Viata Rom. (R.), 1937, 29

1937. — ANUL XXIX lanuarie-Mastia, Ne. 1—3 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ȘI IDEOLOGIE 


OMAGIU POSTUM LUI C. STERE 


— (Cc S 


PD N E N N E N E E E 


ŞI ADMINISTRAȚIA: STRADA CLEMENCEAU Nr, 9 


Viaţa Romînească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINIA 9! IDEOLOGIE 
REVISTA 05 poi Tm omu 


Directori: MIHAI D, RALEA şi Dr, ERNEST ENE 
Å————_—___ >= 


SUMARUL: 
Petre Andrei . . . . . Constantin Stere 4 toy + 
V. G. Beldie ..... C, Stere, prietenul color umili 
Demostene Botea . . Proiesorul C, Stere i ANUL XXIX 
A E a etira Portret 
Octay Botez. . . . + . Citeva note asupra romancierulal A IANUARIE—MARTIE 1937, Nr 1-3 
Mi CARDS ae a... Soarta predestinatulul 


Dr. P, Cazacu. . . , . Drumal vieții 
Eugen Crăciun . . . . Citeva insemnări despre C. Stere 


Pan. Halippa . ... . . C. Stere şi Basarabia 

Theodor D. Iacobescu . C. Stere, alesul Cetiţii Albe 

Iorgu lordan .....» C. Stere, profesor 

Dr. N. Lupu. .....: Amintiri despre C. Stere 

M, Mancaş s»... C. Stere. ideologul 

N, N. Matheescu . . . . C. Stere şi problemele muncitoreşti 

D. Moldovanu. +...» Despre C Stere 

Petre Pandrea . . . . C Stere şi „specificul politie” rominese 
Rada MRaul TERI, Gindirea sociologică a lui C. Stere 


Nicolae Popovscbi . Constantin Stere și Basarabia 

Mihai D. Ralea ... -C Siere 

Mihail Sadoveanu. - , Jeria Tal Stere i 
Roman C, Stare . . . . Siteşital romanului „În Preaima Revolaţiei 
D. L Suchianu. ...-.: Patriotul © Stere 

Şt. Voicu .. +...“ Ideologia lui C Stere 


JU Na. e 


Constantin Stere 


Acum 27 de ani Universitatea din lași, care nu era nici atit 
de mare, nici atit de po 4 ca azi — abia dacă avea vreo 
600 de studenți în total — era totuși teatrul unor vii frä- 
mintări ale tineretului. Pe culoarele largi ale facultăților, în 
sala pașilor pieri de la intrarea în Universitate, pe străzi 
chiar, aveau loc discuțiuni animate între studenți, păstrindu-se 
însă totdeauna o oarecare decentă, . 

Studenţii erau împărțiți pe acea vreme în două tabere 
adverse, după ideologia socială și politică, pe care o adoptase. 
Astfel deoparte erau antisemiţii, adepți ai profesorului A. C. 
Cuza, iar de alta democraţii, partizani ai cenaclului „Viaţa 
Rominească” şi ai profesorului Constantin Stere. Intre aceste 
două grupe aveau loc interminabile discuțiuni, care de cele 
mai multe ori constituiau prilej de lecturi noui pentru aducerea 
de argumente mai convingătoare în sprijinul tezei susținute de 
fiecare, Şi dacă nu intotdeauna astfel de discuțiuni erau oca- 
ziuni pentru legarea unor prietenii, niciodată însă ele nu de- 
gean şi nu se transformau în bătăi și duşmănii de moarte. 

ra o atmosferă mai senină, mai academică decit astăzi. 

„Viața Rominească” deși nu avea încă un trecut și o tra- 
diție, deoarece apăruse abea de cîțiva ani, reușise totuși să-și 
creeze o atmosferă a sa, să aibă un pess iu, care convenes 
studenților democrați, dar supăra pe ceilalți. In afară de aceasta, 
personalitatea lui Constantin Stere exercita o puternică înriu- 
rire asupra studenților, deși el nu s'a amestecat deloc în 
viltoarea luptelor studențești. 

Profesorul Constantin Stere ne inspira teamă și admi- 
rație în acelaș timp. Din acest punct de vedere preferam fiecare 
să avem contact nu cu el, ci cu Ibrăileanu, care era mult mai 
spipplat şi cate cucerea fără să teamă, Nu stiu cum, 

ori de cite ori mă aflam în fața lui Stere: îmi venea să 
tug şi totuși rămineam pironit pe loc şi... îl ascultam. In genere, 


TER 


> 


4 VIATA ROMINEASCA 


S $ A i mult cum 
a sta de vorbă cu Stere insemna a-l Ste e titei 
i ate vreun cuvințel și tu. 

vorbește «i dorii a son ai nouă, tinerilor studenţi de pe 
aceasta ni se întimpla nu num ni în toată firea şi cu înalte 
vremuri, ci și altora, unor PAT" a cămt “în odaia fol 
Dei, gari A = Mei sa d la Esplanade, oameni po- 
a yene a as 

ae in aceea postură, în care ne găseam noi în vremea stu: 

j re. af saudi 
Cea S fatit cu Stere era un prilej de a aatres Ryen 
nou. Ce cap admirabil avea acest om! Ce minte luminată § 
bogată in cunoştinți variate! De la analiza minuțioasă iit fap- 
telor istorice din viața diferitelor popoare, la operele poaa 
cele mai noui și pină la detaliate informațiuni de botanică, 
tot felul de cunoștinți cuprindea minunata sa mtitigpa ji ii de 

Cursul lui de drept constituțional era pentru studenții 
odinioară prilejul unei vaste incursiuni în istoria popoarelor, 
din care a scotea materialul necesar pentru a arăta cum s au 
născut și s'au desvoltat libertăţile omenești. Anglia, ţara clasică 
a xonstituționalismului, era exemplul viu și concret cu care 
opera Stere de preferinţă, arătind ce însemnează lupta unui popor 
pentru cucerirea drepturilor sale, 3 ESTS 

Ce păcat că Stere nu a continuat lucrările științifice, pe 
care le-a inceput și în care pentru prima dată întroducea în 
gindirea rominească metoda sociologică de cercetare a realității 
„sociale și politice, 

Incă gin anul 1903, cind ideia de Stat nu cra domi- 
nanti în mod absolut în gindirea sociologică și cînd se con- 
ünua incă discuția asupra limitei puterilor Statului, Constantin 
Stere susținea, în opoziție cu ginditorii clasici ai secolului trecut, 
ch sfera de activitate a Statului va crește din ce în ce "mai mult, 
intrucit mtilitatea publică sau cooperaţia socială este singurul 
și ultimul determinant al ci. Dar această creștere a activităţii 
Statului nu trebuia să fie, pentru Stere, un mijloc de a com- 
prima libertatea individuală, bincinteles libertatea permisă de 
egi și de conștiința interesului general. Cine a ascultat cursul 
lui C, Stere sau a cetit „Introducerea în studiul dreptului con- 
siituționa!” își dă usor sama de valoarea Științifică a con- 
ceppiei sale. 

Temperamentul sâu însă îl împingea la lupta pe teren 
pentru realizarea idealului său social și politic, 

Vania Răutu, ințelegînd chemarea firii și simțind tainica 
legătură cu pămintul nației sale, dăduse largilor sale porniri 
generoase o nouă direcțiune, mai limitată, mai aproape de 
realitate, anume: lupta pentru ridicarea și luminarea poporu- 
lui vominesc. 

Ce a însemnat Constantin Stere entru partidul li 
ȘI pentru conducătorul acelui partid, a știu destul Pg dna 
vechii liberali și întimii lui lonel Brătianu. Mulţi au aflat 


 ——— 


Constantin Stere 5 


dela început că făgăduiala împroprietăririi și a votului uni- 
versal, făcută în anul 1913 de șeful partidului liberal, era un 
angajament solemn faţă de Țară, la care contribuise intro 
măsură destul de însemnată şi C. Stere, 

Imi amintesc că în anul 1914 C. Stere lucra la un proect 
de Constituţie democratică, în care trebuia să înscrie cele două 
mari reforme anunțate şi se tea să desvolte în formule 
de legi ambele principii. Am încă vie în minte figura lui de 
atunci şi revăd bucuria pe care o simțea el cind vorbea despre 
această nouă sarcină, pe care și-o luase asupra lui. 

Au trecut anii, au urmat frămintării și evenimente mari, 
care l-au prins pe Stere mai departe în virtejul luptelor. A putut 
greşi, sa putut înșela în părerile sale, intotdeauna insă el a 

st sincer, întotdeauna a crezut intens în ideia pe care a avut-o, 
Lui, cuvîntul nu-i servea ca să-şi ascundă gindul, ci era tocmai 
mijlocul cel mai puternic de a-și exprima acest gind. Ideia 
nua venea de pe buze ci din profunzimele sufletului său; de 
aceea m'a spus decit ceea ce a crezut, 

A râbdat cu stoicism toate loviturile primite, dar nu Sa 
clintit (din locul de luptă, căci ideia era pentru el un adevărat 
imperativ moral. Și a murit cu convingerea că nicio fărimă 
de energie morală nu se pierde. Cine știe? Poate o fi aşa! 

Cind vremea va estompa mai mult patimile, cînd nici 
măcar amintirea lui nu va mai fi incomodantă pentru nimeni, 
atunci desigur figura lui Constantin Stere va putea fi primită 
în adevărata ei lumină, senină şi măreață, 


P. Andrei 


C. Stere, prietenul celor umili 


Este rar cazul cind un om a putut să atragă asupra 
sa valuri de ură, zgomotos și interesat manifestate, dar în 
acelaşi timp să fie inconjurat de o atmosferă sinceră de dra- 
goste demnă și reținută. ; 

C. Stere le-a înțeles pe amindouă, le-a judecat la dreapta 
lor valoare, ştiind că isvorăsc din sufletul omenesc, aşa de 
divers, pe cit de meschin la unii, pe atit de nobil la alţii. 

Nu s'a revoltat contra celor care i-au înveninat sufletul, 
după cum nu s'a entuziasmat, nici în intimul “său, pentru 
cei care, desinteresaţi și sinceri „îi arătau dragostea şi devo- 
tamentul lor. 

Pe cei dintii i-a exasperat prin indiferență, prin atitu- 
dinea lui, iar pe cei din urmă, cari l-au înţeles, nu i-a de- 
samăgit. 

Sufletul lui C. Stere, faţă cu cei din jurul său, față cu 
cei mai deaproape chiar, constitue încă o enigmă de deslegat. 
S'a spus chiar de unii că el nu a știut să tubească, că nu 
a ştiut să adune prieteniile devotate, ce i se arătau. Unii 
i-au reproșat că mu a ştiut să le folosească. 

Fiecare îl judeca potrivit cu felul lui de a fi. 

__ Stere a iubit pe oameni după cum el însuși a fost 
iubit prin minte „nu prin inimă. El a fost un cerebral și dra- 
gostea lui era pe cit de rece, pe atit de profundă. 

Chiar atunci cînd vanitatea lui era satisfăcută, nu lua 
ca un semn de dragoste manifestările celor care-i satisfă- 
ceau această vanitate. 

Stere a crezut întotdeauna că legătura dintr 
este o concesie pe care şi-o fac reciproc, simplă Tagäduintă 
amabilă, ci un angajament în vederea unui scop, care trece 
dincolo de apropierele de moment. El nu și-a apropiat oamenii 
Dn sâigura sufletului, ci i-a atras și reținut prin lumina 

i Se izola de oameni pentru a-i putea judeca numai 


T 


C. Stere, prietenul celor umili 7 


în ce aveau uman în ei, pe deasupra manifestărilor banale 

de fiecare zi. = 

Solitarul din Sărărie privea pe cei din jurul său prin 
isma atitudinei ce aveau faţă de viață, de oameni, de su- 
erințele oamenilor, prin prisma aportului ce puteau aduce în 

lupta pentru alinarea acestor suferințe, 

Deaceia Stere a putut aduna în jurul său, la un moment 
crucial în istoria pole pent a noastre, oameni de di-- 
verse culturi, diverse temperamente și situații sociale, 
care nu-l cunoșteau personal, dar care-l iubeau, care-l stimau, 
căci el reprezenta pentru ei steagul unor idei cari cereau o 
deslegare. 

S'a impus nu prin amabilități, nu prin compromisuri, nu 
prin satisfacerea unei clientele politice, de care n'a fost scutit; 

„Ursul siberian” nu cunoștea două atitudini în aceiaşi 
chestiune. Contrar de ce susține Danilov în Wostalgi:, Stere 
sa încăpăținat toată viața lui în acea „incomensurabili pros- 
tie, de a se încrede — în politică — în convingeri, în devotament 
şi în celelalte nobile însuşiri”, 

P, Locusteanu în volumul său: Figuri contemporane spune 
despre Stere: „El a adus în țara noastră de compromisuri şi 
„acomodări ceva din asprimea și neinduplecarea climei din 
„Care a venit. Caracter neșovăclnic, om întreg, cioplit dintr'o 
„bucată, d-l Stere apare în apele nu totdeauna limpezi ale 
„politicianismului nostru ca un sloi imens de ghiaţă, ce amenință 
„Şă ciocănească şi să scufunde ori ce Tifani? lipsit de preve- 
„derea de a-l ocoli. Un sloi de ghiață și un fond de lavă ce nu 
„poate isbucni, 

„Acesta-i d-l Stere: un vulcan întrun ghețar”. 

Răceala gheței a îndepărtat pe unii, dar căldura vulcanului 
a apropiat pe alţii, Dar nici aceștia din urmă nu sau putut apropia 
de însuși craterul vulcanului, 

Dacă sufletul lui Stere nu a îmbrățișat sgomotos, — 
că nu a vrut sau nu a știut —, individual, pe cei din jurul săi; 
a vrut şi a știut în schimb să se dăruiască total celor mulți, 
celor mici, celor nedreptăţiţi, gloatei fără nume, Pentru ei a 
luptat Stere din frageda copilărie și pină la ultima suflare. 

Descendent din autentică și bogată boerie, — ce nu i-ar 
în rezervat viața acolo în Rusia, cu prețul renunțării la simpla 
acomodare în compromisul politicianist, așa de viu și mai 
ales așa de productiv? 

O simplă renunțare, o simplă acomodare, ar fi fost suficient 
„Ca să-și vindă sufletul pentru un blid de linte, intrind în 
„Slujba „trium/ătorilor” vieţii, desăvirșind procesul de adaptare 

J la cererile tubului digestiv”, cum spune el undeva. 

Dar nu! A renunțat la privilegii și averi, nu l-au ispitit 

cemnități, cu care a fost insistent tentat, și a pornit aproape 


8 VIAȚA ROMINEASCAĂ 


ae copil lupta pentru cei mici și umili, pentru drepturile lor la 
viață. 
Sa sooborit în realitatea în care trăesc cei mulți, cei 
necăjiţi, neauziți sau neascultaţi de nimeni. În lupta dusă în 
mijlocul acestei realităţi, el a găsit rostul vieţei. 

„Realitatea urită rămîne stăpină, dar dorul de ideal, nos- 
„talgia idealului nu se stinge și numai ea dă valoare vieţei”, 
spune el în Nostalgii. 

Petru Stere /dealal cra suprema realitate, patria noastră 
reală. Sufletul lui era mereu încălzit in lupta pentru „birninfa 
finală a dreptului şi libertăţei.” 

Ce-a însemnat oare lupta titanică dusă de el pentru votul 
universal și împroprietărire? A fost lupta pentru drept, pentru 
libertate, pentru aducerea celor necăjiţi pe planul demnității 
omenești și cetăţeneşti, 

lubitor pasionat al florilor, pe care le îngrijea să aibă 
aer şi lumină, Stere, între oameni, lupta pentru cei necăjiţi să 
aibă lumină și dreptate. Mereu gindul lui a fost către cei gare 
sufăr, Destinul a făcut ca prin suferința lui să se contopească 
cu suferința şi nedreptatea altora. 

in Cronicele sale interne din Viaţa Rominească, comentind 
„relormele” propuse după revoluția din 1907, spune că ele 
trebue să modereze cel puţin efectele regimului agrar și să 
slăbească gradul de presiune, care apasă asupra țirănimei, 
acordindu-i-se un minimum oarecare de dreptate și ocrotire, 

In altă Cronică scrie: „In asemenea împrejurări predica 
„platonică a culturei intensive ne apare nu numai lipsită de 
„Ori ce eficacitate, dar şi ca o fățarnică și crudă bikae.de joc de 
„Stijerința unui popor întreg”. 

Fiul latifundiarului de la Cerepcău a luptat pentru dis- 
trugerea latifundiilor, căci credea cu încăpăținare câ „în calea 
„inălțări neamului, alături de problema națională, stă "şi pro- 
„blema dreptății sociale, nu dreptatea abstractă pentru „pro- 
„letarii din toate ţările”, ci sfinta dreptate pentru un neam de 
„plugari, moșneni de baștină, din moși strămoși stăpini de 
„pămint și în același timp, vai, mucenici nerăsplătiţi a piinii.” 

Cu ce entuziasm a binecuvintat Stere Cintarea pătimirei 
noastre...  pătimirea unui neam oropsit de istorie... așteptind 
„că glasul poetului să trezească toate conștiințele adormite, 
„să lumineze toate minţile întunecate, să insenineze fruntea 
„Obidiților şi să întărească inima şi brațul drepţilor”. 

Cu toată lupta eroică pe care a dus-o in sprijinul celor 
mulți, cu toate suferințele de care m'a fost scutit, Stere încă 
credea că nu luptă în deajuns. Comentind volumul de poezii 
de mai sus el spune: „Vinovaţi fără de vină, vom risplăti prin 
„chinurile conștiinței, clipele de înălțare sufletească și orizon- 
„turile largi și comorile de gindire și știință și fiecare zi ge 


„S0are..., toate ni le dă „meMsplătita mine” i 
„nume ce duce răsboiul makes sie agaa Ciad pa 
Pi an sfat continuă 
„Să-ţi pleci genuchii, ffateļîn simtire şi în chinuri, să-i pleci 
pentru noi toți şi pentru cef du cugetul deștept şi pentru di ce 
tătăcesc încă în visuri etere pentru cei în care nu s'a aprins 
flacăra divină a conștiinței” ji 
Divina conștiință... ! 
Se înțeleg oare aceste cuvinte mäcar azi? 


Valurile urii vor continua să isbească neputinci 
se ghiaţă, îl vor lovi mereu, dar nu-l vor dinti din poti Ay nea 
= ava va încălzi i ir sufletul celor asupriți, celor obidiți, 
serii ni găsi oricind = opera lui Stere un suflet care le-a 
, care pri is! i 
cari i lar A ser d suferința lui s'a înfrățit cu umilința lor, 
i sufletul lui Stere va trăi atit i 
A Pe aiako dir nr tit cît pe pămint va continua 


V. G. Beldie 


Portret 


is la moartea lui Ibrăileanu: 

rii i re compilată ce lupta să se smulgi de sub stă- 

= forțele i in el, şi din afară de el”. 
pinirea forțelor oarbe și hostile din el, ș n al A 

Dela înmulțirea, creșterea și biruința finală a acestor 
flăcări de conștiință atirnă tot viitorul omenirii”. ară 

Nicio slăbiciune în fața majestăţii morții; nici o opare 
pletorică. O simplă inchinare inna a Krier Seek Rea 

tenului valoros .O durere inăbuș j 
e aA aA A constiinti luminoase în mersul spre i 
e vi i iremediabilului; 
stăpinit de resignare În fața irem ; 
o ete oi o filosofie a vieții în fața marei probleme. 

E icoana întregei ființi morale a lui Stere. 

Țimută neîncovoiată în toate vicisitudinele vieţii; prefilre 
entuziastă a valorilor spirituale; pasiune pentru e: $ 
binele celor mulți; credință în triumful forțelor conștiinți Aria 
vor izbuti, la urmă, să stăpinească forțele oarbe, în evoluția 
cei pna A adinci ale gînditorului și luptătorului 
"e el, toate interesele mari ale umanității, şi niciunul 
al lui, « ; 

optimist de o generozitate grandioasă. 

Us e emergitoe din esenţa celor cărora contemporanii 

le-au ridicat ruguri, iar posteritatea monumente. 


|. Botez 


Cîteva note asupra romancierului 


Cind în toamna anului 1930, am aflat că Stere, înlăturat 
Gin arena politică, după ce fusese silit să bea pină la fund cupa 
amărăciunilor, scrie, retras în conacul dela Bucov, un roman 
autobiografic în mai multe volume, am avut, în prima clipă, 
un sentiment de surpriză şi de îndoială. 

Admirator de un pătrar de veac al luptătorului fără teamă 
și fără tihnă, al gînditorului politic, profund, care eluborase 
programul a două mari partide istorice, al omului de largă 
cultură și deosebiti elevațiune spirituală, al polemistului vi- 
guros şi incisiv, mi-am pus rens cu alții a căror tinereță 
fusese fascinată de dinamismul acestei personalităţi de neo- 
bicimuite şi excepționale proporții, unele întrebări. 

Fără îndoială, pe Constantin Stere cu formidabila lui ex- 
periență omenească, cu trecutul lui vijelios atit de bogat in 
dramatice episoade la care participase ca actor sau ca martor, 
ii socoteam, asemeni unui loan Ghica cu jumătate de secol 
înainte, capabil să dea la lumină memorii pline de interes, 
de o valoare documentară și poale artistică, neprețuită, 

Dar între un autor de memorii, oricit ar avea acesta, 
darul tainic de a creia viaţă şi un romancier există totuşi deo- 
sebiri insemnate și a debuta într'un gen care are technica lui 
complicată, ce presupune o prealabilă iniţiere şi practică, cind 
ai trecut de șase zeci și cinci de ani, nu e oare o incercare, 
peer. supraomenească, dar negreșit singulară, temerară, ris- 
ca 

Sentimentul de indoială care mă stăpinea, era totuşi con- 
trariat de unele amintiri, 

Patetica povestire „in voia valurilor”, deși trecuse nesb- 
servati pe vremuri, nu revela oare un talent autentic din fa- 
milia spirituală a scriitorilor ruşi? 

obsedau însă, cu deosebire, două momente din trecut. 
Revedeam între 1906 și 1011 pe directorul de atunci al 


12 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


„Vieţii Romineşti”, în biroul larg al modestei lui locuințe din 
Strada Sărăriei, în mijlocul unui grup restrins, dar fanatic de 
tovarăşi şi amici de diferite virste, între care Ibrăileanu stră- 
lucea prin subtilitate şi vervă, reconstituind cu ce animaţie, 
scene dialogate din romancierii săi favoriţi Dickens, Gogol, 
Şcedrin sau Tolstoi şi cu un accent și O mimică imposibilă de 
uitat, încarnind înaintea ochilot noștri uimiți, cu tot ce alcă- 
tuia nota lor individuală, personaje din cele mar variate. 

Retrăiam cu intensitate deasemeni, o sară de August din 
1916, cînd intilnindu-l pe calea Victoriei, m'a invitat să prin- 
zim împreună, 

Erau citeva zile înainte de intrarea noastră în război, E- 
fluvii electrice pluteau în atmosfera încărcată a Capitalei. 

Deşi absorbit de grave preocupări politice şi avind parcă 
presentimentul că evenimentele apropiate vor apăsa cu © pon- 
dere hotăritoare în cumpăna destinului sau, după ce mi-a vorbit 
de o recentă întrevedere cu Maiorescu, schițind cu respectul 
cuvenit, dar nu fără oarecare malițiozitate, portretul acestui mate 
spirit, conversaţia noastră a deviat repede, ca de obicei, pe 
tărimul filosofic, apoi pe cel literar. 

Kantian ireductibil, după ce a aruncat citeva săgeți im- 
potriva Tui Bergson şi James (ginditorii i 
admiram impreună cu atiția din generația 
cenii), reproşind celui dintii intuiționismul lui mistic și celui 
de al doilea pragmatismul, însoțit de nu 

redicator metodist, șa oprit îndelung asupra romanului lui 
omain Rolland, Jean Cristophe, pe atunci, cartea zilei. 

Scoţind vibrant în lumină însușirile acestei opere vaste, 
ma! mult europeană decit franceză, în care existența unui artist 
de qea, care e ṣi un om complect cu incercările, vicisitudinile, 
scăderile dar şi avintul ei eroic, se împletește cu fresca însu- 

ecedat războiul, el a pomenit 
cum mi-a mărturisit și 
mai vechiu pe care 
rețuia între toate, 
d, Wilhelm Mei- 


flețită a epocii istorice care a pr 
cu o căldură şi evlavie, în care trăiau, 
amintirele adolescentului, de un roman 
cu toată factura lui arhaică şi desuetă, il p 
pentru bogăţia interioară şi senzul lui profun 
ster al lui Goethe. 

In concepția de viață a lui Jean Christophe, in atmos- 
tera lui, ca și în felul cum erau înfățișate unele figuri femeninc, 
el susţinea că e vizibilă inrîurirea olimpianului poet şi înțelept 
de la Weimar. 

Citind cu interes și pasiune, totdeauna în primele zile 
ale apariției lor cele 8 volume, în trei mii de pagini, care 
alcătuiesc „in preajma revoluţiei”, m'am gindit ades la cele 
două romane mai sus pomenite şi mi s'a părut că opera lui 
Stere, oricit de importante sunt la prima vedere deosebirile, 


e scrisă subt semnul lor. 


ii 


Citeva note asupra romancierului 13 


Nu e locul să f: 
numai citey „Să fic acum analiza ei critică ; 
r aa globale impresii. critică. Voi aşterne 
datorit chipului egri A fără îndoială caracterul ei hibri 
alteori mai eo cj ed degli se amestecă uncori ed alin 
biografic. i continuu, cu adevărul istori ai mult, 
ei aE ol sa deşi mai explicabil ecran sau detaliul 
uneori didactic. oh ca şi messianismul politico-social scursiy 
situații forțat : älteori tendenţios, apoi în legătură „. balast 
falşe, dar mai pelodtsaiice, destule figuri g ră cu el, uncie 
neingrijit aen SI pe irie inegal, uneori retoric prea prag sau 
so arsă apare time i. rit vizibilă” iniera KASITA 
; niaan i $ : ra simpl 
șită in mi de vena ft gl de odinioară, demult patra 
i totuși, în ciclul bas: 
al cincilea vo basarabean, și rus i 
ia, E, ez, Fate de ra ie 
vincia i ndividuală disti „pr e, in- 
bira wS rani; intilecinali ierpar peer Ta irită arsa pro- 
mar variate, ră de rari mozaic social rocii dama 
apa la Oceanul Inghețat și dramatic de la țărmul Nis- 
oc aparte și nu cel mai nej 
roasele figuri : mai neinsemnar, i 
ec bem emca ete tota 8 car ie odati 
i a evo z zi 
stea Ap Suave, eroice sau paraa pătimașe sau senzuale, 
ar putea să tägäduiasc x 
apele Volgei ai a E a deportaților de pe ARA CEA a 
pe drumurile Si a convoiului înaintind pe o noapt care taie 
ca și unele Ries scene care te sguduie sau B. inisi 
ea aurora ocuparii iasi nesfirșită, picant mei 
iii. rare un in Hoten sau inälțätoare, care stră- 
c „2 i. 
forța epi zei na primul maica ar fi unele rezerve de ordin esteti 
ploare, oaie i ce însuflețește această frescă d pp bea 
1ernează cu mmo Ryp ză in proza noastră, în care baei ai 
realitatea crudă gi coardele rele mal agent, a aa di ta 
A i e > 7 a 
E, Ultimei tacă rămîne A ale sufletului sunt 
e trei volume ca n ua 
numi r re alcătuiesc ciclul 
m ete renale (al patrulea, inceput, au a putat 
Atitu F ră îndoială la aceiasi inálți a 
ciela a e ui totdeauna obiectivă și Sima: i 
telor, fireşti aate, șa pentru a face loc patimei şi call iso 
pentru artist, » ale omului politic, însă profund re carei 
n egocentrism exclusiv 
or i - z £ usiy, un -or : 
e iir in primele volume, Benseig ea ru faş, 
colorează neplicut multe 1 e data 
sau prin caracte:ul for 


supărător une- 
ute aceasta covirşit 
: i şitor 
pi p na prin tonul disprețuitor 
iolentă şi agresivi au avut 


acc COE 


14 


VIAŢA HROMINEASCĂ 


I A eee 


darul sä jignească atiția dușmani şi ce e 


amici. 


caturizate, în care ficţiunea nu poa 
memorialistic, deformat de atacul 


Şi totuşi, alături de siluete pătimaș 


mai trist, cite odată 


sau veninos cari- 


te marca îndeajuns elementul 
direct şi de verva corosivă a 


pamfietarului, câte portrete vii, observaţii pătrunzătoare de psi- 
hologie etnică sau reflexii din cele mai profunde! A 
Căci dominind sintetic un imens material uman, cela ce 


unei 


ale 


se desprinde în primul rind din cele opt volume e prezenţa 


mari personalităţi cu odiseja, sbuciumul interior, nevoia 
de justificare, rancunele ci. 


A judeca însă, după măsura comună, 


multe ori întrun secol şi în a căror fiinţă 


organic şi misterios legate 
sarcină comodă dar în acelaș timp o 


a urii omenești sau a p 


asemenea apariţii 


naturii, minunate și surprinzătoare, care nu se ivesc de 


mari defecte sunt 


de însuşiri capitale, mi se pare o 
naivitate şi o eroare. 


De aceia, voi spune mai degrabă, alături de cineva care 
l-a cunoscut de aproape, că i-a fost dat lui 
prin uriașul «fort diterar al ultimilor ani, să-şi ridice cu pro- 

œ priile lui mini, mauzoleul. 

Şi îndrăznesc să cred că în ciuda vremelnicilor intemperii, 


a fost sculptat va rezista sfidătoare. 


a amurgului ci nebănuite şi superbe 
rituală, acei cari vin vor desluşi mai 


lar din cele trei mii de pagini, scrise 


tuwu: cu sufletul bogat și tare, care ca nim 


lui, în bătaia vinturilor vrăjmașe, 


pirații unei provincii ca și o aprigă sete 
to 


umiliții și ofensaţii neamului său, 


Constantin Stere, 


atimilor deslănțuite, piatra dură în care 


în lumina scăzută 


resurse de vitalitate spi- 
ales imaginea bărba- 


eni altul în epoca 


a încarnat neclintit şi dirz 


a dreptății pentru 


Octav Botez 


Soarta predestinatului 


O Seigneur! j'ai vécu pulssant et solitaire, 
Laissez-moi m'endormir du sommeil de la terre l. 
A. de VIGNY. Moise 
Fiindcă a fost judecat cu măsura omului comu - 
stantin Stere a fost urit, hulit, insultat. Pe 
LA Eaa a naa a een altul de cît ce l-au crezut detrac- 
şi duşmanii säi, Constantin Stere a primit cu ină ne- 
păsare ura, hula, insultele. pi at mini 
„În acelaș timp, acelaş Constantin Stere a fost iubit, prea- 
yaa an orais de i pa care l-au cunoscut de aproape. 
i el a primit cu aceeași senină nepăsare și acea tă 
de admiraţie și devotament, ata lisă teal 
Uluitoare şi neinţeleasă apariție, —fäptura acestui romin din 
Basarabia, care a frămintat atit de adinc societatea rominească 
în ir din urmă patru decenii!,.. 
venit oare vremea ca Stere să fie intel i j 
cum a fost el în realitate? poa pi 
pe că da, 
iem dar rîndurile acestea cu convingerea că i 
să ne înplinim o datorie. = e 


Citeva constatări, a căror exactitate nu poate fi tăgăduită: 
a) De la venirea lui în Rominia, Constantin Stere a fost 
mereu pe primul plan și uneori chiar inițiatorul în mai toate 
marile fapte politice și sociale ale neamului rominesc; 
i v Intotdeauna acțiunea lui Stere a fost fermă, impetuoasă, 
ree i Soe, intransigentă, — o adevărată deslänțuire de forțe 
c) Din nici una din acțiunile lui, Constantin St 
tras foloase personale, — cele mai adese, din folii: n 


16 VIATA ROMINEASCĂ 


d) Nu a exploatat izbinzile, nu l-au doborit înfringerile, 
ma fugit de răspunderi. l 

O astfel de existență, diametral opusă felului de u ji al 
cejățeanului romin, trebuia să facă din Stere un [ei de enigmă 
și să învălue toată activitatea lui intr'un imens și deconcertant 
semn de întrebare. 

Poate fi ea explicată? 

Sä examinăm citeva din faptele lui publice pentru a ne 
da seama de înțelesul lor. 

Nu vom îmbrățișa în această scurtă privire numai faptele 
cu adînc răsunet, ci ne vom opri şi asupra altora mai mărunte 
pentru că sunt caracteristice, deși prea puțin cunoscute. 


.". 


1. De cum s'a înscris la Universitatea din lași, Constantin 
Stere a întemeiat societatea studențească „Datoria”, al cărei 
prim scop era de a înființa, mai întii în subuibiile oraşului și 
apoi la sate, şcoli de adulți pentru populație săracă, 

Numele societății înseamnă doar datoria pe care tineretul 
universitar trebuia s'o plătească astfel către cei din care mulţi 
se ridicase și din a căror muncă Statul le punea la îndemină 
mijloacele necesare ca să se cultive. 

Dar în înțelesul ei mare „Datoria” reprezenta nevoia ur- 
gentă a neamului rominesc de a păși pe o nouă cale în ceca ce 
priveşte purtarea păturii diriguitoare față de populaţia de jos, 
— nevoia urgentă « neamului nostra ide a curma o stare de 
lucruri care ducea la degenerarea poporului prin incultură, mi- 
zerie şi excesivă exploatare, 

Fireşte că, privită în sine, înființarea unei școli de adulți 
in suburbia Tătărași, de către o societate studențească din lași, 
era o faptă cu totul neînsemnată, 

Privită însă în semnificaţia ei adincă, prima şcoală de 
adulți înființată de studenți în Rominia înseamnă începutul unei 
orientări nouă, marca o importantă cotitură a istoriei noastre 
politica-sociale. 

Şi această mare faptă, mare prin semnificația ei adincă, 
o săvirşea un student venit de peste Prut, în primul său an 
de studenție, 

Să se mai reţie faptul, pe care vrem să-i subliniem a- 
nume, că Stere nu a primit să fie președințele acestei socie- 

iäti și nu a ocupat nici o altă demnitate în comitetul ei, — ma 
urmărit, adică, ceca ce putea să urmărească un student între 
colegi: aureolă, titluri, efecte ori situație... 

Ce-l îndemna dar pe Stere să întreprindă această acţiune, 
care i-a cerut multă muncă și stăruință? 

Lăsăm întrebarea deschisă, pentru că ea va reveni la alte 
acțiuni pornite de el... 


d a 


| | Soarta tului 


3 17 
Dar notăm aici că, mai tîrziu şi i i 
„n şi într'un mediu mai 
an discipol al lui Stere, instituitorul Mihai Pastia, a m reg la 
voia o școală de adulţi, care a ajuns în cițiva ani o adevărată 
a rispa mega a „at însemnătate este confirmată de e- 
iţei i ii 
ps iagi d pe ru isterul Muncii a așezat-o pe mormîntul 
estul studentului basarabean deschisese cal 
2. Lui Constantin Stere i se datorește, în za mai mare 


parte, intrarea tineretului socialist, ca aripă stingă înaintată, în ~ 


poiat liberal. 
3 i se datorește dar faptul că o mulțime de val 
„mr a n aa a a O a ibari. deyi deo 
nalt rală, putea con i, în mod i 
Sk la îmbunătăţirea situației politico-sociale din d certi a a 
puki pierre justificarea în structura societăţii romineşti a tim- 
a. ă mare industrie, adică fără puternic proletariat oră- 
re pă Oa aadal romin plutea. în aer, iar activitatea 
urale A roca se reducea la o simplă propagandă cul- 
tere a convins pe conducătorii socialişti i 
: d ştilor că ma 
rer vor aduce țăriii dacă, intrind bloc în marele partid. rs 
pem ra un pere Se minge în acest partid și vor de- 
or ma i 
rea ce sa intimplat urgente reforme democratice, — 
nsă, di cum se știe, dintre fruntașii „tinerimii 
roase”, miniştri liberali au fost Alexandru Radovi și V. O. 
premia y Pas ar Stere care le era imens superior amin- 
i și a determinat intrarea socialiștilor în partidul 


Evident că nu ambiția de a se ridica el, — i 
Peru poe că sa = fost uşor s'o satisfacă, i 
on con carenti, 1a 1 Aaaa că intra singur, fără socialiști, deci 
y arăși, este evident că intrarea foștilor ifei 
stric: aid liberal a însemnat pentru tari R AE 
REE Foek creier împroprietărirea și votul univer- 
hei dn ent cind neamul rominesc avea imperioasă 

Ceea ce incepuse studentul, desăvi 

€ = rșea omul itic. 
PR ud are prea puţini acei care au știut atunci aa arenă zile 
fe mă s timpul și după războiul ruso-japonez din 1904 
mpa a Soep şi menţine trează conștiința rominească în 
| i „ Stere a trecut de mai multe ori Prutul clandestin 
cu ar marie vieții, ştiind precis că este serios amenințat A 
ați seama dacă este fapta unui muritor oarecare a- 


AAS ŚtŚŜíĦJJl.İĊ İÇ Sã 
2 


n 


15 VIAȚA ROMINEASCĂ i 
ceastă repetată primejduire a vieţii, la un om care avea copii 
pe care-i adora!... Ă 

Ce-l împingea pe Stere să treacă peste soarta micuţilor pe 
care, la fiecare sărut de despărțire, nu ştia dacă-i va mai re- 
vedea ? 

Poate fi măcar vorba de vreun interes personal in această 
purtare? 

Evident că nu. 

Dar tot atit de evident este că, dacă rominimea din Ba- 
sarabia ar fi fost pierdută pentru națiunea noastră, o mare 
ştirbire “ar fi produs în posibilitățile viitoare de întregire a 
neamului. 

Interpretați cum voiți, după măsura omului obicinuit, a- 
ceastă latură a activităţii lui Stere și vedeți dacă găsiţi, nu o 
apojar pe cont propriu, — dar măcar o atitudine normală 

e om!.., 

Ce? Era cel puţin sigur că Basarabia nu avea nevoie de 
cît de-o rezistență de ciţiva ani, — ca să justifice riscul şi, e- 
ventual, sacrificiul suprem? 

Nu e oare limpede că Stere, împotriva instinctului de 
conservare, urma un imbold care isvora din adincuri inson- 
dabile şi care-l mina irezistibil spre fapte pe care chiar cei 
mai de aproape ai lui le considerau ca o nebunie inutilă, un 
risc fără sens, o inexplicabilă încăpăținare?... 

Şi cu toate acestea, ce adinc instinct, ce formidabil impe- 
rativ al ncamului!,.. 

Cici, să recunoaștem cel puțin acum, că, fără flacăra pe 
care Stere a întreținut-o vie în Basarabia, fără societăţile și 
ziarele pe care le-a înființat şi susținut, fără pleiada de tineri 
basarabeni, din care mulți au fost ajutaţi direct de Stere la 
studii, — realipirea Basarabiei ar ji fost pentru noi o prò- 
blemă cu totul altfel grea de cit cum a Post £s i 

4. In timpul războiului ruso-japonez din 1904, Stere, prin- 
trun Memoriu documentat pe care l-a prezentat Regelui Carol 
|, şefilor de partide și citorva bărbaţi politici mai însemnați, 
a propus conducătorilor Rominiei să ocupe Basarabia. 

Stere considera războiul de atunci ca începutul sfirşitului 
Rusiei ţariste şi era sigur că diplomația europeană avea să 
sprijine acţiunea Rominiei, iar Basarabia putea să ne rămiie 
definitiv. 

Conducătorii noştri politici nu au avut curajul să între- 
prindă o astfel de acțiune, ori mu au avut destulă incredere în 
puterea de pătrundere a lui Stere, nu ştim, Poate dacă in- 
demnul lui era urmat, multe se schimbau în situația țării 
noastre. In ori ce caz, prăbușirea Rusiei țariste, prevăzută și 
prezentată de Stere cu atita siguranță în acel memoriu, 5'3 

odus nu mult după războiul ruso-japonez, așa că dreptatea 
ui Stere a eşit la iveală strălucit. 


Ce 


Soarta predestinatulai 19 


Dar nu aceasta vrem să sublin ici 
i iem aici. 
ae = arătăm numai că atunci cind soarta unei părți din 
eva Siru ṣi, prin asta, soarta neamului întreg a fosi în joc 
e, ~— Ca un seismograf cre înregistrează frămintăril gai 
se pămintului — a vibrat şi a dat semnalul Aii 
ITA A a atirnat de dinsul realizarea frumoasei lui viziuni 
Dar k ps păr pergas 
: să ne intrebām: Ce int 
e r muncească la alcătuirea acelui pence ppi 
je a rue Bucureşti , Să ia contact cu atiția fruntaşi politici ca 
> rka ara pik pla me pentru a-i convinge, — cind totul 
ANIE iia a t secret, iar gloria infăptuirii ar fi 


Şi să mai notăm ceva: | 
(aşa că lor le-ar fi i: da putere erau atunci conservatorii 
mocat înaintați. venit meritul), — iar Stere era un de- 
ka mina, deci? 
vident că şi aici § i 
te 3 interesului oaie Danga asculta de altă poruncă decit de 
- Cind în rîndurile fruntași yag 
A ; şilor romini din A ; 
e solida ua disensiuni care amenințau să ducă eg Ain 
primejduit E tii aaţionale -a fraților subjugaţi, ceea ce ar fi 
amenințat Wi pe rezistența națională a rominismului, puternic 
— Stere a plecat parte de presiunile pentru desnaţionalizare 
muncă, şi a reuşit haer Bar cheltuind timp, bani şi 
B l-a împins la acest ec a fruntașilor. ardeleni, 
de ce numai el și tocmai el, personaj : - 
palata, politiet ai sodal de dt ahg omini. de ună de 
NRT neamul paria: erge acolo unde o mare primejdie a- 
: ce putea ciști ` 
de insemnate ce le face? "sonal de pe urma jertfelor destul 
ar putea fi măcar sigur că va reuși? 
sc, eri url insă că, aşa cum fagociții in organismul ome- 
este emite: palet impuls intern, aleargă acolo unde cor- 
neamul romin infat, — tot astfel aleargă Stere acolo unde 
luptei, mamai și ane PI sjpas e — indiferent de soarta 
deplini menirea? ai din imboldul irezistibil de a-și in- 


I, 


m Ne oprim deocamdată la 
z e pare că numai din ele 
onstantin Stere în viața neam 
să Dacă a fost oricind gata 
amilie şi chiar propria-i ființă 


aceste R fapte, pentru că 

se vede clar ce a ins 
semna 

ului rominesc. j 


să sacrifice totul, şi avere şi 
intereselor mari ale neamului; 


n N a 


20 VIAŢA ROMINEASCA ; 

Dacă a intrat totdeauna in luptă vijelios, clocotitor, fără 
cruțare față de alții și faţă de sine Însuşi; 3 

Dacă şi-a urmărit ideea şi a luptat pentru realizarea ei 
cu îndirjire, chiar cînd avea impotriva sa opinia generală a 
conducătorilor țării; 

Dacă nu l-au interesat insultele şi hula, iar laudele şi 
preamăririle l-au lăsat indiferent; 

Dacă în acţiunile lui a avut totdeauna ținuta unui om 
care se asvirle “orbește în prăpastie, nepăsător de ce poate 
să i se intimple; 

Toate aceste se datoresc faptului că Stere nu a fost un 
om Comun, omul normal, dacă voiți. 

“Degetul implatăbil al destinelor acestui neam l-a ales 
pentru scopurile sale ascunse şi l-a scos din rindul oame- 

nilor obicinuiţi, supuși micilor lor interese şi ambiţii trecătoare. 

Acest necruţător destin al neamului i-a fixat și domici- 
hui forţat în Rominia. 

Şi tot acest destin al neamului l-a acaparat pentru el, 
impunindu-i și căile spinoase pe care trebuia să-și ducă greaua 
sarcină, 

Căci Stere a fost cu mult mai mult în slujba neamului 
de cît în slujba ării rominești. 

E doar evident că nu țara îl trimetea să-și expue viața 
in Basarabia, care pe atunci nici nu făcea parte din Rominia; 
nu țara îl trimetea în Ardeal să împace pe fruntașii romini, 
care erau cetățeni ai Austro-Ungariei. 

Și într'o parte şi în alta el se ducea ascultind poruncile 
neamului. 

Tot tragicul vieții lui Stere aici trebue căutat. 

Căci, cind interesele neamului nu au coincidat cu inte- 
resele ţării ori cu interesele conducătorilor țării, Stere a im- 
brăţișat interesele neamului, care sunt permanente, nu pe ale 
țării, care, sub anumite forme, sunt trecătoare, ori pe ale con- 
ducătorilor, care sunt cu totul vremelnice. 

Atunci Stere a intrat în conflict cu contemporanii săi, pentru 
că în sufletul lui stăpineau glasurile strămoşilor şi chemarea vii- 
torimii. 

Acest conflict a isbucnit puternic atunci cînd s'a pus pro- 
blema revizuirii Constituţiei pentru reforma agrară și cea €- 
lectorală, dată dela care, mai ales, Stere a început a fi 

de marii proprietari de pămînt şi dușmănit de toți beneficiarii 
stărilor pe care Stere lupta să le schimbe. : 

Numai această totală înrolare a lui Stere în slujba neamului 
ne explică întreaga lui activitate si toată atitudinea lui, care 
altfel ar răminea enigmă. 

Aceasta ne explică pentru ce, în țara unde se sacrifică 
fotul pentru un porn ministerial, Stere a sacrificat fof- 


deauna portofoliu 


Soarta predastinatului 21 


Aceasta ne explică şi : 
via iti t A şi absența lui (pină f 
vin lic tură din arema polemic lar lee dn 
tin sx arial mari și e a pentru omul impovărat de des- 

ată, vom da aici un singur 
faţă chiar de calomniile u care era atacat, un up ccd pt 
numea pe reia Ani de zile ziarul Evtalmenţul” d ai prea 
Şi iată ce acte ir te lui Neuschatz” (un evreu bogat di spi Și 
avocatul Macri i fapt. Plecind în vilegiatură, bätrinul libem, 
profesiune, Con ps lăsat pe tînărul lui coleg de club iberal, 
vinzarea către "Stat tin Stere, să termine formele juridice A e 
acestuia. Știm t a caselor Neuschatz, Macri fiind agale 
că Dimitrie. Greceanu, te ij A, (Dat ainical și gratuit Cotta 
Ei bi » patronul Evenimentului i. 
Parlament cu toate insistențele prieteni ss m „tia aceasta, 
conservatoril mp rac ma voit nici să se explic rătau cum 
De ce? Petru că laşi, nici să scrie un singur caiat fa prin 

— spunea el — i r. 

nu pot face o afacere urită; cine eră. isa ari se: parand știe că 


Iu lumi na 
Stere faţă de acestei mentalități trebue judecată atitudi i 
putut oricîn ractorii și calomniatorii săi nen îti 
Ana d reduce la tăcere PE Sare rar 
muti i. siru 
utismul lui, siguranța impunităţii, a incurajat pe | 


dușmani, iar pe cei d i 
i-ar fi ferit de gregelo ună O nth i-a lipsit de iämuririle care ^ 


O astfel de atit 
publice decit acele oază 
a dus la situații în care comicul se îmbi 


Omul care a dat iar de cei pe care i-a i 
zi 28 tid i gi e i-a înălțat, 
gonit din Port ez elor ideologii și programe a ae k 


Aceasta, pentru că 
că este im nu a cedat nimic din 
cum nu e Aie neamului şi pentru că nu à DAAR a ide 
r dacă nr pd intii, pe sine. Jat pe nimeni, 
cind ea este m ce-a insemnat via i 
nu cred că Are anna și cind pămintul a lat oe Stere, acum 
pe sama omului nici s olira SE ia ue nu putem pune PR 
a ul r. 
Evident. sare nici triumfuri, aici hiasi în Pit Ara, 
avut izbinzi foarte man, de ve pini Aa 
- ă mari, ca atunci amo? mun, Stere a 
conservator Și impotriva marilor proprieta m oa Partidului 
şi electorală, ori rea Constituției in veder 
, ca atunci cind a apărut alături de Regele F 
c Ers 


„OR E 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rminat 
dinand (pe care voise... „să-l detroneze”'1...), după ce a dete 
i rabiei. PS 
ot Be cea e pa intime ma mai puin sat 
pete pe fost pus în sie fsa Pa la r eean la inuti- 
ărănesc, ori cînd i sa mutita i 
- administrativă. nstitue 
(te a tie" rezultate ale actiunii li Stere na snt 
nici izbinzi, nici înfringeri pentru el. Ste ea lui a fost inde- 
izbindă entru izbindă. Intotdeauna /7ES:4/E a ori lupta, — 
unită în momentul cînd a dezlănțuit pipa mai privit pe el. 
ageri împlat apoi, ca reușită ori cădere, nu l- i li cart 
niir p orig fost "Constantin Stere: instrumentul j e "ft 
sri bea a pus pe tapet, la vremea tor, probleme 
anime by atunci ale existenţei sale. iui, Stere a renunțat 
da Pentru a fi acest instrument al neamu rodi Side tot ce ar 
la prieteni, la familie, la sine însuşi, desbrăcin 


i om care suntem cu toții... 
fi fost interes personal al sărmanului 


i iuni le 
Si a venit omul de gloată, preocupat in esp aperi 
7de ea ce cîştigă el, ce se spune ag ai ei, zu e Moore 
el ri ua coboară adversarul și s'a pus să-l judece p 
i un: 
paie Ce ei essen Stere? 
— Ce va ciştiga terei | 
a Ce-a dygai A Sit nu a urmărit nimic peatu. gat 
Me Sar at nimic personal chiar cînd sinea w ne iai 
Sa ie loată a rămas uimit, a crezut int o keri ni 
areşită, 1 ră țintă neatinsă, a bănuit intenţii nen rje Fa 
greșită, a un presupus insucces, & aşteptat magh emite 
A Teabunări ce La s'au produs, și n'a pre: an a a rai să 
tarea unui astfel de om, — dar l-a ca brain 
cit el rămînea mai senin și m PR. area dă 
ta ii dată ce i s'a putut imputa ceva cu Oarecare iona d 
PRD. in cati de gloată a crezut tot ce a auzit ori 


împotriva lui Stere, a mai adăugat și din prisosul minciunii sale 


de suflet, asa că mitul a făcut din el un adevărat monstru al 


7 distrugerii. 


inăscută, 
[6 sarii apte Je A aa fede d ace? Impotriva, 
fatală, insațiabilă, — impotriva Do naast 08 setea! 


LA i i ntea 
in tot cazul împotriva tării, ampota za A k = 
treburilor şi în genere impotriva tuturor 


probabil, a tot ce există, poate a semenu 


pașnici: un dușman al poporului. 


ie, moartea sub 
| Sa dorit închisoarea, plutonul de execuţie, 


forma cea mai degradantă... 


1 a NOE a e 


———— 00 predestinat 2 


Și nu s'au întrebat detractorii lui ce l-a determinat pe 
Stere să părăsească, încă de tinăr, situația lui de fecior de 
mare bogătaș, să renunțe la locurile Și onorurile de prim plan 
pe care le-ar fi putut obține, in Rusia Țaristă, ca mare moșier, 
— Și cu talentul, inteligența și cultura fuit... 

Ce fel de ură l-a impins să îmbrăţișeze, cu atitea riscuri 
ŝi sacrificii, cauza celor asupriți şi săraci? 

Și nu Și-au mai pus o altă întrebare, la care rugăm pe 
cititor să mediteze. 

Cind a venit de s'a așezat în lași, Stere aducea o mos- 


tenire destul de frumoasă ca să-şi poată cumpăra un imobil şi 
să ducă un traiu abundent, 


„__ Ce l-a făcut să se statornicească în Rominia, unde indată 
Și-a dat seama ce mediu litic, social și cultural era? 

De ce nu s'a dus în Franța, Italia ori Elveţia, undeva, in 
sfirşit, în Apus, unde mijloacele materiale i-ar fi permis să 
S€ așeze şi să-și creeze o situaţie ? 

__ În paranteză spunem că, în cazul acesta Rominia ar fi pierdut 

citiva ani din înaintarea sa politică, şi culturală (gindiţi-vă că 
nu s'ar fi făcut reformele și nu ar fi existat „Viaţa Rominească”), 
dar omenirea ar fi cîştigat tot ce, în alt mediu, putea da — 
— ca om politic, savant şi literat — acest extraordinar exemplar 
uman, pe care l-au firimițat aici și l-au anihilat gcambaşii și 
caracudele politice. 

Dar nu s'a dus. A rămas aici, chiar cind cu amărăciune a 
văzut cît de multe sunt de făcut şi cit de puțin se poate face, 
— Său nu cumva focmui de aceea? 

A rămas chiar cind societatea l-a silit să devie 
dela Bucov”, Și putea doar şi acum să se mute undeva, în 
acel Apus de ale cărui frumuseți fusese încîntat peste măsură, 

A rămas și, cu ultima suflare, a dat tot ce mai putea da 
neamului său, acea strălucită serie de romane, dintre care al 
patrulea („„Hotarul”), după umila părere a celui ce scrie rindurile 


acestea, poate sta între cele mai bune zece, douăzeci de romane 
din literatura lumii. 


Nu este oare c 
destinului şi că cee 


„Ssolitarul 


lar că soarta omului acestuia purta pecetea 
a ce-l reținea aici era un imbold mai presus 


ta și hotărirea liberă a omului, era porunca glasului 


e 
celui mai din afund al neamului rominesc?... 


IV, 


Dacă îl inălțăm ori îl coborim pe Stere, reducindu-l la 
acest rol de instrument, fie şi al destinelo 


r neamului său? 
Nu urmărim nici una, nici alta, 


Ceea ce interesează este să-i judecăm f A l 
în această lumină, ca 3 m faptele şi purtările 


re este singura adevărată, 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


Dar el, Constantin Stere, și-a dat vre-o dată seama de 

rolul pe care soarta i l-a hotărit? bazau să 

Undeva, în „Preludii”, eu cp a ru tva. a e 

+ al Basarabiei, vorbeşte n a t 

prea istorie”, iar mai departe, explicind gestul Rogtini LET 

dinand faţă de dinsul, spune: „El a înțeles că şi in arme n 

restrişte istorică, răsvrătirea mea ma fost o pos y oa) H 

& prin mine â grăit Basarabia însăşi . („Prelu i F La 
Aşa, dar, Stere s'a considerat numai că solul norodu 


Dar oare în Ardeal se ducea ca sol al norodului e aie 
atunci cind ambele provincii erau sub stăpiniri rep A 
Şi lupta pentru reforma agrară și cea pas ie 
iaire i parent riek ra udate şi coopera- 
ne at par Rotal, dinainte de războiu, ca trimis al 

Basarabiei îl dădea? 


Si i i singure pro- 
Stere nu a fost numai glasul autorizat al unei singure | £ 
vincii asa Anei — el a fost conștiința trează a neamului în 


„Areg, instrumentul” destinelor acestui neam. Astfel privit Stere 
ý lată pe ama fost pe primul plan al vieţii noastre 
politice şi sociale în ultimele patru decenii; iată aro Mp 
nea lui a fost totdeauna impetuoasă și intrasigentă; ia pen ru 
ce nu a tras nici un folos personal din toate acţiunile i d ia ia 
pentruce nu a fugit e rpad, nu a exploatat nzi 

l l-au doborit înfringerile. 
i "Mai putem vorbi atunci de greşelile lui, dacă ma an 
li mai putem imputa că a trecut peste orice consi pc ai 
străine de ideea pentru care lupta, că a rupt legku îi, pa 
tenit vechi şi puternice, cînd cel dintii peste care a tre 
cruțare a fost el petig 
J i Stere!... > > 
aroy iui pe cea mai mare: că a luptat impotriva 
intrării noastre alături de Franta şi aliații ei în marele războiu 
şi că a rămas în teritoriul ocupat, unde a scos Lumina, -a 
Este oare lucru atit de sigur că nu a făcut reale servicii 
neamului întreținind în țară acel curent împotriva situs 
noastre de împătrita înțelegere, care i-a permis lui lonel ră 
teanu să întirzie pină la ultima limită intrarea noastră în răsboiu ? 
Citind memoriile d-lui Mareșal Averescu, nu poți să nu ai 
impresia că şi atunci — după atita timp de pregătire în vremea 
neutralității — şi încă am fost cu totul slab pregătiți. 
Dar dacă intram mai înainte? 
Că a scos, sub ocupație străină, Lumina, — pentru oa- 
menii de bună credință Stere a explicat complet și definitiv ce-a 
urmărit și la ce vreme a scos ziarul său. 


Pa 


a SO arta, predestinatului, 25 


Poate nu a spus tot ce a suferit èl din partea cenzurii şi 
administraţiei germane... 

Dar „nemţii trimeteau exemplare pe frontul nostru”... 

Le trimetea Stere? Ştia măcar că se aruncă ziarul in tran- 
şeele noastre? 

Desigur, și alte acțiuni ale lui Stere au fost exploatate in 
alte scopuri de cît acel pe care-l urmărea el. 

Este vina lui? Trebuia oare să nu facă acțiuni pe care le 
credea folositoare ori absolut necesare? 

Dar nu insistăm. Aceste lucruri și imprejurări le va limpezi 
viitorul, care va restabili adevărurile şi va punc pe fiecare la 
tocul ce i se cuvine în judecata istoriei, 

Ceea ce facem noi aici nu este o pledorie pentru apă- 
rarea lui Stere: este o simplă dorință de a-l ințelege aşa 
cum a fost, 

In sensul acesta, dám aici o ultimă observaţie, 

A făcut rea impresie unora că, în romanele sale, Stere 
a prezentat pe tinerii care i-au fost colaboratori de-aproape 


- la „Viaţa Rominească” ca pe niște instrumente ale acţiunii lui, 


reducind oarecum proporțiile valorii și rolurilor acestora, 

Credem că nu au dreptate în fond, deşi au dreptate in 
ceea ce privește faptele. 

Instrument el însuși al voinței de viață și de realizare a 
neamului, — ce cra oare mai firesc decit să vadă și în cei din 
jurul său tot niște instrumente, fie și ale acestei voințe a nea- 
mului, cristalizată în el? 

Ni se pare că, dimpotrivă, nu ar fi fost firesc să aibă în 
vedere... statele personale ale tovarișilor săi, tocmai omul care 
nu a urmărit nimic pentru persoana sa. 

Ni se pare chiar foarte caracteristică pentru ințelegerea lui 
Stere această minimă importanță pe care o acordă el rolului, 
muncii și devotamentului celor ce l-au secondat, dela înființarea 
societăţii „Datoria” pină la „Viaţa Rominească”, în luptele pe 
care le-a dus ca instrument al destinelor neamului, 


M. Carp 


Drumul vieţii 


Personalitate puternică, tenace, complexă, multilaterală, cu 
vastă cultură și talent, a luat parte la toață viața sbuciumață 
a tării noastre, din ultima jumătate de veac, a dispărut 
prea de curind, ca să fie judecat obiectiv de contimporani, în 
mici articole în memoriam. 

A dus lupte mari, a cunoscut dragostea şi admirația prie- 
tenilor, respectul adversarilor, s'a bucurat de succese mari, a 
cunoscut ura puternică a vrăjmașilor, pierderea prietenilor, laşi- 
tatea şi micimea omenească şi izolarea, — fără a se lăsa învins 
decit de moarte, 

Din adolescenţă, nedeplin format, devine marxist — re- 
voltat, romantic; este trimis în surghiunul siberian, sufere in- 
chisoare, lipsuri, injosiri şi izolare pentru idei; își umple izolarea 
de oameni cu societatea naturii, autorilor, revistelor, bibliotecii, 
cărților, Se formează în anii siberieni un caracter și un cărturar, 
cum m'am avut mulţi în țara noastră. 

Vine în ţară și continuă, cit urmează la Universitatea din 
lași, izolarea într'un cerc restrins, pină cînd se orientează in 
societatea nouă pentru el, pină cînd trece criza sufletească “de 
părăsire a marxismului şi elaborare a doctrinei poporanismului. 

Intră la Universitatea din lași, ca profesor de drept cons- 
tituțional. Cursurile lui sunt frecventate, studiate, comentate, 
cultura lui vastă, curajul și onestitatea convingerilor, tempera- 
mentul lui de cercetător și luptător, originalitatea ideilor, le- 
genda suferințelor trecute pentru idei, — aduc în sălile amorţite 
și îmbiesite de mediocrităţi patente, aer nou, mișcare, prime- 
nire, curente de idei, conflicte de idei. Intră în ublicistică, 
incepe cu critica literară şi socială, scrie povestiri. Trece la cri- 
tica politică, Intră în politica activă, — ca membru în partidul 
național-liberai, împreună cu grupul generoșilor, foştilor so- 
cialişti, grup de idei, de luptă, de propagandă. Votul uni- 
versal, distrugerea oligarhiei și latifundiilor, împroprietărirea 


—ĖĖ—————————————— 


Drumul vieții 27 


e ——————— 


devin. idei fundamentale în jurul cărora se dă lupta în viața par- 
lamentară, publicistică, presă, întruniri; toati societatea romi- 
nească este sguduită de aceste idei. In jurul acestui program 
de reforme radicale, care se impun ca bază pentru o nouă viață 
naţională, politică, socială şi economică, în jurul „Vieţii Ro- 
mineşti”, se adună elemente de elită din toată tara, din toate 
provinciile rominești, subjugate atunci, și din toate ramurile de 
activitate. 

Lupta se dă pe deoparte cu oligarhia latifundiară, pe de 
alta cu marxismul, care-l declară pe Stere și grupul generos 
„trădători”. Polemica lui Stere cu Gherea (neisprăviti) consti- 
tue un model de critică a marxismului, Cele „Trei zile în 
Ardeal” şi „Poetul pătimirii noastre” scot chestiunea ardeleană 
din stagnarea dela Liga Culturală, ridică și popularizează pe 
poetul O. Goga, scot chestiunea votului universal şi improprie- 
tăririi din cadrul politicei inteme și le ridică la rangul de pro- 
bleme fundamentale pentru întregirea neamului și atragerea 
tuturor Rominilor subjugați la „Piemontul rominesc”, în care 
urmează să dispară „foamea periodică”, „pelagra cronică” şi 
celelalte rămășițe ale iobăgiei și nedreptăților istorice, acu- 
mulate prin războaele, ocupațiile periodice și raporturile celor 
trei împărății vecine, 

Răsboiul ruso-japonez, învingerea Rusiei (prevăzută de 
Stere), revoluția (prima revoluţie rusească), determină rein- 
vierea mișcării naționale în Basarabia, Stere pleacă acolo, ajută, 
coordonează și îndrumează în forma de grupare național-de- 
mocrată, mișcarea spre Piemontul rominesc, pe baza programului 
larg desvoltat în No. 12 al gazetei „Basarabia”, din Chișinău, 
in acel program din 1906 (scris de Stere) găsim ideile esenţiale 
vealizate în 1917-1918; autonomie, sfatul țării, expropriere, etc. 
Nu pot rezista tentației de a reproduce ultimele cuvinte din 
acest program: „Cu aceasta, avind credința că Rominul nu piere, 
ema în kegay dieta nostru, pășim cu hotărire ne- 
clinti muncă și luptă ntru înălţarea poporului nostru 
romin din Basarabia”. at pr 

Dar în Rusia și Basarabia reacția se produce repede. 
Stere (acuzat de trădare) este silit să se întoarcă repede în 
fară şi reia lupta, în cadrul partidului liberal, pentru ideile de- 
mocratice și naționale. 


Răscoala din 1907 pune în mod acut și violent problema 
aprară, problema țărănească. 

e Prefect al județului lași, scurt timp, pentru potolirea pa- 
cinică a răscoalei, Stere acceptă îndreptările temporale ale si- 
tuației, în cadrul restrins și de transactie între partidele vechi: 
legea tocmelilor agricole, legea izlazurilor comunale, inspectorii 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


icoli, Consiliul Superior Agrar şi Casa Rurală, care, fără 
să rezolve problema gravă economică și politică, liniștesc pentru 
un timp spiritele și dau răgaz muncii pentru propagandă şi 
acceptarea pacinică a soluțiilor radicale a problemelor de Stat: 
er j universal, exproprierea cu plată, împroprietărirea, Stere, 
atacat violent ca provocator, împreună cu prietenii lui ţin spè- 
cial cîțiva basarabeni), al răscoalelor, se bucură totuşi de un 
imens prestigiu în cadrul partidului liberal și ajunge să vadă 
pe şeful său, lon L C. Brătianu, reuşind să se accepte de fo- 
rurile constituționale, modificarea Constituţiei. Se pășeşte chiar 
la realizări, se fac alegeri pentru Constituantă. Stere este de- 
semnat raportor pentru modificarea Constituţiei. Ideile grupului 
generos: votul universal, împroprietărirea au pătruns, au invins, 
sunt pe drum de realizare, j 

in acest moment, situația lui Stere este strälucită: esțe 
iubit de prieteni, respectat de adversari, are un mare prestigiu 
în ţară, legături largi în Basarabia şi Ardeal, este socotit ca un 
cunoscător profund al oamenilor și situaţiilor din țară și din 
provinciile subjugate (Vezi polemica cu A. Toona este apre- 
ciat de regele Carol l; refuză ministerul și alte situații ce i se 
oferă, pentru a putea „ca raportor la Constituantă, să obție cit 
a mai largi reforme constituționale, 

Războiul balcanic, apoi războiul mondial, ridică marea pro- 
blemă a atitudinii Rominiei. Neutralitatea, războiul alături de Ger- 
mania „războiul alături de Rusia, erau cele trei soluții posibile. 

S'a admis neutralitatea, care putea să fie oricind schimbată. 
Neutralitatea a dat putinţa să se discute, La început discuţiile erau 
mai mult sau mai puțin academice, în cadrul alianțelor vechi, a urei 
împotriva Rusiei. A venit apoi propaganda sinceră, apoi cea 
interesată și patimile politice şi omenești puternice, necruțătoare, 
Dela început pînă la sfîrşit, Stere a avut, curajos, o singură ati- 
tudine: „nici într'un caz cu Rusia”. Argumentarea era simplă: 
Rusia sigur va fi învinsă, deci mergind cu ea, mergem la de- 
zastru și urmările învingerii, — Rusia victorioasă (per impo- 
sibilitatem) ne va înghiți. i 

Evident, argumentarea era prea simplă, problema prea 
complexă, cu prea mulți factori și în evoluție, ca atunci (1915-1916) 
să se prevadă totul. Nu știu dacă argumentarea era elementul 
esențial pentru rezolvirea problemei, sau simțămintul. in orice 
caz, structura organică cerebrală, ideologia, trecutul și senti- 
mentele îl opuneau pe Stere Rusiei ţariste. Stere vroia în- 
vingerea Rusici țariste și o prevedea, ET Aa 

e aici dureroasa și tragica ruptură cu prietenii intimi, 
cu partidul, cu mediul; pierderea întregei situaţii ciștigate, 
izolarea. acuzaţiile de tot felul din toate părțile, pini la ma- 
ximum „trădător”, dar fără arginți. 

Chiar această latură a activităţii lui Stere, lupta pentru 
ideia: „nici într'un caz cu Rusia”, a fost extrem de folositoare 


a — — 


Drumul vieți 29 


țării, prin faptul că ridicînd problema Basarabiei, actualizind-o, 
aducind-o în discuția tuturor forurilor internaționale,—a inlesnit 
mai tirziu rezolvarea ei de acele foruri în favoare noastră, 

Vine războiul, dezastrul, refugiul, revoluția din Rusia, miş- 
carea din Basarabia, Stere este chemat acolo, aduce aportul 
său de talent, convingere, muncă şi pasiune pentru votarea de 
„Sfatul Țării” a Unirii. Este din nou la ordinea zilei, decorat 
de Regele Ferdinand, Preşedinte al Sfatului Țării, dar nu reu- 
şește să reinceapă lupta pentru ideile democratice, căci pră- 
bușirea Germaniei schimbă situația complect: Stere e trimis 
lā parchetul militar, Stere e închis la Văcăreşti pentru „trădare”. 

Părăsit, singur, ge ma tot oprobriul deslänțuit, toată ura 
unora, toată lașitatea altora, se bucură de citeva prietenii mari 
și sincere, care îl ajută să scape de parchet și închisoare, ră- 
minînc mumai cu suspendarea dela Universitate. 

Nu se dă învins. După scurt timp își reia activitatea poli- 
tică şi publicistică în cadrul votului universal și a Romîniei 
Mari, pentru care a luptat și a sacrificat atit, Se alege triumfățor 
la Soroca, intră în partidul național-țărănesc „luptă în rindurile 
lui contra abuzurilor din Basarabia, cu toată puterea lui încercată, 
contribue la formularea programului partidului, pentru Consti- 
tuţia largă și descentralizatoare, îi aduce tot prestigiul și auto- 
ritatea trecutului său democratic și toată puterea electorală 
a grupului säu din Basarabia, ca după venirea partidului la 
putere, să fie eliminat în chip foarte puțin elegant de vechii 
și tinerii prieteni politici, nu din cauza unor deosebiri de idei 
& pentru parvenire, (Vezi C. Stere: „Preludii”). 

Suportă şi această lovitură. 

Obosit, desgustat, dar neînvins, scrie romanul vieţii sale: 
„in preajma revoluţiei”, care arată o nouă putere ascunsă a 
bătrinului septuagenar. 

Neinvins de oameni, de situaţii tragice, de muncă, de 
lipsuri, natura miloasă îi aduce liniștea eternă a sufletului lui 
chinuit. 

Istoria va așeza la locul cuvenit pe Constantin Stere, — 
caracter, cărturar, om politic, publicist, critic literar, critic so- 
Gal, povestitor, romancier, luptător național, sincer și adinc 
democrat, care a fost de folos nepreţuit țării şi neamului său. 


Dr. P. Cazacu 


Cîteva însemnări despre C. Stere 


i mi se suprapun mai multe imagini. —— — 

E OT, cit tuia „Vieţii Romineşti”. lașii dinainte 
de războiu: paşnic sălaș al gindurilor generoase și al cărții; 
observator mai înalt și oarecum retras, de unde fenomenele po- 
litice şi sociale se puteau privi şi altfel decit prin lentila opor- 
maree „MINE prea puţin atunci, cu cei 15-10 ani ai mei i 
licean, ce cra lumea în care săltam. Dar lașul, liniștit și ear 
îmi era o grădină prielnică. O grădină pe care o simţeam pri- 
elnică tuturor caldelor imbolduri care mijeau în noi. Eram 
prea tineri spre a ne da seama de frămintarea din adincuri. CA 
a însemnat 1907 am priceput mai tirziu. Dar toate lucrurile 
acestea erau în aer, nu spre a: face de nerespirat, ci dimpotrivă 
spre a-l face mai tonic și mai viu. 
m Ala revistă ieşană, în care stările acestea aflau un atit de 
larg răsunet, nu avea cititori mai înfometați decit pe noi. Stere 
era unul dintre întemeietorii și adevăratul director al „Vieţii 
Romineşti”. Unii dintre noi l-au apropiat chiar din ea. fină 
cesta „N'am fost printre ei. Dar am fost părtașul Epen oi 
proaspete. Omul negricios, cu barba stufoasă și cu ochii ap nşi, 
pe care-l vedem suind vinjos către Copou, era în casa lui un 
domnitor desăvirşit „din ale cărui haruri se impărtășea nu numai 
familia apropiată, dar pi Bania cealaltă, erna spirituală, pric- 

ii cari căutau la dinsul orientare și exemplu. — 

S Pepin adversi politici, Stere era atunci Siberianul, osin- 
ditul scăpat din temnițele ordinei, purtătorul primejdios al re- 
voltei impotriva atitor drepturi consacrate. Pentru pinunas 
el era omul care își pusese în joc ființa de dragul unei idei, 
vlăstarul boeresc coborit de bună voie printre cei obijduiți, 
minte ageră formată la școala criticismului istoric și pentru 
care instituțiile politice și sociale waveau taină. Mo 

Și pentru unii și pentru alții, statura omului acestuia creștea 
zi cu zi. = 
ce 


4 Citeva Insemnari despre C. Stere 31 


1918. Ziarul Lumina”. In biroul Directorului, Demobi- 
lizat, aduceam vești din Moldova și un bun prieten mă rugase 
să văd pe Stere. Aşa l-am cunoscut. In zece ani, cită diferență. 
Figură de teatru trist, brăzdată puternic. Oboseală și desgust. 
Frunte grea de neguri, gura strinsă într'un rictus amar, Pier- 
dusem munţii și marea, prin pacea de la Bucureşti. Invingeau 
nemţii și aveam Basarabia, Stere nu triumfa, Singur în furtună, 
el părea acuma şi mai singur, cind furtuna se potolise. Liniște 
aparentă. In citeva luni, situația era complect răsturnată; aliații 
» tepurtau victoria, împărăţiile „de la apus se prăbușeau şi ele, 
Recăpătam Carpaţii şi Dobrogea, și venea la noi toată Rominia 
de peste munți. 

Doi romini, doi moldoveni — desigur cei mai impună- 
tori atunci prin virtutile mintii si prin tăria sufletului — nu 
ştiuseră să prevadă dărnicia soartei: Carp și Stere. Pedepsindu-se 
singur, Carp s'a dus să moară uitat la Țibăneşti. Un păcat 
prea greu — „Lumina” — a împiedicat pe Stere să rostească 
minunata vorbă: Am greșit. 


* 


1922. Țara cea nouă prinde să se afirme. Sämînța aruncată 
de Stere cel din 1906 a rodit. De la sate vine un freamăt tur- 
burător. O lume s'a dus, alta se deşteaptă .Noi formațiuni poli- 
tice se impun tării. Intre Liga Poporului, alcătuire conservatoare 
patronată de bravul general care salvase renumele oștirii — şi 
intre Partidul țărănesc, curagioasă ceri în spirit radical, 
strinsă în jurul învățătorului sătean lon Mihalache, realitățile 
aveau să aleagă repede. Țărănimea se lepăda de politica tu- 
telară. Ea își cerea dreptul la viață, Răsboiul îi fusese spre 
mare învățătură. Rostul, destul de încurcat, al treburilor Sta- 
tului nu putuse să și-l apropie, dar un lucru aflase limpede: 
nici cei de pină atunci şi cari conduceau prea mult spre folosul 
lor, nu știau mai mult, 

In aceste împrejurări, proaspătul partid țărănesc era o 
entusiastă pornire iluminată de bune intenții. El își alcătuise 
repede o conducere, din tineri cărturari, din profesioniști li- 
beri nerobiți de meserie, din bărbați politici de stinga cari mî- 
litaseră constant spre idealul cel nou. Partidul era, doctrina era, 
— lipsea doctrinarul cu autoritate, Dar îl ştia toată lumea. 

Va apărea pururi ciudat, dar așa este: Țărănismul sută 
la sută (intrupat de lon Mihalache) ma primit decit anevoe şi 
cu rezerve pe Stere. Pentru ceilalți (țărănismul de aluviune, pro- 
dus curios), Stere ma fost decit un rău necesar. În acest cadru 
avea să se Joace una din cele mai interesante drame ale vieții 
noastre politice, Partidul țărănesc, de la o vreme „naţional-ță- 
rănesc”, $'a muncit zece ani să mistuie pe Stere. N'a putut. 


Corpul dur a fost evacuat. Dar urmările indigestiei ze simt şi 
acuma, 


32 VIATA ROMINEASCA 


Stere era bătrin și partidul era tinăr. S'a enap oal foir gi 
lupta între tineri și bătrîn, tinerii cătind să T E 
bătrin. Văzind lucrurile de sus și cu o Sani 3 E 2 a 
mentului istoric, Stere urmărea să afirme înțe E eră 
şevoluționar al mișcării. Dar partidul era „Naţional-t 
ardea de dorința reintrării în ordine, să Na iio 

Desfășurarea faptelor a fost aceea pe £ A fă 
mentul eroic a trecut fără eroism. Astăzi portia iek Aa 

ame și caută să redevie integral țărănesc. tere zi ne real 
E lăsat partidului proectul său de Aare din  
mare a Statului celui nou pe temelii țărănești. 


> 


i de la Bu- 
Insfirşit liberat, Pe locul de reculegere l 
d as a aah departe de Moldova pe care o repe 
iii ora în marginea "Bucureștilor care nu l-au vrut, 


i ii sale; o carte . 
oa i e Miza încă literatura noastră, o carte care 


pei dea sm ir crea udat 
o carte in care trecu 
şi măreaţă. it 

"o N'o iaageii, re et acum. Suntem prea eee T E 
sintem noi, cu ideile noastre, cu amintirile res e: E 
decăţile şi cu resentimentele noastre. N'o putem =y 
Dar turburaea, pe eare ne, Bree "earten. Dupa eum s'a das 

ră să- ] A 1 
fără ni împlinească chemarea. Cine pe va explica tragedia 


pai S'a născut moldovan, în Moldova de aioa oyana S 
şi oricine îl apropia îl simțea moldovan, Com, pan ap ri 
Ardealul cotropit atiția mari ardeleni, pe cari 
a Curi admirabil presimțimint, omul politic let 
litat o viață pentru ridicarea populației ee x SR n ete 
dreptate. In această lume de la tară, neprefăeită e ideea 
străine de firea că sa e pap Aa bei iu 

j i i A 
a TAS Eugen Crăciun 


C. Stere și Basarabia 


A tace elogiul marelui romin basarabean Constantin Stere 
nu-i usor. A fost un om de știință, a fost un luptător politic, a 
tost un ideolog, a fost un literat, a fost un orator, a fost un 
publicist și mai presus de toate a fost unom. lată de ce este greu 
să scrii despre Stere. 

Totuși nu pot să lipsesc dela datoria pe care mi-o im- 
pune dorința „Vieţii Rominești” de a-i închină lui C. Stere un 
număr special, la care să particip și eu cu citeva însemnări. Am 
tost doar introdus la „Viaţa Rominească” dela laşi de pe 
vremuri de fondatorul şi conducătorul ei C. Stere, și s'ar pu- 
tea presupune că am depănat multe în memoria mea din vre- 
murile acele îndepărtate. 

Mărturisesc însă că mu cunosc lucruri extraordinare. Și 
cu toate acestea, elogiul pe care l-am rostit anul trecut, în seara 
zile: de 6 lulie, la clubul partidului național-țărănesc din Chi- 
șinău, intro șe'ință puvlică, consacrată memoriei lui C. Stere, 
a stirnit o profundă impresie printre ascultători și apoi în 
oraş, mai ales în tineretul care n'a avut norocul să-l cunoască 
pe ilustrul dispărut, 

Aceasta mă îndeamnă să povestesc și cetitorilor „Vieţii 
Rominești” ce știu eu despre C. Stere și ce am spus deja la 
Chișinău, la şedinţa pomenită, folosind notele conferinței mele, 

Constantin Stere s'a născut în satul Cerepcău, judeţul 
Soroca, dintro familie de boieri moldoveni, veniți in Basa- 
rabia din județul Botoșani. De mic copil a fost pus în situația 
de a cunoaște reversurile vieții. Inzestrat de natură cu Ap- 
ttudini intelectuale si morale C, Stere încă pe băncile liceului 
de băieţi din Chişinău (actualul liceu „B. P. Hașdeu”), a 
cetit mult şi serios, formindu-și o documentațiune vastă si bogată 
asupra vieţii, pe care el a conceput-o ca o necontenită luptă 
intre fui şi azur, între instinct și rațiune, între polul animalic și 
polul divin din ființa omului. Şi C. Stere totdeauna a crezut 


34 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


in puterea şi biruința moralității în om. În semnul acestei mo- 
ralităţi a luptat el pină în ultimile clipe ale vieţii sale. 

in viata socială, C. Stere a luptat pentru triumiul aceleiaşi 
moralităţi. Fiind un convins democrat, un poporanist, a luptat 
pină la ultima istovire pentru binele mulțimii și impotrivi ©- 
presiunii celor mulți si nedreptățiți. Viaţa întreagă, din ti- 
nerețe şi pinä în clipa cind a inchis ochii, trecînd in lumea veş- 
niciei, şi-a consacrat-o acestei lupte. Şi avem norocul să io 
cunoaştem în toată plenitudinea, pentrucă la bătrinețe, învin- 
gind povara anilor plini de istovitor sbucium, C. Stere a scris 
şi ne-a lăsat un roman uriaș, în care își descrie viaţa an cu an. 

Nimic n'a fost în stare să-l abată din drumul trudnic al 
luptei „pe care îl mina conștiința, mintea şi inima. 

Era incă pe băcile liceului „cind C. Stere a fost pus sub 
supravegherea autorităților țariste. Apoi a stat la inchisori: în 
Chişinău, Odesa, Moscova-Butirchi şi în Siberia. Aceste toate 
pentru faptul că Stere făcea parte dintre acei oameni cari nu 
puteau suporta re imul de grozavă reacțiune ce a cuprins Rusia 
sub Alexandru ill-lea, C. Stere s'a încadrat în mișcarea 
revoluționară a intelectualităţii ruseşti, care ridicase steagul de 
luptă pentru libertate şi pămînt. 

Dar C. Stere nu era numai socialist. Era doar moldovean 
şi dacă wroia dărimarea Rusiei Țariste, cu atit mai mult rivnea 
la renașterea neamului său. De aceia „după cei 5 ani de sur- 
ghiun, ispășit în Siberia, Constantin Stere” pleacă in Rominia, 
unde îl duce conştiinţa de romin, Trece Prutul şi se instalează 
ta lași, Aici C, Stere caută să cunoască cit mai deaproape res- 


critică socială şi politică la „Evenimentul Literar” de la lași, 
semnind Șărcăleanu. Totodată își face studiile universitare, ti- 
părindu-și, in 1897, teza „E voluția individualității și noțiunea, de 
persoană în drept”, în urma căreia a fost numit. profesor la 
ept constituțional dela Universitatea din lași, unde 


Dar C. Stere mu poate rămine numai om de ştiinţă și 
de catedră. Realităţile sociale rominesti 


parada i + 
face în credința că, mili înd activ în partidul liberal, singu- 
rul partid de guve 

mai largi, va putea să puie pe tapet marea problemă 4 tárä- 
nimii romineşti. Om al realităților, C. Stere şi-a dat numaidecit 
seama că un partid democratic de masse Și pentru masse, in 
sensul concepțiilor lui poporaniste, n'a putut încă să existe in 


-——_—— a aul 


C. Stere si Basarabia 35 


ÎN ai a a a a e a a 
țara rominească in împrejurări 
în s mprejurările acelui timp. De P PR 
pei a drege ua dat silința să-l dt ile pare eo 
pn str og pen de pres. orez singora? pruletariat din 
: n 
far Si e O li ue a M, artapena ne 
hitia dreaptă pi here raiola, Căci Stere a fost kacomenit 
k ce i i i 
iai ORE REAN nete re = sara sem ui SR 
-aduc aminte, din vremea ; 
tări şederii mele | 
ridicau glasuri d ca >. erp Pi doi Brătianu, de die ori tă 
nărului său prtctea Cipri şi de împotrivire la ascensiunea ti- 
evenimentul s’ a şefia partidului liberal. lată de ce, cind 
a e POOR CĂ e ca „piei A a tapt 
formelor pi fra srp pa de legi, care deschideau Paia gan 
gig P e să militeze. SCRIE GE pentri care: DGE 
i, consecvent convingerilor lui : A 
PRR a cota rece tem Parola ri Aaa democratice, C. Stere 
m ar aș enit împotriva votului restrins și pentru atcagiu 
Dacă Stere m'ar fi activat î i 
A n partidul li apa 
pra prere. Fia a personalităţii rage peairzert 
ale unei are auda mar fi putut depăși cadrele restrin 
Dar lucruri! pur burgheze și conservatoare, si 
1907, cind s'au i Aa uşor, așa că de abia în anul 
cellalt al țării rr răscoalele țărănești dela un capăt la 
şı agrare oy pt ce se datorește întirzierii reformelor obşteşti 
le impuie ia carta le preconizease C. Stere, dar nu reușişe i 
vedem prefect 1 jud abia atunci acesta ajunge omul zilei și-l 
aeger Si pi nana ari rper ioei raggae er că 
În mijiocul” poporului riscul, prem a ficii de al insusi 
alt prefect de atunci, d-rul N. Eih rn C- Saai şi 


+ 


Cu un an mai inainte, în 1906 i 

e j , am avut fericirea să- ? 
pa z e aS La inceputul acestui an, haig, a 
ap A Matu, „penrues să deie o mină de ajutor mişcării 
mpa ini pold eşti, care aşteapta să se înfiripeze odată 
Poul miar d-ale ție rusească din 1905. C. Stere, potrivit 
e a bune de orientare, a venit la fata locului Să 
ant ep or pecete moldovenii în fața unei posibilități de w 
ra as pontra redeșteptarea națională a moldovenimei 
gorie nai dl șinău, C. Stere a găsit trei, patru grupuri: 
re peer studenți moldoveni dela Dorpat, cari olosind 
pa a Ai generale studențești, deslănțuite in toate ce 
n Dice DS Vine in Basarabia, la Chişinău „spre a t 

e mișcare de redeșteptare a ate store. Acest 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


grup intenționa să scoată o gazetă moldovenească şi tinărui 
absolvent al Universităţii dela Dorpat, Nicolae Birol fusese 
împuternicit de noi, — colegii lui, — să ceară o autorizaţie dela 
guvernatorul provinciei basarabene pentru editarea ziarului su 
mina” — căci așa trebuia să se numească organul nostru ae 

blicitate, Alt grup era al moldovenilor ceva mai maturi, 
in frunte cu d. Ion Pelivan. Mai era un grup de moldoveni, 
în frunte cu mult regretatul Emanuil Gavriliţă, avocat, In sfirşit, 
venea grupul boerilor moldoveni cari făceau parte din con- 
ducerea Zemstvei basarabene, cu Paul Gore, P. Dicescu, M. 
Glavcea, A. Botezatu, frați Anghel, Teodosiu și alții. 


Unii fruntaşi din purile acestea de asemeni doreau să 
scoată un ziar moldovenesc. Între toate aceste grupuri 
mu era nici o înțelegere, ba — poate — nici o legături: 


toate pluteau întrun haos, ca dela începutul lumii, C, Stere 
își luă sarcina să aducă ordine în acest haos şi să tacă lumină. 
După multă muncă și discuții, care pentru noi, tinerii, erau 
şi © scoală, s'a ajuns la hotărirea, ca toți moldovenii demo- 
crați să se grupeze și să scoată ziarul „Basarabia”, Acesta 
a și apărut în primăvara anului 1906, sub direcţia lui Emanoil 
Gavriliţă, angajindu-se să scrie la el lon Pelivan, Alexie Nour, 
Mihail Vintu, lon și Teodor Inculeț, Nicolae Popovschi, A- 
lexie Mateevici, Gheorghe Stircea, subsemnatul şi alții. Partea 
materială şi gospodărească a primului ziar moldovenesc din 
Basarabia a fost și ea oarecum aranjată, căci în primăvara 
anului 1906 „Basarabia” a căpătat şi o tipografie, cumpă- 
rată — după cum am aflat de curind — cu banii răposatului 

Eugeniu Carada, După zece luni de existență, „Basarabia” 
lui Em, Gavriliţă a fost înlocuită cu ziarul „Viaţa Basarabiei” 
de sub conducerea lui Alexie Nour. 


= 


Totodată, C .Stere, dîndu-ṣşi seama că lupta națională în 
Basarabia trebue împrospătată și susținută necontenit prin 
strinse legături ideologice și sufletești cu fraţii de dincolo de 
Prut, a îndemnat o seamă de tineri basarabeni să meargă la 
Bucureşti la expoziția rominească din 1900 si apoi la laşi, 

tru a face studii universitare. Seria de tineri moldoveni 
plecaţi din Basarabia la studii în R ia, după îndemnul 
fericit al lui C Stere, a fost lungă şi a durat pină la război. 
Dintre cei cari s'au remarcat în Viața publică, cred nimerit 
să pomenesc pe Sergiu Nită, fost ministru, lon Costin, prima- 
rul Chişinăului, Dr. Elena Alistar, fostă deputată în Sfatul Ţării, 
inginer Mihail Vintu, fost senator în primul parlament după U- 
nire si alţii, Subsemantul am stat la lași între 100813. 

Atitudinea lui C. Stere față de tinerii studenți basarabeni 
era aceia a unui frate mai mare, care nt întrunea din cind în 


ca D 


——— Sere pi Basarabia 7 


para praz „Să capete burse, iar pe subsemnatul m'a in- 
An sure ră rez reviste „Viaţa Rominească”, al cărei 
a oai r era. Şi Cum revista se citea in toate 
rara Ai romini, și în Basarabia, am căpătat insăr- 

resc viața din provincia mea. zi 


* 


Şi fiindcă sintem la aminti 
să povestesc și dur intirile legate de Iaşi, imi permit 
$1 profesorul A C. voteaza conflict între studenţii basarabeni 


plecat în Rusia să-şi 
nu vroia să fie seamă că noi babaribenii veitan A. C. Cuza 


l sufletesc de a ţine | 
noastră și i legătura strînsă între e 
A. C. GA omnia, Și pe noi ne durea mult că naționalistul 


se apropia suflet í 
şevan, dela Chişinău, care se onn a un Parel-Cm- 


mian A m i: propria să asmuțe poliția Pi sent păr 
ai ne arm iștilor moldoveni din Basarabia, tavita 
ioti aprener mente separatiste și comploteazä, împreună 
dn orgii ruși, împotriva imperiului. Fireste. că a 
e aa reia în bănuelile sale, dar nu era inga. 
aE n alis romîn să se așeze pe acelaş ir ike 
3 e naționaliștii basarabeni și aceasta i 
prea, b mori revoluționari doritori de a dărima im riul 
Prin credinţele să po i j dea 

i i poraniste i i 
ear pna binele masselor largi pi Saal Carne 
a erele Pa Cuza, spiritul sănătos și lucrativ al ia. 
ue ai carena ra în politică, influențind în aaa 
e basarabeni ce urmau studiile la ec dia 


Subsemnatul, 
Basarabia. din eanes êm avul și eu neplăceri In titoarce 
revolaționarismului. gi arti cara pi Rd profesorului A, Sate lea în 


despre asta, mai amănunțit, altădată. sarubenilor veniţi în Rominin, dar 
N_e... 
ÎN 


Pa 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 
i î Spiru 
ere şi din îndemnul Tui p i 
emn ispiti ămin la lași 
atul, cu toate că eram ispitit să r ! 
pr Moe unei cariere universitare, m'am decis să plec indată 


reluare mai sistemat 


cri [75 . - 
Ca propagasi acestei hotăriri a fost apariţia revistei, gazetei 


i î i e”, Şi cel dinti 

blicațiuni a. „Cuvintului Moldovenesc > 

pa pi Felicitat telegrafic la apariția primului, arzi ked pă 
vistei „Cuvint Moldovenesc”, în luna Ma 19 a 


Stere. 
+ 


+ - » u 

Dar activitatea rr şi politia a Ie Ce Stere, n 
4 i Vechiul Regat şi ta A A 
e apei pe intotdeauna intuiţia neamului cr bn 
granițele lui firesti, a sfințit-o in sufletul său și a urm 

i i ei. } 
a Vgpoajg lA PA polite ce p pg să ei 

idicarea țărănimii la rangu! € 

Roga pret naaar cu activitatea națională, pes i as 
pentru trezirea și afirmarea conştiinţa romina A ăi Baga > 
— r: luat parte activă şi € le şı 
mi safe cir oder d Ardeal, In acest scop el făcea Faver 
în Transilvania, fiind uneori chemat stăruitor de conduc 


ișcării nați de acolo. i 
PUT aripa g ca şi în Vechiul Regat și în Basarabia, 


ice, prin claritatea cu care ve 
mate È despica şi prin întreaga sa persanii? oaet: 
Astfel, find, mwi de mirare Că A e ya iscat intre Octavian 
i iar arbi Ă 
Coan conducerea Parttuhg National, sore Ce se a 
aprig în 1908, în coloanele » P ie map ei aa 
i noi ii romini basarabeni dela lași, 
r og ari “a întors din Ardeal C rage şı care era 
darul din partea celor două tabere împăcate de el. 


+ 


lină activitate 
Dar în timp ce Stere se găsea în p € 
politică. si muiional, survine războiul mondial. De să gr 
pentru C. Stere calvarul. Totul pleacă dela, arona ia Bias 
de războiu. Pentru această atitudine i s'a atrib IC, 


chiar şi epitetul grozav de „trădător”, 


Care a fost această atitudine? E= 
Stere era de părere că Rominia trebue meargă 
ia de puterile Centrale, Ca unul ce cunoştea bine stările 


oi ot Ale — Ce E eini E 


de fapt din Rusia, avea convingerea că acest vast imperiu 
va ieși sdrobit din războiu și apoi distrus de valul revo- 
luției. Dar atit în această din urmă erespectivă, cit mai cu 
seamă în perspectiva, cînd ruşii ar fi ieşit biruitori, alianța 
cu Rusia implica dela sine renunțarea la Basarabia, poate 
pentru vecie, 

Ca basarabean, unicul reprezentant pe vremea aceea ul 
provinciei răsăritene în politica Vechiului Regat, C. Stere a 
pus dela început primatul Basarabiei, susținind că Rominia tre- 
bue să meargă alături de Puterile Centrale, pentru a dobindi 
în primul rind Basarabia. In sprijinul tezei sale, C. Stere arăta 
pericolul pentru neamul rominese din Basarabia de a mai 
rămine sub oblăduirea Rusiei. Si întradevăr. conditiile de 
viată ale rominilor basarabeni erau cu mult mai grele, pe- 
riclitind interesele naţionale ale neamului într'o măsură mai 
mare, decit acele ale rominilor din celelalte provincii sub- 
jugate, 

Acesta este adevărul şi acestea sint motivele, care l'au 
determinat pe ùU. Stere să adopte atitudinea cunoscută faţă 
de războiul mondial, susținind că Rominia trebue să meargă 
alături de Germania şi Puterile Centrale. 

O altă „trădare” ce se pune in sarcina lui C .Stere, este 
că a rămas la București în timpul ocupației germane și a 
scos ziarul „Lumina”. Dar și în această privință, lucrurile tre- 
buesc judecate cu mai multă bägare de seamă și tinind cont 
de fapte, 

___ Este lucru ştiut că Stere ma rămas la Bucureşti din pro- 
rie inițiațivă și fără autorizarea șefului guvernului romin, ci 
urma unei delegaţii a lui lonel Brătianu, care i-a incredintat 
© misiune specială, Cei ce vor cerceta arhiva lui C. Stere, vor $ 
ñ in măsură să precizeze dacă această delegație a fost 
dată în scris, sau numai verbal, C. Stere mi-a vorbit personal, 2) 
că lonel Brătianu i-a încredințat-o. 

Care a fost rostul acestei delegații și misiunea lui C. 
Stere la București în timpul ocupației germane, nu este chiar 
așa greu de înțeles. De cînd există statul romin ca organizare 
mai mult sau mai puțin independentă, el a fost nevoit nu 
odată să practice, în orientarea lui internațională, politica celor 
două fiare băgate în foc. Astfel, secole dearîndul, ţările ro- 
minești au dus o politică dublă faţă de Turcia, Rusia, Austria 
y Pa ye așa impuneau împrejurările și cerințele politice 

e neamului nostru, prins în vîrtejul influențelor și itätilo 
acestor state rivale, E j i i en 

„Şi în timpul războiului mondial trebuia ca statul romin 
să aibă o rezervă pregătită de cu vreme, în cazul dacă Puterile 
Aliate ar fi fost învinse, Pentru pregătirea atmosferii și stabi- 
iirea unor legături cu Germania, în vederea acestei eventuaiități 
posibile, a fost delegat C. Stere de L Brătianu, să rămiie 


40 VIAŢA RUMINEASCA 


i în timpul ocupaţiei nemților, Tot in acest sop 
a luare şi sacul „lumina ”, prin care ințelegea să-și 
uşureze misiunea ce-i fusese incredinţată. i nedrept 
Cunoscîndu-se, sau bănuindu-se aceste lucruri, sa mop 
a se vorbi de o „trădare” a lui C, Stere. age > gessie 4 
fost inventată și susținută cu atita mizează Apr a ani 
din răutate şi invidie. Vroiau să napas lgs Di A 
vedeau o personalitate puternică, capabilă s 
a pg arie o bună parte din opinia publică Peart 
Regat și mai 'cu seamă opinia publică a zau em A 
in serios această învinuire adusă lui Stere, Dova r ee ea 
pri care a fost primit C. Stere după aripi k esni A e 
bja, unde activitatea lui, pe care a Cesti 
Unire a fost apreciată de toți romini renien a cl: 
Şi cum subsemnatul am provocat persona DAE EA 
Stere în Basarabia, țin să se cunoască detaliu ae Ragra 
ghiloman, cînd a format guvernul la lași, s A pri 
R dintii cari au înțeles nevoia ponat lui "e ep seră 
în preajma zilelor mari și grele, resanigi vo A emiri că 
cătră Sfatul Ţării, De aceia Marghiloman, = e area am E 
a luat toate măsurile și C. Stere a putu va u Ton a, 
# Chişinău, Aceasta s'a întimplat pe la mijlocul lu era 
"La Chişinău, C. Stere a intrat deodată în vihoare a 
tru realizarea Unirii din 27 Martie 1018. i pila 
Sfatul Ţării şi a fost introdus în toate apte e pacs m 
tului Basarabiei. Peste tot C, Stere sa pei pri pena, ză 
întrecută de orator şi ginditor. Printr'o se de e tili 
ile” e par ajeg a a Matea să înlăture multe 
edici de sote Rairi, să paralizeze animozitäțile din diferite 
igr te alene jigras M şi dibäcie acte rd ce 
ls pesti unui bărbat politic, care, pe parte, ay aia 
sa rosia argumentaţie revoluționară rusească ia te Age 
j ză fractiunile minoritare și socialiste din i a e oa sv 
fnat se face pe baza ideilor şi a dep aorin a 
sesuhrție determinindu-i prin aceasta să se =: = tă 
nirii, iar pe de altă parte, să insufle grup rior aa e 
din Blocul Moldovenesc” şi din „Fracțiunea grena că 
credere în sansele pci cute) în acțiune ș 
ictoria fi a rominismumi. 
age ui pt iara prețioasă care a Sen noma A 
eciată în faţa întregii tări de regreta Be rera 
sar ka OnE E ei ha Bager iti 'muițimi, care 
poe neen reii Țării ce venise cu actul Unirii, Săr- 


Pi E eee 


C. Stere şi Basarabia 4i 
bătorind, cu lacrimi in ochi, revenirea Basarabiei la Patria 
Mamă. 


Sa se gindească acum cei ce îşi pot scruta sincer con- 
ştiinţa şi sufletul, dacă Stere poate fi numit „trădător”! lar 
cei cari îi tăgăduesc merite deosebite lui C „Stere în actul 
Unirii dela 27 Martie 1018, să-și deie osteneala să cerceteze 
fără patimă desfăşurarea evenimentelor din preajma Unirii şi 
după mărețul act şi se vor convinge de contribuția imensă 
a marelui basarabean, Căci nu degeaba C .Stere, după Unire 
și pînă în ceasul morții, a reprezentat Basarabia in toate parla- 
mentele Rominiei Mari, fiind ales de mai multe ori în cîte 
două, trei judeţe basarabene dintro dată. Era cel mai bun răs- 
puns pe care l'a putut da Basarabia celor ce batjocoreau pe 
nedrept pe unul din cei mai vrednici fii ai căi. 


* 


După Unirea Basarabiei, C. Stere a luat parte activă 


la închegarea partidului țărănesc din Basarabia, iar apoi la 
contopirea lui cu cel d 


in Vechiul Regat şi cu partidul national 

din Ardeal. sei p 5 
Pină în 1931 C „Stere a lucrat neîncetat în cadrele par- 
tidului  național-țărănesc,, Și aici personalitatea lui puter- 
nică și-a cucerit locul cuvenit: a fost unul din cei mai însem- 
nați conducători ai partidului, i-a inspirat ideologia şi pro- 
gramul și a fost colaboratorul nelipsit la toate reformele în- 

făptuite de partid, 

in 1931 s'a produs despărțirea. Nimeni nu i-a impus lui 
C „Stere plecarea din partid. Demisia a fost hotărită de el 
personal, Și atunci, basarabenii au adoptat în această chestiune 
tactica celor două fiare în foc: unii cu Stere, alții cu partidul, 
& unii, nici alții însă, nu ne-am putut dispensa de gindirea 
lui C. Stere și această gindire ne-a fost ca o poruncă sfintă, 


pe care ne-am impus-o și atunci, cînd Stere trăia, și acum, cînd 
învățătorul nostru ne-a părăsit. 


* 


Dupä plecarea din partidul național-țărănesc, C. Stere n'a 
plecat din politica ţării. Totuși, retranșat în partidul țărănese- 
radical, el a socotit de bine să se retragă, încetul cu încetul, 
din viața publică şi să se consacre scrisului, După o viaţă 
așa de sbuciumată și plină de atitea necazuri ṣi frămîntări, 


titanul nu putea capitula ca un învins, căci, de fapt, nu era 
un învins. 


Retras in singurătatea d 


T ela Bucov, C. Stere a reinviat 
prin scrisul său măestrit 


„ Întreaga epocă a vieții sale sbu- 


N 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ciumate, devenind unul dintre romancierii noştri cei mai de 
vază 


; ă 
t volume scrise de C. Stere „constitue o Oper: 
care apară pentru totdeauna în istoria literaturii roni- 
neşti, atit prin talentul cu care au fost concepute, cât și prin 
forma lor F 
* 


NR î timp un 
Democrat convins, C. Stere a fost în acelaș y 
aristocrat distins al gîndirii „O energie inepuizabilă şi o me 
enciclopedică și organizată ca pentru vremurile mari pi ca 
le-a trăit Stere $i care își găsea aplicațiunea şi creia A ge 
domeniu de activitate omenească — litic, cultural, şi ințific, 
economic, artistic, etc., — cu aceiaşi finețe de analiză și aceiași 
de sinteză. ; : i 
pe Sa care a făcut cinste Basarabiei şi țării intregi, 
simbolizind o epocă istorică, una din cele mai însemnate ia 
shuciumate ale neamului nostru rominesc: acesta a fost C. 
! - - 
Peel aceia se cuvine ca memoria lui să fie slăvită și azi 
o leit i i dar el trăește 
tantin Stere nu mai este în viață, r 
și Magica muri niciodată din sufletele noastre ale celor de 
i i inaţia celor de miine! $ 
ri áy hiet s jas fi oare răsplătit prin toate aceste” ei 
care a reprezentat de atitea ori tragedia personificată a i A 
sarabiei, şi care pentru ea a fost sortit să bea cupa amăr 
răciunilor si a decepțiilor pînă la fund?... 


Pan. Halippa 


Constantin Stere, alesul Cetăţii Albe 


Două din judeţele Basarabiei au fost strins legate de 

marele luptător al mulțimilor: Soroca și Cetatea Albă. 

ugarii moldoveni, mindrii răzeși ai Nordului provin- 
cer, l-au ales neintrerupt pe Constantin Stere, ca reprezentant 
al lor. în Adunarea Țării, fiindcă se ridicase dintre colinele 
pămintului acelui ținut. 

Cetatea Albă a avut mindria să fie în linia întiia de 
luptă, avind în frunte pe acela care frăminta cumplit sufletele 
și le îndemna la viața cetățenească liberă și cinstită, 

Cetatea Albă a fost cel dintiiu judeţ al Basarabiei, care 
a ținut să aibă pe Constantin Stere ales reprezentant al său, 
chiar atunci cind el se afla departe de țară. 

Conglomeratul de naţii din Sudul provinciei moldoveneşti 
i-a iubit pe Stere și l-a înțeles, fiindcă în toate prilejurile 
le-a arătat că, mai presus de orice interes lăturalnice, stă 
unirea temei nică a Basarabiei cu noua lor Patrie. 

“Glasul de tunet al luptătorului pentru dreptatea noro- 
dului a fost ascultat neintrerupt de intelectualii și muncitorii 
Cetăţii Albe, care l-au ales de șapte ori ca deputat, 

Loviturile nedrepte ce a primit în tot timpul vieții sale 
acela care și-a frămintat inteligența lui covirșitoare numai spre 
a învinge prostia şi nedreptatea, reaua credință a dușmanilor 
uemocrației, au fost de el uitate mai ales atunci cînd se afla 
în mijlocul mulțimii, care-l asculta şi-l urma cu fanatism, 

Nu voiu uita niciodată adunarea din Decemvrie 1928, dela 
Tatar-Bunar, cind Constantin Stere a vorbit celor 20.000 de 
țărani din satele Cetăţii Albe. 

„Trădătorul” Stere era aclamat de mulțimea, care purta 
în miini steagurile tricolore, pe care miinile bătătorite în brazdă 
scriseseră „Trăiască Patria”, „Trăiască Rominia”, „Trăiască 
luhu Maniu”, 


Cuvintarea lui de-atunci poate fi socotită ca o pagină 


44 VIATA ROMINEASCA 


A ATA N —— 


i li că 
tru dreptatea şi libertatea cetățenească, 
e nah pioni pe reia k unirea sufletească a tuturor, 
i al patriei întregite, NSPE. 
i arg iag dhor sa pă ae pE Constantin Stere iatelactunii Len 
Cetatea Albă, cari au cunoscut lupta lui casei e 
tismului țarist, în ras cui Ba pieri 2 
iubi i tății Albe, pen „a apărat eauni 
a și abuzurilor ine administrații, trimise in 
i motive electorale, i 
cauze iii lui Constantin me A, Krad minra me 
î de vreme, datorită meschinelo 
Cr Mai de mere, pentre marte în pet ee 
ina scinteetoare lı 3 
in apa tre vieții și luptei se înșirau er mg a 
Ce mare pierdere pentru democrația acestei Sari: ia 
durere pentru luptătorii făuriți în flăcările pak ' eis 
aacà destinul nedrept i-a oprit avintul şi eon i e an 
tului său suflet, tocmai peri cind Aura ui 5 
i istoria vieții politice a ace ž : 
ii moda piei nu va uita niciodată pe gg Stere, 
îndrumător cinstit de rege pe gară ea rash zi ies: 
tele de istru, ră > 
t di ela SĂ sea va dăinui încă multă piiga gosa m 
nea acelui suflet sbucimat, care și-a închinat viața celor 
< Xa e Teodor D, lacobascu 


Constantin Stere, profesor 


Am fost elevul lui Constantin Stere la Facultatea de Drept 
din laşi, în anii 1908-9 și 1909-10, Pentru cetitorii care 
intimplätor ştiu că nu sint cituși de puţin jurist se impune o 
lămurire, Acum 39-40 ani numeroşi absolvenţi de liceu se inscriau 
la două Facultăţi, deobiceiu la Drept și la Litere, şi le terminau 
pe amindouă, Prima servea pentru carieră, cealaltă pentru cul- 
tura generală. M'am conformat şi cu acestei tradiții, ghiar dacă 
rezultatul ultim a fost, în cazul mieu, altul, și n'am regretat. 
Pe Stere nu-l văzusem niciodată mai inainte, deși între 1904 
şi 1908 am urmat cursul superior al Liceului Internat. Pe 
atunci libertatea elevilor interni se reducea la puțin lucri. 
Totodată discreția era, în toate privințile, mai mare decit astăzi, 
cind şi copiii, probabil, cunosc din vedere celebrităţile tirgului 
nostru, Ştiam însă multe despre el şi chiar despre ai lui. | 
Viata rominească, al cărei prim număr a apărut la 1 Martie! 
1906, se cetea cu pasiune la Internat, Era doar, întrun anumit 
sens, revista noastră, din moment ce aveam profesor de 
Limba Romină, pe redactorul ci principal, neuitatul G. Ibrăi- » 
leanu, care, este necesar poate să precizez, n'a contribuit nici 
odată direct și cu voință la entuaziasmul nostru pentru revista 
ieșiană: în cei 2-3 ani vit i-am fost elev, la Liceul Internat nu 
l-am auzit o singură dată vorbind despre publicația pe care o 
conducea. Dragostea şi admirația noastră nemărginită pentru 
el îmbrățizau firesc şi spontan tot ce sta în legătură cu fiinta 
lui spirituală, Dar mai era ‘ceva. Un coleg de clasă se găsea într'o 
situație cu adevărat privilegiată si vrednică de invidiat. Pe- 
trecea Duminicile și sărbătorile în familia lui Constantin Stere. 
N'am uitat și nici mam să uit cu cîtă înflăcărare descria el și 
cu ce lacomă curiozitate ascultam noi cele văzute și auzite în 
casa din stradela Sărăriei, unde se muta, în zilele de repaos, 
redacția Viet rominesti. Avea colegul cela o rară capacitate 
de a se entuziasma și de a însufla și altora entuziasmul său, 


a a 


21907, cunoșteam, din auzite, 


+ lu sincerități. Răzvrătitul şi însetoşatu 


A ROMINEASCĂ 
40 VIAT 


i i manifesta în 

i ie tocmai acestui talent, care se ma z 

Depiimtotitea, gor “colare, era apreciat în cel ai pern Lia l, 
de O i ăileanu, şi deaceea sa putut bucura de pP 


mu a Constantin Stere, cînd i-am de- 
u-d văzusem pe Con mE 
Pipay Stium insă cum scrie, aflasem despre activi 


: zi roază din primăvara anului 
iui ca prefect de lași În gel € mănunte rivitoare la viața 


: y tafiti i exterioară. Cu 
Apt A i ba chiar şi la înfățișarea iii lui 
pr de yar gl fost curiozitatea și etăbdar ae ki pios O 
parta Noembrie 1908. Parcă-l am și acum in ecaro teamă, 
nina venită şă impue respect, amestecat c W se prelungea 
oră din rimul moment. O barbă neagră e ie ctul unui om 
e k Kiu acoperindu-i pieptul Şi Mudut see i deobiceiu 
PE dit ochi mari şi scinteietori, ai. P pm gi titudine de 
n dezordine, mai cu samă cind îș țin i. Rareori am cte 
A ăcut-o 
trivire mai deplină între imaginea pe a anus cală. 
ditari cineva, Înainte de a-l fi văzut, şi întățișar 
Deobiceiu ni-i închipuim pe oamenii ma 
sînt ei aievea. Deaceea i 
neplăcut, cînd împrejurările 


sa pă a excepţie, cred că se dator 


ionante „ 
cu samă din acele impresi 
bai în fiecare număr al Vietii rom 


ŞI Peono pien trata n materie foarte apropiată d nd 
i diilor i articolelor sale obișnuite, — era orms 9 e O 
Dr A adininistrativ şi constituțional —, sinceri A luă 
i fi fost mai puțin profundă, îl împiedett, fr apucă 
eri ri vrut asta, să se prezinte altfel decit “a soră 
i testa nan Epp a ari vera ga ei pei pentru toţi 
incipi litate și de , E 

ál principiilor d S special pentru acei care aveau mai mar 


Anime. =: 

moca ri aril anggiia mos se chiamă, la noi mal dem 

reia să să spun tin om care debitează cu pe puii 
zor pu pila ușurință lucruri ape or e aie ogera 
d accesibilă, gra 
rc gA ar pr eo Vs o seriozitate ară Ep pentru 
pană Problemele pe care le punea el or aa 
a citii retorice. Ele îl preocupati îi rintaa E E 
Tae dă tinereță. In rezolvarea lor dreaptă și Gaia x 
ine bsolut indispensabilă progresului po 


Are n 

are bad i pentru asemenea ches 
fel de om și p 

ere pr perde ei de suburbie, atit de apreciate la noi, 

ora 


Constantin Stere, zor á 


mai cu samă după războiu, apăreau mai mult decit ridicule. 
Dealtmintrelea și publicul din timpul acela dădea, în general, 
dovadă de seriozitate. Deaceea marea majoritate a studenților, 
printre ei si acei care se considerau așa zicind adversarii lui 
* politici, îl ascultau cu interes şi cu emoție. Şi tot deaceea, în 
ciuda impertecţiunilor sale oratorice şi chiar lingvistice (vorcea 
cu accentul caracteristic al Basarabenilor puternic influențați 
de limba rusească), era urmărit cu cea mai mare atenție și la 
întrunirile publice, N'am auzit niciodată pe Gheorghe Panu, 
dar din spusele unora şi altora am înțeles că şi el își debita p 
discursurile cu mare greutate şi totuși era cu atit mai gustat 
“de numeroșii săi admiratori. Căci cine se duce la un curs, la 
o conferință, la o întrunire pentru a învăța ceva, iar nu pentru 
simpla încîntare a urechii, simte o adevărată satisfacție, văzind 
cum se frămintă vorbitorul să găsească acolo pe loc terminii © 
cei mai potriviți pentru ideile care „bat la poarta minții”, Cind 
se ocupa de problema agrară sau de libertățile-publice, cele 
două pietre de încercare pentru existența noastră ca popor și 
ca stat, zbuciumul lui Stere se transforma într'un adevărat ura- 
gan. Atunci dificultăţile de exprimare dispăreau ca prin farmec, 
iar convingerea profundă care-l insuflețea dădea vorbelor lui o 
forță extraordinară. [e simțeai in fața unui preot, iluminat şi 
transfigurat de credința în slujba căreia își pune întreaga sa 
ființă. Niciodată patosul şi etosul de care era. capabil acest om 
nu vibrau cu atîta vigoare ca în momentele cînd descria sufe- 
rințele seculare ale țărănimii sau batjocorirea celor mai ele- 
mentare drepturi ale omului. Această atitudine de ordin pur 
moral ne impresiona mai adinc decit știința lui, pe care n'o 
puteam controla, dar o simțeam autentică și vastă, decit ori- 
ginalitatea lui, de care ne dam mai lesne sama compariadu-i 
cursul cu manualele altor specialisti, romini ori străini, şi 
decit obiectivitatea lui, care se manifesta la tot pasul, chiar atunci 
cînd polemiza cu reprezentanții punctului de vedere opus, 
Dupăcum nu era orator în sensul comun al cuvintului, tot 
așa se deosebea Constantin Stere ca profesor de ceeace se În- 
țelege obișnuit prin acest nume. li plăcea să vadă în student un 
om apt să priceapă discuțiile cele mai grele, și supt raportul 
înțelegerii propriu zise, și supt acela al cunoștinților pregă- 
titoare, avind, probabil, în minte imaginea studentului rus din 
vremea tinereții sale, Deaceea nu se cobora niciodată la nivelul 
celor slabi sau mediocri, ci, dimpotrivă, căuta si-i ridice pe 
acestia la înălțimea celor buni și foarte buni. Trata chestiiile 
ca în fața unor camarazi mai tineri, nu a unor școlari, pe care 
să-i iei cu binisorul, utilizind „treptele formale” şi alte mij- 
loace pedagogice, născocite mai mult pentru infirmii intelectuali 
decit pentru oamenii cu adevărat normali, N'avea nimic de 
ascuns, Tot ce-ar fi putut «pune într'o lucrare ştiinţifică spunea 
și dela catedră, chiar dacă unele afirmatii şi aprecieri cu caracter 


VIAŢA HROMINBASCA 

oarecum personal ar îi dat ioc la interpretări greșite, Dealtfel 
cra deasupra oricărei bănueli, in această privință, ca și in 
atitea aitele. Pentru acelaşi motiv nu se gindea câ ar putea 
obasi pe ascultători. Vorbea cel puţin îl/g—15/, ore în şir, 
plimtindu-se tot timpul dela uşă la fereastră şi inapoi in 
tostu] amfiteatru al Facultăţii juridice din vechiul local, tot- 
Geauna tixit de studenţi (şi particulari). Fâră voë mi-amintesc 
de Alexandru Philippide, care nu vroia nici el să ştie de 
preceptele pedagogiei mai mult sau mai puţin oficiale a tim- 
pului său. 

si totuşi, ce profesor intr'adevăr mare a fost Constantin 


„Stere pentru acei în sufletul cărora lecțiile lui găseau răsunetul 


meritat! Cine i-a urmărit cu interes şi înţelegere cursurile, 
cine i-a cetit, măcar în parte, studiile, articolele și polemicile 
cin Vinţa rominească, cine a asistat la întrunirile publice, unde 
vorbea cu aceeași seriozitate și decență ca și la Universitate, 
acela a rămas pentru toată viata un adevărat cetățean, atent la 
viata semenilor săi, zelos de drepturile înscrise în legile țării, 
sensibil la abuzurile administrative şi gata să le înfiereze 
după cuviință. O mai bună şcoală de civism mam cunoscut în 
țara noastră. In acest sens Stere a contribuit mai mult decit 
oricare altul dintre contemporanii săi la formarea unei opinii 
publice vrednică de acest nume. 

Cit de mult ținea să se fixeze precis 'şi definitiv în mintea 
studenților noțiunile elementare de drept constituțional și ad- 
ministrativ, care trebue să se găsească la baza unei adevărate 
educații cetăteneşti, se vedea mai ales la examene. Nici cu acest 
prilej nu se arăta a fi „pedagog”, Asculta odată zece candidați, 
câți încăpeau, mai mult ori mai puţin înghesuiți, într'o bancă 
de cele lungi depe vremuri, Interogarea dura, deobicein, citeva 
minute, indiferent de rezultat şi chiar cind acesta se desena 
limpede din chipul cum se desfăşurau lucrurile. Anumite chestii 
le punea foarte des, si cu intenție. Erau tocmai cele privitoare la 
fundamentele disciplinei sale, adică noțiunile absolut indispen- 
satile pentru formarea unei mentalități de cetățean conştient. 
In privinta aceasta îmi permit să povestesc amintiri care mă 
privesc personal, intrucit sînt foarte caracteristice. In anul întiiu 
ii scosesem cursul (fără ca el să stie), așa că eram bine pre- 
gătit. Intimplarea făcu să mă întrebe din materia unei lecții 
la care lipsisem și pentru care lăsasem un coleg să ia note. 
Fra vorba, anume, despre atributiile Curţii de Conturi. Din 
telu! cum am răspuns s'ar fi putut înțelege că dădeam acestei 
instituții dreptul de a controla bugetul statului după votul 
Camerei. Stere, care constata des, spre marea lui desperare, că 
studentii nu-si dau bine sama de rolul Parlamentului în viața 
voastră constituțională (teoretic, fireste, căci de fapt știa el 
mai bine decît oricine cum mergeau lucrurile) și care vedea în 
aceasta izvorul atitor abuzuri rămase nu numai fără sancțiuni, 


paare tina ari a 


—— tin Stere, profesor ______8 
ci și fără i 
și et proteste, a considerat răspunsul insuficien 


rău decit atita, ṣi a trecut i 3 r 
dec A ime Î 
ma ca oprea adică încercările serg a ha didat, 
cena anul următor mi-a pus iarăși o chestie T s 
ianen kam ca un leit-motiv: Ce drepturi au străinii după 
aaa a noastră? Știu că răspunsul aproape curent la această 
aie erdin că străinii nu se bucură de niciun drept (studen 
rata or drepturile politice cu cele individuale setea 
rame ana Sim einer pe Stere, care preciza, deobiceiu: 
după constituția D-voastră.. dela lași! De data aceasta hen 
èn poet na Kopas lui, căci habar mavea cine sint (deși 
în calea i = pa e prevenise pe vecinul său că voiu scă tea 
mn „ Sterist), ci în ochii miei proprii. Ea ez 
ANE sure n rînduri slăvind memoria lui Constanti 
Die „ ca profesor, ca teoretician al rar ge a 
ant politic, a contribuit d a 


conștiinţii mele cetățenești, în cel mai înalt grad la formarea 


lorgu lordan 


Amintiri despre C. Stere 


i ii lui Stere, 
eva cind am aflat vestea morții lui 
Era i ari ao ea în care a fost incinerat, in g e na aee 
fusesem informat despre plecarea lui orgi orz kon a 
descent al Crematoriului îi descompunea nta arr 
trimetea cerurilor, vaporii şi eteri care ii alcătuiseră în 


fizică, 2 uiti 
j : i slăbit. Nu credeam că omul ; 1 
p știam gren POMY 2 fe şi grele rigori și materiale şi 


mean o va mai rezista. L-am văzut, deci, pentru ultima 


- i hallul. 
ence Palace, in antreul ce precede h: . 
e ai ze biroul portarului, îmi spunea ca din eee arm 
regim la care fusese supus, inima îi slăbise şi nu-și ma i pe 
recăpăta forțele, Nu-mi închipuiam că € ultima mea 


i i i lipa cînd l-am văzut 
si, fără să vreau imi aduc aminte clipa 
seal întiia oară. Eram în clasa a șasea de licecu, ia 

Vestea venirii lui în laşi se răspindise și între noi, 


atunci. Ă 
Sosirea lui, yeke E > 
i a în Ă 1 l 
ge barodi. Sa doi cite doi în lung ȘIrag, dela internatul 
nostru “de atunci, la liceu, ne-am, întilnit cu si i prim pe 
ulite, în dreptul spitalului Sf. Spiridon, pe strada de s 
Scurt, pre w o barbă 
pieptul, cu o pălărie. Arar 
palton bleu marin, cufundat în ; 
e A iiaea de sengs in Ati A mape să i ENA 
— Aista-i Stere, măi, — n pe Bila 
i eru de altfel despre el, decit că e moldovei 
DL arabile pr că a fost nouă ani în Siberia pentru ideile 
g pr p urmä, in anii de universitate am fost strîns legat 


RN N e a 


rau înconjurate de nimb și 
‘intro dimineață mohorită de 


Amintiri despre C. Stere 51 


de cl, de ideile lui, de familia lui, aşa că în totalul de 
coarde ce formează vioara sufletească a unui om, Stere este 
în viaţa mea, prin rolul pe care l-a avut asupra desvoltării mele, 
una din coardele cele mai vibrante. 

Cimentarea temeinică Sa făcut intr'o escursie în Bucovina, 
la Cimpulung, pe Rarău, la Dorna, pe Bistriţa şi pe Ceahlău, 
Eram o companie numeroasă și tinără, L Ibrăileanu și loan 
Botez erau flăcăi maturi, Carp Mihai, C. Teodoru (mort de 
tinăr la Buzău, unde era profesor) Constantin Botez, (stins 
şi €l deunăzi din viaţă) şi cu, atunci băcțandru, 

„Erau şi Jomnișoarele Caramlău şi surorile lui Carp. Cu 
e! și cu Stere am ieşit prima dată din ţară pe la vama dela 
Cornu Luncii, la Gura Humorului, 

Acolo sus, pe Ceahlău, la lumina mare și mirosul cro- 
mat al unui uriaş foc de jeregai, ai cărui vașnici fochiști şi 
alimentatori erau Ibrăileanu şi cu mine, așteptind feeria de 
culori ce se desfășoară ochilor de pe Ceahlău in faptul zilei 
și răsăritul soarelui, ne-a povestit Stere, o noapte întreagă, 
pentru prima și ultima dată, toată viaţa lui siberiană şi toată 
lupta ţitanică a poporului ruş câtre limuanul libertății. 

_ Imi aduc aminte că deseori îi spuneam: „De ce nu le 
scrii, Stere, toate acestea?”, 

— Va veni vremea, — ne răspundea el. 

M'a fascinat şi pe mine, tinăr student, cum a fascinat și 
dominat pe toţi oamenii și toate cercurile cu care a venit mai 
tirziu în contact, în viața socială, politică și literară a țării. 

Căci omul care venise din tundra siberianii, moldoveanul 
acesta cu voința neinfrintă, era un titan al gindirii și un- 
om de o mare şi rară cultură generală. 

Era, — îmi spunea mult mai tirziu lon Cantacuzino, el 
însuşi un savant şi un enciclopedist, — cel mai bine mobilat 
creer din cite cunoscuse dinsul. 

Cu asemenea daruri moștenite și căpătate, cu voința lui, 
cu fanatismul pe care îl punea în credința lui politică, era 
imposibil să i se reziste. 

Nu i-au rezistat socialiștii, nu i-a rezistat lonel Bră- 
tianu, nimeni. Căci să nu se uite că deşi Stere, oficial, ma 
avut nici un rol, — nici şef de partid, nici măcar ministru nu 
a fost, — rolul spiritual a fost preponderent în viața politică 
a celor 40 de ani din urmă pe care i-a trăit printre noi, 

Nu eu, şi nu în aceste puține rînduri, voi domonstra 
aceasta. Democratizarea partidului liberal, conturarea doctrinei 
ţărăneşti şi așezarea ei în cadrele mondiale ale mișcării, se da- 
toresc în mare parte lui Stere. In orice caz, el a fost un „spi- 
ritus rector”. 

Asupra unui singur lucru vreau cu să insist. Stere a fost un 
mare patriot romin şi moldovean, i 

artea lui de viață pe pămint „comoara lui de ştiinţă și 


52 VIAŢA ROMINEASCA 


de suflet a închinat-o acestui neam din care se trăgea și către 


care instinctul profund l-a împins. 
Era aşa de ușor să fie altfel! F 
Inchis ṣi exilat la 18 ani, cu sufletul imbibat de titanii li- 


teraturii ruse, Tolstoi, Dostoewschi, Turgheneff, Gogol, Gleb- 
Uspenski, Pușkin, pentru a nu mumăra decit uriaşii, format 
la școala marelui critic Mihailowschi, cunoscînd limbile 
rusă, engleză, germană, franceză, versat în filosofia Kantiană, 
savant format În aurora boreală a Siberiei, el putea, inapoiat 
din exil, ori să continue fie în Rusia, fie afară de granițele ei, 
viața jntegrală a revoluționarilor ruși, ori cu complexitatea fi- 
rii lui şi marea varietate a cunoștințelor „sale, să joace în 
Apus un rol de prim rang între scriitorii şi ginditorii oc- 
cidentului, | 

Problema aceasta, — ce drum să apuce, — el și-a pus. 
Și cu toată firea lui înclinată către generalitate şi universali- 
tate, instinctul nației lui a invins. De aceea a venit la lași, 
de unde a bătut un drum spinos, plin de venin și de fiere im- 
proșcată din belșug asupra-i, în viață și chiar după moarte, 
de toți pigmeii și de toate chirciturile sufletești ale neamului 
din care făcea parte. j 

A făcut-o conștient. Şi-a ales calea cea mai grea, și a 
făcut un imens serviciu gindirii, culturii, sufletului rominesc. 

Istoria mepărtinitoare, cercetind cu obiectivitate și expli- 
cînd greşelile, — cine nu greșeşte? — va recunoaște acestea 
toate în lungile secole pustii de oameni, ale neamului. Stere 
va fi pururea ca o stea luminoasă, ca un far îndreptător spre 
noui limanuri, i 

De aceea, atita vreme cit va fi un popor și o conștiință 
rominească, o viață și un suflet democratic (fără acestea, exis- 
tența neamului însăși e primejduită) numele lui Stere va fi 
pomenit, viaţa și opera lui vor fi preamărite, 

Dr. N, Lupu 


C. Stere, ideologul 


Tăcuta existență a profesorului C. S i 
-S i 
Bucov, a luat pe neașteptate sfirșit, Pe în poti ta 


Prieteni și adversari, admiratori şi detractori, in faţa fap- 


eficiente. In izolarea lui olimpică iseră 
o concentrare creatoare, noni să bi vineca arhat s rea 
nire A abila său fond sufletesc. ea 
"ăsivitatea și renunțarea nu erau compatibil 
Spui De elegie, pe care Stere îl manifestase isasddtr. AAI 
7 apar lungi, de luptă, Retras din sfera realităților 
ba mi ace Fagrar pom mintea și înţelegerea noastră, 
hehe potențe sufleteşti, de virtualități multiple și 
»invins” de comprehensiunea limi i 
ns € tată și sim 
seta politic, pe care, în mod constant îl Taia m adina 
ro Marar i po „tăsvrătit” social, Stere s'a läsat in umbră, 
ni: $ m, asemeni unui mitic personaj i 
riție e accid i verpetal și iat 
s-au ent, a cărei dispariţie este perpetuă și implacabilă 
Stere a fost mai ] 
presus de orice, 
de luptător, de revoltat împotriva mentalitatii timpul "ibn pi 
izației sociale, sclerotizate în forme vechi şi incapabile 


tate de conștiința etică ind 

n ividuală. Idealul iei 
na a Serena idealul Sr intelectuale a aa a 
epi spirituală între exemplarele reprezentative ale 


lor sociale, opuse 
f ' pe planul luptei politi - 
perimentat dureros în celula închisorilor ea i ALEE 


mama a A ce ai ga 


54 VIAȚA ROMINEASCĂA 


și pină în taiga siberiană, acea „înirățire” spirituală între oa- 
meni de naţionalitate și clasă socială diferită, de confesiune 
deosebită, dar înrudiți prin acelaș efort politic, prin acelaș 
ideal umanitar, prin aceiași comprehensiune largă, afectivă și 
altruistă, Ă i 

Lupta impotriva mentalității reacționare, egocentriste și 
conservatoare, a determinat în sufletul tinărului „revoluționar 
un profund atașament de idealul democraţiei în plină desfă- 
urare, A 
Stere nu a fost omul formelor stereotipe, abstracte și 
sterile, ci organizatorul ideilor pe terenul practic, O ideie își 
are exact valoarea fecundității ei în domeniul concret. Forța 
de adaptare, de transformare şi regenerare a mediului social 
devenea astfel, în concepția sa, suportul gîndirii teoretice. O 
atare mentalitate, dublată de energia unui luptător neobosit, 
mu putea rămine departe de activitatea politică, diminuată şi 
restrinsă, în Rominia ante-belică, Pentru viziunea larg simpa- 
tetică, umanitară și creatoare a lui Stere, mediul politic ro- 
minesc reprezentă un vast cimp de prelucrare fecundă, do- 
minat de un antagonism necontestat; deoparte: imensa massă 
a țărănimii muncitoarre, pe de alta o concentrare generală a 
pămintului țării în latifundiare mosii ereditare. 

In fața acestei contradicții reale și apăsătoare, Stere a 
ales spinoasa atitudine a luptei pentru reforma agrară în con- 
formitate cu spiritul justiţiei echitabile și salvatoare. instinctul 
vechiului răzeș și trista experiență a „deportatului” siberian, 
i-au impus acea continuă și istovitoare frămintare, al cărei re- 
zultat a fost înzestrarea factorului productiv cu propriul teren 
al muncii sale, alături de eliberarea lui politică. Orişicine își 
dă azi seama de imensa latură practică, spirituală și econo- 
mică, a împroprietăririi ţărăneşti, Puţini însă cunosc imensa 
cale ce a trebuit străbătută pentru realizarea reformelor, ce 
au regenerat mediul rural al acestui popor, 

. Pentru învingerea mentalității reacționare a tinerei socie- 
tăți rominești, trebuia săvirşită o adevărată revoluție spirituală, 
Trebuia precizată în mod definitiv noțiunea de clasă socială, 
de spirit naţional, specific etnic, şi valorificarea lor în sens 
profund democratic. Confuzia, în care pluteau noțiunile esenţiale 
ale factorilor determinanţi în viața socială „atrăgea o reacțiune 
imediată în faţa oricărei tendinți transformatoare. 

Stere a simţit inițial primejdia obscurantismului și a lipsei 
de comprehensiune psihică în mediul intelectual orăşenesc. Și 
tu acea intuiție caracteristică oamenilor excepționali în mo- 
mente grele, a început lupta pe terenul ideologic. Absorbind 
fortele spirituale ale tinerimii generoase, ce milita în cadrele 
partidului socialist romîn, eliberind de ermetismul prejudecăților 
creditare tinerimea ce încerca să-și precizeze atitudinea în fața 
coplicatelor probleme sociale, — la primul contact cu Uni- 


——— A ——— 


Si 5 
versitatea, 


— Stere a creiat focarul de i i 
tape rodia j i e intelectualitate, de 
aziri y politică și profund simț democratic, care e „Viaţa 
Ce a insemnat Vi i 
e a „Viața Rominească” în cu i 

i Mu cara i reforme, e imposibil de niae cos a 
acestei reviste: Paper, șa iilor paginile 
d te „ŞI s mge de marea f 

Herraa ideilor, de robustimea cu etării și ţa peri rireoi 

seat k pe re: in cadrele acestei tri ea naționalismului 
a S emocrației nealterate, Ideologia ei largă, co 
ferrari şi umanitară a inchis calea naționalismului” eri 
cula E i Pate economicului în faţa politicu'ui a deschis 
inline A a osle salutar; iar Afirmarea colectivităţii ca 
domenini E fc ra Area Ma Progresului social a refulat în 
vidal să arsă ri iu! creației strict personale și al in- 
SP Eva din marile atitudini ale revistei „Viaţa Romi- 
ne S sigay paaa: uita oare, mişcarea beletristică şi li- 
atunci diac, condus-o ani de zile în slujba masselor ină 
ROR a E aa e a: ea si coitet al inspiraţiei poetics? 

vita i „Vieții Komineşti” a fi i 

substratului ci doctrinar, fondului ci ideologie „al cirat Aea rea 


țărănimii Logica sa era si 
: ji a Simplă, invincibilă: g ecifi “ini 
Poporului romin este produsul sufletului colectiv Ea en 


poeren di ge apt asimilat de forța culturală a altor 
apusului, Și pentra sii Subordonări perpetui față de aitoo 
ritului na A Alerta vaorificaren caracterelor specifice ale. pala 
rai cre a afirmat necesi RS spi- 
a tär e ; Necesitatea emanci 
Aceste dena accesul ci necondiționat în pătura pri. rca 
e: esa nu puteau fi realizate decit prin cele doa 


mar: nu odată a fost. 
i : 
inul său de un tragism sfișictor, a voit insă ca omul, 


56 VIAȚA ROMINEASCAĂ 


care a pregătit, — cu marea lui inteligență şi dragoste de 
țăran, — reformele politice contemporane, să nu ia parte la 

inul ce a încununat realizarea lor. Acel care a cunoscut ne- 
verosimila mizerie a închisorilor siberiene şi nesiguranța zilei 
de miine în timpul absolutismului țarist, pentru crezul demo- 
crației sale și idealul său național, a fost considerat nedemn 
de a culege rodul eforturilor sale, 

Omul care na fost învins pe terenul ideilor, a fost doborit, 
— im mod laş și dezonorant,— pe terenul meschin al loviturilor 
oculte „Acuzat de a fi luptat impotriva intereselor patriei sale, 
în timpul marelui războiu, sub povara unui proces, — al cărui 
tond de acuzații necontrolate şi excesive nu s'a desbătut 
niciodată, Stere, pentru care nu a existat nimic mai sfint 
decit asigurarea existenţii și înălțarea acestui popor veșnic a- 
menințat de primejdia expansiunii rusești, a cunoscut lungi ani 
de deziluzii și continuă denigrare, Verdictul sstoriei va reține 
însă din viața acestei uriașe personalități, strălucitoarea pagină 
a luptei pentru democrație şi pentru unirea Basarabiei cu pa- 
tria mumă, : 

Exilat în Siberia la virsta adolescenții și a tinereții fra- 
gile, riscîndu-și nu odată viața întrun regim ce nu cunoştea nici 
mila, nici indurerarea; refugiat in Rominia, unde apariția lui 
pe arena publică a insenmat un moment de renovare a vieţii 
politice; acuzat de trădare şi în acelaș timp luptind cu entu- 
ziasm pentru auto-determinarea Basarabiei în procesul reintre- 
giri! Romîniei; creator, la o vîrstă deja tirzie, a celui mai 
mare organism politic, urgisit, izolat și singur, — iată destinul 
epic al celui care şi-a impletit existența cu toate momentele 
cruciale ale Rominiei contemporane, 

Şi alături de această multiplă, entuziastă și dinamică ac- 
tivitate, care a declanșat tot ce putea pune în mișcare energia 
politică a acestei țări „Stere a făcut dovada une! atitudini scep- 
lice, resemnate, de un stoicism im esionant, menit unei su- 
perioare înțelegeri a realităţii și izolat complect de lumea care 
nu [-a înțeles. Sensul retragerii lui Stere în conacul dela Bucov 
e sensul unei totale renunțări dela mediul, dela care nu se mai 
poate nimic spera pentru realizarea unui ideal interior, pe care 
practica îl deformează pină la caricatură. O experiență tristă, 
chinuitoare și dificilă, a făcut acest om excepțional — în 
ultimii ani — să prefere mediul pur al naturii, apropierea 
blindă a animalelor și pe aceea savuroasă a plantelor rare, 
piston oamenilor ce mu odată l-au decepționat. Și în mij- 

cul acestei naturi izolatoare și atractive, convins că existenţa lui 
ardentă și chinuită poate fi ildä pentru atitea conștiinți ne- 
pervertite, Stere ne-a dat — într'un elan de tinereţe şi cu ine- 
wrer talent, romanul vieții lui lon Răutu, fresca singulară a 
ptei pentru libertate și națiune, Astfel a apărut scriitorul de 


C. Stere, ideologul 57 


inepuizabile resurse în literatură, asemeni i iti 
ze ) 3 eni omului politic, unic 
ai vA anni talentului, profunzimea Cugetării şi spiritul său 


Pentru mulți poate, procesul politic şi spiritua ui 
b > a + E] 1 
sa incheiat odată cu lespedea lăsată pe mormintul in Otet 


sale erau necesare pentru consolidarea iei 5 
r organizației St i 
mei rupi a aaa necăjită a norodului nn AA i 
i ) crea, — nu va putea rămîne, în ne 
reh gura 
sua sinan „Sub povara unor acuzații „al căror efect deja s'a 
Istoria datoreşte imparțial cum numai i i 
I ý ali perspecti 
poate realiza, o lämurire a „cazului” Stere, cu P macara i 


invadat și azi dețin neîntreru i ieții 
pt firele vieţii noastre liti 

aa ei Stere va apărea în adevărată luminä, asemeni uai ctitor 
neaj şi organizator al societăţii rominești. Caracterul 
a mori er n neşovăelnic și hotărit, patriotismul său de sa: 
sere - mai ales democratismul său sincer ce i-a atras cele mai 
g Apa turi, vor prezenta imagina unui demn luptător care 
a „pat ru cae e tragic a dispariţiei din viața publică, a- 
crezu -. s i. d S+ 
— sera şi răzvrătit” æ e S SE: ete: peeli 
entru această imagină ideală și ră, cel car - 
dată prea tinăr, nu a avut norocul de za Ar esti par 
3 ze înflăcărare Şi logică profundă a „maestrului”, sem- 
oo aceste rinduri. Şi îşi exprimă speranța că pierderea lui 
cre, m momente atit de dificile, antagoniste concepției lui de 


a societății romineşti, a cărei viziune ideală a avut-o, mai mult 


Mircea Mancas 


C. Stere şi problemele muncitorești 


Intreaga operă de sociologie politică a lui C. Stere se 


factorul 
muncă, fie el considerat ca muncă industrială sau muncă a- 
ai țărănimii — în procesul economie şi ial „A 
i rturile ei cu proletariatul industrial, a nens pr spa 
pările din anul 1907 ale lui C. ela Covorohce mr pi aria a 
i blicate in Viaţa ominească”, i 
aber m e pp gaze proportii științifice „Social-democrajie 
i: enata, eaii sale față de proletariat, o face Sogan 
analizind doctrina social-democrată, pe care zd o aret aptă 
să dea soluţiuni ae: pon 1 pann $ 
i mun p 
munca, p ega nara amintitul studiu de valoare europeană, 
are istice socialismului. eset 
A al rrome te a luptei de clasă prin desfiinţa 
“laselor sociale; d 
ră pene separaţiei mijloacelor de producţie de pro 
pet: iei incipiului asociaţionizt. 
K izarea producției pe baza princip 
3 Daba AAA că toate statele tind către e formă de 
ia ie rai arată Stere — că evoluţia socială m 
poate fi identică pentru toate țările şi în deosebi pentru țări 


agrare, 


ÎN 


C. Stere robiemele muncitoreşti 59 


In susținerea punctului de vedere că Rominia nu va urina 
orbita de evoluție a societăţilor capitaliste apusene, C „Stere 
se întreabă dacă este inevitabilă industrializarea țării noastre? 

Pentru argumentarea răspunsului, face următoarele juste 
consideraţiuni : 

Sigurarea unei indusiri mari, presupune indispensabilă, 
asigurarea unui mare debușeu, a unei pieți externe. 

Insişi socialiștii indică exportul ca un remediu pentru crizele 
de supra-producție; „limitele naționale sunt neindestulătoare 
pentru desvoltarea unei goga, afirmă Marx, prin urmare 
viitorul i ndustrici mari în Rominia atirnă de posibilitatea de 
a avea debușee externe. 

„Dar piețele externe se deschid numai pe două căi: 1 
prin forță, prin cucerirea de colonii, zone de influență, pró- 
inta etc; 2) prin superioritate economică (technică, utilaj 

Ej: 


Se înţelege că fira noastră nu putea uza de nici una 
din aceste căi, 


alimentată din bugetul statului, 
„Ancheta industrială”, din 1907 indică faptul că valoarea 
produsului anual al marei industriei, se urcă la 2209.705.801 lei. 
miar — observă Stere — această valoare nu e rodusă în 
industrie cu adevărat, ci e sustrasă ddela contribuabil prin mo- 
nopol, protecțiune Şi avantagii”, 
Scăzindu-se diferențele de prețuri datorate monopolului, 
Protecțiunii industriei naționale, materie primă, combustibil, a- 


Nu putem aspira — în aceste condiți — socotea Stere — 
la o mare industrie proprie, 

Dar tăgăduind posibilitatea unei mari industrii rominești, 
ca în Apus — nu inseamnă că Stere socotea imposibilă ori 
ȘI ce industrie, 

In capitolul VI al studiului „Social-democraţie și 
Tântsm”, intitulat „Formula progresului nostru indastria!”, Stere 
Seen pe larg posibilitățile unei industrii naţionale. 

itez: 


„Problema industrială la noi poate fi înfățișată din trei 
„puncte deosebite de vedere. 


. »1) Țărănimea noastră e condamnată la lenevie aproape 
„Jumătate de an, din Noembrie în Martie. 


„Trebuie găsit un tip de industrie — care nu are asg- 
„imănare în Apus — şi care să fie sezonieră, să lucreze cu ță- 
„Tânii, iarna; ar fi vorba de o industrie țărănească pur casnică, 


amana A RR 


60 VIAŢA ROMINEASCA 


„2) Problema industrială e aut înțățişează şi din punctul 

e ! muncitorimii orăşeneşti. A 
ps y nedele muncitorime e compusă mai miuli din me- 

riași in proletari. 
E. prev pen trebuie încurajați să lupte în contra pe 
„curenţii din ațară, tot prin sistemul cooperativelor n-ati 

„3) In fine producția noastră industrială, va i 
„lâ şi wn aşpect de mare industrie (d. ex: industria pe ro $ 
care ar trebui organizată pe bază de monopol de Stat)”. 
: Și în fine — această admirabilă previziune a progresului 

omic: | 

T tărănime liberă și stăpină pe pămintul ei; desvoltarea 
erii iei mici i i unei intense mişcări 
„meseriilor și a industriei mici, cu ajutoru un Mio! 
cooperative ia sate și orașe; monopolizarea de către MAT „N 
principiu, a industriei mari (afară de cazuri excepţi le, 

unde ça Sar putea devolta dela sine, fără prejudiciu pen 
„viaţa peer aceasta este formula progresului tre riea 
"nomic şi social, ce ni-o impun condițiile insiși ale vieți 

: naționale”. i k 

arti za punea problema industrializării țării noastre pen- 
tru C. Stere în 1907, și corola) ei logic, Doom munci- 

: încurajarea meseriașilor prin ție. 3 
sezand irăprejurările excepționale, de cari amintea încă 
din 1907 Stere, realizindu-se Rominia Mare, desvoltarea in- 
dustrei mari s'a realizat și datorată nouii configurații geo- 
grafice. Fapt ce că, în 1932, cind- C. Stere, analizează grote 
— 25 ani — problema muncitorească, se găsea în Taţa 
unei mari industrii naţionale și în fața unui proletariat in- 
dustrialşiîn Rominia. De data aceasta analiza se poartă asupra 
condițiilor de colaborare, de alianță Între țărănime şi mun 
citorime, impuse de aeriana eg economice, ca și de determi- 

: itice, Ì sur ală. i 
PI e E plorad n „Ce este ţărânimea?, publicat 
În gazeta „Zorile” (din 27 Martie 1932), C. Stere defineşte ti- 
rănimea în funcţie de ceeace reprezintă ea ca factor muncă, in 
procesul de producție a bunurilor economice. 

Facto muncii, în societățile de azi — seria Stere — 
„este reprezentat alături de proletariatul industrial şi cel agricol 
gi a Mii În lagărul muncitoresc se poate vădi şi 
„din raporturile ei față de celelalte clase sociale. Re 

„Țărănimea, e adevărat, nu vine în conflict cu cejelalte 
„clase sociale, ca proletariatul industrial, în procesul de pro- 
„ducțiune. á ; aci 

„La sfirșitul acestui priză o gospodine piri Pari 

țăranul apare ca singuru al produsu le. 
4 Aar, i tă realitate, în complexul raporturilor economice 
„moderne, el poate fi silit să cedeze altor clase grație aparatului 


„6 —— 


——— Sere ii problemele munoitoresti 5! 


„de credit și circulațiune pe care nu este stăpin, cea mai mare 
„parte din acest produs... 

„Vărănimii ca destinată clasă socială, i se impune dar 
„lupta pentru ameliorarea situațiunii și pentru reforma con- 
„dițiunilor sociale de azi”, 

in articolul următor „Uniunea muncitorească”, publicat tot 
în „Zorile” (No. 2/932), C. Stere desfășură pe larg teoria 
uniunii politice a țărănimii cu muncitorimea industrială. Ar- 
ticolul începe prin a face un scurt istoric al luptei de clasă, 
grefat pe procesul social şi economic al diviziunii muncei în 
societate. 

„ln industrie — scrie Stere — muncitorimea formează 
proletariatul, care insușește partea din produsul muncii sale 
in formă de salariu”, 

“+ Muncitorimea industrială, concentrață prin însăşi pro- 
„cesul de producțiune duce lupta aci, în primul rind, pentru 
„imbunătățirea condițiilor de muncă, sporirea salariilor, re- 
„ducerea orelor ție muncă, asigurări sociale etc, 

„Dar lupta 'de căpetenie este dusă pentru a renova din 
„temelie însăși „organizația producției, prin socializarea mijloa- 
„celor de producție. 

„În vederea acestui scop, există sub diferite denumiri 
partide muncitoreşti”, 

j Examinînd, mai departe, cum s'au desfăşurat evenimentele 
to agricultură, C. Stere arată că aci procesul n’a dus la con- 
centrarea proprietăţii, ba, din potrivă, am asistat pretutindeni la 
0 pulverizare 'a marei proprietăți și la repetate improprietăriri. 
RP ara împroprietăriri mau mărit „partea muncitorului de 

mt . 

Or, şi lupta țărănimii trebuie să tindă la ameliorarea 
condițiunilor muncii sale, la mărirea părții sale din produsul 
muncii şi la realizarea progresului tehnic pentru o renovare 
technică a metodelor de cultură. 

Capitalismului nu i-a reușit să realizeze aceleași condiții 
superioare de producție din industrie și în agricultură. 

Ţărănimea este exploatată de către capitalism, în afara 
procesului de producțiune şi prin aparatul de stat, 

In lupta împotriva exploatării capitaliste, cît şi pentru cu- 
cerirea puterii de Stat țărănimea trebuia să se alieze cu mun- 
citorimea industrială, 

„__ Sunt interese politice comune, identice, care impun so- 
lidaritatea între țărănime și muncitorime: o ordine de drept, 
bazată pe libertate și dreptate; o formă de Stat democratic, 
garanția drepturilor şi libertăților cetățeneşii. 

Aceste scopuri mu se pot realiza decit prin lupta comună 
a muncitorimii şi a țărănimii împotriva capitalismului explo- 
tator și autocrat. 

Pentru Rominia, concluzia unei colaborări politice între 


aa NAN 


62 VIAŢA ROMINEASCA 


țărănime și muncitorimea industrială, o bazează Stere pe ur- 
mătoarele interesante condițiuni: 

„ln lipsa de organizare și luptă a muncitorimii oräşe- 
„șenești, țărănimea împrăștiată prin sate, neavind nici un punct 
„de reazăm în oraşe, centre de administrație, de cultură, de ac- 
ntivitate comercială, sediul instituţiilor de guvernămint, cu greu 
„Poate rezista presiunii aparatului de guvernămint, 

„Numai prin coordonarea sforțărilor muncitorimii din 
„toate categoriile, se poate nădăjdui la biruinţa democrației”, 

Continuind argumentarea în această direcție C. Stere arată, 
în articolul „Condiţiile progresului sociai” („Zorile” No. 3), 
că şi revendicările de ordin economic ale acestor două clase, 
nu se pot realiza decit tot printr'o strinsă colaborare între ele. 


țăranii nu vor avea decit de ciștigat, în calitatea lor de produ- 
cători de alimente și materii prime, 

In al doilea rind, o țărănime îmbogăţită formează un vast 
debușeu pentru industria națională 

Desvoltarea cooperativelor surale, paralel cu desvoltarea 
sindicatelor muncitorești, dă o și mai mare forță economică 
întregei clase. De această forță economică depinde, in ace- 
iaşi măsură, și forța politică, 

Așa dar înbunătățirea imediată a condițiilor de viață, im- 
plică colaborarea intre țărănime şi muncitorime, care trebuie 
să lupte „umăr la umăr”. 

Există apoi — la amindouă clasele socialë — un interes 
comun pentru reforme sociale. 

Proletariatul nu-şi poate realiza ținta finală de sociali- 
zare a mijloacelor de producție, dacă va avea o țărănime os- 
tilă, manevrată de capitalism. 

Pe de altă parte, și țărănimea, spoliată în procesul de 
circulație și de credit — și muncitorimea, spoliată în procesul 
de producţie, au acelaș dușman, aceleaș elemente sociale ina- 
mice: capitaliștii „exploatatori, 

Această comunitate a adversarilor impune un plan comun 
de luptă. 

Hate foarte interesant de văzut, considerentele pe cari le 
face C. Stere in legăturii cu lupta muncitorimii industriale 
din Apus şi cu repercursiunea pe care o are această luptă 
asupra emancipării țărănimii din țările înapoiate economicește; 
le reproduc: 

„Succesul proletariatului în Apus, socializarea mijloacelor 
„de producție în țările înaintate economicește sunt conditio- 
„hate de emanciparea țărănimii de sub tutela capitalistă, şi 
„Organizarea ci într'un partid muncitoresc, conștient de soli- 
„daritatea lui cu întreaga clasă muncitorească, 

„Şi invers, emanciparea țărănimii și chiar organizarea ei 


ama „a mama E NR e A N 


C. Stere şi problemele muncitoreşti 63 


„Și trezirea conştiinţei de clasă, nu sunt cu putință, cită vreme 
„Proletariatul industrial cu cultura lui, cu așezarea lui în marile 


„CU țărănimea muncitoare și nu va imbrățișa revendicările şi 


„Și agricole, atit din țarile înaintate economicește, cit şi în 
„cele înapoiate, atirnă, în momentul de faţă, destinul omenirii”, 

Aceasta este formula progresului social, după Stere, uni- 
unea țărănimii cu muncitorimea! Este interesant să remarcăm 
că potrivit acestei doctrine, care a animat ideologicește pri- 
mele inceputuri ale mișcării ţărăneşti, partidul acestei mișcări, 
se numea, înainte de fuziunea cu partidul naționăi „partidul 
Qirânesc si muncitoresc. 

Din punctul de vedere al problemelor juridice muncito- 
reşit și al măsurilor efective de ocrotire a muncii, e bine să 
amintim că Stere recunoaşte în articolul „Uniunea muncito- 
rească”, că sporirea salariilor, reducerea orelor de muncă, azi- 
gurări sociale efc., au realizat o „inbunătățire a condițiilor de 
muncă”, 


In fine, în articolul „Ce este țărănimea?” Stere recunoaşte 
de asemeni că: „legislaţia modernă de ocrotire a muncii a Ìn- 
crustal diferite etape de îndițare_a proletariatului industrial”, 

Cecace inseamnă că marele Stere aprecia la justa valoare 
aportul considerabil, pe care legislaţia muncitorească modernă 
l-a adus in acțiunea de proteguire a factorului muncă, 

Stere a examinat pe trei planuri problemele muncitorești. 

Pe plan sociologic—a arătat, că, în esență, viața socială se 
reduce la o acţiune de colaborare a eforturilor individuale şi 
că progresul social sa realizat prin diviziunea muncii. 

Pe plan politic şi economic — a demonstrat că numai 
strinsa conlucrare a țărănimii cu muncitorimea poate să rea- 
lizeze și emanciparea asestor clase și condiţiile progresului, 

In fine pe pian juridic — C. Stere nu a uitat să sublinieze 
marele rol pe care-l are legislaţia muncitorească pentru ocre- 
tirea condiţiilor de muncă, in epoca modernă. 

Cu optimismul ce caracterizează numai pe un om ce 
cu fermitate în avantagiile științii și în previziunile științii, 
C. Stere și-a manifestat ferm convingerea victoriei finale a 
claselor muncitoare. 

Viața de muncă şi de știință a lui C. Stere ne apare şi 
prin aceasta, un admirabil indemn la luptă pentru emanciparea 
muncitorimii, 


~ N, N, Matheescu 


1—1 


=. PPO a E 2 0 A 


Despre C. Stere 


Constantin Stere a fost învățător și luptător. 


Despre omul de litere şi despre omul de știință nu ne 7 


î articol. Gindul nostru este ca să scoatem 
spera peri rară caracteristicile omului politic C. Stere: 


ca învățător și îndrumător. štat pe alții, înainte de toate 
Tea a d pi Mt et 
fă gire done i-a îndrumat cum să guena motivele și 
drepturilor poporului, A 
anii airg geig eehi politie a fost mari Baiti hes 
l-au iubit. Am întîlnit, în județele Soroca tările pe 
şi l-au iubit. rost părți întregi din cuvin P 


- de | pe 
cuie Stire în acele județe. Am văzut de multe 


i rul 
țărani basarabeni plingind, în timpul cînd vorbea profeso 
as RI l-au înțeles și l-au pătruns pe peona Fori 
care a 10 pă dim, teneli BE cea material 20 
noastre erg on n aia ik țărani. Pentru iuptătoral 
Stere revoluţia englezească, e brie ear g mg ră NSE. 

tia poporului englez au fost idealu e boier 
aTi săi a a luptat şi a suferit în țara sa. Stere a ra Ari 
koest vis şi plan al său, de-a vedea introduse isi pă ie a 
coate parlamentari şi democrația Sepi an ga i : 
lia, au fost zădărnicite și au rămas îndepă = gen 
E ideologia şi în suferințele revoluționarismulu ni P n 
temperamentul său l-ar fi Par qe ae ti gemă 
g a e e»: — Stere ma voit să dea urmare 
n mo Tai Lenin şi ma ie: Sid Sors fes: i kiraan ae 
Soco că adinca cre | no 
mocraţiei rg convingerea sa că țărănimii noastre nu i se po 


PR 


——— pe Ste 5 


ajuta, decit mergind pe drumurile mai încete ale evoluționis- 
mului, l-au îndepărtat pe doctrinarul țărănismului rominesc, C. 
Stere, de doctrinarul comunismului rusesc, Vladimir Ilici Lenin. 
in acest timp, revoluţionrul Stere n'a avut nimic comun 
in gindirea și'n tactica sa nici cu revoluționarul Pilsudski, deşi 
in tinerețea lor şi pe timpul cînd erau cetățeni ai aceluiaş im- 
perat țarist, Stere, Lenin şi Pilsudski au avut o ideologie 
comună, deosebită doar prin temperamentul fiecăruia. 

C. Stere, rominul, n'a ajuns și m'a preconizat interna- 
ționalismul universal şi comunist, ca Lenin, nici n'a redus în- 
treaga problemă politică și socială la un naționalism şovin, 
Cum a făcut-o mai tirziu ca bărbat de Stat, mareșalul Pilsudski. 

Țărănismul pe care l-a predicat C. Stere urma să fie o 
realitate a pămîntului şi a imprejurărilor țării noastre, in cadrul 
unei democrații largi și precise. 

Ideile nu intră in pămint, odată cu omul care moare. 
nici nu pot fi arse pe rug sau la crematoriu. 

Noi credem că statul țărănesc va putea și va trebui în- 
fiptuit, căci altfel soarta țării și a poporului nostru mar 

ea avea deplină liniște și siguranță, în condițiunile geogra- 
ice şi politice în care suntem așezați în această parte a 
Europei. 

Generaţia care se ridică de pe tot cuprinsul țării noastre 
ȘI care crede în țărănism, va merge pe drumul trasat de 
mintea limpede a doctrinarului și a omului de logică pu- 
hernică, care a fost C. Stere. 

Cu cît țărănimea noastră se va unifica mai repede în 
gindirea și în aspiraţiile sale politice şi sociale, cu cit opor- 
tunismul și calculele unei politici de sezon sau la modă vor 
fi mai curind șin mod definitiv înlăturate din combinațiile 
conducătorilor statului major al țărănismului, cu atit mai sigur 
ideile ţărănismului profesat și apărat pină la moartea sa de 
către profesorul C. Stere, vor triumfa. 

Scriu un articol destinat pentru revista „Viaţa Rominească”, 
care a fost leagănul doctrinei Vărănismului și de aceea spun: 
doctrina țărănismului este numai una, aceea fixată și susți- 
mută de C, Stere. 

Deosebirea programatică între ţărănişti, deci nu poate fi, 
Metoda și tactica, precum şi mijloacele întrebuințate, poi duce 
la deosebiri, sau chiar la separațiuni; cine crede insă in țără- 
sera pita trebuie să citească în evanghelia dela laşi din 
anu K 


* 


Pe lingă calitățile sale de bărbat de Stat, de om al rațiunii, 
pe care le-a avut C. Stere și datorită cărora s'a distins ca 
om politic, el a mai fost şi un adinc psiholog. 

El părea a fi om ursuz. Nici odată nu căuta să-si apropie 


a N AN N O 


5 


66 VIATA ROMINEASCA 


oamenii, pentru a se impricteni cu ci, însă îl căutau oamenii 
pe el, Oameni care cunoscuseră ideile și principiile profeso- 
rului dela lași, aproape toți i-au devenit prieteni. O mică 
parte dintre acești prieteni ai lui Stere au ajuns şi admiratori 
ai lui, 

* 


Pe de o parte, pentru a ilustra spusele mele, că Stere a 
fost un mare cunoscător de oameni, iar pe de altă parte, din 
dorința de a aduce la cunoştinţa obştească citeva aprecieri 
ale lui C. Stere asupra unor persoane, cer ingăduința condu- 
cerii acestei venerate reviste de a-mi Wa voie să povestesc 
două amintiri. 

Vorbind odată cu profesorul Stere despre Bucovina și 
despre oamenii politici pe care i-a dat acest colț de ţară, în 
trecut, pină la Unire, ṣi apoi după această intimplare isto- 
rică, Stere mi-a spus că îl consideră pe răposatul profesor 
Gheorghe Tofan ca pe cel mai talentat om politic; destoinic, 
energic, bun organizator, cu capul limpede și țărănist în con- 
vingerile sale. 

he Tofan a fost mulți ani în șir colaboratorul i- 
cestei reviste, iar țărânismul său îl putem cunoaşte dintro 
serie de articole tipărite intro gazetă dela Cernăuţi, în anul 
1919, care ar merita să fie adunate într'o broșură, dimpreună 
cu altele scrise de acest om de mare talent, care a dat Bu- 
covinei o nouă indrumare politică și culturală încă inainte de 
1914. 

A doua amintire este în legătură cu un Basarabean: Moș 
lon Codreanu, 

Era în iarna anului 1030, Intr'o seară, in Bucureşti, rā- 
posatul profesor C. Stere mi-a spus că îl consideră pe țăranul 
autoo'dact din Ștefănești, lon Codreanu, înzestrat dela natură 
cu un mare talent și cu o rară putere de discernămint. Stere 
mia spus că el îl socoate Moş lon Codreanu deopotrivă 
cu dinsul. Dacă moș lon Codreanu ar fi avut parte de o 
cultură sistematică si ar fi urmat cursurile unor școli inalte, 
cum a avut putință să o facă el, adică Stere, este sigur că 
mosul lon ər fi ilustrat știința și politica țării. 

„Au fost momente grele în politica țării noastre, în 
decursul anilor dela 1918 și pină acum” (1930), a spus pro- 
fesorul Stere, „cînd moşul lon a preconizat direcţii și soluţii 
pe care cu nu le-am împărtăşit si m'am opus, Timpul i-a 
dat însă dreptate moșului lon Codreanu. Pe viitor nu mă voiu 
opune judecății agere a lui moș lon Codreanu”, — a mai 
adăugat Stere, — „căci îmi dau seama că cu am îmbătrinit, 
sar moșul lon a rămas tînăr, pe lingă că are o minte atit ide 
pitrunzătoare”, 

Am căutat să reproduc o parte din cuvintele profesorului 


— Ce 5 


Stere despre moș lon Codre i 
= des anu, în vorbire directă tru 
sublinia importanța lor. Am socotit că este bine să fie putin 
has S amintiri, din care se desprinde aprecierea omului po- 
litice și de doctrinä C. Stere asupra unor persoane care au 
Dea prai kge" politice în epoca Unirii şi a pregătirii U- 
Ti, precum şin între că i şi icării 
râătismului rominesc, n Cutia za, = Atari da 
Nam scris despre moșul lon Codreanu i 
Wa s s | „ pentru a-i face 
grauit 2 aan Ao seris lars eia Aa desvălui două calități 
i i > Stere: cunoscă ameni și i 
licat și discret. aytz d rule 
Peste citeva luni numai după ce imi făcuse 
ni rofesorul 
pn, șia această mărturisire, am putut verifica, într'o Petria 
E Mică tragică, Veracitatea lor. In acea împrejurare, mulți 
rbati politici, cu mare rol in acea vreme, au desconsiderat 
atei La și puterea ţăranului din Ştefăneşti, dovedind, în a- 
D 25 timp, că mau pătruns legăturile sufletești şi intelectuale 
intre un nobil și un țăran din județul Soroca. 


D. Moldovanu 


C. Stere și „specificul politic“ romînesc 


—Fragment— 
„Chestia Stere” a fost pentru Rominia „cazul Dreyfus” 


=< din Franţa: o problemă de conştiinţă pentru fiecare cetățean, 


răfuială asupra unor probleme în suspensie, lichidarea unui 
trecut și ocazia pentru definirea pozițiilor și adversităţilor ire- 
ductibile j - 

„Cazul Stere”, „n totalitatea lui, nu e un episod, ci o 
problemă crucială a doctrinelor şi practicei politice rominești, 
unde se pot studia diferențele de metodă și unde se poate sur- 
prinde de către cercetătorul politic o serie întreagă de fenomene 
ŞI atitudini, 


Politica engleză se caracterizează „prin oroarea revoluției 
Și a salturilor repezi (intrun cuvint conservatism), iar dela 
epoca singeroasă Cromvell. Anglia a știut să reformeze în 
interiorul ei insular numai la umbra și în urma experiențelor 
revoluționare continentale. Politica franceză este politica due- 
lulu și a „cucoșului” agreșiv-spectaculos (cazul Dreyfus, linia 
Clemenceau), in Italia, ritmul, fastul, grandilocvența, imnul şi 
ditirambul hotărăsc destinele publice. In Germania lupta dintre 
federalism și unitarism, pofta de prestigiu şi putere, (Der Wille 
zur Macht a lui Nietzsche) sunt elemente constitutive. In Ro- 
minia, fizionomia vieții publice nu se poate caracteriza — luind 
in xonsiderațiune vicisitudinile istorice — decit — ca... politica 
vinatului față de vinător. Max Scheler definea în aceşti ter- 
mem atitudinea politică a orientului față de politica vestului 
european. În lupta pe viață şi pe moarte care se dă pentru 
hară Ja o vinătoare, se desvoltă anumite aptitudini. La vinător 
elementele cavalerești şi agresivitatea sint maxime. Simțămintele 
de „domn” și de superioritate capătă format și contururi pre- 
üsè. O anumită linişte, un surîs irezistibil de cuceritor, o ati- 
tudine mindră și francă, îi luminează portretul de bestie plină 
de succes, Animalul vînat are o tactică extrem de complicată 


C. Stere ecilicul politic“ rominese 69 


unde șiretenia e dozată de teamă. Armele lui sint: retragerea, 
evitarea luptei, tratarea dilatorie a adversarului, „Băjenarii” 
ȘI „ani: de băjenie” sînt lucruri frecvente în istoria rominească. 
Fiindcă nu-i dă mina, adversarul nu este poftit pe cimpul de 
sport, ca să aibă loc lupta decisivă. El trebue atras in mlaștini, 
poftit în văgăunile munților, obosit prin alergare, otrăvit prin 
nesiguranță. In tactica adoptată de adversarii lui Stere se 
văd „dungile rasei”. Dela 1919 pină în lunie 1936 putea fi 
împușcat, judecat, pus pe roată, reabilitat sau exilat în Insula 
Şerpilor ori la mănăstire. Nu s'a întimplat nimic din toate 
acestea. Contra unui adversar redutabil, amintirile ancestrale 
ale „vinatului” și ale „băjenarului s'au redeșteptat. 

„Băjenărism” (opinia publică amorfă) ~- „şantaj permanent” 
(suprema voluptate fanariotă) = „chestia Stere”. cestea sint 
cele două complexe ale psihologiei colective romineşti 
œ care se pot explica fazele unei drame politice. „Băjenăris- 
mul” şi „fanariotismul” se complectează. Fanarul fiind tot 
atitudinea vinatului. La primitivitatea băjenarului sa aliat ra- 
finamentul  „pezevenghiului” (furnizor fanariot de cadine). 
Toată periferia vieţii noastre publice a săltat de bucurie. Se 
oferea, în sfirşit, un caz unde işi putea revârsa emoțiile cele 
mal scumpe: sadismul băjenar cu care iși putea chinui adver- 
sarul, jocul felinei șirete cu vrabia proastă, posibilitatea — ce 
plăcere! — a unui şanta permanent. Rareori „dungile” s'au 
arătat într'o lumină mai hidoasă. 


In discuția cazului Stere revenea ca un leit-motiv eroarea 
capitală în definirea esenței omului politic. Trebue să ne in- 
țelegem. In diviziunea muncii pe care o implică orice comu- 
nitate, meseria de om politic îşi are legile ei mai mult sau mai 


granja Vieţii actuale nu mai suportă asemenea simplificări. 

roblemele complicate financiare, constituționale, liniile generale 
ȘI permanente ale politicii externe nu mai îngăduesc pe Cin- 
cinnatus. Omul politic este specialistul vieții publice. El este 


se indignează ușor şi indignarea nu mai cunoaşte margini 
la gindul că este obligat să plătească deputaţi şi senatori. 


 ————— a, 


70 VIAŢA ROMINEASCĂA 


De-obiceiu, cetăţeanul mediocru şi neatent nu știe ce vor- 
beşte El nu trebuia mai întiiu să se înmulțească in asemenea 
proporții şi trebuia să rămînă apoi în starea de sublimă sim- 
plicitate a consumaţiei și producției. Intro gospodărie a unei 
comunităţi de milioane, își fac apariția o serie de instituţii și 
realități neplăcute omului simplu, deși îl privesc şi servesc 
direct, atunci cînd sint puse in condițiuni favorabile de func- 
ționare Stat, aparat administrativ, legi, parlament, sindicate, 
etc. Pentru definirea, indrumarea și reformarea acestor or- 
gane, există specialistul, care se chiamă „omul politic”, 

El se deosebeşte de militar care nu este obligat 
să aibă numai anumite opinii și anumite idealuri. Nu are nici în 
cin, nici în minecă cu simplul cetățean, om liber și particular 

t ocupațţiilor, plăcerilor și datoriilor sale, dictate de o 
structură intimă sau de opinii sociale însuşite. 

Se spune că omul politic depinde de opinia publică și 
de idealurile ei. Petre Carp, făcind o abilă aluzie la Take lo- 
nescu, a declarat odată; „după cum frumusețea nu scuză pros- 
iituția, toi astfel talentul nu justifică corupţia”. 

Tot boierul conservator mai cerea, ca o condiție eşenţială 
a activității publice, un minimum destul de ridicat de rentă, 
după cum Paul Bourget, nu dădea dreptul la iubire și suflet, 
decit cu o clauză analoagă. Intr'o serie de articole din „Cuvin- 
tu”, d. Nae lonescu definea națiunea ca o „comunitate de 
Wbtre și viaţă”, iar pe omul politic, care nu urmează această 
lege, drept paria al vieții publice, Ce fel de viață publică? Viaţa 
unui Stat totalitar, 

Carp, Paul Bourget şi Nae ionescu privesc problema din- 
trun punct de vedere identic: sint conservatori și elgaţi, Dar 
viața publică rominească nu este un cristal definitiv realizat 
in toată frumusețea directivelor ei originare. Se află dela 1829 
pină astăzi în necurmate transformări. Pentru cercetătorul cu 
privirea liberă și căruia îi sint transportate mobilurile de unde 
pornesc opiniile celor trei conservatori, intoleranța apare fasti- 
dioasă și legile stabilite, suspecte. In afară de forțele de in- 
tegrare ale unei comunități, aflată într'un anumit stadiu, se 
ivesc în mod fatal forțe de desintegrare; divergențele naturale 
de interese și opinii. Ele se încadrează, totuși, în linia largă 
a aceleași comunități, Din punctul de vedere al unei vieți să- 
nătoase de stat, organism în afară de grupări şi interese par- 
Hale este o crimă excluderea acestor elemente prețioase, care 
impiedică tocmai încremenirea pe o treaptă și aduc necontenit 
fermenți noi de viață. S'a identificat Statul — purtătorul politic 
Și technic al „comunității de iabire şi viaţă” — cu adversarii 
iu Stere și cu interesele reprezentate de ei? De cind? Tocmai 
aici este una din superiorităţile Statului nostru, instrument tinăr 
ȘI neanchilozat, capabil de elasticitate şi mișcare, unde să se o- 
glindească fidef' raporturile reale de forță, fără a fi nevoe ab- 


ÎI 


LI. ———— a M Ř—— —- 


eee Ó Stere şi as peciticul poe” romineso 71 


solută precum e in Statul apusean, ca tendințele radicale de 
reinoire să ia calea revoluționară şi subterană, forța politică 
supremi fiind confiscată în decursul istorici de grupări par- 
pate din comunitate Rezolvarea problemei agrare prin expro- 
priere — ciștigată în alte țări cu singe, iar in Germania și 
Ungaria încă nerealizate, — dobindirea votului universal, ambele 
infăptuite de Executivă, care este in formula noastră publică 
unul din elementele fundamentale ale Statului, demonstrează ioc- 
mai elasticitatea și speranțele care se puteau pune in acest 
instrument tinăr. Nu a pătruns tă în conștiința publică, 
deși cun dar prețios intrat în patrimoniul nostru în urma eveni- 
mentelor istorice şi a constelaţiilor politice postbelice, Este 
o naivitate a se crede, că exproprierea a rămas fără o influență 
adinci asupra teoriei și practicei noastre constituțioanale din 
ultimul deceniu. Situaţia geopolitică (vecinătatea cu Rusia) trage 
anumite graniţi înlăuntrul cărora se pot face legi şi se pot 
lua hotăriri în treburile publice, Votul universal, reforma agrară, 
conversiunea, etatizarea multor ramuri industriale, participarea 
Statului la comercializări, dreptul de veto prevăzut în diferite 
iegi care organizează economia privată, indică precis predo- 
minarea colectivului asupra individului (de aici apologia Statului 
facută de noi), părăsirea liniei pe care se mișcă economia pri- 
vată (izvorul resentimentelor sociale). In privința metodelor de 
urmat și a opiniilor, se pot ivi diferențe. Faptele râmin în 
uuditatea lor magnifică. Teoretizarea şi reflecția asupra lor, 
crea că “au făcut greşit de elevii lui Stere și chiar de Stere 
însuși. Dar pentru teorie onestă nu se cere decapitarea, 

Pe ce motive s'a incercat eliminarea lui C. Stere „din co- 
munitatea de iubire şi viață” a poporului nostru? În primul 
loc, o anumită psihologie și citeva grupuri sociale. înrudite, 
dar infime, se cred deja instalate sau încearcă să se instaleze, 
cu o grabă demnă de țeluri mai adecvate, în posesia instrumentului 
politic denumit „Stat” Lăsind la o parte că în acest domeniu 
nu există unanimități, vom observa că nu s'au epuizat elementele 
care au dreptul a-și spune cuvintul. Alegătorul și l-a spus 
in mod repetat. Dar alegătorul, într'un regim constituțional, 
este un factor hotăritor. Dece nu se modifică Constituţia, fä- 
cindu-se o altă împărțire a puterilor? De ce nu se suspendă în 
întregime? Atita vreme cît există principiul împărțirii puterilor 
in Statul nostru, alegătorul trebue să-și spună cuvintul. 

Eliminarea lui Stere se cerea pe baza unei definiții conserva- 
tor-eleate a omului politic, Și pe o asimilare a lui cu meseria 
de militar”. C. Stere era obligat în 1916 să meargi în Mol- 
dova sau să tacă? Ah, la belle histoire! Erau momente grele 
Și trebuia să tacă! Dar dacă omul politic nu dă expresie mo- 
mentului și nu se îngrijește de treburile publice din momente 
grele, vorbesc pietrele şi îl acuză, Aceasta ar fi fost trădarea! 
Trebuia să se ascundă în gaură de șarpe?! După războiu, mulți 


——— a o _ 


72 VIAȚA ROMINEASCA 
————__——————— 


„Yiteji se arată. Eroii Odessei şi ai Coţofăneştilor pot scuza după 
trecerea furtunii, Dar omul acțiunii şi exponentul unei probieme şi 
al unei convingeri politice trebuia să salveze pe vreme de furtună, 
trebuia să lege relații pentru salvarea pacientului, trebuia să-şi 
intensifice energia pentru a-și indeplini misiunea luată. Retra- 
gerea ca Ahile in cort e comodă și nu obligă. Au fiicut-o alții 
— semori preocupați de atitudine, — dar chirurgul trebuia să 
tale plebeian carnea putredă şi să panseze rana, 

In 1917, opinia publică generală nu mai credea in victorie 
— chiar „triunghiul morţii” era patetismul disperării. Gestul 
intrării în războiu se considera ca o eroare, iar retragerea se 
făcuse in valuri și atmosferă de fatalism. Memoriile, romanele 
ŞI nuvelele pe care le avem cu acest subiect, scrisorile şi amin- 
tirile sint chezăşii. Chiar perspectiva trandafirie de azi nu 
poate inșela. lonel Brătianu are merite istorice, x 

Omul politic e ua exponent de opinii şi interese colective, 
iar nu o personalitate coborită cu hirzobul din cer, aşa cum o 
concepe subiectivismul atroce dela noi. C, Stere avea pe umerii 
Să! povara unei duble exponențe. Intiiu, luarea unei poziții încă 
dinaintea războiului, conform unor tendințe şi interese ale opiniei 
noastre publice, (Interesele Basarabiei, anti-antantotilia,, tema 
„Colosului rus”, politica externă a Regelui Carol etc.). In 10917 

a mai fost și exponentul wnei direcții vădite a opiniei publice 
din teritoriul ocupat. Știm că Sar dori punerea la zid a tuturor 
celor rămași, Dar dece nu se face?) Dacă omul politic este 
un domn preocupat să nu i se găsească într'o conjunctură nepriel- 
nică lui, nici o șifonare la veșmint, ci e perpetuu preocupat 
de popularitatea şi eleganța proastră în atitudini (în orice con- 
dițiun: și subt orice regim), atunci C. Stere a trădat. Dar oroarea 
de Beau Brummel a acțiunii grele duce la laşitate. Singurul 
criteriu e acela al purității de intenții şi al perspectivei din 

mcare porneşte acțiunea. Acest criteriu încadrează pe Stere în 

„"Omunitatea de înbire gi viaţă”. 

C. Stere a insistat auspra basarabenismului său — desor- 
dinile administrative sint încă la ordinea zilei în toată țara — 
că O explicare a animozităţii regățene. Am impresia că s'a inșelat, 
Ne-am unificat cu o repeziciune scandaloasă, dovedindu-se de- 
finitivă unitatea iniţială înfăptuită de-i lungul veacurilor de 
păstori prin transhumanță sezonală. Sintem cu mult ma: unitari 
ca psihologie colectivă, decit cum se crede. În orice caz, de- 
plasarea accentelor se face in direcții identice cu o ușurință 
rareori atinsă de alte neamuri, După șase decenii de unificare, 
constantă, animozitatea bavareză contra Prusiei durează şi astăzi, 
iar sistemele politice şi constituționale se pot împărți pe cele 
două axe: federalism, unitarism. Practica şi teoria vai așa de 
rudimentare! — din politica rominească se găsesc actualmente 
intro dulce armonie pe intreg ținutul țării. D, lorga a definit 
Cu măestria sa cunoscută acest peisaj inedit. Trădărele basura- 


L Siere i opocitieal politie romtoese 13 


bene, fripturismul, oportunismul, și abilitățile cusute cu aţă 
albă regățeană — sint trei ramuri ale aceleiași tuipini. Fac 
pare din compexul animalului „vinat”, J: 4 

Din psihologia animalului „vinat” îşi trage originea și 
teoria o i politic dela noi, E ciudat că omul tare se consideră 
Mă! întotdeauna exponent al unei realităţi, neavind nevoe de 
a recurge la farafasticurile și fandacsiile personaliste ale omului 
slab, care, pentru a-şi masca slăbiciunea, paradează cu insignele. 
libertăţii nemărginite a personalității lui umflate şi oneste, Este 
drept că aproape majoritatea constituțiilor au prevăzut un articol 
prin care se spune că alesul parlamentar nu este legat de 
mandatul dat de cetățeni și de lozincele pe baza cărora a fost 
ales. Este o rămăşiţă a ideologiei de dinaintea și în urma 
Revoluţiei franceze şi a parlamentarismului englez din secolul 
a: XIX-lea care aveau credința deplină în posibilitatea convin- 
vingerii reciproce pe căi raționale și că sînt suficiente „Ja Raison 
ct ia Vérité” pentru a se termina polemica. E vorba de faimoasa 
domnie a zeiţei Rațiunea, Secolul XX, ceva mai realist, a de- 
monstrat irefutabil inanitatea practică a unor asemenea presti- 
puneri și a stabilit prin uz și printr'o înțelegere tacită dependenţa 
absolută a reprezentantului de mandatul încredinţat. Părăsirea 
unui partid implică pentru conștiința onestă de azi depunerea 
ȘI a mandatului parlamentar, Părăsirea unui program se face 
printr'o serie de renunțări prealabile, Aceste practici invederează 
dependența omului politic de programul Şi direcţia aleasă, Tre- 
Due aprobată dezertarea dela acest principiu tocmai în mo- 
mentele de excepție? Naivitatea sentimentală a unanimității uto- 
pice e mișcătoare şi stupidă. O nație poate greşi la un moment 
dat și un singur om poate vedea just interesele ei. Minoritatea 
de azi se transformă printr'o conjunctură favorabilă in majo- 
ritatea sdrobitoare de miine. O)mul politic își duce destinul 
ŞI crucea aleasă. Jocul nu este fair, atunci cînd simple conjucturi 
se transformă în Golgote și se operează excluderi din interese 
de castă, Fără o concepție largă și pură, firi un „pătos_al 
distanței”, viața publică apare ca un infern fără de scăpare, * 
Lipsa de măreție a adversarilor lui Stere apare intr'o cruditate 
penibilă. si demnă de plins. Un om politic de asemenea di- 
mensiuni avea dreptul la alți adversari, 

Omul politic tipic din Rominia e lepra oportunistă, „Burița 
de aur”, tipul untdelemnos aflat veșnic la suprafață. Incult, pre- 
tențios, șovin, flatteur și lesne de flatat, își arogă dreptul de 
a lua toate pozițiile, dea se amesteca unde nu se pricepe, leneș ca 
gindire, lipsit de asceză, incapabil de renunțare şi nedemn în 
atitudine. O ţară de 18 milioane are dreptul şi la alți repre- 
zentanți. Încercările de a se defini prin conducător şi altfel 
decit pină acum au dat greș. Dar la noi mai există pe lingă fri- 
volitate elegantă și agilitate sprinţară, și alt soiu de oameni. Gra- 


În 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


vitatea, religiozitatea, pasul greu şi sigur, reflexia politică s'a 
întruchipat în C. Stere. 

Dar să lărgim cadrul analizei cu un exemplu analog din 
Franţa, pentru a surprinde diferențele și a încercat delimitarea 
fenomenului, nostru politic: cazul Joseph Caillaux. Din cartea 
lut Jean Martei, Le Silence de M. Clemenceau, (Paris. Albin 
Michel, 1929) extragem următoarele dialoguri: 

Clemenceau, — Jai revé de Caillaux. Qu'est-ce qu'il de- 
vient. Caillaux? Jai Vimpression que le peuple français a com- 
prs que Cailaux était peut-être une victime de ma férocité bien 
connue, mais à coup sûr pas un sauveur, 

Cu sinceritatea lui magnifică, Tigrul mărturisește direct: 
situația de „victimă”, „ferocitatea” şi îsi face rezervele necesare 
poziției lui. Nu avem „jupiterianul” non bis in idem, pro- 
wuntat de lonel Brătianu. 

Martet (povestind ședința Camerei idin 23 Decembrie 1917, 
cind a fost judecat Caillaux): il a dit: vous vous souvenez. 
Monsicur le President du Conseil, des séances tragiques ou 
vous avez été acusc de trahison, des discours pasionnts de 
Deroultde, de Millevove... L'injustice d'alors voulez-vous la 
recommencer aujourd'hui? Voulez-vous qu'il y ait une nouvelle 
affaire Dreyfus?” El il a eu ce mot— „Vous! vous, Monsieur 
Clemenceau, qui êtes aujourd'hui tout puissant!” Je vous ai 
regardė. Vai cru qu'il allait se passer quelque chose... 

Clemenceau. — Quoi? l 

Martet. — Je ne Sais pas.. Un phénomène électrique... 
M. Caillaux venait d'évoquer ces vieilles batailles, de faire appel 
ā Votre omnipotence, à votre générosité... Je me suis demandé 
alors quelles pouvaient être vos pensées... 

Clemenceau, — Je pensais qu'il avait la France, tout sim- 
plement. 

in ultimul răspuns atit de simplu şi mișcător al lui 
Ciemenceau („je pensais qu’il avait la France, tout simplement”) 
scos parcă dintro tragedie ide Corneille, este închisă natura 
Executivei, de care vom vorbi pe larg mai jos. Tot astfel ar fi 
vorbit orice om al Executivei în fața unui asemenea tribunal și 
la noi în Rominia. Numai că la noi s'a vorbi ulterior. Dar 
asupra ulteriorului din Franţa și din Rominia vom discuta. 

Martet. — Vous aviez eu de la sympatie pour lui, au- 
trement? 

Clemenceau — Je ne le détestait pas. J'avais l'impression 
qu'au moins lui, il avait une sorte d'allant, de courage. Phy- 
siquement il avait une élasticité qui me plasait. Mais si jamais 
vous voulez faire de la politique, Martet, et aboutir à quelque 
chose, ne vous embarassez pas de questions de sympathie. 
Tenez-vous toujours prêt à rompre avec tous vos amis. Ou 
alors vous êtes perdu... perdu, j'entends que vous ne 
pourrez à jamais réaliser ce que vous aviez décidé de faire. En 


C. Stere şi „speciticul politie” rominese 15 
politique, c'est par les amis qu'on êst arrêté... ... Caillaux, en 


pleine guerre avec l'Allemagne, continuait ses rêves d'entente 
avec PAllemagne, causait avec VAllemagne, mois j'apelle ça 
une crime. Que M, Caillaux, avant la guerre, ait cu l'idée d'une 
équilibre europćen basé sur des rapports de collaboration in- 
dustrieile, économique avec les Boches, Îl failait déjà qu'il 
Hit fou! Car il suffisait de les regarder pour voir qu'ils n'a- 
vaient d'autre idée que de nous sauter dessus pour nous écra- 
bouiller... Mais enfin, en regardant à ça d'assez loin, en jugeant 
de ça dans son cabinet, on pouvait ă la rigueur soutenir que 
Ventente avec lAllemagne, notre ennemie de toujours, valait 
bien Pentente avec l'Angleterre, — qui n'est pas notre amie de 
toujours. Seulement, c'êtait un petit jeu auquel on pouvait 
s'amuser jusqu'au 2 août 1914, Passé le 2 aoùt 1914, il fallait 
se taire”, 

Cazul şi argumentarea sunt absolut analoage cu acelea 
din Rominia. Doi oameni politici din cercul Antantei fiind de 
părere că o înțelegere cu Germania este preferabilä con- 
tinuării războiului. Ambii își duceau pină la capat convingeri 
anterioare declaraţiilor de ostilitate (2 August 1914 și 16 Au- 
gust 1916), incercind o legare a relațiilor cu inamicul pentru a 
saiva ce mai era posibil de salvat. 

Caracteristica lui Caillaux, făcută de Clemenceau, coincide 
cu portretul, care se face adeseori d-lui Stere: „Malvy.... voyez- 
vous, Malvy, Cest le laissez-faire, le laisser-aller... la poignée 
de main à nimporte qui... Caillaux, lui, est un espece de heros 
sombre, néfaste, comme il y en a dans les drames shakes- 
pearians. I} ne faut pas les mépriser, car ils apportent en ce 
monde, ou tont est wsé, frotté, poli, ils apportent du pito- 
resque... Mais pour plus de sûreté il faut les retirer de la cir- 
culation”. 

Asemănările sint uimitoare, Limbajul e identic: „mois, j'ap- 
pele ca un crime”, „il fallait setaire”, „il ne faut pas trente six 
idées dans un pays qui défend sa vie. Îl n'en faut qu'une”, etc, 

Acesta este întradevăr limbajul Executivei, în momentul 
executiei, 

Dar care a fost atitudinea „cucoșului” cavaler francez 
față de „trădătorul”, Caillaux? l-a făcut proces și l-a virit la 
inchisoare, fiindcăi era necesar într'o anumită conjunctură, iar 
ana datele luptei politice s'au schimbat, Caillaux a devenit 
foarte natural Ministru de Finanţe şi, printr'o măsură excep- 
țională, vicepreședinte al Cabinetului, deşi, cum se știe, conform 
practice: franceze, această demnitate este ținută de cätre Mi- 
nistrul de Justiție, Inchisoarea politică nu descalifică, după cum 
crede omul de pe stradă nătărău sau burghezul comod. Inchi- 
soarea politică este de obiceiu onorare și piedestal. Ea declan- 
şează simpatia, dă dovada curajului și a independenței. 

Contra lui Stere („complexul vinat”) s'a luat calea ca- 


- 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


lomniei, a acuzării fără curajul procesului și al închisorii, în- 
Cercarea unei morţii civile fără a fi purtată pe baza unei sen- 
tinte judecătorești. 7 


Constituţia franceză este o constituție unde se fundează 
domnia sistemului reprezentativ, adică a Parlamentului. Con- 
stituția Germană weimariană, de pildă, a fost piebiscitară, prin 
introducerea in elementele ci esenţiale a referendum-ului cu 
cart se făcea alegerea Preşedintelui Republicii: intro demo- 
cratia burgheză, cu o Executivă aleasă plebiscitar, s'a introdus 
in mod logic și principiul actiunii directe (in art. 48), unde se 
specifică atribuțiunile dictatoriale ale preşedintelui in cazurile 
de txcepţie şi unde i pe dăduse, totodată, însărcinarea de supra- 
vegiietor al Constituţiei. (Hüter der Verfassung). 

Pentru Constituția franceză și pentru definirea raportu- 
rilor de forță intre preşedinte şi parlament este caracteristic 
epizodui faimos Millerand din 1924, cina președintele republicii 
a fost debarcat de către majoritatea parlamentară. Millerand 
dorea, intre altele, o lărgire a atribuţiunilor președintelui pentru 
ä putea interveni cu succes în crizele de cabinet endemice în 
perioada de după războiu, încercind o substituire a” atributiu- 
nilor prezidenţiale în locul celor parlamentare. Aici s'a lovit de 
tradiția franceză, care spune că „le president chasse des lapins, 
mais il ne gouverne pas”. Este întradevăr curios de observat, 
cà bunul președinte trebue să aducă în general cu sine dovada 
unei aurea mediocritas. Gaston Jèze a formulat spiritual, spu- 
nind că un om politic poate fi ales președinte al Repu- 


* b]licii franceze „s'il a donné la preuve. de sa médiocrité”. 


> 


Legea se verifică, aruncindu-se o clipă privirea pe lista celor 
eșuați la cucerirea marii demnități: Gambetta, Waldeck-Rous- 
seau, Clemenceau. Aici este o mefianță vădită impotriva minii 
tan și a Executivei, redusă la rol infim, 

La noi, în Rominia, predomină Executiva şi psihologia 
č, chiar în momentele de neexcepție, ` 

In Constituţia dela Weimar din 11 August 1919, poziţia 
președintelui Republicii germane era total deosebită de aceia 
a confratelui său francez. Deosebirea esenţială consta in modul 
de alegere al lor. in Franja, parlamentul este părintele pre- 
şedintelui. Un prizonier ales pe 7 ani. Trebue notat detaliul 
amuzant, că Millerand a fost ales preşedinte şi pentru a putea 
fi imobilizat şi a i se tăia libertatea de acțiune. In Germanis, 
pentru alegerea. preşedintelui, exista referendum. Prin apelul 
la popor, se evita intermediul parlamentar, iar legătura dintre 
popor și capul suprem al Republicii era directă. De aceia și 
atribuțiunile „Președintelui față de Reichstag au fost cu mult 
mal largi și în cazuri excepționale el era investit cu puteri pro- 
consulare, (Așa s'a ajuns la dictatură!) 


C, Stere si „Specificul politie” rominese 77 


Preşedintele francez este dependent de Parlament și nu 
are decti un rol decorativ, Preşedintele german era ales prin 
plebiscit de către popor, supraveghea Constituţia și unitatea 
Reichului, forma instanța ultimă în crizele parlamentare și era 
deţinătorul deciziei politice în cazurile de excepție. $ 

Care sunt motivele acestor deosebiri? 

Predominarea la noi a Executivei — prin adiacente şi 
psihoiogie — face parte din amintirile „supunerii” ca şi în 
Germania cu tradiții militariste. Franța republicană are în singe 
amintirea Marii Revoluții. lacobinismul și laicizarea sint cele 
două complexe ale psihologiei cotertive franceze dela 1780 pină 
acum, Cariera și destinul lui Clemenceau se. datoresc anco- 
rări! puternice a Tigrului în centrul acestor elemente vii. Cazul 
Dreyfus este o ilustrație, iar reabilitarea căpitanului, dovadă! 
elocventă a predominării lor, 

Oroarea cezarismului fără glorie şi a faptelor de mari 
dimensiuni istorice este o caracteristică a spiritului romantic, 
(De prisos să spunem, că nici din punctul de vedere al practicei 
și al instinctelor dovedite in viața publică, nu ne încre em în... 
latinitate. Noi admitem sita şi satrapul, — caracteristice 
orientale, Spiritul latin admite Cezarul numai subt forma 
mapoleoneană — care aducea cu sine și tru comunitatea 
franceză nimbul gloriei („al cincilea simț al Francezului”, după 
cum spunea Napoleon), — ori genul Mussolini, care face apel la 
oroarea clasică a desordinei, la sensualitatea ritmului, retoricei 
ȘI grandilocvenţei, 

Epizodul Brutus-Cezar este caracteristic pentru definirea 
esenței Executivei la popoarele romantice şi o repetiţie frec- 
ventă în decursul istoriei popoarelor neolatine, 

Cezar reprezintă gloria, care l-a dus în pragul dictaturii, 
insă fără ritm, fără fast, fără retorică, fără gesturi teatrale, 
Scepticismul radical al acestei figuri complicate, sublim de- 
cadente și cu trăsături precise de aporetica, geniu militar aliat 
cu literaturism agnostic, întrupa numai parțial idealul Cezarului 
latin. Fastuosul August, Regele-Soare, gloria napoleoneană, rit- 
mu! Mussolini — sînt cazurile tipice și perfecte ale cezaris- 
mului latin. Jertfa libertăţii și a individualismului nu poate fi 
făcută decit în schimbul gloriei, al purpurei şi al fastului — 
Și aceasta numai in cazuri de excepție. 

Brutus rămine, pentru problema Executivei romantice, fi- 
gura luminoasă și nevinovată prin care se întrupează inexora- 
bilul. Cezar este dictatorul ratat, aducind în tolba sa gloria și 
scepticismul, pofta de putere și disprețul intim al ei. Uciderea 
lui, înfăptuită în condițiuni așa de tragice şi de penibile din 
punct de vedere omenesc — instrument ucigaș al Istoriei și 
fatalității latine, fiind insuşi fiul său adoptiv — invedereuză 
condițiunile esențiale ale cezarismului romantic; 1) Cezarul tre- 


ÎN 


75 VIAŢA ROMINEASCA 


buc să aducă gloria, 2) Cezarul trebue să fie reprezentantul 
voinței de putere unde poporul se integrează și retrăeşte direct, 
colectiv și fastuos puterea, 3) Cezarul trebue să fie omul ac- 
fiunii, iar nu al refiexiei ngnostice ezitante şi a patra condi- 
hune unde a dat greş prin intimplare istorică, atit Iuliu Cezar 
cit și Georges Clemenceau, Cezarul trebue să se afle la in- 
coronare în faza ascendentă și să fie deţinătorul unor promi- 

= sium de fapte nouă și aducătorul unei glorii viitoare. Gloria 
peeti nu € suficientă și popoarele, în genere, nu cunosc recu- 
noștiința, decit sub forma speranței, a unei recompense viitoare. 
luliu Cezar și Georges Clemenceau n'au putut păși 'a inco- 
tonarea ultimă din cauze absolut identice. Ambii aduceau gloria. 
luliu Cezar cucerise Gallia și adusese în coroana imperiului 
roman piatra nestimată a insulelor britanice, etc. Clemenceau 
cra „le pere de la Victoire”, salvatorul victoriei Franţei întrun 
moment dificil, animatorul și organizatorul ei. Ambii erau po- 
sesorii celei mai sălbatice pofte de putere. Dar acțiunea lor 
era interior fără finalitate, colanul de salvare al unor suflete 
devastate de scepticism. Tigrul s'a sbătut o viaţă întreagă 
intre acțiune şi Nirvana, între afirmarea ou intermitențe şi cu 
ep H intensă a valorilor vieții şi amărăciunea unui nihilism 
radical, 


„Car je dois vous idire que je suis un melange d'anarchiste 
et de conservateur, dans des proportions qui restent à détér- 
miner”. Silence, pag. 191), Energia clocotitoare a Tigrului nu 
găsea linalități ce depăşesc persoana, ci numai surogate in 

Arimarea continuă de guverne („obişnuit cu distrugerea altor 

cabinete, Tigrul și-a doborit propriul său cabinet”, s'a spus 
CU ocazia crizei unui guvern Clemenceau). imoralitatea din 
disperare metafizică a lui Iuliu Cezar şi discontinuitatea liniei 
de conduită a unui suflet complicat și aflat in desagregare 
este notată anecdotic de Suetoniu și de istoricii latini. Aceste 
tipuri de personalitate nu pot fi conducătorii perfecţi de lungă 
durată ai maselor, Aici ¢_ revanşa materiei inerte şi necom- 
plicate asupra spiritului, care iinde la imbrățișarea în totalitate 
a aspectelor vieţii. In afari de Bine sau de Răy, ei își duc 
destinul fără a lua în consideraţiune necesităţile simpliste şi 
simplificatoare ale maselor. 

Masele au antene subtile cu care prind undele ema- 
nate din atmosfera unui conducător. Fiecare lară, Îşi are con- 
ducătorul pe care îl merită. lar noi pe-ai nostri. Este eronat 
a se crede în hazardul alegerii pe care o infiptuesc masele, 
să ae, r Cinai au vorbit pină acum, dar ele nu decid, 

smul constituțional su i i - 
here, ork t ar t ferind deplasări spre sfere, în ge 


Istoria instituției președinției Republicii franceze ? 
reșe : povesteşte 
basmul ctern al mediocrității, Episodul Clemenceau denonoireari 


C Siere și ssperitieui politie” rominese 1 


eterna nerecunoştință populară, insuficența gloriei de a rupe 
legea de aramă a mediocritäții insistent cerute, fară promisiunea 
gloriei nouă, ostracizarea linie; agnostice din viața publică și 
a liniei decadente. Episodul Millerand și Primo de Rivera 
arată instinctul masei latine, care nu îingădue mediocritatea dra- 
pată în togă proconsulară, ci își permite preferinţele libertăţilor, 
dacă mu i se oferă ceva mai substanțial și o strălucire în plus, 

Dar să insistăm asupra „măreției și mizeriei” carierii Ti- 
grului, pentru a se vedea şi mai clar esența Executivei, atitu- 
dinea și legăturile ci cu fenomenul politic. (Paralele pentru 
definirea aspectelor romineşti: lonel Brătianu — C. Stere, Cle- 
menceau, — Caillaux). 

Ciemenceau è așa dar complexul iacobin și laic, Clemen- 
ceau mai este rițmul, retoţica și pofta de spectacol franceză. 
La noi, rămine mereu „supunerea”. Nu cred Să greşesc, dacă 
afirm că unele din motivele ascunse ale succesului lui Clemen-. 
ceau erau: varietatea, spectacolul și agresivitatea pe care o 
oferea zilnic în lupta parlamentară. Cetăţeanul vrea să se in- 
tegreze și sä se oglindească în conducător ṣi omul politic. 
Ei trăiește imaginar în conducător latenţele sale cele mai scumpe, 
Cetăţeanului francez i se servea, dimineața la gustare sau după 
amează la cafea, bucuria pur franceză a cucoșului, a duelului, 
a cavalerului sans peur. (Lăsăm la o parte sans reproche, 
fiindcă apare fantoma Panama, mizeria datoriilor lui iuliu Cezar 
Și immixliunile scabroase ale plutocraliiior moderace). La Ro- 
mani, instinctele de agresivitate ale mulțimii se sublimau greoiu + 
şi primitiv în circ. Parem et circenses era pancarda plebei din 
Roma. In Spania, luptele de tauri păstrează pofta primitivă 
de singe, voluptate și de moarte. Taurochomania lui Henri 
de Montherlant, cultul soarelui și al taurului, reiau o veche 
tradiție sudică și continuă pe Barrès în Spania (cu toată incon- 
secvența atacurilor: „bâătonner Iyriquement son maitre”, spu- 
nea Barrès despre Renan, și maxima o aplică Monthertant maes- 
trului său Barrs). Circul și singele de taur sau toreador se 
transformă, în lumină și limpezimea atmosferei franceze, in 
lupta de cucoș, simbolul galic, în duel și în parlament. 
Ac! sint izvoarele secrete ale lui Clemenceau, luptătorul. în 
prima perioadă se sprijinea pe iacobinism și laicism — ducind 
luptä de cucos, simbolul galic, in duel și în parlament, 
în conjuncturi defavorabile, la „gloire”), In a doua perioadă 
— războiul — a pus degetul pe clapa napoleoneană a gloriei. 

Terminindu-se războiul, faza maximă era atinsă. O de- 
pășire a Versailles-ului nu mai era posibilă pentru citeva de- 
cenii, Lipsit de perspectiva unor noui ascensiuni opinia pu- 
blică ce își sublimase în Clemenceau nevoia de spectacol și 
cucos, sărbătorise cu el şi în el apoteoza gloriei, intuia cu 
ingratitudine reversul medaliei: Nirvana şi nihilismul Tigrului, 
pericolele vieţii publice intrate într'o perioadă de refacere con- 


80 VIAŢA ROMINEASCA 


dusă cu asemenea elemente sufletești, Au soir de la pensée este 
desvăluită eroică şi fără de precedente a unui luptător în toată 
nuditatea şi desperarea lui metafizică. Apologia lui Demosthenes 
€ o recapitulare a cucoșului patriot, iar Grandeurs et misères 
d'une victorie, țipătul ultim al cerbului rănit, însetat şi lipsit 
de apă vie, cîntecul final unde se sintetizează fără reticente 
acorduri și desacorduri, polifonia unei vieți. 

Grandeur et décadence des Romains, CGrandeurs et ser- 
-vitudes militaires, Grandeurs et misères d'une victoire — sunt 
trei titluri de cărți franceze unde se pot studia trei etape 
din istoria Executivei, trei titluri de viaţă și cultură: Montesquien, 
Alfred de Vigny şi Clemenceau. Pretutindeni revine ca un leit- 
motiv: „grandeur”. Adică, eleganță sufletească și cavalerism. 

Istoria Executivä la noi nu demonstrează decit oroarea 
deciziei clare, tratarea dilatorie a problemelor. Nu vreau să intru 
acum în amănunte. Cetitorul poate trage singur concluziile la 
istoria noastră contemporană și la „cazul Stere” cu materialul 
comparativ pus la dispoziţie. 


t$. 


Lupta politică este agon. Duel neîntrerupt, luare la jntre- 
cere, polemică. Paralel cu procesul de integrare (asupra căruia 
a stăruit mai mult în ultima vreme Smend), care presupune „pa- 
tosul distanței”, Integrarea este vizibilă prin plebiscitele de 
fiecare zi ale opinei publice, prin alegeri, întruparea în con- 
ducători, procesiuni și festivități publice etc, Fără un „patos 


> al distanței”, (Nietzsche) angrenajul public poate fi uşor dus 


pe povirnișuri periculoase, 

ideea de agon (luptă pe stadion, intrecere sportivă) a 
fost introdusă în filosofia modernă de către Friederich Nietzsche, 
care a luat-o din cultura elină: cultura elină înainte de perioada 
socratică, Agon este încărcat de elemente eroice, Cencepţia a- 
gonală a luptei politice şi sociale presupune cavalerism şi şanse 


„egale la punctul de plecare pe stadionul vieții publice. Agon este 


camaraderie şi luptă. La olimpiadele eline, concurenţii la lance, 
poezie, aruncarea discului, drami, tragedie, sărituri, alergare de 
pistă — erau puși în condițiuni de egalitate perfectă și ins- 
pirați de emulaţie cavalerească., Coroana de mirt era dată 
celm clasificat întiiu. Un primus inter pares, 

Fermenții agonali în viața publică înlesnesc desvoltarea 
instinctelor de agresiune şi luptă, „patosul distanței” îmblinzeşte 
agresiunea şi o supune, învățind pe om să servească și să cu- 
uoască umilința, adică limitele eului. 

Intre Agon (luptă, atac, stadion — fără distanță) şi iubire 
(depășirea cului, sacrificiu personal, umilinţă, renunțare) cultura 
Europei și cea rominească se sbat, negăsind scăpare. Reali- 
zarea agonului (cu distanță între egali și fără pentru ceilalți) 


Ő 


— 


C, Stere şi „specitical politic” _rominese 81 


a fost posibilă în cultura antesocratică, cultură de dominatori 
și hiloți, dar nu mai e posibilă în epoca modernă, unde hilotul 
a căpătat conştiinţa sa de om și a dobindit drepturi de azi 


inainte, inviolabile. 
..." 


Filosofii tragici — gen Kirkegaard, Pascal, Rosanov sau 
Nietzsche — au fost aceia care au pus problema deciziei morale 
(în consecință și politice) cu tot pat să i şi acuitatea ei. Oamenii 
aflaţi la încrucișări de drumuri, bătuți de vinturile indoelii și 
biciuiți de patimi mărețe, s'au retras ca fiarele rănite în peșteri 
— sau fiind animale sociale în chilii (orele ultime ale lui 
Pascal şi Rosanov), în chaise-longue la Sils Maria sau în 
faubourg la Copenhaga — meditind furios, scoțind gemete şi 
apele de disperare ultimă. „Fu nu sint om: tristețea mea duce 
pina în pragul nebuniei”, — a notat odată Sâren Kirkegaard 
în caetele unei melancolii şialunor tristețe mortale. Puiu de cuc 
într'un cuib de vrăbii sperioase și vorbăreţe, şi-a găsit scăparea 
în cintecul monoton al creației (fără finalitatea acțiunii), pre- 
vestitor de primăveri înflorite, pline de seva unităţii sufleteşti: 
„asemeni prințesei din 1001 de nopţi, mi-am salvat viaţa prin po- 
veste. Creaţia œ fost conținutul vieţii mele. Melancolia în- 
grozitoare și durerile interioare (de un gen simpatic, de al- 
minteri) — suportam ori şi ce, dacă mi-era îngăduit să creez”. 
Sau Rosanov, tragicul rus: „pe umerii mei stau doi îngeri: 
îngerul bucuriei şi îngerul lacrimii. Ingerul afirmației şi in- 
LET morții. Conversaţia lor: viața mea”. 

Cine poate nega, că stadionul îndoelii se dau cele mai 
înversunate lupte, se întilnesc adversarii în zale grele și se 
încrucișează săbiile purtate de braţele cele mai vinjoase ? Ceiace, 
in domeniile adverse, este idilă și împăcare, trăire lină și pa- 
cifică, călătorul însetat de Absolut, purtat de destinul neîmpăcării 
prin ambele împărăţii, se retrage fără glorie în stadionul său — 
stadionul îndoielii și al luptei de sine — Prometeu cu măruntaele 
mincate de vulturi și de șoareci, însoțit cu muzică de bufniţe și 
speranțe de naufragiat. 

Criza creatoare nu însemnează desperare, ci decizie, plus 
oroarea ide paleative, curajul de a încerca și a părăsi încercări 
nereușite, 

Este demn de remarcat, că omul aflat în îndoială al vremii 
noastre poate cu mai multă ușurință să capete distanța faţă de 
fenomene. li stă în atitudine. Obişnuit să plaseze imediat mo- 
bilurile în cercul din care a plecat, transparența imboldurilor 
fiindu-i suverană, nu se poate încălzi la rece, ci poate păstra- 
singura bucurie dintr'un naufragiu intim — o privire clară cu 
care dozează chestiile în măsură şi pe planurile lor adecvate. 
Tipul, destul de frecvent în ultima vreme printre intelectuali, 
al „dogmaticului din desperare” tinde la o asimilare — o, atita 


Îi a N 
6 


4 


82 VIAŢA ROMINEASCA 


de rapidă! — a timpului său aflat între două lumii dogmatice 
pure. (D. Nae lonescu este caracteristic în această privinţă). 

Încercarea de excludere din viața publică a unor anumite 
grupuri sociale sau a reprezentanților acestor grupări mi se 
pare nefundată. Apoi, integrarea în comunitate nu este un fapt 
dai și aflat intro încremenire eleată ci e un proces dinamic 
in continuă repetiție şi prefacere, sau — după o expresie a lui 
Renan — „un plebiscite du chaque jour”, Grupurile posesoare 
şi avantajate ale comunităţii au tendința acapărării lacome a 
forței executive. 

Omul politic contemporan, atunci cind are cunoştinţa mo- 
bilelor, acțiunilor și orizontul totalității, încearcă tocmai echi- 
librarea raporturilor și a contrastelor pentru evitarea catastro- 
felor. Veacul nostru nu mai e un veac în care purtători restrinşi 
a! suveranități să fie consideraţi unşi prin grația divină și nici 
nu se mai pune problema din punctul de vedere, care cerea 
condițiuni indispensabile şi restrictive, vot censitar, posesiunea mi- 
nimum de avere sau educaţie școlară — pentru exercitarea, de- 
terminarea, şi participarea la treburile publice. Veac plebisei- 
tar, nu îngăduie exterminarea nimănui pe baza unor principii 
incerte sau neavenite comunităţii, comode doar unui clan politic. 

O disparitate vrea să elimine o altă „disparitate” în nu- 
mele comunităţi: (aici e procedura unfair) aceștia sint termenii 
„cazului Stere”. ` 

C. Stere face parte din categoria marilor reformatori, A 
tost un om de mare format: problema politică nu se pune 
parțial, ci se încadrează într'o atitudine generală asupra lumii 
Şi a existenței, Un act din viata lui nu e un epizod trecător, ti 
© verigă dintrun lanț. El a fost omul marilor curajuri; omul 
care a trăit problema lui Aut-Aut, kirkegaardianul Entweder- 
Oder, luînd decizie definitivă, imbrăcindu-se, cum îi plăcea să 
spună „in cămașa morţii”, Trecind peste cadavrele micilor 
vanități şi ambiţii apare micului politician romin ca un mon- 
strum unicum, indescifrabil, reprobabil şi în relații cu De- 
amonul, In fond, categoria de oameni, „Stere” are „patosul 
distanței” căpătat din experiențe timpurii catastrofale (catustro- 
fale pina omul mediocru), — de-aici înțelegerea lui senină a oa- 
meiiilor, — categorie care stă deasupra evenimentului cotidian 
ȘI € ancorată puternic în puncte centrale de viaţă publică și de 

UMWăţă a creaturii. Este justă observaţia, că omul politic are 
afinități cu actorul, Dar sunt actori și cabotini. Cabotinul se 
încîntă la locurile falșe de scenă şi a pietrelor prețioase imitate. 
Actorul veritabil trăește plastic legile Creaturii (cu un termen 
teologal catolic), hrănind cu singele său desacordurile și tendin- 
tele Ei. De-aceia omul politic şi actorul care joacă drama 
vieţii nu sunt sfinți — legea <fintului e renunțarea și harul reli- 
gios. Harul omului politic este decizia, „cămașa morţii” și 
viziunea globală. „Omul politic este — cum formulează un 


C, Stere şi „speriticul politie! romineac 83 


rieten — specialistul dorințelor populare. E un cetitor în su- 
lete și un cetitor în stele, Misiunea lui este să înțeleagă aceste 
realități și să designeze specialişti în tehnica de rezolvare, de 
realizare. Specialist, e poate rău spus. Specialiştii sint în genere 
incomprehensibili. Omul politic are dimpotrivă vocația divină, 
ȘI vocația umană, întrunite, In politică nu trebue să joace rol 
decit der nackte Mensch, omul etern, omul existent”, 

Unitatea lumii organice era formată prin comunitatea de 
credință şi frăţie întru Dumnezeu, Prin introducerea și răspin- 
direa capitalismului și transformarea proprietăţii, uniunea dintre 
membrii societăţii nu se mai face pe baze charismatice (de 
iubire și emoție), ci pe formule și criterii exclusiv economice. 
Dela primatul religiosului s'a trecut la primatul economicului. 
Homo sapiens antic sau călugărul medieval au făcut loc lui 
homo _cconomicus. Pentru a ilustra această trecere, vom lua 
un fapt fundamental din viața umană: căsătoria. Dreptul ca- 
nonic, în vremea lui de înflorire supremă, impiedica o căsătorie 
cu „păginul”. Conștiinţa diferențelor și mindriile interziceau 
mezalianțele. Aproprierile se făceau pe baza omogenităţii, a 
une! comunității de credinţă, de opinii și a unui sti. de viață, 
în faza capitalist-burgheză, uniunea are la bază mai ales ba- 
nul. În aristocrațiile de singe, au intrat burghezii înavu.!i prin 
operațiuni comerciale. Pălmașul lui Rebreanu seduce pe Ana, Ras- 
tignac cucereşte Parisul, Dinu Păturică pătrunde intre fanarioți, 
tot dînd altă față societății, inoind-o cu aspecte de viață 
noui, care prezintă în felul ei o frumuseți unică în istorie. 
Secolul al XIX-lea a văzut întărindu-se forța burgheziei în 
arena politică și în cultură. In secolul XX își face intrarea pro- 
letariatul. In vestul curopean, subt formele lui citadine și in- 
dustriale, iar în Răsăritul şi Sud-Estul Europei, masele ţărăneşti 
încep a-și spune pentru prima oară cuvintul în viața politică. 
Filosofia veacului XIX a fost raționalismul burghez. Filosofia 
veacului XX este la început materialismul istoric, mai tirziu 
— cu Sorel și școlarii săi italieni şi ruşi — iraționalismul, €x- 
celent și ca tactică de luptă prin creația miturilor şi furnizor 
de formule polemice, apoi filosofia vieţii ca o incercare de 
înțelegere totalistă a fenomenelor moderne. Trecerea s'a făcut 
dela Ratio la filosofia vieţii și la o filosofie existențială (Nietz- 
che, Kirkegaard). Termenii sunt: Rato, (lumea burgheză, ilu- 
minism), Viaţă, Existenţă (lumea modernă). 

Trebue de remarcat că idealurile comunitare se refac pe 
baze nouă. Formula atomizantă, mecanicistă, individualistă și 
raționalizantă, creație a liberalismului plutocrat şi burghez, este 
în amurg. Concentrarea capitalismului în trusturi imense a dat 

roletariatului citadin, strîns sub acelaș acoperiș şi exploatare, 
ze nouă de uniune și interese comunitare. Masele agrare 
exploatate și ele pină la sînge de plutocrația orăşănească, își 


84 VIAȚA ROMINEASCĂ 


string rîndurile şi-şi pot găsi ușor. atunci cind au exponenți 
adecvați, stindarde şi lozinci, 

Cum se poate justifica o construcție și o teoretizare a 
fenomenului politic şi cultural contemporan, fără luare în con- 
siderație şi absorbiți în structura sa a elementelor esențiale 
din viața contemporană? 

Este inimaginabil ca din elementeie raționaliste să se poată 
extrage indicaţii, directive sau sugestii pentru organizarea unei 
țăn cu 80% populație agrară. De prisos să spunem că această 
doctrină este prin origine, structură, modalitate de punere a 
problemelor, eminamente liberal-burgheză. Valahi civilizati, spe- 
naț de instituţii ale unui veac trecut, în loc de a pune accentele 
aşa cum dictează poziția luată, de pildă democraţie comunitar- 
etatistă, plebiscitar-agrară, dreptate și mai ales resentimente 
sociale, o pun burghez, individualist, raționalist, şi atomizant. 

Proprietatea mare privată este fără indoială izvorul cel mai 
însemnat de unde se alimentează resentimentele sociale. 

Inceputul distrugerii formelor ei maxime a fost înfăptuit 
prin reforma agrară și naționalizarea (sau mai exact ctatizarea) 
subsolului. Semnificația acestor două reforme n'a intrat încă 
suficient în conștiința publică, 

Impărțirea marilor averi boierești, din care a profitat tă- 
rănimea iobagă, și-a avut corelatul său în exproprierea sub- 
solului neintrat încă în proprietatea privată, (reforma deci incom- 
plectă), luat în orice caz, deși fragmentar, din minile şi posi- 
bilităţile plutocraţiei. La exproprierea agrară și ctatizarea sub- 
solului se va adăuga — e linia fatală a unei evoluții deja 
începute, — și exproprierea orășenească, 

Exproprierea agrară raportor în 1014: C. Stere) şi etati- 
zarea subsolului, pornită din aceiași tulpină a colectivizării bu- 
nurilor, reprezintă totuși două tipuri variate. Judecate din punet 
de vedere al perspectivei istorice, prima reformă reprezintă o 
treaptă inferioară, deși evident inevitabilă în condiţiunile în care 
sa înfăptuit. Exproprierea agrară este un act de trecere a 
proprietății mari private în minile Statului, care l-a dăruit în 
condițiuni de plată avantajoase masei țărănești. Din punct de 
vedere juridic, a existat un moment în care Statul a deţinut 
proprietatea expropriată. El era titularul acestor bunuri din 
care și-a oprit de alminteri pentru felurite scopuri publice 
cantități destul de mari. De pildă, şi-a păstrat pămint pentru 
experiențe agricole, școale, biserici, cimpuri de sport, etc. În 
dispoziția inițială prin care se oprea revinzarea loturilor tä- 
rănești, Statul își păstra un drept de supraveghere si tindea la 
punerea de piedici a refacerii proprietăţii private peste o anu- 
mită limită. Spiritul reformei era comunitar şi colectivist. Dis- 
poziția amintită arăta un veto categoric față de proprietatea 
privată pe baze pur capitalist-individualiste a cărei primă ca- 


RR 


C. Stere şi „speoiticul politic“ rominesc 85 


racteristică este tendința de acumulare și exploatare. „Härnicia” 
individualistă se foloseşte de conjuctură pentru a-și stringe in 
hambarele ei diferențele de muncă ale „leneşilor” şi „proştilor”, 
Statul vrea prin dispoziţiile reformei agrare să suprime CX- 
pioatarea de către un grup infim de „harnici” a conjucturilor 
Viitoare. 

(Deschidem o paranteză: negarea existenței sau justiiicării 
existenței Statului, organism deasupra individului, esie totutta- 
ună o necesitate polemică, atunci cind se confundă Statul cu 
plulocrația, care i-a confiscat — ori utopie politică. Suvera- 
nitatea statală este caracteristica fenomenului comunitar con- 
temporan și dovadă elocventă a primatului de fapt al colectivului. 
Chiar din punct de vedere al materialismului istoric este o 
eroare negarea Statului, deşi in istoria socialismului european 
negația e frecventă. Mai ales linia Engels şi anarihsmul sint 
două curente unde negația e absolută. Dar marxismul, amendat 
teoretiu și practic de evenimente ulterioare, a confirmat rea- 
litatea uriașă a suveranității statale, trecută din mina gru- 
pului burghez în minile proietar-agrare și posibilitățile imense 
de reformare și revoluționare ale societății pe care le it- 
plică posesia ei. Negarea suveranității și a Statului ca existenţe 
spirituale este totală şi indreptățită numai din punctul de ve- 
dere al liberalismului cu tendințe anarhice ilustrat strălucit de 
Kelsen şi it). 

Acumulările în agricultură se datoresc in genere mai puțin 
„hărniciei” şi mai mult „conjucturii”, unde individul nu are alt 
merit deceit acela de a se folosi de „conjuctură”. lar folosirea 
nu poate fi decit un număr restrins şi dezavantajiile trebue 
să le suporte, prin natura lucrurilor, fără nici o vină, masa. 

Crizele agricole se datoresc unor cauze cu care produ- 
cătorul nu are nici o legătură. Ele sint efecte sau ale pieţei 
internaționale sau ale condițiunilor implacabile atmosferice, O 
excelentă recoltă argentiniană distruge în mod matematic re- 
coltà rominească la preţuri, 

Negustorii din Buenos-Ayres şi Rio de Janeiro aruncă 
Vagoane de cereale în ocean pentru păstrarea unui preț con- 
venabi! și pentru a nu mai plăti magazinaju!. Intre timp Roolis-ul 
chinez moare de foame, iar fotograful-reporter publică în re- 
vistele ilustrate europene tablouri inspäimintătoare deacolo. Con- 
comitent, șomajul face victime de milioane între muncitori in 
America, Anglia și Germania: otrăvire lentă şi sigură pentru 
homo faber, innebunirea treptată a creaturii prin mizerie şi ab- 
stinență forțată de muncă, Aceste aparițiuni cotidiane demon- 
strează unitatea economică a lumii și prăbușirea unui sistem. 

_ Apologeţii individualismului, ai „hărniciei” și ai propric- 
tăți: private ar trebui să reflecteze: ce „vină” are micul pro- 
ducător „agricol valah, că Argentina, înzestrată cu tractoare, 
capitaluri și ploaie, aruncă pe piața mondială cantități de 


a i 


86 VIAȚA ROMINEASCA 


cereale cu un preț la care agricultura rominească nu poate 
concura? Sau că în Valahia e secetă? În asemenea momente 
de criză, cind prețurile pămîntului scad catastrofal, un mare 
industriaș poate cumpăra trei județe deodată. 

Aici intervine rolul Statului prin organele lui legislative 
şı executive, Subsolul şi proprietatea rurală, fiind întrun a- 
numit sens colectivizate, — se află sub protecţia Statului, iar 
restul proprietății private —în general orăşeneşti — nu poate fi 
decit subt un control continuu, 

Reforma agrară, față de etatizarea subsolului, reprezintă 
in sistemul public actual și al liniilor lui de evoluţie o treaptă 
inferioară. De ce? Tocmai prin elementele de individualism si 
„privat” pe care le conține. Repetăm: elementele erau o fata- 
litate istorică în momentul în care s'au dat. Dar dacă ele ar fi 
tost hotăritoare — ceiace nu este cazul — și ar fi existat 
firma comunitară, refacerea marii proprietăţii s'ar fi făcut in- 
trun deceniu. 

Spiritul comunitar al naționalizării subsolului a suferit o 
înfringere prin comercializäri. In loc de stringere a capita- 
lurilor, care să fie puse la dispoziția Statului pentru exploatarea 
subsolului naționalizat, s'a _frint linia iniţială, —  redindu-le 
„hărniciei”” private, care s'a dovedit faimos de rapace și nelruc- 
tuoasă. Reforma s'a oprit la jumătatea drumului. In loc de 
formarea aparatului de exploatare, din lipsă de incredere și 
curaj, am avut părăsirea totală a reformei. Posibilitatea lu- 
crării „colectiv? nu poate fi desminţită. In străinătate, avem 
exemple strălucite. lar la noi, cooperația și atitea alte insti- 
puri sunt începuturi şi realități, dintre cele mai pline de nă- 
ejdi.. 

Atacul concentric contra lui Stere mi se pare că a pornit 
din cercuri pur orăşeneşti sau orășenizate, ca unul ce a reprezentat 
doctrinar cel mai bine interesele permanente agrare și ca unul 
care nu a vrut să părăsească pentru un blid de linte sau un blid 
de onoruri linia inițială. Orașul în Rominia, aflat permanent la 
controlul împățirii bunurilor, și-a rezervat în adevăr bucata cea 
mai mare, Interesele lui nu au fost ştirbite cu nici o centimă 
de valul reformist de după războiu. Demascarea acestei stări 
de lucruri este o datorie a cercetătorului imparțial de istorie 
socială contemporană. Arta, cu care orașul îşi asimilează a- 
părătorii, este infinită și în felul ei amuzantă. Dar acei care nu 
trădează pentru blidul de linte, onoruri și prejudecăți, nu pot 
avea decit afecțiunea şi stima cercetătorului, 

Este locul să spunem aici citeva cuvinte despre poziția 
cercetătorului social contemporan. El are o situație extrem 
de grea, mai ales de cînd, subt pretextul obiectivității cer- 
cetării, s'a introdus ca normă fuga dela analiza fenomenului 
contemporan ori privirea glacială, care nu spune, nu vrea să 


C. Stere si „specificul politic” rominesc 87 


spună sau nu poate spune nimic subit masca unei neutralități 
magnifice. 

Cercetătorul, cu inima tristă și indecisă, aflat doar pe 
latura cunoașterii-categorie uşor de definit, la rindul ci, socio- 
logic şi mai ales psihologic — mai înțilnește două categorii: 
a) categoria dogmaticului pur, a omului incapabil de a vedea 
altă poziție şi de a-și analiza poziția proprie și subteranele ci 
— numeric extrem de redusă dacă nu inexistentă în Rominia 
cultă — b) categoria celui care simulează dogma și o admite 
ca atare sau din desperare sau din interes (legiune). Pentru 
cercetătorul ajuns la conștiință aporetică, totul îi este tran- 
sparent. El reduce sensul și legitimarea unei acțiuni în do- 
meniul de unde a plecat. De aceia, o polemică în sine este fasti- 
dioasă şi nu-i poate servi decit maximum pentru definirea fe- 
nomenelor și a factorilor în acțiune. Karl Mannheim defineşte 
această stare sufletească şi acest stadiu al gindirii europene „per- 
lexitate de viaţă” și „perplexitate de gindire”, Sint, nu mai 

cape îndoială, faze ale unei destrămări şi ale unui nihilism acut. 
Analiza și recunoașterea lor ca atare nu dizolvă și nu îm- 
piedică, ci mai de grabă intensifică. Dar această conștiință dă 
ma! ales libertatea de cunoaştere, clasifică și divulgă. O analiză 
a acestor analize descopere mai multe stadii, Le las în grija 
cetitorului. 


Petre Pandrea 


Gîndirea sociologică a lui C. Stere 


Viaţa frămintată, risipirea generoasă de energie în ser- 
viciul marilor cauze ale democraţiei rominești, lupta dirză im- 
potriva coaliției puterilor intunericului nu i-au permis lui C. 
Stere să-şi formuleze întrun mod destul de sistematic gin- 
direa sa sociologică. Cu toate acestea, din articolele şi studiile 


risipite prin diferite publicaţii se poate constata că Stere a, 


avut un sistem original de gindire sociologică. 
Ceeace caracterizează un sistem de gindire, este crista- 
lizarea tuturor ideilor în jurul unei concepții generale a lumei 


* ŞI a vieţei, în jurul unui „Weltanschaung”. 


Atit personalitatea, cît și gindirea lui C .Stere au fost 
cristalizate în jurul unei concepții generale, care străbate ca 
un filon toată gindirea și toată atitudinea sa în viața publică. 

Oindirea sociologică a lui C. Stere este integrată într'o 
largă concepție a sensului moral al existenței în general și 
a omului, adoptându-se o filosofie și o etică a omului luptător: 
„Omul luptător înlocuind pe omul vierme” +), 

Menirea unci filosofii, este de a da înțelesul vieței prin 


> arătarea legăturilor individului cu întreaga omenire. „Filosofia 


+ 


r 


trebuie să ajungă o știință a idealului omenirii” *). Știința nu 
poate neglija problema scopurilor omenești, finalitatea face 
arte din structura omului, ştiinţa trebuie să fie o armă de 
uptă pentru | omenirei. 

Desăvirșirea unei filosofii constă în realizarea unui prin- 
cipiu de etică, care să constitue în acelaș timp un criteriu al 
progresului omenirii. Acest criteriu este idealul visat de Kant: 
„unirea morală ideală a omenirii bazată pe egala îndreptă- 
țire și consimțămîntul liber al tuturor membrilor familiei umane”, 

Acest criteriu de progres uman, Stere îl integra într'o 


concepție a sensului evoluției omenești. Deși în evoluția sa 


1] Încercări filosofice. C. Stere. 
2) Ibid. (Rev. „Arhiva“, 1896). 


Gindirea sociologică a lui C. Stere 89 


omul este stăpinit de aceleași forțe fatale ale firei, el are facu. 
tatea de a-şi ün scop pe care il urmăreşte cu toate 
puterile, de care el dispune, Viaţa este o succesiune de scopuri, 
cari urmăresc supunerea puterilor oarbe ale naturei. Istoria 
pină acum a fost un proces inconștient, „măjoritatea ome- 
nerii a jucat un rol prea pasiv în istorie, cultura a fost do- 
meniul unei minorităţi”), 

Omul conștient de scopurile sale în lupta „pentru stăpi- 
nirea inconştientului, va căuta să ajungă stăpin pe istoria și 
soarta sa, evoluția inconștientă socială o va supune idealurilor 
sale de fericire şi dreptate. „Atunci se va sfirși istoria na- 
turală a propășirii omeneşti şi va începe adevărata istorie ome- 
mească” *). Este ușor de văzut, că Stere avea o concepție ac- 
tivistă și finalistă a ul v, © concepție foarte apropiată de 
pragmatism privea filosofia și ştiinţa ca un instrument al sco- 
purilor omenești. Această concepție o complecta cu a concepție 
tragică asupra existenței omului, care lămurește atit gindirea 
sa sociologică cit și atitudinea sa în frămintările vieței publice; 
această concepție tragică a existenței a stat la baza întregei 
sale atitudini. C, Stere, atacat și hulit de dușmani, admirat 
de prieteni, a rezistat cu intransigenţă pe poziţiile sale ideologice, 
chiar dacă avea siguranţa că va fi înfrânt. 

Cu toate că suntem conștienți de cele două abisuri de întu- 
neric ale nemărginirii ce înconjoari licărirea vieţei noastre, 
cu toate trimturile și înfringerile, cu toate acestea vrem ca în 
această viaţă să realizăm maximum de fericire şi dreptate. 
Omul luptător își dă seama, că natura care l-a produs mare 
nici un scop: „din punt de vedere al nemărginirii, eu şi un 
purice, strigătul meu de durere și adierea vintului au aceeaşi 
valoare; ca să ajun scopurile mele, ca să realizez idealurile 
mele ce fac înțelesul vieţii, voiu lupta cu toate puterile oarbe 
ale naturii, le voiu zdrobi, şi le voiu supune, Știu că s'au 
vărsat şi se vor vărsa încă mări de singe „singe sfint pentru 
mine, știu că s'au distrus şi se vor distruge încă mii de vieți 
omeneşti, dar nu voiu da îndărăt în lupti mea grea și nepre- 
getată:). Ceeace accentuiază şi mai mult această concepție 
tragică a existenţei este că Stere nu considera această luptă 
neapărat condiționată de succes. Chiar dacă omul va fi invins 
în această luptă titanică, el este dator să nu renunțe la luptă, 
să nu accepte o ivitate timpită în așteptarea unui sfirșit 
dureros „ca un al stihilor, 

, _ Această luptă nepregetată pentru marile idealuri ale ome- 
nirei dă valoare existenții omului: în această luptă fiecare 
pas este un triumf al omului conștient; indiferent de succes, 

1] Ibid. 

2) Ibid. 

3) Cercetări filosolice, Revista Arhiva” 1897, 


"č 


i 


90 VIAȚA ROMINEASCA 


acest pas merită toate jertfele din partea noastră, căci numai 
el dă sens existenții noastre. Această răscoală a omului impotriva 
automatismului obscur este prin sine însăși zălogul biruinţei 
finale a spiritului şi a idealului, 

In jurul acestor adevăruri filosofice și etice formulate în 
inchisoarea din Tobolsk, Stere a formulat întreg sistemul său 
de gindire socială. 

In ce constă acel triumf treptat al luptelor omenirii im- 
potrivit inconştientului din natură și istorie? Acest triumf constă 
in emanciparea individualității. 

individualitatea omenească, în societățile primitive dizolvată 
în grupul social, robită de voința colectivă, s'a desvoltat dupăce 
această unitate primitivă, a fost spartă prin diferențierea în 
clase sociale și grupări heterogene, realizindu-se astfel posi- 
bilitatea de creare a puterilor de critică şi inițiativă individuală. 

„Emanciparea individului a fost un proces foarte lent; la Ro- 
mani d. ex., individul era complect robit de către Stat, dreptul 
public nu era deosebit de dreptul privai, omul în dreptul 
roman avea o personalitate juridică reflectată, acordată de 
către Stat și exercitată în folosul Statului. 

Dar care era după Stere mobilul ce stăpinește tainicul 
mecanism al desvoltării sociale, în cadrele căreia are loc pro- 
cesul lent de emancipare a individului, care este legea ce con- 
duce variatele forme de viață socială? 

Marxiștii au considerat forma de producție și de distribuţie 
a bogățiilor ca bază a desvoltării societăței. C. Stere afirmă 
că există o bază și mai A capi, a desvoltării societăţei: 
aceasta este ţia. Cooperația este avantagiul pe care îl 
oferă societatea din punct de vedere al conservărei omenești 
și este factorul care determină constituirea primului grup social, 

„Omul ieșit din miinile naturii gol și slab nu s'a putut 
conserva și ridica învingător decit prin cooperaţie, prin acea 
sporire (de putere ce dinsa o determină”. :) 

Din cooperație se naște un prisos de puteri; ea nu se reduce 
la suma puterilor individuale; tocmai prin acest prisos de putere 
ce maște din cooperație s'a impus formarea grupului social. 
In lupta cu torțele naturei și cu grupurile sociale inamice suc- 
cesul atirnă de gradul de putere rezultat din cooperaţie, Des- 
voltarea socială este în funcţie de acest prisos de putere re- 
zultat din cooperație; după gradul de desvoltare al coope- 
rației se poate constata gradul de civilizație a unui grup social. 

„Forma de producție și distribuție a bogaţilor pe care 
marxiștii o consideră ca bază a desvoltării sociale nu este 
decit tot o formă, um moment al cooperației”! 2), 

Formele cooperației sociale „gradul lor de perfecționare 


1) Evoluţia individaalităţii şi noţiunea de persoană in drept. 
2) Ibidem. pag. 105, 


Gindirea sociologică a Jui C, Stere 91 


determină victoria sau infringerea grupului social în lupta cu 
natura și grupurile dușmane, ` 

Celelalte manifestări ale societății: moravuri, religie, artă 
sunt în fond determinate de formele cooperaţiei sociale și se 
schimbă odată cu transformarea acestor forme. | 

Cooperaţia este după Stere un centru în jurul căruia gra- 
Viteză fenomenele sociale; pentru societate cooperațiu este un 
principiul fundamental analog cu principiul gravităţii sau atracției 
„mversale din astronomie. „Societatea este o cooperaţie"”!). 

In ceeace priveşte desvoltarea individului în variatele forme 
de cooperație socială, Stere s'a alăturat concepțiilor ce rezultau 
din cercetările etnografice care desmințeau teoriile clasice con- 
tractualiste și asupra libertăţei naturale a individului. Desvoltarea 
individului pornește dela lipsa totală a oricărei individualități 
spre individualizarea tot mai largă. Lipsa oricărei instituții ju- 
ridice vizibile în societăţile primitive, "po diferențierei ori- 
cărui şei au creiat iluzia unei libertăți individuale in societățile 
primitive, Societăţile primitive, dacă nu sunt supuse tiraniei 
Statului sau tiraniei legilor, sunt supuse tiraniei obiceiului, ti- 
raniei conştiinţei erale... „ Voința și conștiința individului 
ajung fatal o reflectare a conştiinţei și a voinței generale, 
a atmosferei psihice sociale” ?). 

