reintegreze. 

Mişcarea noastră poate fi lesne înțeleasă, prin mărturisirea că 
ne-am dat seama că democrația a fost o încerenre ratată 2 mentali- 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tăţii creştine, de-a realiza un regim politie. să 

carea, pe baze creştine şi personaliate, dar po aits 3ă refacem, fineer 
Imi puteţi da ctteca precizări ale noțiunilor individ, and, 

personalism? Mijloacele de a incorporu omaronedpesă comuni lat. 
Mai Intâiu, trebue sa spun că orice is culos 

în a ape e care e docirică statică, E OMR m aalge; 

u există un personaliam, ci exislă tonalizme, 

Dacă vrei sà vorbeşti totogi despre o rue ae eră rapitor ei 

mului, ințelege asta ca o acoladă pusă pe lângă doctrine inrudita, 

da PersoDMiŞtii însă se sprijină pe anumite valori 

rsoanei, 


lată gs aer care sunt prea multe de spus, 
n om sunt dovă tendinte: cele individuale gi 
Individualu! este tendinţa spre ego'sm, dispersiuna, sot a r aai 


Concappia noastră despre persoană este filosofică şi 
Ne despărțim oarecum de Berd'aey de pildă, care păntrează o ai sic 
nire manichristă, Noi credem că persoana e o realitate concretă, isto- 
rică, încarnală, punct de vedere, dealtfel, al realismului creştin. 


şi tendinţele lui spre comunitate. 

Aici e ideea noastră centrală de tensiune spirituală, 
stanti; echilibru dinamic care trebue vesnic realizat, ră asa intre 
y şi comunitate. Individul e desigur incomplet fără comunitate fazi, 
n occident, aşa este: om incomplet), dar nu trebue nici să se lase in- 
gh it. Trebue să realizeze persoana, care e tensiune Să nu cadă nici 
În vechile și nici în noile comunități, prăbuşit, 


Care sunt 
ala Poiiuit, consecintele concepţiei noastre? Care este atitudinea 
Să luptăm Impotriva individualismelor 
dualiste şi împotriva comunităţilor coleciivista. Tano aior indivi- 
almente 


cesității de a apăra persoana contra regi 
Sa murilor totalitare şi necesi- 
t d integrare vie a persoanei libere în mişcarea vie de solidaritate 


Se confundă în străinălate efortul 
personalist cu individ 
ii sau cu doctrinele de eztrema-stingă. Cum pe-o: 


In 1932, în Franța trebuia să refacem o si 
tua 

poziție, Opoziția era extrema-dreaptă, Printre ei, cani ora near. 
erei că extrema-dreaptă e spiritul, Trebuia să arătăm că erep 
inii puteau să nu fie de extrema-dreapiă. De acesa sa insistat 
saaa, așa de mult, asupra „rupturii lui Cristoa, de ordinea bur- 
nucă . Trebuia ca francezii încăpăținați să ajungă să vadă că crey- 
anii E realizat nici în ordinea burgheză, nici în cea de ex- 

Iată de ce ni s'a aruncat formula de „creştin de ". De alt- 
fel, „pentru necesitateta acelui moment iatorie de a gr ati dea 
tie ï, precisă şi solidă, lupta noastră a deviat oarecum, a exage- 


ar 


SCRISORI DIN PARIS 133 


rat una din tendințele ei. Uşor dezechilibru care apare totdeauna 
cind se nocentulază, căci era nevoie să accentulim asupra acestui 
aspect al problemei, Jäsîndu-le în rezervă pe celelalte, 

Acum, distincția aceasta, ruperea s'a făcut. Lucrul se pricepe 
Line acum, în Franţa. Datorită nouă, alți creştini (de pildă, cei care 
ilustrează mişcările creştine dela lAube dela Sept ete), au putut 
pune şi rezolvi acra determina poziţii, şi-au putut fi ma! cura- 
gioşi, Esprit a desființat o barieră. Astăzi nu se mai identifică un 
creştin cu un reacționar. Şi nici noi nu mai avem nevoie, astăzi să 
accentuim acest aspect al problemei, Am putut păşi la o altă frază, 
una de precizare interioară. 

Vor apare o serie de numere speciale din „Esprit”, cuprinrind 
anchete privitoare la o revizuire a democraţiilor. Vom întreprinde o 
critică radicală. Şi lucrul acesta e posibil acum, pentrucă, mai di- 
nainte, am făcut distincţia; am săvirșit ruptura dintre ordinea creg- 
lină şi dezordinea burgheză şi reacționară. Nu mai putem fi sus- 
pectaţi nici de comunism, nici de hitlerism. Publicul a fost dezobiş- 
nuit de a confunda, amesteca, solidariza lucruri esențialmente opusa, 

Vom face, aşa dar, o revizuire funciară a tuturor miturilor 
„Stingii"., Noi credem astfel, întocmai ca fasciștii, că democraţia bur- 
gheză s'a torminat. De altei, consecinta firească a unel asemenea de- 
mocrații este totalitarismul. Cind Hitler spune: „noi care avem un 
Stat întemeiat pe majoritate, suntem democraţia”, are dreptate mai 
mult chiar decit crede, Dar nol nu voim să se conatituiască un Stat 
al majorităţii în defavoarea unei minorităţi. Noi nu credem cum cred 
fasciștii că in ocu] democraţiei burgheze trebue să punem un Stat 
totalitar, Noi credem că trebue să realizăm o formă a democrației pu- 
rificată şi de individualismul anarhic. dar şi de Spiritul totalitar tu- 
prins latent în vechile democraţii. Nu vrem să creăm o democrație a 
majorităţii în defavoarea vreunei minorităţi, ci. a persoanei, 

Printre problemele mai frapante ale democraţiei este necesita- 
tea de n rezorbi regimul parlamentar, care şi-a depăşit funcțiunea, 
revărsindu se peste tot, In loc să se mâărginească la funcțiunea legis- 
lativă, a încălcat domeniul executivului, al justiţiei, al armatei ete. 
Dar Statul (după Proudhon) eate tocmai această alcătuire, armoni- 
zare a diferitelor puteri: economică, educativă, judiciară, legislativă, 
executivă etc, Fiecare din diferitele puteri ale Statului tinda să devină 

dictatorial, să le aservească pe celelalte, Aceste puteri trebue aŭ se 
rețină unele pe altele. 

O altă mare problemă pentru restaurarea democraţiei este de- 
terminarea funcțiunii şefului, în opozitie cu mistica sefului din Sia- 
tele totalitare. 


Prrsonalizmul se opune oare naționalismului! cum se poate in- 
tegra în patrie? Care sunt raporturile dintre spiritul personalist pi 
cel national? 


Națiunea este o realitate vio, ca familia, ca regiunea înlăuntrul 
Franţei. lar Statul nu e decit un instrument în slujba națiunii. Acesta 
e larăzi un lucru Invederat de tradiţia franceză. 

Into națiune, societăţi diferite se formează (sindicate, tamilii, 
organisme vii, biserici), Statul nu are rolul de a le suprima, ci de a le 
recunoație și accepta, în anumite margini, Națiunea este totalitatea 
acestor societăți, acestor realități vii care sunt datoare să-şi facă con- 
cesii unele altora, pentru a putea trăi. 

Statul nu poate să fie neutru, Dar nici metafizician. EI trebue 
deci să se întemeieze pe un minimum de metafizici care să permită 


134 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


existența unei cetăţi umane. Acest minimum este afirmarea că recu- 
noaşterea persoanei stă la baza cetăţii umane Acum, de altfel, redac- 
täm pentru Esprit un statut al Statului care-l, de fapt, un statut al 
persoanei. Statul trebue să lupte poti a tot ce este anti-personal, 
Prin urmare, nu e un Stat liberal. Dacă o societatea viole: un mi- 
sapara de ear inan tige aa = dizolve. Statul trebue să impună 
un statut minimal care evite alunecarea spre un Stat r i 

dividualisi, sau anarhic-totalitariat, pat caiac 


Mulţi sunt foarte dispuşi să creadă că personalizmul ar fi, mai 
degrabă, o orientare înapoiată; că nu ar corespunde problemelor noi 
ale lumii, cd nu le-ar mai putea domina; că nu e, pe scurt, decit un 
ultim efort al individuatismului şi al liberastismului france: de a se 
fnoi, de a redeveni viu, dinamic. Răspunsurile și soluţiile personaliste 
şi creştine la noile date ale istoriei sunt oare statice, incremenite? 
Pot ele dare să dea naştere la răspunsuri noi, să fie „de-o actualitate 
vie?”. Mulţi se tem că nu ar mai fi în stare să creeze noi sinteze iz- 
torice. Că ar îl defensive şi nu ofensive. 


La aceste obiecții şi neincrederi nu vom putea răspunile decit 
prin cera ce vom face. Asigur însă că nu suntem de loc În defensivă, 
nu apărăm. Suntem in plină ofensivă. Punctul nostru de pornire nu 
e apărarea, ci creația. Am avut, desigur, senzația, fizică şi morală, 
a unei amenințări, a primejdiei de moarte. Dar asta e la începutul ori- 
cărei lupte mari, Nu luptäm pentru ceea ce esta „Putred”, Evident, 
suntem o miscare fonrta nouă, datăm numai de citiva ani, si acesta 
Pin re dnei ra ouit, chiar pentru o mişcare ce s'ar märgini la 

ui s$ ar noi, cum ţi-a - 
Pa a a ţi-am spus-o adineauri, nu sun 

Ceea ce am făcut pină acum èste, aşa dar, foarte pu 
doar premisele, Abia crestem, abia Incepem. Și vom mă a dor daci 
raseponim impotriva constructivismalor moderne, a spiritului dè sis- 

__ Îmi spui că suntem vechi? Se poate. Căci suntem tradiţionalisti 
adică „încarnați”. Dar răspunsul nostru la problemele Gaias ara ţi 
d. So goer iga sa, cit e: a răspunde cu caracterele noastra vii şi 

cu e noastre defecte i i 
Set LE naționale. Nimie nu poate fi mal viu 


Se pare că problema cea mai caracteristică a Franţei e în necesi- 
tatea unui primat al spiritualului şi al reabilitării pradata piri 


34 vrea, converg în mod natural, Ar trebui şi s'ar ea ca a 
dinte să se unifice? Care €, printre ele, locul mieril dela Er eeren 


Nu se poate vorbi de o mare mişcare evidentă. O oarecare majori- 
nat Bi paza este conservatoare. Acolo, deci nicio sehimbare "de ki 


merge În massă, nici in masse, chiar dacă vor converge pină la ră, 
toți (intr'o măsură!) Acesta e un fenomen apecifie iranus y 


Cunoști, nu-i aşa, pe cele mai importante: acţiunea dela J, O. C. acea- 
stă acţiune este însă aşezată exclusiv pe plan spiritual, Greşala èl 
este că consideră planul politic ca plan exclusiv al răului, 

Există, de asemenea, mișcarea dela La Fliche, a lui Bergery. 
Problema pe care şi-a pus-o este interesantă: „să creaza o mișcare de 
stinga anticomunistă”, Dar limitată numai ln asta, e, nu-i aşa, pupie. 


SCRISORI DIN PARIS 135 


E şi mişcarea dela l'Aube şi a Nailor recta wa Franceze (N. E. F.), cara 
a contribuit să desolidarizeze spiritualul vechea dreaptă. 

Mişcarea aceasta se situează însă pe un plan reformist. De altfel, 
demoeraţil-creştini sunt paralizaţi, în acțiunea lor de un oarecare 
clericalism. 

Iată, după cum vezi, simptomele, semnele variata ale unei mis- 
«căiri de rezonanțe adinci. Dar ca de fiecare dată, fiecare se manifestă 
la noi, în linii proprii. Marea transformare nu e „coaptă" incă. 

In ceea te priveşte, locul lui Esprit printre celelalte mișcări este 
tă mişcarea noastră, contrar celorlalte care fiind numai politice sunt 
insuficient întemeiate, presupune, în primul rind, o viziune totală m 
civilizaţiei şi abia în al doilea rind o concepţie politică. 


Care sunt rezulatele practice obținute pind acum, ale migcărilor 
spiritualiste şi personaliste francese? Şi care sunt rezultatele cucerite 
ale grupului „Esprit? 

Care sunt mijloacele politice, tehnice întrebuințate? 

Repet câ suntem Ja primele Inceputuri ale acțiunii. In Franţa, 
tradiția este să gindim mult înainte de a porni. Revoluția dela 1780 
a fost gindită cu zeci de ani inainte de a se deslănțui, Acum, ca şi în 
secolul XVII, avem, înainte de revoluție, — „dea sociétés de pansa. 

Deocamdată, noi realizăm o acțiune importantă ca „revistă”. „Ea- 
prit” se citeşte mult, frămintă mult. E citită, citată, desbătută în lo- 
curi foarte diferite: congrese de studii, episcopate, printre oameni po- 


litiei, 

Printre primele rezullate obținute esta cel semnalat adineuri: 
separarea crestinismului de reacțiune, | 

Po do altă parte, sau constituit grupuri „Esprit" pesta tot. Tineri 
Intre 20 și 35 de ani se formează în ele, Existii organisme, Acţiunea 
noastră creşte, subterun. Oameni, olita sa formează. Cincizeci de gru- 
puri lucrează în Franja. Avem grupuri peste graniţă, Cele din Elve- 
tia sunt cele mai coherente. Avem grupuri în Belgia, Algeria, Spania, 
Egipt ete, 

Personalismul este oare numai o orientare, pur şi strict franceza? 
Limitată la spiritul francez, valabilă numai pentru el? O altă națiune 
ar putea adopta sau adapta această noud tehnică spirituală fara 
teama de a nu-și realiza vocația „personala“? 


în măsura în care sunt valori universale, şi În care creştinismul 
se poate incarna În forme speciale, personalismul poate determina ex- 
periențe autentice, realizări de vocaţii diferite Not nu credem în ideo- 
logii, ci în incarnarea ideilor, Cred în internaţionale persoanelor. In 
măsura aceasta, suntem universaligti, Dar trebue ca fiecare țară să-şi 
regăsească, în tradiţia ei proprie, posibilitatea de integrare şi reali- 
gare a persoanei, 

Universalismul nu este altceva decit ansamblul aceloraşi valori, 
diferit incarnate. 


O îndrumare creştină nu trebue să pregătească spiritele pentru 
impărația cerurilor mai degrabă decit pentru realizările terestre? 
Cum ar pulea o societate personalistă ză realizeze orientarea spre 
Cer? Trebue să învăţăm să trăim sau să murim? 


Do sigur că stirșitul omului este în împărăţia cerurilor. Dar, 
după cuvintele Evangheliei „Impărăţia Cerurilor este printre voi”, 
adică şi aici. E Insăşi ideea creştină a Incarnării. In secolul XIX s'a 
făcut (ca o consecință a influenței janseniste), o „despărțire a Cerului 
de Pămint”, Dar noi incercăm să facem o integrare spirituală; trebue 
“să realizăm Incarnarea. Cerul nu e despărțit de Pămint. Noi incereăra 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


să salvăm în fiecare clipă transcendenţa în com. N'am f. 
Sefiunes noastră politi sti acs-o dacă în 
e decit un ele nd poeira. asul a menty] principal. Dar el nu 


Noi eredem că salvăm transcendenţa, ; persoana 
revelația creştinismului. i (uz ppi 


Noi, creştinii, avem marea misiune 
aa prezența Ei po pămint; rezultatul ad mapa mp pista ea 
va fi veşnic insuficient, dar veşnic vom tinde să-l realizăm. 


Situaţia spiritualului în lume şi în Fran 
mal de aceea trebu ţa este fi 
Nu trebue pri iang te d uităzm că biserica este vizibilă, incarnata. 


Trebue să-ţi precizez, pe de ană vrem 

j parte. că nu putem nu 
pa nlocuim biserica, Biserica are m unea ei. Noj aadh viziunea 
facem un Stat clerical, Lăsăm biserica pe planul ei: Ea tr 


impiedice inflorirea i şi 
Yor, să vină singuri ce esa ia tra Pe PRE AR în că 


Esprit nu este unitar. Printre noi sunt oameni 
Ă nt 
nd Arranak ii alea e Tepublicani). Trebue sä jagi camni, ST 
Ae Mea ee cge mintuirea pe care o cred, Dar să tie într'ade. 


Noi întreprindem o serie de renaşteri: testan 
publicană. Nu suntem unitari. și pluraligi. o CĂ, protestantă, ro- 


Speranţele dv, în viitorul Franţei? Al lumii? Al persoanei? 


Fiecare sistem are un adevăr. Trebu regim, 
să ne întrebăm, intotdeauna: air ifeivereed ră pe Be a pir e 


istorică pe care le reprezintă?”. Care este adevărul istorie al actuale. 


lor regimuri noi? Aspiraţia spre comunitate. 


NOUĂ va trebui să realizeze tensiunea, între persoana 
individualism) şi comunitatea (eliberată de Statele aia iji 


DL JEAN GIRAUDOUX, STATISTICI 
ȘI PROBLEMA NATALITĂȚII 


Jean Girnudoux dă alarma: situația Fran i, din pu 
dere al natalității şi a] mortalităţii, este diseni de N TEn 
gosia ru ştie de mult; nenumărate statistici, de francezi şi de anti- 
Dati » Sau făcut; concluzii Sau tras. Dar, ceea ce este mai impor: 
t-acum esto că „Hespecialiştii”, seriitorii, artiştii, oseiştii, oamenii 


SCRISORI DIN PARIS 137 


de ştiinţă, pur teoretică, deputaţii, funcționarii, omul da pe stradă, 
sunt Inspiiimintaţi şi hotăriți să lupte în contra primejdiei. 

Intr'o conferinţă despre rasa franceză, Giraudoux a arătat că 
Franţa nu poate fi decit o țară conducătoare a lumii sau trebue să-și 
piardă securitatea şi Independența. Problema rasei franceză este o 
problemă politică din cele mai acute. 

„Dacă natalitatea în Franţa va continua să scadă, — spunea 
conferenţiarul, — ţara va trebui să se transforme într'o imensă garni- 
zoană pentru a-şi mal putea apăra frontierele. Serviciul militar, pen- 
tru a umple contingentele deficitare, va trebui mărit la trei, la patru, 
la cinei ani la toată viaţa, Cultură nu se va mai putea face, ci numai 
„gardă” pentru apărarea ei. Dar „Cukura“ nu se poate apăra în mod 
eficace fără soldaţi numeroși, fără o mare rezervă de soldaţi. Condu- 
cătorii politiei ai Franţei de astăzi nu sunt ma! răi decit conducătorii 
străluciți de odinloară. Inteligența conducătorului politic o dă o na. 
talitate puternică crescindă. SlAbiciunile guvernelor franceze se ex- 
plică foarte simplu. Frica pe care o au do rărboiu e naturală; căci ei 
nu mai simt, în spate, masele, el o populaţie redusă. Războiul e e 
vocație a ţărilor suprupopulate; în acelaşi timp, el este, pentru elo, şi 
o rezolvire a şomajului, a crizelor, o ocazie de „emigrări fără valiză”, 
Războiul e o nevoie vitală a țărilor nuprapopulate, o catastrofă mor- 


săracă în populaţie a fost înghițită de masele asiatice: soartă fatală 
a tuturor naţiun lor fără populaţie numeroasă, Măsurile provizorii 
au pot îndupieca implucabila lege că pămintul este pentru cine f 
poate lua, 

Problema rasel franceze, declară Giraudoux, mal importantă po- 
Lticeşte decit orice acţiune diplomatică şi politică n fost cu totul me- 
băgatii în seamă, plină acum. Niciun medic francez nu s'a preocupat 
de en. în Germania e o propagandă organizată; sunt laborutoare şi 
institute; Statul duce, pe primul plan, o politică de natalitate, igienă, 
cugenie. Și politica aceasta nu este ineticace. Intr'adevăr, prin simple 
măsuri legislative, Germania care. de curind, avea naşteri mai pu- 
ține decit Franța, a intrecut Franța în patru ani, E necesar ca în 
Franţa să se realizeze un plan a) natalității de cinci sau putru ani, 
mai Important decit orice plan eronornie. Franţa nu va putea fi tare 
atita vreme cit nu va avea o curbă ascedentă a natalității şi o curbă 
descendentă a mortalităţii”. 

Nu reprodue soluţiile eugenica propuse: nici discuţia privitoare 
la naturalizările ce sunt „o infiltrație lentă a barbarilor” si ce ar 
putea deveni „o adevărată selectare și natalitate”, 

Intrebârile pe enre această conferinţă ce nu face decit să expună, 
sistematic, lucruri de mult cunoscute deşi rău cunoscute, — le trezeşte 
sunt următoarele: scăderea natalității franceze cale remediabilă sau 
lremerdiab'lă? poporul francez este sortit să se stingă lent? (statiaticila 
întocmite arată că dacă deseregterea populaţiei va continua în ritmul 
ultimilor ani, în 1985 Franța nu va maj avea decit vreo cincisprezecea 
milioane de locultori, cu o proporție mare de bătrîni), 

„Experientele din Germania, afirmă Giraudoux arati că ceva se 
poate faco; că denntalitatea poale fi oprită. Tar Anglia ne dă un exem- 
plu admirabil al regenerării rasei prin educație fizică şi sport". 

Ne întrebăm în ce măsură o politică de re-natalizare poate fi 
eficace? Germania Insăşi a rezolvit problema? Numeroasele statistici 
culese de F, Buverat („La denatalită mortelle") nu par a fi integral 
optimiste. In Germanis, bineințeles, natalitatea e mai mure decit mor- 
talitatea. Dar aceasta nu întemnează prea mult, căci: „importanţa 


co a 


138 . VIAŢA ROMINEASCĂ 


micşorării nașterilor n fost acoperită de micşorarea numărului dece- 
selor caro s'a produs în acelaş timp” (op. cit, pagina 23). Cu alte eu- 
vinte.—şi atesta e un lucru pe care sociologii germani nu îl ignorează 
de loc, — populaţia Rermană, cu tot excedentul natalității e în scădere 
virtuală, Adică: bătrinii nu au murit încă, dar copiii se nasc mai pu- 
lini. Pentru a cunoaşte mai exact vitalitatea unui popor, statistica tre- 
bue întocmită altfel si anume: „O mie de femei, în cursul existenței lor 
nase atitea fete care să le inloculască în generaţia viitoare?" (pag, 25), 
Statistica generală a Franţei stabilise, după tablourile de mortalitate, 
pentru epoca de pe la 1931, următoarele calcule: „în Germania, pentru 
1.000 de femei ce mureau nu se năşteau decit 760 de prunci de sex fe- 
minin; în Anglia, 80) pentru 1. ; în Austria, 730 pentru 1.000; în 
Franţa 930; în Italia, 4.2, Evident, populaţia creşte cu adevărat 
cind, mereu, pentru 1.000 ae nase 1.001, cel puţin, 

Ce sa intimplat însă dela 1931 incoace? In 1905.—„în Franţa, pro- 
portia căzuse la 570 pentru 1.000” și, datorită măsurlor „severe” luate 
de Stat, „in 1996, în Germania, proporția s'a reureat la 98), pentru 
1000”. Prin urmare, deocamdată, nici Germania, cu toate măsurile ei 
dictatoriale nu a reușit să oprească miscarea de denatalizare, 

Un lucru e limpede: că Francezii nu sunt aşa mult „o nație obo- 
sită” şi că pot fi prolifici. Cind, în curind, conducătorii Franței vor 
intreprinde o politică a natalității a rasei, lucrurile sar putea 
schimba, De altfel, constată F, Boverat, după atiţia alţii: fecunditatea 
scade la toate popoarele de rasă albă. (Se pare că în U, R. S, S. de 
pik, situația din punctul acesta de vedere, este deplorabilă). Acum 

ncă nu Sau produs, peste tot, goluri prea mari, dar întrun timp re- 
lativ scurt.—cu toata reacțiunile violente ale unor tări, mai ales ale 
celor totalitare, —această scădere va fi foarte simțită. 

Din toate aceste lucruri, două posibilităţi apar: sau rasa albă des- 
creşte în mod iremediabil sau se poate renataliza, prin mijloace legis- 
lative, printr'o propagandă intensă, higienă socială, eugenie. 

Dacă descreste în mod lremediabil, — deşi, în curînd, populaţia 
Germaniei va fi de două ori cit a Franţei, — Francezii nu au a sa 
teme pentru ci in special, căci Germanii îi vor urma, şi apoi Italienii. 
Citeva zeci de ani nu contează. De altfel, semnalul denatalizării occi- 
dentului, l'a dat Franta —nu e prea demult, sunt doar citiva zeci de 
ani—şi nu poate rămine ră, E imposibil ca acesta să fie un fe- 
nomen limitat numai la ea. Lucrul ar fi prea inexplicabil, 

lar dacă desereşterea populație se poate remedia, Francezii ia- 
răşi nu au a se teme căci ge poate remedia şi la ei, 

Mi se atrapo atenția, de altfel, că în Franţa nu mai fost aserne- 
hea scăderi periculoasa ale natalității: în secolul XVIII, de pildă, —şi 
că, atunci fără propagandă, problema s'a rezolvit dela sine. naşterije 
au reinscris o curbă ascendentă. 

Aşa încît descreştarea natalității nu e un fenomen francez ci are 
un caracter mai general; și în măsura în care alte țări pot frina dena- 
talizarea o poate face şi Franța. Cu condiția să vrea. 

Nu mă pot opri însă să mă gindese la „pericolul galben”. Heo! 
Pericolul galben? Parcă a fost şi ăsta! Dar cine sa mai ocupă de acest 
lucru atit de neactual!.. Şi totuşi —natalitatea este în neindoelnică şi 
formidabilă creştere numai în țările asiatice. „Pericolul galben” dos- 
peşte, în umbră—în timp ce Europenii se măcelărese la lumină. Poate 
că decadența Grecie! sortită a fi cutropită nu e o țară europeană sau 
alta, ci toata Europa. Cu atit mai bine! 

Ariste, cu care discut uneori aceste lucruri e mult mai liniştit. 
= adolescenţa mi-a fost stricată.—imi zice el.—de spaima desti- 


SCRISORI DIN PARIS 139 


i i al lumii; ni se prezicea că, în curind, pämintul n'o 
pie: e pameni, că și Sahara o să fie suprapopulată și că 
o să fie nevoie să ucidem pruncii noi născuţi, Se făceau, Și, atunci, 
statistici și preziceri îngrozit; dar, vezi lucrurile nu merg nic » v ; 
linear şi evolutiv, cí se contrazic. Populaţia umană ge pro. ru pita = n 
gură. Omenirea e tinără. Pină la Judecata din ee mc Ap în atia e Ta 
scădea și creşte —pe rind, intrun mod aproape ritmic, le multe at 
Astronomii, statisticienii, sociologii și chiromanciarii n'au altă mi- 
siune decit de a înspăiminta lumea. Nu te lua dupi ei! Nu poţi pre- 
vedea catastrotele, căci ele vin pe neprevăzute”. 


EUGEN IONESCU 


MISCELLANEA 


minä, poezie falnie întitulată: 
mătoarele înmărmuritoare der 


pr vezi ere Francezul voios 

w ndrul Rus, po Neamţul regulat., 
„la dinşii spun că-i bine şi frumos; 
pomi acea pene eu oricit am umblat 
„Nu mă'nvolam; şi vreţi să Ştiţi de ce? 
„Pentrucă-mi plac şoselele stricate. 
„Eu sunt romin mi-e dragă ţara mèn. 


Este pur şi simplu să nu-ţi vie să crezi i 
M tr supt i crezi. Aşa dar Domniei Sale ji 
ponede pareen orară a SEA şi măselele stricate? Căci dentistul esta un 
uțească doinele şi ciripitul păsărilor şi buci 
ora gar reia m kegn ca o pan de pere Pază m deraeeu 
pre jipaka Riran 1 Sfintul, cind päduchii colcăiau bogat pe pieptul de 


Jar ce este mal rum 
ţionalist care îşi pase seamă frumos în toate acestea e ch brăvul na- 


neam este unul şi acelaş personaj 
Pers pe cure îl auzim pretutindeni 
d cînd prostimea, poporul de rind se amestecă în politică: 


> 


7 Aceustă frază, extrem de hanală i 
s „ pe care ori f 
"de mii de ori, trădează cen mai vinovată greață o alo 


MISCELLANEA 141 


minese, Oamenii aceştia nu-şi iubesc tara, Iubesc iubirea de ţară, ceea 
ce-i cu totul alceva (şi cate nu-i un sentiment ci 0 meserie), 

De alttei nu-i deioc greu să vedem că ţăranul sau lucrăltorul ro- 
min, cu toate multele lui cusururi (pe care avem datoria să le sem- 
nulăm neincetat şi cu asprime) esta de o mie de ori mei inteligent 
decit toţi Miticii şi Costicii, loneşuli și Popeştii cărora slujba de set de 
birou şi profesiunea de botezat greco-ortodox le dă sentimentul că 
sunt „cineva“, 

Este în tonte acestea un mic paradox. Putriotul profesionist po 
de o parte afirmă că poporul nostru, tot, fără excepție, e genial. Po de 
altă parte, el nutreşte un profund dispret şi-o mindră neincredere faţă 
de BU la sută din ucest popor. Dar contradicţia este simplu explica- 
bilă, Aceşti oameni au interes ca defectele norodului si fie tigădulte, 
căci numa! așa ele vor putea să nu se indrepte niciodată. Numai păs- 
trind pe țăran în beznă va putea domnul funcționar să te simti o elită 
intelectuală, Şi asttel sa născut acea curiousă teorie patriotică, teorie 
care Sar putea rezuma astfel: 

Raminul e cel mai straşnic om de pe pămint, Lui nu-i trebue ei- 
vilizaţie. Ba chiar civilizaţia Îl încurcă, si nici nu se potriveşte cu firea 
lui. Hominului îi şade bine incult, Căci el o aṣa da geniul din näscare, 
incit n'are nevoo ca alte lifie (Francezi, Englezi, ete), de acele mofturi 
artificiale pe care dumnealor le numesc civilizație. 

Vorba defunctului Negruzzi: 


„Mie-mi plac şoselele stricate 
„Mi-e dragă țara mea”, 


Dar lucrurile par să se schimbe, Ministrul Comunicaţiilor pa- 
voază drumurile, Ministrul Muncii introduce sportul şi teatrul, şi co 
titul, şi turismul în rindurile muncitorimel. Straja Țării puna, incă 
din prima copilărie, pa fiul ţăranului cu fiul milionarului pe picior de 
egalitate. Ministerul Propagandei difuzează pazeta şi filmul pină în 
cele mai îndepărtate sate, Epoca Nepgruzi, a amorului pentru pitores- 
cul murdăriei şi farmecul inculturii n trecut. Desigur, nu sa ajuns 
încă la acea atitudine curajoasă, unde defectele poporului nostru să 
fie privite franc şi spuse pe faţă. Dar deja aceste cursuri sunt implicit 
recunoscute, de vreme ce instituții ca Muncă şi Voe Bună sau Straja 
Ţării au, ca unică menire, să le indrepte. 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Estetica jurnalistică de după räsbmu n inventat o categorie lite 
rară nouă, pe care lot èen a şi botezat-o cu două nume: „stil nervos” 
şi „condeiu vioiu”. Dăm aci un mic dar frumos exemplu, 

Ragetele jaguarilor din junglă, cit or fi ele de fioroase, tot nu 
credem să întreacă urletele cu cari legislutorii noşui Şi-nu animat 
săptâmina aceastn pagoda din dealul Patriarhiei: clţiva deputaţi tä- 
văliţi prin pesmetul dusumelelor, un gogiat făcinu game dactilografice 
pe gingiile unui forestier nnţional-ţărânist, alt țărănist nbandonin- 
du-şi breteleie în ghiarele Cumanilor majoritari, în atmosfera aceasta 
bucolică,— exasperind cu diabolicul său zimbet indignările dervişilor 
de stinga, — trone şi maestrul latrate Micescul, noul Genserie, — 
proaspăt evadat din imuioneza juridică dela Barou, — Intimpinat cu 
grimase maf convulsive decit memoramilul cneaz al Vandalilor; pină 
şi majoritatea, în avintul legaţi, și-a scos din prosop djuvaericalele 
el cele mai cosmetice: din recipient de insulte, Camera devenea subit 
Acropolă a demnității umane... 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe deasupra altor calităţi, cena ce is 4 

e po e da Sipanulul, sa: erudiție prior este cumplita cultura 
papodi. dorst a Răsim un milio i organizată. Inlă 

Vatodă, forestier, Cumani, bucolic, n, de Cuvinte distinse, ca junglă, 

ent, Acropolă. Cotă , Genseric, cneaz 

cultivat pentru cel putin două ean aa citeste aceasta se simtă 


„CAPORAL" 


Cetim, în cel mai mare ziar buč 
Hreştean de - 
paos Uasi a a an a Üngvontni se ati a miză 
y nen ro med o 
bau E iaa gardenal, ady e) ice ANNAE: saca iai 
„Caporal, dezinfectant puternic, o i 
, omoară toţi mi 
pă, acea ne în corp. Vindecă urgent şi radical eu şi sg cret esga - 
pa ace să dispară maătreaţa lu adulți şi la bătrini, cu ii 
dară orice viețuitoare microbiand vătămătoare“ A cica 
Cavoral salvează tineretul, bărbaţi, femei şi Vătrini dela o boală 


Așa dar ti 
şi bătrinii o MNeretul cuprinde trei mari categorii: bărbaţii, femeile 


Nmeni nu 
sul. cina mu eee poste fi mirat că acest ungvent poate salva tine- 
„Caporal, alifie perfect mesticibilă cu 
ca constituit din opt substanțe chimice de primet oroni nnti, 
nişte secături de substanțe chimice fără importanţă) Sioa 
ar Fok. eriting sspe ctul său exterior; i 
= at se prezintă sub formă tubulară 
eminent, care permite ari roll Prrar as 
ra are momentan pă e area cantitatea necesară potrivit nevoiei 
n evăr, microbul zis mătreaţă nici nu se 
cu a ai pina ia deplina fericire a india aie 0 
spune, 1a por pri eşte amănuntele comerciale ala chestiunii, ni se 
„Heprezentant general este d-l C. A, cavaler al o 
ice sea , detaliu interesant de ştiut căci mulţi clienți ONE Mae 
ntrinșii) nu admit să cumpere alifie deci: dela eroi, zi 


CUPIDON POSTAL 


Proust spunea că Sii. di i 
A aona ticultaiea rimei stimulează puterea 
expresi mal e iran tocmai atunci cind e mai constrina, găseşte 
eguia aceasta e valabilă şi pentru toţi acei 
siliți a-și concentra pătimasele elanuri in cadrul aisi gein te e 


amorul şi talentul combinate î obsta 
și rid de ori 
exemple luate tot din cel mai mare juraal buenos ne N e 


„DOR. — C 
a. fericit, sinsla Bee „fernnecător, Retrăesc voluptuos. Dece taci? 


„FLOARE ROZ. — A trecut anu albaştri 
| fără 
arii să fie satistăcuţi. De ce? în numele donatii maa şi cei ne- 


MISCELLANEA 143 


solicit urgenţa în lanuarie. Anunţă plic seris maşină, înăuntru serie 
ce vrei şi cit vrei. Cu nespus dor de frumos și contopirea gindurilor. De 
noul an, priviri fixe şi sincere In ochii ti negri —, ești mulțumită! 


Astept, Ochi albaștri”. 
INFORMAŢIE MIRACULOASA 


in toamna trecută, un cunoscut aviator american a făcut o că- 
lătorie de Informaţie prin Europa, cu care prilej a putut să-și facă 
o idee despre forţele respective ale diverselor mari puteri, La sfirşit a 
ajuns în Anglia, unde se zice că ar fi făcut un raport d-lui Chamber- 
làin, raport care a impresionat atit de mult pe primul-ministru bri- 
tanic, incit, în primul rind, a pornit imediat cu pasi hotăriţi spre cn- 
pitularea dela München, iar în al doilea rind a luat imediate măsuri 
de activare energică a ritmului înarmărilor britanice, Tot la un spor 
uriaş al Inarmărilor au dus revelaţiile distinsului aviator si in Ame- 
rica: toată lumea a aflat că In Europa există un Stat care dispune de 
furte extraordinare, ca să nu spunem catastrofale, că pentru moment 
a intra în luptă cu el ar fi o nebunie, şi că trebue cheltuit ultimul 
ban pentru a încerca să-l ajungi din urmă, 

Bine înțeles. nu ne vom permite să formulăm indoieli nici nsu- 
pra capacităţii de judecată, nici asupra onestității aviatorului cunos- 
cut. Suntem convinşi că a relatat exact ceea co n înțeles, si ch u ins 
teles exact ceea ce trebuia să înțeleagă. Există insă un singur amă- 
nunt care ne pune pe ginduri: ce interes a avut Statul acela forml- 
dabil de hine inarmat să afle toută Kuropa şi restul planetei ucoste 
lueruri? Nu era oare mai inteligent să mascheze această superioritate, 
să împingă astfel Statele rivale In greşeli pe care să le plătească 
scump? Nu era mai normal să ln lase în starea de dezarmare în care 
sau găsit atita timp cit au putut ignora perfecţia de armament la 
care ajunsese probabilul lor adversar? 

Una din două: ori desvăluirile pe care conducătorii acelei teri- 
bila aviuţii le-au făcut celebrului aviator nu erau destinate publici- 
tății, si atunci acesta a comis o indisereţie (dar ne surprinde cit de 
usor i s'au încredințat secretele unui Stat străin), ori, tocmai din po- 
trivă, acele desvăluiri erau destinate special publicităţii, și atunel ne 
surprinda cit de usor au căzut În cursă oumeni competenți, care tre. 
bue să dispună de alte mijloace de Informaţie, mai perfectionnte si 


mai infailibile. 


BADIE 


In cupletele scrise de autorii nostri de reviste, în toate solurile 
de versuri umoristice, ba chiar in reclamele citite la posturile de ra- 
dio, face ravagii de un timp încoace cuvintul bădie. Limba romînă 
are foarte multe cuvinte terminato cu 46; orideciteori trebua o rimă 
la unul dintre Hle, autorul fără nicio cheltuială de muterie conușie, 
recurge la bădie. ȘI astfel, odată ln citeva versuri, apare acest cu- 
vint, cure nu aduce absolut nimic în ce priveşte sensul, ri osle un 
simplu sumertugiu pentru a scâpa de rimă. Faptul este cu atit mai 
ridicol pentru bucuresteni, cu cit bădie este cu totul necunoscut în 
vorbirea lor obișnuită: se ştie căi ceea ce e bădie în Moldova, este în 
Muntenia nene. Cind nu măseşti o rimă interesantă, parcă ar fi mai 
onest să laşi versul fără rimă, decit să scoti din buzunar un cuvint 
anume pregătit ca să astupe golurile. Altmintrelea n'ar trebui decit 
să sn găsească Încă vreo citeva cuvinte de acestea passe-partout, pen- 
tru rimele cele mai frecvente al limbii, şi am putea să ne facem cu 


toţii poeţi. 


144 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


CUM SE SCHIMBA INȚELESUL CUVINTELOR 


Stim cu taţii, de cind eram 
vintelor se poate schimba, în legāturā cu shin aai CĂ înțelesul eu- 
crin ap sere cu transformările obiectelor. E maturi ca lantai ar 
ar ep me e mai reprezinte astăzi aceeaşi noțiune ca rar do 
se făcea numai cu petrol. Ceea ce se ştie Lc aa 
Lă 


nicio naţiune, 
Dăunăzi, pe afişul unui zi 

că Evreii caută să ui ziar antisemit, se putea citi cu litere 

există şi Slate napon G intrigi între Statele naţionaliste. Va ari 


acolo unde nu are ce căuta. D 
2] ar faptul acesta 

eru pa ct dă 8, duce la o degradare a întelemalul acestui manare pe 
sim naționalismul ta e E inar nimeni. De aceea e mai per W 
numele lor autentic. r, iar celelalte noțiuni să le numim tu 


La 1 Januarie, anul aceata 
irie, a „a murit irst 
28 „de apă Luigia Nitti-Dolel, fiica mei aedi > ath itani emi a 
n tia anti-faseistului italian Dolei, Luigia Nitti Seat ori fa 


ceea 
ce ne face să vorbim publicului rominese despre dinsa, nu este 


versitatea din Paris, şi j 
d $i cu ajutorul sumelo 
€ robi d ra ae Anti. lineviati şi filologi peri pjm pe air faper a 
fierar ok analizează Opera ştiinţifică şi socială a celei dispărute, 
pară face un îndo't serviciu, căci nici cej care nip cij- 
Nitti (elo oparai € reaga înțelegere a valorii lucrărilor Luigiri 
Solon). a aie unui domeniu pe cit de Special 3 
A al ales a operei oi pe tărimul social: ajutorarea a peri flor. 


nant al prietenei ei, Nadine Stehoupak. Din acest articol aflăm elt de 


Aceast 
i è a ar fj rămas necunoscută m hora fără articolul atât de emoția. 


au? 


MISCELLANEA 145 


aproape rămăsese Luigia Nitti de sufletul „miilor de exilați anonimi 
care au preferat mizeriile emigrării decit sacrificiul independenţii lor 
spirituale, toţi aceşti onmeni de jos, soldați necunoscuţi al luptei pentru 
existenţă, pe care îi plăcea să-l frecventeze şi cărora, fără nicio afor- 
tare, stia să le inspire Incredere prin admirabila ei simplicitate şi 


prin interesul cu care-l asculta”, , 
insfirşit, credem cù merită să fie amintit atrălucitul euraj mo- 
ral al Luigiei Nitti Crescută întrun mediu cu largă dare de mină şi 


trantplantată dintro dată în strimtoarea exilului, ea nu şi-a pierdut 
niciodaţă voia buni. La ultima noastră întrevedere, vara trecută, i se 
făcuseră tocmai nişte șicane pe cit de neplăcute, pe alit de inutile, 
Ceca co n'o Impirdica să-şi păstreze întregul calm şi să privească si- 
tunaţia cu cea mai desăvirşită obiectivitate. Avea forţa omului care se 
stie stăpin pe imprejurări, deoarece intotdeauna gi în toata locurile 
Şi-a îndeplini cu prisosinţă datoria, 

Printre hirtiile rămase dela en, s'a gāsit acest verset din Ecle- 
siaat: „Fă după puterea ta tot ce vei avea mijloacele să fact, căci în 
mormântul în eare te duci pu mal este nici muncă, nici vorbă, nici 


ştiinţă, nici înţelepeiune...”, 


Nota despre Prot, Gh. Ţiţeiaa publicată în numărul nostra precedent aste 
serisă do Domnișoara Ticu Arhip 


10 


RECENZII 147 


G. M. Zamfirescu noduri inexpresive, nenaturale, Darul cel mai mare 
pe care oricind și pretutindeni 1] putem dovedi din scrisul lui George 
Mihail Zamfirescu, nu se lasă pornit imbelşugat, generos, În proza 
Barierei, nici măcar în ultima ei parte: Ctntecul destinelor. 

O- suficientă de procedee, o sgircenie dăunătoare micşorează efec- 
tela ce s'ar îl putut aduna nenumărate, în cadrul larg conceput al 
lumei pe care autorul îşi nropune să o arate, 


Cintecul destinelor are În același grad păcatele primelor două 


REC ENZI | părţi ale ciclului, 
Eroi artiticializaţi, neviabili, lleraturizaţi, cu un lirism În ex- 

presio ce-i putem reproşa dlui G. M. Zamfirescu cu si oricărui proza- 

tor diletant, invăluie realul. Preocupat de artificu, de poezia fruatră, 

po cure i-o oferă subiectul, romancierul uită problemele sociale ce tro 

buiesc arătate cu procedee cu totul altele. in locul înmiresmatelor 


GEORGE MIHAIL 

i ZAMFI $ 
roman. Bucureşti. Ed, National SCU: Cintecul destinelor, fraze, atit de frumos încheiate — luind ochii şi mutind interesul dela 
ATU ie i Ciornei, 1939, in 8, 373 p miez la Soaji—ara mult mai „nimerit ca, printro proză sobră, preg- 

ost o i : 2 nantă, să se urmărească realul, 
dacă d-aa ar fi scris ce hube rară a d-lui George Mihail Zamţi Altminteri, aşa cum osto scris, Cîntecul destinelor redă viața ro- 
iu George Mihai] ti ret să serie, “amiirescu, manjată a mahalalei, prin citeva personaje-fantose, desenate viu, cu 
, Zamfirescu este un om < elurite creioane. 
Isi în cariera serii de teatru şi un dra- I}, George Mihail Zamfirescu zugrăvește un pitorese strălucitor, 
In 1995 tipică oh itoricească publicind în 1924, F in imagini multiple, care de care mai neaşteptate si toate caructeris- 
Hul Național din Cerna AOC Cuminecătura lamura alba. tico prozei d-sale, fără însă a implini, nici prin Cîntecul destinelor, 
azda cu ochii um pangran i ar după volumul a iată In Tea- arătarea adevăratei feţe a lucrurilor, rămase mai departe ascunse. 

trului: Prim dvara ce s'a d b gpa pentru o bună bucati Ma ză cae ra Elementul uman și social oferit de periferie perie mima 


N. IORGA: Istoria Bucureștilor. Bucureşti, ed. Municipiului 


trul, unde public ; yi 

+ ul carea S avut sä o Întim = 

Bei sanite de a G mt Are ul de pi - nivea oa București, 1939, 397 p. + ilustrații, în 8°. 
ui. Romanul mnişoarti Nas 

anrs noastră şi, aşa dar, serițuBenul de literatură cel mai ie ~ De abea Incheiată monumentala „istorie a Rominilor”, în care, 
rea or preferat pentru genul teatru ori de poezie părăsea cu multă trudă şi rară putere de pătrundere, se imbrâțişează viaţa 

s yia ră eră im rerum gerenuda ie ind și astfel, mai lesne re n in, ai La prof, orga face să apară în frumoase condițiuni 

i v sau a r ncios tr „Istoria Bucureştilor”, 
Mihai] Zamfirescu tace ap cer spre cel PTR aaa MĂ Cu mulți ani în urmă, G. lonescu-Gion se încumentase să pre- 
a ona cu trandafiri Apoi, vrin că din 1931, muh Rustatul ro zinte o lucrare similară. Dar, intre încercarea de atunci şi realizarea 
pae 3i a mahalalej bucureştene. pă ocne epopeia mahalalej oprea de astăzi, nu este numai deosebirea datorită, unei mal largi baze de 
ariera, prin Maidanul aR e e, tg special, Innugurează eielul” ja cunoaştere, ci şi unui alt fel de a privi şi Infâţisa lucrurile. 

Ciclul epic Bariera a f goste. eple D-1 prof lorga aduce în cercetarea trecutului Bucureştilor, me- 
punzind fiecare cite tnt ost conceput pe trei mari cà itol toda deprinsă în cimpul vast al istoriei universale si desâvirşită intro 
du-se însă unul altai banan, cu subiect de sine statale redate aai atit de lungă şi imbelsugatä activitate, 
nul cu dragoste & yolu S era e descrisă astfel în trilogi; a in- Pentru domnia sa, etapele atinse în decursul vremurilor, de Ca- 
ecul destinelor, apărut a finta mare nerusinare (2 vol a: Maida- pitala noastră de azi, se îmbină în mod organie si natural, va varia- 

" recent, ume), şi Cin- tele mpvareraegoi de e a unei ființe vil. Faptele şi împrejurările, 

resca mat cons e documentar, sunt fixate liniile generale, di . 
Insä—dach piriana alei infățişată de d. George Mihail Zamți suși rolul iniţial al orasului. a 2E SAA aa 

Mahalay. Figo kis k nem aşa—e generis, rescu esie Intr'adevăr, spre deosebire de alte centre ale Apusului, care, ele 
pasiuni, da uri, Scriitor toasă, o lume de suflet; u au creat sau adoptat pe stăpinitor, Bucurestii apar ca o ctitorie a 
ni Ea „dare defectuos. Felul ales posd Ito, a inţeles-o, dar felul pe and Voeyodujul, stabilită, pentru scopuri domnesti, pe o veche aşezare 

u si escrie ro POPUT 
nguru? în care autorul putea rea acestei lumi — fel Legată de acțiunea dunireană a lui Mircea-cel-Bătrin, npariția 


a 

ficial. 
Ro ] 

tă mancierul, Pentru un realism erud, pus la d 


Domnii la Bucuresti are un scop militar. Aici era popasul între 
parten de sus a țării şi Giurgiu, noua cetate do mare însemnătate în 
socotelile politicei muntene. Curind însă răsturnarea situaţiei În Bal- 


Ce Şi-a luat să i 
loace minore 9 prelucreze în ră Spoziţie de mate. 
pînă. ia m ră deformează care ooo de oged Antrebu nțează mij- cani prin schimbarea atitudinei turceşti, pune capăt. rosturilor stra- 
isti k mă care cerea n-a peri kat a superf cial, or tegice ale cetății dimbovyițene. Si de unde ea părea chemată să joace 
ecesitate un anumit stil, un rol de inițiativă rominească, acum, prin capriciul soartei, îşi va 


un anumit fel de ex 
punere n celor ce se întimplă, Răseşte în 
pana d-lui datora propăşirea tocmai, slâbiciunei și atirnărei politice faţă de 


TE 
148 VIATA RONINEASCĂ 


Turci, în timp ce Tirgovişte va continua să simbolizeze veleităţile de 
independență şi de îndreptare către Apusul creştin, 

Incetul cu încetul, în preajma Cetăţii de Scaun se ridică din ce 
în ce mai mult oraşul, care devine apoi un centru comercial şi bise- 
ricese al Munteniei, Do acum înainte, nu odată vom asista, ca în vre- 
men lui Constantin Brincoveanu de pildă, la lupta ce se dă între inte- 
resele oraşului şi tendințele noliticei, pentru a păstra aici reşedinţa 
domnească. Victoria va fi de partea tirgului, > 

Curînd, inceputul epocei fanariote insemna prin însăși caracte- 
ru! şi sensul el, o statornicire definitivă a Capitalei aici, Mulţi dintre 
acaşti străini care voiau să se țină de tradiţiile ţării, avînd în minte 
şi modelul strălucit ul Constantinopolului, au căutat să-şi lege numele 
ile frumoase locașuri bisericeşti sau de misuri edilitare şi de cultură, 
care să înalțe nivelul Capitalei lor. Dar uneori, — mai ales spre sfr- 
şitul epocei, — Încep să-şi facă loc tot mai numeroase norme de or- 
panizare. după obiceiul ţăriprădean, norme, caro paralizau lnițiati- 
vele, rea viouia populație a mahalalelor într'o plebe ingi- 
feren 

Inceputul veacului al XIX-lea cu revenirea la Domniile rage] 
face să adie și asupra Capitalei de atunci a Țării Romineşti, vintu 
oceldentalismului novator de o accentuată nuanţă franceză. 

Dacă sub semnul vremurilor noi se iau unele măsuri fericit in- 
spirate de Apus, trebue să deplingem ravagille pe care lipsa de înța 
legere şi pietate faţă de tradiţie a unor arhitecţi străini, le-au făcut, 
PRATINĂ în stilul neo-gotic, — atunci la modă, — vechile noastre bi- 
serici. 
Mersul evenimentelor se precipită, Bucureştii sunt chemați să 
devină Capitala, întii a Principatelor-Unite şi apoi a unui regat in- 
dependent, Nevoit să țină seama de necesităţile ce i se impun, oraşul 
va păşi, — poate uneori fără prea mult discernămint, — o ra 
pidă modernizare, oglindind în tendința de a „monumentalisa” min- 
dria legitimă a unei societăţi în plină evoluţie, 

Războiul întregirii a făcut din Bucureşti, nu numai Capitala 
unui organism politie şi administrativ mai complicat, dar şi centrul 
39 raaa viaţă economică şi industrială. Deci, noi cerințe se fac 

mţite, 

D-l prof. lorga arată că şi noile prefaceri s'au adus, călăuzite 
mai ales de un spirit străin nou, care, — observă autorul cu amără- 
ciune — „pregăteşte astfel uciderea totală, sub forme moarte, a unut 
vechiu oraş care a fost o viaţă”, p. 32. 

Privirea aceasta retrospectivă a vieţii Bucureștilor se încheie 
cu Încercarea de a desluşi elementele „unei perfecte solidarităţi na- 
aere y Ji 332, singura prin care trăeşte şi se desvoltăi o adevărată 

apita 

Studiul de față, în care erudiţia şi puterea de evocare a autoru- 
lui insufleţesc urmele secolelor apuse, pea a face să retrăiască un 
eiga trecuti, trăädènză la fiece pas dura şi dragostea cu care a 

seris, 

O anexă cuprinzind 26 de mărturii documente şi o foarta bogată 
ilustrație implinesc această carta, a cărei menire în ră Age rind e să 
wlincească cunoaşterea şi deci înțelegerea, celui dinttiu oraş al țării. 


EMIL C. CIUREA 


TSOR VIANU: Studii de filosofie și estetică. Ed. Casei 


elor. 


Printre lucrările filosofice romineşti, studiile d-lui Tudor Vianu 
sunt desigur cele mai accesibile unui mare număr de cititori. Studiile 
reunite în volumul de faţă sunt în mare parte republicări de studii şi 


RECENZII 149 


conferințe, mal toate tratind în mod concis şi, mai ales accesibil, unele 
teme de filosofia culturii şi a artet. 

Ceea ce constitue valoaca studiilor d-lui Vianu este siguranța cu 
care d-sa tratează o temă sau. uneori, o apoape fără să o epuizeze, 
reuşind totuşi să comunice cititorului o informaţie amplă, o simpliti- 
care şi o clarificare a datelor problemelor, De altfel nici preocupările 
studiilor de faţă nu sunt de natură a indepărta pe cititorul doritor de 
iniţiere In ale filosofiei, dar avind teamă de ariditatea și obacuritatea 
filosofiei ştiinţifice. In d. Vianu, cititorul află o căliiuză sigari şi un 
Indreptar antrenant, urmind ca pentru ndincirea sistematică n pro- 
blemelor filosofice, cititorul să ostencască singur, în direcția pe care 
şi-o va alege, după criterii şi puncte de vedere proprii. 

In „Adincimea filosofică”, d. Vianu urmăreşte „ca Înțeles ara ex- 
presia care utribue adincime unora dintre vederile teoretice nle filo- 
sofiei”, D-sa crede că pentru o justă împlinire a tipologiei spiritului 
ştiinţific este necesară crearea unei corelaţii „adincime-inălţima”, 
Adincimea ar implica o direcție precisă a cugetării, iar obiectul ei ar 
fi situat intro zonă determinată a realului, intrun sxubatrat”. Tipul 
„Înălţimii” ar cuprinde filosofii „este au înţeles lumen drept o sch- 
dere sau o resiringere dintrun focar superior”; exemple ar fi: Platon, 
Plotin, Părinţii Bisericii, Malebranche, etc. După cum se vode d. Vianu 
incearcă o transpunere grafică și vizuală a unor termeni consacrați 
ca: „idealism” şi „teolagie”, d-sa fiind de părerea că această clasificare 
ar sluji efectiv tipologiei spiritului filosotie. 

Reflcctind asupra soartei metodologiei în gindirea contemporană, 
d. Vianu constată: „In balanţa reflecţie; contemporane, intereaul pèn- 
tru obiect pare a atirna mai greu decit acel pentru edite care ne con- 
duc către el” (p. 29, „Metodă şi obiect”), D-sa află un paralelism între 
tendințele politice şi sociale, şi deplasarea interesului filosofie dela 
metodologie lu ontologitm, Metodologismului i-ar corespunde, în ordi- 
nea politică, spiritul de legalitate al societăţilor liberale. Ontologismul, 
preocupareu pentru Obiectul autonom ar fi sincronic unul primat exe 
cutiv. Se pot pune însă întrebări de amănunt, cure strică întotdeauna 
aceste corespondonțe şi analogii ce cuprind mult arbitrar. De ex.: de ce 
metodologia ne kantiană a înflorit într'o Germanie de loc liberală? 

lubitor de analogii, d. Tudor Vianu aduce un fugar omagiu lui 
Oswald Spengler, care a fost „un maestru incomparabil in arta de a 
surprinde afinităţile, solidaritatea adincă, aerul de incontestabilă ru- 
denie care există între toate formele de viaţă ale unei culturi” (p. 38). 
Din păcate darul acesta este artă, dar nu-i ştiinţă. Este un dar agrea- 
bil, uneori mai mult pentru cei care îl practică, dar nu avansează ir- 
tru nimic cercetarea științifică. Spengler a fost aspru criticat de către 
specialişti, pentru această virtuozitate facilă a descoperirii annlogiilor 
(„L.ogos”, 1921), 

Sturtiul cel mai desroltat din volumul de faţă, „Inceputurile ira- 
țional'emului modern”, ni se pare şi cel mai interesant. D. Tudor Vianu 
urmăreşte istoric, cu multă grijă pentru toato aspectele şi nuanțele 

roblemei, Origina şi reliefarea treptată a recunoaşerii Iraționalulul 
n gindirea modernă. „Din crearea problemei iraţionalului, prima 
ştiinţă care a tras foloase a fost estetica” —acria dsa (p. 69), subli- 
niind asife] roadele pozitive alè problemei iraționalului, 

In celelalte studii și conferințe care Intregese volumul, cititorul 
este pus la curent cu punctele de vedere noi, care s'au afirmat recent 
in gindirea contemporană asupra problemelor valorii, artei şi naturii, 
alegoriei şi simbolului, ete. Forma elegantă şi limbajul precis, dar bo- 
pat în nuanţe, pe care îl foloseşte d. Vianu în mod permanent pentru 
atacarea oricărei probleme, fac din volumul de faţă o lectură cu deo- 
sebire plăcută orcărul cititor. lar tru „Specialiştii”, aflaţi în miezul 
problemelor aride, volumul d-lui Vianu este o oază odihnitoare. 

C. IONESCU-OULIAN 


hog 
148 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


Turci, în timp cè Tirgovişte va continua să simbolizeze veleităţile de 
independență şi de îndreptare către Apusul creştin. 

Inestul cu încetul, în preajma Cetăţii de Scaun se ridică din ce 
în ce mai mult oraşul, care devine apoi un centru comercial şi bise- 
ricese al Munteniei. De scum înainte, nu odată vom asista, ca în vre- 
men lui Constantin Brincoveanu de pildă, la lupta ce se dă între Inte- 
resele oraşului şi tendințele politicei, pentru a păstra aici reşedinţa 
domnească. Victoria va fi de partea tirgului. > 

Curind, începutul epocei fanariote însemna prin însăşi caracte- 
rul şi sensul ei, o stutornicire definitivă a Capitalei aici. Mulţi dintre 
aceşti străini care voiau să se țină de tradiţiile ţării, avind în minte 
şi modelul strălucit al Constantinopolului, au căutat să-şi lege numele 
de frumoase locașuri bisericesti sau de măsuri edilitare şi de cultură, 
care să înalțe nivelul Capitalei lor. Dar uneori, — mai alea spre sfir- 
şitul eporei, — încep să-şi facă loc tot mai numeroase norme de or- 
panizare, după obiceiul ţăripgrădean, norme, care paralizau iniţiati- 
ere ia vioaia populație a mahalalelor într'o plebe indi- 

eren 

Inceputul veacului a] XIX-lea cu revenirea la Domniile băștinașe, 
face să adie şi asupra Capitalei de atunci a Ţării Romîneṣti, vintul 
oceidentaliemului novator de o accentuată nuanță franceză. 

Dacă sub semnul vremurilor nol se lau unele măsuri fericit in- 
spirate de Apua, trebue sä deplingerm Xa venita pe care lipsa de înța- 
legere şi pictate faţă de tradiția a unor arhitecţi străini, le-au făcut, 
An rez în stilul neo-gotic, — atunci la modă, — vechile noastre bi- 
serici. 

Mersul evenimentelor se precipită, Bucureştii sunt chemați să 
devină Capitala, Intti a Principatelor-Unite $i apoi a unul regat in- 
dependent. Nevoit să ţină seama de necesităţile ce i se impun, orasul 
va păşi, — poate uneori fără prea mult discernămint, — spre o ra- 
pidä modernizare, oglindind în tendinţa de a „monumentalisa” min- 
dria legitimă a unei societiiți în plină evoluţie. 

Războiul întregirii a făcut din Bucureşti, nu numai Capitala 
unui organism politic şi administrativ mal complicat, dar şi centrul 
e ie viață economică şi industrială, Deci, noi cerinţe se fac 

m 
_D- prof. Iorga arată că şi noile prefaceri s'au adus, căliuzite 
mai ales de un spirit străin nou, care, — observă autorul cu amără- 
ciune — „pregăteşte astfel uciderea totală, sub forme moarte, a unui 
vechiu oraş care a fost o viaţă”, p. 32. 

Privirea acensta retrospectivă a vieţii Bucureştilor se închele 
cu încercarea de a desluşi elementele „unei perfecte solidarităţi na- 
a Pe 332, singura prin care trăeşte şi se deavoltă o adevărată 

pi 


Studiul de faţă, în care erudiția şi puterea de evocare a autoru- 
lui însufleţesc urmele secolelor apuse, „Dire a face să retrăiască un 
intrer Kogun trădează la fiece pas ura şi dragostea cu care a 

scris. 

O anexă cuprinzind 26 de mărturii documente şi o foarte bogată 
ilustrație implinesc această carte, a cărei menire în primul rînd e să 
adincească cunoaşterea și deci înțelegerea, celui dintiiu oraş al țării. 


EMIL C, CIUREA 


TOR VIANU: Studii de filosofie și estetică. Ed. Casei 


Printre lucrările filosofice rominesti, studiile d-lui Tudor Vianu 
sunt desigur cela mai accesibile unui mare număr de cititori. Studiile 
reunite în volumul de față sunt în mare parte ropublicări de studii şi 


RECENZII 149 


conferinţe, mal toata tratind în mod concis şi, mai ales accesibil, unele 
teme de filosofia culturii şi a artei. 

Ceea ce constitue vuloaea studiilor d-lui Vianu este siguranța cu 
care d-sa tratează o temă sau, uneori, o problemă, fără să o epuizeze, 
reuşind totusi să comunice cititorului o informaţie amplă, o simplifi- 
cara şi o clarificare a datelor problemelor, De altfel nici preocupările 
studiilor de faţă nu sunt de natură a îndepărta pe cititorul doritor de 
iniţiere în ale filosofiei, dar avind teamă de ariditatea şi obscuritate 
filosofiei ştiinţifice. în d. Vianu, cititorul află o călăură sigură şi un 
îndreptar antrenant, urmind ca pentru adincirea sistematică a pro- 
blemelor filosofice, cititorul să ostencască singur, In direcţia pe care 
şi-o va alege, după criterii şi punete de vedere proprii. 

In „Adincimea filosofică”, d. Vianu urmăreşte „ce inteles ura ex- 
presia cure ntribue adincime unora dintre vederile teoretice ale filo- 
sofiei”. D-aa crede că pentru o justă implinire a tipologiei spiritului 
științific este necesară crearea unei corelaţii „adincime-inălţima”, 
Adincimea ar implica o direcţie precisă a cugetării, iar obiectul æi ar 
fi situat într'o zonă determinată a realului, întrun substrat”. Tipul 
„Înălţimii” ar cuprinde filosoili „care nu înțeles lumea dropt o scă- 
dere sau o resfringere dinirun focar superior”; exemple ar fi: Platon, 
Plotin, Părinţii Bisericii, Malebranche, ete. După cum se vede d. Vianu 
încearcă o transpunere grafică şi vizuală a unor termeni consacraţi 
ca: „ldealism” şi „teoiogie”, d-sa fiind de părerea că nceazstă clasificare 
ar sluji efectiv tipologiei spiritului filosofie. 

Refloctind asupra soartei metodologici în, pindirea contemporană, 
d. Vianu constată: „In balanța reflerţiei contemporane, interesul pens» 
tru obiect pare n atirna mai greu decit acel pentru cdile care ne con- 
duc către e!” (p. 29, „Metodă şi obiect”). D-sa află un paralelism între 
tendințele politice şi sociale, şi deplasarea interesului filosofic dela 
metodologie la ontologism. Metodologisamului i-ar corespunde, în ordi- 
nea politică, spiritul de legalitate al societiiţilor liberale. Ontologismul, 
preocuparea pentru obieclul autonom ar fi sineronie unui primat exa- 
cutiv. Se pot pune însă întrebări de amănunt, care strică Intotdenuna 
aceste corespondențe şi analogii ce cuprind mult arbitrar, De ex.: de ce 
metodologia neokantiană a înflorit într'o Germanie da loc liberală? 

lubitor de analogii, d. Tudor Vianu aduce un fugar omagiu lui 
Oswald Spongler, care a fost „un maestru incomparabil în arta de a 
surprinde afinităţile, solidaritatea adincă. aerul de incontestabilă ru- 
denie care există Intre toate formele de viață ale unei culturi” (p, 38). 
Din păcate darul acesta este artă, dar nu-i ştiinţă. Este un dar agrea- 
bil, uneori maj mult pentru cei care îl practică, dar nu avansează in- 
tru nimic cercetarea ştiinţifică. Spengler a fost aspru criticat de către 
specialisti, = această virtuozitate facilă a descoperirii analogiilor 
(„Logos”, 1021) 

Studiul cel mai desvoltat din volumul de faţă. „Inceputurile ira- 
ţionaliamului modern”, ni se pare şi cel mai interesant. D. Tudor Vianu 
urmăreşte istoric, cu multă grijă pentru toate aspectele şi nuanțele 

roblemei, Origina şi reliefarea treptată a recunoaserii iraţionulului 
n gindirea modernă, „Din crearea problemei iraţionulului, prima 
ştiinţă care n tras foloase a fost estetica” —scrie d-sa (p. 69), subli- 
niind astfel roadele pozitive ale problemei iraționalului, 

In celelalte studii şi conferințe care întregesc volumul, cititorul 
este pus la curent cu punctele de vedere noi, care sau afirmat recent 
în gindirea contemporană asupra problemelor valorii, artei şi naturii, 
alegoriei şi simbolului, ete. Forma elegantă şi limbajul precis, dar bo» 
gat în nuanţe, pe care îl foloseşte d, Vianu în mod permanent pentru 
atacarea oricărei probleme, fac din volumul de faţă o lectură cu deo- 
sbire plăcută orcărui cititor. lar pentru „specialistii“, aflați în miezul 
problemelor aride, volumul d-lui Vianu este o oază odihnitoare, 

C. IONESCU-GULIAN 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


IOAN ELIADE RADULESCU: Scrieri literare. Ediţie eo- 
cei de George Baiculescu. Ed. Scrisul rominesc, Craiova, 


Se simţea demult nevoia unei culegeri din scrierile lui Eliade 
Rădulescu. Pentru toată lumea (cu rara excepție a cîtorva cercetători), 
Eliade nu reprezintă decit un nume legat de începuturile culturii noas- 
tre moderne. Se mai citează ici şi colo (şi fala de cele mai multe ori), 
vorbele pe cart ol le adresa tinerilor scriitori dela 1837: „Nu e vremea 
de critică, copii; e vremea de scria. ȘI scriţi cit veţi putea şi cum veţi 
putea”, vorbe care zugrăvesc foarte bine epoca eroică a literaturii 
noastre, cînd totul trebuia creat dela început şi cind cantitatea trebuia 
neapărat să treacă înaintea calităţii, de oarece era vorba înainte de 
toate ca literatura rominescă să existe cu orice preț. 

„În şcoală se învaţă încă Sburătorul şi 0 noapte pe ruinele Tirgo- 
vişiei şi m'aş bucura să ştiu că nu se mai învață greşit cum se fn- 
vățau altădată, adică cu o exagerată admiraţie din partea manualelor 
și a dascălilor, ceea ce nu era de loc în avantajul lui Eliade, fiindcă 
este stiut că admiraţiile silite din timpul şcolii se transformi mai tir- 
ziu în antipatii violente, 

Eliade n'a avut fira de poet mare, Chiar dacă i-ar fi stat la Inde- 
mină o limbă lterară formată, el tot mar fi izbutit să dea altceva de- 
cit poeme probabil corecte, dar mediocre, E destul să compari O noapte 
pe ruinele Tirgoviştei cu Ruinele Tirgaviștei n lui Cirlova ca sù verzi 
deosebirea. Acelaş subiect inspiră Jui Cirlova accente de poezie ade- 
vărsa (stingăcille formei sunt ale epocii), iar lui Ellade o declamațiea 

Pe lingă Sburătorul şi O noapte pe ruinele Tir tei, ediția 
faţă, alcătuită cu multă ingrijire de d. George Litere orz ded 
lungul poem Visul, autobiografie versificată, apoi bucăţile Ingratul şi 
Cutremurul, cea dintii un lung blestem impoieisa lui Grigore Alexan- 
drescu, şi cea de-a doua, o viziune de sfirsit de lume, intrun stil em- 
fatic şi rece, 

Partea întradevăr interesantă o formează proza, 

in volumul de faţă, pe lingă bucata mai cunoscută (tot de prin 
manuale Scolare și nu în întregime) „Dispoziţiile și încercările mele 
de poezie”, sersă cu mult haz, se mai găsesc între altele: „Librăriile 
naționale romine", interesant document, un articol intitulat „Critica 
literară”, dar în realitate un violent atac împotriva poeziilor lui Gri- 
gore Alexandrescu, apoi bucata „Asupra traducțtiei lui Omer” (din care 
fre parte vestitele vorbe po care le-am citat mai sus) şi citeva portrete 
literare ale unor scriitori ca: Barbu Paris Mămuleanul, Constantin 
einen gmp Ceea atenas” aproape cu totul ultați şi care desi- 

n n vremea ici iterar 
propriu zis ci numaj ae istorie, pozeaza cezar 

Două articole: „Despre metru” şi „Despre versiticaţie” cuprind 
e lene uneori interesante chiar şi astăzi, cu privire i ritmul $i 
cadonța versului rominese, Intro vreme de „scriţi cit veţi putea și 
rani putea”, aceste preocupări de poetică subtilă dovedesc com- 
p = nn lui Eliad şi grija lui de-a nu lăsa la o parte cultivarea cali- 

epre i ce, ceea ce tocmai contrazice (eau mai bine zis completează) 
n chip curios propovăduirea cantităţii din îndemnul cunoscut. 
Un bogat material de note şi variante întovărăşeşta textele. 


AL, PHILIPPIDE 


RECENZII 151 


IORGU IORDAN: Un lingvist sociolog: Antoine Meillet. 
{1866—1936). 


In şedinţa Academiei romine dela 2 Decemvrie 1938, d. prof. Torgu 
lordan a prezentat o caracterizare a operei marelui lingvist francez 
Meillet, caracterizare publicată apoi în Memoriile secțiunii literare și 
In broşură. 

Antoine Meillet a fost creatorul şcolii lingvistice franceze şi in 
bună măsură reorganizatorul studiilor indo-europene din toată lumea, 
El are meritul, intre altele, de » fi aplicat la cercetarea limbilor vechi 
metode Imprumutute dela studiul limbilor actuale. Cea mai caracte- 
rustică lature a activităţii sale științifice este poante imbinarea lingvis- 
ticei cu sociologin, aşa incit cu drept cuvint d-l Iordan pune pe primul 
plan al expunerii sale acest aspect al operei lui Meillet, 

De altfel nimeni nu era mai enlificat pentru a face această pre- 
venture decit autorol Introducerii în studiul limbilor romanice, lucrare 
care conatitue de fapt un istoric al doctrinelor lingvistice şi care după 
cum se ştie, a fost decurind trudusă în limba engleză. 

Evident, nu poste fi vorba alci să rezumăm analiza pe caro o face 
distinsul profesor dela Iaşi, dar credem instructiv să reproducem un 
pasaj din broşura citată, pentru ca cititorii noştri să-și den seama că 
au interesul săi o citească: 

m-Meiltet spune că împrumutul de cuvinte este o lege socială, 
Contactul dintre diversele grupuri care alcătueze o colectivitate umană 
are, între altele, drept urmare, treceri de cuvinte şi forme gramaticale 
dela unul In altul. Aga sè explică tendința de unificare a limbii, foarte 
puternică mai cu seamă în țările cu o cultură dezvoltată, Dar nu nu- 
mai divertele clase ale unei comunităţi etnice se influenţează reti- 
proc. Progresul din ce în ce mai mnre al legăturilor dintre popoare, 
datorit condiţiilor de viaţă modernă, face ca fiecare națiune să joace, 
faţă de celetalte, rolul pe care, în interiorul fiecăreia, îl Joacă un grup 
social. Civilizaţia merge mină în mină cu limba: amindonă sint fapte 
sociale, ti aproprierea popoarelor prin una duce la apropierea lor prin 


cealaltă", 
G. 


PAVEL DAN: Urcan Bătrinul. Ed. Fundaţia pentru litera- 
tură şi artă „Regele Carol II", Bucureşti, 1938. 


Cartea aceasta postumă o datorăm d-lui Ton Chinezu, care sa 
ostenit să udune din publicațiunile ardelene şi din manuscrise, tot 
ceea ce a crezul dinsul că poute arăta strălucirea tinărului mort la 
treizeci de ani. Bine cunoscut familiei scriitorilor de peste munţi, 
Pavel Dan, iese astfel, prin mijlocirea d-lui Ion Chinezu şi a Funda- 
ției editoare, în fața întregului public cititor de literatură, 

Fiu de ţărani din cimple, de pe lingă Turda, purtat cu mari 
greutăţi pe la scoli, ajuns în cele din urmă profesor ln liceul Sf. Va- 
sile din Blaj şi răpus de cancer Intro zi de August din 1997, Pavel 
Dan a luptat zilnice cu moartea. Asr cum a învins greutăţile materiale 
prin luptă şi Incăpăţinată rezistență fizică, nădăjduia să învingă o 
moarte prea timpurie, prin credinţă ṣi printro înfierbintată aetivi- 
tate intelectuală, Adesen zilele de boală, de imobilizare in suferinţă, 
au coincis cu cela de frumoasă creaţie, în care nu Sa strecurat nimic 
din fiorul morţii tot mai apropiate. In clinica din Cluj a scris „loba- 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gii“, nuvela poate cea mal strălucitoare din tot cees ce cuprinde vo- 
lumul de faţă, clocotind de uriașul elan de viață al ţărănimii, Litera- 
tura capătă astfel semnificaţia unui efort spre infringerea morţii, 
Dintrun pat al spitalului vienez în care işi căuta sănătatea, Pavel 
Dan scria: „Trebue să te rogi Domnului şi Maicii Lui, Bunei şi Divi- 
nei Lui Msici Indurerate şi cea mai crincenă boală e un nimic”, şi îşi 
făgiduia „toată viaţa, temperament și puteri pentru a aduce pe cei ră- 
tăciţi la căile Domnului”. Dacă prin atita credinţă fierbinte Pave) Dan 
>s eine moartea, în schimb a ciștigut lupta impotriva ei prin lite- 
ra z 

Maturitatea literară şi aimțtul epic ale tinărului scriitor ardelean 
sunt cole dintii calităţi pe cari je simte cititorul, Nici o atingăcie nu 
ulterează conţinutul echilibrat al paginilor, Scriitorul se mişcă printre 
oameni Şi intimplări ca un stăpin al literaturii cu îndelungată expe- 
rienţă, ştiind ce să aleagă şi ce să refuze, E] face parte din categoria 
scriitorilor cari, departe de a excroca, sunt hotăriţi, să înveţe ce şi cum 
să serie, Pavel Dan a citit cu pasiune pe nordici şi pe ruşi, a căror 
şcoală şi-a însuşit-o altoind-o pe un impresionant simi al epicului, 
Modul în cure evaluează conflictul în „Urean Bătrinul”, mişcarea per- 
sonagiilor şi conatrulrea momentelor caroinale ale nuvelei, iată atitea 
prilejuri în cari se dovedeşte maturitatea epică a scriitorului nostru, 
„iobagii“ e o nuvelă construită cu un mecanism perfect pe care bar 
putea invidia mulţi prozatori reputați, 

Pavel Dan se îndrepta, cu siguranţă, spre romanul vieţii rurale, 
nuvelele de faţă fiind numai preliminările unei, bănuim, extraordinare 
opere de maturitate, „Urcan Bătrinul”, „Moartea lui Urcan Bătrinul” 
şi „lobagii” sunt cele trei înfăţişeri durabile ale viitoarei literaturi pe 
care ne-ar fi dat-o defunctul, cuprinzind mișcarea unei întregi lumi în 
tot ceca ce o caructerizează mai bine. Scriitorul nu şi-a părăsit nici o 
clipă onmenii din mijlocul cărora s'a ridicat şi se vede bine din litera- 
tură cit de adine i-a cunoscut. Li sar putea părea unora că ţăranii lui 
Pavol Dan sunt oameni răi, incepind cu Urcăneştii şi terminînd cu 
popa Piron, dar în realitate avem de a faca numai cu violentarea ere- 
dinţei comune că arta idealizează şi trebue neapărat să fie legată cu 
morala. Oamenii din „Urcan Bătrinul” sunt însă simpli oameni, ne- 
voiaşi, reali, cari fac şi din Dumnezeu şi din Adevăr şi din cele mai 
trainice legături omeneşti mijloace de apărare a propriului interes. 
Rude cari se ceartă pentru stăpinirea pămintului și cari pun atita pä- 
siune pentru a-şi satisfaco lăcomia m'au fost incă atit de întreg fnfä- 
{işate în literatura noastră. 

Dar ceea ce trebue cu deosebire subliniat la acest scriitor arde- 
lcan și greco-catolic, este ruptura definitivă pe care o face cu ținuta 
tradițională, moralizatoare, a prozatorilor ardeleni atiția cetti au exis- 
tat. In mal mare măsură decit în restul ţării, în Ardeal există senti- 
mentul unanim că scriitorul e un educator, un plasator al neamului pe 
care trebue să-l ridice spre virtute. Și, megi cu deosebire, influențați de 
spiritul catolic, de formațiunea lui „De propaganda fide" unde s'au in- 
struit cei dintii cărturari romini, uniţii au prețuit această natură mo- 
ral-oducativă a literaturii. Cuvintările predicatorii ale lui Petru Maior 
Rau cuibărit în conştiinţa uniţilor cari au imprumutat întregii proze 
ardolaneşti o ţinută didactică, Slavici, Agtrhiceanu sunt îmblesiţi de 
nina rar e ae moralizatoare a seriitorului, 

ave n rupe această greşită tradiţie si își se neamul 
altă cale, proprie literaturii şi Aai riina g dna ben pă picta 
moralei, scriitorii ardeleni lăsau literatura să se ttrască în urma al- 
tor valori și, ceea ce este mai grav, a unor valori conservatoare cari 
închid literaturii drumul ei cel mai firesc: înnoirea, proectarea în vii 


RECENZII 153 


tor. Morala cere conformism şi impune scriitorului părăsirea libertă- 
ţii tără care arta se sufocă. Payel Dan, ardelean şi unit, profesor la 
Blaj, strică prietenia tocmai cu direcţia tradiţională de care Blajul era 
mai intii vinovat și se întoarce spre un realism sănătos, păstrind li- 
bere toate posibilităţile pe care le cuprinde literatura, Pentru proza 
ardeleană fenomenul aceata e foarte îmbucuriitor şi arată integrarea 
tineret literaturi de peste munţi în mersul spre viitor al literaturii din 


restul țării d 


MIHAIL ŞERBAN: Nunta de argint. Nuvele. Editura „Cu- 
getarea'”, 1939. 


Volumul de nuvele a! tinărului prozator Mihail Serban, intitu- 
iat Nunta de Argint nu adaugă prea mult calitiiţilor și defectelor 
suhlininte cu prilejul apariţiei succesive a romanelor: Idolii de tut 
(1935) si Imțirmii (1986). Acnensi atmosferă curarteristică n orăselelor 
provinciale pe alocuri deprimantă, acelaşi parfum de album vechi și 
de Ponre presată, nceenși lume banală, uniformă, imobilă parcă, in- 
cadrată în linlite egale ale bucuriilor şi decepţiilor märunie, anodica, 
dar omenesti, şi, în care, se recunosc lesne pecetea lirle paseistei li- 
teraturi moldovene. i 

Da n inspirație redusă în ce priveste abordarea subiectelor, au- 
toru! nuvelelor din volumul de faţă nu se poate desprinde si ncensta 
constitue pelncipala imputare ce i-o aducem—din mediul en care ne-a 
obisnuit, o parta din ltoratura d-lui Mihail Sadoveanu: ambianța 
burgheză cu slujbaşi publici sau liber profesionisti n căror existenţă 
go desfăsoară oharur Intre ocupatie si casă. întroruptă sporadice de 
întîmplări mai mult sau mai puțin mărunte, care în aceste Impre- 
furări capătă importanța unor evenimente; ru femei, soțiile acestor 
cameni, care fac menaj, copii, birfese sau se plictisesc nostalgico în 
rama unel ferestre, femei „dornice de o viată nouă” şi în care „înmu- 
gpurese dorinți de adulter” ca Ana din Fereastra deschisă, ca Eliza 
din Intoarcerea lui Petre Condrea și care no amintesc de melancolica, 
nefericita eroină a d-lui Mihail Sadoveanu din Apa Morților 

Ceea ce imprumută însă o culoare interesanti acestor fiinta n 
căror viaţă se consumă monoton şi chinuitor de lent în cadru mes- 
chin al urbei provinciale e tocmai shaterea lor interioară; erizontu- 
rile limitate şi muţinătatea preocupărilor nu le-au allerat nativitatea 
sentimentelor. Temperamentali, oameni din cele opt nuvele ale volu- 
mului, Iubesc, urise; bărbaţi răzbunători și femel cu taine” trupeşti 
eare caută o „deslegare” In aventuri extraconjugule se perindă lno- 
laltä; gelozia apare, pretutindeni, rea, dramatică, destruetivă, uneori 
creind procese de natură freudiană (Nunta de argint), Dar—si nici 
revin asupra pnupertăţii de inspirație a antoruui,—lub'rea ratată. 
gelozia, adulterul nu constitue o sursă inepuizabilă de subiecte, atunci 
cind sunt tratate sub același unghiu psihologie şi cu mijloace de stil 
obişnuite. In trei din nuvelele volumului și anume: Viaţa nout, Fe- 
reaatra deschisă şi Intoarcerea lui Petre Condrea, tragediila conju- 
pale revin obaedante; temelor supărătoare prin repetiţie se aliază un 
sistem eronat sau o lipsă de sistem cara anihilează surpriza, insu- 
find aceessi impresie cititorului, 

In ncveasi măsură sunt reproșahile situațiile potrivite sub titlul 
de coincidente (astfel, scena din Viaţă nouă in cure Dinu reintare 
acasă descopere femela po care o iubea în braţele cumnatului său) 
pe alocuri fortate și neverosimile (ca de pildă scena din Alee, omul 


154 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


tui Dumneseu, în care eroul isi pune probleme de conştiinţă în fata 
trupului gol al Filomelei), 

Gen Sadoveanu, proza d-lui Mihail Serban poartă pe lingă tipi- 
cul subiectelor, formele stilistice ale bâtrinului maestru, cei de an 
improspătate şi inlocuite chiar cu măsuri le, Dialogul viu, 
frazę concisă şi sugestivă, fără preţiozităţi şi lesturi trădează posesia 
unui meșteșug aproape matur. lată puţinele cuvinte ale unui amă- 
nunt, caracterizind un bolnav de inimă şi rezumiînd intreaga trage- 
die a nuvelei: „In auzul lui Dinu mai răsuna titlul pompos cu care 
pape iaiarul li făcuse cunoscut numele fetei din fereastră: Studentă 

Academia de Inalte Studii Comerciale, Trebuia să-şi umfle piep- 
tul şi să adune mult aer, ca să-l pronunțe”, Scările p. 118. In sustine- 
rea afirmațiilor de mal sus, se poale cita, cu acelaşi efect, moartea 
bătrinului Filip din Viaţă nouă (p. 16), precum şi această emaoţio- 
nuntă scenă din Minunea: „Pirvu, urmărind-o, uitase da telegramă, 
de plecare, Avea iar în faţă trupul crud, mijlocul subţire, coapsele 
largi; sînul pe care l'a pişcat aseară. Nu-l uitase toată noaptea; nici 
ziua la birou. Se gindise că nare să fie Sevasta acasă şi se bucurase. 
Dacă ar fi fost, ar fi bătut-o, Ar fi alungat-o, Il rodea o presimţire 
neagră şi bäuse să-şi facă curaj. Ana trebuia să fie a lui. Mama să 
ştie şi să tacă... S'o amenințe Fusese asa cum pindise. Numai că 
dăduse peste telegramă. Adrian mort. La asta nu se așteptase, Ele 
sănătoase... Niel n'au venit să-l cheme. Dusmani. Ana fugea. Intrase 
la el în cameră, în capcană. Rise hidos, Trase uşa. Perdelele erau 
trase. Nu venea nimeni, Ana rezema peretele, între ferestrele din- 
spra stradă. Era albă ca varul, El, în faţa ei, aplecat, încordat, 

e Ea Aaa Da puesii rău K ak neatentă. li Intini privirile 

4 xe, ardeau lumi i i 
spaimă Vadon.. ip. iD clare, pupilele mari, dilatate da 

ceste incontestabile calităţi stilistice sunt în part 
de un lirism minor care intervine adesea, pe Birine gorai san a mi 
impresie, o sugestie, pentru a rotunji o idee, pentru a defini 0 siare su- 
fletească, dar dăunind epicului, fabulaţiei pure. Astfel, răstoind cartea, 
extrag: plasa privirilor” (p, 22), „s'au răsturnat într'insa negurile dese.. 
pi on (p. 42), „febra intrebărilor” care devin, două rinduri mai jos, 
„pietre desprinse de pe munte” (p, 199), „apele linistite şi reci ale singu- 
rect: = e gin eatrele epii t zei „cenușa altei iubiri”, giulgiul 

3 R » măufletul ei sa deschide ca dare” (p, să 

xol şi puţin... ca o casă părăsită” (p. 80), & More” AR, Atat 


Nu se poate vorbi insă de lipsă de forțe, D-1 Mihail Serban posedă 
reale posibilităţi de a se desprinde din sclavia subiectelor ṣi a formei, 
d rare; şi rara de majoritatea romancierilor moldoveni. Aceasta 

n o nuvela Scările, desi : - 
din întreg volumul. sigur cea mai originală și mal interesantă 

SEROIU LUDESCU 


PETRU ŞERBANESCU: 
Poporului”. Ş Viaţă Irintă, roman. Ed. „Cultura 


Sunt unii autori cari cred că via societi 
zintă un suficient izvor de inspirație, mr un pisanie "de peer râs 
tru desfăşurarea forțelor talentului lor. Urmarea am văzut-o în încer- 
caren unora dintre aceștia, de a-şi plasa acţiunea cărţilor în medii 
exotice, cu eroi streini. S'au publicat, în timpul din urmă, mai multe 
cărți din acestea, a căror conţinut lincezea Şi în care se vedea storțarea 


RECENZII 153 


de a se da o notă de spontaneitate şi verosimilitate unor întimplări 
de o banalitate exasperantă, asupra cărora se făceau Incercări de 
adincire, dar nu se reușea să se scoată la suprafaţă nimic din eternul 
omenesc care trăeşte în ficcare intimplare si acțiune păminteancă, Nu 
vom enumera titluri, nu vom da nume, Unii cititori le-au intilnit, 
alții le vor intilni... 

D. Petru Serbănescu, ne dă un roman intitulat „Viaţă frintă”, 
a cărui neţiune se petrece întrun sanatoriu de tuberculosi, din El- 
veţia —sanatoriul doctorului Duval. Deci, un roman exotic, care, o 
recunoaştem dela început, eviti lincezeala şi sortificiul. Dacă prin 
recunoasterea aceasta ajungem la altă concluzie. Și anume: d. Petru 
Serbănescu este un talent puternic, care poate şi va învinge tonte di- 
țicultăţile. Cu talentul acesta, chiar în mediul „insignifiant” al so- 
cictăţii romineşti—cum il socot unii scriitori fără legiituri prea mlinci 
cu sufletul lui-—autorul ar fi putut să Inchege o acţiune tot atit de 
vie şi de captivantă ca şi aceea pe care o încheagă intrun mediu 
exotic, în romanul „Viaţă frintă”. 

Dar d. Petru Serbănescu este la prima carte și, la prima carte, 
un autor trebue judecat mai mult tinind seama de măsura posibili- 
tăţilor sale în desfăşurarea și a promisiunilor pe care le face pentru 
viitor prin ceea ce dăruieste In prezent, Judecat din acest punet de 
vedere, d, Potru Șerbănescu se ridică deasupra erorilor și stingăcii- 
lor inerente inceputului, 

„Viaţă trintă” este o carte frumoasă (legătura faptelor ne spune 
tà i-ar fi fost mult mal potrivit titlul „V nouă”) pe cure © par- 
curgi cu sufletul plin de emoții şi o curiozitate mereu crescindă de a 
e cuprinde și a o intelege. Prin cantitatea, ca ṣi prin calitatea acts- 
tor emoţii, o carte se imprimă și râmina în sutetul și în amintirea 
cititorului; 

„Viaţă frintă” este filmul vieţii cure se scurge printre zidurile 
albe, de un alb trist, iremediabil de trist, ale unui sanatoriu de tuber- 
culoşi. Apropierea morţii anulează în om caracteristicile şi-l fac un 
fel de umbră al celui ce-a fost, dar în cure dorința de a trăi arde la 
temperaturile cele mnai inalte, In faţa morţi, oamenii devin răi —mai 
ales inborculoșii, n căror condamnare pretimpurie are atit traic 
Jntr'insa Incă inainte de n fi definitivă.. 

in romanul d-lui Petru Serhinesen, träieste o luma veridică, 
tocmai prin sinceritatea şi simplitatea povestirii. Ai impresia că eroii 
nu se sforțeuză să fie fi care altceva, ci toți sunt oameni, oameni bol- 
navi, slăbiţi sufleteste, cu toate curiozitățila lor, cu o dorință absurdă 
de viață chiar pe pragul morţii, cu mintea Infierbintată de vise feri- 
cite, în caro trăieste viața de dincolo de ziduri; viaţă atit de dispre 
țuită cind te afli în mijlocul ei și atit de frumoasă și dorită, cind 
esti pe cale so pierzi.. 

Totuşi se lengă și trăvsc în acest mediu uniform, alb, diafan, 
prin care te plimbă ca în impârăţia ei, umbra albă a morţii pre- 
timpurii, --iubiri trecătoare și eterne, prietenii scurte şi capricioase, 
se evocă și se visează la viața de dincolo de ziduri... 

D-l Petru Şerbănescu a ridieat cu multă delicuteţe vălul de pa 
fața unei lumi n cărei suferinţă cutremură, Nimie forțat în paginile 
despre carte se vorbeşte despre sentimente ginuaşe, despre oameni 
sensibili sau sensibilizaţi de boală, Viaţa intră în pagini la începutul 
cărții, se intilnegte cu moartea, îşi trăesşte infiorarea, apoi, ln sfirsitul 
cărţii iese, simplu, natural şi intră lar în fâgnşul cel mare al vieţii... 

Am găsit în această carte un omenesc profund, o Intelegere 
adincă a vieţii și a suferinţii omenesti, Prezenţa acestor calităţi pro- 
duce în sufletul cititorului vibrația aceea lungă gi calmă a artei ade- 
vărate, atit de rar Intilnită,. 


156 VIAȚA ROMINEASCĂ 


D, Petru Șerbănescu este un talent şi o sensibilita: = 
lucrarea acestora pot ieşi lucrări de arta valoare... ARA i 
Tată dar unde găsim motivarea regretului nostru că nu l-am îm 
tilnit, chiar dela prima carte, pe autor, destășurind o viață a mediu- 
ra e re ieri a iai remeeorgi Prin calitățile enumerate ar 

u ne dea o o e a rofun enese 
timp irtoa mediului r romineac, cz apare iba 
itorii care văd just viaţa, sunt rari. lată dece este de dorit 

ca ei să trăiască în mijlocul nostr 
SA Să, iriiaacă de j u, chiar atunci cînd încep arderile 
M Ş. 


Dr. G. BANU: L'hygiâne de la race. Etude de biologie hëré- 
ditaire et de normalisation de | Š rimeria i 
crai Topias on de la race. (Imp Națională & 


Ultima lucrare a d-lui Dr. Banu ponte fi considera i 
teză a celorlalte studii de higienă socială ale d-sale. Ea robe 0 tapet 
0 problemă pe cit de delicată, pe atit de vastă şi actuală. 

Din primul moment, nutorul caută să lămurească cuprinsul no- 
uniji de „rasă“, care — trebue să recunoaştem — deşi atit de discu- 
tat In ultima vreme, ma rămas mal puţin vag şi arbitrar. Iată, de 
pildă, ce gindeşte d-} Dr, Banu despre sfera aceste! noțiuni: Rasa, ca 
proprietate somatică a unui grup de indivizi, nu se întilneşte nicăeri 
în stare pură, deci nu se pot construi sistema teoretica şi cu atit mai 
puţin instituții practice pe baza el, In schimb, se consideră „etnia“ 
arie 0 aang Ry Pr imi prin: „identitatea caracte- 
lemente est Sag ara E! urale”, deşi formată din mai multe 

asa şi etnia sunt două noţiuni nesuperpozabile, iar principi 

Š piile 
noens. = higienel rasei nu se aplică decit unităților naţionale, sin- 

Autorul numeşte această teoria concepția biologi 
rentă de concepția antropo-sociologică a ir Moreaga T pal aa 
există pe baza unel „comunități de singe” chiar dacă-și modifică 
forma si funcțiunile, şi de concepția moralo-psichologică a lui Gobi- 
neau. Woltmann, Stewart Chamberlain si Alfred Rosenberg, după care 
isi ar ține de factori cosmici şi psihici. Reiese deci că rasa — în con- 
cepția de naţiune — face parte integrantă din colectivitatea umană, 
prezentind caracterele generale ale unei grupări de indivizi şi carac- 
doro, apelate: A mori de convioţuirea întrun cadru geografic. 

care 
FU n a higienei rasei, autorul desvoltă o serle de ar- 

Argumentul demografic este poate cel mai convingător. 

EPL pa serie de tablouri stabilite pe 100 ani, i ma ne pune în 
A pai „excedentul natural” al cttorva națiuni. Din tendinţa lui evo- 
u y reuşeşte să diferențieze 3 categorii de ţări: a) cu populație pro- 
rari în cari sau natalitatea e mare şi mortalitatea mijlocie, sau 
3 m s tea e redusă, dar mortalitatea şi mai redusă; b) cu populaţie 
sist arab în cari sau natalitatea și mortalitatea descrese paralel, sau 
a = ouă sunt staționare și c) cu populație regresivă, în cari natalita- 
ca ograda pa jA aae ca mortalitatea. 

sant de remarcat că în ulti tegori toate 
e aşa zise civilizate, ca: Germania, Anglia. Talia eri parere 

o privinta raportului ştiinţei demografee cu politica, d-i Dr. 
Banu rvă foarte just că există două moduri de comportare: 1) pò- 


RECENZII 157 


litica demotilică, care tinde a stimula numai prolificitatea poporului, 
indiferent de calitatea indivizilor, şi 2) politica eugenică, care urmă- 
reşte ameliorarea rasel prin mijloace preventive, Fiecare din aceste 
atitudini a ajuns apunajul unei țări, sau poate apărea după națiunea 
respectivă. după fara evolutivă în care eu se găseşte, şi — mai 
credem noi — după natura regimului la putere: 

Dar în justificarea demografică n higlenei rasei, partea cea mai 
importantă o constitue situația patologică a națiunii. Debilitatea min- 
tulă congenitală, sehisofreniu, psichoza maninco-depresivă, epilepsia 
hereditară, choreea hereditară, alcoollamul s. a. sunt boli cari recu- 
nosc — după d-l Dr. Banu — ca etiologie, în mare parte, hereditatea; 
ceea ce înseamnă că origina acestor malndii trebue chutată în ascen- 
Conga bolnavilor. 

Nimeni nu va contestu faptul că alcoolismul sau rachitismul se 
pot transmite hereditar, Dar tot atit de incontestabil e udevărul că 
trebue să găsim la rădăcina acestei transmisiuni o acţiune de corupţie 
a populației pentru alcoolism, sau o deficiență nutritivă şi climaterică 
în ceeace privește rachitiamul. 

Nu navem pretenţia că scoatem de aci alte norme dea higlenă a 
rasei. Vrem numal să justificăm de pe acum accentul pe care-l vom 
pune, cind va fi vorba de „normalizarea rasei”, asupra măsurilor con- 
structive: economice, fiscale, sociale şi de luptă contra bolilor sociale, 
măsuri cari se găsese în opoziție cu cele radicala distructive. 

O concluzie semnificativi n statiaticelor este diferenţa în ceta ce 
priveste natalitatea, morbiditatea, și mortalitatea între diferitele clase 
sociale. In timp ce În clasele inferioare, prolificitatea e maximă 
mortalitatea deasemenea, clasele superioare, conduse de „un senti- 
ment egolat”, excelează în limitarea nașterilor, iar proporția lor de 
morbiditate ca şi de mortalitate e foarte redusă, Astfel, o statiatică din 
Dublin arată că mortalitatea la persoanele cu profesiune liberă e de 
12 In mie, pe cînd la muncitori e de 21.9 la mie, Morbiditatea e cu 39 
la sută mal mare printre şomeri derit printre oamenii cu ocupaţie. 
Boli ca: bronsita, pneumonia, tuberculoză, cancerul, afecțiunile valvu- 
lare ale cordului, rachitismul, lepra ş. m. a, „Be observa cu atit mai 
frecvent, cu elt gradul de sărăcie e mai mare. 

Argumentul biologie: hereditatea. După cum au arătat atiţia cer- 
cetiitori pină acum, hereditatea la om nu reprezintă o bază destul de 
puternică pentru a fi utilizată la eşafodarea unui sistem practic de hi- 
gienă socială, 

Prenant, aminteşte, In primul rind, într'una din lucrările sale că 
legile mendeliene nu se aplică în totul ln om. Rostand arată numărul 
redus ul caracterelor cari, la om, recunosc o transmisiune hereditaris. 
Chiar autorul volumului de faţă recunoaste sau numai enumără din 
cînd în cind fapte capabile de a stinjeni, dacă nu chiar a riisturna, nc 
tiunea de higtenă rasială care-și ia ca punet de sprijin hereditatea. De 
altfel dela început, D-sa admite că „la fondul hereditar, se adaugă in- 
fiuenţa mediului înconjurător” şi că „organismul uman, aşa cum ne 
apare, este rezultanta acestei acțiuni combinate” (pag. 197). 

Dar nu numai atit, admiţind prin absurd că biologia heredităţii 
la om recunoaşte aceeaşi bază, a legilor lui Mendel, vedem că nici în 
felul acesta, ea nu oferă argumente solide pentru o politică higlenistă 
distructivă (sterilizare şi segregaţie), Iată de pildă un aspect al date- 
lor mendeliene *). 


*) Socatim sub această denumiru și rezultatele cercetărilor lui Th. Morgan. 


t 
à 


ry 


158 VIAŢA ROMÍNEASCĂ 


Se ştie că nu există o strictă conexiune în ii 
- tre factorii here: 
şi caracterele corespunzătoare acestora, Dela factor pină la Praa 
ten pe care ol o determină In organism există o distanță comparabilă 
Span modo" cu distanța dela material la calitativ, distanţă care — 
carpa nostru—e acoperită de intervenția altor elemente: influenţa ex- 
accea şi conjuncţiunea factorială, Rezultă de aci că un factor care fn- 
anumit organism, a dat naştere la un caracter anumit (să spu- 
nem defavorabil) poate determina întrun alt mediu biologic asa 
ora redarea care aa Serra Ibis decit atit, cronosomli — cari sunt 
ie tății — nu sunt corespunzători 
măr fectorilor pe cari li poartă. Fiecare orar 
de „geno“ (factori) caro — în diversele încrucișări pippan 
lar fra. ntele ci se pot combina arane moga Eni ma agun 
gme: şat cu fragmentele unui 
mosom vecin (fenomenul de „incălecare”), Se prod pal 
cataclisme în constituția fuctorială a cromosom shoppe nege a 
u s5 ilor, i — 
desigur se vor repercuta asupra structurii intime a DIEA a, 
| Transmisiunea caracterelor recesive (a cărei descoperire dateară 
ra ear e mpi arera ne oferă alt cimp de demonstraţii. După 
-i Dr. Banu, „predispoziția morbidä (sa 
N. A.), rămine în acest caz în stare Intantă bora fear 
{ în timpul uneia s i 
multor generații pentru a se manifesta ulterior“ Desi vlieg 
E ur că 
m párenie ascunse vor jena pu eugenistul prea palaa. Ta sl mega 
piine lar fi sigur spere deşi se cunoaşte aproximativ care 
: e recesive, dacă individul sândtos care a - 
leze din punct de vedere procreativ are sau nu o tari dle relee ză 
risca oricind ca, sterilizind un om suspect de o anumită afecţiune a 
ey Argoon aea ay nii: in ieste ait, să taie firul unei alte mei 
ý aceasta favorabilă, Toate acestea d 
trează cit de puţin întemeiată ar fi o mi in 
politică de higienä rasială in 
care ar int i se 
mrgrării cale ca mijloace de lucru intervenţii brutale ca segregația și 


mici deosebiri, Obiectul îl formează te tot: alcoolicii roşii, tuber 
culosti, debilii mintali, ete. E adenviat că =. din mă vara mäsu- 


De aceeu, chiar sinceritatea statelor 
aşa zise eugeniste 
pr ings n ipi e că pape state, pentru Pur oia a 
si jar er unilateral. N A vaza eeli-siaa 
ungind apoi la „Bazele şi metodale de 
da pi ate: Yi d diferențiere a raselor“, 
nesiguranţă è pieri criteriile antropologice şi biochimice, a căror 
adevăr, aspectele morfologi lo raselor 
cele mai variabile şi r Bno eta a oare mene 
ente, lar w 
cata arun cuss ani erau socotite ca o ăn rep diferentie. 
ca rase (indice rasial”), au pierdut în mare parte importanţa lor 
acest punct de vedere. Landsteiner şi — la noi — d-1 Prof. Ionescu- 


| vot au Început n se îndoi de specificitatea de rasă a acestor ca- 


boa 


RECENZII 159 


interesantei lucrări a d-lui Dr, Banu se 


Ultimele capitole ale 
pe lar piile de normalizare 


ocupă de metodologia higienei rasiala și de princi 


a razei. 

Odată ajunşi aci, trebue să remarcăm că autorul „Higienei ra- 
sai”, păstrind tinuta științifică a omului care relatează, citează cu ace- 
enşi obiectivitate, intre măsurile preventive de higienă socială, si po 
cele economice, sociale, educative, şi pe cele de luptă Impotriva bonle- 
lor, ca şi pe cele restrictive, 

Cu riscul de a ne repeta, trebue să i 
dintre măsurile de higienă medicală constructivă c 
filaxiei autituberculoase, antialeoolice, antiveneriee, etc. cari tind să 
îmbunătățoască starea sanitară a unei generații pentru ca astfel să o 
prezerveze de descendenţi disgenici, şi măsurile restrictive şi anihi- 
lante cari pornese dela principiul că e mai simplu să distrugi din cînd 
in cînd rezultatul deficient al unei serii do condițiuni nefavorabile an- 

terioare. Putem afirma că numal campania constructivă, incepind cu 
ameliorarea situației economice (rachitismul, pelagra de ex. recunose 
numai o cauză alimentară) şi cu acţiunea de educare a masolar și 
ajungind In lupta efectivă dusă în spitale, clinici şi dispensare contra 
maladiilor sociale, nervoase, psichice, ete, reprezintă adevărata ar- 
ţiune engenică. Fa este totdeauna binevenită, neineălelnd drepturile 
naturale ale omului, și are cale mai multe sanse de suecs — un succes 
durabil, creator de forte noui În prezent şi în viitor, 

Incheind, putem spune că studiul d-lui Dr, Banu intruneste tonte 
calităţile unei lucrări ştiinţifice de Inalt ținută. Statsticele D-sale, ca 
şi tablourile sinoptice, diagramele şi — în general — sistematizarea 
unei materii atit de difuze imprima cărții un caracter de civilizată 
prezentare. Chestiunile pè cari D-sa le tratează sunt făcute pentru a fi 
discutate, si de aci decurge celalt mare merit al lucrării: acela de # 
oferi un bogat material blologico-sociolozie, cirelat cu măestrie. 

N. MARCU 


nsistām asupra diferentei 
a: organizarea pro- 


VLADIMIR TUDOR: Trei comedii. Ed. „Vremea”. 


Cele trei comedii Int“un act pe care le-a reunit intrun volum d-t 
Vladimir Tudor dovedesc rutină şi un real simţ ul comicului. „Despre 
caritate“ „Rendez-vous“ şi „Ultima aventură” sunt trei comodioare 
agreabile, ele fiind scrisa Intr'un ritm de deosebită vioiciune, degi tema 
ingenioasă dela eare pornesc este deosebită, In „Ultima nventură”. 
lorgu Georgescu, craldon de apronpe șaizeci de ani suferă o gravi 
umilire în orgoliul lui donjuanese: plecat ferchey la o intilnire, o fur- 
tună de vară și „schimbul” partenerei Îl întore umilit acasă în jilțul 
do lingă sobă, în care sorbi ceaiul pregătit cu dragoste de Madam 
Erestia, soția dumnealui. Esta ceva din atmosfera lui Carageale în 
aceantă comedie, dar nimic mai mult: despre o „influentă“ nici nu 
ponta fi vorba. Mediul este acelaș: mahalaua, sursă nesecată pentru 
comedia rominească. Insă autorul nici nu urmăreşte vreo satiră a 
mahalalei, d-I Tudor a redat isbutit un moment mai rar, nespeculat, 
din viața pitorească n funcţionarului romin tip. De accea vedem 
această reuşită comedioară integrindu-se în „Momentele” lui Cara- 
geale, dar fără să-şi piardă valoarea orginalităţii. 

In „Rendez-vous“, doi îndrăgostiţi iṣi aşteaptă reciproc iubita şi 
iubitul, în ploaia, la un colţ de stradă. „EI este nervos, nerăbdător: 
„Ea“ aşteaptă calmă și modestă, 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
__ “Obosiţi şi enervaţi de celo ceasuri de aşteptare zudarni 
dol yA conaoleară cădea A Pi = tai e 
ap constată idn dialogul care al nai Miad acest act. și iuerul 
care replicele se succed e pai un pereg a: ian die: 
Ea: Acum Insă s'a sfirsit! 
El: S'a sfirsit 1 
En: L'am uitat! 
Tan. uitat-o | 
A t la urmă comedia cărui 
este titlul conferin i roade rar porni pas rge Cris- 
Nor „despre e are pe na a si ri 
i at actul acesta nu are numai temă ingeni ] 
ie ior profesorului, Victor, servitorul ascultă ela reni 
isa ri iubii său, Profesorul vorbeşte „despre adi e irege 
mură pe străzi, și cari dorm sub podurile oraşului” n Kig memo 
a profesorului, soseşte la întiinirea milah ipa pe» 
dela 


Victor ce-au oprite 
orice meat e ei SA cari „Despre caritate, Si dim i 

această nefericit inspirată fra comediei 
Silvia gäseşte nimerit să-şi pasari De nor md cb napolitane 


scrise de d- Vladimir asr d profesor şi „omul sărac” 
nuanţelor psihologice, staret fineţă şi cu un ascuțit simţ ai 


tiarului, şi se grăbeşte 
gădui toate plăcerile i apago Pe Mine ta dalele pania 
aceaste nu este numai cea mai în, 


levă cititorului posibilită | 
teșug cu poate porni deabia Leila masteșuțului d-lui Tudor, meg- 


i 


939 — ANUL XXXI Nr. 5 — MAI 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ȘI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 


MIHAIL SADOVEANU Săibâtăciune (p, 3) 

Traduceri din Friedarieh Mbldariin {versuri p. 11) 
Fragmenta (p. 39) 

Triptio (versuri p. 28) 

D. TROST interpretaron nalvă a sporali de artă (p. 28) 

R. HAN ` Zvon (versuri p. 38) 

Intimptări dinir'o copilărie (p. 39) 

NICOLAE ARGINTESCU Trai cîntece (versuri p. 40) 

Cronica literară (Tutor Arghezi! Hore, wersuri p- 51) 
Literatura străinătății (Cărţi angleze p. ea) 

Gronlen lingvistică (Limgvistica cahosiovacă p. 65) 
Oronica externă (Elomente de judecată p. aa) 
Cronica Invăţămintului (Comentariu la un manitest program p- 73) 
Cronies ideilor (Vastmint şi individualitatea p- 78) 


AL. GRAUR 
CONST. VIȘOIANU 
ION ZAMPIRESCU 


ION BIBERI 
L. MESROBEANU Cromien ştiințitică (Despre vorelaţiuniie humernle p. s?) 
GH. OPRESCU Cronica plastică (Salonul oficial „Tinerimea artistic" p. eo) 
stat, — 


Cronica dramatică (Teatrul Naţionali! „Îngerul n vestit pe Ma 
Teatrul „Muncă și Vole Bună”: Roata 'm patru solțuri, — Despre 
„Greva tamailer” și despre repertoriul tantrelor particulare, — 
O poonlă de regie în Tentrul Naţional p. 104) 

Sorisori din Londre (Cuarneterul engiez şi gentiemanul p. 110) 

Vecinii noştri : Rusia (Mous Hrică rusă p. 126) 


MIHAIL SEBASTIAN 


D. N. CIOTORI 
VERA PAMFIL 


RECENZII : (p. 135) Hortensia Papadat- Bengescu: mădăoini. Editera Naţionala - Ciornei, 
Bucureşti. — George Potr: Contribuţiuni bn istorieui Țiganilor din Rominia. (Fundaţia Carol 1) 
Bucureşti, 1930, Gr, în 0,377 pog- 4, piange. — Constantin Andreescu și Constantin A. Stoida: 
Ştetâniţă Lupu. Domn al Moldovei (1059—1061). Bucureşti, Fundaţia „Segal Caral 1", 1938, we, p, 
in 8. — Luola Demetrius: Destine. Editura Miron Neagu, Sighişoara, 1030, în M, 3H p. — ştelan 
Baciu: Drumet Ta anotimpuri. Ed. Frize, 1939, — R. Han: Cartea dimineţii, Poezi. Carios Ro- 
minenacă. — Paul Păun: „Plăminul sălbatea”, — A. Rosetti: Buletin linguistique. [n œ, 271 pag: 
Paris-Bucureşii, 1938, — Charles Morgan: Sparkonbrohe, Traducerea dnei Ana Costin, — Alexis 
Carrel: Omul finţă necunoscută. Traducere de Lia Busuiocennu. Editura „Cugataraa”. 1038. — 
Mieczyslaw Malecky : Jezky polski na poludnie od Karpat, Krakow, 1938, 107 p. + două hărţi. 


REVISTA REVISTELOR 


REDACŢIA ŞI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


sia i UE a E It 


ADMINISTRAŢIA: 
MONITORUL OFICIAL şi 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUR E 3T)I | 
TELEFON 5-1820 


MUN ASTORIA ADEN A a Ay 


Giranţi responsabilii: M. RALEA şi C VISOIANU 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


lascrină în registrul de publicaţiuni periodice la Tribunalul Ilfov, No. 382038 


ANUL XXXI 
MAI 1939 


SĂLBĂTĂCIUNE 


Minunat Octomvrie la poalele munților, deasupra văii Siretu- 
lui, La miazănoapte drumul duce spre minăstirea Caşinului ; la as- 
fințit, spre podgoriile cele mari. Soarele are o strălucire de prietinie 
şi de apropiată despărțire. 'Toate îmi păreau, din pricina asta, mai 
bune și le contemplam e'un ochiu melancolie. Mai aveam de petre- 
cut o săptămînă la conacul verișoarei mele Ana, căreia încă îi place 
să-i spui că are profil de împărătiță bizantină. Avea —şi la patruzeci 
şi cinci de ani mai are întru cîtva acest profil, mai ales cînd per- 
sienele stăpînese în parte lumina camerei celei mari, unde ne adunăm 
en toţii ca să punem ţara la cale. In acea umbră delicată, între por- 


domestice eu portocale. Mai are o taină a unor plăcinte cu brinză, 
mici cît stridiile, care trebuiese mîncate la o temperatură aproape 
primejdioasă. 
Cindat mi se pare că toate acestea se bucură și de lauda unchiuw- 
lui Aristid, fostul ministru la Roma, care e la virsta detestabilă a 
regimurilor alimentare. Lauda lui se referă la amintiri de donă de- 
cenii, cînd absorbise aceleaşi bunătăți, în huzurul aceluiași conac, 
pe cînd trăia Constantin, stăpînul verișoarei Ana. Vărul Constantin 
ne zimbea acum din rama neagră și din trecut. Morţii aseultă înde- 
lung și atent pe cei vii și au avantajul că nu sunt siliți să răspundă, 
Pe lingă Constantin, ascultau atent şi alte umbre nedeslugite, înşi- 
rate pe zidul cenușiu. Pe cînd noi ceilalţi eram obligați en toții să 
răspundeum unchiului Aristid, Mai întăiu eram obligați să-l lăsăm 
să vorbească ; pe urmă eram obligați să-i dăm răspuns. 
Citeva zile fostul ministru ne-a întreţinut eu toate tainele diploma- 
tiei și cu toate finețele acestei tagme, fără de care omenirea s'ar simți 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ricită. In ziua cînd au apărut pe masa 
Ee i a faţă de care noi tinerii am avut o 
sufrageriei plăeintele cele mici, A x bind îngă- 
atitudine cu deosebire înverșunată, unchiul Aristid, zimbin pi 
duitor pentru slăbiciunea noastră, a început să predice regimul 
mentar absolut necesar omului modern. PEN u 

Trebuie să se ştie că unchiul Aristid e un , impeca 
toată tinuta şi înfățișarea sa. Haina, batista, mănușile, bastonul, 
inelul eu briliant, ceasul plat de aur, toate puneau în valoare fiinţa 
sa, adăogindu-i — credea el — ceea ce Îi luase neînduplecat tim- 
pul, Ajunsese astfel să împlinească zece ani peste jumătate de se- 
col, salvind din părul bogat altădată o rămăşiţă pe care o adminis- 
tra cu un meșteşuz riguros în fața oglinzii. Bănuiese că Sprincenelor 
le da puţină tinetură neagră, ea să-i pară ochii mai vii. Zimbea ca 
şi în tinereță, — pretindea verişoara Ana. 

Vai, în curînd vom zimbi toţi din rame, reflectam eu cu fero- 
citate, 

Virata mea și a celor două odrasle a verişoarei Ana — Bebe și 

Kiki — e virsta cea fără de milă. De cîteori deschide ședințele un- 
chiul Aristid, noi ne aruncăm unul altuia o privire furişată, şi în- 
dată luăm o atitudine trează și plină de atenţie. Din cînd în eind, 
imeonștient s'ar putea zice, mîinile noastre caută pe masă ceva pi- 
cant ori ceva dulce. Dăm ticălosului nostru stomah de cremene tot 
ce pofteşte, pe cînd unchiul Aristid îşi desvoltă predica de igienă 
alimentară, ori alte predici. Verişoara mea Ana întreține cu noi din 
ochi o corespondenţă severă; căci unchiul Aristid e holteiu și n'are 
moștenitori decît pe Bebe şi pe Kiki, Nu e nevoie de această observaţie 
fundamentală, căci tinerii sunt amabili și buni din însăşi firea lor, 
şi buna-creștere le-a sporit aceste însușiri. Totuși verişoara mea su- 
„ Praveghează. Face asta din obiceiu față de toate ale vieţii. 
T La calităţile naturale ale tinerilor mei prietini și rude, trebuie 
să adaug demnitatea și prestanța unchiului Aristid. Mi-e cu nepu- 
tinţă să nu fiu înriurit de demnitatea și prestanța sa. Băieţii mi-au 
făcut aceeasi mărturisire. 

: Stind la taifas numai noi într'un colţ de grădină, mi-am adns 
aminte de o vorbă foarte potrivită a unui vinător şi scriitor romîn. 
Acest vinător şi seriitor, cu numele C, Rosetti-Bălăneseu, arată că 
un necăjit și păcătos buhnaeiu, pomenină despre un personagiu, 
proprietar mare și om cu situaţii importante la București, l-a rezu- 
mat într'un singur vocabul compozit: „milionistru**. Acesta era em- 
vintul care se potrivea cel mai bine și unchiului Aristid. Mai mult 
ministru decit milionar; totuşi milionistru. Dar milionistru însemna 
vaze noi și toate celelalte facultăţi abundente ale unchiului Aris- 
Aaa aliaye al ereației asupra căruia pătrunderea unchiului 
d : se fi exercitat; şi din această pătrundere multiplicată 

experiență eram chemați să ne împărtășim şi noi, 


SĂLBĂTĂCIUNE 5 


— Peneită vîrstă! a zis deci protectorul nostru; fericită vir- 
stă cînd ai dinții toți și intaeţi și trupul îşi face arderile ea un fur- 
nal perfect. Insă e necesar să-ți spun dumnitate, Amedeu, care ești 
mai în vîrstă, şi dumneavoastră, Bebe și Kiki, care sinteți mai ti- 
neri, că cine are asemenea bun cată să-l păstreze eu grijă, după 
preeeptul că rămîne sărac cine cheltuieste tot. Preceptul acesta nu 
se verifică deplin cu moștenirea ce v'a lăsat-o Constantin, pe care 
soi ați eronțăit-o și ați mistuit-o la Paris. Are grijă vara mea Ana 
să vă treacă ceva din averea ei. Pe lingă acest ceva, va veni la vre- 
mea sa, în viitor, ceea ce rămîne dela mine. Insă preceptul se veri- 
fică cu tinereţa aceasta splendidă a dumneavoastră. Cum veți dila- 
pida-o, vă veţi resimți, Na imediat, ci la un termen fatal. Știn că 
voi vă credeţi nemuritori, însă la șaizeci de ani veţi abandona iluzia 
asta. Aşa în cit să știți că oamenii se împart în două: cei care mă 
nincă prea mult, şi cei care nu mănîncă îndestulător, lar problema 
este să te poţi bucura de viață și de stomah bun ca un om sărac, 
fără să ai dezavantajul mizeriei. 

— Problema ar fi să putem rămîne tineri... am îndrăznit eu. 

— A, da! a suspinat unchiul Aristid. Pină acuma nu s'a găsit 
soluție la așa ceva, Sint constrins să mă supun acum foamei siste- 
matizate, pentrucă altădată n'am cunosent constringerea, cum nu o 
cunoaşteţi voi acum față de aceste delicioase cruste rumene, Eu 
v'ași consilia să încercați sistemul men mai din vreme. La dreptul 
vorbind, nu-i un sistem, ci mai multe sisteme. Unul din sisteme e 
să eliminăm carnea. Omul poate trăi numai en vegetale, Alt sistem 
e ajunarea, Am să vă explie altădată în ce chip aseeţii orientali au 
isbutit să realizeze performanțe uimitoare, postind fără alimente 
și fără apă patruzeci de zile. Sistemul men propriu e o combinație 
de alimentație vegetală și ajunare. 

Vara mea Ana a zimbit: 

— Ce facem cu cafeaua și cu ţigara? 

— In privinţa cafelei, dragă verișoară, am o idee a mea, Cit 
despre ţigări, ași prefera să nu le fumăm ; dacă nu-i cu putință asta, 
eu zic să acceptăm temperanța. 

— Dar cu cafeaua? Văd că n'o elimini, 

— N'o elimin, Insă cafeaua pe care am băut-o eu la Damase, 
acum douăzeci de ani, e cu totul altă licoare decit cea pe eare o bem 
în Europa. Avem de învăţat dela asiatici încă multa Ineruri. 

— Ce faci cu coniacul ? 

— Nn fae nimie; nu-l beau. 

— Ce faci cu fruetele? 

— Aha! eu fructele. Cunose moda. Fruetele în sus, fructele în 
jos. Fructe dimineața, fructe sara. Fructe înainte de masă san 
fructe după masă. Eu, personal, mă îndoiese de eficacitatea unui 
regim de fructe, Nu-l înlătur; îl puteţi încerca dumneavoastră; dar 
eu procedez cu atenţie şi aleg puţin, din ce mi se pare într'adevăr 


| 


6 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


fin şi savuros. Să nu exagerăm eu fructele. Am încercat mai cu sue- 
ces un regim de sălăți, | 

— Vai, vere Aristid, e un regim mai degrabă căprese. 1 

— Bine, bine; rîzi dumneata, verișoară Ană. Nu rizi atit de 
silăţi, cât rigi pentrucă îţi stă bine. Ar trebui să fii de părerea mea; 
sălățile păstrează tenul. Ceea ce susține medicul german von Müller, 
vă sălățile dăunează—e o eroare. Maxwell, în a sa „The Alimenta- 
tion", arată precis, cu constatări şi statistici, că sălățile păstrează 
tenul, 

Verisoara Ana a răspuns cu vocea ai cea mai plăcută : 

— Stii dumneata că mă pui pe ginduri, vere? 

Unchiul Aristid ne-a privit satistăent, : 

Feciorul a adus cafeaua. A ieșit și s'a întors depunind diseret 
lîngă tablana en cești donă gărăfioare de eristal, cu mixturi colorate, 
care înduleese buzele și ard agreabil împărătugul, — operă a cuvio- 
şilor părinți benedietini. Vărul nostru Aristid a preferat să nu aibă 
nicio părere despre aceste licori, 

Noi, cei trei tineri, ne-am mişcat ea să ieşim la lumina aurie a 
toamnei. Am sărutat mîna catifelată a verei mele Ana. Cum au hn- 
ruit scaunele noastre pe parchet, prepelicarul prietinilor mei s'a ară- 
tat în pragul ușii ce dă spre grădină, privindu-ne fix. 

Vara Ana zise: 

— Pirlea vă întreabă dacă nu ieşiţi astăzi la vînat. 

Bebe s'a dus și l-a apucat pe cîne de o ureche, mîngiindu-l. 

d kag Ba ieşim, Pirlea, ca să-ți facem și ție o bucurie, dar mai 
zu. 

— Să vedem, dragii mei prietini, a intervenit unchiul Aristid, 
pomte merg şi eu cu dumneavoastră. DĂ €- 

— Atunci te așteptăm, unchiule, a hotărît Kiki, mă due să-ți 
prepătese pușca şi geanta, 
ua Stai, stai, nu mă lua prea repede, a protestat bătrinul nostru 
„Tinerii au întirziat o elipă în sufragerie, aţițind pe Pirlea în 
jurul lor, la joc. Au ieșit pe terasă şi s'au întors iar. Erau amindoi 
bruni şi sprincenați, eu trupuri sprintene şi mlădioase de sportivi. 
Mama lor îi privea cu ochi de lumină, pe cînd, precaut și furișat, 
umplea cu lichid undelemniu un păhărel şi-l trecea la îndămina oas- 
paaa eo A Fostul ministru gustă distrat și depuse păhă- 

„apoi deodată își aduse aminte de ceva, Era mai mul retex 
de vorbă după o pauză de tăcere, menit Ap IE 

Fă fear aber 
ntăiu sprineenele itk: 
își aduse aminte. 3 catina! Su 
— A! iepurele... mi se pare că Kiki i-a dat drumul. 


— Aşa este, confirmă tînărul di ; i 
e hi, n prag; i-am dat drumul isr, în 


SĂLBĂTĂCIUME T 


— Hm! reflectă unchiul Aristid, după ce mai sorbi odată din 
păhărel ; mai întăiu n'avea rost să primiţi un sălbatice între animalele 
domestice, Găinile se alarman ; cînii îl adulmecau de departe, poftind 
să-i croiască blânița ; giştele au făcut complot să-l ciocânească ew plis- 
curile. Ce căuta el aici? Sălbaticul e sălbatie; n'ai ce-i face. O sălbă- 
tăciune ca asta se mișcă în vremea nopții și doarme ziua pe cind 
curtea dumneavoastră trăieşte numai ziua și doarme noaptea. Toate 
vietățile curții vin concentrie spre stăpin şi se înered în el; pe când 
sălbătăciunea aceea se pălea într'una cu capul de seîndurile închisori 
lui ca să fugă. Toate dobitoacele de aici vă sint prietine ; el vă rămîne 
dușman și are să vie la iarnă să roadă altoii din livadă. 

— Ba, unchiule, încercă să intervie Kiki; să ştii că s'a deprina 
să mănînee pîne cu unt și a'a împrietinit cu gâștele. S'a împrietinit 
și en Pirlea. 

— Aşi! poveşti! 

— Nu-s poveşti, unehiule, Cînd ni l-a adus Miron vătavul... Să 
vezi. S'au dus argaţii să cosească )ucernă în parcela din dosul hamba- 
relor și au dat acolo peste nn covru cu patru pui. Trei au fugit; aceata 
a rămas şi l-au prins. Era fraged, din cel dintăiu rînd de pui al iepu- 
roaicelor. Cind mi l-a adus Miron vătavul, n'am știut ce să fac cu el. 
M'am sfătuit cu Bebe, am întrebat pe maman. Dumneaei zicea că să 
încercăm să-l alimentăm en biberonul, De unde biberon? Aices, în 
sat, femeile nu cunosc asemenea aparat de alăptare... 

— Asta-i nostim... mormăi cu dispret ministrul, 

— Aşa că, pînă ce să trimitem la tirg la Sascut după biberon, 
puiul putea să moară, Ne-am gindit să-i dăm mai bine drumul. Insă 
pe maică-sa el n'o mai putea găsi; și l-ar fi sfișiat și cînii, 

— Mare pagubă! 

— Ba, unchiule, eu şi eu Bebe ne-am gindit să-l salvim. Și am 
ascultat de sfatul Mandei, găinăreasa noastră, să-l aplecăm la o hăi- 
tuşcă a ei rămasă numai c'un căţel. O javră urită și rea foc, cu nu- 
mele 'Țolișea. 

— Cred că Țolişen Mandei s'a scandalizat. 

— Nu, unehiule; l-a acceptat, Pe urmă niei nn ne-a mai făcut 
trebuință biberonul. L-am crescut; s'a făcut mare; era jucăuș şi prie- 
Limos, făcuse un pact de amiciţie mai ales cu Pirlea. 

— Ascultă, Kiki, zise unchiul Aristid întoreînduse spre nepotul 
său cu un zîmbet subțire; în povestea ta eu cunose un Îueru — adică, 
mai bine zis, canose două lucruri: întăiu că ai talent de a spune, și ul 
doilea că eşti vînător, Toate sint frumoase, dar toate sint fantazii. 
Dă-mi voie, te rog, să-ţi afirm un lucru pe care specialiștii în materie 
l-au constatat mai de mult. Pie specialiştii care reflectează asupra 
psihologiei popoarelor şi categoriilor sociale, fie natnraliştii eare se 
documentează asupra firii animalelor — toți constată că există des- 
părţiri fundamentale între oameni, că există despărțiri fundamentale 
între animale. Sînt animale care urmăresc și mănîncă pe alte animale ; 
sint altele care se lasă prigonite şi minecate. Sint oameni destinați să 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


domnească, sint oameni destinați să se supuie. Profilul verişoarei 
domnească, vint can el eva evilin, să nu vă înehipuiţi că e o ză- 
pt vere... guspină împărătița, 

e pelra sredi e o zădărnicie; dumneavoastră de asemeni 
sinteţi o renlitate, de aceea stăpîniți aici şi porunciţi altora. Aşijde- 
rea, numai printr'o neşansă nu mi-a fost dat mie în lume un rol mai 
hotărît. Sint deci oameni care domnesc și alții care-și pleacă gruma- 
zul. De asemenea sînt popoare de cuceritori. Din această despărțire a 
naturilor umane, rezultă neegalitatea socială și războaiele, precum 
ştiţi. In sprijinul acestor afirmări, vin faptele, nu Aşa, 
dragă tinere, cu iepurele dumnitale : — trebuia dela început lăsat des- 
tinului său. Nu trebuia slăptat eu nimic; nu trebuia să te trudești a-l 
domestici, cînd el e iremediabil sălbatie, Nimie nu ţi-l apropie; mai 
curînd sau mai tirziu natura lui adevărată îl chiamă de unde l-ai 
cules. Ciclul domesticelor s'a închis; cele rămase sălbatice vor rămi- 
nea în veci sălbatice. I-ai dat drumul? 

— I-am dat drumul de mult. 

— Cred că mai bine i-ar îi stat cu măsline şi cu capere, pe 
această masă, în această sufragerie. I-ai dat drumul, — să-l lăsăm 
sama Domnului Dumnezeului său. ; 

Isprăvindu-și c'un gest rapid băutura undelemnie, unchiul Aris- 
tid se ridică de pe seaun, destinzindu-și mădularele amorţite. 

— Merg cu dumneavoastră... se hotărî el. Mă due să mă schimb, 
Ziua pare magnifică; nu se știe dacă mai apuc părechea ei din Oc- 
tomvrie viitor. 

Kiki se duse să aducă unchiului geantă și puşeă. Bebe trase cătră 
sine pe Pirlea. Era un prepelicar cu cap mare, cu babinele desvoltate, 
«o înfățișare naivă și serioasă în acelaşi timp. Urechile-i lungi erau 
fine şi catifelate, de colonrea castanei. Restul trupului îi era alb, cu 
muite stropituri roșeate. Se lăsa cu voluptate mîngiiat, şi din când în 
cînd seheuna subțire și întorcea ochi buni spre tînărul lui stăpin. 
După un timp veni și cătră mine, ca să-l mingii și en; dintr'asta am 
cunoscut generozitatea personală a lui Pirlea, 

Vara mea Ana a așteptat pînă ce toate au fost gata și ne-am suit 
tuspatru vînătorii în docar, A constatat că s'au luat în recipiente 
anumite băuturile necesare şi pe urmă ne-a dat drumul zîmbind şi fă- 
cîndu-ne gesturi mărunte cu mînuța-i fină deşi puţintel cam grăsuţă. 

Am lăsat conacul cu olane roșii în urmă; am trecut pe lîngă li- 
vada bătrinească ; ne-am dus pe un drumeag de țărină spre o colină 
din fundul zării, unde îngălbenesu ciritei. Zina era liniştită ; în aer 
iad uree apa > lină, încât funigeii pluteau abia, îndinîndu-se 

ancorind în spinăriile imaşulmi. Cerul părea nalt; miriştile şi ogoa- 
rele dormitan subt singurătate. p É 

Cît am umblat cn docarul, unchiul Aristid ne-a întreținut eu 
alte lueruri interesante; între altele nea dezvăluit un sistem al său 
administrativ și un plan de irigație a zonei inundabile a Dunării. 
Planul său financiar şi generalizarea cooperativelor n'a avut cînd să 


IUNE 9 


ni-l expuie, căci Dima ţiganul a 
ne-am coborit. Drumul pină la 
Erau în regiunea aceea niște 
se ţineau obișnuit potirnichile şi 
şipote se răstirau suind în p pitice de fag. 

Cum am dat cătră vale, am potîrniehi. Pîrlea le-a aretat în- 
tr'un chip special, cu totul comic, tupilindu-se, după care a început 
a se tiri spre ele pe burtă, Unchiul Aristid a executat un dubleu, 
ceea ce i-a ridicat și mai mult prestigiul în ochii noștri. Am făcut mie 
popas la șipote ; unchiul ne-a povestit ceva despre vinătoarea cu șoimi 
a Persienilor. Apoi, nu înțeleg prin ce legături logice, și-u adus iarăși 
aminte de pensionarul lui Kiki. 

— N'ar fi de mirare, a spus el, să împuşe iepurele dumnitale. Nu 
avem niciun chip să-l deosebim, căci o sălbătăciune nu se deosebește 
de alta și iepurele va răminea iepure pină la sfirșitul lumii, 

Cum a rostit vorba asta înţeleaptă şi am purees dela șipote, au 
biriit ca un tunet alte potirnichi în dreapta ; iar din stinga, de subt 
bozi, a pornit cu mare vitesă un urechiat. 

— Al meu urechiatul! a strigat el vesel, Pe urmă s'a întristat 
puţin, amintindu-și de ipoteza făcută c'o clipă mai înainte. 

Verii mei au tras în potirnichi. A căzut una; a aportat-o Pirlea. 
Unehiul Aristid şi-a cules singur vinatul şi a avut displăcerea să-l 
simtă zbătîndu-se încă și să-l audă mehăind cu spaimă. 

— Ce-i de făcut? a zis unchiul cu oarecare supărare cătră Kiki. 
Istoria ta îmi strică petrecerea, Orice iepure stirnit devina fiul cățe- 
iei şi protejatul dumnitale, Renunț să mai trag. 

Am ris totuşi cu toţii și am început a sui prin ciritei. Doi iepuri 
au sărit de departe, la mijlocul eostişei, şi i-am lăsat să se ducă. In- 
tr’o poieniță eu oviis sălbatice, la un semn al unchiului Aristid, ne-am 
hotărît să poposim iar; cînd prepelicarul nostru căzu iar în aret. Cu- 
noșteam și aretul lui de iepure: eu capu'ntors într'o parte și c'o labă 
de dinainte ridicată. , 

— Atacă! poruncește Kiki. 

— Asta îmi place la dumneata, a zis lui Kiki unchiul Aristid, 
îmi place că l-ai învățat pe prepelicar romineşte. Am să spun eu mai 
pe urmă altă istorisire, en un cîne al meu, Nonda. 

— Atacă!! a poruncit iar Kiki, 

„La acest al doilea strigăt, s'a ridicat ghebos din ovăsul sălbatie 
iepurele. Eu eram cel mai aproape; dar n'am avut cînd trage; mai 
harnic decit mine, Pirlea s'a repezit înainte; şi tot așa de harnic ie- 
purele s'a întors înapoi, în loe să se ducă înainte; și revenind la Pir- 
lea, l-a lovit cu laba, Recunoscându-se, prietinii au început să se 
joace subt ochii noștri. 