Lipsa de diferențiere a societăților primitive în șefi și 
supuși, în clase sociale, in organizație de Stat este datorită gre- 
So feed acestor societăţii, difuzării individului în grupul so- 
ci 


Războiul veșnic al acestor societăți, mărirea triburilor prin 
realizarea confederației de triburi a necesitat și prima dife- 
rențiere a puterei militare; odată cu diferențierea acestei puteri 
militare, tirania voinței generale este spartă, realizindu-se astfel 
Nara puterei executive și judecătorești de astăzi și a funcției 

e rege şi împărat. Această putere militară, alcătuită adeseori 
prin forță, a constituit prima licărire a individualității omenești 
de subt jugul voinței colective; este germenele emancipărei ” 
îndividului, 


Războiul este cauza apariției primelor forme de proprietate, 
prada de războiu și robirea sclavilor, apar astfel primele deo- 
sebiri între săraci și bogaţi; din aceste deosebiri va naște apoi 
lupta de clasă; acest conflict de clasă acentuiază și mai mult 
procesul de individualizare. Organizația gentilică în care dom- 
nea voinţa şi conștiința generală, nu mai corespunde noilor ne- 
cesități, o formă nouă a cooperației, o formă mai complicată 
necesita, o nouă structură de organizare: această nouă structură 
era Statul și organizarea juridică. 

1) Op. citate. pag. 99. 

2) Evoluţia individualităței şi noțiunea de persoana în drept. pag. 81. 


92 VIAŢA ROMINEASCA 


„ln locul voinței colective spontane, apar 
ericitivă exterioară a statului. ia N ar aR 
in ceeace privește originea statului, C. Stere era inspirat 
de concepția germanică a lui Gumplowicz şi Rudolf, v. ichring. 

„Odată. cu proprietatea privată asupra solului, Statul apare 
ca o necesitate; era necesară în aceste condiții o organizare a 
stăpinirei, „Henschhaftsorganisation”, pentru a se putea asi- 
gura pr: necesară cultivării solului. 

„ACI, în organizarea stăpinirei unei sociale asupr: 
alteia, stă punctul de pisare al oint i an de Stat. "Orice 
Stat este suma dispozițiilor cari au de scop asigurarea stăpinirei 
unora asupra altora și această stăpinire se practică întotdeauna 
de o minoritate în favoarea unei majorități” 1), 

Această muncă socială comună împărțită în 
era după Stere conținutul statului, Su ofiicerea roi aisa 
teriale a dus la organizarea omului în societate și tot aceleaşi 
nevoi au dus la organizarea Statului, Diferențicrea în clase 
sociale, organizarea în Stat permite creșterea așa zisei puteri 
sociale; datorită acestui avantagiu, fatal s'au impus în lupta 
oraal grupurile diferențiate în clase sociale şi organizate în 
= heia astfel o combinație a cooperaţiei cu un randament 

Această diferențiere în clase sociale şi apariția Statului 
este treapta cea mai importantă și pri 'oluţia ; 
rima por și prima în evoluția indivi 

Proprietarii de pămint și stăpinitorii din $ i 
robiţi de voința colectivă, această faptă e. Datare ba n 
conflict de clase și exercitarea de către guvernanti a forței 
pci ta a Statului, ridică la suprafață individualitatea ome- 

„Între emanciparea individuală şi creşterea domeniului 
activitate a Statului nu este nicio ee ară ci ele păb 
paralel, prima presupuse pe a doua.?) Cind statul nu s'a dife- 
rențiat, incă, individul era complect copleșit sub presiunea so- 
certe săi Apariţia Statului şi desvoltarea sa nu ştirbesc liber- 
tatea in viduală, ci o formă de atirnare este înlocuită cu alta 
mei aa ataca cu adevărata emancipare și libertate indivi- 


__ Cind se intervine de exemplu de către stat în raporturile 
rară muncitor și patron se înlocuieşte atîrnarea muncitorului 
aţă de trust sau faţă de monopol, cu atirnarea faţă de interesele 
generale al colectivităței exprimată prin lege şi asigurată prin 
controlul Statului. Evoluţia emancipărei individualităței este o 


1) Gumplowicz. Grundriss der Soziologie, Î + i 
2) C. Stere. Introducere in Dreptul Constituţional, | | | NU 
3) C. Stere. Introducere in Dreptul Constituţional. | TI, AN 


Gindirea sociologică a lai C. Stere 93 


trecere dela atirnarea față de voința generală la atirnarea 
faţă de lege, o trecere dela arbitru la regula juridică. 

„In mijlocul luptelor și sbuciumelor sociale, individul cu 
greu işi străbate calea și impune recunoașterea personalității 
faridice a omului ca atare''.1) 

Statul apare abia ca o primă etapă, ca o licărire slabi a 
individualității. In Statul roman dreptul privat nu era diferențiat 
de dreptul public. Dreptul roman nu avea ideea unui om liber 
ca atare. Pater familias nu era subiect de drept, gospodăria 
cra centrul tuturor drepturilor și obligațiunilor, iar „pater fa- 
milias” apare ca un administrator delegat de Stet. 

Testamentul „callatis comitiis” se efectua în faţa popo- 
rului, Statul intervenea direct la această formă de testament 
din prima epocă a dreptului roman, 

In testamentul per aes et libram stutul intervenea prin 5 
martori, cari simbolizau acele 5 clase censitare dela Roma. 
Maneipaţia la origine este o transmitere de administrare cu 
învoirea poporului. Falimentul privat al capacităței de admi- 
mistrare atrage după sine falimentul politic, pater familias de- 
vine un simplu „res”. Toate aceste fapte zugrăvesc situația 
în care se află individul în statul roman; o absolvire a indi- 
vidului de către stat, drepturile nu aparțin unui individ care 
să fie un subiect de drept, adevăratul subiect de drept era 

"patrimoniul sau statul, omul avea o personalitate juridică 
reflectată, 

Cu toate acestea și această fază poate fi considerată ca un 
pas important în evoluția individualităţii, însăși acel „jus vitae 
ac necis” este un pas ce sparge gregarismul omogen al so- 
cietăței primitive. 

„in lungul drum al evoluţiei individualităţii, fiecare treaptă 
a fost scăldată cu valuri de singe, fiecare pietricică în clădirea 
emancipărei individuale a fost cimentată de jertfe omenești”). 

C. Stere, in ceeace privește originea individualității și a 
Statului, era influențat de şcoala istorică germană, dar în ceeace 
priveşte scopul Statului, în ceeace privește aspectul normativ 
a! Statului a fost influentat de cont lism, 

Ideia de contract social spunea Stere poate fi considerată 
ca o bază rațională a Stalui, ca un ideal al raporturilor juridice 
intre cetățeni și Stat și ca un criteriu după care să putem judeca 
in ce măsură a fost realizat idealul de dreptate in societatea 
modernă democratică. In societatea modernă s'au schimbat ra- 
porturile intre indivizi și Stat, invers cum erau în Statul roman, 
Statul devine o proprietate a indivizilor. Personalitatea ome- 
ncască devine acum centrul de gravitate al vieţii juridice, ca 
nu mai este un mijloc pentru realizarea unei rațiuni de Stat 

1) Evoluţia individualităței şi noțiunea de persoană In drept. 

2) C. Stere. Ibidem. 


34 VIAȚA ROMINEASCA 
———————————————— 


viața publică se asigură triumful dreptății sociale fără de 


Nu există nicio contradicție între desvoltarea individului 
ȘI desvoltarea Statului. Numai în Stat şi prin Stat s'a putut 
realiza progresul social al omenirei, numai in Stet și prin Stat 
S'a trezit simțul demnităţii, al omului şi al cetățeanului. 

Apariția Statului nu știrbește libertatea individului, ci o 
formă de atirnare a individului este înlocuită prin alta, mai 
compatibilă cu adevărat libertate si emanciparea individuală. 

Statul s'a născut din punct di vedere istoric, odată cu 
diferențierea în clase sociale, odată cu dominația politică și 
inegalitatea socială, 

Locul cooperaţiei simple din societatea gentilică, este luat 
de cooperația socială complexă intre elemente sociale hetero- 

ne, încadrată în organizația de Stat. Alt factor care a contribuit 

a procesul de realizare a Statului a fost acea stare de război 
permanent al societăților din vechime starea de războiu era 
presupusă în aceste epoci ca o stare normală iar pacea era con- 
siderată ca un rezultat al unui pact deosebit, 

Această stare de războiu permanentă a creiat între indivizii 
aceluiaşi Stat un sentiment de solidaritate şi atirnare comună 
tață de puterea Statului, 

Interesele comune erau unite în fața primejdiei comune: 
Statul apare astfel şi ca o organizare a apărărei impotriva 
primejdiei comune. 

Această supt între State este o forță centripetă: ca a dat 
naştere unei solidarități naționale, 

„Statul nu este expresia numai a unei dominațiuni econo- 
-ADice de clasă; se poate întimpla ca o clasă să predomine, 
dar în esenţa sa Statul rămîne deasupra unităților antagoniste, 
ca o expresie a solidarităței nationale. 
h Aşa dar, în Stat s'a născut cu timpul conștiința națională 
ȘI conştiinţa juridică a poporului, 

In privinta scopului Statului teoretizările abstracte sunt 
oțioase, căci scopul acestuia variază în raport cu împrejurările 
sociale; nu există un scop abstract al Statului. Dar din studiul 
istoric al desvoltării lui se poate deduce, că dacă realizează vreun 
SCOP este acela al independenței naționale şi al menţinerei unei 
ordini de drept, 


Faţă de imprejurările economice noi, scopul Statului este 


1) C. Stere. Introducere in Dreptul Constituţional, 
2) C. Stere. Introducere în Dreptul Constitaţional, 


Gindirea a Stere 35 


mult mai extins, activitatea sa are limite mult mai extinse; 


ea nu se mai mărginește doar la menţinerea ordinei de drept, — 


i ine direct şi hotării în raporturile sociale, 
i ge Se Meas să graiuri E zur fani 
: : Rieke Rer x 
a prolegui pe acei mulţi şi slabi rari cd art rețin 
vieței economice, deoarece el reprezin vizare a 
nerațiilor trecute și viitoare, fiind reprezen Fega 
i t al poporului, dincolo de interesele 
ale Tah T ie ivite Statului sunt trasate de con- 
iderente de utilitate publică”), ră 
= ne tă intervenție a Statului în fond asigură sera 
expansiune a individualităței, căci numai în cadrul rar mă 
dividul se poate bucura de deplina desvoltare a virtua 
sale. n 
i indivi i ă ruperea legăturilor 
Emanciparea individului nu însemneaz i A 
sociale, ci intemeerea lor pe baze raționale, în acord cu năzuin 
omenirei, , be i 
see e o serie de critici impotriva Statului; în orice 
caz, această formă a wieței sociale este o modalitate de paresi 
a individului cu mult superioară; în evoluția cestor, mo a z y 
de atirnare constă întreg progres nr, şi eg p 
e treptată a in £ EEN 
om yA poneerh ie Aai principiile generale ale pira 
sociologice ale lui C. Stere și contingența lor cu Joena 
Nu ne vom ocupa de concepțiile sale în legătură cu actuali ý 
cu bleme de politică internă şi externă, căci atunci von 
fi siliți a analiza „cazul Stere” indisolubil legat de peste 
sa politică și nu este nici timpul, nici locul de a trata aceast 
Părea sociologică a lui C, Stere nu s'a păstrat însă 
numai pe planul principiilor generale; condus de aceste ae 
cipit, a discriminat realitățile sociale rominești, creind a el 
poporanist ale cărui consecințe s'au resimțit în viața publi 
ar nene SEA am putea spune că este 1) o concepție 
a culturii, 2) o metodă de cercetare socială, 3) un ideal social 
bazat pe cercetarea realistă a fenomenelor sociale romineşti 
taote acestea întemeiate și pe un fundament afectiv de aS 
faţă de țărănime şi faţă de valorile sale. Poporanismu Ka i 
consecință efectivă asupra transformărilor democratice din Ro- 
minia, jar astăzi stă la baza ideologiei marei mișcări țărâniste. 
In „Cuvintul către cetitori” al primului număr din „Viaţa 
Rominească” grupul iniţiator condus și inspirat de câtre C. 
Stere formula pentru prima oară premisele poporanismului, 
Poporanismul pornea dela premisa, că pentru a realiza o 
cultură națională, cultura europeană trebuit asimilată, Numai 


1C Stare. Introducere in Dreptul Constitaţional, 


96 VIAȚA ROMINEASCA Gindirea sociologică a lui C. Stere 97 


prin integrarea culturii cu sufletul rominesc ne justificăm exi- Problema societăţii rominești este problema țărănească, tä- 
stența noastră ca popor distinct. rânimea este însăşi poporul rominesc. Problemele societăței ro- 

O cultură națională însă se va naște numai atunci cind rominești sunt specifice, se deosebesc cu totul de problemele 
massele populare vor lua parte la formarea şi la aprecierea ce se pun apusului industrial. Elementul țărănesc constitue la noi 
valorilor culturale. baza oricărui program și scopul oricărei activități politice, care 

Aceasta se va intimpla atunci cind, prin cultură, viață poate să fie „o mișcare a majorității în folosul majorității”, 
publică mai largă și ridicarea economică a țărănimii, aceasta ar Țărănimea este un fenomen aparte, nefăcind parte nici 
căpăta în Stat valoarea socială proporțională cu valoarea sa nu- din proletariat, nici din burghezie; ea este o categorie distinctă 

~< merică, economică și națională, Țărănimea, luînd parte la viaţa din care s'au diferințiat celelalte pături sociale; ea este o bază ~ 

culturală, vom avea atunci o adevărată cultură națională, cu o socială nediferențiată. i 
valoare universală, Diferențierea între poe și e prana e sa: e ez = 

Marea calitate a gindirii lui Stere şi a ranismului pătura țărănească; țăranul este proprietar al mijloacelor 
este aceea de a imbina clanurile idealiste pă petice cel mai de producție, dar nu realizează cîştig cu ajutorul acestor mijloace 
minuţios; puţine curente și ginditori au ştiut să imbine aceste de producție prin exploatarea muncii salariate, 


Exploatarea țărănimii se efectuiază într'un proces strein de 
procesul de producție țărănească; este aci o pierdere analoagă 
cu un tribut; exploatarea țărănimei are loc în procesul de ,) 


domă atitudini, 
„Dacă idealurile omenirii trebuie să fie o stea conducă- 


toare în calea spre progres a oricărui popor, această cale trece e A E : n toate timpurile a fost 
pe pămint, este determinată de toate condițiile și accidentele ate aci mea e ai ea diferențiat ce- 
solului, de sufletul poporului, de trecutul lui, precum și de lelalt tari: acelea Tărănimea pretutindeni a avut acelaș rol 
pedons K A, me de astăzi şi de grijile lui cele grele de ai cod cție; au dispărut civilizaţii și popoare, tărănimea a 

Unul din marile merite ale gindirii lui C. Stere este Dai seu ctura tării noastre este agrară, se pune problema 
refuzul formulelor abstracte; concepția sociologică a sa este care este calea către progres a societăței rominești; este ne- 
plină de seva realităților romineşti, este o reacțiune faţă de cesar ca această cale să treacă în mod neapărat prin etapa 
socialismul de pe atunci, care se complăcea în formule abstracte industrială. Stere susținea că drumul spre progres al statelor 

“corespunzătoare statelor apusene. agrare este deosebit de drumul către progres al statelor indus- 
d În principiu acțiunea unui popor nu se poate desvolta decit triale. Insuși Engels, spunea Stere, preconiza pentru statele a- 
in Cadrul vieţii naționale, ea nu poate fi eficace decit in sinul po- are o altă cale către progres, anume calea evoluției spontane 
porului, din care ea răsare ca o necesitate imperioasă. Punctul sei mica proprietate țărănească, 
de sprijin al tuturor construcțiunilor teoretice asupra progresului Calea către progresul social nu este identică tru toate 
social şi punctul de plecare pentru orice program politic si orice țările. Pentru o țară oarecare se pot suprima multe stări in- 
ha publică nu poate fi decit poporul din care facem termediare, care sunt fatale pentru progresul popoarelor din 
parte*). . 

Factorul determinant în politică sunt massele concrete ale a Pentru Rominia, industrializarea este ea inevitabilă, său este 
poporul muncitor; respectiv programele politice trebuesc să posibilă?  Desvoltarea unei industrii, observă Stere, bazin- 
fi adecvate intereselor sale economice, sociale şi culturale — du-se pe argumente marxiste, presupune un factor esențial, care 
„Orice program pentru popor, iar nu popor pentru program”, reese din însuși mecanismul societăței capitaliste: debușeul. 

_ Cuvintele lui K. Marx din Capitalul vol. III! pot ji fo- Industria trebuie să producă tot mai ieftin; pentru aceasta 
tosite cu motto al concepției sociale a lui C. Stere: „Orice. jor- este mecesară o scădere a costului de producție și o creștere 
mațiune economică trebue să rezolve problemele ei proprii, a productivității muncei, ca un număr cit mai mic de muncitori 
ce se nasc în ea însăși. Dacă cineva ar tinde să rezolve niste să producă o cantitate cît mai mare de marfă. Această creștere 
Probleme ce s'au născut într'o formaţiune streind, aceasta ar a productivității muncii atrage o scădere a capacităjei de con- 
constitui o absurditate”.. sum față de cantitatea de mărfuri, puterea de consum 4 munci- 
aeee torimei fiind limitată la legea salariului. Muncitorii primesc 

1) C Stere. In literatură, mai puţin decit produc și nu pot răscumpăra tot ce au produs; 

2) C. Stere. Intre Social-Democraţie şi Poporanism tn „Viaţa Romā- muncitorii constituind majoritatea consumatorilor, societatea ca- 
nească”, 1907. pitalistă avea intotdeauna un surplus de mărfuri, Producția 


7 


(e 


93 VIATA ROMINEASCA 


capitalistă se înăvusă în limitele pieţei interne, aşa dar surplusul! 
de mărjuri reclamă în mod imperios debuşeul. 3 

Viitorul industriei romineşti atirnă așa dar, de posibili- 
tatea de a cuceri și asigura debușeuri. 

Debuşeul se ciștigă prin forță armată şi superioritate eco- 
nomică ; trăim o epocă de luptă acerbă pentru dobindirea debu- 
şeurilor şi a sferelor de influență, In faza actuală a desvol- 
tărei capitalismului, pentru ciștigarea debușeurilor, e necesară 
pe lingă superioritaea economică; și puterea armată. 

imprejurările fatale în cari s'a desvoltat Statul nostru nu 
ne permit o desvoltare industrială, de oarece nu putem lupta 
cu marile puteri industriale din Apus pentru dobindirea de- 
buşeurilor 


Deci, calea Rominici către progres nu trece în mod fatal 
prin faza industrială — progresul Romîniei constă în reali- 


> zarea unei democrații rurale bazată pe realitatea satului. 


Poporanismul lui C. Stere este o doctrină adaptată la 
realitățile romineşti. Acest poporanism a fost şi un puternic 
curent de naționalism care imbina naționalul cu socialul, sia- 
nu naționalism constructiv și adevărat; el era în funcţie 

e ridicarea politică, economică şi culturală a clasei ţărăneşti. 

O grupare etnică, spune C: Stere, poate juca un rol activ 
în civilizația omenească mumai după ce s'a constituit în najiune, 
srp valori culturale conform geniului său național. Coia- 

area individualităților naţionale cit mai puternice și cit mal 
originale realizează marele patrimoniu al civilizaţiei şi cul- 
turii omenești. „Un popor subjugat altei naţiuni este un ma- 
terial pasiv în istoria lumei, este silit la o imitație moartă, 
care ucide puterea sa de creațiune „ceeace însemnează o pier- 
dere cap civilizația omenească în genere” i). 
pentru desvoltarea acestui specific național este ne- 
cesară ridicarea maselor populare la o viață democratică şi 
culturală, 

C. Stere a arătat într'o serie de articole, cari azi nu sunt 
actuale, starea țărănimii; el a fost printre primii care a dat 
alarmă pentru dobindirea de pămînt şi vot pentru țărani. Tä- 
rănimea, insă, datorită stărei în care se află, nu poate constitui 
singură acea forță capabilă de a duce lupta necesară pentru 
realizarea unei democraţii rurale. 

In această luptă este necesar sprijinul micei burghezii şi 
al intelectualilor; pretutindeni democrația s'a realizat prin cola- 
borarea claselor mijlocii cu mașsele muncitoare; triumful revo- 
luţiei franceze este datorit acestei colaborării. In momentul 
luptei pentru democrație, toate clasele ce colaborează sunt in- 
teresate pentru realizarea ei. Pentru clasa mijlocie, interesele 


1) C. Stere. Intre Social-Democraţie şi Poporanism, „Viața Romi- 
mească 1907, 


a 


Ey 
Gindirea sociologică a lui C. Stere 99 


ei de clasă in această perioadă antemergătoare democrației, 


coincid cu interesele generale de ire democratică, O ţăra- 
nime întărită, viguroasă şi cotlet este cu siguranță folo- 
sitoare intereselor micei burghezii, O țărănime emancipută va 
avea necesități culturale mult mat desvoltate. Astfel se va creia 
un debușeu pentru intelectuali, pentru specialiștii de diferi e 
categorii, medici, juriști, etc, vă fi necesară o creştere a nu- 
mărului de școli și profesori; Că in cadrul unei democraţii 
rurale, intelectualii vor avea o misiune importantă. 

C. Stere susținea necesitatea acestei clase mijlocii conştiente 
peniru a face posibilă înfăptuirea democrației rurale rominesti. 
Clasa mijlocie serveşte ca un conduct de cultură pentru clasele 
de jos, Ideile cari agită straturile superioare ale societăței, pä- 
trund în straturile de jos ale societăței: are loc astfel o cir- 
culație de curente și idei de jos în sus şi de sus în jos. Lipsa 
acestei clase mijlocii romineşti a întirziat procesul de democra- 
tizare reală a țărei noastre; m'a fost înfăptuită încă adevărata 


democraţie, democrația rurală. Această democrație țărănească “ 


o consideri Stere ca o condiție esențială pentru conservarea 
noastră națională .Deoarece calea spre progres a Rominiei nu 
poate trece prin faza industrială, ca în țările occidentale, rămine £ 
această democrație rurată ca singur ideal al progresului țării “ 
noastre. 

Progresul economic în Rominia trebuie să păstreze 
“un caracter (ărănesc şi va trebui să ducă inainte de 
t9%€ spre organizarea gospodăriei naționale pe baze ţărăneşti, 
SPTE a avea o țărănime viguroasă, stăpină pe produsul umncei 
sale, core:tind desnvantagiile mire! proprietăți prin cooperajie. 
Fe de altă parte, realizarea unei industrii pe baze etatiste, ca o 
anexă a țărănimei şi care să valorijice produsele țirineşti!). 

O tărănime liberă şi stăpină pe pămint, cooperație, eta- 
tizarea industriilor principale şi democrația rurală, aceasta era 
formula progresului social în Rominia după C. Stere. 

Acest ideal era încadrat apoi în însăși desvoltarea isto- 
că a neamului nostru, Opera generaţiei dela 1848 a rămas 
nedesăvirşită spunea Stere, introducerea formelor de Stat ma- 
dern n'a dus la democratizarea adevărată a instituțiilor publice, 
Massele populare au rămas streine Wieței politice, democra- 
tismul ma pătruns incă în conștiința orului, 

„Complectarea operei generației dela 1848 este o datori: 
căreia nimeni nu-i se poate sustrage, decit prin laşitate, e- 
Egoism sau indiferentism. „Suntem datori de a asigura ţărei 
tot progresul social şi politic ce-l putem realiza” 3), 


* 


EP d ci: Stere. Intre Social-Democraţie şi Poporanism, ln „Viaţa 


2) Idem, ibid. 


S... 


00 VIAȚA ROMINEASCA 


Sociologia lui C. Stere a avut firește strinse legăiuii cu 
concepțiile sale politice. Concepţia și activitatea sa politică au 

aproăpe o consecinţă, o complectare a propriei lui gin- 
diri sociologice, Expunerea concepțiilor politice şi a acti- 
vității sale ar complecta expunerea de mai sus, Aceasta 
însă ar trece limitele propuse şi ar intra în domeniul 
„Cazul Stere”, care nu este decit consecința fatală a concepţiei 
şt a activităței sale politice, dar mai cu seamă o consecință u 
basarabeanului Stere. 

Nu vom intra în acest domeniu, de oarece concepțiile sale 
AN Wecut vremelnicia vieţei sale; ele au avut consecinţi nebănuite 
în viața noastră publică, o serie întreagă de transformări demo- 
cratice au fost direct sau cel puțin indirect ințluențate de ideile 
mt C, Stere; viața culturală şi literară a suferit deasemeni o pa- 
ternică înțluență, datorită poporanismului dela „Viaţa Romi- 
nească”, 

O mare parie dèn oa one sale au o actualitate palpi- 
tani, ideologia şi progr unor mișcări politice actuale au 
Post direct ințimenfate de concepția sociologică a lui C. Stere. 


Radu M, Paul 


Constantin Stere și Basarabia 


LE 


A trecut mai bine de jumătate de an dela moartea lui 
Constantin Stere. Despre dinsul s'a scris mult, s'a vorbit şi 
mai mult. Printre părerile și vorbele scrise şi spuse la adresa 
marelui dispărut mau lipsit și birfelile și clevetirile, calomnii din 
partea dușmanilor şi chiar a adversarilor. Personalitatea lui insă 
e atit de însemnată, activitatea desfășurată de el atit de va- 
riată și rodnică, încît interesul nostru încă mult timp va 
fi îndreptat spre el şi spre acele urme, pe care dinsul le-a 
lasat în vieața poporului romin. 

Printre multeje chestiuni, pe care le provoacă persona- 
litatea şi opera lui Stere e şi acea a legăturii intre dinsul și 
Basarabia. 

Fost-a basarabeanul Stere un fenomen intimplător in 
vieața provinciei noastre, sau între cl și Basarabia a existat 
o legătură mai strinsă? 

Ce a dat lui Stere Basarabia? Ce a dat și el" ucestei 
provincii ? 

Dacă moştenirea spirituală a lu: Constantin Stere mai poate 
avea vreo însemnătate pentru provincia noastră şi 'n viitor, 
sau cu moartea lui încetează și trebuie să înceteze la noi orice 
rost al celor făcute și vorbite de el? 

Şi mu e de prisos să ne oprim asupra acestor chestiuni. 

Judecînd chiar pur teoreticește, din punct de vedere al 
cunoașterii trecutului, e interesant de lămurit raporturile dintre 
Stere și Basarabia. Dar întrebările puse sunt importante pentru 
noi și din alte motive, Stere a fost o fire complexă. Ideile 
propagate de el sunt atit de variate și cuprinzătoare, iar, pe de 
altă parte viața de astăzi e atit de sbuciumată și nesigură, 
incit îndrumările și în genere activitatea lui nu şi-au pierdut 
încă actualitatea și ne pot fi de mare folos. 


102 VIAŢA ROMINEASCA 
(CC 


2, 


Stere a fost fiul unui boer moldovean și s'a născut 
într'un sat moldovenesc din Basarabia. Astfel curtea boercască 
cu argați moldoveni, în mijlocul simplilor piuguri moldoveni, 
cu vechile datine moldovenești, cu graiul străbunilor, cu ra- 
porturile patriarhale dintre stăpini şi slugi, dar și cu cunoscute 
deosebiri în starea lor economică și socială, — acesta a fost 
leagănul, în care s'a plămădit firea lui Stere, s'au aşezat în 
sufletul lui primele în tipărituri ale vieţii. Și ele au rămas adinci 
și tainice, neschimbate, pentru totdeauna, cu atit mai mult, 
cu cit și sentimentele eventuale de prietenie și dragoste, care 
puteau atunci să se deștepte în el, il legau și mai strins sufle- 
tește de acelaşi mediu de țărani moldoveni. Aceste întipărituri 
au alcătuit temelia, pe care vremea a așezat-o mărețului edii:ciu 
al crezului social şi politic de mai tirziu. 


La virsta cuvenită Stere a fost dat la şcoală, bineinjeles 
— rusească, din Chişinău, 


3; 


Ce era pe atunci școală rusească ?. 

Mai întiiu vom nota că scoala primară exista aprope 
numai pentru pătura de jos, copiii dim celelalte pături tind 
admiși în școalele secundare fără să fi făcut ei prealabil pe 
acea primară, 

Incit privește învățămintul secundar, acesta pe atunci se 
afla în perioada lui de „clasicism”. Limbile clasice, în tot 
cursul şcoalei secundare, ocupau în program locul principal, 
așa încît chiar și pentru limba rusă era rezervat un număr mai 
mic de ore pe săptămină. Spre a impica spiritele și a apăra 
sistemul învățămintului, cârmuitorii aduceau multe motive. În 
tond însă clasicismul a fost aplicat ca un mijloc de a atrage 
atenția societății dela problemele actuale și de a o indrepta 
spre trecutul îndepărtat. 

in programul școlar insă aveau loc şi alte obiecte şi 
intre acestea era și literatura rusă, E adevărat, scriitorii mo- 
derni, începînd cu cci din anii 1840 (Turgheniev, Gonciarov, 
Leon Tolstoi, Dostoewschi) nu erau admişi pentru studiere 
in școală. Motivul era că operele acestor scriitori pot răscoli 
in sufletul tineretului sentimente dureroase deasemenea pot 
deștepta idei și porniri, care nu corespund cu interesele edu- 
cației, nici cu puterea de judecată a tineretului, 

Programul cuprindea toată literatura anterioară, începind 
cu cele mai depărtate vremuri, cu toate că majoritatea scri- 
erilor nu prezintă nici o valoare, nid ca conținut, nici ca formă. 

acest program însă intrau şi marii scriitori — Pușchin ¿i 


Cogol. 
< eeo 


Constantin Stere şi Basarabia 103 


Intemeietori ai noului curent în istoria literaturii rusești 
— curentul realist” — aceşti scriitori în operele lor repro- 
duceau viața poporului rus în toată realitatea ci tristă, zarea 
ei Gogol mai cu seamă a descris scăderile ei subt ite te 
raporturi, fără cruțare. La el aflăm reprezentate și stirea 
ue sălbătăcie a ţăranului rus, și trindăvia şi ignoranța pi- 
turii boerești, și formalismul stupid şi venalitatea funcționarilor, 

Cu operele acestor scriitori programul școlar de lite 
ratură se termină, însă nu mai putea fi opriti curiozitatea le 
neretului deșteptată pe această cale, Puşchin și Gogol în e i 
firesc deschideau drumul spre continuatorii operei lor. pis K 
(scriitorii moderni, N. A.) toți am ieşit de subt „Mäntaua™ 1) 
iui Gogol” — a mărturisit Dostoewschi şi a avut mare i ră 
tate: aceeași vizată reală și tristă a fost conținut și al operelor 
lor; la ei însă realitatea era cuprinsă mult mii larg, privirea 
autorului pătrundea în fenomenele vieţii mai adinc, intipărind 
în sufletul cititorilor impresii mai puternice, indemnindu-i 
spre cercetarea cauzei faptelor descrise și spre căutarea mij- 

i ecare. .. - . 

Lac: orban operelor literare, cititorii erau ajutați Bon 
un grup întreg de critici literari: Bielinschi, Cernișevschi, 
broliubov, Mihailovschi și alții, erau cei mai de seamă tălmă- 
citori ai literaturii ruseşti din v. al XIX-lea, Aceşti scriitori, 
„pornind la analiza operelor literare, aveau drept călăuză ei 
mite concepții formate, pe temeiul curentelor din apus. Subt 
influența criticii, impresiile puternice dar totuși vagi, care 


veneau dela operele literare, căpătau o preciziune și deci și 


„Ter le lite 1 iitorilor moderni cit și scrierilor 
r iterare ale scrii 

criticii pnl Sa spus, erau oprite de programul școlar, dar 
cu toate acestea ele formau lectura obișnuită a tineretului. 
Ne fiind admisă în școală, această lectură se concentra în așa 
zisele „cercuri de autoinstruire”, care funcționau paralel cu 
scoala oficială, Prin urmare „cind merge vorba de școala ni- 
sească din anii 1870-1900, trebue să avem în vedere nu 
numai învățămintul popen zis şcolar cu programul lui oficial 
ci toată acea materie de lectură, care trecea prin miinile ș-o- 
larilor, Astfel literatura rusă cu interpreții ei era, în toată 
puterea cuvîntului, un puternic factor al vieții intelectuale a 
tineretului din Rusia. 


4. 


Munca intelectuală începută în școală, cu toate sugestiile 
ei, cra sprijinită de întreaga stare a societăţii rusești, care 
stare, la rindul ei, era întreținută de acetiași literatură, 

d: 1) „Manta“ — o nuvelă a lui Gogol. 


TENN 
m 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


Operele marilor scriitori erau pătrunse de un idealism 
ncobișnuit, Acest idealism însă nu era abstract: el se referea 
in mod concret la personalitatea omului apăsată de regimul 
aspru: la toţi cei oropsiţi și medreptățiți şi mai cu seamă la 
pătura on jos a poporului. 

„Sentimentul de compătimire față de cei nedreptătiti se 
îmbină în mod firesc cu sentimentul de perirar faţă de 
orice ileşpotism, fie in familie, fie in societate. Aşa dar, cu 
ajutorul literaturii, în întreaga societate rusă se cultivă spiritul 
de nemulțumire, de protest contra tuturor asupritorilor şi in 
cele din urmă contra intregului regim politic. Ca rezultat, toată 
pătura intelectuală („intelighenția”), crescută subt influența li- 
teraturii, era pătrunsă de idei opoziţioniste îndreptate contra 
Stăpinirii ţariste, care întruchipa puterea despotică a regi- 
mului. Astfel, în cuprinsul imperiului țarist, s'au format două 
tabere adverse sau chiar e: una era societatea („ob- 
şcestvo”), care visa cit mai largi libertăţi, alta — stăpinirea 
reacționară, duşmana neînpăcată a celei dintiiu. Intre acele 
două tabere se ducea o luptă, după împrejurări, cînd pe față, 
prin diferite atentate, cînd subt forma mai mult sau mai puţin 
deghizată, prin late și alte mijloace de propagandă. Un mare 

Toi in această luptă a jucat mișcarea poporanistă „narodni- 


, În stadiul lui începător, „narodnicestvo” n'a fost decit o 
adincă dispoziție sufletească sprijinită de un sentiment de 
dragoste pentru popor, mai precis — pentru pătura lui de 


Jos. Pentru a-l cunoaște mai de aproape, pentru a-i cerceta” 


Viața sau a-l ajuta, dacă și cit se va putea, primii adepţi ai 
acestei mişcări renunțau la situația lor adesea privilegiată în 
societate și porneau prin sate în calitate de colportori sau se 
așezau printre țărani în calitate de simpli învățători, 
ziar < reoni vieții intelectuale s'a schimbat şi acesi 
curent: la vechiul sentiment, mai mult romantic, față de „ x 
sa adăogat Și un interes teoretic provenit iin ois ooaseptie 
social-politică, care se ocupă cu problema păturii de jos, 
nevoile ei economice, politice şi sociale, preconizind marele 
e! rol în vicața politică a intregului popor. Aceasta cra noua 
perioadă a curentului, care acuma se transformase în mişcare 
politică, condusă de un program precis cu scopuri pur politice. 
„Narodnicii ' din această perioadă, cu aceiaşi entuziasm plecau 
„In popor", uneori rămîneau printre țărani imbrăţişind inde- 
letnicirile lor de fierari sau birtași, ca să aibă un contact mai 
= Med 9.9. In s ma re ei stăruiau să-şi înde- 
misiunea, lucrîn ntru deșteptarea lui - 
Iu jpregătirea masselor, în vidia lu ce cu regiei abac 
a id pees opr e Sai anatici ai ideii: nici con- 
e de mun n iul î i imii, nici 
Pa siais amantă m inapoiat al țărănimii, nici 


m 


Constantin Stere și Basarabia 005 


In lupta societății ruse contra ţarismului, avangarda socie- 
tății era tineretul şcolar, mai precis — studențimea, cu care 
aveau strînse legături şi elevii claselor superioare din licee. 

Trebuie să mărturisim că tineretul școlar din Rusia, în 
massă, în visurile şi năzuințele lui social-politice, era hotărit 
de partea „societăţii” opoziționiste, şi orice act de nedreptate 
sau de asuprire era comis din parlea stăpinirii, acest act îşi 
găsea apreciere și întimpinare mai înainte de toate în mediul 
studențimii. Tineretul era un fel de sensarium care se mișca la 
orice măsură de asuprire luată de guvernul țarist, răspunzând 
prin greve și tulburări de tot felul. 


5. 


Dacă am vroi să rezumărm ceeace conținea într'insa miş- 
carea descrisă mai sus, ar trebui să spunem, că ca aducea și 
întreținea © atitudine îndreptată contra stării de fapt. La mulți 
această atitudine nu ieşea din forma de dispoziţiune sufle- 
tească, vagă și nedeslușită. La unii însă, potrivit cu aptitu- 
dinile şi cu pregătirea intelectuală, ea ajungea la concepții 
surprinzătoare. La baza acestor concepții era un idealism adinc, 
un interes viu faţă de soarta poporului de jos şi năzuința 
hotărită de a munci pentru îmbunătățirea ei, pentru înlăturarea 
despotismului politic. Astfel se ajungea la probleme mari so- 
ciale și politice, la un program de activitate politică, care 
pe atunci, în imperiul țarist „nu putea fi decit secretă, cu sco- 
puri revoluţionare. 

Altă trăsătură caracteristică a acelei mişcari consta in 
aceea, că ea nu se referea la o anumită noțiune din acea mul- 
time de popoare, care locuiau în imperiul țarist, nu avea un 
caracter național. Din punctul de vedere social-politic care 
domina în concepția de atunci, cum şi în programul de acti- 
vitate, toate popoarele din Rusia crau la fel subjugate, Aveau 
același dușman politic şi întiia problemă — problema la or- 
dinea zilei — era aceea de a scăpa aceste popoare de dinsul, 
Problema propriu zis naţională servea in mod firesc să vie 
numai după rezolvirea acelei dintiiu. 

Trăsătura aceasta era de mare importanță, mai întiiu pen- 
tru că la asemenea mișcare, nemărginiiă în cadrele intereselor 
naționale, puteau ușor adera reprezentanții diferitelor natio- 
nalități dig Rusia. Pe de altă parte, adepții acestei concepții, 
ne fiind legați de o anumită natiune, puteau să-și consacre pu- 
terile acelui popor de care era mai mult legat sufletește, fie 
prin origine, fie prin alte condițiuni de viață. 


6. 


Mișcarea revoluţionarilor intelec'uali corespundea, în multe 
privințe, cu altă mișcare care se petrecea în pătura de jos a 
poporulu' rus, venind din altă parte. 


&) 3 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Subt influența religiei, care era puternic sprijinită de 
guvernul țarist din motive politice, în massa poporului se 
cultiva un sentiment de nemulțumire față de starea actuală 
| plină de păcate, și dorința de a ajunge la altă stare mai sa- 
tisfăcătoare, Acest sentiment era hrănit de condițiunile grele 
de aici social-economice, în care își ducea vicata aceastä parte 
= poporului, neavind de nicăeri nici o rază de lumină afară de 
cea religioasă, 

La mulți acest sentiment ajungea atît de puternic, încit 
e! nu mai puteau răminea în starea lor seculară și apucau 
calea pribegiei spre a găsi o satisfacție cerințelor nedesluşite. 
Așa a luat ființă fenomenul ciudat din Rusia numit „stranni- 


x cestvo” — pribegie, în care porneau sute și mii de oameni care 


a. 


cutreerau nemărginita lor țară, minati de dorul nebiruit al unui 
idea! necunoscut, 
Aceasta era latura socială a influenței religioase care in 
porul de jos își avea izvorul în credință şi nu ieșea din 
orma religioasă, cu toate că, în restul ei, nu corespundea de loc 
cu tendințele nici ale bisericii oficiale, nici cu ale stăpinirii 
țariste. 
y A 


ideile literaturii ruseşti și curentul „narodnicestvo”, cum 
și influența religioasă, s'au răspîndit pe tot cuprinsul Rusiei, 
au ajuns şi 'n Basarabia. 

Odată cu înființarea școlilor, care crau numai rusesti, 
a venit la noi din Rusia și programul lor, au pătruns şi 
toate condițiunile de vieață intelectuală. Alături de manualele 
școalelor la îndemina tineretului stăteau toate cărțile de lectură 
obișnuită, printre care mai răspindite erau operete marilor scrii- 
tori, apoi diferite reviste cu conţinut literar-știinţific şi înalte 
lucrări în care se discutau probleme de economie politică. 

Centrul de viaţă intelectuală în Basarabia era Chișinăul: 
De altfel in alte orașe ale provinciei nu erau şcoli se- 
cundare. Multe cărți de lectură la noi, ca și în alte părţi 
ale Rusiei, se găseau în biblioteci particulare, sau prin li- 
brării, iar scrierile oprite se puteau procura în biblioteci clan- 
destine. Și toţi basarabenii, fie ruşi, fie moldoveni, fie de alt 
neam, odată ce intrau în școală, treceau prin această atmosferă. 

Bineînțeles nu toți aveau aceeaşi dra e pentru carte, 
nu toți studiau cu același interes problemele de ştiinţă, dar 

tem spune fără exagerare, că nimeni nu trecea prin şcoală 

ară să fi citit pe marii scriitori 

N'a rămas streină elevilor nici „umblarea” poporaniştilor 
ruși „în popor” fie pentru luminarea lui, fie pentru propagandă 
politică. Printre elevii basarabeni care, subt o formă sau alta 
au aderat la acest curent, au fost și mulți romini. Așa, de 
pildă, Constantin Ursu, un elev de liceu, de felul lui moldo- 
vean din gătunul Ceretea, jud. Chișinău (Lăpușna), s'a făcut 


— CC 


a_i Stere şi Basarabia 107 


„narodnic”, a fost însă silit, fiind deja student, să treacă în Ro- 
minia, din motive politice, In 1870 Nicolae Zuben, un elev 
al Seminarului teologic a părăsit școala după ce a terminat 
patru clase şi, renunțind la cariera de preot, a intrat la uni- 
versitatea din Petersburg. Isprăvind studiile superioare Zuben 
a fost silit să emigreze din Rusia, ca să scape de urmăririle 
poliției, şi s'a așezat în Rominia. Nici atunci însă el n'a rupt 
legăturile cu Basarabia și procura cărți și reviste socialiste 
(„YVperiod”, „Nabat”) unor elevi din Chişinău, 

Alt elev al seminarului, Petre Brahă, pentru cugetarea li- 
beră a fost deportat în Siberia, iar întorcindu-se de acolo, a 
rămas credincios ideilor poporaniste și s'a dus „în popne i 
s'a așezat în satul lui natal Ulmu, unde a înființat o fierărie, 
ca să aibă un contact mai strins cu țăranii. 

Tot pe atunci elevul Filip Codreanu a părăsit seminarul 
din cl. a Ill-a și, dorind a lucra pentru „popor” ca un adevărat 
„narodnic” (poporanist) s'a dus ca învățător la Nisiporeni, 
continuind să se intereseze de problemele socialiste, Stind 
la Nisiporeni, Codreanu făcea ṣi alt serviciu pentru mișcarea 
poporanistă. Trăind la o depărtare abia de 15-20 km. de graniti, 
dinsul procura colegilor basarabeni cărți socialiste pe care 
1 le trimetea de peste Prut, Nicolae Zuben. Activitatea lui Co- 
dreanu în Basarabia n'a durat mult timp: văzindu-se suprave- 
ghiat de jandarmi, el a emigrat în Rominia. 

Cu aceeași putere și treptat se infiltra în masa popo- 
rului moldovenesc din Basarabia influența religioasă, care veni: 
din Rusia prin mijloirea bisericii, dar și pe alte căi. Zvonuri, 
despre locurile sfinte din Rusia, despre vestiți pusnici 
care preziceau viitorul şi știau să aline suferințele ome- 
nești, despre diferite minuni care se petreceau pe la cunoscutele 
centre minăstireşti ca Lavra „Sf. Serghie” de lingă Moscova, 
sau acea din Pociaev şi mai cu seamă la Peşterile (Pecersc) din 
Chiev, — aceste știri veniau necontenit din Rusia, de peste 
Nistru, fiind aduse de pelerini moldoveni. In astfel Je con- 
dițiuni și in satele moldoveneşti dela noi, se creia o stare 
deosibită, cu gindul îndreptat în depărtări, o stare de 
nemulțumire cu realitatea vieții, de năzuinți nedesluşite, însă 
puternice, spre altă vicaţă, Decenii întregi se cultiva în sufletul 
țăranilor noștri această stare şi 'n cele din urmă, mult mai tirziu, 
a izbucnit în cunoscuta „Mișcare dela Balta” sau „Inochentism” t) 
Rostul acestui fenomen consta mi-atit în concepție, lipsită de 
orice preciziune și consecvență, ci în latura lui sociali, în faptul 
că subt forma de protest religios a ieșit la iveală puternica 
nemulțumire a ulației moldoven de starea în care ajun- 
sese prez [lei trece la o vienti ma bună, i 


1) Vezi amănunte in lucrarea subsemnatului de „Mişca dela 
Balta sau Inochentismul în Basarabia” 1926. cida aie 


=———————_— 


108 VIAŢA ROMINEASCA 
——— 


Atit influenţa literaturi: ruse cu ideele poporaniste, cit 
şı această inriurise religioasă, cu toate că venian din Rusia, 
mau rămas la noi întimplătoare, lipsite de rădăcini. Aceste 
curente au găsit in Basarabia un teren foarte prielnic. Mai in- 
tii, despotismul rusesc în aceeași măsură domina şi'n provincia 
noastră, ca și "n celelalte părți ale vastului imperiu, iar din 
cauza limbii streine, regimul devenea pentru moldoveni şi mai 
apăsător. In al doilea rind, nevoile economice, care pe mulți îi 
sileau să-și părăseasc! pămîntul natal Şi să se mute în cele 
ma: depărtate regiuni ale imperiului, aceste nevai și mai mult 
agravase situația, întreținind starea sufletească dispesată. 

In astfel de condițiuni poporul basarabean a trăit mai 
mult de o sută de ani. Rezultatul firesc al acestor imprejurări 
a fost că acele curente, de care s'a vorbit mai sus, au pătruns 
adinc în viața spirituală a poporului basarabean; ele consti- 
tuiau forma lui sufletească timp de mai mulți ani și au contri- 
buit la formarea unor dispozitii sufletești specifice, au dat naştere 
la © mentalitate deosebită. 


Cind Stere a venit in Chișinău, aici era în toiul ei miscarea 
intelectuală de care am vorbit mai suš, provocata de lecturile din 
marti! scriitori ruși, de biblioteci clandestine, de cercurile de 
„ăutoinstruire”  (samsobraz-ovanie ) şi ele bineinteles secrete. 
Stăpinitorul gindirii” tineretului pe atunci era C. Mihailovschi — 
om de mare talent, care în concepția lui vastă a reuşit să 
întrunească cele mai convingătoare idei din cujetătorii ruşi 
ca Cermişevschi, cit şi din marii ginditori diu Apus ca 
August Compte, Herbert Spencer şi alții. In împrejurările 
de atunci, din a doua jumătate a domniei țarului Alexandru a! 
M-lea, care părea că renunță la „marile reforme” înfăptuite 
in anii 1856—1866, și începe o epocă reacționară, — in 
acele împrejurări concepția şi programul poporanist păreau 
cele mai corespunzătoare cu cerințele vremii, și tinărul Stere, 
cu mintea lui pătrunzătoare, s'a aruncat în munca absorbitoare 
a tineretului din Chișinău, aderind fără şoviire la ideile ce 
predominau. 

Citā vreme a durat ucenici lui Stere în viața intelectuală, 
deasemenea și pregătirea lui pentru activitate, impresiile vicţii 
sătești, părerile și sentimentele pe care i le putuse sugera 
soarta plugarilor moldoveni, rămineau bineînțeles în umbră, 
fiind ascunse în adincurile sufletului. 

După cum se știe, Stere nici, n'a reuşit să pună în aplicare 
ideile lui poiiiice ṣi a fost deportat în Siberia, fiind silit să 
rupă legăturile cu Basarabia pentru mult timp. 

Cind a expirat termenul Surgiiunuiui, Stere a emigrat în 

na. 


Constantin Stere şi Basarabia 109 


De ce în Rominia și nu in vreo altă țară din Apus? Doar 
ei cunoștea bine soarta multor emigranți ruși. Incepind cu 
Kerzan şi cu Bacunin drumul spre tările libere apusene era 
bätorit de luptätori politici din Rusia. Printre emigranții sye 
zați, să zicem, în Elveția, crau fără îndoială şi cunoscuţi şi coreli- 
gioanari politici de ai lui. Acolo, cum Ştia el bine, ve apr: 
continua aceeași activitate politică şi 'n condițiuni mult mai 
lesnicioase. Şi atunci de ce el a preferat Rominia — țara ve- 
cină cu Basarabia moldovenească? La această intrebare nt 
găsim decit un singur răspuns: ideile poporaniste s'au așezat în 
sufletul lui Stere pe temelie rominească, pe acele idei și eA 
timente, pe care le-a sădit în sufletul lui vicața în satul m > 
dovenesc. Și cind a sosit momentul hotăritor ca el să alcag 
mediul concret pentru înfăptuirea în viaţă a ideilor lui ua 
litice și sociale, vechile legături sufleteşti i-au impus să aleag 
poporul romin, Hotărirea părea a fi cu atit mai ușoară, ci 
cit şi această cale era cunoscută, cum am văzut, emigranților 

ici din Basarabia, y- 
PA Stere, scăpat din Siberia, a venit la el acasă. 
Rominul basarabean Stere n'a putut să se despartă de poporul 
său, Acest fapt răstoarnă toate învinuirile de trădare aduse lui 
Stere, toate calomniile exprimate la adresa lui de patriotarzii 

ii. ipocriti. 

Cu trecerea lui Stere peste Prut se termină o întreagă pe- 
rioadă în vieața lui, — perioadă de pregătire pentru misiunea 
obștească, perioadă în care Basarabia i-a adus lui tot ce a 
avut și ce putea să-l ajute în activitatea lui ulterioară, 


9, 


a venit Stere in Raminia? , 

Na căi ra chestia cu privire la ideile lui politice, la pro- 
gramul activității lui. Ne întrebăm numai despre structura lui 
sufletească de atunci, despre acele trăsături ale firii lui, prin 
care mai mult se caracterizează personalitatea acestui luptător. 

Cind ne gindim asupra vieţii lui Stere și ne reamintim 
momentele mai de seamă ale activității lui, întiiul lucru care 
ni se aruncă în ochi este adinca lui convingere că un om 
politic, serios şi cinstit, nu poate desfășura o activitate rod- 
nică, dacă nu este condus de o largă concepție (Weltanschaung)| 
întemeiată nu numai pe adinta cunoaștere a situației reale în 
Stat, ci și pe temeinice premise teoretice, Și convingerea aceasta 
la Stere nu era o idee abstractă venită din afară, ea era o 

arte organică a personalității lui; așa era structura lui su- 
etească, așa era formată mentalitatea lui. s 

Ințelegind astfel condiţiunile de gindire și de muncă o 

ștească, Stere și-a format asemenea concepție după o pregătire 


110 VIAŢA ROMINEASCA 


——————————— 


teoretică de mai mulți ani, pe temeiul unui program, în care 
nau lipsit nici „narodnicii rusi „mici cugetătorii apuseni, 

4 „Concepţia politică a lui Stere cuprindea toate laturile 
vieții în Stat „toate păturile poporului „ca bază însă ea avea 
credinţa nestrămutată în puterile și valoarea păturii-de jos — a 
țărănimii, în imperioasa necesitate de a scoate țărinimea din 
mizeria și întunericul în care zace, de a o îndrepta pe drumu, 
propășirii şi nu numai pentru îmbunătățirea situaţiei ei, ci 
pentru binele intregului popor .Creiinţa aceasta era temelia po- 
poranismului lui Stere, izvorul acelui democratism al lui, care 
a pg sera totdeauna neschimbat, 
$ unoștințele sale vaste și puterile sale, Stere ie- s 
in Slujba interesului obștesc. pr Prei a fost axa vieţii i ca 
tivității lui, Primele probleme de care sa ocupat Stere aw 
fost acele privitoare la binele intregului popor. Acest bine 
a rămas ca problemă principală a vieții lui, ca scopul 
de căpetenie al activității lui. In tot cursul acestei activităţi 
Stere nici odată n'a făcut din interesul obștesc un mijloc pentru 
cepuri personale, niciodată el nu s'a transformat din bărbat 
de Stat în misit politic, Pentru apărarea acelui interes, Stere a 
iuptat toată viața, indurind adescori mari şi dureroase neplă- 
ceri, In această luptă dinsul uneori putea fi învins, dar steagul 
Gin miim nu l-a lepădat și capul nu l-a plecat. Și chiar atunci 

cind, la amurgul vieții, imprejurăriie i-au si it să se retragi 

ce pe cimpul de luptă, Stere n'a renunțat să slujească poporul 

ad Tuca scris sg car apt roman, plin de interes obștesc, — 
. pe care i-a i i inti 

agror piht ~e urmașilor săi ca o amintire a celor cd 


10 


Puterile sale Stere dela început le-a pus i i 
: i -a pus în slujba Statului 
romin. Niciodată însă el n'a uitat și de provincia. lui natală 
şi pres ea are. amonte i-a venit în ajutor. 
~e acea pe Stere să se gindească pini atita la Basa- 
cz sosea el ajunsest la situație bank, cimp de farao 
'a Și acolo indeajuns. De ce el mai purta grijă şi mold i 
basarabeni? De ce m'a procedat față de eat ră așa Ptemged 
proceuat atiția basarabeni trecuţi peste Prut cari nu şi-au mai 
ae privirile apee locul lor de naștere, după ce au reușit 
i. ai = Yir ? i : A 
natatie ea fa in condițiuni mai mult sau mai puțin 
Credem că un singur răspuns ~ äsi i 
rede 15 putem găsi la această in- 
trebare; Stere cra un mare patriot komie. cu vederi largi 
care cu ideile lui politice și cu năzuințele sale cuprindea 
warta intreg poporului romîn, Preocupat de interesele vitale 
ale acestui popor, purtind în sufletul lui adinca legătură cu 
pâmintul moldovenesc al Basarabiei, el nu putea să rămie 


ca ana RN a N 


Constantin Stere şi Basarabia Mi 


indiferent față de soarta acestui pămint rupt din trupul Mol- 
dovei, şi cind numai s'a ivit putinţa, a și venit în Basarabii 
pentru a o ajuta. 

intiiul moment insemnat a fost în 1900, y : 

Erau primii ani după izbucnirea întiei revoluții în Rusia. 
Problema pe care și-o pusese Stere — de a înființa în Ba- 
sarabia un ziar rominesc — nu era ușoară. În imperiui țarist 
incepuse marea reacțiune sprijinită de „Uniunea adevăraţilor 
ruși , şi îndreptată contra reformelor anunțate prin ves- 
titul manifest din Octombrie 1905, Chiar în Chişinău pe atunci 
ajunsese la mare popularitate energicul Pavel Cruşevan, care 
susținut fiind de stăpinirea țaristă, urmărea și denunța în 
ziarul lui „Drug” pe toţii adepții mişcării eliberatoare, fie ruşi fie 
moldoveni. În astfel de împrejurări a venit de peste Prut în Bà- 
sarabia cu intenţia de a face propagandă contra orinduelii vechi 
din statul rusesc însemna a te expune la mari neplăceri. 

Era mare piedică şi din altă parte. | 

In ziarul procctat puteau lucra evident numai localnici. 
Pe atunci Însă oameni pregătiți pentru acest lucru la noi 
in Basarabia nu erau. E adevărat, sosind în Chişinău, 
Stere a găsit acolo un grup de tineri moldoveni care, în frunte 
cu bătrinul avocat Ciuyritiţă, au şi luat asupra lor munca 
de a conduce noul ziar. Dar ei nu cunoșteau tehnica ziaristicei. 
Ce era însă și mai important: ei n'aveau acele cunoştinţe, 
acele i dei călăuzitoare care se impuneau în acele momente pentru 
munca ce li se cerea. Sufleteşte legaţi de rul moldova 
nese din Basarabia „cunoscători ai limbii și datinilor moido- 
venești, cu sentimente curate naționale, ci nu 'şi dădeau bine 
seama de marea problemă naţională Astfel, din partea iniția- 
torului acestui ziar se cerea nu numai munca de organizare în 
această nouă și complicată întreprindere: era nevoie şi de 
explicări serioase cu privire la marele rost al acestei intreprin- 
deri, la acel rol pe care noul ziar urma să-l aibă pentru svarta 
poporului moldovenesc din Basarabia. 

Stere a înțeles greutățile întimpinate şi a luat asupra lui 
această sarcină. El a fost nu numai începătorul acestei miş- 
cări de la noi, ci și povățuitorul tinerilor moldoveni în ches- 
tiunile naționale și politice. El unul prevedea unde trebuie să 
aducă această mișcare și 'n nenumăratele convorbiri, pe care 
le-a avut cu acei tineri naționaliști romantici, le descoperea 
rostmi misiunii lor, nevoile istorice ale moldovenilor din Ba- 
sarabia, soart: întreg poporului romin. Tocmai la una din acele 
adunâr. Const, Stere, vorbind de soarta Basarabici, ne-a aruncat 
ideca legăturii strinse, nu numai culturale ci si politice, intre 
Bəsarabia şi Rominia. „Ori voi la noi, ori noi la voi, altfei 
mu putem trăi” — a declarat Stere. 

Pentru mulți din acei tineri (dacă nu pentru toți) cuvin- 
tele lui Stere erau pe atunci cu totul neobișnuite, istoria însă 


<—————————_——————.. 


1i2 VIAŢA ROMINEASCA 


d I IsI i uaaMiħŘħōĖÃĂă 


ne-a dovedit că ele ascundeau o adincă idee patriotică — ideca 
unității naționale, 

Cind, acum cîţiva ani, în paginile acestei reviste, au fost 
publicate cuvintele lui Stere:), unii s'au și grăbit să declare că, 
cu această mărturisire, Stere şi-a dat pe faţă sentimentele anti- 
patriotice, odată ce pune chestia aşa că „ori voi la noi, ori noi 
ia voi!” Adică, pentru el era la fel de sar fi unit Basarabia cu. 
Rominia, de s'ar fi alipit întreaga Rominie la imperiul tarist. 
Multă ură carbă trebuie să ai în suflet, ca pînă atita să per- 
vertești o mărturisire atit de curată și cinstită! Pentru acei care 
l-au auzit atunci pe Stere, cuvintele lui au fost într'adevăr cu- 
vinte de deșteptare a conștiinței lor naționale. 

La cele spuse vom adăuga că noul ziar (,„,Basarabia”) 
putea să fie pornit şi întreținut numai cu sprijinul material 
al lui Stere, Fot numai prin el condutătorii ziarului țineau 
contact şi cu tara. 

Astfel, în împrejurări foarte grele, în cel mai însemnat 
moment din mișcarea națională din Basarabia, cînd tinerii noştri 
moldoveni aveau nevoie de luminare în chestiuni de mare 
importanță istorică, ajutorul cel mai mare ne-a venit dela 
Stere. Acesta a fost întiiul ajutor nepretuit adus de dinsii 
pămîntului lui natal. 

Puțin timp după înființarea întiiului ziar rominesc din 
Basarabia, împrejurările în Rusia țaristă s'au schimbat, reac- 
țiunea s'a întețit, și contactul lui Stere cu Basarabia pentru 
multă vreme s'a întrerupt. Dar sămința aruncată de dinsul n'a 
rămas fără roadă și îndrumarea dată de dinsul n'a fost uitată: 
cu toate greutățile vremii moldovenii basarabeni, strinşi mai 
demult întrun grup mic, au continuat miscarea de deșteptare 
a poporului basarabean, păstrind focul sacru aprins de Stere 
pină la marele eveniment din 1917-1018, 

A doua revoluție din Rusia a adus alte ibilități de un 
nou contact, care a rămas definitiv. Acesta a an al doilea mo- 
ment, cînd Stere iar a venit în Basarabia cu spirit puternic. 

Se petreceau evenimente de o covirşitoare însemnătate 
istorică. În viltoarea mișcării revoluționare din Rusia, cînd po- 
poarele ei subjugate se răsculase ca să-și capete independența, 
în Basarabia se organizase „Sfatul Țării” căruia i-a fost sortit 
să rezolve aceeași mare problemă cu privire la poporul mol- 
covenesc „Problema nu era ușoară. Printre membrii acestei adu- 
nări erau mulț. minoritari, cărora le cra cu desăvirşire streină 
problema unirii și 'n genere vorbind, pentru ei nu existau 
probleme naționale: pe dinșii în preocupa mișcarea social-poli- 
tică din Rusia și 'n aceeași direcție credeau să activeze și "n 
Basarabia. Afară de aceasta ei nu concepeau de loc o despărțire 
de statul rusesc, care pentru dinşii își păstra vechea faimă 


1) „Viata Rom.*, 1924, 1V, 98. 


ÎN 


Constantin Stere şi Pasarabia 113 


de mare putere, și la ședințe nu se sfiau să aducă naționaliștilor 
moldoveni învinuirea că ei „să uită peste Prut”. Faţă de acești 
streini se cerea o atitudine precaută și abilă, căci de ei, în 
oarecare măsură, atirnă votarea hotăririlor adunării; pe urmă 
e! aveau influență asupra celorlalți membri ai adunării. 

Pe lingă minoritari, chiar mulți dintre moldoveni nu erau 
pregătiți pentru a rezolvi în pripă asemenea chestiuni, Eve- 
nementele se: desfășurau cu atita iuțeală, schimbările în viața 
politică erau atit de mari, încît mentalitatea basarabenilor nu 
izbutea să și le însușească: istoria i-a ținut prea mult în mu- 
tenie și robie, iar robii seculari peste noapte nu pot deveni 
cetățeni liberi. 

La cele spuse se mai adăuga și starea generală pa 
de orice siguranță. Imperiul țarist mu părea incă dob t, şi 
asupra conștiinții multora dintre moldoveni apăsa încă fantoma 
acelui uriaş cu picioare de lut. 

Mult neliniștea întiiul parlament basarabean și faptul că 
printre moldoveni erau și trădători, cari ai atitudinea lor ame- 
nințau să zădărnicească toate străduințele naționaliștilor pentru 
unire, 

In asemenea împrejurări era nevoie de un ajutor puternic, 
de o voință tare, de o hotărire precisă și fermi. Acest ajutor 
l-a dat Constantin Stere. 

In Martie 1918, la adunări, unde erau mai mulți basa- 
rabeni frămîntați de marea chestiune a unirii, a vorbit Stere. 
Cu autoritatea lui de vechiu luptător romin, cu cunoştinţele 
și puterea lui de a se impune, Stere în acele zile a adus cel 
mai mare serviciu cauzei romineşti. 

„A fost un praznic, a fost un delir, cind vorbea D-l Stere”, 
ne povestește un martor ocular al celor petrecute la o adunare. 
„Cu o voce fermă, hotăritoare, cu o logică de fier, explica 
d-i Stere necesitatea actului unirii. Cred că d-i Stere niciodată 
in Viața lui ma fost aşa de tare, aşa de convingător, ca în 
seara de 24 Martie, Clipe inălțătoare, clipe mărețe, care nti 
se vor uita niciodată în vieață,.. Aci d-l Stere a putut converti 
la calea adevărată mai mulţi moldoveni ţărani”... 

Și ce fel de idei îl călăuzeau pe Stere? Cum privea el 
problema momentului și în genere situația Basarabiei? Răs- 
puns găsim în cuvintările rostite de dinsul la şedinţele „Sfa- 
tului Țării”, „Sunt mindru și ferecit că mi-ati dat putinţa!) 
de a mă înjuga la luptă pentru drepturile si libertatea Basa- 
rabiei.. Suntem chemati să luăm astăzi o hotărire istorică, 
pentru care ne trebuie cuget și conștiință curată”... 

Astfel problema unirii, în ochii lui Stere, privea cele mai 
dureroase şi visate nevoi ale Basarabiei — „drepturile şi li- 
bertatea” ei: această problemă era de însemnătate istorică, cra 


1] Stere a fost proelumat deputat, 


e 


y 


114 VIAȚA ROMINEASCA 


ieșită — cum s'a exprimat el mai departe — din „voința de 
fier a istorici”, 

Gindurile profesorului însă nu se opreau asupra momen- 
tului de faţă și cuprindeau perspective mai largi. „„Revoluţia” 
— a continuat el în aceeași cuvintare — „ne-a adus aici. Aţi 
aprins aici o făclie, care a ars toate pergamentele feudale, 
care a nimicit toate privilegiile de castă, răminind un popor, 
care sc întemeiază numai pe ogor și pe munca intelectuală, 
D-v trebuie să duceţi făclia şi dincolo pentru dărimarea pu- 
tregaimlui și a nedreptăților, ca să fiți apărătorii intregului 
neam rominesc, în cea mai grea clipă a istoriei sale”... 

Așa a vorbit poporanistul Stere, basarabeanul Stere, care 
nu vita de întreg neamul rominesc, 

Bineînțeles, nimeni mai bine decit Stere nu înțelegea atunci 
că lupta va fi crincenă, și totuși dinsul n'a dat îndăriăt:... „Deși 
am trecut în al şaselea deceniu al vieţii mele, totuși voiu porni 
la luptă cu acceași' energie și credință ca şi în tinereţe, care 
mi-a deschis porţile temniței”,., 1). 

Şi el cu sfințenie s'a ținut de cuvint. 

Cu marele act al „Unirii” încă nu se rezolva intreaga 
problemă istorică pusă înaintea basarabenilor. Era nevoie_de 
a introduce Basarabia în vieața întregii țări, de a-i da putinta 
de colaborare cu celelalte părți ale Statului rominesc, de a 
o împărtăşi la vieața lui obștească-politică. Aceasta s'a făcut 
cu înființarea partidului țărănesc şi cu contopirea lui cu par- 
tidul naţional din Ardeal. 

Şi această iara nu era ușor de rezolvit şi întimpina 
multe pierderi. O mare greutate era stabilirea bazelor ideolo- 
gice ale noului partid.—reprezentant al unei noui pături sociale, 
chemată să ia parte la construirea și conducerea vieții nouă, 
Și se ştie cîtă muncă a depus Stere în această chestiune, O 
altă piedecă, și mai mare, întimpina la noi contopirea partidului 
țărănesc cu cel naţionalist, din Ardeal, 

Partidul transilvănean ieşit din lupta seculară pentru drep- 
turi naţionale în primul rînd, multor basarabeni părea cu totul 
strein partidului țărănesc, născut din revoluție, cu imperative 
social-economice mai înainte de toate. Nici originea „nici ros- 
turile acestor grupări, în concepția multor basarabeni, nu se 
= deci contopirea lor părea a fi antinaturală şi ine- 
icace, 

Și de data aceasta situația a fost salvată de către Stere. 

Ne aducem aminte de adunarea, la care s'a discutat la 
noi această chestiune. Mulţi basarabeni s'au dus la adunare 
cu adincă convingere că încercarea nu va reuși și adversarii 


contopirii vor birui. Așa judecau prozeliții noștri politici care 


1) D. Bogos. „La răspintie“, 1924. pp. 134—138, 


Ge 


Constantin Stere şi Basarabia 115 


erau mărginiți în cadrele momentului și nu pătrundeau în nevoile 
adinci ale epocii, 

Stere a vorbit, ca de obiceiu, cu toată puterea de con- 
vingere a unui mare om politic, a risipit toate îndoielile nou- 
ior lui colaboratori, şi ca rezultat, toată adunarea in unani- 
mitate a aprobat fuziunea celor două grupări în un singur 
partid național-țărănesc. 


Astfel, Stere a adus pămintului său natal mari servicii, 
in cele mai grele momente ale vieții lui. 

Stere a fost factorul puternic în momentul de deșteptare 
naţională a basarabenilor, îndrumindu-le gindurile și voința 
spre unire. 

In clipa hotăritoare, cînd mulți basarabeni se frămintau 
cu privire la problema unirii,Stere le-a adus lor tăria credinții 
sale naţional-politice și entuziasmul slujirii pentru intregul 
neam. 

Tot Stere a ajutat mult în legătura soartei politice a 
Basarabiei cu restul țării, prin fuziunea vechilor grupări po- 
litice — act, fără care Basarabia m'ar fi avut putinţa să-și 
pună în valoare puterile ei sufleteşti, iar pe de altă part» 
ar îi fost mult împiedicată problema consolidării pentru țara 
intregită. 

Acesta a fost rolul principal al lui Stere in vieața Ba- 
sarabiei, 


Stere s'a stins din viaţă, 

Ne întrebim dacă cu moartea acestui adinc ginditor şi 
lupište: neinpăcat s'a isprăvit şi rostul acelor idealuri cărora 
le-a slujit răposatul în vieață, Dacă pentru basarabeni mai 
pot avea vreo însemnătate acele idei şi pilde, care se găsesc 
în vieața compatriotului lor dispărut? 

Faţă de complexitățile vieții de acuma, întrebarea nu e 
zadarnică. 

Urmărind cu gindul cele petrecute și încercate pe pä- 
mintul Basarabiei, după evenimentele descrise mai sus, con- 
statăm, că provincia noastră a intrat într'o epocă nouă ṣi dela 
faptele mărețe a trecut la proza pligtisitoare a vieţii, la lupta 
An pentru înfăptuirea drepturilor ciştigate. Cu aceste schim- 
ări s'a pus capăt perioadei naționalismului romantic. Aproape 
tot adepții lui s'au dovedit nepregătiți tru vremurile noi. 
Unii au alunecat pe panta politicianismului, ajungind departe, 
de unde nu se văd și nu se aud Suferințele omenești. Altii, 
ne putind a se adapta la condițiunile noi, s'au retras în celule 
de solitari și de observatori pasivi. Cei care au mai rămas 


116 VIAŢA ROMINEASCA 


credincioși vechiului steag sunt aproape copleșiți de vitregiile 
luptei politice. Dintre cei care au ieșit mai tirziu la iveală, 
mai mulţi au îmbrățișat meseria misiţilor politici, pe cînd 
alții au rămas ambițioşi și gălăgioși , fără atitudine 
sinceră și consecventă față de problemele vieţii. Principiile 
vechilor visători naționaliști par a fi uitate. Parcă slăbeşte 
și credința în idealurile trecutului, se întunecă şi chipul ma- 
relui luptător Constantin Stere. Noi devenim din ce în ce 
mai nepăsători faţă de el, uneori chiar nerecunoscători. 

Nu putem uita o adunare, care a avut loc nu demult 
la Chișinău și la care s'a vorbit mult despre trecutul provin- 
ciei noastre, între altele şi despre „Basarabia” — întiiul ziar 
rominesc din Chișiuiu, Cind un orator, evocînd acele vremuri, 
a spus că rolul principal l-a jucat Stere, atunci unii din cei 
de faţă nu s'au jenat să declare în gura «mare că vorbitorul 
nu se orientează bine în faptele trecutului, că Stere n'a fost 
* atunci decit „a cincea roată la căruță”... Astfel figura pu- 
termică a lui Stere incomodează și pe vechii tovarăşi ai lui 
de luptă... Sau schimbat vremurile, s'au schimbat și oa- 
menii. 

Pe arena vieții au apărut alți oameni, alte năzuințe, Ba- 
sarabia a intrat în noua perioadă, perioada apostolatului ipo- 
crit și a politicianismului ignorant și încrezut. 

Să se termine oare aici rolul Basarabiei în vieața țării ? 
E pare cu putință ca visurile şi năzuințele trecutului să dispară 
cu desăvirșire? A admite acest lucru ar însemna că în istorie 
pot avea loc salturi, că trecutul nu lasă urme trainice, că su- 
fletul unui popor de două milioane poate fi transformat în 
tabula rasa, pe care orice înriurire vremelnică poate zugrăvi 
la întimplare orișice, 

Aceasta e cu meputință. Nu se va întîmpla așa ceva, 
credem, nici cu Basarabia. Și sunt semne că la noi se apropie 
o eră nouă, o epocă de reinviere. 

Pentru orice observator nepărtinitor e clar, că printre 
mișcările de astăzi din Basarabia au loc două curente sănă- 
toase, care au reprezentanți capabili și plini de inimă. Unul, 
după cum se vede, are ca scop să curețe terenul pentru viitor 
prin demascarea pretențioaselor nulități de tot felul, prin înlă- 
turarea diferitilor impostori cocoțaţi la locuri necorespunzătoare 
puterilor lor. Alt curent începe o operă constructivă de labo- 
rioasă studiere a pămîntului Basarabiei, a vieții poporului ro- 
minesc din provincie, cu scopul de a scoate la iveală tot ce 
e caracteristic pentru psihicul lui, prin ce el se poate afirma. 
Ambele aceste curente sunt abia la inceputul lor, programul 
de muncă le este vast și în cale le stau multe piedici. Nu 
mai incape însă nici o îndoială, că aceste curente corespund 
nevoilor vitale ale vietii noastre de astăzi Ele însă nu vor 
avea puterea cuvenită de rezistență, dacă vor fi lipsite de 


a a 


A stantin Stere şi Basarabia li? 


îndrumări sănătoase, de principii cinstite și luminate, de pilde 
incurajatoare, 

In astiel de imprejurări noi n'am putea găsi alt ajutor. 
mai bun decit acela, pe care ni-l poate da concetățeanul nostru, 
protesorul Stere. 

Greşelile lui? 

Greşeli de ale lui mu le poate judeca decit istoria: con- 
timporanilor, a căror judecată este supusă presiunii momentului 
și patimii, nu le este dat să priceapă înțelesul lor. 

Dacă facem abstracție de aceste momente, atunci din moş- 
tenirea lui Stere ne rămine testamentul lui, care ne cere: cinstită 
gîndire politică, dragoste luminată pentru neam, muncă pentru 
dărimarea putregaiului și nedreptăţilor, luptă „pentru drepturile 
și libertatea Basarabiei”! 

Acesta a fost crezul lui Stere, și acest crez nu și-a 
ore şi nu poate să-și piardă valoarea pentru fiii Basa- 
rabiei, 


Nicolae Popovschi 


C. Stere 


„Îl fat ¿ln pour de grandes infortunes" 
(M. Barrès) 


Puțini Romini au avut onoarea unei adversităţi mai in- 
tegrale ca C, Stere, Intre opinia publică enii - şi ra 
om pa fost nici o clipă de armistițiu, Toată viața sa a trebuit 
să lupte, într'o țară care nu cunoaşte ura ca sentiment curent 
cu calomnia, cu răutatea, cu perfidia. Originea acestui conflict 
stă în primul rind in profunda nepotrivire dintre firea tragică 
şı metafizică a lui Stere și psihologia frivolă, optimistă, ușu- 
jie S a cn pe on clei rominesc din vremea lui. i 
N £ mai adăuga la aceasta și firea sa hursuză, orgoli 
ironică, disprețuitoare. Nu era un om amabil a asr red 
ționar. Stere a avut toată viața ceeace La Bruyère numea „Varis- 
caii poi poze că de déplaire”. N'a făcut sforțări de a plăcea 
oamenilor, cari maveau interes k i 
Dă kenere e Apei pentru el. Și disprețul se iartă 

In toată istoria contemporană a Romîniei, puti = 
sonalitäți (poate Kogălniceanu, Hajdeu, Moires cz Alee 
pot prezenta o bogăție sufletească mai mare. Pentru a vorbi 
complect de C. Stere ar trebui să se ocupe cineva de 
aspectul sociologic al operei sale (care înainte de Durkheim 
vă eira procesul diferențierii sociale prin degajarea indivi- 
. alitäței), de talentul său de agitator, de propagandist, de om 
a acţiune politică, înfine de artistul C. Stere. Căci în el trăia 
zur un om de știință, o fire de artist și un om politic, 

i în SPUS despre el că a fost un mare ratat. Afirmație 
suni in parte justă, în senzul că marile sale posibilități mau 
ost incurajate de mediu. (El însuși spunea cîte odată că se 

See: ca un mare actor, care ar juca pe scena unui mic 
ai de provincie). Se poate afirma însă cu o egală dreptate 
i , i acă C. Stere a „Putut vedea greşit în politica ex- 
ernă, in ce privește politica internă, el a reușit în totul, Timp 


E 


Pe roz ac a E, m RE muie 
de treizeci de ani, toate partidele au trăit din programul 
său. Cooperatism, țărănism, constituționalism, contencios ad- 
ministrativ, agrarianism, libertăţi publice, expropriere, vot uni- 
versal, în toate aceste reforme de idei a fost un precursor, 

Toate acestea își au importantă lor covirșitoare. Ceeace 
e mai însemnat însă, pentru mine, e aspectul patetic al vieţii 
sale. Rominii noştri trăesc fără grandoare, fără risc, fără fior 
demonic, Eroismul şi mucenicia nu-i atrag. i i 

Viața noastră e săracă, ternă, dar mai ales trivială fiind 
că e rezumațiă la valori de confort și epicureică juisare. 
Stere a avut o viaţă plină ca a unui aventurier, ca a unui sfint 
și ca a unui tiran, 

A dominat însă aspectul eroic. zl 

Să-și pună crineva această întrebare: ciți oameni, au 5i- 
ferit pentru ideile lor afară de cei din epoca patruzecioptistă, 
în decursul istoriei noastre politice contimporane? A 

Se vor găsi foarte puţine nume și printre ele unul singur 
mai ales: C. Stere. Există în educația noastră morală multă 
comoditate şi, trebue să am curajul vorbelor, multă lașitate, 
impregnaţi, secoli de-a rindul, cu mentalitatea Bizanțului, această 
floare otrăvită a decadenţei greco-romane, acest cintec de le- 
bădà al antichității, poporul nostru a cunoscut prea puţin du- 
ritatea caracterului ori rectitudinea conștiinţii. Epicurei veşnic 
nësatisfäcuți, căutăm să ne adaptăm la orice situație, numai 
că rezultatul să ne aducă un profit. Instrumentul nostru, 
ca și acela al maeștrilor dela care l-am învățat, e compromisul. 
Totul se „aranjează” aici. Orăşanul nostru e majoritar din 
fire; merge orbește către oficialitate, către autoritate ori pu- 
tere, numai să i se svirle citeva fărămituri dela banchetul pe 
care-l prezidă cei mari. 

In toată istoria noastră nu există un erou național pe care 
să-l fi indignat turpitudinea noastră, care să fi bătut indig- 
nat cu pumnul în masă, răscolind și răsturnind această putredă 
vermină care se întinde, perseverentă ca o boală „peste toate 
veleităţile de curăţenie ale neamului acestuia, 

Ciţiva idealiştii precoci se agită cu epice poze de re- 
voltă între 20 și 30 de ani, ca să capituleze lamentabil după 
acest prag. 

Individualitățile se domesticesc aici; indignarea se trans- 
formă în indulgent suris, revolta face loc unei dulci filosofii 
sceptice, după care totul e permis, pentru ca în această tole- 
ranță generală să intre furișate ori obraznice, și propriile tale 
murdării. Şi credeți-mă, e nevoie de mult, tare mult scepti- 
cism pentru turpitudinile unora. 

Intoxicația aceasta se transmite dela o generație la alta și 
infecția se afirmă unanimă. Azi corupția e o chestie de struc- 
tură a societăţii, e o situație normală, organizată, sancţionată 
de instituții speciale. 


120 VIAŢA ROMINEASCA 
————————————————————————————— 


Care, din cei mai delicați ori mai cinstiți, m'au simțit 

că se inăbușă măcar în virsta generozității, de cinismul unora, 
ce eleganta sceptică a altora, de indiferența, lenea, ipocrizia 
ori duplicitatea din jurul lor. Pe urmă insă resemnaţi ori ciş- 
tigați, s'au aşezat cuminte la masă şi au primit cu amicale 
mulțumiri trataţiile. 

Acest dulce consens a fost deodată tulburat de un glas care 
venia de departe, dinspre răsărit. C, Stere a descălicat ca un erou 
vagnerian, misterios şi neașteptat, din cețurile răsăritului ìn- 
depărtat. 

Procesul și lupta au început chiar de a doua zi. 

Această energie curată iși vărsa apele sale limpezi în 
cloaca otrăvită de aci, 

Sunt puțini oameni cari au onoarea unui destin. Cei mai 
mulți se sbat neputincioși între firele, inestricabile pentru ei, 
ale unei sărmane soarte, 

Destinul e rectiliniu și are chemări stranii, El e drumul 
anevoios, îndicat de Dumnezeu, pentru mucenicie. Cei aleşi 
nu-l pot evita. Merg cu ochii închişi către inexorabilul che- 
mării lor. Au fost aici la noi, strălucite și fascinante cariere 
politice. Avem talent pentru aceasta. Puţine cariere au avut 
insă semnificaţia morală. Se cheamă morală preocuparea de 
a impune, cu sacrificiul tău, o regulă de viață grupului din care 
faci parte, Indiferent dacă această regulă e adoptată sau nu. 

In zile grele de asfixie, martirajul lui C. Stere ne-a dat 
formula etică, ne-a făcut suportabilă viața, ne-am refugiat în 
exemplul lui ca întrun liman. 

Aceasta orice s'ar intimpla vreodată, n'o putem uita. Fără 
exemplul lui C. Stere, am fi fost alții sau am fi disperat. El 
ne-a permis să trăim. Poate cineva să nu-i fie exclusiv recu- 
noscitor? Ne gindeam atunci: oare nu se găsește şi în țara 
noastră, bintuită de spiritul trivialităţii joviale, al pehlivăniei 
Șirete, al josnicei care se crede prudentă, al laşităţii care se 


sumă poporul meu, o pildă de curaj, de suferință pentru idei? 

In zadar am căutat în toate ile: el singur ne satis- 
făcea complect, Alţii vor fi politiciani abili ori inţelepţi, alţii 
talentați pină la virtuozitate. 

C. Stere e simbolul etic al democraţiei romineşti. Toţi 
ciți au mima cinstită și caldă, toți cari au simțul moral rafinat 
ori adinc, sufletul bintuit de ingrijorări religioase ori meta- 
fizice, chiar și acei pe cari îi conduce numai bunul gust ar- 
tistic, nu pot să nu iubească acest patetic portret, cu trăsături 
sumbre de mister, cu luciri oțelite de forță neînvinsă, cu îndă- 
rătnicie de martir şi majestate de comandant. Fără portretul 
lui C, Stere biroul nostru, ne-am fi imprăștiat sforțările, 
ne-am fi pi t în neant puterile, El ne-a dat concentrarea şi 
increderea optimistă. 


—— 


C. Stere 121 


După revolta generoasă și critică dela douăzeci de ani, 
ne-a împăcat cu viața. Am înțeles atunci că in fara noas- 
tră e mai prețioasă o eroare susținută cu caracter, decit un 
adevăr. Pereseverența pe o greșală e o formă de caracter dare 
valorează mai mult decit acceptarea imediată a unei platitudini 
mai i mai in veridică. MI ul 

erai sl. mea e poate reflexul subiectivității noa- 
stre. Dacă aş chema rațiunea în ajutorul inimii, ca să mă limu- 
rească, aş gindi la fel. După semnificația etică a operei lui C. 
Stere, să vedem care a fost contribuţia lui la politica țării, 
care a fost activitatea lui pozitivă, creatoare, care prin obiec- 
tivitatea ei a adus nu numai exemplul moral, dar și eficacitatea 
practică, Căci C. Stere nu s'a oprit la elocvența unui apostol 
retoric, indicind atitudini. Gindirea lui a luat forma precisă a 

nui sistem. i 

> Oricine va recunoaște că între anii 1900 și 1915 politica 
internă a țării a fost profund moklificată de felul său „de a 
gîndi, Nimănui nu-i venise în minte că la un popor de țărani; 
trebuie adoptată o politică care să asigure echilibrul claselor 50- 
ciale, In 1894, P pp apărut „Evenimentul literar’ „unde s'au 
formulat pentru întia oară aceste idei, nu mai era în jara ro- 
mincască pimeni altul care să le susție. Istoria va uita toate 
numele mărunte ale politicianilor de duzină. Istoria nu va putea 
trece cu urșurință peste numele C. Stere. Impreună cu |, Bră- 
tianu, care a creiat burghezia, el e acela care a prefăcut mai 
mult, în sensul progresului modern, clasa ţărănească. Libera- 
lismul a indicat, cu reale foloase desigur, formula modernizării 
noastre cu ajutorul civilizaţiei urbane și capitaliste: structura 
bancară şi industrială. Poporanismul cu cooperatismul indică 
cealaltă formulă de organizare a capitalului agrar, de echilibru 
echitabil al claselor. El indică metoda de viaţă a grosului popu- 
laţie: noastre țărănesti. ý 

Sa vurbit şi se vorbeşte cu o ușurință beoţiană de bolb 

sevismul Im C. Stere. Dar există oare teoretician care să fi 
arătat mai ciar imposibilitatea industriei mari și a socialismului 
la moi; există oare om politic, care, cerind _creațiunea unei 
mici proprietăți țărănești, să ofere un dig ară aan gasi 
bolșevice, prin precauțiunile serioase care le-a luat, ideile 
Do 9 Stele dest eu om politic de dreapta, adept al 
dictaturii, deci al exasperării masselor? Dar la noi, lucrurile 
au ajuns de așa natură, incit cine nu-i pentru dictatură este 
implicit bolșevic, 

» Sä mai vorbim de activitatea lui C. Stere ca profesor de 
„Drept constituțional” și ca om politic în favoarea libertăților 
cetăţeneşti, a parlamentarismului, a modernizării noastre po- 
litice? Orice om informat și de bună credință nu va putea 
nega această luptă şi acest rol. 

Prin același canal al democrației și al dreptății a voit el 


n 


122 VIAŢA ROMINEASCA 


să uducă și asimilarea sufletească complectă a Basarabenilor 
la totalitatea naţiunei. Și aici stă aportul său cel mare la 
ideia națională. In timp ce alții voiau trunchierea idealului na- 
tional, prin sacrificarea Basarabiei, C. Stere a urmării idealul 
integral. Ca basarabean nu putea gindi altfel. Se uită prea 
ușor și se înțelege prea greu că C. Stere a fost, inainte de toate, 
basarabean, 

Pentru acest ideal naţional basarabean, pentru menţinerea 
rominismului în Basarabia, a mers C, Stere ani indelungați în 
inchisorile Siberiei. 

„Această dă cheia întregii lui politici externe. Deci, dacă 
alții au avut dreptul să fie ardeleni ori regăţeni, lui nu i-a 
tost permis să fie basarabean? Cu atit mai mult, cu cit basara- 
benismul lui nu se închidea în zidurile chinezeşti ale unui strimt 
regionalism. Tocmai fiindcă voia idealul național integral, el 
a fost printre foarte puținii oameni politici, cari s'au ocupat de 
aproape de viața Ardealului, care a sprijinit de dinoace lupta 
milenară a transilvănenilor contra tiraniei de dincolo, care a 
trecut granița ca să ducă un cuvint bun ori o mingiiere. Și 
după realizarea întregirii naționale, el a fost acela care a împins 
la tuzionarea partidului țărănesc basarabean cu cel din regat, 
pentru ca viața politică să capete o unitate, să nu fie fărămiţată, 
stomatizată, în Vupte și ambiţii locale. 

mai amintesc pe lingă toate acestea, de meritele cul- 
turale, de fondator de revistă, de profesor universitar, de om 
de ni, de critic ariei, social, etc?, Şi cite, citet., 

asemenea personalitate multi i tar 1 
mediocrității unei ala catia th aaa 

Aceasta insă nu s'a iertat prea uşor. Atacurile de eri 
și cele de azi nu l-au tulburat. li ştiam disprețul suveran și 
toleranța umană infinită. Imcetase de mult să mai spere in- 
țelegere dela oamenii de azi, 

, Colectivitățile posterităţii restabilesc justiția imanentă. Era 
in caracterul acestui om să lucreze pentru miine, 

Istoria nu se ocupă decit de cei cari o cultivă, adică de 
acer cari i se adresează direct peste capetele contemporanilor. 
Din contră, ea va prezenta cu siguranță o totală amenezie pentru 
toți detractorii lui C. Stere. Și uitindu-i în clemenţa ci, le va 
tace, fără îndoială, un real serviciu, 


Mihai! D. Ralea 


Jertfa lui Stere 


Va veni o zi cind această chinuită 
imagine se va tusenina, 


Viața lui C. Stere a fost vifor, cu puţine zile de blindeţe. 
Din tinerețea dintii a cunoscut sbuciumul, să frămintat şi a 
suferit pentru idealul îmbunătățirii omului. Exilul in Siberia 
i-a întărit pornirea și convingerile. Trecind prin peripeții dra- 
matice, a căutat un liman în mijlocul rassei sale, punind şi aici 
energia lui în slujba poporului, stirnind societatea noastră la 
preocupări nouă, Personalitatea lui covirșitoare și-a mistuit e- 
nergia în direcții multiple: agitind Basarabia, creind popora- 
nismul, grăbind votul universal şi exproprierea, opunind păre- 
rilor generale, în politica externă, credința unei minorități. 

Activitatea lui, în vremea războiului de întregire, i-a păs- 
trat pină astăzi, la noi, dușmânii infricoșate, care-l urmăresc 
pină dicolo de mormînt. Cei puţini, cari cunosc însă toate datele 
acelei tragice probleme care s'a pus pentru neamul nostru în 
epoca dezerțiunii ruse, a tratativelor dela Buftea, și a trata- 
lui dela Bucureşti, au știință că faptele lui nu porneau decit 
din datorie și patriotism, 

Jertfa lui se va cunoaşte întreagă cînd acest proces se va 
desvălui în faţa istoriei, pentru generații în care nu vor mai 
trăi pasiunile nedrepte ale anilor crinceni petrecuţi de noi, 
Atunci vor şti toți de ce a rămas Stere în teritoriul ocupat şi 
cine i-a cerut acest serviciu. Acuma ştiu puţini. Atunci faptele 
lui, hulite și amestecate cu noroiul defăimării, se vor aşeza 
in mealterata lor dreptate. Schimbările fericite care au adus 
isbăvirea noastră nu vor fi, pentru cercetătorul imparțial de 
miini, o piedică întru a da îndreptățire şi deslegarea celui obi- 
jduit şi invins. Cred că nimeni dintre cei „foarte siguri” de iz- 
binda noastră n’a putut avea bucuria lui Stere faţă de faptele 
extraordinare care desminţeau trista lui profeție, De aici acti- 
vitatea lui renăscută pentru Basarabia, unde reintră cu un nou 
clan, pentru a o determina la Unire, 

Un om mare dintre toți oamenii Ţării, a ştiut a citi adevă- 
rul în toată această activitate. Regele-Intregitor a avut faţă 
de ostracizat atitudinea înţelegătoare și justă, ceeace e mai 
mult decit semnificativ, 

Cuvintul sfint se va verifica iar. Din haosul pasiunilor 
se va face lumină și pentru C. Stere, ca să fie lumină nu numai 
pentru cei care îi iubesc și-l prețuesc. 

Mihai! Sadoveanu 


Sfirşitul romanului 
„ln Preajma Revoluţiei“ ` 


In loc de incheiere 
sau 


incheiere 


Ultimile zile trăite de C i 
P onstantin Stere au fost indure 
e e că nu va putea termina seria volumelor „În panine 


area angajamentului față de cititori a Ag epa 


Incercind a defini perii 
; genul literar al operii Prea 
a O Sie a oprima pärerea că point este Zer 
mai mult 
riago dea R p istorie socială, aşa cum ea se oglin- 
ste o istorie a societății 
”] D: Roman C. Stere care şi-a luat 
d Inalta 
pyree Pora r gae moartea tatălui său, obiteţie ptr N a 
~ : » comunică „Vieţii Rominești" acest fsadment dai. 
entru „Viaţa Kominească“ şi in d b 
i aa A eobşte pentru acest umăr inchinat 
Este prezența lui, în casa lui de Li în a plecat e reper m sarprindare, 


ÎN a 


și nicidecum a persoanelor cu- 


Stârşitul romanului „În preajma revoluției” 125 


noscule in viață de autor. Deaceea, ca intr'o istorie, fenomenele. 
episoadele și faptele relatate sint, in esența lor, riguros exacle; 
ele au fost insă atribuite unor per. ti cu totul fictive. 

Dacă, totuşi, se găsesc amatori de mahalagisme, cari por- 
nind dela cunoașterea vreunui fapt reprobabii, restabilese ideti- 
titatea făptașului efectiv, indiscreţia aparține exclusiv amatorilor 
respectivi, scriitori pe marginea literaturii, iar vinovăția, dacă 
există, este probabil mai mult de partea fâptașului decit de 
partea istoriografului social. 


În viața lui, agitată ca un coșmar, C, Stere a rămas 
mereu acelaș, consecvent in faptă și in cuget, Dar din pricina 
versatilității factorilor noştri obşteşti, era cind adulat, glorificat 
şi distms cu onoruri regeșii, cind lovit cu înverșunare sau 
aruncal in pușcărie de aceeași oameni, adesea peniru una și 
acecaşi faptă sau atitudine a sa, socotită cind ca o mare vind, 
cind ca un mare merii. Deşi rigid in conştiinţă, ferm şi bătăios 
in acțiune, C, Stere a fost in fundul inimii sale un incorigibil 
sentimental. 

Curind după zilele de entuziasm, următoare unirii Basa- 
rabiei, cind se deschisese procesul „cazului Stere“, l-am însoțit 
într'o dimineață caldă și insorită pe străzile Bucureştilor, cînd 
mergea AE ar jos spre Consiliul de Războiu, pentru a se supune 
mandatului care hotăra întemnijarea lui la Văcărești. Nu am 
să uit niciodată depresiunea extremă şi durerea amară zugrăvite 
pe fața lui. 

Supus in lungul vieţii la un regim de brusce alternanțe 
emotive, nu-i de mirare că a fost istovi! în cele din urmă. 


După ce a fost brutal aruncat peste bord din viața obștei 
noastre, cind a incepu! a-și scrie seria ultimelor volume, C. 
Stere avea şaizeci și şapte de ani și inima incurabil atinsă. 

Volum după volum au inceput să apară la scurte intervale, 
dar pe măsură ce scria, autorul işi simția din ce in ce mai 
impuținale zilele disponibile de viaţă şi era nevoit mereu să tot 
reducă, să tot ajusteze, opera pe măsură. 

Puriat de soartă cind pe culmiie obştiei, cind asvirlit in 
adincurile ei miloase C., Stere acumulase in amintirile sale un 
material neobișnuit de bogat: tipuri, fapte, episoade. Mintea lui 
clară, cultura multilaterală și pregătirea științifică ii inlesneau 
să coordoneze, să tălmăcească, să integreze in viața societății 
acesi imens material. De aceea a putut să arunce tiparului, in- 
r'un tempo vertiginos, volum după volum, , 

Cele opt volume din seria „In preajma revoluției”, apărute 
in decurs de patru ani, utilizează amintirile dinainte de războiu, 
dar. și acestea condensate, comprimate, adesea amputate. Autorul 
iși dădea seama că cititorii noștri nu sunt deprinși a se angaja 


i 


126 VIATA ROMINEASCA 


TA Ras 


in lectura unei lucräri prea voluminoase, a 

i + apoi se gräbea să 
termine opera incepulă şi simțea zi de zi i È 
Poe impari sfirşitului său, raliat 

timul volum apărut, „În Ajun“, arată că 
să cuprindă evenimentele, episoadele, faptele, Poet bnr rent. | 
trăite sau văzute in timpul războiului și dupi războiu, 

G Stere, pinå in clipa din urmă, şi-a păstrat intacte vi- 
goarea şi luciditatea minţii și tocmai de aceca era perfect con- 
rr gloar sess mereu accelerat al istovirii sale fizice, dato- | 
n rļate pe care și-o impusese in ajunul lichidării 

Pe măsură ce iși seria, corecta şi edit 

i | a volumele apărute, 
e măsură ce i se inchegau imaginele şi luau formă fe aber: 
geaca “iunea reper bag își dădea sama cit de vertiginos 

scurtează număru ă i i 
pulea speră ferma zitelor, numărul ceasurilor, de care mai 

socotit, mai intii, că alegind, concentrind, reducin 
primind, ar putea grâmădi și ordona logic lucrurile za n 
preţ din tezaurul sân interior în trei volume. Prea curind, insă, 
a trebuit să-și dea sama că... nu mai este vreme. 

4 a prins o inspiraţie. Să părăsească ori 
nare in expunere : Răutu cade victimă unui atentat pes T 
intr un şir disparat de viziuni clare, de tulburi aiurări, de halu- 
cinații onirice, işi revede fragmentar viața și îşi visează reali- 
zarea nădejdilor de viitor. Totul trebuia să alcâtutască cuprinsul 
unui singur volum ultim, al IX-lea. 


Stirşitui romanului „În preajma, revoluției” 127 


închegase un grup, puţin numeros dar dinamic și curajos, de 
oameni care le împârtășau vederile și voinţa. WAN 

Pentru „clasele diriguitoare” amenințarea cra serioasă, 

Exploatind atitudinea nonconformistă a lui Răutu din tim- 
pu! neutralității si războiului, organele „presei de ordine” prin- _ 
seră subit a-l denunța cu perseverență vindictei publice ca 
„trădător”, 

Christofor Arghir, în gazetă și în viu graiu, nu-l mai 
numea decit printr'o singură vorbă: „neimpușcatul”. 

Ruptura cu Aurel Crăsneanu era definitivă, și, acesta, dela 
înălțimea tribunii ministeriale, rosti pe un ton ridicat sen- 
tința: „Non bis in idem!”. 

La vreo citeva zile după cuvintarea lui Răutu în Cameră 
sa produs atentatul, 

Un student, dintre zelatorii fanatici ai „Apostolului”, sună 
la uşa casei modeste din strada Sărata, cerind să vorbească 
iamfitrionului. 

Luta, care-i deschisese, neliniștită de privirile fugare şi 
nervozitatea tinărului, încercă să tăgăduiască prezenţa celui cău- 
tat. Dar, din cabinetul său de lucru, Răutu zărise zgomotul de 
glasuri şi se arătă în prag. 

După o secundă de frămintare mută. tinărul ridică mina 
înarmată... In fulgerarea unei clipe, Răutu zäri golul negru al 
țevii, auzi o detunătură, simți o izbitură formidabilă în piept 


„ în cursa de intrecere, ȘI se păbuşi. 

volumul al IX-lea nu a te pleci PTR: A: vonii: mal diundi A g SIC 
Din materialul destinat ultimului vol f Neant, 
hirtie, decit o notiță de citeva rinduri euroi 3 a pu pia > AR 


C. Stere a povestit cite ceva celor din jurul s i 
am reușit a culege cele de mai jos. n ŞI din aceasta Nici timp, nici spațiu, nici mișcare. 

Beznă oarbă, mută. 

Și totuși, o imensă tensiune, o supremă încordare, un 
tainic și neinchipuit dor in zămislire, condensat ca o picurare 
din mesfirşirea hăului mort, — din care, subit, porneşte o ra- 
diare de durere surdă, 

Cu o sforțare lungă, trudnică, Răutu izbutește să intre- 
deschidă pleoapele. 

Alb... Cimp de zăpadă?... Nu... Plafon înalt... părete vä- 
ruit,... pervazuri albe... paturi,... noptiere lăcuite,. 

O figură omenească, o femec străină, înveșmintată in alb 
il priveşte atent... Spital! 

Ce sa intimplat? 

Inceare. să se ridice. Din piept răspunde o durere ascu- 
ascuțită ca un tăiș, 


R. C. Stere 
* 


„Ca o singerare istovitoare a trecut războiul 
PR. iul; ca un foc 
fre gurita trecut, peste ogoarele basarabene, pirjolul ro- 
tiia Basarabiei, a Transilvaniei, a Bucovinei erau in- 

Exproprierea şi votul universal fuse i 

r ! seră legiferate. 
— > timpurile de neaşezare din anii 1922-1923, Räutu îm- 
ponn c un tovarăș tinăr se străduia să mobilizeze bună- 
Xe a e ferme pentruca printr'o acţiune energică și hotărită 
4 asigure o aplicare a reformelor, care să scape țărănimea 
harta şi exploatarea stăpinilor de pină acum, 
n parlament, în jurul lui Răutu şi a tovarăşului său 


Îi piticii 


125 VIAȚA ROMINEASCA 


infirmiera, cu un gest de spaimă i îi 
SE cas g şpai conținută, îi impune 
Resemnat, rănitul închide ochii şi se lasă în perne. 


Ca revenită din depărtări pustii, conștii itä îi 
știința istovită in- 
tenz să se regăsească, să restabilească anemia continuitate 
S ond Arr aei în timp și spațiu. Se agaţă de imaginele răzleţite, 
pu > enle urile amintirii. Ca un naufragiat, se incleştează 

Zadarnice silinți!.. Rămăsi i i š 
PRE cruce il ti Rămășițele de energie — prind a se 

Adoarme, leial? 


Neant. 


Patriotul Stere 


Faptul că Stere și-a trăit cei mai mulți ani ai săi în 
Rominia este ceva mai intii de toate nespus de ironic. Nicio 
țără nu putea fi mai nepotrivită cu firea lui, mai străină de 
mentalitatea lui. Ne vine aproape să pronunțăm, laolaltă cu 
proștii, cuvintul trădare. A fost o adevărată trădare, nu a lui 
Stere ci față de Stere, această fantezie a destinului care a pus 
pe un revoluționar iubitor de riscuri să lupte într'o și pentru 
© țară unde riscul nu se găseşte decit în dicționar şi unde 
revoluțiile se fac fără ca nimeni să capete măcar un guturai, 

Decit, tocmai această nepotrivire dintre om şi mediu face 
interesul persoanei și soartei lui Stere, Dacă ar fi să-l definim 
printr'o formulă, am spune că Stere era un foarte ciudat amestec 
de străin și de patriot, 

A fost un străin, pentru că standardul lui de viață spiri- 
tuală îl obliga să privească moravurile romineşti cu un ochiu de 
turist desvoltat. 

Și a fost un patriot, pentrucă la el patriotismul era nu 
mumai un ideal, ci aproape o profesiune. fond, meseria lui 
Constantin Stere, meserie pe care a practicat-o cu regularitate 
timp de aproape cincizeci de añi, a fost patriotismul, nationa- 
lismul rominesc aplicat la “diversele prrovincii asuprite şi în 
deosebi la Basarabia, 

Sunt din aceia care pronunță rar adjectivul „patriot”, A-I 
spune tare socot că e o necuvință față de ceilalţi, despre care 
aveam aerul să credem că nu-s. Afară de asta, a-ţi iubi şi sluji 
jara mu-i o ispravă eroică, ci o curentă împlinire de datorie 
elementară. A-ţi plăti impozitele, a ține dreapta pe şosea, a-ți 
tace serviciul militar nu sunt acte de naționalism. Insfirşit a 
tipa pe toate acoperișurile că ne iubim „neamul, că ne 
adorăm și apărăm țărișoara noastră rominească etc., este exact 
ca și cind o femee Sar duce în piața teatrului și, înarmată cu 
un megafon, ar shiera trecătorilor: „eu sunt femee cinstită: 


În S 
9 


429 


130 VIAŢA ROMINEASCA 131 
= —————————————— 


afară de bărbatul meu legitim, eu mu mă mai culc cu absolut 


nimeni”. Desigur, e un lucru foarte frumos, fidelitatea conjugală. ramele portaan poii rese ive ia tere (i AU stimat 

Dar este indecent să faci declarații exprese pe această chestie, La lași ar fi fost e ar e su E E age cn eră 

Rominul are o vorbă, cu privire A un alt obiceiu prost; Prieten intim cu lone tianu, ar iure gu pA 

el zice așa: „acel care se laudă că n'a făcut asta, acela sigur minesc, o situaţie preponderentă. Decit, Stere, OR acea, 

7 mai face și astăzi”. Spuneam adineaori că orice om este pre- a avut din nou prilejul să aleagă intre mire bage | poeme pi 
zumat a fi patriot pină la proba contrară. Ei bine, iată tocmai riscurile patriotismului stu aride j rozeta 

proba contrară.Cind cineva de dimineață pină seara ne afirmă indea la o infringere a Rominiei ca la o ipo pro- 


abilă (pacea dela București a dat dreptate acestor aprehen- 


că este patriot, avem cea mai sigură dovadă că nu e... siuni ale lui Brătianu) a făcut apel la Stere şi i-a cerut să rămină -- 


.. in Muntenia, pentru ca prestigiul persoanei sale să aducă Ro- 
: miniei condițiuni mai puțin grele în caz de victorie nemţească. 
gar Mii if arata om m ael e o diapit ae. iaa” vele Derana, Pannbi M Sonn Da La 
cultare ide legi, ci un fel de profesiune. Asta se intimplă cind Pe ela Dine kahied, arant Saa ra aceia eri A rez 
DEn AS A amr pa reda R ni a aa Swn e rr Doar vane de zeci de nume, numai de al lui 
B; Å 
ara pm feed ps cap pre aea pie a cocă Stere, nu. Fireste, aproape toate acele nume erau în fond pseu- 
Se ex la m S inchisoare: donime de ale lui Stere (această păcăleală a suferit-o, în cartea 
sf pune la moarte sau la închi e; dar să se noteze i dela acaeati. Seci SAVA 
bine: e vorba numai de cazul cind ar fi putut foarte bine Si ANE Cazacu). yrke E păcii it rir ee e pă „peri 
să mu riște nimic, Militarul care moare pe front este patriot pa ag rin „So eta „Era simultan pre $ 
exact în măsura în care un magistrat nu fură sau un şofer nu s la Zeo bur a A A à e> 
intoarce pe dreapta, Soldatul nu are de ales între a risca şi a SA Pa pe Pet pe ae aerial ra 
nu risca, Ies, 
seri : ciocan și nicovală, acuzat de trădare filo-regățeană de basarabeni 
i A ec dinar FOEN de pitiot Propune: a putea- alge ȘI de trădare filo-basarabeană de regățeni, Stere și-a trăit ul- 
aprio ga mygg f plină = pian) i ir ac O, GIR timit cincisprezece ani atacat, hulit, ofensat de toată lumea, 
Da d, făcută din frământări şi primejdii, O va unde E Suferea această nedreptate și această ingratitudine, dar nu-i părea 
colta e hula, ingratitudinea, amărăciunea de a fi fost neînțeles, sia Ne ce făcuse. Cu fată neferiai ca provlace. de bente 
a Ar in lia ue la temniță paza sptuzurătoara.. A fi pa „Prut, naționalistul Stere credea ferm că locul ei e alaturi 
y PRENONS a: Moge acest soi de viață cind puteai să-l de celelalte provincii romineşti, 
d: Nes, pe conata; > age p rare area lupia, penne cură De altfel iredentismul lui nu fusese exclusiv basarabean. 
ceri sri tale un cîştig de demnitate, de teritoriu sau de avuţie, De indatä ce a scăpat din Rusia şi sa fixat la laşi, Stere şi-a 
tere s'a găsit în exact această situație. Asta s'a intim- : r: pet A Fei : it 
plat de două ori: odată în Rusia, altădată în Rominia. extins sistemul politic la toate provinciile locuite de Romini. 


Ei deveni, în Rominia dinainte de războiu, cel mai aprig în- 
suflețitor al legăturilor politice, sentimentale și culturale cu 
Ardealul, Fruntașii transilvăneni din acea vreme aveau pentru 
el o venerație aproape religioasă. I admirau pentru trecutul 
lu! revoluționar, pentru întinsa lui erudiție și pentru dreptatea 
cu care judeca toate conflictele delicate și complexe care 
Surveneau pe atunci în viața politică ardeleană, conflicte pentru 
care 5e recurgeau aproape todeauna la avizul înțeleptului pro- 


Pe vremea tinereții sale era bogat, socialmente bine situat 
(făcea parte din aristrocrație), eminentele lui daruri intelec- 
tuale îl puteau duce la celebritate științifică și la acele voluptăți 
foarte apreciabile pe care le dau cugetarea şi creația. In loc de 
asta, a renunțat la tinerețe (Stere n'a avut niciodată tinerețe; e 
primul și cel mai mare al lui sacrificiu pentru Rominia), A 
ver 25 la moşiile Păcat: eră au fost confiscate de gu- 
vernul țarist). A renunţat la libertate și de mai multe ori şi-a tesor i Sg sigur ärerea lui va cu 
riscat viaţa. Pentru ce? Pentru că, de totdeauna, a fost obsedat AVi demnitate și fă ad de utilitate. PER Pa 
de ideea naționalistă rominească. Citiţi Enciclopedia Sovietelor in 1905, prietenii lui înființează această revistă „Viaţa 
la cuvintul Stere; veţi afla că niciodată el nu a fost socialist; doc- Rominească” unde pentru prima oară se institue rubrici fixe 


trina lui a fost naționalismul rominesc, și condamnările su- i i i ii înești trăi inati j- 
ferite de dinsul izvorau din culpa de iredentist basarabean. ai inate fiecărei provincii rominești trăind subt ien mufe 


p x E ină. Problema iredentistă preocupă grupul mai presus de orice, 
„In Rominia, A avut din nou ocazia să aleagă. In 1916, el Fireşte, faptul că cele trei State care stă ineau provincii ro- 
putea pleca la lași. Avea situați: de șef, peste Moldova, în minești erau Austria, Rusia și Ungaria, adică trei țări reacțio- 


a Co N E 


132 VIAŢA ROMINEASCA 


nare, dedea şi un supliment social doctrinei naționaliste a lui 
Stere şi a amicilor lui. Naţionalism și democratism cfincideau. 
+ Dar, încă odată, ctul de plecare era patriotic, nu social. 

Dacă cele trei țări ar fi fost nu Austria, Ungaria și Rusă, ci 
Franţa, Suedia și Elveţia, revendicările ar fi fost exact aceleași. 

Cind a izbucnit războiul din 191 4, prima preocupare udeo- 
logică a lui Stere a fost situația cei nouă creată problemei 
iredentiste. Desigur, spune el, nimeni nu poate cunoaște des- 
nodomintul dramei armate... Toată literatura de războiu a lui 
Stere va prezenta deci chestiunea subt formă de alternative, de 
dileme. „Dacă inving germanii... Pe de altă parte, dacă in- 
vinge Antanta...” „Dacă învinge Antanta grație Rusici...; dacă 
învinge Antanta în ciuda defecțiunii rusești” (căci Rusia a- 
bandonind lupta, sau explodind, înlăuntru, subt dinamita re- 
voluțilei sociale — acestea nu erau profeții, ci ipoteze curente de 
care toţi teoreticienii sociali de pe vremea acea țineau sama; 
agramatismul sociologic al bărbaţilor de Stat romini era sin- 
gura pricină a înirării în fața acestor simple și banale pre- 
Supuneri). 

Aşa dar: dacă învinge Antanta; dacă învinge Triplicea; 
dacă Antanta învinge fără Rusia; sau cu Rusia: sau dacă e în- 
frintă din pricina Rusiei, etc, etc... Stere analiza toate aceste 
eventualități din „Poetul special de vedere al interesului Ro- 
mînici. Și conchidea că acest interes era să mergem cu Ger- 
mania sau în cel mai rău caz să răminem neutri. Problema 
pusă de el era tot vechea problemă a recăpătării provinciilor 
nealipite, Și toată această problemă depindea de situația din 
Rusia Căci frica de a fi inghițiți de imperialismul tarist era 
singura pricină (dar o pricină deosebită de solidă) care ținea 
pe toți slavii din Impărăția habsburgică strins uniţi în jurul 
'Impăratului, „Dacă o revoluţie izbucneşte în Rusia, Austro:Un- 
(eds se desmembrează automat”. Asta era o teorie curentă 

Kautsky, Palacky, etc.) pe care numai istoricii romini o mai 
ignorau. Or, în caz de desmembrare a Austriei, provinciile ro- 
minești devenite disponibile, fatalmente ne revin nouă, in- 
diferent de politica războinică făcută de Rominia. lată de ce 
această politică trebuie să fie făcută în funcţie de Rusia. Cade 

rismul — problema iredentistă romină se rezolvă pozitiv, 

cade ţarismul — problema iredentistă nu se mai pune; 

în schimb se repune vechea problemă a ocupației ruseşti. In 

acest caz, alianța cu Rusia nu poate însemna decit o antici- 
pare asupra ocupației. 

Evenimentele au dat drept, punct cu ct, socotelilor 
lui Constantin Stere. dia zică 

1) Alianța cu Rusia a produs acea invazie de ruşi în Mol- 
dova, care ne trimeteau, repetată de sute de mii de ori, de- 
zolanta vorbă: „Nu ăliați; prătiectori”. Asta ne spunea nouă 


a T 


Patriotul Stere 133 


ultimul mujik rus cînd venea să ne ia cu japca o odaie, o vacă 
sau trei sferturi din cămara cu alimente, Ea 

2) in mod automat, revoluția rusească a adus realipirea 
Basarabiei, disolvarea spontană a Austro-Ungariei și alipirea, 
ca prin farmec, a Ardealului. A 

Rareori un om politic a avut dreptate in așa mare can- 
titate. Rareori un om pilitic a știut înfrunta mai multă ură 
Și rezistență pentru reușita idealului său național. Rareori s'a 
tost intilnit cazul unui om care, ca acesta, avind de ales între 
cariera literilor, sau a științei, sau a politicei obicinuite, a 
preferat aspra meseriei a patriotismului, a naționalismului cu 
orice preţ. ; 

Acest om a fost, în tot decursul existenței sale, numi 
trădător. Ponegritorii lui sunt de trei categorii: deliquenți, pa- 
raziți și guri-cască, Am asistat cum cele mai infamante învi- 
nuiri au fost aduse unuia din aprigii inamici ai lui Stere, fără 
ca invinuitul să găsească un singur cuvint de desmințire. Am 
asistat la o insultare în public a lui Stere, din partea unui om a 
cărm singură activitate în viață a fost să avanseze în slujbă. 
Din a treia categorie face parte turma aproape necuvintătoare 
a acelora care in inocența lor intelectuală iau drept bani-peșin 
marfa publicistică a neguțătorilor de patriotism. | 

Dar puțin mpa „ Peste cițiva ani, Istoria imparțială va 
păstra, din noianul de nume inutile, trei nume mari care fac 
cinste ţării noastre: Maiorescu, Carp și Constantin Stere. 


D. |. Suchianu 


Ideologia lui C. Stere 


Const. Stere 


Sunt aproape treizeci ri= ani de cînd, în j 
h prea răscoalelor 
Primeşti din Martie 1907 şi mai ales după e. ehtaa o vie polo- 
5 aih Sigo sa pornit între Const. Stere și grupul popo- 
pæ n jurul Vieții Rominești deoparte și socialiștii romini 
e. mia Gaai a a sociale a Romîniei. 

e vii discuții și polemici ideologice s'au născut 
s-au desfășurat sub influența di i i vin ds 
auii ooiarmă nța directă a doi factori de importanță 

„1 Apariția proletariatului în viața socială şi politi i 
creiarea noului partid social-democrat după zepi B ee de 
agree la liberali a „generoșilor”, Noul partid social-democrat 

ormat nu de intelectuali ci partid muncitoresc de clasă inde- 
pendent faţă de „selelalte partide — avea o nouă față politică 
eologică, în ându-și activitatea sa irii 
de PATENS, cooperative, etc ii Pt aa 
2. Repetatele răscoale țărănești dela sfirsitul veacului tre- 
2 bea cu seamă din Martie 1907 — răsodale cari da 
par a ngeros toate contrazicerile economice și juridice ale agri- 
d A rage tn și au pus brutal problema rezolvării de- 
cupărilor A may mel În af oE aiem ur i tea 

: is O prăpastie inai 

Pior a mai neîncrezători, a arătat că sint chestinni secera 
pro eme grozave, cărora trebue să li se găsească soluția, 
a elor za ri şi ny ireparabile dezastre. Și 
, g einsemnate ii î 
pat e taie solutiona, excepții, toti sînt preocu- 


di 1) Dobrogeanu-Gherea, „Neoiobăgia“ pag. 5. 


a 


ldeol lui C, Stere 133 


Nu trebue desconsiderată influenţa pe care prima revoluție 
rusească din 1905 a avut-o asupra polemicii ideologice 
între poporaniști şi socialişti, Această influență s'a manifestat 
nu numai din împrejurarea că petala polemicii — Const, 
Stere, Dobro erea, Dr. C. Racovski — s'au format la 
şcoala diferitelor curente revoluționare rusești, dar și prin faptul 
că această revoluție a avut un puternic ecou în straturile munci- 
torești şi mic burgheze dela noi din țară 

Dacă aceşti factori au născut şi desvoltat curentele socia- 
list și pioporanist, ele au contribuit și, în parte, determinat 
înfringerea altor curente sociale, Astfel, cel mai important curent 
social înfrint este acel reacționar — conservator — expresie a 
feudalismului romin — care vedea tot răul în introducerea insti- 
tuțiilor burgheze occidentale și ar fi dorit reîntoarcerea, par- 
țială măcar, la instituțiile de altădată. Clasa marilor latifundiari 
şi-a împletit interesele sale cu ale burgheziei in desvoltare 
şi a trecut dela critica acerbă şi nimicitoare a instituţiilor occi- 
dentale la susținerea noilor norme juridice, care aveau meritul 
de a statornici regimul de dominație burghezo-moșieresc, fără 
să știrbească pozițiile lor economice. Niciodată — poate — 
o îmbrăţișare intre doi fruntași politici nu a simbolizat mai 
mult împletirea intereselor a două clase ca imbrățișarea dintre 
şetul partidului conservator și șeful partidului liberal în parla- 
lamentul romin din Martie 1007, 

Noile probleme puse de apariția factorilor sociali indicaţi 
mai sus şi de înodarea burghezo-feudală au scos la supra- 
faţă în afară de curentul socialist — expresie a clasei munci- 
toare — curentul poporanist care, cum spunea Dobrogeanu- 
Gherea, domina opinia publică sub „multiple şi variate forme 
Și nuanțe, dela poporanismul conservator și antisemit, pină la 
poporanismul democrat — înaintat, al celor grupaţi în jurul 
revistei „Viaţa Rominească”, 

Intr'o serie de articole intitulate „Social-democratism sau 
poporanism?” Const, Stere s'a străduit să arate că in Rominia, 
un partid de clasă muncitoresc — partidul social-democrat dina- 
inte de răsboi — mare nici o rațiune de existență și că singu- 
ră mișcare serioasă ce are şanse de reuşită în luptele sociale 
dela noi din țară este cea poporanistă. „Voi încerca În seria 
de articole ce urmează—scrie C. Stere în „Viaţa Rominească”, 

1907, No. S—afirmind punctul de vedere al „Vieţii Rominești” 
pe care l-am numit poporanist, să cercetez, sine ira et studio, 
întrucit se poate justifica, din punctul de vedere al impreju- 
rărilor concrete ale vieţii noastre sociale şi chiar în lumina 
concepțiilor socialiste, organizațiunea și activitatea unui partid 
social-democrat în Rominia”, 

Tema suținută de Const. Stere este rezumată în modul 
primitor: „Marx, Engels și toți urmașii lor au declarat că socia- 


136 VIAȚA BRUMINEASCA 
În n A A 


lismul este expresia teoretică și politică a desvoltării indus- 
triale; în Rominia însă mu există decit o industrie foarte 
slabă, fără șanse de viitor, deci socialismul nu poate exista 
fiindcă el nu reprezintă nici un interes real. Muncitorimea 
mdustrială în orașele noastre e reprezentată în majoritate covir- 
şitoare de meseriași, nu de „proletari” salariați ai fabricilor. 
Jn condițiunile desvoltării noastre economice este exclusă ipoteza 
că acești meseriași pot fi „Proletarizați” de ftizica industrie 
mare” dela noii), Un partid social-democrat nu își poate 
găsi elementele necesare din care să se recruteze, intr'o ţară 
in care pe lingă starea ei înapoiată socială, culturală, și poli- 
tică — categoria socială a muncii e reprezentată exclusiv de 
țărani și meseriaşi, cu toate însușirile, caracteristice ale acestor 
clase). Nu putem avea elementele sociale pentru formarea 
unui partid social-democrat care să fie în stare de a urmări, 
prin sine însuși, cucerirea puterii politice sau cel puţin înrău- 
firea directă asupra mersului afacerilor publice). Poporanis- 
mul este acela care exprimă în mod desăvirşit interesele celor 
ii Jumătate milioane de țărani, prin urmare și a poporului 
romin întreg”, 

Acestei teme i s'a răspuns pe | de către socialiștii 
tomini și în special de Dr. C rudă FA „Socialismul pac 
productul evoluţiei capitaliste în deobște și nu numai al indus- 
trier mari, De altă parte: socialismul nu reprezintă interesele 
actuale ȘI viitoare numai ale proletariatului industrial ci al 

gului proletariat din industria mare ori mică, din agri- 
cultură, comerț, transport și căi de comunicație ete, cit şi ale 
acestor straturi sociale — mici proprietari din sate şi orașe — 
cînd interesele lor economice și politice se aseamănă și merg 
paralel cu interesele proletariatului... Condiţia necesară, fără 
de care socialismul mare nici o rațiune de a fi este modul de 
producțiune capitalist cu toate consecințele hui... Intrebarea care 
se pune este următoarea: există sau nu în Rominia producțiune 
capitalistă în senzul cel mai larg al cuvîntului? Da” 4). 


“Const. Stere tăgăduia posibilitatea de desvoltare a ca- 
pitalismului în Rominia, în special desvoltarea industriei — 
singurul domeniu capitalist pe care Const. Stere il concepea 
în aceia vreme: „numai interesul, ignoranța sau o ideie fixă 
de maniac poate explica visul industrializării Romîniei”. 

1] C. Stere, „Viaţa Rom" Aprilie, 908. pag. 61. 


Idem, Ianuarie 1908, , 54. 
E Ídem, pag. 55. n Pet 
No. 1 


Dr. C. Racovski, P . 
a aaa oda oporanism, socialism şi realitate. „Viitorul Social 


E 


ideologia lui C. Stere 137 


Pentru a înțelege întreaga evolutie a poporanismului lui 
Stere, este mecesar de evidențiat că Stere s'a inșelat in această 
privinţă. insuşi poporanismul lui Stere a jost produsul infil- 
trării relaţiilor capitaliste la noi în (ară, a problemeior puse 
de ciocnirea forţelor sociale isvorite din evoluția acelor reiaţii 
cu fortele sociale bazate pe reiațiile iobago-jeudale. i 

Să vedem cit de desvoltate erau forţele producătoare capi- 
taliste la noi la începutul veacului acesta, — progresele reali- 
zate de industria capitalistă în acea perioadă. i j 

Dacă luăm statistica dela 1906 despre marea industrie, 
vom găsi că în 1860 ea nu exista deloc iar pină la 1887, adică 
în timp de 21 ani, s'au ridicat 173 întreprinderi — cite 3 2 
pe an; dela 1887 pină la 1893 alte 83 intreprinderi noi, cite 
14 pe an; dela 1893 pină la 1006 alte 215 întreprrinderi noi, 
adică 18 pe an, Aceste 471 mari întreprinderi industriale repre- 
zentau un capital fix de 214 milioane lei, un capital cireulant 
de 143 milioane lei, adică un capital total de 357 milioane lei 
plasat în marea industrie. (Este vorba de moneda /eu de dinainte 
ide răsboi, deci leu-aur). Numărul personalului ocupat era de 
37635 persoane clasificate în 2303 personal administrativ și 
conducător și 35322 lucrători dintre cari 6105 lucrătoare. 

Aceste cifre sunt dedesubtul adevărului, serviciile de sta- 
tistică oficiale fiind pe vremea aceia mult mai slab organizate 
decit astăzi. Statisticele particulare ce se publicau din timp în 
timp arătau o mult mai mare desvoltare a industriei capitaliste. 
Arătau că numai în industria petroliferă producția a crescut dela 
180 mii tone cît era în 1898 la 1,130.000 tone în 1907 — iar capi- 
talul învestit s'a urcat dela 185 milioane cît erau în 1906, la 218 
milioane anul următor. 

Această desvoltare a capitalismului în industrie a tat naş- 
ștere unui -proletariat cu o importanță numerică ce se ridica 
în 1906 — după datele subadevărate ale statisticii oficiale — 

la 37305 numai în industria mare. Acestora trebue însă adăugat 
personalul ocupat în industria mijlocie și mică ce se ri că, 
după statisticile din 1002, la un număr de 44168 lucrători și 
ucenici. Nu au fost socotiți impegații de toate categoriile din 
căile ferate (afară de ateliere) nici personalul tranwayelor din 
Bucuresti, lași, Brăila, Galaţi, nici salariaţii angajați în comerț, 
navigație, porturi, mine, etc.. cari ridic? numărul muncitorilor 
salariați la cel puţin 3-400.000, 

Dar nu numai în industrie s'a desvoltat capitalismul, ci 
procesul de desvoltare al capitalismului a pătruns și în agri- 
cultură si a introdus în mijlocul relațiilor iobago-feudale, noui 
relații de producție, relații capitaliste, 

S. Timov, în lucrarea sa „Problema agrară în Rominia 
(Anti-neoiobăgia)” arată cum elementele desvoltării capitalis- 
mului în agricultură și-au găsit expresia „întii, în înlocuirea 


€———————————_———————————————— 


138 VIAȚA ROMINEASCA 
aaa 


treptată a arendei in natură prin arenda în bani, — al doilea, 
în transformarea treptată a marilor moșii în mari exploatări 
agricole — al treilea, în creșterea numărului lucrătorilor sala- 
riațı în agricultură și — al patrulea, în micşorarea proporției 
culturii de cereale și mărirea proporției culturii intensive in 
Py = poen al agriculturii” :) 

rocesul de pătrundere a capitalismului în cultură a 
fost descris cu multă justețe de către d-l C. Caronia i Noem- 
brie 1907, în critica pe care d-sa a adus-o proiectului de lege 


cultive cît mai mult în bani pe socoteala lor... Capitalul ince 
devie mai puțin rar și agricultura noastră îl întretaie e dia 
ce în ce mai mult... Această evoluție se făcea încet... acum însă 
va pt, ppal t), 

i tă cu începutul de trecere dela relatiile 
iobago-feudale (arenda în natură, dijmă ae Merg Pam a 
tarla, rusferturi etc.) la relaţiile de producție capitaliste, s'a 
idesvoltat, urmare firească a procesului de pătrundere a capita- 


col. Noile relaţii capitaliste în agricultură nu au înlăturat rela- 
țiile iobago-feudale ci s'a împletit cu ele, ducind trai comun 


++ 


Const. „Stere s'a înşelat asupra ibilităţii de d l 

a capitalismului în Rominia, nu -i valute cai să de iatiltrare 
Și întărire a relațiilor capitaliste precum nu a väzut naşterea 

şi desvoltarea proletariatului romin industrial şi agricol, 
SN A e pei că popen ismul lui Stere este produsul 
fortelor sociale isvorite din relatiile capitali = 
tele pri iobago-feudale? E Aa 
ifestärile sociale ale noilor forțe chemate la viată de 
evoluția relațiilor capitaliste isbiau din ce în ce mai muit în 
uctura societății înapoiată şi încătușată în relaţiile politice 
p% juridice care opreau desvoltarea lor. Pätrunderen și întărirea 
ce în ce mai mare a relațiilor capitaliste în producție; — 
1) S. Timov. Problema rară in România (anti-neoiobăgia). 
Capitol 
7 in nha po i cb de Institutul Agrar internațional, Mos- 


2) Const. Garoflid. — Chestia Agrară în România pag. 121—122, 


DT i 


lui C. Stere 139 


apariția proletariatului și manifestările!) sale crescinde in lupta 
pentru revendicările economice și politice (8 ore de muncă, condi- 
funi kle muncă și salarizare, vot universal, libertate de organizare 
sindicală şi lichidarea corporatismului medieval în industrie); 
— desele răscoale țărănești dela sfirșitul veacului trecut pină 


la 1907, răscoale in fruntea cărora se aflau chiaburimea şi frun- | 
tașii satelor şi cari răscoale reclamau lichidarea feudalismului 


prin desființarea marei proprietăți latifundiare și improprietă- 
nirea țărănimii, iar pe teren politic acordarea votului universal 
— au pus în fața tuturor claselor sociale problema orientării 
lor de clasă pe drumul desvoltării Rominiei, 

Proletariatul — deși tinăr politicește, folosind- experiența 
clasei muncitoare din alte țări și formindu-şi propria lui con- 
ştiinţă de clasă în lupta impotriva exploatării la care era 
supus — s'a afirmat ca factor activ, acționind atit impotriva 
burgheziei cît şi inpotriva structurii țării Formindu-și propriul 
său partid itic de clasă tindea să-și afirme—confuz incă și 
neînțeles chiar și de conducătorii săi din aceia vreme — rolul 
de conducător al țărănimii pentru reformele sociale burghezo- 
democrate (exproprierea moșierilor și improprietărirea, votul uni- 
versal etc..). Amenințarea directă ca lupta proletariatului și țără- 
nimii să ducă dincolo de interesele de clasă ale burgheziei, 
a contribuit în mare măsură ca burghezia să-și lege destinele 
sale de ale elementelor feudale și să-şi impletească interesele 
sale cu ale feudalilor, renuntînd la desăvirșirea revoluției bur- 
gheze. 

Vintilă Brătianu, analizind în lanuane 1013 criza de stat 
provocată de răscoalele țărănești din 1907, își da perfect seama 
de importanța politică a proletariatului și de tendințele sale de 
clasă: „Uitarea învățămintelor ce ar fi trebuit și tragem din 
revoltele de la sate din 1907 se agravează prin faptul că în 
viitor trebue să ținem seamă și de massele muncitoreşti dela 
orașe, mai lesne de aprins și de revoltat. Sporirea meseriilor 
ȘI mai cu seamă crearea unei vieți industriale au concentrat și la 
not masse de lucrători. Grevele, mișcările sindicale sunt probe 

te ale acestei mișcări... Revoltele neorganizate din 1907 
pot găsi o organizare la orașe și deci să ia în viitor nu un 
caracter de revoltă ci de revoluție, O criză economică, o scădere 
a salariilor și lipsa de muncă pot fi scinteia care să aprindă 
o atmosferă încărcată” >). 

Elementele burgheze radicale şi progresiste — sprijinite 
mai ales pe mai ae sătească și mijlocie — s'au opus cel mai 
mult feudalismului şi s'au intilnit în acțiunea lor pentru demo- 


1) Citim doar indicația dată de ziarul conservator „La Roumanie”, 
care spune că numai ln anol 1905 si doar în Capitală an avut loc 56 greve 
muncitoreşti conduse de socialişti din jarul gazetei „Rominia Muneitoare”. 

2) Vintilă Brătianu. Criza de Stat 1900—1907.—1913, 


———————_—_———_——————— 


140 VIAȚA ROMINEASCA 


cratizarea țării cu proletariatul ce isbia ii 
tizare roletar $ atit în relațiile iti 
d juridice feudale cit şi în capitalism. erdehiai a de peer: 
> tilnire, parte din elementele burgheze progresiste au dus mai 
sa eane, Spire e pe lor opusă lagărului comun burghezo-= 
, di să se alăture acțiunii proletariatului, Pierzindu- 
ppoe p eg au dispărut ca factor politic după acoaieje d 
bihis ei mai inaintați exponenți ai acestor elemente erau repre» 
HA prin curentul democrat Vasile Kogălniceanu-Vălescu etc, 
N. parte însă din elementele progresive ale burgheziei 
Me ags an proletariatului ca factor politic-social activ, 
e x at complet față de reprezentanţii capitalismului indus- 
ziar A rimi an care rug îl urau. Au fost apoi înghițiți de 
Boii Mies a Ta caracterizat foarte bine de către 
„IN „Viitorul Social” din Martie 1914: rtid d 
rupti) sorei a agert să împace interesele Kopoti 
capital maaa ale marei proprietăți cu acele ale 
urentul poporanist reprezenta elementel 
a > s. i e b z 
ere flora in eee pe burghezia peron i pirifârri 
c > aiut, neinteresalte în desvoltarea vitali i 
reee şi cari reactionan impotriva prolotorialahii T 
na pret T KLIS (ării şi ridicarea păturitor tă- 
inroeie oripa iaf tty aba Soarian luptei împotriva burghezo- 
raniștii își îndreptau privirile spre ridica i 
eL] E A WK | r y 
pet rege aa în care ina puneau acu, ra demoe tal Ah at 
„Dac noi © clasă care sufere adinc de ori ismul 
pina „pion tre publice „de neinfrinata gospodărie a prime 
dame pe pripite electorale, de lipsă de legalitate și 
» — aceasta lesigur e țărănimea care, ea i 
e iod e a emoliente Ae ma ne mpa 
tice, legat amiirea, insfirșit, a domniei legi 
ga ainistențiaati corecte şi a justiției neprihănite” pepe: în 
ai aagus Nisa- urii pron. ies i rara satelor”: „ridicaţi dea- 
| i materială mai prosperă mul 
autoritate în mijlocul consăteni fe tar a 
= enilor „fruntașii satelor”? 
mă Trap pace rroma aa cire insemnătate el acea 
Urich Ea din Anglia o scoate la iveală Frie- 
Dăm aci o caracterizare a poporanismului romin dată 


1) Viaţa R 
i a areas paa 1908 No. 1, pag. 64, Const. Stere, „Social-demo- 
2) Idem, pag, 65. 


TEE e 0000 e 


ritäțti, pe ale ţărănimii desmoștenitt, le reprezintă numai in- 
trudit sunt în armonie, sau cel puţin nu se ciocnesc cu cele 
dintii. Cind însă această ciocnire se ivește, poporanismul trece 
de partea burghezimii sătești, impotriva mulțimii”, 


++ 


Sunt unii înclinați a considera poporanismul romin un 
soi de „marfă de import” de proveniență rusească, adusi de 
Stere din mijlocul poporaniștilor ruși și transplantată aci, in 
mediul intelectualilor idealişti și gencroși cu dragoste de țărani, 
deci un curent ce nu a avut nici o bază socială proprie în 
Rominia şi a trebuit să dispară pe măsuri ce influența popo- 
raniştilor ruși se îndepărta in timp. 

Nimic mai greșit decit aceasta. Poporanismul, produs al 
ciocnirii dintre anumite forțe sociale, a apărut în foarte multe 
rn în momentul social în care relațiile capitaliste erau 
puternic infiltrate în viața socială fără însă să domine efectiv, 
feudalismul îşi avea încă poziţii puternice iar proletariatul apă- 
ruse în viața politică și socială fără a fi ajuns încă la maturitate 
politică. Neincrederea în capacitatea de desvoltare a industriei 
st tăgăduirea rolului proletariatului, care luptind pentru inte- 
resele sale de clasă, luptă pentru interesele întregei naţiuni, 
este comună și îmbracă chiar aceiași formă în Rusia ca și în 
Bulgaria și Serbia, în Rominia ca și în Germania anului 1848, 
Tot ce s'a spus de către Stere în 1907-9008 despre viitorul 
industrial al Rominiei le-au spus în termeni identici poporanișii 
germani despre țara lor. Acest punct a fost pus în evidență 
deplină de Plechanof în lucrarea sa „Desvoltarea concepției 
marxiste în istorie” apărută în 1804 în Rusia și subliniat de 
dr. Racovski în „Viitorul Social”, 1908, în cursul polemicei popoa: 
vanistilor și socialiștilor romini. Interesant că în Rusia, Bul- 
garia și Serbia polemicile între poporaniști și socialişti se in- 
virteau în jurul aceleaşi chestii: este sau nu posibilă o mișcare 
pocial-democrată în țara respectivă?. 

Dr. C. Racovski arată în termenii următori cum popora- 
miștii germani dela 1848 făceau aceleași confuzii ca și popo- 
raniștii ruşi, ca și poporaniștii romini în frunte cu st. 
Stere: „Ei considerau că dacă noi socialiștii socotim proleta- 
riatul industrial ica cel mai interesa! și cel mai pregătit, prin 
viața sa, pentru realizarea scopurilor socialiste, prin aceasta noi 
eliminăm dela luptă celelalte straturi sociale. In realitate noi 
nu facem decit să le invitiim a da concurs proletariatului. Si 
țăranii și micii proprietari pe cari îi amenință capitalismul, cu 
toții trebue să priceapă că în izbinda proletariatului este che- 
zășia propriei lor i zbinde. De altă parte, acțiunea proletariatului 
are, alături de scopurile sale finale, și scopuri imediate ca in- 


[i 
á 


142 VIAȚA HOMINEASCA 


“ troducerea votului universal şi a unei serii întregi de reforme 


Den si ale cari corespund şi intereselor celorlalte ele- 


mocratismului în viaţa poporului însăsi 

marea întregului aparat administrativ şi politic, cu alte cu- 

beni Baroi Dare “ peer Aproape cu desăvirşire străine 
i ; nu num suntem încă departe de guverna 

Poporului prin sine însuși, dar toate „li i aai D 

„prin s ibertățile” S 
sa da. edificiului nostru constituțional “n'a ra A 
areg ieții, în adincimile ci, nici măcar în conștiința po- 
Intr'adevăr atunci — ca și 

ST ȘI acum d > a 

mai importantă care stă în fața elemen rima 

~ minia a fost — și este — des 


- Sarcina cea 
itelor progresiste în Ro- 
iivîrşirea revoluției burgheze. 


a tărănimei: „Țărănimea emanci tă d 
rărilor actuale puternică tota piira 
irile E micește, așezată temeini 
Koreat părinților...” Or, una din cele dintii condiției de 
uGare a rămășițelor iobago-feudale, de desăvirșire a revo- 
atică a chestiunii tärä- 
i | 5 complectă și fără desnăgubi 
påmint pol e Partizarea isa fără plată frana sirsa ră 
A cu  înzest ibili tehni 
ps productie (auela i. een lor cu posibilitățile tehnice 
onstatind că „Opera generației d 
vîrșită”, căror forțe sociale sa h 
„A oa 


t Dr, C. Ra A 
eial 1908, Na. Ë. aca 


2) Const. Stere, Viața Rominească, anul 1908 No, |. 


+ a ARE aaa tate 


a 1848 a rămas ne- 
cum spune Stere, căror 


„Poporaniem, Socialism şi realitate.” Viitorul So- 


a OR A e RE 0 


„elemente sociale pozitive” le revine sarcina progresivă și revo- 
huiţiomară de a desăvirşi această revoluție? 

Const.Stere a făcut greșeala imensă, greşeala tundamea- 
tală din care au pornit toate poziţiile greșite din viața sa, că 
a scos proletariatul — de plano — din numărătoarea factorilor 
sociali cari au menirea de a desăvirși revoluția burgheză: „poate 
lua asupra-şi această sarcină, în Rominia de astăzi, un partid 
social democratic, sau mai bine zis: o poate el pune pe umerii 
cîtorva sute sau mii de bieţi „proletari” născuţi din veşnicele 
și fantasticile „avantaje” şi „încurajări” ale industriei noastre? 
și răspunde „această sarcină, vădit, întrece strivitor puterile 
virtuale ale unui partid social democrat în Rominia”. Această 
sarcină nu şi-o poate lua nici țărănimea, căci după cum spune 
Stere „această clasă, singură, niciodată nu a putut să ia asu- 
pra-și vre-o inițiativă sau să aibă micar un rol mai activ în 
luptele politice”, Atunci?, lată atunci elementele sociale pozi- 
tive cari — după Stere — trebue să vină în sprijinul țărănimii 
pentru ldesăvirșirea „operei generației dela 1848”, 9 

„in sînul țărănimei noastre se poate observa diferențierea 
unui nou element social — al fruntașilor satelor ...intr'o situ- 
ație materială mai prosperă... simbure al viitoarei mici burghezii 
rurale — oricît de mult s'ar putea desvolta în urmă germenii 
Antagronismului de interese între ci și obștie — pentru moment 
sufăr alături de obștie toate neajunsurile situațiunii actuale și, 
în marea problemă politică a zilei, interesele lor coincid cu 
ale obștei. Pe aceşti fruntaşi îi jigneşte adinc situația lor into- 
lerabilă în toate privințile, ti demoralizează și înjosirea acestui 
„parlamentarism” în care nu se găseşte loc pentru ci: îi exas- 
perează lipsa de viață cetățeneasci la sate, nesiguranța isvorită 
din disprețul legilor si abuzurilor administrative: îi înăbușe 
mai ales neputința oricării expansiuni și înălțări în acest regim 
care nu sufere stări intermediare între gloata robită şi o mină 
de patentați ai pligarhiei privilegiate și care mereu îi ameninţă, 
pe ei înșiși sau pe copiii lor, să-i afunde din nou în gloată = 
regim ce oglindește atit de minunat repartizarea proprietății 
noastre funciare”. 

wAlături de elementele mai viguroase ale țărănimii își 
găsesc locul lor firesc, între fruntași, și intelectualii satelor, în 
primul rînd învățătorii şi preotii, pe care îi striveste mecanismul 
nostru politic și social deopotrivă cu țăranii și care simt prea 
dureros nepotrivirea între însemnătatea morală și socială a 
misiunii lor și înjosirea și mizeria, pe care fatal trebue să o 
împartă cu o țărănime ticăloasă și robită, pentru a nu-şi da 
seama de solidaritatea ce o leagă în momentul de faţă cu obştia, 
in lupta pentru desrobire”, 

„lar în orașe, vădit, aceiaşi menire o are mira burghezie. 
Interesele materiale ale micii noastre burghezii orăşeneşti se 


Îi e 


144 VIATA ROMINEASCĂ 
Ca 


aflii, vădit, într'o strînsă atirnare de prosperitatea clasei ţiră- 
nești, Mica burghezie sufere şi ca foarte mult din cauza lipsei 
de adevărată viață cetățenească, din cauza atotputerniciei oli- 
garhici privilegiate, a nesiguranței izvorite din ilegalităţile şi 
abuzurile administrative şi are cel puțin tot atita interes ca și 
țărănimea și fruntașii satelor, de a lupta pentru reformele de- 
mocratice 1)”, 

Deci, după Const. Stere, „elementele sociaie pozitive cari 
constitue acele forțe active pe cari trebue să se razime gene- 
rația de azi pentru desăvirșirea operei generației dela 1848" 
sunt: fruntașii satelor, mica burghezie orășenească si mai ales 
intelectualii. Citind din 


ciale ce se află în fruntea mişcării pentru o nouă ordine socială 


tare de pieire, Const. Stere vroia să demonstreze cu Marx în 
mînă, bazat mai ales pe citatul acestuia că „în revoluția engleză 
din veacul al XVII-lea și în cea franceză din veacul al XVIII- 


ma! sus enumirați. „Caracteristica situațiunii claselor mijlocii și 
a “celorlalte elemente progresiste în toate aceste momente is- 
torice constă în faptul că interesele lor particulare coincid cu 
interesul propășirii sociale generale și că astfel aceste clase se 
i mu poate figura în bilanțul fortelor active ale societății, 
întregi” >), 


însemnată, elementul vital al armatei democratice: ci izhinda 


zerva un rol cu totul auxiliar și de importanță minimă: „Din 
toată analiza situațiunii noastre politice interne rezultă prin 
urmare, că şi proletariatul nostru industrial — atît de neîn- 


el nu poate figura în bilanțul forțelor active ale societății: 
politic şi social 4), 

Problema a cărei rezolvire Const. Stere o punea imperios 

în fața generației dela 1007, problema desăvirșirei revolutiei 


‘3 Const, Stere, Social-Dem, sau Pop. „Viaţa Rom." Anul 1908, No. 1. 


2) idem, pag. 63. 
3) Idem, pag. 71. 
4) C. Stere. SocialaDem, sau pop. „V. R” 1908 No. 1. pag. 71-72, 


m. ai RE E ERE N N N 


PO RA VI L-A 


burgheze — stă tot așa de imperioasă astăzi în faţa vesiin 
noastre, Tot cu atita tărie, astăzi ca și atunci, „proble male 
virșitoare în însemnătate pentru noi este problema as: să 
cu toate că între timp s'au indeplinit „reforme agrare i anr 
nu au clintit de loc e ag ring edr ai să câ tatai — 
turat puternicile rămășițe feudale. ret eee m 
reună, mica burghezie orășenească şi ini g 
pisar sociali „din a sta colaborare strinsă, din pegen 
zarea şi disciplinarea lor politică, va rezulta izbinda”. ra 
toate au fost văzute limpede de Stere (deşi el punea gre rai 
pe fruntașii satelor, nu pe țărănimea săracă), erariga mei ul 
cei maè mare al lui şi îl deosebeşte de toți ceilalți burghezi 
radicali, ; 

Dar ceiace nu a văzut Stere — pentrucă nu a sesizat pro- 
cesul de desvoltare al capitalismului — a fost rolul proletariatului 
care în lupta pentru democratizarea ţării, pentru eter în re 
voluției burgheze in Rominia este factorul politic şi say 
mar activ și căruia îi revine în primul rind sarcina pe care os 
i-o contesta. Partidul proletar stă astăzi pe platforma ideo- 
logică și de acțiune care, pornind dela analiza marxistă a 
structurei sociale a țării noastre, stabilește ca dominația 
clasă dela noi e dominaţia burghezo-moșierească, iar sarcina cea 
stă în faţa proletariatului romin este desăvirşirea revoluției = 

eze cao condiție de trecere mai departe la revoluția proletară. 
ar una din cele mai importante condiții în atingerea acestei 
sarcini, dacă nu este cea mai importantă, este „colaborarea 
Organizarea și disciplinarea politică” a proletariatului cu cele- 
laite categorii sociale interesate la „desăvirșirea operei 
rației dela 1848” şi în special alianța dintre proletariat şi fä- 
rănime, Este foarte semnificativ că astăzi, cind forțele reac- 
tionare uneltesc peniru distrugerea puținelor libertăți și drepturi 
democratice de care ne bucurăm, din rîndurile proletare a ieşit 
prima chemare de concentrare a tuturor forțelor democrate 
într'un singur front de apărare activă a democrației, 


s.»++» 


Const, Stere, deşi trecut la liberali, nu s'a contopit în 
acest partid. A rămas același burghez-progresist opus feuda- 
lismului și revoltat impotriva împletirii de interese burghezo- 
feudale, dar opus în acelaşi ti proletariatului. Faptul că 
era opus În același timp tuturor forțelor sociale de clasa din 
Rominia — fără însă ca niciun moment să renunțe la idealul 
său de democrație rurală — a făcut ca Stere si nu se adapteze 
niciunui mediu politic, să fie permanent hulit chiar în mijlocul 
taberei în care se găsea. 

Colaborator principal al lui lonel Brătianu la toate pro- 


a 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


iectele de largi reforme democratice enunțate de partidul liberal 
inainte de răsboi, Const. Stere nu s'a regăsit in nici una din 
realizările” acestor reforme- realizări reacționare cu totul 
opuse idealului său democratic poporanist. Fruntaş doctrinar al 
partidului național-ţărănesc, în care a văzut la un moment dat 
instrumentul politic de realizare a „desăvărșirii operei dela 
1848”, l-a părăsit în împrejurările și condiţiunile cunoscute, 
fără ca marea lui personalitate să fi reușit să desvolte un curent 
propriu doctrinar în mijlocul celor pe cari totuşi îi domina 
ca inteligență și putere _de muncă. 

Ultimii ani ai vieţii sale l-a găsit pe aceleași poziții bur- 
ghezo-progresiste pe care se afla cu treizeci de ani în urmă, 
sprijinindu-se pe aceleași „elemente sociale pozitive” in stră- 
daniile lui de închegare a unui partid țărănesc democratic şi 
radical. Dar momentul social de astăzi este mult diferit de cel 
din 1907, forțele sociale in luptă s'au desvoltat. Şi nu este o 
simplă coincidență că cei grupaţi în jurul lui Stere în ultimii 
ani ai vieţii lui, aşa zișii „steriști” se găsesc astăzi pe poziţiile 
cele mai progresiste ale burgheziei, cei mai apropiați unei ac- 
uni comune cu factorii sociali cari au într'adevăr misiunea 
istorică a desăvărşirii revoluției burgheze în Rominia. 


"+ 


Polemica dintre Const, Stere şi socialişti, dela începutul 
acestui veac descoperă pe Stere in adevărata lui lumină, des- 
coperă gindirea lui căreia i-a rămas consecvent pînă la sfirșitul 
vieții sale, precum desvăluie cauza socială a fenomenului Stere 
în istoria luptelor de clasă din Rominia. 

La capătul studiului său „Social-democratism sau popora- 
nism”, nu putea să nu simtă că aprecierea sa asupra evoluţiei 
sociale a țării nu corespunde întocmai realităţii desvoltării ca- 
pitalismului în Rominia. Și nu fără temeiu incheindu-şi seria 
de articole „a adăugat: „Cu vremea, desigur, se va da pe 
faţă că mi s'au strecurat constatări de fapt greșite, uprecieri 
nejustificate, generalizări pripite. Adevărul nu ni-l pot da decit 
cercetările laborioase, căutările stăruitoare și nepregetate, adesea 
ale multor generații. Dar... oricine, al cărui cuget e frămintat 
de căutarea unui fir conducător, de trebuința morală de orientare, 
e dator să-și spună cuvintul. Mi-am făcut datoria)”. 

Const. Stere nu avea — cum spunea dinsul — „prezum- 
iunea naivă că mi s'a deschis tot adevărul şi că mi-a fost dat 
să spun ultimul cuvint în această privinţă”, 


1) C. Stere, Social-Dem. sau popor. „Viața Rom.“ 1908, Aprilie, 


Ideologia lui C. Stere 147 


clasă socială, pe care Stere o ignora și căreia îi 
en esn în Phatak Siea tării şi desävärşirea D= 
perei generației dela 1848, clădește astăzi — pentru a încheia 
studiul de față cu aceleași cuvinte cu care Stere și-a incheiat 
seria de articole — „corpul doctrinal potrivit trebuințelor şi 
aspiraţiunilor neamului, dar fără să ne ingridească calea largă 
și luminoasă a progresului universal”, 

4 ŞI. Voicu 


Profesorul C. Stere 


1914. Eram pe-atunci cițiva studenți la facultatea de drept 
din lași. Poate douăzeci. Mai erau ei „studenți ambulanți” 
Care veneau pentru examene la lași, cu iluzia că acolo ni- 

meni nu cade, după cum în nu știu ce insulă a fericirei din 
Japonia, nimeni nu moare, Dar aceia nu ne încurcau la cursuri, 
PA Ka R ul Constantin Stere” era profesor de drept con- 


Aproape toți eram formați la școala judecății şi ideilor 
lui. Din clasa 4-a de liceu, cititori ai ră aia ări Pac 
cala In ziua În care apărea, teancul de reviste era adus, pe 

nd noi eram la dejun, în sufrageria liceului internat, și era 
aşezat pe o masă de lingă ușă, singura masă liberă. 

n ziua aceia nici nu puteam minca. Ne uitam mereu la 
teancul de reviste, Ce-o fi conținind? Are ceva Sadoveanu? 
Ce-o fi avind? Care-i sumarul? Dar Topîrceanu ?... 

Pe-atunci, aşa erau băeţii de liceu, „degenerați”, Citeau 
“a Aamann şi se ana modelet sufletește de Stere, 

A oveanu, de Go - i 
și trei roma ga cel de-acum două zeci 
e-atunci, făcînd aşa, nu eram nici comuniști, ni 
trădători. Nu eram chiar nici suspecți. Poate oc de pieri 
i My ne dăm seama, fiindcă pe-atunci direcțiile acestea la- 
erale: dreaptă, stingă, erau numai la drumuri, la vehicule și 
subt o altă denumire mai rustică, la animale. 

Inchiși în internat, pe Stere, — de altfel ca și pe ceilalți, 
iz: rm vedeam nici odată. li ştiam numai din fotografii. Co- 
cpu Alexandru , Care era rudă cu Ibrăileanu, îi cunoștea 
pe toţi, îi vedea la el în casă. Ba, mi se pare se ducea şi pe 


in cauza asta Alexandru Carp căpătase pentru noi 
mare prestigiu literar, aa oarecum în tainele Pa, pos 
„Că € Vremea aceia, — care-i parcă dinainte de top, 
Eon dela „Viaţa Romi "erau pentru noi, elevii “de 
ce, adevărați Supra-oameni. Era o vreme cind elevii nu se 
teau micșorați stimînd sau adorind pe cei mari, şi nici nu se 


z înghesuiau să le ia locul pe glob. Literatura ca şi ideile publicate 


Profesorul C. Stere 149 
în „Viaţa Rominească” erau pentru noi, pentru curiozitatea 
noastră speriată și înclinată spre epopeie, ca o treabă mis- 
terioasă de zei. - 

C. Stere ne impresiona mai zguduitor de cit toți. Nu-l 
văzusem, nu vorbiserăm cu el, dar parcă-i simțeam de de- 
parte energia lui clocotitoare, şi parcă suflarea lui tare de 
om solid care urcă un pisc. E s 

In impresiile noastre, „notiunea Stere” era admirație umilă, 
atracție severă și imperativă, dar și o teamă. Nu știu de unde 
veneau aceste simțăminte. Frau şi pe atunci legende. Și noi 
le primeam fără control, cu imaginația noastră. 

Stere ţinea cursurile întrun amfiteatru mic. Jos era o 
masă lungi și un scaun. Între masă și șirurile de pupitre era un 
spațiu destul de larg pentru trecere. , S 

Cind a intrat intii Stere, am avut toți o mare bucurie, 
ne simțeam crescuți în ochii noștri; importanți.. Și ne-am 
uitat furiș unul la altul. | 

Stere n’a stat niciodată la masă cea lungă de jos, nici 
pe scaun. 

Profesorul Stere se plimba, de la ușă pină la geam, în 
fața pupitrelor. 

Călea apăsat, cu capul în jos, cu un aer de aspră con- 
centrare. Rar se uita în bănci. Noi, parcă asistam, nevăzuți 
la elaborarea unei Constituţii și la fixarea unor reguli care 
trebuiau să fie de-atunci înainte, nu numai reguli pentru că- 
lăuzirea unui Stat, dar și pentru așezarea pentru totdeauna, 
în noi, în mintea și în sufletul nostru, a unor puncte morale, 
după care să ne ducem toată judecata rostului nostru între 
oameni, i 

Respectul de lege, credința că ordinea legală este singura 
garanție de desvoltare a unui Stat ca şi a indivizilor în Stat, 
mi-au rămas de-atunci, ca niște adevăruri organice cărora mă 
supun ca unei religii acceptate cu încredere și în deplină li- 

ertate, 

Am fost, seriile acelea de studenți, o generație fericită, 
Ni s'a dat credința în citeva adevăruri, de care mu ne în- 
doiam. Și asta e o mare ușurare. Ştii totdeauna unde mergi. Ai 
semne pe drum. Te călăuzești după ele, ca cei rătăciţi iarna, 
noaptea, pe zăpezi mari, după stilpii de telegraf. 

Acele adevăruri au rămas și acum; și același credință. 
Am și azi atita siguranță în ele, și astăzi pentru ele aș suferi 
ca Galileu, fără să abjur. 

De-atunci s'au săpat ca'm piatră, în structura mea so- 
cială, ideia de legalitate, ideia de libertate, ideia de justiție 
socială. De-atunci. Le-a săpat cuvintul lui Stere, a profesorului 
de drept constituţional C, Stere: — cuvintul acela dur, smuls 
din pieptul lui ca dintrun bloc de stincă, și credința lui fermă 
și aprigă. 


150 VIAȚA ROMINEASCA "a 
e_o 


Deaceia, de sigur sunt şi-acum atit de impermeabil, la 
toate ploile, curentele şi vinturile care frămintă azi viața pu- 
publică şi socială, — fără teamă de rătăcire. Merg după stilpii 
C. Stere, şi chiar dacă furtuna mă va dobori şi epuiza, voi 
cădea lingă acești stilpi de călăuză, şi totdeauna cine va vroi 
va ști unde să mă găsească, 

Și azi port în urechi, glasul ridicat al lui Stere, strigătele 
lui, revolta lui zguduitoare, cînd ne-a vorbit despre injustiția 
votului cenzitar şi despre proprietate, garanția ei constitutio- 
nală și exproprierea pe care pe-atunci o preconiza. 

La aceste capitole C „Stere era transformat. Pasul îi era 
mai repede și mai apăsat, vocea mai patetică, 

Odată, vorbind despre țărani, a inceput să tipe furios, cu 
acel glas adinc și cavernos, şi să bată cu pumnul în masă. . 

u eram noi autorii injustiței. Noi cram acei care aveam 
lacrimi în ochi, cei mici, cei care ne juram de-atunci să luptăm 
pentru o dreptate socială. Și ne făceam și mai mici in pu- 
pitre, Chipurile ne erau crispate și împietrite, Nu mişca unul. 
Parcă ne mustra cineva în numele citorva secole şi a unui 
șir întreg de generații de obijduiți. 

Atunci, în şedinţele acelea, C. Stere făcea mai mult de 
cit profesorat; — făcea apostolat, 

Cit de mult ne-am simtit sufletul prins atunci! Era in 
tonul, în glasul, in hotărirea lui C. Stere, ceva din asprimea 
hotăririlor şi blestemelor unui oracol: — a unui justițiar ieşit 
din pămînt, masiv, sburlit, furios, neînduplecat, 

După ce pleca din sala de curs, multă vreme, rămineam 
subt inpresia acestei mari forțe, așa cum se întimplă după 
ședințele de hipnotism. 

Cugetam prin el; eram revoltați prin el; vorbeam parcă 
și noi cu aceiaș voce, P 

Era un fenomen de mimetism al sufletelor noastre, a ra- 
tiunei noastre, atunci în formatie. 

Azi, nu numai pentru noi, elevii lui, dar pentru toată 
țara asta, acel tainic zăcămint de legalitate, de libertate, de 
petitie socială, care-i baza spirituală a ordinei noastre de 

tat ca și a unei ordine moral-sociale, care dă măsura civi- 

lizației în sistemul și cugetarea socială și politică, vine din 
adincul, cu resonanțe de sguduiri subterane, a culturei, cre- 
dinței și ideilor lui C. Stere, 

C. Stere n'a fost profesorul nostru, al celor 20 de stu- 
denți din 1914, sau a seriilor dinainte și după aceia, ci pro- 
fesorul a tuturor celor care păstrează și azi un patrimoniu 
de gindire socială şi politică, pentru a-l preda, salvat din foc 
și sabie, generaţiilor viitoare, mai bune şi mai omenoase. 


Demostene Botez 


ÎI 


1937. — ANUL XXIX Aprilie-Mai, Nr. 4—5 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ȘI IDEOLOGIE 


SUMARUL: 


~ Iorgu Iordan ..... „= Amintiri despre G. Ibrăileanu. 
Coca Farago ....... Serisoare fără dată. 
D Dn Co .....-: Oswald Spengler ta biologie. 
Zaharia Stancu. . . . - Clopotul de nur, 
Preţul abonamentelor : E. Dvoicenco .... .. Începuturile nuvelei istorice romineşti 
In rusește. 
d Eusebius Camilar .. . Poem fără sfirsit. 
In țară: Pe un aa. , . . , . + + «lei 250 Th. Holban. ..... „+ Litigii moldo-polone în sec. al XVi.lea. 
" id Şcoli şi biblioteci ~- «n 500 Aurel Ştefanelli . . . . . . Epilogul romanului „In preajma revo- 
IT) " Autorităţi şı instituții „ 1000 luțiel". 
In străinătate : Pe un an . . . - E . „ 1000 A S. Puşchin s... D=o Frații bandiți. 
Eugen V. Torgaşev. - . . Cronica cehoslovacă, 
Abonamentele se pot face dela orice număr, tri- V. Munteanu . +. e = Serisori ARESE (Profilul istorie al 
mițind suma prin mandat poștal, administraţiei Atdosjutni} 
din B ti, str. CI csau, 9, General G. Rufinsky . ... Pete one (Doctrina armatei a 
i N.N, Matheescu ... + Cronica muncitorească (Jurisdicția 
muncii), 
Ştefan Roll .... . . . Literatura vecinilor noştrii (Bulgaria). 


MISCELLANEA ; Toplreeanu! G., Ibrăileanu; Talent şi pornografie; 
Cartea căpilanilor ; Două rondeluri necunoscute ale poetului 
Macedonsky ; Ultimele poezii ale lui Jonel Pavelescu. 


RECENZII: Mihail Sadoveanu + Istorisiri de vânătoare: E. Lovinescu: 
Memorii; Camil Petrescu: Teze şi antiteze (Laciana Boz}. 


VĂ RUGĂM STĂRUITOR: 


ACHITAŢI ABONAMENTUL ESA E IRT A L E TR CR 6 2 AR i 
REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: STRADA CLEMENCEAU Nr. 9 


a goier 
Ad 


Pentru autori m. 


Se aduce la cunoștința autorilor că ma- 
nuscrisele primite la redacție, nu se 
înapoiază; în schimb, acei autori ale 
căror lucrări urmează să se publice în 
revistă, vor fi inștiințați despre aceasta 
cel mult într'o lună dela data primirii 
manuscrisului, 

=> 32 

[mă au] 

Redacţia iși rezervă dreptul să tipă- 
rească articolele cind va crede de cu- 
viinţă, conducîndu-se numai după con- 
sideraţii tehnice şi editoriale, 
E ali 


lia] 
Autorilor nu li se pot trimite corectu- 
rile și prin urmare sint invitați să-și 
redacteze manuscrisele definitiv și citeț. 
Lai i ai 

Liu] 

Deoarece revista urmărește în fiecare 
număr realizarea unui plan sintetic al 
articolelor, colaboratorii sînt rugați a 
lua mai dinainte înțelegere cu d. M. D. 
RALEA, strada Clemenceau No. 9 
(Telefon 3.03.42), 
= 220 aaa] 


= ul] 
PENTRU RECENZII, publicaţiile perio- 
dice şi cărţile apărute se vor trimite 
pe adresa T. Crislureanu, București IV, 
strada Popa Soare, 14. 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ȘI IDEOLOGIE 


ANUL XXIX 
APRILIE—MAI 1937, Nr. 4—5 


„TIPARUL UNIVERSITAR” - BEUCURE ŞTI -— STR ELIE RADU No. @ 


Amintiri despre G. Ibrăileanu *) 


Am fost elevul lui Ibrăileanu șapte ani aproape fără intre- 
rupere: patru ani, între 1904 şi 1908, la Liceul Internat, şi cinci 
semestre la Facultatea de Litere. O în are norocoasă a 
tăcut ca, imediat după terminarea studiilor mele secundare, Ibrăi- 
leanu să fie numit profesor suplinitor la catedra de Istoria lite- 
raturii rominești moderne și estetică literară, înființată, s'ar 
putea spune, pentru el sau, cel puţin, în vederea lui, Aceasta 
s'a petrecut la 1 Aprilie 1909, cătră sfirșitul primului mieu an 
de studenție. In 1911, dupăce mi-am trecut licența, cu Ibrâi- 
leanu ca membru al comisiunii de examen, Facultatea, prin re- 
prezentantul ei legal, a crezut că poate renunța la serviciile lui, 
recomandind pentru anul academic 1911—12 alt suplinitor, în 
persoana unui critic literar, foarte cunoscut astăzi, dar care 
atunci era apreciat mai cu seamă ca... adversar al fostului micu 
profesor şi al grupului dela „Viaţa rominească”. Acest amănunt 
este suficient ca să înțelegem semnificatia înlocuirii lui Ibrăileanu, 
a cărui activitate didactică și științifică în cursul celor cinci se- 
mestre cit suplinise catedra i-ar fi dat dreptul nu numai să 
rămie, ci să devie profesor titular. Dealtfel acest lucru Sa în- 
timplat, mai degrabă chiar decit sperau admiratorii lui. in ce 
privește pe adversari, numeroși, dar slabi, — deaceea lucrau 
mai mult în umbră —, numirea lui Ibrăileanu pe baza art. SI 
la 1 lulie 1012, adică la mai puțin de un an după îndepărtarea 
lui dela suplinire, a venit ca o lovitură din senin, cu atit mai 
grea, cu cit a fost definitivă. 

In Septembrie 1904, cînd am intrat la Liceul Internat ca 
elev al clasei V, Ibrăileanu era cu adevărat în floarea virstei. 
impliniise 33 ani, se afla, deci, cum ar fi spus Dante „nel mezzo 
del cammin di sua vita”, plin de tinereță și de vigoare, firă 
niciunul din semnele aparente ale suferinții care l-a frimintat 
atita după aceea. Nu știu cum se face că cea mai veche imagine 
a lui nu mi-a rămas dela lectiile noastre din clasă. I văd mereu 


°) Cuviatare tinutä în aula Universităţii di 
lui Ibrăileanu (17 Aprilie 1937), Hi din laşi eu prilejul comemorării 


4 VIAŢA ROMINEASCÀ 


pe culoarul nesfirşit de lung și strălucitor ca oglinda, mergind 
spre cancelarie, cu catalogul în poziția oarecum reglementară, 
Cred că era în prima zi a acceptării mele ca membru, cu toate 
drepturile şi datoriile de bursier, al acelei instituții dorite și 
invidiate de mulți, care era Liceul Internat de acum 30—40 
ani. Trăit pină atunci intrun biet orășel de provincie, era 
firesc să mă emoţionez peste măsură la vederea clădirii mari 
și luxoase, bine întreținută și echipată cu tot ce în mintea mea 
de băiat sărac treubie să trezească impresia unui palat fermecat 
din poveşti. Poate că datorită şi acestei stări sufleteşti, cu 
siguranță însă că mai ales din cauza lui Ibrăileanu însuși, — 
ceilalți profesori pe care i-am văzut tot atunci şi în același 
ipostas de... purtători ai cataloagelor sacrosancte, nu mi-au rămas 
în minte —, vederea lui ma impresionat puternic. Nu se putea 
o potrivire mai deplină intre cadrul măreț de casă boierească 
al Liceului Internat și ținuta aristocratică a lui Ibrăileanu. Această 
înfățișare, pe care el o avea cu adevărat, luase în ochii miei pro- 
porții excesive, Ambianța reală, dar mult exagerată de emoția 
$i solemnitatea momentului, transformase pe Ibrăileanu într'o 
apariţie care inspira nu numai respect, ci şi destulă teamă. Părea 
mai înalt, mai dirz, și, lucru de contrarul căruia m'am convins 
încă dela primele lecţii, părea grav și distant. 

Judecat supt raportul trăsăturilor caracteristice ale tagmei 
din care făcea parte, Ibrăileanu era, aş putea spune, antipodul 
unui profesor. Atitudinea lui față de elevi era aceea a unui om 
ceva mai În vristă, care se găsește intr'o adunare de camarazi 
tineri, citeodată foarte tineri, avind misiunea de a discuta cu ei 
în toată libertatea, li lipseau cu desăvirşire gravitatea și morga 
profesională, pe care le înlocuia printr'o familiaritate aptă să 
provoace indignarea multor colegi și mai ales inspectori. Inchi- 
puiți-vă că nu făcea niciodată apelul, nici nu se interesa de cei 
absenți, cu atît mai puțin de cauzele reale ori, mai cu samă, 
presupuse ale lipsurilor. Se așeza pe scaun, cu genunchii lipiți 
de marginea catedrei, și sta, adesea citeva minute, fără să spue 
nimic, ci numai purtindu-și ochii, iscoditori, dar prietenoși, dela 
un elev la altul. Cu ce scop? Greu de precizat. După căutătură, 
că Și după întreaga-i atitudine, ai fi putut bănui că se interesează 
dacă am dormit și am mîncat bine, dacă nu ne lipsește ceva, 
dacă am avut de îndurat vreun necaz, etc. Orice ai fi crezut că 
vrea să afle dela noi, numai lucruri în legătură cu lecţia nu, 
Dealtfel nici nu punea, cel puțin la începutul orei, asemenea 
chestii. Işi oprea privirea asupra unuia dintre noi și-l întreba... 
ce mai face. Așa pornea, în mod obișnuit, lecţia, care se desfășura 
arol f niciun plan vizibil, Orideciteori am încercat, în clipe 
grele din cariera mea, ca practicant al Seminarului Pedagogic, 
candidat la examenul de capacitate sau postulant la titlul de 
profesor definitiv (cu... inspecție specială), să-mi amintesc despre 
lecţiile lui Ibrăileanu, mi-a fost imposibil să le descopăr firul 


———————————————— 


Amintiri despre G, Ibrăileanu 5 


conducător, tocmai fiindcă acesta era inexistent pentru mine, 
pentru mine ca elev al lui Ibrăileanu. Și totuși, câtă viață in 
orele lui de curs, cât interes şi cîtă pasiune din partea lui și a 
noastră! Nu exista elev care să nu se învioreze la discuțiile despre 
valoarea unei opere literare, provocate de Ibrăileanu intrun 
mod cu atit mai vrednic de admiraţie, cu cit nimeni nu-i bănuia 
meșteșugul, Fiecare se simțea în stare să facă o observație, să 
propună o interpretare personală, să combată punctul de vedere 
opus ori să-și susție părerea cu argumente improvizate în toiul 
luptei. Căci Ibrăileanu, polemist prin temperament și educație, 
Se amuza nespus la spectacole de acestea, pe care el însuși le 
organiza cu o artă desăvirșită. Părea cel mai indiferent dintre noi 
toți, cel mai inocent și mai mirat față de ceeace se petrecea în 
jurul său. Mi-aduc aminte de o şedinţă, — căci nu-i pot spune 
numai lecție, o adevărată ședință de seminar, cum am dori ceva 
mai des noi profesorii universitari de astăzi —, În care am 
discutat cu mare aprindere despre poeziile cu subiectul „Mama” 
ale lui Eminescu, Vlahuță și Coșbuc. Fiecare dintre noi avea, 
fireşte preferințele sale, dar trebuia să le motiveze, căci nu 
mergea cu afirmații și aprecieri vagi ca cele obișnuite în ase- 
menea împrejurări. 

Pret mare punea Ibrăileanu ceeace astăzi se chiamă 
oficial, adică pompos și fără cotiere. lectură particulară, Să 
nu vă închipuit ingk. că ne obliga la aceasta. Ajungeam noi sin- 
guri, în urma dezbaterilor estetice din clasă, la convingerea că 
avem nevoc de asemenea lucruri, Dealtfel sarcina lui era mult 
ușurată de atmosfera creată la Liceul Internat cu privire la 
această importanță chestie. O bibliotecă asa zisă a elevilor (spre 
a se deosebi de a școlii) ne stătea la dispozitie cu toate operele 
bune ale literaturii romînesti si ale celor străine, bibliotecă 
administrată numai de eleți (un comitet compus din reprezen- 
tanți ai ultimelor două clase tin cursul superior) și utilizată 
adesea pînă la... epuizarea fizică a cărților. li plăcea mult să ne 
vadă cetind și supt ochii Ini, pentru a urmări emoția pe figurile 
ascultătorilor și în glasul cetitorului, Cînid i se părea că cei 2—3 
buni lectori ai clasei oboseau ori nu mai nimereau tonul just, 
ne cetea el însuși, cu vocea aceea catifelată și puțin nazală, 
bogată în inflexiuni muzicale, la auzul căreia era imposibil să nu 
te simți mîngiiat parcă pînă și de durerile-ți fizice. 

Ibrăileanu nu era profesor în sensul curent a! terminului 
nica cu privire la ceeace am putea numi sancțiuni. Nu-mi 
amintesc să fi lăsat vreun corijent în cei patru ani, cît i-am fost 
elev la Liceul Internat. Niciodată nu l-am văzut punind note în 
ìn clasă. Catalogul îl aducea, reginlat, dar nu-l deschidea. Venea 
cu el, probabil, pentrucă simţea nevoia unui semn exterior al 
demnității profesorale. Se temea, poate, că, într'o clasă cu elevi 
Care nu-! cunoșteau încă, s'ar fi putut produce nedumerire și 
îndoială asupra calității acestui domn tînăr, complect lipsit de 


E 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


alură didactică. Şi totuși nimeni nu judeca mai sigur valoarea 
elevilor săi decit Ibrăileanu. Aprecia în gradul cel mai inalt 
calităţile cu adevărat personale, originalitatea, talentul. Aceste 
lucruri avea prilejul să le constate mai ales ia compoziţiile 
libere, pe care le vroia cit mai numeroase (chiar tezele trime- 
striale constau, deobiceiu tot din astfel de lucrări). Şi nu era 
greu să se păsească la Liceul Internat de acum 30—40 ani în 
fiecare clasă un număr de elevi care să-i satisfacă exigenţele în 
materie de creație literară. Compozițiile excepționale le nota 
Cu. 10/p 11, citeodată și cu.. 13! Imaginați-vă mutra unui 
director ori a unui inspector la vederea acestor note atit de 
puțin reglementare, care, chiar dacă în intentia lui Ibrăileanu con- 
țineau și o nuanță de ironie (la adresa sistemului de apreciere), 
traduceau evident marea lui satisfacție în fața unei opere de 
artă școlară, 

Lipsa lui de pedantism și didacticism se observa şi atunci 
cînd avea motive să fie nemulțumit. Ințelege oricine că se iveau 
ŞI ocazii de acestea. Ele erau cu deosebire dese, mi-amintesc bine 
aceasta, probabil printr'un fel de anticipare, sugerată de... ca- 
riera mea viitoare, la lecţiile de Gramatica istorică a limbii 
romine, care se studia atunci în clasa V, Din cauza materiei 
aride și grele, care nu prea entuziasma nici chiar pe profesor, 
lecțiile mergeau de multe ori schiopătind, mai cu seamă cind 
sorții cădeau pe elevii mediocri sau slabi, Ştiţi și d-voastre, 
din proprie experiență, că dificultatea cea mai mare pentru 
candidații la diverse examene o constitue găsirea exemplelor, 
a cazurilor concrete, menite să sprijine o discuţie teoretică, 
Ţin minte că la examenul de capacitate pentru Limba Romină 
de acum 25 ani, — cum vedeți, sintem în plină actualitate, 
deși a trecut de atunci un sfert de secol —, un coleg, care 
şi prin somn putea înșira cite cel puțin 10-12 exemple pentru 
fiecare normă fonetică, în fața comisiunii examinatoare s'a fră- 
mintat citeva minute pinăce, însfirșit, a izbutit să găsească un 
cuvînt pentru a ilustra dispariția lui b intervocalic, sprea marea 
sa bucurie și spre hazul nespus al spectatorilor la vederea 
gestului de satisfacţie pe care oricine îl face în împrejurări si- 
milare, Cu atit mai greu, deci, îi este unui elev de clasa V să 
scoată exemple, adesea de unde mare. Și fiindcă ele trebuiesc 
totuși date, spui și tu ce-ţi vine la gură sau, mai exact, la... 
ureche. Nu pot trece peste citeva cazuri celebre, pe care le 
am tot atît de proaspete în memorie ca și atunci. Unul a fost 
pean de prof. Mironescu, în numărul din „Viața rominească” 
nchinat lui Ibrăileanu. Sînt nevoit să revendic însă gloria pentru 
clasa mea, precizînd totodată că lucrurile nu s'au petrecut în- 
tocmai așa cum le-a prezentat imaginația de poct a fostului 
internatist „Se cerea anume un exemplu de substantiv femenin 


aparținind declinării 1. Elevul interogat stă şi se gîndeşte, destul | 


de calm, o bucată de vreme, fără succes însă. Incepe să se 


Amintiri despre G., Ibrăileanu 1 


zbuciumeę, subt impresia atmosferei penibile, atit de firească în 
asemenea împrejurări, şi a panicii, cu gindul la nota rea, pe 
care putea să i-o dea chiar şi Ibrăileanu. Totul e zadarnic, 
Ca să-l salveze din această situație, vecinul de bancă işi ia rolul 
de Samaritean milostiv şi-i șoptește, destul de tare, pentru a 
fi auzit şi de alții, fitil. Nu se poate descrie reacția lui Ibrăileanu 
la auzul acestui năstrușnic exemplu. Se forța să-și stăpinească 
indignarea, dar și să-şi innibușe risul, care la noi elevii a iz 
bucnit fără nicio rezervă. De atunci numele colegului nostru a 
suferit o prefacere de care n'a mai putut scăpa decit după 
terminarea liceului și pe care, la o ocazie binevenită, i-am co- 
municat-o, şi lui Ibrăileanu, autorul ei involuntar, Altădati tre- 
buia găsit un substantiv neutru. Care credeţi ci fu răspunsul 
(improvizație proprie a celui examinat)? Viadică! Ibrăileanu 
avu aceeași figură dezolată ca şi în cazul cu... fitilul. Acum insă 
şi-a subliniat indignarea în această admirabilă replică: Poate 
ntrucă vlădica mare voe să se însoare, de asta-i neutru? Ast- 
el erau rarele momente, cind Ibrăileanu dovedea că poate să 
se și supere. Dar era o supărare, pe care parcă m'o lua in 
serios, atenuind-o şi abătind-o dela mersul «i firesc printr'o 
pori care asupra noastră iși făcea totdeauna efectul. Spunea, 
tre altele, cu o gravitate la prima vedere, impresionantă şi 
convingătoare, că va interveni oficial la Ministeru! instrucției 
Publice să... scutească pe elevii clasei V dela Liceul Internat 
de studiul gramaticii istorice rominești! 

Amănuntul din urmă ne dezvălue și altă lature a sufle- 
tului lui Ibrăiieanu: o largă înţelegere și tolerantă pentru 
slăbiciunile de tot felul ale semenilor săi, cu atit mai mult ale 
elevilor şi studenţilor, puşi prin forţa lucrurilor intr'o situaţie 
inferioară, şi faţă de cei din jurul lor, simpli spectatori deo- 
camdată, și față de profesor. Această indulgență izvora dintro 
delicateță de simţire fără pereche chiar pentru vremea accea, 
Era un om care nu putea jigni pe nimeni, nici atunci cind ar 
fi avut dreptul, de pildă cînd era atacal, ceeace se intimpia 
deseori, și trebuia să se apere. Avea prea mare respect pentru 
umanitate, ca să nu trateze omenește chiar și pe cei care me- 
ritau cel mai puțin un astfel de tratament. Cine l-a cunoscut 
de aproape a trebuit să rămiie cu aceeași impresie ca si mine 
Ibrăileanu a fost un exemplar uman într'adevăr superior, şi 
ca inteligență, dar, ceeace se întilneşte mult mai rar, şi din 
punct de vedere moral. Delicateţa lui se manifesta, în rapor- 
turile cu elevii, şi prin faptul că le spunea totdeauna „dum- 
neata”, Nici mai tirziu, cind îi deveneau prieteni, nu li se 
adresa cu „tu”. Şi cred că, afară de foștii säi colegi de școală, 
faţă de nimeni nu întrebuința acest pronume, atit de facil în 
gura Rominilor de toate categoriile. i 

Discreţie desăvirșită arăta si atunci cind vroia să te ajute 
întrun fel sau altul, Era bucuros să puie coloanele revistei, 


ÎN 


8 VIAŢA ROMINEASCA 


pe care o crease și o conducea de fapt, la dispoziţia elevilor 
săi dela Universitate, Se simțea extrem de jenat, cind le pro- 
ea să scrie o recensie sau o cronică, fiindcă se temea, pro- 
bil, că intervenea oarecum nechemat, deci fără drept, în chestii 
strict personale. Tot așa în alte împrejurări. Ca student, i-am 
editat cursul din anul întiiu pînă în treilea. S'a gindit, cu 
mă răsplitească pentru o oste- 
ncală care-i aducea și lui un folos, mai cu seamă că el nu venea 
niciodată cu prelegerile scrise, Nu ştia însă cum să procedeze. 
după lecţie, pe strada Carol, veni 
vorba despre Anatole France, din opera căruia nu cunoșteam 
decit un număr de „ Îmcercasem în clasa VI liceală să 
cetesc Le crime de Sylvestre Bonnard, dar a trebuit sa renunţ 
repede la această lectură, care mu mă atrăgea deloc. Lucru 
foarte explicabil într'o vreme cind... devoram romanele lui Sien- 
kiewicz. De atunci rămăsesem cu ideia că Anatole France nu 
va figura niciodată printre autorii miei favoriți. Ibrăileanu s'a 
arătat foarte surprins, ca să nu spun indignat, de aprecierile 
mele, dar s'a liniştit imediat,  schimbind discuţia. În Piaţa 
Unirii mă invită să intru împreună cu el la Barasch, celebrul 
librar al Iaşilor dinaintea războiului. li cere cele patru volume 
de Histoire contemporaine şi văd, cu uimire şi cu jena tot- 
odată, că mi le oferă mie. De atunci am devenit un admirator 
dintre cei mai entuziaști ai marelui scriitor francez, ale cărui 
opere, tocmai pentrucă nu mai sunt deloc la modă astăzi, re- 
gret profund că mam răgazul necesar să le recitesc, măcar 
fragmentar şi din cînd în cînd. 

Sensibilitatea lui Ibrăileanu cra aproape femenină. Dealt- 
fel în toată ființa lui exista ceva deosebit de ceeace întilnim 
chiar la bărbați cei mai simpatici și mai atrăgători. Nu pot 
preciza în ce consta farmecul extraordinar al personalității lui, 
deși i l-am simțit vreme de peste 30 ani. Atasamentul pe care-l 
producea contactul cu Ibrăileanu se resimțea de calitățile rare 
aie sufletului său. Aveai față de el și admirație, dar și dra- 
goste, o dragoste ca pentru cineva din familie, ca pentru o 
femeie pe care o respecti, din cauza deosebirii de vristă și a 
gîndurilor curate ce-ţi insuflă, dar totodată o și iubeşti. 

Deaceea amintirea lui hu se va șterge decit odată cu 
moartea în inima şi gindul acelora care, ca mine, au avut 
norocul să-l cunoască și să-l înțeleagă. 


lorgu lardan 


| 


| 


CT e IL] 


de o însingurare și numai atunci 


Fiece gind al meu chj Uma 
singurare mă aflu neliniștită, prea 


cind încerc să înțeleg aceasi 
singură, i app 

Dar nu astfel voiam să incepem mărturisirea fărimei de 
viaţă pe care nici-o altă amintire, nici-o năzuință și nici-o altă 
fărimă de viați nu o poate ingenunchia, înălța ori învecina, 
Și pentru inceputul mărturisirii ce m'am hotărit să infäțişez 
cunoaşterii tale, nu găsesc alt cuvint decit acela care iți adă- 
apte numele, Maria, cu toate că el nu are nici-o însemnătate 
n tot ce am să-ți spun. De lingă melodia numelui tău am cules, 
odată, cîteva nedumeriri inalte și triste, ca stinjineii, și altădată 
aceiaşi melodie a numelui tău mi-a dăruit prietenie cu mine 
insămi, linişte, uitare.. Poate că dacă ne-am fi intilnit cîndva, 
inchipuirea-mi despre tine nu s'ar fi recunoscut şi intimplarea 
mi-ar fi înstrăinat chiar numele tău. 

Citeodată, imi sprijin fruntea de clapele pianului, fără 
să fi cîntat mai înainte şi mă dor mîinile de parcă le-ași 
fi obosit îndelung. Nu mai stiu nimic. Stau aşa, Nu gindesc 
nimic, Și mi se pare că aud, ajungind pînă la mine, cintecul 
tăcerii de pretutindeni. 


+ 


Mă despărțisem de Run prea brusc și mă alăturasem iar 
de singurătate și zădărnicie. Nimic nu avea să mă mai poată 
chema sau respinge, încă o zi, încă două, pînă aveam să-l 
regăsesc. (Pe atunci, eram convinsă că trăiesc numai pentru 
viața lui Run. Deaceia, pe urmă, nemaitrăirea lui, mi-a fost 
îndemn către cuminte resemnare în continuarea vieții mele). 
Deodată, mi-am amintit că e toamnă și că mi-s dragi arborii ninși 
de rugină. Și am plecat, uitind să închid ușile, ca și cum mă 
izgonea cineva care, după ce voiu fi plecat, avea să le închidă, 
pentru ca, la întoarcere, să lupt în van să le deschid. 

„il iubesc pe Run”, îmi ziceam, „lată, umblu, avind im- 
resia că-l urmăresc. Tot ce înfăptuiesc e pe urma lui, în cău- 
area lui. Mai mult al lui decit al meu e tot ce infăptuiese”. 


În 


10 VIAȚA HOMINEASCA 


M'am urcat intr'un autobuz. Toate locurile ocupate. Urma 
să cobor la cea dintii oprire a cutiei numerotate ori să aştept, 
cu falșă răbdare, coborirea altcuiva. „Uite, singurul om de 
prisos, aici, sunt cu. Şi aici, aşa ca pretutindeni în viaja mea, 
in viața altora. Pentru că întotdeauna viu acolo unde nimeni 
nu ma chemat. Pentrucă nu știu niciodată ce m'a putut aduce 
acolo unde mă aflu. Pentrucă sunt mereu laolaltă cu oameni 
care nu sunt asemeni mie numai prin aceia că ei ştiu veşnic 
de ce se duc, unde se duc și pentruce sunt acolo unde se 
găsesc. Oricine, aflindu-se în situația mea de acum, nu ar gindi 
ceiace gindesc eu, fiind preocupat de orice altceva decit de 
i na că de lingă el și dindărătul şi dinaintea lui se oglindesc, 

tă cu el, în aceiaşi clipă, alte zece ori douăzeci, ori patru- 
zeci de priviri ce, neputind să se vadă pe ele însăși, se agaţă 
de prezenţa-i singură şi provizorie și parcă şubred aninată de 
panică”, i 

. Mă sprijinii într'o mină, de spatele murdar al unui scaun, 
celace imi curmă inestetica balansare și mă îndemnă să mă 
uit atent la punctul de reazim şi, în chipul acesta, să bag de 
seamă că omul așezat pe scaun ţine în brațe un copil foarte 
palid. Copilul observă că-l privesc şi, nu pricep dece, zimbi. 
Pentru obrajii aceia trişti, mai firesc era să se incrunte ori să 
Tămină așa. Am zimbit și eu. Zimbetul meu îi adinci ochii 
în surprindere şi îi lăți înseninarea buzelor, dela marginea 
cărora pornind, ochii mei întimpinară auriul buclelor proptite 
moale de virful umerilor inguști. „Aşi fi putut avea şi cu un 
copil, la fel de palid, la fel de blond. M'ar fi iubit fiindcă, în 
loc să-i spun povești, l-as fi dus în ădină, în plin soare 
ȘI ași fi rămas atit de tăcută să-l veghiez incit, bănuind că 
€ singur, copilul meu ar fi trăit cel mai minunat basm din cite 
ar fi putut auzi. Pe urmă, i-ași fi arătat întunerecul și atunci, 
uimit sau poate cuprins de stranie inspăimintare, ar fi început 
Si-ȘI poată intrezări adevăratele umbre şi lumini ale vieţii de 
mai tirziu. Pe urmă,..”. 

— Tată, cine e cucoana asta? 

_ Omul întoarse capul, incet, către mine. Nu-l cunoşteam, 
desigur, și nici el nu mă cunoștea. Dar întrebarea despre mine 
așternuse între noi doi o apropiere, o înțelegere, parcă. Se 
uită la mine, intii nedumerit, apoi înciudat, ca întimpinind o 
O intirziere ide amintire. Nu-i puteam fi nici amintire, nu-i pu- 
team fi nimic, 

— Cine «e? 

— Tată, n'auzi? 

„»Ce-i va răspunde? mi-am zis. Nu are ce să-i răspundă, 
fa ingina, probabil: nu ştiu. Sau va incepe să-i spună ceva, 
vrind să-i zau atenția spre altunde”. 7 


C 


Scrisoare fără dată ii 


— Cine e? 

— Spune-mi cine è și tac, 

—  Astimpără-te... 

— Vreau să-mi spui cint e cucoana asta. f i 

Omul mà privi lung, rugător, In ochii lui, atunci, am văzut 
intrebarea pe care o rostise fetița cu bucle aurii. („Toate feti- 
jele au bucle aurii şi pun întrebări. Dece parcă mă surprinde 
aceia pe care pl! văd astăzi? Nu e deloc altfel decit cele in- 
tilnite eri și alaltăieri, mereu. Nu e nici măcar foarte frumoasă, 
nici măcar foarte urită”). Poate că ți se pare ciudat cînd 
spun: am văzut întrebarea. Crede, Maria, sunt clipe în care auzul 
e văz, văzul auz şi amindouă :gust amar sau acru. Buimiăcirea 
simțurilor rezultă dintr'o anumită neînțelegere a ceiace eşti per- 
fect in stare să înţelegi ṣi acel ceva nu vine dinlăuntrul tău ori 
dinafară, ci de peste toi, ca plutirea timpului, 

„Eu îl iubesc pe Run”, mi-am spus şi mi-am simțit pleoa- 

pele impovărate, ca de somn. Aşi fi vrut să inchid ochii şi 
astfel să-i pot reconstitui mai precis marginile gurii tremurind 
in zimbet, conturul figurii, pleoapele viorii, trupul. în mers, 
Aș fi vrut să plec de acolo. Aşi fi vrut, cel puţin, să mișc 
mîinile ori să clatin capul. Toate gesturile îmi erau sclave 
nemișcării, în zadar le gindeam, le vroiam, niciunul nu-mi era 
îngăduit. Imi fu frică: „Dacă și cuvintele-mi de aci înainte vor 
avea aceiași soartă? Să nu mai pot vorbi... ingrozitor: să nu 
ma! pot vorbi decit în gind, aşa cum închid ochii şi cum umblu 
şi cum înalţ și cobor miinile, acum”. Braţul rezemat de spa- 
tele scaunului se frinse din cot și mă trase în jos. Atinsei 
umărul omului pe care mă ferisem de a-l privi și nu mă putui 
indrepta, „Il iubesc pe Run”, murmurai prea incet pentru a 
fi auzită și continuind să rămin foarte aproape de ochii fe- 
titei ghemuite în brațele necunoscutului, 

— Ce ai sups? întreabă ea, imi urmărise freamătul bu- 
zelor. El nu se clinti. 

— Ce ai spus? repetă puțin mai tare, 

Am şoptit: 

— Nimic. N'am spus nimic. 

— Ai spus. Te-am văzut eu, 

— Dar wai auzit, nu-i așa?, rostii răspicat, înspăimintată, 
Răspunde: ai auzit? 

— Nu. 

— Ce bine... 

Şi ameții, Dacă aşi fi inchis ochii, ași fi căzut peste umărul 
de care abea imi mai dădeam seama că mă alipesc, Dar așa, 
mă rezemam, întreagă, de ciudățenia privirii ce mä tintutise. 

— Cum te chiamă? întrebai, ca să nu-mi mai ascult svie- 
netul timplelor, 

— Cris. 

Auzii numele acela cu miinile, cum auzisem de atitea ori, 


C E a 


12 VIAŢA ROMINEASCA j 


väg, resfirind un pumn de nisip și nefiindu-mi cu putință să 
precizez anume ce aud.. 

— Şi pe tine cum te chiamă? 

— Numele meu nu-i atit de frumos. 

— Vă rog, şedeţi, domnişoară. 

Vorbise tot nemișcindu-se. O ridică și o lăsă j s pe Cris, 
Ea işi propti minuţile de spatele scaunului din fată- M'am 
îndrepta şi atunci se ridică și el. M'am strecurat în locul lui, 
neizbutind să evit de a-l atinge din nou. 

— Mulţumesc, 

Fără s'o fi chemat, fetița se urcă pe genunchii mei: 

— Cum te chiamă? 

Inmărmurisem alături de ineditul întimplării. Nu-mi amin- 
team să mai fi ținut în braţe un copil pe care nu eu l-am luat 
în brațe, 

— Cum te chiamă? 

„ — lana, bolborosii, ca şi cum ași fi mințit și căutind să 
uit atingerea de umărul omului care, acum, se afla îndărătul 
meu. t S 


e perad repetă Cris. 

ă uitai pe fereastră. Treceam pe lingă o drogherie, pro- 
babil. Pe firmă sta scris: „La Vera-Violett”. Am văzut iai 
firma. Şi imediat, o biserică mare, greoaie, ca un bolovan 
gălbui, prăvălit anevoie acolo. Intotdeauna, privind o biserică 
sat pășind înlăuntrul ci, am simţit îndărătul frunții ṣì în dreptul 
inimii, o idestrămare și după ea, tot numai îndărătul frunții și 
în dreptul inimii, o încordare nefirească, istovitoare, geamănă 
cu simțămintul premergător unui strigăt. Dacă aş mai trăi 
ŞI în alte împrejurări o astfel de impresie, ași ajunge să cred 
că port, lingă viața mea, veșnic, o teamă pe care nici eu nu-mi 
pot da seama cum izbutesc s'o înăbuş 

„„_„ Inconjurai gitul fetiţei cu o mină și cu cealaltă îi min- 
giiai părul căzut pe umăr, Gindeami: 

„Ce să-i mai spun, de acum? Nu mă pricep să le vorbesc, 
așa cum trebuie, copiilor. Am să tac. Am s'o țin strins în brațe 
și am să tac, pină ce mă va întreba ea ceva sau pină ce ne 
vom despărți. Cînd ne vom despărți?”.., 

Vorbii, totuşi: 

— Cum rid și pling totdeodată ochii tăi, Cris. Și ce 
albaștri sunt... 

— La fel cu ai tatii, 

— Cum? 

— Toată lumea zice că-i semăn la ochi. 

Aşa dar, privirea de care mă sfiisem, era aceia la care 
mă uitam. Si zimbetul, te. Și nelinistea miinilor. 

— Şi cînd rizi, la fel cu cine rizi? 

— Cred că tot la fel cu tata. 

Şi mai încet, părînd că-mi încredințează o taină: 


2 mana ERE N NR 


Serisoare fără dată 13 


— El însă nu ride niciodată... 

— Nu-i adevărat, mă infiorai, 

— Tu l-ai văzut rizind? 

EA fos d i că mint? 

— Atunci, dece spui : - 

— Nu minţi... Nici m'am vrut să... Eu n'am spus că minţi. 
Nici eu nu mint. j „Ta 

Incercai să tac. Și mi se pam A sunt ridicolă. Şi mi se 

că fetița observă că sunt ridico 
ii — ge știi că toți oamenii rid, Cris, Uite, eu sunt foarte 
tristă, oribil de tristă. Și cu toate astea mi se intimplă de 
multe ori să rid. Să rid, ca time, ca toată lumea. r 

Mä gindeam: „fiece cuvint, mi-e ascultat și de el. Și 
in cea mai mare parte, intelese numai de el, sunt cuvintele mele, 
De aci și vaga dorință de a nu mai vorbi, și neputința de a-mi 
prelungi tăcerea”, 

— Şi tu ești tristă? Deacu? : , 

In chipul acesta, mi se păruse că o aud, citind „Gion 
conda”, pe Sirenetta, întrebind-o pe mama Beatei, ciungă: „Unde 
ți-s mîinile? Cine ţi le-a luat?”. Glasul Crisei căpătase o s0- 
noritate cu idesăvirșire nouă, in izbitor contrast cu virsta ei, IN 
intiiul Suris pentru mine față de obrajii uimitor de palizi, 
Glasul acela nu era al ei, cum nu-i fusese nici surîsul... „Dra- 
gostea mea...”, răspunsese ciunga, Sirenettei, privind nemăr- 

ginirea mării. 

— İl iubesc pe Run, inginai, uitindu-mă iar pe fereastră. 
Nu mă auzi nimeni, deoarece, lingă noi, pe cînd răspundeam, 

se opri taxatorul: 

— Dumneavoastră ? 

Nu aveam bilet, Cautai banii. 

— Pină unde? 

— Capul liniei, spusei, moale, asigurindu-mă astfel că nu 
voiu părăsi autobuzul, înaintea celor doi tovarăși cu ochi al- 
baștri. "Și mă uitai la dreapta și la stinga. O doamă cu pălărie 
verde, un domn cu mustăţi și pardesiu gri, două scaune goale. 
„Cite stații or mai avea pînă să coboare?” îmi trecu prin minte, 
așteptind în zadar să-l văd ocupind un loc din cele rămase libere. 
E! rămase îndărăt, în picioare, ceiace mă linişti puțin. Dacă s'ar 
fi mișcat, ar fi trebuit să-l privesc și mă temeam de acea 
clipă. Ghemuii bucățica de hirtie pe care mi-o strecurase în 
mină taxatorul și foșnetul mărunt reuși să-mi aducă ochii și 
gindurile inapoi, acolo de unde fugiseră: 

— Sunt tristă. Atita știu, Cris. Pentruce, n'am săutat 
să aflu şi mam aflat nicicînd. Tot astfel, — fără să ştiu 
dece —, ași putea tiri cu mine o bucurie neobișnuit ide 
mam nici-o vină și niciun merit. Toate vin aşa, fări 
intreagă. Intimplarea vrea să fiu tristă și nu veselă, eu 
să le fi așteptat cindva: lacrimile, hohotele de ris, dru- 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


murile, popasurile, toate cite le trăiesc mereu, Cris. (l-am 
spus numele, ca să mă as că ei ii vorbesc), 

Viaţa ta este și va fi, oricind, mult deosebită de viața 
mea. Întii, pentru că ai ochii albaștri. Apoi, fiindcă nu 
ești tristă decit atunci cînd iti amintești că semeni cu 
cineva. Eu nu știu să mă pot asemui cu nimeni. Poate 
pentrucă nu cunosc îndeajuns pe nimeni, poate pentrucă 
nimeni nu ma învățat să mă cunosc îndeajuns. Dealtfel, 
cu nu-mi dăruiesc atenție, Eu nu-mi dăruiesc nimic. 
Da, felul în care mă asculta nu-i aparținea. Cris dispăruse 

în urma asemănării dintre tatăl ei șiiea, Pe frunte i se așter- 
nuse o umbră nouă și privirea îi căpătase o nemișcare minu- 
a. ca de apă prea adincă pentru a-și dibui o alunecare de 
valuri, 

— „Mi-am dorit adesea, intotdeauna, o fetiță palidă 
și zimbitoare ca tine, E unica prezență pe care o văd 
existind armonios în singurătatea mea. 

l-aș face rochite albastre și aș îndemna-o să danseze 
fără să audă nici-o melodie, numai după cintecul din 
gindul ei; să-i fie dansul asemeni unui mers neobișnuit 
și mersul să-i semene cu dansul... în toate mişcările, 
să poarte o înțelegere de cintec nemaiauzit și în toate 
cuvintele, o fremătare ciudată, ca de liniște prea mare.. 
Aşi îndemna-o să se joace, numai uitindu-se la ele, cu 
aripile fluturilor și să urmărească, ceasuri în șir, plutirea 
norilor pe cer. Ar vedea, acolo, oameni şi păsări şi munți 
şi arbori, la fel cu oamenii și păsările și munții şi ar- 
borii de pretutindeni. Dar cerul n'ar mai fi deasupra lor, 
ci lingă ele, foarte aproape de ele: — şi el om, şi el 
pasăre, și el munte... Și atunci, gîndul pentru Dumnezeu 
i-ar fi mai pe înțeles și l-ar putea îindrăgi cu adevărat... 
Ceiace iubim e însuși gindul nostru pentru acel ceva. 
Numai gindul nostru... 

— Am ajuns, 

Vocea venea din dreptul umărului meu sting. 

— „Aici ne dăm jos, Cris. 

Fetița mă luă de git: 

— Ai auzit? Aici ne dăm jos. 

— Da. Sigur, 

. , O desprinsei de mine şi mă sculai în picioare. Mi-o luă 
inainte și o urmai, simplu, firesc, Ṣi cind se opri autobuzul, 
aşteptă să-i trec înainte și coborind, să-i întind mina. Colţul 
acela, de stradă nestiută de mine, îmi apăru prietenos, ca o 
mină întinsă. O privii pe Cris, neindrăznind să mă conving 
pe deplin că tatăl ei îi luase cealaltă mină. După cițiva pași, 
mam oprit. „Nu are nici-un rost”, gindisem. Cei doi se o- 
priră și ei. 

— Eu... Eu nu mai merg, rostii, fără convingere. 


— CC 


Serisoare liră dată 15 


— Dece? 
— Rămin... Rămin să aştept autobuzul... 
— Care autobuz? i 
— Cel cu care mă întorc. Dacă merg mai departe, se 
face tirziu şi... 
— Nu e tirziu. 
— Tată, cit e ceasul? 4 
— Ştiu eu cît e ceasul, mă grăbii să răspund. Nu cu- 
nosc străzile de pe aici şi mi-e frică să mă răticesc... 
— Nu vreau să pleci, 
— Trebuie să mä intorc. ) 
— Uite cum te țin și nu vreau să-ți dau drumul, 
Şi zimbi. Mi se păru că nu-mi zimbise de o veșnicie, 
— Trebue să mă întorc. O să-mi dai drumul, Cris, 
Nu putem sta aici fără să luăm vre-o hotărire, Și eu 
am luat o hotărire. Eşti o fetiți prea ințeleaptă ca să 
mă impiedici de a o implini... 
— Unde te duci? 
— Unde? („Aşa-i: unde mă duc? şi pentru ce?”) Acașă, 
— ŞI eu tot acasă mă duc, $ 
(„Oare dece mo fi spus: și noi tot acasă ne ducem? 
Doar nu e singură”). Mi-am închipuit... Lasă-mă acum... 
— Nu. Nu. Vino şi tu. 

Eu nu m'as fi întors niciodată acasă. Totuși, nu puteam 
să merg inainte. Eram obosită, ingindurată, nesigură pe tot 
ce simțeam, nesigură în paşi, în glas... „Şi-apoi, eu i iubesc 
pe Run”. Inima fmi răsuci o crudă, cumplită, sub umă- 
rul încovoiat, „Eu îl iubesc pe Run”, mai zise odată gindul 
meu istovit. Şi în amintire, umărul își retrăi atingerea de ne- 
cunoscutul din autobuz, tatăl fetitei căreia ii tineam, amindoi, 
cite o mină, 

— Te rog, lasă-mă, Cris... 

Mă aplecai să-i sărut buclele, Și ameţii foarte tare. l-am 
ridicat mina ce nu se deșcleștase din a mea și mi-am dus-o 
la un obraz şi la celălalt. In copilărie, prin gestul ăsta, imi 
apropiam florile”. N'am să te revăd, Cris...””, şopti gindul meu, 
Şi-mi veni să pling. 

... 

„Am găsit uşile închise, aşa cum prevăzusem, plecind. 
Inaintea celei după care începea camera mea, siguranța că Run 
mă așteaptă răsfoind o carte, — de cite ori nu mă găsea, îmi 
pindea sosirea inchipuindu-și că citește —, prinse a-mi des- 
făşura besna de pe gind. Pentrucă despărțirea de ochii al- 
bastri /...„/a fel cu ai tatii”... „toată lumea zice că-i semân la 
ochi”... El însă nu ride niciodată”...) îmi strinsese gindul în 
mii de făşii de intunerec, pe care nu le putuse înlătura nimic, 
nici pînă la venirea autobuzului, nici în el, nici la oprirea lui 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


acolo unde am coborit, nici de acolo pină... doare lumina 
asta”... îmi zisei, ducind mîinile spre seg imi 
seama că nu numai înlăuntrul ei există, în clipa aceia, gindul 
meu și lumina din el... Umbra din odaie se resfirase, de parcă 
prin geamuri nu pătrundeau urmele depărtării apusului de 
dare, a bye e argint gg începutului dimineţii. Privii feres- 

i a ele venea lumina: 
ceruri Mur m a: către ele se rostogolea, în 
„N'am să-i pot spune lui Run absolut ni ic 

acestea”, Şi încet, virfurile picioarelor mă duseră Ag 
lunecai, — toată strălucire —, pe lingă ziduri, pînă în fundul 

genian, unde seara se adăpostise atit de tainic, printre arbori 

Şi ierburi moarte, încît mă ascundea oricărei priviri. 

> imn gr Dd o să plece, am să aud poarta, Pe urmä, am să 

in „În casă, fericită că mam cui spune ce mi se întimplă 

e mi s'a intimplat. Şi miine, sau peste două zile, sau peste 
nci, fiindcă Run, uitind să întrebe ceva, îşi va aminti pentru 

d rea cerci ru Deialaneiitinde-șt de loc ziua de azi, nu 

ici-o 

Yi M a ker ebare), poate că voiu încerca sä uit 

„ȘI cu toate astea, rid”, Am ris, în singurătate si j 

ȘI frig. Am rîs tare, cu capul răsturnat De Date Sia a i 

urăsc pentru așteptarea zadarnică a lui Run, pentru tot ce in- 


iar pentru setea inimii mele de a fi știută și îndrăgostită, 


. 
stele ințelegi, Maria? 


Coca Farago 


Oswald Spengler în biologie 


Pătrunderea ideilor generale degajate din lucrarile spe- 
cialiştilor în marele public urmează criterii stranii. intrucit nu e 
vorba de descoperiri cu urmări practice epocale — ca lucrările 
lui Pasteur bunăoară —, cari se popularizează prin utilitatea 
ior, se pare că importanța unei inovații recente intr'o disci- 
plină specială, m'are pentru interesul intelectualului pur și sim- 
plu decit o însemnătate cu totul secundară. In schimb, stirnește 
interes pasionat o ideie nouă care se poate încadra ca un caz 
particular în tabloul opiniilor la modă. Am impresia destul 
de netă că vulgarizarea științifică mai mult răspindește în știință 
opiniile mespecialiștilor, decit invers. Poate că numai faptul 
că ideea evoluției se degaja cu ușurință din observația curentă 
a societății omenești dela mijlocul secolului trecut — epocă 
de mari inovaţii în toate domeniile, dar de inovaţii cari mai 
mult adaogă, decit substitue — numai acest fapt, zic, a produs 
răspindirea enormă a ideilor lui Darwin, al cărui quasi-contim- 
poran Claude Bernard, deschizător de drumuri de importanță 
incomparabil mai mare, a rămas aproape necunoscut în marele 

blic. Public în aparență atit de interesat de problemele de 

iologie în acea epocă. Intr'un caz asemănător ideile lui Spengler 
găsesc azi răsunetul, pe care-l au, poate fiindcă noi înşine, 
se pare, trăim o epocă de declin al valorilor consacrate. Noi 
inşine suntem cei mai puțin chemaţi să ne däm seama intrucit 
e exact acest fapt. Indoiala în dogma consacrată a progresului 
neintrerupt al omenirii ne e sugerată mai imperios decit de 
lucrările lui Spengier de dezechilibrele multiple în cari a ajuns 
societatea de azi. Un autor care se angajează să ne demonstreze 
de-oparte relativitatea tuturor adevărurilor, de alta lipsa de 
temei a ideii continuității progresului, are partida ciștigată din 
capul locului. 

Am spus adineaori că poate ideea evoluției a fost pro- 
movată, dacă nu sugerată, de observatia progresului societății 
europene. Resentimentele lui Spengler faţă de ideca generalizată 
a progresului neintrerupt al omenirii întregi trec deasemeni cu 
multă ușurință ssupra ideii evolutiei în biologiei. Autorul care, 


În 


18 VIAȚA HUMINEASCA 
a a e | 


ideii arborelui genealogic al vietăţilor, de la forme simpie prin 
altele mai diferențiate ia om, € Edgar Dacquc. Intre parai- 
teze, pasiunea lui polemică îl determină să combată tot timpul 


O altă idee a lui Spengler, pe care o preia Dacqut, e 
aceea a civilizațiilor constituind individualități independente, e- 
voluind în vas inchis, și tinzind, în formă diferită, spre o 
evoluție în fond identică. Dacqu€ aplică această idee speciilor 
de animale deoparte — de fapt nu-l interesează decit verte- 
bratele, — ide altă parte erelor geologice. ; 

A Fiecare subimpărțire a vertebratelor — pești, amfibii, rep- 
tile, paseri și mamifere, în plus omul, considerat ca tip de 
Sine stătător — constitue ceva cu totul independent: nu se 
nasc unul sdintr'altul, și fiecare evoluiază pe calea proprie. Ele 
reprezintă tipuri cari se nasc spontan, se desvoltă, se diferen- 
țiază în specii, trec printr'un punct culminant de desvoltare 
exuberantă, şi declină. Originea spontană a acestor tipuri nu 
e exprimată clar, dar se subințelege. Chestiunea e tratată foarte 
obscur, în stilul ermetic pe care Dacqu pare să-l fi imprumutat 
tot dela Spengler, cu confuzii des repetate între sensul propriu 
Și cel figurat al cuvintelor și cu utilizarea largă a posibilității 
limbii nemţești de a compune cuvinte. 

O altă idee a lui Spengler utilizată de Dacqut e aceea 
a unei civilizații evoluind sub formele alteia ca sub masca, 
sub care îi poți regăsi caracterele propii. In această ordine 
de idei Spengler urmărește evoluții civilizației arabe în Roma 
imperială. Dacqut o adaptează în felul următor: Fiecare eră 
geologică e caracterizată printrim stil al ci, definit prin forma 
vietății care domină imaginea vertebratelor în aceea epocă. 
Amfibia e forma dominantă a crei primare, reptila a erei se- 
l poca corespunzitoare, toate vertebratele — 
zic Vertebratele fiindcă Dacqut nu-și extinde decit foarte fugar 
ideile Asupra celorlalte victăți — fie că aparțin sau nu aceluias 
tip, îi adoptă „stilu!” ca o mască, sub care evoluiază în formă 
proprie. Toate aceste idei sunt enunțate în expresii cari mai 
mult sugerează, decit definesc. lată bunăoară definitia „stilului” 
unei ere geologice: „Wenn ein neues Baustil in cinem erdgeschi- 
chtlichen Zeitalter erscheint, gibt er das Motiv an, nach dem 


“au me mana E e 


Oswald Spengler în biologie 19 


um diese Zeit cin neuer Baustil sich gestaltet, eine neue Meiodic 
zum Crundthema des Lebens wird” (dacă într'o eră geoiogici 
apare un stil architectonic nou, el va indica motivul — în sen- 
sul lui Wagner probabil — după care în această epoci se 
formează un stil arhitectonic nou şi o melodie nouă devine 
tema fundamentală a vieții). E vorba de tipuri biologice; com- 
pärația cu un stil architectonic, pornită la inceput ca o figura de 
stil, devine la sfirşit analogie concretă, AI 

Rămin deci pentru Dacquc două idei stabilite: Intii, ideea 
unui tip dominant al faunei fiecărei epoci, care influențează 
desvoltarea altor tipuri m i epocă, aceștia Mier 
Strămoșii omului — exem care wom reveni pe ftp 
pare a cra primară aspectul amfibiilor, cari reprezintă tipul 
dominant în aceea epocă, fără să fie amfibii, păstrind — vom 
vedea mai jos în ce sens — caracterul de om. Două exemple 
sunt aduse de autor în sprijinul acestui fel de-a vedea. 

In era primară apar amfibiile înzestrate cu un organ sen- 
sorial special, așezat în virful capului; mai precis, cu o gaură 
în craniu la acest nivel „Această deschizătură e de fapt ocupată 
la singurul animal actual care o mai are, de un organ sensorial 
cu structura microscopică foarte asemănătoare cu aceea a unui 
ochiu. Rudimente ale acestui organ se păstrează la om, unde 
ele devin glanda pineală, care, pare-se, are funcțiuni de se- 
creţie internă, dealtminteri destul de insuficient precizate pînă 
acum. Acest organ apare în aceiaşi epocă la peşti și chiar la 
unele animale, cari mau nici o legătură cu amfibiile, — la 
acestea din urmă cu totul excepțional, la dreptul vorbind. Acest 
organ e, după Dacqut, „Zeitsignatur” în această epocă. 2 

Al doilea exemplu. Se cunosc la sfirsitul erei primare şi 
la începutul erei secundare un grup de fosile stranii. E vorba 
de reptile, dar craniul, dinții, 
tudinea acestor animale, se asea 
de azi; unul din ele, cu dantură asemănitoare cu aceea a unui 


altfel nefericită și forțată de un exemplu care mai curind ar 
putea servi ca argument împotriva teoriei, întrucît tipul de ma- 
mifer apare ca „Zeitsignatur” cu mult mai tirziu, cînd aceste 
reptile-mamifere au dispărut de multe milioane de ani, 

Dar oricum ar fi, adaptarea la „Zeitsignatur” nu e decit 
aparentă animalul sub masca aceasta isi păstrează individuali- 
tatea și și-o va manifesta la timpul său. Un tip de anima! la 
un moment dat e deci rezultanta a două componente: aceea a 
fipului său și aceea a „Zeitsignatur”-ei epocii. 

Ideii evoluționiste clasice Dacquc îi asemnează un ro! cu 
mult mai redus: e cu putință cel mult, ca forma „ideală” a 
unui tip să se fi deferențiat prin modificări succesive în spe- 
ciile grupate în tipul respectiv. Un tip nu se transformă în 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


celălalt, amfibia nu devine reptilă, dar reptila ideală devine 
prin modificări succesive şopirlă, şarpe, sau crocodil, 

Desbrăcată de forma pompoasă în care e prezentată, a- 
ceastă noțiune se suprapune aproape perfect cu o noțiune des- 
iul de general acceptată în biologia „Oficială”, cum o numește 
Dacquc. Afirmația că speciile descind una dintr'alta sa făcut 
cindva; dar e mult de atunci şi ideile curente asupra ches 
Hunii au evoluat întretimp simţitor, Sa conceput ideea tipu- 
rilor colective, animale prezentind indicate mai mult sau mai 
puțin vag caracterele mai multor grupe, putind să se modifice 
intru'un sens sau într'altul, dind naștere prin modificări diver- 
gente la specii tot mai îndepărtate una de alta, Noţiunea € 
cu mult mai precisă, decit aceea de „realizare ideală a tipului” 
iui Dacqut, Se cunoaște bunăoară, ca tip colectiv de fosilă acela 
al pachidermelor, prezentind o formă intermediari între spe- 
ciile cunoscute azi. E o vietate in carne şi oase — cunoscută, 
¢ drept, numai în oase — dar ceva cu mult mai palpabil, 
că autorul insuși ar avea o idee clară asupra chestiunii, deo- 
sebirea între cele două noţiuni e că un tip nu se transformă 
niciodată intr'altul; dar, cum chestiunea originei tipurilor e 
cel mai obscur capitol din lucrările sale, cum mai impresia 
că autorul însu-şi ar avea o idee clară asupra chestiunii, deo- 
sebirea e mai puţin importantă, decum apare. 

In cadrul restrins pe care-l acordă variabilităţii și evo- 
luțici — diferenţierea speciilor din tipul ideal — Dacque își 
pune chestiunea cauzelor diferențieri. Aici explicațiile sale sunt 
deosebit de sărace: nu formulează precis decit un singur factor, 
adaptarea la mediu în sensul lui Lamarck. Foarte vag, foarte 
confuz face aluzie la factorii interni ai variabilităţii, prin expresii 
tare, cum spuneam adineaori, mai mult sugerează, decit de- 
finese. Aceasta probabil din motivul că nu se bazează decît 
pe paleontologie; nu citează observaţiile lui De Vries, care a 
văzut o specie de plantă transformindu-se intr'alta, mai pre- 
cis eşind din grăuntele unei specii o plantă de altă specie 
înrudită, nici ale altor autori, cari au repetat aceste observaţii 
ia animale. Deasemeni îi scapă complet interesul incercării lui 
Osborn de-a utiliza în explicarea factorilor cari au determinat 
evoluția speciilor fapte din domeniul fiziologiei. E cu putință, 
de ex., ca glandele cu secreție internă, al căror rol covirşitor 
în desvoltarea individului îl cunoaștem, să fi jucat acest rol si 
în desvoltarea speciei, Reptilele gigante din era secundară evocă 
bunăoară destul de bine imaginea giganților produși în specia 
omenească de anume îmbolnăviri ale ipofizei. Scheletul! ursului 
de caverne din ultima eră glacială sugerează surprinzător ta- 
bloul clinic al reumatismului cronic cu deformațiile lui, boală 
deasemeni produsă, pare-se, de anumite dezechilibre ale se- 
crețiilor interne. Generalizind cam hazariat această din urmă 
idee mar fi chiar absurdă afirmația că însăși aparitia schele- 


a e e a E 


Oswald Spengler în biologie 2t 


tului osos è rezultatul unei modificări în echilibrul acestor se- 
creții interne, intrucit ia individul izolat există stari patolo- 
gice ale secrețiilor interne cari alterează profund osificarea, In 
orice caz, € surprinzătoare observația că primele vertebrate cu 
schelet osos îl formează întrun mod cu totul dezechilibrat — 
era să zic patologic — fără forma armonică de mai tirziu; 
între altele, sub forma de plăci osoase ipe piele, Nu e exclus 
ca în anume cazuri specii întregi să fi fost victimele unor 
modificări în sensul lui De Vries ale organelor cari coordonează 
desvoltarea „Dacă modificări ulterioare restabileau in timp util 
un nou echilibru, se năștea o specie nouă; dacă nu, dezechi- 
librul produs de prima stirpea specia intreagă, 

Dacquc simte lipsa acestor noțiuni „dar nu le poate formula, 
intrucit îi lipsesc cunoștințe suficiente de fiziologie. in rarele 
cazuri, în cari citează experiențe de fiziologie, le citează pe 
dos și se vede că nu le cunoaște klecit din auzite:). Dacă une- 
ori face aluzie la un mecanism coordonat al desvoltării, e 
vizibil, că n'are despre el notiunea mult puțin precisă care se 
cuprinde în mod curent în acest termen, Dealtminteri e foarte 
stinjenit de împrejurarea că, in lipsa acestei noțiuni, nu se 
poate servi decit de aceea a efectelor folosirii şi a ncfolosirii 
ca factor al diferențieri, efecte pe cari le exagerează enorm. 
Explică bunăoară apariția membrelor prin frecarea în mers — 
sau, mai bine, în înot — întrun punct precis al pielei, deci 
ca asemănător cu formarea in mod curent a bătăturilor. Dealt- 
minteri, riscul acesta de-a trece pe lingă unele din cauzele 
variațiunii și de-a exagera altele, e dificultatea cea mai mare 
pentru cineva care elaborează o teorie evoluționistă cu unica 
documentație din paleontologie. Materialul de studiu al acestei 
științe e constituit pentru vertebrate — afară de cazuri rarisime 
— exclusiv de oase. Dar, osul e de-o parte influențat în des- 
voltarea sa de o mulțime de factori externi „fizici şi alimentari 
(e de ajuns să amintesc rachitismul, boală extrem de răspindită, 
mici decum specifică omului); de altă parte osul e țesutul cel 
mai! sensibil la efectele folosirii şi ale nefolosirii. Importanța 
acestor efecte în ochii lui Roux bunăoară se datoresc impre- 
jurării că a luat în considerare aproape exclusiv oasele. E lesne 
de înțeles la ce riscuri te expui, considerind un os fosil in 
abstracto, fără corective din domeniul fiziologiei, pe cari Dacquc 
Cum spuneam, mare de unde să le ia. 

__ Problema, care-l fascinează mai mult în cadrul ideilor eyo- 
Iuționiste e aceea a originei omului și a virstei speciei o- 


— 


1) Experiența mult pomenită a lui Babak as intestinalui mormolo- 
cilor de broască, care se scurtează, dacă persan dan hrănite cu carne, 
o citează bunăoară „dacă o broască se hrăneşte cu came, intestinul ei se 
langeşte”. Făcind abatracție de faptul că experiența in felul acesta nu s'a 
făcut niciodată, broasca se hrănește în mod normal cu carne, numal mormo- 
locul e vegetarian, 


707 CE = a a NN a 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


> —————_ e 


meneşti, În acest capitol se serveşte ca punct de plecare de 
ideile lui Klaatsch, unul dintre cei dintii autori cari au afirmat 
că omul a existat pe pămint inaintea ultimei perioade glaciale, 
că, mai exact omul s'a format deodată cu maimuţeie în înce 
putul erei terțiare „Omul nu poate să descindă din maimuţele 
de azi, fiindcă sub multe raporturi e mai puțin „evoluat” decit 
cle, Intreaga familie a primatelor, omul plus maimuţele, au ten- 
dința spre atrofierea mirosului şi spre desvoltarea văzului; la 
desvoltarea văzului contribue în mare măsură aşezarea ochilor 
in acelaș plan şi îndreptarea lor inainte „spre deosebire de 
toate celelalte animale, la cari ochii privesc în două direcţii 
opuse, Nasul maimuţei e mai atrofiat decit al omului, omul e 
deci sub raportul acesta oprit pe un stadiu mai puţin înaintat 
al acestei evoluţii. 

Mina omului, cu posibilitatea opoziţiei degetului mare în 
gestul apucatului cu virfurile degetelor, are o formă primitivă, 
mai puţin specializată decit a maimuței. Forma actuală a minii 
omeneşti e foarte veche. Ea există la amfibiile din era pri- 
mară, dovadă urmele de picior ale acestor animale păstrate 
întrun nisip, de plajă probabil, care s'a întărit pe urmă şi a 
fost scos la iveală într'o carieră ide ardezie dintr'o localitate 
din Germania, al cărei nume Îmi scapă. Asemănarea acestor 
urme cu ale unei mini omeneşti e surprinzătoare. Acecaş „mîină” 
o au unele mamifere carnivore din începutul erei terțiare; de- 
getele lor sunt aşezate radiar, ca la om, și au fost probabil 
capabile de mișcări independente spre deosebire de ale car- 
nivorelor de azi. Simplificarea scheletului minii e o tendință 
generală la mamifere; e îndeobşte cunoscut arborele genealogic 
al calului, ai cărui strămoși aveau întîi cinci degete, intro cpocă 
mai tirzie trei, cari prin atrofiere continuă a celor două degete 
laterale au produs forma de azi cu un deget și cu un mic 
rudiment dintr'al doilea. Tendinței acesteia nu-i scapă nici mai- 
muța; toate maimuţele au tendința specializării mini; întrun 
cîrlig pentru cățărat, format din cele patru degete alăturate 
strîns, formă în care degetul cel mare își pierde funcțiunea 
ȘI se atrofiază. De fapt, degetul cel mare al tuturor maimu- 
telor e cu mult mai mic decît al omului. Mina omului e, dintre 
toate, cea mai apropiată de forma ei străveche, cea mai puțin 
„ëvoluată”, 

„Aceleași observații se pot face în studiul comparativ al 
dinților la diferitele familii de mamifere. Dantura cea mai pri- 


ale omului nu găsim, decit la începutul erei terțiare, Din nou 
indicația dată de scheletul minii: Klaatsch spune expres: „omul 


ia 


Oswald Spengler în biologie 23 


à rămas cu dantura sa pe un stadiu corespunzător cu prima 
parte a erei terțiare”, a 

Din toate aceste motive, Klaatsch presupune că strămoșii 
omului s'au separat foarte curind de celelalte mamifere, E 
greu să concepi că omul s'ar fi diferențiat mai tirziu din forme 
mal specializate decit el însuși. Această separare s'a făcut în 
inceputul erei terțiare, intrucit la mijlocul acestei era mai- 
muţele au o dantură mai diferențiată decit omul de azi. Klaatsch 
iși pune chiar chestiunea dacă din linia strămoșilor omului nu 
s'au despărțit prin specializare unilaterală unele specii de mai- 
mute. In orice caz, pentru Klaatsch existența omului în era 
terțiară e sigură, deși el primeşte cu rezerva cuvenită afir- 
maţia lui Rutot, care crede că a găsit uneltele de piatră ale 
omului terțiar. A 

Pină aici Klaatsch. Dacqué se duce mult mai departe in 
aceeași ordine de idei. In sensul teoriei tipurilor”, respinge 
ideea unui tip colectiv de primată în sensul lui Klaatsch. Omul 
e un Grundtyp!) diferit de toate celelalte, şi și-a urmat calea 
evoluției individuale cel mult sub influența diferitelor „Zeit- 
signatur”-e. 

In punctul acesta utilizează Dacqué ideile lui Klaatsch. 
Mina omului are o formă primitivă, apărută intii în era pri- 
mară. Nici pomul n’a putut-o obține în altă epocă, intrucit în 
nici o altă epocă forma minii omeneşti nu era Zeitsignatur. 
Al Zeitsignatur la om e glanda pincală, rudiment al unui 
organ apărut deasemeni în era primară; pe aceste două ca- 
ractere — alte dovezi anatomice nici nu aduce — își spriji- 
nește Dacquc afirmația că omul există ca tip individualizat din 
era primară. 

Dovezi pentru această afirmaţie aduce cu atit mai multe 
dintrun alt domeniu, cu totul neașteptat, anume din interpre- 
tarea legendelor, Există de fapt asemănare între balaurii bas- 
melor și reptilele uriașe din era secundară. Această asemănare 
a preocupat pe mulți autori, și trebue recunoscut că explicările 
sunt forțate. Dacqué trage din această coincidență concluzia 
fermă că reptilele din era secundară și omul au fost contim- 


1) Deosebirea intre cele două noțiuni e mai puțin adincă. Dacă scari 
dintr'o formă de animal efectiv prezentă, tot ce e „Zeitsignatur” sau rezulta 
tul unei adaptări — dacă şi picioarele, prezența lor pur şi simplu, poate fi 
rezultatul uvei adaptări — obţii ființe destul destu! de asemănătoare cu „tipu- 
rile colective” clasice. Faptul că, dapă Dacquă, fiecare tip poartă în sine 
evoluţia sa ulterioară, e o petițiune de principiu pură; nu reiese din nici un 
cuvint al aatoralui deosebirea între un tip devenit prin „Zeltsignatur” ase- 
mănător altuia şi acesta insaşi, Evident, originalitatea ideii tal Dacqut e 
mare, dacă concepi incă evoluția în sensul că crapul a devenii broască. Dar, 
părerea mult hulitei „biologii oficiale” e că în cazul cel mai bun aceste două 
specii descind din strămoşi comuni, fel de a vedea aproape superpozabil 
aceluia al lui Dacquė. 


ÎN 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


porani, și legendele cari menţionează balaurii sunt forma tirzie 
a unor tradiții cu privire la vietățile pe cari omul le-a văzut 
cu ochii. ; 

Odată această concluzie trasă, nu-l împiedică nimic s'o 
extindă asupra multor alte cazuri asemănătoare. Legende ale 
multor popoare relatează despre neamuri de oameni cu an 
ochiu în frunte, cu plăci cornoase pe piele, şi deci invulnerabil. 
Aceste caractere sunt Zeitsignatur în era primară și din mo- 
ment ce admiți odată baza reală a legendelor, nu te poate 
împiedeca nimeni să susții că aceste legende păstrează de fapt 
amintirea unui aspect pe care omul l-a avut cindva. Dease+ 
menea, legenda babiloniană a omului cu trup de peşte, care 
ieşea din apă ca să învețe oamenii să construiască în piatră 
şi să urmărească cursul stelelor, îi indică că omul a dus de 
fapt cindva o viață aquatică, 

In genul acesta Dacqut citează şi alte foarte multe legende. 
In lumina concluziilor de felul acesta, încearcă să reconstruiasai 
omul în diferite faze ale desvoltării sale. Să vedem ca la ce 
rezultat ajunge. 

Intiiul în serie e omul erei primare, „der adamitische oder 
vornoachitische Mensch””, cum îl numește. Are creerul mare, 
foarte puţin desvoltat, un ochi în frunte, pielea acoperită cu 
solzi, mersul și aspectul general de reptilă. Această dihanie 
bizară e totuși om și mamifer; matura sa` de mamifer e însă 
acoperită de „Reptilhaftigkeit” care e Zeitsignatur în această 
epocă, Intrucit e mamifer și întrucît e reptili, deosebirea «e 
explicată vag de tot, la dreptul vorbind deloc. Mina actuală 
exista de pe atunci, dar cu degetele reunite prin membrane 
inotătoare, dat fiind faptul că o legendă babiloniană menționează 
existența astor fel de oameni. 

Această variantă de om e stirpită de potop, pe care Dacqué 
îl explică în sensul teoriei lui Hörbiger, teorie pe care e inutil 
s'o analizez aici „Dar încă înainte de potop apăruse tipul omului 
din faza următoare: „der noachitische Mensch”, Caracterul a- 
cestei epoci, regăsit la unele reptile, e tendința spre stațiunea 
verticală; omul se ridică deci si el în două picioare, In acelaș 
timp creerul mare creşte, ochiul din frunte devine glanda pi- 
neală, caracterul de mamifer al omului se eliberează de sub 
masca de reptilă, membrana înotătoare dintre degete dispare, 
Acest om e superior înzestrat, Prevede potopul şi se salvează. 
cultivă vița de vie și portocalul (această afirmaţie e sprijinită 
pe epizodul viței de vie din Vechiul Testament și pe legenda 
drumului lui Hercules în țara Hesperidelor după merele de 
aur). Dacqué e atît de convins de existenţa acestui om, încit 
anticipează afirmaţia, că în regiunile unde a trăit se va da 
œu Siguranță de urma resturilor civilizaţiei sale. Intre paranteze: 
pățania vechiului său adversar Haeckel, cu antipațiile lui, ar 
trebui să-i inspire mai multă prudență. 


ÎN 


Oswald Spengler în biologie 25 


Cum se face atunci, că omul ultimei epoci glaciale, omul de 
caverne, cu mult mai recent, c întrun stadiu de civilizație cu 
mult inferior celui presupus de Dacqué? Agricultura și navi- 
gația apar cu mult mai tirziu, în orice caz cu mult în urma 
uneltelor de piatră nelustruite, deși Dacqué presupune că omu 
era agricultor înaintea, epocii de piatră, „Nu se poate presu- 
pune, explică el, că începutul civiizației s'ar putea lega tocmai 
de partea meinsuflețită din ambianța omului; e de presupus că, 
inaintea epocii de piatră „a existat o civilizaţie legată de pä- 
mint, plantă şi animal”. Argumentul i se pare fără indoială 
suficient, dar totuși subzistă chestiunea, că omul civilizat din 
era terțiară a degenerat pină la sălbatecul din caverne. Dacqué 
acceptă această interpretare, dar emite o a doua ipoteză, c, 
anume, omul din caverne e față «de omul terțiar in aceiași 
situație În care sunt sălbatecii de jazi față de europeni. 

Acest om civilizat al erei terțiare mavea încă fixat carac- 
terul de om, In acest punct Dacqut reia ideea lui Klaatsch, care 
nu consideră ca exclus ca din linia genealogică a omului 
să se fi despărțit linii colaterale evoluind spre specii de mai- 
muţe, Aici, din nou intervine o legendă, anume, istoria ani- 
malelor adunate în corabia lui Noe, Fără îndoială, această lc- 

endă indică că omul din mijlocul erei secundare!) cuprindea 
in sine posibilități de desvoltare în mai multe direcții, cari 
s'au actualizat pe urmă în diferite specii de mamifere. După 
felul de a vedea al lui Dacqu€ așadar, tata Noe răspunde 
exact definiției tipului colectiv, a cărui existență efectiv cunos- 
cută în citeva cazuri totuşi o respinge categoric. 

In rezumat: omul există de există vertebrate terestre, 
și, în decursul erelor geologice succesive, a purtat caracterele 
speciei dominante ale fiecăreia din ele. Am făcut adineaori 
aluzie la chestiunea cuprinsă în întrebarea: prin ce se deo- 
sebea omul de celelalte animale? 

Supoziţia, că în legendele omului de azi se găsește un 
simbure de tradiţii din aceste epoci străvechi presupune că 
omul încă din această epocă avea o viață psihică suficient de 
desvoltață ca să le transmită. Aceasta ar constitui deosebirea. 
Totuși, după Dacqut, gindirea logică ar fi o achiziţie mai 
tîrzie, apărută la tipul de om de după potop. Omul dinainte 
era înzestrat cu facultăți din domeniul functiunilor metapsichice, 
în genul telepatiei și al hipnotismului. Dacqué numeşte acest 
complex de funcțiuni „Natursichtigkeit”, şi o definește (tra- 
ducere aproximativă, din cauza limbajului dificil al autorului) 
că „0 stare sufletească, mulțumită căreia o ființă vie dobindeşte 
cunoștința sau simțul raporturilor dintre fiinţele și corpurile 


1) Potopul sar situa în mijlocul erei secundare, din singurul motiv că, 
în această epocă, apar plantele cu flori; or, tradiția leagă de potop originea 
a două plante cu fiori, vița de vie şi măslinul, din care i-a adus porumbelul 
o ramură lui Noe. 