Noi îndată am făcut haz și seandal. Unchiul Aristid a rămas însă 
tăcut, căutînd un argument, o explicaţie şi o concordanță cu știința 
şi cu statisticile. Iepurele și Pirlea s'au dus mai incolo, să se zbengu- 
iască în legea lor. 


it caii lingă fintina lui Iordan şi 
ifei aveam a-l face pe jos, vinînd. 
cu porumbrei şi păiușuri, unde 
ii. In vale. curgeau şipote. Deda 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


: it a exclama unchiul Aristid. Asta-i 
e ei pestera die re rara Cite țări am umblat, ceva 


PA Pa aar Hri e oG dia la acu Dat se leo 


i de oră 
; chip să vînăm acolo; abia după um pătrar 
g'a once Aa rece sătră originară ar arene 
i „și poftea să se ducă iar la joacă, treag 
kn S a nik în docar; şi ne-am dus în partes dimpotrivă a 
moșiei, spre aburul Siretului. 
MIHAIL SADOVEANU 


TRADUCERI 
DIN FRIEDRICH HOLDERLIN 


APUS DE SOARE 


Unde ești? Sufletul meu se "mbată 

Cu presimțirea dragostei tale ș căci chiar acum 
Am ascultat cum, plin de tonuri aurii, 
Minunatul soare tînăr 


Cinta pe lira cerului cântecul lui de seară; 
Codrii și dealurile răsună dejurimprejur ; 
Dar el s'a dus departe spre popoarele 
Cucernice care-l slăvese mereu. 


AMINTIRE 


Suflă vântul dela răsărit, j 
Cel mai drag mie dintre vânturi, 
Pentrucă el inspiră duh fierbinte 
Și drum prielnic corăbierilor. 
Du-te acum şi salută 

Garona frumoasă 

Și grădinile din Bordeauz, 

Acolo unde pe malul ripos 

E o cărare și unde ?n fluviu 
Adânc se prăvale piriul, iar deasupra 
S'apleacă privind un falnie pile 
De stejari şi plopi argintii. 


Și-acum mi-aduc aminte bine cum 
Pădurea de ulmi îşi înclină 
Coamele late de-asupra morii. 

In curte însă oreşte un smochin. 
Când e sărbătoare se due 
Intr'acolo femeile brune 

Pe pajiști de mătasă 

In luna lui Mari 

Când ziua şi cu noapte-s deopotrivă 
Și pe cărările domoale, 
Grele de visuri aurita 

Tree adieri adormitoare, 


—. -s 


TRADUCERI DIN FRIEDRICH HÖLDERLIN 


Dar să-mi întindă 

Cineva paharul parfumat 

Plin de lumina întunecată, 

Ca să mă pot odihni. Ce dulce 

Ar fi la umbră somnul! 

Nu-i bine 

Să fii fără suflet 

Față de gânduri muritoare; totuş 
E bine să stai de vorbă şi să spui 
Ce-ţi stă pe inimă, și să auzi multe 
Despre zilele de dragoste 

Și despre fapte ce s'au întâmplat, 


Dar unde sunt prietenii? Bellarmin 

Cu tovarășul lui? Mulţi dintre ei 

Se tem s'ajungă până la izvor. 

Din mări începe bogăţia. 

Asemeni pictorilor, ei adună 
Frumusețile pământului şi nu dispreţuese 
Războiul înaripat şi nu se sfiese 

Să locuiască singuri, ani întregi, 
Lângă catargul desfrunzit unde noaptea 
Nu-i străbătută de focurile vesela 

Ale orașului, 

De cântece de strune şi băştinaşe jocuri, 


Acuma însă oamenii s'au dus 

La Inzi pe culmile aeriene, 

Pe dealurile cu podgorii 

De unde coboară apa Dordognei 

Şi unde fluviul crește împreună 

Cu Garona lată cât marea, Oceanul 
Primeşte amintirea și iardş o râsfrânge. 
Iubirea şi ca priveşte cu ochi stărnitori, 
Zar ce rămine plăsmuesc poeții. 


13 


JUMĂTATEA VIEȚII 


Cu galbene pere şi plin 
De roze sălbatece, țărmul 
S'apleacă peste lac, 

Voi, lebede pline de vrajă 
Şi bate de săruturi, 

Vă scufundați capul 

In apa sfânt-cumpătată. 


Vai mia, de unde voi lua eu, atunei când 
Va fi iarnă, florile? Şi de unde 

Lumina soarelui 

Și umbrele pământului? 

Zidurile stau 

Mute şi reci; în vânt 

Pocnesc drapelele, 


S 


“2. 


E OEE = 


VÎRSTELE VIEŢII 


Voi tirguri ale Fufratului! 
Voi uliți din Palmyra! 
Păduri de stâlpi pe șesul pustiei, 
Ce sunteți vai. 
Fiindcă ați trecut peste hotarul 
Piințelor insufletite, 
Pumul și focul zeilor 
Au spulberat coroanele voastre? 
Eu însă stau acum sub nouri (care 
Au fiecare propria lor odihnă), printre 
Stejarii bine-orinduiți, în preajma 
Poienii cu cerbi, și străine 
Şi moarte îmi apar acuma 
Duhierile celor duşi demult. 
AL. PHILIPPIDE 


FRAGMENTE 


atru şi du asa este cenugie, foarte liniștită. Pe stradă ră- 
sună me şi orban măsurate. Magduţa pune masa de ceai. 
Ii ajută mama și Clotilda, Intâi o faţă de masă roz. Pe urmă niște 
cești albe, cu maginea aurită, cu! reliefuri ca o fustă rococo, eu ghir- 
lande de trandwfiri mici și nu mă uita. Mama spusese Magduței să 
nu pună ceștile acestea, fiindcă o să ridă tinerii de ea; numai pe 
vremea de demult se mai vedeau niște cești atit de demodate. Ea 
însă: le păstrase numai fiindeă îi aminteau de ceaiurile de Sim- 
bătă, prin 1910, cen 6 fete, toate de 16 «mi, care purtau funde de 
mătase pe ceafă şi tricotau ciorapi pentru orfanii cartierului. Dar 
Magduța vroia eu tot dinadinsul să le aibe. Le punea pe masă gi 
de ziua ei, totdesuna, Erau frumoase și naive. Din ele nu puteau 
bea ceai decit oameni foarte mulțumiți. In casă e mereu linişte. 
Mama scoate niște lingurite dintr'o cutie căptușită eu mătase al- 
bastră încrețită, cu o rochie de botez. Lingauriţele fae un zgomot 
festiv. Clotilda împătureşte gervete de hirtie care reprezintă doi 
olandezi dansând. Ceasul facp tic-tac intim de tot. Parcă sar apro- 
pia de undeva o tăcere, caldă și adâncă. Magduța se gîndeşte că 
poste ar fi fost mai bine astăzi să stea lîngă fereastră să brodeze, 
să închidă ochii cite odată, cu gindul fără hotar. 
Vocea mamei răsună ca din trecut: „Magduţa, să bagi de seamă 
să se servească lumea. Să nu te cufungi într'o discuție cu cineva, 


mosafiri, că nimeni n'o să vină. Clotilda zice: „Hai să ne îmbrăeăen, 
Mamă, spune-i Magduţai să-și pună rochia cu bobiţe ca să-l tur- 
bure pe judecători“. 

Mama o ceartă pe Clotilda. Intre timp afară sună. „Vai, ţipă 


FRAGMENTE 17 


comisionar bătrin de tot, eu tun vas de porcelan verde, din care 
crește o cacteie foarte țepoasă. In mijloc, ascunsă, mare, o carte 
de vizită în plie: Duduiei Magdalena. Georges Savu, Magistrat, 
Clotilda duce planta în cameră la Magduța, care e în com- 
binezon și se piaptānă fredonind. „Pentru tine. Curtezanii tăi“, 
Mapduţa se face roşie. „Eu cred, zice Clotilda, că pentru prima 


Ce scrie? — Că un tînăr care se vede acceptat de familia d-rei, 
dar care mai trebue să o cucerească pe aceasta, îi trimite la prima 
vizită flori albe, apoi progresiv din ce în ce mai închise pe linia 
rozului, dar în așa fel, încît tocmai în ziua declaraţiei să nimerească 
pentru întiia dată cu flori roșii, 

— Bună ziua fetelor, zice Dodi și intră, E veselă ca totdeauna 
şi puţin afectată. Poartă de obicei toalete încăreate pe care zice că 
le-a comandut dela Paris. Are şi un ciine cu care umblă în braţe, 
faco călărie, ski, hiîrtia de serisori o parfumenză și la ani i 
dăraiește numai lieheururi excentrice. La ceaiuri e foarte decors- 
tivă, Se pricepe și la conversații, Marcel n’o cunoștea, dar vroia 
foarte mult s'o cunoască. Magduța zice despre Dodi că aduce o 
briză mondenă în lumea ei șeolărească, Al doilea sosește dl ju- 
decător. Magduța uită să-i mulpomeasgi pentru plantă, dar pe 
urmă își aminteşte și spune că planta vă preferată e cmeteia. — Deca 
domnişoară, pot să vă întreb? 

— Sigur, fiindcă îmi evocă pustiul şi nostalgia nisipului. 

— Vai duduie la virsta dv.! Şi în ziua de azi, aşa sentimen- 
tală! 

— Toată familia noastră e aşa. Mama cînd vede la cinema 
jartiere ca pa vremea vi plinge în hohote şi bunica mea avea tocmit 
un figan care venea Immi și Joi să-i cînte la ureche „Nu mă aban- 
dona“. Da, da. Noi suntem menajate în privința astm de toată 
lumea, 

— În orice caz sentimentul e ceva frumos, duduie, 

Clotilda porneşte gramofonu, Magduţa zice judecătorului: „Oe 
părere aveți de tangout acesta? E ciudat t“, 

— Duduia dansează? întrebă dinsul. Placa se învirteşte lu- 
cioasă. Un tînăr timid o priveşte și ar fi vrut s'o atingă cu dege- 
tul să vadă oe se întîmplă. Domnişoarela şei toste la rînd pe o 
bunchetă în așteptare. Tinerii privesc masa de ceai, pre- 
sărată cu violete de Parma artificiale. Din eînd în cînd vorbese 
despre sport su despre politică. Telefonul sună și Marcel fi spune 
Magduţei să nu se supere, nu poate veni, e obosit, abia a sosit din 
drum, miine o să treacă pela ea. Magduţa se indispune. Judecă- 
torul nu observă nimic, La masă îi oferă Magduţei zahăr. Dodi 
povestea tocmai ultimele uneedote și doi tineri erau entuzi i 
de en, O privean, eu țigările între degete, en figuranţii în frae pe 
vedeta principală într'o revistă de mare montare, cu nesațin arti- 


2 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ficial. O persoană în verde privea în depărtare, ronțăind un pesmet. 
a e ea perde să audă despre ce vorbese copiii. D-l jude- 
cător se simte puţin stingherit. Immea de wici e prea tînără pen- 
tru el, Nu că el ar fi bătrin, Dar diferenţa asta mică enervează. 
Se vorbeşte despre cărți. Fiecare spune ceea ce a citit. Cineva 
declară că are acuma pe noptieră o istorie a lui Prederic cel Mare, 
în 6 volume. Dodi dă citeva exemple de proverbe arabe despre 
drugoste. Mama simte că d-lui judecător nu-i place acest subiect al 
lecturilor, — Ei ce? parcă pe om îl fac cărţile? Cine e fin... Şi pe 
urmă o fi citit el deale lui, ce, flegeuri de astea, de fetițe! de- 
accea aduce cu îndeminare tema călătariilor. Aici e totdeauna 
sigură de sucees, D-] judecător o upostrofează pe Magduța : „Aţi 
fost de curind în Italia, după cite am auzit, aţi făcut un voiaj 
strălucit, povestiţi-ne și nouă“. — Aţi văzut Vezuviul, domnişoară 
Magduța, întreabă un tînăr cu ochelari, Magduţa povesteşte citeva 
cuvinte despre Veneția, despre apa de acolo, o întîmplare ceu nişte 
valize schimbate. Larmmea nu este atentă. Subiectul se istoveşte. o 
panică tăcută o cuprinde pe Magduţa. Oferă, grăbită, prăjituri. 
Ceasul e șapte şi jumătate. Mama deschide radio. Orehestra cîntă 
muzică de promenadă. Lumea trece în salon, unii se aşează, alții 
pleacă. Mersi, a fost foarte plăcut. Plăcerea a fost de partea mea, 
Apoi pleacă și ceilalți. Cel dim urmă rămâne jmdecătorul, Are un 
palton eu guler de blană. Toată familia îl petrece în antreu. In timp 
ce el dă servitoarei bacşiș, mama îi spune: „Mai poftiţi pela noi“. 
In casă rămîne dezordine. Covoarele sunt strînse, scrumierele pline, 
şi în aer pluteşte nu ştiu ce tristețe, 


Magcuţa a trecut în sufragerie şi a deschis aparatul de radio. 
Vorbeşte un medie despre igiena la sugaci. Deocamdată discută o 
controversă: Sugaci sau sugari. Ea se așează și ascultă. In sufragerie 
lucrurile sunt calme. Toate se bucură cînd vine seara. Şi Milieul alb 


FRAGMENTE 19 


citate pare a exista între venețiană şi coupe-papier. Ca și cum un 
ritm ascuns şi-ar fi depus semnul încet, pe tot ce a întîlnit în eale. 
Sau ca și cum frumoasa venețiană ar fi fost o vrăjitoare care, 
din alta secole, a aruncat pe masă un obiect fermecat și strălucitor, 
Cu siguranță, culoarea lucrurilor e ceea ce ne leagă de ele; parcă în 
ea s'ar afla ultima rămășiță dintr'o viaţă anterioară unde lucrurile 
trăiau și ele ca oamenii. Obiectele noastre și îmbinările lor păstrează 
un secret veşnic, desigur un secret de fericire... 


Marcel îşi trase sertarul dela birou şi văzu că era plin cu 
caiete şi hirtii, mari și mici, curate și mizgilite, secrete şi indife- 
rente. Une ori era şi cite o poezie începută, fără rimă. In faţa 
biroului era biblioteca în șiruri de cărți galbene, albe şi roșii. Pe fe- 
reastră intra o rază de praf, Din stradă se auzea o flaşnetă, ceea ce îl 
făcea pe Marcel să creadă că e foarte cald afară. Pela unele case, 
ferestrele crau deschise, antenele se clătinau încet în ritmul vin- 


„tului. Viaţa ar putea să fie foarte frumoasă, Fericirea ar putea 


să fie un amestece de impresii delicioase, de bucurii şi melancolie, 
Poate că e ridicolă ideia asta. Marcel se plimbă prin odaie. Sigur 
că e ridicolă. Marcel e tînăr. dar din alte vremuri. E cult, citește 
dela 13 ani; orice, chiar şi Intineşte. Ştie pe dinafară pasagii din 
autori de proză Când merge pe stradă observă figurile caracte- 
ristice, Nu e insensibil la un apus de soare. E umorezat de toate 
fetele tinere şi frumoase pe care le cunoaște, dar n'a spus niei- 
uneia vreodată ceva, nici măcar o aluzie. Toate mamele au ?nere. 
dere în el. Totuși dacă l-ar întreba cineva ce știe să facă în chip 
sigur, ceva de care să fie nevoie. pentru care el să fie stimat ca 
specialist, ar trebui să se oprească, să cugete şi la urmă să spuie: 
„Un articol de ziar, dar numai dacă am subiect, Ar fi vrut să 
aibă profesiune en ore fixe, eu acel foarte plăcut sentiment al „spe- 
cialităţii““, compus dintr'o delicată vanitate, din mulțumirea sco- 
pului nimerit în viaţă, din importanța personală pe care o dă 
faptul de a citi o carte de neînțeles pentru toată humea, faptul de 
a fi chemat la telefon de prieteni pentru lămurirea une; încureate 

i de amănunt, și, din securitatea că ori la ce te-ai gîndi, 
specialitatea ta te aşteaptă fidelă, ca o carte seara pe noptieră. 


* 


După o săptămînă după plecarea lui Marvel, Magduţa își con- 
temptă tocul verde cu alb dintr'un serviciu veehi şi destrămat, 
primit cadou acum 10 ani, pe cînd primea câte cinei cutii la fel cu 
toc, creion și ștampilă dela diferite mătuşi, de ziua ei. Suprafața 
melancolică a hîrtiei aștepta. Pe mobile alunecă soarele după amie- 
æi, elegant, insinnant, măreț, Magduţa serie titlul, frumos, altfel 
decit cu serisul ei obisnuit. In minte își făcuse ieri scrisoarea, cu 
multe cuvinte de spirit, dar azi nu le mai găsea reușite. O prietenă 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 
i-a 


i | i dragoste, cu: 
spus odată că nu e bine să începi o scrisoare de 5 
Stum la masa de birou și afară plouă. Copacii sunt cenușii, cerul 
e albastru, iar eu îţi seriu''. Se pare că acea prietenă cunoștea apr 
iubiți care s'au despărţit în urma unor astfel de scrisori. Cum 


înceapă atunci? 


Dragă Marcel, 


Astăzi, e am ieșit în stradă, dimineaţa, mi-am adus aminte 
că m'ai dorii ea regulat vremea dela noi, Ba ai şi spus 
că eu mă pricep foarte bine să vorbese despre vreme, 'Ți-ndnei 
aminte în Duminica aceea, după masă, când am fost la cinema cu 
mama şi ea a spus: „Ce vreme plăcută“! Și eu am spus: „Nu-i 
plăcntă, e indiferentă şi banală“, şi cînd tu te-ai bucurat atit de 
mult? Acuma a venit eici primăvara. Unii zie că primăvara n'are 
vîrstă, dar eu cred că tot are, Cînd aveam 15 ani şi mergeam la 
şcoală, primăvara era timpul cînd după colţul străzii îmi scoteam 
pălăria și mi se părea că toată lumea mă admiră ce aer sportiv 
am, cînd în ora de muzică sau de desemn, ședeam ascunsă în curte 
cu o prietenă și amorţită încet de soare și liliac, fredonam cu cuvinte 
tangourile din filmele nemțești, Acuma, primăvara e vremea cînd 
elții fae toate lucrurile astea și eu le privese numai. ; 

Totuşi cred că dacă ai fi şi tu aici, s'ar găsi și pentru mine 
ceva de făcut, care peste cîțiva ani să-mi amintească primăvara, ; 

Caișii sunt din ce în ce mai puțini. Salcîmii tot așa. In schimb 
sunt foarte mulţi pomişori japonezi, ştii, pomii aceia scurți cu 
flori roz, una lingă alta, ca o rochie de logodnă, cu multe volane, 
pentru o fată foarte frumoasă. Anul ăsta nu-mi place așa de mult 
cerul, foarte foarte albastru, mă simt mai liniştită cînd norii ferese lu- 
mea. Afară de ce ţi-am spus numai ştiu aproape nimic. Ôu toate 
că peste tot serie că primăvara se nasd speranțe noi şi așteptări, 
lumea e foarte tristă, Toți „evadează'* în voiaj cu companii de 
turism, Nu gäsese pe nimeni care să vrea să ridă de lucrurile nos- 
time, Numai tu rizi foarte mult. Nu știu sigur dacă acuma oamenii 
au devenit aşa, saw eu am început deodată să-i bag în seamă, ca 
atunci cînd am avut 7 ani şi mi s'a părut într'o zi că s'a introdus 
o modă nouă: cucoanele să chitine din şolduri. Serie-mi cum e 
în pareurile pariziene? Sunt și acuma fetiţele cu ciorapi trei sfer- 
turi, bine traşi şi rochii roșii? Şi altele cu porturi? Și statuele albe 
pe iarba verde sunt tot aşa nobile şi triste? 


Cu drag, Magduţa 


Paris, Aprilie. 
Dragă Magduţa, 


Sunt foarte fericit aici pe un bulevard cu castani dèmodați, 
legat, dineolo de viaţa mea, de tot ce mi-au povestit părinții mei 
despre copilăria lor şi tot ce a fost cîndva înaintea nașterii melc. 


FRAOMENTE 21 


Cred că pe bulevardul ăsta nu s'a schimbat niciodată nimie, In 
fiecare clipă aştept să văd o femee înaltă, eu talia evidenţiată pu- 
ternie, cu pălăria imensă, toată în pene, ea în fotografiile mamei, 
din album, de mînă ţinînd un băieţel eu pălărie canonier, plasă 
de fluturi, cuminte. Nu reușese aci deloe să încerce impresii prin 
mine însumi. Peste tot mă simt altul, In Pareul Luxembourg, pe- 
luzele limpezi mă transformă într'un licean parizian, fin, poet, 
şezind cu doi colegi pe bancă, în entuziasmuri nesfirșite, sub privirile 
uşor speriata ale cîte unui academician inteligent și reacționar în 
plimbare de digestie, sau de engetare, Pe cheiurile Senei, sunt un 
student sărac şi genial, avid de mondenitata. In faţa Operei Mari, 
iată-mă un june imbecil eu studi proaspăt terminate, pentru prima 
şi ultima dată în viața sa M Paris, ca o confirmare a virilității, Opi- 
nii personale, deci, nuţi pot da precum vezi. Am constatat numai că 
tineretul cult. de peste tot, care vine aici, mai erede încă în efiead- 
tatea absolută a plecărilor — evadări la Paris, cu o cantonare limi- 
tată în cartierul Latin, san în colțurile boemei ultra moderne. En 
„ocotese că plecarea „gentleman“, cu multe valize, papuci de călă- 
torie, Wagon-Lita, hotel de centru, soție sau prietenă frumoasă 
şi elegantă, e încă din cele mai bune. — Am pierdut atei simțul 
misterului și al prestigiului depărtării, La fiecare pas mă intil- 
nese en legiuni de celebrităţi trecute și prezente de toate soiurile: 
regi, artiști, staruri, exeroei, castele, pieţe. Mă simt ca un copil 
devenit bruse un om mare și pentru care evenimentele casei și 
ale lumii, din depărtarea nebuloasă, chinuitoare, dar pline de 
farmec, în care apăreau la început, s'au apropiat deodată cu di- 
mensiuni subit mieşorate, Serie-mi; maj mult, fiindcă mă gîndese 
mereu la tine și vreau să știu ce faci, 
Marcel, 


INTERMEZZO 


Peste oraș a îmceput să plutească tristețea primăverii, Pe 
balcoane soarele cade lin de tot și cerul își întinde calm albastrul 
subțire şi plăcut, 

Primăvara a surprins pe oameni. Primăvara e totdeauna puțin 
tristă. Pe stradă derbedeii fluieră toemai melodiile la care te 
gîndești tu Zarea arată ca văzută din tren, Și pomii, şi casele 
parcă ar sta pe loc, fără tine... 


VILEGIATURĂ 


In grădina restaurantului Luzana e răcoare. Havuzul e la 
mijloe, luerat în plăci de faianţă, de un albastru sănătos. La mese 
copiii zie părinţilor: „Putem să ne sculăm'*, și se apropie de apa 
solemnă, Printre bosehetele antebelice, familiile cum se cade sunt 
mulțumite. Undeva într'un colț retras, niște miri în tualete gris, 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


serbează o nuntă de argint. Fiii titraţi ridică toasturi. pre 
persoan pr a ze d ada „caza pi e a nege blondă, Dr. 

: u e - - . 
Torgu ad Sote şi fica, amindoi copiii medicinişti. Magduţei 
i-ar plăcea ca fiecare să comande o porție imensă cu o iure 
complicată pe care apoi s'o mănînee eu furie şi brutal; ca în e 
istorice. E foarte plăcut, Muzica cîntă un tangou romînese, banal 
şi trist. Chelnării grăbiţi și globurile lămpilor electrice amintese 
de serile copilăriei, vara, înainte de plecarea la băi, cînd se mergea 
la „grădină'*, ca un rămas bun, Acasă nu mai erau covoare și totul 
mirosea a naftalină. Bagajele așteptau proaspete, etichetate cu un 
carton crăpat, pe care era scrisă, cu dosul unui toe muiat în cer- 
enmlă, adresa stațiunii. Mama nu lăsa afară decit o rochie de drum 
şi încă una. Deaceea, în seara dela grădină erau toți îmbrăcați 
puțin desperechiat; dar nu făcea nimic, Lumea, străzile și lueru- 
rile Bucureștilor, păreau deja depărtate, străine. Undeva, la o coti- 
tură de străzi, un automobil cu valize se furiga grăbit. „Ineotro o 
fi plecind un tren la ora astat“*. Noaptea era totdeauna puţin înou- 
rată și peste ea se aşternea puţină frică. Să nu vie un cutremur, 
un războiu, o boală, să împiedice plecarea. La culcare, se mergea 
la baie cu pantofii maron de drum în picioare. Papucii erau deja 
în trusa mamei, cea eu sticlă pentru periile de dinţi. Mama era 
de cu seară energică și numai vorbea decit în observaţii. „Nu fă 
asta, nu mai citi, nu ieși în capul gol“, Somnul întârzia şi pernele 
erau prea joase. Mătuşile trebuiau chemate la telefon, una cîte una: 
„Rămii sănătoasă tanti, să ne vedem cu bine‘. Partea dela urmă 
cra cea mai grea de spus. Erau vorbe numai pentru oameni mari. 
Părea caraghios să le spună un copil. 

Plecarea la băi are un farmec special, ceva foarte frumos şi 
trist totodată, se gindea Magduţa, Gindul că s'ar putea vreodată 
să nu plece vara la băi, o mihnea grozav. Ar fi miîhnit-o şi dacă ar 
fi plecat ca bătrinii, în Iunie sau în Septembrie. Niei într'un orag 
mare, oricît de renumit, n'ar fi plecat. Oraşul e al sosirilor pe 
ploaie sau zăpadă după masa, când la şase e întuneric și asfaltul 
străluceşte. Ea își dorea o vilegiatură banală cu pare, muzică mi- 
litară, bal de copii, terasă de bridge, întilniri de zece ori pe ză cu 


prosoape pe cap și roșii la față. Și pe vremea mamei trebue să fi 
fost frumos la băi, în stațiunile acelea unde se vând pahare eu 
poze, și unde erau probabil, conversațiumi politieoase despre alimen- 


FRAGMENTE 23 


tație și politică în holul unui hotel pompos, stil „Second Empire'*, 
Pe atunci era secolul vilegiaturii. Mama povestea cum vilegiatura 
clasifica pe oameni și practicarea ei îi înconjura adepţii cu o aureolă 
de distineţie și rafinament provenit din contactul misterios, necon- 
trolabil cu o lume sociabilă, fericită, totdeauna bine îmbrăcată, 
Acum vilegiatura asta aristocrată se vede numai la cinema, Numai 
acolo domnii și cucoanele mai au toalete albe perfect asortate, în sa- 
loanele en glastre ale hotelurilor şi fiicele lor merg cu antomobilul 


"la plaje, în timp ce în parcul cu alei nenumărate, orchestra simfo- 


nică miră pe domnii dela 52 ani în sus, 


EXPLORĂRI 


Mama i-a cerut lui Madam Coşereanu o adresă de croitoreagă, 
fiindcă ea e întotdeauna atit de bună, „ba, dacă vrei să şti, e singura 
prietenă pe care pot să contez“*, 

Madam Coşereanu a zis: Vai ce noroc ai dragă, tocmai am una 
„foarte cumsecade, e evreică, dar coase bine. 

— Mersi, dragă Madam Coşereanu, eşti mulţumită dumneata 
personal de ea ? 

— A, nu, eu prefer să lucrez la altele mai mondene. Aud atitea 
noutăţi în anticameră şi vin şi bărbaţi, ce crezi, 

Magduţa își ia pălăria albă şi pleacă spre adresa indicată. Pe 
stradă sunt mai multe biserici curate şi nişte copii zdrențuiți se 
joacă cu un smew de carton verde. La numărul respectiv, o firmă de 
ghicitoare şi o casă ca o cetăţuie palidă. Magduţa ezită. Intră totuşi 
în curte şi vede pe niște fringhii întinse rufe bătrineşti, mov, Sea- 
mănă cu un film văzut de mult, în care erau niște fetiţe sărace în- 
ir'un oraș ale cărui case nu aveau faţă, numai bucătării şi rufe 
agățate pe balcoane dosnice. In fund, o frintură de casă cu sforțiiri 
de onorabilitate. O carte de vizită: Oscar Littman, contabil. Pe 
peretele din stinga curţii, o firmă: D-nii chiriași este rugați a nu 
spăla rufe Vineri şi Simbătă, Magduţa sună la o ușă, prima. O fe- 
meie și o pisică neagră clatină din cap. O fetiţă intră pe poartă, 
blondă, tristă, urită. Croitoreasa stă acolo, zise, arătind o direcția 
care päre un sfirșit și era totuşi primul pas spre o lume nonă. 
Acolo eran multe, multe uși, toate galbene, eu perdele albe, sonerii, 
firme mici, In mijloc curtea se rezuma la un petec de asfalt înegrit, 
ocupat de o masă peste care eran puse în ordine, vărateca, cesti de 
cafele negre, pahare cu apă dela ghiaţă, Magduţa îşi aduse aminte 
că în casa din strada Dionisie, unde avea curte, Duminica mama 
punea feţe de mese colorate în grădină, şi veneau nenea Mihai şi 
tanti Lola, sau alți mosafiri plicticoși și tata trimitea servitoarea la 
cofetăria din colţ după înghețată, înghețată de fisticuri, și seara 
le părea rău, că rămineau singuri, iar mama invidia pe vecinii de 


vis-a-vis, că au mereu pe cineva în vizită. [n jurul mesei ședeau 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


violetă, 
albe. Ziceau ca oamenii mari‘ „Lili e totdeauna bine îmbrăeată'*, 
sau „Fata asta e leită mamă-sa'', \ 

— Mata cauţi pe croitoreasă ? Poftim aici. 

— Chiar uite, săraca Madam Grungtein, trebue să-i fie cald, 
să-i due o dulceaţă de caise, din cea de azi! O servitoare apăru ime- 
diat cu un pahar, o linguriţă de argint, și un borean pătat, pe care 
era lipită o etichetă. In casa croitoresei, Magduţa, a pătruns odată 
cu dulecața. Sunt odăi miei și fotografii de oameni grași peste tot, 
la Călimăneşti, la şosea, lîngă o masă cu reviste, în medalioane, cap 
la cap, la nuntă, mereu aceeași. Pe un divan, un copil de cinci ani, 
spune mamei care probează unei cliente' „Fii atentă mamă la hm- 
gime‘, Doamna croitoreasă strănută. Prin geamul deschis toată 


— Dela ce ai răcit, Madam Grunstein dragă, se aude iar din 
curte, 

— Vai, eu lucrul ăsta zorit, şase rochii pe zi, nu: e nici o mi- 
rare, răspunde tot curtea. 

Peste cîteva minute, Magduţa iese spre stradă. Lângă poartă, 
e pe Înserat, doi bătrîni şi un tînăr, cu aceleaşi priviri obosite mor- 
măie în niște bărbi antipatice rețete de înțelepciune. Nimie din 
afară nu-i atinge. Dincolo de poarta mică metalică, reîncepe cen- 


lsltă lume, 
AMELIA GHERON 


T.RIPTIC 


GRIGORESCU 


Drumuri însorite, 

zări adinci şi moi... 
O cumpănă în aer, 
eternul car cu boi... 


Ciobanul veşnic tinăr, 
o fată şi-un uleior.., 
In faptul dimineții 
popasul la isvor... 


Bună şi lungă clipă 
de fericire calmă, 
cînd linia vieții 
s'aşterne lin în palmă, 


LUCHIAN PETRAŞCU 

Buferinţă, Amiază — vara, 

laşi mîna ta severă cald. 

pe cet aleşi, ` Subt cerul vast și nalt 

cînd încă sunt și speră. pămîntul clocoteşte. 
Aprinzi Un notr alb 
înflăcărări ascunse jace seninul mai albastru, 
și răscolești adincuri De sus bătrânul asiru 


Cu cit te faci mai crudă, 
mai aspră, mai haină 

cu-atit mai mult reversi în ei 
Lumină, 


Orgie fără seamăn 
în care totul cîntă, 
Peste paleta sfintă 
a ațipit maestrul, 
EUGEN CRĂCIUN 


"N 6 
E N = 7 i 


INTERPRETAREA NAIVĂ 
A OPEREI DE ARTĂ 


Destinul operei de artă, din clipa apariţiei, nu mai estr 
de obicei în miinile autorului ei. Puțin timp după transformarea ope- 
rei de artă, din lucrare personală în luerare publică, ea obține, prin 
circulație, o crescîndă independenţă faţă de creatorul ei. 

Cartea cunoaşte un număr însemnat de cetitori pe care scriitorul 
îi ignoră; tabloul va fi văzut de numeroși privitori necunoscuţi de 
pictor și uneori, chiar cînd e celebru, nu se pot da reterințe precise 
nici măcar pentru circulaţia lui ; piesa de teatru sau filmul se vor afla 
în prezenţa unui publie adesea cu totul străin de preocupările crea- 
torului. 

Din punctul de vedere al consumației, opera de artă poate întâlni 
deei, în drumul ei aventuros, pe de o parte, cum e firese, un grup de 
cunoscători, pe de altă parte marele public, — și în societatea noastră 
această funcţiune este dominantă. 

Grupul restrâns de cunoscători, indiferent de opiniile personale, 
se caracterizează prin atitudinea estetică ieșită dintr'o receptare spe- 
cializată și rezultînd dintr'o lungă sau intensă educație artistică. In 
general cercetătorii artei s'au ocupat mai ales de atitudinea estetică 
şi au studiat numeroasele ei formule şi posibilități, 

„Dar societatea noastră, după cum am văzut, aduce în fața artei, 
mai ales un public neavertizat sau needuecat din punct de vedere artis- 
tic, ale cărui reacțiuni (chiar atunei cînd ele sunt frecvente} sunt în 
primul rînd naive. Ceea ce se numește marele publie, adică miile de 
cetitori sau spectatori este format în general din indivizi care nu s'au 
ssepe de artă din punet de vedere teoretic, 

n compoziţia lui găsim fie intelectuali formați în discipline ne 
înrudite eu cele estetice, fie mica burghezie, fie prolatariatul MAN 


INTERPRETAREA NAIVĂ A OPEREI DE ARTĂ 29 


largi în ţările care pun la îndemâna maselor posibilităţi de culturali- 
zare, Dar nu este mai puţin adevărat că majoritatea consumatorilor 
de artă este formată astăzi din oameni cu atitudine elementară în faţa 
artei și că legile după care se conduce această majoritate, în domeniul 
de faţă, trebue cunoseute, Procesul de diviziune a muncii şi despăr- 
țirea provocată de el între creatori și publie a prilejuit o anumită 
psihologie a acestuia care trebue stuidată dintr'un îndoit interes. 
In primul rând, artistul trebue să știe eum se oglindește opera sa 
în public; în al doilea rînd — și aci ne referim, dacă se poate spune, 
la o pedagogie estetică — artistul care vrea să se adreseze și să ridice 
In el pături cît mai largi, trebue să cunoască mecanismul elementar 
estetic, care a fost foarte puțin studiat. 

Socotim, așa dar, că alături de studiul atitudinii estetice înaintate, 
trebue să apară studiul atitudinii simple, primare, naive în faţa ar- 
tei și că semnalarea câtorva date esenţiale ale acesteia este utilă atît 
pentru artiști, cît și pentru public. 

O primă observaţie care se impune cercetătorului acestui domeniu 
este marea putere halucinatoare a artei faţă de publicul lipsit de ati- 
tudine estetică specializată, 

Se ştie că publicul neavertizat nu diferenţiază bine planul artei 
de planul vieţii şi că, mai mult decit ar crede mulți esteticieni vita- 
liști, arta este partea integrantă din viață pentru cei mai mulți dintre 
oameni. Marea putere halucinatoare a artei, asupra căreia nu vom În- 
tîrzia, mulțumindu-ne să o semnalăm, de oarece ea este mai bine cu- 
noseută, provine în primul rînd din cauza ignoranței procedeelor ar- 
tistice, Opera se înfăţişează ca un ansamblu, în care consumatorul 
naiv nu recunoaște (și adesea nici nu intneşte) mijloacele prin care 
autorul a realizat-o. 

De aceea perioadele în care se vădesc mai bine gusturile massei 
arată preferința lor pentru genurile în eare, dusia este cit mai desă- 
virşitä şi în care planul artistic și planul vital pot coincide mai bine. 

Conseerenţi părerii că orice afirmaţie doctrinară trebue spriji- 
nită pe fapte, vom reaminti participarea vastă a marelui publie la 
teatru în timpul revoluţiei franceze și acea la cinematograf în timpul 
celei rusești. Artele care dan o mai mare apropiere de viață și care 
facilitează fuziunea cu viaţa sunt deci preferate de marele publie. 

Distanța dintre artă și viață nu face partè din mentalitatea artis- 
tică populară. Dimpotrivă, arta care îngădue reacțiuni cât mai apro- 
piate de reacțiunile vitale, este preferată, mai ales când ea redă fapte 
strâns legate de gândurile sau sentimentele cele mai frecvente gi 
prețuite. Astfel, privirea spectacolelor cosmice, care dau o mare 
apropiere de evenimentele vitale sau seenelă care comunică impresii 
strîns legate de cele cotidiane, au un preț foarte înalt, 

Este evident că marea forţă halucinatorie a artei există pentru 
toate artele şi nu numai pentru cele citate, Astfel şi lectura produce 
o introducere accentuată a cititorului naiv în text, mai ales când 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


acest i aralel cu preocupările individului. Prin 
rea Aeon seva Sherine se ahiak cu cea infantilä (fără a 
se confunda totuşi cu ea) şi adesea cetitorul nostru vorbeşte de în- 
timplările auzite sau văzute nu numai ca despre întîmplări reale, 
localizate în timp și spațiu, dar chiar ca despre fapte petrecute cu 
o icipare personală. 

Pe uba conptiintä care determină pe de o parte aderarea la fapt, 
pe de alta depărtarea de el, în valorificarea estetică a artei, este 
absentă la publicul obișnuit. Acest factor este demn de reținut și el 
explică multe din reacțiunile lui cotiliane. Astfel, cunoaștem cazul 
unei analfabete care, văzând pentru prima oară un film, a avut o 
panică reală violentă la văzul unei scene de groază, resimțind-o ca 
pe ò ameninţare personală. Alegem un exemplu, limită care este to- 
tuși elocvent, fiindcă cuprinde în treptele care due până la el un 
număr foarte mare de spectatori (în sensul larg, valabil pentru toate 
artele) și este probabil că agitaţiile psihice ale multora dintre «i 
sunt de o intensitate extremă. 

Un alt caracter fundamental al atitudinii naive este identifi- 
carea spectatorului cu unul din eroii operii de artă. Participarea la 
artă se manifestă printr'o rapidă şi intensă fixare asupra unui anu- 
mit personaj. Este demn de remarcat că această fixare este foarte 
apropiată de debutul operei, deși poate suferi apoi unele motaţiuni, 
paralel cu descoperirea altui personaj, sau prin modificarea datelor 
culese asupra eroului principal, E limpede că fenomenul de fixare 
este cu atât mai redus cu cât gradul de cultură este mai ridicat, dar 
st nu dispare cu totul decât în cazul atitudinii estetice foarte îna- 

tate. 


nate. Criteriile sunt numeroase și variabile; ele pot fi 
busitatis, curajul sau altele, deşi modalitatea morală primează de 
obicei, 

Atitudinea față de erou poate fi, în cazurile cele mai elemen- 
tare, de identificare fără rezerve, sau de identificare en inhibiţii, 
atunci când intervin factori morali contrarii, 

„În general, se manifestă en acest prilej tendințele neconfor 
miste ale publicului, care realizează prin personajul iubit visele sale 


Speetatorul plinge şi se bucură cu eroul şi prin erou, pierzind 
în doze variabile conştiinţa propriului eu. Acestei identificării ar- 
tistice i se adaugă adesea dorinţa de a cunoaște starea coneretă, lo- 


e EP md p te. 


a. 


bE 


INTERPRETAREA NAIVĂ A OPEREI DE ARTĂ 31 


calizată a protagoniștilor. De pildă, eititorul mediu, pus în fața 
unui roman, vrea să ghicească care este starea civilă reală a eroilor 
sau îşi închipue în mod paralel o aventură trăită aevea, — ilustrind 
încă odată strinsa legătură pe care o stabilește, de-altfel fără vrerea 
sa, între artă și viață, 

In sfirşit, el se ridică uneori până la figura autorului, pe care îl 
vede tot atit de animat ca și el în mânuirea eroilor săi, și pe care, în 
cazul unei preferinţe puternice, îl cuprinde în identificare (stabilind 
unitatea autor-erou-spectator) sau pe care îl reconstruește prin mij- 
locirea operei cunoscute. 

Astfel spectatorul mediu este adesea silit să atribue idei sau sen- 
timente inexistente creatorilor operei, dar care decurg în mod logie 
din atitudinea sa fundamentală. Exemplificăm acest proces de defor- 
mare amintind că, în ciuda multor confesiuni ale actorilor, specta- 
torul mediu erede de-obieei că actorul văzut își joacă rolul printr'o 
aderare totală la psihologia comunieată. Publicul mare nu crede în 
„docul la rece'*, erede că lacrimile sunt lacrimi reale și că Macbeth 

“și-a pierdut într'adevăr somnul, 

Un paradox pricinuit de integrarea artei în viaţă și de nivelarea 
acestor planuri este faptul că publicul mediu ignoră de-obicei rădă. 
cinile sociale ale operei de artă ; deşi influenţa acestor rădăeini so- 
ciale se exercită cu deosebit succes tocmai asupra lui, el nu poate con- 
trola acest factor şi nu privește critie atitudinea artistului faţă de 
societate, 

Marea massă simte cu dificultate fie înșelăciunea artistului, fie 
tendinţele lui progresiste, atunci cînd ele nu sunt exprimate discursiv. 
Dimpotrivă, atunei când expunerea, chiar lipsită de înveliş artistic, 
i se oferă în mod bruse, el aderă eu ușurință la cele înfățișate. Fe- 
nomenul de suspectare ia rareori forme complete, și obiecțiunile sunt 
sporadice, fără a privi geneza operii și condiţiile sociale ale creației. 

O tendință fundamentală a atitudinii naive în fața artei este de 
asemeni descoperirea asemănării cu viața proprie sun cu aceea a gru- 
pului ocupind acelaşi loc în producţie. 

In primul rînd, consumatorul medin resimte en rapiditate ase- 
mănarea sau identitatea situației lui cu acea expusă, chiar cînd ele 
țin de factori secundari. Astfel costumul, intonația, vorabularul, pro- 
fesia suu starea civilă, sunt imediat reperate şi supuse comparaţiei. 
Similitudinea este resimțită cu satisfacție, pe când depărtarea de 
anumite seheme prestabilite este resimțită neplăcut. 

Valorificarea artei ca um mod de reproducere a vieții (o dedu- 
blare a vieţii, eum ar spune Lalo) este proprie atitudinii simple în 
artă, care se poate întâlni de-altfel și la un individ de gust sau de 
cultură. Astfel atitudinea sculptorului antie Pygmalion care ceruse 
transformarea în femee vie a zeiței pe care o seulptase, deoarece se 
îndrăgostise de propria sa operă, este o avantură simbolică şi apar- 
ține valorificării primare a artei. 


32 P VIAŢA ROMINEASCĂ 


ii vizi lezi ai Lu- 
rtega y Gasset spune undeva că unii vizitatori eng 
vru e îndrăgite de portretul Monei Lisa del Gioconda: Această 
observație este revelatorie pentru atitudinea estetică onata i 
cofameiăe gate at STEENS e he pt re 
Prin uceasta se explică totodată şi EA l0 neerbteo A gt 
rimă prin semne imi ; e 
pobe iroi J unde raportarea Ja viața imediată şi depozitarea afeċțiu- 
ilor individuale devine mult mai grea. i 3 : 

od repezi important al asemănării exhaustive a noa 
viața, proprie marelui public, este dragostea pentru melodramă. A e- 
lodrama îngădue (prin structura ei conformistă atit teoretică cît şi 
estetică) o facilă asimilare a scenelor descrise gi o rapidă identificare, 

Inexistența spiritului critie și raportarea directă la acţiunile să 
zibile pricinuese o lesnicioasă și pauperă efuziune. Intr'o pînză in- 
titulată „Drama'*, Daumier a ilustrat eu uimitoare exactitate acest 
sentimentalism provincial, în care fenomenul de gradată simpatie şi 
de creseîndă emoție e uşor de obținut. Melodrama, prin folosirea lọ- 
eului comun şi prin înfățișarea sucombării omului în faţa forțelor 
potrivnice, ilustrează suferințele păturilor lipsite de orizont revolu- 
ționar și aduce satisfacţiile unei solicitudini. , 

Succesul melodramei în marele public ilustrează de altfel și un 
alt fenomen important: obținerea unop rezultate maxime prin mij- 
loace reduse. Astfel se produce o disproportie între efortul artistie şi 
„emoția“ provocată de el, care nu se întâlnește în atari dimensiuni 
în cazul receptării estetice înaintate. 

O altă notă fundamentală a interpretării naive a artei este accen- 
tuarea conținutului în dauna formelor estetice. Publicul comun se 
ocupă în primul rând de subiectul operei de artă și este preocupat 
aproape exclusiv de e]. Această preferinţă pentru tematică cunoaşte 
numeroase formule, din care vom enumera cîteva. 

In primul rînd, este interesul pentru acțiune; spectatorul comun 
e pasionat de peripeţiile acțiunii şi el obosește cînd acţiunea nu este 
vie, ca În romanele lui Proust, sau cînd ea are reveniri, ca în Dos- 
toevski, El preferă acţiunea schimbătoare, dar având o singură di- 
recție şi a cărei înaintare o poate surprinde în cadența bruscă a eve- 
nimentelor, 


în literatură, ci şi în pictură (unde primează interesul pentru locu- 
rile sau persoanele indicate) sau, prin echivalență, în muzică (unde 
melodia este preferată armoniei), 

Asimilarea cu eroii gi localizarea faptelor produe alte consecințe 
însemnate cu privire la accentuarea interesului pentru acţiune. Citi- 


INTERPRETAREA NAIVĂ A OPEREI DE ARTĂ 33 


Este demn apoi de menţionat marea lui receptivitate la roman- 
tism. Spectatorul mediu este extrem de sensibil la formele romantice 


de regăsire în artă, pe când clasicismul, întemeiat mai ales pe ele- 


Totodată el este evident receptiv pentru toate sentimentele, dar 
urmărește cu mult mai gren raționamentul preferind, de pildă, tea- 
trul sentimental, teatrului de idei. 

Un ultim amănunt cu privire la asimilarea rapidă şi aproape 
exclusivă a acțiunii este o anumită țipizare. Tipizarea constitue un 
an rea comod de reducere a marei diversități de acţiuni sau eroi, 

pectatorul mediun iubește (spre deosebire de estetician) să întil- 
nească chiar dela începutul dramei categoria căreia să i se poată ală- 
tura acțiunea san eroul, ceea ce îi îngădue într'un anumit fel exer- 
citarea spiritului său critie. 

De aceea el este foarte atent la diviziunea genurilor (să presupu- 
nem comedie sau tragedie) și foarte ferm în calificarea subiectului 
(să presupunem film poliţist sau film de dragoste), Poate folosi și 
azi tipizarea din primul teatru burghez, în care fiecare personaj avea 
un rol prestabilit, cunoseut chiar dela intrarea în scenă, ca în com. 
media dell'arte, 

Publicul mare exercită spiritul său critic în forme proprii. Astfel 
el face o deosebire profundă între formă şi fond. Pe cînd esteticianul 
nu face această diviziune decit incidentul și metodologie, spectatorul 
naiv găseşte aici deosebiri clare, foarte serioase şi mai ales foarte lo- 
gice. Astfel, dacă îi vor place anumite elemente stilistica (decor, cos. 
tume), dar va fi în dezacord cu tema socotită imorală sau ilogieă) el 
va lăuda forma în detrimentul fondului, și invers, Această facilă di- 
sociere îi îngădue antiteze ce constitue cele mai grele probleme este- 
tice și pe eare el le rezolvă cu calm, 

Este curios că uneori, deși în medie puţin sensibil la realele în- 
suşiri de formă, el ajunge prin căi cu totul străine de atitudinea este- 
tieñ înaintată, la constatări pur estetice. Astfel, iubirea pentru enlo- 
rile vii, să zicem violet san roșu aprins, îl poate face să iubească as- 
pectele pur formale ale unei opere, Alteori, el poate admira un obiect 
de artă pentru virtuozitatea execuţiei (mina unei statui, albastrul 
ceresa), 

Această reperare de elemente estetice formale este obținută prin 
asociații personale şi procedee de-obicei întransmisibile. In general, 


3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 
marele public este mai sensibil la simetrie şi la unitate vizibile, gus- 
tind mai greu simetria non-geometrică sau unitatea ascunsă. 

In sfirsit, el iubește în artă mai ales formele închise. Astfel el 
preferă cu mult cartea cu desnodămintul povestit, cărții echivoce san 
care îngădue mai multe soluţii. 

Spectatorul (din nop în sens larg), vrea să părăsească pe eroi 
într'o situație bine defimtă: de pildă, dreptate, căsătorie, moarte. El 
admite mai curind desnodămîntul cel mai tragic, unui sfirşit impre- 
cis, manifestind aci dorința lui de a găsi în artă formule de viaţă. 
El e de acord cu moartea Pedrei, dar nu e de acord cu reintrarea în 
negură a lui Lew Mişkin, idiotul descris de Dostoevski. In pictură, 
el manifestă nceastă tendință prin antipatia faţă de tablourile care 
arată o acțiune întreruptă sau un personaj tăiat în două (ca în El 
Greco). In muzică, el preferă melodia care sfirșește eu un acord ma- 
jor şi în sculptură recunostitue cu greutate o statue căreia îi lipsese 
fragmente (de pildă, statuile elene mutilate), Este aci un finnlism 
care se hrăneşte dintr'o gradare acceptată şi mereu solicitată, 

În judecăţile sale estetice, consumatorul naiv prezintă unele par- 
ticularități elocvente, de o intentitate evident variabilă. Astfel, pe eft 
caută noutatea temelor, pe atit el este supus unui conformism estetic, 
Aspectele estetice primite dăinue cu mult mai mult la spectatorul co- 
mun decit la spectatorul educat teoretic. Persistenţa lor este cu totul 
remarcabilă pentru estetician. De pildă, spectatorul comun va ra- 
porta numeroase opere la un autor antmit: astfel, el va compara 
mereu jocul unor actori cu jocul aetorului preferat, 

El este puţin sensibil la deosebirea dintre frumusețea naturală și 
cea artistică și este dispus să confunde și aici fără încetare ambele 
planuri. El este favorabil imitării naturii și socoate adesea reprodu- 
ceres ei fotografică drept o izbindă estetică. In formele cu totul infe- 
ricare se manifestă chiar reveniri la ideografia infantilă, și admira- 
rea reproducerii nu mai ţine seamă mici de legile geometriei elemen- 
tare ca, de pildă, perspectiva. 

Comtrastele vii, de culori, de situațiuni, care prilejuese fixări 
lesnicioase sunt de asemeni tultivate. Conformismului estetic i se 
adaugă, în mod subsidiar, disprețul pentru formele critice care înto- 
vărășese opera — să zicem ediția san prefața. Acest dispreț procede 
dela o atitudine foarte complexă în care credem că se pot disearna, 
pe de-o parte, încrederea în capacitatea de a seziza esenţialul fără 
concursul altora, și, pe de alta, lipsa de încredere în valoarea 
liulii. ws 

Mai însemnăm, în stadiile elementare, dificultatea de a disoc: 
gustaréa operei de momentul extern concomitent. Se obse dat 
deşi putem fi în timpul unei călduri excesive, noi tem toti 
stare să apreciem un peisaj de iarnă. Această disociere de fmi 
rarea externă este mult mai dificilă la publicul naiv. 


INTERPRETAREA NAIVĂ A OPEREI DE ARTĂ 35 


O trăsătură demnă de reținut este şi raportarea operei de artă la 
actualitatea strictă. Perspectiva istorică este de-obicei absentă şi nu 
ne referim ncum lu eronologie, ci la istoria fiecărei arte. Totul este 
văzut prin lentilele prezentului. De pildă, primitivii unui curent, să 
presupunem cei francezi, în pictura pe panou, nu pot fi gustați de 
spectatorul mediu, deoarece lipsa unui material aperteptiv îi interzice 
transpoziția necesară, Astfel el identifică oameni ti prezentului chiar 
în operele trecutului său, pus în prezenţa unei opere aparţinând unei 
civilizații înapoiate, el o poate găsi comică, 

Snobismul artistie (de asemeni o atitudine estetică elementară, 
în ċinda aparențelor) se manifestă prin aceeaşi strictă menținere în 
prezent, prin raportarea la elemente exterioare artei — cum a arătat-o 

un Jules de Gaultier — și amintireu soţiei! lui Swann, Odetta de 
Crécy, poate fi folosită cu succes aci, 

Este interesant rolul compensatoriu, tum s'ar spune in termino- 
logie psiho-patolagică, al artei, pentru pablieul neavertizat din punet 
ile vedere artistic. 

De sigur că şi pentru artist, arta este adesea o compensație, Dar 


"la el. arta devine însăşi notivitatea vitală suu, cum spune Rilke nn- 


devn, arta este şi ca un mod de a trăi. Dar în cazurile pe care fe stu- 
diem, arta devine o completare a vieții, un mod de n dobândi vital și 
efectiv ceea ce este refuzat de realitate, Utilizând arta, terenul vieţii 
nu este implicit părăsit; dimpotrivă, arta este folosită și pentru stt- 
pleare, dar şi pentru reintregire. De aceea este cultivat intens carac- 
terul de iluzie consimțită al artei. De aceea spectatorul retrăicsta 
efectiv scenele de dragoste văzute pe ecran sun în carte, De aceea el 
iubește decorativul pe care nu-l poate obține în viață. 

Pe când poetul care a realizat uñ castel în versuri, renunță (la 
cel real cel puţin în elipn creaţiei) spertatorn) mediu îşi neeute do- 
rința pentru castel, în fața reprezentării lui. Să cităm romanul de 
aventură care îndeplineşte cu ușurință un rol compeusatoriu într”'o 
societate nivelată prin forță sau meendiatorul care savurează fil- 
marea incendiului i 

Alteori sunt tendinţe economice san erotice care due la funcția 
compensatorie, în grad intens, a ariei. Să adăupărm cei cititorul fără 
cultură artistică specială, are tendinţa de a aplica în viaţă ceea ce a 
învăţat în artă. Astfel rolul hipnotice al artei (de care a fost multeori 
acuzată), apare mai ales la acei lipsiţi de educație artistică, eare ur- 
mărese reproducerea celor înfățișate. Văzind în artă formule de 
viaţă, ci vor imita în amănunt cele aflate, subliniind mai mult nece- 
sitatea imitării decit imitarea reală, prin fidelitate la un gest, la o 
intonaţie san la un costum. 

Acest fenomen de aplicare a celor învăţate în artă poate fi și in- 
dividual cazul aventurierilor de tip donchişotese — dar poate fi şi ¢o- 
leetiv cazul sinneiderilor produse de lectura lui „Werther'* — sau 
cazul ligilor feministe care au folosit piesele lui Ibsen. Interzicerea 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


unor anumite melodii romantice, așa cum s'a procedat uneori, ni se 
pare a exemplifica strălucit acest caracter, 

Arta produce mai ales asupra acelor care o interpretează naiv, 
un fenomen accentuat de bovarism şi se știe bine că multe hotăriri de 
a modifica viaţa, fără modificarea simultană a condițiilor ei, sunt 
rezultatul influenței artistice, 

In general, spectatorul mediu caută regăsirea sa în artă și el 
cultivă en recunoștință sau entuziasm opera și autorul care îl reflectă 
intenționat şi vizibil. Exemplul îndepărtat al picturii flamande (care 
coincide cu calităţi estetice) și acel mai apropiat de noi, dat de ro- 
manul naturalist francez, (care are mai puţine însușiri estetice), re- 
fiectă această masivă înregistrare. 

Publicul mediu iubeşte și admiră, în jndecăţile sale, operele 
despre care crede că nu le-ar putea săvârşi el însuși, ajungind adesea 
să prețniască însușiri puţin admise de estetician: recordul, dexteri- 
tatea, virtuozitatea; dimpotrivă, el iubește mai puţin ceea ce crede 
că poate săvîrși el însuși, fiind condus de principiul diferenţierii pro- 
tunde dintre omul comun şi artist. 

Este instruetivă atitudinea medie a spectatorului cu privire la 
valorificarea operei de artă din punet de vedere emotiv, El iubește 
emoţiile extreme, care îi îngădue efuziuni abundente, şi bine preci- 
zale, care îi îngăduie efuziuni rapide. Intrebuințăm intenționat ter- 
menul de emoție, care a început să nu mai aparţină vocabularului 
estetic, — deoarece al reflectă o stare încă foarte răspîndită, 

Totodată spectatorul nostru are o atitudine activă, de intensă 
participare, pe cînd atitudinea contemplativă fi este mai străină. 
Astfel el are entuziasm, ură, dragoste (sentimente puternice şi defi- 
nite), dar nu gustă genurile în care participarea lui e silită să ezite; 
nu-i plac personagiile cu o viață complexă san confuză, cu o exis- 
tențä ambiguă, cu un rol echivoc, El iubeşte pe Rodrig, urăște pe 
Jago sau pe eroul sumbru din „La Răseruce de Vânturi'*, dar nu ştie 
precis ce reacţiunii să adopte față de Hamlet, de un personaj din 
André Gide, smr chiar din Bernard Shaw, — ceea ce îl indispune. 

Spectatorul naiv mai are o anumită seriozitate specifică, com- 
pusă din tensiune puternică şi din urmărire atentă, care se exterio- 
rizează în forme destul de curioase, E. 

Față de artist, publicul mediu are o atitudine de asemeni dife- 
renţiată, In primul rând, artistul este socotit a fi purtătorul unor do- 
ruri funețional diferite de cele obişnuite. Apoi, aceste forțe sunt s000- 
tite ca depășind chiar pe artist, care este mai mult un depozitar ie 
un proprietar al lor. Cităm un fapt revelatoriu în sprijinul sess 
afirmații, luat din biografia lui Mozart. Fiind la Neapole, pupe 
crede că tînărul artist datorează talentul său unui inel purt dă 
get şi atunci acesta este silit să scoată inelul. De sigur că ai 
scenă nu s'ar repeta întoemai în zilele noastre, dar ea îşi 
bună parte din semnificaţie. 


a 


INTERPRETAREA NAIVĂ A OPEREI DE ARTĂ 37 


Consumatorul obișnuit de artă nu cercetează apoi etapele creaţiei, 
fiind adept al inspirației (cu formă de revelație subită) și tinde să 
soeotească procesul creator drept un întreg irațional. BI admiră ar- 
tistul, îl socotește oarecum demiurg, creator de viață, și manifestă în- 
erederea sa prin enriozitate faţă de viaţa intimă a acestuia, văzând 
în ea strinse corelaţii cu opera, Biografiile romanțate exemplifică 
bine acest mod de a privi pe artist, 

El crede de asemeni — e drept în mod vag şi obscur — eñ opera 
de artă îi este oarecum destinată şi Iui, ca persoană fizică precisă. 
De aci, poate, pasiunea dedicaţiilor. Apoi, el prezumă adesea o anu- 
mită complicitate a autorului cu el, în dauna unora dintre eroi. 
Astfel cînd Charlie Chaplin, o elipă înainte de cîntec, pierde textul 
pe eare nu l-a memorizat, spectatorul are sentimentul unei tacite 
complicități care se manifestă In el printr'o plăcere anticipată, 

Un fenomen care aparţine de asemeni interpretării naive a artei 
este judecarea unei arte prin mijloacele alteia. 

Astfel judecarea prin metodele literare a operelor plastice, în- 


„tovărăşirea muzicii de imagini sau asociații de idei în mod exclusiv, 


aducerea literaturii la limitele ştiinţei deseriptive, fac parte (în ciuda 
unor rezultate interesante), din modurile primare de a recepta arta, 

O ultimă problemă pe care o vom releva este aceea n formulării 
şi transmiterii judecății artistice la spectatorul naiv, 

In primul rînd, spectatorul lipsit de educația artistică, simte ne- 
voia de a se exprima critic imediat. Apoi, el tinde să califice succint 
opera prezentată. In sfirşit, el este foarte sugestibil inainte de formu- 
larea unei păreri, dar poate deveni foarte perseverent din clipa adop- 
tării ei. Deși avind o scară foarte mobilă, — cind judecata este în 
funeţie de un etalon, udică de un autor sau de o operă preferaţi, mo- 
difiearea convingerilor pe cale conștientă este foarte anevoioasă, 

Distanţa critică faţă de operă este foarte redusă; exteriorizarea 
este facilă şi ține adesea de dogmatism. Cu privire la ncest dogma- 
tism, este demn de însemnat că e] se înfăţişează sub formă indivi- 
duală, care lasă altora dreptul de a crede altfel: formula piran- 
delliană „fiecare cu adevărul săn™! are mare valoare cirenlatorie în 
marele publie, și ea este ilustrată de un cunoscut proverb romîn. 

Sunt demne de reținut şi unele tendinţe colaterale operei de artă 
manifestate de publicul obișnnit. Insemnăm printre ele, în primul 
rind, tendința de a imita opera de artă (care e totodată un stadiu 
incipient al creației artistice, cum bine a observat André Malraux) ; 
apoi observăm tendinţa pe care am denumi-o de „schimbare a sem- 
nului‘: spectatorul naiv iubește să refacă în imaginație tragicul în 
comic, și invers. De asemeni ei înehipue „variante': ale operei, mai 
ules cînd ea îl nemnlțumește. 

Este evident că acestea sunt numai citeva din semnele izbitoare 
ale interpretării naive a operei de artă şi absenţa de bibliografie în 
jurul problemei îngreunează mult cercetarea, care ar trebui să fie 
sprijinită de o vastă anchetă sociologică. 

D. TROST 


ZVON 


Alături de-un susur de, pipot 
Stă moartea mea cu năframă; 
Atins-a în treacăt un clopot 
Şi-mi cîntă cu glas de aramă. 


Cu inima nepăsătoare 

Eu cint încă lumea, cu-albine, 
Și rona cu miri prin ciconre, 
Când moartea se uită la minal 


Și tremur îm vântul de seară 
Trecut prin inimi de dalii, 
Cind sună clopote iară 
Vestind limpezimi de Rusalii, 


R. HAN 


ÎNTÎMPLĂRI DINTR'O COPILĂRIE 


(Fragment) 


Răduen a trebuit să facă o sforțare neobișnuită ea să-și desli- 
pească plovapele lipite ile somnul greu... A deschis ochii mari, dar 
l-a orbit plonin de lumină albă a dimineţii şi i-a închis la loe repede... 


< Nu prea înțelege cum de-a apărut într'insul, jar, chipul acela, de 


care, cind îşi amintește, îl cuprinde un fior de spaimă... 

Spaima acelei întimplări îl urmărise zile dearindul, îl chinuise, 
apoi se destrămase într'însul ca o ceață alungată de vint... Işi mai 
aduce aminte, citeodată, de omul rău, ea de un lucru pe care nu ești 
sigur dacă l-ai văzut în realitate și-l erezi mai mult un produs al 
imaginației tale... 

Mama începea să plingă, dacă se întreba de omul rän, iar tatăl, 
ca 'ntotdeauna îl privea lung, cu insistență şi încheia această discuție 
mută, printr'un clătinat din cap... 

Lui Rădueu îi era frică de tatăl lui, mai ales fiindcă înțelesese că 
are dreptul să-i bată pe frații lui mai mari., Pe ei nu-l bătuse încă, 
dar se gîndea că într'o zi ar putea să-i vie rîndul — i-o spuneau acele 
priviri crunte şi elătinatul din cap — şi-l cuprindea un tremur cu și 
cum l-ar fi văzut pregătindu-se să-l lovească... 

Nu ştiuse ce'nseumnă bătaia! Văzuse pe tatăl lui, bătindu-i pe 
ceilalţi fraţi, dar nu simţise durerea și asistase întotdeauna cu indi- 
ferență, ca la un joc. 

Pe e] îl făcuse omul rău să simtă durerea... După întîmplarea 
aceea pliânsese mai mult fiindcă înțelesese că netul acels brutal, du- 
reros îl și umilise.... 

In zilele wrmătoare, de cîte ori tată! lni bătea pe vreunul din el, 
era cuprins de un sentiment incert de revoltă și desgust... Atunel 
s'au ridicat, entezătoare, într'insul, întrebări mari: Cine era omul 
acesta și de ce putea să-i bată? De ce, uneori îl asculta şi mama? 

Işi amintea, că. wneori, cînd fraţii lui se luau la ceartă și la bă- 
tae, apărea mama care, după ce-i despărțea, îi mai dădea şi en citeva 
celui care provocase bătuia,.. Mama era judecătorul... Poate tot ea îi 
dăduse şi tatălui, dreptul să bată? L.. 


40 VIATA ROMINEASCĂ 


În mintea lui Răducu, prezenţa neintreruptă a mamei, acasă, îi 
acordase acesteia a autoritate deplină. Tot ceea ce făcea ea era bine 
primit şi nu provoca revolte şi întrebări în sufletul lui... Dar pre- 
zenţa scurtă, a tatălui — la prînz numai, căci dimineața pleca 
înainte de a se scula copiii, iar seara copiii se culeau înainte de a 
veni el — îl determinase să vadă într'nsul un strein, de care te 
apropii din curiozitate şi ţi-i frică fiindeă-l vezi mare şi îneruntat... 

„„Răducu rămase eu ochii închişi, mai multe clipe, aseultind 
vorba pe, care o auzea lingă dinsul, la doi pași... In tăcerea atentă 
Iintr'însul, reeunoseu vocea tatălui său... Şi mai era un glas, pe care 
parcă-l mai auzise și se chinuia să-și aducă aminte, cînd? Și fiindcă 
amintirea nu era precisă și iar se învolburase în trupul lui acei nouri 
negri de spaimă, voi să se convingă și deschise iar ochii, 

Lumina nu-l mai orbi şi deosebi oamenii și Inerurile... 

Intâi crezu că se înfiripă iar, vedenia, într'însul... Apoi con- 
turul precis al camerei și a tot ce vedea, îl asigură că nu era nălucire... 
Vedea mişcările celor doi oameni: tatăl lui şi lingă el, acolo, în ca- 
meră, omul rău.. căpedunul.,. care voise să-i smulgă nrechea cu ră- 
dăcini cu tot și-l lovise peste obraz... 

Și amintirea întîmplării de-atunci, mai precisă acum într'însul 
și mai dureroasă, mai amenințătoare şi prezența atit de aproape a 
dușmanului, lîngă tatăl lui — desigur că venise ea să-i spue întim- 
plarea — făcură să-i fulgere prin minte o nedumerire, că tatăl lui nu 
smuneise încă plapoma de pe trupul gol şi că nu îneepuse să-l lo- 
vească, cum făcea cu fraţii lui, citeodată, disdedimineaţă, cind se 
sculuu înaintea lni și chițeăiau și rideau, făcînd larmă și nelăsin- 
du-l să-şi implineaseă somnul... Dar nedumerirea trecu ca un ful- 
ger prin gândul lui, și'n urmă năvăli spaima... 

Atunci cînd omul rău îl lovise și-l aruneaze pe poartă, zăpăcit 
de spaimă, pierduse orientarea şi gindul... Intiiu, apucase la fugă la 
deal, cu inima bătind să-i spargă pieptul... Așa face şi pasărea ce 
rului, pe care sufletele haine o închid prizonieră, într'o colivie... Nu 
mai vede, nu mai simte, instinetul n'o mai sfătuește și-și izbeşte ĉn- 
pul de gratii, pină ce cade, frintă de oboseală şi de spaimă... 

Acum, în mintea lui Răducu, încolți un singur gînd: omul rău 
era aici! Nu-l pedepsise destul și-l urmărise... N 

Voi să-și tragă plapoma peste cap, dar uitase că miinile-i erit 
sub plapomă şi le ridică în sus, desvelindu-se mai tare... își admi 
trupul, ghem, și se trase lingă perete.. Privirile-i căutau Sxe 
înainte... 

Rămase așa, o clipă, două... Nu era visl.. Nu era vedemi 

Atunei ridică și omul răn privirile spre pat... Ii se ii 


INTIMPLĂRI DINTR'O COPILĂRIE 41 


ninoşi... Parcă i-ar fi intrat în carne şi durerea i-ar fi ajuns în mă- 

duva oaselor... A 
Voind să se retragă și mai inapoi, trapus svineni şi se izbi de 

perete.. Scoase un strigăt care detună casa, ea un trăsnet... 


Aşa cum este, mică și joasă, cu încăperi prea puţine pentru o 
familie numeroasă ca a lor, cu acoperişul spart în citeva locuri, — 
încât, cînd plouă, mai picură și înăuntru, iar iarna sobele înghit 
care întregi de lemne şi tot nu se încălzește prea bine, — ¢asa e a lor 
și faptul acesta le dă o siguranță mare într'inșii și în ziua de miine... 
Nu plătese chirie și asta-i mare lucru, căci, dacă ar trebui să stea cu 
chirie, Dumnezeu ştie de unde ar mai plăti-o. Leafa de funeţionar, 
mică, abea le ajunge și aşa... 

Are colegi, cu cite un copil doi, și tot îi aude plingindu-se de 
soartă... Ce să mai zică el, en şapte? Şi încă ei doi? Nouă guri... ȘI, 
“iată că le ajunge, că — ce-i drept, nu-i păcat — omul se întinde cât 
j-i plapoma și dacă are mai puţin, se mai string cheltuielile, ca să-i 
ajungă... Mama coase singură pentru copii, mai preface o haină, mai 
pune petec peste petec... Rufele le spală tot ea, ca să facă economie, 
mai erapă și lemne... Numai cu mincarea-i mai greu. Nouă guri, 
nu-i una și en mînearea nu-i glumă... Dacă li-i foame, copiii pling și 
cer şi nu-i rabdă inima pe niciunul din părinţi să-și vadă copiii plin- 
gind de foame... Mai bine își pune gitul în ştreang l.. 

Cînd n'are, se împrumută pină In leafă, ia pe cont dela băcan, 
dela pitărie, dela măcelar, face pe dracu'm patru și niciodată nu lip- 
gește din casă zahărul, piinea, carnea și făina de păpuşoiu... Mimă- 
tiguţa e baza... E grea vinţa dusă așa, de azi pe miine, — tragem 
targa pe uscat, spune mâma, cu resemnare mohorită în suflet, dar 
fără urmă de imputare în glas și pe chip cu un soare, care luminează 
easa; e totdeauna gata să se jertfească pentru copii... Deşi nu i-o mai 
spune de mulți ani, el face, totuși, totul, numai pentru ea... Chiar 
copiii aw fost, de fiecure dată, o bucurie făcută ei... Citeodată, cînd 
greutăţile vieţii îl împotmolese, se gîndeşte şi nu înțelege cum de a 
putut fi atît de ușurutee și necngetat... A adus pe lume o drouie de 
copii, pe care nici nu va putea să-i crească cum ar trebui... Casă mică, 
'eafă mică, masă îndestulătoare, dar nu întotdeauna consistentă... 
Citeodată nu poate dormi de grijile care-l trămintă și, atunci, se ri- 
dică noaptea din pat și stă pe marginea patului, ca un om trudit.. 

In odaia dela mijloc, arde toată noaptea un opaiţ... La lumina 
palidă, el vede copiii care-și dorm somnul binefăcător, liniștiți, clae 
peste grămadă, cite patru într'un put și se pindeşte eu groază la 
viitor, ce se vor face?, cu ce-i va da la şeoală t, unde vor încăpea eind 
vor mai ereşte?... Şi, dacă nu i-ar mai străfulzeru sufletul intune- 


42 VIAŢA ROMÍNEASCĀ 


cat, cîte o speranță, ar înebuni... Copiii vor crește, le va găsi cite 
un serviciu, poate îi vor fi chiar de ajutor... Se va mândri cu eil.. 

Nevestei nu-i spune ce ginduri îl frămîntă şi ea, cînd îl vede 
täcnt, crede că-l apasă grija treburilor dela serviciu, numai eifre 
caleule, eu mare bătaie de cap... Ea crede, adeseori, că, în ce-i pri- 
veste, el nn are decit o grijă: să le aducă leafa. Restul lasă în sar- 
cina ei, ce-i mai greu, să rezolve problemele vieții... S'a deprins de 
mult eu felul lui de-a fi, și acum nu-l mai întreabă nimic... Dacă 
vrea şi are gust de vorbă, îi mai spune noutăţi de prin oraş, dacă nu... 

'Trăeşte aici ea într'o lume despărțită de lumea din afară cu un 
zid dus pînă la ceruri! Nu mai ține minte de cînd nu a mai ieșit 
în oraș! 

Dar, niare copii? Nu-i toată ziua ocupată? N'a dat ea viaţă 
acelei lumi eare mişună în jurul ei, care o ascultă, care-o iubește, 
pe care o conduce? Impărăţia ei! Ce-ar putea-o face mai fericită? 
A convenit demult cu ea însăși că bucurie mai mare nu poate fi, 
decit emoția acelui tablou, cînd toți eopiii o înconjoară și o prind 
de mini, de picioare, își lipese obrazurile rumene de trupul ei, 
ca săi arate că-i a lor, numai a lor... Nu așteaptă altă bucurie mai 
mare i... 

Se gîndeşte şi ca la viitorul copiilor, ar vrea să-i dea pe toți 
ia şcoală, să învețe carte, să ajungă „oameni mari'*... Trei sunt în 
licen, Lia, Tică şi Sandu, alți trei în școală primară... și despre 
toți tatăl aduce neasă, dela profesori, numai laude... Bucuria îi um- 
ple sufletul en încrederea că va fi aşa cum visează, 

Aceasta lii vieaţa, așa cum li-a dato Dumnezeu și așa cum 
și-an făcut-o... Cirtese rar contra ei, numai la necazuri mari... Alte 
bucurii au rar, încît, la una nouă au uitat de mult pe cea veche... 
Şi, fiindcă n'au avut bucurii prea multe, s'au învățat să nu-şi facă 
planuri... Din cîte și-au făcut, prea puţine au realizat... Mai aa, 
însă, un plan, din primul an al căsniciei, pe care nu l-au părăsit, 
pe care şi-l aduc aminte în fiecare zi, fără să și-l divulge, dar de 
care vorbese neapărat odată pe lună... Repararea şi mărirea casei, 
Șaptesprezece ani au trecut și nu l-au realizat, dar numărul tot mai 
mare al anilor trecuţi nu i-a descurajat... In fiecare an speră că-l 
vor realiza în anul viitor... Aşa, eum şi el, tatăl, de cînd l-au nš- 
pădit greutăţile, n'a mai putut să-și facă un costum întreg de 
haine, deodată... Cînd avea pantaloni noi, îi era haina veche $ 
invers, Dar nu-și pierde speranța că într'o zi îşi va face 
să lase cu gura căseată pe colegii de birou... 

p Cu casa, e lueru mai grav.. Cind era pe patul de 
lui la pus să jure că nu va vinde casa și, că va repara-o ca s 
moștenire copiilor... I-a lăsat și cîțiva bani pentru rep 
parte i-a cheltuit cu înmormîntarea ei, parte a fost cerută 
voile casei... Şi-a îmbrăcat copiii... Atunei și-a făcut şi el un 
întreg... nitimul,., 


- 


ÎNTÎIMPLĂRI DINTR'O COPILĂRIE 43 


Işi urmărește mereun, ca o obsesie, jurămintul dat și nerespectat, 
Se mîngiie cu promisiunea pe care şi-o face că pînă lu urmă tot va 
epara casa... Are și casa nevoie de reparaţie, dar de unde bani? Im- 
prumut? Ar putea să fucă, la Stat, dar pe urmă îi opreşte lunar, şi 
nu-i mai ajunge în casă... Cu ce-și hrăneşte copiii? Ar fi utunei, ca 
şi cum ar plăti o chirie... Şi nu-și poate lua angajamentul acesta... 

Şi anii tree, unul cîte unul... El nu mai este cel ce-a fost... Parcă 
nici nu mai are aceeaşi putere de muncă... şi vederile i-au slăbit incit 
anu! acesta a trebuit să-și cumpere ochelari... 

Casa îmbitrineşte şi ea... Găurile din acoperiș au crescut, cerdn- 
cul s'a subrezit, de-an început să-i iasă scândurile... Uşile s'au uscat 
şi s'au lăsat, de nu se mai închide cum trebue.. Isi dă seamă că, cu 
fiecare an trecut, reparația va cere cheltuială mai mare, simte un vînt 
de iarnă şi de desnădejde prin suflet şi parcă i-ar veni să-şi ia lumea 
în cap... Nugi mai fuce socoteli și planul acela i se pare atît de în- 
drăznet-.. Nici nu se mai gindeşte atit de des in dinsul,.. 

“Ponte aceste griji. toată lupta lui cu viaţa, l-au îmhbitrinit ina- 
inte de vreme. A devenit mai nrsuz, nu poate suferi jocurile sgomo- 
oase ale copiilor... Constată că Valeria a devenit prea «heltnitoare, 
deşi copiii au crescut, cer mai mult şi el aduce cit aducea şi înainte... 

Presupunerile îl supără și trebue să se stăpineaseă tare, ca să nu 
izbucnească! Cit de puţin au avut, dar, totuși, seamdal şi disenţii în 
casă, mai ales în faţa copiilor, s'au ferit să provoace... 

Pină ieri! 

Valeria îi spusese că trebue să facă ce-ar putea, să rupă dela mlte 
nevoi, ea să facă o ușă de lemn în locul perdelei care despărțea ea- 
mera din faţă de camera dela mijtoe... Ti spusese cu glas domol, care 
nu cere niciodată şi, mai ales, nu impune, dar pe care, totuși, îl as- 
culți... El o aseultase întotdeauna, dar, de data aceasta parcă-l frip- 
sese cu fierul roșu... 

— Ce? Uşă? Numai ai pe ce da bani? 

Valeriu îi privi mirată, isbuenirea... 

— Vine iarna, Pavel... Nu mai putem arde trei focuri... In bucă- 
tărie, oricît foc ași face, è frig ea’n moară... Au început să mă doară 
picioarele... Trebue să mă mut la mijloc... 

— Cu atîta mai bine! Ce-ţi trebue uşă? Faci foe la mijloe și se 
încălzește gi'n cealaltă cameră... j 

— Şi lucrurile? Pierdeaua s'a rupt... Aburul desface și strică 
totul... Se fac pra! lnerurite... 
Ieşise şi plecase Ja serviciu fără să dea un răspuns... I-a părut 
rău, tot timpul, de purtarea lui. Seara, venind acasă, intrase pe la 
Toader Otroeal şi-l chemase pentru a doua zi dimineața, ea să ia mă- 
sură şi să facă ușa... 

Acasă, cînd Valeria i-a adus mincarea, i-a spus stingherit, fără 

să ridice privirile spre ea: 

— Miine dimineaţă are să vie Otrocal, ca să ia măsură pentru 
ngä... 


44 VIATA ROMÎNEASCĂ 


— Bine! zise ea simplu și-i turnă în farfurie borșul fierbinte în 
care înotau steluțe galbene de fidea și grăsime... Aburul cald îi ajun- 
zese le nări și-și simţi sufletul năpădit de o bucurie nouă, necunos- 
cută... Valeria era o gospodină pricepută şi o femee bună... Fără ea 
casa ar fi fost în paragină şi pustie... Și sufletul lui ar fi fost şi mai 
pustiu... 

— Să nu fii supărată pe mine, Valeria! Am şi eu necazurile 
mele... zise el încet, pareă cu frică să nu-l audă copiii... 

Pemeea se aplecă mai mult spre dinsul, fiindeă nu era sigură de 
cele ce auzise și, făcînd gestul, trupul ei plins şi cald îl atinse, De 
mulţi ani nu trecuse prin el furnicarea aceea | 
___ Intoarse capul spre ea și-i văzu faţa rumenită de dogoarea plitei 
ineinse... Era tot frumoasă și trupul acela, care dăduse viață altor 
vieţi se împlinise prin actele succesive ale proereației și nașterilor... 
Işi suriseră, apoi el începu să mănînea, sorbind sgomotos,.. 

Retrași pe paturi, ghemuri, copiii își aruncau priviri furișe şi 

i ? n priviri furişe şi sa 
vedea că abea-și pot ține risul, Făceau mare haz orideciteori tatăl lor 
sa peri sau erda, roage sorbea sgomotos lichidul din lingură 

ar se abțineau, să nu ridă, fiindcă ştiau că totăl ] i 
stomotul şi mai ales risul,.. g iaiia 
Şi se stăpiniră încă o clipă, două, apoi bufni unul, după dinsul 
altul și, deodată, toţi... In același timp se repeziră i, 
ascunzindu-se unul într'altul... ý Să în Aradul petele 

Tatăl întoarse lingura delu gură spre farfurie şi înălță 
Chipurile copiilor erau acum de iatră și priviri i cama ări ari 
riate By alee omului dela îsi se ci piii 

— Diavolilor! zise el şi nu-și putu stäpÎni rîsul 

Dar risul tatei era rar și întîm isese i 

A w 1 plarea că risese se număra prin- 
ra intimplărite de pomină, Chipurile copiilor deveniră și Sa se 
oase. 

Nu fusese, insă, niciodată, în casă, atîta lumi urgea lumi 

+ ÎNSĂ i ~ A umină,.. C lumina 
aceasta ca un guvoiu prin sufletele copiilor și ale părinților... 


In sufletul iui Toader Otroeal, întimplarea cu copilul care voise 
să-l fure, n'a lăsat urme... Se bucurau că-l prinsese și că nu rămiseai 
păgubaș, apoi, intrind în easă, îi povestise şi femeii, care se mirase db 
îndrăzneala țineului ; făcură haz și de fuga speriată a copilului, 

-— ta S cunosent al eui ers, omule? 

— Nu 

— Ar fi trebui să-l faci să-ţi spue, ca să înștiin 
he cu ochiul pe el... Ştii, vorba e re ml azi fură ca 3 mii 
bou... N'are să ajungă bine, copilul, cine-o fi L.. Dece nu l-ai adt 
coacet... Să-l fi dus eu la părinți... Să-i fi dat o lecție sub oehii 


= 


ÎNTIMPLĂRI DINTR-O COPILĂRIE 45 


— Ce să-l mai aduc? Era cit pumnu?,. Și tremura ca pniu de 
vrahie. 

Intimplarea s'a scufundat, în aceeaşi zi, în sufletul lor, ca'n 
mil şi la suprafață n'a mai ieșit... Sunt fapte blestemate să nu aibă 
amintire... Se părea că e unul din acestea... 

In easa lui Touder Otrocal viața a început să se scurgă iarăşi ca 
mai înainte... Deșteptarea, cafeaua, plecarea la cârciumă eu scanda- 
lul făcut de femee, o oră, donă, de lucro, în atelier... Şi clienți? Toe... 

Deaceea, cînd poarta s'a desehis și femeea |-a văzut pe Pavel Ne- 
deleu intrind și-a închipuit că vine să-i dea ceva de Ineru lui Toader 
și i s'au muiat picioarele... De bucurie, dar şi de ciudă. Și beţivul e 
iar la cârciumă, n'ar mai ajunge! zise ès în gind, Apoi către Nadeleu 

— Aşteptaţi o clipă! Mă due să-l chem! 

„__ Toader Otrocal era la cireiumă, lu masă cu mai mulți cunoscuți 
şi, cînd își văzu nevasta intrind, înțelese că-l căuta cineva și se ri- 
dică... Se duse spre ea, ca să-i scurteze drumul şi vorba eieălitoare... 

— Ce-i? întrebă el neprietenos. 

— Hm! Ce-i! Ai prins rădăcini? Ta caută cineva! 

— Cinet 

— Un client... 

— Mă întore.,, zise el întoreindu-se spre masa dela care plecase 
şi ieși... 

— Te întorci? Beţivane! Mi-ai mineat tinerețea! Trebue să um- 
blu prin crişme, ea să te adun! Ascultă jupine, se întoarce către ne- 
gustor, dacă-i mai dai să bea, ai să ai de furcă cu mine... 

Oamenii din cireiumă riseră, unii plesniră din limbă, alții bä- 
tură din palme... 

— Amarnică femea!.,, 

Femeea iezi şi se făcu iar linişte... 

Cu Pavel Nedelcu, Toader Otrocal n'a zăbovit mult, I-a promis 
să fie la el a dona zi dimineaţă, i-a cerut un aconto, l-a luat şi nici n'a 
mai intrat în casă. S'a întors la masa pe care o părăsise... 

In nouptea aceea, Toader Otroea! s'a întors ncasă mai tirziu 
decit de obiceiu, Dar dimineața s'a senlat ea 'ntotdeauna... 

— Vezi să nu greșeşti drumul.. i-a aruncat nevasta, vorbă inpe- 
pătoare, la plecare, Dar el s'a făcut că nu aude... 

Venise prea dimineață... Copiii nn erau încă seulaţi... 

Intră în casă condus de Petre Nedelcu, care-i arătă ușa, scoase 
metrul și carnetul pentru măsură și începu să însemne, 

Insemnase cîteva măsuri, cînd atenția îi fu atrasă de mişcarea 
bruscă a unui trup în patul din față şi ridică privirile... Văzu chipul 
sehimonaosit de groază ul copilului... T} recunosen, deodată... Dacă co- 
pilul ar fi tăcut, ar fi tăcut și el... Nu-i convenea, în orice caz, să 
spue că-l bătuse, că-l prinsese la furat... Pe părinţi îi donare orice 


faptă urită a copilului lor... 


45 VIAȚA ROMINEASCĂ 


In aceeaşi elipă copilul scoase un strigăt asurzitor şi ridicindu-se 
a picioare, sări jos, apoi se repezi spre ușa care dutes spre buci- 

rie.. 

— Ce-i? Ce s'a întîmplat? se sperie Paval Nedelcu, neînţelegind 
ce se întîmpla... i 3 

Räducu găsi minerul uşii, o deschise, treen prin sală şi, cînd 
ajunse în bucătărie. se prinse cu amindouă mîinile de picioarele ma- 
mei şi-şi ascunse faţa în poala ei... 

— Răducuţ... Ce-i?... Răducul... 

— Mamă, omu rău! Mamă, omu rău... atit rengea să spue, prin- 
tre oftaturi şi sughițuri de plins see... 

— Răduen, eşi cu mama! Nu-i nimeni 1... 

Mai treeură citeva cline de spasmuri. în care timp mama se storta 
si-l] liniştească și el se vinder că acum omul rău venise să-i spue ta- 
tălui adevărul, să divulge taina... 

Dar nu trecu mult timp și ușa se deschise și Pavel Nedeleu intră 
în bucătărie, Toader Otrocal venise şi el, dar rămase în săliță... 

— Ascultă, Valeria, zise bărbatul, meșterul l-a prins pe copil în 
curtea casei lui, tocmai cînd voia să iasă pe poartă cu un aeroplan 
mie, pe care-l furase de pe cerdac... 

„Răducu auzi glasul răspisent al tatălui divulgind taina. Ii venea 
să țipe, iar că jucăria necea o văzuse el și dacă pusese mina pe en era 
a lui, că omul rău i-o luase şi-l bătuse... Poate ar fi ţipat, dacă în 
clipa aceea n'ar fi simţit trupul mamei deslipindu-se de al lui şi mi- 
nile ei căutînd să-l îndepărteze. Spaima nu mai era atît de mare în- 
tr'însul, căci era acasă și lingă mama, dar sufletul îi era gol şi nu mai 
avea nici glas ca să tipe.. Apoi îşi simți braţul cuprins de o altă 
mină, grea, și înainte de a bănui ce se va intimpla, simți o arsură us 
sn topte pe spate, Apoi încă una, şi încă una și glasul înciudat al 

ui... 

— Na! Na! Na! ea niște ienituri, care arătau sforțarea pe care o 
făcea cind dădea cite o lovitură... A; 

; De cîte ori nu-i văzuse pe fraţii lui svireolindu-se sub ploaia lo- 
vitnrilor nuelii dela grinda podului, Sfintul Nicolae? Aşa dar nu era 
nevoe să-şi frăminte mult mintea ea să afle ce se petrecea cu dinsul. 
Se petrecea prima dată şi venise atît de neașteptat încît nu avea nici 
lacrimi. 'Țişnise într'insul doar mirarea că mama lui nu sare să-l 
apere, ca altădată, Nu-i auzea nici glasul, Era singur, părăsit, 
sub ochii omului rău, 

=- -1 eueoane! întrerupse întimplarea glasul strein și- 
omului rău se puse pe mîna tatălui său şi opri loviturile... 

— E copil! mai zise tot omul rău... 

Parcă nu înțelegea! Omul rău nu-l lăsa pe tatăl Imi să-l 
Dece? Nu era el omul rău? Nu-l bătuse el atunci t... d 

„Răducu simţi iar mîna bună şi uşoară a mamei lui, pe 
împingea ușor, spre ușă și, e] simţea prin atingerea aceea că 


ÎNTIMPLĂRI DINTR'O COPILĂRIE 47 


mamei nu sunt lacrimi, dar că trupul ei tremură de plins și jaie. Și 
sufletul lui, o clipă gol, se umplu iar de iubire şi căldură... 

—- Stai aici... îi zise mama, ajutindu-i să se uree pe patul desfă- 
cut, din care-l alungase spaima de omul rău. 

— Mă due să-ţi aduc piine... 

Nu trecu mult şi mama se întoarse en felia de pline în mînă- Dar 
Răducu adormise, ca să-și împlinească somnul.. 

Mai suspina uşor prin sonm... 


Răducu s'u trezit din somn, cu o nedumerire în suflet. Cine era 
omul rău? Imaginile se sentundau  într'însul şi se suprapuneau, 
Cînd imaginea tatălui său avea contururi mai vii, cind a omului care-i 
luase atunci jucăria şi-l bătuse, Dar astăzi îl bătuse tatăl lui și celă- 
lalt îi luase apărarea, 

i — Lasă-l encuoane! E copil!... 

Glasul acela vibrase de milă şi mina streinului oprise mina tată- 
lei en să mai lovească... Tatăl era omul rău.. 

Nu avea însă, în suflet nici un pie de ură contra lui; era tot omul 
strein care venea în ficeare zi la masi și de care taţi fraţii lui se te- 
meau. Din contră. loviturile acelea, date pentru o vină pe care o aves, 
i-l apropiase de suflet... Era tatăl lui. Tata! Pronunţa cuvintul cu 
aceeaşi dragoste en care-l repeta de atitea ori pe celălalt: mama... 

La amiază, cînd s'a apropiat ora sosirii tatălui, s'a aseuns în eer- 
dae şi ba pîndit, printre tabliile cerdacului, mersul de om trudit, Voia 
să-l vadă mai bine pe omul care avea dreptul și puterea să-i bată și 
de care asenlta şi mama, chiar. I s'a umplut sufletul de o bucurie 
nouă şi luminoasă, Aşa cum i se umplea întotdeauna cînd era în 
preajma mamei lui... 

Dar clipele an fost puţine și-au trecut repede... La masă, n'a în- 
Arăznit să ridice privirile asupra lui... Cînd mama i-a trimes, apoi, în 
grădină, la joacă, s'a oprit în cerdac. Voia să-l cunoască mai bine pe 
tatăl lui şi-şi făcuse un plan... 

Răduen s'a oprit lingă ușă... Inaintase încet, atent, cu urechile 
cialite, ca să prindă cel mai mie sgomot,., 

Fraţii lui sunt în grădină. Mama eè la bucătărie... 

Casa e cuprinsă de liniştea din fiecare zi după amiază, cind tata 
doarme, Mama nu-i lasă în casă, la ora asta, niciodată, ca să nu facă 
sgomat... Ora lor de somn e după plecarea tatălui la birou... 

Răducu nu l-a mai văzut dormind pe tata, O curiozitate căreia 
ru poate să-i reziste, îi dă brinci spre odaia dela mijloc... Se gîndeşte 
meren la întimplarea de dimineață, îl mai dor urmele loviturilor de 
muia... Parcă şi frica de omul rău, pe care o purtase zile dearindul în- 
tr'iusul, se spulberase deodată, în clipa divulgării tainei... 


48 VIATA ROMINEASCĂ 


In fața ușei, după care dormea tata, Răducu s'a oprit. Işi ține 
răsuflarea şi ascultă, Dinspre bucătărie s'aude sgomot de farfurii 
spălate şt glasul mamei, care, întotdeauna, trebăluește fredonind o 
melodie eu care-i și adoarme... Nimeni mu cîntă mai frumos ca 
mama... 

Pe Rădueu îl încearcă iar o teamă... Se teme de ceea ce face, dar 
nu se poate opri... Pune mîna pe clampă, apasă ușor, împinge ușor cu 
trupul mie... 

A trecut pragul, dar emoția care-l bintua îi pune pe ochi un văl 
de ceaţă. Cel mai mie sgomot, cea mai slabă tresărire are în sufletul 
lui o rezonanță prelungă, curioasă... 

Respirația tatei s'aude regulată, puţin sforăită... Doarme pe o 
parte, cu faţa spre ușă... O mînă îi atirnă spre marginea patului, 

Răduen lasă uşa întredesehisă. Primul pas e mai greu, Apoi 
merge în virtul picioarelor. S'a oprit și privindu-l pe omul care 
doarme, se simte învăluit de o bucurie mai nouă decit toate bucuriile 
dintr'însul. Nicio întrebare nu se mai ridică, chinuitoare. Nicio ne- 
dumerire nu-i umbrește sufletul. Nu-i adevărat că tata e omul rău! 
Tata! Repetă euvintal într'insul cu dragoste și căldură! Tata! Și re- 
cunoaşterea aceasta e stit de întreagă și convingătoare, încît îi poran- 
ceste un gest material care s'o consfințească. Datorește gestul nu nu- 
mai omului puternie, îl datoregte sufletului lui, ȘI-L face cu evlavie... 

Inaintează încă un pas. S'a aplecat. Inima îi bate atit de puter- 
nie încît îi sgudue tot corpul. I] încearcă o teamă, că atingerea ar 


A sărutat mina care atirnă peste marginea patului... A simtit-o 
adiere în tot trupul şi ochii i s'au umplut de lacrimi, Parcă arde 0 
lumină nouă în casă, en izvor în cer... 

Se trase un pas înapoi, se întoarse, apoi începu să meargă spre 
uşă ; parcă mergea în vis. Trecu pragul, închise uşa, 

A ieșit în cerdac. S'a lăsat jos, sub fereastră, în locul în care de 
atiteaori mama îl găsea adormit... I-i somn și acuma, şi pleoapele is 
grele ca plumbul... Se mai aule melodia cîntată tremurat de mama... 
Murmuru) ei lin aduce dintr'nn trecut pe care nu-l ține minte în ima- 
gini, altă melodie, care cîntă, deatitea ori, în sufletul lui, fără cu- 


vinte... 
MIHAIL ŞERBAN i 


TREI CÎNTECE 


Daph Ştefan George 


Le ştie şi băiatul cel nerod, 

Că satul no'ncetat le pomeneşte. 
Imtâvul, duh de moarte prevesteşte 
Şi-i mortului la groapă, sfint prohod. 


Al doilea, priveghiază rostul blind, 
Surorile ce trec îngindurate, 

Pe cind, pe ulițele înoptule, 

Trec șiruri lungi de slujnice cîntind, 


Al treilea, unelteşte pe furig, 

In teacă de hanger bătrin păcate, 
Năpaste grele ce se var abate, 

Cu stela rele, peste coperiş, 


FRA ANGELICO 


După Ştefan George 
ICOANA 


Pe treaptă de legendă, mult gingașă, 
Divan ceresc, veghiind lumeasca spaimă, 
Dela străbunul, sarcină uriaşă, 

A ctitorit el Paptei, marea faimă. 


El lună din sacrele pocale aur, 

lar pentru plete, spice bălan şi cretă, 
Zugravi mărunți în roz cu Pruncul faur 
Și slujnica în unda violetă. 


Atotputernicul, în glorie coboară, 
Blinzi Serafimi cîntind il împresoară 
Şi oastea sfintă ce-a înfrint Meduze. 


Logodnica cu sîni cuminţi și buze 
Umile de pioasă voie bună, 
Primeşte albă, cea dintii cunună. 
NICOLAE ARGINTESCU 


-Fr 


* 


CRONICA LITERARĂ 
TUDOR ARGHEZI: HORE, VERSURI!) 


In suplimentul literar Liga ortodoză į 1596, Nr. 4), Alexandru Ma- 
cedonski semna articolul Poezie și poeţi contemporani, din care des- 
prindem rindurile următoare: „Dintre cel tineri, unul, da curind de tot, 
pare a fi înțeles mai mult sau a fi sugestionat mai mult de tempera- 
mentul său, evoluțiunea, pe care Încă din timpii lui Omer, cei inzes- 
trați cu schintee dumnezeească o îndeplinesc. Jon Theo, așa se nu- 
meste cel care, de un şir de vreme, m'a surprins cu versuri mai presus 
de virsta sa, dar nu şi mai presua de talentul său”, 

Despre bheţandrul de 16 ani I. Theo, care nu era altul decit viito- 
rul Tudor Arghezi, Macedonski mal afirmă in nceluşi loc că e „un 
artist viitor de mare valoare”, pe care—comparindu-l cu sine, păsesta 
potrivit a aduga incă: „Acest tinăr, În o virstă cind eu gingăveam 
versul, rupe cu o cutezanţă fără margini dar pină astăzi coronată de 
cel mai strălucit succes, cu toată tehnica veche n versificării, cu toate 
banalităţile de imagini şi de idei, ce multă vreme au fost socotite, la 
noi şi în streinătute, ca o culme a poaticei şi a artel”, 

Fapt sigur este că I, Theo debutase ca discipol al lui Macedonski, 
care In acen dată, consecvent cu temperamentul său foarta liber şi deci 
deschis tuturor noutăţilor literare, consecvent cu versul mal vechi 
„Neron e încercarea de a [| original”, introducea la noi instrumenta- 
lismul luj René Ghil ca ultima noutate In poezie, la acea vreme, 

Tinărul, pe care, mai mult deett 11 aprecia, îl răsfäta ca discipol, 
publicase în adevăr citeva zii de cea mai caracterizată factură ma- 
cedonskiană. Astfel, pisete cea aliterate din Zori de aur: 


Fiori timizi de roze zori, uşori și creţi trec peste baltă 

lar nenufari, potire nvoalte —mari—ae mişcă 'ncoa și 'meolo, 
In vreme ce un tril sonor ia sbor rotind un magic solo. 
Sä fie ea, — iubita mea? — Dar nu... — Era privighetoarea... 
In cer murea ultima sten pi se făcea lumină ‘nalta 

lar mici fiori de roze zori treceau ugori și cereti pe bata. 


sau acelea, cu vocabular și ortografie scumpă lui Macedonski, din 
Acgupt: 

Adiaţi de sicomorii parfumaţi de elebor, 

Nilu-şi duce catre Theba cadențarea ‘n solzi de aur, 

Şi sub nori de libelule, îndoit ca un balaur, 

Oglindezteu unda sumbră al lui Hupi magic sbor, 


1) Fundația pentru Literatură şi Artă „Regele Carol“, 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe cîmpie se resțiră al naturii antic basm 

lar papyrusele blonde îşi vorbesc tremurdtoare 

Si'n Guyseh pe Spinz o umbră se lungeşte 'nvietoare 
2 lar pe virful plin de raze se cutremură un spasm, 


Pyramidele sac moarte în nespusa depărtare 
Şi nisipurile roșii dau refleze viorii, 

Pe cînd Theba coronează feciorelnici theorii 

Cu flori mari de lotus candid, pentru-a zeilor serbare, 


Dar versuri mai frumoase, compusese tînărul instrumentalist, 
atunei cind se lăsase mai furat nu de maestrul său, ci de Eminescu, 
in Clara noapte, (ud, Liga ortodora—ziur Nr, 25): 


Noaptea clară într'un basmu de magie schimbă balta 
Oh, ce aur curgea trestii, ce cad una peste alta 
Peste tot, plăceri nespuze bat din aripile lor 

Tainic cintăn ulmul falnic singuraticul cinflor 

EL doineşte, şi în ochii-mi se răsfringe clară, balta. 


Timbrul Scrisorii IV sa aude limpede. 

Despre acest poet, scrin Macedonski articolul amintit, în care, ca 
să fie superb—cum obisnuia, declara că îl laudă, deşi tenil i-au 
atras atenţia că mai toți tinerii, cărora le augurase el gloria literară, 
fl părăsise, unii chiar atacindu-l; și, că pentru a nu incerca o nouă de- 
zamăgire, l-au sfătuit să-şi modereze termeni! elogiului. 

Din nefericire pentru maestru, după cum i se prezisese, dar din 
fericire pentru originalitatea noului poet, lucrurile aveau să se inttr- 
ple Intocmai. Căci Ion Theo, devenit în citiva ani T. Arghezi, va trece 
sub influența marelui său semen Baudelaire, pe care Macedonski I 
declarase mul puţin inzestrat decit un Rollinat, şi chiar va face să se 
vadă că între o! si fostul maestru a intervenit ruptura, 

Ştiri despre această despărțire literară m în revista Linia 
dreaptă (1904, Nr. 2 şi 3, vd. art. Vera şi păneăecĂcezen că T. Arghezi), De 
două ori, autorul articolului, desbărat între timp de apucătura instru- 


mentalistă ca şi de protectorul adolescenței sale lirice, tinteste exact şi 
nimereste pe Macedonski, 


„Prima dată, fäctnd responsabili de înțelesul dezonorant ce se atri- 
buia cuvintului decadent pe aceia care la noi iau în serios glumele 
Parisului, e vorba de „ciţiva Incăpăţinaţi să facă şcoală”, care „tabri- 
cară echivocuri sonore şi greturi poetice bogată'n sentimente ca piala" 
şi care încă „pentru a nu se hotârnici ridicolul se mai şi titrară sim- 
boliști-instrumentişti”; iar a doua cară, ca pricină a disereditului pū- 
blic pentru „starea de absorbire, de răpire cu duhul” a adevăra 
artiști, se arată „Domnia-Sa Domnul Găgăuţă, entitate contimporană” 
care totuși „găsește destul trotuar alătu „ca să-şi răsucească mustata 
cu spirit și emfază”. Aluziile nu mai îngădue nicio îndoială: T. 
încetase în toate feturile să mal fie lon Theo. 

Cu toate acestea, pe o anumită latură a esteticei sale, 
această preocupare i sa poate cunoaste acum, la pesta patruze 
dela debut, d. Tudar Arghezi a mers într'o direcție pină la e 
din urmă ale unei idei macedonskiene, După leg c 
torii să fie în parte ceea ce n fost mediul intelectual al primei 
rară fasini rapa ahan dela Liga jaoi nu va tlta niciod 
va fi adus reflecteze asupra mesteşugului e, că 
primul rind un minuiltor de cuvinte, iai nea P e. 

Lecţia lui Macedonski, care mergea pînă la ce ui 
misticism verbal, reducind idea filosofică de realitate la condiția 


CRONICA LITERARĂ 53 


mării, la cuvintul, pe cure Îl considera ca secretul singurei posibilităţi 
pal zice (vd, | pam de August), va läsa urme. ; 

“ste dela sine înțeles că pe d. Arghezi, nu în sensul formalismu- 
lui macedonskian, îl va duce cultul cuvintelor, dată fiind ruptura, de 
care am amintit mai sus şi care trebue să fi fost mai mult tempera- 
mentală; după cum dela sine se înţelege, că sugestia primită în tine- 
reţe dela Macedonski nr fi rămas stearpă fără geniul verbal, de cara 
d. Arghezi era insufleţit, Și oricum ar îi, fapt este că ideea de meştesu- 
gar al cuvintului, citeodată — de vraci al cuvintului, ce şi-a făurit 
despre el insuși, pine cel puţin cu o rădăcină de învățătura maestului 
repudiat. 

Preocuparea de cuvinte ca de însăşi taina poeziei, d. Arghezi 
avea s'o exprime de cite ori va simţi nevoia să se comenteze. Mai tintti, 
in articolul menționat din Linia dreaptă, oarecum nedeslusit: „Cuvin- 
tul Insuşi e o măsură, şi foarte des vizibil turnat în calipul special 
sunsaţiunii ce-l provoacă, pe cit cu putință; de ex.: surd, brut, bolboro- 
sire, gingav, turbare, vijelie, trâncănire, uruie, plezneşte, clar ett. 
Acolo unde nu-i mai este cu putință să reproducă şi să cuprindă, T 
ajută rersificaţia. Sansaţiunea lovește cuvintul, iar el deschide versul". 

u fost să dea un titlu volumului din 1927, acelaşi gind, sta- 
pur de zeci de ani, apare încă odată in două vorbe: Cuvinte po- 
t . 


lar potrivitorul de cuvinte, stirnit dela lucru de unul şi altul, va 
serie şi un început de Ars poetica (Adevărul literar şi artistic, 1927, 
Nr. „ Unde citim: „Să mă päztască Dumnezeu, nu am căutat să fac 
literatură, dar am căutat cuvintele care sar şi frazele care umblă, de 
sine stătătoare. Nu ştiu, am sentimentul că încă nu le-um găsit şi pro- 
babil că nu le voiu mai găsi. Insă căutind cuvinte săritoare şi găsind 
puţine, am înlocuit natura lor printr'o natură de adaos şi m'am apu- 
cat să fac resorturi pentru cuvinte, ca să poată sări... Pe lingă cu- 
vintele care sar m'au interesat tot atit de mult cuvintele care înțepe. 


riale, aşa incit unele să miroasă, unele să supere pupila, altele să fia 
pipăibile, dure sau muşculate şi cu păr de animal”, 


cut de sigur limba, insă numai străzile limbii, şi s'au mulțumit să le 
păzească din colţ, ca niște buni vardisti cu tesac, care şi-nu făcut da- 


In Sfirşit ultima dată, în Ce-ai cu mine, tintule? (1937), preocupa- 
rea nu se schimbă: fie că poetul îşi reduce arta la „0 noutate veche, 
înfrăgezită de cuvintele intoarse la alte înțelesuri şi izvoade“ (Cule. 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


torul de semne), fie că se socotește unul, care „sa străduit un timp 
sa o ţiră ca să stoarcă vorbele de icre” (Rugăciune), înţelegem mereu 
acelaşi lucru: d. Tudor Arghezi Sa condus de o estetică verbală, 

Dacă l-am crede în totul, opera sa ne-ar apărea ca un rezultat 
al voinţei filologice, care a tăcut dicţionarul şi limba să i se supună, 
să-şi piardă cuminţenia ca să cîştige o nouă frumusețe. Nu era chiar 
o trufie goulă, aceasta. Căci nimeni în adevăr, dintre poeții după Emi- 
nescu, n'a crea! mai durabile tipare de expresie, mai răspindite forme 
şi mai noui decit autorul Cuvintelor potrivite. In versuri ca si în 
proză, opera sa este în primul rind o creație de limbă. Articulărila 
sintactice reputate ca incorecte şi cuvintele interzise, vulgare sau is- 
tovite, au căpătat dintr'odată o slobozenie sgomotoasă din vechi fn- 
chisori academice, dovedindu-se capabile, nu numai să răcneascii în 
înjurătură, dar şi să tremura în rugăciune, 

Dela Cărticica de seară (1995) şi Ce-ai cu mine, vintule?, cuvintele- 
ţigănci şi haimanale au început mai cu seamă să treacă dela tainele 
de tot felul chiar la Sfintele-Taine, lăsindu-ne pe no! cititorii să credem 
că taina frumuseţii conduce pe oricine deadreptul la taina dumnezei- 
rii. Și tot cam de atunci, d, Arghezi pare a fi părăsit ideea de meştegu- 
gar al artei sale, de născocitor de limbă, de om îndirjit asupra cuvin- 
telor, care scoate din propria-i voinţă minunea poeziei, pare a-şi 
apropia ca model fie o ginganie sau firul ierbii, fie munţii sau cerul 
înstelat, La lecţia Crenţiunii, poetul a fost adus de înseși cuvintele 
„tiers-4tat” ale limbii noastre, pe care le scăpase din întuneric. 

In volumul Hore, învăţăcelul lui Dumnezeu, căruia nu l-a mal 
rămas nici urmă din trufia de artist da altădată, înştiințează: 


Cu urechea la pămint N 
Ascult lunecind în foi 

Lungi, de cîrji de popuşoi, 

Graiul din ape şi vint. 


l-aud undele-aşternute 
Ca un giulgiu de hirtie, 
Pasul cum ti întirzie 
Sufletul să i se mute. 


Sculele mele cîntate 
Pune-le "n vatră pe foc. 
Vreau un singur pai, în loc 
De unelte "'nerucişate, 
Dintr'o strună de o sfoară 
Voi să mă căzneze sd scot 
Geamătul şi-aleanul tot, 
Picla grea şi ceața rară, 


Treceţi toate pe o coardă, 
larbă trează, floare moartă. 


zul artistic cel de pe urmă al poetului. 
Altădată se putea vorbi, dacă nu de o artă poetică a d-lui AP 
ghezi, în orice caz de aplicaţia oarecum manufacturieră, de intest 
vagi, de o estetică, după cum am văzut, cel puţin a limbii: astăzi 
după atingerea marilor taine din lucrurile mici, care ump 
vieţii familiale (Cărticica de seară), după conştiinţa încă 
un vint de sus îi suflă paginile, pe care poetul numai le transcrie | 
cu mine, tintule?), o convingere nouă, aleasă din misticism “pe 
artistice, apare cu toată puterea și însufleţeşte versurile din Hore, 


Natura nu e meşteşugită, ci simplă; simplitatea va fi dar şi «i 


CRONICA LITERARĂ 55 


Aceste versuri nici nu mai sunt ale unui autor-om și nu mal sunt 
în deosebi ale poetului, care — vorbind de opera sa — obișnuia să 
s6 reflecteze, cu preficută mindrie, ca faur: 


Nu vam sădit și nu vam cercetat 
Ați încolțit în drojdii de ţărină, 
Bezna din zpuri wa pus și semâdnat 
Şi de ogor v'ați prins cu o țițină, 


Condiţia de umilinţă a scriitorului, față de propria-i operă, răsă- 
rită neştiut ca „burulenile”, este altceva decit vechea conștiință de 
meșteșugar; ea încolțeşte din neinţelese binecuvintări, dintr'o supra- 
voință; nu este creație literară, ci însăşi Creaţiunea, care işi depă- 
şeşte mereu forma conştientă. Poetul are de multumit, pentru tot ceea 
ce i se atribuo ca fiind opera lul, adevăratului autor, acelui Cuiva, 
cărula i se cere vole, de artistul care o viață întreagă s'a îndelotnicit 
cu „crăparea cuvintelor”, să i se mulțumească fără cuvinte (Colind), 
Pe drumul către Dumnezeu, în adevăr, se renunță la orice trufie: 


Doamne, vreau să-ți multumesc... 
Dar în graiul omenesc 
Slova vorbelor tocită, 


á Vorba xlovei prihănita, 


Inţelezul otrăvit 
Le-a mușcat și 'mbolnavit. 


sanse c.ever "nonseraterrenentabeseeeea 


Voie dă-mi să spinsur graiul 
Şi să-ți mulțumese cu naiul. 
Cintecul care mă doare 
Frate-i cu tăcerea mare, 

Cu îngerii, cu lăstunii 

Şi cu şoapta rugăciunii 


Ultima treaptă, pe care o suie poetul către desăvirşire, după re- 
nunţarea la arta cuvintului, este renunţarea la orice ştiinţă, este ig- 
noranta divină (A. R. C.) 


A vrut Dumnezeu să serie 
Şi nici nu era hirtie. 
N'avea niciun fel de scule 
Şi nici litere destule. 


N'aş vrea nici atit sa-l supăr 
Cit piperul de enupăr, 

Dar o să vă spui ceva: 

Nici carte nu prea ştia 
Orişice învațăcel 

Ştie mult mai mult ca el 
El, care făcuse toate, 

Nu avea certificate. 

Citu-i Dumnezeu de mare 
Navea trei claze primare. 


..... oveeeeraneeeoreneseorenasaeeae 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cit de impresionantă, din net de vedere otic, e opera întreagă 
a d-lui 1 Ne place să stiruim în ARI am% devenirii mo- 
rale a poetului, deoarece acum, cind nu esta un tic care să nu fi 
vorbit despre plusul estetic adăugat de el culturii 
lucru nimerit e să se arate puterea educativă, în numele căreia opera 
lui continuă a mai fi respinsă cînd şi cind. 

Pornind deia o estetică a voinței verbale, a inovației şi în defi- 
nitiv a confecționării artistice, vagi idei te lui Satan „trismegis- 
tul”, d, Tudor Arghezi, din lăpădare în ădare, a sult Inalta scară 
la capătul de sus al căreia contemplă acum, cu umilință mută, divina 
strălucire simplă. 

Şi însăși poezia lui, ca realizare succesivă, dela Cuvinte potri- 
vite pînă la Hore, poate fi privită ca o mare dramă creștină, ca sin- 
gura, în cuprinsul literaturii romine: Gesturile lăpădării de „necu- 
rat" şi ale lăpădării de sine au impins pe vechiul recalcitrant al tag- 
mei călugărești la conformismul deplin călugăresc, creștin şi ortodox 
cu voința lui Dumnezeu. Invățătura care luminează sufletul cititoru- 
lui acestui mare poet este desăvirşirea în credință şi desăvirşirea 
ri a ata oat 
: n Ps din Cuvinte potrivite, sufletul poetului era numai 
ispitit de Dumnezeu, ca de o fericire incă interzisă de firea îndoită. 
De aceea, lirismul de atunci, departe de a fi unul religios, răminea 
frământat, oarecum sterp, dacă e să vorbim exclusiv creştineşta, sim- 
a vezi fără urmare, a divinului, ca un fel de sete fără putinţa 


Vreau să Te pipăi yi să urlu: Este, 


cintecul ieșea timbrat omeneşte, cu suferința neputinței de în 
arici cu simțimintul limitelor re ema în parran eternei pac xi 


Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină 
Im care paşie-un minz. 


ră wA tristețea neparticipării poetului la tovărăşia şi legea dumneze- 
Tare sunt singur, Doamne, şi pieziy! 
Insăşi cuminecătura turbură adine pe cel care se simte încă nè 
învrednicit să se îm ască. 
Cintes de Donii ie j “pann O asemenea sfint turburare e în 


Domnul, Dumnezeul mare 
Mi-a umplut doud pahare 


Amindoud-s ale tale, s 
Zise Domnul, ia-le, bea-la. Ai 


După ce m'a “aian 7 


i-am rămas pribeag în boare | 
Ca un miros făra floara, ; 


CRONICA LITERARĂ 57 


Al căreia lemn uscat 
Rădăcina şi-a uitat, 
Ca un foc făra cărbune. 
Ca un fum fără tăciune. 


nameneenrastarrnrtenereneneererreae 


Sufletul imi umblă beat 
Pe subt veac şi peste leat. 


TETTRE, 


Carnea war fi mai bolnacä 
Dacă ‘ap fi băut otrară. 


Dar Hore, în afară de această poezie, în care lăpădarea de ma- 
terie și păcatole ei, prin impărtăsanie („miros fără floare", „tum fără 
täciune), nu èste întreagă („Carnea mar fi mai bolnavă, Dacaş îl 
băut otravă”), aduce lirismul deplinei fericiri în Dumnezeu, așa cum 
literatura noastră nu mai cunoaşte altul, i 

Toată acea ştiută incordare dramatică din poezia d-lui Arghezi 
Sa resorbit Intro pace şi fericire spirituală care este a desivirşirii creg- 


tine. 

Am avut pină la d, Tudor Arghezi al Horelor poeţi ni ortodoxis- 
mului iconărese; dap unul care să se purifica mistic, încețul cu înce- 
tul, urcînd treptele Scripturilor pină În perfecțiunea morală, cu alte 
cuvinte, învrednicindu-ae de simțirea ființei lui Dumnezeu, n'am mai 
avut. Poezia A venit, exprimă, față de Cintec de boala, depăşirea cu- 
tegorică a materiei: 


De seci de vieți fi chiamă 
Pe cel fară virstă, fără țărm, fara vamă 
Din singurătate, 


Are să vie vintul, poate, 

Cu sulurile desfăşurate 

Poate o umbră alba 

Cu luna în salbă, 

Poate veni pasărea înstelată 

Cu aripa tdiată, 

Acvila, drumenţă 

Prin tärinä şi ceaţă. 

Poate vintul mării, pribeag pe talaz. 


Nu venise pind la amias'. 

N'a venit nici plină la toacă. 
Strigătul în pustiu începuse să tacă. 
Păianjenii, preoți şi arhierei 
Puricind odăjdiile de sctntei, 

In arcul streașinii dela cerdac, 

Le ctrpeau cu aţă şi ne, 


Intr'un goi cu turla subțire 
Corbii-zi alegeau mindatire. 
Mișunau omizile "n Albii urcate 
De ape adevărate, 

Luna sparta 

Căzuse 'nir'a scorbură moartă, 
Ca un urcior de lut. 


58 VIATA ROMINEASCĂ 


Cind a venit? Cind a trecut? 


Nu era vint, 

Nici pasăre, nici de cer nici de pămînt, 
Nici om, nici vis, 

Era ca un lucru scris, 
Fäpturä de zoaptă şi seamă, 
Se urzeşie, se destrama. 

Ca o licărire de icoana. 

Avea inel, cu o broboană 

Ca o maceaşă, privirea amară 
De căprioară, 

Zimbetul întristat. 


L-ai așteptat și-al adormit, 
A venit. A plecat. 


Dela psalmul de altă dată, cînd poetul își mărturisea păcatul 
de a fi vrut să se măsoare cu Dumnezeu și chiar numai dela nebă- 
nuita dorință de a-l cunoaşte materialmente, pînă la linistita certitu- 
dine impalpabilă, mistică, din poemul citat, cit drum și mai ales cità 
desatanizare! 

Drama religioasă a d-lui Arghezi s'a rezolvat astfel în plenitudine 
creştină. Cititorul învaţă, din devenirile poetului, cum se poate apro- 
pia el însuşi de Dumnezeu, cum — cu alte cuvinte — nu trebue să-L 
cheme zadarnic în desăvirşirea duşmană, în reliefurile materiale ale 
lumii, ci să se purifica de tot şi de sine ges la staren de „foc fără 
cărbune"; nu se aștepte a-L vedea coborin „ ci să se înalțe omul, care 
vrea să-l atingă natura spirituală. Pentru ce cintecul arghezian, adul- 
mecînd taina cea mare, a încetat de a mai fi jelanie? Durerea oricărui 
creştin nu e sentimentul exclusiv al imperfecţiei lui morale? Cum să 
na explicăm altei că în Hore a încetat lupta acelei firi omeneşti in- 
doite, a dispărut motivul fundamental de nefericire din Cuvinte potri~ 
vite şi chiar din Flori de mucigai? Eliberat de simţuri, de limite şi 
incomformismul tinereţii, adică de chiar condiţia omenească, poetul 
nu se mai îndoeşte, nu se mai plinge, nu mal esta singur şi nu se mai 
aria iaca ca în Denie, este vecin cu Dumnezeul, după care a 

t o viaţă: 


Paienjeni pe sanie j 
pi A o Bonagia E, 
a -0 sfoară, groasă 4 
Cit o umbră de mdlas. 9 
Şi se leagă de pridvoare = 
Mirodenii dulei de fi 
Ca o punte de poteci 
Pentru fluturii 'n scurtelei, 


CRONICA LITERARĂ 59 


Pe drumul de el ales 
Vorbele n'au înțeles. 

Mai mult ştie cucuruzul 
Decii graiul şi auzul. 
Domnul tace, 

Glasul nu-şi trimite 'ncoace. 
Domnul face, 


Acest mara poet, cu cel mai caracterizat geniu crestin în el, a 
fost scos anil trecuţi din lectura scolarilor, spre neştearaa rusine n 
timpului nostru, Căci, dacă a avea sensibilitatea cultivati poate In- 
seama mai multe lucruri în acelaşi timp, valoarea estetică a d-lui Ar- 
ghezi urmind deci să fie evidontă sau nu a avea sensibilitate creştină 
însemmează un singur lucru pentru toată lumea, valoarea etică 
fiindu-i indiscutabilă. 

Atit de adincă prefacere morală arată poezia religioasă a d-lui 
T. Arghezi, a fi operat în om, că pină şi pamtietarul de altă dati din 
pont a fost anulat, după cum vedem în Hore, de un satiric cînd îngă- 
duitor si milos, ca în Strigoi pribeag: 


.... cva nner 


Ai fi prtu ză H agăți de pea 

Şi roibul să-l tirascä 'n tärna oarbă 
Cu funia "nnodată da grumaz, așa, 
Pin'la tocirea oaselor de tarbä... 


Dar noaptea ‘n vis, printre strigati reci, 
Vine smerit, şi poapta lui blajină 

Iti face rugeciune să-l deslegi 

Și sa-l mângii cu milă pi lumină. 


Şi cd, a doua si, te'nțruntă iar, 
N laşi să scuipe bale și scăpău, 
Pentru că ştii ca sufletu-i murdar 
Se îndoiește pi că-i pare râu. 


cind Jovial-ironic și fabulistie, ca în Hora lui Esop, sau numai jovial 
pur şi simplu, dar de o jovialitate ocrotitoare, ca în Hord de hitru: 


Mi-aprinsei și eu o vatră 
Intro scorbură de piatră, 
Moș Pirțag îmi dă tircoale 
Cu o o găleată cu bale, 


Dece jarul meu sticleşte 
Dacă vatra lui mocneşte? 
Vetrele ni-s peste drum: 
Eu fac jar, el scoate fum, 


Nu mai are tinerețe 

Moşul ca să mai învețe 

Că ‘n văpaia vetrei mele 
Am pus o poală cu stele 
Şi cam luat pentru dogoare 
Cocă, pe ctrlig, din soare. 
Nu vrea "'nvăj de niciun fel 
Dela mai meşter ca el. 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nicovala de-o aude 
Moşu 'ncepe să asude. 
Galben, verde şi 

Dă cu ochii de ciocan. 

O scinteie sare "'ncoace: 
Se minie de ce-i place 

Si scuipind so stingă, ea 
Fuge se face stea. 

Şi-i trec năduşelile 
Toate căptuşelile. 


A venit cerbul domnesc 
La mine să-l patcovesc. 
Opt potcoave mici, de aur, 
Ciocănite-au fost de jaur. 


Am bätut colti pădureţi 

La turmele de mistreți, 

Lupii mi-au cerut mâdszele, 
Zimbrii frunţi cu coarne grele, 
A venit şi Făt-Prumaş 
Buzdugan să-i fac mai gros 
Şi Ileana, doi ctreei 

De argint să-i fac. Cercei. 

ŞI prin fierăria noastră 

Trecu şi luna albastră. 


Vre-a chivără, vreo tichie, 
Cind ai vrea în arâdtare 
Să ieşi mindru și călare. 


Cu această prezentare a Horelor d-lui Tudor Arghezi, am înțeles 
să facem evidenta două însuşiri prin care poetul aparține geniului 
literar rominese: am stăruit exclusiv asupra figurii creştine de inspi- 
rație şi am citat înadins mai mult decit ne este obiceiul, ca să se vadă 
limpede că aspiraţia divinului şi firea limbii poetice sunt chiar două 


Nustrînd liriemu) religios, care în Cuvinte potrivite şi Flori de 
mucigai se află infuz, iar în Cărticica de seară, Ce-ai cu mine vintule? 
și Hore — disociat de impurități, mistic şi fericit, citatele numeroasa 
au avut şi rostul de a orienta pe cititor în sensul intuiţiilor artistice 


răsărit şi miazăzi, exprimarea lui în reprezentări. ca țin de viaţa com- 
ue poporului romin, rămîne în totul articulară. 


ca poet de baștină. Astfel cititorii vor fi dat ponte peste o 
titlul Aigre ea nică, de å, N, Davidescu, apărută de 

e fnfäțişat a fi „fost cel dintii serlitor 
Intr'un fel numai, de geniul nostru literar”. Autorul acestei i 
litice găsește că pină şi „darul de A juca pe sensuri lături al 


CRONICA LITERARĂ 61 


nsäşi rea tuturor posibilităților de expresie 
Sio imbit rană ema ere pp ae pe cele ne mal folosite de alţi scril- 


i situră iudaică. 
pei ca. ger AA ere confuziile, incheiem cronica noastră cu 


i volum de versuri al d-lui 

fi citit și prezentat noul i 

ae angg paee Sati — la cei 59 de ani ciți are — prin pyran “4 
noutate, pentru lirismul rominese de azi, este o neseca 


Juvenţii VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


CĂRŢI ENGLEZE 
„MARRIAGE“ MARGARET COLE 


Cartea doamnei Cole este une din nenumăratele opere care sub 
a formă sau alta, încearcă, dacă nu să dea o soluţie, atunci să lumi- 
ms cit de puţin chestiunea atit de spinoasă a relaţiilor intre cele 

ouă sexe, 

Problemele ridicate de această chestiune sunt atit de multiple, 
incit ar fi prea greu să incerci să sistematizezi sau să schiţezi totali- 
tatea domeniilor în care pătrunde şi asupra cărora se reflecțeză 
Obiceiurile şi legile ca determină aceste relatii. 

In istoricul acestor rejațiuni, doamna Cole încearcă sä fie impar- 
țială și să discute cu obiectivitate chestiunile ce atita timp erau sau 
lăsate în umbră de unii scriitori, sau reperzentate sub formele cele 
mai neaşteptate de speculatorii literari a acestor chestiuni, sau dis 
cutate din punet de vedere ştiinţitie — patologic în majorilatea ca- 
zurilor. (Froud etc.). 

Doamna Cole încearcă să vadă cum stau lucrurile întradevăr, 
fără să se sfiească să atingă unele chestiuni care ar părea la atita 
lume „shoking”. E interesant de notat că rolul bisericii e subliniat în 
special, arătindu-aa toată importanța prescriptiilor religioase. 

n Doamna Cole schiţează cu multă pricepere evoluția situației fe- 
mei, mai ales în ultimul timp, sub influența schimbării condițiilor 
de viaţă. Autoarea vorbeşte cu multă amărăciune de stuația de de 
pendință materială în care se găseau şi se găsesc femeile chiar m 
țările cele mai civilizate. Ea citează exemple din diferite ţări ale lu- 
mii, incepind cu regimul de „Kirche, Küche, Kinder” a Germaniei na- 
țional-socialiste şi terminind cu egalitatea deplină (cel puţin pe hir 
lie) a femeilor ruse, ` 

Se vede că chestiunea dependenţei economice preocupă de 
Cole mai mult decit cea a drepturilor politice. Ciastiuniea, et 
a datoriilor părinţilor faţă de progenitura lor, ocupă si ea di 
în această operii. 

E interesant de văzut la o autoare engleză ale cărei idei poartă 
general trăsături specifie englezeşti, o detaşare aproape co 
punctele de vedere tradiționale. Ea se ocupă de relaţiile între 
sexe nu numai în cadrul familiei legitime dar și a relaţiilor 
sau mai puțin sporadice, 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 63 


Fără a avea pretenţia să cuprindă în intregime chestiunea, car- 
tea ne arată multe lucruri despre care ar fi bine să stie nu numai 
femeile dar și bărbaţii, mai ales aceia care participă în mod direct 
(prin legiterări) sau indirect {prin crearea curentelor literare) la re- 
pglementarea relațiunilor între cole două părţi ale umanităţii. 

Deşi femee, autoarea nu exagerează În ceta ce priveşte apărarea 
semenelor ei şi reuşeşte să dea impresia umel perfecte imparțialităţi, 


FRANCIS BRETT YOUNG 
„Dr. BRADLEY REMEMBERS“ 


O carte in care Dr. Bradley îşi aminteşte toată viaţa lui tre 
cută, dela începuturile grele, căci nu era decit fiul unui crescător de 
cai, cu o fire cam aventuroasă, și a unei misterioase doamne cu o ori- 
wine ce părea să fie mai inaltä, pină la apusul vieții lui, Urmăreşte 
astfel pas cu pas pe acest om care avea să se ridice prin muncă. Fără 
calită excepționale, posedă însă pe acelea ale unui om cum se cade, 
cinstit şi drept care înțelege să-şi exercite meseria în satul În care 
sa stabilit eu dragoste şi conştiinelositate, fără să se pindească prea 
mult lu propria lul bună stare. 

De aici inevitabilă ciocnire cu cei din jur, confrații mai cu seamă, 
care văd în felul lui de a se purta o primejduire a planurilor lor lu- 
erative și puțin umanitare, 

Nici in viața privută nu va fi scutit de dureri dintre cele mai 
mari, După ce îşi pierde soţia la care ţinea foarte mult si nu-i rămîne 
decit un singur fiu, îl va pierde și acesta în împrejurări foarta 
triste. Mortinoman, fără ştirea tatălui său, moare din pricina aces- 
tul vieiu, 

In momentul cînd acest doctor aşa de greu încercat, se va re 
trage din activitate și va privi la viața lui de muncă încordată pen- 
tru care nu a avut decit prea puține multumiri, singură dragostea 
simplă dar sinceră şi curată a celor îngrijiţi de el timp de atitea de- 
cenii, îi va da minglier-a, împăcarea si sentimentul da mulțumire 
de n nu-și fi irosit viața şi energia în zadar. 

O carte interesantă cure pe lingă figura centrală n doctorului, 
prezintă şi o schițare a evoluției medicinii în decursul vieţii unui sin- 
gur om. Și nu poate să nu te uimească pasul urias făcut de această 
ştiinţă dela iupta indirjită a vechilor medici împotrișa principiilor de 
antisepsie piane de Pasteur, pină la progresele din ziua de azi. 

Totuşi, cartea nu e scrisă cu destulă vigoare, ca să nu-ţi pară de 
multe ori cam monotonă şi cu un mers prea lant, 


„WINGED PHARAON* JOAN GRANT 


Această carte a lui Jonn Grant iese cu totul din comun. De altfel, 
repeziciune cu care Sau sucedat edițiile acestei cărți îndată după 
apariția ei e o dovadă mal mult de interesul pe care l-a trezit. Publi- 
cată pentru primă vară în Octomvrie 1997 va avea o a doua şi oa 
teria ediţie lot în Oetomvrie n aceluiași an, pentru ca în Normvria şi 
Decemvrie să urmeze o a patra şi a cincea ediţie, 

Autoarea ne transpune în Egipt pe vremea primei dinastii, Dar 
nu este numai o reușită evocare a unor vremuri demult apuse, făcută 
pe baza de adincă cunoaştere a tot ceea ca n putut fi viața egipteană, 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ci desvălue cu precădere o latură a vieţii sufleteşti şi spirituale care 
nu poate să nu interesez. pe oamenii din orice vreme. 

Și anume înfăţişează problema veşniciei sufletului şi a înţelesu- 
lui adine al vieţii dincolo de lumea sensibilă, accesibilă tuturor. S'ar 
crede poate din cele de mai sus că ev carte filosofică şi care nu poate 
interesa decit un număr restrins de cititori. Insă nu e de loc aşa ci 
din potrivă, farmecul cărţii constă tocmal în faptul că e așa fel scrisă, 
încît în primul moment ai crede că a carte cu povești tru tineret. 

Este povestea vieţii unei faraoane, dar dela primă frază se ivește 
un element nou: 


„When the time came for ma to return to Earth, a Messen- 
r of the Great Overlords told me that 1 should be re-born in 
am; and the two who would fashion my new body would wel- 
come me, for we had been companions aforetime and the ties 
between us were of love and not of hatred, which are the two 
threads that bind men most closely together upon Earth; and 
for my brother I should have one with whom I had travelled 
long upon the great journey“, 


(Cind veni timpul să mă întore pe pămint, un crainic al Marilor 
Stăpinitori, îmi spuse că mă voiu renaşte în Kam; şi cei doi care imi 
vor alcătui trupul cel nou, mă vor primi cu bucurie, căci fusesem to- 
varăși odinioară și legăturile dintre nof fuseseră de dragoste şi nu de 
ură, care sunt cele două fire ce leagă pe oameni cel mai strins unul de 
altul pe pămînt, iar ca frate volu avea pe unul cu care umblasem mult 
în călătoria cea mare). 

Intr'adevăr, această faraoană are darul, cultivat ce e drept, cu 
multă grijă de preoții din templele Egiptului, de a se desprinde în 
somn de trup şi de a călători oriunde pe pâmint, pe de o parte ca să 
cunoască lucrurile în tot adevărul lor şi să-şi guverneze țara în cón- 
secință, și pe de altă pentru ca în calitatea ei de spirit bun să îndrepte 
nedreptăţile ce se fac celor umili dar cu suflet curat 


CRONICA LINGVISTICĂ 


LINGVISTICA CEHOSLOVACĂ 


Intimplările din ultimul timp au făcut pe mulți să se întreba 

dacă Statul cehoslovac reprezenta întradevăr o unitate politică, et- 

că, lingvistică şi culturală. Răspunsul afirmativ este tără 

nicio indoială cel corect. Dar pentru a convinge pe necredinciosi, este 

0 nouă cercetare a tuturor ramurilor de activitate umană, 

pentru a stabili contribuţia adusă de poporul cehoslovac şi pentru a 
pune în lumină valoarea civilizaţiei lui. 