ÎI 


..- 


26 VIAȚA ROMINEASCA 


neinsuflețite din jurul său. Această facultate îi dă putinţa sä i 
ăi 
fluențeze natura, să presimtă evenimente, să air câ asia nani 
hipnotic sau teleplastic, sau, în limbaj curent, să vrăjeasci” 
Aceste facultăți apar încă din cînd în cînd la oameni actuali 


gravitațiunea, de care se putea elibera, Mulțumită acestei f 
E. SP ajutorul unui număr corespunzător de oameni, do 
re acri reliefurile egiptene, sau construit monumentele 
a uite din blocuri de piatră enorme în genul piramidelor (că 
realitate construcţiile și descrierile sunt făcute de aceiaşi 
Oameni, acest amănunt Dacqu€ îl neglijează cu dezinvolturi), 
Oamenii tîrzii pierduseră această facultate şi nu-și puteau explica 
construcțiile strămoşilor altfel, decât prin colaborarea unor masse 


„.. Deși înzestrat cu aceste facultăți impresionante 
oca rulat krge aaea, arya ati Trăia în (comer 
n » într'o „stare, care i i i 
delimitat faţă de mediul său ambiant, și aariin no ia avis 
sufletească, supraindividualä”. Sediul acestei funcțiuni sufletești 

glanda pineală, „Ochiul din frunte”, al cărui regres coincide cu 
creșterea creerului mare. Prin această modificare, gindirea logică 
pi mar în creerul mare acopere în cele din urmă funețiciaea de 
ie tite și apare conștiința eului izolat de mediul 

O concluzie firească rezultind din afi 

re cu ochii evenimentele şi ființele din issa okoa A 
Pra creațiunii lumii există la toate popoarele; însemnează acea- 
siy omul a fost de faţă la facerea lumii? Dacqut își ridică 
i iey această Obiecțiune, și o inlitură invocind simtul de „Natur- 
rob gi . E cu putință că într'o epocă mai tirzie, oameni în- 
ar nuk în grad deosebit cu acest simț să fi putut imagina 
mulțumită lui, evenimente petrecute cu multe milioane de ani 
inainte şi să le fi formulat, transmițindu-le sub forma de le- 


explicarea legendelor privitoare la to i? 
neoe ea TA aceasta și o lasă ram A a ba eik ez, a 
cari le face cu prilej . i i i 
ri răspund ie brie. acest (ae) asupra metafizicei în biologie 
incercare de-a contopi metafizica cu biologi 
e reia Fiare Cai ta să gr metafizică, ce d k at 
ologie, : cunoscut. Metafizica mat - 
Spa prenatal ide amoniu a devenit perfect JASAILE AIE 
cere viza dom | că cianatul de amoniu nu e nicidecum sub- 
pata ate a lumii vieţuitoarelor, și că nici măcar sinteza ureii 
atură nu se face pornind dela el, cum credea Haeckel după 
fiece perirea lui Wöhler. Dacquc face operația inversă, face 
pa ogie cum ar face metafizică. E neîndoios că metafizica îşi 
certitudinile ci, ca şi religia sau știința experimentală, Dar 


2 = o e a IO taine iei 


Oswald Spe-fler In biologie 21 


sunt certitudini situate pe planuri total diferite, și nu se pot 
contopi. Probabil fiindca sunt dooindite cu metode deosebite. 
Chiar în cadrul ştiinţei experimentale aceste deosebiri există, 
şi un chimist bunăoară, e cel puţin nedumerit cind un zoolog îi 
vorbeşte despre funcţionarea unor organe ale peștilor din adin- 
ami mari, pe cari nu le-a văzut funcționind niciodată, fiindcă 
nimeni ma văzut acești pești altfel, decit in agonie sau morți. 
Dacquc numește complexul biologic-metatizic „Faustisch- 
Deutsche Naturwissenschatt”, cu care termen se legitimează 
odată mai mult ca clev al lui Spengler. Daca l-am considera pe 
Dacqut ca reprezentant tipic al acestei ştiinţe faustice şi germane, 
am avea despre ea q imagine destul de puțin măgulitoare, în- 
trucit caracterul ei esenţial e desinvoltura cu care adepţii ei iși 
tac afirmaţiile, şi ușurința cu care scot dovezi de oriunde, cu aju- 
torul simplei dialectică. Este adevărat că Dacquc, ca și maestrul 
său Spengler, privește cu mult dispreţ asupra acelor cari nu 
cunosc în știință decit certitudinea experimentală și-i categori- 
sește scurt ca meseriași. Dar să reținem cuvintul. Metoda expe- 
rimentală e introdusă în ştiinţe de meseriași: ceasornicari, grä- 
dinari şi bărbieri. Dar nu e mai puţin adevărat că tocmai intro- 
ducerea metodelor acestor meseriaşi, a grădinarului Linné şi a 
bărbierului Mauriceau, în facultăți e unul din momentele din 
cari işi ia desvoltarea știința modernă, pentru care știința pur 
dialectică din universitățile medievale a fost numai un trist ob- 
stacol. Ca și meseriașii geniali cari au întemeiat-o, urmașii lor 
au păstrat planul de lucru manual cel puțin pe atita, pe cit e 
intelectual. Şi de numele celor mai jreprezentative figuri ale 
ştiinţei moderne se leagă, ca titlurile de merit cele mai însem- 
nate, imaginarea unei metode de lucru nouă, Un Lavoisier, un 
Virchow, un Claude Bernard sunt deschizători de drumuri și 
fondatori de științe tocmai prin metodele de lucru pe cari le-au 
introdus. Se cuvine să i se aducă aminte tocmai acestui biolog 
faustic şi german disprețuitor al „meseriei” cuvintul unni alt 
german faustic; „Ehrt éure deutschen Meister”, 


De, lon Comsa 


Clopotul de aur 29 


PĂTRUND CU ARMAN CODRII BRAȘOVULUI 


Pătrund cu arma n codrii Braşovului şi 'ncere 
Sä iau la ochi vinatul; copoii mi-l îndreaptă, 

Dar gindul stă în urmă, copoi plouat şi berc, 
La poalele femeii cu neg pe coapsa dreaptă, 


Clopotul de aur STEAUA CARE NU CADE 
„VARĂ CU HOLDE GRASE | Steaua care nu cade o port mereu pe umăr, 
Roșie cum € jarul, greoaie cum e globul, 
Vară cu holde grase primește-mă la sin Steaua care hu cade dâar una e la număr 


In peisagiu 'n care vor gizele să 'nnoate; Și dintre milioane doar cu, doar eu i-s robul, 


Mă voi simţi speriat ca un copil ce in 
Garafa cu dulceaţă se sbate pîn’ la coate, 


FLOAREA AMARĂ 


AMURGUL CADE'N APE Caprele no mai pasc, orbii n'o mai culeg, 


' AI , Dar crește pretutindeni, clorotică, amară, 
oa dei ae gs pese parere ȘI. moare Din trupul tău de fum nu mă pricep s'o şterg, 
n coarne, : Pg y 
Petece vii din ziua păscută pe răzoare, Din inima mea nu cutez s'o arunc afară 
Din ziua care miine din nou o să se 'ntoarne. 


VIRCIOROVA , 


RUGĂCIUNE DE DIMINEA 

ya O haltă 'n zdrențė, munții și sareaza Sipote 

Cer pentru azi i i Pe-aici am fost cîndva centurion în zale, 

Ur bulgăr cald de pi aia e ju Vie, Și-am alintat în treacăt o păminteancă ochioasă 
pt viu de femee, icerdă ei ln vai 

Cer Vechea mea dumbravă să aibă svon sedin Care fugea în toamnă cu ho ei la vale, 

Și bucuria să te știu aproape, Zee, 


VECHI CIMITIR IN CARE 
INSULĂ FĂRĂ NUME 


Vechi cimitir în care strămoșii mei dorm oase, 


Insulă fără nume, pierdută in ocean, Micești drag cum mi-e femeea în care intru seara. 
adolescența mea și-acum te mai visează, Nu uit: în plasa ta cu ferige umbroase 
emee fără nume cu timple de mărgean Viața mea o să-și descarce și ea povara. 


Și astăzi carnea mea aprinsă te cutează. 


VIAŢA ROMINEASCA 
CĂLCIIE SPARTE 


Călciie sparte "n praf şi sini enormi, lăptoși, 
Grumaji săpați în piatră şi solduri tari, rotunde 
in vot se ascund secoli munciti și voluptoşi, i 
Străbunul sol sămînța bogată 'n voi și-ascunde. 


IŢI LAŞI ACASA GHEBUL 


Îți lași acasă ghebul şi hainele cu te 
Copii desculți asvirlă cu praştia în pci 
Șerpii îşi schimbă pielea pestriță, pe 'ndelete, 
In soarele ce-a prins puterea să-și reverse. 


BARĂGAN 


Nici ape, nici copaci, doar zările şi sesul — 
Dulău, lungit pe labe cu buzele 'n pirjol. $ 
Nici sălcii, nici fintini, doar inima și leşul 
Acestui bivol, trupul, trudit după nomol. 


Zaharia Stancu 


Inceputurile nuvelei istorice 
româneşti în rusește 


Nașterea şi răspindirea genului nuvelei istorice se da- 
toresc puternicului curent al romantismului, care în prima ju- 
mătate a secolului al XIX-lea începe să pătrundă în Rominia 
prin două căi: direct din Franţa şi indirect prin Rusia. 

Poetizarea trecutului prinde rădăcini adinci în țările ro- 
minești, dar abia la 1840 vedem primele apariţii in e de 
genul acesta: C. Negruzzi ne dă prima lui nuvelă istorică, 
„Alexandru Lăpuşneanu”, iar Gh. Asachi publică în franţuzește, 
cu un context rominesc, legenda populară „Dochia și Traian” +). 

E interesant, însă, că înaintea acestor publicații rominești 
au început să apară, încă dela 1830, în Rusia vecină, nuvele 
istorice cu subiecte împrumutate din trecutul Moldovei. 

Autorul lor este un basarabean, Alexandru Hasdeu, tatal 
marelui B. P. Hasdeu, un erudit și poet socotit în istoria 
literaturii romine ca începătorul folclorului rominesc in ru- 
zește?). 

|! cunoaștem acum sub un aspect nou. 

„Hasdeu, care ajunsese cunoscut Rominilor prin cuvintarea 
sa școlară din 1837,.., e în acelaș timp şi incepitorui, tot în 
ruseste, al nuvelei istorice cu subiecte luate din viața vechei 
Moldove”, spune N. Iorga, îndicînd și titlurile acestor înce- 
puturi: „Duca-Vodă”, „Petriceicu”, „Elena-fiica lui Ştefan cel 
Mare”). 

Aceste nuvele fuseseră pomenite și în „Dacia Literară” 
a lui Mihail Kogălniceanu cu precizarea datelor şi locurilor 
apariției lor, date cari nu sunt tocmai exacte). Astfel ne spune 
că nuvela „Duca-Vodă” ar fi publicată în revista rusească „Vest- 


1) prog rod et Trajan. Legende populaire des Roumanis suivie d'un 
ilinèraire au t Pian”, Esi, 1840. 

2) N. lorga: „ist lit. rom. sec. XiX-Jea*, v, H, pg. 41. 

A rap 

4) M'am ocupat cu erorile strecurata i bibliografia operelor lui „A. 
Hașdeu şi Ht rom. populară” (Extras din Rev. Ist. 1926, Nr. 1-3), 


„32 VIAŢA ROMINEASCA 
__———— Í 


nicul Europei” din 1830, dar nu 
fi apărut în acelaș an intr'o altă foaie 
publicație separată, în tot 
lucru e si cu „Legenda asupra lui Petriceicu ”, 
revista rusească „Molva” nu la 1834, după cum ne arată „Dacia 
Literară”, ci la 13352), | 


Atentia noastră se indreaptă în deosebi asupra primei my- 
vele cu data de 1830, fiind socotită ca început al nuvelei is- 
lorice rominesti în rusește, 

S această nuvelă fusese pe urmă pre 
lucrată și publicată în traducerea rominească de către fiul au- 
torului, B. P, Hasdeu, sub titlul: „Domnia Arnăutului” în 
„Columna lui Traian”), adăugindu-i-se, probabil, alte două 
nuvele ale lui A. Hasdeu pomenite de |. Vulcan: »Dabija= 


Este, însă, oricum semnificativ că tocmai 
atrăsese mai demult, încă de la 1823, și atenția lui Pușkin, 


Printre alţii, Puşkin făcuse cunoștință cu trei eterişti, trä- 


dați de Ipsilanti: Constantin Duca, Vasile Caravia și Pendadeca, 
cari erau oaspeţi obișnuiți în casa prietenului lui Pușkin, Li- 
prandi 


„Puskin se intilnea 
plăcere să vorbească şi să 
in Jurnalul” său:2), 


cu ti deseori 


la mine, găsind: mare 
glumească cu 


dânșii”, scrie Liprandi 


legende, pe cari le-a notat 
pe niște file speciale. 


După puţin timp îl urmai 
i, ca de obiceiu, 
se instalase 
cîteva pasagii din ele îi păreau neclare, 
file şi mă să mi le mai 
povestească, iar eu să-i comunic datele, privitoare la personagii, 
căci povestitorii nu le 


11) I Vulcan în biografia lui A. Haşdeu („Pant Romin", Pesta 1869 

Pt: 133-136) spune că nuvelele Ini A. Haşdeu : „Duca Vodă“, »Dabija-V odă“ 

şi „Hincu”, au apărut fn diferite timpuri „În felurite ziare rusești 1830.40", 

2) Această nuvelă dealtfel e scrisă nu de A. Haşdeu ei de fratele său 
Boleslav, după cum am arătat în articolul men, pomenit mai sus, 

3) pp Aia Aprilie, Nr, 16/78 şi urm, 

can, op, cit. Vezi şi prefața D-lui L, Marian la „Domnia 

Arnăutalui”, (Chginău, 1930), pg. 4-5, sia : 

„Arhiva rusă" 1865, pé. 1408-1411. 
6j Liprandi-istorie, arheolog şi etnograi, se interesa in deosebi de istoria 


d 
popoarelor balcanice. Puşkin avea mare încredere în cunoştinţele lui istorice. 


' 


Inceputurile nuvelei istorice romiseşti in rusește 33 


i imi se el, ri- 

— „Cu proza, adevărată incurcătură”, imi spuse el, 

: i incercare”! — 
și-a: tău Si iile o completare in plus dela 
Scufo (deasemenea unul din cei blestemați de anea), care 
în acest Sep nae lu: miaa în: cartei dm ei dia 

i semnările e. A A 
ei Se două luni după aceasta mă aflam în Odesa și die 
îmi spuse că poveștile sunt gata, dar nefiind mulțumit, er 
dat spre cetire unui bun prieten (pare-se lui V, l birge 3 
Mi-a făgăduit să le ia dela el ca să mi le arate, ceiace a şi în- 
deplinit a doua zi. Mi le-a cetit şi m'a rugat, dacă a pron 
pc alocuri mar fi exactă sau ceva ar fi încurcat, să-i fac o 
pa pa cit imi amintesc, n'am avut nevoie să corectez nimic 
din cele auzite, cu atît mai mult că mu mă aflam de faţă intot- 
deauna, cind i se ra oară pet 

e i , găsisem o i j 

Sabieh a mi mă interesa de fel neintrind in 
stera cercetărilor mele; totuși, spre a măguli pe Puşkin, i-am 
cerut voie să le copiez, și am și trimis după copist. 

Pe manuscrisul poetului se găseau o mulțime de îndrep- 
tări, făcute de o altă mină. Pușkin îmi spuse că intenționează 
să dea în aceiași seară manuscrisul la o nouă examinare, în- 
trucit el singur nu e prea mulțumit. 

Ce a urmat după aceia, = șa, 

inti i una avea ul: f 
par Sa "ia moldovenească din sec. al XVI-lea”, şi a 


însă mi-au rămas copiile 


doua: | j 
„Dafna si Dabija, legendă moldovenească din 1663”. 


* 


in cele spuse de Liprandi reese că adevăratul începător 
al Fecas Sagra, om toie, nu este altcineva decit marele 
Puskin, ; = 

E păcat că nici originalul poetului, nici măcar copiile 
lui Liprandi m'au ajuns pină la noi. Nefiind mulțumit de a 
ceastă primă încercare in proză, Pușkin, după toate probabi- 
lităţile, a ars-o, cum a procedat şi cu materialul strins pentru 
„Frații hoţi” și cu multe altele din încercările sale basarabene, 

Dar copiile lui Liprandi trebuese odată să iasă la iveală. 

Mărturisirile acestui contemporan și prieten a lui Pușkin 
ne inspiră toată increderea. E destul să observim exactitatea 
datelor și titlurilor, pe cari ni le dă în iul de mai sus 
despre nuvelele istorice rominești ale lui Pușkin. 

Și apoi avem o altă mărturisire: Bartenev, cercetătorul 
vieții lui Pușkin în Sudul Rusiei şi editorul „Arhivei ruse”, 
unde au apărut amintirile lui Liprandi, a la cele spuse 
de Liprandi nota următoare: „Aci Pușkin n'a pus nimic dela 


ÎN 


34 VIATA ROMIXEASCA 
KK 


sine”, adică nu adäugase nimic la legendele povestite lui de 
către Caravia, Duca şi Pendadeca, 

Nota lui Bartenev ne arată că şi el văzuse poveștile lui 
Pușkin, în original sau în copie — nu se știe. 

Ceiace ne interesează acuma, e chestiunea: unde se găsesc 
aceste nuvele ale lui Pușkin, copiate de Liprandi? Manuscrisul 
„Jurnalului” său se află în Muzeul Rumiantzew din Moscova, 
dar „după cum ne asigură unul din cercetătorii hui Pușkin, Lerner, 
ince prime încercări în proză ale poetului rus nu s'au găsit 
acolo, 

Cercetătorii istoriei literaturii ruse nu pierd, însă, speranța 
de a le găsi cindva în vreo arhivă uitată. 

Această descoperire va fi de o mare importanță, nu numai 
pentru o mai vastă cunoaștere a operei lui Pușkin, dar și pentru 
desvoltarea studiului nuvelei istorice rominești. Intii, vom avea 
posibilitatea să comparăm textul lui Pușkin cucel a lui A. Hașdeu 
— iar de aci va putea ieși o constatare surprinzătoare pe care 
acuma o putem numai bănui — și apoi se va stabili precis o dată 


nouă pentru începutul nuvelei istorice rominești în rusește: unul 
1823 în loc de /830. 


E. Dvoicenre 


Poem fără sfîrşit 


Intregul tirg cu vile albe avea la porți 
cite-o lumină — 

aprinsă pentru bucuria Streinului 

ce va să vină, 

Intregul tirg avea la prasnic 

și muzică și flori și vin — 

cu vraja lor să'nveselească 

Ospățul Sfintului Strein... 


* 


In mahala plingea Orfanul 
cuprins şi el de aşteptare, 
căci numai casa lui săracă 
mavea la poartă luminare, 
și numai masa lui săracă 
Wavea nici muzică nici vin, 
cu vraja lor să'nveselească 
ospățul Bunului Strein... 


* 


Suna in turnuri Marea-Veste a Mintuirii 
celor morți... 

Invesmintați în mantii scumpe Bogatii 
au ieșit la porți — 

chemați din vilele măreţe 

s'asculte clopotul Venirii 

cu flori și cintec să-l primească 

pe Oaspetele Mintuirii... 


* 
In mahala plingea Orfanul 


și'nveninat era plinsul, 
căci glasul clopotelor grele abea pătrunde 


VIAȚA ROMINEASCA 


in'la dinsul: — 

i nu putea ieși la poartă 

să-l cheme pe Streinul Frate, 
cä-] țintuia în pat blestemul 
picioarelor paralizate... 


x 


„„daca intrat în tirg Streinul 
mult așteptat de-atitea zile — 
cind l'au văzut în haine rupte 
Bogaţii 

s'au închis în vile; — 

cind l'au văzut descult și singur, 
cu praful căilor pe miini — 
svirlit-au florile în stradă 

şi prasnicul Pau dat la cîini... 


Eusebius Camilar 


Litigii moldo-polone în sec. al XVI-lea. 
|. Chestiunea Pocuţiei. 


In relațiunile politice dintre Moldova şi Polonia, secolul 
al XVI-lea a început prin afirmarea prețenției lui Ştefan cel 
Mare asupra provinciei Pocuția, — pretenţie care a fost sus- 
ținută de către unii dintre urmașii săi cu mai mare sau mai 
mic succes, Şi nu-i de mirare că această chestiune a trebuit să 
tulbure, o bună bucată de vreme, legăturile de prietenie dintre 
cele două țări vecine, căci teza domnilor Moldoveni era în- 
temeiată pe acte istorice, iar curtea polonă, care-și dădea prea 
bine seama de adevărul acestor lucruri „nu vroia să le recunoască, 

In istoriografia romină ca și în cea polonă nu odată s'a 
tratat această chestiune, fie separat:), fie în ansamblul eve- 
nimentelor istorice?). In studiul de față vom căuta să adăugăm 
la cele știute cîteva știri noi găsite prin arhivele polone și 
cele franceze, 

Diferendul cu Pocuția datează din vremea lui Petru | Mușat, 
(1378-1393) domnul Moldovei, care, împrumutind pe Vladis- 
lav lagelo în 1387 cu trei mii ruble:), capătă drept zălog 
pînă la achitarea datoriei, țara Pocuţiei*), cu orașul Halicz. 
Acest imprumut s'a făcut după depunerea jurămintului de cre- 
dință al voevodului Petru către regele polon, vreme ce cores- 

nde cu unul din punctele culminante ale rivalității polono- 
absburgice pentru hegemonia politică în Moldova. Era deci 
un timp propice pentru consolidarea și ridicarea Moldovei; și 


1) L Nistor, Die Moldavisehen eg rari Pokutien. im Archiv für 
Oesterreichische Geschichte, 101, Bd, Wien 1910, 

2) N. lorga, Relaţiile Moldovei cu Polonia in Conv. liter., XXXV, şi 

poporului românesc, Bucureşti 1925, vol. II, 

3) La 17 Februarie 1338 Petru Muşat căpăta chitanta dela refe. drept 
contirmarea sumei imprumutate (Arhiva generală din Varşovia, Libri leg. 
No. î, fol. 8—9); C., Costăchescu, Documente moldoveneşti, vol. Il, pag. 
599—601 şi „ 603—604 se află o scrisoare a lui Petra Vodă dată din Su- 
ceava la 10 arie 1388, unde se vorbeste de cele 3000 ruble. 

4) Hotarele acestei provincii erau cuprinse intre Nistru, şi oraşele 
Halicz şi Jablonka. 


38 VIAŢA ROMINEASCA 


——————— 


desigur că forma de politică inau 

ur e de gurată de Petru Muşat 

dat, în această „privință, roade bune, dacă mar fi ete. 
pens domneşti ale altor pretendenți, sprijiniți de partide bo- 
erești cu alte orientări politice. Astfel luptele interne cari äi 


fiului A myg Berras I (1393-1394) au zdruncinat unitatea 
pa a Mării moldove și nu mai departe decit la 6 lamai 
siăpin al Moldovei — Stelan 1 (romaa Mble, solii noului 
— 1399) — 
pak că era lor va 4 p muci i 
ință şi că nu va pomeni nici de Colomiia nici 
Sneatin și nici de Pocuția, iar despre Hmelov şi deare Tei 


cuției a rămas în suspensie pină după moartea lui 
$ | 

aril Bun. La 13 Decembrie 1433 Vladislav, regele dona e 
co ei pala dată lui Ștefan al I-lea (Sept. 1434- 27 Aw- 
boues ), — încă pe cind era pretendent —, că hotarul între 
sea r bu să fie următorul: „mai întîi 
Maká orașul nostru Sneatin și între Șepinţi, care Șepinţi aparține 

oldovei, pe aceste le desparte riul Colacin, iar dela riul 


Moldovei. „lar tara Pocuţiei supu 
€ |, precum dedemult a fost 
ra din veac așa și rămine” è), Și Ștefan al II-lea, end 
aj nge domn în Moldova, a fost înduplecat să aprobe pro 
rea regelui. De altfel se observă că toți pretendenţii dară 


1) C. Costăchescu op. e. Îl 

Dida a » OP. Cy Îl, pag, 609-610, Se vede că la această dată 
zale ref pci e sării polona sri e EEE ti 
ostăchescu, o. c., Il, pag. 640-641, 

eter park dog practicat la regii iageloni, ra vrei rotor ve i 
terenuri regale în „dace PTUmutaa chiar dela particulari, diad in schimb 
corsi, imprumutând pe De aaa laran Filip Callimah Buona- 
iei provincia Gostynski (Ci. Fr. J. Pa Arp căpătă pină la achitarea 

În această pri ` » Jan Albert, via 1936). 
Vasile Pirree. Beer 1994 Panaitescu, Petre Rareș în Memoriile lui 


Costăchescu, o. c., Il, pag. 661-662, 


i - mana a E E N NI MON 


Litigii moldo-poione In sec. al XV-lea 39 


au venit la domnia Moldovei cu ajutorul Poloniei și impotriva 
voinţii majorităţii populației erau forțați să se lepede de drep- 
turile istorice ce le aveau — şi erau obligaţi să ie păstreze — 
asupra Pocuţiei. i P 
Starea de lucruri admisă de Ştefan al II-lea a durat pină 
spre sfirșitul domniei lui Ştefan cel Mare. Domnișorii mărunții 
cari Sau perindat la domnia Moklovei între vremea lui Ale- 
xandru cel Bun și cea a lui Ștefan cel Mare erau buni bucuroșă 
să fie lăsați să domnească așa precum poftia protectorul lor, 
care putea fi regele polon, regele ungur ori Turcul. Iliaș Vodă 
(1 lanuar 1432—Sept. 1434) a fost obligat să primească cola- 
borarea fratelui său Ștefan, din cauză că acesta din urmă avea 
sprijinul regelui polon căruia îi cedase Pocuția; iar după alun- 
ea lui Iliaș, Ştefan domni ogur pină'n lulie 1447. Apoi 
in vremea lui Petru al Il-lea (23 Aprilie 1448 şi Aug. 1448- 
1449), a lui Roman al ll-lea (lulie 1448) (Aug. 1448, 
i440— Oct. 1449 și 16 Oct. 1451 — primăvara 1455), 
Bogdan al ll-iea (Oct. 1449—16 Oct, 1451) şi a lui 
Petru al II-lea Aron (16 Oct. 1451—April 1457), Moldova a 
fost continuu stăpinită de aprinse lupte interne. Deci nu era 
timpul potrivit pentru revendicarea Pocuţiei, trecută pe nedrept 
statului polon. 
Pericolul turcesc multă vreme a impiedicat şi pe Ștefan 
cel Mare să se gindească la Pocuția. După pierderea celor 2 
cetăți dela mare (Chilia și Cetatea Albă) și după ce s'a convins 
că nu le va mai ea căpăta, Ștefan cel Mare și-a îndreptat 
ochiul spre Pocuția. Prin anul 1491 se menționează atacuri tătăreşti 
în această provincie din indemnul voevodului Moldovei!) Alexan- 
dru Il; iar după dezastrul polon din codrul Cozminului, aceste 
atacuri s'au întețit și au continuat pină'n lulie 1497, cind s'a 
încheiat pace între cele două țări vecine. Dar această pace 
înseamnă numai un armistițiu de scurtă durată, fiindcă chestiunea 
litigiului teritorial a rămas să se discute mai pe urmă, Era o 
metodă practicată deseori, de Jageloni: se tărăginau lucrurile 
piriă ce intervenia momentul cind se puteau sustrage dela obli- 
gațiuni. Așa s'a procedat și în vremea lui Stefan cel Mare. 
Astfel în 1502 domnul Moldovei trimetea solie în Polonia în 
frunte cu lordan, cu misiunea să felicite pe noul rege Ale- 
xandru și să exprime dorința voevodului. Ștefan cel Mare cerea 
anume ca solii săi să aibă liberă trecere spre Moscova și să 
li se permită ca la întoarcere să treacă cu solii moscoviți spre 
Moldova, fiindcă și domnul moldovean va permite solilor regali 
să treacă spre Constantinopol, Mai departe se spune că: „Item 
comemorati sunt de finibus inter Regnum et dominium ipsius a 


1) AL Jablonowski, Zròdla dzielowe, X, Dod, 
d ———————————————————————— ÃO 


40 VIAȚA BROMINEASCA 1 
———————————— 


Bukowina et mencio facta legacionis domini Rege 

copis et que promiserat que in illa parte terre non 

locari homines usque ad limitacionis”:) şi că data acestei 
delimitări se stabilise deja pentru ziua Sf. Mihail viitor, adică 
la 8 Noembrie 1502, Dar asupra acestui termin s'a reveni 
şi s'a hotărit de comun acord că intrunirea comisiei de deli- 
mitare să aibă loc în ziua de Sf. Maria. In ajunul Sintămărită 
insă, doi soli ai regelui polon s'au prezentat la Ștefan şi au 
convenit ca adunarea comisiei să se amtie pentru 1 Noembrie 
1503, cînd comisarii celor doi regi și ai lui Ştefan se vor 
aduna la Colacin*). Dar nici de jdata aceasta nu s'a întrunit 
comisiunea Noul termin s'a fixat pentru 8 Noembrie la Lu 
blin ). La data fixată delegații moldoveni s'au prezentat la 
Lublin, unde au susținut punctul de vedere al domnului lor 
in limba moldovenească, iar Luca Valahul o făcea pe interpre 
tul‘), Dar nici de data aceasta nu s'a aranjat litigiul teritorial 
dintre Moldova şi Polonia. Intre timp Ştefan cel Mare, răpus 
de boală şi de bătrinețe, își dădu obștescul sfirşit. Regele 
polon răsuflă ușurat și imediat trimise în solie la Bogdan al 
II-lea cel Orb (2 Iulie 1504—18 Aprilie 1517), noul stäpin 
al Moldovei, pe nobilul loan Ossolinski*) cu următoarea mi- 
siune: 1) să exprime condoleanţe lui Bogdan; 2) să discute 
asupra litigiului teritorial, adică chestia Pocuţiei; 3) să exprime 
nădejdea că sub noul voevod dificultățile vor fi mai ușor înlă- 
turate; 4) să convingă pe Bogdan ca să rămiie dușman Tur- 
cilor și cu forțe comune să ocupe „Cetatea Albă și Chilia” şi 
5) să-l îndemne la război cu Turcii, căci regele îl va ajuta, 


în solie la domnul Moldovei pe nobilul loan Balinski cu i 
Gnare specială să tranșeze defintiv litigiul în ea, maie Sare 


departe în starea în care au fost lăsate de Stefan 

De-abia la 7 Februarie 151 0, prin intermediul atm once pa 
ajunse la un tratat de pace între Bogdan și regele polon 
Relativ la Pocuția, căreia în document i se spune 
«TOT8 BaKATa ZEMAN» (= acea bucată de țară) 
se prevede că chestiunea se va discuta într'o comisie mixtă 
Po ono-moldovo-ungară. Data întilnirii va fi stabilită de regele 
i atei și care dintre părțile interesate nu se va prezenta la 
ermin — va pierde procesul’), Dar chestiunea s'a tărăgănat 


z 1) Arhiva generalā din Varşovia, Libri levati 
Pentru complectarea acestei notițe ef. Fr. Papée, Jan Olbracht, Caro e 
2) |. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, vol. 11 P. 472. 
3 Arhiva înerală din Varsovia, Libri lepationum, Nr, 2 fol. 1 
„Nr. 1, 162-165. tălma i 
vremea lui Bogdan fibid., dziat dok. cord Luca 103). aaa A de 
3 et legationum, Nr, 2, fol. 16-17, 
em 


Litigi moldo-polone în sec, al XVI-lea 41 


pină'n 1512, cînd între Bogdan șii regele polon interveni un 
nou tratat de pace, iar, litigiul cu Pocuția rămase în suspensie, 

Chestiunea Pocuţiei a rămas nerezolvată şi sub Ștefan al 
IV-lea cel tinăr (18 Aprilie 1517—14 lanuar 1527), domnia a- 
cestui domn minor fiind prea tulburată de variate evenimente 


` interne. Numai în vremea lui Petru al IV Rareș (lanuar 1527— 


18 Sept. 1538 şi 19 Februarie 1541—3 Sept 1546) lucrurile 
s'au schimbat, Noul domn dovedia dela început o energie de 
conducere şi o capacitate politică asemănătoare cu cea a lui 
Ştefan cel Mare. Polonejii au înțeles că Moldovenii vor căuta 
acuma să lichideze definitiv provizoratul cu Pocuția și desigur 
nu așa cum ar dori regele polon; din această cauză au inceput 
să se intereseze mai deaproape de această provincie. Intr'adevăr 
în cursul anului 1531, în timp ce Polonia era ocupată cu răz 
boiul împotriva Moscoviţilor, armatele moldovenești au ocupat 
Pocuția, prădind sudul Poloniei pină la Lwow!). Dar ştim 
că în vara aceluiaș an Petru Rareș fu invins la Obertin şi 
trebui să cedeze provincia care cu dreptate i se cuvenia. Deși 
în urma infringeni lui Petru Rareş Polonejii au putut să se 
răzbune indestul pe Moldoveni, totuși regele polon n'a vrut 
să ierte pretenţiile justificate asupra Pocuţiei ale voevodului 
moldovean. Nici la intervenţia regelui Ferdinand, care o făcea 
pe intermediarul între cei doi beligeranți 2), Sigismund cel Bä- 
trin n'a cedat în furia sa impotriva lui Petru Rareș, împrăștiind 
mereu în toate părțile știrea că pe cind Polonia se afla în război 
cu Rușii, voevodul Moldovei a ocupat Pocuția și a ars mai 
multe sate, Intervenţiile regelui Ferdinand pentru o împăcare 
între Moldova și Polonia au continuat și în anul 1537, dar tot 
fără rezultat:), pină în cele din urmă Petru Rareș fu mazilit, 

Bătrinul rege polon eşi învingător şi satisfăcut, dar in 
viitor liniștit nu putea să fie, căci chestiunea Pocuţiei nu fusese 
rezolvată definitiv și-și dădea seama că Moldovenii își ” vor 
reinoi pretenţiile la timpul potrivit. Regele polon avea nevoie 
de un act oficial din partea Moldovei prin care s'ar renunța la 
Pocuția. O asemenea ocazie, nu multă vreme după mazilirea 
lui Petru Rareș, sa și prezentat. In 1530, cind a avut loc 
recunoașterea reciprocă a scrisorilor de acreditare ale solilor, 
Ştefan al V-lea Lăcustă (Sept. 1538—Dec. 1540) a fost forțat 
de împrejurări să consimtă oficial la pierderea Pocuţiei. Astfel 
la 10 Februarie 1539+) regele Sigismund trimetea textul tra- 
tatului domnului romin, în care se spunea: „iar despre țara Po- 
cuției nimeni mare să amintească în veci vecilor, ori cine va fi 
domn în țara Moldovei: nici să o ocupe, nici incursiuni să nu 
se facă pe pămîntul ei, întrucît tara Pocuţiei totdeauna a a- 


1) Libri legationum, Nr. 6, fol. 4-9. 

2) Hurmuzaki-Docamente, Il-1, ppag. 98-99, 100-103, 107, 114-116. 
3) Ibid., pag. 121, 133, 136, 143. 145, 146, 147, 149, 

4) Arhiva gen, din Varşovia, Libri leg, Nr. 6, fol 77-80. 


e —— — 


42 VIATA RUMINEASCA 


parținut coroanei poloneze și va a 
custà expedia la 18 Aprilie 1539: 
regelui polon, unde recunoaşte că 
Și țara noastră nu vom aminti în 
țară a Pocuţiei totdeauna, 
roanei polone și va fi în veci 
Regele polon de multă vreme căuta un j 
] asem 
pentru ca pe viitor Polonia să aibă pe ce să se baie. Raju 


nu au avut posibilitate ṣi nici 
perarea acestei sera d ci putere să se gindească la ed 
iii Rareș, Ilie sau liaș al Il-lea (S 546— 

3500 Ştefan al IV-lea Rareș (Mai ise en ee Rl 
aci nişte degenerați, iar loan | Joldea, un favorit al Elenei 
ATTO A. a at decit cîteva zile din luna Septembrie 1552 
mere chirila Lăpușneanu (Sept 1552—18  Noembrie 
aa pă omnia Moldovei din mîna regelui polon și 


aventurier polon din sec. al XVI-a și apoi acest vene juns. 
reni al Moldovei, nici mare interes să iara o tatki 
St hepi învechită şi care ar fi putut să-i grăbească sfirsitul, 
an al Vil-a Tomşa (10 August 1563—Martie 1564) st 
ra: ut mai mult de şase luni să se consolideze în domnia Mol. 

vei și în cele din urmă a trebuit să moară de mină polonă. 


înfocat al Polonilor și deci era foarte natural i 
lo! să desch Ași 
arca Pocuţiei, însă prea a fost ocupat cu Serbiei aie: 
erești din lăuntru. Totuși pela 2 Februarie 1466 izvoarele 


vincii. Urmașul lui Bogdan, lon Vodă A i 
, rmeanul, ca | 
“ekiko Tomşa — vechi boier moldovenesc — iba Pad 
repturile Moldovei asupra Pocuţiei și în afară de aceasta 


1) Iidem, fal. 158-160. V. şi Hurm.- 
data de 2 Februarie 1399 în id 18 pe-a L I, pag- 187-188, uude di 
3) Hurmazali- Dece 114 a 7a a mii a aaa 


> „0 a RESNIONE DRE 


Litigii moldo-polone în sec. al XVl-lea 43 


cra un duşman inverșunat al Polonejilor — omoritorii tatălui 
său. Din această cauză în tot timpul domniei sale, cind a avut 
posibilitate să vie în contact cu Polonejii le-a amintit mereu 
de drepturile sale asupra Pocuţiei şi nu odată a intrat cu armată 
şi a t această provincie 1). Blindul Petru al V-lea Șchiopul 
(10 Iunie 1574 — 23 Noembrie 1577 şi 1 lan. 1578—21 Noem- 
brie 1579) a aprobat starea de lucruri așa cum se gästa; deși 
Polonejii aveau frică de pretenţiile moldoveneşti și in timpul 
acestui domnitor, mai ales în urma interegnului după Henric de 
Valois:). La fel au procedat şi domnii cari au urmat după Petru 
Șchiopul pînă prin vara anului 1600 cînd Mihai Viteazul, ve- 
nind în capul treburilor moldovenești, dădu voie armatei să 
treacă Nistrul în Pocuția. 

După cronicarul polon R. Heidensztein?) și Aron Tiranul 
(Sept, 1591—lunie 1592) ar fi năvălit în Pocuția impreună 
cu un corp de armată turcă, care se îndrepta spre Ungaria. 
Nu se specifică însă cu ce scop se făcea această incursiune. 

Cu acestea se incheie seria intervențiilor moldovenești în 
Pocuția, cari se făceau nu numai lin cauza unei vechi datorii 
regale, ci poate mai degrabă la chemarea populaţiei ortodoxe 
din acea provincie, formată în mare parte din păstori romñni, 
ale căror limbă și suflet pe atunci încă mai suna moldove= 
nește4). Dar dela inceputul sec. al XVII-lea acești păstori ro- 
mini erau aproape în întregime asimilați de către Ruteni și 
deci domnii din Moldova pierdeau primul suport în Pocuția, 
iar cu timpul s'a abandonat şi zălogul, nu însă definitiv. 


I. Chestiunea morilor de pe riurile: Nistru și Colacin 


Un alt diferend, pe care diplomaţia moldo-polonă l'a avut 
de rezolvat în sec. al XVI-lea, a fost chestiunea morilor de pe 
riurile de graniță. Acest diferend este desigur mult mai puțin 
insemnat ca cei al Pocuţiei, dar totuși a avut puterea să 
tulbure o vreme pacea dintre cele „două tări vecine. 

După informațiile cunoscute pină acuma chestiunea morilor 
de pe Nistru se începe odată cu anul 1512, deşi ea poate fi 
mult mai veche. In lunie 1512 Bogdan cel Orb făcea cunoscut 
că a trimes pe postelnicul Șarpe și pe tălmaciul Luca in solie 
la regele Poloniei cu însărcinarea să ceară „nişte mori ce se 
află pe pămintul și în țara Milostivirii sale în fața cetății 
noastre a Sorocii, mori cari sunt hrana acelei cetăți a noastre a 


1) Th. Holban, Jon Vodă Armeanul, în curs de aparitie. 

2) Biblioteca polonă din Paris, ms. Nr, 3, fol. 201—203. 

3) Dzieje Polski, t. ÎI, trad2eere din lntineşte, Petersburg 1852. pag. 
4) Th. Holban, Românii pe teritoriul polon până'n sec, al XVI-lea in 

Arhiva dela laşi 1930—34. 


VIAȚA ROMINEASCA 


acele mori i 
iar rîuri sunt multe, Sr S e pie rr + 
fost ridicate, 
se poate afla. Totuşi do 
am intrebat pe solul astre 
tat a be. spuie adevărul: de 
ori, ce 
heat A CN di În, vremea cărui voevod s'a intimplat E sse 
erii ; nsecință Sultanul roagă pe Sigismund sii 
are Brese iag chestiunea de mai sus, g 
Pir an "i iară greu acesta relațiunile de 
se npiraas pe aa po on se stricaseră, Domnul Moldovei 
rm Mee Moscova prin Polonia cauză opri 
În sume că Solul regal trimis la turci prin Moldova. 
Mokena acest incident regele trimite în solie la do 
pe nobilul Matei W'odek care, ajungînd în Vianu 


să știm ceva si 

$ gur des 
venit la noi, însă nici yti a 
Ae a iscat această chestie, 


2) Libet lags No. Botiza 600 
-A . „fol. 77—80 şi 158—160 Im Arhiva generală din 


3) Harmazaki — Doe, 
foarte tă, a scrisorii sde Pat 125—128. Este o traducere polonă, 


așa este, 


Litigi moldo-polone în sec, al XVI-lea 45 


Mare a anului 1542 la curtea voevodului, fu primit cu aspre 
mustrări. Cu ocazia acestor discuţii s'a atins şi chestiunea mo- 
rilor de pe pămintul regal despre care Petru Rareş a spus că 
le foloseşte cu voia regelui, însă nu are mare folos din urma 
lor, fiindcă Tătarii mereu le pradă!). Nu se ştie care a fost 
rezultatul acestor pertractări, însă se vede că regele a fost 
mulțumit, fiindcă nu sa grăbit să dea explicaţii Sultanului. 
Așa încît azi nu putem ști precis cite mori erau, cind si unde 


au fost construite. 

Dar în afară de morile dela Soroca documentele vremii 
ne mai vorbesc despre mori pe riul Colacin și pe Nistrul 
lingă Hotin). In ce privește morile de pe Colacin documen- 
tul arată că din vechime erau comune celor două țări, adică 
populaţia celor două maluri le foloseau frățește?). Și aceasta 
ar forma un indiciu că în acea vreme populația Pocuţiei era 
rominească. Tot aşa era și cu morile de pe riul Nistru de 
lingă Hotin4). Proectul de pace turco-polon întocmit la 29 
Oct. 1574:) și ratificat la 20 Februarie 1575, prevedea ca riul 
Nistru lingă Hotin să rămiie comun celor două piri’). 

După această dată nu se mai amintește prin documente 
nimica despre mori. Se pare că voevozii de mai tirziu au renunțat 
să se folosească de ele, fiindcă, după cum spunea și Petru 
Rareş, din cauza deselor prădăciuni tătărești, mu le aducea mare 
folos, dar în schimb aveau mereu discuții cu regele polon. 


Th Holban 


1) Arhiva generală din Varşovia, Libri legationum, No, 11, fol. 9—14 
2) Ibidem, No. 6; fol. 156—158. 


4) Ibidem. 
5) Biblioteca polonă din Paris, No. 11 caiet 9, 
6) Biblioteca Naţională din Paris, f. ir, No, 20141, fol, 182, 


Epilogul romanului „ln Preajma 


Revolutiei“ 


In numărul din urmă al Vieţii Romineşti”, inchi 
i y i mineşti ci i 
intregime memoriei lui C. Stere, a apărut un articol datorit. bi 
Sfir, ta p prieten, Roman C. Stere, în care acesta publică; 
„Shirşitul romanului „în Preajma Revoluţiei”, aşa cum l-a schitat 


Cu creionul. Simţia că se apropi i i 
| pie, nemilos, sfirșitul, i 
mai dădea răgazul să închege în roman, materialul abateri. pe 


Cred că aduc o contributie i i 
iau” vastului roman erori as papera gpa aici. „Egil 
x ns, scurt timp după moartea regretatului său părinte, 4 
i Migr iao prietenului meu o scrisoare de condoleanţe, 
due: hyip altele, il rugam să-și ia sarcina de a da o formă 
vă și de a publica manuscrisele romanului, ce desigur au 


Făceam acest demers ştiind că Roman $ 
= 3 tere 
pila ȘI că numai o modestie dusă la exces, sau ai Dit ek 
priii pron, au impiedecat manifestarea sa pe terenul 
paiser minești, tot așa cum ştiam că numai la insistența unui 
at scriitor romin, a a consimțit sä publice citeva schițe 


lui Roman C, Stere, 


Cer iertare bunului meu pri 
3 prieten pentru i 
de a publica scrisoarea fără să-i cer PA cas această iaioisteie 


Este u i i 
ii si Ă e a eta rupt din sufletul său, și nu ar trebui tocmai 
mi dau sama, insă că i 
a » insă, nu am dreptul să pästrez 
pen ie zoan această scrisoare, care aruncă lumini vii asu cart 
mente de creație ale lui C. Stere. dis 


ej 


Epilogul romanului „In Preajma Revoluţiei“ 47 


Incheerea dramatică a operii marelui dispărut trebue să 
devie bun comun al tuturor admiratorilor săi. 

Deaceea, cu stringere de inimă, dar şi cu conștiința impli- 
nirii unei datorii, public aici scrisoarea: 


Dragă frate Aurel Feodorovici, 


Am lipsit vre-o zece zile de acasă și la intoarcere am găsit 
scrisoarea cea bună pe care mi-ai trimis'o. Îți mulțumesc, 

Am să-ți răspund incepând dela coada scrisorii. 

Inchipuește-ţi că patru zile inainte de moarte, bătrinul a 
avut acelaşi gind ca și Mata. A chemat pe doctorul care il 
asista şi l-a pus să scrie pe o bucată de hirtie, pentrucă el nu 
mai putea minui condeiul: „Manuscrisele mele să le ieie băiatul 
meu cel mai mare şi să vadă ce poate scoate din ele”. 

Această încredere m'a mișcat, cum poţi să-ți inchipui, pină 
intr'adine. După moarte am căuta! cu toții, cei de aproape, ma- 
nuscrisele, şi spre surprinderea tuturor celor pentru care voința 
lui a fost un lucru sfânt, nu am putul găsi nimic din materialul 
pregătit in vederea volumului ultim, deşi auzisem că avea un 
capitol in întregime scris, iar lui Jica, fratele al doilea, ii spusese 
că avea gata cam un sfert din volum. 

Ce sa făcut cu acesi material, pina acuma, rămine un 
mister. 
Cu vre-o trei luni inainte de moarte, intr'o zi când sufe- 
rințele se arătau mai indurătoare şi bătrânul incepuse a spera 
din nou că-și va putea termina volumul al nouălea, dar nu avea 
destulă speranță că va putea pune pe hirtie epilogul proectat, 
m'a chemat și mi-a schițat planul acestuia, 

lată, aproape neschimbate, vorbele lui: 


„EPILOG: 


Au trecul mulți ani de când nu mai exista Ion Răulu. A 
fost uitat de toţi. 

Numai ideile pe care le semănase și lozincele aruncate de 
el în lupte, iși croiseră drumuri cotite, și din când în când iz- 
bucneau la lumină in unghere răzlețe de țară. Dar de ființa lui 
fizică nu-şi mai aducea nimeni aminte. 

Şi numai intr'o sară de toamnă, nepoții lui Ion Cornea din 
Năpădeni, care îşi făcuseră obișnuință să urmărească pe bătrin 
tutindenea prin gospodărie, cotrobăind printr'un cotlon, au scos 
la iveală un pietroi de formă ciudată și un hirb de mărime ne- 
obişnuită. 

Nici Ion Cornea nu mai ştia de unde le avea, dar, sgindărit 


48 VIATA ROMINEASCA | ` 
iai i 


de întrebările copiilor, se a ză i i ine nțital 
PR, , avali firele amintirii silit eine cae: 
şi aduse aminte că petroiul și hirbul a eriseră 
el decind cu vinzarea celui din mda petec ati uola PAAA 
„Îşi mai aduse aminte că mai avea ceva. Și scociorind pe 
o grindă din casa prod pr o carte colbăită. zi 
2 scutură de stil, prispei şi o deschise, 
e intiia pagină desluși o insemnare de mină, cu slovele 


„Nici o picătură de energie morală nu se 


pierde in zadar"! şi dedesupt o semnătură indesată, 


Moș Ion inchise o clipă ochii, şi, dintr’ ă 
E, r o nii, şi, dintr'odată, din străfundurile 
EF 7 e i se înfăţişă, năvalnic, un chip aprig de luptător: Ion 


Frate Aurel Feodorovici, 


Deciteori îmi rememorez acest epilog, mă simi cu total 


parpena Seed că fi-am răspuns la scrisoare. Mai mult nu mai 


Cu dragoste, 
R. C. Stere" 


Aurel Ştefaneili 


Fraţii Bandiţi 


(1821) 


Nu cirdul ciorilor sbura 
Deasupra oaselor grămezi — 
In moapte-o ceată de viteji 
Pe după Volga s'aduna... 

Și ce amestec de figuri, | 
imbrăcăminte, limbi și stări!... 
Sunt pentru pradă-adunături 
Din case, din întemnițări. 
Aci un scop îl poartă toţi — 
Trai fără legi ș'autorități. 
Vezi printre ei şi un fugar 
De peste Donul marţiar, 

Şi un evreu cu negre plete, 
Fiii sălbaticilor stepe, 

Şi un calmuc, bașchir hidos, 
Finez roșcat, tigan lenos, 
Oriunde vecinitul nomad. 
Primejdia, sîngele, desfriul 
Familia asta a legat; 

Al lor e-acel ce face răul 
Oricind cu suflet impietrit, 
Acel ce 'junghie liniștit 

O văduvă, copil fär’ tată, 
Cel ce la gemete zimbește, 
Cel ce nu iartă niciodată, 
Pe care-omoru'nveseleşte 

Ca o "ntilnire, cind iubeşte... 


E liniște; doar luna rece 
Lumina palidă-și petrece, 
Și trece vinul cel spumos 
Din mină "n mină majestos, 
Lungiţi pe umedul pămînt 


VIAŢA ROMINEASCA 


Stau, unii poate dormitind, 
Şi visurile rele sbor 
Deasupra capetelor lor; 
Vreo povestire altora 
Reduce timpul’ odihnitor. 
Făcură toţi, căci îi distra 
Povestea unui nou venit., 
Toţi il ascultă liniștit. 


„Eram doar doi; doi fraţi eram. 
Noi impreună am crescut 
Pe la familiile streine — 
Şi nu ne era tocmai bine; 
Nevoile noi le știam, 
Dispreţ amar am cunoscut, 
Și-am auzit noi asprul glas 
Invidiei chinuitoare. 
Orfanilor nu le-a rămas 

Nici o căsuţă, nici ogoare — 
Noi am trăit în griji şi chin, 
Ne-a plictisit acest destin; 
Noi amindoi ne-am înțeles 
O altă soartă de ales — 

Şi ca tovarăşi ne-am luat 
Cuţitul de oţel şi noaptea; 
Uitarăm noi timiditatea, 

lar conștiința-am alungat. 


Ah, tinerețe, tinereţe! 

Viaţa ne-a fost viață bună 
Cind din primejdiilor dispreţe 
Ne "'mpărțășeam noi impreună, 
Ţin minte, luna cum răsare 
Pe cerul sur, intunecos, 

leșim voioşi în drumul mare 
La lucrul cel primejdios. 

Pe după pomi stăm, așteptăm, 
Nu trece osre pe 'nserat 
Vreun popă ori ovrei bogat — 
Şi totul, totul îi luăm! 

Tin minte, iarna uneori 

O troică bravă înhămarn; 
Cintind şi fluerînd sburam 
Prin fulgii albi — scinteetori. 
Pe cine oare nu 'ngrozeam! 
Lumină ’n birt de observam 
Noi într'acolo ne porneam 


Fraţii bandiți 


Şi pe stăpina o strigam. 
Frumoase fete desmierdam, 


Dar ce să credeţi? Mi s'au prins; 
N'au duso prea mult bravii fraţi: 
Noi prinși am fost și ferecaţi 
De frate-frate foarte strins, 

Şi duși apoi la închisoare. 

Eu cu cinci ani eram mai mare, 
Mai multe am putut să ‘ndur 
in umbra umedului mur, 

lar fratele fu istovit. 

El respirind din greu, mihnit, 
Tot aiurind, imbolnăvit, 

Pe umăru-mi stind aplecat, 
Murea, spunind neincetat: 

„Oh mä sufoc,.. hai în pădure... 
Vreau apă... apă!” In zădar 
Martirului tot apă-am dat, 

El setea iar avea să "ndure, 

Şi îl trecea sudoarea iar. 

Lui cugetul îi agitase 

Căldura boalei veninoase: 
Bolnav, el nu mă cunoştea 

i îl chema mereu, mereu 

e fratele ş'amicul său. 

„Tu unde te-ai ascuns, spunea, 
O, încotro mi te-ai pornit, : 
Dece, dece m'ai păriisit 

In întuneric infectat? 

Nu tu mai dus dela ogor, 

Și în pădure si omor, 

In noapte ori pe inserat, 

Nu primul tu mai învățat? 

El prin cîmpie singur, poate, 
Acum se plimbă ?n libertate, 
Invirte buzduganul greu, 

Uitind de singurul său frate, i 
Uitind şi de amicul său, 

Ori conștiința il ardea 

Cu vocea ei chinuitoare; 
Fantome groaznice vedea 
Amenințind din lepărtare, 

Un biet moșneag, înjunghiat 

De noi demult, neincetat 

Venea bolnavului în gind; 

Cu mîinile la ochi, plingind, 


——————————————————————_—————————— 


52 i VIAȚA ROMISEASCA Biez. 


Pentru eag mă implora: 

„Ai milă, iate de bătrin! 

La bätrîinețe nu-l tăia... e 
Mă îngrozeşte-al lui suspin... 

Nici singe mare — numai os... 

Dă-i drumu — nu-i primejdios... 

Nu-ţi bate joc de păru-i sur, . 

Nu-l chinui... prin ruga-i, poate, 

lerta-va Domnul din păcate!...” 


Fraţii bandiți 53 


Sunind din lanțuri impreună; 

in valuri batem din picioare, 

O insulă în depărtare 

Vedem, și străbătind prin ape, 
Spre ea pornim. lar după moi 

Toţi strigă: „Prinde-i, să nu scape!” 
Vedem doi paznici înotind, 


Ingrozitor aveam să 'ndur: 
Să-i potolesc un plins nebun, 
Ori visul groaznic să-i înbun, 
| se părea că din pădure 
Toţi morții vin să-l înconjure; 
Ori asculta din șoapta lor, 
Ori îi părea că-i urmărit, 
l-ardeau ochii scînteetor, 

Și păru-i se făcea măciucă, 
Și ca o vargă tremura... | 

Ori îi părea lui în sfirșit 
Un grup în piață ci era 

La execuţie să-l ducă, 

Călăi vedea în jurul säu... 
Si'n nesimţire, obosit, 

Căzuse greu la pieptul meu, 
Eu zi şi noapte lam păzit, 
Nici un minut mam adormit 
Nici fratele bolnav, nici eu, 


Dar tinerețea fu mai tare... 
Şi prinse fratele puteri, 

Trecuse boala "'ngrozitoare 
Cu proaznicele aiurări, 

Ne-am renăscut. Ingrozitor 
Tristețea ne cuprinse iar, 
Si sufletul tindea 'n zadar 
Spre cîmpul cel răcoritor. 


Nu ne plăcea negru 'nchisorii, 


Nici albul zilei prin zăbrele; 
Nu ne plăceau nici păzitorii, 
Nici glasul lanțurilor grele. 

In stradă-odată am ieșit 
Pentru'nchisoare să cerșim, 
Noi împreună să fugim 

In taină-atunci ne-am sfătuit 
Mai la o parte-un riu răsuni, 


Fugim spre riu, — și de pe maluri 
Buh! — și străbatem printre valuri 


E ———————— 


d 


lar noi, pe insulä-amindoi 
C'o piatră lanțurile am frint, 
Apoi ne rupem haina toată 
De apă prea ingreuiată,.. 
In urmă paznicii vedem, 
Plini de speranţe-i-aşteptăm. 
Dar iată, unul suspinind 
Se dă afund din cind în cind 
Şi în sfirșit la fund căzu, 
Cel'lalt adincul îl trecu; 
Cu arma "n mină, el mereu, 
Neascultind de glasul meu, 
S'apropie, neașteptat: 
in cap o piatră i-a zburat — 
Din rană sînge i-a țișnit; 
Prin valuri iarăși am pornit. 
nimeni nu ne-a urmărit 
La mal ajunsem insfirşit 
Şi în pădure am plecat. 
Dar bietul frate... Apa rece 
Puterile iar i-a secat 
Şi boala iarăși îşi petrece 
Vedeniile neincetat. 
Trei zile, bietul, n’a vorbit, 
Nici zi, nici noapte n'a dormit. 
A patra zi, prea întristat, 
Părea de griji preocupat: 
Chemindu-mă mina mi-a'ntins, 
In ochi privirea i s'a stins, 
Purtind un chin de neînvins: 
Mai tremură, oftă din greu 
Și adormi la pieptul meu, 


La trupu-i rece mult am stat, 

Să nvie mortu-am așteptat... 

Trei zile nu ne-am des t, 

pe piine amar... Și în Sfirșit 
mormint i-am pregătit, 

S pe seră pana cetit 

La pindă singur am pri 


„SE i ati maia = 000 III 


VIAŢA ROMINEASCA 


Dar anii cei trecuți s'au dus, 
Nu-s farmecele celea, nu-s! 
Popasuri vesele, ospețe 

Şi măvălirile "'ndrăznețe — 

Cu fratele le-am îngropat. 

i umblu singur, întristat; 

ke sufletul mi s'a "mpietrit, 

Şi mila 'n mine a murit, 

Dar uneori mai e Erpen PR 
Să `nj ii un n mi-e frică — 
La E am aptă puterea mâinii 
Cuţitul meu nu-l mai ridică... 
Ţin minte, cum la închisoare 
Sărmanul frate-aiura 

Şi cum, atunci în aiurare, 

Pentru moșneag mă implora”. 


Şi ucigașul în tăcere 

Apleacă capul cu durere, 

Și lacrămi calde-i curg mereu, 
Se'nmoaie'n lacrămi chipul său. 
Prietenii i-au spus rizind: 


„Plingi! lasă, jalea să mai porti 
In amintirea celor morţi! 

Noi vii suntem: hai să cinstim — 
Cinstiți vecinul pe vecin!” 

Şi trece cana iar pe rind; 

O clipă vorba potolită 

Incepe iar însuflețită... 

Ei toți îşi au povestea lor, 
Voioși discută de omor... 

N'au conștiință... So trezi 

Ea, poate, într'o neagră zi! 


A. S, Pugcehin 
Trad. de Victor Spinu 


Cronica Cehoslovacă 


Răspunzind frumoasei inițiative și amabilei invitațiuni a 
d-lui prof, Mihail Ralea, am deosebita onoare a inaugurà în 
paginele acestei reviste „Cronica Cehoslovacă”. Ideea, care stă 
la baza inființării acestei cronici, constă în ferma convingere că 
pentru cimentarea relaţiunilor între statele amice ale Rominiei 
și Cehoslovaciei este necesară și cunoașterea reciprocă. Am mai 
avut ocazia să scriu despre această necesitate firească. Nu 
există o apropiere sinceră, dacă nu există cunoaștere reciprocă. 

Deaceia, cu deosebită bucurie inaugurez astăzi „Cronica 
cehoslovacă”, 

Dacă am fi aruncat o privire cit de fugară asupra ultimelor 
evenimente din viaţa poporul cehoslovac am fi putut constata 
că evenimente formau centrul atențiunei opiniei publice. 
Acestea sunt a 87-a aniversare a Preşedintelui Masaryk şi că- 
Vitoria d-lui Președinte Beneș în Jugoslavia, care a cauzat scoa- 
terea din nou pe tapet a chestiunii Micei Ințelegeri, 

A B7-a aniversare a Preşedintelui Masaryk a fost sär- 
bătorită de întregul stat cehoslovac. Forța sa spirituală, munca 
sacrificată realizării unui ideal suprem—eliberării patriei sale-— 
să făcut ca T. G, Masaryk să se bucure de o dragoste şi un 

otament unanime din ea cetățenilor cehoslovaci. Si 'ntra- 
devăr viața lui Masaryk posta un lanț necontenit de A re 
devotată, de o luptă înverșunată și de o abnegație rară — totul 
în vederea realizării unui ideal — libertatea patriei sale. Și 
er sare a sarut o ap fericire, o satisfacţie supremă: el a 

realizarea visului său, crearea statului i 
oră iaz tului independent al 

Patriot în sensul se mai rg al cuvîntului, cărturar de 

€ apare şi ca apostol sincer şi devotat 
democrației. Acest înalt principiu de dreptate l-a p pus la 
baza organizării Statului Său, Un democrat prin excelență, în- 


contribuit și el la această stimă şi dragoste unanimă care 
© nutrește poporul cehoslovac fată de „Tatinek-ul” (tăticul) 


56 VIAȚA ROMIXEASCA 


lui, cum i ge zice lui Masaryk în massele largi ale poporului, | 
Şi deacea a 87-a universare a lui Masaryk a fost sărbi- 
torită şi de data aceasta de intregul popor cehoslovac, Ut | 
pelerinaj întreg de delegații și chiar de persoanele privat 
s'a format în aceea zi pe drumul care duce spre castelul 
in care s'a retras Masaryk, după abdicare și de unde urmărește 
cu interesul neslăbit desfășurarea evenimentelor interne şi în 
ternaționale. Cu toată virsta lui înaintată, cel dintii preşedinte 
al Republicei Cehoslovace în fiecare zi face obișnuitele sale 
limbări călare, după care se dedă lecturii, lucrind în acelaş 
imp şi la perfecţionarea şi completarea operelor sale, 
iua aniversării lui Masaryk a fost o adevărată sărbătoare 
pentru poporul cehoslovac. In acea zi în toate colțurile țării 
s'au ținut discursuri consacrate vieții şi operei lui Masaryk. Din 
mai multe localități au pornit stafete, pentru transmiterea unor 
mesagii speciale, unor mesagii in care poporul recunoscător 
îl fehcita pe bătrinul său Președinte. Președintele Bencs, & 
levul, prietenul și succesorul lui Masaryk în cea mai înaltă și 
zeu funcție de stat, împreună cu Doamna, au vizitat pe d 
ședintele Masaryk în castelul lui, 
Din numeroasele delegaţii care s'au prezentat in acea 4 
la Lany, cea mai mișcătoare a fost Welegația compusă din 3 
copii, idin partea tineretului „Crucii Roşie” Cehoslovace. 
Acestora, președintele Masaryn le-a adresat cuvintele, pr 
ar putea fi adresate întregului popor cehoslovac. El a spus: „A 
uitaţi, copiilor, că am căpătat Republica noastră printr'o muncă 
cinstită şi [ir teamă. In curind wa veni ziua cind voi, copiilor, 
veți conduce destinul Cehoslovaciei. Pregătiti-vă serios peniră 
aceasta. Păstrați-vă sănătatea și fiţi fericiți că sunteti cetăţeni) 
unui Stat democrat. Democraţia liniștită şi dreaptă este sin- 
gura garanție a noastră pentru viitor. Ea trebue să fie puternică 
şi dreaptă. Ajutaţi, voi, cu toții ca ea (să fie așa şi cred și știa 
că veți reuși. Nu trebue să aveam frică de nimic şi de nimeni, 
Mergeţi cu Dumnezeu”, b 
In aceste cuvinte simple dar pline de suflet și elan, s'a 
pus întreaga concepţie de viață a preşedintelui Masaryk. Mur 
ca, cinstea, încrederea în tineret și ca singura bază solidă a 
Statului modern — democrația, iată punctele esenţiale care 
asigura fericirea unui popor. Şi trebue și credem și noj d 
sfaturile bătriînului Preşedinte nu vor rămine fără ecou în su 
fletele tineretului cehoslovac, care cu întregul popor al Re 
publicei a sărbătorit din toată inima a 87-a aniversare a & 
celuia, care a pus bazele Statului Cehoslovac, j; 
oe 


rf 
Un alt eveniment, care ocupa în ultimul timp atențiune 
opiniei publice cehoslovace era călătoria Președintelui, Dr. Be 


Cronica Cehoslovacă 57 


neș, în Jugoslavia, care era interpretată, pe drept cuvint, ca 
o întărire, o afirmare a relațiunilor strinse între popoarele ce 
intră în compunerea Micei Inţelegeri. Se ştie că d. Benes a 
fost unul dintre creatorii acestei unifni de solidaritate politică 
economică şi socială, El a fost și unul din iniţiatorii stringerii 
şi altor raporturi decît cele politice între cele 3 state, mai 
ales a celor economice. Cu această ocazie îmi aduc aminte 
cuvintele sale pronunțate la deschiderea conferinţei economice 
a Statelor Micei Inţelegeri (9 lanuarie 1934), cînd preşedintele 
Beneș, pe atunci Ministrul Afacerilor Străine a spus: „Confe- 
rințele Micei Inţelegeri Economice deschid calea pentru crearea 
definitivă în Europa Centrală a unui nou organism internațional, 
a cărui influență asupra statelor vecine va trebui să se afirme 
cit de curind”. Dealtfel cu această ramură a activităţii Micci 
Ințelegeri am avut ocazia să mă ocup mai pe larg”), 

Aici aş vrea să subliniez ce mare importanță se dă de 
către poporul cehoslovac. acestei instituţii superioare de drept 
internațional. 

Această importanță dealtfel a fost subliniată de d. ministru 
Krofta, în discursul său rostit în şedinţa comună a comisiilor 
Afacerilor Străine ale Senatului și Camerei din 9 Martie 4. G, 
Cu această ocazie, d. Krofta a spus: „Opinia publică a celor 3 
State înțelege intuitiv ce inseamnă pentru noi toți Mica fn- 
țelegere” şi mai departe vorbind despre călătoria d-lui Preșe- 
dinte Beneș în Jugoslavia: „Raportul nostru față de Jugoslavia 
va fi arätat in întregime cu ocazia vizitei d-lui Preşedinte al 
Republicei la Belgrad, care are loc ca răspuns la invitaţia 
Alteţii Sale Regale Prinţului-Regent Paul, Astfel de vizite şi 
intilniri a capetelor Statelor, atit de apropiate, cum sunt Statele 
aie Inţelegeri, au în zilele noastre o importanță extraordinar 

e mare, Cu ocazia lor se scoate la iveală mentalitatea cercurilor 
celor mai largi a popoarelor aliate, şi mentalitatea aceasta 
este atit de puternică încît nici o propagandă subversivă nu-i 
in Stare a schimba starea actuală a lucrurilor, Acest lucru s'a 
dovedit cu ocazia vizitei M. S, Regelui Carol şi A. S R 
ice numai ou cata e ant it, cnd ma 
! cu sinceritatea ii 
întregi, gat nd adinc s'a tară ăn în maieu pat, Erkiat, hanul 
impatia i : Di 
pastia, Romineute > și Statul Romin la fel ca şi către Di- 
„ Aceste cuvinte ale ministrului cehoslovac ini 
mal mnit i ) au subliniat odată 
Micei neleger o ce se acordă vizitelor șefilor Statelor 
nu numai în Cehoslovacia s'a dat im 
à l portanță aşa de 
mare acestei călătorii care simboliza prietenia celor 3 pie. 


+) Vezi cartea 
Economie Românesc 1934. «Mica Intelegere Economică”, publicația Institutului 


ea st N zi 


58 VIAŢA ROMINEASCA Gi 


Chiar şi presa străină vedea în această vizită, care urma vi- 
zitei Regelui Carol la Praga, dorința nemărginită de colabo- 
rare în sensul realizării unei păci permanente, unci păci 
pe respect şi demnitate.e In acest sens „Neue Freie Presse” 
scria: psi statele mici vor să-şi creieze prieteniile după nevoile 
proprii”, iar „Reichspost” cu aceiaşi ocazie spunea, subliniind 
multilateralitatea discursurilor Prințului Regent Paul şi Pre 
ședintelui Beneş: „...discursurile au exprimat dorința de cola- | 
borare cu toate statele”, iar din presa cehoslovacă ziarul „Vem 
cov” organul central al partidului agrar din Cehoslovacia în | 
numărul din 9,-IV a. c. cu aceeaşi ocazie scria: „Precum Italică 
i-a fost asigurată definitiv prin Veneția și Lombardia unitatea 
ci națională şi independența statului, așa trebuie să fie conso- 
lidată uniunea naţională a jugosiaviei în toate părţile ei, care au 
fost în trecut desmembrate, uniunea Transilvaniei cu Rominia 
intrun singur corp suveran și uniunea inseparabilă a Slovaciei 
cu Republica Cehoslovacă contra amenințărilor revizionismului”, 
lar în ce privește crearea Ințelegerii Dunărene: Baza acesteia 
rezidă în „întărirea Micei Ințelegeri, în întărirea relațiunilor 
ci cu toți vecini şi cu toate statele interesate în desvoltarea 
progresivă a Europei Centrale”, 

Este interesant de observat că intreagă presă cehoslovacă 
Sau străină nu vedea în călătoria d-lui Beneș numai un act 
de curtoazie diplomatică, nu-i atribuia importanța numai pen- 
tu cele 2 state Jugoslavia şi Cehoslavacia, ci vedea în această 
vizită o manifestare în plus a prietenii și alianței intre Statel 
Micei Inţelegeri. Astfel odată mai mult se confirmă că alianta 
între cele 3 popoare se prezintă ca un ceva concret, Leacee 
și toate faptele de ordin extern nu mai sunt privite prin prisma 
numai a intereselor Romîniei, Cehoslovaciei sau Jugoslaviei, că 
prin cea a intereselor Micei Inţelegeri. Mica Inţelegera astfel 
concepută ne apare ca o alianță bine înjghebată, ca o forță] 
solidă, ca un zid de care se vor lovi toate încercările dusmanilor, 
ce-ar vroi să atace unul din Statele ce compun Mica Antantă. 4 

Călătoria d-lui președinte Bencș urmărită cu un interes 
atit de viu de către poporul cehoslovale, numeroasele articole 
publicate în ziare cehoslovace, care consacrau cu această ocazie 
pagini, subliniind din nou nu numai problema raporturilor prie- 
teneşti ceho-jugoslave, ci problema intereselor comune a celor 
3 state ale Micei Ințelegeri, ne permit să credem si să fim 
convinşi de fidelitatea statului cehoslovac față de piletenii lui 
cei mai sinceri — Rominia și Jugoslavia. i 

Acest lucru e manifestat de întreaga opinia publică ceho 
slovacă, Lă 


1 


Eugen V. Torgașev 


a_a 


Scrisori ardelene 


Prolilul istoric al Ardealului 


O publicaţie de extremă dreaptă a 
€u realitatea ardelenească, tăgăduind provinciei de peste munţi, 
atit specificul ei, cit și importanța în viața publică. Argumentul 
suprem al acestei polemici, se întemeiază pe o pretinsă lipsă de 
omogenitate spirituală a societății rominești de aici, iar con- 
cluzia finală la care ajunge revista, s'ar putea rezuma, la un 

cîntat clasicismului ardelenesc, 

In mod direct, teza pusă în discuțiune nu merită un răs- 
puns, fiindcă materialul folosit ca mijloc de convingere este 
pueril. Indirect, însă, publicația actua izează o prob emă ce merită 

„Să fie lămurită şi, mai ales, scoasă din nebuloza unei gindiri 
prea simpliste. 


Hieschis o aprigă polemică 


rdeal incadrat în unitatea naţională, econo- 
mică și religioasă, nu renunță totuși la profilul său particular, 
n cadrul vieii sociale, şi nu renunță 
sub nici o formă în deosehi la rolul de factor în dinamizarea 


politică și 
n'au căzut 1 
preferințe 


ează in periferia satului, 


-| poftești în In schi 
exponentul exprimă încadrarea în stadiul padra tie Te 
ucție, cu raporturile kle proprietate; el afirmă aspirații 
ormulează i se bizuie pe forțe 
emeiază lupta pe clanuri, In tot cursul istoriei 
din păturile interme- 
gii iartă pămîntului și-au 
ei insuși iobag, lui Horia. La 
; Conducătorul efectiv al a-l materiale, 
doctrinar Simeon Bărnuţiu, ci Avram lancu, care 


1848, 
n'a fost marele 


-60 VIAȚA ROMINEASCA 


era atit de atașat de țărănime și se identificase atit de mult w 
clasa ce pretindea desființarea iobăgiei, incit uitase de ori 
rezervă şi manieră intelectuală. Apoi, dela 1848 și pină în zile 
noastre, Ardealul a rămas deasemeni la înțelesul strict pe care! 
are cuvintul conducător. Au existat în epoca aceasta oameni de. 
cultură considerabilă, cum a fost Aurel C, Popovici şi au repreza 
tat autenticita:ea ardelenească bărbaţi politici de un vijelios temp 
rament combativ, Şi totuşi ei au fost umbriți de luliu Manis, 
care descindea din aceiași ierarhie socială, însă se deosibea pro- 
iund prin importanța pe care o acorda factorului mussă. 

lată una din trăsăturile istorici ardelenești, care dă sem 
real noţiunei de exponent, — conducătorul în marile cotituri alt 
trecutului şi prezentului, nefiind omul acceptat ad-hoc, ci îndn 
mătorul încadrat în mișcări de massă, 

Dar mai sunt şi alte diferențieri, suficient de pronunțat 

Cine şi-ar lua sarcina să studieze raporturile dintre gim 
direa populara și diversele funcțiuni economice, ale Statul 
burghez, ar descoperi foarte ușor, că între Ardeal şi Vechi 
Regat existi o deosebire demnă de un amănunțit studiu, Ai 
în toate satele rominești — cu excepția celor locuite de saşi — 


intermediarii dintre producători și consumatori, sunt considere | 


mijlocitori utili, însă ţinuţi la distanță 'de cadrul intim al aspi 
rațiilor locale. Nu li se oferă nici posturi de răspundere } 
funcțiunile publice, și nu ajung nici mandatarii obștei, pe liy 
de mişcare a celulei agrare!), E o distincție care nu se face 
Vechiul-Regat, Literatura cunoscută ne destăinueşte că mica bi 
ghezic a şatului, din Moldova şi mai ales din Muntenia, die 
jează în așa măsură viata colectivității agrare, încit cîrciumati 
devine factor electoral și politic. 

Deasemeni se poate verifica teza noastră, că în lumina fè 
nomenelor Ardealul nu este identic cu celelalte provincii, pt 
insuşi actul Unirii. In 1918 s'au alipit Vechiului-Regat, deopo 
trivă, Basarabia și Bucovina. Dar nici una din aceste provine 
n’a planificat o concepție de stat. Un asemenea rol l-a avut År: 
dealul. Directiva programatică ce a însoțit actul Unirii — 
cum știe toată lumea — a dinamizat viața publică timp de M 
ani. A fost surprins de această concepție elaborată la Alba-lulb 
chiar Vechiul-Regat, căruia îi revenea în primul rind sardi 
să fixeze conturul noului Stat, Ori, pătura conducătoare de aoglo 
concentrată în partidul liberal, s'a arătat preocupată în ace 


*) In anul 1935, am intreprins o anchetă soclografică, în 12 sate ardt : 
leneşti şi cercetind la fața locului componența socială a consiliilor comnazălt, 
am px numai intr'o singură comună, locuită de saşi, un circtumar W; 
conducerea treburilor administrative. În rostul satelor, ţăranii au | 
să introducă in consiliile comunale chiar pe arhaicul smieariie IRI al 
gardurilor de nuiele, insă, au refuzat să acorde o astfel de ineredere 
comercianți instăriţi. d 


Profilul istoric al Ardealulai 61 


vreme, în primul rind cu stabilirea ierarhiei şi cucerirea postu- 
rilor de comandă din viața economică a nouilor provincii. 

Am încrustat pină aici, numai citeva fapte desprinse din 
particularitatea ardelenească, schițate sumar, şi prezentate cu 
scop pur informativ, In fața lor se pune întrebarea, ce atitudine 
să avem? Să negam evidențele, trecindu-le în sfera detaliilor 
"fără importanță, cum încearcă azi germanii în problematica isto- 
rici, sau să le atribuim destinului, coborind cunoştinţa pină la 
filozofia sfintului Augustin? Ar însemna să alunecăm și noi pe 
panta celei mai crunte polemici cu evidențele. Determinismul 
Ardealului este inseparabil de stadiile istoriei şi îl descoperim în 
tot cursul evoluţiei, operind atit în infrastructura societății, cit 
și în suprastructura ei politică şi juridică, Fenomenul ardelean 
a existat în perioada iobăgiei, apo: îi imtilneşti in secolul al 
XIX-lea, presind pentru trecerea la formele de viață burghezo- 
capitaliste şi el se poate sesiza astăzi cu tendința de a lichida 
economia de profit, înlocuind-o cu cea de necesități. 


Epoca feudalităţii 


____ Intiiu rămine stabilit, că lupta împotriva rietății feudale 
nicăeri nu S'a dus cu atita intensitate ca aici, Ardealul ră în pri- 
vința aceasta o prioritate onorabilă, şi putem adăoga că întiie- 


tatea și-o menţine în întreg continentul euro i 

pean. Provincia de 
peste munți a cunoscut o perioadă de revoluţie permanentă înainte 
ca termenul să se fi introdus în sociologia marxistă. Pină la 
sfirsitul secolului X, proprietatea individuală era necunoscută, For- 
mele de viaţă crau colective, moştenite dela perioada nomadă. 


Se muncea în comun, se stăpineau păminturile în comun 

distribuia rodul muncii, în comun. patern posesiunei E cr 
regia O trăsătură caracteristică în însuşi trecutul provinciei 
rca peste munți. Proprietatea s'a format sub primii regi ai 
: aksie, ridicindu-se la rangul de instituție de drept, prin legile 
ate ni oana 2 bin mai întiiu sub noul regim viile și 
norile, înturile cultivabi' i î i 
vitäților, pînă în secolul în Magiei "a. petrica AR 


Din acest veac incepe drama țărănimei. Pe firmamentu) 


istoriei apare feuda itatea, Teri orii i îi 
bamen ar cer cri orii imense cu așezări și mii; de 
mulare de capital, proprietatea 
profit, din maximum sa exploa 
cruzi, înăsprind servitutea pină 
popor Lea în sclavi, pînă la s 
răpesc mulțimei pină și d 
ep p reptul 


unor stăpini improvizați, Şi ca orice acu- 
trebuie să aducă maximum kle 
tare, Feudalii devin lacomi și 
la sînge, și transformind un 
tări insuportabile, Aristocraţii 
de a se muta de pe o moșie 


Răbdarea ajunge la capăt, în 1437, Țăranii Romini şi 


Unguri, adunați pe muntele Bobilna, apucă vinjos furcile și îm- 


62 VIAŢA ROMINEASCA ti 


blăcii, hotărind să-și facă singuri dreptate. E prima răscoală in 
Ardeal în epoca proprietăţii private, iar cronicile ne povestesc 
că furtuna a fost năpraznică, împurpurind văzduhuriie cu mînia 
€ Și că a strimtorat nobilimea pină la cerşirea unui armistițiu. 
„___ in 1474, urmează răscoala rominilor din districtele Me- 
diaș şi Ceica. 

In 1486, o răscoală cu proporții destul de mari, impotriva 
nobililor și a Saşilor. 

in 1514, răsoala secuiului Dozsa, inăbuşită printr'o cru- 
zme cutremurătoare, Capul insurecției a fost așezat pe un iron 
de fier înroșit în foc, iar cei nouă tovarăşi, făcuți captivi odată 
cu Dozsa, au fost siliți să mănince carnea pirjolită a tanului, 

In 1526, se declanșează insurecția lui Iovan T. arul, care se 
extinde din Banat, pină la Orăştie, 

In 1599, altă oaste insurecțională, înarmată cu suliți, ocupă 
toate drumurile Transilvaniei, băgind spaimă cumplită în domnet. 

„Apoi, urmează secolul XVIII-lea, veac învolburat de mişcă- 
rile iobagilor. In Octombrie 1784, după o noapte de plumb, 
amorțită de coborirea iernii, răscoala lui Horia, pășește ca un 
tapt material. Ca toate mişcările populare, răscoala are lozinci 
scurte și precise: pămînturile nobilitare să se împartă țiranilor, 
poporul să fie liber de iobăgie, jar domnetul să plăteuică im- 
pozite la fel cu plebea. In regimul feudalității, conștiința de 
clasă mijeşte pentru prima dată. 

In concluzie deci, timp de cinci secole, țăranii au fost in 
conflict permanent cu proprietatea feudală. Pe pirtia veacurilor 
sau vărsat necontenit şiroaie de singe, dela apariția feudali- 
tăţii, pînă la lichidarea ei. Revoluţia s'a născut, odată cu procesul 

€ constituire al marei proprietăți şi din moment ce rinduiala 
lumii s'a împărțit în stăpini și slugi, războiul civil a devenit 
inevitabil, i 

Ardealul a înregistrat considerabile mișcări de masse, iar 
țărănimea ma rămas nici o clipă un corp inert, în vegetativul 
istoriei, Ea a presat violent pentru trecerea dela o epocă so- 


cială la alta și a fost singura opoziție, bruscind feudalitatea 
şi iobăgia. 


exclusiv de popor, Această particularitate nu o întilnim în Euro 

t foarte rar. In evoluția germană a lui Thomas Miintzer 
dela 1525, se descoperă și o cirmuire intelectuală, pornită din 
miniăstiri și biserici, constrinse să părăsească comunismul reli- 
4 i în revoluțiile din Bohemia și Moravia, din 
timpul Mariei Terezia, se poate întilni o participare activă a 
Păturei conducătoare. Ori, faţă de acestea și atitea alte insu- 
recții populare, războaiele civile ale iobagilor ardeleni, se deo- 


m EN a NN a il 


A Profilul istoric al Ardealului 63 

> 
sebesc dacă pu prin cauze, dar în chip remarcabil prin compo- 
nența fortelor revoluționare. 


Dela 1848, la 1918 


A doua etapă importanti o constituiesc întimplările dela 
1848—1849, Şi aici trebuie să deschidem o paranteză amin- 
tind, că multe din aspectele acestei perioade apar „pline de 
contraziceri şi confuze. Istoricii polemizează intre ei asupra act- 
lorași evenimente, întiiu după origine naţionala, apoi după spi- 
ritul personal al fiecăruia în parte, } 

Epoca, privită insă pe planurile ei mari, se proiectează cit 
së poate de limpede. Spre deosebire de etapa feudali, cind ioba- 
gi! nu găseau aliaţi la oraşe, deastădată intră în luptă un element 
notu, păturile orășâneşti. Sistemul feudal, cu întreaga lui formă 
de organizare devine prea îngust și sufocant, pentru nouile forțe; 
can reclamă producţie colectivă, întemeiată pe proprietatea liberă. 

lar formele gindirei, corespund exact epocii sociale, In- 
trucit tendințele spirituale se suprapun realităţii obiective, sau 
ma! precis zis, intrucit lipseşte conexiunea intre faptele materiale 
ale istoriei și conștiința ideilor, este o teorie lovită de nulitate, 
chiar în cea mai importantă epocă a ideii naționale în Ardeal. 
Incă de acum 90 de ani, cînd antagonismul din sinul societăţii 
nu era atit de adînc, între infrastructura și supra structura 
provinciei ardelene exista o legătură organici. Toate ideile de 
atunci nu pluteau în tipare abstracte, nici nu descindeau din spe- 
culații contemplative, ci ele erau expresia unei främintäri so- 
ciale. Ideile apar la timp potrivit şi într'o societate coaptă pentru 
a le primi. Atit în Ungaria, cit şi în Ardeal, își face drum 
filozofia contractualistă și raționalistă. La Careii-Mari, sunt 
adinciţi, Kant, Montesquieu și Rousseau. La fel, la Auid şi alte 
licee ungurești, în cadrul lecţiilor de antropologie. La Blaj, unde 
filozofia e pusă în slujba teologiei, Simeon Bărnuţiu, face cu- 
noscuţi pe Kant, Haegel, Fichte și Krugg. Nu avem încrustări 
precise, însă o serie de indicii şi mai ales limbagiul care se 
întrebuința, ne arată că unul din principiile gindirei kantiene, 
justiţia gorua, menită să pună în armonie libertatea individuală 
cu cea de grup, a deschis, cel puţin la Blaj, orizonturile gindirei 

politice, după cum Contractul Social a! lui Rousseau se ăsea 
"uod AQI imyuiodei mrqris e ap ‘néamapapre opaluppuay mun ad 
sfințite între latifunrliari și iobagi. 

Din fondul ideilor, cari stăpinesc epoca, se actualizează 
două concepții, ambele în strinsă legătură cu principiul auto- 
determinării, Simeon Bărnutiu invoncă dreptul natural, iar Kos- 
suth Lajos, dreptul istoric. Cel dintiiu pledează pentru autonomia 


Ardealului, iar al doilea pentru unitatea națională a statului 
mghiar. 


o 


64 VIAŢA ROMINEASCA. E Pie: 
= 


Momentul este mai prielnic pentru Kossuth Lajos. Unirea 
Ardealului cu Ungaria devine fapt, fiindcă puterea Habsburgilor, 
slăbită de șocul evenimentelor, nu mai poate frina realizarea 
unității naționale a maghiarilor. 

Dar ceiace trebuie reținut este faptul, că momentul a favo- 
rizat totuși perspectivele rominești. Cu, sau fără drepturi na- 
tionale, schimbarea raporturilor între forțele sociale, își ur- 
mează cursul firesc. Ideia națională mar fi putut căpăta suport, 
fără procesul de descătușare a proprietății de sub regimul io- 
băgesc. Naţionalul se confundă cu socialul, iar înființarea par- 
tidului național nu este o întimplare politică, ci derivă din nece- 
sitatea imperioasă de încorporare în stadiul istoriei. In epoca 
aceasta, ideia națională la ardeleni intră în fază pronunțată de 
militare, și determinarea ci nu se putea opri decit în 1918 
la Alba-Iulia. De a treia fază nu se mai poate vorbi, așa că 
toate rățoielile de astăzi, apar absurde. O ideie nu se întoarce 
dintr'o etapă constructivistă, la una inițială de militare, Para- 
doxul acesta nu s'a inregistrat încă pină acum în istorie. Cel 
mult, faza constructivă se poate prelungi prin efortul perfecțiune 
3 a. consolidării. Altfel, ar trebui să răpim istoriei procesul 
ireversibil și să admitem că omul se poate arunca de două ori 
in aceiași apă, j 

Că etapa constructivistă, reclama Unirea dela 1918, expli- 
cația este deopotrivă de natură naţională, cît și socială. In Un- 
garia, desăvirşirea revoluției burgheze devenise forme Fâră con- 
ținut. Revoluţia dela 1848, a rămas pentru Unguri, deficitară. 
Actul Unirii, dela Alba-lu'ia, era deci inevitabil, chiar dacă im- 
potriva lui s'ar fi ridicat grupuri importante de oameni, 
Pătura conducătoare rominească, din Ardeal, avea de cucerit po- 
zițiile cari îi fuseseră refuzate în vechea orinduire, iar țărănimea, 

articipînd efectiv la lupta antebelică, schimbase raporturile de 
orță politică, asigurindu-și împroprietărirea. Și cit de social 
a fost actul Unirii, confirmă reformele înscrise în Constituţia 
dela Alba-lulia. 


Succesiune necesară 


Cred că prezentarea celor două epoci, cu liniile lor de 
mişcare, lămureste suficient fenomenul bruscării în istoria ar- 
delenească. Am avut o perioadă de răscoale permanente, cu 
obiectivul precis de a introduce raporturi contractualiste între 
iobagi și marii proprietari de pămint, spirit care poate fi desco- 
perit în petițiile din vremea lui Horia, Cloșca și Crișan, înain- 
tate curții din Viena şi forurilor administrative. Apoi, trecerea 
dela feudalitate la proprietatea liberă, a fost hotăriti deasemeni 
de șocuri puternice şi numeroase. Structura prezentă a Ardealului, 
este făra îndoială rezultatul schimbări'or provenite în felul de 


` Profilul istorie al Ardealului 65 


producţie, insă precipitarea succesiunei stadiilor istorice aparțin 
forțelor omenești cari au jucat un rol extrem de important, In 
Transilvania, nu s'a înregistrat o înlănțuire Jentă a reformelor, 
decurgind una din alta, ci toate inaintările pe pirtia evoluției, 
sunt însoțite de năpraznice involburări și gde participarea efec- 
tivă a 'masselor în arena insurecției. De aici spiritul critic, cu 
manifestări adeseori tumultoase, pe cari lumea din București îl 
confundă cu regionalismul, de aici accentul pe puterea politică 
a poporului, de aici dispoziția sufletească spre prefaceri. 

insă, nu acestea sunt concluziile finale. In momentul de 
fața, fenomenul ardelean, are iarăși o presantă actualitate. Pro- 
vincia de peste munți, este străbătută în componența ei econo- 
mică şi socială, de grave contradicții. Şi să vedem cum şi în 
ce măsură, 

Primul fapt: cum formele producţiei moderne nu cuprind 
decit sectorul industrial, satul se găsește in discrepanță cu 
oraşul, procesul agravându-se in măsura În care se concentrează 
capitalul industrial. Pe lingă criza prețurilor la producția agrară, 
Ardealul suferă și de o criză de structură. Oraşul s'a incadrat 
formei de producţie capitalistă, care se distinge prin concentrarea 
capitalului și specializarea producției, iar satul a rămas la forme 
de producţie rudimentare. La oraș, a apărut trustul, iar în celula 
agrară, proprietarul cu un jugăr de pămint. Şi în fața unei 
asemenea contradicții, nu se mai pune simplist numai întrebarea, 
cum înlăturăm efectul. Putem elabora o mie de legi, coborînd 
preţul opincilor la un po! și încă deosebirea fundamentală dintre 
cele două forme de producție va rămine. Vom șterge efectul, 
dar nu suprimăm cauza. Căci, imperialismul oraşului asupra 
satului, în țările cu o economie rurală rudimentară, nu este o 
chestiune de preţuri, ci o presiune organică, a formelor celor 
mai puternice, asupra celor mai slabe. 

Al doilea fapt: în cele mai multe sate, gospodăria indi- 
vidualistă a intrat în conflict cu propriile ei relaţii de pro- 
prietate. E o descoperire ce va părea multora paradoxală, sau 
lipsită de înţeles, din moment ce reforma agrară a urmărit să 
incadreze pe țăran tocmai în raporturile de proprietate asupra 
pămintului expropriat, Dar nu este o descoperire căutată anume, 
ci surprinderea unui fenomen ce nu suportă polemică. Pămintul 
a devenit insuficient, pentru a satisface dorința de proprietate 
a țărănimei. Terenurile productive ale Ardealului pot aprovi- 
ziona o populație de patru ori mai mare decit cea de astăzi, 
intr'o economie planificată, însă, acelaș pâmint este insuficient, 
cînd este raportat la nevoia de proprietate a fiecărui țăran, 
Să dăm și o exemplificare în cifre. Să luim una dintre comunete 
cercetate în cursul anchetei de care am amintit, Roşia de Secas, 
din județul Tirnava-Mare. Aici am întilnit excedentul cei mai 
mare de populație. La 1150 locuitori, sunt 300 elevi de şcoală, 
In schimb inventarul agricol, după reforma agrară, abia a sporit 


a E 


66 VIATA ROMINEASCA 


cu 480 jugăre, iar media proprietății mici, nu depăşeşte de 7 
jugăre. r, Giinitele acestei gospodirii, se ai o îti încadra 
excedentul de populaţie? Nu, căci proprietatea nu mai suportă 
divizare. Acolo, unde ea a fost constrinsă la acest proces, re- 
zultatele sunt dramatice. Pămintul ne mai asigurind nici cele 
mai elementar minimum de existență, țăranii ajung la subali- 
mentare și proletarizare, A rămas micului proprietar ea 
mai multor familii în aceiaşi gospodărie, fenomen care se ge- 
neralizează în provincia de peste munți. Adică, se exercită a- 
supra țăranilor constringerea socială dela osaşe unde, dintr'o 
familie muncitoare de șase persoane, trebue să muncească cel 
puțin patru pentru a-i putea întreține pe toţi. Numai, că efectul 
constringerii este invers: dacă muncitorii își sporesc standardul 
de viaţă, trimițind în uzină cît mai mulți membrii ai familiei, 
țăranii și-l reduc, fiindcă ei nu impart cu rudele decit titlul 
de proprietate, Pe cînd capacitatea de producție a gospodăriei 
rămine aceiași. A încetat drama pămîntului, pentrucă la capătul 
ci să ţișnească din lumea fenomenelor o tragedie a societăți, 

Ce opunem în fața acestor stări de lucruri? Formule de 
import, sau improvizații teoretice de un savantlic confuz? 

Ardealul își caută o nouă formă de viață. Şi care este 
această nouă formă, întrebaţi pe strănepoții lui Horia, Cloșca, 
Crișan și Avram lancu, pe robotarii pămintului, din Hunedoara. 
Pe planul istoriei a apărut un factor nou: țăranul cetățean. 
Are un profil sufletesc și mintal refractar negustorilor de vorbe 
și în fața căruia fenomenele din adincime nu mai sunt enigme. 
Arbitrul situației este descendentul din răsmerița dela 1734, 
privit cu uluială de pătura conducătoare, cetățeanul satului, 
pășind în ritmul contradicțiilor, pentru lichidarea economiei de 
profit și organizarea celei de necesități. 

Şi tot acest țăran răspunde celor cari tăgăduesc specificul 
ardelenesc și determinarea acestei provincii, în istoria romi- 
nească, de eri și de astăzi, 


V. Munteanu 


Cronica militară 


Doctrina armatei aerului 


Este, cred, inutil să mai afirm că Aviația este azi o za pi 

care nu mai poate lipsi din organizația nici uneia din armatele 
unei țări: Armata terestră, armata navală — iar, in ceia ce 
prene armata producătoare, armata aerului este singurul mijloc 
e atac asupra ei. 

Cu escadrile sale de bombardament cari pot duce la mii 
de km., mii de tone de bombe explosibile, armata aerului este 
singura care poate lupta cu forțele de dinnapoia frontului. 

Posibilităţile de azi și cele de mline ale aviației au fäcut 
ca aviația să fie privită, pretutindeni ca un factor deosebit 
de însemnat în însăși politica generală a unui Stat. 

In toate țările mari şi mici aviația este considerată ca o 

blemă de stat — toţi factori conducători și răspunzători ai 
tatului se ocupă de ca cu un interes deosebit, 

Trei sunt problemele cari, rezolvate, formează politica ac- 
riană a unei țări. Prima: organizarea forțelor aeriene din punct 
de vedere militar: dotare, instrucție; 

a 2-a: organizarea technică și industrială a aviației; 

a 3-a: organizarea aviaţiei comerciale, a aviației de turism 
şi populară, și cea de lucru practic și productiv, 


Organizarea forțelor aeriene militare 


Pentru a ne da seama de modul cum trebuiesc organizate 
şi dotate forțele aeriene, trebuie să arăt în citeva cuvinte care 
este doctrina de întrebuințare a aviației, 

In arta militară, doctrina stă la baza tuturor deciziunilor 
în problemele ce privesc apărarea națională, Această doctrină 
inepărt tactica și strategia, precum și ansamblul conducerii răz- 

ului. 

Evoluția doctrinei aeriene se poate rezuma actfel: 

In perioada 7974-7923: Unicul principiu al doctrinei ae- 
riene a fost Cooperaţia cu celelalte arme. Misiunea principală 


ÎN o 


68 VIAȚA ROMINEASCA 


a aviației era: recunoașterea și observatia în profitul armatelor 
terestre și navale, considerate atunci, ca singurele apte să in- 
trebuințeze focul.. 

In 1923; Progresul techinic al materialului, — viteza mare 
— raza mare de acțiune, armament puternic, oferă aviaței 
posibilități militare superioare: 

— Distrugerea obiectivelor terestre şi aeriene; 

— Căutarea și transmiterea informaţiilor. Astfel, aviația 
este considerată ca armă de luptă aeriană. 

Statele care au pornit cele dintii în organizarea și dotarea 
aviaţiei lor pe baza acestei doctrine, au fost /falia şi Sovietele, 

Doctrina armatei acrului prinde din ce în ce mai multă 
consistență și, rind pe rind, marile puteri trec la organizarea 
„Armatei Aerului”, 

Si astfel, aviația, considerată numai ca o armă auxiliară 
a celorlalte arme devine acum: „armata aerului” a cărei doc- 
trină de întrebuințare începe să devie precisă: 

— a duce lupta aeriană — adică a ataca aviația inămică 
pe bazele sale, pe terenurile sale; 

— a ataca în aer toate obiectivele cari prin distrugerea 
lor, să aibă o influență asupra potențialului aviaţiei; 

— a participa la toate operațiunile terestre şi navale; 

— a asigura apărarea acriană a teritoriului. 

Organizarea și dotarea aviațiilor tuturor statelor au la 
bază azi, această doctrină, 

Expoziţia aeronautică din Paris, din anul trecut, pe care 
am putut-o vedea, reprezintă şi confirmă aplicarea doctrinei de 
care am vorbit; doctrina de întrebuințare a Armatei aerului, 

Rarele avioane de transport şi turism ce au fost expuse 
sunt dominate in mod covirşitor de numeroasele şi variantele 
avioane militare. 

Un fapt apare indiscutabil: la Paris ca și la Londra, la 
Roma, Berlin, Moscova, în toate capitalele din Europa centrală 
— și, pot zice, din lumea întreagă, grija de azi este 
consacrată desvoitărei armatei aeriene. 

Discreţia însă a multor constructori, precum și absența 
totală din această Expoziţie a unora din State aduc o probă 
mai mult de nelinistea si preocupările generale, 

Avioanele expuse răspund toate doctrinei de întrebuințare 
a armatei aerului. Astfel vedem: 

Avioane de vinătoare, caracterizate: 

Viteză mare, 480-500 km. la oră. 

Putere mare ide foc: două mitraliere în aripi şi un tun 

în axul motorului, 


Autonomie — rază mare de acțiune. 
Avion de vinătoare. Motor 930 H. P. 
Viteză 450 km, 


Se ridică în & min. la 5000 m. 


Cronica militară 69 
———————————— 


Maureaux 191 C. Viteză la 4000 m. 450-500 km. oră 


aterizaj 93... 
Le Loire Li . 250 >... ze . Li . . 930 
Nieuport . Li . 6i Ea Viteză la 4.000 m. . . 450 km, oră 
P, 2 j SA F Aterisaj . . . + Li . 100 km, 


Urcare la 5.000 m. m. 5 m, 

Toate aceste avioane au instalație de sbor de noapte, au 
1, f. f.. emițător și receptor —, încălzire, — plan reglabil şi 
tente pentru aterizaj — tren de aterizaj escamotabil, 

Avionul englez: Hawker-Huricane: 

Av. Tokker g. i; — avion dle atac 2 mitraliere; 

Hoolhoven Fk. 53 — vinătoare 

Avioane grele de bombardament 

Viteză . . . . 350 la 4.500 kgr. 

Autonomie . . 1.500, 2.000 „ 

Transportind . , 1.500 „ 2.000 „ bombe. 

Armament . . 4—5 mitraliere, 1—2 tunuri, 

Av. Auriot 144—143. 

Viteza maximă cu 2 motoare 800 H.P. 

Viteză maximă cu 2 motoare 1.200 H. P. 390. 

Timp de urcare între 13—10 la 4.000 m. 

" i „” » 22—17 „ 6.000 „ 

Autonomie 2.000 km. 

Plafon intre 10.000 —8.000. 

Marcel Bloch 131 — bimotor 800 Ghome & Rhone !4 km, 

Autonomie 2.000 km, 

Farman. 

Junkers — trimotor. 

Junkers — 4 motoare. 

Avionul sovietic A, N., P. 


Avioane de recunoaştere in luptă | 


3 locuri — bimotor. 

Viteză 400—450—500 km. la oră. 

Rază de acțiune . . 2.000 km. 

Armament . . . . 4 mitraliere, 
2 tunuri, 

Bombe. . . . . . 500 Kér: 

Suut avioanele : 


Avionul Potez 63; 
= Fokker G; 
" Bristol-Bleuhemi, 

Cea mai importantă însă parte a expoziției este necon- 
testat cea a accesoriilor și a motoarelor care marchează un 
progres enorm,: mijloace de transmisiune T, f, f. cu pămîntul 
și întrea avioane, aparate, sborul fără vizibilitate, prin nori. 

1) Autostabilizatorul: 

Aparate de bord cari pot da cu precizie altitudinea, viteza, 
etc., şi care fac navigația sigură pe orice timp. 


B. L. R. 
B. C. R. 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


Soliditatea şi marea putere a motoarelor permit să s 
realizeze celule care să fie în măsură i i pa 
terea de focaritate. y Se. COR i pi pe 
Expoziţia din acest an este prilej pentru o nouă consta- 
tare a solicitudinei oficiale tru ili 
armata serului pentru avioanele militare cerute de 
ane de vinătoare, de luptă şi bombardament. Se re- 
marcă clar se ia în il 
ay îe ră ponja concepție dintre avioanele militare şi 
f vioanele moderne de bombardament au încetat a fi a- 
ora E er la i să se adapte lance-bombe. lar 
nătoare i 
acrobatie, au încetat a mai fi planoare pentru 
, Inginerii anului 1936 au înceta ingi ivili 
ii sunt paie ppe Ao au încetat a mai fi ingineri aivili. 
n rezumat: expoziția din 1936, ceea 
mai ales prin ceea ce mu vrea să sf agrelmevr la mir Dour 
ail es SA lial doi ani de technică pentru a prezenta 
erial de i, de primul ordin. T 
îi forțate să-și reinoiască maţerialal, ocara usage 
Avioane de vânătoare . 500 Km, 
„ bombardament 350 „ cu 2.000 Kgr. bombe, 
Rază de acţiune 2.000 Km, 


" " ” 1.500 " 
Av, de luptă R. B. 400-450 km. Raza deacțiune 1500 km. 
Armament puternic, echipament de bord complect: 
— sbor fără vizibilitate 
— sarge, 
— Post de T. f. f. emiţăt : 
— Incălzire; muia cai 
Armament puternic, tun la bord. 
Percă d p a ec a de potenţialul aerian al nostru — 
vir i i- 
feritelor A e asupra potențialului aerian al di 
eși se ştie precis că toate națiunile se întrec azi în 
eforturi considerabile în domeniul aeronautic, totuşi trebuie să 
ne dăm seama că precis nu vom putea stabili bilanțul puterei 
aeronautice ale marilor puteri de oarece — și este firesc — 
mia din progresele stabilite de ele, sunt ţinute sub un strict 
Putem însă să ne facem o ideile relativ cisă de 
„ră Pta atena A fiecärui Stat prin IE iererersi E 
De ` 
transportate. mbardament și posibilitäței de tone 
utem, asemenea, evalua valoarea avi tiei defensive ( 
de vinătoare/ prin compararea material lui i pete 
a kie Ae par ului în număr și valoare 
In fine, prin jocul alianțelor sau al acordurilor, citeva 


ÎI 


Cronica militară 71 


țări au rămas la concepții înapoiate, ele nedispunind de cit 
de o aviație de cooperare (care nu trebuie neglijată), neglijind 
aviația grea ofensivă. > 

Pentru a putea face o camparație între aviațiile mondiale 
trebuie să avem în vedere următorii factori: 

a Oa i. alul activ şi de rezervă 

— zarea generală — personalul activ și de rezervă; 

— Posibilităţile de mobilizare industrială și protenţinlul 
ei de producție. 

In Franţa, situația actualmente este limpede, cu toaie că 
aviația «e în plină transiţie, 

Ultimele dispoziţiuni luate, noua organizare generală a 
forțelor aeriene franceze este de așa natură în cit în scurt 
timp armata aeriană franceză va deveni o forță realmente de 
temut. De altă parte renovarea periodică a întregului material 
prin tranșe anuale este asigurată. 

Perioada de după răsboi, chiar pină în 1933 pot spune, 
este dominată de vechile concepțiuni. Efortul aerian orientat 
aproape în întregime către misiunile de cooperare: Aviația de 
bombardament, limitată, aviația de vinătoare dotată cu un ma- 
ternal destinat în principiu pentru misiuni de interdicție şi pro- 
Li A 

In 1928 vedem o vagä încercare de regrupare a unităților 
de usociaţie și un prim pas către reorganizarea generală, 

In 1933 se organizează „Ministerul aerului”, se determină 
precis noua doctrină de întrebuințare a forțelor aeriene. Ca 
o consecință, politică de prototipuri, în vederea realizării de 
avioane, cati să corespundă nouei doctrine. Un început de 
renovare a materialului, 

1934: Legea organizărei Armatei aerului. Efort industrial 
considerabil permițind a renova materialul aerian prin comenzi 
masive de serie a diferitelor prototipuri de dotare a armatei 
aerului, 

1936: Rezolvarea problemelor de echipare și armare a 
noului material — Reorganizarea generală a forțelor aeriene, 
organizarea comandamentului, crearea de corpuri aeriene, Adap- 
tarea organizărei armatei aerului în timp de pace, la organi- 
zarea sa pentru timp de război, 

Extensiunea planului de renovare, stabilirea planului de 
renovare complectă a materialului în 5 ani. 

Naţionalizarea industriei aeronautice. Crearea de subdivi- 
ziuni aeriene şi comandamente teritoriale, 

Materialul întrebuințat de unități în 1933 era: 

Avioane de vânătoare — 790 av. 

451 Nieuport 62. . viteză 240 km, 
269 Gourdon 32 . . m 220 n 
Wibault 7 AER wi 220 n 


Avioane de recnnoașiere — 2.158 av. 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


1.602 Potez 25, 
6 tip diferite — viteză 156—190 km. 
19 Breguet. 
6 tipuri — m 160-18) km. 
Avioane de bombardament: 
258 Breguet J9H. P, m. m. viteză 130—409 kgr. bombe 200, 
29 Blériot 127 m T "n 220—250 "n - 350, 
35 Amiot 122 „ "a r 180—600 „ "i 300. 

259 Leo 20 " o. ET] 200—800 LL „” 400. 

In concluzie: Materialul aerului în Februarie 1933 avea 
caracteristicele următoare: 

— Viteză insuficientă; 

— Armament perimat, constituit din mitraliere din timpul 
răsboiului, 

— Tonaj mic. Autonomie, raza de acțiune mică nu permitea 
a atinge centrele vitale. 

— Legăturile radio aproape inexistente cu bătae 40-150 

maximum, 

In 1935, se dotează aviația cu av. de bombardament: 

Avioane Bloch 200 — 1.099 kgr. bombe — raza 1.000 km. 

" Amiriot 143 — 1.300 ET] „ Se. 1.000 e 
T) Bloch 250 — 1.500 t n — o0 1.000 ga 
Viteza 300 km. 
Avioane de recunoastere L. R. 
Muitiplace Potez zo 
Maureaux . . . z a Gi 113-—147 
Block ,. E vi 24000 
2 motoare , , . , . , 600—700 K. 

Efortul realizat la celule şi motoare ar fi fost zadarnic 
dacă nu ar fi fost insoțit de realizări în armament, mijloace de 
transmisiune, echipament de navigație. 

Toate avioanele modeme sunt sus bile de navigare fără 
vizibilitate, sunt dotate cu T, f. f. putind comunica între ele 
ŞI cu posturile terestre. In privința armamentului se înlocuise 
toate mitralierele vechi prin tipuri moderne: Dorne-Chatellerand, 
Browning, puse pe turele cu mișcări rapide. 

Se adaptă tunul de avion: Morane 227, 

Dewortene 510 
Bloch-Amiot 

In concluzie: In Franţa, inainte de a incepe reinoirea ma- 
terialului sau, s'a stabilit doctrina ide întrebuințare a armatei 
aerului. Acceastă doctrină a fost stabilită de generalul Denain, 
ministrul aerului în 1933, doctrină care constă in executarea 
de către aviație a 3 misiuni: 

— Cooperare cu celelalte arme; 

— Luptă acriană, atac aerian, (Distrugere de obiective), 

— Apărarea aeriană a teritoriului, 

Franţa trece anul acesta dela un program de 1000 a- 
vioane la o dotare de 1500 avioane de prima linie. Guvernul 


—————————————————————————————————— 


Cronica militară 13 


francez acordă pentru realizarea programului stabilit, 5 mili- 
arde franci, reda fabricile lucrează azi în plin pentru renovarea 
materialului, iar panie mărirea randamentului lor se națio- 
nalizează toate industriile, 

Naţionalizarea industriei de celule este realizată. S'au con- 
stituit $ mari Societăți naţionale, grupind pe regiuni societăţile 
existente: 

— Grupul de Nord: Potez-Muureaux; 

— Grupul de Vest: Marius Olive: 

— Grupul de Sud-Vest: Marcel Bloch; 

— Grupul de Centru: 

— Grupul de Sud-Est: Arène. 

S'a constituit un comitet de coordonare: 

Pierre Cot, Ministrul Aerului „președinte; 
De VEscaille-Valpert, Direct, constr. aeriene; 
Hederer, Controlor general; l 
Nordmann, Administrator al Statului in cele 5 so- 
cietăți, cu 5 administratori delegați. 
Infunțarea grupelor de Infanterie de aviație: 
Inființarea Corpurilor aeriene. 


General G, Rujinsky 


Cronica muncitorească 
Jurisdicția muncii. 
urisdicția profesională este consecința nouilor raporturi 


J 
de drept stabilite între clasele sociale, ca urmare a progresului. 


iei și capitalismului ṣi ca urmare a gen rii i 
zg ere gresge d generalizării măsurilor 
Intreaga legislaţie de protegiuire a intereselor muncitorești re- 
clamă, p 2 dreaptă ep pre organe administrative de 
serioasă inspecție a muncii și o e jurisdicționale speciale 
pentru rezolvarea conflictelor de pt fs se ransa aana 

__ Pentru a evidenția și mai bine, evoluția jurisdicției pro- 

fesionale, vom utiliza cîteva date, indicate în însuşi expunerea 
de motive a legii romine. 
a in Franţa, jurisdicția protesională există sub denumirea 
de „la jurisdiction prud'homaie”. „Les conseils des prud'hom- 
mes”, sunt formate din patroni și salariaţi, în număr egal şi 
după anumite norme prevăzute de legea de reconstituire din 
27 Martie 1907, cu menirea de a înfăptui, în primul rînd, o 
conciliere a părților litigante și în al doilea rind — în caz de 
eșuare — o judecare în fond a diferendului cu drept de apel 
la tribunal şi recurs la Casaţie. 

Napoleon a fost acela care — trecînd prin Lyon — a promis 
şi a dispus în urmă, înființarea acestor consilii, la început com- 
puse numai din patroni şi șefi de ateliere și mărginite numai 
la orașul Lyon. Mai apoi — sub impulsul hotăritor al nece- 
sităților sociale, aceste consilii s'au , smereneliritor s'a egalizat 
numărul patronilor cu al lucrătorilor în compunerea completului 
de judecată și s'a extins şi la alte ținuturi industriale. 

in 1907, s'a legiferat întinderea și sistematizarea lor în 
toată țara. In fine, prin legea din 21 Iunie 1924, aceste con- 
silii au fost codificate în cartea IV-a a codului muncii. 

In Italia, conflictele individuale de muncă sunt soluționate 
de consilii de prud'hommes și de comisii arbitrare provinciale, 
înființate prin legea Nr. 295 din 13 lunie 1893 și prin de- 
cretul lege din 9 Decembrie 1923, 

In Austria, găsim tribunale arbitrale industriale, în Por- 


Cronica muncitorească 15 


tugalia tribunale arbitrale, în Spania la fel tribunale industriale, 
iar în Cehoslovacia tribunale muncitorești, X} 

In Ungaria, judecătoriile de ocol fac oficiul de tribunale 
muncitoreşti de priħa instanță, SI 

In Rusia, există o jurisdicție înființată prin „Codul muncii 
din 1922, care prevede la „tribunalul poporului” o „cameră 
ea ps căciune”, „o cameră specială de muncă” și o „cameră 

tă”, 

In Germania, incepind din 1927, aveam o jurisdicție a 
muncii completă: 1) tribunale de muncă, de prima instanță; 
2) tribunale de a doua instanță; 3) tribunalul suprem al muncii. 

Dela venirea guevrnului hitlerist, legislația din 1927 a 
fost abrogată și inlocuită prin legea onoarei muncii și prin 
„Comisii de onoare”, în care Fihreru-l întreprinderii are cuvint 
hotăritor 


Prin legea din 1933, legiuitorul romin a dat o jurisdicție 

esională, într'un sistem mixt: judecătorii de muncă înglo- 

te în organizația generală judecătorească. 

Alte legi romine cu caracter de jurisdicție profesională 
sunt legea arbitrajiului obligatoriu, legea pentru organizarea 
muncii în porturi şi legea pentru asigurarea plăţii bunului e- 
fectuat. 4 

Caracteristicele unei jurisdicții profesionale sunt, in ge- 
neral următoarele trei: daia aiii 

a atuitatea procesului şi a tuturor actelor de procedură; 

= i perereeă judecății; 

c) competența technică a judecătorilor, 

Examinind legea romină din 1933, vom observa că nici 
una din aceste condiții nu sunt satisfăcute, 

Gratuitatea proceselor nu este asigurată decit în măsură 
redusă, pînă la 10.000 lei valoare și pentru salarii numai în 
cazul cind salariatul are un salariu sub 5000 lei lunar. 

Cele mai importante acțiuni pentru sancţionarea abuzu- 
rilor de drept, acţiunile în daune, nu sunt scutite de taxa 
timbrului. 

Celeritatea judecății — azi, în lumina unei experiențe de 
patru ani — putem afirma, că a devenit inexistentă, 

Se dau termene, în aminarea proceselor, de 2-3 luni, 

Procesele sunt îngreunate enorm de lipsa asesorilor dela 
judecăţile de fond şi chiar de lipsa de pregătire ṣi de conștiin- 
ciozitate a unor asesori, 

Un distins jurist, specialist în legislația muncitorească, d. 
Barasch face următoarele considerente asupra lipsurilor juris- 
rilor jurisdicției profesionale romine, întrun raport prezentat 
secției de studii a partidului național-țărănesc: 

„Rezultatele ce le-a înregistat aplicarea legii jurisdicției 
muncii — scrie d-sa — au fost departe de a corespunde țelului 
pe care l-a urmărit legiuitorul și constatăm că starea actuală a 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


educației noastre sociale atit de rudimentară încă a trebuit să 
ne aducă decepţii în experimentarea legii. 

Practica legii a arătat că adeseori agesorii uită că migi- 
unta ce le-a conferit legiuitorul este mai mare decit aceea ce 
şi-o atribuie ei înşişi. 

In locul de judecători ce ocupă, ei trebuie să înțeleagă 
că încetează să mai reprezinte interesele clasei căreia aparițin 
Și că se găsesc deasupra părților în litigiu, trebuind să fie 
a dezinteresaţi. 

că mai adăugăm la aceasta şi împrejurarea că, prin 
lipsa frecventă a asesorilor dela ședințe, tărăgânirea devine o 
regulă, vom înțelege ușor atmosfera puţin favorabilă menținerii 
ru jurisdicției în forma lor actuală „ce s'a creeat în jurul 


Soluţia d-lui Marco I. Barasch tinde la desființarea acestor 
instanțe arbitrale de muncă, 

Nu împărtășim această părere, 

Din cauză că funcțiunea este defectuoasă nu trebue să se 
condamne organismul însuşi . 

De altminteri, în alt domeniu, de exemplu comisiile ar- 
bitrale de pe lingă camerele de comerț și industrie, au dat 
rezultate favorabile. 

Fără îndoială că jurisdicția muncii avea lipsuri, mari lip- 
suri și o ameliorare se impunea, 

Este, mi se pare, tocmai ce a realizat decretul-lege mo- 
dificator din 17 Mai crt, 

Prin acest decret-lege se prevede, într'adevăr, că un pro- 
ces în fața judecătoriei de muncă nu se poate amina pentru 
lipsa oricărui asesor decit o singură dată şi numai pentru caz 
de boală sau alt caz de forță majoră, 

La termenul următor, procesul trebue să se judece neapărat. 

Dacă lipsește un asesor, magistratul e obligat să judece 
Gui asesorul prezent; dacă lipsesc amindoi — magistratul va ju- 
deca singur, 

Părţile işi pot alege însă asesorii din instanță, după cum 
aceștia pot fi cooptați, de magistrat, în cazul cind unul sau 
ambii asesori lipsesc. 

Este probabil — că aplicarea acestor măsuri va împiedica, 
pe viitor, aminarea ṣi tărăgănirea proceselor la infinit. 

Acelaș decret-lege din 17 Mai crt. cuprinde dispoziții foarte 
interesante, privind modificarea legii pentru plata lucrului e- 
fectuat de meseriași. 

Litigiile în curs, din fața comisiilor arbitrale de pe lingă 
judecătoriile de ocol, au trecut asupra judecătoriilor de muncă. 

ceste organe jurisdicționale vor judeca în prima și ul- 
tima instanță, toate litigiile pină la 50.000 lei valoare dintre 
meseriași și clienții lor sau numai dintre meseriași, tot după 
normele legii pentru asigurarea plăţii lucrului efectuat. 


———————————————__—————————____————— 


Cronica muncitorească LA. 
PN hd 
Competența teritorială a judecătoriilor de muncă, pentru 
licarea legii paie efectuat, se întinde supa oeae 
n întreg județul în care funcționează o judecătorie í uae 
Comisiile arbitrale de pe lingă tribunale, ca z co rată 
arbitrale de pe lingă judecătoriile de ocol urbane n ju n 
unde nu sunt judecătorii de muncă, vor continua să ga 
La judecătoria de muncă din București, va funcționa < 
o comisie pe lingă fiecare din cele două secții. ua d 
Ne exprimăm regretul că nu sa venit cu scuti A 
importante de taxe pentru acun în arag că coda sa pre 
t nimic tru grăbirea soluționării li X 
i por brg — fis de sperat că măsurile recent luate pe 
calea decretului-lege, vor realiza, cel puțin în parte, o amei- 
orare a jurisdicției profesionale și în Rominia. 


N, N. Matheescu 


Literatura vecinilor noștri 


Bulgaria 


In literatura bulgară Geo Milev este unul din numele 
cele mai importante. Important prin varietatea manifestării ta- 
lentului său, prin inteligența şi cultura ce o reprezintă, prin 
deschizătorul de drumuri care era și, mai ales, prin adeziunea 
Care și-a dat-o cauzei pentru libertate, în lupta cârcia a căzut. 

Inainte de război era considerat ca fiind cel mai dotat 
poet simbolist, cel mai inspirat și sugestiv cîntăreț al senti- 
mentelor umane, 

In război a luptat și a fost rănit. O schijă i-a sfirtecat o 
bucată de țeastă, i-a desființat un ochiu. Ca să se vindece a 
plecat în Germania. Aci a întilnit și curentele noui în artă, a 
asistat la marile frămintări sociale. 

Cind s'a intors în patria sa, era de două ori altcineva: un 
poet și mai evoluat, un luptător pentru nevoile şi cauzele mari 
a celor mulţi şi săraci, 

A creiat curente noi in literatura bulgară, a adus reforme 
artei dramatice, a animat și pregătit o generație nouă de 
ginditori şi novatori. 

Na neglijat nici lupta masselor populare ce se agitau, 
cerind pămint și drept la viaţă, A asistat la acțiunea reprimată 
singeros a țăranilor, apoi și a muncitorilor dela orașe in 
1923-24, 

Poemul lui „Septembrie” (apărut în traducere rominească 
în no. 2 din revista „Era Nouă”), nu e altceva decit procesu’ 
verbal plin de inspirație şi de un suflu epic al acestei miş- 
cări Poputtate, inecată în singe. 

| însuși, pentru vina de a fi luat partea poporului, de a-i 
fi cîntat idealul și lupta a fost urmărit, prins și pedepsit, nu 
se știe exact cind şi unde. Se spune însă că gizii i-au tăiat 
mina dreaptă „ca să nu mai scrie” și — după asta — l-au 
pus în cuptorul unei brutării, unde l-au ars. 

A scris poezii inspirate și emoționante: altele de îndema 
$i slavă ideii supreme; a condus publicații, a regizat piese 


——————(CCC 


Literatura vecinilor noştri! Bulgaria 


de teatru în spiritul nou al vremii, a desenat; a scris critice 
literare şi Liza şi a tradus pe cei mai importanți și a 
ape de el poeţi germani, ruşi, francezi şi belgieni. Și a 
t mai mult ca toate un vajnic camarad, un neobosit ani- 
mator, un spirit de direcţie şi lumină pentru generaţia lui și 

cele de azi care îl respectă, il iubesc și-l urmează. 
Din poeziile lui prezentăm publicului nostru aceste trei 

de mai jos, 


Stefan Roll 


MORMİNT 


„„Acolo-mi voi sâpa mormântul 
şi-mi voi serie numele 
şi greiele mele suferinţi 1..." 


In privirile tale verz mă sting 

Fără patimi și de răutate pal, 

Surisul tău e, pentru mine, ghiața, 
mingiierea ta greu metal cu zimți. 
Din cenușe beau ape în sorbituri ferbinţi 
fără geamăt, fără protest, fără viaţă. 

O ceas al tristei evadări ce m'a cuprins de viu 
departe, spre pietre, spre lichieni și pustiu! 


Acolo, în amurg, mä așteaptă mormintul 
— fără sălcii pletoase, fără chiparoși — 
Unde pe cripta rece singur voi incrusta 
numele meu și cronica tristă 

a iubirii mele... 

Oarbă atirnă nemărginirea 

Face adincul peste șesurile aride 

Și moare ultimul pătrar, 

al lunii însingerate ,— 

între pietre, lichieni şi pustiu. 


PAŞTE 


Sună, sună, suni 
tobe, trimbiţe, clopote 


LA VIAȚA HOMINEASCA 


— trezeşte! 

Tişneşte din virtejul alarmij 

suflete adormit! 

Arvirle cu besmetice miini, 

în inimi, în capete, 
Șrapnelele luptei, 

granatele răsvrătirii, 

— sori și lune înebunite! 

Invie și năvăleşte: 

fără ordine, fără poruncă 

— înainte! 

Lazăre, scoală! 


PĂMINTUL REVOLTAT SA DESCHIS 


Şi cu limbi de foc a vorbit: 

Apostoli! Sfinţi! Mucenici! 

conducări de congrese imaginare, 
Monarhi! Cruciaţi! Alhimişti! 

Sunt însetate — spațiile — de tină 
Şi sufletul meu, după cenușa voastră! 
O minciună fără bucurii şi amăgitoare; 
fără flacăre și elan și fie care dintre voi 
Orbăcăește în visul lui pustiu: — 

în timp ce eu vam dat și vă dau 
bucurie — în loc de durere Și neputinţă; 
euforia frunzelor de primăvară, 
fericirea albilor crini, 

a trandafirilor sălbatici, 

şi a strugurilor copți 

în foșnetul toamnelor pure; — 

și rodii și ananas — 

şi vam întins ți 

de liniște, mitna cristal — 
înaintea tristeții voastre, 

spre banchetul la care fiecare din voi 
era invitat ca oaspe: 

de aur, de azur și puritate, 


Goo Milev 


EBA, 


MISCELLANEA 


Topirceanu 


La terminarea liceului, cei doi frați de cruce din internatul 
liceului Matei Basarab, s'au despărțit. Eugen Todie a apucat 
intr'o parte, Topirceanu în alta, Fire mai timidă, Topirceanu 
s'a lovit repede de greutăţile vieței și a trebuit să primească 
incomoda situație de funcționar public. 

Ajutat de defensorul eclesiastic din acea vreme, bătrinul 
Eftimescu,a obținut un loc de impiegat la Casa Bisericei. Acolo, 
erau aciuați în diverse servicii și birouri o sumă de scriitori, 
Intre alții şi Rădulescu-Niger, care de la început a văzut în 
Topirceanu un element de viitor în domeniul scrisului. 

Din îndemnul lui Niger a trimis Topirceanu, pentru prima 
oară, la „Flacăra”, o poezie spre publicare. Aşa a inceput ca- 
riera publicistică, mult regretatul poet dispărut deunăzi la lași, 

Cit a deţinut slujba dela Casa Bisericei, Topirceanu lo- 
cuia întro mansardă din str. Primăverei, mansardă așa de duios 
cintată de el în Balada Chiriaşului, 

In acea mansardă era adesea vizitat de Oreste, lonel Pa: 
velescu, Cincinat, Eugen Todie și alţi prieteni scriitori, din 
cari, cei mai mulți, au trecut de mult, înaintea lui Topirceanu, pe 
drumul veșniciei. 

Serile, mai toate serile de vară, lungi și calde, poetul le 
petrecea atunci cu prietenii la şosea, în chete, unde vocea 
lui de tenor liric desăvirşit atrăgea în juru-i perechile de în- 
drăgostiți, furate de Ap e glasului lui. 

Așa a dus-o vre-o doi ani în şir Topîrceanu: ziua la ser- 
viciu, noaptea la şosea. Vocaţia lui era însă versul; și cînd s'a 
hotărît să se închine poeziei, s'a |despărțit și de funcționărie și 
de vagabondajul la șosea. A pornit-o la lași, atras parcă acolo 
de liniștea necesară scrisului. Și în adevăr, a scris cum puțină 
alții, vers simţit, vers muncit, vers inspirat care l-a aşezat de- 
finitiv în antologie. 

Baladele vesele si triste, Parodiile originale, Pirin-Ptanina, 
aar mai ales bogata colaborare anonimă dela „Viața Rominească” 


În o a 


82 VIAȚA ROMINEASCA 


unde a scris interesante articole de porna și alcčătuia — 
citeodată singur — această rubrică a Miscellanei, — pot arăta 
posterităței valoarea literară a lui Gheorghe Topirceanu. 

S'a stins în plină tinerețe și în plină putere a talentului său, 
in laşul de care era îndrăgostit și în care şi-a muncit ogorul 
literar care-l va transmite posterităței. 

Trupeşte, se va odihni de veci între marile glorii literare 
ale țării: Conta, Delavrancea, Creangă, Gane, Anghel etc. Spi- 
ritualicește, va rămîne deapururi în mintea și in sufletul ge- 
nerațiilor ce vor urma. ii 


G. Ibrăileanu”) 


Mi s'a dat însărcinarea să vorbesc despre Ibrăileanu, așa 
cum l-am văzut noi cei din urmă auditori ai lui, studenţii din 
seria 1933/1934, 

Ştiam încă de prin liceu că Ibrăileanu se bucură de o 
faima ucosebită în rindul celorlalți profesori. Mai știam apoi 
că e cel mai bun cunoscător al lui Eminescu; unii dintre noi 
veneau la lași chemaţi tocmai de mindria de-a ne numi elevii lui, 
şı destinul de atitea ori ingrat, a fost în cazul de față de 
partea noastră. Ne-a fost dat să ascultăm cele 5-6 lecţii din 
iarna lui 1034 asupra lui Eminescu și Creangă cu o religio- 
zitate care aducea ceva de dincolo de obișnuință, 

Gindurile lui coborau în sufletele noastre, în mănunchiuri 
de lumini ca razele de soare. Şi culegeam tot ce impărția 
el, ştiind că ne găsim pe urmele unui adevărat semănător, 
Cind începea să vorbească, sala era cuprinsă de un fel de 
muzică interioară, pe care ți-cra jenă s'o întrerupj, ṣi ascultai 
cu sufletul la gură. Vorbele lui erau frinturi de melodic și nu 
puteau fi altfel decit așa. Nu întrebuința fraze alese. Aveai 
impresia că, pentru el, cuvintele căutate n'au niciun rost. Lucru- 
4 rile pe care le spunea erau totdeauna interesante și n'aveau 
' mevoe de mască. Pentru noi, tot ce auzeam dela Ibrăileanu era 

nou, fiindcă nimeni nu știa să vorbească măcar pe departe 
ca el, Cind intra în sala de curs, impunea prin figura-i de 
patriarh, și spiritul lui ne copleșea gindurile. Atunci trăiam, 
pis toate nenorocirile prin cite a trebuit să treacă Mihai 

inescu, într'o viaţă atit de zbuciumată. Niciodată mam avut 
așa de mult impresia că lucrurile despre care vorbea profe- 
sorul erau smulse din sufletul lui şi nu erau culese din viața 
altora. Şi asta pentrucă, totdeauna, Ibrăileanu trăia faptele pe 
care le interpreta, 


+ 


”) Note dintr'o conferință, 


MISCELLANEA 83 
a a a 


Intimplarea a făcut ca vestea morții lui să ne ască 
la Facultate, acolo unde toate armă sărate pline rien 
lui mare și unde îl aşteptam mereu. Era ziua de 11 Martie 1936, 

._ De atunci nu l-am mai așteptat și nu-l vom mai aştepatw 
niciodată, Ne vom aduce aminte numai că, atunci cind am 
sosit aici, soarele grăbea spre apus. Lumina Jui mai păstra 
inca razele strălucirii de altădată, şi ochii ne-au durut privindu-l, 


x 


. Razele mai stăruesc încă in ochii noștri obosiţi de atita 
lumină, și muzica vorbelor lui o căutam zadarnic pe coardele 
unei viori de mult dezacoriate. Sufletele noastre nu se vor 
mai bucura așteptindu-l şi florile gindurilor noastre nu vor 
mai impodobi pelerina mare a unui om de-atilea ori minunat, 
A Nu-l vom mai vedea niciodată, Lecţiile lui vor râmunea 
insă, ca o amintire dintre cele mai plăcute din viața noastră 
universitară, și cu fruntea descoperită și inima îngenunchiată îl 
ar, a P toate cărările noastre ce nu odată se prevestesc 


G. Istrate 
Talent și „pornografie“ 


Istoria literară inregistrează de o bucată de vreme furtu- 
noase polemici şi discuţii relative la artă şi pornografie. 

„in cuprinsul unor note fugitive şi observaţii modeste şi 
vechi nu vom face nici măcar un cit de mic rezumat al acestui 
război spiritual, 

Tolstoi face undeva citeva reflexii cu privire la firea omului 
şi la aruncarea în public a unor cuvinte în adevâr periculouse, 

„Dacă într'o sală de spectacol răsună vorba „loc, este sit- 
ficientă această vocabulă pentru ca lumea în panică și disperare 
să se arunce şi să se strivească în goana către ieşiri. 

Dacă în împrejurarea închipuită de Tolstoi cuvintul bleste- 
mat trebuie să producă în chip fatal apariţia instinctului de con- 
servare al indivizilor și zăpăceala cu rezultatele-i funeste, în 
alte cazuri lansarea unor vorbe care nu merită nicio atenție 
speciali, cind se provoacă situaţii asemănătoare, atitudinea o2- 
în a. caz este cel puțin comică, 

n spectacolul literilor romin a 
B Satuteit „Pornografie”, E ANC A pe ie 

„Și iată că lumea serios avertizată şi solemnă i 
masi și pana public cititor, se acel ta să-și tata pd 
epava rr păcătoasa înriurire a cuvîntului „pornografie”, 

„Instituții de cultură şi alte sfințite şi oneste 
a gpreb au sunat din trimbița morală, ca nişte pe far sea 
cele patru unghiuri ale țării intrată în panică la întinderea „fla- 
gelului”. La urma urmei, toată chestia e foarte distractivă. ` 


CD a 


BA VIAŢA ROMINEASCA 


Noi nici nu ştiam că există atita nobleţă sufletească răspin- 
dită pe tot cuprinsul țării rominești. 

Profesori şi profesoare, — o! profesoarele mai ales —, 
_ cu mentalitatea de fete mature și educatoare a fragedeior suflete 

de copii, s'au considerat imediat răspunzătoare de soarta gene- 
raţiilor xiitoare, Fiecare din aceste tabere au circumscris marginile 
artei și pornografiei, și-au imaginat un scriitor angelic, un om 
ce stă in permanentă conversație cu cerul şi duhurile bune și 
protectoare, 

Pornografia există, — spun ei, — la întuneric: ea nu se 
dă pe faţă, și mai ales, nu se face din ca artă! 

__ Raționamentul acesta e superb şi prin sinceritate, dar și 
prin înțelepciunea lui. 

Despre laturea cea mai caracteristică a argumentului Și 
anume acea caraghioasă și comică nici nu mai vorbim. 

Aşa klar, de viața scriitorului în genere „nu se maj fine 
seamă prin delimitările nemotivate, arbitrare și făcute asupra 
operei de artă. 

Dar noi credem că degetul moralizator şi faciia amenințare 
cu bagheta corecțiunei, se aplică numai într'o societate de 
sălbatici, 

Este societatea rominească o asemenea turmă necivilizată ? 
Nu credem. Exemplul îl găsim în faptul că am adoptat și ne 
luptăm să primim cu o repeziciune în adevăr semnificativă, 
tot ce este bun în civilizația omenirii, 

Atunci, unde găsim barbaria? Lăsăm ca răspunsul la această 
intrebare să-l închipuie moraliştii, 

Ce rămîne însă cu uşoara mărginire a artei și cu „por 
nografia” ? 

A doua chestiune ne interesează; cu pornografia se ocupă 
moraliștii; opera de artă insă — știm că se face cu talent și cu 
numeroase și tragice sforțări, 

Talentul este singurul apărător al artei și tot el legiferează. 

Justiţia lui este reprezintată prin legile 'ui, după cum ne 
spune un mare poet din timpurile noastre. 

Legislaţia ui nroprie este veşnică si imutabili. Restul, 
lipsa de talent, manifestată uneori în chestiunile zise morale, 
este „pornografie”. 


G. C. 


„Cartea căpitanilor“ 


Ir colecția „Rinduiala”, a extremei drepte a apărut o 
nouă cărțulie, intitulată „Cartea Căpitănilor”, f A 

Lucrarea este închinată „Căpitanului”, adică d-lui Corneliu 
Codreanu și cuprinde o prezentare a figurilor și luptelor duse 
de Horia, Cloșca și Crişan, Tudor Vladimirescu și Avram lancu. 


a — — 


m, 
Autorul lucrării, d. Ernest Berne 
« , a, încearcă astfel — trucuri 
ia n eta grosolană și tendențioasă falsificare a PL ederto ma- 
SE Py șcări populare şi democra tice din istoria poporului romin 
Oxi dar 2 Sem = de continuitate istorică dela Horia, Cloşca şi 
rain pari u ladimirescu, Avram Iancu, la... Corneliu Co- 
Figurile cele mai măreţe şi mai ulare di 
i in tr 
tupielor popsala romin pentru libertate "și pămint sapa 
sere pe același plan istoric cu conducătorul unei mișcări al cărei 
eo in existență este uneltirea pentru instalarea unei dictaturi 
o e, adică distrugerea complectă a tuturor libertăților publice, 
rara ră ie sar page întregului popor. Eroii şi 
ilor democratice t 
cu duşmanii acestor libertäțți. AREE N TE A 
Lucrarea d-lui Ernest Bernea se încadrează în 
AE irii ideologice” ` fascismului romin, — oleik aaia 
pa in prezent prin apariția în vitrinele librărilor a o sumedeme 
cărți, cărțulii și reviste cari, dacă sunt lipsite complect de 
pe științifică, impresionează totuși tineretul prin stilul 
era + Căci, de ani de zile, extrema dreaptă își învăluie ati- 
inele, atentatele şi frazeologia în vestminte eroice”, cari 
N să acopere caracterul lor «tinațional şi antipopular 
FA toate aceste, încercarea de a-l prezenta pe d. Corneliu 
Praga drept continuatorul lui Horia, Tudor Vladimirescu și 
Gaien ma pie arpea eph » Falsificarea istorică este prea 
pori ste, cari cunosc cît de puțin, trecutul po- 
are a fost caracterul luptelor duse de Horia, T 
bies lancu? Nu vom cita de cit din însăşi ee Eat Eaa 
Sa ea, tru a evidenția în cîteva rînduri caracterul profund 
pi Papa dt it sociale și naționale j 
» uția lui /foria a fost revolutia țăranilor i 
Munţii Apuseni. s'au ridicat pentru da iioe: itngi da 


deposedați de pășuni, de păduri și de i 
împartă pămînturile nobililor și să se desfiso. iobăgia” Pea 


S a e 


86 VIAŢA ROMINEASCA 


despre mișcarea lui Avram lancu, ce altă mărturisire a 
EOE Ha democratic poate fi mai valabilă decit prezentarea 
acestei mișcări drept urmare a revoluției dela 1848? „Lupta 
purtată cu armele de către lancu, a fost urmarea firească a celeia 

rtată de oamenii gîndului, cari cu mulți ani înainte de 1848, 
să cultive o conștiință rominească puternică. Adunarea 
Naţională dela Blaj a fost o manifestare a acestei activități f 
Or, Adunarea dela Blaj și revoluția dela 1848 au fost mișcări 
revoluționare burghezo-democratice. Toţi „teoreticienii” de pînă 
astăzi ai fascismului rominesc, începînd cu d. Nicolae Roșu și 
sfirşind cu însuși d. Corneliu Codreanu au considerat și consideră 
spiritul democratic dela 1848 drept dușman împotriva căruia 
trebue să lupte, 2 A 

In timp ce „revoluția lui /foria a fost revoluția țăranilor 
iobagi”, în timp ce Tudor Vladimirescu pornise, în fruntea po- 
porului de toate naţionalitățile, împotriva domnului și boerilor, 
iar Avram Iancu continua lupta începută de democrația burgheză 
în 1848 — deci în timp ce mișcările n: rilor iapă și ul 
lancu erau mișcări lare, pro , democratice, m s 
d-lui pariu ONA 4 a ze antipopulară, antimunci- 
torească și antițărănească, 

Vai da sia singur exemplu, foarte grăitor. Primele acțiuni 
politice ale d-lui Corneliu Codreanu — aşa cum sunt descrise de 
d-sa în lucrarea „Pentru legionari” — au fost acțiuni antimuncito- 
rești, spargeri de greve. Cu un lux de amănunte și plin de 
laudă, d, Corneliu Codreanu povesteşte cum în 1920, în timpul 
une! greve a lucrătorilor din atelierele C.F.R. Nicolina-laşi, a 
organizat, cu sprijinul poliției, echipe de spărgători de grevă. 

Și-l poate cineva imagina pe Horia, organizînd o acțiune 
împotriva țăranilor iobagi, atunci cînd aceștia intrau în 
conflict Meschis cu grofii proprietari de moșii? Ce continuitate 
istorică poate fi între Horia, eroul luptelor pentru libertate și 
Codreanu. srărgător de greve și adversar al libertăților de- 

ice? i 
aa d falsificării grosolane a istoriei și prezentării d-lui 
Corneliu Codreanu drept urmas al lui Horia, Tudor și Avram 
lancu își are un înțeles mărturisit, fără vrere, de către d. Ernest 
Bernea în prefață „Neamul nostru tine mult la trecutul său, 
la trecutul-tradiție, cugetul si fapta strămoşilor”. Acest trecut 
glorios si eroic al poporului în lupta pentru libertate, inde- 
pendență națională și pămînt, extrema dreaptă vrea să-l folo- 
sească împotriva libertății, independenţei naționale și revendi- 
cărilor economice ale masselor populare, 

Horia, Closca şi Crişan, Tudor Vladimirescu, Avram lancu 
au fost însă și rămîn pilde și înainte-mergători ai luptătorilor 
democrați de astăzi, împotriva opresiunei și amenințării fasciste. 


SL. Voicu 


MISCELLANEA 87 
C  —— 


Două rondeluri necunoscute ale poetului Macedonsky. 


Cu cîteva luni mai înainte ide a trece în veșnicie, maestrul 
Al. Macedonsky a ținut să mai treacă odată pe la minăstirea 
Țigăneștilor, loc favorit poetului şi unde a compus, în singu- 
rătate, multe din poeziile sale. 

Pe registrul minăstirei, poetul a scris două rondele cari 


nu Sunt cuprinse în volumele tipărite și pe cari le transcriem 
mai jos: 


RONDELUL CTITORILOR 


In zugrăveala învechită 

El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse, 
Biserica de ei clădită 

Şi- țin cu degetele întinse, 


Năluci, din vechiul timp desprinse 
Ştiu viața lor că e sfirşită — 

In zugrăveala învechită 

El searbăd; ca, cu ruje-aprinse. 


Și nu-și blesteamă a lor ursită, 
Dar orice candeli cind văd stinse 
Și sfinta slujbă părăsită, 

Ei pling cu lacrimi neinvinse 

In zugrăveala învechită, 


RONDELUL CASCADELOR DE ROZE 


Urcînd pe pomi, zimbinud pe casă 
Se surpă rozele grămadă 

Sau întocmesc cite-o cascadă 

Pe vre-o alee mai retrasă. 


Parfumul lor purtat în stradă 
Intinde-a lui subțire plasă —, 
Urcind pe pomi, zimbind pe casă 
Se surpă rozele grămadă, 


De-ori cite stavili nu le pasă: 
Sunt un torent, sunt o cascadă 
Ce'n voia soarelui se lasă; 
Dar ce, de cum sfirșesc să cadă 
Se urcă'n pomi, zimbesc pe casă”, 


88 VIAŢA ROMINEASCA 


Ultimele poezii ale lui lonel Pavelescu 


La Rimnicul-Sărat unde a închis ochii pentru totdeauna 
şi unde a și fost înmormintat, lonel Pavelescu a mai scris 
unele lucruri care, — din pricini ce nu le cunoaștem — au 
rămas nepublicate, 

Ducindu-mă să-l văd, înaintea morței, i-am cerut manus- 
crisul cîtorva poezii pe care vroia să-l revadă, pentru ca apoi 
să-l publice undeva, 

N'a mai apucat s'o facă. Aripa morții i-a acoperit ochii. 
ii rannin mai jos acest manuscris, nereväzut, al po- 
etului: 


SONET 


Da! Ora-mi va suna să amuțesc 

Şi să arunc o ultimă privire 

Că nu mai sper visind la fericire, 
Să nu mai rid, să pling și să iubesc. 


Fantoma de o noapte! fără ştire 
Cași o stea din haosul ceresc 

O să dispar cu visul pămintese 
Și mam să fiu măcar o amintire, 


Fternitatea este ca şi marea 
Te lupți nebun s'apropii depărtarea 
Hipnotizat de-o țintă ce te cheamă. 


Și'n drumul fericirii 'ntrezărite 
De-odată ca se cască și te'nghite, 
Ea care te-a născut și ţi-a fost mamă. 


J.. ... 


Viața mi-e acum pustie, 

Visuri nu mai duc cu mine 
Mindrul crin îi mărăcine 
Cine-mi ştie de durere? — cine? 


Calea vieței este lungă 
Si pe ca, fără'ncetare 
Râu și bun, pe fiecare, 
Care blestem îl alungă? — Care? 


Primăverile-mi sunt toamne 
Clipele-mi sunt mai urite 


MISCELLANEA 89 


ÎN = d 


și mai posomorite, 


Lungi 
Cite-uu să mai fie Doamne? — Cite? 


La fereastra dragii mele, 
Plingeţi ginduri amărite: 

Să n'o ia pe căi pierdute! 
Du-te inimă cu ele!— du-te!” 


RECENZII 


Miha: Sadoveanu: |sturisiri de vinătoara (Ed, „Cugetarea” 1937) 


D. Mihail Sadoveanu, acest vrăjitor al singurătăţii, a strins 
într'un nou volum poveștile vinătoreşti publicate în ultimii ani 
în diverse periodice. Ele sunt pe lingă producția de romane 
cari se desfășoară într'un ritm regulat şi organic, asemenca 
unei forţe ale naturii, firimituri de pe masa festinului regal. Ele 
păstrează însă aceeaşi savuroasă prospețime și aromă. Mina și 
duhul creatorului se recunosc nu numai în opere monumentale, 
ci și în cele mărunte și ocazionale. , 

Cum o spune și titlul, povestirile acestui volum sunt cen- 
trate în jurul vinătorii. Dela primul contact se simte — sub 
haina unei poeme în proză — o atmosferă miraculoasă de basm, 
in care oamenii, jivinile, cerbii și căprioarele, dealurile, văile, 
pădurile și bălțile apar transfigurate, contopite într'o unică 
armonie cu sufletul celui ce le contemplă. 

Alături de aceste lucrări în filigrană, de poezie evoca- 
toare, sunt încă două categorii de povestiri: cele care evocă sau 
comentează cu subtil și împăcat humor evenimente și oameni 
și altele cari sunt mici studii de psihologie animală, ce sondează 
sufletul jivinelor (vezi cele ce conțin psihologia ciinelui de vi- 
nătoare și a lupului) sau descriu cu o rigurozitate, în acelaș 
timp cu poetică și științifică, năravurile animalelor (de pițdă: 
boncălăitul cerbului). 

Multe din volumele d-lui Sadoveanu au un cadru vină- 
toresc. Acestea trădează un temperament și o pasiune, Vină- 
toarea este însă şi terenul fertil pe care s'au cristalizat opere 
literare. Pe bună dreptate, autorul însuși mărturiseşte: „Vină- 
torile mele au fost deseori vinători de tipuri si de impresii 
neuitate”. (Pag. 243). si 

Contactul permanent cu natura, contemplația și reveria, 
activitatea cinegetică esențial dezinteresată, analoagă deci cu 


A 


RECENZII 91 


creaţia artistică, au pricinuit acea sevă de naturalete, de vi- 
talitate intensă şi de prospeţime ce respiră din ra operă 
a d-lui Sadoveanu. impreună cu Calistrat Hogaș, alt . mare 
hoinar cu ochii deschişi spre toate miracolele naturii, spre 
peisagii sau oameni plini de frumuseţe şi sens, d, Sadoveanu 
este cel mai mare poet al naturii romineşti, 

Transcriem aceste două pasagii scurte din ncesi volum 
pentru a demonstra ad oculos, pe de o parte puterea de evocare 
Şi transfigurare poetică a naturii, iar pe de alta simțul de ob- 
Servație şi istețime întru caracterizarea animalelor, pe care d, 
Sadoveanu o desfăşoară cu virtuozitate, dealungul tuturor pa- 
ginilor_ acestui volum. Mai întii o aventură cu veverița: 

„Globul ierei era jos, în tăul negru: şi ea, era sus fla- 
cără măruntă a vieţii. Se temea încă de duşmani: rămăsese încă 
o clipă în ea amintirea dezastrului și a marei bătălii: bănuia 
incă o primejdie, acum cind cinta soarele în crengi; şi stătea 
neclintită ca o frunză, lipită strins de trunchiul fagului bătrin 
şi, cu urechea grămăditi în scoarță, asculta un ceasornic care 
bătea acolo mărunțel, măsurind timpul. Nu era însă decit ini- 
mioara ei de puișor al fagului, a! pădurii şi al primăverii, 

„N'am simţit în acea clipă milă, nici bucurie: ci am avut 
un simțămint intens de simpatie pentru fărima ei simbolică de 
viață, într'o fracțiune a eternității, în tristul şi scurtul timp 
al oamenilor. 

„åm lăsat-o în imbrățișarea ei prietenească, ascultindu-și 
inima ei şi a pădurii, sub mingiicrea soarelui, tatăl nostru al 
tuturora. M'am îndreptat incet, cătră tovarășii mei” (pag. 68-09), 

Şi acum ceva din metodele de vinătoare ale tupului: 

inteligența lupului se dovedeşte, de pildă, în felul cum 
ură el porcul din ograda rominului. Vine astfel incit nici nu-l 
simt ciinii. Recunoaște spărtura în gard or pirleazul pe unde 
va trebui să treacă. Intră și caută godacul şi-l duce foarte 
repede cu sine, I ţine de ureche cu colții şi-l bate dinapoi 
cu coada, ducindu-l spre sălușul său. Porcul coviță odată ori 
de două ori, pe urmă tace și se supune, fugind alături de 
noul lui stăpin”, (pag. 140-141). 

__ Bucăţile acestea poartă grifa personalității artistice a d-lui 
Mihail Sadoveanu. Căldura, puritatea sentimentelor, prospetimea 
senzațiilor, humorul care străbate toate paginile sunt un tonic 


care se infuzează prin toţi porii sufletești atunci cînd citeşti 
această carte, 


E. Lovinescu: Memorii, lil (portrete și scene din viața 
literară), Editura „Adevărul“, 


Se pare că d. Lovinescu a epuizat, cu acest al treilea 
volum de portrete literare, rezervele de material uman. Se ob- 


În o 


92 VIATA ROMINEASCA 


servă, în succesiunea celor trei volume de memorii, o trecere 
dela marile fiare ale junglei literare la figuri mai mărunte (dar 
mu șterse!) pentruca acest volum să se centreze in jurul por- 
tretelor unor anonimi, nu mai puțin caracteristici însă pentru 
umanitatea literară pe care d, Lovinescu p caută, prinde şi 
fixează cu voluptate, cruzime şi artă în marele său parc mirific- 
teratologic al faunei literare romineşti. 

D. Lovinescu, critic şi creator, inspiră cronicarului literar, 
la fiecare al său nou volum o ciudă, abia stăpinită, de re- 
cunoștințe și veneraţii. Căci şi cronicarul literar e om, El nu se 
poate mulțumi să rezume, să clasifice o operă, să spună: „Pe- 
aci e bine, dincolo mai slab, pasagiul cutare e reuşit, celălalt 
cam lipsit de vlagă”. Inregistrarea și judecarea obiectivă este, 
firește „un ideal, Repetăm: cronicarul literar e şi om și literat, 
inzestrat deci și cu o mică vanitate. Dincolo de dreapta judecată 
a operei, îi face plăcere şi îi dă tonicitate de mindrie faptul 
că poate să descopere țesătura fină a personalităţii autorului 
analizat, să depisteze procedeele sale mintale și stilistice, do- 
minantele şi armonicele scrisului său. D. Lovinescu are grijă 
să anticipeze, analizindu-se singur, precizindu-și metodele, tră- 
dindu-şi toate secretele, anticipînd asupra muncii cronicarului 
literar. Şi d. Lovinescu se cunoaște tot așa de bine ca și pe 
obișnuiții „Sburătorului”. Ba, de opt ani incoace, d-sa nu face 
altceva decit să se analizeze. Cred că această atitudine narcisică 
l-a și îndepărtat de lupta obiectivă, De opt ani, strălucitul 
Ahile al luptelor literare de odinioară se oglindește în ape 
lucii, 

Și liciditatea aceasta, autoportretistică, e periculoasă si din 
alt punct de vedere: cronicarul literar, trustat de bunul său, 
pus în imposibilitate de a reface mai bine ce a făcut d. Lo- 
Vinescu, e înciudat de atita perfectie și virtute şi trece, cu 
arme și bagaje, de partea criticei distructive. Socotind că ner- 
vul activității tinerilor este deobiceiu dorința de a străluci şi 
că un autor este cu atit mai exaltat cu cit oferă cronicarului 
literar sau esseistului o mai copioasă ocazie de-a străluci și scri 
articole frumoase, putem să ne explicăm de ce, în genere, d. 
Lovinescu a fost mai des înjurat decit analizat, 


x 


Și în acest volum ne lămureşte, în prealabil, despre arta 
literară a portretisticei. „Memorii IHI” revendică titlul de o- 
peră literară. Ceeace nu este permis creatorului — de-a răspunde 
criticelor — se pare că este permis criticului, Beneficiind de 
acest cumul, d. Lovinescu se explică, se comentează, se apără. 
In acest caz e de preferat tactica mistagogică a d-lui lon Barbu, 
care a tăcut melc, chiar acolo unde, într'adevăr, era nevoie 


RECENZII 93 


de puţină lumină. Opera de artă trăeşte și se dărueşte intuiţiei. 
Autojustificările nu insemnează, adeseori, decit că autorul îşi 
raționalizează creaţia, 

D, Lovinescu s'a înțeles bine, dealtfel, cind militează pen- 
tru o portretistică bazată pe J pero caracterului dominant al 
unei personalități, a resortului ultim şi principial. Numai, că 
aceasta favorizează portretistica miniaturală şi anume a unui 
tip special de oameni, relativ puțin complecși. Dacă analizăm 
cele mai bune portrete din Memoriile d-lui Lovinescu, in care 
este aplicată această metodă, vom vedea că avem de-aface cu 
un tip special, monstros. E vorba de acel tip, foarte frecvent 
în lumea literară, în care ambiția și voința de putere creiază 
tipuri bovarice. Or, bovarismul este: „Putința de-a te imagina 
aitjel decit eşti” (Gaultier). Este un surogat de personalitate 
artificială, creată de imaginaţie, un rol jucat inconștient și 
care se suprapune, se intrepătrunde cu țesătura vie a ființei 
umane, anchilozind-o, mineralizind-o. Viaţa infinit proteică, va- 
riată, pulsind mereu altfei (e drept, după o lege foarte as- 
cunsă) numai cu greu poate fi prinsă de metoda amintită, 
Deaceea, d-lui Lovinescu ii reuşesc indeosebi portretele exem- 
plarelor bovarizate ale literaturii. Acolo apar trăsăturile groase, 
mașinăria, tot ce e mecanic, artificial in personalitate. 

te la un loc, aceste portrete ar da d-lui Lovinescu 
gloria unui La Ruchefaucauld al bovarismului literar autohton, 

E drept: în personalitatea fiecărui om poate fi găsită o 
dominantă, un motor: ceeace s'a numit fenomenul originar ar 
unei vieți. Să nu confundăm această metodă cu cea a d-lui 
Lovinescu. E, dealtfel, foarte rar practicată, tocmai pentrucă 
şi în cele mai bine conturate personalități viaja este atit de 
proteică încît se aplică mai lesne metoda impresionistă, a unor 
suprapuneri de impresii momentane, subiective sau de date o- 
biective. Deaceea acolo d. Lovinescu abordează oameni într'a- 
devâr întregi, cu sufletul sbuciumat de viața adevărată, re- 
nunți acolo la metoda obișnuită şi comunică în mol simplu 
și emoționant impresiile proprii, crimpeie de biografie, fapte, 
scrisori. Astfel e cazul portretului lui Bogdan Amaru şi a 
plugarului Gheorghe Chindris. 

Cu alte cuvinte susţinem că, in ultima fază a activității 
d-sale literare (Memorii) d. Lovinescu a abandonat, tu rare 
excepţii, teoria impresionistă, trecind faptic la expresionism, 
dacă ne e îngăduit să adoptăm acest termen din literatura 
modernă germană, și care inseamnă că preconizează o maximă 
CĂPEesie a esențe: nui fenomen (chiar cu riscul de-a 
Drava „naturalețea”, asemanarea”, principalul fiind ex- 
presia unui transcendent. De pildă: cea mai bună „tritică plas- 
tică” a lui Brâncuși, sunt poemele închinate „Păsării Măiestre”! 
de Lucian Blaga ṣi lon Vinea), Şi d. Lovinescu caută să surprindă 
eserițiălnt—mer personalitat. Metordă expresionistă, care duce 


e 


94 VIAŢA HUMINEASCA 


— cum s'a văzut in plastica și dramaturgia germană — la 
caricatural și grotesc, Darurile de portretist aie d-lui Lovinescu 
își găsesc valorificarea în demascarea bovarismelor diverse. Ea 
satisface setea, după o trăsătură centrală, care si explice toate 
celelalte. Aci d. Lovinescu se simte în largul său. Aci poate 
prinde, întradevăr „şurubul principal al unui ins. Dar natura 
obiectului, ca și a metodei, fac ca portretele să fie adesea cari- 
caturi şi grotești, adeseori simbolice, dar lipsite de acea uma- 
nitate. largă şi caldă. Ca şi Dante, d. Lovinescu s'a condamnat, 
impins de un demon lăuntric, să cutrecre bolgiiie Infernului 
scriitoricesc, 

li urăm ca şi în acest lin amurg al vieţii sale, să inceapă 
Se stringă şi să melifice toată duiceața și esențele rare ale 
une: indelungate conviețuiri cu lumea, oamenii, ticuunile și 
ideile. Căci aceasta este important și «durabil. 


P. S. Mai adăogăm că Memorii /I1 se compun din trei 
grupări: 1) Portrete de literați mai mărunți sau mai recenți 
(semnalăm: Dinu Nicodim, Cazaban, Bogdan Amaru); 2) Ano- 
nimi, caracteristici pentru patima bovarică a literelor — la a- 
ceștia ne referim indeosebi in cuprinsul rindurilor de față; 
3) Polemici şi discuţii literare pro Jomo, Din păcate, discuția 
alunecă adesea pe un plan prea persona: (Vizita medicală) și 
nu se ridică pe un plan mai înalt de discuţii principiale. 


Cami! Petrescu: Teze și antiteze, Edit. „Cultura Naţionala”, 


D. Camil Petrescu este un admirabil tip de personalitate 
rotunjită și compleciă, complexă și diversă, asemeni unui om 
din Renaștere. Un cap în care flacăra spiritului pilpiie in toate 
ipostazele sale, Poet, dramaturg, romancier, critic dramatic și 
literar, esseist și filosof cu o desinvoltură organici — reuneşte 
O majoră parte din fețele activității spirituale intro scinteiere 
lucidă de diamant. Un ins în care spiritul zămislește o celulă a 
viitoarei Noocraţii, Și cu aceasta am atins o nouă latură a ac- 
tivităţii d-lui Camil Petrescu: reforma socială, 

Atita diversitate, spro mea intelectuală, neastimpär crea- 
tor nu putea să nu coalizeze impotrivă-i haita mediocrilor, Timp 
de zece ani d. Camil Petrescu a dus un război inegal, infrun- 
tind boicotul şi calomnia presei buievardiere și a cafenelei, 
cu simpla și nuda spadă a minții sale. Uneie procese le-a pier- 

t în prima instanță (aplauzele reporterașilor și a lui gură- 
cască), Pe toate însă le-a ciștigat în următoarele, 

După Transcedentalia este stabilit că avem de-aface cu 
un reprezentant de frunte al poeziei metafizice. După Danton 
nimeni nu mai poate să-i conteste simțul dramatic al masselor 


RECENZII 95 
Pa a 


al conflictelor, După Ultima noapte de dragoste, prima 
eră de război şi Patul lui Procust d-sa s'a instalat în pre 
pefo ere prin Teze şi pci cari string 

litică 4 it, é x 
PTA hasaa şi articole răspindite timp de un ger prn 
publicații rare şi aristrocrate, devine evident că avem e ace 
cu un creer organizat pentru a descurca și rezolvi cu eea 
ditate şi eleganță problemele vieții noastre literare și intelec- 
tuale, 


* 


lumul Teze şi Antiteze este, aparent, neomogen; lăun- 
tric, Meg purtat de un gind unitar, Este păcat că ay 
filosofică a autorului nu a putut fi formulată cu tot aparatu 
documentar necesar. Cum însuşi anunță în prefață, cristalizarea 
a fost impiedicat de lipsa mijloacelor bibliografice și a liniștii 
necesare unei astfel de munci. Virtual însă, această concepție 
prezidează toate studiile volumului, Ea promovează un sub- 
stanțialism, o „nouă structură”. Ce anume este aceasta, © greu 
de formulat. Ea co de, oarecum, cu fenomenologia lui 
Husseri și cu intuționismul bergsonian, Negativ se poate de- 
fini ca o depășire a vechiului raționalism, ca o luptă contra 
formelor încremenite şi deschiderea ferestrelor tru un vint 
nou şi viu. In „Proust și noua structură”, d. mil Petrescu 
arată cum marele romancier francez transpune pe terenul li- 
terar revoluțiile înfăptuite de noua structură în demeniul fi- 
losofic şi științific, Această lucrare e un stilp ideologic al vo- 
ygreer coloană a edificiului publicist al d-lui Camil Petrescu 
este pateticul Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici. inter- 
calat, ideca organizării noocratice a Statului. Pe aceste coloane, 
edificiul — din cărămizi mărunte sau blocuri de beton — articole 
şi studii, scrise, unele acum un deceniu, dar și în zilele de 
astăzi actuale . 

Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici rămine totuși 
piesa de rezistență a volumului, E atita virulență polemică, 
lumini asupra procedeului de creație a dramaturgului, sinceri- 
tate in descrierea tracului profesional, resemnare şi Era i 
incit va rămine o bucată antologică a literaturii rominești, - 
nalog cu celebrele pamflete ale lui Paul Louis Courrier, un 
document usturător despre moravurile literare și teatrale ale 
vremii noastre. 


E i 


Se pare că a trecut epoca volumelor de esseuri diverse. 


= —————— 


96 $ VIAŢA ROMINEASCA 


Tratatul şi sistemul, opul masiv, le-au luat locul, Numai acelea 
se vor putea impune și menţine, care unesc veșnica actualitate, 
transcenderea cotidianului prin problematică permanentă cu o 
viziune unitară, cu prezenţa unificatoare a unui om cu adevărat 
viu. „Teze și Antiteze” întrunesc aceste „calități. 


Lucian Boz 


W7 


rr, 


1937, — ANUL XXIX IUNIE, NR. 6 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURĂ, ȘTIINȚA ŞI IDEOLOGIE 


SUMARUL: 


Mihai! Sadoveanu Badea Toma 

lon Minulescu Strofe pentru El y 
D. |. Suchionu Cavalerii timpului pierdut PI, 
Cezar Petrescu Furtună, la Zapodia 

Dem. Boter Din munte 

Tudor Vianu Metodă și obiect 

Al. Graur 'ndo-Eurepenii 

leon C, leon Inceputurile capitalismului in colo trai principate ramine 

G. Călinescu Cronica literară (N, lorga: Sfaturi pe intunerec | 

Al. Philippide Literatura străinătății| Franța de astăzi și cunoașterea culturii 

germane, O literatură fără țară) 

Andrei Şorbulescu Cronica politică [imperialismul țărilor mlel) 

E. Poulopol Cronica legislativă 
Eugen Demetrescu Cronica economică [O nouă conterință economică mondială?) 
N. N. Matheescu Cronica muncitorească 

Gr. Miadenatr Cronica cooperativă |Cooporaţia și Economia dirijată) 
General Rujinsky Cronica militară (Forțele sariena) 

Prot. Dr. Rainer Cronica științifică 

Dr. M. Nasta Cronica medicală (Turburărila funeționale în patologie. Acțiu- 


nea voinței asupra vieții vegetative) 


G. Oprescu Cronica plastică 

Radu Georgesce Cronica muzicală 

Profira Sadoveanu Cronica dramatică 

D. i. Suchionu Cronica cinematogreficā 

Nicanor & Co, MI NEA : Moralitatea artei: Oameni de bront; lafrê- 


mări; S. S. R. pS, S. R; Noutăţi despre Gide: Aleran- 
drescu verses Kant: Chestiuni de limbă. 


VECINII NOȘTRII 


RECENZII: Titu Maiorescu: Invemnări ziinice. Socec, 1937. Viodimir Tudor: Caterina 
a doua. 1937, Vremea, — Al. Dima: Zăcăminte folilerice în poezis noastră contemporană, 1937. 
Fundaţia Carol Il. — I. Simionescu: Țara noastră. 1937, Fundaţiile Regale Carol II. — 
Mihail Sadoveanu: istorisiri de vânătoare. 1937. Cugetarea. — Margareta Barcianu: 
Minuk, pisolu, 1937, Oficiul de Librărie, — C. Rădulescu - Motru : Rominismul. — lon 
Longhia : Japonia economică, 1937, Eminescu. — C. Kirițescu: O spovedanie, 1937, Cartea 


Românească. — M. Ghelmegeonu: Producţia Agricolă și regimul agrar - țărânesc. 1937. 
Eminescu. — N. Porsena: Regenerarea neamului românere, 1937, Cugetarea. — 


Tamanan WE a a N RP e RR PD 
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: STRADA CLEMENCEANU Nr. 9 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURA, ȘTINȚA ȘI IDEOLOGIE 


BUCUREȘTI STR. CLEMENCEAU, No. 9 


ANUL XXIX 


PREȚUL ABONAMENTELOR: 


tară x Abonamente'e se pot 
In Peun an. . . . lei 250 face dela orice număr, 


» » Seoli si biblioteci . . 500 trimițind suma prin 


Autorităti si institutiuni mandat poştal, admi- 
itāți și instituțiuni 1000 

si 2i © La sd nistrajiei din Bucureşti, 
In străinătate: Pe un an . 1000 sir. Clemenceau, No. 9 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘTINȚA ȘI IDEOLOGIE 


ANUL XXIX 
IUNIE 1937 


d ness, |p9ooeotepezeter 


ATELIERELE „A DEVERUL” s A 


Badea Toma 


Căsuţa de pază a lui badea Toma Orăşanu e aşezată 
pe Gotu, cu mult mai la vale de locurile unde sālāşluim 
noi acuma — cu şi Pavel-baci. 

După ce trece prin chei sălbatice, cu tunet şi zbucium 
de talazuri, după ce grămădește rînduri după rînduri de 
bușteni în etaje încilcite în stincării la marginea şoselei 
înguste, Sebeșul se domoleşte întrucitva la locul ce se 
chiamă Tău. Acolo a fost odinioară o iezătură a celor dintăi 
exploatări. In lărgimea văii, acuma, se găsesc așezate citeva 

case şi un joagăr. Deasupra, în stinga cum întră la Tău 
Sebeşul, se înalță muntele Gotu. Şi sus acolo, într'o poiană, 
în sihăstrie, se duce badea Toma ca să privegheze locurile. 
„Acolo, sus, n'ajunge țipătul strident al fierăstrăului. 
N'ajung nici strigătele Lăzurenilor care lucrează la descii- 
citul plăviilor de bușteni, minînd lemnele la vale în sforul 
apei. Nici chemările muntenilor Poienari, care trec tot mai 
la deal și mai la răcoare cu turmele lor, căutind pășunile 
de văratic, 

Cind am făcut scurt popas cu Pavel-baci la a zecea 
ori a douăsprezecea cotitură a potecii trăgănate, deodată 
ne-am simţit desfăcuţi de toate cele din vale și ne-am a- 
daos oarecum albăstrimilor curate, unde plutesc scamele 
nourilor, Peste streșina făgetului trece cînd și cînd, cu opriri 
si suete, o aburire de vint, 

Mai departe, după alte zece zigzaguri ale potecii, am 
pătruns între brazi, într'o lumină amurgită care cuprinde 
în ea taina unor singurătăți mai adinci, spre ripi și po- 
noare. 

Acolo ne oprim un răstimp mai lung. Eu şi Pavel-baci 
am întreprins această expediţie ca să înginăm și să chemăm 


EREI BEE RA S — E IE SEI LI ESE 


4 Pt A N E, Viața Rominească 


ieruncile depe Gotu, Ne-am aşezat cu spetele răzimate în 
trunchiuri bătrine de brad. Cind unul, cînd altul sunăm 
subțirel, cu mlădieri anumite, din fluericea de os, chema- 
rea cucoșelului de ieruncă; după aceia ne ațintim urechea 
cătră lăceri, aşteptind răspunsul. Dintr'o rovină se va deş- 
tepta țiuitul, perceptibil numai pentru auzul nostru încor- 
dat. După ce dăm iar semn, răspunsul se mută mai aproape, 
Intr'un tirziu paserea cu penele de coloarea frunzelor us- 
cate de fag și cu ochii cercuiți roș se va arăta într'o dungă 
de soare, inaintind şi oprindu-se, pe jos; apoi va filfii 
cătră un collon de umbră. 

Abia la amiază am pătruns în poiana închisă cu râz- 
logi, unde stă tupilată așezarea paznicului. E o căsuţă pu- 
țintică și secundă; îi ajungem cu palma la streşină. Are 
hogeag din care iese fum: deci badea Toma e acasă. Are 
prispă unde putem sta la hodină, primind în plin puterea 
soarelui. Are și două ferestruici, pe unde badea Toma ob- 
servă împrejurimile: vede în lumina cea dintii a dimineţii 
căprioarele și ciutele, ieşite cu vătuii şi cu viţeii in margi- 
nea luminişului. După ce trece toamna şi omăturile iernii 
inchid văgăunile, badea Toma ascultă de aici, de pe prispă 
unde stăm noi, glasul imprejurimilor. In ceasul amurgului 
acest glas sé inşurubează câtră stele, jăluind foamea ne- 
istovită din veac a lupilor. 

Fum iese din hogeag; uşa nu-i închisă decît cu clanţa: 
dar badea Toma nu-i aici; e prin apropiere. Poate s'a dus 
la izvorul de pe povirniş, unde avea obiceiu, într'o toamnă, 
să-l aștepte, într'un tufăriş de soc bătrin, o ieruncă. Asta-i 
o poveste pe care badea Toma nu uită niciodată s'o spuie 
cind poposesc aici oaspeţi. Pavel-baci are s'o mai audă 
odată, fără să se supere. Trebuie s'o ascult eu, care m'am 
suit, întiia oară pe Gotu; deci Pavel-baci va zimbi, lăsin- 
du-se intro rină și închizind ochii, şi ascultind aceleaşi 
intonaţii monotone ale aceluiaşi glas moale şi parcă tot- 
deauna trudit al lui badea Toma. 

Poate-i dus mai în fundul pădurii, ca să observe ceva. 
Ca să observe dihăniile umbrei, cu ochii lui rotunzi. 

Badea Toma Orășanu e un om vechiu al pădurii şi al 
muntelui. Casa lui, cea cu adevărat a lui, înscrisă în con- 
dicile funduare, e intrun sat la vale pe Sebeş. Acolo are 


ÎI O o 


Badea Tono ED 5 


muiere și fecior, și gospodărie. Dar- viața lui și-o petrece 
de multă vreme mai mult aici, sau la Prigoana, sau la 
Branişte, subt acoperemintul codrului Din vreme în vreme, 
cind se aude că au trecut pe aici domni, muierea se În- 
făţișează, cercetind cu viclenie cele ce-au fost şi cite sau 
petrecut; pină ce badea Toma se scobește în şerpar, scoate 
şi-i pune în palmă ceiace știe că-i trebuie şi ceiace urmâă- 
veste și dorește ca, După ce s'a incredințal că a luat tot, 
punind astfel rinduială, femeia iese iarăși la lume, läsin- 
du-l singur pe Toma. Nu-l întreabă dacă are nevoie de 
ceva; nu multă o cergă din loc; nu clătește un blid. După 
ce a descîntat şi a scos ce-i trebuie, se duce: iar Toma. 
dacă are vre-o lipsă, n'are decit să pogoare devale. 

— Rinduiala asta nu mi-a plăcut mie niciodată... zice 
cu părere de rău Pavel-baci. Muierea asta e mai mult un 
dușman decit un prieten şi un tovarăș pentru Toma al 
nostru, 

— Ar trebui să-i aleagă poate o zi de judecată, in- 
sinuez eu, 

— Nu cred să se poată aşa ceva... mă încredințează 
tovarășul meu. Dacă a răbdat atiția ani, are să mai rabde 
și citiin mai rămine pină la sfirșit. Toma eun om care pri- 
veşte viața nu ca pe un dar, nici ca pe o bucurie, 

Il văd în curind, E un om cu înfățișarea liniştită și 
mai mult tristă, cu ochii îngropaţi subt frunte, ochi vii 
în lucirea cărora se simte parcă totuși o uşoară maliţie, 
Subt mustața tușinată, gura cu buzele încrețite și stăpinite. 
In făptura lui măruntă, nervoasă şi atentă este ceva din 
sălbătăciunea de pădure. A zimbit o clipă; apoi a devenit 
iar serios și reținut. E curat şi cuviincios îmbrăcat. Şi-a 
lepădat haina groasă și pălărioara verde. Hrănește focul. 
Umblă cu luare-aminte: răspunde domol. 

E omul cel vechiu al muntelui şi al codrului. Cunoaşte 
mersul anotimpurilor, crugul lunei, mișcarea stelelor, sem- 
niticația vinturilor. Ştie obiceiurile dihăniilor, cunoaște şi 
orinduiala domnilor de la oraşe, care vin aici în petrecere, 

Domnul baron Karl von Hacken şi doamna baroană 
Hilde von Hacken au avut onoarea să fie călăuziţi de 
badea Toma, la muget de cerbi, in cealaltă toamnă. Cu 
douăsprezece vorbe nemţeşti, cu care a mai rămas de cînd 


ÎN 


a Viata îi amine 


a fost cătană, Toma Orășanu a făcut pe oaspeţii din Ger- 
mania să cunoască tot ce era de cunoscut, fie in ceeace 
privește muntele, fie în ceiace priveşte sălbătăciunea pe 
care o urmăreau. 

Chiar în ziua întiia a așezat pe nobilii vinători cum 
se cuvenea, așa incit vintul să vie dela cerb spre dom- 
niile lor. 

Asta e o măsură tactică prea bine cunoscută de vină- 
tori şi domnul baron o afirma în cuvinte străine, pe care 
Toma le asculta grav. 

Nu înţelegea nimic, însă știa despre ce-i vorba. 

— Nu-i bun, răspunde el; suflă vintul cam tare. Azi 
nu vine cerb. 

Ca părerea lui să poată fi înțeleasă, a avut nevoie de 
un singur vocabul: „Hriş“! — adică cerb „în limba lor* 
— şi de o negaţie, gesticulată deosebit de energică. 

— Doamna a zimbit, amuzată de acest sistem de ex- 
primare. In curind a fost încîntată de alte „sisteme“ ale 
lui badea Toma. 

Vintul era potrivnic nu numai vinatului ci şi chibriturilor, 

Doamna Hilde von Hacken luase cu sine o cutie in- 
treagă. Așteptind în colţul de tăietură unde se aflau, doamna 
baroană și-a potrivit întrun tubuşor de chilimbar o tiga- 
retă și a tras pe cutie un chibrit, care sa stins numai- 
decit. Toma a stat și a privit cu lucirea particulară a ochi- 
lor lui, cum doamna trage al doilea, şi al treilea, și al 
cincilea, şi al zecilea chibrit. Vintul le-a stins pe toate, 

Atunci şi-a pus în mișcare degetele-i negre, a sco- 
ciorit în șerpar şi a scos pe rind cremenea, amnarul, iasca. 
Potrivind un firişor de iască pe zburătura de silex, a 
zbătut o singură dată cu oţelul şi a prezentat, politicos, 
doamnei baroane cărbunaşul, 

Doamna baroană a făcut cu plăcere unele reflecții 
cătră soțul său, cu privire la civilizaţia străveche din aceşti 
Carpaţi, care produce focul cu mai multă seriozitate decit 
acele „lemnnşe“ mederne. Nu înţelegea dece badea Toma 
a întirziat s'o servească, așteptind zece eşecuri. Inţelepciu- 
nea și delicateța lui Toma erau la înălțimea sistemului 
său arhaic: legile civilizaţiei moderne prigonese cu „straf“ 
pină în fundul muntelui concurența pe care instrumentul 


PP 


Ledio [enc temema CE 


vechiu o face fabricilor de chibrituri. Strict logic ar fi 
fost ca sistemul arhaic să rămină in chimir, — însă badea 
Toma era, întiiu, om și, al doilea, cavaler. Cind a înțeles 
mai pe urmă doamna baroană aceste lucruri de la Pavel- 
baci, admirația și stima sa pentru badea Toma au sporit 
nespus. 

După ce a împuşcat cerbul în u cincea zi, baronul a 
devenit şi el entuziast pentru acest autohton; însă Toma 
a primit manifestările domnului cu destulă răceală. lar 
răsplata, in monedă bună, după ce au plecat oaspeții, a 
venit și a scos-o cu viclenie muierea. Paznicul a rămas cu 
privirile duse şi cu buzele strinse, singur şi așteptind, pe 
muntele Gotu, ploile putrede prevestitoare de iarnă. 

După ce mincăm în căsuţa scundă, lingă foc, ne mai 
odihnim „o ţiră“. Apoi ne gătăm să ne suim mai sus, spre 
Coman, unde se află alt adăpost şi unde „trebuie să se fi 
tras astăzi ieruncile“. Badea Toma ne întovărăşeşte, Intti 
sa pregătit: adică a răzimat pușca de uşă şi a căutat un 
toiag; după accia a trecut spre izvor şi a prins de coamă 
un căluț murg, aducindu-l şi închizindu-l într'un grăjduţ 
tot așa de mie cit şi căsuţa. Il tot îndemna cu băţul. 

De adăpat, murgulețul e adăpat. Toma i-a grămădit 
in iesle un braţ bun de fin, „cu să aibă şi el cu ce petrece“, 

— De ce nu-l laşi în poiană? întreb eu. 

— Pentrucă după ce trecem pe la Coman, mă las și 
eu devale cu domniile voastre, 

Imi explică Pavel-baci. Dacă nu-i om aici pe noapte, 
vin lupii şi minincă pe murguleţ. 

Toma a făcut numai semn cu ochii: „aşa-i“, 

Câluţul nechiază în întunericul grăjduțului. Ştie și el 
despre ce-i vorba, 

Badea Toma își reia pușca. Mai întirziem puţin: cit 
fumează Pavel-baci o ţigară. Vorbim despre niște vremuri 
trecute și despre niște suferinți ale lui Toma. 

De altminteri, cit a trăit şi cit a slujit, ba la cătănie, 
ba în sat la muiere, ba în codru, badea Toma n'a avut a 
se plinge de sănătate: slavă Domnului! 

Numai odată l-a apucat o durere de cap. Vedea așa 
verde înaintea ochilor, și-l durea capul, şi-l durea capul, 
cit i se părea că i se desface țeasta in bucăţi. Văzind el 


Îi 


8 E Viața Rominească 


că trec trei zile şi nu-i bine; şi trec cinci zile și-i tot râu, 
su dus, după sfatul unora și altora, la o babă într'un sat, 
Ș'acea babă l-a închis într'o șură şi l-a descintal şi i-a dat 
să bea o băutură, și iar l-a descintat pină la șapte ori 
într'o zi, şi „i-a scos soarele din cap“. 

— Apoi de atuncea, mulțam Celui-de-Sus, n'am mai 
avut nici atita; fără decit am mai pățit c'o măsea, Așa-i 
rinduiala: cînd se înmulțesc anii, se impuținează măselele. 
Eu um avut semn cu cea dintăiu. 

Eram aici, în căsuțu asta, singur. leşeam într'o dimi- 
neață şi mă găteam să mă sui mai sus: numai ce mă 
fulgeră! Parcar fi intrat din afară în mine ceva. M'a ful- 
gerat — și mam pus jos. Gata, zic eu; trebuie s'o scol. 
Dacă mă doare un ceas așa şi dacă nu mor, musai să 
caut un meșter să mi-o desbată. 

Așa, domnule, la Sebeșul-săsese, la doftor de dinţi, nu 
mă pot duce: pin'acolo-i cale lungă. Pe urmă, nici n'am 
fost cu om purtat şi desmierdat pe la doftori. Să caut un 
meşter de-a noștri mai aproape, 

Aflasem că s'ar fi găsind un cleşte pentru aşa treabă 
la un cioban, subt Pătru. Umblu cu mare grăbire şi ajung 
cătră sară la acel loc unde auzisem că este stina şi la 
care stină ar fi trăind acel cioban. După ce ajung, aflu 
că ciobanu-i dus. E dus cine știe unde, departe; după cit 
indur, nu mai am eu răbdare să-l cat pînă ce l-oiu găsi. 

Imi spune un creştin cu milă ce se afla la acea stină 
subt Pătru, să nu întirzii mult și să caut pe unul Neculai 
Joldu, brigadier silvic, Acela se pricepe mai bine decit 
ciobanul, şi are un cleşte nou. Cit ce-a apucat măseaua, 
a și dat-o afară; şi cum a dat-o afară, gata, stă durerea, 
ca și cum nici n'ar fi fost. 

— Mulţămesc, creștin bun, zic eu; hai să mă duc la 
Neculai Joldu, 

Apoi de acolo pină la Joldu m'am dus cu iar cale lungă, 
vreo treizeci de kilometri. Am întrebat întrun loc pe nişte 
Lăzureni care impingeau cu țapinele buștenii pe Sebeş — 
parcă dădeau cu țapinele în falcă la mine. Mi-au spus 
incotro. M'am dus şi am nemerit. Am găsit nevasta singură. 
Neculai Joldu nu-i acasă; e dus lu un proces la Sebeşul- 


Îi d e E e e e 


Badea Tom a m e a 


săsesc. Era intro Joi; de-acu tomna Duminică dac'a fi 
inapoi. 

Când am auzit, să cad jos! Dar mam căzut. Aflu de 
la muierea Joldului că sar fi zvonind de alt cleşte, într'un 
sat tocmai peste Măgură, Acel cleşte ar fi fiind în stă- 
pinirea unuia cu numele Simion Ciuchendea. 

De dormit nu puteam dormi, că nu mà lăsa mä- 
seaua, De mincat nu puteam minca. Am luat o gură de 
vinars şi m'am dus iar vreo treizeci de kilometri, pină 
ce am ajuns la badea Simion, carele m'a primit ca un bine- 
făcător. — Dar acuma-i sară şi sa întunecat, zice. Pe in- 
tuneric n'om putea face nimica, Aşa, frate creștine, zice, 
îi aștepta dumneata pină mini-dimineață, 

Am așteptat pină a doua zi dimineața, fără să lipesc 
geană de geană. Numai mă legănam așa ca ursu — și 
miriiam. Nu iîndrăzneam să tip, ca să nu trezesc pe cei 
care dormeau. 

A doua zi dimineața cum s'a arătat soarele, mi-am 
făcut cruce şi m'am așezat pe scăunaș, afară. A venit 
nevasta lui Simion Ciuchendea şi m'a apucat de cap. Pe 
urmă s'a gindit Simion Ciuchendea să cheme ajutor un 
vecin: şi a strigat la el, să vie numai decit să dea ajutor 
pentru o faptă bună. A sărit vecinul gardul şi a venit. 
Deci muierea lui Ciuchendea m'a ținut: vrednică femeie. 
lar badea Simion a pus bine cleştele. Cind a început a 
trage, sa aninat de el, dind putere, şi vecinul. Ș'așa ne-am 
desfăcut unii de alţii; cu am căzut într'o parte cu muierea, 
el a căzut în alta cu vecinul. Am căutat măseaua pe jos; 
am găsit-o; m'am bucurat şi mi-a stat durerea. 

Asta am pătimit, a zimbit badea Toma. Acuma cu 
voia domniilor- voastre, cu zic să suim cătră Coman, ca 
S'ajungem înainte de asfințitul soarelui și să vedeţi 
ieruncile, 


MIHAIL SADOVEANU 


Strofe pentru EL 


De şi noi toți, îi suntem frați 
Şi toți, il ascultăm la fel — 

Noi nu-i suntem de cit argați, 
Căci l'am ales stăpin pe EL... 


Dar EU, cum nu-i pot fi argat — 
De și noi suntem toți la fel 

De sorțul alb, m'am desbrăcat 

Şi n'am mai ascultat de EL... 


Totuș.., Cum simt că se cuvine 
Ca toți să-l ascultăm la fel — 
De și m'ascult numai pe mine, 
EU nu m'ascult de cit prin ELI... 


ION MINULESCU 


Cavalerii timpului perdut 


Dacă sar face o expoziție de ceasornice bucureştene, 
reunind in aceea; sală: orologiul public dela Hotel Bulevard, 
bicapacul de aur al unui subdirector dela Culte, ceapa Ros- 
kopf-Patent a incasatorului de tramvai, cronometrul-brățară 
pudrat cu diamante al cocotei-șic, deşteptătorul-castron al stu- 
dentului orfan —, vom constata că fiecare marchează altă oră. 

Incercările de unificare intreprinse de societățile C.F.R., 
Radio București și Telefoane au rămas infructuoase, Nici chiar 
ceasul dela fosta cofetărie Nestor, insărcinat să reguleze ran- 
devuurile celei mai nerăbdătoare categorii umane: a indră- 
gostiților, nici chiar acesta n'a reusit să facă prozeliţi. 

Și augustul nostru Suveran a avut o idee de mare Mo- 
narh atunci cind dărimind o aripă din propriul Său palat, 
a făcut să inceteze discordi» seculară dintre cele două orologii 
deopotrivă de regale care, ca niște fraţi Atrizi, se priveau 
piezis, răminind fiecare la punctul său de vedere. 

Hotărit lucru, pentru locuitorul veselei noastre capitale, 
ceasul poate fi ornament de arhitectură, articol de imbrăcă- 
minte, obiecc de amanet, dar numai intimplător şi foarte 
aproximativ devine el citeodată instrument de măsurătoare al 
exactității in relațiile sociale. 

Asta, firește, nu inseamnă că bucureșteanul nu-i, și el, 
som care are treabă“, Decit, felul lui de a avea treabă este 
foarte particular, și consistă tocmai din a fi oa ecum dez- 
robit de factorul timp, 

Dacă n'ar fi așa, nu sar putea explica acea curiozitate 
e ică unici in lume si care se numește Calea Victo- 

Inteleg prin Calea Victoriei strada care se intinde dela 
Nestor a Galeries Lafayette, regiunile septentrionale numin- 
du-se la fel doar printr'o neglijență de edilitate și o lene 


Îi ac L 


12 a Viața Romineasc6 


de limbaj. Totul e curios pe această stradă. Casele nu-s case, 
ci prăvălii ; iar locuitorii lor nu-s locuitori, ci negustori. Nu 
»locueşte“ nimeni pe Calea Victoriei. Indărătul geamurilor, 
oamenii stau numai ziua, numai citeva ore pe zi, și numai 
in interes de serviciu. După inchiderea dughenelor, imobilele, 
intocmai ca în faimoasa „city“ londoneză, devin pustii. Și nu-i 
oare curios că singurele case cu paturi sunt hoteluri, adică 
adăposturi trecătoare pentru oameni trecători? (,pasager“ 
este numele științific al acestor vremelnici domni). 

Decit, impotriva tuturor așteptărilor, nicăeri Rominul nu 
se simte mai „liber de orice sarcini“ ca pe asfaltul fericit 
al acestui „centru comercial“. Zadarnic tejghele și galantare 
se căznesc să creeze o incordată atmosferă de afaceri. Nici 
un om, din ciți circulă pe trotuare, niciunul nu are propriu 
zis treabă. Cetăţenii se plimbă pașnic, insuflețiți doar de 
calma dorință de a se plimba. Omul Căii Victoriei are ceva 
din nepăsarea superioară a ințeleptului și ceva din ã 
brută a vehicului material. Media aritmetică dintre filozof și 
proectil. Un cuvint redă, de bine de rău, această psichologie 
complexă. Este cuvintul: pieton. Nu trebue să vedem nicio- 
dată in trecătorul Căii Victorie altceva decit un pieton. 
Poliţia, odată, a nesocorit acest adevăr de etnografie 
Vâzind că pietonul inundă strada, a pus lanțuri late- 
rale. Dar asemenea zidurilor din Jericho, aceste bariere au 
căzut, spre ruşinea acelora care le pusese. 

Cum se impacă insă două populații atit de deosebite: 
negustorul și pietonul, populația de dincoace şi cea de din- 
colo de geamuri? Negustorul trăește din nevoile locuitorilor, 
şi nu din indiferența lor sau din gustul indolent pentru 
plimbările fără scop. Comparaţi omul Căii Victoriei cu acel 
al Lipscanilor Acesta din urmă nu se plimbă. El merge, 
ca din pușcă, direct spre ţintă, cu priviri incărcate de inten- 
ţiuni precise. 

Or, pietonul Căii Victoriei nu are, niciodată, intențiuni 
economice precise. El este un cumpărător ocazional. 
Dacă trece odată pe lingă un obiect care ii place, nu-i de 
loc zis că-l va lua. Mai trece odată, de două, de zece ori. 
Nimeni nu poate spune cind ii va veni, subit, dorința de a 
intra in prăvălie și de a plăti articolul. Pietonul nu vine pe 
„Cale“ ca să cumpere. Dacă totuși o face, asta e un simplu 


{TE i 


+ 


Cavaleri timpului perdut memme | 


accident. Negustorul o ştie prea bine. Negustorul Căii Vic- 
toriei trebue să știe să aștepte, cu vitrinele pleznind provo- 
cător ochiul pietonului, pentru ca acesta, odată si odată, să 
fie, subit, și nu se știe de ce, fulgerat de nevoia irezistibilă 
de a cumpăra. 

Trecerea dela simplu pieton la cumpărător efectiv, sau, 
cu alte cuvinte, transformarea omului fără nici-o treabă in 
om cu treabă, se face brusc, inopinat şi durează puţin, exact 
cit operația însăşi a cumpărării. Imediat după, omul ocupat 
redevine un pașnic și nepăsător drumeț, pentru un timp a 
cărui durată nu se poate prevedea. Este intr'adevăr un fel 
particular de a avea treabă, „desrobit de factorul timp“. 

Citeodată strada e acoperită cu masse compacte de pie- 
toni care stau, stau pe loc, asteptind cu răbdare să nu se 
intimple nimic, Am avut adeseori curiozitatea să intreb pe 
vreunul din acești nobili Cavaleri ai Timpului Pierdut : 

— Ce aşteptaţi Dvs. aici? 

— Păi asta, aș vrea să ştiu şi cu. Sunt si eu curios să 
ştiu de ce e adunată lumea asta. Trebue să fie ceva. Dar 
n'am avut noroc să dau peste cineva care ştie. 

Și cetățeanul meu, in nădejdea venirii unui informator 
mai precis, işi mută greutatea corpului, de pe piciorul sting, 
la loc pe cel drept, așteptind astfel, cu forțe innoite, desfă- 
şuratea mai departe a Istoriei. 

Pelerinul Căii Victoriei, dispunind de o vreme teoretic 
infinită, nu-i niciodată deranjat cind traversarea străzii devine 
imposibilă din pricina trecerii vre-unui cortegiu, civil sau 
militar (funeralii, cluburi, fanfare, şcoli, etc, etc.). Căci 
cortegiu inseamnă in fond tot pietoni. Calea Victoriei apar- 
ține pietonului: atunci cind simplul pieton răsleț și indivi- 
dual vine in conflict cu pietonul colectiv, conștient și orga- 
nizat, este natural ca cel dintii să cedeze pasul acestuia din 
urmă. Bravii oficieri ai ordieni au priceput bine situația cind 
s'au hotărit a nu lăsa pe nimeni să treacă, de pe un tro- 
tuar pe altul, in timpul defilărilor diverse. 

Intr'o Duminică dimineața, am avut dovada acestor ade- 
văruri. Stăteam și căscam gura, pe trotuar, la regimentul de 
gardă care tocmai indulcea moravurile cu valurile lui de ar- 
monie militară muzicală. Pe partea cealaltă a străzii, un 
băetel de vre-o nouă ani mergea insotit de maică-sa. Aceasta 


Viața Rominească 


14 


i ă reușise să traverseze, aruncindu-se intr'una din acele 
a U k liber, care se formează intre două plutoane. 
Astfel, riul de muzicanți tăiase familia in două. Fragmentele 
răslețe, depe cele două maluri ale Podului Mogoșoaiei, işi 
făceau apeluri patetice, perpendiculare pe valul de muzicanți 
“ambulanți, așteptind să se ivească o mică fisură in continui- 
tatea mișcătoare a coloanelor. Intr'adevăr, nu trecu mult și 
coloana prezintă din nou unul din acele spații de vid in- 
terstițial. Băețelul se precipită. Nu insă destul de iute pentru 
ca mişcarea să-i fi scăpat unui brav gardian al păcii, care... 
aplicind un zdravân pumn in spinarea vinovatului, declară 
cu demnitate: „Dumnezeu măti de copil“! 
Mi-am adus atunci aminte cum la Viena ceapa nn-ul 
ă circulația pentru a face pe un copi traver- 
a d pară de mină, și dacă e sengle câine ta braţe. Mi-am 
adus aminte cum la Paris se produce o adevărată revoluție 
dacă intrun autobuz intră un copil; adulții de toate sexele 
se ridică pentru a-și ceda locul. Mi-im adus aminte cum la 
Londra copiii care merg la școală străbat kilometrii pe jos 
absolut singuri, căci părinţii lor știu bine că Policeman-ul, 
la fiecare traversare, ii va lua de mină și-i va trece drumul 
in mijlocul armistițiului vehiculelor. Şi mi-am adus aminte că 
in oricare din aceste metropole un sergent care ar injura pe 
un cetățean — minor sau major — mar putea fi destituit 
pentru bunul motiv că ar fi fost in prealabil linșat de populație. 
Mi-am adus aminte de toate acestea, și o cumplită para- 
lizie mwa cuprins. Imi dădeam seama că orice reclamatie pri 
fost de prisos. Aș fi fost tratat de „persoană neserioasă ; 
mi s'ar fi spus, de pildă, „Ce știi D-ta? D-ta, crezi că de 
lucruri de astea ne arde nouă acum? In momentele astea 
grele prin care trecem şi care trebue să rezolvăm fel de fel 
de probleme grele, D-ta, vii cu mofturi de astea! Ei şi ? 
Adică crezi D-ta, că o să se prăpădească lumea pentru că 
un sergent a injurat o mizerie de plod? J R 
Ceva nedrept şi inuman se intimplase sub ochii noştrii. 
Dar pietonului Căii Victoriei nu-i place, din principiu, ca 


vreodată să se vreundeva ceva. 
In nonșalanta lui plimbare fără termen, el a inventat un 


fior de voluptate nou: ataraxia evenimentelor 
D. I. SUCHIANU 


Furtună, la Zapodia 
Ca 


Numărind boabele mătăniilor între degete, Smaranda 
Cumpătă încerca să lege din nou firul gindurilor. 

In straiul alb de olandă, cu părul tot aşa de alb de- 
spărţit la mijloc in cărare, puțină la trup și măruntă la 
stat: ar fi arătat poate şi ea ca un copil travestit şi gri- 
mat, dacă puzderia crețurilor n'ar sbirei obrazul ca un 
măr iernatec şi dacă în ochii ei negri n'ar stărui o ceață 
de griji şi amărăciuni, de îndată ce rămîne singură cu 
sine. Se cugeta că acum feciorii trecuți de virsta copilă- 
riei, îi aduc mai grele necazuri şi îndoieli, decit atunci 
cînd erau numai nişte gingănii neastimpărate, asemeni ne- 
poţilor şi nepoatelor din sufragerie, 

La învățătură, în afară de doi sau trei, m'au făcut și 
nu făgăduese a face mare ispravă. De pămint nu se prea 
dovedeau prinşi. Unul pe cale să-și ia doctoratul la Bucu- 
rești, Alexandru; altul întirziind prin străinătăţi, la o A- 
cademie de ştiinți comerciale, Costin; încolo ce să se-alea- 
gă de cei care tot schimbau școlile și prăpădeau anii? 
Erau isteți la minte, mucaliți la vorbă, arătoşi la chip; însă 
nu se'mpăcau în ruptul capului cu ştiinţa de carte temei- 
nică, Nădejdea întreagă şi-o lăsau pe moşie. Cașicum du- 
pă ce-or închide ochii, ca şi lordăchel, două mii de fălci 
de-arătură și pășuni, ar putea să indestuleze atâtea guri! 
Acum, cu munca și chiverniseala lor bâtrinească, și încă 
abia o înădese cu socotelile dela o toamnă la alta... Pri- 
virea ageră, dar imblinzită de speranţe, s'a îndreptat ia- 
răşi recunoscătoare spre belșugul din acel an al lanurilor. 
pe urmă spre șoprul harabalelor şi spre magazia unelte- 
lor gata pregătite, pentru inceputul sccerişului de-a doua zi. 

Un vatav a ieşit în ușă, la odăile lor, a pus palma 


i 


E E N Pama 


paravan ochilor și sa uitat cam lung în zare, spre munţi, 
la spatele curții. A intrat inapoi.. 

Soarele ardea parcă mai tare. Zăvozii au schimbat lo- 
cul după umbră. Numai Zache se îndărătnicea în iupta cu 
legile echilibrului, răbufnindu-se la pămint, şchiopătind 
cițiva pași ca să incalece bicicleta din goană și să se rū- 
peadă cu mai virtos avini, cînd într'un gard, cînd într'un 
trunchiu de plop. 

Smaranda Cumpătă a intors privirea dela această ca- 
znă vrednică de alt stirșit. Sus, depe terasa casei pentru 
tineret st musafiri, Irinel Măgură dispăruse înlăuntru. La 
dinsa se gindea sau la altceva? 

De astăzi dimineaţă, mereu i se pare ca lăsat un lu- 
cru neisprăvit; o sgindăre o nemulțumire, o neliniște, un 
nelămurit simțimint ca atunci cînd își da socoteală că nu 
și-a îndeplinit o datorie deplin. Mătăniile se despart şi se 
unesc mai repede pe firul de mătase neagră, cu sunetul 
lor mat, urmind neastimpărul degetelor. Argatul sa ivit 
încă odată în ușă. Sa uitat tot spre munţi, a clătinat din 
cap şi sa tras la răcoarea odăilor lipite cu lut. Ce-o fi gă- 
sit oare de privit într'acolo? 

Era gata să se ridice şi să facă înconjurul cerdacu- 
lui, pentru a cerceta şi ea minunăţia la care se holbează 
Simion vătavul, cind de odată îşi lâmurise de unde vine 
nemulțumirea stăruitoare. Aceasta a fost... 

In fiecare dimineaţă de Duminecă, după cum bulu- 
cese oamenii la cancelarie pentru răfueli, îndată ce s'a în- 
cheiat sfinta slujbă la biserica; tot aşa Își așteaptă rindul 
si o parte din suflarea satului, la o cămăruie a sa, care 
e un fel de chilie duhovnicească a spovăduirilor. Acolo o- 
rinduieşte ea judecăți şi împăcări, ascultă păsuri mărunte 
și alină cite-un necaz cu povața şi cind" sarată neapârată 
nevoie, cu fapta; imparte leacuri la plodurile bolnave dintr” 
un dulăpior cu prafuri și şipuri dela spiţărie, dar mai a- 
les cu doftoriile pregătite de mina ci cu învățături mai 
vechi, din bătrini. 

Acolo a venit și fata dela Prigoreni, Dochiţa, sora ce- 
lor două aspide, a morăriţei şi a Saftei dela coşare, să-i 
ceară indreptare. Păsul i sa părut mai mult o închipuire 
de minte ușurică. 


e E — 


i 


Furtună, la Zopodio e 17 


O adusese la Zapodia, nădejdea că lon arc să capele 
permisie dela oaste şi că se vor vedea pentru a pune la 
cale casă nouă, de cum se liberează la iarnă... (Prea bine!..) 
lon a trimis însă râvaș lui frate-său, Simion, că nu-i rost 
de permisie. (Mai puţin bine!..) L-a luat doamna colonel 
Asan Tiberiu la băi, ca să-i stea la poruncă şi să-i păzeas- 
că doi căţei care nici nu pot trăi fără dinsul. (Se'nţelegej 
mofturile cuconetului din Bucureşti, fără alte griji!..) Aşa 
că drumul fetei delu Prigoreni a fost de haram. Acuma 
Dochiţa întreba ce să facă?... Intre două surori căzute în 
vrajbă şi dușmănie, nu poate trăi, (Trebue să le șmotreas- 
că ea odată şi pe aceste găi ascuţite la plise. Scurt!,.) A- 
casă n'o așteaptă nimeni: a rămas orfană de părinți. (Pă- 
cat: vrednici şi cuminţi gospodari! In șapte ani, n'a avut 
a se plinge o singură dată de dinşii...) Doar să se toc- 
mească la o curte. Boierul dela Prigoreni o chemase de 
două ori: îi făgăduia simbrie bună, imbrăcăminte, vaca şi 
juncanii de zestre trecuţi fără plată pe imaș boieresc. (Ce 
vroia mai bun?..) Mintea n'o ajuta să hotărască singură, 
Ce-are să spună lon?... Fără părinţi, cu surorile în ziza- 
nie, aștepta dela coana Smărândiţa cuvint şi povață, 

Ea i-a dat cuvint şi povaţă. fără să cugete prea mult, 
ca pentru asemenea neinsemnată întrebare: 

— 'Toemeşte-te, Dochiţo, dar nu te lega cu anul. Toc- 
meşte-te cu luna. pînă ce s'o întoarce lon al tău... Pe urmă 
om mai vedea noi ce-i de făcut. 

Și a trecut apoi la alte păsuri, ale altora, cu mai grele 
deslegari. 

De-atunci o tot scormonește nemulțumirea. li pierise 
din gind că „boierul“ dela Prigoreni, e luju, feciorul lui 
Hună sin Leiba Chiorul, domnul Sidor Leibovici. lar acum 
n'o vedea nici întrun chip slugărind un jupîn cu urechile 
desbirnate şi cu ifose de mare domn preumblat pela Viena, 
Mai ales câ... Mai ales că... 

Poate că sar fi cuvenit s'o oprească aici, la curte, un- 
de niciodată o slugă nu rămine fără rosturi la treabă. Era 
curățică, pare ascuţită la pricepere; la iarnă o cunună cu 
lon şi-i înlesneşte pe-amindoi să-și înjghebe o gospodărie, 
ca atiția alţii oploșiți dela Hodora, dela Ruginoasa, dela 
toate moşiile pe unde-au trecut, cind Zapodia nu-i ținea 


II IER EEE ED E ERIN E a = 


cea a Viota Rominsasce 


decit citeva săptămini pe an şi lordache încerca să-și ro- 
tunjească avutul, plugărind pe mai întinse păminturi în 
jos. spre șes, 

Un pui de miță, mic şi vărgat, se prelingea pe lingă 
părete, aventurat din culcuşul bucătăriilor. Explora întiia 
oară cerdacul, fiindcă abia făcuse ochi de-o săptămină. A 
ridicat botișorul și a mirosit rochia de olandă a stăpinei- 
A încercat să se joace cu negrul canaf al mătăniilor. 

Smaranda Cumpătă s'a plecat să-i desmierde spinarea 
moale cu degetele. Blăniţa a scos la atingere un sunet 
uscat, electric, ca părul trecut prin pieptenele de baga. Pi 
sicul nici nare încă nume. Trebue să-i găsească un nume. 
Dar Smaranda Cumpătă a îndepărtat aceste ginduri care 
mai putea aștepta. 

A ridicat mătăniile pe masă. Masa sa clătinat și din 
paharul plin a sărit un strop pe tăvița turcească, de alamă, 
eu incrustări de smalţ. Apa s'a uscat îndată, ca picătura 
evaporată pe o cărămidă încinsă. E intr'adevăr din cale-a- 
fară de cald. O zăpuşală de cuptor... Vai de secerătorii de 
miine! 

Pisicul văzind că nu-i rost de joacă și alintare, a por- 
mt mai departe să cerceteze alte domenii necunoscute. 
Smaranda Cumpătă sa cufundat în grijile şi hotăririle 
sale, Va urma deci, să trimită un răspuns la morar şi so 
oprească pe Dochiţa a mai pleca miine în zori, precum 
vestise, Astfel îi cădea spinul care o supăra urit de az 
dimineaţă. Și cum nu-i era în fire să-şi amine o hotărire 
luată, i-a făcut semn să se apropie, lui Simion vătavul, care 
a treia oară răsărise În ușă, 

Simion nu înțelegea semnul: căla mereu la cer, spre 
spatele casei. 

— Dar ce tot vezi tu într'acolo Simioane? întrebă stä- 
pina cu o nouă neliniște. 

— Mă tem că vine urgie, coniţă... 

N'a isprăvit bine vorba și în depărtări a bubuit un tu- 
net surd, prelung, ca din adinc de pămint. Jumătatea de 
cer. din faţă, către răsărit, era însă limpede și invilvorată 
de arşița după-amiezii. 

Smaranda Cumpătă s'a ridicat repede și a făcut oco- 
lul cerdacului. Intr'acea parte nori de păcură astupau za- 


Furtună, lo Zap cai 


rea, mincaseră munţii, se opinteau să dumice soarele. Intro 
elipită l'au ajuns, au tras pătură neagră şi groasă, au slo- 
bozit scăpăr de fulgere și-alt muget, scurt, detunat aproape. 
în creștetul cerului. Lumina sa preschimbat vinătă, se- 
pulcrală, sleită. Frunzele plopilor au prins a se frăminta 
întrun infiorätor vaier, Un stol de hulubi a sburat săgeată, 
deadreptul la căsuţa lor înălțată pe stilpi. lar uşile dela 
argaţi, dela bucătării, dela grajduri, s'au deschis de pe- 
rete, lăsind pretutindeni să se ivească o slugă cu ochii in- 
grijoraţi de balaurii negri. 

Nu mai era vorba de Dochiţa, fata dela Prigoreni, pe 
cure va so intoarcă din cale. Ca un comandir de corabie 
in preceasul furtunii, Smaranda Cumpătă a începul a im- 
părţi scurte porunci argățimii. strunindu-i pe toţi la postu- 
rile lor. Slujnicile alergau să închidă ferestrele vraiste, 
minau păsările în cotele, culegeau rufele intinse pe frin- 
għii; rindaşii pregăteau ciubere şi putini pentru apa de 
ploaie; din fiecare cotlon, unde se 'aciuaseră în sfinta zi a 
odihnei, sărea altul în straiele albe de sărbătoare, îndem- 
nindu-se cu mare grabă şi larmă de glasuri, împiede- 
cindu-se de bicicleta lui Zache, care singur în deslănțuirea 
elementelor își continua neturburat exerciţiile de neîntre. 
cut velocipedist. 

Acum cerul intreg era colcot de smoală, cu o unică 
peșteră de senin pe unde pătrundea lucire bolnavă, lugubră, 
de astru mort. Un vint smuncit a smuls hirtiile de pe ma- 
sa terasei unde-a scris Irinel Măgură, a desfăcut dranițe 
sburătoare din streșini și a cules de unde-va, de pe vreun 
pervaz de fereastră, o pereche de pantalonași dantelați de 
fetiță; înălțindu-le ca tot atitea smeie peste virful plopilor 
și împroșcindu-le vijelios, în virtejuri de nisip şi gunoaie. 
spre iazul din vale cu apa plumburie, cu stuful si papura 
svireolindu-se'n suier. Dealungul șoselei, un stilp de pul- 
bere albă gonea cu o iuțeală fantastică, Fuioare negre si 
piezișe de ploaie înaintau dinspe apus, despărțind munţii 
de cealaltă parte a lumii: dar păreau a se opri în acelas 
loc, la o graniță de unde n'aveau învoire să treacă. Aici 
nu stropea picătură, 

Se svircoleau norii şi vintul Într'o încleştare încordată: 
frinte și albăstrui însulițări de trăsnete spintecau înflăcă- 


ÎN 


O e Viata Romincas:e 


rat şi brusc catapiteasma tăriilor; tunete TT 
murau pāreții, zingăneau geamuri, trosneau Ta jalap 
de stinci rostogolite in hăuri. Urgia însă nu-şi a ; eer 
care. Ropotul de apă intirzia... La ferestrele 2) Sale 
sau ițit capete de copii sburlite și DS rae os i 
inapoi după perdele, cind a fulgerat altă văpaie” osforică. 
Pe urmă şi vintul a stat. ea s'a mai clintit frunză. 
i emenit în lăcere de panică. 
atei rea bucluc, Simioane, pentru săcerea de mine.., 
a mormăit Toader Gliga, potrivind un ciubăr, în dreptul 
i. N’ să fie chip... | 
piatră vătatul, a ere i obrazul cu trăsuri teşite și cu 
mustăţi rare de nogai, scormonind din ochi amenințările 
å i i teamă: 
pu ge SeA A: moş Toadere. S'amină treaba 
cu două-trei zile, şi gata! Pagubă'n ciuperei!... Mi-i să nu 
ne'ncerce o blăstămată de chiatră. i 
— Taci şi tu, nu mai meni! İl mustră moşneagul ` 
cind repede trei cruci, caşicum spusele lui Simion ine 
asmuţau nesăbuit minia duhurilor rele. Bate-te peste gură 
Să ne ferească Domnul, că-i vai şi amar de toată muncu- 
în pămint. 
” aa per preia au început a tingai și clopotele dela 
biserică. Cereau îndurare în primejdie pe două men 
unul rar şi profund, altul A cu sunet subțire, tilin 
äi i e tur 
gi ară acea zf aminte de datorie, dascălul 
curea MI mă gindeam și eu! pa ue, Simion, Imi 
ie că i-a luat înainte conița Smaranda. $ 
Pe te aderă, stăpina intrase în casă după ce-a incheiat 
cu poruncile și aprindea luminările de Paști, la reg 
sub candela roşie. A îngenunchiat pe pragul cu perniță 
mătăniilor şi împreenind palmele, murmura rugăciunea 
pentru cruţurea cimpurilor de grindină și puhoaie. sope 
au pătruns pe uşa nechemaţi, s'au strecurat unul rege 
in virful degetelor desculțe şi s'au aşternut în genunchi pe 
covor, în aceeași rugă pe care n'au învățat-o dela nimeni. 
In cămeşuici și pantaloni, așa cum i-au deşteptat eak 
tele și tunetelaSdin somn, ciufuliți la cap şi strinși unu 


a E OI, RE a E e Ir a 


Furtună, la Zapodic ce 2 


în altul de spaimă, nu mai păstrau nimic din neastimpă- 
rul jivalaniei. Bâtrina nici nu-i simţise venind, atit le-a 
fost pasul de ușor și deodată cucernic, în nevinovata cre- 
dință ca și glasul lor va afla ascultare la Cel Atot Puter- 
nic de sus, Era şi aceasta altă lege a Zapodiei. 

Afară, pisicul cel mic şi vărgai, se cocojase pe un stilp 
şi mieuna slab, necutezind să coboare. lar Zache în cul- 
mea fericirii, pedala și nu-i venea să creadă. Ca după o 
vrajă rea, biruită, toate obstacolele i se fereau în lături 
din cale. A ocolit fintina: a ajuns pină la poartă pe şo- 
seaua prunduită; a făcut înapoi fără să-și dea seama cum 
sa intimplat minunea; a scris opturi cu roţile în jurul ar- 
curilor de sirmă și potourilor de pe terenul de crochet; a 
pornit praştie spre grajdurile din fund şi atunci l-a lovit 
un bulgăraș rece în ceafă. A vrut să întoarcă ochii peste 
umăr pentru a se dumiri cine era invidiosul cu asemenea 
glumă proastă, dar nechibzuita mişcare l-a răbufnit hiiş 
la pămint. Cind s'a ridicat de jos, îl Împresuraserā răpăi- 
turile grindinei. 

Cădeau bilele de ghiață cit nuca înălbind ograda, bom- 
bardind acoperişul de tablă dela casa cea nouă, izbind nă- 
bușit în şindrila dela casa cea veche și bătrinească, tros- 
nind oblic în pereţi, în cerdacuri, terase şi geamuri; sfir- 
tecind frunzele copacilor şi pisind florile grădiniței din 
față, potopind totul întrun ropot de gloanţe și mitralii fără 
strop de apă. 

— Văleu! Ce-i asta? a strigat Zache buimac, rotind in- 
tiia oară privirea la cataclismul pregătit de-o jumătate da 
ceas in neștirea sa. Valeu, ce-i asta?... 

A înșfăcat bicicleta de ghidon şi sa năpustit pe scă- 
rile pridvorului. A lepădat-o rezemată de-un perete, aler- 
gind din odaie pustie in odaie pustie, pină ce a ajuns în 
ietacul buniţei; îngenunchind tot în neştire la spatele ce- 
lorlalți, alături de Irinel Măgură, adusă și ea la acelaş in- 
stinet. A prins să facă repede cruci şi să-și petreacă prin 
minte crimpeie din toate rugăciunile cunoscute. Duruitur 
sonor de afară, străbătea aici surd și parcă mai sinistru, 
intretăiat de zingănitul ferestrelor sparte și de răbufnirea 
usilor smulse din clanţă. 


Smaranda Cumpătă s'a ridicat stringindu-și o clipă 


E 


e Viata Rominecicc 


fruntea și timplele în palmă; sa întorc, a privit fără mi. 
rare şi cu desnădăjduită blindeţe la jivalania căzută za- 
darnic în genuchi, a pășit printre copii, rezemindu-se cu 
mina de-un creştet ori de un umăr plecat şi a cules din 
treacăt șalul pentru făptura ei mică, girbovită şi răpusă 
dintr'odată. Aşa, înfășurată în giulgiul negru de lină, sgri- 
bulită şi cu mersul impleticit, a ieşit afară să măsoare cu 
ochii săi deslănţuirea nedreptei urgii. : 

In cerdac, prundișṣul alb se sfărma sub talpă cu scrişneli 
de sticlă. Se lăsase frig aspru, gheţos, De jur imprejur se 
intindeau nămeţi de toiul iernii, în amestec cu frunze şi 
crengi rupte, cu flori sdrumicate, hirburi de geam şi aş- 

ii de şindrilă. 

zu: Dinolo de vale, spre celălalt deal, al coşarelor, de 
unde începeau lanurile ṣi unde s'a uitat mai intii, nu se 
zărea ostrov de cimp după perdeaua deasă a grindinei. Bă- 
trina a gemut încetișor, închizind ochii şi sprijinindu-se cu 

două miinile de cerdac. 
re luminau fulgerele şi trăsnetele în faţă, ii smulgea 
vintul şalul de lină, o loveau gloanjele reci; dar nu le sim- 
tea acestea, Acolo era sfirșitul, în lanurile bintuite de pră- 
păd. Pe urmă au izbit-o în obraz şi picăturile late de 
cară zăgazuri sau rupt în văzduh; altă cataractă a pò- 
topit. Boabele de grindină s'au rărit, răslețe; au făcut loc 
tălăzuirilor de apă. Și îndată, cu gilgiiri de zăpor, frun- 
zele şi crengile rupte, hirburile şi merele rostogolite din 
livada dela spatele casei, au inceput a curge spre fundul 
ogrăzii, la vale, în jgħiaburi covăţite la clipeală, în tur- 
buri iezături clocotind cu bulbuci. Argaţii alergau de colo- 
colo, sub glugile de saci, în apa pină la genunchi, căutind 
mereu la stăpina din cerdac și așteptind poruncile de cu- 
viinţă, care să le afle un rost în vinzoleala lor aprigă dar 
fără spor. Stăpina nu-i vedea, albă ca varul, în straiul ei 
alb şi ud de ploaie, cu șalul căzut de pe umeri. | 

A tresărit numai cind din şoseaua cea mare a cotit pe 
drumul curţii, o trăsură în galop de copite. 

© ` Asta-i boierul!... a grăit un argat scăzind glasul» 

Vai de sufletul său!... 

lar toţi s'au înşirat lingă scări, cu frunţile plecate în 


PI 


Fu-tună, la Zopodjo sm i 3 


gugiurile ude de sac, parcă asupra lor apăsa vina năpaste 
de sus, 

Trăsura a cirmit în faţa privdorului, Iordache Cum- 
pătă a coborit pămintiu la obraz și în capul treptelor sa 
întors să cerceteze ograda, pe care o lăsase cu patru cea- 
suri înainte, în tihna și orinduiala de Duminecă, măturată 
si dereticată pină la cel mai dosit cotlan. Devastarea i-a 
adincit brazda dintre sprincenele sure. A deselestat gura 
numai pentru trei cuvinte, rostite într'o oftare grea ca un 
muget: 

— Seaua pe Zarif. 

— Saua pe Zarif!... a trecut porunca din om în om, 
spre grajduri. Șaua pe Zarif, pentru boier!... 

Argaţii îşi trimiteau unul altuia glasul. clătinind din 
cap și împărtășindu-și gindul din ochi. La virsta sa, cu 
glesna sdrelită de plumb turcesc în războiul dela 77, lor- 
dache Cumpătă arar se mai înălța de cîțiva ani în sea, 
Işi făcea drumurile de cimp întrun docaraş potrivit pe 
arcuri tari, ca să poată răzbi fără primejdie prin șanțuri, 

viroage și ponoare, Însă toți pricepeau că pentru a măsura 
jalea dela un hotar al zapodici la celălalt, nu era vremea 
de obișnuitul docar. 

Iordache Cumpătă nu se indura să intre în casă și să- 
şi schimbe un straiu de cimp şi de ploaie. Rămăsese in- 
cleștat cu tălpile în ceardacul nămeţit de grindină, pur- 
tindu-și privirea dela haosul şi năruirea din ogradă, la la- 
nurile nevăzute de peste celălalt deal, 

Pe unde venise cu trăsura, ogoarele oamenilor eràu 
hăcuite de piatră, cu popuşoaiele ferfeniţite, cinepa trin- 
tită palancă la pămînt și melițată pe loc. Lăsase în urmă 
un sfert de moșie, din întimplare parte dată la oameni în 
socoteala invoielilor; parte păstrată miriște veche și pir- 
loagă in acel an, pentru odihna și pășunea oilor. Deci 
intr'acolo grindina n'a avut ce-i vătăma; tot prăpădul era 
înainte, pe cele trei sferturi de lanuri din față, Acolo nu-l 
răbda inima s'ajungă mai grabnic. 

Işi trecu mina pe ochi și pe frunte, S'a dat cîţiva pași 
indărăt, A călcat pe șalul Smarandei Cumpătă și numai 

atunci a băgat de seamă că tovarășa-i din ceasurile de du- 


Cp 


24 -f Viața Rominească 


rere şi desnădejde, se află lingă el, neclintită, în bătaia 
ploii. 
A ridicat şalul de jos şi i l-a pus in spatele scuturat 
de fiori, impingind-o încetișor de umeri spre intrarea ca- 
sei. Bătrinica s'a lăsat dusă. N'a întrebat unde pleacă. Nici 
dece pleacă. Nu era cea dintii cumpănă pe care le-o tri- 
metea lor cerul. 

Cind Zarif a fost la scară, înşeuat, ploaia se oprise ca 
un seoc închis la poruncă și citeva raze au impuns norii 
desfăsurind o ireală arcadă de curcubeu, Arborii despuiaţi 
şi crengile svirlite în băltoace, apăreau astfel de-o mai lu- 
gubră pustiire sub străvezia şi irizata panglică din înălţi- 
mile ogoite, Sburau şi porumbeii ieşiţi din căsulia lor, ca 
după adevăratul potop din Biblie. 

Iordache Cumpătă a coborit scările. Apucind friul în 
mină, nu-şi putea desprinde privirea dela pisicul cel vâr- 
gat, mort acum, adus de apă şi rostogolit cu pintecul în 
sus, umflat şi tăvălit de noroiu. O aţă subţire de singe se 
prelingea prin botişorul cu dinţii mărunți, albi, rinjiți spre 
curcubeul cerului. 

— Să-l puneţi în pămînt... 

Argaţilor nu le venea să priceapă. 

— Să puneţi țărină peste cl... 

Slegile au dat semn de supunere, tot fără să înțeleagă 
insă de unde mai afla stăpinul lor suflet și grijă pentru 
un hoit de miţ, cind altă obidă îi stringea lui inima şi îi 
înverzise obrazul. Toader Gliga sa depărtat să îngroape 
pisicul sfirșit din viaţă inainte de a fi căpătat pe lume un 
nume. Iordache Cumpătă a dat pinteni calului, tăind calea 
dreaptă, pe lingă iaz. prin stuful şi papura vrăcuite de 
virtejuri, 

Pe altă cale, pe şosea, tot dintr'acolo, venea în galop 
Neculai Coşararul, pe-un cal de herghelie neînșeuat. Strigă 
din poartă: 

— Unde-i boierul, bre? Unde-i conița, bre?... 

— Ce s'o mai timplat, Neculai, omule? au dat busnu 
argaţii, împresurindu-l cu gind să-l oprească a duce în 
casă, cine ştie ce altă ştire de cumplită cumpână pentru 
stăpini. 

Neculai Coșararul a sărit pe picioarele lui crăcânate. 


Pi 


Furtună, la Zopodio emmm. 


se şi își lepăda apa depe musteți, cu amindouă minile, 
2 seg ad ga feredeu, Se lăsă pe spate si scutură 
n plete, fiindcă încălecas at v 
pA se cum la apucat vremea, 
E — Ce să se 'ntimple, bre? S'o intimplat minune!... Vestea 
= a a aduc eu, brel... Pină la coșăre, urgie și chisăliță £.. 
e-acolo în sus, cum ai fi tras un hotar, bre!,.. N'o bătut 
un grăunte de ghiaţă, măcar de sămință să spuneţi, bre... 
a ca asta nam văzut cu de zilele mele!... Hotar, na! 
aa tras hotar, să nu satingă de lan boicresc!... Bre! 
iz tre gifiituri, Neculai Coșararul trăgea pe pămint 
re aa talpa, ca să arate in ce parte grindina a făcut 
cae ță şi în ce parte u cruțat lanurile boieresti, bre! Pe 
~ a s ti semețe argățimei, luindu-şi asupra sa 
in meritul acestei minuni; după cum mai înai i 
3 $ inainte 
zip puseseră fruntea in jos la sosirea stăpinului. desi 
u Spre pe apăsa vina năprasnei ceresti, 
— Bre, da hotar, bre!... Un schic boi i aici 
d Ă ha : eresc să zici că-i 
arena N'am văzut de zilele mele, bre!... stărui jalada, 
a R din miini şi săltindu-se pe picioarele scurte și cră- 
nate, care-au făcut morăriţa din vale să-l poreclească în 
pomenirile ei „Cracanatul dela coșăre*“; pentru a răsbuna 
porecla cealaltă, scornită de Safta: „Știrbul dela moară“ 
za ED Atunci, hai sus, la coniţa, frate Neculai... Și pre- 
găteşte-ți gitița pentro cinste cu rachiu boieresc, după 
semenea știre de necrezut... = sl 
qi clefăiau bucuroși cu opincile late în nămol, căl- 
me peste hirburi şi crengi, peste prundişul de grindină 
A ans şi flori cărate de puhoaie, Din pāmint se înălța 
a pază și o plăcută boare de ţărnă udă și răcorită 
— Da pe ogourele omenești, cu Y 
BESA E cum stă treaba, bre?... a 
Bucuria sa şters i şi 
A şters de pe chipuri şi larma gläsuirilor a 
Cițiva au rămas În urmă, 
ati gi nege şi pe dinșii nerăbdarea amară să vadă cu 
ii lor ogoarele hrepcuite de piatră, măcar că se stiau 
puși la adăpostul nevoilor, de simbria şi tainul apă sant 


(Fragment din romanul: 1907) 
CEZAR PETRESCU 


ÎI 


Din munte a 
m an iuni 


Lui Adrian Ghinescu 
EA E DER E E E 


Dintr'un pom, 

Mă privește lung, 
Un scatiu : 3 
Care n'a văzut în viața lui un om. 


cu capul strimb, nedumerit și viu, 


Prin singurătatea codrului sălbatec, 
Lumea'n urmă a rămas departe 

Şi pnin umezeala de ferigă, regii 
Sufletul mi-l duc cu mine, ca pe-o carte. 


în discuri suprapuse și tăcute, 
sd kaburi string în trunchiurile rotunde 
O tăcere circulară'n roate mute 
Care hăue de nu se știe unde... 


Ure pe unde n'a fost nimeni pină-acum. 
Codrul îşi fereşte ri înainte, — 
Colonade sure ca de tum. A 
Pentru'ntiia oară nu cale pe morminte. 


DEMOSTENE BOTEZ 


Metodă şi obiect 


Câteva observații 
de sociologie a cunoasterii 


Intre obiect și metodă, acul indicator al bunei jude- 
căţi contimporane începe să sovăiască ! 

Lumea filosofilor trăise totuşi, altă dată, intrun acord 
rareori turburat, Actul de opțiune pe care l-a executat 
Lessing atunci cind a afirmat că drumul către adevăr i 
se pare mai prețios decit însăși stăpinirea lui, a fost re- 
petat de-atunci de toți acci ginditori ui Europei care, în 
timp de peste trei veacuri, au inzestrat pe aceasta din 
urmă cu o filosofie a mijloacelor eficace ale !gindirii. Din 
momentul în care Francise Bacon şi René Descartes ară- 
tau că pricina erorilor trecute stă în falşele metode pe 
care gindirea le adoptase și că amendarea acestora poate 
grăbi cucerirea adevărului, problema căilor de urmat pen- 
tru cugetare şi a mijloacelor de folosit, a devenit una din 
preocupările cele mai active ale speculaţici moderne. Cri- 
ticismul kantian a fost incununarea acestei directive. Prin 
kantism se produce, pentru cel puţin un veac și jumătate, 
așezarea interesului filosofic pe studiul procedeelor şi mij- 
loacelor gindirii, adică a tuturor acelor metode care, chiar 
atunci cind nu sunt întrebuințate cu o intenție deliberată, 
ramin totuși imanente operatiilor valabile ale inteligenţii 
omenești. Kantismul determină apoi subordonarea radi- 
cală a problemei obiectului față de aceca a metodei, chipul 
in care obiectul apare nefiind, în ochii filosofiei critice, 
decit rezultatul căilor și mijloacelor cu care ne apropiem 
de el. Cind, în perioada post kantiană, curajul metafizic, 
sdruncinat de Kant, a ajuns să se afirme cu o nouă vigoare, 
motivele increderii în posibilitatea inteligenței de a cunoaște 


În 


ca Viața Rominească 


realitatea ultimă s'au alimentat din constalarea că modul 
in care cugetarea omenească se desfășoară reproduce pe 
acela al procesului realităţii. Metoda dialectică a devenit 
astfel fundamentul întregei speculaţii hegeliene. Problema 
metodei a rămas de atunci numai întrebarea de căpetenie 
a filosofiei contimporane, dar și aceea reputată că poate 


resolva toate greutăţile care îi apare în cale. Astfel, cind | 


marele succes al stiințelor moderne ale naturii, a făcut să 
se nască speranța că generalizarea metodelor lor ar putea 
aduce lumină în problemele atit de delicate ale istoriei și 
culturii, răspunsul găsit pînă la urmă a fost că între cele 
două grupuri de ştiinţe există deosebiri radicale câtpriveşte 
metoda activă în cuprinsul lor și că, dacă ne ascundem 
acesi adevăr, riscăm o confuzie fatală. Natura şi cultura 
au apărut nu numai ca obiecte eterogene ale spiritului, 
dur şi ca ţintele unor procedări esenţial deosebite ale 
acestuia. Autonomia disciplinelor morale în sistemul mai 
nou al științelor este rodul unei distinețiuni metodologice. 
in sfirşit, dacă ne întrebăm care este contribuţia principală 
a filosofiei lui Bergson, poate cea mai de seamă sinteză 
teoretică u epocii noastre, răspunsul nu este greu de găsit. 
Bolul epocal ul filosofiei lui Bergson a fost de a legitima 
intuiţia, ca o nouă metodă de cunoaştere metafizică. 

Este interesant de observat, între acestea, că, de la un 
timp, cercetarea filosofică manifestă dè a părăsi vechile 
preocupări în legătură cu metoda spiritului, atit de carac- 
teristiee pentru îndrumarea mai veche. In balanţa reflecţiei 
contimporane, interesul pentru obiect pare a atirna mai 
greu decit acel pentru căile care ne conduc către el. Cine 
urmăreşte, de pildă, sforţările teoretice contemporane gru- 
pate sub marea rubrică ontologismului, nu poate să se 
sustragă impresiei că ele se produc printr'a desinteresare 
de metoda care ne poate apropia de cunoaşterea Fiinţei, 
contrastind astfel isbitor cu scrupulele pe care cugelătorii 
le manifestau altă dată în această privinţă. In timp ce jkan- 
tismul închidea drumurile cunoaşterii metaf izice prin toate 
acele opreliști pe care analiza procesului inteligenţii le 
recunoaştea în calea lui, metafizicienii mai noui, renunțind 
de a se întreba cu aceiaşi insistență cum procedează inte- 
ligenţa şi ce obstacole are de învins în drumul ei, execută 


Pa 


Metodă şi obiect ea 29 


pur și simplu actul de autoritate care trebue să procur 
comen airtiailă a Fiinţei, De curind, un ginditor pei 
5 sei È : elpach, Profesor la Universitatea din Heidelberg 
s ae atm acestei indiferențe faţă de problemele de 
=> sa eren ă atit de caracteristică orientărilor mai 
zeta Acu pa scrie dl. Helpach, este făcută din ceeace 
tarie pa cercetători, nu din chipul cum obţin ei aceste re- 
aak R E eri intocmai ca pe artist sau ca pejomul de 
said keti giua pe apostol sau pe ginditor, il legi- 
pane SR lia nu procedeul". Și mai departe: „Polemica 
bran ra e a! 5 o a este totdeauna un semn 
rate A „ca şi in oricare alte domenii 
ai ră pa as lira stiinţifică nu pierde din apara pie 
ae m F po pa şi patente! procedeelor ei. Cu cit este 
pre dee E = science pe bruna cu atit devine mai me- 
pumai apei, pina -eaten durabilă este hotărită 
einut Ppnolie dela metoda case aaa că deplasare inte 
ii obiect de isbi 
EP Tea ca hsr tendințe politice şi kR paru 
= apelare Ă capi nu vede că preocuparea de a preciza 
gări JA a a nu depăşi limitele pe care singură și 
din capul Ca saion ag page RE e Adopta 
WAN ; singur cuvint 
DR ae. adologis, corespunde, în tăi a dle 
AGT aa i spiritului de legalitate al societăților li. 
easemeni, limpede pentru oricine, că cos 


recumpâni 5 ahi 

Eor aii na oectulii, credințafin facultatea 
4 acest obi a a 

dificultăţilor! metodologice, obiect fără a pregeta în fața 


i corespunde form iei 
care . Pe ormelo 
puterea executivă este precumpănit r politice în 


Nu fără un înteles mai adinc a 
u i lät 
APSR orientat de interesul herari aa A 
sep neonitsoaa de afaceri realizator, dar şi de omul de 
aa RA imprumutat unei certe categorii conti 
paee A a estul de transparent în exemplul să ură 
s pomii ro emei metodei in filosofia modernă zi e 
mit spirit de formalism juridic, de pda 
este 


1) W. Helpach, Die Wi 
S n, P ssen 
stand, in »„DiešTatwelt" 13. lahrgang 199 Hon o a Zemtralen me 


Ta 


30 —————— Viața Rominească 


străin regimul politic al liberalismului. A începe o cercetare. 
statuind principiile metodice de care înţelegi să te călhuzești, 
inseamnă a încheia O convenţie cu propria ta inteli- 
arc aceleia pe care statele moderne 


gență, asemănāto 
şi-au dat-o prin pactele lor fundamentale. Filosofia metodei 
este o apariție culturală analoagă formei politice a contrac- 
tului social. Nu este deci de mirare că problema metodei, 
se impune îndată ce Descartes aşează nu numai bazele 
filosofiei, dar și pe acele ale democraţiei moderne. Metoda, 
ca şi democrația, sunt, în adevăr, fructe ale raționalismului. 
Căci credinţa în valoarea suverană a rațiunii trebuia să 
ducă deopotrivă la stipularea unui tip de viață specială și 
politică, intemeiat pe prescripţiile raţiunii universale, ca 
şi la statuarea unei metode generale pentru găsirea ade- 
vărului. Metoda raționalistă a lui Descartes și constituția 
statului liberal, bazată pe drepturile omului ca fiinţă raţio- 
nală, sunt fapte de cultură al căror „2er de familie” se 
impune. Nu este decit prea explicabil atunci că Immanuel 
Kant, cel mai important filosof al liberalismului, a trebuit 
să realizeze şi cea mai consecventă filosofie teoretică, bazată 
pe examenul metodelor imanente ale inteligenţii omeneşti, 
Dacă însă filosofia metodei reprezintă primatul legisla- 
tivului în viaţa spiritului, filosofia obiectului — am spus-o — 
înfăţişează proeminența executivului. Aceasta nu. numai 
prin atitundinea de indiferență faţă de metodele spiritului 
şi de legitimitatea lor, despre care am vorbit mai sus, dar 
si prin unele caractere pozitive. Astfel, pe cind filosofia 
metodei ajungea, prin Kant, să arate că obiectul este deter- 
minat de metoda prin care nê apropiem de el, ontologismul 
contimporan preconizează existența autonomă a lumii obiec- 
telor. Această af irmaţie realistă aparține deopotrivă filosofiei 
ontologice și acelor regimuri politice în care predomină 
executivul. Politica executivului porneşte şi ajunge totdeauna 
la aşa numitele stări de fapt. A constata o stare de fapt, 
a o combate şi a o inlocui cu alta, fără să consulti cadrul 
de posibilităţi legale, alcătueşte un program politic în 
contrast cu regimurile care pun intre stările de fapt şi 
inițiativele executivei stratul dispozițiilor legislative. Sensi- 
bilitatea pentru stările de fapt şi pentru acţiunea direc 
asupra lor se justifică printr'o anumită afirmaţie a realității 


pin 


DE o cuir, mememe 
3i 


autonome a obiectelor, pe care o ăsim şi 
se i regăsim şi la baz - 
pipa sia cca pi Tot atit de isbitor este aer en 
re jaka . metodologic și materialismul ontologic. 
engine s poe consecventă filosofie a metodei, 
ez aseara ag se unui material haotic prin anumite 
ar Aerien mp ce, pentru ontologism, forma nu 
astfel tea de conținut, o calitate. Acest 
aE mosie a fost afirmat și in știința moralei 
Ap ia 9 de a mai fi definit în raport ct 
apeos al unei legi, ca pentru Kant odinioară, spre 
rions conținut de valori determinate, cum suot 
DRON pauză fi oi Un astfel de materialism 
' > noaşte şi in re ile e 
răi h ToS către care acestea ear coupe i 
m iam vului. Căci valorile către care rue 
aith serale conformarea la un cadru legal ci În 
zebre trezea şi concrete, care pot fi intuite 
sora dle a lor, 
Rieni rea im de societățile liberale este mai de 
apade pe mosferă, ceva care nu poate fi apreciat 
pat polonia nA ceva ca un sentiment general de li- 
e i M pe care îl sugerează funcționarea legilor; 
abea erp are il doreşte executivul este totdeaun i 
a a pr P agpi precise, materiale, care lasă 
ce urgia e avantagiile indiscutabile ale at- 
In sfirşit, filosofia me i 
Ft etodei face lucrurile 
ien E curea ari latura sub radu 
e ia > modul sau de punctu 
pace feri tu = poa az ele. Filosofia perke e 
di SA i * pe om depende i 
ex a. piei e este constrins de ua pin 
e eee Pt agate 5 în aofia ete cu 
n i e nd in i 
iuti hargo pre-umanistic. Cine her A i pre en 
green în bee in toate ocaziile concepția cr ara 
e began ete unde omul este nu măsu hini 
Paneo slujitor al unor aşezări obiectiv aA 
ective, care îl 


O Li 


32 Viața Rominească 
Dă 


tului: această fixează toată distanța dintre CSpA metodei 
i ontologie, ca și între regimurile politice care le corespund d. 
Din poziția pe care o ocupă isp pe ie eta 
i i ism. - 
; iberalismului umanist acuzaţia de ego - 
arena însă cui mai poate folosi pertecțătigiirea 
ați obiecti i ul cu nevoile şi 
acelor realități obiective, din care om cu 
aptă lui este exclus ca un element fără importanță 
Aceasta corelaţie intre filosofia asi ga şi a aurar 
i filosofia legislativului şi executiv 
miop palat i vinte între regimul 
altă parte; corelaţia cu alte cuv 
sii și ia tat A menta: n'a fost încă, după cit și pim, 
semnalat pină acum de vre'un ginditor. soi mi a 
i ii ii “conizată de a 
acelei sociologii a cunoașterii, preco : a 
ii edem că aceste corelaţii pe 
cursul cercetării moderne, cre că p 
in lumină, sunt de un o 
care am încercat a le pune ăia 
i lor ni se pare 
- interes. In tot cazul existenţa > in 
abilă, Şi chiar făcind abstracţie de atitea et sa 
principii, deplasarea interesului jepeni dee e x sli 
i concomitența actuală a acestui p i 
rea i politice către primatul executivului, nu poate fi 
implu efect al întimplării. 
rc asc TUTOR VIANU. 


Indo-Europenii 
Ca ini miinin 


(Patria și rasa lor) 


Printre cele mai importante descoperiri ale secolului 
al XIX-lea, în domeniul istorie, a fost stabilirea unei în- 
rudiri între principalele limbi europene (latina, greaca, 
germani, slava, ele.) de o parte, și unele limbi din Asia 
de cealaltă parte: indiana, persana, armeana, etc. Desco_ 
perirea aceasta a putut fi realizată îndată ce Europenii 
au făcut cunoștință cu limba veche indiană: textele sans- 
crite, mult mai asemănătoare cu greaca şi latina decit 
limbile vorbite azi în India, au permis stabilirea de apro- 
pieri impresionante, iar cărțile de gramatică ale vechilor 
Indieni (reprezentant principal: Panini, sec. IV. a. Chr.), 
mai metodice și mai pătrunzătoare decit ale Grecilor, au 
lămurit cititorilor Europeni mecanismul schimbării su- 
netelor. 

De la început a fost clar că textele vedice sint mult 
mai vechi decit toate cele care se cunoşieau în Europa 
{in realitate, numai compunerea Vedelor aparţine mile- 
niului al doilea înainte de Christos, pe cînd manuscrisele 
pe care le cunoaștem noi sînt mult mai recente, în orice 
caz posterioare epopeilor omerice). Dacă mai adăugăm că 
gramatica indiană, incomparabil mai avansată decit cele 
europene, permitea să se intrevadă o fază mai veche a 
acestei limbi, și mai ales faptul că, potrivit Bibliei, lumea 
era dispusă să creadă că leagănul omenirii a fost în Asia, 
vom înțelege ușor de ce primii cercetători au vorbit de lim- 
ba sanserită ca de „mama“ limbilor clasice și germanice. 

Atit vechii Indieni cit şi vechii Persani (care au for- 
mat la origine un singur grup lingvistic) se numesc pe ci 
înșiși Arteni. In acord cu credinţa lor despre originea 
indiană a limbilor europene, primii noştri cercetători au 


ÎI 


3 


ata Tora 


vorbit de latină, greacă, germană, ele. ca de limbi ariene 
iar oamenii care le întrebuințau au fost numiţi și ei Arieni. 

Foarte curind însă, specialiştii au corectat această 
greşală : dacă Indienii şi Persanii se numeau pe drept 
Arieni, Europenii nu aveau nici un motiv să-și dea acest 
nume. Intr'adevăr, cercetări amănunțite au arătat că sans- 
erita nu este nici decum „mama“ limbilor europene, ci 
toate limbile amintite provin impreună dintr'altă limbă 
dispărută, căreia i sau dat diverse nume: ario-europeană- 
indo-europeană, indo-celtică, ete. Germanii preferă terme- 
nul, măgulitor pentru ei, de indo-germană. Din punctul 
de vedere istoric, nici una dintre aceste numiri nu este 
corectă. Trebue însă adoptată una, oricare, pentru ca toată 
lumea să se servească de aceiași termeni. Cea mai răs- 
pindită numire este indo-europeana. 

În orice, caz, a -numi pe un German Arian, este ace- 
lași lucru cu a numi pe un Romin Francez: după cum 
limba romină şi cea franceză se trag amindouă din cea 
latină, tot aşa limba ariană și cea germană au un strâmoş 
comun, pe care nici un specialist nu-l mai numește astăzi 
arian. 

De altfel a fost o mare greşală credinţa că limba vor- 
bită de strămoșii Indienilor şi Europenilor era „primitivă 
și că i se pot deci aplica ideile noastre privitoare la ori- 
ginea vieţii pe pâmint. Limba indo-europeană este, din 
potrivă, foarte evoluată, aproape tot atit de departe de o 
limbă „primitivă“ cit sint şi limbile pe care le vorbim 
noi azi. 

Imediat ce s'a răspindit ideea unei limbi vechi comune, 
savanții și-au pus problema poporului care a vorbit-o şi a 
locului pe care a trăit el. Atit prima cît şi cea de a doua 
problemă nu puteau fi examinate decit de lingviști, deoa- 
rece despre oamenii care au vorbit indo-europeana nu se 
ştia nimic în afară de datele obţinute prin studiul limbii. 

La început s'a considerat ca de la sine înțeles că patria 
primitivă a Indo-europenilor a fost Asia) pentru motivele 
arătate mai sus: se credea în anterioritatea sanseritei şi 
se făcea legătură între datele lingvistice şi spusele Bibliei. 
Abia pe la jumătatea secolului trecut a început să se 
enunţe teoria originii europene, Aceasta se bazează mai 


DT E Pete a CER Ce e 


indo -Europenii ammm 


ales pe prezența în diversele limbi a unor cuvinte care 
denumese animale și plante nordice şi pe absența mai 
multor nume de animale şi plante sudice, Diferiţi cerce- 
tători aleg diferite ţări: unii au vorbit de Polonia și centrul 
Rusiei, alţii de Rominia și centrul Europei, iar Germanii, 
din motive lesne de înțeles, preferă uneori peninsula scan- 
dinavică. 

Trebue să remare mai întii că argumentele pe care se 
bazează această teorie nu sint decisive. Absența unui cuvint 
dintr'o limbă sau dintr'un grup de limbi nu este o dovadă 
hotăritoare, căci nu presupune totdeauna dispariția noțiunii, 
Hominii au pierdut cuvintul latin pentru giscă, fără să fi 
incetat prin aceasta de a cunoaşte pasărea, Absența nu- 
melor de plante și animale mediteraneene în limbile vor- 
bite în centrul și nordul Europei nu dovedește neapărat 
că aceste limbi sint băștinașe în regiunile unde le găsim: 
«le au putut fi importate din sud, pierzind termenii pentru 
noţiunile pe care vorbitorii nu le mai întilneau în noua 
lor patrie. De asemenea faptul că în India nu găsim un 
cuvint indo-european pentru brad nu este o probă că 
Arienii n'au cunoscut, într'o patrie anterioară, copacul. 

Un argument care a părut multă vreme hotăritor este 
prezenţa cuvintului fag in greacă, latină și germană. Cum 
fagul nu creşte in Nordul Europei, și nici în Rusia, s'a 
dedus că limbile care au in comun acest cuvint provin 
din centrul sau din sudul Europei. Dar în grecește phegos 
nu înseamnă „fag“ ci „stejar” şi nimic nu dovedeste că 
înţelesul primitiv al cuvîntului nu era „arbore în general“, 
Trebue să mai ținem seamă apoi de posibilitatea Îîmpru- 
muturilor: latina și germana au umindouă numele fagului 
([agus şi Buche), dar nu este exclus ca una din cele două 
limbi să-l fi împrumutat de la cealaltă în perioada pre- 
istorică, 

Rezultă din cele arătate aici că faptele lingvistice nu 
ne pot da o siguranţă. 

In perioada mai nouă a cercetărilor s'au amestecat în 
discuţie alte două categorii de savanți: arheologii şi antro- 
pologii. Cei dintii au căutat să stabilească o legătură între 
obiectele de artă găsite în săpături şi populaţia care le-a 
creat, iur ce! de al doilea, examinind craniile, au încercat să 


CERT a e aa — 


96 m, Viaţa Rominească 


precizeze de ce rasă au fost locuitorii diferitelor regiuni. 
Atit unii cit și ceilalți au adus în discuţie și limbile, 
Apariţia unor noi curente în artă trebuia să coincidă cu 
imigrarea unei noi populaţii, purtătoare a unei noi limbi, 
iar apariția unor noi tipuri de cranii (intovărăşită adesea 
ue noi rituri de ingropare) lasă și ea să se întrevadă o 
inlocuire a populației și a limbii. 

Toate acestea însă nu ne arată cind şi de unde au 
venit populaţiile de limbă indo-europeană in ficcară țară, 
dacă nu izbutim să stabilim exact care anume tip de cranii 
presupune prezența Indo-europenilor și care curent artistic 
le aparține acestora, 

Sarcina de a aduce aceste preciziuni și-a luat-o nu de 
mult d. G. Poisson, antropolog francez, care a publicat 
volumul Les Aryens, etude linguistique, ethnologique et 
préhistorique, Payot, Paris, 1934. Bănuese că autorul, spe- 
cialist in antropologie, cunoaște bine acest domeniu. Nu 
mă pricep destul în arheologie ca să-mi dau seama cit de 
bine se orientează d. Poisson; in schimb în lingvistică poi 
să spun că se vede după anume erori foarte grave pe care 
ie comite, și mai ales după îndrăzneala cu care afirmă 
în mod peremptoriu fapte pe care specialiștii de-abia dacă 
le prezintă sub formă de timide ipoteze, că în lucrarea 
d-sale se simte lipsa unei ucenicii lingvistice riguroase, 
Bine înțeles, ar fi cam mult să cerem cuiva să stăpincască 
perfect trei domenii atit de vaste şi de dificile cum sint 
lingvistica, antropologiaj și! arheologia. O operă ca cea 
a d-lui Poisson, pentru ca să inspire deplină încredere, 
war putea fi decil rezultatul unei colaborări a trei spe- 
cialişti. 

Dar greșelile de amănunt pe care le găsim în Les 
Aryens nu au atit de mare importanță încît să ne impie- 
dice de a examina dacă metoda întrebuințată de autor 
este corectă, Dacă rezultatul acestui examen ar fi afirmativ, 
nam avea decit să așteptăm continuarea cercetărilor, cu 
îmbunătățirea detaliilor, pentru a ajunge la rezultate in- 
discutabile. 

Din nefericire, nu pot decit să afirm contrariul. Pină 
astăzi nu există încă nici un principiu strict ştiinţific care 
să ne permită să stabilim o legătură sigură între craniile 


T 


indo - Europenii mmm 37 


din morminte, autorii obiectelor de artă și vorbitorii unei 
anumite limbi. Tot ce s'a afirmat pină astăzi porneşte din 
impresii, din intuiții și din păreri apriorice. Și este foarte 
probabil că nici odată nu se va depăși acest stadiu, pentru 
numeroase motive de tot felul. 

Mai intii, nu intotdeauna şi peste tot cadavrele au 
fost îngropate. Cel puțin despre unele dintre populațiile 
de limbă indo-europeană știm cu siguranță că îşi ardeau 
morții. Și cum arderea distruge craniile, rezultă clar că 
putem găsi documente antropologice numai acolo unde 
supraviețuitorii au binevoit să ni le păstreze în pămint. 
Prin urmare deducţiile făcute pe bază de studiu al craniilor 
sint prin forța lucrurilor pline de lacune. 

Lucru şi mai important însă este chestiunea intrebuin- 

țării metodei comparative, Printre studiile privitoare ja 
trecutul omului, lingvistica, deşi foarte linără, este una 
din cele mai bine dezvoltate, grație unei metode extrem 
de riguroase, metoda comparativă, care a dat rezultate 
excelente. Dar această metodă este întrebuințabilă in 
lingvistică numai grație unor împrejurări excepționale: 
semnul lingvistic, este arbitrar. el nu are nici un raport 
concret, în majoritatea cazurilor, cu obiectul pe care-l 
denumeşte. Nu este nici un motiv ca deschizătura pe care 
se întră în curte să se numească poartă şi nu altfel. Dacă 
deci constatăm că nu numai in rominește se chiamă aşa, 
ci şi în franţuzeşte, porte, în italieneşte, porta, ete., singura 
explicație este că la origine strămoşii Rominilor, France- 
zilor, Italienilor, ete. au vorbit una și aceeași limbă, limba 
latină, care avea cuvintul porta. O simplă coincidență 
este posibilă între un cuvint rominese şi unul eschimas 
sau australian, dar pentru un mare număr de cuvinte, 
această coincidență este exclusă. 

Ce e drept, există şi imprumuturi de cuvinte de la o 
limbă la altu, şi de la o familie la alta: noi avem cuvinte 
comune cu Turcii, fără ca limba romînă să fie înrudită 
cu cea turcă., Dar aceste imprumuturi sint ușor identifi- 
cabile, în majoritatea cazurilor. prin amănunte asupra 
cărora nu e locul să insist aici; imprumuturile nu se fac 
deci! în anumite cazuri bine precizate şi ele nu ating nici 
odată elementele esenţiale ale limbii. 


ÎI 


e 


Urmează de aici că înrudirea între două limbi se 
poate dovedi în mod absolut sigur pe bază de comparație, 
Faptul a fost cunoscut specialiștilor în celelalte ştiinţe 
umane, ca folclorul, etnografia, arheologia, istoria litera- 
turii, etc, care se zbat cu mari dificultăţi în lipsa unci 
metode riguroase. Constatind succesul metodei comparative 
in lingvistică, folcloriștii, etnografii, etc. au inceput să o 
aplice și în specialitatea lor, fără să bage de seamă, une- 
ori. că altele sint condiţiile în care lucrează ei. Din faptul 
că acoperişul caselor este înclinat în Rominia și în Japo- 
nia, nu se poate deduce o înrudire primitivă a populațiilor 
din aceste două țări, căci aici faptul nu mai este arbitrar, 
el este impus de condiţiile climaterice care sint identice 
în cele două regiuni. Din faptul că subiectul unei povești 
rominești coincide cu acela al unei poveşti patagoneze nu 
reiese, iarăşi, înrudirea între noi şi Patagonezi, căci po- 
veştile călătoresc și se împrumută foarte ușor: este destul 
ca un Spaniol să vină în Rominia, să audă o poveste, să 
se întoarcă în țara lui. pentru ca peste un număr oarecare 
de ani toată Spania să cunoască această poveste, Și este 
destul apoi ca un Spaniol să plece în America de sud cu 
povestea, pentru ca în curind tot continentul s'o asculte. 
In acest timp, nici un singur cuvint rominesc ma ajuns 
în America. 

Greșese deci arheologii şi antropologii care vor să 
rezolve problemele istorice prin metoda comparativă. 

Limba este un factor care unește între ei membrii 
unui grup și mai ales îi desparte de grupurile celelalte. 
Intre un grup lingvistic şi altul relaţiile sînt foarte greu 
de stabilit. Arta este un factor internațional; știu bine că 
ea este influenţată în oarecare măsură de psihologia po- 
porului, dar iarăși știu că elementele artistice se împrumută 
totuși cu destulă ușurință. Prin urmare apariția unui nou 
curent artistic întro regiune nu implică numaidecit înlo- 
cuirea vechii populaţii cu alta, ci poate pur şi simplu să 
însemne că populația veche sa arătat permeabilă la in- 
fluenţa artistică a vecinilor, Un cîntec se răspindește pe 
toată suprafața pămintului, fără să se schimbe populația 
de nicăieri. Prin urmare transformarea olăriei nu dove- 


E II E D= = 


Indo- Europenii mm 70 


deste inlocuirea, şi mai ales inlocuirea totală a populației 
dintro anumită regiune, 

Cit priveşte forma craniilor, este lucru ştiut astăzi de 
toată lumea că ea nu este unitară în nici o țară şi că 
săpăturile nu ne permit să afirmăm că acum citeva mii 
de ani situația era diferită. Nimic nu dovedeşte că a 
existat vre-o dată o rasă indo-europeană, ințelegind prin 
rasă o grupare ctnică definită prin anumite insușiri fizice. 
Prin urmare a face o distincție între cranii găsite în 
morminte, a le atribui pe unele oamenilor care vorbeau o 
limbă şi pe celelalte unora care vorbeau altă limbă este 
o activitate neserioasă. lată de ce o stabilire de raporturi 
între limbă, artă şi forma craniului este exclusă. 

| Noţiunea de „indo-europeană“ este o noțiune lingvistică 
şi en trebue utilizată numai în materie de limbă, Sîntem 
chiar în drept să ne întrebăm dacă a existat vre-o dată 
undeva un popor indo-european şi o patrie indo-europeană, 
Vom avea motiv să dăm un răspuns afirmativ numai in 
cazul cind faptele de limbă pe care le vom examina vor 
fi coneludente în acest sens. | 
a Indo-europeana nu este o limbă unică, sau, cel puţin 
im epoca pe care putem s'o atingem noi prin reconstruire 
a formelor originale care stau la baza limbilor cunoscute 
din texte, ea prezintă importante diferențieri dialectale. 
Lucrul acesta a fost în chip strălucit demonstrat de marele 
lingvist francez A. Meillet, care a studiat din acest punct 
de vedere raporturile între diferitele limbi. Rezultatul 
poate părea uimitor: s'a constatat că fiecare limbă are 
trăsături comune, mai mult sau mai puţin importante, cu 
limbile care în perioada istorică ii sint vecine, Astfel 
latina formează un grup cu celtica, și are asemănări 
importante pe de o parte cu greaca, pe de altă parte cu 
germana, Aceasta din urmă, la rindul ei, are legături 
profunde cu celtica, şi e destul de aproape de lituană si 
de slavă. Acelaşi lucru ne apare peste tot. Acolo unde 
există asemănări între două limbi fără atingere teritorială 
În epoca istorică, faptul a fost perfect explicat prin aşa 
numita teorie a zonelor laterale: o inovaţie pornită de la 
centru s'a răspindit spre periferie, fără sā fi putut atinge 
toate punctele excentrice, dintre care unele păstrează deci 


C 


O A Viața Rominească 


stadiul primitiv. Dar inovații comune nu există nicăieri 
în două limbi depărtate una de alta. 

Ce rezultă de aici? Că dispoziţia pe teren a limbilor 
pe care le numim indo-europene are şanse să fi fost de la 
inceput aproximativ cea pe cure o descoperim la aurora 
istoriei. Că prin urmare sar putea foarte bine să nu fi 
avut loc nici o migrațiune importantă. 

Fără îndoială, Grecii au coborit, în mileniul al doilea 
inainte de Christos, din nordul peninsulei balcanice înspre 
sud. Dar nimic nu dovedeşte că această deplasare urmeară 
alteia mai dinspre nord. E probabil că Italioții vor fi venit 
din nordul Halici. sau poate din Dalmația sau Reţia, 
Despre Gali se afirmă cu destulă siguranță că patria lor 
anterioară a fost Germania de azi. 

In felul acesta ajungem la ideca că diferitele populaţii 
care în perioada istorică vorbesc o limbă indo-europeană 
s'au desprins la epoci diferite din masa comună, pentru 4 
se deplasa ceva mai spre periferie. Transpunind lucrurile 
în epoca noastră şi la noi în țară, ar trebui să presupunem 
că unele populaţii din Basarabia ar trece Nistrul şi ar 
coloniza o parte din Ucraina. Că altele din Dobrogea sar 
instala în Bulgaria. Că Ardelenii ar ocupa o parte a 
Ungariei, şi aşa mai departe, Numai în felul acesta sar 
putea cu limba coloniștilor dintro regiune să prezinte 
inovaţii comune numai cu limba din regiunile vecine. Numai 
așa putem înţelege de ce populaţiile de limbă indo-euro- 
peană ocupă regiuni compacte, fără spaţii alogene. 

In adevăr dacă privim migrațiunile care sau petrecut 
în perioada istorică, vedem că multe dintre popoarele 
desprinse din locul lor primitiv s'au pierdut in masa po- 
pulațiilor cucerite, în aşa fel încît n'au lăsat aproape nici 
o urmă lingvistică: e destul să pomenesc de Galii din 
Asia, de Vandali, de Franci, de Goţi. de Normani, de 
Bulgari. lar cind năvălitorii și-au păstrat limba, îi găsim 
complect izolați de matca lor, aşezaţi în mijlocul popoa- 
relor de altă limbă: Ungurii, Turcii, ete. E posibil ca 
Indo-europenii să fi adus cu ei prestigiul unei civilizaţii 
superioare și o mai mare experiență de organizare, dar 
acestea n'ar fi de ajuns ca să ne explice dispariția aproape 

totală a tuturor populațiilor de altă limbă. 


PO 


Indo - Europenii C m 


$ Trebue să mai avem in vedere un amănunt. Invaziite 
rh care ne interesează aici (de prin mileniul al 
p raoa eu = rge PRE UEA al doilea înainte 
c i ăcute de populații . 
e Pe mijloacele de R A T 
: ua ia ionare nu o permiteau, Trebue să ne imaginăm o 
a pen > năvală u unei mici bande de războinici, care 
a Arata Be valoarea lor personală superioară, fie, mai 
i ue Rie sinteza de luptă sau pe instrumente 
entire cara sa $ N ictoria le dă stăpinirea asupra 
Sugar ba e ei devin clasa dominantă. Dar numărul 
eră e e pe să deznaționalizeze populația băşti- 
aan deo PEN i$ wah să-si schimbe limba; din potrivă, cu- 
ci) sne cele mai multe ori pe a lor. Exem- 
mn ezite deznaţionalizarea localnicilor? Numai 
e pia orii sint veniți din apropiere și unde 
ac aa da ei AERES de noi valuri succesive de imi- 
; pregătitā de conati ii 
pa R În această privință ni-l oferă pers tei 
sea RERE inainte de Christos, după ce primele 
A P a are ocupaseră și insulele și ajunseră pină 
e ama apar hoarde noi de Greci, cari coboară din 
asa aa e j E barapa Frun tinind seamă de 
1 r d ele de colonizare, trebue să - 
nsa us RO iale de deznaționalizare a aiia 
A a uvea loc decit în țările imediat apropiate 
Îi tcp pă deci unde a fost patria primitivă a 
er = or, ar trebui să precizăm: în ce epocă? De- 
reia N: oarte probabil că acţiunea de cucerire şi de 
tra ei a vecinilor n'a fost pornită cu un plan 
a za i meat perioadă, ci a avut loc la întim- 
. pri * expansiune, urmate 
sopra: p" aici rezultă că nu poate fi vorba = a ză “5 
= tau antropologic al cuvintului, deoarece diferitele 
$ pa Pe pipe gs repede cu invingătorii, câte. 
- e i 
părăsite unor vecini ceia H er og NETE 


M 


i Viața Rominească 
„E O 2007 CE 


Cel puţin în faza actuală a cunoștințelor aaa: ter- 
menul de indo-europeun nu se poate utiliza in ei e 
si mai ales in politică, decit cu intenţia precisă de a 
` 


pe o bază falsă. AL. GRAUR 


Inceputurile capitalismului în 
a 


cele trei principate romiîne”) 
a i 


Progresele economiei 
de mărfuri până la 1829 


Problema nașterei capitalismului în Hominia nu poate 
fi privită numai prin unghiul restrins al formării pri- 
melor debuturi ale industriei moderne. Problema nu se 
poate reduce exclusiv la studierea acestor inceputuri. 
Ivirea şi extinderea economiei capitaliste sunt reprezen- 
tate printr'o lungă serie de prefaceri economice și sociale 
care au atins și revoluționat pină în rădăcini toate rela- 
tiile economice şi morale ale societății vechi. In urma 
acestor prefaceri și pe baza lor, s'a desvoltat industria, 
motorul final al desvoltării capitaliste. 

Capitalismul n'a luat naştere direct din relaţiile cco- 
nomice feudale. La baza lui se află economia de mărturi, 
adică economia în sinul căreia bunurile produse sunt 
destinate a fi vindute pe piață și nu consumate de către 
inşişi producătorii lor. Economia feudală este însă pro- 
totipul economiei naturale închise, în care schimbul de 
mărturi e o excepție, iar satisfacerea trebuințelor produ- 
cătorilor prin propriile lor produse, regulă generală. 

Leagănul sistemului capitalist de producție, Anglia, a 
cunoscut o lungă desvoltare a schimbului de mărfuri pină In 
momentul apariției industriei capitaliste propriu zise. Aceasta 
din urmă a luat ființă ca încoronare a unui lanț întreg de 
transformări economice și sociale, al căror fir fusese înodat 
de progresul continuu al circulaţiei mărfurilor, Studiul înce- 
puturilor capitalismului în Rominia trebuie să pornească 


") Fragment dintr'un studiu asupra evoluției Rominiei moderne. 


ÎN 


“ 
„ivi « 


o 


aşa dar dela clarificarea transformărilor adinci provocate 
de progresul economiei de mărfuri în principate. Aceste 
prefaceri, referindu-se în primul rind la relaţiile agrare 
de producţie şi la starea țărănimii reprezentind și astăzi 
70% din populaţia ţării, au constituit începutul problemei 
agrare în Rominia — problemă care a condiţionat întreaga 
desvoltare ulterioară economică și socială a țării. Ele au 
fost numai prima verigă a unui uriaș proces de expro- 
priere, ale cărui începuturi se situiază în ultimul pătrar 
al veacului al 18-lea, și a cărui semnificaţie (din toate 
punctele de vedere: economic, social, politic) a rămas fie 
neobservată de cei mai mulți dintre cercetători, fie neaşe- 
zată în adevărata ei lumină. 

Este falșă concepţia, curentă in literatura sociologică 
rominească, potrivit căreia punctul de plecare al desvol- 
tării capitalismului în Hominia ar fi fost pacea dela Adria- 
nopole (1829). 

„In privința acestui moment istoric — afirmă Zeletin — 
intilnim un acord unanim între cercetătorii speciali: toţi 
scriitorii care au atins această chestiune, fie și numai în 
treacăt, au învederat că incheierea tratatului dela Adria- 
nopole înseamnă momentul cînd începe procesul de dizoi- 
vare a „vechiului regim“ rominese, pe ale cărui ruine se 
deschide „era nouă” burgheză de europenizare a „vieţii 
noastre sociale“. 

In anul 1829 „procesul de dizolvare a regimului vechiu“, 
udică a regimului feudal avea în realitate, în spatele său 
citeva etape deja parcurse. De fapt, libertatea comerțului» 
acordată atunci principatelor romine, n'a făcut decit să 
continue, să accelereze şi să dea întindere unui proces 
general de transformare economică și socială, început mai 
de mult, şi care evidenţiase deja schimbări structurale 
fundamentale. Acest proces a produs ambianța necesară 
desvoltării capitalismului în ţările romineşti şi a fost el 


însuşi pricinuit de rapida desvoltare a economiei de măr- 


furi, cu deosebire în ultimele decenii ale veacului fanariot 
şi în primele două decenii ale celui următor. 

Intemeerea principatelor romine ca formaţii politice 
independente se datorește căilor de comerț, importante în 
aeea vreme. care străbăteau Moldova şi Muntenia. In tot 


Inceputurile capitalismului i—i y 


cursul desvoltării lor istorice. acestea din urmă au fost 
teatrul unui comerţ mai mult sau mai puţin intens, con- 
diționat de diferitele împrejurări politice și economice din 
țările înconjurătoare, Fapt este, că pe meleagurile moldo- 
veneşti sau muntenești nu s'au putut desvolta centre im- 
portante de comerț ca în alte puncte ale Europei. Cauza a 
fost mai cu seamă năvălirile Tureilor și modificarea căilor 
de comer internaționale survenită in urmă. Încit cu toate 
diversele perioade de inflorire a comerțului și a tirgurilor 
cu toată stabilirea unor oarecari legături de schimb intre 
acestea şi țărănime, despre o creștere mai amplă a circu- 
tațici interne a mărfurilor şi despre inmugurirea, iar ul- 
terior desvoltarea economiei de mărfuri nu se poate vorbi 
set, in secolul domniilor fanariote. i 
«u toate că atit comerțul cit i circulaţi i 
fost vechi în principate cit și Penis eng ba oN 
odată cu pătrunderea capitalului negustorese grecesc din 
Fanar avintul dat de acesta schimbului de mărfuri din 


cind circulația produselor prin schimb, a atins o atare 
treaptă, incit producătorii destinează in mod regulat o 
artei din ce in ce mai mare a produselor muncii lor schim- 
sia să grash e semn că economia de mărfuri a inceput 
In tot cursul veacului al 18-le i ‘rei 
ale Principatelor romine cu “mean oase eului 
incetare, Poarta are drept de monopol asupra Ali 
Moldovei şi al Țării Hominești. Acestea sunt obligate să 
aprovizioneze în primul rind Constantinopolul și im riul 
cu animale și grine, şi numai după satisfacerea ia 
jelor acestora, prisosul poale fi negociat celorlalte țări 
megieşe. Bogăţiile in vite cornute, în oi, capre, cai, în miere 
apoi o serie întreagă de produse animale (ca untul său), 
lina, pieile, carnea sărată), insfirșit grinele, sarea și email, 
suni bogății atit de mari pentru acele vremuri Încit i 
toate obligațiile faţă de Sultan, legături comerciale se Sas 


16 ———— oa zei 


bilese cu Polonia, Austria, Prusia, Rusia, Franţa și chiar 
Anglia. 

In 1760 marele vizir amintește că „s'a obișnuit din 
vechime totdeauna ca toată mierea, ceara, untul, săul, lina, 
pieile, carnea sărată, boii şi alte vite pe care le produt 
Țara Rominească și Moldova... să fie cumpărate de acei 
negustori cari erau obișnuiți a-i duce la strălucita Poartă“), 

Acum însă aceste produse sunt expediate de „precupeți 
greci, armeni şi evrei in „Polonia, Ungaria, Germania, 
Veneţia, Ragusa", Un călător Boscovici, trecut prin Mol- 
dova in anul 1761, afirmă a fi fost „asigurat“ că într'un 
singur an au fost vinduţi Sileziei 40 mii boi bine ingrăşați. 
Acelaş călător vorbeşte de un export de 10 mii de cai, de 
100 pină la 300 mii berbeci, de 300.000 chile de griu. Un 
singur comerciant a vindut Constantinopolului 60.000 ber- 
beci 3). In 1759 se exportă lemne prin Galaţi *) 

Principatele erau cutreierate în lung și în lat de im- 
puterniciţi ai demnitarilor turci, numiți beiliccii, care, in 
loc de negoj, practicau pur şi simplu jaful în vederea 
stringerii produselor sortite a fi predate cămărilor Porții. 
Faţă de preţurile oferite de ceilalți neguțători ei plăteau 
o treime sau o pătrime; luau tot ce le convenea și pe 
deasupra maltratau pe vinzătorii țărani. 

Aşa dar pe la mijlocul veacului al 18-lea, cea mai mare 
parte a exportului principatelor, consistind în primul rind 
din bogății animale, este fructul unei întinse campanii de 
rechiziții forțate și violente, organizate de negustorii turci 
şi de agenţii lor. Țărănimea, silită prin mijloace violente 
să-şi „vinză“ o parte tot mai mare din vite, grine, unt, 
miere ctc., este astfel atrasă forțat in procesul de circulaţie 
al mărfurilor. 

In acelaș timp are loc în principate tot mai mult ex- 
pansiunea comercială a Austriei. Negoţul prădalnic al 
beilicciilor constitue un mare obstacol în calea negustorilor 
doritori de a exporta produsele Moldovei şi ale Muntenie; 
în altă parte decit Turcia. Cu aceste interese ale Austriei 
coincid şi tendințele politice ale Rusiei, ajunsă cu planu- 


1. N. Iorga: Istoria comerlului rominesc, vol. Il, pag. 45. 
2. Uricariul, XIV, pag. 289. 
3. N. Iorga: o. e, pag. 48. 


Inceputurile capitalismul! III áT 


rile ei anexioniste la granița Moldovei. Astfel se explică 
cum, în tratatul de pace dela Cuciue-Kainardgi (1774), 
aceste puteri impun limitarea dreptului negustorilor turci 
de a intra în ţările romine, urmind ca beiliceiii să preieie 
„zahareaua“, adică animalele, grinele, într'un cuvint hrana 
cerută de Poartă, la granițele principatelor. 

Rusia n'avea în această perioadă interese comerciale 
în principate, Ea urmărea însă slăbirea influenţei turcesti 
pe orice cale. Totodată diplomația rusă a fost minată de 
intenţia de a cîştiga simpatia clasei boereşti, adine nemul- 
țumită "de infiltrarea comercianților turci, Intro anafora 
către Poartă din anul 1774, boerii moldoveni cer ca turcii 
să nu se poată așeza în țară, „să nu fie volnici 4 avea cifi- 
licuri 1), case, tamazlicuri *) în țară — nici să împartă bani 
înainte pe lucruri de neguțătorii“ ?), 

Indiferent de mobilurile ei, presiunea exercitată de 
Rusia și Austria după pacea dela Cuciuc-Kainardgi a in- 
ceput să elibereze circulația de mărfuri din principate de 
marea povară a prădăciunilor beiliceiilor. Obligaţia de a 
îndestula cu prioritate nevoile Țarigradului rămine mai 
departe în sarcina principatelor, Stringerea nu se mai 
execută însă de către agenţii lui Casapbaşa, starostele ca- 
sapilor din Constantinopole, ci de către domni prin inter- 
mediul boerilor sau al marilor negustori, 

Indepărtarea beiliceiilor a însemnat o importantă etapă 
în desvoltarea economiei de mărfuri a principatelor, in 
special, a Moldovei. Următorul document ne clarifică pe 
deplin în această privință. In anul 1775, domnul molda- 
vean Gr. Alex. Ghica întăreşte lui Sandu Panait, sulger, 
deci boerului însărcinat cu administrarea cămarei dom- 
nești şi tovarăşilor lui, dreptul monopolist de a cumpăra 
pe an, intre Sf. Gheorghe şi 20 Iunie, 50.000 de oi, spre a 
le trimite la Țarigrad, după ce (afirmă domnul) a isbutit 
să mai oprească a mai veni casapbaşele împărătești cu 
bostangii şi beiliceii, „cari viind aici nu puțină risipă şi 
călcare făcea locuitorilor intrind în turmele lor și alegea 
cele mai bune oi și le lua în sită plătind cu preţul ce vrea. 


1. Cifille — moşie. 
2. Tumazlic — fermă de crez 
3. Uricariul, vol. VI pag, 422 


ÎN o 


tere a animalelor. 


ON m Viața Rominească 


Osebit de cite alte groazi ce trăgea locuitorii şi morți ce 
se făcea de către dinşii şi paguba ce făcea goștinii, și 
punea oile pe a cui moşie vrea şi călca și strica finaţurile 
și țarinele pe unde trecea, și ține şi odăi!) în silă „pe moșii 
neplătind nimic stăpinilor moșiei, aducînd multă păgubire... 
atit locuitorilor cit și vistieriei“.*). 
Sulgerul căpătă monopol pentru intervalul „de timp 
arătal!, trimițindu-și oamenii în diferitele ţinuturi, injghe: 
bind o adevărată companie de erpori. Condiţiile de achi- 
ziționare a oilor nu mai îngăduie jaful din trecut, Preţul 


oilor țureane e rinduit de domnie. Oile se iau fără miei, » 


iar cu miei dela „cine va voi să vinză cu voia, cu toc- 
meala, ce se vor putea flocmi cu dumnealor“. Nu se vor 
lua tapii şi dulăii, decit conform învoielii, „pe cari îi vor 
da ciobanii şi nu cari or vrea ei". In trecere oile să nu 
fie ţinute cu sila pe moșii. ci „cu invoială cu edi 
moșiei“. 'Țarinile să fie ferite, căci orice pagubă va fi 
plătită şi se va pedepsi. După trecerea termenului sus 
numit „să fie volnic fieşte carele oricine va vrea să cum- 
pere oi, pentru neguţătoria lor, după cum se vor putea 
i vinzătorii“. 
jie ui hrisov indică schimbările ce se petrec în carac- 
terul comerțului moldovenesc: a) tendinţa de a pune pe 
picior de egalitate (lucru inerent schimbului OA pe 
producătorii vinzători: b) curățirea acestui comerț pe 
seamă de îndatoriri feudale, impuse cu sila, prin trasfor- 
marea lor în servicii bazate pe relații bănești, baza 
aceasta nu sa realizat bineînţeles dela o zi la alta. a 
măsura progresării ei, sa mărit din ce in ce ez d 
cîştigul bănese căpâtat de boeri prin accesa pre pe 
lor. imboldul de a produce eat schimb, pentru p 
i-a fă um larg în agricultură. 
căi capră Moldova opreliştea beilieciilor a aer cra 
cală şi eficace, în Muntenia în cursul încă a ei 
decenii incursiunile acestora continuă aproape re pa 
Vecinătatea imediată cu Husia şi protecţia dee, A 
acesteia au favorizat provincia moldoveană. Zece ani dup 


1. „Odăi“ însemna în limba de atunci locurile în cari erau ți- 


imalele pe moşii. ş 
sar Sar zice mode Sarete și izvoade, | pag. 282-83. 


p 


Inceputurile capitalismului — em e 0 


pacea dela Cuciuc-Kainardgi, sultanul Abdul-Hamid repetă 
domnului moldovean printr'un hatișerif indatorirea casap- 
başei de lua în primire oile moldovene dela graniţile 
țării 1). Asemenea el amintește domnitorilor obligaţia de a 
satisface trebuințele de lemne ale Porții, „valoarea ca şi 
transportul (lemnelor) trebuind să fie plătite peşin“ şi 
enunță principiul că atunci cînd se va cere locuitorilor 
ambelor regiuni strădanie şi muncă, să li se dea leafa 
obișnuită fără scurtare şi fără şovăială“. 

Toate documentele timpului aduc mărturie că Moldova 
spre deosebire de Țara Hominească s'a bucurat într'o mai 
mare măsură de interzicerea amestecului beiliceiilor în 
comerțul ei intern. Acestei împrejurări, i se datorește des- 
voltarea mai rapidă a economiei de mărfuri în Moldova. 
cit şi faptului că porturile dunărene muntene au fost trans- 
formate în raiale turceşti, pe cind Galuţii a progresat 
neîntrerupt în ultimele decenii ale secolului, devenind un 
centru important de tranzit comercial pentru întreg Orientul 
Europei. Atit prefacerile raporturilor agrare dintre boieri 
şi țărani, cit şi viața politică a principatelor, au fost adine 
influențate pină în primele decenii ale secolului trecut de 
această diferenţă de stadiu în evoluţia economică a celor 
două ţări, 

Expansiunea comercială a marilor puteri europene 
pătrunde progresiv în principate în cursul ultimelor decenii 
ale veacului fanariot și în primele decade ale secolului 
următor. In 1782, un reprezentant al Austriei se plinge 
Porții contra interzicerii unei cumpărături de cai. „Este 
de notorietate publică — spune el — că (în provincii) co- 
merţul de cai, pe care-l fac particularii, e foarte conside- 
rabil“, şi că „puterile străine cumpără cai numeroşi de 
remontă pentru cavaleria lor“ t), 


|. Ibid, pag. 255. 

2. „Deoarece sunt cunoscute nedreptăţile şi asupririle ce se in- 
timplă ca ocazia cumpărării oilor de către oamenii starostelui ca- 
sapilor (din Constantinopol), seest fel de cumpărare a oilor este 
desființat; deoarece Insă e nevoie ca locuitorii Constantinopolului 
să fie aprovizionaţi de principatul, aflat sub protecția noastră, su- 
puşii ambelor țări, cari dorese să-şi vinză oile, să le vindă negt- 
storilor la preţurile curente, iar domnitorii să aibă grijă să nu fic 
cășunată procurarea lor măritului nostru tron", (Hurmuzachi: do- 
cumente vol. VII, pag. 424), 


3. Ibid pag. 58, 


ÎN 


„e Vo Romina a 


Intr'un hrisov din 1784, domnitorul moldovean Alex. 
Mavrocordat, acordind un privilegiu unor negustori armeni 
pripăşiți din Austria, afirmă că aceștia „prin activitatea 
comerţului măresc agricultura“ şi că „e cunoscut că nu 
puţin folos aduc locuitorilor acestor ţări, prin acea că 
măresc cu plăcere prețul animalelor şi altor lucruri“. Di- 
ferite avantagii sunt acordate acestor negustori. Spiritul 
de ciștig a pătruns ait de adinc printre bocrii moldoveni, 
incit aceştia încheie invoeli fictive de arendare a păşunilor 
lor cu vecinii sau răzeșii megieși, în vederea obţinerii unor 
preţuri de arendă mai ridicate din partea negustorilor 
străini, pentru păşunatul vitelor pină în clipa trecerii aces- 
tora peste graniţă. 

In perioada 1780—90, comercianții austriaci fac mari 
planuri cu privire la ţinuturile rominești. Se înjghiabă un 
inceput de trafic naval prin Galaţi către Cherson. Galaţii 
sunt astfel caracterizați de un consul în 1783: „este un 
oraș mare... are cel mai bun port al Dunării şi șantier, în 
care se fabrică neîntrerupt nave comerciale, iar acum cinci 
ani s'au fabricat două de 60 de tunuri“, 

In afară de vite se exportă din principate cantităţi 
importante de sare, lină, unt, miere, grine, In anul 1794, 
paharnicul muntean Hagi-Moscu vinde unui negustor aus- 
triac 7 milioane de ocale de sare +). Magazine sunt in- 
chiriate în acest scop la Siștov pină la sosirea vapoarelor 
pe Dunăre *). Export important de lină se face în acelaş 
timp spre Germania, pomenindu-se de comercianţi, cari 
fiecare în parte traficau 80 pînă la 100 mii ocale. Cantități 
mari se trimit și în Transilvania 3), Lemnele deasemeni 
constitue o mare bogăţie în această vreme. După cererea 
Porții, domnul moldovean pune să se stringă în 1703, 15000 
de trunchiuri mari şi 30.000 mijlocii, pentru a servi la în- 
tărirea cetăților Bender și Ismail *). Precum se vede ex- 
ploatareu lemnelor capătă proporţii importante, iar tran- 
sporturile spre Galaţi sporesc neîntrerupt. 

In notele sale de călătorie. Wilkinson a Însenmat o 
serie de date foarte instructive asupra stadiului desvoltării 


1. Ibid pag, 417, tradus din limba germană. 
2. Ibid XIX, pag. 417. 

3. Ibid pag. 737. 

4. Ibid pag. 635. 


ST SI ŘE 


Inceputurile capitalismului Îi 


economice a principatelor în anii 1814—18. Producţia de 
grin e apreciată la 10 milioane chile. Wilkinson vorbeşte 
de un export către Constantinopole, provenit numai din 
Moldova de 1.500.000 chile de griu, ceeace reprezintă un 
progres apreciabil în comparaţie cu expedițiile efectuate 
cu citeva decenii mai devreme '). Faţă de cele 50.000 de 
oi datorate cu 40 de ani inainte, el remarcă trimiteri 
anuale de oi către Poartă de cinci ori mai numeroase, 
anume de 250.000 de capete. In categoria produselor neli- 
bere la export în virtutea obligaţiilor față de imperiul 
otoman, el pomeneşte de vinzarea a 3 mii de cai. Apre- 
ciază exportul de lină, care e liber fiind îndreptat spre 
Austria și Germania, la 40 de mii de chintale, de efte 44 
ocale, adică 1.760.000 de ocale 3), 

Datele culese şi expuse de N. Iorga, în introducerea 
la vol. al zecelea al colecţiei de documente Hurmuzachi, 
indică pentru anul 1822 un export de boi în Moldova de 
32.000 capete (către Turcia, Germania, Austria. Polonia, 
Rusia). In acelaş an un export de unt de un milion ocale, 
de său de 2.500.000 ocale, de brinză de 1.500.000; asemenea: 
un export de lină de 2.220.000 de ocale în 1820, trei mili- 
oane, după altă socoteală, Muntenia exportă 22 milioane 
ocale de sare în 1822, din care 10 mil. Turciei, Moldova 
5 mil. Se pomenește de un export de 50 de mii de porci, 
de 800.000 de piei de iepure (1822), de ceară ajungind lu 
450.000 de ocale pe an, de cai atingind citeodată cifra de 
40.000 de capete. 

E dela sine înțeles că asemenea cantități importante 
de produse nu sau putut scurge din principate pe calea 
schimbului decit în baza desvoltării producţiei de mărfuri. 

Pătrunderea capitalului industrial apusean, prilejuită 
de încheierea tratatului dela Adrianopole, care a pus capăt 
subordonării exportului principatelor voinţei imperiului 
otoman, a găsit deci agricultura, ramura principală de 
producție, deja orientată asupra schimburilor pe piaţă. 

Progresele economice ale principatelor ar fi fost mult 
mai insemnate, dacă în afară de considerația înlăturării 


1. Pentru anti 1782 — 83, boerii munteni soc t i è$ Tari- 
gradului 1.182.100 chile de griu, (Ureche Ist rea Ab ua dl 
2, N, Iorga: „lst. Rom, prin călători”, II pag, 100—103, 


ÎN 


„i Vo o 


beilicciilor (în Moldova) şi temperării lor (in Muntenia), 
cererile turcești n'ar fi echivalat deseori cu o istovire şi o 
secare a forțelor de producţie ale celor două țări. 

Desele războae dintre Ruși și Turci precum şi periou- 
dele de ocupație ale celor dintii, au contribuit deasemenea 
la repetata devastare a chiar izvoarelor producției agrare. 

In 1795, in urma precedentului războiu ruso-turc, a 
unei recolte proaste și a cererilor neschimbate ale Porții 
de a se furniza aceleași contingente de produse, țărani 
moldoveni și munteni dospeau piine din coaje de copac și 
puțină făină '). lar domnul, boerii şi marii neguţători pă- 
minteni, pentru a nu-şi trage pe cap urgia Tureilor, cum- 
părau de aiurea cantitățile de hrană cerute, ceeace denotă 
dealtfel şi mijloace bănești importante de care ci dispu- 
neau in timpul ocupaţiei r sești dintre 1806—12, consulul 
francez acreditat în Muntenia raportează (în 1808): 

„Nu există vexaţiuni asemănătoare celor exercitate 
la țară de către ispravnici, zoriţi de Divan şi Ipsilante 
şi de către ordinele suverane ale Hușilor. Nu e zi, în 
care să nu găsesc la ușa mea sau la cea a cance- 
lurici mele, cite zece țărani valahi, plinuind și implorînd 
în zadar ajutorul meu. Inccările uin Nantes n'au fost mai 
crude ca mijloacele întrebuințate pentru a se stoarce dela 
aceşti nenorociţi ultimul lor vițel, ultimul lor miel, ultima 
lor găină. Oameni, cu totul demni de încredere mă asigură 
că aceştia sunt puşi la tortură la acriaşi presă, piciorul 
bărbatului alături de piciorul femeei, pînă ce vor fi măr- 
turisit şi predat ceeace se cere“ 2), 

Luind în consideraţie că în acest timp majoritatea 
bogățiilor agrare era încă?) în miinile ţărănimii, pot fi 
socotite daunele grave suferite de forțele productive ale 


|, Hurmuzachi: o. e. XIX pag. TH. Turcii cerind cu insistenţă 
zahereaua obişnuită, este cuprinsă și preoțimea în obligaţia “de a 
livra produse. Ea opune rezistență şi conducătorii preoţilor de jos 
sunt arestaţi. 

2. Ibid, XVI pag. SH. E interesant de notat, că precum diferitele 
categorii de boieri căutau sprijin în vederea promovării intereselor 
lor economice și politice In diferitele puteri, unii la Turci, alţii lu 
Ruși, ceilalți la Austriaci sau chiar la Francezi precum dovedeşte 

"şi aceustă mărturie a consulului francez, tot astfel procedase a 
ranii. Indrepturea în cazul de față către consulul francez e plină 
de tiic, Faima revoluției franceze pătrunsese în principate, iar tā- 
ranii au fost desigur îndrumați către dinsul de „oamenii cu totul 


II BERE CT V FI = PE E E 25 N E E 8 IEEE 


Inceputurile capitalismului De 


țărilor în urma desului tratament prădalnic, exercitat de 
Poarta otomană și de armatele rusești, Cu toate aceste 
condiții vitregi, stimulată de economia de mărfuri pro- 
ducţia principatelor a săvirșit importante progrese. 

Sporul exportu ui a favorizat în mod automat circu- 
lația internă de mărfuri. Incă din anul 1743, Const, Mavro: 
cordat, în așezămintul dat țării Moldovei, ordonă o serie 
de serie de dispoziţii tinzind a garanta o oarecare liber- 
tate şi siguranță comerțului intern. „Tirgurile să [ie vol- 
nice şi slobode la orice fel de negoj şi ori şi cine cu care 
vrea să se hrănească neoprit să fie" glăsuește un pasagiu 
din acel așezămint `). 

Aruncind o privire generală asupra desvoltării nego- 
tului intern, se evidenţiază constatarea că piața interioară 
a principatelor s'a lărgit într'o proporţie mult mai redusă 
decit ne-am fi putut aştepta, luind în consideraţie intensi- 
tatea legăturilor comerciale exterioare. Chiar către sfirşitul 
secolului al 18-lea, cele mai multe tirguri nu sunt decit 
nişte sate mai mari, aşezate pe marile drumuri, avind o 
„IMoşie“ hărăzită printr'un pitac domnesc, „lirgoveţii“ fiind 
totodată scutiți de obligaţiile de clacă, datorate de locui- 
torii de rind de pe celelalte moşii bocrești. In Suceava 
unul din centrele importante comerciale ale Moldovei, se 
pomenește înainte de anexarea Bucovinei, de „lipoveni, 
căldărari, ciobotari. opincari, tălpărari, sărari, olari, sticlari, 
păscari şi pităriţe, care cu făină sau cu alte legumi" *), In- 
şiruirea acestor meserii denotă innodarea unor legături de 
schimb între țărani și începuturi de aşezare orăşănească, 
Incuviinţările tinerii de iarmaroace pe moșii, acordate de 
domnitori tot mai des cu cit ne apropiem de sfirșitul vea- 
“ului fanariot, arată cresterea cumpărăturilor făcute de 


demni de încredere“, despre cari el vorbest i i 
primele elemente progresive burgheze din iz: Prod ERE EPP 
3. Mult mai tirziu, în 1889, dintr'o recoltă de cereale din Mol- 
dova de 419.111 chile, 639%, adică 267.80 chile erau produse de 
săteni, iar din cea a griului de 92.637 chile abia 51I je reveneau ex: 
ploatărilor moşicreşti. Asemenea in anul 1840, din numărul total de 
674.280 de oi, 534.790 capete aparțineau sătenilor, iar din cifra to- 
ri de Hirai oraa de tamazlic şi de hrană de 245301, erau în stä- 
pi n “ui! păran or 195512, (C. Sturza-Seheianu, Acte şi Legiviri vo- 
1. C. Sturza-Şchelanu, Acte si Legiulri, vol 
2. N. lorga: (st. Com. Rom. vol, ÎL pag. 23, d iaz 


E 


o mmm Viato Romincosca 


țărănimea iobagă. Aceste cumpărături rămin însă cu muli 
inferioare mijloacelor bănești ce treceau prin miinele ser- 
bilor, ca o urmare a vroiuselor vărsate de ei pe piață, 
Veacul fanariot a fost un veac de cumplită spoliere pentru 
țărănime, Nu atit datorită faptului că pe tronurile princi- 
patelor sau perindat domni de neam străin, precum se 
vede a se interpreta în unele tratate de istorie, cit din 
pricina desvoltării producţiei de mărfuri într'un amalgam 
de condiţii istorice, care în loc să ducă la stărimarea ve- 
chei structuri feudale a agriculturei, au determinat în fond 
o adaptare a acesteia la noile împrejurări, povara supor- 
tată de țărănime devenind incomparabil mai grea. lobă- 
gimea nu s'a putut folosi decit de o minimă parte din 
ciştigul bănese obținut prin contactul cu piaţa care vrind, 
nevrind i-a fost impus. Astfel se explică diferența dintre 
caracterul importului şi al exportului principatelor din 
această vreme. Produsele exportate erau în marea lor ma- 
joritate vărsate de țărani pe piață precum se va vedea, 
numai către inceputul veacului al 19-lea au inceput boecrii 
să facă agricultură pe cont propriu. Importul cra aproape 
exclusiv format din obiecte de lux, d stinate diferitelor 
trepte hoereşti și comercianților mai avu. El era mult 
redus în comparație cu exportul. In 1814, suma de bani 
intrată prin export era de patru ori mai mare ca cea eşită 
prin import ?). Spre sfirșitul veacului al 18-lea şi la in- 
ceputul celui următor, consulii puterilor străine se expri- 
mau În mod pesimist cu privire la posibilitatea plasării 
in principate a unei cantități de mărfuri mai însemnate, 
evidienţiind caracterul limitat al importului, In schimb ci 
remarcau În mod unanim cantitățile bogate de materii 
prime, alimentare și industriale, care ar putea fi canali- 
zate către țările lor, pe calea înfiripării de legături comer- 
ciale. 

Intirzierea centrelor de negoj in erne în raport cu 
progresele săvirșite de comerțul exterior al principatelor, 
reflectă impiedicarea desvoltării extensive şi intensive a 
pieții interne, ca o urmare a înăspririi regimului de in- 
cătușare feudală a masselor țărănești în timpul domniilor 


2. Asupra ucestei chestiuni revenim pe larg în continuare. 
G. Zane: „Economia de schimb în principalele romine“, pag. 79. 


Inceputurile capitalismului Te a 


fanariote. In mod excepţional, o desvoltare relativ rapidă, 
au avut numai trei orașe: Bucureștii, lașii și Galaţii, pri- 
mele două ca centre de viaţă ale domniilor şi ale marilor 
boeri, cel din urmă ca port înfloritor, concentrind o bună 
parte din tranzitul comercial al Europei răsăritene și 
dunărene, 


ION C. ION 


Cronica literară 


N. IORGA : Sfaturi pe întunerec 


Adunarea în volum a cuvintărilor la Radio ale d-lui 
N. lorga, aşa de frumos intitulate Sfaturi pe întunerec, 
nu este un prilej de a învedera încodată marele talent de 
prozator combativ și de memorialist al conferențiarului. 
Talentul acesta e legat de ideile pe care le exprimă și 
ideile acestea se despart adesea nu numai de ale noastre, pe 
care voim să le socotim neglijabile, dar în chip vădit de 
opiniile generaţiei noastre ca să ne exprimăm astfel. 

Ca să studiem personalitatea d-lui lorga (și nu e locul 
aici) ar trebui să facem tabloul acestor idei, să determi- 
nām odată atitudinea sa fată de problemele acestor decenii, 
contribuția spre înaintare sau oprirea în loc a unor ten- 
dențe. Însă aceasta n'o putem face, fiindcă acţiunea d-lui 
Iorga se desfășoară cu mai multă vigoare ca oricind și 
fiindcă e imprevizibilă și, însfirşit, fiindcă nici vorbă, ar 
trebui nu numai să determinăm, dar să și discutăm 
această atitudine. Pe de altă parte însă, discutând se poate 
să nemulțumim şi pe unii şi pe alţii. Unii ar dori să deza- 
probăm, alţii să aprobăm și în toiul discuţiunii s'ar pierde 
seninătatea necesară pentru înțelegerea singurului lucru 
pe care voim să-l dovedim: talentul d-lui Iorga. Să-l do- 
vedim, se poate să fie cam exagerat, căci puţinii inițiați 
il cunosc, în tot cazul se poate să nu fie de prisos, deoa- 
rece orice cult mai întins se oficiază fără documentaţia 
necesară, Totuşi, alegind citeva exemple de proză, pentru 
valoarea lor literară, nu vom putea înlătura ideile din ele. 
Le vom descrie, deci, așa cum sunt, pentru înțelegerea 
lucrului, fără a încerca să discutăm aceea ce poale nu 
este de competența noastră. 


Cronica literară ———— a 


í In câteva şedinţe consecutive, conferențiarul a vorbit, 
in 1931, despre „Noua Direcţie în învățământul românesc”, 
Despărțind cuvântarea de împrejurările ei, lucrul pierde 
mult din semnificație, D. lorga era ministru al Fducaţiunii 
publice și Președinte de consiliu, adică cra o persoană care 
putea să facă ceeace spunea. Glasul său aci moale, alintat 
aci grindinos, cu petulanța sa ghicită de „ascultătorii... cei 
nevăzuţi“ suna altfel decit acel al unui teoretician întimplă- 
tor. Ascultătorii erau fără îndoială învățătorii, părinţii, ele- 
vii, toți cei direct interesaţi în acea chestiune, D. Torga nu 
Venea cu vocea egală, oficială, a omului politic să expună 
un program uscat, ci cu instrumentele sale oratorice de 
zile mari își revărsa toate candidele entuziasme, toate in- 
dignările, chiar toate resentimentele, cu acea spontaneitate 
plină de savoare care-i este caracteristică, Cu dreptul pe 
care i-l dă o îndelungă dragoste a opiniei publice, îşi arăta 
intrun plastic humor ciuda de a fi ajuns asa de tirziu la 
locul unde putea fi folositor: „... patruzeci de ani cu mii- 
nile legate am văzut aceestă operă de ruină... Eu nu am 
venit la ministeriu, — cînd a sosit așa de tirziu pentru 
mine ceasul în care pot înfăptui ceva, atunci cînd atiţia 
alții cari nu pot infăpui nimie sau găsit în locul unde 
astăzi, cu trudă și în faţa unor duşmănii neleale şi neme- 
ritate, caut să aduc schimbări de lucruri pe care foarte 
multă vreme le-am avut în conştiinţa mea — cu nu am 
venit la Ministeriu cu improvisaţii,..* Sincerul dispreţ »entru 
predecesorii săi arătat în public, mărturisirea mizeriilor 
ce credea că i se fac, aerul acesta de potidă și onestitate 
mobilitatea sufletească extremă acolo unde suntem ei: 
nuiți a vedea rigiditatea prudentă, erau de natură să facă 
bucuria literară a ascultătorilor. Această bucurie trebuia 
să crească îndată ce, cu un spirit de confidență totală a 
preferințelor şi antipatiilor sale, d. Iorga începea să pole- 
mizeze pe de o parte cu proprii săi subalterni şi să des- 
chidă înaintea ochilor noștri uimiţi tabloul unei scoli idi- 
lice, Şcoala primară i se părea „o fabrică de coconaşi** 
directorii niște răsplătiți pentru servicii politice. Era pru- 
dent să fie astfel dela inceput speriați oamenii școalei 
spre a face apoi front comun ? Nu știm. Dar din punct de 
vedere literar e admirabil. Polemica se naște acolo unde 


„BE 


e aa Viata Romimo 


spiritul critic sa deșteptat peste automatismul din noi 
acolo unde ideca pierde orice prudenţă. 

Ne îndoim şi de putinţa de a preface printr'o simplă 
lege un grajd întrun muzeu şi probabil d. Iorga cel din- 
tiiu a fost cel dezamăgit, Dar puterea de viziune rămîne 
cu atit mai valoroasă: „Eu doresc o școală cu cerdac de 
jur imprejur, în care copiii să poată alerga şi în recile 
zile de iarnă, doresc o şcoală împodobită cu scoarţe, cu 
covoare, cu tot ceeace produce lucrul de mină, așa de ales, 
al femeilor din sal; o doresc împodobită cu tablăbri, cu 
icoane, cu portrete, nu ale ministrului, ci ale oamenilor de 
ispravă de acolo din sat, ale bătrinilor satului, etc.“ „Cind 
voiu intra în sal, să văd şcoala în mijlocul celor mai fru- 
moase grădini”. Dela școala primară, d. Iorga trece iarăş 
polemic la „pretenția de gradul al doilea“ adică liceul, 
combătindu-și împotrivitorii cu vehemență: „Acelora cari 
critică, n'am pretenţia de a li se închide gura, căci gura 
omului numai pămîntul o astupă, ci am numai intenția de 
a li deschide puţin mintea. Fiindcă răutatea este pe trei 
pâtrimi neînțelegere şi numai o pătrime în adevăr răutate. 
O anume inocentă prostie ascuţită se numeşte răutate“ 
Oratorul vorbea de „parasiţii“ școalelor şi ameninţa lim- 
pede; „peste cităva vreme o să am inspectorii mei“. Erau 
idei bune și intenţii și mai bune în programul d-lui orga. 
Frica de încărcarea cu prea multă carte a minţii copiilor, 
pe care o împărtăşesc mulți pedagogi putea măcar să mire 
la un om care știuse să muncească fâră să se imbolnă- 
vească din asta. Un lucru e hotărit. Deşi o personalitate 
poate să educe o epocă, nimic nu se face fără concursul 
tuturor şi fără o anume evoluție. Schimbarea programelor 
e un lucru în sine indiferent. Cu mai multă latină nu de- 
vine elevul latinist, cu multă morală, nu devine om de 
treabă. Indeamnă un şcolar să citească. Va protesta părin- 
tele lui, vor protesta celalți profesori că li se ia timpul de 
învăţătură copiilor. Suntem o țară cu spaima oricărui efort. 
La ce ajută legea? Pune un director să impodobeuscă 
şcoala, Ori are un mare sim| artistic și atunci nu va rā- 
mine mult timp director, ori n'are şi va face din şcoală 
un bilciu. Mediul face şcoala și şcoula mediul, dar inter- 
determinațiunea lor e lentă. Ca să crezi altfel trebue să 


Cronica literară a o) 


fii un optimist, un poet. Poet era d. lorga și asta ridică 
valoarea viziunilor sale: „Școala de meserii trebue să fie 
ca un roiu de albine harnice, In loe să se audă cum se 
recită lecţiile înaintea profesorului sau cum scirțiie con- 
deiul pe hirtie pentru a face o temă frumoasă, să se audă 
necontenit, în fiecare moment, ciocanul care lovește pe 
nicovală, uneltele care taie lemnul“, Ideea de a da noțiuni 
de meserii liceenilor mavea de ce fi rea. N'o discutăm dar 
constatăm eşuarea ci, De ce? Intr'o țară fără prea mari 
aptitudini intelectuale, vrem să spunem fără voința de a 
le desvolta, se văzuse tineri care făceau mai cu plăcere 
potcoave și ciocane. La rindul lor meseriaşii erau înspăi- 
miîntaţi. Cînd intelectualul ajunge să-și dreagă singur in- 
stalaţia electrică su dus orice putință de ciştig pentru 
meseriașul romin şi aşa mizer. Şi totuşi viziunea d-lui 
lorga PHa frumoasă: „Să se facă în anul întiiu puțină croi- 
torie: să nu vină elevii cu coatele găurite şt genunchii 
rupți; in al doilea un să se facă puţină cismărie, ete.“ 
Personalitatea d-lui lorga e făcută din sincerități și viziuni 
de acestea și uneori din nevinovate cruzimi de care sunt 
adesea capabili oamenii de mare talent. Cuvintarea Opti- 
mism moral trebue repusă în timpul ei. Statul trecea prin- 
tro mare criză financiară şi se vestea că salariile nu vor 
mai puga fi plătite, decit poate pe jumătate. Sunt mii de 
inşi care trăese numai din salarii şi numai aminarea plăţii 
lor îi umple de îngrijorare. Injumătăţirea salariilor în- 
semna pentru mulți mizeria cea mai cruntă. Un cetăţean 
al unei țări victorioase, al unui stat etern, nu poate înţe- 
lege excesele de prudențe financiare potrivite pentru indi- 
vizi ŞI erau de aceia care dovedeau că neplata salariilor 
desfiinţind circulația monctară ar fi ruinat și comerțul. 
Nu discutăm, incăodată, mai alescă s'a renunțat la acea 
nefericită formulă. Voim să arătăm numai În ce condițiuni 
ascultau mii de insi la Radio cuvintele d-lui lorga care-și 
luase greaun însărcinare de a comunica funcţionarilor 
ruina lor. Vorbele sale erau împunsături reci de sabie, 
insă ce curaj, şi ce stil: „Statul se găsește in mare in- 
curcătură... Să retragem Statul de unde n'are ce căuta 
(adică dela plata salariilor). Toată această suferinţă de 
astăzi nu ce nimic pe lingă ceen ce am răbdat... Soluţia 


s 


GO quu Viața Rominească 


greutăților de astăzi să o căutăm cu mina întinsă?...* Ori- 
cure altul ar fi fost pe loc urit pentru acest curaj. D. lorga 
este însă iubit, fiindcă se vedea că comunică soluţii ce nu erau 
ale sale, și fiindcă vibrația glasului său, dovedea ca însăși că 
oratorul disperă singur de ceeace spune. Suflet de o mare 
sensibilitate, de unde şi susceptibilitate, reacțidnind prin 
clanuri lirice, d. Iorga nu e mulțumit niciodată de prezent. 
In preferinţele sale e un amestec curios de patriarhialitate 
și viitorism, dozat după temperatura momentului, uneori 
întrun chip neconvingător, dar totdeauna cu o plastică a 
simpatiei și vehemenţei extraordinară. Puterea de emoție 
momentană cucereşte. Işi aduce aminte cum „colegele 
noastre, unele-şi păstrau cosițele, după care au bătut atitea 
inimi, acum imbătrinite“ şi deodată devine un mindru rè- 
trograd partizan al „mustăţilor și bărbilor fireşti“. Osin- 
deste naționalismul exclusiv, intolerant și năvalnic, plin de 
alarma unui părinte iubitor dar de modă veche, aleargă 
cu Rector, la căminele studențești și găseşte „amestecături 
de sexe, o murdărie fără păreche“, fete care nu încercau 
să-și pieptene „cit păr își mai suportau pe bietul lor cap 
zăpăcit de o existență sub-omenească“, Acum, cind nu mai 
e la guvern, îşi aruncă la trecut, visător, toate încercările 
sale de faptă: „cînd eram minisru...* Retrograd cu fetele 
tunse, e juvenil şi în acord cu copiii cînd fulgeră pe „bu- 
cherul, premiant sau ba“, Și ultima însărcinare activă i 
s'a luat şi totul cade în domeniul trecutului: „Cind, ca 
rector..." Trece pe străzi şi iritat de prefaceri, oftează după 
Bucureştii de altădată. Arhitectul care a mutat Turnul 
Vavilonului pe locul unde fusese case de boieri i se pare 
„lienit“, Şi totuș, privind cu coada ochiului, nu-şi poate 
reprima o anume plăcere în care își varsă și paraponul : 
„.Zgirie-nori, cari au uneori, cu tot stilul practic de azi, 
care nu îngădue niciun ornament și dă doar faţade goale 
străpunse de răsuflători mărunte, o oarecare linie”, E do- 
ritor de „bine“ și în literatură, Prezentul îl nemulțumeşște. 
Cutare scriitor e „ghidușul cu vorbe urite și cu mișcările 
de dănțuitor prin seraiuri“, d. Blaga îi place cu lucrurile 
vechi cure nu ne mai plac nouă și-l descoperă cu o „filo- 
sofie falșă“. Ii repugnă poezia fără legături logice, adică 
mallarmeismul, însă crede că Paul Valery n'ar fi dintre 


[N ——— 


Cronica literară 61 


poeţii fără „sănătoase învățăminte:, El e un om 
decăți drepte sau curioase, 
tinere totul îmbracă această 
bile personalităţi. 


e „onest“, Ju- 
prejudecăţi sau entusiasme 
haină vie a unei incompara- 


G. CALINESCU 


Literatura străimătăţii 


Franţa de astăzi si cunoaşterea 
culturii germane. O liter a ară 


fără țară 


Una din caracteristicele lumii literare franceze de după 
război a fost şi este încă şi astăzi o curiozitate “Eercetă- 
toare şi o înțelegere largă faţă de literaturile străine. 
Francezii, înainte de război, traduceau mai puţin Vi mai 
prost decit Germanii bunăoară. Tolstoi şi Dostoievschi erau 
demult traduşi în întregime în limba germană, în timp 
ce în Franţa nu existau decit traduceri infidele şi scurtate 
din acești doi scriitori ruși. „Război şi pace“ nu apare 
intr'o traducere franceză integrală şi justă decit abia în 
1930. Şi abia în anii din urmă s'a început traducerea ope- 
relor complecte ale lui Dostoievschi. Pină şi Dickens, tra- 
dus pe vremuri în tomuri compacte, este reluat astăzi de 
editorii francezi în traduceri proaspete, faţă de care ve- 
chile versiuni se dovedese destul de necorecte, deşi tra- 
ducerile din engleză în Franţa au fost întotdeauna printre 
cele mai onorabile. 

Faţă de literatura germană, mai ales, Francezii arătau 
altă dată o indiferență întradevăr uimitoare. Scriitorii, 
criticii şi istoricii literari, cu rare şi ilustre excepții cum 
au fost Edgar Quinet, Taine, Renan, ignorau limba ger- 
mană şi aveau despre literatura germană o viziune su- 
mară și greşită. Neînţelegerea și lipsa de curiozitate faţă 
de cultura germană, apar la unul din cele mai luminoase 
spirite ale secolului al XIX-lea francez, la Sainte-Beuve. 

In „Causerics du lundi“ aluziile la scriitorii germani sunt 
rari și superficiale. Din Goethe chiar, Sainte-Beuve pare 
să nu prețuiască decit „Werther” aproape nu pomeneşte 


PN 


Literatura străinătății Ca 
63 


de 

cu = na k kasne citează mai ales părerile acestui 
Saint i francezi. Despre romanti i 
L ae TIe vorbite in treacăt şi pare să-i portien 
e puțin. Nu-l interesează. prețuiuscă 
Pau ză chiar scriitori francezi care 

adesa dna stlab pentru literatura germană, cuno te 
paza i ură în chip cu totul superficial și fals. T 
PRIS: d remarcabilă carte despre „L'influence e al. 
iese ai rance au XVIll-e et XXI-e siècle“ cei ie 
pai fi DE ipae romanticilor francezi de-a ada a 

e germane altceva decit as i 
oaza a TIS Migieeficlală înțelegere a EARE g 
poetice E RA bncă şi mai falsă a unei Germanii 
RES heian ey şi visätoare, imagine de care Francezii 
din 1870. literati 5 czngape decit după catastrofa 
noscuţă în er a s nă continua totuş să fie rău cu- 
mos. ROA fa. Războiul a stirnit însă în lumea fran- 
DS cea mai pa: bine pe Germani. Spiritul fran- 
aceștia nesiguri în ae cu aproximaţii și clișee. Vecinii 
Primejdia a estar rara cunoscuţi însfirşit cum trebue 
zeci de ani sa pret arin curiozitatea culturală. In două- 
tului german, a cul Franța pentru cunoaşterea spiri- 
mai mult decit se pes mini şi filosofiei germane 
4 A [si * 
Dean pi sus) întrun the) j pie y bip ge 
A 2 - Germani E 
şi sentimentală de pe vremea doamnei de Stâel a 
ti o Germanie veridică, văzută 


pe vremea roman- 


i | o revizuire a valorilor, i 
S roi p hg opiniunile greşite sint iile = 
Di na ra de cercetare realistă, criticele nu li tea 
moderate tree alt limp Jaudtie, elad sint, m 
e V 

sea paal trainice, Nu este A să Soga ey ea 
aut RS a ncezii încep să cunoască într'adevă ee 

Pare evăr pe vecinii 


L t 


N 


Ce Viate Rominească 


i à tală, ca acum un 
iere, care nu mai este delo: sentimen! 
k ai dale făcută numai cu scopul unei cunoașteri pre- 
ppt nei durabile puneri la punct, 
se si s'ar părea la prima vedere că contribue intro 
recare măsură la acest curent de cunoaștere in ApS 
literară franceză a culturii germane este desigur ie ngpa 
i i -socialiste, © mu e de 
n urma prigoanei naţional-soc i i 
Oia şi de oameni de cultură EP au Njen 
y orn - 
, şi au trecut în Franța unde s'au statorni : 
ing scrie aici. Astfel, operele acestor scriitori, bage 
apariţia lor, ba chiar inainte de-a apărea în pri d , 
vreuna din editurile germane din Amsterdam, mer d ra 
sau din Zürich, sînt traduse în franţuzeşte și pu 
aie AI acesta a mai fost văzut odinioară in Pune 
Dar atuncea era vorba numai de un ume e a e 
inrich Heine, care şi el îşi pārāsise pa 
paie Paris pină la moarte. Totuş piere bag 
i ine ilase singur și pă 
nsă prea mult, Heine se ex z 
Si osie Germania. Ceiace îl aaa în pp seria a 
i tura franceză, spiritul rancez (in 
marie ironie uşoară al acestui spirit); dar i oa 
decit atita îl atrăgea libertatea şi bonomia cite < rară 
fortabilă care caracterizau societatea ga: 6 bo 
mea lui Ludovic-Filip „regele burghez“, li e ar. S 
nomie care contrastau cu rigiditatea mili see dd 
cietăţii prusace, Dragostea pentru atmosfera sp AR 
ceză nu-l oprea insă pe Heine să ironizeze o sere 
avea prilejul pe contemporanii lui ia a RC 
itată, spune c 2 
vint L. Reynaud, in cartea ci y b pen 
ri liticos faţă de spi 
de multeori „un fel de dispreț poli Bani 
i i Paris despre societa 
cez“, In articolele lui din „dA 
terasa franceză, publicate în ziare germane, arad 7: 
sistă asupra „defectelor naţionale” ale degree: i di 
critică pe aceştia în multe privinţi. (Uneori gr agana 
in chip ¢u totul greșit, ca atunci de exemplu cin Baj 
zează pe Francezi, dojenindu-i că nu pricep rar a Ra 3 
mană şi arta din cauză că „nu au răbdare ch h , E dm 
invețe un limbaj abstract. Să acuzi de aus ha r pi 
por care a dat pe Descartes şi pe Pascal, inse ; 


e 


Literatura străinătă ți i mea 65 


laşi rătăcit și înşelat de propria ta ironie, Poate Heine 
ar fi trebuit să spună că Francezii n'au înțelegere și gust 
pentru metafizica permanã, ceiace ar fi fost just, dar lipsa 
aceasta temperamentală n'are nici-o legătură cu neputinta 
de-a învăța un limbaj abstract, mai ales cind e vorba de 
un popor de malematiciani și de logiciani. 

Activitatea lui Heine în exilul lu voit dela Paris, în 
afară de poeziile lui, a fost alcătuită numai din serieri 
menite să reveleze Germanilor cultura franceză şi Fran- 
cezilor pe cea germană, 

Fără îndoială, resentimentul politic nu lipsea lui Heine 
cînd le vorbea Francezilor despre Germania. Dar ura lui 
politică nu-l oprea să înfățişeze cultura germană cu căl- 
dură şi cu vervă. 

Cu totul alta este situația scriitorilor germani emi- 

grați de astăzi, Exilul lor nu este voit. Mulţi dintre ei, 
mai ales cei de origine evreiască, au fost siliți să fugă din 
Germania, isgo iți şi prigoniţi. Este natural ca în litera- 
tura lor din exil să predomine resentimentul. Departe de 
a-și lua rolul de propagandist cultural pe care şi-l luase 
Heine (rol pe care, dealtfel, ci nu l-ar putea îndeplini 
decit pe jumătate din cauză că în Germania nu mai au 
nici-o putință de pu licare) aceşti scriitori îşi consacră 
activitatea unei literaturi polemice, îndreptată bine înţeles 
împotriva regimului politie din pricinu căruia sufăr. Unii 
dintre ei + u devotat chiar mai mult literaturii politice, 
(Atitudinea aceasta o au mai ales seriitorii adunați în jurul 
revistei „Das Wort”, condusă de Bertolt Brecht expresio- 
nist pe vremuri, autor al cîtorva piese puternice și ciu- 
date, și de Lion Feuchtwanger, autorul lui Jud Luss” şi, 
după surghiun, al romanului „Die Geschwister Oppenheim”, 
tablou tragic şi amar al prigoanei Evreilor din Germania 
național-socialistă), 

Francezii au dreptul să se întrebe dacă această lite- 
ratură, tradusă în limba lor, le slujește la cunoaşterea li- 
teraturii germane și a spiritului german în genere. Serii- 
torii germani emigraţi nu înfăţişează literatura germană 
prin operele lor actuale, opere în cea mai mare parte de 
polemică, de invective, de resentiment şi de luptă politică. 
In toate aceste scrieri domneşte un sentiment amar de 


E N 
b 


a e Rominească 


desrădăcinare, care zadarnic se ascunde în pledoarii aa 
nitare. In sforțarea lor de a identifica destinul lor asia e- 
stinul Europei este o bună parte de exagerare, a a 
asistă cu indiferență la această răfuială, naţională în fon 
şi care este adusă deodată pe piața publică a SPA 
tului. Deocamdată, şi pentru a conchide cu privire la ră 
noașterea Germaniei în Franța, această cunoaştere nu ae 
ajutată de seriitorii emigraţi din Germania ci de jipen 
singuri, care, cu rivnă și cu luciditate, se grăbesc să a 
prin ei înşişi cum simt şi ce simt Germanii. n S a 
veşte literatura germană, cercetările apărute în a sp 
timp au dat la iveală citeva opere remarcabile. Este ia 
că investigaţiile nu privesc literatura germană de as a 
Se înmulţesc însă studiile asupra literaturii pg sateni ra 
veacul trecut. Mai ales romantismul german se arora 8 
mare trecere printre literaţii și criticii francezi „ac Ă 
Ai spune că lumea literară franceză descoperă abia POR 
romantismul german. Nu este însă aici nicio rămășiță i n 
adoraţia ignorantă de odinioară faţă de Germania Aa pese 
şi visătoare. Cercetările actuale sint lucide şi juste. „De 
cumentarea nu mai este de-a doua mină ci pai a 
abundentă, iar punctele de vedere sint originale şi su Fi 
cum se poate vedea de exemplu în „L'âme apere a 
le râve, essai sur le romantisme allemand et la podsic ari, 
caise” de Albert Beguin, carte despre care atoli 
vorbesc cu alt prilej mai pe larg în această rubrică. 


. 
+ . 


Chestiunea literaturii emigranților germani, atinsă mai 
sus, formează desigur un aspect interesant al lumii lite- 
rare contemporane. Chiar de pe acum sar putea mezi 
o caracterizare generală, europeană, a acestei litera uri, 
Producţia scriitorilor germani emigraţi are o oroni pro- 
prie, rezultat al unei puternice conştiinţe de grup care leagă 
pe toţi aceşti scriitori, oricare ar fi deosebirile de tempera- 
ment, de talent, de formaţie literară şi chiar de sânge sate 
ar exista între ei. Efectele desrădăcinării şi ale depeiz 
se văd într'o anumită febrilitate a stilului și într un aer de 
improvizație stingherită pe care îl au producţiile celor ae 
‘puni dintre ci, Este în ele o neryozitat- şi o neliniște care 


m PE IE EL ZI RE e 


Literatura străinătății, sm (7 


vedese un deschilibru în creație, rezultat fără îndoială al îm- 
prejurărilor vitrege în care această creație are loc. S'a spus 
că au plecat din Germania cei mai buni seriitori. Lucrul 
este în bună parte exact. Dar nu trebuie uitat că mulţi 
dintre scriitori emigraţi, şi dintre cei mai de frunte, au o 
carieră literară bogată în urma lor. Ei au trecut de jumă- 
tatea drumului și au dat deja tot ce-au putul să dea mai 
bun. E destul să luăm ca exemple printre aceștia pe Thomas 
Mann şi pe Henrich Mann. E puțin probabil că ei vor 
egala cu opera ser.să în surghiun marile creații de odi- 
nioară: cel dintâi „Buddenbrooks“, „Der Zaunberberg“, „To- 
nio Krâger“ “cel de-al doilea romane ca „Der Untertan“, „Der 
Kopf“ sau „Professor Unrat“. Dealtfel, lucrul e de pe 
acum dovedit. Henrich Mann, după cartea de polemică 
„Der Hass“ s'a refugiat în trecut şi în romanul istorie. 
Thomas Mann cu „Istoriile lui lacob“ se scufundă în le- 
genda biblică, uitând prezentul. Dealtfel mai toți scriitorii 
germani emigraţi cultivă romanul istorie şi viața romanțată, 
atunci când nu seriu pledoarii şi rechizitorii impotriva re- 
gimului care i-a alungat. Operele lor incep să ia tot mai 
mult înfăţişarea unci literaturi care se silește să pară că 
este a umanităţii intregi, dar care nu poate decât să im- 
brace uspectul ciudat şi dureros al unei literaturi fără tară 
şi care, mai ales dacă ne gândim că cele mai multe dintre 
talentele care o ilustrează reprezintă valori medii, este 
menită să se ofilească de desrădăcinare. O consolare, şi 
desigur nu cea mai slabă, este pentru această lite 
că producţia literară care înflore 
fără strălucire şi fără clan, 


ratură 
şte in patrie e mediocră, 
— cel puţin până acum, 

Ceiace este sigur este că literatura emigrată nu în- 
făţișează nimic din Germania de astăzi, cum e și firesc să 
se întâmple. Operele emigrailor vorbese despre Germania, 
de ieri, văzută cu amărăciune și cu patimă. Este o lite- 
ratură aspră, parţială, violentă, scrisă de oameni talentaţi 
şi cu suflet larg. Ea va forma în istoria viitoare a litera- 
turii germane un capitol interesant, fără indoială. Mă 
indoesc insă că va avea măcur a zecea parte din strălu- 
cirea literaturii emigraților francezi de pe timpul marei 
revoluții, ilustrată de Chateaubriand, de Benjamin Constant, 
de doamna de Staël, şi despre care Brandes spunea că 


68 
Viața Rominească DR 


formează uvertura la marele spectacol literar al secolului 
i aere este destul să ne pipe o mpm 
iti iei pentru a vedea cum ! 
egala e pa apare doar ca un apen 
tial. 


regi ' 
iterară a emigranților ge 
pt nu îmbogățește literatura germană cu nimic esen 
AL. PHILIPPIDE 


Cronica politică 
Îi 


Imperialismul țărilor mici 


In sud-estul Europei există cinci state, dintre cari patru 
îşi datoresc forma actuală a războiului mondial, revolu- 
țiilor din 1917—1919 şi tratatelor de pace, iar unul dato- 
reşte acestui complex de împrejurări însăși existența sa. 
In prima categorie sunt Jugoslavia, România, Turcia şi 
Grecia, iar în a doua Polonia. 

Pină la isbucnirea crizei mondiale, acest grup de 
state urma cu fidelitate Franţa şi Anglia și era ataşat în 
mod sincer de Liga Naţiunilor. Politică de altfel naturală, 
dat fiind pericolul revizionist şi amintirea unei împilări 
seculare din partea statelor revizioniste. Din 1931—1932 se 
desemnează însă tendinţe noui în politica lor externă. Astfel, 
Polonia pretinde colonii în Asia, colonii în Rusia şi des- 
membrarea Cehoslovaciei. Pentru a pregăti opinia publică 

Sa creat o ligă colonială. O parte din presă sprijină re- 
vendicările coloniale, nenumărate cărți apar şi întruniri 
publice se țin în acest sens. 

Pe aceeași linie politică, Polonia, care s'a apropiat de 

ia, Italia şi Ungaria, sabotează cind şi cum poate 
activitatea Ligii Naliunilor, încercînd să organizeze un 
cordon antisovietic la granița de apus a Rusiei. Polonia 
este potrivnică principiului securității colective şi Încearcă 
să disloce sistemul de alianțe al Franței, 

La inceput independent de Polonia, mai târziu în le- 
gătură cu noua orientare a diplomației poloneze, Jugoslavia 
a urmat o politică similară. La Belgrad se încearcă o po- 
litică expansionistă în detrimentul Cehoslovaciei şi even- 
tual al Greciei şi României. In adevăr s'au încheiat pacte 
bilaterale care distrugând Mica Inţelegere deschid drumul 


RR 


Viața Rominească 
70 p 


ii i ale tratatelor de pace în fa- 
izuirii clauzelor teritoriale al 
A Ungariei şi Bulgariei. Şi cum paralel meae a 
duc tratative pentru Uniunea vamală Bulgaro- w a > 
rezultă că eventuala revizuire se va face cu scop 
. teritoriul comercial jugoslav. x á 
rei şi-a salvat independența națională grape Enea 
intregului popor dar și sprijinului acordat de RER 
Sovietică. De aceea dela război încoace me A es 
i idă din cele exis é 
e nsiderată ca cea mai solidă c ar 
S aain guvernului din Ankara față de Liga Națiuni 
te serios. l ; 
yu Daik conferinţa dela Montreux care zi prag pret sa 
ifi ile, Turcia încearcă să re 
de a fortifica Strâmtorile, DO 
i ñ tuală cu Iranul şi Afganis , 
pact de asistență mu ză arti: gest at 
i $ t ca primul pas 
care în realitate este gindit « i ee 
ii Imperiului Otoman. Deasemeni, p | 
ate tb franco-sovietică ìn Orientul apropiat, Turcia 
a iat de axa Berlin-Roma. : SAT | 
SA Ta Hie România, cu o politică tradiţională bine sta 
pilită, abandonează în 1936 principiul securităţii popa 
i sis să se apropie de axa Berlin-Homa. Fără za fi ir 
5 ati | si a inițiat unele a 
a fapte, a pregătit terenul $ sd 
usi deviri opera de desagregare a sistemului prea 
din Basinul Dunărean. In acelaș timp și-a făcut apariț e 
întreagă literatură, menită să arate poporului romin sea a 
i erialismului nostru“ și obiectivele care şi le po n d 
72 Universitate şi în reviste susţinute „i de de ien uri su 
) rte cu fondurile partidelor ste, 
antenner A a mai trebui cucerite. Oameni politici de 
paip ta şi de stinga descoperă bruse că Franța ne pian 
iz în timp ce „luminaţii fascismului“: proclamă destin 
e RAJ 
al rului romîn. i | i 
ge pls Foarte curios ca țări cu agil pir 
agricolă, cu minorităţi naţionale variind dela 5 a Ama 
ERP 4 țării, lipsite de capitaluri, cu © oe rasă 
culă cu monede care „sar“ la cel mai uşor desechil 


bugetar, țări care trebue să facă apel la străinătate atunci. 


cind au nevoe de citeva sule de tunuri, cu o Laza 
supusă capriciilor climaterice, să fie cuprinse 
imperialismului? 


S 


Cronica politice. e H 


Pentru a domina şi exploata popoare străine este ne- 
voe în primul rind de capital exportabil, de un potențial 
de război ridicat și de alt nivel industrial decit al Turciei, 
Iugoslaviei, Poloniei sau României. In Anglia, scontul pri- 
vat este de 0,56'/,, iar în aceste țări de 14—15%,; cel mai 
mic centru al industriei textile britanice produce tot atit 
cât întreaga industrie textilă a României; In Anglia se 
consumă de aproape 20 ori mai mult fer de cap de locui- 
tor decât în România, iar venitul a 85000 englezi a fost în 
1936 de 375 miliarde lei, in timp ce toate veniturile a 1944 
milioane români nu au depăşit 260 miliarde lei! Şi totuși, 
amândouă, Anglia și România, sunt țări imperialiste! 

Unele din micile ţări care fac politică de mari puteri 

au o coeziune națională extrem de labilă. Este notoriu 
cazul Jugoslaviei, unde unitatea națională a cerut până 
acum foarte multe sacrificii din partea Croaților şi jan- 
darmeriei. Deasemeni nu mai puțin cunoscut este cazul 
Poloniei, unde tendințe centrifugale ale minorităților na- 
tionale cresc mai repede decât puterea guvernului central. 
Mai mult, aceste țări sunt dintre cele direct amenințate de 
ofensiva imperialismului germano-italo-maghiar. Nu este 
un secret pentru nimeni că Germania nu a renunțat decăt 
momentan la Silezia cu coridorul polonez, că Italia şi Ger- 
mania au promis refacerea integrală a Ungariei, iar gu- 
vernul polonez nu încetează să anunțe că densitatea popu- 
laţiei fiind sufocantă, Polonia are nevoe de colonii (acest 
argument nu a apărut în literatura imperialistă a celor- 
lalte ţări agricole slab populate, dar va apărea cu sigu- 
ranță). 

De altfel, intreaga politică trecută a imperialismului 
german arată că linia lui aproape naturală de desvoltare 
merge deacurmezișul micilor ţări agricole din sud-estul 
Europei. 

Cum se explică totuşi că aceste țări care prin istoria 
lor mai veche ca şi prin cea recentă, prin poziţia lor geo- 
grafică, prin structura lor economică, socială şi etnică, ar 
trebui să fie cu sfinţenie atașate de orice sistem menit să 
le garanteze frontierele, fac dimpotrivă tot posibilul nu 
numai pentru a distruge încercările țărilor anti-revizioniste, 


Îi 


2. ae Viața Rominească 
dar încep să formuleze pretenţiuni teritoriale in defavoa- 


rea altor state? 
Toate aceste (äri s'au format intro largă măsură cu 


ajutorul politic ul democraţiilor occidentale care vedeau în 
ele instrumente diplomatice prețioase şi debuşee impor- 
tante pentru capitalurile lor. De aceca, chiar dela ince- 
puturi, burgheziile naţionale sau desvoltat în luptă cu 
capitalul străin. Burgheziile naţionale dispunind de pute- 
rea de stat, antagonismul a devenit mai acut în perioada 
de după război, cînd puterea lor economică crescuse prin 
extinderea teritoriului comercial și prin inflaţie. Atunci a 
apărut pentru prima oară ideea totalei emancipări finan- 
ciare de străinătate. Nici un moment nu a fost însă vorba 
de o modificare a politicei externe. Pentru aceasta a fost 
necesar altceva, şi anume: un concurs special de impreju- 
rări, creat în urma crizei mondiale. 

In perioada 1931—36 valoarea şi volumul schimbului 
internaţional de mărfuri s'au prăbuşit pe piaţa mondială 
s'a pulverizat într'un numâr de economii naționale din 
cauza incapacității de transfer a țăritor debitoare. Un mo- 
ment, ţările înapoiate au trebuit să se descurce fără capi- 
tal străin, Şi acest accident păru a se putea transforma 
în regim normal. 

Unitatea econoinic 
păreau să fie pentru multă vre 
nomiilor naționale. 

La adăpostul restricţiilor de import, procesul de indus- 
trializare s'a accelerat într'atit incit în multe ramuri de 
activitate producţia naţională a acoperit consumul. Este 
drept câ era vorba de un consum extrem de redus. Dar 
stăpinirea absolută a pieței naţionale a dat iluzia infrin- 
gerii complete a capitalului străin. Fără ajutorul capita- 
lului occidental, fără să-şi plătească datoriile, in timpul 
celei mai profunde crize economice, burgheziile țărilor ina- 
poiale au parvenit totuşi să domine piața naţională, în 

timp ce capitalul străin era lipsit de mijloacele sale obiş- 
nuite de a reacţiona, tocmai din cauza puverizării pieței 
mondiale şi a crizei. De unde o falşă conştiinţă a victoriei 
şi un „complex de superioritate” resimţit iluzoriu de câtre 
burgheziile ţărilor înapoiate. Pentru prima oară se des- 


D 


à a lumii și solidaritatea mondială 
me înlocuită cu suma eco- 


Cronica politică mmm 
i 73 


coperea în mod oficial că ări i 
capat 1 țările agricole sunt ex 
T eapi Măsuri se iau impotriva easpa 

e şi o politică sistematică pentru exel í 
p ză străin se inaugurează parcări jr 
suie) mi totul se limitează la evenimente 
na sei iticei externe s'au reflectat intro 
sita seg Fiecare vrea să trateze cu F 
pre cincea apnea, nu in drept ci în f 
virşite sub dubla lanh Aaaa irma sx 

Si ibla ] pieței interne care 
AAA a ea oi fasciste, In adevăr, rabie 
ape Ard a A rializare s'a făcul în detrimentul ră 
ii > nad e Hominia consumă astăzi pe Pag 
aaa te 2 kgr. bumbac faţă de 4,3 kgr. fani ie 
re odă To. tuia faţă de 1,0 kgr. 350 bețe de chibri- 
ce în me; tan sai In schimb capacitatea de teo 
ut, aperi neşti este pentru un consum dublu si rs 
pă apela preia, triplu. P 

simte 

suntem în fiece nds poe edr 
necesitatea de a incepe ex 
deși piața rominească este 
se poate asigura exportul 
terne în aşa fel incit 
sele occidentale ? 


Acest dezide 
cole aşa (me = F poate realiza organizind țările agri 
faţă de ţările indu pe independente in politica lor oxiri 
a asigura indepe PRA şi unui din mijloacele re tate 
i Dalila vie ue enja este cuceririle de teritorii. Do ABIS 
A RS k lá Pang coloniale şi ideia „cordonul i 
Impulsul i altică pină la Marea Neagrā“ i 
h în ER Aaen din condiţiile economice create d 
italiană, edi agate diversificat prin politica germa À 
Sena A ape idea necesilăţii de a disloca siste nul 
dinţele existent i sermania și Italia au profitat d tă 
a izola Franja d ri zile din sud-vestul european s me 
slovacia de pecs ere Ințelegere şi de Polonia, lsr Cab, 
moliai eoe RPA și Jugoslavia. S'au acordat concesi ni 
d bit a ice in aparență mari, s'a corupt ci 
i Sa amenințat și s'au făcut uitati 
luna 


ÎN 


cari în do- 
politică de 
ranța, Anglia şi 
apt, și schiţează 
fost însă desă- 


putul industrializării 
nințați de iupiăpiodnetie. rat 
portul de produse industriale 
E ehgaa neexploatată. Și cum 
ci deett organizind debuşeele ex- 

evie inpenetrabile pentru produ- 


Viața Rominească 
TA — 


teritoriale. Au fost utilizate toate mijloacele şi al gg 
ie a Mai cu seamă după demoralizar 200 
ta gE a eșecului Ligii Naţiunilăr în eesti . i. 
peri ge be spaniolă, presiunea germano-italian ai ui 
ar a DE aa ficat: Tendintele născute din siipi ma 
on ATN la un consum redus, päreau ERAS Ar 
ali urat a asivitatea Ligii Naţiunilor şi A aeea a 
căt ră m fața ofensivei victorioase a țărilor f È 
S G nomică se reflecta in autarhia politic. PE- 
piege piine atit. Unele din micile țări age mar 
cara bă intersecţia marilor E i e păi: 
Š ideia că ce y 
eia ae RO PREA acestora în o 
"o ay ău imperialism. Tipice în această privinț e 
p ropriuhi “Poloniei intre Germania și Italija, sa rece 
A rmania, sau între Rusia şi Germania; FĂ 
polei a iniei faţă de Franţa şi Germania, a ren z 
gi vag Franţa. De doi ani micile puteri ag s 
EA äră, atacă, fac politică „mare“ ṣi n ya 
Air oa Si state Ineheie pacte bilaterale, amenință apr < 
K re gi Pază să recunoască existenţa Rusiei — < ms 
E A ma şi cind au nevoe de citeva tancuri și avio 
Jugoslav pa xA i | | 
= A kr ear imperialismului preia ea na 
i ut dintr'o iluzie, 
pe sadosta Baroo de Torje. Pe măsură ce ati 
teste pasi spulberind iluziile autarhiei papat S 
no ea în politica externă, În apele Apoc 
pese gi d-estul Europei se indrepta in mod cer 
ied aia i Italia, din cauza preturilor mari pr a 
iz pet afisarea mici plătite la import. i aderi 
ze pace potzi ete au sporit. Exportul materii sai pe 
poren bil în orice ţară din lume. În acelaș” e „eră 
ee gr lia nu mai pot oferi unele produse in pe sea 
mana Și N i nu pot livra mărfurile comandate x z A 
pula si 7 A aa. Experienţa iunie, a Greci 
Tura sunt semnate n i cranieni 
ă putere i i 
PE e rr apode Ae aceea a Germaniei și Italiei. 


NNE ae fe 


Cronisu pa DR a 


despre puterea financiară a blocului Anglo-Franco-American 
este inutil să mai iusistăm. 

Astfel, odată cu dispariţia cauzelor cari au provocat 
complexul de superioritate, raportul de forțe actual se 
modifică în favoarea marilor democrații occidentale. Prin 
urmate, În mod fatal, se va modifica şi politica externă 
a micilor țări agricole imperialiste. Ele vor reveni la 
rolul normal de țări pacifiste şi antirevizioniste în cadrul 
Ligii Naţiunilor. 

Pentru a impiedica această evoluție, curentul botezat 

„axa Berlin-Roma“ caută în ultima vreme să cîştige timp, 
făcind repede concesiuni de tot felul pentru a sfărima 
sistemul politic francez înainte ca forțele obiective să-şi 
fi făcut efectul. Aşa se explică de exemplu avantagiile 
recent acordate Jugoslaviei și presiunile făcute asupra 
Rominiei. Dacă axa Berlin-Roma ar reuși însă să provoace 
agregarea micilor puteri agricole „imperialiste“ in jurul 
ei înainte ca lorțele economice şi politice internaționale 
să-și fi făcut efectul, situația ar putea deveni delicată. Deși 
principial este imposibil ca acțiunea puterilor care con- 
centrează 80*/, din producţia și comerțul mondial şi 70%, 
din puterea militară a lumii să nu covirşească, chiar şi 
fără o acţiune conştientă şi sistematică în favoarea păcii 
indivizibile şi a securităţii colective. Dealtfel, ceeace nu 
înseamnă că imperialismul micilor puteri agricole nu ar 
putea deveni, momentan nefast pentru pacea lumii şi — mai 
ales — pentru propria existenţă a acestora. 


ANDREI ȘERBULESCU 


Cronica legislativă 


Opera legislativă a ultimei sesiuni parlamentare, in- 
cepută în Noembrie 1936 și sfirşită în Aprilie 1937, nu se 
deosebeşte prea mult de cea-ce a constituit fructul celor. 
lalte sesiuni care au precedat-o. Aceiași inflaţie de legi 
imbrățişind cele mai variate aspecte ale viejei sociale, ca 
şi cind Homânia ar avea a se reclădi în fiecare an. 
Aceiași credinţă că orice text de lege este instrumentul 
necesar şi suficient al oricărei guvernări. Credinţa în vir- 
tuţile şi eficacitatea legei fie pentru a stabili noui rapor- 
turi între Stal şi indivizi, sau între diferiţii factori ai pro- 
ducției şi ai repartiţiei bogățiilor; fie chiar pentru a 
schimba moravurile, e în primul rând un fenomen de 
esență revoluționară, 

Numai revoluțiile — care încep prin a face în preala- 
bil vidul juridic în viața socială — se simt obligate să 
dea LEGI NOUA Societăţei şi Statului, Trăeşte cu adevărat 
Statul Romin o epocă pre-revoluţionară? Sau îşi continuă 
numai revoluția începută imediat după răsboiu? Răspunsul 
la această întrebare e pentru moment indiferent. Cu atit 
mai mult cu cât nevoia de a legifera despre toale şi ori 
cînd, îşi are și alte cauze, unele de ordin general, altele 
specific autohtone. Printre cele dintii se cuvine a reaminti 
încă odată moda generală a crescindei intervenţii a Statului 
în aproape toate domeniile activităței naţionale. Liberalis- 
mul economie — ca şi acel politic dealtfel — a intrat în 
istorie. Statul jandarm al liberalismului a rămas mai 
mult ca ori-când jandarm, dar... un jandarm pe care îl 
interesează indeaproape exportul, importul, agricultura, 
cinematograful san pescuitul. Intervenționismul etatist e 
in plină creștere ṣi limitele lui pot fi cu greu prevăzute. 
Dacă însă el va continua să aibă acelaş aspect pe care-il 


Ero E Sen se DINTE DETT een PE e 


Cronica legislativă S 7) 7 


aratā cele două legi de care ne vom ocupa aci, atunci 
cuvintul intervenționism va deveni inntil din li să d si 
e S Cineva care dispune, efectiv iata și 
edeps e o bogăţie a altuia și o consi À ă i 
moniul său nu mai poate fi Smalt hoţ. eh stele dara 
care intervine exact totdeauna nu mai poate fi i 
„intervenționist*, dur: 
sai pi -seis specific autohtone ale inflației legisla- 
io ră at să menţionăm în primul rind mitul legali- 
ke ai aasaga de drept, Ipoteza statului de drept, 
sut mafie Poeta În a Ade ap ee legei și totul e construit 
8g . ĉi, e extrem de măgulito 
pentru spiritul omenesc. Şi nu e de mirare că inate sta ele 
- [i * d 
sei, declarat, singure, ca făcind parte din tza 
elor de drept. Dar statul de drept e încă cel puţin j 
actualul stadiu de civilizație — o simplă iodat perii 
a te ana prin definiţie trebue să fie justă şi obiectivă sar: 
ka op n parea are un nou element ce se numeste 
zare fia. ministraţia aplică legea, şi în exercițiul 
uzi activități principiul abstract al legei se concreti- 
ae fen un aspect mai pufin metafizic, mai omenesc, 
D: gea e o poruncă imparțialā şi senină, actul admi- 


nistrativ nu mai e decât o 
„măsură“, i 
totdeauna o parte din arbitrar., Misuri: c necesn 


Dacă dozajul acestui arbitra 
se poate spune de o administraţi 
Teren guvernanților romini, chiar intr'o relativă im- 
ein itate a administraţiei, a fost cauza determinantă a 
oN ației legislative, a nevoei de a ingrădi mereu e 
. poenika de a nu-i lăsa nici o inițiativă şi deci nici 
ppan ili Ce de abuz, Numai pentru că administraţia nu-și 
ete n dea a cuvine funcțiunea, legislativul si-o în 

2 * pe a lui oarecum prea mult, s 3 

p l re depl 
sape doar a acelora obicinuiţi să dacica Arcu 
T da punctul de vedere strict cantitativ i 

e tegi și regulamente desvoltăta i 

+ N ya ; 
fost promulgate în intervalul de timp dintr ai z E 
pei » Woembrie şi 

Această cifră, ce nu i 

A mai pare remarcabilă d i 
cunosc cauzele — necesită totuși două observaţii ma aa 


iN E 


r nu este exagerat, atunci 
e că nu e abuzivă. Nein- 


e Viaţa Rominească 
78 


i tră o mulțime de legi așa 
i întii aceia că în ea in | de 

ise pati adică simple măsuri de eri parea. 4 
titi insă în formă de legi votate de par am e O 
autorizaţiile de împrumut ale comunelor şi da e a 
pentru schimburi de terenuri, e pages air 
iere utilitate publică. Incă o do 
n e anilor in administraţie, știut fiind că pretu- 


i i ă ordă aceste autorizaţii. r 
i i administrația singură acor nS 
gaze administrativă din 1929 rupind cu această tradiţ 


stabilise un întreg sistem de autorizaţii sora pro i 
afară de intervenţia parlamentului. Inovația € 
i pri rat). ' 
A prim mea A e gripă ARSI — operă PaRi 
Fasearen şi deci ne-supuse controlului puuno 
= “capete adesea şi cu bună rază cadrul legei, 
oer i i trebuit să fie. BA 
EE se dir (de simi) pei ATSE A 
) ari de incipiile de drept: ) 
sa zale 79 rile a neconstitujionalitäjoi 
egal piere a a observa că se cuvine ca şi RE a- 
ee FIE j fie uneori considerate ca adevărate pe casti 
legislative. Ele stabilesc, la noi şi paas apan e : 
drept, tot atât de obligatorii cit şi wpe pr pe fure pă 
Pentru a aprecia caracterul genera = e pa 
recentei legislații, două reforme merită s $ eee 
tru Încurajarea agriculturei din Ma cita 
a sept regulament pentru construcţia şi funeţion 
uz cinematografelor și sălilor de spectacole. 


rtg 


i ita premiză că cea ce importa agri- 
za PRI A sperie E n TARE EEA 
i sideră „a p 
spam solie TOE aaie două sanen ae 
PEA “Deşi în regimul stabilit de Constituţia zi $ 
regi pă nu e proprietarul eminent al tuturor ară 
ai agp ricole, totuşi în virtutea legei nici-o apuci su 
Dai în loturi mici — loturi de crampe Sem a pa că 
fără autorizaţia Ministerului pa mor rap 

sara proteguire a săteanului cultivator, Totuş 


— 


Cronica legislativă ammm 79 


de energii utile şi îndrumători ai vieţei satelor“ cărora li 
se permite cumpărarea de loturi ţărăneşti enumără pe 
funcţionarii de stat, pensionarii de stat, cântăreții, functio- 
narii bisericeşti și titrații şcolilor de silvicultură, deşi 
pământurile destinate agriculturei nu pot fi confundate cu 
pădurile și încă mai puţin cu stranele bisericeşti, 

Apoi, drept pedeapsă în cazul când loturilor de 50 ha 
nu li s'a dat — în caz de alienare — întrebuințarea im- 
pusă de lege — proectul de lege prevede că aceste loturi 
vor intra in patrimoniul Statului, fără acea mică formali- 
tate ce sub regimul Constituţiei din 1923 se numește ezxpro- 
priere cu o dreaptă și prealabilă despăgubire. Prevederile 
procctului în această singură privinţă nu sau transformat 
în lege. Ele rămân însă ca document pentru tendinţele 
actuale în legislaţia dreptului de proprietate, 

Măsurile privitoare la conducerea exploatărilor agricole 
cuprinse în partea XI-a legei alcătuese un cod de exploa- 


tare agricolă pentru uzul unui proprietar de pământ, 


Dificultatea constă insă în faptul că aceste măsuri sunt 
luate de către... agenţii statului și că proprietarii de 


pământ sunt nu ci, ci cetăţenii. Avind în vedere acest 
dualism datorit regimului de proprietate individuală — 
în ce măsură se vor aplica prevederile legei şi în ce chip 
producția agricolă a tūrei se va îmbunătăţi? La o aseme- 
nea întrebare un răspuns precis este cel puțin greu de dat. 
Totuşi două elemente sunt de pe acum cunoscute. 
Cel dintii e eficacitatea extrem de relativă a numeroase- 
lor legi ce încearcă să conducă economia națională. Cel de 
al doilea e persistența sentimentului de proprietate indi- 
viduală în special la populația agricolă a ţărei, pentru 
care dreptul de proprietate e încă un jus abutendi fără 
zăgazuri şi fără restricţii. 
sy 
Dacă problema agriculturei e de o importanță atât de 
covirșitoare încît explică — dacă nu justifică totdeauna — 
un cit de larg intervenționism, cu uitarea acelui fund 
mental principiu după care producţia agricolă e o operă 
individuală — în schimb e de netăgăduit că cinematogra- 
ful ca şi teatrul cer mult mai puțin o atit de minuțioasă 
solicitudine din partea puterilor de Stat. 


a- 


S 


GO a | ja Rominească 


Cenzura, deci controlul filmelor e un principiu admis, 
de vreme ce ordinea morală, deci adevărată ordine, poate 
fi atinsă prin anumite spectacole, Ințelegem la rigoare 
principiul financiar în baza căruia cu cit o activitate 
socială e mai prosperă cu atât statul trebue să se „intere- 
seze“ mai mult de ca. Dar proectul de regulament a 
cinematografelor pune un principiu cu totul nou, şi milt 
mai revoluţionar cînd vorbeşte de „concesiunea“ dreptului 
de a deschide o sală de cinematograt!! 

Cea ce presupune, că deşi cel ce deschide o asemencă 
sală, se supune tuturor condiţiilor de ordin moral, estetic, 
fiscal, arhitectonic ete., el trebue încă să obțină o conce- 
siune din partea Statului. Şi statul poale acorda ori refuza 
această concesiune, pur şi simplu. Exact aşa cum are 
dreptul să o facă orice proprietar al unui bun oarecare. 

Deşi nici în Constituţie şi nici măcar în legea teatre- 
lor — a cătui simplă desvoltare regulamentul ar trebui 
să fie — nu este scris că statul ar fi singurul proprietar 
al dreptului de exploatare cinematografică, totuşi regula- 
mentul consideră chestiunea ca rezolvată şi stabilește 
dreptul de concesiune in această materie. Și pentru a rupe 
definitiv atit cu textele constituţionale cit şi cu acele ale 
jegei, regulamentul ia exerciţiul acestui drept Ministerului 

Artelor (drept care ii aparține pe baza unei legi) și-l 
acordă Ministerului de Interne, complectând această mani- 
festaţie de suveranitate prin obligaţia de a pune la dis- 
poziţia sus numitului Minister — în afară de locurile zise 
oficiale — şi 500 de bilete zilnice. Lăsând astfel să se 
gim ideal radical etatizat, în care cheltuelile 


prevadă un re 
lari şi spectacolul 


şi riscurile să fie suportate de particu 

să aibă loc numai in fata reprezentanților statului!! 
Făcînd încă odată demonstrația, prin reducere la 

absurd, că etapa ultimă şi necesară a etatismului colecti- 


vist e birocrația. 
E. A, POULOPOL 


NN 


O nouă conferință 
economică mondială? 


Opinia publică europeană e 
e. ste, de câtăva v ă 
sape pp i proectului unei noui na d iese tame 
Forme a sete E, produce după o prea scurtă tisa 
= pm Ar ana e conferinței economice și monetare 
rm araa i s'o apreciem deci ca pe un act d 
pe bere ar semăna și cu un gest grăbit. Peatrucă 
aa une a raporturilor economice intern è 
ii junctura monetară prezentă, o eine pr 
cepe ra so În pir închide în ea mai multe necu 
rez ga entele două (dela 1927 şi din Iunie 1933) Ă 
d aaan va nega necesitatea vie a așezării co Š 
a. tional pe alte baze. Dar cum s'ar putea are 
peronier aria economică „mondială“ este stăză 
ferate măi dia ze scop? Tea 
ma — co nja economică avea 
tru: ADSR La 1933, pregătirea poe i: via 
e aeara A A its ren deasemenea la Genewa: 
ae e a proc ntr'o atmosferă i 
eui and g ei creadă că sistemul securităţii dalasi name 
eronat pal pă Acum, idealul menţinerii păcii 
setea ncţie de reconstrucția economiei 
Intre timp ideia despre fun 
.. . dame i 
Fip a Pee unitatea ei din mega ză y 
ani o pagane pe „axe“; şi pe când unii mec 
aderyn i ame forma unui comerț internaţional 
lor economice de ue maia rece 
garanție de asigurare 


ÎN o 


S a aţa Rominească 


a păcii. Şi dacă a determina coborirea barierelor vamale 
şi înlăturarea restricțiunilor este o dificultate capitală, a 
obține abolirea regimului de autarhie în anumite state 
este astăzi o quasi-imposibilitate. 

Primăvara aceasta a cunoscut o serie de vizite inter- 
naţionale care — stimulate de ideia unei descătușări a 
schimburilor dintre ţări — au prilejuit declarațiuni şi 
manifestări în favoarea unui comerț mai liber, relevându- 
se totodată şi dificultăţile cari stau în calea realizării unui 
astfel de regim. 

In acest spirit, sau produs declaraţiunile Ministrului 
de Comerţ al Angliei, cu ocazia vizitei sale la Washington, 
când acesta a recunoseut necesitatea unui acord în vederea 
coboririi barierelor vamale între Anglia şi Statele-Unite, 
adăugând că eforturi şi cercetări mai sunt încă necesare 
pentru a se vedea dacă există sau nu „o bază serioasă 
pe care să poală avea loc negociaţiuni“, Cam in acelaș 
timp, Georges Bonnet, călătorind tot la Washington, a for- 
mulat aceeaşi ideie, subt forma unei politici de concentrare 
a democrațiilor, pentru a-și strânge rândurile in jurul 
postulatului comerțului liber şi a-și asigura astfel garan- 
tiile stabilităţii situaţiei politice în lume, fără intervenţia 
războiului. 

Concepţia accasta este practicată de toți aceia cari 
ered că izolarea economică a statelor constitue prin ea 
însăși o amenințare pentru pace. Şi în această direcție, 
este natural şi semnificativ faptul că sondajele în vederea 
obținerii participării statelor la o eventuală conferință 
economică mondială, s'au îndreptat mai întâi către acele 
state, cari făcuseră din politica de izolare economică o 
dogmă oficială. 

Faptul că principial Germania nu sar da în lături 
dela o participare lu o eventuală nouă conferinţă econo- 
mică, nu spune nimic în favoarea soluțiilor practice, cari 
s'ar aştepta dela o atare conferinţă. lar cât priveşte Italia, 
există indicațiuni pozitive asupra atmosferii pe care pro- 
punerea o va întâlni la Roma, 

Un exemplu: cu ocazia deschiderii celei de a treia 
adunări generale a corporațiilor, Musolini nu a scăpat din 
vedere să se pronunţe asupra bazelor economice ale păcii, 


Cronica economică Ra. e 
ius 83 


pe care el le conce 
privesc securitatea 
internaționale, 


Musolini a afir i 
mat : 
la politica sa de a a respicat că Italia n'ar putea renunța 


locul unei lumi Ai e economică, Argument: „In mij- 
armate din crește pină in picioare, a 


depune armele autarhiei j 
E a A A d. + sea a ne lăsa la bunul 
seat Sep i ceeace le trebue pe 
sa E Altă ds ie apți Acea pace pe 
Sata taaa y Aeae noastre, Acei cari uu trecut 
s pera ee rangulați, ştiu in ce fel trebue să 
asia mă at politica sancţiunilor eco- 
neta na cop e doctrinei autarhice în Italia.) 
Pi Sp sri astăzi in faţa a două concepții 
ec i Ai Es omice, ca bază a menţinerii păcii 
a i reclamă schimburile libere şi o alta, car 
cază totul pe ideia de autarhie. Ni 
Intre aceste două concepţii, pe care 
siderăm ireconciliabile în forma în are 
se intenționează azi a se intinde o punte 
uliu apă conferințe economice a tuturor statelor 
ea pia arta de uta că într'o asemenea conjunc- 
economică; iar idea teanieii, ae A. cil ae 
or ' ință 
acest caracter-fie ea emanaţia prada AEE se 


este numai o probă : : 
ă a cura N a 
nepractice. jului de a se întrebuința metode 


pe insă cu totul altfel decât acei cari 
Prin prisma intensificării schimburilor 


trebue să le con- 
ele se manifestă, 
de înțelegere cu 


I D , 
ja RS lupta să dă intre poziţiile consolidate ale 
aia a inae La ia imperialismul veleitar a două 
Dia ma şi Italia. Rivalitățile ee ice 

Poet re A A ' economice se actua- 
(zeaza pe plan politic. Nu există şi nu poate să ia ființă 


„astăzi niciun fel de for mondial, care să-şi poată însuși în 


mod TE . . 

ra II e aniteițatea unor soluţiuni economice opozabile 

Jaari făcută cu precedentele două conferințe 
omice, ar trebui să fie mai instructiv folosită. La 1927 

conferința a fost lăsată pe mâna experților. S'a wans lu 

rezoluțiuni cu caracter de recomandări tehnice adică Si 

tonice, către guvernele reprezentate in conferință Numai 


ÎI 


Si mV ała Rominească 


după doi ani, criza a făcut din aceste recomandări o 
simplă amintire. 

Conferinţa dela 1333, a pus la îndemâna oamenilor 
de stat o experienţă şi mai instructivă, S'au adunat la 
Londra 66 state, de astă dată cu participarea directă a 
guvernelor respective. Conferinţa a avut deasemenea un 
caracter economic, problemele fiind considerate sub aspec- 
tul lor tehnic şi mondial. Prin urmare o eroare identică, 
care de altminteri a şi fost demonstrată stante pede. Căci 
simplu refuz al Preşedintelui Roosevelt de a adera la ideia 
unui acord monetar, abandonându-şi propria politică, a 
fost determinant pentru soarta defavorabilă a conferinţei. 
Cele 65 de state la un loc n'au avut nimic de opus atitu- 
dinii divergente a unui singur guvern. 

lată la ce se poate reduce așadar, în orice moment, 
„mondialitatea“ nouci conferințe economice a tuturor 


statelor. 


3 


kad “4 


Actuala inițiativă a convocării unei a treia conferințe 
ecenomice mondiale a fost stimulată de perspectiva unei 
agresiuni. care în ultimul an a întreţinut o structură eco- 
nomică de războiu în statele practicante ale concepției 
autarhice. Dar optimismul caracteristic manifestărilor în 
favoarea ideii unui comerţ mai liber în lumea capitalistă, 
prin metoda întrunirii statelor în conferință economică, 
are la bază şi un considerent special: aşa numita tendinţă 
de „repriză economică mondială“. Această ultimă situație 
rezultă din cifre statistice concentrate, în care în mod ine- 
vitabil se confundă întro prezentare generală, situaţii 
diverse, caracteristice fiecărei economii naționale în parte 
şi asupra cărora, decide suveranitatea fiecărui stat în parte. 

Dar pe când suveranitatea politică mondială este foarte 
fărămiţată, piaţa economică mondială se repartizează după 
o scare de proporție care nu corespunde şi nici nu are 
cum să corespundă mozaicului de state şi guverne. 

Structura pieței mondiale nu are drept corespondent, 
în ordinea politică, totalitatea statelor. 

Intr'o reuniune politică internaţională, care ar avea 
să decidă asupra regimului relaţiunilor economice, nu in- 


e 


Cronica economică, m >, 


teresează numărul statelor care fac acordul, ci capacitatea 
iesene a pietei supusă regimului unui atare acord 
st raport, există state care printr'un s 
restrâns din punct de vedere al E ea 
ins unc! numărului — pot 
Petagna cari să aibā repercusiuni practice pleak ue 
a e mondiale — şi state cari, chiar printr'un acord zen 
ilateral (de altfel imposibil de realizat) — nu ar putea să 
Sole vre-o influenţă determinantă asupra situației eco- 
e aie ținând seama că guvernele se orien 
` surile practice și În adopt iale 
de politică economică ex E Ae A A 
p ; ternă, nu după cifre mondi 
pa iba cari exprimă situaţii specifice, locale pper 
k etermină curba intereselor economice naționale RRA oate 
oc si y reuniune a tuturor statelor, cari să ia decizii 
n comun, — atâta vreme cât nu există 
gere de politică economică internațională intre pa eye 
mari piele capitaliste — este nu numai irealizabilă dac e 
aaa alge punct de vedere practic şi prin Săli 
k „ mai precis: astăzi, ar fi suficient si 
3 o 1 d » 
piny Me E ea m agora tripartit între pai sera 
a, cari să ducă la cobori i i 
un a ye stabilitate a libiar. TIVER de. 
ar calea unui astfel de sto 
rd, sta i ați 
pă ra redea Un astfel de acord pune er get 
a regimul clauzei națiunii celei mai f 
presupune apoi o refundamentare di ger 
e ap a regimului datorii 
ee aero şi o reformă a politicii tarifare în Stante Daie 
pae a Şi in Sfârşit, presupune posibilitatea de a se 
ea situația monetară În fiecare dintre cele trei 
z , e. Su e: este o realitate necunoscută perspectivă i 
ui devalorizări a francului i i 
i o recunoaştere oficială. > ESTE 9990 R: Mpa 
„ăci situaţia este indirect 
„Căci confirmată į 
tie a acordului monetar tripartit air dacia 
w eu care tinde să iasă cu totul din actualitate, Desi sea 
alora acord economic complex între cele trei terta i 
dea a imediat importante adeziuni printre statele eg 
or mei mici, cari își au orientate privirile către e 
re a raporturilor economice internaționale. Ar fi 


———————— 


a ci oma 


un mare pas înainte, cu reală influență asupra întregii 
pieţe internaţionale. 

Dar tocmai dificultăţile mari cari stau în calea reali- 
zării unei restrânse unităţi de vederi în politica economică 
internațională, demonstrează măsura în care metoda unei 
conferințe economice mondiale este nepractică și lipsită 
de perspectivă. 

Deaceea, ennvocarea unei noti conferinţe economice a 
tuturor statelor mari înainte ca anumite situații să se fi 
lămurit între marile pieţe capitaliste, mai înainte ca unele 
acorduri parțiale de importanţă capitală să se fi perfectat, 
mai inainte deci ca anumite etape dificile dar imposibil 
de ocolit să se fi consumat — rămâne o ideie subiectivă, 
o ideie care aparține poale viitorului. Până atunci, regimul 
comerțului internaţional și politica monetară din lume va 
continua să evolueze pe drumuri disparate, Puterile dicta- 
toriale vor continua să „consolideze“ pacea la adăpostul 
politicii de autarhie care prepară în fond economia viito- 
rului războiu, şi să-şi dispute sfere de influență in Europa 
centrală şi răsăriteană. lar statisticile vor prezenta mai 
departe tendințe de „repriză economică mondială“. 


EUGEN DEMETRESCU 


Cronica muncitorească 
Îi e E A 


Criza economică u impus măsuri de politică socială 
neaşteptate, In perioada de declin şi marasm economie, 
începută în 1929 şi — se pare — terminată în 1935, nu s'a 
realizat nici o diminuare accentuată a salariilor și nici o 
majorare a duratei zilei de lucru. 

Din potrivă criza a impus măsuri eroice: majorarea 
salariilor care avea drept consecință creşterea puterii de 
consum a masselor, şi reducerea duratei muncii, care, la 
rându-i, a avut drept efect absorbția în cimpul muncii n 
unui număr mai mare de lucrători someuri. 

O criză, atât de specifică, precum este accea isbucnită 
in 1929, a impus după cum se vede. măsuri de prevedere 
socială eroice, “ 

Incă din unul 1935 — se putea marca o uşoară amc- 
liorare a conjueturei economice. 

Directorul Biuroului internaţional al muncii C. H. But- 
tler, constată, în raportul său din 1935, că. în general, indi- 
cele producției industriale sa ameliorat constant, în acel 
an, în raport cu situaţia din 1929. 

Socotind la 100 indicele din 1929, iată cum se prezintă 
el, în diferite țări astfel, după arătările d-lui Buttler asupra 
indicelui industrial: 

Statele Unite 75, Suedia 105, Germania 25, Italia 95, 
Japonia 140, Franța 70, Polonia 68, Olanda 100. 

In acel an însă, prețurile au urmat un curs ascendent 
in funcție ṣi de cursa nenorocită a inarmărilor. 

Raportul pe anul 1936 al d-lui Buttler ne aduce date 
imbucurătoare, cu privire la constatarea că ne aflăm în 
plină repriză a vieții economice, cu consecinţe firesti si 
asupra politicii sociale, 

Repriza economică e o realitate, afirmă d. Buttler. 


În o 


Viața Rominească 
SR La AEE CIE EESE 


i ă tată pe drept 
ee doreşte azi, în toată lumea, consta! 
Ken di cate o perioadă de liniște, prosperitate, și de 
ativă securitate. 
iai ile se poate vorbi de uu progres, încă riza ge: 
totuşi vorbi, de înfăptuirea reală a acestei stab tiş 
acestei securități, atât de mult sing idian 
ismul economic s'a repus s J 
gara cât timp?” este întrebarea neliniștitoare, auzită 
i te părţile, K N 
sa ceda comportă un examen amplu tarie 
generale şi asupra coordonărilor măsurilor în vedere 
"i economice. HR ! 
i ro economică se poate seziza și din catea 
şi cifrele indice ale producţiei și ale şomajului în dife 
PE adevăr, în următoarele iapa ZA pu n$ 
ivelul din 1929: in Germania, . D = 
Rea, Fi inlanda, Marea-Britanie, Grecia, Ungaria, Japonia 
, Suedia şi U.R. S.S. sg 
si er sania este remarcabilă în vena, cap 
Š A a 
ia, Belgia, Polonia şi Ceho-Slovacia. 
peri de Tos Iniiai producţiei marchează însă o catepan 
Aceleaşi concluzii favorabile reprizei economi 
i tele privind șomajul: i 
pire DeMi. in Marea Britanic, în Japonia, în a zarea 
numărul lucrătorilor întrebuinţaţi era mai ca dn ee 
şitul lui 1936 decât in 1929, punctul culminant 
P du observat totuşi că această creştere a ageri 
i umăr 
i espuns exact cu diminuarea numar 
a d: și că jas sunt încă în lumea întreagă milioane de 
ără lucru. ; j 
NE comerțului internațional este al treilea criteriu 
i erității economice. a J 
g eri, a ha constată, în această direcţie, SE 
T=; estimativ al schimburilor internaționale artna 
furi a rămas inferior cu un ieri r a e a să 
din 1929; acest lucru deno aci 
aro flu producţia industrială această a fost, mai ales 
în vederea consumației interne. 


a 


Cronica muncitorească m 89 


De altminteri, restricțiile valutare, contingentările, ba- 
riercle vamale, nu sunt de natură să usureze şi să înles- 
nească schimburile internaționale. 

Un factor decisiv, care a ajutat într'o măsură hotărâ- 
toare repriza, a fost acordul tripartit din 28 Septembrie 
1936, incheiat de guvernele francez, englez, și american. 
in vederea: 

„punerii in aplicare a anei politici care să tindă la 
desvoltarea prosperității în lume și la ameliorarea nivelului 
de viaţă al popoarelor“, 

Acordul specifică anume că puterile contractante ur- 
mâresc să se pună de acord pe viitor asupra măsurilor 
economice ce-și propun a lua. 

Statele-Unite, conștiente de absoluta necesitate, a unei 
mai mari libertăţi a schimburilor, urmând o politică de 
abolire a barierelor vamale, a incheiat o serie de tratate 
bilaterale, cari conțin clauza naţiunii celei mai favorizate, 
cu Belgia, Franţa, Brazilia, Canada, Cuba, Finlanda, Ţările 

de Jos, Elveţia, Suedia ele, 
D. Buttler, în raportul său subliniază şi alte semne 
ale prosperității economice: creşterea consumaţiei, creşterea 


o absorbție a produselor manufacturate: Supraproducţia 
agrară a fost astfel temporar eliminată, deși preţurile pro- 
duselor agricole nu au crescut simţitor. 

In fine, printre simptomele redresării economice se 
citează și intensificarea transporturilor maritime. 


sarcini enorme bugetele 
și împiedică intrebuin- 
farea brațelor de muncă în opere real productive. 
Incertitudinea politică şi primejdia războiului pot com- 
promite, din moment în moment, acțiunea de redresare 
economică, 
In opera de combatere a spiritului războinic, în opera 
de afirmare a păcii şi de normalizare a raporturilor dintre 


S 


90 -E V j0 f o Rominească 


națiuni, măsurile de politică socială își au un mare rol. 

D. Buttler trece în revistă, in raportul său, toate aceste 
social, cari au fost luate pentru a ame- 
liora sau a preîntimpina criza; iată, pe cele mai importante: 

Acțiunea de combatere a somajului prin mijlocul unor 
mari lucrări de utilitate publică sa dovedit că nu este 
anti-economică, cum se pretindea, că, din potrivă, ea a 
contribuit foarte mult să întreţie funcţionarea organismului 
economic (în măsură egală, producţie și consumaţie). 

In materie de politică a salariilor — criza economică 
ne-a dat următoarea învăţătură: nu prin micșorare ci prin 
se poate lupta cu succes impotriva de> 
Salarii mari înseamnă în acelaș timp 


consum a masselor iar reducerea du- 
inseamnă po- 
cit mai mulţi 


măsuri de ordin 


majorarea salariilor 
presiunii economice. 
creşterea puterii de 
ratei muncii — cu acelaș nivel de salarii — 
' sibilitatea absorbirii în cimpul muncii a 


lucrători şomeuri. 
S'a dovedit, 
timp de criză, 
majorarea duratei zilei de lucru, 
In al treilea rind, intervenţia directă a statului pentru 
gale a muncitorilor, s'a arătat ca 


mijlocul cel mai eficace pentru combaterea crizei. 
Astfel, pe cale de lege, s'a legiferat săptămina de 40 


de ore, in Franţa, în Noua Zelandā, in Belgia. 
In Rusia Sovietică, s'a adoptat sistemul celor 5 zile de 
lucru urmate de o zi de repaos; iar durata muncii zilnice 


7 ore pentru toate categoriile de muncitori. 


este de 7 
Experiențele de reconstructie economică din Franja, 
din Noua-Zelandă, din Rusia dovedesc, în mod elar, că 
le stat, în care: măsu- 


numai printr'o coordonată politică « 
rile planiste cconomice să se complecteze cu măsurile 
sociale de protecţie a muncitorilor, pot să ne asigure, în 
viitor, o normalizare a vieţii sociale. 

N. N. MATHEESCU 


aşa dar vetustă conceplia după care, în 
se impune automat scăderea salariilor şi 


reglementarea ocrutirii le 


P 


Cronica cooperatistă 
II A 


Cooperaţie și Economie dirijată 


Cooperaţia atit ca doctrină cât si i 
caii 3 ; At şi ca acțiune se gāse 
ser pebred pr» îi R sisteme de economie socială. eee 
de sati me e de infăptuire, De aci necesitatea 
P (orei retea față de aceste curente, căci pină 
nilor între cooperaţie și dle Coe ae aaa er a 
ea A steme economice: ci- 
p Pia pt ded parte, Socialismul pe de sită miti 
le ctg ori der na aa p'ovin mai ales 
peer ba iei ndoială acum într'o periodă 
rau ocină ee za eg trecem azi la un nou sis- 
Mak aena cei rile multe sisteme economice, 
pri enma sei sala. SAANA SR OEO 
ai întiiu: o neincredere aproa imă 
Pn finnet : r pe unanimă în regi 
or N, ri pină acum, regim socotit a ergo 
PE Pai age mase desfăşurare a vieții economice si 
BAE eri cet pirațiunilor de dreptate socială ale ge y 
ne 
Este cert că automatismul vieti 
sua aa pate aie ! "lii economice pe care 
ya ca ir sera dh pre şi din care dicis rupti 
ie a „nu mai funcţionează, De aci aban- 
eng re economic $i, ca un corolar, diseredi- 
oră ten ului politie. De aci dispariția capitalis- 
Accentuăm: a capitalismului li i 
Er a s ui liberal si nu a capitalis- 
Fonta urce acd pipa se face între aceste pri 
pomana + tă și care nu inlesnește desigur 
e vastele pro eme ce se pun ustăzi Societății 
(E interesant și tot odată instructiv de a za 


S 


00. m Viața Rominească 


araţiunile și expunerile în acest domeniu ale doc- 


mări decl 
r înşişi ai nouilor 


trinarilor oficiali ca şi ale conducătorilo 
regimuri politice și economice, cărora le place grozav 
calificativul de „revoluționare“. ) 

Trebuie să reținem acest fenomen: deoseh 
în ce mai profundă dintre ideologia liberală și realitatea 
regimului capitalist provocată mai ales de antinomiile ce 
s'au născut în chiar sînul Societăţii capitaliste. 

Distincţiunea pe care o facem este de mare însemnă- 
tate petru stabilirea atitudinei cooperației faţă de nouile 
formule de economie socială ce se agită azi: Cooperatis- 
mul este și nici nu poate îi de cît: anti-capitalist. Poziţia 
lui faţă de un mare sistem economic se stabileşte în primul 
rind în raport cu pozițiunea pe care O are față de faptul 
fundamental al capitalismului. Subiectul, actorul principal 
în sistemul economic capitalist, adică elementul ale cărui 
interese şi concepţiuni decid asupra modului de organizare 
şi de funcţionare a sistemului asupra treburilor şi activi- 
tății economice este, după cum se știe, întreprinzătorul cu- 
pitalist. Subiectul sistemului economic cooperativ este mun- 
citorul, în înţelesul larg al termenului, adică elementul 

care întruchipează factorul muncă. Cooperaţia organizează 
interesele muncitorului atit ca producător cit şi în calitatea 
lui de consumator: Cooperuiţa se va alătura ca atare 
acelor regimuri economice și politice cari următese o de- 
plasare a modului de repartiție a venitului naţional in fa- 
voarea factorului muncă. 

Iată deci precizată atitudinea cooperației faţă de ca- 
pitalism şi prin acestea față de fiecare din nouile regimuri. 

Dar care este relațiunea dintre cooperaţie şi liberalis- 
mul economic? Mişcarea cooperativă s'a desvoltat pină 
acum în cadrul unui regim liberal. Acest regim asigura 


pretutindeni cu excepția poate a Rusiei țariste şi a Romil- 
niei „liberale“ autonomia mişcării cooperative, lăsată să se 
desvolte în mod liber, pe temeiul propriilor sale forţe eco- 
nomice şi umane în cadrul unei economii bazată pe eco- 
nomie privată şi pe piaţa economică liberă. Era o conse- 
cinţă firească a chiar regimului liberal. De aceia era normal 
<a în ţări unde, ca în Rominia, Statul înţelegea să „tuteleze” 
în mod special cooperația, creindu-i un regim diferit de 


— 


irea din ce 


Cronica cooperotistă T 
93 


restul vieți ; 
rr soc pazei (regim care-infond îi stinjenea 
te ata mișcare şi de acțiune pecăile ce-i sunt pro- 
fie îndreptată peer ae oz pan erati adevăraţi să 
aut i utele pentru a 
per go apar cooperative față deStatul nt grea 
3 € represent i h 
give za ap rempărația. nta alte interese de cit cele pe 
NAE > AA ostilitate a cooperajiei față de tutela St 
ret zi zenta la noi, decit un aspect local si d pas 
ego 4, Problema doctrinală a poziţiunii și de cir- 
de liberalismul economic nu s 1 cooperației 
pur teoretic. sa pus la noi decit 
“xista ce-i dre 
A pl w , i 
ginit de altfel la ade B de 
tzsch. Pentru aceștia, 


drul economiei li itali 
metode de rca E ea ati, ses 
ca tel răsturnarea ordinei st 
jaata deci nu se punea nener 
ooper i i 
mia unei economii sociale bazată e e 
bi ce înce ta cum am spus, eră vorba de'un e pu 
ză org Ara de altfel în momentul de f prea 
Intreprinderea coope i ep 
amet isp SOponati ei nu poate fi închipuită izol 
boreale parte dintr'un organism mai m să 
gul teritoriu al economiei naţionale pir a 
4 orga- 


nism trehi ă ni sm 
rebue să aibă o structură federativă, Federali ul 

* ra! : 

ondițiile speciale de 


acesta economic  ținind seama de e 
ă ale di d 
verselor regiuni şi ale diverselor 


cărui fundamente şi 
scooperația nepulind uvea 
mice de pină acum. Pentru 
lema sistemului economic 


muncă și de viaţ 
categorii 'tco- nomi 

=- ce, i : 
plan economie, ateătiit pa: jz sata 


» 


reprezentind o noţiune 
ie organizată, în care 


PR 


aţa Rominească 
94 V i 


A i je- 
In această privinţă, cooperația trebue ara ere 
ele doua moduri în cari se realizeaz Se a 

Sakka (ca şi a celorlalte colectivităţi politice s 

a i 
economic. sia üni: 
= miau aci mai întiiu fenomenul eri A azeră 
dizării intreprinderilor. In timpul răsboiu n Sa cia ţii: 
rare urmat, am asistat pretutindeni la o ril usținute 
ikia a regici directe. Dar, cu toate eforturile s ile 

e direcţie, rezultatele nu sunt e he (afară 

“a pet directă poate fi considerată pretut gi ința de 

pp Sovietică) ca o excepţie. De aci sh A i a 

de inlocui sistemul intreprinderii publice pi ata aea 

farine destul de variate de Cele aa mAai şi capitalul 
olectivităților publice cu Sha doi 

satire el Dar cu toate avantagiile teoretice pisi di 

por en intreprinderi, desvoltarea lor a spa la exploa- 

ag pină acum mărginindu-se APD a i k. Di 

ata bunurilor şi a serviciilor de utititate E anakna 

eren caz locul pe care-l ocupă în npe: L Dacă nu În- 

w miei omeneşti este cu totul neînsemnat. ae pa 

pe pa in chip formal, dar în 09 ec z 

ad i i abandonată, 
P é - acum pretutinden w a e- 
agai Pama de o perfectă evidenţă că doctrina coop 
E ate accepta pr pT 'atianii. Doc- 
A OA eari absoarbe toate tra a pre 
Fe ie să lea atu + Stei 
erativă trebuie să pot i fiecare 
sea drept două noțiuni distincte, avindu-şi 


domeniul propriu de aclivi!a 


incipiul Statului totalitar, adică 


te. Chiar în Rusia actuală. 


i niul 
Statul a trebuit să recunoască realitatea că în dome 


AC 
S a $ 


economică, ar insem 


na un sistem de economie forțată. care 


> Eer ini- 
avea drept rezultat distrugerea oricărui spirit de in 
ar 


țiativă şi de răspundere individuală. 


ă ile 
Aceste constatări ne lămurese fenomenul că în țări 


t i i 


intrun studiu apărut 


1. Tema um tratat-o recent, mal pe larg, pri p aae 


: ionale: 
in organul Alianţei Cooperative Internationa 
nal Cooperation lannaru 1937. 


m % 


Cronica cooperatistă mmm 0 


zisă. In acest regim, Statul nu intervine ca întreprinzător, 
ci, în calitatea lui de representant al intereselor colectivi- 
tății naționale, el îşi rezervă doar dreptul să dirijeze, să 
coordoneze și să controleze activitatea economică, 

Pentru rezolvarea marilor sarcin! cari privesc satisfa- 
cerea necesităţilor de ordin colectiv, puterea guvernamen- 
tală, în loc să intervie în chip direct, se adresează orga- 
nizaţiilor economice întemeiate de cei interesați. Mişcarea 
cooperativă, prin activitatea şi rezultat le obținute în de- 
curs de aproape un veac a făcut dovada că pentru orga- 
nizarea producţiei şi a circulației bunurilor, stimulentul 
pi ofitului nu este numai decit necesar. Mișcarea coopera- 
tivă presintă deci acest mare av ntagiu al probei experi- 
mentale in favoarea posibilității funcţionării a unei eco- 
nomii guve: nntă de principiul satisfacerii necesităților care 
să nu se iprijine neapărat pe mobilul profitului, 

Dar aceasta corespunde pe de altă parle aspirațiunilor 
celor mai vii ale masselor muncitoare și tot odată, se 
acordă perfect cu ideologiile pe cari le afișază marile ecu- 
rente de reformă politică din timpul de față, Pe acest te- 
ren, așa dar, o colaborare între cooperaţie și puterile pu- 
blice este teoretic posibilă. Căci pe de o parte puter le pu- 
blice au la dispoziţie — peniru înfăptuirea unci economii 
ordonate și condusă de princ pii de dreptate socia ă, — au 
la dispoziţie o reţea de instituții cooperative bine ut late 
pentru o acţiune care tinde la eliminarea factorilor de de- 
zordine economică şi de nemulțumire socială ce ameninţă 
omenirea. lar, pe de altă parte, cooperativele de producă- 
tori şi de consumatori pot primi noui impulsiuni, deschi- 


zându-li-se noui câmpuri de activitate, în cadrul progra- 
mului lor. 


De sigur că, in stadiul 


actual de desvoltare, nici o țară 
nu dispune de o organizați 


e cooperativă unitară realizând 
o articulare a cooperativelor de producători cu cele de con- 


sumatori, formînd ca atare, un sistem de economie com- 
plectă, capabil să-și asume și să ducă la bun sfârşit sarcina 
de a organiza producerea. circulația şi distribuția bunuri- 
lor şi serviciilor în cadrul economiei naţionale. Nouile sis- 
teme politice şi sociale rizează organizarea națională şi 
unitară a totului economiei naționale. Este cert deci că 


ÎN 


0 a- Viața Rominească 


in situația actuală, cooperaţia nu şia-r putea asuma sarcina 
organizării şi asigurarea bunei funcționări a ansamblului 
economiei naţionale. Există însă pretutindeni un sector 
cooperaliv, mai întins ori mai restrins, care Însă tinde să 
obţie exclusivitatea organizării a trei domenii importante 
ale vieţii economice: 1. agricultura, mai ales întrucât e 
bazată pe mica şi mijlocia exploatare, 2. mica industrie 
şi meșteșugurile şi, în fine, 3. organizarea consumatorilor. 
Am spus mai sus că o colaborare între cooperație şi 
autorităţile publice în cadrul unui sistem de economie di- 
rijată este teoretic posibilă. Dacă ea este şi în fapt posi- 
bilă şi dezirabilă, — asta depinde de caracterul, de inte- 
resele pe cari le represintă, de ideologia adoptată de re- 
gimul politic care guvernează Statul respectiv. Cooperaţiei 
— care organizează interesele economice ale categoriilor 
muncitoare ale Națiunii — nu-i poate fi indiferent cine va 
avea conducerea economiei naţionale, cine va „dirija“, 
viața economiei. Economia dirijată este o metodă care 
poate urmări țelurile cele mal opus diverse, interesele cele 
mai diferite. Economia dirijată poate avea drept obiectiv 
salvarea regimului capitalist ameninţat de dispariție, — 
după cum el poate avea tendințe net anticapitaliste. 
Sincer cooperaţia nu poate colabora de cit cu acele regi- 
muri politice, cari pe teren economic înţeleg să înles- 
ncască instalarea unui sistem de economie socială cuăpabil 
să asigure o echitabilă repartiție a venitului național, prin 
reducerea oricăror venituri cari nu sunt provenite din 
muncă. Metoda cooperativă de repartiție a productului 
social — fiecăruia potrivit contribuției la realizarea 
acestui product — este de natură să provoace o deplasare 
din ce în ce mai importantă, în modul de repartiție a ve- 
nitului naţional, în favoarea factorului muncă. 
Hegimurile politice cari au drept scop în domeniul 
economiei naţionale — paimatul muncii dispun prin orga- 
nizația cooperativă a muncitorului dela sate şi din oraşe 
de un instrument adecvat și bine utilat întru atingerea 
acestui obiectiv. 
GR. MLADENATZ 


Pe 


Forţele aeriene 


Orientarea politicei Marei 
3 ; rei Britanii f 
geo f a ost im 
ee ia sa insulară şi de intinderea consi prim ie 
ului său colonial nsiderabilă a 
Problemele aerie 
4 ; ne pentru Anglia sunt 
ra de pun pentru celelalte ţări pers pi i 
E: uri sapă pe: sera două acţiuni principale: 
oriulu f = 
contra atacurilor aeriene pr cei PE ar 
Mda oniga securității în ansamblu — şi securității 
r sale — asigurar i A y 
e ik tropolă şi Pieee ine Și garantarea legăturilor 
n afară z 
ni ii i ai nare întrebuințări Statul Major trebuie 
eu marina. a cooperaţiei cu armatele terestre şi 
Cu toate că Angli : 
i a a fost prima țară x 
stare Ministerul Aerului, totuşi sa i =m a organizat 
ost foarte încete, gresele realizate au 
Abia în 1933 in 
x urma eşecului conferinței i 
ma a nteri 
s "ad piaren din cauza reînarmărei ramii na 
mic ñ ~ id | 
cita, găsește urgentă desuoltarea forțelor ceri 
I ial - 
Pang cap guvernul britanic întocmeşte un mare 
sai doine poi prevede crearea a 41 de post 
? estinate apărărei aeri i 
Acest > aeriene a met i 
e rast Praman g'a eainnt afet. Ua nou ta 
115 e a a la finele anului 1936 Angli 
n s konania — aproximativ 1350 avioane Sar es pa 
cu aaa a a anului 1937, 1450 avioane see mei te rai 
pament modern care înlocuieşte materialul k, 


N N N n RR N 


7 


UN S | aţa Rominească 


Efortul britanic este considerabil. Se poate socoti că, 
graţie potențialului industrial aeronautic Armata Aerului 
a Angliei va trece în fruntea marilor puteri aeriene. 

Materialul său în serviciu este: 

Bimotor Haudley-Puge 

Hawker-Hart 

Fairey 


de bombardament vechi 


Hawker-Andax — Cooperaţie 
Hawker-Demonc 
Glaster-Gladialor 

Materialul de trunsiție 1935 

Bombardument: Bristol derivat de avioane de pusageri — 

400 Km. la oră. 

Vinătoare: Fainy-Fantome — Motor Hispano Suize viteza 
peste 400 Km. oră, 

Pentru 1937. După calităţile ultime ale prototipurilor 
noului program se prevăd importante performanţe. 

Av. de bomb. Bristol 480 Km. 
Av. de vinătoare Hawker — 500 Km. 

Germania, în organizarea forţelor aeriene începută de 
fapt în 1933 cunoscută însă numai în 1935, nu a avut să 
sufere de erorile trecutului și a putut să o facă pe baze 
noi în raport cu perfecţionările technice moderne și cu 
experiența cîștigată de alţii. 

Geograliceşte, Germania este o fară cu frontiere in- 
tinse — acţiunea sa este prevăzută în 2 direcțiuni: către Vest 
şi către Est. 

Germania duce o politică net ofensivă. — Din decla- 
rațiile făcute, sunt cîteva luni în parlamentul său, rezultă 
net că maximum de efort se face către aviația de bom- 
bardament special — către avioanele grele. 

După programul din 1933 bazat pe numărul de 1050 
avioane. 

60% sunt aparate de bombardament grele . . . 630 


) de vinătoure 


20% a z de recunoaștere şi bomb. uşor 210 
20% „ óv de vinătoare . . . =.. „+ __210 
1050 


Asupra valoarei efective a puterei aeriene germane 
este greu să ne facem o ideie precisă — Germania este 
țara surprizelor — totuşi, ținind seama de importanța uzi- 


E E LEI — PRE 2 EEE N 1 rr e e ec 


m 99 


Cronica militară 


nelor sale de aviație şi de potenţialul lor de lucru ne 
putem face o ideie de intensitatea producției. 

Nu trebuie să uităm că, dela 1933, uzinele de celule 
şi de motoare se găsesc în stare de mubilizare industrială 
— au deci un randament optim. il 

In 1935 — Aprilie — Cancelarul Hiter n declarat că 
forțele aeriene germane egalează pe cele britanice — se 
raporta natural la materialul nepus in serviciu. 

La acea dată. după cum am arătat, Anglia avea 1050 
avioane moderne — De la această dată — adică de peste 
un an — în Germania s'a lucrat în continuu. Cu toate 
acestea, se poale afirma că Germanii socolese mare parte 
din acest material, ca material de tranziție, pină ln pu- 
nerea în serviciu a materialului prevăzut de planul de 
înarmare al Germaniei, 

Acest material cuprinde: 

Av. de bombardament greu: 3 tone bombe — raza de nec- 
țiune 2000 Km. Viteza 400 Km. 
Av. de luptă — R. bomb. uşor: 1 tonă bom. raza 2000 

viteza 500. 

Av. de vinătoare. . . ... .. Vitezu peste 500 razu 
de acțiune 1000 Km. Armament — tun. 

O problemă mai grea în această țară este a persona- 
lului. Dacă industria sa puternică poate pune cit mai 
repede materialul la dispoziție formarea personalului va 
intimpina greutăţi de timp. Acelaş lucru pentru personalul 
navigant şi de conducere. 

Materialul de serviciu este cunoscut: 

Av. de bombardament: Yunkers trimotor 2100 H. P. 
transportă 1500 Kur. bombe autonomie 1000 Km. vitezā 
270 Km. 

Av. de recunoaştere: Heinkel 70. Monomotor 800 H. P. 
Autonom 1000 Viteză 380. 

Av. de vinātoare: Aredo — Monomolor. 

Cele ce sunt azi in fabricaţie, nu sunt cunoscute. Ele 
răspund însă planului ce am indicat. i 

O piedică în desvolturea vertiginoasă a armatei aerului 
este, cum am spus, lipsa de personal format. De aceia 
Germania face azi eforturi extraordinare pentru ca să-și 


PI 


e ee a tuia 


pregătească personalul. Ea chiamă la şcoala pe pilotaj — 
elevi cari n'au nici bacalaureatul. 


După răsboi, Aviația italiană este dotată cu un ma- 
terial provenind în parte din industria franceză — pînă 
la instalarea regimului fascist nu s'a făcut nimic — Musso- 
lini găsește aviația în ruină. Una din primele sale griji a 
fost reorganizarea și dotarea aviației. 

Statul major italian a fost, dintru început, inspirat în 
organizarea aviaţiei de faimoasa doctrină a generalului 
italian Douhet. 

Generalul Balbo n'a uitat un moment, cit timp a con- 
dus aviația italiană, să-i dea cit mai mare avint, graţie 
prestigiului său — reamintesc celebrele sale raiduri în 
America şi Rusia. 

In 1933, Mussolini constitue departamentul Apărărei 
Naţionale — și-l ia sub a sa conducere — înființează 3 
subsecretariate: Răsboi — Aer — Marină. 

Statul Major Aeronautic are ca însărcinare organizarea, 
prepararea și întrebuințarea tuturor forţelor aeriene. Or- 
panizarea generală a aviaţiei. 

Aeronautica militară este împărțită în 4 mari grupe: 

— Armata aerului, propriu zisă, cuprinzind toată aviația 
de bombardament şi vinătoare. 

— Aviația pusă la dispoziţia armatelor terestre. Această 
aviaţie cuprinde unităţile de recunoaștere puse sub ordi- 
nele Comandamentelor terestre în timp de răsboi (avioane 
de cooperatie). 

— Aviația pusă la dispoziţia Marinei care operează 
sub Comanda Marinei. 

— Aeronautica Colonială la dispoziţia Ministerului 
Coloniilor. 

Teritoriul italian este impârțit în 4 zone aeriene care 
organizează bazele și reaprovizionările, 

De cîți-va ani toată industria aeronautică italiană lu- 
crează în plin, asigurind țărei o puternică flotă aeriană. 

Generalul Valle, subsecretar de Stat al Aeronauticei, 
a făcut în luna Martie anul trecut, declaraţii precise înaintea 
Camerei asupra desvoltărei aviaţiei italiene. 


„PR E 0 S RE, 


Cronica militară a 10 


El a asigurat Camera că reinoirea forțelor aeriene 
italiene urmează într'un ritm din ce în ce mai accelerat. 
„Nici un colţ din basinul mediteranean nu poate scâpa 
controlului nostru“ a declarat el. 

In cursul anului 1935 numărul escadrilelor aeriene a 
fost dublat. Opt noi regimente de aviaţie au fost formate, 
permiţind formarea a două noi brigade, Anul trecut a fost 
decisiv pentru Italia din cauza campaniei diu Abissiniu 
unde aviația a avut de jucat un rol de o covirșşitoare im- 
portanță. 

Intreaga industrie lucrează azi la înlocuirea materia- 
lului perimat. 

In Sept. 1935, Italia avea in prima linie 1340 avioane. 
După noul program, se poate afirma cu certitudine, că, 
la finele acestui an, Italia va avea 2000 în prima linie din 
cari, mai mult de jumătate va fi material de tip modern, 

Avioane azi În serviciu: 

Avioane de bombardament in afară de tipuri vechi 
Caproni 101—102 — Fiat B. R. 3 — Hidroav. Savoia azi: 
Savoia S 79 w Savoia 8| trimotoare 700 HP. 

2000 Kgr. bomb. autonomie 1000 Km. 

Pieggio P. 16 — trimotor 1500 Km. rază — 1000 Kg. bomb. 

Av. de recunoaștere: Romano — cu remarcabile cali- 
taţi ca av. de cooperație. 

Av. de vinătoare: Breda 27 — Alfa Romeo 650 HP. 
viteza 370 — la 3000 m. — Caproni 114 — Fiat C. R. 30 
cu 370 la 1000 m. 

Printre noile tipuri: Fiat C. R. 33 — 700 HP. 440 K. 
la 4700. Sunt de remarcat asemenea seriile de Hidroavioane 
in concluzie: Italia posedă o forță acriană mereu în cre- 
ştere care dispune de unităţi capabile de o rază de acțiune 
2000 Km. Viteza 330 Km. și transp. de bomb 1500 Kgr. 
putindu-se urca la 8000 m. 

Aviația de vinătoare cu viteza de 500 Km. şi un pu- 
ternic armament, 

In Uniunea Sovietică organizarea forţelor aeriene nu 
datează de azi. Conducătorii sovietici au concentrat încă 
de mult toate eforturile lor în vederea constituirei unei 

puternice forțe ucriene — atit militară cit şi civilă — rezer- 
vind aviaţiei o mare parte din mijloacele disponibile. Acest 


PMC E E CI RE E E E ERE ZE 


| e i o a Rominească 


lucru, ca o consecinţă logică a situaţiei geografice, sociale, 
şi politică (teritorii imense, frontiere intinse), | 

in 1922 dejà, principiul forțelor aeriene, autonomia 
cra adoptat — şi o Direcţie a flotei aeriene — n fost 
creată pe lingă Sovietul apărărei naţionale. 

Incetul cu încetul industria aeronautică a fost organi- 
zată, Plecind de la zero, republica Sovietică a ajuns azi 
să dispună de numeroase uzine din care unele sunt cele 
mai puternice din lume, Această organizare se înfăptuește 
prin etape succesive. Mai întii se face un larg apel la 
străinătate. Ingineri din diferite țări (la început mai ales 
Germani) lucrează în primele birouri. Apoi, se construieşte 
în licenţă atit avioane cit şi motoare ale firmelor engleze, 
germane, americane, francezt. 

Technicienii ruși formaţi la Institutul Central Hidro- 
Aeronautic din Moscova — înlătură încetul cu încetul din 
aeronautica sovietică pe technicienii străini — ajungând 
azi ca technica să rivalizeze cu acele ale marilor puteri. 

Ca valoare și număr, s'a discutat mult asupra forţelor 
aeriene sovietice. 

Din punet de vedere calitativ ca poate fi comparată 
cu o producţie clasică fără mare originalitate şi intr'o 
uşoară întirziere asupra technicei moderne. 

In rezumat: Avioane bune — solide — capabile de un 
serviciu îndelungat. 

Din punct de vedere cantitativ, se recunoaşte de toţi 
o superioritate în organizarea industriei și un potenţial de 
producţie excepţional. Lucrul în serie, e foarte bine orga- 
nizat şi se ajunge la fabricarea avioanelor în serie — și a 
motoarelor — intro cadență extraordinară, 

Uzina 22 din Moscova, care construieşte avioane de 
bombardament e cea mai bine organizată, Flota aeriană 
sovietică reprezintă azi o mare valoare. Massa sa impo- 
zantă asigură țărei o mare securitate. 

Intenţia Conducătorilor Uniunei Sovietice este să facă 
toate eforturile pentru a ajunge ca Rusia să devină putere 
acriană de primul ordin care să asigure stăpinirea nerului 
in tot lungul frontierelor sale. 

Armata acrului a Uniunei Sovietice dispune de 50.000 
oameni. 


PI 


Gotin SOl iTo D meee a a e 


Materialul de serviciu este un material de transiție. 
Unităţile vor fi, intr'un viitor apropiat, dotate cu avioane 
derivate din prototipurile care de curind au terminat în- 
cercările lor, 

Acest material este sensibil comparabil cu cel ce se 
găseşte azi În serviciu la majoritatea marilor puteri. 

Avioane de bombardament : 

In mare parte de tip A. N. T. 6 avioane vechi ca con- 
cepţie 4 motoare 3000 HP. Raza de acţiune 1000 m. cu 
1500 Kar. bombe. viteza 250 Km. 

Apoi: Junkers — Yn. 30. 

Avioane de recunoaştere: Avion tip H. o Junkers Ju. 
21 şi A N.T. 3. 

Av. vinătoare — Tip. I. d 274 Km. la ură 

Tip. J. 4 motor Jupiter , 
Heinkel H 043 H 045 cu 725 H.P. vi- 
teză la sol 392 Km. 
la 3000 m — 450 Km. — Pus în con- 
strucție în serie. 
In rezumat: O mare parte din forțele sovietice aeriene 
sunt încă dotate cu motor bun însă de construcție veche, 
Baza aviaţiei viitoare este constituită azi de Z. A. G. 1 
A. N. T. A. N. R. — de concepţie modernă. 


Forţa numerică a flotei aeriene sovietice la finele 
an. 1935: 


Se conta pe 400) de avioane din cari: 1200 — Bombardament 
1000 — Yinâtaare 
1500 — Coaperaţie 
300 — Hidroavioune 

Actualmente această flotă depăşeşte planul stabilit tre- 
buind să se ajungă lu 7000 de avioane în 1937. 

Proporția bombardamentului şi a avioanelor de luptă 
fiind mult mărită. Aceste cifre arată cu prisosință puterea 
acriană a sovietelor putere care se bazează pe o enormă 
rezervă în oameni, materii prime — și o industrie cu o 
producție nelimitată. 

Rominia. 

Situaţia geografică a ţărei noastre, cu o desfăşurare 
de frontiere foarte întinsă, pe de altă parte, configuraţia 
teritoriului nostru sunt de așa natură în cît principalele centre 


E E E 


104 ma V | aţa Rominească 


vitale și oraşe ale ţării care vor deveni obiective sigure în 
caz de răsboi, se găsesc foarte aproape de frontiere În 
raport cu razele de acţiune ale avioanelor moderne, dată 
fiind viteza lor considerabilă. Situaţia noastră politică, cu 
aliaţii noștri depărtaţi — cu ameninţări de duşmani pro- 
babili foarte aproape — ne determină să adoptăm doctrina 
Armatei Aerului care trebuie să fie la baza dotărei și or- 

anizărei aviaţiei noastre, E i = 
s Această doctrină răspunde la următoarele misiuni: 

— A ataca aviația inamică pe bazele sale, pe terenul 
ňu — à ataca în aer. 

; — A ataca toate obiectivele a căror distrugere poate 

avea o mare influenţă asupra potenţialului armatei aerului 
amice. 

i - A participa la operaţiile armatelor terestre şi navale. 

— A asigura apărarea aeriană a teritoriului. 

In afara acestor misiuni ale armatei aerului mai sunt 
cele de cooperare cu armata terestră şi cu marina — mi- 
siunile de recunoaştere, de observaţie în cimpul tactic — re- 

lări de tragere ale artileriei etc. 
a Această doctrină necesită o organizare adequată şi o 
dotare care să răspundă misiunilor ce i se cer aviaţiei 
noastre. , ; | 

Armata aerului trebuie formată din unităţi de bom 
bardament — din unităţi de vinătoare. 

Unităţile armatei aerului trebuie să-și consacre întreagă 
lor activitate numai pentru instrucţia de sbor, mesa e 
technică şi instrucţia tactică, Toate celelalte preocup ri 
de administraţie, de reaprovizionare, de contabilitate, tre- 
buiese separate şi încredințate unităţilor teritoriale — pos- 
turile aeriene şi bazele aeriene care pun la dispoziția uni- 
tăților de luptă aeriană tot materialul necesar şi care fac 
intreaga administrație a unităților. | 

In felul acestă, Întreg personalul armatei aerului se 
ocupă numai de sbor şi de instrucția profesională. 


te 


Intre activitatea aeriană și culturală este o strinsă le- 
gătură. Intrebuințarea unui material nou foarte complex 
foarte delicat cere cunoştiințe intinse şi multiple, 


EP DI e E EE 


Cronica militară E EA eea 


In ducerea luptei acriene, in cooperare cuyeelelalte 
arme urmărind operaţiile terestre, executind misiuni atit 
de diferite in acelaş spirit şi doctrină, sunt însărcinări 
foarte grele, Comandantul trebuie să posede o vastă cul- 
tură profesională ce nu poate fi insușită de cit în centre 
de înalte studii aeriene. 

Personalul navigant trebuie format, cu toate sacrifi- 
ciile în sensul unei adevărate şi înalte mentalități aero- 
nautice. 

Pentru comandamentele de escadră şi flotilă alegerea 
trebuie îndreptată către șefi plini de avint și de hotărire, 
cu spiritul răspunderei. 


In privința materialului, pentru ca armata aerului să 
poată avea puterea ofensivă, ceea ce este principala sa 
caracteristică, ea trebuie să fie dotată mai intii cu un ma- 
terial puternic: avioane de luptă multiplace „şi cu mai 
multe motoare uşoare", şi avioane de bombardament grele. 

Caracteristicile acestor avioane sunt: 

— Cea mai mare viteză utilă 

— Ca mai mare rază de acţiune 

— Cel mai puternic armament de bombardament si 
armament de bord — tunuri-mitraliere. 

— Mijloace moderne de transmisiune și de navigaţie 
la înălțimi mari — și în nouri. 

Pentru cu forţele seriene să poată executa planul de 
război care prevede manevre, trebuiesc organizate baze de 
concentrare succesive, bine echipate pentru aprovizionarea 
marilor unităţi de bombardament, astfel ca unitățile să 
aibă putință să manevreze fără să fie subordonate eşalo- 
nului rulant (automobil), 

Pe tot întinsul teritoriului, trebuiese organizate tere- 
nuri pincipale şi auxiliare în raport cu ipotezele de apărare. 

Asemenea terenuri vor fi organizate şi in zona de ope- 
rațiuni ale Armatei terestre. 

Armata aerului este avangarda şi rezerva generală a 
forţelor de apărare ale ţărei. 


. 
kd + 


Ca 


Pra 


Forțele aeriene trebuie să ret in acţiune din primul 
isbucnirei unui conflict. n 
Care armei conform doctrinei de azi, primul obiectiv 
al armatei aerului este să lovească forţele inamice chiar 
pe bazele lor. Deci, aceste baze din timp de pace trebuiesc 
imediat părăsite. In acest scop, trebuie ca pirke gi 
şi dotarea unităților aeriene să fie astfel organizate în ci 
in 2—4 ore unitatea complectă să fie gata să plece în mi- 
siune iar la întoarcere să cunoască baza (terenul) pe care 
trebuie să aterizeze şi unde să găsească aprovizionările 
necesare: bombe — benzină — ulei — ete. precum și per- 
sonalul necesar manevrei terestre. 
Unităţile de cooperare ale unităţilor din aceperire tre- 
buiese să fie din timp de pace repartizate Diviziilor și 
Corpurilor de armată din acoperire, 
GENERAL RUJINSKY 


Cronica medicală 
Sa BERII n oaze 


Turburările funcţionale în patologie 
Acţiunea voinţei asupra voinţei 
vegetalive. 


Medicina secolului al XIX-lea, secolul lui Laënnec, 
Claude Bernard, Pasteur, Vichow, Charcot, a fost dominată 
de concepția anatomo-chimică. La origineu fenomenului 
chimic Laennec căuta şi găsea de cele mai multe ori, le- 
ziunea organică corespunzătoare; Claude Bernard ce-a 
învățat să studiem fiziologia patologică reproducind prin 
suprimări sau excitări turburările provocate în fiziologia 
normulă de diferite leziuni ale organelor, iar Pasteur ne-a 
desvăluit cauza multora dintre aceste leziuni În originea 
lor microbiană. 

Hecolta a fost atit de bogată, descoperirile atit de rod- 
nice, încît multă vreme sa trecut cu vederea mulțimea 
stărilor patologice care nu-și găseau explicaţia în leziune, 
fie că aceasta nu putea fi descoperită, fie că importanța 
turburărilor era disproporționată faţă de cauza organică 
ce li se atribuia. In cadrul acesta intră toate turburările 
funcţionale, adică ucele fenomene patologice interesind o 
funcţiune oarecare a economiei organice fără ca vreo le- 
ziune a organului care e sediul acestei funcțiuni, să o 
legitimeze. Făcînd abstracţie chiar de acele turburări func- 
ționale, care, datorită sugestiei şi vindecabile prin aceasta, 
formează cadru! isteriei, (cu toate că în timpurile din 
urmă lipsa absolută de substrat organic în provocarea 
accidentelor isterice este mult desbătută) mni bine de ju- 
mătate din afecțiunile de care suferă omenirea, ar fi după 
afirmaţia profesorului Abrami, de natură pur funcţională, 
adică fără leziune. 


În S S 


e aţa Romincască 
108 


ențeles că nu e vorba de a contesta acestor tur- 
PR pala T airat material; și ele cae nisa e pu 
unor profunde turburări ale echilibrulu si De e 
Jectrical umorilor şi al nervilor; dar aces e age 
io trecătoare şi mai ales nu determină leziuni a 
modificări de structură ale organelor. Cu toale e 
ot cauza moartea, oprirea definitivă a funcţiun se vi era 
Moartea cauzată de o emoție este za ag get pon 
sincopă reflexă, prin șoc anafilactic este nai pp ar 
trem de rară totuşi prea bine cunoscute me a i agi 
este mai important însă, e faptul că aceste mg e 
definitive. Printr'o intervenţie la timp, o injecţ A iezii 
diacă de adrenalină, un op seat a prea dica 
funcțiunile, care neajutat ar fi r pg dur negarea 
re, poate fi rechemat la viaţă. Lucrul e 
er) Z puțini sunt chirurgii care şi-au uan a 
ie ra ar pe F spuneti TE erau în această 
i i eo 
meta pp determinat de o scădere ate ` 
temperaturii provocată de un acces de paute. s pŠ ca a 
el au repetat operaţiunea. Dar ce e erai aus acei 
aceşti oameni muriseră fără leziune; gi re 
nele lor se dovedeau a fi perfect normale, ND 
In afară de asemenea stări extreme cite nu su se ee 
acelora care, atingi de suferințele cele mai A TA pă ră 
impotenţe f uncţionale, sedea poi Ce EN 
i leziuni organice s nart 
idee ee exagerată a siaaa er to a, 
tativ, uneori respectate atinge! pro e e r digere 
defectuoasă, din emoţii repetate, aoleu 
agitate, destul de frequentà În condiții de sie orin 
venită din neindeplinirea norma a 
rapa fundamentale ale celei ui, 9 groapa 
iritabilitate nervoasă exagerată poate trans ra pă 
burări patologice reacţiile la diferiţii excitanți 
za a turburarea funcţională e cauzată ~- o eee 
reală dar disproporționată cu aceasta, o a ca a 
poate deci fi perfect suportată sau din contră, 
diferite, să dea naştere la turburăr. grave. 


——— i 


Cronica medicala ee 


lată, în cursul unci pneumonii, un bolnav care-și face 
criza; dintro zi pe alta, toate lurburările au dispărut, 
bolnavul nu mai are temperatură, nu mai tușeşte, nu mai 
simte nici-o durere, cu un cuvint nu mai suferă; totuşi 
leziunea persistă, blocul pneumonic este acelaș, şi abia 
peste citeva zile plăminni va reveni treptat la starea lui 
normală. Un caz citat de Abrami e şi mai demonstrativ. 
Un bolnav prezintă în urma unei hematemeze toate sem- 
nele unei ramoliții cerebrale cu hemiplegie consecutivă. 
După șapte săptămini paralizia e definitivă, starea re- 
flexelor arată existența neindoioasă a leziunei cerebrale. 
Starea de anemie a pacientului impunind un trata- 
ment activ i se face o transfuzie de 50 cme de singe; ca 
prin minune, În urma acesteia, paralizia dispare. Totuși 
starea reflexelor arată că leziunea cerebrală persistă, pa- 
ralizia cauzată de această leziune nu era în funcţiune de 
distrugerea anumitor centrii nervoși, ci determinată de o 
excitare, de o turburare plecată de la acestă leziune, tur- 
burare pe care transfuzia printr'un mecanism Încă neex- 
plicat a suprimat-o, fără a fi suprimat bineînţeles leziunea. 
Bolnavul însă s'a considerat vindecat, căci el suferea de 
turburarea funcţională de paralizie, iar nu de leziune. 

Tot de aceiaşi natură, e cazul citat de acelaș autor, al 
bolnavului atins de reumatism deformant, redus la com- 
plecta imobilitate și care-și recapătă toate mişcările în 
urma urma unei operații in care trebuia să i se scoată 
paratiroida, dar in cursul cărei operaţii, scosese” (după 
cum sa dovedit ulterior) un fragment de tesut care nu 
conţinea nici urmă de paratiroidă. La fel sa petrecut 
lucrurile cu bolnava căreia i se începe operația de decap- 
sulare a rinichilor pentru o urenie inconlecibilă, şi care à 
doua zi e vindecată, cu toate că operația n'a putut fi ter- 
minată din cauza unei sincope survenite în momentul cind 
chirurgul era pe cale să incizeze capsula renală. 

Simplă coincidență ? Desigur că nu. Aceste intervenţii, 
prin traumatismul operator exercitat asupra esuturilor, 
prin secțiunile și tracţiunile pe terminaţiile nervoase au 
schimbat ceva în echilibrul sistemului nervos şi circulator, 
sch mbare care a fost suficientă pentru a suprima turbu- 


ETEN DESE IP XE, EI EI XD ——————— 


110 M V j o jo Rominească 


rările funcļionaie, cu toate că leziunea organului nu e 
suprimată, 

Dealtfel medicina cunoaşte de mult asemenea tratat 
mente, care printrun mecanism neidentificat încă precis 
modifică stări patologice. In acest cadru intră terapeutica de 
şoc, proleine, metale colo dale, ete. Dar, în ufară de această 
terapeutică oarecum empirică, medicina dispune astăzi și 
de mijloace mai precise, prin agenţi chimici, modificind 
excitabilitatea sistemului neurovegetativ, extracte glandu- 
lare influențînd funcţionarea glandelor endocrine, toate 
menite nu să suprime leziunea acolo unde există, ci să 
modifice reactivitatea organismului, suprimind astfel tur- 
burările funcţionale, 

Deşi de pe acuma bogate în roade, cercetările în a- 
ceastă direcție sunt abia la inceputul lor, permițţind spe- 
ranța că pe viitor cunoscind şi cercelind nu numai le- 
ziunea, dar felul de a reacționa al bolnavului, deci tocmai 
ceiace constitue individualitatea cazului chimic, vom cu- 
noaște mai bine cauza turburărilor funcționale și vom 
suprima mai curind şi mai uşor suferința, 

In stirşit nu e lipsit de interes faptul că printre fac- 
torii care pot influența reactivitatea organismului, și in 
general sistemul nervos vegetativ, voința, conştiența joacă 
un rol mai mare decit sar bănui la prima vedere, fiind 
vorba de funcțiuni care prin definiţie nu sunt din dome- 
niul activităţii voluntare a organismului. 

Rolul voinței în rezistența la boală, in vindecare a fost 
de mul! cunoscut în mod empiric, aplicat şi chiar exploatat. 
In momentul de față însă cercetarea științifică a acordat 
problemei toată atenţia și a studiat-o cu metode riguroase. 
La început, observaţii răslețe au arătat că la unii indivizi 
excepţionali fenomenele circulaţiei, ritmul cordului, ten- 
siunea arterială pot fi după voință influențate după şi 
prin voință. In urmă, cercetări sistematice întreprinse de 
L.aubry şi colaboratorii săi asupra membrilor sectei „Joghi“ 
din India, au arăta! că indivizii supuși unui antrenament 
şi unei discipline speciale, reușesc să imprime o activitate 
voluntară la grupuri musculare izolate, apoi la sisteme 
intregi de organe care în mod normal sunt în afară 
de controlul voinţei. 


ST o a > ED DEI II Re 


Cronica medicală E EBA TEZEA > Mae aa | | | 


Exemplele citate de aceşti autori arată că resursele de 
care poate dispune omul sun! nebănuit de mari şi reprezintă 
isvoare de energic care in lipsa unei educaţii potrivite 
rămin neutilizate. Fără a mai vorbi de folosirea terapeu- 
tică a unei voințe astfel educate şi disciplinate, ne gindim 
la binefacereu ce ar decurge pentru omenire din repunerea 
in valoare a metodelor de educaţii severe, urmărind stă- 
pinirea impulsiunilor şi desvoltarea „energiei“. Intr'o epocă 
in care se proclamă pe toate căile primatul subconștien- 
tului şi se reclamă descătuşarea impulsiunilor, nu este 
desigur cel mai mic merit al medicinei de a fi reamintit 
şi reclamat nevoia înscâunării rațiunei şi voinței conştiente, 
dovedind odată mai mult că, după cum spunea Ipocrat, 
» tot ce este necesar înțelepciunii se găsește în medicină“, 


Dr. M. NASTA 


= ` 


Cronica plastică 


Scriind această cronică în Viaţa Rominească, gindul 
meu se îndreaptă spre întemeetorul revistei, profesorul Î. 
Cantacuzino. Nimeni la noi n'a fācut vreodată artei, în | 
viața și în preocupările sale, un loc mai important, nimeni f 
n’a fost mai deschis tuturor formelor pe care ea le-a luat 
in decursul vremurilor, nimeni n'a vorbit despre artişti cu 
mai multă înţelegere, cu mai multă emoție, cu mai sinceră 
recunoştinţă. Pentru cei cari l'au ascultat comentind una 
sau alta din gravurile strălucitei sale colecţii, în camera 
care-i servea de odae de lucru, căldura cuvintelor sale, 
timbrul armonios al vocei, gesturile care însoțeau expu- 
nerea, vor rămîne vecinic săpate în memorie. Am fost | 
printre privilegiaţii care se bucurau de intimitatea acestui 
mare Roniin. Romin de modă veche, cu spirit larg şi in- 
găduitor, cu inimă iubitoare, nu Romin de moda nouă, 
pătimaș şi intolerant. Multe din cite ştiu, ca şi îndrumarea 
mea spre studiul artei, îndemnului lui le datorez, al lui și 
al celuilalt mare cunoscător al frumosului, sub toate for- 
mele, H. Focillon. De aceia orice am scris de atunci in- 
coace m'am silit să-l prezint astfel încît să merit aprobarea 
acestor doi prieteni, al lor şi a citorva alţii, puţini la nu- 
măr. Pentru a ajunge la acest rezultat mi-am impus obli- 
gaţia de a fi în aprecierele mele nepărtinitor, de a căuta 
să înţeleg inainte de a aproba sau dezaproba, de anu 
trece niciodată cu vederea la un artist dezinteresarea, sin- 
ceritatea, munca onestă şi pasiunea pentru arta adevărată, 
fără sofisticări, fără afectaţie, fără acele atitudini dubioase, 
cunoscute subt numele de maniere. Procedind astfel eram 
convins că mi-am îndeplinit datoria de critic. lar dacă 
spusele mele nemulțumeau pe unul sau altul, acesta m'a 
lăsat cu totul rece, publicul, adică cei mai luminaţi dintre 


i 3 - 
"de 
Ea 


j 


= pa 


E A inta 


Pa 
> P 


—— a 


Th. Pallady su 


ă moartă 
Vasile Popescu Natură m 


G. Petrescu 


Interior de atelier 


Viața oa a E 


lectori, fiind singurii mei judecători, chemaţi să-mi 
cintărească aprecierile și să le controleze, să hotărască în 
ultimă instanță dacă am sau nu dreptate. Este linia de. 
conduită pe care o voi urma în cronicile mele de acum 
şi de la cure nu mă voi abate. 


In luna Aprilie am avut în București citeva expoziţii 
interesante, unele prin lumina ce aruncau asupra nivelului 
general al artei noastre. altele prin faza ce constituiau în 
evoluția citorva artişti de seamă, printre care, în primul 
rind, se numără Th. Pallady'). Tinerimea Artistică şi Salonul 
oficial, deşi aproape aceiaşi artiști expun în ambele cazuri, 
nu-și fac unul altuia concurență, Scopul lor fiind diferit, 
diferit trebue să fie și punctul “nostru de vedere în jude- 
carea lor. Tinerimea, cea mai veche societate de artă 
plastică la noi, reprezintă o tradiţie, Fiecare manifestaţie 
a ei se cuvine a fi examinată în raport cu trecutul. Salonul, 
la care proporția debutanților este mai mare, din contră, 
trebue considerat în el însuș, cel mult în legătură cu două 
sau trei expoziţii anterioare, spre a ne permite să ne dăm 
seama de progresele realizate, de la an În an, de unul sau 
altul dintre artiști, ceia ce de altfel se observă mai bine 
la expoziţiile individuale —, sau de nivelul general com- 
parativ al lucrărilor prezentate. 

Tinerimea a avut de jucat, în desvoltarea artei noastre, 
un rol însemnat și dreptatea ne obligă să spunem că ea 
n'a înşelat așteptările. A intrat intr'al treizecişișaptelea un 
al existenței. Fundarea ei corespunpe deci cu începutul- 
secolului. Ne găseam atunci, în 1900, intr'o perioadă nesi 
gură, ca toate perioadele de tranziţie, în care își făcuseră 
apariția şi ajunsese să joace un rol însemnat unii artişti 
fără vocație şi cițiva pseudo artişti, jumătate pictori, ju- 
mătate „administratori“, fertili în fel de fel de mijloace de 
a se menţine în situații nemeritate și a se inălța în erarhia 
socială, cum era faimosul C. I. Stăncescu. Toate hotăririle 
ce se luau în domeniul artei depindeau de bunul plac al 
acestui mediocru desenator în cărbune, rău, vindicativ şi 

cu „principii“. Cu cîţiva ani înainte Luchian se ridicase 
cu tărie contra atmosferei apăsătoare creată de acest au- 


ÎN N a 


O a C o plasic 


tocrat. El fusese urmat de cițiva oameni mai curajoși, care 
constituiseră grupul Ileana. Grigorescu era cu cei tinerii 
„dar mai mult platonic, căci nici virsta. nici temperamentul 
nu-i îngăduiau să fie un luptător. Victoria părea nesigură, 
cu lot marele talent al conducătorului, Fundarea grupului 
Tinerimei, care se constituia contra aceloraşi abuzuri și 
aceleaşi intolerante incompetenţe, determină o reacțiune 
așa de puternică în opinia publică, incit succesul mişcărei 
tineretului fu asigurat. Cele mai promițătoare talente fã- 
ceau parte din noua asociatie, iar primele sale expoziții 
au rămas În memoria tutulor. Noua şcoală romină de artă, 
cea al cărui crez își lrăgea originea din opera lui Luchian 
şi din doctrina pictorilor mari francezi de atunci, își făcu 
o strălucită apariţie. O înaltă protecţie, aceea a Principese, 
Moștenitoare, era o garanţie pentru Tinerime că lumea 
oficială va renunța la ostracismul aruncat pină atunci 
asupra „modernismului“. 

Expoziţiile s'au succedat de atunci încoace, dar entu- 
ziasmul a slăbit cu timpul. Ciţiva din membrii Tinerimei, 
care număruse la începul pe toţi pictorii buni de astăzi, 
se dezinteresecază de manifestările ei. Urmează o perioadă 
de stagnare, cu eclipsa din vremea răsboiului, stagnare 
care se continuă și după încheecrea păcii. In sfirşit, con- 
ducătorii de acum citiva ani ai societăţii. dindu-și seama 
de situaţia reală a curentelor artistice, de care unii din ei 
fuseseră puţin cile puţin depăşiţi, se decid să facă apel la 
elementele mai noi: măsură de înțeleaptă prevedere, care 
a salvat existența Tinerimei. De atunci încoace expoziţiile 
ci acum în plină vigoare, au devenit din ce in ce mai in- 
teresante. Contradictia însă ma încetat între pictura de 
formulă mai veche, evident perimată, și pinzele acelor mai 
tineri. Nu mai asistăm însă la nojanul de lucrări lipsite 
de interes, superficiale, pretenţioase, din salonul Tinerimei, 
devenit adevăral sobor ul mediocrităților. Şi n'aș vrea să 
se tragă concluzia din cele spuse, că părerile mele ar fi 
dictate de o preferință irezistibilă pentru pictura mai nouă. 
Excesele celor mai „moderni“, ca și lucrârile lor nestudiate 
le consider tot așa de primejdioase ca și tablourile de gen 
„pompier ale celorlalți, Ceea ce mă impresiona defavo- 
rabil nu era atit „stilul“ și „spiritul“ academicilor, ci lipsa 


ai Be 0 


lor de personalitate, de cunoştinţe, mulțumirea cu orice, 
prostul gust, acel perpetuu „à peu près“ de care dedeau 
dovadă în lucrările lor, subt o fațadă de ieftină şi înșelă- 
toare virtuozitate. Mai învăţaţi, mai muncitori și mai serioşi, 
“i ar fi putut fi suportabili, Se zice că Degas însuşi ad- 
mira tehnica lui Bouguereau și aceasta ar trebui să ne facă 
mai circumspecți, atunci cînd vorbim nu de artiști izolaţi, 
ci de şevale. 

Nu pot zice că tablouri de felul celor descrise mai sus 
au dispărut cu totul din expoziţia din ăst an. Ele au încetat 
însă de a forma majoritatea, iar impresia generală este 
hotărit favorabilă, în sălile de pictură, ca şi în cele de 
sculptură. Ceva mai multă autocritică, de sus și pină jos, 
şi Tinerimea îşi va relua locul pe care Pa deținut atit de 
onorabil intre 1900 şi 1915. 

Salonul oficial ne lasă cam aceiaşi impresie. Regăsim 
aici pe mulți din cei întilniți în sala Dalles, dar și cîțiva 
noi. Aceştia aparţin grupului debutanților, adică a celor 
care nu-s încă destul de cunoscuţi ca să se poată aștepta 
la o invitație din partea comitetului Tinerimei, Spre ci se 
vor îndrepta, mai ales la salon privirile noastre, căci din 
mijlocul lor ar putea veni surpriza, adică acea operă care 
să ne izbească de la prima vedere, în care să găsim pro- 
misia celui mai puternic temperament sau a unui dar ex- 
cepțional. Surpriza însă nu s'a produs; cu excepția, poate, 
a lui Andronic Cantacuzino, care se prezintă cu o lucrare 
ciudată, migălită, însă severă şi deosebindu-se de ceeace 
vedem obicinuit in expoziţii, și cu excepția, deasemeni, a 
lucrării sculptorului loan Popovici, un tors plin de avint, 
schiță de proporţii supraumane, în care se simte căldura 
inspiraţiei dar şi expeditivul unei execuţii urăbite şi poate 
cum încărcată cu reminiscențe, Incolo, ceilalți debutanţi 
nu dau prilej la nici un fel de nedumerire. Cei puţini mai 
mai în vîrstă n'au adus nici ei nimic senzaţional, afară 
poate de Vasile Popescu, ale cărui lucrări, prin proporţiile 
lor și prin studiile pregătitoare ce presupun, se impun 
chiar celor care nu-s totdeauna de acord cu tendinţele sale. 
In „Natura moartă” aflăm îndrăzneală și dorința de a 
rezolvi în acordul culorilor unele probleme, care chiar 
dacă n'au fost complet soluționate — albul cam prea uni- 


„DPI E. E E E E IM ë 


ee Conca platii 


form şi răspindit cam în tot cuprinsul tabloului, dezacor- 
dează armonia tonurilor — ele ne arată că asistăm la o 
ctapă însemnată din evoluția pictorului. Peisagiul bucureș- 
tean este solid construit și destul de original, 

Evident, prezența unui Petrașcu, a unui Pallady,a lui 
Steriadi, pe care îl vedem așa de rar in expoziţii, şi care 
are întotdeauna ceva încintător de spus — dovadă cele trei 
lucrări, aşa de deosebite între cle şi așa de armonioase, 
fiecare în felul ei — a lui Verona și Bunescu, printre pictori, 
a lui Jalea şi Medrea printre sculptori, aduce salonului 
prestigiul de care are nevoe spre a fi considerat ca repre- 
zentativ pentru arta noastră actuală. Dar fiecare din cei 
de mai sus, împreună cu Tonitza, cu Sion, sint cunoscuţi 
si clasaţi. Nu pe ei îi căutăm într'o expoziţie, ci pe ceilalți, 
pe cei în devenire. Impresia ce aceștia ne lasă este de 
sigur plăculă —am avut însă şi păreri contrarii — dar 
nici unul n'a depăşit stadiul în care lam văzut ultima 
dată — afară poate de Angheluţă, de Iorgulescu, de Ciu- 
curenco —, iar unii nici nu l'au atins. 

Care să fie pricina sau pricinile acestei impresii? Una 
din cle aş vedea-o în faptul că salonul urmează de aproape 
unul acesta expozilici în vederea pavilionului romin din 
Paris, la care artiștii au trimis ceca ce considerau mai 
bun, mulțumindu-se pentru salon cu ce le cădea subt mină, 
Dealtfel — şi aceasta constitue a doua pricină a impresiei 
de slăbieiune care se desprinde în general din Salon, acum 
și în trecut, artiștii noștri dau prea puţină importanță 
acestor manifestări colective şi anuale. În alte țări ele 
constitue un eveniment. în vederea căruia fiecare se pre- 
găteşte pe indelete de timpuriu, în care îşi dă osteneala 
să apară cu ce are mai bun și în modul cel mai avantagios. 
La noi nimic din toate acestea. În preajma Salonului se 
iau la intimplare două sau trei lucrări şi se expun indi- 
ferent de mărime, de subiect, chiar de execuţia lor. De 
aceasta este desigur vinovat şi juriul care nu reacționează, 
care nu impune un punct de vedere mai mult şi care lasă 
să dureze o situatie nu tocmai spre onoarea artiştilor. Nu 
vreau să spun prin aceasta că ar trebui să se introducă o 
cenzură mai aspră a operelor, bazate pe alt criteriu de 
cit pe cel al excelentei execuţii, ci numai că, dacă sar 


Viota Romin c a s e o mmm | 


face un regulament mai precis şi s'ar aplica mai cu stric- 
teļe, aspectul Salonului ur cîştiga. lar obiecția că pregătirea 
specială a unor lucrări, în vederea acestui concurs, ar ne- 
cesita cheltueli suplimentare, pe o vreme de criză, adică 
cind se cumpără mai puţine opere de artă, cade în faţa 
celor treizeci şi mai bine de premii în bani, instituite de 
ministrul actual al Artelor, la cererea comitetului artiștilor, 

Puţine compoziţii de ourecare importanță: Lobin, Enea, 

Pasca (de cei din urmă, unul în genul cuminte, altul în 
cel liric, mai bine nu mai vorbim). Tot așa de puţine opere 
de dimensiuni importante, in vederea Salonului: Fraţii 
Moscu Alexandru și Adina, Angheluţă, Stoica. Nu voi in- 
sista asupra lor, nici nu voi face o dare de seamă amă- 
nunţită a celorlalte opere care, dintr'un motiv sau altul, 
se impun atenţiei noastre: am făcut-o în ziarul „Universul. 
Acolo am vorbit și de sculpturile care mi se par că vor 
conta în producția anului acestuia: operile lui Jalea, aşa 
de juste ca observaţie, aşa de vii, aşa de armonioase În 
simplicitatea lor. Se mai pot semnala: bustul lui Vasile 
Popescu, executat de Medrea cu un remarcabil dar 
al pătrunderei fizionomici apoi bustul ceva mai aspru al 
lui Themeli, bustul mai simplificat, însă păstrind tot con- 
tactul cu viaţa, al lui Vasiliu Folti, Naiada gingaşe a 
lui Tureatca, cele două torsuri, unul de bărbat, altul de 
femeie ale lui Caragea, motivul decorativ, originul ca 
materie şi ca tehnică, al lui Mac Constantinescu. 

Ceeace aș vrea să scot aci în evidență este un feno- 
men pe care ciţiva observatori mai obicinuiți cu analiza 
estetică l'au constatat la artiștii noştri, mai ales la pictori. 
Puţine neamuri la care darul inăseut, care nu se poate 
inlocui cu nimic, simțul pentru culoare, gustul, o facilitate 
mai mare în execuţie să fie mai pronunțate ca la noi. Cind 
intri în expoziţie şi mai înainte de a-ți fi oprit ochii cu 
atenție asupra lucrărilor, ești izbit de voioşia tonurilor, 
te simţi solicitat din toate părţile de culori vii şi vesele, 
de o punere în cadru ingenioasă, de ciudățenia plăcută a 
unor compoziţii, de tactul celor mai mulți, de formulele 
sugestive cu care sint tratate mulțimile forfotind, adică tot 
ce nu reclamă muncă și aplicaţie, şi apare spontan la un 

artist. Cind iei însă operă cu operă şi examinezi, nu poţi 


ES Se ee E E a ID PR IEI PI A a 


e Cronica plastică 


evita un sentiment de deceptie, convingerea că mai fiecare 
artist s'a oprit la suprafată, că n'a vrut sau n'a putut alinge 
acele adincimi, de unde ţișnesc operile eterne. In scurt 
timp, imediat la ieșirea din scoală sau fără chiar să fi 
trecut de acolo, fiecare și-a ales un gen, și-a făurit o ma- 
nieră — de cele mai multe ori o indeminatică adaptaţie 
venită din streini — s'a ridicat la oarecare inălțime, şi 
acolo a rămas. Fiecare operă nouă este o mică variantă a 
unei formule. Experiențele penibile, mai nainte dea fi 
fructuoase. studiile mai lungi, neliniştea, tristeţea şi gravi- 
tatea vieţii nu i-au tentat. S'ar crede că sin incapabili, 
— cu mici excepţii cu atit mai admirabile — de un efort 
lung şi serios, de tot ce necesită cheltuială de energic și 
incordare de atenţie. Impresii, senzaţii, voie bună, cit pol- 
testi, aceasta găsim; in schimb, nimic din ce atinge regiunele 
mai dificile ale artei. Cindva, generațiile yiitoare ne vor 
intreba ca în Evanghelie: Ce ați făcut cu talentul pe care 
vi Pa bărāzit Domnul? 

Dintre expozițiile individuale cea mai strălucită, poate 
cea mai însemnată a anului, este cea a lui Pallady, lată 
un artist dotat, din belșug dotat, căruia nn i se poale de 
loc aplica vreuna din obiecţii precedente. In suomotul 
Parisului, în liniştea dela ţară, unde îi place să se găsească 
după virtejul vieţii din marea capitală, cl este un singu- 
ratie şi un meditativ. Muncitor şi preocupat să se înoiască, 
la o virstă la care cei mai mulți cred că au dreptul să se 
odihnească, el mare alt gînd de cit să se întreacă pe sine, 
să vină cu lucrări care în majoritatea cazurilor să se 
poată menţine alături de ce a făcul mai bun în anii pre- 
cedenţi, iar în chip excepțional să se ridice mai sus, Cind 
priveşti punctul de plecare al lui Pallady, lucrările sale 
de acum treizeci de ani, în care evident, întilneam citeva 
din însuşirile sale de acum — ochiul fin. gustul rafinat, 
sensualitatea vibrantă în faţa nudului — dar care nu se 
pot nici pe departe pune alături de ccea ce face azi, îți 
dai seama de drumul parcurs de acest mare artist, de 
voința sa neînfrintă, de luciditatea spiritului, de marea sa 
cultură artistică, de ambiția sa, de claritatea cu care şi-a 
dat seama de puterile sale, de terenul pe care poată să-l 
parcurgă conştient de tot ceeace nu i se potriveşte și trebue 


PN 


Oana DC ee 


evitat. O conversație cu acest pictor, excesiv în opinii, ne 
drept de multe ori, însă totd'auna interesant, ne fiire te 
asupra drumului parcurs de el, asupra factorilor care pen 
contribuit la evoluția sa. Oricine i-a vizitat exboiitia a 
pārāsit-o, sint sigur convins, cuideca că avta iualatea: e 
opera unuia din cei mai puternici artişti ai artei noåsiis 
e Maxy, care impreună cu Marcel lancu se situau aşa 

zicînd la extrema stingă n esteticii noastre. a avut 
interesantă expoziție la sala Mozart. Ki d 
Drumul parcurs de artist în ultimii ani l'a apropiat 

-de altminteri ca pe ori cine având spiritul epocii orala 
d acel grup, in care forma Începe să-şi reia vslcarea su 
4 lasică in compoziții. Experiența anterioară n'a fost inutilă 
mai ales lui Maxy. (Marcel Iancu, mai conservator, a răi t: 
incă legat de faza sa de acum cițivu ani, deci n'a lepit tnek 
razei acea „experientă“). Ea i-a pus la îndemină o mare 
facilitate de a jongla cu volumele ṣi cu efectele de l : 
care le sugerează. Culoaren sa, de asemeni, s eee mai 
pură, gama sa mai întinsă, mai clară, si mai variată e 


Zilele trecute am primit în acelaş timp din Madrid 
oraș guvernamental și din Grenada, azi în miinile rebelilor, 
două importante publicații de artă. Emoţia mea a fi t 
adincă deschizindu-le. Din Spania nenorocită me: | de 
luptă al extremiştilor de dreapta și de singe Sa 
mesagiul spaniolilor veritabili. muncitori să A á e daca 
pe teren pucinic, j ` AEA 
a Esr haan SHULE cl Madrid, de unde a pornit Archivo 
! l i ol de Artey, Arguevlogio, Organul Centrului de Studii 
istorice, stup de intelecinali şi de adevărat creer ul | 
rului spaniol in timpuri normale, precum și la U să died 
taten din Grenada, proľesorii lucrează, ca să nu fie ol ligați 
să se gindească tot timpul la viețele care se pierd ÎN 
zaurile care se distrug, la tara jefuită şi sărăcită la Mataora 

care va urma, ani şi ani de zile după incetarea. răsbolului 
intre frați, în profitul streinilor. Să consulți fişe. e i 
redactezi studii de artă sau de ştiinţă subt bombel 3 per a 
nelor și ghiulelele tunurilor care au distrus jum itate cel 


PR E PNR a e 


Rominească | 
(p) V aţa 


aj şi o încordare mai 


i mult cur 
puţin din oraş, cere mai n inu sentiment itezis 


mare de voinţă de cit subt puterea 


i ront. 
tibil, să te lupţi pe front. 3 distrugerile de 
$ s mina, cînd după distrugeri 

Cind lupta se va ter trucţil or, Spania, secătuită de 


va veni vremea cons ecăl 
azi. va conta atit cit vor conta intelectualii săi, care, 
vlagă, 


i i intre cei mai însemnați din lume. 
inainte de răsboiu erau printre PEA Box 
CEE a i e e a 


G. OPRESCU 
Bilanţul anului muzical sfirșit, indică un cistig, pe care 
nu-l putem încă evalua și care nu e rezultatul unei acti- 
vități muzicale colective ci fructul copt al străduinţelor 
unei personalități. E vorba de cel mai însemnat compozitor 
al nostru, Enescu și de opera sa: Oedip, 

Cifra de afaceri a fost insă mare la Bucureşti: incepind 
cu seria concertelor marelui nostru violonist şi dirijor, un 
şir întreg de nume ilustre și cu putere de circulație inter- 
națională trezesc în mintea iubitorilor de muzică amintirea 
prețioasă a unor seri de mare şi variată desfătare artistică: 
Chaliapin, Casals, Kreisler Rubinstein, Cortot, Carolo Zecchi 
(mai ales), Borowsky, Orloff, Cassadessus, Hubermann, 
Feuermann, Casella, Bandrowsky şi alţii au dat o strā- 
lucire cu totul excepțională vieții noastre muzicale, Să 
nu ne înșelăm însă: strălucire trecătoare şi împrumutată. 

Desigur arta nu are hotare și naționalismul în acest 
domeniu poate fi și este discutat: dar chiar din punetul 
acesta sirimi de vedere belșugul de mari interpreți care 
sau abătul pe la noi a fost o binefacere căci desigur a 
ridicat nivelul sensibilităţii și competenţei publicului care 
se interesează de muzică. Indirect, această inseamnă un 
triaj mai sever al tinerelor noastre talente, care deseori 
se grăbesc să reclame sufragiile mulțimei cu recitale pripite 
şi puţin interesante. 

Filarmonica s'a achitat conștineios de rolul considerabil 
pe care-l are in viaţă noastră muzicală şi aproape că a 
meritat nu mai puţin considerabilul sprijin de care ea se 
bucură. Meritul cel mui mare îl are desigur nu conducerea 
ci organizarea artistică, mulțumită căreia s'au perindat în 
concertele ei atiţia şefi şi soliști de bună calitate. In ceeace 


— = Artoarè è na iv orchestr ăși cu toată a de rău trebuie 
1) V. elişeele aci alăturate, În cronica viitoare ne rexervňr privește a Însăși atā părerea de rău t 


reproduce şi alte pânze de ale acestui mare artist, 
E a E E e a. a 


e 


e Bo 


constatat că nu se poate semnala nici o îmbunătăţire per- 
manentă. E drept că la ocazii marii, atunci cînd e condusă de 
unii dirijori străini, Filarmonica face câte o sforțare violentă 
şi trecătoare care o ridică la înălțimea așteptărilor publi- 
cului, Cit despre impresiile cu care vor fi părăsind dirijorii 
oaspeți prima noaslră orchestră, e mai bine să nu insistăm. 
Criză de autoritate? Neglijenţă? Lipsă de repetiții sufi- 
ciente? Surmenajul orchestrei, care trebuie să se împartă 
intre Operă şi Filarmonică? Atitea cauze posibile dar 
toate remediabile. Nu e cuminte să nădăjduim prea multe 
lucruri deoată, dar cine ştie, poate că în toamna viitoare se 
va găsi cineva care din considerente de strictă higienă mu- 
zicală să oblige de pildă ca instrumentele filarmonicei noa- 
stre să fie riguros acordate, 

Deficitară insă (falimentară aproape), su prezentat 
din punct de vedere artistic, anul acesta oropsita „Operă 
Homină“. Toată lumea cunoaşte mai mult sau mai puţin 
greutăţile finaciare ale acestei instituţii de Stat, nesiguranța 
în care trăiește, caşi pletora de „artişti“ care în alură de 
darul ceresc al unei glas eligibil, nu cunosc nici rudimentele 
profesiunii lor. Indulgența publicului e dinainte ciștigată 
și modestia pretențiilor lui e mare, Totuşi .,... - Cu 
puţinilele elemente de mare şi incontestabilă valoare artistică 
pe care le are (și acelea mizerabil plătite); în ciuda unei or- 
chestre disproporţional de redusă latcare o silește exigentatea 
localului necorespunzător cerintelor, Opera Homină a dat to- 
tuşi în alţi ani spectacole mai mult decit onorabile. Să amintim 
numai primele reprezentații de „Rosenkavalier“ ale lui R. 
Strauss sau „Meistersinger“ de Wagner. Se vedea atunci 
rodul unor sforțări oneste şi pricepute de a face cit mai 
bine cu ceeace este; și rezultatul a fost mai presus de 
aşteptări, , 

Anul acesta însă un vint pustictor pare să fi secat orice 
entuziasm, orice dor de muncă şi de realizare; un şir nesfirşil 
de lucrări obosite, într'o redare sub-mediocră „dată peste 
cap“ a înstrăinat operei multe simpatii și a sleit multe 
indulgenţe, pu: 

Din cind în cînd, cite un oaspete sirăin mai sculură 
cenuşe, stimulind curiozitatea publicului. Dacă nimic nou 
și esenţial nu se va produce în organizarea conducerea și 


FII II II RE E EI DEE ID E E STA IE Emo 


Cronica muzicală — e 


insufleţirea acestei instituţii, e de prisos să așteptăm pentru 
anul viitor vreo îmbunătăţire. 

O grupare care acționează deja de 2 ani şi e totuşi 
foarte puţin cunoscută publicului mare e “Asociaţia pentru 
Muzica Nouă“. De altfel, ca nici nu-și propune deocamdată să 
convertească marele consumator la jocul dărimării idolilor. 
mărginindu-se doar la răspindirea muzicei noi în cercul 
încă restrins al mai mult sau mai puțin „cunoscătorilor“. La 
aceştia există un început de saturație muzicală care-i face 
apți de a asculta cu simpatie dacă nu chiar cu toată ințele- 
gercin, o anumită producție muzicală contimporană. Se poate 
observa în treacă! că noile curente muzicale au izvori! în țări 
unde suprasaturația muzicală este permanentă: este cazul 
Germaniei, Austriei şi a țărilor de cultură germanică, 

De acolo aceste curente revoluționare sau anarhice şi-au 
intins influența în restul Europei, mai ales în anii de după 
război, astfel că ne aflăm astăzi in plină şi universulă 
criză a limbajului muzicul, 

Ascultătorul mijlociu cunoscind rudimentele technicci 
şi avind experiența sălilor de conceri, este total dezorienlul, 
în cea mai mare parte din cazuri, faţă de acest nou alfabet. 
in zadar va căuta o punte de trecere între muzica cu care 
este familiărizat şi accea care i se oferă astăzi, Nedumerirea 

lui este desigur mai mare decit va fi fost în veacul trecul 
aceea a iubitorului de opere italiene sau franceze ascultind 
pentru. prima oară „Tristan şi Isolda“. Cecace este sigur 
e că, pentru muzica nouă şi pentru public, o singură audiție 
este insuficientă în majoritatea cazurilor. Şi astfel, din 
cauza timidităţii, a parcimoniei cu care producția contim- 
p“rană este oferită publicului, rezerva. neințelegerea, osti- 
litatea, sint întărite în loc de a fi atenuate. Dar acesta este 
rostul înjghebărilor muzicale care se adresează marelui 
public. 

Acel al „Asociaţiei pentru Muzică Nouă" este altul, 
Acestuia i se oferă numai prime audiții din lucrările com- 
pozitorilor romini și străini şi organizează printr'un sistem 
de compensații concerte de muzică romineuscă în străinătate. 

In felul ucesta se stabileşte o legătură spirituală și o colu- 
borare amicală a tuturor echipelor : e avangardă muzicală. 
Care ar fi rezultatul acestor incercări, cite din jele vor 


ÎN 


1 m Viața Rominească 


supravieţui stadiului experimental, care va fi limbajul mu- 
zical de miine, e greu și prematur de precizat. Se poate 
spune însă, că reacţiunea anti-romantică şi anti-impresionistă 
se dovedeşte a fi durabilă și că tendinţa spre un neoclasicism 
se accentuează, in același timp, credința in rostul artistic 
al şcoalei „naţionale“ e mai viguroasă ca oricind şi spe 
cificul rominese este astăzi căutat la noi cu un talent și 
cu o hărnicie care nu pot să nu aducă rezultate durabile, 
Toate acestea însă se petrec aproape în umbră şi publicul 
mare nu este nici suficient de informat şi nici suficient 
de pregătit pentru a aprecia şi încuraja așa cum s'ar cum 
cuveni aceste încercări. 

Evenimentul mare, luminos şi dominant al anului ramine 
“Oedip“-ul lui Georges Enescu. Ştiu din experienţă cît de 
densă e materia muzicală în compoziţiile lui Enescu. Şi totuși 
cât de puțin cunoscută la noi (cu excepția celor două, Rapso- 
dii), difuzarea radiofonică a primei reprezentații la Paris 4 
fost insuficientă pentru a aprecia altfel decit general admirativ 
(admiraţie prudentă şi vagă), Nu putem deocamdată decit 
să ne mulțumim cu aprecierile şi comentariile criticei fran- 
ceze care de altfel a fost unanimă în a recunoaște calităţile, 
eminent dramatice, originalitatea mare și multiplă a acestei 
măreţe lucrări. — Privit din colțul nostru de pămint, eve- 
nimentul are o semnificaţie muzicală specială și îndeamnă 
la unele întrebări cărora nu este îngăduit a răspunde. Care 
este locul acestei opere in creația muzicală contimporană 
care este valoarea ei în momentul de față la răscrucea 
drumurilor noi care ademenese tineretul? 

Este ea numai sinteza cuprinzătoare a unei naturi muzi- 
cale cu puteri prodipoase de înțelegere, de asimilare și de 
expresie? Sau reprezintă o formă de echilibru rodnie al 
atâtor tendinţe divergente câte stăpânese astăzi muzica? 

Aceasta din punctul de vedere universal. Din acel 
românesc se pune întrebarea dacă și în ce măsură „Oedip“-ul 
lui Enescu exprimă ceva din specificul nostru şi dacă se 
vor fi găsind în această Operă germenii, impulsul unor 
noui creaţiuni care să statornicească in cultura universală 
rostul nostru etnic muzical. Iată întrebări la care nu se 
poate răspunde decât în parte și aceasta numai după ce 


PO 


Cronica muzicală. e a | 


ne va fi fost dat să ascultă - i 

opera de căpetenie a lui eee (a i Cp 
Dificultăţile care stau În calea realizării lui „Oedip“ 

la noi sânt mari și numeroase, dar pentru Sea real 

prestigiul statului nostru care se mândrește cu tai 

> vaga ele trebuie învinse, și „Oedip“ lăzat să rodesscă 

e va putea, în pământ românesc, 


RADU GEORGESCU 


Cronica dramatică 


Iluzia teatrului 


Câteodată, în zile de primăvară cu vânt subțire şi iarbă fra- 
ueslă, te simţi dintr'odată redevenit copil, întors cu atâția ani în 
urmă, parc'ai fi regăsit ceva ce credeai că murise, şi viaja aceea 
adormită se urcă în tine cu valuri entuziaste. 

Acest sentiment l-am avut anul acesta când am regăsit bătrânul 
meu teatru din copilărie, pe care îl credeam mort, ori cel puţin în 
agonie. Cel care nu iubeşte teatrul, care n'a tremurat în anii fra- 
yezi la lectura palpitantă a piesei cumpărate cu cel câțiva gologani 
strinși cu trudă: acel care nu s'a culundat ca "'ntr'un vis în univer- 
sul de pe scenă nu poate înțelege simţirea aceasta, acum cind, după 
multă vreme deprinsi cu spectacolul bogat — aproape luxos — al cine- 
matogrufului, regăsim dintr'odată, într'o seară, iluzia de vis a ten- 
trului. Recunoscind-u, simțim svicnitura aceia puternică, întocmai 
ca la vederea unui sculat din morţi. Şi înțelegem în aceiaşi clipă 
cciace ne chinulam zadarnice cu mintea să aflăm: că indiferent de 
concepţia dramatică a oamenilor de teatru, indiferent că sar pune 
accentul pe text, pe Joc, ori pe decor, esența teatrului, sufletul său 
e acea iluzie, acel vis interior ce spectacolul trezeşte, un sentiment 
cu totul altul decit acel al lecturii unui roman, al privirii unui ti- 
blou, ul ascultării unei bucăţi de muzică ori al „vizionării“ unui film 
de cinema, Teatrul, mai tare ca toate celelalte arte, te face să fii 
tu — însuți erou, răscolind cele mai intime şi mai străvechi porniri, 
făcindu-te să retrăleşti vieţi 

Gordon Craig, marele om de teatru, la Inceputul secolului 
nostru proclama că esența acestui gen e exaltarea vieții interioare 
prin joc, vorbă, proporţii, culoare, lumină, muzică, toate la un loc 
lormind un ansamblu desăvirşit, bine sudat, după viziunea pe 
care o are marele maestru de ceremonie: regisorul. 

Visul, exaMarea interioară, trebuie să fie ținta unui spectacol de 
de teatru, spre care trebuie să tinzi cu toate mijloacele și artificiile, 
orice fiind permis. 

E şi concepţia școalei moderne, cu Copeau şi Batty, şi este re- 
ligia oricărui regisor care are focul socru, înțelegerea şi dragostea 


pentru arta dramatică. 
Cine n'n tremurat la cetirea unei piese bune de teatru, cine mare 


Du 


Viața Romine a s c Ga 127 
Însușirea să se transpună în acel vis 

pe care ţi-l prezintă rampa 
va vedea numai artificiile şi convențiile și va zimbi ceri 
In durerile și bucuriile celor de pe scenă aşa precum cel bine 


hrănit nu crede celni flămind, fiindcă mare puterea de a se trans- 
pune el singur în iluzia care trebula să fie a lui, 


Spectacolele noastre 


Am uuzit pe mulţi spunind că aici la j 
; „la nol în țară, se joacă mi- 
A Ap teatru, Protestez, E drept că n'avem tradiție proprie, că am 
stat pină acuma subt influența străinătății, că am adoptat rind pe 
apa toate curentele și inovațiile: pinza pictată a pseudo-clasicis- 
rar repeat a elvețianului Appia, fulgerele. ploaia, țipetele de 
nai și toate amănuntele reale ale rusului Stanisi 
| : f awsky, t 
T O EAA trapele și maşinăriile lui Varais ali 
Prde acques Copeau, etc., etc, și că noi n'am da 
A 4 + + LLă t 
ie Mai mult; uneori le-am amestecat pe tonte intr'o ohli, mere 
eee: e aceiași scenă un fond stilizat alături de un prim plan adresă 
t un decor realist și un joe simbolice. T tuși timp} 
numai uncori, şi putem să numărăm şi oi d : 
: f şi noi cijiva regizori 
4 dp a vin rm conceptie a lor originală, cel puţin pipi 
tol, servindu-se bi ij ` 
Pulpe bine de mijloacele pe cure le au desa 
Cit privește repertoriul teatrelor 
noastre, cred că sunt 
crea țări unde se reprezintă pisele fruntașe ale arca eră 
ag e na in curent cu tot ce e nou pe piața artel rit o 
2 ai tirziu decit în chiar stagiunea aceasta, N z 
t : „ Naţional - 
ceia a pus in scenă recentul succes al piesei doru Paua agpo 
sloiu te ghiață” de Wilem Werner, care abla anul trecut s'a în sai 
vaze dt pizma Regina Maria a prezentat piesa „C jojoa de 
„in Amurg“ de marele dramatur Ge ERA 
Anglia a fost şi ca pusă la contribuţi toi oa ae pp 
; buţie prin povestea pl 
mes „Omul şi Masca” prelucrată de marea nara ze rc 
ane; Xe pe scena Naţionalului din Bucureşti ni x'a fă stai 
vom vedea „Straniu Interludin“ al marelui d po re 
aa ami ramature American 
Piesa clasică de-a -umeni a fos 
: üst ` 
Naţionalul din lași, eu petre PE ME ET iii 
Comedia uşoară spumonasă 
d N „ satiră, ori pur și sj 
Sa matii, n fost îmbrăcată în costum plăcut s fairy Boar 
w See OREG mai ales de „Teatrul Veset" Com maen 
eso negra care au ratificat vorba lui Voltaire: „o ouăle 3 ta 
ge e, è o ticăloşie de neiertat”; de aceca venindu-] i g ot 
2 alentul şi știința de scenă, au zbutit să distrez de zapeai 
doritor de citeva ore de plăcere ușoară iia- 
Din acest gen de piese nu mă pot opri să nu citez „Prima zi de 


primăvară“ pe care Teatrul C 
. „a 
în scenă, moedia a avut nemerita idee so pule 


C 


128 p Cronica dramatică 
Piesele originale 


ă, care nu-i decit un scurt bilanţ al specta- 
n u-mi exprima părerea de 
„orabil repre- 


In cronica de faj 
colului nostru, trebuie să sfirşese pri 
bine că arta dramatică rominească n fost nga de or 
zentată anul acesta, 

Incepind cu piesa mâăestrit ţesută a domnului Eftimiu „Stele că- 
lătoare“, continuind cu lucrarea d-nei Claudiu Milian „Vreau să 
trăiesc" în care se pune o problemă atit de interesantă, apoi po- 
vestea delicată „Prinţul cu două chipuri“ a Margaretei Miller-Ver- 
ghi, drama puternică „Generaţia de sacrificiu” a d-lui Jean Valjean, 
comedia aşa de amuzantă a d-lui Mircea Ştefănescu, „Lupul şi Sa- 
nia“, ultima operă a d-lui N. lorga „Fiul cel pierdut", piesa d-lui 
Gh. Chiriţescu „Scurt circuit“ unde o idee înduioşătoare se "mple- 
tește minunat cu intriga hazlie; semnalăm și „Crai de tobă“, una 
din cele mai pline de vervă comedii din repertoriul rominesc ni 
dern, a domnului Const. Colonaş, In sfirsit, scenele noastre au ari- 
tat din belşug că începem şi noi să înfiripăm o literatură dramu- 
tică unde piesele, dacă privesc in sus, ca la cer, la Caragiale, cel 

puţin se străduiesc să se grupeze In jurul lui, 

Vorba D-lui Mihai Ralea, să scriem ori şi cum, dar să seriem 
lu seceriș bogat, uriul se alege de neghină. 


PROFIRA SADOVEANU 


cit mal mult; 


Cronica cinematografică 


Publicul vine sau crede că vine la spectacol ca să capete dis- 
tracție, nu ca să-și identifice obligaţiuni. Domnul dela parter ar fi 
cu siguranță mirat foarte dacă ar afla că instalarea lui în fotoliu in- 
seamnă in fond nădejdea unei datorii și speranța de a deveni de- 
bitor. Totuși, primul val de nedumerire odată trecut, cetățeanul va 
înțelege că așa este, că adică cei cincizeci de lei pe caro el îi 
plătește la intrare sunt banii cu care cumpără voluptatea de a fi 
tot el, recunoscător autorului. Căci Dl. spectator știe că nu-i pe 
jume voluptate mai mare decit să te simți recunoscător față de unul 
din acei creatori de artă care dau oamenilor putinţa de a trăi mai 
tare și mai concentrat faptele vieții. 

Acest sentiment de gratitudine, pe care spectatorul e silit să-l 
recunoască, criticul profesionist îl caută dinadins. Fireşte nu totdeauna 
il găsește. |n unele arte — cum e literatura — gratitudinea se in- 
dreaptă către cutare binetăcător individual; în altele — cum e ci- 
nematograful — el e distribuit unei colectivități mai mult sau mai 
puțin numeroase. Unii spectatori aleg calea cea mai simplă, dictată 
de aparența directă și materială, și anume se pun să adore i arig 
rul sau actorii delegați a transmite emoțiunea dela autor Sa ect 
tor. Alții, ințelegind că actorul nu-i decit un instrument ii A 
și mai puțin: un funcționar, caută un alt personaj — china d 
gisor, „producer“, supervizor, etc. — asupra căruia să-și nastase 
pater Astfel, după natura spectatorului, acelaș spectacol va 
iuni „filmul lui Garry Cooper" sau „filmul lui Lubitehn, Insfieșit 
aaee i categorie de spectatori, care nu zice nici „filmul lui 

nici „filmul lui Fritz Lang" și nici măcar, va fil. 
Paramount" seu „Metro-Goldwin'. Se mulțumesc a teva 
țara de origine, adresindu-ți recunoțtința în bloc către între 
enormă populație de colaboratori, dela figurant la vedetă dati în: 
ai le superproducer, dela electrician la nababul fanilor Căci 
iar și acesta din urmă îşi are rolul lui estetic. El va trebui să-și 


ÎN e a aas 


Cronica cinematografică 
Dool q 


rişce banii pe cutare indrăsneală artistică: fară or pe seic ună 
consimțăminte la aventură din partea „leilor din Wa tag ps 
ecranului n'ar fi ajuns, în America, la calitatea oi intelectua 


i i iu că e» 
dar există o categorie de spectatori care ști 
te să alegi cui să dăruești gratitudinea artistică, Se 
torii acestei vaste intreprinderi spirituale care se, numeş un 
fiind solidari în drepturi de admirație și recunoştinţa e se : 
Criticul de ecran este oarecum un profesionist al e gra- 
titudini. Şi nu-i pentru el plăcere mai sr ag cind s'a desco- 
I şi clienții lui, încă odată de i. . 
ji Daami i piete i ea agreabile datorii vreau să vorbesc în rindu- 
rile ce urmează. Despre prilejurile recente de gratitudine pe care 
le-a avut spectatorul bucureștean. 


* + 
* 


z după Paşti, un nou film cu Stan și Bran. Un motiv 
a do e lso incă odată evoluția acestor doi comici m 
cum şi aceoa a managerilor lor. Drumul parcurs e ei "ep e 
clovnării primare, mai intii organizate În comedioare o scurt ı : 
apoi intercalate în filme lungi mai mult sau mai puțin masa ae «i 
urmă integrate în povești cu structură de basm, pentru i se = 
ca intr'un proces de dialectică hegeliană, cu întoarcerea fese. a dea 
filmul pe bază de gaguri, dar care, firește, ca orice pan x à > 
fi o înlănțuire de gaguri, 73 o vocile atat cd a pas k 
puri; o progresie, călăuzită e o idee » sta N paie 

ică idee umană: „trăirea în doi”. Stan și Bran 
Gie k pot face nimica „de unul singur". Sunt ca o periei oee 
pian, scrisă pe două chei și inadmisibilă a fi executata n 
” mină. LI + . > - . de 

incetul, vreme de cincisprezece ani de încercări, 

ip de imaginație, Laurel, Hardy și zecile Be macar 
tografişti de toate speciile sau ocupat cu găsirea de ps no s 
tru a face pe Stan și Bran să execute lucruri de „gen s wa i 
apoi cu găsirea, identificarea, filtrarea și consolidarea genului ec 
care acum are contururi fixe și chiar un nume. Cum peste a 
neaori, este ideea lui „doi omenesc”, este situația nu . ăș 
dintre orb și paralitic (care în fond e o prea ag tă 
intr'o excelentă pereche de ochi și una de zdravene picioare) 

ci o tovărășie care nu se poate mai bine exprima decit prin expre- 
sia rominească: „tusea cu junghiul”. 


i 
Da 


Viata Rominească> e 


Cei care au urmărit interesantul binom humoristic Laurel - Hardy; 
cei care-și amintesc fie-care eroare sau invenție bună, fiocare rătă- 
cire ca și fiecare progres, se simt invadați de o enormă recunoţ- 
tință pentru atiția oameni care timp de cincispezece ani au căutat 
un nou fel de a produce semenilor lor veselie și induioșare. 

Căci Stan și Bran sunt mai ales drăguți și induioșători, ca doi 
copii proşti, și gravi, și caraghioși și emoționant de cum-se-cade, 


care nu fac decit gafe, dar le fac totdeauna contiincios și foarte 
organizat. 


=. 
.*. . 

Apoi gratitudinea spectatorului lunei expirate se imprăștie asupra 
intregei acelei populații californiene care duce o viață de rob, cu 
tensiunea nervoasă infernală, cu riscuri de tot momentul, cu sacrificiul 
oricărei fericiri, pentru a da onestului cumpărător de contra-mărei 
putinţa de a vedea mereu aliceva: cind o poveste romantică de 
aventuri, cind o „felie de viață" luate din fundurile suferinței umane, 
cind o fantezie spumoasă și simbolică, unde caracterele sunt mai 
mult „glumite" decit inregistrate ; cind, in sfirșit, o pagină de mo- 
ravuri tratată grav și cu o infinitate de detalii sugestive. 

Am avut, în luna acceasta, comedii savuroase ca „Nik gentle- 
man detectiv: „Theodora”, „Păianjenul”: apoi satire filozofice ale 
moravurilor bune și rele — ca „Sirena":; picturi de situații tragice, 
combinație de demenţă și de banalitate — ca în „Inamicul femeilor": 
spectatorul a plecat, desigur, dela toate aceste filme, cu sentimentul 
că „a fost bine”, să „a fost chit“, că n'a fost păcălit, că „făcea" 
banii pe sare îi dăduse. Peste citeva zile insă, revenindu-i în minte 
cutare crimpei de viață acum sedimentat in memoria lui și devenit 
bogăție nouă pentau averea lui spirituală, spectatorul nu se mai 
simte „chit“: se simte „debitor“. Debitor cu delicii, cu deliciile 
acelea dezinteresate ale recunoștinței. 


Dacă America e țara cinematografică eminamente exportatoare 
de creanţe gratitudinale, nu trebue să credem că nu mai există și 
alte State importatoare de recunoștință. 

Anglia, Rusia, Franța și Germania se numără și ele printre 
acestea. E drept că ultimele două fac să alterneze entuziasmul cu 
exasperarea, admirația pentru filme ca „Victoria“, sau „Mathias 
Pascal”, cu indignarea față de atitea filme franceze anoste și falșe. 
sau descurajarea față de neantul vodevilesc al micei producții ger- 


Îi E s 


1392. Cronica 


mane scăpată — nu se știe cum — de obligația hitleriană de pro- 
aterlandă. 
cat aceasta am avut multe filme franceze pier unul ra 
ltăţi („in serviciul Franței”), și în sfirșit unu aproape 

cea rind e : „Mister Flov". Este dela „Milionul” lui Roné 
Clair (cu care dealtfel nu seamănă de loc) prima încercare franceză 
de a „glumi cu evenimentele” și de a impinge faptele istorice pină 
la grani lor de grotesc și de poerie. | 

j ga goli arta cinegrafică germană, e foarte bizar de spus, 
dar nu mai puțin adevărat că singurul film nemtesc bun al annis an 
a fost unul vorbit în limba... japoneză. Este recentul „Mitsuko", pro- 

de ofundă și subtilă originalitate. 

zau ce-a matic, desigur, cum Germanii, obligați subt podòspra 
spinzurātorii, să nu mai folosească în poveștile petrecute in mediul 
nemtesc, decit teme perfect aliniate la ortodoxia nazistă, sunt 
nevoiți să caute puțină libertate — acea libertate fără de care 
arta nu este cu putință — să o caute în subiecte — de pildă — 


Prea D. |. SUCHIANU 


Cronica ştiinţifică 


In anii din urmă s'au făcut cercetări!) pentru a se 
preciză gradul de înrudire dintre om și acele animale, care 
prin construcția lor și prin amănuntele lor de formă au 
fost întotdeauna socotite ca cele mai apropiate de om, 
şi anume: maimuţele antropide. Faptele fundamentale pe 
cure se întemeiază metodica acestor cercetări sint stabilite 
mai de mult, și sint atit de interesante, încit chiar prin 
ele-insele merită a fi cunoscute în cercuri cit mai largi. 


Inrudirea de care vorbim e o înrudire de substanță, 
0 înrudire prin acei compuși chimici, care inainte se nu- 
mean in mod curent albumine, care astăzi poartă îndeobşte 
denumirea de proteine şi care sint componentele hotări- 
toare ale protoplasmei, căci ele sint sediul proceselor fi- 
zico-chimice şi chimice caracteristice vieţii. 

Toate proteinele acestea, în orice organism animal ori 
vegetal le-am cerceta, sint clădiri moleculare de o com- 
plexitate felurită, dar totdeauna considerabilă, alcătuite la 
rindul lor din clădiri moleculare relativ mai simple („pie- 
trele de construcție“: ale proteinelor) înlănțuite între ele 
şi variabile prin număr şi compunere. Planul general de 
construcţie al proteinelor provenite din feluritele organisme 
se aseamănă, dar amănuntele — după cum era de așteptat — 
variază într'o mare măsură. 

Pentru a stabili, dar, gradul de înrudire „prin substanță“ 
a două organisme, trebue precizat in ce măsură sînt identice 
clădirile moleculare ale proteinelor celor două organisme. 
Operaţie de pură chimie. Decit, chimia, azi, nu e incă 


1). E vorba de cercetările antropologistului din Miinich, Motti- 
son, publicate în diferite reviste. 


—————(([([ e 


mg Yj Rominrasce 


în stare să execute, în măsura care trebue, această operație. 
Atunci, chimia declinindu-și competinţa, de unde a venit 
răspunsul? Răspuns la întrebarea pe care, în mod concret, 
am putea-o formula astfel: iată două probe de proteine; 
una provine din singele unui om, cealaltă din singele unui 
cimpanzeu; există oare vre-o înrudire între ele? Şi, dacă 
facem să intre în cercetare o a treia probă, provenită dela 
un orangutan, o a patra dela un pavian etc., atunci: se 
vede oare vreo deosebire în gradul lor de înrudire? adică 
de constituție fină. Răspunsul, pe care reactivii chimis- 
tului nu l'au putut da, la dat sensibilitatea organismului 
viu, întrebuințat el însuşi ca reactiv. L'a dat reactivul viu, 
ori „biologic“ cum i se spune. 


Dacă avem în vedere organismele mai complexe, putem 
afirma, că în sînul chiar al aceleiași specii, nici-un individ 
nu e identic cu altul”), 

Nu ne sint oare familiare deosebirile de constituţie 
observate la semenii noștri? Deosebiri exprimind diferențe 
în decurgerea unor funcțiuni elementare ale vieţii și 
deci, — fără nici-o îndoială — deosebiri în alcătuirea fină 
a proteinelor, a celor mai importante materiale de con- 
strucție și de funcţionare ale substanţei vii? Cu atit mai 
pronunțate vor fi deosebirile dintre doi indivizi aparţinind 
unor specii distincte; și tot astfel — crescendo — pe mă- 
sură ce vom urca treptele clasificaţiei naturale a ființelor. 

Din pricina rolului primordial, pe care proteinele il 
joacă în procesul vieţii, nici-un organism nu poale fo- 
losi direct proteinele provenite din alt organism. Proteinele 
unui organism poartă in construcția lor pecetea acestuia. 
Ele nu se pot reface cu proteinele altui organism, căci 
acestea poartă deasemeni, in construcţia lor fină, corespon- 
dența materială cu funcționarea caracteristică organismului 
din care au făcut parte. 

Concepţia aceasta ne mai arată într'o altă lumină 
rostul, în funcţia digestiei, a fermenților secretaţi de apa- 


2) Nu iau în consideraţie aici cazul indivizilor care s'au des- 
voltat dintr'unul și acelaş ovul şi despre cure se admite că au aceiași 
constituție. 


DR E DE PE aa 


Cronica știintific d mam 


ratul digestiv. Curent se știa că acești fermenţi sparg clă- 
dirile moleculare complexe, le dărimă, desfăcindu-le în 
„pietrele lor de construcţie“: cind e vorba de proteine, 
acestea sint desfăcute, treptat, pînă la moleculele de amino- 
acizi. In locul moleculelor enorme din alimente care din 
pricina mărimii lor difuzează greu la acțiunea fermenţilor 
digestivi, avem un număr incomparabil mai mare de mo- 
lecule mult mai mici, şi care, de aceea, se rezorb uşor. 
Dar mai ales, — și în aceasta stă progresul problemei: prin 
acest proces, moleculele de proteină, subt acțiunea fermen- 
tilor, și-au pierdut pecetea lor de origină, caracterul lor 
specilic; iar amino-acizii în care s'au desfăcut, rezorbiți 
în organismul nostru, sînt folosiți ca pietre de constru ție 
pentru edificarea proteinelor noastre, caracteristice nouă, 
specifice nouă?) (specificul :ezidîind în constituția pro- 
teinelor). 

O probă in favoarea acestei concepţii: dacă introducem 
întrun organism proteine străine ferindu-le d- acţiunea 
termenţilor digestivi, — (le injectăm prin pir! in țesuturile 
de dedesubt, ori mai bine în cavitatea peritoncală) — atunci 
organismul fabrică, în interiorul lui, în anumite celule, 
fermenţii necesari meniţi să ieie proteinei străine carac- 
terul ei străin, specific, fermenţi cari apar și în singe. Ba, 
mai recent, Abderhalden, părintele cercetărilor de acest 
fel, le a dovedit prezența chiar în urină. 


Dintre variatele rezultate obţinute prin experimentație 
în acest domeniu, unul a fost cu deosebire impresionant; 
In singule femeii gravide apar fermenţi impotriva protei- 
nelor copilului pe care-l poartă. Dece? Copilul, pentru 
timpul cit trăiește în ambianța aceasta vie care e trupul 
mamei sule, își creiază un organ prin cure să importe ma- 
terialul care-i trebue pentru desvolturea sa și să exporte 
sura proceselor chimice cë se petrec într'insul. Acest organ 
e format din milioane d: prelungiri fine, — „vilozitățile 
placentei“, Vilozităţile acestea sint cufundate în singule 
mamei precum rădăcinele unei plante lu apa subterană. 
Dintr'insele, unele, mai multe ori mai puţine, se rup — de- 
sigur din pricina vreunor acțiuni mecanice — și atunci, 


3) E meritul lui Abderhalden de a fi prezentat această concepție. 


E Pe e a 


o e Vito Romanita 


cu totul libere în singele matern, sint purtate de valul lui 
mai departe, spre inimă, o străbat, și de acolo ntz iara. 
in plămini, unde s: infundă în vasrle mai strimte; corp i 
străine. pe cure organismul matern le desfiinţează pon 
acțiunea unor fermenți speciali, anume produşi impot va 
acestor proteine din trupul copilului. Pe baza aces ei 
constatări s'a putut «labora o metodă de diagnostic a 
sarcinii, azi detronată de altă ereu ei biologică, dar 
de altă concepţie și cu rezultate mai practice. 
Pe cale DE hauia s'au putut produce nova 
specifici împotriva a tot felul de proteine. E SE 
primul rang pentru descoperit deosebirile specifice din e 
proteine. metodă de viitor insemnat şi cu perspective re 
şi variate. Au şi început investigaţiile, cu ajutorul ei, în 
domeniul eredității. Dar la rezolvarea problemei de care 
se ocupă această cronică, ea n'a fost aplicată pină acum. 
Stau deschise întru aceasta și alte căi, care folosesc 
drept reactiv tot sensibilitatea unui organism viu. zi 
numai una din acestea a fost folosită. Rezultatele ei le vom 


expune acum, 
+ 


+% > 

lepurele de casă a fost „reactivul viu“ patiappas 
I se injectează, in repețite rinduri, subt piele, proteine e 
om — în speță serul singelui de om, — in cantităţi tă 
minate şi într'un ritm determinat. Se provoacă astf o 
reacţie a organismului animalului impotriva proteine or 
din serul singelui de om. Rezultatul acestei reacții poate 
fi invederat ochilor noştri în felul următor: se amestecă, 
intro epruvetă, in proporții anumite, pe de o parte iri 
din sîngele iepurelui tratat astfel, pe de altă parte ser op 
singele omului. Și atunci, în acest amestec făcut din lichide 
perfect de limpezi, apare o tulbureală, un precipitat, Mo- 
Jecule de proteine din cele lichide, care pină a nu se face 
amestecul stăteau izolate unele de altele invizibile nu numai 
pentru ochiul neinarmat dar și chiar la microscop, aceste 
molecule lichide, în urma amestecului, sau alipit între ele 
pină ce s'au format părticele mari, vizibile cu ochiul liber. 
Aceste părticele cad la fundul epruvetei. Cu ajutorul cut 
centrifuge putem obține o coloană de sediment omogen 


RD —— 


Cronica științific à m | 7 


şi al cărei volum poate fi măsurat. Volumul e în raport cu 
intensitatea reacției. 

Intrebarea care ne vine în minte intti este, cred, urmă- 
toarea: precipitarea, care se produce în acel amestec de 
seruri, e o reacţie de apărare? In felul acesta, precipi- 
tindu-le, se apără organismul iepurelui impotriva protei- 
nelor străine introduse în corpul lui? 

Se poate răspunde afirmativ. O condiţie fundamentală 
pentru ca niște corpuri de felul proteinelor să-şi poată 
desfăşura activitatea este că ele să prezinte faţă de am- 
bianţă, o suprafață de contact imensă. Această suprafaţă 
mare se obține prin desfacerea materialului in părticele 
extrem de mici (vizibile numai la ultramicroscop), astfel 
ca suprafața lor să devină enormă. Aglomerarea acestor 
părticele în blocuri reduce imens suprafața liberă şi prin 
aceasta, in aceiași măsură, le reduce activitatea. După 
care nu mai rămine decit să fie atacați de fermenţi speciali 
fabricaţi anume impotriva lor de organismul „reactiv“, 

A doua firească întrebare: care e mecanismul acestei 
precipitări? Ce se poate spune, În mod simplificat şi des- 
luşit, despre el? 

Proteinele de om, in organismul iepurelui, au stirnit 
o reacție, S'au produs în acel organism nişte corpuri dus- 
mane lor, niște așa zise „anticorpuri“. Acestea apar legate 
tot de molecule de proteină. Ele trec şi in singele din 
vasele iepurelui şi se pot aduna acolo în cantitate mai 
mare, Dacă amestecâm ser de iepure „anti-om“* cu ser de 
om, atunci moleculele de proteină „anti-om“, din serul ie- 
purelui, se întilnese cu moleculele de proteină din serul 
omului şi se lipesc, numeroase, pe suprafața lor. E unul 
din gradele de combinaţie pe care le cunoaşte chimia de 
azi. Și așa se constituie precipitatele. 

Se înțelege că orice animal, nu numai iepurele de 
casă, poate fi silit de experimentator să fabrice „anti-cor- 
puri“ impotriva unor proteine determinate, străine de el. 
Şi aceste „anticorpuri“ sint specifice, adică ele nu reac- 
ționează decit impotriva proteinelor care au stirnit pro- 
ducerea lor şi În mai mică măsură, impotriva proteinelor 
înrudite cu cele dintii. 

Metoda aceasta pentru a deosebi proteinele specifice, 


Îi id i tă 


ea rate Romina 


folosind precipitarea acestora prin serul unui animal pre- 
gătit anume împotriva lor, e cunoscută de mult. A avut 
şi aplicări practice, bunăoară în medicina legală, pentru 
recunoaşterea singelui de om. Metodă bună pentru aceasta, 
fiindcă sîngele dela celelalte animale nu reacționează cu 
serul de iepure anti-om, în condiţiile determinate pentru 
realizarea experienţei. Cu excepția maimuţelor. Singele 
lor dă și el răspuns pozitiv la serul anti-om. Inrudirea 
„de singe“ a omului cu maimuţele superioare a fost sta- 
bilită astfel mai de mult. 


De gradul ucestei înrudiri s'a ocupat în anii din urmă 
Mellison. Experiențele lui și rezultatele lor le vom pre- 
zinta acum, 

Operind, aşa cum am arătat mai sus, şi pe numărul 
cuvenit de iepuri de casă, sa obținut dela unul din ei ser 
anti-om, dela altul ser anti-cimpanzeu, dela al treilea ser 
anti-orangutan, dela un al patrulea ser anti-pavian, dela 
un al cincilea ser anti-cynomolgus. Cu aceste anti-seruri 
sa experimentat în felul următor: 

Serul anti-om a fost încercat in experiențe paralele, 
pe serurile celor ciuci specii de maimuțe, precum şi pe 
ser de om. S'a procedat în condițiuni identice și bine chib- 
zuite. Serul de om, se înțelege, că a dat cum trebuia, un 
precipitat puternic cu acest ser indreptat anume impo- 
triva lui. Dar cu acelaş ser anti-om au reacționat şi seru- 
rile celor cinci specii de maimuțe, deși nu cu aceiași 
intensitate. Intensitatea reacției serului de cimpanzeu ra- 
portată la intensitatea cu care a reacționat serul de om, a 
fost de 845%; a serului de orangutan, de 70,6%; u pavia- 
nului de 64,8%; a eynomolgus-ului de 63,5%. Deosebirile 
dintre aceste cifre, acolo unde sint destul de mari, arată 
şi gradul înrudirii. 

După cum în această experienţă, reacţiile au fost făcute 
cu serul anti-om, într'alta s'a experimentat, în mod analog, 
cu serul anti-cimpanzeu; în a treia cu serul anli-orangutan, 
etc. Cu fiecare din aceste anti-seruri s'a încercat paralel 
serul celorlalte organisme. Rezultatele sau confirmat reci- 
proc. S'a putut deduce în ce măsură fiecare din speciile 


9 


Cronica științifică, a 139 


în chestie s'a depărtat de tulpi 

re prese e cincea ilpina comună a primatelor, 
Concluzia cea mai interesantă e întărirea, pe această 

cale, în chip mai temeinic a convingerii, pe care, bazaţi 

pe morfologie, cei mai mulţi anatomiști o împărtăşesc azi: 

anume că dintre toate maimuțele antropoide, cimpanzeul 

e acela cu care omul e înrudi! mai mult. 


FR. I. RAINER 


Vecinii noştrii 

DE a e ei 
Viaţa culturală rusă 
e a 


Procesul cultural din U. R. 5. S. este cu totul altul, după eveni- 
mentele din 1917. O serie nouă de probleme s'au pus unor oameni su- 
puși la condiţii de o existență nouă și unică in Istorie: colectivismul 
organizat de stat, Viaţa politică, socială și culturală, în acest cadru, 
ia o cu totul altă fizionomie. Interesul suscitat, în afară de aceste 
experiențe a fost considerabil. In nicio parte a lumii n'au plecat 
atâția oameni să verifice și să vadă ce se petrece, ca în U. R. S. S. 