Se ştie că Cehii şi Slovacii vorbesc aceeasi limbă, cu uşoare dife- 
rențe dialectale. Un Ceh şi un Slovac se pot înțelege între oi, vorbind 
fiecare graiul său, Ceea ce se ştie mai pois este că dela Praga a 
pornit acum 150 do ani cercetarea limbilor slave, că acolo s'a Ă ana 
baza slavisticei. Incă înainte de stabilirea Inrudirii între principa- 
lele limbi indo-europene, şi înainte de crearea metodei com rative, 
la 1792 Cehul Dobrovsky şi-a publicat prima lucrare de slavistică, 
Istoria limbii cehe, urmată curind de alte lucrări tot atit da impor- 
tante. Inaintea lui Bopp, Dobrovsky a recunoscut corespondența re- 
gulată a sunetelor limbilor slave cu cele latine si greceşti şi a sta- 
bilit astfel criterii de comparaţie care aveau să stea la temelia ling- 
visticei, Lucrările lui au fost imediat utilizate si imitate în celelalte 
țări de limbă slavă, şi au dat naştere slaviaticel. . 

Mişcarea astfel pornită nu s'a oprit niciodată până azi. Intre ur- 
mașii imediaţi ai lui Dobrovsky se numără Cehul ungmann, care a 
publicat între 1834 şi 1839 primul dicţionar ceh, apoi marele Șafarik, 
care, în afară de cercetări asupra antichităţilor slave şi asupra isto- 
riai literare, ne-a mai lăsat si importante ediţii de texte cehe şi sîr- 
besti, cu comentarii filologice, studii asupra sistemelor vechi de 
scriere ete, 

Impulsul dat de Cehi slavisticei a avut efecte răsunătoare în 
toate celelalte ţări, chiar şi în cele a căror populaţie nu era de limbă 
slavă. Cel mai de seamă continuator al cercetărilor asupra limbilor 
slave a fost Slovenul Miklosieh. Dar nici Boemia n'a rămas în urmă. 
Cercetările lingvistice nu continuat cu aceeaşi intensitate, lucrări de 
mare valoare sau publicat necontenit. In perioada mai apropiată de 
noi, trebue citat numele Cehilor Zubaty şi Vondrak. Acesta din 
urmă este mai ales important, pentrucă a publicat însemnate texte 
antice, o excelentă gramatică a limbii slave bisericeşti, o splendidă 
crestomatie a aceleaşi limbi, și în fine, afară de multe publicaţii de 
amănunt, o gramatică comparativă a limbilor slave. Toate | 
lui Vonrrak, care se disting prin bogăția da material adunat și prin 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


exactitatea cu care este totul reprodus şi analizat, mai sunt şi astăzi 
indispensabile lingvistulul, deşi au trecut aproximativ patru decenii 
dela apariţia lor. 

Mai e necesar să se pomenească numele slavistului Hujer, al 
foneticianului Chlumsky, al romanistului Jarnik (ale cărui legături 
cu fara noastră sunt bine cunoscute), al orientalistului Hrozny, care 
şi-a cîştigat merite nepieritoare prin descifrarea textelor hitite şi 
prin stabilirea caracterului indo-european al limbii în care ele sunt 
scrise, al semitistului Hujicika... ar mai fi mulţi de pomenit, dar trè- 
bue să ne oprim, ca să trecem la şcoala cea nouă, aşa numită fono- 
logică, ul cărei sediu a fost pină acum la Praga, 

Principiul dela care a pornit această nouă şcoală lingvistică esto 
că sunetele limbii sunt interesante pentru lingvist, în măsura în care 
ele servesc pentru a distinge cuvintele între ele, Pe fonelician, caro 
are preocupări de fizică, îl interesează faptul că sunetul n în bancă 
este pronunţat altfel decit în bandă; el va stabili, cu ajutorul apa- 
ratelor, diferența exactă şi o va explica prin influența sunetului ur- 
mător; dar pe fonolog, această diferenţă nu-l interesează decit în 
foarte mică măsură, deoarece ea nu serveşte pentru diferenţierea În- 
țelesului celor două cuvinte: această diferenţiere o fac sunetele c (in 
bancă) şi d (in bandă), iar vorbitorul obişnuit nici nu bagă de seamă 
că nu pronunţă acelaşi n în ambele cazuri. Lingvistul fonolog se va 
interesa deci numai de elementele care servesc pentru diferențierea 
înțelesurilor, căci numai acestea aparțin propriu zis vorbirii, cele- 
lalte au mai multă legătură cu fizica. 

Elementele fonologice diferă dela o limbă la alta: în ungureşte, 
se face deosebire între vocalele lungi şi cele scurte, de exemplu rev 
icu e scurt) inseamnă „Putreziciune”, lar rév (cu e lung), „plută”. In 
romineşte, acest soi de distinctie este necunoscut (deşi foneticianul 
poate stabili că nu toate vocalele romineşti sunt la fel de lungi); în 
schimb, noi facem distincție între cuvinte graţie accentului: cinta 
(prezent), cîntă (perfect), distincție imposibil de făcut în ungureşte, 
unde toate cuvintele au accentul pe prima silabă. 

Acesta este, schematic expus, principiul dela care a plecat fono- 
logia, Ideea valorificării prin opoziţie a fost utilizată şi în alte ramuri 
ale lingvisticei, jar cercetarea sistemelor fonologice a dus la descope- 
rirea uniunilor lingvistice: s'a constatat că aceleași elemente sunt 
utilizate pe teritorii continui, chiar acolo unde limbile vorbite nu au 
aceeaşi Origine. Această doctrină nu este Incă deplin documentată, 
dar cercetările cure se fac vor aduce mai multă lumină asupra et 
ca şi asupra altora enunțate de şcoala fonologică. Nu este locul alet 
să intrăm în toate detaliile; am voit numai să arăt printr'un exem- 
piu importanța principilor care au fost enunțate, 

Scoala fonologic a luat naştere acum zece ani, şi ea a fost cre- 
ată de doi emigraţi ruşi: prințul N. Trubetzkoy şi d, Roman Jakob- 
son. Primul, după lungi peregrinări, ajunsese profesor la Universi- 
tatea din Viena; al doilea profesa la Brno. La ideile lor s'a realiut 
repede filosoful K. Bühler, dela Universitatea din Viena: după două 
zeci şi cinci de ani, consacraţi studiului lingvisticei, acesta a în copiii 
să publice foarte importante lucrări de filosofie a limbii, în legi 
şi cu preocupările fonologilor, i 

Centrul de reuniune a acestor savanți n fost Praga. Ac 
pus bazele ştiinţifice ale nouei doctrine „acolo sa înființat 
Cercul lingvistic, care a desvoltat şi răspindit teoriile fonolog 
sa întemeiat şi o revistă: Travaur du Cercle Linguistique de P 
care a publicat studiile membrilor Cercului. Lingviștii cehi mi 
cei dintii importanța descoperirii făcute de cei doi ruşi; el 
primii care au adoptat principiile fonologica şi care au lue 


CRONICA LINGVISTICĂ 67 


aprofundarea şi la demonstrarea acestor principii. Volumele revis- 
tel (de altfel la Praga mai apăreau şi aHe reviste de lingvistică. în 
care se publicau articole nefonologice), cuprindeau în mare majoritate 
articole scrise de savanţi din Cehoslovacia: Mathesius, Mukarovsky, 
Trnka, Novak, Havranek, Trost, Vachek ete. Activitatea Cercului a 
adus şi o înviorare a Slavisticei; de aceea cel mai important centru 
de studii slave a fost în ultimul timp cel dela Praga. 

Evenimentele petrecute de un an încoace au avut un efect dis- 
trugător asupra acestel frumoase activităţi ştiinţifice. Printul Tru- 
betzkoy a fost arestat în vara trecuti, şi curind apoi s'a aflat că a 
murit, lăsind neterminată o mare lucrare asupra principlilor tono- 
logice (această lucrare, din care lipsesc ultimele două capitole, n fost 
publicată la începutul lui Martie a. c. dè Cercul lingvistic din Praga). 
K, Buhier, despre care se zica că ar fi insurat cu o evreică, a fost des- 
tituit, iar cărţile lui puse la index, După cite ştiu, şi R. Jakobson a 
fost destituit, Cit despre activitatea Cercului, este greu de sperat că 
ea va putea continua, și mai ales că va putea să mai fie concretizată 
prin apariţia revistei, 

Fonologia nu va muri. Săminţa cea bună a căzut în pămint ro- 
ditor, căei pretutindeni în lume se fac astăzi cercetări fonologice: în 
Polonia (Kurylowiez), în Olanda (van Wijk), în Uniunea Sovietelor 
(Polivanov), în Rominia (A. Rosetti), în Statele-Unite (Twaddel), în 
Danemarca (Brindal), în Norvegia (Sommerfelt), în Franța, în fine, 
unde sa creat prima catedră universitară consacrată exclusiv fono- 
logiei (Martinet, Dar dacă această știință a devenit bun comun al 
omenirii şi dacă en este cultivată pretutindeni, nu trebue să uităm 
că țara în care n apărut și care a permis crearea ei este Cehoslovacia. 
Pentru a doua oară, la interval de 150 de ani, Praga dă un nou im- 
puls şi o nouă țintă studiilor de lingvistică. Să sperăm că savanții 
cehi vor mal avea ocazia şi pe viitor să contribue în aceeaşi măsură 
la progresul ştiinţelor si ul civilizaţiei, 


AL. GRAUR 


CRONICA EXTERNĂ 


ELEMENTE DE JUDECATĂ 


' Două ţări erau protejate de Statele totalitare: Cehoslovacia de 
după Munchen și Albania. Amindouă au fost ocupate de forţele mi- 
litare ale Statelor protectoare şi anexate. Ambele făceau, fără între- 
rupere, concesiuni substanţiale faţă de protectorii lor şi îşi pierdeau 
treptat suveranitatea în favoarea acestora, Economia şi finanţele de- 
veneau sectoare ale Statelor protectoare, transporturile erau supuse 
nevoilor strategice şi comerciale ale acestora, armata era desființată, 
învăţămintul public şi viața spirituală adoptau orientările venite dela 
ele, forma Statului se transforma după modelul totalitar cu toate ên- 
tusiaamele și antipatiile lui, politica externă pierduse orice autonomie 
însă şi pietatea naţională se refugia în faţa noilor idoli. 

Nimic nu a fost deajuns, orice sforțare de a atrage bunăvoința 
protectorilor, orice dorinţă de a se sprijini pe declarațiunile lor de 
prietenie, orice încredere în principiile proclamate de ei nu fost za- 
darnice în fața nevoilor strategice şi economice ale Statelor protec- 
toare şi nu au putut îndulci fatalităţile de expansiune cuprinse în 
structura însăși a regimurilor totalitare, 

Istoria modernă, plină da drame şi de decăderi, a înregistrat din 
nou o lecțiune maj veche: independența se apără cu vigoare şi cu in- 
trasigență, nu prin concesiuni care să o golească de conţinut. In afară 
de cuprinsul său material, independenţa are o semnificaţiune morală. 
Amindouă trebuesc apărate, fiindcă împreună constitueac detiniţiunea 
independenței. Concesiunile, compromisurile diluează virtuțile de no- 
blete ale sentimentelor care o susțin şi odată cu ele piere şi voinţa de 
rezistență care o garantează. Independenţa unei naţiuni se bazează 
pe o puternică organizaţiune e Statului, pe un lung trecut istorie şi 
pe conștiința unor cetăţeni liberi şi onești. O naţiune, îndreptată pe 
calea umilințelor, nu se mai poate ridica pină la eroismul marilor să 
crificii. Ea trebue să-şi păstreze bogăţiile materiale şi morale, pentr 
ca să aibă ce apăra, Ea trebue să-şi arate puterile de rezistență paniru 
ca să inspire respect, nu facultățile de care pentru ca să fie ò ms- 
nică tentaţiune. 3. 

In momentul cind viața internaţională pare să intre într'a nou 
teză de organizare, grație intervențiunii pozitiva a Angliei pe amt 
nent, ultimele manifestațiuni de forţă alò puterilor totalit re, e 
semnătatea lor politică şi morală, trebuese considerate cu gravit 
Este ruşinos şi inutil să păstrăm o atitudine ipocrită şi să Inlocu 
prin eufemisme comentariile aspre care se impun. Ar fi nedemn chiar 
tațä de aceste puteri, care fac națiunilor o educaţiune bazată pe onoare, 


CRONICA EXTERNĂ 69 


pe curaj şi pe sinceritate şi care proclamă cu vigoare planurile lor de 
expansiune şi principiile pe care le assasi. 

Pentru ţara noastră este cu atit mai uşor să vorbească liber cu 
cit scopurile sale pacifice și dorința sa de colaborare cu toate Statele 
nu pot fi contestate, Noi nu vrem decit să ne apărăm independența şi 
integritatea şi să asigurăm colaborării internaționale cele mai favora- 
bile condițiuni. Dar dintre sistemele de apărare care ni se propun, noi 
avem dreptul să alegem în măsura în care viaţa noastră liberă este 
amenințată, O alegere comportă riscuri? Desigur. Dar noi trebue să-i 
cintărim beneficiile, O politică fără riscuri n'a fost descoperită pînă 
acum, afară decit dacă se chiamă astfel politica de capitulare. Recenta 
evoluțiune a situaţiunii din Europa este plină de învățăminte. Amtn- 
tiți-va: Societatea Naţiunilor a fost slăbită, aproape lichidată: securi- 
tatea colectivă a fost disolvată. Această formă de apărare în comun 
era considerată prea complexă, utopică, Sistemele de apărare regio- 
nală au fost ruinate. Tratatele de pace părăsite şi înlocuite cu o me- 
todă de concesiuni față de foștii învinşi, care aveau să le asigure ega- 
litatea de drepturi şi de tratament. Orice organizare multilaterală a 
securităţii, dislocată. In locul ei, pacte bilaterale, negocieri directe in- 
tre State izolate, Fiecare țară, neutră şi vrind să-şi asigure pe căi par- 
țiculare independenţa prin nepociațiuni separate. Sau mai multe State 
miei, deslipite de un sistem mai general de apărare, vrind să alcătu- 
lască un „bloc al neutrilor”, In fruntea acestei formule. Polonia. 

Pe scurt, am lepădat cu toții o politică de colaborare pacifică, 
prin care ne garantam mutual existenţa și am adaptat căile propusa 
de Statele totalitare da negocieri separate, Am consimțit cu toţii con- 
cesiuni faţă de revendicări justificate prin principii de exalitate, de 
onoare sau de rasă, Ne-am încrezut cu d, Chamberinin în frunte, în 
sinceritatea și măsura noilor metode. Am înlocuit oameni şi sisteme 
de rezistentă prin conducători politici și formule de concesiune. 

Rezultatul? Situațiunea de astăzi. Pretutindeni, piri îngrijorate 
care caută în o reînviere parțială n securităţii colective, garanții de 
pace și de apărare. State, care lăsate la propriile lor forte, si-au pier- 
dut existența sau îşi pierd independenţa. Marile Puteri democratice, 
care, după ce au tăcut o politică de concesiuni și au epuizat mijloa- 
cele şi declarațiunile do ronciliaţiune și de încredere, revin, cu forțe 
sporite, dar într'o situaţiune slăbită la metodele de colaborare şi de 
rezistență, Peste tot se fac sforțări înzecite pentru ca să sa apere ceea ce 
S'ar fi putut menţine cu sacrificii mult mai mici. Anglia arja expe- 
riența d-lui Chamberlain cu o schimbare radicală a policitii gale ex- 
terne şi cu o modificare considerabilă a aşezării sale sociale, Ţări mici, 
pacifice şi neutre, cu frontierele minate şi cu națiunea sub arme. 

Comerțul internaţional, terorizat; spiritul de Intreprindere, de- 
primat; libertăţile, nimicite; valorile spirituale, umilite; biserica, per- 
secutată; oameni fără linişte tineri care nu mai visează, Cine poate în- 
șira tonte violențele și toate urmilințele acestor vremuri? Aceasta este 
noua civilizațiune care ni se propune. Pentru ca trebue să părăsim yé- 
chea cultură gi să intrăm într'un nou spaţiu vital, 

In loc să se Intărească organizarea păcii în lume pe baza princi- 
pillor de colaborare și de garanții colective, s'a descompus viața Inter- 
naţională și, în locul ei, s'a căutat pacificarea prin metoadelu propuse 
de Statele totalitare, Experienţa a fost dureroasă. Examinați, ca exem- 

lu, politica Poloniei, care a adoptat cca dintii şi în modul cel mai 
arg sistemul preconizat de Berlin. Cu tenacitate şi bună credință, d. 
Beck a servit în Europa noile orientări şi a contribuit în mod deci- 
siy la gravele schimbări de doctrină si de situaţiuni, petrecute în ul- 
timul timp, In schimb, Polonia a fost încurajată de declaraţiunile de 
prietenie şi de gratitudine ale Reichului, De nenumărate ori, i s'a spus 
că Germania nu are faţă de ea nicio pretențiune. Orice litigiu era stins. 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O pace definitivă, bazată pe statu-quo, era proclamată între cele două 
ţări. Polonia beneficia de garanţiile rescumpărate cu serviciile aduse 
cauzei germane, Deslipită de o izarea colectivă a păcii, politica 
realistă a d-lui Beck se îndrepta hotărit către neutralitate. Ea nu rai 
credea în tratatele multilaterale, nici în garanţiile de securitate date 
de State îndepărtate. Ea se încredea în urile de bună vecină- 
tate cu Germania într'atit încit contribuia la expansiunea acestei tări 
dealungul propriei sale frontiere, Cancelarul Hitler, cu sinceritatea 
care îl caracterizează, mărturisea intrun discurs public că operaţiu- 
nen din Septemvrie nu ar fi fost cu putinţă fără bunăvoința poloneză, 
Ți-era mai mare dragul să vezi recunoştinţa cu care erau răsplătite 
serviciile aduse. Poziţiunea Poloniei, prin rezultatele obținute, exercita 
o atracţiune din ce în ce mal mare faţă de celelalte State. Națiuni mai 
mici căutau să o imite şi, părăsind, rind pe rind, formele colaborării, 
se îndreptau către o neutralitate binevoitoare. Ele se deschideau către 
o largă colaborare economică şi acceptau penetrațiunen ivă a 
noilor idei. Europa se resemna la satisfacerea revendicărilor gèr- 
mane, bazate pe principiile de egalitate de drepturi, de stringere a 
provinciilor locuite de Germani intr'un singur Stat unitar, 

Dar, deodată, a izbucnit teoria spaţiului vital şi prima ei aplicare 
la Cehoslovacia, D, Mussolini declară că raporturile dintre State sunt 
raporturi de forţă. Publicistica din ambele ţări totalitare împarte na- 
țiunile în două: cele ce vor şi au puterea să trăiască şi celelalte, Prin- 
ciplile se schimbă după necesităţi. Valoarea lor nu este morală, ci de 
oportunitate, 

Polonia însăşi este pusă în faţa unei noi şi grave situaţiuni. Cu 
voința sa dirză de a triii independentă, cu patriotismul siu fierbinte, 
poporul polonez caută şi regăseşte în alianţe cu dermocraţiile occiden- 
tale garanţiile necesare, El revine astfel la politica pe care o părăsise 
și adoptă o nouă definiţiune a realismului politie, Dar experiența pe 
care a făcut-o a condus la o altă poriţiune, care cere mijloace sporite da 
apărare. Situnţiunea strategică şi politică în această parte a Europei 
are un alt caracter și apăsarea asupra graniţelor poloneze este cu mult 
mai mare. Poate că d. Beck va reflecta cu amărăciune asupra noilor 
probleme şi se va gindi cu regret la Cehoslovacia. 

Luaţi alt exemplu: cazul patetic şi onorabil al d-lui Chamberlain, 
Primul ministru al Marei Britanii este tipul tradiţional al gentleme- 
nului englez. Cu sentimente amestecate de mindrie și generozitate, cu 
inspirațiuni biblice, cu oroarea violenţei şi cu încredere în cuvintul 
dat, gata pentru bună-înțelegere prin concesiuni mutuale, animat da 
dorința de a face plăcere partenerului şi de a recunoaște sinceritate 
şi o parte de dreptate în revendicările lui; dar ferm în apărarea tra- 
diţiunilor de onoare şi de prestigiu ale naţiunii britanice, tenace cînd 
ia o hotărire si purtind cu curaj răspunderile asumate. 

D. Chamberlain, dela venirea sa la ctrma guvernului, a refăcut, 
cu mal multă amploare și cu o mai adincă sinceritate decit orice fna- 
intași al său, experiența paciticării prin concesiuni. D-aa n lăsat de 
o parte orice susceptibilitate personală; în slujba unei idel nobile şi 
utile, nu a cruțat niciun sacrificiu de vanitate, de prestigiu. D-sa a 
dus spiritul de impăciuiri pînă la marile, gravele şi funestele eomer 
siuni dela München. S'a întors în țara sa fiiflind o declaraţiu 
mună de pace şi de consultare. Criticat şi întimpinat de mulţi 
credere, a stăruit totuşi într'o politică fundată pe înţelege 
München şi, în ciuda brutatelor desminţiri, a crezut în cuvt 
în gr ze angajamentelor luate prin liberă deciziune. 

Da. A ma pe Tuma; ne pă na recunoască d-lui Ch 


merite, 7 PR 
i totuşi, d, Chamberlain a făcut cea mai tristă şi mai imiltoare 
tä. Odată cu el, Anglia, Imperiul Britanie, vinovate da exces 


af 


CRONICA EXTERNĂ 71 


de inocentă, dar cu constiința limpede și mindră, regăsesc energia 
marilor hotăriri, Cu spiritul empirie al Enalezului, cu calmul său, cu 
vederea sa clară asupra faptului, d. Chamberialn, urmat de națiunea 
britani schimbă cursul istoriei acestui Stat. In locul izolării de 
odinioară, atenuată de altfel în ultimii ani. o intervenţie activă pe 
continent pină în punctele cele mai îndepărtate. In locul repulsiunii 
de a lua angajamente ferme, automate pentru ipoteze dinainte stabi- 
lite, hotărirea de a-şi asuma obligaţiuni precise. Frontierele Angliei, 
mutate pină acum pe Rin, se întind în orientul continentului. Ele se 
ridică în faţa unei acţiuni de hegemonie şi ocrotese existența Statelor 
ca vor să trăiască libere şi suverane. Fiindcă Anglia are acest imens 
avantagiu că interesele sale coincid cu drepturile Statelor indepen- 
dente. Să nu ne înşeliumn: noile angajamente nle Marei Britanii nu 
sunt dictate numai de scopuri filantropice, ci şi de propriile sale in- 
terese. Po la noi trec liniile înaintate ale apărării imperiului, ale li- 
bertăţii mărilor, Atit mai bine. De aceea noua poziţiune britanică va fi 
mai fermă. mai durabilă; de aceea trebue să o privim cu o mai de- 
plină incredere. 

Pentru prima dată În istoria sa, Anglia asumă astfel de obliga- 
ţiuni. Ea nu le in cu inima uşoară, Și nici nu vrea să fie platonice. In 
scopul de a le înce faţă, guvernul d-lui Chamberlain procedează la o 
operă imensă de inarmare, Introducerea serviciului militar obligato- 
riu constitue o reformă esenţială în moravurile şi mentalitatea en- 
gleză, incit ea va produce o schimbare în structura socială a naţiunii, 
Un guvern conservator, păstrător al marilor tradiţiuni britanice, trece 
peste repulsiunile seculare ale poporului, si operează o reformă isto- 
rică, comandată de nevoile de securitate ale Imperiului. 

El nu ar fi putut-o face fără adesiunea populară. Evenimentele 
din Europa, pronunțarea unei hegemonii, cara se întinde pină unde | 
se va opune forţa, o vastă încercare de dislocare a actualei organi- 
zări a lumii, disprețul principiilor de moralitate şi de libertate poli- 
tică pe care se fundează mentalitatea publică în Anglia, desfășurarea 
neincetută a unor maneyre de forță şi de violenţă, care răpesc orice 
linişte națiunilor şi cetățenilor, epuizarea tutulor mijloacelor de tnte- 
legere au contribuit la formarea noilor sentimente populare în An- 
glia şi la acceptarea serviciului militar obligatoriu. 

Marea Britanie nu poate trăi sub amenințare. O situație precară 
creată Angliei în Europa conduce inevitabil la o diminuare de putere 
şi de prestigiu în imperiu şi, apoi, la miscări centrifuga. Cea dintii con- 
dițiune a stabilităţii imperiului este o puternică situațiune a metro- 
polei, Către ca tinde din nou guvernul britanic, EL vrea să angajeze 
în Europa, printr'o largă colaborare, un regim de pace şi să stăvilească, 
prin mijloace efective, o distrugñňioare expansiune, EI întinde garan- 
ţiile britanice pină în zone îndepărtate și vrea să le sprijine pe voinţa 
naţiunilor libere, de a trăi şi de a se apăra. Marea Britanie este hotă- 
rată să alcătuiuscă un baraj pacific în faţa poitelor de cucerire, Această 
nouă politică engleză trebue privită cu toată gravitatea. Indolelile inspi- 
rate de fapte recente, provin din analogii false sau din o propagandë 
ostilă, Niciodată Anglia nu a luat angajamente pretise. Niciodată, 
pină acum, nu a acoperit cu autoritatea sa Ipoteza determinate. Lu- 
mea se află cu adevărat în fața unei noi faze a istoriei britanice. Ţări 
ca a noastră, pacifice ca şi Anglia, sunt datoare, faţă de propriile lor 
destine, să incurajeze, să consolideze această transformare profitabilă, 
Să primim cu bucurie, cu gratitudine şi cu încredere garanţiile engleze. 

Numai oameni de rea credință pot vedea în ele altceva decit sub- 
stanţiale elemente de pace. Anglia nu cere niciunui beneficiar al ga- 
ranţiei sale să ia atitudine ostilă fată de vreun Stat din lume. Ea 
insăși nu are asemenea sentimente, Nu este nicio ruşine şi niciun pe 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ricol să-ţi unesti puterile pentru menţinerea păcii şi pentru propria 
apărare, 


Dar pentru ca un Stat să folosească in adevăr noile garanţii bri- 
tanice şi franceze, trebue să fie hotărit să-şi apere Independența şi să 
facă sforţările de pregătire militară necesare unei astfel de colaborări. 
Şi mai trebue ca acel Stat să nu se ridice impotriva alcătuirii unui 
sistem mai întins de apărare, aşa cum îl concepe Marea Britanie. Nu e 
nimic mai nefast decit o combinațiune reticentă, Astfel, se adună in- 
convenientele dela mai multe sisteme şi beneficiile dela niciunul. 

Pentru Rominia, chestiunea are un caracter special. Poriţlunaa 
noastră geografică ne creiează îndatoriri speciale, Dar niciun sistem 
de colaborare cu Occidentul nu este pentru noi eficace dacă nu se fm- 
plinește cu colaborări răsăritene, Prin răsărit şi pe Marea Neagră 
trec căile de legătură ale Rominici cu apusul Europei, 


CONST. VIŞOIANU 


CRONICA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 


COMENTARIU LA UN MANIFEST-PROGRAM 


In rindurile ce urmează, ne propunem să facem loc ultimilor ob- 
servaţiuni şi sublinieri pe care ni le-a sugerat programul de politică 
şcolară al actualului guvern, așa cum a fost prezentat ţării, în cadrul 
manifestului-program din 7 Februarie a. e á 

Unul dintre pasagiile cele mul semnificative ale programului în 
chestiune este acesta: : d 

Creaţia ştiinţițică, prin ajutorul institutelor universitare, va primi 
incurajarea trebuitoare. Vom continua a veghea asupra atrictei îindepli- 
niri a imdatoririlor profesorilor şi student lor, care în universitate se 
găseze în slujba aceluiași ideal național pi ştiinţițic. 

Vom continua opera pe care M, S. Regele şi guvernul au făcut-o, 
dind studenţilor înlesniri de traiu şi posibilități largi de continuare şi 
de adincire a studiilor, Aceasta, bineinteles pentru aceia care vor să 
inveţe, 

Acest pasagiu cuprinde precizări preţioase şi binevenite. Au doar 
un păcat: că se mențin într'o generalitate prea schematică. Din această 
cauză, nu ne dau posibilitatea să pătrundem, dintr'odată, întinderea şi 
adincimena problemei pe care o pun în discuţiune. lată de ce cerem tn- 
găduința unei digresiuni, în cuprinsul căreia să analizăm citeva din 
realităţile apropiate de care trebue să ţinem seama. 

Ne referim la ideea de „creaţie ştiinţifică”, menționată în primul 
aliniat al pasagiului citat, incontestabil, această idee nu ne este atreină, 
Multe dintre opiniile contrarii, pe care le auzim adesea cu privire la 
acest fapt, nu au dreptate. Intr'adevăr, sunt societăţi care au început 
să refuze realitatea spirituală a acestei idei; mai bine zis, care au re- 
dus-o doar la semnificaţiile ei materiale, care i-au înlăturat structura- 
lelo ei drepturi de autonomie, pentru a o încadra, in schimb, în plani- 
ficările şi regimurile lor de viață fundamental! dirijată. Putem fi însă 
oarecum liniștiți: deocamdată, acesta nu este cazul nostru. Avem încă 
destule instituții şi organizări de cultură, în care dictatoriamul ideo- 
logic al vremii n'a străbătut şi poate că nici nu va străbate vreodată, 
Suntem, din fericire, unele dintre puținele colțuri ale lumii unde sè 
poata încă respira, unde mințile care gindesc autonom mai pot avea 
sentimentul unora dintre libertățile pe care trebue să se sprijine ințe- 
lesul și demnitatea creaţiei spirituale, Sufleteste, trebue să credem că 
suntem încă destul de apăraţi şi destul de departe de anumita închinări 
materiale și uniformizatoare, care aiurea au devenit, de citiva vreme, 


- 


74 VIATA ROMĪNEASCĂ 


amenințătoare și exclusive dogme de viaţă. Nu avem o i 

fică ieșită din comun; am putea spune că nu avem nici omega ap ră 
locie, că în privința aceasta situaţiile la noi nu se află încă decit în 
proces de devenire, Cu toate acestea, se pare că sensibilitatea noastră 
pateu ideea creaţiei ştiinţifice funcţionează mai viu și mai onest decit 


atitor aparențe îl avem totuşi destul de deavoltat 
peri simţ a igen pe care comunitatea ară, A in mer n 
e, nu -A t i 
aa. g In practica vreunei ideologii amorale şi ex- 
Totuşi, creaţia ştiințitică, la noi, nu dispune de statutul 
potrivit, pentru ca ea sä se poată manifesta din plin şi să poată. mr 
organic în deprinderile de viaţă ale comunității noastre, Există e 
seamă de lucruri cara ne lipsesc, pe care întirziem de a le organiza și, 
în general, pentru care nu depunem toate străduințele da care în defi- 
nitiv am fi în stare, Menținem problema doar la suprafată, 
Concentrăm toate sforțările noastre în jurul aspectelor care pot 
face impresie, care ne pot satisface anumite vanităţi şi, în schimb, 
neglijem pe acelea care ar putea sii dea lucrurilor o structură solidă 
ri kry JA anges. poem în totalitatea procesului de viaţă al socie- 
esti, urmiârim ac i 
arena castă situație pe fapte, întrun chip 
Maj mult sau mai puţin, cercetătorii pe care îl avem nu se pot 
plinge că sunt neajutaţi şi neinţeleşi. Atit Statul, cit şi opinia publică, 
i-au asistat și îi asistă încă în multe dintre încercările lor. Fireşte, nu 
în toate cite există sau cîte sar cere. Prin natura şi prin sensul ei In- 
tim, creația spirituală implică o parte de sacrificii personale, cara să 
a situeze, în mod necesar și simbolic, printre încordările noi, oarecum 
eroice, în luptă cu tendințele conformiste şi cu faptele care trăiesc 
bogati rad unei nr sau alta, 
mărind activitatea noastră culturală, ne putem da s 
o seamă de fapte indeajuns de revelatoare, Relativ. a ae nenn i 
nu numai literatură cum s'ar crede, ci deopotrivă studii şi lucrări de 
știință ssu de interpretări ideologice. Dintre acestea, cela mai multe 
au putut să vadă lumina tiparului — adeseori în condițiuni superi- 
oare celor obişnuite — paie sprijinul editurilor oficiale, al ajutoarelor 
și al dferitelor subvenţii de Stat. Nu aste cazul să spunem că ar 
exista lucrări de valoare, interesind știința rominească sau cea uni- 
versală, care să mucezească în cartoane pentru motivul că nu s'ar 
fi găsit ajutoare materiale pentru apariția lor. Uneori, s'ar putea spune 
repeta ei pe kene great la noi atitea lucrări bune, de me 
RE un n 3 n mat ' 
punere orbeste § prij erial Sar putea găsi pentru 
e cunoscută generozitatea oficială, aproape în tot a trebuit 
pentru reprezentarea noastră culturală faţă de streini. Am partici 
la toate expozițiile internaționale, şi nu fiecum, ci în forme m 
complete, impunindu-ne sacrificii mari, atit de mari încît uneori ale 
au putut să pară chiar disproportionate cu puterile noastre. In $ 
chip convenabil, am sprijinit aproape toate ocaziile, pentru ca i 
dintre cercetätorii sau reprezentativii culturii noastre să-și 
spune, pe catedre sau la din afara hotarelor noastre, 
de vedere al științei sau al gîndirii lor. De asemeni, de cite ori 
dat prilejul, am fost, pentru diferitele congrese internaţionale, 
cea pă tantas, mai area şi mal generoasă, A 
e noastre de cercetări ştiinţifice au primi par 
Statului, ajutoare netăgăduite. Să zicem, ai ajutoarele Re care 
să susțină marea sau universala lor desvoltare, dar, în orice cat, aju- 


. 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 75 


toarele acelea care, administrate cu chibruială şi insuflețite de voinţa 
înfăptuitoare a oamenilor, să le dea mijlocul de a exista şi de a-şi 
înfă nd în mod onorabil, dacă nu mai mult, măcar obligaţiile lor 
minimale, 

Mai departe, trebue să constatăm că mai există şi alte fapte, 

deopotrivă de semnificative, putind să indice aceeași tendinţă: spri- 
jinirea creației noastre ştiinţifice. De pildă, situaţia universităţilor. 
Sub tonte raporturile, acestea au beneficiat, din partea societăţii 
noastre, de ajutoare, de credit și de libertăţi, în general, mai mari 
decit celelalte instituțiuni de învățămint. Materialiceşte, între tra- 
tamentul acordat profesorilor universitari și profesorilor secundari 
este o deoschire proporțional mult mai mare, decit între accea acor- 
dată profesorilor secundari și învăţătorilor. Socialmente, poziţia uni- 
versitarilor a fost menţinută, am putea spune chiar sporită, soco- 
tind după faptul că, dela războiu incoace, proporţia cea mai ridicată 
n celor chemaţi în marile demnități de conducere este aceea pe care 
au dat-o cadrele universitare. Autonomia universităţilor n fost păa- 
trati, pe deasupra atitor evenimente contrarii pe care le-am stră- 
bătut, într'o formă cenre nu trebue să ne lase nicio îndoială. Insăşi 
ultima reformă universitară, care a impus unele restricţii necunos- 
cute pină acum, nu sa atins de Instituţia în sine a autonomiei uni- 
versitare, decit în aspecte ale oi läturalinice şi prin natura lor schim- 
bătoare, Moralmente, de asemeni, mai mult decit toate celelalte ente- 
porii profesionale, profesorii universitari au beneficiat de libertăţi 
spirituale mai evidente și au fost cei mai feriţi de diferitele tributuri 
și încadrări menite să reprezinte spiritul şi noile organizări colec- 
tiviste ale timpului. Li sau acordat unele drepturi, despre care în 
multe alte profesiuni nu s'ar fi putut nici măcar să se vorbească. 
Cumulul universitar a fost o instituțiune care s'a menţinut pină de 
curind, într'o formă aproape necondiționată, Astăzi Incă, ol este ac- 
ceptat și statuat pentru acela care au o calitate de membri activi ai 
Academiei Romine, deci pentru nceia despre care se presupune că re- 
prezintă personalitățile cele mal proeminente ale creației științifice 
rominești, Insăşi obligativitatea domiciliului în oraşul unde este titu- 
larul catedrei, o condiţie asn de firească și asa de indispensabilă 
tuturor celorlalte caterorii de funcţionari, formează pentru profe- 
sorii universitari n derogare legali, instituită probabil cu acelaşi scop, 
de a le veni în ajutor pentru munca şi investigațiile lor stiințifice, 

Ne oprim aici cu aceste înşirări. Ele alcituasc un aspect pozitiv, 
încurajator, al problemei pe care am pus-o în diseuţiune. Nu negăm 
nimic din toate acestea, nu îndreptăm nicio critică impotriva lor, 
Dimpotrivă, regretâm că ele nu sunt destul de luate în seamă si de 
apreclate, atit pentru intențiile cit și pentru eforturile pe care le re- 
prezintă. Din cauza aceasta, formuliim rechizitorii cu ușurință, și ne 
arătăm sceptici chiar în fapte unde nu e cazul. 

Precizarea pe care ţinem s'o facem este alta. Infăptuirile și tən- 
dinţele arătate maj sus, oricit de marcate ar fi rezultatele lor, nu 
pot reprezenta, însă, întreaga politică şi întreaga organizare pe care 
trebue so dăm creaţiei stiinţitice, Ele reprezintă doar formele de sus 
ale acestei creaţii. Sunt, cu alte cuvinte, forme care au rezultat prin 
ecte și inițiative individuale, care au ca atare o sferă de activitate 
limitată, care sar putea să nu aibă, întotdeauna, suficiente aderente 
în alcătuirea generală a unei comunități sociale. Pentru a fi reale, 
pentru a-şi implini cu folos misiunea lor firească, manifestările su- 
perioare ale creaţiei ştiinţifice trebue să-și înfigă rădăcini în adine, 
în sentimentele de viață și în deprinderile caracteristice ale unel co- 


lectivități naționale. 


76 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Socotim că creaţia științifică nu trebue înțeleasă ca o activitate 
, țesută doar din realităţi academice şi sprijinindu-se doar 
pe realităţi dialectice, O asemenea concepție, să zicem, chiar dacă 
împacă anumite puncto de vedere ale raționalismului de catedră, are 
insă şi multe păcate, printre care cel mai evident este acela că rä- 
mine streină de mersul şi de problemele vieţii înconjurătoare, Nu 
putem insista prea mult asupra aceastei distingeri, pentrucă în acest 
caz ne-am abate dela tema noastră, pentru a Intra în desişurile difi- 
cile ale unei discuţii fenomenologice. In ceea ce susţinem, nu este 
vorba de un compromis, de o adaptare circumstanţială. Socotim că 
creaţia ştiinţifică trebue să fie o formă de viață, un instrument al 
devenirii sociale, un acord sintetic şi lămuritor între valorile spiri- 
tuale care definesc şi întreţin echilibrul sufletesc al unel societăți, 

La noi, situația este aceasta: întreținem o disproporție între 
formele de sus, personale, ale creaţiei ştiinţifice, şi între formele de 
jos, acelea pe care trebue să se sprijine infrastructura lor socială. Pe 
cele dintiiu le încurajem și le dăm chiar putinți de strălucire, cele- 
talte le administräm empirie ṣi arbitrar. In privința aceasta, facem 
citeva precizări. 

Se ştie că activitatea catedrelor nu poate avea sens doar prin ea 
însăşi, ci prin felul cum poate capta şi forma cugete, prin chipul 
cum poate creea convingeri și devotamente, Privind situaţiile de sub 
ochii noştri, trebue să recunoaştem, aceste lucruri nu funcționează 
aşa cum am dori şi așa cum le-ar dicta legea lor clasică, Univarsită- 
tile noastre, în general, doar cu greu mal pot să întreţină o atmosferă 
ştiinţifică susţinută. Dimpotrivă, din zi în zi mai mult, activitatea 
lor se transformă, căpitind un sens soclalizat, practic, legat de for- 
malitatea diplome! şi de cele citeva prerogative materiale pe care le 
poate mijloci, 

Desigur, motivele acestei stări de lucruri sunt multe şi com- 
plexe. Unele, să presupunem, pot avea referiri locale, Altele însă, 
Poate cele mai importante și deocamdată mai ireductibile, isvorăse 
fatal din conjunctura generală a vieții de astăzi, a grijilor care o brăz- 
dează, a criteriilor crispate care o domină. 

Munca şi atitudinea stiinţitică propru zisă sunt trecute, în bună 
parte, printre categoriile desuate. Fără vola lui, inerea cete adus 
În situația să simtă şi să tragă concluzii imediate din acest fapt. Ca- 
rierele contingente cu liniile mai pure ale creației ştiinţifice sunt de- 
cadente sau chiar închise. De pildă, profesoratul secundar — acela 
care justifică existența învățămintului superior al ştiinţelor şi al 
literelor — nu mai oferă, de cităva vreme, sub toate raporturile, de- 
cit perspective mediocre şi şovăelnice. Carierele care își împrumutau 
tări! şi sensuri pe baza demnităților raţionaliste sunt, şi ele, în de- 
clin vădit. Caracteristic, în privința aceasta, este cazul avocaturii, 
Inninte, această carieră cerea pregătire atentă, multilaterală și, maf 
ales, cerea talent. Astăzi, pare a nu mai fi asa. Din zi în zi mai 
avocatura devine meşteşug, profesiune anonimă, în care rutina nota 
r'atului și biurocraţia ştearsă a contencioaselor capătă întiietăţi pe- 
contestate, Speţele. de asemeni, urmează acecași tendinţă, Noblate 
clasică a dreptului era marcată de problemele civile şi ale. Pri 
mele puneau în mişcare realități logice si un simț specific al om- 
struirilor dialectice, far celelalte puneau în valoare realități palholo- 
pice, ce se cereau gîndite întrun spirit cuprinzător filosoficosodi 
Astăzi, aceste lucruri au intrat într'un con de umbră, desp e 
nimeni War putea să spună cit timp se va prelungi Incă. Rogimi 
de conversionări şi de suspendări spirituale la care asistăm cunnt 
a eliminat o seamă întreagă din aceste sensuri, făcînd ca în schimb 
să se ivească o actualitate neașteptată, dar firească în raport cu îm 


` 


CRONICA ÎNVĂŢĂÂMÎNTULUI TI 


prejurările, a spețelor fiscale şi, în general, a spaţelor caracteristice 
primatelor etatiate. De altminteri, acest etatism nu se mărginește 
alei. Tendinţa pe care o manifestă continuu este aceea de a cuceri 
cit mai multe şi cit mai esenţiale posturi şi sectoare ale vieții sociale 
şi spirituale, Dirijerile lui au depăşit de mult hotarele politicului şi 
ale economicului. Regiunile spiritualului nu mai au decit autonomii 
palide, inexpresive. Nu ne referim la fenomene locale, ci la un pro- 
ces universal al epocii noastre. Să ne gindim la multimea dirijerilor 
şi planificărilor de Stat care privesc educaţia, atit a tineretului, prin 
instituțiuni noi cu caracter generalizatt, cit şi a opiniei publice prin 
acţiunea orpenizată a propagandei, ridicată astăzi la rangul unula 
dintre cele mai actuale resorturi în viaţa de Stat. Intr'adevăr, acest 
etatism deschide multe debusşeuri noi de viaţă. Dar, trebue să facem 
această precizare, aceste debușeuri, care de fapt devin principala 
țintă socială a tineretului vremii, nu au şi nu pot avea cu spiritua- 
litatea şi creaţia ştiinţifică propriu zisă decit contacturi marginale gi 
sporwiice. Etatismul nu implică vocaţii individuale, ci sistematizări ge- 
nerale, spirit uniformizator, elemente gata să accepte orice încadrare 
pe care ar cere-o linia generală a vieţii și a intereselor do Stat. 
Incontestabil, etatismul are marile lui avantagii. Creează un sim 
mai pronunțat al diseiplinii sociale. Face posibile mobilizări ma 
prompte ale salvgardărilor generale. Disciplinează viața diferitelor 
resorturi sociale, așa incit, la un moment dat, ele să poată primi si 
une in executare toato măsurile privind liniştea si asigurărila co- 
lective. In ce priveşte însă viața şi creația ştiinţifică, etatismul cu 
tendinţi de creştere progresivă poate da nastere la stagnări și la 
intimidări ce pot să la, adesea, chipul unor adevărate încercuiri, In- 
contestabil, In asemenea condițiuni, anumite valori, și anumite im- 
ponderabile ale creaţiei ştiinţifice nu mai pot funcționa, Sunt o serie 
de ervituţi care nu pot fi ncceptate cu uşurinţă, sau în orice caz, 
care nu pot fi acceptate dintr'odată, înainte de a se fi produs, atit 
în spiritul indivizilor elt şi în logica în sine a lucrurilor, revizuirile, 
adaptările şi socotelile de conştiinţă necesare din pragul unor noui 
hotăriri și răspunderi, 
lată de ce, în actualele împrejurări de viaţă, creaţia ştiinţifică 
întimpină probleme şi rezistenți mari, Fără îndoială. nu trebue să 
fim sceptici. Nu avem dreptul să spunem că totul e pierdut. In ren- 
litato nu este pierdut nimic, Este un moment greu. Atit! Un moment, 
însă, care nu trebue să ne subjuge. pe care trebue să stim să-l] inter- 
rece şi să-l stăpinim. Nu putem lupta cu toate tendințele vremii. 
fictoria sau declinul lor, bineinteles, sunt procese mari, de ordin 
universal, a căror soartă nu poate fi hotărită intrun loc sau altul, 
ci care trebue să se ronfigureze în tiparele şi dramele acțiunilor 
generale. Putem însă să reziatăm, să prevenim si să diminuăm vi- 
rulența tendinţelor negative. Creaţia științifică este o problemă care 
trebue să rămînă permanent pe ordinea de zi a preocupărilor noas- 
tre, Să privim, însă, nu numai aspectele ci de deasupra, care deşi au 
contururi precise şi promiţătnare, ar puten totusi să nu fie decit 
niste forme izolata și neoficiente, ci şi nspectele ei de structură. nee- 
lea care să denote o încredere generală faţă de spiritualitatea stiin- 
țifică si un program de viață a! întregli noastre comunități intelec- 
tuale, întocmit în nceastă lumină, Cu vorbe mai simple. să sprijinim 
si si impunem acest fapt: reabilitarea muncii stiintifice si aducerea 
la realitate a tuturor acelora care sa ered reformatori, negind-o, [n di- 
recția Aceasta, Universităţii li revine un rol mare, aimbolie, O bună 
politică școlară trebue să facă totul, pentru n iJ prilejui. 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA IDEILOR 


VESTMINT ŞI INDIVIDUALITATE!) 


„Donnez-moi mn gant, je reconatitue 


ţii umane studiate In capitolele ante- 
in primul rind biologice, ale 
temperamentală, revelată prin examenul 
morfologie, cit şi ritmurile somatice, surprinse prin analiza mişcărilor 
ştiente şi automatizate ale individului, ţin de 
de structura lui vitală. Amănunţirea individua- 
perspectiva consemnă deci datele ei pri- 
altmiteri zona înriuririlor exterioare, de 
a vieții sufleteşti subt manifestările ei diferenţiate. 
i, vocală sau grafică, în atitudinile şi în mișcările 
d se exprimă nu numai specificul lui biologic, 
eteşti, atitudini mentale, mişcări afective, după cum se 
e asupra preferințelor subiective şi 
individuală la acţiunea 


fixa exclusiv în biologie, nedim- 
imative asupra vieţii interioare, 
depăşesc zona blolo 


Manifestările Individualită 
rioare, desvăluo datele 
fiinţei, Atit complexiunea 


fundamentale, 


voluntare sau subcon 
constituția acestui 
ltăţii subt unghlur 
mordiale, fără a exclude de 
ordin social, ca şi 
In mimica facial 

tuale ale unui 

t şi stări sufi 
poate urmări ecoul vieţii social 
gradul no permeabilitate sau de 


Dacă examenul morfologice ne 
du-ne deelt indicații generale şi ap 
mimicile şi dinamica individualităţii ) 
-ne în viața sufletească, sau mai precis indici 
personal de reacțiune a individului fată de ambianța socială. 
din urmă nu e, intradevăr, răstrintă 
tatea manifestărilor sale, în felul 
ționează, modifică influențele, le 


ca atare, cu multiplici- 
de a fi al individului; aceata selec- 
adaptează propriilor nevoi, le im- 
rsonală, indicind gradul de pasivitate sau de reacție 


primă o pecete 
sociale convenționale, pe care, la rindu-i lea 


faţă de expresii 
tat, transformindu-le, 


e sectarul exclusiv 
Individualitatea biologică a omului nu 


oastră. „Individualitate abt p 
pentru literatură şi Artă“* „Regele Carol al II-lea”, 


CRONICA IDEILOR 79 


tr'adevär, cum e cazul animalelor, întreaga realitate a fiinţei umane:,. 
„realitatea biologică a omului nu coincide cu întreaga sa realitate per- 
sonală de viaţă. Individualitatea umană are un conținut mal bogat 
decit individualitatea pură şi simplă), Cuprinderea şi definirea in- 
dividualității umane în integralitatea ei presupune deci o depăşire a 
vieţii pur biologice, o precizare a atitudinii spirituale a omului faţă 
de valorile sociale, faţă de lume și faţă de propriu realitate, In această 
parcurgere ascendentă de etape ne vom opri în prezent pe o poziţie 
intermediară. 
. 
. * 


Datele şi manifestările pur somatice, purtind în măsură varin- 
bilă reflexul mediului social şi dind prin aceasta indicaţii asupra zo- 
nelor superioare ale individualităţii, vor trebui completate cu obser- 
vații referitoare la viaţa individuală privind o latură mai super- 
ficial, dar nu mai puţin esențială a individului: vestmintul şi am- 
bianța imediată pe care acesta şi-o erciază, In manifestările din ce în 
ce mai diversificato nle individualităţii, în imagina lăuntrică pe care 
un om şi-o face asupra lui însuşi, ca şi în opinia mediului asupra lui, 
imbrăcâmintea are o importanță hotăritoare. „Rolul jucat de om (In 
"soeletate) este în funcţia de vestmint" *). Costumul apare ca un rezul- 

tat al unei alegeri constienta n individului, definindu-l sub raportul 
Oil, înclinărilor și preferințelor: de altă parte, prin efectul päi- 
\Ologie pe care Îl are, costumul imprimă celui ce-l poartă o anumită 
ținută morală, Haina impune, prin tăetura, culoarea, gradul ei de cu- 
răţenie, etc. o anumită atitudine corporală, care ln rindu-i are răs- 
fringeri morale netăgăduite, Locuinţa, interiorul, obiectele uzuale ale 
unui om I exprimă, dar îi și întăresc în acelaşi timp deprinderile de 
viaţă şi orientările lui sufleteşti fundamentale. 

indicaţiile costumului şi locuinţei întregesc deci studiul indivi- 
dualității, depăşindu-i condiţionările strict biologice şi întroduein- 
du-se în jocul variat al interferenţețor dintre individ și mediu, deci 
pregătind în acest mod înțelegerea vieţii interioare, a manifestărilor 
vieţii sufleteşti diferenţiate. 


Nu trebue deei să subestimăm rolul şi semnificația vestmintulul 
sau a locuinței, în care trăieşte individul, Deşi ne aflăm în fața unor 
obiecte exterioare, fără relaţii vizibile, necesare şi obligatorii cu indi- 
vidualitatea, acestea o defineae totuşi pe plan social şi psihologie. In- 
dividul reprezintă un tot coherent nu numai pe plan corporal şi fi- 
ziologie, dar ca şi individualitate socială, Toate obiectele pe care aceata 
le selecţionează în vederea unei intrebuinţări indelungi, corespund 
unei nevoi lăuntrice, se adaptează structurii lul de viaţă. Ele devin cu 
timpul semnificative pentru preterințele subiective ale ființei respec- 
tive, pe care o pot defini prin convergenta caracterelor lor comuna, 
Intre vestmint, mobile, locuinţă, de o parte, și caracteristici sufleteşti 
si gusturi estetice, da altă parte, se stabileşte un raport de intimă de- 
pendonţă, Intra care se află, cumpăna exterioară regulatoare, fără pu- 
tinţă de viciere esenţială a raporturilor dintre ins şi obiecte, condiţia 
economică, a resurselor pecuniare ale subiectului, element care la rin- 
dul lui nu e lipsit de semnificaţie, 


t} Fr, Seifert, Charakterologie. Milnchen und Berlin. 1929, Oldenbourg, 


9. 
+) v. Richard Mūller-Freianfels, Die Philosophie der Individualität. Lei 
zig. Felix Meiner, 1923, pp, 77—79, E 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Vom desprinde, prin urmare, din analiza vestimentară coaficien- 
tu ganonal al individului faţă de viața socială şi față de moda tim- 
pu 


Pentru a desprinde vestmintului sensul caracterologic sau, poate, 
mai precis, psihot ostic (W. Stern) pe care îl poate implica, va 
trebui să dăm acestui cuvint accepţia lui cea mai largă, aceea de înfă- 
țişare, cuprinzind deci în afara elementelor pur vestimentare, totali- 
tatea amănuntelor de aspect exterior al individului: pieptănătura, 
tăetura bărbii, îngrijirea sau culoarea unghiilor, amănunte de toaletă: 
parfum, pudrarea obrazului, purtarea de insigne sau decoraţii. Subt 
acest raport, costumul, considerat ca întregul înfățișării exterioare 
adoptat de un individ sau de o societate în scop, în acelaşi timp, util 
şi estetic, ara o importanţă covirşitoare în evoluția societăţilor. Intin- 
derea subiectului, Ri lipsa de cunoştinţe amănunțite, nu ne îngă- 
due să intrăm în detaiile evoluţiei costumului în decursul timpurilor, 
Cunoștinţele intimplătoare culese din muzee, albume şi tratate spe- 
cialo consacrate costumului, nu ne vor îngădui o expunere sistema- 

rul luczării noas- 
tre. Dar dacă o expunere în aminunte ne este în afara putinţei şi 
inutilă, ne vom märgini la desprinderea datelor generale ale studiu- 


rilor respectivi porturi deosebite. Natura produselor vegetal 
pre s-a ri imn terenul z = proza pei economice a. dm “e Ss 
A A e 
lizate pentru confecţionarea Că iartă ra ateriza i tară e 
Alături de aceste condiţionări, intervin elemente sufleteşti da 
ideal comun Jorma m delează după, gustul public și după un anumit 
ves - 
surile inutile în poe de sera eat ate pene, vaz Aia SA 
Este caracteristică persistența portului anumitor populaţii care 
se menţine neschimbat dealungul secolelor sau chiar mileniilor. Men- 
ținerea acelorași caractere vestimentare nu poate fi considerată în 
aceste cazuri ca un pr rca rezultat al deprinderii sau a imitației 
gregare, ci ca efectul ultim al unor condiţionări multiple, în acelaşi 
timp climatice, economice şi psihologice. Utilitatea căciulii, de pildă, 
în ținuturile noastre, esta dictată de temperaturii, dar este 
condiționată şi de factori de natură materială, procurarea pieilor, 
riran some o ; e, foto sa parte cel puţin, se îndeletai 
oilor, ca prege 
a cer Nr ger ed É] eriţi factori sufleteşti, 
Acestor dale generale, constituind într'o societate determina 
o modă aproape unanim acceptată, un adevărat port național, ind 
vidul adaugă particularităţi, nuanţe, modificări, care îl disi ig i 
colectivitate şi-l definesc în ceea ce are caracteriaic. Ne aflii 
în fața a două serii de coordonate: a caracteristicilor vestin 
ale grupului, de natură a da indicaţii asupra seriilor de can 
care au determinat elaborarea costumului etnic, şi a part 


CRONICA IDEILOR SI 


ților imprimate de un anume subiect portului comun. Primele date 
pot defini grupul social, subt raportul climatic, economie şi psiholo- 
gic etnic; datele din urmă ne dau indicaţii privitoare la gradul de 
originalitate psihologică, deci de diferențiere a individului, astfel dea- 
prins din grupul social din care face parte. 

Din interferența acestor două ordine de condiţionări putem ob- 
ține concluzii privitoare la psihologia individului. 

Influența naturii vestimentare asu ologiei individuale 
esta în afara oricărei obiecţii. O unifo militară modelează sufle 
teste pe cel care o poartă; în cazul cînd această înrăurire se grefează 
pe upeviţii temperamentale sau stări sufletesti favorabile acestei 
discipline sociale. portul uniformei desăvirșeşte formaţia sufletească 

ctului, înrădăcinindu-i deprinderile; în cazul cind ea contra- 
zice tendințele intime ale celui obligat să o poarte, ea îl imprimă 
totuşi anumite deprinderi de conduită şi gindire, influențţindu-i sen- 
sibi] comportarea. 

Observatia sè poale generaliza. Ea e valabilă pentru orice modă 
şi pentru oriee vestmint, Scriitorii au intuit totdeauna Obscur rolul 
înfățișării exter'oure in expresia psihologică a unui om, atribuind 
instinctiv în scrierile lor fiecărui personaj o conduită şi un costum, 
speciale, Prin aceasta ei diferenţiau eroii dintr'o nevoie firească, Im- 
plicată de viziunea lor intimă asupra evenimentelor imaginate, în 
interiorul cadrului uniform al ambianţei pe care o descriau. Dar 
dacă intuitiv scriitorii au avut în genere viziunea precisă a îmbră- 
căminții şi Infăţişării exterioare a eroilor lor, ei nu au putut decit 
arare formula teoretie semnificaţia vestmintului pentru psihologia 
şi felul de viaţă a unui personaj. Vom desprinde mai jos un citat în 
care intuiţia artistică este întregită de o formulare dintre cele mal 
precise. Patagiul, aparţinind lui E. T. A. Hoffman, reprezintă un fn- 
demn po care un bătrin mentor îl face unui tinăr, care cuprins de o 
criză de misticism imbrăcase haina călugărească; 

„Vă conjur Mermogen! aruncați haina aceasta uricioasă! Cre- 
deţi-mă, lucrurile acestea exterioare conțin o forţă tainică (..) „ade 
sea cînd actorii îmbracă un costum, se simt animați de un spirit 
străin (firii lor obișnuite) și-și adincese cu mai multă uşurinţă ro- 
lul. (..) Nu credeţi că dacă acest lung vestmint nu var mai împile- 
deca mersul cu gravitatea lui întunecată, ați putea din nou merge 
cu repeziciune şi veselie, fugi sau sări, ea odinioară? Lucirea vie a 
epoleților care vă lumina atunci umerii ar aduce în obrajii voştri 
palizi focul tinereții,- (.) Ridica-ţi-vă, domnule baron! aruncați haina 
neagră care nu vă prinde! Pot spune servitorului să vă aducă uni- 
forma?” 1), 

„Impotriva tendinței uniformizante a costumului de configurarea 
psihologică după un model sau o categorie socială bine definită, 
individul reacţionează însă, constient sau involuntar. EI va imprima 
atit vestmintului cit şi atitudinii şi gesturilor sale anumite articu- 
larităţi care vor indica gradul său de aderență psihologică la cate- 
goria socială, reprezentată prin vestmintul pe care îl poartă, sau, 
dimpotrivă, rezistența sa faţă de această acţiune uniformizată. Ac- 
unea modelatoare combinată a costumului si a atitudinilor asupra 
psihologiei individuale este foarte puternică. Istoria ultimilor ani 
a arătat cum în anumite ţări, categoril sociale întregi au adoptat 
în port gesturi şi atitudini, aceleaşi caracteristici ca a conducăto- 
rilor respectivi. Puterea de contagiune și uniformizare a fost săvirşită 


1) E. T. A. Hoffmanss Bămtilehe Werke. Leipzig, 
II, Die Eliziere des Teufels, pag, 46—47. WOR Moe: Mna Tetigi Di: 


82 VIATA ROMINEASCĂ 


In acest caz prin intreita cale a sugestiei psihologice, a atitudinilor 
şi a detaliilor vestimentare, 

Efectul nivelator şi uniformizant al îmbrăcăminţii nu ridică însă 
observatorului posibilitatea de a defini psihologie un individ dat. 
Chiar în afară de totalitatea datelor somatice şi mimice, pe care ob- 
Servatorul va trebui să le examineze întotdeauna, specificul indivi- 
rr se manifestă prin particularităţi vestimentare, uneori puţin apa- 
ronte, 

Raportul complex, de îndoită resfringere, între tendința nivela- 
toara a modei şi pecetea originală a individului, se complică în inter- 
pretarea datelor observate prin faptul, relevat de altminteri în curaul 
expunerii noastre, că un indiciu nu e susceptibil de o singură Interpre- 
tare, el fiind pasibil de două sau mai multe semnificaţii. Polivalența 
semnificațiilor unui f este un caracter general în această cercetare, 
Diferiţi caracteriologi (Keages, Philipp Lersch etc.) lau semnalat, Un 
același fapt, de pildă parfumarea vestmintelor, poate avea interpretări 
diferite, după sex, vîrstă, condiţie sociali a subiectului, sau după ca- 
litatea parfumului, 


. 
. . 


Vestmintul prilejueşte observatorului discriminări importante, 
ae sub raportul morfologie şi dinamie al corpului, fie pe plan psi- 
iolagic. 

Sub raportul morfologic vestmintul are mai degrabă rolul de a 
musca particularităţile şi mai ales usoarele infirmităţi corporale. In 
această privinţă necesităţile individuale se îmbină cu exigenţele mo- 
del. Un torace firav, va apărea, cu complicitatea ervitorului, bombat, 
iar umerii vor căpăta amploare; micimea de statură poate fi compen- 
sată prin tocuri înalte, şi invers o statură înaltă poate fi corectată 
optic prin vestminte dungate transversal; un păr abundent poate aco- 
peri o ureche vicios conformată, o barbă ascunde o cicatrice, musti- 
tile pot micsora dimensiunile nasului. O femee cu nas mare va evita, 
în genere, să poarte pălării fără margini. Exinenţele modei pot im- 
prima de altă parte anumite atitudini corporale. Impărăteasa Eu- 
génie (de Montijo) soţia lui Napoleon HI, avind umerii lăsaţi, viciu 
constituţional, a lansat o modă cu rochii care scoteau în evidenţă că- 
derea umerilor, după cum Intrebuintarea de rochii largi pentru mas- 
carea unei sarcini a determinat o altă modă. Observatorului îi revine 
în aceste cazuri obligația de a desprinde semnificaţia îmbrăcăminţii, 
de a reconstitui adevăratul aspect ul morfologiei individului, sarcină 
uşurată pentru un medic care are deprinderea formată a raportării 
a pei en repre; re era lui poală, și de a pre 
ciza poziţia subiectului faţă de m timpului: acceptare ivăä 
originalitate ostentativ? : : A: } pe pir 

Raportarea vestmintului la dinamica somatică stab lesta o nouă 
coordonată de apreciere, după gradul de subleţă sau rigiditate pe cam 
costumul îl îngădue mişcărilor, Oamenii purtind vestminte iungi . 

&reoae sau rigide, care impiedecă ușurința mişcărilor şi expresivitatea 
gesturilor, tălmăcese stări de suflet opuse acelora care aleg costume 
scurte, în care corpul este liber, iar mişcările sunt degajate, A 

Semnificaţia psihologică a alegerii costumului şi imprimar 
anumitor particularități, modei generale acceptate este poate osp mi 
importantă. Imbrăcămintea indică în primul rînd o preocupare îi 
tică. Alegerea materialului şi mai ales a culorii, forma, car 
docil. exigențelor modei sau accentuat original al înfă i, indic: 
preferințele personale, gradul dorinței de singularizare sau, dimp 


CRONICA IDEILOR 83 


trivă, acceptarea fără spirit de inițiativă a modei timpului. Sunt, în 
afara adevăraţilor dandys care își fac din alegerea vestimentară, de 
o eleganţă sobră, discretă, inaparentă, o preocupare centrală şi un 
stil de viaţă, indivizi, care fără să fie precumpănitor, obsedaţi de 
vestmint au imprimat totuși înfățișării lor exterioare o pecete puter- 
nic originală. Istoria ne păstrează deopotrivă exemplele ducelui de 
Lauzun, dandy avant la lettre, a lui Brummel, Wilde sau Barbey, 
unli creatori și lansatori de mode, cel din urmă, in deosebi, original 
pînă la bizarerie. Natura ṣi particularitățile acestei originalităţi de 
imbrăcăminte, conţin revelații psihologice precise, Există în acelaşi 
timp oameni care nu vădesc nici cel mal mie interes pentru înfhţi- 
ares lor exterioară, îmbrăcindu-se la intimplare, asezindlu-gi pălăria 
pe cap, fără nicio preocupare de gust, sau luare aminte, 

Se poute deci statornici o psihologie a îmbriicăminţii t), nu nu- 
mai după calitatea si forma vestmintului, dar şi după felul lui de 
purtare. Un psihiatru nota că firele interiorizate, poartă in genere 
haine de culoare inchisă si încheiate cu grijă, manifestând asttel sim- 
bolic concentrarea asupra lor înşile, separație de lume, izolare de 
mediu, în timp ce extravortiţii, expansivi şi orlentaţi în afară, poartă 
haine descheiate, dind Iimbrăcăminţii lor un spect neingrijit, „da- 
braille”. Intre neglijențu vestimentară a individului absorbit de preo- 


'cupäri intelectuale, corectitudinea rigidă a militarului, serupulul de 


minutie al conformistului, uscăciunea manlacă a avarului sau osten- 
tatia violentă a originalului, se stabilesc diferențe adânci de înfă- 
țişure, îngiduind o inferare dela aspectul fizie la viaţa interioară a 
unul individ dat, Depășind în acest mod cadrul uniform al asemă- 
nărilor profesionale, particularităţile individuale, scot în relief spe- 
cificul psihologic al Individului, 

Alături de impresia vestimentară generală, va trebui să men- 
ționâm modificările imprimate costumului prin purtarea lui da către 
subiect, îngrijirea sau neglijarea lui. Conan Doyle, dacă nu ne înge- 
läm, intruna din nuvelele lui, îngădue unui dedectiv să identifice un 
delievent prin deduceţii ingenioase, ce-şi aveau ca punet de plecare 
examenul atent al unei pălării pe care acesta din urmă o pierduse, 
Autorul a dovedit prin aceasta, o înțelegere psihologică ascuțită, 

Dacă adiugiim acestor elemente detalii integritonare costumului- 
parfum, inele, obiecte diverse: mănuși, port-țigarete, insigne atc, vom 
completa o enumerare de elemente care apar ca intim condiționate 
de psihologia subiectului și felul lul general de viață. 

Verificarea acestor consideraţii se poate face prin examenul 
costumelor psihopaţilor. E poate unul din cele mai caracteristice 
spectacole nle caselor de sănătate, îmbrăcămintea specială pe care şi-o 
confecţionează bolnavii şi care corespunde în amănunte concepțiilor 
lor delirante. Se poate urmări în acest mod, în deviațiile morbide, 
unde aceste manifestări apar exagerate, condiţionarea vestmintului 
de concepţia de viată a subiectului, cit şi gradul intim de aderență 
intre costum, conduită exterioară şi realitate lăuntrică, 


1) Lucrarea ui R, Müller Priemfela „Sere dea Alltags: , Confine un ca» 
pitol: „Psychologie der Kieidung‘‘, în care nu ne putem referi, Inerarea fiind 
mizată şi negăsindise în niciuna din biblioterile pe eare leam consultat, Tn- 
dieații fugare asupra problemei dă meeluși autor în cartea sa Lebenenahe Cha- 
rakterkunde W, R. Linder, Leipzig, 1935, pag. 104. 


84 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Evoluția concepțiilor literare în ultimele secole dovedeşte o tre- 
cere treptată dela descrierea generală, descărnată şi abstractă a rea- 
lităţii, la o expunere exactă şi concretă n vieţii înconjurătoare. Intre 
clasicism, care nu înfățișa decit caractere schematiee şi idei generale, 
şi realismul ultimului secol, încărcat de nenumăratele imponderabile, 
care prin adăugire răbdătoare năzueşte să redea relietul, rezistența 
şi greutatea lucrurilor din jur, se deschide perspectiva unei lungi 
evoluţii, Prietenul nostru, d-i Marcel Fontaine ne atrăgea cândva 
luarea aminte asupra repulsiunii pe care o aveau clasicii francezi 
pentru tot ce e descripție exactă şi amănunţime, menţinindu-se in 
domenii generale şi vagi, în comparație cu îngrămădirea neobosită 
de detalii din romanele naturaliste, Boileau condamnă definitiv po- 
posirea autorului în concret şi amănunte: 


Fuyez de ces auteurs l'abondance stérile 

Et ne vous charges point dun détail inutile: 
Tout ce qu'on dit de trop est fade et rebutant; 
L'esprit rassasié le rejetie å Linstant, 

Qui ne sait se borner ne sut jamais écrire. 


Acestei accentuäri asupra părții de meşteşug scriitoricese în 
dauna exactităţii descrierii îi corespunde în teatrul clasice psihologia 
adesea rudimentară a unor eroi, clădiţi în jurul unei singure axe 
sufleteşti, iar în reprezentarea teatrală, convenţia decorului şi îmbră- 
cămintea personagiilor. In zadar Racine protestează cind Baron, ele- 
vul lui Molière, înţelegea să joace personagiile antice în costumele 
curţii; protestarea poetului avea să găseuscă ecou mult mal tirziu. 

Romantismul avea să stărulaacă asupra decorului şi pitorescu- 
lui, dar descripția romantică servea mai mult de culoare locală şi ca- 
dru general ul acțiunii. Numai realismul, odată cu Balzac, va postula 
o concepţie intr'adevăr modernă şi cuprinzătoare a individualităţii 
umane, tare era înfăţişată integral, morfologic, dinamic, vestimentar, 
ca și prin ambianța sa imediată, reprezentată prin mobile şi locuință. 
Balzac nu mai reprezintă caractere abstracte şi schematica 
exemplul clasic, ci oameni vii. Procedind astfel el urmează atit indi- 
cațiile viziunii lui concrete asupra lucrurilor, ctt şi teoriile ştiințiste 
ale timpului, (Geoffroy da St. Hillaire), suferind şi influența lui Wal- 
ter Scott, dar mai ales, şi insiatăm asupra acestui fapt, traducind în 
tehnica de analiză şi prezentare a personagiilor sale învățămintele 
lui Gaspard Lavater, Nu am putut urmări paralel textele lui Lava- 
ter și Balzac, dar nu ne putem refuza rc pir iei că Balzac trebuoşte 
considerat ca un elev al firiognomistului e veţian t). Romancierul nu-i 
împrumută numai doctrina şi interpretarea fiziognomică, dar îi ur- 
mărește progresiunea analizei, trecind dela aspectul exterior al per- 
personajului la fizionomie şi de acolo ln detaliile îmbrăcăminţii, care 
se grupează convergent pentru a scoate în evidenţă şi a-i defini ca- 
racterul, Balzac nu se rezumă la acesta trăsături; el trece la deserit- 
rea amănunțită a locuinței şi ambianţei imediate în care trăeşte = 
dividul, pentru a- putea caracteriza indirect, prin răstringere, şi 


t) Privitor la influența lui Lavater asupra lni Balzac, limitată nemai În 


fiziogmomiei, a se veden: F, Raldensperger, Etudes d'histoire Htt „Deu- 
xidme série. Paris, Hachette 1910, capitolul „Les tădories de Lavater dama la 


CRONICA IDEILOR 85 


această cale. E! urmează și în acest punct pe Lavater: „< Putem ju- 
deca un individ după costum, casă si mobile. Asezat în universul 
mare, omul îşi consirueşie o lume a sa, aparte și mai mică, pe 
care (.., o injehenbă în felul său, și în care își regăseşte imagi- 
nea" t). Credincios metodei, Balzac, consacră pasagii tndelungi des- 
erierilor de interioare şi mobile, după cum stărueşte asupra descrie- 
rii fizice a personagilor. Pentru a nu lungi expunerea, ne vom limita 
la un singur exemplu: portretul lui Grandet, Autorul trece succesiv 
dela descrierea morfologică, (inălţime, forma corpului, grosimea 
pulpelor, forma rotulelor și a umerilor etc), la descrierea amănun- 
tiit a fizionormiei, încheind în stii lavaterian: «Cette fi re an- 
nonçait une finesse dangereuse, une probité sans chaleur, l'égoisme 
dun home habitué å concentrer ses sentiments dans la jouissance de 
l'avarice” (..) „Atitude, manières, demarche, tout en Imi d'ailleurs at- 
testait cette croyance en sol que donne Yhabitude d'avoir toujours 
réussi dans ses cntreprisos"... 

Urmează, la sfirşitul portretului, o descriere amănunțită, dève- 
nită clasică, a costumului lui Grandet, în care caracterul psihologie 
dominant, avariţiu, este scoasă în evidentă prin detalii convergente. 

Urmaşii lui Balzac au continuat aplicarea aceleias metoda de 
Invederare a psihologicului prin detalii fizice și de imbrăcăminte. Cas- 
cheta lui Charles Bovary, asupra căreia insistă Thibaudet, conține 
virtual întreaga structură a personagiului, detinindu-l, 


Principiul biologic al unităţii structurale și functionale a orga- 
nismului, Îşi găseşte un corespondent In coherența activităţilor exte- 
rioare ale individualităţii, manifestată pe plun social. Intre diferitele 
niveluri de manifestare a individualităţii, fie pur fiziologice (ritmică 
somatică, gesturi, atitudini corporale, tonalitatea şi mimica vocali, 
ete,), fie avind o semnificație socială (in primul rînd costumul), ae cre- 
iază o armonie interioară, o condiţionare strictă, Chiar disparatele 
aparente ale unei individualități au o semnificaţie de convergenţă in- 
ternă, în funcție de anumite realităţi psihologice şi somatice funda- 
mentale. Dovada experimentală a acestui principiu a fost dată in nu- 
meroase rimluri prin metoda, acum citeva decenii in mare cinste, a 
sugestiel somnambulice, Inculcind succesiv subiectului ndormit con- 
vingerea că reprezintă rind pe rind personagii sociale diferite şi opuse 
(preoți, militari, artişti, studenţi, etc), experimentatorii au ohaervat 
cum adormitul lua pentru fiecare din aceste tutegorii de personugii 
nu numai atitudini conforme cu manifestările exterioare ale acestora, 
dar cum comportarea integrală n corpului purta pecetea acestor per- 
sonalități: vocea, expresia mimică, gesturile, cuvintele, tonul vorbirii, 
etc, se adaptau fiecărui caz în parte, contribuind, prin convergența 
lor, la definirea exterioară n personagiului sugerat. 

Aceste experiențe dovedesc coherența şi corespondența de pla- 
nuri între diferitele manifestări ale unei individualităţi. Exemplul iui 
Barbey, pe care îl luăm la intimplare, dovedește această unitate struc- 


avec des observations sur les traita de quelques personanges qui ont figuré dams 
la revnlution Française, par J. M, Piane. Meudon, 1797, vol. I, aaea TI, 


pag. 367. 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


turală interioară, care se exprima exterior în cele mai variate feluri, 
Există, fără putință de contestare, o corelaţie între aspectele de viaţă 
ale lui d'Aurevilly: atitudinea morală a omului, scrisul lui artist, in- 
teligența lui pătrunzătoare şi clară, aristocratismul simţirii, origina- 
litatea adesea bizară a îmbrăcăminții (cravate, pălării), semnătura lui 
cu parafă imensă ca un panas, alegerea hirtiilor pentru scrisori sau 
texte manuscrise, interiorul apartamentului ete, întregesc şi definesc 
un acelaşi personpj, unic în structura lui internă, deși variat mani- 
festat pe plan social și psihologic. Toate amănuntele şi detaliile vieţii 
lui Barbey, exprimă aceeaş realitate de viață, aceeaşi structură 
morală, 

Exemplul luat nu reprezintă un caz extrem, Fietare om întăţi- 
şează, ceea ce am putea numi, un personaj, Fie că personajul pe care 
il reprezentăm este rezultatul unel elaborări conștiente, a unei orlen- 
tări voluntare după un model real sau închipuit, fie că este rezultatul 
unei traduceri spontane şi nereflectate a indicelui nostru de viaţă, væ- 
rietatea în aparență incohetentă a manifestărilor noastre îşi are în 
realitate o convergenţă interioară care ne definește insul social şi 
moral, întrun cuvint personajul, Pentru definirea convergentă a per- 
sonajului concură în măsură variabilă atit resursele pur corporale, 
cit şi felul îmbrăcăminţii. 

Infăţişarea actorului, costumul şi conduita corporală pe care o 
adoptă pentru reprezentarea unui personaj imaginar, reprezintă în 
aceste condiţii un adevărat efort experimental, care-i măsoară de al- 
minteri intuiţia psihologică şi arta. 


ION BIBERI 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 
DESPRE CORELAȚIUNILE HUMORALE !) 


Importanța glandelor cu secreție internă şi a corelaţiunii fune- 
ționării lor la om şi la animalele superioare, nu mai constitue azi 
nici o îndoială pentru ştiinţă. Mecanisme vitale rămase obscure pină 
mai acum citva timp sau clarificat prin descoperirea intervenţiei 
vreunei secreţiuni humorale necunoscute pină atunci Dacă însă stu- 
diul hormonilor lu om şi la animalele superioare èste azi destul de 
bine cunoscut, la plante şi la animalele inferioare cunoştinţele noastre 
sunt extrem de limitate, Totuşi nu-i mai puțin adevărat că la anima- 
lele nevertebrate, unele lipsite sau altele avind un sistem nervos foarte 
rudimentar — faptul că ele pot trăi, implică dela sine existența unei 
emelaţiuni organice care asigură solidaritatea şi armonia funcţională 
a tuturor organelor între ele, funcţionare care se face, după toate pro- 
babilităţile, pe cale chimică. 

Toate observaţiunile ştiinţifice pa care le posedim azi, cu privire 
la secreţiunile humorale dela nevertebrate sunt date extrem de incom- 
plete, totuşi aceste rezultate se pot grupn, după metodele de investi- 
gaţiune întrebuințate, astfel: 

I. Se explică un fenomen vital cu totul necunoscut, prin presum- 
ţia existenței unui „hormon“. Acest fel de investigațiune se bazează 
în specal pe observaţiuni anatomice şi istologice, 

Astfel Harms a observat la un vierme, Phyacosnma lanzarotae, 
că între epiteliul peritoneal şi epiteliul renal, există un grup de celule 
polygonale de fiecare parta a animalului, care la un moment dat se 
umple cu granulațiuni, ce se revarsă apoi în lichidul sanguin. Constată 
că dacă suprimă acest grup de celule de amindouă părțile, animalul 
moare; trăiește însă, dacă i se lasă o foarte mică porţiune, chiar în- 
truna din părţi, sau dacă | se transplanteazi un organ asemănător 
după extirparea totală. Acest organ, autorul il interpretează ca o 
glandă cu secreție internă și care ar fi analoagă cu cnpsulele supra- 
renale ale animalelor supe 

Astfel de organe cu diverse funcțiuni s'au citat în multe cazuri 
la diverse nevertebrate, pe care nutoarea le rezumă în expunere; totuși 
atrage atenţiunea că aceste date anntomice trebuese puse în legătură 
Ge acl înainte cu observaţiuni fiziologice, pentru a fi homologata cu 
organe similare dela vertebrate, 


Lelu Paule. Les correlations humoraloa chez les invertébrés, ( 
humorale la nevertebrate), publieat în Col. des Aetwalités biologiques, 1938, 
Gauthier-Villars od, 1, vol, 80, pag. 126, indieațiuni bibliografice, 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


H. Un alt aspect al problemei, cu totul logic de altfel, este studiul 
la nevertebrate al acţiunii hormonilor izolați dela animalele supe- 
rioare. Acest domeniu este şi cel mai fecund în date, conținând obser- 
vațiuni nu numai asupra nevertebratelor, dar chiar asupra fiinţelor 
unicelulare, Metodele de cercetare sunt: hrănirea animalelor cu sub- 
stanja a cărui acţiune se studiază; creşterea animalului — dacă este 
aquatic — întrun mediu ce conţie în soluție principiul activ; şi în 
sfirşit — în unele cazuri— inocularea produsului în ulaţiunea ani- 
malului. 

Astfel sa studiat acţiunea insulinei extrasă din pancreas şi care 
se pare că În general nu are efect însemnat asupra nevertebratelor. 
Totuşi Burge şi Estes la protozoarul Paramecium au văzut că zaha- 
rurile sunt consumate în mai mare cantitate cînd se adaugă insu- 
lină — întocmai deci ca la vertebrate, 

Nevertebratele reacționează în ace mod ca şi animalele su- 
perioare, faţă de oxtractele din hipofiză. Wulzen, printre alţii, arată 
că viermele Planaria, hrănit cu hypofiză creşte mal mult ca animalele 
nehrănite cu acest organ. 

Observaţiunile făcute cu extract de tyroidă sunt destul de contra- 
dictorii în literatură, Marea majoritate a experimentatoritor nu ob- 
servă acţiuni importante asupra nevertebratelor, Singurul Weiss, 
lucrind pe larva de Ascidio — Ciona intestinalis — vede că aceste 
animale sunt sensibile pricipiului activ din tyroidă, tyroxina. Larvele 
işi accelerează considerabil metamorfoza. Autorul se întreabă dacă 
însăşi poziţia filogenetică a acestui grup (Protochordate) vecin verte- 
bratelor, nu ar explica sensibilitatea excepţională Ja acţiunea tyroxinei, 

Zerling — în sfârșit — studiind acţiunea tyroxinei asupra meta- 
morfozei ouălelor de ursin, face ohservaţiunea interesantă că acest 
hormon administrat în concentraţiuni mari (1/50.000, pină la 1/800.000), 
incetinează desvoltarea larvelor, pe cînd concentrațiunile mai slabe 
(1/800.000-—1 75.000.000) activează cresterea lor, 

S'ar putea vedea din această acţiune, un nou argument după care 
Echinodermole ar fi înrudite cu Vertehratele. 

Parhon si Derevici au studiat rolul hormonului paratiroidian 
asupra metabolismului calciului la racul ordinar şi ajung la concluzia 
că administrarea acestui principiu măreste concrețiunile calcaroase 
dela acest animal. 

Animalele inferioare par a fi tot atit de sensibile ca gi cela supo- 
rioare la adrenalină, arătind o acţiune cardio-acceleratoare şi vaso- 
constrictivă, de asemenea o mărire a contracțiunii spontane a intesti- 
nului de rac, 

In sfirşit, secrețiunea extrasă din mucoasa duodenală de pore 
este capabilă să excite secreţiunea hepato-pancreasului de caracatiță. 

In general interpretarea acţiunii hormonilor extraşi dela verte- 
brate asupra animalelor inferioare, prezintă dificultatea că, experi- 
mentatorul nu lucrează cu produse pure — cristalizate — ci cu extrase 
complexe de organe, în care se află o serie întreagă de materii străine, 
dacă nu mai mulţi principii activi deodată. 

De asemenea faptul de a observa o acțiune oarecare asupra unui 
nevertebrat, în urma administrării principiului, poate fi interpretată 
ca o reacţie a animalului cu totul accidentală, fără ca să traducă 
numai decit existența la dinsul a unul mecanism analog, Este deci 
evident, că acest mijloc de experimentare nu ne poate procura el sin- 
gur decit vagi prezumţii asupra existenţei hormonilor la animalele 
inferioare, 

III. Procedeul de studiu care ar, părea cel mal legitim, consistă 
în punerea în evidenţă în organism, a unei substanțe care prin consti- 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 89 


tuția, elt şi prin acțiunea sa fiziologică se apropie de un hormon cu- 


noscut la animalele superioare. Și 


alci, însă, se poate spune că pre- 


zenţa şi caracterizarea chimică și fiziologică a unui asttel de corp, nu 
implică numai decit că substanța izolată ar juca vreun rol oarecare 
in condiţiunile de viaţă normală ale organismului, 

Se cunoaște din histologie proprietatea pe care o au țesuturile 
care fabrică adrenalină sau substanţe chimice foarta invecinate, de a 
fixa cromul. Graţie acestui procedeu s'a pus în evidenţă la mai multe 
nevertebrate (lipitoare, moluște), prezenţa de substanțe active din 
această categorie, care au putut fi separate şi pe cale chimică, apoi 
studiate din punct de vedere farmacodinamie (acţiunea unei substanțe 
exercitată asupra funeţiunilor normale ale organismului), la animalele 


de aceeaşi specie, 


Sa pus în evidenţă la nevertebrate şi substanța antagonistă 


adrenalinei, acetilcolina, lar acest 


sistem adrenalină — acetiicolină, 


pare a funcţiona în același mod, ca şi la animalele superioare, 


În a doua parte a lucrării de faţă, autoarea analizează citeva 


rare cazuri în care observațiunile si 
tru a dovedi existenţa reală n unui 


unt destul de sistematic făcute pen- 
mecanism humoral la nevertebrate, 


In primul capitol se ocupă en fenomanele legate de creşterea şi 
evoluţia organismelor, ilustrate mai ales prin năpirlirea și metamor- 
foza artropodelor. Se ştie că la insectele superioare (holometaloba), 


după desvoltarea ebrionară care a 


re loc în ou, animalul inainte de a 


deveni adult, suferă o serie Intreagă de transformări, Din ou iese larva, 
co n năpirliri succesive dă naştere la pupă care, după citva timp 


de imobilitate, sè rupe, pentru a lib 


eră insecta adultă. In cursul acestel 


transformări morfologice s'a observat, la un păianjen, că în singela 


circulant apar corpi speciali. cu 


funcţiune fenolică liberă, şi care 


dispar în momentul năpirlirei, Acest fenomen ar puten fi provocat de 
apariţia acestor substanţe în general toxice, 

Se mai ştie de asemenea că năpirlirea unei insecte poate fi acce- 
lerată, inoculind animalului sîngele provenind dela un semen in stare 
de năpirlire, lucru care se traduce prin existența în singele inoculat, 
a unui principiu activ capabil] de n provoca procesul, 

Un caz foarte cunoscut — deşi în mod științifice încă necomplet 
lămurit — este năpiriirea racului. In acest proces stau azi faţă în faţă 
două concepţii: prima ar fi că factorii care îl provoacă sunt tot de ori- 
gine hormonală, întocmai ca ln insecte, lar alta susținută de Fage, în 
care autorul aduce noțiunea de „perturbare”, în metabolismul animatu- 
lui. Acest fenomen ar urma saturării organismului prin o cantitate prea 
mare de substanțe acumulate, ca glucoză, grăsimi şi calcar — astfel 
că țesuturile fiind supraincăreate, animalul se liberează de acest 
exces, prin năpiriire, Dar chiar dacă această interpretare ar fi ade- 
vărată, ea totuși nu exclude conlucrarea hormonilor în procesul de 


suprasaturare a organismului, 
Alte exemple sunt acoase la 


lumină în carte, pentru a sprijini 


concepţia unei regulațiuni chimice a procesului metamorfozei la ne- 


vertebrate şi în general desvoltare 
trolul corelaţiunilor humorale, 


a organismelor inferioare sub con- 


In afară de creştere, mecanismele humorale mal asigură şi trans- 


misiunea excitatiunilor nervoase. A 
că există o legătură strinsă între 


șa la unele lipitori, Gaskell a arătat 
sistemul nervos simpatie şi nişte 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


celule speciale care secretă adrenalină şi care, extrasă prin procedee 
chimice şi inoculată la pisică, îi provoacă contracţii uterine, 

Tot mecanismele humorale ar fi responsabile, în anumite cazuri, 
de schimbarea coloraţiunii pielei la nevertebrate. Se stie că unele 
insecte, lipitori, moluște, au proprietatea de a lua culoarea mediului 
în care se află. In acest fenomen intervin nişte celule cutane specia- 
lizate, numite cromatofore. Procesul schimbării coloraţiunii, se face, 
fie printr'un fenomen morfologic, care consistă in formarea substanței 
colorate, şi apoi descompunerea ei treptată, lucru care ar echivala cu 
un nou habit — fie printr'un fonemen fiziologic: procesul de migrare 
al pigmenţilor către suprafaţa corpului, 

Dăm un exemplu din ultimul caz, cel mai obişnuit şi ne servim de 
observaţiunile lui Perkins, făcute pe o crevetă: Palaemonetea, Acest 
animal, pus intrun mediu clar devine alb, lar dacă este mutat pe un 
fond întunecat, devine negru. 

Autorul secţionând lanţul ganglionar dintre toraxul şi abdomenul 
animalului, constată că celulele cromatofore continuă să funcţioneze 
normal, pe cind dacă tae vasul care scaldă aceste celule, ela nu mai 
reacţionează schimbării fondului pe care animalul este pus. Autorul 
conclude că agentul ce provoacă modificările de culoare se află în 
sânge și în sprijinul acestei afirmaţiuni aduce experienţa următoare: 
injectind animalului de culoare neagră, sîngele provenit dela un animal 
nlb, primul ia imediat culoarea deschisă. Mai apoi, studii morfologice 
amănunțite au arătat că atit producerea „coloraţiunei albe", cît şi pro- 
ducerea „toloraţiunei negra”, se, face graţie unor substanțe chimice 
specifice pentru fiecare culoare. Elaborarea lor se face în singe, în 
urma impresiunii luminoase pe care au primit-o din mediul incon- 
jurător nişte organe nervoase speciale şi bine individualizate care 
fabrică aceste substanţa, 

In sfârşit, mecanismele humorale, par a fi responsabile de carac- 
terele sexuale primare și secundare la nevertebrate — caractere mai 
mult sau mai puţin vizibile după specia conalderată. Astfel la Arthro- 
pode se pot distinge sexele după forma abdomenului şi a apendicelor 
(labe, antene), sau după o ornamentare deosebită, Se pune deci pro- 
blema fn acest caz dacă diferentele constatate sunt realizate prin 
procese hormonale pornite din glanda 

Se studiază intti dimorfismul sexual care este datorit parazitării 
unul animal de către altul, ilustrat prin cazul tipic al Crabului (Car- 
cinus maenas), pe care se fixează saculina (animal tot din clasa s- 
taceelor — ordinul „Cirripeda"). Masculul parazitat are totdeauna 
testiculele atrofiate și caracterele sexuale secundare deviate în sensul 
femelei (feminizarea abdomenului şi apariţia de apendice caracteristice 
femelelor). In afară de aceasta acumulează grăsimi în singe şi în 
ficat. Dacă individul parazitat este femelă, se observă schimbări mult 
mai puţin nete în sensul masculinizării. După marea majoritate a blo- 
logiștilor această castrare parazitară ar fi datorită unei acțiuni anta- 
goniste între hormonii sexuali ai „gazdei” şi a „parazitului”. 

O serie întreagă de observaţiuni se găsesc azi în literatură în 
privința sincronismului între desvoltarea glandelor genitale si a orga- 
nelor de copulare la nevertebrate. Din nenorocire ansamblul rezulta- 
telor experimentale nu aduce o clarificare totală a problemei, şi această 
chestiune rămine în ultima analiză destul de obscură prin existența 
de rezultate contradictorii, 

In concluzie, autoarea face revista critică a faptelor expuse, tră- 
gind concluzia că Arc tema de hormon la nevertebrate poata fi com- 


patibilă cu realita 
L. MFSROBEANU 


CRONICA PLASTICĂ 


SALONUL OFICIAL ; 
TINERIMEA ARTISTICĂ, 


Luna Aprilie a devenit, de cind localul Salonului serveşte expo- 


i ziţiilor strejeriei, cea îm care sunt concentrate cale două mari ma- 


nifestări colective dela noi: Salonul Oficial şi Tinerimea Artistică, 
La Colonadă şi în sălile Dalles sunt reunite citeva sute de lucrări: 
pictură, sculptură, desen, gravură şi mozaic, terminate în cursul 
anului. Acelaşi artist se întilneşte uneori în ambele părţi, lan Salon 
cu maximul două opere, la Tinerime, cu mal multe. De aceea, în fond, 
sunt cam aceleaşi persoanele, și intrun caz si într'altul, pe care le 
căutam în cela două expoziții, 

Constat cu regret, că nivelul amindorora nu este din cele mai 
ridicate, dar nu din aceeaşi pricină. La Salon, pentru că, dela o 
vreme, pictorii noştri cei mai cunoscuţi, cel trecuţi de 50 de ani, cu 
care ne mindrim şi pe care îi citm în de obște, se abtin de a trimete 
lucrări. La Tinerime, tocmal din contră, pentrucă membrii fonda- 
tori şi cei mai în virstă dintre asociaţi, adică tot cel trecuţi de 50 de 
ani, Insă nu cei la care mă gindeam cind vorbeam de cealaltă expo- 
ziţie, ocupă prea multe panouri, N'ași vrea să fiu rău înţeles, Cunosc 
prea bine fabula ariciului şi a sobolului, Nu pot avea pretenţia ca 
„Invitaţii” Tinerimei să fie mai bine trataţi de cit cei enre îi invită; 
ca pinzele lor să strălucească la locurile de onoare, în timp ce operele 
preşedintelui, ale vicepreşedinţilor sau ale membrilor din comitet să 
fie înghesuite prin colțuri. Aşi dori însă o mai justă repartiție a spa- 
țiului şi, alături de cei „invitați” anul acesta (nu totdeauna după 
bune criterii estetice), să mai văd și pe alții, din cel tineri, cei care 
promit mai mult şi fac cinste artei noastre, Ei nu cer decit să li se 
dea ocazie de a sa măsura cu cei din generația lor şi cu cei mal în 
virală. Dacă aceştia din urmă sunt aşa de siguri de doctrina lor, de 
felul în care își Indeplinese menirea de pictori, n'au do ca să se teamă. 
Ponte că verdictul publicului să le fie favorabil; cine ştie? 

In așteptarea aceatel epoci de înțelegere și apreciere reciprocă, 
operele expuse în sălile Dalles, în toate trei, sunt neindestulătoare să 
acopere toți pereţii, Una din despărţituri a rămas chiar pe trei sfer- 
turi goală, Ea ar fi putut deci sluji unora dintre artiştii tineri, la 
care mă gindeam cînd scriam rindurile de mai sus, așa de incurcati 
de dificultăţile timpului, în cit, de multe ori, chiar cotizindu-se, nu 
ajung să stringă cu ce să închirieze © încăpere, să se prezinte în 
faţa lumii. Iar dacă sala Tinetimil de care vorbim a fost destinată, 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de cei care au aranjat expoziția, numai producţiei grafice, şi pe 
acest teren sar fi putut stringe cițiva gravori Şi desenatori, care să 
nu facă de ris asociația, Dar, cineva ar obiecta, poate, că Tinerimea 
este 0 societate privată, care sa administrează cum crede de cuviință; 
că ea plăteşte chiria sălilor, şi înţelege să le folosească conform ho- 
tăririlor unui comitet responsabil. Această intimpinare esta atit de 
justă, în cit numai cu timiditate am scris cele de mai sus, desi nu 
văd pentru ce publicul n'ar avea şi el dreptul să-și exprime punctul său 
de vedere, publicul, pe care Tinerimea îl cheamă de treizeci şi nouă 
de ani să-i judece activitatea. 

0 obiecție, şi încă serioasă, mi se pare că merită si Salonul, Ba 
la o reflecţie mai amănunțită, chiar două. Prima: juriul admite 
prea uşor, pë oricine şi cu orice. Cum am spus şi în alte dăţi, ce-l 
mediocri — şi sunt destui de aceştia în Salonul de ăst an — nu cig- 
tgä nimle fiind primiţi, căci rodul ostenelilor, al penibitelor lor oste- 
neli, nu devine mai bun prin faptul că a fost atirnat într'o sală de 
expoziţie, Lucrările onorabile însă, aşezate pe prea multe rînduri, 
împinse unele într'altele, pierd din calităţile lor cele mal evidente. A 
doua ohiecţie este de un ordin mai abstract, Cum se explică atitudinea 
multora din pictorii noştri mari faţă de Salon? De ce, după cum so 
zice, ei strălucesc prin absenţă? N'am înțeles nicio dată rezerva lor 
faţă de o manifestare care, de bine de rău, stringe la noi, primăvara, 
toate puterile şcoalei noastre, Cu cit mi se pare mal de lăugat exem- 
plul acelora care şi-au făcut totdeauna o datorie din a se pune là 
rind cu ceilalţi, a-i cinsti si a cinsti în același timp arta ce Împreună 
servesc. Prezența lor încurajează astfel pe cel mai tineri, li umple 
de mindria de a se vedea figurind alături de acei dintre confray, pe 
care îi admiră şi li respectă mai mult. lar cei mai în virstă pot avea, 
la rîndul lor, sentimentul datoriei implinite, în timp ce nivelul Sa- 
lonului se înalţă. Asa procede Petrascu, si bine face. Aşa fac şi Jalea, 
Medrea, Veorna, Bunescu, Tonitza, asa făcea şi regretatul Sion, desi 
cazul său este mai complicat, el fiind în acelaşi timp și organizatorul 
Salonului. Stoenescu, Ştefan Popescu, Pailady, Iser, Steriadi, Șirato, 
n'au trimes însă nici de data aceasta nimic şi e regretabil, 

In afară de lucriirile celor cunoscuţi dintre pictorii noştri, prin- 
tre care se remarcă un interior magistral de Petraşcu, luminos, pic- 
tat cu toată dragostea artiatului pentru aceste subiecte, în care stie 
să pună o înaltă poezie, și două naturi moarte da Sion, bine şi armo- 
nlos compuse, cu un instinct sigur pentru echilibrul liniilor și al 
mnselor, dar care păcătuesc printrun colorit mai puțin fericit, prea 
puține tablouri se ridică peste producția obisnuită, Nutzi Acontz esta 
decorativă cu înitrăsneală, într'o natură moartă din cele mai bătă- 
toare la ochi, Angheluţă însă tinde la ceva mai înalt. Cele două por- 
trete, de dimensiuni importante, sunt printre bunele tablouri expusa. 
Felul de a aşeza o figură în cadru, desenul, coloritul in modulaţiuni 
deschise, maniera francă în care sunt pictate, care nu exclude o cu- 
noaştere temeinică a resurselor artei, dovedesc maturitate, o stăpi- 
nire de sine neobişnuită la un artist asa de tînăr. De altfel, pe Anghe 
luţă îl vom regăsi la Tinerimea, cu alte două bucăţi, din care una, 
Tema, excelentă, 

Mai intilnim și alte citeva bune portrete în expoziţie. A. Arf- 
cescu-Vasiliu pictează simplu, fără retorică, cu indeminare, o Ima- 
gine de femeie. Ce diferență intro astfel de lucrare, onestă gi atii de 
Modest prezentată, şi alte citeva portrete, pline de emfază, goale, nu- 
mai retorică rău asimilată și praf în ochi. 

Plăcut, savuros prin accentul lui nitel sălbatec, cel de Stoica. 
lusuf, cu figura atit de conştiincios studiată, cu miinele puternice 
de vislaş, cu tricoul de un albastru siniliu, pe verdele crud al per- 


l. 


Theodarescu-Sion : Cromatism 


D. Ghiaţă: Iarnă 


O Angheluţă ; Dublu portret 


AI, 
be 


T- 


ás b 
TAi 


pa 
A 


5 
* 


Die 
Ta 


| ES Y . « 


- 


pS 


R. losif: larna la Predeal 


lordache: Peizaguu 


3 € 


n Ix - CRONICA Pi ASTICĂ y gS J 93 


delei — verdele şi albastru cu care Stoica ne-a revenit din Italia—fat 
o foarte bună impresie, Interesante şi portretele de Labin şi cel de 
Merica Rimniceunu, chiar şi cel de Vinătoru, deși acordurile vinete- 
verzui ale feței au ceva nenaturul si maladiv, ca şi felul echivoc în 
care e stilizată figura modelului. Dintre atitea feluri de a prezenta 
un „Tenor“, de ce la ales tocmai cel care aminteşte pe lluatrul Tino 
Rossi? Labin, care totdeauna a fost preocupat de. compoziţia decora- 
oieri căror încă o lucrare cu multe personăgil, ceva cam prea ro- 

înjehebată, care se menţine totuşi prin colorit, prin felul 


nene peizagii, de mal multe se vorbi cu simpatie, Brana 
ci agn Îl e firea, fără i, cu dirzenia unui solitar ne- 
it. Această concepţie, dacă e continuată cu tot atita ardoare, îl 
va duce la bune rezultate, mai ales după ce îşi va fi dat seama că 
tablourile cele mai severe se pot realiza cu o paletă ceva mai lumi- 
nousă, cu ceva mai mult agrement de factură. Dovadă: Vlaminck. 
Mina Byck este, din contră, veselă, atrasă de subiecte de un pitoresc 
ponte cam prea facil, dar nu lipsit de farmec. In Andronic Cantacu- 
zino se simt rezonanțe mai adinci, poate ceva mai turburi, preocu- 
pări de ordin intelectual, cu care nu prea ne-a obisnuit picture noas- 
tră, Ghiaţă și Iosif sunt numai pictori, cu simplicitate, dar cu daruri 
multiple. Ei nu cer naturii idel, ci senzaţii. Iarna primului, într'o 
lumină roză violacee, este o pictură sănătoasă, în care so ceşte 
autorului, pentru motivul nimerit. Fiecare detaliu este 
interesant, trăește prin el însuși, fără ca prin acensta unitatea ta- 
bloului să fie alterată, Aceeaşi artă matură, plină de savă, resim- 
țindu-se de contactul direct cu realitatea, şi în contribuția Imi Ghinţă 
dela Tinerimea. Iosif e mai inclinat spre fantezie. Pelsagiile sale, bine 
văzute, mai ales în ce priveste lumina. pietate cu o sobrietate de coa 
mal bună calitate, sunt și ele animate de figuri, ca şi cele nle Iui 
Ghiaţă, Omul însă sau animalul, la Iosif, devine ceva cu totul episo- 
diec. un lux, nu face una cu pămintul. N'are alt rol de elt să invioreze, 
printr'o notă oarecum ironică, calmul impasibil at naturii, 

O lucrare puternică este peisaglul lui Iordache, El pan inspirat 
de anume pinze de Andreescu, ca ṣi felul în care sunt pietate gălnile, 
de altminteri, De multă vreme n'am mai avut un atit de convins, da 
pasionat pictor al pădurii. Motivele alese sunt ingrate; artistul a ştiut 
însă să le facă interesante prin ardoaren și prin sentimentul larg, cu 
care le-a redat, Lucrări plăcute, vederi pitoreşti de oraş, ori impresii 
din contactul cu natura ma! sunt încă destule în expoziție: Laetiţia 
Lucasieviei, Olteanu, Iorgulescu, Dimitriu-Nicolaide, Ioan Hoeflich, 
Vavilina, Naum, Keber, Băjenaru, fiecare după temperamentul său, 
și-a adus contribuția. Lucasleviei pune accentul mai ales pe compozi- 
ție, pe care o înțelege echilibrată, pictată gras, într'o gamă plăcută, 
din care rare ori lipseşte un albastru delicat, aproape gris. Olteanu 
pleacă dela motiv ca să ajungă la un tablou ce se remarcă prin sub- 
tilitatea grlurilor, întinse în pete largi, de tonuri surde. Iorgulescu 
este nuanțat. In „tuse“ mărunte, el se sileşte să prindă în acelasi 
timp arigi şi Erien prin distribuţia uaa; omora Hoeflie 
porneşte va e oras panoramice, ca şi frate . Coperisu- 
rile roşii (poate nu destul do variate în raport cu distanțele) si co- 
roanele arborilor, de un verde copt, cu reflexe ruginii, se combină în 
armonii plăcute. Vavilina, într'o vedere din Franța de Sud, sub o Iu- 
mină atenuată, din cele mal subtile, ne-a dat poate cea mai bună lu- 
crare a sa, 4 

Luaţi în P; pelsagiștii sunt, poate, secţia cena mal plăcută a 
expoziţiei. intilnire: evident, şi cițiva pictori de figuri şi de nuduri, 
„încă multe, poate prea multe, naturi moarte, unele pictate cu exac 


E 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


titate şi în spiritul unei fotografii, alte cu ceva mai multă imaginaţie, 
Cu excepţia celor de Sion, de care vorbeam la începutul acestei cro- 
nice, mal niciuna nu poate rivaliza cu peisagiile citate, 

La Tinerimea tot pictura constitue partea mai atractivă, cu toata 
că, proporţional vorbind, participarea sculptorilor este mai bogată ca 
oricind bogată, dar de calitate curentă, 

Pe un larg panou în ca. re peretului din fund, ne întimpină, 
de departe, portretul Regre noastre Regine şi citeva din lucră- 
rile sale în acuarelă, din ultimii ani. Toţi ne amintim partea pe care 
iubita noastră Suverană, pe vremea cînd era Principesă Moşteni- 
toare, a avut-o în organizarea expozițiilor şi, în general, a întregii 
activităţi a Tinerimii. Pe alte panouri, în bună lumină, tablourile 
membrilor comisiunii expoziţiei, Pe socluri, tot în sala cea mare. bus- 
turite membrului sculptor al aceleiaşi comisiuni. Invitaţii şi mem- 
Lrii societari sunt ceva mai în umbră, cum se cuvine; iar operile 
multora din ei sunt chiar rinduite, separat, pe mai mulţi pereţi. To- 
tuşi, par'că este un făcut, ei ne atrag mai mult privirile: Angheluţă, 
Ghiaţă, Iosif, Miitzner, Rodica Maniu, Schweizer-Cumpăna, Bălțatu. 
Pe cei mai mulți i-am amintit, şi cu operele lor de alci, cind am ana- 
lizat contrhuţia lor dela Salon. Asi vrea să adaug numal că atit 
Mützner, ett și Rodica Maniu, rara ori s'au realizat mai deplin, decit 
în lucrările cu care s'au prezentat anul acesta la Tinerime, toate de 
calitate remarcabilă, 

Dacă la această listă mai adăugăm citeva alte tablouri, un pei- 
sagiu bucureștean de Mănelulescu, puternic, bine compus și de un co- 
lorit viu și cald, Interiorul lui Mihalcea, două vederi bine observate 
de Holban Peters, peisagiile Laetiţiei Lucasievici, pe care o regăsim 
şi aici, un portret serios şi amplu al lui Miracoviei, o vedere, puțin 
cam stranie, din Galaţii Vechi, a lul Phoebus, nişte flori de Paul Ve- 
rona am trecut în revistă mai tot ce poate interesa pe cine urmăreşte 
la e Srg Baronen- şi trapa al e” picturii dela Tinerimea. 

n ce priveste sculptura, cela mat reuşite opere le găsim tot în 

Salon. Jalea, Medrea, au trimis lucrări semnificative, pei un bun 
ports al lul Rebreanu și un cap de studiu, cu ceva din melancolia 

f-tului Pantelimon, cel de al doilea un cap colosal, eroizat, al lui 
Gheorghe Lazăr, o frunte încrețită, o figură ca săpată în stincă, în care 
se ascund gindurile și umbra. Viziune romantică și mai mult picturală 
decit plastică, dar viziune, Sar putes face unele comparații cu imagina 
așa de nobil meditativă a lui är, de L Georgescu, cu silueta lui 
bine armonizată. elegantă chiar, dacă acest epitet n'ar cuprinde o 
nuanță ceva cam prea mondenă tare nu se potriveste cu seriozitatea 
operei. Dar la ce bun? Cele două concepții oglindesc două temperamente 
deosebite, două chipuri de a imagina pe marele dascăl. Numeroase 
busturi, portrete unele, altele interpretări ale unui model, devenite ti- 
guri aproape de fantezie. Asa, de pildă. Chinezoaica Irinei Codreanu, 
în care se simt inteligența şi sensibilitatea autoarei, ceva din ecoul 
„Seulpturii abstracte“ a lui Brincus. Din prima categorie fac parte 
uperele lui Puiu Anastase, Vasiliu Falti, Grosu, Boris Caragea, = 
meli, Anastase uneşte o formaţie din cele mai serioase. cu o ia 
Rență clar văzătoare. Dispreţuleşte efectele ieftine, cele ce se obțin 
genere, cu mijloace modeste şi cu oarecare lipsă de scrupule, Pref 
să meargă încet, dar sigur, și fără nicia concesie, Co-l Intere 
esto exactitatea plastică a figurilor, suportul lor solid, redarea ca 
terului, propriu fiecăruia dintre noi, găsirea acelor detalii cam. 
înalțe, păstrind totuși asemănarea, un portret la rangul de expres 
a unui tip. Din acest punct de vedere, bustul iscălit de Ani sta 
ridică, cred, mai sus decit cele ale camarazilor săi. Grosu și 
prima viața, cu o mare economie de mijloace. Capul de femes, trimis 


CRONICA PLASTICĂ 95 


de dinsul, este un model de simplicitate. Caragea are nobieţă, iar 
Themeli un sens ascutit al fizionomie. Totu, Torso, de acelaşi ar 
tist, nu e cu nimic inferior bustului. 

Voi termina această dare de seamă, În care greu sar fi putut 
intra în mai multe detalii, fără a o prelungi peste măsură, cu citeva 
considerații asupra lui Popovici. Imi aduc aminte cu plăcere de un 
tors al tău. între Rodin și Michel-Angelo, de acum doi ani, dacă nu 
mă inșel. Era una din acele bucăţi de exultare lirică, în care forma 
suferă, în care trupul pare o ruină eroică, care insă se suațin prin 
suflul, ce le animă. Lucrarea sa de anul atesta esta mult mal calmă: 
un Nud, Ea este neplăcută, cu detalii antipatice, dar neplăcută si an- 
tipatică, cum numai un lucru de calitate poate fi. Te impresionează 
în acelaşi timp prin silueta ei echilibrată, ori de unde ar îl privită, 
prin soliditatea bazei, prin chipul natural cu care face una cu pă- 
miîntul; dar, în acelaşi timp, prin proporţiile aproape monstruoase, 
prin dezinvoltura cu care se trece peste chestiunile de formă. peste 
raportul diverselor detalii, unele cu altele. 

Ceea ce displace în această lucrare, care n fost desigur gindită, 
este luțeala cu care a trebuit să fie executată, lipsa de informaţie. de 
studiu, increderea cam exagerată a sculptorului în el însuşi, adică 
tocmai ceta ce n'am găsit ln Anastase, de pildă, De nici interesul nos- 
tru mai mare, respectul pentru operu acestuia. 


G. OPRESCU 


CRONICA DRAMATICĂ 


TEATRUL NAȚIONAL: „ÎNGERUL A 
VESTIT PE MARIA“ de PAUL CLAUDEL 
Versiune rominească de d. ION PILAT 


Oamenii de teatru „teatraliştii” — cum se spune cu un termen de- 
venit aproape tehnic — au față de marile opere, cînd ele trec dincolo de 
aie le rara meseriei lor, o atitudine de jenă şi în acelaşi timp de su- 
perioritate, pe care o exprimă invariabil cu o frază-tip: „e foarte bun, 
dar nu e teatru”, 

Niciodată această scurtă frază nu a servit mai mult la noi, decit 
iu i retea reprezentării piesei lui Paul Claudel pe scena Teatrului Na- 

al. 


Ar trebui poate să se facă într'o zi un dicţionar de expresii speci- 
fice mediului teatral. Există în acest mediu, un adevărat „argot”, un 
limbaj special, cu locuţiuni intraductibile în vorbirea noastră civilă. 

„E teatru" şi mai ales „nu e teatru!" sunt două din aceste ex- 
presii, care au în laconismul lor ceva implacabil. Cind cineva le-a ros- 


Ce se ascunde dincolo de ele, care sunt criteriile după care se 
poate afirma că ceva „e teatru” sau „Nu e teatru”—e greu de spus. Ct- 
teva aere rrF male, marin ta, citeva adevăruri dela sine înțelese, citeva 
supera cu putere de : măețlune gradată”, „intri - 
struită“, dialog nervos“... m „mot s DIE RNA S 

In fapt, toate aceste pretinse legi de teatru se referă la un singur 
tip de piesă, tipul comediei în trei acte, scrisă pe distanță scurtă, pen- 
tru două ore de spectacol, cu anecdotă simplă, cu situaţii clare şi mai 
ales — o! mai ales: — cu dialog rapid. Este un tip de teatru făcut de 
autori fără răsuflare, pentru un publie fără rezistență. 

Cind vorbesc — şi vorbesc destul de des — aeng tiy inferioritatea 
artistică a teatrului, despre trivialitatea mijloacelor lui, despre proce- 
rage vana “e ee ză pemg aaan, la acest tip de mgt 

ese — pe care cul r pe 
caro boatrois i cu ieg" iei = <a 

Nimic mare, nimic adine nu poate fi rimat întro asemenea 
artă, fără orizont, fără lărgime, fără timp, Nimeni nu are timp în 


CRONICA DRAMATICĂ 97 


teatru. Totul trebue spus repede, rezolvat seurt, strigat tare, Teatrul e 
O artă care ingroaşe, măreşte, suprimă, nu lasă nimic in umbră, sconte 
totul la rampă, „ca să se vadă”, „ca să se stie“, „ca să se înțeleagă”. 

Ei bine, fără niciun dubiu, în sensul acesta, „L'Annonce faite à 
Marie” nu este teatru, lar Paul Claudel nu este un autor dramatic, 
Cred de altfel că exceptionala lui valoare în teatrul francez de azi, şi 
în genere în teatrul contimporan de pretutindeni, stă tocmai în acest 
fapt, 

EI contrazice în mod aşa de flagrant, aşa de total, tehnica de tea- 
tru cuvenită, incit se situează complet în afară de literatura drama- 
tică a timpului. Claudel merge spre cele mai vechi izvoare nle tea. 
trului, spre cele mai nobile tradiţii ale lui şi aduce odată cu un gran- 
dios suflu liric, un instinct epic robust, care face să se prăbușească 
pur şi simplu biotele legi de carton ale unei arte decărute. 

E uşor să faci pariuri cu eternitatea (e uşor, fiindcă nimeni nu 
te poate controla, dacă le-al cistigat sau nu), dar sunt convins că dacă 
îi este dat teatrului să mai trăiască în viitor ca artă, dacă li este dat 
să lasă din sterilitatea lui de azi şi să redevină cîndva un mod viu de 
expresie, atunci va trebui să vină spre Claudel. 

Că Paul Claudel este astăzi un izolat, că opera lui dramatică nu 
are niciun fel de răsunet In public, ba nici măcar în anumita cercuri 
intelectuale, nu e de mirare. Am mai spus-o şi altădată și îmi cer ier- 
tare că o repet: teatrul este o artă de societate şi nu suportă apariţiile 
singuratice, nu suportă valorile, pe care nu le poate incadra. Tot ca 
ieşea în afară tie serie, tot ce nu întră în circuitul producției, e destinat 
să rămină necunoscut, 

Sunt În teatrul lui Paul Claude! elemente puternice, de o gene- 
roasă vitalitate, care pot face cn această operă să răspundă cindva în 
conştiinţa celui mai larg public—da aceasta nu se va putea intimpla 
decit printr'o schimbare generală de cadru şi de orientare, după ce 
criza de azi din teatru ar fi rezolvată într'un sens shu într'altul: în 
sensul dispariției sau al renasterii, 

Singură poezia—un suflu răscolitor de poezie, care să doboare la 
pămint toate retetele de tehnică, toate poncitele actoricești, toate pro- 
cedeele mecanice — singură poezia e în stare si salveze teatrul. 


Spertacolul dat ja Naţional, merită să fie primit desigur cu 
un sentiment de stimă—şi nu spun acest cuvint cu nuanța de deza- 
probare respectunasă, pe cenare o are de obicei. Cu tonte riscurile, pu- 
blicul trebue să fie pus în faţa unei astfel de opere, 

Cel mult l-aşi raproșn regiei, că n'a avut curajul să-si asume tn- 
tr'adevăr toate riscurile. 

Textul dramei a fost redus prin numeroase suprimări, De ce? E 
un dublu păcat, intti pentrucă s'au îndepărtat unele din cele mai fru- 
moase pagini ale Iui Claudel, și în al doilea rind pentrucă experienta 
nu a fost acceptată cu loate datele vi. 

Cred că nimeni nu spera ca „L'Annonce faite à Maria” sii devină 
la Bucureşti, ceea ce n'a fost ln Paris: un succes. 

Drama lui Claudel este inevitabil un spectacol „greoi” și nu axiată 
tăieturi posibile sau suficiente, care să înlăture această primejdie, Fa 
trebuia acceptată deplin, pentru ca cel putin opera să fle cunoscută 
În integritatea el. 

Mai râmine însă întrebarea dacă această „Integritate” este reali- 
zabilă în altă versiune decit cea franceză a textului şi dacă o tradu- 


i 


9% VIAŢA ROMINEASCĂ 


tere — oricare ar fi ea — poate să păstreze şi să transmită ceea ca 

iesa lui Claudel are mai propriu: sunetul ei de o ă, grav şi tandru, 
Pian jal ei plin de vigoare şi îngenuitate, extraordinarul ei vors, am- 
plu, puțin aspru uneori, în savoarea lui țărănească, dar generos în 
măreţia lui lirică, 

D. Ion Savu, punind în scenă o astfel de operă, a înfruntat cele 
mai grele probleme ce se pot pune unui regisor şi pe unele le-a rezol- 
vat Dacă spectacolul are mari inegalităţi şi dacă în linie generală, el 
mi se pare inform, nu mai puţin încercarea aceasta va avea greutatea 
ei în cariera tinărului director de scenă, 

Decorurile în parte fericita (tabloul prim şi mai ales tabloul sè- 
cund, cu excepţia însă a picturii murale din fund, inexplicabilă şi de 
altfel necerută de text), au fost mai puţin juste, ba chiar de neinteles, 
în tabloul fintinii din actul H şi în tabloul grotei din actul III. Admi- 
rabile costumele făcute după o sugestie a textului, însă poate mai de- 
parte decit intenţia lui („comme dans un tableau de Breughel"). 

Jocul actorilor inegal. în bătrinul Anne Vercors, d. Storin a avut 
unele accenta excepţional de intense şi de simple, dar în acelaş timp 
a avut unele momente fals teatrale. 

D-na Aura Buzescu e o mare actriţă de dramă—și lucrul s'a vă- 
zut mai ales în tabloul grotei —dar rolul d-sale a suferit de anumită 
monotonie, căci trecerea dela o Violaine exuherantă şi fericită —aşa 
cum S'ar fi cerut să fie în prolog si în tabloul prim—la tragica Violaine 
de mai tîrziu, nu a fost marcată în interpretarea d-sale, 

Pe Mara a jucat-o d-na Marieta Anca, cu anumită sălbăticie ex. 
presivă, dar cu exprese de voce și da atitudine, pe care nu cred că ro- 
tul d-sale le cerea, 

Cineva care “a menținut tot timpul în limitele rolului şi l-a Jucat 
cu nu ştiu ce cuminte simplicitate țărănească, puţin timidă, puţin 
stîngace, a fost d. Giuguleacu, tinăr actor neremareat pînă azi. 


TEATRUL MUNCĂ ŞI VOE BUNĂ: 
„ROATA 'N PATRU COLŢURI“ 
de VALENTIN KATAIEW 


Ceea ce se face la Teatrul „Muncă și Voe Bună“ pe scenă, este 
uneori foarte merituos; ceea ce se intîmplă însă în sală, esta dendrep- 
tul extraordinar, 

Teatrul acesta făcut pentru muncitori, pe măsura mijloacelor lor 
materiale (locurile costă 10 lei la parter gi 5 lei la balcon: , & desco- 
perit un public nou, care estè pentru prima oară adus la teatru, Un 
public tînăr, sensibil, puțin copilăros, care ride ușor, se emoționează 
repede, primeşte tot, vede tot, vibrează la fiecare replică, ia parte di- 
rectă la peripeții, iubeşte pe eroii buni, îi detestă pe cei răi, aprobă, 
dezaprobă și aplaudă, cu un elan, cu un freamăt interior, cu ọ co 
vingere, care trec năvalnice din sală pe scenă și sparg zidul nevăzut 
al rampei, în aşa fel încât nu mai ştii bine unde este spectacolul fi 
cine îl joacă: actorii pe scenă sau spectatorii în sală. 

Vă sfătuese să vedeţi acest lucru, care nu seamănă cu nief unul 
altul. Veţi pleca de acolo cu sentimentul de a fi intrat într'o zonă n 
cunoscută de viaţă, intro lume nouă, care păstrează vii resurse de 
simţire, de mult uzate în straturile sociale de sua. x 

Teatrul contimporan are publicul pe care îl merită, lar publicul 
acesta are teatrul care i se cuvine. Prin condiţiile lui materiale de 
existență, teatrul a devenit o artă prohibitivă. 


Vavilina : Nisa 


Bilļis Dâncuş: Muramuregeni 


N. Stoica : lusuf 


Î. jalea: Rebreanu 


Puiu Anastase: Portret 


Un astfel de public esta pentru tentru o bogăţie imensă; el repre- 
< tintă un adevărat continent moral, cu vaste terenuri neumblate pini 
uzi, cu vaste păduri nedasehise incă. 

T 


Duceţi-vă să vedeţi oricare din spectacolele teatrului „Muncă şi 
Voe Bună” — oricare, de vreme ce, repet, esențialul se petrece în sală, 


Dacii e nevoie totusi să facem o alegere, ar trebui ponte să prefe 
raji piesa lui Valentin Kataiew, Quadratura cercului, care la noi sa 

sub titlul „Ronta'n patru colțuri”, 

E o comedie sovietică, datind, cred, de acum zeco ani (la Paris, 
Dublin, a jucat-o în 1931), dar semnifeativă şi astăzi. Kataiew este un 
Caragiale al societăţii sovietice. Comedia lui este o satiră a formelor 
sociale noi, eare încă mau căpătat aderenţe organice și care rămin la 
suprafață, deformate, caricaturale, 

Dincolo de un intreg verbiaj politic, pe care eroii comediei îl re- 
poetă cu înponuitate, cu bulimi şi cu elan, rămine de fapt — şi 
aceasta este concluzia operei lui Kataiew — aceeaşi inimă otnenească, 
ale cărei legi eterne sunt mai tari decit formulele politice. Fameen, iu- 
birea trec dincolo de ncoste formule, oricare ar fi ele. 

Kataiew nu este un reacționar, după cum nici Caragiale nu cred 
că este unul, Risul lui are ceva cordial şi liber. Poate, spre deosebire 
de Caragiale, satira scriitorului sovietic, mai puțin amară, are pentru 
eroii săi mai multă simpatie, ba chiar o manifestă tanâreţa. 

Piesa este deosebit de interesantă şi ca operă de teatru şi ca sem- 
nificație socială. 


DESPRE „GREVA FEMEILOR“ ŞI DESPRE 
REPERTORIUL TEATRELOR PARTICULARE 


Imi pare rău că n'am vorbit la timp despre comedia d-lui Nicuşor 
tineseu, Greva Femeilor, care sa reprezentat în Martie la Tea- 
trul 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


D- Constantinescu a scris multă vreme revistă, gen care ține 
mai mult de industria teatrală, decit de literatura dramatică, În mo- 
mentul însă în care se decide să scrie comedie, o face cu vădite cali- 
tăţi de humor, de invenţie scenică, de naturaleță. 

„Greva femeilor” este o piesă de tipul Giraudoux, construită pe 
o temă veche, cărela i se dau sensuri actuale, In teatrul francez de azi, 
există un întreg grup de asemenea lucrări dramatice, care prezintă 
într'o lumină nouă, teme sau situații clasice, E un joc de aluzii, ana- 
logii şi comparații, care descoperă la distanță de veacuri, cele mai sur- 
prinzătoare apropieri, 

E un joc ingenios, fantezist, puţin arbitrar, care dă autorului de 
teatru mari libertăţi şi îi lasă o nelimitată iniţiativă. Se ințelege că 
aici mai mult decit ori unde, reuşita artistică e o chestiune de măsură, 
de dozaj, de ton, Parodia are facilităţi primejdioase, 

D- Nicuşor Constantinescu nu le-a evitat absolut pe toate. Cred 
că dacă ar îl fost mai sever cu sine nsus, dacă ar fi venit mul mult 
propriei sale piese, ar fi reuşit să ne dea un lucru integral de bună 
creditate, 

Plecind dela hisistrata lui Aristofan, d-sa a seris o comedie n 
păcii şi a războiului — temă cum nu se poate mal actuală. Identitatea 
de situaţii se impunea dela sine, dar tocmai de aceea autorul ar fi tro 
buit să nu o sublinieze prea violent, 

Era oare nevoie să se vorbească despre „americanisme și despre 
„lemei-vamp”, pentru ca să înțelegem că lucrurile care se petrec în- 
tr'o Atenă străveche, se referă în fapt la timpul nostru? 

Farmecul unei aluzii este de a fi nesigură, ucinsistentă, aruncată 
ușor, puţin în treacăt, 

DI Constantinescu insistă prea mult, apasă prea mult. Anocra- 
nismele sale sunt brutale. Ele dau comediei un acer regretabil da 
sketeh — cu atit mal regretabil cu cit nimic nu le făcea necesare, Cu 
creionul roşu în mină, în mai puţin de oră, toate aceste excese ar fi 
putut fi înlăturate. Astfel temperat, textul piesei d-lui Constantinescu 
ar fi păstrat o linie de demnitatevartisticăi, dela care tehnica an de seo- 
nist îl îndepărtează poate, dar spre care Îl îndreaptă reale calităţi de 
teatru, 

. 
E 5 


Cu execepția acestei reprezentații, nimle nu a fost de semnalat 
în ultimele trei luni pe scenele particulare, 

Am asistat la o ploaie de premiera şi reluări, alese fără nici un 
criteriu, fără nici o justificare, tără nici un sens. 

Rare ori un repertoriu de teatru na-a lăsat o mai gravă impresie 
de derută, 

Din ultimele cinci premiere care au avut loc pe scena teatrului 
„Regina Maria”, una singură a fost o premieră propriu zisă: o plasă 
de Frank Vosper, [Iubire stranie) jumătate polițistă, jumătate i 
guignol, lincezind ca vai de lume timp de trei acte, pentru ca să wi 
un final întradevăr „tare“ (remarcabil jucat de di Bente F wai 
de d-1 G. Vraca), dar oricum insuficient ca să justifice ee i 

Celelalte patru piese nu fost desmormintate din stagiunile treci 
— si dacă o operă ca „Azilul dè noapte” poate fi oricind şi mda ju- 
cată, fie chiar și pentru a umple un gol în repertoriu, e de nein 
pentru care motive se scriau lucrări de a doua mină ca „Rataţii” lui 


CRONICA DRAMATICĂ 10i 


Lenormand şi mal ales comedii agreabile, dar exagerat de mult ju- 
cate cu puerila „Kiki“ sau ca „Lu prise de Berg-op-Zoom", 

Literatura dramatică curopeană se află intradevăr intro aeri- 
oasă criză — dar nu atit de totală, incit să nu poată oferi unul direc- 
tor informat citeva lucrări demne de a fi prezentate în traducere, Cind 
la Paris, François Manriac reprezintă o piesă cu Armaòdée cind mai 
ales Charles Morgan, autorul extraodinarului „Sperkenbroke' debu- 
tează în teatru, lu Londra, cu dramă ca „Fluviul scinteletar* — osto 
de neințeles cum un teatru se poate resemna a trăi din amintiri — și 
încă nu din cele mal onorabile amintiri. 


O „ŞCOALĂ DE REGIE“ LA TEATRUL NAŢIONAL 


In cele două luni de cînd e director al Teatrului Naţional, d-l Ca- 
mi! Petrescu pare a-și fi îndreptat acţiunea d-sale nu atit spre proble- 
mele de repertoriu (care dealtfel nici nu intrau în cadrul unui stirşit 
de stagiune) cit spre problemele de regie. 

Incă de anul trecut, cind şi-a pus singur În scenă „Suflete tari”, 
d-ea a arâtat în mod direct, prin metoda sa de a lucra cu actorii, în oè 

; grad dezaprobă felul în care se joacă In genere teatru la noi. Nici a#- 
tizi nu s'a uitat poate paradoxala sa formulă (care totuşi nu era decit 
la primă vedere paradoxalä) că jocul actorilor noştri trebue Înninte de 
orice „desteatralizat”,, 

Se preconiza asife! o scontere a teatrului din clișeele sale menite, 
o depăşire a procedeelor sale mecanice da joc, o întourcere a artei ac- 
torului spre izvoarele vii ale emoției, ale sensibilităţii, 

Venit în fruntea Naţionalului, nimie nu era mul firesc decit ca 

experiența de anul trecut făcută în cadrul unui singur spectacol si cu 
o singură echipă de actori, să fie reluată pe o scară maj întinsă şi cu 
toate mijloacele tehnice, pe care le oferă instituția, 

Voind în acelaş timp să facă o verificare n cadrelor actoricești, 
dè caro Tapp (căci numai asite) va putea rezolva mai tirziu pro- 
blema repertoriului) zi un examen al elementelor tinere, care sunt eli- 
minate de fapt dela orice putinţă de manifestare. noul director a ins- 
ttuit o „senală de regie experimentulă”, care va fi în acelaş timp un 
concurs. Trei piese vor fi jucate în cadrul acestei şcoli, pieso alese nu 
atit pentru valoarea lor proprie, cit pentru posibilitățile actoricesti pe 
care le cer. 

Cind divèrsi ziaristi culti se sperie că studioul Teatrului Națio- 
nal se pregăteşte a juca o melodramă — în speţă Curierul din Lyon — 
acest exces de sensibilitate artistică, ipnorează cu intenție obiectivele 
experienței propuse, 

Nu ştiu care vor fi concluziile ncelei experiențe, Condiţiile însă în 
care ea este organizată, constitue în teatrul nostru un moment de com- 
trol critic, cum nu s'a fdcut niciodată, 

„Diroctivele artistice” pe care directorul Teatrului Naţional le-a 
comunicat în scria actorilor săi si pe care o revistă săptăminali a 
avut excelenti idee de a Je da publicității (chiar dacă o făcut-o cu in- 
tenţii polemice, dezarmute prin ricozeu), formează un Îndreptar tea- 
tral de o sinceritate eritică şi de o preciziune tehnică, peste care de 
aici încolo nu cred că se va putea trece. 


MIHAIL SEBASTIAN 


SCRISORI DIN LONDRA 


CARACTERUL ENGLEZ ŞI GENTLEMANUL 


1i. 


_ _ Heine a scris un studiu, Zeii în ezil, în care arată situația că 
şi decăderea în lumea umilinţelor şi vulgarităţii a divinitaților oim- 
piene după triumful Creştinistnului, cam prin veacul al treilea. După 
pr lumii antice, zeii fug, care încotro poate scăpa, ascunzin- 
du-se sub chip de oameni ori de dobitoace în Egipt şi aiurea. In pä- 
durile germane, oi trebue să tae lemne, iar în loc de nectar sunt ți 
să bea berea amară care jnourează gindiréa. In Olimpul lor, zeii aveau 
toate bunătăţile la dispoziţie; acum, trebue să muncească pentru a-şi 
prelungi zilele. Apolon devine păstor de vite în Austria de Jos, dar, 
fiindcă fermeca lumea prin cintecul lui, este denunţat de către un că- 
lugăr învăţat şi, după ce recunoaşte el inauşi că întradevăr este zeul 
it vao porsti 

i vr şi cite purtătoare de fermece şi de su i mau 
prelungit viața lumii păgine la umbra bisericii creştine aci ară ru- 
Elut erregi ştreangului, 

esorturile spirituale ale unei epoci se starmă şi se Inlocuase 
brutal prin altele care pot deveni mai tirziu eronate şi absurde. Omul 


vieţi către un model pe care şi-l făureşte mereu din puzderia de fări- 
mituri a concepțiilor care formau viața superioară din trecut. Ca şi 
apele care se ridică fără încetare în văzduh pe razele soarelui, căzind 
apoi din înălțimi ca ploae, grindină, ori zăpadă. aducind adesea 
furtuni și nimicire, tot aşa forţele gindului omenesc, după ce s'au înăl. 
tat, coboară pentru a deslănțui furtunile turburărilor religioase, poli- 
tice şi sociala. 

Lumea engleză n'a păstrat legea romană care era a unel clase 
dominante şi n'a avut sistemul feudal în aceiași formă ca cel de 
continent, de aceea a fot mai liberă în căutarea şi alegerea 
de viață proprie, Sufletul englez a fost turburat mai adine de 
nile religioase și tot pe cărările religiei au venit da pa cont „poate 
chiar înaintea pelerinilor care mergeau la Canterbury, envalerii 


tini. - 
Cind su dărimat însă lumea lui Amadis de Gaule, a Ca der 
crucii care trebuiau să aseze ordinea divină pe pămint, a luj Rolla 
ši Bavard, ori Orlando Furioso (acelaşi Rolland) vedem pe bietul 
Don Quijote—sinteza diformată a stărimăturilor de concepții nobile 


EAV] 


mE" pren 


SCRISORI DIN LONDRA 103 


din trecut—torturat de un ideal perimat pentru oamenii de rind şi 
care Îl face să nu mai vadă lumea reală şi transformările din jurul 
lui. Mai înainte, Ariosto pusese pe Orlando să lupte pentru o cauză 
reală și mai precisă, cauza acelei epoci: infringerea Musulmanilor. 

Poetul dă insă lui Orlando calităţi supranaturale, ca invulnera- 
bilitatea corpului, arme fermecate, emi cu judecată şi înțelegere ome» 
nească ett, precum şi posibilitatea de a parcurge spaţiul cu viteze 
anormale, Cavalerul dela Mancha dimpotrivă abia e purtat de Rosi- 
nante, sufere umilințele, bătăile şi batjocura celor ce trătac—şi trăese 
bine—fără idealul pe care Il urmăreşte ol, 

Dar cel mai mare paladin al creștinilor—după cum ni-l prezintă 
Ariosto—desăvirşit în arta şi virtuțile cavaleriei, fsi uită totuşi de da- 
toria către Dumnezeu și Impăratul Creștinilor (Charlemagne) şi cade 
formecat de frumusețea păginei Angelica, vrăjitoare care urmărea în- 
fringerea creştinilor prin vrăjirea aceluia care conducea lupta. 

Singura justificare pe pămint a lui Orlando—justificarea unei 
concepții—era împlinirea datoriei, lar nu pactizarea sub ori şi ce formă 
cu dușmanii creștinilor şi împăratului. Ca o pedeapsă divină pentru 
călcarea codului cavaleriei, Orlando îşi pierde minţile. (Si e o curioasă 
coincidență cu evenimentele recente că un cavaler englez, Astolpho, se 
duce în Abisinia s| de acolo în Lună de unde aduce leac pentru tämä- 

r duirea italianului Orlando), 

Desigur, Cavalerii Evului Mediu, cn şi Zeii Olimpului, Indată ce 
sa dărimat lumea lor sau împrăștiat și sub diferite forme au căutat 
ocupații și rosturi asa cum cereau vremile cele noi. Și dacă a rămas 
ceva din codul lor de onoare şi datorie în viata modernă a popoarelor, 
apoi aceasta se datorește faptului că principiile lor isvorau din viața 
creștină deşi erau și au fost osindiţi de dogmatirii crestini, 

Dacă insă Orlando—țăsind la o parte fantezia din o mle și una 
de nopţi care ii străbate povestea—nu mai este atit de viu printre nol 
cum esta „El Caballero dela Trista Figura” este pentrucă èl ae apropia 
mai mult de lumea zeilor păgini care aveau puteri ca nu erau date 
muritorilor, dar care totuși mureau odată cu schimbarea atmosferei 
e ignoranță umani, Cervantes, deşi adine influențat de Ariosto, face 
din Don Quijote un om și încă unul sub o aparență stranie, Un om 
care stirneşte risul gi pe care nu-l ajută niciun fel da putere extraor- 
dinară; mai mult: èl nu posedă nici măcar mijloacele normale ori 
chiar mediocre ale unul cavaler, ci apare față de lumea reală ra un 
biet gindae extenuat care porneste la luptă cu monstrii si balaurii ca 
torturcază lumea, Deviza lui Don Quijote ar putea fi ego contra mun- 
dum, pentrucă infrigurarea pe care i-o dă credința lui fanatică întrun 
ideal Îl face să vadă o proporţie cel puțin directă între forțele Iui pro- 
prii şi restul lumil. 

Consumat de flacăra internă a acestui ideal pe care îl simte ca 
o poruncă supremă si inalterabilă, el pornește cu furia unei forţe tos- 
mice legati totuşi de treanța unei existente umane. Grantoarea lul 
spirituală pe cure n'o Intrezărim decit prin strāfulgerares nebuniei 
din noi înși-ne. Altfel scopurile nobile ale lui Don Quijote apar întrun 
contrast grotesr «i ridicol cu realitntea, 

Si astfel! suntem ţinuţi să ridem de propriile noastre aspirații, de 
pornirile nobile și generoase, de furia cu care ne aruncăm Împotriva 
morilor de vint și apoi de nmăriciunea care ne cuprinde cind, ne in- 
toarecm după încercarea de n îndrepta lumea, de a Introna adevărul 
şi dreptatea, de a apăra pe cei slabi si năpăatuiți, ca Don Quijote „cu 
lancen ruptă, cu scutul atirnat da git cu o sfoară, ahia mergind de 
oboseală, cu vederea slăbită și în valul amurgului căleind peste nişte 
porci grasi care dormeau sătul şi cara desteptindu-ae speriaţi îl trin- 
tese jos”, Eterna ironie, Bravul Don Quijote e bătut măr şi jefuit toc- 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai de prizonierii pe care îi eliberase; cu toate acestea nimic nu-l desi- 
luzionează, nimic nu-l opreşte i facă datoria de cavaler. Forţa lui 
fizică este redusă incit un vînt mai puternic l-ar putea culca la pămînt, 
Cu toate acestea, el nu se dă înlături de a se măsura în luptă cu uriaşii 
căutini mereu pe cel mai teribil dintre ei, pe Alifanfaron, E capabil 
de sacrificiul suprem, desinteresat, sărac fiind ca o pasere a cerului 
şi ri pe lume, dar nepunind în cumpănă niciodată primejdia. 

„avalerul dela Mancha simbolizează deci un conflict, eternul 
conflict al dualismului personalităţii umane, eforturile ridicule adesea 
în raport cu bunul simţ şi cu brutala realitate şi de acesa existenţa 
lui este condiționată de aceea a lui Sancho Panza, Acesta apare nu 
mai puţin ridicol cînd se Ineacă în vulgaritate. Gama la cure se poate 
ridica şi cobori această creatură simbolică în două ipostase—Don 
Quijote și Sancho—reprezintă extremele oscilaţii ale forțelor interi- 
care umane, 


. 
. . 


Am pus alături două concepții despre Cavaler; amindouă sunt 
plăsmuiri poetice, dar conțin ceea ce a rămas permanent — sub forme 
diferite — în instituţia Cavalerilor, 

Gentiemanul englez care descinde din acel fanatici servitori ai 
Crucii şi onoarei, deşi transformat complet de civilizaţia modernă şi 
specifie insulară păstrează destule turi din caracterul original. 
Pe lingă acestea, el reprezintă acum aplanarea, armistițiul conflie- 
tului din sufletul uman, armonia manifestărilor unei personalităţi, 
Provorbialul bun simţ englez, forţa de cohesiune dintre om şi realitate, 
pe de o parte, iar pe de alta, imaginația moderată a englezului anco- 
rată necontenit de stinca realităţilor reduc contrastul dintre aceste 
două forţe care se sbat în personalitatea omului—Don Quijote şi San- 
cho Panza—dindu-le aceiaşi directivă în acțiune, Desigur că trebue 
iarăși reamintit că temperamentul englez este determinat şi de mediul 
care nu prezintă contraste violente, reduce, prin opacitatea atmosfe 
rică orizonturile şi ţine cerul cu norii mal aproape de capul omului, 
incit, deşi s'ar putea apune că este „tu capul în nori”, picioarele îl 
sunt totdeauna pe pămintul solid. 

Codul cavalerismului influențează viaţa leză nu atit prin sis- 
temul feudal, ci mai ales prin mijlocirea religiei crestine, La curajul, 
la sălbateca une pentru libertate şi dorința totdeauna vie de a se 
bate, moştenite de englez mai degrabă dela Vikingi, cavalerisrmul 
adaugă sanctitatea datoriei, a cuvintului dat, pietatea, generositatea, 
apărarea celui slab şi nedreptăţit, sacrificiul de sine. Cavalerii ajun- 
seseră să fie priviţi ea sducind la indeplinire voința lui Dumnezeu. de 
aceea la 1248, cind Cruciada pornită de St, Louis este înfrîntă, lumea 
creștină de rind începea să creadă, în ignoranţa el, că Mahomet e mai 
mare decit Christos. 

Pe lingă Jurămintul de credință, Cavalerii stabilesc reguli de 
luptă care nu se pot călca fără ca onoarea să fie pierdută. Unele din 
regulele luptelor medievale au supravieţuit pină în zilele noastre de bar 
barie cind războalele de exterminare a copiilor și femeilor se încep frå 
a mai fi declarate. Respectul pentru femeie este, înainte de toste, sta- 
bilit pria cavalorism, | 

Dacă monahismul—care pare a fi de origine budistă—a salvat la 
un moment dat Creștinismul din criza morală, apoi Cavalerismul a 
fost forța care a ajutat biserica să lupte impotriva anarchie şi să Im 
tărească simtu! de dreptate s: de respect al aproapelui, 


SCRISORI DIN LONDRA 105 


Biserica upără deci sufletul omului inpotriva demonilor care, 
după concepția medievulă, se ațineau la fiecare pas să-l ducă în iad, 
iar Feudalismul îi apără corpul. 

In Anglia se intimplă însă că după Reformaţie se ivesc o mul- 
fime de secte religioase care se Inmulțese odată cu sporirea mișcării 
puritane din veucurile al XV-lea și a) XVI-lea !). 

Aceste secte repudiază jurămiîntul de credinţă. „Aceasta—apune 
un istoric modern—insemnează lovitura decisivă dată însăși bazei în- 
tregului sistem feudal”. „Jurămintul de credință èra baza teoretică a 
societăţii medievale; a nèga această formă de solidaritate dintre oa- 
meni insemna să se pună dinamită la baza sistemului social medie- 
val”, Degi sistemul social din Anglia medievală nu se baza exclusiv pe 
feudalism—care a fost slab și de un caracter deosebit de cel continen- 
ta)—,Hereticii” care aparținenu sectalor religioase puneau însă in 
locul jurămintului de credință un element de ordin religios şi etic, Bi 
deelarau—şi declară plină azi—că „a jura” însemnează a lua numele 
Domnului în desert, ceen ce insemnează blasfemie. 

Legămintul sacru, pe care îl face omul In inima lui cu Dumne- 
zeu, nre o valoare etică superioară tuturor jurămintelor de credință 
inaintea judecății ori a autorităţilor, Oamenii aceştia căutuu să do- 
vedească prin faptă că merg pe calea Domnului. Prin toată purtarea 

„ lor, aceşti sectari ciștigau respectul si admiratia semenilor lor. „Dor 
nul trăește în noi”, spuneau ci cind erau persecutați şi batjocoriți 
pentrucă refuzau jurămintul de credință. Intrinarea propriilor pasiuni 
și întărirea forțelor sufleteşti, pentru a se conduce singuri pe calea 
con dreaptă nu numai câ întărea solidaritatea socială dar înlocuia ju- 
rămintul de credinţă cu un element etie cu mult süperior. Dar refuzul 
jurămintului de credință mai avea si o altă origine mult mai Impor- 
tantă şi de o însemnătate politică mult maj profundă. Rupind relaţiile 
cu Roma, Henric a) VII-lea se proclamase „cap” (head) al Bisericii 
din Anglia. Mai tirziu, Regina Elisabeta n schimbat! termenul de „cap“ 
al bisericli prin acela de „Governor", A nu depune jurămintul de cre- 
dință insemna a lua atitudine împotriva Coroanei, lucru pe care mulţi 
din acesti sectari îl făceau de oarece credenu că jurămintul de ere- 
dinţă implică datoria de supunere pasivă fată de un tiran care ar gu- 
verna divino jure. Revolutia dela 188 „The Glorioua Revolution“, cum 
j se spune cind Incob Ilea, ultimul Stuart, a fost alungat de pe tron, 
a ridicat din nou chestiunea jurămintului de credinţă pe care mulți 
nu refuzat să-l depună. 

Atunci Sa format „Non juror schism", cei care refuză să jure, 
Aceste frămintări religioase au o udincă Insemnătate și nu contribuit 
la determinarea caracterului englez, nțelirea curajului moral, sporirea 
simțului de răspundere și apărarea unei credinţe și convinuere, Con- 
stiința omului îşi exercită astfel prerogativele pe care Í le atribue in- 
fluenta religioasă. Nu e cu totul paradoxal să afirmăm că acesti see- 
tari religiosi sau heretici sunt mostenitorii spirituali ni Cavalerilor, cu 
deosebirea că aceia se supuneau unui cod pe cind sectarii ascultă de 
porunca ce le vine din forni lor interior. Natural că Gentlemanul po- 
sedă în armonia calităților lui etice și sociale influența acestor puter- 
nici agenţi din atmosfera morală puritană. 

Pine inteles că persecuțiile suferite de „haretici” nu fost practi- 
cate de Biserică în mod sälbatie, Să ne gindim numat În Inchiziția și 
la acel Stupor Mundi, Froderie [I-len. caro decretează arderea pe rug 
la 1224, iar groaza de heretici o exprimă mrillavalul Franciscan, Bèr- 
thold de Regensburg, cînd spune: „Decit să stau două săptămîni sub 
același acoperişi cu un heretic, prefer să loruess un an la un loe eu 


1) Stadiul meu „Putitunisraul!* care va aparè În curând, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


pereau ndesea pe 

de credință. Un biet om dus ! 
zie strigă: „Auziţi-mă, lorzi j 
pentrucă am nevastă cu cara 
mănine carne, jur şi injur, mint 

Coulton, Tha Inquisition), 

un fapt istorie de o im 
rmarea vieții politice $ 
care animează ac 


-A avut și nu 


- locali—din nicăiri. Proprietarii 


au dus o viată co- 
mice, forminå o bur- 


ia, care erau foarte căutate pentra 
care se ridicau mereu din vil- 
concepţia legii romane, ba chlar 


SCRISORI DIN LONDRA 107 


se organizau cu atit antagonismul dintre ela şi biserică se accentua, 
pe de o parte, iar pe de alta, Inchiziția producea reacţiuni serioase, 

Ordinele cavalerești care erau adevărata spadă n bisericii pentru 
a aplica sancţiunile legilor ei sunt socotite en instrumentele Inchi- 
ziţiei. Po deasupra ele vin necontenit in conflict cu puterile Sta- 
telor pină ce, în veacul al XIV-lea, sunt distruse de puterea Inică, 
Codul cavalerilor insă servește şi mai departe organizațiilor militare 
ale Statelor, ca şi metodele de luptă, regulile de purtare ale militari- 
lor, ceremontile, steagurile ete. Pe lingă influenta pe cure a avut-o 
cavalerizmul asupra conduitei clasei nobile din Anglia şi apoi asupra 
burgheziei care. după cum um spus, paas un rol puternic în desvol- 
tarea politică, în conducerea Statului ca şi în toate domeniile vieţii 
engleze, el a mai înrturit ceremoniile, pe care englezul le iubeste şi le 
păstrează ca o formă pitorească a tradiției. Napoleon al III-lea în onoa- 
rea căruia Regina Victoria w dat o serbare la Castelul dela Windsor, la 
1855, a fost uimit de ceremoniile nestirtita și mal ales de aceea care a 
însoţit decorarea sa cu Ordinul Jaretierei. După ce sau terminat toate 
aceste ceremonii, Impăratul francez a spus unui prieten: „Simt intr'a- 
devâr că am devenit Gentleman” respirinid ușurat, 

Tradiția romantică a Cavalerilor trăieşte în literatura si nchi- 
puirea unui popor caro are cultul tradiției, „Mort d'Arthur“ nu e 
uitată niel în vremile de tiranie prin radio, ori aşteptarea morţii prin 
bombe incendiare şi gaze asfixiante. „Morgan le Fay” soră cu King 
Arthur, nevasta lui Iulius Caesar şi mama iul Oberon este încă soco- 
tită ca regina zinelor, cea mai frumoasă făptură pe caro a văzut-o pă- 
mintul şi lumile feerice şi stăpina tuturor farmecilor. E greu dar de 
determinat pe cit e de romantice hiblicul gentleman englez pentrucă el 
este produsul unei legi respectate ru sacră unanimitate: discretia, 


Consolidarea Statelor din apus şi stabilirea Curţilor suveranilor 
acestor State, pe de o parte, iar pe de alla, infiuenta Renasterii 
schimbă caracterul cavalerilor care ca şi zeii în exil ui lui Heine se 
transformă în curteni, Arta războiului pe care el au dat-o Europei 
putea f| învăţaţă și de alţii nu numai de acein care aparţineau unui 
ordin cavaleresc sau sistemului feudal, iar codul onoarei şi conduitei 
creștinului putea servi de îndreptar în viaţă orleirui om de familia 
bună sau bogat, Renașterea cu luxul, cu eleganța, cu rafinumentul şi 
cultura, desvoltate în jurul Curţilor Italiene produca pe acel „Corte 
piano” care însă nu trece Canalul Minecii decit rar şi destul de 
schimbat, Pe continent și în primul rînd în Italia, Umanismul afir- 
mase drepturile vieţii omeneşti. Lumea învăța iarăşi si fie veseli ca 
în antichitate şi să ridă. „Le rire cat le propre de l'homme” proclama 
Rebelais ca o condamnare la moarte a asentismului si a Înfrinării 
pină la sugrumare a manifestărilor lumești ala vieții. 

Incantațin umanistă deşteaptă lumea antică împreună cu pot- 
zia, muzica, literatura, artele plastice, dansul, eleganța In îmbrăcă- 
minte şi întronează frumuseţea corpului. Rafinatul și învățatul Bal- 
dasare Castiglione serie „Il Cortegiano” ce devine catrehiamul nobilu- 
lui care îşi punea ca ideal al vieţii ajungerea la Curte. Curteanul de- 
venea „perfect” dacă era cultivat. dacă recita sau serin versuri, dacă 
dansa, dacă avea maniere şi imbrăcăminte elegantă și ştia cum să 
minuiească armele ṣi, inainte de toate, dacă era frumos EI era mai 
degrabă un actor care îşi juca rolul perfect şi nimeni nu sa preocupa 
de calităţile lui etice ori dacă viaţa lui privată corespundea aparen- 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tele. Moralitatea acelui „cortegiano” ca şi a intregii societăți din tim- 
pul Renaşterii era socotită ca ceva inutil, talentul scuza toate turpi- 
tudinile, iar frumuseţea si strălucirea inteli tei ridica limita tuturor 
licențelor, Mai mult: în întrigurarea idealului de frumos şi pertecție, 
oamenii Renaşterii nu mai puteau face nicio deosebire între păginism 
şi creştinism, Marsilio Ficini îşi întrebuințează aproape toată viaţa 
Și toată marea învăţătură încercind—ceca ce incercase cu aproape 
o mie cinci sute de ani înainte Filon din Alexandriu—să armonizeze 
judaismu] cu filosofia grencă—să pună pe Christos şi Platon in ace- 
caşi contopire spirituală. Nu se mai vedea, prin urmare, nicio deose- 
bire între zeii păgîni şi sfinți, iar Afrodita şi Sf. Fecioară erau aproape 
confundate, Însuşi Zwingli era convins că va intilni în cer pe“ înţe- 
lepţii antichităţii, Deşi Fra Angelico pogoară frumuseţea şi puritatea 
cerurilor printre oamenii pămîntului, iar Donatello cu dalta lui des- 
fundă isvorul tinereţii şi vieții umane pe care o fixează apol cu tot 
avintul şi poezia ei în marmoră şi brong, deslănţuirea tuturor licente- 
lor intr'o societate care îşi pierduse ori şi ce orientare în viaţă duce la 
Parva fără seamăn, provocind vastu! conflict între religia și Re 
re, 


betană respiră adînc aerul Renaşterii şi produce nepieritoarea aperă 
a lui Shakespeare, traducerea Bibliei care fixează definitiv caracterul 
spirtului și limbei engleză, ca şi opera lui Bacon, 

„Curtezanii” vin însă travestiti şi destul de timizi. Pe cînd Fran- 


de restrins de nobili în jurul lor. In aceeaşi epocă, Maria Stuart, cres- 
cută la Curtea Franţei, aduce cu ea, în Scoţia, căreia Knox tocmai fi 
inoculase virusul fanatismului calvinist, muzicanți şi poeți străini cara 
nu fac decit să contribue a stirni furia scoțienilor împotriva reginei 


Reforma religioasă a readus austeritatea la Curtea engleză, iar 
Renaşterea a dat impulsul către cultură şi rafinare. Regina Elisaheta 
ea însăşi ştia, pe lingă limba latină şi gr acă, franţuzeşte, «pantoleste, 
italleneste, limba olandeză şi scoțiană și vorbea cu ambasadorii și 
trimişii curților străina fără interpret. 

„Desikur că și între „gentlemenii” dela curtea el se aflau oameni 
cultivați, iar unii dintre si, cum era faimosul favorit Earl of Ersiz 
era un model de cavaler din Evul mediu, eu toată lipsa de stăpinire 
de sine. In timpul asediului dela Rouen, Essex se lupta alături de 
soldaţi şi adesea provoca, în numele reginei sale, pe comandantul ai 
versar la un „combat personnel”, far la cucerirea Cadixului a dat voè 
femeilor să plece cu tot ce-or putea duce în spinare—se spune că unele 
igi duceau bărbaţii—şi pentru ca nimeni să nu le supere, el însusi sú- 
praveghea imbarcarea lor pe corăbii, Cit de rele sînt vremile de azi în 
raport cu cele de atunci. Cavalerismul care este moștenirea 
manului rămine deci necontenit legat de buna crestere și de conştiinţa 


SCRISORI DIN LONDRA 109 


pc către aproapele şi totdeauna În slujba eticei și poruncilor bi- 

sericii, 

Influenţa spiritului Renaşterii se exercitează şi asupra nobilimei 
şi culturii engleze, Sir Thomas Moore şi mai ales Francise Bacon (Lord 
Verulam}, Sir Walter Ralegh, Earl ot Northumberland, faimosul mate- 
matician Harriott (inventatorul algebrei) poetul Christophor Marlowe 
şi atiţia alţii se manifestă mai mult în spiritul mişcării de pe conti- 
nent, Spiritul popular însă, dominat mal ales de prejudecățile reli- 
pioase, vedea în oamenii grupaţi în jurul lui Ralegh—care se ocupau, 
între altele și cu probleme de alchimie—o grupare de atei care, spu- 
nea legenda, seriau God (Dumnezeu) pe dos, adică Dog (cine), de con- 
spiratori şi de duşmani ai bisericii şi societăţii, 

Imoralitatea şi corupţia dela curţile italiene ṣi mai ales aceea 
din jurul Papilor—Episcopii proclamaseră pe cal mai imoral dintre 
Pontifi, pe Borgia, Dumnezeu—și deci lupta împotriva catolicismului, 
menţine austeritatea şi stimulează mişcarea puritană. Curtea, clasele 
bogate şi pătura intelectuală, în marea majoritate si chiar intru citva 
în mod inconştient, sunt dominate de ucest spirit. O continuitate deci 
a spiritului religios în sensul medieval sau a crestinismului primitiv, 
către care tindenu sectele religioase ale bisericii reformate menține 
neîntreruptă evoluţia vieţii engleze, Gentlomanul e, Inainte de toate un 
englez religios, lar nu cum se întimplă în Statele catolice, unde cetă- 

* teanul era şi este încă mai presus de orice catolle, înainte de a sa simţi 
solidar cu naţia din care face parte. 

Reacţiunea împortiva influenței străine se manifestă mai pro- 
nuanțat chiar în timpul Reginei Elisabeta şi chiar impotriva obiceiuri- 
lor si moravurile dela curţile străine. La Gray's Inn, unul din acele 
inns of Court din Londra care erau asociaţii de advocaţi şi de tot ce 
era învăţat pe vremea aceea, „gentlemenii”, membrii acestei instituţii 
au ales unul dintre el en „Prince of Purpool” şi în jurul lui au jucat 
0 adevărată comedie, ridiculizind moravurile şi ceremoniile dela curte. 
Ceta ce e mai interesant este că cei mai înalţi demnitari al Curţii au 
venit să vadă parodia, iar primarul Londrei care are privilegii de su. 
veran şi care primeşte ca şi Regele Angliei pe Suveranii străini In vl- 
zită oficială, a invitat pe acest „Prince Purpoo!” cu toată curtea lui 
în procesiunea solemnă prin City, oferindu-i tradiționalul banchet. 
Chiar Regina Elisabeta invită pe impertinenţii „pgentlemeni” cu pa- 
rodia lor ln curte şi îl felicită pentru succes, Tot ca o ironie la adresa 
obiceiurilor dela curțile străine şi la felul de viaţă al nobilime| conti- 
nentale, ca şi la adresa englezilor care imitau pe străini se institue o 
parodie de Ordin Cavalerese, lar „codul“ acestor cavaleri prescria 
compunerea de epigrame, versuri, conversații civilizata, cunoaşterea 
autorilor la moră si ducerea regulat în teatru. Teatrul, bine înțeles 
că era socotit către sfirgitul veacului al XVI-lea ca un centru de unde 
porneau idei subversive, lar Londra si mai ales acele Inna ot Court erau 
pline de tineri „gentlemeni” care invățaseră la Oxford şi Cambridge 
și care acum forma un puternic grup de desiluzionaţi, mata să arunca 
vitriolul sarecasmulul, talentaţi si îndrăsneţi şi care scriau satire și ba- 
lade cînd se oferen prilejul. 

Deși călătoriile în străinătate erau incurajate ca o politică de 
Sint, englezul Focotea pe cel ce mergea în ţări străine ca unul care 
aduce înapoi „viţii străine” ateism, ba chiar îl creden cnpabil să-şi 
critice porpria lui ţară ceea ce era—si a rămas pină azi—un păcat 
care nu se poate ierta. „Monsieur Traveller” cum se spunea tu ironie 
celui ce mergea între străini mai aducea si ohiceluri repulsive de u-şi 
scobi dinţii la masă cu senhitori—ohiceiu care desgust şi nzi pe en- 
Rliez—şi de a „ințepa carnea cu fureulița, In loc să o apuce cu mina 
bărbăteşte”, Un manual a) codului manierelor eleganta pentru „gen- 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Uemeni” sfătuia să se apuce carnea numai cu trei degete şi să se ducă 
la gură numai cu o singură mină, să nu se şteargă degetele de masā, 
ori de spinarea cîinilor care sor afla prin prejur. ; 

Bine Ineles că nu lipsea nici satira de felul aceleia din Bourgeois 
Gentilhomme care făcea pe Ludovic al XIV-lea să ridă împreună cu 
nobilimea lui dar de care posteritatea ride încă mereu la rindul ei, De 
usemenea, cuvintul de Knight (cavaler) se dedea în mod pejorativ la 
tot felul de ticăloşi, cum erau acei „Knights of the posi” adică martori 
de meserie, gata să jura, 

Dar noţiunea de „gentleman” implica pentru unii dispensa de a 
munci şi mai ales de a întrebuința scule pentru executarea muncii, 
Aşa, în City, exista o clasă de „Pikpockets” care se socoteau superiori 
celorlalți pungaşi care intrebuinţau instrumente ca să tae băerile pun- 
gilor, ori cleşte cu să le apuce şi care se numeau „Foists". Aceştia bine 
înțeles erau priviți ca „gentlemeni” între colegii lor de ticălogie. Ideia 
de gentleman care nu munceşte, ci trăeşte bine din ceea ce are, stăpi- 
nea o bună parte din burghezia engleză din epoca victoriană. In co- 
mediile muzicale ale lui Gilbert and Sullivan este (în Mikado) un tip 
pompos care declamă banalităţi şi merge tapăn ca şi cînd ar fi legat 
pe harac. „What's he doing? întreabă unul”. „Oh, nothing in particu 
but he is doing it very well”. (Ce face? O, nimic deosebit, dar profe- 
sează perfect acest nimic). 

Apostolul Pavel a hotărit ca acela care nu munceşte să nu md. 
nînce, iar cultul muncti—după cum am arătat—are la bază ideia re- 
ligioasă a sectelor de după Reformaţie si ori şi care englez oricât de 
bogat ar fi se simte umilit dacă nu are o ocupație, 

Pe la jumătatea veacului trecut, Carlyle, influenţat de mitologiu 
Odinică, a încercat să ridice pe oamenii mari ai trecutului englez la 
rangul de „eroi” alături de zeități germanice, Aceste creaţiuni şi ca- 
racterizări au stirnit curiozitatea intelectuală, pe cind „gentlemanul” 
este o figură socială şi etică pe care a produs'o însuşi complexul vieții 
engleze şi care servește ca model de viață civică și creştină în contrast 
cu acele fantome care evoacă un păgin:sm de bibliotecă, 

Doi dintre scriitorii contimporani care au avut o mare influență 
asupra lumii engleze, G. Bernard Shaw şi Sir James Barrie, au creat 
unele caractere în care intră elemente esențiale ale vieţii engleze. In 
Pygmalion, Bernard Shaw caută să demostreze că o femele ridicată 
din straturile cele mai de jos prin instrucţie si învățarea regulilor de 
salon şi manierelor lumii lese nu poate să fie deosebită de ori și care 
femeie din societatea înaltă. Profesorul da fonetică. pasionat de stiinta 
lui, reuseste printre muncă intensă și severă să facă pe vinzitoarea 
de flori din piața florilor si legumelor dela Covent Garden să-și 
schimbe cel mai îngrozitor accent și vocabular de mahala cu o die- 
iune superbă si cu expresiuni şi maniere de castelană. Cind expr 
riența ṣi prinsoarea reusese, profesorul pe care Bernard Shaw I pre 
zintă cu ochelari pentru a nu vedea tmai departe decit teoriile și tilara 
cărţilor sale, înțelege, din furia femeti frumoase, că această fiinţii nouă 
ae enig lui ca și sculptura de care se înnmorase altă dată legenda- 
rul artis 

Femeia se simte acum complect smulsă din lumea floräresėlor 
și a căruțaşilor — devenise lady — dar, în acelaşi timp, formele este 
rioare și artificiale ale vieţii de sus îi aporeau durerea isolării, „Ca vol 
deveni eu acum?”, suapină en în fața profesorului care isi sterge me 
reu ochelarii ca să-i admire frumuseţea — „Să te măriți cu „om 
bogat”, răspunde el, mai mult aşa, ca să răspundă ceva. „In a de 
la Covent Garden, strigă temela cu furie — „noi vindem florile, dar 
nu ne vindem”. „Independence? observă profesorul, „Middle re: „a 
phemy”. (Independența? Blasfemie burgheză). ȘI îironicul i 


SCRISORI DIN LONDRA 111 


Shaw se căsătoreşte cu propria lul operă. Desigur, lără fondul sufle- 
tese, fără mindra demnitate şi fără morala creştină care deșchide ca- 
lea personalităţii umane câtre ascensiuni nobile eroina lui Bernard 
Shaw ar fi ajuns doar o „Damă cu cameli!”. Sir James Barrie, vră- 
Jitorul, care a ridicat hotarele dintre realitate si lumea minunilor şi 
care n cteiat acel nemuritor „Peter Pan” ce încintă şi emoţionează ti- 
nerețea generaţiilor din lumea engleză, a scris o piesă de teatru „The 
Admirable Crighton”, prezentind un important aspect al caracterului 
englez. O familie de aristocrați porneşte eu vaporul Intro lungă ex- 
cursie de plăcere în Africa. Vaporul nautragiază. Toţi membrii tami- 
liel scapă mal mult datorită valetului Crighton şi se găsesc pe un 
țărm absolut sălbatec fără adăpost, fără mincare şi doar cu ce purtau 
pe ei în momentul naufragiului. Crighton organisenză acest grup de 
bărbaţi şi femei — ființe cu artag, pompoase, îngimiate şi rău dispuse 
cind e vorba de lucru — dind fie-căruia o însărcinare specială. Clă- 
dese deci o colibă şi încep să se obicinulască a duce o viaţă ca Robin- 
son Crusoe, Crighton fusese recunoscut en şeful acestei enlonii, el rin- 
dula tot, dăden porunci lordului și prin intelepciunea şi curajul luj 
bărbătesc își ciștipase respectul și admiraţia tuturor. Fata lordului 
prinde dragoste si lubeşte cu pasiune pe acest admirabil Crighton care 
insă arată o rezervă şi o purtare față de ea cu adevărat cavalerească. 
+ În fine, sunt găsiți de un vas care li căuta mereu și adusi la Lon- 
dra, unde se aşează iarăși în palatul lor, Crighton îşi rela locul, atitu- 
linen, expresiile de respect și supunere fată de stăpini ca şi cind nu 
sar fi întîmplat nimic, Fata sufere amarnic din cauza poziţiei şi nti- 
tudini! lui Crighton cara, ori de cette Ori ea încerca să-l vorbească, 
in atitudinea de servitor respectuos şi răspunde cu cele mal politi- 
coase cuvinte. In sfîrşit, se dă o serbare mare pentru reîntoarcerea 
familiei la Londra și, după petrecere, stăpinul voeşte să prezinta pe 
admirabilul său „butier” căruia fi datorau viața. Acesta nasrultă eom- 
plimentele cu ò modestie împinsă pină la indiferență şi apol cere şi 
el o favoare: să-şi prezinta logodnica — fata din casă — cu care, după 
căsătoria de a doua zi, va pleca în Australia „să-şi faci şi ei un că- 
min acolo". 
Crighton — după părerea generală — sa purtat ca un „Rentie- 
man”, 
Verdictul societății engleze este bine înțeles adesea prea sever şi 
chiar nedrept cind e vorba de judecarea conduitei morale a cuiva. 
Calvinismul a pus o pecete definitivă pe caracterul raţional. După 
inlăturarea regimului cromwollian şi restaurarea monarhiei, viața 
publică ishucneste în veselii Și petreceri, iar conducerea supremă la 
iniţiativa. Jurnalul cronicarului Pepys e cea mal prețioasă mărturie 
a vremilor din a doua jumătate a veacului al XVII-lea. Reacţiunea însă 
a restabilit cursul norma! al vieții, Regele care primea subvenţii dela 
Curtea Franţei — e vorba de Carol Stuart 1-lea — însuși îşi ascultă 
epitaful, datorit — se zice — lui Fari of Rochester: 


Here lies our mutton-eating king, (Aici zace al nostru Roge ce se 
'ndopa cu carne de berhece, 


Whose word no man relies on Și pe cuvintul lui nimeni nu sa 
i putut răzirna: 
He never said a foolisch thing. Na spus în viața lui o singură 
5 prostie, 
And never did a wise one! Dar n'a făcut un singur lucru 


înțelep măcar), 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Poporul era înclinat, bine înţeles, să arunce întreaga vină a tur. * 
burării vieţii morale asupra catolicismului pentru că Stuarții erau 
catolici, Fanatismul şi severitatea regimului puritan al lui Cromwell 
producea însă reacţiunea. Veselia, teatrul care fusese suprimat, pe- 
trecerile şi ceremoniile laice apar ca lucruri cuvenite unul r cata 
fusese ţinut cu rugăciuni și tortură de sine atita vrema. La 1 insă 
ultimul Stuart, Iacob al II-lea este alungat de pe tron și înlocuit prin 
Wilhelm de Orange care restabilește iarăşi cursul vieţii în sensul de- 
terminat de Reforma religioasă. Educaţia are însă un rol covirşitor 


şi vom vedea cit a putut contribui ea la formarea „gentlemanului”. VECINII NOȘTRI: RUSIA 


D. N. CIOTORI 
NOUA LIRICA RUSĂ 


Există o părere, destul de răspindită, că noile condițiuni ale 
vieţii rusești formează un teren cu totul neprielnice pentru existența 
şi inflorirea poeziei lirice- Mulţi cred că lirica rusă a fost îngropată 
pentru totdeauna sub ruinele lumii vechi ce s'a prăbuşit și că actuala 
poezie rusească nu poate să aibă decit un caracter strict social, 

Culegerile de poezii apărute de curind în Rusia arată însă In 

* mod elocvent îintorsătura spre lirism pe caro a luato în ultimul timp 
poezia rusă. Procofiev, Braun, Lugovaki, Aseev şi alți poeţi care altă 
dată au dat lirica politică de valoare, se reintorc la lumea emoţiilor 
pur subiective. Ei, care au scris poezii pline de vervă despre eroismul 
războiului civil, nu se ruginează să cinte astăzi dragostea, intilnirile 
şi despărţirile tradiționale ala eroilor, teme fără o legătură directă cu 
realitatea politică: 


„Ai să pleci, Va fi noaptea albă de Mal 

Deasupra capitalei neadormite, 

Am Să-ţi zic rămas bun, Ai să-mi spui adio. 

Glasul tău Imi va dispare din visuri”, 
(Braun) 


La acești poeţi nu se mal observă astăzi frica de altă dată de a 
părea prea sentimentali, prea înapolaţi şi în contradicţie cu spiritul 
aspru al vremii, Au dispărut de asemenea acele nota de Ironie şi bat- 
jocură folosite de unii poeţi pentru a sublinia tot ridicolul unor teme 
„demodate” întrun cadru „banal”: 


„Ne-am intilnit, odată, sub liliacul înflorit 
Desigur, în razele apusului de soare”, 
(Vamilov) 


Totuşi acele versuri care nu poartă în ele motive specifice vieții ac- 
tuale nu pot fi considerate drept caracteristice pentru noua poezie 
rusă. Marea majoritate a poeților manifestā tendința bine precizată 
de a da liricei o amploare cu totul neobişnuită pentru acest gen lite- 
rar subiectiv prin însăși natura lul, Această căutare m drumului nou 
în poezia lirică face ca multe versuri să denote o oarecare timiditate 
şi nesiguranță în tratarea temelor de lirică pură. 

Porții noi nu vor să mărginească lirica numai la sentimente şi 
emoţii cu un caracter pur personal, considerind că poezia își poate 
manifesta întreaga ei valoare numal atunci cind e legată cu feno- 
mene şi procese ce frămintă întreaga societate. Păstrind caracterul ei 
intim și subiectiv, adevărata poezia lirică este preocupată de emoţii 


8 


114 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


şi sentimente adine umane ce pot fi înțelese de mulţimea şi nu numai 
de „cei aleși”, 

Poeţii noi vor să vadă în poezia lirică o generalizare artistică a 
emoţiilor subiective și nici decum fixarea unor impresii momentane 
şi întimplătoare, Liricul alege din gama emoţiilor sale, din sféra largă 
a raporturilor cu Universul numai lucruri ce i se par deosebit de sem- 
nificative și a căror importanță trece de graniţele momentului dat, 

Lirica are menirea să evidenţieze unitatea între lumea subiec. 
tivă si cea obiectivă, intre om şi Univers Poetul apare şi el ca o păr- 
ticică a lumii obiective, iar conştiinţa lui ca o oglindire a realităţii 
înconjurătoare. Emaţiile artistice rămin astfel strina legate de actua- 
litatea obiectivă dinamizată în lirică prin sentiment, prin aprecierea 
subiectivă a poetului. Poezia lirică devine o fereastră pe care poetul 
o deschide spre orizontul infinit al lumii înconjurătoare. 

Inţelegînd în felul acesta adevărata lor menire artistică, poeţii 
lirici de astăzi găsese cu totul absurdă şi nelogică retragerea în tur- 
nurile de fildeş şi se văd tot mai strins legaţi de societatea care la 
oferă posibilitățile cele mai largi de creaţie: 


„Aga de aproape mă simt de oameni şi lucruri străine 
Că tot mai des, Universul îmi apare 
ca ò continuare a mea”, 

fAdaliz) 


Cunoscutul poet Malacovski a rămas deocamdată neîntrecut în 
prezentarea lirică a legăturii dintre om şi Univers. Creaţia lui servoșie 
drept pildă pentru majoritatea poeţilor de astăzi care văd în ea pune- 
tul de plecare pentru desvoltarea liricei socialiste. 

In poezia sa „Prietenul Nette vaporul şi omul” Maiacovski des 
volti o temă lirică şi redă un şir de impresii la primă vedere pur su- 
biective, reflectind în acelasi timp probleme de vie actualitate şi de 
mare importanţă pentru tara lui, Raporturile dintre oameni, între 
om și obiect sunt arătate într'o lumină cu totul nouă şi originală, 
Omul săvirsește o faptă eroică din cauza căreia moare. Vaporul de- 
vine purtătorul memoriei acestui om, stabilind astfel o legătură între 
eroul mort pe cimpul de luptă și alţi oameni. Un obiect apare astfel 
ca o încarnare şi ca o imortalizare a faptei eroice săvirsite de un om, 
Descriind în această poezie cazuri cu totul particulare, cum sunt eu 
noștința cu un om și întilnirea unui vapor, poetul reuseste să desvolie 
In ea o întreagă filosofie a luptei sociale, a vieţii şi a morţii, să dea 
un nou înţeles legăturii între oameni şi lucruri. 

Poeţii ruși de astăzi caută să-si apropie cit mal bine arta lul 
Mniacovski de a trata probleme sociale de actualitate în cadrul in- 
Ym al poeziei lirice, Unii din ei dau totuşi dovadă da o concepţie prea 
simplistă a raporturilor dintre individ şi sotietate, iar la alţii se re 
simte încă puternice influența formalismului de care a fost contaminat 
xie fapt și Maiacovski în creația Jul timpurie, precum si liricii rusi în 
viaţă din cei mai talentaţi ca Pasternace şi Aseav. 

. „Acesti trei stegari ai lirieei socialiste, din a căror creaţie se in- 
spiră poeţii mai tineri, şi-au început cariera literară cu mult inaintea 
revoluției din 1917 cind în lirica rusă trona simbolismul. tuturismul. 
Impresionismul si alte manifestări ale tendințelor formalista în artă 
şi poezie, Cunoaşterea acestei atmosfere literare, în care au început 


și revolutionare a lui Neerasov, Tacubovici, Curocikin si alții. Intreaga 


di 


VECINII NOŞTRI: RUSIA 115 


pleiadă de poeţi tineri talentaţi a proclamat cu hotărire divorțul artei 
de realitate, Sologub, Merejcovski, Briusov şi Balmont au negat ne- 
ceositatea fondului în poezie lirică, au refuzat să se preocupe de idealu- 
rile omenirii viitoare, afirmind că principala calitate a versului este 
eleganța expresiei gi muzicalitatea formel. 3 

Tinerii estaţi şi stilisti își încep activitatea literară prin studie- 
rea amănunțită a simboliştilor francezi, prin asimilarea procedeurilor 
de creaţie ale acestora, prin adoptarea concepției lor despre artă şi 
viaţă. Primele culegeri de versuri ale simboliştilor ruși nu sunt alt- 
ceva decit traduceri inalt artistice din Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, 
Baudelaire și Edgar Poé, Ei manifestă aceeaşi tendință de a se depărta 
de realitatea Inconjurătoare, de a pătrunde în tainele lumii transeen- 
dentale, în lumea iraționalului, Ei arată acelaşi dispreţ pentru pro- 
blemele sociale și politice, propovăduind cu aceeaşi dirzenle lozinca 
„Arta pentru artă”, 

Reacţiunena neagră în viața socială şi culturală a Rusiei de sub 
domnia Țarului Alexandru al IH-lea, determină o atare da spirit depri- 
mamă în pătura cultă a societăţii rusesti. Desnidejdea adincă, pe 
simismul general, dorința de evadare din realitatea crudă, căutarea 
formelor noi de expresie artistică, toate mcestea oferi un teren priel- 
nice în care au putut prinde rădăcini „Florile răului” ale lui Baude- 
jaira şi visurile de negură ale celorlalți simhbolişti francezi, 

Tendinţele formaliste în creaţia literară şi în concepţia generulă 
asupra artei își găsesc sprijinul şi în filosofia din timpurile acelea 
eare se Indroeaptă tot mai mult spre subiectivismul idealist. „Abia nu 
vrea lacrimi", proclamă Verlaine în primele sale versuri, Poezia lui 
cintă rafinamentul sentimentelor şi disprețul faţă de platitudinea 
mulţimii. Inăbusirea revoluției din 1848 îl face aå ceară eliberarea 
postului de sub „jugul” patimilor $i izolarea lu! în „egoismul de mar- 
moră”, Iäsind popoarele să se agite și să se sfisie între ele, Aceeasi 
nepäsare olimpiană față de frăämtintärije sociale, aceeaşi închinare în 
fața eu-lul se pot observa şi în creația simboliştilor ruşi: 


„Cu împărăția omătului nib, 
Sufletul meu e reco”, exclamă Briusuv, 


Generaţia următoare de poeți simbolisti tn frunte cu Veceslav 
Ivanov, Belfi și Block se emancipează de filosofia nitescheană a eli- 
telor şi leagă poezia ej de misticismul filosofului autoohton Vladimir 
Soloviev 

Revoluţia din 1905 dă prima lovitură curentului simbolist, Su- 
hieetivismul îngust, pasivitatea rece şi Izolarea în „egoismul de mar- 
moră” nu mai sunt posibile în zilele de foc și furtună, cînd se încearcă 
punerea unei baze noi vieţii socinle. Poetul simbolist Minski se pune 
în fruntea unui ziar de luptă revoluționară, Individualiştii implacahili 
de altă dată — Sologub și Briusav cîntă Și ei masa rebelă. Balmont 
simte nevola de n se identifica cu milioanele de luptători ce sau pus 
în mişcare pentru crearea unei ordine sociale noi, 


„Vreau să fiu alături de mulțime, 
Vreau să tiu mulțimen!", strigă poetul, 


ah aansit aveai al mitrallerii, sub muzica neîncetată a Im- 
uşcăturiior, el traduce versurile revolutionare ale poetului ) 
amai t poetului timplar 

Glasul mulțimii deșteptat de sbuciumul anilor 1905—1906 

poate fi înăbușit de regirnul de neagră reacțiune ca a domnit m Rusia 
în primii ani după revoluţie, Motive sociala risună tot maj puternice 
în lirica rusă, însă de data aceasta au un caracter specifie oräsenexe, 


116 VIAŢA ROMÎNEAȘCĂ 


Poeţii noi sunt copleșiți de creşterea vertiginoasă a orașelor, de pro- 
gresul științei şi al tehnicei care dinamizează viaţa societății şi face 
sensibilitatea omului să sufere schimbări radicale, 

Perfecționarea mijloacelor de comunicaţii şi transport scurtează 
distanțele, „micşorează“ globul pămintese, dă omului un nou senti- 
ment al Universului. Lirica nouă manifestă un desgust pentru linii 
curbe şi zigzaguri, pentru detalii şi amănunte, pentru tot ce înceti. 
nează şi amină exprimarea sensuţiei artistice, Poeţii futuristi preamă. 
rese vitesa, liniile drepte şi formele cubiste şi cer expresia sintetică 
şi concisă: 

„Spune-mi mai repede totul în două cuvinte”. 


Poeţii ruşi rămin entuziasmați de metoda futuristă a poetului 
italian Marinetti, devenind adepţii entuziaşti ai teoriilor lui artistice. 
„Spaţiul şi timpul au murit eri,—proclamă teoreticianul futurismu- 
lui,—şi de aceea arta trebue să meargă in galop”. „Inchipu 
spune el, că prietenul d-tale posedă darul lirismului, şi aflindu-se 
zona de tensiune ridicată a vieţii (răzhoiu, revoluţie, naufragiu) vrea 
să-ţi povestească senzațiile prin care el a trecut cu o clipă înainte. Știl 
ce va face în mod instineliy prietenul d-tale? El va distruge brusc sin- 
taxa în timpul povestirii, va renunța la perioade lungi, va nimici 
punctuația şi ordinea adjectivelor şi-ţi va arunca în grabă toate sen- 
zațiile Jui vizuale şi auditive în galopul lor nebunatec şi capricios”. 

Elevii lui Marinetti din literatura rusă se împart dela început în 
ego- şi cubo-futurişti. In timp ce primii ca Severeanin şi Sergenevici 
scriu poezia rafinată de salon, ceilalti se adresează mulţimii, inspirați 
de poezia revoluţionară a lui Witman. „Noi, declară ei, prezentăm bu- 
curia vieţii, puterea maselor. Noi eliberăm arta de robia pesimismului 
gi o coborim în stradă din turnurile de fildeş ale simboliştilor”. 

Primul poet mai talentat din grupa cubo-futuriştilor a fost Hleb- 
nicov, Pentru el cuvintul devine o putere de sine stătătoare prin care 
poetul organizează materialul brut al ideilor şi sentimentelor. Pe ur- 
mele lui păşeae viltorii întomeetori ai liricel socialiste Pasternac, Ma- 
jacovski şi Assey, 

Se distinge mai ales Maiacovski care creează poezia tumultoasă a 
oraşului, a străzii şi a e: Meşter îndrăzneţ al cuvintului, novator 
iscusit în expresia artistică, infractor autoritar al regulilor gramati- 
cale, el exercită chiar dela începutul creației sale o influență puternică 
asupra liricilor rusi atit din mediul mic-burghez ca Serseneviei şi Ma- 
im ei cit şi asupra poeţilor proletari ca Alexandrovski şi Bezt- 
menski. 

Dispreţuind din tot sufletul viața tihnită şi searbădă a micului 
burghez, Maiacovski defăimează lirica sentimentală şi îndulcită a 
„cintăreților de saloane”, 


„Domnilor poeți 
Nu v'au plictisit oare 
Paji, 
Castele, 
Dragoste, 
Flori de liliac? 
Daci vă seamănă toţi 
Creatorii, 
Seulp orice artă atunci, 
Mai bine 
Să deschid o băcânie 
Sau la bursă să Joc, 
Să-mi îngrași salele cu portofele pline”, 


VECINII NOŞTRI : RUSIA 117 


Refuzind arta și poezia burgheză, Maiacovski se indreaplă tot 
mai mult spre poporul de jos. lesit din sinul micii burghezii, această 
clasă intermediară care n'are poziţie proprie bine detinită în lupta so- 
cială, poetul n'a fost în stare să înțeleagă dela început adevăratele 
aspirațiuni şi interese ale lumii muncitoare şi nevoiaşe. El manifestă 
o simpatie adincă pentru „Obidiții şi umiliţii” oraşelor burgheze, pro- 
clamindu-se poet al mubalalelor, al golânimii $i al femeilor decăzute, 


„Toţi ăştia roşi de boli venerice 
Știți:—sunt poetul vostru”. 


In poeziile sale, Maiacovski excelează prin violenţă de imagini şi 
cuvinte, prin sgomotul şi brutalitatea acordurilor. Versurile lui care 
caracterizează atmosferin putredă şi bolnăviciousă dinaintea revoluției 
i pi Contrariază publicul cetitor, Îl desgustă şi-l copleşese în ace- 
aş p: 


„Strada Sa prăbuşit cu nasul unui sifilite”, 
ean: 


„Felinarul pleşuv desbracă libidinos strada 
de ciorapul negru al nopţii”, 

Adresindu-se celor învinşi ai soartei, celor cuiundaţi în mizeria 
vieții, Maiacovski nu porte totuşi să se identifice cu felul lor de a 
gindi și de a simţi. Poezia lui de intelectual mic burghez face ca în 
poeziile lui motive de proteat revoluționar să se împlutească cu note 
de pesimism şi de descurajare: 


„Mă gindesc tot mai des 
n'ar fi mai bine 

să pun punct cu un glonte 
slirşitului meu”. 


Determinind o cotitură spre motive sociale în lirien poeţilor mici- 
burghezi, revoluţia din 190% a trezit în același timp la pie A lite. 
rară și pe reprezentanţi ni claselor de jos. Alături de Maiacovski, Pa- 
ternac şi Aseev apare o serie întreagă de poeţi proletari şi țărani dintre 
care a mai talentat este Serghei Esenin, 

i inlocuese construcțiile artificinle ülo cugetului individualist din 
lirica simbolistă cu preocupări populare şi colective. Poeţii ţărani 
cîntă natura, cimpul înverzit, peisagiul rustic, căutări religioase. Cei 
proletari redau uimostera tumultoasă a marilor Oraşe, munca colec- 
tivă în fubrici, zgomotul mașinilor, năzuința de eliberare a clasei mun- 
citoare, Pe acelaşi drum merg şi tinerii țărani rupţi dela glie de pro- 
cesul industrializării, care au primit „botezul fierului”. Ei simt nevoia 
de a rupe cu lirica cimpiilor şi văd „singurul drum”, de mintuire pen. 
tru tineretul țărănesc în proletarizarea lul: 


„De lunci, de cîmpii, 
Din colibi derăpânate 
Să fugim 

Cit mai e timp 
In oraşe "'ndustriale 
Unde-i luptă şi miscare. 
Dela cimpuri parcelate 
Cu funestul lor destin 
La 0 muncă colectivă 
Intre fabrici şi maşini 
Unde creşte o viată nouă. 


113 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In timp ce Esenin şi Cliuev se mișcă în cadrul patriarhal a! lumii 


rurale, retrograde şi mistice, poeţii muncitori caută să se el 
de sub tutela religiei şi strigă setes lor de cultură şi ştiinţă: 


„Biserica îmi e bibliotecă, 
Rafturi de cărţi — iconostas, 
lar raţiunea omului — 

— Mintuitorul sfint”, 


Dovedind in poeziile lor o conștiință de clasă tot mai ridicată, li- 
ricil proletari caută să arate că îşi dau perfect de bine seamă de rolul 
istoric pe care va fi chemată să-l joace clasa lor: 


„Menlrea ne este să dăm omenirii 
Poruncile noului testament”, 


Lirica lor este puternic influențată de creaţia poetului american 
Whitman şi mai ales de cea a lui Emil Verhaeren cintărețul genial al 


orașelor răsvrătite, care: 


„A chemat la viaţă o viaţă mai nouă 
Tot poporul ce munceşte din greu”, 


și „A răspuns cu curaj şi dreptate 


La problema socială a lumii”. HI. Loghinov). 


Culegerea de poezii a lui Filipeenco „Era gloriei” nu este decit o 
prelucrare a cărților lui Whitman. 

Viltoarea primilor ani al revoluţiei socialiste își găseşte răsunet 
deosebit la liricil ruşi din diferite scoli şi pături sociale. Poeţii ţărani 
gi proletari în marea lor majoritate devin Cintăreii, erge p ai răz 
hoiului civil. Cel mai talentat dintre ei — Demian fiul unui ţă- 
ran sărac care a fost nevoit să lucreze toată viața lui la fabrică, de- 
parte de satul lui, părăseşte și el genul său favorit — tabula, şi scrie 
poezii revoluţionare care „aprind fiacăra eroismului în inimile munel- 
torilor şi împrospătează vigoarea lor de luptă în cele mai grele mi- 
nute", 


Tabloul cel mai reusit al acestor timpuri „de foc şi furtună” l-a 
dat intelectualul Alexandra Bloc în poemele lui „Sciţii” şi „Cel doi- 
sprezece”, scrise în primele luni după revoluţie, și traduse aproape În 
toate limbile. Citate din aceste poezii sunt folosite şi astăzi pe scară 
întinsă de literatura occidentală ca documente prețioase asupra stării 
de spirit din timpul revoluţiei ruse. 

Bloc, altădată poetul fin şi delicat al sentimentelor şi emoțiilor 
rafinate, e antrenat şi e] de viltoarea şi eroismul asaltului revoluțio- 
nar. „El binecuvintează pe „Cei Doisprezece” care în mod înconştient, 
trecînd prin singe și orori, au ţinut „pasul revoluționar”, și blostămă 
în același timp Europa occidentală care, bătinduşi joc de „Seiţii, 
a încercat perfect conştientă să înăhuşe în numele „culturii” țara ris- 
culată care a vrut să creadă în fraternitatea popoarelor”, 

__In Aprilie 1918, Bloc termină lucrarea sa istorico-publleistică „Ca- 
talina", în care, vorbind despre poetul latin Catul, afirmă concepția 
proprie despre creația artiatică: „Pasiunea personală a lui Catul, ca 
a oricărui poet. e îmbibată cu spiritul epocii; soarta ei, ritmul ei, di- 
mensiunile ei la fel ca şi ritmul si dimensiunile versurilor, l-au fost in- 
spirate de timpul lui. Căci în simțirea poetică a lumii nu există r 
între individual și social. Cu cît un poet e mai sensibil, cu atit mai adine 


„simte el ce este „al lui” si ce e „străin simțirii lui”; aceasta a cauză 


VECINII NOŞTRI: RUSIA 119 


care face ca, în epocile de neliniște şi furtună, sentimentele cele mai 
kingaşe şi intime ale gotui să manifeste şi ele furtuni şi nelinişti”. 

Esenin caută şi el să se emancipeze de prejudecățile lumii ce s'a 
stins dar nu reuşeşte, totuşi, să descopere pină la sfirşitul tragic al 
vieţii lui, adevărată poezie a liricei în noua societate, „Sutlecindu-şi 
pantalonii”, el incearcă să „alerge după comsomol“, dar dezarmonia 
lui sufletească M face „să alunece şi să cadă”, 

In schimb Maiacovski strigă „În gura mare" aderenţa lui la prac- 
tica luptei revoluționare pe care o consideră cu o scoală înaltă a vieții 
în care se călesc constructorii societătii viitoare: 


„Noi 
dialectica 
n'am învățat-o după Hegel, 
In zângânitul luptelor 
Ea singură 
a năvălit în vers”, 


Imedint după revoluția din Octomyrie, ian ființă în diferitele 
oraşe industriale, aşa zisele „centre de cultură proletară“, create cu 
scopul de a da asistența culturală lucrătorilor cu vocaţia literară. In 
anul 1920, existau In toată Rusia peste trei sute de astfel da centre cu 
aproape optzeci de mii de elevi. Totuşi crearea acestor pepiniere de 
poeţi scriitori proletari n'a dat rezultate dorite şi s'a dovedit chiar 
dăunătoare promovării talentelor artistice adevărate: 


„Eu nu sunt singur. Fac parte din mulțimea 
Acelor cintăreţi, ce cîntă la'ntimplare”. 


Inșiși criticii proletari nu comparat acesstă experiență cu refor- 

sere cre a şi Pine bo mean. ale lui Aracceey și au cerut 
miron rumul natural de afirmare individ 
puterea talentului fiecăruia. miri porecle 

Impulsul dat de revoluție erențiunii artistice proletare face ca 
poeţii noi să supraliciteze forțele lor artistice. Se observi o buimă- 
ceală şi o simplicitate naivă în rezolvarea problemelor artei, explica- 
bile de fapt In acesti oameni ieşiţi deodată la suprafaţă din subsolul 
vieții si pusi în fața unor probleme artistice extrem de complexe, 

In perioada războiului civil, sfortările de cucerire a unul nou 
destin pentru patria lor, au tăcut ca scriitorii proletari să neglijeze în 
mare măsură cerințele estetice și stilistice. EI caută să introducă in- 
transigența luptei revoluţionare împotriva vechiului regim și în dome- 
niul literar, Fluturind lozinca eliberării poeziei proletare de influențe 
Deere ac străine, el sunt gata să nege toate valorile consacrate ale 

vechi, 


„In numele zilei de miine — vom arde Raphna 
Vom distruge pinacotael, muzee, A n. 
Vom călea în picioare florile artei", 
fRirilov), 


Desigur că această atitudine negativă faţă de teza 
burgheze n'a fost generală şi a avut un caracter cu totul e capi 
în Septemvrie 1915, rezoluţia Adunării Generale a Centrelor de Cul- 
ară + rajpi = paer ete proclamă necesitatea asimilării culturii 
n critică a concepției i dindu- 
nouă înterpretare, si SIR. zur um da 
Și întradevăr, pe măsură ce vinta economică - 
malizează, dispar diferita scoli si grupuleța literare ia en roi 


120 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


tombrie”, imaginistii, „Zorile“, „Avintul” şi altele, Se observă tot mai 
mult cotitura apre clasicism, spre lirica realistă a lui Pușkin, Opera 
genialului lirie rus apare pentru poeţii noi ca realizarea cea mai per- 
feclă a artei lirice. 

Toate cercurile literare, în care se grupau poeţii lirici, sunt una- 
nime În pasiunea şi admiraţia lor pentru creaţia artistică a lui Puşkin, 
Tonul este dat de Maiacovaki prin poema lui „Alexandru heici, 
îmi dai voie să mă prezint”. Imaginistii fixează şi ei noile poziții în 
articolul-declaraţie „Puskin şi nol“, iar neoclasicii fac să apară cule- 
gerea lor de versuri „Circonferinţa lirică", Poeţii proletari Kazin şi 
Jarov dedică poezii genialului po Pină şi Kirilov, care altă dată a 
cerut arderea operilor lui Raphael, e nevolit să recunoască valorile 
culturii vechi: 


„Ei sunt cu noi: iubitul Pușkin, 
şi Lomonosov, şi Kolţov”, 


După trecerea sbuciumului anilor de revoluţie, de război civil şi 
de refacere a economiei ruinate, cind poezia era coplezită de motivele 
luptei, lirica rusă s'a trezit în faţa problemelor noi extrem de com- 
plexe, S'a văzut în primul rind necesitatea de a descoperi şi de a reda 
conținutul nou în sentimentele omeneşti sub orîndulrea socialistă a 
vieții; s'a cerut revenirea la perfecțiunea de altă dată în redarea sen- 
sibilităţii lirice şi adoptarea unei varietăţi largi în formele de expresie 
artistică, 

Neputind totuşi să creeze deodată sitlul socialist în poezia lirică, 
poeţii noi au fost nevoiți să asimileze metodele de creaţie a predece- 
sorilor. Lirica nouă rămîne încă mult timp sub influența creaţiunii 
poetice a simboliştilor rafinați ca Bloc si Andrei Belii, precum si a 
futuriştilor Matacovaki și Pasternac. 

Cel mai talentat dintre ei — poetul Maiacoveki, considerat et 
întemeietorul liricei socialiste, trece primul de partea noului regim. 
Revoluţia din Octomvrie îl ajută să-și regăsească echilibrul mora} «si 
sufletesc. EI, altă dată „aşa de mare şi asa de inutil“, acceptă revolu- 
tia cu toată puterea, cu toată pasiunea sufletului lui larg. E] devine 
cintărețul îndrăzneț al asaltului revoluționar, luptătorul neintricoșat 
pentru transformarea socialisti a lumii. 

Asimilarea actualității noi îl costă totuşi multe scăderi și pră- 
bușiri artistice, încordarena extremă a forțelor lui creatoare. Noua sa 
poemă „O sută cincizeci de milioane”, e mult mat slabă din punet de 
vedere artistic decit poeziile lui ante-revoluționare. Socialismul lui 
Maincovski apare la început prea sărac și simplist. Tablourile socie 
tății viitoare sunt zugrăvite în mod schematic si rationalist. 

Introducând treptat în lirica sa adevărate motive socialiste, Maia- 
covski păstrează totusi multă vreme forma de expresie futuristă din 
creația lui timpurie. El răpește imaginei simboliste funcția ei mistică, 
intimismul si elementul el de cameră. dindu-l în schimb un volum 
hiperbolice, o funcţie politică, 

Rămășițele formalismului se simt şi mai puternice în poezia lui 
Pasternac cu perceperea lni extrem de subiectivă, cu complisitatea și 
lipsa de claritate a Imaginelor, cu metafore grele şi Incurcate, In gê- 
pete apere acestor doi corifei ai liricei socialiste, tendinţele forma- 

n poezia rusă se simt încă şi astăzi des 
inrădăcinate. $ tul de puternice şi adine 

Lunaciarski a atras chiar imediat după revoluție atenţia serlito- 
rilor asupra influenţei nefaste a formalismului in literatura socialistă, 
„Cred, a seris el, că drumul dela arta trecutului spre arta socialistă 


VECINII NOŞTRI: RUSIA 121 


nu trebue să treacă prin futurism.. Nu incape nicio îndoială că pro- 
letariatul şi țărănimea vor profita mult mal multă dela arta plină de 
realism a epocilor celor mai glorioase din trecutul nostru, dela opere 
pline de ideologie şi sentimente umane, decit dela o artă care se declară 
Lasă formalistă şi care culminează in propagarea lipsei absolute de 
subiect”. 

De asemenea, cunoscutul poet Vsevolod Ivanov caută sii demaşte 
adevăratele izvoare ale formalismului în poezia sovietică: „Sub no- 
țiunea de formalism se ascunde frica artistului in fața acelor senti- 
mente grandioase pe care el le simte In jurul lui, frica de a nu le pu- 
tea înțelege și u le putea încarna în imagini artistice... In felul acesta 
artistul vrea să ascundă după forma exterioară a poeziei, vrea să se 
înșele chiar pe sine însusi, să impodobească lucruri fără importanță, 
să ridice o simplă călimară pină la grandoarea lanțurilor de munţi, 
iar strălucirea zăpezilor veşnice s'o inlocuiască cu luciul cristalului 
de Baccarat”, 

Lupta impotriva influențelor formaliste capătă o importanţă cu 
totul deosebită tru poezia lirică întru cil acest gen literar se pre 
tează în cel mai mare græd la jocul formalistie fără conţinut, la com- 
plexităţi inutile în expresie. Aceasta se datorește, în primul rind, ca- 
racterulul strict subiectiv al liricei şi importanţei pe care o au în ver- 
surile lirice fineţea nuanţelor fiecărul cuvint, sonoritatea, acordul, 
rima Și ritmul. 

Criticii ruşi de astăzi consideră formulismul în artă sub diferi- 
tele lui aspecte: simbolism, futurism, adamism, impresionism ètc., ca 
semnul de decădere a artel burgheze In epoca imperialismului, în 
epoca de criză a civilizaţiei capitaliste, „Pe măsură, spun ei, ce reali- 
tatea se intoarce împotriva burgheziei, drept răspuns şi arta se de- 
părtează de realitate”, 

Apreciind curentul formalist ca o apariţie degradatoare în erea- 
țiunea artistică, criticii ruşi acordă totusi atenția cuvenită artei bur- 
x din perioadă ei de glorie, Scriitorii şi poeţii cel mai de seamă gi 
Rusiei de azi caută să reînvie în creaţia lor claritatea si simplitatea 
literaturii clasice. „A bătut ora douăsprezece a nebuniilor noastre”, 
declară poetul Glicicoy, 


„In artă e pretios și durabil 
Numai ce e simplu şi frumos”, 


„In cuvinte simple, despre lucruri simple” vor să povestească li- 
ricii Alexandrovski şi Kirilov. Cunoaşterea şi asimilarea procedearilor 
de creaţie a liriciloy clasici devine principala preocupare a poeţilor 
sovietici, cara speră să pue astfel bazele unel poezii clasice proprii, in- 
troducind în lirică motive noi deșteptate de noua realitate a vieții. 

Realismul ca directivă generali pentru Întreaga artă sovietică, 
işi păstrează valabilitatea şi pentru poezia lirică. Desigur, realismul 
în lirică nu poate fi o simplă repetare a reailemului în epică. In lirică, 
îsi găsese expresie alte laturi ale realismului specifice numai acestui 
gen. Poezia lirică nu conţine totdeauna „caractere tipice în împreju- 
rări tipice”, aceste elemente de bază ale epicei realiste, totuşi posibili- 
tatea peneralizării există şi în imaginea lirică, 

Poezia lirică redă diferite sentimente si emoții care arată cum 
peucţionează poetul la realitatea înconjurătoare. Aceasta din urmă 
poate fi luată atit în pl: nul genera! filozofic, cit şi în diferitele ei ma- 
nifostări concrete. Epica prezintă vința în forma obiectivă de nara- 
țiune, pe cînd în lirică această realitate care dă sentimentului poetice 
conţinutul lui capătă o formă de apreciere personală, Pină şi senti- 
mente atit de subiective ca dragostea, admirația în faţa frumuseţilor 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aaee au şi ele un caracter „tipic prin faptul că sunt comune tu- 
urora. 

Versurile liricilor ruşi de astăzi reflectează acel conținut nou 
care le-au căpătat sentimentale intime ale oamenilor crescuţi şi edu- 
cal sub noua orinduială socială, Lirica lui Maiacovski a rămas deo- 
camdată neîntrecută în prezentarea artistică a acestui conţinut nou, 
avind meritul să evidenţieze în cadrul limitat al emoţiilor subiective 
acordul între actualitatea înțeleasă în sens socialist cu sentimentele 
şi ideile umane. Păşind pe urmele lui Maiacovski, liricii noi caută şi 
ci să reflecteze actualitatea în aşa fel ca să devie clar pentru toți că 
primatul intereselor colective ale societăţii noi presupune în acelaşi 
timp şi desvoltarea armonioasă a personalităţii omenești. 

Lupta împotriva rămășițelor formaliste în tratarea lirică a rea- 
lităţii—problemă ce preocupă în cel mai mare grad pe liricii noi—nu-l 
conduca totuşi la neglijarea voită a formei în interesul fondului. Din 
contră, în nouă lirică rusă, se simte tot mai mult tendința de a găsi 
torme de expresie noi şi originale, tot mai inaintate și mai variate, 


VERA PAMFIL 


RECENZII 


HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU: Rădăcini. Edit. Na- 
ționala-Ciornei, București. 


„Rădăcini” ar fi al patrulea roman din ciclul conceput de d-na 
Papadat-Bengescu, cu scopul tot mai vizibil de a da fata definitivă a 
aristocrației latitundiare romineşti. Dia, Nori, Elena, Ghighi, şi 
cortegiul de mai mărunți componenți ai acestei protipendada se iden- 
titich în ansamblul lor cu o virstă la care a ajuns reprezentanța lati- 
fundiulul nostru. Din chiar Inceputul cărții, cititorul remarcă o deose 
bire de generații între stilul de viață şi de gindire al boarului Dinu 
Baldovin si nl urmasilor săi, sau din restul romanului, între concepţia 
patriarhul a lui Drăgănescu şi concepţia mereantilă n Elenei şi a lul 
Simion, cu privire la agricaltură. 

Totusi nu aceaața a fost demonstrația pe care d-na Papadat-Ben- 
gescu a urmărit-o în „Hădăcini”, ci en este numai tonul general care 
ar putea da unitate ciclului pornit cu ani în urmă, realizind coeziunea 
necesară între personagii care triese prin ele sau prin urmaşii lor In 
ultimul roman. În ceea ce priveşte cele nouă suta de pagini întitulate 
„Rădăcini“, ne intilnim numai cu disociori de natură psihologică, cu 
eroi care reacționează strict wufieteste In evenimentul exterior, Ihsind 
impresia că viaţa «n oprit locului într'o înțepenire de n cărei iluzie ne 
salvăm abia la sfirsit, constatind că între atitea confruntări psihice 
monologate san furişat cu avariţie citeva întîmplări. După pagini nu- 
meroase In cari Nori, Din, Aneta Pascu, Madona sau altcineva din 
acenatii carte cu femei, vibrează între limitele vreunui complicat san- 
timent. seriitogrea furisează o singură propoziţiune, din care aflăm 
tirziu, dar direct, o întimplare care modifică poziţia eroilor unul faţă 
de celălalt sta pur si simplu starea de conştiinţă a unuia dintre ei 
Alteori evenimentul ne parvine treptat şi capătă contur pe măsură co 
parcurgem monologul interior al untia dintre femei, Nori cele mai 
adeseo 

E drept că registrul pe caro se Inscrie atita savantă şi fină viată 
interioară nu putea fi decit al unei aristocrații evoluate și ajunsă În 
vărata decadenţei. Restul societății, dela burghezie pornind şi pină la 
pătura proletară, este prilej pentru o pslhologie mult mai aparentă, 

ntru sentimente cu limita netedă, clare, E aici deosebirea între mu- 
zica populară și conţinutul savant nl celei mai diferențiate muzici, tr- 
tre poezia populară şi ces cultă, în toată încremenirea primară a celei 
dintii si evoluția de milenii a celei din urmă, 

In faza precedentă, aristocrația rominească își trăgen forța de viaţă 
din miile si miile de hectare pe care le stăpinea ṣi pămintul le impunta 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


un mod de a fi aristocrați. Boerul Dinu Baldovin trăia la Girlele Bal 
dovineşti, ca intrun eden personal, întrun conac la care Nori, fetița 
„de mina stingă” a boerului, se uita ca la un sanctuar înconjurat de 
grădini scumpe, cu flori aduse din străinătate, în care nu putea să 
intre fiindcă ur fi făcut un păcat. Pină la ziua morţii, boerul Dinu are 
tot timpul să-şi distrugă o formidabilă avere, din care Dia, fica legi- 
timă, şi Nori, cea naturală, abia au putut salva cit le trebuia pentru o 
viaţă fără strălucire, dar și fără griji. Copiii descind astfel pe pămint, 
printre oamenii timpului, Dia Baldovin a făcut o căsătorie nenorocită 
cu fiul moşierului ruinat Vrana, lar după moartea soţului dement s'a 
devotat ministrului Jean Deleanu, tinăr de mare viitor, asasinat în 
faţa ateneului. Pe acest viitor logodnic, Dia Îl va uita foarte curînd, 
fiindcă abia după moarte a aflat citeva amănunte din viața ascunsă 
a idolului său, nu atit de curată precum şi-o închipuie, Nori, copilul 
din flori al boerului Dinu, își face ea însăş un idol din sora ai de tată, 
a cărei dramă şi a cărei durere și le închipuie demne de dramaturgii 
antichităţii, într'o convingere falsă. Dia va încerca în cele din urmă 
să-şi refacă existența în tovărăşia doctorului Caro, iar Nori, după ce 
va fi cunoscut pe bărbat în judecătorul supleant Coti Pascu, se va mă- 
rita probabil cu vecinul de mosie, Flaviu, dela Girlele Baldovinești, 
unde a reuşit să refacă domeniul de odinioară. 

In viața vlăstarelor hoeresti se amestecă din ce în ce mai mult 
lumea de rind. Nori o impinge pe Dia spre Coti Paacu, fiul unul por- 
tărel din Vaslui, care îşi împarte sentimentele între vulgara moşica 
Mari, Dia şi Nori, ajunsă victimă a judecătorului frumușel în locul 
sorei sale. O altă urmă de boer, Lică, sau fata nu destul de vie Mika Lé, 
dau faţa cea mai decăzută a acestei aristocrații care la sfirsitul roma- 
nului va trebui să se resemneze a trăi unită cu restul societăţii căreia 
să-i facă toate concesiunile pentru o convicțulre posibilă. Dacă un 
timp Dia și Nori, Elena şi Marcian trăesc mai mult din amintirea 
unor zile calde spre care cu tot sufletul se întorc dela prezent, dove- 
dind o descumpănire a vieţii pe care numai suvenirurile plăcute o 
atenulază, în cele din urmă vor lua prezentul ca pe o realitate cu care 
trebue luptat și căreia trebue să i se supună printr'un compromis cu 
cele mal mici pierderi. Elena încearcă să-și refacă o situaţie clară 
instalindu-se cu resemnare şi cu voinţa de a reuşi la moşie, unde re- 
pară, transformă şi crează. Dia și Nori se hotărăsc de asemenea să 
reconstitue trecutul de îmbelşugare, atit pentru a-şi tempera nostal- 
piile, cit şi pentru a reintra în prezent. Dacă cele două surori vitrege 
reuşesc, datorită mai ales priceperii bărbătești a lui Nori, Elena va 
pierde în lupta aceasta şi ultimul imbold pentru ea, pe Ghighi, copilul 
cure se spinzură. 

„Rădăcini”, cum am menţionat în treacăt mai sus, esta în primul 
rind un roman de femei, sau, mal precis, de viată interioară femenină, 
Un singur bărbat rămine pe toată întinderea romanului, doctorul Caro, 
şi acesta nu se individualizează, nu trăește şi nu se realizează în ima- 
ginaţia cititorului decit prin oglinda femeilor în jurul cărora se mişcă, 
adică fragmentar, incidental. Femeile în schimb sunt exemplare fn- 
tregi, perfect conturate pînă în amănunt, într'o galerie de figuri din 
care trei se desprind cu precădere: Nori, Aneta Pascu şi Madona, În 
ceea ce priveşte pe Dia, ni se pare că, cu intenţie, autoarea a läsat-a să 
plutească înconjurată de umbre şi i-a dublat existenţa prin Madă, | 
ceptor şi prieten, prin care Dia interpretează fiecare cotitură a vi 


prezente și fiecare stare de conştiinţă. Mad6 reprezintă o a 
vieţii, un mod de a descoperi şi gusta fața estetică şi su a fie- 
cărei clipe, o metafizică nu prea complicată caro le așează intr 

anume chip de viață şi micşorează vulnerabilitatea sufletului armo- 


„ nelop pe care ni le-a dat în anii 


RECENZII 123 


i in parten vietii exterioare. Mad e un mod de a träl şi un mod de 
gri pete d-nei Papadat-Bengescu, nu are decit Din. Celelalte fe 
met reacționează la întimplare şi mau, ca Dia, un sistem personal e 
apărare. Dofuncta Mad trăeşte numai prin Dia, lar aceasta n'ar fi ea 
insăsi dacă am separa-o de alter-ego-ul situ. Dia e înconjurată m 
bră, nelimurită în toate piesele componente, fiindcă en nu par cip 
activ la evenimente, ci rimin pină câtre sfirsitul cărţii un filtru, un 
punct de vedere. Dia, plus Madd fireşte, este depozitar contiinței aris- 
tocrate, conştiinţă dela care toţi ceilalți supraviețuitori ai iniiundiiiiar 
nu abdient. Mai sugestiv, Dia e un modus-vivondi, un indicator al o 
mai favorabile atitudini pe eare aristocrația, cu stilul său de viaţ 
evoluat, o poate avea pentru un prezent ingrat, dar neinlăturabil, In 
înţelesul acesta, figura obscură în amănunte, reală numai prin trăsă- 

turile ei generale, figura Diei, este şi mărturia unei predisporiţii a nu- 

toarei, un mod personal în care d-na Papadat-Bengescu vede şi înţe- 
ege lucrurile. 

2 eu tată in arta de a surprinde si concretiza cele mai nuanţate 

stări sufletesti, d-na Papadat-Bengescu ocupă prin această însușire 

esențială un loc bine ştiut în proza rominească. Din succesiunea roma- 
din urmă, se poate însă observa cum 

literatura autoarei „Rădăcini“, privită în ansamblul ei, trece dincolo 
de virtuozitatea analitică recunoscută și la proporțiile unui peisaj 80- 
cial In plină desfäsurare de care istoricul literar va vorhi mai mult 
decit despre analiza interioară, atit de bogat dovedită In fiecare volum. 
Cum literatura d-nei Papudat-Bengescu se naşte pe staren civilă 

a unei lumi prin excelenţă estetice, aristocratice, cum această litera- 
tură, prin tehnică si conținut se adresează numai unui public rafinat 
şi nu mulțimii citipare, putem fi exigenţi pentru sintaxa şi ortografia 
„Rădicinilor”, fatăde care au păcătuit deopotrivă autoarea și editura. 
Sunt cărți care cer imperioa o atenţie stirultoare pentru înlăturarea 
impurităților şi a greşelilor, fiindcă au un conținut cu asemenea ptr- 
fumuri că nu pot fi puse în butelii de vin. Cartea de faţă este dintre 
acelea. In explorarea cea mai subtilă, înlăuntrul unor fine nuanțări 
pentru enre s'a concentrat să nu le piardă, cititorul se impiedecă de o 
presală da scriere snu de tipar, care rupe brutal contactul cu atitea 


bucurii, cu cite cartea d-nei Papadat-Bengescu e plină. 
MIRCEA BRĂTUCU 


GEORGE POTRA: Contribuțiuni la istoricul Țiganilor din 
România. (Fundaţia Carol I). Bucureşti, 1939, Gr. in 81,377 pag. 


4 planșe. 


Lucrarea d-lui Potra este o operă constiincioasă, alcătuită cu 
multă sirguință, pe baza unui material in mare parte ndunat şi publi- 
cat acum pentru primn oară. Autorul dovedeste peste tot buni credință 
si interes pentry sţiință. Spun aceste lucruri dela început, ca să nu-mi 
in În nume u dacă voi arăta mai daparte şi unele scăderi. 

„Piega de rezistență” a volumului o formează documentele, care se 
intind He durata dela 1483 „pină la 1804 și cuprind 138 de pagini (dela 
pag. 194 plină la pag. 331). Primele docămente, dintre nnii 1483 şi 1599, 
sint date In rezumat, iar următoarele, în număr de 156 (numărul ȘI, 
nare, probabil, nimir de atace cu Tiganii), în nseriere modernă, în 
saţite da un rezumat si de note paleografice, Actate documente prezintă 
un material bogat şi foarta interesant, privitor nu numai la Tiganii no- 
ştri. gi și.la telul de viaţă din trecut, deoarece din felul cum sint trataţi 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


robii tigani se pot trage concluzii asupra mentalității şi apucăturilor 
stăpinilor. Pentru un cercetător care va studia starea societăţii romt- 
neşti în secolele precedente, aceste documente vor constitui un mate- 
riai de lucru din cele mal importante. 

Inaintea şi în urma acestor documente, autorul a așezat nume- 
roase capitole tratind cite o problemă izolată: originea şi numele Țiga- 
nilor, răspindirea lor în Europa, situația lor ca robi în Principatele 
noastre, viaţa lor în decursul timpului, valoarea lor, felul cum au fost 
văzuţi de călătorii străini, dezrobirea, starea lor actuală, artisticul şi pi- 
torescul Țiganilor; o listă de nume care apar în documentele reproduse, 
care poate servi şi pentru studiul onomasticei romineşti, deoarece cei 
mai mulţi Tigani poartă nume de botez romineşti; o listă de toponimice 
privind pe Ţigani; un vocabular ţigano-romiîn și romino-ţigan, o biblio- 
grafie a studiilor ţigăneşti, explicarea termenilor străini din documenta 
(dintre care unii sint în realitate romineşti, de exemplu bucate „cere- 
ale,, si citeva fotografii de Ţigani. 

In ce priveşte partea istorică, as reproşa autorului că, reproducind 
fără comentariu, teorii nezerioase emise de dilentaţi (care din păcate 
sint numerosi în domeniul ţiganologiei), poate lăsa impresia că le ad- 
mite, ceea ce de fapt nu e cazul; de exemplu la pag. 11, cititorul nepre- 
venit ar putea crede că limba țigănească derivă întradevăr din san- 
serită (idiom artificial și literar!), sau că Țiganii se numesc pe ei înșiși 
Sinte, cu numele unui popor din India. Apoi d-l Potra pare că a utilizat 
Tiganiada lui Budai-Deleanu fără să o fi citit, altfel nu Sar întreba 
dacă autorul acestei epopei era Tigan. 

In ce priveste vocabularul şi bibliografia am da făcut următoarele 
observații: lipseşte o amintire a studiilor lul Bogrea (publicate mal ales 
in revista Dacoromania). Ar fi trebuit folosit Paspati (care, contrar ce- 
lor spuse la pag. H0, se găseşte, la Biblioteca Academiei, ca şi Sowa, de 
altfel — vezi png. 347, — pe care autorul l-ar fi putut consulta în Bi- 
blioteca Facultăţii de Litere din Bucureşti), fără să mai vorbim de 
Sampson, care este o lucrare capitală, dar lipseste din bibliotecile noa- 
stro publice. Mai semnalez apoi pe M, Block (Moeurs et coutumes des 
Tziganes; nu cunosc originalul german) și colecția O Rom, publicată 
de d-l Nicolaescu-Plopsor feu n'am văzut decit o brosuri din această 
colecție), și însfirsit o corectură necesară: peste tot trebue Jegina în 
loc de Jesina. Vocabularul este o mixtură de cuvinte de d-] Potra şi de 
expresii luate idn Kogălniceanu și din Barbu Constantinescu (acestea 
ar fi putut să nu mai fie reproduse), păstrindu-se ortografia personală 
a fiecărui autor, astfel încit găsim același cuvint de două ori (de exem- 
ple ehocheben și hohaiez, ca si cind ar proveni dela două rădăcini di- 
ferite. Traducerea n ureapectă totdeauna forma originalului (de exem- 
plu hohavdilem e dat drept prezent, cind e perefect). Etimologii naive: 
(goni „cot“ isă nu fie grecescul goni „genunchi'?) e explicat prin san- 
skritul ganu „genunchi“, care nu există (corect e janu, citit gianu), 
Numele propriu Gălima, atestat la anul 1586, e explicat prin tranțuzes- 
cul galimatias! Insfirşit, cartea conţine prea multe greseli de tipar, 
mai ales la numele de autori citați. Totusi vocabularul d-lui Potra 
poate aduce foloase, căci conţine unele forme care nu apar la alţi 
autori. + 

A Un ultim repros: stilul, mai ales în primele capitole, este prea ne- 
îngrijit. Exemplu: „Ţiganii în neputința de a prinde rădăcini în vreun 
_ loc, erau de un paralelism prea vizibil cu acela a „Jidovului rătăcitor”, 

încît să nu facă o apropiere între destinul acestor dou popoare, cău- 
tind la aceleaşi efecte, aceleaşi cauze“ (p. 8). 

„Am insistat atita asupra defectelor cărţii, tocmai pentrucă ea este 

menită să servească celor care se vor ocupa de aici înainte de Tigani, 


RECENZII 127 


tocmai pentrucă, privită în ansamblu, este o carte folositoare. Intenția 
mea a fost să atrag atenţia autorului asupra punctelor care ar putea fi 
corectate, și nici de cum să-l descurajer, Dacă lucrarea ar fi fost 
proastă, m'as fi mulţumit să citez citeva greşeli mari, ca exemplu, și 
ași fi încheiat discuţia. pp 

N var 


CONSTANTIN 1. ANDREESCU şi CONSTANTIN À. 
ST gi tă afet vi Lupu, Domn al Moldovei (1659—1661). Bucu- 
reşti, Fundaţia „Regele Carol I", 1938, 198, p. in 8. 


Sub titlul de mai sus, autorii ne prezintă un studiu foarte amë- 
nunţit, asupra istoriei Moldovei Intre anii 1659—61, cind pe tronul din 
lași, se afla Ștefăniță Lupu. å 

„___Seurta domnie a acestui fiu a lui Vasile Lupu, rămasă în amin- 
emana Lai LL ap Cge pe capul ţării, de pe urma in- 
or osurHor străine și a unei groaznice secete, i 
caci a do ou p rem y strălucire, : Ao N ee: 
n domeniul politic, epoca marilor inițiative apusese, Expansiu- 
mea turcească, căreia dinastia vizirilor Kiuprull ti name Gn AGN şi 
v guros avint, după ce măturase din cale pretențiunile ambitioase ale 
ui Gheorghe Rakoczy Ilea, îşi continua fără prea multe obstacole 
drumul care trebuia să se oprească doar sub zidurile Vienei, Pe da 
altă parte, prâdăciunile oștenilor care sub diferita steaguri cutrearau 
Moldova si anii grei de secetă şi sărăcie, seciituiaeră țara, tulburind și 
Hniştena prielnică faptelor de cultură ori etitoriilor de artă, care au 
dat un lusiru imperial domniei premergitoare a lui Vasile Lupu. 

ü aeri în afară a aceste cauze, nu dela tinărul firav pe care soarta 
be stapini.” spircenie, erau de asteptat calităţile ce dau culoare 
) aceea domnia lui Stefăniţă-Vodă, prin lipar de personali 
a Vobvodului, ne îngădue să vedem mai clar, alaturi de ape rara 
Yano tupa, gin din îndepărtatul Conmantinopol urmăreşte cu pă- 
ez mesa urij ucuriile şi greutăţile fiului, rolul hotăritor jucat de 

In general, secolul al XVII-lea, în istoria ţărilo 

3 ' r noastre, 
e de consolidare a puternicelor averi boureşti, gar ge pr 
mer eg marilor proprietăţi. Sprijinită de autoritatea pe care o dă 
bog tia, de experienţa dobindită in treburile politice si de solidarita- 
ae pe e Iară legăturile de rudenie, această clasă din sinul 
ret tera ȘI domnii, va cirmui destinele ţărilor romine, În 

E drept să recunoaştem, că aici trebue căutat i 
a , ! termeiul poli 
pen par pata și gi Terra Panait ee a acelor ani, sa Pepe a 

à re clasa I i ce i 

meronsă E săraci. ie vara jos toare și cea, din ce în ca mai nu- 

n cele arătate, reese clar că natura subiectului al i 
caracterul economiei generale a lucrărei, permiţind o iai larat da 
ari pup ae rares a vieţii dinăuntru a ţării. 

ci riyna d-lor Andreescu şi Siolde a găsit un terer 
cercetare. Urmărind cu atenţie materialul publicat edzan p hearesrg p 
documente inedite din arhive, ej au stabilit cu preciziune, atit carlarea 
Gregătorilor mr cht Ka panenn aspècte ale vieții interne a 

) ei, e să stoa ală 

aeae dese ve: tot ce poate servi pentru lumj- 

Şi cred că tocmai în această migăloasă analiză ti 
la îndermină, prezentate după riguroase no bici aa Arato 
paiui merit al lucrării, zi Pie, ANRE IIeR, SA pripel 

EMIL C. CIUREA 


128 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


LUCIA DEMETRIUS: Destine. Editura Miron Neagu, Si- 
ghișoara, 1939, in 8°, 314 p. 


Am urmărit scrierile perne Lucia Demetrius cu ochiul 
circumspect al tovarăşului generaţie. 

Ciutinăd să-ți cunoşti semenii — camarazi de luptă şi laolaltă 
împărțitori ai rezultatelor, oricare ar fi ele, — am judecat opera Lu- 
ciei Demetrius cu toată grija, minuţioşi pe cit — în crezul nostru — 
exigenta o socotim ca lucru cu bun preț și semn de înfăptuire temei- 


ică. Fi 
a Cind apărea în arena «riitoricească., acum cîțiva ani, d-ra Lucia 
Demetrius, päşea într'o carieră pe care întiia carte i-o asigura fru- 
moază, pentru autoare, cu interes, pentru cititori. 

Cu adevărat, Tinerete fremăta într'o proză undioasă, cu subtili- 
tăţi de condei meşter; fremăta de o vioiciune de spirit, de un neasttm- 
păr semnalizator al unor înfăptuiri solide. Era în Tinerețe nervozita- 
tea căutarilor, erau începuturi, căutari, ezitări, îndrăzneli, înmugu- 
riri, aşteptări, într'un cuvint tumultul adolescenței febrile, prins în 
proza condeiului cunoscător al procedeelor pentru iscareu efectelor. 

Tinerețe n'a fost să fie însă carton care să anunțe o „tinerețe 
fără bătrineţe”, obirsiei inspiraţiei d-rei Lucia Demetrius, ; 

Tinerețe, nu un roman, ci pagini de confesiune, autobiografie 

date, dovedea darul cuiva care să nu rămină la însemnări intime, 
a natări discrete şi suspine pasionale. Eroina din Tinerețe suspina— 
cu talent — pentru el, domnul neapărat superior, care nu cunoştea și 
nici m bănuia patima copilei, mărturisită doar ei însăşi la persoana 
înti 
Cu Marea fugă, Lucia Demetrius se încumenta să descrie iureşul 
vital, desmăţul unei colectivităţi conduse de simțuri. 

Intr'un hotel, un tineret plin de posibilităţi artistice se pierde în 
complicaţii sentimentale. Preocupările artistice sunt neglijate: pictorul 
uită penelul. actriţa nu mai învaţă roluri, pianul tinjește după un 
deget care să-i atingă clapele. Toţi sunt într'o goană, o goană anima- 
lică, am putea spune, după dragoste. (Acest lucru pe sute de pagini): 

O carte nesănătoasă şi după felul cum este scrisă, în pagini di- 
luate, cu abilităţi ieftine, de o analiză pretinsă numai adincă, o carte 


neisbutită 


Din Marea fugă, ca şi din Tinerețe, nu se întrevedea cituşi de 
puţin pricepere în minuirea dialogului la d-ra Lucia Demetrius. De 
aceea numai colaborarea cu d-na Marieta Sadova a îndemnat-o — 
gindim — pe autoarea Marei fugi, ca ajutată să intreprindă adaptarea 
pentru teatru a binecunoscutei şi demodatei suite de scrisori amo- 
roase, intitulate Suferințele tinădrului Werther. 

Teatrul Naţional a jucat piesa. Succesul — dacă a fost unui —a 
arătat că publicul bucureştean preferă Oameni pe un sloi de ghiață, 
ori Vlaicu-Vodă, unei piese de lacrimi şi oftări. 


Anul aresta, în editura Miron Neagu dela Sighișoara, apare car- 
tea de nuvele şi schițe, intitulată sugestiv Destine, semnată tot de 
d-ra Lucia Demetrius. 

S'a dus o campanie destul de serioasă pentru renașterea nuvelti 
şi a schiţei în literatura noastră, și 

Poezia şi romanul erau, în ultima vreme, genurile în care scrii- 
torii romini îşi împărtăteau gîndurile, își plasau inși purtaţi în minte, 
țesuţi în miezul unei naraţii, 

Campania dusă de critică n'a fost fără rezultate. O serie În 
de scriitori publică volume cu nuvele şi schițe. Intre acestea, volu- 
mul Destine, 


RECENZI 129 


Atit de viu şi pe merit lăudata editură sighişoreană, Miron Nea 
acceptă manuscrisul cărții de nuvele şi schițe, al pei Leia Dee: 


Ceva ce a însemnat si inseamnă editura Miron Neu - 
nära generaţie de scriitori, este fără precedent în Ă der m getea 
Cu sacrificii enorme, neajutat de Stat, numai din dragoste pentru cele 
Soriara, Miron Neagu promovează o pleiadă de poeți şi prozatori. 

e sigur, colecția Abecedar inseamnă o manifestare unică. Cind edi- 

tan a Subvenţii tipăresc totuşi traduceri de succea, cu vilvă de pu- 

te, pentru un public puțin exigent; cînd edituri cu excedente nu 

se jenează să lansese autori de tascicolă, pentru rezuliate băneşti im- 

portante, străduința lui Miron Neagu de a tipări în condițiuni tehnice 
aie sânge ger tineri, ne apare de necrezut, 

colecția Abecedar, pentru poemele ilor ti 
diți, pie aer a a ţi pri papais lui Heneş, Hanul mint nara 
rev i i 
| pers re pere Ă presă a lui lon Vlasiu, Am plecat din sat şi 


Sub coperta Destine-lor, Lucia Demetrius adună o SCRII 
vele şi schițe. Dacă ar fi să ne oprim la fiecare nu pentru ein 
avea de spus aceleaşi lucruri, Aceasta în amănunte, Privindu-le în an- 
pure fr cancer price (a dainta dibăcia pe care o are la geris; 
e ascuțit; întirzieri y 
cea poale oma ti = insistent. OAO e-PRO 
r n capul locului avem a reproşa literaturii i 
jaap „rime sna e pa A peeleeae en ger rentei Literatura Luciei k 
3 : unul singur d 
mit vagan, n “îeuuigi ai rra = „a PL m Meer vene pupa 
u , rafinaţi zuurăvitori ai unei societăţi e - 
goizse muorbide, cu j seală eee 
Suspecte shs woi ou spoot; cu plicti „ cu refulări şi intortocheri 
experiența personală se adaogă influen - 
as penin cind li cetim Destine, pe FAA ai aa peri ră 
pr pr strinse in cartea pe care o recensăm azi, găsim direle nu ştiu 
t rel cărţi franceze. Pentru noi lectura unei cărți ca Destine e obosi- 
Cata re, Atena, reia. probleme speciale cu un interes particular, 
siala. S u probleme mult mai importante, probleme de 
Unor teme de laborator, de analize n atitor i ti - 
meg Dama asia ră A nice e k posibilitati ca eier elai 
Ă 1 spira inamică, puternică; opera do desăvirşi 
nu de inutile investigaţii de clinică, in capilare e per rea i 
rr | i pilarele unor suflete atro- 
bamsa de citeva, în definitiv, Vom uita astfel tulburele primelor 


Stilul d-rei Lucia Demetrius dovedeste 
Dacă In general scrisul autoarei Destine-lor e ne raai rk arragoan 
tat, bogat In expresii, cu frază cind sobră, cind încărcată cu tosi ų 
elementele necesare unei subtile înfățișări de stări sufleteşti ori d i 
crieri; cuprinde inabilități cu aspect savant, dar cu erori el a, 
sa gar > un Singur exemplu: Rata 
„in sufrageria îngustă şi lungă dela parter 

dimineața şi la cinci, veniseră la locurile A fetita ų sa id pre ri 
de cap, cu dinții rari și mari, cu ochi cruciș, care mânca cit ară 
meni mari la un loc, și taică-sdu care o privea cu dragoste A Ha kai 
dădea cite ceva pi din farfuria lui; venise și cucoana grasd in jacheta 
galbenă, care vorbea tare. în ungureşte şi care era probabil foarte a! i 

prea pentrucă cealaltă doamnă care venea cu ca ridea tot dlui, 
ar shkieurii unguri dela masa din colț se răsuceau pe scaunele lo d i 
pârtate de masă, care stăteau răsturnați, năduşiţi, cu picioarele pina 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cate în lături pi rideau către ea, sau ti răspundeau chiar. (Destine, 
La fel de vorbitoare mai sint şi alte scăpări, Vorbitoare a nerevi- 


ză.. 

i totuşi d-ra Lucia Demetrius rămine să ne promită o surpri 

să r bca care multe spuse despre ce a fosi, să se şteargă. 
ŞTEFAN POPESCU 


ŞTEFAN BACIU: Drumeţ in anotimpuri. Ed. Frize, 1939. 


„Poeme undația pen- 
Del je poetului tinär“ premiate în 1935, de F 
tru literatură şi artă „Regele Carol I" pină la poemul de faţă, Ște- 
fan Baciu s'a mai prezentat de citeva ori criticei literare şi a ză v 
neintreruptä activitate în publicațiunile literare, La virsta la "m A 
sese premiat, Ştefan Baciu era elev in a șasea de liceu gi a impres ona 
jurii literare şi public prin uşurinţa verbală cit şi prin intuiţia sur- 
prinzătoare pentru tehnica poetică. De atunci au trecut patru ani buni 
şi intă-l pe poat la al cincelea volum. 
i cerc dag da e ema în marie scrisă la 16 

i gres. Calitățile sale native, 

ur; i cartă dar la virata actuală ele nu mai impresionează ca în 


trecut şi credem că poetul a greșit cedind vanităţii curente şi foarte- 


primejdioase de a se vedea tipărit cel puţin odată în ei m Ste- 
fan Baciu n'a ieşit încă din acea caldă gi plăcută, lipsită v ag 
cinte, „stare de poem“ proprie debuturilor, Ne avind incă n s. eg 
sonal de comunicat, innoată în cea mai comună apă a anaa n n , 
putea descoperi poeziei o substanță care s'o individualizeze. n 
drumeţ în anotimpuri” stind de vorbă cu iubirea sau căutind-o. e 
patru faze ale călătoriei sale, Iarna, Primăvara, Vara şi Toamna, 
recunoaştem numai din artificiile de formă, din ritmul şi aranjamen- 
tul versurilor, în timp ce conținutul e sne CAO 0 o 
i fi înclinați să credem că s uinţa sp 
FER onpi ră expresie, în rar people : pe aA a Ls 
întiinim şi aci destule grave greşeli şi nefe reche - Ar 
i" anotimpurilor: „în fața inim 
Iată, bunăoară, numai din „Preludiu | E i EAA MaiS 
nazuri“, un om „repeti intruna ṣi ‘'ncepi s a 
parse Sunt destule motive pentru a per bak rap era Ano m 
jefiine l-a muşcat pe poet şi a adormit u arti pi e 
zie, Imagini dintre cele ale lui Alecsan se în ; 
efigia Baciu, cu toată platitudinea expresiei de acum şaizeci de 
ani: „Departe lupii urlă către stele“, (Iarna). 
Versurile bune, poezia adevărată ca substanţă şi ca expresii sunt 
încă de aşteptat dela amper neg poligoane Fi are i end, a 
ind plăcuta legătură cu facilităţile, serios 
rup iei A erai era substanţiale. Fiindcă Ştefan Pe: A Li An j 
virsta lirică a plutirilor în preajma poeziei şi se „nm 
unde începe sau ascensiunea durabilă sau surparea unor iluzii clădi 
în adolescenţă. E 


RECENZII 131 


R. HAN: Cartea dimineții. Poezii. Cartea Românească. 


Pe doamna Raymonde Han o cunoaştem din versurile publicate, 
În răstimpuri mai mici acum cițiva ani, şi mai rare, în timpul din 
urmă, prin Gindirea, Viaţa Rominească, şi uneori prin cotidiane po- 
litice, la zile festive. Şi ne amintim a fi citit intotdeauna cu interes 
aceste versuri liniștite, de factură sobră, cumpănite, înlăuntrul că- 
rora svicnea însă un suflet femeesc de o rară rumuseţe și discreţie, 
Un suflet care, parcă veghea cu părintească grije ca vibrările sala 
temperamentale să nu depăşească întru nimic o limită dinainte în- 
semnată, și care era socotită cu mult prea îngustă, tocmai pentru a 
feri autoarea de ispita unei depăşiri a sensibilităţii. 

Mărturisim că uceastă disciplină intimă a d-nei R. Han ne in- 
cîntă si ne farmecă, Poezia d-sale aven ceva liniştitor şi blind. Se sim- 
țea adierea caldă a unui duh, care trecea prin rindurile scrise întoe 
mai ca o mingilere abia perceptibilă, dar care deschidea imaginației 
orizonturi nemărginite. Atitudinea d-sale reținută, departe de a fi 

it şi stinjenit efectul liric, îl promova şi îl intensifica, accentuînd 
zeținerea, pină la öbsesie, 

Fără a fi intimiste, versurile d-nei Han aveau în ele n notă de 
intimism pronunțat, reflectat prin oglinda personalităţii d-sale cum- 

s pănite, E poate nota de adevărată originalitate a autoarei, trăsătura 
caro ò distinge da toate celelalte tovarăşe ale scrisului rominese. 

Din acest punet de vedere volumul „Cartea Diminoţii” nu a fost 
pentru noi o revelaţie. Totusi trebue să recunoaştem că, recițite, ver- 
surile d-sale cîștigă. Rindulte liniştit şi cuminte, astfel cum trebue 
să fie și spiritul care le-a aşternut pe hirtie, ela au parcă un parfum 
deosebit de pämint reavăn, peste caro plutește frămintarea reţinută 
Şi totuşi dirză a unul suflet de femee, înfrățit cu intregul Univers, si 
vibrind la fiecare tremurare a acestui Univers. 

Poezia d-nei R. Han este o poezie n pâmintului, a „gliei”, cum 
îi place atit do mult d-sale să se exprime, Infrăţită cu tot ce o incon- 
joară, autoarea parcă ar purcede, În ceta ca priveste dragostea pentru 
glie şi pentru tot ce este rural, din seminătorism,. Insăşi limba d-sale 
are reflexe semănătoriste. Dar ruralismul încrustat în „Cartea Dimi- 
neţei” este plin de autenticitate, neavind nimic din artiticialitatea epi- 
gonilor semănâătoriști, D-sa îşi exprimă dorinţa: 


Cintecul fericit sa fie: 
La fel cu frunza argintie 
Cu fraga muntelui, cu sacul, 
La [el cu noaptea, cu focul! 
(Cîntecul fericit) 


In panteismul d-sale desăvirşit, se vrea înfrățită cu Natura în 
treagă: 


Renaște-voi în fluer scurt de soc, 
In păsări iuți printre frunzare, 
In curcubee adincite 'n zare, 
Și `n fir stufos de busuioc. 
Renaşte-voi pe culmi, in vie, 
In boabe negre și "n fluturi mici, 
In fin cosit cu pitulici, 
henaşte-voi intro păpădie. 
(Renaștere) 


VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


De aceeași factură este şi poezia „Mă văd în cimp”, una dintre 
cele mai frumoase ale d-sale: 


văd în cîmp, ca într'o fericire. 
Us cimbrişor miroase 'n dimineaţă, 
Pirtul sund ape sub verdeață, 
Malătur de pământ, ca de un mire. 
Inalta şi subțire în rochia de in 
Cum stau in iarba n floare şi aştept 
Ca soarele pe cap să-mi stet drept, 
Sunt toată aur, lumină şi senin. 
Şi, cum în glie 'nsemn rotundul vinei, 
Al alearyd negrele furnici pe trup 

simt înttia oară cum rap 

na dintre miresmele pärine Că: vă: tă EN 


132 


admirabilă „evocare ascunde poate întreag 
a Pare Han, care nu putea să rezume mai poetic şi totuşi mai 


itatea teacă dintre 
reercrctă erei aşa cum doreşte să fie, aşa cum 0 îndeamnă 


Sateimni cu pasări în somn, sub nori 
Cu pinze de pindă și paingi haini, 
Lunecă ‘n nopți cu lund, uneori, s 
Cum trece-ọ corabie cu stinse lumini. 


i frunzele dorm ca miini pentru rugă, 
ba se 'ntind — ogari cenușii — 
Ca ogarii lungi aşternuţi pe fuga, 
Spre stele surpate în lacuri pustii. ai 5 


i - Noapte”, 
topeice întrebuințate de d-na R. Han în » 
dau ger ude eng nebánuit eent rrerapen, -ae aa pe cind 
mintėşte de virtu ra h , 4 
a ponei eat pictural al autoarei, amintim de pozele 
Ca ta intitulati „Pentru un tablou de 


sale „Vi E i de aceea ture 
- sale „Vitralii e, morustează în citeva versuri, o germ mere 
ry: Contopirea trupească şi sufletească a autoarei cu vorm ră optati 
sn. vori din Seoane En ee birii k sa Sega pr celelalte vietăți, 

ge stărue asupra , 
arrani prta intotdeauna o imagine menită să înlăture dispari 


tatea şi să niveleze diferențierile, 


Stăpinul a împușcat în livadă 
du bătrin. 
n mata să moartea căinelui, e stăpin. 


Citeva foi au pornit să cală 
In so dela trunchiul unui pom 


Săpată adînc, 
Ca pentru om, i sei) 


RECENZII 133 


De sigur, sunt în volumul actual al d-nei R. Han și versuri inë- 
gale de umplutură, de căutare de efect. Acestea nu pot insă întuneca 
frumusețea celor citeva poezii care alcătuese simburele „Cărţii Dirai- 
neţii”. Şi dacă, precum a mspus la început, culegerea de acum nu a 
fost pentru noi o revelaţie, ea contirmind toate calitățile din trecut 
ale autoarei, în schimb «a este o mărturie a unel perseverări pe calea 
cea bună. Cu „Cartea Dimineţii” d-na R. Han, în invidiilor şi 
prejudecăţilor se situează dintr'o dată pe primul plan al liricii feme- 
nine dela noi, alături de cele mai reprezentative figuri ale acestei 


lirice. ; 


PAUL PAUN: „Plăminul sälbatec". 


Poezia nouă, poezia care vine după epuizarea istorică a poeziei 
pure, deabia se infiripează, Ceea ce nu împiedică discuţiile şi desba- 
terilo asupra înfățișării şi caracterelor ei. Dar care sunt semnele poè- 
ziei ce poate fi numită „nouă“? Prin ce se va dis net de poetica 
depăşită? Sunt întrebări pe care poeţii şi criticii şi le pun împreună; 
şi tot împreună trebue să afle răspunsurile limpezi, dacă nu defini- 
nitive. Teoreticianul se pierde uşor, dacă nu are în faţă obiectul des- 
pre care vorbeşte. Citeodată chiar cu obiectul în faţă... De aceea pla- 

cheta dlui Paul Păun este binevenită şi din punctul de vedere al 
„criticei pentru critică”. Poemul d-sale este un răspuns concret şi 
bogat la multe întrebări şi incertitudini, 

Se simte în mod confuz că poezia „nouă“ trebue să împlinească 
anumite cerinți colective, că ca trebue să rostească anumite îndem- 
nuri, iar poetul să vibreze pentru anumite țeluri. Dintrodată poezia 
se vede atinsă în rostul ei primar: acel trebue o apasă greu și îi taie 
respiraţia. Poemului i se cere funcţia oratorică. Oamenii pentru cari 
acțiunea inseamnă un primat indiscutabil, păcătuiese lesne impo- 
triva poeziei. După aceștia, poezia „trebuo” să slujească umil, să se 
muleze docil considerentelor practice, şi să-şi piardă sensul şi auto- 
nomia întrun elan de jertfă. Tot atit de simplist înţeleg rostul poeziei 
noi şi adversarii ci, poeţii rămaşi în urma limpului, cei care conti- 
nuă să plingă neconsolaţi moartei artei pure. Şi unii şi alţii pot fi 
„Înţelepţi” în stăruitoarele lor atitudini; numai că aceste atitudini, 
sunt false şi inacceptabile, Omul de acțiune cere poeziei un sacrificiu 
zadarnice, căci poezia mare nevoie să devină discurs, iar arta pură 
este azi istorie încheiată. 

Poemul d-lui Paul Păun luminează puternic cele două poziţii, 
atit de simpliste şi sărace, în care stăruie tipul omului de acţiune, 
refructar artei şi artistului epocei depășite. „Plăminul sălbalec” re- 
levă o bogăţie interioară in care se impleteşta realitatea şi visul, setea 
de luptă şi meditaţia, dragostea cuprinzătoare pentru cei care suferă 
și luptă şi elanul spre contopirea forțelor. 


„Acum rădăcinile mele's adinci 

pină in inima pămîntului 

şi chemările mele 

cintă ca pasărea 

şueră ca șerpii 

urlă ca prăpăstiile din oameni 

peste țări 

şi peste continentele putrede de aur, 
solidaritatea mondială à suferinței”, 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In faţa suferinței umane, poetul nu-şi mai astupă delicat, ochii 
şi urechile. Dacă în prima clipă a trăirii poetice, arta pură ae îintă- 
țişează ademenitoare ca o sirenă, iar setea de evadare duce la „tuga 
în via” 

„Am vrut să sting realitatea 
în muzica de spume a viselor mele... 


contactul dur cu legile de fier ale naturii, trezeşte tot ceea co-i mai 
viril şi mai comprehenslv, tot ceea ce-i seto de luptă şi dăruire în poe- 
tul care s'a regăsit ca om întreg. Visul, peisagiile fantastice, călăto- 
riile în ireal, exacerbările fanteziei abundă în poemul d-lui Păun. 
Ele mărturisesc o bogăţie rară a vieţii interioare şi un dar al vir- 
tmozităţii metaforice. Insă convertirea acestui bogat material imagi- 
nativ, destăinuie o încordare şi o stăpinire a temperamentului poetic 
pe care nu o putem prețui îndeajuns, j ie. 

Asprimile formale, ezitările, repetările sau imaginile nereuşite, 
sunt greşeli care pot fi îndreptate. Dar nu această perfecţionare și 
nici semnalarea influențelor pe care unii critici le vinează cu atenţie 


tatea si naturaleța lor: 


„peste cerul rotund, infinitul 
a întins o superbă algebră stelară, 


iar altele prin îndrăsneală şi energia lor. Ceea ce relevă însă poemul, 
în e tear iale lui, este o cuprinzătoare trăire a realităţii, în toate 
aspectele ei. Viziunea poetică, nu este numai fantastică shu numai 
naturaliată, lar tablourile sugestive nu sunt fixe, ca acele cadre ale 
poeziei descriptive, ci se topesc unele fntr'altele ca întro călătorie 
imaginară deasupra lumii. Poezia d-lui Păun, cuprinde în ea mește- 
şug poetic, suficient, chiar pentru cei care reduc poozia la meșteșug; 
ea include meșteșugul, I depăseşte însă printro mai totală viziune 
şi trăire decit cea a poetului-cizelor. In poemul d-sale creaţia artis- 
tică se relovă ca o prelungire şi un ecou al vieţii; visul şi realitatea 
ge întrepătrund organic într'o dimensiune unică. lar cind străbat, în 
țestitura poemului, accente sufleteşti, acestea nu sunt expresia unei 
constiinţe izolata, ele nu mărturisesc o dramă sentimentală, ci elanul 
topirii întro conștiință universală, în care dispare conturul eului 
izolat. 

„Plămintul sălbatec” este poezia suferinței colective, a setei de 
evadare, dar şi de victorie, pe pămintul realităţii; obsesia erotică şi 
patima pentru „arborii fără rădăcină ai delirului” se topesc, ca nişte 
motive secundare în structura poemului. Nicio clipă mizeria şi aufe- 
rința nu „vorbesc“; poetul sa ferit de mrejele facile ale poemului- 
discurs. Un simț viguros al poeziei l-a arătat d-lui Paul Păun calea 
cea bună, singura: aspirațiile, clanurile şi îndemnurile nu se mani- 
feată discursiy, ci sunt realizate ca tonalități ale poemului. 

„Plăminul sălbatec”, este un poem al răsvriătirii, dar nu al răs 
vrätirii neputincioase sau anarhice, ci al răsvrătirii pentru 
totală şi definitivă a realităţi. Poezia d-lui Paul Păun este un iz îmi 
inceput de poezie nouă, în care străbate nemijlocit omul întreg; ri 
nou, pentru care viaţa este di gis păr cint rez tuturor, iar 

i e a vie a 
poezia o modalitate de exp $ a IAN 


RECENZII 135 


A. ROSETTI: Buletin linguistique. In 8, 271 pag. Paris- 
Bucureşti, 1938. 


Volumul pe anul 1998, al interesantei publicații conduse de dI 
prof. Al. Rosetti este In progres față de cele anterioare, prin numărul 
-de pagini sporit, prin prezenţa unui nou colaborator romin, şi, desigur, 
prin lărgirea sferei de interes şi uler calitatea materialului prezentat. 

Ca de obicei, directorul publicației, d-l Al. Rosetti publică mai 
multe contribuții la studiul limbii romtne: o încercare de fonologie ro- 
mină (în colaborare cu d- Al. Graur), adică o clasare a sunetelor după 
utilizarea pe care o au în limbă, apoi note asupra problemei silabei, 
asupra participiilor romineşti terminate în d și asupra tratamentului 
lui ce latin în romineşte. Toate aceste studii se prezintă cu calitățile de 
concizie, de claritate şi de precizie cu care d-l Rosetti ne-a obișnuit de 
mult timp. 

D-l Leo Spitzer, celebrul romanist german, actualmente în emi- 
graţie în Statele Unite, publică de astă dată o serie de patru articole 
„dintre care trei interesează în special limba romină: explicaţii etimolo- 
gice, sintactice şi stilistice dintre cele mai ingenioase. 

D-l Iorgu Iordan, decanul facultăii de litere din lasi, care n cola- 
borat și la volumul al IV-lea al Bulletin-ului, prezintă de astă dată un 
"număr de 14 note toponmice romineşti, Sa stie că d-l Forden eate ma- 
estrul necontestat al studiilor de toponimie în Rominia. Și de data 
aceasta notele d-sale aduc contribuții importante pentru explicarea 
numelor noastre de locuri. 

D- AJ, Graur studiază verbele „reflexive” în romiîneşte şi arată că 
-ale au de multe ori altă valoare decit cea refiexivă propriu zisă (mai 
importante sint exemplele în care reflexivul arată interesul depus de 
subiect în acțiunea pe care o face). Apoi mai multe note etimologice şi 
o reluare în discuţie a neutrului rominese, 

Insfirşit, d-i C. Racoviţă, colaborator nou, vine cu un studiu asupra 
articolului post-pua în limba rusă, problemă pusă și rezolvată cu mij- 
loaet exclusiv slavistice,. D-1 Racoviţă arată că articolul rusesc nu are 
legătură istorică cu cel din bulgăreşte (şi din acest punct de vedere stu- 
diul interesează de aproape și limba romînă), ci a fost creat în Rusia 
în evul mediu, probabil sub influenţa Scandinavilor, apoi n fost degra- 
dat la rolul unei simple particule efective. Debut foarte promiţător în 
specialitatea atit de grea a lingvisticei slave. Acelasi autor mai publică 
şi note asupra bilingvismului: fenomene observate în graiul Ruşilor din 
Basarabia, care se lasă influențați de limba romină. 

Bulletin linguistigue a devenit astăzi cea mal importantă publi- 
caţie de specialitate din Rominina şi una dintre publicaţiile apreciate în 
lumea Întreagă. 

G V. 


CHARLES MORGAN: Sparkenbroke.Traducerea d-nei Ana 
Costin. 


Ne ocupăm de acest roman şi pentru valoarea lui gi pentru a 
putea vorbi de frumoasa transpunere ce s'a făcut în romineste. 

Charles Morgan: un romancier englez. Romanele engleze sint azi 
în mare vogă. Romancierii englezi sint traduși în toate limbile Euro- 
pei şi citiţi în zeci şi sute de mii de exemplare, Esta poata o modă. Este 
mai ales un morb în lume care corespunde celui din romanele apu- 
sene cu deosebire celui din romanul britanie contemporan. E în 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


această literatui mult pustată astăzi, un cariu sfredelină liniştit, tac- 
ticos, a ne mm Ea frumos lustruit pe 

ulte excepți ne amintim anumite de Sommerset Mau- 
gham, de Strikland). Aaa 

Literatura oglindește lumea căreia ea se înfățișează. In ce mä- 
sură literatura arată metehne, cusururi ale lumii pentru care este 
scrisă, în acea măsură este căutată, consumată! Dar dacă această li- 
teratură ar înfăţişa numai metehne şi cusururi, mulţi ar evita-o. Ano- 
maliile înfăţişate sint analizate ca ceva normal, firesc. — Dece n'ar fi 
şi aşa? — Mai mult, anormalul, nefirescul se instaurează în locul a. 
ceea ce este cu adevărat curat, sănătos, bine să fie. 

Sparhkenbroke, roman de o valoare incontestabilă. Genialul per- 
sonaj, romancierul Piers Sparkenbroke, o figură admirabil realizată; 
un nobil perfect, cu sclipirile lui — selipirile elitei, cu uzurile lui — 
uzurile elitei. 

„Arta, iubirea, inoarlca”, Parafrazări la acest adagio. Convorbiri 
prelungi, p de gînduri, de tăișuri de gind, Lucidităţi, ări ge 
niale. In Sparkenbroke se spun şi se întimplă lucruri deosebite. Atttea 
şi-atitea motive pentru care e bine că acest roman a fost tradus în: 
romineşte. Dar asta cînd nu se citeşte nici măcar literatură romi- 
nenscă... Ar trebui să fie altminteri; nu numai literatura noastră să oœ 
citim, dar şi pe cea a streinilor, măcar din traduceri. 

Se întîmplă un lucru, în fond destul de explicabil. Dat fiind fap- 
tul că un anumit public, numeros, pe motive serioase, de multe, foarte 
multe ori, are mai mare încredere în cartea străină; o consumă pe 
aceasta, cerind — implicit — traducerea ei. De unde atitea traduceri, 
de unde rafinarea gustului, publicul cerind să se traducă tot opere de 
renume mondial, 

Şi literatura rominească mem astfel din cetitori? Pentru mo- 
ment, se poate spune da. Dar, traducerile bune. ale cărților mari, pot 
forma cetitori, pot crea spirit critic, exigente, Dacă astfel stau lucru- 
rile, e datoria noastră ca, verificind, controlînd traducerile, să le ad- 
mitem, să le lăsăm să se înmulțească. Pină la un anumit punct, de- 


s Ă 

Editura Naţională-Ciornei, insărcinînd pe Ann Costin cu tradu- 
cerea romanului lui Morgan, a făcut o bună alegere. Traducătoarea 
dovedeşte că a scrutat atentă textul, tilmăcind nuanțe dificile, într'o- 
rominească nu prețioasă, ci limpede, ușoară. Trece în traducere flui- 
dul originalului. Belșugul de idei al romanului, stilul lui destul de în- 
cărcat şi de analiză minuțioasă sint atitea dificultăți pe care traduce- 
rea le are de întimpinat. Grija și conştiinciozitatea Anei Costin, tra- 
ducătoarei lui Sparkenbroke au înfrint toate dificultățile, 

i _Frazele stilizate, probitate în păstrarea sensurilor fine, trec din- 

jie ni perne ponei iza tot sucul romanului, 

ari ea traducerii am înțeles să scrim despre 
broke rindurile acestea. y z2 Spore 


ŞTEFAN POPESCU 


ALEXIS CARREL: Omul ființa necunoscută. Traducere de 
Lia Busuioceanu. Editura „Cugetarea“. 1938. 


Cartea de mare răsunet a d-lui Dr. Alexis Carrel, își va găsi, 
de sigur, la noi numărul necesar de cititori, pentru a-şi justifica tra- 
ducerea în romineşte. „L'homme cet inconnu“, face parte din scele- 
cărţi, puţine la număr. care ilustrează, ca nişte documente prețioase, 


RECENZII 137 


starea de spirit ce a dominat o societate, un popor sau O pătură socială 
într'o anumită epocă istorică. „Omul ființa necunoscută” este o carte 
a intelectualului de după războiu, decepţionat de rezultatele civiliza- 
ţiei industriale şi lipsit de o viziune mai optimistă asupra viitorului. 
Exprimind in toată complexitatea plină de contradicții poziția intelec- 
tuatului de astăzi, [aţă de ştiinţă, lucrarea d-lui Carrel se apropie im 
această privință de altă operă literari de mare succes „Cartea dela 
San-Michele”, care a cunoscut şi la noi citeva ediţii. 

Scrise cu multă sinceritate şi talent, aceste cărți Sau bucurat, în 
mediul pe care-l caracterizează, de o popularitate excesivă, pasionind 
pe cititori, nu atit pentru partea lor artistică sau ştiinţifică, ci pentru 
un şir de idei disparate, în cele mai multe cazuri paradoxale şi com- 
tradictorii, care redau în fraze concise și originale neliniştea sufle- 
tească a intelectualului de astăzi. 

Cu toată intenția exprimată în prefața cărții „de a nu pune decit 
la indemina fiecăruia un ansamblu de date ştiinţifice, privitor la fiinta 
omenească n epocii noastre“, dr. Carrel, transtormă lucrarea sa în- 
t'un adevărat pamflet la adresa societății moderne, Cu o uşurinţă 
surprinzătoare la un om de ştiinţă consacrat, autorul părăsește la 
fiecare pas domeniul biologiei în care e Intr'adevăr competent şi face 

+ unele afirmaţiuni de ordin filozofic, politic, economic gi sociologic, 
care sfidează pur şi simplu bunul simţ al cititorilor mai atenți. 

Ideia principală care munceste pe autor e că „omul nu e în stare 
să urmeze civilizația pe drumul pe care ca ga angajat”. „Dogrnele 
religiei ştiinţifice si ale moralei industriale” trebue să cadă „în faţa 
realităţii biologice“. Fiinţa umană e incapabilă să rezisto la toată 
complexitatea, la toată viteza vieţii moderne, „Pe această cale omul 
degenerează”, atit „moral“, cit şi „mintal”, 

„Civilizaţia modernă, — spune Carrel, — nu ni se potriveşte... 
Inălțată de noi, ca nu e făcută pe măsura noastră”. Ea „ne-a dat 
mijloace de a ne păstra echilibrul inter-organie, mult mai plăcute şi 
mai puţin obositoare, decit procedeele naturale”, „Mediul nou, com- 
fortul său, resursele sale, lasă neutilizate la un număr tot mai mare 
de indivizi, funcțiunile lor adaptive", Dar „este oare posibil să su- 
primăm lupta sforțarea si suferința în formarea noastră fiziologică 
şi spirituală”? De sigur că nu! 

Dar ce a făcut civilizația industrială? Ea a ridicat standardul 
de viaţă al omului modern în aşa grad că l-a făcut dăunător ființei 
umane. 

In afară de cercul îngust a» intelectuali de elită care sunt „ne- 
dreptăţii, restul omenirii este condamnat, din cauza ușurării con- 
diţiunilor de viață, In o degenerare progresivă din toate punctele de 
vedere. „Pe lingă scăderea efortului şi dobindirea unei stări mai 
bune, ființele umane au primit cu bucurie posibilitatea de n nu gindi 
niciodată“. „Sub ochii noştri se schiţează, mai ales la latini, un tip 
nou, produs de automobil şi de cinematograf, Acest tip e caracterizat 
printr'o înfăţişare adipoasă țesuturi moi, piele spăticită, burtă mare, 
picioare subţiri, mers stingaci, figură lipsită de inteligență şi brutală. 
Odată cu el apare încă un tip. Tipul atletic, lat în umeri, cu talle sub- 
ţire si cu craniu de pasăre. Intrun cuvint, forma noastră reprezintă 
ohiceiurile noastra fiziologice şi chiar gindurile noastre obișnuite”, 

Visînd în jurul său numai mutre timpite și „brutale“, d-1 Carrel 
oftează după viața fericită din Evul Mediu, 

Printr'o perversiune stranie a realităților, Dr. Carrel vrea să vadă 
in Evul Mediu numai oameni „liberi şi independenţi”, în stare „să co- 
mande celorlalţi” şi care s'au confundat astăzi „intr'o gloată ale cărei 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rpre 
tativul a fost despărţit de calitativ”. Această despărțire a devenit „şi 
mai adincă de cind Descartes a creat dualismul trupului şi al sufle- 
tului”, „Această rătăcire a împins civilizația noastră pe drumul care 
a purtat ştiinţa către triumf, lar omul către dăcădere”. 

Am asistat la „transformarea plugarului, a meştesugarului, a ar- 
tistutui, a profesorului şi a savantului în proletar manual sau intelec- 
tual, fără altă avere decit braţele şi creerul, Acest proletariat va fi ru- 
şinea veșnică a civilizaţiei ştiinţifice. El aduce suprimarea familiei ca 
unitate socială. Stinge inteligenţa și simţul moral. Distruge rămăşi- 
{ele culturii şi ale frumosului, Injoseşte făptura umană“. In societatea 
de astăzi „reprezentanţii familiilor energice şi nobile sunt înăbuşiți 
e oricui proletarilor a căror înmulțire a fost stirnită orbeşte de in- 

ustriea”, 

E necesar ca să fie reinviată „selecţia naturală“ care „nu şi-a în- 
deplinit rolul de multă vreme“. Datorită „sforțărilor igienii şi ale me- 
dicinii” „mulţi indivizi inferiori au dăinuit“, îngrăşind clasa proleta- 
rilor, Căci, după d-} Dr, Carrel, „împărțirea populaţiei unei ţări în di- 
ferite clase are o bază biologică adincă, pentrucă depinde de proprie- 
tăţile mintale și fiziologice ale indivizilor. Cei care sunt astăzi prole- 
tari, îşi datorează situația unor beteşuguri ereditare ale trupului şi ale 
sufletului“. Strămoșii ţăranilor de astăzi — şerbii — erau „de o cons- 
tituţie organică şi mintală mai slabă decit nobilii medievali care au 
cucerit pămîntul”, 

Salvarea poate veni doar dela reînființarea „prin cugenism" a 
unei „aristocrații biologice ereditare”. Căci aink crea na ciştigat 
niciodată dela eforturile mulţimii“; „popoarele moderne se pot min- 
tui prin desvoltarea celor tari, nu prin ocrotirea celor slabi“, care pot 
fi sacrificați la nevoie, 

Pentru a începe această redresare a rasei umane, trebue ca 
atenţia ştiinţei „să treacă dela mașini și lumea fizică la corpul şi spi- 
ritul omenesc”, Dar „sintezele de care avem nevoie pentru progresul 
cunoașterii de noi înşine trebue să se elaboreze întrun creer unic”, 
după cum „o operă de artă n'a fost niciodată făcută de un comitet de 
artişti şi nici o mare descoperire de un comitet de savanţi”. Doctorul 
Carrel îşi dă perfect seamă de toate greutăţile de fiurire a unei ase- 
menes „superştiinţi”, „Creerul omenesc poate oare să asimileze o can- 
titate așa de mare de cunoştinţe? Ar putea exista oare oameni care să 
cunoască bine anatomia, fiziologia, chimia, psihologia, patologia, me- 
dicina, şi care în acelaş timp să stăpinească noţiuni aprofundate de 
genetică, chimie alimentară, pedagogie, estetică, morală, religie, eco- 
nomie politică gi socială“? 

In această privinţă, autorul se arată foarte optimist, dind chiar 
şi o rețetă cum ar putea st se formeze un astfel de supra-om. „Asimi- 
laren tuturor acestor ştiinţe nu este peste puterile unui spirit viguros 
Ea ar cere vreo douăzeci și cinci de ani de studii neintrerupte. La 
virsta de cincizeci de ani, cei care vor fi avut curajul de a se supune 
la această disciplină, ar fi probabil în stare să dirijeze construcţia tiin- 
telor umane și a unei civilizaţii făcute într'adevăr pentru ele. Drept că 
aceşti savanţi vor trebui să renunțe la obiceiurile obisnuite ale exis- 
tenţii, poate la căsătorie, la familie”. 

Í Dr. Carrel e sigur că se vor găsi „citiva indivizi" care îşi vor „Să 
crifica viața spre a dobindi ştiinţa de care avem nevoie pentru recon- 
struirea ființei umane civilizate”, „Bine înțeles, această e 
foarte grea, Există însă spirite care o pot întreprinde... Sacrificiul de 


sine nu e dacă este mistuit de patima unei mari aventuri, Și nu 
există hai rea mal frumoasă și mai primejdioasă decit reinnoirea 
omului modern". Manifestindu-se ca adversar al formelor colective de 
muncă în ştiinţă, autorul ajunge la concluzie că „cel mai bun mijloc 
de a spori inteligenţa savanților ar fi de a le micşora numărul”. În 
schimb, e nevoie de atenţie mai mare pentru partea mistică și reli- 
gioasă a ființei umane. O autorenegare a unul savant decepţionat de 
rezultatele muncii lui strict individualiste pe care a încercat s'o pri- 
vească ca o „trumosă şi primejdioasă aventură”. 
N. ROMANESCU 


MIECZYSLAW MALECKI: Jezky polski na poludnie od 
Karpat, Krakow, 1938, 107 p. + două hărți. 


Foarte rar frontierele politice corespund Intocmai cu frontierele 
etnice şi lingvistice, Chiar cind frontiera unui Stat este tratată cu in- 
tenția de a o suprapune frontierei etnice corespunzătoare, rămin pe 
dinafară cel puţin citeva zeci de sate, şi asta încă în cazuri fericite, 
„Polonia a fost favorizată din acest punct de vedere: aproape peste tot 

tele ei sunt exterioare frontierei etnica. In orice caz, acest Stat 
cuprinde înlăuntrul lui o cantitate de minorităi net superioară canti- 
tăţii Polonilor rămaşi peste graniță. Totuşi aceştia din urmă nu sunt 
uitaţi: graiul și obicelurile lor sunt cercetate cu grijă. 

Citeva insule de populaţie polonă se aflau pe teritoriul Cehoalo- 
vatiei, aşa cum era aceasta înninte de acordurile zare au dus la mo- 
dificarea granițelor cehoslovace. Este impresionant cu cîtă atenţie 
şi jä lingviştii polonezi au cercetat graiurile poloneze de pe teri- 
toriul cehoslovae. Incă în 1820, K, Nitsch, ilustrul polonist si dialec- 
tolog, scria despre ele cu resemnare. Ulterior aceste graiuri au fost 
cercetate de d. M. Malecki. Cind, în urma evenimentelor cunoscute, 
cea mal mare parte din teritoriile locuite de Polonezi au fost cedate 
Poloniei d. Malecki, n sistematizat şi n concentrat rezultatul cerce- 
tărilor sale într'o conferință intinsă, care sa tipărit apoi sub titlul 
de mai sua. 

Lucrarea prezinti o valoare deosebiti pentru dialectologia po- 
lonă; nu asta însă ne interesează aici. Volu releva numai citeva 
lucruri care stau în legătură cu elementul rominese din Carpaţii Slo- 
vaciei. Acest element a contribuit în mare măsură la constituirea 
carneteristicilor care deosehese graiurile poloneze dela Sud de Car- 
paţi, de massa praiurilor din nordul lor, Populaţia munteană este 
alcătuită în primul rind din păstori; păstoritul a imprimat o pecetia 
deosebitoare asupra felului de viață și asupra limbii acestei populaţii. 
Or, păstoritul în aceste regiuni era practicat în trecut mai mult, astăzi 
mai puţin, de Romini cu precumpănire (p. 28). Păstorii sunt desem- 
nați. în aceste regiuni, cu termenul de valah (p. 21), Rominii au exer- 
citat o influenţă sensibilă asupra graiurilor polone respective. Ter- 
minologia lor păstoreuscă e în maro parte alcătuită din cuvinte de 
origine rominească. La p. 24, d. Malecki dă o listă, încheiată de un 
semnificativ etc, n acestor cuvinte; astfel întilnim (bineinteles sub 
un aspèct corespunzător sistemului fonetic polonez), cuvinte ca: 
brinză, ferulă, grapă, chiag (sub forma klag, pron. kliag, reprezentind 
un stadiu peste care limba romină a trecut de mult), colibă, colțuni, 
cornută, merinde, rinză, vetulă, urdă, jitniţă, ete. 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De asemeni toponimia mărturisește existența Rominilor în aceste 
jocuri. La originea mai multor nume de sate se regăsesc cuvinte ca: 


tioase, culese de d. Malecki, îşi vor aduce contribuţia importanti la 
studiul asezirilor rominești dealungul Carpaţilor nordici. 


c. RACOVIŢĂ 


REVISTA REVISTELOR 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, Anul VI, 1 Martie 
1939, Nr. 3. 


D- Tutor Arghezi, prin regularitatea colaborării la R, F, R, vrea să dea 

cea mai formulă dewmințire părerii curente despre mestabilitatea și toanele 
“ d-anle, Btihurile de abecedar ne arată încă odată ee mnro prestidigitutor al ver- 
sului oste d-an, 

DI F. Foiculesou, ne face o frumoasă surpriză cu cele trei poezii: „Anto- 
logic‘, „Elegie in Amurg! yi mai ales „Crăiasa de zăpndă'!. Socotim aceasta 
din urmă drept una din cele mai bune poezii ale d-sale, Poetul ne dă un tipic 
exemplu de tratare decentă şi totuşi avintată a unei tome de pronunțată senmaa- 
litate, ȘI, ponte că tocmai reținerea meensta, dă un și mai mare farmece poeziei, 
din care roproduoum strotele a dona gi a patra: 


„Și-acele mingitoase ninsori, sub taina cheii 

Poleiul dalb al pulpei ca lunecuguri lungi... 

Eu ţi-am cules, întiiul, din dinți toti ghioceii 

Cind te topeai în bruţe-mi i'n sori nu vreai a'ajungi, 
Azi nu-mi mai vii en sibul tău jar în așternuturi 

Și limpezimi de furțuri îm umerii senini 

Ci'n fioenre minentă de săruturi, 

Zăpada cărnii tale o culcă paşi străini. 


Multă sensibilitate și frăgezime în poemele în proză ale drei Nela 
Stroezcu, E un nume care trebue reținut, 

„Cântecele de stingere'! ale d-lui Zaharia Staneu ne amintesc, prin a lor 
primitivitate, versurile „Finutului de Jad'* ale d-lul A. Th. Stamatiad, 

Nu putem iîmțelege „Drăgalea“* d-lui Aleramdru ȘahigMan, 

DI Laurenţie Tomoioagă începe publicarea în limba germană a „BSorisorii 
a domn! de Eminescu. E ọ traducere de minați i tate. 