Realizările pot fi azi urmărite. Au apărut reforme culturale, 
temerare inițiative de mare anvergură. Au apărut generații noui de 
serlitori şi de cetitori; aspecte inedite de literatură. 


Teatrale 


Festivalul teatral anual din U. R. S.S. a devenit o tradiție con- 
sacrată, o sărbătoare a artei dramatice, în fiecare toamnă. 

Incă de pe acum organizatorii au pus la punct o parte „a pro 
gramului, au stabilit repertoriile, au fixat datele reprezentaţiilor. 

Festivalul începe lu 1 Septembrie, zece zile la Moscova, cinci 
la Leningrad şi alte zece la Rostov-Don, în Ucraina. 

lată cum se va desfăşura programul: pui 

O seară a maeștrilor artei naţionale, va avea loc la Teatrul 
Operii şi Baletului, cu concursul celor mai buni artiști dramatici. 

Două spectacole vor avea loc în fiecare zi la toate teatrele, a 
spectatorul având latitudinea să aleagă sala și reprezentația ceri 
convine. ' 

Va fi jucată piesa „Gloria“ a scriitorului modern Goussev şi 
„Pădurea“ lui Ostrovsky, la Teatrul „Mali“. 

Teatrul „Vahtangol!” va monta comedia lui Shakespeare „Mult 
zgomot pentru nimic“ şi piesa lui Maxim Gorki „Egor Bulicev”. 

Piesa lui Alexis Tolstoi „Cheia de aur“ va fi reprezentată ln 
„Teatrul Central de copii“ sub conducerea Nataliei Sats, 

„Teatrul tinărului spectator" are inscrise În repertoriul său 
piesa lui Calderon „Sub proprie pază“ şi alte spectacole instructive. 


E SE DEE E E S 


Viața Romine asc CS 


„Teatral Evreesc™ va juca „Sulamita“, iar cel țigănesc „O nuntă 
in tabără", 

Anul acesta la festival participă și Teatrul Militar cu piesa scrii- 
torului modern I. Prut, „Anul 19“, 

„Teatrul realist” va monta „Aristocraţii“, satiră de Pagodin, care 
a repurtat un strălucitor succes anul trecut, 

Ultimele trei zile ale festivalului la Moscova vor fi consacrate 
celor mai bune puneri în scenă ale 7 catrului Academie de Artă şi 
ale Teatrului de operă și balet, 

Teatrul de artă va mai reprezenta piesa după romanul Iui Leon 
Tolstoi „Ana Karenin", „Boris Godunov“ de Puskin şi piesa seril- 
torului modern Trenev, „Liubov larovata“: Marele teatru, operele 
„Ruslun și Ludmila" de Ulinka, „Păminturi desțelenite“ de Dzer- 
jinski şi baletul lui Cenikovsky „Zina Pădurilor“, 

Programul la Leningrad cuprinde, opera compozitorului so- 
vietie Teiko „Cuirasatul Potemkin“, noul balet al lui Asarev „Par- 
tizanii”, „Logodnica Țarului“ n lui Rimsky-Korsakov și „Copilăria 
fiererului” care vn fi jucată de Teatrul tinărului spectator 


Piunetarium-ul din Moscova a făcut o interesantă incercare de 
a pune in scenă mici piese teatrale „astrologice“, * 

Astfel a fost reprezentată piesa „Poem despre evenimentele fe- 
ricite în viață” de Smolin. Subiectul conține marile descoperiri cos- 
mice, voiagii fecrice în lună, nouile planete şi revelnțiile cele mai 
actuale ale științei. 

Prima parte a piesii reprezintă cabinetul de 'ueru ul lui Gali- 
leu, unde acesta este văzut construind un telescop pentru studieren 
cerului, Dar savantul este supraveghiat de autoritățile clericale, ce-l 
soroleau eretic, 

In părțile următoare spectatorul participă la desfăşurarea epi- 
soadelor tragice ale vieţii savantului din epoca Renaşterii, ale acestui 
„Columb al lumii celeste“ cum este numit și prizonierul Inchiziției 
sacerdotale de pe atunci. 

Telescopul pe care Galileu I! munevrează, cu miinile lui tremu- 
rătoare, scrutează noaptea instelată și spectatorul face ò călătorie 
prin lumea astrelor, Instructiv și minunat. 

Spectacolul este realizat de regizorul Iin. 


Muzicale 


Violoniștii ruși la concursul internațional 
„Ysaye“ 

Anul acesta muzica rusă a obținut două distincţii internaţionale: 
una la concursul de pian, ținut la Varşovia, şi cealaltă la concursul 
„Ysaye” dela Bruxelles, unde, din cele şapte premii, cinci au revenit 


rușilor, al şaselea compatrioatei noastre Lolu Bobescu, iar al şap- 
telea unui francez, 


N A PR PA DR N CIP e ED 


142 <——. Vecinii noytrii 


Cei cinci laureați ruşi sunt: M. Cozolupova, L. Guilels, B. Ôi- 
. Goldstein şi M. Fiktengaltz. 
pg piosan prin diferitele concerte date în ţara lor şi in 
turneele prin străinătate, 


Comemorarea morții lui Beethoven 


eethoven se bucură de o deosebită atenție in U.R 
S. ia A h poat un celebru quartet care cântă reg mt 
zica autorului celebrelor simfonii şi care-i poartă şi coment cal 
Recent, ruşii au sărbătorit 110 ani dela moartea area art e 
pozitor, printr'o serie de concerte, conferinţe şi studii în toa da ea 
Cu prilejul sărbătoririi, Conservatorul din Moscova a se 
un ciclu de concerte in care au fost cântate toate quartetele lui 
Beethoven, triou-rile sale pentru pian şi cele 32 de sonate. 


Operele de muzicografie ale lui Romain 
Rolland 


Anul acesta dpare, la Moscova, culegerea complectă a operelor 
ain Rolland despre Istoria muzicii. 
RE pet cum sunt repartizate ele: trei volume „Muzicienti din zilele 
noastre“ „Goethe și Beethoven” şi „Studii asupra lui Mozart, aie 
Gretry, Glăk, Berlioz, Strauss, Wagner, Debussy, Saint-Saëns şi a e > 
Două solunhe din „Istoria Operei” şi un volum despre „Muzica lu 
r. b - - 
ae 'stirgit, un ultim volum conținind pagini alese din Jean see 
stophe şi articole asupra muzicei, scrise la diferite intervale de 


Romain Rolland. 


Culturale 


ietatea de relații culturale cu țările străine şi-a intensifical 

Be me de schimburi cu organizaţiile ştiinţifice şi publice oa 

toată lumea. Astfel, anul acesta, au fost primite 162.000 cărți şi ex 

pediate 61.542 in 76 ţări. Majoritatea cărţilor tratează despre lei 

bleme technice, lucrări ale marelor laboratoare, uzine, etc, sg Sa 

cele ale științelor medicinei, istoriei, etnografiei, folkloru e Ar 
Ţările cu care se face schimbul cel mai mare, sunt 


Franţa și Anglia. 


In 1936 apăreau în U. R.S.S. aproape 10.000 de gazete bu y et 
raj zilnic de 33 milione exemplare. Faţă de cite apăreau În 
proporția e cu de 11 ori mai mare. 


Viața Romine as c am | 


Mai ales in anii din urmă numărul gazetelor a crescut conside- 
rabil, ele apărind nu numai În centrele regionale dar şi în stațiu- 
nile de maşini agricole şi tractoare, in sovkozuri și depourile de 
cale ferată. 

Un sfert din tirajul zilnic global revine jurnalelor centrale, a 
căror tiraj atinge şi întrece uneori pe cel al celor mai mari gazete 
din lume, „Pravda“, oficios, are un tiraj de 1.900.000, „lzvestin”, tot 
oficios, 1.800.000 şi „Gazeta țărănească” 1.750.000. 


Clasicii străini sunt din ce In ce mai mult Rustați de publicul 
cetitor din U. R. S. 5, E RI 

Exditurile din Moscova, ca să satisfacă exigenţele, publică anul 
acesta 150 opere cinsice în 4 milidune exemplare. 

Intre aceste se cuprinde: trei volunie cu operele complecte ale 
lui Balzac în afară de „Père Goriot" „Țăranit” şi „Povești“ ce vor 
apărea separate, Din operele lui Goethe se vor publica: „Faust, 
m Wahrheit und Dichtung“, „Scrisori”, Maupasant va fi reprezentat 
în opere complecte; Stendhal prin „Le Rouge et le Noir". Anatole 
France va fi şi el editat în patru volume de opere complecte plus 
„Zeilor le e sele” şi „Crainquebilie”, ce vor apărea separat. Poe- 
mul „Atta Trol” al lui Heinrich Heine va apărea în original şi 
tradus, 


Shakeaspeare va fi complect tradus anul acesta și prezentat în 
8 volume. 

Deasemeni mai sunt cuprinse nenumărate scrieri din Diderot, 
Dickens, Twain, Schiller, Alexandre Dumas, discursurile lui Demosi 


tene, „Metamorfozele lui Ovidiu, tragediile lui Eschyle, satirele lu 
Jurenal :și altele, 


În Afcilie a. €. a fost sărbătorit scriitorul Novieov-Priboi, cu 
prilejul celor 60 de ani impliniţi. 

După o copilărie grea, instruiudu-se şi cizelindu-şi singur seri- 
sul, publică in 1906, primele sale opere „Nesimţiţii si jertfe zadar- 
nice” și “Pentru greșelile altora", consacrate etapelor tragice ale 
bătăliei dela Tehou-Schima, din războiul ruso-japonez, la care a luat 
parte ca matelot în flota țarului. Pentru realismul cu care descria 
faptele şi care nu convenea regimului, cărţile au fost confiscate. 

Intre 1907 — 1913 Novikov-Priboi a călătorit, ca emigrant politic 
în Analia, Franța, Spania, Italia şi Africa de Nord. 

Intors în patria sa care eșise din regimul țarist, el a con- 
tinuat să scrie şi să se impue. „Piscine de soare” „O femee în 
mare” şi „Submarinele” sunt cele trei cărți din ultima perioadă a 


activității sale. Deasemeni romanul „Tsou-Shima” a repurtat un 
strălucit succes, fiind socotit cea mai bună operă a sa. 


s 


144 Vecinii noştrii 


Actualmente el lucrează la un nou roman asupra flotei sovietice. 
intitulat „Căpitan de rangi 'niti”. 


Vladimir Maiakovsky 


Vladimir Maiukovsky care s'a sinucis în Aprilie 1930, este con- 
siderat astăzi cel mai reprezentativ poet al generaţiei tinere de 
timpul războiului, cintăreţul înaripat al evenimentelor ce l-au sur 
prins în momentul În care era numai un liric exuberant și revolta 
Această efervescenţă l-a dus uşor lu cealaltă efervescenţă — (socială) 
a timpului său, Şi poetul, golanul de geniu, n urcat poezia lui lu tri- 
bună, care tribună nu mai era un amvon, ci o baricadă, Silueta 
lui inaltă şi masivă, vocea sonoră detuna în fata mulțimii, prin 
versuri de revoltă de o extraordinară frumuseţe. Evenimentele 
la ordinea zilei — evenimentele serioase — deveniseră subiect literar, 
Iubita, soarele, luna, anarhismul poetic, erau abandonate. Inspi- 
rajia se făcuse tot mai cruntă, mai imediată, mai ineandescentă. 

Poezia era transmisă — ca o spadă de luptă — direct mulțimii, — 
devenise retorică, o conversaţie, o elocință asvirlită cu miinile, în 
acelaş timp, spre astre şi spre oameni. Publicul îl iubea. Mai ales 
tineretul. Şi el, la rindul său, devenia tot mai ataşat lor. Poezia nu 
mai era izolată şi sublimă. Ea denunța puternic şi sonor toate in- 
famiile şi ingratitudinile ce măcinau umanitatea și devenia imn al 
concepțiilor progresiste, al curajului, al clanului necesar unor ots 
meni în acțiune. Lirica, acum, căpătase o substanță politică. Poe- 
sia — nu mai imbrăca o mină de fildeş, ci una de nichel şi oţel 
Fără însă ca degetele ei să fie diforme şi inestelice. Dimpotrivă : 
ele aveau să-și păstreze aceiaşi culigrafie serafică, acelas magne- 
tism, — mai aprins încă. Malakovsky era conştient de aceste două 
lucruri şi făcea eforturi să le prezinte într'o ambianțţă atit de per- 
fectă, ca poezia să rămiie valabilă — aşa cum s'a și intimplat. Şi, 
mai mult: perioada a doun a insemnat în creația lui o verificare 
artistică. Toate poeziile din acest timp, mai ales cea intitulată „En 
toată vocea”. prezintă înalte valori poetice. În prima perioadă Ma- 
iakovsky era considerat ca un răzvrătit împotriva formelor poetice, 
futurist, iconoclast, inadaptabil. După asta işi insușeşte o viziune care 
este şi aceia a contimporanilor săi, lăsînd culturii şi istoriei citeva 
mari şi viguroase cintece. Disperarea lui se transformase întrun 

robust optimism, într'o adeziune pentru viaţa energică, Inspirația 
nu avea numai metafore, ci și idei pentru care aceste metafore erau 
ca învelișul blindat al unui proectil, 

Numai ușa poetul a putut fi un reprezentant al vremii lui, 
pentru care generaţiile de azi îl revendică și-l recită, considerindu-i 
ca pe un cîntăreț al lor. 


GHEORGHE DINU 


E 


Viața Romine os c , e 145 


Polonia 
Îi 
Pentru ; . : 
oye fă area a înțelege caracterul manifestărilor culturale ale 
denver stbelice este nevoe să aruncâm o scurtă privire asupra 
iei REA talente polone dinaintea marelui război, Alte 
şi alte idealuri stăpâni i ai 
t stă au atunci spiritele atunci si 
en de ir ele atunci şi altele 
lupă redobindirea independenţii. De aceea şi caracterul mp 5 
ţiunilor este diferit. et rea 
E ezita in ultimile momente ale vencului al XIX-lea, se abat 
$ Ir sos i ă mii — 
apr. a olonie Aa adevărată furtunā literară, stirnită — in froni 
cei sin "i e 
lei ha = protei — de câtre marele prooroc al nouilor forme 
ne ceri e A yszew ski (cet. Pglbişevschi). Acest scriitor hrănit 
e SUGH nbg, Nietsche, de misterele lul Mueterlinck şi sprijinit 
atian a rasa bere prea ă intră pe neaşteptate în atmosfera de atunci 
e 'raturii polone, Înlocueşte, I i i 
d ' t Ă „, în sufletul cet 
muzicei p cetitorilor 
mese le parerea, dă naştere la o nouă lirică și face să se ta 
pte o nouă proză. Dar, acest sol s ing 
ar, acest ; al nouilor forme, 1 
gin a). a €, in scurtă vre 
ae singuratec. Creaţiunile lui foarte repede s'au Lecăiti. gi 
i = i m $ r r - M 
n houe eair tuturor așteptărilor, lirica şi proza polonă nu mer 
pa , apt: E € 
ma sa oa, Przybyszewski, Lirica este condusă de poetul ira. 
wa iam See pi iar proza de cel mai mare povestitor polon dela 
e apara a d tote ra Ștefan Zeromski. Drama În sfârşit al 
d e credea că va rămâne lti i 
= de A i multă vreme Przybyszewski 
Fe pă şte un nou loc în operele lui Wyspianski poet şi dri 4 
asemănat cu cei mai de serm hose i. 
Greciei, 
Anii 1905 1907 să 
9053 — 1907 sădese o nouă eră i j i 
i 19 . i in viața Pol "i subjugate: 
Mian i : dese unici subjugate: 
sa ii ani de luptă ai eliberatorului losef Pilsudski Aous 
rare ae avut un puternic râsunet în creatiunile literare ale 
e i > i : : 
nran = a urmat. Incolțise pretutindeni în sufletele Polonilor 
spera Angie a eliberării. In această atmosferă se serie drama 
[i îi ul i a“ p j j i 
cere asi sin Spa de Wyspianski, opera de mare răsunet „Vântul 
> . F i a sat 
ez ae de eromski şi cele mai frumoase epopei ţărăneşti 
A af nos („Ţâranii”). ale lui „Tetmaver” si Orkan” 4 
Astfel redobândirea inde ii § ji aian ost 
r pendenții Statulti 
; zgarie i St polon a fost ta 
pipe ru numiti de luptele eroice ale lui Josef Pilsudski A Care 
de o fr asă literatură A í 
zas one literatură plină de profetie. Printre cei mai de s î 
fede rela re dani l i x ai de seam; 
pone ți ai acestei literaturi trebuiese numiţi Zeromski, Sie ; 
sz e i, Danilowski, Strug, Orkan si Micinski CR tă 
upă marele război, în À | 
5 ră N urma căruia Polonia și îpă 
POE aceea i lomia şi-a recăpătat in 
aa 4 ta, literatura ṣi în general intreaga viață culturală îşi e 
eşte alte drumuri, călăuzită de alte idealuri AA araa 


tragici din vremurile antice ale 


ale 


ci mai ales 


bucurie a libertăţii și rgi a Lara 
i şi nemarginita incredere in puterea nati l 
- g ațiunii 


polone, Toate tări ile vieţii 
Pa i ci RS Sarata vieţii sunt supuse unel amănunțite analiz 
4 se în slava cerului capaci | Marele 
l pacitatea poporul 
ieena A pice dă a poporului polon. Marele 
cazare u pus în slujba țării lor cu o nebănuită rlvnă jæ t 
I ac a golurile produse de cei 150 ani de captivit i pete à 
eaat Uata dy R p ate politică 
fi cipal de inspirație al tuturor manifestărilor a itura? 


E E e PTT. 0 IE N 2 E 


10 


e a cz costi, 


şi artistice este noul stat polon cu toate nevoile şi bogăţiile lui, 

In literatură, tânăra generaţie de seriitori din Polonia postbelică, 
a rămas sub influența marelui naturalist Ştefan Zeromski, cu toate 
că unii dintre ei, în multe privinți, sant mai individualişti, apro. 
piindu-se de un realism psihologic, Reprezentanții tipici ai acestei 
generafii sunt: Nalkowska, marea interpretă a sufletulni femenin, 
Strug, Haden-Bandrowski şi Choynowski — maestrul nuvelei polone, 

Dacă Przybyszewski se analiza totdeauna pe sine, pentru ca din 
fundul sufletului său să scoată viziuni metafizice, Zeromski şi elevii 
săi sunt observatorii vieții de toate zilele. 

Mare vilvă face azi în Polonia cartea d-şoarei Vanda Karczewska 
despre „Oamenii de pe Yachturi”, premiată de „Societatea lite- 
raților şi ziariştilor poloni“, Este una din cele mai frumoase 
scrieri marinărești, fiind în acelaş timp începutul unui nou gen in 
literatura polonă. Autoarea, deși tânără, având numai 23 ani, şi-a 
creat și prin alte opere un loc de frunte în literatura polonă, 


Mourtea timpurie a vestitului compozitor polon, Carol Szyma- 
nowski, înseamnă o mare pirdere pentru muzica polonă. Celebrele 
lui opere muzicale, între cari „Hagit”, „Regele Roger”, „Stabat Ma- 
ter”, „Demeter”, „Mazurka“, „Harnas” etc., au fost admirate deopo- 
trivă la Paris, Londra, Berlin, New-York, Bucureşti ca şi la Varşo- 
viu, În cinstea marelui dispărut, societatea Filarmonică din Var- 
şovia a dat, la ? Mai, un concert închinat exclusiv operelor lui. 


TH. HOLBAN 


Miscellanea 


Moralitatea artei 


La discuția asupra libertăței artei, care a avut loc în 
sala Fundaţiei Carol, D-1 Cezar Petrescu a exprimat urmă- 
toarele opiniuni: 

„Pornografia pentru pornografic, acena care se adre- 
sează omului dela cingătoare in jos, se elimină de la sine 
din zona literaturei şi artei. 

„Socot deci, că nici nu se cuvine să mai fie luată în 
discuție. Există profesionişti ai pornografiei, cum există şi 
pornografişti ai pudicităței morale, care ar dori să se in- 

chidă muzeele şi să se pună frunzuliță de viţă statuielor 


eline şi romane. Categorii tot atit de puțin interesante 


amindouă, 

„Problema moralei în artă, însă, e mult elastică, mai 
dificilă şi prin aceasta mai primejdioasă. S'a spus că ta- 
lentul scuză orice. Tot ce se poate! S'a mai spus că talentul 
implică datoria de a servi cauzele nobile, pentru a ridica 
mulțimea din trista ei împotmolire în mediocritatea şi 
trivialitatea cotidianului. Tot ce se poate! 

„Eu cred că talentul, ca apa cristalină a isvorului își 
face el singur drum la suprafaţă și îşi sapă el singur albia. 
N'are nevoie de nici un povăţuitor, Apele putrede rămîn 
în smârcuri. De ce le-am mai scormoni? 

„O carte e bună sau rea, nu fiindcă e morală sau mai 
puțin morală. Ci fiindcă cuprinde ori nu un suflu autentic 
de viaţă. Flaubert a fost urmărit de justiţie pentru imo- 
ralitatea operei sale literare. Nu zimbim astăzi? Baudelaire 
la fel. Nu zimbim astăzi? Alte exemple se pot înşira la 
infinit. lată primejdia acestei probleme elastice, care osci- 
lează între ridicol și absurd, între injustiţie și platitudine. 


Îi 


m eaea Viata Rominzască 


„Mi se pare însă că răspunsul mai teribil decit orice 
rechizitoriu, nu l-am aflat nici în polemicile literare, nici 
în temeile articolelor, nici în campaniile de veselă me- 
morie ale senatorului francez Rene Berenger, poreclit 

Pre- eur. 
PE DTE Su într'o pagină din jurnalul de bord al lui 
Alain Gerbault. Mare admirator al lui Oscar Wilde, din 
mica bibliotecă luată cu sine să-i țină tovărășie în pustieta. 
tea oceanelor, cărțile acestui idol nu puteau lipsi. Şi n'au 
lipsit. I-au ţinut tovărășie pină la cea dintii cruntă furtună 
pe Atlantic... După ce-a luptat citeva zile între viață şi 
moarte, cind valurile s'au potolit, Alain Gerbault a deschis 
din nou cărțile autorului favorit. A încercat să citească 
o pagină. Uscată. Lipsită de viaţă şi sens. Alta. Altele. 
Toate lipsite de aderenţa autenticei vieţi. Şi atunci, în 
singurătatea spumoasă a oceanului, departe de orice ochiu 
omenesc, Alain Gerbault a aruncat una cite una în adincuri 
cărțile care atita timp i sau părul o culme a idealului 
jja aid mi se pare că așa se pune; și numai așa. 

„Există cărți moarte şi există cărți vii. Pe cele moarte 

nu le poate învia nimeni și nimic, Nici ponografia chiar. 
Pe cele vii, nu le poate ucide nimeni și nimic. Nici un 

ege, nici un Pere-la-pudeur, 
ii deco au dovedit toate experienţele de două mii 


de ani încoace. 


Oameni de bronz 


Masoneria de rit scoțian nu mai există. S'a dizolvat de 
bună voie. Şeful ci a făcut o declaraţie publică în care 
explică motivele dizolvării: at 

„Acum 17 ani am înființat loja masoneriei naţionale 
romine de rit scoțian cu scopul de a creea legături cu ce- 
lelalte organizațiuni similare din alte ţări. In ultimul timp, 
ivindu-se un curent foarte puternic împotriva masoneriei, 
conducerea lojei naţionale romine a hotărit cu unanimitate 
desființarea acestei organizațiuni“. 

Că francmasoneria romină nu mai există, nu are im- 
portanță. Că la cel mai mic obstacol, la cea mai mică di- 


Miscellanea m 149 


ficultate, această masonerie (al cărui scop şi a cărei ori- 
gine au fost tocmai lupta) fuge de şi la inamic, nici asta 
nu are vre-o importanță excesivă. In orice țară există 
oameni la care curajul nu este calitatea centrală. Ceea ce 
însă este inmărmuritor e candoarea cu care se spune: 

Am fundat masoneria la noi pentru că puteau rezulta 
de acolo mici sau mari profituri din aceea că în străină 
tate masoneria este o forță, Ivindu-se însă oarecari difi- 
cultăți, apoi supărindu-se pe noi diverse instituții mai 
mult sau mai puţin naţionale, am renunțat, firește, la 
masonerie. In unanimitate. Inţelegem masoneria, dar fără 
obstacole. La primul impediment, o părăsim bucuros. 

Este exact ca şi când s'ar spune: ne place duelul; e 
ceva nobil şi, cavaleresc, impresionează damele şi dă un 
aer distins; dar cu condiția ca adversarul să nu tragă, 
Dacă acesta e măgar şi începe să dea şi el, veţi recunoaşte 
(eu unanimitate) ca în asemenea condiţii nici-un duel nu 
mai, mă'nțelegi, poate pentru ca să fie... 

Conţinutul însuşi al declaraţiei marelui şef al maso- 
neriei romine nu ne surprinde. Asemenea socoteli se petrec 
vai, în forul interior al celor mai mulți dintre oameni. 
Ceea ce ne miră este tocmai ieşirea lor afară din forul 
interior, sub forma unei declarații solemne. 

Și ceea ce ne miră poate mai mult ca orice este felul 
particular de a fi solemnă al acestei solemne declaraţiuni, 
Ea a fost făcută în sala de festivități a Patriarhiei. De ce? 
Ce legătură este între Biserică şi Francmasonerie? Este 
exact ca şi cind o societate de canto ar declara că înfiin- 
tată în scop de a încasa taxe pe muzică, ivindu-se un pu- 
ternic curent înpotriva cîntăreților fără voce, a hotărît cu 
unanimitate desființarea societății. Şi această declaraţie ar 
fi fost făcută în faţa Directorului General al Poştelor, sau 
în faţă Consiliului de Administraţie al Societăţii Herdan 
— 7 — lei. lar după declarație, d-nii diriginţi poştali ar 
lua pe rind cuvintul, dojenind pe coriştii penitenţi şi spu- 
nindu-le părinteşte că cîntul este, a fost şi vu fi pieirea 

naţiunilor. 

Căci uitasem să amintim că, la solemnitatea de la Pa- 

triarhie, șefii francmasoni au ascultat în poziție de Can ossa 


ÎI 


a Rominească 


cum unul cite unul Inalţii Prelaţi au batjocorit (poate chiar 
calomniat) francmasoneria ca atare. N, 

Incă odată, desființarea unei asociaţii civice, şi chiar 
faptul că motivul desființării a fost sentimentul oroarei 
de luptă — toate acestea sunt slăbiciuni curente in socie- 
tățile omenești. Ceea ce însă nu-i curent, și mai este şi 
adine îngrijorător pentru soliditatea unei Societăţi, este in- 
coherența comico-dementă a procedurii exterioare, ṣi can- 
doarea în ignominie. 


Infrinări 


O gazetă de seară anunță inaugurarea Institutului de 
Istorie Universală creat prin stăruința şi din donațiile 
d-lui lorga. Şi ziarul reproduce propriile cuvinte ale d-lui 
profesor: ss 

„Sunt adunate 50.000 volume strinse din pufinii bani 
pe care i-am avut la dispozitie și care reprezintă o adevă- 
rată epopee de silinţi şi un şir de în/rinări“. 

Acest text dovedeşte: 

1) Că dacă nu şade frumos ca cineva să spună despre 
el-insuşi că este erou de epopee, în cazuri însă cu totul 
excepţionale şade (frumos să spui etc...). 

2) Că un savant romin, atunci când cumpără o carte, 
se înfrinează cumplit. Cam de la ce se înfrinează savantul 
romin, savantul romin nu ni-o spune. 

Putem bănui că de la mici operațiuni cu un caracter 
mai păcătos decit cumpărarea de cărți, operaţiuni despre 
care nu ştim decit că valoarea lor trebue să graviteze in 
jurul cifrei de 100 de lei bucata, prețul mediu al unui 
volum. A 

3) Că fenomenele monetare prezintă un caracter ca să 
zicem aşa absolut relativ. Aceeaş cantitate obiectivă unii 
o socot mare, alţii mică. Astfel D-l Iorga numește „puţini“ 
bani primiţi de D-sa de la diversele instituțiuni doritoare 
a realiza pe această cale fericirea neamului. Din contra, 
contribuabilul român, autor final al finanțării, socoate acei 
bani că sunt în cel mai bun caz „ne-puţini“. 

S'ar putea totuși să nu avem dreptate în chestiunea 
„epopeii de silinţi şi înfrinări“, Căci în ipoteza cind D- 


O meem DS a 


Mic Uon 5. 2 E IEEE E EI 


Jorga ar scrie gramatical corect (ceeace la urma urmelor 
se prea poate), atunci pronumele „care“ :in fraza: 

„puţinii bani pe care i-am avut la dispoziţie și care 
reprezintă o adevărată epopee etc...“ se raportează nu la 
cumpărările de cărţi, ci la substantivul bani (pe care,... şi 
care...). Deci epopeea de silinți şi înfrinări se referă la 
modul cum D-l Forga își procura „puţinii bani“. Infrinările 
d-lui profesor nu-s deci legate de chestiuni de voluptate 
— cum crezusem noi la Început, ci de chestiuni de mindrie 
personală. Şi este perfect logic, Solicitările băneşti — mai 
ales când sumele sunt „puţine“ — presupun dureroase 
înfrinări de demnitate, Ce este poate mai puţin logic e ca 
cineva să se luude cu ele. 


S. S.R. şi S. S. R. 


Societatea scriitorilor români socoate că arestarea unui 
scriitor român și deținerea lui abuzivă în prevenţie nu este 
o chestiune de care să trebuiască a se ocupa o societate a 
scriitorilor români. A manifestat această atitudine de două 
ori şi în două chipuri. Mai intii, negativ, ne-protestind 
împotriva amintitei încălcări. Al doilea, pozitiv, cind, se- 
sizată de ciţi-va membrii ai ei, societatea a conchis printr'un 
declinatoriu de competență. 

Unul din membrii, luând cuvintul, a declarat că nu 
este bine să se ia atitudine contra unui curent potrivnic. 
Și acest membru avea intro privinţă dreptate, Este mult 
mai curajos și demn să se ia totdeauna atitudine „pentru“ 
curentele potrivnice. Lupta e un lucru frumos şi admisibil, 
dar cu condiția strategică de a aștepta cu răbdare momentul 
dispariţiei ultimului adversar. 

De altfel Societăţii Scriitorilor Romini îi displace acest 
gen de luptă, pornit din deșarte considerațiuni doctrinare, 
şi-şi rezervă silințele pentru chestiunile gospodărești, unde 
destoinicia și curajul pot merge până la lucrurile cele mai 
curioase — inclusiv. 

Totuși chestiunea nu-i atât de simplă. Printre membrii 
S. S. R.-ului există o parte, (majoritate sau minoritate, nu 
se știe bine încă), şi care socoate (ca să reproducem o 

formulă a D-lui Arghezi) că „Se numește scriitor acela 


ÎN 


OO Mees = Vizite Romi y 


care scrie“, iar nici decum acela „care se răsfață o viață 
întreagă cu o broșurică întâmplătoare scrisă acum cincizeci 
de ani“. Mai mulţi din categoria aceasta a „scriitorului- 
care-scrie“* au intențiunea să pună S. S. R. în întârziere 
în chestiunea luării unei atitudini ferme pentru libertatea 
scrisului. In cazul cind eminenţii gospodari nu vor obtem- 
pera la injoncţiunea scriitorilor reclamanţi, aceștia din 
urmă vor constitui o altă societate a scriitorilor romini. 

Noua asociație propunem să se numească „Sindicatul 
Scriitorilor Români“, nu numai: pentru că titulatura sar 
potrivi cu conţinutul, dar și pentru că numele abreviat 
$. 5. R. ar fi identic cu acel al primei societăţi. Graţie 
acestei coincidenţe, se va putea practicește desființa vechiul 
S. $. R. Căci cum, prin definiţie, noul S. S. R. va fi singur 
pentru a lua atitudini (cel vechiu ocupindu-se cu chestiuni 
exclusiv economico-sociale), publicul rominesc fatal nu va 
mai cunoaște, cu timpul, decit noua societate. 


Noutăţi despre Gide 


Intr'o carte intitulată „Regenerarea neamului romă- 
nesc™, găsim scris, la pag. 130: 

„Literatul comunist, evreu francez, Andre Gide“... 

Intâmplător, Gide nu-i nici literal comunist, nici evreu 
francez. 

Gide este literat. Gide este comunist. Dar nu e „literat 
comunist“, Este literat pur şi simplu, literat de talent şi 
atâta tot. Că e comunist, asta e ceva complect distinct, 
după cum poate fi bunăoară astigmat sau cărunt. A spune 
despre cineva „literatul comunist” are tot atâta sens ca a 
spune „romancierul prezbit“* sau „dramaturgul blond“, 

Și este, în greşala de care ne ocupăm, mai mult decit 
o inadvertenţă de limbaj; este un cusur de caracter, cusur 
care nici nu e, de altminteri, personal al autorului, ci 
aparține întregei culturi romineşti, unde nu se ştie a se 
distinge punctele de vedere, unde arta şi politica nu se 
disociază, unde plăcerea estetică şi ura de clasă nu-s în 
stare să se despartă, unde valorile civilizaţiei se gindesc 
in blocuri „totalitare“ și necioplite. 

Dar Gide nu-i numai „literat comunist“ (ne închipuim 


DI EEE 


că, după autorul Begenerării Neamului, un Pierre Loti, de 
pildă, ar fi „romancier-locotenent-colonel“*) ; Gide mai este 
și evreu, 

Atunci când se invocă religia unui seriitor, este pentru 

a face din ea un argument doveditor al unei anumite 
mentalități; al cutăror tendințe, al unei maniere sau unui 
stil determinat. Lucrul e admisibil. Dar mai trebue, totuşi, 
ca el să fie și exact, Pentru asta, procedura e foarte simplă. 
Ne informăm, și aflăm. Câteodată informația ne vine direct 
ze autor, care ni-o spune el insusi în vreuna din operile 
sale, 

i In această privinţă, Gide e un caz privilegiat. Aproape 
ca nu e carte scrisă de el in care să nu ne destăinuiască 
profunda lui credinţă protestantă. Gide face parte dintr'o 
veche familie hughenotă, convertită de câte-va secole şi 
care a dat Franței mulți magistrați, profesori, avocaţi, 
medici, Este tipica familie de bună burghezie franceză. 
Şi toate aceste date, cetitorul le poate afla nu numai dela 
comentatorii lui Gide, care insistă asupra „evanghelismului** 
inspirației sale, dar şi deadreptul din aproape oricare carte 
a marelui scriitor, 

Așa încât singura explicație plauzibilă pentru care 
autorul regenerârii neamului socoate că acest scriitor e 
jidan este — credem noi — faptul că Gide, în franţuzeşte, 
se pronunță „jid“, 

De altfel, nu-i singura oară când André Gide suferă 
in România importante schimbări de stare civilă. Acum 
vre-o cinci ani, cercul „Criterion“ făcuse un „Simposion“ 
despre acest scriitor în Sala Fundaţiei Carol. Incinta, la 
un moment dat, a fost invadată de niște bravi regeneratori 
ai neamului care au inceput a reproşa lui Gide că este 
anti-dinastic (fără să se precizeze ducă era vorba de di 
nastia Loubet sau de dinastia Fallicres). 

A doua zi, un profesor de la Universitatea din Bucu- 
reşti şi de două ori fost ministru, scris un foarte abil 
articol într'un ziar, în care lua apărarea studenților acuzați 
de a fi făcut scandal. Nu! zicea profesorul; e o calomnie | 
Așa cum cunosc eu pe studentul român, ştiu sigur că e 
incapabil de astfel de manitestări. Studentul român e 


ÎN 


O mre S l ooo o 


studios şi pacinic. Şi afară de asta, cunosc din experiență 
sentimentele studențimei față de Gire. Nici-un autor francez 
nu este atât de respectat în cercurile universitare ca marele 
şi savantul economist Charles Gide.... 


Alexandrescu versus Kant 


Autorul recentului volum intitulat „Regenerarea Nea- 
mului Homânesc* are lecturi variate. Aceasta este dreptul 
lui, şi este şi un merit. Dar citaţiile sale sunt la rându-le 
foarte variate. Ceeace-i un merit cu mult mai mic, ge 
altfel, această particularitate ține de stilul caracteristic a 
epocei istorice pe care o străbate cultura românească. 

In cartea pomenită se citează, cu măreție, în josul 
puginei: Kant: Kritik der reinen Vernunft; apoi pe fila 
următoare: Ilie Rădulescu: Porunca Vremii. Este o tipică 
dovadă de civilizație incipientă această neputinţă de a 
disocia valorile, această neglijenţă în prezentarea catego- 
riilor, acest fel de a spune: „marii noștri bărbaţi politicii 
Carp, Forţiu, Maiorescu, sau „Câţi-va poeţi: Eminescu» 
Vasile Militaru, Victor Hugo şi alții“. - 

La pagina 14 a regenerării neamului celim: i 

Herbert Spencer, în autobiografia sa, spune: ete, ete.; 
ceva asemănător glăsueşte (fireşte că „glăsueşte“”, că e mai 
ca din cronici) şi D-l Corneliu Z. Codreanu: Țara aceasta 
ja ne aminteşte un examen de Istoria Filozofiei 
pe care îl trecea acum câţi-va ani un student la Iași. 
Candidatul îşi dedese toată osteneala. Intrebat despre 
teoriile lui Kant, tânărul declară că cetise „Critica raţiunei 

pure“ precum și o monografie asupra lui Kant scrisă p 
C. Alexandrescu. La un moment dat, examenul ajunge a 
o chestiune mai ; elicată din sistemul kantian. Candidatul, 

tunci, declară, cu modestie; : | 
te £ Asupra acestui punct, am cetit cu atenţie „Critica 
Raţiunei pure“... şi l-am cetit şi pe Domnu Alexandrescu... 
Şi părerea meu este că... are dreptate Kant.. 


CE 


Miscellanea Îi e EE a O 
Chestiuni de limbă 


Se face, în limba romină, un abuz vinovat de adject 
tivul „național“. In ordinea gramaticală, a spune că facem 
„Politică naţională“ este un pleonasm; orice politică e na- 
țională pină la proba contrarie, lar în ordinea morală 
expresiunea e o necuviinţă şi un inceput de calomnie. A-ţi 
atribui caracterul de naţional ca semn „distinctiv“, este a-l 
tăgădui implicit celorlalţi, de care tocmai ai vrut să le 
distingi prin aceasta. 

Adjectivul „naţional“ pus ca prefix sau sufix la titu- 
latura unui partid este justificat în cazuri de pildă ca ace 
al unui partid „naţional maghiar“ sau „național german“, 
cum sunt în Cehoslovacia sau în Rominia; național aci 
exprimă o situație „minoritară“; în Rominia național in- 
seamnă „ne-rominesc“; în Cehoslovacia: „ne-cehoslovae“ 
Şi aceste exemple dovedesc mai bine ca orice absurditatea 
logică a folosirii adjectivului „naţional“ pentru a dezigna 
situații majoritare. 

S'ar mai putea, la rigoare, admite ca acest cuvint să 
figureze pe blazonul unui partid cu simplu titlu istoric, 
spre amintirea primelor lui origine. Astfel, partidul 
național-ţărănesc indică prin această apeluţie că „pro- 
vine“ din fuziunea țărăniştilor cu naţionalii ardeleni; iar 
aceștia au logiceşte dreptul, la rindu-le, să poarte numele 
„naţional“ pentru că ei s'au născut ca „minoritari romini** 
pe hartă politică austo-ungară. La origine, ci erau un 
partid „naţional“, așa cum sunt ungurii din actuala Ro- 
minie, 

Tot pe temeiu istoric este admisibilă şi firma „națio- 
nal-liberală“. Căci la origine acest patid, meritosul con- 
tribuitor al alcătuirii Romîniei moderne, a fost o minori- 
tate combatantă, 

Intr'un film de propagandă japoneză (și nimeni nu e 
mai patriot decit japonezul) ni se arăta un tinăr întors 
din Europa impreună cu o nemțoaică, logodnica lui. In- 
trind în rada Yokohamei, japonezul incepe, fără voie, 
subt efectul electrizant al revederii țării sale, să vorbească 
în termeni lirici despre Japonia. 

— Nu știam că iți admiri și iubeşti atit de mult patria 


ÎN 


OO i e  ——————=> ta Rominească 


— remarcă logodnica (presupusă totuşi, ca atare, a cu- 
noaște destul de bine sentimentele viitorului ei bărbat), 

— Iubirea de ţară — răspunde atunci japonezul — 
este ceva „dela sine înțeles. Este absurd a se vorbi des- 
pre ca“, 

Și acestea nu-s declaraţii ipotetice și fictiv literare 
Era vorba să se facă explicit şi dinadins un film de pro- 
pagandă. Pentru aceasta Japonezii, cărora numai deficitul 
de patriotism nu li se poale reproşa, wau uitat a atrage 
atenția cît de ridicol, cit de necuviincios, cît de suspect şi, 
la urma urmelor, antipatriotie este să se rostească, din 
chiar senin, cuvinte ca „eu sunt patriot“. 

Afară de cazurile speciale de genul celor analizate mai 
sus, ar fi bine să ne desvățăm de a mai anexa, de dimi- 
neață pină seară, adjectivul naţional în coada tuturor sub- 
stantivelor care ne trec prin minte. 


NICANOR & Co. 


Recenzii 
i a N 


TITU MAIORESCU: Insemnări zilnice. Socec. 193 


Insemnările lui Titu Maiorescu cuprinse İn volumul 
de faţă se întind dela Noembrie 1855 pînă la sfîrşitul anu- 
lui 1880, adică se referă la viața lui Maiorescu dintre 
cincisprezece şi patruzeci de ani. Scrise în cea mai mare 
parte în limba germană, redate în romineşte de d. Rădu- 
lescu-Pogoneanu, ele formează numai primul volum dintro 
serie de volume care vor fi publicate mai tirziu, deoarece 
Titu Maiorescu şi-a continuat jurnalul pînă în preajma 
morţii, ultima însemnare fiind din 15 Iunie 1917. 

Jurnalul are citeva lacune: lipsesc însemnările dintre 
anii 1860—1865 şi 1867—1869. Materialul pe care îl oferă 
acest jurnal este însă îndestulător pentru a se putea urmări 
viaţa autorului în epocile importante ale existenţii lui, în 
perioada adolescenţei între cincisprezece şi nouăsprezece 
ani și în vremea cind a debutat în politică. 

Marea revelație pe care o aduc însemnările acestea 
este desigur desvăluirea unor anumite aspecte ale su- 

fletului lui Maiorescu. Îl vedem ca un om frămintat și 
chinuit, sentimental și febril, urmărit în lungi răstimpuri 
ale vieţii lui de ideia sinuciderii, insfirșit îl vedem în rea- 
litatea lui sufletească şi astfel cum scrierile lui, produse 
numai ale inteligenţii lui critice, sint departe de-a ni-l 
arăta. 

Cititorul care va căuta să urmărească mai ales partea 
această a sufletului lui Maiorescu va fi cuprins și de-o 
altă latură a însemnărilor zilnice. Faptele şi întimplările 
mărunte sint notate cu meticulozitate şi ocupă un loc co- 
virşitor în ansamblul jurnalului. Maiorescu notează cu 
precizie o mulţime de detalii ale vieţii de toate zilele. Cu- 


E SEP == 


DOO M E Ea VIOI fomineasca 


getările asupra vieţii și însemnările frămintărilor lui sen- 
timentale se învecinează la data aceleași zile şi pe aceiaș 
pagină cu socoteli de băcănie, cu liste de cumpărături și 
cu informaţii ;despre temperatură în grade Réaumur și 
Celsius, la soare şi la umbră. Cind călătoreşte notează su- 
mele în lei şi bani plătite pentru birje, hoteluri, restau- 
rante, bacşișuri, cadouri, cumpărături de tot felul, com- 
parind prețuri, indicind locurile unde se mănincă şi se 
locueşte mai ieftin şi reflectind copios asupra tuturor aces- 
tor chestiuni. 

Abundenţa acestor mărunțișuri ar dovedi — şi d. Ră- 
dulescu-Pogoneanu afirmă chiar în prefața sa acest lucru 
— că Însemnările de față nu erau destinate publicităţii, 
sau cel puţin nu erau destinate publicităţii în forma lor 
actuală, Maiorescu n'a mai avut, probabil, timp să le re- 
vadă şi e păcat, pentrucă, revăzulte, desigur ele ar fi fost 
curățite de multe inutilități. Bine înţeles, la o personali- 
tate ca a lui Maiorescu, chiar mărunțișurile sint intere- 
sante. Abundenţa lor, însă, poate deveni perfect inutilă 
prin repețire şi monotonie şi mai ales din pricină că ele 
nu aduc nimic nou și nu ne revelează nimic din suflelul 
autorului. 

Totuş, rămin încă destule lucruri importante în aceste 
însemnări. Intre altele, criza sufletească pe care o des- 
lănțue în Maiorescu înclinarea lui câtră Mite Kremnitz, 
iubită şi de Eminescu, Apoi sint multe pagini in care Maio- 
rescu Îşi notează experiențele lui politice, judecind și ca- 
racterizind oamenii cu luciditate tăioasă, fapt care dă unora 
din pasagiile din aceste însemnări o valoare documentară 
prețioasă pentru istoria noastră politică și literară. 


AL. PHI. 
VLADIMIR TUDOR: Caterina a doua. 1937, Vremea. 


Autorul a mai apărut pe firmamentul literilor cu poe- 
zii şi esseuri. Lucrarea de față este o dramă în patru acte 
şi şapte tablouri, în care ni se descriu citeva momente de 
criză dela curtea imperială rusă, pe vremea marei Cate- 
rina. Este epoca Orlov şi epoca Potemkin. Dialogul e scă- 
părător, psihologiile bine țintuite, şi, calitate încă mai con- 


DD SD La ————————z 


Recenzii i a) 


siderabilă, dealungul dramaticelor evenimente, un vint de 
ironie bate, care e totodată al autorului, al personagiilor 
Şi poale al evenimente:or inselor. Cartea a fost acceptată 
de comitetul de lectură al Teatrului Naţional din Bucu- 
reşti. M: se pare chiar că şi premiată. Au ne-ar surprinde, 
Căci lucrarea prerintă solide calități. 


AL. DIMA: Zăcăminte folki-rice în poezia noastră 
contemporană, 1937, Fundaţia Carol il. 


O foarte ingenioasă scotocire a citorva poeţi de astăzi 
pentru a găsi, la fundul inspiraţiei lor, cutare reminiscență 
de tradiție populară şi legătura cu mitologia ustrelor, a 
fiinţe.or animale, cu mitologia pămintului, cu credința în 
comori, cu diverseie concepții despre viaţa „de dincolo“, 
cu personagii prestigioase şi mai mult sau mai puțin di- 
vine, cu practicile vrăjitoreşti, eic., etc. 

Cel msi des au fost puşi la contribuție, pe lingă Emi- 
nescu, poeţii Ion Pillat, Adrian Maniu şi Doctorul Voicu- 
lescu, trei poeţi de incontestabil talent şi netăgăduilă ori- 
ginalitate. Ceace ne m.ră însă peste măsură, e că nu se 
vorbeşte nici-un cuvint de Arghezi. Şi uimirea ne este cu 
atit mai mare cu ¿it pe Arghezi îl socotim, dacă nu cel 
mai mare poet romin („cel mai mare“ în artă este dealtfel 
o expresie prin ea însăşi prostească) în tot cazul însă cel 
mai tipic popular dintre poeţii noştrii (asta se poate do- 
vedi; căci nu-i vorba de dimensiunile talentului, ci de mă- 
sururea intensități: acestui caracter „popular“ al operi 
poetice). 

Se ştie cit de indrāgostit era Eminescu de folklorul 
rominesc şi cu cită ardoare Í! punea la contribuţie în sa- 
vant-elaboratele sale strofe. Deil, po'te tocmai această 
ardoare dovedeste că .radițţia rominească nu aderă direct 
şi încoercibil la sufietul iui, și avea nevoie de „elan“ pen- 
tru ca să şi-o încorporeze (zelul e totdeauna ceva suspect) . 
Pecind ja Arghezi nu este nici-un fel «le entuziasm popo- 
ranist. In poeziile lu, florile (şi mult mai adeseori bu- 
ruienile) simţirii rominești se topesc dela sine în fierul 
„Slovei făurite“; fără să caute voit metamorfoza, el „din 
indemnur, pentru vite“ „ivește cuvinte potrivite“. Opera .ui 


[o| i E E V O O Rominească 


poelică e înplinirea unui „testament“ cronic, lăsat lui de 
„bunii“* săi și retransmis de dinsul copiilor. La Arghezi în 
suflet se împreună şi binele şi relele sufletului rominese, 
toale chinurile şi figurile sensib Htăţii și imaginaţiei secu- 
lare a poporului acestuia, tot hazul și toată turp'tudinea, 
toate stimabilele suferinți precum şi toate reprobabilele 
lui îndurări, revolta şi lașitatea, elanul şi resemnarea, tot 
cocktail-ul de virtuţi şi viţii. Poetul le ia pe toate, şi-şi 
face: 

„cugetul hotar 

„intre înger şi măgar“. 


Dar afară de imanenţa aceasta folklorică în opera lui 
Arghezi, să nu uităm că multe din poeziile lui sînt pur 
şi simplu basme în versuri. 

Nu vreau să spun că Arghezi este cel mai mare poel 
romiîn; dar e sigur poetul romin cel mai puţin „livresc”. 
cel mai popular. Un poet foare complicat, foarte elaborat, 
Dar elementele brute ale acestor complicări şi elaborări 
nu provin niciodată din cărți, ci direct din simţire ances- 
trală, populiră, obştească. Asta se poate identifica la fiece 
strofă, aproape la fiecare vers, 

Incă odată: de mirare, de mare mirare că DI. Al. Dima 
na analizat şi pe Arghezi din interesantul punct de vedere 
care a făcut obiectul interesantei sale cărți. 


|. SIMIONESCU: Tara noastră. 1937. Fandaţiile Re- 
gale Carol Il. 


lată o carte care nu e un manual didactic, şi care 
totuşi este acelaș lucru intro măsură mai largă decit sar 
crede. O lucrare în cincisute de mari pagini care ține tot- 
odată de tratat de geografie și de ghid quasi turistic; de 
monografie geologică și repertoriu de fapte culturale; o 
carte pe care toți acei ce-și cunosc datoria de romin tre- 
buie s'o citească. Se găseşte toată ființa fizică şi spirituală 
a peisagiului rominesc reflectată în ea ca 'ntr'o oglindă. 

Scrisă fără parțialitate, întrun stil cald (poate puţin 
prea cald pentru o astfel de lucrare; acesta-i singurul ei 
cusur; și-i după cum se vede, neinsemnat), prevăzută cu 
o mare mulţime de ilustraţii, fotografii, desene, scheme, 


iii 


Recenzii PN SR N N N N 161 


grafice, etc.; tipărită in condiţiile acelea cum numai Fun- 
daţiile Regale ştiu să tipărească, — „Țara noastră“ este o 
carte nu de bibliotecă, ci de „masă de lucru“, pe care s'o 
vedem mereu în faţa noastră. 


MIHAIL SADOVEANU: istorisiri de vinătoare. 1937, 
Cugetarea. 


DI. Sadoveanu are mai multe coarde la arcul său. Una 
«ste vijelia, precipitarea dramatică a evenimentelor, învăl- 
mășala trepidantă a caracterelor. Alta este liniştea, pacea, 
zimbetul lucrurilor cure se aşterne peste sufletele oame- 
nilor. 

Amindouă aceste stări au ceva elementar, căci provin 
din natură, din stihia cînd furtunoasă cind placidă. La DI. 
Sadoveanu natura nu traversează caracterele, ci acestea 
din urmă derivă ourecum, adică sunt exprimarea, delega- 
tul simbolic al celor dintii. Există un joe de salon unde 
fiecare demoazelă personifică o floare. Mi l-am adus fără 
voie aminte, şi mă miră că ceva înduioșător caraghios îmi 
poate veni în minte cind mă gindesc la Sadoveanu. Dar 
asociaţiile de idei ale minţii noastre sunt bizare şi păcă- 
toase. Domnişoara care a andosat blazonul unei flori sea- 
mănă caricatural cu gravele personagii ce oglindesc, in 
personalitatea lor sufletul unei case, sau al unei păduri, 
sau al unui iaz. Așa-s şi eroii lui Sadoveanu, Soarele, 
drumul, ploaia, satul, sunt personagii, în sensul că cle se 
împrumută oarecum pe ele-însele entărui personaj. Codrul 
acela secular din „Nopți de Sinziene”, sau sutul acela tra- 
dițional alături de satul recent din „Paştele Blajinilor” nu 
comunică ele oare tot timpul psihologie oamenilor din 
poveste? 

Natura e, de felul ci, cind furtunoasă, cind majestuos 
imobilă; cîhd palpitantă, cind limpede și pură. lată de ce 
atmosfera din scrierile lui Sadoveanu e cind repezită cind 
lentă. atit în romanele lui cele lungi cit şi în istorioarele 
cele mai scurte. Este, in „Ţara de dincolo de negură”, o 
povestire care se petrece pe vremea mărilor sarmatice (DI. 
Sadoveanu ştie ce era pe acolo; cred că numai D-sa ştie 
asta) — unde văzduhul e încărcat cu luptă şi insecuritate; 


EI Ea DEE E a e O e 


(US ca EEE a "aaa Viata Rominească 


alteori (ca în „La Săniuţă“ din „Ți-aduci aminte“), toată 
istoria e ca un zîmbet minjesc, ca un vesel şi candid-şiret 
„făcut-cu-ochiul“. Cui face Dl. Sadoveanu acolo cu ochiul? 
Foarte simplu: lui domnu Sadoveanu Mihai. cel ce uvea 
opt ani şi învăța meșteșugul bobsleigh-ului naţional. 

In „istorisiri de vinătoare“, ca şi în „Aventurile Şa- 
hului“, pedala e pusă pe sonorităţile liniștite. Cartea e o 
colecţie de „taclale“”. Invăţătură, ironie de-treabă, ici şi 
colo cîte un eveniment mai „dinamic“, şi mereu, peste tot, 
o imensă iubire de dobitouce, incepind bine înţeles, cu 
omul; căci Dl. Sadoveanu nu-i snob, şi oricît pricepe el de 
bine pe toate vietățile lui Dumnezeu, ştie totuşi că tot 
omul e în fond mai interesant. Orice ar spune semenii 
noştrii, eventual supăraţi recent de cine ştie ce porcărie 
făcută de semenii lor.... 

O lectură pacinică, pe care o întrerupi ușor şi o reici 
cu și mai mare plăcere, lată ce dă ultimul volum al D-lui 
Sadoveanu. 

S, 
MARGARETA BARCIANU: Minuk, pisoiu, 1937, Ofi- 
ciul de Librărie. 


Literatorii au fost de multe ori atrași spre sufletul 
mai simplu şi totodată mai misterios al dobitoacelor. Mi- 
rabeau, Kipling, Colette, la noi doamna Farago au făcut 
asemenea Încercări de a vizita conștiința prictinilor noştrii 
domestici. Așa că întreprinderea doamnei Barcianu ar pă- 
rea să nu fie de tot nouă, Decii, toți autorii de mai sus 
aveau ceva în minte oarecum străin de subiect. Nu urmă- 
reau pura şi simpla descripție a vieţii interioare şi exte- 
rioare a unui căţel sau motan; mai aveau şi scopuri per- 
sonale, literare, satirice, didactice, polemice sau altele. La 
D-na Barcianu nu găsim nimic din aceste sunete parazite. 
D-sa, nu se ştie de ce, a putut afla toate tainele ginduri- 
lor unui pisoiu. Și le spune. Atit şi nimic mai mult. lată 
de ce a pulut scrie autorul prefeţei că „Margareta Bar- 
cianu a fost ea-insăși cu siguranță pisoiu în vre-o exis- 
tență anterioară“, 

Orice bucată literară trebuie să aibă două soiuri de 


PIPI Pa PE ADN T IE NEI POE EN ip CRAI Pe ai A E 


a 


valori. Una pur estetică, alta psihologic documentară. In 
„Minuk pisoiu“ nu poate fi vorba de „documente omenești“, 
ci de (mult mai interesant) „de documente pisiceşti“. Pentru 
a le aprezia doza de adevăr, criticul literar trebue să fie 
şi zoopsiholog (psiholog trebuiă el să fie în tot cazul). 

Psihologia unimală există, Nu de mult, dar există. Două 
şcoli psihologice relativ recente — şi deosebit de celebre 
— o cultivă cu mare interes: şcoala behavioristă (care 
studiază psihologia „pe din afară“ după reacţiile exte- 
rioare) şi şcoala configuraționistă (care consideră „formele“, 
în care se grupează datele sufleteşti drept calitatea esen- 
țială a vieţii psihice). Margareta Barcianu nu cunoaşte 
toate acestea, Ea cunoaște direct pe pisici. Şi tabloul pe 
care ni-l zugrăveşte nu conține nici-o eroare, nimic care 
să fie desminţi! de rezultatele obținute de cele două şcoli 
de cercetători citate adinenori. Ba, ceva mai mult, exis- 
tența lui Minuk pisoiu este o confirmare luminoasă a tu- 
turor observaţiilor făcute de psihologi. De pildă, aceștia 
au observat că „configurațiunile“ în care se toarnă gindu- 
rile unui animal sunt mai simple ca ale omului și totuşi 
adeseori mai bogate în cuprins (nu e absurd; complicaţie 
inseamnă înmulțire plus diversitate), Afară de asta, legă- 
tura dintre configurații nu este nici logică nici socială, ca 
la om, ci se face pe bază de analogii şi contiguităţi cro- 
nologice — așa cum se face curgerea brută a gindului în 
timp de vis sau de reverie, 

Autoarea noastră a ghicit aceste adevăruri, Viaţa sufle- 
tească a lui Minuk. Pisoiu, are structură de mici blocuri, 
uşor incoherente și oprite doar de neantul provizoriu al 
somnului. Chiar tipograficeşte organizarea ideilor lui Mi- 
nuk samănă cu formule identificate de configuraționisti la 
mamiferele superioare, 

Apoi, foarte interesante sunt confuziile pur pisiceşti 
pe care eroul le face, precum și distineţiile analitice la 
care un mamifer-om nu sar fi gindit. 

Intr'un cuvint, această poveste nu are nimic, dar abso- 
lut nimic „antropomorfist*; iată de ce ea diferă de toate 
încercările anterioare de literatură animalieră. 

Şi, ca un corolar al acestei calităţi, avem plăcerea de 
a descoperi evenimentele umane ce au loc în jurul lui 


td DE EV i DU TI E TL O T BE E DE E e e 2 E 


st Viața Rominească 
pe SR n 


Minuk, de a le afla indirect, prin descripţiile eronate ale 
acestuia, erori care provin din trecerea lor prin Pisa 
deformatoare n punctului de vedere pisicesc, a „teorie hed 
noaşterii specific feline“. Este o aplicaţie literară ema, ir 
tată a2.. subietivismului kantian, şi căreia nu-i lipseşte 
alte tea cartea e bine scrisă romineşte. Nemarnabpi 
de bine scrisă. Lucru cu atit mai curios, cu cit autoarea 
e abia la a treia sa încercare (și în total la al treilea ci 
an de carieră beletristică; autoarea fiindde felul ci pic- 


toriļă). D-iS 


C. RADULESCU-MOTRU: Romånismul. 


D, Rădulescu-Motru simte, din cind in cind, nevoia să- 
și închege observaţiile sale culese din politica militantă și 
combinindu-le cu refleețiunile pe care i le sugerează ac- 
tivitatea sa de dascăl şi om de cultură, să alcătuiască un 
sisiem de filozofie socială. Cetitorii își aduc aminte PA 
crarea sa, de pe la începutul acestui secol, intitulată p i 
tura romină şi politicianismul“*, carte bună, plină de ic ek, 
care a interesat mult, cu toute criticile ce į s'au adus (pt 
cari i le am adus, şi noi. cei de la Viaţa Romineuscă). l 

Azi, d. Motru din nou încearcă o sinteză a PRENE) 
lor culturale romîineşti. Trecutul a fost vinovat £ pocan? 
d-sa — fiindcă oria insemnat neincredere în puterile mesi) 
națiuni (e marele cusur al vechilor conservatori), ori in- 
crederen a găsi! un punet de aplicare în instituțiile apu- 
sene pe care le-am copiat în mod adeseori nereflectat (şi 
e cusurul vechilor. liberali). Azi suntem iar la răspintie, 
Dezvoltarea excesiv burgheză de pină acum a nesocotit res- 
litāțile eminamente țărăniste ale societăţii og er apă d 
coate uutorul. Suntem organizaţi ca pentru o viață indus- 
trială intensă; şi organizaţia nu are obiect. In schimb 
obiectul n'are, el, ca să zicem așa: organizaţie, în sensul că 
țărănimea, principalul obiectiv merilind eforturile organi- 
zatorilor se află într'o stare de abandon crescind. > 

Alături de asta, vedem desvoltindu-se „personalitățile 
anarhice“, personalităţi pentru că şcoala obligă pe oameni 


cota DPI PS E AZ E DE E OTE EET E RE E ERE 


Recenzii E |5 


să devină personalităţi, şi anarhice pentru că aceste indi- 
vidualități relativ cultivate nu găsesc un obiect apropriat 
lor și atunci se abat pe calea idealurilor anarhiste. Impo- 
triva acestor apucături de incoherență, dezorientare şi vio- 
lență, d. Motru opune dezideratul țărănist. Statul țărănesc, 
care să ridice satul la nivelul cultural al orașului, dar 
păstrindu-i pecetea sa specific rurală. Este absurd — spune 
d. Motru — să țărănizăm orașele, Este absurd, de asemeni, 
să orăşenizăm satele, Dar este perfect posibil să le ridicăm 
amindorora cultura şi viața sufletească la un nivel egal 
de înalt. 

Rominism se cheamă noua doctrină a d-lui Motru. Acest 
nume indică, prin etimologia sa. un amestec de naţiona- 
lism și de țărănism. Ceeace inseamnă excluderea xenofo- 
biei, pe care în cartea sa autorul o înfierează in mod 
energic și sugestiv. 


IOAN LONGHIN: Japonia economică, 1937, Eminescu. 


Japonia este o ţară curioasă care samănă cu alte două 
țări care la rindul lor samănă nu se poate mai puţin Intre 
ele. Intr'adevăr, nu există două țări mai diferite ca Anglia 
şi Rominia; Și Japonia tocmai samănă cu amindouă. Cu 
Anglia din cauza insularității și a imposibilității de a în- 
destula, cu producţia agricolă proprie a insulei, populaţia 
internă. Cu Rominia, fiindcă intocmai ca şi dinsa, a făcut 
un salt evolutiv fără ultăanalogie în Istorie. Aceste două țări 
au trecut, în mai puţin de un veac, dela feudalitate la cà- 
pitalism. Mult mai mediocrii ca Rominii, dar şi mult mai 
serioşi ca ei, Japonezii au putut trage mai mare folos decit 
noi de aceste brusce progrese: Şi ambele țări au profitat 
de o conjunctură internaţională favorabilă. Hominiu mo- 
dernă a „demarat“ în momentul cînd maşinismul occiden- 
tal, după ce terminase de a se instala în cele 11 State din 
apusul Europei, încerca să-și plaseze marfa in celelalte 
țări, anume în cele din răsăritul continentului. Astfel soco- 
telile burgheziei anglo-franceze făceau să nască posibilităţi 
şi chiar exigenţe de viață modernă romincască. Tot astfel, 
Japonia trage folos din faptul că (formula e a fostului pre- 

şedinte Theodor Roosevelt) ; „Istoria lumii a inceput printr'o 


Îi 


| mea Viața Rominească 


perioadă mediteranee, s'a e în perioada Atlanticului 
i intră în faza Pacificului” 

à Pa suie studiază geografia Japoneză şi zaț ci 
asupra civilizaţiei. Insularitatea dă sentimentul m rii 7 
solidarității, natura vulcanică a terenului dă epo 
morții, orografia capricioasă dă dorința desvo ie pi 
dustriale, riurile japoneze oferind magnifice potenția ee 
energie industrială. In tot cazul Japonia nu e o nike i 
graficeşte bogată (in ciuda diversității geologice 2 mei: 
şi subsolului ei). Rapida ei ascensiune se datorește > e 
industrii ce nu-s în mod firesc legate de o anume petre u 

a solului japonez. Astfel e bumbacul şi mai rotii Peg 
vegetală. Este sugestiv de comparat evoluţia în Anglia și 
Japonia în ce privește acest ultim produs; 


Export Englez Export Japonez 
1928 99,5 mil. yarzi a 
1929 80,6 ri 
1930 57,2 s 
1931 36,5 t 
1932 38.3 147. 


In asemenea condiții înțelegem ingrijorarea heran 
Mai ales că Japonia, țară ce „duce la tăvăleală! altfel de 
cît Englitera (unde lucrătorul nu cedează et păi apă 
din înaltele lui salarii) — realizează nişte preţuri e cos 
de o ieftinătate uimitoare. E suficient să amintim ca ea 
lucrător romiîn calificat (care e un lucrător cc iaz de s? 
tin) primeşte totuşi 100 lei pe zi, în sm si ce unu Lege 
cîştigă 1 yen — adică vreo 35 de lei! Și japonez să zi 
pătrunşi de ca să zicem aşa superioritatea acestei inte gi 
ritāți. Ca probă, ei au, zice D-l Longhin, ideea pi $ 
pută şi o conştientă „dorință de a păstra încă su e 
acută problema surplusului de braţe, pentru ca, pe ace cai 
cale, să poată menţine la actualul nivel salariile munci 

i di etropolă“. 
ep i S-A de analize teo) a istorice, D-l Lou- 

in aj la următoarele concluziuni: 
aie Oriett s'ar incerca, mijloacele de subsistenţă nu pot 
indestula consumaţia unei populaţii din ce în ce mai dense. 

2. Mina de lucru ieftină înseamnă o concurență pe 


Ce 


Recenzii a |i) 


care maria niponă o face pe piaţa internaţională, care con- 
curenţă va determina mai curind ori mai tirziu o energică 
reacțiune din partea celor două imperii lezate (Marea 
Britanie şi Statele-Unite). 

2) Pe de altă parte, Japonezii se tem, ca de cel mai 
primejdios dintre ai lor duşmani, de Chinezi, superior Ja- 
ponezului din multe motive, printre care: rezistanţa fizică 
la un climat riguros (insulele cunosc o climă dulce maritimă, 
în timp ce Manciuria şi alte eventuale regiuni de expansi- 


une au clima aspră), şi o putere de muncă mai păcinică 
şi mai dirză. 


S, 
C. KIRIȚESCU : O Spovedanie — 1937, Cartea Românească. 


Peste o mie de intelectuali romini au avut ideea de a 
sărbători cei şaizeci de am de virstă ai D-lui Kirițescu. 
Cu această ocaziune, sărbătoritul a ținut o cuvintare, pe 
care o publică acum în volum. Este o confesiune emoțio- 
nantă, unde modestia se aliază cu demnitatea și faptele cu 
talentul. 

D-1 Chiriţeseu ne spune care i-au fost dascălii: au fost 
in număr de cinci. Unul, a fost Sărăcia care l-a învățat 
să lupte. Altul a fost Socialismul, mișcarea generoasă de 
altă dată la care D-sa a luat parte și dela care a deprins 
ştiinţa de a lucra pentru idealuri, pentru obiective dezin- 
teresate, Al treilea profesor a fost Muzica prin care a de- 
prins meșteșugul evadării din proza vieţii, recreație fără 
de care lupta ur fi biruită de oboseală şi de monotonia îs- 
tovitoare, Al patrulea magister a fost pentru el Laboratorul, 
oficina'de experiențe a naturalistului, ce i-a insuflat respectul 
faptelor, supunerea la obiect, curiozitatea aflărilor marilor 
taine ale oamenilor şi lucrurilor. Insfirşit, mai este un das- 
căl, cure a reunit învăţămintele celelalte și a făcut posibil 
demarajul în viaţă al D-lui Kirițescu. Este marele savant, 
pedagog, politician, apostol și organizator: Spiru Haret, 
Acestea cinci sunt „premisele sufleteşti“ — cum le numește 
D-I Kirițescu, cu care a început lupta. 

Mai departe, tonul D-lui Kirițescu devine patetic și 
creştin: 


a IRU a aa 


o ———— vota Poninsens 


„N'am pretenţia că atitudinile mele au fost tatdeauna 
cele mai juste. Sunt convins că adesea am greșit. Am greșit 
poate, uneori ca atitudine; desigur că am greşit mai dese- 
ori ca măsură. Am fost uneori poate nedrept, de multe ori 
prea aspru. Intr'o carieră de 30 de ani în posturi de ob- 
servaļjie, de control de executie, de deschideri de drumuri 
de aşezare a oamenilor în drepturi, într'o carieră în care 
am avut prilejuri de a schimba direcţii şi a intoarce din 
cale, a încuraja pe unii, a descuraja pe alții, a înălța 
ari a scobori, a împărți laude ori hulă, ar fi prezumţios 
a crede că nu m'am înșelat niciodată. Pe pragul a 60 de 
ani de virstă şi a cîtorva decenii de carieră, ajuns aproape 
de capătul unei lungi campanii de luptă, dusă cu graiul, cu 
condeiul, cu fapta, cer iertare acelora pe care îi poi fi 
nedreptăţit, amărit, descurajat, lovit ori jicnit“. 


M. GHELMEGEANU: Producția Agricolă 
și regimul agrar-țărănesc. 1937, Eminescu. 


Intr'o foarte cuprinzătoare lucrare, fostul subsecretar 
de la Agricultură şi de la Finanţe pictează portretul pre- 
zent al agriculturii rominești. Studiază mai întii actuala 
conjunctură mondială a agriculturii, externă şi internă, în 
care dilema se pune între liberalism şi acțiune de Stat, 
simpatiile autorului mergînd mai de grabă către aceasta 
din urmă, şi pe care o vede chemată „a raționaliza pro- 
ducţia agricolă intrun întreit domeniu: geografic, economie 
şi technic. Şi scopul fundamental ar fi „de a trece la re- 
gimul culturii intensive și proprietatea țărănească“ In acesi 
scop analizează posibilităţile maşinismului, soliditatea re- 
gimului de proprietate țărănească în luptă cu tendinţa de 
reconstituire al marilor proprietăţi, Examinează modurile 
de instrăinare (inclusiv cele silite) şi conchide prin cuvintele: 

Problemele regimului agrar țărănesc sunt complexe. 
Rezolvarea lor devine anevoioasă cind producția agricolă 
este inapoiată. PE 

Atunci țărănimea sărăcită simte din greu „lipsurile și 
singura ei nădejde este continua împărţire a păminturilor. 
Din acest stadiu nu se poate eși, spre prosperitatea econo- 
mică a țărănimei şi consolidarea regimului funciar romi- 


ST a a aM 


Recenzii mamm | i) 


nesc, decit printr'o stăruitoare ṣi continuă politică de ri- 
dicare a producției agricole, și de organizare a muncii fä- 
rănești, de care depinde viitorul a milioane de țărani și 
a țării întregi. 

Regimul agrar țărănesc, prin expropriere, sa născut 
dintr'o nouă împărțire a păminturilor: consolidareu regi- 
mului va veni numai dela o nouă politică de producţie“. 

Cartea D-lui Ghelmegeanu e instructivă, şi cuprinde, 
in puţine pagini, o expunere destul de complectă a nedu- 
meririlor de azi relative la evoluția agrară mondială, 

5. 


N. PORSENNA : Regenerarea noo- 
mului românesc, 1937 Cugetarea. 


O foarte interesantă carte, amestec de pazelărie şi socio- 
lagie, de filozofie şi reportaj. Elanuri de elocință perso- 
nală, și, deodată, o avalanșă de citații heteroclite: Stuart 
Mill şi Zelea Codreanu, Kant și Crevedia dela „Porunea 
Vremei“. Fireşte departe de noi gindul de a reproşa d-lui 
Porsenna acest obiceiu rominese de amestecare de valori 
(de pildă, Rominul zice: „Petre Carp, Ion Th. Florescu, şi 
alți bărbaţi politici“: sau „Caragiale, Nigrim şi alţi scriitori“ 
ete.) . Ştiu că la D-1 Porsenna amestecarea e intenționată 
şi că d-sa doreşte, cu orice cronicar conştiincios, pentru 
care o părere nu-i decit un fapt, un document omenesc, 
să arate că spiritele cele mui diverse, dela geniu, şi pină 
la pitecantrop, se pol uneori intilni pe o chestiune oarecare... 

Calitatea fundamentală a d-lui Porsenna e curajul. In 
acest rechizitoriu — căci rechizitoriu este — se face inven- 
tariul vinovăţiilor noastre. Rechizitoriu, sau dacă preferaţi. 
certificat medical: 

„Scriu aceste rinduri şi-mi pare că uştera rămasul-bun, 
al unui romiu dela poporul său, care nu va mai fi. Nu sun- 
tem oare la Pompei, inainte de izbucnirea Vezuviului? (11). 

„Caracteristica sufletească a poporului romin este elas- 
ticitatea. Ca pisica cu 9 suflete“ (26). Coloană vertebrală 
“elastică şi 9 suflete, pentru fiecare guvern cite unul (poate 

şi cite două), 

„Principiul supunerii absolute ivaintea forții, ideal 


SS 


170 aV e Rominească 


moral care reprezintă spiritul poporului indian“ (35). 
Dar nu este nevoie de „poporul indian“, sau de sutele de 
mii de țigani cari au colaborat la rasajnoastră; teroarea 
turcească şi boierească sunt explicaţii suficiente, 

O altă trăsătură a „psihologiei rominești este pomana 

tatea“ (36), 

s "a stilul eaa ERA al efortului la romin. „in occi- 
dent, efortul este ferm, conştient, cu spirit de continuitatė; 
al nostru cînd există, e svicnit întrerupt, convulsiv: nu ştim 
e prem, şi vrem ce nu știm”. (37). E 
că “Cat sate inteligenţă, celebra calitate a Rominului, ea 
e — spune d. Porsenna, o calitate inutilă dacă nu e com- 
plectată de însușirile de caracter. (37). ` 

Soluția d-lui Porsenna? Un „naționalism de stinga". 
Ce înseamnă aceasta? După înțelesul firesc al cuvintelor, 
aceasta ar exprima o luptā de inăbuşire a tot ce e etniceşte 
nerominese („naționalism“), dar prin mijloace democratice 
(„stinga“), Lupta „de stinga“ este — scuzați paradoxul — 
lupta „dreuptă“, adică „fair play“-ul, cu egalitatea punc- 
tului de plecare. Să distrugem, pe evrei fiind noi mai buni 
negustori, mai buni şcolari, mai buni, sub toate raportu- 
rile, decit ci. l 

Mi se pare însă că aceasta nu redă tocmai complect 
fundul gindului d-lui Porsenna. Deşi centrul de gravitate 
al sistemului său de „regenerare“ este școala, liceul, de 
unde „băeţii mamii“ să fie riguros daţi afară dacă n'au 
cap de carte şi unde meritul să fie distribuit independent 
de naştere. i ; 

Volumul se încheie cu deviza: „Popor romin ajută-te 
singur!”, care w'ar trebui greşit înţeles, ca un exclusivism 
xenofob. „Singur“ pare a insemna fără corecție venită dela 
străini, fără acea obligativitate de civilizare proprie ţărilor 
de colonie şi de ocupaţie. | 

„Profesorii străini de civilizaţie“ de neam străin nu 
numai că nu-s incompatibili cu programul naționalist, dar 
sunt poate chiar indispensabili. 

„Iţi trebue un lucrător — serie d. Porsenna — cart 
să-ţi strice instalaţiile, un secretar care să-ți incurce tre- 
burile, un avocat care să-ţi piardă termenele? Se impune 


PI 


Recenzii. ama RR PPR A | ; | 


să-l alegi romin, Il vrei serios capabil? E nevoie să-l ici 
străin“. (40-41). 

Nici un popor nu se bucură de o mai mare admiraţie din 
partea d-lui Porsenna cu cel japonez în ceea ce priveşte 
știința lui de a elimina pe străini prin întrecere victorioasă 
cu arma învățăturii. muncii, destoiniciei (218-19). Cum pe 
de altă parte, la japonezi. cind au hotărit o luptă, prima 
grijă a fost să împăneze toate soiurile de şcoli cu profe- 
sori numai străini, aceasta Înseamnă că acel „ajută-te singur“ 
al d-lui Porsenna nu exclude ajutorul didactic al străină- 
tăţii, ajutor pe care exemplul japonez l-a arătat a fi con- 
diția sine qua nou a naţionalismului eficace (de altfel 
Franţa a învăţat naționalismul dela Italieni, Olandezii dela 
Francezi, Englezii dela Olandezi, atunci cînd, grație eco- 
nomiei capitaliste, s'au injghebat primele state naționale 
valabile), 


Că acesta e și gindul d-lui Porsenna, o dovedeşte ur- 


“mătorul pitoresc pasagiu: 


„Un țăran isteţ îmi spunea: 

— E bună cooperaţia, domnule, dar noi n'avem oameni. 
Rominii fură tot; mănincă şi registrele. Ar trebui o socie- 
tate străină să conducă cooperativa satului... 

„Prin străini, rominul înțelege oameni competenți şi 
corecti" (141). 

Cum cartea d-lui Porsenna e o jerbă de sugestii, ob- 
servaţii, propuneri, întrebări şi ipoteze, împroşeate în toate 
direcţiile, e firesc ca ea să conţină multe păreri contens- 
tabile, în deosebi cind e vorba de evrei, de comunism, de 
fascism şi alte nsemenca fenomene pe care rominul le gin- 
dește handicapat, cu mult plumb ingreuitor, cu tot balastul 
prejudecăților și formulelor-revolver. lată de ce acest as- 
pect al lucrării ar merita poate o examinare mai atentă, 


pe care, din nefericire, spaţiul restrins al prezentei analize 
nu o poate permite. 


S. 


TREE da d 


A ADEVE 


IUR cutu 6 mR O 
pE SEA RIITO 
HA! Ri RON 


i Este oglinda fidelă a 
nf ere gre mă ultimelor mere ia 
bil serviciu de reportaj. din lumea întreagă 


16—32 pagini zilnic 


Adevěrul . .. 


EXECUTĂ TOT FELUL DE IMPRIMATE: 


ZIARE + REVISTE + CĂRŢI ŞCOLARE 
LINIATURĂ MECANICĂ + CECURI 
ACȚIUNI e CHITANŢE « LIVRETE + HARȚI 
AMBALAJE e ETICHETE + AFIȘE 
PLACARDE ARTISTICE + LEGĂTORIE 
ETICHETE TIEFDRUCK 


EDITURA „ADEVERUL"S.A. 


BUCUREȘTI, STR. CONST. MILLE No. 5-7-9 — TELEFON No. 3-84-30. 


NAȚI- VÄ 
«80 Ca, 


A DE VER ULIDIMINEAȚAJIADEVERUL 


cel mai vechiu p mai rãs | cal mai mare și mai rispis VIRROAR o annittre 
pândit ziar politic dim fară. | dit cotidian românese de | revistă literară. Apare în fias- 
Apare zilnic le ora ló, întormațiuni. sare Vineri, 


COSTUL ABONAMENTULUI. 


lo. „bei 200 — 
bha .,. 2 W 


COSTUL APONAMINTULII 
a. tai 758. — 

+ e Ii 

šis: o a 308 


MAGAZINUL 
DIMINEAȚA COPIILOR | revină lunară în gassi pub fL E CTUR A 


cea mai bonă revistă pentru | <atiwnilor similare siăise, foare lilevaturilce străine, 
copii și tineret. Apare î» fie Costur asomamantuiui: | | romă săptămânală. Apare 
cara Miercuri 1 ee tei 230.0 toni Lei 178 în fiecare Joë 


COSTUL APONMAMEN 
t Entot CUVANTUL LIBER ga parere ec | 
è i 
politică  teratură artă e yis- LECT +. 108 
43 Anara în finrare Shmbătă E o e =. W- 
COSTUL ARONAMNTULHI: | L 
CTU CM A E Le: 208 REALITATEA ILUSTRATA 
3 n , O ca =- Wi 
tons ilustrată de speciali. 3. a: cea mai mare p ma răspândită 
tate sschniv cinematografică. pooo Mudeaţi încătănar ne vomita sptâmânală de ac 
Apse le | V 15 ale fină bear, aaa ar, sts tualitati dostrată sn culori, ti 
rei luni. J en isi 145—6 iuni Lei 70 părită Le roto -foto : gravură. 


Apare in focare Miercuri, 


COSTUL ABONAMENTULUI: 
læ., „iai 
4 iuni s... W 


COSTUL ABONAMENTULUI, 


R 4.9.5 9 
T radielenie, televiziune. știință 
pentru toți, tipărită lo Helio- 
gravură. Apare în fiecare 
Sâmbătă, 


revista pocurice distractive 
Apae la | p 15 ale facă. 


COSTUL APONAMENTULUI ; 
Ioa... „Li 100 — 
La 
D - .... M 


COSTUL ABONAMENTULUI ; 


Cereţi catalogul volumelor literare, științifice și didactice ale 
editurii „Adeverul”. — Trimiteţi costul abonamentului prin Cec 
poștal No. 2741, specificând pe verso cuponului scopul trimiterii. 


OPERELE LITERARE 


APĂRUTE IN EDITURA „ADEVERUL' 


N. lorga 
Istoria Literaturii Române Yol. 1,11 


Liviu Rebreanu 
Răscoala — Jar 

E. Lovinescu 
Mite ; — Bâlăuca 


General C. Manolache 
Destăinulrile Col. Mihu. — Stânie 
Dreptate. 


Const. Graur 
Cu privire la Fran Ferdieesi 


Radu Rosetti 
Vecbituri 


Corneliu Moldovanu 
Cântarea Cântărilor 


T. Teodorescu - Braniște 
Băiatul Popii 


Victor lon Popa 
Stârieară cu fofeară 


lon Sân- Giorgiu 


Lirica lui Goothe 


De vânzare la toate librăriile din țară. 


CR E IE, 
Cereti Catalogul General al cărților literare 
apărute in Editura „ADEVERUL S. 4 
Bucureşti Str. Gonstantin Mille i) 


. S. Regina Maria 
2 data vieții mele Vol. 1, i, mi 
Regine inceroncte Vol. LHN 


Prințesa Martha Bibescu 


Dest. Lordului Thomson 


M. Sadoveanu 
Aventurile Şahalal: — Local unde 
nu s'a întâmplat nimic 


Eugen Herovanu Prot. Univers. 
Oraşul amintirilor 


Const. Stere. er UDE 
preai Y o . 
Mi. iY, Y. YL vu, vm 


H. Papadat Bengescu 


Logodnicsl; — Marele premiu Re- 
Y- gele Carol II al S. S. R. pe 1936 


Al. T. Stamatiad 
Pagini din Baudelaire; — Peisaşii 
sentimentale; Premiul Acodemiei 
Române pe 1936 


M. Celarianu 
Polca pe furate; —M 
Regele Carol |! al S. S. R. pe 1935 


„REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: STRADA GĻEMENCEAU Nr. 9 


1937, — ANUL XXI IULIE, NR. 7 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURĂ, ȘTIINȚA ȘI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 
SUMARUL: 


C. Vișoienu O politică externă națională 


ag. 3 

Al. O. Teodoreanu Pentru Topirceanu ta 17 
M. Ralea G. Topirceanu AA 19 
D. |. Suchienu Poetul Topîrceanu “ 23 
Marg. Borcionu Negustorul de fluturi $2 ~ 
L. L Carageale Corbul `» 39 
V. Madgearu Rolul ştiinţelor în societatea democratică „| 45 
G. Călinescu E. Lovinescu (portret) n 57 
i. D. Gherea Domeniul implicitului b 71 
D. I. Suchianu Cronica literară (Poeziile lui G. Căli- 

nescu r 76 
M. Ralea Cronica internă: Noi forme de naționalism .. 81 
E. Poulopol Cronica legislativă 84 
Al. Graur Cronica linguistică: Metode politice în 

ştiinţa limbii = 89 
G. Oprescu Cronicp plastică: Muzeul Simu. Premiile 

naționale 95 
V. Nicolescu Cronica sportivă: Sportul la munte 103 


MISCELLANEA: Radio-Bucureşti e în Italia?—Cind vrei să eviţi neo- 
logismele.— O mică prostie a unui mare romin.-—Din cariera unui vechi 
necrofil—Bicentenarul Universităţii din Goettingen.—Stricătorii de lim- 
bă.— Premierea d-lui C. Manolache.— Bilete de papagal. — Un proaspăt 
comunist, —Respectul ilegalității— Evoluţia dreptei, 


RECENZII: Cezar Petrescu: 1907. — N. Iorga: Oameni care au fost 
(II şi III) — A. Savelle: Spania 1937, — B. Fondane: Titanic. — I. 


Petrovici: Viaţa şi opera lui Kant. — I. Petrovici: Schopenhauer. — 
R. Cioflec: Virtejul. — T. Arghezi: Ce ai cu mine, vintule? — I. 
Biberi: Oameni în ceaţă. — C. C. Giurescu: Istoria Rominilor (vol II 
p. I. şi II). M. Rollea: Din Istoria drepturilor omului. 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURA, ȘTIINȚĂ ŞI IDEOLOGIE 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIȘOIANU 


ANUL XXIX 
IULIE 1937 


———— 


O POLITICA EXTERNA NAŢIONALA 


O desbatere violentă şi vagă, transferată în Rominia din 
alte ţări, a cuprins în virtejul său şi chestiunea politicii 
noastre externe, a naturii şi orientării ei. Din mai multe 
părți, pare să fie criticată această politică pentru infiltraţiu- 
nile străine pe care le-ar accepta sau penttu faptul că şi-ar 
trage inspirațiunile esenţiale din capitale stăine în loc să se 
spijine pe nevoi naţionale. 

Criticele acestea trebuesc privite cu discernămint şi luate 
în considerațiune numai în măsura în care au o valoare mo- 
rală şi arată o oarecare competentă technică. Dintre ele, tre. 
buesc eliminate fără intirziere cele supuse, ele înşile, unor 
sugestiuni străine şi cele care se ridică impotriva unor anu- 
me influențe pentru ca in fond să le înlocuiască cu altele. 
Apoi nu pot fi examinate în mod serios criticele prea uto- 
pice, care pornesc dintr'o ignoranță totală a actualei situa- 
țiuni internaționale, cu legăturile ei interne, cu jocul inte- 
reselor reciproce, cu necesitatea concesiunilor mutuale, cu 
nevoile țărilor mici amenințate de a-şi găsi forme de apărare 
în fond egale cu pericolele eventuale, etc. Apoi, pot fi lăsate 
de o parte criticele inspirate de un fel de ingimfare naţio- 
nală, care se bazează pe idea onorabilă dar ireală că Rominia 
este singura ţară din lume care nu are nevoe de nimeni şi 
de care toți ceilalți au nevoe, că ea poate comanda singură 
legăturile sale cu străinătatea, felul şi intinderea lor. 

Criticele care rămîn au o îndoită țintă. Pe deoparte ele 
atacă orientarea politicii noastre externe; pe de alta, ele se 
îndreaptă contra metodei şi caracterului acestei politici, 

In observaţiunile de mai jos, nu ne vom ocupa de prima 
chestiune decit în măsura În care poate folosi celei de a 
doua. Nu de orientarea politicii noastre externe va fi vorba, 


Viața Rominească 
4 


litică externă. Chestiu- 
i odalitatea de a practica o po i 
add doni ne interesează deocamdată, fiindcă, in adevăr, ea 
ricărei politici naționale. | , 
Z iun data poate avea un interes esențial şi durabil. Ea 
este de o importanță eminentă şi gravă, fiind legată i isto- 
ria, de psihologia noastră, Ea vine după secole grele, aicea 
virtuțile acestei națiuni au fost cheltuite sapa ip propage 
i jurările nu -. 
iinței ei elementare şi in care imprejur: e 3 : 
A port forme savante de politică internațională şi 
să fondeze instituțiuni solide pentru practica ei. T 
In cadrul Romîniei actuale, cu o valoare ascunsă 
ate indreptăți la un rol internațional, şi Intz’o lume Îi 
e comandă să jucăm acest rol pentru organizarea securit f : 
noastre Însăşi, problema metodei unei politici externe napio 
devine primordială. a ; 
P et Tai să definim cu preciziune subiectul p să i 
murim că nu chemăm naţională o politică de izolare, să 
tralitate sau alte asemenea utopii, Hee ponei abat aa 
j j j um 
šturi cu statele zise naționaliste. ; upă cum 
aie vreuna din aceste combinaţiuni din uz zmei. 9 
nerală de polilică externă pa prea Nu vrem să exa 
i valoarea lor pentru ţara noastră. 2 
iu Mol cheii parole o politică externă pe care națiu- 
nea hotărăşte să o facă pentru menținerea şi ias sd 
i ente o practică liberă de influen 
pl sg prsroppa e p ] litică de alianță sau de 
, Această politică poate fi o polii | 
pr supe formă e colaborare cu Puteri străine şi va pa 
restricțiunile şi concesiunile mutuale pi Sate, pate, ame 
i Nu aceste limitări derog 
etape peria i di de reciprocitate in prac- 
nea unei politici naţionale, ci ipsa ; PR E 
i „sau o nejustificată inegalitate n repar 
a căt) Kansi al unei politici externe este garantat 
de libertatea cu care se concep şi se ps poata ai k 
] de către organe k 
de felul cum este practicată rgană - 
tivă, fiindcă este stinjeni 
libertate de altfel cu totul relativă, te st j 
pă elemente străine care intră neapărat în unea K 
elementare şi asupra cărora influența proprie na roi e. 
mai redusă cu cit pericolele de evitat sunt mai mari ta 
puterile de rezistenţă. 


"O politică externă națională 5 

Strinsă însă in atitea cercuri, 
poate fi practicată cu mai multă 
dență. Ea poate fi inspirată de u 
personală şi națională sau de un 
umilință. In mersul său, 


politica externă a unei țări 

sau mai puțină indepen- 

n sentiment de demnitate 

spirit de concesiune şi de 

poate trece peste anume rezistențe 

străine şi poate călca pe anume sentimente născute în afară 
de condițiunile succesului său, sau se poate inclina umilită 
în fața primelor protestări, Işi poate menţine cu perseverență 
pozițiunile caracteristice, sau poate schimba cu precipitare 
punctele de vedere. Poate fi suplă şi tenace, sau fluidă, in- 
consistentă, Poate avea ca scop prezervarea intereselor națio- 
nale sau poate tinde să facă plăcere străinilor. Poate fi re- 
zistentă, onestă, mindră sau poate fi parvenită, slugarnică. 
Poate, legată de destinele națiunii, să se ridice pină la înăl- 
țimea lor, sau poate, agățată de incidente, să se tirască la ni- 
velul unei afaceri, 

Va fi deci şi ea după cum e şi națiunea 
sau oamenii cari o practică. 

O politică ex/ernă națională trebue 
largă adeziune a națiunii, 
pe condițiunile statornice 
lui. Ea nu poate fi spriji 


care o susține 


să se spijine pe o 
pe instinctul său de conservare şi 
ale integrității teritoriale a statu- 

nită pe întorsături trecătoare ale le- 

găturilor internaționale, sau pe dispozițiuni vremelnice ale 
opiniunii publice. Fapte diverse, incidente, beneficii momen- 
tane nu pot fi ridicate pînă la rangul unor criterii în poli- 


tica externă a unui Stat. Din contră, un element de durată, 
de continuitate îi poate asigura caracterul național şi îi con- 
feră un prestigiu în lume. Tot el atrage adeziunea națiunii 
consolidind această bază necesară oricărei combinaţiuni su- 
perioare. Politica externă britanică este înconjurată de o rară 
autoritate nu numai fiindcă execuția ei se sprijină pe o forță 
națională excepțională, dar şi pentru că in direcțiunile sale 
esenţiale se recunosc caratere de lungă continuitate. Această 
ii dă un fel de măreție şi subliniază perenitatea destinelor 
britanice, care par astfel legate de vecinicie. Și poate că 
absența acestor caractere de durată împiedică politica itali- 
ană să dobindească prestigiul pe care l-ar justifica adesea 
succesele obținute. 


O politică închisă, ocultă, sau făcută din combinaţiuni 


é Viața Romineascã 
contradictorii va fi din ce in ce mai greu de realizat. z 
unele state poati fi practicată o politică externă ese 

cu adevăratele lor destine, dar numai pînă în momentele 
grave cind ea cere o supremă realizare. Atunci se vede că na- 
țiuuea nu o susține, o refuză sau se împarte, slăbind pute- 
rile de rezistentă ale statului in împrejurările cele mai tragice. 
Noi Rominii, am făcut odinioară experiența unei politici ofici- 
ale, care s'a dovedit a nu fi națională. Nu e locul să examinăm 
aici meritele politicii noastre externe dinainte de război, e 
deajuns să amintim că în ceasul grav cind ana voit să o rea- 
lizăm. națiunea, s'a deslipit de acea politică. Vor exista si 
deauna între cetățenii unei țări deosebiri de păreri în pri- 
vința chestiunilor de politică externă, ca în privinţa oricăror 
chestiuni politice. Ele se disting în fața primejdiei şi mai 
ales in cazul cînd însăşi acea primejdie arată că politica ex- 

i a fost justificată, 

pir afară ps aceste condițiuni generale pe care trebue să 
le îndeplinească o politică externă pentruca să fie națională, 
trebuesc întrunite de partea națiunii insăşi altele, care să 
constitue o bază de susținere a unei asemenea politici. O na- 
țiune lipsită de un puternic instinct de conservare şi com- 
pusă din cetățeni fără sentimentul demnității, sau o națiune 
a cărei societate superioară nu simte legătura cu statul, nu 
r liticã externă națională. ? 
4 “De aice partizanii serioşi ai înălțării politicii noastre 
internaționale trebue să caute o îmbunătăţire a bazei rd 
a acesei politici, Să privească problema dela începutul ei, să 
contribue la formarea mentalităţii publice necesară şi la l- 
cătuirea cadrelor şi instituțiunilor destinate să o servească. 
Fiindcă in acest domeniu ca şi în multe altele, am realizat 
formele exterioare, dar nu le-am umplut de conținut. 

In scopul acesta, voi indica citeva din cusururile noas- 
tre cele mai grave, care ar trebui stirpite pentruca să putem 
practica o adevărată politică externă naţională. o oaran 
experiență, participarea în cadrul mai multor ani le con bi 
rințe internaţionale, avind onoarea să reprezint țara în ai 
pătate În diferite capitale sau să fac parte din dieetin 
internaționale, mă îndreptăţesc poate să supun cetitorilor ci. 
teva observațiuni. 


O politică externă națională 7 


O politică externă națională cere indeplinirea unor con- 
dițiuni morale, politice şi technice. 


» 
ACU, 


Condiţiunile morale privesc valoarea politicii însăşi ca 
şi mediul intern În care se desvoltă o parte din activitatea 
reprezentanților străini în țară, Ele atrag sau ingădue exer- 
citarea unor influențe străine sau le mențin în cadrul lor 
normal imprimindu-le caracterul de măsură şi de discreţie 
voit, 

O politică concepută clar şi practicată prin mijloace 

leale va inspira celorlalte State un sentiment de respect, 
Prejudecăţile asupra caracterului machiavelic necesar al po- 
liticii internaționale pier treptat. Discreția, abilitatea, spiri- 
tul inventiv în negociațiuni păstrează toată utilitatea lor şi 
se pot exercita fără să destitue politica dela onestitate. Din 
contră, o politică confuză in concepția sa, intortochiată in 
mersul ei zilnic, în care declarațiunile se disociază de acte 
şi angajamentele de realizări, atrage un control neintrerupt 
al celorlalte State, o privire plină de îndoială din partea alia- 
ților eventuali şi numeroase intervențiuni din partea tutu- 
rora pentru a obține explicaţiuni şi justicicări. O politică 
devenită astfel suspectă conduce Statul care o practică la ne- 
voia unor desmințiri, la acte de umilință şi la concesiuni. 
Prin mobilitatea sa excesivă, prin contradicțiunile sale, prin 
aparențele variate subt care se înfăţişează, ea nu prezintă un 
punct de reazem pentru colaborări străine. Acestea devin la- 
borioase şi fragile, iar adversităţile intilnesc neapărat o faza 
prielnică pentru atacuri piezişe, 

Cu cit o politică externă este mai stabilă şi mai limpede 
cu atit rezistă ca mai uşor influențelor străine. Detfiniţiunea 
sa insăşi trebue să fie fermă ca să nu ingădue intiltrațiuni 
din afară. Să fie aşezată pe elementele durabile ale securi- 
tății naționale şi supusă unor direcțiuni constante. Să nu fie 
tulburată de tot felul de incidente şi să nu se mlădieze după 
fapte diverse. 

Aceste caractere generale, împreună cu altele, conferă 
unei politici externe autoritatea necesară funcționării sale 
independente. 


Viața Rominească 


Ele trebuesc insă pc cu oN a gi: 1: 
ectul angajamentelor de tot felut, e, 
periei pane ua 297 aranjamente grai ae pari at 
neexecutarea lor, la demersuri străine, care s fede ora 
grave cu cit statul vizat are o mai mare nevoe 
ca Ci de mai sus sunt de ordin general. gis e 
rivesc, decit într'o măsură Statul nostru. Ar fi ară oi 
aiii ca negociațiunile noastre în străinătate să fie ze kaer 
organizate, în privința competenţei şi a ee va 
aş menţiona cazurile pe care eu însumi le cunos ez S 
tudinile lor ridicole şi rezultatele lor act mei: 
vesti demersurile străine penibile la care au lat aş h 3 ceai 
vedea uşor cit de urgente sunt nevoile de parapri z eree 
metode naționale, Cea dintii ar avea ca py SPRER = 
Ooa N aap pa e i sala, mai 
ăi ăi evine r 
MA E al decit toți delegații străini - m ae 
Propunerile sale sunt adoptate în unanimitate, mme e 
se substitue triumfătoare celor practicate pină aha că 
îi sunt acceptate de toată lumea ca un nou E amare ES 
vindecarea durerilor universale, drepturile om DA 
lemn afirmate de conferințele internaționale şi aere aj 
indestulate pe spinarea celorlalte țări ai psi e aptă 
ponce paria alia "mong i m care Íi 
întors În țară, după o seri i Se A a 
trimbițau succesele, face declarațiuni ziare ice aa 
btil în care şi-a învins interlocutorii E: 
e: mi eee prestigiul pe care ţara le-a ciştigat pe urmă 
AEIR Š 
p n a poan şi ingenios ar calcula, e: 
aceste declaraţiuni, avantagiile obținute de gone io: 
ge la munți de aur si ar găsi țara noastră pe 
ma veni odată vremea să povestesc, alături de -m 
care delegații noştrii au ridicat prestigiul şi gate S -i 
țări pînă la înălțimi de mindrie şi de „putere, as pey: 
imi puneam capul intre miini de sfială şi amar 


rău, 


O politică externă națională "i 


Aş vrea să enumer printre, condițiunile morale necesare 
unei politici externe naționale, şi independența presei interne, 
Chestiune gravă, care în ultimul timp a luat propotţii ne- 
faste. Este vorba de independenţa ei politică, morală, mate- 
rială. Şi inainte de toate, de decența ei. Violenţa presei 
noastre, atacurile personale, calomniile la adresa miniştrilor 
de externe şi reprezentanţilor noştri În străinătate creiază o 
atmosferă de decădere în care se deslănțue jocul ocult al in- 
fluențelor străine. Unele ziare iau în mod sistematic partea 
unor Puteri străine contra politicii noastre oficiale, fără dis- 
cernămint, fără cruțare pentru interesele țării noastre, înles- 
nind manevrele cele mai evidente. 

Tonul presei reproduce desigur pe acela al partidelor 
politice şi e legat de sensibilitatea publică. Dar de ce oare 
acestă putere în Stat nu vrea să întreprindă şi o operă de 
educare colectivă ? 

Societatea bucureşteană şi lumea noastră politică au o 
mare parte de răspundere în activitatea exorbitantă pe care 
unii diplomaţi străini o destăşură în Rominia. 

Societatea bucureşteană işi simte viaţa ei mondenă cu 
totul deslegată de pozițiuuea şi interesele țării noastre in 
lume. Ea nu priveşte niciodată legăturile cu străinătatea prin 
ochiul statului şi nu le practică cu simțul reciprocităţii. Mi- 
nistrul nostru în capitala unei țări învinse nu era invitat, 
acum cităva vreme, în nici o familie mai importantă; în ace- 
laş timp, ministrul acelor țări la Bucureşti era invitat, flatat 
serbătorit. Ascultaţi, în inalta societate déla noi, conversa- 
țiunile cu străinii şi vă veţi minuna de indiscreția şi vulga- 
ritatea cu care se vorbeşte de oamenii noştri polilici, de acti- 
vitatea lor. In ce chip vreți să răspundă unii din aceşti străni, 

cari au facultăți de adaptare mai pronunțate ? 
Rominii au spiritul atit de larg şi de primitor, incit din 
legăturile lor de societate cu străinii trag consecinţe politice, 

Oamenii politici, la rindul lor, mau secrete pentru străini, 
Tot ce ştiu, tot ce işi inchipue, tot ce urăsc sau speră, ei îl 

spun, la prima convorbire, primului ziarist, diplomat sau chiar 
simplu turist străin. Cei mai mult? dintre ei sunt fericiţi să 
pară informaţi şi gata să-şi combată adversarii în aceste con- 
Versațiuni cu persoane importante. Cel mai mic funcţionar 


10 Viața Rominească 


dintr'o legaţiune, dacă este întreprinzător, poate, cu un aer 
grav, să asculte profesiunile de credinţă ale unor oameni 
politici dela noi şi să facă în comun planuri de viitor. El 
poate pătrunde prin ministere, prin serviciile Statului, în in- 
cinta parlamentului, în redacţiile ziarelor şi să facă, in modul 
cel mai liber, propagandă pentru ideile şi interesele sale. 

Am fost acreditat, cu calitate deosebită, în mai multe 
Capitale din Europa: peste tot am admirat tactul, discreţia 
şi gravitatea pe care oamenii politici ein acele țări le puneau 
in raporturile cu străinii si grija cu care fereau viața lor 
publică de amestecul acestora. 

La noi, diplomaţii străini sunt atraşi în luptele noastre 
interne; sunt invitați să facă declaraţiuni politice presei, să 
aprecieze public poziţiunile oficiale ale politicei noastre ex- 
terne, să ţină conferințe cu subiecte politice, să imprime 
scrisori cu caracter polemic şi, citeodată, să transfere în 
această țară luptele dintre Statele pe care le reprezintă şi 


care lupte ne sunt cu totul străine. 
Cu atit mai mult admir pe cei cari continuă tradițiunile 
de discreție diplomatică şi respectă independenţa acestei ţări. 
Una din misiunile importante ale unui diplomat este să 
cunoască situațiunea ţării in care este acreditat şi să fie in- 
format asupra dispozițiunilor ei politice. Misiune delicată şi 
complexă, care cere pe lingă nenumărate alte calități per- 
răbdare pînă să poată lega cu lumei 


sonale, perseverenţă, tact, 
politică şi societatea acelei ţări raporturi de încredere şi 


poate de prietenie. 
La noi, după citeva săptămini de activitate, nu-i mai 


rămine diplomatului decit grija să aleagă în maldărul de in- 
Nicăeri funcțiunea de 


formațiuni depuse la picioarele sale. 
diplomat nu este mai uşoară decit în Rominia. De aceea, p? 


vremea cind reprezentam ţara noastră în străinătate, spuneam! 
în glumă că idealul meu profesional ar fi să fiu acreditat 
pe lingă Statul romim. 

Aceste note nu învinuesc pe niciun stăin. străin. Fiecare 
dintre ei îşi desvoltă o activitate potrivită cu mentalitatea 
publică din ţara unde se află. Aceste note, pe noi Rominii, 
care dorim o politică externă națională, ne privesc. De aceea 


O politică externă națională ir 


le supun cititorilor cu sinceritatea pe careo comandă impor-- 
tanța gravă a chestiunii. 


Evoluţiunea statelor moderne, in care opinia publică 
s'a ridicat treptat spre cunoaşterea problemelor esenţiale 
comandă deasemenea o nouă metodă in elaborarea positianilar 
elementare ale politicii exerne: o metodă deschisă, care 
să comporte o circulațiune activă intre instictul de conservare 
şi facultățile de sacrificiu ale naţiunii pe de o parte şi formele 
inalte ale politicii internaționale pe de alta. Unanimitāțile în po- 
litica externă sunt excepționale, în adevăr. Ele trebue să fie do- 
rite de orice om politic. Dar fiindcă nu le poate realiza în mod 
sistematic, omul politic nu trebue să părăsească ideea unei 
cit mai largi adeziuni populare şi s'o înlocuiască cu forme 
secrete. In mersul său zilnic, în funcționarea principiilor sal 
stabilite cu consimţimintu! națiunii, diplomația unei țări pere 
desigur să evite publicitatea şi să prezerve combinațiunil 
sale de desbateri notorii. Dar baza sa trebue să fie a d 
zată pe umerii națiunii. Influențele străine devin Pope ea? 
slabe şi, prin stabilitatea ei, astfel dobindită tite ye 
pi ces țări capătă autoritate în lume. pia 
umai ọ politică stabilă e fi cu i 
Şi numai aşa poate fi Pasi Alttel Poeziei ip 
zare dice cn concurențe de tor felul. Stabilitate. 
| rne nu nsemnează imobilitate, nu cere fi 
închise şi împietrite, nu alcătuest raid 
Aaa ea nouilor curente din pecete na dr 
o mai uşoară inregistrare a f šine i 
piardă structura elementară. Paint even pbs PE 
pas an P ratia favorabilă asupra legăturilor Pl 
> ue să reprod i 
şi mobilitate care să ping sec pa d 
SA cipum externă trebue întoarsă cătră vitor. Oridecite 
re , peta lupta spirituală dintre Metternich, doritor 
pească evenimentele de instituţiuni Împietrite, şi Tal- 


să Viața Rominească 


leyrand, aliat subtil al inovațiunilor, ultimul va ciştiga. Das 
fără grabă. 

In epoca prezentă, evenimente furioase par să fi tulburat 
increderea oamenilor politici in facultățile spirituale şi în 
puterea lor de a aşza o otdine intre fapte. Ei imaginează 
parcă o gindire fără obiect, paralizată in fața unui foc auto 
nom al faptelor. Şi cei mai isteți işi propun, cel mai mult, 
să fugă fără scop după ele. Au însă o vanitate: să fie nu- 
miți, din cauza aceasta, realişti. 

In politica externă a pătruns acest spirit de panică, sau, 
cel puţin, de extremă mobilitate. Ca şi cum destinele națiu- 
nilor, declarate de aceiaşi oameni permanente, şi-ar putea 
făuri vecinicia din această anarhie. 

Ziarele noastre au reprodus odată, desigur cu oarecate 
fantezie, declarațiunile ministrului de externe al unei țări 
amice, care ar fi spus că „un ministru de externe care nu 
vrea să pară demodat trebue să-şi revizuiască părerile din 
şase în şase luni“. Spirit activ şi fertil, care a adus mari 
servicii țării sale, nu îl credeam totuşi pe acel ministru de 
externe atit de cochet. 

O altă condițiune din această categorie este spiritul de 
egalitate în care se concep legăturile cu statele străine. Nu 
o egalitate utopică, aşezată pe vanitate, dar o tendinţă de 
egalitate bazată pe reciprocitatea avantagiilor şi a riscurilor. 
Combinaţiunile politice care au în vedere beneficii unilate- 
rale şi exclusive nu au meritul să pună țara care le urmă: 
reşte pe picior de egalitate cu cea dela care sunt cerute. Aci 
stă cea mai gravă infirmitate a raționamentului făcut de ọ3- 
menii politici dela noi, cari propun țării o politică de neu- 
tralitate garantată. 

Am spus că nu vom examina în aceste pagini chestiunea 
orientării politicii noastre externe. Altădată vom studia dife- 
ritele formule propuse, printre care şi pe cea mai utopică 
dintre toate: neutralitatea. 

Deocamdată, am vrut să subliniem una dintre contradic- 
țiunile sale cele mai evidente şi care cuprinde in cadrul 
acestor observațiuni. Doctrina neutralității, numită de citeva 
săptămini a independenţei, se laudă, mai ales, cu două merite: 
„că ar fi capabilă să confere ţării cea mai mare libertate de 


O politică externă națională LES 


acțiune şi să-i asigure toate avantagiile fără obligațiunile- 
corespunzătsare. 

Se uită insă că o țară a cărei existență este garantată 
fără reciprocitate de alte Puteri, este obligată să accepte un 
adevărat control al garanțiilor, fiindcă nimeni nu-şi va asuma 
riscurile unui război din cauza acțiunii arbitrare a unei țări 
garantate. 

Nu există politică de beneficii fără riscurile corespun- 
zătoare. 

Şi nu există politică externă națională fără obiigaţiunile 
echivalente avantagiilor urmărite. 

Aceste citeva truisme comandă conțiunile politice ale 
unei diplomaţii care tinde cătră ridicarea oricărui Stat la un 
nivel de egalitate in legăturile internaționale, 


2 Condițiunile technice ale unei politici nationale privesc 

ata pa unui cap diplomatic la inălțimea misiunii ce Îi este 

cre ințată Precum şi organizarea şi funcţionarea unui ade 

adevărst minister de externe. 

Be penale este de o mare importanță, fiindcă de ea de 
jas 

pia nformarea noastră asupra strâinătății, propaganda in 
parce tezelor şi intereselar romineşti şi, mai ales, soart 
unor insemnate negociațiuni. 3 
Caracterul general aj acestui articol nu ingădue un exa 


men amanunțit al chestiunii. Aminindu-l, vom enumăra numai 
capitolele ce ar trebui să îl compună 


ej É! à s 
Ştiu discreția care mi se impune, după ce am făcut eu 


lomatic, dar şi îndatoririle pe 
virtuților şi infirmităților lui, 
e mai: urgente reforme pe caate 


trebue să o facem i 
in scopul de a practi itică 
en ca o politi ] ï 
este aceea a ministrului de externe. pitt: raza 


Stabilitatea politicii, conducerea e: 
necesa } f 
intrepr. E i a 

1 im- 


ințeleaptă, legătura 


14 Viața Rominească 


portante cu cit întimplările politice pot aduce în fruntea 
ministerului oameni care de abea în momentul instalării îşi 
întorc privirile cătră problemele internaţionale. 

Şi aceste probieme au devenit complexe şi particulare, 
Tratate de tot felul, pacte juridice, convenţiuni economice, 
aranjamente financiare, instituțiuni financiare cu competințe 
feiurite, conferințe internaţionale, congrese, etc. se îngrămă- 
desc astăzi treptat; fără cunoştinţa lor aprofundată nimeni 
nu poate reprezenta țara cu folos în străinătate. 

Inainte de răsboi, problemele erau mai simple şi mai rare. 
Atunci, diplomaţia se putea face numai cu geniu. Astăzi, ea 
se face cu competință. Odinioară, un candidat cădea la exa- 
menul de admitere în corpul diplomatic dacă nu ştia proto- 
colul dela Curtea Caterinei a II-a; acum, trebue să ştie arti- 
colele din pactul Societăţii Naţiunilor, sau preambulul .pac- 
tului jugoslavo-bulgar, etc. 

In afară de pregătirea personală a corpului nostru diplo- 
matic, exercițiul funcțiunii lor normale trebue ajutat de 
conducerea şi informarea lor dela centre, de utilizarea lor. 

Ministerul nostru de externe are tendinţa să trateze 
chestiunile de competența sa cu miniştrii acreditaţi la Bucu- 
reşti, iar nu prin reprezentanții noştri în străinătate, pierzind 
astfel avantajul negociațiunilor cu o țară multiplă, diversă, 
cu interese deosebite, pe care ministrul nostru acreditat acolo 
le-ar putea folosi în întregime. 

Reforma insă cea mai importantă ar trebui neapărat să 
fie organizarea puternică a serviciilor din minister, care să 
conducă la un monopol al legăturilor cu străinătatea, extr- 
citat de ministerul de externe. 

Nu am face decit să adoptăm şi noi metoda țărilor mai 
civilizate. Această concentrare, singură, ar pune ordine in 
chestiunile tratate, gi chiar în liniile generale ale politicii 
noastre externe. Dispozițiunea actuală produce o confuziune 
foarte costisitoare şi ca prestigiu şi ca beneficii. Cererile 
străine sunt examinate de diferite ministere independent de 
revendicările noastre care nu le pot fi cunoscute, şi intre 
ele nu operează totdeauna jocul legitim al compensaţiei. So- 
juţii sunt acceptate în afara codului general al convenții 
milor dintre state. Chestiuni, legate între ele prin Iucrările 


'O politică externă națională I5 
aia 
a a a a Pulpa sunt, în mod neprevăzut, disociate. 
rea - „În paguba noastră, beneficiul recipro- 
Iată, citeva din dezideratele 
Tat cele mai generale al i 
Asa externe naţionale. Rectificarea, in acest scop = poli- 
sa gara nu se îndreaptă către pozițiunile cale eee: 
p zare e. Caracterul național nu se poate dobindi din combi- 
REAN naționaliste, nici prin declarațiuni de vanitate în fața 
: âinătăţii. El va rezulta din organizare morală şi adminis- 
rativă a unei națiuni libere şi din simțimintul de cinste şi 
de mindrie al cetățenilor. si 


CONST. VIŞOIANU 


PENTRU TOPIRCEANU 


Cuvintare rostită de dL AL O. Teodoreanu la înmormin- 
tare, care a avut loc la cimitirul „Eternitatea“ din Iaşi. 


Fără să mai aştepte înflorirea liliacului, căruia nu-i 
trebuia poate decit o strofă săltăreață pentru a suride soare- 
lui de primăvară şi inimilor noastre, asemeni chiriaşului 
grăbit din propria-i baladă, poetul Gheorghe Topirceanu ne 
părăseşte dureros de prematur, pentru a-şi ocupa locul în 
nemurire, alături de lon Creangă, Barbu Delavrancea, Dimi- 
trie Anghel, Neculai Gane, Alexandru Philippide, Gheorghe 
Asachi, A. D. Xenopol, Teodor Codrescu, Alexandru Lambrior 
şi alți nemuritori care şi ei dorm în pace, în acelaş lăcaş de 
veşnică hodină, denumit printr'o macabră vrere a Destinului 
„Eternitatea“, 

Cind pleacă dintre vii un om care nu s'a îndeietnicit în 
viaţă decit cu agonisirea mult rivnitelor bunuri matertale, 
mihnirea acelora care îl petrec pănă la pragul necunoscutului, 
e ades fățarnică. Dar cînd un poet închide ochii, ducînd cu 
el în groapă un univers întreg, cu toate tainele lui nepătrunse, 
mare este durerea care adună laolaltă pe toți cei ce l'au 
prețuit. Desigur, că acolo sus, în ceruri, îngerii pling. In 
clipa în care un poet iubit, aşa cum a fost Topirceanu, îşi 
dă suflarea din urmă, putinţa fiecăruia de a-şi auzi rostit 
ceia ce n'ar ti putut decit îngăima, încetează. Ceva din 
sufletul colectiv al nației se sfişie. Aceasta este o suferință 
reală, 


» 
* + 


S'au indemnat unii a zice că Topîrceanu ar fi scris puțin. 
Pentru aceia care socot mai spornică îndeletnicirea cizmaru- 


18 Viața Rominească 


lui, a căruia umilă trudă Topîrceanu a imortalizat-o şi care 

confecționează şase perechi de încălțăminte, în timp ce 

giuvaergiul de peste drum deabea pridideşte să şlefuiască 

vre-o cîteva numai din fațetele unui diamant, aşa este. Dar 

pentru aceia al căror suflet e sensibil la imperceptibilile 
adieri ale imponderabilului, Topîrceanu a scris enorm. Leo- 
nardo nu s'a vîndut nici cînd cu metrul, nici Rodin la cîntar, 
Arvers a rămas celebru printrun singur sonet, dăruit 
unei literaturi bogate. In sacul cu cîțiva bani buni ai tezau- 
rului nostru spiritual, Topîrceanu a aruncat un pumn plin 
cu giuvaeruri adevărate. Și dacă acei care l'am cunoscut in- 
deaproape deplingem, în această zi de doliu pentru literile 
romiîne, dispariția fizică a prietinului, fie-ne cit de slabă 
mîngiere că în fața mormintului său deschis, întreaga suflare 
rominească îngenunchiază cu pioasă recunoştinţă pentru tot 
ce i-a dat, cu nemărginită jale pentru tot ce i-ar fi putut şi 
nu-i mai poate da, 


+ 


+ * 


D. General adjutant Nicolae Condiescu, secretar gene- 
ral al Fundațiilor Regale şi preşedinte al Societăţii 
Scriitorilor Romiîni, mi-a încredințat trista sarcină de a aduce 
atit din parte-i, cît şi din aceia a înaltelor aşezăminte de 
cultură pe care le conduce, un ultim; şi îndurerat omagiu 
rămăşițelor păminteşti ale celui dus, precum şi un respectuos, 
deşi zădarnic cuvint de condoleanță, nemingiiaților pe care 
îi lasă în urmă. O fac cu prietenească stringere de inimă şi 
o fraternă îndurerare, pomenind creştinescul: fie-i țărina 
uşoară şi adăugind: şi gloria cternă. 


G. TOPIRCEANU 


Cunosc o mulțime de oameni, perfecţi în toate, pe soco- 
teala cărora nu s'ar putea înjgheba nici o ponegrire, şi care-s 
însă suspectați fiindcă işi permit să fie spirituali. 

Multă vreme economistul german W. Sombart, a fost 
privit cu neîncredere fiindcă îşi presăra indicele numere ori 
abstractele legi monetare cu o vorbă de spirit. In țara noastră, 
un om de seriozitatea sufletească a lui Petre Carp, a dat 
ocazie la atiția imbecili să-i disprețuiaccă ca pe un simplu 
zeflemist, fiindcă, îngrozit de realitatea timpului său, ca şi 

Figaro al lui Beaumarchais, ridea ca să uu plingă. De această 
prejudecată a gogomanilor şi! filistinilor a avut să sufere şi 
subtilul, simțitorul poet care a fost Topîrceanu. 

Vor fiind mulți fini cunoscători în țara aceasta. care se 
abțin să-i atribue epitetul de mare poet, fiindcă alături de 
poeziile lui de o definitivă frumuseţe, a scris şi citeva parodii 
mai uşoare ori pentru că unele din lucrările lui, în fond 
grave, au fost publicate subt rubrica de „cronică veselă“, Alţii 
motivează poate această atitudine pe o teorie estetică. Aceştia 
sunt deprinşi cu axioma că poezia tipică e de cind lumea 
plingătoare, sentimentală, tristă, plină de nopți cu lună, de 
imagini delicate, din care n'au voie să lipsească fluturii, 
trandafirii, amorul nenorocit, femeia suavă, etc. Pe scurt 
poezia trebue să fie sentimentală, şi risul tocmai nu e. Pentru 
prima afirmaţie, privitoare la obligația de sentimentalism a 
poezieii suntem aproape de acord. Pentru a doua Însă, să ni 
se dea voe, să atragem atenția că |risul, ca şi comicul, e un 
sentiment. Şi dacă se poate spune, un sentiment serios, fiindcă 
e o atitudine în fața Vieţii şi fiindcă e, pină la un punct, 
un fel de soluţie Alosoie. | 


Fireşte, există ris şi ris. Una e comicăria eftină, floare 


20 Viaţa Rominească 
de circ, şi alta e risul-atitudine, comicul intelectual isvorit 
ca derivator al seriozităţii la cei cari găsesc că, la urma ur- 
mei, tot distracţia e cea mai înțeleaptă sancțiune aplicată 
uriîțeniilor din această lume. E adevărat s'ar putea susține 
că poezia e incompatibilă cu insensibilitatea. cu răceala per- 
fectă (deşi Paul Valery a demonstrat teoretic şi practic 
contrariul; dar să admitem că el e o excepție). Comicul, însă, 
e tocmai o probă de sensibilitate. 

Dar toate acestea sunt digresiuni în treacăt. Ele n'au 
de scop să justifice dacă un poet ca Topirceanu are sau nu 
voe să scrie versuri umoristice, fiindcă el poate fi judecat 
şi pentru poemele lui integral grave, destul de numeroase 
pentru a caracteriza un poet, 


ndré Gide defineşte undeva clasicismul „un romantisme 
domptâ'] Cu cit poate cineva să-şi canalizeze, să-şi sublimeze 
pornirile emoționale primare, cu asit arta lui è şi mai per- 
sonală şi mai sugestivă. In fond procedarea artistică ca şi 
caracterul moral adevărat stau în inhibiție. Filtrarea naturii 
prin voință şi demnitate, prin bun gust şi luciditate duce la 
valoarea morală ca şi 'la cea estetică. [E o prejudecată să 
credem că poezia e impulsivitate pură, Nici chiar poezia ro- 
mantică disperată nu scapă de cenzura intelectuală.) Cu atît 
mai mult cea clasică. 

Asistăm dela răsboi încoace la o renaştere a versului 
clasic. Baudelaire, care e primul poct critic lucid, am zice 
primul poet în adevăr inteligent. e luat drept precursor. Arta 
lui, făcută din intelectualitate şi măsură, exclude ca printr'o 
logică de fier, zburdălniciile, frivolitatea ca şi lipsa de ținută 
artistică şi în genere acea neglijență sufletească, prea obiş- 
nuită pînă la el. Astăzi Paul Valery reprezintă aceiaşi se- 
veră atitudine, poate cu oarccare exagerare. 

Topîrceanu se apropie şi el de acest punct de vedere. Clasi- 
sicismul său făcut din cerebralitate, din cenzura severă a in- 
teligenței, îl aşează printre făuritorii poeziei neoclasisce. 

Atenţiunea specială pe care[cel mai savant minuitor al 


©. Topirceanu 21 


technicei poetice romineşti] o dă aspectului formal al poeziei, 
nu e numui o meticulozitate de profesionist niţel maniac. E 
o chestiune de fond, nu de formă, La Topirezanu intelectua- 
litatea se coboară pînă la tehnică, pină la materia fizică a 
versului. Perfecțiunea. estetică a poeziei sale isvorăşte din 
atitudinea sa lucidă, inteligentă în fața lumii. El crede că 
pornirile instinctive ca şi sentimentalitatea desmățată sunt 
aspecte urite ale vieții. Simțul său critic îi spune că a pre- 
zenta o emoție fără haina decentă care trebue s'o îmbrace, 
inseamnă a fi ori grosolan, ori ridicul 

La Topîrceanu, între cunoşiința intelectuală şi cea poetică 
cate o perfectă armonie şi colaborare. Materia poetică se 
selecționează după legile logicei, ale criticei, ale bunului gust. 

Puţini poeţi romini au ajuns la atita perfecțiune a ver- 
sului prin elaborarea severă a materialului ca Topirceanu. 
Citiţi „Balada morţii“ ori „Balada iernii“, Se poate spune că 
el e primul poet clasic romin, dacă clasicismul are înțelesul 
pe care i lam dat mai şus. Alexandri era şi el un clasic, dar 
un clasic preartistic, am zice un clasic psihologic, nu un 
clasic estetic. La el echilibrul eşea din natura sa sufletească, 
nu din arta lui. Deasemeni la Coşbuc. La Topirceanu, clasi- 
cismul reese din elaborarea artistică a poeziei: Echilibrul său 
sufletesc e cucerit, nu e dat a priori. El n'a fost un burtă 
verde mulțumit, deşi natura a pus în el o sănătate excepțio- 
nală. Armonia şi împăcarea, la el, sunt efectul unei lupte 
adinci, al unei victorii, în care materia amorfă e turnată în- 
tr'o formă. Sbuciumului elaborării îi urmează calmul creației. 
Alexandri era clasic fiindcă era născut aşa, Topirceanu fiincă 
se învingca şi se depăşea, Şi la urma urmei omul nu intere- 
sează; poetul însă se defineşte, clar, prin ceeace exprimă. Și 
ne èe deajuns opera ca să-l putem clasifica, 

Analiza philogică ne duce pe acelaş drum ca şi cea cs- 
tetică. Nimic mai curios ca structura sufletească a acestui 
poet. Inteligența s'ar putea defini: neutralizarea bine dozată 
a tragicului cu comicui. 

Cu toată luciditatee sa cerebrală, există în Topirceanu 
un bogat fond sentimental. Dare ste prezentat astfel încît deabia 
se întrezăreşte, Rare ori un vera îl trădează, Sentimentalismul 


lui Topîrceanu e şi el critic. inteligent. Versurile care i se 


2 Viaţa Rominească 
par prea emoţionate le exprimă cu rezervă, ca între ghilimele 
avind parcă aerul că se scuză. Un sentimental umorist e au 
caz sufletesc din cele mai originale. Ne gîndim la exemplare 
ca Theodore de Banville sau Laforgue, Și pe cînd majori- 
tatea poeților romini uzează coardele, mereu aceleaşi, ale ge 
monotone paupertăți psihice, la Topîrceanu contrastele de 
tonalități sufleteşti permit cele mai variate efecte. 

Umorul său, consecvent cu aeecag linie a bunului gust 
şi a măsurii, nu cade în glume, nici în bufonerie, nici în 
farsă. E atitudinea „pince sans rire“, poate cea mai subțire 
formă a comicului.| Inzestrat cu ea, Topirceanu. nu se za 
nici pe el , nici pe alții. Trece în revistă toate peregrinări e 
sale de boem, de artist amorezat de libertate, de libertate 
înainte de orice. Faptul divers are la elo semnificaţie mai ge- 
nerală. Astfel odiseea sa dealungul multelor diverse odăi 
cu chirie e identificată cu scurgerea însăşi a vieții printre 

ile sau inconştiente. 

E a imuni entira] e, la rîndu-i, o contribuție 
ită la istoria literaturii romine, i 
pepe ei pînă la Topirceanu poeţi declasaţi, ratați, neas 
daptați de tot soiul. Boemi însă în sensul occidental n'avu- 
sesem încă. Adăogaţi la toate acestea, că Topîrceanu e cel 
mai virtuoz dintre făuritorii versului romin în momentul de 
față, că arta lui poetică a atins perfecțiunea şi asta tocmai 


prin procesul descris mai sus. A A 


POETUL TOPIRCEANU 


(Toptreeanu nu este un humorist. Sau atunci ar trebui să 
spunem acelaşi lucru despre Hugo, Beaudelaire, Valery, Emi- 
nescu, Nietsche, Laforgue şi mulți alții.]Căci toți marii poeți 
au momente cînd „fac haz“ de absurditatea lucrurilor, de mi- 
cimea oamenilor, de sărmanele excrocherii cusute cu aţă albă 
ale Destinului. Acest humor este filozofic — şi atunci este 
sarcasm; sau este rău — şi atunci e ironie; sau e pur şi 
simplu amuzat; în tot cazul însă nu se poate fi poet dacă 
lipseşte această atitudine humoristică permanentă în fața lucru- 
rilor, 

A avea un zimbet — cum zic Francezii — „goguenard“ 
în fața Naturii, a privi întreagă această Natură ca pe o co- 
medie curioasă, ca pe o farsă ineptă, înduioşătoare şi adevă- 
rată, ca pe ceva totodată ridicol şi serios, ridicol pentrucă 
universul e plin de cusururi, serios pentrucă nu poate fi 
altfel şi nici nu putem concepe cum ar fi altfel; — a privi 
cu ochi amuzați şi gravi la această „panaramă“ este de com- 
petența nu a humoristului, ci a unui personaj cu mult mai 
prestigios decit dinsul, anume: de competența Poetului (poate, 
chiar de a lui Dumnezeu, cu care poetul are atitea trăsături în 
comun), ] 

Topirceanu nu era humorist. Era poet. Cînd a prezentat 
odată directorului unei trupe de reviste din Bucureşti o se- 
rie de „numere“ în versuri, directorul l-a refuzat. Găsise 
cupletele fără haz, Ceia ce nu i s'ar fi întimplat lui Carageale- 
Acesta era într'adevăr humorist, adică (şi asta e poate cea 
mai bună definiție) avea „mania omenescului“, îi plăcea să 
privească pe om şi numai pe om; ccasornicăria lui îl inte- 
resa prodigios; îl indigna şi-l făcea să ridă. Dar dincolo de 
această ceasornicărie, nu-l mai interesa cu adevărat nimic 


Postul Topirceanu 24 


Humoristul ignorează „Natura“. Sau atunci o tratează, ca orice 
alt cetățean, făcind-o obiect de ştiinţă sau obiect de admira- 
ție. Humoristul nu ştie a avea atitudine humoristică în fața 
naturii. Această curioasă conduită aparține numai poetului. 

Căutaţi în opera lui Emineseu. Nu veți găsi aproape 
nici-un rînd unde natura să fie descrisă numai pentru pura 
şi simpla ei frumusețe. Plopii fără soț, lianele din apă, nourii 
lungi pe şesuri, mişcătoarea mărilor singurătate, vînturile, 
valurile, — toate elementele naturii sînt la Eminescu împle- 
tite cu subtile semnificații umane, deopotrivă sordide şi res- 
plendescente, ironice şi terifiante, Acel humor cosmic — care 
nu e sarcasm, căci poate conține induioşare şi ceva cald pă- 
rintesc — zimbetul indulgent al lui Dumnezeu față de copilul 
său: universul — îl găsim neîncetat la Eminescu (şi asta nu 
numai în „Scrisori“ unde e doar mai imediat evident). 

La Topîrceanu amestecul de lucruri şi de omenesc, am- 
bele învăluite cînd în gravă şi măreață frumusețe, cînd în 
ironică absurditate, constitue o substanță poetică riguros iden- 
tică cu aceia din versurile lui Eminescu (aşi fi putut de 
altfel alege oricare alt nume de mare poet; am preferat pe 
acel al lui Eminescu pentrucă reputația lui de inalterabilă 
gravitate constitue o exagerare egală şi inversă față de aceia 
care făcea din Topirceanu un fel de Prinț al Humoriştilor). 

Urmăriţi, pas cu pas, drumul călare al Popii Florea din 
Rudeni. Veţi vedea cum colaborează stihiile cu omul; cum 
iarna se combină cu reumatismele şi ninsoarea cu beţia ; ce- 
rul face tovărăşie cu plosca părintelui, cu voința lui Dumne- 
zeu, cu omătul, 

La un adevărat poet, cosmicul şi omenescul nu pot sta 
separat. Intre aceste două categorii ontologice schimbul e cu- 
rios şi, ca să zicem aşa, foarte reciproc. Elementul material 
serveşte de supapă ironică elementului psihologic, şi vice- 
versa. In fața primejdiei de înălțime morală excesivă, situa- 
ţia cosmică intervine şi reduce splendoarea omenescului la 
justele lui proporții. Sau dacă, dimpotrivă, natura descrisă 
riscă să fie prea frumoasă, semnalarea unui detaliu uman ne 
recoboară la realitate (şi ne permite un nou demaraj în alti- 
tudine; de aci utilitatea estetică a humorului). 

Alegeţi, la intimplare, oricare din „rapsodiile“ lui Topir- 


Viața Rominească 25 


ceanu, sau în genere, oricare din peisajiile lui. Amintiţi-vă 
acea descripție a primăverii, a cărei „acțiune“ se petrece în 
punctul geometric de intersecție dintre Univers şi ograda 
unui mahalagiu ieşan. Observaţi regia poetică a lui Topir- 
ceanu. Cind tabloul riscă să devină „prea“ frumos în ordi- 
nea naturală, se aplică antidotul humoristic al omenescului. 
Și atunci, trei efecte: batjocură, înduioşare şi apariția unei 
frumuseți nouă, egală cu cea care fusese întreruptă. Versurile: 


„Peste toată hărmălaia 
„Trece 'n zbor un fluture 


evocă un peisaj atit de frumos şi limpede (acea diagonală 
pe care drumul imaterial al fluturelui o face — ca un gest 
de sfințire şi purificare — pe deasupra „pasiunilor“ deş- 
teptate de primăvară în ograda rominului) încît poetul e 
cuprins de panică, — frica de a se înțepeni în frumusețe. Şi 
atunci dărimă această frumuseţe, cu versurile următoare: 


„Pe trotoar, alături saltă 

Două fete vesele... 

Zău că-mi vine să-mi las baltă 
Toate interesele |”, 


Dar este o dărămare creatoare; căci s'a fost numaidecit 
născut un alt tablou, de astădată fabricat exclusiv cu ome- 
nesc, şi de o poezie tot atit de mare. Căci acel cuplu care „saltă“ 
este o alta din miile de pulsații ale primăverii; cele două 
gisculițe care spun prostioare pe uliţă capătă deodată ceva 
grav, vibrant ca o muzică venită din fundul pămintului, din 
străfundurile Universului. Este una din notele pe care le 
cîntă primăvara. Cele două eleve de externat îşi înneacă me- 
diocritatea în participarea lor la o semnificație sublim cas- 
nică, egală cu aceia a lotuşilor şi narcişilor, a puiului de 
muscă ieşit la soare să-şi usuce labele, a motanului care 
miaună, a păsărilor migratoare, a gizelor care depun la soare 
ouă microscopice. 

Nu este un humorist Topîrceanu. Cetiţi cea mai apa- 
rent humoristică dintre poeziile sale: „In jurul unui divorț“, 
care mai are şi, pe lingă alte toate, particularitatea de a fi, 
formal, un fel de nuvelă în versuri. 


26 Postul Topirceanu 


Desigur, materialul poveștii se compune dintr'o droaie 
de mitocani de provincie, fotografiați în flagrant delict de 
grotesc, de meschinărie, timpenie şi nedemnitate. Decit mai 
cetiți odată, de două ori, bucata (Literatura nu se ceteşte; 
se receteşte). Incet-încet, ridicolul se estompează; mai întăiu 
se preface în simplu haz, într'un dispreţ mai moale, mai dulce; 
oamenii care mişună în jurul divorțului par din ce în ce mai 
mulți, mai mici şi mai înduioşători pe măsură ce lecturile 
repetate ne fac să-i privim mai de sus. 

Intocmai ca satele şi cîmpiile văzute din balon, romanul 
în versuri al d-lui St. Popescu, considerat de la înălțimea 
lecturilor repetate. capătă o structură nouă şi altfel cohe- 
rentă, o structură de hartă, cu drumuri sistematice, curente 


constante de mărfuri şi ginduri. Descoperim atunci că To- 


pirceanu n'a vrut să ne povestească o întimplare, ci a vrut 
să regiseze un „chassâ-croist“ de păreri pasionale, încruci- 
şarea mai multor vinturi de idei, formarea şi curgerea la vale 
a acelor torente sentimentale care-s opiniile colective. 


„Unii spun că Mișu singur e de vină, 
Că la ei acasă etc., ètc.. 


Total 32 de versuri, care dau acestui prim curent de 
ginduri toate vijeliile de gamă cromatică, ascendentă şi des- 
cendentă, a vîntului. Versul al optulea: 


„Este bunătatea personificată! 


indică o recădere la zero; cel următor: 
„Că'nainte Zoe pănă nu-l luase 
începe o nouă suire; versul al douăzeci şi cincilea: 


„Dar mai e un lucru mai fenomenal: 
„Mișu St. Popescu este imoral! 
indică, în mijlocul unei suiri, o intensificare a acesteia, un 
crescendo al vijiitului ascendent, 
Dela strofa doua (versul 33), vintul începe a sufla din 
altă parte; 


„Alții spun că totuși nu-i de vină el, 
etc.. Şi tot aşa, cu puncte culminante şi recăderi la nivelul 


Viața Rominoască 27 


de origină. Astfel e acel „altfel“ (subliniat de autor) din 
versul 61; 


„El putea desigur „altfel" să se'nsoare — 
Apoi, din nou, schimbare de vint (versul 75): 


„Alții spun că Zoe, la Madam Lipan, 
etc.. 
Insfirşit, ultima strofă: 


„Toate astea Însă n'au nici un temeiu, 
Că nu știe nimeni ce-a fost între ei. 
Vineri, toată lumea a putut să-i vadă 
Amindoi alături, braţ-la-braț, pe stradă... 
Ei, și știți, aseară, după ce-a stat ploaia, 
Ce-a aflat Tănţica dela Procopoaia 
Cind s'a dus să-i ceară un model de șorț?... 
Că madam Popescu nu mai dă divorț." 


Această ultimă strofă nu e, cum s'ar putea crede lao 
lectură superficială, o revenire la fapte, la realitatea obiec- 
tivă, de unde pănă atunci, nu ni se zugrăviseră faptele, ci 
oglindirea lor în curentele de opinie, simpla lor reflectare 
în mişcările pasionale ale tirgului. Să nu uităm că, prin 
aflarea acestei realități, diversitatea opiniilor n'a în- 
cetat; dimpotrivă a renăscut, mai vijelioasă ca niciodată. 
Căci dacă a fost ce a fost căutarea unei explicaţii plau- 
zibile a divorțului eveutual, toate acestea-s nimic pe lingă ipo- 
tezele suscitate de împăcarea soților noştri. Povestea nu se 
termină deci cu o elucidare, prin fapte, a problemei, ci cuo 
reîncepere a supozițiilor, o declanşare de zeci de alte in- 
terpretări, trecute din gură 'n gură ca moleculele de apă ale 
unui rîu care curge. Poezia se termină deci cu declanşarea 
unui al doilea potop de supoziții nouă; şi povestea se opreşte 
tocmai pentrucă povestitorul nu le mai poate urmări. 

Cu două cuvinte, două singure cuvinte, Topîrceanu in- 
dică toate acestea. Cuvintele: „Ei, şi...“,. Să se observe absur- 
ditatea voită a acestui „Ei, şi“, După ce povestitorul ne in- 
formează direct că cei doi soți s'au împăcat, trece, foarte a- 
nimat, ca la un corolar. ca la un efect, ca la un fapt nou 


28 Poetul Topirceanu 


rezultat din cel precedent, trece la vestea că... cei doi soți 
s'au împăcat. Pare idiot a spune: 

„Toată lumea a văzut pe soții Popescu împăcați, Ei, şi 
ştiţi marea noutate? Soții Popescu s'au... împăcat!“ 

Decit cele două împăcări n'au acelaşi sens. A doua este 
împăcarea transmisă prin gura şi imaginația Tănţicăi, şi a Pro- 
copoaiei, şi a altor „citeva persoane“. Topîrceanu, prin ace] 
„ei, şi” în aparență absurd, a trezit, violent, atenția cetito- 
rului asupra profundei deosebiri dintre faptul-fapt şi faptul 
devenit cancan, devenit vînt de idei, fluviu de raționamente 
pasionale curgînd în şerpuiri capricioase pentru a deservi 
„nevoile“ morale ale cutărei regiuni spirituale a tirgului. Şi 
acestea toate, Topirceanu le-a făcut tocmai pentru a arăta că 
bucata nu e o poveste unde, la sfîrşit, faptul real, aflat di- 
rect cu ochii, a curmat brusc toate comentariile, înnecînd în 
ridicol şi pitoasă inutilitate pe comentatori, — ci că bucata 
e o simfonie complicată de arii multiplu fugate şi contra- 
punctate. 

Repet vorba de adineaori. Dela înălțimea unei a patra 
sau a cincea lecturi, nu mai vedem de loc nişte caraghioşi 
provinciali care-şi şopotesc mahalagisme, ci o hartă compusă 
din curente care o brăzdează în toate direcțiile, harta unei țări 
morale, o bucată din această țară mare a lui Dumnezeu cart 
se cheamă Universul. Aci, ca pretutindeni, Topîrceanu in- 
tegrează detaliul prozaic şi ridicol-omenesc în imensitatea 
universului. Certurile lui Zoe, Mişu, madam Stamate, Jorj 
Atanasiu, Goldman de la Credit, se prefac într'o hartă de 
„curenți“ suflind în toate sensurile. O roză grafică a vintu- 
rilor; şi această hartă apare — ceia ce în fond şi este — ca 
o porțiune de cosmos. Nicăeri ca în această poezie materia 
nu era mai rebarbativă pentru o astfel de „reducere la uni- 
versal“. Este unul din tururile de forță ale autorului. Mult 
mai grea întreprindere decit aceia din „Balada chiriagului”, 
unde dela început ideia era poetică (neastimpărul, soarta 
neodihnită a „chiriaşului trecător în scurtul popas al vieții”), 
„In jurul unul divorț“ e făcută numai din detalii prozaice ; 
din sute de fapte banale, nume caraghioase, convorbiri tri- 
viale. Decit ele-s distribuite astfel încît compun atmosfere, 

virtejuri de pasiuni, de socoteli, ambiţii, resentimente. Și, la 


i 


Viața Rominească 2? 


urmă, după toate aceste compuneri, ne trezim geografi în fața 
unei hărți reprezentind una din grădinile lui Dumnezeu. Un 
sentiment superior comic de inutilitate este provocat de în- 
vîrtirea în loc a cancanurilor, de acel perpetuum mobile de 
vane instigații colective, care se ciocnesc sau se sprijină între 
ele ca valurile absurde ale unui ocean. 


» 
a + 
A fi poet insamnă a face două lucruri: a dovedi că 
realitatea fundamentală e visul: 


„Atunci lumea cea gindită, pentru noi, avea ființă 
„i, din contra, cea aevea ne părea cu neputinţă. 


Cit despre cea de a doua obligație a poetului, ea consistă 
din preface vulgarul în cosmic.) Gindiţi-vă la toate banalită- 
țile, amănuntele sordide şi prozaice prefăcute de -Beaude- 
laire în tablou parcă destinat elegantelor distracții ale unui 
zeu; gindiţi-vă la toate platele idei fizico-astronomice ` sau 
istorico-politico-economico-sociale din care- Hugo făcea ver- 
suri trezitoare de fiori metafizici; gîndiți-vă la subiecte ca 
trenul, coşul de fabrică. banii, exodul rural şi alte asemenea 
sarbede lucruri împămîntenite de-Verhaeren în țara poeziei. 
Gindiţi-vă că ar fi poet este a transforma în poezie ceia ce 
nu-i, — ceia ce în cel mai înalt grad nu-i; „din indemnuri 
pentru vite” a „ivi cuvinte potrivite“, cum spune Arghezi, 

Eminescu şi Topirceanu sint foarte interesanți dacă îi 

comparăm din punctul acesta de vedere, al celor două atri- 
bute poetice fundamentale. La Eminescu preocuparea de a 
împăminteni prozaicul în poezie este secundară: cultivarea 
lumii visului este îndeletnicirea lui de totp momentul, care 
face ca versurile lui — cum zice foarte bine d. Călinescu să 
wtragă la somn”. Fiindcă cuvintele lui Eminescu sint ex- 
trase din fundul visului, de aceia vorba lui — cum tot d, Că- 
linescu zice — este „o vorbă gustoasă şi puțin stătută“, ca 
vinul vechiu care astfel capătă un buchet „prin care-l recu- 
noşti numaidecit“, 

Din potrivă,-Topirceanu consideră ca principală cealaltă 
îndatorire, aceia de poetificare a ceia ce e apoetic. Citeodată, 
amorul lui pentru această operație este atit de mare încit 


30 Poetul Topirceanu 


inobilarea roturierului e plătită cu recăderea în rotură a bla- 
zonatului. „Balada chiriaşului*! începe aşa: 


„Trec anii, trec lunile 'n goană 
și'n zbor săptăminile trec. 
Rămii sănătoasă, cucoană, 
că-mi iau geamantanul și plec“, 


Primele două versuri sînt, ca să zicem aşa, nobile din 
naştere. Trecerea fatală a clipelor mari şi mici este material 
deja poetic. Dimpotrivă, conținutul versurilor 3 şi 4 este ticsit 
de vorbe „ordinare“, expresii cotidiene, net vulgare. 

Decit lui Topîrceanu i-a plăcut să inverseze toate aceste 
stări civile, Aşa cum a legat el cuvintele strofei, primele 
două versuri devin nişte plate informații obiective. Căci 
atunci cînd eşti chiriaş, trecerea timpului e o categorie juri- 
dică, foarte mult economică şi foarte puțin filozofică. In, 
schimb, cînd eşti chiriaş, a fi chiriaş nu e o noțiune de drept- 
ci un fragment de epopee, un indicator de nostalgii, de avin 
turi, suferinţe, curiozități şi neimpliniri. Acel: 


„Rămii sănătoasă, cucoană, 


etc. are, atit prin forma lui apostrofală şi solemn declara- 
tivă, cît şi prin obiectul său: plecarea, schimbarea, hotărirea 
— cum ar zice Haraucourt — „de a muri puțin“ ceva cu mult 
mai liric decît placida constatare a banalei treceri a timpu- 
lui, consemnată doar puțintel mai literar în versurile 1 şi 2. 

Este aici un exemplu tipic de transmutație între poetic 
şi prozaic, şi care dă măsura puterilor lui Topirceanu în a- 
ceastă privință. 

“Cele două atribute poetice fundamentale: căutarea visu- 
lui şi poetificarea prozaicului sint uşor antagoniste, în sen- 
sul că visul oferă materiale de cele mai multe ori poetizate- 
gata, iar, pe dealtă parte, pasiunea împămintenirii lirice şi 
epice a banalului şi a ordinarului presupune o căutare in- 
versă, adică nu atît în lumea visului cît în aceia a platei vieți 
cotidiene. De aici acel farmec cu „tragere spre somn“ la Emi- 
nescu şi din contra „tragerea spre veghe“, spre ris, suris, 
încintare vioae şi fermecare prin limpiditate, la Topîrceanu. 
De aci parfumul greu, de lucru „gustos şi stătut“ la primul 


Viața Rominească 31 


şi, dimpotrivă, sonoritățile nete, fin decupate, cizelate cu a- 
N cau de orfevru, pe care le găsim în stilul celuilalt. 

i Eminescu şi Topirceanu stau pe cele două puncte cul- 
minante ale celor doi poli poetici posibili] Cînd va mai trece 
vreme, se va vedea cit de mult aceşti doi diferiți poeți sa- 
mănă între dinşii. Samănă pentru credința lor religioasă, in 
Poezie şi 'n destinul Poetului, adică a omului menit pe această 
lume să „ivească cuvinte potrivite”; samănă pentru truda cu 
care amindoi adunau vorbe şi teme şi motive de construcții 
viitoare: samănă pentru înțelegerea insuficientă din partea 
contemporanilor; samănă pentru minuțiozitatea cu care-şi 
şlefuiau de o mie de ori fiecare silabă; samână pentru amo- 
rul rimelor rare, pe care îl aveau amindoi; şi mai samănă 
pentru o mulțime de alte lucruri, car i i 
poate in drumul nostru. di sa Stii: 

Căci acest drum nu se opreşte aici. Vreau să explorez 
fiecare colț din geniul poetic al acestui scriitor care, alături 
de Arghezi şi de Eminescu dovedeşte că poezia rominească 
a fost poate una din cele mai protejate de ursitoare. 


D, I. SUCHIANU 


NEGUSTORUL DE FLUTURI 


E mărunțel, durduliu, cu ochii rotunzi ca nasturii ghe- 
telor de demult, şi cu un ciîrlionț veşnic răzvrătit în vîrful 
capului, — de-ți face impresia că are cheutoare ca să-l atirni 
de cirligul din tavan în locul lămpii pretențioase cu siluete 
din comedia italiană şi ciucuri de mărgele. Dar vezi, asta nu 
i-o poţi spune, — nu poți să ştii dacă i-ar face plăcere... Aşa 
că, spre satisfacția Donci Luizina, nu se schimbă nimic în 
prăvălioara pe care şi-a împodobit-o dinsa cu atita drag şi 
atitea ciudățenii şi în care tot este, cu autoritate şi blindețe, 
singură stăpină, 


Dar atunci... „Dom' Căpitan"... cine e?... Şi ce face?! 


Tocmai aici este dovada perfectei armonii care stă la 
baza căsniciei Domnului Căpitan Lăscăruță. Dona Luiziua, 
— Profesoară, mă rog, cu diplomă, — domneşte în prăvălie, 
şi... lucrează. Domnul Căpitan, soțul doamnei, păzeşte pragul 
prăvăliei şi, fiindcă nu este numai Omul-care-cunoaşte-pe-toată 
lumea-din-Rio-şi-de-oriunde, ci' şi un om cu irezistibilă pu- 
tere de a convinge... el e acela care atrage, selecționează şi 
„duce“ clientela... 

In prăvălia de doi metri cubi a soților Lăscăruță, Ave- 
nida Rio Branco, Rio de Janeiro, se vind pudriere şi bom- 
boniere, rame şi tăvițe, şi multe alte obiecte. Lucruşoare fi- 
cute din aripi de fluture lipite pe şi supt sticlă, în chip de 
peisaje cu Corcovado şi Tijuca, palmieri şi zgirie-nori cit 
gămălia de ac. Toate aceste obiecte au cite un „Suvenir din 
Rio“ decupat pe cer de aguamarina sau valuri de turmalină. 
Se vind şi piei de şarpe scump pentru pantofi uriți; şi şerpi 
colosali, împăiați, pentru sportsmenii foarte cinstiți cari au 


Negustorul de fluturi 33 


explorat Amazonul, şi Corali pitici, indoiți în formă de bră- 
țară, cu stropi de topaz reconstituit în bortițele căpşorului 
triunghiular. Se mai vind şi orhidee din pene de puf, orhi- 
dee şi crini, gardenii şi magnolia, păpădii şi flori de cireş... 
toate măestrit lucrate de însăşi minuța Donei Luizina, zina 
care, cu o crudă şi nemăsurată fantezie, lipeşte cu Pelikanol 
şi leagă cu sirmulițe împărăția paserilor Braziliei. Perichiţii 
de safir alb se prefac în buchetele de hortensia, arâra de 
văpae se preface în bujor cu inimă de chihlimbar, Dona Lui- 
zina nu cruţă decit pe inseparabilii trandafirii care-s vinduți 
vii şi trişti, pe o crenguţă de jabaticaba sau pe guanumbi-ul 
cit albina, pe care semenele dumisale îl vor purta, ca rubini 
sau ca smaragd, pe soclul clipsului dela git. 

Ocupaţia Domnului Căpitan Lăscăruţă este să vindă celor 
ce au poftă să cumpere, toate minunățiile acestea; iar ta- 
lentul Domnului Căpitan este să facă pe toată lumea să aibă 
o asemenea poftă, 

Şi este păcat că iscusința, spiritul, inteligența, verva, 
tăria de caracter şi toate capacitățile Domnului Căpitan sînt 
întrebuințate numai întru acest scop. De părerea asta nu este 
numai ,,Dom' Căpitan“, ci şi Dona Luizina, jumătatea Domniei 
Sale, şi suflet distins al prăvălioarei din Avenida Rio Branco. 


Cum ai zis Domnule!?... Ia... ia mai spune odată... Pleacă 
ai spus? Pleacă adevărat? Hai... hai să luăm o bere, că m'am 
încălzit... Nu-i aşa Lizico? 

Dar „Dom' Căpitan“ nu mai aşteaptă, ca de obiceiu, apro- 
barea — zeiței — stăpîne. Ștergindu-şi fruntea, şi căutînd 
să-şi lărgească gulerul cămăşii, se trinteşte pe scăunelul be- 
răriei de alături şi porunceşte cu glas tunător: 

— Doi şopi! 


Apoi, ascultă iar povestea pe care i-a mai spus-o odată 
omul „de acolo", — omul pe care l'a tras adineauri de mî- 
necă, fiindcă voise să afle ce se mai petrecea pe Acolo, — 
unde omul acesta este slujbaş. 


34 Viața Rominească 


Suntem prieteni, ce Dumnezeu... Trebue să-mi spui şi mie... 
Ce? Există cineva mai sincer decit mine? O clică de păcă- 
toşi şi de secături... asta sunt ceilalți toţi... Mie poți să-mi 
ceri orice, ca să te convingi ce fel de om sunt., Frate îţi 
sunt... Și tu mie prieten veritabil... 


„Prietenului veritabil“ îi rid ochii, — poate nu pentru 
că ar fi fost ceva de ris în chestia asta, dar pentru că aşa 
era mutra lui, cu ochi şireți şi zîmbitori, în ciuda brazdelor 
adinci de pe frunte. 


— Aşaaa! Vasăzică... se duce. Ei bravo! Nu-ţi spuneam 
eu? Ce ne trebuca nouă ministru? Și |dacă trebue — că tot 
trebue, — dece să vie de acolo? Ce? Acolo n'au ce face cu 
ei? Miniştrii să stea în țară. nu să-i trimită țara pe chel- 
tuiala, ca să se plimbe, să vadă şi ci America... Unde scrie 
că trebue să vezi America cu orice preț? De America Miniş- 
trilor îi arde vistieriei Statului? Auzi, auzi... Ştiam eu ce 
ştiam cînd ziceam... Dacă trebue, — că vezi... tot trebue, 
făceam noi unul, aici. Adică ce? Dacă ar fi fost nevoe, nu 
făceam eu aşa ceva pentru țara mea? Insfirşit, eu nici acum 
nu sunt supărat. Au făcut ei aşa, au greşit... o expe- 
riență nu strică... Dar noi să spunem: că a fosto expe- 
riență proastă. O să ne servim de ea. Și cum îţi spuneam: 
scriem o scrisoare, aşa, ca manifest. Da, da... un manifest 
personal colectiv, şi îl semnăm toți... Redactăm frumos, ele- 
gant, dar răspicat: ‚Noi, colonia romînă din Rio de Janeiro, 
etc. etc. etc... Adică arătăm greşelile comise, arătăm ce se 
poate face, ce este neapărat de făcut. Și-l semnăm cu toții... 
Adică ce nu ştim noi ce vrem? Noi să nu ştim ce facem, 
Domnule? Ce's'tem noi? Clică de păcătoşi şi de secături? Eu 
Dom'le am fost Căpitan în Armata Romină... am luptat ală- 
turi de Dom’ Mareşal... Eu ştiu multe, Domnule, şi cînd tre- 
bue, fac, nu mă dau înapoi nici chiar dela război... Eu sunt 
om de curaj, Domnule, nu cu ventuze. Auzi.. Păi sigur că 
nu suporţi clima, dacă nu eşti învățat. Eu m'am învățat, cu 
ştiu ce-i America. Să poftească America să-mi dea reumatisme... 


Negustorul de fluturi 35 


Eu nu răcesc, eu nu-mi pui ventuze, să ştii m'neata... Şi s'o 
ştie toți... Ia... ai o hirtie la D-ta, să începem? 


Prietenul de Acolo dă peste git restul de țap, îşi scoate 
în tihnă tabachera din buzunar, aprinde o țigaretă. Şi, pe 
cînd se ridică dela masă împingind cu piciorul scaunul fna- 
poi, ochii lui rid, rid cu poftă, cu toate că buzele, timid şi 
perfect serios întreabă: 

— Păi... dacă şi aşa vine altul... dece să ne mai deran- 
jăm?... 


Cirlionțul din creştet s'a răsucit, s'a despletit, s'a înălțat 
apoi birzoi şi a rămas aşa, cheutoare stricată în virful capului 
cu ochi holbați şi obrajii 'n flacări, 


Lunile trec. Trece şi anul. Şi în toată vremea asta, vin 
şi se duc, şi iar vin, şi iar se duc, zeci şi zeci de vapoare. 
Odată cu mărfurile calelor pline, vapoarele acestea aduc ce- 
lui mai frumos oraş din lume vizitatori, Călători curioşi. 
care, chiar dacă nu poposesc decit citeva ceasuri în capitala 
Braziliei, cu siguranță că se vor urca în cuşculița trasă pe 
cablu pină'n virful Căpăţinei de Zahăr; că vor face apoi un 
drum cu automobilul pe Avonida Niemayer, pînă sus de tot, 
la „pavilionul chinezesc“, — de unde se vede tot ce cuprind 
munţii şi apele Guanabarei, — şi că nu se vor întoarce la 
puntea care-i va purta pînă la Buenos Ayres sau pînă la 
Ţara de Foc, decit după ce se vor fi oprit pe Avenida Rio 
Branco. Da, ca să cumpere ceva, orice, o nimica toată, ca să 
le amintească, mai tirziu, acel sfirşit de etapă. 

Dar Dom’ Căpitan Lăscăruță, de foarte multă vreme, nu 
se mai preocupă de sosirea şi plecarea transatlanticelor din 
portul Rio de Janiero. Ce-i pasă D-sale de călătorii care au 
plecat din New-York sau Alabama, din Mexic sau Venezuela 
ca să ajungă aici sau aiurea, impinşi de visuri sau de nevoi? 
Cum să'l mai intereseze pe Dom’ Căpitan „suvenirul“ de 


36 Viața Rominoască 


vîndut Englezoaicei cu tocuri joase care se va duce să se cațăre 
pe coapsele Anzilor, şi care ar cumpăra, de sigur, chiar un 
arc de Guarany cu săgeți cu tot (i-ar putea spune că săge- 
țile-s otrăvite, — de ce nu?) Ori asta, ori Franțuzoaica por- 
nită pe drumuri în convingerea că se va mărita cu stăpini. 
torul celei mai întinse haciende şi care în aşteptarea acestui 
eveniment. îşi pune puful de poa într'o cutiuță cu capac 
borboletă. Dar nu; clientela nu-l mai preocupă. 

A Domnului Căpitan nu-i mai pasā de nimic, nici chiar de 
crescinda nemulțumire a Donei Luizina, al cărui optimism 
este mai puțin trainic decît al Domniei Sale. 

Dona Luizina nu mizează aşa de sigur pe rezultatele scon- 
tate pe baza actualei îndeletniciri a masculinei dumisale ju- 
mătăți. Dar pentru că nici nu s'a întîmplat nimic care să 
curme interesul operei începute, zina-stăpină nu-şi arată încă 
nervii. Abea cite-odată, — cînd rezistă vre-o sirmuliță sau 
îi sboară, din mină, ghiduş, cite un fulg, — oftează, aşa, cu 
înțeles, de parcă ar fi extrem de obosită... | | 

„Dom' Căpitan“ se face că nu înțelege, şi scrie înainte, 

Da, scrie. De dimineață de cînd vine la prăvălie cum se 


vine la birou, şi pînă seara. De cum se ridică obloanele, se, 


instalează la berăria de alături şi scrie, sorbind cafeluțe 
peste cafeluțe. Prinzeşte la aceiaşi masă, dar mănîncă distrat, 
pentrucă, în vremea mesii, trebue să-i citească şi Donei Lui- 
zină ce a scris. Și iar aşa, tot mereu, pînă se închid din nou 
obloanele. 

La început, toți care-l vedeau scriind, cu coatele = 
mindouă pe măsuța berăriei, cu minecile suflecate, cu să 
duşeala şiroaie pe frunte şi cu belciugul din virful capului 
pleoştit înainte, puteau crede că'scrie vre-un roman. De! cind 
ai talente multe, te pomeneşti că ți'l aflii şi pe acesta, aşa, 
rătăcit printre celelalte. Dar ce? De romane îi ardea Dom- 
nului Dăpitan Lăscăruță, cînd se prăpădea banul țării în 
zadar şi suferea, fără să ştie nimeni. în tăcere şi cu resem: 
nare, „personal şi colectiv“ toată colonia romînecască din Rio 
de Janeiro? 

Nu, nu... „„Dom' Căpitan“ nu făcea literatură... nu poe- 
tiza o stare de lucruri, prin care se lăsa prestigiul țării ro- 


Negustorul de fluturi 37 


mineşti pe mîna oamenilor fāră experiență, nesocotind sfatu- 
rile unui om care, el, cunoştea America pe degete, şi care 
nici măcar nu era invitat la dineurile oficiale dela Legaţie,,. 

„Dom' Căpitan“ făcea apeluri şi proteste. Aducea „la cu- 
noştința forurilor competinte“ că dacă trebuia, — că sigur 
că trebuia, — să aibă şi Rominia un Ministru la Rio de Ja- 
neiro, era mai cuminte, mai util, şi mai puțin costisitor, să 
se numească cineva de acolo... Că... de găsit... de ce să nu 
se găsească? Să nu fie cineva care să vrea să-si ofere Patriei 
serviciile? Erau, pe acolo, slavă Domnului, şi oameni care 
luptaseră alături de Dom' Mareşal... Foşti Căpitani în armata 
romînă, Domnule... Ştia şi Lizica,.. 


Și tot aşa, pînă într'o zi, zvonul cel plăcut şi-a făcut 
drum prin colonie. 


— Cum Domnule... Pleacă? Pleacă adevărat? Ia... ia spu- 
ne... Ce dracu, vei fi ținînd D-ta cu ei, că nu zic aşa trebue, 
dacă eşti slujbaş, — slujbaşul trebue sa ție cu slujba... Dar 
mie tot poți să-mi spui... Nu-i aşa Lizico? 


— Vezi, ştiam cu că pină la urmă o să se facă lumină, 
o să înţeleagă şi cei de acolo, şi o să'l cheme înapoi. Nu 
degeaba mi-am bătut cu capul un an întreg. Pleacă? Foarte 
bine. Prima parte a cererilor mele s'a satisfăcut, Acuma nu 
mai poate să întirzie a doua. Şi să ştii, dragul meu, că o să 
te am în vedere. Ce? Pe tineo săte neglijez eu? Auzi, auzi... 
să ceară Dumnealui informații despre mine la Armată? să 
pretindă că armata i-a răspuns că eu n'am fost decit „plo- 
toner“... Și încă la Aţă,.. Dar ce? armata ştie? De unde să 
ştie Domnule? O fi uitat... Parcă dacă e Armată nu uită? 
Uită oricine... Parcă dacă nu cram èu, țineam minte? Dar 
vezi... Acuma îmi vine mie apa la moară. Și pentru că am 
ajuns aici, o să facem ceva care o să facă plăcere la toți... 
lacă, o să facem o masă. Ue banchet. La Casa Heim. Cu tot 
ce-i mai bun... Cu icre negre, Domnule... Ca să rămînă de 
pomină sum s'a prăpădit de necaz Colonia Romină din Rio 
de Janeiro cînd a aflat de plecarea „Dumnealui“', Ii chemăm 


38 Viața Rominească 


pe toți, şi ținem şi un discurs... mai multe discursuri. Aşa, 
pe toți... ia să vedem cîți sintem... Facem o listă... Nu-i aşa 
Lizico? 

Iacă, o adevărată „circulară“... Chemăm şi jurnalişti. Unu 
doi, cîți om vrea... O să vie Domnule, că lor le place. Și — 
eu plătesc... că cu am vîndut fluturi, Domnule... nu sticleți, 
cum zice ,,Dumnealui“. Mu-i aşa Lizico? Asta s'o ştie şi 
jurnalele... 


Ei, spune tu, şi cu notez... Cu care începem? 


Prictenul de Acolo dă pe git restul ţapului, îşi aprinde 
tacticos o țigaretă, se ridică de la masă şi, foarte a lene, 
potrivindu-şi panamaua pe cap, întreabă cu seriozitatea pe 
buze şi risul în ochi: 


— Păi... dacă începem acuma... pe urmă ce facem? Dăm 
două? ° 


— Cum două, Domnule? Două ce? Dece două? 
Păi... dacă şi aşa vine altul.., dece să nu dăm?... 


Au trecut ani, Au plecat şi au venit mulți Miniştrii ai 
Rominiei la Rio de Janeiro. 


Şi „Dom' Căpitan“ Lăscăruţă neclintit în concepţiile sale 
sociale, scrie şi azi petiţii personal-colective... 


CORBUL 


de Edgar Allan Poe! 


Intr'o noapte 'ndurerată 

stam cu fruntea 'ngindurată 
Peste vechi hrisoave, scrise 

de 'nțelepți uitaţi acum, 
Și. cum stam în aromeală, 

mi-a părut c'aud pe sală 
O ușoară ciocăneală 

dinspre poarta dela drum, 
Musafir, desigur, care 

bate 'n poarta dela drum, 

Asta-i tot, — o știu acum. 


Da, și astăzi mai pot spune: 

în Decembrie era anume 
ȘI orice răzieț tăclune 

se înflăcăra 'n stafie. 
Doream ziua să răsară, 

în zadar cerșeam uitare, 
Din citanie, alinare. 

linişte cătam să-mi vie, 
Linişte pentru Lenore 

ce'ntre noi n'o să mai vie; 

Morții's morți și nu învie 


Eoșnetul de falduri grele'n 
stacojiile perdele 

Mă cuprinse, imi încinse 
inima înspăimintată ; 

Vrind s'o potolesc întine, 
înginai, tăcut, în mine: 


Viața Rominească 


„E un musafir ce vine 
şi'n curînd iar o să bată, 
O ființă care vine 
ca la ușa mea să bată, 
Dar, am priceput îndață !" 


Și, mai îndrăzneț cum fosta-m 
m'am gindit acum ve rost-am 
Și am zis: „Să am ertare 
dacă n'am răspuns de mult, 
Dar atunci chiar ațipisem, 
ciocâncala n'auzisem, 
Doar prin vis de o ghicisem 
şi prinsesem s'o ascult“, 
Şi, tăcind, din clanță ușa 
de perete eu am smult; 
Besnă doar, nimic mai mult. 


Besna m'a cuprins în teamă 
şi pierdusem orice samă; 
Aiuram, cum nu 'ndrăsnise 
s'aiureze cineva. 
Dar tăcerea ne 'ntreruptă 
biruise fără luptă, 
Doar o şoaptă stinsă, suptă, 
numele Lenor’ grăia; 
II grăisem eu, și-un echo, 
slab, de mi-l înapoia, 
Și-asta-i tot ce s'auzea. 


M'am intors atunci în casă; 
inima'mi bătea să iasă, 
Cind, deodată, ciocăneala 
se-auzi mai hoțărit. 
Negreșit că ce se 'ntimplă 
se intimplă la ferestre, 
Haide, să vedem ce este — 
să aştept mi s'a urit! 
Inimă, te potolește — 


Corbul 


4i 


să aştept mi s'a urit! 
Vintul este — doar atit. 


Deschisei fereastra bine 

când, cu filfiiri şi schime 
Nimeri semet un corb din 

sfinte vremuri de-odinioară ; 
Nu făcu o ploconeală, 

naintă fără sfiaiă 
Și cu bocrească fală 

se-aşeză, aşa 'ntr'o doară 
Peste bustul, palid noaptea, 

dela ușe, — într'o doară, 

Sta tihnit — atita doară. 


Pasărea ca abanosul 
imi batjocorea ponosul, 
Neclintită stind, în dosul 
bustului, îngindurată. 
„De pleșuva-ți creastă-i roasă, 
cred că firea-ți nu-i fricoasă, 
Arătare 'ntunecoasă 
dintr'o țară inoptată ; 
Spune-mi, cum ești poreclit tu 
În domnia inoptată I= 
zise corbul: „Niciodată |!» 


M'am mirat s'aud jivină 

rostind vorbă așa deplină, 
Deși vorba-i nu fusese 

cu vre-un țilc sau însemnată; 
Dar nu-i minte să gindească 

cum o ființă omencască 
Vreodat'o să găsească 

In odae așezată 
Pasăre, pe bustul palid 


din odae așezată, 
şi cu nume „Niciodată“, 


Insă corbul indărătnie 
stind acolo, negru sfetnic, 
Doar o vorbă Îşi îngină'n 


42 


Viața Rominoască 
mintea lui ingurată; i 
Allt nimic nu mai grăeşte, 
nici o pană nu clintește, — 
Pin'ce sufletu-mi şopteşte: 
„Ceata lui este plecată; 
Miine va pleca și dinsul 
ca Nădejdea ce-i plecată"; 
zice corbul: „Niciodată”. 


M'am crucit văzind cum dinsul 

așa clar mi-a dat răspunsul. 
„Oh, desigur, tot ce spune 

e doar vorbă învățată; 
Un stăpin el părăsit-a 

care-l urmărea ursita 
Şi la dinsul auzit-a 

vorba-aceasta 'ntirziiată, 
Vorba-aceasta, cea din urmă, 

de nădejde 'ntirziiată: 

„Niciodată — niciodată”. 


Dar, simțind cum corbul ride 

de durerea-mi, ca un gide, 
Un fotel eu așezat-am 

în odaia blestemată, 
Şi 'ntinzindu-mă într'însul 

înecind în pieptu-mi plinsul, 
Socotil, ce-o fi vrind dinsul, 

şi cu vorba-i repetată, 
Ce-o fi 'nțelegind el, corbul 

negru 'n vorba repetată 
Croncănind un „Niciodată” ? 


Cufundat in cugetare 

amețeam În nemișcare; 
Stam, cătind în ochii care 

sfredeleam făptura-mi toată. 
Dar odihnă nu găsisem, 

deși capul imi proptisem 
De fotel, și amorțisem, 

supt lumina 'mprăștiată, 
Că 'n fotel, acum simțisem, 


Corbul 


supt lumina 'mprăștiată 
Nu va sta ea niciodată. 


Parcă aerul mai des e, 
fum de smirnă în el se țese; 
Serafimi pășesc podeaua 
de covor impovărată. 
Și mi-am zis: „„Trimis-a Domnul 
înger să-ți împartă somnui 
Şi odihna într'u Domnul 
a Lenorei, — impăcată. 
Bea nepenthes, că-ți dă somnul, 
pe Lenore impăcată l" 
zise corbul: „Niciodată Į" 


Tu, profet sau sgripțor tainic, 

corb sau al satanei crainic, 
De mi te-a sortit vicleanul 

sau furtuna blestemată, 
Intr'o casă părăsită, 

Intr'o țară bintuită, 
Stearpă şi părăginită, — 

spunem, rogu-te, îndată, 
Este în Galaod balsam, — 

spune-mi, rogu-te, Îndată, |!» 

Zise corbul: „Niciodată. 


Tu, profet sau sgripțor tainic, 
corb sau al satanii crainic, 
Mă ascultă, întru Domnul 
şi 'ntru bolta înstelață: 
Poate inima-mi bolnavă, 
in a cerurilor slavă, 
Pe fecioara să revadă 
ce Lenore e chemată ?* 
Zise cordul: „Niciodaţă”. 


„Fie semn de despărțire”, 
eu urlat-am, scos din fire, 


mDu-te iar în vijelie 


şi 'n domnia inoptatăl! 
Nici o pană nu-ți rămină 


Viața Rominească 


martoră de-a ta minciună; 
Fie-mi pacea iar stăpină! 

sboară depe bust îndată! 
Smulge pliscul tău din pieptu-mi; 

sboară depe ușă 'ndată!" 

Zise corbul: „Niciodată”. 


Astfel corbul tot nu sboară, 
stă ca şi odinioară 
Pe paladecanul bust din 
încăperea 'nfrigurată, 
Și de Domon i-e cătarea 
ce l'ar bintui visarea, 
Și cum lampa 'și arde para, 
îi întinde umbra lată 
Şi tot sufletu-mi de-acuma 
depe umbra aruncată 
Nu se va 'nălța vre-odată. 


Traducere de ION LUCA CARAGIALE 


ROLUL ȘTIINȚELOR IN SOCIETATEA 
DEMOCRATICA 


Democraţia este regimul politic care a fost creat de re- 
voluţia franceză ; opus democrației este regimul absolutismului. 
Absolutismul poate să fie sintetizat în trei cuvinte: Statul 
sint eu, Democrația e acea doctrină care socoate dimpotrivă 
că originea oricărei autorități nu poate să fie decit în suve- 
ranitatea națională. Principiul oricărei suveranități — spune 
Declaraţia drepturilor omului şi cetățeanului, decretată în 
Adunarea națională a Franţei la 1789 — rezidă în națiune. 
Nici un grup de oameni, nici un individ nu poate exercita 
vre-o autoritate care să nu emane în chip expres dela ea. 
Democrația este opusă prin urmare absolutismului în însăşi e- 
sența ei constitutivă. Deviza absolutismului este: totul pentru 
națiune, dar nimic prin națiune; deviza democrației este: totul 
pentru națiune, dar totul prin națiune şi numai prin națiune. 
Cu alte cuvinte, ordinea democratică a lucrurilor este o 
afirmare a majorității poporului. Poporul este socotit de de- 
mocrație capabil să-şi orinduiască viața lui prin el însuşi; 
poporul este socotit de absolutism a fi incapabil ca prin el 
însuşi să poată îngriji de nevoile lui, de traiul lui, 

Dacă analizăm democrația, trebue să constatăm că, la su- 
prafață, ea nu este altceva, decit o formă de guvernământ, 
Este forma de guvernămiînt, care are la bază sufragiul uni- 
versal cu toate consecinţele lui; regimul parlamentar, este 
acea orinduire politică în care toate puterile pornesc dela 
națiune şi se concentrează în parlament. Parlamentul deleagă 
anumite puteri ale sale puterii executive-guvernului. Soarta 
guvernelor este în mina parlamentului. Acesta este între- 
gul circuit al democraţiei. 

Prerogativele, care în regimul absolutist, erau concen- 


trate în întreaga lor plenitudine în persoana suveranului toate 
aceste prerogative, în afară de una mai mult de ordin formal 
au trecut dela suveran la națiune, care îşi găseşte ex- 
presia în parlament. Suveranul a rămas, în concepția de- 
mocratică, mai ales aşa cum este ca realizată în organizația 
politică a Marei Britanii, un simbol al unității naţionale. De 
bună samă: chiar în! cea mai perfectă democraţie s'auac- 
ceptat şi se acceptă încă anumite corective menținerea 
unora dintre prerogativele regale şi a anumitor prerogative, 
care sint acordate celei de a doua Camere, Senatul. Dar 
aceasta nu schimbă esența democrației. Este indiferent pentru 
un regim democratic dacă el este într'un stat republican sau 
într'unul monarhic; nu se schimbă nimic dacă în capul sta- 
tului este, ca simbol al unității naționale, un preşedinte sau 
chiar un împărat. * 

Intrebarea care se pune e însă următoarea: este idealul 
democrației realizabil? 

Democrația ideală încă nu s'a descoperit; nu există 
nici o țară în care să fie realizată o democrație ideală. Mai 
mult decît atît noi trăim astăzi într'o criză a democrației. 
Imprejurările de după războiu au deslănțuit o criză a demo 
crației, care a mers pînă la negarea democraţiei. Dar negarea 
democrației nu este de astăzi sau de ieri. Anarhismul, începînd cu 
Bakunin, sindicalismul revoluționar, reprezentat mai ales de 
Sorel, au negat democraţia şi sint doctrine, antiparlamentare, 
adică opuse principiului care formează însăşi esenţa democra- 
ției. Insă mai tare decit forța acestor doctrine antidemocrate,a 
fost faptul, pe care l-a putut constata oricine şi care s'a întimplat 
după războiu, că tocmai masele populare care au fost pur- 
tătoarele idealului democratic dinainte de războiu, mai mult 
decît oricare altele, masele proletare, s'au îndepărtat după 
răsboiu, în anume părți ale lumii, dela democrație spre auto- 
crație, sintetizată în regimul de dictatură. a 

Acesta a fost un produs, în primul rind, al dezamăgirii, 
născută îndată după războiu, cînd democrația a venit la putere 
în împrejurări extrem de critice. S'a născut, din dezamăgirea 
pe care a trebuit să o producă acca aşteptare magică a unti 
schimbări imediate şi profunde a stărilor de mizerie de toate 
naturile, produse de războiu, prin însăşi înfăptuirea ordinei de 


| 


ERIA 


Rolul științelor in societatea democratică 47 


lucruri democratice, Dar ca s'a născut mai ales fiindcă, para- 
lel cu aceste împrejurări, care au fost de natură să producă 
dezamăgire în masele populare, a apărut şi mirajul dicta- 
turii proletare din Rusia. Și numai, încetul cu încetul după 
ce acest miraj si-a micşorat forța atractivă, prin observația 
tot mai atentă a stărilor de lucruri din Rusia, proletariatul 
a început să nu mai aibă, cel puțin în aceieaş măsură ca a 
douazi după războiu, aceieaşi atracție pentru dictatură, şi să 
se îndrepte din nou cătră democrație. 

Odată cu apariția atacului masselor proletare impotriva 
democraţiei, a apărut atacul fascist tot împotriva democra- 
ției, produs în urma efectelor exercitării puterii o bucată de 
timp în Italia, de câtre massele populare proletare, 

Prin urmare, democrația este atacată de dictatura prole- 
tară şi de dictatura fascistă. In fața acestui îndoit atac este 
natural să fi apărut cugetători cari să descopere că demo- 
crația trece printr'o criză puternică. Unii au mers chiar pină 
acolo, încit să cinte o veşnică pomenire acestei ordine po- 
litice. N'a fost însă greu să se observe că nu ne găsim 
decit în faza de febră dictatorială, cum a botezat-o Francesco 
Nitti în opera lui de critică a fascismului şi de apărare a 
democrației. 

Într'adevăr, democrația se poate găsi în criză şi în mo- 
mentul de față este de fapt în criză. Democraţia însă e un 
fapt de evoluție, ea este, un produs al evoluției sociale, recu- 
noaşte evoluția ca o lege ştiinţifică şi se supune ea însăşi a- 
cestei evoluții. Dar, dacă se poate vorbi de o criză a democrației, 
nu se poate vorbi de un faliment al democrației. Dacă în răz- 
boiul mondiali a dat ceva definitiv faliment, a fost absolutiz- 
mul. S'au prăbuşit în timpul razboiului mondial trei mari mo- 
narhii absolutiste şi au rezistat, din toate punctele de vedere, 
tocmai statele cu o orinduire democrată şi această rezis- 
tență a fost maximă la statele care au realizat maximul de- 
mocrației, cum e cazul Marei Britanii. 

Dar criza democraţiei există ea pretutindeni şi se mani- 
festă în acelaşi fel în toate părțile? 

Criza democrației s'a manifestat în special în marile țări 
capitaliste industriale. De cind conceputul democratic a fost 
inventat de Rousseau şi Jefferson, într'un moment în care 


ii Viața Rominoască 


societatea se prezenta ca o comunitate mai mult sau m Pita 
egalitară, omenirea a trecut printr'o revoluție ie ă, nee 
a spart societatea capitalistă în țările re one R unele 
țări din centrul Europei În două clase distincte: de o ste 
capitaliştii, de altă parte proletariatul. Lupta de pa a fost 
egida subt care s'a dezvoltat capitalismul pină la forma gi 
perializmului. In această situație parlamentul a fost r i 
incercare şi s'a constatat că parlamentul nu e reprezen a și 
că a dispărut legătura dintre aleşi şi dintre Pecs E în 
parlamentul nu este efectiv, ne fiind în stare ge + gi 
roblemele pe care le pune societatea. Acesta este fondul cri- 
bi parlamentarismului şi explicația a ceiace se zeu ea 
petința parlamentarismului de a rezolva aceste pio ceme, i 
Acestei crize a parlamentarismului i-au rezistat, în ai 
sura cea mai mare, acele state în care; cu toate că ue s 
o opoziţie între democrația politică şi structura pa să pe 
democratică, totuşi existând o mentalitate şi o tradiț e 
mocratică, aceste state cu parlamentele lor au piae e 
ziste şi învingă frigurile crizei democraţiei de p ră a a 
Este destul să trecem înaintea ochilor noştri mari e cri F, 
ciale care au avut loc în Anglia în cei din urmă zece a 
după războiu, care la un preiei dat se părea că amen 
î i trăinicia edificiului social, 
i ae englez a găsit, în mentalitatea eee 
respectuoasă de drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, ră = SN 
diția democrată a poporului englez, forța ca să tezei pu 
această criză şi să rămiie în vigoare, cu toate instituţi 
nente, A 
sa dacă putem să vorbim de o criză a ete a a 
statele industriale, oare se ÎI N acele azur spe dus 
noile state agrar-sociale, care s = 
i dul şi răsăritul Europei? Poate fi ordinea 
eee febrei subminată de conflictele de fingere 
capital şi muncă, aşa cum se întîmplă înlăun suge 
lismnului industrial din Statele din apusul şi centru say 
In statele din sudul şi răsăritul Europei, în care i 
gurația socială este dată de o structură agrară întemeia 


Rolul științelor în societatea democratică 49 


mica proprietate, există, în primul rînd o omogenitate, socială 
cu mult mai mare decît în statele capitaliste industriale, 
Proletariatul este o infimă minoritate față do celelalte clase 
sociale şi, dacă se poate vorbi de existența unui conflict de 
clase în acele state, acest conflict se produce nu în domeniul 
producției, cu toate consecințele grave pe care asemenea fapte 
le au acolo unde se ivesc, ci în sfera de circulație a bunu- 
rilor, adică acolo unde societatea a putut să descopere soluții 
practice şi experimentate în formele organizației cooperatiste 
Prin urmare, constatăm că, dacă există un fundament, a- 
proape natural pe care se dezvoltă criza democrației în sta- 
tele capitaliste industriale, acest fundament lipseşte în statele 
agrar-sociale din răsăritul şi sudul Europei. Putem să tragem 
deci încheerea că, în ceia ce priveşte răsăritul şi sudul Eu- 
ropei, regimul politic quasinatural, care este adecuat situației 
social-economice a acestor țări, este democrația, Prin acea- 
sta nu' înțelegem a nega dificultăţile, care răsar în calea 
democrației pretutindeni, Democrația, cum spuneam, este acea 
doctrină care cunoaşte legea evoluției şi înțelege şi faptele 
proprii ale evoluției ei. Democraţia ştie că ea nu este o stare 
naturală; că nu este o ordine naturală impusă cu dela sine 
putere, cum este autocrația. Democrația este e elaborare con- 
Stientă a evoluției societății. Autocrația este o stare de ordin 
natural, fiecare vrea să fie stăpân; în psihologia fiecărei de- 
mocrații există o tendință aristocratică, iar nu o tendință 
democratică. Monarhia absolută este apoi de drept divin, ca 
este prin grația lui Dumnezeu şi nu prin voința națională, 
Autocrația este, afară de aceasta, bazată pe o încredere şi 
o supunere oarbă, Autocrația ca atare, arc la bază interzicerea 
examenului liber al problemelor sociale, pentrucă tocmai 
aceste probleme sociale dau material de conflict în societate 
şi trezesc în acelaşi timp, conştiinţa cetățenească. 

Pe cînd revoluția franceză a întemeiat la Academia 
franceză o secție de ştiinţe politice, Napoleon cînd a 
devenit consul, a dat decretul din 1793, prin care a des- 
ființat secția de ştiinţe politice şi morale dela Academia 
franceză, Este simptomatic şi foarte caracteristic pentru men- 
talitatea autocrației, faptul de a se scoate din arena discu- 
țiilor publice, chestiile sociale gi politice. Democraţia, dim- 


50 Viața Rominească 


potrivă, este critică şi ştiinţifică. Tocmai pentrucă democrația 
este critică, ea cere dreptul de publicitate a tuturor actelor, 
Ea este pentru libertatea cuvîntului, pentru libertatea scri- 
sului, pentru libertatea întrunirilor. Mişcarea democratică mo- 
dernă, zice fostul preşedinte al republicei cehoslovace, Masarik, 
este organic şi necesar legată cu ştiinţa, ceiace nu va să zică 
erudiție şi nici mandarinat universitar; este vorba de o po- 
litică, ce reflectează, observă şi studiază. Parlamentul demo- 
cratic, zice tot Masarik, are deci ca scop dea observa faptele 
sociale, de a însemna nevoile societății şi de a propune şi 
întrebuința în consecință mijloacele adecuate. 

Nu trebue însă să credem că sufragiul universal. prin el 
însuşi, crează spiritul critic şi ştiinţific: nu trebue să credem, 
cu alte cuvinte, că sufragiul universal, prin el însuşi crează 
spiritul democratic; nu trebue să ne închipuim chiar că su- 
fragiul universal, prin el însuşi, crează ceiace este la baza 
organizației reale a unei națiuni, pe cetățeanul conştient. Dea- 
semenea, trebue să ne dăm sama că, ordinea] de lucruri de- 
mocratică nu crează în mod mecanic un parlament, efectiv, 
Nu trebue să credem că ordinea de lucruri democratică 
crează, în mod automat, o administrație excelentă şi în in 
teresul poporului. Şi totuşi, democrația, mai mult decit gu- 
vernarea poporului, este şi trebue să fie administrația po 
porului. Un parlament slab, un parlament neeficace, neefectiv, 
are drept corespondent sigur, un guvern slab şi incapabil. 

De aceia una dintre problemele pe care trebue să şi le 
pună democraţia, este organizarea parlamentului. Parlamentul 
nu trebue să mai dea impresia că este o adunare a dema- 
gogilor, sau o sală de teatru şi citeodată chiar de circ. 
Parlamentul trebue să fie o organizare a muncii ştiinţifice, 
legislative, în comisii, iar în şedinţă publică el trebue să 
reflecteze curentele de opinie publică, în legătură cu s0- 
luția problemelor la ordinea zilei, şi trebue să fic, şi orga- 
nul de control al guvernului. 

In afară de aceasta, țara trebue să fie administrată. In 
consecință democrația trebue să se preocupe de selecție şi 
formarea oamenilor din administrația publică a țării. 

Să examinăm mai întăiu prima problemă a democrației; 
formarea politică a cetățeanului, 


Rolul științelor în societatea democratică SI 


In 1865, Marea Britanie se îndrepta cu paşi foarte repezi 
cătră definitivarea regimului sufragiului universal. Atunci un 
adversar al acestui sufragiu universal, a strigat în parlament, 
acelora cari votau legea extensiunii sufragiului universal: 
„instruiți-vă stăpinii, instruiți corpul electoral“. Teoria însăşi 
a democraţiei se întemeiază pe doi pilaştri: pe sufragiul uni- 
versal, care crează voința dea se servi de vot şi în al doilea 
rind pe ştiinţă, pe darul de a şti să se servească cit mai bine 
de această armă, de acest instrument de influențare a con- 
ducerii treburilor publice. 

Intrebarea care se pune este însă următoarea: este îndes- 

tulător a se răspindi într'o țară învățămîntul primar, În sen- 
sul că toată lumea să ştie a ceti şi scrie, pentru ca prin 
aceasta să fie creat şi cetățeanul conştient? Este oare adevărat 
că alfabeții sînt cetățeni conştienţi, iar analfabeții cetățeni 
inconştienți? In această privință, Bryce, care a studiat de- 
mocrația contimporană, crede a putea afirma că țăranul englez 
acum 60-70 de ani, se deosebea print'o inteligență sigură 
printr'o judecată cumpănită, printr'un bun simț superior, aşa 
încit îl socoate mult superior şi nepoților, strănepoților lui 
de astăzi, deşi țăranii de atunci nu ştiau ceti şi scrie. Este 
adevărat că abecedarul şi toate celelalte cunoştinţe pe care 
şcoala primară le poate da, nu sint suficiente pentru a se 
crea cetățeanul, dar tot aşa de adevărat este că nici celelalte 
certificate de studii superioare, nici diplomele de bacalaureat 
licență sau doctorat, nu sînt totdeauna arme sigure în mînile 
celor cari le au, în sensul ca să se poată spune că se vor 
folosi de ele, în calitatea lor de cetățeni conştienţi ai socie- 
tății. O democrație care s'ar ocupa numai de desființarea 
analfabetismului, de uniformizarea culturii poporului, s'ar 
preocupa numai de a crea, prin şcolile speciale de toate ca- 
tegoriile, specialiştii şi profesioniştii de care are nevoie, pen- 
tru îndeplinirea tuturor rolurilor societății, o asemenea de- 
mocrație n'ar putea să aibă un fundament sigur pentru exis- 
tenţa şi propăşirea sa. Dacă o democrație nu creşte genera- 
tiile noi în aşa fel încît să le facă destoinice să gindească, 
să judece, să observe şi mai ales să aibă interes pentru tre- 
burile publice, este amenințată în existența sa. 


52 Viața Rominea:că 


In ceia ce priveşte modul şi împrejurările în care se pot 
forma cetățenii conştienţi, trebue să observăm că asupra spi- 
ritului are o mai mare importanță fapta şi o importanţă destul 
de mare vorba. Aşa se explică pentru ce, în toate partidele 
de după războiu şi în partidele post-revoluționare se observă 
o creştere a conştiinţei cetăţeneşti în masele populare şi 
chiar în cele analfabete, datorită faptului că împrejurările 
produse de războiu şi împrejurările produse de revoluții, 
aprind o lumină mare, o lumină aşa de puternică, încit fap- 
tele sociale şi noţiunile cari trebuesc să fie cristalizate în 
mentalitatea cuiva pentru a putea spune despre el că are 
conştiinţă cetățenească, se desluşesc în ochii oricui are pu- 
ţină inteligență dela natură, puțin dar de observație şi bun 
simţ; pe cîtă vreme în perioadele de linişte, de acalmie după 
ce au trecut viltorile războaelor şi revoluțiilor, cind socie- 
tățile nu se preocupă de a creşte cetățeni conştienţi, se poate 
constata că elementele dotate de cultură superioară în pro- 
fesiunea lor, sînt totuşi elemente inferioare din punctul de 
vedere al calității de cetățeni, lipsite de orice interes pentru 
treburile publice, şi prin urmare elemente nule pentru pro 
gresul unei societăți. i 

In ceia ce priveşte creşterea generațiilor de cetățeni, ad 
mai acolo unde au existat în vremuri normale anumite insti- 
tuții, care să sădească în mintea fiecăruia datoria cetățeneasci, 
numai acolo s'au format cetățeni în adevăratul sens al cuvin- 
tului. Aşa a fost în țărileca Anglia şi Elveţia, unde au existat 
instituţii locale autonome, care au deprins pe oameni cu dra- 
gostea de interesul public şi cu sentimentul responsabilități. 
In statele, unde a existat şi o atmosferă de libertate absolută, 
care a îngăduit critica şi controlul cetățenesc formarea cetă- 
țenilor conştienţi a fost şi mai uşoară, 

In ceia ce priveşte rolul pe care îl are învățătura şi ştiinţa, 
tot Bryce spune următoarele: „Știința nu este decit unul din 
elementele care contribue a face un bun cetățean“, Spiritul 
de civism şi onestitate nu se poate dezvolta decit în împre 
jurările pe care le-am amintit. De sigur însă că răspindirea 
învățămîntului primar este o necesitate primordială, este Un 


Rolul științelor în societatea democratică 53 


punct de plecare; de sigur că acest invățăm întprimar — care 
precum am arătat nu e suficient nici chiar atunci cind îm- 
prejurările sînt propice pentru dezvoltarea sentimentului 
cetăjenese — trebue să fie intreigt cu un învățămînt de 
continuare, Nu voiu intra în discuția organizării acestui 
învățămint de cootinuare, voiu spune numai atît, că | 
această privință sint două direcții: una care socoata i 
învățământul de continuare trebue să fie general, şi 
fie anume legat numai de cultura generală, prin at 
continuarea şcolii primare; alții socot că învățămîntul de con- 
tinuare trebue să fie legat de profesiunea insului, prin urmare 
şcoala de continuare profesională. Dacă observăm că societatea 
se dezvoltă astăzi în direcția organizațiilor profesionale şi 
acestea formează centrele unde pulsează viața, centrele cins 
influențează conducerea treburilor publice în toate directiile 
şi o influențează în mod mai sănătos decit o pot face con- 
glomerătele de cetățeni, de diferite profesii şi categorii care 
n'au comun decit anumite directive dè ordin general, ajungem 
la convingerea că învățămintul cetățenesc de continuare poate 
da roade mult mai sigure dacă va fi legat de profesiune. 
O a treia inatituție, care poate fi într'adevăr de mare 
valoare, în această privință, este armata. 

i Armata, în statele de cultură, este un factor al educa- 
ției naționale de prim ordin şi ca atare o şcoală de creație a 
scutimentului de datorie cetățenească. Intr'adevăr, curajul 
entuziasmul, sentimentul de sacrificiu şi de datorie, uitate 
litatea, precizia, subordonarea individului față de colectivi- 
tatea socială, în folosul ideii generale şi sacrificiului suprem 
cultivate în armată, sînt virtuți cetăţeneşti de foarte idee 
preţ. De aceia, în țări democratice ca Elveţia, există o şcoală 
cetăţenească, a recrutului, care a dat foarte bune rezultate. 
Noi m'avem însă o şcoală cetățenească a soldatului, dar avem 
în schimb o şcoală politică a jandarmului! 7 

„dn al patrulea rind, locul unde se poate forma conştiinţa 
cetățenească ar trebui să fie, de sigur, cluburile politice. 
Pentru ca clubul politic să poată fi într'adevăr un locaş de 
educaţie cetățenească, trebue să fie altfel organizată însăşi 
făptura partidelor politice, decit este în genere. In organi- 


pa m o meet 


aSa 


zația partidelor politice trebue să se oglindească organ 
democratică a societății. In consecință, partidele politice tre. 
bue să fie aşa organizate, încît să existe o eşalonare de jog 
în sus, dela organizația celulei săteşti, trecînd prin Organi. 
zația județului şi a provinciei, pănă la organizația centrală 
şi în toată activitatea lor să fie călăuzite de spiritul cel maj 
democratic, 

Acțiunea aceasta de educație, a cluburilor politice, se 
poate face mai ales atunci cînd ele sînt şi factori de cultu. 
ră şi propagandă; cînd aceste cluburi sunt înzestrate cy 
biblioteci; cînd au cercuri de studii, cînd organizează confe. 
rinţe de propagandă şi prin urmare cînd întreprind o acțiu- 
ne reală de educație cetățenească, şi mai ales cînd, în atmos» 
fera însăşi a cluburilor, se poate constata acțiunea de devo 
tament, de sacrificiu, de moralitate şi mai ales atunci cind 
în întreaga acțiune politică de partid se respectă spiritul 
celei mai înalte legalități, pentrucă numai aşa se poate avea 
garanția că, odată intrat în administrația publică, cel cres- 
cut în şcoala cluburilor politice, să poată duce acolo spiri- 
tul de legalitate. 

Insfirşit, în legătură cu acțiunea partidelor politi 
este propaganda politică, 

Propaganda politică poate să fie un clement de pro 
şire a culturii cetăţeneşti, dar şi un clement de dezagregare. 
cetățenească. Intr'adevăr, dacă propaganda politică este bè 
zată pe adevăr, pe sinceritate, de bună samă că ea poate si 
contribue la formația unei mentalități cetăţeneşti; dacă îns 
propaganda politică este întemeiată pe calomnii şi ncadevă- 
ruri, dacă ca este bazată numai pe exagerația unor anume 
sentimente, a sentimentelor de ură şi duşmănic, de difamație, 
această propagandă politică are efecte contrare. 

O mai mare influență asupra creşterii cetățeanului o are 
însă presa, 

Presa, cărcia i se zice a patra putere în stat, nu este 
totdeauna a patra putere în stat. Presa a apărut în timpu- 
rile cele dintăiu ale desvoltării societății democrate supt forma 
unor ziare care erau tipărite de idealişti, de oameni cati-şi 
puneau tot sufletul, toată credința lor pentru propovăduirea 
unei idei. Bucurîndu-se de libertatea scrisului şi de dreptul 


Rolul științelor în societatea democratică 55 


de critică şi control, aceşti scriitori socoteau că au de îndepli- 
nit o misiune socială. Se cunosc în istoria presei din toa- 
te ţările nume de conducători de ziare cari au jucat un rol 
extraordinar în dezvoltarea societății politice a țării lor. Din 
nenorocire însă, cu cit a înaintat organizația nouă a socie- 
tății capitaliste, cu cit a avansat procesul de concentrare a 
averilor în minile marilor bănci, şi ale marilor socictăți indus- 
triale cu cit industria tiparului s'a organizat şi ea pe bază ca- 
pitalistă, cu atit presa a încăput, în mai toate statele, supt in- 
fluerița sferelor capitaliste, Aceasta face ca presa să nu mai 
fie liberă, de oarece presa, ca să poată să existe, are nevoe 
de publicitate mare. Sint foarte multe ziare în toate țările care 
sunt anexe ale societăților de publicitate, iar societățile de 
publicitate sînt şi ele anexe ale marilor concerne industriale 
şi bancare. De aceia presa tace de multe ori cind ar trebui 
să vorbească, pentrucă are, cum se spune, În cercurile popu- 
lare, sgardă. Deaceca presa vorbeşte uneori aşa cum n'ar vrea 
redactorul respectiv şi redacţia este subordonată adminis- 
trației dela care primeşte directive; şi sint atit de ama- 
re clipele cind redactorii trebue să primească directive din 
partea administrațiilor marilor cotidiane! 

Dar dacă presa a ajuns în această situație, faptul se da- 
toreşte tot indiferenței şi lipsei de conştiinţă politică a ce- 
tățenilor. Un fapt caracteristic este de pildă că o gazetă re- 
acționară şi nțițătoare de conflicte şi războiu în Anglia, 
şi care a dus continuu lupta în contra intereselor muncito- 
reşti, este cetită în toate casele muncitoreşti din Anglia, 
pentrucă soțiile muncitorilor găsesc în această gazetă cursu- 
rile bursei şi alte informaţii necesare gospodăriei lor; iar ga- 
zete care sprijină cauza muncitorească, dar care, din cauza 
greutăților financiare, nu pot fi aşa de larg informate şi să 
dea cetitorilor suficient material util şi plăcut, nu sînt ce- 
tite şi, nefiind catite, nu pot exista față de celelalte ga- 
zete care au de partea lor şi numărul cetitorilor şi re- 
clama, care produce sume extraordinare, aşa incit face a- 
proape neglijabil aportul adus de vinzarea cu numărul sau 
de abonamente. 

Bine înțeles presa trebue să fie la înălțimea culturală 
a societății şi din punctul de vedere redacțional. De aceia 


56 


în mai toate statele culte, începind cu America şi sfirşind 
cu Germania, s'au creiat scoli speciale pentru gazetari, pe 
lingă universități, La universitatea din Lipsca există de ci- 
teva decenii un seminar de jurnalistică, organizat de profe- 
sorul Karl Bücher; la Heidelberg sa înființat deasemenea 
un institut de jurnalistică. Pe lingă mai toate universitățile 
din America există asemenea facultăţi, sau secţii, sau semi- 
narii de jurnalistică, pentru formarea jurnaliştilor. 


(Continuare în No. viitor) 
VIRGIL MADGEARU 


ae enim | 


EUGEN LOVINESCU 


Cine -in aceşti nouăsprezece ani de după război - ar fi» 
dorit să cunoască pe d. E. Lovinescu şi cenaclul său literar, 
n'ar fi avut decit să pornească într'o Duminecă după ora cinci 
pe strada Cimpineanu. Acolo, la colțul pe care această stradă 
îl face cu strada Luterană, se mai află încă o clădire cu două 
caturi şi mansardă, al cărui parter doarme vecinic cu obloa- 
nele trase, Clădirea, de o architectură tristă, uscată, înfățişa 
probabil înainte de război un specimen de casă de raport de 
tip occidental, cu multe apartamente, îndeajuns de spatioase 
şi confortabile, pentru oameni de afaceri doritori de a locui 
în preajma centrului şi suficient de lipsiți de prejudecată 
pentruca în acele vremuri patriarhale să prefere caselor scunde 
pierdute între copaci cutiile răscoapte de soare ale unci con 
strucții pe atunci îndrăznețe. Azi însă casa e fumurie şi pre- 
matur ruinată, cu aerul sinistru de părăsire al unui depozit 
de vinuri, Uşile dela intrare mereu deschise duceau pe scări 
aci prăfuite, aci noroioase, după anotimp, pe coridoare care, 
nefiind ale nimănui, rămineau neîngrijite ca o uliţă. La ca- 
tul al doilea vizitatorul neinvitat ar fi zărit lumină la uşa 
apartamentului din dreapta, răspunzind deasupra străzii Pa- 
iatului. Uşa era închisă dar amatorul putea suna fără sfială. 
O servitoare, de regulă tînără, atrăgătoare, i-ar fi deschis 
numaidecit fără să-l întrebe cine este, sfătuindu-l chiar să 
intre „înăuntru“ fără să mai bată la usă. Anticamera era o 
încăpere mică cu un cuier încărcat, iarna, de haine. Pălării, 
paltoane, stăteau grămadă şi pe un mic dulap de alimente, 
un frigorifer după toate aparențele. Asta dădea dintr'o dată 
o idee de multitudinea ticsită undeva în apropierea acestei 
sălițe, în care nu rareori răbufnea pe o uşă mirosuri de mîn- 
ări şi sosea ecoul sfirtiturii de unt topit dintr'o apropiată 


58 Viața Rominească 


bucătărie, aşa cum se'ntimplă în apartamentele dela etaje, 
ceeace putea totdeodată da o vagă indicațiune asupra feluri. 
lor de bucate dela masa cu care pentru unii avea să se'ncheie 
şedinţa literară. Din cele patru uşi, eliminind uşa dela in- 
trare, care perforau pereții, vizitatorul putea să aleagă cu 
uşurinţă pe aceea dinspre care se auzea mai mult sgomot, 
Dacă, reprimind fireasca emoție, ar fi intrat inafirşit, el pu- 
tea fi încredințat că nu va produce vreo surpriză deoşebită, 
adeseori trecînd cu totul neobservat din cauza unui zid de 
tardivi fără scaune aşezaţi în fața uşii. Dar dacă- uga era li- 
beră şi şedinţa începută, el s'ar fi găsit deodată, într'o odaie 
cu laturile de vreo cinci, şase metri, cu un birou lat de lemn 
de palisandru lingă o sobă de teracotă la capătul opus uşei, 
In fața biroului, aşezat pe un scaun şi ridicat cu ajutorul 
unui morman de jurnale şi reviste, un bărbat voluminos, cu 
părul alb şi fața lăptoasă ca a unui copil, cu ochelari de 
baga rotunzi, l-ar fi scrutat puțin întrerupindu-şi lectura sau 
convorbirea, lăsindu-l apoi să se aşeze fără nicio obiecție, 


Vizitatorului nepoftit nu i-ar fi rămas decit obligația de aşi 


stăpîni turburarea pe care i-ar fi produs-o alte vreo treized 
de perechi de ochi ridicate dealungul pereţilor, deasupra u 
divane, canapele şi rinduri de scaune. De fapt ochii 
trionului, nu l-ar fi părăsit propriu zis niciodată, ci arunca 
furtiv deasupra lentilelor l-ar fi studiat tot timpul. la în 
cheicrea şedinţei, gazda, mincată de o îndreptățită curios- 
tate l-ar fi întrebat cine este, sfirşind prin a se arăta încim 
tată de vizită şi poftindu-l şi altădată. Insă după oarecare 
familiarizare cu cercul, neofitul ar fi aflat că abia întors dela 
uşa pe care-l petrecuse, amfitrionul comunica volubil pe 
rămaşi în urmă tot ce putea scoate dela el. Domnule, 
este cutare, etc. etc, De aci încolo invitatul putea veni nt 
numai în orice Duminecă, dar în orice zi cam la aceleaşi ore. 
Aşa cum eşti sigur că intrind la ora cinci la oficiul poti 
vei găsi la ghişeu pe acelaş impiegat de serviciu, timp 
douăzeci de ani intrind la d. E. Lovinescu la aceiaş oră pu 
teai fi sigur de a-l găsi pe acelaş scaun la acelaş birou. Pen- 
tru a pătrunde, nicio anticameră: a bătea şi a intra pg: 
oficiu public. Trebuia totuşi să motivezi vizita printr'o eri 
tate. printr'o relațiune sau delațiune, D, Lovinescu era 


Eugen Lovinescu 59 


de cancanuri, de anecdote, de ştiri noui, Totul îl interesa în 
cel mai înalt grad, îi smulgea exclamații de mirare prefăcută 
cu ajutorul căreia scotea un supliment de amănunte adevă- 
Tate sau inventate, Şi cum pe la aceleaşi ore se perindau 
toți obişnuiții cenaclului, ştirea se răspindea fulgerător tre- 
cînd ca o scintee dela unul la altul prin această formulă: 
Ei, maestre, nu ştii cine a fost adineaori la mine... cutare... 
nu ştii ce mi-a spus... ete. ete, ? 

Dar să revenim la şedinţa de Duminecă. Stind la o parte 
neofitul putea observa nestingherit odaia. Era o încăpere de 
om cu stare, care insă nu ține să facă lux, mobilată decent, 
Birou, dulap de cărți, rafturi de cărți în stil minuscul, de 
palisandru, scoarțe de bună calitate la ferestre şi pe divan. 
scaune pe piele țintuită, de sufragerie, în număr însuticient 
pentru mulțimea invitaţilor, la care se adăoga cîteun fotoliu 
de paie, de grădină, pentru d-na Papadat-Bengescu sau d. 
Brăescu, cu neajunsul unui veşnic piriit. Portrete pe pereți, 
răminind neclintite în deplasarea lor. Cărți legate economic, 
mai multe laolaltă, fară a dezordona interiorul. Acelaş stil 
cu mult mai modest, în sufragerie. Casa părea mai degrabă a 
unui moşier subțire care locueşte în oraş numai în treacăt şi 
ține să aibă ocolo pentru el şi membrii feminini ai familiei 
tot ce omoară timpul şi întreține lencvia delicată. Lipsca însă 
participarea omului la interior, stilul intelectual sau artist, 
Chiar în mizerie (şi d. E. Lovinescu pare a avea o stare ma- 
terială pe deasupra situației sale de profesor secundar) crea- 
torul spiritual se recunoaşte după un chip de a stringe căr- 
tile morman, de a simplifica odaia, de a izola o gravură, de 
a se răzvrăti împotriva mobilierului comun. Totul decent şi 
chiar costisitor, dar nicio preocupare de artă, niciun semn 
de organizare a obiectelor în vederea unui efect, niciun in- 
diciu că mobilele mai au altă destinație decit utilitatea, Ci- 
teva caricaturi, îngrozitoare, desvăluiau această vanitate pe 
care o au actorii, de a întinde pe pereți documentele succe- 
selor de carieră, Făcind aceste constatări, vizitatorul nu co- 
mitea nicio indiscreție, deoarece biroul făcea parte din viața 
publică a criticului, reprezenta impreună cu discuția literară 

mijlocul său de captare a spiritelor şi de orientare. Compa- 
rind omul cu opera, un adevăr te izbea numaidecit. Din „gus- 


60 Viața Rominească 


tul“ criticului se elimina, ca la atîți scriitori romîni de altfel, 
gustul artistic general, ba chiar o satisfăcătoare informație 
de istoria artelor. Criticul se arăta indiferent la plastică sau 
la muzică şi avea curiozitate numai pentru literatură, 

Impresia aceasta de sterilitate era însă acoperită de per- 
sonalitatea fizică a criticului, care absorbea orice altă reac- 
țiune. Omul era într'adevăr frumos, plin de nobleţă animală, 
Inchipuiți-vă un atlet enorm, cu liniile încă rotunjite, mor- 
bide, cu mască gigantică, efeminată şi suavă, cu ochi fără 
scîntei, indiferenți dar enigmatici ca ai unui bou Apis, cu 
piept greu, cu pulpe grele, făcut parcă dintr'o marmură moale. 
Genuchii săi uriaşi, ca acele al lui Moise pe care Michel An- 
gelo i-a isbit cu ciocanul, rupeau stofa; laba tarea piciorului 
ca aceia antică de pe una din ulițele Romei, pleznea ghiata, 
cărnurile sale suceau veştmintele. Era gigantic şi aveai 
impresia că punind urechea pe toracele său monstruos spre 
a-i asculta bătăile inimei, ai fi auzi un motor imens, o orgă 
cu căderi de apă. Vetustatea corporală a omului nu trebue 
ca şi monumentele, privită, de aproape. Omul se îmbrăca, 
neglijent, sumbru; perii feţii sale erau adesea neraşi. Dar ți- 
nuta generală, albinositatea înghițeau amănuntele şi conse 
vau eleganța masivului. La masă minca şi bea repede, i 
bind printre înghițituri, fără să aibă totuşi aerul lăcomie 
într'atit gura sa de Ciclop părea de încăpătoare pentru oasele 
unui pui, 

Şedinţa literară consta din lecturi de romane, piese de 
teatru şi poezii, Pe acestea din urmă le citea criticul, pe ce- 
lelalte autorii. Nu rareori asistența era în pragul nebuniei, 
Citeo autoare obscură şi prolixă citea monoton, fără oprire. 
Toţi agonizau, numai d. E. Lovinescu asculta atent la inepție, 
nu numai politicos, dar şi cu o invederată placiditate, şi sar 
părea că şi cu plăcerea ascunsă ca totul să decurgă cît mai 
pitoresc, pentru a putea fi insemnat la jurnalul secret. Gazda 
nu era atit interesată de conținutul operei, cît de reuşita so- 
cială a şedinţei. Unui cenaclist care nu venea asiduu i se fä. 
ceau aluzii, goliciunea odăii era privită cu nelinişte şi ideea 
încetării şedinţelor era intrevăzută cu teroare. Pentru d. E. 
Lovinescu cercul era o condiție a existenței sale şi o metodă: 
şi avea pentru asta distincții şi sancțiuni. Un poet asiduu 


Eugen Lovinescu &l 


oricit de nul, era inregistrat cu multă cruțare, altul fără frec- 
venţă era înlăturat, Incetul cu încetul politica criticului fu 
clară oricui. D. E, Lovinescu nu voia să cerceteze valoarea li- 
teraturii romine în genere, decit ca să demonstreze că adevarata 
„contribuție“ o dăduse Sburătorul, Meritul era bine înțelel a 
gustului şi perspicacității sale, El avea această ciudată men- 
talitate, pe care au îmbrățişat-o mulți critici fără vocație li- 
terară, că un critic „descopere“ talentele şi prin asta devine 
el-insuşi o figură literară. De aci o goană după talente, o 
nervozitate, un respect pentru tot ce este aprobat şi de alții 
şi atribuit cercului, un dispreț pentru cel care prin eşuare 
poate compromite cercul. Criticul nu voia să aibă numai me- 
ritul ci să i se şi recunoască acest merit, de unde o străduință 
din ce în ce mai neacoperită de a obține laude, îndemnuri 
de a face cronică literară, daruri insistente de căr;i cu de- 
dicații şi,cu bănuială de a nu fi fost citite, invitarea Ia masă 
a oricui deţinea o cronică în vreo publicație. In opera d-lui 
Lovinescu plăcerea de a analiza este foarte puțin cultivată, 
în schimb bate la ochi metoda de a scoate în evidență des- 
coperirile sale, de a atenua pe ale altora, dea formula în 
aşa chip opinia încit să nu i se poată împuta că a ignorat 
şi să nu iasă niciun fel de blam. Dacă acceptăm că se cade 
să atribuim vreun merit cui „prevede“ talentele literare, a- 
tunci fără îndoială că trebue să recunoaştem d-lui Lovinescu 
9 mare străduință în acest sens, din care i s'au tras şi mari 
suferințe morale. 

Cu astfel de mentalitate d. Lovineşcu se purta în şedinţă 
cu multe chibzuieli. Citea versurile limpede, fără! declamație, 
le recitea şi apoi aştepta opinia asistenței, Ei, ce zici Bebs? 
Ce zici dom’ Camil? Ce zici dom’ Aderca? Dacă sala era mută, 
încerca o timidă sugestie: e remarcabilă, e admirabilă! Dar cu 
răceala cu care într'o piesă engleză eroina spune: te iubesc 
cu pasiune! şi exact ca şi cind ar zice: dă-mi un pahar cu apă! 
Criticul rezista opiniei sălei, dar ieşea din luptă rece. Ana- 
liza compunerii se oprea la suprafaţă, criticul căutind în deo- 
sebi să fure dela autor cheia. fiindcă în epoca de glorie a 
Sburătorului se cultiva poezia hermetică, Cit de supus pā- 
rerii altora era d. Lovinescu o dovedeşte această confundare 
a poeziei cu un stil exterior, care l-a şi dus apoi la teoria 


62 Viața Rominească | 


absurdă a mutației valurilor. Odată aflat un criteriu, cerut 
cu insistență de cei cu notoritate din cerc, d. Lovinescu se 
feri cu grijă de a se compromite cu poezia clară, singura care 
în fond îi plăcea. Poeţii, de structură clasică, erau surprinşi: 
„clasic“ devenise aci sinonim cu „învechit“, „nevaloros“. Mulți, 
speriați, dezertară; alții prinseră meşteşugul, devenind nişte 
ridiculi agramați schimonositori ai lui Mallarmé, tocmai cind 
criticul, bintuit de incertitudini, lăuda pe Ion Pillat. Lectura 
poeziilor era o adevărată comedie. Cind debutantul întindea 
foițele cu versuri, criticul le lua temător de aripi şi le punea 
în palma sa uriaşă cu o grijă nesfirşită. Se uita atent, mirat 
la toate fibrele lor, apoi le înapoia uşor. cu respectul pro 
prietăţi!, în palma autoru-ui ca nu cumva fluturii să moară 
pe drum de exalația sărată a podului palmei. Perfidie ama. 
bilă de critic, căci înapoierea însemna condamnarea, An autot 
cu suflet mai profund, mai simțitor, încercînd să răzbată dir 
colo de politeța indiscutabilă a criticului, răminea, după ci: 
teva convorbiri, uimit de o altă descoperire. Ceeace mişcă pt 
un poct nu e atît verdictul abstract cît constatarea că crit 
cul participă şi el la ideea compunerii, că o înțelege, câ! 
trecut prin atari turburări. O astfel de comunitate de simți 
e plină de scîntei pentru autor, care poate într'o clipă întit 
vedea unde stă adevărata lui chemare. Crilicul trebue să ft 
şi el poet. Insă d. Lovinescu nu era deloc poet şi nu dute 
întrevedea în pieptul lui greu nicio simțire. Lipsa lu de um 
nitate părea aşa de perfectă că, secționat, pintecele său arii 
trebuit să răsară fără viscere, alb ca şi carnea crinilor, El 
nu se lăsa tras în nicio exaltare, privind prudent orice fre 
nezie, nu era surprins în nicio înfierbintare confesională, m 
scotea niciodată vreo vorbă doveditoare că trăeşte. El inte 
roga, interoga, interoga, despre ce se-aude şi ce se mai spe 
ne, smulgea cheia poeziilor şi răminea apoi în impenetrabi- 
litatea boului Apis. Un om de o bună creştrre aşa de irepro 
şabilă devenea, prin ataraxie sufletească, în stare de incom 
ştientă nedelicateță. Observind unui invitat că pare de umoart 
rea, acela îi explica pricina: un membru de aproapeal fami’ 
lieci era grav bolnav. D, E. Lovinescu, departe dr a lue fi. 
gura compătimitoare pe care convenția o impune, zimbei 
cu îndoială, se făcea chiar că n'aude motivarea, insinua o 


Eugen Lovinescu 43 


cauză meschină ca de pildă rezerva față de cele ce se citeau 
acolo, Ei — zise altădată aproape vesel d. Lovinescu unui 
tînăr — ţi-a murit maestrul! (adică Vasile Pîrvan). Şi după 
asta începu interogatoriul şi o ploaie de anecdote. Nesimţi- 
rea față de marile turburări ale vieții se izbeşte la tot pasul 
în paginile criticului. Tot ce e profund este privită cu pre 
patie, gindirea, mistica, marele pathos ridiculizate. Neliniştea 
metafizică, întrebările în jurul sensului vieții apar ca „oţi- 
Lo spa lui Arghezi este clogiată ca o cromolitografie 
ea Ain altfel criticul îşi mărturiseşte singur insensibi- 
Parra seace bucură pe alții, Crăciunul de pildă, îl lasa în 
nindiferență“; sentimentul morții îl are „mult mai rar“, nI- 
colțit de obiecţii de felu ei acesta d. Lovinescu a început să 
răspîndească oral ştirea că de fapt era frate bun cu moartea, 
că trăia pe o lespede d: mormint, că în tinerețe fusese tu- 
berculos şi avusese hemoptizii. Bizu, roman autobiografic 
părea a întări această neaşteptată ipoteză ce nu schimba to- 
tuşi problema psihologică. Insă azi, uitînd de tuberculoză d 
Lovinescu mărturiseşte că n'a avut niciodată de a fait ók 
medici, că n'a fost niciodătă bolnav, de unde rezultă că nu 
trebue să se puie niciun temeiu autoblografic pe romanele 
sale. Insensibilitatea care sărăceşte priceperea poate să ducă 
însă la cruzime. Subt forme atît de nevinovate în aparenţă, 
în aere moralizatoare chiar, se ascunde o mare statornicie a 
duşmăniei, o implacabilitate amară. Al. Cazaban, scriităr care 
stă în umbră, nu lipsit de un talent în modul chiar al lui 
Locusteanu şi al d-lui Lovinescu, este urmărit fără cruțare 
în fața oamenilor care nu-l cunosc ca „suflet îndeobşte cu- 
noscut ca rău, sau numai înăcrit de insuccesele vieții şi ale 
literaturii“, Pentru nişte biete maliții de scribi, criticul se 
bucură de groaznica nenorocire a doi vechi publicişti, dintre 
care unul de mare merit, informind că N, Zaharia sh spin- 
zurat de belciugul lămpii şi Chendi s'a aruncat pe Peson 
re agog Nimeni nu este iertat din ciți au putut umili 
N zid $ sp tinerețe a criticului, incredul la bunătate, tenace 
O astfel de constituție afectivă se agravează prin golu- 


64 Viața Rominoască 
retragere în care dovedea mare îndeminare. Credul şi incre. 
dul totdeodată, d. Lovinescu răminea surprins de orice de. 
viaţie de pe terenul interogației anecdotice şi avea aerul că 
pune la îndoială seriozitatea interlocutorului, silindu-se cu 9 
ciudată insistență a face pe musafir să creadă despre el în. 
suş ceeace criticul însuş printr'o naivă simplificație voia să 
creadă despre el. Dar uneori cădea în cealaltă extremă înspăi, 
mîntindu-se de pretinsa erudiție a cutărui poseur, socotind 
bibliofilie şi informație entusiasmul dezordonat al unui frec. 
ventator de anticării. Un superficial autodidact care înşiră 
nume proprii din cultura universală (Novalis, Hölderlin. 
Keats etc.) înfricoşa atit de mult pe d. Lovinescu încit era 
declarat „erudit“. Că toate acestea sunt o dovadă de puțin 
informaţie a criticului însuş nu mai este astăzi nicio îndoială 
De sigur d. Lovinescu este titrat, citeşte cărți al căror im 
ventar nu se poate face obiectiv, dar sfera cunoștințelor salt 
se centurează singură prin marginile capacității de înțelegere 
Totdeauna filosofia a fost scrisă de d. Lovinescu în ghil 
mete („filosofia“) şi ironizată; un articol de tinerețe despi 
Geniu pustiu, scriere aşa de bogată în situații sufleteşti, 3 
un prilej de a strecura neîncrederea în latura „filosofică 
lui Eminescu, Lipsa oricărei idei, a oricărei capacități de sj 
culație, a oricărui element de cugetare din opera sa, cot 
fruntată cu repulsia sa orală invincibilă pentru orice dispută, 
fac indiscutabil acest adevăr: d. E. Lovinescu nu are nici 
cultură filosofică. Insă d. Lovinescu, profesor de latini, 
înlocueşte acest neajuns cu pregătirea clasică! Ce greu cit 
însă şi aci să determini cu cit depăşeşte criticul simpla ni- 
tină didactică. D. Lovinescu nu şi-a făcut niciodată o taini 
din neincrederea față de valoarea literaturii latine. Nimic in 
genere nu desvăluia vreo erudiție, vreo penetraţie deosebită 
a culturilor antice. Un clasicist n'ar fi lăsat necercetată opera 
lui Pîrvan, măcar spre a-şi dovedi competența în partea în 
care aceasta iese din pura archeologie, şi nu ar fi privite 
cu acea incuriozitate a nespecialiştilor. Clasicismul d-lui Le- 
vinescu a fost o decorație artificială de aluzii mitologice, d 
şabloane. D. Lovinescu visa că eroinele lui Vasile Pop si 
şiau pe autor întocmai ca Bacantele, în d. Goga vedea “B 
Sccrat, Iosif cra un Belizariu întinzînd casca. Multă vre 


Eugen Lovinescu 45 


critica a fost pentru d. Lovinescu lancea lui Achile care ră- 
neşte cu un capăt şi lecueşte cu altul, iar debutantul un 
alergător cu torța dela Academic pină lä Ceramic. ete. Des- 
pre literaturile germană şi italiană criticul nu pare să aibă 
= rea serioasă, nesondindu-le niciodată, nedestin- 
gind dulcele stil nou de petrarchism făcînd eşeli groso- 
lane de limbă („hast du versteht“, „muorto“). abea de orice 
preocupări istorice, departe aproape de orice disciplină exactă, 
criticul s'a mărginit, imitat în chip nefast de mulți, numai 
la cultivarea literasurii romine contimporane în legătură cu 
aceea franceză, citind cu o lăudabilă lipsă de repulsie cele 
măi neînsemnate lucruri, cunoscînd pe cel mai mărunt seri- 
itor, prinzind din aer orice schimbare adaptindu-se cu uşu- 
rință şi grație oricărui mod de expresie a superficialului 
Insă între vasta erudiție a lui Maiorescu şi curiozitatea extra- 
ordinar de competentă a multor tineri, d. Lovinescu rămîne 
în ciuda aparențelor, unul dintre cei mai puţin cultivați cei. 
itori, cu care nu poți discuta decit chestiuni de strictă actua- 
litate literată, 

Nimic nu e mai regretabil pentru un critic decit a fi a- 
juns la acestă carieră din ratarea genurilor creatoare, Exis- 
tența lui este o vecinică înşelare de sine, Neizbutind să fie 
lăudat, el laudă în silă pe alții sperind să obțină laude pen- 
tru aceasta. D. Lovinescu a început prin a face romane şi 
piese de teatru, s'a resemnat la critică şi a recăzut cu vio- 
lenţă la patima romanului. Asta dovedeşte o mare ambiţiune, 
Mai mult, de fapt, sau mai puțin decit ambițiune: o părere 
de rău de izbinda altora şi dorința de a o anula. D. E, Lo- 
vinescu işi întitulează operele Critice caşi Titu Maiorescu, 
Spiritului critical al lui G. Ibrăileanu îi răspunde cu Istoria 
civilizaţiei moderne, operă tratind prolix şi fără vervă dia- 
lectică aceleaşi idei cu vădită intenție de a desființa cartea 
bătrinului critic ieşan, După cîțiva ani de tăcere d. Lovi- 
nescu tipăreşte o slabă traducere a Odiseei pe care o opune 
cu prefacută modestie celebrei şi magistralei traduceri a d-lui 
G. Murnu. Un tînăr întreprinde un studiu despre Eminescu 
care obține oarecare succes. Numaidecit şi înainte ca opera 
să-şi găsească un editor, în vremea chiar cînd tinărul citea 
lucrarea în casa criticului, acesta dădea un interview prin 

5 


66 Viața Rominaască 
care vestea că el însuş intreprinde o vastă cercetare emines- 
ciană, la care nu făcuse aluzie niciodată în viaţă. După in- 
tiiul volum al tinărului, primit favorabil de ceeace se ch,ama 
opinie publică, d. Lovinescu era de părere că nu asta merita, 
Eminescu ci o cercetare de sinteză, de valorificare sine 
Tinărul fi comunică intenția de a săvirşi acea lucrare. L 
cîndu-se că nu-l aude, d. Lovinescu vestea crunt celorlalți: 
Asta am s'o fac eu! Lipsit de orice generezitate pentru cei 
care încalecă armăsarul său, dominindu-i prin tot soiul de 
sofisme şi procedee tipografice, criticul bătrin se puna 
onoreze pe cel tinăr cu o discuție oricit de aspră, pg u- 
se doar în particular şi oral un mare admirator. Apoi i 
dată tratînd pe Eminescu în bizare romane cu pretenţi e 
atitudine critică nu-şi mai stăpineşte ostilitatea a în locul 
unei potolite discuții, criticul declară că a „anulat oaia: 
opera tinărului care „iese pe fereastră, cind Lovinescu 
pe uşă“. In acest chip de purtare se ascunde o mare sufe- 
rință, drama criticului care n'a putut fi scriitor, care pă 
la îndoială cele mai blinde şi sincere judecăţi defavorabile 
şi atribue ostilității ceeace aparține simțului critic. EI ca 
a iritat atiția scriitori şi a amărit cu impasibilitatea lui a 
tea entusiasme, palid la critică, încearcă, invitind pe pă 
să-l privească în ochi, să dovedească cum că criticul ga $ 
prețueşte dar nu vrea să mărturisească că opera sa a 
anulată, mizeriea judecății, ri niciodată teatrul n'a com 
istoria, nici romanul critica. 
ie spete există literatura, există şi vrajbă între scriitori, 
Insă acolo unde producția e mare şi putinţa de izbindă mir 
ginită, scriitorul a devenit mai conciliant, mai mulțumit cu 
puțina reputație pe care o poate căpăta. In Rominia, pi: 
voeşte a fi cel mai mare, bātrînii afectează anu cunoaşte pe a 
tinerii se prefac că ignorează pe bătrini, invidiile sunt a 
urile implacabile. Cecace surprinde este să vezi că această raita 
a cuprins pe un critic, Insuşirea incotestabilă a d-lui 
nescu era de a avea o mare presiune literară, cum erai 
recunoştea, de a prmi cu mare cordialitate fie şi superfi 
orice manifestațiune scriitoricească, de a fi omul cau n 
făptuirea unei poezii este un lucru normal şi promovarea 


Eugen Lovinescu 57 
cială un lucru anormal, El a întreținut această flacără cu un 
talent real, cu o mare putere de adaptare la orice noutate, 
şi dacă nu cu profunditate cu acea inteligență a femeilor 
care alimentează marile discuții avind aerul că le înțeleg. 
Deodată apăru, înainte de cincizeci de ani, un proces de bruscă 
revoluție care a mers vertiginos. Chipul apolonic al criticului 
grațios şi gigant se uscă, gura căpătă o tăietură amară şi 
ochii apărură serioşi, nemulțumiți. Criticul pāru preocupat 
numai de persoana sa, incercă cu stăruință să-şi dovedească 
valoarea, iritat la orice critică, dureros înflăcărat de orice 
elogiu convențional. Aceasta este criza prin care trece, pare-se, 
scriitorul asupra căruia s'a păstrat o viaţă în întreagă o tă- 
cere nedreaptă şi care interpretind aceasta în favoarea sa, 
cade acum în exagerarea opusă făcindu-şi despre sine o părere 
magnifică. D. Lovinescu începu să aduleze pe tineri, prevă- 
zind mari genii în publicişti modesti sau deadreptul ridiculi. 
Un literator cursiv şi trivial cu ostentație îi apare ca un nou 
Creangă, o foarte neînsemnată începătoare de notațiuni vag 

sensuale devine „un geniu“, un gazetar vulgar şi limbut se 

preface într'un mare povestitor în modul! lui Calistrat Hogas. 

Dealtfel nu are nici o statornicie, căci se retractează repede 

şi se explică, cecace dovedeşte că părăsită de prudența de 

altădată abil formulată, lipsa de gust țişneşte violent, prefă- 
cîndu-l într'un alt Mihail Dragomirescu, cu mult mai bom- 
bastic, Pe de altă parte, scriitor întirziat de romane, adună 
pe cele mai insipide şi se arată mulțumit de elogiile 
cele mai plate şi mai vădit adulatoare şi fără competenţă, 
cade în sfirşit în acea suferință a literatului, care cerşeşte 
un elogiu. Autorul publică fără nici o moderațiune tot ce-l 
măguleşte în chip aşa de eftin. Denunţă ca pline de interes 

nişte scrisori ale lui Lazăr Șăineanu in care se spune că „E, 

Lovinescu m'impose“, Un şcolar isteț amator de autografe îl 

umple de incintare cu declarația că a cetit reaua traducere 

a Odiseei, plăcindu-i şi dovedind prin asta „gust precis“, Un 

țăran de prin Ardeal, amator de cărți gratuite şi poate un 

istificator fiindcă sunt mulți scriitorii care au primit dela 

l scrisori naive, îl Vesteşte că i-a plăcut mult Bălăuca. Un 

ndivid bizar ii vine în casă şi fiindcă declară că viața nu-i 

feră nicio plăcere criticul se gindeşte repede câ individul 


68 Viața Rominească 
a citit pe Bizu. Individul însă nu-l citise, deci era... fără 
cultură literară. La Sburătorul sunt de față „treizeci de 
scriitori“, pe acolo trec „miniştri, prim-miniştri, mulţi gene- 
rali“. Şi înainte de altfel d. Lovinescu manifesta această neîn- 
țeleasă vanitate socială, fiind mai încintat de vizita unui 
general, a unei doame de onoare sau de a doamnei care a 
vorbit cu Nando (adică cu regele Ferdinand) decit de a d-lui 
Murnu, de pildă, care tradusese Odiseic. Nesastisfăcut 
cu cronicele literare ale prietenilor, d. Lovinescu căzu în cea 
mai teribilă şi cea mai inedită rătăcire, aceea de a se preţul 
singur, mustrindu-se pe ici pe colo, exaltindu-se global, cu 
aere smerite şi nevinovate. A scrie Memorii cînd nu eşti 
factorul de seamă al unor evenimente e încă un lucru ciudat, 
Dar a crede că poți singur să ai o impresie obiectivă asupra 
propriului scris e ceva ce iese şi va ieşi poate totdeauna din 
comun. 

Instrăinat de chipul nostru de a gindi d. Lovinescu 
scria astfel cu aere serioase despre stilul său: „respirația se 
lărgeşte progresiv dela propoziţie la fraza simplă încă şi 


apoi se orchestrează în fraza cromatică, articulată în inele 


solide, şi întinsă pe suprafețe respectabile, fără a fi totuj 
retorică şi redondantă“ (Și fraza e tocmai retorică şi redon- 
dantă!) Intr'un fel de Istorie a literaturii romine contin 
porane d. Lovinescu mai avu stăpinirea mindră de a înşira 
numai titlul operelor. In noua ediție însă sentimentul de 
sine birue şi criticul se dedă cu totul blindei rătăciri dea 
sc prețui singur după ce reduce la neant orice critic trecut 
şi viitor. El nu afirmă nimic mai mult decit că E, Lovi- 
nescu a făcut o operă „care să poată rezista timpului chiar 
dacă piloții afirmațiilor s'ar surpa" etc. etc. Criticul E. Lo- 
vinescu vorbeşte detaşat despre romancierul E. Lovineşci. 
In Viața dublă roman lipsit de orice valoare el găseşte 
„schematism dramatic descărnat cu un amestec de poezit, 
de pitoresc descriptiv“ şi aşa mai departe în acest chip 
obiectiv. Cu mult înainte, oral, d. Lovinescu, avea pretenţi: 
unea să fie crezut pe cuvint cind despre propriile sale scrieri 
zicea: „Romanul meu n'are creație, dar are stil“, sau simplu: 


„Am stil“. 
Alături de această frenezie a laudei de sine, observa- 


Eugen Lovinescu PR 


torul mai putu remarca mihnit o jactanță, un spirit de re- 
vindecare neobişnuit. Toată viața d. Lovinescu a dorit să fie 
profesor universitar, să aibă onoruri şi ultima sa 
nechibzuință e de a fi sperat că poate fi acceptat la Aca- 
demie. Dacă un om de o valoare reală ca d-sa merită sim 
patia, cînd vezi cum atitea nulități ocupă locurile de ap 
înverşunarea sa, de stea de mărime mică, de a se pune în 
iza cu N. Iorga, adevărat luceafăr, este penibilă. Cititorul e 
ntreținut mereu cu gesturile de abnegație ale d-lui E. Lo- 
vinescu, cu procesele sale de scriitor izbutit numai pe jună 
tate împotriva celor cari au izbutit în întregime ii pri 
țime de obsesii care agasează şi care vădesc o Janis h 
PRPA a A cu mijloacele şi lipsită de tact. Asta 
i are la un adevărat i 
Lipsit de controlul judecăților din orgie bg re 
ele d. Lovinescu incepu să se sperie de sine ca de un col 
incomprehensibil, destinat urii. Grandoarea operii pice u 
uimi. La inceput numără exaltat citeva zeci de volume r i 
p Araona sută, apoi suta fu depăşită. „Cite kile e îl 
na e raita iaz atins şi cu viziunea vo- 
: „in orice caz, mai puține decit 
numărul cărților mele“ (adică vreo 120). Apoi ki i 
săvirşire în această iluziune, scriitoru e e Prater e 
la colosalul cuprins al unui „vagon pa ledas n SAA : 
pee me "A Loainescu se reduce la un singur esi 
} „» Căci cele zece volume (mai : 
Critice, sporite prin introducerea are Sf iale sp 
felurite prefețe, au fost toate trase în Istoria terasei i : 
mine contimporane şi în aşa zisele Memorii şi apoi F ai 
anulat prin ultimul volum, Nimic din lucrările véchi 1 x i 
ticului nu se mai poate reciti, din cauza acestui dies: pisi 
a transporta pagini întregi din volume vechi în rapa i 
înmulțind volumele nu însă şi opera. Dacă citeşti de ildä 
Cei trei Cgaraiale din Memorii II, numaidecit își dai „rade 
că ir eco din Critice V a fost anulat. iu 
n uitima vreme scriitorul a i iri i 
ornit să explice lumii evoluția za Mbs au mc 
ingă de notorietatea sa. Un ins care îl ignorează 3 e 
ecit denunțat prin presă; fireasca nepäsare a dania de 


seamă 


70 Viața Rominească 


toate zile pentru omul de litere îl asinge dureros. Criticul 
care ironiza pe d. Iorga de a pipa peste tot: Eu sunt Neculai 
Iorga, strigă la rîndu-i, cu penibila circumstanță agravantă de 
a nu fi cunoscut. Eu sunt Eugen Lovinescu, scriitorul notoriu, 
Bolnav avind nevoe de un concediu, criticul merse la co- 
misia medictlă. —,,Desbrăcaţi-vă !“"— zise doctorul cu un ton pro- 
fesional şi absent. Criticul fu mirat de această pretenţie la care 
se supun şi regii. „Eu sunt E. Lovinescu.. Eu sunt E. Lo- 
vinescu, scriitorul... eu sunt un om notoriu şi de o conşti- 
ință tot atit de notorie“, Indiferența medicului dovedi scrii- 
torului care nu avea filosofia vieții că nu era notoriu. D. 
Lovinescu ieşi cu lacrimi în ochi, un altul plinse şi el şi 
plinsul spori şi mai mult sentimentul de grandioasă singu- 
rătate al criticului. De curînd scriitorii avură a deplinge 
moartea prematură a unei prietene, a Margaretei — Bebe 
Delavrancea, fiică a marelui orator. Sicriul era tocmai co- 
borit în groapă şi cei de față aruncau țărină deasupra cînd 
o izbitură surdă masivă, făcu pe toți să tresară şi să în- 
toarcă privirile. Omul care scrisese zece volume, douăzeci 
de volume, o sută douăzeci de volume, un vagon de volume 
aruncase în groapa rece ca un demon uriaş proaspătul său 
volum de Memorii. 
G. CĂLINESCU 


| 


a 


DOMENIUL 
IMPLICITULUI 


Țăranii romini vorbesc in multe privințe corect romi- 
neşte. Toţi zic spre pildă: o femee frumoasă, un bărbat 
[rumos, doi bărbați frumoşi etc., acordă prin urmare ad- 
Jectivul cu substantivul ca gen și număr. Și totuși nu se poate 
spune că țăranul cunoaște regula această gramaticală. Nu 
numai că nu stie ce insamnă „adjectiv“ și „substantiv, dar 
niciodată, in mintea lui, nu a fost formulată, in nici-un fel 


ş , si cum 
ar putea să le urmeze fără să le cunoască de loc? Le 
cunoaşte și nu le cunoaște. Lucrul e cu atit mai straniu cu 
cit țăranul urmează și alte reguli gramaticale mult mai com. 
plicate decit cea luată ca pildă, 

Tot așa dacă ni sar cere să descrim toate sforțările 
musculare și mișcările elementare a căror succesiune coor- 
donată constitue mersul, n'am putea să o facem; nu știm 


noașterea adevărată și neştiința complectă. Propun să-i zicem 
cunoaștere implicită, intrucit nu poate fi enunțată explicit, 
dar e implicată in gindurile, in spusele si in acțiunile noastre. 