DI Zaeton Blaga a inceput să publice simultan în mai multe reviste, 
fragmente din noua deale operă filosofică „Artă şi Valoare“. In R. F, R. 
apar două capitole: „Satiafaeţia estetică datorită artei'* şi „Autonomia Artei, 

Un interesant studiu „Problema Renaşterii“ publică dl Andrei Oțetea, 
în care defineşte epoca de tranzitie între sfirşitul evului media şi inceputul 
epocii moderne. Fneem însă tonte rezervele noastre în privința afirmațiunii 
autorului despre naşterea capitalismului. Explicind fenomenele ii Re 
naşterii, 4-1 Oțetea arată că în secolul nl 14-lea, marea revoluție a fost trans- 
formarea populației pur agrare într 'o en oraj rara şi adaugi: 
„Economin agrară închisă, a fost eu etona capitalistă. Oamenii 
nu mai produc exeluziv pentru nevoile Jor, ci caută să obțină un prisos pentru 
vinzare“ *, 


14-lea trecem la veonomin capitalistă, Curneteristica noțiunii „capitalism“ 
mu este dependentă mumni de prinosul ; nevoile 

Această producție „Bedartedeckung'* constitue numai o latură a capitalis- 
mului. Chiar Sombart, pe care se sprijină în prim rind dI Oțetea, nu susţine 


fie liber: „âna freie Spiel der wirtachafilichen Kraefte“'. Or, în secolul XIV 
suntem în plină dietatură a organizațiilor de i. Breslele au fost cele 
mai înverşunate obstacole în drumul espitalismului, nici cclilalt elemen 


al XV-lea că dl O comite desigur o inndvertență, vorbind de eco- 
nomia cup în ul al XIV-lea, 

In, te de eritică literară eontemporană'!, neobositul corcetător care 
e d-l Șerban Cioculescu ultimele volume de critică literară ale d-lor 
ear cad P. Constantinescu și Perpessicius, căntină să lămurească și 
să caracteristica fiocărnia, în cadrul netivităiii 


Am dintre eroniei, rîndurile de seînteletonre vervă ale d.lui D. 
I. Sachianu despre „Emile Allais și Doctrina franceză. 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, Anul VI, 1 Aprilie 
1939, Nr. 4. 


Poeziile d-lui Tudor Arghezi, no uimese prin vnrietatea exprimării, prin 
comstrucția atit de deosebită aceleia de odinioară n poetului și prin adineimea 
sentimentului. D-aa ne dăruiește o latură nouă, tot atît de seinteietonro n ta- 
lentului d-sale, latura fabulistă, pe cure a innugurat-o în volumul recent apărut 
„Hore. Nu ne putem hotări de a nu reproduce poezin „Stă ninguratie'*. 


Stă ainpuratie cîinele. De pază 

Nu ştie cui, pe la amiază: 

Pintinii rupte, spinalui useat, 
Drumului, cerului, omulni? A tremurat, 


Gerul îi ustură urechile, inba 
Nevinaovat, neindurat şi de graba; 
Carnea, vlagu, zgircitul, pe de-a 'neetul, 
I le-a mincat și mistuit scheletul, 


Barbă nspră in crescut, zbirlită 
Vocea seineește isprăvită, 

Si-a purtat veârite onsele 

Po la toate gurile şi casele, 


ŢI chem şi nu înţelege: 

Nu mai poate să se destoge. 

Dar ochii lui, într'un maidan, Părinte, 
Dau mărturia lucrurilor sfinte. 


DI Al. Philipide tipăreşte o poezie „In marile singurătăți'*, din exeepţio- 
nalul volum apărut de curind Visuri în vuetul vremii, iar dl Al T, Stamatiad, 
continuă traducerile sale din limba chineză, Versurile semnate Gherghineseu 
Fania dau impresia de neimpliniti, atit ca limbă, eft şi ca formă estetică, 


REVISTA REVISTELOR 143 


După o pauză mai îndelungată, d-l N. M. Condieseu rela eu aceleași onli- 
tăți de odinioară „Insomnările lui Safirim'*. 

Dosă foarte interesante fragmente de roman, semnate de d-na Ioana Pos- 
tenion, „Bogdana!“ pi dl Teodor Beortescw, „Comeina prădată'*, 

IHI Iorgu Iordan analizează romanul de cavaleriam al lui Cervantes „Don 
Quijote! atirmină existența unei asemănări între Cervantes și Don Quijote. Rê- 
manul constitue, după constatările d-lal Jordan, o luptă împotriva literaturii ea- 
valeresti, El o o satiră, dur plină de înțelegere și bunăvoință. „Don Quijote este, 
în fond. mal uman decât orienre dintre eroii i ai literaturii universale, Un 
Hamlet san un Faust ne eoplețese de admirație pentru superioritatea lor, intelee- 
tuală, dar rămîn oarecum străini de sufletul nostru, pe cind Don Quljott găsește 
în fiecare om un ocou sincer“, 

Sancho Panca e antipodal cavalorulai Don Quijote, „El este întruparea 
banului simț popular, en părțile-l bune, dar și eu cele rele, înțolopelunea sterre 
ñ terres", picae servi împrounå reprezintă „ele dană aspecte fundamentale și de 
seeea meroa prezente alo vieții omeneşti“. 

In „Note despre Stil! d-i Pladimir Streinu, a cărti reapariție în sumarul 
R P., R. o salutăm en deosebită căldură, se ocupă de „stilul: cîtorva seriitari, 
stăruind asupra stilului d-nei Hortensia Papadat: Bengescu și d-lui Camil Pe- 
treseu, după ce, în prealabil, a nrătat că vremea noastră nu n rămas În cocace sè 

odinioară sub „sti: lepădind, odată eu dennmireu și înțelesul, 
> Corcetind după aceste noul eriterii romanul „Rădăcini'* al d-nei Papadat- 
Bengeneu, eriticul arată lipsa totală de supraveghere a limbil în enre e seris 
romanul, scoțind totuşi în iveală semnificația artistică a neestei lipse de supra- 
vegbere yi „armonia specifică a lipsei de ati, 

Intr "unul din săptăminalele literare bucurestene, d-l Streinu, fusese atacat 
po temn nedreptății pe care ar face-o d-nei Papadat-Bengescu, Este probabil că 
preopinentul nu n priceput sensul nrticolului d-lui Streinu, eare, departe de a 
negn meritele autoarei romannlel „Rădăeini** caută toemni să le accentueze, 

DJ Ferban Cinenleara, într'un Inminos articol intitulat „Aspecte lirice 
ecmțtemporane* analizează poemele postume ale lui Qotamian Goga, deslușini 
„permanența vinei sociale! în poezia regretatului pont ardelean, precum și 
noul ciclu de poezii ale d-lui Tudor Arghezi „Hore, D-l Cioculescu stărue 
asupra eritieetor aduse poeziei argbeziena, arătind că „verbal arghozian e echi- 
valentul stării sufloeşti care l-a stirniti: pi că în „Hore: dan no face surpriza 
revelării pemtru întâia dută îm poezie a unui „filon do bogată bonomia“, 

Menționăm studiul d-lui profesor N. 7, Herescu „Despro conditiile poestat“, 
precum şi variantele cronici semnate de d-nii: Mireea Eliade, Mihail Sebastian, 
Dan Berceanu, ete, 

D-l Nicolae Missir dă întermante informații despre mițeareu muzicală din 
străinătate, 


„GINDIREA“: Anul XVIII. Nr. 4. Aprilie 1939. 


Ultimul număr al revistei „Gindirea!* aduce o noui contribuție ideologică 
a d-lui Nichifor Crainic, la opern de miatificure n constiințelor tineretului 
nostru intelectual, De astădată este vorba despre „Teologie pi estetică, D, 
Crainie încearcă să combată „neogativismul pindirii modorne*, eare n reusit 
şi fn estetică să nrumce peste bord balaatul mistieiemului evului mediu și să 
pună temeliile unei științe autonome n framosului, 

„Filințin artei din religiune e o evidență'*, declară d. Crainic și natfel 
Imarmut pornește n stae împotriva „uventurierilor”* şi „anrintanilor!* gîndirii 
moderne care îndrăznesc să conteste „evidențele! gîndiriste. 

O altă enracteriatică a logicei d-lui Crainie este de natură să desurmeze 
definitiv pe „aventarierii** gîndirii moderne, 

So stabileşte că o teorie san o disciplină științifică nu sste perfectă 
niei definitiv formată, Concluzia d-lui Orainie: disciplina nu este bună la e 
şi trebue abandonată, 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Sistemele de estetică — constată d. Orainie — nu sunt de cord niei 
asupra metodelor şi nici asupra coneluziilori! ; de unde coneluaia „logică: 
unor norme generule ceva mni limpezi pi mni sigure în connide- 
rarea artel, ..*‘. 
Mai pe înţelesul tuturor, sceastu înseamnă abandonarea tim 
țifice şi privirea artei, exclusiv prin ochelarii „limpezi“! ni misticei 
-~ Acest sistem de a raționa, poate face adevărate minuni: Se ştie, de 


„Normele 
şi mai t, ceace îm cazul de ?aţă ar însemna: nistemul solar nu există, 
tul nu se în , ete, 
ne ee ercă aia e modei din Gaika este alterarea teoriilor pe 
«are le combate. Citeva 


rilor estetice... Și mai departe: „noli elinleleni ai estoticei moderne roda- 
cînd genlul la mecanismul paiholagiei comune, ne întreabă sutisfăruți, ceu ma 
rămas din e]; sau, coborindu-l în patologia mintală, ni-l arată înrudit de 
aproape eu nebunia, — făcindu-se a uita că acost geniu rămine să strălucească 
peste veacuri din opera pe care a plăsmuit-o o singură dată pentru totdeauna“ *, 


După ce termină eu citatele din cărți, d. Orainie trece la argumente fm- 
prumutate din viața și experiența personală, $ 

pâstăvvară la Mare, povesteşte directorul „(indirei'* — am primit vizita 
unui om foarte simplu, cu un voluminos pachet la mubțioură. Era mnnuserisul 
unui roman, iar antorul — omul enre îmi stăten în faţă. Am Inat manuserisul 
şi l-am citit. Era o dureroasă și grosolană elucubație, Peste citeva zile, autorul 
a venit după rezultat. 

— Co meserie ai? l-am întrebat. 

— Luerător într'o fabrică y iara aki 

— Ei, spune drept, ce te-a îndemnat 

— Cazul lui Pannit Istrati! M'am gindit că yi eu sunt lucrător cum n 
fost pi el; pi de ce să nu cistig mai ușor, cu serisul, cum 

del rise bla ra s Do Aai ME, ere lib ee Da Daili pi 
viului, formulată Aparare ca MER E aa aut 
0ană, "a erant urul $ 
3 D citat în întregime acest caz ridicol pì aprecierile d-lui Crainie. Lăsăm 
cititori să aprecieze singuri argumentele directorului „Gindirii', îm lupta 

esteticei moderne, 

In acelaşi număr al „Oinăireiii, d. Nicolae Boyu se ocupă de profețiile 
ini Nostradamus: 

„Setea de absolut, fascinul mirncolului, furonrea metafizică, alăturea de 
relativismul științei, de intermitentă a formelor concroto nle vieții 

in lăuntrie, o l 

semnele umani determiniam planetar, o. influență fatală de dincolo de A 


trebue să fie însă desnădejăea celor cuprinți de „furoare 


„9 văd platină cu coana rece'n 


mină, 
„Și nici-o clipă nu ne mai amină'!, (Donar Munteanu), 


REVISTA REVISTELOR 145 


Moartea domină totul în pugzinile revistei, înmeneă oamenii, ideile, senti- 
n.entele 
„ătitea lucruri vor mai fi de spus, 
Din tonte cito'n jur le tim 
No turbură însă un glas de sus: 
— Tu ni să mori, noi toți murim‘, (Ştefan Baciu). 


Inainte de a inehein, trebue să subliniem studiul d-lui Ion Petrovici asu- 
pre Iui „Emile Bontroux*: şi lipsa totată n oriefiroi note de setunlitate în pa- 
ginile revistei, 

Aprigii „naționaliști al „Gimdirei““, enre au luptat uni dearindul împo- 
triva diferitelor „pericole nuțiunilei*, se pare că nu intrat, astăzi, în zodiu 
tăcerii, 

Neamul rominese nu mai este oare amenințat de miri-a primejdie, în afară 
de o greşită interpretare n entetieei? 


RAMURI, lanuarie-Februarie 1939 


D4 Tudor Vianw publică un fragment din introducerea daule ta vol. I 
nj Ediţie Oritice a operelor Jai AL Macedonski, 

Sehiţa dlui M, D, Joanid „Celălalt chip‘‘, are bane calităţi. 

In comtinunrea portretelor „Aşa cum iam cunoscuti, d) G. CGougopol 
eroloneazà portretul d-lui C. Saban Fägvġel, mai putin savuros și eomaistent 
decit nen obèpmnit, 

Ponibită „Seeundnu Epistoli“ rimatā a dlui 7. D. Soriew, E pācat că 
ds nagi dă sams de ridieula postură în care s'a aşezat in nultimal timp 
prin înevreările sbaurde pe euro le faco de n micşora poezia d-lui Blaga, sotu- 
tind-o inspirată prea deaproupe de poeții Vrehlicky, Reviezăy şi alții, 


PONTICE, Anul 1, Nr. 2, Februarie 1939 


Iniţiativa d-lui rezident regal N. Ottesen, de n scoate o revistă lunară 
de artă și cultură dobrogeană, merită toată lunda, Puţini fet dam senma eit 
de muk, dim pumetul de vedere cultural, înseamnă o revistă sons eu regu- 
inritate și grijă, în provincia rominonscă, Și, eu tonte că numele esre figurează 
pe revistă en membri fondatori, nu an aproape nicio reronanță literară, nã- 
dăjduim că străduințele d-lui Ottearu var avea bune rezultate. 

In numărni de Fobruarie, eităm o trnducere a d-lui A, Șteflea din „Car 
tea Orelor'* do Rainer Marin Rilke, precum si un articol al -ui Gr, Florescu, 
„Contribuţia descoperirilor archeologico la cunoasterea trecutului Dobrogei! *, 

Mai umințim un sonet de d] Gr. Gregorian. 

Dl Al Th, Stamatiad și-a sehimbat flautul de „jad: într'unul de niar’, 
Paate că e mai potrivit. 

O filipică a dlui G, M. Vlădescu, împotriva serlitorilor tineri de astăzi 
enre, spre deonobira de tinerii de odinioară, vor să înlăture dintr'ndată, pe 
serțitorii vechi, imbrineinda-l, 


„REVISTA GERMANIȘTILOR ROMINI”, Anul VII, Nr. 
3—4, 1934. 
Ce păcat ră neeastă îngrijită publicație u institutului de cultură româno- 


german „Simion C, Mindreseu'*, apare atât da neregulat și cu atita întirziere. 
Okci mumarele revistei sunt de un deosebit interes pentru problemele roferi- 


10 


146 VIAȚA ROMINEASCĂ 


toare lu influența culturii germane În Rominia, Ri apol, erwmiciin, ne dan pre 
ținase informatii enpro miscarea culturală gormană in gencre, Ş 

în mumârul roont apărut, A1 D. Murăragu se conp despre infinențn lui 
Schopenhauer asupra Isi Eminesen, Dian cercetează legăturile dintre poetul ro- 
min și filozoful german, Jogături enre, în arice auz, datează abia de după anul 
1809. Invâţătura Ini Sehopenbnuer a acut un rânmet destul da mure în opera 
lui Eminèsru. Scrisoarea I-a, Glossa, Melnnrolia, Rugăciunea unni Due, au cite 
sera din gindirea filozofului german, Din aperile în proză, „Gimka pustia’ Mi 
„Cezara:: sunt cu totul sehopenhanriene, Abia în efiryitul virpi, Eminescu we 
revultă împotriva lui Sehoponhăner, Mocotinda-l vinovat do „răspimdirea pesi 
mismuloi îm societatea vremii, 

Rindiul d-lui D. Murăraşu, fără a nina nimic non În discuție — citatele 
de căpetenie sunt lunte din studial d-lui Tiidor Pianu despre Eminescu — pra- 
zintă Intr'o formă conelsă și agreabilă problema înfimenții filozofise nmuţira 
operei pontului romin, 

D) Fietor Morariu dh un rezumat sintatie m eurmlui d-sale de „Intorin și 
teoria nuvelei! la Universitatea din Cemănţi, dind după mutme germane — de- 
finițin nuvelei. 

Un studiu intezeannt al diul Virpi! Pempoanu despre , Vapunții În eub 
tura germană! 

Tot 4-1 V. Tompeanu aù răfuete en At T, Sin-Grorpia ca privire ln un 
articol n? senatula din urmă despre „Germanistiea în Rominin**, publient într 'o 
reviată doi München, DI V. T. serată lip de obieetivitate n -Mmi E S G. și 
înverearea aceatula do a cobor} însomnătutea cereotirilor germanistiee, făcute 
in cadrul inatitutalui S. C. Mindreseu, numai din pricină că dru nu face parte 
din meent institut și pontrocă sya zisele d-umle opore de germanmiatică ni mami 
inate fa mamă, deși o meiumă hine vegmnisată enută să le impus Tot din 
această răfuinlă aflăm eñ d- Jon Bi»-Gearpiu consideră studiul d-sale anost și 
compilat deepre Goothe, drept cea mai importantă cuntribația în această ma- 
terie yi — dacă ar fi să hüm în serion reclama apărută cindvn tntr’on riar 
rominear — di] T, 8, O. me crede cet mhi de ncamă cunoscător din dum, in miè 
erie de studii goethonny, À 

Diu liries romînă, d-nii: AL Brainy yè N. Beheldier, tradue, în Ha gèr- 
mană „Ians“: do P, Coron și „Rugăciune“ ñe 0, Gogs, 

Intereaante roconsii pi jnsemnäri, 


TABLOUL PUBLICAȚIILOR 


Delun |—2,000 finti O ETE a „ Lei 7 linia 
1$ 1000 linii in sus $ Dho peio m Ş-a 
Ştiri: Artistica, judicinee, şcolare , >+.. # 10, 
Bilanţuri, convocări, notificări ete, , .. -nsa > | AIR 
informajiuni comercinle şi financiare, minimum 5 Hini “ 12 + 
Articole, dări de seamă comerciale etc., în corpul revistei . „ r VE 
Anunţurile colectorilor de loterii ..... iai S O ii 8 
Intormaţiuni loteria de Stat |. A | Sa SAIT pai 10. 
Informațiuni colectori de loterie , . .. sso : = ID g 
Intruniri electorale, anunturi . = FA 10 
ORICE ANUNŢ ÎN TEXT 
Anunţuri comerciale și financiare , . . s... . Lei 10 linia 
Acte juridice, sentințe, hotăriri, cereri de naturulizare etc- 
ia anunţuri TA Ve Ei a = îs 
Acte de mulțumire: la informaţia . . . 10 
Cutia cu scrisori; plasat lângă text . . ë T 
Acte de multumire poza i d Su 
Numiri, permutări, deplasări, decorări etc. la informaţiuni 
nedepăzind 10 linii. , - e ai PE „OD bucata 
Extrase de divorţ simple , j k 40 n 
Schimbare de nume; trei publicaţii...  ...., a- 0 a 
Anunţuri dela înstituțiuni industriale i a „ 15.000 pagina 
O o .... ka a 454000. „ 
» financiare, asigurări, oficiale ete. , . . i 20000 , 


Anunţurile editorilor şi librăriilor, se taxează după tariful special. 


Anunţuri mai mici ca spațiu de cât 10 linii, se vor plăti cu tariful a 10 linii, 
Anunţuri și informaţiuni cu fracțiuni de linii, nu se admit decât socotite 
la: 10, 15, 20, 23 ete, liniL 


Orice anunţ cerul să apară special, se taxează cu tarif special. 


Plata la orice anunţ sau angajament se face numai anticipat 


1939 — ANUL XXXI Nr. 6 — IUNIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOLANU 


SUMARUL: 
AL. PHILIPPIDE Din Ch, Baudelaire : Meprevăzutul (p. 3) 
ION VINEA Ultimul concert al d-lui Pabst, colonel da muzică (p. 5) 
ANDREI OȚETEA Descoperirile googralice şi începutul expansiunii europene (p. 13) 
DEMOSTENE BOTEZ inserare (p. 42) 
T. TEQDORESCU-BRANIȘTE Surorile siameze (p. 44) 
EMIL QULIAN Note despre poetul Al. Philippide (p. 53) 
VLADIMIR STREINU Cronies Mitarară (Mihali Sadoveanu: Ochiu de Urs, p. 69) 
AL. PHILIPPIDE Literatura străimătății (Poeți germani de astăzi, p. 85) 
AL. GRAUR Cronica lingvistică (Corturi de limbă, p. 72) 
CONST. VIŞOIANU Cronica externă (Politică renilată, p. 78) 
ION ZAMFIRESCU Cronica învâțâmintului (Educaţie și propagandă, p. 89) 
ANDRE! ŞERBULESCU Cronica economică (Economia de răzbelu în timp de pace, p. 85) 
GH. OPRESCU Cronica pinatică (Monumentul Regatul Carol |, p- 92) 
L- MESROBDEANU Cronien ştiințitică (Despre uitravirusurile cristallaate, p. 96) 
MIHAIL SEBASTIAN Cronica dramatică („Fies lul lorio", „Mogtenitorui", „Maria Basch- 
kirtschett", „Curierul dim Lyon”, p. 101) 
D. N. CIOTORI Serisari din Londra (Carnetarul englez și pantiamamul (p. 104) 
EUGEN IONESCU Sorisori din Paris (Doulos Francs", „Ondine, p. 18) 


MISCELLANEA ; (p. 121) Times. — Din antologia scrisului romia, — Nol mu avem roman poli- 
jist. — Non bis in idem, — Serisul rominass, categorie muneitereaseă. — Capitailam şi osonomis 
capitalists. 

RECENZII: (p. 132) Emanoil Ducuţa: Capre neagrā. Editura Casa Şeoslelor, Bucureşti, — an. 
Oprescu: Doi ani de eritică artistică. Mota și impresii, 1939. — M. Eminescu: Opere (Ediţie Ingri- 
pă de prot. lon Creţu). Editura Cultura Rominaască. — Mihali Sebastian: Corsapendenţe lui Mar- 
cai Proust. Editura Fundaţia pentru itaratură și artă „Regele Carei 1i", Bucureşti, 1939. — Ştefania 
Vetisar: Calendar vechi, Editura Cartea Rominească. — F. Aderca: A fost odată un imperiu. Edi- 
tura Secee, 1938. — Nic. Clorânescu: Linii drepte, drumuri strimbe. Editura „Tiparul Universi- 
tar, — Zalmoxis: Revues des études religieuses. Direator Mircea Şliade, vol, |, 1938. — Paul I 
Daniel : Republica Darbă-Rasă. Cartea Romineascå,. — Al Mironescu: Spiritul ştiinţific. Editura 
Cace) Şeoalelor, Bucureşti, — ton Vissiu: Am plecat din sat. Editura Miron Neagu, Sighipoara, 
1030. — Amuarul Statistio a! Rominiai 1037 şi 1038. Editura institutului Central de Statistică. — Prof. 
C. Parhon, Dr. Goldytein şi Dr. St. Milcu: Manani de Endocrinologie. Tip. Slova {vok 1) și Edi- 
tura Librărie! Laon (vok. 1). 


REVISTA REVISTELOR 


po 
REDACȚIA ŞI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


amn TIET a] i 


ema 
ADMINISTRAȚIA 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 


BULEVARDUL ELISABETA, 29 
TUOU RESTY s 
TELEFON 5-1820 


Girant! responsabili: M RALEA și & VIŞOIANU 


Viața Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


Imserisă în registrul de publicațiuai periodice la Tribunalul Itfov, No. 383/838 


ANUL XXXI 
IUNIE 1939 


Cc. 17087 


NEPREVĂZUTUL 


— DUPĂ CHARLES BAUDELAIRE — 


Cind Harpagon pe tatăl lui îl văzu murind, 

Da burele îmi albe privind, căzu pe ginduri 

Și se'mtrebă cu grijă, în minte socotind: 
„Sînt para'n pod destule scînduri?** 


Se-alintă Celimena: „Inima mea-i curată, 

Şi Dumnezeu frumoasă m'a făurit, fireşte. 

— Inima ei! Răscoaptă ca punca şi tseată, 
La focul veșnic se prăjeste! 


Un scrib, opoit care făclie se socante, 

Săraeului pe care în umbră l-a'necat 

li spune : „Unde vezi tu pr-acel ce'ndreaptă toate, 
Pe Creatorul venerat? 


Dar decât toți mai bine cunose pe-un desfrînat 

Ce cască zi şi noapte, se finguie și spune, 

Bicianicul și prostul: „Da, vreau neapărat 
S'apuc şi eu pe căi mai bune!‘ 


Ceasormicul şopteşte şi el: „E putred tare, 

Nemernicul! Zădarmie previn infeotul trip. 

Orb, şubrea, surd e omul, ca zidul vechi pe cara 
Insectele îl rod şi-l rup!“ 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe urmă vine Unul, de toți tăgădui, 

Spunîndu-le, sarcastic și mindru: „Ali se pare 

Că'n leturghia neagră voioşi mafi proslăvit, 
Sorbind din cupele-mi murdare! 


In sufletele voastre mi-ați făurit aliar; 

Ați sărutat în taină spinarea mea spurcată! 

Aflaţi că sînt Satana cu rîsul temerar, 
Enorm şi slut ca lumea toată! 


Cum ați putut voi crede, fățarniei demascafi, 
Că-l înșelați pe maistru cu măsluiri meschine, 
Și că-i firesc o dublă răsplată să luați, 

Un loc în cer şi-o pungă plină? 


Vinatul răsplăteşte po vechiul vinător 

Ce-a stat demult la pindă să prindă prada vie. 

Prin cruntele desișuri am să vă duc în zbor, 
Ciraci de tristă bucurie, 


Prin eruntele desişuri de lut întunecos, 
Printr'al cenușii voastre morman făcîndu-mi cale, 
Intr'un palat cit mine de mare, bloc vinjos, 

Și care nu-i de piatră moale; 


Căci o făcut din plasma obştescului Păcat, 

Și'n el mi-am pus mindria și slava gi osînda* 

— In acest timp, pe coama văzduhului urcat, 
Un înger sună lung izbinda 


Acelor ce spun: „Bietul să-ți fie'n veci slăvit, 

O, Doamne! Și durerea pe veci slăvită fie! 

In mâna ta purtată de-un gînd nețărmurit 
Omul nu-i vană jucărie", 


Trompeta umple dulee cu sunetele ei 
Amurgurile-acestui cules de vie sfintă, 
Și glasul ei strecoară extaz în toți acei 
A căror laudă o cîntă, 
AL. PHILIPPIDE 


ULTIMUL CONCERT AL D"” PABST, 
COLONEL DE MUZICĂ 


(Fragment) 


Rovederea dintre mamă și fiică avu loe în grădina sanatoriului, 
în lumina rară a lui Septemvrie, 

Dalia îşi făcea curaj : nu mai sunt o fetiţă. Fetița inocentă a 
mamii... Ceea ce trebuia să se întimple s'a întîmplat... Am trecut și 
eu pe unde a trecut şi ea. 

Andrei Sima o însoțea. 

„Lângă treptele și terasa pavilionului de contarioși, Dalia şi 
Andrei zăriră un grup de femei şi bărbaţi în haine de vară, Com- 
fortabil instalaţi în fotolii de răchită. O mică arie de pietriș fin și 
de nisip, încercuită de bosehete de liliac, printre care fugeau pote- 
tile galbena 

Glasuri femeiești, mai multe deodată, sujan pe întrecute, în 
kora vie a conversatiei, Doamnele vizitatoare purtau pălării. Doam- 
nele din familie, amfitrioanele, eran cu capul gol. Eșarfele din jurul 
gitului fluturau delicat în aer. 

Zărind pe cei doni nou-remiți, cineva dădu un țipăt păsărese 
şi se repezi să-i întimpine, Ers Malvina. Suridea cu faţa întreagă 
şi le întindea mâinile amindouă, eu un gest american, băieţese și 
afectat. Contrasta cu înfățişarea-i de păpușă de taffetas, 

Toate privirile se aţintiră spre cei ce se apropiau, pe sub fu: cile 
agndine ale tăcerii instantaneu eșafodate. „la marche an suplice'* 
gîndi Andrei Sima, și-și scoase puţin pieptul, îşi ridică fruntea ca 
unul care vrea să pară eroic fără ostentațiune, în momente supreme, 

Malvina se împrăștia în cuvinte, în surisuri, în hohote, în ges- 
turi şi piruete, prodigios de inventivă în materie de banalități sal- 
vatoare. Penibila atmosferă păreu plină de ea. Era ca un duhovnie 
care îşi arată erueea și vorbește de veșniea pace, în marea iertare a 
Celui A-Tot-Puternie, numai ta să mai ascundă, o clipă, vsindiţilor, 
priveliștea eșafodului, 

Două fetişeane, în rochii de voal georgette, cu eșurfe şi ele, 
veniră într'ajutor, înconjurară pe Dalia, eu acolade, sirutări și 
admiraţii. Verișoure sau nepoate, gindi, eretinizat, Andrei Sima, 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Wrupul implacabil al oamenilor legii, aştepta nemiscat. 


În elipa cea mai patetică, Dalia se desprinse, simplu, de lângă 


Sima şi din împanglicarea celor două nepoate. Inaintă, en elan, 
spre mijlocul grupului, unde ochii ei pătrunzători găsiseră cees ce 
căutau. Grupul se desbină, 


Doamna Pabat apăru, în negru, întinsă pe un chaise-longue de 


trestie împletită, 


Dalia se aplecă pe mâinile de os vechiu ale mamei sale şi le să- 


rută pios. Doamna Pabst îi trecu o mină mîngăioasă peste eap şi o 
tinu o clipă. Mai nimic din dramatismul și din emoția intensă la 
care se așteptase vizitatorii, rubedeniile și Andrei. 

El urmărea scena cu un fals interes, căutind să-și aleătuiuscă 
o înfățișare de june sensibil și timid totuș, sub o mască de nepă- 
truns. Masca lui Bonaparte dintre Toulon şi campania din Italia. 

Malvina îl prezenta doamnei Pabst, apoi coconetului şi celor 
douj domni aduşi, vrind-nevrînd, de neveste. Andrei se simți jignit 
de indisereția, plină de dispreţ, cu care-l măsurau — pe îndelete — 
matroanele. Nimie din posibilitățile sale strălucite, nimie din viitorul 
său care se anunţa extraordinar, nu mai avea valoare, nu mai exista, 
în judecata acelei inchiziții de grădină. Numai prezentul, de golan 
fără glorie, interesa ferocea asistență. în fața căreia tinărul Andrei 
se simţi rușinat ca o captivă expusă în tirgul de sclave. 

— Nu-i aşa că e distins? Cuvintele Malvinei se prăvăliră de- 
zastruos peste rezistența erispată a lui Andrei, care nu știa cum să 
iasă din situația Ini de obiect de curiozitate şi de tortură. 

Se întoarse, eu inițiativa desnădejdii, spre jeţul de trestie îm- 
pletită, pe care răcea, tubulară, doamna Pabst: 

— Cum vă merge, Doamnă? 

— Vezi şi dumneata... 

Figura doamnei Pabst se desluşia, cenușie, din teaca pledurilor 
de lină. Vocea, de-abia un suflu, de pe buze nemișeate. Ochii însă 
îşi păstrau întreagă, puterea lor agresivă şi seotoeitoare, Dar frica 
Daliei, frica ei nemiloasă, se împlinise: doamna Pabst nu mai evea 
puterea să facă scene. 

— E mult mai bine, isbueni, deodată, corul vecinelor în vizită. 

— La iarnă o să mergem la bul... 

— Sau poate, (făcu o voce cu aluzii fine) o să jucăm la nuntă. 

Andrei fu cuprins de uimire. „Realiza“* brusc, întreaga sitna- 
ție. Atita însufleţire în jurul unei muribunde, cînd era vădit că 
nu mai avea nici două săptămini de trăit. Pe fața ei îngheţa un 
zîmbet de amabalitate ce se opintea uneori pînă la convenţiotala 
beatitudine, care spune: 

— 0, cît mă simt de fericită, scumpele mele prietene, de pre- 
zenţa voastră aici !... 

Malvina şi nepoatele surideau cu grația unor eastelane care 
prezidează o după amiază galantă în pare, Felul cum se tolăniau 
pe chaise-longuri şi cum îmbiau pe musafiri să ia poze cît mai 
cinematografice (— dar nu stai comod, draga mea... întindeți pi- 


ULTIMUL CONCERT AL DOMNULUI PABST, COLONEL DE MUZICĂ T 


cioarele. — tis- 
„n Să o pernă sub eap.. sașaaa t...) trădau sa 
facția lor SERA sacrifieat ultimele economii pentru a compara 
en ele, cadrul unei agonii artistoeratice, Nicio presimţire, nicio ame- 
nințare nu putea peste acel grup uvintat în parodia unui vis Iret- 
lizabil. 


O soră albă pogori treptele, îngerește, cu o tavă de argint cu 
pahare de ghiaţă. i 

Malvina se repezi să o ajute, j 

— 0 citronadă? Sima fu trezit de grapioasa întrebare. Malvina 
îi puse în mini un potir înalt, cu inițiale, adus de acasă. Clinehetul 
lingurițelor printre blocurile mici de răcoare și al cristalelor ciot- 
nite picură în tăcerea parcului, sută, 

— Mi-a sete, spuse doamna Pz i sa 

— Nu se poate, nu e voie, isbueniră cu o grijă afectată cas- 
pepi. (14 faci te rog un ceai, Soră, ordonă Malvina, 

_— Dă-mi ce vrei, surise cu indiferenţă doamna Pabst. Viaţa 
i se părea bună în orice condițiuni. Singura ei nemulţumire era 
că a dona zi trebuia să se mute înapoi, acasă. ÎȘI greise socotelile. 
Durase mai mult decâit economiile, Și-ar fi scurtat bucuros viaţa 
cu citeva zile ca să-și stirșească povestea în acest palace al nobiiei 
resemnări. 


Soarele apunea, In jețul ei adine, Malvina visa voluptos, cu 
miinile sub cap, cu pleoapele închise, | 

Ceilalţi sorbeau din paiul dulee, din sondele minuscule ale limo- 
natej servită în condițiuni distinse, a 

Andrei căută din ochi pe Dalia. Dar privirile ei fugiră şi cău- 
tară un punct de sprijin în vaz, fără să-l găsească, Păcnse, desigur, 
aceleaşi refiexiuni ca şi Andrei şi poate că suferea mei mult 
decit el. - 

Lui Andrei îi păru rău. Fusese erud, fără să vrea, Dalia înțe- 
lege Inerurile ea şi el, E solidară cu el. se 

Se osteni să pară mai la largul lui, printre toate aceste priviri 
care îl ţineau, tot timpul, sub observaţie. Sforţări zadarnice. Era tot 
ţeapăn și cu răsuflul scurt, ea umul care se ştie lăsat în paza unor 
cîini polițiști, învăţaţi să te înbaţe la cea mai mică mișcare. 


CAPITOLUL XXX 


Locuința domnei Pabst nu avea soare. A fost nevoie să i se 
facă bolnavei, lingă fereastră, un pat înalt, pe o masă lungă, în 
care nimeni nu a ştiut să vadă o anticipare funerară. “ 

_Desmierdată de luminile line ale lui Septemvrie, aci dormita 
doamna Maria Hildebrand Pabst, sonor, ciudat, profund şi în- 
trerupt, ca într'o grădină imaculată, în grămădirea de olănduri 
şi dantele, floarea florilor albiturilor de familie. 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe o măsuţă se rinduiau fiolele cu calciu, garafa și paharul 
de cristal, smulse celui mai hermetic dulap eu relieve San — 
și o sticlă de farmacie cu un dezinfectant intestinal, ultim gest al 
medicinei în fața invaziei bacilare. 

In casă un necontenit flux de rude şi vecini. Forfoteau, în 
virful picioarelor şi vorbeau în taină, cu toate că doamna Pabst, 
cu suflul ei de voce, le lămurise că sgomotul îi face plăcere şi că 
liniștea somnului ei cotropitor nu era de loe stinjenită de acel ne- 
contenit svon omenesc. — O să am destulă parte da tăcere, vreau- 
nu vreau! 

„ma Aci o găsiră, într'o dimineaţă tirzie, Dalia şi Andrei, che- 
maţi în grabă, pentru o vizită supremă, 


* *# 


Şedeau pe donă scaune, în fața patului improvizat. 

In ochii de smoală ai domnei Pabst se frîngeau, în seîntei 
albe, razele amiezii. Chipul îi îneremenise de o linişte minerală, 
cu mari suprafețe de ivoriu, timplele, fruntea, orbitele adinei, 
nasul şi bărbia lungite, formau o sculptură părăsită în perne. In 
jurul craniului de o amploare şi de o rotunjime perfectă, se în:- 
fășura părul, atât de negru și de abundent încît se părea că viața 
se refugiase, toată, în el, şi că exagerează. Gura era o urmă ştearsă 
de cerneală. Gitul, de-abia un vrej, gata să se fringă de greutatea 
plantei capilare. Cu o sforțare înceată, doamna Pabst îşi trase 
un inel de diamant din deget și căută, dibuind, mina Daliei, 

O clipă, mîinile lor atit de asemănătoare, miini lungi, subțiri, 
se alăturară, se strinseră, ca donă flori singure, în cari nu diferă 
decit lumina. Mina Daliei, mată, albă şi vie, se reinalţă în aer, 
purtind, cu o învolburată cochetărie, piatra cu lumini. Mina domnei 
Pabst, spectrală şi lucioasă, căzu, istovită, în entele așternutului, 
pe care începu să-l adune încet, 

„+. Din camera învecinată se aude, deodată, un flaut. Citeva 
note melancolice, un început de menuet, șovăitor, rar, Apoi tă- 
cere, 


Dalia plingea. Pe faţă îi luneecau lacrămi în șiroaie. Andrei 
simți deodată apăsarea imaterială a unei priviri. Ochii, de un 
cenușiu de cărbune, fantastici şi ineandescenți ai muribundei îl 
chemau. Buzele se mișeară. Nici un sunet. Andrei se uplecă, îşi 
oferi urechea. Şoapta se înfiripă, anevoios, imperceptipil : 
tea Ai să fii bun ... cu Magdalena. O privi în ochi și-i fă 

ui. 
Şoapta expiră din nou: — Mergi. Privirile de cutran viu se 
MOSTRA vita Dalia, en: m „aa, de înbiny. 0 A AN 
u 


| 
ULTIMUL CONCERT AL pour PABST, COLONEL DE MUZICĂ 9 


Din camera învecinată se înalţă încă odată, lichid și nostalgie, 
potienit ca un euc, cîntecul flautuini. O bruseă întrerupere, Si, 
tăcerea, - 

Sacerdotal, doamna Pabst întinse miinile. Prin minecile largi 
ale cămăşii de noapte, Andrei v brațele descăruate, alungin- 
du-se, galbene și nesfirșite, pînă [e cuibul lor de os. Și primi 
binecnvintarea 

Ae 
+ a 


leşiră, eu băgare de seamă, din odaie, In încăperea vecină fi 
aștepta Malvina. 

— Aţi putut vorbi? Cum se chinuia, sărăcuţa! Sunt sigură 
că acum va muri mai uşor, Ti-a dat diamantul? Apoi, cu o sehim- 
bure totală de ton: — ce zici de tata? de-abia l-am făcut să tacă. 
Aci figura Malvinei se însenină de-abinelea: — am să-i confise 
flautul... O să facă un scandal t.. 

Andrei auzia pentru prima oară vorbindu-se de un tată al 
domnişoarelor Pabst. Luni de zile o crezuse pe doamna Pabst vá- 
duvă. Portul ei întunecat îi sugerase văduvia, 

— Cear fi ducă i l-am prezenta pe Andrei? întrebă Dalia, 
stăpînindu-și un suris. Și adaogă, eu melancolie; cine ştie dacă va 
mai avea ocazia l.. 

— Da, da, e o idee bună! Malvina consimţia cu o grabă șireată. 
Era, par'că, vorba, de o mică surpriză eu aspecte casnice. Poate 
că se liberan, în felul acesta, de sentimentul apăzsător cu care 
ieșiseră din odaia muribundei. 

Dalia deschise o ușă. Andrei fu împins înăuntru. 

Pe un fotoliu vechi, roșn-inehis, cu spătarul înalt și oval, 
şedea nemişeat, un bătrin cu obrazul alungit de mustăţile căză- 
toare şi de o bărbuţă ascuţită şi albă. Faţa i-era de culoarea uscată 
a celulozei, înrămurită însă de cîteva subțiri firicele roșii. Ochii-i 
erau atit de șterşi că păreau morți, în fixitatea lor umedă și 
membranoasă, Curat şi îngrijit ca wn fost biurocrat, moșneagzul, 
— vădit trecut de şaptezeci şi cinci de ani — nu făcea eituşi de 
puțin efectul umoristic la care se aşteptau fetele. Pe genunchi, cu 
mîna lui inconsistentă, afinată, susținea un flant inutil. Părea 
un rege Lear care-şi umintește de ceeace trebuia să fi fost un 
sceptru. În mina cealaltă odihnea un tub acustic cu pilnie şi care 
aducea a instrument muzical tot atît cit și flautul. Intre aceste 
sumbre unelte, bătrinul Pabst îneremenise acolo, în fața unui 
fotograf pe care nu-l vedea decit el, cu recea și eterna lacrimă a 
privirii lui sbireite, 

Intrarea celor trei ingi nu-l smuisese neclintirii și inatenţiei 
Juni nicio clipă. 

— Cum îţi merge, tată? îi strigă în faţă Malvina. Nici un 
răspuns, 


10 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Cn toate acestea, d-l Pabst nu părea nici afundat în visuri, 
nici căzut în extaz, Se afla acolo, ca un mare vas chinezesc, postat, 
fără nici o legătură cu locul. 

Pirayan se aplecă pe tubul acustice, fl potrivi, şi sbieră în 
pilnie: 
T Tată, ţi-au venit musafiri. Mu-sa-firi! Il cunoşti pe d4 
ima? 

„O nonā încercare se dovedea necesară, Vocea Daliei se 
năpusti în pilnie, cu mai multă violență: — d-l Sima vrea să te 
cunoască, tată, i-l prezint pe a-l Sima... (— Mai încet că sperii 
pe mama, interveni Malvina). 

De data asta o tresărire impereeptibilă a pleoapelor părea că 
prevestește ceva. Impresii vagi, depărtate, îi asaltan, respectuos, 
fiinţa, se răspindeau pe figura lui, numai piele şi os, lăuntrie 
atentă. Erau desigur sunetele care suiau prin astronomicele lur- 
gimi ale tubului acustie şi băteau ca nişte boabe de grindină, în 
porțile de fier ale auzului de miez-de-noapte al domnului Pabst, 
şi dădeau busna, ea o năvală vrăjmașă, cu surle şi facle, în con- 
ştiinţa lui inexpuznabilă. 

Fața i se lumină, ochii lui selipiră, căntară drept înainte, 

Sima fu împins în bătaia privirii lui Pabst. Mina blindă a 
Malvinei, frățește apăsată pe creştet, îl sili să se aplece. 

— Dl Sima — d-l colonel Pabst, răsunară din non, în tub, 
prezentările, 

— Colonel? întrebă Sima. 

— Colonel de muzică, lămuri, tot în tub, Dalia... Tata a fost 
comandantul muzicilor militare, Regele Carol J, care l-a adus din 
Elveţia, îl admira și-l iubia mult. 

Un suris și un moțăit meeanie, arătau, în sfîrșit, că d-l colonel 
a văzut, a înțeles şi că mulțumește. Fetele isbueniră în ris ca 
în faţa unei isprăvi copilărești. Andrei găsia că bătrinul e pe atit 
de simpatie pe cît e de nepotrivită ilaritatea progeniturilor. Pentru 
el însă, scena era de un haz ucigător, fiindcă făcea parte dintr'un 
lanţ lung de întimplări știute, cari, toate împreună, alcătuiau 
tragicomedia familiei Pabst. Pe nepregătite, Andrei juca un rol, 
intrase ea un personaj nou în acest intim teatru și era privit ct 
atare, Stingăcia sa prudentă, atenția sa dezorientată, amuzau pe 
cele două speetatoare cari admirau pantomima în total. Ar fi dorit 
să plece, dar nici una din fete nu-i venia în ajutor. Se înclină, 
hotărit, în fața bătrinulni n'aude-n'avede, dar a cărui atitudine, 
de data asta, era a unuia ce urmăreşte interior și caută să înles- 
nească un strănut pe cale de isbucnire, Salutul lui Sima prilejui 
încă un acces de veselie care s'ar fi prelungit jignitor, dacă ciudata 
expresie a d-lui Pabst n'ar fi atras luarea aminte a fiicelor, 

Tus-trei rămaseră o clipă, eu ochi la moșneag, în aștep- 


ULTIMUL CONCERT AL DOMNULUI PABST, COLONEL DE MUZICĂ H 


Atunci camera se umplu de un cîntec alb. O notă prelungä, 
amplă, de un timbru care nu era nici bărbătese, nici femeiese, nici 
de copil, ci mai degrabă glasul unui enunue extaziat,,. Un gijtit de 
lebădă, dar cu moduluţii largi, făcute să plutească în bătaia vin- 
tului, un cîntec de spațiu şi de văzduh, simplu ca un chiot, dar 
disciplinat, şi care nu se ştia de unde vine. Bătrinul Pabst sta cu 
gura închisă și îneleștată şi numai vinele gitului i se umflase ca 
de varice și băluia un yodl-yndl-yol în cinstea neprevăzutului 
oaspe. Cinta cu o aparentă linişte de ventriloe, dar cu o feroce 
satisfacție a răsbunării... că n'a fost lăsat să cinte din flaut, Sur- 
priza fuse atit de completă, că îşi terminase munteneusea frază mu- 
zicală, neîntrerupt. 

Cind se pregătia ca un eimpoi viu să se umple din nou cu 
aer, Dalia și Malvina se năpustiră asupră-i și-i astupară gura cu 
mîinile. Dar yodlurile răzbinu prin aceste zăgazuri plăpinde, utit 
mai nostalgice, mai biruitoare, mai sălbatice, cu cit era mai vio- 
lentă apăsarea zadarnică a miinilor. Bătrinul nici nu era obligat 
să priceapă că trebue să tacă, Pentru ce îi mai închideau gura 
cînd el o ţinea și singur, și cu dinadinsul închisă? Ca să-l împie 
dice de a cînta, era nevoie să fie strîns de git, nu de gură. 

Cea dintii pornire a lui Sima fu să sară în ajutorul colone- 
lului. — O să-l spargeți, era să strige, ca și cum ar fi fost vorba 
de o păpuși de lut ars sau de ceară, Dar se opri deodată. Fetele 
îi dădură drumul lui Pabst. Cu toţii îneremeniră în ascultare, 
Un geamit, apoi altul, surd, întretăiat, se desluși prin vaearmul 
melodie din odaie. Igi dădură seama că geamătul dura de citeva 
clipe, că se furişase între ci, tiriș, ca un șarpe de lină, dar nimeni 
nu-l simțise, preocupați cum erau de vocalizele bizare ale colone- 
lalui, Acum geamătul se preciza, ca și cum șearpele căpiita mai 
multă ființă și se încolăcia pe inimele lor strangulate de spaimă, 
Un horeăit sincopat de cuvinte sehingiuite, agonice, un urlet obosit, 
omenese, de durere, de exasperare şi de ură finală: — Afară! se 
svireolia glasul de rugă și minie, afară canalia, a-fa.... Un sughiț 
împotmolit par'că într'un elăbue roșu de rămflare înecată, îi 
smulse din nemişeare. Și tocmai atunci yodlul colonelului se 
înălță, alpin, extraterestru... — Pă-l să tacă, isbueni Malvina, și 
amîndonă surorile îl sgilțiiră nebunește, de guler, Colonelul, în 
sfirşit, înțelese: a fost rămas, cu ochii în tavan, cu fața înălțată, 
în viziuni străine celorlalți, într'o nemişeare solemnă... 

Cu toţii se repeziră afară, pe ușă. 

— Mama! strigătul repetat mai puternice, nu era de groază, 
ci de o desnădejde care, într'o clipă, înţelesese, primise lovitura și 
o acceptase eu totul. 

Doamna Pabst zăcea pe spate în așternutul ei înalt. Ochii 
atieloși, holbați în tavan, își arătau albul imaenlat de porcelan 
fragedl. Singe negru fi prelungia colțurile lăsate ale gurii. Alune- 
case din perne, pină în mijlocul așternntului, într'o supremă 


12 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


sforțare de a cobori din pat. Un picior îi atirna, gol, pină la 
genunchi, rotund, moale şi umflat, monstruos de prezent şi de 
mare, ca și cum aparținea altui trup decit al femeii spectrale cu 
ceafa crispată într'un spasm ca de tetanos, printre giulgiurile ră- 
vășite, 

Instantanen, odaia se umplu de rude, de vecini și de slugi, 
O voee porunci: chemaţi doctorul. O bătrină înfășură piciorul 
atîrnînd, în cearceafuri, şi-l așeză la loc, apoi, cu o iuţeală de 
veveriță, trecu de partea cealaltă, apucă trupul de subţiori şi-l 
smuci în sus, potrivindu-l în perne. Desigur, aceeași profesionistă 
a morții i-a împletit, cit ai clipi din ochi, degetele pe piept şi i-a 
strecurat, printre ele, erneifixul cu Cristosul de ivoriu din perete. 
Printre sticluțele cu medicamente, de pe masa apropiată, o mînă 
așezase un sfeșnie aprins, pregătit din vreme. 

Dalis se prăvăli la căpătiiul doamnei Pabst. Ii pipăi fruntea, 
timplele, ceafa, sub pletele multe şi grele. Privirile ei mari îl 
căutau pe Sima. — Nu e moartă, îi zise, uite, pune mina. 

Cam în silă, Sima întinse mina, Şi-o lăsă călăuzită sub ceafa 
doumnei Pabst, la rădăcina părului. Era caldă, într'adevăr. De o 
dulce căldură animală, care se transmitea şi pletelor și per- 
nelor, 

E moartă! Cel ce afirmase asta era chiar doctorul casei. 
E ciudat cum vin toate la timp în ceasul morţii. lată, zise doctorul. 
Demonstrativ îşi trecu de mai multe ori degetul cel mare pesta 
ochii deschişi ai doamnei Pabst, peste irisul de un negru catifelat, 
pesta selerotica de un alb lăptos, insistent ca pe nişte bijuterii 
de sticlă pe cari le-ar şterge de praf. — Ajunge, doctore! îl im- 
ploră Dalia. 

+ 
+ + 


Pe semne că cineva se pindise că bătrinul Pabst trebuie să 
fie de faţă la moartea tovarășei sale. Toată lumea se îndrepti 
spre odaia colonelului. Doctorul era, întimplător, printre cei dintii. 
Intimplările se desfășurau eu o iuţeală de vis. Andrei nu prindea 
legătura dintre ele. Nici logica înlănțuirilor. Vedea numai tablouri 
disparate, ca halucinaţiile întrerupte ale unui bolnav de friguri. 
Văzu cum doctorul joacă între degete, ținîndu-l de timple, capul 
alb, cu figura învinețită, al bătrinului Pabst. Il auzi vorbind, i se 
adresa chiar Ini, lui Sima, pe un ton de nedumerire: 

—De mort, e mort de-abinelea, mort de vreo zece minute, — 
dar ceeace mi se pare curios e că par'că ar fi fost asfixiat. « 

Andrei, Dalia și Malvina, se priviră. S, 
i a Doctorul ezită încă o clipă. Apoi ridică nerăbdător din umeri 
şi ceru să se spele pe miini. Intoemai ca Pilat din Pont. : 


ION VINEA 


g 


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ȘI 
INCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 


Navigare necesar est, 
wirere non est neresse, 


Dintre evenimentele eare au innugurat epoca modernă, niciunul 
n'a avut urmări mai însemnate decit descoperirile geografice. Cu 
descoperirea noului continent al Americi şi a noilor căi transocea- 
nice începe expansiunea europeană care avea să impună celorlalte con- 
tinente stăpinirea rasei albe şi supremația civilizației europene, Pină 
la răsboiul mondial, Europa a stăpinit lumea cunoscută și a lărgit 
necontenit limitele acestei lami. Savanţii, tehnicienii, funcţionarii, 
munca, inițiativa și capitalul Europei au organizat, în folosul exelu- 
giv al popoarelor europene, producţia întregii planete și au com- 
strîns popoarele extraeuropime să accepte diviziunea muncii care fă- 
cea din Europa uzina specializată a universului și reducea celelalte 
continente la rolul de producătoare de materii prime și de cliente ale 


industriei europene, 
L — CAUZELE DESCOPERIRILOR GEOORAFICE 


Explorările geografice, care culminează în descoperirea Amerieti, 
m'au fost decit încoronarea unor lungi sforțări care au început eu 
civilizația mediteraneună și s'au intensificat în secolul XV sub actiu- 
nea unor cauze economice, politice, intelectuale şi religioase. 

Renaşterea industrială şi comercială dela sfirșitul evului media 
a provocat o mare lipsă de instrumente de schimb, adică de aur şi de 
argint. Cu toată activitatea intensă a minelor din Germania și din 
Ungaria, producția europeană n'a putut satisface nevoile comerțului. 
Sfirşitul seenlului XV a fost n epocă de monedă rară şi seumpă, deci 
de prețuri scăzute, Nevoia de a spori circulaţia metalică a fost un 
puternic imbold pentru căutarea ţărilor pe care legenda le consi- 
dera ca bogate în aur, 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Preţul ureat al aromatelor şi „spiţeriilor!* orientale a fost al doi- 
lea imbold. La sfirșitul evului mediu, Apusul Europei importa o 
mulțime de articole prețioase din Orient; stofe de mătasă și covoare 
orientale, pietre scumpe (turqoise din Persia, lapislazuli din regiu- 
nea Oxosului, smaragde, safire, diamante din India), perle din Cei- 
lon, medicamente și materii colorante din India, aromate și „spiţe- 
rii“ din Arabia și din Moluce. — Acestea din urmă au jucat un rol 
considerabil în bmeătăria medievală. Singurul mijloc cunoscut în 
evul mediu de-a conserva alimentele era sarea, Alimentul principal în 
timpul iernei era carnea sărată, Inainte de a cunoaște rotația cultu» 
rilor și cultura sfeeletor, agricultorul nu putea ierna decit un mie 
număr de animale. Restul era tăiat în Noemvrie, pus la sărat și con- 
sumat în timpul jernii. Regimul acesta sever, pentru a fi suportat, 
avea cu atit mai mare nevoie de condimente, eu cît cartofii și roșiile 
erau necunoseute și varietățile de zarzavat mai puțin numeroase de- 
cît azi, Vinurile bune erau rare și accesibile doar cetor bogaţi. Pentru 
a da gust vinului, berei şi altor băuturi, oamenii recurgeau la condi- 
mente şi aromate. — Medicii și bolnavii atribuiau acestor „spițerii'“, 
pentru gustul şi aroma lor, virtuți curative care le făceau foarta 
căntate. In sfirșit, în orașele medievale, eu străzi strimte și murdare, 
băntuite de epidemii, populația simțea nevoia parfumurilor tari, fie 
pentru a suporta mai ngor duhoarea aerului, fie pentru a p 
infecția, In toată Europa oceidentală se făcea deci o enormă consu- 
maţie de piper, euișoare, scorţişoară, ghimber, nucă tămiioasă, cazie, 
cumfor, tămiie, santal ete, aduse din Arabia, India, Ceilon şi din 
Arhipelagul nralaez. 

Aceste articole eran aduse în porturile Mediteranei orientale 
de Arabi, prin golful Persie sau prin Marea Roşie. Dela golful Per- 
sic, earavanele urcau Enfratu) pină la Bagdad de unde se îndreptau 
peste deșert spre Damase și Alep, san, urmînd mai departe cursul 
Eutratului, străbăteau munții Armeniei și ajungeau la Trebizonda 
sau la alte porturi meridionale ale Mării Negre. Pe văile Nistrului 
şi ale Niprului, eolonialele atingeau porturile Balticei, In Apusul Bu- 
ropei, distribuţia se făcea prin mijlocirea Veneţienilor, Genuvezilor și, 
într'o măsură mai mică, a Provensalilor și Catalanilor. Veneţia în 
deosebi a jneat, între secolul al XII și al XVI, rolul unei pieţe in- 
ternaționale pentru desfacerea aromutelor și colonialelor. 

Al doilea drum trecea prin Marea Roșie, Negustorii arabi adu- 
cean marfa până la Aidab, pe coasta egipteană, de unde caravanele 
o transportau pînă la Nil, far corăbiile pînă la Alexandria. 

Inaintarea Turcilor în regiunea Mării Negre primejduiaște 6o- 
mertu) transasiatie şi dă o desvoltare covirșitoare comerțului mark 
tim prin Marea Roşie, Porturile Mării Negre se inchid după. 
rea Constantinopolulnui și, în a doua jumătate a secolului XV, 
rile Siriei şi ale Asie: Mici au aceeași soartă. Alexandria ajwiige 
beneficieze de o stare de monopol. „le 


T 


DESCOPERIRILE OEOORAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 15 


'Trevind prin miinile atitor intermediari, aromatele erau de trei 
ori mai scumpe la Alexandria, de cinei ori în Anglia decit la locul 
de origine. Ce răsplată pentru navigatorii care, izbutind să descopere 
căi de comunicaţie directe cu „țara aromatelor'*, ar räpi Arabilor 
şi Veneţienilor monopolul aeestui comerț bănos! Ispita unui cistig 
atit de emare a sustinut strădania exploratorilor celor mai îndrăz- 
neți, Cauza principală a descoperirilor geografice trebue deci căn- 
tată în nevoia de produse exotice și de metale prețioase, 


Explorările geogrefice au găsit în puterea de expansiune a noilor 
state arn an are şi centralizate, o solidă bază de acţiune și 
un principiu de organizare metodică, Odută eu întinderea antorită- 
ţii regale asupra întregului teritorin național, economin urbană face 
loc economiei naționale. Unitatea economică formează condiția și baza 
unităţii politice, Economia națională nu înseamnă însă economie în- 
chisă, Comerţul intern, oricît de desvoltat ar fi, nu poate satisface 
toate nevoile populației. Franța și Imperiul otoman puteau, la ne- 
voie, sii se lipsească, în ceeace privește articolele alimentare, de ajn- 
torn} altor țări. Dar pentru produsele exotice eran și ele tributare 
comerțului oriental. Cu atit mai puţin se poate vorbi die „nutarehie 
în legătură cu celelalte țări, 

Statele naționale caută să-și asigure, prin toate mijloacele de care 
dispun, o cit mai largă independență economică. In locul concuren- 
tei între negustori, apare concurența între națiună. Ludovie XI 
erează „bursa? dela Lyon, nu numai pentru a putea negocia mai ugor 
împrumuturile de care are nevoie monarhia, ci și pentru a abate pe 
teritoriul Franţei căile comerciale care duceau din talin în Ger- 
mania occidentală şi în Flandra. A ji 

Monopolul venețian asupra comerțului de coloniale a îndemnat 
Statele moderne să susţină explorările geografice menite să pună en- 
păt acestui monopol. Pa baza cunoștințelor de atunci legătura directă 
cu Indiile putea fi căutată în două direcții: spre vest și spre sud-est. 
Atenţia navigatorilor se fixează asupra Altanticului, şi Peninsula 
Tbarieă, de unda cercetările puteau porni în ambele direcții, apare pe 
primul plan al actualități. Exploratorii italieni care nu mai găsea 1 
întrebuințare în ţara lor își ofereau serviciile Spaniei gi Portugaliei. 

Descoperirile Portughezilor aw fost pregătite de marile navigaţii 
medievale în Oceanul Atlantie. Vikingii norvegieni atinseră pe la 
anul 1000 Groenlanda, Labrador, Terra Nuova și America de Nord 
(Vinland). La sfirgitul secolului XIII, Genovezii organizară o expe- 
diţie în jura! Africei, Dela ei învățară Portughezii și Spaniolii arta 
da a naviga în largul mării. Un Genovez de origine franceză, Lancelot 
de Maloisel, vizită în 1312 insulele Canare pe care Normandul Jean 
de Beâthencourt avea să le ocupe în 1402 pentru regele Castiliei. La 
rîndul lor, Arabii explorară, între secolul IX şi al XII, coasta Afri- 
cei orientale, Madagascar si Malesia. 


16 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Aceste naviguţii au fost însă întreprinderi izolate, făcute la 
întîmplare, fără metodă şi fără continuitate, și n'au dus la micio des- 
coperire adevărată, fiindeă le-au lipsit motivele economice eare sin- 
gure puteau susține şi răsplăti o slorțare îndelungată, Meritul lor e 
de-a fi menţinut tradiţia explorărilor îndrăsnețe și credința în succes, 

Deseoperiride geografice au fost înlesnite de răspindirea cunoş- 
tințelor geografice și de o seamă de invenții capitale pentru arta na- 
vigației. Geografii arabi cunoşteau, încă din secolul VII, teoria lui 
Ptolemeu care susținea că pămîntul e sferic şi că o Terra australis in- 
cognita asigură echilibrul lumii cunosente, În timpul eruriatelor 
geografia arabă a ajuns la cunoștința Italienilor, și Gherardo da 
Cremona a tradus în latineşte versiunea arabă a lui Ptolemeu. Con- 
cepția medievală, care-şi închipuia pămîntul sub forma unui dise în- 
conjurat de ape, în mijlocul căruia se află Ierusalimul, a trebuit să 
dea înapoi în fața teoriei sfericității pămîntului, Marii filosofi sco- 
lastiei cu Albert eel Mare, Roger Bacon și Vincent de Benuvais au 
îmbrățișat noua teorie și au apărat-o contra doctrinei părinților 
bisericești, 

Umanismul a întărit autoritatea cosmografiei antice şi a contri- 
buit să răspindeaseă o seamă de idei care nu erau totdeauna exacte, 
dar care an exercitat totuşi o influență puternică asupra spiritelor. 
Astfel, antichitatea presupunea pămîntul mult mai mie decit e în rea- 
litate, America și Oceanul Paeifie erau necunoscute, iar din deserie- 
rile lui Marco Polo se deducea că Asia se prelungește mult mai de- 
parte spre răsărit, încît Europa occidentală nu e separată de Extre- 
mul Orient decît prin Oceanul Atlantic. Pe baza acestor idei, proiee- 
tul de a atinge, plutind meren spre vest, Khitai (China) şi Cipanru 
(Japonia) a început să prindă consistenţă la mijloeal secolului XV. 
Concepţia greşită, că Europa occidentală nu e separată de Asia orien- 
tală decît de un mie ocean, a dat curaj exploratorilor şi a înlesnit 
descoperirea Americei. Sfericitatea pămîntului, subestimarea supra- 
feței planetei noastre, existenţa emisferei australe şi inexistența A- 
mericei şi a Oceanului Atlantic au fost posulatele științifice ale des- 
coperirilor geografice, 


Explorările geografice au fost înlesnite de invenţii care an per- 
feeționat arta navigaţiei. In antichitate și în evul mediu, navigația 
se reducea la cabotaj. Numai în Mediterana și în Oceanul Indian 
corăbiile se îndepărtau de ţărmuri. Cauza a fost lipsa instrumente- 
lor de manevră și de orientare. 

Din cele mai vechi timpuri și pînă în secolul XIII, toate popoa- 
rele maritime, — Egipteni, Fenicieni, Greci, Romani şi Normanzi — 
se foloseau pentru cîrmuirea corăbiilor de aceleași instrumente: 1o- 
peți, prăjini sau pinze, care serveau și la propulsinne, De cele mai 
multe ori, lopata-cîrmă era fixată la marginea băreii și manevrată de 
un singur cîrmaciu, La corăbii, numărul lopeţilor pentru cîrmit se ri- 


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE ÍT 


dica după mărimea corăbiei, la 6-810. Mijlocul acesta era puțin efi- 
eree, fiindcă lopata nu rezista la bătaia valurilor. Insuficiența efr- 
mei explică progresele neînsemnate pe care le-a făcut arta navi- 
gației din cea mai îndepărtată antichitate pînă în secolul XIII, Co- 
răbiile erau miei, fiindcă cele mari n'ar ff putut fi manevrate; ca- 
paritatea de 300 tone era o excepţie, chiar şi în secolul XVI; media 
curentă era de 100 tone, 

Corăbiile erau construite din lemn şi, en mici variante, s'a păs- 
trat deosebirea elasică între vasele de războlu lungi și mânațe de 
lopeți. şi vasele de comerț, rotunde şi purtate aproape exclusiv de 
vînt. Din lipsa de cîrmă corăbiile nu puteau utiliza pinza decit la 
vînt din spate; din lipsa de instrumente de orientare, nu puteau 
pluti decit ziua și în veslerea coastei. Navigaţia se mărginea vara la 
cabotaj (plutire de-a lungul coastei}, jar iarna înceta cu desăvirșire. 

Invenția cirmei înlătură neeste neajunsuri, şi navigația Înce 
în donă secole (XIII—XV) progrese mai mari decit inainte în 
trei mii de sni, Cirma scufundată în apă nn era expusă valurilor, se 
nînuia usor eu ajutorul unei roți și eficacitatea ei pntea li mărită în 
raport eu dimensiunile vasului. In sfirşit, eirma permitea corăbiei să 
utilizeze vintul din orice direcție ar fi bătut. In urme invenției efr- 
mei, volumul, siguranța şi iuţeala corăbiilor crese necontenit. Ga- 
lerele cu lopeţi nu mai circulă decit în Mediterană, unde vinturile 
sunt slabe, In largul Oceanulni, pînzele înloemese loprţile, Corăbierii 
se deprind să plutească și contra vîntului, în loe să se întoarcă în 
porturi „din canza vîntului defavorabil'*, 

Busola, perfecționată în secolul! XIV, vine toemai În fimp pen- 
tru a permite navientorilor să se orienteze și sub cern) acoperit, Pro- 
priatatea acului marnetie de-a arăta nordul era ennoseută de Chineri 
încă dela începutul erei crestine, Marinarii chinezi eare navigan 
în Oeaannl Indian au transmis invenția Arabilor, care am comuni- 
cata Italienilor, în timpul eruciatelor. Aen) magnetie plutea pe o 
bucată de plută într'un vas Pe la mijlocul secolului XIII, un Fran- 
cez, Pierre Pélerin de Maricourt, avu ideer să așeze arcul pe un pi- 
vot de nramă și să-l înehidă într'o cutioară rotundă en capacul de 
sticlă. Busola deveni astfel un obiect de întrebumțare uşoară și 
practică, 

Arabilor se datorește perfecționarea și răspindirea astrolabiu- 
Ju? inventat de Greai. Instrumentul acesta nautic, înlocuit mal tîrziu 
et sextantul, permites navigatorilor să determine înălțimea astri- 
lor deasupra orizontului. Bi puteau să noteze regiunile descoperite 
şi nn se maj expunea să le descopere de mai multe ori fără să stie. 
Inzestrate cn cirma, busola şi astrolabini, corăbiile se puteau avinta 
în arin) ooeanelor pentru eveerirca noitor drumuri de comerț. 


Printre cauzele care an provocat descoperirile geografice, ero- 
nicarii pun în locul întiin prozelitismo] religios. In realitate, moti- 
yul acesta ține un lve infim în preocupările exploratorilor portu- 


2 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ghezi şi spanioli. Cristofor Columb oferea reginei Isabella insule 
bogate în aromate, iar Bisericii cuceriri spirituale, Hernando Cor- 
tez îşi îmbărbăta soldaţi: amintindu-le că sunt campionii crucii, iar 
Francise Pizarro prezentă regelui Incaşilor, înainte de a-l declara 
prizonier, „rechiziția'* de-a se converti la creștinism. Dar aceste mo» 
tive n'au împiedecat despoierea, mutilitarea, măcelărirea, robirea i- 
nor populații pașnice. S'ar putea chiar pretinde că le-au înlesnit. 
„Campoini ai erucii““, conquistadorii spanioli îşi atribuiau un seop 
care justifica toate mijloacele. 

Cum a arătat-o Sombart, explorările geografice n'au fost decit 
o varietate a pirateriei, care nu urmărea decit jefuirea țărilor de 
dincolo de mări, Ficțiunea motivelor desinteresate fu definitiv pä- 
răsită, după «e Cristofor Columb adusese din călătoriile sale praf 
de aur adevărat şi legenda minunată a prinţului acoperit eu aur (El- 
dorado cel Aurit), în ţara căruia aurul se putea aduna cu lopata. 
Scopul mărturisit al expedițiilor maritime devine căutarea aurului, 
şi a aromatelor care preţuian cît greutatea lor în aur, 


II. — CIRCUMNAFIGAȚIA AFBICEI 


Din momentul în care traficul internaţional avea să se mute 
din Mediterana în Oceanul Atlantie, Spania şi Portugalia erau pre- 
destinate, prin însăși poziţia lor geografică, să devină centrul acti- 
vităţii coloniale și comerciale. Cu dubla ei fațadă spre Mediterana 
şi spre Oceanul Atlantie, Peninsula Iberică forma pe de o parte 
scala necesară a tuturor corăbiilor ee treceau prin strimtoarea Gi- 
baltarului şi se îndreptau spre coastele Flandrei sau ale Angliei, 
jar pe de alta constituia puntea de legătură între Europa Occiden- 
tală şi Africa musulmană. Spania şi Portugalia erau cu atit mai in- 
dicate să ia oraşelor italiene direcția explorărilor oceanice și să den 
acestora toată amplitudinea cuvenită, cu cît ele ofereau navigatori- 
lor sprijinul și continuitatea unor state centralizate şi unificate. 

La sfîrșitul secolului XV, Portugalia devine prima putere ma- 
ritimă din Europa. Teritoriul ei poseda deja limitele pe care avea să 
le păstreze pînă în zilele noastre, Coasta, lungă de 800 km., adăpos- 
teşte o serie de porturi bune, printre care Lisabona, la gura Tagului, 
e unul din cele mai frumoase din lume. In văile aluvionare și expuse 
vînturilor umede care bat dinspre Ocean, pămîntul Portugaliei e 
prielnice pentru culturile cele mai variate, și agricultura a jucat 
totdeauna un rol primordial în viaţa economică a ţării, dar supra- 
fața cultivabilă — jumătate din suprafața totală — era prea mică 
pentru a hrăni populația de un milion pe care o avea în secolul 
XV. Pentru cereale, ca și pentru produsele industriale, Portugalia 
era tributară străinătăţii ; în schimb vinul şi untdelemnul întreeeau 
nevoile locale și exportul lor forma baza relațiilor comerciale între 
Portugalia şi țările Nordului. Locuitori de pe țărmul mării trăiau 


` DESCOPERIRILE GEOORAPICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 19 


din peseuit şi din extragerea sării marine, Portugalia mai poseda în- 
semnate bogății miniere (cupru, fier, plumb, cositor şi zine), dar 
aceste bogății mu erau exploatate. Agricultura constituia deci baza 
economiei portugheze, dar trebuia întregită printr'o activitate mari- 
timă şi comercială. Portugalia întreținea, încă dela începutul secolu- 
lui XIII, relaţii strînse eu "Țările Nordului, Negustorii portughezi 
sunt autorizaţi. încă din 1202, să trafice în Anglia, iar factoria lor 
dela Bruges se bucura, la mijlocul secolului XIV, de cele mai largi 
privilegii. Ei exportau celebrele lor vinuri, numite Porto, după por- 
tul de îmbareare, și împortau în sehimb articolele indostriale (stofe, 
arme şi stielării) eare le lipsean. de 

imboldul decisiv care a făcut din Portugalia o putere maritimă n 
pornit dela monarhie. Alungarea Maurilor și înfăptuirea unității po- 
litiee au permis monarhiei să ja inițiativa construirii unei flote de 
războiu, menită să oerotească şi flota comerciali. Regele Dionisie 
(1279—1325) puse bazele industriei de construcții navale, și de a- 
tunei Portugalia putu să ia o parte din ce în ce mai activă la €o- 
merțul eu Anglia și cu Flandra, La sfirgitul secolului XIV, Lisabona 
ajunse unul din pricipalele orașe comerciale ale Europei. 


Primele expediții de recunoaștere a coastei africane au fost 
de asemenea organizate de monarhie, Fiul lui Toan I, Enrie Navi- 
gatorul (1399—1460), concentrase în castelul săn dela Sagres, pe 
platoul stîneos al capului San Vincenzo, povestirile de călătorie, hăr- 
țile nautice şi instrumentele de navigaţie şi a organizat expedițiile 
maritime care într'un secol aveau să ducă la cucerirea insulelor A- 
sore, Madera şi Canare și la recunoașterea întregii coaste africane. 
Italienii au servit și în acest domeniu ca precursori, Genovezii des- 
coperiseră insulele Canare în 1312, Madera în 1320 şi Asorele în 
1331. 

Expansiunea colonială a Portugaliei incepe în 1415 cu ocuparea 
Ceutei, pe coasta africană. Cucerirea aceasta n'a fost decit un epilog 
al eruciatelor contra Maurilor. Dar făcînd din Portnghezi campionii 
creştinătăţii contra Maurilor din Afriea și asigurindu-le o posesiuna 
extracuropeană, expediţia din 1415 a exercitat o puterineă influen- 
ţii asupra politicii externe a Portugaliei. Flota creată în secolul XIV 
s'a dovedit capabilă de expediţii transoceanice, Enrie Navigatorul 
a dat acestor expediții o direcție unitară şi o continuitate de st- 
tinne. La început, el n'a căutat decit să continue enceririla începute 
en ocuparea Centei. Pentru a dobindi un punct de sprijin contra 
Maurilor, el a început recunoaşterea coastei atlantice a Marvenlui și 
a căntaț să intre în raport cu Preotul loan, despre care se spunea 
că domneşte peste o țară creștină din Orient (identificată en Abisi- 
nin de azi). Asa a încolțit, la mijlocul secolului XV, ideea de a atinge 
India. înconjurind Africa, 

Explorarea litoralului atlantie al Africei a fost îngreniată de 
teama stineilor, care presară coasta și de teama zonei fierbinţi care 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


începe la sud de tropie şi unde se credea să încetează orice viați, 


Expediţiile metodic organizate de  Enrie Navigatorul și prada; 
aurul, fildeșul, aromatele și sclavii, care resplitese riseurila naviga 
torilor, înving toate greutăţile. In 1434, Portughezii ating capul Bo- 
jađor, iar în 1446 Capul Verde. După moartea lui Enrie Naviga- 


torul, în 1460, expedițiile se rărese până în 1481, când regele loan 


II le dă o nouă impulsiune, 
In 1455, Diego Cam atinge gurile Congului şi ocupă coasta în 
nnmele regelui., În anul următor, Bartolemen Diaz continuă drumul 


spre sud, pină cînd, într'o zi, constată cu mirare că avea uscatul nu 


la est, ei la vest, dovadă că trecuse de virful) meridional al Afrieei, 
Ureînd mereu spre nord ajunge la actualul golf San Sebastiano. 
Echipajul îl sileşte să se întoareă în Portugalia, unde debară după 
18 luni de navigaţie, Surprins de furtună m capul sudie al Afrieei, 
Diaz îl numeşte capul Purtunilor, dar regele loan Il nu vrea să-i 
lase acest nume de rău auguriu și-l botează Capul Bunei Speranţe. 

In același timp, Pietro Covilham, însărcinat de rege să desco- 
pere țara Preotului loan, străbate Egiptul. se îmbarcă ln Aden, pe 
o corabie arabă şi ajunge în India, la Goa și Calicut, iar de acolo pe 
coaste Zanzibarului, în Africa, Raportul pe care-l trimite regelui, 
arată că din golful Guineei sa poate ajunge în Indii. Răminea ca 
punctul atins de Diaz să fie unit cm drumul descoperit de Covil- 
bam. Problema n fost rezolvită de Vaseo de Gama. 

Vasco de Gèma plecă dela Lisabona, la 7 Iunie 1497, en trei 
corăbii conduse de pilotul lni Bartolomeu Diaz, trecu de capul 
Bunei Speranţe în Noemvrie, şi în zina Crăciunului ajunse la Na- 
tal, Infrutând curentele din golful Mozambic și revoltele echipa- 
iului, Gama ajunse, la 15 Aprilie, la Melinda, de unde, eu ajutorul 
unni pilot arab, atinse coasta Matabarubui, lingă Caticut, apoi la Goa 
(20 Mai 1498). In Septemvwrie 1499, Vaseo de Gama se intoarse ln 
Lissbonn en o încărcătură «are risipi oriee îndoială cw privire la 
falozu! comerțului cu Indiile. 

In 1502, sl a fost însărcinat eu o nouă expediţie. În fruntra 
unai ecendrr Ms 20 vase, care transporta 800 soldați, Vasco de Gama 
ajunge În Calicut, bombardează orasul, pune mina pe o flotă încăr- 
cată cu orez, o pradă și-i dă foc, apoi impune radjnhulni un tratat de 
comerț, care-l obligă să întrerupă comerțul cu Marea Rogie și să-și 
vîndă marfa oxclusiv Portugherilor, și cu pres fix. Aceleași condiții 
gu fost fpuse radjalelor din Cananor, Cochin şi Colam. Dela în- 
ceput, Portughezii se consideră stâpinii Oceanului Indian şi își re- 
servă monopolul comerțului en „tara aromatelor*, 


Vasco de Gama arată însă că Arabii se opun la înființarea 
frotoriilor portugheze și că prineipii locali preferă să facă comerț 
tu Arabii, Portughezii vor trebui să cucerească eu armele comerțul 
oriental. Regele Emanuel (1405—1521) înarmă treisprezece corăbii și 
la încredință, împrewnă cu 1.200 de oameni, Ini Alvarez Cabral. 
Escadra pleacă în Martie 1500, dar, pentru a evita calmul din goltul 


DESCOPERIRILE OEOGRAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 21 


Gaineei, Cabral înă direcția sud-vest şi ajunge pe coasta Braziliei, 
pe care o boteză Santa-Cruz, Apoi, după ce trimise o corabie să ducă 
la Lisabona vestea descoperirii, își urmă drumul spre Indii și, în 
Angust, ajunse In Calicut, marele debușeu al aromatelor din Ceilon 
şi Moluce. Un confliet izbucnit între Maurii orașului și Portughez 
se termină eu victoria acestora: orașul fu bombardat și 15 corăbii 
arabe scufundate. 


iit. — IMPERIUL COLONIAL PORTUGURI 


Portughezii n'an căutaţ dincolo de mări o patrie nouă, nici 
pămînt pentru o populaţie prea numeroasă, nici debușee pentru 
produsele unei agriculturi și industrii echipate pentru export. Mo- 
tivul expedițiilor lor a fost setea de cîştig stimulată de exemplul 
Veneţienilor. 

Dindu-și seama de enorma disproporţie între metropolă și te- 
ritoriile deseoperite, ei nu s'an gindit să întemeieze colonii pe care 
n'ar fi putut să le populeze, ci au căutat să-și asigure monopolul 
comercial. Toată politica lor, în Indii, decurge din aceste condiţii 
primordiale, 

Vasco de Gama și Alvarez Cabral, izbutiră să încheie tratate 
de alianţă și de protectorat cu principii locali şi să smulră Arabilor 
monopolul comerţnizi en aromate. Pentru a apăra și a desvolta acest 
comerţ, Portughezii au fost nevoiţi să trimită an de an corăbii mai 
numeroase în Oceanul Indian, să păstreze supremația maritimă, să 
taie Arnbilor comunicațiile en Marea Roșie și cu golful Persic, să 
venpe punctele strategice mai însemttate, să stabilească pe constă un 
lanţ de puncte de aprovizionare și de factorii întărite, să distrugă 
vasele concurente şi să păstreze secretu) intinerariilor: cu un eu- 
vînt, să practice politica „mării închise“. Un astfel de program nu 
putea fi realizat decit prin concentrarea tuturor forţelor în miinile 
unui singur om. De aceea Toan IT a însărcinat, en tibul de vice-rege, 
pe Fruneiseo Almeida să eoordoneze operațiile militare, negocierile 
diplomatice şi transacțiile comerciale. 

Almeida, a plecat în 1505, cu o flotă de douăzeci de corăbii, 
care ducen 1.500 de soldaţi și un mare număr de negustori, printre 
care Genovezi, Florentini şi Germani, Expediția era finanțată de 
un consorțiu italo-german, 

Almeida, era convine că, atit timp eit va fi stăpin pe mare, 
India va fi la disereția lui. De uceeu voia să-și concentreze toate for. 
tela pe mare și să păstreze pe coastă numai punctele de aprovizio- 
nare și de refugiu indispensabile. Dar evenimente» l-aw împins mai 
departe decit ar fi dorit e] și i-au impus o politică de cuceriri te- 
vitoriale. 

Arabii, Venețienii, Egiptenii și principii din Malabar, ameninţaţi 
de înaintarea Portughezilor, caută să reziste, Almeida bombardează 


2 VIAŢA ROMINEASCĂ 


orașele arabe, ca Mombassa, scufundă vasele concurente, sileşte pa 
prineipii din Malabar să rupă relaţiile comerciale cu Arabii și, în 
1509, distruge flota arabo-egipteană la Diù. Superioritatea de ma 
nevră şi de armament a flotei lor asigură Portughezilor supremaţia 
navală în Oceanul Indian. Prin posesiunea Socotorei şi Ormuzului, 
ei pot tăia Arabilor legătura cu Marea Roșie și golful Persic. In 1509 
galerele venețiene se întore goale dela Alexandria. 

Urmașul lui Almeida, Alfons Albuquerque (1509—1515), nu se 
mulțumește să pună capăt monopolului arab și să asigure Portu- 
galiei supremația Oceanului Indian, ci vrea să ajungă pînă la in- 
sulele producătoare de coloniale şi de aromate, la Moluce, și să ocupe 
intrarea Mării Roşii şi a golfului Persic. Realizarea acestui plan 
însemna războiul permanent, 

Incă înainte de a fi numit vice-rege, în August 1507, Albu- 
querque cucerise insula Soeotora, în golful Bab-el-Mandeb, Maseat, 
pe coasta sud-est a Arabiei, și „Perla Orientului'*, Ormuz, care to- 
manda intrarea în golful Persie. In 1510, el ocupă Goa, din care 
face capitala Imperiului portughez. Apoi trimite flotele sale spre 
insulele Sondei, Portughezii supun Ceilon şi cucerese, în 1511, Ma- 
lacca, supranumită cheia orientului, și „piaţa celebră, unde toate 
provinciile mării celei mari își trimit produsele lor cele bogate“, 
Dela Malacea, Portughezii încep explorarea insulelor Sondei și ating 
în 1512 Molucele, insulele extrem orientale ale Arhipelagului malaez. 
Sahul Persiei şi regele Siamului încheie alianță cu Portugalia. 

Albuquerque a murit în 1515, după ee întemeiase imperiul co- 
lonial portughez. Urmașii lui an mai înregistrat cîteva snovese: în 
1520 Portughezii au atins Peking, în 1542 s'au stabilit în Japonia, 
iar în 1557 au întemeiat o factorie la Macao, în sudul Chinei, Această 
cucerire înseamnă limita expansiunii portugheze în Extremaul-Orient. 
Reduși la defensivă, Portughezii nu pot împiedeea pe Spanioli să 
atingă, dinspre vest, Pilippinele, să întemeieze Manilla şi să stabi- 
lească, peste Oceanul Pacific, comunicaţii regulate între Mexie și 
Indiile orientale. 

In secolul XVI, imperiul colonial portughez cuprindea coasta 
Braziliei dela rîul Amazon pînă la Rio della Plata ; coasta occidentală 
a Africei, dela Ceuta pînă la Capul Verde, apoi golful Guineei și 
Capul Bunei Speranțe; coasta orientală a Africei eu Sofala, Mosam- 
bie, Chiloa și Melinda; coasta Malabrarului, insulele Sondei şi Mo- 
lucele în oceanul Indian şi Macao la sud de Canton, în China- Dar 
posesiunile portugheze se reducean la un lanţ de factorii şi de cetăţ. 
eaaa pe coastă. Imperiul portughez era mai mult maritim decit 
colonial. 


Imperiul era organizat sub forma unei Întreprinderi comerciale 
de Stat. Direcția supremă aparținea unui consiliu, Casa da India, cu 
sediul la Lisabona. Casa da India organiza caravanele care, în fiecare 
an, plecau spre Indii, încărca şi arma corăbiile, recruta trupele 


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 23 


coloniale, acorda negustorilor licenţele de comerţ, controla faotoriile 
comerciale şi stațiunile navale, și, după ce defalea partea cuvenită 
Statului, împărțea comanditarilor beneficiile expediției. 

Călătoria, dus şi întors, dura între 15 şi 18 luni, In fiecare an, 
între lunile Februarie şi Aprilie, o flotă de 13-15 corăbii părăsea Li- 
sabona și se întoreea în lunile Mai şi Septemvrie ale anului următor. 
Flota a doua pornea la drum înainte de întoarcerea primei, iar a 
treia staționa în permanență în apele Indiei, Portugalia trebuia deci 
să întrețină trei flote, ceeace reprezenta o sarcină excesivă pentru 
mijloacele și populaţia ei. 

Dintre cele 13-15 unități ale flotei, numai 4-5 erau încărcate cu 
mărfuri. Celelalte formau escorta militară, In afară de arme şi mü- 
niții, corăbiile duceau în Indii metale, stofe și monete pentru plata 
produselor exotice și se întorceau cu 1.300-3.000 tone de aromate 
şi coloniale, între care trei sferturi sau două treimi erau formate din 
piper, iar restul din ghimber, scorţişoară, nucă de museată, ete. 

Consorţiile jenlare erau admise să participe cn capitalul şi 
pu agenţii lor, uneori chiar eu corăbii echipate pe cheltuiala lor. la 
riscurile și beneficiile expediției. Dar căpitanii și echipajul vaselor 
trebuia să fie Portughezi; cumpărăturile în India se făceau sub 
supravegherea factorilor regali și In prețurile fixate de ei, iar la în- 
toareere mărfurile erau depozitate în magaziile Casei da India şi 
vindute de un inspector regal la prețul fixat de rege. 

Deşi cantitatea produselor aduse la Lisabona era relativ mică, și 
transportul lor era împreunat cu riseuri mari, beneficiile realizate 
erau enorme. Piperul, scortisoara și camforul care costau la Cananor 
3, 3.1/2, 2.3/4 ducați chintalul, se vindeau la Lisabona eu 22, 25, 100 
ducați chintalul. Marfa adusă de Vasco de Gama, în a dona expediție, 
n fost eumpărată eu 100.000 ducați și vindută cu un milion. Scäzînd 
partea regelui, care era de 30% din totalitatea transportului, şi chel- 
tuelile expediției, rămînen un beneficiu net de 300 la sută. Expediția 
din Almeida din 1305 s'a soldat cu un beneficiu net de 175 la sută, 

Pe la mijlocul secolului XVI, cantitatea și varietatea mărfurilor 
importate a cresent. In afară de aromate, coribiile portugheze încep 
să aducă mătăsuri şi porțelanuri din China, parfumuri, pietre seam- 
pe, rubinuri, diamante, perle din Indii şi covoare din Persia. Va- 
lonrea acestor articole a mărit și mai mult beneficiile comerţului 
oriental. Pe la 1572, numai regele realizase un cîştig de 500.000 ducați 
pe an. 

Sistemul monopolului de stat, aplicat la comerțul maritim, im- 
punea Statului cele mai grele sacrificii militare şi navale. Pentru 
menţinerea supremației maritime şi apărarea unei coaste de 20,000 
km de lungă, Portugalia avea nevoie de o flotă numeroasă şi puter- 
nică, da şantiere de construcţie navală și de manufacturi de arme, 
Intre 1497 şi 1504, dintre 104 vase plecate în Indii, nu s'au întors 
decit 72, Celelalte 22 an fost senfundate de Arabi sau de furtuni, 
avariate sau rătăcite, Șantierele navale trebuiau să lucreze intens 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pentru a repara pierderile şi a desvolta flota în raport cu nevoile 
mereu sporite ale comerțului. Pe malul Oceanului Indian s'au com- 
struit cetăţi şi s'au înfiinţat garnizoane, iar în larg staţiona în per- 
manență flota de războiu pentru menținerea supremației maritime, 
Expansiunea portugheză a prezentat dela început un caracter militar 
şi comercial. In afară de sarcinile extraordinare pe care le impuneau 
Statului, aceste procedee mențineau o stare de războiu permanentă 
cu Arabii gi cu principii locali, de care aveau să profite rivalii euro- 


peni ai Portugaliei. 


In afară de aceaste, blocarea Oceanului Indian n'a putut fi men- 


ţinută și monopolul n'a funcționat în condiţii absolute, 


Guvernul central era reprezentat în colonii de un vice-rege care 
stătea la Goa şi avea sub ordinele sale șase guvernatori. Primejdia 
acestui sistem, care concentra administraţia și comerțul în aceleași 
miîini, era corupţia. Cu tot controlul Casei da India, vice-regii și gn- 
vernatorii fae ce vor şi se îmbogăţese făcînd comerț pe cont propriu. 
Dar chiar onești şi desinteresați. ei nu pot reprima venalitatea şi 
lăcomia subordonaţilor lor, Căpitanii de corăbii se îmbogăţese din 
rechiziții, contrabandă şi comerț, și disciplina suferă en atit mai mnit 


cu cit marinarii nu primese solda regulat. Lucru și mai grav, căpitanii 


însăreinați en paza intrării în Marea Roșie şi în golful Persie, se lasă 
corupți şi astfel, după o scurtă perioadă de întrerupere, aromatele 


apar din nou pe piața Alexandriei, 

Aceste fapte constituese simptome îngrijorătoare pentru stă- 
pinirea portugheză, Imperiul pune probleme prea grele pentru resur 
sele metropolei. Portugalia avea prea puțini oameni şi o economie 
prea înapoiată pentru a transforma imperiul maritim într'un ade- 
vărat imperiu colonial. Stăpînirea ei teritorială, redusă la citeva 
puncte de sprijin pe coastă, era prea slabă pentru a rezista reduta- 
bilelor rivalități la care era expusă. Numărul mic al populaţiei nu 
ia permis să pătrundă înlăuntrul teritoriilor deseoperite şi să-şi con- 
solideze stăpînirea asupra coastelor, Disproporţia între suprafaţa 
metropolei și întinderea imperiului n'ajunge să explice fragilitatea 
imperiului portughez. Dar Olandezii n'aveau o bază teritorială mai 
mare şi totuşi su izbutit acolo unde un fost întrinți Portughezii. 

Cauzele profunde ale decadenței coloniale portugheze trebue 
căutate în poziţia geografică şi în struetura economică a metropolei 
și în urmările unirii Portugaliei cu Spania (1580-1640). 

Atita timp cit Mediterana era încă centrul principal al comer- 
tului mondial, poziția ei geografică asigura Portugaliei rolul de ini- 
țintoare a traficului oeeanic, Dar eind desvoltarea Angliei, Franței, 
Olandei şi a Țărilor Scandinave a mutat centrul activității econo- 
mice mondiale în Marea Nordului, Portugalia s'a aflat într'o poziţie 
excentrică faţă de marile curente internaționale — cu atit mai mult 
cu cit monarhia n'a izbutit să facă din Lisabona un centru economie 
internațional, 


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 25 


In al doilea rînd, Portugalia nu s'a transformat nici în perioada 
celei mai intense expansiuni coloniale din ţară agricolă în țară in- 
dustrială. Şi numai o puternică industrie națională putea să susțină 
o politică de expansiune colonială și să consolideze imperiul colonial 
stabilind o solidaritate de interese între metropolă şi colonii, 

Dar mai presus de orice, decadența puterii coloniale a Portu- 
guliei se datorește unirii eu Spania (1680-1640), Prin unirea sa cu 
Spania, Portugalia a fost tirită în războaiele lui Filip IJ cu Olanda, 
Anglia şi Franţa. Flota ei a trebuit să ia parte la expedițiile navale 
ale Spaniei și să îndure efectele dezastrelor suferite, Infringerea flotei 
invincibile, în 1589, a avut ca urmare distrugerea flotei de războiu 
portugheze, Apoi starea de războiu a permis rivalilor Portugaliei să 
întrebuințeze tonte mijloacele pentru a ruina comerțul portughez 
şi a-i răpi posesiunile coloniale, Corăbiile Portughezilor au fost urmă- 
rite, prădate şi soufundate, factoriile lor bombardate, vasalii şi aliații 
lor indigeni îndemnați la revoltă, posesiunile lor contestate. In se- 
colul XVII, Olandezii ocupä coloniile portugheze din Arhipelagu- 
mpalaez ; în secolul XVIII, Francezii și Englezii se stabilese în Indii. 
Din imperiul colonial portughez n'a mai rămas in Oceanul Indian 
dect Diù, Damao (nord de Bombay), Goa, Macao și o parte din 
insula Timor. Imperiul colonial portughez a durat abia un secol, 

O soartă deosebită a avut Brazilia, care, descoperită la intim- 
plare şi multă vreme nescentită, avea să ajungă creaţia cea mai 
însemnată și capodopera colonială a Portugaliei, Spre deosebire de 
celelalte posesiuni portugheze, Brazilia a devenit o țară de imigrație 
și de colonizare europeană, Alfonso de Souza, trimis în 1592 ca gu- 
vernnator, împarte pămîntul în feude ereditare și le dărniește unor 
nobili, pe care-i investeşte cu drept de jurisdicție asupra locuitorilor 


ide pe feudele lor. Pentru a le popula, Souza atrage toată drojdia 


Lisabonei — oenaşi, fuliți, femei pierdute — și-i ajută să întemeiere 
ferme care pregătesc drumul colonilor viitori. Dealungul coastei apar 
plantaţii înfloritoare de zahăr, iar mai tirziu de cafea și, pentru a 
feri populaţia indigenă de muncea silnică, guvernul favorizează intro» 
ducerea sclavilor negri. In opera de ocrotire a Indienilor, guvernul 
a fost ajutat de ordinul Iezuiţilor, ai cărui membri au creat înlăun- 
trul continentului teritorii rezervate, numite „reducţiuni“*, unde 
Indienii an fost creștinați, deprinși eu viața sedentară şi feriți de 
contactul colonilor și ereolilor. Deși sistemul nu şi-a ating decit în 
parte scopul, în regiunile îndepărtate de coastă controlul autorităţilor 
fiind aproape imposibil, soarta indigenilor a fost mai puţin grea 
decit în coloniile spaniole, 

Apoi bogăţia pămîntului și libertatea de care se bucurau colonii 
în aceste ţinuturi au atras din ce în ce mai mulţi coloni şi comer- 
cianţi. Brazilia s'a ridieat astfel la un grad excepțional de prosperi- 
tate. iar cînd, la începutul secolului XIX. s'a proclamat independentă, 
fosta colonie s'a despărțit de metropola ei „așa cum fruetul copt 
se desparte de pom, fără violență, fără minie şi fără resentiment“, 


26 VIAȚA ROMINEASCĂ 


IV.— DEUMNUL SPRE VEST ŞI DESCOPERIREA AMERICEI 


Cireumnavigația Africei a fost rezultatul unei sforțări îndelun- 
gate şi metodice. Descoperirea Americei se datorește „unei greșeli 
norocoase'', Pe baza credinţei că pămintul e rotund şi că apusul Eu- 
ropei nu e separat de Extremul Orient decît prin Oceanul Atlantic, 
Cristofor Columb a pornit, în 1492, să descopere drumul Indiilor 
spre vest și a nimerit, fără să-și dea seama, în America, 

Cum rezultă din documentele recent descoperite în arhivele Ge- 
novei, Cristofor Columb s'a născut între 26 Angust și 31 Oct, 1451, 
dintr'o familie de țesători genovezi, care ţinea şi un debit de vinuri, 
N'avea deci strămoşii nobili, n'a făcut studiile universitare strălu- 
eite, nu putea avea cultura științifică, nici relațiile savante, nici expe- 
riența maritimă „de patruzeci de ani‘, cm care avea să se laude 
mai tirziu, După ce a urmat un timp meseria tatălui săn, a făcut ea 
marinar cîteva călătorii în Mediterană şi a luat parte la o expediţie 
în Anglia, apoi s'a stabilit la Lisabona, unde a trăit, împreună cu 
fratele săn Bartolomeu, din copierea hărților maritime și unde s'a 
căsătorit. Descoperirile portugheze, care făceau necontenite progrese, 
l-au atras încît s'a dus și el pînă în Guinea portugheză. Povestirile 
navigatorilor, care pretindeau e'au văzut la vest de Asore, plutind pe 
Ocean, sculpturi de lemn, trestii nriașe și lemne necunoscute în En- 
ropa, confirmuu indicațiile multor hărţi care arătau existența insu- 
lelor aşezate în depărtarea Oecamului neexplorat. Pe de altă parte 
Columb a cunoscut harta și serisoarea celebrului medie şi astronom 
florentin, Paul Toscanelli, trimise unui preot portughez în 1474. 
Scrisoarea, care s'a păstrat, vorbește de un drum seurt spre Indii 
şi spre insula Cipangu (Japonia). „Insula aceasta e bogată în aur, 
în perle și în pietre prețioase; templele și palatele sunt acoperite cu 
aur masiv'*. Indicaţiile Imi Toscanelli, care redueeau cn o treime 
cireonferinţa pămîntului, întăriră credința lui Columb că, plutind 
spre vest, „ar descoperi Cipangu și alte insule necunoscute'“, 

In 1483, Columb ceru regelui Toan TI al Portugaliei trei cara- 
velle aprovizionate pentru un an. La propunerea consiliului său, loan 
Ii deelină oferta. Prin fratele săn Bartolomeu, Columb reînnoi cere- 
rea sa regelui Angliei şi regelui Franţei, dar fu refuzat și de aceștia. 
Atunci s'a stabilit în Spania, unde și-a asigurat protecția ducelui 
Medina Celi și a altor demnitari dela curte. Propunerea lui fu supusă 
unei comisii, ai cărei membri în unanimitate o găsiră imposibilă. La 
intervenţia confesorului său. Isabella primi totuși pe Columb și, după 
căderea Grenadei, îi aeceptă condiţiile, 

Prin convenția dela Santa-Fé, Columb primea titlul aproape 
princiar de amiral, vice-regalitatea tuturor pămînturilor pe care le-ar 
descoperi și a zecea parte din produsul comerțului cu aceste țări. 

Da 3 Angust 1492, Columb părăsi portul Palos cu trei caravelle 
şi 120 de oameni. După ce atinsese insulele Canare, se avintă în necu- 
noscut. Impinse de un vint favorabil, corăbiile mergeau atit de 


DESCOPERIRILE OEOORAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 27 


repede încât, în zorile zilei de 12 Octomvrie, marinarii zăriră la mar- 
ginea Orizontului o fășie de påmint. Columb credea că se află în 
faţa Cipangulni. In realitate se afla în fața insulelor Bahama. Citeva 
zile mai tîrziu, el descoperi insula Cuba pe care o luă drept Cipanzu, 
apoi insula Haiti pe care, din cauza climei sale asemănătoare cu a 
Spaniei, o boteză Hispaniola. Toate aceste insule eran locuite de 
oameni bruni, aproape goi, dar împodobiți cu obiecte de aur. Convina 
că a ajuns în Indii, Columb i-a numit Indieni. După ce din resturile 
uneia din corăbiile sale naufragiate a construit prima întăritură spa- 
niolă în Haiti, Columb a dat semnul întoarcerii şi, la 15 Martie 1493, 
a sosit în Spania, cu doi Haitieni și citeva mostre de aur, încredințat 
că a descoperit țara aurului. 

Columb a mai făcut trei călătorii în America, In cursul celei de 
a doua (Sept, 1499 — Iunie 1496), a descoperit o serie de insule din 
grupul Antilelor miei, locuite de Caraibi sălbatici, dar inteligenți, a 
ajuns apoi In Hispaniola, unde a găsit fortul de lemn distrus și 
garnizoana măcelărită ; iar în drum spre Cuba a descoperit Jamaica. 
Convins că la Cuba a atins continentul asintie, s'a întors la Cadix. 

Expediția a treia (Mai 1498 — Noemvrie 1500) l-a condus la 
gura Orinocului şi l-a permis să atingă pentru prima oară conti- 
nentul nou, jur în cursul călătoriei a patra (Mai 1502 — Noemvrie 
1504 a explorat litoralul Amerieei centrale și a venit. în contact eu 
civilizaţia din Y ueatan. 

Columb n'a râspuns așteptărilor pe care Spania le pusese în el. 
Coloniștii care l-au însoţit au descoperit țări roditoare, dar n'au 
găsit comorile de nur la care se așteptau. Ei an început să se certe 
între dîngii și să trimită în Spania plingeri contra lui Columb. Pen- 
tru a pune capăt acestor neințelegeri, amiralul însuşi a cerut reginei 
Isabella să trimită un comisar care să verifice plingerile îndreptate 
contra lui. Comisarul a pus pe Columb în lanţuri și l-a trimis în 
Europa. Regina l-n eliberat, dar nu l-a mai liisat stăpin pe țările 
descoperite. In ultima sa expediţie Columb și-a pierdut corăbiile pe 
coasta Americei centrale şi s'a întors în Spania bolnav (1504). Co. 
lumb a murit, în 1306, sărace și aproape uitat, fără să ştie că a dat 
Castiliei o Lume Nouă. 

Primul care anunță lumii descoperirea unni nou continent fu 
Amerigo Vespucci. Originar din Florența, Vespucci ajunse în Spa- 
nia, pela 1490, ca agent al Băncii Medici, In 1497-1498 şi 1499-1500, 
el întreprinse două călătorii, eare-l conduseră pe coasta nord-est a 
Americei de Sud, numită de el Venezuela („Veneţia Mică) din 
cauza locuinţelor construite de Indieni pe apă. In deserierile sale 
de călătorie, Vespueci a susținut că pămîntul explorat de el aparține 
unui continent nou. Umanistul german Ringmann # propus, și pos- 
teritatea a aprobat, ca Lumea Nouă deserisă de Amerigo Vespucci să 
fie numită America, Numele acesta su generalizat la mijlocul seco- 
lului XVI, 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Descoperirea lui Columb risea să aducă pe Spanioli în conflict 
cu Portughezii. In 1473, papa Martin V atribuise Portugaliei privi- 
legiun? exclusiv al descoperirilor. La cererea Spaniei, Alexandru VI 
Borgia revizui sentința predecesorului său şi împărți lumea colo- 
nială între Spania și Portugalia. Prin bula din 4 Mai 1493, toate 
teritoriile descoperite la est de meridianul care trece la 100 mile de 
Asore fură atribuite Portugaliei; iar Spaniei teritoriile descoperite 
sau de descoperit la vest de această linie. La protestul Portugaliei, 
linia de demarcare a fost împinsă cu 170 mile spre vest, (Tratatul 
dela Torgesillas, 7 Iunie 1494). Cum însă traseul liniei de demareare 
nu era cunoseut în emisfera orientală, nu se știa dacă Molucele sunt 
în zona spaniolă sau portugheză. Intemeiat pe informaţiile că dincolo 
de pămîntul descoperit de Columb se află un ocean imens, care comu- 
nică cu Atlanticul printr'o , situată de exploratori în 
regiunea lui Rio dela Plata, portughezul Magellan pi-i propus să 
verifice dacă pe acest drum se poate ajunge la Moluce. 


Spaniolii eare venind din Hispaniola, se stabiliseră în regiunea 
Panamei de azi, aflară dela ludieni că la apus se întinde o altă mare 
și un ținut mai bogat în aur decit Spania în fier, Vasco Nunez de 
Balboa porni, în 1513, să descopere această mare. In fruntea unei 
cete de nomăzeci de Spanioli, Balboa își tăiă drum prin pădurile 
seculare și în mijlocul triburilor dușmane şi, după douăzeei şi cinei 
de zile, ajunse în virful unui munte. de unde văzu un nou ocean, 
Balbao îl numi Mare del sur, Marea de Sud. Descoperirea lui Balboa 
înseamnă a doua etapă decisivă, după a lui Columb, în istoria explo- 
rării Lumii Noi. 

Gura rîului La Plata, descoperită de Portughezi în 1516, fusese 
explorată de Diego Solis, care pieri într'o luptă cu indigenii, con- 
vins că imensul estuar e strimptoarea care leagă Atlanticul eu Mare 
del sur. Iluzia avea să fie risipită de Magellan. 

Magelan era un om de ştiinţă adevărat şi expert în chestiu- 
nile maritime, In 1504, la virsta de 25 ani, se duse în Indii, se 
bătu, timp de șapte ani, pe toata coastele Oceanului Indian, contra 
Inzilor, Arabilor, Egiptenilor şi Malaezilor, fu rănit de mai multe 
ori și dădu dovezi strălucite de curaj, iniţiativă și hotărire. După 
expediția din 1511, care explorase Molucele şi adusese informaţii 
exacte despre poziția și natura acestor insule, Magellan se întoarse 
în Portugalia cu intenția de-a descoperi strimtoarea de mult căutată 
între Oceanul Atlantie și Mare del sur și de-a atinge spre vest Ex- 
tremul orient şi țara aromatelor, Negăsind înţelegere şi sprijin la 
regele Emanuel, Magellan s'a „denaturalizat"i și şi-a oferit serviciile 
Spaniei, care i le-a primit. f 

La 20 Septemvrie 1519, Magellan a părăsit, cu cinci corăbii, 
portul San Lucur, a coborit de-alungul coastei atlantice a Americei 
de Sud și a stabilit că gura riului La Plata nu e strimtoarea cău- 
tatā, După ce a iernat pe coasta Patagoniei și a înăbuşit răscoala 


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 29 


echipagiului de pe trei vase, în Octomvrie 1526, expediția întră în 
strimtoarea care şerpuieşte printre munți înalţi, acoperiți de gho 
tari. Cinci săptămini avură corăbiile de luptat eu furtuna şi eu 
stineile pină ce ajunseră la marea deschisă, cure le apăru atit de lini- 
ştită încât o numiră: E! Mar Pacifico, Oceanul Pacific. O corabie 
renunțase la luptă şi se întoarse în Portugalia. 

Celelalte patru se îndreptară spre nord-vest şi, împinse de vin- 
tari regulate, după nouăzeci și opt de zile, atinseră arghipelagul 
Filipinelor. In ultimele săptămîni echipajul nu mai avea de min- 
care decit pesmeţi măcinaţi de viermi, „Minearăm rumegus de lemn, 
iar șobolanii erau o mincare atit de aleasă încât o plăteam cu o jumă- 
tate de ducat“, spune unul dintre marinari, Pigafetta, în jurnalul 
său de bord. Dar scopul ini Magellan u fost atins, Peste partea nouă 
a globului, el a tras o linie care l-a condus, pe drumul de vest, la 
meridianul mins de Portughezi dinspre vest, Dar succesul s'a tran- 
stormut. repede în tragedie, Magellan a fost omorit într'o luptă cu 
indigenii, douăzeci și şapte din ofițerii lui au fost atragi într'o 
cursă și măcelăriți ; una din cele patru corăbii era atît da avariată 
încit a trebuit să fie arsă ; nita care voia să se întomreă la Panama 
pieri într'o furtună ; dintre celelalte două, una sinirură, Vittoria, 
izbuti, sub conducerea lui Sébastian det Cano, să se întnareă la Li- 
sabona peste capul Bunei Speranţe, Din cei 250 tovarăşi ai lui 
Magellan n'au ma! rămas în viață decit 17, și Vittoria abia se mai 
ținea la suprafața apei, eînd, In 8 Septemvrie 1522, intră în portul 
Sevillei. Aromatele pe care le aduse din Moluce plătiră cheltuelile 
întregii expediţii. Magellan dovedise că se poate ajunge în insulele 
aromatelor fără a atinge ţările şi mările Portughezilor, şi în 1527 
Spaniolii izbutiră să stabilească legăturile directe între epasta occi- 
dentală a Mexicului și Arhipelagul malaez. - 

Expediția lui Magellan e poate cea mai glorioasă și mai măreață 
faptă din. istoria descoperirilor maritime. Magellan a descoperit dru- 
mul de vest pe care în zadar il căutase Columb și a condus prima 
călătorie în jurul pămintului, care n revelat existența Oceanului 
pică fie şi a revoluționat concepția geografică a lumii, 


V. — CUCERIREA LUMII NOUI 


După prima generație a descoperitorilor, apare, la inceputul se- 
colului XVI, o nouă generaţie, a cuceritorilor — conguistudores — 
care, împingi de setea de aur, în patruzeci de ani, aveau să întindă 
stăpinirea Spaniei dela Culifornia și Arkansas, pinit în Rio Maule, 
lu sul de Santiugo, în Chili. Cei maù vestiți sunt Hernando (Perdi- 
nand) Cortez și Francise Pizarro, dar în jurul lor san În opoziție 
cu ci se ridică um mare număr de aventurieri ieşiţi din clasa mijlocie 
pe care lipsa de mijloace a împins-o să caute cîștig în lupte şi aven- 
turi : juriseomsulți ca Quesadas şi Eneiso, foşti soldați ai războaielor 
italiene ca Pedro de Valdivia, marinari ca Alvar Nunez Cabez de 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Vaca, copii lepădaţi ca Diego de Almagro, boeri mici (hidalgos) ca 
Hernando de Soto, Pedro de Alvarado, Sebastian de Belaleazar, ete, 
Aceștia sunt guta să ia parte la toate expedițiile care oferă perspec- 
tiva de pradă și de îmbogăţire. Spiritul care-i însuflețegte a fost 
rezumat într'o frază de Cortez, cînd a debarcat în insula San Do- 
mingo : „N'am venit aici să muncese pămîntul ca plugarii, ei să 
caut sur‘, 

Colonizarea spiniolă a început cu insulele Haiti (Hispaniola) şi 
Cuba. Diego Colon, fiul lui Columb, numit în 1509 guvernator al 
Hispaniolei, pregăti colonizarea Cubei. Nonăsprezerce ani după deseo- 
rirea lui, în 1511, Diego Velasquez ocupă insula și o transformă în 
bază de operaţii pentru exploatarea Continentului. Intre 1517 şi 1519, 
Velasquez orgamiză două expediţii pentru  remunoaşterea Americei 
centrale. In Februurie 1517, vreo sută de aventurieri ambiţioși, în 
frunte cu Hernandez da Cordoba, debareară în peninsula Yucatan, 
unde fură surprinşi să întilneazeă, oameni îmbrăcaţi în haine de bum- 
bae vopsit, arături de porumb şi un oraș cu, clădiri de piatră atit de 
monimnentale și de ciudate încît L-au mumit Cairo cel Mare. Atitu- 
era războinică a Indigenilor a silit pe Spanioli să se întoarcă 


A dona expediţie, condusă de Juan de Grijalva a explorat goltul 
Caraid şi a atins coasta Mexienini actual. Pretutindeni Spaniolii an 
fost primiți prietenește de imligeni, care se arătau bucuroşi să 
schimbe de aur contra perlelor de sticlă ale oaspeților lor. 
pi rca m due re la Cuba cu mostre de aur și eu povestiri minu- 
nate despre iile regelui aztec, Montezuma, cure-şi avea reşedin 
într'un oraș de piatră zidit în mijlocul umri lac. a 

Pe baza acestor ştiri, Diego de Velasquez însăreină pe Hernando 
Cortez cu conducerea unei noui expediţii, care să exploreze interio- 
rul Continentului. Hernando Cortez ( 1485—1547) s'a năsent diutr'o 
nobilă familie castilană, a studiat la universtatea din Salamanca, 
apoi, urmărit din cauza unui duel, a plecat să-și caute noroeu] în Indii. 
Stabilit în Hispaniola s'a semnalat prin însușirile zale de organizator 
și de conducător de oameni, Guvernatorul Cubei, Velasquez l-a luat 
cu sine ea secretar şi, în 1519, l-a însăreinat eu conducerea expediției 
în Mexic. 

La 21 Aprilie, Cortez debareă la Tabaseo, pe coasta Mexicului, 
cu cinei sute de voluntari, — printre care treizeci şi doi de arbale- 
trieri şi treisprezece puşeași, — șapte tunuri și șaisprezece cai, Popu- 
laţia indigenă îi primi cu o ploaie de săgeți. Intervenţia cavaleriei 
şi superioritatea armamentului asigură Spumiolilor o victorie deci- 
sivă şi contribuie să răspindească legenda că sunt invulnerabili, Tri- 
burile se supun unul după altul şi aduc învingătorilor aur şi sulave. 
La nord de locul de debarcare, Cortez întemeiază un oraş nou, Villa 
Rica de Vera Cruz, îl organizează după modelul orașelor castilane, 
eu un consiliu municipal, primar ete. şi primeşte dela noua muniei- 
palitate titlul de căpitum general, Prin acest ciudat procedeu consti- 
tuțional, Cortez indică limpede hotărirea sa de-a nu recunoaşte, în 


DESCOPERIRILE GEOORAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 31 


țările cucerite de el, alt stăpîn ufară de regele Spaniei, Situaţia acea- 
sta satisface deopotrivă lealismul său de cavaler şi libertatea sa de 
conquistador... 

Inainte de a se îndrepta spre capitala Mexieulni, Cortez s'a 
informat eu grijă asupra civilizației, organizării şi caracterului po 
poarelor eu care avea să intre în contwet, 

Podișul înalt al Mexicului era sub stăpînirea Aztecilor, un po- 
por războinic care supuse toate triburile din jurul podișului și își 
întinsese influenţa dela Colorado pînă la Panama. „Imperiul: mexi- 
can era o confederație de triburi unite prin expediţii războinice eo- 
mune, Regele, ales printre membrii aceleaşi familii, a lui Montezuma, 
era asistat de un consiliu format din şefii prineipulelor familii, 

Triburile erau împărţite în clase. Nobilimea ereditară avea privi- 
legiul de-a mu plăti dări, de-a locui în palate de piatră şi de a alege 
din sinul său pe mari; demnitari ai statului. Preoții forman clusa a 
doua, puternie ierarhizată sub conducerea unui preot suprem, și 
foarte influentă. Ei întreţineun cultul soarelui, at aştrilor şi al stră- 
moşilor, îndeplineau ritualul prin care asigurau poporului protecţia 
divină şi stabileau calendarul, Dintre practicele lor rituale, aceea 
eare a surprins miti mult pe Spanioli a fost jertfa prizonierilor de 
războiu pe altarul divinităţilar lor. 

Massa poporului era formată din agricultori, meseriaşi și negu- 
stori liberi, care întrebuinţau pentru lucrările lor prizonieri de rāz- 
boiu reduși în stare de robie, 

Viața economică se întemeia pe agricultură. Aztecii nu euno- 
şteau animalele de muncă, nici uneltele de fier, dar practican iriga- 
rea și îngrășarea ogoarelor, Pâmintul era lucrat cu sape şi hîrlețe da 
lenm, întărite uneori cu alamă, Plantele lor speciale erau porumbul, 
cartofii, roşiile, tutunul, bumbacul, palmierul, cacao ete. In afară 
de bisonul stepelor, America precolumbiană n'a cunosuţ decit pa- 
trupede mici, Smgurul anima! care putea fi întrebuințat la cărăuşie 
era lama, în America de Sud. Indienii nu cunoșteau nici roata, niei 
carul, 

Aztecii făceau un comerț destul de activ cu perle, aur, pene, 
articole de îmbrăcăminte, arme, vase și produse alimentare. Mese- 
riașii și negustorii erau organizați în corporaţii, 

Din punetul de vedere al telnieei, Aztecii erau în faza inter. 
mediară dintre neolitică și epoca metalelor, Uneltele și armele lor 
erau de lemn, piatră sau obsidiană, Dintre metale nu cunoşteau deeft 
aurul și cuprul, din care își fabricau podoabe, Bronzul şi fierul le 
erau necunoscute, Armele lor consistau din arenri și săgeți, lănei şi 
sulițe, scuturi de lemn și platoșe de bumbae. 

Capitala Aztecilor, Tenochtitlan (Mexic), era zidită în mijloen] 
unui lac sărat și comunica cu uscatul prin şosele de piatră. Palatele 
şefilor, localurile publice și templele erau construite din piatră, iar 
locuințele oamenilor de rînd, din cărămidă nearsă sau din vălătuei 
şi acoperite eu stuf. 


32 VIAŢA ROMINEASCI 


Inainte de a porni contra Aztecilor, Cortez a luat o măsură care 
a contribuit mai mult decât toate vietoriile la formarea legendei lui ; 
a distrus toate corăbiile cu care sosise din Cuba, Tăind orice putință 
de retragere, a silit şi pe cei mai şovăitori să meargă înainte şi a 
încorporat în trupele sale şi pe cei 100 membri ri echipagiului, 


să evacueze orașul (30 Iunie 1520), 

Cortez construiește 13 corăbii pe care le transportă bucată cu bu- 
cată la Tenochtitlan, împresoară oraşul, taie conducta de apă și ĉo- 
municațiile cu exteriorul, dar nu poate Iua orașul decit după ce-l 
dărimă casă cu casă (12 August 1521), Spasziolii au cucerit Mexicul, 
dar n'au găsit comorile de aur la care se așteptau. 

Carol-Quintul a răsplătit succesul lui Cortez numindu-l guver- 
nator şi căpitan general af Nonei Spanii (Oct. 1522) care se întinde 
dela Colorado pînă la istmul Panama. 

Spuniolii au căutat să cucerească și sudul Statelor Unite. Dar în 
Taxas și Florida au întîlnit triburi primitive care n'aveau rezerve 
de aur, Panfilo de Nervaez a condus o expediţie în 1528 în regiunea 
Mississipi, dar foamea, bolile şi atacurile Indienilor i-au mistuit on- 
menii. Hernando de Soto, care a reînoit experienţa în 1593—1549, 
n'a fost mai norocos, 

Dezamăgiţi, Spaniolii renunță la regiunile din nordul Nouei 
Spanii. Terenul rămîne liber pentru Francezi, Englezi și Olandezi. 
America Centrală și coasta septentrională a Americei de Sud fură 
recunoscute între 1498 şi 1502, dar colonizarea nu începe decit în 
1305, cînd Alonso de Ojeda și Diego de Nicuesa întemeiază Custilia 
del Oro şi Nueva Andalusia, pe teritoriul cuprins între coasta septen- 
trionulă a Columbiei și Nicaragua, Cu ajutorul aventurierilor veniţi 
din Antile să-şi caute norocul pe Tierra firme, adică pe continen 
ei întemeiară mai multe colonii ; San Sebastian (1510), Sunta-Maria 
la Antigua (1510), Nombre de Dios, care serviră ca baze de operații 
exploratorilor Americi de Sud, 


DESCOPERIRILE GEOORAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 33 


După ce Vasco Nunez de Balboa descoperise, în 1513, Marea de 
Sud, atenţia câutătorilor de aur fu atrasă de povestirile Indienilor 
asupra coastei occidentale a Americei de Sud. 


dă ordin lui Pizarro să se întoarcă j 

Pizarro trage în jurul lui un eere și invită pe aceia care vor să 
continue expediția să intre în cere. Treisprezece voinici, cure aveau 
să fie înobilaţi de Carol-Quintul, s'au declarat gata să-l urmeze. Ho- 
tărirea lor avea să dea Spaniei jumătate din America de Sud, 

Cu o corabie pe care le-o aduse Almagro, Pizarro şi cei treispre- 
zece tovarăși se îndreptară spre sud, aruneară ancora la Tumbez, în 
golful Guayaquil, bine primiți de șeful local. Pizarro mai vizită citeva 
orage la sud, care-i confirmară cele auzite despre puterea şi bogăţia 
regatului Ineaşilor și se întoarse la Panama. Expediția durase opt- 

rezece luni, zu 
T Cucerirea regatului Incaşilor, care se întindea dela (Quito pinë 
la Rio Maule, pe mai mult de 35 grade de latitudine, reclama forţe 
însemnate, Guvernatorul Panamei refuzind să i le dea, Pizarro plecă 
în Spania și obținu dela Carol-Quintul o audienţă, În urma căreia 
fu numit guvernator şi căpitan al Nouei Castilii, iar Almagro eo- 
mandant la Tumbez. 

Cu 180 soldați şi 27 cai recrutați în Panama, Pizarro debarră 
ja 'Tumbez, unde primește ceata de meet . lui Hernando de Soto 

i știrea re desbinările din regatu? Incaşilor, A ; 
z aroma: Incașilor cuprindea țărmul Pacificului şi podișul înalt 
al Anzilor, dela Columbia pînă la Chili, Regele era considerat ca re- 
prezentantul Soarelui pe Pămint şi, pentru a asigura puritatea rasei 
sale, se căsătorea cu sora sa mai mare, Adorat ca un zeu, regele rè- 
partiza pământul şi cirezile de lame, rezervind pentru întreținerea 
Statului două treimi din toate produsele, Servieiul obligator îi pro- 
cura o armată numeroasă, care i-a servit ca instrument de cucerire şi 
de răspindire a cultului Soarelui, i 
Capitala, Cuzco, avea palate, temple și monumente de proporții 
uriașe, împodobite cu basso-rejiefuri și plăei de aur, care au umplut 
pe conquistadori de uimire. Legătura între capitală şi provineii era 
înlesnită printr'o reţea de șosele, „cum nici Carol-Quintul, eu toată 
puterea lui, n'ar fi putut construi mai bune“. Două căi paralele, 
legate prin transversale, străbăteau regatul dela nord la sud, una 
dealungul mării, alta peste podișul Anzilor, Marginea acestor ş0- 
sele, largi de 3—4—12 m. era întărită contra surpăturilor și inunda- 
țiilor ca ziduri și cu plantaţii de copaci. Poduri de piatră sau punți 
suspendate, construite din liane şi din lemn, duceau peste ape şi 

3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


au contribuit deopotrivă la acest rezultat. Indrăzneala şi perfidia 
conquistadorilor au fost ajutate de anarhia internă. Cind Pizarro 
3's prezentat în numele „atot puternicului împărat Don Carlos" la 
succesiunea Imperiului Inca, războiul civit dura de şapte ani. Hue- 
scar, fiul legitim al ultimului rege, fusese detronat gi arestat: de fra- 
tele său vitreg, Atuhualpa, care, dupăce exterminase triburile ere- 
dineioase lui Huesear și pe toți membrii familiei regale, și-a fixat 
capitala la Cajamarca și domnea prin teroare şi violenţă. 

Aflind aceste evenimente, Pizarro părăsi litoralul, în toamna 
anutui 1532, cu o sută de soldaţi gi șasezeri şi doi de călăreți, trecu 
Cordiliera occidentală și, la 15 Noembria, ajunse la Cajamarea. Ora- 
şul era părăsit, dar armata lui Atahualpa era concentrată în apro- 
piere, Pizarro își aşeză oamenii în oraș și trimise lui Atahualpa o de- 
iegaţie să-l invite la „fratele său“, în Cajamarca, A doua zi, 16 
Noembrie, Atahualpa veni însoțit de o escortă numeroasă, dar ne- 

și se opri în centrul orașului, în mijlocul pieţii goale. Un 
dominican, Valverde, ieşi atunci înaintea lni, cu o carte de rugă- 
ciune în mână şi cu crucea într'alta ; prin mijlocirea unui interpret, 
îi arătă superioritatea religiei creștine și îi cerw să recunoască suve- 
ranitatea regelui Castiliei, căruia vicarul lui Hristos pe pămint, 
papa, îi coneedase Lumes Nouă, pentru a o converti la dreapta cre- 
dință, Atahualpa trînti la pămînt breviarul și răspunse că nu vrea 
să fie vasalul nimănuia, A să 

Atunei Spaniolii, care se țineau ascunși, năvăliră în mijlocul 
pieţii, atacară cu puștile şi cu săbiile escorta şi făcură prizonier pe 
Atahualpa, „Cum Indienii erau fără arme, au fost învinși fără pri- 
mejdie pentru vreun creştin", spune Pizarro, Spanioli evaliază nu- 
mărul victimelor între 2000 şi 10.000. A doua zi, tabăra Indienitor a 
fost prădată, vesela de aur și de argint a casei imperiale confiseate, 
indienii și eirezile lor de lame împărțite între Spanioli. - 

Atahualpa încercă să-și redobândească libertatea promițind să 
umple cu obiecte de aur, pină la înălțime de om, camera În care era 
deținut. La ordinul regelui lor, Indienii veniră în şiruri neîntrerupte, 
aducind în spate vasele, plăcile și obiectele de aur ale templelor, Can- 
titatea necesară era aproape strânsă, cînd, sub pretextul de-a fi aţițat 
poporul la revoltă, Atahualpa fu judecat de un simulaeru de tri- 
bunal și condamnat să fie ars de viu. Fiindcă în ultimul moment a 


DESCOPERIRILE OEOGRAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 35 


trecut la catolicism, judecătorii i-au făcut favoarea de a-l sugruma 
înainte de a-l arde pe rug. (29 August 1533), 


teveratie al Incaşilor s'a prăbuşit odată cu stăpinul 
d nciile ' 


| Acest act costitue punctul culminant al operei și al carierei 


lui Ferdinand, Francise Pizarro strînge o armată, pune mina pe 
Almagro, îl execută și împarte fraților săi Ferdinand și Gonzalo 


la cererea unor triburi indiene, în regiunea Equatorului, cînd află 
că guvernatorul Guatemalei, Pedro de Alvarado, se pregătea să 
atace, cu forțe considerabile, Quito. Constatină că nu s'au găsit aici 
comorile așteptate, Alvarado cedează terenul lui Belalcazar în schim- 
bul unei mari despăgubiri în bani. 

In 1539, Francise Pizarro cuceri podișul Charcas (Bolivia) şi 
intemeiă mai multe aşezări, Descoperirea minelor de argint dela Po- 
tosi atrase o mulțime de aventurieri care întemeiară alte agezări. In 
același timp, Pedro Valdivia exploră Chili și întemeiă Santiago 
(1541), Numit guvernator, Valdivia îşi intinse autoritatea spre sud 
şi puse bază oraşelor Concepeion şi Valdivia, 

Pe coasta orientală a Americei de Sud, regiunea cea mai bogată 
è accea străbătută de Rio de la Plata, cel mai mare fluviu al Ameri- 
eei de Sud, după Amazon. Juan de Salis încercă s'o străbată în 
1516, dar pieri într'o luptă cm Indienii, Zece ani mai tirziu, Seba- 
stian Caboto şi Diego Garcia izbutiră să creeze un comerț, înfloritor 
pe malurile fluviului. In 1536, Pedro de Mendoza Îîntemeiă colonia 
Buenos-Aires. La mijlocul secolului, apărură alte cetăți pe cursul 
superior al fluviului : Assuneion, Ciudad Reale și Santa-Cruz, dar 
pătrunderea înlăuntrul continentului mergea greu, Principalul efort 
al Spaniei se îndrepta spre regiunite bogate în aur, 

Regiunea de nord-vest a Americei de Sud, Columbia de azi, bo- 
gată în aur și smaragde și în ogoare mănouse, fu descoperită şi coloni- 
zată de Gonzalo Jimenes de Quesada care o numi Noua Grenada. Fä- 
cindu-și drum cu securile prin pădurea tropicală, luptind unsprezece 
luni cu animalele sălbatice (șerpi, erocodili, jagnari) şi cu foamea, 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


«un inundațiile și cu căldura înăbugitoare, Quesada ajunse, cu 170 
oameni din 900 câţi luase la plecare, în 1537, țara aurului şi a sma- 
ragdelor şi o cuceri fără să întîmpine vreo rezistență. Cantitatea de 
aur găsită reamintea Gajamarea. Quesada fu ajuns aiei de două alte 
expediții : prima condusi de Belalcazar, care cucerise Quito şi a doua 
de Pedermann care venea din Venezuela, Cei trei conquistadori se 
uniră şi întemeiară Santa Fé, care deveni leagănul viitomrei, capitale 
a Columbiei, Bogata. 

Venezuela —Veneţia Mică — fu descoperită de Columb. Carol 
Quintul cedă, în 1528, Welserilor proprietatea, administrația și ju- 
risdieţia acestui teritoriu, în contul datoriilor contractate cu prilejul 
alegerii imperiale. Welserii voiau să deschidă țara colonizării şi 
să caute aur în interiorul continentuțui. Ehinger, agentul Welserilor 
din Haiti, fu numit guvernator și, în fruntea unei cete de 300 Spa- 
nioli, trimis să cucerească țara şi să asigure dividendele capitalului 


nire cu Indienii. Locotenentul său, Pedermann, atinse după o stră- 
danie de trei ani, Bogota, pentru a constata că Jimenez de Quesada 
i-o luase pe dinainte, Incercările ulterioare se terminară la fel, Pro- 
iectu] de colonizare germană n's izbutit. In 1546, Welserii vindură 
drepturile lor Spaniei, 


VI. — IMPERIUL COLONIAL SPANIOL 


Scopul primelor expediţii maritime spaniole, ca şi al celor portu- 
gheze, a fost comerțul cu aromate, Cînd însă nădejdea d-a descoperi 
un drum mat sceurt spre Indii s'a spulberat, Spaniolii au trebuit să 
admită că numai organizind exploatarea agricolă şi minieră vor putea 
trage foloase de pe urma descoperirilor lor. Astfel după perioada 
cuceririi începe, pe la 1540, perioada colonizării. 

Spaniolii au găsit în America ţinuturi variate prin clima, resur- 
sele, locuitorii și civilizația lor, Ei au descoperit plante folositoare, 
legume (pătlăgele roşii, cartofi), porumb, cacao, tutun, bumbac și 
palmier, Fawna le-a oferit posibilități mai puține. America nu cu- 
noștea nici unul din animalele a căror îmblinzire și utilizare rațio- 
nală a fost unul din factorii esenţiali ai civilizației europene și asia- 
tice, In afară de bizonul savanelor, America nu poseda decit animale 
mici, nepotrivite pentru ham, jug sau gea; numai lama din Peru 
putea fi utilizată pentru transportul cu spatele. Carul şi roata erau 
necunoscute, 

Spaniolii au aclimatizat, griul, orzul, orezul, trestia de zahăr, 
portocalii, lămiii, măslinii, viţa de vie şi au introdus animale no- 
cunoscute în Lumea Nouă : calul, asinul, capra și oaia, care au reuşit 
atit de bine, încît America a devenit cel mai mare rezervor de materii 
prime și de articole alimentare din lume. 


DESCOPERIRILE GEOORAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 3T 


Populația Amerieei, cuprinsă sub numele generice de „Indieni“! 
sun „Piei-Roşii”', era foarte inegal repartizată și prezenta dela Ca- 
raibii antropofagi şi sălbatici din peninsula Yucatan pînă la Aztecii 
din Mexie și Ja Incașii din Peru o mare varietate de tipuri umane şi 
de civilizaţii 

In perioada cuceririi, Spaniolii au distrus triburi fără apărare 
şi au redus popoare întregi în robie, după ce le-au răpit comorile, 
pămîntul, vitele şi casele, Dar Englezii care, în același timp, între- 
prinseră cucerirea şi colonizarea Irlandei n'an aplicat metode mai 
umane, și ei n'aveau, ca Spaniolii, de luptat cu „furtuna, naufra- 
giile, foamea, revoltele, căldura, frigul, molimele și lipsa extremă a 
tuturor lucrurilor necesare'*, care desponie pe om de toate deprinde- 
rile civilizației si-l lasă din ce în ce mai „indiferent față de distru- 
gerea vieţii, fie vorba de viaţa animalelor, adversarilor, tovarășilor 
sau de a se proprie, lăsîndn-i totuși destoinicia și perspicacitatea de 
om şi făcîndu-l erud, îndrăzneț și lacom ca fiara cea mai sălbatică 
din codru“, 

In sfirșit, Spaniolii n'au urmărit, ca alte popoare europene, 
distrugerea sistematică a Indienilor, în virtutea superiorității rasei 
şi civilizației lor. Dimpotrivă, dintre popoarele colonizatoare, Spa- 
niolii și Portughezii singuri au recunoseut în Indieni „oameni ade- 
văraţi'*, pe care au căntat să-i creştineze și cu care s'au amestecat, 
înlesnindu-le asimilarea la civilizaţia enropeană. Nicăeri nu s'au 
păstrat mai mulți Indieni decît în coloniile spaniole şi portugheze, 

Solul şi subsolul coloniilor au fost declarate proprietatea Coroanei. 
Exploatarea minelor a fost concesionată unor particulari san unor 
societăţi, care trebuiau să dea Coroanei jumătate sau o treime din 
producție, 

Pămiîntul a fost împărţit în latifundii şi distribuit conquista- 
dorilor, curtenilor, favoriților şi ordinelor religioase. Aceste conce- 
siuni prezentau toate caracterele feudelor castillane și s'au numit 
encomiendas. Pentru a le pune în valoare, autorităţile au repartizat 
fiecărui Spaniol un număr de Indieni. Acest sistem, sacționat prin 
decretul din 1509, s'a numit repartimiento. Cu timpul, fendul (enco- 
mienda) și șerbii repartizați pentru a-l munci (repartimiento) an 
ajuns sinonime. In schimbul muncii lor, Indienii trebuiau să pri- 
mească hrană, îmbrăcăminte, adăpost și învățătura creștină. Dar 
aceste obligaţii n'au fost respectate și Indienii au fost tratați ca 
sclavi. 

Impotriva acestor abuzuri, s'an ridicat proteste chiar din sinul 
cuceritorilor. Cel mai elocvent a fost al dominicanului Bartolomeu 
Las Casas care, în 1517, s'a adresat regelui. Induioșat, Don Carlos a 
ordonat ea Indienii să fie trataţi ca oameni și convertiți la cerești- 
nism. Dispoziţiile acestea, reinnoite an de an, n'au fost observate, 
pînă cînd Coroana, prin regulamentul din 1542, a proclamat eman- 
ciparea Indienilor, Dar ceeace, mai mult decit dispozițiile legislative. 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a contribuit la îmbunătățirea sorții Indienilor, a fost înlocuirea lor 
cu selavi negri aduși din Afriea şi progresul organizării Imperiului. 

Imperiul spaniol se întindea din California pină în Chili, cu- 
prinzind Mexicul, America Centrală, Volane Caki (Noua 
Grenadă), Peru, Chili, Rio de la Piata şi Antilele, Aceste teritorii 
formau două vice-regate, Mexico (organizat în 1534) şi Peru (în 
1542), la care aveau să s'adauge, în secolul XVIII, Noua Grenada 
(1717) şi Rio de la Plata (1776). 

Primele rudimente de organizare datează din timpul lui Co- 
lamb, dar marile instituții au fost create sub Carol-Quintul, 

La început, coloniile s'au organizat spontan, după modelul ora- 
şelor castillane, cu ayuntamiento, alcade, regidores (Consiliu muni- 
cipal, primar, consilieri), In colonii aceste municipalități s'au numit 
cabi'do. Membrii lor erau aleși de coloni, şi autoritatea lor se întindea 
nu numai asupra orașului, ei și asupra regiunii dimprajur, 

Autoritatea munieipalităților a trecut treptat în mlinile unni 
tribunal şi consiliu administrativ instituit în 1511 de guvernul me- 
ropolitan, și numit audiencia începînd cu anul 1526. Prima audiencia 
a fost creată pentru Hispaniola, a doua pentru Mexie. În cursul 
secolului XVI, toate coloniile au fost înzestrate cu audiencias. 
dintele audienței devine repede un agent executiv, care în caz de 
vacanţă, ține locul guvernatorului, iar atribuţiile administrative și 
guvernative ale audienței întrec pe cele judecătorești. In Mexie și 
Peru, președintele, care e în acelaş timp guvernatorul coloniei, poartă 
numele de vice-rege. 

Vice-regele, numit direct de rege, era învestit cu aceleaşi puteri 
pe care regele le exercita în Spania. El guverna, administra şi con- 
ducea justiția; în caz de războiu, comanda flota și armata, Dar, la 
expirarea mandatului său, care era de trei ani, trebuia să rămină în 
colonie şase luni, ca simplu particular, pentru s răspunde de eventua- 
lele reclamaţii ale foștilor săi administraţi. In coloniile de însemnă- 
tate mai mică, regele era reprezentat de un guvernator, înzestrat ca și 
vice-regele eu atribuții administrative, judecătorești, financiare și 
militare. Provineiile de ordin secundar erau conduse de intendenţi. 
Viee-regii, guvernatorii și intendenţii, trebuiau să-și lase familia 
în Spania, să nu se ocupe cu afaceri, să trateze bine pe Indieni și 
să depună la intrarea în funeţie o cauțiune care să garanteze exe- 
entarea sentinței în caz că ar fi fost condamnați la expirarea man- 
datului lor, 

Instituţiile locale, răsărite spontan în perioada cueeririi, au fost 
deci subordonate autorității metropolitane, Coroana ia conducerea 
directă a coloniilor, considerate provincii transoceanice și o exareită 
prin Consiliul Indiilor, creat de Ferdinand Catolicul în 1511, şi defi- 
nitiv organizat în 1524 de Carol-Quintul. Compus din opt consilieri, 
un fiseal şi doi secretari și prezidat de marele cancelar al Indiilor 
Consiliul pregătea legile și ordonanţele pentru colonii, propunea can- 


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 39 


didați pentru toate posturile civile şi eclesiastire şi supraveghea 
activitatea funcţionarilor din colonii. Sediul Consiliului era la Ma- 
drid și nimeni, în afară de rege, nu putea interveni în deliberările 
membrilor lni. 

Organul executiv al consilinini a fost Casa de Contratación, în- 
temeiată în 1503, după modelul Casei da India din Lisabona. La 
început, Casa de contratación a fost o societate particulară de ne- 
gustori, la care guvernul a făcut apel pentru organizarea comerțului 
transoceanic. Reorganizată prin ordonanţele dintre 1534 și 1542, a 
devenit un adevărat minister al Comerţului, care supraveghea apli- 
carea legilor relative la comerţul cu America, înregistra ieşirea şi 
intrarea corăbiilor şi judeca diferendele între comercianți. Casa fixa 
data plecării flotelor, navlul, tonajul și destinația corăbiilor. Orga- 
mizarea şi administraţia Casei se complicară încît ajunse să monopo- 
lizeze întreg comerțul colonial. 

Pentru înlesnirea controlului, traficul transatlantic a fost con- 
centrat la Sevilla. In 1529, Carol Quintul autoriză alte șapte porturi 
din Atlantic şi două din Mediterană să trimită corâbii în America, 
dar la Întoarcere toate trebuiau să treacă prin Sevilla. In America, 
licenţa de-a imbarca și debarca mărfuri a fost rezervată porturilor 
Havanei, Vera-Cruz (pentru Mexic), Nombre de Dios (pentru Co- 
lumbia şi Venezuela), Panama şi Callao (pentru ţările de pe malul 
Pacificului), 4 

Casa de Contratación organiza două flote pe an, compuse din cel 
puțin 10 vase de comerț și un bastiment de războiu. Prima flotă 
pleca în Martie spre Mexic, a doua în Noemvrie pentru Panama. La 
întoarcere cele două flote se uneau în Antile și se întorceau împreună 
pentru a se apăra mai uşor împotriva piraților englezi, francezi și 
olandezi, care le pîndean pentru a le prădu încărcătura de metale 
preţioase. 

Numărul corăbiilor care compuneau cele donă flote a creseut 
necontenit pină la sfirşitul secolului XVI, cînd s'a ridicat la 100.120, 
Tonajul maxim n'a trecut însă de 9.000 tone, Fireşte, aceste 
cifre nu reprezintă volumul total al comerțului cu Indiile Occiden- 
tale. In afară de corăbiile izolate care făceau comerţ pe riscul lor, 
contrabanda s'a desvoltat în proporţii atit de considerabile încît la 
sfîrșitul secolului XVI întreeea comerțul oficial. 

Comerţul eu coloniile era foarte variat, Spania exporta articole 
alimentare (vin și untdelemn), stofe, metale (aramă și mercuriu). 
instrumente și arme de fier, mobile, articole de lux și sclavi negri, 
Coloniile exportau metale prețioase, apoi zahăr, bumbac, cacao, tu- 
tun, lemn de preţ, materii colorante. Locul cel mai însemnat îl ocupă 
însă metalele, mai ales argintul, 

In primii şaizeci de ani ai colonizării, cantitatea de aur și de 
argint importată din America a fost evaluată la circa 30000 kg de 
argint, faţă de 59.000 kg produse în Europa. Cantitatea de aur era 
de 1.500 kg. pe an pentru Europa, 3.260 kg. pentru America şi 2.400 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


kg pentru Africa. Producţia americană n'a sporit deci în măsură con- 
siderabilă stocul de metale prețioase al Buropei. 

O schimbare radicală se produce abia începînd cu anul 1545, 
cînd se descoperă minele de argint dela Potosi, în partea septentrio- 
nulă a Perului. In timp ce producția europeană se menţine, în a doua 
jumătate a secolului XVI, în jurul cifrei de 64000 kg de argint, 
media americană atinge între 1545-1560 cifra de 311.000 kg pe an, 
pentru a se ridica între 1581-1620 la 420.000 kg. In același timp, 
producţia anuală de aur se fixează în jurul cifrei de 4.000 kg, pe 
cînd Europa nu mai dă decît 1.000 kg. pe an. 

Producţia masivă de argint răstoarnă echilibrul dintre metale. 
Aurul, care, în 1545, era de 10,75 ori mai scump decit argintul, 
ajunge la sfirşitul secolului, de 15 ori mai scump. Urmarea a fost 
o urcare bruscă a preţurilor, care începe să se resimtă la mijlocul 
secolului. 

Expediţiile masive de metale prețioase au permis lui Carol- 
Quintul, mai ales după descoperirea minelor de argint dela Potosi, 
să acopere deficitul bugetelor sale, să susțină cheltuelile războaielor 
și ale Curţii şi să gajeze imprumnturi urgente. Dar efectul asupra 
economiei spaniole a fost dezastruos. 

Descoperirile geografice n'au schimbat structura economică a 
Spaniei. Încercarea lui Ferdinand Catolicul de-a creea o industrie 
spaniolă n'a dat decit rezultate parţiale. Industria textilă și meta- 
lurgică dim Sevilla, Toledo și Valencia nu era destul de desvoltată 
pentru a elibera Spania de produsele străine. Spania a rămas o ţară 
exportatoare de materii prime, îndeosebi de lină şi de metale. Pen- 
tru a alimenta comerțul său cu coloniile, a trebuit să facă apel la 
industriile străine. Astfel cantitatea considerabilă de metale pre- 


rap =e 


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ŞI ÎNCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE Al 


şi începutul expansiunii coloniale, au avut repercusiuni adinei și 
multiple asupra desvoltării statelor europene. 

Descoperirile geografice au lărgit considerabil domeniul comer- 
cial, limitat pînă în secolul XV la relațiile Europei cu Siria și Egip- 
tul, Cireumnavigaţia Africei permite Europenilor să se aprovizioneze 
direet în „țara aromatelor'* şi să păstreze pentru dinşii tot beneficiul 
acestui comerț. Rezultatul e creșterea volumului afacerilor şi scă 
derea bruscă a prețurilor. O singură corabie portugheză de 500-600 
tone cuprindea mai multă marfă decit o caravană întreagă și marfa, 
venind direct, se vinde la Lisabona de 3-5 ori mai eftin ca la Veneţia, 
Aromatele şi colonialele încep să devie articole de consumație cu- 


Descoperirile geografice au deplasat căile și centrele comerciale, 
In locul Mediterane: şi Balticei, mări închise, Atlanticul devine cen- 
trul comercial al lumii. Țările de pe malul Oceanului Portuwalia, 
Spania, Franța, Anglia devin principalele puteri economice şi eo- 
merciale, Veneţia e silită să se mărginească la comerțul cu Imperiul 
otoman, iar Mansa germană pierde supremaţia Balticei şi se disolvă. 
Descoperirile geografice revelă Europei posibilităţile economice 
ale Americei. După perioada de cucerire, Spaniolii încep să pună 
în valoare solul coloniilor lor, aelimatizează plantele și animalele ne- 
cunoscute în Lumea Nouă, şi trimit agricultori și muncitori experţi în 
arta irigaţiei. Ei răspindese în Europa plantele specifice ale Ameri- 
cei: tutunul, porumbul și cartofii. Colonizarea spaniolă a făcut din 
America centrul de aprovizionare eu alimente și cu materii prime 
al lumii și debușeul ideal pentru țările suprapopulate ale Europe: 
Oceanul Atlantic a devenit astfel axa comercială a lumii. 
In sfîrşit, descoperirile geografice au risipit iluzia cosmogoniei 


> a 7 
N fi poa aan PI a - 


medievale şi, revelind omenirii măsura exactă a globului pămintese, 
„i-a permis, ca, la dimensiunile spaţiului pămiîntese învins, să recu- 
noască cu mîndrie şi curaj propria sa mărire *. 


țioase adusă anual din America a fost risipită fără folos pentru 
economia Spaniei. Partea negustorilor trecea granița pentru a plăti 


—— 


mărfurile pe care industria spaniolă nu era în stare să le producă; 
iar a cincia parte — el quinto — din producția de metale prețioase 
care revenea regelui era scontată de mai înainte la bancherii ger- 
mani și italieni. Adesea transportul de aur nici nn ajungea să atingă 
pămîntul Spaniei și era deja expediat în Italia, Germania şi Flandra. 

Ambasadorul venețian, Francesco Vendramin, a calculat în 1595 
că, din 260 milioane de ducați ajunși în Spania, m'au rămas, sub 
formă de monedă și arpintărie, decit 56 milioane. Cum spunea un 
proverb spaniol, aurul american a căzut asupra Spaniei, ca ploaia 
asupra acoperişului, pentru a se scurge repede mai departe. Exem- 
plul Spaniei dovedește că nw aurul, ci munea e adevăratul izvor 
de bogăţie al unei țări. 


VII. — URMĂRILE DESCOPERIRILOR GEOGRAFICE 


Deoscoperirile geografice, noutatea și abundența produselor im- 
jiti în aropa, a ame mar! canthik d 


ANDREI OŢETEA 


ÎNSERARE 


Eram în casă singuri numar noi, 
Atit de singuri că ne-am auzit 

Bătaia inimei în amindoi 

Cind am tăcut și ne-am privit. 


Și parcă'n trup pentru întiia oară 

Am fi simțit, crescînd, cum se răsfrînge 
O floare stranie de singe 

Ce-a început să doară. 


iam stat nedumeriţi giam ascultat 
Petalele în noi cum se desfac, — 

. Răsad din cine ştie care veac 
Misterios și'ndepărtat. 


Eram aşa de singuri... lumea toată 
Văzută prin fereastra violetă 

Era alături cum ar fi o planetă, 
Indiferentă şi necercetată, 


Credeam că timpul a rămas afară, 
Că mu mai este trecere nici moarte, 
Cind am văzut că'n casă ne desparte 
Intrată pe furiș, aceiaş sară, 


ÎNSERARE 43 


Şi noi, prin înserarea tot mai groasă 
Care intra nestăwilit în casă 
Simţeam cum chipurile se desfac 

Ca aruncat într'um fund de las 
De-asupra cărui a'nceput să ploae, — 
incetul cu încetul în odae 

Parcă perduti în fum și în trecut 
Noi nu ne-am mai văzut,.., 


Da'n umbra serii tot mai mare 
Intr'un reflez bizar din geam, 
Eu dinții täi îi mai vedeam, 
Ca nișe flori de lăcrămioare. 
DEMOSTENE BOTEZ 


SURORILE SIAMEZE 


Erau prietene intime din copilărie, de pe bâneile pensionului. 
Şi pină acum, cînd se apropiau de ul șasezecilea an, lunga, strinsa 
și luminoasa lor umiciţie nu fusese umbrită de nicio ceartă; nici 
măcar de vreo neînțelegere, fie eu orieit de vagă și oricît de tre- 


— ți dai seama de lucrul acesta, Elise? 

— Da, Marie, de sigur... 

Zimbeau mulțumite, Erau două bătrinele cochete. Din poşeta fie. 
căreia, nu lipsea niciodată pudriera, Le unise, odinioară, viața în 
toată complexitatea ci: fuseseră amîndouă frumoase; se măritaseră 
cani În același timp; bărbații lor se nemeriseră prieteni; făcuseră 
aceleaşi călătorii, Imaseră parte la aceleași petreceri, vizitaseră ex- 
poziția dela Paris, din 1900, împreună ; amindouă rămăseseră vă» 
duve tinere şi după aceia, nu se mai recăsătoriseră. Amintirile 
uneia erau și amintirile celeilalte, Aceleaşi nădejdi, aceleaşi avin- 
turi, aceleași bucurii și aceleași dureri brăzdaseră vieţile lor pari- 
lele, aproape identice. Aveau aceleași gusturi. Le plăceau aceleași 
cărți. Gindiau la fel asupra vieții, asupra oamenilor. Se vedeau 
aproape în fiecare zi. lar în zilele, în care vremea Tea, un acces de 
gută sau o durere reumatică le împiedeca de a se întilni, își tele- 
fonau. Vorbian ore întregi. Cei care le cunoșteau, se întrebau cu- 
rioși, dar și cu o răutăcioasă ironie: ce vor fi mai avind să-și spună, 
după atiția și atiția ani de zilnică viețuire impreună ? 

In vremea din urmă, de cînd Bucureștii au început să înalțe 
către cer uriaşele „blokuri'', şi-au luat două apartamente miei, în 
ucelaşi imobil, la ucelași etaj. 

— Ca să fim mai aproape, Marie... 

— Da, Elise, de sigur... 

Mineau la aceeași pensiune. Retuzau amindonă mîncărurile eu 
sos, fiindcă amindouă preferau rasolul și carnea friptă, 

Dacă una dintre ele trecea pe la Teatrul Naţional și vedea pe 
afiş „Hamlet“, cumpăra două bilete și abia după aceia întreba, 
sigură de răspunsul pe care-l va primi 


SURORILE SIAMEZE 45 


— Il mai vedem odată, dat 

— Da, draga mea, cu plăcere, ... 

Se îmbrăcau la aceeaşi eroitoreasă. Cumpărau pantofi de aceigyi 
marcă, Modista le făceau aceleași pălării. Işi făceau primblarea fn 
Cișmigiu sau la șosea, în aceleași zile ale săptămânii, la aceeași oră, 
pe acecaşi alee. 

Lu pensiunea la care luau masa, li se spunea „bătrinele surori 
sinmeze‘*. Porecla fusese năseneită de o tinără şi glumeață func- 
ţionară dela Poştă, care minea tot acolo, Aruncată într'o seară de 
veselie, porecla aceasta trecuse dincolo de zidurile pensiunii şi răz- 
bătuse în întreg cercul, de altfel foarte redus, în care se desfășura 
vieața monotonă a celor două bătrine. „Surorile siameze“' le spunea, 
acum, portarul blokului în care locuiau, coritoreasa, modista, dro- 
ghistul din colţ de unde îşi cumpărau smîndonä aceeaşi pudră, 
acceaşi apă de colonie, acelaşi săpun, .. 

In adevăr, erau atit de mereu împreună, eran atit de perfect În 
fel, încît nu mai păreau două ființe legate printr'o strinsă prietenie, 
ci făceau una și aceeai fiinţă, o singură vieață, o singură existență 
cu două fațete, dar cu două fațete identice. 

De aceia, erai înclinat să crezi că Oficiul stării civile numai 
din greşală le eliberase acte de naştere deosebite după cum Biroul 
Populaţiei tot din eroare dăduse fiecăreia câte un carnet de 


identate. . . 
* 


+ * 


De mulți ani de zile, Marie și Elise îşi făceau cura în aceeași luni 
— Iulie — la Călimăneşti. Deseindeau în fiecare an la aceeași vilă— 
una dintre cele mai vechi, aşezată pe minunata şosea dintre CĂ- 
limănești şi Căciulata. Mica localitate de pe malul Oltului se transfor- 
masè an cu an, crescuse vară cu vară sub ovhii surorilor siameze, 
Vile noi, moderne, cochete sfișiau acum cu albul zidurilor lor, ea- 
drul verde al staţiunii de munte. Bătrinele însă, rămăseseră ere- 
dincioase vilei celei vechi, în care locniseră pentru întfin dată, acum 
atiţia şi atîția ani... 

Marie și Elise au vorbit atit de mult, şi-au spus atit de multe 
în lunga și intima lor prietenie, încît aveau impresia că nu-și mai 
ascund nimic. Cu o şiretenie înăscută și oarecum inocentă, ficenre 
dintre ele tăinuise celeilalte anumite lucruri. Erau sectoare de viață, 
fragmente de existenţă, pe care şi una şi cealaltă și-le înconjurasa 
eu tăcere, și-le păstrase, și-le ferecase numai pentru sine. Aga de 
pildă, nici una nu știa la cit se ridică economiile băneşti ale ew- 
leilalte, după cum — în tinereţe — nici una nu îneredințase celeilalte 
micile ei secrete sentimentale, Aceste dezertări dela îndatoririle unei 
depline prietenii, li-se păruseră la început eu totul firești, iar seum 
nici nu le mai luau în seamă. Uitaseră că sunt și lucruri pe care 


46 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
şi-le ascund, Vorbiseră atit de mult, încît erau încredințate că şi-au 
spus tot..,, 


Ziua aceea de vară trecuse, la Călimăneşti, așa cum treceau 
acolo, toate, 

S'au seulat de dimineață, Au ieșit pe terasa vilei. Elise a făcut 
aceeași remarcă, pe care în ajun o făcuse Marie: 

— Păcat că domnu Economu n'a introdus electricitate și n'a 
pus bse în vila asta! ; 

Marie a răspuns eu vorbele, cu care în ajun răspunsese Elise: 

— Păcat, draga mea. Dacă nu pune bae și electricitate, la anul 
îl vom părăsi pe domnu Feonomu. ... 

— De sigur, Marie. 

Vorbind astfel, ştiau totuși că și la anul vor fi tot chiriașele 
d-lui Economu, proprietar și pensionar ©, F. R. 

Cerul era limpede. Doar departe, într'un virf de munte, un 
nouraș alb se agățase uşor şi spumos, ca o dantelă fină, pierdută 
de o viligiaturistă cochetă şi distrată, Dintre văi, se ridicau clăburi 
de aburi, ca din uriaşe cazane care fierbeau nevăzute, ascunse în 
adineal pămîntului, Oltul curgea vuind monoton și neîntrerupt, 
Soarele dimineţii arunca bănui mici, de argint, pe unda globie 
și clară. O adiere înviorătoare gidila frunzișul de un verde mat. 

In fața vilei, s'a oprit o trăsură eam veche, puţin înclinată pe 
drepta, ca și cînd ar fi voit să-și găsească astfel, un somn odihnitor, 
cu doi cai miei, slabi, osteniţi, E birja bătrinului Toma, Vine în 
fiecare zi, la același ceas, ca să le ducă la Căciulara. ... S'au urcat 
în birje. Bătrinul Toma a mormăit pe sub mustățile groase, lăsate 
pe oală; „săru'mîna'*! Caii, cînd au simțit „musteri“ în trăsură, 
nu pornit singuri, fără niciun îndemn, niei din gură, nici din bicin, 
Ei își împlineau lueral lor, ea doi funcționari conştiincioși, dar 
lipsiţi de orice urmă de entuziasm. In aerul străveziu, se auzia ți- 
cănitul ritmic al poteoavelor pe şosea. Alături, Oltul îşi ducea un. 
dele multe și erețe, ea niște sirme de oțel în bătaia luminii de dimi. 
beaţă. Cind și eînd un automobil trecea ca o furtună, sfişiind väz- 
sase ga sunetele sălbatece ale claesonului, Atunci, surorile sin- 
meze i seoteuu evantaele și-și făceau vînt, „ca să alunge praful 
stîrnit de vehiculul storia uz j 

La Căciulata, au coborit. N'au plătit cursa. Ca să nu-și în- 
ource viaţa cu prea multe socoteli, plătiau odată pe săptămînă, Sâm- 
băta. Toma s'a întors în Călimăneşti, ca să ia alți mușterii. Marie 
şi Elise, după ce îşi beau apa, măsurind aleile din jurul pavilion 
pr de cură, se întorceau pe jos, la vilă. Primblarea aceasta era nna 

n marile bucurii ale vieții lor cenușii. Cunoșteau fiecare piatră, 
fiecare copac. Știau că aici, un vilegiaturist, s'a iscălit—, ce gust f'*— 
en briceagul pe coaja unui stejar. Dincolo, e o bancă unde trebuia 
să se odihnească un sfert de oră. Popasul acesta făcea parte din ri- 
tualul zilei. Drumul, pe care l-au făcut de atâtea ori, mu le mai 


SURORILE SIAMEZE ER 


spunea nimic nou, ca o veche cunoştinţă puţin plictisitoare, dar 
totdeauna binevenită. Dar a străbate zilnice această distanţă, li se 
părea o mare ispravă, un act de frumoasă voinicie, o dovadă de pu- 
tere, de sănătate, de viață... 

Și-au băut cafeaua cu lapte pe terasa Hotelului Statului, Au 
citit jurnalul, împărţindu-și foile pe din două: cumpărau o sin- 
gură gazetă, pe care într'o zi o plătia Elise, în ziua cealaltă Marie, 

— Marie, tu crezi c'o să avem războiu ? 

— Nu ered, Elise. Dar tu? 

— Niei eu nu cred, Marie... 

Muzica militară a cenpat chiogeul din mijlocul parcului. Instru- 
mentele de alamă lucese în soare. „Seful s'a urcat la pupitru, A 
rotit o privire semenață, peste vapetele soldaților, în pare și pe te- 
rasa hotelului. Și-a netezit mustaţa tunsă cu grije deasupra buzei. 
Cu vărguţa, pe care o socotea un sceptru, a ciocănit de trei ori în pu- 
pitru și a dat semnalul. Mai întâiu, marșul. Pe urmă, „Valurile 
Dunării", 

Surorile siameze au trecut şoseaua și au coborit jos, în Ostrovy, 
Deacolo, de departe, muzica militară se aude mai diseret, mai plă- 
eut. O umbră deasă, răcoroasă, stăpineşte aleile. Pe malul Oltului, 
la strand, un mozaie de culori: copii, femei, bărbaţi în cele mai va- 
riate costume de baie, în halatele cele mai ciudate „fae plaje". Degi 
bătrîne, surorile siameze primese cu voe bună toate aceste inovaţii, 
Viaţa lor netedă nu le-a înăerit sufletele. ., De aceea, poate, nici 
nu-și dau seama că sunt bătrine. 

„++ Şi ziua trece încet, la fel cu cea dè ieri, la fel cu cea de miine, 
după un program care nu este seris, dar care tocmai pentru aceasta 
este cu atit mai sever, cu atit mai poruneitor, 


„* - 

Seara s furişase de mult, din munţi, jos în albia Oltului, Isi 
așternuse mai întâiu un văl albăstrui, ușor, pe vale, pe șosea, peste 
vile. Apoi, albastrul se întunecase incet-incet; vălul la început stră- 
veziu se Împinzise clipă en clipă. Luminile ge uprindeau pe rînd, 
în pare, în vile. O plută cobora pe apă. Plutaşii aprinseseră focul, ea 
să-și facă mămăliga. Flacārile călătoare licăriau peste unde, pieri 
în desișul copacilor, apăreau iarăși, cînd malul era gol. Pluta va 
luminată călătorea departe. Silueta de cărbune a cîrmaciului se 
estompa fantastică, în jocul limbilor de aur. 

La restaurant, orhestra cînta de zor. „Diseurul* atacase ca 
patos: 

Iji mai aduci aminte doamnă? 
Era tirziu și era toamnă... 


Versurile lui Cincinat Pavelescu, pe care cei mai mulți le cred 
ale lui Ion Minuleseu, răsunau în noaptea caldă de vară și njun- 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


genu pină la vila d-lui Eeonomu. Surorile siameze ședeaua pe te- 
rasă, Aşteptau, ca în fiecare seară, să treacă acceleratul de 10 ju. 
mătate spre Ciineni Departe, prin frunziș, pe celalt mal al Oltului, 
va apărea ochiul roșu al locomotivei. Apoi, se va auzi uruitul grav, 
metalic al roților. Un fluerat: acceleratul se va opri un minut în 
halta Ostrov, După un minut, un alt fiuerat: en opinteli grele, tre- 
nul va porni mai departe; ferestrele luminate vor licări prin frun- 
zișul de pe malul rîului. Incet, încet, luminile şi uruitul lui se vor 
pierde în noapte departe spre munte. Călătorii coboriţi în haltă se 
vor urea pe podul plutitor, care—vag luminat de un felinar chior— 
va străbate Oltul şi-i va aduce în Călimăneşti, ca să se împrăștie prin 
vile şi hoteluri. 

In clipa aceia, exact la 11 fără un sfert, surorile sinmeze se vor 
goce să e culce, aga cum fas în fiecare seară de atâția ani 

zile. 

Miine vor face o excursie la Brezoi. Excursia aceasta, care se re- 
petä în fiecare an, in totuși de fiecare dată proporţiile unui eveni- 
ment de deosebită însemnătate. Pregătirile ei par pregătirile unei 
expediții îndrăsneţe, plină de primejdii. Bătrinul Toma a fost vestit 
cu o săptămină înainte și, de-atunci, în fiecare zi i s'a reamintit, 
cînd de Marie, cînd de către Elise: „Vezi, nu uita moș Toma, Vineri 
mergem la Brezoi“, „Nu, eucoană, cum să uit, păcatele mele! Doar 
sunt birjar bătrîn, se poata“! ? 

Acum, seara, Elise face o pasiență, Marie urmărește rinduiala 
cărţilor. Lampa cu abajur verde le luminează vag pe amîndouă, 

— Numai de-ar veni, moș Toma, miine la 7 fix să ne ia... 
N'aș vrea să ne apuce căldura pe drum... 

— La asta mă gindeam și eu, acum. 

Nici Elise, nici Marie nu se gindea la mos Toma. Era 15 Iulie: 
se împlineau douăzeci și trei de ani dela moartea lui Andrei Cor- 
nea, prieten cu bărbaţii lor, prieten cu ele. In fiecare an, la 15 Iu- 
lie, fiecare își aducea aminte, fiecare își spunea de dimineață: „Azi 
a murit Andrei‘, Dar nici una nu-şi destăinuia gîndul acesta, Ag- 
tepta să şi-l destăinuiască cealaltă. În tot lungul acestei zile, fiecare 
își tăinuia amintirea bunului camarad en o disereţie cochetă şi du- 
ioasă. Către seară însă, nevoia sufletească a unei eliberări, a unei 
împărtăşiri în comun le covirşia, le silia să vorbească, In unii ani, 
Elise fusese aceea care, nemai putindu-se împotrivi acestei nevoi, 
vorbise cea dintâiu: „Marie, acum mi-adusei aminte... Azi, avem 
15, nu? Parcă azi a murit bietul Andrei... Nu-i aşa‘? In alți 
ani, Marie întrebase cu aceleaşi reticențe, cu aceeași inocentă 
făcătorie: „Elise, cînd avem 157 Miine? Nu? Chiar azi?,,., C 
trece vremea, draga mea... Atunci, azi a murit sărmanul Andrei, . . 
Tu ai memoria mai bună, N'a murit la 157 

In seara aceea, amîndouă simțiau nevoia să vorbească despra 

prietenul lor și al bărbaților lor, despre omul care ani de zile le 


SURORILE SIAMEZE 49 


înveselise casele, le luminase petrecerile eu verva lui seinteatoare, 
cu farsele luj totdeauna izbutite, cu glumele lui de cea mai bună 
esenţă. Dar amândouă așteptau, dădeau tîrcoale acestui subiect 
atrăgător, pindiau prilejul şi apoi, cu sfinlă, îl lăsau să treacă: 
cealaltă poate, va deschide vorba despre Andrei, .. 

— Astă seară o să vină lume multă cu aceeleratul. Avem 15 
Iulie, zise Elise, mestecind cărțile pentru o nouă pasiență, 

— Da, da, răspunse Marie. La 1 şi 15, vizitatorii se schimbi. 
figurile se înoese. Unii pleucă..., alţii vin... 

— Miine, o să vedem multe feţe noi... 

— Da, Elise... Avem 15 Inlie.,. 

— Da, Marie... Peste două sptămini, împlinim luna... ne in- 
toareem la Bucureşti... 

— Exact... 15 Iulie... Au gi trecut două săptămâni de cind 
suntem aiti, ,. 

Marie, urmărind distrată pasiența Elisei, nu se mai putu 
stăpini: 

— Elise... parcă azi a murit Andrei... la 15 Iulie, nu! | 

— Da, Marie... Ai dreptate. Se împlinese douăzeci şi... câţi 
de ani! Parcă douăreei şi trei... 

— Da. du.... Donăzeri și trei de ani. Cum trece vremea! Bis- 
tul Andrei... | 

Din clipa aceea, începu depănarea amintirilor, Aceleași ea și 
anul trecut; ca şi acum doi ani; ca întotdeauna de cînd le murise 
prietenul comun. Aceleași, ca şi la anul, ca și peste zece ani, pină 
la stirşitul vieților lor. 

Marie istoriai, cu aceleași note de detaliu, excursia la Cernica, 
masa la mînăstire, întimplarea cu stareţul,,, A, bietul Andrei l-a 
făcut-o starețului... Cind a băgat de seamă omul că este victima 
unei farse, a ris gi el, au rîs și călugării, au ris și eeilalți vizitatori. ,, 
Nebunul de Andrei... Marie ride şi acum cu lacrimi, cînd îşi amiu- 
teste Imernrile acestea. 

Elise aştepta cu oarecare nerăbdare, ca prietena ei să sfirgească 
această povestire, pentru ca — la rindul ei — să intoriseasră şi eg 
primblurea la Căldărușani, cînd s's îmbătat birjarul.., Bărbaţii 
o sfecliseră: cine o să mine caii la intoarcere? Andrei căuta să-i 
alarmeze și mai mult: vor trebui să rămiie peste noapte la mi. 
năstire. .. așternuturile nu sunt tocmai curate, ,. mai bine sä doarmă 
afară, pe cimp... Afară? Bărbații nu dormiseră niciodată sub ce- 
rul liber. Ele, femeile, rideau pe înfundate, fiindeă Andrei le spu- 
sese să n'aibă nicio grije, va mina el și chiar în seara aceia vor 
fi înapoi, la București... Era o seară minunată. Ce lună plină! 
Andrei mina, .. te bine mina! Caii tropăinu pe șosea iar pe capră, 
lîngă el, birjarul moțăia cu capul în piept, bălăbănindu-se la fie- 
care hop, mai-mai să se prăvălească în șanț... De geaba! Azi nu se 
mai fac petreceri ca atunci! Nici nu mai sunt oameni ea Andrei... 


4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Marie îşi întrerupse prietena: nu mai avea răbdare să aseulte 
sfirșitul povestirii, pe care îl ştia de altfel prea bine... 

Amintirea lui Andrei era singurul lucru care le scotea din 
tempo lent al vieţii, al amielţiei lor; singurul lueru, care le cea 
pe amîndouă mai grăbite, puțin enervate, dornice să descarce deo- 
dată sacul cu intimplări din trecut gi să retrăiască, rind pe rind, 
dar cit mai iute și cu toată lăcomia, aceste scene atit de vii în me- 
moria lor, 

— Dar la Consanţa, Elise... Era în 1908, după răsco 
Vara aceea, n'am s'o uit niciodată. ,. ca msr 

— Da, Marie. Ce bine înota Andrei! Ti- i aminte? Mergea 
A a ndrei! Ți-aduei te? 

— Da, da, Elise... Ad isi 
RE nord esea, mă temeam să nu i se întimple vreo 

ze i eu mă temeam de asta! 

Elise rămăsese cu cărţile în mină: nu mai continua pasien 
Marie nu mai controla unde trebue pus valetul de pică. Se are 
amindouă en duioşie și îşi completan aducerile aminte. — Astfel, 
imaginea lui Andrei reînvia în noaptea de Iulie. Era cu ele, între 
ele, acolo, pe terasa vilei dela Călimăneşti. Acum, mîna caii într'o 
seară cu lună, După o elipă, înota biruitor peste valurile mării. În 
drum spre Sibiu, cînd au trecut granița la Turnu-Roşu — în 1911 —- 
era să bată pe un vameș ungur, care fusese obraznic... Dar cînd l-a 
bătut pe neamţul, care cînta „Deutschland über alles“, la Terasă, 
în 19154. Un an după aceiea, a și murit... Sunt tocmai două- 
zeci și trei de ani. — Andrei apărea, în această întrecere de amintiri, 
așa cum fusese sau așa cum păruse surorilor siameze : spiritual, far- 
sor, viteaz, — eu toate însuşirile și en toate podoabel j 
vremii le adaugă realității. api TERA 

Vorbind, bătrînele se încălzeau la flacăra acestei amintiri. Ochii 
lor căpătau seînteeri nouă de viață. Glasurile lor erau mai calde, 
gesturile mai vii, Era felul lor de a pomeni, de a celebra amintirea 
prietenului care le înveselise existența. De douăzeci și trei de ani, 
scena se repeta în fiecare sară de 15 Iulie, Apoi, se despărțiau cu un 

suris, și fiecare pornia să se culce... r 

In anul acela, Marie — lunecînd pe povirnișul minunat, aträ- 
gător, fascinant al aducerilor aminte — simția vag, că nu se mai 
poate opri. Ar fi vrut să pună capăt mărturisirilor, dar nu izbutia. 
Dorința de a retrăi în amintire cît mai mult din ceea ce trăise 
în viaţă, era de data aceasta mai puternică, mai covârștioare decit 
voința ei de a se opri la vreme. Aproape fără să-și dea seama ce 

spune, rosti simplu, firese, aproape banal: 
— Ştii, Elise... Atunci, la Constanța, în 1908,.. vara. 
— Da, firește... Cînd ne plimbam seara, cu barea... 


j 


SURORILE SIAMEZE 51 


Marie clătină din cap, nervoasă, în semn că nu-i vorba des- 
pre asta: 

— Atunci, într'o seară, ew m'am dus la hotel să-mi iau o haină... 
Era cam rece şi ieșisem numai cu o rochie subțire... Voi mă aştep- 
taţi la restaurant... Ştii? Andrei m'a întilnit în uşa hotelului... 
Spunea că din întîmplare. Eu sunt sigură însă, că el căuta de mult 
o întâlnire între patru ochi. M'a așteptat pină mi-am luat haina. ., 

Elise asculta şi, cu gesturi nervoase, frămînta pachetul de cărți, 
Marie, nitindu-se în noapte, continuă tot așa de simplu cum vorbise 
și pină atunei: 

— Cind am coborit, Andrei firește că m'a însoțit. Trebuia să 

mîncăm cu toții, ca deobiceiu. Mi-a luat brațul. Era gestul lui firesc, 
Tăcea. Simțiam că are să-mi spună ceva. Mi-aduc aminte ca acum: 
mi-era frică de ceea ce avea să-mi spună și totuși, aşteptam... aş- 
teptam cu o bucurie ciudată... Mergeam amindoi, tăeuți. Ne apro- 
piam de restaurant și îmi părea rău că ne apropiem... la un 
colţ de stradă, ne-am oprit. Mi-a cerut voe să-şi aprindă o ţigară. Am 
băgat de seamă că a pus o întîrziere voită în fiecare gest. A căutat 
îndelung ţigara în tabaehere, chibriturile în buzunar,.. După 
ce a tras primul fum, mi-a spus... îi tremura vocea... îi tremura 
ușor și mina, cu care mă ţinea de braț... parcă-l aud: — Marie, 
tu n'ai simţit, n'ai înțeles niciodată? Eu însumi tremuram vargă. 
Cu un efort, abia am putut rosti: — Ce să înţeleg, Andrei? — A 
urmat o lungă clipă de tăcere, Simțiam că îmi caută privirile. Sunt 
lueruri care se spun mai uşor din ochi. Eu însă, nu mă puteam 
uita decit jos, în trotuar. — Marie, te iubesc... cum de n'ai înțeles 
că te iubesc? Parcă-l aud, săracul... Abia i-am putut răspunde : 
Taci Andrei, nu trebue, nu trebue... l-am strîns mîna și am pornit 
În goană spre restaurant, unde mă așteptați voi. El a venit târziu, 
cînd noi sfirșisem masa. Era de o veselie prefăcută şi ciudată. 
Spunea că s'a întilnit cu un coleg de liceu, pe care nu-l mai vă- 
zuse de nu ştiu câți ani... Bietul Andrei! 

Marie ticu, Elise aşteptă o clipă, două trei... Dar Marie nu 
mai spuse nimie, Atunci, Elise se hotări să continue pasiența, așa, 
ca să facă un lucru oarecare, ca să-și ascundă turburarea Dar 
cărțile îi tremurau în mină... 

Valetul de pică... aici... Asul de caro... dincoace... Așa dar, 
asta a fost în 1905 la Constanța... Vara... Dar primăvara... cu 
citeva luni înainte... Își amintește ziua... La 9 Aprilie... Ea. Elise, 
l-a întîlnit pe Andrei pe calea Victoriei, în faţa Ateneului. I-a cerut 
voie s'o însoțească, I-a luat braţul. Tocmai cum a povestit și Marie. 
A tăcut. S'a oprit. Și-a aprins Încet, pe îndelete ţigara. Apoi, ia 
spus: — Elise, tu n'ai simţit, tu n'ai înţeles niciodată ? — Toemai 
cum a povestit și Marie, Tot cu vocea tremurată. Parcă-l aude. . . 
Aceleași gesturi. Aceleași cuvinte. Era 9 Aprilie, Data aceasta i-a 
rămas în minte. E singurul mare, eutremurător eveniment din viaţa 
ei sentimentală, atit de banală, atit de limpede, de netedă... Trei 


52 VIATA ROMIEASCĂ 


luni mai tirziu, la Constanţa, Andrei făcea Mariei mărturisirea pe 
care la 9 Aprilie i-o făcuse ei, Elisei, la Bucureşti... Şi Marie nu 
i-a spus nimie pină azi! Marie nu e prietenă bună, deschisă, a- 
devărată, .. 

Elise nu-l osindia pe Andrei: în ochii ei, în amintirea ei, el nu 
putea să aibă nicio vină, nicio pată. Vinovată era Marie, eare tă- 
guse atiţia uni. Judecind astfel, Elise nu-şi mai dădea seama că ea 
însăși ascunsese prietenei ei exact aceeaşi scenă, vreme de exact 
atiția ani. 

Marie spune acum, că în vara aceia, la Constanţa, ar fi răspuns: 
„nu trebue, Andrei" şi ar fi fugit. O fi adevărat? — Elise ar vrea 
s'o întrebe, dar nu îndrăsnește, Continuă pasiența, gindindu-ae 
însă la întimplarea povestită de Marie. Popa de treflă... aici... 

Marie, care a început să controleze iarăși rinduirea cărților, 
intervine ea să rupă tăcerea grea, stinjenitoare, ce s'a așternut pe 
terasa vilei: 

— Elise, pentru Dumnezeu... Unde ți-s gindurile? Popa de 
treflă, .. pune-l dincoace. Așa... Aici, pune dama... așa... Vai? 
Dar ce caută zece de cupă aici? Elise, Elise, unde ţi-a gindurile, 
draga mea? 

Elise răspunde cu ochii în pămînt: 

— Mă gindeam la ceea ce ai povestit tu, Marie. . . 

In elipa aceia, un fiuerat strident și prelung spintecă noaptea: 
era aceeleratul de București, care opria un minut în halta Ostrov. 

Fără să mai aștepte plecarea trenului din haltă, aşa cum era 
obiceiul statornicit de atita vreme, Elise se ridică, îşi strînse cărțile 
și vorbi, mereu cu ochii în pămînt: 

— Mă due să mă cule, Marie... Sunt aşa de obosită, încât nu 
anlage o să mă scol miine, pentru excursia la Brezoi. Noapte 
mā... 

Intră în camera ei, fără să-i arunce Mariei zimbetul de fie- 
care seară, 

Marie o urmări eu privirea mult și eu adincă nedumerire, 


+ 
+ + 


A dona zi de dimineaţă, bătrinul Toma opri birja în faţa vi- 
lei d-lui Economn, ca să ja surorile sinmeze la Brezoi. 

Marie ieși din camera ei. Se uită pe terasă. Nu era nimeni, 
Elise onre nu s'o fi seulat? Ciocăni la ușa ei. 

— Hai, Elise... A venit moș Toma! 

Elise, pentru prima dată în viața ei răspunse: 

— Nn, Marie... 

Cuvintul sună ciudat pentru amîndonă. 

— Te rog să mă ierți, Marie... Mă doare capul îngrozitor... 
Cred că am răcit., Du-te tu. Eu sunt mulțumită să rămîn 


TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE 


NOTE 
DESPRE POETUL AL. PHILIPPIDE 


Am vorbit în câteva rînduri de momentul actual al poeziei 
rominești, care e după războiu primul moment de nşezare a apelor, 
de calm prevestitor al unor şi mai trainice realizări. Mişcarea numită 
„modernistă'* şi-a împlinit rolul ei de râseolire a subeonștientului, 
de utilizare a iraționalului și a unor noni măsuri potrivite acestor 
bogate filoane. eare, după ce rupseseră cu tiparele şi bunalitățile 
vechi, amenințau să devină și ele tipare și banalitāți noui. Cu pre~ 
cizarea că a-şi fi îndeplinit rolul nu însemnează pentru acest curent 
literar a fi fost — eum s'ar zice — infrint, Căci dacă, întiin, s'au in- 
lăturat săriturile peste cal ale primului moment, uneori ridicole yi 
îndrăsnețe, dar totdeauna necesare gi interesante şi, în nl doilea rind, 
cligeele, care devin pină la urmă pedepsele oricărui curent innoitor, 
s'a păstrat totuși ce era de păstrat din marile lui virtuți inovatoare, 
din realele lui descoperiri în sufletul omenese, care au infuzat lite- 
raturii noastre un suflu nou pentru totdeauna. Iar altoaiele străine 
de care s'a vorbit și de eare nu au scăpat niciodată nici poeții aga 
zişi „tradiționaliști“*, atunci cînd erau destul de culti, au contribuit 
toemai la punerea în valoare a enfletului nostru propriu, într'un 
aliaj care este încă în curs de desăvirșire, echilibrată şi substanțială. 

La evoluţia acestui proces poezia d-lui Al Philippide a luat 
parte dela început. pînă la sfirşit, ba încă — prin valoarea sa excep- 
ţională, atit în îneeputuri cât şi aenm la ultimul volum — poste fi 
socotită că il reprezintă în această «lipă a socotelilor. 

D. AL Philippide a debutat en „Aur sterp* volum - sur- 
prinzător printr'o scînteiere inedită de imagini, într'o vreme cînd 
nu era încă la modă abuzul de astăzi, o corosivă observaţie deserip. 
tivă, humor intelectual, orhestruţie, în stirșit o gamă de sensaţii 
rafinate, dar cu emoția sugrumută, care toate țineau de un moder- 
nism de bună calitate, dar numit „sterp'* în sensul că nu putea să 
mai ducă la nimic ulteeva, se sfârșea în propria-i frumuseţe, 

Un răgaz de reculegere se pare că l-a făcut pe d, Al. Philippide 
ca şi pe mulţi alți poeţi contemporani să cugete asupra unui destin 
poetic care, cu toate realizările strălucite dela început, părea la un 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


moment dat că nu mai are orizont, Să caute o nouă expresie 


menită să iasă din tiparele timpului, apropiindu-se mai mult de 
poezia de totdeauna, căutare care după experiența intermediară 
din „tine: fulgerate'*, îl duce la isbânda ultimului volum *), libe- 


rat de orice prejudecăţi de şcoală, expresia unui cântec plin, deslăn- 
tuit, puternic şi, mai ales, autentie, Adică pornit din isvoarele însăși 
ale simțirii proprii unei personalităţi întregite, pe care o fac origi- 
nală, experiența, cultura, mari învățăminte de specialitate, un vă- 
dit dispreț pentru orice alteeva decît adevărul caracteristic matu- 
rității şi o tendinţă meditativă în sensul interior, nu dogmatic al éu- 
vîntului, 

O atitudine cavalerească, iconoelast-romantică a fost totdeauna 
caracteristică d-lui Al. Philippide, căreia i se adaugă în poema pusă 
în fruntea volumului, o nuanţă voit programatică : 


Silită poezic-a vremii noastre, 
Inir'adevăr prea mult a vremii noastre 
Și prea puțin a vremurilor toate. 
Rugină nefolositoare 

Bufletelor viitoare, 

Te văd în timpuri foarte-apropiate 
Zăcind printre unelte demodate 

Maşină cu "'ntrebuințări uitate 


In piața public” a simțirii noastre 
Răcnese trompetele tembele. 

Dar unde-a visurile-albastre, 

Rănite vechi violoncele 

Care cîntau în sufletele noastre? 
Deschideţi iară vechile atlase; 

Pornim spre zările miraculoase, 

Dar niciun vers pentru contemporani! 
Și poate-aşa din nou ne vom deprinde 
Să socotim cu veacuri, nu cu ani, 


Căreia D-sa îi opune o revenire la miraculos şi irtuțile ti 
, sa şi la virtuțile ti 
rilor amintite în care eîntecul era mai direct, mai onld, zaai AA 
nese, Amintirea, în acest volum al d-lui AL Philippide, e un leit- 
motiv, un cîntec, o prezență, un glas permanent. In ea găsește conto 
al 


4 
ȘI 


*) „Visuri în vuetul vremii“, ri 


NOTE DESPRE POETUL AL. PHILIPPIDE 55 


pite parcă trecutul eu viitorul şi, în contopirea lor, nu numai fuga 
alin prezent, dar şi o posibilitate de a întilni eternitatea : 


Trecutul meu şi alte trecuturi şi mai vechi 
Ca nişte continente scufundate 

Sub suflet stau necercetate 

Ca urme anonime și străvechi: 

Sunt visuri de-ale stincii ancestrale, 
Sunt amintiri din viața mea de plantă, 
Fiori de viermi şi nostalgii astrale 

(Și poate-o tainică prefigurare 

A vieții mele viitoare), 


Dar întoarcerea în amintire este şi semnul convingerii că mo- 
mentele pe care ea le face să renască sunt adevăratele surse spon- 
tane ale acelei poezii de totdeauna pe care o năzueşte cu orgoliu 
dar și cu îndoială. 

Și sată-mă cu sufletu” negrii 

De pulberea atitor clipe moarte 
In care visuri mari s'au oglindit 
( Acele visuri care dorm departe 
Prin funduri de trecut neisbutit). 


Ce sunet plin dau vorbele străvechi 
Hostite-acuma parcă 'ntiia oară! 

Mă "'ntore din nou la fluviile vechi 
Dim care am băut odinioară 


Ajunge-voi vreodată pe căi nemijlocite 
Să aflu tilcuri nouă cuvintelor tocita 
Şi să cuprind statornic cu tainice dovezi 
Miracolul acestor ciudate dup'amiezi? 
Problema dăinnirii acestei realizări sufletești îl chinne pe poet 
Şi din acest punct de vedere, ca şi prin realizarea lui, poeruul 
„M'atirn de tine, Poezie este de un mare interes; 


A 'atirn de tine, Poezie, 

Ca un copil de poala mumii 

Să tree cu tine puntea humi 

Spre insula de veșmeie 

La capătul de dincolo al lumii, 

Mă vei lăsa acolo singur 

Alături de taţi morții lumii? 

Regăsim aici vechile preocupări ale d-lui Al. Philippide de 

unele probleme care îi sunt scumpe, asupra destinului omului şi a! 
poeziei, asupra trecerii timpului și eternității, toate proectate dupë 


56 VIATA ROMINEASCĂ 
cum vom vedea într'o viziune cosmică în care caută să-şi găsească 
loc creația artistică, singura în stare să ne umăgească și să ne dea 
iluzia eternității. Se pare însă că niei ea nu e... definită. Căci, după 
cum ne arată așa de frumos d. Al, Philippide nimie nu e defi 
și civilizaţii întregi pier eu totul, dacă nu și astrele. In această 
perspectivă ceeace numim noi poezia de totdeauna nu poate fi de- 
sigur decit poezia care trăind numai în cadrul restrins al unei 
singure civilizaţii, întrunește cele mai multe permanențe sufletești, 
Perspectiva e adincită prin analogia pe care o face d. Al. Philippide 
cu frământarea unui poet din Egiptul de acum cinci mii de ani şi 
el visător van al eternității. In felul acesta truda poeţilor de a da 
o formă simțămintelor lor e poate numai o încercare de a-şi făuri 
din îndoială, 

Din visuri și melancolie 

O amăgire-originală. 
dar nutrind totuşi iluzia aşa de scumpă poeţilor că se vor întilni 
cel puţin în spaţii, cu cei eare în alte timpuri le vor fi asemeni: 

Și scriu acest poem sădarnie 

Minat de strania credință 

Că gindurile noastre înrudite 

Se tor pricepe peste vremi și oameni 

In limba fără țară a visului rostite. 

Adevărata realizare fiind tot numai cea unică, din noi; 

Amăgitoarea nălucire 

A unui dor amar de nemurire 

Ademeneşte biata omenire. 

Dorința noastră de reîntrupare 

Ne chinteşte în zădar. 

Să ne mîndrim că fiecare 

Din noi e-un unic ezem 

Pără putinţă de reeditare! 


prima dată în poezia rominească, și cu o originalitate, o putere 
sonală și o frămintare plastică de primul ordin. Și, pe luă asai 
citatele izolate de noi își pierd aproape total în volum caracterul de 
monstrativ. Volumul, foarte organic, e tot, un singur poem, în eare 
versurile îşi creiază unul altuia multiple ecouri, datorite a tot e 

ce preaplinul unei simţiri proaspete și a unui instinet de mate 


NOTE DESPRE POETUL AL. PHILIPPIDE 57 


lul prozei, al retorismului și al diseursivității care prin ele însele 
sunt neconvingătoare artisticeşte. De obieeiu argumentele poeziei 
sunte altele... Dar e cert că pe lingă aceste argumente care nu sunt 
nici ele nesocotite de d. Al. Philipide, chiar pericolelor de mai sus 
d-sa le opune un patos, o langoare, un accent simplu de sinceritate 
și o ardere interioară care convine prin semnul unei autenticități 
de necontestat. |Tendinţa sa meditativă nu e propriu zis filosotare, ci 
o frămintare metafizică a nevoii de cunoaștere atit cit e necesară 
pentru a da fond expresiei potice eare e astfel plină de substanţă, 
fluidă, caldă, în acelaşi timp materială și aripată, Alături de ea is- 
bueneşte cu forța unei vegetații luxuriante, cu forța halucinatorie 
a visului, dar şi cu o lapidaritate şi o construcție internă de mare 
rafinament, într'o versificaţie plină de surprize, nu numai de beţia 
spectaculoasă a depărtărilor cosmice, dar şi valul de poezie al vieții 
noastre de fiecare zi, ca în versurile următoare, adevărat exemplu 
de ceea ce se numeste plasticizare și care se poate spune pe bună 
dreptate că aduce cerul pe pamint: 


Vedeam amurgu'n geamuri de biserici 
Ki stelele în ochi femeilor nocturne. 
Prin piețe largi de marmură lucioasă 
Zăream vreun fir de veştedă mătasă 
Din rochia ruptă o hemii, 

Ploaia cădea, întotdeauna neagră; 

Și vuetul de trenuri subterane 

Imi amintea de tunete uitate. 

Amiaze zilelor dogoritoare 

Se prelingea cleioasă pe trotoare, 

Şi cînd priveam copacii pleguvi pe bulevarde 
Ştiam c'am mai îmbătrinit cu-o toamnă, 


O fantezie cu peisagii de vis, bizare, astrale, dantești, pline de 
mişcare complectează acestei tematice tot ce i-ar fi lipsit ca decor 
și ea plasticizare poetică, ea și de altfel, vina cealaltă a unei inspirați 
citadine de sursă Baudelaire, iarnă pe care d. Al Philipide o trece 
curios în fantastice cu tot cortegiul ei de morbiditate, frământări, şi 
de lupte ale puradisiacului eu satanicul. Pentruca transfizurarea unei 
certe substanțe poetice să se realizeze la o înaltă și autentică tempe- 
ratură, 


In horbote de vorbe călite `n ideal 
Furtuna dinăuntru se încheagă: 
Pină se naște spume pe coama unui val 
Se ebuciumă 'n adincuri marea *ntreagă. 


De ce să 'neerc s'astimpăr cutremurul din fund? 
Mai bine alba spumă trecătoare 

8'0 'meremenese statornic în gerul unui gind: 
Zăpadă cu străfulgerări de soare. 


58 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


D. AL Philippide devine astfel prin acest ultim volum un poet 
în plinătatea cintecului lui, eliberat de refulări, putind să exprime 
fără retieenţe, tot ceeace o egală putere deseriptivă şi plastică, ca şi 
o rară subtilitate intelectuală ne îndreptățea încă de mult să credem 
că va exprima. Crunta sa voință de a se realiza e încununată de o 
isbindă care îl aşează pe primul plan al poeziei noastre actuale, 


EMIL GULIAN 


CRONICA LITERARĂ 
M. SADOVEANU: OCHIU DE URS 


Noul volum al d-lui M, Sadoveanu cuprinde două povestiri de vt- 
nătoare, Cadrul celei dintii (Ochiu de urs), este muntele, iar al celei- 
lalte (24 Junie) — balta. 

Privită ca literatură descriptivă, ultima carte a d-lul Sadoveanu 
se leagă de întreaga sa operă, pe care o reprezintă în toate amănun- 
timile ca o hartă lucrată pe scară redusă. Căci, fără îndoială, ceea ce 
nu se uită la marele nostru prozator, esta colindul după posag ro- 
miîneşti, chiar dacă pretextul căutărilor sale e vinătoarea. Să aminărn 
însă pentru un timp mai potrivit această observaţie, cind ne propu- 
nem de pe acum să arătăm că neobişnuita sa operă este şi o vastă 
geografie literară a ţării noastre. 

Deocamdată, să reținem numai atit: Ochiu de urs şi 24 Iunie sunt 
două momente nuvelistice luate din preajma vieţii de vinător, a unui 
vinător în munţi ca şi pe ape. Dar chiar numai atit dacă ştim, nu ne 
putem opri totuşi dela mişcarea firească de a îndemna cititor să-şi 
amintească acele minunate Istorisiri de vtnätoare 1937, de unde ne 
vine astăzi Ochiu de urs, shu Im; raba 7g apelor (1928), do cure ţine a 
doua povestire a noului volum, Tunite. Incit oricum am privi lucru: 
rile, scrierile d-iui Sadoveanu se cheamă între ele, zidindu-se aproape 
singure în marea construcție a operei sale, așa cum şi este de asteptat 
la un scriitor puternic, atotcuprinzător, dar solidar cu sine ca Natura 
însăşi 


Nouile povestiri, ea întimplări omeneşti, sunt cum nu se poate 
mai simple. Prima e o dramă, s'ar zice, a eredității, petrecută prin păr- 
țile Sebeșului săsesc, la Prelunci, în munte. E vorba de paznicul de 
vinătoare Culi (Nicula) Ursake, al cărui tată suferise cindva de pier- 
derea minții. Pină să-i vină rindul la aceeași suferință, Culi Ursake 
îşi lasă într'o zi nevasta în pat, bolnavă din facere, o lasă în grija 
„nonei” Floarea, mama lui Cull, şi el merge în munte să facă o cer- 
cetare. Dispăruse dintrun anumit loc o pulpă de cal din cele două pe 
care le păstra acolo pentru cind va trebui să ispitească lupii; şi dorea 
să afle cine e hoțul. Ajuns la locul cu pricina, la „pătul, văzu hoțul 
la cealaltă pulpă, care mai atirna sub scara pătulului: 


„— Minune mare! Coşcogeamite urs se acățasa repegior cu brin- 
cile pe dedesubtul scării, din fuscel în fuscel, pină ln podina pătulului, 
ŞI, sus, a întins o ghiară spre butul de cal, pe cind cu celelalte labe 
sta încurcat în scară, După ce a pus o labă pe carne, s adus şi pe a 
doua, şi cu greutatea lui întreagă a rupt prada din clenciu și a căzut 
cu ea dedesupt, dela șapte metri înălţime. Cu ce dibăcie a făcut acel 


60 VIAȚĂ Moni CRONICA LITERARĂ ĝi 


el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deşi pădurea pare cufum 
dată în somnul de cremene al muntelui. Prin păcla rnişcătoare strä- 
bate de-aproape, fără răsunet, ca în put, un țipăt de buhaă, 
wAltădată, la acel ceas, ar fi putut încă vedea imprejurimile. 
Acuma s'au cutunast cela curate şi jes deasupra cele negre. Dacă nu 


„Culi Ursake se trezi mormăind ca ursul. Se tuiburau într'nsul 
veninurile supărăril, 1) inghimpau întimplările de jari şi de azi. Nu-i 
plăcea vorbele ca schimbase cu soții săi (cu Toma și Traian, pe care 
Îi bănuise de furtișagul pulpei de cal n. r3), Nu-i plăcea întimplarea 
cu acel drac de urs, — căci n'a fost ură cit a fost drac; nu-i plăcea 
mai ales felul cum a rătăcit, caşicum ar fi fost străin în pădurea lui”. 


şi pe 
paznic. A privit pieziş; nu părea, insă, turburat, Parcă venise acolo 
să-şi iu un bun al lui, La dreptul vorbind, carnea aceea pentru dinsul 
fusese pregătită. 

»— Hurun-burun! s'a auzit din ripă, dincolo de desişuri, 

„— Vra sä zică, după ce-mi furi carnea, mă şi injuri? a intrebul 
cătră partea aceea paznicul, 

„Uitindu-se mai aproape, îşi văzu în mina dreaptă pălăria. Sio 
tufli în cap cu ciudă, 

„O gaiţă incepu sii cirile pe o cloambă de brad, 

„=> Şi ţie îţi vine a ride? o apoatrofă Culi, 

„Fără să cugete molt, întierbintat dintr'odută, paznicul Îşi trase 
dela umărul Sting carabina sti Intourse piedica de slguranți. Trecu 
hotărit prin lumina poenii, ocoli observatorul şi caută urmele ursului, 
Urmele acelea erau de față. Gâsi şi urme mai vechi, călcate de bocanci, 
Cobori în ripă, subt Sincuriș; se lui după urmele proaspete tivite at 
bastru ale labelor. Dracul se dusese cu grăbire în trel picioare în lun- 


Astfel începe să se declare la acest paznic de vinătoare un fel de 
criză de nervi, cum s'ar spune, care ii vin duadreaptul dela suferinţa 


nana Floarea în sanie spre oraș. Sufletul i se întărită mai tare da 
drumul rău, ile viacol, de împotriviri neinţelese, pină cind, la un pod, 
calul rupindusi un picior. Coli îi deshamă, H ucide și se apucă să 
tragă singur sania cu Ana, moartă chiar atunci, ca să ajungă unde 


trei, dar inainta strimb și baitis, cu stinga înainte. Capul şi-l ţinea 

tot spre ideal gi picioarele de dinapoi tot către ripă. Sa dus pe lei, a 

ocolit pe dincolo, S'a Insat în iriu, sa oprit lingă un ixvor Şi a lepăit 

apă de subt şipot. A cotit pe după o stincă lucie, S'a suit în pise dea- 

dreptul. Culi urmărea paşii hoțului, foarte interezaț şi foarte stent, 
„Cind a ajuns în pisc, a scuipat: 


Aceasta esto drama propriu zisă a lui Nicula Ursaki din Oehiu 
de urs. Totusi povestirea nu se opreşte aci. Căci d. Sadoveanu, după 
cum se va vedea, tinteste nu la încheerea soartei unui anume om, ci 
ta destinul vieţii care dăinueşte peste intreruperi aparente, la nestir- 

t. Legile de viaţă şi moarte, superioasa fiecărui ins, legi care apar 
limpede mai alea din traiul colectivităților, interesează pe autor şi nu 
atit drama individuală, cure e simplu prilej de a le destăinui. Și nel 
vedem noi, în lecţiunen acestor legi eterne, clasicismul aperii d-lui M. 
Sadoveanu, pe care de obicei critica îl prezintă cn pe un romantie, 

Să urmăm însă povestea mal departe, Norocul face ca în apro- 
piere de locul întîmplări arătate să apară tovarășii Toma și Traian, 
cu caii lor. Unul va continua drumul cu moarta, nana Floarea şi cos 
pilul, pînă În satul unde Ana va fi imormintată, iar copilul va fi dat 
une! femei să-l alăpteze; celalt, ureind pe Culi, care gemon, pe alt cal, 
a luat drumul înapoi la casa din pădure. Nu cu doctorii sa va lecui 
Culi, ci cu rugăciuni, cu o anume rugăciune dintr'un craslov, cu cara 
se vindecase, după spusa nanej Floarea, şi tatăl lui, fost cantor; si 
se va vindeca mai ales en leacul găsit de maâmă-sa, cu o nouă nevastă, 
care Îi va scoate răul din el, cum va şti ea, ca o ciocănitoare, ce toca 
mereu prin acele locuri, căutind viermele intrun brad. El se va re- 
căsători, într'o desăvirşită supunere, ca și cum i sar aplica o loga 
de deasupra, legea vieţii omeneşti, care e deasupra vieţii fui, a numi: 
tului Nicula Ursake, si căroia el numai ti slujeste. 

Culi trebui deci cindva să vază „venind spre el pe nana Floarea 
cu două koaţe. Una era bătrină şi ridea ştirb; aceea era nana Serafina. 
Cealaltă era o copilă. Nu ridea; se uita incolo, spre un brad căzut; ii 
biăteu soarele în fruntea lucie. Nicula Ursike li văzuse ochii atit ett 
Îi trebuia, o clipă... înţelese că n'are ce și de ce să judece, Era val de 
sufletul lui; căci erau acuma asupra sa trei muieri. Lui nu-i trebuta, 
însă, decit acota pe care de mai de mult o doren, printr'o viclenie ce 
nu cra a femellor bătrine, ci a lui Dumnezeu, cel care işi are scrise 
vieleniile sale sfinte în toată zidirea sa cu semne fără de moarte. 


„Martin era acolo, subt o muche de cremene, lar a intors numai 
un ochi, o clipă, şi s'a dus, fără să lase bucata de cal, 

„— Hurun'burum! 

„Părea că so rostogoleşte un tunet prelung, domolit şi strîns, în 
ripa oablă unde îşi dăduse drumul”, 


Paznicul însă. fără să prindă de veste, s'a rătăcit, Amintirea 
ochiului de urs cu privireu ohlică începe să nelinistească în amurgul 
care se lasă. Căutind drumul spre casă, turburarea produsă de boala 


„Va fi fiind la mijloc ceva. A fost un urs, dar nu ca toți urși), 
Căutătura aceea pe care a atrecurat:o de două ori peste umăr a fat i 
o căutătură mai ageră decit a unui om, Intr'adevăr, l-a indemnat, bn" 
şelindu-i, într'o urmărire fără noimă”, 


„N'a fost ursul, — deşi avea Infäțisare de ; a fost altcineva, al 
cărui nume nu pe Tontopie i Int ățiare de urs; a fo 


„Firea lui Culi e îndrăsneață şi bărbătenscii. Necazurile care N 
prigonesc de citva în el o îndărătnicie. Se opreşte bruse 
şi se intoarce cu faţa va din care e suit, Pisiolt Vi AON et 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Mergind cätră acea copilă nouă a lum lepădă ţigara 
zvărti în asfințit un rotocol de fum. Cașin al, fost kaoi ain 
inima lui, acel rotocol se subție ca o umbră tină, ce ar părăsi pentru 


rim, stau în noi şin preajma noastră; iar cind înce a-i uita, ne 
părăsesc; intre ei şi noi se așează nu numai moartea, ei și e rap Aer 
fel gp Ochii = urs, aan decit povestirea nenorocirii lui Ur- 

, ESte povestirea un vieți e om care se reface prin ui i alte 
„Yiclenii” ale lui Dumnezeu. Căci în pădurea pd m-ai i a 
aşează d, Sadoveanu da această dată oamenii, adică întrun cadru re 
născător din al însuşi, ideea de moarte ar fi fost fără înțeles, după 
cum nu s'ar pricepe acolo lipsa veşnică de fosnet. 

Nicula Ursake, deşi particularizat în vorbă şi gest, nu este aşa 


u, o sumă etnică, și este, prin iure sa vieţii proprii, un simbol al 


mai plăcerea ochilor, ci èste însăşi beţia fiinţei noastre efemere, de 
cela vi aspirația sufletului omenesc la Încremenire. 

Viaţa muntelui şi a codrului, în care opera timpului pare anu- 
lată, ideen de timp fiind acolo o încălcare necuvenită. atrage pe citi- 
torul Ochiului de urs cu puterea, pe care o bänuim a fi chiar aceea, 


proecteze sensibilitatea pe feluritele aspecte ale naturii — iu, pe 
aceste chipuri sigure nle veşniciei. De aceea nici oamenii e rm o- 
veanu nu sunt atit oameni identificabili personal, ctt colectiv; sau, în 
orice caz, nu viața lor Particuară fi ridică la rangul de ficțiuni este- 
ră ei sonformismul, in simţire și în mişeare, cu străvechea lege a 

Pentru viziunea globală a marelui nostru prozator, o pagină din 
Istorisirile de vinătoare (vd. Datină și legende) despre care am mai 
amintit, ni se pare în totul revelatoare: 


„Vinătorile mele, serie acolo d. Sadoveanu, au fost deseori vină- 
tori de tipuri şi de impresii neuitate,,. Colecţia mea de trofeie e să- 
racă; mai bogate sunt amintirile, pietre preţioase ale tradiției şi mi- 
tului popular. 

„„rUmblam odată la vinat, pe nişte aşezări întinse, de-asupra văii 
Siretului, Era intro după-amiază de toamnă; vintul susura Pin pir- 


rul 
un azur puternic au vislit într'un ip ar cocori, pălindu-şi plecarea 
nic, am avut în faţă apusul de 
soare: pe cerul purpuriu, jumătate scufun la orizont, a apărut pu- 
intr'acolo. 


p 
din fund, spre mine. A fost o clipă de nureoiă a anonimului acestui 
pămînt, care vine din noianul trecutului aplecat pe plug cu gestul 
muncii neîntrerupte şi indărătnicie. Aurul apusului s'a dărtmat si 
zarea s'a umbrit de inserare. Plugarul simbolic a continuat să rămile 


par 
irşea gestul teribil, sosind din fundul timpului şi trecînd 
aurorele viitoare, fără să-şi ințeleagă destinul; eu mi-l explicam 
ca intr'o iluminare, cunoscind în aceasta o hotărire a Celui Etern. 


CRONICA LITERARĂ 63 


„„De atunci am cugetat de multo ori la această apariție şi am mul- 
ppi lui Dumnezeu că a scris-o pe acel orizont de toamnă şi în ace- 
| timp m'a tăcut s'o deslușesc. Şi mătasea morţilor care plutea avea 
un sens. Era un giulgiu misterios peste suferințele, storțările, lacri- 
mile și mormintele generaţiilor. Şi tinguirea cocorilor avea înțeles: 
căci paserile acestea, ca şi toate celelalte călătoare, au avut sălaşul 


Nicula Uraake, ca în viziunea de mal sus a plugarului simbolic, 
vine şi el „dintr'acolo din afund”, „din noianul trecutului”, „din fun- 
dul timpului”, „ din vechimea fără număr a seminței” lui; are, en pa- 
sările, „un instinct inflexibil”, adică un complex automatic cara îl 
l de munte şi viaţa muntenească; el este Nicula Ursake, dar în 


Găsim acel deasemenea motivul pentru care d. M. Sadoveanu, de 
perferinţă, merge mereu la mediul țărănesc, adică la acel mediu în 
care fiece om în parte rezumă existența milenară a sutului, mişcările 
fiecăruia fiind comandate de legea eternă a grupului etnic. „Ritualul 
străvechi”, cum se numeşte, In continnurea puginei citate, felul vieții 
în grup, superstiţiile, datinile, tradiţiile şi tot ceea ce dă societăţilor 
primitive o anume fixitate, este obiectul neschimbat al scrierilor d-sale, 
adică alt chip al veşniciai pe care o urmăreşte, 

Din povestea 24 Iunie, care însoțește Ochiu de urs în acelaşi vo- 
lum, aceasta ne apare mai limpede. Dacă Ochiu de urs este o poveste 
a ţăranului şi a muntelui, 24 Iunie — este u bălții şi a chorva corturi 
de rudari sălăştuiţi pe mal. Viaţa de laie, în orice fragment, cum este 
aci jocul gălăgios al unei cete de dănciuri, ne este înfăţişată şi ea în 
lumina care dă relief „ritualului generaţiilor”; atenția ni se poartă 
câtre lopoarele meșterilor de ălbil, „care păstrau forma evului de pin- 
tră: lungi şi ingus e"; despre corturi ni se spune că formau un fel de 
„cătun preistoric“; în sfîrşit nici un prilej nu scapă d, M, Sadoveanu, 
săi nu iasă din timpul actual, să nu răscolească trecutul colectiv al 

grupurilor etnice, cărora le aparțin eroii săi, Aceşti nomazi sunt pri- 
viţi în comportarea lor identică cu aceea a strămoşilor şi semnalați 
pe malul bălții ca „tabără a vremurilor de demult”. 

D, Mihail Sadveanu, reține astfel din orice frămintare omenească 
mecanica ei cea mai străveche, ca semn al vieții nointrerupte, ca lege 
a statorniciei, care funcţionează pe deasupra oamenilor prezentaţi, 
exprimindu-se chiar prin ei; de uceea nu e nici o mirare că preferă 
uşezările primitive, ale căror legi sunt nescrise ca şi legile Naturii. 

Ca și la munte, la baltă — peisagiul are aceeași semnificaţie: 
este altă oglindă n arcelucaşi vesnleii, pe care o vinează d. Sadoveanu, 
de peste patruzeci de anl. Din descrierile sale, defectul care lipseşte 
este timpul: 


64 VIATA ROMINEASCĂ 


lene mu para apei. R d 

„Cu mult înainte asfințit, eram singur, cu totul desfăcut şi 
despărțit de tovarăşii mei. Luntrea se strecura i printr draperii de 
liane. Ștefan Gâdea, omul meu, simțind ce caut, ducea într'un loe 
pe care îl ştia el. Fără să-mi spue el nimic, am cunoscut acel loc. Era 
o grădină sălbatică, înflorit nou dela nuferii din baltă, pină la ma- 
lurile uşor înclinate, Volburi se răsuceau p treatli, iriṣşi galbeni, dès- 
chideau cărări, boschete de tamarix îşi arnau strugurii dulce-miro- 
sitori, După săleii urmau pticuri de saletmi înfloriți încă, al căror 
parfum părea că se tirăște nevăzut şi nesimţit pe oglinda luciului, 
Inainte de a ajunge la salcimi, m'am oprit între papuri nalte, căci 
dincolo, în acea grădină ascunsă a liniştei, se sbeguiau cu glasuri, 
cireiiri, clămpăniri. de plise şi bătăi de aripi, toate neamurile de săl- 
bătăciuni aripate — dela lişiță pînă la lopătari. Erau şi cele două 
specii de giste, și cele douăsprezece neamuri de rațe, şi mierlele, şi 
privighetorile, şi ochiul boului. Era un sbor rar, pe care l-am mai vä- 
zut în viața mea te încă de două, trei ori. Era jocul luminii şi al 
bucuriei, de a trăi dela mijlocul lui Iunie, cînd soarele a ajuns la 
cursa lul cea ma! înaltă pe cer. O uşoară adiere a trecut prin flori şi 
mi-a răcorii fruntea; m'am simțit într'o clipă de sănătate deplină, 
înfrățit cu toate, eliberat de dureri şi de ginduri..." 


„ca în plin ev arhaic, ar putea cititorul să adauge fără teamă că 
greşesie; priveliștea de aci, ca şi cite, din munţii dela Prelunel, ne 
sunt descrise în Ochiu de urs, este milenară; timpul nu trece pesta ea. 

In concluzie, după cum pictorii nu se opresc decit rareori la cos- 
tumul istorie, ci zugrvese mai totdeauna nudul, ca formă de frumu- 

heschimbiătoare; după cum toţi marii poeţi, ori de unde ar fi ei, 
se simt atraşi, în 'mpresionantă mareo, de statornicia astrelor, care 
în ochii lor sunt semnele eternității, dacă nu eternitatea însăşi; tot 
astfel! intuiţia genială a d-lui Mihail Sadoveanu, se îndreaptă neobo- 
Stă către fundamentele societății omenești, către schematismul vieții 
individuale, spre traiul automatic şi strămaşesc al omului de azi, pre- 
cum şi spre peizagiul inalterabil, prin care simte a veni în atingere 
cu recea statornicie a legilor Naturii, 

Această aspirație de a se depăşi, de a sări peste efemer, de a face 
corp cu acea unici realitate fără istorie, cu Natura veşnică si identică, 
aste comună tuturor marilor artiști; şi, subt oricît de felurite aparențe 
s'ar afla disimulat, ea le destăinuie clasicismul latent, 


VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


POEȚI GERMANI DE ASTĂZI 


Tendinţa hotărită de-a rupe cu trecutul {cu trecutul apropiat, în 
deosebi), tendinţă care stă la temelia noului Reich german, este evi- 
dentă și în literatura germană actuală. 

Literatura de acum zece sau douizeai de ani, este considerată 
drept „degenerată”. Ideulul ei estetic nu se mai potriveste cu spiritul 
care domini cultura germană de azi. Este tocmal ceia ce se afirmă în 
prefața unei antologii a scriitorilor germani din vremea noastră, apă- 
rută în primăvara acestui an *); 

„Cartea de faţă vrea să arate că nol astăzi avem o mulţime de 
forţe poetice, care pentru noi constitue un viitor, Aceşti scriitori şi 
aceste scriitoare dovedesc prin lucrările lor că trăim intr'o epocă de 
artă literară care nu se mâsvară după pura estetică ci este în legile ei 
determinată de popor şi este consacrată totodată cultivării unei no- 
bile şi limpezi limbi germane. In chipul acesta, scriitorii noştri mau 
drept scop numai stăpinirea unor frumoase forme exterioare; forma 
este atăpinită de un fond răseolitor care esta implinit de întinderea şi 
vlaga noie: noastre atitudini în fața lumii. In epoca aceasta a vieții 
noastre culturale, vedem că spiritul german s'a indreptat din nou că- 
tre ideal, măreție şi eroism”. 

Voința de-a serie Jiteratură întrun anumit spirit si după un anu- 
mit program se loveşte insă de obatacole pe care le ridică firen lite- 
raturii însăşi, In literatură nu există, nu poate exista o «mulgere to- 
talii din trecut, Mai precis: nu există revoluție în literatură, In poezie, 
mai ales, acest lucru este evident. La marile Şi eternola motive ale ins- 
piraţiei poetice — şi cite sint? doar citeva, iubirea, moartea, regretul, 
nădejdea, altele donă sau trei și nesfirgitele lor variante — poetul 
aduce tonul lui personal, carel deosebeşte de iali. Originalitatea 
de care se vorbeşte atita în istoria literară nu este decit asta, Orice 
înoire este în bună parte o revenire, o reacțiune şi o reluare cu varia- 
ţii noi a unor teme mai vechi 

Ambiţia regimurilor politice de felul aceluia care domneşte astăzi 
în Germania este să creeze şi o literatură absolut nouă. Aceasta, bine 
înțeles, nu se poate încerca decit prin dirijarea sistematică a scrisului 
literar către anumite țeluri, „Ideal, măreție şi eroism” spune prefața 


*) Doutacha Dichter unserer Zeit. pregi von Hermann Gerstnor und 
Karl Sehworm. Zentralverlag der NSDAP, Mâne 


5 


66 VIATA ROMINEASCĂ 


antologiei de fată. Ce este nou aici? Cu greu se poate închipui o poezie 
mal plină de ideal și de măreție decit acela a unui Hâlderiin sau a 
unui Goethe. lar eroismul patriotic este şi el o temă cintată din belşug 
în trecutul literaturii germane şi care chiar a dat în nemțeşte monu- 
montele genului: Leyer und Schwert de Kârner, Geharnischte Sonette 
ale lui Rückert. Ceiace însă vrea să dovedească culegerea apărută 
acum este înoirea acestor teme, ba chiar transfigurarea lor totală în 
spiritul noului Reich. 

Totuş, desfacerea din tonul tradiţional este foarte grea. Deşi în 
tot cursul acestor pagini (şi sint peste şase sute, împărțite între cinci- 
zecișitre| de scriitori, dintre care cea mal mare parte reprezentaţi prin 
versuri), deşi în tot acest volum compact se întilneşte necontenit mo- 
tivul exaltării patriotice, exprimat prin cuvintul Fahne (steag) nelipsit 
aproape din nicio pagină, totus ecouri din trecut, din tonurile trecu- 
tului, apar mereu, ceiace tocmal dovedeşte cit de indestructibilă este în 
poezie logitura cu ctiace a fost. lată la unul dintre cei mai talentaţi 
poeti (şi sunt destui) ai antologiei, Heinrich Anacker, accente (pe care 
editorii se grăbesc să declare cu scuze că sunt inactuale fiindcă sunt 
nepolitice), întă deci la Anacker accente înrudite cu acelea, foarte ger- 
mane și ele, ale unui Eichendorff: 


Bilderbuch der Welt 


Nirgends werden wir gesätiigt hausen: 
Gestern hüllte uns Narzissenschnee, 

Heute dröhnt um uns der Weltstadt Brausen, 
Morgen wiegt uns schon die blaue See. 


Palmenrauschend locken neue Fernen — 
Heiss im Herzen Vogel Sehnsucht geigt: 

Werden wir auch sie noch kennenlernen, 
Eh ins Boot der dunkle Fåħrmann steigt? 


Sterne spannen wir vor unsern Wagen: 
Glückbegehr die weissen Segel schwellt, 
Immer neue Seiten aufzuschlagen 

In dem bunten Bilderbuch der Welt! 


(Cartea cu imagini a lumii 


Nicăieri nu ne vom opri, săturați; 
leri ne'nvăluia zăpadă de narcise, 
Azi în jurul nostru urlă vuetul marelui oraş, 
Mini ne va legăna marea albastră, 


Zări noi neademenese cu foşnet de palmieri — 
In inimă pasărea dorului cintă cu foc: 

Le vom mai cunoaşte oare, 

Inainte de-a se urca în luntra intunecatul luntraş? 


La trăsura noastră înhămăm atele: 
Un dor de fericire umflă pinzele albe, 
Mereu sit'ntoarcem file noi 

In cartea de imagini a lumii!) 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII z 67 


„Asemenea accente sint însă, cum am spus, rare în această anto- 
logie. Ele există însă In chip suficient pentru a dovedi că poezia nepo- 
litici continuă. Dealtfel, din cercetarea acestor pagini, se poate vedea 
că mulţi dintre poeții adunaţi aici au o dublă activitate poetică: una 
de inspi rație personală şi alta de inspiraţie politică. Care este cea mal 
puternică? Greu de spus, mal ales pentrucă tendinta cărţii este du-a 
arăta în special poea inspirată de regimul naţional-socialist, Cred 
insă că amindouă aceste activităţi poetice sint deapotrivă de sincere. 
Şi acolo unde talentul există, inspirația politică (patriotică, mai bine și 
mai org spus) poate da versuri izbutite, ca în această strofă a lui 


Yt, poet niiscut în 1868, aşa dar vechi ca neraţie, dar 
afiliat spiritului actual: uitai 


Sturm, Sturm, Sturm! 

Liăutet die Glocken von Turm zu Turin! 
Lāutet die Männer, die Greise, die Buben, 
Läutet die Schlăter nus ihren Stuben, 
Låutet die Mådchen herunter die Stiegèn, 
Lāutet die Mütter hinweg von den Wiegen. 
Drâhnen soll sie und gellen, die Luft, 
Rasen, rasen im Donner der Rache. 
Läutet die Toten aus ihrer Gruft, 
Deutschland, erwache! 


(Alarmă, alarmă, alarmă! 

Trageţi clopotele din turn în turn! 
Chemaţi bărbaţii, moşnegii, copiii, 
Treziţi din odăile lor pe cei ca dorm, 
Strigaţi fetele să coboare scările, 
Chemaţi mamele de lingă Jeagăne. 
Văzduhul să vulască şi să sune, 

Să se cutremure de tunetul răzbunării. 
Chemaţi morţii din groapă, 

Germanie, desteaptă-te!) 


+ Dar dacă talentul învinge tot, chiar şi banalitatea motivului, chiar 

și sectarismul politie și spiritul de partid, nu e mai puţin adevărat că 

numai sectarismul politie şi spiritul de partid nu sînt deajuns pentru 

a crea poezie. Exemple pentru ilustrarea acestui adevăr sînt fireşte, 

enga În această antologie, Kurt Eggers în Der deutsche Dämon vor. 
şte aşa 


Die alte Welt, 

der Taten müde, 

sieht voller Bangen 

des Nordens 

kriegerische Auferstehung. 


Die alte Welt, 

des Denkens seit dem Kreuze ungewohnt, 
vernimint, 

zu schwach, sie zu begreifen, 

die neue Lehre: 

dass allein der Starke 

des Lebens und dea Schicksals 

Herrscher ist 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Și așa mai departe pînă la concluzia că < 


nicht Wissenschaft, nicht Lehre, 
nicht Han, nicht Liebe 


geben Ra 
Der deutsche Dämon 
ist die Tat, 


Aşadar, în proză, care este forma firească a celor de mat sus: 

umen veche, ostenită de fapte, vede Mmapäimintată renasterea răz- 

că a Nordului, Lumea veche, dela cruce încoace desobignuităà de-a 

mai gîndi, ascultă, prea slabă ca so înțeleagă, noua învățătură: că 

numai cel puternic este stăpin pe viaţă şi pe soartă... Nici ştiinţa, 

nici învăţătura, nici ura, nici iubirea nu dau o soluțe. Demonul ger- 
man este fapta“, 

Aceste afirmaţii, oricît de convinse şi de sincere ar fi, nu sint su- 
ficlente pentru a alcătul o poezie. In forma în care au fost redate, ele 
nu deplişese valoarea unul articol de ziar penibil versificat, Se vede 
aici perfect meteahna literaturii cu program si 2 principiului că con- 
vingerea politică sau socială este deajuns ca să producă o poezie bună. 
Principiu absurd care dă greş oriunde este aplicat, sub orice fel de re 
gim și în orice împrejurări. 

Bine înţeles, și mereu în spiritul Germaniei de astăzi, astfel de 
uncte de vedere sint socotite drept prea estetice de către editorii an- 
ologiei, Ele fac parte, spun ei, din spiritul degenerat al trecutului. 

Vremea, fără îndoială, va face şi aici alegerea ei sigură şi definitivă, 
Deocamdată, să ne mărginim ca, fără prejudecată, să culegem dove- 
zile de talant şi de adevărată poezie. Ele nu lipsesc. Și mereu, în cele 
mai bune din ele, răsună tonurile tradiţionale ale poeziei, ale marei 
poezii germane, dela Goethe şi Hölderlin la Mombert, dela Eichen- 
dorii şi Mörike la Rilke şi la Trakl. Bogăția şi belşugul trecutului co- 
pleşeac victorios prezentul, şi aceasta, spre norocul poeziei germane, 
cure, sprijinită astfel, nu va putea fi copleşită cu totul de politică, 

A tanto în ton Holderlin-Morike, citeva versuri de Car] Maria Holz- 
apfel: 


Noch ahnst, 

Du, Rose, 

Den nahenden 

Herbst nicht... 

Noch verschwendest 
Du dich 

In Glauben; 

Nie endet dor Sommer, 
Niemals dio Liebot 
Noch verbergen 

Die bliihenden Blătter 
Dir das schon 


Immer noch Königin, 
Feuerrot-leuchtende, 
Weithin-flammende, 
mi-a n im sechreitenden 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 69 


(Tu încă nu simti, roză, 
Toamna care sapropie... 

Te risipesti mereu 

In credința 

Că vara nu se mai sfirşeşte 
ȘI nici iubirea! 

Petalele învoalte 

Iţi ascund încă sfîrşitul care 
Itt este pregătit și aproape! 
Clipele încă 

Ale tale sunt! 

Tu eşti încă 

Mereu regină 

Strălucitor de roşie ca focul, 
Pină departe luminoasă, 

In mijlocul morţii 

Care te'mvălule,.), ~ 


Un ton care nu se mal întilneşte deloc, et pour ctuse, este acela 
ironic-duios al ju: Heine, Nu mai departe decit acum zece ani, în 1529, 
Erich Kästner cînta astfel, într'o poezie intitulată Jahrgang 1899, (con- 
tingentul 1991), adolescenţa din vremea războiului: 


Wir haben die Frauen zu Bett gebracht, 
Als die Männer in Frankreich standen, 
Wir hatten uns das viel schöner gedacht. 
Wir waren nur Konfirmanden. 


Dann holte man uns zum Militär, 
Bloss so als Kanonenfutter. 

` In der Schule wurden die Bänke loer, 
Zu Hause weinte die Mutter. 


Dann gab es ein bisschen Revolution.. 
Dann kamen die Frauen, wie früher schon, 
Und dann kamen de Gonokokken, 


....... bi vo... n... n... 


... cere tror teo 


Wir haben sogar ein Examen gemacht 
Und das meiste schon wieder vergessen, 
Jetzt sind wir allein bei Tag und bei Nacht 
Und haben nichts Rechtes zu fressen! 


res psss sose posee peron. se spes ere t. #rttoe 


Man hat uns zu lange, zu frâh und zumelst 
In der Weltgeschichte beschäftigt! 


Die Alten behaupten, es würde nun Zeit 
Für uns zum Săen und Ernten. 

Noch einen Moment. Bald sind wir bereit, 
Noch einen Moment. Bald ist es so weit! 
Dann zeigen wir euch, was wir lernten! 


(Noi neam culcat cu femei 

Cind bărbaţii erau în Franța. 

Ne Inchipuisem că are să fie mull mai frumos. 
Eram Încă copil 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe urmă ne-au luat la militărie, 

Aşa, numai ca să mai fie carne de tun, 

La şcoală băncile au rămas goale, i 
Acasă mama plingea, 


Pe urmă a fost puţintică revoluţie. 
Pe urmă iar femei ca altădată, 
Şi pe urmă au venit gonococii... 


Am dat chiar şi un examen 

ȘI am uitat iar cea ma! mare parte din ce învăţasem. 
Acum suntem singuri ziua şi noaptea 

Și n'avem mai nimic de mincare... 


Prea mult şi prea devreme 
Ne-au pus la lucru în istoria universală!.... 


Biitrinii pretind că-i vremea acum 
Pentru noi să semănăm şi să culegem. 
tineri 9 inp pipi gata'n curind, 
umai o clipă, In curind vom ajunge şi noi la capăt, 
Și-atunei v'arătim noi ce-am învățat). 


In 1936, deja, alt cîntec, In Hans-Jürgen Nierentz, dar pe aceeaşi 
temă a amintirilor din vremea räzbotululs. sis à 


Als Deutschland stürzte, waren wir noch Knaben, 
Wir waren jung und hatten kein Panier. 

Der Sieg lag draussen vor dem Feind begraben, 
Deutschland war Nacht. Und Deutschland waren wir, 


Wir fielen mit in Schmerz des jähħen Falles, 
Wir waren mit zertrümmert und zerschellt, 
Und liebten Deutschland, Deutschland iber alles, 
Und hatten nichts mehr lieber în der Welt 


Doch da das Volk, das dimmernde, das fahle, 
Noch zagend zittert und verwundert steht, 
Bau'n wir der Treue reine Kathedrale, 

Die ragend Uber dem Jahrhundert steht. 


(Cind Germania s'a năruit, noi eram încă i 

Eram tineri şi n'aveam niciun pay 
Izbinda era ingropată peste graniţă în faţa dusmanului. 
Germania era noapte, ȘI Germania eram noi. 


Am căzut şi nof în durerea căderii repezi, 

Am fost și noi zdrobiţi şi mutilaţi, 

Și am iubit Germania, Germania mai mult decit orice, 
Și nimic nu ne-a fost mai drag pe lume. 


Dar fiindcă poporul cel întunecat şi otlit 
Iremură încă sovăitor şi uluit, 

Noi clädim pura catedrală a credinții 
Care se ridică înaltă deasupra secolului). 


-y yi 
EPR Y E V 4 = ŢI 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚŢII TI 


Poate că, cu toată diferenţa de ton, este o înrudire între cele două 
poezii. Nemulțumirea sarcustică a devenit încredere, iar amenințarea 
din ultima strofă n lui Kestner “a amplificat, depăşind simpla rătu- 
ială dintre tineri şi bătrini...., 

Dar, ca să revenim la literatură, să mai notăm altă asemănare 
de ton şi chiar de imagini, între strofa cu catedrala credinței a lui 
Nierentz şi o strofă din Das Stundenbueh (Ceaslovul) al lui Rainer 


Maria Rilke: 


Wir bauen an dir mit zitternden Händen, 
und wir türmen Atom auf Atom, 

Aber wer kann dich vollenden, 

du Dom! 


(Nol te clădim cu mini tremuržtoare 
Singrămădim atom peste atom. 

Dar cine poate să te isprăvească oare, 
o, Dom!). 


Tot catedrală şi aici și dincolo. Credinţa, însă, este alta. Şi cu 
alte, cu totul alte țeluri. 

Antologia aceasta este alcătuită intrun spirit tendenţioa, Nu se 
urmăreşte să se dea o imagine completă a poeziei germane de astiizi, 
ci doar o 'magine a felului in care regimul naţional-socialist este în- 
fätişat de poeţii contemporani. De aceia chiar, din opera lor nu sè 
reproduc decit în deosebi bucăţi cu caracter politie, de exaltare a re- 
gimului, Sau strecurat, pe ici, pe colo, şi poezii cu caracter nepolitie, 
Acestea sunt, după Judecata „degenerată”, care rămîne mereu şi a 
mea, unele dintre cele mal bune din toată culegerea. Celelalte, cele 
mai multe, dau, în ciuda talentului cu care uneori sunt scrise, o im- 
presie de monotonie, In orice caz asistăm la o interesantă Incercare 
de-a scoate poezia din domeniul personalităţii şi de-a o sădi In colec- 
tivitate, Viitorul va răspunde la intrebarea dacă această experienţă 
poate reuşi şi, în caz cînd reuşeşte, ducă rezultatele ei ar mai putea 
fi numite poezie, În sensul care se dă acum acestui cuvint. 


AL. PHILIPPIDE 


CRONICA LINGVISTICĂ 


CERTURI DE LIMBA 


O limbă nu constitue prin ea însăşi caracteristica unică a unel 
naţionalităţi și mal ales a unui stat: există o naţiune elveţiană fără 
să existe o limbă elveţiană gi invers există oameni de limba franceză 
sau germană care nu sint Francezi sau Germani, el Belgleni, Elve- 
tieni, ete. Cu toate acestea nu se poate tăgădui că una dintre princi- 
palele trisături, dacă nu chiar principala trăsătură a unei națiuni 
este limba. De aceea mare parte din conflictele politice internaționale 
au la bază certuri de limbă. Acest lucru este tot atit de adevărat pen- 
ai cărei E p, pantri era a at. noi red deci Interesant să 

è focarele de conflicte lingvistice susceptibile de a 
pona a în Europa. 

s Marea Britania trei pe de populaţii care păstrează o 
limbă celtică: Irlandezii, Seoţienii E Oalerii. Dacă ultimele Bou grupe 
hu cauzează nici o dificultate (vorbesc numa! limba galeză aproxi- 
mativ 150.000 de oameni; vorbesc şi galeza şi engleza 750.000: vorbesc 
numai scoţiana, citeva mii de persoane, iar scoţiana şi engleza, cam 
150.000), în schimb Irlanda se stie că dă mult do furcă guvernului þri- 
tanic. La recensăimintul din 1911 s'a constatat că totalul ulației din 
Irlanda este de aproape 45 milioane; dintre aceştia 200 "vorbeau 
numai limba irlandeza şi aproximativ 550.000 şi irlandeza şi engleza; 
restul de aproape 4 milioane nu cunoșteau decit engleza. In 1925, pro- 
portia celor care cunoșteau irlandeza scăzuse şi mai mult. Dar Statul 
liber face sforțări uriaşe pentru a reintroduce, prin ajutorul şcolii, ir- 
landeza, Rămine de văzut dacă va reuşi, In orice caz, este clar că aici 
conflictul nu are o bază lingvistică serioasă, întrucit Imensa majori- 
tate £ insulei are ca limbă maternă engleza. 

ranța are în Alsacia si Lorena o populaţie de limba germană de 

peste un milion; aproximativ 200000 de Flamanzi care însă ştiu mai 
toţi şi franțuzeşte; aproape un milion şi Jumătate de Bretoni dintre 
care o treime nu ştiu decit franțuzeşte iar restul de două treimi cunose 
bretona: dar mal puţin de o treime sint aceia care nu cunosc decit 
bretona; aproximativ 100.000 de Basci, care ştiu mai toţi şi franţuzeşte; 
aproape 200.000 de Catalani; aproape 300.000 de Corsicani, dintre tarè 
cea mai mare parte ştiu şi franțuzeşte, La aceasta trebue să mai adă- 
ugăm dialectele provensale, fără să putem preciza cu cifre (este însă 
vorba de mai multe milioane, şi străinii imigraţi recent, 

trei milioane. Cu toate acestea, nu există în Franţa nici un soi de con- 

flict de limbă (afară de vagi pretenţii ale autonormiştilor bretoni, gru- 


CRONICA LINOVISTICĂ 73 


pure neînsemnată ca număr, ceea ce se explică prin liberalismul ste 
tului: oricine are voie să vorbească ce limbă-i plače, dar toți au interes 
să glie franțuzeşte. Foarte numeroşi sint provincialii de limbă străină 
care imigrează în interiorul Franţei şi deci devin exclusiv francofoni. 

In Spania trăesc aproximativ 15 milioane de Spanioli (ar trebui 
un nou recensimint, ca să știm cipi au rămas după război), aproape 5 
milioane de Catalani, peste o jumătate de milion de Basci şi peste două 
milioane de Galicieni (vorbesc un dialect asemănător cu portugheza! 
Aici diferenţele de limbă au dus la grave disensiuni politice. Se ştie că 
Bascii și Catalanii au fost în unanimitate pentru guvernul republican, 
care le acordase autonomia lingvistică si politică, Noul regim le-a su- 
primat această autonomie şi a declarat spaniola limbă obligatorie. 
Prin urmare disensiunile nu vor înceta. 

Belgia este tara unde certurile de limbă sint actualmente cele 
mai acute. Numărul Flamanzilor este ceva mai mare decit al Wallo- 
nilor (care vorbesc franţuzeste), Flamanzii sint mai prolifici decit 
Walonii, dar aceștia din urmă s'au inmulţit pină acum prin absorbi- 
rea de Flamanzi. De exemplu capitala ţării, Bruxelles, este astăzi un 
oraş de limbă franceză, deşi se găsește în teritoriu flamand. Contra 
acestei stări de lucruri reacţionează violent politicianii flamanzi, care 
merg pină acolo încît ameninţă unitatea Statului. După ce au obținut 
absoluta egalitate lingvistică, ci ar vrea acuma să li se acorde supre- 
majia, ceea ce, bine înţeles, nu vor putea admite Wallonii, stăpini pe 
o limbă care le deschide infinit mai multe posibilităţi culturale şi ma- 
teriule decit flamanda. Deocamdată este încă imposibil de făcut un 
prognostic, cu atit mai mult cu cit intervine si propaganda întreținută 
de state străine, De altfel această propagandă poate avea și efecte 
contrarii, In ţinuturile: Eupen şi y trăese vreo 10,000 de Wal- 
loni şi vreo 50.000 de Germani, Totuşi, la ultimele alegeri parlamen- 
tare belgiene, partidul naţional-german a fost pus în minoritate, 

Danemarca nu cunoaşte altă minoritate decit pe cea germană din 
Schleswig, aproximativ 40.000 de oameni (la 123.000 de Danezi), Liber- 
tatea lingvistică totală face ca, cu toată propaganda politică, numiirul 
voturilor să nu crească pentru partidul german, cum s'a văzut anul 
acesta la alegerile parlamentare. 

Elveţia este statul care reprezintă un ideal în materie de politică 
lingvistică: deşi compus din trei puri lingvistice principale (Ger- 
mani, aproape 3 milioane; Francezi, ceva mai puţin de un milion; Ita- 
lieni, 230.000), nimeni nu se simte persecutat şi nimeni nu are de for- 
mulat nici o pretenţie; Statul este perfect omogen şi în coeziunea lui 
nu se ivește nici un simptom de dezagregare. Motivul este democrația, 
perfecta libertate lingvistică. Fiecare unitate administrativă se orga- 
nizează în limba majorităţii locuitorilor, fără să impiedice minorita- 
tea de a-şi cultiva graiul ei. 

Italia cuprinde o jumătate de milion de Friulani (vorbesc o limbă 
romanică), peste o jumătate de milion de Croaţi şi Sloveni, cam 300 de 
mii de Germani şi numeroase grupuri lingvistice de mai mică impor- 
tanţă. Acuma şi-a mai creat o minoritate lingvistică albaneză de 
vre-un milion de oameni, Toate aceste populaţii (afară de cea alba- 
neză, care nu știm încă în ce mod va fi tratată), sint obligate să fn- 
veţe limba italiană; procesul de deznaționalizare a fost adus la inde- 
plinire în ce priveşte pe Rominii din Istria, din care n'au mai rămas 
decit citeva mii, şi aceia în bună parte italienizați, Desigur că Slavii 
na Omen avind sprijin la statele vecina, vor opune o rezistență mai 
eficace. 

In Germania trăiesc peste un milion de Polonezi şi citeva suta de 
mii de persoane, aparţinind altor populaţii slave. La aceasta se adaugă 


74 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


acum 7 milioane de Cehi (şi 2 milioane de Slovaci? Grai acestora 
este puţin deosebit de al Cehilor). La Memel trăese cam 70.00 de Ger- 
mani $i cam tot atlţia Lituanieni. In genera] ațiile minoritare 
mai vechi n'au drept la învățămint în fimba lor, fit de ocazia 
care o am aici ca să rectific o greşeală pe care o fac mulţi cu privire 
la substratul etnic al Prusiei: se crede adesea că Borusil, vechii locui- 
tori ai Prusiei, deznaţionalizaţi de Germani, erau Slavi, In realitate 
erau Balţi, adică din aceeasi familie lingvistică cu Letonii şi cu Li- 
tuanii, Ce e drept, Balţi nu sint prea tare diferiţi de Slavi, dar nu se 
pan puna totuşi că vorbesc aceeaşi limbă, 

n Polonia trăesc aproximativ 6 milioane de Rusi (45 oane 
dè Ruteni şi L5 milioane de Rusi Albi), 2 milioane pn petre de 
Evrei şi un milion de Germani, De remarcat că minoritatea polonă în 
Germania este mai numeroasă decit minoritatea rmană în Polonia, 
Cu privire specială la coridor: trăesc acolo peste de oameni de 
limbă polonă şi 400.000 de limba germană, 

Ungaria avea, înainte de evenimentele din toamna trecută, 
aproape un milion de minoritari, la o populaţie totală de 8 milioane. 
(Evreii fiind cuprinși însă în numărul U rilor). Numărul cal mai 
considerabil f formau Germanii (peste o jumătate de milion), după 
care urmau Slovacii (150.000). Pentru starea de azi nu am date precisa. 

In Iugoslavia se găsesc un milion de Sloveni care sint conside- 
rați ca făcind parte din populaţia majoritară, deşi vorbese o limbă 
slavă deosebită de serho-croață: o jumătate de milion de Germani, o 
jumătate de milion de Unguri, aproape o jumătate de milion de Al- 
banezi, cam tot atiţia Siavi macedoneni (vorbesc un dialect interme- 
pară ia ya i bulgară) şi pase Sa ses de milion de Romini şi Ma- 

romini. Drepturile la instru în limba e sint fi - 
tate pentru aceste minorități. PU E EET 

In Bulgaria, principala populație minoritară o formează Turcii 
fe y jumătate de milion), după care urmează Rominti (aproape 


In Grecia, problema limbii este foarte acută, deşi nu din cauza 
minorităţilor, care nu sint prea numeroase. Grecii au două limbi, una 
populară și alta clasică. In antichitate, în perioada de după Alexan- 
dru cel Mare, diversele dialecta grecești s'au unificat şi au format o 
singură limbă comună. In cursul istoriei această limbă s'a despărţit 
din nou în diverse dialecte, care se păstrează pină azi, În scriere, s'a 
păstrat vechea limbă comună, natural cu unele modificări morfolo- 
gice şi cu unele elemente de vocabular noi. Această limbă a evoluat re- 
lativ foarte încet, în timp ce limba vorbită de popor se îndepărta tot 
mal mult de tipul primitiv, Sa ajuns astfel la un moment dat ca on- 
menii neștiutori de carte să nu înțeleagă textele scrise, de exemplu un 
tran căruia i se citeşte ziarul nu pricepe aproape nimic, De aceea, la 
sfirsitul secolului trecut, sa luat iniţiativa creerii unei limbi literare 
pe buza celei vorbite. Au urmat (şi urmează încă) lupte foarte violente 
în jurul acestei chestiuni, atit pe plan teoretic cît şi pe plan practic, 
în discuţii parlamentare care sau tradus prin proiecte de legi. Demo- 
craţii sînt de părere să se serie limba vorbită, jar reacționarii vor să 
impună în vorbire limba scrisă. De altfel aceste două limbi nu rămin 
fără vase una asupra celeilalte. 

„A aceste două limbi greceşti scrise în Grecia, se mai adaugă 
astăzi o a treia: coloniile greceşti de pe consta de Nord a Mării Ne 
în regiunea Crimeei, au astăzi o limbă literară, pe baza ui 
local. De unde cele două limbi literare din Grecia întrebuințează 
amindouă scrierea etimologică, lucru care îngreuiază foarte mult în- 
văţimintul, dialectul grec din Uniunea Sovietică are un sistem fone- 


CRONICA LINGVISTICĂ 75 


tic, aşa incit scrierea se învață mult mai uṣor. Se tipăresc actual- 
mente cărți politice şi literare în greaca pontică. 

In felul acesta se pune problema limbilor în U, R, S. S, Se ştie că im- 
periul tarist era numit ţara celor 44 de limbi. Astăzi numărul acesta 
ar trebui mult mărit căci toate populațiile sovietice îşi au limba lor 
scrisă. Guvernul central, nu numai că nu a stinjenit transformarea 
micilor limbi locale în limbi literare, ci din potrivă, a încurajat-o 
din toate puterile, socotind, cu drept cuvint, că nu se poate face edu- 
catia elementară decit în limba indigenă, De altfel, acest lucru nu va 
impiedeca expansiunea rusei în toată Uniunea. Principalele gru 
Engvistice cuprind vreo 30 de milioane de Ucraineni (vorbesc un dta- 
lect rusesc), 3 milioane de Evrei, aproape un milion de Germani, un 
milion şi jumătate de Armeni, vreo 4 milioane de vorbitori ai limbi- 
lor fino-ugriene, vreo 6 milioane pentru limbile turco-tătare şi vree 
2 milioane și jumătate pentru limbile caucazice (există vreo 40 de 
Imbi principale în această grupă). Să mai adăugăm şi peste 200.000 
de Greci, și aproape tot atitin Homini, 

După “um se vede din această scurtă expunere, harta lingvistică 
a Europei este extrem de impestrițată, De-abia vreo două-trei piri 
mici nu cunosc problemele ridicate de limbile minoritare, Există ast- 
fel numeroase focare posibile pentru conflicte. Cea mai sinătoasă 
metodă pentru a le evita este nplicarea unei politiei cit mai liberale. 
In felul acesta cetățeanul de altă limbă nu va fi tentat să rupă soli- 
daritatea sa cu Statul căruia îi aparţine şi pe de altă parte va fi 
tentat, din pricina intereselor sale materiale, să înveţe limba majori- 


tură și să se asimileze. 
AL. GRAUR 


CRONICA EXTERNĂ 


POLITICĂ REALISTĂ 


Dacă imi aduc bine aminte, unea ~ 
răspindită în domeniul rilor a pia ua a naek Daa dot 
toate earacteristicele exterioare şi toate comportările unui realist. 
Conținutul politicii sale era însă complex şi misterios, plin de combi- 
națiunile cele mai savante, de denţe ingenioase şi tulburat în 
ascuns de elemente sentimentale, Ministrul de externa al Polonei 
părea să calculeze cu singe rece evoluția probabilă a polticii euro- 
pene, să măsoare cu exactitate noua desfăşurare de forțe şi raportul 
variabil dintre puterile grupărilor constituite, să presimtă consecin. 
telo inevitabile ale acestor transformări şi să opereza o fericită adap- 
tare a politicii sale la nouille condițiuni. Peste tot, în marile impre- 
jurări internaţionale, îl vedeai cu un pas înainte pe noul drum pe 
care îl deschideau puterile ostile ordinei stabilite. Doctrina sa Be ex» 
prima în termeni de o mare preciziune formală şi se sprijinea pe ci. 
teva principii clare, care îi dădeau o înfăţişare simplă şi riguroasă şi 
o imperioasă cadență. Era parcă lipită de necesități elementare, For- 
par be Ai seara a pa o ayen îi pe mtrenigasae teoriilor juridice şi 
o admones contra ideilor eroase, i 
utopii. Instituţiunile internaționale de pe orar intre states inpr 
colective de securitate, tratatele de pace care se rezemau pe idei de sta- 
bilitate, orice doctrină conservatoare, orice combinațiune mai lurgă de 
ajutor mutual nu găseau nici o grație în faţa politicii poloneze, Ele 
A păreau prea exterioare, prea largi, perimate sau utopice. Erau ne- 
umne pentru 0 vedere real stă, care se intorcea numai către elemente 
$ parcă parios şi se inspira din antica filozofie a devenirii. 
n noua sa constituire, de țările creiate s 
tratate şi deci interesat la menţinerea nouei alcătuiri pn uaig Setan 
polonez, după părerea d-lui Beck, nu se putea sprijini numai pe 
rapita doctrină şi pe aceste interese. Baza sa ar fi fost prea îngustă. 
an arans să capete o acceptiune mai întinsă şi să cuprindă mal 
Bek ipoteze. Prevederea omului politic realist 11 conducea pe d] 
e Ceea o lărgire a jocului diplomatie, către o combinațiune a ele- 
mentului dinamic cu necesităţile statice. De aceea d-sa părea, în act- 
eră at egnes Îi waas de alianţă, înăuntrul unei politice con- 
Ă ti 
formi i si a p practica zilnică, politica dinamică de 
„ formularea simplă şi precisă a doctrinei Beck ducea 
totuși la aplicaţiunile cale ma! complexe şi mal poe bios Spiritul 
. 


CRONICA EXTERNĂ 77 


său este mult mai bogat decit atirmaţiunile categorice ale doctrinei 
sale. Dealtfel, o analiză mai stăruitoare a acelor afirmațiun] läsa să 
sè vadă un conținut instabil şi eterogen. Această ingeniozitate nevi- 
zută se întilneşte des în publicistica, în stilul polonez. Ea provine 
poate dintr'o fuziune etnică sau din influența catolicismului roman 
asupra sufletului slav. Ea Insemnează o voință de ordine, prin impu- 
nerea unei forme simplificate asupra unul material de gindire bogat 
si variat. Este o prescurtare formală, o stinjenire voită a unor raţio- 
namente insidioase şi prelungite, Frazele au o cadență simplă, adesea 
marțială. Legăturile dintre ele însă sunt suprimate, Și tocmai aci, în 
aceste goluri, îşi face loc o activitate nebânuită. 

Stilul diplomatic al d-lui Beck avea aceeaşi comporiţiune simplă 
și capia seră Cine nu îşi dădea seama de această caracteristică se 
uita cu uimire la un joc diplomatic ce părea adesea inexplicabil, 
Luaţi un exemplu: după miărturisile constante ale diplomaţiei polo- 
neze, elementele sale de bază erau alianţa cu Franţa şi nlianţa cu Ro- 
mînia. In spaţiul dintre ele însă, sau între ele şi Polonia, politica d-lui 
Beck intercala elemente şi preocupări eterogene, Intre ea şi Hominia, 
o atitudine deosebită faţă de Rusia, dar, mai ales, o comportare anta- 
gonistă față de Cehoslovacia şi de Mica Inţelegere. Intre ea şi Franța, 
o largă acceptare a tezelor germane și o poziţiune din ce în ce mai 
rece faţii de sistemul continental organizat de guvernul francez. Intre 
ambele și Polonia, d-l Beck interpunea o treptată deslegare de Sa- 
cietatea Naţiunilor, de securitatea colectivă şi tindea să înlocuiască 
aceste instituțluni cu pacte bilaterale şi cu forme din ce în ce mai pro- 
nunțate ale neutralității. 

Din calea sa, ministrul de externe al Poloniei vrea să indepăr- 
teze orice sentimentalism, Profilul său rece și afubil se potriveşte 
foarte bine cu ideile sale politice. Afinităţile de rasă, istorice sau cul- 
turale trebuesc înlocuite en interese nnaloage sau cu raporturi de forță, 
D-sa întrebuinţează dea expresiunea „rațiune de Stat” cn să caracteri- 
zezo comandamentele superioare ale politicii poloneze, curiţate de 
orice preocupare sentimentală sau ca să le atribue o înfățișare mai 
limpede. In realitate însă, această exprestune este una din cele mai 
misterioase pe care le cunoaste limbagiul politic. 

Este în această vedere a parte de adevăr. Dar numai o parte, ȘI 
un adevărat realist trebue să discerne proporția în care se amestecă 
în acțiunile umane sentimentele și interesele. Insuși: d-l Beck prezintă 
acest amestec în actele importante ale activităţii smie diplomatice. 
Fiindcă altfel nimeni nu va înțelege atitudinea Poloniei faţă de Ce- 
hoslovacia, Tot jocul intereselor poloneze, toate nevoile permanente 
ale securitiiţii Poloniei comandau o altă atitudine decât aceea adoptată 
de această țară în Septembrie trecut, Poate că din această pricină, 
istoria va spune despre d-] Beck că nu a fost un realist, ci un maro 
sentimental, (De ce oare printr'o duloasă restringere se chiamă sen- 
timentali numai oamenii ce se conduc după sentimente bune?), 

Nu vreau să fac aici un istoric sau o critică a politicii poloneze, 
Incerc numai să examinez un caz mal complex ul „dialveticii realiste” 
in politica externă. Și puternica personalitate a d-lui Beck ingădue 
acest examen. 

_ Cu aceste principii şi păreri, ministrul de externe al Poloniei s'a 
găsit în fața marilor evenimente europene. El a întîlnit alte politici 
realiste. Cele ale statelor totalitare, care prezentau cu o vigoare din 
ce în ce mai mare revendicările lor de tot felul. ȘI mai târziu, cele ale 
statelor democratice, care au crezut pină acum cheva săptămîni că. 
dacii în statele totalitare se chiamă realist cel ce nu crede decit în 
forţă şi în orgoliu și cere cu violenţă, în democraţie realist va fi col 
care acordă cu generozitate și abdică fără mindrie. Intre aceste forme 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


de realism, istoricii viitori vor face comparnţiuni numeroase și hazlii, 
Ei vor recunoaşte însă că realismul polonez nu a semănat nici cu pri- 
mul, nici cu al doilea. El nu a cedat nimic din drepturile poloneze, 
Alta a fost eroarea sa, 

In faţa puternicilor revendicări totalitare, viaţa internaţională, 
așa cum fusese organizati de tratate, a început să se desfacă. Din mo- 
tive analizate altă dată în aceste cronici, instituţiunile internaţionale 
sau clătinat, organismele de securitate s'au slăbit, forţele de reacțiune 
naționale s'au împărțit. Problema care se punea statelor învingătoare 
era să alcătuiască o rezistență comună, care să îngădue satisfacerea 
numai a cererilor justificate şi nepericuloase, 

Realiștii din tabăra învingătorilor însă, după ce au constatat aceste 
începuturi de dezorganizare a vieții internaţionale, au pierdut orice 
credință în capacitatea ei de rezistență sau in facultăţile ei de refa- 
cere, Ei s'au convins imediat de tăria revendicărilor totalitare şi da 
succesul lor viitor. Și, ca să se arate şi mai realişti, au îmbrăţisat te 
zele adverse. Astfel au slujit ei însăşi revendicările contra cărora tre- 
bminu să se apere și au contribuit chiar ei la descompunerea vieţii in- 
ternaționale pe care o deplorau. S'au sustras dela îndatoririle prevă- 
zute de pactul Socetăţii Naţiunilor, l-au gois treptat de substanță gi 
apoi au deplina ineficacitatea acestei instituţiuni. Au proclamat lipsa 
de vigoare şi de temei practic a securității colective; s'au desolidarizat 
de aplicațiunile e! și apoi nu constatat Smperiăaaa acestei forme de 
apărare în comun, Au îngăduit abateri de ohl'gaţiunile de solidari- 
tate prevăzute în pactele regionale sau chiar le-au practicat şi apoi 
Sau jelit pe ruinele acestor organisme, Realiştii noşiri au desființat 
toate garanţiile, au slăbit toate precauţiunile, au ruinat toate solida- 
rităţile, apoi s'au plins de izolare. Este ca şi cum cineva şi-ar omori 
părinţii Ni apoi s'ar pl că este orfan, 

La orice revendicări, realiștii răspundeau cu o concesiune şi sti- 
mulau astfel revendicări ulterioare, care erau prezentate cu vigoarea 
sporitii de succesele precedente. 

Realiştii s'au îndepărtat dela formele de colaborare mai gene- 
rală, El le credeau numai juridice, sau numai sentimentale, Ei nu 


de raporturi de forță. 

Orice doctrină politică se inspiră din sentimente şi idealism esta 
utopică şi orice organizaţiune internaţională bazată pe asemenea con- 
sideraţiun! este precară, 

Acesta este principiul esențial al realiştilor de astăzi, Dar ați bä- 
Rut poate de seamă că aceşti realişti sunt, în realitate, nişte sentimen- 
tali, Numai că în loc să creadă în sentimentale de iubire, de ertare, 
de generozitate, el se încăpăținează să creadă în sentimentele de ură, 
de pore n 

caltă parte, ei nu cred decit In națiune, în orgina ei naturală 

şi în existenţa ei vecinică, Dar iunea os li ~ 

ya, arion bazată pe Jegat a pere rien E aig egma 

acestor contradictiuni, erori şi naivităţi ale realiştilor poale 

fi uşor prelungită. Consecințele lor au fost hanod yrn Au 

nii țări şi indepèndențe naţionale. S'au înmulţiţ pericolele, Aş vrea 
piei să Eae ar şi 8 consecinţă fericită, ia 

Paganda şi faptele statelor totalitare au avut mare răsunet 

în ţările democratice, Opiniunile publice s'au împărţit, noţiunile cele 


CRONICA EXTERNĂ 79 


mal clare s'au întunecat, rationamentele s'au corupt, Noi idoli s'au ri- 
dicat, Ne-am bătut contra fantomelor, Puteri imense s'au irosit in 
lupte fără obiect 

Dar, încet, încet, propaganda totalitară a impus ţărilor democra- 
tice şi citeva definițiuni proprii. Astfel lumea a învățat ce este în ade- 
văr o politică realistă. Insuşi domnul Chamberlain a înțeles că ele 
mentele ei esenţiale sunt forta si mindria. Și ca un nou omagiu adus 
Puterilor totalitare, domocraţiile din Occident au adoptat, în fine, me- 
todele şi mijloacele preconizate de ele, Isi fac armate puternice şi îşi 
pun în comun forţele de apărare, Astfel, sunt mai multe șanse de în- 
țelegere cînd lumea vorbeşte acelaş limbagiu, 

In faţa nouii situaţiuni, d-l Beck revine la un nou realism. Im- 
preună cu d-l Chamberlain, imbrăţişează un sistem de alianțe mul- 
tiple, care reface securitatea colectivă, Poporul polonez, cu tradițiunile 
sale de luptă şi de mindrie, cu patriotismul şi tenacitatea sa, regă- 
seste amiciţiile de totdeauna. Hotărirea sa de n se apăra, voința sa 
de independenţă vor găsi în ţara noastri cel mai larg şi mai cordial 
răsunet. Noi suntem conştienţi de legăturile fireşti dintre cele două 
state şi proclamăm necesitatea unei Polonii mari şi puternice pentru 
securitatea însăşi a ţării noastre. Regretäm politica poloneză din Sep- 
tembrie, dar cu aceeaşi putere aprobăm politica de astăzi a statului 
aliat şi prieten. Chiar eroarea sa de atunci, ne serveşte ca o lecțiune 
pentru situaţiunea de astăzi. ȘI suntem fericiți să revedem Polonia, cu 
forţa şi hotărirea sa, legată cu alte state pacifice întrun sistem colec- 
tiv de apărare mutuală. Un sistem realist, care trebue implinit în în- 
tinderea sa necesară dela Apus la Răsărit. Fiindcă noul realism pe 
care îl adoptăm nu îngădue nicio spărtură, nici o reticență, El trebue 
să aibă toate garanţiile și să fie alcătuit din hotăriri ferme. Valoarea 
sa pacifică stă in întinderea, dar mai ales în sinceritatea sa. Dacă 
Franţa, Anglia şi Rusia stau la baza acestui sistem, dacă are udeziu: 
nea Turciei şi a Poloniei, el este în adevăr „realist”, 


CONST. VIŞOIANU 


CRONICA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 


EDUCAȚIE ŞI PROPAGANDA 


Intre fenomenele caracteristice ale timpului nostru, cu reper- 
cursiuni în sistemele şi acțiunile culturale ale întregei societăţi con- 
temporane, este şi acesta: inlocuirea educaţiei prin propagandă. Enun- 
tat asa, dintr'odată, faptul apare te neclar, fără articulațiile care 
să-l justifice, fără relieful social al unui proces cara să merite luarea 
noastră aminte. Cu toate acestea, faptul este real, puternic, cu o rază 
de consecinţi incalculabile în jurul lui. A4 judeca în întregime, sub 
toate ectele lui, este un lucru greu şi, mai ales, un lucru contrariu 
cu sentimentele generale ale timpului. A ne da însă seama de el, a 
şti că există, este o datorie de conştiinţă a tuturor şi o datorie da apă- 
rare a culturii, 

Procesul de care ne ocupăm se leagă cu fenomenul modern de 
năvală în istoria contemporană a spiritului de massă, Este un feno- 
men cunoscut, pe care îl simţim din ce în ce mai evident, un feno- 
men tare se instalează în mod progresiv în organizarea şi la condu- 
cerea lumii actuale. In jurul acestui fenomen mr ze să se precizeze 
o convingere generală: că puterea masselor nu poate fi pusă la 
îndoială, că nimie nu le mai poate sta în cale, că drumul lor către 
o hegemonie modernă pare o necesitate istorică şi, în fine, că acţiunea 
cea mai însemnată a să rr ae nostru trebue să fio aceea de a răs- 
punde acestor transformări, perfecționind la maximum mijloacele 
prin care să dispunem de psihologia lor, 

Intre aceaste mijloace, unul dintre cela mai insemnate trebue să fie 
acela pe care l-am pomenit mal sus: înlocuirea educaţiei prin popa 
gandä. In aparență, faptul acesta ar trebui să se piardă în mulţimea 
uluitoare de transformări cu care ne-au obişnuit, în special, ultimii 
ani de viaţă ai lumii. In realitate, aceasta nu se poate petrece. In cazul 
de faţă, transformările care ni s'ar cere mar mai reprezenta simple 
adaptări fatale, în definitiv posibile chiar dacă jienese o lume de gin- 
duri în care am fi vrut să credem nemărginit, cl ar reprezenta modi- 
ficări adinci, structurale, putind să ridice frămintări şi probleme as- 
pre de conştiinţă. 

Prin natura ei, educaţia nu are mijloace să comunice cu ma 
mile, cu atit mai mult să le stăpinească. Intre armele educației, e 
mai adevărate sunt armele ei subtile. Drumul educaţiei este un drum 
discret, dacă nu chiar misterios, un drum pe care se străbate în tăcere 
şi în reculegere demnă. Mulţimile au întreaga lor viaţă bazată pe 
sgomot, pe emoţii puternice, pe trenezii uluitoare, Ca să fie stăpinite, 
trebue să li se adreseze cu mijloacele tari, intimidante, sau, în alte 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI ŞI 


cazuri, cu mijloace care să nu aibă decit un conţinut limitat, atit cît 
să corespundă stilului de simplificare şi de uniformitate pe care se 
sprijină unitatea şi puterea lor, 

Educaţia, ca atitudine și manifestare culturală, presupune cul. 
tură şi pregătire, Presupune, mai departe, o dreaptă și pătrunzătoare 
înțelegere a fenomenelor. Nu putem pretinde ca alcătuirea spirituală 
a educaţiei să fie în întregime raţionalistă. Am cădea astfel In păcate, 
sau intrun exclusivism, din care abia incepusem să avem sentimentul 
că ne-am eliberat, Insă, fără îndoială, o anumită cuviință raţionalistă, 
adică o anumită încredere în puterea gi dreptatea minţii omeneşti, 
este o condiție necesară, care a intrat de mult, şi definitiv, în conee 
ţia clasică a educațiunii. Opera educativă nu ae poate improviza. 
trebue să se destisoare treptat, în linii largi si pătrunzătoare, domi- 
nind timpul şi mulţimea lui de fapte naprosta: De aceea, educația 
presupune instituții puternice, cu tradiţii, cu viaţă istorică, cu o spi- 
ritualitate verificată, Anume: presupune biserici, şcoli, biblioteci, al- 
tare, în sfirsit presupune ofieli demne, în care visarea pură, chiar cea 
mal personal posibilă, să-şi poată da mina, deasemeni, chiar cu cea 
mal nestrămutată hotărtre colectivă. 

Elementele care intră în alcătuirea necesari a propagandei sunt 
fundamental altele, Fenomenul cu care propaganda se aseamănă cel 
mai mult este tehnica, şi anume tehnica În forma el pe deplin caracte- 
ristică, de imperialism material al timpului nostru. In liniile ei Rne- 
rale, propaganda este o actiune standard. Nu judecă valori si adevă- 
ruri, ci numai scopuri, In numele acestora, dacă e nevoie, îşi ia li- 
bertatea oricitor mlatificări. 5i adesea, succesele reale ale propagandei 
sunt tocmai acelea care se bazează po mai multe mistificări, Faptul 
este explicabil. Spiritul de massă are o aversiune fatală față do ada- 
văr, Nu-l suportă. Nu-i recunoaşte nicio calitate vitală. Incadrat așa 
cum trebue să fie, în disciplina unor forme clasica, sobre şi irnper- 
turbabile, adevărul rămíne strein de freneziile adesea haotice, sau de 
simplificările de atitea ori fanatice ale masselor, In Mein Kampf, bi- 
Dia modernă a cltorva zeci de milioane de oameni, găsim într'un loe 
actastă precizare caracteristică: „Propaganda nu trebue să-şi ropună 
de a cerceta un adevăr obiectiv, ci de a dicta makselor, în ch p auto- 
ritar, un adevär modelat şi adaptat scopurilor de urmărit", 

Spuneam mai sus că propaganda este o actiune standard. SĂ 
revenim puţin asupra acestei idei. Intr'adovär, motivele ei adinci, şi 
faptele care pot s'o întreţină, nu au în ele nimic istoric. Ele nu se 
reazemă pe tradiţii, pe orizonturi etnice, pe vocaţiile de viață ale unul 
popor sau altul, pe personalismul creator al diferitelor grupuri ome- 
neşti. Nu au, în patrimoniul lor intim, amintiri care să fie respectate, 
momente de viață simbolice, eroi care să rezuma soarta în mers a 
unor comunităţi istorice. Tontă puterea lor stă în organizare, în actua- 
litatea strictă a faptelor dela care pornesc şi în ingeniozitatea cu care 
le prezintă în public. De aceea, şi metodele de care propaganda se 
serveşte în acţiunea ei au, în totul, înfăţişorilu tehnice și standard ale 
naturii ei, Tribunele ei sunt dintre acelea care se pot sar pr ei Per- 
fecțiunile tehnica sunt instrumentele ei de cel mai imediat folos: ra- 
dio, cinematograf, tipografie, ziar, afiş, reclamă, etc., ete. In ce pri- 
veşte doctrina acestor manifestări, ea cate atare na şi uşor de realizat, 
pentrucă de cele mai multe ori ea nu cere travalii proprii, adică elabo. 
rări în cadrul unor condiţii de viață specifice, ci folosirea unor scheme 
universale, intocmite anonim, de preferință în colțul cel mai materia- 
lizat al lumii, întrun stit care să încapă în cataloage sau în brosuri 
de colportaj cosmopolit. 

Opera de educaţie, pentru a fi înfăptuită, cere educatori, adică 
personalităţi intelectuale, „Nimic mai greu decit pregătirea unui edu- 
cator adevărat!” — acesta este motto-ul care a fost înscris pe toate 


6 


82 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


frontoanele universităților umanistice şi în toate programele de viaţă 
ale acelora care s'au gindit să ia drumul catedrelor Său ale amvoa- 
nelor. Se ştie, dealtminteri, că nicăeri ideea de „Yocație” sau ideea de 
„Pregătire îndelungată” n'au răsunat mai adine $i mai necesar, ca în 
opera de alegere şi de formare a unui educator. Oarecum, o parte din 
ateste lucruri sunt astăzi răsturnate, Propaganda reclamă, pentru 
condiţiile ei de funcționare, un alt stil de oameni. Inainte de toate, ea 
reclamă oameni noul. O naţiune — oameni noui — întrebuințată mult, 
aproape un leit-motiv al programelor contemporane de viață, şi cu 
toate acestea în nenumărate privinţe nedefinită, ambiguă. Afară de 
aceasta, reclamă oameni rezoluţi, care între semnul unei activități 
imediate și respectul spiritual a] oricitor sensuri clasice. să opteze ca- 
tegorie, fără nicio șovăire dialectică, pentru cel dintiiu. In general, re- 
clamă oameni care sufletește să stie să primească încadrarea ce li 
se cere în chip imediat, care să admită că dintre toate condiţiile vieții 
de astăzi, executarea comenzilor sociale este cea mal principală, 

Caracterizind aceste fapte, ca A e nişte fenomene generale ale lu- 

de a face din ideea propagandei 
o idee negativă, o idee ostilă vieţii sociale în general Dimpotrivă! Pro- 
paganda în sine, ca metodă de acţiune în viața colectivităţilor ome- 
neşti, reprezintă o necesitate şi tot pa atita şi o perfecţiune a vremurilor 
noastre. Viaţa de Stat, în special, cu problemele ei moderne, o reclamă 
in mod implacabil. De aceea, socotim că e firesc să se creeze catedre 
de propagandă, care să figureze cu egală demnitate alături de cate- 
drele clasice ale ştiinţelor sociale, politice ṣi morale. Etatiemiul nu se 
poate susţine fără ajutorul permanent al propagandei, Din zi în zi 
mai mult, viața moderni ne pune în situații în care spiritul reflexiv 
şi critic nu mai poate atăpini indeajuns tumultul şi crisparea eveni- 
mentelor care năvălesc. Pentru a face faţă acestor situaţii, fireşta, tre- 
buesc mobilizări prompte, ale tuturor; mobilizări nu numai de ordin 
material, dar chiar mobilizări de ordin sufletesc, adică putinţi de a 
primi condiţii de viață fortuite în mod ordonat, fără reticențele şi 
fără raţionările critice pe care le datorăm totuşi principial, mai de- 
parte, şi faptelor în sine şi convingerilor noastre interioare. 

Punctul de unda începe o îngrijorare a noastră estè acela în care 
simţim că Sar putea produce o completă trecere în umbră a educa- 
țiunii. Intr'adevir, cu privire la aceasta, să ne fie îngăduit a ne gindi 
la o singură consecință a faptului. 

Educaţia esta acțiunea spirituală care își propune să formeze pe 
individ în aşa fel incit să facă din el un om intreg, un om adevărat, 
capabil să înțeleagă rosturila încadrării lui sociale şi capabil să susțină 
sensurile active şi autonome ale personalităţii lui. Intreaga acțiune a 
educaţiei se întemează pe responsabilitate. Ea socotește că soarta 
omului este un bun sfint al existenţei. Sa gindeşte, în permanență. la 
problema unui om-etern, Educaţia îşi propune să-i dea o armatură su- 
fletească şi intelectuală prin care să răspundă, în chip unitar şi con- 
secvent, la toate momentele şi împrejurările vieţii lui. Il pregăteşte, 
prin urmare, pentru toate eventualităţile ce pot să intre în țesătura 
unui destin omenesc: și pentru primirea bucuriilor, şi pentru accepta- 
rea suferințelor, şi pentru momentele de victoria ca şi pentru acelea 
în care era necesar să fie învins. Omul 13i măsoară demnitatea lui spi- 
rituală, ie numai prin felul cum știe săşi organizeze victoriile, ci şi 

n majestatea cu care ştie să primească înfringerile. Și în fine, mai 
pa să amintim, că educaţia pregăteşte pe om hu numai pentru a 
intimpina viaţa pozitivă, pămintească, ci şi pe aceeu mai | 
pe care, fără s'o înțeleagă, fără să poată ajunge vreodată so detar- 
mine, bănnește totuşi că există şi simte nevoia de a-i închina o parte 
din puterile lui de simţire şi de Judecată, 


CRONICA ÎNVĂŢÂĂMINTULUI 83 


Să ne referim, în chip paralel, la acțiunea si criteriile propagan- 
dei, Aceasta nu se gindeste la omul-etern şi nici la omul-integral. Pro- 
blemele pe care le urmăreşte nu sunt în legătură cu omul. e. cu ac- 
iunea politico-socială a vremei. In jocul acesteia, omul este socotit ca 
un instrument sau ca un material general, cu atit mal propriu, cu cit 
poate fi folosit mai bine și mai direct. Scopul propagandei este un scop 
limitat, legat de un fapt, de un eveniment, de o zi oarecare, de 0 ma 
nifestare demonstrativă, de o acţiune care de fapt este Intocmită de 
mult, dar pentru a cărei stabilire formală mai e nevoie de destăsurări 
fastuoase şi Intense. Pentru desăvirşirea acestora, nu se cruțiă nimic: 
nici cheltuieli de sume, nici oboseli fizice, nici acţiuni purtate pină 
la obsesie asupra spiritelor şi, la nevole nici suspendarea activităţi- 
lor organice, acelea caro deşi tăcute și în aparență |nactuale, sunt to- 
tuşi temelia așezărilor şi acţiunilor sociale. Ce urmeazii tuturor acestora 
odată ce evenimentul sau faptul urmărit sa consumat? Acţiunea pro- 
pagandei încetează dintr'odată; misiunile ei nu sunt permanente, în- 
scrise pe-o ordine organică a vieţii sufletesti şi sociale, ci intermitente, 
aşa cum sunt crispările şi convulsiunile actualităţii. Principiile propa- 
gandei nu se gindesc să umple cu ceva golul sufletese, sentimentul 
general de sfirşeală şi de oboseală dureroasă, care râmine pe urma 
marilor destăşurări consumate, Le este indiferent, uneori, chiar dacă 
acest gol sar pulea solda tragic, adică dacă şi-ar căuta o contenență 
în forme empirice, arbitrare, fără nicio continuitate cu cele de dinain- 
tea lor şi fără nicio altă putinţă decit aceea de a face de circumetanță 
o completare aparentă şi materială, 

lată, schițindu-se, consecința pe care am anunțato mal sug, 
Aceasta să fic, In definitiv, toată politica care timpul nostru tnte- 
lege so ducă faţă de om şi fată de problema lui eternă? Pentrucă, 
incontestabil, în măsura în care, urmind unor tendințe ce par să cu- 
cerească lumea întreagă, propaganda va deveni o formă imperialistă, 
expropriind în jurul ei toate oficiile tradiţionale ale educaţiei, situaţia 
la care se va nj e va fi fatal aceasta: să nu mai pregătim oameni 
pentru un destin al. lor organic şi etern, ci doar oameni convenționali, 

deufi, mulțime anonimă în dosul unor [apte trecătoare și adeseori 
ipsite de inteles istoric. 