Cunoaşterea implicită a mersului e mai puțin stranie 
decit cea a regulilor limbajului ; intr'adevăr, cunoașterea im- 
plicită are ceva automatic, şi poți să-ți inchipui un manechin 


72 Viața Rominească 


care umblă, dar nu un manechin care vorbeşte cu șir şi po- 
trivit cu imprejurările (căci vorbitul e adesea gindire cu voce 
tare). Şi totuși iată automatismul isi are locul in plină gin- 
dire, ca la el acasă. Alte exemple ne vor dovedi că lucrul 
e incă mai adevărat decit se vede pină acum. 

Să zicem că un copil te intreabă: „ce e aia pod ?“—E 
destul de verosimil că i-ai răspunde, să zicem: „e ceva... peste 
care treci de pe un mal pe altul al unei ape“. — Copilul 
ţi-ar putea spune atunci: „Vrea să zică, dacă e peste o pră- 
pastie nu e pod?“ — Rușinat, ar trebui să recunoști că și 
cind e peste prăpastie, tot „pod“ se cheamă. Copilul poate 
să continue: „Vrea să zică, o scindură peste un șanț plin 
cu apă e un pod?“ — Și iarăși ar trebui să-ți corectezi 
definiția și să spui copilului că scindura aceia e cel mult „o 
punte“, dar nu un „pod“. Și e probabil că dacă copilul ar 
mai insista și dacă ar avea și niţel noroc, ar putea să te 
mai pună şi În alte încurcături in ce privește sensul „pod“. 

Ceia ce am căutat, impins de copilul imaginar, a fost 
regula după care mă conduc cind e vorba să acord sau să 
refuz numele de „pod“. Această regulă constitue ințelesul 
cuvintului „pod“, și acest înțeles eu nu-l cunoșteam cu ade- 
vărat, dovadă că m'am inșelat asupra lui, Că m'am corectat 
de două ori şi că nici acum nu sint sigur dacă am găsit 
definiţia adevărată, Dar am căutat in mine nu in afara mea. 
După regula căutată mă conduc, ea e implicată in gindurile 
şi vorbirile mele despre poduri. Pe scurt, ea e o cunoaștere 
implicită. 

E evident că lucrurile se petrec la fel cu marea majo- 
ritate a noțiunilor. Am invățat definiția fracţiei ordinare sau 
a cercului; dar in ce priveşte cele mai multe cuvinte, situa- 
ţia noastră, a oamenilor, e destul de umilitoare: le intre: 
buințăm cu înţeles, le atribuim toți acelaşi înțeles (altfel 
nu ne-am putea pricepe), şi rotuși nu știm cu adevărat care 
e semnificaţia lor, E doar un „sentiment al semnif icațiilor““, 
un instinct ciştigat, care ne conduce in alegerea cuvintelor. 
Astfel automatismul se ridică pănă in regiunile cele mai inalte 
ale spiritului și umple intesstițiile inteligenței. 

Hotărit, e lucru de mirare! Pod, grădină, pasăre, 
toate vorbele acestea atit de familiare, toate ințelesurile acestea 


Domeniul implicitului 73 


atit de cunoscute, nu le inteleg și nu le cunosc cu adevărat. 
Mai mult incă: cu cit o noţiune imi e o cunoștință mai 
veche şi mai obișnuită, cu atit cunoașterea ei e mai impli- 
cită. Un om valid nu descrie cum face ca să umble 
tocmai pentrucă umblă foarte bine și din copilărie; pe cind 
cineva care a fost pănă de curind paralizat umblă foarte 
prost, trebue să fie atent la orice pas, și tocmai de aceia 
cunoaşte mersul in chip explicit. Dar cu cit o noțiune ne 
e mai familiară, cu atit sentimentul de a o cunoaște e mai 
viu in noi. Incit ajungem la următoarea concluzie parado- 
xală : impresia de a cunoaște şi cunoașterea sint in raport 
invers; cu cit o noțiune iți pare mai cunoscută cu atit [in 
genere) o cunoşti mai prost, intrun anumit sens. 

In practică cunoașterea implicită e perfect suficientă; 
in teorie insă, in știință sau În filozofie, nu contează decit 
cunoaşterea explicită. Spre pildă, n'am putea spune decit 
după destulă băta- de cap ce numim o pasăre in limbajul 
de toate zilele ; dar pentru zoolog cuvintul acesta semnifică 
o noțiune precisă, perfect explicită. Totdeauna omul de știință 
a procedat așa. In schimb filozoful nu și-a implinit această 
datorie, Există un număr de noţiuni, fundamentale atit pen- 
tru simțul comun cit şi pentru filozofie: „eu“, „lucru“, „timp'*, 
„Spațiu“, „cauză“, „a exista“ etc, Am putea zice că aceste 
noțiuni fac parte dintr'o regiune mult mai adin ă decit „pod“ 
şi semenii lui. Ele se regăsesc aceleași sau cu foarte mici 
schimbări, in toate epocile, la toate popoarele sălbatece sau 
civilizate; ele constituesc fundamentul, scheletul tuturor gin- 
durilor noastre. Nu este frază care să nu presupue măcar 
pe unele din ele, dacă nu le numeşte chiar. Se intelege că 
ele sint, pentru fiecare din noi, noțiunile și cele mai vechi şi 
cele mai familiare; e de prevăzut deci că acestea ne vor 
apare ca perfect cunoscute, răminind totuşi cele mai igno- 
rate. Inșelată de falsa lor claritate, filozofia nu le-a expli- 
citat ci le-a considerat ca, dela sine ințelese“. 

Sint „experiențe de gindire“ care dovedesc intr'adevăr 
că ce e aceia „eu“, „timp“, „lucru“ etc. nu știm (in inp - 
lesul plin al cuvintului). Să ne ocupăm spre pildă de „luc.u' 
(in s:nsul de „obiect material”), şi să incepem cu acest ci- 
tat din Meditațiile metafizice ale lui Descartes: „Prenons 


74 Viața Rominească 


ce morceau de cire: il vient tout fraichement d’être tiré 
de la ruche, il n'a pas encorè perdu la douceur du miel quil 
contenait, il retient encore quelque chose de l'odeur des 
fleurs dont il a été recueilli; sa couleur, sa grandeur, sa fi- 
sont apparentes; il est dur, il est froid, il est man'able 
et si vous frappez dessus îl rendra quelque son. En fin toutes 
les choses qui peuvent distinctement faire connaitre un corps 
se rencontrent en celui-ci. Mais voici que pendant que je 
le on l'approche du feu: ce qui y restait de saveur s'ex- 
hale, l'odeur s'&vapore, sa couleur se change, sa figure se 
perd, sa gtandeur augmente, il devient liquide, il s'&chauffe, 
a peine la peut-on manier, et quoique lon frappe dessus, il 
ne rendra plus aucun son. La même cire demeure-t-elle en- 
core après ce changement? Il faut avouer qw'elle demeure. 
Personne n'en doute, personne ne juge autrement. Qu'est-ce 
donc que Pon connaissait en ce morceau de cire avec tant 
de distinction? Certes, ce ne peut être rien de tout ce que 
j'y ai remarqué par l'entremise des sens, puisque to tes les 
choses qui tombaient sous le gout, sous l'odorat, sous la vue, 
sous l'artouchement er sous louie se trouvent changées, et 
que cependant la même cire demeure“, — Expe: iența a con- 
stata: dispariția unui solid și apariția unui lichid in același 
loc. Putem să dăm samă de ce-am văzut in două feluri: 
sau zicind că ceara solidă a fost nimicită şi cea lichidă 
creiată in locul ei, sau spunind că solidul a fost transfor- 
mat in lichid. A doua interpretare afirmă că ceva s'a men- 
ţinut in cursul schimbării. Ce e acest ceva care se conservă 
şi care face ca ceara solidă și cea lichidă să fie aceiași sub- 
stantà pentru simțul comun? Zicem: „solidul a fost trans- 
format in lichid“, şi a se transforma insamnă a-și schimba 
jorma. Dar fondul care corespunde acestei forme e pentru 
noi ceva cu totul misterios. 

Dacă, după cum vedem, identitatea unui lucro e inde- 
pendentă de insușirile sale, atunci afirmind că rămine celaș, 
nu ne referim la permanența insușirilor lui sensibile ci la un 
element necunoscut, mai bine zis neexplicitat. Dar fără per- 
manență „lucrul material“ e de neconcep t. Ce nu rămine 
acelaşi de-a lungul timpului nu e un „lucru“ Prin urmare, 
după cum anunțam la inceput, nu știm in chip explicit ce 


Domeniul implicitului 75 


vrem să zicem cind zicem „lucru“, — Nu e locul și timpul 


să descriem şi alte experiențe de gindire asupra celorlalte 
noțiuni fundamentale. 

„Comedia intelectuală“: (vorba lui Valéry) ne oferă aci 
o scenă din cele mai amuzante: nişte oameni („filozofi“) 
cari discută despre natura, originea și esența „timpului“, 
„spațiului“ etc., fără să cunoască semnificația acestor cuvinte. 
Inchipuiţi-vă o discuţie despre „ţing”: dacă „țing” există, 
dacă „ting“ e o formă a sensibilităţii sau o insușire a lumii 
exterioare, etc, discuţie in care nimeni n'ar ști ce insamnă 
„ting“ pe chinezeşte. Nu va fi de mirare dacă discuţia nu ar 
da roade grozave. 

Am spus că noțiunile de care + vorba sint dintr'un 
strat spiritual foarte adine. Explicitarea lor e mult mai grea 
decit stabilirea unei reguli gramaticale sau a sensului „pod™ 


Cr dem totuși că această intreprindere ar merita osteneală. 


IOAN D. GHEREA 


CRONICA LITERARA 
„Poesii“-le lui G. Călinescu 


Soția unui profesor foarte universitar romiîn spunea 
odată aşa: j 

— Lumea crede, unde mă vede frumoasă şi elegantă, că 
sint o chochetă. Dar mie în fond cel mai mult îmi place 
filozofia... 

Trăind într'o țară liberă, avem dreptul să ridem sau să nu 
ridem de doamna profesor universitar. Dar nu-l avem pe 
acela de a pune în dubiu adevărul mărturisirii sale, Prietina 
noastră nu spunea minciuni. Declarația ei avea ceva solemn, 
aproape oficial; căci dinsa, în momentul acela, vorbea în 
numele umanității întregi. 

Omul e acel animal caraghios care crede că visul e mai 
real decit realitatea, şi care — lucru mai caraghios — nu se 
înşală de fel crezind aşa, Să nu neamăgim cu cuvinte: singura 
realitate directă şi sigur dovedibilă nouă-înşine este aceia 
a imaginilor ce călăresc fără preget în mintea noastră, aceia 
a miilor de nebunii diverse care compun scumpa noastră 
filozofie interioară. 

lată de ce toate averile pămintului nu prețuesc pentru 
noi cît cutare fărimă de vis avut cînd eram copii, sau cit 
cutare ciob de gind pe care îl îmbrăcăm în legende şi filo- 
zofii orideciteori sintem lăsați slobozi să redevenim noi-înşine, 

Și fiindcă orice om, până şi doamnele profesor univer- 
sitar romin, iubesc „cel mai mult filozofia“ — poetul este, în 
fond, profesionistul binefacerii şi dispensatorul prin exce- 
lență de plăceri şi fericire. 

El bate în strună manici noastre fundamentale: aceia de 
a pune întăiu visul, iar Universul după, ca un simplu şi sub- 
altern corolar al celui dintăic. 


f 


Cronica Literară 77 


Am fost silit să-mi reamintesc toate aceste stări de lucruri 
atunci cînd, deschizind eleganta plachetă de poezii a lui 
G. Călinescu, am început a ceti dintrinsa. Nu-mi venea 
a crede. O bucurie imensă mă cuprinsese. Vedeam însfişit 
făcut ceia ce de mult — ceia ce de totdeauna — dorisem: un 
poet care să nu se mărginească, la fel cu ceilalți, a visa şi 
eventual a ne povesti pe urmă visul. G. Călinescu face mult 
mai mult, Pleacă ostăşeşte, aşa cum a plecat de curind Bird 
la Polul Nord, sau cum a plecat, mai de mult, defunctul şi 
şi eventualul Radu Negru. Pleacă să însemne locul unde a 
descins şi țara pe unde a trecut. Noutatea la acest poet este 
că duce — pentru prima oară — pănă la capăt credința noastră 
cea veche în realitatea visului. 

Visul e o țară — socoteşte d. G. Călinescu. Ceva mai 
mult, — e singura țară unde omul poate călători (dacă prin 
călătorie înțelegem a „schimba“, a merge acolo unde e alt- 
ceva decit acolo de unde am plecat. E deci logic să pornim 
să vedem, 

Și d. Călinescu tocmai porneşte. Călare. Căci numai 
călare se călătoreşte cu adevărat. 


„Noaptea cind uşa doarme şi lemnul grinzii creşte 

Şi patul şade prins de vise'n cuie, sar 

Pe spatele acelui puternic armăsar 

Cu mâna sprijinită pe gâtu-i merg călare 

Spre muntele cu lacuri şi perii de păduri 

Cu coniferi în lună şi dinți de piatră duri 

Pe care nici o hartă nu-l scrie şi nu-l are 
(Vinătoare) 


Imbarcarea începe din pat. Patul e prima etapă a voia- 
jului în țara visului; e primul patruped, înainte de cal, care 
transportă pe pasager: 


„Şi patul miriia pe labe groase 
„De leu 
(Melodii) 


Pe urmă; 


„Treceam cu herghelia prin ţara fără griu 
In care plouă sgură şi pomul e mărunt 


78 Viața Rominească 


Ca o uscată ghiară şi peste-un prund cărunt 
De grea bolovănime se 'ncoardă un arc de riu. 
A calului supt pulpe simțeam țepoasa crupă. 
Ferbinte, dimineața mi se spărgeau pe piept 
(Fragment epic) 


Aşa dar nu numai personal călare a plecat călătorul, dar 
şi cu o imensă herghelie după el, 


„pădure de picioare 
Ce tremurau frățeşte supt grelele covoare. 


Şi a ajuns în „țara fără griu“, Ţara-Fără-Griu. Aşa se 
numeşte Împărăţia aceasta. Şi, gindiți-vă bine: s'ar fi nutut 
ea numi altfel? Griu, pine, mincare — ce să caute asemenea 
ridicole lucruri în regatul visului? A visa însamnă a gindi, 
a trăi spiritual. ca Dumnezeu, care n'are „mici-nevoi“ de 
nici un soiu, 

Şi acolo, odată ajuns în țara fără griu, cu trena lui lungă 
de herghelie alergind „frățeşte“, poetul nu stă de geaba. Are 
treabă. Aranjază o mulțime de „chestii grave“ (care nu 
samănă de loc cu acele de care ne ocupăm noi aici, în țările- 
cu-griu). Bunioară, trecînd cu caii printr'un lac, tocmai cînd: 

„plesnea deodată lacul de-atitea trupuri grele“, poetul 
zăreşte pe autorul unei foarte mari obrăznicii. Era un centaur, 
un minotaur. Este, nu-i aşa, foarte agasant, un minotaur, Fi- 
reşte, nu-i putem tăgădui existența. El este copil natural al 
împărăției visului şi legendei. Dar tot în această împărăție 
există şi tradiția ca omul să omoare totdeauna pe minotaur. 
Este ca un fel de datorie de onoare. 

Poctul nostru atunci face asta. O face într'un foarte 
elegant, moderat şi nostim fel. Dar să-l lăsăm pe el să ne 
spună: 


„La țărm, pe patru pulpe 
Sălta un om cu gura lățoasă, miniată, 
Adevărat centaur... 


Acesta, adresindu-se poetului, îi spune: 


„Jivină, tu, cu două picioare, ce te scalzi 


Cronica literară 79 


„Călare pe aceste neisprăvite vite 
De Jupiter lăsate cu braţe neivite... 


Fireşte, principiul relativității e universal. El e valabil 
şi'n lumea visului. Pentru teoria cunoaşterii de centaur, un 
cal, nu-i „animal serios“, ci o „neisprăvită vită“. 

Poetul insultat pedepseşte atunci obrăznicia. Suprimă, fru- 
mos, partea de sus — adică personajul cel insolent, şi ia cu 
el acasă restul, devenit simplu cal: 


„Păstrai din el doar calul, pe care purcezind 
Scosei din apă, udă, tropăitoarea oaste 
Iuţind cu tari călcăe picioarele răpite. 


D Chiar aşa: picioarele răpite. In Țara-Fără-Griu există, 
printre alte lucruri ciudate, şi posibilități de existență pentru 
breasla hoților de picioare, pentru oameni care se ocupă cu 
furtul picioarelor (picioare adevărate, care umblă şi fug...). 

Ne vine, cind cetim aceste lucruri, să strigăm tuturora, 
transportați de bucurie: 

Ştiţi, țara visului, unde ne place aşa de tare să ne du- 
cem; ţara aceasta există, adică vreau să zic că deacum ştiu 
că există complect, ca şi celelalte țări, de vreme ce poate 
fi aceiaşi pentru doi călători deosebiți şi simultani, atit pentru 
acela care s'a întors de acolo cit şi pentru cel ce ascultă 
povestirea expediției. 

D. G. Călinescu, a fost primul om care, cultivind dorința 
aceasta a omului de a cutreera vastele cimpii ale visului, a 
împins această dorință pănă la graniţele logicii sale (şi mar- 
ginile logice ale unei dorințe sînt însăşi realizările ei). 

D. Călinescu este acel Santos Dumond care a făcut cea 
dintăiu plimbare efectivă în țara visului, pe cart el, primul, a 
avut ideia s'o bănuiască a fi o ţară ca celelalte. 

Intr'una din bucăți, intitulată „Melodii“, poetul ne spune 
că naviga pe „apa unui bal“. Oricare din noi îşi va da sama 
că ceia ce deosebeşte un bal oarecare de balurile din țara 
visului (care, ele, sint adevăratele baluri) este că acestea din 
urmă nu se pot concepe fără o apă, o mare apă în ele, la 
mijloc, la margine, în fine undeva, pe acolo. Dar trebue „o 
apă“. E deajuns să ne gindim la un bal cu apă pentruca să 


80 Viața Rominească 


şi fim, nu deja plecaţi, ci deja ajunşi în țara visului pe care 
o iubim mai tare decit orice. 

Poeziile lui G. Călinescu au, pentru aceste motive, o 
originalitate enormă şi un farmec unic. La care, bineînțeles, 
ajută mult şi minunatele găsiri verbale, care mişună la tot 
pasul, după cum, chiar din puținele citații făcute, cetitorul 
a putut uşor să vadă. 

Şi este imposibil ca cineva să mă poată convinge a mă 
îndoi că G. Călinescu este un mare şi adevărat poet. 

La asta, meseria (şi vocația) lui de critic nu a stricat 
cu nimic. Socot chiar că a ajutat. Ceva mai mult: cred că 
poetul care a adus liricei darul acestui „frisson nouveau“ 
trebuia să fie (nu putea să fie decit) un critic literar. De 
ce —, asta am s'o explic eu altădată. 


D. I. SUCHIANU 


CRONICA INTERNA 


NOI FORME DE NAȚIONALISM 


Ni se afirmă mereu că am intrat într'o eră naționalistă 
Numai că această eră durează cam de mult, Teoteticienii na- 
ționalişti vor să ne convingă că perioada contemporană a avut 
două epoci: una democratică, care acum e perimată, şi alta 
naționalistă care abia acum începe. Istoria arată însă că de- 
mocrația n'a fost niciodată separată de naționalism. Vechiul 
Stat feudal era de esență patrimonială. Internaționala albă a 
aristocrației e un fapt cunoscut, Abia revoluția franceză a 
realizat totdeodată şi democrația şi naționalismul, două ex- 
presii ale aceluiaş spirit individualizant, una aplicată la indi- 
vid, cealaltă la tipurile colective diferențiate după stiluri 
naționale. 

Nu există, aşa dar, opoziție istorică între naționalism şi 
democrație. Din contră ambele ideologii s'au determinat şi 
condiționat reciproc, ca două fețe ale aceluiaşi principiu apă- 
rut simultan pe scena istoriei. 

Conflictul între democrație şi naționalism e de dată re- 
centă, El a apărut atunci cînd marile burghezii, avind nevoe 
să guverneze în mod autoritar şi dictatorial națiunile pentru 
a lupta contra proletariatului, au invocat diversiunea naţio- 
nalistă, Pentru a găsi o antinomie puternică şi instinctivă 
problemei sociale, marea burghezie a recurs la excitaţiile şo- 
vine. Insă în afară de un mic procent de intelectuali şi de 
unul de mică burghezie, matadorii naționalismului în formă 
extremistă nu sunt sinceri. Ei nu apără convingeri, ci inte- 
rese care se dau drept aspirații ideale, 

Dealtminteri, naționalismul nici nu are a se apăra. El e 
o stare de fapt, Şi stările de fapt nu dau naştere la doctrine. 


5 


82 Viața Rominească 


Elementele biologice: trebuințe, instincte, impulsii pot forma 
baze inconştiente pentru teorii. Ele nu se pot transforma 
direct în ideologii. Nu există o doctrină ori ideologie a setei 
ori a somnului. Naționalismul e deci din domeniul realităților, 
nu din domeniul valorilor. Sunt romin după cum sunt blond, 
înalt ori schiop. Nu pot fi altceva ori altfel. Rominismul e 
o fatalitate fenomenologică. Și după cum nu pot să mă sus- 
trag gravitației ori umbrei, nu pot evita de a fi ceace sunt, 
adică de a mă fi născut cu un anume temperament antro- 
pologic modelat de o serie de deprinderi ale unui anume stil 
cultural. Judecățile de constatare, cum li se zice în filosofie, 
judecățile existențiale, „de realitate“, nu pot fi niciodată o- 
biectul unor speculații de ordin doctrinar. Aici stă, după cum 
am arătat altă dată. nepuțința dreptei, bazată numai pe na- 
ţionalismul extrem, de a alcătui o ideologie proprie. Patidele 
de dreapta au deosebite tactici, dar n'au, și nu pot avea pro- 
grame. Ele guvernează poate cu îndrăzneală, der empirie 
fără orizont, Ceace creiază teorie politică şi socială e dome- 
niul valorilor. Valorile singure sunt reformatoare, fiindcă 
ele urmăresc să obțină ceva mai bun decit ceace există, cu, 
alte cuvinte să modifice ori să perfecționeze natura umană. 

Forța naționalismului stă aşa dar în menținerea sa pe do- 
meniul realităților. El trebue să-şi spue că faptul de a con- 
stitui o anumită tipologie particulară, o anumită specifici- 
tate individualizată e suficient pentru a constitui o întreagă 
rațiune de a fi. Căci omenirea are datoria să nu oprească 
varietatea și complexitatea în sînul ei. Cu cît vor fi mai 
multe tipuri de societăţi şi de oameni, putinţa de creație va 
fi mai mare, pitorescul va creşte, sursele de fericire vor 
spori. 

Dar în loc de a constata aceste diferențieri în sînul ma- 
rei familiei umane, care singure sunt suficiente pentru a jus- 
stifica naționalismul, acesta se munceşte să treacă în dome- 
niul valorilor. Nu e deajuns să spun: sunt francez, sunt en. 
glez, sunt romin şi nu pot fi altfel. Cu o orbire fanatică şi 
misionaristă se spune mereu: sunt francez ori sunt romiîn 
fiidcă aceasta constitue singurul mod posibil de a fi, fiindcă 
a fi romin ori francez ori german constitue o supremă va- 
loare care exclude pe toate celelalte. Tipul meu național e 


+ 


Cronica literară 83 


singurul admisibil: celelalte sunt ori inutile ori inferioare, 
Exclusivismul şi fanatismul, şovinismul rasist urmează ca 
formă firească a oricărui naționalism, Şi candidind astfel la 
afirmarea de valori pe care caută să le interpreteze exclusi- 
vist şi să le confişte numai pentru sine, formula națio- 
nalismului întră în conflict cu toate valorile umane. 

A fi naționalist după ultima formulă înseamnă a nu ţine 
seamă nici de adevăr, nici de iubire, nici de dreptate, adică 
a distruge din suflet toate idealurile pentru care a luptat de 
veacuri omenirea. In condițiile acestea, examenul naționalist 
e prea greu de susținut. Prea puțini vor fi aceia cari vor 
accepta să se simplifice într'atit sau să opteze pentru o pozi- 
ție anticulturală. Reducind la atît naționalismul, inferiori- 
zîndu-l, înseamnă a recruta pentru el o clientelă mai ales 
primitivă, a-i forma partizani de ținută suflefească rudimen- 
tară. Ceace, cu timpul îl va compromite. Nu merită naționa- 
lismul atita decădere. Şi nici nu trebue să-şi oblige parti- 
zanii la o alegere aşa de grea. Una din crizele sufleteşti cele 
mai puternice de azi, stă în faptul că naționaliștii n'admit 
decit oribil mutilate idealurile de adevăr, dreptate și iubire, 
pe cînd orice om care are în suflet respect pentru aceste 
bunuri spirituale, trebue să renunțe la acest fel de naționa- 
lism. Sau — ceace e şi mai grav — să-şi aibă mereu sufletul 
sfişiat într'un etern dualism. 

Sarcina cea mai urgentă constă în a normaliza sițuația, 
împăcînd naționalismul cu celelalte virtuți umane În care 
omenirea cultă crede ca într'o religic. Pentru aceasta: înapoi 
la naționalismul realist, la naționalismul de constatare a unor 
specificități individuale. 

MIHAI RALEA 


CRONICA LEGISLATIVA 


O recentă decizie a Curţii de Casaţie în Secţii 
Unite, dată cu privire la legea administrativă, — prin 
precedentele ei cit și prin consecințele ei,—pune în discuție 
nici mai mult nici mai puțin decit însăși temeiurile juridice 
ale regimului democratic în țara noastră. 

Existenţa unei Constituţii ce-și are obirșia în voința 
națiunii e de esența democrației. lar supremația Consti- 
tuției, crearea unei ordine constituționale regulate care 
să asigure legalitatea și stabilitatea juridică, e caracteristica 
democrației organizate. 

Legea — oricare ar fi ea, — constituțională sau 
ordinară, fiind expresia voinței generale, e natural să se 
impună respectului tuturor. 

Adică mai întiiu particularilor, apoi autorităților admi- 
nistrative inferioare, și însfirșit înșiși autorilor ei, ceia ce 
presupune că nici parlamentul nu poate primi legi ordinare 
să nesocotească legea supremă care e Constituţia. 

Așa dar, atunci cînd parlamentul votează o lege, el 
nu face un act de suveranitate ca reprezentant al națiunii 
suverane, pentru bunul motiv că e îngrădit de Constituţie, 
singura lege suverană. 

Din punctul de vedere juridic, democrația nu 
e regimul în care parlamentul e suveran, ci regimul 
în care parlamentul respectă Constituţia, și prin 
urmare, nu se mai poate vorbi de regim democratic 
atunci cind parlamentul nesocotește Constituţia, alcătuind 
o lege neconstituțională și cind această lege continuă, 
totuși, să pretindă ascultarea tuturor. 

Ori acesta e cazul art. 186 al legii administrative 
din 1936, pe care decizia din 12 Mai a Curţii de Casaţie 
în Secţii Unite l'a declarat neconstituțional. 


Cronica legislativă „85 


Acest articol acordă dreptul administraţiilor locale 
de a înființa temporar cote adiționale suplimentare pe 
lingă impozitele existente. a $e 

Folosindu-se de această autorizație a legii, munici- 
piul Temișoara a stabilit printr'un regulament „aceste 
cote și a pretins încasarea lor dela contribuabili, Insă 
patru din aceștia, au refuzat plata și, urmăriți, au ridicat 
în fața instanțelor, excepția de neconstituționalitate, 
susținind că art. 186 din legea administraţiei locale, 
temeiul regulamentului municipal, ar fi neconstituțional. 
Aceasta pe motivul că suscitatul articol nu determină cuantu- 
mul pati i pe care le autoriză, lăsind fixarea lui în sarcina 
fiecărei administrații locale. ; 

Dispoziție care contravine articolului 109 din Consti- 
tuție care statornicește: „că nici un impozit de orice 
natură nu se poate stabili decit pe baza unei legi“. 

Acest punct de vedere a fost admis de Inalta Curte 
care a admis recursul, declarind neconstituțional art. 186 
din legea administrativă. 

Intenţia legiuitorului constituțional nu putea fi decit 
aceia de a obliga pe legiuitorul ordinar să fixeze precis 
cuantumul și „asieta" oricărui impozit, iar nicidecum 
numai numele ori principiul lui, în așa fel ca cetățenii să 
aibă garanția că impozitele vor fi fixate de parlament și 
nu de diverse autorități. 

Pentrucă ceia ce interesează pe contribuabil în primul 
rind e cît plătește și care anume din veniturile sale 
sint impozabile, iar nicidecum numele noului impozit ce 
va avea de plătit. 

A autoriza”, o oarecare autoritate publică să fixeze 
un impozit și să-l perceapă, fără să i se precizeze limitele, 
însamnă a lăsa la arbitrarul administrației însăși fixarea 
impozitului. (E deja prea destul că administrația încasază 
impozitele legal stabilite cu fantezia-i în deobște cunoscută). 

Decizia Inaltei Curți dovedește încă odată - dacă mai era 
nevoe| - că pentru a cunoaște regimul constituțional al 
unei ţări, nu e de ajuns să i se cetească Constituţia, 
Textele ei, nu formează niciodată o rețea destul de 
strinsă sau destul de solidă pentru a impedica moravurile 


86 Viața Rominească 


parlamentare sau guvernamentale să-și facă ele singure o 
„Constituție ocultă" care depășește sau denaturează pe 
cea regulată. Departe de a fi un îndreptar, sau o 
regulă de conduită pentru legiuitorul cotidian, Constituția 
noastră nu e considerată —de cele mai multe ori — decit 
ca un obstacol pe care cei şireți îl ocolesc cu subtilitate. 

In cazul art. 186, legiuitorul nu are nici acest merit 
și nici scuza— dacă aceasta poate fi una—de a fi inovat. 
Cu trei ani mai înainte, consiliile județene au fost auto- 
rizate și ele de legiuitor să perceapă cote adiționale 
pentru drumuri, lăsînd la libera lor alegere cuantumul acestor 
cote. : 

Astfel principiul că legea e una pentru toți, suferea 
o bizară excepție deoarece locuitorii județului Ilfov erau 
mai impovărați decit acei ai județului Alba, dar totuși 
mai fericiji decit acei ai județului Vlașca, a căror contri- 
buție pentru drumuri lua aspectul unei adevărate dona- 
țiuni. Pe aceleași considerente cași acum, Inalta Curte 
de Casaţie a decis că aceste cote adiționale contraveneau 
Constituţiei. S i 

Precedentul nu a servit la nimic, și după un scurt 
interval, legiuitorul a nesocotit exact aceleași dispoziții 
constituționale, deși autoritatea judecătorească arătase 
luminos limitele în care legiuitorul poate să legifereze în 
materie de impozite. 

Prima decizie a Curţii de Casaţie a tost urmată de 
abrogarea textului incriminat și înlocuirea lui printr'o dis- 
poziție care preciza care ar fi cuantumul cotelor adiționale 
pentru drumuri. 

Această hătărire a legiuitorului de a se conforma 
unei decizii a Inaltei Curți de Casaţie, luată în virtutea 
unei atribuții speciale acordate ei de cătră Constituţie, 
nu a fost dealtfel decit rezultatul înaltei sale bunevoințe. 
Pentrucă nimic nu-l împedica de a lăsa în vigoare textul 
declarat neconstituțional, deoarece însăși Constituţia stabi- 
lește că decizia dată în materie de neconstituționalitate 
nu se aplică decit părților în litigiu. 

Legea declarată ca neconstituțională rămine în vigoare, 
însă încetează de a mai fi aplicată acelora ce-au ridicat 


Cronica legislativă 87 


excepția de neconstituționalitate cu ocazia unui proces, 
și a căror excepție a fost admisă de Inalta Curte de 
Casaţie. E dealtfel exact cazul actualului articol 186 al 
legii administrative, care deși declarat neconstituțional — 
deci nelegal în cea mai comp ecță accepțiune a cuvin- 
tului — continuă să oblige pe toți cetățenii Romîniei, dar 
nu și pe cei patru fericiți cetățeni ai municipiului Temi- 
șoara care au avut energia de a duce procesul pină la 
Curtea de Casaţie și norocul de a-l ciștiga. 

Această paradoxală situație juridică și legală, nega- 
țiune categorică a principiului de legalitate și aceluia că 
legea e una pentru toți, izvorăște din două cauze. 

Una din ele e însăși imperfecțiunea sistemului stabilit 
de constituantul din 1923, care deși acordă Curţii de 
Casaţie dreptul de a declara o lege neconstituțională, 
limitează efectul acestei declarații numai părților în cauză. 
Sistemul, instituit dealtfel după multe discuții și încercări, 
se bizue pe silogismul următor: judecătorul într'un proces 
e pus în fața unui conflict de legi. Deoparte legea 
ordinară ce e chemat să aplice și de altă parte legea 
constituțională ce e contrară legii ordinare. 

Faţă de acest conflict, judecătorul nu poate decit 
să aplice legea superioară, care e Constituţia și să declare 
inaplicabilă legea inferioară. . 

lar cum judecătorul într'un procesnu e decit arbitru 
între părți și nicidecum legiuitor, hotărirea lui se aplică 
părților dar nu poate abroga legea votată de parlament. 

Silogismul e în aparență irefutabil, dacă se admite 
că și premizele pe care se bizue sint în afară de discuție. 

Ori aceste premize sint departe de a fi necontesta- 
bile. Dacă se recunoaște judecătorului dreptul de a se 
pronunța în conflictul între Constituţie și legea ordinară, 
logica ar fi cerut ca acest drept să fie acordat oricărui 
judecător de drept comun, pentrucă fiecare judecă 
suveran în limitele competinței sale. 

Trecind acest drept numai Inaltei Curți de Casaţie 
în Secţii Unite, această instanță nu mai e o instanță de 
drept comun, întimplător sesizată de un conflict de 
legi, ci un adevărat tribunal constituțional. lar limitele 


88 Viața Rominească 


competenţei acestui tribunal nu pot fi aceleași 
cași acele ale celorlalte instanțe. 

In precizarea acestor atribuțiuni intervine însă prin- 
cipiul suveranității naționale, reprezentată prin parlament, 
care ar fi grav atinsă, dacă o instanță judecătorească 
ar putea abroga o lege votată de dinsul. 

Principiu eminamente discutabil dacă se admite că 
parlamentul nu poate fi suveran — adică putere fără supe- 
rior — deoarece el nu poate avea drepturi dec t în cadrul 
Constituţiei care singur determină ordinea juridică a unui 
stat. Dacă am aplica riguros raționamentul că supremația 
Constituției e condiția însăși a legalităţii, o lege necon- 
stituțională, nu e legală, nu e o adevărată lege, nu e 
nimic. 

Tribunalul constituțional nu ar face deci operă 
de legiuitor, modificind ceva din dispozițiile unei 
legi ci numai ar declara şi recunoaște un fapt 
pozitiv: inexistența măsurii neconstituționale. 

Am luat marea libertate de a inchide în citeva 
propoziții una din cele mai grave probleme ale vieții 
juridice și legale ale unui stat democratic. 

Numai într'un asemenea regim o asemenea problemă 
se poate pune, pentrucă numai într'insul noțiunea de 
„bun plac" nu-și poate justifica acțiunea nici unei persoane 
și nici unei adunări. 

Trebue însă recunoscut, că această schemă dialectică 
e prematură, pentrucă sistemul în rigoare nu poate fi 
modificat decit printr'o revizuire constituțională. 

Ceia ce e destul de greu. Mai grea însă ni se pare 
schimbarea moravurilor politice și guvernamentale care 
fac ca o lege declarată neconstituțională de Inalta Curte 
de Casaţie, să fie totuși lăsată în vigoare de cătră 
guvernanți, deși perpetuarea ei pune în discuție principiul 
de legalitate, temeiul național al regimului democratic. 

lar în cazul articolului 186, respectul acestor principii 
ar fi cu atit mai ușor cu cit nu ar fi nevoe decit de 
o simplă circulară. 


E. A. Paulopol 


CRONICA LINGVISTICA 
Metode politice în știința limbilor 


In numărul recent apărut al revistei Grai și Suflet 
s'a publicat un articol intitulat Din argoul nostru. Autor : 
d. Al. Vasiliu. Se ştie că argoul este un teren de studii 
lingvistice dintre cele mai interesante şi că există mai 
multe lucrări importante în acest domeniu. Publicarea 
unei noi lucrări nu poate decit să ne bucure. 

Din nefericire, metodele de lucru ale d-lui Al. Vasiliu 
se inspiră mai mult din politică decit din ştiinţă. D-sa 
începe, așa cum fac mulți debutanţi, prin a arăta că stu- 
diile dinainte de d-sa nu conțin decit greșeli: tot ce s'a 
publicat e prost, de-abia acum vom putea afla ce este şi ce 
nu este. Printre studiile aruncate astfel la gunoi se găsește 
şi unul al subsemnatului. Vreau de la început să precizez 
că mobilul care mă îndeamnă să scriu rîndurile de față 
nu este dorul de polemică (n'am polemizat niciodată cu 
nimeni şi nu doresc să încep cu d. Vasiliu), nici incer- 
carea de a mă apăra (dacă aş crede că am nevoie de 
apărare, m'aș adresa unei reviste de strictă specialitate) ; 
nu e nici necazul că am fost criticat: mi s'au mai adus şi 
în alte rinduri critici, unele intemeiate şi altele nu, şi le- 
am suportat pe toate cu seninătate. Unicul motiv al pre- 
zentei expuneri este dorința de a sublinia o anumită me- 
todă de lucru care ar trebui să dispară cit mai curind : o 
fac cu conștiința că în felul acesta aduc o contribuție la 
dezvoltarea adevăratului spirit ştiinţific, aşa cum am mai 
făcut-o şi în altă ocazie, cu riscul de a primi răspunsuri 
injurioase, 

Și dacă mă voi märgini să discut mai ales partea 
care priveşte lucrarea mea, lăsind la o parte imputările 
aduse altora, aceasta o voi face din două motive: 1. Nu 


90 Viața Rominească 


vreau ca prin intervenția mea să stinjenesc reacţiunea 
eventuală a autorilor în chestiune, avind aerul că le iau 
apărarea; 2. Deşi discut un punet de principiu, voi fi 
totuși mai la largul meu atunci cînd materialul va fi fur- 
nizal de propria mea lucrare. 

Iată deci pasajul din introducere în care autorul 
numit se ocupă de articolul meu. 

In Bulletin linguistique, I, referindu-se și la argou A. 
Graur a publicat articolul Les mots tsiganes en roumain. 
Sint date mai mult de 250 de forme ţigăneşti pălrunse în 
limba noastră și mai mult de un sfert din ele sint termeni 
şi expresii argolice. Mărturisește însă autorul că izvoare 
i-au fost revistele umoristice Veselia şi Pardon, Anecdotele 
populare ale lui Sperantia etc. şi dă chiar rețeta după 
care „poetul“ ]. Pribeagu — fără să cunoască limba fi- 
gănească — alcătuește cuvinte şi expresii ţigăneşti, ser- 
vindu-se de vocabularul nostru. Aşi putea să spun că a- 
proape toate formele pe care Graur le citează numai după 
Veselia și Pardon sint inventate, ele neezistind nici în fi- 
gănește. Pe de altă parte, putem oare considera ca im- 
prumuturi din țigăneşte cuvintele luate din dicționare sau 
cerute anume dela Tigani spre a [i trecute în literatura 
Veseliei sau a Pardon-ului de către I. Pribeagu ș. a.? Aşi 
putea cita din acest articol zeci de forme ţigăneşti care 
nici pomeneală să existe in limba noastră, dar nu e locul 
aici. Acelaşi lucru sar putea spune, în mai mică mă- 
sură totuşi, despre termenii de argou. De această dată 
însă Graur a avut izvoare care presintă mai mullă in- 
credere. S'au strecurat cu toate acestea unele forme inex- 
istente în argou, iar altele redate greșit ca aspect fonetic 
sau ca înțeles. Voi releva în cursul expunerei parte din 
aceste lipsuri, 

Mărturisește însă autorul... Oare cum mă va fi con- 
strins d. Vasiliu să mărturisesc ? Pentru d-sa înseamnă 
„© mărturisire“ faptul că am dal, la sfirșitul studiului, o 
listă de 132 de publicaţii pe care le-am folosit în cursul 
lucării (deci 130 afară de Veselia şi Pardon). E adevărat 
că d. Vasiliu îmi acordă un certificat ceva mai puțin 
dezavantajos pentru izvoarele de argou, ca şi cind cu aș 
fi despărţit textele utilizate în două categorii. 

Aşi pulea să spun că aproape toate formele... Acesta 


Cronica lingvistică și 


este un procedeu politic (şi cind zic „politic“ înţeleg acest 
cuvint în sensul lui rău). In ştiinţă, ori spui, ori nu spui, 
şi, în acest al doilea caz, taci. 

Aproape toate formele pe care Graur le citează nu- 
mai după Veselia și Pardon sint inventate, ele neezistind 
nici în țigăneşte. Cite or fi oare aceste „aproape toate for- 
mele“? Mai sus a fost vorba de peste 250 de forme ; se 
poate crede deci că „aproape toate“ va fi insemnind un 
număr foarte mare. Am avut curiozitatea să număr toate 
cuvintele citate numai după Veselia şi Pardon, şi am gă- 
sit în totul 26 : arag, astarau, beleautor, belebahtu, beștele, 
cames, ciuchina, ciunli, corcoro, daciu, dandibo, el, ha, 
handes, haptardo, hohavdilem, la, ma, matrașo, mabal, 
mangalos, sa, saura, siga, somnal, tudah. Dintre acestea 12 
sint date chiar de mine ca forme greşite, sau cel puţin 
îndoielnice (beleautor, belebahlu, ciuchina, daciu, dandibo 
ha, handes, haptardo, la, mabal, mangalos, tudah). Rămin, 
deci 14 cuvinte dintre care patru (arag, ma, saura, somnal) 
aparțin unui singur text, alte patru (asfarau, corcoro, 
hahavdilem, ma), altuia, în fine trei (cames, la, sa) altuia. 
Toate aceste trei texte sint hotărit ţigăneşti. Se poate 
discuta în ce măsură cuvintele citate pot trece drept 
romineșşti, şi o voi discuta imediat; dar este imposibil să 
se afirme, cum face d. Vasiliu, că nu sint ţigăneşti, Iată 
ca exemplu unul dintre textele pomenite: 


haolică, so kârdem ? 
korkord hobavdilem, 
miri-ma, so te kărau ? 
pe sad te astarau ? 


Oricine a studiat cit de puţin limba țigănească recunoaște 
că acest text este țigănesc (iată şi înțelesul: „aolică, ce-am 
făcut? singur m'am înșelat; mă mir, ce să fac? pe care 
(drum) s'o apuc?*). De altfel, în general, afirm că toate 
cuvintele pe care le-am dat drept ţigăneşti, sint ţigăneşti, 
verificate în toate dicționarele şi gramaticele existente, și 
desfid pe oricine să dovedească contrariul. Jumătatea de 
afirmaţie a d-lui Vasiliu („Aşi putea să spun...) este 
numai pentru atmosferă, Procedeul acesta nu e științific, 
ci politic. 


92 Viața Rominească 


Este foarte adevărat că mi-am adunat o parte din mate- 
rial din revistele Veselia şi Pardon. Ori de cite ori am 
putut verifica aceste date cu altele culese din altă parte, 
cle s'au dovedit demne de a fi discutate (de altfel nici 
d. Vasiliu nu o tăgădueşte, căci incriminează formele citate 
numai după aceste reviste), Nu aveam deci nici un motiv 
să le arunc fără cercetare pe cele 26 pe care le-am găsit 
numai în cele două reviste. După cum am arătat, am 
reținut dintre cle numai 14. 

Ași putea cita din acest articol zeci de forme... care 
nici pomeneală să eriste.. larăşi o jumătate de afirmație. 
Aici însă nu-i cer autorului să precizeze, pentru că eu 
însumi aş putea cita, şi chiar am citat: în introducerea la 
studiul meu am avut grija să arăt cum se fabrică țigă- 
neasca literară, adevărată limbă artificială, pe care am 
comparat-o cu persana lui Aristofan. Am explicat chiar 
că, pentru ca publicul rominesc să înțeleagă despre ce e 
vorba, se recurge mai adesea la cuvinte rominești ţigă- 
nizate, Am mai adăugat că mare parte din pasajele unde 
se găsesc cuvinte ţigăneşti sint sau pronunțate de Tigani, 
sau adresate Țiganilor. Prin urmare măsura În care cuvin- 
tele acestea sint romineşti a fost discutată şi stabilită chiar 
de mine. Crede d, Vasiliu că o problemă de felul acesta 
nu merită să fie studiată? Alţii sint de părerea contrarie. 

Același lucru sar putea spune (iarăşi jumătate de 
afirmaţie), în mai mică măsură totuși, despre termenii de 
argou. Prin urmare dintre aceștia nu mi s'ar putea contesta 
chiar așa de multe zeci ca dintre ceilalţi. In realitate, în 
paginile care urmează, d. Vasiliu intră în detalii şi-mi 
contestă... un cuvint (mehalit), Este intotdeauna mai peri- 
culos să afirmi că un lucru există decit că nu există, Are 
oare cineva monopolul asupra argoului, așa încît să poată 
afirma fără nici o rezervă că un cuvânt nu există? Tu nu 
l-ai auzit, dar poate-l cunosc alţii. Eu nu contest formele 
pe care le găsesc pentru prima oară la d. Vasiliu, deşi 
d-sa, în deosebire de mine, nu indică sursele, ci ne spune 
numai că şi-a cules materialul în închisoare, 

După rindurile de mai sus, autorul trece la lista de 
cuvinte. Despre lucrările pe care le-a pomenit n'are decit 
cuvinte de dezaprobare. Ele „nu au adus un plus față de 
ceea ce sa dat de diletanţi“. S'ar zice că nici măcar indi- 


Cronica legislativă 93 


caţiile bibliografice nu i-au fost furnizate de aceste lucrări 
Şi aici procedeul este politic, nu științific. In politică, dacă 
eşti candidat, trebue nu numai să-ți expui meritele tale, 
ci și să le tăgăduești pe ale adversarului, căci nu este 
decit un singur loc de ocupat. In ştiinţă însă este, slavă 
Domnului, loc pentru toată lumea, prin urmare nimic nu 
te împiedică să recunoști că şi înaintașii au adus ceva nou. 

Discutind diversele cuvinte, d. Vasiliu găsește la 24 
dintre ele ocazia să se refere la lucrarea mea, de 20 de 
ori pentru a mă contrazice: ori nu-i place etimologia pe 
care am propus-o, ori crede că sensul cuvintului e altul, 
ori am omis a cita un derivat. De două ori constată pur 
şi simplu că eu am propus cutare explicaţie; o dată se 
asociază la explicația mea, iar o dată, după ce dă explicaţia, 
adaugă: „cum crede şi A. Graur“, şi tocmai acolo expli- 
cația nu este a mea, tăci eu trimet la autorul care a dat-o 
pentru prima oară, ceea ce de altfel am făcut peste tot 
unde am putut. Chiar cînd ai găsit tu însuţi o etimologie 
şi constaţi că altcineva a publicat-o mai de mult, corecti- 
tudinea științifică te obligă să-l citezi. Bine înțeles, între 
numeroasele cuvinte de origine țigănească pe care le 
discută d. Vasiliu sînt multe pe care le-am lămurit eu; 
d-sa preferă să reia discuţia ca să ajungă lu aceeaşi con- 
cluzie, sau să indice pur şi simplu etimologia, fără să 
pomeneasci nimic de vre-o încercare anterioară în aceeaşi 
direcţie. 

Alt punct care trădează metoda politică este obiceiul 
de a atribui înaintaşilor intenții frauduloase. Cutare 
scriitor are altă părere decit tine, sau citează alte fapte 
decit ţi se pare că ar trebui: imediat declari că o face 
anume ca să falsifice adevărul, care nu-i convine. Intre 
alte înțelesuri pentru verbul a cardi, l-am citat şi pe „a 
vorbi“. D. Vasiliu declară: Sensul de „a vorbi“ e necunos- 
cut, dar A. G. avea nevoie de acest înțeles pentru ca să 
poată deriva cuvintul din fig. kar-, part. kardo „a pro- 
nunța“. Scurt şi cuprinzător: l-am inventat, ca să ingel 
cititorii. De fapt, am întilnit cuvintul cu acest înţeles în 
mai multe rînduri, între care o dată în expresia nu zbun- 
ghește să cardească Nea Stelian „omul ăsta nu poate vorbi“, 
pe care ain citat-o sub cuvintul zbanghiu. Acuma d. Vasiliu 


Ç, 


Viața Rominească 
94 
1 am inventat și expresia aceasta și că nu 
ea m i, anume ca să mă pot referi acuma 
E: NP aş fi şi eu obişnuit cu metoda suspiciunii şi a 
acuzării de necorectitudine, aş spune că d. vip k 
urmărit să incurce pe eventualii cercetători Pp a sa 
să-l controleze, atunci când citează la pag. 114 ucra sg 
mea Nom d'agent et adjectif en roumain, iar apoi, re z 
rindu-se în tot restul articolului la Les mots "pata n 
roumain, scrie l. c. (locul citat), ca şi cind ar f 27 fr 
acceaşi publicație, Cum însă eu nu practic aa ep 
tice, zic pur şi simplu că e o dovadă de zăpă A ES 
Alt punct din metoda politică. Un om de şt nţ . apa 
descopere un adevăr, poate cita pe cei cate Să de 
afirmat alte idei, pentru a uşura un istoric al c oz: 
dar se abţine de a-i ocări, din două motive: 1. Este $s y 
să ceri unui om de ştiinţă să ştie tot şi este ri ar poa 
reproşezi celor de mai înainte să nau descoperit ma He 
mult ceea ce tu descoperi abia acuma; 2. Te spui a 
rindul tău să fii atacat in acelaşi mod şi ponta a ca 
motiv. D. Șt. Paşca a explicat pe șuli, mă fura“ p pă ge: 
fără coarne“, D. Vasiliu îl ceartă, atrăgindu-i san 
vera atit de uşor să deschidă orice vocabular ţia ag 
unde ar fi întilnit verbul șau-, şutem, puto „a e 3 
băga“. lar d. Vasiliu, la rindul său, explică pe pe că 
buzunar“ prin turcescul karaman „negru, e eriaans 
neagră“, cînd era atit de uşor să deschidă orice 1... can 
rusesc unde ar fi intilnit substantivul karman » uzu $ 
dintru ale tale... A FA 
g ar in fine şi un punct de metodă pur şi mepe 
Cind studiezi cuvintele imprumutate „dintr o limbă s i n 
trebue măcar cît de cit să ai cunoștințe despre struc = : 
acelei limbi şi despre istoria ei. Dacă găseşti un cu : 
care sună la fel în limba ta şi în cea străină, după F ba 
vei lua pentru a stabili care dintre ele a mipres 
la cealaltă? Eu am arătat că expresia de argou S apri 
„bani“ vine din tigăneşte, unde se zice kotor. D hornen 
preferă să plece de la cuvintul rominesc color; ce aa 
atunci cu țigănescul kotor, care există cu înţeles ei 
„bani“, şi care nu vine din romineşte, ci din a ti 
Dar d. Vasiliu nu pare să fi utilizat bibliografia ştiin 


Cronica legislativă 95 


pentru limba țigănească. D-sa nu citează, din loc în loc, 
decît pe d. Şerboianu, ceeace este vizibil insuficient. Cind 
inserează bunăoară un țig. hăvits „mămăligă“, ar trebui 
să ne spună unde este atestat, de ce origine e, ca să ne 
putem convinge că e întradevăr țigănesc și nu împrumutat 
din rominește. 

Articolul meu la care se referă d. Vasiliu a apărut în 
1934. In 1935 şi 1936 am mai publicat, tot în Bulletin 
linguistique, adaose și îndreptări. Desigur volumul din 
Grai și suflet apărut acuma se tipăreşte de mai bine de 
un an, căci d, Vasiliu nu cunoștea, atunci cînd şi-a impri- 
mat articolul, adaosele mele. A mai avut totuşi timpul să 
adaoge o notă la sfîrşitul revistei. Și găsim acolo amănunte 
care servesc să ilustreze aceleași metode politice de care 
am vorbit mai sus. lată ce găsim acolo despre subsemnatul: 

Recunoscind că informaţiile care i-au servit i-au fost 
insuficiente şi une-ori eronate... Prin ce am recunoscut 
aceasta? Prin faptul că am scris: Quelques nouvelles 
publications apportent des faits que je ne connaissais pas 
au moment ou j'ai rédigé mon article. Prin urmare infor- 
maţiile mi-au fost insuficiente prin faptul că de atunci 
incoace sau mai publicat alte lucrări. In cazul acesta 
orice informaţie este insuficientă, căci în toate domeniile 
se va mai publica de aici înainte. Dar prin ce am recu- 
noscut că informaţiile mi-au fost eronate? Oricit aș căuta, 
nu găsesc o astfel de recunoaştere în textul meu. Atribui- 
rea de afirmaţii inexacte face parte din arsenalul celor 

mai detestabile metode politice. 

Mai departe citim: 

Revenind asupra lui cardi, citează citeva expresii dela 
A. Cota, din care reiese bine sensul de „a lovi“ și Într'a- 
devăr acesta e infelesul de bază a cuvîntului, iar nu acela 
de „a vorbi“, cum credea mai înainte. Inregistrind apoi 
derivatul carditor, A. Graur îşi însușește explicația dată 
de A. Cota: „animator (complice)“. Nu ştiu ce vrea d-sa 
să înțelegem prin „animator“. 

Rezumatul este iarăşi fals. Eu am scris textual: 

Cardi „parler“ a comme derives cardeală „conversa- 
tion“, „plan“, carditor „animateur (complice)“ (2?) chez 


Cota, qui ajoute les erpressions cardeşte-i o labă „donne- 


pi 


| Si 


9b Viața Romineatcă 
t“, cardește-i un vast „donne-lui un coup de 
re pis vast). u est clair que dans ces E EES 
cardi a le sens de „frapper“. que jat également Sage é. 
I faut y ajouter a scardi liber „mettre en liberté"... Pour 
le sens, on pourrait rapprocher allem. freisprechen... 
Se vede deci clar că în pasajul citat al d-lui Cota a 
găsit o confirmare, nu 0 infirmare a înţelesului „a vorbi 
care vezi şi mai sus). : 
WE însușeșle apial dată de Cota... Mi-am însuşit-o 
atit de puţin, încît i-am pus un semn de întrebare. 
i arte: i j 
e E ame sensului de „a da“ pe care îl atri- 
bue lui dili citează dela A. Cota expresta „donner e 
coup“. E tocmai ce am spus cind m'am ocupat de quota u 
acesta, că are anume sensul de „a da lovituri, a lovi A n 
propriu zis acela de „a da“... Nu ştiu de ce a ceața 
Graur expresia dela Cata, pie = nu vine de loc 
iji icaļiei d-sale, ci din contra. 
ide zu am spus dă impresia că am revenit 
asupra primei mele păreri după ce am citit articolul d-lui 
Vasiliu, care însă a apărut la şapte luni după al treilea 
articol al meu. Dacă ne referim la primul meu articol, 
à ă am spus; | 
e de pause pa très bien avec celui de 
„donner“, puisque, en roumain comme en français, on 
dit „donner“ un coup, un soufflet“... adică aproximativ 
ceea ce a spus, după mine, şi d. Vasiliu, å 
În al treilea articol m'am a ar i să adaug că acest 
rează şi în glosarul d-lui Cota. 
area de 2 a citat... este o frază care caracteri- 
zează în chip minunat o metodă (politică) : d. Vasiliu sar 
de părere că trebue să citezi numai ce vine în iar 
părerii tale, iar restul să te faci că nu-l vezi, ca şi cin 
ai urmări nu stabilirea adevărului, ci cîştig de cauză, cu 
orice mijloace, într'o chestiune de interes personal. 
Atestarea lui manglitor în glosarul lui Cota... face pe 
A. Graur să recunoască că manghitor — pe care la dat 
astfel în articolul său, după Dimineaţa — e dep, soc 
am spus, unei erori de tipar și renunță la ia ce 
i greşită pe care o dăduse, datorită tocmai ac ac 5 
Aceeaşi rectificare ar trebui să o facă însă şi în ce prives 


Cronica lingvistică 97 
La 

pe mehalit în loc de nehalit și să renunțe de asemenea 

la etimologia ma- halo, pe care a propus-o peniru această 

formă inexistentă. 

Face să recunoască că e datorit, cum am spus, unei 
greșeli...: notaţi că d. Vasiliu a spus-o, întradevăr, dar 
după mine! Renunţă la etimologia pe care o dăduse... 
Renunţ atit de puţin, încit o susțin şi acum: țtig. mang-, 
part. manglo. Singurul lucru la care renunţ este afirmarea 
că nu cunosc o formă verbală în romineşie: acuma o 
cunosc, pentru că am găsit-o în glosarul d-lui Cota. 

Aceeași rectificare ar trebui s'o facă însă... Cum adică? 
Fiindcă am găsit într'un glosar verbul a mangli, de aceea 
trebue să renunţ la cuvintul mehalit, pe care l-am auzit 
în mai multe rînduri cînd eram copil? Asta nu mai e 
nici măcar logică politică. 

Nu înțeleg de ce avea nevoie A. Graur de atestările 
dela Cota pentru mardeu, matol, mierli... cînd nu aduc 
nimic nou ca sens sau ca fonetism, fiind destul de 
frecvente în argou. 

In primul meu articol, am citat pentru aceste cuvinte 
atestări din revistele Veselia şi Pardon; d. Vasiliu 
se grăbeşte să declare că ce se găsește în aceste reviste 
m'are valoare, Mai departe găseşte însemnate aceleași 
cuvinte dintr'un glosar, şi se miră că le mai reproduc. 
Prin urmare: rău dacă citezi, rău dacă nu citezi, Admit 
că aceste cuvinte sint frecvente în argou, dar cu nu cer 
cititorului să mă creadă pe cuvint decit acolo unde nu-i 
pot aduce o dovadă scrisă, 

Pină aici am arătat ce spune d. Vasiliu. Am acum 
ocazia să arăt și ce nu spune. Citind cu atenție aduusele 
mele, ar fi putut vedea că am revenit asupra unora dintre 
punctele pe care avea să le discute d-sa (de ex. la ușchi, 
şindel). De ce, în notele pe care le-a adăugat, n'a prins 
ocazia să rectilice afirmările pe care le-a făcut mai sus 
şi să arate că m'a învinuit pe nedrept? Pentru că d-lui 
era ocupat numai să găsească greşeli la alţii, şi nici de 
cum să-și rectifice acuzaţiile greşite. Metodă politică. 

In fine, referindu-se la alt articol al meu, d. Vasiliu 
discută explicaţia pe care am propus-o pentru expresia a 

cădea pe bec: în tomber sur un bec (de gaz), Rominul a 
înțeles greşit pe bec ca „cioc“, deci „a cădea în nas“, ceea 


7 


98 Viața Rominească 


ce după midt se confirmă prin suprimarea articolului. D. 
Vasiliu întreabă: ar fi vrut A. Graur să se zică: a cădea 
pe un bec? nu ar fi fost rominește. Nu, d-le Vasiliu: 
adevărata traducere a lui tomber sur un bec nu este a 
cădea pe bec, şi nici a cădea pe un bec, ci a da peste un 
bec, şi aici articolul este indispensabil, dacă înţelegi, 
așa cum trebue, adică, bec de gaz, şi nu „cioc“. Dar d. 
Vasiliu se lansează într'o teorie romantico-literară, pentru 
a explica cum a cădea pe bec înseamnă a cădea aşa cum 
cad fluturii pe becurile electrice, deci „a se arde“. Foarte 
subtilă teorie, n'am ce zice, dar, după cum am spus mai 
sus, pentru a studia cuvintele împrumutate trebue să ai 
cunoştinţe și asupra limbii din care provin ele. Cine le 
arc, ştie că în franţuzeşte bec de gaz înseamnă „sergent 
de stradă“, deci tomber sur un bec înseamnă exact „a da 
peste gardist, a te întilni cu gardistul“. E mai puţin 
frumos, dar e mai științific. 


AL. GRAUR 


A. Bourdelle 


ispi f 


+ 
NR | 


"biligeez 


Bustul lui A. Simu 


A. Bourdelle 


Bustul D-nei Simu 


A. Bourdelle 


Heracles 


OIIeSSId '2 


Had. 


PIPARUIII 


I. Andreescu 


Găinile 


H. Daumier 


Niculae Cobzaru 


Șt. Luchian 


Compartimentul de cl. III-a 


A. Sisley 


Biserica din Moret 


CRONICA PLASTICA 


REORGANIZAREA MUZEULUI 
SIMU; PRMIILE NAŢIONALE, 


Deschiderea Casei Simu a luat, luna trecută, o importanță 
care întrece cu mult pe aceia a oricărui alt eveniment 
artistic produs de vre-o cîțiva ani încoace. Acum, numai, 
ne-am putut da sama cu precizie de valoarea colecțiilor lă- 
sate statului de regretații Elena şi Anastase Simu, Dar regesc, 
care în vechea organizare a muzeului nu se putea îndestul 
pune în lumină, dar care acum, subt priceputa administrare a 
lui Marius Bunescu, apare în toată strălucirea lui. 

De sigur casele particulare nu-s potrivite pentru a deveni 
muzee publice. Imi dau sama de aceste dificultăți, conducînd 
eu însumi o instituție de această categorie, muzeul Toma 
Stelian. Ori-ce fel de prezentare am admite, atunci cind este 
vorba de o colecție obişnuită şi nu de o selecție de opere 
excepționale, ea nu ne poate satisface. Tablourile stau sau ă con- 
trejour, sau de-a dreptul în fața soarelui, iar sculptura este 
luminată dintr'o parte. Avem ori prea multă umbră, ori o 
strălucire orbitoare. Şi într'un caz şi într'altul operele vor 
perde, Dacă adoptăm apoi o înşirare a pinzelor pe două rin- 
duri, sălile vor părea prea încărcate; dacă le punem pe un 
singur rînd, avem aerul că dăm o importanță excesivă la lu- 
crări care nu-s totdeauna impecabile. Totuşi şi o casă parti- 
culară poate deveni un muzeu simptatic şi atractiv atunci 
cind — cum e cazul cu noua „Casă Simu“ — este spațiu destul, 
Se pot face amenajări şi îmbunătățiri fără prea multă econo- 
mie, şi colecția se compune din opere nu prea mari, dar cu 
totul semnificative. Să nu perdem din vedere că cele mai 
multe din operele de artă modernă n'au fost făcute în vederea 
muzeului, ci pentru a mobila şi înveseli o locuință. In mediul 


100 Viața Rominească 


acesta intim vor dobindi ele toată importanța, vor crea acea 
atmosferă de poezie şi de înaltă voluptate estetică, în jurul 
vieții noastre cotidiene. Aşa sint ca să iau două exemple din 
altă ţară, minunata colecție Hirschsprung din Copenhaga şi 
Maoritghius din Haga; aşa a devenit acum Casa Simu. 
Pereţii vechiului apartament ospitalier, care a cunoscut 
prezența femeii elegante şi fine, vechea stăpină a casei, sint 
acum îmbrăcați cu o stofă de culoare deschisă, însă caldă. Nu 
se mai vede nicăeri zidul în afară de tavan. Pănă şi perva- 
zurile uşilor au fost mascate. Pe acest fond atrăgător s'au atirnat 
tablourile, mai toate în culori vii, toate pe un şir, cele mai 
importante cîte unul singur pe un perete. Efectul este mi- 
nunat, Deşi mai tot ce vedem ar trebui să ne fie cunoscut, 
condițiile în care apar astăzi lucrările le dau un prestigiu 
nou, le scot în valoare calități care altfel se perdeau. Spaţiul 
gol din jurul lor împedică ca unul să vatăme pe celălalt. Ele 
nu numai produc o rară încintare, dar pentru cine ştie să le 
întrebe aduc răspunsuri la multe probleme pe care şi le pun 
artiştii, ne povestesc cele mai intime secrete. Niciodată 
schița lui Monet (Portretul Camilei) n'a avut mai multă gran- 
doare, cele două tablouri de Daumier mai mult mister, iar 
execuţia lor n'a părut mai francă în simplicitatea ei inimi- 
tabilă. Renoir cu unul din cele mai complecte şi mai subtile 
peizagii. Rafaelli, elegant şi veridic, Pissarro. Sisley, Bondin, 
Lépine, Courbet, atitea nume prestigioase ale artei fran- 
ceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Tot ce vi 
se prezintă este caracteristic pentru artist şi mai totdeauna 
o lucrare de cea mai incontenstabilă frumusețe. Avem deci 
în Bucureşti muzeul de artă modernă pe care îl doream cu 
toții, încă departe de a fi complect, ce e drept, căci s'a oprit 
- în ce priveşte Franța la epoca post impresionistă, dar care, 
fără exagerare, pentru perioada 1850-1900, poate rivaliza cu 
muzee mult mai celebre, Putem plimba, fără jenă, prin sălile 
lui, pe orice amator, ori-cît ar fi de exigent. Nu mai vorbesc 
de utilitatea lui pentru formarea pictorilor noştri, acum când 
se călătoreşte în străinătate cu atita dificultate. Ei au astfel 
sub ochi, ori de cîte ori au un moment liber, nu numai şcoala 
cea mai îndemînatică, cea care a ştiut mai bine să se ser- 
vească de toate resursele culorii, — şcoala franceză — dar pe 


Cronica plastică 101 


singura care ne poate fi nouă, Rominilor de folos. Şi ce lucru 
mai instructiv şi mai simptomatic în ce priveşte excelența 
acestei şcoale, decit să vedem că nu numai pictorii mari, 
cei de care vorbesc toate tratatele şi toate manualele, des şi 
cei mai puțini prețuiți sau chiar cei rar întilniți prin muzee, 
un Pierrat, un Vignon sint neintrecuți executanți, sinceri. 
viguroşi, pricepuţi. Fiecare trăsătură de pensulă este vroită 
şi necesară. Nimic nu e lăsat la voia întimplării, nimic nu 
dă impresia că vre-o dificultate a fost ignorată ori mascată 
prin cine ştie ce subterfugiu. Totul e spontan şi direct. Ce 
lecţie serioasă pentru pictorii noştri, uneori aşa de încrezuți 
în puterile lor! 

Dar importanța colecțiilor expuse nu se opreşte aici: 
Alături de străini, mai ales francezi, cum am spus, ni se o- 
feră o selecție bine făcută din şcoala noastră; pinze de An- 
dreescu, de Grigorescu, de Luchian. Şi minunea este că fie- 
care din ele poate rivaliza cu operele celebre pe care le-am 
citat, rezistă vecinătății lor primejdioase. Ne găsim în fața 
unuia din acele fenomene, pe care le cunoaşte uneori istoria 
artei: discipolii care au primit sugestii şi maeştrii care le-au 
dat sint cu adevărat demni unii de alții, căci învăţătura pri- 
mită a fructificat, a servit la recunoaşterea şi la exaltarea 
personalităţii. Și unii, şi alții sînt pictori în toată puterea 
cuvîntului. De sigur, sensibilitatea a lor noştri este mai aspră, 
firea lor mai rustică; ei însă nu-s nici mai puțin stăpini pe 
meşteşugul lor, nici mai puțin viguroşi, nici mai puțin sinceri, 
Niciodată aceste constatări, consolante şi stimulante pentru 
noi Rominii, nu mi-au apărut mai evidente ca în muzeul Simu 

Interiorul locuinţei este mai puţin propriu pentru expu- 
nerea sculpturii. Și în acest domeniu întilnim opere admi- 
rabile, mai ales tot ce poartă semnătura lui Bourdelle sau 
Dalon. Sint însă prea multe bucăți mici, prea multe de un 
stil romantic, Mişcările violente, care se traduc prin linii şi 
forme proectate în multe direcții, strică niţel armonia sălilor. 
Oricum, cele două mărețe busturi, al lui Simu şi al D-nei 
Simu, sint demne de cele mai celebre opere ieşite din mina 
unui sculptor. 


Marius Bunescu merită toată recunoştinţa noastră. 


102 Viata Rominească 


Le mieux est l'eunemi du bien zice un înțelept proverb 
francez. Ministrul actual al artelor a desfăşurat o laudabilă 
activitate. Nu ştiu însă dacă a fost totdeauna bine sfătuit. El a 
ținut să scoată artele, pe toate, literatura ca şi plastica din 
părăsirea în care fusese pănă acum ținute şi, în acelaş timp, 
să ajute artiştii, care se găsesc într'o grea situație. S'au fon- 
dat nenumărate premii pentru Salonul oficial şi s'au restaurat 
premiile naționale, care nu se mai dăduse de multă vreme. 
Nu este rolul meu să apreciez dacă acest lucru este sau nu 
favorabil literaturii, Pentru artele plastice, în felul în care pre- 
miul este organizat acum, el devine ceva cu totul dăunător, 

S'a gîndit oare cineva ce însamnă un „premiu național“ 
distribuit în fiecare an printre pictori? Aceasta va să zică, 
nici mai mult, nici mai puţin, că în fiecare an se naşte la 
noi un artist demn de a primi această supremă recompensă, 
Din nefericire realitatea este cu totul alta. Aşa încît, după 
ce premiul s'a acordat celor care cu adevărat puteau aspira 
la el, acum a venit rindul celorlalți, la vechime sau poate la 
alegere, — după criterii care nu-s totdeauna ortodoxe. 

In zece, cincisprezece ani se va căuta cu luminarea un 
pictor mai răsărit care să nu fi obținut „marele premiu na- 
tional“ şi cu greu va mai fi găsit. lar ceia ce ar trebui să fie 
omagiul pe care națiunea îl acordă celor mai iluştri fii ai săi, 
cu economie, căci geniul nu se întilneşte pe toate cărările, 
grație şi faptului că fiecare premiat devine pe viitor membru 
al juriului, va ajunge poate un mijloc de popularitate şi o 
sursă de combinații care n'au nimic artistic. 

Premiul național este poate necesar deşi, în ce mă pri- 
veşte, chiar din punctul de vedere al artiştilor, consider mai 
utilă zidirea unui muzeu de artă. El n'ar trebui Însă acordat 
decit la intervale mult mai distanțate, din zece în zece ani 
de pildă, reprezentantului celui mai strălucit al ultimei ge- 
nerații, în amurgul vieții sale. Numai astfel şi-ar păstra tot 
prestigiul şi n'ar putea fi considerat cum va fi fatal cazul 
în viitor dacă se continuă sistemul de acum, ca un simplu 
„plocon“, pe lingă citeva altele. în favoarea unor artişti mai 
favorizați de soartă, 

Totuşi ceva trebue făcut mai ales în perioada grea prin 
care trec artiştii. Ministrul artelor a înțeles-o, după cum s'a 


Cronica plastică 103 


văzut din frumosul discurs, foarte liberal, pe care l-a ținut la 
inaugurarea Salonului din anul acesta. Cele trei zeci şi mai 
bine de premii, la Salon, nu însamnă o soluție, Artiştii nu 
cer pomană, ci încurajare şi comenzi. în loc de o pusderie 
de premii, care pică şi unde se cuvine şi alături, ar fi mult 
mai bine, pe de o parte să se cumpere mai multe opere de 
cătră autorități, pe de alta să se acorde numai trei premii, 
insă serioase şi serios distribuite, care s'ar ridica la sume 
mai importante şi ar constitui o reală recunoaştere a talen- 
telor noi. Aşa se procedează aiurea. Nu cunosc acțiune mai 
inteligentă şi mai eficace în acest domeniu decit cea intre- 
prinsă de guvernul elvețian. Acest guvern a pus la dispoziția 
artiştilor suma de aproximativ un milion de franci, anual, 
adică ceva peste treizeci de milioane în moneda noastră. Suma 
aceasta se împarte între arhitecți, sculptori, pictori şi artiştii 
specializați în arte aplicate, nu pentru proccte, ci pentru 
opere efective, executate în favoarea statului; se repară şi 
se modifică clădiri publice, se înfrumusețează parcuri, se ri- 
dică monumente, se decorează teatre, gări, şcoli şi alte con- 
strucții. O comisie din care nu face parte nici o persoană 
susceptibilă de a beneficia ea din acea sumă, cum e uneori 
cazul la noi, distribue pe bună dreptate, munca răsplătită pe 
care o va produce fiecare artist. Controlul suprem este opinia 
publică, care nu se lasă dusă de nas, ca la noi, şi nici nu se 
îmbată cu vorbe. Evident asociaţiile artiştilor sînt şi ele 
treze, căci nimeni în Elveția nu se lasă intimidat şi nici im- 
presionat de sunetul armonios a! sacului cu grăunțe. Elveţia 
este însă o ţară cu adevărat civilizată, în moravuri şi nu 
numai în vorbe. Noi mai avem până atunci. 


G. OPRESCU 


CRONICA SPORTIVA 


ALPINISMUL. — INTRODUCERE LA SPORTUL 
PE MUNTE 


S'ar părea că într'o revistă cu preocupările „Vieţii Romi- 
neşti“, o cronică sportivă ar constitui un fel de decădere, 
amorul sportului fiind considerat de foarte mulți ca o mani- 
festare inferioară față de cele pur spirituale. 

Inaugurind, totuşi, în numărul de față, această cronică, 
„Viața Romineaacă“ înţelege să urmărească o reabilitare a 
sportului, insistind în special asupra rolului său social şi 
laturei sale estetice, atribute incontestabile ale sportului, 
lăsate de obiceiu în urmă, 

Vom urmări deci în cronicile noastre să subliniem un 
adevăr ce trebue ținut în samă de tineretul sportiv de astăzi, 
că prin sport nu trebue căutată numai realizarea de perfor- 
manțe şi recorduri, ci şi dezvoltarea unor calități sufleteşti 
ce nu se pot căpăta decit pe această calc, sportul avind, în 
acest sens, un rol educativ egal de important cit şi acel al 
studiului. Vom fi preocupați deasemeni să arătăm că astăzi, 
ca o urmare directă a progreselor făcute în toate domeniile, 
sportivul trebue să fie dublat de un om de caracter, în sensul 
că el nu se va putea ridica la un nivel sportiv mai deosebit, 
dacă nu-şi va fi dezvoltat pari passu însuşirile esențiale 
sufleteşti. 

In epoca actuală, sportul nu mai apare ca o activitate 
în care oameni, dotați cu anumite calități fizice, pot deveni 
în scurt timp vedete, pot dobori recorduri şi stabili epoci- 
Nurmi, Arne Borg, Weissmiiller, Tilden, sint azi anahro- 
nisme. 


Cronica sportivă 105 


Personalităţile excepționale, avind, drept atribut esențial, 
calități fizice excepționale, aproape au dispărut. La marile 
concursuri internaționale din ultimul timp şi la Olimpiada 
anului trecut s'au remarcat numeroşi atleți de aceiaşi clasă 
superioară, cari aproape toți au întrecut vechile recorduri 
mondiale şi olimpice, victoria nemai fiind ca în trecut, a 
celui mai bine dotat fiziceşte, ci mai totdeauna a acelora ce 
au realizat mai multă tensiune psihologică, o mai bună 
pregătire sufletească. Invingătorii au dominat, prin calități 
morale, oameni egali cu ci din punct de vedere strict fizic, 

In fine, epoca noastră acordă sportului un rol din ce 
în ce mai însemnat în educația individuală a indivizilor, dove- 
dindu-se că prin pregătire metodică şi inteligentă, pot face 
sport chiar oamenii lipsiți inițial de calitățile fizice necesare, 
dar dotați cu suficientă voință de a-şi apropria o anumită 
activitate sportivă. In acest sens, sportul constitue un minunat 
mijloc de perfecționare a rasei umane, de întărire a trupului 
şi a sufletului în acelaşi timp. Privit şi din acest punct de 
vedere, nu poate fi decit sprijinit de cei preocupați cu 
problemele sociale, 

Inaugurăm cronica de față tocmai cu unul din sporturile 
în care pregătirea individului este neobişnuit de importantă, 
şi anume cu alpinismul, La sportul de munte calitatea sufle- 
tească apare nu numai ca utilă ci ca absolut necesară, 
Nu vom putea da, pentru început decit citeva considerente 
generale, citeva idei oarecum disparate, în legătură cu unele 
probleme pe cari le ridică acest sport. 


Alpinismul este unul din sporturile cari dau cele mai 
mari şi mai prețioase voluptăți, cățăratul dealungul văilor 
abrupte şi colindatul crestelor dantelate ale munților fiind, 
la propriu şi la figurat, o evadare din cadrul îmbicsit de 
reguli şi constringeri al vieții burgheze, evadare pe care şi 
Paul Morand, exagerind puțin, a putut-o numi o adevărată 
protestare în contra civilizației. 

Sus pe culmi, adepţii acestui sport găsesc, la intensitatea 
pe care numai liniştea absolută o poate da, senzația atit de 


106 Viaţa Rominească 


prețioasă a mulțumirii fără rezervă şi a echilibrului sufletesc 
desăvirşit. 

Truda de a te ridica minut cu minut spre locuri greu 
de ajuns, mai proaspete şi mai frumoase, capătă uneori în 
alpinism aspectul unei opere de creație, iar satisfacția con- 
templării văilor adinci şi orizonturilor largi din virfurile 
ridicate deasugra norilor se asamănă cu bucuria cuceritoru- 
lui ce cuprinde din pisc înalt, cu ochii, ținuturile cucerite, 

Muntele este pentru alpinist veşnic nou, îmbrăcînd haină 
inedită cu prilejul fiecărui anotimp, giulgiu alb imaculat 
iarna, covor smălțat de flori vara, schimbindu-şi complect 
aspectul, uneori în cîteva ceasuri, cu o bogăţie de culori şi 
sunete neîntilnite nicăeri în alte părți. 

Din înălțimile muntelui, spațiul ne este perceptibil direct 
prin cele trei dimensiuni ale sale, căpătind adincimi şi relief 
şi dăruind ființei noastre o varietate infinită de senzaţii 
capabilă să modifice întrun asemenca grad noțiunea timpu- 
lui încît individul coborit jos, are impresia că funcționează 
„au ralenti“ într'atît ritmul vieții este mai accelerat şi 
motorul uman reacționează mai viu mai sus pe virfuri. 

De aici o senzație caracteristică de bine, de calm spiritual, 
o senzație de putere şi sănătate trupească, rezultat al unci 
carburații mai active în aerul pur şi ozonizat. 

Este deci un simptom îmbucurător faptul că şi la noi 
munții au început să fie colindați de un număr din ce în ce 
mai mare de turişti, mai ales cînd ne gindim că nu de mult 
munţii noştri erau umblați doar de păstori şi de pionierii 
turismului romînesc: Bucura Dumbrava Ureche, şi alții cîțiva. 

Astăzi, trenuri pline cu oameni de toate virstele, dar în 
special cu tineret, debarcă în ajunul sărbătorilor şi Dumini- 
celor, excursionişti plini de entuziasm, dornici să colinde 
înălțimile. 

Simptom îmbucurător spuneam, care ar fi şi mai îmbucu- 
rător dacă dezvoltarea activității sportive în munţii noştri 
ar merge în acelaşi ritm cu pregătirea necesară celor ce vor 
să facă alpinism pur. Căci dacă elanul şi o anumită rezistență 
fizică, pe cari le au mai toți tinerii plecaţi spre culmi, pe 
cărări bătute, sînt în general suficiente să învingă greutăţile 
muntelui, nu tot astfel stau lucrurile cu acei cari, dorind să 


Cronica sportivă 107 


meargă prin locuri neumblate şi abrupte, îşi riscă, ca urmare 
a lipsei totale de pregătire tehnică, sufletească şi fizică, în 
mod gratuit şi inutil viața. 

Efectele dezastruoase ale acestei situaţii se pot vedea la 
noi din accidentele tot mercu mai frecvente, accidente ce nu 
reprezintă de fel jertfe inerente, necesare progresului, surve- 
nite cu prilejul îndeplinirii vre-unor fapte excepționale, ci 
sînt nenorociri banale, simple urmări ale nepriceperii şi nepre- 
gătirii. 

Căci trebue ținut sama, în alpinism mai mult poate 
decit alte sporturi, că pregătirea trece pe primul plan, de 
ca fiind legate direct viețile celor ce se duc pe pereţi de 
stincă şi văi abrupte, spre micile împărății de frumos, neac- 
cesibile altfel. 

Calitățile sufleteşti şi fizice ale individului sînt desigur 
necesare, dar sînt complect subordonate acestei pregătiri 
menită tocmai a le dezvolta. 

In cadrul acestui articol nu putem nici măcar schița în 
ce ar consta pregătirea tehnică, In cărți de specialitate, în 
publicații periodice, editate de asociaţii turistice, cei 
pasionaţi de alpinism vor găsi, detaliat cunoştinţele şi îndru- 
mările necesare. Semnalăm, că la noi apare de 2 ani o 
excelentă revistă de alpinism supt denumirea „Buletinul 
Alpin“, editată de Clubul Alpin Romin, în care, lunar, sînt 
tratate cu deosebită competență mai toate problemele în legă- 
tură cu această pregătire, 

Incepătorii pot învăța din publicaţii de felul acesta 
cum să-şi aleagă un echipament adecuat anotimpului şi 
situației, cum să-l îngrijască pentru a-l păstra în bună stare, 
cum să se alimenteze în munte, cum să se apere, acolo, de 
frigul iernii, etc. etc. 

Chestiile privitoare la echipament: bocanci cu tricouni, 
colțari pentru pantele de ghiață, piolet, coardă de siguranţă, 
veştminte, ochelari, hrană — etc. etc. — sint deci în legătură 
cu pregătirea tehnică. Tot în cadrul acestei pregătiri intră 
o serie întreagă de cunoştinţe absolut necesare, cari nu se 
pot căpăta decit prin exerciții pe teren. In străinătate există 
şcoli sistematice de alpinism unde începătorii învață tainele 
muntelui, deprinzindu-se să utilizeze prizele pe cari le oferă 
Stinca, să traverseze fără risc pantele de zăpadă deosebit de 


108 Viața Romine assă 


înclinate, să folosească funia întrebuințind pitoane, (cue 
mari de oțel, ce se bat în stincă în porțiunile foarte grele), 
să cunoască pericolele avalanşelor şi ale crevaselor precum 
şi mijloacele de a le evita. Intr'un cuvint: şcoală metodică, 
unde şcolarul îşi asumă fără risc cunoştinţe regulate pui- 
zate din experienţa, truda şi nu arareori jertfa înaintaşilor. 

Şi la noi s'au înființat de curind cîteva cluburi de 
alpinism, cari prin excursii gradate colective au inițiat pănă 
acum un număr destul de important de tineri în practica 
acestui sport. 

Paralel însă cu pregătirea tehnică, care constitue după 
cum spuneam baza alpinismului, trebue urmărită pregătirea 
sufletească şi fizică a individului, 

Deseori muntele este capricios, plin de surprize, supu- 
nind organismul uman la eforturi şi încercări mult mai mari 
decit cele prevăzute, Condiţii climatice defavorabile sau 
incidente nebănuite pot pune pe alpinist în situaţii critice, 
unde antrenamentul şi vigoarea brută nu sint de ajuns. 

Se cere dela individ în astfel de momente energie sufle- 
tească deoscbită, capabilă să-l facă oarecum să se depăşască 
pe el însuşi. 

In sensul acesta muntele este o şcoală excelentă pentru 
formarea caracterului individului, tocmai din cauză că dese 
ori pune pe alpinist în situația de a-şi da sama că de el şi 
de posibilitățile sale depinde viața lui şi uneori şi a altora, 
ceia ce-l incită a face apel la toate resursele lui de voinţă, 
energie, tenacitate, pentru a face față împrejurărilor. Iar 
după izbindă, o senzație nespus de prețioasă şi meritată de 
mulțumire şi putere îl inundă, 

Pregătirea fizică este oarecum o anexă a celei sufleteşti. 
Ea nu interesează decit ca un fel de punct de plecare; ea e 
doar măsura rezistenței individului şi limita pe care acesta 
în mod normal nu trebue să o depăşască în eforturile curente 
pe cari şi le propune într'un timp dat. Un alpinist încercat 
îşi cunoaşte rezistența fizică, işi cîntăreşte bine forțele, 
pregătirea sa sufletească reprezentind o adevărată rezervă de 
posibilități în plus, pentru neprevăzut. In alpinistul adevărat 
cele trei soiuri de pregătire: tehnică, sufletească şi fizică, 
se găsesc într'un echilibru armonios. 


Cronica sportivă 109 


Fără îndoială, aşa cum sint pornite lucrurile astăzi, 
alpinismul se va desvolta şi la noi într'un ritm rapid. Sint 
însă necesare pentru aceasta, în afară de condiţiile schițate 
mai sus, citeva realizări cari să dea posibilitate adepților 
acestui sport să fie în deplinătatea mijloacelor lor. Să ne 
explicăm. 

Partea cea mai obositdare a muntelui o constitue zona 
de pădure cu vegetație abundentă, cu teren moale şi umed, 
De multe ori din gara unde coboară grăbit Simbăta după 
amiază sau în ajun de sărbători, turistul trebue să par- 
curgă timp de 4-5 ceasuri un drum extenuant, pînă în 
zona de unde începe ascensiunea propriu zisă. Mijloace de 
locomoție, funiculare sau căi ferate cu linie îngustă, ar scuti 
aceste eforturi. Aşa se şi face în străinătate, unde numeroase 
mijloace de transport la îndămina turiştilor îi pun în situația 
să ajungă odihniți în regiunea propriu zis alpină. 

Ne gindim că poziția geografică a văii Prahova cu 
impunătorul masiv al Bucegilor şi cu numeroasele centre 
importante de populație aflate acolo, ar prezenta la noi cele 
mai multe şanse să se poată realiza unul sau mai multe 
funiculare pentru persoane. 

Intr'adevăr, numărul din ce în ce mai mare de schiori 
în timpul iernii, de turişti în timpul verii, ca şi faptul că 
în unele stații cum sint Sinaia şi Predealul se desfăşoară 
cea mai mare parte din viaţa de sport în munte a Romîniei, 
ne îndreptățesc să credem că şi din punct de vedere finan- 
ciar şi comercial ideia de mai sus ar prezenta avantagii. 

Insfirşit, faptul) că la Sinaia se construeşte la cota 
1400 m. un mare hotel şi că mai sus, pe acelaşi drum, spre 
Virful cu Dor aproape de creasta muntelui, se găseşte cabana 
S. K. V-ului, una din cele mai mari din munții noştri, că la 
Buşteni fabrica Schiel, are, instalat de mulți ani, un funicular 
ce străbate tot masivul Bucegilor peste munții Jepi, la 
Bolboci in Valea Ialomiţei; faptul că la Predeal s'ar putea 
realiza relativ uşor funiculare spre muntele Piatra Mare iar 
la Braşov spre muntele Postăvarul, ne îndreptățesc să credem 
că în această regiune se vor amenaja cele dintăiu funiculare 
de persoane. 

Avantajele funicularului sînt prea evidente ca să fie 


Viața Rominească 110 


necesar să mai insistăm. Menţionăm numai că, în timpul 
verii, cei plecaţi să urce pe trasee grele vor putea să-şi 
transporte la cabanele de pe munte, țintă finală a excursi- 
unii, rucsacurile grele, avind astfel posibilitatea să urce 
delestați stinca, iar în cazul cînd traseul ascensiunii propuse 
nu este prea departe de una din stațiile funicularului sau 
liniei de tren înguste, ar putea fi scutiți de zona obositoare 
de urcuş prin pădure, ajungind la stincă odihniți şi deci cu 
posibilități maxime, 5 

In timpul iernii, avantajele ar fi şi mai mari, schiorii 
urcind cu funicularul în maximum o oră pănă în virful 
muntelui şi economisind astfel, pentru coborire, cea mai 
mare parte din timpul unei zile, ştiind că urcuşul durează 
iarna, cu schiurile, în medie de 6—10 ori mai mult decit 
scoborişul. 

Graţie funicularului, un schior ar putea astfel cobori de 
3—4 ori într'o zi, şi în condiţii fizice mult mai bune, un 
traseu cu o diferență de nivel de 1.500 m. ceia ce fără funi- 
cular este exclus a se face mai mult ca o singură dată. 

Semnalăm deasemeni că folosind funicularul, cabanele se 
pot aproviziona mult mai uşor, fapt foarte important în epoca 
zăpezilor mari, cind comunicarea cu centrele dela poalele 
munților este foarte anevoioasă. 


Fireşte, sumarele indicaţii din prezenta cronică nu ne 
dispensează, ci poate tocmai ne obligă să revenim asupra 
acestei probleme. 

V. NICOLESCU 


MISCELLANEA 


Radio-Bucureşti e în ltalia? 


Se ştie că astăzi posturile de Radio nu mai sînt legate 
de teritoriile naționale, ci sint adesea în străinătate. Belgia- 
nul Degrelle îşi avea nu de mult postul lui în Italia, iar 
acum de cîtva timp, postul spaniol şi catalan Radio - Verdad 
funcționează, cu mult curaj, în Italia. 

Ne întrebăm dacă nu se va fi întimplat, fără ştirea noa- 
stră, vre-o mutare în Italia şi a postului nostru național. 
Intr'adevăr, constatăm că el nu mai depinde, pentru directi- 
vele politice şi economice, de guvernul nostru, ci de cel 
italian. 

N'am auzit pănă acum ca Rominia să fi recunoscut ofi- 
cial cucerirea Abisiniei. Radio-Bucureşti însă a făcut-o de 
mult, căci nu vorbeşte niciodată de regele Italiei, fără să 
adauge şi „împărat al Abisinici”, 

Mai interesant este felul cum se priveşte problema pe- 
trolului. Acum cîtva timp, una dintre speakerițe cetea pe un 
ton entuziast, o poveste care arăta cum în Italia s'a organi- 
zat o cursă de automobile alimentate cu carburant naţional, 
cum această cursă a reuşit perfect deoarece... unul dintre 
vehicule a învins, şi, încîntată, vorbitoarea îşi arăta speranța 
că în curînd Italia se va elibera de jugul străinătății în ce 
priveşte petrolul. Iar străinătatea sintem noi | 

De atunci încoace nu se perde nici-o ocazie de a se 
insista asupra pretinselor descoperiri de zăcăminte petrolie- 
re în Sicilia, sau în alte regiuni. Ştirile acestea au probabil 
o singură mtnire ; aceia de a arăta că petrolul rominesc nu 
e chiar atit de indispensabil pentru Italia, şi că deci i s'ar 
putea reduce prețul. 


112 Viața Rominească 


Când vrei să eviți neolegismele 


Nimic nu este mai amuzant decît să vezi gafele pe care 
le fac diferiţi autori şi mai ales traducători atunci cînd în- 
cearcă să evite cu ori-ce preț ncologismele. Am răsfoit de 
curind traducerea în romineşte a unui roman franțuzesc, 
unde am găsit o sumedenie de „perle”. 

O batistă în care mai dăinueşte ceva din parfumul ei. A 
dăinui, verb cu aromă arhaică, nu poate înlocui pe perzista, 
atunci cînd găsim alături neologismul parfum. Cred apoi că 
a dăinui se întrebuințază numai pentru instituţii şi pentru 
lucruri abstracte, nu pentru un obiect al simțurilor cum 
sînt parfumurile. 

Pentru ca otrava ciupercilor să fi avut vreme să înriu- 
rească aproape sigur asupra d-lui C.. Aici originalul trebue 
să fi fost: a-şi face efectul. Otrava nu înriureşte asupra cui- 
va, ci îl desființează. De altfel a înriuri, cuvînt oribil, nu 
este altceva decît o copie recentă şi rău executată a ncolo- 
gismului a influența. 

Bătrinul om al legii răsfoia un volum...; avu darul să 
redea imediat culori mai vii bătrinului om al legii. Cu cît 
mai scurt, mai frumos şi mai precis e legist decit om al legii ! 
Legea n'are oameni. 

Nu e niciodată o nedreptate să fii amorezat, spune şe- 
ful unui subaltern. Bine înțeles că nu: nu e nici dreptate, nici 
nedreptate, căci amorul mare nimic deaface cu dreptatea: 
trebuia simplu şi clar incorectitudine. 

E măritată şi în preajma divorțului se spune despre o 
femee, care declară şi ea: Sint în preajma divorțului. Dar 
în preajmă însamnă „în apropiere”, ori puțin înainte, ori 
puțin după. Termenul tehnic este: în instanţă de divorț. 

Prin perdeaua pe jumătate străvăzătoare... Știu foarte 
bine că transparent e neologism, dar ştiu tot atit de bine 
că străvăzător însamnă „care străvede”, după cum hotăritor 
este „care hotărăşte”. Și perdeaua nu străvede nimic. 

O secretară... ale cărei avantaje exterioare nu ar fi pri- 
lejuit trupelor lui Menealos să se îndrepte spre zidurile 
Troiei... Aici expresia care trebuia evitată cu orice preț 
este a da ocazia. Numai că dacă a da ocazia se construeşte 


Miscellanea 113 


cu dativul, a prilejui nu are această construcție: e corect 
romineşte a prilejui (sau a prileji) ceva dar nu a prilejui 
cuiva, 

Cunoşti ciupercile? Eu le deosebesc in mai multe fe- 
luri... Expresia de aici este ştiinţifică, prin urmare trebuiau 
menținute ncologismele: eu Je disting În mai multe specii. 

Pe cind străbătea drumul spre X.. Un drum nu se 
străbate, ci se parcurge. A străbate însamnă a „traversa“ în 
lățime, nu în lungime. 

Se temea că nu se va bucura de tihna care-l] înconjura 
la hotel. Pentru un Romiîn însă, tihna nu e niciodată împre- 
jur, ci în el. Evident, confortul te poate înconjura, dar 
tihna nu, 

Intăritarea inspectorului nu mai cunoştea margini. Aici 
trebuia enervarea. A întărita însamnă „a provoca“ sau „a 
excita, a ațița“, lucruri destul de deosebite. 

Inceputul prinzului a fost tăcut. Dar nici începutul, 
nici prînzul nu vorbesc niciodată. Trebuia taciturn, cuvint 
care însamnă „unde se tace“ sau „la care se tace“, 

Dejunul fu mai însuflețit decit prinzul. Cuvintul fn- 
sufiețit nu e decit o traducere proastă a lui animat. De 
unde animat pentru noi nu are etimologie transparentă, şi 
însamnă numai „cu viață, cu veselie sau gălăgie”, însuflețit 
este clar şi însamnă „care are suflet“, ceia ce nu se potri- 
veşte de loc pentru un dejun. 

Simţea fără greş că puterile îi slăbiau. Ce poate fi a 
simți fără greş? A fi sigur că simți. Dar nu asta este 
ideia autorului care a scris simțea în mod infailibil, ci 
„Simțea că slăbeşte, şi nu se înşela“, 

Imbrăcase aceiaşi rochie... de o străşnicie aproape mona- 
hală. Știm cu toții ce se cheamă straşnic: mai întiiu „îngro- 
zitor”, apoi „grozav de“, în bine sau în rău. Prin urmare o 
rochie straşnică ar fi însemnat la început o rochie „care 
Îţi inspiră groază“ ; astăzi însamnă, după tonul cu care se 
pronunţă, că e „foarte frumoasă“, sau că e „ridicolă“. Dar sub- 
stantivul străşnicie a păstrat înțelesul etimologic şi nu fn- 
samnă decit „grozăvie“ şi „strictețe“. Bănuesc că în ori- 
ginal rochia era numai severă. 

Cred că aceste citeva exemple arată cu prisosință că 


144 Viața Rominească 


fuga nesocotită de neologisme duce la alcătuirea de fraze 
absurde, ceia ce constitue negarea scopului esenţial al limbii: 
acela de a te face înțeles, 


O mică prostie a unui mare român 


„Sfaturi pe întuneric“. — Pe lingă frumusețea lui literară, 
titlul acesta, ales de d. Iorga pentru ultima d-sale carte, mai 
prezintă şi avantajul unei perfecte potriviri cu conținutul. 
Intr'adevăr, e vorba de o reunire de conferințe ținute la ra- 
dio. Ori toată lumea ştie că undele de T. S. F. se produc 
printr'o considerabilă scintee, adică prin ceva eminamente 
obscur, scîinteia fiind, după opinia unanimă a fizicienilor, 
negația însăşi a tot ce e energie luminoasă. 

Pe de altă parte camera cu microfonul în fața căruia 
vorbitorul işi distribue sfaturile, este totdeauna cufundată 
în întunerec. Lucru foarte natural, dacă ne reamintim că ori- 
şice conferinţă la Radio trebue cetită, şi că tenebrele sînt, 
prin natura lor, special de propice lecturii. Iată de ce s'a 
creat această tradiție ca în camera de cetire să fie întuneric 
besnă. 

Cit despre împrejurările în care domnul abonat ascultă 
programul, orice tesefist ştie că această audiție nu se poate 
face decit în cea mai complectă obscuritate. Dealtfel, partea 
mai importantă a programului are loc seara, adică — precum 
toată lumea ştie — cînd soarele, de mult apus, nu mai poate 
produce aproape nici-o lumină. 

Insfirşit, aparatul de radio, ca să funcționeze, este pre- 
văzut cu ceia ce în limba vulgară se numeşte „lămpi“. Fie- 
care din noi cunoaşte, încă din copilărie, ce este o lampă, 
ustensil foarte comod, prevăzut cu un dispozitiv ingenios prin 
care putem stinge oricind! lumina şi produce întunericul la 
comandă. 

Pentru toate aceste motive, conferințele la radio trebue 
— exact aşa cum face d, Iorga -- considerate ca nişte mij- 
loace sigure de a provoca întunerec. Și tăcere — va adăoga 
un alt bărbat de Stat, d. Coolidge fostul preşedinte al Sta- 
telor-Unite. Căci „radiofonia —a spus odată acesta — e una 
din cele mai mari inverițiuni ale omului; într'adevăr, e dea- 


Miscellanea 115 


juns să întorci un mic şurub pentru a face, subit şi defini- 
tiv, pe vorbitor să tacă“. 
Teoria americană a radiofoniei fabricantă de silențiu 


trebue neapărat combinată cu teoria rominească a conferinței 
producătoare de tenebre. 


Din cariera unui vechiu necrofil 


Dl. Iorga nu-l iubea pe Nicolae Gane, acel om bun şi 
de treabă, care a fermecet adolescența noastră cu povestirile 
lui romantice şi înduioşătoare. D-1 Iorga nu-l iubia, Şi cînd 
Nicolae Gane a murit, d. Iorga i-a făcut un elogiu funebru 
în care a aranjat pe defunct aşa cum ştie d-sa. 

li reproşează, de pildă, că a fost ministru liberal. Dar 
tot d-sa îl iartă, explicînd că „numai nevoile lui îl legau de 
liberali“. Și ca să-l reabiliteze complect, d. Iorga descopere 
că Gane, în fond, şi în forul lui interior, era iorghist: 

„Însamnă oare aceasta (adică faptul de a fi făcut poli- 
tică liberală) că el n'ar fi vrut să facă o politică pe care 
deşi om politic, n'a făcut-o? Imi amintesc o scenă“, 

Atenţiune! Urmează producerea probelor. Căci asta a fost 
totdeauna puterea d-lui Iorga: argumentele de fapt. In speță, 
ca să dovedească că Gane ardea de dorința să facă ceia ce în 
realitate nu făcuse niciodată, d. Iorga invocă faptul că odată, 
la o conferință ținută de d-sa la Iaşi, a venit şi Nicolae Gane 
să asculte. Se ştie cît de sensibil este d. lorga la asemenea 
mici atenții şi cum oricine poate cumpăra cu o amabilitate 
pe acest om de o bunătate infinită. Aşa dar: 

„Îmi amintesc o scenă. Se vorbise la Iaşi d . 
dințe, de alt ideal, de alt sistem şi de alte oriai Fas 
politică națională unitară, senină şi bună...“ (cetitorul a în- 
țeles, desigur, despre cine e vorba» aici...) Printre cei pre- 
zenți „era şi un frumos bătrin, cu plete şi barba de mult 
albe“ (fireşte, cînd te porți cuviincios, devii numaidecit „fru- 
mos bătrîn“), Şi d. Iorga conchide: y 

„Din viața politică a ferici i 
inai aAA p tului răposat păstrăm această 

Pentrucă, la urma urmelor, într'un elogiu funebru este 
de o elementară delicateță să arătăm tot ce nu ne plăcea la 


116 Viața Rominească 


ă i i lucruri care ne convin — sub- 
defunct şi să indicăm puținele 
liniînd că este singurul lucru decent atunci cînd socotim că 

te numai unul. 
7 Cit despre meritele literare ale lui Gane, d. Iorga le po- 
te sincer — dar critic: 
"U Mish noastră politică va îmbrăca un moment (!) la Iaşi, 
doliul obligat (!) pentru acela care i-a fost figurant (1) de 
frunte în scriitorul ilustru care era Nicolae Gane“. 

Fraza este o remarcabilă concentrare de rezerve şi pre- 
cupeţiri. Plus maliția clasică de a lăuda pe un om politic 
pentru meritele sale literare sau, viceversa, pe poet pentru 
situațiile sale în Stat. 

Ta fraza următoare, printr'un frumos contrast de ton, d. 
Iorga părăseşte stilul indirect, şi-şi exprimă franc agasarea. 
Vorbind de publicul dispus să slăvească pe Nicolae Gane cu 

ilejul morţii sale, d. Iorga izbucneşte: : 
pe Mas bine să-l lase în pace, acolo în căsuţa lui, neagră 
de durere adevărată, între fii şi fiice, nepoți şi nepoate“. 

Este sincera dorință a d-lui Iorga ca regretarea lui Gane 
să rămie o strictă afacere de familie... 


Bicentenarul Universităţii din Goettingen 


La 30 Iunie încep serbările pentru împlinirea a două sate 

de ani dela înființarea Universităţii din Göttingen, care s'a 
bucurat pină nu de mult de o vast strălucire şi de un deo- 
igiu în lumea intelectua 

pR eea trecut, cu ocazia serbärilor similare dela Hei- 
delberg, invitațiile trimise universităților străine au fost e 
mare parte respinse, deoarece în multe țări se socotește : 
ştiinţa merge mină în mînă cu libertarea de cugetare şi e 
exprimare, care astăzi sunt înăbuşite în Germania, totuşi 
conducătorii învăţămîntului au adresat şi anul acesta invitații 

i lor centre universitare. 

Ai ez dată refuzurile au fost încă mai masive decit 
anul trecut. In special țările scandinave şi anglo-saxone au 
declarat că se abțin dela serbările din Göttingen, de teamă 
ca nu cumva prezența lor să fie socotită ca o abdicare dela 


Miscellaneia 117 


idealul libertății intelectuale. Oamenii de ştiinţă au refuzat să 
acopere cu prestigiul lor sabotarea adevărului şi a ştiinţei 
în cel de al treilea Reich. 7 

S'a mai remarcat şi un amănunt concludent, anume faptul 
că data de 30 Iunie constitue o aluzie la un fapt petrecut 
exact acum o sută de ani: la 30 Iunie 1837 au fost izgoniți 
dela universitatea din Göttingen şapte savanți de reputație 
mondială, acuzați că şi-au permis să semneze un manifest 
pentru respectarea constituției şi pentru libertatea de cuge- 
tare. Intre cei şapte se găseau şi frații Jacob Wilhelm Grimm, 
creatorii lingvisticei germanice şi ai folclorului german, sa- 
vanți ale căror lucrări (în special dicționarul limbii germane) 
sînt pină azi socotite de specialişti ca indispensabile. 

Este uşor de înțeles dece profesorii dela Oxford sau dela 
Cambridge au ținut să arate că nu se asociază la sărbătorirea 
acestui centenar ruşinos. 

Totuşi serbările nu vor fi cu totul lipsite de prezența 
străinătății: Rominia va fi reprezentată prin d. Sextil Puş- 
carriu, dela Universitatea din Cluj. La întoarcere, d-sa ne va 
arăta, de sigur, ce bine merge ştiinţa atunci cînd li se răpeşte 
oamenilor libertatea. 


Stricătorii de limbă 


Cultura romînească modernă a început cu vaste contro- 
verse în materie de limbă. Faza Russo-Eliad este acea a 
încercărilor în toate direcțiile, a exagerărilor atit în sensul 
neaoşist cît şi în acel nelogist. Faza Maiorescu este aceea a 
culesului roadelor, a punerii la puncţ şi a găsirii unei ati- 
tudini cuminţi, eclectice, atitudinea bunului gust. Astfel 
chestiunea părea închisă. Şi într'adevăr, închisă este. Sado- 
veanu, Arghezi sunt exemple tipice în această privință, Ei 
ştiu inventa cuvinte care să prindă instantaneu, ca un altoi, 
pe limba existentă. Ei ştiu împămînteni neologismele, ştiu să 
le combine cu vorbele arhaice astfel încit căsătoria să pară 
firească. Aşa încit, în măsura în careavem aface cu scriitori 
de talent, vechea discuție nu mai poate avea loc. Autori ca 
Cezar Petrescu, Teodoreanu, Camil Petrescu, Rebreanu, Ibrăi- 


118 Viața Rominească 


leanu, Pătrăşcanu scriu exact după principiile de cumpătare 
şi eleganță ale lui Russo-Negruzi-Odobescu. Chestiunea e 
lichidată. 

Dar trebue să mai socotim şi pe proşti. In ultima vreme 
o mişcare exact tot atit de ridicolă ca şi aceea a lui Arune 
Pumnul cere, cu orgoliu, lepădarea neologismelor din limbă. 
Este revendicarea mizeriei fudule: să se sacrifice proprietatea 
ca să se păstreze puritatea. Sau când este absolut nevoie de 
redat o anumită noțiune pentru care vorba rominească lip- 
seşte, să se compună cu bravură, un „pumnism“. 

Vremile de humoristică memorie ale lui gitlegău şi 
deperetefrecător s'au reîntors. Cu acest mic supliment de 
grotesc: că legiferările iau un caracter fascist coercitiv şi 
cer a fi aplicate cu baioneta. Cer —, şi obțin. Există, bunăoară, 
un regulament al cenzurii cinematografice prin care membrii 
comisiei de control a filmelor sancţionează nu numai porno- 
grafia eventuală din acestea, ci şi estetica limbii întrebuințată 
în traducerile din subtitluri. 

In cursul acestui an, unul din prepuşii comisiei, scriitor 
romin membru al S. S. R.-ului, a socotit scandalos să se mai 
întrebuințeze cuvintul „flirt“. Faptul că Franţa îl foloseşte 
nu-i o încurajare, Franța avind azi o reputație foarte proastă 
în cercurile culturale romîne. Atunci, scriitorul însărcinat cu 
corectarea textelor, a creiat, el, o vorbă, din propria d-sale 
închipuire personală. Flirt—a hotărît funcţionarul — se va 
traduce de acum înainte prin „glumici. 

Cum proprietarul filmului nu era îndestul de poet ca să 
simtă frumusețea acestei noui expresii, n'a ținut seama de 
ucazul puristului, care a cerut pur şi simplu suspendarea 
filmului, şi ridicarea lui de pe afiş pină ce veneticul „flirt“ va 
fi înlocuit prin legalul „glumici“. Şi a trebuit să intervină 
mijloace desigur economico-financiare pentru a neutraliza 
elanul patriotic al linguistului revoltat. 


Premiera d-lui C. Manolache 


Academia Romină”ă premiat romanul „Sfinta Dreptate“ 
a d-lui C. Manolache, Premiul decernat nu consacră un scri- 


Miscellanea 119 


itor, după cum nu valorifică o operă, deoarece şi una şi cea- 
laltă n'au aşteptat distincția înaltului aşezămiînt, pentru a fi 
realități. Gestul subliniază cel mult o justă apreciere. 

Realistul viguros din „Destăinuirile Colonelului Mihu“ 
subtilul esseist şi autor dramatic, d. C. Manolache ni-a dat 
În romanul său „Sfinta Dreptate“ frinturi, de o puternică 
evocare, din viața satului rominesc şi o frescă a peisajului 
autohton. Viaţa lui Tudose Leahu, eroică prin efortul per- 
manent de a face să triumfe dreptatea, înfăţişează în mul- 
tiplele ei frămintări tot atitea aspecte din realitatea romi- 
nească — cu luminile şi scăderile ei. In cadrul Prigorenilor 
şi apoi la laşi viața eroului se desfăşoară plural, se ampli- 
fică, pînă în momentul suprem al acțiunii, care marchează 
şi prăbuşirea. 

Peregrinările şi dibuirile lui Tudose Leahu — 
atitor frămintări în care eticul se îmbină cu socialul za na 
peste momentul individual şi sintetizează o epocă şi 'viața 
unei rit colectivități. Aceasta dă valoarea deosebită ro- 
manului premiat şi oferă ar isi 
chibzuit al ppt at co cal sui ca tă ARANI 


Bilete de papagal 


Au reapărut Biletele de Papagal, pline de sevă 
şi acidă. Arghezi este un om Pin N'are păreri da penca 
ori de stinga. El dacă loveşte sau înțeapă este pentru că 
omul acela e prost'sau fudul, sau obraznic, sau excroc, Şi 
impunsăturile lui sunt curate, ca cele de floretă, şi merg drept 
la țintă. Și impunsăturile lui sunt de o vervă enormă; 

„In timpul discursului, monitorul cîrnilor deformați s'a 
comportat ca un zeflemist de bilciu, şi faţă de un Martor 
care-i dicta decență ca un băiat gătit. O ținută de farsor ps 
Cişmigiu şi de crai informat, de răspintie, care tocmeşte pre- 
țul lingă o plăcintărie, dă fum pe nas şi sună sutele în bu- 
apari pantalonului din stinga“, 

ine ar putea spune că acest protret, destinat d-lui 
potriveşte cu modelul? Dar n'are aface. Căci se e 
Se potriveşte cu situația generală, cu ce ştim noi că face "i 


120 Viața Românească 


Iorga şi cu nevoia noastră de a spune ceva d-lui Iorga pen- 
tru asta. Şi atunci, potopul de invenții verbale ale lui Ar- 
ghezi răcoreşte ca o invectivă în sine, şi cu cit torentul de 
cuvinte conține aranjamente mai curioase, mai neaşteptate, 
cu cît puterea poetică a combinațiilor de imagini e mai mare, 
cu atit mai bine se potrivesc ele cu d. Iorga, cu, adică ce 
am dori noi să-i facem d-lui Iorga. Arghezi este poezia în- 
săşi; cînd spune el ceva, devine incantație magică ori bles- 
tem eficace. i 

Arghezi are mulți duşmani, căci nu ştie menaja pe ni- 
meni. Un singur prieten îl apără. Acesta e Regele, căruia şi 
el îi întoarce cu căldură prietenia. 

Biletele de Papagal apar săptăminal, şi-s scrise integral 
de Arghezi. Sistemul revistei personale e un semn de cul- 
tură înaintată. Faptul că aceasta e posibil în România e un 
semn îmbucurător, Și încă mai îmbucurătoare e educația pe 
care o face cetitorului fineţea şi ironia lui Arghezi. Ascul- 
taţi numai una singură din glumele sale: 

„D-l Dr. C. Angelescu, ministru al Instrucțiunii Publice, 
şi fostul chirurg al lui Ion I. C, Brătianu. (Se ştie ce s'a 
întâmplat: chirurgul a rămas în viață)“. 


Un proaspăt comunist 


Fabrica de „comunişti“ din România, lucrează intens. 
Zilnic aproape se lansează cite un nou produs, cu toată re- 
clama şi publicitatea aferente. 

Ultimul comunist romîn este d, Titulescu. Propriu zis, 
d. Titulescu era mai de mult reperat ca atare de o anumită 
presă patriotică. Ba încă un fel de şef de partid îi făcuseo 
interpelare în Parlament, cu cuvenitele inexactități, încă de 
pe cînd d. Titulescu era ministru în funcțiune. Dar oricum, 
era, pe atunci, vorba de un „comunism“ incipient, în faza 
lui de incubație, scăpind multora, şi observabil numai de 
inițiați. 

La debarcarea d-lui N. Titulescu, prin prea eleganta con- 
cediere de acum un an, şoaptele au început să facă ocolul 


Miscelanea 121 


cafenelei — şi, evident, ele se învârteau tot în jurul „co- 
munismului“ d-lui Titulescu. 

In presă, la început, nu au pătruns, pentrucă pe vremea 
aceia cenzura simplificase problema Titulescu prin suprimarea 
a tot ce se scria despre d. Titulescu. 

Misterul acesta, întreținut de cenzură, în jurul plecării 
d-lui Titulescu din fruntea Ministerului de externe putea 
desigur confirma opinunile susținute de cafenea, dar mai 
puteau însemna şi altceva. 

A urmat boala fostului cancelar — singurul episod care 
n'a fost pină acum calificat comunist. In schimb, adeziunea 
sa la mişcarea pentru pace din România, a cărei prezidenție 
de onoare a primit-o, alături de preşidenția activă a d-lui dr. 
Lupu a fost viu salutată de patrioți ca un gest net „comus 
nist", 

Cind d. Titulescu, răspunzind numeroaselor invitații ce 
i s'au făcut de a conferenția la Londra, Praga şi Paris, a 
început să se mişte, atunci şoaptele cafenelei, cu concursul 
de astă dată al cenzurii, s'au materializat într'o campanie de 
presă contra d-lui Titulescu cu aceiaşi furie ca şi aceca des- 
lănțuită contra d-rului Lupu, în anul precedent. 

Intreaga dreaptă în frunte cu marii noştri „diplomaţi“ 
sub conducerea spirituală a d-lor Manoilescu şi George Bră- 
tianu, au luat poziţie şi au rostit sentințe intenționat inteli- 
gente destinate să desființeze pe omul de stat, onorat cu atitea 
măgulitoare atențiuni desigur din eroare în atitea capitale 
europene. 

Acum d. Titulescu e pur şi simplu declarat „comunist“, 
„āvocat al internaționalei III-a“, măgent al Moscovei“ şi 
„vândut Sovietelor“. 

Lipsa din țară a celui atacat dăduse mare curaj vitejilor 
care conduceau campania, care scontau ce putea fi interpre- 
tată o înfrângere definitivă a fostului ministru de externe. 

Replica însă a venit promtă, printr'un interview acordat 
ziarului „Universul“, Şi a aduscu ea şi o promisiune de mare 
răfuială, la toamnă, în Parlament. Iar voinicii, dintr'o ele- 
mentară precauțiune, au Început să tremure anticipat la 
gîndul acestor puneri la punct. 


122 Viața Rominească 
Evoluţia dreptei 


„Dreapta” noastră națională a avut o bogată evoluție, 
neaşteptată, în fond, Căci considerind absența de conținut 
real, pare curios a se vorbi de evoluţie. Vidul e ceva relativ 
constant. Cum ar putea vidul să comporte faze? 

Decit în lumea mirajelor de tot soiul care este viața 
socială se întîmplă multe minuni. 

Aşa dar dreapta rominească a traversat mai multe faze. 

Prima a fost imitația pură, pe baza simplului fapt că, 
la un moment dat, dreapta ajunsese a fi „la modă“ într'o 
anumită parte din Europa. 

A urmat apoi încercarea înjghebării unei ideologii 
proprii. S'au propus două formule: „Stat totalitar“ şi „Stat 
corporatist“. Dar repede s'a observat că „tot“ şi „total“, şi 
„totalitar“, şi „totalitaritate“, şi „totalitarism“ şi oricît s'ar 
lungi cuvintul, înseamnă în fond ceva foarte vechiu şi banal; 
înseamnă naționalism încuiat, şovinism exclusivist. Cît despre 
corporatism, s'a putut uşor constata că partidele de stinga 
întotdeauna au fost „corporatiste“, cerind principiul acesta 
profesional cînd ca un simplu corectiv (stinga moderată) 
cînd ca bază de regim (socialiştii), 

S'a trecut atunci la faza treia; s'a căutat a se compensa 
eşecul ideologic cu succese obținute printr'o simbolică tea- 
trală. Este epoca uniformelor, a cămeşilor verzi, albastre 
sau brune. Desigur nu se poate contesta oarecare izbândă în 
această privință. Ideea cămeşilor a fost bine primită, căci 
ţăranul realiza pe această cale un deziderat important — mai 
ales în regiunile sărace. Se vedea deodată împroprietărit cu 
o cămaşă. Decit, prin aceasta, caracterul ideal simbolic dis- 
părea. Cămaşa, revenită la sensul propriu, şi-l pierdea pe 
cel figurat. Ceeace nu înseamnă că culoarea cămeşii nu-şi 
avea şi ea importanța ei. Căci, spre deosebire de cămaşa 
albă, cămaşa colorată duce mai bine la tăvăleală şi suportă 
superior ale timpului reparabile sau ireparabile ultragii. In 
fond, cămaşa cea mai politică este tot cea neagră, care dă 
un aspect demn indiferent de orice considerațiune temporală. 

Și a trecut şi asta; şi „dreapta“ a intrat atunci în faza 
patra, aceea a calomniilor zvirlite împotriva partidelor de 


Miscellanea 123 


ordine şi oamenilor politici care, prin destoinicia şi cinstea 
lor, păreau periculoşi pentru nouile curente. Intr'o privinţă, 
faza aceasta e cea mai hidă din toate şi cea mai demorali- 
zantă. Am asistat cum se înjghebau, din senin, sisteme de 
orori, deplin scornite, cu care se căuta a se minji cutare om 
politic. Am asistat cum acele citeva încercări de apărare 
prin justiție ale calomniaților se loveau de o metodică pasi- 
vitate a instituțiilor de Stat destinate tocmai să redreseze 
aceste infamante conduite. Am asistat apoi la renunțarea 
dezolată a victimelor. Pasivitatea tribunalelor a contagiat pe 
cei lezaţi, care s'au resemnat a primi fără să cricnească 
valul de gunoaie pe care ultimul mic gazetăraş binevoia să-l 
arunce asupra unei lungi vieți de onestitate. Şi în momentul 
cînd codul penal cel nou întărea sancțiunile împotriva difa- 
mațţiunii şi ponegririi, paralizia generală a justiției îşi con- 
tinua liniştit mersul înainte. 

Decit, lucru curios. Această încercare sistematică de a 
mistifica opinia publică, al cărui succes în ce priveşte de- 
moralizarea şi dezolarea a fost — cum spuneam — deplin, 
a eşuat totuşi în scopurile ei directe. Qui abundant nocent. 
Exagerările acestei prese de scandal-cu-ori-ce-preț n'au întîr- 
ziat a deveni suspecte. Bunul simț al populației a mirosit 
minciuna. Şi pînă la urmă nimeni nu mai lua drept bani-buni 
moneda cea măsluită a calomniatorilor. 

Atunci dreapta a trebuit iarăşi să mai inventeze ceva. 
Şi astfel a intrat ea în faza cincea — deocamdată (şi sperăm) 
ultima. Este faza promisiunilor fanteziste, S'au dus aceşti 
eroi în regiunile cela mai mizere din țară şi, şantajind să- 
răcia, au început a făgădui lucruriJe cele mai abracadabrante. 
Au mers din sat în sat cu lozinci absurde (şi irealizabile, 
ca de pildă „omul şi pogonul“ — care e o aberaţie technică, 
o familie neavând ce să facă cu un pogon sau chiar cu un 
hectar). S'au promis acolo păduri care nu există şi s'a agitat 
ideea iîmpărțirei tuturor soiurilor de bunuri, pe baza unui 
comunism exact identic cu acela pe care aceşti oneşti luptă- 
tori îl combăteau cu atita străşnicie. 

Acţiunea dreptei a intrat în faza „demagogiei totalitare“, 
Şi aci nu mai putem suride, ca la celelalte faze. O asemenea 
campanie de promisiuni utopice şi perspective deşănțate di- 


124 Viaţa Rominească 


namitează terenul şi deschide calea revoluției. Pe de altă 
parte, dreapta, în această privință, handicapează stînga. Căci 
dreapta nu se teme de revoluție, ca una ce, neavînd nimic, 
nu poate avea nimic de pierdut. In aceste condiții, propa- 
ganda demagogică constitue o primejdie care poate duce la 
o explozie a întregei acestei nefericite țări. 


RECENZII 
CEZAR PETRESCU: 1907., ed. Cugetarea, 1937. 


Există două metode în arta romanului. Ca să alegem două 
nume (am fi putut alege şi altele), am zice că există o me 
todă Anatole France şi o metodă Balzac. Cel dintăiu scria rar, 
şi nu dedea drumul decit la opere indelung peptănate, cu 
toate piesele ajustate migălos şi şlefuite. Celălalt încerca tot 
timpul, se descurca pe drum, şi, dacă nu-i plăcea, se despă- 
gubea încercind, mai departe, altceva. Din cind în cînd, din 
acest elan uraganic, eşea o capodoperă de un suflu majestuos. 

Cezar Petrescu intră mai degrabă în familia Balzac de- 
cit în categoria France. Ceia ce izbeşte în cărțile sale e 
cantitatea enormă de lucruri pe care le are de spus, Simțim 
că e silit să procedeze nu pălind ani întregi deasupra planului 
lucrării, ci pornind la drum, cu o vagă schemă de plan în cap. 
Marta Bibescu îmi spunea odată: „Nu există mai multe feluri 
de a scrie, ci dear unul singur: ei o foae de hirtie, un toc 
şi începi“. Doamna Bibescu se înşela, desigur. Mai există şi 
alte procedee. Dar acela al descurcării „chemin faisant“ este, 
fără îndoială unul din cele mai importante. 

Romanele lui Cezar Petrescu sînt pline şi de fapte şi de 
personagii. Romanul său ultim: 1907 ne prezintă figurile cele 
mai diverse, luate din toate etajele aşezării sociale, din toate 
categoriile caracterologice, din toate perioadele virstei. Un 
țăran, un filfison, un boer plin de morgă, un mitocan emfatic, 
un ovreiu parvenit şi obraznic, un student socialist, o coană- 
mare autoritară şi inteligentă, un self-made-mance serios şi lu- 
cid, apoi, citeva figuri, dinadins şterse, de femei caracteristic 


' oarecari, apoi — adică mai ales, un tînăr adolescent, de 16 


ani, cu tot potopul de gînduri contradictorii, unele profunde 


126 Viața Rominoască 


altele frivole, amestec de seriozitate, şi secăturlic, de suave 
entuziasme şi găunos snobism, 

Personajele lui Cezar Petrescu trăesc. Ele nu-s numai 
simple indicații tipologice, cu viața lor întreagă sprijinită pe 
virful subțire al unei anecdote nostime sau al unei replici 
caracteristice, Personajele aici sint hrănite cu fapte multe şi 
atitudini repetate. Figurile sint — cum se zice — „elaborate“ 
— în cel mai deplin înțeles al cuvîntului. 

Dorim ca aprecierile laudative din această recenzie să 
fie considerate ca o pură şi simplă constatare de adevăr. Tocmai 
de aceia ne silim a fi cît mai exigenţi cu putință semnalând 
şi ceia ce displace în noul roman, Și se întimplă ca aceste 
imperfecții să fie toate fără prea mare importanță, 

De pildă neglijenţe stilistice ca ; „fireştile orinduiri ale 
naturii“, 

Nu se poate. Firesc şi natural sint exact sinonime ; nu 
se poate zice orinduirile naturale ale naturii. 

De asemenea nu se pot contopi (de cit în scop intenționat 
humoristic) două metafore. De exemplu: se zice „odoare“ — 
la figurat pentru copii; se zice „feciori de bani-gata“, tot la 
figurat, şi tot despre copii. Dar, Dumnezeule, nu se poate 
zice „odoare de bani gata“. (Se poate zice „mon petit bonho- 
mme de chemin“; se poate zice „le chemin de la croix“; dar 
nu se poate fuziona şi zice,„,mon petit bonhomme de chemin 
de croix“), 

Sau, alteori, autorul făcind pe nişte personaje din pro- 
tipendada culturală a epocii să vorbească franțuzeşte, pune 
pe unul să zică „il nous a fausst la compagnie". In franțu- 
zeşte se spune „fauser compagnie", şi nu „la compagnie“, Și 
nici nu se poate atribui greşeala de franceză personajului, 
căci atunci am cădea într'o eroare de psihologie, adică în 
ceva mult mai grav. Și chiar de n'ar fi eroare de psihologie, 
pentru asemenea lucruri trebue ca autorul să indice prin ceva 
că a făcut înadins, 

Alt gen de mici scăpări de vedere: mici fapte material- 
mente imposibile. De pildă eroul — un licean — este pus să 
facă nişte cheltueli. de sigur, psihologiceşte caracteristice, 
dar care necesitau nişte fonduri cam de trei ori cît 
sumele de bani de care dispunea el (şi care sume fuseseră 


Recenzii 127 


deja dilatate pină la limită, printr'o avalanşă de daruri din 
partea tuturor rudelor). 

O altă eroare este aceia de a face să intervină la un 
moment dat un personaj istoriceşte real, şi anume Barbu 
Ştefănescu Delavrancea. Amestecul planurilor diferitede rea- 
lități. diferite este foarte dăunător esteticeşte. Dar asta se 
produc numai mai odată şi scurt. 

O altă eroare este aceia de a atribui unui personaj, exis- 
tent istoriceşte, pe baza reputației lui de om de spirit, 
vorbe de “duh care în realitate sunt de un haz dubios. De 
pildă Carp este presupus a fi botezat pe un politician 
anume Dincă şi care se amesteca în toate: „Dinque de 
la Mirandole“, Asta dă o idee dacă nu eronată dar în cel mai 
bun caz imperfectă despre omul foarte spiritual care era Conu 
Petrache Carp. Şi chiar dacă realmente Carp ar fi făcut acest 
destul de eftin calambur, romancierul trebuia să-i ignoreze se- 
lectind „bon-mots“-uri adevărat caracteristice, deci tocmai pe 
acele excepțional de spirituale. 

Dar, cum am mai spus — semnalez aceste mici cusururi 
tocmai pentru a arăta cît sint ele de mici, E limpede că 
ele nu afectează opera în temeliile ei, şi că-s doar simple ne- 
glijențe — neglijenţe oaricum balzaciene sau tolstoiene, căci,— 
nu mă sfiesc a o spune —d, Cezar Petrescu aparține în mod evi- 
dent acestei familii de scriitori, care cunună armonios „creația“ 
cu „analiza“; care reuşeşte deopotrivă în aşezarea, pe picioare 
solide, a unor personaje multe şi halucinante de realitate, şi 
în scotocirea psihologică în profunzime. La care se mai adaogă 
şi o agreabilă delicateță în pasajele unde obiectul însuşi de 
descris este delicateța sufletească, timiditatea, modestia, de- 
cența şi alte stări de suflet cenuşii ce-s totdeauna foarte a- 
nevoe de redat. 

Ne propunem să revenim asupra acestui roman, atunci 
cînd vor apărea şi celelalte două romane cu care »1907* for- 
mează o trilogie. 

Deocamdată ne mărginim, în prezenta recenzie, să atra- 
gem atenţia că 1907 este una din cărțile d-lui Cezar Petrescu 
care ne-a plăcut poate cel mai mult. O viață intensă şi mul- 
tiplă se găseşte întrînsa, ca într'un bun roman englezesc. 
Fără să mai vorbim de valoarea poetică particulară a acelui 


128 Viața Rominească 


început de veac, epoca 1900—1914, care devine din ce în ce 
mai interesantă şi mai tulburătoare, şi pe care d. Cezar 
Petrescu a ştiut-o zugrăvi în toată complexitatea ei. 


S. 
N. IORGA: Oameni care au fost. Fund. reg. 


Geniul — a spus Bacon — este o lungă răbdare. For- 
mula se aplică de două ori operii d-lui Iorga. Pentru că 
geniul său este făcut 50% din răbdarea noastră şi alte 50% 
dintr'un fel foarte particular de răbdare, personală dumi- 
sale, şi despre care vom avea a ne ocupa mai jos. Este ca- 
racteristic cum opera culturaliceşte cea mai pozitivă a d-lui 
Iorga o reprezintă excelentele d-sale portrete de „oameni care 
au fost“. Pentru a deveni genial, d. Iorga aşteaptă cu o lău- 
dabilă răbdare ca oamenii să treacă pe lumea cealaltă. Fru- 
musețea literară a necrologului este atunci justul preț al aş- 
teptării recompensate, 

Moartea oamenilor în genere şi a oamenilor de cultură 
în deosebi este excitantul prin excelență al remarcabilului 


său talent. Faptul e de alminteri perfect explicabil. Orice 
defunct este, în sănătoasa limbă a biologiei, un concurent mai 


puțin, un eventual detractor în minus, un necuviincios posi- 
bil care devine miraculos imposibil. 

In al doilea rând, lăudarea unui decedat nu leagă aşa 
cum ar angaja elogierea unui om în viață. Faţă de un mort 
nu ai ocazia să trebuiască a-ți schimba părerea. Defuncții au 
această calitate că nu-ți pot plăti cu ingratitudine bunele cu- 
vinte ce le-ai avut pentru dinşii, nici cere pe urmă altele, ca 
pe un drept în numele nu ştiu cărui principiu de consecuență, 

In al treilea rind, decesul altuia comunică o legitimă cu- 
forie din pricina constatării că el a terminat, în timp ce noi 
mergem, zdraveni şi teferi, înainte. Un om cu simțul nuan- 
țelor nu poate să nu distingă această dualitate de situaţii. 
Și o firească bucurie îl va cuprinde, 

Să nu se creadă însă că la d. Iorga bucuria necrofilă în- 
tunecă judecata. Chiar atunci cind zugrăveşte pe un decedat 
recent, d-sa tot ştie găsi accente de mustrare şi de nemulțu- 
mire, Citeodată direct împotriva mortului, alteori împotriva 


Recenzii 129 


zecilor de vii care s'au purtat, odinioară, urit cu „omul care 
a fost“. Astfel, dela un banal discurs funebru, d-sa se înalță 
pe nesimţite la un vast rechizitoriu împotriva unei populații 
întregi de necuviincioşi, ca şi cind în cavalerismul său gata 
oricind de a-şi asuma cauza altora, d. Iorga a început să în- 
vectiveze pe cei rămaşi în viață cu aceeaşi generoasă violenţă 
pe care ar pune-o în răzbunarea unor injurii suferite perso- 
nal de d-sa. 
S. 


ALFRED SAVELLE: „Spania 1937", Cultura Poporului, 1937 


Publicul românesc trebue să fi băgat de seamă că infor- 
mațiile care ne vin din Spania sint toate favorabile uneia 
singure dintre cele două tabere în luptă. Lucrul acesta merge 
atita de departe, încit ajungi să te întrebi cum se face că, 
după atitea uriaşe succese neintrerupte, ambii beligeranți se 
mai găsesc incă pe teritoriul spaniol. 

Răspunsul pe care mai toți cititorii l-au dat de mult este 
că ştirile pe care le găsesc în ziare şi la radio sînt departe 
de a fi obiective si mai ales complete fie într'un sens fie in 
cellalt. Tot ce e in avantajul „inamicului“ — fie sting fic 
drept — este trecut cu vederea sau dezmințit, 

Dar operaţiile continuă, nestinjenite de ideile falşe care 
se pot răspindi într'o țară depărtată cum este a noastră, Şi 
cum situația este destul de serioasă pentru a interesa pe toată 
lumea, publicul rominesc incepe să fie nemulțumit de întu- 
nerecul în care este cu voință lăsat, 

De aceca socotim că este foarte bine că s'a tradus în ro” 
mineşte cartea d-lui Alfred Savelle. intitulată Spania 1937. 
Autorul cunoaşte perfect împrejurările din Spania, cauzele 
şi dedesubturile rebeliunii, precum şi faptele de arme care 
li-au urmat pînă azi. f 

Cine citeşte această carte va găsi explicația multor a- 
mănunte care pină acum, în lipsă de informații obiective, i 
s'au părut inexplicabile. De asemenea îşi va putea forma o 
idee despre felul în care se va termina groaznicul măcel. 

Dela „Colibe blestemate“, romanul lui Blasco Ibanez, 
pină la „Păminturi împărțite“, romanul apărut acum doi ani, al 


130 Viața Ro minească 


lui Arconada, se situează o epocă decisivă în evoluția socială 
a poporului Spaniol. Diferența de timp dintre cele două cărți 
nu e decit de cîteva decenii. (Ar fi putut însă fi mai puțin: 
în 1931 să fi fost scrisă prima, iar în 1932 cealaltă), 
In acest scurt răstimp identitatea socială a Spaniei a suferit 
un important reviriment. Din țară cu sistem de guvernare 
feodală, devine o națiune progresistă, republicană, aproiindu- 
ca formă de Stat de vecina ei Franţa. Paradoxul de a fi ră- 
mas o țară de un tip semi medieval, contimporană totuşi cu 
regiuni de avansată conformație socială, se datora anihilării, 
timp de un secol, a oricărei vieți politice pentru populația 
spaniolă. Slaba dezvoltare a industriei şi comerțului, existind 
totuşi din belşug posibilități pentru acestea, raporturile au- 
tocrate dintre țărănime şi proprietarii funciari. menținea mai 
departe situația. Despre Spania lumea ştia doar că are dan- 
suri cu castagnete, curse de tauri şi un mare trecut artistic 
păstrat prin muzee, monumente şi catedrale. Despre viața 
masselor largi nimic nu transpira. Singura mărturie mai no- 
torie a fost cartea lui Blasco Ibanez, 

In 1931 însă situația se schimbă. La alegerile din toamna 
acelui an, din cei 472 deputați ai Cortesilor, 471 erau re- 
publicani şi gata să treacă la marile reforme sociale. O nouă 
Constituție intră în vigoare. Problema vitală — aceia a refor- 
mei agrare — este luată în considerație. Un pas uriaş e fă- 
cut, dela Blasco Ibanez la Arconada. Aşa a mers pină în 
Iunie 1936, cînd s'a produs insurecția generalului rebel Franco. 
Și deatunci întreaga Spanic singeră. 

Progresul istoric ce părea să se facă lent şi fără pertur- 
bări grave, capătă fața oribilă a războiului civil la început 
şi a acelui propriu zis de azi, 

Cartea lui Alfred Savelle, care a apărut în librăriile ro- 
mineşti, este o expunere substanțială şi stufos documentată a 
evenimentelor (în Anexele dela sfirşitul volumului găsim 
lucruri întimplate în cursul lunii Mai) nu numai a eveni- 
mentelor redate arid ca într'un proces verbal, ci şi a cauze- 
lor determinante, a caracterului lor, a ambianţei în care s'au 
produs, toate pe linia desfăşurării lor cronologice. 

După o scurtă prezentare istorică a trecutului spaniol, 
autorul trece la anul crucial 1931, expune sistematic schim- 


Recenzii 131 


bările şi consecințele lor, nu neglijează nici vestigiile mereu 
active ale celor debarcați dela privilegiile lor absolutiste; 
enumără faptele obiectiv, fără a lua vreo atitudine de parti- 
zan înflăcărat ci încercînd cu ponderație o analiză precisă ba- 
zată pe documente şi informații materiale. 

Intervenţia notorie a armatelor străine nu este nici ea 
neglijată dindu-i-se locul şi importanța cuvenite, 

Intenţiile imperialiste- sunt relevate cu toate procedeele 
şi manevrele lor; sunt apoi analizate toate ipocritele dezmin- 
tiri, şi deasemeni toate diversiunile. 

Primejdia comunistă, fantoma cea mai de preț a celor 
interesați este şi ea arătată în realitatea ei, care nu este 
foarte consistentă, 

Consecințele şi intervenţiile europene, perturbarea poli- 
ticei internaționale sunt arătate cu acelaş ton de obiectivi- 
tate şi fără parti-pris. 

Partea doua a cărții se ocupă cu latura militară şi stra- 
tegică a războiului. Raportul de forțe dintre cele două ta- 
bere este considerat în evoluția lui evidențiindu-se luptele 
mai principale, acțiunea de cucerire, technica războiului dus, 
etc, Această parte a cărții va interesa îndeosebi, căci va interesa 


de opotrivă pe simpatizanții ambelor tabere de beligeranți. 


Cartea d-lui Savelle un este opera unui autor care şi-a 
permis să dea o viziune proprie evenimentului. Este mai cu- 
rind o compilare de fapte şi mărturii în vederea unei expuneri 
cit mai precis confirmată de diverse surse de documentare 
asupra situației. Astfel găsim în decursul cărții o sumedenie 
de citate cari degajză pe autor de orice răspundere personală 
(carte albă a situației obiective, am spune), Dar tocmai prin 
aceasta ea devine cu atit mai interesantă şi mai complectă. 
Acel care vrea să aibă adunate la un loc evenimentele din 
Spania, va găsi un material precis şi foarte îngrijit în 
cartea d-lui Alfred Savelle. 


A. G. G. D. 
B. FONDAINE (FUNDOIANU]} : Titanic, 1937. 


Revista noastră nu recenziază decât cărți româneşti (des- 
pre cele străine se ocupă în studii sau cronici, când aseme- 


132 Viața Rominească 


nea cărți merită o asemenea atențiune). Totuşi, recenzia de 
față nu este o excepţie dela regulă pentru bunul motiv că 
Benjamin Fondane autorul volumului de versuri intitulat su- 
gestiv „Titanic“, cste poetul român B. Fundoianu care a ple- 
cat de lângă noi de puțină vreme, câțiva ani după război. 
Această plecare însă nu a fost decăt o simplă mutare a ființei 
lui fizice pe alt meridian, O simplă deplasare dintr'un loc de 
unde o dureroasă nostalgie îl va duce pe drumul veşnic şi 
imens dinlăuntrul său. 

In volumul de versuri romineşti „Privelişti“ ochiul poc- 
tului a surprins dantelele peisagiului sfâşiat cu degetele lui, 
seara. De pe atunci se remarca, în toată personalitatea şi vi- 
ziunea lui, cât era de împrejurată cu elementele poetice ale 
ambianţei, ancore abstracte ce-l țineau prins de nămolul de 
aur al spațiului, 

— Je vais inaugurer ma soconde année et mon second 
voyage parmi les hommes neufs, le voyage d'un homme assis 
mais qui regarde encore à travers les fenêtres... 

In Ulisse, primul său volum de versuri în fran- 
țuzeşte, poetul e tot pe drumuri. Pe un drum din acele care 
nu te lasă să ajungi nicăeri, care nu-ți precizează o ţintă 
fiindcă umbra ta a rămas pe punctul inițial, legată ca un 
palmier care se indoaie dar nu se rupe. De aci pribegia de- 
vine cu atât mai impresionantă, mai dureroasă şi aduce ac- 
cente duse pe lira cântărețului, sunete aspre cari devin iarăşi 
moi, flexibile, evocătoare şi pornite parcă din cavernele ră- 
mase în ființa lui profundă. Pasul călătorului trezeşte ori pe 
uude calcă o rezonanță din trecut, îmbrăcată mereu cu alte 
brocarte şi stofe scumpe, țesute între timp. 

„Titanic“ este al doilea voiaj. Impresurat de aceleaşi 
simțiminte, obsedat de aceleaşi fantome din trecut, fantome 
ce-i apar dinainte şi cari se vor orândui înapoia lui ca să-l 
turmenteze în viitor. Fondane rămâne astfel un poet autentic 
prin destinul lui, 


Assis sur les tropiques ou sur les pâles froids 
qu'est-ce qu'un homme aprés tout? 

, Quelqu'un qui a peur et qui crâne 
qui aime la folie et qui jeune, 


R ecenzii 133 


moitié réel moitié fictif, 

qui souffre dn foie et du songe, 

qui aime ses dieux et les mange 

et dont le coeur durcit comme un morceau de pain.. 


St. R. 


I. PETROVICI: Viața și Opera lui Kant lod. Casa şcoalelor] 


Publicul rominesc cultivat cunoaşte de multă vreme pe 
acest conştiincios şi talentat filozof care în fiecare an aduce 
cetitorului produsul investigațiunilor şi cugetărilor sale. Căr- 
tile acestui ginditor nu-s cărți de popularizare. Sunt totdeauna 
studii aprofundate, destinate în primul rînd specialiştilor. 
Doar faptul că-s scrise cu claritate şi cu o deosebită strălu- 
cire stilistică le face accesibile vulgului „ca şi jcind ar fi‘ 
nişte opere de vulgarizare. Dar nu trebue să luăm drept 
cauză, şi incă pejorativă, simpla coincidență a unor avantagii 
suplimentare, 

De data aceasta, profesorul de la Universitatea din Iaşi 
a atacat o figură centrală, pe aceea alui Immanul Kant, fi- 
lozoful care „a împins cu mult înainte gindirea omenească 
din locul unde o lăsaseră cei mai mari predecesori, ciştigind 
însă poziții prea avansate“ ceeace „a lovit de oarecare steri- 
litate sforțările urmaşilor săi. Ginditorul care a dus aşa de 
departe cugetarea omenească este tot acela care, după isbinda 
lui glorioasă, a înțepenit pentru multă vreme evoluția filo- 
zofică ulterioară“. Decit, adaogă d. Petrovici, o asemenea ne. 
norocire „constitue totodată pentru Kant măreția şi slava 
lui unică“, 

Lucrarea d-lui Petrovici conține, pe lingă biografia filo- 
zotului, o analiză, bucată cu bucată, a operii acestuia, operă 
enciclopedică, unde toate disciplinele cunoscute în acea vreme 
de spiritul uman au fost fecundate de geniul profesorului 
dela Königsberg, E de prisos să spunem cu cîtă limpezime 
şi cu cîtă artă pedagogică diferitele piese ale sistemului (teo- 
ria cunoaşterii, morala, sociologia, estetica) sunt demontate 
şi explicate. Monografia d-lui Petrovici reprezintă cu sigu- 
ranță una din cele mai comode şi folositoare inițieri în filo- 


134 Viața Rominească _ 


zofia kantiană. Vrem însă aci să atragem atenția asupra părții 
nu expozitive, ci apreciative. 

D. Petrovici recunoaşte că în opera lui Kant există con- 
tradicții şi incompatibilități de concluziuni. Dar nu se gră- 
beşte, ca alți comentatori ispitiți de gloria de a critica şi 
a mustra un titan de talia acestuia, să triumfe, beat, de ase- 
menca descoperiri desconsiderătoare. D. Petrovici interpre- 
tează altfel nepotrivirile doctrinare la Kant, căutînd — şi 
găsind — cecace am putea numi „calitatea cusurului“, cali- 
tatea pozitivă care a atras inconvenientul. Și aceste calități 
— căci sunt două — sunt multeralitatea sistemului, combi- 
nată cu o bună-credință, cu o onestitate profesională rară ca- 
re-l împingea pe Kant „să-şi consemneze exact reflecțiunile, 
chiar dacă deocamdată nu se legau prea bine între ele“, 

„Juxtapunerea unor idei nu îndestul armonizate este — 
adaogă d. Petrovici — vestigiul unui electism care nu s'a 
topit peste tot într'o sinteză perfectă. Filozofia lui Kant, 
care unifică atitea concepții diverse subsumindu-le unui punct 
de vedere inedit, a putut scăpa, pe ici pe colo, idei hete- 
rogene şi opuse", 

Originalitatea de ansamblu a operii kantiene este ames- 
tecul de invenție şi bun simț mijlociu. Deobiceiu, calea de 
mijloc, observă d. Petrovici, duce la un „eciectism ieften şi 
nesatisfăcător". Pe dealtă parte, originalitatea lunecă uşor pe 
puntea poziţiilor extremiste, luînd drumul „într'o parte şi 
cheltuindu-se în fosforescențe paradoxale“, Immanuel Kant 
are privilegiul de a cumula avantajele ambelor situații; cel 
este „un exemplu excepțional de structură spirituală la care 
aplecarea puternică pe o linie mediană este întovărăşită de 
originalitate şi strălucire, iar bunul simț echilibrat se aso- 
ciază cu o putere de invenție uimitoare“, 


5. 


}. PETROVICI: Schopenhauer [Bibl. pentru toții. 


Calitățile de scriitor şi istoriograf de care vorbeam mai 
sus îşi găsesc un cimp şi mai slobod ce manifestare în mo- 
nografia despre Schopenhauer. Căci aci eroul este nu numai 


Recenzii 135 


autorul unui sistem filozofic puternic şi viabil, dar şi stă- 
pinul unui splendid talent literar. Astfel d. Petrovici se gă- 
seşte în fața unui subiect cu totul potrivit resurselor sale 
de patetic abstract şi de prezentare lirică a ideilor. 


S. 


ROMULUS CIOFLEC: „VIRTEJUL" Roman, edit. „Adevărul: 


Lumea satelor ardeleneşti din această carte a D-lui Ro- 
mulus Cioflec, nu este nici idilică, nici pitorească, Intrăm cu 
romanul său printre oamenii aspri şi brutali încrustați în 
haine de pămînt cu care îi îmbracă ogorul, bătuți de vin- 
turi năvalnice care-i mînă pînă îi prinde virtejul patimilor 
şi al întimplărilor. Din primele pagini se creiază o intensă 
atmosferă dramatică, care însă nu poate exista de cât în lumea 
satului, în societatea țărănească, cu elementele ei, ce nu pot 
fi transformate în altă atmosferă. Ea are caracterul unei certe 
surde care clocoteşte pe înfundate în patimi sălbatice şi ne- 
înfrânate, ce nu se pot descărca în cuvinte, ci izbucneşte „în 
fapte“, în pradăciuni, incendieri, cultivând infracțiunea supt 
toate formele ei. 

Personagiile romanului sunt toți țărani, oamenii legaţi de 
påmint şi apropiaţi de origina lor, în afară de societatea bur- 
gheză dr azi, dar în care această societate caută să-şi trimită 
influențele prin toate spărturile vieţii săteşti, producând tur- 
burări în acest mediu îngust până ce marea spărtură a răz- 
boiului provoacă virtejul în care viața satului este luată cu totul. 
Diferenţiarea în viața de până atunci uniformă şi stagnantă 
a satului, începe cu plecarea lui Căuş, eroul romanului, la 
militărie. Plecând din sat „se socotea ca şi stăpân pe jumă- 
tate din pământ, în cere intra şi locul lângă casa părin- 
tească, cel cu mormîntul mamei, unde plănuia să-şi ri- 
dice mai târziu casa şi să fie — în valea Tirnei — casa lui 
cu mormîntul“... Acolo îşi lăsa el şi alte comori: „o frăție“ 
cu Ghiţă Haidamai şi o dragoste, „de care mai atirnau şi 
trei jugăre la socoteală“, jugăre ce trebuiau să-i vie când o 
lua-o pe Măriuța de nevastă... Cel întâi lucru pe care-l află 
cătana Mitrea Căuşu la militărie, a fost că era „mic de tot 


136 Viața Rominească 
la cazarmă“, cel ce fusese, dimpreună cn Haidamai, cineva 
de temut la Tirna... In lipsa lui din sat apoi, taică-său îi îns- 
trăinase o parte de pământ, coborându-l dintre fruntaşi la 
mijlocii, iar preotul pusese ochii şi pe jugărul cu mormîntul... 
Prin însurătoarea cu Lința (căci Măriuța îl părăsise şi se mă- 
ritase cu altul), „cele trei jugăre se desprinseră şi ele din so- 
coteala lui Căuş, căci Linţa era „fără cuță“. Cei doi fărtați 
Mitrea Căuş şi Ghiţă Haidamai, îşi puseră nădejdea în munca 
lor cu brațele... dar toate încercările lor desperate de a-şi 
agonisi ceva pe calea aceasta, nu izbutiră — Toate au dus la 
încheerea că „nici birăit şi nici negoț, aşa dar nici contra- 
bandă şi nici cooperativă fără creițari şi fără legături nu sc 
poate“. lar din vorba lui Ghiţă „care le vedea toate cu mintea 
lui neastâmpărată“, ca şi din acea a lui Mitrea, care le sim- 
tea mai mult cu inima, se turbura şi sc mistuia „se oglindeşte 
viu şi colorat, prefacerea înceată dar singură a vieții satului, 
în care pătrunde otrava oraşului şi a capitalismului“. Nu pă- 
mântul îi ține în căutare, ci mai mult negustoriile astea care-i 
saltă pe toți de parcă prind banul din fugă“, observă Haida- 
mai. Foarte interesantă ca prefacere supt influența spiritului 
vremei este personalitatea preotului Cornel Brânduşa şi rolul 
său în formarea şi ridicarea unei clase noi de fruntaşi ai sa- 
tului, care nu mai lucrau la sapă ori la coasă, ci se dădeau 
ori se prefăceau că se dedau la un negoț pe care preotul îi cons- 
fințea prin mânuirea cădelniței în biserică. Partea cea mai 
bună din romanul D-lui Romulus Ciofiec mi se parea 
fi în paginile în jcare analizează cu trăsături de gravor 
cu un ales meşteşug şi o subtilitate în felul celei țără- 
neşti, prefacerile din viața satului sub influența vremurilor 
noi ale capitalismului şi „ale capitalului speculativ“, după 
expresia părintelui Brânduşa. Sunt aceste pagini o ilustrare 
de mare valoare artistică şi adevăr social a istoriei satului 
din preajma războiului: descompunerea valorilor morale tra- 
diționale în viața ţăranului, care duce la crearea unei clase 
noi de exploatatori la sate, duce şi la o regresiune spre mo- 
rala de hoardă şi prădăciune medievală a sufletului țărănesc, 
care pâna atunci se putea considera în posesiunea unei culturi 
de un grad destul de înaintat. Ințelesul moral al noilor mo- 
ravuri sociale, aşa cum se înfiripau sub ochii celor doi făr- 


= 


Recenzii 137 


taţi, în Tirna. se traduce prin hotărărea lor de a întreprinde 
şi ci „un fel de negoț" care să fie echivalentul acestuia şi 
care, în definitiv, era aşa zisul negoţ cu cai... — „Ne înghite 
iadu, Ghiță,...“ — „Ne-om duce după āilalți Mitre.. „Asta 
nu-i păcat ca oricare altul"... — şi Mitrea cătă lung la el. 
— „Ca toate, Mitre. Nu mă judeca cu ochii... Unde so'r 
duce alde Bordeanu şi Fătuleţ, alde Iordache şi Fulea şi 
domnu notar, ne-am duce şi noi“... Infiriparea „Negoțului“, 
tot acel compromis plin de tăcută şiretenie, toată aventura 
plină de fiorii riscului şi de ațițarea înfruntării primejdiei 
cîntată de amintirea doinelor haiduceşti, belşugul care 
pătrunde încet în colibele sărace, încălzind viața femeilor 
şi a copiilor, dar înmuind tot mai mult conştiinţa şi to- 
cind frica şi prevederea prin obiceiu, toate aceste sunt mi- 
nunat alcătuite, dense de acțiune, de emoții şi interes, Mitrea 
e prins asupra faptului. — Hoţii de cai sunt arestați, jude- 


` cați şi condamnați. Mitrea Căuş zace la închisoare. Dar... iz- 


bucneşte războiul. 

Marele merit al romanului d-lui R. Cioflec este accentul 
adevărat din toate reacțiile satului şi ale sufletului țărănesc 
la contactul cu lumea nouă care pătrunde în vatra sa, fie în 
timp de pace sau năpădeşte în timp de războiu. De aceia 
ajunşi la jumătatea cărții cu începerea războiului, avem pu- 
țină părere de rău că evenimentele covârşitoare ale războiului 
nu ne dau răgaz să ținem un contact mai îndelungat cu felui 
în care se prefac sufletele după diferitele sale momente, Im- 
presiile plecării ațițarea, înduioşarea, entuziasmul în care se 
amestecă facticele şi realul, ruperea sufletelor celor plecați 
din sat, treptat cu coborârea în câmpie şi cu schimbarea în 
felul În care erau tratați cu cât se depărtau şi intrau în îm- 
părăția războiului. Țăranii în foc şi luptă, „cu chipurile de 
nerecunoscut, sosite parcă de departe, groaznice, după ceva 
în căutare“... Spitalul în care se întâlnesc cei doi fărtaţi, toate 
trec într'o desfăşurare în goană a unui plan pe ecran. Gro- 
zave sunt clipele întoarcerei lui Mitrea în vatra satului, la 
vatra lui, minunate clipele întâlnirii cu Ghiţă... Dar toată 
partea dela sfârşitul romanului, care ar fi putut fi o încheere 
de o alură demnă de epoca desfăşurată este prea deasă de 
evenimente şi prea strânsă pentru ca să răspundă la nevoia 


138 Viața Rominească 


analizei şi a sintezei, pe care o cere felul cum s'a pus, şi s'a 
tratat problema dela început şi s'a desfăşurat acțiunea până 
aici. Mai ales e prea restrânsă partea dela urmă pentru nevoia 
noastră sufletească de a prinde cu senzibilitatea toate mo- 
mentele din legătura eroului cu destinul său. Simpi cum unul 
acceptă destinul şi altul se răzvrăteşte împotriva lui, conflict 
cu atât mai interesant cu cât e răsfrint! în sufletul şi viața 
elementară dela sat. Trebuia construită puntea între haosul 
războiului şi haosul vremei în care trăim. Adică trebuia o 
desvoltare a romanului în decursul unei trilogii. Paradoxul 
e, că, pe când ne indignăm impotriva romanelor sarbede şi sã- 
race care apar pe piața literară, imputăm D-lui Romulus 
Cioflec abundența, ticseala unui material care covirşeşte pu- 
terea sa de creație şi pe acea a noastră de receptivitate. 

Aici însă e adevărata artă a D-lui Cioflec. Asemene ne 
spune prea puțin despre dragoste, dar nici aceasta nu è o vină, 
cum nu e o vină nici scrisul său dezbrăcat de efecte, simplu 
şi fără nici o artă D-l Cioflec observă şi căută întăiu de 
toate să înțeleagă ca şi personajele sale, apoi după ce a în- 
țeles e emoționat şi ne comunică şi nouă emoția sa. Intr'o 
zămişlire lentă ese din întunecata existență toată această lume 
de la țară, violent luminată de focul unui destin aprig. 


IZ. S: 


T7. ARGHEZI: Ce-ai cu mine, vintule ? 
(cu figuri de Lucia Demetriade-Bălăcescu) 
1937 Cultura Naţională 


Sunt stropi de supărare ori de înduioşare, mici arțaguri 
de copil contrariat, bucurii trecătoare şi momentan enorme, 
ca bucuria de copil care se joacă. Lucrurile sunt privite aşa, 
cam dintr'o parte, cam prin ceeace oamenii mari numesc 
„ punctul de vedere din Sirius“, Şi sunt privite cu acea se- 
riozitate cumplită şi complectă, pe care n'o au decit copii, 
atit copiii ca să zicem aşa „titularii“ cit şi cei „honcris causa“, 
cum este T. Arghezi. 

Bucăţele scurte, despre tot ce ne poate trece prin minte, 


Recenzii 139 


Poezii în proză, picături de infinit căzute pe urzeala de 
culoare cenuşiu-ştearsă a zilelor de toate zilele. 
S. 


ION BIBERI: Oameni în Ceaţă ledit. Ramuri, Craiova). 


Cartea d-lui Ion Biberi este o carte ciudată. In ca nu 
sunt personagii, chiar atunci cind au un nume şi un pronume, 
ci numai anumite stări sufleteşti, duse la paroxism, îndărătul 
cărora creşte drama groazei, „l'angoscia“ stărilor morbide. 

Oameni în Ceaţă, nu e, desigur, nici roman, nici esscu, 
nici chiar o culegere de nuvele. E o serie de „momente“ dis- 
tribuite în patru episoade: „Penumbra Vieții“, „Robia cor- 
pului“, „Puterea mitului“, „Lumea Visului“, 

E poate un poem în proză, un poem dramatic al unui 
meu”, de o reală incoherență, divizat la infinit în el însuşi, 
dar chinuit de o nemărginită sete de a exista ca unul singur. 

Astfel în „Penumbra Vieții“, „Febra“, se realizează stările 
halucinante ale unui adolescent, care încearcă să-şi închege 
personalitatea, eliberindu-se de tutela parentală şi încercînd 
a lua contact cu realitatea. Dar nu găseşte sprijin nici în 
stările moi şi deslinate ale lumii interioare, nici în realitatea 
exterioară, care nu-i restituie decit peisagii in culoarea şi 
forma impuse de propriul său psichism. 

In „Noapte“ avem groaza nebună a descompunerii persona- 
lităţii la un senil, cu toate chinurile omului care presimte 
izolarea sa prin singurătatea plină de spaimă a omului privit 
ca unul ce şi-a împlinit misiunea, urmind a fi scos afară din 
viață, adevărată moarte anticipată. 

In „Țipătul“ avem disoluția personalității în aura cpilepsiei. 
„Lunecare" e poate cea mai bună bucată din volum, Ea răs- 
fringe un conflict mai complicat. Drama are mai multe „mo- 
mente" culminante, conflictul ajuns la paroxism are o dez- 
legare brutală şi cutremurătoare. Intr'un organism ajuns la 
o „totală sfirtecare“, bogatul, cinicul, destrăbălat şi mazochist, 
care-l întreține pe cel dintăi, introduce, în locul personalității 
reale, o altă personalitate, creiată de strimba sa fantezie, 

istovit de foame, îngenuchiat de mizerie, un om bicisnic 
dar de o reală valoare morală, e silit de propria lui neputinţă 


140 Viața Rominească 


să joace rolul unui bufon de bilciu, pentru a-şi amuza patro- 
nul şi pe oaspeţii săi, trecînd prin grozave suferințe fizice 
şi morale. 

El trebuie să se prezinte drept un prinț rus, care vine 
„să facă o vizită de digestie“ în timpul ospățului nemincînd 
nimic, ci numai bind amestecurile de alcohol cele mai tari. 
Petrecerea începe numai din clipa în care flămindul, aproape 
beat, se repede la chelner pentru a-i zmulge farfuria cu mîn- 
care, Chelnerul se fereşte cu îndeminare şi la timp, pentru 
ca nenorocitul să se prăbuşească la pămînt, într'o cădere 
burlescă de clown de circ de bilciu. Conflictul ajunge la 
paroxism într'una din aceste scene, petrecută sub ochii unei 
femei, noua prietenă a patronului „care trona în frumusețea 
ei impersonală de animal tînăr“ la un asemene ospăț. Sub 
influența alcoholului şi a prezenții tinerei femei, eroul po- 
vestirii uită masca şi rolul ce-şi impusese, personalitatea 
străină pe care o adoptase. „Din existența mea anterioară, 
desfăsurată geometric, măsurat, mărunt şi îngrozitor de mo- 
noton, țişnise neaşteptat beţia eliberării, fiorul dulce al ne- 
buniei, ruperea zăgazurilor“, zice povestitorul. Umilinţa, de- 
nunțarea brutală a adevăratei situații față de femeia care se 
lăsase furată de amăgire şi care acum îl strivea cu resentiment 
sub disprețul său, zăgazurile nu mai putură fi ridicate. Odată 
cu eliberarea personalității, însă, toate fiarele din peştera 
adincă a inconştientului se agitară şi năpădiră cu o putere 
în afară de orice control, de orice frină. Conflictul, de data 
aceasta, nu se mai dezleagă printr'o conciliantă evadare înspre 
lumea visului, ci încheerea fu omorul brutal al hidosului 
opresor. 

„Puterea mitului“, a simbolurilor şi a idolilor, îşi ieau 
obirşia în intermitențele vieții, în nevoia de a umplea golu- 
rile din viața noastră interioară, infinit de divizată în ca in- 
săşi. Cind se risipeşte iluzia mitului şi se dărimă idolii, 
individul se trage în el însuşi întorcindu-se spre trecut. Dar 
ce se poate construi în haosul ale cărui margini se destramă 
în discontinuitatea timpului şi al cărui început e neființa, al 
cărui sfîrşit e moartea, absența veşnică? Doar o „Lume din 
vis“, care să-i îngăduie evadarea, să-i împrumute cadrul ei 
fragil şi iluzoriu pentru o destindere trecătoare, o sintetizare 


+, 


Recenzii 14| 


simulată ca aceea din „Regăsire“ în care, personalitatea „fă- 
cută praf“ în urma „şocului“ dintr'un proces, nu se mai poate 
reconstitui complect în nici un fel de condiție de viață. Gru- 
pul care a scăpat de sub controlul mitului şi s'a desprins de 
sub stăpînirea idolului, nu poate găsi altă încheere de cît 
demența, distrugerea finală a supremaţiei genului omenesc, 
„Animalele prolifice domină“, „fuga generală“, „panica oar- 
bă“, „în fața invaziei irezistibile a elementarului şi animali- 
cului“, sfîrşitul grozav al filmului, „Lucruri care vor să vie“, 

D-i Ion Biberi a scris o carte nu numai ciudată, cum 
am spus la început, dar şi extrem de interesantă, Pretutin- 
deni atmosfera densă şi puternică care se cuvine unei ase- 
menca lumi, o măreție tragică în această brutală împingere 
a limitelor vieții sufleteşti, dincolo de rațiune şi de con- 
ştiinţă. Nicăieri în literatura noastră şi foarte rar în litera- 
turile străine, ni se impune senzibilității noastre mai pătrun- 
zător, mai halucinant, simțimîntul singurătăţii omeneşti, pro- 
funda, iremediabila singurătate a omului chiar cînd face parte 
dintr'un grup sau mai ales cînd face parte din grup. Nicio- 
dată nu am văzut mai desluşit profunda mizerie morală cu 
care se tirăşte omul în odioasa încetineală a cotidianului şi 
nu s'a jaccentuat mai cu tărie binefăcătoarea nevoie de a 
evada în vis, de a ne smulge din noi şi din monotonia ire- 
mediabilă a existenții, pentru a trece pragul dincolo... 

a Mărturisesc că as fi vrut să termin cartea cu bucata 
„Călătorul”, care mi-a adus în suflet un rece vint de fata- 
litate a destinului, ca acel al Infernului lui Dante. 

Nu putem reproşa d-lui Biberi că nu ne-a dat un roman 
cu bogatul material pe care-l posedă. Nimic însă nu ne poate 
împedica de „a visa“ că ne vom „evada“ odată şi odată din 
golul lugubru al literaturii noastre celei de toate zilele, pe 
„înălțimile urlătoare“ sau in pintecul pămîntului, în noul 
intern al lumii, sub călăuza autorului „Oamenilor din ceață“ 
In aşteptare, ne putem bucura la gindul că vom citi (oate 
în curînd) cele ce va scrie despre „Breughel cel ciudat“, pe 
care ni-l vesteşte printre operele date în editură. Cine ar putea 
interpreta mai bine viziunea acestui artist, care scrie tainele 
cele mai nedesle gate ale lumii, cu semnele cele mai pămînteşti ? 


IZ. S. 


142 Viaţa Rominească 


C. C. GIURESCU ; Istoria Rominilor 1937 Fund. Carol Il. 
vol. Il; 2 tomuri. 793 p. 


Este volumul II din lucrarea care a produs atita singe 
rău d-lui Iorga, convins că orice tratat de Istoria Rominilor 
este o ofensă personală adusă domniei sale. Cetitorii îşi aduc 
aminte de polemica dusă acum un an de d. Iorga, discuţie 
în care buna credință fusese, cum zic francezii, „le cadet de 
ses soucis". Trebue să ne aşteptăm acum la o recrudescență 
de venin. Cu atît mai mult cu cît volumul 3 (noi le numim 
după aparențele materiale) are un conținut deplin sociologic 
(ca şi ultimile capitole din volumul 2) — şi toată lumea ştie 


că d. Iorga consideră că sociologia este pieirea națiunilor, ` 


lucrările de Istorie trebuind a fi tratate nu după criterii 
instituționale obiective, care-s nişte lanțuri metodologice 
agasante, şi nişte necuviințe, ci tratate aşa cum face d-sa, 
adică „genial“, înțelegind prin asta a merge frumos într'o parte 
mult-mult-mult pină cînd te saturi, şi, numai după ce ți s'a 
făcut bine silă de acea direcție, s'o mai iei puţin şi pe din- 
colo. Cadrele rigide, împărțirea în capitole după nişte reali- 
tăți scornite de cine ştie ce obraznici de sociologi, — acestea 
nu-s admise de savanții cu adevărat temperament, care socot 
ştiinţa o chestie de elan şi în cel mai rău caz de răzbunare 
impotriva măgariinr (sălbateci sau domestici). 

După ce, în volumul I şi în volumul II pină la pag. 331 
d. Giurescu face „istorie istorizantă“, ocupîndu-se, cronologic, 
cu conținutul domniilor pînă la finele acelei a lui Mihai Vi- 
teazul, în restul volumului II şi în tot volumul III reia ma- 
terialul studiat pînă atunci în ordine temporală şi-l anali- 
zează logic, „instituțional“. Domnul, titulatura Statului, 
organizarea administrativă (ceca ce o cuprinde şi pe cca fi- 
nanciară cu care se confundă in bună parte, cealaită parte 
confundindu-se cu atribuţiile judecătoreşti). Remarcabil este 
capitolul despre civilizația urbană care a existat (sau mai 
corect care n'a prea existat) în principatele dunărene. 

Perioada cuprinsă în nouile două volume este aceea pos- 
terioară lui Mircea cel Bătrin şi lui Alezandru cel bun, epoca 
„dacă nu cea mai interesantă, în tot cazul cea mai tipică din 
Istoria noastră. In acest răstimp se dă lupta între două mari 


Recenzii 143 


idei-forțe, între două „serii“ ar fi zis Xenopol. Pe de 
o parte, toate diversele împrejurări care tindeau să facă din 
ţară o negustorie, din guvernare o afacere, din domnie un 
obiect de vinzare la licitație, din dregătorii un fel de titluri 
de rentă, din populație o simplă „materie impozabilă“, Pe 
de-altă parte, trecutul, care nu murise încă; un trecut mai 
decent, cu țărani încă chiaburi şi capabili de serviciu de oaste 
pe cont propriu, cu tot spiritul cavaleresc legat de această 
independență. Unii voevozi — nu zic mai patrioți, căci aşa 
ceva nu prea există încă pe vremea aceea — dar capabili de 
a vedea niţel mai departe decit ziua de miine şi rețeta săp- 
tăminală a birurilor, capabili de ambiția de a juca un rol în 
chestiuntle mari de peste graniță, şi doritori — nu zic să 
devină neatirnați, dar să atirne de o constelație de suverani 
mai complexă decit singura Turcic, cu supuşenia ei finan- 
ciară dezagreabilă şi moraliceşte infamantă din pricina deo- 
sebirei de religie; unii voevozi, zic, mai isteți (cum Ștefan 
cel Mare e un exemplu tipic) caută să stringă la olaltă tot ce 
era preocupare mai idealistă pentru a ridica importanța prin- 
cipatului său. Intre aceste forțe şi cele care trăgeau țările 
romineşti spre structura materialistă de fabrică de impozite, 
lupta era inegală, şi concepția exagerat economică a politicei 
trebuia să învingă. 

Domnia lui Mihai Viteazul este ilustrarea tipică a acestui 
desnodămint. Subt el triumfă concepția „Statului-afacere“, a 
condoțierismului gen quadrocento. Dacă dăm la o parte amo- 
rul literilor şi artelor care la noi n'a existat pe acea vreme 
în mod excesiv, încolo, domnia lui Mihai exprimă fidel con- 
cepţia Renaşterii italiene. 

Dar pină la Mihai, lupta între cele două principii S'a 
dat. Domnia lui Ţepeş, a lui Ion Armeanul, a lui Rareş chiar, 
oglindesc această luptă, singurul aspect care conţine puțină 
reabilitare peste trecutul atit de sumbru moraliceşte al clasei 
stăpînitoare din principatele romineşti. Iată de ce această pe- 
rioadă, cuprinsă în cele două noui tomuri ale d-lui Giurescu 
apărute acum, este poate cea mai dramatică din toată Istoria 
noastră. Și autorul descrie faptele, atit în curgerea lor cro- 
nologică cit şi sociologic, grupate în 'jurul instituțiilor, în 
“chipul cel mai limpede şi mai captivant. Fără să mai vorbim 


”” E 


144 Viața Rominească 


de cantitatea de informaţii nouă, neexistente în Istoria lui 
Xenopol, lucrarea utilizată înainte de apariția acelei a 
d-lui Giurescu (alte sinteze de acest soiu nu se mai scrisese) 
Capitolele finale se ocupă cu civilizația materială şi cu 
cultura. 

Revista noastră îşi rezervă a analiza în mod mai technic 
şi mai amănunțit această lucrare de mare valoare în mo- 
mentul când publicarea ei va fi terminată. S. 


MIHAIL R. ROLLEA Tip. „Atheneu" Buc). 
Din istoria drepturilor omului 


Intr'o broşură de 100 pagini, d. Mihail R. Rollea, evoacă 
începuturile şi activitatea „Ligii drepturilor omului“, înfiin- 
țată la noi de G. Costa-Foru. 

Evocarea țelurilor şi manifestărilor acestei instituții de 
înaltă ținută civilizatoare, în zilele noastre, e serios resimțită. 
Intr'un timp în care drepturile omului sunt tot mai atacate 
şi mai nesocotite, cînd inteligența, demnitatea şi prestigiul 
civilizației şi al culturii sunt tot mai încălcate, un post al 
vigilenții, o instituție protestatară care să atragă, de cîte ori 
se iveşte o abatere dela ținuta etică, atenția conştiinţei pu- 
blice, este în mod absolut necesară. In Franța Liga Dreptu- 
rilor omului e activă şi trează. 

Broşura d-lui Rollea ne sesizează prin conținutul ei sub- 
stanțial asupra importanței ce a avut-o instituția de sub 


auspiciile umanitaristului C. G. Costa-Foru. 
R. 


1937, — ANUL XXIX Nr. 8—9 AUGUST-SEPTEMVRIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ȘI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 


Lucia Mantu Ta amă urgentă. — Politică. — Persecuţii, 3 
V. Madgearu lal Stiințelar in Societatea democratică, (p. & e ) 
Demostene Boter sar anestezie [vernuri, p. 14) 
Margareta Popescu Povestea fotei care a gasit toamna, [p. 16) 
s Călinescu Eugen Lovinescu, (p. 25) 
— Al. O. Teodoreanu Despre Craangă, (p. 36) 
Vera Pamfil Gorki și literatura rusă, (p. 40) 
md ora Căutare (versuri, p. 50) 
+ loan Inceputurile copitoiiemnulul în cale trei principate Fifa ŞI 
Seb, Sebastian Despro o desconsiderare a certitudinilor, (p. (5) 
Al. Philippide Crosica literară [O nouă istorie a literaturii AS p. 71) 
Al. Grour Cronica lingv [O carte despre Tigant, p. 75) 
C. Vipoionsu Cronica externā. (Negociațiuni occidentale și intereso romineşti, p. 77) 
M. Ralea —— — _— Cronica internă [Proprietarii comunisti, p, 83) 
Dr. Voler Novac Cronica științifică (Viaţa în Univers, p. 86) 
Eug. Demetrescu Cronica economică [Piața întermă. Situaţiainternațională, p. 92} 
Rode Georgese Croalca muzicală [Bayreuth 1937, p. 97) 
V, Nicolescu Cronica Sportivă |Imetul în Rominla, p, 100) 
D. |. Suchianu Cronica cinematografică (Propaganda prin film in Germania, p. 104) 
V. Beldiman Scrisori germane |Particularismul hanseat, p. 108) 
Gh. Dinu Vecinii meștri (Viața culturală rusă, p. 114) 
Eug. Torgașev. Vecinii noștri (Tineretul agrarian cehoslovac, p. 119) 


MISCELLANEA: Campania noastră pentru limbă [p. 123). H 1 126). O i 
cagan dp: wa}, A ptr sd (p. sia Două pi dea ear (e Ara RA ago 
mbe romin P . 135). Inami bi 
Aas. M pă a N N L, emocrația [p. 135), Inamicul (p. 136]. „Revistë de 


RECENZII: Pd 139). 6. Călinescu Poesi. Cultura Naţionela.—V. Alecsandri: Drame istorice, 
ed. îngrijită irr forera Scrisul Rominesc. — Pr. Sadoveanu: Domniile lor Doamnele și 
Domnii. pr Andr ga — T. Măruţă: Cazul T. Pisani și peologismele în limba romineancă. Speranțe. 
B. P. Hasdeu: Cuvante den bătrâni, ed. îngrijită de J. Byck. Cultura Naţională, —Al, Lapedatu 
Un episod revoluționar, publ, Academiei Romine.—Cooperotiva muncitorilor străini din U.R.S.S: 
Procesul trotkist— Al. Graur: Neologimele, Fend. reg.—B. P. Hasdeu: Scrieri literare, morale. 
și politice, ed. ingrijita de Mircea Eliade, Fund, reg. — Const. Georgiode : Problemele psiho» 
logisi moderne 1937. 


URII 7 EBA SEPI RI ROMA 38 PUT Aire PAA e 
REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA: STRADA CLEMENCEAU Nr. 9 


=- sra 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ȘI IDEOLOGIE 
eee 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


ANUL XXIX 
AUGUST - SEPTEMBRIE 1937 


stup P I, 


SCHIȚE MICI 


TELEGRAMA URGENTA 


La ghişeul oficiului poştal e la rind un băiat de şcoală. 

Funcționara scrie fără grabă într'o condică. Pune suga- 
tiva, închide condica, deschide alta. Scrie şi într'asta, pune 
„ sugativa, închide. Apoi, pe fila neincepută a unui chitanțier, 
numerotează toate chitanțele, de sus pînă jos, 

Băiatul aşteaptă. 

Lumea, venită în urma lui, aşteaptă. 

Funcționara complectează, în sfirşit, şi chitanța băiatului, 

— Saptesprezece lei! 

Băiatul întinde o sută. 

— N'am vreme să-ţi schimb! 

Un domn din mulțime îi dă repede băiatului şaptespre- 
zece lei. 

Domnişoara ia banii, îi numără, îi aruncă într'o cutie, 
Aşcază încet şi cu precizie rigla pe chitanțier, rupe chitanța» 
aplică ştampila şi înminează chitanța băiatului. 

Persoana care urmează pune pe masă o telegramă, 

— Vă rog, e urgentă! 

Funcționara învălue cu o privire vagă pe cel ce vorbeşte 
4i întinde mina spre telegramă, 

In acel moment se deschide o uşă din fund şi — în in- 
cinta inaccesibilă dindărătul grilajului — intră un tînăr, într” 
un costum jumătate civil, jumătate militar. 

Telegrama rămine pe masă. 

Individul se apropie şi dă domnişoarei dela ghişeu un 
ghemuț de aţă sable. 

— Iaca, ţi-am adus. 

Domnişoara ia ghemuțul şi-l cercetează foarte atent. Apoi 
îi imprimă cu răbdare o serie de mişcări, ca să-i treacă pe 
dinaintea ochilor diferitele lui meridiene şi să poată prinde 
toate jocurile de lumină. Se opreşte puțin şi se uită la tină- 
rul care i l-a adus. Și din nou începe să învirtă ghemul... 

— Păi, nu-i bun, dragă. 

— Nu-i bun? 

— Nu. E prea închis. 

— Da? 

— Sigur, e prea închis. Uite! 

Şi, cu o mişcare repede, Domnişoara se ridică depe scaun, 
sprijină piciorul pe marginea lui şi alătură ghemuțul de ciorap. 


Viața Rominească 


ta. 
— Vezi? Aşa îmi trebue... nuanța as ` 
Individul se dă şi el mai aproape, cerceteaza amje sa 
mului, nuanța ciorapului şi, pînă la urmă, declară co $ 
— Da, e prea închis... a matale nu-i aşa fonsè. 
Apoi se îndreaptă spre uşa din fund, zicînd: 
—- duc să-ți caut altul. | 
iale se aşează pe scaun, zăreşte telegrama, 0 1a, 
etează cîtva timp... 
z size Nu-i bună! zice, în sfirşit, rău dispusă. ; 
— Da' ce are? întreabă îngrijorat prezentatoru om E 
— Are că trebue scris întii numărul şi pe urmă nu 
trăzii. | 
r Apoi ciocăneşte nervos cu tocul în masă şi MST 
— Cine-i, mă rog, la rînd? Că n'avem vreme 


POLITICA 


Cuconul Costache è în discuție politică cu Sandu. 
A i ine? 

— Ei, şi te-a trimes taică-tău la mine? — < i 

Fe, Godes e un băcțaş de vreo nouă ani, RRN 
ietic, cu mutra spăsită. Visul lui e să intre în seminar. i 
Di stă foarte cuminte pe un scăunel în faţa sobei, cu m 
nile pe genuchi. Cind vorbeşte, înalță spre interlocutor o 
privire angelică. 

Da, m'o trimes tătăica 1 

ici astă iarnă... f any 
agha- e văd eu asta. Dar vorbari: tătăica e țărănist? 

— Nu. Amă, deodată-i liberal. 

— Apoi atunci are să fie cam greu, 


FI , 
a mata.. CU scrisoarea... că n'are 


că liberalii vor să 
se r 
iatul — că tătăica o spus că 
liberalii, să şi înscrie la ţărănişti ! 


PERSECUȚII 


i i numaide- 
Te sui în tramvai. In uşă taxatorul improvizează ijan 


şi el imediat la dreapta, astupind trecerea, Te îndrepţi spre 


cit nişte figuri de dans. Vrei să intri pe dreapta 


T nimi i clerical bă- 
- ica — răspunde cu glas dulce şi i 
lt să e dac' a mirosi el c'or să chice 


Schițe mici z 


stinga? Taxatorul repetă jocul — cu figura simetrică la stinga. 

Dar să nu exagerăm. Dela o vreme izbuteşti să intri, nu- 
mai că aceasta se întîmplă exact cind locurile bune s'au o- 
cupat. 


— Taxa! strigă taxatorul, normal (caz foarte rar). Băia- 
tul venit de curind dela țară cere: 

— Taxia! 

— Teaxa! rosteşte cu dispreț un taxator de baştină, pen- 
tru care meseria nu prea are secrete. 

„Aşii“ corporației tot după cuvintul „Taxa“ se recunosc. 
Numai că în gura lor cuvintul acesta devine operă de artă. 
Secretul technicei stă în primul a. Pronunţă ei „teaxa?“ ori 
„tăxa?* ori „teuxa“ (ca eu din deux franțuzesc)? Nu. Acea 
corupție a primului a n'are nici un corespondent grafic po- 
sibil, Are în elo deformare unică şi subtilă, cu substrat psi- 
hic: mindrie de castă, francmasonerie, club ferme. Are şi 
ceva din inaccesibilul a englezesc... Dar cit de puțini sunt 
taxatorii, care ajung la pronunția ideală! 


Ai nimerit-o bine. Adică eşti la haltă tocmai cînd so- 
seşte vagonul care-ţi trebue. Te urci fără grabă. In vagon 
numai un domn bătrin moţăe într'un colț. 

— Dați-vă jos! Vagonul defect! 


Stai comod pe bancă. Lume puțină. Cind vezi că taxa- 
torul se apropie, îți pregăteşti banii — exact cit trebue: o 
monedă de doi lei şi una de un leu. Perfect în regulă, eşti 
gata să ridici mina. Taxatorul te-a observat cu coada ochiu- 
lui şi te sare. Taxează pe pasagerul din fața ta. A terminat. 
Acuma îţi vine rindul. Intinzi mîna cu banii, Tocmai atunci 
el întoarce capul şi descopere un pasager în picioare. Dis- 
cută lung ce fel de bilet să-i dea: de patru? de trei? direct, 
ori cu transbordare...? 

Acuma! Ridici brațul. Taxatorul îşi aduce aminte deo- 
dată că trebue să comunice ceva manipulantului şi iese pe 
platformă. 

Laşi mina pe genunchi. La urma urmei, nu-i nici o gra- 
bă. Priveşti pe geam. Mişcarea străzii te fură şi uiţi de tram- 
vai, de bilet, de taxator... 


é Viața Rominească 


— Teaxaa! răsună fără veste la urechea ta, ca o trim- 
biță. Şi tonul şi atitudinea taxatorului spun limpede: „Te faci 
că te uiţi pe geam, ca să scapi fără bilet!” Și strigă încă 
odată, din toate puterile: 

— Teaxaal 


Ceasul mesei. O lume nebună. Stai în picioare. Un va- 
gon afurisit, cu nişte smuncituri neaşteptate, care mereu îţi 
ameninţă echilibrul. 

Nici n'apuci să-ți delimitezi cît de cît locul tău în spa- 
tiu (de scos banii — nici vorbă!) şi — cu toată îmbulzeala 
compactă — taxatorul s'a şi înfipt lingă tine: 

— Taxa! Taxia! Teaxa! 


Ti se aşează în coastă, în picioare. Igi ia dejunul: cir- 
nat cu usturoi şi pine. (Scoate la intervale regulate cite o 
bucăţică din geantă). Mestecă fericit şi fără încetare în ure- 
chea ta — din Piaţa Unirii pînă la Corso. La fiecare haltă 
ți se întinde peste cap — continuînd să mestece — îţi strim- 
bă pălăria şi trage semnalul de oprire. 


Taxatorul roş şi pistruiat are un „sistem“: cînd se ho- 
tărăşte să-ți dea bilet, cotrobăeşte întii în geantă, prubuluind 
pe nevăzute cam cîți bani a adunat. Pe urmă cercetează car- 
netele de bilete, fixate în mapa lor de piele. Alege pe cel 
care-i trebue... filueşte biletele... oare or să-i ajungă să-ți dea 
şi ţie?! Apoi rupe un bilet, încetişor, cu băgare de seamă, 
de-i iese marginea perfectă, ca dela maşină. Il priveşte lung, 
îl perforează migălos, întrun anumit punct, determinat mi- 
crometric. Intinde brațul şi consideră biletul dela distanță» 
ca pe un tablou şi, în sfîrşit, ţi-l dă. 

Ai descoperit o ocupație pentru aşteptarea aceasta im- 
becilă şi enervantă: scoţi ceasul-brățară dela mină şi vrei să-l 
întorci. Tot e ceva! 

Cu o iuțeală vertiginoasă roşcatul smulge biletul din 
suşă, zdrențuindu-l sălbatec, îl perforează unde se întîmplă 
şi ţi-l vîră sub nas cu o grabă aşa de semnificativă, încît în- 
țelegi fără şovăire că orice activitate a ta, personală, e o cri- 
mă de Jèse-tramvai. 


De Sf. Dumitru ţi-ai schimbat locuinţa. In loc să iei va- 


Schițe mici i 


gonul de Sărărie, ca pînă acuma, trebue d i înai 
iei pe cel de Copou. e: Dinca ata 
La fiecare dată — luni de zile de-a rindul — cind dai 
să te sui în vagon, taxatorul îţi tae calea: 
— Asta-i Copou! 
Adică: „Ce-i cu d-ta? Nu mai ştii ce vagon îţi trebue?“ 
Dar pină la urmă te lasă să intri şi să ocu 
care nesiguranță, un loc. 
Cind vine să te încaseze şi ceri Co i 
k u, t - 
teva clipe lung, apoi repetă: n, SAR 
— Copou? Hm! Copou! 


pi, cu oare- 


Vrei să ieşi din vagon, ca să cobori i di 
i A i, dar nu poți din pri- 
eing taxatorului, care s'a înjurat tot drumul cu te lac 
şi acuma a ajuns la concluzii, drept în uşă. 

Cînd, în sfirşit, te vezi la scară, manipulantul a şi por- 
nit în viteză, iar taxatorul — prins de o subită şi surprin- 
zătoare solidaritate cu colegul lui — strigă: 


— Grăbiţi, mă rog! Nu ţineţi vagonul! Avem întirzicre! 


Lucia Montu 


ROLUL ȘTIINȚELOR IN SOCIETATEA 
DEMOCRATICA 


importantă problemă pe care trebue să şi-o pună demo- 
sis eo nrheceri A organizarea muncii în Parlament. 

S'a afirmat adesea că Parlamentul este asociația incom- 
petențelor. Este şi drept, dar şi exagerat. Este m 
pentru că nu se ţine seama că Parlamentul astăzi nu scamăn 
cu Parlamentul de-acum 50 de ani. Acum 50 de ani proble- 
mele care se puneau unui guvern şi unui Parlament erau 
simple: chestiuni privitoare la organizarea polițienească 
administrativă, judiciară, în schimb foarte puţine chestiuni, 
privitoare la viața economică şi încă şi mai puține privitoare 
la buna stare a societății; pe cînd astăzi Parlamentul şi gu- 
vernele se găsesc în fața unui număr imens de probleme şi de 
conflicte. Astăzi Parlamentul, prin creşterea enormă a func- 
țiilor Statului din ultimele decenii, trebue să rezolve prob- 
ieme de şcoală, sănătate publică, prevederi sociale, conflicte 
între capital şi muncă, probleme privitoare la organizarea 
vieții economice, la transporturi, telegrafie fără fir, circulații 
aeriene, etc. etc., o serie întreagă de chestiuni care necesită 
un grad de tehnicitate cu mult mai mare decit înainte. 

Am putea spune că astăzi politica nu poate fi concepută 
decit dacă şi-a anexat o organizație întreagă de tehnică s0- 
cială. Deaceca astăzi rolul ştiinţelor sociale în societăţile 
democratice este considerabil. Prepararea legislatorului şi a 
legislației este în primul rînd legată de organizarea ştiinţelor 
sociale, Se poate astăzi imagina o legiferare fără a se cu- 
noaste exact situația care se legiferează? Şi aceasta situație 
nu poate fi cunoscută, decit dacă e exprimată în statistici 
de toate categoriile, în stare să înfățişeze desvoltarea diferi- 
telor fenomene sociale, care cer a fi cunoscute spre a se 
înlesni soluționarea problemelor trezite de ele. Pentru aceasta 
este absolută nevoe de existența unui institut central de sta- 
tistică menit să furnizeze Parlamentului în fiecare chestie 
toate datele în toate direcțiile vieţii sociale, politice, econo- 
mice şi culturale, pentru ca Parlamentul să-şi poată da pagane 
exact de situația pe care are să o aibă în vedere în momentu 
legiferării. Avem noi o asemenea organizare astăzi în țara 
noastră? | 

Dacă nu lucrează bine parlamentele în zilele noastre, una 
din cauze este insuficiența materialului informativ necesar. 

In al doilea rind, tot în legătură cu pregătirea parla- 
mentarilor şi a operei legislative în general, unde este oare 
biblioteca centrală politică, care să pună la dispoziția arii 
oamenilor politici şi celor chemați a legifera, materialu i e 
informație de care este absolută nevoe pentru a se putea în- 


Polul științelor în societatea democratică = ? 


cepe lucrări de o asemenea natură ? In bugbi au prevăzut fon- 


duri pentru biblioteci, avem biblioteci aproape la toate minis- 
terele, avem o bibliotecă în formaţie m la Parlament, 
dar toate acestea sunt tezaure moarte. Nouă ne trebue o 
bibliotecă centrală care n'ar fi numai a tră, ci a Între- 


gului sudest european, unde s'ar centraliza tot materialul 
si care ar fi pus la îndemina tuturor acelora cari ar voi să 
studieze. Atunci am putea avea şi parlamentarii de cari este 
nevoe şio operă legislativă mai serios studiată decit este as- 
tăzi, cînd se prezintă foarte adeseori Parlamentului rapoarte 
de citeva pagini sau o expunere de motive de cîteva rînduri 
pentru a soluţiona chestiuni, care nici nu se cunosc, chestiuni 
care n'au fost studiate şi n'au fost lămurite. Deaceea noi în 
fiecare an avem un maldăr de legi, dar nu putem spune că 
avem legislație adecuată intereselor şi nevoilor acestui Stat. 
O asemenea bibliotecă centrală s'ar putea face prin centra- 
lizarea tuturor cărților care sunt la toate ministerele, unde 
zac prăfuite şi nu se utilizează decit din cind în cînd de 
unii funcționari sau de curiosi, cercetători ai chestiunilor $o- 
ciale, cari trebue să umble din bibliotecă în bibliotecă şi să 
scotocească prin rafturi cărți care nu sunt catalogate. Dacă 
am avea o asemenea bibliotecă am putea să avem şi noi o de- 
mocratizare a materialului informativ, care astăzi nu este 
decit secretul cîtorva. Cind fiecare om politic ține la el a- 
casă, în biblioteca lui, acest material, ascunde opiniei publice 
ceeace ştie, deaceca nu se poate legifera cum ar trebui. 

Dacă pe această cale s'ar înlesni pregătirea celor cari 
legiferează, râmine deschisă chestiunea elaborării legilor, Cine 
elaborează legile ? 

Am arătat, cînd am vorbit la Institutul Social despre re- 
forma parlamentară, părerea mea despre Consiliul Legislativ. 
Nu voi insista deci, 

S'ar putea admite un Consiliu Legislativ care să supra- 
vegheze redactarea şi coordonarea legilor pentru ca ele să 
nu se bată cap în cap, fără însă a-şi da avizul asupra opor- 
tunităţii legilor. 

O organizație care să asigure ceeace-i lipseşte democrației 
parlamentare: contribuția competenţei În legiferare, aceasta 
se poate obține dacă, din momentul în care se ia inițiativa 
unui procct de lege şi pînă cind acest procct de lege a- 
junge în desbaterea publică a Parlamentului, în toată filiera 
de comisii prin care trece, s'ar cere colaborarea tuturor spe- 
cialiştilor şi colaborarea tuturor reprezentanților intereselor 
care sunt şi ele organizate, colaborare necesară pentru a se 
cunoaşte exact de legiuitor punctul de vedere al diferitelor 
categorii pentru care se legiferează. Colaborarea specialiştilor 
se poate obţine însă numai prin intermediul tuturor institu- 
telor de ştiinţă şi institutelor de cultură socială şi econo- 


10 Viața Rominească 


ial ca- 
vem din acest punct de vedere Institutul Soc 
ie pi să fie folosit cu întregul său corp de paee 
ratori, oameni de experiență şi oamen i de panpani v ra 
Institutul Economic Romin, care sa specializat mai cert; 
chestiuni de ordin economic practic, care are o io- 
tecă foarte interesantă, destul de bine organizată, şi un se 
tem de fişe care poate fi folosit. Avem în sfârşit Institutul 
de Ştiinţe Administrative, creiat de un mănunchiu de oameni 
preocupaţi de problemele administrative şi cari scot şi a. 
vistă. Iată de unde trebue cerută colaborarea competențe - 
toate comisiile, inclusiv comisiile parlamentare care esa 
să fie completate cu specialişti ceruţi dela institutele res- 
pective, pentru elaborarea ştiinţifică a legilor. sită 
Să trecem la o ultimă paote prag rea cultu mu- 

i ic şi formarea funcționarilor de t 

iţi e Eaa de interesant şi caracteristic cum, după 
lupta dela Sedan, din inițiativa privată a lui Emile oral 
s'a înființat la Paris o şcoală liberă de ştiinţe sociale şi po: 
litice: „Ecole libre des sciences sociales et politiques”. A- 
ceastă şcoală a fost înființată de Boutmy care a gre 
admirabil problema culturii politice, în scrisoarea pare 
prietenului sãu Ernest Vinet, în care îi spunea următoareie : 

„Ar putea să pară ciudat ca, a două zi chiar după o aşa 

de teribilă încercare, să vorbesc de instrucția superioară. o 
fac însă într'adins şi cred că o fac cu folos. Universitatea 
din Berlin este aceea care a triumfat la Sadova, s'a zis er 
mare dreptate, şi trebue ca cineva să fie orb ca să nu vad 
ignoranța franceză îndărătul nebuniei declarării de răsboiu 
care ne-a adus unde suntem. Se zice pretutindeni că trebue 
să refacem oamenii, cu alte cuvinte să refacem în oameni 
cultul lucrurilor înălțătoare şi gon paor dificile. De 

i asta este o necesitate grabnic A 

e eaaa n superioară atinge toate problemele politice e 
mai urgente în grad superlativ. Ne trebue în Franța o cul- 

ă liberă superioară. gi so 

ini zorii liberă nu exită în țara noastră. Liceul dă îinvă- 
țămîntul elementar; formează oameni cari ştiu limba lor, p 
țină latină, puțină ştiinţă de istorie; şcolile înalte specia e, 
de drept şi medicină, şcoala politechnică şi şcoala norma 
formează capacități pur profesionale. Sorbona, Colegiul Fran- 
ței, formează savanţi şi literați. Insă „omul cult, observator 
atent al marilor mişcări ale spiritului secolului, capabil de 
a le modera, cetățeanul judicios, apreciator competent al ches- 
tiunilor politice, capabil de a le discuta temeinic şi dee 
conduce opinia publică, de unde iese? Unde e şcoala it 
pregăteşte?... Aceştia sunt produsul hazardului şi el se ara 
destul de sgiîrcit. Aceasă clasă mijlocie a inteligenţei sân e 
forța şi legătura unei societăţi, lipseşte aproape compicct 
în Franţa. 


Rolul ştiinţelor în societatea democratică li 


„Lacună funestă! O națiune cade tot mai jos, cînd savan- 
ţii n'au alți auditori decit oameni de specialitate, cînd oame- 
nii de Stat nu găsesc auxiliari pricepuți decit în funcționari, 
cînd nu găsesc critici competenți decit în candidații cari 
umblă după locurile lor. Pentru ce, de exemplu, conducerea 
opiniei publice ar aparține jurnaliştilor frivoli, mai mult de- 
cît jurnaliştilor serioşi? Este pentrucă oamenii cari ar putea 
să aprecieze o presă luminată sunt În număr prea mic pentru 
a ọ putea face să trăiască, Intre alte lucruri foarte necesare, 
Franţei i-a lipsit putinţa de a forma în fiecare an două sau 
trei sute de spirite de o înaltă cultură, cari amestecați in 
massa cea mare ar fi impus respectul ştiinţei, o atitudine sec- 
rioasă față de inteligență şi mai ales deprinderea sănătoasă 
de a face greu lucrurile grele. Partidul acelora cari judecă 
fără studiu şi decid despre toate, acest partid ar primi prin 
aceasta o lovitură de moarte, 

„Cred deci că arăt în acelaş timp şi un rău serios şi re- 
mediul său cind spun: lipseşte în Franța un sistem ordonat 
de înaltă cultură sau, dacă doriți, de înaltă informație li- 
beră. El trebue organizat“, 

Și, la 1871, a fost organizată această şcoală. Toţi oamenii 
politici francezi sau au fost profesori la această şcoală, sau au 
trecut ca auditori sau studenţi prin această şcoală. Iar astăzi, 
este un fapt extrem de curios — Germania a recunoscut că 
victoria franceză se datoreşte în foarte largă măsură spiritu- 
lui politic care a fost creat de această şcoală liberă de ştiin- 
țe politice. Iată de pildă, în 1918, imediat după înfringerea 
germană, pedagogui social german Paul Riihimann spune: 
„Conştiința de Stat in genere, cugetarea pe care a întipărit-o 
în sufletul poporului francez democrația franceză este aproa- 
pe o minune pentru ochii Germanilor, cari trebue să observe 
zi de zi lipsa sentimentului de solidaritate şi de conştiinţă 
cetățenească la ei acasă” 

Explicarea, Paul Riihlmann o găseşte, pe lingă opera de 
massă exercitată de învățămîntul primar, în educația tuturor 
spiritelor politice conducătoare dela Școala liberă de Ştiinţe 
politice şi apoi dela Școala creată mai tirziu, Școala de Inal- 
te Studii Sociale. Şi- este extrem de caracteristic că, după 
Versailles, după înfringerea germană, Germania a imitat 
exemplul francez dela 1871 şi a întemeiat şi ca o asemenea 
şcoală activă de Ştiinţe Politice: „Deutsche Hochschule für 
Politik“, recunoscind şi afirmînd public că lipsa de maturi- 
tate politică de care a dat dovadă poporul german cînd a 
declarat răsboiul, şi felul cum l-a condus din punct de ve- 
dere politic, se datoresc lipsei unui învățămint superior 
politic. 

In ceeace priveşte formarea funcționarilor de Stat, în 
Germania a existat această preocupare mai înainte chiar decit 


12 Viața Rominească 


s'a trezit interesul pentru formarea culturii politice superi- 
oare. In Germania există aşa numitele cursuri de continuare 
în ştiinţele de Stat, organizate mai ales pentru funcționarii 
publici, deşi între auditori există şi oameni politici. Incă din 
1895, asemenea cursuri au fost organizate pe lingă Universi- 
tatea din Berlin. La 1902 s'a înființat asociația pentru conti- 
nuarea educaţiei în ştiinţe de Stat, pentru persoane care, pe 
lingă cultura generală, urmăresc dobindirea de cunoştinţe în 
domeniul ştiinţelor de Stat. Funcţionarii de Stat capătă con- 
cedii din Decemvrie pînă în Februarie pentru a urma aceste 
cursuri şi mai este o sesiune şi în primăvară. La 1903 s'a înte- 
meiat o asemenca şcoală la Frankfurt şi la 1906 la Colonia. 

In cecace priveşte formaţia funcționarilor publici, sunt 
două căi care pot fi urmate: este calea şcolilor speciale şi 
calea reformei universitare. Calea şcolilor speciale a fost 
întrebuințată în anume părţi și în Germania. Aşa la Diissel- 
dori s'a înfiinţat în 1901 o Academie pentru administraţia 
comunală. După aceea, la Coionia, Frankfurt, academii ana- 
loage pentru studii administrative, 

Sia constatat însă că asemenea şcoli speciale de admi- 
nistrație nu dau rezultate, pentrucă ceeace se cere nu este 
numai a se pregăti un bun funcționar, nu este numai a se da 
elementele de technică, de care are ncvoe în administrația 
unde funcţionează, ci este absolută nevoe, pentru a avea func- 
ționari capabili, cari să facă faţă funcțiunii pe care o indepli- 
nesc, să aibă şi cultură generală politică. Deaceea calea a 
doua, aceea a reformei universității, este cea indicată. Uni- 
vergitatea trebue să-şi adapteze programele la necesitățile ad- 
ministrative ale Statului şi pentrucă, în acest scop, în afară de 
cursuri de ordin gencral sau pur ştiinţifice, este nevoe de o 
serie de cursuri care să meargă pînă in amănunt în descrie- 
rea legislativă şi tehnică. Este util ca se împrospăteze 
corpul profesorilor cu înalți funcționari cari au dovedit în 
timpul carierei lor şi preocupări ştiinţific, au publicat lu- 
crări ştiinţifice a căror valoare poate fi adeseori cu atît mai 
mare cu cît au verificat teoriile ştiinţifice la realitatea pe 
care au avut prilej să o urmărească cu ochii lor în timpul 
funcțiunii pe care au îndeplinit-o. Dacă se face o legătură 
între viața de stat şi Universitate, legătură care se poate 
face prin instituirea de examene de Stat pentru funcționarii 
de diferite grade, aşa cum sunt examenele de capacitate 
pentru magistrați şi profesori, s'a făcut tot ceeace este necesar 
pentru a se pregăti un corp funcționăresc adecuat intere- 
selor unei societăți democrate. 

În ceeace priveşte cultura politică în Rominia, ea a fost 
începută prin opera inaugurată de Institutul Social Romin. 
In secțiile sale, Institutul Social Romin pregăteşte studiul 
şi cercetarea marilor probleme ale vieții noastre sociale. Ma- 


Rolul științelor în societatea democratică 13 


terialul acesta se găseşte publicat în revista „Arhiva pentru 
ia sociale“ care e condusă de d-l profesor Gusti. Ciclul 
e „conferinţe constitue atîtea prilejuri de educație politică 
cetățenească superioară. De sigur că Institutul Social ar putea 
să facă un pas mai departe şi să creeze o şcoală liberă de 
Științe sociale şi politice, cu un program sistematic, pentru 
a fi şi la Bucureşti o şcoală care să corespundă cu şcoala dela 
Paris şi cu cea din Berlin, care s'a dovedit a constitui aşe- 
zăminte însemnate de formaţie pentru oamenii politici.Dar nu 
trebue să uităm că Institutul Social la origine are exact 
aceeaş situație ca şi creația şcolii dela Paris sau Berlin. Și 
Institutul Social Romin s'a creat în momentul dezastrului 
nostru din Moldova. Acolo, din frămintarea spiritelor, s'a 
constatat necesitatea unei culturi politice. Tot din nemulțu- 
mirea față de conducerea politică a eşit şi la noi Insttutul 
Social Romin. A face un pas mai departe şi a înființa o 
şcoală liberă de ştiinţe politice, cred că este o datorie. In 
orice caz, este un început lăudabil care s'a făcut. Toate ini- 
țiativele conştiente şi patriotice trebue să fie sprijinite, 
Institutul Social Romin trebue să fie sprijinit, opera sa tre- 
bue să fie continuată, pentrucă toți aceia cari dorim să con- 
tribuim cu o pietricică, fie cît de mică, la fondarea democra- 
SNL enpas trebue să ne dăm seama că suntem datori să fä- 
a tot ce ne stă în putință pentru formar ii - 
ualități şi unei mentalități p Pae Ag EET 
Masaryk, Preşedintele republicei Cehoslovace, spune: „Ri= 
neva nu poate să fie democrat numai în Parlament, el tre- 
bue să fie democrat şi în oraşul şi în satul său şi în fami- 
lia sa. lar pentru a fi democrat conştient nu numai în vorbă 
ci şi în fiecare din actele noastre, avem multe de făcut şi, 
către aceasta trebue să tindă intelectualul democrat”. f 


Amza, către aceasta trebue să tindă oamenii de Stat 


Virgi! Madgearu 


DUPA ANESTEZIE 


Rezidii de narcoze s'aştern în mine lia, 

In straturi lungi ca norii intrun amurg senin. 
Sunt pături stranii, fine, de noapte şi tăcere, 
Subtile emanaţii de nefireşti mistere... - 
In trup, ca’ ntr'o mumie, cu balsam ca să dorm, i 
E-o vată ireală de vis de cloroform, 

In care stănvelită ființa încă vie, 

Pe undeva, prin neguri, pe unde... nu se Ştie ae 
Am rătăcit se vede în lumea ceilaită 

Și-am respirat deodată miresmele de baită 

Pe care le exală fosforul „Mărei Moarte” 

De m'am uitat pe mine, şi-adinc, şi-aşa departe, 
Şi-aşa de'ntins în mine, şi-atita fără viață 

Că-s desfăcut eu singur, în linişte şi ceaţă..... 
Am aburi grei de moarte în trupul. meu uşor; — 
Deasupra mea, eu insumi, m'am destrămat în nor, i 
Şi sint de-abia plutire, şi neființă sint, z 
Cum este-o amintire, şi cum ar fi un sfint. A 


l 
D-lul Prof. Dr. N. Hortolomei i 
| 


Și aburii în mine s'au aşezat acum 

Ca nişte caravane ce-au obosit de drum; 
Orizontale suluri de fum şi nevăzut, 

Pe ce-a fost să mai fie, pe ce-a fost În trecut, 
Și singur dus de mină de stafiile lungi 

Spre orizonturi albe la care nu ajungi 

Eu am simţit că cheamă, din cețuri vagi, pe nume, 
Reminiscenţi din vremea cînd nu eram pe lume — 
Şi am intrat cu zîmbet în val de veşnicie 

Ca'n începutul veşnic, ca'ntr'o copilărie 

A neființei mele, de care n'am ştiut. 

Şi m'au purtat miresme de moarte, ca pe scut, 

Şi n'a mai fost durere, nici lume, nici lumină, 
Nici existență n'a fost. Cu clopote 'n surdină 
Se ridicase timpul în cer, şi au rămas 

Pe loc, în lume, toate... cum ar fi stat un ceas... 
S'au adunat grămadă, cind n'am putut să mige 


După anastozie 15 
Narcozele in mine, ca nourii pe-un pisc, 

Se mai întind alene În suluri şi acum 

Prin moartele galere a trupului de fum. 


E-o linişte întinsă, şi ochii nu mi-s trezi — 

Nu mam întors din drumul cu sănii şi zăpezi, 
Cu şesuri înghețate, fluide, platitoare, 

Cu mersul fără drumuri, cum ar fi fost pe mare, 
Cu trene ireale, de pinză din ninsori, 

Cu sufletul ca albul care pluteşte 'n nori. 

Nu m'am intors din drumul În care moartea-i bună, 
Şi-i liniştită tare, şi-i ca un clar de lună. 

E greu să vin în mine, de unde-am fost uitat, 


Cind port încă 'n narcoze mai stringe neant stratiticat. 


Damostene Boter 


POVESTEA FETEI CARE A GASIT 
TOAMNA 


i ilăriei mele, era unul special de mis- 
i a e mea în persoană, ca erou-principal. 
rar pu auzit prima oară povestea, m'am năpustit oopan po- 
vestitorului cu o paon de miere pete 9 Seepa 
or a ut r 
paia wota a la poveste. Ceream sa mt pr n ar 
vestească încă, şi încă, doar o figni odată din textul e intu- 
necat înţelesul. pe care nud, Paena rau prestigiul intact, Pe 
promie: a. eenia peni it în ele decit în oameni. 
ea credeam mult mai mult în e fs c 
inei Mi apăreau atunci— şi poate şi acuma ; ss aps 
suflete libere, care se aşează ici şi colo, sopoae e ar aA 
tea unuia sau altuia, aşa, ca în nişte simple locuințe P 
ii. care nici nu dau nici nu iau valoare. $. i 
a Primele întîmplări ale poveștii erau limpezi şi agr m 
Autorul anonim se gindise să-şi umanizeze iai paang Aa 
Moartea avea voie să stea de vorbă cu oame SE acizi 
facă vre-un rău; ba chiar avea dreptul să-i în o Aii 
aici amabilitāți. Aşa, odată, discutind cu un vi pa grau 
iai fricos ca alții, îi pona solemn că înainte de a 
i i din timp. 3 
să-l A. ma cuvine, Pielicatețea procedeului. 9 pe ai 
i taan doară personal de atitea ori. Cind vre-unul a e 
totena la paza mea îmi aducea, ca s'o înghit, vre-o i -a ps 
Pe uriti îi ceream totdeauna să lase acolo im a paas 
tortură, şi să se 'ntoarcă mai tirziu, ca să ma mai seta sia 
zez niţel cu nenorocirea. Sau, la dentist, cind domnu 
chie albă ridica cleştele, aonet 
Li 
pri eA peri Miine, douăzeci-treizeci de opreste 
pînă ce adunam, din tot cuprinsul sufletului meu, materiale 
soti serale, Curat sosi la omul cel cu promisiunea de 
preaviz. Brutal, se pot în. Tia Dei. şi zise: 
— i s'a init. 3 A d i 
i ToN există „sa pămint ticăloşie şi cea de = 
vint. Totuşi purtarea Morții mă decepţiona. Alt să af 
chipuisem eu personagiile acestea „eroice. Le emitea A 
pabile de grozăvii, de vaste răutăți, dar nu de chiulu 
găinării. zi 
impul acesta, Moartea se disculpa: STEI 
a Eu „e Ba ținut de făgăduială — zicea ea omului. A ag 
trimis vestitorii mei. E vina ta că nu pi-i oaae apaa 
Şi mă mir că nu mai ştii. Vestitorii mei nu-s P 


Povestea fotei care a găsit toamna 17 


să-i poți uita. Numele lor e Slăbirea-Puterilor, Tocirea-Au- 
zului, Durerea-de-Şale, Stricarea-Vederii, Tusea, Răceala.... 

— Intr'un cuvint, bătrinețea, rezuma povestitorul, văzind 
că eu căscam ochii şi nu prea păream a fi priceput. 

— Da” de ce bătrinețea înscamnă c'o să vie Moartea? in- 
trebam eu, 

— Fiintică moartea.... hm... moartea însemnează că... nu 
mai eşti de loc... ci, şi tocmai, bătrinețea ce tot aşa ceva, 
doar că... mai puţin. Adică nu-ți strică tot, ci numai cite 
ceva... Pecind, cind mori, te faci praf, 

— Va să zică Moartea înții te ia, şi te duce într'un loc, 
şi pe urmă, acolo, te face praf? 


— M’ da... 
— Unde? La cimitir? 
— Mmm’... da... 


— Şi atunci Moartea merge îmbrăcată in popă? 
Spre norocul povestitorului, mintea mea se mişca mai 


iute decît viteza dialogului; astfel, sărind peste întreba- 
rea rămasă fără răspuns, trecusem deja la o alta: 


— Şi Moartea te strică şi te face praf numai dacă eşti 
bătrînă?? 


— ăăă.... 
— Va să zică pe copii nu-i ia niciodată? 


— Ba... (fulgerat de o idee superioară) ba da, dacă nu 
se poartă frumos. 


Va să zică bătrinii nu se poartă frumos? 
— Ba da, dar... 
— A! pe ei îi ia chiar şi dacă se poartă frumos? 
— Mm’ da... 


— Va să zică pe mata, care eşti bătrin, te-a vestit deja, 
şi trebue acum, curind, să te ia? 

Povestitorul, aci, agasat de sentimentul incapacității sale 
pedagogice, combinat cu neplăcerea aluziei la propria lui 
moarte, ia o bruscă şi vitează hotărire. Sătul de a-şi tot pier- 
de echilibrul pe muchea subțire dintre ficțiune şi realitate, 
apucat de un mare resentiment împotriva basmelor, poveşti- 
lor şi literaturii în genere, izbucneşte: 

— Ascultă, draga mea. Basmu-i basm, şi realitatea — 
vreau să zic adevăru-i adevăr. E cu totul altceva. Intr'un 
basm autorul... 

Apoi, cuprins de ruşine că fusese cit p'aci să țină o con- 
ferință de estetică unei fetițe de şase ani: 

— Uite ce e... Bătrinețea, la noi, la oameni, nu-i tot- 
deauna la fel. Unii mor mai iute, alții mai încet. Nu-i 

ca la plante... la iarbă, la frunze, la flori... acolo moartea 
vine mai repede, şi odată la toată lumea... 

Inviorat de aceatsă teorie egalitară a morții vegetale, care 
confirma. prin opoziție, privilegiul regnului animal de a nu 


18 Viața Rominească 


muri la bătrinețe, bătrinul povestitor se afundă, cu mult 
chef de vorbă, în noua ordine de idei: 

— Ai văzut cum înverzesc pomii. Pe urmă, iarna, rămin 
numai cu crăcile lor negre şi goale, ca nişte bețe. Dar între 
iarnă şi vară, este toamna, cind frunzele nu mor încă, dar 
se îngălbenesc şi cad. Frunzele acelea care ruginesc şi le ia 
vintul — sunt, pentru pom, ca bătrinețea: sunt un vestitor 
al morții. Pină ce iar le face praf, ele trăiesc, bătr-ne veştede 
şi.... înştiințate dea venirea în curînd a iernii şi a morții... 


Refugiindu-se în botanică şi climatologie, povestitorul 
îşi salvase pînă la un punct obrazul. Nu că explicația lui 
mi-ar fi plăcut cine ştie ce, dar pentru că croise gindurilor 
mele o albie nouă către acelaş ocean. „Am să ma uit bine- 
bine la toamnă, cînd o veni“ — îmi ziceam eu. „Atunci o sā 
pricep cu ce e cu moartea, şi cu vestitorii ei.... 


Şi astfel se născu, la şase ani, marele meu amor pentru 
toamnă. Pasiune pur intelectuală. Nu o dragoste ordinară, o 
dragoste de persoane, cum aveau alte fetițe proaste. 


Ani de-arîndul m'am uitat la toamnă, la fiecare moment 
al toamnei, ca la un copil pe care vrei să-l ghiceşti, şi ca 
la un profesor dela care vrei să înveți. 

Căderea frunzelor galbene — prima „teorie asupra toam- 
nei“ ce mi se servise — de multă vreme o dedesem lao 
parte, ca pe o teorie falsă. Căci dela început observasem cu 
că frunze moarte se găsesc oricind. Vara e plină de foi gal- 
bene şi căzute, după cum toamna art adesea splendide năpir- 
liri de verdeață lucitoare, 

Încetul cu încetul, tot uitindu-mă atent la toamnă. sfir- 
şisem prin a nu mai vedea nimic, aşa cum, cînd fixam prea 
tare o stea, mi se întîmpla s'o pierd din ochi, topită în gol. 

Mă enervau şi picturile cu toamne, mă enerva încăpăți- 
narea lor obtuză pentru simfoniile portocalii. Nu asta era 
toamna. Era altceva. Și trebuia să găsesc. 

La poeți, în loc de toamnă, îi găseam pe domniile-lor 
personal. 


Hohotele lungi de plins Rănesc inima mea 
Ale viorilor Cu moleșala lor 
Toamnei Monotonă. 


Eram indignată de „molegala hohotelor de plins“ în ge- 
nere, şi mai ales de aceea a hohotelor de plins ale toamnei. 
De ani de zile pîndeam toate purtările toamnei. Si jur că 
niciodată n'am auzit-o hohotind, 


Les sanglots longs 
Des violons 
De UÀ antomne 


Povestea fetei care a găsit toamna 19 


o fi, frumos, aşa, în sine. Dar ce avea asta de-aface cu 
toamna? 
Altădată mi se părea că o găsesc, pe adevărata toamnă: 


Deschideţi, oameni buni, desehideli usa, 
Eu bat in prag şi la ferești 

Deschideţi — en suni vintul 

Imbrăcat în frunze moarte, 


Deschideţi, oumeni buni, sunt ploaia, 
Văduva în rochie cenusie 
A cărei urzeală se nesfirşeşte in ceafă, 


Mă uit la titlul cărții: „Les saisons". Bun. Mă uit la 
titlul poeziei: citesc: Decembre!.... Brr... 

Unde să mai caut? 

Oamenii din jurul meu vorbeau adesea despre toamnă, 
dar în stil de măsuri — şi — greutăți: 

— La toamnă, cînd o'ncepe şcoala... 

— Dăcă la toamnă cade guvernul... 

Toamna, simplă unitate de cronometrie, devenea sinonimă 
cu primăvara sau cu orice altceva: 

— Astă primăvară am divorțat... 

— Pantofii cei de lezard sper să mă țină pînă la iarnă... 

Citeodată, foarte rar, auzeam şi cite ceva direct despre 
toamnă. În vreuna din acele dimineţi romineşti de sfirşit de 
Octomvrie, cînd cerul e albastru 'nchis şi sticlos, cînd ici şi 
colo verdeața renaşte, cînd văzduhul stă nemişcat ca un 
triumf şi o căldură plină de dulceaţă îmbracă lucrurile —, 
auzeam pe cîte-cineva spunînd, euforic şi patriot: 

— Frumoase toamne avem noi! 

Mă uitam atunci la frumuseţe. Asta cra deci toamna. O 
„restaurație“ a verii. Puțin mai tristă, poate? Nu, de ce tristă? 
Toate diminețile cu soare au veselie întrinsele, chiar dimi- 
nețele de iarnă. Şi toate serile sunt triste, chiar cele de 
April. Nu cra nimic melancolic în începuturile acelea de zi 
de Octombrie, 

Alte ori, în plin Iulie, lumina se intuneca, iute şi lin 
totdeodată, ca o cortină care se lasă, ca un zîmbet care, instan- 
tancu şi totuşi fără grabă, se stinge. Și o suviţă de frig înțepa 
inima. Oamenii din jurul meu, atunci, spuneau: 

— Vine toamna! 

Nu mai pricepeam nimic. Restaurație sau Revoluţie? O 
vară care se strică? O vară care se drege? Oamenii zi- 
ceau „toamnă' şi pentru una şi pentru alta, şi pentru deran- 
jare şi pentru reparație. Nu mai pricepeam nimic. 

Cind eram în ultimii ani de şcoală, o colegă a mea s'a 
inbolnăvit şi a plecat în Elveția. De la sanatoriul din vîrful 
Alpilor, îmi scria: 

„Noi, aici, am renunțat la multe lucruri. Printre altele 


20 Viața Rominească 


am suprimat anotimpurile. Nu există la noi sezoane. Sunt nu- 
mai zile, zile roz şi zile bleu, Într'o dimineaţă, te deş- 
tepți, te uiţi pe geam, şi vezi iarnă, cu zăpadă şi ger. A doua 
zi, albul s'a dus, soarele arde cu 30 de grade; e vară, vară 
ca toate verile“, 

Informațiile acestea geografice mă pusese într'o humoare 
de cercetător obiectiv. Mă og, raţiona savantul: vara şi 
iarna. Astea sunt stările... hm... esențiale. Primăvară şi toamnă 
sunt umpluturi dispensabile. In Cintecul Vremii, iarna şi vara 
sunt notele fundamentale; celelalte două: diezii şi bemolii. 

Pe urmă, savantul devenea filolog. „Primăvară“. Adică 
vara cea dintii. Cea mai timpurie. „Prima vreme“ bună: „prin- 
temps”. Un adverb: „devreme“, „früh“, devine verb şi sub- 
stantiv: „friihling“, adică „devremind“, „devremire“. Vara, 
inainte de a se fi instalat oficial, a dat buzna peste timp; a 
țişnit cu un salt brusc: „spring“. Este tot vara, văzută în 
momentul de „săritură“ al demarajului. E şuvoiul care, cu 
aceleaşi ape, se va preface în iaz stătător. 

Dar toamna? Filologia — însfirşit, ceeace credeam cu că 
se poate numi filologie — refuza şi ea să mă ajute, aşa cum 
rind pe rind mă trădaseră pictura, poezia, conversaţia, cores- 
pondența... 

La şcoală, fetele, vai, pictează toate. Una din colegele 
mele găsise că frunza galbenă „face bine“ oriunde. Și punea 
conştiincios în aplicare acest sănătos principiu. La ea acasă, 
în odaia ei de domnişoară, spînzurau vreo duzină de tablouri 
proprii. Fratele fetei, indignat de această marfă, lipeşte, în 
absența soră-si, deasupra fie-căreia din pinze, etichete cu 
numele capodoperii. Patru titluri, patru categorii de capo- 
dopere: „Toamnă-Vară“; „Toamnă-larnă“; „Toamnă-Primă- 
vară“; „Toamnă-Toamnă“. 

Obicinuită să „pun la inimă“ tot ce era informaţie despre 
toamnă, am început să reflectez profund la semnificația ace- 
lei farse. Aşa dar, toamna fusese „dată factor-comun'“ la toate 
celelalte anotimpuri. O asemenea operație ar fi fost. chiar 
în glumă, imposibil de practicat cu vre-un alt sezon. Era, si- 
gur, În toamnă, ceva special, ceva scurt şi care se poate re- 
găsi în toate, în toate stările timpului. M'am apucat atunci 
să fac un lucru grotesc şi absurd. M'am hotărit să aplic ex- 
perimental formulele humoristice ale fratelui colegei mele. 
Am căutat, de pildă, toamnă in primăvară. 

Și am găsit. In plin elan de frumuseţe, sau cum zic poe- 
ţii de talent, al „Renaşterii Naturii“, am surprins accente 
brusce de avînt frînt. Dura puțin. Urma, repede, o restaura- 
ție a iernii, Dar n'are importanță ce urma, Incepeam 
a pricepe toamnu. O simțeam ca ceva asemănător unui zvon 
sumar de moarte. Povestea cea veche din copilărie mi se în- 
torcea în minte. Peste liniştea primăverii, sau peste atmosfera 


Povestea fetei care a găsit toamna ră) 


de odihnă şi încredere a verii, venea, deodată, o ştire macabră. 
Ştirile sunt, din firea lor, laconice. Si toamna, acum, o ve- 
deam, limpede, ca o veste panică şi urgentă. 

In acea vreme începusem a ceti literatură rominească, 
Lucru care mă întărea încă mai mult în trista mea convin- 
gere că poezia nu poate fi de nici-un folos pentru nefericita 
„problemă a vieții mele“. Nici pic de toamnă în toată opera 
marelui Eminescu. lar la ceilalți, la fel. Am zărit odată, în 
librărie, un volum de versuri romineşti care cuprindea numai 
toamne. O „Antologie a Toamnei“. Vă închipuiți cum am să- 
rit. Dar, şi acolo, tot aşa ca pretutindeni. Nimic despre 
toamnă. Ba chiar am făcut atunci o descoperire sensațională: 
Poeţii au reuşit să facă din cele patru sezoane nişte simple 
unelte literare. Se simte domnul poet bine? Scoate vara din 
panoplie, şi-şi ticlueşte dintrinsa un decor avantajos. Se sim- 
țeşte domnul-poet în ape rele? Dă, iute, drumul la toamnă, 
şi „climatul de tristețe“ e gata. 

Răsfoind, dezamăgită, filele cărții, dau de o bucată: 
„Rapsodii de toamnă“, Credeam că cunosc pe autor. Ştiam 
că e poet humoristic. De nenumărate ori auzisem, reproduse, 
versuri de ale lui, pline de haz. Şi-mi ziceam: „asta mai 
lipsea; acum, toamna va fi luată şi „peste picior“. Imi pro- 
ptesc mai bine ochii în pagină. Vroiam, cu sadismul dezabuza- 
ților, să gust, Împotriva voici mele, iconoclastia. Şi citesc. 
Şi citesc iară, Şi nu-mi venea a crede. Găsisem. 

Găsisem ceea ce căutam de totdeauna. Pentru întîia oară 
mi se vorbea „serios“ despre toamnă. Era prima dată cind 
un poet vorbea de toamnă fără să vorbească personal de el. 
Şi toamna aceasta, privită, în fine, cinstit, din punctul „ei“ de 
vedere şi nu dintr'al poetului, semăna intocmai cu toamna 
mea — aceea pe care incepusem a o bănui. 

Toamna, veste scurtă, veste purtată din loc în loc; o 
panică ce-şi face drum şi care, după ce a făcut înconjurul, 
se stinge simplu şi dela sine. 


A trecut intii o boare Fără ocupație 

Pe de-asupru viilor, A adus o veste 'n goană 

Şi-a fural de prin ponoare Şi-a făcut senzație: 

Panjul pâăpădiilor. 

Li-că 'n munte, la pavarnă 
Piopii şi răsnrile 

Spun că vine-un vint de iarnă 
făscolind pădurile. 


Cu acorduri lungi de liră 
I-au răspuns finețele 
Toate florile sopliră, 
Intoreindu-i feţele, 

Si-auzind din depărtare 
Un salcim privi spre munte Vocea lui liranică, 
Mindru ca o flamură: Toţi ciulinii pe cărare 
Solzii frunzelor morunte Fug, cuprinsi de panică... 
S'au burii! pe-o rumură. 

Svonal prin livezi coboară. 


Mai tirziu, o coțofană Colo jos, pe mlaștină 


22 Viața Rominească 


S'a 'ntilnit un pui de cioară Allă vesle stranie, 
C'un bitlan de baștină C'au pornil-o peste luncă 
Şi din treacă! îi aruncă Frunzele n bejanie ! 


Inţelegeam, acum căderea frunzelor. timpul războiului, 
părinţi mei şi cu mine am plecat în „bejanie“ la laşi. Eram fetiță 
de cinci ani pe atunci. Ţin minte cum, la gară, apoi, dimi- 
neața zilei următoare, pe şoseaua văzută din tren, mergeau 
grăbite convoaie de fugiți, adulți cu coadă lungă de copii ine- 
gali, coloane terminate la cap cu cite o brişcă în care şedeau, 
într'un peş, oboccea, o vioară, un fotoliu schilod şi o maşină 
de cusut; trăsurici de copil mic cu, înăuntrul ei, un: sugaciu 
înconjurat de alimente împachetate... Toţi mergeau, căzuți 
din casele lor, şi duşi în şuvoaie palide de vintul fricei, de 
vestea venirii dușmanului şi a morții... 

Şi acum, cu ochii pironiți pe zmîngăliturile ireale ale 
literilor de tipar, vedeam, dincolo de strofe, vedeam cum se 
topesc cuvintele din sufletul meu: toamnă, veste, moarte, 
vînt, panică, fugă... 

Şi citesc mai departe. Incă opt strofe. Ştirea mai are 
cale de făcut. N'a fost încă informată toată lumea. Turul 
panicei nu s'a sfirşit. La un cot al drumului: 


De emoție, 'n surdină, 


ÖO păstaie de sulcină 
Subt un snop de bozie 


A făcul explozie, 


Căci fiecare personalitate a poienii reacționază „con- 
formement à son propre génie“: 


Florile 'n grădini s'agită. Stou de vorbă inire ele: 
Peste straturi. dalia — „Ce ne [ucem, fetelor?" 
Ca o doamnă din elită 
Işi îndreaptă talia Floarea-Soarelui, bălrină, 
De pe-acum se sperie 
Trei petunii subțirele C'an să-i cadă în lărină 
Farmec dind regrelelor, Dinţii de mizerie 


Alte unsprezece strofe. Trebue toată lumea din vale să 
afle. De altfel, asta nu durează mult. Iar cînd toată lumea a 
aflat, toată lumea, cu inima strinsă, tace şi stă nemişcată, să 
priceapă toamna: 


Dar de-odată, pe coline Tato! Sus în deal, la strungă, 
Scade animația... Asternind pămintului 
De mirare parcă 'și fine Haina ei cu trenă lungă 


Vintul respiratia, De culoarea vintulai, 


Sboară veşti contradictorii S'a ivit pe culme Toamna, 
Se 'ntretaie stirile Zina melopeelor, 
Ce e?,. Ce e?... Spre podgorii Spaima florilor și Doamna 
Toţi intore privirile. Curcubitaceelor, 


Ani dearindul, am stat la pindă, aşteptind să se întimple 
„ceva-de-toamnă“. Dacă se întîmpla, tresăream. Dar nu pu- 


Povestea fetei care a găsit toamna 23 


team spune ce fusese. Vint? Da fireşte. Dar vint e tot anul. 
Atunci tot anul poate să fie toamnă? Ș'apoi, e vint şi vint. 
Viscolul te ia pe sus, din toate părțile. Zefirul deabea te 
atinge — şi tot din toate părțile. Asta era. Vintul toamnei 
nu-i nici tare, nu-i nici mare, şi vine numai dintr'o parte. E 
ca un fir de sfoară. Vezi pe pămint o dungă subțire: firele 
de praf şi de frunză fărimată se leagă strîns ca să curgă, ca 
un curent electric prin sirma telegrafului. Toamna e o de- 
peşă scurtă şi directă, 

Cum au putut oamenii să-i zică toamnei: „anotimp“? 
Postaşul, cînd aduce scrisoarea, străbate timpul — uneori 
chiar ni-l schimbă — dar el nu e Timpul. Toamna, şi ea, e 
vizita grăbită şi multiplă a unui mesager. Slujba lui ține tot 
anul. Sau aproape. Numai iarna este el în vacanţă, din lipsă 
de afaceri. Dar în celelalte trei sezoane lucrează: primăvara, 
vara şi „ultimăvară“, cea mai lungă, cea mai calmă, cea mai 
frumoasă şi, în fond, cea mai „vară“ din trei. 

Toamna nu e. Toamna trece. Soseşte, şi, cum vine, 
pleacă: 


Lung iși [intură spre vale, Apot pleacă mai departe 
Ca 'ntrun nimb de glorie, Pustiind cărările, 
Peste solduri triumlale Cu alai de frunze moarte 
Haina iluzorie. Să colinde zările. 


Am închis cartea. Am împreunat cele două jumătăţi ale 
cărţii deschise, şi am rămas cu miinile pe scoarţe, şi cu su- 
fletul pe ginduri. , 

Dumnezeu voise să răspundă azi la întrebarea pe care o 
fetiță de şase ani i-o pusese, odată, despre moarte. Oamenii 
nu ştiu. Nu ştiu ce e moartea. Au împopoţonat-o ca de parastas 
şi au făcut din ea „problemă filozofică” Numai vietățile lui Dum- 
nezeu simt adevărul morții. E cao veste,ca o înfiorarece trece 
din frunză 'n frunză, din giză 'n giză. E un vînt lung şi 
subțire, care vine şi pleacă. Este o ştire tristă care parcurge 
o sărbătoare. Ce spune ştirea cea tristă, dobitoacele lui Dum- 
nezeu n'ar putea spune. Știu doar că e o ştire. Pe urmă, ele 
se "'nviorează iară. Pentru cît timp? Căci din nou vestea cea 
întunecată va mai trece pe acolo. Este frica. Este moartea. 
Este toamna. ' 

Un om s'a făcut odată tovarăş cu Dumnezeu. §i a pri- 
vit, ca EI, ființele pămintului, de sus, toate. Şi le-a văzut 
cum se bucură de viață. Şi le-a văzut cum înnebunesc citeva 
cipe, cînd ceva scurt ca o telegramă le aducea prima cunoştin- 
tā despre neant. $ 

Şi, întocmai cum Dumnezeu El-insuşi, dezolat de-a şti ce 
o să se întimple, rămîne, înduioşat, pe gînduri, omul acela 
zice: 


24 Viața Rominească 


„Şi cind știu c'o să vă'ghele Mā cuprinde o tristețe 
Iarna mizerabilă lremediabilă...... 


. . . . . . . . . . . . - - - . . . 


Aci se sfirgeşte cariera mea de „roseau pensant". Mă 
simt acum liberă, ca un funcționar demisionat dintr'o slujbă 
falşă. Sunt mindră că nu mai sunt „roseau pensant“, Am 
crezut — complice fără voie cu grandomania oamenilor — 
am crezut că-i mare treabă „a şti că voi muri“. Acum 
ştiu altceva, mult mai important. Ştiu, la fel cu toate vietă- 
ţile Domnului, ştiu „cind“ vine moartea, ştiu cînd moaţtea 
trece; şi mai ştiu că ea trece mereu, şi că ca este Toamna. 

Am găsit, în fine, Toamna, Am învăţat a recu- 
noaşte pasajul morții printre toate bucuriile lucrurilor. Ea tot 
mă mai înfioară. Dar mi-i dragă, ca un membru din familie, 

Am găsit ce căutam, 

Şi povestea, povestea asta, s'a sfirşit şi ea. 


Margareta Popesca 


EUGEN LOVINESCU 


La virsta de patruzeci de ani, judecînd cu ochiul de a- 
cum, d. E, Lovinescu nu avea nicio operă temeinică, nicio 
compunere care să se mai poată reciti sau ține minte, Mo- 
nografiile despre Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, Gh. Asachi, 
de care autorul este şi acum aşa de mindru, arătindu-le ca o 
mustrare Universităților care nu l-au primit, monografii care 
par a-i fi procurat o scurtă aureolă de erudit, sunt, ce-i drept în, 
comparare cu nimicul atitor profesori, lucru onorabil, dar, 
pentru un învățat şi un scriitor, stingace exerciții de semi- 
nar. Ele compilează fără nicio elaborațiune date biografice 
şi bibliografice, iar cînd vine vorba de a da o judecată este- 
tică, istoricul fuge în generalități didactice, cu un aer înve- 
derat de a fi fostconstrins la indulgență spre a nu indispune 
cercurile academice înlăuntrul cărora cărțile urmăreau un a- 
nume folos. De aceca monografiile acestea nu pot fi recitite, 
Iar un cercetător care vocşte raporturi istorice fundamen- 
tale, se poate scuti de a le consulta. 