Cu viața învăţămintului, această problemă are o contingenţă care, 
chiar dacă în prezent nu infăţișează o formă acută, tinde însă g'o ca- 
pete, In zlele noastre, wcoala străbate din ce în ce mai greu pe drumu- 
rile ei clasice, In viaţa ei interioară își fac apariția reforme care îi dau 
alt stil, altă întemeere, reforme care râpese sconlel traitiţionala ei nu- 
tonormie, făcînd din ea, din ce în ce mal mult o nstituţie ca tonte o- 
lelelte, în slujba actnalitäții soelale mai mult decit a ideaturitor ei clin- 
sice, Încetul cu încetul — fenomenul este general, și este tocmai chipul 
în care apare in unele țări de mare cultură care ne îndeamnă să pu- 
nem astfel problema — se pregăteste momentul unui confilet, ale cărui 
forme şi consecinţe, fireste, nu le poate bănui nimeni în toată întin- 
derea şi înfățisarea pe care o vor lua, 

Se poate evita acest conflict? Incontestabil că da! Pentru aceasta, 
nu è nevoie de retranseri în formule severe ale trecutului, care ar putea 
să pară, să zicem, reacționare şi antisociale, Sunt Insă, anurnite drep- 
turi clasice, drepturi verificate indelung, înfrăţite cu ideea generală 
de umanitate eternă, pe care spiritul luminat s'a deprins să le consi- 
dere imprescriptibite, Intre acestea, printre cele mai necesare ṣi ade- 
vărate, sunt drepturile educaţiei, Odată cu acestea, bineînțeles, şi drep- 
turile de viaţă ale instituţiilor menite să le reprezinte, între cure scoala 
a ocupat, în toate timpurile, intr'o formă sau alta, locul primordial. 

E bine să înţelegem acest adevăr, nu pentru a protesta împotriva 
timpului nostru, ci pentru a menţine nestirbită poziția spirituală a 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şcoalei: ca să intelegem că nu trebue purtată In valurile actualității, 
că mizunea ei eternă cale de n forma marile rezerve morale și că ro- 
iul ei general in viaţa societăţii va fi cu atit mai convingător cu cit | 
se vor respecla mai mult prerogativele el structurale. 

Formele de viaţă de astăzi, acelea in numele cărora funcționează 
cele mai multe acţiuni ale propagandei, au o alcătuire specială, Ele 
nu se întemeiază pe așteptări constructive, pe integrări lente, pe care 
istoria şi simţirile omeneşti să le poată cimenta real, în ritmul în care 
țrobue să decurgă procesele lor fireşti. Sunt forme totalitare, obse- 
danta, forme care cer dintr'odati totul, care au presumţia stranie că 
tot ce există trebue să lo aparţină şi să li se subordoneze. Ei bine, pe 
marginea constatărilor la eare ne obligă, ne întebăm: Toate aceste 
forme de viață pot oare să dureze? Pot ele să înscrie, în forma fireşti, 
istorice, destinele reale ale oamenilor si ale colectivitäților? Co capa- 
citate şi ce virtuţi interioare de rezistenți au? Ge substraturi, care să 
le garanteze tăria, semnificaţia continuă, puterea de a infrunta ne- 
provăzuturile lumii? Hecunoaşterm, sunt Intrebări grele, aproape apo- 
caliptice, la care nu se poate răspunde dintr'odată. In schimb, ele 
trebue să ne dea de gindit. Fără îndoială, într'o clipă sau alta, arcele 
acestea care astăzi se încordează uriaş, se var destinde. Esto soarta 
firească a tuturor crispărilor exclusiviste. Dacă vor mai exiata, adică 
dacă societatea ve fi ştiut între timp să mai păstreze ideea lor, în clipa 
aceea, sensurile educaţiei vor interveni activ, vor lupta pentru ca de- 
moralizările să nu curgă în valuri anarhice, şi vor în, cu arta și 
devotamentul pe care numai ele îl cunosc, să lege răni și descifreze 
la orizont soarele unor speranțe noui 

Ştim un lucru: că dacă Intre condițiile vieţii moderne propa- 
ganda pa aven un rol şi o demnitate, actiunea care ni le poate in- 
tățişa și care ne poate convinge de adevărul atestora, esto una singură: 
educația. Fată de toate celelalte m'jloace omenesti, aconsta are o au- 
premă virtute: că nu neagă nimle, că înțelege și interpretează totul 
şi, mai ales, că ştie să desprindă un sens da cumințenie constructivă 
chiar din cele mai contradictorii condițiuni de viații, 

Trehue să luptăm, cu toate mijloacele de care dispunem, pentruca 
sensurile educaţiei si nu apună și pentruca ideea el să nu di cu 
totul din spiritele contemporane. Declinul educației, şi legate de aceasta 
declinul şcoalei și declinul ideei de om în general, iată o serie de fapte 
pe care nu le putem înţelege, care ne dau sentimentul uneia dintre 
cele mai dureroase upăsări ale timpului nostru! 

Numal sub semnul unei asemenea lupte, simțim că un program 
de politică culturală ar putea să fie adevărat, demn şi autonom, adică 
să fie altceva decit o verigă în plus, în şiragul unor fapte conformiste, 
lipsite de istorie şi de duhul unei vieţi autentice, 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA ECONOMICĂ 


ECONOMIA DE RĂZBOI ÎN TIMP DE PACE 


După războiul mondial s'a luat obiceiul să se NUImMLAscĂ econo- 
mie de răzholu”, o economie carneterizată prin: a) lipsa totală a soma- 
jului; &) utilizarea maximă a întreprinderțlor din sectorul mijloacelor 
de producție (oțel, maşini, fontă, vehicule sie) €] o producţie relativ 
căzută în sectorul bunurilor de consum (text le, pielărie ete); d) rè- 
ducerea pini la minimum a comerţului exterior; e) limitarea sau 
chiar dispariția iniţiativei individuale și [i preponderența. iniţiativei 
de Stat. Prin unele aspecte economia de războiu seamănă cu o econo- 
mie capitalistă prosperă, prin altele are aparenta unei economii co- 
tectiviste. 

Această definiţie este utilizată mai cu seamă ido economistii ger- 
gani şi se referă la o țară in războlu, fhră legături sau cu legături 
retluse cu străinătatea şi caro utilizează in vederea victoriei, toate for- 
telò productive de care dispune, Nu este deci vorba de veonomia de 
războiu a oricărei țări. Astfel, în secolul al XIX-lea, numai unele aec- 
toare ale economiilor naționale erau influentate de existența frontu- 
lul, lar în timpul războiului mondial Anglia şi Franţa nu importat si 
exportat cantităţi insemnate de mârturi, iniţiativa particulară a avut 
un grad mai mare de libertate la sfirsitul răzhoiului decit ln Inceput, 
$. a. m. d. Prin urmare, definiţia de mai sus se referă numal la răz 
balul total așa cum este imaginat de teoreticienii acestuia, adică co- 
ordonarea si potențarea la maximum a tuturor forțelor sociale şi na- 
turale în vederea unui singur scap, victoria militară. Atunci cînd orice 
activitate care nu este direct sau indirect utilă frontului încoteară si 
se intensifică totuşi pină la maximum munca și sacrificiile In vede 
rea victoriei, In mod fatal orice economie are aproximativ carnete- 
riaticile de mai sus Dacă răzholul nu este total, unele din aceata simp- 
tome nu există, ori sunt atenuate. De exemplu, schimbul de märfuri cu 
străinătatea poate continua la un nivel redus, numai unele întreprin- 
deri sunt utilizate la maximum, somajul din unele sectosre coexistă 
cu intensificarea muncii în altele si iniţiativa individuală persistă alä- 
turi de ingrădirea acesteia În anumite ramuri de activitate, Războlu- 
lui îi corespund economie anumite simptome care sunt mal mult say 
mai puţin complete, mai mult sau mal puțin atenuate, după amplor- 
rea pe care o în netivitatea militară și situaţia geopolitică a țării 
(frontiere libere spre ţări neutre sau arnice, mare liberă), 

Cu aceste limitări, n economie de räzboiu ponte exista și în timp 
de pace. O politică nutarhică sau de intensi pregătire de războlu, ara 
drept urmare simptome caracteristice pentru o economie da răzholu, 
De exemplu, volumul comerțului exterior, seadè, pe ctnd activitatea 
industrială devine frenetică, iniţiativa individuală vata lirnitată, soma- 
jul scade ş, a. m, d. Diferenţa ntre pace şi răzhoiu ajunge 3ă nu mai 


86 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


fie calitativă, el cantitativă. In total sau în parte, economia funeţio- 
nenză ca şi cum ar fi răzholu. 

Pentru prima cară în istoria societății moderne, în ultimii cinei 
ani, lumea Începe să trăiască în economie de războiu, deşi războiu 
propriu zis nu a fost decit în China, Spania, Abisinia. Intradevăr Ja- 
ponia, Germania, Italia, Polonia, Ungaria, Franţa, Anglia, Rominia, 
Iugoslavia, Grecia, Bulgaria, și acum în urmă Statele-Unita, produc 
şi schimbă märfuri ca şi cum toate ar fi în răzhoiu, 

Războiul a însoţit totdeauna desvoltarea capitalismului, însă 
funcția acestuia s'a schimbat dela o perioadă la alta. In afară de răz- 
boaele de jaf în vederea acumulării primitiva a capitalului şi cele na- 
țional-revoluționare, avind ca scop extinderea revoluției burgheze 
şi unitatea naţională, aproape toate războaele moderne au constituit 
metode de prevenire a crizelor de supraproducție. Fie că au avut drept 
țintă imediată scurgerea stocurilor ṣi somerilor pe cîmpul de luptă, 
fie că se urmărea o expansiune colonială care lărgind piața internă, 
ușura acelaşi proces și mai avea pe deasupra si avantajul de a ame- 
liora rata profitului, războacle moderne intirziau crizele sau le înlo- 
tuiau. Odată aparatul militar Intrat însă în funcțiune, economiile na- 
tionale se supunenu necesităţilor militare In măsura in care acesta 
împlinea rolul de paracriză, 

In ultimii ani, unele mecanisme ale regimului capitalist sau mo- 
dificat, Criza mondială din 1929/932 a avut drept consecință pulveri- 
zarea pieţii internaţionale, reducerea pină la limită a comerțului mon- 
dial și un nivel neînchipuit al somajului, paralel cu «căderea foarte 
mare a producției. Eşirea din criză nu s'a mai putut face în chip spon- 
tan, ci numai grație intervenției Statului. Deprecierea monetară, res- 
tricţiile Ia import, înarmarea și, în parte, lucrările publice au consti- 
tuit principalele metode prin care majoritatea guvernelor au încercat 
să resoarbă şomajul şi să mărească producţia, Dar aceste metode, con- 
cepute iniţial numai pentru a biciui inițiativele individuale, anu do- 
vedit greu de inlocuit. Pe măsură ce pietele interne se extinleau în 
defavoarea pieţii mondiale, susținerea ronjucturii nu se putea efectua 
decit prin accentuarea restricţiilor la import, a deprecierii monetare şi 
a înarmărilor. Antagonismele între economiile naționale sa arcentunu, 
iar inițiativa individuală nu funcţiona, Toate teoriile clasice si mo- 
derne se lovenu de criza structurară n regimului. Unel creșteri a schim- 
bului internaţional! do mărfuri îi făcea imediat loc o depresiune, o ur- 
care a prețurilor era după citeva luni urmată de o eciidere brutală a 
acestora 4 n. m, d. Toate încercările de a normaliza viata econornică 
s'au dovedit iluzorii. Dimpotrivă dela un an la celălalt, restricțiile aco- 
pereau sectoare din ce în ce mai mari în viața socială a popoarelor, 
din ce în ce mai multe State prezentau simptomele tipice ale conjuc- 
turli de răzhoiu, se transformau în economii de războiu, Teama de 
criză implodică Statele să rovie În normal si implicit le împinge în 
alte direcții, 

Consecințele economice ale unui rărhoiu total le cunoaştem în 
parte, lar restul Îl putem bănui: nimicirea totală a forțelor sociale şi 
naturale. Un consum intens ṣi de lungă durată a oamenilor gi puterii 
de muncă duce In epuizarea unuia din neri și deci la victoria 


evluilalt, De asemeni, o economie de războlu aplicată în vreme de pure 
prete avea efecte similare. Nicio societate din lume nu poate rezista 


un efort îndelungat de această natură, pentru bunul motiv că p? 
Dacă ca fureut or pa e rr să a: mel ga redea) si e- a 
nationa m n restricții la po inje dala 
tară, se răzbună sub forma de cursă a înarmărilor, Nu mai i 
schimb de mârturi între State, ci acumulare de stocuri si in 
care nu se reprodue. Armele noui depreciază pe cele vechi, nivelul 


CRONICA ECONOMICĂ 87 


înarmării tuturor vecinilor trebue depăşit, o restricţie untrenează pe 
alta şi cercul infernal nu pare să nibă altă limită decit cea a unui 
războiu propriu zis: epuizarea. Este nu fel de „războiu alb”, care toci 
mai din cauza epuizării poate impiedeca un războiu real. Intra timp 
însă, oamenii se obişnuesc cu un sistem de control al economiei cara, 
dacă nu are consecințele structurale ce i se atribuo de multe ori, 
schimbă mentalitatea producătorilor şi consumatorilor şi croază o 
tehnică economică în totul deosebită de cea cunoscuti. 

Pentru a rezuma, ieșirea din criză, sa tăcut, pentru prima oară 
In istoria contimparană, prin înlocuirea economiei de pace prin cea 
de războlu, iar aceasta crează premizele unel crize de un gen necu- 
noscut pină astăzi. Mal mult, sar putea ca prin evitarea războiului, 
economia mondială sä fila pusă în fața unei crize a cărei soluţionare 
să fie numai de ordin structural. Totul depinde de raportul de forță 
între categoriile sociale, 


„FRONTUL PĂCII“ ÎN ECONOMIA MONDIALA 


Multiplete garanţii reciproce şi unilaterale acordate în ultimile 
două luni, precum şi ntitudinea favorabilă a Statelor-Unite, faţă de 
Statele hotărite să-şi apere integritatea teritorială și independența 
naţională, nu pot rămine frä repercusiuni în domeniul economle. În 
primul rind este inevitabil să se ajungă la o raţionalizare a industriei 
de războiu, aşa incit intensificarea înarmărilor să eoincidă cu o redu- 
cere a preţurilor de cost. Prin schimb de procedeia tehnice, utilarea 
raţională a întreprinderilor şi unificarea modelelor, prin usurarea 
importului și exportului de materii prime, prin croite acordate tñ- 
rilor sărace, este normal să se ajungă la o producție abundentă fără 
o creştere proporțională a cheltuielilor. Lucrurile nu se pu! Insă upri 
aci. Tot atit normal este ca țările angajate în „frontul păcii” să 
încerce reducerea sarcinilor impuse de cursa înarmărilor prin mări- 
rea veniturilor naţionar. Astăzi este desigur imposibil să se micsoreze 
rheltuietile de înnrmare, iar intensificarea acestora crează premizele 
crizei viitoare. Există în schimb o soluție pentru a usura greutățile, 
și anume mărirea veniturilor naţionale. Dacii paralel cu intensificarea 
producţiei în vederea războiului ar creste si producţia du pace, veni- 
turile ar fi mai mari şi deci pericolele de criză ar putea fi îndepărtate, 
Insă în situația actuală n economiei mondiale, creşterea producției de 
pace întimpină dificultăţi de netrecut din enuza limitări platii ex- 
terne. Volumul redus al schimburilor internaționale de mărturii pre- 
scază asupra economiilor nationale, aşa încît sarcinile înarmârii ao 
oglindesc în scăderea standartului de viaţă n populaţiei, consumul 
veniturilor ncumulate în trecut şi grevarea viitorului. Dimpotrivă, 
intensificarea schimburilor internaționale ar avea drept urmare men- 
ținerea standartului de viaţă și a capitalurilor acumulate. 

Desi isvorite dintro motivare diferiti de n noastră, unele initin- 
tive britanice sar incadra foarte bine într'o politică unitară comer- 
cială a „frontului păcii”, Acordul comercial anplo-ture din Aprilie 
1938. apoi marele tratat comercial anglo-american și acum în urmă 
acordul anglo-romin, constitue primele inele ale noului regim comer- 
cial Retaţille comertinle anglo-sovietice şi anglo-poloneze, deși promi- 
ţătoare, sunt însă departe de n da tot ce ar fi de dorit. De asemeni 
relaţiile comerciale între celelalte State sunt încă guvernate de ace- 
leaşi acorduri limitative rămase moştenire din vremea crizei mondiale. 
Mai mult, unele ţări, de teama clauzei națiunii cele mai favorizate, se 
simt obligate să aplice tuturor țărilor regimul impus de situaţia spe 
cială n Statelor autarhice, 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De aceea, rea în aplicare a principiului securităţii colective, 
trebue tasoțit É pmr nou păr me ai comerțului exterior. Garantarea ra- 


toate ramurile de activitate. Sunt măsuri de mult preconizate de „Liga 
Naţiunilor”, caro nu puteau fi aplicate din cauza intereselor antago- 
niste, a acţiunii statelor cu intenţii agresive și a abandonării princi- 
plului securităţii colective, Noua politică externă a țărilor occidon- 
tale crează posinilităţi, care păreau excluse nu mai departe decit acum 
două luni. Lärgirea schimbului extern de mărfuri între ţările care 
participă cu peste 70 la aută la comerțul mondial, nu numai că ar 
uşura sarcinile imense ale înarmării, dar prin presiunea pe care ar 
«xercita-o asupra Statelor din blocul advers, ar putea, ponte, pi prana 
să se recurgă la metoda clasică a tunului pentru deschiderea pieții in- 
ternaționale, 

Dintrun studiu recent publicat în marea revistă engleză „The 
Economist”, rezultă că în ultimii ani Statele-Unite, Anglia, Franța, 
Olanda, Belgia și Rusia, au participat la importul Germaniei cu: 

aj 40—50 la sută pentru griu, semințe şi turte oleaginoase, 
simi, bumbac, minereu de fier, minereu de zinc, crom, plumb şi t 

b) 50—75 la sută pentru porumb, lină, cinepă, iută, cărbuni, pro- 
duse petrolifere şi aluminiu: 

c) 75-100% pentru cauciuc (90%), minereu de manganez (850%), 
minereu de cupru (80%), minereu de inket (100%), fontă şi oţel a 
fier vechi (8/0), cupru (77%), nikel (75%), staniu (92%), cocs (9004). 

Este sigur că Germania a reușit să acumuleze Instrannte stocuri 
din unele materii prime sau să se lipsească de import pentru altele. 
De exemplu, stocurile do griu s'au d în 1099, faţă de 1838, impor- 
tul de fier şi oțel (sub diferite forme) a fost în perioada 1936/33, cu Ze 
mai mare decit în 1915, importul de metale colorate a fost de 1,5—3 
ori superior celui antebelice ş a. m, d. Totusi, la ritmul actual al pro- 
ducţiei germana stocurile adunate ar fi suficiente pentru 6—12 luni. 


Cum în Italia şi Japonia situaţia eate asemănătoare, organizarea 
colectivă a păcii pe plan economic nu numai că ar facilita inarmarea 
accelerată în statele din frontul păcii, dar ar obliga celelalte țări să le 
ție pasul în condiţii de producţie dezavantajoase, De exemplu, renun- 
area la clauza națiunii celai mai favorizate şi Inlocuirea acestora cu 
un regim generalizat de tarife preferentiale ar fi echivalentă cu o 
mare și extrem de costisitoare victorie militară. Pe Hnză irnensele 
cheltuieli improductivo impusa de o cursă în care raportul potenținle- 
lor iniţiale nr fi de unu la zece, aplicaron unui nou regim al schimbu: 
rilor internaționale, ar agrava dificultăţile de aprovizionare şi nr mări 
prețurile de cost, ceea ce-ar scurta simţitor durata „războlulul alb”, 


ERORI CURENTE ÎN „SPAȚIUL VITAL" 


CRONICA ECONOMICĂ 89 


mania. Aceasta din motive geografice, şi pentrucă cele două tări au 
economii complimentare, una fiind industrială şi cealaltă agrară, 
Primul argument este evident inexact. Hominia este In adevăr 
mai aproape de Germaniu decit de Anglia sau Franţa, insă transpor- 
tul pe apă fiind cu mult mai ieftin, peste SU lu sută din exportul Ro- 
miniei şi aproape 60 In sută din import se face pe mare, în ufară de 
produsele uşoare şi de valoare ridicată, nicio altă marfă cumpărată 
din Germania nu sosește cu trenul. Mai mult, în ultimii doi ani, graţie 
clauzei roferitoara la plata în clearing a cheltuielilor de transport — 
clauză care pină la acordul anglo-romin nu există în niciun alt acord 
încheiat de Rominia, — Germania a reuşit să dreneze o mare partè 
din transitul mărfurilor anglo-americane, destinate Rominiei, Dar 
nu trebue să ne închipuim că acest tranait se efectuează pe uscat snu 
cel puţin pe Dunăre, Mârturile sosese la Hamburg și de acolo sunt 
pornite pe apă «pre Constanţa, Germania obține liro şi dolari pentru 
transport și plătexia conform înțelegerii, mărci în clearing. O simplă 
modificare a clauzelor din acordului de plată, şi distanța geografici 
faţă de Germanis devine mai mare deeţi fată de Anglia sau Franţa? 
In ce privește complimentaritatea celor două economii, nu vedem 
întru cit este mai accentuată decit complimenturitatea În raport cu 
Anglia care este și mai puţin agrară decit Germania. Pe măsură ce so 
industrializează, Rominia are nevole ditt ce In ce de mat multe materii 
prime, semifabricate si mașini, produse pe care Germania nu le aro 
sau nu le poate vinde acurn, Dimpotrivă. Anglia ne poate livra orita 
materii prime, toate maşinile şi în plus şi toata capitalurile necesare, 
Inainte de războiu, cind Rominia exporta griu şi porta tăină, ex- 
porta titei si cumpăra benzină, trimetea pesta kotare butuci pentru a 
porta cherestea, sau cumpăra numai produsa fabricate, Germania 
putea juca un rol însemnat, dè onrece creditele engleze transmise prin 
Berlin, și tratatul de alianţă cu Rominia, 1i dădeau posibilitatea să 
cumpere orice, oriunde, cota parte de beneticiu a capitalului britanie 
fiind asigurată, După războiu, Germania participa cu 16—18% la èx- 
portul Rominiei, desi, niciodată, nimeni, nu a impierdecat-o să cum- 
pere ssu să vină ce şi cum voia. Giseh însă că esto mai rentabil să 
cumpere petrol si griu din Statele-Unite. De altfel, teoria complimen- 
tarităäții în general pare grou de susținut, denarecu exportul şi impor- 
tui nu sa face după ucest criteriu decit atunci rind nu mal există pință 
mondială. Altminteri, ar părea absurd ca Rominia să cumpere cafea 
din Danemarca, bumbac şi cateiue din Anglia, lar Germania si ex» 
porte şi să importe sticlărie, Adevărul este că schimbul de mărfuri In- 
tre două ţări se face după criteriul rentabilității si numai dacă aceasta 
a disphirat, adică numai În perloade de războlu, cumpărăturile so fac 
acolo nnde se poate, indiferent da preţ. Admiţinil însă si această ipo- 
teză, de ce Sar loga univoc soarta unel economii nationale cu liber 
acces la piața internațională, de a uneia voluntar autarhică şi cu po- 
sibilități reduso de n ze aproviziona cu materii prime? 

Urmează de aici că schimbul nostru de mărfuri cu Germania nu 
trebue intensifient? Hotărit nu. Cu o singură condiție: să nu se limi- 
tezo schimbul cu celelalte state, Astăzi, Rominia nre disponibilitäşi 
exporțahile limitate. Dintre cele patru produse de export (petrol, ce- 
reale, lemne și animale vii), niciodată nu nu rămas stocuri nevîndute, 
Chiar şi în timpul crizei mondiale am vindut tot ce era disponibil, 
Acum însă, producţia de țițeiu este în continui scădere, supruinveati. 
tiile din industria forestieră nu pleşuvit masivele păduroase, iar nu- 
mărul vitelor scade încă din 1925 Rămin corealele, a căror producţie 
variază dela an la an și constitue baza sigură a «xportului romineae 

Capacitatea noastră da export fiind limitată, avind însemnate in- 
terese economice şi politice în toate ţările europene, oste exclus să pu- 


90 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


tem mări simţitor exportul în Germania, fără a desechilibra viaţa 
noastră economică, dacă disponibilul de export nu creşte în acceaşi 


Pornind dela această premiză fundamentală, guvernul romin & 
semnat la 23 Martie, o convenţie de colaborare economică cu Germa- 
nia, Caracteristicile acestul acord sunt 

1. Germania va ajuta la intensificarea şi raționalizarea produc- 
tiei icole, miniere şi forestiere, precum și la punerea în valoare a 
unor âţii neutilizate, 

2, Germania va colabora la construcția de şosele, căi ferate sau 
alte mijloace de comunicaţie (canalul Cernavodă-Tasaul de exemplu). 

3, Germania va creea industrii pentru punerea în valoare a pro- 
duselor agricole sau miniere. 

4. Germania va obţine zone libere, bineînțeles numai în porturi, 
unde va putea instala fabrici şi antrepozite, (Desigur, acestea vor fi 
extravamale, însă nu şi extrafiscale, pentru a nu concura cu materia 
primă și munca rominenscă, industriile naţionale), 

Astfel, după cum anunţă Frankfurter Zeitung şi alte ziare gêr- 
megne, ar fi vorba ca o societate germană să obțină un perimetru pe- 
trotifer de explorare, cu o întindere de eproximativ 30 mii hectare, la 
Sud de Ploieşti, lingă Snagov, un perimetru de 9 mii hectare în zona 
gazului metan şi unul de 7 mil hectare în judeţul Buzău. 

De asemeni, ar fl vorba de construcția unei fabrici de celuloză, 


masive poes în Bucovina, deo constructia a cinci mii km. cale 


Astfel conceput, planul german de lucru în Rominia. nu poate 
da roade substanţiale, decit în 4—5 ani. Pină atunci. R in nu va 
putea sd se la importul Germaniei, Austriei şi È 
cit tot numai e și 
aceasta pentru bunul motiv că avem o capacitate relativ limitată da 
export şi obligaţii precise faţă de alte State, de care depinde nu numai 
activitatea industriei noastre naţionale, dar și securitatea naţională 
u Romiinei. 

Acordul romina-german a avut drept urmare şi un acord anglo- 
romin, bazat pe principii similare, Judecind după tendinţele acordul 
recent încheiat ă a modul de aplicare a acordului din 1938 cu Turcia, 
este de așteptat ca Anglia să ocupe poziţiile lăsate libere de Germani. 
De exemplu, industria manufacturieră şi în particular cea metalur- 
gică și chimică, sau echiparea anumitor porturi ar putea interesa în 
mod deosebit Marea Britanie. Cu puţini specialişti englezi, cu mina de 
lucru rominească şi cu un credit care ar depăși cele 5 milioane lire 
sterline, industria rominească ar fi în stare să se echipeze în aşa fel 
incit sporul capacităţii de cumpărare a țăranilor mijlocii şi chiaburi 
rezultat din activitatea germană, să-şi găsească contrapartea întrun 
plus de produse industriale. 

Dar aceasta este „Zukunfimusik”, Germania nu are nevole de 
materii prime peste 5 ani, ci acum, imediat. De aceea este de t 
un mare și imediat efort în comerț, Agricultorii fiind stimulaţi da 
țurile superioare oferite de germani direct producătorilor prin ca 
lele unor rețele dese de colectare, Ge poata repede aduna 
ce ar fi disponihilităţi exportabile si chiar mult peste acestea, 
bunul motiv că nu există niciun mijloc de a determina nevoile consu- 
mului intern. Pe cale de consecință, prețurile interne şi în primul rind 


CRONICA ECONOMICĂ 91 


ale produselor ailmentare se vor urca în detrimentul oraşelor, Este 
adevărat că, în felul acesta se stimulează producția agricolă şi schim- 
bul între sat şi oraş, dar pînă atunci piaţa orășenească se va ingusta, 
ȘI cum un desechilibru de această natură ar fi dăunător, este logic ca 
Marea Britanie să intervie imediat, stimulind investiţiile industriale si 
mieşorind sarcinile impuse de înarmare, Printr'o expansiune vigu- 
roasă a activităţii industriale şi preluarea unei părți apreciabile din 
cheltuielile de înarmare, s'ar putea compensa dificultăţile ce ar surveni 
din cresterea brutală i prețurilor produselor agricole. Altfel orasele 
noastre riscă să degenereze în mandarinate administrative cu viaţă 
din ce în ce mai mică, un fel de „pean de chagrin“ al economiei ro- 


mineşti. 
ANDREI ŞERBULESCU 


CRONICA PLASTICĂ 


Cind s's știut în oraş că monumentele celor doi regi au fost co- 
mandate lui Mestrovici, a fost mare vilvă în lumea sculptorilor, Unii 
protestau în numele frumuseţii, ce se va găsi rănită de maniera artis- 
tului jugoslav; alții îm nutmele naționalismului; mai bine o statue 

“slabă, de un romin, ziceau ei, decit una bună de un străin, Era aceeaşi 
încredere în acelaşi contestabil criteriu care ne-a dus, în materie de 
industrie, la produse scumpe și rele, iar în materia estetică la „fresca“ 
dela Ateneu şi alte citeva duzini de opere mediocre, fără să mai vorbim 
de faptul că, suprimindu-se emulația şi posibilitatea de comparații, se 
tale şi nevoia de mai bine în fiecare din noi, 

Dar, cu timpul, totul s'a liniştit, S'a găsit compensație pentru unii 
din protestatori, iar alții, de temperament mal schimbători, au sfirsit 
prin a uita. Cind sa inaugurat monumentul lui lone) Brătianu, opera 
aceluiaşi maestru, din nou s'au deslogat limbile şi comentariile au re 
Inceput. Tot pentru scurtă durată. A venit acum desvalirea, în mare 
pompă, a statuei Regelui Carol I. Ea va da din nou, pentru citiva 
vreme, prilej de discuţii estetice, mai întii la Corso, dela terasa cărei 
cafenele, mai plecindu-ţi niţel capul, apuci să vezi botul calului, apoi, 
fiindcă şi imobilul în care se găseşte această „academie“ celebră, unde 
se făceau şi se desfăceau reputaţiile, se va Hărimu, cine ştie unde. 

Evident, nu-mi este de loc indiferent dacă talentul compatrioţilor 
mei, cînd îl au, esta sau nu recunoscut. De ani de zila, cu toată convin- 
gorea pe care mi-o dă dragostea ce simt pentru arta multora dintre ei 
şi pentru ţara mea, aici și peste hotare, am pledat cauza lor, Nimie 
nu-mi este insi mai neplăcut de cit acea atitudine, în care nici spiritul 
critic, nici obiectivitatea, nici priceperea, n'au niciun rol, și care con- 
sistă In a proclama cu tărie, dar fără competență, că în toate ramu- 
rile de activitate, şi, în deosebi, în cele estetice, egalăm pe cei mai buni, 
cind nu-i lăsăm de-a dreptul în umbră. 

Pentru cine sa plimbat prin parcurile şi pieţele noastre publice 
era neindoios că nimeni la noi n'ar fi fost în stare si facă monumento 


de mari proporții, cum se cuvenea să fie cele ale celor dol regi. Incèr- 
carea sa făcut. Dacă, cind a fost vorba de opere de mai mici dimen- 


siuni, sa ajuns ln ceva mulţumitor, în schimb, în domeniul artei mo 
numentale, ultimii ani n'au adăugat nimic de seamă, nici măcar cota 
care să egaleze pe Gh, Lazăr, pe Pathe Protopopescu, pe Mihal Vitanzul 
ori chiar pe Eliade, Mestrovici era insă cunoscut ca un mare setilptor 
monumental. El este poate singurul azi, în Europa, capabil să înalțe 
cu simplicitate, fără zorzoane inutile, o statue demnă de acest nume, 
care, prin masa ei, prin silueta ei, prin echilibrul părților şi soliditatea 
cu caro ține de terenul pe care se ridică, să impresioneze puternic pe 


x» | rÈ f- Wot à 
i ENA 


IVAN MESTROVIC: MONUMENTUL REGELUI CAROL | 


CRONICA PLASTICĂ l 93 


tor, El singur ştie armoniza volumele, sugera ideea de forță, de 
crare făcută pentru eternitate și nu capriciul unei mode, așa 
cum se cuvine să fie un monument. mari francezi — din neno- 
rocire Bourdelle nu mai este printre ei — ştiu încă trata nudul, chiar 
atunci cînd el e destinat să apară în aer liber, printre verdeață şi flori, 
şi este de proporţii supraumane. 

Un general călare, un om de stat, un orator în momentul cînd 

după el o mulţime captivată de elocința lui, sunt altfel de teme. 
In acestea tocmai excelează Mestroviei. ȘI a fost un adevărat noroe că 
d-na Brătianu, al cărui patriotism nimeni nu l-a pus vreodată la în- 
doială, s'a adresat lui pentru statuia lui Ionel Brătianu. 

N'am putut asista la inaugurarea acestei opere, atit de cu neräb- 
dare tată: lipseam din ţară, Cind m'am întors, pe aceste vremuri 
turhuri, care fiecare zi îţi aduce o nouă niz ret surprindere, oa- 
menii aveau île peeonapij, Eu însu-mi am t să treacă mal 
multe zile, mal nte de a o vedea. Cind m'am trezit în faţa ei, după 
ca cotisem strada, am simțit una din puternicile emoţii din ultimii 
ani, Creseută ca din pămint, solidă ca o atincă, sobră, viguroasă, se 
ridica în faţa mea imaginea de granit a marelui om de stat, nu în 
focul acţiunii, la tribună, comandind, ci trămintat de ginduri, aproape 
chinuit, așa cum a trebuit să fie în momentele cind se cuveneau luate 
hotăriri supreme, cum a fost adesea cazul în anii plini de peripeții ai 
sfirșitului carierii sale politice. Se simte sub forma schematizată un 
trup de uriaş, conceput în planuri mari, în piatra cea mai nobilă co 
există, tare ca oţelul şi moalo ca o catifea, la aspect, de un gris inchis, 
bătind uneori în verde, alteori în albastru, după culoarea cerului şi a 
mediului Inconjurător. Figura e redusă la citeva trăsături esențiale, 
singurele ce dau caracter. Ele sunt adine săpate, prind umbra şi o 
menţin, chiar în orele cele mai luminoase ale zitel, 

» este ceva romantice în această interpretare, un suflu eroic, 
care ne duce departe cu gindul, pină la unii maeştri al Renaşterii, 
totuşi cu ceva modern în ea, cu o ardoare şi o neliniște, care sunt ala 
timpului nostru, In grădina ace nle cărei linii se d pr prea așa de 
bine cu proporțiile şi cu stilul monumentului, fiindcă îl pun mai în 
evidenţă prin contrast, cred că avem œa mai bună statui din Romi- 
nia şi una din operile capitale ale lui Mestrovici, 

Monumentul Regelui Carol 1 punea alte probleme, unele care 
jeşenu din caracterul personagiului ce servește de model, altele din cel 
al materiei ce trebuia întrebuințată sau al locului căruia era destinat. 
Era apoi vorba de o atatuă călare pe un soclu foarte Inalt. Şi de data 
aceasta artistul a reușit pe deplin, ne-a dat opera ce dela el. 
Condiţiile erau însă mai greu de satisfăcut. Poate şi din pricină că 
decorul, în jurul monumentului, este Intro continuă schimbare, mi se 
prezintă cîteva obiecţii, nu în legătură cu bronzul însuşi, cl cu soclul 
caro îl susține. El rr puțin prea înalt, pentru dimensiunile pieţei, 
—dacă fațada Fundaţiei rămine așa cum cate — şi de o culoare prea 
deschisă şi prea dulce, faţă de severitatea de linii, de masivitatea for- 
melor personagiului călare. Cineva îmi spunea, că, dacă sar fi între- 
buinţat o piatră de culoare mai închisă, care ar fi fost mai în deplină 
armonie cu bronzul, soclul însuși ar fi părut mai puţin înalt. Optica 
ne învață că de multe ori perspectiva esta modificată prin cine ştie ce 
detalii de prezentare, nelnsemnat în aparenţă, 

Din orice parte vom privi statua, ea este cu adevărat impună 
toare. Calul este masiy, cu anatomia obișnuită în operele 
Renaşterei, cu ceva mai nervos însă în înfăţitare, cu un tremur în tot 
mușchii, care este propriu artei epocei noastre, Copitele, mal fine, se 


ză 


94 VIAȚA ROMINEASCĂ 
îndolese par'că sub greutatea trupului. Capul, cu linii etape an 


conduce. Prin faptul că anume părți ale trupului sunt stilizate, poata 
ceva cam exagerat (couda), pe cind altele sunt tratate destul de rea- 
list, impresia ce se desprinde este că ne găsim în fața unul element de 
viaţă, mai nobil însă decit în natură, 
~ Personagiul de asemenen este magistral tratat, Din orice parte îl 
rivim, el completează minunat eu ăn îi dă în chip natural echili- 
rul pe care îl cereau forma şi di unea animalului. Ferm prin de- 
senul lui, plin, punind în evidenţă acele detalii care trebuese să se 
vadă de d e, în figură, în trup, în mantia ce aşa de armonios im- 
bracă silueta întregului tru + chipul regelui lasă o puternică impresie, 
De aceea, cred, azi nu mai este nimeni care să regrete că această 
frumoasă statue se află în opinia Rominiei, chiar dacă ea nu esta 
ieșită din milinile unul romin. Vom avea însă şi noi, în afară de emo- 
tiile artistice, anume avantagii, de pe urma ei: Ea va servi de aici 
incolo ca exemplu şi ea termen de comparație pentru lucrările com- 
patrioţilor noştri, va stimula astfel zelul şi talentul lor, 


Ca expoziţii de artă propriu zise, prea puţine sau ţinut în cursul 
lunii acesteia. Printra ele semnalez mai ales două: pe cea a lui Dudu 
Alexandrescu şi pe cea a Minei Bick-Wepper. Și una, și alta, din cele 
două pictorițe, în curs de evoluţie, dove totuşi un real progres, 
faţă de expoziţiile anterioare, 

„La Sindicatul Artelor Frumoase s'a deschis încă expoziţia mem- 
brilor acestei asociaţii, Este un eveniment mai semnificativ pentru cine 
se interesează de moravurile noastre, decit pentru cine se interesează 


membrii Comisiei monumentelor istorice nu se bucurau toți de acest 
nihe paps 01. În fond o activitate, de care Sau ținut totdeauna departe toți 

şti care contează în şcoala noastră. Ceilalţi au continuat însă să 
vorbească „în numele artiștilor romini*. Dar, pentru ce motiv nu ştiu, 


regretatul Sion, inspectorul poteca al artelor. După moartea Sa, CO- 
mitetul sa reorganizat, S'a ales președinte d-I Baraschi, vicepreşedinţi 
d-nii Chiroviei şi Becker. Unde sunt, va intreba unul sau altul dintre 


Văd, e drept numele lui Hunescu şi al lui Mi 3 st 
tace primăvară, zice un sănătos proverb bătrinese, şi nici chiar cu 
două, trei. S'ar concepe oare un sindicat al medicilor sau al ingine- 
rilor, din care ar lipsi profesorii dela Universităţi sau cei dela Poli- 


CRONICA PLASTICĂ 95 


tehnică şi care s'ar compune, aproape exclusiv, din conducători de 
policlinici sau de birouri tehnice de periferie? 

Ce este regretabil este că, pe vremuri ca cele de acum, cînd îm- 
rejurările ne obligă să ne stringem împreună, cef ce payan acè- 
peași profesiuni, sar putea crea la autoritățile noastre falsa impresie 
că cei ce conduc Sindicatul artelor frumoase sunt cu adevărat repro- 
zentanții pictorilor şi sculptarilor dela noi. Că ei s'au asociat, sunt li- 
heri să o facă, şi nu poate ieşi de aiet niciun tău, pentru nimeni; că 
ei vorbesc în numele tuturor artiştilor dela noi este o altă chestie, da 


care autorităţile ar trebui să țină scamă. 
GH. OPRESCU 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 


DESPRE ULTRAVIRUSURILE CRISTALIZATE 


Este In deohşte cunoscut că bolile infecțioase sunt cauza - 
eroorganisme care pot fi observate ta microscop în baraca er 
suturite bolnave, Asa e cazul difteriei, tuberculozei, febrei tifoide, ciu- 


filtrabile, sau mai pe scurt şi poate mai adecvat, maladii > 
rusuri. Se deosebesc deci malad'ile cu Ser kina ie de pori rin: der 
dii rnain prin invizibilitatea şi prin tiltrabilitatea agentului lor 


Bine inteles că natura ultraviruaurilor a format totdeauna obite 
e coreia ĉe în ce mai adincite, Destul de mt eapi 
o de mare importanţă, începute la 1933 şi date la lveală im 
de americanul Stanley, tocmai asupra agentului patogen a mozaieu- 
lui aa aiui, primul K ai dovedit a fi filtrabil, au aruncat o nouă 
lumină ra neste leme j P 
ariei oa a aşa de interesantă, care cata consti 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 97 


Ce sa siiu pină la 199% asupra naturii ultravlrusurilor? In primul 
rind se ajunsese n se sti care sunt dimensiunile lor, Gratie unor metode 
excesiv de deliemte do ultrațiltrare și de ultracentrifugare, Riford si 
colaboratorii lui găzeae că marea tmajoritate a ultravirsurilor au un 
diametru ee miisoară dela 10—250 milimieroni *) (Microbii vizibil! au 
dimensiuni cum dela 1 micron in sua), 

In afară de cunoaşterea dimensiunilor lor, achizițiune, de alttel, 
foarte recentă și ea (1091), se mai stia că ultravirusurile posedă pro- 
prietăți caro formează apanajul materiei organizate şi vii, anume: 
multiplicarea, adaptarea, mutaţiunea, sensibilitatea fată de agenţii 
chimici şi fizici, ete. Ultravirusurile prezintă însă ši o diferență faţă 
de microbli obisnuiţi: incapacitatea tor de a ze desvalta ui de a trăi 
în afară de celulele vii, cu alte cuvinte nu se pot obține cu ele culturi 
po medil speciale, artificiale, caro servesc In bacteriologie la păstrarea 
microorganlamelor izolate în diferite afecțiuni. Din punct de vedare 
chimic se știa că ultravirusurile sunt proteine. 


. 
. * 


In 1985, savantul american Stanley a arătat că există ultraviru- 
Surj cure sunt de fapt nişte proteine cristalizate, El a lucrat cu viru- 
sul unei bonlo vegetale: masaicul tutunului, care virus produce pe 
frunzele de tutun bolnave niste peto sumbre, alituri de pete clare, asa 
că în tòtal frunza la un aspect de mozaic, 

Incă din 1886, Meyer nräinse că bonla se poate transmite unei 
plante sănătoase prin innenlarea oi cu sucul plantei bolnave, In mad 
natural, infecția se face prin intermediul insectelor; şase ani mai tir- 
zim, în 1892, Iwanowski demonstră după cum am mal spus că sucul 
plantei boinnve, chiar filtret, ponte reproduce boala, Pentru intiia dată 
se demonstra existenta unni virus filtrab'] și tocmai cu bonla vegetală, 
mozaicul tutunului, Cercetările asupra ncestui virus vegetal nu conti- 
nunt și corcetări de purificare a lui «nu mai făcut și înainta de Stan- 
ley. Pricinu tare făcea pe coreetiitori să se Scopa aşa de mult de 
mozaicul tutunului era şi de ordin tehnic acest virus Îşi exercită ue 
unea sa, adică produce bonla, în diiutli extraordinar de intinse, O 
cantitate infinitesimală, o milionime dintr'un centimetru cub do suc 
de plantă, e capabilă de a transmite maladia, ceca ce ușurează mult 
experimentarea, 

Stanley, lucrind In laborntoarale Institutului Rockefeller la Prin- 
citon (Now Jersey), n extras din sucul plantei bolnave de mozaicul 
tutunului, o proteină specifică ce constituo insusi agentul infecțios, căci 
inoculată une! plante sinătoase, roproduce borla. Oriunde în planta 
boinuvă se măseste această proteină, se păzeşte și puterea infectuntăă. 
Sat măsurat dimensiunile particulelor re constitue acest viruspro- 
tonă, graţie procedeelor de ultrafiltrare prin membrane de colodiu 
gradate nle lui Eford, găsindu-se n fi da 10-15 milimieroni. Greutatea 
moleculară e do 18.000.400 (ze ştie că greutates moleculară a albuminei 
de ou e de 40000), Constituţia chimică a fost analizată de Bowden și 
brie. Conţine cărbune (S0 In suut), hidrogen (7 In sută), azot (16 la 
sută), fosfor (050 la sută), hidraţi de cärbune {2,5 ln sută), Cum acasti 
autori n'au obținut niciodată preparaţii de virus pe deplin active si 
cari să nu contio ucid nuclee, el au descria această prolaină ca o nu- 
clraprotrină Nuecleoproteinn aceasta e solubilă în alcool şi acetonă 
(contrar tuturor virusurilor maladiilor nnimale), 


*) Un mitimieruni o 4 mlu parte dintr'an miezi, care și ol n n mia parte 


„ dintr "un milimetru, 


Li 


98 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Cum se prepară această nucleo-proteină? Se supune sucul plantei 
bolnave la o serie de reacţiuni chimice, a cărui timp principal e preci 
pitarea virusului prin sulfat de amonu. Prin acest tratament se ob- 
țin nişte cristale de formă gciculară, cari au dimensiuni cam de 200— 
350 microni, Cristalele sunt virulente, reproduc adică boala şi continuă 
a o reproduce chiar după 15 cristalizări succesive. Ele sunt dotate cu 
proprietatea birefringenţei şi dau toate reacțiunile proteinelor. Alţi mu- 
tori, Bernal şi Fankuchen, au arătat că în mozaicul tutunului nu avem 
de s înce cu cristale adevărate, adică a căror molecule să fie aranjate 
în cele 3 dimensiuni ale spaţiului, ci că lucrăm cu paracristale, în care 
moleculele se aşează în două direcţiuni numai, ceeace le şi dă grupa- 
rea în ace, Ar fi vorba deci de o structură fibrilară, 

Nucleoproteina astfel cristalizată, inoculată pe plante sănătoase, e 
capabilă de a-şi mări masa pe seama celulelor vii ale plantei, cu alte 
cuvinte se multiplică, fenomen ce formează apanajul ființelor vii, or- 
ganizate, 

Am spus că s'a găsit şi greutatea moleculară a nucleoproteinei 
cristalizate, care e de 18.000.000, deci cam de 000 ori mai grea ca aceea 
a albuminei de ou. Tocmai graţie acestei greutăți mari, s'a putut ex- 
trage nceenşi substanță, prin alte procedee decit cele chimice pe cari 
le-am amintit, anume prin mijloace fizice, prin ultracentritugare *). 
Viteza de sedimentare se arată constantă, ca pentru orice proteină 
pură si omogenă. " 

Am amintit, foarte sumar de altfel, citeva din proprietățile prin- 
cipale fizico-chimice şi biologice ale proteinelor virale cristalizate. Tre- 
bue să spunem citeva cuvinte şi despre proprietăţile lor imunologice. 
Nucleo-proteinele dau reacţiuni specifice cu serurile animalelor imu- 
nizate. Serul unul iepure căruia | sa inoculat virus, dA o reacţie ca- 
racteriatică de precipitare specifică cu acest virus, sau cu extract mu- 
cleoprote!nie de virus, Dar ceeace e mai interesant, e faptul că acelaş 
ser de iepure, imun, nu dă reacții de precipitare cu extracte proteinice 
de plantă sănătoasă sau atinsă de alte maladii, Deci în planta bol- 
navă Sa desvoltat ceva nou din punct de vedere imunologic (în con- 
secinţă și din punet de vedere chimic sau fizic), ceva nou care nu exista 
In planta normală şi pe care virusul cristalizat l'a desvoltat prin mul- 
tiplicarea lui în plantă, 

O proprietate foarte interesantă pe care o mai prezintă virusul 
acesta, este aceea de a-și modifica proprietăţile sub influența unor ac- 
țiuni dozate convenab'l, aşa încît să nu mal producă simptomele obis- 
nulte de boală, Modificarea simptomelor corespunde unor alteraţiuni 
ale virusulu:, cari se pot compara cu mutațiunile organismelor su- 
perioare. 

a 
. Ka 


Nu numal mozalcul tutunului a dat naştere la studii cari au dus 
la rezultatele mai sus menţionate. Există şi alte boale ale plantelor, al 


căror virus su găsit a fi o nucleoproteină cristalizată. Printre acestea 


dorim să cităm numai virusul numit de Englezi Bushy-Stunt ce pro- 
voacă o maladie a tomatei caracterizată prin aceea că opreste creşte 
rea plantei care ja formă de tută. Nucleoproteina acestui virus a puti 

fi cristalizată sub forma de dodecaedri rombici, cristale făcind parte 


) O centrifagare obișnuită merge pînă la 5-—10.000 învirtituri pe minut; 
în ultracen ln 80—90.000 ture dnr la ultra- 
iaDia a a E T Svedberg, pînă la ia5.000" Snvirtsturi în 


e a ea 


$ 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ + 3] 99 


Cin sistemul cubic, In acest caz deci, av - 
ul cubic, „ avern de aface - 
vărat, a cărui molecule sunt orientate în el direcţii ale iron şi 


tale cubice! Noutatea senzațional 
à àa acestor frumo pri 
onat în faptul de a atribui materiei inerte, a cărei Siutea aeaa 
tivă era cristalul — proprietățile materiei tei 
a 5 
9: aud 


S'au incercat puriticări şi la ultraviruzur i 
animale. Papilornul lui Shope e un cancer al e eg s gran 
rasă (Cottontail, iepure săilbatee din Kansas). Pe pielea iepurilor se 
produce nişte îngroşări ale stratului cornos, niste negl, ce pot fi trans- 
mişi în serie dela un animal la altul, prin inocularea pe piele a su- 
cului de negi, debarasaţi de cetule prin filtrare. Natura infecțioasă a 
boalei, de curind descrisă de Shope, nu poate da naștere la îndoeli. Pa- 
pr semnezi d Sbone poate suferi transformări sub impulsul unor Ppa 
ură rr ea ceastă boală e datorită unui ultravirus, adică unui yi- 
Cercetători] americani, Beard şi Wickoff, a 

acest ultravirus prin procesa fizice, prin ultracentrifugare de mia 
pomenit deja. Prin acest procedeu s'a izolat o proteină gren cu puter: 

infectantä si care pare a fi virusul pur. Greutatea moleculară E aces. 
tei proteine e de 20,000.000, iar mărimea ei de 40 milimicroni Dimen- 
asser ode c-ar aripi reia de cele alo mozaicului tutunului, Totuşi virusul 

ope nu t i È 
acuma, el a fost pme ack barioa E ERPATS ÎN mare Pa ei 
-. 


fugare, date fiind diferențele de talle şi greutate dintre 

Ori, experiențele făcute în acest sens, ai aduc după paper 
Apoi e greu de imaginat că cele 15 cristalizări consecutive, la cari 
poate fi supusă nucleoproteina cristalizată a mozalcului tutunului, ar 
lăsa intacte proprietățile infectante virulente ale presupusului adevă- 
rat ultravirus insinuat printre cristale, Totuşi. după cum am spus, 15 
eristalizări succesive lasă nucleoproteinei infecțozitaten ej. 

S'au mai făcut comparații Intre felul da acţiune a ultravlrusurilor 
rristalizate şi acela al diastazelor, Proteinele unei plante sănătoasa in- 
fectate cu virusul-nueleoprotelnă er stalizată, sub acţiunea acestui 
agent patogen introdus, se transformă tocmai în nueleoproteina eris- 
talizate active. Un exemplu analog se cunonsta în stiință în domeniul 
fermenţilor, substanţe de natură proteică, Ele sa găsesc în materia vie 
sub o formă inactivă numită proferment. Pentru activarea lor profer- 
menţii au nevoe de a veni în contact cu o cantitate infintesmalä de 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ : 


de acţiune al nueleoprote/nelor virale a fost asemult acțiunii fermen- 
ltor. Şi ele, în cantităţi infintesimale, provoacă tranat sub- 
stanțelor plantel infectate. Asemânarea aceasta însă, cind se anali- 
axă în dotaliu faptele experimentale, ge dovedeşte a nu fi completă, 
- z Ka 

Se pare că s'a stabilit un acord între diverşi; cercetători, în coerce 
priveşte puterea patogenă a ultravirusurilor cristalizate, Asupra na- 
turii tor însă, deosebirea de păreri, nedumerirea chiar, persistă. 

Intrebarea cure se pune, è dacă ultravirusurile cristalizate sunt 
său nu vii, Auten proprietăţi ce Je posedă, ne fac să ne gindim la ele 
ca În nişte viețuitoare. Totusi starea lor fizică cristalină produce ne- 
dumerire în spiritul cercetătorilor. Ar fi posibil ca virulenta, mutați- 
unea, MmWüplicatla, specificitaten, puterea antigenică, atitea proprie- 
tăţi biologice, manifestaţiuni considerate „vitale”, să fie sub dependenţa 
unul simplu cristal nucleoproteinie? Mărturiseac că în ce mă priveşte, 
în toată cariora mea de microbiologist, nu mi-a fost dat niciodată sit 
mă isbeae de o astfel de răsturnare a tuturor concepţiilor noastre ela- 
sice”—spune savantul Levaditi, Nici o dovadă sigură nu ni s'a dat, 
cure să ne îndreptăţenască pe noi a sconte ultravirusurile cristalizate 
din regnul vieţii; nu e mai puţin adevărat însă că ela diferă enorm, 
prin proprietăţile tor, de toate organismele descriu pină acum, Ultra- 
virusurile cristalizate constitue o formă de viață care ne era pind acum 
necunoscută, spune Rostand întrun recent articol asupra acestei ches- 
tiuni. Pentru Gratia, cercetător belgian, explicaţia ar fi că în formele 
cale mai simple ale vieţii, materia vie e susceptibili de n fi eristalizată, 

Cea mai mare parte din cercetătorii din acest cîmp ul Biologiei 
erau de părere că ultravirusurila sunt ființe organizate si vii, cu o ta- 
lie extrem de redusă, mai redusă decit cea a bacteriilor obisnuite, vi- 
zibile la microscop. Chestiunea care se pune acum este dacă şi ultraviru- 
surile cristalizate oferă o organizaţie şi o viață analoagă cu cena a celor 
mai mici bacterii cunoscute. Pentru Stanley, nuclaoprote:nela cristali- 
zizte, descoperite de el, formează tranziția între cele mai mici fiinţe cu- 
nascute, adică cele mai mici bacterii şi moleculele chimica ordinari, 
Frontiera dintre viu şi inert tinde să se şteargă, „Ultravirusurile cris- 
inlizate reprezintă o verigi. între tipul de organizație atomică sau mo- 
loculară pe care-l runose chimistii și tipul de organizaţie celulară cu- 
nascut biologiştilor”. Dar acest fel de a vedea a lui Stanley nu e pri- 
mit fiirh rezervă de toți cercetătorii, 

Bire Intelos că din punet de vedere practic, ultravirusurile aces- 
tea au o mare importanță. Pentru biochimişti însă, elo formează un 
cimp de activitate şi de cercetări extraordinare de pasionant, In starea 
actualii a cercetărilor se ponte prevedea de pe acum că continuarea 
studiilor în acest domeniu va aprofunda şi mai mult cunostintele noas- 
tre, va arunca probabil o lumină. cu totul nouă, asupra proceselor ele- 
montare ale viaţii și chiar asupra naturii materiei organizata, încă atit 
de misterioasă şi azi. 


În ce priveşte cercetarea silinţitică în general și cea microbiolo- 
Eică în special, faptele noi deserise aduc după ele ca un fel de revolti 
ție. Doctrinele pastoriene trebuese revăzuta în lumina naturii si mecs- 
niemului de acțiune a ultravirusurilor cristalizate pe de ò parte, tar 
pe do alta mijloarele de investigatione ştiinţifică întrebuințate pînă 
acum Incep a se dovedi insuficienta pentru atacarea acestor eme. 
Astăzi trebue să ne gindim tot mai mult ta o colaborare a fizicienilor 
si chimistilor cu microbiologiştii, pentru a se continua o operă dove- 


Că n fi atit do fecundă, i 
„ MESROBEANU 


CRONICA DRAMATICĂ 


„FIICA LUI IORIO* — „MOŞTENITORUL« — 
„MARIA BASCHKIRTSCHEFE“ — „CURIERUL 
DE LYON“ 


Ar trehui si repetim despre Fiica lui forio, admirabila operă 
a hii D'Annunzio, jucată a Teatrul Naţional ln sfirsitul lunii Aprilie 
aproape aceleasi lucruri pe care le-am spus în cronica preceden 
despre „L'annonce falto à Marie“, 

Ca și Paul Claudel, poetul italian serie un teatru cu totul de- 
părtul de comedia burgheză contimporană, Nici problemele sale, nici 
tehnica sa, nici limba pe care o serio, nu sunt pe măsura teatrului 
da uzi. 

„Fiica lul lorio” este o dramă țirânească, tăcută pe citeva mo- 
tive folclorice, pe care un mare suflu pitic le amplifică pină la gran- 
doare tragică, Lucrurile simple — plinea, anotimpurile, recolta, pii- 
mintul — capătă în aceustă operă o putere nouă, care le repune În cen- 
trul vieții, 

Este o operă ingenuă și solemnă — ingenuă prin frăgezimea 
momentelor ei de lumină (ca In Inceputul actului intti, plin de atita 
soare), solemnă prin gravitatea simbolici, aproape rituală, a anu- 
mitor gesturi zilnice, care îşi regăsesc întreaga lor frumusețe pier. 
dută. 

Se Ințelege că publicul primeste cu greu 0 asemenea operă nea- 
muzantă, chiur dacă realizarea ai scenică reuşeşte să exprime viu 
și dramatic frumuseţile textului. Numa! o lungă educaţie artistică 
si o serioasă pregătire de cultură ar putea să ne dea un public pen- 
tru un repertoriu Clnudel-D'Annunzia. Publicul grăbit de azi, obisnuit 
cu un teatru comod, rapid, vioi şi amuzant, nu numai că nu ponte 
înțelege un asemenea repertoriu, dar nici măcar nu-] poate suporta. 
Este la mijloc o chestiune de rezistență fiz:că, înainte de n fi 0 pro- 
blemă de aptitudine intelectuală, 

Spectacolul dela Naţional a fost remarcabil, mai ales prin ra- 
pia d-lui Fernando de Cruciatti, care a imprimat intregului ansamblu 


` un ritm dramatie robust, în stare să susţină pe toată intinderea ei, 


o operă oarecum greoaie și poale — din cauza traducerii — lipsită 
de strălucire. Este de altfel una din cele mai frumoase traduceri po- 
sibile — semnată de profesorul şi scriitorul Alexandru Marcu — dar 


102 VIATA RONINEASCĂ 


În orice traducere fast viaţa 
splendoarea hui originală. i. O Andrei Piele TR în iin 


Dintr'un #nsamblu foarte işcări 
eră e eng Să interesantă, Ati jam aa eră ft, 
"nel Aglae Enescu, tinără actriţă care 
usole scen că unele calităţi de expresie, de Area d a e E 
ate ce indică o veritabila actriță de tragedie, lucru atit de rar! j 


servăm că simplul fapt de a-l fi dus 
pină la capăt şi de a-l fi men- 
iara tot timpul la o antmitä intensitate, constitue o lzbindă actori- 


D-na Sorana Topa a jucat cu devotam 
ènt un rol - 
zut. I se întimplă foarte rar acest lucru, căci s'a rio Mei A aa 
resemnată roluri de tot felul, cu mult sub resursele sale. 


Ln Studioul Teatrului National Sa Jucat y 
S. Q piesă de d- Anton Bibescu, aaa Pe pi pici diste 
ui ari E aal a: prisni reg eikeen iar cronicarii cu ostilitate, 

0 Son mal buni și care Intradèvăr n si avut 
pe scenele din străinătate, i ie intilni 
D ONI ară ando n fost jucată, înninte de a aa întiini 

„Moştenitorul” este o comedie a avariției şi a bătrineţii 

y efeng i se recunoască d-lui Bibescu cal puţin se der img ii 
ea ru anumite probleme de psihologie şi de morală. pe care tentruj 
nu și le maf pune de multă vreme, Din comoditate, din tene şi ponte 
de asemeni din convingerea că ar fi inutil, de vrome ce publicul nu 
oi ri erei ra de teatru își reatring cîmpul lor do vedere la 
r a ce, 

Pet Arc p mereu reluate după aceeaşi formulă, cu nee- 

Piesa d-iui Bibescu esta o comedie „Neplăcută”" — cum 
presă ~— care vorbeste fără iluzii, dar şi fără amărăciune, E Ata 

u ie, despre bani, despre bätrînete, o comedie în care nu e loc, pen- 
tru niciun fel de sentimentalism st în care H se spune lucrurilor pe 
nume, poate nu cu cinism, dar în orice caz cu anumită libertate. 

Nu cunosc multe piese construite pe o situație atit de riseată 
ca cea din „Moștenitorul”, Ponte că acest singur lucru este prin el 
însuşi o calitate, căci teatrul este o artă în care nimeni nu vrea să 
riște și în care toată lumea, dela autor la director, actor si regisor, 
near ouias bea e dureri să prevină. A fi „om teatru” nici nu în- 

a a prevedea reaeţiunile 
evita orice l-ar putea frita. i iii dc 
D, Bibescu serie teatru eg a-și lua totuși, cum se spune, „toate 


Sunt în „Moştenitorul" elemente pentru o mare comedia de cm- 
racter — nu toate realizate deplin, dar incontestabil prezente. Figura 
bătrinului Sark ar putea f) o apariţie excepţională în teatrul de azi 
şi e păcat, e foarte păcat că d. Grigoriu, interpretul merituas, dar 
prea tinăr al rolului, nu i-a putut da destulă autoritate, pentru ca să 
de greula in eamin Cada Comedie, care ~> din causi saipa 

n cen o — s'a destrămat în inci id dos- 
coperite defectele de construcţie ale piesel. Tn 


CRONICA DRAMATICĂ 103 


D-na Lily Carandino nu u găsit deaceca In fata d-sale ruzistenţa, 
cara bar Ti permis să dea mai mult contur unul rol nedecis și care 
de altfel nici nu intra cu totul în posibilitățile sale. Am impresia că 
trebuia pentru acest rol anumită bruscheţe sportivă, anumită since- 
ritate răspicată și că dimpotrivă d-na Carandino ba jucat mai mult 
clegine, 

D. Petre Nove este un actor care se pierde în monotonie, Misin- 
du-ne totusi impresia că s'ar putea salva printrun efort de energie; 
de iniţiativă. 
a 
. . 


„Maria Haschkirtèrheff' la Teatrul Naţional si „Curierul de 
Lyon” Ja Studio, au dat d-lui Camil Petrescu posibilitatea să veri- 
fice pe de o parte o serio do kinere elemente și añ realizeze pe dé 
altă parte cu acest material actoricesc nou, mai ascultător și 
mai sensibil decit o trupă de vedete, anumite indicaţii de regie, Ex- 
perienţa n fost Moosoblt de interesantă, chiar dacă ea nu a făcut decit 
să schiţeze deocamdată posibilitățile unei viitoare actiuni, reluată pe 
un sector maj întins și dispuninil de mai mult timp. 

Ne pare rău că nam putut urmări toate „„lublurile” rolurilor 
principale din cele două spectacole experimentale, chel numal aș sm 
fi putut traga tonto concluziile experienței, dar e denjuns să ne refe- 
rim la echipa de tineri actori, care nu jucat în promioră, pentru ca 
si înțelegem ca vie mişcare de curiozitate, de simpatie, de speranţă, 
de îndrăzneală trebue să fl provocat In lumea actoriceaacă tinără 
nepate Incerrări, n! căror obiectiv ori să stimuleze, să nleagă și să 
îndrume, 

Am avut surpriza de n vedea în Marin Basehkirtehefi pe d-na 
Didi "Teodorescu rupind cu un intreg trecut de roluri obacure, me- 
dioeru jucate şi gäsind In nrest prim mnre rol, unele momente de 
sensibilitate uscnțiti, erlspată, care anulau intro singură seară de 
spectacol citiva ani inutili. De sigur interpreta n fast pe alocuri co- 
plesită de greutates materială n rolului său, dar importante nu sunt 
exitările sale, pe cure le cunoaştem și care pot fi Indepărtate, cl ac- 
cantele juste, nuantata, pe care nu | le bänuisem pină acum, 

Am reținut de asemeni numele d-rei Mimy Boltea, cara aduce 
po scenă o mare simplicitate de gesturi, în fericit contrast eu tine- 
reţea sa. 

Aproape tonte celelalte roluri nu fost jucate de tinerii actori nè- 
cunoscuţi, färā stingieie, dar aj fără tmarrate enlități personale, 

Grupul de actori utilizaţi la Studio a fost mal bogat în elemente 
de valoare. Este sigur că cel puţin d. Toma Dimitriu şi d. T. Päu- 
nescu pot fi reținuți cu încredere din nccastă lungă listă de concu- 
renti, în care totuşi — în roluri episodice, In mici schițe de o sin- 
gură scenă, ba chiar de o singură replică — au fost citiva, destul de 
preia care ne-au surprins prin justete, prin siguranță, prin sim- 
plicitate, 

Ce ni sa părut însă cu totul remarcabil au fost nu reugiteje in- 
dividuale, ci tonul general în care s'a jucat întregul spectacol, 
vechea melodrumă franceză, Studioul a reuşit să ne dea un specta- 
col de dramă, menţinut tot timpul la un nivel de expresie veridică, 
fără mxcese de voce, fără abuzuri de atitudine, fără efacte de regie 

Recurgind ia o melodramă, d. Camil Petrescu a dat experienței 
sale «lificultăţi maxime, poate tocmai pentru n dovedi că nimic nu a 
nererolvabil, pentru cine porneste In drum cu o clară concepție de 


arță. 
MIHAIL SEBASTIAN 


SCRISORI DIN LONDRA 105 


social, acești cărturari devin „gentiemeni”, Desigur, influența con- 
tinentală asupra culturii engleze siăbeşte odată cu încetarea mer- 
gerii studenţilor de pè insulele britanice la Sorbona ori Padua. Poate 
de acesa Dante socotește pe englezi ca gi P a nemți — Inglesi e Te- 
deschi — ca unli care nu sunt capabili guste divina lui poasie, 
nici măcar în traducere, pentru că „nulla cosa per legame musaico 
armonizzata si puo della sua loquela in altra transmutare, senza 
rompero tutia sua dolcezza e armonik”. 

La ntestea, se mai adaogă însă un fapt de o decisivă importanţă 
istorică. Ultima revoltă feudală . =- deşi, după cum sa spus, feuda- 
Msmul englez era cu totul deosebit de cel din Franţa şi de pe conti- 
nent — pe care o sfărimă Henric al Ii-tèea (1174), duce la consolida- 
rea naţională și la stabilirea unul echilibru de forţe Între coroană 
și naţiune, Invinşii sunt mevoiţi să ia parto alături de cavalerii re- 
prezentanţi ai districtelor şi de orăşeni în adunarea care va avea să 
ajute pe Rege la conducerea Statului. Eate interesant de observat 
că, po cind în Franţa, Monarchia evoluează către absolutism, În An- 
glin puterea începe să ntirne de înțelepciunea de a păstra echilibrul 
dintre fortele care compun națiunea. De aceea, la 1215 cind un Rege 
incapabil, Ion Fără de Ţară, nu ponte păstra acest echilibru si în- 
cearcă stabilirea tiraniei caprielilor Jul, nobilimea, clerul, orāşenil 
şi micii proprietari rurali formează o ppoziție solidă care îi smulge 
Magna Charta, adică regulile după care se puteau armoniza fortele 
naţionale pentru a asigura desvoltarea gi funcţionarea organismulut 
politie şi social sub supravegherea, ca arbitru, a Regelui, Cit de 5% 
idă a fost baza nsezată pe mica insulă din Tamisa, Runnymede — 
unde s'a semnat Magna Charta — pe care su desvoltat apoi Intreaga 
lume anglo-saxonă, se vede acum, cind se cutremură catapetensma 
lumii şi cind necustă bază răimine mai neclintit deelt ori cind. Poe- 
tul Wordsworth, pe care Amorica îl reclamă cu egală justificare ca 
şi feoricul ţinut lacurilor engleze unde a visat şi a scris, spune: 


SCRISORI DIN LONDRA | 
CARACTERUL ENGLEZ ŞI GENTLEMANUL | 


lij 


Incă de pe le 1167, Oxford şi apoi Cambridge încep să aibă un 
rol important în determinarea evoluției istorice a oporului englez. 
Pe vremea aceia, studenții care porneau ca pelerini căutarea isyo- 
rului miraculos al cunoştiinței migrau, cu magistrii cu tot, din loc in 
loc, după cum găseau condiții de trai mai bune şi înlesniri de ordin 
politie pentru a-și putea dobinuli siguranţa şi protecţia, sau după curm 
li atrăgeau faima vreune| universităţi ori mapiștrii, Cearta lui Henrie 
al II-lea al Angliei (1154—1189) cu Regele Franţei, pune capăt Insă 
mergerii tinerilor englezi la Paris ca să învețe cu magiştrii Sorbonei 
şi astfel începe existența celor două universități engleze, devenite apoi 


O Englishmen! in hope and ereod, (O, Englezi, frații nostrii, 

In blood and tongue cur brothers! Prin singe şi credința, prin limbă 
şi speranţă! 

We too are heirs of Runnymede; ȘI noi suntem moştenitori ai Run- 


voiau să oaa nectarul i, si r ce parte a Ruropel ar fi nymede-i 
mers, ca ṣi metoda de a căpăta puținele idei pe care 1e ingăduia bi- , > 
serica să circule în lumes fe ia. Naț'onalitatea Ta dea meigien Sg And Shakespeare i rege E za faima lui aer pe și NETA 
ment de restricție ori chiar de descalificare şi, la Sorbona, era la un pA etek 


Aro not alone our our mother's™. Nu-s numai ale mamei nousire), 


lar atum cind Regele George nl VI-lea — primul Rege englez— 
calcă pe pămintul Republicei Americane „ca un viu simbol n) ucelei 
bogate masteniri comune”, cum spune un fost muncitor ridicat la 
„rangul“ de gentleman în Camera Lorzilor, vorbeşte medievala In- 
țelepeiuna politică a englezului, Din această luptă Indelungată din- 
tre forțele care compuneau națiunea, luptă dusă în veacurile mai 
apropiate du regulile strict observate ala unui Joe corect — fair 
pla 


tilor de pe atunci era că nu aparţineau aproape de loc claselor nobile. 
Nobilimea era prea mindră şi prea puternică, ocupată cu arta luptelor, 
a războiului şi cu Cruciatele pentru a-şi pierde vremea să asculte pe 
magiştrii, învăţătura fiind mai mult orală. Ea nu vrea să îndure toata 
neajunsurile și umilințele pe care le-ar fi pricinuit inferioritate in- 
telectuală alături de trențăroșii adesea purtători de epidemii, dar care 
erau vii la minte şi meșteri în dialectică. 

Pentru Anglia, instituirea universităţilor dela Oxford şi Cam- 
bridge, focare de lumină pentru elementele tinere care nu aparțineau 
clasei nobile, are o importanţă cu adevărat unică. Pină în ultimele 
decenii ale veacului al XVI-lea, aceste isvonra de invățătură continuă 
să dea vigoare intelectuală elementelor de jos care se pot ridica mai 
mult prin calităţile lor, iar nu prin numele de famille. 

După terminarea studiilor, acesti tineri ocupă locuri 

administraţie, în cler, în educaţie pe lingă familiile nobila, ca şi în 
comerţ, Ei devin un ferment puternic în stimularea şi determinarea 
procesului istoric al desvoltării vieţii engleze, Din punct de vedere 


y — sa ridicat „gentlemanu!”" pe care Voltaire 1 vedea incarnat 
in Regele englez: „Il a tout pouvoir pour faire le bien mais lea 
mains liées pour le mal”, (Lettres sur les Augloig). Acum vedem acest 
tip, care reprezintă idealul naţional în ori şi care domeniu al vieţii 
engleze, ridicindu-se din ori si ce mediu social şi mergind pe calea 
dreaptă pe care l-o luminează puternica lul credință interioară în 
cuvintul Domnulul, în munca cinstită, puritatea vieţii de famille gi 
în sanctitetea persoanei nproapelui «hu, 

La Oxtord şi la Cambrige se înviţa în aceste vremuri medievale 
nu pumai arta lu! Cicerone, dar mai nles arta de a se conduce în 


Ci Tei 


106 VIATA ROMINEASCĂ 


Viaţă și do a conduce pe alţii prin respectarea turilor - 
lor comune. Viaţa din colegiile acestor arieni ri G ee iu piete a 
„mesei Tae un pegas mac să formeze pe om. Desi- 
ur, un či ar era, prin detiniţie, și un „gentloman”, deşi noţiunea 
Populară era pină decurind că gentlemanul nu trebue ză cistiga 
existenţa muncind. Pină în zilele noastre se mai repetă zicala: 


Who was thrn the gentleman?” (Cind Adam săpa şi Eva torcea 
„When Adam detvet and Eve span. Domn (gentleman) pe atunci cine 
era ?) 


John Bunyan, profetul și preotul puritaniamului, scrie în veacul 
al XVII-lea, cu supărare, despre învățații și teologii de pe atunci: 
„Unii oameni disprețuese pe Lărării Domnului nostru Isus Christos 
pentrucă nu sunt „Eentlemeni” şi pentrucă nu ştiu, ca Pilat din Pon- 
tiu, să vorbească evreieşte, clinaşte și Imineşte”. Dar evoluţia politică, 
socială şi spirituală a Angliei este influențată puternle şi prin luptele 
pentru cucerirea Țării Galilor şi a Scoției (1 1333), provincii a cñ- 
tror populație aduce, prin amestecul cu Englezii, noui energii si pu- 
ternice influențe de iubirea libertăţii, curaj feroce si independență de 
caracter. Giraldus Cambrensis, care el insuşi era din Tara Galilor şi 
care a fost magistru la Oxford (1158), serie despre poporul din care 
făcea parte: „Oamenii aceștia sunt sprinteni activi, mai degrabă 
vinjoşi decit puternici şi crescuți numai pentru a fi vrednici să poarte 
armele”. „Pentrucă nu numai nobilii, ci întreg poporul «ste instruit 
în mânuirea armelor, lar cind sună cornul de luptă oamenii triburilor 
işi lasă plugul, ca și nobilii care işi părăsesc curtea siirind cu toții la 
luptă cu cca mai mare însuflețire”, „Trăese mai mult cu carne, lapte 
și brinză decit cu pine; nu sunt atraşi de negoţ, de navigaţie ori de 
meserii si iși petrec timpul mai degrabă cu vinatul şi cu exerciţii 
răshoinice ` „Tati îşi bat capul necontenit cu apărarea țări şi liber- 
tății lor”. „Pentru acestea luptă cu furie, sufere lipsurile şi durerile 
cele mai mari şi îşi dau bucuros viața”, „Socotese că e o mare ne- 
ipare să moară în pat și cea mai mare onoare să cadă pe cimpul de 

u". 

Cam tot astfel sunt deseriși și Scoţierii, cu deosebire că aceştia 
erau voinici, întreprinzători, gata să se avinte cu bărcile şi să in- 
frunte, ca şi Vikingii, furia oceanului. Pină azi, Scoţienii sunt cei mai 
întreprinzători si mai neintrecuţi negustori, inventatori, ingineri, 
bancheri fără pereche dintre toţi britanicii. Opresiunea invaziei en- 
gleze în Scoția a ridicat furtuna eroismulul tuturor claselor pinë la 
cel mai umil preot de sat, Acest popor mindru de libertatea lui a fost 
silit astfel să ducă una dintre cale mai indelungate şi mai faroce 
lupte dintre câte sau dus pe Insulele britanice pină cînd, după moar- 
tea Reginei Elisabeta, Regele Scoției, devine Iacob I al Angliei si astfel 
se potolese luptele. 

Demnitatea, curajul, onoarea, vitejia şi cavalerismul acestor po 
poare adaugă încă ceva Ia patrimoniul național englez. Se vede în 
cursul războiului de o sută de ani, cind cu toată sălbitecia la care 
războiul coboară pe om, cum Englezii şi Francezii respectau : 


luptei, codul onoarei, cuvintul dat, otensind mai pe 
nezeu, prin exterminarea milă a întregii populaţii din unele 
ținuturi cucerite, decit să calce regulile codului cavaleresc. in 


SCRISORI DIN LONDRA 107 


în ochii acestor răsboinici mult mai puţin deelt dobitoacele casnice, De 
asemenea, la Paris, cind a sosit ştirea morţii lui Eduard al II-lea, Re- 
gele Franţei a dat ordin să se oficieze un serviciu divin la capela re 
gală St. Louis, pentru eroul englez, care fusese totuşi cel mai mare 
duşman al său. Legile cavuleriamulyi erau deci mai respectate decit 
poruncile lui Dumnezeu, poale pentrucă astfel vanitates omenească 
era satisfäcuth. In timpul răzhoaelor napoleoniene, Wellington, pri- 
meşte o delegaţie de notabili francezi care ti cereau să nu atace pe 
Mareșalul Sault, trecînd pe un pod, important din toate punetela do 
vedere pentru Întreaga regiune şi uducind cuvintul de onoare n) mi- 
reșulului că nici el nu va ataca pe englezi din acea parte. „Cuvintul 
Mareșalului Sault îmi ajunge”, a răspuns viitorul „Duce de fier”, Şi 
treatrul luptei a fost transportat Intro altă regiune de unde se tur- 
bura mai puțin viața mecombntanților, Cita deosebire Intre meest 
„Pentlomen's agreement” şi acela din zilele noastre, cind niei măcar 
un „gangsters agreement” nu se mal poate realiza în domeniul inter- 
naţional. Vorbele lui Shakespeare par a fi rostite ca pentru vremile 
noastre” 


„O, judgement'thon art fod to brutish hensta. 

And men havre lost thoir reason”... (luliua Caesar’ 
(O, rațiune, te-ai refugiat printre dobitoace, 

lar oamenii și-au pierdut minţila“.....), 


Evolutia spritului civic englez către o formă de guvern, în care 
răspunderea să fie împărţită proporţional cu valoarea elementelor 
care compun statul, este un fenomen aproape unic, mai ales în vaa 
curile al XIII si al XIV-lea, Centrele de învăţătură, puternice for- 
tărețe ale culturi independente, contribue, după cum se va vedea mal 
departe, să ărgească baza pe care sa razimă echilibrul Statului, prin 
desteptarea conatiinței individuale. In acelaşi timp, războnaele purtate 
în Franța, impun sacrifeii si sarcini severe tuturor claselor, Taxele 
sporesc mereu, dar fiindcă incă de pe atunci se exercita un control 
public al banului cheltuit, poporul englez a primit astfel o educaţie 
serioasă In sensul de a se întări credința generală că tonte birurila nu 
servesc dpcit la sporirea binelui comun, la mărirea şi puterea întregii 
naţiuni, In Franţa, fără n mai vorbi da alte State, nici plină ari ce- 
tăţeanul nu a putut fi făcut să înțelează că evaziunea fiscală este un 
atentat la securitatea politică și socială a comunității, pentrucă niei- 
odată nu i sa dat dovada singură pentru a-l face să creadă că banul 
Statului se cheltueşte numai în interesul public. Pină nzi se citeşte 
în presa engleză — în special în Times — trimiterea anonimă de 
„bani de constiință”, Ministerul de Finanţe de către aceia care cred 
că au indus în eroare Statul, cu sau fără știință, și au plătit dări mai 
miel decit se cuvenea. Bine înțeles că la un popor care a făcut din 
propria-i constiință individuală supremul şi neimpăcatul judecător, 
fenomenul acesta este, în mare parte, de ordin religios — în specia? 
dela Reformuţie încoace — dar nu e mai puţin adevărat că şase vèa- 
curi de împlinirea conștințioasă a datoriilor civice au dat sigur» 
norme de viaţă. 

Răspunderea pentru conducerea treburilor publice locale, a men- 
tinerii ordinel și aplicării legilor, revenea acelor „cavaleri al tinu- 
tului, country gentlemen, ori Squire, cum erau numiţi micii nobili al 
districtelor. Acestia luau parte la ședințele Curtilor de judecată din 
districtul respectiv, predau pe vinovaţi în mina justiției şi apol tot ei 
prezentau hotărir le acestor Curți la Londra, unde erau aprobate ori 
nu. Luau parte la Curțile juraţilor — u căror origine se crede a porni 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dela obiceiul regilor anglo-saxoni de a institui in diferite ţinuturi un 
grup de oameni aleși care jurau să nu aducă mărturie mincinoasă 
impotriva nimănu! — şi apoi reprezentau districtul respectiv în Par- 
lamentul din Londra. Fără îndoială că în veacurile trecute, cînd vinta 
era mal aproape de natură, menţinerea ordinel şi aplicarea legilor se 
făcea cu destulă brutalitate; totuşi, un popor format din elemente 
atit de mindre de drepturile lor şi atit de independente impuneau 
„Bentlemenului”,:care fi conducea si meargă strict pe drumul legilor 
în împlinirea datoriei sale, şi să fie model de viață pentru cei din 
jurul fui. Desigur că existau destul tirani locali din care cauză si mai 
ales din cauza sporiri birurilor a produce marea revoltă a țăranilor 
englezi la 1281 şi care determină serioase schimbări în oreanisafia 
vieții rurale, Ca un exemplu de reacțiune a societății împotriva a tot 
ce l-ar putea turbura viața și în același timp ca un element de pu- 
ternică solidaritate este acea prevedere din vechea „Common Law“, 
(obiceiul pămîntului), care spune că „Ori şi cine văzind comiterea 


„Gientlemanul” oficial şi cel cu blazon — tată! lui Shakespeare, 
John Shakespeare, obține la 1506, pergamentul prin care į se conferea 
titlul și blazonul şi de aceia fiul său işi zice „gentleman“ — era încă 
de multă vreme deosebit de acela pe care îl constiințen și sentimen- 
tul popular. 


Este iarăși interesant de observat că Parlamentul, pînă tirziu în 
veacul al XV-lea, nu ge ocupă în special cu elaborarea de legi, ci exa- 
mina plingerile, cerceta nemulțumiri le cetăţenilor şi veritien sentin- 


locală, răminind, în același timp, păstrătorii tradiției, conservatori 
luminaţi și avind o acţiune de pruderită trinare în mersul vieții en- 
gleze. De asemenea, pentru închegarea şi armonizarea vieţii poporului 
englez, Răshoiul celor două roze — albă, cea de York, roşie cea de 


era, în primul rind răsboiul, nemai putindu-se integra în viaţa natio- 
nală după ce se terminaseră luptele cu Franţa, se sinucide prin lup- 
tele dintre cele două roze, Poporul rămtne indiferent faţă de întregi. 
tmirea şi auto-exterminarea acestor cavaleri care în ră să de- 


sfărimindu-și puterea şi organizația lor proprie, acesti nobili pregă- 
teau terenul pentru stabilirea ordinei cerute de interesele generala me 
naţiunii și mal ales a aplicării legilor şi consolidării sistemului Judi- 
clar care avea să devină mai tirziu una din cele mai neclintite baza nlo 
desvoltării Imperiului britanie, Pentru că, după terminarea mi 

cu Franţa, acesti războinici deveniseră un element de adincă turbu- 


SCRISORI DIN LONDRA 103 


rare a vieţii publice, mni cu seamă cind ts! trinetenu oamenii lor ca 
să împiedece curțile judecătoreşti de a da alta hotiriri decit acelea pe 
care le cereau interesele lor personale şi chiar uelzinul pe Judecătari şi 
pe acei care erau chemaţi să apere interesele publice, Micile tor bande 
armato jelulau, ucideuu și cotropeau bunurile celor ce nu se puteau 
apăra, Ei distrugenu astfel ori și ce umintire bună po care nr fi mai 
putut so păstreze poporul despre aatfol de „gentlemeni” eu cruci pe 
blazonne dar cu Satana În sufiet și de acela aven să se ridica mai ttr- 
ziu şi apoi în zilele noastre „gentlemanul” al cărui blazon este format 
numai din faptele Iui crestinesti, Extermininäu-se deel unli pa alţii, 
acesti nobili lasă mai mult lot pentru dezvoltarea burgheziei 31 negus- 
torilor şi mai multă libortu la țirânimii şi mico nob'limi rurale. Con- 
ducătorii poporului devin mereu acei care se ridică prin jocul noullor 
forțe sociale și politice înfrinnte insă necontenit dè lège, De actin, 
poate, pină azi în Anglia si în statele ungluanxone, puterea judiciară 
predomină, ba, dupi părerea unora, chiar tiraniseazä pe celelalte pu- 
tori. Acesti îndeluneaţ proces de desvoltare n sistemului politie în func- 
ție de nevoile tuturor claselor sociale indreptățegte pe Montesquleu, 
să erendă că Anglin a zăsit întradevăr secretul libertăţilor, Secretul 
acesta este arta de n revizui necontenit, prin bună înţologere Contrar- 


zeu: rÄmine eternul rebel împotriva ori cărei porunci dacă ra nu em 
respunde cu porunca venită din propria lui Vinţă morală. Ponte că 
procesul îndelungat pe care I exercită sncietatea asupra omului şi 
de pe urma căruia pe produet tipuri superioare tn progresul maturi’ 
Umane se aseamănă cu ncela pe care îi exerrită forţele din ndincimea 
straturilor pămîntului pentru n produce cărbunele, flerul, ori dia- 


Vechile universităiț', Oxford şi Cambridge au un roj unic în des- 
volterea caractorului engler, Dună cum am amintit, vinta univorsi- 
tară, în Anglin, îsi daloreste inceputul întorzicerii tiner lor do n mai 
merge la Sorbona, Încă deln 1249, 2e Inființează, ja Oxford, University 
college si apoi Balliol college (1242) inr la Cambriidra, Peterhouse 
(1284), Scopul neestar „blog ern să ndipostenacă pe sludonţii enre 
veneau la învăţătură si care orau toți săraci, Ele erau deci ca nişte 
hanuri, sau cum am zica nol astăzi urmind gonna orăzenilar după cu- 
vinte „pur rominesti“ „căminuri” pentru studenti, Aceste colegii pri- 
mind apol donații se organizează în asa tel, incit pe lingă întreţinerea 
studenților le dau si învățătură. Maglštri! care ţin cursuri si conduce 
disputele incep a locui în colegii şi a ze ocupa și cu gospodăria insti- 
inției, ca și cu supravegheren studenț lor, îngrijind de buna lor eres- 
toro, de moralitatea lor ca și de menţinerea ordinei, 

Nu sè poate nceentun în desjuna ce influență puternică avenu 
elementele ieşite din straturile de jos ale poporului si ridicate prin ca 
ltăţile lor atunci cind intrau în viaţa publică pentru a indeplini func- 
țiuni eclesiastice ori luice, sau pentru a deveni oameni de lege. Pentru 


110 VIAȚA ROMINEASCĂ 


că Biserica și Legen, care se răzimau una pe alta, aveau nevoe, în pri- 
mul rind, de oameni învăţaţi. Incă de pe timpul cînd, la nol, se în- 
chegau Principatele Romine, Universitățile dela Oxford şi C 

încep a se desvolta ca niște republici federale, adică fiind formate din- 
trun număr de colegii (azi 32 la Oxford şi 28 la Cambridge) care, fie- 
care în parte, sunt o mică universitate, oferind întreţinerea, creşterea, 
inainte de toate, sever înarijită şi învăţătura, Frau ca niște schituri 
de învăţaţi. 

Aceste universităţi erau puse sub patronagiul unui episcop şi al 
unui om de stat — care era, în general tot un prelat — şi care avea un 
înalt rang la curte pentru ca să tă, astfel, ocroti universitatea, Că- 
tre sfirsitul veacului al XV-lea și apot în al XVI-lea, donațiile regilor 
nobilimei, prelaţilor si negustorilor bogaţi sporesc numărul şi averea 
acestor colegii care devin, niște fortărețe. Ele apără și cresc tineretul 
în spiritul de independentă, cura] elvic, sănătate trupească gi sufle- 
tească, ca şi în atmosfera de libertate a gindirii şi de respect al omu- 
lui. Dar donatorii aceştia s'au gindit să înceapă educaţia tineretului 
și mai devreme, înainte de a intra în universitate şi de acela au fun- 
dat acele „Public Schools“ care au jucat un ro] extraordinar în viața 
publică engleză, mai ales In ultimele ouă veacuri. Si az! idealul fie- 
cărui om bogat din Anglia este să-şi trimita băiatul la una din aceste 
scoli. Cea dintii instituție de acest fel este fundată la Winchester, la 
1.56 de către Willam of Wykeham., Tinerii formați la Winchester — 
„Dore scholars" (studenți săraci) cum spune piosui donator — îşi de- 
săvirşean studiile la Oxford, în New College a căru! deviză stă scrisă 
și azi cu litere de aur şi cu ortografia vremii „Manners makyth man“ 
Imanierele fac pe om) deasupra porții pe unde întră tînărul în acest 
templu minunnţ care avea să-l facă om în toate minţile. să-i dea ma 
nierele — şi cele sufleteşti — de adevărat teman“. Altă scoală, 
cure a fast fundată de Henric al VI-lea la 1 + este faimosul colegiu 
dela Eton, lingă Castelul dela Windsor. ni cărei absolvenţi treceau apoi 
la Kings college, la Cambridge. Această „Publice School" a ajuns în ul- 
timele două veacuri. mai mult ca ori care alta din această categorie, 
mievărata crescătorie a fiilor nobilimei si plutocraţiei engleze, deşi la 
inceput era a „tăracilor” Burghezia şi negustorii Londrei încep şi ei 
a se gindi la educaţia fiilor lor si astfel iau ființă şcolile de lingă 
Catedrala St. Paul, în City, (1509), la Wetminster Abbey (360) și 
Merechant Taylor (1561). Vestitul colegiu dela Marrow (1571), al cărui 
olevi intilnindu-se pe cimpul de sporturi cu cei dela Eton dau loc la un 
vveniment care pasionează toată lumea anglo-saxonă, ca şi luptele 
sportive şi intrecerea cu bărcile pe Tamisa dintre Oxford şi Cambridge, 
a fost fundat de Jeomanul (proprietar rural, ca mosnenii noştrii) 
lohn Lyon. Interesant este iarăşi de notat că o altă scoală faimoasă 
în istoria desvoltării culturale engleze este cea dela Rugby, fundată la 
1567 de Laurence Sheriff „Citizen and grocer of London” cetățean si 
engroisist din Londra) și unde sau format atitea „gentiemeni per- 


fecti”. Chiar unul dintre cei mal vestiți actori şi director al unei com- 
panii de teatru, contemporan şi prieten al lui Shakespeare, Alleyn, a 


Infiinat „Aleyn's College of God's Gift in Dulwich (1616) la deschide- P 
rea căruia a patronat însuşi Francisc Bacon (Lord Verulam), 


SCRISORI DIN LONDRA 111 


cu mai multă siguranţă este că vechile universități dela Oxford gi 
Cambridge au desăvirşit educaţia tinerilor veniţi din aceste şcoli, fä- 
cind din ei oameni care au consolidat Imperiul britanie, Prin calită- 
tile lor superionre de oameni şi de pentlemeni, respeetind legea si tra- 
dițin, acești reprezentanţi a! unei civilizaţii umane şi creştine au înăl- 
tat pretutindeni, pe unde au trecut, valoarea şi sanctitatea personali- 
tăţii asigurind pacea şi ordinea în atmosfera libertăților, 

Prin „Public School" se înțelege, după denumirea dată pe vre. 
mile fundării, o şcoală internat unde puteau intra elevi din tot cu- 
prinsul Angliei şi chiar străini și unde, mai tirziu, sa început n so 
plăti pentru întreţinerea și învățătura elevilor, La început — după 
cum Sa spus — se alegeau „the godliest, poorest and best learned (cer 
mai bitori de Dumnezeu, mat săraci şi mai învăţaţi) pentru că nobi- 
limen $i acel care aveau o situație socială socotean că n'au de ce să 
mai înveţe carte pentru a-şi asigura o altă profesie, inr învăţătura 
care o dădeau fiilor lor avea un caracter privat. Influența Renasterii 
stirneşte și în Anglia setea dea cunoaște şi de aceia veacul al XVI-lea 
aduce o intensă organizare n instituţiilor pentru educația tineretulu 
Secularizarea verilor minăstiresti, pe timpul lui Henric al VIII, ca și 
Reforma religioasă aduc o mare parte din bunurile clericale ca dar co- 
legiilor dela Oxford şi Cambridge, precum şi şcolilor care începenu să 
se înființeze în diferitele părți ale ţării. Mai tirziu, pe timpul domnei 
lui Eduard al VI-lea, înțeleptul tinār precoce, fiul Iui Henric al VII 
lea, se înființează acele „Grammar Schools" unde învățau numai băa- 
ţii din ţinutul respectiv {spre deosebire de Publice Schools) şi care 
aveau aproape acelaşi program ca şi celelalte, limba latină fiind pre- 
dată de a potrivă cu cea engleză. La o astfel de Grammar School a in- 
vătat și Shakespeare în orășelul lui natal, Stratford on Avon. 

Viața caracteristic engleză ar fi grou de înţeles dacă nu s'ar lă- 
muri procesul istorie, nu atit al căpătării de cunoşiiinţi, el în primul 
rind al educaţiei şi formării caracterului generațiilor tinere: păstra. 
rea pină azi a influenței medievale în domeniul religios, sanctitatea 
instituţiilor şi ideii de proprietate, conservatisrnul noțiunii de tradiţie, 
misticismul şi ceremonialul care se leagă de monarchie, respectul in- 
dividului şi a poziţiei lui sociale şi mai ates primitiva și chiar naiva 
religie a libertăţii. Tinerii pelerini „vecinie îndrăgiţi de sărăcie” 
alergind după lumina minţii si mulţi prăbuşindu-se în lupta grea cu 
viaţa ajung, după mai mult de trei veacuri — pină la Reforma religi- 
oasă—să destepte genul unu popor care es închegase din elementa yi- 
guroase şi variate pe care le seleciona brutal o natură care îşi as- 
cunde cu perfid decentă severitatea și sărăcia. Fără a vorbi de spi- 
ritul democratie, pe care îl intrețin aceşti „invățaţi plebei” se poate 
spune însă că oi au fost mai legaţi de realitățile vieţii şi au putut in- 
lesni evoluţia adevărat a civilizaţiei engleze chiar cind acolasticis- 
mul era atit de oprimant pentru spiritul uman. In domeniul literatu- 
rii, Chaucer, prin „Canterbury Tales”, care desigur fuseseră deșteptate 
de un vag și indepărtat ecou al cintecului Italiei, şi, mai ales, al lui 
Dante, face să vorbească insusi geniul medieval! englez cu adinea hui 
simtire poetică şi acel unic şi intraductibil „sense of humour”, jar 
Langland, prin „Piers Plowman", care desi este ecoul creştinătăţii me- 
dievale impotriva păcatelor omenesti, demonilor şi decăderii clerului, 
e mai ales o imprecaţie engleză teribilă ca aceia a profeților evrei şi 
prelud ul furtunii de „moral indignation” deslânțuită de puritanii din 
veacul al XVII-lea. 

O altă caracteristică absolut fundamentală a spiritului englez, 
fără de cure nu se poate explica atitudinea ṣi reacţiunea acestor insu 
lari faţă de evenimente şi realităţi, este Influența decisivă pe care a 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


avut-o, în evul mediu, Common Law asupra acestui popor. Principiul 
fundamental în Common Law este că fiecare caz trebue să tie judecat 
si hotărit în lumina faptelor specifice şi precise care Tau determinat, 
Spiritul public oste atit de influențat, atit de îndelung „dresat de 
această lege sub imperiul cărela a trăit şi s'a desvoltal, încât princi- 
piile generale care domină și alte constructiuni logice nu sunt accep- 
tate, ba chiar deşteaptă adincă bănuială. In faţa realităților şi în faţa 
evenimentelor internaţionale, englezul reacţionează așa după cum spi- 
ritul lui a fost obicinuit sub directivele din Common Law. Aci, trăaşta 
intens influența „invăţaţilor plebei” pè care i-au produs universităţile 
din Oxford și Cambridge, Aceşti „gentiemeni”, cavaleri ai elitei intelec- 
tuale conduc apoi şi Public Schools si Grammar Schools unde for- 
mează tineretul, care apoi este destinat să-şi desăvirsească studiile la 
vechile universităţi. Aceste instituţii merită o scurtă exami pen- 
iru că ele sunt inima care întreţine circulaţia organismului englez, Şi 
larăşi, nu se poate accentua în deapuns că scopul învățâmintului en- 
gloz în general și celui universitar în special, încă din ovul mediu, era 
inainte de toate formarea caracterului, educația înaintea învățămin- 
tului, Centrul sau laboratorul unde se formează „gentiemanul” uni- 
versitar este colegiul, Această instituţie universitară oferă locuinţă şi 
întreținere ca și învățătură, Studenţii sunt supraveghiaţi, pusi sub e 
biindă şi cuminte observaţie în cea ce privește purtarea. Ori şi cit de 
strălucit la minte ar fi un tinăr, dacă dă însă dovadă de lipsă de ca- 
ructer, dacă e un rău camarad, dacă minte, dacă e bătăuşi, dacă are 
viţii care ap putea influența pe colegii lu: şi în fine dacă Sa ajuns ln 
convingerea că nu se poate îndrepta, atunci studentul este exclus. In- 
teligenta excepțională cind este însoțită de grave scăderi ale caracte- 
rului nu numai că nu este prețuită şi nu conatilue, sub niciun motiv 
un privilegiu cu tolerarea tuturor celorlalte scăderi marale, ci, dimpo- 
trivă, este privită ca cea mai mare primejdie pentru societatea în care 


“maria cu fapte pe care mecanismul lui intelectual nu le poate suporta 
şi folosi, Bine înțeles că rolul acestor educatori este erati rare pa 
lile secundare urmăresc acelaşi scop, adică formarea caracterului şi a 
Sae, gi da dee ars ee ge îndreptarea tinărului către uni- 
f 2, nezoț sau a rofesie, după cu ăsi i 
ironic br p pă cum au găsit că se potriveac 

Dela fundarea universităţilor dela Oxford și Cambridge, ca şi ace- 
lor „Public Schools” şi pină la Reforma religioasă se m riria A co- 
legii şi în şcolile internate tineri săraci dar distinși, După Reformit 
insă, căutindu-se a se impiodeca desvoltarea sectelor religioase în aceste 


lea, nobilimea şi plutocraţia pusese aproape stăpinire pe cele două unl- 
Yersilăi ca şi pe Public Schools, De aceia, se spune ek la intrarea în 
Universitatea dela Oxford, cei ce nu erau de familie cu blazon seriau 


SCRISORI DIN LONDRA 113 


în dreptu! numelor „Sine nohilitate”, lar mai tirziu, prescurtat, „Snob”. 
Aceşti „Snob” cu parale multe au făcut pe Thakeray să serie faimoasa 
lui carte „The hook of snobs” unde a caracterizat, cel dinții, ridiculul 
parvenit prețuit în lumea care poate uvea ca ideal astfel de secături 
pompoase, 

Colegiile universitare sunt destul de bogate, avind moşii, proprie- 
tăţi urbane, ferme, mine, donate în cursul vencurilor de aceia care 
s'au preocupat de educaţia tineretului, Ele sunt absolut independente 
şi işi administrează averea singure. In fruntea unul colegiu se află un 
„Master”, „Prezident”, „Provost“, ori „Principal“, titlu care variază 
după cum a prevăzut acum cinei, şense veacuri fondatorul în actul său 
de danie. In fond, tonte aceste titluri însemnează „Rector“, El este ales 
de către membrii colegiului — Fellows, —, lar aceştia sunt primiţi ca 
în ori și care societate de savanţi, prin alegere şi cind devine un loe 
vacant. Criteriul după care se face alegerea însă este valoarea morală, 
intregritatea caracterului înaintea lucrărilor şi titlurilor academice. 
Rectorul şi membrii colegiului al căror număr variază după mijloa- 
cele materiale ale instituţiei formează un adevărat guvern care ingri- 
jeşte de viaţa materiali «i spirituală n cetăţenilor acestei mici repu- 
blici academice, Cetăţeanul model al acestor republici universitare şi 
a cărui formare este scopul educaţiei engleze este „gentlomanul”. Fără 
viaţa universitară asa cum este organizată In colegiu scopul acestei 
educaţii m'ar fi putut să fie atins. In colegiu se păstrează tradiția și se 
întreţine cultul trecutului. Portretele foştilor studenți ni acelei insti- 
tuții cure în decursul veacurilor au ajuns celebrii sunt atirnate în 
sala de mincare, iar capela păstrează în vitrourile ei numele celor mal 
pioşi donutori şi mai iluștrii binefăcători, 

Dar educaţia universitară engleză, aşa cum se urmăreşte prin 
sistemul colegiilor, ar fi necomplectă dacă nu s'ar adăoga sporturile, 
Chiar întreaga viaţă engleză si-ar pierde sensul fără sporturi, iar cel 
mai sigur mijloc de a provoca o mare revoluție în Anglia ar fi supri- 
marea completă a sporturilor, Dealgur spiritul însăşi al acestor spor- 

turi — games sau jocuri, cum preferă să le numească ci — esta acela 
al Jocurilor şi întreceri prin arme al „cavalerilor”, In primul rind, elè 
au un rol strict educativ, iar nu cu orlice preţ stabilirea de recorduri: 
Sănătatea corpului întreținută prin coordonarea perfectă a miscărilor 
şi preciziunea lor, cultivarea voinței, sporirea rezistenței fizice, per- 
focin sthpinira de sine. Fiecare engle: este adine convins de maxima 
pe care a auzit-o necontenit, mal ales pe cimpul de sporturi: „Cine îşi 
p'erde cumpătul si-a pierdut si prestigiul”. Prin sport se tinde la exe- 
cutarea ordinelor impuse echipei ca unitate şi la desvoltarea spiritu- 
lui aşa încit fiecare să-si îndeplinească rolul asa cum cere perfecta func- 
ționare a grupului. Expresia de „team work” (funcționarea echipei) 
care se uplică spiritului de perfectă cooperare în toata domeniile vieții 
engleze; fără gelozie, fără invidie, oricine ştie ce susceptibilități si am- 
biții de n se pune în evidență, este o expresie sportivă. Respectarea cu 
sfinţenie a regulilor jocului, însemnoează, înainte de tonte, păstrarea 
onoarei şi a angajamentelor, acestea făcind parte din evanghelia „gen- 
tiemanului”, Un tinăr care ar încerca să „inșele” la jocuri pe cimpul 
de sporturi ar îi arătat ca un monstru care a săvirşit cea mai grozavă 
faptă. De aci şi neel vecinic repetat „fair play” (joc corect) pe care 
mulţi străini nu-l înţeleg şi care face parte din catechismul sportului. 
Jocurile sportive pregătesc pe cei mai dotați dela natură în spiritul de 
a conduce pe oameni cu perfectă respectare a regulilor și a individua 
lităţii, de a ști cum să comande şi să ceară executarea ordinelor, pre 
cum de a dobindi răbdarea şi calmul cel mai desăvirşit. Pe cimpul do 
sporturi „gentiemniunul” învață că acela care poate da lovituri trebue 

8 


114 VIAŢĂ ROMINEASCĂ SCRISORI DIN LONDRA 115 


să ştie să le și primească — precum se întimplă în taji — fără 

se dezonora lamentindu-se de loviturile soartei pt mire caii 
și echilibrul moral. Pierderea unui joc sportiv nu produce resenti- 
mente și umilinți, ci în spiritul de „gentlemeni” invinșii sporesc buacu- 
ria învingătorilor prin manifestaţiile lor de sinceră admirație pentru 
aceia care nu cistigat prin valoare şi corectitudine. La sportul 
întăreşte și mai mult dragostea de vechile şcoli, fiecare tînăr făcînd 


lor lor, în gesturi, în citaţii, în atitudini, In comparații şi perorări 
se aud vocile şi se întrevăd fantomele din lumea antică, De acela în 
tinuta „gentlemanului”, se obaervă mereu ceva din ţinuta lumei ve- 
chi, îmbrăcată în haina puritană. a 

La Oxford şi Cambridge, Uniun'le studențUor tin sedinți care sunt 
absolut identice cu acelea ale Parlamentului dela Westminster si unde 
se desfășuriă desbalerile, ca Intre guvern şi opoziţie, urmate de vot şi 
prezentindu-se problemele care preocupă poporul englez — adeseori — 
din punct de vedere teoretic cu mai multi precizie şi artă decit în 
Parlament. Aci se învaţă arta discuţiilor şi regulile duslurilor parla- 
mentare așa cum pot avea loc mai tirziu Intre „gentlemeni”. Mulți 
dintre oameni! politici din trecut si-au început cariera la aceste uniuni 
studenţeşti, 

Trebue să mai amintim o altă particularitate a sistemului de 
educaţie englez — mai ales în Publie Schools — care este sistemul mo- 
nitorial. Conceput la începutul veacului al 19lea de către Anakerul 
(secta religioasă) Toseph Lancaster și Preotul Bell — a avut mare in- 
fluenti în Rusia de unde a venit și la noi cu Regulamentul Organic — 
are la bază delegarea une părți din rolul educatorului unuia sau mii 
multor elev: mai înaintați şi mai buni din clasă. Sistemul acesta a dat 
rezultate bune în Anglia, în primul rind, pentrucă alegerea monitoru- 
lui se face după criteriul moral şi, apoi, pentrucă monitorul caută să 
influenţeze pe colegii lui, ca un frate mai isteț, să nu so abată dela 
vre-o regulă și să-și îndrepte greşelile şi nu comunică profesorului de- 
cit atunci cind impreună cu tot grupul este convins că un coleg al lor 
nu se mai poste îndrepta, Spiritul şi tradiţia scolii, regulile vechi de 
mai multe veacuri, educaţia din familie fac asa ca monitorul să sè 
poarte ca un „gentleman“ faţă de colegii lui, Elevii impreună cu mo- 
nitorul nu prilejul să-şi cultive spiritul de a-şi lun răspunderea aeţi- 
unii lor și de a-și vedea şi corija singuri greşelile, Pasivitatea care înă- 
buşe personalitatea elevului esto astfel înlăturată. 

O întrebare foarte naturală se ponte pune: costul învățămîntului 
In Oxford ai Cambridge, fiind foarte mare, ar însemna că numai fiii bo- 
gaților ar putea să înveţe în aceste universităţi. Bursele enorm de nu- 
meroase date nu numai de colegii, dar şi de alte instituţii, de case de 
comerţ, dle persoane particulare, dau putinţa oricui să studieze la 
aceste vochi universităţi. In nico țară nu cad mai repede tonto piede- 
cilo şi nu se înlătura toate prejudecățile în fata meritului ori din ce 
straturi de jos ale poporului ar veni el, Lordul Birkenhead, care a fost 
un geniu juridic, venea dintre cei umili şi cu cel mal comun nume, 
Smith, dar n fost ajutat şi a dat strălucire vieţii studenţeşti la Oxford, 
ajungind apoi șeful justiței enaleze, un orator clasice si un om politic 
remarcabil 


decit acela fată de părinţi. Sau văzut persoane care au fost implicate 
în crime sau întimplări nenorocite cerind justiţiei să nu facă nicio- 
dată alusie la școala unde au învăţat ca să nu se arunce umbră asu- 


dividual este acea „Self-impased task”, ori pro a concentrare că 
un scop al vieţii, fără a fi silit si fără ca i ce ale acensta să fie ie 
nată de o poruncă exterioară. Un combustibil moral și spiritual des- 
voltat şi intreţinut în interiorul nostru este misterul ori cărui succes. 
Aceasta implică însă răspunderea individuală care este un postulat al 
educaţiei engleze, Atrofieren simțului acestei răspunderi, dorința pà- 
tologică de s fugi de orice răspundere personală implică înecarea in- 
ii rar baltă an aer concepție fundamental opusă 
i pen care sufletul indivi 

iepuri deo Ape pi dului este la baza ori cărei 


Evoluţia vieţii engleze determinată de fenomenele istorice a pro- 
dus „rentiemanni” ea un specimen social unic, sinteză a veacurilor de 
civ iizaţie naţională, a tuturor claselor, ca şi a tuturor calităților, pre- 
judecăților, idiosinerasiilor şi insularizării spirituale specifice rasei, 
In ultimele două veacuri de liberalism f losofic, educația a fost necon- 
tenit în căutarea unui ideal către care să tindă formarea omului, Is- 
toria naţională arita către eroii si oamenii mari respectivi, biserica 
ridica înaintea omului pe sfinți, asceț, ori oameni pioși şi cu frica lui 
Dumnezeu, iar filosofia ne făcea să ne perdem în labirintul cugetării 
umin» printre păgini de tonte credințele şi de toute rasele, fără a fi 
în stare să ne arate un om pe care l'ar prefera şi pe care să-l puter: 


au contribuit şi contribmesc necontenit să inftuenţeze adine caracterul 
englez, Armonia dintre spiritul acestor autori şi acela al educaţiei em 
gleze a produs tipul de om plin de curaj fizic şi moral gata să apte 

să moară pentru convingerile și credințele lui. Colonelul Law e 
unul din cei mai pasionaţi şi desăvirşiţi cunoscători ai literaturii la- 
tine şi greceşti, de al cărui nume s'a legat Arabia, nu era militar de 
profesie, ci un! din specimenele caracteristice ale educatiei şi vieţii 
engleze dela Oxford. In nicio ţară n'au existat oameni tici eare să 
aibă un spirit mai saturat de autorii greci si latini acei care au 
condus Anglia, în special în ultimele două veacuri. In forma discursu- 


116 VIAȚA ROMINEASCĂ 


rezenta ca model šamenllór săi. După ce Locke, la stirşitul veacului 
$i XVII-lea, înlătura concepția „ideilor înăscute” (V, Human Unders- 
tanding}, care păruseră pină atunci cel mai serios obstacol al educa- 


tînăr orice ar dori. Acum însă mai mult ca ori cind, sa vede că educa- 
ţia variază după concepția locală despre viaţă, după religie, după or- 
ganizația de stat, ori după idealurile politice, sociale, ori tradiţia fie- 


Monstrul crimelor şi al viţiului, Vladimir, 880—1015), este venerat 
ca sfint pentru că a creştinat pe Museali, deşi spintecasa pe fratesiiu şi 
trăla cu 3500 de concubine, ri pe cind cerceta ce religie se 

r 


„mare pezeveghiu", „mare șarlatan”, mare escroc”, „ămecher” şi cîte 
vor mai fi, adresate acelora care au reușit să se îmbogăţească, să ocupa 
locuri înalte în organizaţia de stat, ari suu căsătorit cu milioane 
multe. Acest „mare“ care sa ridică deasupra tuturor căleind adesea 
toate regulile morale şi imbrincind legea și omenia este eroul ieşit din- 
tr'o luptă cure se dă cu cela mti urite mijloace, El poste deveni idealul 


il numește „gentleman” ca cea mai înaltă cinste care se poate face 
unui om și unui trestin a reuşit să se îndrepte către un ideal al edu- 
catiei. Cea mai adincă rană sufletească ce sar putea pricinu: şi celui 
ma! umil dintre englezi ar fi să i se spună că nu e un „gentleman, 
Desigur că dacă aceasi notinne ar implica numai calități nu s'ar 
putea raporta la firea omeneaacă, Defectela poporului care a produa 


spune însăşi Regina Elisabeta într'o proclamaţie oficială: „După cum 
esto evident pentru lumea întreagă, Dumnezeu a tot puternicul, făcin- 
duşi singur o mare bucurie, a luat Regatul meu sub protecția Lul spe- 
sială şi de aceia îl păzeşte în pace și îl ridică la mărire din mijlocul 
vecinilor necontenit turburați, iar pentru persoana noastră a avut o 
grijă abaolut special şi ne-a așezat chiar în al doilea rind după EI”. De 


aceia cel mai mare compliment pe care englezul îl poate face unui 
străin este să-i spună: he is like an Enpgiishman”, (E întocmai ca 1 


englez). Poate că Ricard al III-lea pe care Shakespeare îl face să spi i 
că e cu totul altfel decit îl crede lumea are numeroşi discipoli în toate 
straturile societăţii insularilor: 


wa Butihen Isteh, and miti a plece of ser:pture,... (ŞI atunci sus- 
pin si cu e vorbă din seriptu 

Tell them that God hidsus to do good for evil: Le spun că Dum- 
uezeu poruncește; fă bine celui ce-i face rău, 


SCRISORI DIN LONDRA 117 


And thus Ichothe tmy naked villainy. şi astfel tmi ascund golji- 
tunen ticăloşiei mele. 

With odd old ends stoi'n forth of holy writ, Cu vechi petece fu- 
rate din sfinta scriptură, 

And seem n saint when most play the devil „Şi par un sfint cind 
sunt chiar dracul gol"), 


S'ar putea spune că ficeara englez simte că are de indeplinit o 
poruncă a lui Dumnerau de n mustra pe celelalte neamuri pentru 
multele şi grelelo pătata pe care lo săvirșese şi să la strige neconteult: 
pocâi ți-vă 

Stendhal, notează, într'o convorbire n lul cu Byron: „Un soir îl 
ine pur În sec à propos ito limioraliti francais", Tocmai Byron care 
dacă mar fi seria decit „Don Juan” şi „Beppo“ în eare ofensează mo- 
rata şi religia pe fiecare pugină, — fără a mal vorbi de propria lui 
viaţă — işi asumi rolul de predicator indeplinind inconştient porunca 
mediului care îl produsese, 

Dar astfel de trăsătur: mai degrabă stranii ale caracterului englez 
nu micşorează Intru nimic marea contribuţie pe cara a dat-o acest 
por civilizaţiei umane și vieţii creștine. Acum cind filosofia totalitară 
ridică postulatu) anihitării vieţii și voințe! individuale, făcind din om 
o simplă cărămidă in edificiul Statului, civilizaţia engleză rămine eu 
mai puternică forţă de caro se poate sfărima valul totalitar, sau cai 
puţin locul de refugiu al spritului în exil. „trentlemanul”, cu blindeţea 
pe care Noul Testament a pus-o în sufletul lui dublată de vigoara și 
de hotărirea combativă pe care ia dat-o Testamentul ce) vechi, poate 
indica drumul vieții prin cuvintele din Predica de pe munte: „Fiţi de 
săvirşiţi precum și Tatăl vostru din ceruri desăvirşit esta”, 


D. N. CIOTORI 


SCRISORI DIN PARIS 


„DOULCE FRANCE” 


n fiecare dunineaţă, autobuzul pe care îl iau trece prin fața Lou- 
RS şi taie dina Tuileriilor, în dreptul arcului de triumf, al 
Carroussel-ului. fiecare dimineaţă, trăiesc citeva momente cu sen- 
timentul că nu mai sunt într'o lume pămintească. Deşi imens, palatul 
pare construit doar din culori, din lumini, ridicat prin magie. E ce- 
tatea fermecată răsărită din fundul apel. Transparenţele savante ale 
cerului parizian; pietrele negre; statuile albe în alei şi peluze te în- 
credințează că acest colţ e al celuilalt tărim. Peisagiu de vrajă! Și 
n'ar fi nimic totul, dacă nu ar fi minglierea spirituală a acestui 
unic cer, 

ment în mă cuprinde: nu mă mal interesează sufe- 

PUG d pater LE peer ra din cele cinci continente, căci frumusețea 

ta domină totul, 
ie vinde toată umanitatea pentru colţul acesta, căci pretudindeni, 
în altă , umanitatea îmi pare sub-umană: în Balkani, unde cerul 
este strident, material; în Orient, unde trebue să te coplezească, să te 
sutoce, unde acrul este zăduf; sau în Nord, unde cerul e rece, mort, 

Ceeace este fermecător aie! este că totul e făcut după măsura și 
după chipul omului. Tărimul de basm al Parisului este însuşi tări- 
mul omului, realitatea spirituală a omului. Aici totul grăeşte:; pietrele 
sunt guri, sunt semne. Easele. pietrele, oamenii sunt făcute din ace- 
leaşi elemente ca şi cerul şi apa Senei. Sufletul umanității întregi plu- 
teşte pe Sena; el e însuşi cerul care îmbriăţişează orașul. Dacă plec 
de-aici, plec din casa omului, — refugiu spiritual. Aici e insula ultimă 
a umanităţii. Cine nu Intelege asta, e speță ipferioară, e sub-om, nul 

Ceeace este extrem de semnificativ e faptul că Parisul e Aga 
loc al călătoriilor care nu decepţionează. Nevoia noastră de evadare, 
prin călătorie, se realizează totdeauna caduc. Nevoia de-a călători = 
este decit nevoia de a părăsi materia și de-a întiini spiritul, Dar peste a 
tot nu întilneşti decit munţi, valuri, stinci, case greoaie, Călătoria des- 
vălue, cu mai multă atrocitate, inlänțuirea omului; fixarea lui, pion 
bul, 


însă fi decepţionat, căci întiineşti umanitatea m 
casa ee pred ph e fe omului şi nu materialitatea pietrelor, 
raace În om este spirit, biruință asupra haosului, libertate, libertate, 

erea iapa a, la Ren pia cec a, Aa b 

bilizarea divinului; sau înălțarea omulu. ; 
teles că omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu; că 


.* 


SCRISORI DIN PARIS 119 


rătăcit ziua. Visul mă învaţă să inteleg frumusețea locurilor prin care 
am trecut nu destul de atent ziua, nu destul de plin de fervoare, 

Prin Paris nu se cada sä treci neutru, ci exaltat, cu sentimentul 
că te afli în realitatea superioară a visului, că momentul este unic; 

această exaltare, nu este exagerare ci, dimpotrivă, tensiune lucidă, 
atenţie, efort ca semnele să nu-ţi scape; efort să nu pierzi chemările 
pietrelor, ale zidurilor: ziduri transparente, obosite, calde. 

Nu cred că în toate ţările lumii se pot realiza aceleaşi tensiuni şi 

inălţirai. Cred în locul privilegiat, locul ursit să cuprindă esenţa spi- 
rituală a umanității; Athena, Bizanțul odinioară, astăzi Paris. Cind 
locul sa pierde, se pierde însuşi focarul iritual, acolo de unde se 
poate lua lumină, Există realizări nete ren neg dar aprinse de o lu- 
mină universală, Cind o Athenä se distruge, — cînd cetatea vrăjită se 
scufundă in ocean, — se stinge lumina lumii pentru veacuri, 

Şcoala Athanei, şcoala Parisului: să te înveţe să fii om, om uman, 
Cine vine în Franţa, vede, cu uimire, că uitase să fie om. Vede că în 
Franţa statul este în slujba omului; oraşul şi pietrele în slujba omu- 
lui, a omului concret; aerul şi apa însele sunt făcute pentru a servi 
omului. E o dragoste de om, grăită limpede In toate instituțiile ce 
sunt în altă parte barbarizale: în armată, i se dau soldatului țigări 
şi două mărci poştale pe lună. Niciodată nu se uită aici că omul este 
om, Aici n'au prins nici hlock-house-urile, cazărmi inumane: nici mo- 
bilele „rnoderne”, standard: nicio casă nu e lipsită de omenia vi; nicio 
cameră nu e lipsită de personalitatea omului ce-o locueşte. De aceea 
în Paris te simţi totdeauna acasă ln tine. mai acasă decit la tine, 

Cine vorbeşte de „individualismul stireit” al francezilor, nu ştie 
ce spune: căci nicăeri nu am văzut o mai deplină, mai comunientiviă 
întilnire a omului cu omul. Pentrucă oamenii nu-si simt aici cotul, 
își simt sufletul, căci nimeni nu este mai departe de mine decit omul 
al cărui cot îl simt: cind am să pot, am să fug, am să-l asviri. Oa- 
menii aici nu merg, nu sunt cuprinsi de delirul ambulatoriu al „EX 
pansionismului dinamic”. Spiritualitatea nu se realizează în mers; 
spiritualitatea stă, In altă parte, putem asista la unitatea impresio- 
nantă a marsului, unitate monotonă şi săracă. In Franța e unitatea 
amplă şi diversă a simfoniei. 

„Dar dece să mal seriu toate lucrurile astea? Sunt oameni care 
le simt, şi le-o spun inutil: sunt oameni care nu le pot simţi, şi deei 
nu se pot convinge. In adevăr, farmecul francez esta inafabil. Participi 
direct sau deloc, Expresia nu tò apropie de el, ci te Indepărtează, Içi 
recunosti umanitatea în el, cum simţi că aerul pe care î] respiri este 
aerul tău; cum ştii că lumina este pentru ochii täl. Cîrtiţele n'au ne- 
voie de lumină, și dacă li s'ar explica ce cate. ar avea, desigur, ten- 
dinta s'o dispreţuinscă: iar peştii nu pot respira decit în apă. Sub- 
oamenii nu pot trăi decit în sub-umanitate. 


ONDINE 


Teatrul Athenie sub conducerea lui Louis Jouvet reprezintă 
Ondine, de J. Girandoux, autorul Electrei, al piesei „La guerre de Troie 
maura pas Heu“ ete. Se pare că, după o criză ce durează de mulţi ani 
„do zile, teatrul francez începe să se depăşească, O stagiune ca aceasta, 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în care s'au reprezentat Les parents terribles, Asmodte şi, acum, On- 
dine, nu este o stagiune pierdută. Anumite lucruri par 
mină; anumite constringori care sutocau teatrul francez încep a se 
desface. Prejudacăţile tineţiel genurilor; a ale conflictului 
„€loenirii caracterelor”; ale unor anume concepţii de construcție 
teatrului; odioasa superficialitate apoi, prozaica mediocritate a tea- 


trului naturalist s. a. m. d., precum şi concepția că teatrul trebue să 


a sageti societatea, tau să fie „revoluționur”, cu orice preț, ete, 
: ra permiteau să vieţulască dar mai aproape de moarte decit de 
viu 

Infringerea acestor superstiții, — lucru cistigat, acum, în prin- 
cipu, — va putea face ca teatru! să devină ceeace trebue să fie: poe- 
zie, invenţie, dramă (drama nu este gen, ci este tensiune), adevăr. Nu 
cred că ar fi râu să se spargă tiparele năclăite ale vechiului teatru, 
în numele adevărului. Și teatrul romantic, şi, mal încoace, teatrul 
naturalist au luat ofensiva în numele „adevărului”. Dar uitaţi, la tea- 
trul realist, Ja teatrul mărunt psihologic, cel „de caracter”, „de in- 
trigă" sau „de moravuri” (of, ce armaturiii), ce conceptie grosolană 
a adevărului, De fapt, adevărul este numal în ervaţie, în invenție; nu 
poate exista, — e un adevăr al domnului dela Paliase, — un teatru 
veuman, dar umanitatea trebue ciutată nu în obiectele cara ne fn- 
conjoară, ci dincolo ile ele, în realităţile esențiale, de care obiectele ne 
despart, Realităţile esenţiale nu pot fi găsite decit în lumen fantastică 
pe care omul o poartă în sine, realitatea cea mai intimă si mai pre- 
Hoas, în metafizică. è 

Ondine este o feerie, E vorba de dragostea unai ondine pentru 
un cavaler. Subiectul e, nu-i aga, foarte simplu. Dar, după cum spunea 
Caragiale, aceata e subiect shakesptarlan: unul iubeste pe una, și iată 
Romeo şi Julietta, 

Nicio piesă naturalistă însă nu mi-a dat vreodată asemenea im- 
prèsio do adevăr, de realitate, E vorba de dragoste, do despărțire, de 
moarte. Niciun personnziu feminin naturaliat nu a realizat „epritul 
feminin” cu intenaitatea eu care l-a realizat această onilini, care nu 
asta femeie, 

Obiectele realiste; conti tele; actualitatea contimporanii; reali» 
zarea „mediului social” ete, împiedică intotdeauna cn è lirice și 
dramatice să se desfăşoare, (Ele nu pot fi valorificate, decit în măsura 
în care drama exprimă tocmai asuprirea, lupta spiritului, împotriva 
materiei), In feeria lui G'randoux, s'an destisurat însă, cu o puritate, 
cu o putere neoprimată, realitățile esenţinle, tragice, ale dragostei, 
nle morții, ale mizeriei condiţiei umane, ale nobleței omului. Tragedia 
sa putut înălța, pură, esențială, pentrucă domina, exprimind-o, rem- 
titatea, în loc să se păzească Incurenti în ea sau dedesuptul ei. în mñ- 
sura aceasta, teatrul este mai adevărat decit viața si tesirea în stradă, 
după spectacol, echivalează cu ovadarea în irealitate, în distracţie, 
dintr'o realltate a tare, inexorabilă, 

Cred că un teatru, — să zicem de moravuri, — reușit, adică unul 
cuve îți dă Impresia că seamănă cu viața („da, domnule, asa se Intim- 
pla lucrurile şi In viață”), e un teatru prost. ratat, Viaţa vscarnbtează, 
acoperă adevărurile. Arta le la din viață, le demnschaază, le purifică, 
lẹ ridică, le esențializează. Dacă nu este decit ecoul vieţii, comentato: 
rul ei. rămîne sclavul realităților impure ale vieții, şi cade mal jos 
decit ele: o piesă de teatru pare verosimilă? ntunei e slabă, şi, peste 
«itva timp, nu va mai părea nici măcar verosimilă. Teatrul are, en 
orice artă, o misiune de cunoaştere. Nu cunoşti maimuţărind, ci adin- 
cind, despărținăd. puritieind realităţile, i | 

nea” ar 


Ar trebui, desigur, să povestese actin märturī- 
sese că mi-e foarte greu. Nici n'uşi putea, Ia urma urmii. Pol spune 
numai că esto, în tot einer e prezență de umanitate, de moarte, 

Drezen H% 


de dragoste, Teatrul 
EUGEN IONESCU 


sf 


S 


MISCELLANEA 


TIMES 


Bätrinul și rešpectabilul jurnal londonez, prin înfâțizarea hui fi- 
zică, stirneste un prim sentiment de descurajare. Paginile tui imense 
şi multe ne fac să ne gindim că numai simpla foilețare ar necesita o 

întreagă de vacanță şi concursul a dol secretari 

Dar eate doar o primă impresie, Dacă Incercăm să consumim 
acest ziar uriaş, constatăm cil lectura lui e agreabilă şi facilă. Ceva 
mai mult: titlurile, compoziția paginei şi distribuţia materialului, pe 
“mit o alegere uzcară a articolelor vrednice de a fi citite, Apoi, după co 
le-am cetit pe acestea, le cetim si pe celelalte, Iar ta urmă, descoperim 
că n'um pierdut (adică mai corect cistigat) mal mult cu 20 de minute, 

Altă constatare, şi oa destul de paradoxală, Această gazeti foarte 
vecha dă, faţă do altele, n impreale de avangardă. Pagina intii si m 
doua conţin numal ununţuri, lar în celelalte, zndrnie vom căuta ordi- 
nea annlitică obicinuiti a cotidienelor continentale, cu majestuoaul si 
japidarul articol „de fond”, cu urgențu nagresivi a „ultimei ore“, cu 
gratia mal moale a „eronicilor” diverse, cu nervozitutena volti n „re 

portagiilor” sonsaționnle, In Times materialele sunt parcă dinadine 
armestecale şi specialităţile confundate, Pe fiecare din pagini găsim și 
politică, și artă, și ştiinţă, şi informaţii, Faptul divers și privat se tr- 
ve 'nează, tot timpul, cu chestiunile de Jegialație, Justiție, administra- 
ție și guvernămint. 

Această curioasă alcătuire nu provine nici din nepliiunță, nici 
din originalitate intenționată, Nu a dorința conștientă da n face altfel 
decit alţii, ci produsul reflex al concepție! morale englezasti, Cetăţaa- 
nul britanic — şi asta este ln el n splendidă particularitate — n econ- 
fondat întotilenuna. din convingere, Iucrul publice cu lucrul privat yi 
viceversa. Un accident de nutomobil, un suceea literar personal sunt 
pentru el intr'o mare măsură chestiuni publice. SI, invers, orice afacere 
de guvernăimint se descompune naturalmente intro mulţime de afa- 
cari private, de vreme ce se traduco în fond printro rearanjare de 
libertăţi particulare, 

Ceilalți anglosaxoni, americanii Statalor-Unite. au exagerat prin 
extensiune și simplificare această mentalitate, Confuzia dintre publie 
şi privat a mers Ja ci pină In confuzia dintre Stat si Societate. Tn re 
publica americană guvernul lesit În megeri nu este decit executorul 
unei lungi liste de contracte cu plută. procuristul unor însăreinări 
precise primite în timpul campaniei electorale dela diversa grupe do 
interese comerciale, sportive, culturale, cultuale, şi altele. Pe da altă 
parte, puterea Statului oficial estè acolo adesea foarte neinsemnată 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


faţă de suveranitatea intereselor morale, a de conduită pri- 
piece ua ar paue rotariene, contesionale, literare, era 
e, e nefericul Babbitt care ar încerca, nu zie Da 
măcar să le neglijeza. ai PRE 
Ceva ce la americani este ca văzut prin lupă, la lezi 
vers, de văzut cu lupa. Acelaşi fenomen, dar so sc pgp prating 
trebue să-l priveşti cu mai precisă atențlune, Tradiţionalismul, forma. 
lismul vestimentar, gustul pentru aparat, precum şi puritanisrnul 
maschează amorul cel mare al Englezului pentru libertatea privată; 
și invers, subt o doctrină democratică aproape absolută se disimu- 
lează un prestigiu inexpugnubil pentru tot ce ține de Stat şi Impreriu. 
De aci caracterul sacrosanet al celui mai republican dintre Regii de 
pe lume. Chiar în Hyde Park, unde oratorul, cocoţat pe un e 
adus. cuminte, de acasă, expune placid mijloacele cele mai practice 
de n distruge sistemul social existent, în fata unui public care ascultă 
cu acecaşi calmă egalitate sufletească cu care urmărise, cinei minute 
înainte, un discurs asupra combaterii moliilor, chiar acolo în Hyde 
fă sata yrk Aee oiga “ti fpa cuvint nedeferent asupra 
A cu arestat, o 
a Aa jlocul unui publie liniştit și 
Dar să revenim ln „Times". Ponte cén mai carneteristică a sa 
trăsătură este redacția paginii întti. In locul unei coale bariolate cu 
clișee, titluri colorate, articole pline de tos, începute acolo și cu conti- 
nuare lu periferia jurnalului, în locul acestei instalații de vitrină, 
avem 0 țipăritură uniformă, sobră si ternă, și conținină numai publi- 
rage: A manta de serviciu, vinzări de biciclete, închirieri de apartamente 
O asemenea procedare oglindește o convingere doctrinară, Exis- 
tența de toate zilele a cetățeanului, micile lui socoteli şi întreprinderi 
pentru a se descurca în viață, diversele contracte curente pe care le 
incheie, toate aceste mărunte operaţii sunt fundamentul pa care Sta- 
tul este clădit. Statul englez nu este izvorit dintro declaraţie solemnă 
de drepturi şi datorii, deşi Magna Charta Libertatum t prima în dată 
din acest fundări declarative de Stat, Statul englez este rezultanta 
prosperității şi activităţii individuale a cetăţenilor. Discursurile d-lui 
Chamberlain, tratatele d-lui Eden sau legile d-lul Balfour sunt, desi- 
gur, afaceri de Stat; totuşi cea mai importantă afacere de Stat în Ma- 
rea Britanie este ca d- Smith să-şi poată vinde bicicleta şi d1 Roberta 
să-si găsească apartamentul care îl convine, Pe asemenea baze stă Sta- 
jary phg! oge in pers orice Stat din lume. Numai că cel englez o 
e mal clar. Si o e cu o nobilă elegan fiecare zi, 
gina intti a marelui său ziar, Pia iara 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Citaţiile ce urmează sunt făcute dintr'un proces celebru, o afa- 
cere pasională judecată de puțină vreme la Tribunalul Ilfov, Marto- 


rul este un fin intelectual (ziarist, diplomat, otc.). Celelalte persona- 
g 


mii, de asemeni, fini intelectuali: avocați, magis porteri. Sä- 
vedem la lucru. j x siini, k $ 
Incepem cu reporterul celu! mai mare ziar bu dimi- 
neaţă. Iată cum deserie èl pe martor: sr nomretan de AE 
„intră palid, subtire, vizibil emoționat”, 
Aşa dar martorul nu se mulțumește a intra emoţionat; ei mai 
intră şi subțire, 


MISCELLANEA 123 


Mai departe: 

„Au fost, în cele spuse de martor, poate momente de inutil reto- 
rism; dar impresia asistenții a fost unanimă”, 

Prin „unanimă” autorul înţelege „bună“, Foarte multe expresii 
provin din elipte de importaţie mitocănească. Mahulagiul nu zice „ri- 
tuatie materială”, ci taie ndjectivul, apoi atenuează puţin substanti- 
vul și zice: „ceva situație“; sau, în loc de „bărbatu-rmeu“, mahala- 
sloaica zice: „am fost cu al meu la șosea”; sau, în loc de: „cum gustă 
puţin, asta îi provoacă greață", zice: „cum gustă niţel, ti cauzează!”; 
ete, ete, 

Dar să revenim In reporter și la martor: 

„Cine a asistat la ședința de ieri va păstra multă vreme In amin- 
tire chipul eroului de dramă care într'o încordare extromă şi-a apa- 
rat un sentiment din cele de peste moarte“, 

Ca să aperi un lucru trebue ca acesta să fie atacat, periclitat, 
Care era acel lucru? Răspuns: „Un sentiment din cele de peste 
moarte”, Și cine atacase acest „sentiment de peste moarte” al marto- 
rului? Și cum se procedează cînd ataei „sentimentul de peste moarte” 
al cuiva? ȘI, la urma urmelor, ce însamnă un „sentiment din cele de 
peste moarte”? 

Martorul, poate n!-o va spune: 

„Vreau — zice el — vreau numai să nu se mintă despre * * 
(numele unei tinere femei omorite). Trebue ca adevărul să alhă 
această tărie”, 

Cu alte cuvinte sentimentul de peste moarte al martorului con- 
sistă din aceca că adevărul trebuia să aibă tăria de a nu minţi, Sim- 
plu, limpede şi precis, 

Mal departe, martorul atacă necruţător pe un bogat capitalist 
presupus à îi asasinul tinerii amintite: 

„Nu pot concepe ca un om să se prezinte în casa metressel sale 
și să se adreseze „mdicuță scumpă”. Nu era amantul pasager, de un 
cinematogral și de o garsonieră, Manifesta atenție față de toată 
lumeta", 

Din nefericire, nu putem ști cui — martorului său reportorului 

= uparţin frumosul verb „cu mă adresez miălcuţii nrumpă, tu te adrt- 
sezi măicuţă scumpă”, ete, precum şi distinsa  expresiune: „amant 
pasager de-un cinematograf sau de-o gartonieră”, (Am auzit odată pe 
un gentleman romin explicind: „ae pretează de-o bijuterie, se pro- 
teazā de-o Sinaie™..). Insfirsit nu stim nici care din doi a fost autorul 
exact al frazei; „Manifesta atenție față de toată lumea”, care e un 
'mod delicat de n spune că personna în chestie, care nu era „amant 
pasager”, din contră, umplea de hani, cadouri, slujbe, ete, nu numai 
pe tinăra în chestiune, dar şi pe familie, pe paraziţii aceşteia, pe pi- 
raziții paraziţilor acesteia, ete. 

Asa stind lucrurile, nu e de mirare că martorul, În ciuda urei 
sale, exclamă despre acest amant capitalist serios: 

„Atn văzut ln acest om o inteligență extraordinară, o inteligență 
vasti“, 
Și caracterizează situația morală a defunctei prinù'o formulă 
inpidară:; nenorocita erà: 

„n pasăre în mina unei inteligenți satanice“, 

Impresionantă imagine: o inteligență cu mini, iar în aceste mini 
a păsărică. 

De data asta, cunoaștem autorul. Este martorul, Reporterul re- 
produce fraza între ghilimele, 


124 | VIATA ROMINEASCĂ 


Tot martorul e autorul unei alte frumoase fraze, reproduse în 
majuscule, Intr'o zi, a trimes el vorbă „inteligenţii satanice“: 

„Comunicaţi-i că din clipa în care femeea aceasta va apare ală- 
turi de mine ca logodnică sau nevastă, să schimbe drumul. I implor 
săi nu-mi apară în cale. [i transform casa în cimitir“, 

Amenințarea cu moartea se înveşimiîntă aci într'o metaforă pe 
care 0 găsesc de o rară putare şi nobleţe — deşi personal prefer ex- 
presiunea: „te pupă mäta rece", 

Dar să revenim încă odată la aprecierile reporterului despre 


După ce acesta din urmă părăseşte sula de audiență, ziaristul 
scrie, sublim, aşa: 

„__m0 fantomă prindea consistență, ca o revanșă a purității neba- 
nuite (nu pricepem prea bine, dar simțim că este foarte frumos). Un 
paladin scâpase din filele unsi Chanson de gesta ca să spele ruini, 
ca să restabilească adevăruri şi ca să den salba ei de suflet femeii 
pierdute”. 

Şi pentru ce, mă rog, „paladin“? Pentru ce „chanson de peste”? 
Foarte simplu. Pentru că martorul în chestiune n dovedit, în cursul 
depoziţiei sale, că întrebuințează, în relaţiile lui cu femeile, — gi chiar 
a Me cu bărbaţii — procedee vrednice de ce] mai eroic cavaler me- 

oval, 

Cu damele: 

„intro z! i-am trimis (defunetei) ceva; mi-a răspuns că primeşte 
palmele, dar nu inţeteze să o chinui“ 

Sau : 

„li ştiam cît este de diaholie (enpitalistul); dar ca să otrăveşti 
în halul data pe femera pe care o iubeşti, nu mi se pare posibil (fe 
meea fusese otrăvită cu cianură de potasiu; este hal şi hal în tech- 
nica otrăvirii, si este o limită în otrăvire pe care un gentleman nu o 
ponte ndmite}, 

Sau: 

„F. C. (fratele otrăvitei) mä incunaştințase că C. (diabolieul ca- 
pitalist) o bătuse, în prezența lui, pe soră-sa, 

„— Bine bestie, cînd (i bate cine-va sora, ce faci"? 

Aici se vn veden cum proceedază un „paladiu“, Cităm: 

„Du-te acasă la ci, pi dacă nu-l găseşti pe el., batei nevasta, 

Exact ca în Chansons de geste, 

ȘI acum, cu domnii; 

, „Dar eu nu mă temeam de nimic. Am simțit pumnul lui; o mär- 
turisesc aici în [aţa prietenilor pe care i-am minţit (adică nu le-a 
spus că inteligența satanică îl pocnise). Le spuneam mereu cd nu sa 
intimplat nimic, că nu avusesem niciun prejudiciu, („preijudiciu” a 
foarte dstins spus). Am fost încurajat şi susținut de citiva ieteni 
care mau apărat în picioare” (in timpul pumnului, sau după)? 

Sapoi, lar cu damele: 

„La ora 1214—1, eram în pat. Singur. 

Sau: 

„Ați maltratat vreodată pe „măicuţa“? — întreabă apărarea. La 
care paladinul răspunde: à a Pareroa 

„Nu, Categorie Nu, 

„Dar pe delunretăe 


— „åm insultat-o. Am maltratat-o elteodată. Nam bătute ni 
ciodată“, * 


f 


1% 
te 


MISCELLANEA 125 


Cite nuanțe pot intra In purtarea unui gentleman față de cu- 
coane, Şi cu citi medievală severitate vestejeste el brutaliatea infec- 
tului capitalist: 

„E violentă patologică, domnule, să ridici scaunul la bridge 
cind la trei trefle partenerul täu spune patru carale și pentru asta 
le tratează drept imbecil sau cretin tn fața cucoanelor”. 

lar depoziţia se termină cu cuvintele: 

„A fost (ea, tinăra femee asasinată) nu o întreținută, ci o vic 
timă. O victimă trasă pe sfoară de toate canaliile și mal alea de o ca- 
nalie inteligentă. Nu adresez acestei ne nici-un calificativ („Cu- 
nadie inteligentă", este probabil numele de familie nl Persoanei] — Ca- 
Mficativul, domnilor judecători, 1 las să-l atribuiţi dumneavoastră”, 

„SI mai am o rugăminte față de d-voastră, o rugăminte din 
toată inima. Căutaţi, prin întrebările pe care le puneţi, ză restabiliți 
memoria defunctei. 

Mirturisim că este o însărcinare destul de grea pentru un ! 
gistrat. Deobiceiu decedaţii, cind îşi pierd memoria, şi-o plerd pentru 
multă vreme. 

Totuşi, poate, prin întrebări? 

é Martorul, personal şi-a dat toati silința in această privință. 
tfel, 

APĂRAREA. — „Aţi avut chele“? (dela npartamentul defunctei 
cu memorie slabă). 

MARTORUL, — „Una choie, Eu, (Mlaritate)”, (Graţie acestei ia- 
torii cu multe chei, memoria defunctei incepea să dea semne de res- 
tabilire). 

ARABIA. — „In ce calitate oținenți chelle din Bulevardul 
Brătianu”? 

CHANSON DE GESTE, — „Nam nici-un răspuns! Cheia femeii 
pe care o iubea] 

In arest moment, pontlemuanul îshutizo să restat leasch defini 
liv memoria decedulei, 

Nici-o mirare deci că, însuşi procurorul sedintei: 

„te ridică dela locul său şi palid taie liniştea („taie palid” a ex- 
presia reporterului) cu glazul sän: 

PROCURORUL. — „Domnule presedinte, am ascultat cea mai 
sinceră depoziţie din cite mi-au fost dat să aud În cariera mea de 
magistrat În semn de omagiu, propun să se suspende şedinţa”. 

Vorba lul Pristanda: „Curat sinceră”! 

Şi: „curat omagiu”! 


NOI NU AVEM ROMAN POLIȚIST 


In Homilnia se face mare consumatie de literatură cu crime, hoţi și 
detectivi. Edgard Wallace este tradus aproape Integral, iar ediţii ca 
„lie Masque“ şi altele similare se vind mult mai bine decit Eminèscu 
sau Creangă, Totuşi o producție de acest soiu nu există la noi. 

Romanul politist este întotdeauna povestea unei duble s„combi- 
nații™: aceea a deliquentului şi aceea a copoiului; unul urzeşie a 
plasă prin care să scape, celalt întinde una cu care să prindă pa cel 
dintii. Ar fi deci natural ca Rominul, rege în arta combinației, a pă- 
călirei aproapelui, să posede o speciali imaginație în ticluirea unor 
asemenea istorii, jocuri de inteligenţă practică, „Probleme de şme- 
cherie", unde cel doi eroi advarsi își zic, unul: „i-am dus", celalt: „pe 
mine nu mă duce nimeni”, 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Și totuşi Rominul nu e autor de romane polițiste, 
Se va observa te că el nu e autor de romane în 


poa genere. Dar 
asta, chiar dacă ar fi aşa, nu constitue o explicaţie, Romanul polițist 
nu-i „roman“ decit cu numele. Nu este o specie a genului. Romanul 
rugrăveşte vieţi, pe cind povestea polițistă analizează o singură inə 
timpiare. De aceea samănä mai degrabă cu nuvela. In roman su- 
biectul fundamental e trecutul, trecutul care curge; în nuvelă — şi în 
povestea polițistă de asemeni — trecutul nu se desfăşoară pentru plă- 
cerea de u-l vedea nol cum se desfăşoară, ci este introdus în bloc, 
ca material ajutător, ca instrument de >p cație a împrejurărilor. In 
roman, trecutul e sinonim cu viața însisi; în nuvele şi istorii detec- 
tive, trecutul e doar „antecedentele” personagiilor aventurii. 

Avem drept deci încă odată de a ne mira că povestea polițistă, aga 
de asemănătoare cu nuvela, nu există în Rominia unde genul nuvelă 
are totusi atiția străluciți re taţi. 

Motivul acestei lipse trebue căutat nu în lipsa de talent, ci în 
lipsa de obiect. Gindiţi-vă ln principalul erou al acestor aventuri: de- 
tectivul. Un asemenea personaj este absent din societatea romt- 
nească, Căci detectivul nu-i un poliţai, ci un cetățean simţitor. Omo- 
rul, furtul și în genere călearea legii îl indipnează: el lasă tot lao- 
parte, pentru plăcerea — civică, etică și întrucitva sportivă, de a re- 
face integritatea regulii violate, 

Să se observe evoluția sublectelor în romanele polițiste engte- 
zeşti (Anglia e patria prin excelență a acestui gen literar), 

Vinătorul de deliquenţi este din ce în ce mai rar polițist de pro- 
fesio. De cole mal multe ori el e un simplu trecător, care a avut noro: 
cul (sau nenorocul —, sau ambele) să fie pe locul unde sa petrecut 
Sau sa va petrece faptul delictuoa, 

Altă trăsătură caracteristică: în romanele polițiste contempo 
rane detectivul acesta ocazional și improvizat e mal deştept decit 
agenţii poliției constituite; şi poliţia constituită niciodată nu s'a ară- 
tat vexată de o asemenea judecată micşorătoare. 

Să nu se spună că poliţia are un suveran dispret pentru aceste 
lude pe care d'letanţii şi le decern singuri prin mijlocul neserioa și 
neprobant al ficţiunii literare. Niciodată şi nimeni n'a disprețuit cu 
adevărat literatura, Cind sa prefăcut că o face, este tocmai fiindcă 
adevărul dintrinsa l-a costat mai tare. ȘI de altfel poliţiştii sunt de 
parte de n disprețui aceste scrieri. Dacă totuşi nu se simt ofensaţi de 
o anumită exagerare pe care unii romancieri o pun În exaltarea ca- 
lităţilor de detectiv ale detectivilor amatori sau chiar ocazionali, esta 
pentru că poliția de Stat e de acord că, îndărătul exagerării inerente 
artel literare, există un fond de realitate, Asa încit singura explicație 
e că poliția recunoaşte sincer meritele şi utilitatea acestor auxiliari 
improvizații și empirie! a justiţiei penale. 

De nitfol, aceasta nu-i numai o supoziţie, o simplă hipoteză ex 
plicativă, Este și un fapt; un fapt pe care-l putem limpede identifica 
în Statele Unite, Acolo reporterul sau avocatul sau chiar simplul 
cetățean lucrează mînă în mină cu polițaiul de carieră, Acesta din 
urmă, ce-l drept, se cam enervează cind laicul se amestecă în trebui 
rile Jul, eind fi „suftă” cite un suceea sau îi încurcă operațiile prin 
sugestii diverse. Dar enervarea lui este exact aceeaşi pe care i-o pro 
duce oricare din colegii să! oficiali, Fate doar prieteneasca ri z 
dintre confrati de carieră. O dușmănie aproape sportivă, 

d: competițiune, care aseunde o reală dorință de conlucrare camara 
dorească, Cetitorii bucuresteni care, toti; au văzut minimum o sută 
de filme criminale americane, cunose bine nceastă atmosferi de cola- 
borare unde atit poltisti între dinşii ct şi polițiștii față de investi- 


MISCELLANEA 127 


gatorii laici (reporteri, avocați, detectici privaţi, ocazionali, ete), se 
necăjese între ei, işi fac farse, îşi întind curse, dar în fond se sti- 
mează reciproc și înțeleg să opereze mină în mină la triumful 
justiţiei 
America, societate mal simplificată decit cea din occidentul Eu: 
ropei, arată, și în această împrejurare ca mürit cu lupa, ceeace se pe 
trece În ţările din vechiul continent. Arată că o interesantă evoluție 
s'a produs de curind în civilizaţia contemporani cu privire la urmă» 
rirea călcătorilor legil şi ai moralei. Poliţia devine tot mereu mal 
puţin „poliţistă”; în desvoltarea ci, ea sparge vechile sale limite şi se 
întinde dincolo de cadrele oficiilor de Siat. Poliţia se democrutizează 
-= în înțelesul literal al cuvintului, Ea nu se multumeste a sè spri- 
jini pe simţul datoriei al funcţionarului de Stat anume prepus lu 
nceasta, ci contează tot atit de mult pe sensibilitatea la injustiţie, pe 
indignarea faţă de ilegalitate n simplului cetățean. De multă vrema 
tratatele engleze de drept constituțional indicau, drept eminentă trä- 
sâtura a democrației, acea învarsunare de buldog de care cetățeanul 
britanic e adesea capabil în afaceri care personal îl raportează citiva 
şilingi, afaceri însă unde el îşi pierde un timp enorm, unde deci 
pierde zi hani (spere de urmârire, pagube rezultate din neglijarea tro- 
burilor lui personale, ete.” —, şi unde, în schimb, găseşte, la capătul 
eforturilor sale, satisfacția de a repune în functiune o lege căleată 
Acest entuziasm procesiv, acest aproape amoros devotament pentru 
legalitatea în sine, independent de conţinutul ei materinl, această 
idealistă nevoie do n sări în ajutrul leii ofensat eate — scrise mui- 
rele jurist Dicey—cea mai caracteristică dintre virtuțile democrației. 
Personajul pe care I) zugrůveşte Dicey este reporterul din fil 
mele americane, este avortul din romanele englezeşti, este Sherlock 
Holmes al lui ConanDoyle sau Monsieur Poirot al Agatoi Christi, şi 
mai este oricare din simplii cetățeni descrisi de Wallace, Maedonald, 
Rhode, Daly King, Simenon, Este paşnicul trecător care, la un mo- 
ment dat, so imbarchează Intro afacere de poliția, lästndu-si toate in- 
teresele personale 
Finde aceste personagii există, poate exista și genul litarar a] 
romanului polițist. Dacă el n'ar exista, romanul polițist nu zte că nn 
sar fi născut, dar sunt sigur că ar fi murit. Căci povestile pu şerlot- 
holmşi nu pot merge la Infinit, Ele ar fi decedat de monotonie. Toate 
nceste aventuri ar fi devenit atit do la fel unele cu altele, incit în cu- 
rind nimeni nu ie-ur mai fi putul suporta lectura, Un gen literar nare 
nevoie de variație perpetuă. Aceasta face perenitatea romanului pro- 
priu z's, sau n poeziei lirice, căci temele aci se pot diversifica la ne- 
sfirșit. E deajuns să deseril vieţi de oameni ca să faci un roman orf- 
ginal; e destul să descrii un sentiment omenese, absolut oricare, pèn- 
tru & risca să faci o revoluţie în poezie. In schimb, după două-trei po- 
vesti unde Sherlock Holmes, snu Bulldog Drumond, detectivi privați, 
ajută și întrec pe colegul lor functionar de Stat, — cetitorul nu mai 
ponte găsi nimica nou, Dar iati că, după această primă lărgire a cer 
cului detectivilor posibili, se mai produce unu, extensibilă pină ln Ii- 
mitele societăţii însăși. Sherlock Holmes era, ce-i drept, detectiv pri- 
vat dar rămineu totuși detectiv, adică profesionist, In romanele po- 
liţiste recente dispare și acest rost de competență specială, Oricine 
poate fi detectiv, imediat, si cu deplină pricepere. E sufieent să posede 
vorcare Inteligență naturală (ceeace-i foarte curent) și mai alea să fie 
animat de acel idealism civic care permite omului să-si lase trebi- 
rile personnle deoparte și sii se pasloneze pentru descoperirea uunul 
adevăr ce va atrage după sine repunerea în funcțiune a legii violate 
In această nobilă îndeletnicire, fiveare lucrează altfel, conform apu- 


128 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


l ieulare şi geniului său propriu. Subiectul devine 
Seebi da variație nemărginită, ŞI genul roman-polițist redevine 
posibil, 


acest onaglu: simplul cetăţean care își închină, ta un 
ară tot parinte reparării unei injustiții care nu-l pri- 
veste personal —, acest personagiu nu există in societatea romt- 
n 


Şi atunci, lipsind însăși materia primă, nu poate exista roman 
polițist rominese, 
Deocamdati —, bineinteles. 


NON BIS IN IDEM 


Acum citeva säptämni, aflindu-miă la Paris, am fost impresio- 
nat de următoarea frază pe care, aprospe identică, o rosteau diferiți | 
tranţuj!: N- 

„De data asta, — ziceau ei — după ce vom cistiga războiul, nu 
vom mai proceda prosteşte ca în 1918. Vom distruge Gormania pină 
la temelie. Nimic, și nimeni nu ne va putea Împedeca”. du 

Această coincidență a goar na cina mat zis că o 

i nu m'am mai gin n 

dion rea A însă am intilnit mal mulţi Homini venind din 
Franţa. Toti auziseri si ei fraza în chestiune, Nu mai era orez o 
„simplă coincidență”, ci Ma Da gre vvota care confirmă un 

usipurindu-i valoare de x 
ága aiurea noastră s'au publicat, încă din 1919, numeroase arti- 
cole aeriza de colaboratori constan (Stere, Suchianu) şi în e 3 
arăta, cu deplină obiectivitate, greşala fundamentală n Tratatul hran 
semnala absurd"tatea idei de a distruge un popor intreg; se peery 
imposibilitatea Germaniei de a plăti reparaţiile exorbitante că o 
cereuu: se preveastea, cu îngrijorare, rescțiunea de mindrie a na -yA 
de paste Rin şi se explica acest udovăr de bun simţ, nara 
pace trebue să fie o pace, o împăteare în urma căreia fog rm 
devin sincer frați, învinuirile reciproco se uită și se iartă, pira a 
se înlocui prin ajutor mutual în beneficiul clădirii une viet 
na: volam, atunci, să facem orgolioase profeţii ci doar să expri- 
măm o profundă, democratică, umanitară convingere, 

Tot ce sa intimplat în Germania după — și în întreaga Europă 
— a confirmat spusele noastre, Azi trăim nelinistea inarmărilor, pi- 
mica războiului și Incontortul moral al stării de asediu fiindcă tra: 
tatul de pace trecut a foat asezat pe baze rovanșarde, 

SI lată că acum, victimele acestui eronate mentalități, se pregă- 
tesc să recadă în aceeași oroure. - i 

Nu ştim co va fi. Poate va fi războin, poate totusi războiul va 
fi evitat. Dacă e războiu, poate vor învinge Domocraţiile, poute va 
învinge nasa, Dacă învinge Franta, poate va face o pace gen Versin- 


ilies, poate va face una adevărată, de înfrățire și lertare a ofenselor, 


De un singur lucru însă suntem siguri, anume că numai 0 asemenea 
pace este durabilă și eficace. Se poate distruge o armată. Nu sê i 
dezfilnța un popor, SAL 

Propunem Franeezilor de azi, Francozilor care au subscrie cu 
o velocitate fără preceint In Istoria Creditului Public, împrumutul 
cel nou de Înzestrara militară; le propunem următoarea vo 
splendidă și practică In acelaşi timp: Să arunce eventualului ie 
amenințarea că, în cazul că îl va invinge, nu-i va luna nimic, ci din 


MISCELLANEA 129 


potrivă, îi va da, îi va da de atunci insinte mereu, îi va da tot ce azi 
baricadarea în granițe strimte zi ostile il impedecă să la dea, O ase- 
menen amenințare este mult mai tare decit aceen, sălbatocă şi obtuză, 
pe care eu şi ciți-va cunoscuti am auzit-o proterată dăunăzi la Paris 
Și o asemenea ameninţare e vrednică de rolul istorie al Franței noa we 
tre de totdeauna. 


SCRISUL ROMINESC, CATEGORIE MUNCITOREASCA 


Se ştie că actualul Minister a! Muncii socante că breasla seriito- 
rului are dreptul din partea instituțiilor de Stat care se ocupă cu or 
panizarea muncii, ln aceeaşi solicitudine ca oricare altă categorie de 
lucrători. Un prim pas a fost făcut In chestiunea unei Case de pensii, 
In semn de mulţumire din partea scriitorilor către Ministrul Muncii, 


d- i Sadoveanu, a rostit o scurtă cuvintare pe care o roprodu- 
cem acl: 


Domnule Ministru, inbite coleg şi priatin, 
Doamnelor şi Domnilor, 


Fericită clipa în care gindul cet bun a luat mistere, da tret orl 
b necuvintată ziua cînd gindul a devenit faptă. 

Prin voinţa și marea Intelegere a Suveranului nostru, s'a desă- 
Virşit legen care ocroteste breasla noastră si o ajută in aforțările ei, 

Oricit ne-am impune, noi voitorii, modestia de à ceda pasul altor 
evenimente, covirşitoure prin senzaţia ce produe, Iinfăptulrea care ne 
adună bici în sărbătoare se impune ca singură, depășind clipa pro- 
zentă şi proicetindu-si lumina adine In viitorul naţiunii. Ctitoria 
această voievodală e menită să ndăpostească de fapt sufletul nemuri» 
tor a] colectivității rominesti. 

Sentimentului meu de bucurie, ln care stim că participă touti su- 
Marea intelectuală din tară, se adaagă o pioasă mihnire, Nu mä pot 
opri să nu cuget, în acest moment atit de înălțitor, la o lungă colonnă 
de luptători care nu clizut în bitătia unui întreg secol. Pomenim cu 
evlavie numele celor mai proeminenţi: Heliade și Asaki; Bălcescu, Bo- 
lintineanu si Alexandrescu; Eminescu, Creangă, Carngiale: Slavici, Ma- 
c#donsechi, Coşbuc, Iosif şi Anghel; Vlahuţă și Delavrancea; Ion Adam, 
Ştefan Petleă, Iuliu Săvescu si Păun-Pincio, care s'nu bătut în luptă 
cu sărhcia și nepăsarea și s'au prăpădit Inainte de vrema: dar mt ne e 
ingăduit să trecem cu vederea niel pe atițiu alții mal putin faimosi, care 
întregesc lungul pomelnie şi pe care I nvem serisi în inimile nanstre, 
Toţi au vorbit şi nu proroelt în numele strămoşilor pentru viltorirna, 
luminind în focul propriu comoara generațiilor: toți s'au străduit să 
Span pentru neam bunuri fără stricăciune, caro durează În 
vesnicie. 

Casi In războiul celalt, victorin e a celor căzuţi şi jertfiți; se bu- 
cură însă de ea numai cei vii. Suferințele si amărăciunile prodectso 
rilor nostri ne-au dat izbinda de azi. Lupta lor a fost recunoscuta și 
preţuită acum, de cel care priveghiază bine. După ce oamenii impor- 
tanți care au ţinut pinea ṣi cuțitul în ţara asta l-au înlăturat sistema- 
tie dola paţinul ce li se cuvenea, a venit Bagels să ne dea nouă răs- 
plata ce se cuvenea Inaintaşilor, Vârsind o lacrimă pentru cei jerttių, 
ne plecăm Regelui nostru și mulțimim nu numai pentru noi, ci şi pen- 
tru toţi cel ce vor veni de-acum Inainte şi se vor folos! de acest ngeri- 
mint nobil, 

Puţini şi trecători sintetn; cel mulţi şi cei tari, cei tot mai buni, 
vor veni după noi, slujind Regelui şi Poporului în fața lui Dumnezeu 
şi a neamurilor celorialte, 


9 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ra Majestății Sale şi a sfetnicului Său, pe care îl sărbătorim 
în Rr poli privită din punctul de vedere nu al clipei ci al 
mai are o semnificație. Ea leagă, cum se și cuvine, fenomenul ir 
de totalitatea poporului rominesc în toată curgerea timpului. : 
clipă nu ne putem închipui, noi cei de azi, că merităm mai mult decit 
temi ce Stana areal să erori, că serg Meatra rata 

I , subestimind pe cei care 
scriitoriceati sint foile aceleiaşi cărţi, în care neamul îşi înscrie pro- 
inia Da a Tainahil ctitor al aceatul aşezămint binecuvintat a 
ă și rivit înainte, 

cute: porti pia pahar întru săniitatea şi gloria Sa. 


CAPITALISM ȘI ECONOMIE CAPITALISTA 


ărul nostru cedent, la rubrica „revista revistelor”, sa 
scula Marig sumară analiză a studiului „Problema renaşterii , pu- 
blicat de d-l Andrei Oțetea în revista Fundaţiile Regale, Nr. 3. Fie 
Colaboratorul nostru, d-l Oțetea, ne trimete o interesantă i-a 
pinare, care v publicăm mai jos, Insoțită de observaţiunile d- 
Lazăr mleseu autorul analizei dela revista revistelor, 
E oare o inndvertență cum mi s'a reproșat să vorbeşti de erat 
mia capitalistă în secolul XIV? Evident, dacă keranten Pac a ni e 
mului se identifică, cum o face Parsow, cu desvoltarea maşinism 
In caul acesta, era capitalismului începe abia la sfirşitul rar rez 
XVIII, odată cu Erdee r industrială, Dacă însă mană 
bert, spiritul de întreprindere îndreaptă spre ciştigul nelimitat, sau, 
cu Marx, dirijarea societăţii în clase şi aspiraţia unui regi ca pe 
care nevoia Il sileşte să-şi vindă braţele, ce note caracter pret ca- 
italismului, se poate, încă din secolul al XIV-lea, vorbi de miopie 
In oraşele Flandrei şi ale Italiei apar, cum am arătat-o în Nr. din 
TARKAT al acestei reviste, industrii specializate care lucrează pana 
export şi sunt organizate pe baze capitaliste, De pildă, marii postă ăi 
din Florenţa importă lina dn Anglia, nu o desfac în detail, cl o 
part țesătorilor care lucrează la domiciliu şi exportă ştofa țesută şi 
apretată, Torcătorii, țesătorii, pinarii, etc, care pină atunci erau ne 
seriaşi independenţi, sunt uşi la condiţia de simpli pre mele pă ră 
ploatarea muncii la domiciliu e attt de caracteristică regimului cap! 
telist, inch rămîne, în industria textilă, forma dominantă de organizare 
pină la începutul secolului al XIX-lea, chiar şi în Anglia. k 
Industria textilă prezintă şi alte forme de organizare e reno pară 
Unele ramuri ale farbicației, cum sunt spălatul, uscatul, Urpo i re 
fac în mare, în condiţiile manufacturilor moderne. Muncitorii prez 
toate caracterele proletariatului modern: nesiguranța existenţei, agra- 
vati de crizele periodice de şomaj, nomadismul şi, instirşit, grevele şi 
revoltele. Revolta ciompilor din 1375 a fost o mare mişcare migrarea 
La protestările muncitorilor, patronii răspund ye ienaa tar şi k 
bilind salarii uniforme. Aceleaşi fenomene le intilnim n, Bate a 
minieră ană, caro i-a o mare desvoltare în secolul al XV-lea, și în 
industriile noui ale Renașterii, în industria cărţii şi a armamentu 
La aceste forme de anizare m'am gindit cind am vorbit de 
economie capitalistă în secolul al XIV-lea, şi nu la breslele al căror 
spirit retrograd l-am accentuat, de altfel, în articolul sauanumit. îsi 
Mi se poate Insă răspunde că fenomenele citate sunt di 
particulare. E adevărat. Dar eu am considerat apariţia ca talismutul 
din punctul do vedere al istoricului care se menține pe terenul parti 


MISCELLANEA 131 


cularului, și nu al economistului sau sociologului, care caută să ata- 
bilească legi generale, Ceea te am vrut să arât e că marile tranetor- 
mări care anunță epoca modernă sunt in strinsă corelație cu apariţia 
economiei capitaliste. Nu e o simplă întimplare că primele munitestări 
ale Renaşterii se produc în Flandra şi în Italia, indeosebi la Florența, 
unde apar și primile simptome ale capitalismului”, 

La aceste observaţii, d. Lazăr Iliescu precizează următoarele: 

In sumara recenzie făcută interesantutui studiu a? d-lui Andrei 
Oțetea despre „Problema Renaşterii”, spuneam că d-] Oțetea comite ¢ 
„inadvertenţă”, vorbind de economie capitalistă în secolul al XIV-lea. 
înţelegrern sub „Înudvertenţă” o simplă scăpare din vedere și nu o gre- 
sală de fond, 


D-1 Oțetea se apără de învinuirea adusă și stărua asupra drep- 


„tăţii panuju d-sale de vedere, căutind să se sprijine pe Sombart, 


care, la rindul său, se sprijină pe Marx. Apoi, cu exemple istorice vrea 
să nu dovedească existența capitalismului în secolul al XIV-lea, 

D-l Oțetea vorbeşte despre „capitalism”, pe cînd noi ne referim la 
teza d-sale care sustinea existența în secolul al XIV-lea a unei „eco 
nomii capitaliste", Aici este deosebirea. 

Capitalism a existat fără indoială în secolul al XIV-lea, bu chiar, 
istoriceste vorbind, în epoci mult anterioare. Primul Obiect, vindut de 
„gospodăria naturală” altei gospodării, prima „martă” este un reflex 
capitalist, Deci, capitalism în largă inelegere a existat de cind e lu 
mea. Dar, „economia capitalistă” nu se rezumă la nceasta. Insăşi Marx 
spune că „Marfa a existat inainte de epoca capitalistă. Ceea ce carac 
terizează această epocă tata exclusivitatea caracterului său nepgusto- 
resc™, 

D-) Oțetea nu e de altfel singurul care contopeşte noțiunile de 
capitalism şi economie capitalistă. Pe vremuri, dintro socialiștii ro 
mini, Nădejde, în Contemporanul si Gherea, în Nebibăgia, insistau si 
ei asupra „mărtii” ca simbol principal al „epocii capitaliste”, negli- 
jind celelalte laturi. 

In primul volum al capitalului, Kari Marx serie textunl; „Cu toata 
că producția capitalistă începe pe alocurea, în țările mediteraneene 
incă din secolele XIV si XV, totuşi epoca capitalismului datează abia 
din secolul al XVI, (Marx, Das Kapital, pe. 6M, Kieponheonervertag, 
Berlin). Marx aminteste, ca şi dl Oțetea, de postăvarii din Flandra, 
insă abia în primele decenii ale secolului al XVI-lea, 

Otto Rühle (Karl Marx. colecția „Les Ecrits”, editura Grasset), 
citind din Marx, scrie: „Par époque capitaliste Il faut entendre le mo- 
ment de Vhistorie industrielle et de Tevolution sociale, ou toute vie est 
devenue essentiellemènt industrielle et ou toutes choses, concepts, sen- 
timents et idées sa sont transformées en marchandises”, 

D-1 Oletea adaugă că a conaiderat „&parijta" capitalismului din 
punctul de vedere al istoricului. Nu numai istoricul, ei si economistul 
şi sociologul ar fi subacria cale susținute de d-sa, dacă în articolul la 
care no referim, d-sa ar fi precizat că e vorba de „aperiţia” capitalis. 
mului, cu toate că termenul de „capitalism” este poate cea mal nme- 
clară noţiune din econornie. (Sehmoller, de pildă, nici nu vala să pro- 
nunțe termenul de capitalism). Dar d-sa vorbea despre „economia ca- 
pitaliztă”, ceea co esie cu totul altceva i care nu se poate confunda 
cu noţiunea de „ecapitalism", 

Aceste rezerve ale noastre nu intunecă Însă cu nimic frumuseţea 
studiului d-lui Ojetea, 


NICANOR & Co. 


RECENZII 


EMANOIL BUCUȚA: Capra neagră. Edit. Casa Şcoalelor, 
Bucureşti. 


La lectura primelor pagini ale cărții d-lui Eimanolt Bucuţa, ceti- 
torul e înclinat să creadă că se află în faţa unui roman de vinătoare, 
cu oameni din munte, cu împletituri de realitate şi de taină. Totuşi 
capra neagră a cărţii, este descoperită în cimpie, la Blaj, cu prilejul 
serbărilor la care se Intilneşte tot neamul romineze al Ardealului, 
Este Magdalena Albert, săsoalcă din Bistriţa, bună prietenă cu An- 
drei Spătar, dornică să cunoască, cu ocazia serbărilor, sunetul arde- 
lenimii romineşti. In puzderia de lume care umplea străzile Blajului 
in acele zile de sărbătoure, Andrei Spătar, Magdalena Albert şi Moise 
Bologa, vor cunoaşte pe Vlad şi Zoica Armăşescu, pe jumătate spiţă 
ardelenească, veniţi din Bucureşti să pie re la serbări, în această 
vacanţă care încheie baculsureatul și deschide porțile studiilor uni- 
versitare, 4 


Insă adevărata înfăţişare de „capră nengră“ a Magdalenei Al- 
bert nu apare la Blaj și nici ln Berlin, unde se va intilni din nou cu 
fraţii Armăşescu, ci abia cu ani şi cu ani în urmă, după ce războiul 
cel mare va arde fața lumii şi va brăzda sufletele cu experienţele noi, 
Abia atunci, Vind Armäşescu şi Zoica, devenită Spătar, porniţi în 
munte, vor vinu definitiv acest vinat rar pentru care tinjeau de atita 
vreme, Magda a fost cu adevărat un vinat greu. La Berlin, tocmai 
cind era îndreptățit să creadă că sau legat definitiv, Viad se vede 
părăsit de Magda pe neaşteptate, Capra neagră ti dădea vesti de de- 
parte, dusă de sprinteneala el tinerească să timăduinscă astfel de 
răni şi altfel de bolnavi, decit cel de dragoste. Prin munţii de cremene 
şi înnournaţi ai vieţii, Vlad o mai zărește odată în gară la Mediaş, cind 
în preziun isbucnirii războiului, el se intorcea în patrie, venind dela 
Berlin, pe chi intortochiate, în trenuri supra-incărcate, intrun val de 
lume infierbintată, 

„Vlad încearcă să-și facă loc deodată cu coatele, dornic să se 
libereze şi să sară, se apleacă pe fereastră şi strigă din toate puterile: 

— Magdo! Magdo! 


j 


Cel din jurul lui abia dacă simţiră că domnul vrea să zburde 


Stätea între ei ca o piatră intro zidărie şi nu mai putea să se desfach. 

lar forestrelo erau înțesata de sute de capeta care chiuiau şi urlau 

voie, In nimeni şi fără să ştie de ce. Magda se uita la toti, cu aa Ea 
er: 


tren al morţii, dus câtre o sart pe care nimic nu mai era în stare 


so schimbe, și-i dădea tot ce mai aveau oamenii vii: inima şi zimbe- 
tul. O privi desnădăjduit, lacom, pină o pierdu, măruntă și albă“. 


RECENZII 133 


Vlad păstrează încă în cuget imaginea Magdei, pe care din ne- 
priceperea sa o pierduse și, după liniștirea vremurilor, se Ilveste în sfir- 
şit, prilejul definitivei regăsiri. Capra neagră, care de atitea ori fi 
pierige din fața ochilor, se supune de astă dată vinătorului care o 
căuta de mulți ani si pe care, chiar fugind, ea însăși îl aşṣteptaso. 

Pină la aceast sănătos sfirşit al cărţii, d-i Emanoil Bucuţa, intro- 
duce însă alături de tema aceasta care ar fi vina principală à roma- 
nului, o altă serie de fapte și de erol. Oricit de bine sunt legate intre 
ele, vieţile și Intimplările paralele ale eroilor, atit de numeroşi din 
„Capra nengră”, cu toată unitatea volumului, nu e nevoe decit de 
puţină atenție pentru a constata că narațiunea cutorului merge spre 
două scopuri. Mal intii avem filonul propriu-zis al „caprei negre“, al 
apariţiilor şi diapuriţiilor Magdei din fața lui Vlad. Din acest filon, 
face cu siguranță parte și accidentul Lolte-Vlad, al cârui rost esto să 
ne lumineze faja sentimentală a eroului, pe care, ca în atitea alta di- 
reeţii, evenimentele îl surprind şi în dragoste. Se paro că Vlad Armă- 
seseu e un bărbat de o frumusețe care a Incălzit mintea multora din 
femeile cărţii, totdeauna fără să-şi den seama. Else Roth îl caută 
totdeauna, Şi, din cuibul familiei Henke unde este adăpostită, îl pin- 
deşte cu o lubire nemärturisitä, parcă inciudată împotriva acestui 
„june erudit”, cum singură îl numeşte, Mai curajoasă, mal voluntară, 
Lotte Urban, Îl va surprinde pe junele erudit cu un sărut si citeva 
îmbrățișări care îl zăpicese, Pinii cind să se desmoticească și să răs- 
pundă însă iubirii plină de vāpňi a ucestei fete, ea a dispărut din 
universul plăcut în care se mişca şi lui Vlad nu-l rămin decit dorul si 
supărarea că n'a știut so oprească cu un cuvint pe care si Lotte Il 
aştepta. Rusoaica din tren e şi ca un moment în fixarea fizionomiei 
sentimentale a lui Vlad și impreună cu Else şi Lotte, trebue si ne do 
verdească intirzierea cu care eroul nostru recepționa iubirea rovărsată 
asupra sa şi să facă veridică toată Intimplarea cu Magda Albert, sit- 
sonica din Bistriţa, toate aminările unui sfirsit pe caro şi cotitorul il 
aşteaptă, Vlad întirzie însă intotdeauna, explicabil pentru mecanis- 
mul lui sufletesc de „june erudit" care, de cite ori îşi recunoaşte cu 
ciudă intirzierea, revine cu mai multă pasiune In studiile sale univer- 
sitare, ca la o plăculă penitenţă. 

Al doilea filon al „Caprei negre”, care merge paralel cu col de 
mai sus şi se combină fără greşeli, este al vieții berlineze, unde alături 
de Vlad şi de Magda (Magda, plus edițiile ei pregatitoare: Lotte, Else, 
Rusonica), se află Zoica și Andrei Spătar, două familii germane foarte 
reuşite, soţii Henke și Wisotzky-Ritimeister, Lutz, Murgu, Sotres, gru 
pul studenților romini din Berlin, Waldemar Urban, Reinhardt, Cara- 
giale, Tiergarten, Grunewald, Sprecu şi atttea alte fermecătoare locuri 
şi persoane pe care d-l Emanoil Bucuţa, le-a acas din amintirea vie a 
Berlinului de altădată, în care străluciuu încă artele şi cultura. Se 
poate vorbi mult și despre această a doua faţă a cărţii, cu evocările 
ei vii, cu prospeţiunea surprinzătoare pe care i-o dă nutorul, eterni- 
zind o Germanie pe cure nu o poste şterge nici cea mal încruntată ată- 
pinire. Fresca aceasta a Berlinului strălucitor se încheia Insă In tot 
pasul pe trupul narațiunii principale, ca o haină fără cusur pentru 
suflete fără cursur. In adevăr, o constatare trebue neapărat făcută cu 
privre la „Capra neagră”: locurile şi oamenii sunt de o egală frumu- 
suțe sufletească şi în toată cascada asta de lumină nu găsim, în afară 
de clipa rezervată apionului Kurt Miklos, nici o figură Intunecoasă. 

Nu-l putem urmări pe serlitor decit pentru ceew ce el însuși a 
urmărit. Dacă am încerca să-i găsim o vină in uniformizarea eroilor, 
ne-am înşela, fiindcă d-l Emanoil Bucuţa, mavea nevoie să-l diferen- 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tura calmă, mediocră pe acest plan, a celorlalți, De aceen, atita cit se 
aăseşte în paginile cărţii, Lotte lasă impresia unei adevărate 
trăind cu o forță care o ascunde pe Magda şi o scoate pe dinsa în 
primul plan. Poate că cel puţin tot atita grijă ar fi trebuit să pună 
autorul pentru a o personaliza şi pe Magda, ale cărei insusiri rămîn 
sub estompă, sau pentru a-l individualiza pe Viad şi a-l impune aten- 
Viunii cititorului. Mai mult decit agita Vlad trăeşte numai în mar- 
nea evenimentelor şi a societăţii din care face arte, In discuțiuni 
portante care Demian pe toţi participanții e absent, gin- 
dindu-se aiurea. lar pe Magda, în ceea ce ar putea-o concretiza 
pentru cititor, o găsim cu mare greutate, E un nume şi o iubire ale 
cărei !răsături specifice nu sunt suficient dezvoltate. Simpatia sa 
adincă pentru Vind se dovedeste repede, dar scriitorul nu insistă asu- 
prä ci. De cite ori ne găsim în prezenţa acestui personaj, e vorba dò 
ochi mari şi catifelați de capră neagră, de făptura ei sprintenă şi 
înaltă, de un zîmbet cald şi prietenos pentru Vlad, de o stringere de 
mină, un sărut, o dispariţie. Numai pe dedesubtul fabulației şi dind 
deoparte aparanţele acestea de iubire, aflăm ceva din ţiința Magdei, 
cum se întimplă atunci cînd îl roagă pe Vind să-i vorbească despre 
Lotte Urban și cind, cu toată sgircenia autorului, putem bănui starea 
de suflet a Magdei, încredințată că l-a pierdut pe Vlad. Numai inje- 
legînd acest lucru, găsim o justificare plecării precipitată în - 
tania si, dacă s'a întimplat cu adevărat, chiar stupidel legături întro 
ea şi Niculae Murgu. Să fio stăpini! oare scriitorul mai mult de evo- 
cările unui Berlin trăit şi ale unul mediu pe care l-a iubit, decit stă- 
pinit de necesitatea de a înfăţita iubirea Magde:, pe care însuşi titlul 
cărții o solicită? Sau, din dorința de a răspunde ambelor preocupări, 
a împerecheat evocările Berlinului cu povestea de dragoste a valahului 
și n săsoalcei, piarzind uneori controlul asupra acestui din urmă see 
tor al romanulu? 

Pa cite o pagină, 4-1 Bucuţa. aduce în discuţia eroilor evenimente 
și idoi intrate în istoria politică sau socială, care dau şi un alt interes 
cărții, cu atit mai mult cu cit au şi răstringeri asupra actualități. 
Cu totul nefirească ni se pare figura de o clipă a acelei rusoaica revo- 
lutionare, tremurind de panică la apropierea războiului și de dragoste 
subită pentru Vlad, într'un sfert de oră cit se află față In faţă, Și tot 
greşită e și observaţia cu privire la dorința de război a marxiştilor 
revoluționari, care, chiar pusă în gura unui ministru plenipotențiar 
din 1911, face parte din ansamblul de convingeri a] autorului. Cam 
simpliste, paginile în care, cu prilejul logodnei Zoicăi, se discută si- 
tunția politică internaţională. In schimb, numa! din citeva trăsături, 
bine închegată, răsturnarea de lucruri din ajunul declarării răzhoiu- 


lui, în care a¢ şterge o lume şi apare o alta Vlad „abia atunci simţi 
că războiul rupo unu! de altul și prăbuseste între cel mai apropiaţi 
K $ 


prăpăstiile despärțirilor fără intilnire”, A 
Limba şi stilul sunt marea virtutea a d-lui Emanoil l 

minuitor al unel fraze în care vechimea aduce parfumul şi topi 

aduce surprinderea. Binovenită este răsturnarea În atezarea 

lor cărții, care dă amploarea cuvenită sfirşitului celui mai 

şi mai docid de cititor. e 


RECENZI! 135 


G. OPRESCU: Doi ani de critică artistică. Note și impresii, 
1939, 


Sub acest titlu d-l G. Oprescu a strîns la un loc citeva conferințe 
$i cronicile sale din Viața Romineascd, publicate în anli 1937 şi 1098, 

D-A Oprescu este un exemplu de conștiinciositale cronicărenscă, 
Cititorii acestei reviste au avut prilejul să cunoască râbdătoarea me. 
ticulositate cu care d-sa înregistrează expoziţiile de artă plastică şi 
au avut în același timp plăcerea de-a se lisa informaţi de bogatele 
sale dări de seamă, cu comentarii amănunțite, aprecieri limpezi şi 
puncte de vedere juste, 

Dupi cum spune singur în prefață, autorul a adunat aceste cro- 
nici „ca să uşureze studiile de sinteză asupra fenomenului artistie 
din epocile cărora lenu fost consacrate, Cronicarul, trăind zi de zi 
viața vremii sale... ponte servi, cînd este sincer, desinteresut şi paslo- 
nat de artă, de îndrumător celor ce vor veni după dinsul", 

Fără Indoială că, aşa cum autorul însuşi subințelege, numai o 
parte (şi poate nu cea mai mare} din arta comentată în aceste pagini 
va trece pragul posterității, In orice caz, cronicile da tati vor ajuta 
„mpa har să facă mai bine şi mai sigur alegerea operelor vrednice 
să înă, 

Deocamdată, volumul pe care I publică acum d-l G. Oprescu în- 
făţisează, pe lingă valoarea lui de intormaţie, o frumousă realizare 
grafică. Totul, dela literă pînă la reproduceri'e și planşele în culori, 
este executat cu o mare grijă. Atit bibliofilul ett şi iubitorul de pic- 
tură găsesc aici prilej de bucurie. Iar amatorul nespecialiat află eu 
plăcere o călăuză pricepută, cu ajutorul căreia să sa poată orienta în 
plastica rominească de astăzi, aia 


MIHAIL EMINESCU: Opere. (Ediţie îngrijită de prof. Ion 
Crețu). Ed. Cultura rominească. 


Ediția de faţă a operelor eminesciene prezintă posibilităţi noul 
în cunoașterea cit mal completă a poeziei marelui scriitor, si anume: 
proza lui politică. Munca stiruitoare pe care n depus d-l prof, Ion 
Creţu intru cercetarea şi identificarea articolelor din colecția „Time 
pului”, este un preţios aport, atit pentru istoria elt şi pentru critica 
noastră literară, Căci Rminescu-poetul a umbrit multă vreme pe pro- 
zator şi jurnalist. S'a crezut chinr că scrisul zilnic n'a fost pentru poet 
decit un mijloc oarecare de-aşi ciştiga existența, şi că massa de arti- 
cole şi studii politice si istorice trebue aproape trecută sub tăcere, ca 
fiind una din laturile nesemnificative suu chiar penibile, ale personn- 
lităţii lui literare, D-1 prof, Lon Creţu a înţeles elt de folos și neinte- 
meiat este acest punct de vedere, fără să inrdă vreuna printr'o dis- 
cuţie sterilă, d-sa na dă un argument pozitiv şi decisiv, caro esta chiar 
prezentarea Întegrală, dar autentică, a scrierilor eminesciene, „atit şi 
in forma în care ele au fost impărtăşite pe calea tiparului" (Prefaţă, 
vol. I, pag. IX). 

In privința disproporţiei interesului arătat de câtre publicul li- 
terar faţă de poezia şi proza eminesciană, faptul prezintă o isbitoare 
analogio cu cazul lui Heine. Pentru miile de cititori ai poetului ger- 
man, numai „Cartea cintecetor“” merită omagiul neprecupeţit, Cina 
cunoaște însă articolele, studiile și serisorile politica ala luj Heine, ştie 
bino cîtă vervă strălucită, cită fineţă şi justeţă în argumentare, cîtă 
căldură a convingerii și siguranță în informaţii se Imbină în cale ci- 
teva volume de proză politică, 

In ediția d-lui prof. L Creţu, proza politică eminesciană ocupă 
mai mult de trei volume; {din cele patru, care totalizează 2.116 pagini). 


138 VIATA ROMĪNEASCĂ 


Avind conştiinţa necesității unei completări cit mai ştiinţifice a edi- 
țiilor anterioare, d-sa a folosit cunoştinţa temeinică a ideilor, expre- 
sillor şi vocabularului eminescian, si citind de citeva ori colectiile 
„Timpului” intre anii 1877—1883, a isbutit să ne prezinte peste 

sute de articole noi, care au fost rînduite în ordine cronoligică. Edi- 
tia d-lui prof. Ion Creţu deschide asttal perspective unei valorificări 
cit mai atente şi mai enunțate a „tinristicei” lui Eminescu. 


Criterii care să prezide acestei valorificări, nu lipsesc. Este ştiut 


că Eminescu n'a înțeles să servească prin scrisul lui, decit interesele. 


țării. El a singerat pentru fiecare umilire istorică (retrocedarea Ba- 


limbaj ale atacurilor împotriva liberarilor, iar nu faptul că el era 
membrul unui partid politie, avind idei opuse, ý 

Ceta ce mai conferă o vie actualitate acestor articole este sub- 
stratul lor ştiinţific. Eminescu a ironizat în repetate rinduri, şi a ata- 
cat sever pe diletanţii în ale condeiului şi pe „negustorii de vorbe”, 
EI înțelegea, ca atacind problemele politice, istorice, sociale şi econo- 
mice, ziaristul să fie în stare să judece drept, sprijinit pe o documentare 
serioasă. Problemele politice şi sociale, chiar cele reli ioase, trebue 
privite dintr'un unghiu de vedere rece, ştiinţific: „Astfel Grigorie Ghica 
Vodă, vrednie E arabe al principiului monarhic... pricepuse că 
puterea Domnului nu poate sta în dreptul său de a dicta legi şi de a 
stoarce dări, ci că ncen putere se razimă pe huna stare a populații- 
lof" (FI, 80). Sau: „Condiţia civilizației Statului esta civilizaţia eco- 
nomică” (11, 209), şi „Nu mozaismul ca antiteză a «restiniamului, ci 
poporul modern cu clasele lui muncitoare în antiteză cu rassa veche, 
egoistă, lată adevăratul antagonism” (IV, 291). 

Eminestu a văzut realitatea socială și economică, nu „poetic”, 
el cu ochiul rece al omului de stiință, fără să-şi piardă însă dragostea 
de neam, nici căldura, nici însuflețirea. EI a seris pagini neuitate, în 
care ne zugrăvește robirea economică a ţărănimii, suferințele ei ma- 
țeriale si morale. 

Cunoscător adinc al isvoarelor istorice, pasionat de informaţie 
exactă, gata oricind să recunoască adeviirul chiar dacă venea din gura 
unui wiversar (ceea ce nu prea sa intimplat), Eminescu a ridicat scri- 
sul cotidian la nivelul prozei literare şi stiințitice şi aceasta a împli- 
nit-o şi prin forța, varietatea şi supletea stilului. 

Ca ziarist, Eminescu nu „face literaturi” decit în mod exceptio- 
nal (IV, 75). Ştie insă să transforme în comedie savuroasă o demt- 
sie a cabinetului C. A, Rosetti, cu vervă necgalată (vezi „Martirul 1u- 
crativ” (111, 362). lar în ceea ce priveşte virulenta stilului, trebue să 
admirăm în Eminescu, Independent de reflecţiile ce cad, dealtfel, în 
scrierea istoriei politice, unul din cti mai puterinci minuitori ai sti- 
lului polemic. Pamfletul este ridicat, see Eminescu, la un rang literar 
deosebit; în același timp analiza stitului eminescian capătă perspective 
ample, căci arta cuvîntului nu poate fi redusă la poezie. 

- 
. . 


Notațiile fugare pe care ni le-a prilejuit ediţia atit de bine ta 
a d-lui I. Creţu, nu vor decit să indice sumar posibilităţile istoriei, erf 
ticei şi eateticei literare, ce se deschid prin ediţia de faţă a oporelar 
lui Eminescu. Mai alea că neobositul editor ne făgădueşte o 
nuare a cercotărilor sale migăloase de identificare a articolelor din 
„Timpul”, căror cercetări le urăm aceleaşi rodnice rezultate. 


C. 4-GULIAN 


f 


RECENZII 137 


MIHAIL SEBASTIAN: Corespondenţa lui Marcel Proust. 
Edit, ap pentru literatură și artă „Regele Carol II", Bucu- 
rești, 1939, 


Departe de a fi epuizat pentru camarazii sti de profesiune, Marcel 
Proust abia acum întră intreg şi mai ales real în conștiința criticii 
literare şi a scriitorilor. Proporţiile vaste ale operei, asemenea unul 
Pàmint nou, inventat cu amânunte tasts. nu lisät ochiului critice dis- 
tanta dela care să fie văzută Intreaga planeți. Prima impresiune a 
criticii a fost că se află în faţa unui artist confuz și capricios în zona 
psihologismului. Dar fiecare nou volum ridica o ceaţă din calea cer- 
cotătorilor si se proocta luminos asupra celorlalte, întregindu-le, în aga 
fel încit abia către sfirşitul operei s'a dovedit tuturor unitatea armo 
nică și natura teritoriului literar străbătut, 

Apoi Proust a devenit o idee în literatură, cu ramificații pretu- 
tindeni, cu scriitori care Îl studiază şi îl utilizează în opera lor. In ti- 
teratura rominească sunt prozatori cu reputaţie fixată care se dovedesc 
inspirați din Proust și îl rezervă un loc pretios în muncea lor literară, 
„Nu ne putem niciodată despărţi de cărţile lui și de amintirea lui, de- 
cît cu sentimentul că această despărţire e trecătoare si că intro și nu 
pita depărtată, le vom regăsi. La sfirsitul acestei lucrări, o privire 

napoi spre drumul parcurs se termină tot cu un gind de revenire”, 
Sunt cuvintele ultime ale d-lui Mihail Sebastian pe marginea cores. 
pondenţai lui Proust. 

Mai prodigios decit Proust, cu greu ne-am putea închipul un co- 
respondent, In activitatea sa epistolară sunt azi public cunoscuta peste 
o mie de scrisori, cifră care oricit de impresionantă „este încă departe 
de a reprezenta corespondența integrală n scriitorului”. Datorit pe de o 
parte felului de viață la care era constrins autorul, volumul seriso- 
rilor dovedeşte însă şi una din însușirile personale ale lui Proust, care 
se vădeșta deopotrivă în proza sa: dorința de a nu uita nimic, de n re- 
veni de zece și de o suti de ori pentru fixarea în amănunt şi în nuanţe 
a unui gind, a unei împrejurări, 

„Pentru a lua informaţii pentru o vilă, pe care eventual ar inchi- 
ria-o la Trouvilie, îi trebue nu mai puţin de 5 imense serisori către 
doamna Straus, pline de explicaţii, Instructiuni, rezerve şi adnotări, 
Pentru a organiza © recepție intimă la el acasă, îi trebue unsprezece 
Scrisori către Robert de Monterquioul”, 

N'a font în intenţiunea d-lui Mihail Sebastian să ne dea un studiu 
sec şi cifrat al corespondenței lui Proust. Liisînd deoparte „carreterele 
generale ale corespondenței”, care serveşte ca un capitol introductiv, 
tot restul este Incercare pe gpa reuşită de a pătrunde încă odată 
sensul şi natura operei prouatiene prin datele corespondenţe!. Proust 
a fost unul din serlitorii care, sub aparențe da derorganizare, ascunde 
o grijă permanentă pentru tot ceea ce îl recomandă cititorilor. Nu este 
vorba de dorința vanituoasă de a-şi construi un cu publle altul decit 
cel real, ci de o pudonre de intelectual căptușit cu rafinamente, educat 
pentru aparenţe şi convențiuni cărora nu ințelege să se substragă, 
Cind Robert de Montesquiou îi cere permisiunea să citeze undeva o 
frază dintr'o scrisoare a sa, Proust îi răspunde: „Cit despre fraza din- 
tr'o scrisoare a mea, cer să o revăd înainte de publicare, Dacă nti ve- 
dea nenumăratele ştersäturi din manuscrisele mele.. nti Ințelege ne 
liniştea („la malaise") pe care aş suferi-o nefiind lisat să revăd un lu: 
ceru pe câre, ca pe orice corespondență particulară, l-am uitat în Inm- 
tregime“, A 

Cu atit mai prețioasă e această corespondenţă particulară uitată 
în întregime, despre care autorul ei „n'a avut niciodată bănuinla că 
îi va supriviețui”, cu cit, neglijind aparențele şi convențiunila pe care 


138 VIATA ROMINEASCĂ 


Proust le servea adesea, en este ferită de cenzura eului lie și cu- 
prinde date foarte interesante asupra claborațiunii roai angi şi dai 
personalităţii reale a scriitorului. Pa terenul acesta sa apropiat de 
altfel şi d. Mihail Sebastian de corespondenţa uriașă a lui Proust şi s'a 
mulțumit cu satisfacția de a-şi vedea confirmate, întărite sau lumi- 
nate mai adine, convingeri făcute după indelungata studiere a proza- 
torului francez. i 
Cartea d-lui Mihail Sebastian nu ni se pare un studiu, ci mai m 

notaţiuni ale unui membru al „familiei” atit de eee, rad 
lăsindu-ne conduşi de accentul cald şi totdeauna înțelegător cu care 


cea ca moartea acestei mame, iubită cu atita desnădejde, să fie pentru 
Saro Proust şi o rană în veci nevindecabilă, dar şi o inconștientă 

rare, 

in răminea singur în fața operei sale", 

unt apoi capitole ca „Isvoare şi chei”, „Strategie literară”, care 

fâră a oferi un prea mare interes istoric, Sanas EASA la recunoaş- 
torea resorturilor personalităţii lui Proust. Lucrul e mai adevărat pen- 
tru „Strategia literară” a lui Proust dovedind o vanitate pe care zadar- 
nic d, Sebastian caută să o răstoarne în „abnegație şi eroism", In ceea 
ce priveşte „isvoarele şi „cheile“ literaturii proustiene, d. Sebastian 
stabileşte în parte sursele tru Charius, Swann, Odette şi Rachel, 
fără însă să se poată dovedi la Proust ceva deosebit față de modul în 
care scriitorii în general își adună materialul din realitate şi din pro- 
pria experiență, 

Cartea d-lui Mihail Sebastian ni se pare însă extrem de intere- 
santă în capitolele sale „Pregătirea şi construcția operei” şi „Problema 


şi o mie, fiindcă i se pare că încă multa alte lucruri mai trebuese 
spuse. Autorul ţine mult să fie complect, ca într'o arhitectură uriagă 
În care fiecare detaliu a trebuit să treacă de mai multe ori prin mti- 
nila aihitontului ca să fie întregit și armonizat în dimensiunile mo- 
num L 


foarte utili în treburile lor, dar îşi pierd cu totul capul, cind păişese m 
domeniul artei”, In măsura în care Proust e un Sonta anse, în stil, e 
Pai pavate pi soncală, suportin; cum Însuși spune, „dubla şi inversa 
gnare ce crod opera mea pamfie i 
imaginează că este o incurajare". vie 


i 
i 


RECENZII 139 


Acestea sunt In linii sumare noțaţiile d-lui Sebastian asupra €o- 
tespondenței lui Marcel Proust, pe care iubitorii scriltorului francez 
le-au putut gusta încă mai de mult în paginile „Revistei Fundațiilor 
Regale”, Apariţia lor în volum este mai mult un prilej pentru a re- 
marea şi altfel adinca pătrundere a lui Proust în mediul nostru lite- 
rar şi competenţa pe cara, alături de alţii, d. Mihail Sebastian o are cu 
privire la opera marelui francez. 

ME. 


ȘTEFANA VELISAR: Calendar vechi, ed. Cartea Romi- 
nească, 254 p., 70 lei. 


Literatura rominească femenină s'a îmbogăţit în timpul din 
urmă cu mai multe nume, dintre care cel care merită mai mult să ne 
ocupăm de apariţia și afirmarea lui, este al d-nei Stefana Volisar, au- 
crai volumului Calendar vechi, apărut în editura „Cartea Romi- 
nească”, 

Pentru literatură şi pentru cititori, numele d-nei Stefana YVelisar 
este complet nou. Nou, In sensul că autoarea n'a trecut prin acea uce- 
nicie Indelungă 4i adesea obozitonra n frequentării paginilor revista- 
lor. Nou, fiindcă este prima oară, eind, tipărit pe fruntea albă a unei 
cărți, vine să cenră sufragiul eritieli st n] cititorilor... Cu toate acestea, 
cartea aceasta cu titlu evocator si Imbălsămat cu arome de-ale tré- 
cutului, a constituit pentru nol si, suntem siguri, va constitui şi pentru 
viitorii cititori o adavhrată surpriză, 

Prin noutatea numelui, d-na Stefana Valisar este o debutantă. 
Dar prin maturitatea si valoarea scrisului, esta o scriitoare cu drep- 
turi seriosse la o consacrare definitivă. 

Sunt scriitori care cu lungă si grea ucenicle reuşesc să cuerrenscă 
mestesugul și ntolierela scrisului, precum și 0 consacrare relativă. A- 
eestin pot ajunge să dea cărţi de valoare, dar seriaul lor aste un lung 
şi dureros efort de creație. Sunt insă şi scriitori la care creaţia este 
un art natural, minunat şi spontan, care le procură acea bucuria de 
puţini trăită a conștiinței Impăcată prin indeplinirea unui tel, 

După lectura volumului Calendar vechi am ajuns la convingerea 
că d-na Stefana Velesar face parte din această categorie da scriitori, 
care se consacră dela prima carta tipărită, 

Calendar vechi nu este carton unel dehutante, In care stingăciila 
formei să Ingrouieze lectura, să-l pue piedici și s'o ducă cu chin cu vai 
la un sfirsit pe care cititorul atingindu-l <A răzulle ușurat şi RĀ ex- 
clame: bine cam scăpat, 

Calendar vechi eate cartea unel scriitoare, dar n unel seriitòare 
cu o conştiinţă artistică Constiinta asta artlatică face multe borabonțe 
la cine o are, fiindcă nu se lasă condusi, ci conduce si condurind fI 
destiinţează pe autor sau, în cel mai bun caz, îl încurcă în prejudecăţi 
care falsifică viaţa și strică arta. E greu să nu devii sclavul aceastei 
conştiinţe, care totuşi trebue să privegheza dela postul ei actul creației 

Deducem că d-na Stefana Velesar are controlul unei conștiințe 
artistice, acum, după o scurgere mal lungă de vreme, dela lectură, în 
care timp procesul critic sa scuturat de balastul impresiilor de mp 
ment, Tată însă că în cazul acesta, conștiința artistică nu stinghereşte 
procesul creației şi nici lectura. Și nimic nu poate procura o satiafae. 
ție mai mare unui prieten al cărții bune, decit prilejul de a întilni 
cartea aceasta bună, attt de rar.. 

Am făcut toate aceste considerații generale în jurul volumului 
Calendar vechi, fiindcă ni le-a impus surpriza lecturii, Sunt cărți, des- 
pre care vorbind trebue să to reduci la consideraţii care o privesc at- 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


solut, enre să nu-i depăşească cadrul; cărți care refuză situarea lor în 


circulația unul curent, a unei mişcări Hterare, a unei ci, Sunt însă 
altele care cer neapărat ceea ce celelalte refuză, fiinacă au rădăcinile 
în trecut, tulpina în prezent şi mlădiţe noui, întinse spre viitor, Des- 
pre aceste cărţi nu poţi vorbi dectt evocind o epocă, o atmosferă, un 


respund la zile, ceen ce ar putea faca pe cel care nu meai frunzăreşte 
de 
intrutotul definitiei romanului. Este un roman închegat ale cărui cn- 


în eternitate, Omul se naște, trăeşte şi moare, ca şi firul ierbil, ca 
floarea cimpului, ca şi pasărea cerului, Strădanin și grija er Anto 


Și deodată la orizont se ridică nouri. Războiu. Dar cimpul răz- 
boiului e departe. Viaţa Vlădenilor e tulburată şi întristată ne-ati de 
plecarea tinerilor chemaţi de țară, care reprezintă alta generaţii, alte 
concepţii. Dar totuşi lipsa lor îl face să sufere pe cei bătrini, îi stin- 
ghereşte mai mult decit ti stingherea prezența lor uălăgioasă,.. 


şi viata curge mai departe ca și cum nimic nu s'ar fi intimplat... 
Paralel, evoluția aceasta se petrece şi în legiitura a două inim? 


tinere, Un început, un apogeu, un sfirșit, apoi totul reintră în normal: 
resemnare, 


lată „drama” acestei cărţi „fără dramă“. Din ea se desprinde 
se urzeşte firul unei filosofii de care sunt mai pătrunși bătrinii, rr 


să lăsăm pe cetitor să le descopere è cele mar esea 
nici nu se găsesc cuvinte, ETEN € Spear eta Aa i 
MIHAIL ŞERBAN 


F. ADERCA: A fost odată un imperiu. Ed, Socec, 1939. 
Soprppeu intitulată roman, ultima lucrare a d-lui F. Aderca, A 


a epoca finali a autocrației — | 
in majoritatea cazurilor — igara l iar vaga darul at 
herian, in care, unele dintre cele mai importante acte politice ale vrè- 
mii îşi află o explicaţie certă, Intro Rusie degradată, învinsă şi umi- 


RECENZII 141 


lita ia 1904 gi in care despotismul şi abuzurile claselor dominatoare 
singerau trupul milioanelor de mujici. iar spiritul revoluţionar prin- 
dea tot mai mult teren; într'o Rusie putedră, imbicaită de prejudecăţi 
și otrăvită de miaamele învechitelor cutume şi tradiții, dar, în care, pe 
măsură ce clasele nobile și spotiatonre se destrămau, se stringeau gi e 
afirma lumea muncitoare; în această Rusie cara se apropia de tutalul 
Sfirşit, straniul călugăr dela Pocrovacoa apare perfect incadrat în 
atmosfera coclită a societății contimporune, omul epocel, figură dos- 
toiewskiană în care se imbina şi se lupta viciul şi virtutea clar-viziu- 
nea şi obscurismul, luminările şi prejudecățile atavice. Documentele 
şi mărturiile privind felul de a fi si viaţa acestui mult comentat par- 
sonaj diferă pină la opoziţia totală. Majoritatea lor, neobiective, päti- 
maşa, au căulat să rellefeze numai anumite aspècte ale naturii sale, 
Unele îl prezintă ca pe un sfint, vizionar, inzestrat cu puteri suprana- 
turle, în timp ce altele Îl invectivează ca pe un exeroc, vicios care 
ştia să exploateze naivitatea și efluviile mistice pe care le insufia ei- 
lor care îl înconjurau. 

Se pare că adevărul stă în completarea acestor două opinii una 
prin cealaltă și astfel, prin prisma acestui oclectiam cuprinzător de 
realitate, privește autorul lul A fost odată un imperiu figura poetică 
a stareţului, (Fără n fi vorba de o reabilitare a lui Rasputin, considé- 
răm acest mod de a veden ca un marit al autorului). 

D-1 Aderca construeste un Rasputin uman şi verdie în care, omul 
de afaceri, politicianul vicios nu exclude pe taumaturgul bine văzătar 
al lucrurilor, sentimentul si chiar rovoltatul ridicat, cu impetuozitatea 
clasei înjosite po care o reprezintă, Impotriva nobilimii putrede și spo- 
Matoare. Astfel, spro finele cărții, în mijlocul poromajiilor care urcă 
estrada unui tribunal improvizat cu senpul jutdecării procesului Ras- 
putin, autorul îi face pe un oarecare Broţehi („din noua şenală revo- 
Inţionară universalist. Cu ciocul decolorat şi rărit, pare fără vîrstă, 
Ochelari, Dialectica celor două mtini palide, in controversă”), să ple- 
deze cauza starețului sub acest unghi care aruncă o nouă lumină asu- 
pra figurii bizarului siberian, „Se face o gresulă prosolană cind teno- 
menul politie Rasputin e privit ca o hidoasă exerescenții a ţarismului, 
Cred că suntem mai aproape de adevăr, socotindu |, dimpotrivă, unul 
din valurile mării ruse care a luat cu asalt citadela medievală dela 
Tarscoo Selo. El n vorbit totdeauna în numele poporului și părnininlui 
rus — şi era la Palat privit ca atare. Dusmânia lui, împotriva nriato- 
craţioi ora de bună seamă îndreptățită ca şi dusmănia din partea ei; 
toate atentatele — şi au fost numeroune — impotriva starețului aveau 
origina oligarhică, El, din parte-i, plătea cu acecusi moneti de ură. 
Dar şi în cazul — imposibil — al unei aristocrații supuso, el n'ar fi 
putut reprezenta decit interesele țărănimii ruse, din care se trăgea 
si pentru caro cerea să fie ascultat (pag. 321—322), lar la observația 
preşedintelui tribunalului vizind atitudinea negativă si aparent con- 
trodictorie a stareţului faţă de Duma, reprezentanta naţiunii, Brotehi 
răspunde că aceasta dovedeste „nu că Rasputin era impotriva po- 
rului rus, ci mai curind că Duma reprezenta numai elementele de 
suprafaţă ale vieţii ruse, nobilimea mediovală, burghezia slugarnică, 
chiar muneitorimea calificată orășenească, dar nu maren majoritate 
a poporului. în Duma care se credea Imaginea credincioasă a Rusiei 
nu se afla un singur mujic. E ceea ce a îngăduit si lui Lenin să tri. 
mită Constituanta la preumblare, es care credea că avea înapoi toată 
forța poporului rus, și nu era de fapt decit o Dumă. Atitudinea lul 
Rasputin faţă de astfel de reprezentanți, a fost deci — oricit ar părea 
de ciudat — exact ca cea a lui Lenin, cîțiva ani mai tirziu. E drept că 
spre deosebire de Lenin, Rasputin n'a avut un ideal politie universal, 
dar in Rusia țaristă reprezenta curentul politie cel mai inaintat, com- 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


patibil cu menţinerea pe Tron a prietenului său Nicolae al Itea. Ce- 
espăgubirea 


rea Împărțirea pămîntului boieresc la țărani cu d în bani 
n proprietarilor. Cerea egalitatea civilă şi tică a minorităţilor. In 
timpul războiului a propoviduit o “diplomaţie specific rasputiniană, de 
un rtalism genial: Incetarea imediată a ostilităţilor cu preluarea da- 
toriilor de războiu ale tuturor popoarelor, de către Țar” (pag. 32—323). 


Am spus, dela început, că titlul de roman nu se potriveşte cărții 
de față, Intr'adevăr, A fost odată un imperiu nu e un ger din ci'o ro- 
manțare a unor fapte istorica. Mai mult, nici structura romanului 
nu € respectată, căci, dacă pînă la jumătate cartea este clădită pe le- 
gile genului, mai departe autorul introduce sub titlurile şi subtitiurile 

e capitole: Frontul Țarului (film sonor), Petruşea (reportaj politic), 
Un proces la 40° febră, scene de teatru, înterviewuri, extrem de inspi- 
rate şi elocvente, de care se abat dela strictele aşezări ale romanului, 
intr'o mare învălmășeală, şi a căror explicaţie se află desigur în ca- 
priciul autorului pe care neastimpărutul spiritual şi intelectual (re- 
cunoaștem, întotdeauna vioi și interesant) al unei cariere ziaristice 
de lungă durată, îl urmăreşte, cu mult folos dar şi cu destulă pagubă, 
In creaţiile literare, 

Căci, — trebue să recunoască la rindu- şi d-l Aderca — A fost 
odată un imperiu e o romanțţara documentată şi atrăgătoare, capti- 
vantă chiar, scrisă cursiv şi abil, în stil de reportaj de bună calitate, 
dar trădează în unele locuri defectul grabei şi al discontinuități, la 
care se adaugă lestul unor intrigi neinteresante (Mitia-O! ), în mă- 
sura în care nu sunt realizata (Mitia trebuind, credem, e reprezinta 
intelectualul trezit din torpoarea unei existenţe inutile de fecior da 
bani gata, de lozincile aspre ale vieţii noi anunţate de un fierar Ivan 
Ignatie, tipul revoluționarului de mai tirziu, asupra căruia însă d-l 
Aderca nu insistă), ca şi, ceea ca e mai grav, o remarcabilă superfi- 
cialitatea topită pè întreaga intindere a cărții şi pe care nu o poate 
anula nicl viola rotunjire a frazei, nici efectele narației speculate 

In ce priveşte stilul, din A fost odată un imperiu, ziaristul F. 
Aderca se resimte odată mai mult, iar paginele currente calami se 
ivesc uneori hilariante. Astfel: „nebunul sinistru" (pag. 26), leul ei mie 
Şi viu (?! semnele ne aparțin n. r.), fulgerantele zori de zi (pag. 214), 
Dar, aceste „scăpări” sunt accidentale în serisul d-lui Aderca. D-sa 
răminind un meșter de fraze, simple, bine zidite și, mai ales, extrem 
și sugestive, ca de pildă în acenstă evocare a atmosferei defunctei Rusti: 
(pag. 48): „Luminările de ceară din uriaşa catedrală bizantină, de aur, 
a Sf. Vasile din Cremlin, corurile întristate ca orgi adinci în nourii 
do tămtie de sub bolți, icoanele străfulgerind cu metalele şi pietrele 
preţioase din jurul sfinților slabi, goliţi de singe, dansul leneş şi fan- 
tosmagoric al celor trel mitropoliți înconjurați de episcopi şi călugări, 
tinguirile adinci în bărbi — toate acestea la un loc amintege Tarinei 
“lujbale de înmormintare, E acum între zidurile vechi o provoslaynică 
duhoare de mort sfinţit, ale cărui mirosuri putrede nici tămtia nu le 
mai poate stirpi. Mai palidă ca Țarul palid, Alexandra Feodorovna 
simte că rugile de slavă pentru victoria aştilor răsună a gol şi a 
hod. Mina ei de ghiaţă stringe cu tremur mina paşnic a 
Staria imperială 4 minăstirii „Marta şi Maria”, chemată ar 
lingă inima instagorată a bietei surori, Miniştrii ţărilor aliate în s0- 
lemnitatea atitu inii, se simt mulţumiţi: Dumnezeul slay e acum 
partea lor. Inapoia perechii imperiale ei strălucesc în firein de- 
coraţii, laolaltă cu nobilii moscoviți prosternaţi în fum ză 


SERGIU LUDESCU 


RECENZII 143 


NICOLAE CIORANESCU : Linii drepte, drumuri strimbe. 
Ed. „Tiparul Universitar“, A 


Dacă titlul volumului d-lui Ciorănescu pare bizar cititorului ne- 
prevenit, după lectura variatelor reflecţii, aforiome şi paradoxe asu- 
pra unor teme cit se poate diverse, titlul işi capătă justificaren. Căci 
autorul este matematician, dar un matematician care cunoaşte limi- 
tele raționalismului şi caro ştie să distingă planul liniilor pure, de 
cel al drumurilor „strimbe“, capriciouse, confuze şi neprevăzute din 
planul realităţii, 

Fie că vorbește despre „Cunoastere şi metodă“, despre „Relaţii 
şi cadru social”, „Despre viață şi Destin”, sau despre „Caracterolo- 
gie”, gindirea d-lui Clorănescu prezintă o plăcută îmbinare a spiri- 
tului geometrie" şi a „Apiritujui de fineţă“, Faimousa distinctie pas- 
ealiană ne aminteşte şi legătura pe care trebue să semnalăm dintre 
moraliştii francezi şi preocupările d-lui N. Ciorăneacu. Sunt în volu- 
mul d-sale aforisme care amintesc acuitatea lul La Rochefoncauld 
sau spiritul migălos al lui La Bruyère. ȘI totuşi, citind paginile pt- 
ține la număr, dar în care reflecțiile nu sə repetă, din volumul de faţă, 
cititorul recunoaşte acea originalitate şi justetă m gindirii, cure nu 
constă decit în relevarea neobosită a temelor şi problemelor, 

D. Ciorănescu este conştient de valonrea reluării şi à „repotării“ 
problemelor şi concluziilor, dar d-su nu sa temo de banal, pe care fl 
numeşte sugestiv, „acest balaur cu sapte capete, teroarea „cugetiito- 
rilor”, D-sa cunoaşte, din proprie experienţă, rostul gîndirii juste, şi 
socoate că originalitatea poartă semnul vulgarităţii, Tocmai, insă 
fiindcă preţuleşte maxim raționalismul, d-sa stie să-l fixeze limitele 
şi să recunoască şi valoarea „cunoaşterii temperamentele“, care com- 
pletează ceea ce nu se poate înlocui“, Gindirea „introduce puncte de 
reper”, în mediul amorf şi haotic prin excelență, care esta viaţa. 

D. Ciorănescu dovedeste un ascuţit simţ ul observației interioare 
şi exterioare. fără ca luciditatea să-l ducă la cinism sau În concluzii 
prea sover moraliste, Mediocritatea, non-sensul, triumful vanităţii şi 
al non-valorilor, însfirşit ceea ce numea Pascal „mizeria interioară * 
sunt subliniate diseret prin reflecții şi observații, în care un stil sirm- 
plu, dar nu lipsit de eleganţă, ne aminteşte autorii pe care i-n frecven- 
tat d. Ciurănescu, Uneori, preciza imaginiilor se aliază unei Ingenio- 
zităţi şi unei suplețe rar întilnite în literatura noastră afonotică. Sunt 
desigur şi unele aforisme sau paradoxe „făcute“ aproape În joncă, si 
în care efectul esta pur verbal, dar acestea cu totul reduse la număr, 

Ceen ce trezeşte cititorului parecari rezerve, este „actualitatea * 
temelor și poziţie! d-lui Ciorănescu. D-aa oferă „0 formulare a pro- 
blemelor ce ne-au frămintat pe noi înşine“, pentru a trezi gustul tine- 
rilor pentru uzul propriei lor cugetări. Se poate însă că d. Cioră- 
nescu nu sa întrebat dacă tinerii mal pot avea aceleaşi probleme pe 
care le-a avut ò altă generație, sau dacă problemele actuale, unele 
atit de urgente şi brutale, pot fi uitate prin reflecții contemporane 
lui La Bruyère. Și totuşi întîlnim o mărturisire care îngăduie o intere- 
santă rentare posibilă: „Numai dorința de a modifica lumen exterioară 
sau interioară poate da un sens vieții. O viaţă în care am sta înainta 
pe piept, accepiind totul, este neantul", PSP SA 


ZALMOXIS: Revue des études religieuses, Director, Mircea 
Eliade. Vol. I, 1938. In 8, 256 pag. 


Apariţia unel reviste consacrate folklorului religios este un eveni- 
ment binevenit, căci se stio astăzi că superstiţiile, credinţele si tradi- 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


țiile mistice au rădăcini foarte adinci în trecut; studiul lor në ajută 
deci în multe cazuri să restabilim date Interesante din preistoria po- 
astăzi civilizate. 

Revista d-lui M. Eliade, care va apărea de două ori pe an. gru- 
pează cinei colaboratori străini, care publică studii în legătură cu 
preocupările lor anterioare, şi trei colaboratori romini. Se înțelege 
dela sine că ne vom ocupa în special de contribuția acestora din 
urmă. D4 M, Eliade dă un articol în onglezeşte, intitulat Metallurgy, 
Magic and Alchemy: pe baza materialelor adunate de cercetători stră- 
ini, autorul subliniază importanţa pe care a avuto pentru viaţa po- 
ponrelor primitive descoperirea metalurgiei, Sunt în totul de acord cu 
d-se asupra faptului că introducerea metalelor în viaţa zilnică a avut 
un efect urlaş asupra felului de organizare a societăţii, dar nu mă pot 
împăca cu in a mistică a d-lui Eliade: s'ar părea, din lec- 
tură articolului, că omul itiv è conştient de transformarea pe 
care orice progres material o operează asupra mentalităţii sale. Și 
mai puțin pot admite punctul vedere reacționar că descoperirile 
din epoca de după Renaștere au însemnat un regres, pentrucă au adus 
„0 concepţie sterilă a cosmosului si a vieţii” (p. 106). Ideea originală 
a d-iui Eliade esta că pentru primitivi extragerea metalelor din pă- 
mint a intetnnat tu o naştere și că riturile concordă pentru ambele 
operații, 

D- Joan Coman publică în franțuzeşte articolul Orphăe, civilisa- 
teur de thumanite, După dsa Orfeu n existat In realitate, și cea mai 
mare parte din progresele făcute de Greci (şi deci de omenirea în. 
treagă) i se datorează lui. Conceptie naivă, ca să nu zic puerilă, mai 
ales dacă admiţi că Orfou era Trac, adică aparţinea unei națiuni pu- 
țin civilizate. Această concepție nu devine mai verosimilă prin adop- 
tores de etimologii neserioase, ca threzheia „religie”: Thraikie „Tra- 
cia". 

D-] Petru Caraman studiază poveştile rominesti şi slave, cu co- 
pli născuţi din lemn, tip Dundre Voinicul al lui Ispirescu. In acest 
prim articol, d-sa adună și clasează variantele, răminind ca întrun 
articol viitor, pe care-l așteptăm cu interes, să găsim explicaţiile si 
ponte peneralizări, 

Volumul mëi conţine cîteva note alu d-lui Eliade (Note de demo- 
nologie, Locum rețrigerii, Cultul Mandragorei în Rominia), şi re- 
conzii, 

După cum se vede, subiectele sunt variate, iar problemele atacata 
destul de importante ca să justifice publicarea revistei în limbi străine 
(franceza şi engleza), aşa incit să poată fi citită de specialiştii străini. 
Păcat! numai că franțuzeasca întrebuințată este departe de a fi corecti. 
Iată citeva mostre; „C'est dire à quel point l'apport de l'orphisme A la 
culture grecque était doolui et représentait la sommet d'une nutre cul- 
ture dont Orphée était l'agent"... „une occupation fruste de bergers et 
de laboureurs de terre. Ello était, que nous sachions, Vélément indis- 
pensable..." (p. 139). Ce va să zică un aport evoluat? Cum poate fi un 


plugar altfel dacii de pămini? Que je sache nu se întrebuințează în 


fraze afirmative. In altă parte; „„.ldcartement des femmes du culte." 
(pag, 174): în loc de îndepiirtarea femeilor dela cult s'a spus sfirgirea 
femeilor cultului, La pag. 175 găsim un vieux chablon, adică un ci- 
vint nemţesc dat drept francez. Mă opresc căci exemplele înșirate sunt 
suficiente. Inainte do a da manuscrisele la tipar, ar trebui date spre 
revizuire unui Francez, sau cel puţin cuiva care ştie franțuzeşie. 
Aa 


[i 


RECENZII 145 


PAUL |. DANIEL: Republica Barbă-Rasă. Cartea romi- 
nească, 


cu toată fidelitatea (care fidelitate nu strică să fie şi ea uneori i 

corectatii da artă) —in schimb parien de descripţie care aparține remi că 
rului și înfățișează personalitatea lui, precum şi atitudinea lui In fața 
mabalalei, — arcoastă parte nu trebue cu niciun preţ să fie compusi 
în stil de mahala şi să capete cumva prin molipsire tonul mahalalei, 


nat, să rămină fideli în redarea mahulalei dar în acelaşi timp să 
rămină întotdeauna ei inais i, păstrindu-şi | Kapr 
mwao stilul lor orei ua i Poeti. iaa 

„Scriitorul care descrie mahalaua trebue să aibă fată a 
mediu, atit de primejdios pentru integritatea stilistică, o serie Mayo 
entomolog faţă de gingăniile, uneori atit de respingătoare, pe care la 
studiază şi le descrie. Entomologul mabatalel nu trebue să-şi murdă- 
rească degetele stilului său prin atingerea lor directă cu pingăniile 
Umane pe care lo observă, El trebue să le prindă meşteşugit cu cleg- 
tele inflexibil al spiritului satiric, săi le examineze cu ingădulnțiă 
umană şi să le zugrăvească cu humor, fără răulata (ceea ce do altfel 
N o areas imtotdasuna Caragiale şi Courteline, care nu rareori şi-au 
ndreptat cu prea multă înverșunare asupra bietela i 
mul > Mea de un obiect mai vast), A PIC SENARE- tea 

aul L Daniel, în Republica Rarha-Rasă, dovedest 

dea cu fidelitate nalureliată vorbele mahatalei. N'as katda DA ta 
că stilul său propriu s'a molipsit dela limbajul mahalagese. I seapă 
aproape întotdeauna da această primejdie, intenția humoristică. 

Cred numai că subiectele alese de autor sunt uneori prea mă- 
runte, chiar pentia viata mahalalei, N'au adică destulă consistentă 
pentru a susţine desvoltarea pe caro le-o dă autorul. Asa de exemplu 
cu prima schiță, Sticletele. Dragostea, impinsă pînă la „țieneulă”, a lui 
nea Fănică pentru un sticlete, văicărelele lui după ce pasărea i-a sbu- 
rat, comentariile mahalalei în jurul acestei „ţieneli”, totul ara un aer 
ie exagerare disproporționată faţă dè conţinutul real al schiţei. Cu 
ilte cuvinte autorul nu ne convinge deloc de verosimilitatea intimplă- 
ritor regie 

că autorul renzegte mal bine În bucățile fără i 

dramatică, fără subiect care să ceară e rea unei aaan 
îndelungate, Dintre acestea, Eroare judiciară, de exemplu, oste o schiță 
or ora hermun In pote atata, cu continua grijă de a-şi feri 
E molipsire și cu păstrarea humorului si n p i 
Daniel poate continua, perfectionindu-së. N ORES MI A 


AL. PHILIPPIDE 
ALEXANDRU MIRONESCU: „Spiritul ştiintihie". 
Casei Şcoalelor, Bucureşti. piritul ştiinţific”. Editura 


Apariţia unei culegeri de studii științifice, scrise de un tină 
străbătute — după mărturisirea autorului — de o idee arăt a 


10 


146 VIATA ROMINEASCĂ 


RECENZII 147 


„Convingerea frn progresul indetinit și în capacitatea explicati 
rapi: = i-ati exacte”, are o semnificație deosebită, ce panai pă 
è sublin 
Cartea d-lui Mironescu, a apărut în cursul anului 1928. Cu atit 
mai mult deci, èste regretabil, tul, că en n'a fost su 
atenţiei eltitarului, iri Pe ET 


„Spiritul ştiinţific”, începe printr'un studiu asupra metodei în 
ştiinţele pozitive şi n limitelor cunoaşterii umane, 

Există o corespondenţă între rațiunea omului şi lumea reali- 
tății obiective? 


incercările moderne de a fixa limite procesului de Incrucisure, 
i-se par autorului „absurde şi inoperante”, jar istoria omenirii indrep- 
tățeşte dimpotrivă, viziunea acelora care se aşteaptă la o „uniformă 
zare a tipului ornenese, prin suprimarea distineţiunilor de ordin fizie 
și prin ridicarea nivelului modern al conținutului moral...” 

Din păcate Insă, atunci cînd este vorba de istoria socială a ome- 
nirii, autorul consecvent materialist In științele experimentale, se nrată 
roi către concepţiile idealiste asupra mecanismului şi evoluţiei 
societății, 

„Istoria ne stă chezăşie, scria d, Mironescu, că din cauza rel piei, 
vaste imperii s'au unit şi suu desfăcut şi tot ca a fost cauza nesfirsi- 
telor piteticelor războnie purtate între popoare”, jur mal departe, su- 
torul explică ruinarea prestigiului activităţii religioase, prin „ten- 
dinta religiei personale de a respinge instituţiunile religioase şi un se 
refugia în abstract". 

Adevărul istorie este mal complex. Cauze dè ordin economic au 
stat necontenit Ja baza evenimentelor soelule. Deasemenea, d. Miro- 
nescu are tendința să propună o viziune idealistă, cu linii proa simple 
a viitorului ştiinţei, 

„Constiinţa omenească este ciștigată astăzi în mod definitiv de 
partea stiintei... lar protestele care se mal ridică, se vor topi în şt- 
voiul ovoluției, in momentul cind cel din urmă dintre oameni va con- 
veni că, prin stiință natura poate fi dominată şi de multe ori între- 
cuti. Constiinta socială, ajutata şi susținută de progresul ştiinţei, va 
evolua împreună cu intreg cortegiul de legi morale, cărora li s'a ridi- 
cat prestigiul eternității şi al revelație) divine”, 

Dacă aşa se vor petrece lucrurile şi pentru victoria definitivă n 
Stiinței nu mai este nevoie decit ca „cel din urmă dintre oameni sä 
convină, că prin stiință natura poate fi dominată”, cum Îşi explică 
atunci i Mironescu, criza spiritului științific în zilele nonstre? Vor- 
bim de criză, nu în sensul neputinței ştiinţei de a merge mai departe, 
ci de programul organizat impotriva oamenilor de stiință într'o serie 
de State, 

Prin simpla „lămurire” şi convingere, ştiinţa nu va triumfa. 
Pentru ea „supra-naturalul" să fie intăturat, pentru ca constiinta 
omului să se elibereze de miatificărila mistice, religioase sau rasiale, 
care ţin în loc progresul spiritului ştiinţific, trebuese Intrunite în pri- 
mul rind, citeva condițiuni economico-sociale. care să permită des- 
voltarea liberă şi nelimitată a cercetărilor ştiinţifice, 

Numa! în condiţiunile unei societăţi clădite pa baza rațioanle, 
inteligenţa va fi definitiv „deseătuşată de prejudecăți şi eliberată din 
absurd”, 

Pină atunci, adevărul științifice este desigur unul din factorii 
importanți care pregătesc societatea viitoare, dar cartea d-lui Miro- 
nescu, este o contribuţie prețioasă pentru luminarea şi eliberarea tine- 
retului nostru intelectual, de sub tutela tuturor mistificărilor ideolo- 
gice, cure încătugează inteligenţa şi degradează ființa umană, 

ILIE CONSTANTINOVSCHI 


mativ: „Intre rațiune şi lumea de dincolo da există un raport 
identitate”. Ba mai mult chiar: „Corespondenta îhirs rațiune şi dă 
obiectivă o socotim atit de înaintată şi intimă, încat spiritul ştiinţifice 
trebue să meargă pînă la substratul ce] mai adine al existenței; poate 
ai meargă pină la „lucru! în sine" (pag. 36). 


următoarele rinduri ale luf Philipp Carnap, care vin linia punetu- 
lui de vedere al d-lui Mironescu: „Știința, sistemul laniaren rin 
concepte, nu are frontiere... nu este chestiune la care, în prin iu, 
bee ad putea sin seprera =. „cinta nu are termen... pentru orice 
n cu concepte științifice, ap te stabili, în prinei 

este adevărat sau fals” ipag. 49), EN R dai 


Aceasta 
restul paginilor, consacrate unor probleme ştiinţifice de mai 
zătoare actualitate — „fundamentul chimie al ereditatii", poti 


ul cuno 
Starii ştiinţifice, arătind cetilorului, po baza unui material de fapte 
extrem de variat, inflţimile pe care le atinge gindiroa ştiinţifică mo- 
dernă, înarmată cu valoarea faptului precis şi a experimentului 


D. Mironescu nu se mărginește însă, numai Ia o simplă rezen- 
tare a unul material Științific, variat şi convingător, pe sari rca re 
cente de n înlocui cercetările științitice obiective, prin „teorii”. necesare 
pentru legitimarea unor acţiuni politice, nu pot lăsa În indiferență pe 
prietenii ştiinţei și ai progresului. 

Paginile cărții d-lui Mironescu, vor fi deci şi i de acuzare, Í 
Impotriva tuturor construcțiilor „stiințifice", ridicule şi absurde, care j 
elimină datele raţiunii și ale experimentări! obiective. 

Port ygan aag dana OI e rare pă noastre 

e complexe re specia um care categorie 
mteoriile” rasiale moderne. ' s 
cabinot, aveta ponia AnA ešte doar o aMn AAAn da Dn ae dă 

nven pen a explica fiindcă 
In realitate „caracterele iiaia i a 
o țesătură continuă, o gamă neîntreruptă... iar „omul încetează de a 
mai putea interveni în imensul registru de stare civilă a] e ăi 
“Sului, unde forţele gigantice şi fundamentale îşi dau întilnire 
promovarea vieţii, după legile esenţiale ala creaţioi”, 


ION VLASIU: „Am plecat din sat“ (Ed. Miron Neagu, Si- 
ghișoara, 1939). 


Cartea sculptorului și pictorului Ton Vlasiu aste o autobiografie, 
O uutobiouratie fără niciun caracter da generalitate, în care nu se pot 
găsi multe elemente extensibile la alte exietențe, dar cu un caracter 
personal precis, Din pricina nceatei limitări în jurul unor epizoduri 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


transmisibile, A „Am plecat din sat” nu are nimic din generozi» 
era pom omnia 35 are totuși o anumită vigoare, rezultind 
din ferma și sarieniyh cultivare a yopa tr agita 

luziva cultivare a prop d 
seem, Și fon Viasia deserie In cartea sa existența unui fiu de ţăran, 
care devine sculptor, ajungind foarte uproape de anul în carea 
scria cartea. Este o viață grea, o luptă di cu neinţelegerena ri pă 
ilor şi cu condiţiile economice, o descoperire treptată a frumuse 
unei arte. 7 
N ate nega un anumit farmec cărții d-lui Vlasiu. Ea este 
lei pere în ere pentru unele reacţiuni personale; E ri m 
oamenii lui sunt văzuţi cu căldură deşi cu puţin dispreţ; natura 
i sănătoasă exaltare. 

rea “Dar tonul cărţii este supărător. Există, în primul rind, ceva st 
tentativ în această confesiune. Par'că tot ce s'a intimplat în ys ae 
Ion Vlasiu a fost conditie a desyoltării și afirmiirii lui artistice, ȘI e e 

aradoxal, că toemal desvolturea artistică este examinată foarte fugi- 
iv. Am spune că este intristător tonul cărții: acest contrast între eok 
täțile pe care le povesteşte artistul cind este vorba de viața lui saci 
gi ușurința cu care el afirmă că sa format din punct de rider 
tle. Picioarele unei femei sau o piatră găsită întrun riu îl ope 
vocaţia. Această confesiune, vrem să spunem, nu este în fond > pă 
danie de artist—cl pur si simplu aceea a unul om care a pe 

sat, — ceea ce nu ar constitul nicio piedică la o bună carte, vă oa 
ce deziluzionează pe cetitorul care începe prin a accepta acest N E 
clarativ de artist care aruncă o privire asupra adolescenței lu Spa: 
nem adolescentă;—desi cartea nu este a unui adolescent. Ea ri pes 
mai curind cu afectare copilărească, sau cu fidelității semănătoriste, 
deşi nu este lipsită de guai, de măsură și de bun simț. tata 

Dacă „Am plecat din sat” ar fi fost serisi cu mai m ea 

reţe, cu mai multă libertate interioară şi, probabil, cu mai Frare pan 
titate cronologică, — am fi avut o carte demnă de dragoste. Asa ae 
este însă, poezia ei e innecată de retorism sau de simplicitate simu pa 
elanul ei este străveziu, Scrisă persuasiv, binevoitor, mai mult pen a 
alții decit pentru autor, cu răspunsuri de chestionar și. ingean 
mici. cartea d-lui Ion Vlasiu comunică din părerea de riu şi conci 
ziunea tristi a biografiilor din marile dicţionare. 4 


Anuarul Statistic al Rominiei 1937 şi 1938, Editura Institu- 
tului Central de Statistică. 


i Mănuila, 

In cuvintul introductiv al acestui anuar, d-l dr. Sabin , 
directorul Institutului de Statistică al Hominiei, serie: „Anuarul ară 
uatie al Rominiei pe anii 1997 si 1998 cuprinde datele nare pe en 
1936 si 1997, precum și datele anterioare privitoare la ultimu deceniu. 
Deci, în mod firesc, o parte din materialul publicat în acest gr 
este repetarea materialului din anuarele precedente. Tocmai din aces 


iv, socotit că este suficient să publicăm anuarul tot la doi ani, d 
nor sata insă, să publicăm cit mai mult material documentar + 


" d- dorezeu, 
In „Anuarul Statistie al Rominiei pe 1903”, d tdr. Jon Teo 
predecetorul d-lui dr, Sabin Mănuilă, seria citeva rînduri introntagităe 
în care spunea între altele: „In fiecare an s'a revizuit cuprinsa ME 
rului, căutindu-se a se publica numai datele care interesează eee 
ublicul şi renunţindu-se la unele date care nu prezintă prea 
portan 
P A Intre 1933 și 1998 există o deosebire fondamentali 
de conceptie în materie statistică, Vechea concepție, a prédecesoru 


RECENZII 149 


d-lui dr. Sabin Mănuilă, și câreia | se alăturaze aproape toți foştii 
conducători de statistică. orau adepţii unei concepţii de selecţiuna re- 
zumativă, exteriorizată, prin trierea din ce în ce mai severă a materin- 
lului statistic şi prin eliminarea datelor statistice de circulaţie prea 
restrinsă. O concepţie net opusă celei actuale. Căci, atit din cuvintul 
introductiv al conducătorului de astăzi al Institutului de Statistică, 
precum și din Infăţişarea însăși a anuzrului, se conturează limpede 
metoda de extensiune impoderativă, preferinilu-se sacrificarea aperi- 
Hiei regulate anuale cu material selecționat unei apariţii întirziate la 
doi ani odată, dar cu cit mai mult si mai variat material, 

Evident, asupra metodelor sa poata discuta și argumenta întrun 
fel sau altul, Și fiecare din concepţiile mal sus enuntate Își va uâsi 
upărătorii şi defăimătorii ei, In cazul de faţă, hotârirea nu poate el- 
dea decit daci ni sar puna la indemină cifrele privitoare la gospodă- 
rires internă a Institutului de Statistică, Pentrucù numai astfel, prin- 
to stabilire compsrativă a cheltuielilor făcute cu tipărirea anuarului 
şi cu adunarea datelor statistice vom putea aplica într'o parte sau 
întralta, cumpâna judecății noastre. Numai dacă vom găsi că me 
toda nouă a actualei conduceri reprezintă. în milioane de lei, o sumă 
inferioară aceleia necesitate de vechea metodă, numai dacă vom sm- 
coti că sacrificiile ficute cu adunarea materialului statistice de circu- 
liţie restrinsă nu sunt în raport invers cu utilitatea acestui material, 
ne vom afla în situația de a no declara de acord cu er Pentrucă, în 
ipoteza contrarie, în Ipoteza că anumite cifre statistice — oricît de in- 
teresante ar părea ele unuia sau altuia — nu at circulație, neservind 
aproape de loc, nu am şovăi să no alăturăm conceptiei clasice a sta- 
tistice, adică pelecţiunii rezumative, de cure intenţionat pare că se 
depiirtează d- dr. Sabin Maânuită, 

Noi nu wenerulizăm părerea lui „qui trop embrasse", dar ni se 
pare că, pentru a se dovedi cu orice preț utilitatea institutului central 
de statistică — utilitate care nu urmează a fi dovedită. ca stiind în 
afara oricărei discuţii — se renunță la elementul calitativ pentru n 
ni se anestezia spiritul critic cu o avalanșă cantitativă de tabele „ida 
prin lume adunate și iarăşi la lume dato“, chiar dacă printr'o elimi- 
Dare a unora dintre tabelele sosite ca material brut în birourile Insti- 
tutului de statistică sar ti făcut operă de închegare, de armonizare şi 
mai ales de retuşare estetică, Nu principiul „tot si cu orice preţ”, el 
acela de „tat ce e normal și folositor” trebue sit primeza intro rule- 
gero statistică, Și ael, spiritul eritie al conducătorului trebue să se 
manifeste cu cit mai multă energie, Pentrucă nicãăiorea nu o ispita 
mnai mare decit intrun serviciu statistice unde se revarsă fluviile citrice 
din tente meleagurile țării, de a se da publicității cit mai mult din ma- 
teriatul sosit. Selecţiunea, care la inceput ae face în catitaten materia- 
tului, se întinde mal tirziu la meloda însăzi, întăturindu-se halastrul 
inutil renunţindu-se ja adunări de cifre costisitonre si relativ puțin 
folositoare, In fond, aceasta duce la ọ reducere s prețului de cost sta- 
tistie, deci la o descongestionara n bugetului Institutului de statistică, 

Facem aceste observaţii, fără nicio părtinire și fără tendința de 
a micşora în vreun fel posibilităţile utile ale Institutului de statistică. 
Nu ne putem abtine insă de a înceren o realiniere a acestui institut pa 
vechiul front clasic, care si-n ciștigat destule merite, în trecut, fără a 
leşi din făgaşul normal printr'o reclamă inastetică, 

Ceea ce face astăzi Instilutu! prin unuarul său eate operă de ett- 
legere sistematică, a principalelor date statistice referitoare la Ro- 
minia modernă. Deci, prin definiție, o operă da folos obhşlese, In această 
privinţă, nu e ponte să nu primim cu plăcere expiinerea pa care nep 
prezintă conducătorii Institutului. Și, dela un volum În altul, trebue să 
recunoastem că sa fac progrese, că se cuulă forme noul da prezentare 
statistică, to îmbunătățiri tehnico-tiporrafiee şi de înglobări citrico 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


inedite, Insăşi volumul actual face această dovadă, prin anexarea de 
tabele noul şi de coloane noui la unele dintre tabelele vechi, O bună 
parte din ele sunt de un folos incontestabil, altele iarăși de o utilitate 
discutabilă, Insă iarăşi incontestabil este că multe din reprezentările 
citrice alo anuarului puteau lipsi cu totul reducind la proporţii mal 
agreabile volumul umflat peste măsură, Desigur că aceasta ar fi fost 
foarte uşor cu putință dacă sar fi sacrificat din materialul de repe- 
titie permanentă, accentuindu-se asupra materialului inedit, Cera ce 
ar fi însemnat o revenire la metoda apariţiei anuale, Căci în apariția 
sa actuală, odată la doi ani, anuarul nu își mai merită numele din 
nielun punct de vedere, 

Și ar mai fi avut un rezultat această revenire la concepția cla- 
Sică: suprimarea „Brevlarului statistic”, adică a anuarului rezumativ, 
menit să înlocuiască vechiul anuar, prin apariţia sa, în pro re- 
duse, în fiecare an. In felul în care acest „Broviar” apare ast el 
urmăreşte să facă „double emploi” cu anuarul ce a la 2 ani. Ceca 
ce este şi greşit și costisitor, Printr'o selecţiune maj severă a materia- 
lului şi printro apariție ată annală, „Anuarul“ ar cîştiga fără 
discuţie, Şi, prin economia tipar, ar ciștiga ṣi Institutul de Statis- 
tieň. Adică Statul, Adică totalitatea contribuabililor, Și toată lumea 
ar fi mulțumită, Da asia B 


PROF. C. I. PARHON, DR. M. GOLDSTEIN ȘI DR. ST. 
MILCU: Manual de Endocrinologie. Institutul de arte grafice 
Slova (vol. I) și Editura Librăriei Leon (vol. T). 


Despre literatura medicală rominească nu s'ar putea spune că 
mai este încă în faşă, dar nici că e departe de acest stadiu. ă l-a 
depiişit, ea prezintă în schimb o anormalitate: are o copilărie prelun. 
gită. Cauzele acestei „intirzieri In desvoltare" (chestiunea — după cum 
vedem — frizează endocrinologia), noa fi în legătură, ca pentru orice 
fel de publicaţiuni, cu: autorul, editorul si cititorii. 

In ceea ce-i priveşte pe ultimii, putem afirma, fără să grețim, 
că, la noi, s'a citit dintotdeauna și se citeste și astăzi mult în domeniul 
medicinei, Se cercetează cărţi în toata limbile de către m stu- 
denti în medicină, şi — lucru îmbucurător — chiar de câtre laici, Re- 
vistele noastre de specialitate recenzează mai toate lucrările noui din 
died ramuri, iar revistele medicale străine găsesc aci un debuşeu 
excelent, 

Editorii — ce e drept — excelează prin... lipsă, EI par să prefere 
ciştigurile mal repezi pe care le oferă romanele în fascicole sau colec- 
tlile de literatură polițistă. Dar trebue să recunoaştem că-l impinge la 
aceasta ṣi cheltuiala mai mare pe care 0 impun condițiunile tehnice, 
O carte ştiinţifică, oricît de modestă nr fi, e mai exigentă, în caca ce pri- 

tehnica, deci orice alt fel de publicațiune. Preţurile materialelor 
si veloităţile de cîştig mle editorilor fiind exagerate, cărțile medicale 
romineşti ajunge prea scumpe, ceea ce face să scadă proporţional po- 
sibilităţile de cumpărare ale cetitorilor. Din lipsă de editari, autorii 
romini sau recurg la editurile străine, sau — ceea ce se întimplă mai 


rar — devin oj maipi editori, eventualitate în care, de celo mai multe ý 
n 


ori, nu reusesc să-și acopere enormele cheltuieli, şi se văd astfel fä- 
cind operă de apostolat, știinfiție, operă care ar trebui de fapt să cadă 
in sarcina altora. Ard 
Cu toate aceste dificultăţi, autori de cărţi medicale se găsesc. El 
n'au atacat — ca e drept — pină astăzi subiecte prea mata: posta 
tocmai din cauza greutăților de realizare, n'au dat la opere 


RECENZII 151 


mari de sinteză şi analiză in acelaşi timp, care să poată lua numele 
do tratate (există totuşi „Tratatul de semiologie medicală” de Haţie- 
ganu şi Gola, „Tratatul de Endocrinologie” de Parhon şi Goldstein ş, 
a-), dar mau precupaţit nicio ostenealăi sau cheltuială pentru a face să 
apară tot felul de lucrări în diferite domenii, mai mult sau mai puţin 
desvoltate după meschine imprejurări extrinsece științei, 

Aşa dar, cărţile romineşti de medicină şi mai cu seamă cola care— 
ca „Manualul” pe care-l prezentăm aci — tind să imite „précis"-urile 
tzanţuzeşti, sunt păsări rare: şi ca orice lucru rar, se cuvine să fie nu 
numai semnalate, ci şi sărbătorite. 

Profesorul Parhon poate fi considerat ca întemettorul Endoeri- 
nologiei romineşti, Domnia sa, după ce a pus la noi în țară baze pern- 
tru nenumărate cercetări în acest domeniu, este astăzi animatorul 
unel adevărate mişcări endocrinologice care tinde să ridice tn ochii 
corpului medical şi să vulgarizeze adeviirurile acestei tinere stiinţe, 

Lucrarea de acum, care este incă o dovadă a nelimitatei sale pu- 
teri de muncă, și din care au apărut două volume (vo), I: Sindromela 
endocriniene şi vol. II: Holul glandelor endocrine în turburărila dife- 
ritelor funcțiuni), urmind să mai iasă de sub tipar volumul IH: Ro- 
tul glandelor endocrine în turburările metabolice, reprezintă un regu- 
mat dar şi o complectare a vechiului „Traité d'Endoerinologie". scos 
de primii doi din autorii de ustăzi acum douăzeci de ani şi mni bine. 
Acela era însă extrem de Incăreat, menit cercetărilor şi teoreticienilor, 
acesta are un caracter schematic (cel puţin în primul volum) şi e adre- 
sat mai cu seamă medicilor practicioni, studenţilor, şi celor care caută 
o inițiere rupidă. In cees ce priveşte repartiția materiei, ni se pare 
că ultimele două părţi, caro se referă la corelaţiunile endocrinologiei 
cu restul fiziologiei şi patologiei, adică tocmai acele părţi care cuprind 
date mai mult biologice şi încă incompleet elucidate, au suferit... (ca 
să răminem în medicină)... o hipertrofio exazerată. 

Credem că într'a lucrare şcolaaticii — cum se vrea manualul de 
faţă — materialul trebue împărțit uniform, în asa fel încît diferitele 
capitole să se echilibreze. Cu atit mai muli cu cit partea care a fost 
desvoltată prea mull aci are un caracter în pace inedit şi provizor. 
Intră în acest principiu, cara e departe de a ti numai al nostru, reco- 
mandiţiunea care se găseste la baza moralei ştiinţei: de a crea numai 
după «e toate datele anterioare creaţlunii au fost cunoscute „å fond". 

Or, un tratat—fie e] cit de scurt—are tocmai menirea de a oferi 
cititorului bagajul de cunoştinţe sigure acumulat pină în momentul 
apariţiei lul, pentru ca pe fundamentul acesta să se înalțe nouila fn- 
cercări ie edificii teoretice şi „xperimentale. 

Totuși, trebue să recunoastem că n'am mai fi avut mult de dis- 
cutat în jurul acestui Manual, dacă el nu prezenta și părți originale, 
din care mara prta au intrat în tezaurul științei glandelor cu sacre 
tie internă, Astfel, nanismul hiperhi ofigar constitue o entitate mor- 
bidă relativ recent (1830), descrisă (de Prof, Parhon şi d-na Parhon- 
Ștefănescu). Patogenia acestui sindrom ne este foarte clar explicată: 
prin hiperfuneţiunea hormonului gonadotrop al hipofizei — adică a 
acelui hormon care stimulează glandele genitale. Acestea In rindul lor 
determină o osificare prematură. a cartilagiilor, oprind astfel individul 
din desvoltare. Caracterele chimice esențiale ale bolnavilor suferinzi de 
această turburare sunt: talia mică (pitici) şi pubertatea care apare îna- 
inte de vreme, Faptul paradoxal (dar numai în aparenţă) este existenta 
dealtfel mult mai frecuentă a celuilalt sindrom de nanism: infantilis- 
mul hipohipofizar, a cărui patogenie este exact opusă celei invocate 
în primul. Aici e vorba de o diminuare a activităţii lobului anterior al 
hipofigei, cu predominență însă asupra „anxhormonei”, sau hormo- 
nului de creştere, pe cind în nanismul hiperhipofigar, hipertunețiunea 
privea mai cu seamă hermonul gonadotrop. Desigur că dacă turbură- 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rile de hiper şi hipo-funcţiune s'ar fi exercitat asupra aceluiași hor- 
mon, efectele biologico-clinice nu ar fi putut fi decit opuse, 

O altă chestiune importantă este aceea a turburărilor în legătură 
cu creşterea, turburări pentru care Prof. Parhon a creat termenul de 
„iikidistrofii”, ilkibiologia”, desemnini partea Endocrinologiei care 
se ocupă de desvoltarea ontogenetică a omului. Intr'adovir, această ipa 
biemă: a măririi omului în spațiu şi a evoluției lui p ive paichice 
în functie de factorul timp, e nu numa! interesantă, ci mai mult de- 
cit atit: e vitală. Dependinţa aproape complectă a acestul proces de 
glandele cu secrețiune internă face ca Endocrinologia să ne apară cu 
atit mai utilă. Mare parte din bolile datorite unor turburări de creştere 
pot fi prevenite sau ameliorate (d ce s'au menifestat) printrun 
sistematice tratament opotarapic. l: foetalismul, infantilismul, 
ate. Altele cer di vă Junularea une! hiperactivităţi plandulare, 
(pubertatea ec „ Acolo se recurge la o acțiune terapeutică indi- 

ză endocrinologică şi rezultatele sunt din cele mal fru- 


Dar ilikidistrofia cea mai gravă şi pină astăzi iramediabilă este 
însăși faza terminată a creșterii: bătrineţea. Normală sau precoce, ea 
recunoaşte în mare măsură o etiologie endocriniană, si asemănările 
tabloului «i clinic cu aspectul diferitelor boli izbitoare. In al doilea 
volum al „Manualului de Endocrinologie” i se rezervă acestei impor- 
tante lemo — pentrucă bătrineţea constitue incă o problemă — un 
capitol pe cit de desvoltat, pe atit de bine întocmit şi complet. Acum, 
cînd cercetători francezi, sovietici şi de alte naţiuni lucrează intens 
pentru continuarea descoperirilor în jurul acestei „holi” cara intră 
totuşi în evoluţia normală a indivizilor, pentru lămurirea procesului 
intim, chiar microscopic, care stă la baza modificirilor determinante 
de senilitate, acest capitol poate fi bază de e ran ae gre 

Acelaşi lucru putem spune şi despre articolul care ae ocupă de 
corelaţiile dintre ulandele endocrine și procesele canceroase, 

Endocrinologia e o ştiinţă tinără, am mai spus-o. Dar nu numai 
tinerețea ci, ci şi caracterul de a fi—ca şi neurologis — o ştiinţă inte- 
resantă, poate prin faptul că stabileşte de multe ori legături între mu» 
terialul organic şi psichic, îndreptăţeşte cit mai multe preocupări şi 
studii pe terenul ei. In străinătate, colţurile ei întunecoase încă sunt 
explorate cu asiduitale, întregi a despre un hormon nou, des- 
coperit sau întrovăzut. ința actuală este de a atribui fiecărui tè- 
sut, fiecărui organ, o gacreţiune internă, care — eliminindu-se în 
singe — se crede că influențează atit celelalte organe, cît şi glandele 
endocrine propriu zisa. Se crează astfel nenumărate mecanisme de in- 
a rare boi care observaţiunea şi judecata investigatorului aproape 

se p 

Pe de altă parte, se descriu mereu tipuri morfologice noui, în pri- 
vința cărora autorii caută să construiască ipoteze explicative, pato- 
gonice. Se jonalează cu aceste entităţi chimice: hormonii, în toate chi- 
purile, după experiențe, date chimice ete. Se eşafodează adevărate 
sisteme, care pot îi dărimate a doua zi de un simplu fapt de laborator, 

Este un teren pe cara se clădește şi se distruge, se luptă ca pe o 
tabli de şah. Rezultatele favorabile ale acestei lupte sunt trădate de 
faţa care se înveseleşte şi capătă expreslune a atitor mixoedematoşi 
trataţi cu tiroidă, de reintrarea în normal a atitor femei suterinde de 


insuficienţă ovariană tratate cu foliculină... Și acestea nu sunt decit 
a JV 


efectele mari, brutale, dacă vreți... 4 
„Manualul“ d-lui prof, Parhon $i a colaboratorilor d-sale ne dă 
îmbucurătoare senzaţie de a sti că și la noi se munceşte cu folos pe 
pămintul atit de fructuos al Endoe nologiei. 
N. MARCU 


REVISTA REVISTELOR 


i RAHET A FUNDAȚIILOR REGALE, Anul VI, 1 Mai 1939, 
r. >, 


4 D-1 Nicolae lorga deschide numărul én citeva pagini în eare încearcă să 
sehițeza „sensul“ domniei Ini Carol J, căruia į se spusese de unii, care vedeau 


Mni pe larg vorbeste dl P. P, Panaitezeu, despre „Urenrea în Seam a 
Prineipelui Carol de Hobensollera'*, stăruind, în baza memoriilor Ini Carol I 
şi a altar isyonro istorice, asupra rolului pe care la navut, sau tar fi avut Curtin 
imperială franceză a lui Napoleon ITI şi Bimmarek în neceptarea tronului prin- 
eipatelor rominești de către fiul lui Carol Anton de Hobengoliern, Dea amim- 
tește do ncţiunea Hortensei Cornu în Cartea imperială dela Paris și limuresta 
că împotriva unei păreri aproape gonurule, Napoleon ITI mu a fòst un prea cùl- 
era pi al prinelpelui german, care trebuia să se urce pe trona! prin- 
cipatolar, 

După d-i Panaitezeu, domnia Regolul Carol T, „este istoria moi lente adap- 
tări între dosă temperamente, o societate şi un suveran, caro au juns În cele 
dinu urmă să se înțeleagră'i, 

Interesante umintiri despra Curo! I pablis d-nii prof. Ion I. Nistor şi 
C. Röüdulescu-Motrie, Cel dintiiu aminteşte do vizita la Cernăuţi, în 25 Iulia 
1898 a primului rege al Romîniei, în drum spre St, Petersburg, inr eul de ul 
doilea, spleuind din episoadele diferite nle rariorei d-sale academie», ne vorbește 
despre Intersul vin pa caro Îl purta Carol T culturii rominesti, de participarea 
sn personală la acțiunile ca umărean deavoltarea instrumentelor de cultură, Re- 
gelo Caral T venea în sălile de bibliotecă ale Fundaţiei Caral I, se întereaa da 
cărțile necesare şi îngrijea pînă și de luminarea mai rațiannlă a sălilor, pro- 
eum şi do confortul studenților, 

Un frumos articol „Regela Carol I şi politica externi‘ publică dl Al. 
Em. Laħowary, fost ministru al țării In străinătate, care necentuiază asupra 
demnității ea enro a fost eundună ueenată politică externă, şi a cumințenini bå- 
trinalui rege în toate împrejurările, a eârui arțiune do politică externă își 
aflase apogeul în tratatul deln Bucareşti din 1918. „Zilele tratatului doln Bu- 
euregti — erio dl Luhovary — înmemnaua apogeul domniei Regelui Carol T, 
Acel care, tinăr de 27 anj, acceptase witunția de vasal nl Bultanulni, bätrin 
venerabil pi venerat acum, vedea po trimişii tuturor țărilor ee fuseseră odată 
ale Padişuhului, venind în Capitala s» să afle pasen cea dreaptă, Intr'o viață 
de troi sforturi de veneă ştjuse deopotrivă să aibă curaj yi să aibă răbdare, 
ştiana să fie infloxibil şi ştiuse să lorte. Dur mai presus de toato știune să iu- 
beasă, Cici a iubit profund poporul acela necăjit care l-a cbomat din depăr- 


Fi Regel 

i-a duto întemeetorul regalității rominesti de n forma carnetezele, devarcee 
part mult decit talentele, enrmeterale botărise soarta popoarelor și că forța 
morală nu mni le poate apăra de învingere şi nimlelrei:, DI Tudor Vient ne 
f te de un studiu mai vechiu, din 1913 ul dui prof. O. Rădulescu-Motru, 


asupra detaliilor de analiză a operei seriitorilor în ncest rästimp, cei de al dol- 
len prezentindu-ne un studiu de sinteză în trăsătari largi, 
Teatrul romineee între 1806 și 1914 face obiecta! unui stadiu suceint a] 


rostrinaă 
ranilor fiind caracterizată de seriitori de mina a donn, Pe de ait 
regelui Carol I a fost „o epocă de actori mari, earo joacă ua 
mestecat, 


p 
Au chair du rêve‘: iar a doua, nepontă a lui 
umni volam intitulat Antreu ia tentă, 3 ai Nioalae Băleeea, autoare a 
Girleanu, pe eind meesta era director al Teatrului Naţional Craiova. 
Poarte savuros portertul d-lui Alex, Vaida-Voovod, semnat de către dl 
a. 
D-1 M. D. Ioanid publică o schiță „Mătrăguna““, eu bune enlități de ob- 


De fi stârulnă dl G, K care nu e lipsit de dexteritate versifi- 
eatoare, gin eee! maria ir ? Năslapi, bilhară, aring, cte. f, 


„VIAȚA BASARABIEI“: Anul VIII, Nr. 5. Mai, 1939. 


Vitizmul mutmăr al revistei editate de Asociația Caltarală „Cavânt Malde 


vonese", se prozintă la un nivel superior de trecut. Lipsurile revistei, seme 
malate de multe ori în cea Banino ba redare a ear 
ge cerand ar ac pr SE spre as, > saa ea 
em fragmente proză și poezie respiră o atmosferă maa > 


REVISTA REVISTELOR 155 


Astfel, d1 N. F, Costenco publică un fragment de roman, „Viața fără is- 
torio'*, în care, cu mijloace simple și directe, trădină la tot paul începătarul, 
reuşeşte totuși să oglindeaseă ceva din lumea „prăfuită şi mirosind a scrumbia 
stătută““ a unui orășel tipic basarabean, în care numai la cinci minuta departe 
de „contru! plicticos şi prăfuit, într'un ochin ul rîului păzit de stuh inalt, 
și nepiseut, un tînăr Valadu san Fomo, undesto yärunil san se senldă alături 
de mamn ñ i 


Alături de proza d-lui Conteneo, so cuvin menționate poeziile d-lui Teodor 
Neueer din Bolgrad, copil al „Basarabii de jos, unde tovurăși de joacă l-au 


Un studiu interesant intitulat „Din datele unul neohamanismi* semnează 
dl Vasile Chiou 


D-1 Chitu subliningă, ca w suficientă cunoaștere n procesului istorie „po- 
evoluției umanității, 


Deyi autoral nu s'a eliberat do mistifitãrilo miderne, care atribio mapi- 
nismulul și tehnieci vina de a fi rodus omal la funcția de „solay a) mașinei! 
iar din punct da vedere politie subliniind cu Juuteță pericolul yi barbaria ideolo- 
giei statelor ure urmărese să cucereancă hegemonia lumei prin violmţă, nu vede 
însă deosebirea do conținut intre statal facist şi cel proletar, dq Chieu se faco 
totuși interprotul marilor idej de umanitate și libertate, eare au ineălzit în cursul 


tale: 


INSEMNARI IEȘENE, 1 Mai 1939, 


Rowisti condusă do d-nii: Af. Sadoveanu, M, Codlreann şi Gr, T. Popa n 
inchinat ultimul oi namăe unticității literare n d-lai M, Sadoveanu, proclamat 
če curind „Doctor honoris casa al Univernității din Tagi, 

Mulţi inteleetunti de seamă serin cu acest prilej despre arta dImi Mihail 
Radovoanu njunră antăsi reprezentativă pentru o bună epocă a literaturii ro- 
mine, dail: Trajan Bratu, M, Cirp, © Melsaner, T. Gheorghiu şi alţii seriu 
despre romanele d-lui Sadoveanu, aducină elogiul lor nutariilui „Similar: 

D-l Targu Iordan, care n ținut în numele Facultăţii de Litero discursul 
omagial, spone cu drept cuvint: „Sunteţi, ea siguranță, cel mai naținan! dintra 
toți Beriitorii romini, fără deosebire ; orice col} de pămînt, orice țărun vă atrage 
eu o forţă irezistihila, iar sufletul d-voastră, ca un instrament muzical de eati- 
tate, prelucrează și transformă în ndovărate simfonii toata mgestiile primite 
dela natură şi dela oamenii aceste țări romineștiee, 

„Însemnări Tegemg* cuprind şi acum o seria de note şi polemici juste, 
Ant?el este acoes n d-lui Gr, T. Popa despre socialistu? Gh, Nădejde, care a murit 
üo curînd san seeen privitonre la dispariția Statului albanez, u cărei indepon- 
Cență a font răpită, 

Nota ca privire la „Boraryumt! mi se paro puţin eronată, Bovarysmul nu 
cate în concepția Ini Jules de Gaultier, „Cerneteral unoi persoane neințeleari “ci 
unghiul provocat de deombirea dintre planul vieții reale si cel dat de rieața in- 
terioară, Emma Bovary nu este o nenințelenză, ci o neadaptată, aproupo în sen 
biologie şi socinl al curintulai, 

Răspansul d-lui Jaat, traducătorul recent nl „Vinţilore* Ini Piutarh aduce 
nota comică a revistei. Răspunzi nul obeorvațiunilor d-lui D, Șt. Marin, d] Jakotă 
explică promtățile traducerii; „Po urmă, o traducere cata o ereaţin de artă; de 
multe ori, un cnvint mă ținea în lot cossuri și ile întregi; uneori îmi vonen În 
minte cuvintul căutat, nonptea, înainte de a adormi, aprimdleam lumina şi co 
rectam‘, Dramatico împrejurări... 

Sfirgitul notei d-lui M. Jakotă sună astfel: „Aceasta mă dispensează de n 
continua mai departe dineuținie, Intr "adevăr, 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


CONVORBIRI LITERARE. (Martie 1939). 


Revista „Cunvorbiri Lăternrr'! publică fin acest număr, între altele, nn 
studiu semnat de d-] I, E. Torouţiu, cu privire în ediția Macedonski apărută sub- 
îngrijirea dlui Todor Vianu. 

Reţinam ücest studiu deoarece el ilustrează o anumită poziție eritică care 
trebue eercetată în de aproape, Studiul d-iai I. E, Torouțiu își propune să cer- 
ceteze anumite raporturi dintre opera lui Emiseseu și opera lul Macedonski gi 
vremurile noustre. 

Poziţia d-lui Torouţiu este însă foarte puțin lămurită şi este viciată de un. 
meroase contradicții, Mai întâiu, dsa acuză pe anumiți editori evrei de soarta 
puțin fericită a operei lui Macedonski, Mai apoi, el nfirmă că opera Imi Mace- 
donski a fast prea „atrăină“, prea depărtată de antoliriem şi uitarea operii sale 
este o consecință firească a istoriei literare. 

Cind este vorba să ironizeao într'un mod care nu-i face einste pe evrei, 
dean îi acuză do neglijență față de opera lui Macedonski, Cind este vorba sa 
pronlivenseă spiritul „uutohtan'*€ al lui Eminescu față de cel „streini: al lui 
pudel, Aut apana Sk ate: volta de: ua peores datorii gitin Ciudat punet 
de vedere 

Macotonski esto un poet refuzat, erede di Torouţin, fiindcă a ilustrat „rel 
puțin patru curenta literare“? streine. Orodean că nu trecut timpurile eind le- 
păturile unui seriitor en natărallamul anu nimbolismul patenu constitui un ea- 
păt de acuzare. Dar d4 Toronțin nu renunță la acest spoctacolos şi nefondat nr- 
kument, făeind upol la att de uzatele metafore pariniste, care sunt de-adrep- 
tul ridieols Tn estetică. Imaginile vochi cu cerul, wngele yi pămintul, nu pot con- 
veni unei literatuii şi usel erirtei înzintzte, Metoda eritică pe care d-1 Toronţiu 
0 mnberrează fuse din instrumentele naive, care nu-si mai an loc în nicio 
lucrare eu ținută Tonul demagogio de întrunire pe care îl adoptă 
deși îi poate aduce anumite felicitări palitiee, este en totul strein de critica ti- 
terară pi de estetică, 

Insfirșit, cu intermitențe, şi fără eoloranță, d-] Torouțiu se oeupå de ediția 
d-lui T. Vianu, Uncori îl acuză, alte ori îl laudă, fără n justifica nicinna din 
aceste atitudini, După ce se plinsese de lipsa unel ediții Macedonski, s'ar părea 
că 4-1 Toroaţiu îl acuză pe d-i Vianu de îngrijirea ediției upărute. 

Citind din doenmentata prefață a d-lui Vianu anumite pusagii, d-l Toro- 
uțiu continuă amestecul de poziții eritive anseronico și de aprecieri nemotivate, 
Astfel, d-l Torouțiu scuză pe d] Vianu de n fi citat epigrume lui Mneedomaki 
împotriva lui Emitnesen, cuvint că ucest procos „#0 închiseso de mult eu 
acen nuverană uitare caracteristică nobleței superioare a poporului ramin“, 

Cu metoda nubleței superioare erede d-l Torouțin că se face operă critică, 
atunci cind ca nu mai folosește nici măcar agituției de stradă, 


ARTA ȘI TEHNICA GRAFICĂ: Buletinul Imprimeriilar 
Statului. Caietul 7. Martie-lunie 1939. 


__ Lacul foarte însemnat pe caro necastă revistă îl ocupă în publicintiea ro- 
mintască s0 precizează cu fiecare număr mai mult, Niciunul dintre catetele apă- 
rute pină acum n’a fost lipsit de interes şi în fiecare dintre cle am intilnit ar- 
ticole care n'ar fi putut fi publicata în alto reviste, 

Există o serie întreagă da cercetări ale căror rezultate nu pot fi 


demnă de publicațiile similare din Occident, F 

Uneori Artă și Tehnică Grafică publieă Iueruri deosebit de intereante prin 
faptul că înfățişeuză lucruri eu totul necunoscute. Aşa n fost, într 'anul dim nit- 
merele trecute, articolul dnei Maria Golescu, care no redă personaliltatea poter- 


REVISTA REVISTELOR 157 


mică a Paharnicului Niculae, așa este in caietul do față studiul d-noi Merica 
Bimniceanu, despre „Freses și temelii vechi deseoperito în bisoriea din Näjestii 
de jos". Această biserică, dela inceputul secolului al 5-lea, căreia mu i se a- 
arda nielo atenţie pină scum, ne apare, în urma publicării acestui articol si n 
fotografilor cure-l ilustrează, drept unul dintre monumentele cole mal Inserm- 
vate din vremea aceca, în țară la noi şi ne întăreşte în convingerea, formată 
în deosobi în urma descoperirii frescelor dela Biserica Donmsel din București şi 
u spălării color dela Pundenii Donmnei, că prima jumătate a veneulni al 1-lea, 
doparta de a marea o docadență a picturii noastre, enm e'n eremut, ne-a lisat 
unele dintre cele mni frumoase oxomple de desornpie religioasă romineaacă. 

O intersantă asemănare între costumul „de cavaleri al primilor domni 
munteni și cel ul unor principi peorgieni remarcă dl prof. Forga; dl prof. G. 
(ipreacu faeo o daro de eami, bogat ilustrată, despre o foarte importunță expn- 
ziție n portretului fruneez în desen şi gravură care a arut loc la Muzeul Tomn 
Hteliani şi di Barbu Slătineanu stabileşte legături între figurile de ceramică 
preistorice şi cele ee se fac încă la ţară, În noi. 

D-nn Olga Greeeanu îngrijorată de viitorul artei rominești şi pornind dela 
ideen că numai enitivină „spocifieul său național! un popor poate da în artă 
o producție însemnată, se întreubă care esta acest specifie național rominese 
Dasa arată, în rinduri frumos și convingător serime, cit de legat a fost trecutul 
acestui popor ortodoxiamul şi că el n constituit dominanta culturii rominesti, ȘI 
mai arată că aecastă credință ortodoxă a'a manifestat în artă printe "un stil, fm- 
prumntat. dela Bizanţ, pe care d-nu Greceanu N dofineşte: abatut, sehematie 
și formal, Surprintătoarea concluzie pe insprinde din următoarea frază cu care 
se încheie articolul : 

„De onrece latinitatea monstră so oxprimă printr'un caracter sennitiv și 
de oarece educația noastră ortodoxă ne-a împina sensibilitatea epre o stare nfen- 
tivă pasionată, manifestărilo nonstre artistice, ca Bă fie o drenptà exprimare a 
specificului național, bazat și pe trudiţie, nu pot să facă parte decit dia arta 
îteratică ai nieldocum spuntană (artu de chevalet ce au udaptat din Pranța), 
econ ce însemnă din cnpul Ineului că trebue să râmină sub protecția morală re- 
ligioasă, doel şi a stilului ortodox: formal, schematic sl ahutrneti€, 

Deci nu ponte exista artă „npocifin“: rominunacă în afară de decorația re- 
ligioasă, da tipul celei practicate secoli denrindul de zugravii nogtri şi în care 
însăşi d-na Groceanu a dat luerări de un deosebit Interès, 

Să trecem peste vunitatea protemţii de a indruma o artă pe drumuri earo 
să-i fio „spocifiea'*, căci despre seest spenifie, caro do altfel nu pron se lasă 
dctiniţ eu ușurință, nu se ponte vorbi decit În trocut mi cea mul inșetătoare eile 
pentru urmărirea luj este tocmai conforminmul față do rețete, ori cit de condi- 
ționaliste nr fi ele. Singură exprimaran sineară şi spontană poste duce pe ar- 
tişti la ronlizări caro să-i reprezinte fidel pe vi și, deci, comunitatea upiritenlă 
căreia aparțin — dacă nu legături vii eu ea — să fie, deci, speelfiea, Și asta-i 
treaba viitorului a'o distingă, 

Pornind, însă, chiar dela premizele dinei Greceanu, nu ne esto eu putință 
să ajungem la aceleași concluzii, 

Nu esto grou de nâdmia că axa culturii noastre, pină acum o sută de ani, 
a fost religia și toată lumen ştie că arta religioasă, la moi, n fost de tip bizam- 
tin, Atit ortodoxiumal insă, cit şi arta bizantină ne-au font impuse de impreju- 
rări, lucru pe care d-na Greceanu nu-l neagă, dar saupra căruia trece eu uşu- 
rință, lăsind să so ințeleagă că în orice caz, poporul nostru sar fi exprimat nga. 
pentrucă nu se putea exprima altfel. Acest lucru cata mal mult decit îndocinie 
şi probhu o avem in faptul că atuuri cind condițiile istorice n'au schimbat și cînd 
ortodoxismul n'a mai fost singura coordonată a caltarii noastre, arta şi-n sehim 
bat, şi en, drumurile, Firește a'n împrumutat din Occident, tot nga cum se im- 
prumntase, eu veneuri mal înainte, dela Bizanţ, pentru a nu se roface toută 
experiența artistică făcută deja acolo, ȘI fără ucest imprumut, însă, mersul 
artel noastre s'ar fi sehimhat, Semnele se vedenu mai dinainte, Ele se pot din- 
tingo chiar la acel Petrache Zugravul, pe carol citează cu predilecție d-na Gre- 
connu, dar mal ales în Poleovnicul Niculae, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


ii iji pii 


HH H j 


nik Hiji 


Y 


i 
ai | 
4 
`L A 
k; 
La . 
í 
+ 


/ 
m a păi = 7 a 99 me 


na] 


i 


4 
p 


aA di 


+ 
Aa” ai 


- 
Li