Intrucit priveşte critica propriu zisă, în epoca în carea 
bintuit barocul neo-impresionist cultivind ornamentațiunea 
de frunze grase încurcată în asimetrii de lujere, d. Lo- 
vinescu a căpătat reputația şi însuşirea de critic impreaio- 
nist. Termenul, cu totul nepotrivit, a slujit multă vreme cri- 
ticei „ştiinţifice“ ca o insultă superlativă. Şi cu toate acestea 
orice critică este prin definiție impresionistă, adică bizuită 
în fond pe sentiment. Criticul, nemulțumit numai cu simpia 
impresie psihologică de plăcere sau neplăcere, reface în el 
starea originară a autorului şi o exprimă din nou în mod 
discursiv. Asta se chiamă analiză. Cu cit reexprimarea este 
mai complexă, mai rămuroasă, cu atit cititorul este ájutat de 
a intui mijlocit ceeace n'a putut prinde dintr'o dată. Asta 
înseamnă că criticul este şi el un poet în felul lui, un crea- 
tor, şi de altfel numai criticii poeți au înțeles cu adevărat 
poezia. Cu totul altfel procedează dogmaticul, deşi chiar im- 
presionistul ascunde în colțurile sufletului un oarecare dog- 
matism. El compară obiectul estetic cu anumite principii, cu 
anumite reguli de pildă, şi e în stare să scoată concluziuni 
fără a fi căpătat dela operă vreo impresie, fără a trăi expli- 
cit ceeace exista implicit în fața lui. Dogmaticul e capabil 


26 Viața Rominească 


să afirme că o poezie este o capod'operă şi în fond să nu 
incerce, citind-o, nicio plăcere. Există şi un alt soiu de fals 
impresionism, acela cultivat de d. Lovinescu, şi care nu e 
decit o vegetație livrescă în jurul operei de artă. Criticul 
porneşte dela obiect nu spre a se ocupa de el şi a reconsti- 
tui impresia, ci spre a exprima emoțiile sale personale ade- 
sea foarte îndepărtate, trezite prin asociație. Dacă critica 
este arta de a explica, atunci acest impresionism ar putea fi 
numai o artă de a divaga, în tot cazul destul de primejdi- 
oasă şi de hibridă. Cele două moduri de impresioiism pot 
fi ilustrate cu extracțiuni din chiar opera d-lui Lovinescu. 
Ocupîndu-se de culegerea de poezii Pe Marea Neagră a lui 
Duiliu Zamfirescu (în 1920, într'o vreme cînd aşadar meto- 
da impresionistă părea depăşită), după un scurt preludiu dis- 
cursiv, d. Lovinescu scria astfel: 

„Prin tumultul imaginilor ce se desprind la rînd dintre 
paginile cărţii, nu ştiu de ce se desface de odată şi imagi- 
nea unui tînăr... Spre seară. Pe geamurile deschise pătrunde 
mireasma Cişmigiului. Din aromeala amurgului, tinărul se în- 
trupează. Un efeb de o frumusețe echilibrată. Cunoaşte far- 
mecul curitmiei şi al glasului grav si vibrant. Vine de de- 
parte. Vine din antichitatea clasică. E poate unul din disci- 
polii lui Socrat”, 

Citeva rînduri mai jos tînărul ține un lung discurs în 
numele antichității clasice a cărui esență este că iubirea de 
atunci era mai sănătoasă, mai aproape de natură, în vreme ce 
pasiunea modernă este o escrescență intelectuală peste un 
act simplu, o nevroză. După o scurtă tăcere se aud glasurile 
poeților moderni din rafturile de cărți, cari, în replică fac 
elogiul dragostei spirituale, izvor vecinic de artă şi frumos. 
In cele din urmă scriitorul, cumpănind cele două concepții, 
trage o concluzie împăciuitoare şi-şi aduce aminte de Duiliu 
Zamfirescu: 

„În acest amurg melancolic de Iunie, ochii mi-au căzut 
din nou pe cartea deschisă a d-lui Duiliu Zamfirescu. O ui- 
tasem.. Versuri de dragoste... Dragoste de crepuscul... Nu 
versuri însă de nevroză... O arătare tînără şi frumoasă... O 
clipă de primăvară şi de iubire... etc.“ 

In afară de afirmarea trecătoare că materia poeziei lui 
Zamfirescu este erotismul senin, şi de o impresie de grație şi 


Eugen Lovinescu 2? 


primăvăratec, unice elemente critice, restul e asociere de idei 
şi sentimente străine de atitudinea estetică, Imaginea tină- 
rului efeb, evocarea Cişmigiului sunt fragmente lirice a că- 
ror legătură cu poezia lui Duiliu Zamfirescu apare cu totul 
accidentală şi de o valoare subiectivă; în vreme ce 
considerațiile asupra dragostei antice şi moderne, deşi pro- 
vocate de opera poetică a lui Duiliu Zamfirescu, rămin sim- 
ple excursuri ideologice fără nicio obligație față de tema 
centrală, Intr'un cuvint compunerea este o contemplație pe 
marginea unei cărți, o divagaţie literară care „se detaşează 
cu totul dela sensul strict al criticei şi se consideră ca o 
artă“. Explicația acestei renunțări la judecata critică pentru 
a se refugia într'un gen uşor şi delectabil o găsim în intro- 
ducere: „Critica literară nu se mai poate mulțumi. Dincolo 
de cuvintul scris şi îngăduit în sunetele lui hotărite, se 
deşteaptă adincile ecouri ale sufletului... Dela o virstă oare- 
care, trăim mai mult din rezonanțele inimii şi cugetului nostru, 
etc.” din care am putea deduce dorința criticului de a trăi o 
clipă în voia imaginaţiei, dar din care rezultă sigur inten- 
ţia de a ascunde cu delicateţe lipsa de consimțire, 

Cîteva rînduri din studiul asupra poeziei d-lui Camil 
Baltazar ne vor ilustra acum impresionismul critic. 

„deşi pasivă şi resemnată, ea (sensibilitatea) e adincă 
şi colorează intreaga claviatură sufletească a poetului; cu o 
estompă uniformă şterge contururile şi spiritualizează mate- 
ria. D. Baltazar e un Beato Angelico al mizeriei trupeşti... 
Asemănarea cu Bacovia se opreşte însă la unele elemente ex- 
terioare: peisagii de orăşele de provincie, văzute în cadrul 
jilav al toamnei, colțuri de mahala înnoroiată, aspecte de ci- 
mitire desfundate, zări impinzite de ploae... Boala e o infir- 
mitate a materiei; porumbelul spiritului pur se înalță însă 
peste mizerii spre seninătăți; pinzele ploilor de toamnă se 
dau la o parte spre a face loc luminii, ete“, 

Oricine, cu puțină atenție, va observa că lama subțire a 
frazei este făcută din două foiţe fin lipite. Impresionism în- 
scamnă exprimarea unei impresii, adică a unei stări, evident, 
prin mijloace concrete. Ignorind cu totul spiritul care animă 
aceste propoziții răminem cu un extaz poetic creat de orien- 
tarea în sens metaforic a cuvintelor peste cuprinsul lor lo- 
gic. Dialectica critică are într'un cuvint o putere iradiantă, 


28 Viața Rominească 


care, fără să distrugă, ca în poezie, ideea, o turteşte şi o 
sfarmă în clătinarea de ape a sugestiei. Ce vrea să zică din 
punct de vedere intelectual „D. Baltazar e un Beato Ange- 
lico al mizeriei trupeşti“? Expresia Beato Angelico are ne- 
voe ca însăşi, pentru înţelegere, de o nouă definiție, fără de 
care problema alunecă mai departe fără să fie prinsă. Dar 
dacă acest nume nu clarifică nimic, luat în esența lui sim- 
bolică, el este însă o piatră, care, aruncată în mijlocul unor 
conştiinţe de diferite superficii, stirneşte o tremurare con- 
centrică aşa de variabilă încit orice optimism dogmatic este 
a priori ruinat. Sugestia critică iese din contaminarea varia- 
bilă a numelui finit cu conştiinţa infinită receptoare, feno- 
men asemănător recreării poetice, cu această deosebire că e- 
moția poetică anulează eul în subiect în vreme ce emoția 
critică o distruge în obiect. „Beato Angelico" este un ter- 
men inefabil. Filologiceşte îngenunche în el un înger cu a- 
ripile deschise. Memoria de nuanţă istorică ridică fațada ba- 
rocă a bisericii San Marco din Florența şi ne întimpină cu 
o procesiune monacală. (Gerolamo Savanarola, Bartolomeo 
della Porta, Angelico). 

Cultura artistică abia conturează reveria cu amintirea u- 
nor fresce inocente în alb şi albastru celest, trăind parcă în 
exalarea şi umbra unor crini. Şi apoi perspectiva se poate 
adinci oricit de mult într'o neprevedere totală. Cu toate a- 
cestea e o mărginire impusă de rama concretă a peisagiului, 
o coherenţă obiectivă a divagației în sensul că toate deriva- 
tele subconştiente se pot nimici printr'o singură definiție 
abstractă, pe care criticul a lăsat-o să respire în tăcere. A- 
ceastă notă distinge falsul impresionism de origine lirică de 
impresionismul critic căruia de altfel i se poate aplica tot 
aşa de bine ca şi poeziei canonul lui Paul Valéry că „lipsa 
şi lacuna sunt acelea care crează“ (Littérature, nrf. 1930 

. 14). 
j; Dar să continuăm analiza subconştientului în frazele ci- 
tate. Expresiile claviatură, estompă, la origină concrete, au 
devenit, din cauza uzului simbolic, abstracții. Cu toate acestea 
este în paginile din care s'au extras citatele un fel de 
spirit de maree care face gindirea să oscileze între noţiune şi 
stare, încît fără să fim îndreptățiți să redăm cuvintelor pri- 
mitiva lor valoare fantastică, suntem totuşi traşi de o neli- 


Eugen Lovinescu 29 


nişte onirică, asemănătoare luptei interne pe care am încer- 
ca-o stind cu un picior pe fermitatea plajei şi cu altul în 
spuma de undă oceanică, 

Astfel în:re interstițiile gîndirii logice, tratate cu între- 
ruperi şi reluări, se strecoară sugestia fugitivă a clapelor 
albe, a pinzelor neterminate, a îngerilor în chilii şi a mado- 
nelor suave, care formează o muzică abia perceptibilă şi adi- 
acentă, în raport direct cu numărul de lămpi al stației de re- 
cepție a safletului, dată esenţială prin aceea că, fără ea, adică 
numai cu înțelesul logic, expresia n'ar avea sens. 

Trecind mai departe, este lesne de remarcat că locuțiu- 
nile peisagii de orăşele de provincie, văzute în cadrul jilav 
al toamnei, colțuri de mahala înnoroiată, aspecte de cimitire 
desfundate, zări împinzite de ploae şi aşa mai departe, sunt 
expresia singulară a două planuri de conştiinţă deosebite. In 
primul rînd ele au o funcțiune logică fiindcă stabilesc o e- 
numerare de aspecte poetice in'eligibile şi într'acest chip ori- 
ce bănuială de impresionism liric este înlăturată. In al doi- 
lea rînd însă cuvintele se recompun din nou, peste organis- 
mul noțional, pe cale pur asociativă, de astă dată în plan 
imaginativ. Expresiile acestea, abstracte şi concrete totdeo- 
dată, nu se află în opera poetică studiată. Ele sunt pe de o- 
parte condensări ale examenului critic, iar pe de alta impre- 
sii în tonul muzical al obiectului. Cadrul jilav al toamnei, 
colțuri de mahala înnoroiată, cimitire desfundate, porumbe- 
lul spiritului, pînzele ploilor de toamnă ce se dau la o parte 
spre a face loc luminii, toate aceste imagini laolaltă sunt a- 
ripile numărate ale unui poem suprapus sticlei clare critice, 
dar în aşa fel că nimic nu este în plus peste ceeace ar ajun- 
ge exprimării gîndului abstract. 

Desigur că nici exemplele date nu sunt suficiente şi nici 
fragranța subțire exalată de ele nu poate fi captată de ori- 
cine. Dar s'a putut face distincția între impresionismul recte 
lirismul în critică şi critica impresionistă, adică aceea care 
înțelege refăcind, în acelaş timp, în sens invers, procesul de 
intuire al inefabilului. Analiza chimică a vinului dă mai tot- 
deauna rezultate vagi şi numai frecat în palmă sau clătit în 
în gură vinul desvălue expertului formula sa organică. 

In „impresionismul“ livresc al d-lui Lovinescu, adesea 
lipsit de impresia literară, se ascunde nu rareori un dogma- 


30 Viața Rominească 


tism rigid. In articolele asupra d-lui Mihail Sadoveanu sche- 
ma ideologică este proeminentă şi toate liniile apar precise 
ca scheletul unei năvi eşuate. Paragraful 1 stabileşte roman- 


tismul eroic al d-lui M. Sadoveanu, enumerind cîteva tipuri 


de personagii (operație de natură abstractivă constind din 
compararea materiei cu un termen stabil al gîndirii). Para- 
graful 2 urmăreşte acest romantism în procesul lui de sim- 
plificare. Paragraful 3 caraterizează simțul pitoresc al scrii- 


torului şi strînsa legătură între om şi natură. Apoi vin la 
rind: naturalismul liric fără obiectivitate al lui Sadoveanu, 
cu documente ($ 4), pesimismul lui (4 5), îndreptarea cătră 
romanul social şi lipsa de adincime psihologică ($ 6), Sado- 
veanu şi războiul ($ 7), elementul biografic în opera sa ($ 8). 
lată dar destule urme din care iese nu numai dovada unei 
metode obiective de cercetare, dar chiar o anume pedanterie 
ştiinţifică ce nu lasă loc pentru contemplație. Totus citito- 
rul poate avea citeodată impresiunea că criticul se lasă în 
voia „artei“. In jurul leagănului lui Sadoveanu se adună cinci 
zine spre a-i împărți darurile. D, Lovinescu pune pe cea mai 
tînără să-i menească astfel: 

„— Să iubeşti frumusețile naturii, să petreci zile întregi 
culcat în fundul bărcii, cu ochii la albăstrimile de sus şi cu 
urechea adulmecind şoaptele stuhului; să colinzi pădurile în- 
depărtate, înduioşat la căderea frunzelor ruginii, să străbați 
ogoarele galbene, cu puşca în spate, în aşteptarea vînatului 
sptrios,..“ 

Ultima zînă vorbeşte astfel: 

s— Darul meu e şi mai mare, Vei scrie; vei scrie de nu 
te vei mai putea opri; condeiul tău va zugrăvi copacul din 
faţă, vecinul din colț, cîinele ce trece pe uliţă, apusul soa- 
relui, cintecul privighetoarei, cerdacul din curte. Cititorii 
vor osteni, tu vei rămîne însă neostenit; nu vei cunoaşte o- 
boseala, după cum n'o cunoaşte nici natura, cînd îşi aruncă 
pe lume formele; te vei întrece cu dinsa şi vei scrie, vei 
scrie...” şi tot aşa mai departe. 

Trebue o mare lipsă de perspicacitate pentruca cineva 
să nu observe că tot aparatul fantastic e un decor extern ce 
cu greu acoperă goliciunea ideei. Artificiu literar da, impre- 
sionism nu; căci e deajuns să colectăm toate urările într'o 
singură versiune la persoana a treia şi iată ce obținem: 


Eugen Lovinescu 31 


„D. Mihail Sadoveanu iubeşte frumusețile naturii, petre- 
ce zile întregi culcat în fundul bărcii...; colindă pădurile în- 
depărtate, înduioşat la căderea frunzelor...; străbate ogoarele 
galbene cu puşca în spate, în aşteptarea vinatului... D-sa sim- 
te poezia acțiunii omeneşti în micimea ei jalnică: se apro- 
pie de sufletele întunecate..,; iubeşte basmele, povestirile e- 
roice; adincindu-se în trecut, prețueşte valoarea epică a vi- 
tejilor neamului... D. Sadoveanu scrie; scrie de nu se mai 
poate opri; condeiul său zugrăveşte copacul din față, veci- 
nul din colț, cîinele ce trece pe uliţă... Cititorul oboseşte, 
dinsul rămine însă neostenit; nu cunoaşte oboseala, după cum 
n'o cunoaşte nici natura, cind îşi aruncă pe lume formele; el 
se întrece cu dinsa şi scrie, scrie... 

Poate oare ieşi vreun lucru valabil din această metodă? 
Da, cu condiția unui mare interes de idei sau în sfirşit a 
talentului literar. Insă puținătatea ideologică a d-lui Lovi- 
nescu este o notă bătătoare la ochi iar talentul literar în in- 
elesul substanțial al cuvintului lipseşte. Să analizăm bună- 
oară articolul Concepţia apolonică a criticei. Scriitorul este 
închipuit a se intoarce noaptea pe ploaie şi frig acasă. Oro- 
logiul bate de douăsprezece ori. D. Lovinescu intră în odaie 
dar înlemneşte, O fantomă se mişcă într'un colț, 

„— Fiinţă vie, spirit sau umbră — întreabă dinsul, fă- 
îndu-şi curaj — din hotarele cărei lumi ai lunecat pînă la 
mine? Eşti tu un prieten, ori o nălucă răufăcătoare, strecu- 
rată în odaie cu bătaia miezului nopţii?“ 

„— Fii liniştit — răspunde umbra. Nu-ţi sunt duşman; 
în lumea oamenilor ce-ţi zimbesc fără să te iubească eu ți-s 
adevărat prieten“. 

Apoi criticul întreabă hamletian: 

„— Eşti tu ceiace e sau ceiace nu e?“ 

Iar umbra răspunde enigmatic: 

„= De oarece tu eşti, sunt şi cu. 

După ce-l pofteşte să şază, umbra se prezintă criticului 
astfel: 

„~~ Sunt Ka (1?): alături de ființa materială, în tine 
mai e şi o divinitate nemuritoare: este Ka. Cind trandafirii 
înfloriți îşi vor scutura petalele deasupra mormintului tău, 
eu mă voiu prosterna pe lespedea de marmoră, plingind în- 
velişul pierdut... Sunt zeul din tine. Şezi. Focul ne încinge 


32 Viaţa Rominească 


Afară plouă şi e urit; aici e cald; e, deci, momentul să stăm 
puţin de vorbă”. 

Criticul şi Ka stau apoi de vorbă în acelaş stil prețios 
discutind despre esența criticei, ca să ajungă la o platitudi- 
ne pentru care era de prisos atita aparat: 

„Critica este raza ce sfredeleşte întunericul ca să poarte 
bucuria luminii pretutindeni, şi să arate fațetele înmiite ale 
lucrurilor. Datoria ei principală este de a spori, printr'o ac- 
țiune simpatică, emoția estetică“. 

Altădată criticul vorbeşte despre „filozofia“ (sic) lui 
Eminescu din Geniu pustiu, voind a insinua că gindirea lui 
Eminescu e fără valoare. Pentru asta născoceşte o scrisoare 
a poctului însuş (procedeu neserios folosit masiv de Octav 
Minar) şi pune pe Eminescu să-şi osindească propria-i scri- 
ere, în stilul bine înțeles şi cu ideile d-lui Lovinescu: „O 
zi întreagă m'am căutat şi nu m'am găsit... nimic nu-i sta- 
tornic; valorile estetice se măsoară şi ele în tiparele con- 
ştiinţei noastre mobile. (Eminescu teoretician al „mutației 
valorilor“!). La douăzeci de ani mi-am impus trufia pină a 
mă crede un „geniu pustiu“; neputind adinci, tinerii înlo- 
cuesc intensitatea prin extensiune şi preciziunea gindirii prin 
divagațiune. Nici o notație exactă, ci numai găunos patetic 
romantic; etc., etc.“. Să pui pe Eminescu însuş, într'o scri- 
soare faisificată, să-şi facă literatura „găunoasă“, acesta e un 
preludiu al romanelor de mai tirziu în care Eminescu derivă 
după Dacoromania „a dezmierda“ din „merda“ şi face teoria 
diferențierii care însă e a d-lui Lovinescu. Despre Caragiale 
vorbesc Agathon şi Giytyon şi Picrophonios şi apoi apare şi 
fantoma lui Pristandă, care, lucru foarte interesant, încearcă 
a dovedi că a murit, că adică azi nu mai sunt polițai ne- 
cinstiți şi analfabeți, nici moravuri electorale sălbatece, Ca 
şi în cazul lui Duiliu Zamfirescu sau al lui Eminescu, tinā- 
rul Lovinescu atacă pe Caragiale, cu o mască rizătoare pe 
față. Aceste critici impresioniste aşa de sărace în idei, unde 
nu sc analizează adine niciun scriitor, sunt de un rococori- 
dicul, de o prețiozitate imposibilă, Nu sunt naive, ci de-a 
dreptul stupide. 

Insă d. Lovinescu, adunîndu-le în volum, a lăsat să se 
înțeleagă cum că în ele străluceşte o însușire artistică străi- 
nă de opiniunea critică, şi anume: stilul. Să examinăm şi sti- 


Eugen Lovinescu 33 


lul d-lui Lovinescu. Aptitudinea de totdeauna a criticului a 
fost de a socoti stilul drept o maşinărie independentă de pu- 
terea dc creație. Autorul îl stringe, îl desface, după cum fi 
place, pentru simpla plăcere a urechii. La început apare o 
frază scurtă, automată, cu respirație gifiitoare de cardiac 
o frază simetrică pînă la artificiu, ce nu traduce o gindire 
ci se consumă după legile ei mecanice. Scriitorul este scla- 
vul frazei, după cum poetul este sclavul rimei, fiindcă nece- 
sități geometrice îl silesc să strivească sau să depăşească gîn- 
direa cu simple viduri încordate. Iată citeva exemple de fra- 
ză astmatică: 

„Moartea i-a curmat firul. 

„Un pătrat de veac s'a aşternut peste cele mai de seamă 
opere ale scriitorului. 

„L'am putea judeca întru citva în perspectiva timpului, 

„Voi încerca, 

„In prisosul admirației tuturor, o rezervă nu schimbă 
nimic, 

„Poate fi folositoare. 

„Nu sunt posteritatea lui Caragiale, 

„Ea îşi va spune cuvintul mai tirziu. 

„Sunt însă din generaţia următoare, 

etc, 

Automatismul frazei se mai vădeşte şi în unele ticuri reto 
rice care apar cu supărătoare stăruință, ca spre pildă abuzu 
de negaţie: 

„Nu reprezintă un partid, ci un neam...; nu-i un factor 
răspunzător, ci un factor al conştiinţei etnice; „nu e un in- 
divid, ci... nu cere o funcție, ci... nu este deci o „ascensiu- 
ne“, ci... (Cr. I, pag. 157—60). El nu conta cu curentul... Nu 
reprezintă o ascensiune, ci... nu este expresia clară, ci... nu 
în înțelesul calității muzicale, ci... simbolismul nu reprezintă... 
Subconştientul nu poate fi... poezia nu este de etc. (Toate 
aceste perle, concentrate pe o singură pagină: Cr.IV, p. 7) 
Apoi eclipse în deosebi gerundivale şi participiale (semn a 
influenţei latine) : 

„Impresionist, n'a ridicat impresiunea pină la o convin- 
gere robustă. 

„Citit acum nu mai rezistă; mobil, interesul iar schimbă 
mereu obiectul. 

3 


34 Viața Rominească 


„Cultivind infinitesimalul, distingem o tendință estetică. 

„Renunţind uneori la realism, d. Rebreanu renunţă şi la 
avantajul unei conceptii. 

„Pogorindu-se prea mult in prostia omeneaccă, natura- 
lismul duce la un fel de nihilism. 

„„„pogorîndu-se prea adînc în mizeriile vieții, duce la un 
fel de pesimism. l 

Adesea ne Întîmpinā invocațiile: 

„Tinere cu ochi albaştri, o Octavian Goga, feciorul dom- 
nului părinte din Räşinari...“ 

„Cititorule de acum şi cercetătorule de miine, vezi în a- 
ceastă modestă întîmplare un simbol al vremii, un semn al 
împrejurărilor în care trăeşte literatura romînă“. 

sau elocvența: 

„Ce cîntă acest poet cu deosebire? 

Dragostea? — niciodată... Neantul vieții? — nu. Iubirea 
de viață? — nu. Moartea? — nu. Liniştea? Fericirea? Natu- 
ra? Trecutul? Viitorul? Oraşul tentacular sau cîmpia buco- 
lică? — nu, nu. Atunci ce?“, 

Cind crede că a dat suficiente documente pentru susți- 
nerea unei teze, d. Lovinescu obişnueşte în sfirşit să mai zică: 
— Ajunge. 

Printr'un proces mecanic foarte normal, d. Lovinescu a 
trecut chiar dela început dela astm la palpitațiunea stilisti- 
că enormă, fraza dilatindu-se în chip mostruos şi ritmindu-se 
pină la perderea oricărui sens: 

„Ceeace isbeşte la acest om de retorică pasională şi evo- 
catoare — începe d. Lovinescu rotația unei fraze despre Sa- 
doveanu — e blocul de tăcere, ce-l configurează, ermetică, 
definitivă, elementară, în jurul căreia larma vieții se sdrumi- 
că în pulbere; tăcere plină de conştiinţă de sine şi de rezer- 
vă față de oamenii zilei, egal de izolatoare cu inoportunii, 
ca şi cu prietenii; tăcere, în fața căreia mult vorbărețul Pom- 
piliu Eliade s'a speriat ca în fața unui inexplicabil fenomen 
al naturii; tăcere, în care unii citesc indiferență, egoism, dis- 
preț, simțindu-se incomozi şi inexistenți, de oarece nu sare cine 
sare? Tăcerea? Sau poate: „unii“ sare?) să mîngic sau să ajute, nu 
se grăbeşte să lege firul vorbei într'un interes comun; tăcere 
nesociabilă de om crescut printre copaci şi albine, în margine 
de oraş, adăpostit între sirmele ghimpate ale grădinii sale, 


Eugen Lovinescu 35 


nevăzut de nimeni timp de un sfert de veac, deşi ştiut de 
toți; tăcere care supără sau îndepărtează — dar care, mai 
presus de orice comentar şi resentiment momentan, impune 
ca o forță primară, simțind-o aşa şi nu altfel, nu din atitu- 
dinea ei, ci dintr'un principiu organic, îndărătul căreia fer- 
mentează germenii atitor creațiuni şi obirşeşte izvorul atitor 
armonii verbale; cu foşnetul de fapte şi cu acordurile de 
liră, cu curcubeul de colori şi cu violoncelul duioşiei, opera 
scriitorului stă de veghe deasupra lacului tăcerii sale, care, 
in loc de a deveni opacă şi neinteligentă, se spiritualizează, 
se umanizează, şi prinde o autoritate ce face respectabilă prin 
tcate castelele fermecate bănuite în adincuri“. 

Dacă intiiul mod este paralizia frazei, cel de al doilea 
este delirul ei. 


(va urma) G. Călinescu 


DESPRE CREANGA 


S'a încheiat un veac decînd în Țara-de-Sus şi anume în 
satul Humuleşti din despărțămiîntul Neamţului, Ionică a lui 
Ştefan al Petrei a văzut lumina, — pentru ca Istoria literi- 
lor romine să mai înregistreze o minune. 

Nu ne putem încumeta să cercetăm adincurile unei o- 
pere atit de subtile, nici să zugrăvim deplin chipul unui ar- 
tist atît de original. Mă voi mărgini să articulez citeva ob- 
servații elementare, de mulți bănuite, de puțini rostite şi de 
mai puțini pricepute, avind convingerea că va veni o vreme 
cînd ele se vor înfinge în conştiinţa publică în chip de ne- 
clintite adevăruri axiomatice, făcînd ca note în felul celei de 
față să devie cu totul inutile. 


Am asistat mai demult la un curs de limba romînă, unde 
un profesor, în jurul căruia se făcuse o inexplicabilă viivă, 
comenta în fața elevilor opera lui Creangă. Ca mulţi colegi 
de-ai lui şi în conformitate de altfel cu învățul oficial de 
atunci, profesorul vedea în Creangă un povestitor popular, 
adică pentru popor. Tot secretul artei lui fără pereche erä 
pus pe seama faptului că lon Creangă ar fi scris cum vor- 
bea, tot aşa cum am susține că, în raporturile lor cu semenii 
şi în trebile casnice, Virgil se exprima în hexametri şi Heredia 
exclusiv în îndecasilabe. O cît de superficială examinare 
a biografiei povestitorului e suficientă pentru a nărui aceas- 
tă şubredă nerozie şi o cît de deficitară sensibilitate artis- 
tică ajunge pentru a ne da seama că literatura lui Creangă 
se adresează tot atit de puțin prostimii, cit şi fabulele lui 
La Fontaine copiilor. Pentru înţelegerea atît a unuia, cît şi 
a celuilalt, se presupun minţi coapte şi spirite plivite. Dar 
acel om al şcoalei avea credința că inspirația artistică e o 
stare quasi-hipnotică şi că volumele se scriu singure, oare- 
cum peste capul autorilor, El îşi închipuia că stilul acela pur 
şi curgătoriţişnise de la sine şi fără storţare din pana meş- 
serului, aşa cum apa Ozanci, în „eâre se scălda în copilărie 
Autorul Amintirilor, isvorăşte din stinca ci de sub munte. 


In adevăr, în opera lui Creangă aproape nu întîlnim neo- 
logisme. Pofesorului Weigand, (despre care învățatul filo- 


log profesorul Alexandru Philippide scria că weigandeşte), 
nu i-a trebuit mult timp să le numere, Cine nu ştia, afle dar 


Despre Creangă 37 


că nu se puteau găsi decit vre-o duzină. Pentru cine vede cit de 
cit ceva mai departe 1 m, 50 nu este imposibil să-şi dee seama că-i 
cu neputinţă ca un om de oarecare cultură să vorbească aşa 
fără să cadă în prețiozitate şi pedanterie puristă. Un artist 
cum era Creangă resimte acea oroare firească a oricărui ar- 
tist adevărat față de farisei şi necărturari. Cu simțul mäsu- 
rii şi cu bunul lui gust, el nu se putea înrola voluntar în 
tagma caraghioşilor. Stilul lui, fără să aibă aerul — şi ca să 
nu aibă aerul —căznit (asta e cea mai mare a lui virtute), 
presupune, pentru cine arc minte să priceapă, o migăloasă 
trudă de atelier, sataniceşti unelte şi complicate scule. Dacă 
cetim corespondenţa lui Creangă, găsim, cum este şi firesc, 
neologisme sumedenii. Se ştie doar că în corespondenţă, afa- 
ră de cazul cind acel ce scrie e un maniac literaturizant, fie- 
care îşi păstrează tonul curent şi limba cea de toate zilele, 
limba vie, limba vorbită în cercurile în care viețueşte. In 
scrisori, omul scrie cum vorbeşte. Cu-atit mai bine dacă vor- 
beşte frumos. Fenomenul se repetă identic cu Eminescu şi 
cu toţi scriitorii inteligenți, stăpîni pe mijloacele lor. Pentru 
ei limba destinată literaturii nu se reduce la un instrument 
primitiv şi monocord, ci este o vastă claviatură care sub mînă 
meşteră sue şi coboară de la tumult pină la nuanță şi semi- 
ton şi vice-versa. 
Compare oricine limba din poeziile lui Eminescu cu cea 
din articolele lui, 
Aşigderea pentru Creangă. 


Drag mi-i Platon, dar NE, drag îmi este adevărul, De 
aceia trebue să mărturisesc că, pentru a-mi reimprospăta 
memoria cu niscaiva date biografice asupra în Humuleşti 
născutului Ion a lui Ştefan al Petrei, m'am văzut silit să 
recurg la un autor francez, d. Jean Boutière, căruia îi dato- 
rim cea mai documentată lucrare asupra vieții şi operii lui 
Ion Creangă. 

lar dacă ne umple de melancolie gîndul că pentru a ne 
informa asupra stărilor de acasă trebue să ne ducem tocmai 
la Paris, e desigur o mare mingiiere să cetim că un distins 
învățat străin aşează la loc de cinste, alături de Charles 
Perrault, frații Grimm, Schmid şi Andersen, pe Ionică al 
nostru, socotindu-l ca pe unul din cei mai înzestrați poves- 
titori europeni, 


38 Viața Rominească 


Dar chiar înainte de aceasta numele tovarăşului de hoi- 
năreală al lui Eminescu trecuse fruntariile, Bucăţi de ale lui 
fusese traduse în englezeşte — prost ce-i drept, dar traduse 
— de Lucy Bing, în nemţeşte de Weigand, în limba polonă 
de Ecaterina Mandicewschi, în franțuzeşte de Jules Brun şi 
şi Leo Bachelin. 4 

Să mă ierte susceptibilii, dar cu părere de rău trebue să 
constat că cei mai iluştri şi fanatici ieşeni s'au născut aiurea. 
Eminescu la Ipoteşti, Creangă la Humuleşti, Ibrăileanu la 
Roman, Topîrceanu în Muscel, Sadoveanu la Paşcani. Ieşea- 
nul de baştină, (şi „Cercul Ieşenilor” e o dovădă), preferă 
să ţie întruniri la Bucureşti, de unde se tratează cel mai 
bine subiectul Iaşi. 

In acest municipiu, pe vremuri frumos, acum numai foto- 
genic, Ion Creangă n'a călcat numai pe straturi de flori, iar 
cununile care i s'au întins nu erau toate de laur. Netrebnici 
iscoditori de amestecături viclene şi firi hulitoare au şoptit, pe 
atunci, înalților prelați conducători ai preoțimei ieşene, ba că 
diaconul Creangă merge la teatru (mare ticăloşie ! ), ba că trage 
cu puşca în ciorile de pe clopotnița sfintei minăstiri Golia, 
unde slujea, şi cîte şi mai cite. De mirare şi jale este numai 
că acele cinstite obraze, plecatu-şi-au duhovniceştile şi arhi- 
păstoreştile urechi la pirile cele tainice, scoțind pe bietul om 
din cinul clericesc şi mai apoi şi din învățămînt, unde cu 
chiu cu vai l'a repus Maiorescu mai tirziu. 

Nu vor fi oblicit acei înpietriţi şefi ierarhici şi nici 
acel inutil ministru al Şcoalei că, în timp ce simandicoasele 
lor nume se vor prăbuşi în ţărînă odată cu ei, intrînd cum 
se şi cuvine în haznaua fără fund a uitării veşnice, răspopitul 
din Țicău intra, el, în Istorie, cu bojdeuca lui cu tot. Şi 
ce-i mai picant de sigur e faptul că răspopeala şi maziliarea 
din învățămînt coincide cronologic cu trecerea numelui de 
Ion Creangă, de către italianul A. de Gubernatis, în al său 
„Dizionario biografico delli scrittori contimporanei.” 

Greu şi-au împovărat sufletele acei superiori întru cele 
trecătoare şi întru Domnul fraţi, lovind în asemenea om de 
omenie şi amărindu-i puținele zile pe care le-a străbătut 
prin zădărniciile lumeşti; că era Ion Creangă la suflet pinea 


Despre Creangă 39 


lui Dumnezeu, vesel la inema lui, şi sfătos şi mucalit. 
Călcat-am şi cu pe păminteştile lui urme, pe toate coclaurile 
aceluiaşi Iaşi în care îl întovărăşa pe bădița Mihai — cum 
îi zicea el lui Eminescu — şi întovărăşind şi eu la rindu-mi 
pe poetul şi bunul meu prieten Mihai Codreanu, chematu-l-am 
ades cu gindul printre noi. 

La ,„„Trei-Sarmale” sau „Viaţă Lungă”, pe vremea cucului 
şi a privighetorii, cînd prin aburii vinului se strecurau fan- 
tome scumpe, nu ne-am fi mirat cituşi de puțin dacă vre-un 
băiat din prăvălie ar fi grăit către noi: „Acuş trebuie să 
vie şi domnu Creangă”, sau „chiar acuma plecat domnu 
Eminescu". š 


Spuneam că apariția lui Creangă e o minune şi am im- 
presia bine făcătoare că nu e nevoie s'o dovedesc. 

Ştiţi cu toții că Ion Creangă nu cunoştea limbi străine, 
aşa că pentru modălele lui de stil şi compoziţie, cum tra- 


ducerile nu prea abundau, a trebuit să se mărginească la 
literatura noastră începătoare. Dar opera lui Creangă nu sea- 


mănă cu nici una alta, rămînînd de o absolută originalitate. 
Căci dacă, pentru omul din mulțime chiar, o pagină de Creangă 
e o adevărată desfătare, pentru acel ce s'a apropial vreodată 
de nepătrunsele taine ale creațiunei, faptul Creangă apare 
pur şi simplu uluitor, Onestitatea lui artistică, perfecția 
construcţiei cit şi orinduirea vorbelor în ea, ne amintesc În- 
țeleptul sfat al lui Anatole France, venit mult după 
Creangă: „Caressez la phrase; elle finira toujours par sourire,” 

Asta-i metoda Creangă. Asta-i-, şi minunile nu se explică, 
Căci nu e oare minune, ca numele lui Ionică a lui Ştefan al 
Petrei din Humuleştii Neamţului, cu bruma de carte pe care 
a prididit s'o înveţe, să fie cinstit la Paris, Berlin şi Londra, 
de cei mai de seamă meşterii şi cărturari ? 

Care e literatul cu perucă din acei care au împodobit 
cu harul lor marile epoci pudrate ale literilor apusene, care 
n'ar semna o poveste ca Moş Nechifor Coţcariul ? Care mare 
scriitor din lume s'ar rugina de-o operă ca Amintirile ? 

De aceia cu cea mai adincă smerenie mă închin în fața 
umbrei lui Ion Creangă, acest Rabelais al neamului nostru, 
aducîndu-i cel mai umil şi mai pios omagiu. 


Al. O. Teodoreanu 


GORKI ȘI LITERATURA RUSA 


imul reprezentant al realismului critic rusesc şi în a- 
Hadera pelia clasic al literaturii proletare, Maxim Gorki 
ocupă un loc cu totul deosebit în rîndurile scriitorilor din 

a lui. x 

Simțul lui artistic ascuțit, vocaţia literară, memoria ex- 
traordinară, puterea de muncă neobişnuită şi setea lui pen- 
tru toate cuceririle culturale şi ştiinţifice au făcut din a- 
cest lucrător autodidact unul din oamenii cei mai instruiți şi 
unul din scriitorii cei mai străluciți ai epocii Aoastre. 

Toată viața lui Gorki e o avintare optimistă spre viitor, 
o încordare continuă a voinței pentru realizarea idealurilor 
umanitariste. Aproape o jumătate de secol, operele scriitorului 
au chemat omenirea spre lumină şi progres, au îndemnat-o la 
luptă neînduplecată pentru o viață mai bună, bazată pe muncă 
liberă, creatoare. a š i 

Gorki a servit umanitatea cu puterea inepuizabilă a pasi- 
unii, cu pana literatului, a criticului şi a publicistului. Nu- 
mele lui Gorki a devenit în scurt timp sinonimul luptei pa- 
sionate şi perseverente pentru prefacerea revoluționară a 
lumii, i 

Gloria lui a trecut fulgerător granițele patriei sale, şi 
operele sale, traduse în toate limbile civilizate, au ajuns să 
fie cetite în colțurile cele mai îndepărtate ale Americei şi 
iu la Gorki se plasează alături de militanții ştiinţei, 
artei şi revoluției, cari au consacrat toată puterea geniulul lor 
conducerii omenirii şi ajutorării ei în lupta împotriva 

curantismului şi reacţiunii. > 
sa Imaginile vii din operele lui Gorki ajung pină la adin- 
curile sentimentului şi conştiinții a zeci de milioane de 
cetitori. Gorki pătrunde totdeauna dincolo de înfăţişarea ex- 
terioară a oamenilor, a fenomenelor, şi prinde înțelesul lor 
profund. ' 

Oameni din toate clasele, din toate păturile sociale sînt 
zugrăviți de Gorki cu o putere artistică neobişnuită, în mani- 
festările lor variate. Mai ales viața de vagabonzi, 
hamali de port, muncitori industriaşi şi meseriaşi, cunoscută 
lui Gorki ca nici unui alt scriitor rus, e redată în culori 
vii şi pline, ; 

Gorki posedă în gradul cel mai înalt metodele realiste 
ale reprezentării artistice. In operele lui autobiografice. în 
romane şi nuvele, redă cu limba lui frumoasă şi sonoră un 
tablou viu al societății ruse pe o perioadă de citeva „decenii. 
„Copilăria în lume“, „In lume”, Universitățile mele” readuc 
realismul critic necruţător din „Suflete moarte“ a lui Gogol, 
din „Frații Golovlev“ a lui Scedrin sau din „Invierea lui 
Tolstoi. 


Gorki și literatura rusă 41 


Gorki ştia să prețuiască valorile culturale create de pre- 
decesorii săi, de reprezentanții de samă în domeniul artei, H- 
teraturii şi ştiinţei. Ca omul care s'a ridicat din pătura de 
jos, Gorki a putut să înțeleagă mai profund importanța cul- 
turii pentru umanitate, 

El a fost adeptul ideologiei marxiste, căreia însă n'a dat, 
ca mulți intelectuali, o interpretare vulgară; n'a vrut so 
privească ca pe-o simplă dogmă apărută undeva izolat în afară 
de marea cale a dezvoltării civilizației universale, ci ca o 
continuare directă şi imediată a marilor cuceriri anterioare 
din domeniul filosofiei, economiei politice şi ştiinţelor 
sociale. 

Gorki a absorbit din cultura trecutului cea fost mai bun: 
umanitarismul nobil şi încrederea în om. Materialismul istoric 
i-a arătat calea de realizare a visurilor umanitare ale prede- 
cesorilor săi. Clasa muncitoare i-a apărut ca unicul moşteni- 
tor al culturii universale, ca creatorul civilizației viitoare. 
Toată creațiunca sa artistică, toată activitatea de critic literar 
şi publicist şi-o consacră idealului său umanitarist şi pro- 
letar. 

Cu Gorki începe o nouă epocă în literatura rusă. Mai 
ales cu apariția romanului „Mama“, Gorki se manifestă des- 
chis ca un artist revoluționar, plin de încredere în misiunea 
clasei muncitoare, constructoare a unei vieți mai fericite. 

In operele lui Gorki, muncitorul intră definitiv în lite- 
ratura rusă, ca un obiect firesc şi legitim al reprezentării 
artistice. Eroii principali din literatura anterioară, în curen- 
tele ei aristocratice, liberale sau poporaniste, erau aleşi mai ales 
din mediul nobilimii latifundiare, din burghezia capitalistă şi 
din pătura țărănească, Chiar dacă muncitorul apărea citeo- 
dată în literatura rusă din veacul al XlX-lea, se urmărea 
prin zugrăvirea vieții lui grele şi triste mai mult provocarea 
simțămintului de milă şi compătimire față de oamenii săraci 
şi ofensaţi. In timpurile acelea, muncitorimea industrială rusă 
reprezenta o forță socială incă neînsemnată. Și numai pe 
măsura dezvoltării capitaliste muncitorul cucereşte în litera- 
tura rusă un loc mai important, 

Evoluţia literaturii urmează, de fapt, modificările structu- 
rale ale socetății. „Literatura n'a fost niciodată afacerea perso- 
nală a unui Stendhal sau Lev Tolstoi, scrie Gorki; ea aparține 
totdeauna epocii, ţării, clasei". Fiecare stare socială aduce cu ea 
un conţinut nou de vieță, interese nouă, curente nouă de idei şi 
de sentimente. Moşierimea rusă, mica şi marea burghezie, 
țărănimea şi proletariatul imprimă, fiecare, pecetea intereselor 
proprii de clasă asupra dezvoltării gindirii sociale, asupra 
formelor artistice, asupra conținutului şi stilului literar. 

Literatura rusă începe existența sa independentă abia 
după războiul cu Napoleon şi rămîne legată pănă la mijlocul 


42 Viața Rominească 


i trecut cu Rusia iobagă, cu conacurile nobilimii, cu 
straini cu eroi luați din „cuiburi de gentilomi". Scriitorul 
eşit din mediul aristocrației latifundiare oglindeşte, conştient 
sau inconştient, interesele, concepțiile şi idealurile clasei sale. 
Puşkin, Turghenev, Gonciarov, Axacov şi alți scriitori ai no- 
bilimii sînt esteți. Operele lor sunt destinate în special 
păturii înalte şi culte a societății ruse, unde literatura e o 

bă. 

gre A iobăgiei dă lovitura de moarte clasei feu- 
dale. Artistul din cuibul nobililor „cîntă ultimele sale cîn- 
tece“, Scriitorul îmbibat de cultura nobilimii cedează locul 
noului curent literar. Feciori de preoţi, negustori, funcţionari, 
mici burghezi ca: Cernişevski, Pomealovski, Dobroliubov. 
Necrasov, Uspenski, Salticov-Scedrin, Ostrovski etc. acapa- 
rează literatura şi publicistica, Aceştia, trecuţi în istoria lite- 
raturii ruse subt numele de „raznocinţi“, adică reprezentanți 
ai diferitelor clase sociale legate pentru moment de interesul 
comun al luptei împotriva feudalismului reacționar, democra- 
tizează literatura rusă. Lupta pentru interesele societății 
devine la ei scopul literaturii, „Viaţa primează Arta; Arta în 
serviciul Vieţii“—această maximă a lui Cernişevski este primită 
cu entuziasm de tot tinererul cult din epoca aceea. Arta 
nu trebue să fie un mijloc de declarare personală, ci e me- 
nită să servească societatea, susțin reprezentanţii literaturii 
revoluționare democratice. Operele acestor scriitori au jucat 
un rol covirşitor pentru societatea rusă din al şaselea şi al 
şaptelea deceniu ale pogen eaaa îndemnind pe cetitori la 
lupta împotriva jugului feudal. : 

E Treptat oaan nobilimii este împins pe planul al doilea 
de oraşul capitalist. Scriitorului din _ „cuibul nobililor“ şi 
scriitorilor „raznocinți“ le urmează artistul burghez, plin de 
încredere în cultura şi progresul oraşului. El cade, fără să 
vrea, subt influența civilizației europene. Boborikin descrie 
evoluția burgheziei ruse, victoria capitalului comercial şi 
industrial asupra boerimii. Desigur că scriitorii acestei epoci 
nu formează un mediu unitar în ce priveşte origina, starea 
şi tendințele lor sociale. Toţi însă: Cehov, Mfaminr Sibireac, 
Briusov, Blok, Boborikin, Veresaev, Andreev, $meliov sint 
copiii oraşului modern şi imprimă pecetea acestuia asupra 
eroilor şi temelor din operele lor literare. $ 

Liberă concurență în raporturile economice, luptă crin- 
cenă între diverşi întreprinzători, „toți contra tuturora , 
toate aceste condiții au fost excelente pentru înflorirea 
ideologiei individualiste. Scriitorii, publiciştii, poeţii şi cri- 
ticii literari din ultimele două decenii ale veacului trecut 
ca Briusov, Balmont, Ertel etc, opun societăţii personalitatea. 
In locul artei cu tendințe sociale reînvie arta ca mijloc 
de înfrumusețare a vieții. Pe drapelul scriitorului se scriu 


Gorki şi literatura rusă 43 


acum lozinci ca: „artă pentru artă“, „estetism“, „arta mai 
presus de viață“, „arta în afara vieții". 

Concentrarea producției, creşterea populației urbane, des- 
voltarea căilor de comunicație. înflorirea industriei schimbă 
caracterul şi spiritul epocii. Clasa muncitoare, tot mai nume- 
roasă, işi strînge rindurile şi porneşte la luptă înverşunată 
împotriva burgheziei. O pleiadă de beletrişti, critici literari 
şi publicişti iese din acest mediu social nou al democraţiei 
urbane. Gorki, Grebenscicov, Lenin, Martov, Plehanov, Axel- 
rod etc. atacă pe scriitorul burghez îndividualist care se 
alinta cu o „cultură pentru aleşi“. Şi ideologia marxistă tin- 
de să distrugă ideologia nietzscheană. 

Perioada reacționară de după revoluția din 1905 întăreşte 
şi mai mult curentele decadente care domneau în literatura 
rusă încă dela sfirşitul veacului al XIX-lea. Criza culturală 
care a cuprins în acest timp Europa întreagă se manifestă 
şi în literatura rusă printr'o serie de poeți şi scriitori sim- 
bolişti ca Balmont, Sologub, Ivanov, Briusov, Blok, ete., 

In această perioadă, cînd literatura rusă e pătrunsă de 
misticism şi melancolie bolnăvicioasă, Gorki vine cu operele 
sale pline de un realism sguduitor continuînd în literatură, 
ca un moştenitor legitim, realizările cele mai perfecte ale 
realismului critic rus. 

După înăbuşirea revoluției din 1905, majoritatea scriito- 
rilor progresiști rămîn dezamăgiți şi pierd iîncredera în efi- 
cacitatea luptei revoluționare. Andreev, Kuprin, Arţibaşev etc. 
defăimează pe revoluționari şi adoptă o atitudine binevoitoare 
față de regimul reacționar. In acest moment de covirşitoare 
importanță pentru desvoltarea viitoare a literaturii ruseşti, 
Gorki publică romanul său „Mama“. 

Romanul lui Gorki e o epopee a muncitorimii revoluțio- 
nare, a luptei sale eroice, a entuziasmului tineresc. El în- 
deamnă pe cetitorul, deprimat de regimul reacționar al lui 
Stolîpin, să-şi regăsească stăpînirea de sine, vigoarea de luptă, 
încrederea în victoria democrației. 

Gorki arată în romanul său cum clasa muncitoare, ținută 
în sărăcie, mizerie şi ignoranță, dobindeşte, subt influența 
luptei revoluționare contra exploatării, trăsături adînc uma- 
ne: sentimentul demnităţii omeneşti, atitudinea activă în via- 
ķā, iniţiativă, intoleranță față de asuprire şi nedreptate, sim- 
ţul de colectivitate, respectul femeii, dorul de ştiinţă şi cul- 
tură. Astfel Gorki întroduce în atmosfera bolnăvicioasă a li- 
teraturii decadente un curent de vioiciune, dorința de luptă, 
încrederea în progres. 

Alături de Gorki, apar, înaintea răsboiului mondial, o se- 
rie de poeți, beletrişti şi critici literari, eşiți din mediul pă- 
rănimei şi al proletariatului, ca: Damian Bednii, Leaşco, Bi- 

boc, Neverov, Esenin etc.. Anii de revoluție şi de răsboi civil 


LL] Viața Rominească 


— + la iveală din acest mediu zeci de scriitori 
air EU E ea păşesc şi tinerii beletrişti eşiţi din mr 
locul intelectualilor mici burghezi ca: Maikovski, nre sos 
tiacov, Ivanov, Pilneak, Seifulina, Iacovlev, Leonov, Lavre 
MT aai ani ai revoluției, cînd a avut loc prätmgisen 
vechiului regim şi răsturnarea claselor vechi, în perioada ne- 
gării, distrugerii şi furtunii, domnesc în literatură ego, şi 
cubo-futuriştii. Sub influența poeziei decadente, care î s n 
1909 a fluturat lozinca dezagregării şi a descompunerii spi- 
rituale, precum şi sub impresia frămintărilor haotice ale epo- 
cii, scriitorii futurişti creiază febril şi isteric poezii unde Fag 
vintele fără sens se tap jesene ra imagini pea In sufle- 
oteste ura contra literaturii clasice. SI 
die Pe A p haosul revoluționar cedează locul energiei 
creatoare conştient dirijată, mai ales după 1921, cînd viața 
economică şi socială se normalizează, observăm o îndepărtare 
dela literatura decadentă şi o orientare spre clasicism, spre 
o creațiune sănătoasă. Numeroase şcoli şi grupuri Mieteze 
dispar, grupul imaginiştilor se desface şi Serghei a gar - 
cearcă să se întoarcă spre noii scriitori ai ţărănimii. eae 
risti ca: Maiakovski, Tretiacov, Aseev, Ehrenburg, etc. se tea- 
dă de futurism şi merg mpra cu scriitorii din alte 
i literare către claritatea clasicilor. 
Peo aei de scriitori noi, sute de opere literare reclamă pe 
lozincă întoarcerea spre operele clasicilor, cer înțelegerea ş 
cercetarea mai aprofundată a vieţii de toate zilele şi iag 
rea ci în imagini simple, legate într'un tot întreg, iai e 
simpla copiere a naturaliştilor. Dinamismul tinar iala or, 
ritmul accelerat al epocii de reconstrucție înfluenţe pu- 
ternic asupra creației lor. Serafimovici, Gladcov, Ivanov, ze 
sub steagul realismului sintetic revoluționar, redin 
în operele lor sbuciumul anilor de revoluţie, nagteraa 
formelor noi de vicață, aspecte colective, trăsăturile şi îră- 
miîntările eroului nou activ şi plin de viaţă, însetat de bu- 
nurile culturale. Unii din aceşti scriitori noi sufere încă se 
ideologismul exagerat, iar alții de naturalismul lipsit de 
ii: i i încă prea palid 

In general eposul beletriştilor noi pare incă p p 
față de importanța istorică covirşitoare a evenimente zii i 

Toţi aceşti scriitori găsesc în Gorki un prieten p să 2 
atenție şi un îndrumător iscusit. Cu vorba şi cu fapta, Gor 
luptă pentru o literatură nouă, literatura clasei muneitent: 
„Sunt ferm convins, scrie el, că proletariatul e în stare 
creeze literatura sa artistică proprie, după cum el şi-a creat, 
infruntind greutăți enorme şi suferind jertfe multiple, o pre- 
să cotidiană“, ps 

Literatura era pentru Gorki ceva organic şi inerent 


Gorki şi literatura rusă 45 


luptei sociale. Dintre toți scriitorii ruşi de subt regimul 
țarist, numai Gorki, Cernişevski şi Necrasov au arătat înțe- 
legere deplină față de această menire a literaturii, față de 
rolul social al artistului, In literatură Gorki a văzut o forţă 
titanică chemată să acționeze în interesul celor ce muncesc. 
„Sunt două forțe care contribue în cea mai mare măsură la 
educarea omului cult — arta şi ştiinţa. Alături de ştiinţele 
sociale, literatura artistică serveşte ca un alt mijloc, poate 
chiar mai puternic, de înrîurire asupra gîndului şi voinței 
omeneşti”, 

Opera de organizare şi de îndrumare a acestei forțe so- 
ciale a fost pentru Gorki scopul suprem al vieții sale. El a 
depus toată energia. toată vigoarea sa artistică pentru for- 
marea adevăratei literaturi a clasei muncitoare. Mai mult de- 
cît toţi, Gorki a văzut lipsurile şi slăbiciunile operelor lite- 
rare apărute în primii ani de după răsboi şi revoluție. 

Gorki explică toate nebulozitățile scriitorilor noi prin 
îngustimea orizontului lor cultural şi cere tinerilor literați 
să-şi însuşească o cultură cît mai vastă, 

In calitate de critic literar, Gorki manifestă o claritate 
neobişnuită pentru înţelegerea perspectivei literare, unind-o 
cu o analiză profesională migăloasă a textului, temei, ideilor. 
El combate negligența şi graba în muncă, cere un respect, o 
atenție deosebită pentru forma şi limba operei artistice, Stă- 
pinind cu măestrie clasică arta literară şi cunoscind toate 
tainele stilisticei, Gorki conduce lupta pentru ridicarea cali- 
tativă a literaturii proletare, pentru culturalizarea limbii 
noilor scriitori. Inţelege cerințele literare ale masselor şi 
chiamă pe scriitori la rezolvarea problemelor noi şi complexe 
care se pun creațiunei artistice a clasei muncitoare. „Scrii- 
torii şi criticii literari trebue să caute să perfecționeze căile 
muncii colective camaradereşti în interesul masselor munci- 
toare“, 

Către anul 1932 dispar grupurile literare răzlețe şi toți 
literații din Uniune se unesc în Asociaţia Scriitorilor Sovie- 
tici sub lozinca unică a realismului socialist. Gorki vede în 
realismul socialist adevărata cale de desvoltare a literaturii 
nouă. Prețuind literatura realistă din trecut cu operele neîn- 
trecute artisticeşte ale lui Balzac, Flaubert, Dickens, etc., 
Gorki consideră însă că realismul burghez e mărginit în po- 
sibilitățile sale de zugrăvire a eroilor din alte clase. 

Gorki e încredințat că scriitorii eşiți din mediul munci- 
toresc, liberi de prejudecățile clasei burgheze, vor vedea rea- 
litatea mai viu, mai obiectiv şi mai adînc decit predeceso- 
rii lor, 

Scriitorii noi, pătrunşi de importanța problemelor ce se 
pun literaturii, caută să îndrepte creația lor artistică pe fă- 
gaşul nouei şcoli literare a realismului socialist, 


+6 Viața Rominească 


Asociaţia lor ţine prima ci adunare în vara anului 1934. 
Congresul face bilanțul literaturii de subt regimul nou şi 
preconizează calea desvoltării viitoare a creației literare. Se 
scoate în evidență ce probleme grandioase stau înaintea lite- 
raturii, ce rol important joacă această literatură şi cîtă răs- 
pundere are ea în opera de educare a masselor muncitoare. 
Se arată ce posibilități enorme ofere regimul nou pentru ri- 
dicarea nivelului cultural al masselor, ce material bogat, 
ce perspective de legătură strinsă şi vie cu mulțimile ci- 
titoare se deschid în fața literaturii ce urmează drumul rea- 
lismului socialist. Un ziar de mare tiraj, comentind lucrările 
congresului, subliniază în articolul său de fond sarcinile ce 
se pun literaturii noi. „Massele, scrie el, aşteaptă ca litera- 
tura să le dea delectări adinc artistice, să nască în sufletul 
lor bucurie şi entuziasm, să le ajute in munca lor de con- 
strucție a vieții noi, în lupta împotriva reminiscențelor bur- 

heze din conştiinţa oamenilor. Massele vor ca literatura să 
ie plină de luptele eroice ale proletariatului, de entuziasmul 
victoriei socialismului“. 

Scriitorii noui caută deci în operele lor să ajute pe ce- 
titor să se cunoască mai bine pe sine, să se orienteze în me- 
diul ce-l înconjoară, să-l îndrumeze, să-l îndemne a deveni un 
constructor activ şi conştient al societăţii noi. 

„Realismul socialist, spun satutele Asociaţiei Scriitorilor 
Sovietici, fiind metoda de bază a literaturii artistice şi a 
criticii literare, impune scriitorului să reprezinte via cât 
mai real şi mai concret în desvoltarea ei revoluțio „ Re- 
darea artistică fidelă trebue să fie în acord cu sarcina sa de 
transformare şi educare ideologică a masselor în spiritul so- 
cialismului. Realismul socialist oferă creațiunii artistice li- 
bertatea deplină de manifestare a inițiativei creatoare, ale- 
gerea liberă a formei, stilului şi genului literar“. 

Realismul scriitorilor noi nu se mărgineşte însă la zu- 
grăvirea naturalistă a faptelor izolate. Scriitorul realist se 
deosebeşte fundamental de cel naturalist. Acesta din urmă se 
ocupă de fenomene cu caracter general şi din observaţiunile 
sale asupra oamenilor reproduce numai trăsături tipice. Scrii- 
torul realist, (care deşi, întocmai ca şi cel naturalist, e atent 
față de faptereale) merge insă mai departe: prin tipizare, el 
determină rostul social al faptelor. (Engels caracterizează 


astfel realismul literar: „După părerea mea realismul pre- ._ 


supune, în afară de exactitacea detaliilor, fidelitatea redării 
caracterelor tipice în condițiuni tipice“), 

Plenitudinea şi certitudinea gencralizărilor făcute de ar- 
tist depind de individualitatea, de talentul lui. „Cu cît, spu- 
ne Ehrenburg, un scriitor e mai bine dotat, cu cît zugrăveşte 
el mai viu, mai adinc, mai plin caracterul eroilor săi, so- 
cietatea, evoluția ei istorică... cu atit mai repede eroii lui 


Gorki şi literatura rusă 47 


cresc din nume proprii în n com i i 
timpiaätoare na an pri ume une, din personagii în- 
optind metoda realismului socialist i 
A pd: „ scriitorii cri- 
za oe sunt puşi în fața problemei ascuțite a Gta tatei 
x ayy a temei noi din opera literară. Gorki, cu autorita- 
în x în problemele artei proletare, le vine în ajutor. Su- 
mea unei opere literare este compus — spune el — din 
metraje contraziceri, simpatii, antipatii şi în general din 
roep amer „reciproce, din urmărirea creşterii şi for- 
rului omenesc“. Aceste raporturi reciproc 
prezentate înt'o anumită înlănțuire de eveni germ 
pătură socială, în anumite eta U LE ase Cna 
i > i pe ale desvoltării sale, a 
mite subiecte literare preferate. Pentru titocii trecutakii, 
| e i torii trecutului 
structura subiectului este caracterizată gs ; i : 
coordonare de fapte şi stări care pori eco ca 
o pun pe primul - 
aer be ar p tabere subiectiv, frăminbările A cina 
amiliale. „Oblomov” al lui Gonciorov, în „Cui i 
lilor al lui Turgheniev sunt atinse o le SL na per 
me age dar punctul central al subiectului îl daoni ra- 
pa = de dragoste dintre Oblomov şi Olga, dintre Liza şi 
vreți, Această structură a subiectului se explică prin ne 
poe poe peer see act de cele ale individului, prin do 
r 3 idualismului unilateral, caracteristi regi i 
liberal; individul tinde oarecum | a 
ine | a se separa de socictat 
pune fericirea lui personală in opoziți a 
i ) lumea exterioară 
La baza subiectului nou tis ge aiia i tata ca 
cialmente, legate însă în acela: Învierea I aa 
rul oamenilor concreți Frămiatările pa zeta a eee 
.. i e acestor personagii nu 
acopere problemele sociale, ci le subliniază. Ia 
i le š A n i 
ral „Mama“ întîlnim acest subiect nou, pralea pai a 
nre nu înlătură personalitatea omului. ci din contra ne per- 
ii pb imi pane Brain piele too 
i x i 
am nimicit individualismui*. CENTE S: 
ugrumarea individualismului şi relațiile 
agru cu t 
oo ra pa Ata promt a dat naştere etniei sar pase 
cază mers a evoluției sociale, Scriit i - 
ee işi aleg ca subiecte preferate: rac ser opera 3 
la, si oi toare tama lui Gorki, „Bruski“ lui Pan 
ov), colectivă în răsboiul civil t i i 3 
seria aeae („Ceapaev“ al lui stoner Tordna de fier” 
ai lui 5 erafimovici, „Dărimarea“ lui Fadeev) şi pax Dad 
socialistă („Cimentul“ lui Gladcov, „Soții“ lui Le e 
senn nou" allui Şolohov), i i Sediu 
entru scriitorii sovietici interesele i i i 
opre cu interesele societăţii. In proba uri pac sg ee 
pe realitatea prin zugrăvirea omului în e re ile 
ui multilaterale, unind astfel armonios individualu! cu pă 


Viața Rominească 
48 


1. In această pliate: ză pe ie a a viib = 
ersele lui ifestări şi 4 t 
note peace ei, int. scriitorii cei noui să afle puterea 
i i i ü. 5 
ar S EAE apai este alagera enl. 
ă lu o imagine fotogratic . 
zi lege Rae i er i: trăsăturile caracteristice ee gme 
pinge cial întreg. El poate zugrăvi în operele pm A ro is 
atanţii păturilor sociale celor mai oprea k- Bd ră 
Pata ce dă autorul unui geyen nee 24 armura aa ce 
lare; alegerea obiectelor este DI 
ze = ez Ă mediului social căreia el ariei sapat 
pa evoluția a născut i era pere „ae dagan RR dn al lamli 
i i şi frămintari. c 
eo psano Sa din munca creatoare o sărbătoare, ra % 
făt edi în toate tainele muncii sale, care în eg earr d 
Patrule spiritul său cu adevăratele comori â Ă gin a 
taros ppoatutiir din toate epocile“ pentru nare Rupee 
terminat cu superstițiile mare a age cerea 
fectă şi armonică a p Enna 
per era ac sh luptă Gorki, şi împreună cu el şi cei t 
itori. 3 
e titorti clasei rea rep 
metodă nouă rezen $ p 
arat o serie uter a es, ri foy ip ET 
ialism: Ni i Pavel Vlasov în „Mama 
acer germ lui Fadeev, Kojuh în „Torentul de 


: totuşi spune că 
kier“ al lui Serafimovici, etc.. Dar nu „saten is comunist, 


ieti cat pînă acuma tipu r 
de paea Maa oono ciati; etc. de aceiaşi papa ar 
i ā e literaturii clasice; n'a parv A 
prea facă he te majuscule la înălțimea unor nume cô- 


cialu 


i i lui 
duc tipuri nouă ale erou 
p ee mi a lor. Literatura 


Pins, Sere apt aa mate 
să observe to i 
î paote ate manifestări, să scoate le sonene eege rea 
= i caracteristic şi de valoare, să arate cauze aie 
dică desvoltarea omului. Cu cît un scriitor pose ză era 
i tă şi e mai talentat, cu atit el reuşeşte ppt 
geo vesia mai bine trăsăturile adevărate ss zei 
ae. Detesiind în opera sa pe se apnee e ed acativă 
vietic vrea să creeze © imagine de o rm EEO N 
enormă. Eroul lui înva;ă pe cetitor cum tre rare 
să mediteze, să simtă, să acționeze omul nou, cons 
i ietății. = 
n sa à alatt pipis y ak argons i a aa 
i dea bine se 
agora torta Cu alte cuvinte trebue să-şi fixeze 


Gorki şi literatura rusă 49 


tema. „Tema unci opere literare, spune Gorki, îi este suge- 
rată autorului de experiența vieții; ea se cuibăreşte la înce- 
put în complexitatea impresiilor, neavînd încă o formă clară; 
apoi cere dela scriitor exprimarea ci în forme mai precise, 
inspirindu-i dorul de muncă pentru modelarea ei“. 

Scriitorul, după pătura socială din care face parte, alege 
pentru operele lui artistice teme diferite, Literatura nouă rusă 
îşi ia temele din lupta clasei muncitoare pentru cucerirea pu- 
terii politice si din viața actuală de edificare a unei socie- 
tăți pe baze socialiste. 

Dacă tema reflectează unul sau altul din momentele luptei 
revoluționare, eroismul clasei muncitoare, viața sub noul re- 
gim, atunci tema aceasta este considerată ca binevenită şi ca- 
pabilă să intereseze marele public cititor care a luat sau ia 
el însuşi parte zi de zi la cucerirea şi organizarea condițiu- 
nilor noi de viață. Darul de a înțelege tema sa în concor- 
danță cu edificarea societăți noi — iată ce se cere scriito- 
rului sovietic. *) 

Alegind tema nouă, subiectul nou, eroii noi, lucrind a- 
supra arhitectonicei noi a romanului, asupra desvoltării noi 
a caracterelor, asupra dialogului nou, tinerii scriitori ruşi 
speră că vor reuşi să creeze o nouă formulă literară, aceea a 
realismului socialist, 

Maxim Gorki, creatorul şi îndrumătorul acestei litera- 
turi, este considerat ca primul clasic al literaturii proletare. 
Sfaturile şi învățăturile lui sunt urmate cu strictețe de noua 
generație literară rusă. 

Anii sumbrii ai copilăriei şi adolescenței, viața grea de 
simplu muncitor brutar, temnițele ruseşti şi şicanele poliției, 
atacurile ascuțite din partea criticei oficiale, i-au fost com- 
pensate cu prisosință de o bătrinețe luminoasă în mijlocul ad- 
mirației unanime. 

Soarta n'a favorizat aproape niciodată pe marii artişti şi 
scriitori, făcind ca gloria lor să rămiie nestinsă pînă la sfir- 
şitul vieții. Majoritatea au murit în mizerie şi izolare mo- 
rală, neînțeleşi de contemporani sau părăsiți de foştii lor 
admiratori. 

Gorki a fost desigur o excepție. Moartea l-a găsit în pli- 
nă activitate artistică şi socială, în momentul cînd gloria sa 
era în ascensinne. 

Numele acestui genial artist al cuvîntului, acestui prie- 
ten neprihănit al celor ce muncesc, va arde ca o flacără vie 
în inima omenirii lucrătoare. Eşit din mijlocul clasei pro- 
letare, Gorki a rămas pînă la moarte slujitorul ei devotat, 

apărătorul intereselor şi susținătorul conştient al idealurilor 
sale conducătoare. 
Vera Panfil 
*) Şi caraeteral imperativ al acestei obligații nu este niei mai mult nici mai 
puţin coercitiv decit acela al oricărei alte școli ori mode literare. Clasicismul be- 


erat de Boileau sau romantisinul codificat de H exae t da ti- 
zanioe, și de... ascultate, (Nota redacției). mru faza ce diana 


4 


CAUTARE 


„Şi m'am sculat atunci şi am cutreerat 


cetatea, 


i căutat pe a- 
i răspintiile largi, şi am t 

eela după rapi mea tinjește, l-am cău- 

tat, însă n'am dat de el”. 


tea caldă şi senină de vară 
Int cări albastre pe țară 
te o comoa 
De Parte sunete vin 


«pi 
Pina se incheagä cintecul plin. 


Dar acum totul s'a liniștit, 
2 lcomit; 
pir sirăzi inoplale-am iesit. 


re tirzii, i 
o oameni cu pasul grăbit, 
pe străzile pustii 
din oraşu' adormit i 
te cant în spe pla vint, 
in nori, sub P ap A 


Noaptea s'a 'aaptneif cu stele 
e cari nu le și am, y 
pf vrea să le 'nvă! drumul pii a 


i ca o boabă de mărgean. 
oarece s'a risipit în vine 
ca o boală pierd 

tecul u A 
Der eit repetă mereu la ureche? 


Cind tu umblai, dă 
tău svelt de căprioa 
bone "n stradă ca 'nlr'o pioară. 
simbeai. 
pu tău plecat intr'o roi d: 
singera din buzele resfr d cit-ră 


Cind priveai, 
hilor tăi, cuculă 
n singele meu revărsală, cresculă. 
Cind sărulai, 
gura la ca 0 pecelie lierbinte de 


adinc își înfigea iu erat ai ro- 


Dragostea-mi i P 
ili schimba făptura albă şi uşod 
-afe ara n în soare şi "n primăvară. 


tirzii, 

odin oameni cu pasul grăbil, 
pe străzile pustii, 

din orașu' adormit, 

te mumă in pr mii vint, 

picaj te caut.. 


„Cintarea Cintărilor“. III, 2 


Dacă luminile 

'n oraş se sting, 
cu flacăra inimii 
merg și le-aprind. 


că ti-e pasul 
ŞI dac, a şi privirea — 
in nopțile reci 
imi inec fericirea. 


In mers răsucil 

pe străzile poale 
pentru sbuciumul meu 
caut pedale. 


In jos oglindil 
in lincede ape 
fumuriul trecul 
cală să-mi scape- 


Singur încerce 

De stinsele clape 
un cint risipit: 
nimic nu-l încape. 


nopțile negre 
tes e ret mul, 
ca fulgere sterpe- 
in ele reslringe-se 
palidu-mi chip, 
zidul se stringe 
şi cade: nisip. 


b uitalele zodii 
per anii pierduţi 
latră zăvozii 
roșii prin curți. 


Braţele smerit, 

hip cenușiu, 
timpul se 'ndoaie 
`n vint şi n pustiu. 


Reci se 'ntorc diminețile 
şi, albe, fetele. 


Toate s'au [rint 
în ape, în vint. 


In oraş şi'n suflet e-atila răceală 


ai ştiu să gindesc, 
pei at fiu să cint, 


ierdat pe 
şi cuvintele mi wa AE aer prd, 


Miron Constontinesca 


INCEPUTURILE CAPITALISMULUI IN 
CELE TREI PRINCIPATE ROMINE 


AGRAVAREA STĂRII ȚĀRĀNIMII. 


Pină în secolul fanariot agricultura rominească a reprezen- 
tat tipul clasic ale economiei închise, naturale. Produsele 
nu erau în deobşte lucrate pentru a fi vindute. Relaţiile eco- 
nomice în covirşitoarea lor majoritate nu erau bazate pe va- 
loarea de schimb a bunurilor, ci pe însuşirile lor naturale. 
Prin propria lor muncă, țăranii îşi satisfăceau mai toate tre- 
buințele, precum şi cele ale boerilor feudali, de cari erau 
dominați. Semnele bogăției erau vitele, grinele, lucrurile în 
forma lor naturală, şi nu banii. 

Raporturile de exploatare dintre boerii feudali şi țăranii 
vecini sau romiîni, iobagi legați de glie, se mărgineau la în- 
datorirea de a da o rentă în produse, dijma, adică a zecea 
parte din roade, şi de a munci pentru stăpin trei zile de 
clacă în cursul unui an. 

„Pină la sfirşitul veacului al 17-lea vedem că botarul 1) 
satului este privit ca aparținind obştiei locuitorilor acelui 
sat”, ?) a scris unul din bunii cunoscători ai istoriei noastre 
agrare, Radu Rosetti. Cu privire la țăranii cu libertatea limi- 

tată, deveniți vecini, nu se poate vorbi de un drept exclusiv 
al lor de stăpînire asupra pămîntului. Dreptul de „proprietate” 
asupra gliei în acea vreme era un drept de esență feudală, în- 
semnînd stăpînirea comună atît a obştiei vecinite cît şi a 
boerului asupra „moşiei”. 

In regimul economiei naturale închise, nevoile clasei 
dominante, ale bocrilor feudali, erau în mod firesc limitate, 
Bogăția cra reprezentată de valoarea naturală de întrebuințare 
a produselor, de forma lor materială de existenţă. Oricît de 
copios ar fi fost belşugul curților feudale, el nu putea totuş 
înghiţi de cit o sumă destul de mărginită de produse, fiind 
doar vorba de consumarea lor directă. Boerii nu puteau aşa- 
dar să fie minați de o sete nemărginită de a produce. Zeciu- 
iala prelevată din roadele vecinilor le îndestula cu prisosință 
traiul, avind în vedere şi claca de trei zile pe an. Exploa- 
tarea țăranilor avea în consecință o margine firească: punc- 
tul de saturație, limita în care conacul îşi vedea trebuințele 
satisfăcute. 

Desvoltarea schimburilor, întinderea economiei de măr- 
furi din secolul al 18-lea preface din temelii starea de 
exploatare patriahală a țărănimii. In economia de schimb 
care se desvoltase, banul devine forma ideală şi cea mai 
apreciată a bogăției. Cu deosebire în a doua jumătate a 

secolului fanariot o adevărată răsturnare se produce în pro- 
cesul de gîndire al boerimii feudale. Valurile crescinde ale 
circulației de bani şi de mărfuri îi amenință posibilitatea de 


Viața Rominească 
52 


i i i deveni 

i tea ierarhiei sociale. Ea nu poate di 

a mm bogății şi străluciri, învederate de PREPA 

Preia decît creindu-şi venitări bănest l-ar -a 
i ri de a acumula averi su ormă lichidă, 

De ai: giuvaeruri, devine mobilul ei principal de 


acțiune. *) 


i i i ea, cu care boerimea tinde să intensifice 
Hane depre ea Subt mobilul noilor urină e ale clasei 
feudale, toate raporturile agrare sufere mari prefaceri. 

Intre altele dreptul feudal de stăpinire a, și pe 
tului se transformă în pre crean sait atona „de esenț 
ă i ierea in masă a i 
tai: zur iii ageri setea de clacă pe care o manifestă 
boerimea dealungul noii evoluţii economice. c 
Imediat însă ce popoare, a căror producție e ea, se: 
încă în formele inferioare ale rea pan: N i SA pa 
i „ Sunt atrase într'o piață mon 
aer de. die pir capitalist, care cultivă ca Antera p 
ponderent al lor Tiea peaa epi as pm pia sat) 
ăvi e sclaviei, io „m. d. pu l 
a paz rara ad a supra-muncii. Deacea munca pepene 

stră în statele de sud ale Uniunii americane aa E 
patriarhal moderat, atît timp cît pesona Sa] ga iscat 
orientată nemijlocit asupra prop 3 A dn an 
însă în care exportul de bumbac deveni interesu l a- 

ului, ici colo consumarea vieții 
„metri get p apadi i deveni factorul unui siooas a 
mai era vorba să se $ ă dintr'iînsul o praga ae a e 
de producte utile. Era vorba de însăşi producția p arterei ý 
fel cu munca iobagă, de pildă, în principatele dunărene“. ). 
Acest pasagiu a fost scris cu referire la i east 
Organic. In perioada în care Marx a sompus și se m-ar 
istoria poporului român era puțin cunoscută ra 5 anan > 
fiind de altfel şi la noi într'un stadiu cu totul ru ar 
El nu avea de unde să ştie că procesul de sporire a j E 
de stoarcere a supramuncii, începuse cu aproape o Amr “am 
ani înainte. Analiza sa asupra fenomenului în sine 
istrală. i di 
POE Dtveniţi interesați la exportul principatelor şi „m etala 
de câştigurile astfel obținute, boerii nu mai store 


Inceputurile Capitalismului in cele trei Principate Romine 53 


cinii şi rumînii lor nemijlocit propria lor întreținere, ci măr- 
furi, cît mai multe, produse: cu cit mai multă muncă apro- 
priată. Clasa feudală devine o maşină de stoarcere a muncii 
ţărăneşti neplătite, a supra-muncii. Clasa feudală şi supra- 
munca modernă se îmbină într'un sistem combinat de exploa- 
tare a țărănimii. 

Din documente reiese că slujba fusese în vechime de trei 
zile. Fără a se fi descoperit legiuiri intermediare, la 1748 
constatăm un salt apreciabil in aşezămintul țării Moldovii 
al lui Const. Mavrocordat: 

„Oamenii ce vor şedea pe moşii mânăstireşti nefiind ve- 
cini să fie datori a face de om douăzprăzece zile într'un an 
şi dijmă să dea; iar vecinii mănăstireşti au boereşti să dea 
după obiceiu”. 

Precum se vede, încă din prima jumătate a veacului al 
18-lea claca apare dintr'o dată impătrită, nevecinii fiind obli- 
gați şi ei la slujbă. Procesul de robire a muncii ţărăneşti se 
desfăşoară cu tărie încă din primele momente ale desvoltării 
producției de mărfuri în principate. Dar achimbarea e atît 
de bruscă şi de violentă incit țăranii vecini sunt împinşi 
într'o situație de totală robie. Mărturii sunt reformele lui 
Const Mavrocordat, denumite în mod greşit de către istoric 
„acte pentru desrobirea vecinilor“. In hrisovul moldovenesc 
din 1749 se afirmă: 

m m adică părindu-le oamenilor că acest nume de vecinie 
mare osebire de robie şi se silea ca să găsească indreptare 
şi mintuire de numele vecinici, arătind şi pricini, că unii 
din stăpinii satelor s'au obişnuit a vinde pe vecini ca pe robi 
şi a-i împărți cu împărțeala ca pe țigani, şi a da numele lor 
în foi de zestre, şi a-i despărți pe copii de părinți, luindu-i 
în casă la sljba lor, şi a-i muta de la un loc la altul; ne- 
fiind acia volnicie a se vinde şi a se supune până într'atita 
ca pe robi“. ") 

Hrisovul opreşte robirea totală a țărănimii: „oamenii să 
nu se vânză, ci ca nişte săteni ai satelor să rămiie“. Dar nu 
desfințează vecinia, căci țăranul „din stat nu este volnic ca 
să iasă”, şi stabileşte o sumă enormă: „douzeci patru de zile 
de om într'un sat“. 

Motivul care l-a îmboldit pe Const. Mavrocordat să o- 
prească robirea complectă a țărănimii şi a silit pe boeri să 
bată în retragere a fost bejenia, emigrarea din principate a 
locuitorilor năpăstuiți de noul regim de exploatare, Cu toate 
că sunt amenințați să rămiie fără brațe muncitoare, boerii 
pretind a avea dreptul la 24 zile de clacă, totuşi nu pare să 
fi putut realiza în practică pe acea vreme această normă. 
Urmările stării de aproape desăvirşită robire a vecinilor şi 
ale sporirii neintrerupte a clăcei, se văd în hrisovul pentru 
bejenari al domnului moldovean Const. Racoviţă din 1756, 


54 Viaţa Rominească 


care pentru a retrage pe fugari, în afară de scutirile de bi- 
ruri acordate, dispune ca „nici de boeresc nimic să nu lu- 
creze, nici cu clacă să nu-i supere nimeni, atît stăpinitori! 
moşiilor cit şi dregătorii ținuturilor“. Sporul clăcii a de- 
populat principatele, prin desființarea ei sunt „ademeniţi lo- 
cuitorii înapoi. Domnitorul previne însă cu strāşnicie pe cei 
întorşi, de a nu îngădui amestecul printre dinşii al sătenilor 
din țară. nl 

Lăcomia boerilor întru amplificarea clăcii e atât de 
lipsită de scrupule încit pînă şi locuitorii de pe moşiile ră- 
zăşeşti, țăranii înstăriți, complect idependenți, se plâng a fi 
asupriți de lucru de către boeri, precum reiese din întiiul 
aşezământ pentru boeresc al lui Grigore Ghica. (1766). 
Prin aceasta se fixează 12 zile de clacă. Dar acest aşezămînt 
scoate pentru prima oară la iveală nartul, produs al spiri- 
tului ingenios al stăpinilor feudali, în arta născocirii pro- 
gresive a celor mai rafinate procedeie de acaparare a muncii 
ţărăneşti. Nartul era echivalent cu o anumită productivitate, 
fixată pentru ziua de slujbă prestată de iobag, egală, în aşe- 
zămîntul despre care vorbim, cu lucratul a 12 prăjini la 
munca prăşitului, a 15 prăjini la seceriş, a 14 prăjini la cosit. 
„Această citime de muncă întrece îndoit şi intreit puterile 
unui om“, observă foarte judicios R. Rosetti. *) 

Robirea muncii ţărăneşti a mers înainte pe aceste trei 
“ăi: înmulţirea zilelor de slujbă, exagerarea continuă a obli- 
vațiilor cuprinse în narturi, ceace revenea la prelungirea nu- 
mărului zilelor de clacă, precum şi iobăgirea în masă a tu- 
uror locuitorilor, prin obligarea chiar şi a nevecinilor de 
a sluji boerilor. 

In 1875, membrii divanului, avind în frunte pe acelaş 
mitropolit Gavril Calimah, care, precum am văzut, preamărea 
într'atit însuşirile aurului, argintului şi ale giuvacrelor, au 
îndreptat o anafora către domnitor, în care asemânind 
întru cîtva situația țăranilor cu cceaa robilor ţigani *), 
şi proclamind obligația locuitorilor nevecini de a face şi ei 
clacă, declară marele neadevăr că în trecut sătenii „la toate 
trebuințele ce aveau stăpânii moşiei fără soroc slujeau”, şi 
cer drept clacă zeciueala, adică a zecea parte din zilele de 
muncă ale ţăranului într'un an. Radu Rosetii numeşte această 
anafora „încurcată“. Văzută prin prizma noilor dorinți de 
clasă ale feudalilor ea e însă foarte clară: boerii falşifică 
trecutul în sensul noilor lor interese. Ca rezultat al pre- 
siunei lor, în al doilea al său aşezămint (1777) domnitorul 
nu hotărăşte  zeciuieală clăcii, *) însă fixează „a mai lucra 
fieşte carele pe tot anul 2 clăci la orice va avea trebuință 
stăpînul moşiei, să întocmească izlazurile şi morile fiind şi 
pentru a lor trebuință °) (sic!), să deie ajutor pentru îu- 
tocmirea (repararea) acareturilor pe moşii“. In plus se mai 


Inceputurile Capitalismului în cele trei Principate Romine 55 


impune fiecărui sătean o podvadă sau cărătură cu depărtare 
măsurată şi aducerea a două care de lemne de foc. Aşa dar 
celor douăsprezece zile de slujbă boerească dinainte li se 
adaogă încă trei zile statornice, pe lângă altele inerente sar- 
cinilor mai sus enumărate. 

Cit de idilic apare încă acest aşezămînt față de obliga- 
țiile de clacă, impuse țărănimii iobage prin hrisovul, lui 
Alexandru Moruz şi anaforaua divanului pentru pontul boc- 
rescului din anul 1805! Ce sunt aceste 15 zile, față de cele 
35, dintre cari 25 cu miinele şi 10 cu carul, în afară de un 
număr nedeterminat pentru repararea acareturilor, precum le 
socotește R. Rosetti, 10 sau cele 36 pină la 40 zile de slujbă 
pe an, după părerea prințului Niculae Şuţu, '1), edictate de 
boerimea moldoveană la inceputul secolului al 19-lea? In 
numele „dreptății neamului boeresc, care se jertfeşte în siuj- 
bele (atât de mănoasc!) ale țării“, boerii se tinguiesc că nu 
au „nici măcar zeciuiala zilelor anului... fără numai 12 zile 
obişnuite dela o epocă necunoscută (un sfert de veac de des- 
voltare a economici de mărfuri transformase viaţa până la 
nerecunoaştere |), cind moşiile erau fără preţ, ţara nelocuită, 
cheltuielile micşorate şi toate întru eftinătate“. '*) In conti- 
nuare ei se plâng că stăpânul moşiei cu cele 12 zile de clacă 
“nici îndestulate semănături poate a face, ca să fie şi pentru 
trebuința casei sale, să prisosească şi pentru vinzarea la 
cabanlii, acei ce duc zahareaua țării la impărătescul Caban 
al 'Ţarigradului'. Prin orinduiala din 1805, bocrii moldoveni 
ale căror interese de mari producători au devenit prepon- 
derente, au obținut chiar mai mult de cit atit rivnita zeciu- 
ială a zilelor anului, 

Pină la 1829 se mai întimplă o sporire cu două zile a 
îndatoririi iobăgeşti de muncă. Dela claca de trei zile la 
boerescul de peste 40 de zile, plus ncfixatul număr de zile 
de lucru la reparațiile moşiei, iată un prim rezultat al îm- 
pletirii formelor de exploatare feudală cu setea modernă a 
câştigului dobindit prin acapararea muncii celor mulți — sete 
stirnită de contactul cu piața externă, înainte încă de mo- 
mentul încadrării libere a principatelor în orbita de înriurire 
a capitalismului european. 

____ Claca era cea mai mare plagă pentru o ţărânime, chiar 
iobagă, dar care antrenată în circuitul schimbului de mărfuri 
este îmboldită a-şi mări producția şi varietatea produselor 
în vederea scurgerii lor pe piaţă. Ea încearcă deaceea în fel 
şi chip să se descotorosească de „slujbă“, şi modul cel mai 
uzitat e răscumpărarea zilelor de muncă datorate, prin plă- 
tirea unei anumite taxe băneşti. Aceasta din urmă, fixată în 
Moldova la începutul celei de-a doua jumătăți a veacului al 
18-lea la 20 bani pentru o zi nelucrată devine obiect de tîr- 
guială, tocmeală şi învoială prin dispoziția corespunzătoare 


l 
56 Viața Romnesscă 


a hrsovului lui Alex. Moruz din anul 1805. '*) Prilej minu 
nat de a stoarce iobagiior rente băneşti usturătoare. În ac“ 
tele din ambele principate este accentuat fără încetare drep- 
tul boerilor de a cere iobagilor răscumpărarea cu bani a zi- 
lelor de clacă rînduite, de cari ei nu aveau trebuință. Astfel 
că acest drept a fost transformat într'un adevărat constant 
şi regulat venit bănesc al moșiilor! Claca servi aşadar nu 
numai ca mijloc de acaparare a unei cantități de supra-muncă 
din ce în ce mai considerabile, ci, printr'o importantă tran- 
sformare, trecu ca însăşi dela forma rentei de muncă la 
forma rentei în bani. „Prin rentă în bani înțelegem — 
scrie Marx — nu renta industrială sau comercială care, în 
producția capitalistă, este cuieasă peste profitul mijlociu, ci 
renta funciară care decurge dintr'o simplă schimbare de formă 
a rentei plătite în produse, precum aceasta nu este de cit 
transformarea rentei achitate în muncă“, (Kapital III, pag. 395). 

Existenței paralele în principate a rentei în produse cât 
şi a celei plătite în muncă îi corespunde procesul paralel de 
prefacere parțială, a amândurora, în formă băncască. Astfel 
stăpânii înpămiîntesc obiceiul de a percepe dijma în bani, mai 
cu scamă în domeniul produselor animale, obiectul principal 
al negoțului de atunci. Domnitorul Ion. ÎIpsilante intervine 
printr'un hrisov în Muntenia (în 1870), prin care opreşte 
transformarea cu sila a dijmei pe vedrele de vin '*), ceeace 
denotă că prefacerea dijmei naturale într'una bânească era 
de multe ori rezultatul violenței clasei boereşti. 

Această violență avea însă o rațiune economică: conver- 
tirea constantă în bani a unei părți din producția țărănimei, 
deci participarea acesteia la schimbul general de mărfuri al 
societății. Pentru ca renta în bani să capete oarecare întin- 
dere trebue după Marx, ca „comerțul, industria în oraşe, 
producția de mărfuri şi circulația monetară să fi atins o des- 
voltare destul de considerabilă. Trebue de asemenea ca pro- 
dusele să aibă deja un preț pe piaţă şi să fie vindute aproxi- 
mativ la valoarea lor, ceeace nu era necesar pentru formele 
anterioare“. (Ibid. pag. 394), Aceste condițiuni existau sau 
se formaseră în principate, în această perioadă, într'o formă 
destul de desvoltată fără a excepta industria, deşi era încă 
la primele ei începuturi, precum se va vedea. i 

Analiza făcută se referă la Moldova, principatul cel mai 
înaintat pe linia desvoltării economiei de mărfuri. Era fi- 
resc că în Muntenia, rămasă în urmă din cauzele expuse, sporul 
clăcii să nu fi luat proporții atît de  monstruase. Sub 
influența legiuirii lui Grigore Ghica este statornicită şi în 
acest principat claca de 12 zile. Raritatea populației săteşti 
a contribuit însă la îngreuierea aplicărei acestei norme, **) 
Totuşi nici cînd densitatea locuitorilor a sporit, pină la Re- 
gulamentul Organic nu se pomeneşte de vre-un nart al zilei 


Inceputurile Capitalismului în cele trei Principate Romine 57 


de clacă, precum în nici un document nu sunt văzuți boerii 
munteni revendicind zeciueala zilelor anului. Mai mult, 
R. Rosetti afirmă: „Din actele dintre 1778 şi 1828 pare a 
rezulta că în deobşte numărul zilelor de clacă în Tara Ro- 
minească era mai aproape de 6 decît de 12“, '*) Explicația 
poftei mai moderate a boeriler munteni nu trebue căutată 
în domeniul psihologic, spiritual, ci în deosebirea stadiilor 
de desvoltare economică, tot aşa precum ulterior, în cursul 
întocmirii reg. organic., „bărboşii“ (după expresia lui Kiseleff) 
munteni au fost mai hrăpareți, progresul economic fiind 
mai intens în Muntenia. 

A doua consecință, rezultată din angrenarea boerimii 
feudale pe calea legăturilor cu piața, constă în desfăşurarea 
unui uriaş proces de expropriere a țărănimii de glia stăpâ- 
mită de veacuri, In acest proces se reflectă transformarea 
treptată a deptului feudal de stăpinire comună a moşiilor, 
în dreptul individual absolut, burghez, de proprietate asupra 
pămîntului. Evoluţia în acest sens durează timp îndelungat, 
ajungînd la un anumit desnodămint abia în anul 1864. 

In economia naturală pămîntul n'are valoare de schimb 
decit în mod accidental, precum nu o au cele mai multe 
produse ale societății. Neavind alt interes decit aprovizio- 
narea nemijlocită a curților lor, boerilor feudali din prin- 
cipate pină în secolul al 18-lea nici nu le venea în gînd să 
recurgă la exploatarea proprie a pămintului, In ochii lor 
aceasta din urmă nu avea în mod principal valoare de schimb, 
valoare  bănească. Numai în măsura în care ei se transformă 
în mari producători pentru piață, vechea lor concepție se 
preface în contrariul ci. În procesul de extindere al schim- 
bului de mărfuri. pămîntul capătă a doua a sa natură, în va- 
loare de schimb reprezentind rentă capitalizată. Pămintul 
este isvorul natural al produselor agrare, care acum posedă 
o valoare de schimb în procesul de circulație al mărfurilor, 
iu virtutea cîtimei de muncă întruchipate în ele. Munca a- 
ceasta este o muncă gratuită, muncă forțată, claca țăranilor, 
Cine deţine cit mai mult pămînt, are posibilitatea să țină în 
exploatare cit mai multă muncă țărănească, ale cărei produse 
trimese pe piață se transformă în ciştig bănesc. Pină să fi 
ajuns lucrurile în acest stadiu, pămîntul neavind decît va- 
loare de întrebuințare, era lăsat nelimitat in voia țăraniior, 
pentru a fi muncit cu obligația dijmei. Raportul de exploa- 
tare de 1-10, adaptat producției pentru satisfacerea nemijlo- 
citā a propriilor trebuinți, nu mai apare convenabil boerilor. 
Ei dispun doar de o cantitate de muncă gratuită (claca) în 
continuă creştere pe care o pot întrebuința la cultivarea păr- 
ţilor de moşii, ocupate de țărani şi lucrate de ei. Dar chiar 
munca salariată, care precum vom vedea apare de timpuriu pa- 
ralel cu desvoltarea producției de mărfuri, tocmai ea garan- 


58 Viața Rominească 


tează o rată superioară de exploatare, succeptibilă de a fi 
neîntrerupt sporită, faţă de cea fixă şi coborită, rezultată 
din raportul vechi al dijmei. Acesta e marele imbold, în 
virtutea căruia boerii din stăpini al moşiilor tind să devie 
proprietari absoluţi, liberi de orice servitute, pe întinderi cît 
mai considerabile de pământ. Cu toate că termenii de „pro- 
prietari“ şi de „drepturi proprietariceşti,, apar în principa- 
tele cu ocazia întocmirii Reg. Org, totuşi procesul de luare 
în posesie absolutăa pămîntului de către boeri şi de expro- 
priere în massă a țărănimii începe în Moldova cu citeva 
decade înainte. 

Principala bogăție a Moldovei fiind creşterea animalelor, 
din care provenea şi marea majoritate a exportului, primele 
întinderii pe cari  boerii le sustrag țărănimii sunt 
locurile de finat şi de păşunat, şi anume în urma 
nouilor orinduiri hotărîte de hrisovul lui Alexandu Moruz 
din 1805. Boerii vorbesc de „moşiile noastre“ ca şi cum ni- 
ciodată țărănimea n'ar fi avut vre-un drept asupra lor: 

„Ei urmează alişverşiul (ciştigul) cel mai folositor pe 
moşiile noastre, hrănindu-se pe moşiile noastre cu indestu- 
lare, hrănind dobitoacele lor. dintriînsele vînzînd cu prețuri 
bune, şi printr'însele săvirşind toate dobindirile lor“. >, 

In frămintările ulterioare încinse în jurul problemei a- 

re, marii moşieri vor continua să susțină că ei au fost în 
vremurile de demult singurii şi deplinii proprietari ai pă- 
mânturilor lor. Nu este însă un singur istoric român de vază 
care să fi confirmat pe bază de documente această teză. 

Boerii invidiază, după cum glăsuieşte hrisovul, pe „acei 
ce au moşii fară locuinţă de săteni“, ceeace înseamnă că unii 
din stăpînii moşiilor şi-au arogat dreptul de proprietate a- 
supra bucăților de pământ libere ale hotarelor, cu alte cuvinte 
au furat loturile comune ale obştiilor săteşti. Partea cea mai 
importantă a hrisovului o constituie scindarea, desfacerea 
stăpânirii comune a boerilor şi a țăranilor asupra imaşului 
şi păşunilor. Sc atribue fiecărui sătean un anumit număr de 
fălci pentru finaț şi păşune în proporția numărului vitelor 
lor, „iar avînd locuitorii trebuință de mai mult fănaț, să Je 
dea stăpinul moşiei cu prețul acela care va fi vinzind şi la 
alți cumpărători“. „lar unde nu va fi destul... să se facă tot 
finațul în patru părți; din care o a patra parte să ia stăpânul 
pentru trebuința sa şi trei părți să le ia sătenii“. Legiferând 
dizolvarea dreptului feudal boerii moldoveni înhaţă în cali- 
tate de proprietari individuali cel puţin un sfert din întin- 
derile de fănaț şi de păşune ale principatului, expropriind 
în aceaşi măsură iobăgimea. 

E prima etapă a exproprierii în massă a țărănimii. 

Pe lingă asta, vecinii sunt obligați să plătească şi 
cite patru parale pentru păşunarea fiecărei vite, ceeace în- 


Inceputurile Capitalismului în cele trei Principate Romine 59 


seamnă că ei plătesc un fel de arendă chiar şi pentru folo- 
sința suprafeţii ce le-a fost lăsată în stăpinire! In acelaş 
hrisov pot fi descoperite şi simptomele prevestitoare ale 
smulgerii din mîinile țărănimii a păminturilor de arătură. 
Locuitorii nu mai sunt slobozi „a face împrăştiete arături“, 
ci „cu îndestulare să-şi aibă ei țarinile lor într'o parte a mo- 
giei“, Sensul acestei mutări reiese clar, din faptul că hrisovul 
opreşte pe stăpinul moşiei de a lua” pămînturile cele vechi, 
care au apucat a avea locuitorii... până nu le vor părăsi ei 
de învechite şi netrebnice“. Tendința boerilor de a pune stă- 
pînire şi pe o parte din arăturile sătenilor e evidentă. 

Dealtfel, după cum se poate vedea din așezământul pentru 
boeresc al iui Ioniță Sturza din 1828, în cursul celor două 
decade scurse, procesul de expropriere a țărănimii săvirgeşte 
un însemnat pas înainte. 

„Ca să nu rămiie veşnicul (sic!) stăpin lipsit de trebuin- 
ciosul fin şi arătură — se vor împărți în trei părți atit locul 
de arat cit şi finațul, intrind în măsură şi cărăturile ce se 
vor fi făcut din codri, şi două părți de loc de hrană şi de 
finaț se vor da locuitorilor, iar a treia parte să rămiie nea- 
părat veşnicului stăpin”. 

Zestrea de imaş şi de păşune, acaparată de clasa boe- 
rească se măreşte dela o pătrime la o treime din totalul în- 
tinderilor. Asemenea țărănimea e expropiată de o treime din 
suprafețele de arătură, de cari dispunea în trecut. Procesul 
de expropriere îmbrățişează şi pădurile, exportul de lemne 
fiind foarte important. pînă la 1792 codrii erau pe de plin 
slobozi intru folosirea țărănimei. Prin aşezămintul lui Al. 
Moruz, referitor la „păduri, rediuri şi dumbrave”, se insti- 
tuia în favoarea stăpinilor moşiilor acoperite cu codri ze- 
ciuiala, dijma din produsele exploatării lemnelor de către 
săteni. °) In „sobornicescul hrisov“ al iui loan Sandu Sturza 
din anul 1827, pontul 6 glăsuieşte: 

„Codrii, pădurile, dumbrăvile, rădiurile, luncile ce vor fi 
pe moşiile stăpânilor, nimeni să nu fie volnic a le strica sau 
tăia un lemn măcar... de învoire cu stăpinul moşiei, păzind 
din partea ocîrmuirii cu sfințenie de atingerea pădurilor 
pînă la un lemn“. **) 

Pădurile au intrat la această dată cu totul în proprie- 
tatea privată exclusivă a boerilor, Dreptul sanctificat prin 
spolierea, prin exproprierea unei țărănimi întregi este apărat 
contra tăierii „unui lemn măcar“! 

E a doua etapă a exproprierii obşteşti a iobăgimii. 1%) 
Cea următoare va fi impusă prin Reg. Organic. 

Concentrarea pămîntului în miinile bocrimii nu se sã- 
vîrşeşte numai pe calea exproprierii țărănimii iobage. Mari 
moşii se nasc şi din hrăpirea ocinelor răzăşeşti şi a moșiilor 
domneşti ale tirgurilor, fie cu ajutorul unor vînzări forțate 
dela mic la mare, fie prin mijlocul a tot felul de presiuni 


60 Viața Rominească 


frauduloase. „Timp de un veac întreg, dela 1750 pînă la 1850 
— scrie Radu Rosetti — de câte ori nu era răsmeriță în țară, 
îndeletnicirea de căpetenie, după țesătura de intrigi cu care-şi 
frămintau mințile cei bogați şi puternici, era iscodirea 
de mijloace pentru a se vări în vre-o obştie de răzeşi şi a 
le räpi cu încetul întreg hotarul stăpinit de ei“. 1) Cu pri- 
vire la răşluirile moşiilor tîrgurilor, de către puternicii tim- 
pului — moşii constituind bărăziri domneşti scutite de clacă 
şi chiar de dijmă, avem exemplul tirgului Dorohoi. Su- 
prafața moşiei acestuia a ajuns dela 11341 ha. în anul 1735 
la 3240 ha, în 1838, adică la aproape o pătrime. ™) In con- 
secință procesul de expropriere stringe în chingele lui toate 
păturile țărănimii, iobăgimea, răzeşii independenţi, precum şi 
pe locuitorii privilegiați ai moşiilor tirgurilor, accelerind şi 
întensificind alcătuirea marilor latifundii. 

A treia urmare, determinată de avîntul economiei de măr- 
furi constă în aplicarea celor mai diferite mijloace de acu- 
mulare primitivă, menite a stoarce pungile ţărăneşti de mij- 
loacele băneşti intrate în mîinile sătenilor, în urma contac- 
tului stabilit între aceştia şi piață. Primul procedeu a fost 
acela al dijmuirei acelor produse, pe cari țăranii au început 
să le lucreze tocmai în vederea noilor cereri provenite din 
partea pieței. Astfel fu cazul cultivării legumelor în vederea 
vinderii lor pe piață. '*) Asemenea în 1772 se înființează 
dijma asupra „tăiatului cherestelei, ce vind locuitorii în tîr- 
guri şi fac plute de vind la corăbii”, precum şi asupra „ha- 
ragilor -pentru vii“, „bețelor pentru cercuri“, parilor şi 
nuelilor. 

Atit hrisoavele munteneşti cît şi cele moldoveneşti con- 
sfințesc privilegiul exclusiv al boerilor, de a ţine cîrciumi, 
băcănii, de a pune în vinzare vin pe moşiile stăpinite de ci. 
Rentabilitatea acestui privilegiu era cu atit mai mare, cu cit 
era însoțit de cele mai respingătoare silnicii, Ţăranii erau 
constrînşi prin fel de fel de mijloace să cumpere în mod o- 
bligator vinul sau rachiul boerului; moşierii care erau şi sin- 
gurii deținători ai morilor, menite a deservi aşezările săte- 
nilor, refuzau măcinatul grînelor, dacă iobagii pe lingă lā- 
sarea „uimului“ datorat în schimb, nu cumpărau şi spirtoase, 
impuse la început țărănimii iobage, lărgindu-se după aceea 
în virtutea poftelor deslănțuite, devin o afacere atit de mă- 
noasă pentru boeri, încît la începutul secolului al 19-lea, 
„fabricele“ de spirtoase se înmulțesc ca ciupercile pe moşiile 
acestora. Metodele acumulării primitive, chiar cînd se deo- 
sebesc în formă, se aseamănă în fond. Porniţi pe calea 
expansiunii coloniale, englejii au impus Chinei cu forța 
comerțul de opium, realizind formidabile profituri şi si- 
lind zecile şi sutele de milioane de „Culi“ a produce pentru 
piață. La noi rachiurile şi vinurile, turnate pe gitul popo- 


4 


Inceputurile Capitalismului în cele trei Principate Romine él 


rului iobag, mai cu sila, mai cu voia au prilejuit venituri 
boerilor şi arendatorilor, noilor elemente burgheze, apărute 
odată cu desvoltarea procesului de transformare în senz ca- 
pitalist a producției agrare. 

In fruntea boerilor. domnitorii fanarioți, au fost acerbii 
protagonişti ai celor mai prădalnice mijloace de acumulare 
primitivă. lată un exemplu tipic, demn de a fi menţionat: 

„Cu puţin înainte, domnitorul a făcut o fumoasă specu- 
lație cu sarea. Pentru a da drumul marelui său depozit, pe 
bani peşiui, a poruncit să se facă împărțeala tuturor satelor 
din țară, şi fiecare sat a trebuit să preicie sarea dela ocne 
cu propriile sale căruți, iar ispravnicul a adunat banii din 
sate, o cruzime care întrece orice simțiminte omeneşti, 
deoarece țăranul n'a avut nevoie de această cantitate de sare, 
totuşi a trebuit s'o plătească cu bani, şi în caz de opunere 
şi cu bătăi, şi încă pe lingă toate acestea să o aducă de aşa 
departe cu propriile sale vite“. ™) 

Cel mai formidabil mijloe de acumulare primitiv în a- 
ceastă vreme a fost însă incontestabil proverbialele dări im- 
impuse de domeniile fanariote. Inventivitatea cu care se în- 
mulțesc şi sporesc dările sub cele mai felurite şi variate nu- 
miri în cursul stăpinirii fanarioților a fost aruncată, printr'o 
evidentă denaturare a realității, în seama originei străine a 
acestora. *) Logica lucrurilor a fost cu totul alta, căci 
boerii pămînteni au fost activi părtaşi la împărțirea profi- 
turilor obținute prin ramificarea şi amplificarea sistemului 
fiscal. In principate s'a petrecut de fapt un fenomen analog 
celor întimplate în toate părțile Europei, atunci cind econo- 
mia de schimb şi puterea în creştere a banului au stirnit 
cupiditatea vechii clase dominante a sociețății feudale, ame- 
nințate în situația ei proponderentă, de trecerea săpinirei pã- 
miîntului pe planul al doilea, în cadrul erarhiei economice. 
Dările, impuse cu ajutorul forței politice despotice. aveau 
rolul de a canaliza în pungile reprezentanţilor vechei so- 
cietăţi, factorul de putere al celor noi: banii. Astfel se ex- 
plică nemai pomenita îmbulzeală de dări din timpul fana- 
rioților, care a smuls din mîinile ţărănimii mijloacele bă- 
neşti căpătate de ca în urma antrenării ei în virajul schim- 
bului de mărfuri. Metodele de stingere a dărilor lasă în 
umbră celelalte grozăvii ale acestei epoici: 

„ar slujbaşii închideau oamenii şi mueri prin coşere, 
şi-i înneca cu fumuri de gunoi şi cu ardei îi afuma, şi-i 
ținea închişi ziua şi noaptea flăminzi, să dea bani, pe alții 
îi lega cu minile îndărăt şi cu spatele de garduri şi-i bătea 
cu bicele, pe alții îi băga cu picioarele goale în zăpada ge- 
roasă... şi ca vrăjmaşii ucideau oamenii...“ 2), 

Dijmuirea noilor soiuri de produse, monopolul comer- 


62 Viața Rominească 


țului de desfacere la sate, constringere la cumpărări forțate, 
în primul rind de alcoluri, îngrămădirea fără capăt a dărilor 
— acestea au constituit marile mijloace, cu cari țărănimea io- 
bagă, despoiată de munca ei, expropriată de o parte a prin- 
cipalului ei mijloc de producție — pămintul, a fost spoliată 
şi de produsele restului muncii ei, cari au îmbrăcat formă 
bănească. 

Pe acest fond se vor isca primele mişcări ţărăneşti de 
răsvrătire din secolul al 19-lea. 


lon C. lon 


1) „Hotar“ are aici înțelesul de întindere de pämint, 

2) „Dece s'au răsculat țăranii“, pag. 8. 

2) „ Dintr'un nt din veacul al 18-lea se poate vedea că 
însăşi biserica (mare exploatare feudală N. A.) prin glasul mitropoli- 
tului Calimachi şi al patriarhului Avramie din Erusalim recomandă ca 
prisosul veniturilor să se plaseze „in gitvaeruri şi lucruri de aur şi 
argint, care în acelaş timp împodobesc și sunt veșnic avere." (Zane, 


o. G pas 89). 
1) „Capitalul” vol. I pag. 
5) C, Sturza Scheianu, o. c. pag. 19. 
*) Ibid. pag. 21. 
7) Afirmația cum că Const. Mavrocordat ar fi desființat vecinii 
e cu totul nefondată, ca fiind născută din neințelegerea întregului 
oces de transformare a principatelor din această vreme, Şi Radu 
osetti e în dubiu, negăsind explicaţia justă. Pe deoparte scrie: „De- 
săvirșirea reducerii la starea de robie a țărănimii moldoveneşti întregi 


fu ap nora de C. Mavrocordat". pace în însă imediat: „Acest domn - 


care desființase vecinătatea in Ţara R scă la 1740, pentru teme- 
iuri fiscale, o desființă de fapt la 1749 şi în Moldova pentru aceleași 
pricini“. (O. c. pag. 15) In afară de aceasta, reformele lui Mavrocor- 
dat n'an fost determinate de motive fiscale, ci atit așezămintul cu 
privire la raporturile dintre boeri şi țărani, cît şi cel privitor la uni- 
ficarea dărilor, au fost determinate de aceeași cauză: emigrarea țără- 
nimii, ca reacțiune împotriva înrăutăţirii stărei ei. 

*) C. Sturza-Scheianu, o. c, I pag. 25—6. 

*) o, c. pag. 15. 

10) „toate minăstirile şi neamurile boerești aveau pe moşiile lor 
vecini... şi pe aceşti vecini îi s u din neam în neam, slujindu-se 
cu dinşii la toate trebuințele și fieştecare vreme şi loc, întocmai 
ca şi cu robii ţigani, numai cu atita deosebire, că pe vecini nu-i putea 
vinde cite unul ca țigani; iar cind se vindea un sat intrau şi ve- 
cinii cîţi erau într'acel sat la prețul cumpărării şi nu erau volnici a 
ae duce aiurea“. C. Sturza-Sc nu o. c. pag. 33, 

11) mu Dreaptă şi cuviincioasă (limbajul oficial pentru robire!) 
am găsit cererea obştească, dar starea locuitorilor de acum „n'am lă- 
sat a se împlini această dreaptă și potrivită cerere“ — acest pasagiu 
denotă teama de reacţiunea eventuală a țărănimii, 

12) III Deoarece boerii aveau dreptul exclusiv de a ține morile, 
ee st constituiau de fapt un mijloc sistematic de exploatare a să- 
enilor, 

sat O. c. pag. 21. 
14) „Munca aceasta dacă se ţine în seamă transporturile şi repa- 
rațiile îndatoritoare, nu poate se facă în mai puţin de 86 pină la 
40 de zile din răsărit în asfințit” (Prinţul N. Şuţu, Note statistice 
asupra Moldaviei, pag. 8}, laşi, 1852). 


inceputurile Capitalismului în cele trei Principate Romine 63 


15) C, Sturza-Scheiauu, o. c. I, pag. 51. 

10) „ La moşiile unde nu vor avea trebuință stăpînii de lucru 
hotărit, să urmeze învoiala ce se va face cu locuitorii”, 

17) C, Sturza-Sceianu o. c. I, pag. 85. | : 

18) In legiuirea lui Ion Caragea găsim următoarea dispoziție: 
„Care din stăpinii moșiilor cu vicleşug se va tocmi cu clăcașii altuia 
să-i facă lui clacă mai puține zile decăt 12, şi-l va trage pe moşia sa. 
aceasta cînd se va vădi, să piardă privilegiul clăcii şi să plătească și 

i moşiei claca clăcaşilor ce a tras“, Ibid. pag. 88. 

1%) O. c., pag. 23. 

=) C. Sturza-Scheianu, o. c. I, pag. 44. 

21) Ibid. pag. 64. 

z In Muntenia pinā la Reg. Org. dreptul iobagilor de a se 
folosi de hotarul aşezării sătești m'a fost întru nimic limitat. Ca £ 
în cazul clăcii, şi în această privință noile fenomene au apărut mai 
timpi în Moldova din cauza stadiului ei de desvoltare mai înaintată. 

Cu 41. 

2) Ghibănescu, Surete și Isvoade, vol. XII, pag. XXXIV. 

5) Se lua dijma „afară numai de grădinile cu legume, ce vor 
fi numai de trebuinţă casei locuitorilor, iar de negustorie să dea 
dijmă”. (întiiul aşezămint al lui Gr. Ghica, 1766, C. Sturza-Scheianu 
o. ¢ vol, I, pag. 27). 

2) „Cit priveşte cumpărarea obligatorie de vin (4—5 ocale plus 
uiumul cerut), aceasta fiind în interesul boerimii proprietare a căr- 
ciumei, domnitorul nu putea stărpi cu totul acest abuz...“ V. A. Ureche, 
Istoria Rominilor, vol. V, pag. 453. 

=) Hurmuzachi, o. c. vol. XIX. pag. 421—2. 

35) Tributul 'datorat Turcilor a existat şi inainte, iar sumele cu 
cari domnii fanarioți şi-au cumpărat Tronurile, n'au constituit decit 
continuarea unui sistem practicat și anterior de voivozii păminteni. 

2) Dionisie Eclesiarhul, II, pag. 193. 


DESPRE O DESCONSIDERARE 
A CERTITUDINILOR 


Certitudinile nu apar tardiv, şi nu reclamă o expe- 
riență îndelungă. Ele se ivesc obişnuit, odată cu primele 
cercetări ncamănunțite. 

Istoria porneşte totdeauna dela o sumă de certitudini, 
pentru ca apoi, să-şi anuleze pe rind sau violent aceste cer- 
titudini... 


Certitudinea se acceptă necondiționat. Ea începe cu o 
stare de fervoare care se menține prin simplul fapt al apari- 
ției ei. Ea sileşte conştiinţa la o tensiune care o face impro- 
prie realității. De unde, trebuința de a rămîne întrun plan 
restrins de valori şi de a se manifesta liniar, cu citeva date 
aceleaşi, şi cu un singur punct de vedere. 

Nu se poate, deci, avansa prin certitudini. Ele nu re- 
zultă din colaborarea inteligenței cu lucrurile. 

Sunt oameni care au vocația certitudinilor... 


Certitudinile nu sunt determinate de obiect. Ele nu ope- 
rează în afară, asemeni cunoaşterii, ci subiectiv, ca un act 
de iubire. 

Ele pierd astfel unicul prilej de justificare şi de ex- 
perienţă. 

Comunicarea cu lumea se efectuiază într'un singur fel, 
prin citeva scheme, şi este, oarecum, anterioară ; în sensul 
că certitudinea are numai imaginea convenabilă a lucrurilor. 

Certitudinea nu presupune, aşa dar, o adecuare a con- 
ştiinţei la realitate. Evidenţa ei, căpătată anticipat şi direct 
se dezvoltă după indicații personale şi nu poate fi consi- 
derată ca un rezultat. 

In fond, toate certitudinile sunt egale. Ceeace le deosebeşte 
nu este valoarea, nici gradul de intensitate, ci obiectul că- 
rora, întimplător, se adresează. 

Intervine, aci, o notă de hazard. Certitudinile nu depind 
de inteligență. Ele apar, Fără ca prin aceasta să ducă la o 
altă cunoaştere sau să releve un adevăr inedit. 


Despre o desconsidorare a certitudinilor 65 


Certitudinea ridică în schimb starea de suflet cu ci- 
teva tonuri mai sus. De aceea nu se preocupă de prezențe, 
Ea există înainte şi, dacă e nevoe, împotriva lucrurilor. 

Este în orice act cert un element arbitrar care face să se 
confunde realitatea cu reprezentările simbolice ale mitului. 
Cestitudinea este întrucitva mitul unei singure conştiinţe, 


Certitudinea exclude caracterul problematic al lumii. Ea 
anulează orice element de aventură, de miracol, 

Ignorind limitele şi condițiunile cunoaşterii obişnuite, 
certitudinea nu ține seama de contingenţe, şi deci de posi- 
bilitatea de a se ajunge la un alt sistem de fapte — mai pro- 
priu — decit acela care a fost deja acceptat. Un act cert im- 
plică necesar o anume suficiență, 

Certitudinea presupune un eroism plat, mediocru, brutal 
Determinat de o stare de fervoare care nu permite să se ob- 
serve erorile, şi care provine din simplă linişte. 

Antrenind sensibilitatea dincolo de manifestările ci u- 
zuale, eroismul rămine o condiție de ființare a certitu- 
dinii. 

De aici, unele confuzii şi, indirect, unele avantagii; în- 
trucit se socoteşte această atitudine sectară şi agresivă ca 
expresia unei orientări stabile şi creatoare. 


Certitudinea oferă elemente care tangențial vizează un e- 
chilibru, 

Simplificarea conştiinţei impune un raport stabil între 
sensibilitate şi lume, 

Socotind existența doar din unghiul unei singure c- 
vidențe, certitudinea implică o stare egală, neutră, care se 
menține prin exclusivitatea devoțiunii şi care nu cunoaşte 
nici-un sentiment de măsură sau de nuanță. 

Echilibrul este, de astădată, în funcțiune de afect. El 
se confundă cu satisfacția conştiinţei de a rămîne staționară. 
Certitudinea începe dela această satisfacție ceeace este sufi- 
cient pentru o sensibilitate fanatică, dar impropriu pentru 
o înțelegere valabilă a lumii. 

Certitudinea se opune, aşa dar, schimbării. Datele con- 
verg în favoarea unei reprezentări unice, Cunoaşterea devin2 
imobilă, aceiaşi, întreținind un elan care durează fără justis 


5 


66 | Viaţa Rominească 


ficări şi fără reticenţe. O stare certă presupune o absență de 
conflict. Ea convine, psihologic. Ca dovadă, certitudinile îşi 
găsesc întrebuințare eficace în utilizarea entuziastă a ma- 


selor. i 4 
Este, aci, un semn de fatuitate mai mult... 


Certitudinea oferă citeva date sigure. Ceeace nu înseamnă 
neapărat claritate. Deoarece siguranța nu provine din cu- 


= 


noaştere şi nu este urmarea unor concluzii care să se poată 
repeta, + 

Procesul de condiționare este, în consecinţă, invers. 

Suprimind încercările de inoire ale conştiinţei, certitudinea 
stabileşte dela început rezultatele la care va ajunge. Eviden- 
ţa ei provine din întrebuințarea unor elemente identice şi 
din absența spiritului critic. Simplitatea apare acum ca un 
act de devoțiune, 

Constituind din cîteva stări o viziune de ansamblu, cer- 
titudinea acceptă numai realitatea acelor obiecte la care, in- 
timplător, s'a oprit. Ea reclamă o conştiinţă în stare să par- 
ticipe la un fel de explicație magică, pentru care datele 
se rezolvă în simboluri şi în care fervoarea ține loc de 

i i de punct de reper. 
lieu i: a ajunge la un „adevăr ultim” fără tre- 
buința de a epuiza un material sau de a experimenta o rea- 
litate este aşadar proprie certitudinii. Deaceia, viziunea pe 
care o deschide un atare sistem este restrinsă de o parțiali- 
tate arbitrară, dar care în schimb, din lipsă de supleță, apare 
ca o viziune absolută. 


Se poate vorbi despre aspectul anti-modern al cer- 
titudinilor. s 3 

Apariția lor, condiționată de existența unei „substanțe, 
este urmarea unei anumite reprezentări a lumii, Intrebuințarea 
metafizică a fenomenelor reducindu-se la o aşezare rigidă, 
face imposibilă sesizarea lor în timp şi sub unghiul unei 
aprecieri relative, Certitudinea reclamă neapărat un tip eleat 
de cosmos. 

Dimpotrivă, înțelegerea prezentă încearcă înlocuirea for- 
melor fixe de sensibilitate printr'o experiență cotidiană, 
cantitativă, care urmăreşte nu atit atributele Absolutului în 


Despre o desconsiderare a certitudinilor 57 


sine cit inutilitatea oricărui punct de reper. Cualte cuvinte, o 
cunoaştere care nu ajunge niciodată la un capăt, care este 
oarecum „in aer“, şi care totuşi se adecvează perfect 
lumii... 

De fapt, această înțelegere nu este decit reacţiunea îm- 
potriva conceptelor imobile, Excluzind o cunoaştere definitivă, 
importanța ei stă În acceptarea lucrurilor sub aspectul lor 
omenesc, adică, pasager şi lucid, 

O experiență absolută supără astfel pentru faptul că 
devine dogmă, că participă la un sistem de valori închis, că 
este o certitudine care se opune altor certitudini, 

Preocuparea esențială, — atunci cînd operația se efec- 
tuiază pe un plan de cunoaştere, — nu este deci intransigența 
rezultatelor cit utilizarea conștiinței într'o activitate rigi- 
roasă şi clară, r 

In felui acesta, se exclude poate legitimitatea certitudinii, 
dar se lămuresc în schimb informațiile noastre asupra exis- 
tenții. Cunoaşterea implicînd o combinație legală de con- 
cepte şi nu un adevăr necondiționat. 

Caracterul melancolic al epistemologiei moderne nu poáte 
fi, totuşi, dedus — aşa cum s'a încercat uneori — din efortul 
de a depăşi sau a ignora stările certe. Deosebirea constă 
doar în faptul că trebuința de valabilizare a lumii se împlineşte, 
de astădată, lucid prin cunoaştere, — şi nu cum s'a îm- 
plinit pînă acum, prin diversele „aurori ale certitudinilor“. 


E ceva paradoxal în existența certitudinilor, 

Nefiind rezultatul unor experiențe de durată, ele se 
păstrează ca echivalent, pe alt plan, al superstiției. Adeziunea 
la care se angajează conştiinţa se face direct, fără satis- 
facția unei înțelegeri şi fără limita pe care obişnuit o impu- 
ne un adevăr sau o realitate. 

Sensul certitudinii este acela de a închide cunoaşterea, 
de a urmări un stadiu final care să prezinte existența ca 
ființă în repaus. 

Certitudinea devine astfel un prilej de stagnare. Ea face 
loc unei inerții definitive, 

Se poate desprinde, totuş, un aspect politic al certitudinii. 
Anume, înfăţişarea ei ca mobil de acțiune, conducind la o 


serie de manifestări, totdeauna violente, a căror valoare este 


68 Viața Rominească 


constituită pe o axiomă şi ale căror apariții sunt absolut 
instructive. să j 
Şi aci este non-sensul. Intăiu, fiindcă axiomele sunt ope- 
rante în cadrul unei lumi invariabile, aceiaşi. Apoi, fiindcă 
i igații fost tocmai acele citeva con- 
scopul investigațiilor noastre a 
cluzii pe care certitudinea ni le oferă, în general, dinainte. 
Anticipind şi manifestindu-se ca dogmă, certitudinea nu 
poate promova valabil o activitate. Ea se opune lucrurilor şi 
nu se raportează la realități. Sau, această raportare nu con- 
tează ; ea fiind indispensabilă pentru adevăr, adică pentru 
certitudinile care nu presupun o stare de suflet ci o capaci- 
tate de cunoaştere +) 
Dealtfel, ințelegerea certitudinii ca forță propulsivă im- 
pune incă un drum de aflat, pe care însăşi existența ei ca 
atare îl exclude. i : 
Importanța certitudinii stă în suprimarea acestui „alt 
ceva”. Ea constitue un moment de oprire. Deaceia, poate 
şi o satisfacție. 


E posibil ca esența certitudinilor să fie conținută în 
răspunsul dat de Madeleine, bolnava lui Pierre Janet: „si tu 


5 disociere psihologică a certitudinii și 
q h Pe Uai VINAS, ineficacitatea ei ca mobil de gre a 
ai Se va căuta acum, prin cîteva exemple, dovada practică a celor 
nanain aer iindcā s'a ajuns la dobindi- 
x că în Rusia se creiază fiindcă s A 
rea Agr errer aiy A Dematată, Astia ai hoone y 
itudini ult ntr'ọ luare > 
noa pr ea PE un mijloc real pentru mea pr parea 
experiente, pe p rare aie jean cir gt s'a dat unor 
1] 2 5 A ' A 
anae praeita posibilitatea unei înţelezeri clare, că v re: N 
condițiile omului vechiu și s'a fixat o limită mer mean tpnpă bat 
Ineficacitatea certitudinilor provine din manites E ură 
plus de viaţă. Cadrele vechi Fur d: lar pentru aceas | 
meros Arad Aee Ap În e. în Rusia, un act inițial. Nu sa 
creiat ee baza acestui misticism. S'a avut în vedere, dela început, = 
mai considerarea ştiinţifică a procesului de transformare econom 
i i met totuşi un elan sovietic, el nu este decit satisfacția, sau 
cel mult înfăţişarea electorală a rezultatelor de pasă radă App 
„Cu totul altfel apata ere zoro apona n 
i i st fun 
ap bere em pre en este intocmit pe citeva certitudini. Natura 
lui este strict afectivă. 


azismul se concretizează pe un plan limitat, psihologic, unicul 


care itudini nte. 
an O e ae te pot dl a lesk pu duce la rezultat. Sau rezultatul 
îcela este impotriva istoriei. In consecință inefficace. 


Despre o desconsiderare a cortitudinilor 69 


reussissais à m'enlever la foi, qu'est ce que tu me donnerais 
à la place”? à 

Certitudinile nu se înlocuesc, ci se epuizează. Ele pre- 
supun o conştiinţă care lucrează mecanic, fără claritate, 
Implinindu-se printr'un act de voință, ele urmăresc să cons 
cilieze o stare de suflet cu lumea. 


Echilibrul acesta este, totuşi, altceva decit o împăcare 
şi altceva decit o cunoaştere. è 


Se poate vorbi despre un aspect ascuns al certitudinii. 
Acela de a fi totdeauna oportună... 


Justificările certitudinii nu aparțin inteligenții. 

Certitudinea se poate manifesta fără necesitatea unor 
experiențe anterioare. Ea nu impune: o problematică. Nu 
implică, necesar, citeva soluții. Certitudinea aduce cel mult 
un sentiment de linişte. Adică neconstituind un mijloc pentru 
avansarea cunoaşterii, ea păstrează o simplă valoare de confort. 
Ceiace presupune un spirit obosit sau simplu. Dovadă 
că certitudinile nu ajung, ele fiind suficiente pentru o con- 


ştiinţă sau pentru o massă de sensibilități doar în condi- 
țiunile primare de existență. 


Sunt rezultate la care sc ajunge fără nici un fel de exer- 
cițiu. 

Certitudinca este un astfel de rezultat, 

Ea se opune unei cunoașteri adecvate. Ea sc refuză, 
deasemeni, oricărei sensibilități care ignorează limitele şi 
care nu caută să se fixeze definitiv în fața unei singure 
explicaţii. 

Nu există un Adevăr ultim; fiindcă nu este posibilă o 
coincidență perfectă cu obiectul. Rămine totdeauna un rest 
care relativizează conştiinţa, dar care foloseşte, în acelaşi 
timp, la eliberarea ei, la un fel de întrecere. 

Ceeace se poate căpăta, deci, sint unele adevăruri mici, 
simple, fragmentare. 

E posibil ca Dumnezeu să nu fie decit ființa care a 
ştiut să adune toate aceste adevăruri mici laolaltă, 


Este nevoe, mai ales astăzi, de o cunoaştere clară, lipsită 
de salturi, care să se adreseze direct lucrurilor. 


Viața  Rominească 
70 
Mobilitatea prezentă € o dovadă că se poate viețui şi 


itudini. Asi 
yix Ciani interesează acum nu este o viețuire sigură, cu 


cîteva evidențe arbitrare şi calme. Poate nu interesează irais 
indicele de verosimilitate pe care viziunea actuală y imp re 
nici caracterul uman al cunoaşterei, cit hotărirea de a ra 
perimenta, prevenit, cu o conştiinţă lucidă, în ronid ară e 
păşească formele indistincte ale devoțiunii şi să o i art 
recțiile spre care sensibilitatea se îndreaptă în proc 
constituire şi de recunoaştere reale 
i aspect modern al li A 
Es pre caz, satisfacția de a urmări spectacular 


inteligenței cu lucrurile 
colaborarea i gent EITE 


LITERATURA STRAINATATII 


ALBERT THIBAUDET: HISTOIRE DE LA 
LITTERATURE FRAUCAISE DE 1789 A 
NOS JOURS 


Thibaudet a alcătuit „Istoria literaturii franceze dela 
1789 până astăzi" după un plan original, confortabil în multe 
privințe, dar care poate uncori să prezinte dificultăți de con- 
strucție. Thibaudet vede în istoria literaturii o succesiune de 
generaţii. Această ordine i se pare cea mai firească, pentru 
că „are avantajul de-a urma mai bine mersul naturii, de-a 
coincide mai strins cu schimbarea neprevăzută şi durata vie. 

Fără îndoială construirea după epoci a istoriei unei lite- 
raturi are desavantaje mari. Thibaudet semnalează pe unul 
dintre cele mai frapante şi anume nesocoțirea „influențelor 
cu întîrziere“, Deasemeni istoriile literare clădite pentru ilu- 
strarca unei idei, aşa cum este de exemplu istoria lui Désiré 
Nisard, constituită pentru a demonstra superioritatea clasi- 
cismului francez din secolul al şaptesprezecelea, sufere de 
păcate incontestabile dintre care dogmatismul strimt şi păr- 
tinitor nu este cel mai puțin grav. 

Construcția pe bază de generații îngădue o mare mobi- 
litate a punctelor de vedere. Dar ea oferă în acelaş timp 
greutăți în ce priveşte fixarea datei generaţiilor literare, pre- 
cum şi intervalul care le desparte. Thibaudet este silit să 
întrebuințeze, pentru a nu cădea în arbitrarul clasificărilor 
abstracte, formula inter-generaţiilor şi a semi-generațiilor care 
umplu intervalele dintre generaţiile principale. Astfel după 
fiecare din cele cinci mari generaţii literare franceze care 
s'au perindat, dela 1789 până la 1914, urmează la interval de 
10—15 ani cite o astfel de jumătate de generație sau o ge- 
nerație intermediară. Această construcție, pe lîngă că cores- 
punde mai bine realității, asigură în acelaş timp o continui- 
tate, evitând golurile şi întreruperile. Nu există perioadă de 
acalmie absolută în literatură. Chiar atunci când se pare că 
producția literară este săracă În evenimente importante, evo- 
luția literaturii continuă, ocultă, greu observată din pricina 
lipsei de perspectivă temporală, dar puternică totuş şi plină 
de germenii desvoltărilor viitoare. 

Datele capitaie, datele-culmi, pe care Thibaudet le dia 

tinge în evoluția literaturii franceze din ultimii o sută cinci- 
eci de ani sint: 1789, 1820, 1850, 1885 şi 1914. Este de ob- 


72 Viața Rominească 


servat că fiecărei din aceste date îi corespunde un eveni- 
ment istoric important: revoluţia, restaurația, imperiul lui 
Napoleon al treilea, republica şi răsboiul mondial. Fiecărei 
din aceste date i se poate alătura un curentliterar care 
işi găseşte maximum de intensitate în jurul ei sau între 
ea şi o dată ulterioară  corespunzind, după formula 
lui Thibaudet, unei semi sau intergenerații. Astfel 1789—-1802 
este perioada primei infiltrații romantice şi a literaturii fran- 
ceze emigrate a d-nei de Staël şi a lui Chateaubriand; 1820, 
anul primelor „Meditaţii“ ale lui Lamartine, înseamnă data 
romantismului, care ajunge de altfel la apogeu între 1830 şi 
1850. Generaţia dela 1850—1870 este a reacțiunei realiste şi 
parnasiene, generaţia lui Flaubert, Taine, Renan, Baudelaire, 
Leconte de Lisle. In jurul lui 1885 se 'nchiagă generația sim- 
bolistă. Singură generația din 1914 nu poate fi îngrădită în- 
tr'o formulă unitară. Desechilibrată de război, ea îşi va da 
dealtfel roadele abia între 1920 şi 1930. 

De pe culmile acestor ani Thibaudet aruncă o privire 
panoramică asupra fiecărei perioade literare. Ferindu-se de 
orice sinteză dogmatică, el procedează prin caracterizări 
scurte, căutând să desprindă din fiecare generaţie ideile mari, 
curentele şi atmosfera spirituală. Grija lui principală 
este să compare întotdeauna situația scriitorilor şi a operelor 
în epoca lor cu aceia pe care o au în vremea de astăzi. 


Thibaudet consideră, pe lângă situația unui scriitor, şi 
prezența acestuia. Iată, de exemplu, pe Lamartine şi pe Hugo: 
„Opera literară a lui Hugo a rămas, aproape în bloc, ca o 
peninsulă iberică. Dimpotrivă, aceia a lui Lamartine s'a năs- 
cut în mare parte: Arhipelag, Ciclade, Sporade pe locul unei 
Egeide distruse. Cintărind bine lucrurile, opera lui Hugo 
este mai mare, mai bine croită după măsura veacurilor decit 
aceia a lui Lamartine. Există o situație a lui Hugo superioară 
situației lui Lamartine. In acelaş timp, însă, există o pre- 
zență a lui Lamartine mai considerabilă decit prezența lui 
Hugo, o prezență a geniului, o familiaritate, o prietenie, o 
atmosferă, un refugiu şi un ajutor zilnic. Lamartine ofere 
Franței din secolul al douăzecilea un geniu al locului. Hugo 
un loc al geniului. Poate că am fi călăuziți să facem aceiaş 
distincție între situația lui Balzac şi prezența lui Stendhal 


- 


Literatura străinătății 73 


sau cei ituația lui 
ae eag kaai multă vreme situația lui Musset şi prezența 
Thibaudet se slujeste des de această distincție dintre 
prezenţă şi situație pentru a măsura valorile literare, pentru 
a desprinde ceiace durează şi a fixa justele pro orti l 
celebritãții literare. T i 
Cartea lui Thibaudet este plină de curajoase puneri la 
punct din care măcar câteva merită să fie citate. Iată de 
xemplu citeva rinduri definitive despre Musset: 
„E singurul mare poct al secolului al nouăsprezecelea 
pe care nimic, dar absolut nimic, nu ne permite să-l numim 
EE impas mare şi care n'a lăsat absolut nici o mărturie sau 
= i Lă 
se gl un mesagiu. Şi aceasta, vai! Nu din pricină 
Sau, această caracterizare a lui Francois Coppée: 
. Ga ap AN lui Coppée, ca şi aceia a lui Béranger, e 
n legătură cu valoarea mistică pe care francezii o acordă 
noțiunii de mic, şi cu accentul religios pe care îl ia pei 
cuvint în titlul unui jurnal şi într'un discurs politic N 
număratele povestiri ale lui Coptce, în genul Grevei fi s 
rilor“, au aicătuit un fel de romancero al micimii uți ci 
ginal dealtfel, pentrucă există deja pe degatiegul a Saite- 
Beuve, şi cu ajutorul căruia Copte a lărgit şi mai mult i 
mite hotare ale neroziei. El rămîne însă, bun parnasian feat 
SIE ponei, printr'o formă desăvirşită, prin peotedea de 
cu înoite, în care se simte mi i ă 
rului parizian (era de altfel de moale mei (o ne 
numi pe Coppée poet al Parisului în sensul în pe l-au ba 
mit astfel pe Baudelaire: numele, totuş, i se potriveşte aanak 
a a găseşte accente inedite şi argumentări laga 
se atunci strânge apără pe Hugo de verbalism excesiv: 
„Legenda cara face din Hugo un verbal ce nu gînd te 
a fost scornită de oameni care sint ei însisi oai N p” 
prea mult scris, ca Faguet, sau deo viață cu relații : l ; 
oameni înlăuntrul cărora nu mai rămine aproape nimi Tak 
pre unul dintre aceştia spunea Capus într'o zi A tată. si k 
cu el însuşi, adică într'adevăr singur!“ Adică tocmai i 
rul singurătăţii monstruos de populate a lui Hugo Poate 


niciun filosof n'a întrebuințat față d 
al publicisticei“. tat față de Hugo acest loc comun 


Viața Rominească 
74 
ia lui Baudetaire, Thibaudet spune că 
oezia romantică prin faptul că nu este 
ii omeneşti“, Deosebirea aceasta 
dernă în general într'atit cît ea 
că într'o foarte mare măsură şi 
oezia-efuziune, poezia-me- 


Vorbind de poez 
ca „se deosebeşte de p a 
o efusiune ci o criticăa inim 
se poate aplica la poezia mo 
isvoreşte din SETIER adi mila 
ai în literatura franceza. 
pipa ej poezia eloquentă şi convingătoare e pa 
mai muit loc unei poszii cerebrale, unei poszii de inteligenţă, 
de experiențe sufleteşti, unei poezii de Si FRA 
O altă observație de valoare generală ote aceia ne 
voluția simbolistă, ultima pînă acum, va fi fost pon ra 
ultima în general, fiindcă gi sirene motivul re $ 
ice în starea normală a literaturii - f f 
E Taan aceasta de „revoluție permanentă“ în literatura Er 
pului nostru este atrăgătoare şi plină de sugestii. Ea să e 
vălui o stare de decadenţă şi de lichidare. Thibaudet nu = ii 
nici o concluzie, mulțumindu-se doar să constate sait zi 
nou al literaturii franceze” care este „avant-gardismul cro 
zi zorii prezentată ca o „istorie“, cartea lui ap ae 
accentuat polemică şi pe alocurea paradoxa : si = 
o încercare îndrăzneață eşi strălucită de-a „erupe pb pas 
ţia istoriilor literare obişnuite, Este o operă de criti pia 
preocupări didactice, lipsită cu totul de clişee şi în care gri) 
de a vedea limpede apare la fiecare rînd. 
Al, Philippide 


CRONICA LINGVISTICA 


O CARTE DESPRE ȚIGANI 


Anul trecut a apărut în editura Payot de la Paris o carte 
intitulată Moeurs et coutumes des Tziganes, de Martin Block, 
traducere de Jacques Marty, diplomat al şcoalei de Inalte 
studii. 

De la început ne surprinde faptul că ni se dau pe co- 
pertă mai multe desluşiri despre traducător decât despre 
autor. Dar, lucru şi mai bizar, aflăm că e vorba de 
o traducere, fără să ni se spună din ce limbă. O fi o limbă 
ruşinoasă? Asta ne aminteşte de filmele botezate „austriace“ 
ca să scape de boicot, sau de mărfurile fabricate într'o anu- 
mită țară şi dotate cu o etichetă în limba altei țări. 

Autorul pare să cunoască bine, din proprie experienţă, 
pe Țigani şi, după cit reiese din lectură, mai ales pe Țiganii 
din Rominia. Găsim astfel în carte informaţii destul de pre- 
țioase despre felul de viață al nomazilor, deşi trebue s'o spu- 
nem, prezentate intr'o lumină cam idealizată, Autorul a avut 
grija să se pună la curent cu cercetările ştiinţifice asupra 
Țiganilor, ceeace nu e cazul pentru toți culegătorii de in- 
formaţii pe acest teren, şi ne dă un număr destul de mare 
de fotografii utile. Lipseşte însă o bibliografie şi chiar o 
listă a Pine consultate, 

Zic că felui de viață al Țiganilor este idealizat. Se 
lasă anume să planeze o atmosferă misterioasă, ca să nu zic 

mistică, asupra traiului în şatră. Dar une-ori măsura este de- 
păşită, de exemplu atunci cînd ni se spune (şi ni se dove- 
deşte cu ajutorul unei fotografii) că Țiganii, cînd sint obo- 
siți de drum, îşi odihnesc cite un picior pe rînd, ținindu-l 
în aer, ca berzele. 

După d. Block, sar părea că Ţiganii noştrii salută tur- 
ceşte şi, cind ne vorbesc, ni se adrescază țigăneşte. Găsim 
astfel pe citeva pagini numeroase expresii ţigăneşti pe care 
Țiganii le spun gagiilor cu care se intilnesc. Va fi fost aşa 
în trecut, dar astăzi cu siguranță că nu mai e. 

La pag. 45 ni se vorbeşte de numele pe care le dau Ți- 
ganii străinilor şi străinii Țiganilor, Aflăm astfel că străi- 
nilor li se zice pe ţigăneşte barosan, adică „tu eşti mare“, 
iar Țiganilor li se spune în romineşte cioară, pentru că ei 
înşişi, cînd cerşesc, zic seom cioro („sint sărac"). Pentru ca 
aceste cuvinte ţigăneşti să fi fost adoptate de Romini, era 
nevoe ca Țiganii să li adreseze Rominilor în țigăneşte, ceea 
ce autorul dă ca un fapt real, 

Adevărul este altul. Amindouă explicațiile au fost co- 
piate (şi exagerate) după studiul nostru Les mots tsiganes en 

roumain (să nu uităm că d, Block nu indică sursele biblio- 
grafice). Am făcut acolo ipoteza că barosan ar fi țigănescul 
baro san „eşti mare“, înțeles de Romini ca un singur cuvint, 


Viața Rominească 
76 


i i dat această afirmație cu rezerva 
substantiv. Bine Ime S Sropriază această explicație, pe aa 
Sa lao pozitiv, şi adaugă că Țiganii între aia 
în limba lor pe barosan, pabi & pizza d Îl anii pare 
Moetoa, pas bre i ipac flata de a-i cunoaşte meci 
era Dar, după cit am putut afla faformindwas rs 
Dieci Tigani, barosan nu se întrebuințează ae.: z hapati 

este, iar Tiganii îl folosesc numai cînd se adre apei 
ar pe Lucru explicabil, de altfel, dacă etimologia es ed 
patra propus-o: Romînii piesa gi bagata pr è 
i ză substantiv, dar ii evid 
Mg gr prag Geroko ne temem că aici sa Pepe 
i îi ie şi mai gravă: pină la studiul nostru barosan a 
- ficat in Rominia ca un derivat de la baros iar acesta ar 5 n 
rai igănesc) trecea drept împrumut din ee ca 
erei, de aici d. Block că barosan e cuvint grecesc? 
ce caz, dicționarele greceşti nu-l pomenesc. PR Sica 
Pentru cioară, cioroi, ca nume ale Țiganilor, oma pă a 
mai complicat. Este evident că avem de aface sa ed 
sării negre. Țiganilor li se mai zice doar şi air g: E e 
eri paaa aS A . HEES A pwi cuvinte: 
i r s 
piak tpocem e$ e pete, cior „hoț“, iar noi am propia, en 
multă rezervă, pe cioro „sărac“ şi pe ciaoro e eius spre 
une mina şi pe această explicaţie, pe care on venes Per 
ricaturizează; ruta prea À Frame uzată dată fraza 
> ioro „sint sărac . t 
paea Evident, nu. Dintr'o ipoteză pentru trecut să făcut 
i ru prezent, i 
gah E e ae piini E a traduse de cineva care ape cari 
numai limba originalului, ci şi materia. D. ne întră arma 4 
o ti un om foarte cumsecade şi capabil, dar este evi Aa 
AA pin anii limba Țiganilor, nici a noastră. pe paag E scor 
în ediția franceză tot felul de erori. al pa e mp At 
un u sint transcrise cind cu u, cînd cu ou, de aun pin KeA 
departe“ (p.- 26), dar but „mult” (p. 78). Ane citea 
Rudar este Rudarin (evident că formaţia € ge un aa 
mină). Să mai cităm şi două exemple de ai aa K 
arakhleom tut, adică rre sa e apă n sein mpi 
licite de t'avoir trouvé“ (p. a. e nitrot”. 
chipurile, „J tetepăe dee ao“ i A folosită numai cu multă 
prudență. y 


CRONICA EXTERNA 


NEGOCIAȚIUNI OCCIDENTALE 
ȘI INTERESE ROMINEȘTI 


Atmosfera de violență şi actele de forță din Europa 
sunt, din cind în cind, întrerupte de ipoteza unor negociaţi- 
uni amicale între marile state europene, 

Condiţiunile elementare ale păcii, contrazise şi exasperate 
prin fapte zilnice, sau nevoile jocului diplomatic al Puterilor 
dictatoriale cer, ele inşi-le, aceste intreruperi ; altfel, primele 
ar plesni definitiv şi echilibrul delicat care menține încă 
relațiunile internaționale în această zonă mijlocie şi nestabilā 
dintre pace şi război, în care se găsesc astăzi, s'ar răsturna 
producind dezastrul ; iar celelalte ar pierde beneficiul incon- 
testabil al alarmelor care înfricoşează Europa alternate cu 
gesturi de retragere. 

Este totuşi de mirare că pacea din Europa dovedeşte 
atita elasticitate, Supusă la presiuni înalte, la lovituri suprinză- 
toare, la un proces continuu de dezagregare materială, atacată 
în rațiunea şi în idealul ei, îşi păstrează încă o oarecare 
rezistență, Ea apare astfel, şi din acest punct de vedere, 
prin persistența ei autonomă în corpul societății, ca o func- 
țiune naturală, dotată cu virtuți multiple. 

Europa cunoştea de lungă vreme citeva din procedeele 
diplomatice actuale. Poate că în atmosfera sa de astăzi să se 
fi păstrat ceva din tonalitatea lor şi astfel să se explice, 
prin exerciții prelungite, capacitatea sa de rezistență şi 
de absorbțiune, Fiindcă sistemele de intimidare ale unor 
puteri militare crau experiențele făcute în mod regulat 
înainte de război ca şi savantele combinațiuni ale Italiei de 
totdeauna, a cărei finețe naturală, din cauza repețirii siste- 
matice a aplicațiunilor sale, nu reuşa să ocolească obstacolul 
principal: previziunea. 

Metodele acestea întilnesc din fericire pentru ele, dar 
mai ales pentru pacea lumii, dispozițiunile pacifice ale marilor 
democrații. Altfel, Europa ar fi fost distrusă pină acum. 
Aceste dispozițiuni pacifice au condus cìteodată la slăbiciuni 

contrare intereselor păcii, dar umanitatea cîştigă adesea din 

piedicile vremelnice ale unor țări şi națiunile îşi regăsesc în 

cursul istoriei beneficiile corespunzătoare sacrificiilor făcute 

în serviciul lumii. O națiune care nu se întoarce către viitor, 
care pindeşte cu toate puterile numai avantagii prezente, o 
națiune care astăzi se laudă că este „realistă“ îşi împiedică 
desvoltarea liberă a destinelor. Nu este mai mare utopie de- 
cit acest „realism“, care reduce conținutul vieții numai la 
condițiunile sale materiale şi istoria națiunii numai la epoca 
prezentă. 


Democraţiile europene sunt gata să examineze propune- 


Viața Rominească 
78 


A i Aá 
rile de reorganizare a vieții iei ace, peste pes 
tt utind, 
rațe me Age sti pi great un rol de arbitru, stă în fruntea 
iaţi ionale. i 
p rae i pnmeszar dă pentru „afara p dolor 
te locul să le menționez aici, pare să ge ice regi ger 
y liticii sale externe. Italia reia, mai mă parea aag 
initiativa unei împăcări. Ambasadorul său la L eri oa 
sa ns, o convorbire cu preşedintele consiliu eri ară 
Tian pana cite de un schimb de mesagii între aere gu e 
eră italian şi englez. O voință sfioasă de a lic es e 
re e e care un nu prea vechi „gentienenragre/ree Sea 
e baot nici aplana, nici evita, pare n ros să pie psd e 
iativei italiene. Cercurile diplomatice bri odă rs Sr 
ae ă cu o vagă nădejdie ideea negociaţiunilor i A ien 
P cidentale Franța nu are obiecțiuni de principii, cons aea 
ceri in orice tratative occidentale ea reprezintă gi me 
ai ieși nu numai o Mare Putere izolată. Pacca Europ 


i o, în care amenințările sunt ameste- 
per ra roze pes încît nimeni nu poate apa aa 
tendință predomină în politica italiană sau eare agp er 
discurs sunt adresate opiniei fasciste din as a 
îndreaptă către Anglia şi Europa. In dorința reies poa . 

din Anglia şi Franța îl priveşte, cu mari mea e 
pier rat, dar ca şi pe un discurs „ce nu închide pati LE = 
î i că 'continuind tradiţia, discursul italian rapi no alla 
ai ās rire a politicii fasciste în Spania şi în mea 
j Totusi se vorbeşte de apropiate convrocbi òn pss de 
capabile să conducă la reluarea mugoriați ap pi : > 

act occidental. Precedentele, aspectele hairy” sa Aa. 
leiis al situațiunii prezente, toate, ar justi e ep ret a 
Între Marile Puteri din Europa litigiile, izvor s Dan 
de expansinne, sunt încă acute; punctele ae pna 
panel ilor chestiuni curopene sunt divergente; do e 
sueta a în organizarea păcii şi la formarea spiritului public, 
scai “Pe ce bază s'ar putea face apropierea? Ape 
ză toate acestea, trebue păstrată pei aaa Pa pa s 
violenții şi a învrăjbirii se va înclina trep ama 
tăților unei vieți normale. Fiindcă r-ararearetră orare 
oate dura. Ea este condamnată de însăşi absu e iaeei. 
more se va convinge că este ridicolă, ouonitoar e le 
Ori îşi va urma calea tragică cuprinsă în pei pe rue 
actuale şi se va rezolva în război ; ori ma raze iat 
pace prin reorganizarea vieții întornitc ză era miri 
este aproape în întregime descompusă. premia core need 
tive au fost rupte. Centrul său activ, Socie er unea 
şi-a plecat capul. Dar nevoia de a se reface o 


Cronica externă 79 


națională va reintoarce Statele către formele părăsite. Altele 
nu există. Şi decăderea lor momentană nu este mai gravă 
decit falimentul metodelor întrebuințate de cind ele au fost 
neglijate. Căci criza prin care trecem a avut darul să dove- 
dească inepția sistemului ce pretindea să se substitue Socie- 
tăţii Naţiunilor cu metodele ei de pace, De cite ori izbucneste 
astăzi un conflict, de atite ori detractorii Societăţii Naţiu- 
nilor constată cu ironie că ea mai există, iar partizanii ei 
regretă că a fost slăbită. Dar şi unii şi alţii dovedesc în fond 
acelaş lucru: că pacea însemnează Societatea Naţiunilor şi 
lipsa acestei instituțiuni echivalează cu războiul. 

Statele europene au putut constata deasemenea că secu- 
ritatea nici unuia din ele nu este izolată şi că nu se poate 
sprijini de cît pe garanții colective. Legăturile de fapt, pe 
care viața modernă le-a stabilit între state, cuprind în ele 
fatalitățile generalizării conflictelor, contra cărora nimeni nu 
sc poate apăra printr'o politică de neutralitate, Această pe- 
riodică revenire la ideea unor negociațiuni colective dovedeşte 
că nici o Mare Putere nu poate fonda politica sa externă pe 
o poziţiune de izolare. Iar pentru statele mai mici nu există 
decit calea unei progresive atirnări de o Mare Putere, la 
care conduce neindoios o politică de neutralitate, sau acea 
a unei independențe politice prin participarea la un sistem 
mai general de înțelegere internațională. Ințelegerile acestea 
se fac chiar fără voia micilor state şi este mult mai bine 
să te aflii în ele, decit, răminind în afară, să facă obiectul 
ABS compensațiuni străine, 

Cu această experiență generală şi cu cunoaşterea mai 
mult sau mai puţin exactă a poftelor şi intereselor Marilor 
Puteri, va examina Romiînia eventuale negociațiuni occi- 


dentale, Dar. mai. ales, ea utea uita exemplul istoric 
al trecutelor tratative în veder 


actului în patru. Multe 
elemeăte-de-atiinti se menta în actuala son Tigurație ponterer 
a Europei; unele s'au schimbat şi în deosebi situațiunea erma- 
niei, Care i-ă1 ă re u de expansiune eco- 
nomică şi politică în ñ 


i, regiune a Europei, 
Dacă, într'un viit r n ia iei occidentale 
vor fi re A inia va avea deci de evitat to 


cricotele 

pe care lesa fitiTai! r pe care Te 

„adaugă nouile situaţ in Euro OARA = 

> Ţara n s reşte ro apropiere a Marilor P 
teri şi îndulcirea relațiunilor in 


ternaționale care ar decurge. 
Ea nu se poate opune la instituirea unor garanții de securi- 
ea Ante un grup XE. etate sai Ta stabilirea unor prot i 

citice pentru reglementarea chestiunilor ce interesează ex- 
clusiv acele state, Dar ea preferă şi trebue să afirme intiic- 
tatea unui sistem de securitate cu garanții egale pentru 
statele din Europa: menținerea şi întărirea, în cadrul oricărui 


280 ontractate prin 


: [> 
. existenţă Cratatele regio- 


: „atiunilor de 
iament, a obligaţiuni.” ales, prin > 
/ nou acacia taţii Naţiunilor şi, mA T “entru că unele 
j e e particulare [cite regiunile ip Euceriri, impo 
iitäți †tratamen -=n Panor intreprinderi, puteri de a exa- 


w 
EA 
3 
i 
(33 
ea 
® 
v 
re 
Li 
c 
[=] 
Kai 
5 


, unora dintre 
constata tendinţele în fi avut aran) 


periculos, pe car 


o 

r îi av f, 
stat omiînia 
timpul trata- 

Pali 


Se, le ci 
ce . 
îi ru 
: actul în pa ă 
: ivitoare la să rebue $ 
tive ar pentru ca ara ie tratative curopene, t 


opa 
i regiuni din Eur > 
interesele ai Pet de şituațiunea marea gi fiorind så bene 
i i să 
e de securitate, 
i i «4 te institue, i e 
iem de dispozițiuni Wil să le itaka 
s x: miniei, în asemenc? îi Balcanice 
ntele favorabile Ro "si a Inţelegerii E i 
astre cu Franţâ+ 


i A : interes 

sunt: golidari terea legăturilor no ie în favoarea unui în 

realitatem S Bice din Marea Britan, 

opiniunii pa at tuturor regiun 
CE | exte 


crescind arăt rne actuale a Sni 


imp n E] gu 
oesidentale As 

A nu 

făcute în întregime. Ati din puterea cu care ao 


inaţiunea lor 
i fol şi comb t i 
poate fi utilizat cu ie R 3 
situațiunii Romîniei titluri c ons ge abile 


numai linii! 


gocia i tc. Noi indicăm a, 
Bile iai " pestiunii. Analiza elemen 


Cronica externă 8i 


nate şi a pericolelor de evitat poate conduce la concluziuni 
interesante. In orice caz politica noastră externă ar avea 
misiunea să păstrese puterea de negociațiune a acestei țări 
prin menținerea şi chiar întărirea legăturilor noastre inter- 
naționale şi prin orientarea sa generală în sensul politicii 
Marilor Puteri doritoare să păstreze actuala situațiune teri- 
torială în Europa şi capabile să o aşeze pe garanții reale. 

lată. în acest sens, citeva observațiuni foarte sumare în 
legătură cu elementele favorabile enumărate. 

Solidaritatea Micei Inţe 


icei Inţelegeri, orice s'ar spune, a declinat. 
Ea trebue fefăcută. Experiența” a“ arătat-că tendința” dt a 


limita competința şi activitatea sa comună numai 1ă obiectul 
inițial, considerat în întinderea lui pe vremea cind Mica Tñ- 
țelegere a fost fondată, este nefastă. Datinele Micei Inţele- 
geri sunt legate de sporirea competinței sale. Altfel, ea poate 

ica. La origine ca şi acum, misiunea să eră să păstreze 
Întebritatea teritorială şi dependenta politică a Statelar ce 


o compun. Dar apărarea se putea face odinioară mult mai 


uşor şi-pe un front limitat. Aceleaşi probleme au luat astăzi 
o întindere mult mai mare, s'au complicat tu noui interven- 
țiuni străine, cu legături recente. Apărindu-se contra acelo- 
'raş pericole, vrind să-şi mențină aceleaşi drepturi, Mica In- 
| țelegere a fost obligată să-şi lărgească competința. Odată cu 
aceasta a văzut crescindu-i valoarea politică, influenţa interna- 
țională. Și orice tendință dea o readuce la începuturile ei isto- 


de rezisteță proprie. 

-Ewventuale negociațiuni occidentale pot fi un exemplu de 

această nevoe a Micei Ințelegeri de a-şi întinde competința 
pentru ca să-şi apere aceleaşi drepturi, 

Legăturile noastre cu Franța au fost de o valoare esen- 
ţială în timpul tratativelor din 1933 pentru elaborarea şi în- 
cheierea unui pact în patru. Scrisoarea din 7 Iunie a minis- 
trului de externe francez câtre reprezentanții statelor Micii 
Inţelegeri este unul din semnele rezultatului satisfăcător ob- 
ținut prin aceste legături, Pe vremea accea situațiunea era 
mai uşoară. Guvernul francez era mai la largul său, Astăzi, 
ar trebui să compensăm pierderile suferite în raporturile in- 
ternaționale prin întărirea celor ce au rămas. Opinia publică 
din Franța trebue să ştie că ceeace ar putea sacrifica din 
beneficiile unui regulament de securitate limitat la zona oc- 
cidentală ar fi împlinit într'o largă măsură prin garanţiile 
reciproce existente în altă regiune, 

Opinia publică din Anglia începe să privescă cu interes 
menținerea păcii în orice parte a Europei, ştiind, pe deoparte, 
că localizarca adevăratelor conflicte este o iluzie şi, pe de 
altă parte, că orice expansiune a altor țări în Europa este 
primejdioasă pentru puterea şi chiar existența britanică. Evo- 


ce este destinată să-i curme valoarea internațională şi deci 


Viaţa Romineatcă 


4 á pe pactul 
se face treptat, încet. Ea se bazează P ea 


N ă orizăm 
tiesp Naţiunilor si Se Mectivă. Noi trebue si ini 


evoluția be să ştie că participarea sa la 


e dispoziţiuni ir pal jann acest pro: 

profita de intervenţiuit b e! E RP a cat perete 

: a i ă ă ropria 

organizarea păcii în Europa "ar tace qaa faţă s E 
a torpile éste pactul Societăți 

sta ată fie de conside- 

stë neîndoios în- 


sa securitate. 
tură dintre câ E: 


pe j ă rmin 

a iTA externă sovietică. Sre actuale, : 
i ctrinare fie Ge e 

disc da colaborarea internați 


a : i i occi 
tului opus $! catre Pie gătura dintre orient ṣi c 


113 situat 
dițiunile unui echilibru ură A gi cască destule 
găsi con 5 


p tru eca a =: cît să o poată 
bere. Căci interesul Aer sale actuale, astfel sati. 2 ae 
ustificări y pari în sensul în care este 
i desv aere F r zi 
roblemă a coeziunii „9 Negocia iunile de-E2r a i 
rea P iuca un'rol predom rentiunile cia N ; 


le Mea eea a conten- 
fluea sentru $ itatea 


iti i tema un i 

ntineatu fitue un alt element ei 
în DAREA e area de poziție între ; 
tate şi mai favorabile regla ia 
i "92 i analoagt privitoar red 
drul unei politici Lig noua ci 

ia va e 

rara de acela al 


ării 
teze ale organiz 
dură a retațiunilor 
apropiere reală a 


ia în vê- 


: în î sei e E 
guvernului rO acestea trebuesc prog ale. Ele arată încă 

Elementele politicii internațion: robleme generale 
derea nouei faze a P>, uă mari P Occi- 


9 
tä, orice s'ar zice, că cele legătura noastă cu 


CRONICA INTERNA 


PROPRIETARI COMUNIȘTI 


Acest titlu poate suna ca un non-senz. Se va vedea În- 
dată însă că el are totuşi unul. Nu unul logic, ci unul real. 
Căci ceace crează viața, ceace există, capătă oricum un rost, 
adică un senz în contra oricărui aspect de absurditate. Cutree- 
rînd satele unui județ din Moldova cu ocazia ultimelor ale- 
geri administrative, mi s'a întîmplat să văd, pînă şi în mo- 
desta viață a unui cătun de cincizeci de locuitori, un rezumat 
al luptelor de ideologie politică care sfişie azi, cu o furie 
ineptă, lumea dela un capăt la celălalt al continentului. Pri- 
vilegiul civilizației noastre e, datorită invențiilor moderne, 
viteza difuziunii, Se zice că, cinci ani după izbucnirea re- 
voluției ruse, un reporter englez, poposit într'un sat izolat 
din Siberia, a fost întrebat de locuitori dacă tot Rasputin e 
mare şi tare la curte şi dacă e adevărat că țarina a născut 
un nou fiu. Asemenea colțuri de rai ferite de zbuciumul ci- 
vilizațiilor nu se mai găsesc în Rominia, nici chiar în păpu- 

rişul infinit al deltei sau pe virfurile inaccesibile ale Căli- 
manului, Aşa dar în majoritatea cătunelor, bravii țărani s'au 
împărțit în comunişti şi anticomunişti. Dacă întrebi pe cei 
ce acuză de comunism ce înseamnă aceea, ți se va răspunde 
invariabil că un comunist e acela care admite ca nevasta lui 
să fie a altuia şi care, pe deasupra, prigoneşte biserica şi pe 
preoți. Definiţie care seamănă ca două picături de apă cu 
aceea despre socialism pe care ne-o dădea un instructor la 
regiment şi care suna cam astfel: „Socialismul este doctrina 

care dezertează din armată, lucrează la fabrici mai ales în 

Germania şi atentezi la viața guvernului“, 

Dar ceeace e mai original încă e repartiția socială a ca- 
tegoriilor: comunistă şi necomunistă. 

Denunţătorii de comunism sunt aderenții noilor curente 
de dreapta. In genere ori oameni foarte tineri ori un soi de 
„iumpen- proletari“ ai satelor, bieți sărmani fără rost, fără 
putere de muncă şi de inițiativă, mizeri fatalişti aşteptind 
ca o paradiziacă speranță munții de orez şi riurile de miere 
ale fascismului. In orice caz oameni lipsiți de orice posesiune 
în lumea aceasta, de orice fel de temei economic de esență 
burgheză. 


Cei acuzați de comunism sunt în genere membri ai par- 


84 


tidului național- 
gospodari cu prop 


azi în modul următor 
etarii au ajuns ap 
Evident, nu € sin 
trăim. Am V 
în țară care 
Am văzut şi €v 
comunişti? De 
de adincă 

ferească gindirea 
Pentru ca un 1 
fie demonstrat. E 
multe ori şi ; 
stări de mulțime. 
unui fenomen € in 
lui practică. 
„Proprie 


tințele şi cre 
azi o țară und 
pia. Indică clar 
de slab de in 

Et scală c 
AE raii unci conştiinţe 


țărănesc, in majoritate 
rictăţi între 5 şi 10 
: trecuţi de patruzeci 


; proprietarii au d 
ărătorii Or 
gurul paradox al 
ăzut doar armeni 


i iți. De ce 
rei antisemiţi. + 3 
cadenţa logică şi realistă 
încît nimeni nu 
de raporturi de 


Aim 
altă vreme. Tr 

5 "şi în astfel de 5 
diferentă. Cecac 


Sp á 
tarii comuni$ “ sunt 


e comunismul e ca şi î 
această constat 
dustrializare dar m 


a cazurilor oameni 
hectare în medic, ła- 
de ani, care au avu 


f 
; izbitor se poate e 
aie evenit comunişti, 1ar 


1 
fac rasism romînesc în modul ce 


se mai sinchiseşte să-şi 


contradicţie. 
ut nu mai € 


timp în 
doar de la un 
ituaţii sociale raţiunea 
e interesează € 


el mai caracteris 


e mult că, dacă exi 


Viaţa Rominească 


t timpul 


ormula 


a cp A 


cu tărie, de 


utilizarea 


tic semn 
en- 

ce-şi controlează 5 

X stă în lumea de 


destul 

i un proces 
are nu numa : 
ai ales lipsa totală de orga 


tă prin subv 
SE erat bia proletară. Nici un 


ici ă, nic 
Ibure: nici o Brev . ee Le 
e pici măcar voturi „pg Ap 
precisă te însă situația proprietății omini 
pi ir afirmarea la cel mai 


la 
:) se adaptează greu 
RE de pămint à ţăranului € © 


ializare. 
pentru orice incercare de sociali 


c 
ividualismul țărănesc nus 
i ta iath nici-unui fel de propagandă $t 

' ori persecuție. r. 
l ae iată totuşi că propietarii au 


i i nici o miş 
i o rebeliune, lac 


Setea 
gramul comunist. 
si barieră de neînvins 


> . na- 
din îndărătnicia să | 
se i la nici-un fel 


devenit comunişti | Imbe- 


Cronica internă 85 
cilitatea unor atari afirmaţiuni nu e lipsită însă de anumite 
aplicări, utile dreptei din Rominia. Acuzația de comnnism 
adresată țărănimei romine nu e numai repetarea oarbă a unor 
lozinci comandate după acelaş şablon în străinătate şi porun- 
cite spre a fi fără grijă față de condiţiile locale, împrăștiate, 
în Iugoslavia, în Bulgaria şi în Rominia. E mai mult 
decit papagalizarea unor formule absurde de către agenți 
venali la ordinele propagandei străine. 

Tilcul adevărat al acestei înepții stă în necesitatea de a 
compromite clasa țărănească. De a o semnala ca periculoasă 
ordinei burgheze, de a o îndepărta de la rolul ei firesc de 
baraj contra oricărei tentative de socializare. A recunoaşte 
țărănimii misiunea de a conserva statul romin aşa cum este 
implică anumite datorii de recunoştinţă. După cum în timp 
de război importanța armatei ajunge primordială, în profila- 
xia anticomunistă țărănimea fatal trebue să ia proporții de 
primat social. Și evident, dacă multe forțe politice do- 
resc să utilizeze țărănimea, ele însă nu-i pot dori atita im- 
portanță. Iar pe deasupra, dacă în clasa țărănească intră morbul 
diviziunei, dacă se formează în sînul ei elemente pentru sau 

contra comunismului, atunci solidaritatea ei e sdruncinată şi 

fără îndoială realizarea destinului ei cu mult întirziată. 

S Numai că aceste calcule meschine duc la un teribil in- 
convenient: se decretează din senin, fără nici un motiv, drept 
comunist un popor care n'are nici-o înclinație pentru aşa ceva. 
Intrebarea care răsare imediat în mintea fiecăruia e aceasta: 
cui foloseşte o asemenea reputație a clasei ţărăneşti? Şi râs- 
punsul e limpede: nimănui decit politicianilor fără scrupule. 


Miboi D. Ralea 


CRONICA ŞTIINȚIFICA 


PROBLEMA VIEȚII IN UNIVERS 


i ărea e alte astre — în 
ep re ae ape act tra de ara st 
RÉME i mult un subiect pentru literatura de sar 
tea gin isi meditaţiile filozofilor decit o ec 
air Tot vali, ne gîndim la vreun mac mesa at 
care 
fiarei marină aere concluzii misticorreligioase. a 
prapa piere amuzantă subt care ea se ip E a 
li iai în univers a fost, ca orice chestiune în leg 
za an tratată şi în mod obiectiv ştiinţific. 2. EA 
pa învață că această chestiune s'a prez s 
Aak ocă subt o formă tragică. Unul din preia s 
E ai a atacat-o în mod raţional, călugărul o ude 
e Aer + la moarte de biserica catolică şi ars pe ta 
me li fiindcă susținea pluralitatea lumilor locu > 
> rar ed era în contrazicere cu sistemul rime 
repet t Biblie şi apărat cu îndirjire fana Are 
e Aerin ia Salis rezervase pămîntului un loc HEN 
RE ane p încoronare a creațiunii, avea i se : 
de: ete cepțională. A presupune deci că plane e aa 
a ene ue nt asemănătoare omului era o erp ate î 
x pe nică Inchiziţie nu admitea, în plus de om, dec 
ka “mişcă le, 
gre hapalo baga e aeia a non E 
i peten sä devie cu timpul mai puţin age goi ae 
E e tiune. E de menționat un astronom a ape 
negre ete al XIX-lea, se Agape arie caise ca 
i tar a putut scrie, fa i c 
A er i se pare absurd să admită atitea astre 


$ Trecerea 
: ființe inteligente. à 
absolut deşerte şi nelocuite a cae za la sistemul helio- 


dela sistemul geometric al pp bee şi de biserică, a condus 


i i rnic odată şi š 8 
Ti a pomi ceia paralelă a bunătății creatorului asupra n 
e 


număratelor astre ale cerului. 


E 
AARE a i necesită examinarea unor 
Tratarea ştiinţifică a REIT E poate transforma în 


chestiuni prealabile: materia moar 


Cronica științifică 87 
materie vie? germenul vieții poate să treacă dela un corp 
ceresc la altul prin spațiul interstelar? Aceste chestiuni au 
fost examinate de mai mulți savanți celebri cari au căutat să 
le soluţioneze prin diferite ipoteze logice îndrăznețe, în li- 
mita permisă de cunoştinţele ştiinţifice contimporane, 

Prima problemă duce la discuția ipotezei „generației spon- 
tane“ a vieței din materia brută, care pare să fie imposibil 
de admis în urma cercetărilor clasice ale lui Pasteur. Cu toate 
acestea sunt biologi (L. Prenaut şi alţii), cărora teoria nu li 
se pare absurdă, mai ales în urma recentelor descoperiri în 
legătură cu virusurile filtrante (ca acela care e cauza varjo- 
lei) şi cu bacteriofagele. E vorba de nişte corpuri (vii sau 
moarte) care nu pot fi zărite nici cu ultra microscopul, şi 
pe care numai bacteriologii au reuşit să le separe prin pro- 
cedee speciale. Nimic nu ne împiedică să presupunem genc- 
rația spontană a unor astfel de ființe. In schimb, menține- 
rea în viață şi evoluția acesor ființe pare a constitui o pro- 
blemă cu mult mai dificilă. 

Chestiunea a doua, foarte desbătută, conduce la ipoteza 
eternității vieții şi a dualismului materiei vii şi moarte, con- 
form căreia germenii vitali ar fi existat din eternitate, Aceşti 
germeni vagabondează prin spațiul interstelar dela un corp 
ceresc la altul şi fac să apară fiinţe vii acolo unde condi- 
țiile fizico-chimice permit desvoltarea lor, Ingeniozitatea sa- 
vanților se epuizează în explicarea modului de transport al 
acestor germeni prin spațiul interastral. Cea mai cunoscută 
e ipoteza celebrului savant suedez Svante Arrhenius, după 
care germenii se mişcă minaţi de presiunea radiațiilor, Alții 
presupun că bolizii cereşti şi meteoriții ar putea duce cu ei 
astfel de germeni. E drept că se pot ridica şi grave obiec- 
țiuni dacă ținem seamă de condițiile fizice din spaţiile side- 
rale (mai ales că radiațiile intense, ca razele cosmice, pot 
distruge orice germen), 

In definitiv vedem că nu prea există argumente pozitive 
solide nici pentru nici contra uneia sau alteia din aceste două 
ipoteze, Putem deci admite ca ceva foarte verosimil că viața 
a putut şi poate să apară în univers oriunde condițiile fa- 
vorabile existenței sale sunt realizate, mai ales dacă acceptăm 
vederile celebrului fizician danez Nils Bohr, după care viața 
ar fi o stare specială de rezonanță a materiei, 


90 > Viaţa Rominească 


- orice stea trebuie să se comporte ca soarele nostru, recenta 
teorie a astronomului englez Jeans, mult mai verosimilă, con- 
duce la concluzia că apariția şi formarea unui sistem plane- 
tar este extrem de rară. Intr'adevăr conform acestei teorii, 
planetele se nasc dintr'un fel de marte stelare“ provenite 
din apropierea mai mare a două stele în mişcarea lor prin 
spațiul interstelar. Anume cele două stele sori trebuie să se 
apropie la o distanță inferioară triplului diametrului celei 
mai mici. Or, calculele lui Jeans *) arată că o astfel de apro- 
piere nu se produce decît pentru o stea din 100.000 de stele 
într'o perioadă de mai multe trilioane de ani. Admiţind că 
conglomeratul de stele din care face parte şi soarele nostru, 
galaxia sau calea lactee, are virsta de mai multe trilioane de 
ani, putem afirma că ea conține citeva zeci de mii de siste- 
me planetare. dar universul cuprinde, după datele cercetări- 
lor actuale, vre-o 2 milioane de nebuloase spirale, adică con- 
glomerate de stele analoage, în mare, galaxiei noastre; deci 
numărul posibil al şistemelot planetare € mare, cîteva mili- 
arde. Admiţind chiar că puţine din planntele unui sistem pot 
conține victăți şi că durata existenţei fiecărei din aceste „uma- 
nități“ nu è decît o parte mică din durata existenţei „s0a- 
relui“ care îl luminează, ajungem la concluzia neaşteptată că 
universul poate conține foarte multe planete purtînd fiinţe 
evoluate ca şi noi, poate chiar mai muit. Dar va mai trebui 
mult timp pină şă ajungem să verificăm această ipoteză. 

Pentru încheere vom face cîteva observații ce decurg din 
cele precedente: 

1) Viaţa este extrem de rară în Univers. lar proporția 
materiei vii faţă de materia neorganică este încă şi mai mică. 
Astfel într'o carte de astronomie am găsit următoarea com- 
parație: massa umanităţii terestre se cuprinde cam de 69 de 
trilioane ori În massa pămîntului şi aceasta din urmă de a- 
proximativ 300.000 ori în massa soarelui! Iar distanțele dintre 
diferiteie sisteme planetare posibile sunt de ordinul de mii 
de ani de lumină, ştiind că lumina face pe secundă 300.000 km. 

2) Această raritate a vieții şi izolarea omului în uni- 
vers e exploatată în mod tendenţios de mulţi autori de cărți 
de popularizare. Anume ei se grăbesc să tragă concluzii me- 


*) Veri cărțile lui Jenns: Uni TE ORARE 
Ea artle iinivera Gauthier Ra aaa A Po 


Cronica științifică 
9i 


tafizice î 
în Di aa msprag vieții şi existența umanității 
i s orită decît i ONORA 
unei .. unui privi! 
se taia. ni providențiale divine pri aig Apel 
nou focul A utä s 
metafizi Sea e j prometean al ştii 
a Pepi religiei. Răspunsul cel mai si eta moderne la 
Couderc: ARS acestei teze, a fost dat pa nE 
f EET considerăm un : onomul 
mii de 3 stejar într'o păd 
In ied erai dintre cari însă puține fie idee teze) 
ghinda care 3 ya D copac ajunge să. A aae AE 
de ghinde ia a să devină stejar matur, obse- rînd u. Și 
duşmana t ep pe Jos, va putea zice că id miile 
= jarului şi că numai o provid tra este 
Pare pe-a ență specială a scă- 
> ucerea unor : 
toe x astfel SI 
pliere să Asa pa înainteze întru nimic p ca mis- 
narea p eu univers. Ea va progresa hi op ema com- 
a unor observații minuțioase aaia seva 
ne- 


telor şi meteori i 
b tilor cari cad e = 
portului dintre materia vie şi Fa i enter precum şi a ra- 


Dr. Valer Novac 


CRONICA ECONOMICA 


MARFURI). 
PIAȚA INTERNA. (PREȚURI, FINANȚE, 


SITUAȚIA INTERNAȚIONALĂ. 


z în vi- 
: i înească a repus 
ulei piaţa romiar omenul de 
pietei SPecT cui polipii a prejariiot, orama înto- 
e concepția ot prețurilor este o eficacitatea 
m 4 i poate 
combatere a acesteia — pe coboririi nivelului 
fi însoțită de fenomenul ile sunt susceptibile e E aie 
1 de restrîinså. în 
te într'o măsură Si Age ali disciplinar, 
omice private, care i dei 
i e exprime con un a com! 
cpecula nu e speculă, că niavem deaface cu n sa wplicabilā 
ctanților, cicu o creştere a prețuri lației monetare. Argu 
ca un efect a 


înduri 
i i ilustrat cu aceste T 
ă şi poate fi 
mentul a căpătat curs 
aie ia fiduciară i 
E peer i în cifre, aaa) er re 
1932 inä la 1 Mai 1937 şi portofol 


i i): ioliul 
cc, Circulaţia Fiduciară Portorose 
_Circulația fi 


i ii 

i la noi în proporți 

ăi der etei de pe piaţă, din 
Băncii Naţionale (în 


15.207 

: 21.594 ki 

k: ppoe 1033 21.210 1620 

y g 2934 22.307 15.322 

» " 1935 23.127 16162 

X y 1936 25.663 po il 
nA MR 1937 26.752 


g f 
t . + 


semnelor monetare a 
ultimii 4 ani şi jumătate, circulația ea tivelul din 1982. 


ță au as eirge 
de consumație şi a 
ă cu urcarea taxelor lor din ultimul 
desigur o de tot felul — la urcarea Peo ar latiri“ (Excel- 
hapon du nu poate fi socotită ca specu 
timp, urcare 
Mai 1937). 
îsi paten adtag ci cei, 
ce 
n cea faire, pre comedia In ce priveşte re 


ca circulației monetare sem- 


staționar, 
răsmine apropie me etar, 


Cronica economică 93 


se ştie că Banca Naţională practică o politică în cadrul căreia 
reglementările importului sunt condiționate de disponibilul 
efectiv existent în alte țări. Sub acest raport, este de înre- 
gistrat limitarea domeniului de aplicațiune a măsurilor de 
decontingentare a importului, motivată de nevoia aprovizio- 
nării cu materii prime. S'au descontingentat pină aci o serie 
de produse, printre care lina, bumbacul şi alte materii brute, 
însumînd din importul anual circa 3, 5 miliarde lei. Conjuc- 
tura de război, cu intermitențe de momente de liniştire alter- 
nind cu altele de încordare, se menține; iar programul de 
înarmare continuă şi va mai exercita încă o influență vizibilă 
asupra situației economice dela noi. Astfel măsura decontin- 
gentării importului de lină a fost complectată la 25 Iunie c., 
cu prohibirea exportului lînei de orice fel, regimul fiind cerut 
în mod expres de Ministerul Apărării Naţionale. 
Decontingentarea n'a putut fi extinsă mai departe, în- 
trucit structura angajamentelor, ce ar naşte ca urmare a de- 
contingentărilor masive propuse, nu coincide cu structura 
repartițici disponibilului țării în străinătate. Situaţia şi regimul 
transferurilor rămînind aceleaşi, s'ar naşte astfel pericolul 
reapariției creanţelor nctransferabile ale arieratelor comerciale, 
a căror lichidare este atît de dificilă. Banca Naţională nu 
şi-a dat adeziunea la generalizarea decontingentărilor. S'a 
creiat însă o categorie de importuri scutite de viza de tran- 
sfer, dar pentru care se vor înregistra totuşi cereri de auto- 
rizare, pentru, zice-se, evidența statistică. In această categorie 
intră: comenzile administrațiilor Statului, ale industriei pe- 
trolifere, ale industriilor de armament şi ale importatorilor 
de maşini şi piese de schimb. Această categorie este evaluată 
la 5 miliarde lei, Cit priveşte decontingentările efectuate, ne 


găsim încă într'o fază de tranziție, de lichidare a vechilor 


autorizaţii de import care au fost menținute în condițiunile 
regimului anterior. 


Balanța comercială se menține puternic excedentară. Este 


ceeace, la un moment dat, a motivat sugestia admiterii fac- 
turărilor în lei la exportul în țările cu care Rominia are 
balanța favorabilă, şi unde prin urmare avem de lichidat 
disponibile importante. Măsura proectată n'a devenit fapt, 
dar se poate spune că dacă scopul ei era lichidarea dreptu- 
rilor noastre în acele țări în care am exportat mai mult decit 
ee importat, atunci ca nu era cea mai potrivită ideie, şi iată 
e ce. 

Din punct de vedere technic, 
se sprijină direct pe excedentul 
epoci de schimburi normale, 
lichidează în devize libere a 
bilateralitate şi de orice el 
operațiunilor. Cind adică, 


poziția externă a leului nu 
balanței comerciale decit în 
adică atunci cind excedentele se 
căror circulaţie este scutită de 
ement convenţional în efectuarea 
piața externă a schimburilor este 


Viața Rominească 


9 


unitară, fiind liberă de orice restricțiuni din partea tuturor 
statelor şi în special din partea acelor state, ale căror monete 
forte. Căci, în general, intensitatea de cir- 
t şi de import (care determină 


de devize libere, 
adică prin Necesitatea 
lichidării disponibilelor 
poate, singură justifica ideia 
caz, nu compensează riscurile operației în actualele împreju- 
rări de incertitudine monetară internaţională. In schimb, fac- 
turările în lei ar aduce, cu mare probabilitate, o falşificare 
parțială a poziției externe a monctei romineşti, care şi aşa 
nu este dispensată deo paritate plurivalentă şi dezarticulată. 


S'a exprimat însă părerea că măsura ar fi reclamată de un 
aşa zis „comandament național“, de nu ştiu ce prestigiu al 
politicei noastre monetare, Perspectiva trebuie înlăturată, căci 
în materie de gestiune a economiei naționale, manifestările de 
amor propriu e bine să fie păstrate la rece. 

Cit priveşte situația viitoare a balanței comerciale, ea 


este în mare parte condiționată de excedentul de export al 
itul lunii Mai, buletinele economice înre- 


recoltei. La sfirşi 
ît la export, cit şi în tirgul intern al cerealelor. 


gistrau acalmie at 

Preţurile erau staționare. cu variațiuni neconcludente. Se 
menționa însă o tendință de ameliorare, Luna unic a fost, 
aproape întreagă, o lună secetoasă. Deaceca mişcarea slabă 
pe piața cerealelor a reflectat în parte rezerva provocată de 
incertitudinele recoltei viitoare, incertitudini vii în special 
în primele trei săptămîni ale lunii. Către sfirşitul lui Iunie, 
ploile au ameliorat situația. Previziunile sunt acum destui 
de bune. Mă refer la declarațiunile unui specialist, Prof. Em. 
Brancovici, făcute unui ziar de dimineață. D-sa prevede o 


recoltă bună. Consumul intern va fi pare-se deplin asigurat. 
Vor fi chiar „excedente suficiente“ pentru export, aşa încît 
ferit, cu atit mai 


balanța noastră comercială nu va avea de su 
mult cu cît numărul articolelor de produse agricole la ex- 
port a sporit în ultimii ani considerabil şi volumul lor e în 
continuă creştere, astfel că nu mai depindem numai de cx- 
portul de griu şi de porumb“. 

Recolta de grîu va fi „satisfăcătoare“, de calitate „foarte 
bună“, rezervînd şi un excedent pentru export de ca. 70 vagoane. 

La orz şi ovăz, cantitățile vor fi mediocre şi submediocre, 
In schimb, vom avea prețuri relativ bune. In ce priveşte 
porumbul, acelaş specialist evită pronosticurile, ca premature. 
Excepţie fac regiunile defavorizate de intemperii. 

Oficialitatea a o t în Iunie „săptămîna vinului” 


Este de necontestat necesitatea propagandei oficiale or 


Cronica economică 
95 


zate în vederea ameliorării technice şi 
+ + - ra i 
eine aaa e conservare a eee pet al perie 7 Bee fanni. 
rena A îs noro au încă la noi un as et de peri 
Cna oaea ară ecou şi fără participare Pee A daea. 
shalt ngişi s Este ceeace a îndemnat pe d. C å aparer 
rr olt prilej: alpin vinului, dacă seg a. 
e n duc po gorici, n'are nici un sens, Chemați pok oi 
opr ams vinul, care sunt fînsusirile pine prn 
D a e Ka <ă păzi de stricăciuni; numai atunci să í- 
rj iroa ie re a pe care le așteaptă inițiatorii po 
erai dud e). Săptăminile şi zilele speciale iată 
a ar i actele unei birocrații care nu se te seria 
„apăr da ao e pus nu se poate disciplina a cai 
retrage piara Şi şcoala agenţilor de producție ci 
ep tat n ză te un vițiu de organizare al pieței i am 
ră e mm A e ratia „Noastre de Stat şi deaceeca prso 
jr bc za x „Cu privire la săptămina vinului il avast) 
294 min fagi proa greu de înlăturat. su 
N j scă cunoaşte i 
poa ri o dare scăderea productia în PaE 5 caini 
Pa at țile întimpinate în trecut la eee a tei. 
serice iba aa presei (sic!) şi de explorare. Se mai pot 
ear e cu capital pur De ende. rea societätilor 
rez a acestora pentru elena ile get tan e 
z Bere. rile de perimetre în 
i dezintereaarea întrepri i 
aa Că de treprinderilor cu ca ăi 
Soe: are er anumite aprehensiuni in tpe aii er 
G aian e unei doctrine petrolifere discri Si ear 
la aan o reale aceasta este un fapt Un f arga 
zi istag Far puțin în forma în care el este re = rea 
E E ci, propriu vorbind, lipsa de terea aerial ca 
Aa E aG n a pentru peritnetrele da ie: 
și trenuri geanta ciur ear, în vederea descoperirii. ðe 
ezinter 
Pas made papaa față de necesitatea asigurării i 
dataask pagină = aaa teva, Sovata datează Si de când 
statisti j rd 
aa Ora jelor ar putea-o dovedi, TE izare. La rigoare, 
ppan ntul just nu poate fi răstuz e pu eritem 
Pi ince ui străin, care, dacă mai inainte a 
e ring față de nevoia unei exploră 
iertare. ear ia tie ge 
ensi or 
revizui politica şi de a baliak, pasii o aata de cei 
pretinde că pe nedrept i s'a creja 
s a „Întreprinderile cu capital 
ehnică şi capacitatea financiară 


9 Viața Rominească 


decit bunăvoința de a dovedi — mai bine mai tîrziu decit 
niciodată — că nu consiederă avuţia subsolului Rominici ex- 
clusiv ca pe o sursă de îmbogățire colonială, precum şi de 
a nu se mărgini lasoluțiuni accesorii, ca aceea a decontingen- 
tării „maşinilor şi pieselor destinate forajelor şi menţinerii 
producției industriei petrolifere“, măsuri care oricît de legi- 
time ar fi ele în sine, deindată ce ar fi considerate ca 
suficiente, ar constitui numai o soluție dilaterie la problema 


rezervelor. 


In cronica 
destul de probabilă şi câ, invers, 


destul de improbabilă. 
Nu a fost nevoie de o lună întreagă, pentru ca o confirmare defi- 


nitivă din partea evenimentelor să se producă. Cauzele crizei litice 
dela sfirşitul lui Iunie au relevat o situațiune, care a creiat o ligația 
de a se vorbi deschis, ceiace nu a lipsit să facă noul ministru de 
finanțe, d. Bonnet. Telegramele sosite dela Paris în primele zile după 
constituirea noului guvern ne-au adus informaţii prețioase, cu privire 
atît la poziția intenabilă a francului, cît şi la situația dificilă a finan- 
telor statului francez. D. Bonnet a desväluit dela tribuna Camerei 
lucruri surprinzătoare: In dimineața zilei de 29 Iunie, în tezaurul 
public nu se mai aflau decit 20 milioane franci, astfel încît a fost 
nevoie de un avans de 400 milioane franci din partea Casei de 
Depuneri şi Consemnaţiuni pentru a se putea face față plă lor dela 
sfirsitul lunii, Se evaluează deficitul anului 1938, la 25 miliar i; 
iar în ce privește deficitul anului 1928, 

evaluarea la cifra de 30 miliarde franci, numai datorită unei energice 
demonstrațiuni din partea ministerului de finanțe. 

Intre 1—22 Iunie, evaziunea aurului a atins valoarea de 3.200.000.000 
franci, iar între 22—28 Iunie, 2.500.000.000 franci. La 22 Iunie, fondul 
de egalizare a schimburilor „nu mai dispunea de metal galben“. 

Noul guvern a căpătat depline puteri: pentru a face o nouă de- 
valuare à monetei, prin înlăturarea limitelor cunoscute ale conținutului 
aur al francului, adică prin detașarea lui de aur; pentru a face un 
apel de 12 miliarde franci la Banca Franţei, adică infla ie; pentru a 

şi a comprima cheltuelile publice ale unei 
i care „a cheltuit mai mult decit a încasat“. 
Consecințele defavorabile ale măsurilor f 


o reanimare a încrederii pe pieje franceză, l-a angajat într'o 
îndoită acțiune: o luptă contra deprecier 


metedentă spuneam că o devalorizare a irancului este 
o conlerință economică mondială 


dauna cła- 
selor cu venituri nominale fixe și cu mici economii; că atagonismul 
dintre oligarhia financiară și reformismul social este îndulcit grație 

n 


evaziunii capitalurilor şi a aurului; că acordul monetar tripartit. 


franceze împotriva exodului aurului, a avut o 
relativă; și în sfirșit, că în faţa stării creiate prin noua devaluare a 


recunoască inactualitatea 
proectului Faptul va influenţa 
ca un obstacol în plus asupra tendinţelor de reorganizare a schimburilor 
internaționale, Eugen Dometrescu 


CRONICA MUZICALA 


BAYREUTH 1937 


A trecut mai bine de j 
iitor“ „de jumătate de 
tag etil igrae ochii şi vre-o 35 da oep p granit su 
rodnică y creației dramatice muzicale cea dintii. ajaisi 
războiul Apa antiwagneriană. Dacă se mai so i mar 
binoclu A he ce esa Sarai fagei efectul opila” Pie 
a + » ø exu “ 
a pampeatiet istorică "sine ira ee pagoa ppoate fi văzut 
impartialitate agner nu se impacă cu obiectivităte. recy să 
deteatată, In ceace oieee CUceregte şi subjugă isak i iaa 
din urmă atitudini, priveşte pe amatorii de muzică a 
muzicei wa iine admite două explicaţii: sau s coore 
scumpă A area sint snobi intirziați cari i P R fa jmaşii 
soane de bună or şi rafinaţilor de pe la 1900 zi vi Apo 
tiseală de ah pricepea care mărturisesc onest apă tMr 
asculte vre-una grai Ene ta cind întîmplarea ii streini pi 
nimic » e muzicale al “ze pie 
ema: Aga ir âtor în felul acesta de a fi prea. Tei pe nas 
solidă deep eg căci muzica wagneriană en il la far- 
Un exempl n lipsa ei, orice apreciere este lovită rapa E 
vesteşte sin aan convingător şi încurajator totodată, ppa 
Skaruli. din oul at muzicant şi profesor la oae 
Suini trecut. în > IImplarea se petrece pe la sfir trupă 
rezistenţă, TA a cînd triumful lui Wagner mimi i 1e vate 
Hatorin ca că profesionist al muzicei aşadar, se rama orice 
prime operă rage supa ot aitals Puunia şi Tristan pead asa 
j it: studi A « 
semnării a pante ne Pata, late de 
se 


cunoştea nici o măsură. R 
os! . Rezult 
goric: „Parsifal“ a fost o ne beer 


Tristan şi Isolda nu 
absolut nimic. Şi e vorba, de uo PA Propria lui mărturisire, 


zestrat, cei drept, cu bişn 
A t ' un neo uit j 
ar cit e de mic sacrificiul de Sanitate. coaie 


inițiat cînd nu-şi x 
-Şi îngăd 
lui cu o judecată dstatiei. să confunde efec 


, 


ment social în an pat unei noui mişcări artisti 
l 1 aţă de opera lui sari la 
a nt int pa a ua extravaganțele pe m i înce 
i umtului. Senină şi pn 
Sper şi readusă 
mosului muzical ca este astăzi, — în (on reapare ua 
este 


e Viața Rominească 


realizată la Bayreuth, — un izvor nesecat de emoții şi de 
bucurii artistice, cu nimic alterate. 

Orăşelul curat şi ospitalier care adăposteşte teatrul visat 
de Wagner ca şi ultimul lui refugiu, este în întregime in- 
chinat cultului wagnerian în timpul celor cîteva luni în care 
au loc pregătirile şi apoi reprezentațiile: cei aproape două 
mii de pelerini mişună dimineţile pe străzi, prin librării, prin 
grădini, pentru a se regăsi apoi după amiază urcind, ca într'o 
procesiune, colina de unde domină teatrul, Intre toți aceşti 
străini adunaţi acolo din toate colțurile lumii, dragostea co- 
mună pentru muzica wagneriană săvirşeşte un fel de solida- 
ritate care se exprimă prin tăcerea de o neîntrecută calitate cu 
care este aşteptat începutul, şi respectat sfirşitul fiecărui act, 

Nimic din ce este vizibil la lumina zilei în teatrul din 
Bayreuth nu e făcut ca să impresioneze; exterior, o arhitec- 
tură indiferentă, construită cu materiale care nu suportă 
tocmai fericit povara anilor; în fața teatrului, aleca Niebe- 
lungilor care duce spre oraş; în spate, copaci bătrîni şi lanuri 
de griu şi de secară. Interiorul, de o simplicitate mai cu- 
rînd sărăcăcioasă de cit severă şi o lumină mai mult tristă 
de cit misterioasă, Dar din clipa în care pe nesimţite s'a 
făcut întuneric în sală şi primele acorduri se ridică din 
gaura orchestrei invizibile, farmecul stăpîneşte atotputernic. 
Nu e locul de a intra în amănuntele de technică artistică, 
nici de a scoate în evidență nenumăratele detalii de realizare 
care însumate totuşi, dau sentimentul perfecţiunei, sentiment 
rar şi preţios cînd e vorba de un ansamblu atit de complex 
ca acel al dramei muzicale. Surpriza mare pe care o are 
ascultătorul care vine pentru prima oară la Bayreuth este 
fără îndoială volumul sonor cu totul neaşteptat al orchestrei. 
Obişnuit, în sălile de concert se execută pagini eroice și 
tumultoase extrase din operele lui Wagner; orchestra e pe 
scenă, vocile sînt absente, instrumentele de percusiune des- 
lănțuite şi efectul gros, asigurat. Nu se poate face din aceasta 
o prea mare vină dirijorului, căci ispita succesului uşor e 
mare, elementul ponderator al cuvintului rostit lipseşte, caşi, 
de altfel, acea imensă surdină care în teatrul din Bayreuth 
ascunde orchestra privirilor. Dar acolo, în grupa invizibilă 
din care se înalță valurile de armonie, orchestra wagneriană 
sublimiază. 

Toate asperitățile şi zgomotele parazite care însoțesc d 
pildă un atac viguros al corzilor sau emisiunea unui acor 
de alămuri, dispar; fuziunea timbrelor e totală. Toate acestea 
însă nu sint o proprietate acustică a teatrului, ci una arti 
tică a dirijorului şi profesională a executanților. A păs 
— de-alungul unor pagini în care exaltarea abundă, — 
librul sonor dintre o orchestră de 140 de instrumente şi | 
voce omenească, este faptă mare şi grea. Wilhelm Fu 


Cronica Muzicală 


99 


icală, 
cu o artă mai presus de orce calificative. Dar et porti n 


indispensabil, între vocea o 3 umar 
> A „omenească şi orchestr 
cariere par, Se, age fit de mină sne Ta 
bs gner, e cuv vor $ 
N ao aderent textului este skond pica în mi 
ir ză al rohestra wagneriană foarte stufoasă are ed ci sp 
noni ieg e imperfect. Dar la ngler totul este aa 
aur a vă a i Aaaa Înţelegere dincă ption chzoee= 
: DEN obilează şi dă putere expresivă celui mai 
ema gi supa Dstanță — detaliu, celei mai fugare eziilzreg 
nt on an pg ue făcută mare şi partea eminenților a cisti 
e orei rog a țările germane.  Bockelman, Max Lor i 
sapte rida Leider, Maria Müller, atîtea nume ioan 
kerian y race au fost cu toți la înălțimea Pride pps 
a fi au colaborat pentru a face din spectacolele d ia 
peturi mare sărbătoare muzicală şi o splendi a 
p-birrelă dp ks şi o splendidă afirmare 


gler, care a avut anul acesta direcția. m 


RADU GEORGESCU 


CRONICA SPORTIVA 
INOTUL IN ROMINIA 


cestea la Sibiu campionatele Romi- 
niei de natație. S'au doborit 6 recorduri naționale, s'au re- 
marcat numeroşi înotători tineri de mare talent, s'a arătat 
în fine că în acest sport progresăm cu paşi repezi, apropiin- 
du-ne de ţările din apus şi în special de vecinii noştri unguri, 
față de cari, trebue să recunoaştem, ne găsim încă mult 


înapoiaţi. 

Progresele realizate sunt îmbucurătoare, atit ca o mär- 
turie a difuzării acestui sport în marea masă a tineretului, 
cît şi ca o dovadă de ameliorare a calității înotului practicat 
actualmente în Romînia, care, la aceste, concursuri.poartă în 
chip manifest urmele unei pregătiri temeinice şi riguroase. 

Dela publicul restrins care acum zece ani frecventa, odată 
pe săptămină, Duminica, strandul Kiseleff proaspăt inaugurat, 
pentru a se bălăci şi a da de lucru numeroşilor salvatori, 
forțamente angajaţi de direcțiunea localului în urma celor 
trei cazuri de înec întimplate în chiar ziua deschiderii — şi 
pînă la numărul mare de inotători cari zilnic populează acum 
strandurile şi bazinele tot mereu mai neîncâpătoare, progresul 
este vizibil şi merită să fie relevat. 

Trebue s'o recunoaştem, exemplul şi îndemnul a venit 


din Ardeal, Cluj şi Sibiu fiind centrele unde sportul nautic 
romînesc a prins rădăcini şi s'a desvoltat mai întîi. 
în mod cu totul rudi- 


Acum zece ani, la noi, se înota 
orii practicau diverse stiluri „in 


mentar şi empiric. Inotăt 
forță“, cu smucituri, cu salturi deasupra apei, producind la 
şi de picior un efort considerabil şi 


fiecare lovitură de braț 
extenuant astfel încît citeva lungimi de bazin deveneau, pe 


vremea aceea, o adevărată performanţă. 

Se remarcau la concursuri numai cei excepțional dotați 
fiziceşte şi deosebit de atrenați pentru a susține un efort 
mai continuu. Apoi, odată cu apariţia la noi a înotătorilor 
străini care practicau stilurile moderne, trudgeon-ul, over-ul 
şi în sfirşit crawl-ul, (crolul) —, amatorii de înot au putut 
vedea că „mediul lichid“ poate fi stăpînit şi altfel decit prin 
simpla forţă. 

An cu an tineretul 
gind trupul; împrietenindu- 


'au disputat zilele a 


a învățat să înoate „în supleță“ alun- 
1 cu apa şi apropriindu-şi încetul 
cu încetul sistemul Polinezienilor perfecționat şi standardizat 
în universitățile americane, sistem care consistă din a lăsa 
trupul să plutească în voe, muschii relaxaţi, cu capul afundat. 

Un mare iubitor de frumuseţe, scriitorul francez Paul 
Morand, asistind la un concurs de crol, a rămas fascinat de 
apoliniana grație a acestei technice de mlădioasă călătorie pe 
apă. lată „portretul“ entuziasmat pe care i-o face: 


Cronica sportivă 
101 


„Naiva dar eficacea i 
: ere: înaintare î 
oameni-amti : 'ntare în apă a O r 
sparri ai em arhin aago şi ståndardisatt e aans 
azi, FER ericane, i 
şi la Snaren piscinele, vedem Inotători previa ia iran 
i Erer emo a cu două motoare, [i Selin za la capăt 
„a înota pe io să ei se mai zică: „a înota coşind ast- 
dură, pe care se „peste” apă. Unda a devenit ri păi 
parte a co se asvirie alergătorul aquáti 9 substanță 
Gbk rpului care, la înoturile d quatic, Capul, unica 
cum înainte e singura parte i pi 


acață de ca, iîntr'o es 
că deabia o ating. repr A na 


este „propulsia“, î 
a ș naintarea. ă 
daca, este o simplă cour eo 


corpul lungit ca un fus 
p cat „cu ca 
n rs pa mru ne hadry seed mem regi 
hi). 1, astfel, tinde sä 
Picicarele mişcate din şold e ai f 


vre-un alt efort decit a 
Te-u cel intării 
ritmic din umăr spre fininte, dom ad 


viteza corpului susti 
care la înoturile câ aan afară din apă. In s 


plutire mai bună (datorită 
; rită 
locuită), la fiecare două sau trei a ă 


102 Viața Rominească 


Mişcările sunt armonioase şi calme. Continuitatea deplasării 
trupului, fără sacade, fără efort vizibil, fără contorsiuni, dă 
o impresie de echilibru şi eleganţă. 

Crawl-ul, aşa cum l-am schițam mai sus în citeva cuvinte, 
este astăzi înotul de bază în America, Anglia, Japonia şi alte 
multe țări. Capabil de regimurile de viteză cele mai variate, 
este utilizabil pe orice distanță, dela suta de metri, distanța 
clasică pentru viteză (ca 614 km. la oră) şi pină la întinsul 
cuprins al Canalului Minecii, (38 km. cu aproape 3 km. j 
tate pe oră), sau lățimea lacului Geneva, (65 km.). 

Vechile stiluri de înot sunt astăzi aproape abandonate. 
„Brassa“ a rămas mai mult un stil „demonstrativ“. Cit despre 
stilurile de înot pe spate, şi aci „erolul-spate” a suplantat 
„brasa-spate” la cele mai multe concursuri. 

La Sibiu, anul acesta, am putut vedea ce s'a învățat la 
noi pînă acum în materie de crawl. Timpurile realizate pe 
diferitele distanțe clasice: 100 metri, 200 metri, 400 metri şi 
1500 metri, au arătat că în sfirşit începem să ne putem 


măsurată prin numai cîteva secunde la suta de metri şi n 
trei minute la proba de 1500 m, dovedeşte doar recența 
noastră în practica ştiinţifică şi rațională a înotului, iar nici 
decum lipsa de posibilităţi sau de aptitudini. 

Recordurile noastre naționale, de altfel, sunt bătute de 
noi-înşine de 3—4 ori în fiecare sezon, pentru fiecare dis- 
tanță şi fiecare stil. Ele marchează fără îndoială progresele 

e cari le realizăm. Dar adevăratul progres, progresul cel 
durabil, trebue căutat în numărul din ce în ce mai mare al 
înotătorilor şi mai ales în virsta deosebit de mică a celor 
cari se relevă la concursuri. 

Bazinele închise de iarnă, existente în toate oraşele din 
străinătate şi în mai toate oraşele din Ardeal, dar lipsind cu 
desăvirşire în restul țării, constitue principala şi permanenta 
piedică pentru ca înotul metodic şi ştiinţific să ajungă şi în 
Romiînia în scurt timp la nivelul celui din alte țări. 

Şcoala de instructori de înot, organizată de Federaţia 
Romină de Nataţie, anul trecut, sub conducerea cunoscutului 
profesor german Sommer, a fost un început fericit de încu- 
rajare din partea oficialității, roadele arătindu-se în mai 
puțin de un an. 

Antrenorii străini, aduşi anul acesta de Federație, con- 
tinuă munca începută, un număr din ce în ce mai mare de 
copii fiind învățați crawl-ul precum şi celelalte stiluri, acestea 
din urmă relegate la rolul de simplu mijloc de aclimatizare. 
cu apa, de gimnastică aqualtcă complimentară. 

Introducerea obligatorie a înotului în şcoli, şi cînd spu- 
nem înot înțelegem numai sau mai 

rea unor bazine de iarnă, ar permite să se 


Cronica sportivă 


valoare aptitudi 
le ti n 
rin ac a ne neretului nos 
la Salaa Kalaa trage foloase mai soie porra acest sport. 
complect tori Să nu se uite că înotul ecit se pot aprecia 
de vedere pu iceşte, armonios estetice e un sport foarte 
„rasei“ pur practic. Evitarea at şte şi uti 
„ atit subt ra atitor 


discret, o sil x şchi lungi , 

care fac să p enk într'un bari rd. a şi disimulați 

„rasă frumieaai — pre o anumită menos e atribute 

tului natațiunii, tue un fel de qussi-moncpol al ate 
al spor- 


V. Nicolescu 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 


PROPAGANDA PRIN FILM IN GERMANIA | 


Fe) Haet fiei germane. 
ă poziția actuală a cinematogra 
i erai : erogene pete are tot ce-i ieri arae 
at paie esteticeşte valabile. Are pp e pilda ' Ufa“), 
cet ps instalațiuni e pupa ine esteri tradiţie artisti- 
id $ é + a i o r: E 
că, eg nu grag sg Se ras şi un real poe ponton cinema 
peace f£, cu privire atit la actori cit şi la pa. Sri bunt ţinute 
M a itä parte, astăzi, toate aceste calităț rsecuția e- 
Ay de cite-va grave inconveniente., Unul e ga cint şi 
es care a gonit din Reich sau, în tot arte buni actori 
tine de rte de; stndiouri, pe aotilpime Sa Etabeth Bergner 
rpk iri. Vom cita numai două nume: “), care acum lu- 
şi regisocul Litvak (autorul lui „Equipage ), 
ă î ica. i istă. 
e 2 orga A este potap. appear dorinţă 
fapt sociologic extrem de amuzant per vodna eso e 
Stade de propagandă în ine irc pă z> tat a 
; oic de a se disculpa. :ulă“. Asta 
era ac Dn eiseată proverbial pin prea pe P pa 
pan an la propaganda poney za sore “adică lovirea cu 
jtăți. Și mai este şi propaganda negativă, inculpat, cu 
orice ocazie, în „ceilalţi Iarăşi „psihoiogie de ineulpa 
inati ctiva aruncare a vinei pe Aar ă frenezia propagan- 
SD toate acestea — adică faplul că freni ie refulată — 
i sta cel mai eloquent certificat de peN I interesează 
eee te ersonal pe cei ce le practică şi Dacă n'ar fi decit 
R ph decit ca curiozitate etnografică. ] A. tea saprai 
pir m constata-o, ni-ar părea nițeluş rău A vă mai bună, 
germa care e un mare poror şi mer 257 al cu-ori-ce-preţ 
E s gîndi la altceva. Decit propagan Toa ducțiunilor, pe 
Pi slett direct asupra valorii eeN a P 
ă tat şi automat. i, i, ditis 
Sa ca act regim de saereitiane a ek, Ceai 
orii, , 
vul natural al cenzurii PaE inte anticulturală sa peeraa, 
: Fit i de o calitate inte ectuaia P 
sunt prin definiție oameni e Caut efect Hi pot mal 
şa ' 


i intă un po 

i i cesta : prima scenă reprezint st d 
as A mosie bea pe portret este popon Sakay de E 
A undă după asta, să vedem găuri 

ca, o secun p ; jz 

îni ra altul identic, al unui alt poeni A bețe: 
et Este un foarte sugestiv simt a 
de efemeritate a oricărei dictaturi. Nici pa scrie 
mai dezavantajoasă hitlerismului, dispus a-şi 


GO S 


Cronica cinematografică 105 
rea la nesfirşit. Totuşi, a fost uşor autorilor filmului să 
adoarmă suspiciunile cenzurii explicind că povestea arată 
cum un şef de stat slab a fost măturat de un Fuehrer ener- 
gic şi iubit, etc. 

In fond autorii filmului n'au avut nici-un fel de inten- 
ție propagandistă. Ei au urmărit numai buna calitate artistică 
a poveştii. Aveau de redat un episod de agitații politice sud- 
americane. Este de esența regimurilor de pronunciamentos 
de a fi efemere, şi asta chiar dacă întimplător vre-unul din 
dictatori este un om capabil, bun şi iubit (poate mai alea 
atunci, căci atunci este el în special periculos, 
asta zelul adversarilor pentru a-l suprima), Aşa dar, realita- 
tea istorică, psihologică şi socio 
rității dictaturilor. Nu- 
anti-naziştilor dacă real 


tretul mitraliat, scenă sugestivă ității 
cit în sensul frumuseţii artistice, 


ție de propagandă, 


poate ca propaganda şi reali- 
tatea să fie, întimplător, orientate identic, A 


orişicine, chiar pentru ne-nazişti. Prin asta 
țeles, propagandă hitlerismului. Dar este 
care chiar ne-hitieristul trebue s'o accepte, 
tea ei realitatea istorică. Şi indicele, stampi 
a acestei coincidențe cu realitatea, 
Frumusețea este semnul arătător al 
frumos artisticeşte dovedeşte că de 
vărul istoric şi psihologic. Iar cînd 
acest adevăr —fie din nepricepere, 
Ce-preţ — sancţiunea este uriciu 
ghioslicul şi plictiseala. 


Iată şi cite-va exemple în această ultimă ordine de idei. 


o propagandă pe 
Căci are de par- 
la de recunoaştere 
se numeşte frumusețe, 
adevărului. Cind ceva e 
desubt s'a respectat ade- 
din potrivă, s'a falşificat 
fie pentru propagandă cu-ori- 
nea estetică, ridicolul, cara- 


să facă studii universitare regeşti, la Ox 
moment dat, prințul cel tinăr şterpeleşte nişte bani, Prinţul 
cel mare, consternat, discută trista fap 
tot prinț şi ex-colonel rus. Și cum cre 
fenomenul: 

— Degeaba l-ai ținut în Anglia; degeaba l-ai dat la Eaton 
şi la Oxford. Tot Rus a rămas, prima ocazie, a furat ca 
un mujic. 


106 Viața Rominească 


Este o splendoare această declarație de etnografie pe- 
nală prin care doi ruşi îşi auto-dau la cap cu un certificat 
de neonestitate principială a tot ce e rusesc, Rezultatul e că 
domnul spectator se prăpădeşte de ris. Ca cineva să spună 
despre țara lui că e o ţară de hoți fără leac, asta e de o ne- 
verosimilitate atît de enormă, încît nu poate stirni decit zim- 
bete amuzate şi haz cu „efect-contrar“. Se mai complică apoi 
problema şi din cauza cuvintelor „ca un mujic“. Căci, în rea- 
litate, dacă tînărul prinţ şterpelise portmoneul, în măsura în 
care asta e verosimil, se datoreşte faptului că e prinț. Ase- 
menea impulsive uitări de sine sunt destul de caracteristice 
pentru mentalitatea de prinț decavat. Din potrivă, un mujic 
fură cu totul altfel: fură o pine, fură un cal, fură fiincă îi 
e foame sau din ură de clasă, în tot cazul are o — dacă nu 
justificare — motivare socială, In filmul nostru se furase nu 
ca un mujic, ci ca o „lichea de ciocoi“. Aşa incit cuvintele 
„ca un mujic“ aruncă un supliment de comic asupra perso- 
nagiilor (presupuse, în film, a fi nişte aprigi eroi ai onoarei). 

După cum vedem, sancţiunea propagandei anti-istorice 
este asasinarea valorii artistice şi ridicolul consecutiv. Iată 
de ce, dacă aş fi ambasador al Rusiei la Berlin nici nu mi-ar 
trece prin gind să protestez contra acestei insultări în bloc 
a poporului rus de către filmul german, Din potrivă, m'aş 
bucura, şi încă de două ori: mai întîi pentru că încercarea 
injurioasă s'a dezumflat singură prăbuşindu-se în caraghioslic; 
al doilea, pentru că efetul comic produs e un indice, pentru 
public, că vorbele acelea injurioase sunt inexacte, minci- 
noase. Şi. prin asta, se aduce un indirect omagiu poporului 
rus, căruia marele public — german şi de pretutindeni — îi 
ia spontan apărarea certificind, prin ris şi haz, neautentici- 
tatea insinuărilor calomnioase. Şi este, în fond, propagandă 
anti-nazistă şi filo-rusă. 

Sau, alt exemplu. Există o piesă pariziană de teatru: 
„Fiul meu, ministrul“, unde se face, cu fineţe şi haz, o uşoară 
satiră a regimului democratic-parlamentar. Naziştii iau această 
piesă şi o „desvoltă“ punind pe politicienii francezi să facă 
tot soiul de lucruri compromițătoare pentru doctrina libe- 
rală. Decit, cu această ocazie, se pun în scenă nişte fapte 
care-s nu numai istoriceşte inexacte, dar universal cunoscute 
ca falşe, De pildă, cheia întregii poveşti este o interzicere, 
din partea Ministerului Artelor, împotriva unei artiste de va- 
rieteu care „diza“ cuplete cu conținut de satiră politică. 
Ceeace toată lumea ştie că nu poate avea loc în Franța. 
Orice se poate întimpla acolo, numai asta nu. Una din ca- 
racteristicele poporului francez este acest obiceiu al lui dea 
ironiza prin cintece humoristice pe oamenii săi politici (în 
deosebi pe capul Statului). Şi este aproape genial cum s'a 
ales, ca fapt tipic francez, tocmai faptul cel mai tipic-impo- 


L 


Cronica cinematografică io 


sibil dintre toate faptele din Franta. Re 

rin se prăpădeşte de ris — map de sange gl, vază 

zarea naivitate a autorilor lui. Aici ca şi în exemplul d 

era p orice altă intervenţie în folosul, Franței se; ei A 
e de prisos. Imbecilitatea se pedepseşte totdeauna singură, 


D, |. Suchianu 


SCRISORI GERMANE: 


PARTICULARISMUL HANSEAT 


Fără a putea avea pretenția de cocktail perfect — cum 
era cazul odinioară pentru Impărăția Habsburgică — Germa- 
nia de azi este o simfonie etnică destul de complexă. In deo- 
sebi, există un anumit colț al Reich-ului unde a rămas şi azi 
un fel de particularism social curios. E vorba de Hania, no- 
țiune deopotrivă istorică şi contemporană, care traduce o pu- 
ternică mentalitate autonomistă şi, mai cu seamă, o mentali- 
tate foarte distinctă de a tuturor celorlalți germani din actuala 
Impărăție. 

Hansa, astăzi, nu mai reprezintă decit cele trei oraşe: 
Hamburg, Brema şi Liibeck, spre deosebire de odinioară cind 
Hanscaţii țineau sub stăpînirea lor toate oraşele din Pome- 
rania şi Brandemburg, întinzindu-se pînă la Cracovia şi Pra- 
ga, Colonia şi Frankfurt pe Main, Danzig, Riga, la un mo- 
ment dat chiar şi Petersburg. Un primar al Liibeck-ului, o- 
dată, a înceacat să supue întreaga Scandinavie. A fost bătut; 
dar încercarea lui dă măsura puternicelor veleități hanseate. 
+ WE Hansa din zilele noastre şi-a păstrat multe trăsături din 
vremile trecute. Hansa, azi, este conceptul german al „Welt- 
handel"-ului; este bursa internațională a bumbacului şi a ca- 
felei; este transoceanismul, concentrat la Hamburg, marele 
port al continentului nostru, 

E foarte curios — gi aproape paradoxal — cum acest 
colt nemțesc de o mentalitate relativ negermană a lucrat tot- 
deauna la gloria şi prosperitatea Germaniei. Națiunea ger- 
mană a tras, timp de secole — şi mai trage încă — enorme 
foloase materiale şi morale dela această populație cu o men» 
talitate atit de deosebită — de opusă chiar — față de sufletul 
german majoritar. Dovadă strălucită de avantagiile pe care 
le are o națiune dintr'o structură etnică cit mai complexă; 
dovadă a superiorității sistemului simfonic față de sistemul 
cocnocord în constituirea unui popor. 

Hanseaţii de astăzi se deosebesc mult de celelalte tribur 
germane. De rasă saxonă de jos (Niedersachsen) se întind 
dealungul coastelor, dela gurile Oderului spre Apus, pe va- 
lea Elbei şi a Rinului pînă la hotarele Franconilor, păstrind, 
fiziceşte, tipul nordic. Sunt înalți, blonzi, au capul lung şi 
îngust, cu picioare lungi, în total foarte asemănători Engle- 
zilor cu care de altfel sunt legaţi prin numeroase afinități, 
Sorbi la vorbă, speculatori hotăriţi, negustori cu vederi largi, 
activi şi solidari între ei, Hanseaţii s'au afirmat totdeauna 
ca Germani, însă au ținut mereu cu toată dirzenia la o deo- 
sebită independență față de Reich. 


Particularismul hanseat 109 


A mai contribuit i 
fără deosebire, eg ipac Tin 


talitate catolică care, 


ne o nuanță oarecum străină de neam, căutind să supună pa- 


din afară. Să fie 


iritul junkerist, aceea mor- 
apoi prestigiul 


tut pătrunde în incinta Hansei. Puterea peri once pps 


silabei aristocratizante zi 
3 „von“, cu care re ici 
Paul Germaniei făcea fericirea pe ee pepiniere FA a 
sarea A A cunoscută la Hanseaţi. Fără îndoială ro mA 
Hansei o vastă mîndrie patriciană s'a incă pină 


acum; este un orgoliu d - 
de feudal. Şi azi Sur alaa a camere burghezi, nu o trufie 


pe dealtă 


tot burghezi şi i 
fi p 1 ŞI protestanți, 
pe cite vitae Dăstinașă. Cel mai mare contigent au dat H 

„merchant ps Nado p să Olandezii, chiar Englezii, seci 
versul. siliţi odinioară să prăsească An- 

In urma bloc è 

mult de suferit pui continental, cele 
Bund“ în 1815 le-a aj 


trei craşe au avut 


chea poziție în 
- Totdeauna 


110 Viața Rominească 


arul Hamburgului a fost totdeauna considerat ca 
ser i ep Fiecare din cele trei oraşe îşi trăia viața rea 
tuțională proprie fără amestecul celuilalt în treburile lui. In 
afară, erau reprezentate de un delegat comun. Mai exista i mes şi 
acum câteva luni un ministru plenipotențiar al oraşelor hansea- 
tice acreditat pe lingă guvernul Reichului. Pină în 1918 acest 
împuternicit era şi membru al „Bundesratului”, deosebit de pa 
lamentarii pe care oraşele fi trimiteau în Reichstag, toți fă- 
cind parte din partide politice liberale şi democratice. E 
Militarismul german n'a prins nici o dată rădăcin n 
Hansa, a cărei mindrie a fost, este şi va fi poziţia ei în ma- 
rele comerţ internațional şi transmaritim. Wilhelm II, ra sri 
ratul cel van şi răsfățat, pentru care uniforma era simbolu 
Germaniei, a fost foarte măgulit cînd, cîțiva ani după suirea 
lui pe tron, oraşul Hamburg l-a proclamat cetățean de ratare 
Hanseaţii îl tolerau. Il lăsau, zimbind îngăduitor, să z 
„Meine Handesflotte“, şi-i satisfăceau indelebila lui copilă- 
rie primindu-l întotdeauna cu mult fast. Faptul că primarul 
Hamburgului îl întimpina nu în vre-o uniformă de diplomat, 
ci în tradițioualul costum al primarilor hanseatici din evul 
mediu, îi dădea Kaiserului iluzia că este un Carol Quintus 
venit într'unul din oraşele libere ale Reichului. Nu este im- 
posibil ca acest costum să fi contribuit, mai mult ca orice, 
ca Wilhelm să respecte republicanismul hanseatic. Un pri- 
mar în frac şi cilindru n'ar fi fost luat în serios de această 
ajestate. i 
s "eu prilejul aniversării de 50 de ani de domnie a oye 
ratului Francisc Iosef al Austro-Ungariei, toți regii, ducii, 
principii Germanici, în cap cu împăratul Wilhelm, i-au expri- 
mat felicitări la Viena. A fost un convoiu strălucitor de ca- 
pete încoronate din toate părțile Germaniei, pekema 
în mod concentric asupra Vienei, Printre ei, un domn 
negru, cu pantalonii scurți, cu ciorapi de mătasă, cu o mică 
pelerină, o beretă spaniolă impodobită de o pană neagră de 
struț, cu un lanț gros de aur în jurul gitului însă fără spa- 
dă, un domn foarte civil şi burghez: Herr Burghardt Ober- 
biirgermeister von Hamburg, reprezenta, la cea mai vastă e-, 
xibiție monarhică din lume, în anticul Hofburg din Viena 
pe cele trei mindre republici hanseate. Era singurul domn 
fără titlu aristocratic, fără uniformă strălucitoare; un punct 
negru în buchetul bariolat unde Wilhelm era trandafirul cel 
mai înflorit şi mai bătător la ochi. : 
Prăbuşirea Reichului, învingerea Germaniei, monstruozi- 
tatea păcii de la Versailles au durut pe Hanseaţi poate her: 
cumplit decit pe toate celelalte state federale germane, e a 
moralmente cît şi din punctul de vedere material. Răsbo 
şi blocada le inchiseseră porturile. Pacea le luă cea mai me 
parte a flotei comerciale. Din punctul de privire sentimental, 


Particularismul hanseat iH 


Hanscaţii vedeau însă în noua constituție de la Wiemar o 
putință de renaştere, pentru Germania, întreagă pe alte baze, 
mai largi — baze bine cunoscute de ei, şi pe care de atitea 
veacuri le practicaseră spre folosul întregei comunități ger- 
mane. | 

Ar fi prea lung dacă ne-am apuca acum să analizăm dece 
aceste idealuri au fost zădărnicite de evenimentele politice 
şi morale ulterioare, şi de ce aşteptările hanseatice au fosr 
înşelate. Dealtfel cetitorul işi poate reconstitui singur cau- 
zele fenomenului, 

Să revenim deci la Hansa. Și cu acest prilej, nu putem 
să nu ne oprim o clipă în fața uneia din cele mai intere- 
sante figuri ale epocii uoastre, vrednică de pana biografică 
a unui Ludwig, Maurois sau Zweig. E vorba de Albert Baliin. 

Fiu al unui nenorocit de funcționăraş dintr'o mizeră co- 
munitate evreiască din Polonia rusă, refugiat din Rusia din 
pricina persecuțiilor antisemite frequente pe aceea vreme în 
blagoslovita Moscovie, plecat împreună cu tatăl său, tînărul 
Ballin veni la Hamburg cu intenția de a pleca în America. 
Rămas orfan înainse de a putea ajunge în noul continent, se 
opri la Hamburg, unde îşi ciştigă piinea zilnică cine ştie 
cum. Dar acolo vedea portul, şi asta îi dedea idei; vedea o 
viață internațională, marele trafic transoceanic, nebânuit pină 
atunci de vreun puiu de ovreiaş dintr'un gheto nenorocit de 
la periferia Europei. 

Pe vremea aceea, nu exista serviciu de emigrare; nici 
măcar începutul vreunei organizațiuni de acest fel. Micul 
Albert se gindi la asta, şi găsi şi pe cineva care îi înțelese 
ideea şi chiar consimțind să o finanțeze. Se întoarse deci în Ru- 
sia, în regiunea de unde venise, şi făcu acolo propagandă printe 
evreii lui pentru emigrare în Statele Unite. Pe atunci, ori- 
cine venea era primit în America, fără control, fără a trebui, 
ca astăzi, să te înscrii cu mai mulți ani înainte. Astfel, Al- 
bert Ballin reu;i să organizeze un prim transport de citeva 
sute de familii. Călătorii ajunseră, toți, cu bine în noua lor 
patrie. Autorităţile ruseşti dindu-şi seama că Ballin făcea 
treabă, începură să-l ajute. Cei sosiți dincolo de apa cea 
mare, găsind de lucru, mai chemară şi pe alții. Transportu- 
rile pe vase închiriate se înmulțeau, cîştigurile lui Ballin 
creşteau. Astfel bucurindu-se de credit, putu el să-şi cum- 
pere un prim vapor cu care îşi mină coreligionarii spre o 
vicață mai fericită. Neinşelind niciodată pe nimeni, ținindu-se 
mereu cu stricteță de toate angajamentele, profitind de va- 
sul lui gol la întoacere pentru a aduce mărirri din America 
cu tarifele cele mai reduse, Ballin culese roadele onestității 
şi ale iscusinței: reputația lui în Rusia, la Hamburg şi New- 
York se consolidă din ce în ce. Cind i se păru momentul 
oportun, Îşi transformă intreprinderea relativ mică, bazată pe 


112 Viața Rominească 


două-trei vaporaşe, într'o societate anonimă cu firma „Ham- 
burg- Amerikanische-Paketfahrt-Aktiengeselischaft”, prescur- 
tată H.A.P.A.G. 

De atunci, numele societății s'a transformat îl „Ham- 
burg-Amerika-Linie“; prescurtarea „Hapag“ însă a rămas, şi 
a intrat ca să zicem aşa în istorie. Inainte de rânboiu, era 
societatea de navigație cu cel mai mare tonaj din lume. După 
statistica internațională înregistrase, în 1905, 711.856 tone, 
pe cînd cel mai mare tonaj, în acelaş an, în Anglia în avea 
„British-India Steam Navigation Co. London“, cu 445.696 
tone. Punctele geografice mondiale principale pe care „Ha- 
pag''-ul le deservea prin linii permanente, erau Hamburg, 
New-York, Genova, Boston, Baltimore, Philadelphia, Mont- 
real, porturile braziliene şi din La Plate, apoi San Francisco, 
Wladiwostok şi fluviul Yang-Tse pină la Hau-Kau. 

Vâzind această desvoltare uriaşă, Wilhelm al II-lea n'a 
stat pe ginduri să se identifice cu intreprinderea cea mai 
importantă („Meine Handelsfiotte“), inspirindu-l pe Ballin 
care se putea făli cu titiul de prieten personal şi intim al 
Impăratului. Lumea politică din Berlin vedea chiar cu oare- 
care îngrijorare această intimitate între împărat şi dictato- 
rul de la „Hapag“. Cu mult tact însă, acesta s'a ferit să se 
amestece în treburile politice. 

Cu începutul războiului mondial se încheie un mare ca- 
pitol al comerțului hanseatic. Şi avem cu acest prilej o do- 
cadă impresionantă, o dovadă dramatică, a patriotismului de 
care un evreu poate fi capabil. Acest Ballin, micul jidănaş 
din ghetto-urile ruseşti, văzindu-şi noua patrie şi opera cu 
care, după o muncă de o viață întreagă o înzestrase — Vä- 
zîndu-şi această patrie şi această operă călcate în picioare, 
s'a sinucis în iarna anului 1918. 

Wilhelm a! II-lea fireşte — a supraviețuit. In surghiun, 
în Olanda, inconjurat de curtea lui imperială, ca şi cum ar 
fi fost numat plecat provizoriu într'un concediu de repaus, 
la un castel oarecare de vinătoare, procul negotiis — el mai 
trăeşte şi astăzi. 

P tarimul intelectual în decursul veacurilor, Hansa n'a 
produs, cantitativ, nimic important, In privința aceasta, ma- 
teria cenuşie a nemților era de mult concentrată în regiu- 
unile mai apropiate de Dunăre şi de Rin. Calitativ însă, han- 
seații au dat pe scriitorul poate cel mai mare din ciîți a avut 
Germania modernă, pe Thomas Mann, Fiu al unei vechi familii 
patriciene din Liibeckel, este un tipic reprezentant al gindirii 
hanseatice. In cele două celebre ale lui romane „Die Bud- 
denbrooks“ şi „Der Zauberberg“, el înfăţişează viața fami- 
liilor şi indivizilor hanseatici. Gindirea lui filozofică şi po- 
litică este imbibată de acel hanscatism liberalo-republican, 
de o vechime pluriseculară. 


Particularismul hanseat 113 


Thomas Mann n'a putut niciodată înţelege Germania 
wilhelmistă şi nici n'a putut-o stima; în romanul său „Kö- 
nigliche Hoheit“, i-a schițat portretul, un portret mai puțin 
răutăcios ca acel zugrăvit în „Der Untertan" de fratele său, 
Heinrich Mann, scriitor sub valoarea lui Thomas. Și dacă 
marele Thomas Mann nu înțelegea Germania Kaiserului, cu 
atit mai puțin putea gusta el Germania național-socialistă. 
Şi azi, cei doi frați în multe privinți atit de deosebiți unul 
de altul, cu privire însă la cel de al treilea Reich solidari, 
se găsesc a fi „entbiirgert“ de către guvernul german, adică 
desbrăcați de toate drepturile unui cetățean german. Thomas 
Mann, senin, trăeşte în apropierea lacului celor patru can- 
toane; fratele său Heinrich, luptător agresiv, trăeşte amărit 
în Olanda. 

Dacă îşi vor mai revedea vre-o dată ţara, asta nu o poate 
şti nimeni. 

In fiecare Hanseat se poate găsi un pic din aceea men- 
talitate anglo-democratică care a făcut mărirea Hansei timp 
de veacuri. Wilhelmismul, cu toate avansurile pe care le fă- 
cea, n'a putut pătrunde în ca şi cred că nici Hitlerismul, cu 
toată rigoarea lui, nu o va cuceri. 

Aceasta este Hansa, cu originele ei glorioase, cu numele 
ei pur-negustoresc (hansa însemnă, În limba gotică, breaslă), 
cu necurmatul paradox al ființei sale. Mereu niţel alături 
față de gindirea majoritară germană, totdeauna însă aducă- 
toare de prestigiu, avuţie şi alte binefaceri acestei Germa- 
nii unde ca reprezintă in multe privinţi progresul şi speran- 
țele de mai tîrziu. Este, în spiritul hanseatic, o rezervă, nici- 
odată epuizată, de energie şi îndrăsneală, Și nu este o sim- 
plă întîmplare că revoluția din 1918 care a pus, de fapt, ca- 
păt războiului mondial, a pornit de la Hamburg. 

De nenumărate ori cele trei libere oraşe au văzut cum 
li se impunea, pe virful edificiilor lor publice, tot soiul de 
steaguri mai mult sau mai puțin străine: drapelul danez, cel 
francez, drapelul imperial, cel roşu comunist, însfirşit, cel 
al crucii încirligate. Dar totdeauna s'au găsit, se găsesc şi se 
vor găsi mai departe, filfiind cu miîndrie, cele trei steme 
istorice: aquila cea neagră, bicefală şi fără coroană a lui 
Lübeck, cheia simbolică a Bremei, şi Castelul cu trei tur- 
nuri, emblema oraşului Hamburg şi al întregei ligi. Pe acestea, 
suntem absolut siguri, nu le va putea nimeni da vreodată jos, 


Victor Beldiman 


VECINII NOŞTRII 


VIAȚA CULTURALĂ RUSĂ 


Teatrul academic de artă din Moscova a reprezentat, În 
regia lui Nemirovici-Dancenco, piesa extrasă din romanul lui 
Tolstoi: Ana Karenin. 

Piesa cuprinde 28 de scene cari fac un spectacol de cinci 
ore. N. Volkov, care a adoptat romanul pentru teatru, a în- 
teles că numai cu un material care să ție trează atenția spec- 
tatorului şi care să-i gradeze crescînd emoția, numai aşa 
spectacolul poate fi suportat. Intr'un interview, acordat zia- 
relor, iată ce spune Dancenco: 

„Sarcina a fost într'adevăr grea. Nu e lucru uşor să 
adaptezi scenei esențialul din imensa operă morală şi literară 
a lui Tolstoi. Romanul este atit de fecund, subt toate rapor- 
turile — psihologic, artistic, social, filozofic — încît forța 
lui poate fi exprimată întegral numai în literatură. Nici 
teatrul, nici cinematograful nu pot să redea toate scenele, 
tablourile, coloritul, logica, impresiunile şi întreaga epocă cu- 
prinse în carte. 

Cum toate aceste laturi ale romanului nu puteau încăpea 
într'un singur spectacol, a trebuit să se extragă ceia ce sa 
crezut că este principal: intriga dintre Ana Karenin şi Vron- 
ski, care rezumă conflictul social dela baza lucrării. E acel 
şoc tragic dintre morala crudă şi fariseică a mediului aristo- 
cratic şi pasiunea profund umană şi fără margini, care do- 
mină vieața Anei Karenin. 

Teatrul de artă care acordă o atit de mare importanţă 
psihologiei, si licităţii şi adevărului, s'a adresat de foarte 
multe ori geniului tolstoian care oferă posibilități imense în 
acest sens. Astfel a reprezentat „Puterea intunericului“, „Ca- 
davrul viu“ şi „Invierea“. 

In reprezentaţia de acum a Anei Karenin, după ce sa 
îndepărtat tot ce putea îngreuna linia esențială a spectaco- 
lului, sa vizat tot ceia ce din Tolstoi putea să fie, pe scenă, 
viu şi veridic“. 

Fiindcă am început cu cinematograful, vom reproduce aci 
o mică polemică pe care cunoscutul regisor sovietic, Serghie 
Einsenstein, a avut-o cu presa franceză. Gazetele din Franța 
publicaseră că Einsenstein ar fi căzut în disgrația regimului 
şi că s'ar găsi deportat undeva departe într'o închisoare, 

Tot într'o gazetă din Franța Eisenstein a înțeles să răs- 
pundă ca să desmintă versiunea arestării lui. 

„Jurnalele din Franţa, scrie prezumptivul şi... prezum- 
țiosul deportat, mi-au procurat în ultima vreme citeva mo- 
mente de bună dispoziție. Am rîs din toată inima. La fel 
trebue să fi ris şi Mark Twain, cetind în gazetele europene 
ştirea morții sale. 

„În ce mă priveşte pe mine nu s'a spus că aş fi murit, 


Vecinii noştri 115 


ci că am fost închis, Acest lucru însă nu ma făcut să rid 
mai puțin. 

„Şaptesprezece ani din vicața mea de artist conştient au 
fost puşi în serviciul ţării mele. Actualmente trec printr'o 
perioadă de intensă activitate artistică, Sint pe cale să ter- 
min un mare film al eforturilor ce le fac generațiile de pio- 
neri în vederea edificării unei noi vieți. 

„Respir aerul celei mai perfecte libertăți şi nu pot să 
nu rîd cînd aud spunindu-se că mă sfirşesc în cazematele 
bolşevice. 

„Dar acolo unde încetez să rid este cînd îmi aduc aminte 
că toate aceste versiuni fac parte din diabolicul sistem de 
defăimare a țării mele, prin care se caută a se infiltra cre- 
dința că artiştii ar fi în dezacord cu regimul. Aceşti rău- 
voitori nu vor putea şti niciodată că noile generaţii de ar- 
tişti din Rusia s'au „născut în furtună“, şi că numai entu- 
ziasmul unei creații noi duce arta şi cultura noastră spre o 
inflorire maximă şi de o nebănuită amploare. Tot ei uită că 
arta autentică te identifică din totdeauna cu ideile de avant- 

„cu progresul, şi cu vicața. Atunci cînd aceste idei se 
împotrivesc regimului, artistul se răzvrăteşte. 

„Aşa cum s'a întîmplat cu Puşchin în Rusia țaristă. 

„Azi mai pronunțat ca oricind lumea e împărțită în două. 
Deoparte fascismul pregătitor de războae; de cealaltă acei 
ce au înscrisă pe steagul lor lupta pentru pace şi democra- 
ţia mondială. Artiştii din U. R. S. S. s'au strîns în jurul aces- 
tora din urmă. Şi tot ceia ce ține în mod veritabil de om si 
umanitate va fi într'un mod definitiv cu noi“. 

In ordinea filmului educativ, studioul filmelor tehnice 
din Leningrad a început turnarea unei serii despre economia 
şi geografia Rusiei — filme ce vor constitui un atlas cinema- 
tografic, în care vor fi arătate vicața, cultura şi edificarea 
regimului de azi din republica transnistriană. 

4 Aceste lucruri sint destinate cinematografelor şcolare,con- 
ferințelor publice şi lecţiilor de geografie. Pentru luarea ve- 
derilor, şase expediții au plecat în diferite regiuni ale Ru- 
siei. Astfel expediția arctică va fotografia trecerea vapoare- 
lor prinruta maritimă de nord, vieața popoarelor de acolo, ier- 
narea exploratorilor arctici pe insula Dickson şi lucrările sta- 
țiunilor polare. Expediția din Rusia centrală va strînge ma- 
terial despre punerea în valoare a deşertului Kara-Kum, a 
golfului de Karabugaz şi a altor regiuni. 

Şi fiindcă am vorbit de expediţii arctice, trebue să spu- 
nem cîteva cuvinte despre cucerirea polului nord de cătră 
expediția condusă de Otto Schmidt. 

Incercarea cu „Celeuskin“ a aceluiaş Otto Schmidt, in- 
treprindere neizbutită dar care a stirnit totuşi, prin temeri- 
tatea ei, o imensă emoție în lumea sovietică pe vremea cind 


tié 


Viața Rominească 


a avut loc, — nu l-a dezarmat pe tenacele savant mînat de 
un singur ideal: să învingă ghețurile dure şi să ajungă la 
inaccesibila margine a pămîntului, Nu numai să ajungă. Au 
ajuns şi alți exploratori, înaintea lui. Dar să cucerească Polul 


şi să-l aservească binelui general. Să i 


nstaleze acolo un post 


permanent care să vegheze asupra tuturor capriciilor pe care 
le are 'natura acolo şi, încet-încet, să le domesticească supu- 


nîndu-le voinții oamenilor. 
Otto Schmidt nu e numa 


i explorato 


rul pasionat. El mai 


este unul dintre cei mai de samă matematicieni, publicînd 
în 1916, pe cînd era profesor la universitatea din Kiew, un 


important studiu asupra teoriti n 
mărate funcții, încredințate capaci 


umerelor. A ocupat nenu- 
tății lui de savant. O pa- 


siune pentru voiajuri l-a împins spre regiunile neexplorate, 
spre acel Pol Nord care a fost mirajul atitor alți temerari 


voiajori. 


In 1928 îl găsim în expediţia organizată să ajungă pe 
„acoperişul Pămîntului“. La fel şi în anii următori. 


In 1932, pe spăgătorul de 
imbarcase, a demonstrat că se poa 


pasagiul înghețat dela nord-est, 
jii a studiat, observat şi pre- 


În nenumăratele lui voia 


gătit planul încercării definitive, 


statului, Planul viitoarei stațiuni polare. 
şi a pornit. Azi visul lui s'a împlinit şi 


ghiaţă „Sibiriakov” pe care se 
te trece într'o singură vară 


plan supus la 13 Februar 


A primit aprobarea 
este o realitate. Otto 


Schmidt cu încă alți 28 de oameni iernează la Polul Nord 


ca să-i afle toate secretele, toate variațiile neprevăzute, pen- 
tru ca, atunci cînd le va fi aflat să spue întregii lumi: 


— Poftiţi domnilor, pe aici pu 


în America! 


teți trece mult mai repede 


Tot în ordinea intreprinderilor de dimensiunile grandio- 
sului trebue să semnalăm construirea deja începută, în cen- 
trul Moscovei, a Palatului Sovietelor, conceput ca cel mai 


mare edificiu din lume. Clădirea va 


avea o înălțime de 420 


metri, un volum de 6,5 milioane metri cubi şi o suprafață 
icine va putea astfel, printr'o 
simplă călătorie cu ascensorul imobilului, să treacă dela clima 
şi aerul de stepă la oxigenul regiunilor alpine. 

din trei părți cilindrice, proec- 


de 110.000 metri pătrați. Or 


Edificiul se va compune 


tate în văzduh, şi este închinat se 


lor: Lenin, O statue de 100 
pe platforma prevăzută la pa 


Edificiul va servi pentru maril 


fului doctrinar al soviete- 


metri a acestuia va fi ridicată 


rtea superi 


Sala în care se vor ţine acestea, se 


latului, înaltă de 100 metri, 


cu o supra 


oară a palatului. 


e reuniuni şi congrese. 


află în centrul pa- 
față de 12.000 metri 


pătraţi, putind primi 20.000 de oameni. Incinta sălii în care 
se află dispuse în formă de amfiteatru cinci rînduri de fo- 


tolii, se poate transforma în arenă pen 


prin lăsarea fotoliilor în trape. 


tru competiții sportive, 


Vecinii nostri 117 


Biblioteca va putea cuprinde 500.000 volume, avind o 
mare sală de lectură, cabinete de studii şi o cameră de audiție. 

Dar toate acestea privesc viitorul. Intre timp, secțiu- 
nea de propagandă culturală a guvernului organizează la ex- 
poziția internațională din Paris un pavilion sovietic al presei 
indicind anvergura muncii efectuate de cătră editurile de stat. 
Un mare număr de jurnale, reviste şi cărți literare atingînd un 
tiraj impresionant — mărturie a consumului de lectură al 
populației — sunt reprezentat acolo. 

Apar astăzi în U. R.S.S. 9250 jurnale în 69 de limbi în 
38 milioane exemplare. In afară de oficioasele mari „Prav- 
da“, „Izvestia“, „Gazeta țărănească“, mai apar gazete mici 
de fabrică, uzină, kolhozuri şi de regiuni naţionale. Corpul 
de redactori şi corespondenţi numără nu mai puțin de 4 mi- 
lioane oameni. In ordinea cărților apărute, aflăm că din 1918 
pănă azi, regimul editurii socialiste de stat a făcut să apară 6,5 
miliarde de volume. Literatura clasică mai ales a fost foarte 
apreciată, constatindu-se chiar că anumite opere àu avut un 
tiraj mai mare decit în țara lor de origine. 

Standul lui Puşkin, (altă secțiune a pavilionului rusesc) 
este deadreptul impresionant. Un portret al poetului în baso- 
relief prezidează complectul operelor lui traduse în toate lim- 
bile vorbite azi în U. R. S. S. Numai în 1936 au fost editate 
12 milioane volume din cărțile autorului sărbătorit cu mult 
fast anul acesta în Rusia. 

In deosebi atrage atenția colțul „autorilor stakano- 
vişti“, unde sint expuse între altele cartea lui A. Stakanov 
„Metoda mea de lucru“, aceia a Mariei Denatcenco „Cum 
trebue să faci ca să recoltezi 500 chintale de sfeclă pe hec- 
tar“, o „Istorie a fabricii şi uzinei“, — scrisă de sute de lu- 
crători, scriitori şi gazetari — operă colectivă. Deasemeni fi- 
gurează cartea „Cum am salvat pe naufragiaţii de pe spărgă- 
torul de ghiață „Câluskin“, scrisă de grupul de piloți care 
au luat parte la expediția de salvare. 

să părăsim acum Parisul şi să ne întoarcem în Rusia, 
unde literile au avut de suferit un mare doliu.Luna aceasta 
a murit humoristul Ilya Ilf, foarte gustat de publicul cetitor. 

Genul de humor al dispărutului nu era un comic exterior, 
bazat pe jocuri de cuvinte sau calambururi de efect. Ceia ce 
îl interesa, era latura socială şi psihologică a ironiei. Ştia să 
trateze minunat portretele ridicole ale personagiilor luate 
din lumea micii burghezii, a birocraţilor, a pedanţilor şi a 
infatuaţilor, proectate pe viața nouă şi intensă care refuză şi 
elimină caractere de felul celor de mai sus. 

Ilf este originar din Odesa. Fiu al unui mic funcționar, el 
a avut o viață extrem de variată. A fost electrician, conta- 
bil, băiat de grajd şi altele. Vocaţia de scriitor şi-a găsit-o 
lucrînd la o agenţie telegrafică, unde excela în a găsi le- 


118 Viața Romineasce 


gende spirituale afişelor politice, publicate în epoca războiu- 
iui civil. Cărţile lui mai importante le-a scris în colaborare 
cu Eugen Petrov. „Cele 12 scaune“, „Viţeiul de aur", „America 
intr'un etaj'"'— impresiile unui voiaj cu automobilul prin con- 
tinentul transatlantic, — sînt cărțile acestei colaborări şi 
cele mai importante ale dispărutului. 

Un alt doliu a suferit literatura rusă pierzind pe Maxim 
Gorki. Moartea a oprit mina genialului autor ai „Mamei” să 
termine ultima lui operă: „Klim Samguin”. Al patrulea vo- 
lum este neterminat. 

In acest roman, Gorki a zugrăvit tipul intelectualului 
rus, plin de proecte, meditații şi îndoeli. In volumul ultim, 
toate ezitările şi acțiunile difuze ale personajului se închia- 
gă într'o sinteză personală tare. 

Eroul a existat, A fost, la urmă, comisar al guvernului 
provizoriu şi a murit subt roțile unui furgon militar, sfirte- 
cat de trupele armatei albe în retragere.Patru decenii din 
viața acestui intelectual sînt strîns analizate de Gorki. Este 
epoca în care a apărut in viața socială şi culturală a Rusiei 
acea pătură denumită intelighenţia. In eroul său, Gorki a 
oglindit aspiraţiile intelectualilor ce ocupau posturi importante 
în stat şi încercau să se acomodeze tendinţelor democratice, 
dar lovindu-se puternic de plutocrația dominantă. 

Klim Samguin a trăit epoca revoluționară a lui 1905, a 
fost martorul tuturor vicisitudinilor şi prefacerilor suferite 
de intelighenție. 

Aspiraţiile lui erau, ca ale multora din acea vreme:să par- 
vină, să ajungă ministru sau înalt funcţionar de stat. In jurul 
lui roesc personagii pe care spiritul lui Gorki le-a surprins 
magistral. Personagii reprezentind decrepitudinea unei clase, 
contradicţiile ce se iveau în calea lor şi acea perseverenţă în 
eroare ce-i făcea ridicoli şi exasperanți. Deasemeni sint ară- 
tate veleitățile lor politice, pornirile revoluționare, cu acea 
mentalitate de mici burghezi, revoluționari rataţi şi nevolnici. 
Defilarea tuturor acestor personagii nu face decit să traseze 
tabloul istoric al ultimei decade din Rusia țaristă, cu întreg 
procesul mişcărilor sociale şi politice. Raporturile dintre 
oameni; acele dintre intelectualii, ce se considerau condu- 
cători şi masele populare, sint relevate pregnant, mai ales 
în cel de al IV-lea volum. Apar în tot adevărul lor, privite 
cu discernămîntul matur al lui Gorki, care cunoştea — poate 
în gradul cel mai mare — aceste raporturi, trăite de el clipă 
cu clipă. 

Prin particularitatea vieții sociale ruse, prin adeziunea 
mult mai definitivă pe care au dat-o intelectualii ruşi 
mişcărilor sociale, Klim Samguin este un erou de o 
anvergură.Un personaj tulburător, poate cam complicat pentru 
cetitorul dela noi, dar perfect veridic. 


Vecinii noșiri 119 


Moartea însă n'a lăsat pe autor să termine cartea şi să 
pue concluziile. Gh. Dina 


TINERETUL AGRAR CEKOSLOVAC 


In zilele pe 23, 24 şi 25 Mai ale acestui an s'a ținut la 
Praga congresul general al tineretului agrar cehoslovac, cart 
a sărbătorit a 30-a aniversare de muncă fidelă şi perseverență 
depusă în scopul realizării şi propăşirii acelei democraţii 
sincere şi naturale, care poartă numele de agrarianizm, 

Această mişcare plină de entusiasm şi incredere în forța 
clasei ţărăneşti, mişcare începută acum 30 de ani avind ca 
principii de bază naționalismul, democraţia şi muncă, pe care 
le-a văzut concretizate şi păstrate în clasa țărănească, a pu- 
tut în aceste zile, să arate cu mindrie rezultatele date de ca, 
rezultate întradevăr strălucitoare, 

Congresul a început cu peste 150.000 de delegați veniţi 
din toate colțurile țării, aducind cu porturile lor naționale 
frumusețea şi forța tineretului, a tineretului menit să conti- 
nue opera de construcție, de creaţie, a celor cari depun as- 
aa o muncă asiduă pentru propăşirea ideologiei lor nectin- 

te. 

Un tablou de o rară măreție şi frumuseţe prezenta a- 
ceastă defilare, în fruntea căreia imediat după tricolorul ce- 
hoslovac păşea comitetul executiv al tineretului agrar urmat 
de 2.000 de călăreţi făcînd parte din „cavaleria țărănească“. 
lar după aceştia delegaţii în porturi naționale, un adevărat 
tablou etnografic în culori, un tablou pitoresc, ce rareori poți 
avea ocazia să admiri. Arta, gustul şi un entusiasm neprefăcut, 
o fericire adevărat tinerească făceau şi mai splendid acest 
tablou unde alături de costume sobre în care predominau 
culorile alb şi negru, se putea vedea o adevărată simfonie de 
tonuri vii ale porturilor din Boemia de o rară frumusețe, 
plină — aşi spune chiar — de poezie. Veneau apoi porturile 
oamenilor din Bratislava, cari îmbrăcați în albastru deschis 
şi alb şi purtind pe cap penaje bogate albe îţi dădeau impre- 
sia acelor valuri albastre ale Dunării, care scaldă ținutul de 
unde au venit aceşti tineri ca să aducă prinosul lor la această 
sărbătoare. 

s SAAG sigur, ca la orice manifestare, fie ca de ordin poli- 
tic, social sau altul, nu lipseau nici figuri alegorice nici 
placarde cu inscripții. Insă atit unele cît şi altele nu repre- 
zentau altceva decît simbolurile şi ideile de bază ale ideolo- 
gici tineretului agrar. Trei simboluri de devotament şi dra- 
goste deosebit de mişcătoare trebue să fie menționate, Un 
car de flori purtind literele M. şi B. (Masaryk şi Benes) 
exprima dragostea şi recunoştinţa față de fostul şi actualul 
preşedinte al Republicei; o imensă coroană de frunze de 
stejar purtate de 15 tineri în costume naționale era un oma- 


120 Viața Rominoască 


giu fidel adus eliberatorului, creatorului, ţăranului ceh Anto- 
nin Svehla; — însfirşit un car alegoric tras de 3 perechi 
de cai albi purta statuia leului alb, simbolul Slovaciei, avind 
în fața lui un placard pe care puteai citi: Eliberatorului Slo- 
vaciei — creatorului Republicei Milan Ratislav Stefanik. 

Imensele placarde purtate de manifestanți erau menite 
să oglindească ideologia cinstită, sigură, loială, fără compro- 
misuri şi fără echivocuri, a acestui tineret. Astfel am putut 
citi: „Fără agricultură nu există pîne şi fără pîne nu există 
viață“ sau „In unitatea Cehoslovaciei puterea noastră“, „Vrem 
colaborarea loială cu toți“ şi multe altele, care, repet din nou, 
se rezumau la patriotism, democrație, pămînt şi muncă. 
Cuvintele rostite de D. Beran, preşedintele partidului 
republican-agrar cu ocazia depunerii jurămîntului de cre- 
dință de cătră tineretul manifestant, ne confirmă acestea. 
DI. Beran a spus: „Vom păşi pe căile democraţiei... vrem 
responsabilitatea tuturor şi colaborarea tuturor factorilor ce 
formează statul... chiar acelora care merg altfel decit noi le 
vom oferi prieteneşte mîna pentru colaborarea spre buna pro- 
păşire a ţării“. Aceste cuvinte au fost confirmate şi de d. 
Milan Hodza, prim ministru al Cehoslovaciei, care cu aceiaşi 
ocazie a spus: „Democraţia agrară cehoslovacă vine astăzi în 
oraş şi spune palatelor, fabricilor şi tuturora: camarazi, ac- 
ceptați mina noastră. Ea este bătătorită; însă e şi puternică, 
şi credincioasă“... 

Un lucru aş vrea să subliniez, un lucru ce merită să fie 
observat şi chiar reținut. Această manifestare a unui tineret 
înregimentat înt'un partid politic nu avea aspectul maselor 
oarbe aduse de fata morgană a promisiunilor, ce sint menite 
a nu fi realizate niciodată. Acest caracter cam obişnuit tu- 
turor manifestărilor politice lipsea acestei defilări, caracte- 
rizată în schimb prin entuziasm, prin dragoste şi pietate față 
de cei cari au început şi au condus mişcarea agrară, apoi prin 
dragoste şi devotament față de cei ce o conduc acum, Recu- 
noştința față de cei ce au fost, siguranța în cei ce sînt azi 
şi speranța în cei ce vor veni — iată atmosfera ce se de- 
gaja din rîndurile acestui imens fluviu de tineret ce vesel, 
mindru şi sigur a trecut defilind prin principalele străzi ale 
oraşului Praga spre a depune jurămîntul de credință în piața 
oraşului vechiu în fața capelei în care se odihnesc rămăşi- 
ţele eroului necunoscut, 

Nu voiu descrie nici impunătoarea reprezentație dela 
Stadionul Strahov, cînd în prezența d-nei şi d-lui Beneş, 
preşedintele Republicei Cehoslovace, s'au desfăşurat scenele 
reprezentind obiceiurile populare ale po rului cehoslovac. 
Nu mă voiu opri nici asupra festivităţii de distribuire a pre- 
miilor cătră cei ce s'au distins în mod deosebit la aceste 
reprezentații şi nici asupra concertului orhestrei filarmo- 


Vecinii noștri 121 


nice cehoslovace, condusă de maestrul prof. Vaclav „Talich, 
cînd cei invitați au putut admira toată varietatea muzicii po- 
pulare, întegrată de genialul compozitor Dvorak. Toată poe- 
zia sufletuiui popular, toate nuanțele: dela o melanco- 
lie adincă însoțită de şoaptele frunzelor şi murmurul ape- 
lor, pănă la o veselie din cele mai ameţitoare, o bucurie, un 
sbor puternic al sunetelor, s'au putut admira la acest con- 
cert. 

Un alt lucru vreau să subliniez în aceste rînduri, 

Una din trăsăturile caracteristice ale poporului cehoslo- 
vac este desigur spiritul realităţii. Poporul cehoslovac ştie 
mai bine poate decit oricare altul că chiar cele mai frumoase 
vorbe, cele mai înalte idei, cel mai mare entuziasm rămin 
lucruri abstracte dacă nu sînt concretizate în fapte, în rea- 
lizări. De aceia conducătorii mişcării agrare au găsit necesar 
de a demonstra rezultatele practice ale acestei mişcări. 

In acest scop delegații (francezi, belgieni, jugoslavi, 
olandezi, romini), au fost invitați să viziteze expoziția agri- 
colă şi să facă citeva excursii care îi puteau edifica asupra 
rezultatelor practice ale muncii depuse de agrarienii ceho- 
slovaci. 

In ce priveşte expoziția agricolă, a cărei deschidere a 
coincis cu ținerea congresului, ea avea drept sîimbure viața 
micului agricultor, De aceia pentru cercurile agricole care vi- 
zitau această expoziție ea era o adevărată şcoală a practicei 
agricole, în care agricultorii au putut vedea exemplele mun- 
cii de ameliorare, noile invenții tehnice şi realizarea pro- 
greselor în diferite ramuri ale vieții țărănești. 

lar ca o întroducere, ca un ghid general pentru aceste 
excursii de o mare valoare şi însemnătate practică, la „Cen- 
trocooperativ“, ornanizarea centrală a cooperaţiei agricole din 
Cehoslovacia, s'a ținut un seminar sub preşedinţia d-lui ing. 
F. Klindera, preşedintele „Centrocooperativ“-ului, şi în pre- 
zența d-lui dr. Dvorak, vice-guvernatorul Băncii Naţionale, a mi- 
nistrului K. Mecir, a ministrului jugoslav Dijordjevici şi L. Fei- 
raben, şi a directorului general al „Societăţii pentru mono- 
polul de cereale“. Delegații străini au putut cu această oca- 
zie căpăta lămuriri asupra anumitor chestii ce îi intere- 
sau în mod deosebit. Astfel s'au discutat monopolul de ce- 
reale, organizarea generală a cooperativelor, creditul agri- 
col, presa agricolă, etc. Intr'o atmosferă intimă şi pricte- 
nească, căpătind explicații dela conducătorii cei mai experi- 
mentați ai mişcării agrare cehoslovace, am fost lămuriți cum 
agrarienii din această țară a poporului brav şi muncitor lu- 
crează cu rivnă şi elan pentru dezvoltarea ideii cooperatiste, 
pentru păstrarea şi continuarea testamentului celor doi stilpi 
să cooperaţiei agricole cehoslovace: dr. Kampelik şi Antonin 

vehla. 


122 Viața Romineare 


Acestui seminar îi urma vizitarea fermelor şi gospod 
riilor model, silozurilor de cereale şi lăptăriilor coopera: 
tiveale, casei „Klindera“ şi a multora altele, toate create şi des 
voltrte în spiritul unei gospodării cuminţi, avind, ca bază, 
înalta idee a ajutorului reciproc, concretizată în organizare 
cooperatistă. Din cele văzute şi pot să spun nu numai văzute 
ci şi admirate, din toate gospodăriile-model se desprinde 
acelaşi spirit de gospodărie cuminte, de muncă şi dragost 
de pămint. 

Cu ocazia congresului tineretului agrarian cehoslovac si! 
putut constata odată mai mult (şi spiritele cele mai scepti 
sau putut convinge de aceasta) că roadele bune aparțir 
unei politici calme şi sigure, unei politici păstrătoare de tra 
diții, propovăduitoare de muncă cinstită. Considerind ca baz 
a populației şi a economiei naționale pătura agricolă, con 
ducătorii mişcării agrare din Cehoslovacia au înțeles că n 
mai printr'o muncă calmă şi disciplinată se poate asig 
acestei părți a populației, acestui sector important al gospa 
dăriei naționale, buna stare şi siguranța în propăşire. Negind 
atit liberalismul excesiv cît şi colectivismul ce distruge in 
țiativa şi desființează proprietatea individuală, organizato 
agriculturii cehoslovace au ales altă cale, calea de echilib: 
a ajutorului mutual, a muncii solidare şi loială: calea coc 
perației. Dovada că aceasta a fost o alegere fericită ni-o 
dau rezultatele practice ale acestei politici. Tineretul agra 
cehoslovac, fidel față de preceptele celor ce i-au preceda 
ia parte activă alături de cei în viaţă la opera agrarianizm 
lui constructiv, Străin oricăror excese politice. dornic de 
muncă serioasă şi rodnică, gata să colaboreze cu toate vir 
stele şi clasele sociale, dacă această colaborare poate asigura 
binele patriei, tineretul agrar cehoslovac asigură continui 
tatea acelei opere sociale, politice şi economice, care caută 
să garanteze cetățenilor dreptatea şi legalitatea. : l 

Nu putem decît să urăm acestui tineret să pă 
mai departe pe calea aleasă de el. Sintem siguri căi 
rile lui neclintite nu-l vor înşela niciodată. 

Sărbătorind a 30-a aniversare a mişcării tineretului agrar 
cehoslovac, tineretul de azi întră cu puteri noi într'o nouă 
perioadă de activitate consacrată binelui ţăranului, şi deci al 
întregii națiuni. 

lar cu această ocazie îmi aduc aminte cuvintele spuse d 
părintele mişcării agrare cehoslovace, neuitatul Svehla, ci 
adresîndu-se tineretului acum zece ani a spus: „Văd în voi ga 
ranția continuității sigure între trecut şi viitor. Cred că veţi 
fi mai buni decit noi. Cred în entuziasmul vostru cel tînăr, 

Văd în voi siguranța pentru popor, pămînt şi stat“... 


Eug. V. Torgaţer 


MISCELLANEA 


Campania noastră pentru limbă 


De nenumărate ori revista noastră a atras atenția asupra 
unui fapt curios: în mediile romineşti, ca să spunem aşa çul- 
turale, există specialitatea de a se pune probleme care nu 
există, combinată cu o altă specialitate, încă şi mai tenace, 
de a ignora sistematic probleme care cu adevărat există. Un 
exemplu tipic este chestiunea greşelilor de limbă. De multă 
vreme nu s'a scris si vorbit mai prost romineşte. Faptul are 
desigur circumstanțe uşurătoare. Cultura în țara noastră şi-a 
mărit volumul subt raportul extensiunii. Obiceiul lecturii 
s'a lățit considerabil. O statistică, oricît de sumară, a numă- 
rului de reviste, ziare şi cărți, comparată cu statistica dinainte 
de război, poate usor dovedi aceasta. Motivul fenomenului 
este înmulțirea cetățenilor cu ştiinţă de carte, ba chiar „ti- 
trați“. Ceeace în principiu este imbucurător. Dar comportă 
şi un revers al medaliei. Căci orice cetitor nou este un in- 
telectual recent, cu deprinderi cărturăreşti puține. Foarte 
lesne un asemenea neofit va comite personal greşeli în mi- 
nuirea unui limbaj cult pe care de abea a apucat să-l înveţe, 
şi încă şi mai lesne va „înghiţi“ el, fără să observe, greşt- 
lile de vorbire ale altora, mai ales cînd aceşti alții exercită 
asupra lui prestigiul unui titlu, fie academic, fie special cul- 
tural (ca de pildă director de gazetă, ministru, etc.) Aşa dar 
este explicabil, şi pină la un punct pardonabi! ca extensi- 
unea în spațiu a culturii să fie întavărăşită de o recrude- 
scență a vorbirii incorecte. 

Dar această intensificare a greşitei întrebuințări a limbii 
romineşti rămîne o problemă gravă, pe care oamenii cultivați 
şi toți scriitorii competenţi în ale scrisului sunt azi datori 
să o studieze, colaborind la rezolvirea ei. 

Spre adinca noastră surprindere, nimic nu se face în a- 
eest sens. O perfectă anestezie pare a fi cuprins pe intelec- 
tuali față de monstruozitatea felului cum se vorbeşte şi scrie 
romîneşte. 

In cele mai răspindite manuale de limba romină apro- 
bate de minister găsim cu duiumul absurdități de exprimare 
şi greşeli de că. Nimeni nu le semnalează (ce se sem- 
nalează, din cind în cînd, sunt nişte fleacuri, care cel mai 
adesea nici nu-s greşeli, şi cu prilejul cărora celce le sem- 
nalează comite, ei, greşeli cu mult mai grave decit ar fi fost 
— dacă ar fi fost — cele de care se plinsese el. Dar vom 
vorbi şi de asta mai la vale). 

In revista noastră s'a practicat întodeauna sensibilitatea 
față de vorbirea  rominească defectuoasă. In această 
rubrică cetitorul a găsit adesea, şi va găsi deacum in- 
nainte mereu numeroase discuții şi analize privitoare la 
felul nepermis de a se folosi, în presă, literatură publicisti- 


= i = 
124 Viaţa Romineasca 


ă şi versație, — limba romînească. Credem, făcind aceasta, 
Că ompi aa ot foarte gravă. Dragostea i, pen- 
tru limba țării lor, grija de ao feri de atingerile rez pareri 
ale agramaţilor sunt simțăminte momentan atrofiate, E pe 
care trebue, fiecare după puterile sale, să caute a le redeş- 
pR: x A istă o a- 

ltimă remarcă. S'ar că într'adevăr există « 
eh preocupare de a îndrepta. S'a început, de cit-va neg 

o cruciadă împotriva neologismelor (subt care nume se no 
lege, nu prea ştim bine de ce, exclusiv franțuzismele). In 
ce priveşte valoarea şi utilitatea acesteicampanii, ese ara 
pe cetitor la rubrica recenziilor din prezentul număr al „Vie- 
ţii Romineşti”, unde va găsi analizate studiile d-lor profesori 
secundari Măruţă, G. Călinescu şi Al. Graur, care, fiecare 
altfel, au spus tot ce era de spus în această privință. Aci 
vrem doar să atragem atenția asupra curiosului processus 
sociologic şi psihologic, care stă la baza amintite! 

anii. € 

i poate capta favoarea publică pe două căi. Una 
este aceia a satistacerii nevoiei de dreptate. Se atacă, n 
curaj şi cu prețul a unor nenumărate incomodităţi, diferitele 
injustiții, diferitele rătăciri care se comit în po 
Şi asta place nespus de mult. Cetăţeanul, care — Oric și e 
decăzută ar fi o societate — este, la urma urmelor, om, deci 
simțitor la prigoană, la înşelătorie, la succese nejustificate, 
la erori culpabile și alte asemenea, este recunoscător acelora 
ce, plătind cu propria lor piele, = le prea A explică şi 

i „ Este prima categorie de popularitate. 

iza ei si a dous. Cici să nu uităm că omul e, cum 
foarte subtil arată doctrina creştină, jumătate zeu raze 
ticălos; sau, cum spune un mare poet creştin romin, om 

stă cu „cugetul hotar, între înger şi măgar“. Aceasta ara 
umbră“ a sufletului omenesc, partea de păcate, slăbiciun $ 
lene şi trădări, trufie şi măsluire, excrocherie sentimentală 
şi lichelism — această regiune întinsă şi bogată a conştiinţei 
umane poate fi şi ea exploatată, luată comercialmente în an- 
trepriză. Pentru a izbindi în această operaţie există — prin- 
tre altele — un mijloc foarte eficace: să i se dea omului pe 
tința de a triumfa uşor. Să i se ascundă — even : 

chiar să se nege .— existența problemelor celor ade- 
vărate, a problemelor grave, ce se rezolvă greu. Să se dt ama 
clientul de osteneli şi, de acele descurajărt rage nat = 
rente oricărei opere „de răsuflare lungă” şi de dep iar 

scadență. Să i se servească probleme scurte — hiar cin Aa e 
nici nu-s propriu zis probleme. Să i se dea ca țintă de ochit 
un obiectiv care nu se apără, care poate nici nu reg na 
cum profesorul ăvit de Caragiale pune probleme tin 
lui elev Ftiriade, deputatului Ftiriade: 


Miscellanea 125 


— Nu-i aşa că pămîntul se'nvirte în jurul soarelui în 
douăzeci şi patru de ore?; sau nu-i aşa că Ștefan cel Mare 
a domnit între anii 1457 şi 1504? 

Cuvintul „da!, pe care cu bravură îl rosteşte drept răs- 
puns candidatul, exprimă exact coeficientul de dificultate pe 
care exploatatorii de totdeauna ai slăbiciunilor omeneşti îl recla- 
mă dela clientela popularității lor. 

O publicație poate atinge, în Rominia, un mare tiraj înlo- 
cuind toate problemele cele dificile şi reale prin nişte false 
probleme rezolvabile printr'o formulă pe care cetitorul 
şi-o plasează ca panaceu general în acel colț al sufletului 
său unde ar fi putut începe vre-o neliniște, de care şi 
scapă, instantaneu, cu,în plus, voluptatea de a se simţi 
reformator. 

Astfel, în loc de a se găsi o soluție pentru stirpirea 
furtului politic; în loc de a se căuta mijloace de educare a 
spiritului comercial la populația rominească excesiv orien- 
tată spre parazitismul funcționăresc; în loc de a se căuta 
mijloace de ameliorare în sensul unei mai mari rentabilități 
a exploatării ţărăneşti — din care rezultă, ca un corolar, şi 
prosperitatea tuturor celorlalte ramuri de economie; în loc 
de a se semnala, zi de zi, ilegalitățile şi incălcările, în loc 
de a se ironiza ridicolurile unei civilizaţii care se sinucide — 

exploatatorii lenii obşteşti şi ai triumfului ieftin propun, 
drept soluțiune la toate relele, formule ca „să fim romini“ 
sau „jos jidanii“”, 

Acum au mai găsit o a treia, variantă a celorlalte două. 
Este lozinca: „jos neologismele, trăiască limbuşoara noastră 
părintească, a lui Ştefan şi Mihai, drăguţii, limba doinelor, 
a troițelor şi mioarelor, etc., etc. 

Exact ca şi „să fim romini“ sau „jos jidanii” — pro- 
blema „afară cu neologismele“ face parte din curioasele pro- 
bleme: care nu există. Căci orice romin este romin pînă la 
proba contrară (proha contrară fiind o hotărire judecăto- 
rească definitivă condamnatoare pentru trădare, spionaj şi 
alte asemenea). Acelaş lucru cu „Jos jidanii“. Există desigur 
ovrei odioşi, dar care trebue combătuți nu ca ovrei, ci ca es- 
croci, laolaltă cu alții, mult mai numeroşi, şi perfect greco- 
ortodocşi. Insfirşit, chestiunea ncologismelor este şi ea în 
întregime imaginară. Toate cuvintele unei limbi, dar toate, 
sunt neologisme — neologisme, la origină. A fi contra neo- 
logismului este sinonim cu a fi contra limbii pur şi simplu, 

Dar problema neologismelor e avantajoasă comercialmente, 
Ea dă putinţa ultimului agramat să se simtă grămătic. 

Toată lumea îşi poate da fiorii de înaltă voluptate ai re- 
formatorului de limbă, căci orişicine poate găsi, în conver- 
sațiile din jurul său sau în literatura proastă din păcate lu- 
xuriantă care se tipăreşte astăzi, exemple de neologisme ri- 


128 Viața Rominească | 


tive, ştiut fiind că majoritatea numirilor în învățămîntul | 
nostru universitar sunt ilegale. 

Şi fireşte, sa găsit. S'a găsit că această numire, ca multe 
altele, fusese un abuz. S'a găsit că legea interzice crearea 
unor asistenți de conferenţiari; că patronul îimpricinatului 
nefiind profesor titular, nu putea avea asistenți. Că funcţio- 
narea, totuşi, a asistentului în chestiune fusese o simplă fa- 
voare pe spinarea legii, o toleranță, o mică violare juridică 
făcută din amabilitate pentru faptul că patron şi asistent 
erau oameni de dreapta şi gazetari pe deasupra, deci de două 
ori patrioți. Dar dacă ministerul comite, din gentileță, o ile- 

itate, nici-o lege din lume nu-l poate obliga să o comită 
la infinit, Vine un moment cînd o gentileță de interes mai 
mare anulează gentileţa trecută. Supărarea d-lui Iorga fiind 
mai primejdioasă decit supărarea părții adverse, ministerul ho- 
tărăşte a reveni, curajos, la legalitate. Şi cu sistemul acesta, 
se scapă de şubrezenia vechiului temeiu al destituirii: vina 
de pornografie. 

Desigur, persoanele nu interesează. Importante sunt fap- 
tele şi mecanismul psihologic al fenomenului. Inrimidat, un 
ministru, pentru a face plăcere intimidatorului, comite o ile- 
galitate. Incolţit de spaimă, repară ilegalitatea revenind a- 
supra unei alte ilegalităţi, care dacă n'ar fi intervenit ilega- 


la spectacolul unei societăți unde legea este redusă la rolul 
modest de simplu punct de reper pentru recunoaşterea. apre- 
cierea, măsurarea şi combinarea între ele a ilegalităţilor di- 


Vers... 


O chestiune lichidată 


In Rominia unde multe din problemele existente sunt lă- 
sate fără răspuns, sc discută, în schimb, cu aprindere, pro- 
bleme care nu există. Astfel cîțiva academicieni au ridicat 
chestiunea pornografiei în artă, chestiune care nu se mai 
pune nicăeri pentru bunul motiv că ea se rezolvă oarecum 
singură. 


Şi la noi problema s'a rezolvat singură. Ba chiar în mod 
deosebit de pitoresc, Academicienilor de care vorbeam li s'a 
ărut, la un moment dat, că li s'a dat ordin să înceteze. Şi 
au încetat. Pur şi simplu. 

Interesant este aci procesul psihologic al suprimării unui 
vițiu prin alt viţiu. Căci îngustimea şi obtuzitatea în materie 
culturală este un cusur; pe dealtă parte renunțarea, din ordin, 
la o opiniune morală este deasemeni un cusur, Iar combi» 
nate, aceste defecte se anulează mutual. 


i 


Miscellanea 
129 


De altfel, principiul lui „riu peri ji 
litate terapeutică de mult i. pig egean 
era caz curios de psihastenie combinată cu colită. Cele două 
spe Mirea niciodată simultane. Citeva luni, bolnavul 
e impecabilă; în schimb, în ordinea 

e sia de fobii, delir al persecuției, manie a podea 
eroi pai da fancies og sentimente de „incompletudine'“, 

„momen t, o minunată elucidare se du a 
pat oa pacientului, care devenea absolut RAN IA pocrĂra 
Si Apen. Ponatigatia, aante colicile, vomitațiunile, etc. 
Ă a luni, pînă cei i i 
o gge pg erep E care Sai ar a pan moite E eră 

e, fie care, în respect pe cealaltă, Est 

menul observat în Academia Romină eta sita 
peer efectele culturale ar yeo vos gry vane be i 
aşi na a pacientul lui Janet psihastenia anulase con- 


O cronică sportivă 


Revista noastră şi-a permis o inovație car i 
i e este - 
sed apr aANT vara A inaugurat o etstț. sportivă, în dublul 
ee p de 3: nforma pe cetitorii săi asupra problemelor sani- 
cuie pa arii tie arar 7 insania, technice şi turistice pe 
dovedi că toate aceste siati. TE acra T i -sdla 
DE să tome pot avea acelaş „coeficient 
2 „dese d. ca orice altă chestiune ştiinţifică, artistică 
Din nefericire, publicul e încredin idi 
x țat de ridicolul 

pog WA se acorda o tratare gravă unor lucruri rit 
peri plz ture scepticism este favorizat de deplorabila 
e, rar i a aproape tuturor cronicelor sportive 
e ru na : cît şi de aiurea. Aceste rubrici sunt scrise de 
prena res Sa zare sau atunci de eliminații naturali ai 
pe zare ci. Redactarea acestor coloane e sau primară ca o 
pe near sau fals înaripată ca o compoziție de adoles- 
onee pront: unoaşteți desigur acel stil unde radicalele în 
ag combină cu greşeli de sintaxă, cu expresiuni 

preia ara izico-matematice şi cu subite cuvinte de argò mai 

Anei pan aia arti app ia 
id stă o cauză, oarecum istori i 

prepare ar: Oamenii serioşi, adică panais a Aa 
alba; au copilărit într'o epocă unde numai puşlamalele 
iu A cra, lucrau la „rec“ sau paralele, mergeau haima- 
= A ai a ga: ori se dedeau cu deşuchiații pe ghiață. A 
ae r iv însemna pe atunci a candida la „coada clasei“ 
ni erau acei care-şi populau orele libere cu ver- 


io Viața Rominească 


stilul intelectual al tineretului de 

idealurile sale pedagogice excesiv 

s'a căzut în excesul contrar, care şi 
mare asprime. 

Pentru ambele motive, atît din pricina desconsiderării de 
altă dată, cît şi pentru supraprețuirea sporturilor de către 
generația nouă care-şi neglijează învățătura de dragul unor 
performanţe de altă natură, oamenii care au azi cincizeci de 
ani privesc cu dispreț şi cu o justă pică tot ce este sport şi 

sesc natural ca cei ce scriu despre asemenea probleme să 
ie nişte agramați. 

Revista noastră vrea să reabiliteze calitatea intelectuală 
a acestor probleme, Dacă eugenica este azi o disciplină foarte 
respectată, cu atit mai mult trebue să scape de dezonoare 
„ştiinţa sportului“, disciplină complexă, unde problemele te- 
chnice se împletesc cu cele estetice, problemele geografice 
cu cele medicale, problemele educative cu cele sociale. La 
care se adaogă, special pentru țara noastră, problema unei 
practicări moderate a sporturilor, în aşa fel încît ele să fie 
nu un substitut, ci o simplă anexă a educaţiei generale care 
trebue — mai ales în Rominia — să fie în primul rînd o e- 
ducație intelectuală. 

Revista noastră îşi propune, prin felul în care cronica 
ei sportivă va fi concepută şi redactată, să reabiliteze această 
ramură puțin studiată a cunoștinței omeneşti punînd la punct 
toate amintitele probleme. 

Şi pentru ca cetitorul să-şi dea sama de starea în care 
se află azi această literatură, vom reproduce, dintr'o revistă 
scrisă numai de intelectuali, un studiu despre natațiune: 
(punctuaţia şi sublinierile aparțin autorului). 

„Innotul nu este mişcare absolută, ci este desmembrarea 
ființei în mijlocul unei stări de lucruri care o fortifică şi 
regenerează, dela firul de păr la unghiile picioarelor. 

Filiera prin care trece individul fizic şi psihologic, este 
cea mai desăvirşită artă, ce-a putut-o concepe cineva, în a 
educa fizicul uman. Poezia libertăţii, pe care o simte corpul 
omenesc desfăşurat de îmbrăcămintea tradițională şi incomo- 
dă, poezia cerului şi a apei albastre, imnul ce-l cintă eul o- 
menesc naturei, acrul, soarele, lumina, senzațiile de frică şi 
plăcere, de frig şi de cald, de curaj şi virtute, de îndrăs- 
neală şi teamă şi în sfirşit de greutate şi nimic, transformă 
sufletul şi corpul omenesc atît de mult, încît, dacă vă stu- 
diaţi după prima baie la 6 ore, găsiţi individul vostru (!) un 
alt om, energic, virtuos, uman şi filozof. Şi pentru a com- 
plecta această aureolă a Puterei Supreme-Natura, voi adăuga 
şi mişcarea în apă, care este cea mai complectă gimnastică 
uşoară, ce s'ar putea imagina de câtre individ. Numai cîteva 

zile de recreere în apropierea unei apt, vă transformă într'o 


suri şi meditațiune. Era 
dinainte de războiu, cu 
spirituale, după cum azi 
el trebue combătut cu cea mai 


k 
"i 


Miscelanea 131 


maşină umană perfectă. Muschii, sîngele, nervii 
cepțiile, rațiunea, înțelepciunea, ne ar "se it nea dap] 
se descongestionează de toate impuritățile, vremei şi muncei, 
paria şi patimelor, ambițiilor şi desfriuiui, răminind ca e- 
ucația şi instrucția, să-şi desävîrşească opera, pentru a da 
a ia un = şi energiei un atom“, 
ceste rinduri, scrise de un intelectual (gr - 
Porto enas e asimilat în ierarhia şcolară cu a g ipaa 
ir Sarom) „explică şi de ce cronicele sportive au fost privite 
s cpticism şi de ce vrem noi, în modesta măsură a mij- 
oacelor noastre, să le reabilităm, ! 


Două greşeli de traducere 


O bine cunoscută greşală a traducători 

ucătorilor neindeminateci 
am acumularea de pronume: de oarece in limba din cie 
traduc pronumele subiectul este exprimat la fiecare pas, ci 
în A irnia are fiecărui verb un pronume. In E a 

ă de exemplu vă salut, scriu eu vă sal 
stai 2.că tu mă plictiseşti, şi esa mai Sec sic bi 
ucrul acesta l-au aflat unii traducători ca î 
3 „ care au învă 

că trebue să evite de a reda pronumele în rominește. Și eat 


mai redau, nici măcar acolo unde 
este necesar. Cind 
> la amara întîi sau a doua, subiectul este în ae ri 
ră mai fie exprimat, Dar cind e la persoana a treia, de 


le mai multe ori e nevoie să precizăm cine face acțiunea 


sau măcar dacă e vorba de un bărbat ori de o femee. Evi- 


tind pronumele, facem să nu se mai înțeleagă de cine e vorba 
Dear astfel în romane prost traduse pasaje în care un 
har creta sa 9 îti pe a îsi pp frazā în care se des- 
n ci, fără să ni se spună de 
anume e vorba: Se aşează i 5 iek. 
ară aite adr nouă eleron Cine? el sau ca? Mister. 
„_mO clădire roşie cu coşuri multe“, zise ea, O privi 
văind... Ea privi clădirea, sau el privi clădirea, sau a ii 
pe ea? Cine poate ghici? r 
„Să uităm de d. Monkford. El mai trăeşte incă!" Se 


sui în barcă... Se sui el, sau ea, sau d. Monkford? 


„Vreţi să-mi arătați cadoul?" Ezită un moment, apoi. 


Aici nu ştim dacă persoana care a ezitat este doamna carea 


erut să vadă cadoul sau domnul căruia i s'a cerut să-l arate. 


„Ați uitat să itati F 
FL pi miei i tr a nota, d-le Long”. zise ea. Luă no- 


n-a citeva exemple mai grave. 

ocea ei era puternică şi totuşi dulce. O crezu soți, j 
i ; so 

recare nobil... Cine o crezu? S'ar înțelege că vocea erei era 


132 Viața Rominească 


o crezu? poate tot pe voce (bine înţeles, nu mă ocup de ce- 
lelalte greşeli pe care le conțin exemplele citate). 

Vaporul fu căutat de la un capăt la altul, dar bine în- 
țeles că nu fu găsit. “Traducătorul voia să spună că un indi- 
vid a fost căutat peste tot vapor, fără să fie găsit. : 

Era mult prea sigură el nu trimesese inelul. Şi totuşi 
susținea in prezența stăpinei sale că el ar fi donatorul. Vă 
închipuiți că persoana care cra mult prea sigură este femeea 
care susține. In realitate este un bărbat. 

Lady Tithermite se afla oficial pe bord, căci predase 
controlorului şi biletul ei.Cine a citit întregul pasaj ştie to- 
tuşi că numita doamnă murise şi că nu se afla pebord. Inainte 
de cuvântul predase trebuia pus pronumele el (bărbatul ei). 

Inainte de a fi devenit „un număr“ în închisoarea Park- 
hurst, Marylou trăia pe picior mare... Dar Marylou nu e la 
inchisoare; înainte de a fi devenit are de subiect pe el (băr- 
batul ei). 

Se vede din aceste exemple că abuzul de pronume este 
mai puțin periculos decit suprimarea pronumelui acolo unde 
el este indispensabil pentru înțelegerea textului. 


Altă greşală care se întilneşte adesea în traduceri este 
legarea prin şi a două propoziții care se deosebesc între ele 


printr'un adverb despărțitor, deoarece subiectele sint diferite. 
Imbrăcămintea ei dovedea un gust deosebit şi ceeace a- 
trase mai mult atenția lui Reeder era mersul ei; de sigur 
aici ar fi fost mult mai bine să se fi pus dar în loc de şi. 

D. Cravel salută oaspeții şi prezența inspectorului Long 
părea inutilă. Aici trebuia pur şi simplu punct în locul lui şi. 

X-ul lui John era cu totul altfel ca alte X-uri (e vorba 
de felul de a scrie această literă) şi ştiusem că fratele meu 
era falşiticatorul.In loc de şi, trebuia de aceea, sau, cel mult, 
şi astfel. 

Va veni deasemenea şi d-na Ecacheur, femeea aceea de 
ispravă care o ajută pe d-na Rayhouard în treburile casei, 
şi am hotărît să doarmă într'o cameră învecinată cu a d-tale. 
Aici iarăşi ar fi fost preferabil un simplu punct. 

Vreau să sper că nu s'a prăpădit cu totul şi am dat 


Miscellanea 133 


dispoziţie ca să fie replantată. Subiectul lui s'a prăpădit 
este o plantă. După cu totul, trebuia punct în loc de şi. 

Trebue să-ți comunic ceva, d-şoară Belma, şi sper că 
nu te voi nelinişti prea mult. Ar fi trebuit dar în loc de şi. 

Ar fi zadarnic să încercăm să o convingem şi te rog 
să nu te amesteci. Era mai bine aşa incit. 

In alte cazuri conjuncția e supărătoare pentru că ver- 
bele nu sînt la acelaş timp sau mod, In acest caz trebue 
sau ca unul dintre verbe să fie schimbat pentru a obține 
concordanța, sau trebue pus unul la participiul prezent (în 
care caz suprimăm pe şi), sau înlocuită conjuncția prin 
altă particulă. Exemple : 

we, zise el dus pe ginduri şi se mişca rău dispus pe 
scaun. (Mişcindu-se.) 

i. numai o firmă de avocat cu renume şi părea nemul- 
țumită cind Reeder regretă că nare vre-o legătură. (Şi păru.) 

Populaţia din localitatea Béziers este în cea mai mare 
parte socialistă şi se aflase că taurii vin din partea Spaniei 
ocupată de naționalişti. Aici ar fi trebuit: şi deoarece se a- 
flase că taurii vin din partea Spaniei ocupată de naționaliști, 
se produse o manifestaţie etc., etc.. 

Poţi povesti asta şefului d-tale şi predă-i complimentele 
mele călduroase. (Predindu-i, sau, mai bine.: Predă-i şi.) 
(Astaindiferent de frumusețea expresiei a „preda compli- 
mente“.) 

Urmarea a fost că Lew Kohl işi căută altă cameră şi 
avea acolo destul răgaz să se gindească. (Unde avea sau: 
Acolo avea.) 

Majordomul era un om cinstit, chiar dacă-i plăcea să 
bea vin şi bere, şi-l denunță poliţiei. ( De-aceea il denunță.) 

Aşa dar d-ta eşti Reeder, murmură el, şi părea a nu fi 
prea încîntat de musafirul său. (Părind.) 

Leni Riefenstahl conducea de multă vreme cinemato- 
grafia oficială germană şi acum un an a fost autorizată să 
se instaleze în palatul cancelariei. (Iar acum un an.) 

Alte ori dificultatea o formează un complement din 
prima propoziție, care pare că se referă şi la a doua: 

In biroul procurorului era sezon mort şi se părea că au 
dispărut păcatul şi crima. Bine înţeles, nu din biroul procu- 
rorului au dispărut. 

Este o nepotrivire de caracter intre noi şi trebue să 
divorțăm. Nu trebue să divorțăm între noi. Era mai bine 
de-aceea sau aşa încit în loc de şi. 

In fine, unc-ori şi este greşit pentru că cele două pro- 
poziţii sînt pe planuri total diferite şi nu pot fi deci legate. 

Porţia era o dansatoare bună şi părea atit de fericită |! 
Era dansatoare bună de felul ci, şi părea fericită numai în 
momentul acela. 


134 Viața Rominească 


Dar ce legătură au între ele cele două greşeli pomenite 
pentru ca să fie tratate împreună, aşa cum am făcut mai sus? 
Singura legătură este că adesea apar in aceeaşi frază, pe 
carc in felul acesta o fac şi mai obscură sau mai ridicolă. 

Uşa automobilului era deschisă şi o impinse înăuntru, 
urcîndu-se apoi după ea. Uşa o împinse ! O împinse pe uşă? 
Nu se înțelege nimic. Contextul singur arată că un bărbat 
împinse pe O femte, după care se „urcă. Trebuia: Uşa era 
deschisă ; el o împinse pe cutare (aici numele femeci) şi se 
urcă după ea. 

Tenul ei era splendid şi avea o față rotundă. Un ten 
care are față ? De fapt posesoarea tenului avea şi fața. 

Cineva vorbea foarte serios şi mai tîrziu află că era 
confesorul penitenciarului. Un om care vorbea şi care nu 
stia despre sine însuş cine e? Nu, trebuia: Cineva vorbea 
foarte serios. Mai tirziu, ea află... 

Camera era bine luminată şi o putea vedea bine pe d-na 
Welford, Nu camera vedea: Camera era bine luminată, de- 
aceea el o putea vedea. TE 

Probabil că era o cracă ruptă şi atrase atenția poliţistu- 
lui asupra ei. Nu craca a atras atenția: Probabil că era o 
cracă ruptă. Femera atrase atenția polițistului asupra crăcii. 

Intre ei se află o sticlă cu whisky pe jumătate goală 
şi se admise că imbătindu-se, au căzut În zăpadă şi muriseră 
înghețați. S'a îmbătat sticla? Trebuia: se afla o sticlă 
goală, Se admise că. imbătindu-se, ei au căzut... 


Relativele în limba romină 


La Paris a apărut în vara aceasta o carte intitulată 
Două relative homerice, teză secundară pentru doctoratul în 
Litere a d-lui Armand Minard, conferențiar la Universitatea 
din Lyon. Se înţelege dela sine că un studiu asupra pronu- 
melor relative la Homer nu poate interesa publicul mare, 
căruia i se adresează această revistă. Dacă totuşi pomenim 
aici de cartea d-lui Minard, care este o lucrare de mare valoare 
ştiinţifică, o facem pentrucă în introducere autorul defineşte 
foarte riguros deosebirea dintre cele două feluri de relative, 
deosebire care există şi în limba noastră. i 

Foarte puțini scriitori ştiu să întrebuinţeze corect virgula 
înainte şi după o propoziție relativă. Unii — aceştia sînt 
cei mai puțini — o suprimă peste tot, şi scriu aşa: Ștefan 
cel mare care a fost un domn a purtat numeroase 
războaie. Alţii pun toate relativele Între virgule, ceea ce nu 
este mai puțin greşit: Ochii, care mu se văd, se uită. 
Insfirşit, a treia categorie — cea mai numeroasă — este for- 


. 


2 


Miscellanea 135 


mată de cei care pun virgulă numai la sfirşitul relativei : 
Călătorii care vor fi găsiţi pe vagon fără bilete, vor fi amendaţi. 
Soluția aceasta esta absurdă, căci, nefiind vorba de o inter- 
calată, se ajunge la rezultatul că se desparte subiectul de 
predicat prin virgulă. 

lată cum priveşte d. Minard această problemă, concre- 
vizată în două exemple. 

„Cel care e înţelept e fericit; el, care e înțelept, e 
nefericit. Dintre aceste două relative, prima defineşte un tip 
cu ajutorul unui criteriu mai mult sau mai puțin strict. De- 
aceea putem fără pagubă să o înlocuim printr'un substantiv 
(cel-care-e-inţelept = înțeleptul),  — cel puţin 
atunci cînd acest echivalent există, cum e cazul aici. lar 
relativa este, ca şi substantivul al cărui loc îl ține, indis- 
pensabilă atit pentru înţelesul frazei, cît şi pentru integri- 
tatea ei sintactică. Cea de a doua, din potrivă, atribue o 
calitate unui subiect de mai înainte determinat. Oricît de 
importantă am socoti-o pentru gindire, şi orice nuanţă ar ex- 
prima (cauzală, adversativă, explicativă, etc.), ca poate dis- 
părea, fără ca fraza să înceteze de a fi completă, sau inteli- 
gibilă.” 

Această definiţie ni se pare că se potriveşte de minune 
şi pentru limba romînă, şi ea ne lămureşte perfect care rela- 
tive trebue intercalate între virgule şi care nu. In exemplele 
citate mai sus, e clar că s'ar putea foarte bine scrie Ştefan 
cel mare a purtat numeroase războaie, deci relativa trebue 
pusă între virgule. Din potrivă, ochii se uită nu are nici 
un înțeles, sau are unul absurd, De accea care nu se văd nu 
trebue pus intre virgule căci formează un singur bloc cu 
ochii. La fel în exemplul al treilea: Nu călătorii vor fi 
amendaţi, adică orice călător, ci călătorii care vor fi găsiți 
fără bilet deci virgula este greşită. 

E adevărat că regula aceasta nu e prea uşoară, căci ea 
cere scriitorului să judece puţin asupra frazei înainte de a pune 
punctuația, Dar cred că asemenea pretenţie nu este exagerată. 


Costa-foru și democraţia 


S'au împlinit în cursul lunei August, doi ani dela moar- 
ter lui C. G. Costa-Foru. 

Cel ce va cerceta mai tirziu frămintările politice şi s0- 
ciale din ţările romineşti dela sfirşitul veacului trecut şi 
începutul veacului acestuia, se va opri desigur cu interes asu- 
pra unei figuri atit de deosebite ca aceea a lui Costa-Foru. 
Boier în toată puterea cuvîntului, aparținind prin toate le- 
găturile sale marei moşierimi reacționare încă dominante, 
conservator prin gindire şi înregimentare politică, G. Costa- 


136 Viața Rominească 


Foru a fost totuşi unul din elementele cele mai liberale 
din generația sa. 

Nedreptățile sociale, suferințele claselor asuprite şi des- 
compunerea morală a claselor stăpinitoare, arbitrarul violent 
sau ipocrit al oligarhiei noi, ieşite din împletirea intereselor 
burgheziei în plină desvoltare cu interesele moşierimei rā- 
mase în ființă, au stirnit în sufletul lui un sentiment de 
revoltă. Temperamentul său potolit, educaţia conservatoare 
şi mediul său social au împiedicat ca acest sentiment de re- 
voltă să-l rupă de clasa lui şi să-l ducă de cealaltă parte a 
baricadei; totuşi, s'a detaşat de toți cei din jurul său şi, de- 
venit luptător mai mult prin reflecțiune decit prin tempera- 
ment, a acționat cu dezinteresare şi curaj pentru ideile de 
dreptate şi progres social. 

„Rostul şi scopul vieții — spunea dinsul în introducerea 
la primul număr al revistei sale „Părerile unui Spectator“ — 
nu este altul, pentru fiecare din noi şi pentru omenirea în- 
treagă, decit propăşirea“, Iar celor care îl învinuiau că ar fi 
devenit „socialist“, expunîndu-se la persecuții şi expulzare 
din propria lui ţară, el le răspundea: „De cit cu opresorii 
mai bine cu oprimaţii... Socialist nu sunt: dar mărturisesc 
că Îmi sunt simpatici. Simpatici fiindcă sufere şi simt“. 

DL. prof. C. Rădulescu-Motru, în scrisoarea de adeziune 
la Liga Drepturilor Omului, scrisoare adresată lui Costa-Foru, 
secretar general al acestei Ligi, îl caracteriza cu o deosebită 
pătrundere: „Domnia ta eşti o raritate printre compatrioții 
mei. La domnia ta respectul pentru drepturile persoanei ome- 
neşti este nu numai pe buze, ci este şi în inimă. Te-am vă- 
zut în cele mai felurite ocazii. Totdeauna contra nedreptăţii. 
Totdeauna de partea celui slab, pentru a-l ajuta şi a-i da în- 
credere", 


Inamicul 


Unuł din cele mai curioase paradoxe ale Istoriei Univer- 
sale a fost puterea de odinioară a Olandei. Această țară mică 
— mai mică decit Romînia—Mică — izbutise, prin veacul 
al XVII-lea, să-şi întindă stāpînirea peste întreg cuprinsul 
globului, datorită calităților sale sufleteşti variate: curaj, de- 
stoinicie, economie, spirit de întreprinderi, şiretenie, ingeni- 
ozitate. In ordinea ingeniozității şi a şireteniei este intere- 
santă o invențiune care a contribuit considerabil la edificarea 
inperiului colonial ncerlandez, şi anume aşa zisa. „Companie 
a Indiilor Nerlandeze”. Această Societate — prim strămoș 
al societății anonime — cra investită cu drepturi regaliene : 
taxe, batere de monedă şi chiar armată proprie. In felul ace- 
sta, Olanda se putea război, peste mări, cu Anglia, Spania, 


Miscellanea 137 


Franța, fără a fi în situație de războiu cu acele țări, cărora 
le putea oricînd răspunde că nu ea, ci Compania Indiilor 
personale e în luptă cu ele. 

Acest sistem de abilitate părea că a dispărut din Istorie. 
Eroare, El mai există şi azi, în persoana Societății de Radio 
din Bucureşti care, învestită şi ca cu drepturi regaliene şi 
cu autonomie, îşi permite nu numai a ridica taxe, dar şi a-şi 
avea, în chestiile de războiu. inamicii ei personali. Astfel, în 
timp ce Statul Rominesc n'a încetat nici-un moment de a în- 
treține relații oficiale şi diplomatice cu guvernul spaniol, 
Compania Indiilor Moldo-Valahe oridecite ori vorbeşte de 
guvernamentali, în comunicatele date de Radio-Bucureşti, îi 
numeşte : „inamicul”, şi nu citeşte, din principiu, decit aproa- 
pe numai telegramele de sursă rebelă. Foarte rar se comuni- 
că ci cite o telegramă de a guvernului „inamic” ca de pildă: 
„Marele - Cartier - General al forțelor guvernamentale anunță 
că trupele naționaliste au izbutit să se strecoare în locali- 
tatea x, pe care au ocupat-o reuşind să spargă frontul nostru 
pe o întindere de y km şi ajungind pină la localitatea z." 

Oricit ar fi de sincer un beligerant, tot te surprinde să-l 

auzi vorbind aproape cu bucurie de propriile lui nenorociri, 
parcă subit cuprins de un acces de mazohism, 
' Dar să nu ne grăbim. In ziarele de a doua zi, apărea 
textul integral al comunicatului. unde, după faza reprodusă 
mai, sus, urma : „Dar trupele republicane au contra-atacat cu 
energie, au respins pe rebeli dincolo de punctul lor de plecare, 
au luat nu mare număr de prizonieri şi au cucerit un impor- 
tant material de războiu” 

Partea ultimă a telegramei fusese pur şi simplu amputată 
de către Radio-Bucureşti. Nu vrem să susţinem că procedeul 
este corect, dar cl este fără îndoială practic. 


„Revistă de literatură, știință 
și ideologie“ 


Acesta e, ca să zicem aşa, sub-litlul „Vieţii Romineşti“. 
Cuvintul „ideologie“ cuprins întrinsul va părea poate unora 
curios. Credem asta fiindcă o publicație mai mult decit se- 
rioasă, „Insemnări leşene“ tocmai exprima o asemenea nedu- 
merire. In ce constă ideologia „Vieţii Romineşti“? se între- 
bau „Însemnările leşene“. Vechea ideologie se cunoaşte. Este, 
şi acum, tot aceeaşi? Adică „V, R,“ luptă încă pentru votul 
universal şi reforma agrară? Sau dacă azi „V. R." are o nouă 
doctrină, de ce nu o expune? 


138 Viața Rominească 


Socotim că oridecite ori un cetitor cere lămuriri unei 
reviste în legătură cu ideile ei, revista are datoria să le dea 
— chiar dacă, în bună logică aceste lămuriri ar fi inutile. 
(Obligaţia de care vorbeam face parte integrantă din tocmai 
ideologia pe care o semnalăm noi pe copertă). Iată de ce, 
cu prilejul aniversării de treizeci de ani al revistei, în nu- 
mărul festiv de la 1 Ianuar 1928, vom explica pe larg ideo- 
logia noastră care — spre dezamăgirea, poate, a cîtorva — a 
rămas, vai, exact acecaş. 

Pentru că însă dorim să dăm revistei „I. I.“ o conside- 
rațiune specială, vom anticipa asupra explicațiilor de la 1 
lanuar. 

Ideologia noastră este democraţia, o democraţie „more 
vritannico“ în ce priveşte latura formal juridică şi politică, 
o democrație poporanistă în ce priveşte conținului ei social, 
însfirşit o democraţie pur şi simplu în ce priveşte regimul 
cultural, 

Noi n'am susținut odinioară democrația fiindcă doream 
votul universal şi improprictărirea, ci, invers le vroiam pe 
acestea două din urmă fiindcă credeam în cea dintii. Demo- 
crația are un vast cuprins. Dispariţia din acest cuprins a 
două elemente nu insamnă devenirea inutilă a ideologiei în- 
săşi. Dinpotrivă, cind un deziderat important se izează, 
realizarea lui stirneşte automat altele, corolare obligate ale 
acestuia. In sînul aceleiaşi doctrine, un capitol de program, 
murind, naşte nenumărate altele care-l moştenesc, continuă 
şi-l complectează. 

lată de ce înfăptuirea reformelor cerute de noi departe 
de a sărăci, îmbogăţesc programul nostru de revendicări ne- 
rezolvate. 

Doctrina „Vieţii Romineşti“” nu s'a schimbat. Dar „In- 
semnări leşene“' au dreptate. De vreme ce lista problemelor 
s'a lungit între timp, este util să dăm lămuriri de detaliu, 
De altfel este exact ceeace face, în mod analitic şi fragmen- 
tar, Nicanor & Co. O vom face şi „sistematic“ în numărul 
festiv de care am pomenit mai sus. 


Nicanor & Co. 


RECENZII 


G. CĂLINESCU: Poesii. Ed. „Cultura Naţională“, 1937 


Poeziile, puține la număr, pe care d. G. Călinescu le-a 
strîns într'o plachetă, dovedesc existența unui material poetic 
bogat, din care însă nu ni se înfăţişează acum decit citeva 
așchii. 

O inspiraţie ciudată, înclinată către rit şi legendă, se 
revarsă în versuri puternic construite, bine împlinite, fără 
rigiditate totus şi fără stricteţe prosodică: versuri țişnite, nu 
făcute; spontane dar nu uşoare: 


Treceam cu herghelia prin țara fără griu 

In care plouă sgură şi pomul e mărunt 

Ca o uscată ghiară şi peste-un prund cărunt 
De grea bolovănime se'ncoardă-un arc de riu. 


Țipau spre apă caii trăgindu-mă la vale 
Incit păream centaur cu-o mie de copite, 
Cu mina'n şold pluteam spre recile ispite 
Ale sticloasei groape fluide şi orale. 


(Fragment epic) 


O sensibilitate trecută prin sita culturii şi o emotivitate 
cerebrală îl înclină pe autor cătră motive mistice sau cârtu- 
răreşti, dovadă bucata intitulată „Neoromanțică“: 


La locul cel de munte, sub ninşii colți alpini, 
Pe-o bancă de mesteacăn, solemn şi elegant, 
Ax redingotei negre, țilindrului gigant 
(Funebră turlă sumbră printre molifţi şi pini) 


Ședea acum un secol Poetul. Sau tăcut, 

Cu minile la spate, cu -coamele pe umăr, 

Se preumbla prin codri cătind solemn un număr 
De trestii pentru orga cu fluerul acut. 


Descoperit-am lacul între păduri. C'un tic 
Mărunt tic-tic din vestă ceasornicul măsoară 
Tăcerea greeroasă ce valea impresoară, 

Ce-ar fi dădut extaze lui Richter şi lul Tieck. 


In cap imi creşte, turlă, ţilindrul cel gigant, 
Cu minile la spate vir faţa'n redingotă, 

Din ape ies sirene şi o undină gotă 

Iar eu mă pierd în codrii solemn şi elegant. 


140 Viața Rominească 


Sonorităţi eminesciene (necesare cind e vorba dea găsi 
in romineşte tonul romantic pur) se împletesc ciudat cu 
mlădieri de vers modern, redind just şi cu impreciziunea 
cerută de subiect atmosfera unei litografii de-acum un secol. 
Bucata este tipică pentru intreaga poezie a d-lui Călinescu. 

Este o poezie de cunoaştere, adînc intelectuală, lucidă 
şi gîndită, care aduce o interesantă diversiune în lirica noas- 
tră contemporană, lipsită în gencral de intelectualitate şi 
lunecind pe povirnişurile unui primitivism nefiresc şi vulgar, 


P. 


VASILE ALECSANDRI: Drame istorice, ediție ingrijită de 
George Baiculescu. Clasicii romini comentaţi, Scrisul 
Românesc, Craiova, 1937. 


Cele trei drame istorice în versuri ale lui Alecsandri, 
„Despot-Vodă“, „Fintina Blanduziei“ şi „Ovidiu“ sînt înfăţi- 
şate acum într'o ediție definitivă de cătră d. G. Baiculescu. 

Textul este acela al primelor ediţii. Pentru textul lui 
„Despot-Vodă“, d. Gh. Baiculescu s'a folosit de două exem- 
plare din ediția din 1880, corectate de Alecsandri, 

In producția dramatică, vastă şi inegală, a lui Alecsandri, 
dramele istorice în versuri merită un loc de frunte. Scrise 
cătră sfîrşitul carierii literare a poetului („Despot-Vodă” în 
1880, „Fintina Blanduziei“ în 1884“ şi „Ovidiu“ 1885), ele 
formează, desigur, (în special „Fintina Blanduzici”), opera 
lui de maturitate literară. Intr'o introducere documentată şi 
amănunțită, d. Baiculescu analizează fiecare din cele trei 
drame, referindu-se, mai ales în ce priveşte influențele străine 
în teatrul lui Alecsandri, la remarcabila lucrare a d-lui Ch. 
Drouhet, „Vasile Alecsandri şi scriitorii francezi“. Cu privire 
la „Despot-Vodă“ d. Baiculescu aduce o bogată documentare, 
insistind asupra pieselor din literatura romină, anterioare lui 
Alecsandri, în care apare figura aventurosului Domn al Mol- 
dovei, şi arătînd superioritatea dramei lui Alecsandri față 
de „Alexandru Lăpuşneanu“ a lui Bolintineanu, piesa cu 
acelaş titlu a lui N. Scurtescu sau „Lăpuşneanu-Vodă“ a lui 
Bodnărescu. Studiul amplu al d-lui Baiculescu dă mai multă 
valoare acestei ediții conştiincioase. 

P. 


PROFIRA SADOVEANU: Domniile Lor Doamnele și Domniii... 
I Reportagiil; „Adeverurl“, 1937. 


Sunt talente care se dovedesc cu calităţi proprii, bine 
caracterizate, de la primele încercări. Astfel este Profira 


| 


Recenzii 141 


Sadoveanu care a debutat în „„Mormolocul“, o carte puţin 
luată în seamă de critica literară. Cartea poate nu e roman, 
cum a calificat'o autoarea, dar e o mărturie despre cele ob- 
servate, care impresionează puternic la acest talent abia 
mijit, prin forța crudă şi aprigă cu care se afirmă. 

Ceia ce impresionează în primul loc e grija de exacti- 
tate, amănuntul cules şi adus pentru întărirea mărturiei. Ta- 
lentul, arta se dovedesc în alegerea amănuntului exact, dar 
şi colorat, încărcat cu senzibilitate. Rezultă de aci o redare 
uscată, în liniile clare ale desemnului, o delimitare în relief 
a reprezentării, dar şi o colorație violentă pe unele locuri, 
foarte deosebită de descrierea lui Mihail Sadoveanu care 
seamănă mai mult cu o pictură în guaşă, dominată de cu- 
loare, nu de linii şi desecmn. Fraza scurtă sbirnăie ca o 
coardă prea întinsă, rupindu-se brusc şi strident, ca într'o 
compoziție modernă sincopată. 

Cu asemenea calități nu e de mirare că Profira Sado- 
veanu s'a îndreptat spre reportaj, în care s'a afirmat foarte 
curind ca stăpinind genul. Aceleaşi imagini atit de frumoast 
şi de originale din „„Mormolocul“, au servit acum la înfiri- 
parea cîtorva din personalitățile noastre literare. 

Scriitorii, morți sau vii, au pasionat curiozitatea aprigă 
a fetiţei care iscodea lumea, ce i se arăta ci din pragul vieţii, 
cu atita aviditate de a o prinde şi a o pătrunde în toate 
chipurile şi în toate direcțiile. Setea istovitoare de a cu- 
noaşte şi a înțelege este îndreptată asupra modelurilor ca 
un puternic reflector luminind personajul pe dinăuntru, fă- 
cînd să radieze în jurul lui un „halo“ de o anumită calitate 
de strălucire şi tonalitate de culoare; şi autoarea desenează a- 
tunci o schiță rapidă care să-l redea viu, în plină mişcare, în a- 
cord cu opera, cu confidențele, cu visurile pe care fiecare din 
noi le-am polarizat în jurul fiinţei lor, Simțimintul ei constant 
este însă că ceia ce scrie trebue să fie o „mărturie“; dincolo 
de imagini sunt faptele pe cari arta le ilustrează şi de a 
căror exactitate răspund dar şi oamenii care le reprezintă, 
Exactitatea a intrat în obiceiurile tinerei autoare, încă de la 
primele încercări, dar mărturia, sub impasibilitatea ei apa- 
rentă, presupune alegere, convingeri proprii, răspunderea 
celor relatate ca să ne dea cheia înțelegerii operii şi a per- 
sonalității pe care ne-o prezintă. Lucrurile acestea toate 
amestecate, strins legate în fondul permanent al sufletului 
reporterei formează o technică aparte a prehenziunei şi a 
şi a făuririi „omului în opera sa". In felul acesta reportajul 
este fără îndoiaiă jurnalism, dar este şi artă. El presupune 
agerime în pătrundere, iuțeală în notarea esențialului, toată 
exigența de curățire în vederea clarității şi a conciziunii, 
impusă de technica ziarului dar cu condiția de a reținea 


existența concretă şi specifică, iar nu numai o schemă avidă 
şi abstractă. 


142 Recenzii 


Inteligentă, cu poezie în suflet, Profira Sadoveanu po- 
sedã şi o cultură care-i permite să înțeleagă toate proble- 
mele care frămintă sufletul şi impregnează opera şi perso- 
nalitatea scriitorului sau a scriitoarei, fără a cădea în amă- 
nuntul anecdotic, a mahalagismului, ca să-i zicem pe nume. 

Sufletul cititorului e limpezit de orice aluzie meschină 
şi acest sentiment ge desăvirşită încredere în lealitatea re- 
porterei, face, fără îndoială, incă unul din farmecele repor- 
tajului său, care-şi păstrează o frumoasă ținută spirituală. 

S'a discutat mult dacă reportajul este sau nu gen literar. 
Discuţia pare fără nici o bază. Totul depinde de talentul 
celui care semnează. Au fost şi sunt reporteri celebri în 
toate ramurile reportajului, scriitori consacrați prin faptul 
că şi-au strîns reportagiile în volum, trecînd astfel dela zi- 
ar la carte, Mulți reporteri sunt romancieri, care au plecat de 
la roman la reportaj, ca frații Tharaud, sau au trecut de ia 
reportaj la roman. Aceasta dovedeşte cât de inutile sunt dis- 
cuțiile pe această temă, mai ales în vremurile noastre cînd 
gustul literar al epocii favorizează atît de vădit compozițiile 
care, plecînd de la un simbure central, dela un fapt real şi 
necontestat, caută să construiască în jurul lui toate atitudi- 
nile posibile ale omului sau ale evenimentelor, în diferite 
împrejurări pe care le creiază imaginația, 

Nimic nu ne îndreptățeşte a crede, deci, că autoarea 
„Mormolocului', comoară de notații juste şi de frumuseți li- 
terare, nu va scrie poate foarte curind un roman, pentru 
a reveni apoi la reportaj sau fără a-l părăsi cătuşi de puţin. 

Interesant pentru noi este şi faptul ca cea dintii operă 
de acest fel se datorează unei femei, care a dovedit acolo cu 
strălucire multe din calitățile femeii, fără nici unul din de- 
fectele ce i se atribue de banala opinie publică. 

1. $. 


T. D. MARUȚA: „Cazul T. Pisani și neologismele în limba 
Română. — Craiova, 1937 


Este cunoscută de toți activitatea „lingvistică“ a d-lui 
Pisani: în coloanele unui ziar de tiraj, d-sa tună săptăminal 
contra neologismelor, contra pornografiei, contra autorilor 
editați de întreprinderi concurente, etc. Intre cei atacați a 
fost şi d. T. D. Măruţă, profesor de limba romină la Craiova 
şi unul din cei mai distingi membri ai corpului didactic. 

D. Măruţă a publicat, în introducerea la o ediție a lui 
Caragiale, un studiu asupra neologismelor întrebuințate de 
acest autor. Atita a fost de-ajuns ca să-şi atragă fulgerele 
d-lui Pisani. In mai multe articole, acesta a revărsat torente 
de insulte asupra profesorilor de limba romînă, care nu se 
consacră exclusiv luptei contra neologismelor. 


Recenzii 143 


In broşura publicată acum, d. Măruţă, pe un ton mode- 
rat, cu multă obiectivitate, arată de ce campania d-lui Pisani 
este greşită. Marii scriitori romini (Odobescu, Eminescu etc). 
citați ca model de puristi, au întrebuințat ei înşişi extrem 
de numeroase neologisme. A-i da ca model de limbă neaoză 
înseamnă a arăta că nu i-ai citit. De altfel, dacă arhaismele 
îşi au farmecul lor, nu se poate zice că neologismele sint 
întotdeauna cu totul lipsite de savoare, D. Măruţă aduce în 
această privință un număr de exemple copleşitor, 

Nu vreau să rezum aici toate argumentele excelentului 
profesor de la Craiova. Cititorii vor avea mai mult de cîş- 
tigat citind broşura. Dar voi mai releva un singur fapt pe 
care-l găsesc de o extremă gravitate. O profesoară îi scrie 
d-lui Pisani că tinerii normalişti, cînd părăsesc băncile şcoa- 
ei, „duc cu ei un mare bagaj de neologisme, de care numai 
ltimpul şi satul îi scapă“. Şi d, Măruţă adaugă pe bună drep- 
tate: „Timpul şi satul“, iată emblema celui mai cumplit ob- 
scurantism din cite s'au ivit în cursul veacului al XX-lea!“ 

In adevăr, părăsirea neologismelor sub acțiunea timpului 
şi a satului arată că unii învățători, după ce şi-au 
luat postul în primire, nu mai citesc nimic: nici literatură, 
nici ştiinţă. nici ziare. Nimic, Pentru că altfel, dacă ar citi 
ceva, indiferent ce, ar fi imposibil să nu păstreze neologis- 
mele învățate în şcoală şi chiar ar primi altele noi. 

Avind de ales între a renunța sau la cultură sau la neolo- 
gisme, unii intelectuali şi patrioți se decid pentru prima al- 
ternativă. 

G. 


B. P.-HASDEU, Cuvente den bătrăni, texte alese. Cu o introdu- 
cere și note de J. Byck.-Bucureşti, Cultura Naţională, 1937, 


e S'au împlinit anul acesta 100 de ani de la naşterea, şi 
30 de ani de la moartea marelui istoric, filolog, lingvist şi 
literat Bogdan Petriceicu-Hasdeu. Sua vorbit mult despre el 
cu această ocazie, i s'au relevat meritele si i s'au subliniat 
şi defectele. Dar dacă toată lumea a auzit de Hasdeu şi cu- 
noaşte biografia lui, puțini sînt acei care-i cunosc opera prin 
directă lectură. 

In ce priveşte partea ştiinţifică, ignorarea aceasta se 
explică uşor prin faptul că lucrările lui Hasdeu, deşi în 
general foarte aproape de înțelegerea marelui public, nu se 
găsesc decit în ediții vechi, şi unele dintre ele sint de multă 
„vreme epuizate. 

Lucrarea cea mai direct accesibilă cititorului mijlociu 
este fără îndoială Cuvente din bătrâni, vastă culegere — 
din păcate neterminată — de texte vechi, culte si populare, 
cu introduceri şi note istorice, filologice şi lingvistice, după 


144 Viața Rominoască 


care urmează o istorie a limbii romine, Textele editate de 
Hasdeu pot fi luate încă şi astăzi ca model de scrupulozi- 
tate în reproducere, de exactitate în tipărire, şi de gust în 
ce priveşte alegerea. Cu bună dreptate, programa analitică a 
liceelor a prevăzut citirea unor părți din Cuvente în ultimele 
clase. 

Din păcate, exemplarele din această măreață operă au 
devenit extrem de rare, aşa încît cititorii sint în general 
obligați să se restringă la cele citeva pagini reproduse în 
manualele de limba romină. De o reeditare nu poate fi vorba: 
ar fi o lucrare prea prea costisitoare, şi nici nu şi-ar ajunge 
în totul scopul, deoarece nu toate capitolele prezintă aceeaşi 
importanță 

Se impunea deci publicarea unei crestomații din Cuvente, 
sarcină pe care şi-a luat-o d. Jacques Byck, un distins speci- 
alist, a cărui pricepere în materie de editare a textelor este 
bine cunoscută, După ce a ales textele cele mai caracteristice 
din toate capitolele, însoțite de o culegere de note ale lui 
Hasdeu, d. Byck a adăugat o serie de note personale, căci 
progresele ştiinţei au lăsat de multe ori în urmă pe autorul 
Cuventelor. Cititorii vor găsi astfel la sfirşitul volumului 
ultimul cuvînt al ştiinţei cu privire la toate problemele discu- 
tate în introducere şi în note, şi voraveaun Hasdeu, cu spi- 
ritul şi cu fantezia lui, dar pus la curent cu vederile actuale 
ale savanților. 

Unul din marile merite ale lui Hasdeu a fost desigur metoda 
cu care a tipărit textele vechi. Pentru a nu micşora acest 
merit se impunea ca d. Byck să dea o reeditare ferită de 
greşeli de tipar, Oricine a reprodus vre-odată un text vechi 
ştie cit e de grea această muncă. Totuş d. Byck a reuşit să 
evite în totul erorile şi să dea o ediție impecabilă, 

Cuventele devin astfel accesibile elevilor de liceu, care vor 
putea împlini cerințele programei, studenților în litere şi în 
general acelora care cred că e necesar să cunoască direct o- 
pera unuia dintre cei mai mari savanți romini ai secolului 
al XIX-lea, A 


BOGDAN PETRICEICU-HASDEU: Scrieri literare, morale 
şi politice. Ediție critică cu note și variante de 
Mircea Eliade (2 volume. Fundaţia pentru litera- 
tură şi artă „Regele Carol Il”. București, 1937). 


In schița biografică cu care îşi începe ediția operelor lui 
B. P. Hasdeu, d. Mircea Eliade înseamnă sub anul 1907, 
vara: „Agonia lui Hasdeu, singur, uitat, la Castelul din Cim- 
pina”. La treizeci de ani dela moartea lui, Hasdeu a încetat 
de a mai fi uitat. El e necunoscut. Afară de cîțiva specia- 


Recenzii 145 


lişti, cine îşi mai îndreaptă privirea spre vre-o lucrare a lui? 
Şi cîte şi care din scrierile lui Hasdeu sînt răstoite chiar de 
aceştia? 

Aşa stind lucrurile, te întrebi dacă e mai mare nedrepta- 
tea ce i se face memoriei lui Hasdeu decit paguba ce o su- 
ferim prin ignorarea operei unei minți strălucite. Oricum ar 
fi, e trist. In istoria culturii noastre moderne, Hasdeu a avut 
un rol hotăritor de deschizător de drumuri. Indiferent de 
ceeace a rămas în picioare din teoriile lui linguistice sau 
istorice, el e creatorul linguisticei romineşti în sens modern, 
cl e întemeietorul la noi al istorici ca ştiinţă. Adevărata fi- 
lologie rominească de la el începe, în cercetarea folklorului 
el ne-a deschis ochii, iar modelul unui dicționar rominesc 
grandios el ni l-a oferit. Și n'a fost numai un savant stră- 
lucit şi fecund. A fost un mare poct, un perfect dramaturg, 
un ginditor original, un ziarist pasionat şi viguros, un critic 
pătrunzător şi caustic. 

Se înțelege deci cît poate fi de îmbucurător că, în mij- 
locul acestei indiferențe, apar — rare, dar cu atit mai de 
prețuit — mărturiile unei venerații răscumpărătoare. Astfel, 
acum cîțiva ani, publicind o ediție ştiinţifică de scrisori ro- 
mineşti vechi, Lettres roumaines de la fin du XVl-e et du 
debut du XVIl-e siècle tirées des Archives de Bistritza (Tran- 
sylvanie), d. Al. Rosetti a închinat-o „memoriei lui Bogdan 
Petriceicu-Hasdeu, autor al Cuventelor den bătrăni (18783—79)“. 
In calitatea de director al Fundaţiei pentru literatură şi artă 
„Regele Carol II“, tot d-sa a dat la tipar, anul trecut, Ince- 
puturile literare ale lui B. P,- Hasdeu, publicate prin grija 
d-nei E. Dvoicenco. De asemeni a primit la „Cultura Naţio- 
nală“ o ediție prescurtată a capodoperei lui Hasdeu, Cuvente 
den bătrăni, ediție îngrijită de subscriitorul acestor rînduri. 
In sfirşit, tot d. Rosetti a încredințat d-lui Mircea Eliade 
publicarea unei culegeri de scrieri literare, morale şi poli- 
tice, care a şi apărut sub auspiciile Fundaţiei pentru litera- 
tură şi artă „Regele Carcel II“, în cursul acestei veri.! 

D. Mircea Eliade şi-a luat asupră-şi o răspundere mare. 
Să alegi din miile de pagini ale lui Hasdeu atita cit să poată 
încăpea în citeva sute nu-i tocmai uşor, mai cu seamă cînd 
ai aface cu scrieri din domeniile cele mai variate, risipite în 
publicații diferite, şi cînd îți lipseşte un studiu analitic şi 
biografic, fie cit de vag. Cu un devotament care-i face onoare, 
d-sa a pornit totuşi la lucru şi, spre deplina satisfacție a ce- 
lor care ştiu prețui o asemenea osteneală, şi-a dus opera la 
bun sfirşit. Antologia d-sale, pregătită cu îndelungă răbdare 


1) Locuri de cinste, printre cercetătorii care s'au consacrat stu- 
diului vieţii şi operei lui Hasdeu, se cuvin d-lor Barbu Lăzăreanu și 
Liviu Marian. 


146 Viaţa Rominească 


şi cu meticulozitate, ne dă o desăvirşită imagine a persona- 
lității lui Hasdeu ca poet, eseist şi ziarist. 

Culegerea d-lui Eliade începe cu treizeci şi una de poc- 
zii, la care se mai adaugă, la sfîrşitul volumului I, încă unspre- 
zece. Toată evoluția poeziei lui Hasdeu e oglindită aici, de 
la faza începutului de tip Bolintineanu: 


Ştefan Tomşa Vodă plinge 'n închisoare 

Aruncat în lanțuri şi lipsit de soare: 

„Ah! de ce, Moţțoace, m'ai urcat pe tron?“ 
(Ştefan Tomşa Vodă şi Vornicul Ion 
Moţoc in prinsoare la Leopole, 1564) 


„Robi să nu se facă! Nu voi să mă 'ncure!l 
„Piară tot ce-i Turc!“ 
Astfel Ionașcu Vodă porunceşte. 
Zbirnie săgeata, și funebru-i cint 
Acordat în vint 
Şueră prin carne și-apoi amuţeşte! 
(Ionaşcu Vodă. Baladă. 1574) 


pină la deplina măturitate din poema Dumnezeu: 


Un cîntec, numai unul şi cel mai de pe urmă, 

Voind să-l smulg din mine, îl azvirlii în cer; 

Și ca să prind fugarul, zburat-am după dinsul: 
âzui eternitatea... 


şi pină la poezia care ne dezvălue un precursor al lui Topir- 
ceanu, de acum 70 de ani: 


Dar oase — lucru îndrăcit! — 
Tot nu ajung de-a binele; 
Și drumul nu s'a isprăvit: 
i-l rid pin’ şi găinele, 
(Treisprezece! O baladă în genul lui Schiller). 


Profunzimea cugetării, imaginația fără friu, umorul sar- 
castic, o uimitoare virtuozitate în versificație — iată cali- 
tățile poeziei lui Hasdeu, calităţi pe care le pune atit de bine 
în lumină alegerea d-lui Eliade. 

Proza literară a lui Hasdeu e reprezentată prin nuvela 
Duduca Mamuca — Din memoriile unui studinte, scriere pli- 
nă de vervă tinerească, în care ficțiunea slujeşte pe alocuri 
drept paravan al satirei unor moravuri şi personaje autentice. 

Răzvan şi Vidra, model de dramă romantică, minunată 
prin puterea de evocare şi prin versul curgător, e reprodusă 
în înregime. 

De asemenea bine alese sînt eseurile: Filozofia portretu- 
lui lui Ţepeş, Dicţionare şi dicționare (introducere la tomul 
II din Etymologicum Magnum Romaniae) şi Fondul basmu- 
lui (un fragment din capitolul Basm, care ocupă 57 de co- 
loane în Etymologicum...). O vastă şi variată cultură, pre- 


Recenzii 147 


cum şi un dar fermecător dea expune apar în aceste scrieri, 
în care Hasdeu îmbină fantezia cea mai îndrăzneață cu cele 
mai sigure rezultate ale ştiinţelor pozitive, 

Cea mai mare parte a volumului al doilea e ocupată de 
scrierile grupate în capitolele „Pamflete şi cronici“, „Morală 
şi profetism rominesc“ şi „Articole politice“, scrieri de un 
deosebit interes documentar, dar prețioase mai ales pentru 
înţelegerea deplină a unei personalități de o complexitate 
puţin obişnuită. 

D. Mircea Eliade nu s'a limitat la alegerea scrierilor a- 
mintite mai sus. D-sa a adăugat, la sfirşitul volumului I, va- 
riantele operelor literare, iar la sfirşitul volumului II a dat 
o serie de note ample, pentru a lămuri rostul unora dintre 
articolele politice. 

In introducerea de prezentare a personalității lui Hasdeu, 
d. Eliade a pus toată căldura şi simpatia pe care le merită 
acest strălucit învăţat, „unul dintre cele mai uluitoare genii 
pe care le-a zămislit neamul rominesc“, 

Dacă mai ținem seama că d. Eliade ne-a dat cea dintii 
schiță biografică („Curriculum vitae“) şi cea dintii listă a 
scrierilor lui Hasdeu („Contribuții bibliografice"), cît s'a pu- 
tut mai desăvirşite, putem afirma că d-sa nu a omis nimic 
pentru a pune la indemina iubitorilor de carte o ediție cri- 
tică impecabilă. 

lată de ce d-sa are dreptul la recunoştinţa noastră, în 
aceeaşi măsură în care se cuvine să fim recunoscători Fun- 
daţiei pentru literatură şi artă „Regele Carol II“ şi directo- 
rului ei, d. Al. Rosetti, fără grija cărora opera literară şi 
politică a lui Hasdeu ar fi continuat să rămină, ca şi atitea 
altele, „înnecată“. 

B. 


A. LAPEDATU: Un episod revoluționar în luptele naționale 
ale Rominilor de peste munți acum o jumătate de veac. — 
Memoriile secțiunei istorice ale Acdemiei Romine. — 1937. 


D-1 Alex. Lapadatu face un interesant şi documentat istoric 
al unci mişcări revoluționare întreprinse de „Irredenta Ro- 
mină“ din Ardeal, care mişcare, prin proclamația răspindită 
la 18 August 1885, a determinat o intensă corespondenţă între 
cele două cancelarii. 

Şaselromini ardeleni fură atunci expulsați din Rominia: Gh. 
Secăşanu, Gh. Ocăşanu (autori ai proclamației), Alexandru 
Ciurcu (director al ziarului „L/'independance roumaine“), 
Nicolae Ciurcu (tatăl lui Alexandru), I. Droc Bănciulescu 
(casier al ziarului şi secretar al societății „Carpaţii“) şi J. 
Corneanu (funcționar la Calea Ferată), 


148 Viața Rominească 


Primii trei fură trimişi peste graniță prin Galaţi la Pa- 
ris, iar ceilalți prin Giurgiu la Rusciuc, 

Aceste întimplări stirniră o mare emoție în presă, în 
opinia publică şi în cercurile politice. Se făcură numeroase 
interpelări în parlament, unde vorbiră bărbații cei mai de 
seamă de pe atunci: Brătianu, Orleanu, Mirzescu. Eugen 
Stătescu, Dim. Sturza, C. Boerescu, şi, în fine, cu un deosebit 
talent, Mihail Kogălniceanu, care invoca sentimentele de odi- 
nioară ale aceluia care acuma iscălise expulzarea: 

„Dacă d-l Brătianu a uitat astăzi îi aduc aminte de poc- 
mul lui Michelet! Fac apel, d-le Ioan Brătiene, la tinerețele 
d-tale, la cele ce profesai pe atunci, etc., etc.“, Ion Brătianu 
ii răspunde „ca sã— zicea el— şterg lacrimile de pe fața 
d-lui Kogălniceanu“. „Să-i aduci înapoi (pe exilați) şi le-ai 
şters“ îi răspunse Kogălniceanu. Dar Brătianu fu inflexibil, 
şi explică Parlamentului cu cită durere a trebuit să facă ce 
făcuse. „Eşti în eroare, d-le Kogălniceanu, căci numai aruncați 
(afară din țară) nuau fost. Am luat pentru dinşii toate pre- 
cauțiunile posibile ca sănu sufere. Bine voeşte a te informa 
dacă, în această privință, nu am luat mai multe precauțiuni 
dacit am luat pentru înşişi copiii mei cînd i-am trimis la 
studii în străinătate. 

Căpetenia exilaților, Secăşanu, după ce a stat citva timp 
în surghiun, s'a întors în țară unde îşi reluă locul său „mo- 
dest de profesor secundar la Severin, la Tulcea şi la Măgu- 
rele, unde se şi sfirşi din vieață, la 1930, în virstă de 72 de 
ani, ignorat de presa ce acumo jumătate de veac făcuse atita 
zgomot în jurul numelui său. E singurul din tovarăşii de 
exil care a avut norocirea să vadă Rominia întregită“, 

In privința acestei ultime aserțiuni, trebue să amintim 
că Alexandru Ciurcu, unul din acei şase exilați, a avut ace- 
caşi norocire, deoarece a murit la Bucureşti în 1922, după 
ce mai fusese, în timpul războiului, internat de germani. 

Lucrarea d-lui Lapedatu cuprinde,ca anexe, întreaga co- 
respondență diplomatică referitoare la proclamația dela 1885 
şi la expulzarea celor şaşe Romini. K 


COOPERATIVA MUNCITORILOR STRĂINI DIN U. R. S. S.: 
Procesul centrului antisovietic troțkist, Moscova 1937. 


Un volum extrem de interesant, unde sunt trecute în 
extenso toate desbaterile procesului, cu pledoarii, rechizito- 
riu şi cu „ultimul cuvint” al fiecărui acuzat, la care s'au 
adăogat şi rezultatele expertizelor tehnice judiciare. 

Caracteristice sunt atit atitudinea tribunalului cit şi ati- 
tudinea vinovaţilor. Cuvintarea acestora samănă ca însăşi 
cu un rechizitoriu, Cer singuri pedeapsa cea mai aspră. De- 


EE ane ta 


E e ea 


l 
| 
i 


Recenzii 149 


clară că nu solicită indulgență, pentru că, spun ci, o crimă 
ca a lor nu merită îndurare. 

Această atitudine a produs efect asupra tribunalului. 
Mulţi din acuzaţi m'au fost împuşcaţi, ci doar osindiți la 10 
sau chiar numai la 8 ani închisoare, şi nu cu pierdere defi- 
nitivă a drepturilor politice. 

E interesant de căutat criteriul după care curtea de ju- 
decată a acordat aceste atenuări de pedeapsă. In nici-un caz 
înduioşarea. Motivele au fost tot sociale, legate direct de 
utilitate, de calitatea personală a condamnatului, de calitatea 
lui politică şi culturală, 

O mare personalitate poate aduce mari servicii patriei 
sale. Este deci interesantă pentru republică indreptarea şi 
revenirea la adevăr a unui om superior. Cuminţit, el poate 
iarăşi fi de folos țării. Aceste considerațiuni justifică oare- 
care cumpănire şi chiar indulgență înainte de a trimite pe 
un asemenea om la moarte. 

Pe de altă parte, dacă printre acuzați, vre-unul s'a dove- 
dit a fi fost un minuscul personaj, fără educație socială, fără 
talent muncitoresc, atunci el prezintă un pericol public mai mic 
şi poate chiar mai puțină vinovăție. Nu ar fi drept ca lui 
să i se aplice aceeaşi pedeapsă ca de pildă lui Koriazev, di- 
rectorul regional al căilor ferate, care, înțeles cu Japonezii, 
a făcut să sară nenumărate vagoane de tren încărcate cu sol- 
daţi sovietici, 

In rezumat, criteriul de discriminare a pedepselor a fost 
valoarea personală a vinovatului, Cind această valoare este 
fie special de mare fie special de mică, se cruță viața cul- 
pabilului şi se dă o pedeapsă relativ neînsemnată, 

Din toate aceste cazuri, vom semnala două caracteristice: 
Arnold şi Radek. Avocatul lui Arnold spune: „acuzatul este 
unul din personagiile cele mai neînsemnate şi se prenumără 
printre aceia care pot fi numai executori în această organi- 
zație şi nu pot juca nici-un rol", Şi i se dă numai închisoare 
pe opt ani. 

Şi, invers, iată ce spune procurorul Vişinski despre 
Radek: „Radek e unul din troțkiştii cei mai de vază, şi, să 
fim drepți, unul dintre cei mai talentați şi mai îndărătnici. 
Pe timpul lui Lenin el ducea războiu impotriva lui Lenin, 
după Lenin duce războiu împotriva lui Stalin. Mărimea pri- 
mejdiei lui sociale, primejdiei lui politice, este direct pro- 
porțională cu aptitudinile lui personale. El e incorigibil. El 
e acela care deține în Centrul troțkist antisovietic portofo- 
liul externelor., El duce tratativele diplomatice cu citeva 
persoane străine, El este unul din oamenii cei mai de incre- 
dere şi mai apropiați de Troțki; este hatmanul principal al 
acestei bande“, 

Ne-am aştepta ca el să fie cel mai aspru pedepsit. Nici- 
decum, Zece ani de închisoare, şi atita tot. 


150 Viața Rominească 


Dar poate că a dovedit că nu-i atit de vinovat? Nici 
asta. lată textul „ultimului cuvînt al acuzatului Radek“: 
„Cetăţeni! După ce m'am recunoscut vinovat de trădare de 
patrie, este exclusă orice posibilitate de a pronunța pledoarii 
de apărare. Nu există asemenea argumente pentru un om 
matur, care nu şi-a pierdut judecata, să le poată invoca 
pentru trădarea de patrie. Nu pot să cer nici circumstanțe 
atenuante“, 

Care să fi atunci explicația că Radek se numără printre 
cei cruțați? Explicația e foarte simplă. Oricit de mare ar fi 
fost ura tribunalului împotriva unor vinovați care au cauzat 
moartea atitor lucrători şi au conspirat, atit împotriva Sta- 
tului înlăuntru, cit şi cu puteri străine în afară, tribunalul 
se gindeşte rece la raportul obiectiv dintre om şi societate, 
cintăreşte valoarea omului şi implicit pe aceca a serviciilor 
ce le poate aduce comunității, şi, dacă o cît de mică speranţă 
mai există că vinovatul se va îndrepta, încearcă această şansă, 
Cu alte cuvinte chestiunile sentimentale sunt lăsate de o 
parte. Atit înduioşarea, mila, cît şi ura, răzbunarea. Se con- 
sideră exclusiv utilitatea serviciilor cetăţeneşti care se pot 
aştepta dela individul în chestiune. E singura realitate care 
poate modifica purtarea tribunalului. O purtare, după cum 
vedem, destul de deosebită de aceea obicinuită a Curţilor de 
Justiţe. 5. 


AL. GRAUR: Neologismele. Fund. Regale, 1937 


In acest studiu care, o putem spune fără exagerare, 
epuizează chestiunea, se arată cusururile de judecată ale puriş- 
tilor oameni de obiceiu necultivați, care nu pot şti de pildă 
dacă „pedestru“ e neologism din veacul al XVI sau dacă eè 
moştenit direct din latineşte. „Cei mai mulți vinători de 
neologisme, oameni ceva mai în virstă, se mulțumesc să facă 
o comparație între ceeace ştiu din tinerețea lor şi ceeace 
află acuma: tot ce nu au întrebuințat ei în copilărie e 
anatemizat**: 

Autorul arată cum ncologismele abundă în Negruzzi, 
Ghica, Odobescu, Eminescu, etc. Mai arată cum propaganda 
aceasta puristă absurdă falşifică cultura tineretului. Astfel, 
„o profesoară de limba romînă povestea deunăzi cum, discu- 
tind cu elevele meritele scriitorilor romini contemporani, a 
pomenit şi de opera d-lui Liviu Rebreanu, Dar una dintre 
eleve i-a replicat cu vădită reprobare: „Rebreanu întrebuin- 
ţează neologisme!“, şi profesoarei i-a fost cu neputinţă să-i 
narpia elevei părerea, „pentru că aşa a citit ea în cutare 
ziar”, 

„Mai departe autorul arată avantagiile unei limbi de a 
avea sinonime; mai ales pentru literatură, este aceasta folositor. 


Recenzii 151 


De altminteri, nu există sinonime perfecte, ci nuanțe 
diverse ale aceleiaşi idei, ceeace iarăşi imbogățeşte şi înmlă- 
diază atit limba cit şi — mai ales — gindirea, 

Afară de asta, neologismul poate produce efecte comice, 
de pildă „dinţi fireşti“ în loc de „dinți naturali“ sau „ale- 
gere firească“ în loc de „selecție naturală“. 

In sfîrşit, adescori ncologismul alungă cuvintul neaoş, 
şi nimeni nu poate împedica asta. „Să deschidem — zice DI. 
Graur — la o pagină întimplătaare excelentul dicţionar al lui 
Tiktin, care reproduce elementele de vocabular de azi şi din 
trecut. Găsim astfel la rind: iorangiu „(plăpumar)“ (turc), 
iorgantin „organdi“ (oriental), iorgavan „liliac“ (sirb), ior- 
toman „viteaz“ (turc), iosag „avere“ (ungur), iotă „cantitate 
minusculară“ (grec), iotesie „adopțiune“ (grec), iovă „un fel 
de salcie“ (slav), ipac „deasemenea“ (slav), ipingea „manta“ 
(turc), ipochimen „persoană“ (grec), etc...“ Ceeace dovedeşte: 
că foarte multe din neoşisme sunt în realitate nişte per- 
fecte neologisme, şi al doilea că şi ele, la rindu-le, dispar 
din limbă, gonite de alte neologisme — dacă se poate spune — 
noi. 

„Există, ce-i drept, neologisme care mă agasează şi pe 
mine“ — spune autorul, întrebuințind verbul „a agasa“ fiindcă 
toată populația orăşenească romină il foloseşte, şi pentru că, 
dintre toate vorbele din limba romină, el e singurul care 
dezignează exact sentimentul acela de enervare pe care il 
produce un neologism nepotrivit, „in special — adaugă d. 
Graur — acelea intrebuințate pentru a arăta ce om subțire 
este vorbitorul. Dar limba fiind un factor social, ea nu ţine 
seamă de gustul unci persoane izolate“, 

D. Graur se sileşte să „liniştească pe cei ce s'ar speria 
că limba romînă sf.va transforma total, astfel încît, la un 
un moment dat, să nu mai putem înțelege texlele cele vechi“, 
In primul rind — explică autorul — „trebuie să ținem scamă 
că numai o anumită categorie de cuvinte este foarte suscepti- 

+ bilă de a se schimba, anume termenii culturali, tehnici, şi 
mai ales cei privitori la administrație, Influența slavă ne-a 
adus pe vornic, postelnic, nacealnic, etc.; cea maghiară pe 
pircălăb, dărăban, pirgar; cea turcă pe zapciu, agă, beizadea; 
cea greacă pe ipistot, logofăt, ipochimen, etc. Toate s'au În- 
locuit unele pe altele sau au fost toate înlocuite de elemente 
romanice şi latine, Iar dacă sar întîmpla ca Europa să nu 
se unifice curînd şi prestigiul țărilor latine să scadă şi să 
fie înlocuit cu al altor țări, de altă limbă, ne-am putea aştepta 
să vedem termenii noi: prefect, comisar, înlăturați şi înlo- 
cuiți prin cuvinte din cine ştie ce limbă care ar fi atuuci la 
modă. In timpul acesta, cuvintele principale din limbă: 
casă, mamă, ochi, picior, a zice, a crede şi atitea altele, şi 
mai ales materialul gramatical, conjucțiile, prepozițiile, etc., 


152 | - Viaţa Romineană 


rămân neschimbate de două mii de ani şi vor răminea degigur 
atita cît va dura limba romînă“, 

Autorul mai semnalează şi un alt avantaj al neologismului, 
acela de unificare lingvistică între popoare şi de extensiune 
mondială a literaturilor naționale, avantaj cultural care nu-i 
neglijabil. 

Și d. Graur conchide documentatul şi inteligentul d-sale 
studiu, indicînd care-s cei doi factori esențiali de pătrundere 
a neologismelor într'o limbă. Unul ține de cunoştinţele vor- 
bitorului; cellalt de cunoştinţele auditorului sau lectorului. 
„Primul factor este atit de evident, încît e inutil să mai fie 
explicat: nimeni nu poate împrumuta elemente ditr'o limbă 
pe care n'o cunoaşte. Cel de al doilea nu e nici el prea greu 
de prins: poţi să cunoşti oricit de bine limba japoneză, dar 
nu-ți vei permite, într'o publicație rominească privitoare la 
lucruri de la noi, să strecori adjective sau verbe japoneze, 
căci cititorul nu va înțelege nimic. Prin urmare faptul că un 
cuvînt străin e într'un text sau într'o conversație presu- 
pe în general că cititorii sau auditorii îl cunosc de mai 
nainte, din limba de origine. Aşa dar, în afară de termeni 
tehnici, care dispar tot aşa de repede cum apar, terenul 
pentru recrutarea ncologismelor este destul de restrins, şi 


puriştii pot să doarmă liniştiți“, z 


CONST. ez : Probelemele psihologiei moderne. 


Di, Const. Georgiade aparține celei mai interesante ca- 
tegorii de intelectuali, a căror prezență într'o societate con- 
stitue îmbucurătoarea mărturie a unei civilizații înaintate. D. 
Georgiade este un „Privatgelehrter“, un cercetător specialist 
în toată puterea cuvîntului care nu practică în chip profe- 
sional psihologia. D. Georgiade nu-i profesor, ci savant pur 


şi simplu, aşa cum e, de pildă, în Franţa, Fr. Paulhan, cu ' 


care se asamănă şi prin aceea că amindoi sunt directori de 
bibliotecă. 

In volumul de față d. Georgiade face un inventar alcelor 
mai de seamă curente care fecundează — şi unele chiar 
„constitue“ psihologia de azi, concepţia bio-chimică a beha- 
vioriştilor, conduitismul lui Janet, psihologia lui Rădulescu 
Motru, teoriile asupra naturii inflexului nervos, şi altele. 
Dar asupra acestei interesante lucrări ne propunem a reveni. 

5. 


1937, — ANUL XXIX 


Nr. 10 — OCTOMVRIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ȘI C. VIŞOIANU 


Victor Eftimu 
L Vinea 

fon Pilot 

6. Călisesca 
Herta Schwammen 
Al. Philippide 
V. Jinga 
Ciotori 

H. Blazian 

N. Corbu 

D, |. Suchianu 
C., Vişolanu 


M. Ralea 

Dr. M. Nasta 
N. Oprescu 
V. Nicolau 


SUMARUL: 


Don Juan fp. 3) 

Camera Leoparziler (p. 4) 

Din Baudelaire (p, 21) 

Eugen Lovinescu, (p. 25) 

Mașina de locuit (p. 41) 

Astralis (p. 47) 

Burghezia în Ardeal și Banat (p. 50) 

Aspecte și factori doterminanți în viața amerizană |p. 57) 

Inceputurile picturii modeme în Muntenia |p. 47) 

Politica engleză Intre pace și rärbolu (p. 75) 

Cronica literară (Intra dintre și între, p. 83) 

canak ozternā [Destinu] Micii Ințelegeri. — Conferința dela Nyon, 
p. 

Cronica interaā (Pesibilităţi de succesiune, p: 95) — 

Cronica ştiinţifică (Sterilizarea eugenică, p. 98) 

Cronica plastică [Entartete Kunst, p. 103) 

Cronica Militară (Luptele dela Shanghai. p- 110) 


MISCELLANEA : (p. 115}; Din antologia scrisului sominese. — Portretul No. 5.— Colelalte 4 
portrete ale d-lui Lovinescu. — M. Eminescu și Gr. Cantacutino. — Observațiile unui profesor de 
limba romină. — t Sandu Caligari. 


RECENZII: Victor Eftimiu ; Vorbe, varbo, vorbe: Alcalay. — Elena Farago: Poorii — Lu- 
creția Petrescu: Mărăcini, — C. Constante: Haidueli Pindului, — G, Strat: Elogiul Iber- 
tății. — Al. Antemiroanu: Din vremea lui Căpitan Costache, roman istorie: ed, îngrijită şi 
prezentată de Apriliana Modianu. — Emi! Cioran: Schimbarea la față a Romîniei. — Emanoil 
Bucuţa: Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu În scrisori, od. Fund, Rogale. 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA: STRADA CLEMENCEAU Ne. 9 


| BIBIJETECA, UNIVERSITATI] TAŞI 
FL 


Îi 18 DEC 1937 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ ŞI IDEOLOGIE 


DIRECTORI: M. RALEA ȘI C. VIŞOIANU 


ANUL XXIX 
OCTOMBRIE 1937 


DON JUAN 


Satan scripcar şi Moartea se unesc 
Să-mi cinte arii grave şi selecte. 

E cel din urmă bal. Imbătrinesc 

Sătul de frumuseţile perfecte. 

Aminta, Clara, Bianca, Leonor 

Şi Consuella mult-pasionata 

Zadarnic trec rizind subt măşti, sonor: 
Eu astăzi voi dansa cu cocoşata! 


O simt murind de vis în preajma mea: 

nu m'a iubit mai mult ca ea niciuna... 

Pe toate le-am minţit, dar pentru ea 
Luceferi imi vor înflori minciuna. 

Și-a pus o mască: toți o recunosc... 

Ii spun pios: „—Tu eşti mult aşteptata!...“ 
In cint de oase şi'n parfum de mosce 

Eu astăzi voi dansa cu cocoşata. 


O inimă subt umerii adinci 

Subt pieptul mic, de os bombat, mă poartă: 
Trofeu suprem — gazelă printre stinci — 
Imi va sburda pe tinerețea moartă. 

Subt candelabrele ce scad şi pling 

Deşi-i tirziu şi valsul încetat-a, 

„Hai păsărică strimbă să te string: 

Vreau să dansez cu tine, cocoşata! 


INCHINARE 
Prinţesă Moarte, ai trecut prin bal 
Şi mi-ai şoptit că s'a stirşit sonata.. 
Te-ascult: inchei amurgu-mi triumfal 
„Dansind în zori de zi cu cocoşata... 


Victor Eftimie 


CAMERA LEOPARZILOR 


O bătaic în uşe. Se ivi figura roşiatecă a lui Ieronim, -» 


iar în urma lui, cu o palmă mai jos, Andrei Sima recunoscu 
monoclul lui Clovis. La Sima se intra pe neanunțate. Un ho- 
hot clopotit băețeşte fu salutul introductiv al acestei vizite. 
Un hohot de mirare jovială, ca în fața unei vechi arătări, 
descoperită prin surprindere, arătare simpatică, dar humo- 
ristică. 

Depe divan, Sima nu dădu nici un semn de bună pri- 
mire. Nemişcarea lui cataleptică avea un înțeles plin de 
dispreț: nu face, totuşi, să mă deranjez pentru aceste coti- 
„ diene şi iubite mutre, 

Poate nu avea dreptate. Ieronim nu mai dăduse pe la el 
de vreo şase săptămîni, şi un prieten mai atent ar fi trebuit 
să se intereseze, cel puțin din politețe, de isprăvile lui în 
campania electorală, 

Dar îndărătul celor doi, apărea un străin, mai înalt cu 
o timplă, cu ochii speriaţi, de o culoare coclită şi croiți în 
migdală, cum sunt ai țarilor ruşi în cromolitografii, ochi 
mari sub o frunte de pasăre. Il lăsaseră dinadins în urmă, 
ca pentru o surpriză. — Trebue să semene cu maică-sa, gîndi 
Sima, care nu cunoştea nici pe fiu, nici pe mamă. Sări în 
picioare într'un elan de ospitalitate surprinsă. Făcu lumină. 
Din nou, Ieronim îi propti în față surisul său purtat ca o 
emblemă, şi care aducea cu al tinărului radios depe coperta 
broşurilor ce oferă în 30 de lecțiuni cheia voinţei si a suc- 
cesului. Apoi se întoarse astfel, încît îşi puse în evidență 
profilul lui de şoim domestic şi jumulit., — Fürst Mavro- 
gheni, prezentă el repezit, ca şi cum şi-ar fi adus aminte, 
First Mavrogheni, repetă leronim, aproape cu ironie. Grija 
lui de mic burghez de a nu se arăta intimidat, nici onorat 
de titlul însoțitorului său, era motivul ascuns al acestei agre- 
siuni imperceptibile. Ieronim îi lămuri lui Sima că îi adu- 
sese pe „prințul ăsta simpatic ca să-i vadă tablourile şi even- 
tual să cumpere vreunul. 

— Dar poate nu e momentul potrivit, se scuză Mavro- 


Camera leoparzilor 5 


gheni...; drept răspuns, Andrei aprinse toate luminile ate- 
Lerului. 

„Fiirst-ul'* vorbia romineşte cu accentul moale al apu- 
senilor. Porni să cerceteze atelierul, urmat de cei doi prie- 
teni ai săi, ca de doi adjutanți. Avea un ochiu sigur şi apu- 
cături de senior, nesilite. Se duse deadreptul la un tablou 
anonim, îl desprinse fără ezitare din perete, şi determină, pe 
un ton totuşi întrebător, modestie menită să ascundă sigu- 
ranța de sine, oraşul de origine, şcoala şi secolul. 

Ascultindu-i accentul străin şi elocuțiunea ciudată, Sima 
îi reconstituia în gind o fişă întreagă: — născut în țară, 
crescut în străinătate, şcoală austriacă pină tirziu... dar ce 
fel de şcoală? poate o Academie militară — apoi universi- 
tatea franceză, şi viață pariziană, întors în ţară cu prilejul 
războiului, astăzi aproape ruinat şi foarte obosit... 

„„Vorbirea lui răguşită, inegală, cu acuități neaşteptate, 
fi evoca suişurile şi prăvălirile unui montagne-russe. Here- 
ditate suspectă, complectă Sima seria observațiunilor sale. 

Ieronim şi Clovis îi aruncau priviri discrete şi încin- 
tate: era doar vorba de o descoperire a lor, Fiirst-ul fusese 
găsit de ei şi se felicitau ca de un obiect pe care l'ar fi di- 
buit la vreun anticar neştiutor de comorile-i din rafturi, 
Mindria lor era cît p'aci părintească. 

Mavrogheni alese cu mult discernămint şi cu negusto- 
rească precauție un carton mic şi, spre surprinderea priete- 
nilor, discută prețul, 

— Mon cher, astăzi găseşti un Van Gogh pe 20.000 franci, 
cit despre Picasso, Bragne, Van Dongen, Vlamink, nu mai 
dă nimeni nici o para chioară... Şi trinti un hohot de ris 
atit de violent încît părea că-şi rupe coardele vocale, Ridea 
cu capul şi întreg corpul dat pe spate, iar limba şi-o scotea, 
peste măsele şi dinți, ca pe o mică şi necesară contrageutate. 

Uu tîrg atit de prost, însă, era, în acel moment, bineve- 
nit pentru Sima: îl scutea de un apel la punga lui Adam 
Gună şi de confidențele ce trebuiau născocite ca să-l îndu- 
plece, să-l mistifice, să-l satisfacă, 

— Am o idee! sări Ieronim. Şi propuse, agitat ca deobi- 
ceiu, ca şi cum ar fi fost vorba de o expediție hotăritoare 
în viața celor patru, o vizită la Adam Gună. — Ajungem 
tocmai la cafea, e ora cea mai plăcută. 

Sima şovăia. 

— Ştiu că m'ai nici o poftă, dar trebue să te surmontezi. 
Şi eu trec prin nişte transe pe cari firea ta superficială nu 
o să le cunoască niciodată. 

Clovis sprijini propunerea cu vorbe care se înfingeau, 
ascuțite, în inima plină de tresăriri a lui Sima. — Haide 
Wertherule. Ai o figură de alcov astăzi, — ţi-ai pierdut toată 
ferocitatea. 


é Viața Rominoască 


Prietenii lui Sima, şi cite odată el însuşi, cultivau aprig 
indiscreția. I se păru că vorbele acestea, aruncate cu nepă- 
sare, aveau un înţeles neindoelnic, că erau aluzii sălbatice 
la taina lui delicată. Se pregăti de plecare. First Mavro- 
gheni îşi învelea tabloul într'un jurnal, şi-l purta ca pe un 
ghiozdan prea mare, cu siguranța omului care ştie că-i şade 
bine oricum, 

— Nu-mi place jovialitatea lui Ieronim şi risul lui de im- 
becil, astăzi, şopti, pe drum, Sima. Clovis care şchiopăta cu 
eleganță alături se opri: 

— Ar trebui să-i împrumuți ceva parale. Găseşte dacă 
n'ai. Are o femee bolnavă într'un sanatoriu la Braşov. O 
pneumonie gravă. A venit să caute bani şi pleacă diseară 
înapoi. 

— O femee? Dar par'că plecase în companie electorală? 

— Ce-are aface. Am să-ți povestesc. 

Un taxi. Peste câteva minute se aflau la Adam Gună. 


Feciorul Ambrozie îi pofti în fumuarul pustiu şi adinc. 

Era un vlăjgan svelt, îmbrăcat în haine |scumpe, țără- 
neşti. cu broderii negre şi mineci de borangic. Făt Frumos 
de carte poştală, cu firul ondulat, cu fața, buzele şi unghiile 
uşor sulemenite. Ambrozie preîntimpină întrebarea. 

— Conaşului i-a fost foarte rău aseară. L-a ținut criza 
vre-o trei ceasuri. Am fost noaptea după doctor. 
„= Ne aflăm în camera leoparzilor, lămuri Clovis. Aşa 
îi zice, Aici ţin leoparzii sfat, Nu cei depe jos şi depe pe- 
reți. Ceilalți. Ai să-i vezi dacă ai răbdare. 


— Se deschise uşa. O femee înaltă de statură îşi făcu 
oprirea de efect în cadrul alb. Cei patru se ridicară. Ea 
merse deadreptul la Sima, îi întinse mina şi se porni cu o 
volubilitate mecanică, aproape fără oprire între fraze: — „bine 
ai venit dragă Andrei, dece aşa de rar pe la noi, închipue-ţi 
că ieri era să trimit să te cheme,—nu te speria că nu ţi-am 
pus gînd rău, mi-a trecut beguinul pe care-l aveam pentru 
tine, dar mi-era dor să citim versuri impreună (ţii minte?“ 
şi tu Alcibiade, dorit adolescent...“) Ştii că nenorocitul ăsta 
de Clovis (femeea întoarse un moment capul înspre el, dar 
nu-l salută nici nu-i întinse mîna) mi-a scris în album o 
poezie nouă, în care e un vers foarte frumos, i-a plăcut şi 
lui Adam, stai cum începea, da: „să te sărut mai jos de cin- 
gătoare“ nu-i aşa că-ţi place şi ție? Are talent individul, — 
ce păcat că uită atît de des să se spele, dar ia priveşte, ce 


Camera leoparzilor 7 


mai face Ieronim? Cînd ai picat, ştii că se vorbeau o groază 
de lucruri despre tine. nişte complicații... 

Ieronim se roşi pînă la rădăcina părului şi cu vinele 
timplelor, umflate, cu ochii lui tiviți mai injectaţi ca ni- 
ciodată, se înclină să sărute mina care tartiv se întinsese, 
se'nclină exagerat şi cu o eleganță voit ireproşabilă de curtean 
neizbutit, vrea să acrediteze că încă din copilărie a fost de- 
prins cu asemenea exerciții, care excelează în asemenea ges- 
turi. Un moment femeea schiță şi ca o atitudine învățată de 
doamnă mare, dar părea că se interesează cu totul de alt- 
ceva, şi pironea ochii pe Mavrogheni: cine o mai fi şi dom- 
nul ăsta? Sima prezentă: Prințul Mavrogheni, doamna lada 
Gună. Mavrogheni simți stringerea caldă a Iadei, mina ei 
încăpătoare şi sensuală, 

— Prinţ veritabil sau prinț papal? îi surise lada, suri- 
sul ei oblic şi corupt: dinții neregulaţi şi mici şi un sisiit 
imperceptibil care se accentua în emoție... Iada purta părul 
tăiat a la Jeane d'Arc şi părea o întruchipare modernizată 
şi pervertită a războinicei fecioare. Ochii verzi şi piezişi 
într'o figură neregulată dar mică. O frunte viperiană, ste- 
rilă, implacabil îngustă. In schimb gîtul era generos, o co- 
moară de reflexe calde, umerii şi sinii de o amploare antică, 
sub bluza de mătase şi sub cravata băcțească: vestminte cu 
tendințe „sport“, de o calitate ostentativ fină, pe un corp 
svelt, în care forţa se cumpăânea cu moliciunea. 

Dar şedeți vă rog. Din nou un scurt gest de cucoană, 
apoi lada se instală între ei camaradereşte. 

— Adam e la masă cu leoparzii, i-am plantat acolo şi 
m'am dus în anticameră la Ambrozie, el e respectuos deşi 
are o privire neruşinată şi un zimbet de pederast patentat, 
— sunt foarte necăjită, Adam m'a repezit de față cu toți in- 
vitai fiindcă m'am amestecat într'o discuție despre Nietzsche, 
mi-a spus să nu mă mai amestec în lucruri de care habar 
m'am şi că nimic nu mă obligă să am cîte o părere în toate 
chestiunile, ca şi cum cu nu laşi fi citit pe Nietzsche, a că- 
rui filosofie spune că omul trebue să fie mai tare de cit 
toți şi că pentru asta trebue să se întreacă pe sine, să le- 
pede tot, so n'aibă nici un scrupul, şi că se întoarce mereu 
în viața asta, tot aia şi tot aia adică der ewige, der ewige.. 
nu-i aşa Andrei, dece rizi? sau ţii şi tu cu infectul ăla de 
Adam, iartă-mă Prinţe că mă exprim astfel, deşi sunt de ori- 
gine poloneză, apropâs să şti că şi eu sunt nobilă. 

li întinse un deget în care purta un inel gros de aur, 
cu o coroană de conte pe el. — „Adam este şi el nobil, un 
biet boer valah, dumneata eşti pe semne fanariot, bizantin, 
cu sunt de părere că fanarioții sunt continuarea directă a 
aristocrației Bizanțului, dumneavoastră şi cu noi avem o 
noblețe autentică, selecționată... Aici la Adam ai să întilneşti 


8 Viața Rominească 


cavaleri care au învățat manierele elegante la şcoala pregă- 
titoare de ofițeri de rezervă. Lai văzut pe Ieronim adi- 
neauri? Unii din ei îşi mai bat călciele cînd înclină să-ți sä- 
rute mîna, dar Adam îi subțiază încet — încet, uite-te la Am- 
brozie de pildă, să juri că e de rasă. A propos Andrei, ce-ţi 
mai face cînele de rasă pe care ți l'am dăruit, mi-ai rămas 
dator 500 pe el şi ştii domnule Mavrogheni am nişte bulldogi 
pur-singe şi în fiecare an am o recoltă dela ei. Căţeaua e 
foarte libidinoasă, seamănă cu stăpină-sa, cu însă nu fac co- 
pii, sunt stearpă, uite, uite mi se pare că vin leoparzii, fug 
am să budez toată noaptea, Ambrozie, Ambrozie, mă ascund 
la tine în cameră. Iada se ridică şi ieşi alergind. 

Din încăperea vecină răsbăteau risete şi clinchetele unui 
sfirşit de ospăț. Apoi sgomotul scaunelor trase dela locul lor. 
.  — Azi e praznicul calicilor, rosti Clovis cu gravitate şi 
aplecindu-se confidențial spre Mavrogheni, îşi lămuri, cu o 
volubilitate de spiker, invitatul... De două ori pe săptămină, 
casu lui Adam Gună este deschisă, seara, tuturora, Vin aici 
boeri scăpătați, snobi şi snobinete, scriitori, artişti. Mai rar, 
gazetari şi politicieni: se tem să nu-şi pericliteze cariera. 
Reputația de cavaler de industrie, aventurier şi şnapan a lui 
Gună se războeşte cu aceea de om de lume şi de artă, boer 
de neam, mecenă şi colecționar de monede vechi. Renumele 
acesta se formase în 30 de ani de străduinţi, peste nouă țări 
şi mări, în vreo 40 de temnițe de sub aproape tot atitea dra- 
pele naționale şi în cîteva expulzări definitive, dintre 
care una singură îl durea pe Gună: hotărîrea cere-i închidea 
__vămile Franţei — „la doulce France“, gargarisea cu suspine 
şi cu accentul de melancolie al lui Adam, foarte bine re- 
dat — Clovis. De ciudă şi de răzbunare, Adam Gună se fă- 
cuse, în timpul neutralității romineşti, omul Puterilor Cen- 
trale şi unele guri şi pene îl învinuise chiar de spionaj şi 
trădare. Asta nu dovedeşte. din partea detractorilor, decit o 
regretabilă uşurinţă, comentă Clovis: în momentul lui de cu- 
raj. Gună nu este capabil decit de escrocherie... De altfel, 
ofertele n'au lipsit nici din tabăra adversă... Gună, repet, le-a 
respins, din aceiaşi pornire vindicativă. Blondel, ministrul 
Franței, i-a reproşat cu stăruință, că tocmai el, fostul elev 
al liceului Louis le Grand, fostul student al nu mai ştiu 
citor facultăți din Paris, susține politica Germaniei la Bu- 
cureşti. Adam nu l-a lăsat să termine: 

— Permettez Excellence, ce n'est pas à l'oeuil! 

„„Autoritățile duşmane, în timpul ocupației, au ştiut ce 
fac şi cu cine au de a face, cind l'au arestat pe Adam şi 
l'au trimis într'un lagăr, ba l'au silit să execute şi o sen- 
tință, mereu cludată, a tribunalelor romineşti, „pentru un 
delict vulgar“ gargarisi din nou, imitativ, netezindu-şi cu 
mina, în aer, un barbison imaginar, Clovis. Adam Gună trecea 


Camera leoparzilor 9 


perior punct fix de vedere 
, un prigonit politic. Pă- 
pe care le-a propagat din 
auzi, povestindu-şi singur, 
e ridică şi-şi debită rolul, 
pline de demnitate şi de 


cu o linişte nealterată şi cu u 
prin toate. Era, după spusele 
timea pentru ideile lui anarh 
cea mai fragedă tinerețe. S 
nouilor veniţi, aventurile. Clodi 
cu glasul, atitudinea şi gest 
humor grav, ale personajului: eu am fost cel care a dat 
cea dintii lovitură oligarhiei undiare romine (alegerea 
de predilecție cuvinte În care putea să graseieze pe r, şi nu 
neglija barbişonul ipotetic): în 1906 m'am ales în opoziție 
ca reprezentant al ţărănimei, la Colegiul al III-lea. Treceam 
prin sate, îmbrăcat în togă albă cu o barbă tăiată a la Jésus 
Christ şi o cruce neagră pe plexus şi călare pe un măgar 
înalt. Ţăranii îmi aşterneau în cale velințe şi vestminte şi 
femeile imi aduceau flori, căutind să-mi sărute mina sau 
măcar să-mi atingă poalele în treacăt. Alegerile au fost casate, 
dar scrutinul următor m'a scos tot pe mine. Au trebuit să 
trimită Cavalerie şi ceva tunuri“, 

In momentul acesta, exact acelaş glas se înalță din 
camera vecină, cu tonuri profetice ca peste un tumult, şi a- 
junse la ei: 

— Bicarbonatul, domnilor şi doamnelor, marchează sfir- 
şitul tinereţii. Intrarea lui în obiceele cotidiene e de un 
funest augur. 

— Asta e Adam, zise Clovis. Mavrogheni a putut astfel 
să constate justețea imitațiunei, 

„„Gună e un om ocolit de lume. El însă imparte oamenii 
în sinceri şi fățarnici şi nu-şi recunoaşte altă vină decit de 
a fi spus totdeauna lucrurilor pe nume, ceeace sc chiamă, 
astăzi, pe nedrept, cinism, Are un dar netăgăduit de a po- 
vesti şi o plăcere sadică să asculte cancanuri şi anecdote. 
Aceasta era justificarea întinselor ospețe din sufrageria 
gotică, boltită ca o pivniţă, cu ferestrele ascuţite şi colorate, 
Amănunt: Gună trecuse în tinerețe la catolicism. Nimeni nu 
ar fi putut spune dece, 

Adam se îngrijea de ospeţele lui, de cele mai mici detalii 
de culină, pină la distribuirea locurilor şi la varietatea flo- 
rilor răspindite cu potriviri atente, cu aluziuni atente, cu o- 
magii nuanțate, în fața tacîmurilor, 

Tot oraşul vorbea de ospețele lui Adam Gună şi cleve- 
tirile celor ce n'au luat parte la ele întrec chiar birfa crin- 
cenă la care se dedau comesenii. Este singurul viciu al a- 
cestor cine cuviincioase şi de o dinstincție strictă cit timp 
ține masa propriu zisă. Se consumă enorme cantități de me- 
rinde, calculate parcă să sature un întreg Parnas flămind. 
Pentru unii oaspeții, invitaţia permanentă la Gună e un pri- 
lej de aprovizionare a unui organism hărțuit de foame, în 
spațiul dinte cele două mese săptăminale. Casa e plină 


10 Viața Rominească 


de eroi balzacieni, care în oraşul ăsta fără mansarde dorm 
în subsoluri şi mănîncă mezeluri, la hirtie. 

— Adam îi prezidează şi deabia gustă din bucate. Felul 
lui de a fi e pentru ei o şcoală de rafinament şi de bun 
gust. Vin aci, continuă Clovis, „juveți depe cucuele Olteniei, 
şi jidănaşi intelectuali din buzunările Moldovei, care pătrund 
pentru întiia oară într'o locuință bogată, de ciocoi, de căr- 
turar şi de artist. Gună îi ia sub protecție ca un maestru de 
scrimă şi cu o amabilitate soră cu minunea, îi inițiază în 
utilizarea complicată a cuţitului şi a furculiței la care aceşti 
discipoli ai lui Mallame şi Valery se uită ca la nişte instru- 
mente de chirurgie şi tortură. Nu tot cu aceiaşi iscusință îi 
previne contra exagerărilor, fiindcă unii din ei se pripesc 
să-şi văpsească în roşu aprins unghiile de abia despotmolite 
din pieliţele natale, şi să abunde în cosmeticuri şi esențe 
violente. Oricum, în două - trei luni cavalerii stîngaci, sosiți 
să dea lupta cu metropola precară a Bucureştilor, devin, dacă 
nu eroi de roman, cel puțin oameni de bună cuviință, cu 
toate că nu e tocmai potrivit să te înhăitezi prea devreme 
cu ei. 

Ascultindu-l pe Clovis, prințul Mavrogheni examina de- 
corul în care se aflau. Incăperile se umpluseră treptat cu 
sculptori, tablouri şi mobile, armonios grupate dar prea în- 
ghesuite. (Intr'o zi Clovis a scos din buzunar o busolă şi a 
navigat cu încordare, dela o vitrină cu statuete şi medalii 
pînă la steaua nordului, frumoasa marmoră a Miliţei Petraşcu). 
Elita plasticei romine contimporane era înfăţişată aici. „Cele 
mai bune pinze ale lui Luchian şi Palade, alături de primele 
sculpturi de Brincuş şi Paciurea. Ele contrastau cu actuali- 
tățile triviale ale unui desenator politic înşirate dealungul 
scării şi prelungite pină în sala de baie, unde subiectele de- 
veneau pur pornografice. 

— Uşile, uşile, cu înțelepciune să luăm aminte: psal- 
modie pe nas Clovis... 

Purtindu-şi capul blond ca pe un potir, Ambrozie trecu 
şi deschise uşile de cristal dinspre sufragerie, 

Pe sub un glas victorios de femee năvăli o duzină de 
invitați urmați de doi feciori purtind tipsiile cu cafele. O 
doamnă, în rochie neagră de seară şi care emitea trilurile 
acelea dominatoare, ca faldurile unui steag, trecu pe la bu- 
zele nouilor veniți o mină sclipitoare şi parfumată şi into- 
nînd cu inflecsiuni de fericire inextinguibilă: noapte bună 
domnilor, noapte bună doamnelor şi pe curînd la revedere... 
cit de rău îmi pare că trebue să vă părăsesc (asta e Rita 
Şendrea dela teatrul de artă, îl informă Clovis pe prinț), 
Salutul ei fu rostit cu tonul Ofeliei în scena sinuciderei, 
apoi Rita se îndreptă spre eşire, ca Madame Roland spre 
eşafod, un mers model făcut să rămînă în istorie. Adam 


Camera leoparzilor Ip 


Gună o petrecu pină în hall. Din prag, Rita adresă un su- 
ris suav unui bărbat voinic cu părul cărunt şi buclat ca o- 
figură cap-de-mort pe care totuşi, plutea o gură roşie, sen- 
zuală, de copil îmbuibat. — Iată cum se suride unei institu- 
ţii financiare, aprobă Clovis. Mavrogheni recunoscuse şi el 
pe Riza Khan directorul firmei Atias şi Khan, efecte, de- 
vize şi lombard. 

Adam Gună se intoarse, strinse miinile lui Mavrogheni 
pe care i-l prezintă Sima. Se situă în mijlocul odăii, cu ati- 
tudinea unui muşchetar care aşteaptă o provocare: 

— Aţi văzut-o? Ce repede s'a consolat? 

— Iar cleveteşti coane Adamache? Uiţi că ce o artistă 
de talent? 

Intrerupătoarea, era Lucreția Mincu, o femee tinără cu 
înfăţişare de vestală şi cu un fel autoritar de a vorbi. O 
panglică albastră îi încingea fruntea, idealizindu-i privirile 
blonde. 

— Dar nu birfesc cituşi de puţin, se apără Gună, tot ce 
spun e spre lauda ei. 

Oaspeţii se instalau confortabil în fotoliile de piele 
sumbră, pentru a savura pe'ndelete momentul cafelei si po- 
vestirea ce se anunța, Cei mai în virstă se grupau în picioare, 
să-şi înlesnească digestia. 

Răsunară silabe elegiace, pe un timbru de tunet înfun- 
dat: — iar au rămas o mulțime de bunătăți neconsumate! 
Era regretul unui quinquagenar uriaş, cu fălci preistorice, cu 
figura de sfeclă şi pintecele de Falstaff. — Eu rămîn pe po- 
ziţie! bubui el, din pragul sufrageriei. 

— Rămii la datorie. domnule General! ordonă Lucreția 
Mincu, 

— Generaţia de azi nu ştie să mănince, observă gene- 
ralul şi se iînapoiă orgolios la bufet. 

— S'a consolat! Gună rămăsese cu faţa spre uşă, cu de- 
getul întins, ca un fachir, urmărind dincolo de ziduri, retra- 
gerea invizibilă a Ritei. Cu această atitudine bizară izbuti să 
ralieze pe toți oaspeții în jurul povestirei pe care se vedea 
că ține cu dinadinsul să o povestească. 

— S'a consolat şi nici nu e de mirare. Ca să o cunoaş- 
teți pe Rita, faceți abstracție de purtările ei rafinate de 
cultura ei poetică şi poliglotă. Nu ţineţi seamă nici de felul 
(admirabil, n'am ce zice) cum recită în limba lor pe Rilke, 
Keats şi pe Shelley. Să nu vă uitaţi la ea din față fiindcă 
are ochi frumoşti şi un aer iluminat care o să vă înşele. Pri- 
viți-o din spate — accentuă el cu pasiune, numai din spate, 
bucurindu-se de nedumerirea iscată, Și veți vedea că talia ei 
de libelulă şi umerii ei de marchiză se termină cu o ceafă lată 
de birjar de lux, de scapet din piața teatrului, Dragii mei, 
tot sufletul ei ce în ceafă. 


12 Viața Rominească 


— Intr'adevăr ! 

Exclamația era a unei doamne. 

— VUitima ei victimă a fost Roro, ştiţi, Rodrig Robescu, 
cite un ro dela fiecare nume, — pe vremuri leadărul partidu- 
lui conservator, om subțire şi bogat şi cu toate că tare bătrin, 
încă verde. L'a zăpăcit si Va stors de ultima vlagă, natural- 
mente, de ultimul ban. L'am văzut aci la mine, venise să-mi 
ceară un împrumut, cu ifosul lui demn şi vulturesc. Avea 
încă o privire bărbătească. L'am puftit să aştepte şi, natural- 
mente, după citeva momente s'a spovedit: toate mezavantu- 
rile lui cu Rita. S'a întimplat să-l dea afară din casă, (în 
micul auditoriu se observă o mişcare, fiecare se aşeza mai 
comod în locul lui, să asculte mai bine) — da, în toiul nopţii, 
după cite o scenă de histerie, pricinuită de o tentativă de 
dragoste nu tocmai isbutită. A! nu numai din vina lui Roro. 
Pre cîte am aflat, după o anchetă, naturalmente, discretă, nici 
o astfel de încercare, jamais, jamais nu izbuteşte cu o par- 
teneră ca Rita. E pentru ea un fel de caznă zadarnică, o 
plăcere acută dar fără culminație şi fără deslegare. Fenome- 
nul are, de altfel, o explicație, pe care o dă chiar Rita 
viitoriilor ei amanți cînd se află cu ei încă în faza intro- 
ductivă, de camaraderie şi confidență. Iubise, chipurile, pë 
un individ, în prima, primisimă ei tinerețe, şi acela a trebuit 
să plece, şi ea s'a măritat, de ciudă, cu altul, îl ştiţi pe pri- 
mul ei soț. In tot timpul călătoriei cît a lipsit iubitul, ca 
şi-a interzis orice voluptate, soțul ei nu avea în ea decit o 
sclavă pasivă, o amantă inhibitivă, care spera îndărătnic în 
întoarcerea celuilalt. Şi cind i sa întors platonicul iubit, Rita 
a dat busna. Dar vai! — după atita aşteptare, s'a ales cu o 
dezamăgire cumplită, de, machăre, se adresă el Lucreţii, 
după ce ai refuzat să cunoşti într'adevăr voluptatea vreme 
de trei ani de exercițiu steril, după ce ţi-ai domesticit sim- 
țurile şi ţi-ai cultivat desgustul ca să nu luneci pe panta 
plăcerei nu e uşor să-ți deslănțueşti elanul chiar cind eşti în 
brațele celui mult aşteptat. 

— Trebuia să persevereze! spuse Kiki Asaki, mîngăindu-şi 
lavaliera roşie de revoluționar ostentativ. 

— Păi a perseverat, aproape să-l dea gata pe ăla, şi tot 
nimic, pînă ce individul s'a speriat, sau s'a plictisit de această 
funcție de fierăstrău mecanic, şi a dat bir cu fugiţii. 

— Şi Rita? 

— S'a "'ncăpăţinat. Nu însă cu ibovnicul ei, ci cu alţii, 
întrun fel de căutare exasperată, de frenezie erotică pină 
ce a prins-o soțul ei şi a lăsat-o. Curind după aceia, legi- 
timul a murit de tuberculoză galopantă (partea lui de con- 
tribuție), şi i-a lăsat numele şi o parte din avere, fiindcă nu 
se pronunțase încă divorțul. Rita s'a tot dat la băeți 
şi tineri, a mai lucrat şi în marină, a mai pus la încercare 


Camera leoparzilor 13 


pe cîte un don juan cu faimă, pîndea toate reputaţiile de 
matador în materie, şi cu toate astea n'a înțeles absoluta- 
mente nimic. Ultima ei dragoste şi care a durat mai mult, a 
fost ştiţi, Jean Proca, junele prim, un macedonean, o curci- 
tură, cel mai frumos exemplar al generaţiei de moins de 
trente ans, şi cel mai înzestrat de zeul Priap, ce să vă mai 
spun, e bine, —Gună făcu o pauză — habet slavă Domnului, 
ştiu asta dela o prietenă comună, şi pe ăsta l-a pus pe fugă. 
Odată, după o noapte albă, către zori bietul băiat adormise, 
frînt, înfrint, cînd fu deşteptat de un hohot de plins înă- 
buşit. Deschise ochii, Rita goală, sta în clarul de lună în 
pervazul uşilor care dădeau în balcon, sgilțiită de suspine. 
Ce ai? Ce s'a întimplat? — Sunt nefericită! s'a bocit ea, — 
sunt blestemată! Nu mi-e dat şi mie să am de-aface măcar 
o singură dată cu un adevărat bărbat! 

— Hi, hi, hi les amants bizarres! făcu Asachi, 

— Vă puteţi închipui, vibră glasul, totuşi voalat al lui 
Adam şi risul se potoli ca deobiceiu de îndată ce debitul lui 
sacadat îşi reluă cursul, — ce s'a ales din septuagenarul Roro, 
pus să joace rolul lui Booz, pe lingă Rita. Ea s'a agăţat 
imediat de el, mai întăi fiindcă-i plac boerii, e friandă de 
blazoane, şi lar fi despărțit pe moş Roro de ncvastă-sa dacă 
zeii n'ar fi decis altfel. I-a băgat în cap că există în viața 
bărbatului şi o a treia înflorire, care se întîmplă pe la virsta 
psalmistului şi că Roro, prins într'adevăr de citeva tresăriri 
virile, dar efemere... 

— Instantanee, corectă Asachi,.. 

— că Roro s'ar afla înt'o asemenea a treia înflorire. Şi 
l-a supus unui regim delicios. După o săptămină patriarhul 
era, naturalmente, „hors-jeu“, Atunci au început certurile, 
concedierile în toiul nopţii, rupturile de cite o săptămină- 
două, urmate de împăcăciuni mai întii epistolare, cu eterna 
incantație despre reînflorire, apoi, cum să zic ? efective, că 
Roro profita de concediu, şi, sigur că va fi rechemat, se în- 
dopa cu afrodisiace, îşi făcea injecții cu extrase glandulare, 
se culca devreme, fiindcă ştia că nevoia de bani şi de aristo- 
crație i-o va aduce iarăşi pe Rita, pe pieptul lui păros şi 
sub sprincenele lui de antart, 

Dar într'una din pauze, atit de viclean utilizate pentru 
preparații atletice, Roro s'a îmbolnăvit de gripă pulmonară 
şi a decedat, a treia zi. 

Eram pe Calea Victoriei, oprit printre curioşii care aş- 
teptau să treacă dricul lui Roro, copleşit de coroane, prece- 
dat de perna cu decoraţii, urmat de tot corpul politic şi 
diplomatic, cînd, deodată, ca din pămînt, iată pe Rita, că mă 
apucă de braț: bonjours Adamake, ce mai faci, îl caut pe 
Roro de opt zile, am înebunit căutindu-l, jamais une brouille 
n'a duré autant, telefonul lui nu răspunde, spune-mi ce € de 
făcut ? (Gună rostise toată fraza pe tonul muzical al Ritei). 


di - Viața Rominească 


— uți Roro ? — fireşte! — Şi i-am arătat carul 
Sabaia uF ad solemn şi pavoazat cu panglici, jerbe şi 
coroane înspre era i i — uite-l, i-am zis, e a patra înflo- 

— şi ce înflorire > 
zi PTA salutat dricul, am salutat-o şi pe ea, profund, natu- 
ralmente, şi am văzut-o un moment cum se nclina cu face- 
ă-main-ul să citească imprimâ-urile depe panglicile ar seri 
am văzut şi cum îi scapă face-ă-main-ul pe trotuar şi se = 
ţăndări, De atunci n'am mai văzut-o decit azi la masă, cin 
am evitat, naturalmente, amindoi, să mai vorbim de aceste 

i imente. „zii 
cc Day par'că mai rămăsese nişte sarailii |! i 

Intrebarea, fără nici o legătură cu povestea lui Gună, o 
rostise generalul Drăgoi, întors de citeva clipe din sufragerie 
şi care pindea o pauză ca să poată vorbi. Adam îi aruncă o 

ivi itoare. A 
ip regii unde sunt. Ţi le ger imediat. Şi Lucreția 
r al casei, se ridică să-l ajute, 
j pa rea pe cînd atenția tuturora se împărțea bage 
flacoanele cu liqueur, care circulau fără întrerupere E 
amfitrion, generalul începu, de unul singur, un ester 
foarte ciudat. Era un spectacol nou pentru aria ape s 
Drăgoi se înălța mult pe virfuri şi se trîntea ritmic pe x 
“cie, cu putere, numărind şoptit, unu — doi, paai Dup 
“ce repetă mişcarea de vreo zece ori, luă un scaun de pongen 
masiv, care-i sta la îndemină şi se prăbuşi cu feselele pe el, 
tot ridicindu-se şi aşezindu-se cu izbire, vreme cam de ei 
minut. Nu ride, că te bate! auzi spunindu-i-se la ureche, 
Mavrogheni. Dar Drăgoi observase nedumerirea depe figura 
“străinului, Tinere, îi zise, ca din pivniţă, la mine să vii să 
înveți să măninci. Numai cu procedeul acesta (şi se mai pon 
odată, icnind, pe scaun), se „tassează“ bine alimentele şi poț 
augi. i 
a Ee Cunarile; au sosit sarailiile, anunță Lucreția. 

— Rita asta, continuă Adam, se dedă şi la Sorin 
platonice, ea poate să desființeze un om nu numai sur ie 
dă, dar şi cînd i se refuză. Ia uitați-vă acolo! Şi Gu K- 
retras lingă draperii profilul vinăt şi tras al doctorului 4 ári 
leriu Bratu, pierdut într'o atitudine de prostație cinemati 

telie cu gin. 
S ceai vedeți. unele femei nu se mulțumesc numai 
cu seva omului, ele atacă şi materia cenuşie: ă propos mon- 
cher — şi Gună se adresă deodată către Sima, complimen- 
ele mel 
; E înetnitătoare! E e un as. Dar aduți aminte de spusa e 
Multedo y Cortina, defunctul meu amic, fostul pe ecou 
Spaniei: ii n'y a pas de femmes fatales, il n'y a que pasa 
hommes sots. Admir-o, cînt-o, împodobeşte-o, couche avec, dar 


Camera leoparzilor 15 


n'o iubi: e încă pui, dar e din rasa primejdioasă, — mă 
pricep! Fereşte-ți materia cenușie! 

— Ce vrei să spui? întrebă Sima, încurcat şi agresiv. 
Cei de față îl priveau surizind. 

—, Şi acum, să vă desvelesc bustul lui Pufika, La auzul 
acestui nume, adunarea izbucni în exclamații cu dublu sens 
şi urmă, ca un stat-major, pe Gună pe o schelă mică, din 
fundul unei încăperi vecine, transformată în atelier. Cu ges- 
turi încete, Adam desfăcu pinzele gălbui şi umede, cari în- 
făşurau ca un pansament sculptura. Murmure de aprobare, 
Era bustul unui efeb, cu fruntea îngustă şi voluntară, cu 
ochi severi de lebădă şi potfilul curb, şi un suris de sfidare 


de o tinerească neştiință, o arătare imberbă de tinăr despot 
asirian, 


— Ce titlu are? 

— Invingătorul! Scandă cu emfază Adam. Iar colo ală- 
turi e bustul meu, pe care nu vi-l pot arăta încă. 

— Ce titlu-i puneţi, întrebă aceeaşi voce ? 

— Invinsul! proclamă Lucreția Mincu. 

Pe cind invitații se întorceau la locurile lor, Adam îi 
făcu sem lui Sima să-l urmeze. — „Poate că ai să-mi spui 
ceva... Cit? 

— Cinci mii de lei. — Fă-mi o chitanţă. 

Intre timp, fără nici o tranziţie, Ieronim devenise, ca la 
un semnal, prada unui grup de indiscreți cari îl răsturnară 
şi-l rostogoliră cu întrebări feroce. Il somase cineva să-şi 
povestească isprăvile electorale. Ieronim răspunse cu un ho- 
hot, pe care-l voia indiferent şi vesel, dar nu era decit con- 
fuz şi penibil. Aruncă lui Sima o privire desnădăjduită, dar 
acesta, din prudenţă şi din curiozitate, nu-i sări în ajutor. 
se prăbuşi în fața hohotului 
nechezat cu disperare, a lui Ieronim. S'a aflat totuşi, a ple- 
cat să se aleagă în Maramureş. Ieronim nici nu isbutise să 
candideze şi fugise din reşedinţă cu o domnişoară de care 
se îndrăgostise pe loc. Sima află astfel tot ceeace-i făgă- 
duise Clovis să-i povestească. Pindi prilejul să-i strecoare 
o jumătate din suma pe care i-o imprumutase Adam. Nu aş- 
teptă mult. Ceva ciudat se petrecea în sufragerie, că oas- 
peţii se îmbulzeau, unii cu paharele în mină într'acolo. Sima 


Pe un fotoliu, lingă masă, zăcea generalul Drăgoi, cu 
capul pe spate, cu miinile atirnind umflate, şi gemind, printre 
spumele cari i se clăbuceau pe gură. Pe fața roşie se împrăg- 
tiau vine mici, violete. Cind Ambrozie sosi cu bicarbonatul, 
generalul ‘refuză din cap, — Sare amară, giffi el, multă. Se 


16 Viața Rominească 


vedea că Ambrozie cunoştea tratamentul şi că era pregătit; 
în mai puțin de un minut se întoarse eu o soluție preparată 
într'un pahar uriaş. Cu mîinile ei de sibilă, Lucreția desfăcu 
gulerul şi cravata generalului, îl pinu apoi de frunte şi-l 
ajută să înghită doctoria. 

— Priviţi-l, zise Adam, e par'că Socrate bind cucută. 

Doi invitați mai zdraveni îl sprijiniră pe general şi-l du- 
seră să zacă şi să gifie singur pe un divan. 

Eşind cu ceilalți oaspeți din sufragerie, Clovis se intilni 
cu Dr. Valeriu Bratu, care-i aținea calea. — Te descompui 
pe picioare, i se adresă amabil Clovis. 

— Mai bine vino miine dimineață să scriem, că diseară 
iese buletinul. 

— Fii serios, îi şopti Clovis cu spaimă. In calitatea lui 
de funcţionar la o mare bancă, el nu voia să se afle că lu- 
crează la buletinul scris în două limbi al lui Adam Gună: 
Apărarea Economică— La Defense Economique, Tocmai atunci, 
gazda ridică un pahar plin: 

— In sănătatea lui Riza Khan, marele financiar şi pentru 
prosperitatea es-a-emului: cine are bani să subscrie ! garan- 
tez o primă fantastică, 

— Aşa va fi în prima lună. rînji în surdină Clovis. Co- 
mentariul acesta îi confirma lui Sima, svonurile rău-voitoare 
despre suspecta prietenie dintre Riza Khan şi editorii Apă- 
rării Economice şi despre prezența în această casă a lui Pufi 
Asaki, junele boer ajuns unul dintre conducătorii proleta- 
riatului, Dar mintea i se oprea în loc sub acțiunea subtilă a 
vaporilor de alcool. 

Treptat, adunarea se desfăcuse în mici grupuri amenin- 
țate de congestie, exagerat tolănite în fotoliile adinci ca un 
sărut. Cei mai tineri se întinsese pe blănurile de leopard, pe 
cari odihneau, în repausul lor, din teci de mătasă, picioarele fe- 
meilor. Sima îşi lăsă într'o reverie grea, privirile, să fluture 
printre ele, 

Strident, telefonul ciurui tăcerea de miez de noapte. 
Adam ridică receptorul. — Allo! Ha! tu eşti Popă-lapă? 
Cristelniţa mă-ti de ticălos! (mă iertați, doamnelor)! Ce 
zi-ici ? da’ barba ta la ce serveşte? dă-o'ncoa, să te învăţ 
io... Cind faci nunta cu maica Veniamina? Ia-o, ascultă-mă 
pe mine. e fată bună... Am avut-o şi eu, i-am plătit şi tra- 
tamentul. Ia seama la profilaxie. Țap bătrin, 

Convorbirea, în care am atenuat expresiile, continua pe 
acelaş ton într'un ritm din ce în ce mai energic în invective 
şi accente. De la capătul celălalt al firului, o voce spartă da 
replici viguroase şi triviale, care-i ațățau verva lui Adam, îl 
însuflețeau pină la bucurie, îi inspirau riposte ingenioase, 
inedite, ce culminau în simple înjurături şi huidueli prelun- 
gite, ca talazurile ce sparg şi se aştern pe stincă. Adversarii 


Camera leoparzilor 17 


căutau, care de care, să inchidă telefonul înaintea celuilalt, 
dar numai pe cite o expresie mai fericită sau pe cite un 
urlet emis mai cu dibăcie. Partenerul invizibil pe care Adam 
îl botezase Popa lapă, fusese isgonit din cler, pentru fără de 
legi şi năravuri necuvenite. Duelul telefonic cu Gună era 
pentru el un excitant, un derivativ la monotoniile singură- 
tății. Inclinat calm peste pilnia sonoră. pindea o clipă de 
oboseală, cind Gună, răguşit, se oprea să răsufle, ca să-i trä- 
gănească un răspuns buimăcitor pregătit din vreme şi să În- 
chidă discuția, pe o victorie. Huo — huo — huideo — ho — 
vocifera scos din minţi Gună cînd deodată năvăli în odaie 
Iada în peignoir roşu cu părul răvăşit: 

— De ce sbieri aşa Adame, fire-ai al dracului de şanta- 
gist. Scoli mahalaua. Ai înebunit ? 

Gună se opri surprins, tresări — vru să mai spună ceva, 
dar Popa-lapă îi închisese telefonul, asupra unei închinări 
mai reuşite, aşa că nu mai avu alt de fâcut decit să aşeze 
receptorul la loc şi să se adreseze plin de demnitate soției sale, 

— De la tenue, madame,... nu sunteți singură! dar cei 
mai apropiați auziră în acelaş timp şi o energică invocare a 
dumnezeirei intercalată în replică și scrişnită printre dinți. 

Risetul, printre cei de față, degenerase în spasm, cineva 
se simți rău. 

— Domnilor, domnilor, il y a une vierge parmi nous! 

— Impsibil! Absurd! 

— E de necrezut! 

— Parole d'honneur. 

— Afară! Ruşine ! 

Ca şi cum văzuseră şi auziseră destul, lcoparzii se ridi- 
seră deodată cu toții să plece, 

Andrei Sima se găsi pe trotuar, nu-şi amintea în ce chip, 
la braț cu Riza Khan, care-i spunea cu politeța lui de prelat: 
ţi-am rezervat 50 de acțiuni B.A.M., la nominal, prima e 
sigură, cind vrei să realizezi diferența dă-mi un telefon la 
bancă. Apoi leronim veni să-i scuture americăneşte mîna şi-i 
spuse că pleacă deadreptul la gară; veni apoi Clovis, insinuant : 
la revedere, Wertherule şi vezi, cruţă-te. I se părea lui Sima 
că e domnul din cimitir, şeful familiei, văduvul sau moşte- 
nitorul, oprit lingă groapa proaspătă să primească perindarea 
asistenței care prenzintă condoleanţe. 

Kiki Asaki se apropie de el. 

— Avem o bucată de drum împreună... Andrei înțelese 
că Asaki ar avea ceva de spus, Făcură câțiva paşi în tăcere, 
Eşti înscris în „mişcare“? Sima-i răspunse că din principiu 
nu face parte din nici un fel de asociații, mişcări şi partide. 
E partizanul ideilor revoluționare, fără să fie nicăeri înrolat. 
Vorba lui Gună: rominul nu e născut poet ci mouchard. De 
aceia preferă să se ție de o parte. 


18 Viața Rominească 


— Eşti care va să zică, un simpatizant. Din nou, 
tăcere. — Unde o fi vrind să ajungă, se întrebă Sima. Se 
simţi deodată apucat de braţ, de o mină care nu era a lui 
Asachi. Cineva intrase între ei. Bună seara, băeți! Era un 
june pipernicit, cu privirile încălecate şi cu vocea subțire 
de copil întirziat. Recunoscu pe unul din cei mai recenți 
oaspeți ai lui Adam. Sosise chiar în acest an din provincie, 
isgonit de mizerie, împins de curiozitate şi de voință. Nimeni 
nu era mai ospitalier cu tinerii plini de ambiţie, cu necu- 
noscuții cari debarcau în gara de Nord, fără scrisori de 
recomandație, decit Adam. Nici Sima, nici Asaki nu-şi aminteau 
cum îl chiamă pe noul venit. Il ştiau sfios, dincolo de mar- 
gini, de aceia îi uimi îndrăsneala şi familiaritatea pe care 
şi-o îngăduise acum. — „Ce mai puneţi la cale conspirato- 
rilor, le zise, tărîndu-i de coate, cu mersul său înainte, ca 
un miînz pus la ham pentru întiia oară. la spune-mi tu, Kiki, 
pe cînd, „le grand soir“? Asaki îl măsură cu privirea lui 
rece; pe care celălalt o înfruntă cu ochii lui piezişi şi 
sticloşi, cu întreaga lui figură schimonosită şi aprinsă, cu un 
ris scilciat care duhnea a alcool. Tinărul conducător al pro- 
letariatului, se opri, lingă un felinar care-i punea în evidență 
profilul lui de medalie, portul lui de gentilom în salopetă. 
— Ascultă tipule, îi zise ridicînd degetul părinteşte, astă 
seară poți să-ți permiți chiar să mă tutueşti, că eşti beat... 
Dar miine se schimbă vorba, că altfel, te sictiresc! ținindu-şi 
şapca de mătase, se întoarse către Sima, îi întinse mina. „Eu 
o iau pe aici“, şi se depărtă. Andrei stătu locului aşteptind 
şi plecarea intrusului., — Te conduc pină acasă, am atitea 
să-ți spun. Şi i se agăță de braţ, întrun elan sentimental. 
Andrei grăbi pasul, „Nu fugi de mine, se tingui nepoftitul, 
sunt aşa de singur. Doream de mult să-ți vorbesc, Mă numesc 
Ion Străinul, dar nu sunt jidan. Eu nu sunt fiul tatălui meu. 
Mama mea care a fost chelneriţă la hanul lui Șevcenko, la 
intrarea în Dorohoi, a fost nevoită să trăiască cu stăpinul, 
un ucrainian din Basarabia, — creştin. Altfel o dădea afară 
şi tatăl meu legitim era grav bolnav de hernie, Eu sunt fiul 
lui Șevcenko şi de la cinci ani m'a pus rîndaş la bucătărie. 
Era ca un fel de favoare. Cind spărgeam vreun pahar mă 
bătea cu cureaua dela pantaloni, şi din cînd în cînd îi trăgea 
şi mamei cîte o palmă, dar nu prea tare. Cită vreme a fost 
frumoasă, mama a tot tras nădejde că Șevcenko mă va tri- 
mite la Chişinău să mă fac popă. A avut chiar o mică dis- 
cuţie cu el, în care a trebuit să-i spună că tatăl meu legi- 
tim chemase la timp un rabin care m'a botezat evreeşte. 
Auzind acestea Șevcenko s'a înfuriat şi a spus că e un sa- 
crilegiu să botezi creştineşte un circumcis, dar mite să-l mai 
trimiți la siminarul ortodox să iasă popă. Mai tîrziu Sevcenko 
a angajat o altă servitoare mai tînără, şi pe mama a trecut-o 


Camera leoparzilor 19 


la grajduri, iar pe mine m'a dat afară cu toate că nu-mi 
plătea, în moneda de atunci, mai mult de patru lei pe lună. 
Am rămas să-i ajut celuilalt tată, un biet ovrei şontorog care 
toată ziua căra apă potabilă pe la casele oamenilor, iar scara 
ne ospătam cu ceai şi cu piine, fiindcă tata avea un samo- 
var dogit, moştenire dela bunicul şi cu ce ne mai aducea 
mama depe la mesele argaților, ne săturam. La fiecare răs- 
pintie, Sima încercase să se desbere de acest tovarăş care-şi 
desvăluia secretele de familie numai pentru că cinicul Clovis 
îl numise chiar în acea scară jidănaş intelectual, tocmai în- 
trun moment în care sensibilitatea alcoolizată a lui Ion 
Străinul îndura cu greu insultele. 

—Cind am împlinit doisprezece ani, m'am băgat cioban la oi. 
Mi-am luat rămas bun dela samovarul părintesc şi am făcut 
cunoştinţă cu caşul cu mămăligă, cu stelele cerului, cu dulăii 
şi cu apucăturile baciului care ziua stătea lingă măgăriţă, 
iar nopțile lingă mine. Ultimile cuvinte fuseseră spuse în 
şoaptă. — Tu Andrei nu cunoşti viața, pe unii îi întăreşte, 
pe alții îi dezarmează. De aceia nu pot răbda un ponos mai 
mult şi ţi-am destăinuit secretul naşterei mele. Străinul con- 
tinuă pe acelaş ton tinguitor o poveste fără sfirşit în care 
numele lui Șevcenko revenea ca un leit motiv obositor, pînă 
ajunseseră în fața gangului casei în care locuia Sima, El îi 
întinse hotărît mîna: — noapte bună domnule Străinu, du-te 
la culcare. Dar Străinul i-o prinse cu amindouă mîinile lui 
mici şi aspre: nu pleca, imploră el, mai stai cu mine. 

— Nu se poate, trebue să mă culc, miine dimineață am 
treabă. 

— la-mă latine. Am să dorm toată noa A 
ia aa e eie, ptea într'un fotoliu, 

— Ba mă superi. Nu pot suferi nici o pr 
în casă. Nu sunt pentr a soia 

Cu o mişcare neașteptată, străinul i se aruncă de gît, i 
se agăţă cu ambele miini de gulerul hainei. Fața lui se schi- 
monosi mai mult, 

— Nu mă lăsa. Nam unde dormi astă seară. 

— Minţi. De altfel nu mă interesează. Poftim du-te la 
un hotel. 

— aon aore culc aci, pe jos, sub poartă. 

— Incet dar cu putere Sima îi desfă 
depe reverurile hainei sale. gigel io 

— zane vrei! 

— Celălalt căzu în genunchi, plingînd cu sughițuri i 
se întinse pe pămintul gol, soare nt Saträreii EL 

— Treci peste mine, dacă poți, 

_— Andrei îl privi cu desgust. Nu cera nici el destul de 
lucid, ca să-l poată ajuta. Il sări cu un salt exagerat, ferin- 
du-se, crispat, nu cumva să-l atingă, nu cumva să-l calce, 


20 “Viața Rominească 


ca pe un excrement svircolit, care ar fi prins viaţă. 

De ar putea înfrunta panopticul amenințător al nopții, 
singurătatea din atelierul său pustiu. Să doarmă pînă a doua 
zi cind va merge să-şi ia victima, din infernul chirurgical 
al doctoriței Cornelia. Un son neîntrerupt, ca într'un expres 
nocturn, între două stații lungi, una din besne, — din zori 
cealaltă, Somnul i-a stat totdeauna în ajutor, l-a găzduit în 
abisurile lui line, Avea Sima şi uşurinţa egoistă de a uita 
faptele care-l tulbură, fiindcă dacă-i adevărat că somnul se 
apără, prin vise, de trezire, sufletul se fereşte de su- 
ferinţă prin uitare. Dar nu izbutea să adoarmă imediat. Se 
afla ca într'un luminiş la marginea codrului cu vedenii, şi 
fără să fie treaz îşi dădea seama că totuşi nu doarme. Un 
lanț de întimplări din timpul zilei îl ținea legat de realitate, 
Auzea incă glasuri de bărbați şi de femei în roata unei corole 
vertiginoase, — îşi aminti de darul căzut din cer al lui Riza 
Khan, omul care vrea să fie bine cu toată lumea, de aven- 
tura comică şi deplorabilă a lui Ieronim în alegeri, de bol- 
nava lui misterioasă, pe urmă, ca de un burete, de figura 
buhăită a lui Bratu, printre cîțiva efebi agresivi ca să nu 
pară timizi, şi de însuşi amfitrionul, Adam, care la răstimpuri, 
pe furiş, îşi ducea mina pe sub haină la inima lui strangulată 
de angină, inima, o frunză de singe pe un lac verde, verde, 
şi deodată lanțul se rupe şi fiorul se pierde; Sima lunecă 
într'un somn fără fund. 


(fragment dintr'un roman) 
loa Vinea 


DIN CHARLES BAUDELAIRE 


INDEMN LA CĂLĂTORIE 


Copilă, sora mea, 
Visează dragostea 
Să mă urmezi în pribegie! 
Iubirea s'o ştim. 
Să iubim, să murim 
In ţara asemenea ţie 
Razele şiroaie 
Din ceruri cu ploaie, 
Mi-incintă-adormitor gindirea 
Cu farmece-ascunse 
De lacrimi pătrunse 
Cu care mi-ai mințit privirea, 


Acolo, frumoase şi'n ordine, toate 
Sunt lux, linişte şi voluptate, 


Mobile 'nvechite 
De ani lustruite 
Ne-ar impodobi hotarul 
Florile prea rare 
Mireasma lor tare 
Unind-o cu chihlimbarul 
Tavane bogate 
Oglinzi înşirate 
Splendorile orientale 
Totul ar şopti 
Tainio inimii 
Graiul dulce-al ţării sale, 


Viața Rominească 


Acolo frumoase şi'n ordine- toate 
Sunt lux, linişte şi voluptate. 


Pe canalul mort 
Dorm bărcile'n port 
Visind pe mări cărarea spumii; 
Să nu-ți vrea nimic 
Dorul cel mai mic 
Au venit din din fundul lumii. 
—Sorii ce apun 
Pe cimpie pun 
Pe canaluri, pe grădină, 
Raze aurii; 
Lumea adormi 
In fierbintea lor lumină. 


Acolo, frumoase şi'n ordine, toate 
Sunt lux, linişte şi voluptate. 


MASCA 


— STATUE ALEGORICA IN GUSTUL RENAȘTERII — 


Lui Ernest Cristophe, sculptor, 


Priveşte lung comoara de grații florentine; 
In unduirea unui trup plin şi musculos 
Puterea, Eleganţa răsar, surori divine. 
Femeea, o statue cu har miraculos, 
Dumnezeească'n vlaga, gingaşă şi subțire, 
Făcută să domnească în patul somptuos, 
Să farmece prelaţii şi prinți de'naltă fire. 


— Te uită la surisul fin şi voluptuos: 
Increderea de sine extaz i-a'ntipărit; 

Privirea asta falşă şi galeş sfidătoare; 

Obrazul ăsta fraged, de valuri învelit, 

Din care orice linii proclamă'nvingătoare: 

„Mă strigă Voluptatea şi -Amoru-mi dă cununi!“ 
Pe ființa hărăzită cu-atit de mari mindreţe, 

Ce vrăji răscolitoare cu ochii tăi aduni! 


Din Charles Beaudelaire 


Dar s'ocolim pe-aproape această frumusețe. 
Afurisită artă! uimire, vis fatal! 
Desăvirşită formă ce chiamă fericirea 

In sus se isprăveşte c'un monstru bicefal! 


Ba nu! E doar o mască, decor ce ne inşeală, 

Obrazul de lumină e o schimonoseală, 

Și iată cit de groaznic crispate in neştire 

Şi capul ei avea şi fruntea -adevărată, 

Ce sub o falşă față rămîne răsturnată, 

—Sărmană frumusețe! măreață girlă grea 

De plingeri se sfirşeşte în sufletu-mi amar; 

Minciuna ta mă'mbată şi inima imi bea 

Din apele durerii ce'n ochii tăi apar! 

—Dar dece plinge, oare? Perfecţiune rară 

Ce-ar fringe sub picioare tot neamul omenesc, 
* Ce boală tainic roade din trupul tineresc? 

—Nebunule, ea plinge trecutul ce o cară 

Și traiul ei de astăzi! Dar ce o înfioară 

Mai mult, din albii umerii pin'la genunchii goi, 

E, vai! e că şi miine o să trăiască iară, 

Și miine şi poimine şi'ntruna! —ca şi noi! 


FARURILE 


Rubens, rìu de uitare, grădină'n lenevire 
Şi pernă de sin proaspăt pe care n'oi iubi, 
Dar unde viața curge mereu în isvorire, 
Ca vintul în văzduhuri şi apa'n ape vii; 


Da Vinci, umbră peste oglinzile profunde, 

In care îngeri tineri zimbesc în noapte blind, 
Acoperiţi de taine, în tara sumbră, unde 
Stau pinii şi ghețarii o zare închizind; 


Rembrandt, spital de jeale, cu murmure şiroaie. 
— Crucificatu'n piată doar el l-a impodobit— 
Şi unde plinsul rugii se'nalță din gunoaie, 
De-o rază, brusc, de soare iernatic sfredelit; 


- Maţa Rominească 


Michel-Angel, cimpie cu umbră herculană 

Şi de Christos alături —'nălțindu-şi chipul drept, 
Puternică nălucă, în seara diafană, 

Rupind cu miini întinse lung giulgiul depe piept; 


Obrăznicii de faun, grosolănii de luptă, 
Tu, care frumusețea lichelelor lăsaşi, 
Inaltă conştiinţă, orgoliu, faţă suptă, 
Puget, un melancolic stăpin peste ocnaşi; 


Watteau, eşti carnavalul, în care indrăgostiții, 
Ca fluturi -se perindă pe aripi de luciri, 
Decoruri luminoase — uşor inebuniții 

Işi svirle nebunia prin baluri şi sclipiri; 


Goya, coşmaruri pline de groaznice răscoale, 
De fetuşi fierți în zeamă în mijloc de sabat, 
De babe la oglindă şi de copile goale, 

Ce-şi trag ciorapi pe pulpe pindiți de Necurat; 


Şi Delacroix, lac roşu şi plin de răii ingeri, 

Pe care -atirnă umbră de codru cu brazi verzi 

Şi unde, sub cer negru, fanfarele de plingeri 
Ca'n muzica lui Weber, în geamăt lung, le pierzi; 


Afurisiri, blesteme, suspin, extaz fierbinte, 
Și strigăte şi plingeri şi Te Deum deplin, 
Ecoul lor răsună din mii de labirinte; 

In inimi muritoare sunt opiul divin! 


Chemarea e strigată de mii de sentineie. 
E ordinul ce trece mărit de mii de ori, 
E farul ce scintee pe mii de citadele, 

In rătăciri de codru, e glas de vinători! 


Căci e desigur, Doamne, deplina mărturie 

A demnităţii noastre, ce'n suflete ne-o legi, 
Aceste plinsuri care din veac în veac învie 
Și vin ca să se stingă pe țărmul tău de veci! 


lon Pillat 


EUGEN LOVINESCU 


Cu toate acestea, la patruzeci de ani, după experiențe 
care azi ni se par în generalitatea lor ridicole şi cu desăvir- 
şire perimate, d. Lovinescu şi-a găsit un stil. Retorica de 
pînă aici era o simplă pipăire a suliței, o vocalizare exube- 
rantă spre a-şi controla coardele vocale şi vâlumul plăminu- 
lui. După această prea lungă fază de pregătire, fraza d-lui 
Lovinescu devine intii onestă, învesmintată într'un cenușiu 
fără ostentație, gindirea se împacă cu expresia, neizbutind 
totuş s'o subjuge, Respirația este normală şi epitetul abstract, 
iar stilul, mai zgomotos decit ideea, este acum un fişiit ro- 
tativ de pislă pe un asfalt neted şi ud. Dar dacă am voi să 
dăm azi din nou exemplele care ne încîntau altădată, desa- 
măgirea ar fi mare. După stilul gifiit de altădată primim cu 
recunoştinţă fraze ca acestea: 

„Cercetind un mare număr de cranii din cimitirele Elve- 
ției, Italici şi Franţei, un învăţat elvețian a conchis că aceste 
cranii se aseamănă sau se deosebesc mai mult pe temeiul cla- 
selor sociale decit pe temeiul etnic. Craniul unui lucrător 
italian e mai aproape, sub raportul conformaţiei lui, de cra- 
niul unui lucrător francez. decit de țeasta unui intelectual 
italian: rasa desparte pe oameni mai puțin decit profesiunea“, 

Progresul este învederat, dar este numai al d-lui Lovi- 
nescu, care începea în fine să scrie ca lumea, aşa cum s'a 
scris la noi de un secol, Pentru critic aceasta era totuşi un 
simptom că un nou echilibru a fost intuit. Şi într’ adevăr, 
sub imperiul acțiunii polemice, d. Lovinescu a venit într'o 
bună zi pe un armăsar în spume, Fraza sa porni într'un ga- 
lop fulgerător, păstrindu-şi sub friul cãlărețului numerica 
pasului, ridicindu-se adesea în două picioare, nechezind, sfo- 
răind, dar agitindu-se mereu sub o coamă superbă. Fraza este 
de o nervozitate spasmuodică, de o recalcitranță de smeu cu 
coada scurtă, dar fringhia ideei este solidă şi sborul nu alu- 
necă niciodată în vid. Cu pintenii înfipţi în stilul său, seriito- 
rul îl întoarce pe loc în orice direcție a ideei, urcind pînă 
la abstracție şi înotind în citat cu o uşurinţă remarcabilă în 
timp ce respirația ritmică, agitată, incomensurabil de lungă, 


26 i Viața Rominească 


îşi păstrează proporția desăvirşită. Lichidul comprimat în 
corpul principal al perioadei se răspindeşte cu repeziciune 
în toate ramificațiile comunicante, în aşa fel încît ideea ar 
putea fi resorbită şi recolectată fără să se prelingă nimic în 
vreo crăpătură poroasă şi inutilă. De pildă: 

ă-Venită oarecum pe cale deliberativă, hotărîrea (de a 
nu „ajunge”) se adaptează, în realitate, la date temperamen- 
tale, după tendința ascunsă ce ne face să ne teoretizăm pro- 
priul temperament şi se încadrează, aşa dar, într'o viziune 
pesimistă şi indiferentă, într'un gust sălciu de neant şi de 
cenuşe, gust indelebil şi ecvație personală, pe care nimic n'o 
poate stimula; gust determinat poate la început de un defi- 
cit de viaţă şi de senzația unei morți timpurii, dar rămas şi 
mai tîrziu ca însăşi formula personalității, în care toate va- 
lorile vieţii, valori morale şi sociale, măriri şi „locuri“, bani 
şi onoruri, se estompează şi se degradează în nuanțe eva- 
nescente, viziune relativistă, în care totul s'ar nărui şi s'ar 
preface în neant, de n'ar rămine axa unui interes pentru a 
da încă o apetență vieţii într'o inapetență universală, axa 
spectacolului estetic, singura ei legitimare — formulă nietz- 
scheană, după care viața merită să o trăim prin frumosul ce 
ne oferă şi să o activăm prin frumosul, pe care ne încume- 
tăm să-l realizăm“, 

Cu această tehnică sunt scrise unele polemici, părți din 
Istoria literaturii romine contemporane şi din Memorii. Acum 
se pune întrebarea: constitue această însuşire un talent lite- 
rar? Răspunsul este: nu. Stilul este o îndemînare, exterioară 
actului de creațiune şi de gindire, în mare măsură învățată 
şi în aceiaş măsură profitabilă pentru alții; este Retorica, 
D. Lovinescu are acest merit de a fi folosit de pe urma lec- 
turii clasicilor francezi şi de a fi dovedit că, chiar fără pu- 
tere de creațiune, un autor poate strecura mai uşor în con- 
ştiinţa criticului ideile sale. Ceeace gramatica este pentru 
limba colectivă, stilul este pentru expresia giîndurilor obiş- 
nuite. Totuş, stilul se poate acorda citeodată în aşa chip cu 
materia, încît să dea naştere unei satisfacțiuni cu adevărat 
artistice. Atunci e drept să recunoaştem că stilul, în formele 
lui cele mai înalte, nu se poate numai învăța şi că trebueşte 
şi o predispozițiune. Deci d. Lovinescu n'a ajuns numai, prin 
studiu, acolo unde putea ajunge oricine, ci are şi talentul 
stilistic. Dar talentul stilistic este de ordin artistic, nu de 
ordin literar, adică el nu crează forme pline, viziuni, ci nu- 
mai ritmuri. El e ca spiritul decorativ în pictură, se desfă- 
şură în pură libertate, fără să reprezinte nimic. Talentul li- 
terar e o artă a expresiei, stilul e o artă a agreabilului; crea- 
țiunea se percepe cu toate simțurile, stilul se ascultă. Stilistul 
crează nişte maşinării ritmice şi aşteaptă un prilej să le pu- 
nă în mişcare. Prilejul clasic este polemica. Voltaire, stilist 


Eugen Lovinescu 27 


stălucit, de tradiție clasică, şi-a folosit maşinăriile cu o ma- 
liție diabolică. El le-a întins ca pe nişte pinze de păianjen 
în calea adversarilor şi a aşteptat provocarea. Maşinăriile 
mergeau apoi dela sine. Cititorul este aşa de uimit de brusca 
desfăşurare stilistică, agreabilă în sine, încît nu mai cerce- 
tează cuprinsul noțional al polemicei, care poate fi fără 
obiect, chiar fără spirit de observație. D. Lovinescu şi-a ex- 
perimentat stilul tot în polemică, scurmind şi împrăştiind 
tot ce poate acoperi cu țărină pe adversar, coborindu-se la 
calambur şi la parodie, cu o vervă şi o rapacitate adesea ini- 
mitabile, ca în diatriba împotriva d-lui Caracostea: 

„Nu ştim cum am netezi, lărgi, albi, această foae de hîr- 
tie destul de netedă, destul de largă, destul de albă, pentru 
a face loc d-lui Caracostea: căci odată cu d-sa se deschid 
perspectivele şi orizonturile: orice bagatelă devine o „impor- 
tantă problemă bogată în urmări“, eroii lui Galaction se in- 
tegrează în antropogeografia sud-est europeană, trecerea po- 
pel Tones peste Dunăre se explică prin studiul lui Iağic 
asupra Dunării din Archiv für slavische Philologie. Visul 
băetanului Stoica din Moara lui Călifar prin studiile lui Fa- 
rinelli şi „ale docentului vienez dr. St. Hock"; totul ia pro- 
porții considerabile, devine „excepțional“, „mai complicat 
decit s'ar părea“; totul e privit „genetic“ şi prin „straturi 
de experiență“, totul e „primordial“ sau numai „îndeosebi de 
interesant“; cu d. Caracostea intră pateticul, bombasticul, 
doctoralul, vidul solemn, sud-est european şi vest-european, 
Teodosie din Tirnava şi vestitul patriarh Evtimie, Murko şi 
profesorul berlinez R. M. Meyer, ura împotriva diletantis- 
mului şi necesitatea „constituirii nouei discipline literare în 
armonie, pe deoparte, cu starea actuală a ştiinţelor morale, 
pe de alta cu cerinţele speciale ale literaturii ca ştiinţă“ — 
cu d. Caracostea intră un articol sau douzeci şi cinci, în se- 
ric, toată ştiinţa vieneză şi berlineză, filologia romanică şi 
„0 lungă pregătire est-europeană slavă în primul rînd apoi 
bizantină“, fără a mai pomeni şi de bizantinismul aplicat; 
iată dece, nu ştim cum am netezi, lărgi şi albi aceasă foae 
de hirtie destul de netedă, destul de largă, destul de albă, 
ca să devină destul de demnă şi destul de încăpătoare pentru 
a primi pe d. Caracostea, deschizător de vaste perspective şi 
semănător de mari probleme rămase totdeana fără soluție...“ 

Aşadar o falşă ceremonie de politețe la început, apoi o 
şarjă de citate infamante, conbinate, cu o ironie strivitoare, 
o ploae de săgeți înveninate dintr'o singură descărcătură şi 
încheerea cadrului cu leit-motivul dela început, o mobi- 
lizare a trupelor intr'un singur punct slab, apărat pînă la 
sfărimare, mijloace care, aici sau în atacul împotriva d-lui 
M. Dragomirescu, fac pozițiile adversarilor intenabile şi a- 
runcă asupra lor un oprobriu cu atit mai definitiv cu cît 


28 Viața Rominească 


polemica se situează la nivelul artei. În aceste condiții d. 
Lovinescu a dărimat orice autoritate ostilă şi fiindcă arta 
are întotdeauna dreptate, victimele sale riscă să aibă durata 
trofeelor. 

Omul care n'a scris nimic este o mică perlă de conden- 
sare stilistică: 

„Printre altarele ridicate pe bătrina Acropole — scrie 
polemistul — tuturor zeilor Olimpului grecesc, tuturor zeilor 
Asiei barbare şi ai Egiptului, într'un veac de amestec al tu- 
turor religiilor orientale, s'a găsit şi un mic altar în cinstea 
„zeilor necunoscuți“. Divina şi subtila inteligență grecească 
se recunoaşte într'o simplă inscripție votivă. Zeos, Ares. 
Afrodita, Hermes, Poseidon? Bun. Dar dacă mai sunt şi 
alții? Astarte, Cibela, Istar, zei şi zeițe ai Siriei, ai Feniciei, 
ai Chaldeei, ai Persiei? Bun. Dar dacă mai sunt şi alții? 
Isis, Osiris, Ilos, Thot, Amon-Ra, şi toţi ceilalți zei ai Egip- 
tului cu capete de pisică, de crocodil şi de buhă? Bun, dar 
dacă mai sunt şi alții? Zeul nou al unei secte barbare din 
Iudeea, cu capul de măgar? Bun. Să ridicăm un altar şi lui 
Christos. Dar dacă mai sunt şi alpi zei? etc. Şi „atunci sub- 
tilul spirit grecesc a înălțat în plină Acropole, alături de 
Partenon, altarul „zeilor necunoscuţi“. Inchin şi eu aceste 
pagini geniului ce stă ascuns de patruzeci de ani în sufletul 
d-lui Procopovici din Cernăuţi“. 

Humorul demn al omului ultragiat, abila alăturare de 
sonuri rare şi facilitatea erudiției, un contur îngroşat ici, 
colo (capete de pisică, de crocodil, de buhă) şi mai ales 
retorica aproape melancolică a enumărării dau acestei com- 
puneri pure, aşa de desăvirşite în felul ci că smulgerea unui 
fir infim ar atrage după sine deşirarea întregii țesături, îi dau 
un aer de ucigătoare ironie, Mulţi vor ignora opera sau ființa 
istorică a d-lui Alexe Procopovici, dar multă vreme cadavrul 
împietrit al „Omului care n'a scris nimic“ va sta expus în 
vitrina generaţiilor viitoare ca un semn al vindictei apo- 
lonice. Se pot dar extrage pentru antologie destule pagini gra- 
țioase în care adevăratul merit este aducerea retoricei la 
măsura în care devine artă, fără nicio considerație de con- 
ținut. Cind însă d. Lovinescu vrea să aibă stil în compuneri 
mai pretențioase, care cer însuşiri complexe, penetrațiune, 
psihologie, emoție, atunci mecanismul se dovedeşte insufi- 
cient. In Proces literar bunăoară, d. Lovinescu ne prezintă 
un caz distractiv, o fată îndrăzneață care voeşte numaidecit 
opinia criticulului. Una din notele îndrăznelii este pretenția 
de a se folosi des de telefonul gazdei. Cu acel spirit de 
simetrie retorică, ce putea merge în polemică, d. Lovinescu 
se prinde de acest tic. Intr'o convorbire de citeva minute 
fata zice: „Imi daţi voe, maestre? numai citeva minute. E 
ceva urgent“. Odată. Apoi: „Am altă idee. Imi dați voe 
să telefonez un moment?“ De două ori. In sfirşit: 


Eugen Lovinescu 29 


„Imi dați voe să mai telefonez ceva, un moment numai?” 
De trei ori. Iar într'o altă întrevedere din ac.iaşi zi fata 
„mai întreținu cîteva convorbiri telefonice cu citeva persoane; 
ascultă citeva arii la radio, etc", In loc să se mârginească la 
un singur moment, cel mult două, tipice, d. Lovinescu sime- 
trizeaza căzind în cea mai plată bufonerie, Exemplul e luat 
din ultimul volum de Memorii, adică dintr'o etapă de invo- 
luție invederată. Fenomenul se explică în genere şi prin lipsa 
de spirit, căci nu trebue socotită ca atare verva frazeologică. 
Intilneşti foarte adesea calambururi detestabile, documente 
de nedelicateță: 


„O cit regret că am avut Scăderea 
Din cind în cînd în cite un vers 
Să-mi spun Durerea. 


(o strofă ce rezumă întreaga această producție politică)“ 


„Spuneţi tuturora în cale 
C'aţi crescut pe munţi şi vale 
Fără dor şi fără sfaturi. 


(mai ales fără sfaturi)“ 


„Minţeam ades; şi nu-mi era ruşine 
Căci lumea mă'nvățase a minți! 


(Poate că are dreptate „prietenul“ şi va fi învățat dela lume 
să mintă dar nu să facă şi versuri)“, 


In legătură cu un critic căruia ține să-i recunoască 
munca, d. Lovinescu lămureşte numaidecit: „şi nu o muncă 
de bivol la jug“, deşi cra de prisos, fiindcă munca intelec- 
tuală nu deşteaptă în nici un chip imaginea bivolului. In- 
tenția maliţioasă a criticului era să o deştepte totuşi. Spiri- 
tul este însă grosolan. 

D. Lovinescu voeşte să fie cu mult mai mult decit un 
stilist şi un polemist, el ținteşte să fie un artist a cărei 
operă „să poată rezista timpului chiar pacă piloţii afirma- 
țiilor s'ar surpa". Egoismul acesta artistic e puţin mingietor 
pentru autorii studiați care se pot aştepta la tot felul de 
operațiuni în scopul de a se ridica interesul operei critice. 
In acest scop d. Lovinescu pune în joc o unealtă mai com- 
plicată, creatoare, şi anume portretul. După exemplul lui 
Sainte-Beuve, criticul voeşte să ne dea portrete literare, în 
care intră atit observațiuni morale cit şi trăsături fizice. 

A spune că portretele d-lui Lovinescu sunt lipsite de 
de merit, înseamnă a exagera. Ele sunt distractive, unele 
pline de vervă, de contur stilistic. D. Lovinescu are fără în- 
doială darul de a spune anecdote şi e foarte probabil că 
Memoriile sale vor rămîne un izvor de delectare pentru cei 
ce vor urma. Ele nu sunt însă „portrete“, nici operă de crea- 


30 Viaţa Rominească 


Talentul acesta îi lipseşte criticului. La obiecția unora, 
ge altfel foarte dreaptă, că portretele sunt bune, dar psi- 
hologia rea, d. Lovinescu s'a apărat cu logica. Acest lucru 
— zice d-sa — n'ar fi cu putință. Un portret e o creație 
psihologică, fireşte sub unghiul vizuinei personale şi ca atare 
bunul portretist este şi un bun psiholog. Sofism. Un portret, 
cu oricît coeficient de relativitate, poate să semene. Cind nu 
seamănă. el poate, cel puțin rămine ca o nouă figură posi- 
bilă. Portretele d-lui Lovinescu nici nu seamănă, nici nu 
sunt posibile, fiindcă de fapt nici nu sunt portrete ci com- 
binațiuni, cu caracter decorativ, de impulsiuni polemice şi 
fragmente anecdotice, agreabile cind „maşina“ în care au 
fost formate e simetrică. Cine va putea să creadă vreodată 
că Vlaicu, inginer cu studii superioare la Budapesta şi Mün- 
chen, ar fi fost aşa de lipsit de „speculație intelectuală 
încît să se mire la Paris în acest chip prostesc: 

„— Mare e mă (Luvrul)... să-i... mama măsei... Trebue să 

i costat mulți creițari..” 
. jas A muscă e, mii, şi Opera... să-i... mama măsei. Şi ea 
trebue să fi costat mulți creițari!“ : i. 

Acel „trebue să fi icin mulți creițari“ este fără îndo- 
ială adaosul criticului ca să exemplifice gradul de simplifi- 
cație intelectuală al lui Vlaicu. Portretul nu-i nici asemă- 
nător (alte mărturii îl contrazic), nici psihologic, fiindcă 
exclamațiile cu caracter național le scoatem toți în clipe de 
jovialitate, păstrindu-ne impresiile mai complexe pentru noi. 
Şi iarăşi nimeni nu mai crede că un om care a trecut prin 
şcoli nu ştie să deosebească proza de poezie şi că de aceea 
întreba: „cum scrii? ca Chendi ori ca Goga?“. Dacă acest caz 
ar exista într'adevăr, atunci ar trebui o finețe analitică ex- 
cesivă pentruca totul să se explice şi să pară posibil. „Por- 
tretul“ d-lui Lovinescu rămîne un sistem de anecdote amu- 
zante dar şi cu o notă de trivialitate voită („Cu mîna, 
no, fireşte cu mina, nu fi a dracului, mă, câ-ți dau peste 
labă...). Lipsa de psihologie coincide cu o lipsă de iubire 
pentru oameni, cu un egoism literar care turteşte şi difor- 
mează. Vlaicu a fost un vizionar, un om de structură sublimă, 
care a luptat, a înfruntat moartea şi s'a prăbuşit. Latura lui 
eroică nu trebue despărțită de factorul pitoresc, ea dă înţeles 
întregii personalități. In chipul acesta „portretul“ degene- 
rează într'o caricatură naivă. P. Locusteanu, om de oarecare 
sensibilitate de vreme ce s'a sinucis, refuză lui Iosif un aju- 
tor bănesc cu această incredibilă, imposibilă bufonerie: _ 

„— Situaţia nu e, rari poor perie eine se 

te remedia prin perspectivele unui nou statu Cane. 
roza veşti Sine dafi Petersburg. Delcasst a trecut de partea 
noastră, aşa că e aproape sigur că vom obține Silistra... Şi 
atunci situația economică a țării se va destinde“, 


Eugen Lovinescu 31 


Crezind că face psihologia altora, d. Lovinescu şi-o face 
în chip cert numai pe a dumisale. In privința lui Vlaicu este 
invederată bunăoară suficiența criticului, convingerea că se 
află pe treapta cea mai înaltă de complicație intelectuală. 
Pornind dela concepţia greşită că neîndemînarea în expresie 
e neapărat dovadă de lipsă de abstracțiune şi de finețe, d. 
Lovinescu inspectează dela început orice gest al aviatorului. 

»— Uite, Vlaicule, aici e Luvrul, îi spuneam eu, privin- 
du-l pe sub gene“. 

De ce-l privea d. Lovinescu pe Vlaicu „pe sub gene“? 
Ca să-i studieze prostia de care era principial încredințat, E 
aici şi credulitate, dar şi răutate, prin urmare lipsă de adin- 
cime sufletească. E de prisos a spune că mărginindu-se la 
două note anecdotice, d. Lovinescu generalizează apoi renun- 
țind la metoda portretistică şi umflind numai bucata cu alte 
anecdote ce n'au de-aface cu chestiunea, Ni se spune de 
pildă că d. Tudor Arghezi ar fi răspuns şi el cuiva care-l 
întreba cu ce scrie: cu „mănuşiță“ asta. „La fel i-am răspuns 
şi eu lui Vlaicu — continuă d. Lovinescu: „Uite cu mina 
asta”. In felul acesta d. Lovinescu ne atrage atenția ca şi 
mai sus cînd privea pe sub gene că nu numai că e un om cu spe- 
culație intelectuală, dar a spus cel dintii vorba memorabilă 
care se atribue d-lui Arghezi. Portretul lui Pirvan e tipic 
pentru iluzia biografică. Este un autoportret al d-lui Lo- 
vinescu. Cu maniere onctuoase, Pirvan este în fond zugrăvit, 
adică mai mult definit, într'un chip care dovedeşte o pro- 
fundă repulsie. Tot ce poate degrada un om, evitind tot ce 
poate înălța un om, este adus cu înverşunare, Pirvan are 
chip de maimuță, Pirvan duce geanta d-lui Iorga (explicația 
carierii!) Pirvan e ambițios peste marginile îngăduite (dulce 
— mpină la dezumanizare) în timp ce d. Lovinescu e un stoic 
„desfăcut de prejudecăți academice“, Pirvan se aseamănă şi 
nu se aseamănă cu G. Aslan, un maniac care a murit într'un 
chip mizer; cariera lui Pirvan se datorează unui fenomen de 
„Ppitiatism”, adică de persuasiune. Pină şi ajungerea la ca- 
tedră e diminuată prin răutatea că „Gr. Tocilescu se oferi 
să se jertfească, murind, unei cariere ce trebuia scutită de 
greutățile începutului“, Ori cîte enfemisme ar strecura d. 
Lovinescu, impresia e limpede: Pirvan e un ambițios crunt, 
care a amețit lumea şi a avut un noroc miraculos izbutind 
să ajungă acolo unde a ajuns mai mult din lipsa „greutăților 
începutului“. Dela notarea acoperită a repulsiei sale, d. Lo- 
vinescu trece fățiş la autobiografie, Cind Pirvan a ajuns la 
Universitate şi la Academie, în loc să-l felicite fie şi nesin- 
cer ca un coleg ce era, d. Lovinescu s'a apucat să-l „urmă- 
rească“ în acest chip: 

„— Ai ajuns, aşadar, — i-am spus cu — la Universitate, 
la Muzeu, la Academie, — şi ce mai poți dori? Ministru, 


32 Viața Rominească 


cred că nu, pentrucă nu faci politică şi e destul să mă uit 
la gura asta amară pentru a înțelege cit disprețueşti astfel 
de situații. Cum ai ajuns însă la 26 de ani, acolo unde cei 
mai mulți nu isbutesc să ajungă decit la 50 ani sau chiar la 
60 de ani, este de plins, căci în ce stă fericirea omenească? 
In posesiune ? Nu, ci în luptă pentru posesiune, în aştepta- 
rea înfrigurată, în încordarea, în emoțiile neprevăzutului, în 
înfringeri parțiale şi în biruințe reparatoare, într'un cuvînt 
în mişcare, devenire, luptă, pe care le ignorezi, întru cît ai 
ajuns dintr'odată. Nu cunoşti ce e îndoiala de sine, precum 
nu cunoşti ce e speranța. A ajunge înseamă însă virtual a 
sfirşi... Ai sfirşit! Ai murit deci de tînăr, la douăzeci şi şase 
de ani... Rugaţi-vă pentru dînsul, trecători... pentru tînărul 
Vasile Pirvan, din Iveştii Tecuciului, care, după ce na cu- 
noscut alte bucurii decit frecventarea gentei lui Iorga, a 
Tezaurului lui Papiu Ilarian şi a negustorilor romani, a su- 
combat în brațele Universității, ale Muzeului şi ale Acade- 
miei.. 

Invidie incoercibilă, lipsă de perspicacitate psihologică, 
nedelicateță, o mulțime de porniri josnice ale sufletului foesc 
ca nişte viermi răi în această tiradă Pirvan i-ar fi zimbit 
„fals”* d-lui Lovinescu şi i-ar fi spus: Eşti incorigibil“, iar 
d. Lovinescu a fost satisfăcut că nu l-a lăsat să triumfe, că adică 
şi-a putut da pe față lipsa de cordialitate. Insă ne întrebăm : 
cui poți să-i spui, cu prilejul unei isbinzi: eşti de plins ? 

Atenuarea isbinzii altuia este forma tipică a invidiei, Iar 
propoziția că a căpăta o catedră universitară înseamnă „a 
ajunge“ zugrăveşte numai calitatea aspirațiilor autorului, 
Pentru Pirvan, Universitatea era un mijloc banal de înfăp- 
tuire a unor ținte aşa de ridicate încît sentimentul de 
„Sfirşire“ nu l-a putut cuprinde niciodată. De aceea aşi zim- 
bit „falg“ aşa cum va zîmbi oricine va citi această pagină 
stranie a d-lui Lovinescu. Toate încercările de palinodie 
onctuoasă ale portretului nu mai pot şterge penibila impresia 
biografică dela început. 

Intorcîndu-ne acum la tehnica critică a d-lui Lovinescu, 
suntem nevoiți adesea să observăm că voința de talent a 
dăunat criticului. Nu e mai puțin adevărat că d. Lovinescu 
are incontestabilul merit, lucrînd pe o întindere publicistică 
mare, de a fi folosit toate metodele genului. Aşa de pildă a 
aplicat cu statornicie vechea metodă a izvoarelor, fie sub 
forma contribuției de istorie literară, măcar prin depistarea 
unei reminiscenţe, fie sub forma estetică a determinării gra- 
dului de contaminațiune şi diferențiere. A folosit apoi me- 
toda psihologică, mai ales în critica prozei şi a teatrului, 
încercînd să capteze, prin citate, consimțămintul cititorului 
la sentimentul autenticităţii, al posibilității sau imposibilității. 
N'a ignorat nici metoda filologică în care cuvintul socotit ca me- 


Eugen Lovinescu 33 


ditator între gindire şi expresie a cercetat pentru propri- 
tatea şi noutatea lui. Sa ridicat apoi la metoda reconstruc- 
ției ideale a cosmosului poetic, metodă în care criticul bizuin- 
du-se pe expresie stabileşte pe cale ideologică felul cum se 
resfringe universul în conştiinţa scriitorului, concepțiile şi 
experiența lui sensibilă, considerate ca fenomene naturale 
capabile de a fi aşezate într'o serie istorică. Se amestecă aci 
metoda istorică cu cea filologică. A interpretat apoi scolastic, 
ca în critica occidentală, textul introducind pas cu pas, în 
chip delicat, toate punctele de vedere. A ajuns cu îndemă- 
narea pină la acea elipsă a judecății critice care în citeva 
rînduri rezumă un examen complex sau la tehnica de a înca- 
dra istoriceşte un autor în puține cuvinte, Și în sfirşit a 
folosit cel dintii conştient metoda reconstrucției muzicale 
din care vom da un exemplu: 

„Există, în adevăr, o atmosferă bacoviană: o atmosferă 
de copieşitoare dezolare, de toamnă cu ploi putrede, cu ar- 
bori cangrenați, limitat într'un peisagiu de mahala de oraş 
provincial, între cimitir şi abator, cu căsuțele scufundate în 
noroae eterne, cu grădina publică răvăşită, cu melancolia ca- 
terincilor şi bucuria panoramelor, în care „Princese oftează 
mecanic în racle de sticlă“; şi în această atmosferă de plumb, 
o stare sufletească identică: o abrutizare de alcool, o deplină 
dezorganizare sufletească prin obsesia morții şi a neantului, 
un vag sentimentalism banal, în tonul caterincilor, şi macabru 
în tonul păpuşilor de ceară ce se topesc, o descompunere a 
ființei organice în mişcări silnice şi halucinate, într'un cu- 
vînt, o nimicire a vieții nu numai în formele spirituale, ci 
şi animale, Expresic a unei nevroze, o astfel de poezie impre- 
sionează în ansamblu fără să rețină prin amănunt“. 

Criticul a vrut aşa dar aci să definească atmosfera baco- 
viană adică un inefabil. Definirea însă distruge emoția sub- 
terană, în vreme ce o recreare pură ar fi însemnat o poezie 
parazitară textului comentat. D-l Lovinescu a făcut un in- 
ventar complet al pieselor bacoviene, satisfăcind rațiunea 
obiectiv, dar a dispus aceste piese în aşa fel încit totalitatea 
lor să formeze un nou joc de umbre interioare. Cupole de 
cristal inventariate sunt aşezate în aşa chip că ciocnite în 
serie dau o melodie. Tot ce este enumărat în pasagiul de 
mai sus se atiă, concret în poezia lui Bacovia. 

Dar expresiile: ploi putrede, arbori cangrenaţi, noroae eter- 
ne, melancolia caterincilor care sunt prin raport la obiectul stu- 
cer simple ERES ANO de fişe, rămîn, luate în sine 

concrete, alcătuind o rețea d ii i 
p critic subjacent. i la T n peri 

u această metodă, critica, fără să piardă teren 
al relației abstracte, capătă un mijloc de paier ere 
poeziei prin mijloacele însele ale poeziei şi deschide genului 


3 


34 Viața Rominească 


drumuri nebănuite, cu primejdia totuşi a rătăcirii în desi- 
gurile fanteziei lirice sau a stagnării sterile într'o ariditate 
fără graţie. Incît a vorbi despre această metodă este nu atit 
a lârgi mijloacele criticii, cît a arăta limitele la care talentul 
poate împinge un gen vast, 

Toate aceste metode, afară de aceea a reconstrucției 
muzicale, sunt comune şi d. Lovinescu are doar meritul de 
a le fi folosit pe o întindere mai mare. Cea din urmă, în- 
trebuințată întimplător de mulți, devine la d. Lovinescu o 


metodă consecventă. Din nefericire însă, exemplul de mai sus ` 


e o dovadă, procedeul acesta critic a devenit aşa de frecvent 
încît d-lui Lovinescu, fără o virtute analitică deosebită, nu-i 
mai rămîne decît laurul didactic. Totuşi sunt pagini perso- 
nale care rămîn inalterabile. deşi nucleul lor e mai mult 
liric. Pagina autobiografică despre inutilitatea sforțării din 


cată de cascada unci furii nebănuit de înalte este o desprin- 
dere demnă de vanităţile vieţii şi amărăciunea unei existenţe 
rău prețuite. Lirismul acestor pagini nu creşte pe ficţiune, 
ci pe nuditatea unui examen de sine în umbra gotică a con- 
fesionalului. Un joc vebal oricît de inocent, o vopsea retorică 
oricît de ştearsă ar fi trivializat solemnitatea de fenomen 
natural a testamentului. De acceca nici nu găsim imagini 
propriu zise, ci crăci şi ramuri smulse de şuvoiul sincerităţii 
deslănţuite, ca un indiciu de forfoteală şi sbatere a conştiin- 
ţei la punctul de prăbuşire în gol. Scurta descripție a pieţei 
S. Marcu şi o serie de cuvinte ca sălciu. neant, cenuşă, eva- 
nescent, sunt imaginile cele mai eterice cu putință ale unei 
stări de luptă între subconştientul muzical şi conştientul 
abstract şi istoric. Insă muzicalitatea aci nu crează judecăţi 
critice. Mai aproape de critică sunt aceste rînduri despre 
Calistrat Hogaş: 

„Bătrinul acesta. pe care toți lam văzut ducîndu-şi 
trupul masiv, adumbrit sub o pălărie uriaşă, pe sub teii Co- 
poului, na fost contemporanul nostru, ci un homerid din 
Ciclade; n'a fost un poet liric al naturii romineşti, ca d. 
Sadoveanu de pildă, ci un aed din faptul lumii, cind soarele 
era o divinitate reală şi răsărirea lui o transfigurare univer- 
sală, cînd toate fenomenele naturii se prezintau în expresia 
concretă a unor forțe cereşti, cînd umanul era amestecat in- 
disolubil cu divinul, cind totul era mit, pe vremea luptei 
Titanilor cu Olimpienii, a fioroşilor Ciclopi cu un singur 
ochi, a Lestrigonilor, a Scilei şi a Caribdei, a vînturilor 
scăpate din peştera lui Eol, a Hiperboreilor, a Centaurilor şi a 
Lapiţilor, a linei de aur. a tuturor minunilor Odisseii şi a 
tuturor faptelor eroice ale Iliadei“ (p. 110). Istoria litera- 
turii înregistrează existența, în zilele noastre a unui Calistrat 


Eugen Lovinescu 35 


Hogaş, fiu de potropop din jude Tecuci, în 
noaşte pe autorul Părintelui Rs mi Spre Nichit. Singur, 
La Tazlău, dar ea se înşeală. Adevăratul Hogaş a fost după 
cum am spus, un rapsod homerid, viețuitor acum vreo trei 
pan de mm, poetei „orb j3 cinci insule din Ciclade şi două 
a mică îşi di i 
vieti OAs şi dispută cinstea de a-i fi dat lumina 
ceste fraze cu galop ideologic, dar răscolind - 
rea lor un nour de sugestii poetice, n'au anemie pica 7 
un element care să fie străin unei stricte caracterizări, Fic- 
țiunca suprapusă care altădată estetiza nucleul abstract, este 
aci absentă. Cu toate acestea, printr'o abilă sinteză, organis- 
mul abstract dă o rezultantă fictivă şi fără să înceteze de a 
fi critică, studiul devine o adevărată literatură. 
să cercetăám critica d-lui Lovinescu sub unghiul conți- 
nutului. Aci ne interesează mai cu seamă două puncte de ve- 
dere: gustul şi penctrațiunea analitică. Insă opera oferă şi 
alte particularităţi. De pildă este evident că mai tare decit 
plăcerea de a emite judecăți critice este la d. Lovinescu do- 
rința de a-şi cultiva propria reputație. D. Lovinescu nu face 
critică de partid ci critica în stare de a-i aduce cit mai mulți 
prieteni. De unde o sforțare disperată la ambiguitate, pro- 
pa tipografice, concesiuni şi benignităţi, care fireşte sug 
măduva impresiei adevărate. Un cronicar de pildă cruță 
pe cit e cu putinţă pe d. Lovinescu dar din nefericire nu-i 
oferă e material vrednic de mari elogii. Temindu-se de a 
ran Angge alte ua d. Lovinescu se încurcă în subtili- 
- aa gi — zice — „nu studiază principiul electricităţii 
n lămpile de pe stradă, ci în motorul uzinei, şi mai ales 
nu-şi afirmă superioritatea făcind statistica becurilor sparte 
a rens deşurubate(!?!)*. Cind însă cronicarul e aspru cu 
= ct une atunci d. Lovinescu caută să-l diminueze. Şi 
aerar by ERE, pr aroma de frică de opinia publică il 
piedi âdui nsuşirile, recurge la i 
Afirmă, gratuit desigur, că cronicarul poe aia nicio osanna 
gere în seriozitatea criticei“. O mulțime de critici sunt re- 
podisti posen in, ese B, ări par ce, „convingere în valabili- 
y caşi cind o femee car a 
kory ap pa prin arpe de a fi rara dep 
| vinescu îşi creiază valorile care le do- 
reşte, dar încetează în aceiaş măsură de a fac piele 
de critică. Ce părere are d. Lovinescu e hrair 
Aceiaşi ca oricare din noi, că adică poetul caută încă şi n' 
poe la marginile artei. Atunci e mai bine, spre a nu-l mihni, 
= si cita numai în treacăt ca o viitoare posibilitate. Insă 
ci N ia AT a Si storno apei n vapor 
ep unei fotografii: ă- 
tănii“ (sperînd că prin această voită aria A ge Per Er 


36 Viața Rominească 


ghici intenţia latentă, poezie „mai mult ornamentală“ „sen- 
timentală“, obscură într'o manieră „intru nimic potrivită“. 
Negaţiunea este absolută dar portretul şi spațiul ocupat ilu- 
zioncază şi potoleşte pe poet şi desigur sugestionează şi pe 
cititor deoarece acesta îşi zice că cu oricite cusururi un 
poet despre care se vorbeşte, există, D. Cicerone Theodo- 
rescu e supus aceluiaş tratament subtil, edulcorat cu o foto- 
grafie, din care reiese că poetul (care fiind publicist trebue 
cultivat) nu poate primi deocamdată „adeziunea totală” fiind 
„dificil cu el însuşi şi cu noi“. E foarte uşor pentru critic 
să dea mai tirziu înapoi dacă poetul nu se mai dovedeşte 
util, declarind că el nu-l prețueşte de loc şi că prin ade- 
ziune parţială a înţeles buna opinie discutabilă a citorva ti- 
neri prieteni ai poetului. Subtilităţile de soiul acesta sunt 
numeroase în volumele d-lui Lovinescu şi dacă ele pot fi 
scuzabile în scrisul unui jurnalist, constrins de forţe exte- 
rioare, ele sunt detestabile şi în definitiv distrugătoare de 
substanțe într'o operă de durată. Insă trebue să recunoaştem 
că nu totdeauna d. Lovinescu se simte silit la subtilități şi 
că foarte multe opinii sunt date intr'o libertate de judecată 
învederată. Şi totuş şi atunci un spirit atent descopere o 
tendință către şiretenie. Văzind critica în deosebi ca o des- 
coperire şi afirmație de valori, d. Lovinescu a avut totdeauna 
teroarea de a nu rămîne în urmă şi de a nu se compromite, 
fără să aibă însă o intuiție repede şi o dialectică strinsă. 
Aproape niciodată d. Lovinescu nu şi-a dat avizul înainte ca 
indicaţiuni suficiente din opinia publică să-l constringă. Cei 
care îl citeau cu încredere n'au aflat niciodată, cîțiva ani, 
că există un Tudor Arghezi, Abia cind acest nume a deve- 
nit notoriu, d. Lovinescu s'a hotărit să se pronunţe, căzind 
acum intr'un modernism excesiv cu ignorarea tradiționalişti- 
lor, ca să fie apoi prea tirziu silit să recunoască valori şi 
acolo. Această incertitudine îl împinge pe d. Lovinescu la o 
tehnică de expresie sibilină, care debilitează mult urzeala cri- 
tică. Să citim de pildă articolul despre Gib Mihăescu. El e 
plin de subtilitate, o subtilitate ce ar eşi mai bine în evi- 
dență dacă s'ar enumăra chinuitoarele incertitudini dela arti- 
colele mai vechi la cele mai noi şi chiar dela fragmentul 
publicat izolat la textul din volum. D. Lovinescu a osindit 
altădată, şi nu de mult, nuvelistica lui Gib Mihăescu ajun- 
gînd la încheierea negativă că „nepilduita massă de triviali- 
tate se pune deacurmezişul scriitorului în drumul spre lite- 
ratură“, Obiecţia nu e fără dreptate. Dar acum, intimidat de 
mişcările de opinii ce se fac în presa noastră literară, fără 
motive estetice de altfel, dă înapoi. Acum vorbeşte de „des- 
toinicia de a crea obsesii“ „remarcată din primele încercări 
ale scriitorului“, întoarce fără abilitate pe dos toate judecă- 
tile şi observă că oricît de contestabilă ar fi morbiditatea 


Eugen Lovinescu 37 


„temperamentul scriitorului a ştiut totuşi s'o impună aten- 
ției'', Aci nu e numai contradicție ci şiabsenţă de judecată 
critică. In fond d. Lovinescu era mai aproape de adevăr la 
început. Frica de a nu se aliena de opinia colectivă l-a împins 
să fugă de orice precizare. In definitiv noi cerem dela un critic 
să ne spună părerea lui şi s'o îndreptățească. Ce vrea să spună 
asta: „S'aimpus atenției?“ Atenţia celor mai mulți e îndrep- 
tată bunăoară luminoasă înspre Vasile Militaru şi totuşi 
acesta este lipsit de orice merit. Cind e vorba de romane, pier- 
zîndu-se în caracterizări vagi care sunt departe de adevăr, d. 
Lovinescu adaogă că in Rusoaica „unii critici au văzut o capo- 
d'operă“, fără să lămurească dacă împărtăşeşte sau nu această 
judecată. Metoda aceasta de sustragere e aproape constantă în 
critica d-lui Lovinescu şi despre un cronicar (ca să evite ju- 
decata netedă) spune enigmatic „publicul l-a urmat“, arun- 
cind, fărăa putea de altfel dovedi, toată răspunderea asupra 
altora. De fapt aşa ar trebui să procedeze istoricul, care în- 
registrează numai mişcarea opiniilor. Insă d. Lovinescu vrea 
să fie critic, decit fiind un critic cu receptivitate tardivă şi 
ştiidu-se astfel, este prudent şi abil. Poate adesea lămuri 
foarte bine condițiile externe ale unei arte, fără ca iîsuş s'o 
ste, simulind cu gestul intelectual sensibilitatea absentă, 

i totuş ar dori să fie singurul de care orice manifestare li- 
terară să se lege indisolubil, nevrind să primească şi fiindu-i 
frică să gonească. Ar vrea să scrie despre fiecare scriitor că 
e mare şi căeşi mic,că place şi nu place, cã are şi n'are valoare, 
pentruca astfel să fie mereu oracol, mereu autoritate. Astfel 
un personagiu dintr'o nuvelă de Cehov voia să facă o recla- 
mă pentru ceaiul din care să rezulte că are ceaiu din recolta 
nouă şi că totuşi ceaiul pe care-l vinde c în depozit de trei 
ani. În chipul acesta d. Lovinescu a descoperit metoda isto- 
Trică a sincronismului şi diferențierii. Dacă, găndirist, te miri 
că d. Crainic e arătat nediferenţiat şi prin urmare fără preț, 
d. Lovinescu dovedeşte că l-a socotit cu cinste în patrimoniul 
literaturii naționale; dacă, sburătorist, te indignezi că d. Crai- 
nic e socotit printre poeți, ți se răspunde că i s'a remarcat 
lipsa de originalitate şi deci de valoare; dacă mărturiseşti 
că-ţi place Cerna ţi se spune că într'adevăr Cerna are „talent“; 
dacă repudiezi pe Cerna ţi se confirm că Cerna n'are talent, 
nefiind diferențiat; dacă admiri pe d. Arghezi, vei afla că 
poezia sa domină aceşti 25 de ani din urmă; dacă nu-l guşti 
vei fi consolat că nici „critica matură“ nu-l prețueşte; dacă 
remarci că a fost înscris în istorie un poet fără valoare, 
ți se va observa că s'au studiat scriitorii în vederea curen- 
telor şi nu în virtutea meritului lor; dacă vei observa că 
lipseşte un poet caracteristic ți se va răspunde cu argumen- 
tul estetic. Aşa dar ori cum întors sincronismul ese o jucă- 


38 Viaţa Rominească 


pie ce cade mereu în picioare, Fără să vrei te gindeşti la 
Polonius din Hamlet: 

H. Vezi norul de colo care are forma unei cămile? 

P. Pe legea mea, e tocmai ca o cămilă, 

H. Mi se pare că seamănă cu o nevăstuică. 

P. Aşa-i. E îndoit ca o nevăstuică. 

H. Ba e balenă. 

P. Curat balenă. 

Acum în urmă, renunțind la principiul sincronismului, 
d. Lovinescu se ascunde după paravanul unor capitole ar- 
bitrare. Nu îndrăzneşte de a combate favoarea de care d. 
Mircea Eliade se bucură în cercul unor tineri, dar caută să-l 
scufunde punindu-l la capitolul „epica autobiografică“, în- 
sinuind adică lipsa invenției şi interesul strict documentar 
al acestei literaturi, E dela sine înțeles că toate aceste pagini 
de disimulație, ori cît de interesante ar fi, şi sunt uncori, 
îşi pierd valoarea de durată, fiindcă extirpindu-se în ele 
analiza şi judecata verde. rămin simple documente a'e unei 
dezorientări. Adesea din aceeaşi teroare de a nu se izola, d. 
Lovinescu supralicitează cu imprudenţă. Literatura d-lui Peltz 
a fost primită cu simpatie şi încurajare de unii, în speranța 
că materialul plin de interes, in parte chiar absolut într'un 
început de creație, va fi punctul de plecare al unor opere 
valoroase. E. Lovinescu a îmbrățişat atunci brusc pe d. Peltz 
cu o exaltare tot atit de exagerată ca şi rezerva sa de odi- 
nioară, declarindu-l „mare poet liric“ spre a fi desminţit din 
nefericire şi să sperăm numai provizoriu de însuşi d. Peltz 
prin citeva volume de o regretabilă platitudine, pe care d. 
Lovinescu sc obstinează să le justifice. Sunt şi cazuri în 
care d. Lovinescu aruncă numaidecit peste bord un autor 
dacă i se pare că a devenit compromiţător. 

Suntem încredințați că d-lui Lovinescu fi lipseşte 
gustul, precum îi lipseşte complexitatea sufletească. Cită- 
va vreme d. Lovinescu a fost ajutat de un număr de 
scriitori plini de sensibilitate ca dd. Aderca şi Camil Pe- 
trescu, opiniilor orale ale cărora le dădea apoi un corp nu 
fără, trebue să recunoaştem, inteligenţă, îndeminare, şi talent 
de adaptare. Activitatea aceasta a d-lui Lovinescu îşi are 
meritului ei istoric, fiindcă e indiferent în fond să ştim pe 
ce cale un eretic ajunge la o convingere cu care poate mo- 
difica în bine opinia altora. Cind însă d. Lovinescu a rămas 
singur, toată lipsa ca de sensibilitate a ieşit violent la su- 
prafață. Erorile răsunătoare făcute de d-sa în vremea din 
urmă sunt ucigătoare şi e de ajuns de a aminti pe noul 
Creangă, pe „noul Calistrat Hogaş“ şi pe „fata de geniu” 
lată numai un exemplu. D. M. Crevedia este un autor cu 
însuşiri, încă neclasificat, căruia i se datoresc nişte poezii 
care au entziasmat pe d. Crainic şi au intimidat deci pe d. 


Eugen Lovinescu 39 


Lovinescu. In aceste poezii se afā cite o rară viziune de 
realism în genul picturii lui Ribera, dar totul e înăbuşit de 
un exces de parodie. Expresia este voit trivială. Este se în- 
țelege o experiență din care autorul va trage foloase şi d, 
Lovinescu ar fi putut extrage citate mai încurajatoare, Exa- 
gerind peste marginile bunul simţ această experienţă, d, Lo- 
vinescu citează ca „admirabilă xilografie” aceste versuri: 


Pe cer, se vărsase o tivgă cu lapte, 
Stelele'nfloriră — boabe coapte, 
Luna plină, creştea, creştea — ca o mămăligă, 


Fireşte, dacă suntem la țară luna e de „mămăligă“ şi totul 
trebue figurat cu produse agricole. 

Cit despre analizele literare trebue iarăşi să acordăm 
d-lui Lovinescu meritul de a-şi fi dat părerea despre toți 
scriitorii contimporani, făsind “singurul, critică integrală a 
momentului, şi fireşte şi meritul de a spune în foarte multe 
cazuri lucruri îndreptățite, ba chiar a face la fiecare scriiior 
cite o observație întemeiată. Mai mult. In cele mai multe 
împrejurări, într'o formă cam fugară, cu ştiutele întorto- 
chieri, cu prea mulți „admirabil“, „remarcabil“, d. Lovinescu 
remarcă tot ce un ochiu iute în mişcări poate remarca la 
suprafață. Și cum d. Lovinescu are expresia îndeminatecă, 
aceste critici orientează, cu toate cusururile lor, mai bine 
decit nimicul. Dar dacă ne punem din punct de vedere al in- 
teresului lor de miine, ținind seamă de continua concurență 
critică în care ce e just e înghiţit mereu de ce e adînc, nu 
e greu să prevestim că aşa cum au murit vechile volume ale 
criticului ucise chiar de el, se vor stinge şi volumele ac- 
tuale cu excepția acelor pagini de vervă polemică sau ane- 
dotică de care am vorbit. Căci criticele acestea sunt super- 
ficiale şi nu deschid nici una din acele perspective inte- 
lectuale pe care marile spirite ştiu să le desfăşure înaintea 
ochilor. D. Lovinescu vede numai vizibilul. Ce e d. Sadoveanu 
pentru d. Lovinescu, lăsînd la o parte divagaţiile literare? 
Un liric care „iubeşte natura“. Atit şi nimic mai mult. 
Niciun concept superior, nici o intuiție care să incendieze 
brusc fundurile operei. Didactic, în fond, mărginit în citeva 
prejudecăţi, d. Lovinescu nu dă literaturii de azi nici o 
scîntee. De-ar veni un Swift ar spune despre d, Arghezi 
că e un autor de „satiră macabră, cu sens obscur“. Un Edgar 
Poe n'ar avea a treia dimensiune epică, un Victor Hugo ar 
declama şi ar filosofa. D. Lovinescu, om cu studii clasice, 
a stimulat cu energie repulsia scriitorului romin, în foarte 
multe cazuri fără cultură sistematică, nutrit cu reviste lite- 
rare, pentru tot ce e sublim, afară din reguli, îmbi 
intelectualitate. D. Lovinescu a ridiculizat ie 


40 Viața Rominească 


tuş singura direcțiune din care în starea noastră 
nina să iasă Aa aii şi a ieşit, tăind istoria în chip a- 
buziv pre a lăsa deoparte marii autori, semănătorişti şi a 
parodia ieftin pleava mişcării. Istoriceşte într'o cul- 
tură critică, d. Lovinescu şi-a avut meritul său. A întreţinut 
în cultul literaturii anume cercuri le-a învățat să scrie, 
să-şi facă un scop în viaţă din judecata asupra altora. El 
este fără îndoială o figură a literaturii contimporane, strîns 
legată de mişcarea literară a vremii mai puţin decit s'ar 
crede prin opera scrisă, din ce în ce mai lipsită de interes 
în fața nouei direcții a criticei creatoare, analitice, dar mai mult 
prin acțiunea personală. A face ierarhii azi e fără rost, 
Ceeace pare a se desena limpede încă de pe acum este că 
d. Lovinescu, în ciuda credinţii d-sale despre sine şi a 
citorva admiratori, prin datele sale originale sau prin falşă 
orientare, este un critic cu muit mai puțin însemnat decît 
s'ar părea unora înşelați de proporțiile dintre om şi cîmpul 
de proecţie. D. Lovinescu este scriitorul întru eternitate 
minor, cu sau fără unitate de măsură, un Nisard poligraf. 

Cit despre romancier el este, vai, inexistent. 


MAȘINA DE LOCUIT 


Secolul nostru a dat naştere, in domeniul urbanismului 
şi architecturii, unui curent care a revoluționat tradiția şi 
a fixat criteriile unei armonii noui, 

Unul dintre cei mai expresivi purtători de cuvint ai aces- 
tei mişcări, deşi poziția sa rămine singulară chiar printre 
architecții moderni, este Le Corbusier. Apariția lui în archi- 
tectură şi creațiile cuprinse în grandioasele sale planuri urba- 
nistice au stirnit vii şi pasionate polemici. Cu atit mai mult, 
cu cît ideile sale nevatoare, legate de problemele concrete 
ale vieţii — atit individuale cit şi colective — lovesc nu 
numai în principii şi ierarchii de valori artistice ce păreau 
imuabile, dar şi în dogme de sociologie. Că acceptăm sau nu 
ideile sale, ele merită în tot cazul să fie cunoscute şi discu- 
tate. Autorul însuşi desfăşoară o largă activitate pentru a le 
apăra. Le Corbusier — architect şi urbanist, desenator şi 
scriitor — apare prin aceasta în primul rind ca un luptător.!) 


Talentul se poate numai afirma şi nu apăra. Polemicile 
ideologice, atunci cînd sint duse de artişti, se rezumă doar 
la discuţii de ordin technic, căci fondul unei opere. oglin- 
dind în chip nemijlocit resorturi sufleteşti, nu poate fi dis- 
cutat. Astfel, le Corbusier îşi alege pentru atacurile şi po- 
lemicile deslănțuite platforma de „technician“ care luptă 
pentru realizarea unor viziuni şi idei urbanistice. Ca atare, 
el critică tot ceeace este legat de manifestările şi organi- 
zarea vieții zilnice, avîntîndu-se pină în domeniul problemelor 
de sociologie, Dar pe acest teren, simplul punct de vedere 
al technicianului este insuficient pentru a vedea fondul ade- 
vărat al lucrurilor, Problema socială e mult prea complicată 
pentru a-şi aştepta deslegarea pe calea simplelor realizări 
urbanistice. De aceea, geniul sclipitor, elanul lui Le Corbu- 
sier şi perseverența lui au putut da roade numai spirituale. 
Ideile sale au înflăcărat, cei drept, imaginația a mii de tineri; 


1). — Le Corbrsier a scris multe broşuri şi cărți combative despre 
problemele arhitecturii și menirea ei, dintre care cele mai importante 
sunt: L'art décoratif d'aujourdhui, Maisons Palais, Precision, 
Almanach d'architecture moderne, Croisade, Vers une architecture, 
Architecture vivante, La ville radieuse, l'Urbanisme, 


minească 
42 Viața Ro 


dar nici „la ville radieuse“, nici celelalte ale lui gigantice 
proecte urbanistice nu au fost încă realizate. NES 
Revoltat şi jignit de rezistența pe care planurile s ee 
întimpină în Europa — această lume veche de care se si x 
totuşi atît de legat, pe de altā parte Stiaan pan 3A 
tot ce e nou şi în ritmul vieții moderne, era natura p 2 
Corbusier să fi fost atras de noul continent, acele na 
Unite, care de multă vreme se numesc „țara tuturor posi- 
g. n peste Ocean, motivele care l'au determinat si 
o întreprindă, impresiile culese în cele două luni trăite aco & 
propunerile imediate pe care el — curopeanul pipe: Era 
face Americanilor, toatea acestea formează conținutu tra 
mului său volum, apărut în 1937 cu titlul: „Quand les ca a 
drales étaient blanches“ şi sub-titlul: „Voyage au tă es 
timides". — (Subtitlul subliniază propria lui lipsă de timi- 
ditate; căci trebue să ai curajul lui Le Corbusier, pentru a 
tăgădui american lor tocmai ceeace constituie nu parea aar) 
ritul, ci şi obiectul lor de mîndrie). — Conţinutui volumu p 
este o paralelă între lumea veche şi cea nouă, din rr 5 
vedere al orientării spirituale în domeniul parea grata e i 
architecturii, prin care de fapt autorul confirmă pie í o 
cele spuse şi combătute în timpul întregii sale act rac 
„Quand les cathédrales étaient blanches“ — adică pe 
vremea cînd catedralele erau încă noui — exprima admirația 
lui Le Corbusier pentru epoca marilor creaţii a EEr 
şi constituie şi o aluzie la catedralele timpuril-r noastre, 
catedrale necreate încă dar pe care el tocmai le pinna 
Cindva templele greceşti erau noui şi multicolore, c so 
„catedralele erau albe“, cind marmora palatelor Renaşt 
era încă netocită, cînd Versailles strălucea îmbrăcat în aur, 
societatea întreagă considera aceste creații drept ale ci să 
prii şi se bucura de perfecția lor. Căci autocraţiile eg 
utilizînd mitologia în antichitate, catolicismul în Evul i e a 
şi ideia autorității monarchice în timpul parcurgă a 
parvenit să impună tuturor claselor sociale un sim he 
Le Corbusier îşi propune să realizeze catedralele 
man „Les temps modernes sont venus“ — scrie el; acest 
aparent pleonasm vrea să însemne că epoca noana e Sa 
calitativ o eră nouă, Plecind dela afirmarea că baza ca r E 
lelor de azi trebue să fie maşinismul, raționalizarea şi $ : e- 
mul standard, el vrea să le înalțe în forma sgiric-nori e 
Catedralele timpului nostru — spune Le Corbusier — pa 
monumente închinate nu unui Dumnezeu ci oamenilor. ze 
trebue să satisfacă toate trebuințele zilnice ale acestora, 
funcționeze ca nişte „machines d'habitation“, cum le samoar 
e]. Deaceca cle trebue prevăzute cu toate perfecțiunile tech- 


Mașina de locuit 43 


nicei moderne: lifturi extra rapide parcurgînd 35 etaje în 
timpul necesar celor din Franța ca să ajungă abea la al 
şeaselea ; aerisire condiționată, menținind o temperatură medie 
plăcută atit vara cit şi iarna şi făcînd inutile ferestrele, în- 
locuite cu pereți de sticlă; servicii interne automatizate re- 
gulind încălzitul; arderea gunoaelor, etc. Sgirie-norii europeni 
vor fi construiți cu mai multă înțelegere şi maturitate decît 
cei transoceanici, Giganţii betonaţi ai Americei sunt doar 
creația unui popor care nu a eşit încă din instabilitatea 
adolescenţei, de aici lipsa lor de „echilibru“ şi „timiditatea“ 
constatată de Corbusier. 

„Sgirie-norii voştri sunt prea mici“ — au fost primele 
cuvinte pe care le-a adresat el jurnaliştilor americani, cari 
îl înconjuraseră în momentul sosirii la New-York. Această 
afirmare nu a fost un simplu paradox. El vroia să spună 
astfel că nu s'a mers îndeajuns de departe cu înlăturarea 
trecutului, că ideile învechite n'au fust abandonate destul, şi 
că europenii, cu maturitatea lor spirituală, atunci cînd vor 
parveni, în orinduirea socială a viitorului, să-şi clădească 
sgirie-norii lor, aceştia vor avea un conținut cu totul inedit, 
încît abia atunci va începe adevărata răsturnare in domeniul 
architecturii. 

Totuşi Le Corbusier, comparind Europa cu America, 
găseşte pe aceasta din urmă în multe privințe „modernă“ şi 
o dă lumii vechi drept pildă pentru forțele ei creatoare şi 
generatoare de progres, Care este explicația acestei atitudini 
oarecum contradictorii? 

Le Corbusier crede că principalul duşman al oricărei 
inovații în Europa este „academismul“ de care el s'a lovit 
şi se loveşte mereu. Prin asta el înțelege biurocratismul şi 
conformismul artistic, încorporate în stat şi şcoală şi susți- 
nute de oamenii cu mentalitate anchilozată, incapabili să se 
țină la acelaş pas cu mersul vremii. Fiindcă academismul nu 
numai că prezintă simbolurile trecutului ca nişte date istorice, 
ci ni le şi recomandă ca singura cheie pentru realizările 
architecturii moderne, Le Corbusier vede în asta cauza sără- 
cici de formea timpului nostru şi originea tabloului dezolant 
al realizărilor architectonice actuale. Legile armoniei care 
au determinat forma architecturii clasice de acum 2000 ani 
şi-au pierdut vechiul privilegiu de valabilitate unică. 

In comparație cu intransigența critică cu care Le Corbu- 
sier tratează architectura europeană de astăzi, din punctul 
de vedere al formei atitudinea lui față de America este mult 
mai tolerantă. Deşi o numeşte „une catastrophe féérique" îi 
găseşte totuşi farmec, pentru curajul şi spiritul de întrecere 
implicate întrînsa. Problemele de stil, atunci cînd este vorba 
de America, îl preocupă mai puţin; ba chiar le ignorează, şi 
nu fără intenție. Căci dacă ar privi lucrurile mai de aproape 


44 Viața Rominească 


ar aplica architecturii americane criteriile utilizate în con- 
sideraţiile lui asupra Europei, întreaga lui construcție teore- 
tică şi-ar pierde din tărie. i 1 

În adevăr Le Corbusier, obsedat de ideia maşinismului, 
îl consideră pe acesta drept creator de forme. Betonul armat, 
fierul şi sticla nu sunt numai material de construcție, ci şi 
expresia spiritului epocei noastre în architectură. După cum 
technica dă forma unei maşini şi transformarea ei este legată 
de progresele ştiinţei, tot aşa, în architectură, cele mai noi 
invenţii de construcție vor determina forma „maşinei de 
locuit“, 3 4 

In lături deci cu legile armoniei clasice şi cu întreaga 
tradiție. Să construim asa cum ne dictează technica modernă. 
In aceste concluzii culminează concepţia lui Le Corbusier. 

Dacă în America creația architecturală a fost dictată de 
technică şi maşinism, noul continent putîndu-se” mai uşor 
libera de influența unei tradiții care nu ea lui, dece Le 
Corbusier nu este mulțumit cu rezultatele obținute în acest 
domeniu acolo, şi-i nevoit să le numească „une catastrophe 
féérique“? lar dacă architecții noului continent s'au inspirat 
de la formele maşinii, pentru ce n'au fost ei în stare să se 
elibereze total de vechile tipare architectonice ? 

Istoria artelor, în special istoria architecturii, arată că 
varietatea expresiilor de formă în diferitele epoci, adică 
ceeace numim noi astăzi stilul, reflectează nu atit situaţia 
materialelor, cît anumite concepţii spirituale ale epocii res- 
pective. Problema care s'a pus totdeauna constructorilor este 
stăpînirea materialului, spiritualizarea aceştui material şi nici 
decum supunerea la material, ridicat la rangul de sursă de 
inspirație. De pildă templele greceşti nu-şi datoresc forma 
faptului că la baza lor stă o construcție materială simplă, o 
construcție pur statică, redusă la o greutate (architravul) 
rezimată pe un sprijin (coloana); sau: înălțimea şi dantela- 
rea catedralelor gotice arsi me re n ra apa 

rogresele meşteşugului de a prelucra piatra. r i 
ki in iilalt Fon reflectează în primul rind Spiritul şi 
ideologia epocei, iar noua technică este doar mijloc şi nu 
cauză. Fără îndoială o nouă concepţie are de luptat şi cu 
greutăţi technice, cu problemele născute din natura mate- 
rialului. Materialul însă nu poate fi niciodată determinant, ci, 
prin structura lui, poate doar să uşureze întrucitva eliberarea 
formei din constringerea materială. (Betonul armat, de pildă, 
este material ideal din acest punct as pice ca el m poa 
face aproape orice; se pot înălța chiar astăzi cele mai gigan- 
tice Patti A cele mai ris cupole şi bolți, ba chiar clădiri 
a căror întreagă construcție să se sprijine pe un singur pilon, 
ca o ciupercă ) Materialul nu poate totuşi fi mai mult decit 
partitura şi notele cu care se crează armonia architecturală, 


Mașina de locuit 45 


Maşinismul deci nu poate creia forme noi în architec- 
tura modernă, De ani de zile architecții tineri cer cu vehe- 
mență o „nouă materialitate“ (eine neue Sachlichkeit), un 
limbaj al materialului”, Rezultatele obținute? Destul de 
puţin lucru. Fabricile, construcțiile technice, sistemele de a- 
părare armată, etc. au putut, ce-i drept, să-şi modeleze 
forma conform acelei frumuseți speciale a maşinii. Decît 
arhitectura industrială nu-i toată architectura. Simbolul acela 
unic, căuiat de architecți pen'ru a prezida ansamblul crea- 
țiilor lor, o formă legală strins de manifestările tipice ale 
vieţii noastre actuale, — aşa ceva nu există încă. Maşi- 
nismul nu a putut să-l dea. Și în lipsa lui, academismul, 
deşi inadaptat ritmului vieții moderne, arhaic şi fără vita- 
litate, luptă totuşi încă pentru a-şi păstra întăietatea. 

Masinismul a fost incapabil să dea acest simbol unic. Şi 
asta pentru mai multe pricini. Maşina satisface prin func- 
ţionarea ei: motorul pune în mişcare pistoane şi roți, becul 
clectric luminează. Maşina este utilă, dar nu poate îndeplini 
menirile artei. Și architectura este şi o artă. Pe lingă func- 
țiunea ei utilitară, ea trebuie să exprime spiritul secolului 
al cărui conținut e vast şi nu-l epuizează maşinismul. Dar 
mai mult, maşinismul este baza materială a sistemului de 
producție actual. Din acest sistem rezultă o diferențiere so- 
cială şi, contraziceri de clasă, şi deci două concepţii de 
viață fundamental deosebite. Maşinile se află astăzi în stă- 
pinirea exclusivă a unei clase, Prin aceasta maşinismul, dacă 
poate fi şi folositor omenirii, poate fi şi mijlocul de distru- 
gere al acesteia. Technica răsboiului este, credem. un exemplu 
convingător în această privință. Din cauza împărțirii societății 
în clase, care, fiecare priveşte maşinismul cu alți ochi, alte 
ginduri şi alte interese, acest maşinism nu poate, — cel puțin 
în societatea divizată, de astăzi, — să împlinească funcțiunea 
de simbol unic. Chiar de ar fi să simbolizeze ceva, el ar sim- 
boliza ici euforia dominației, colo ura implacabilă a asupritului. 

Sgirie-norii Americii au şi ei acest dublu caracter, pro- 
priu ordinei noastre sociale pline de contraziceri, Pe de o 
parte întruchipează technica „timpurilor noi“, cu toate bine- 
facerile ei, pe dealtă parte ei sint mijloace şi nu scopuri, 
Deaceia Le Corbusier le gratifică cu dublul atribuit de 
„féérique“ şi „catastrophique“ în acelaş timp: „féériques“ 
fiindcă dovedesc marile posibilități technice ale secolului 
nostru; „catastrophiques“ fiindcă ei s'au născut fără plan şi 
măsură, din lăcomie şi speculă, iar nu dintr'o voință colectiv 
ordonată, pusă în serviciul unei dorinți de viață nouă, 

Le Corbusier, artistul şi architectul, nu vede destul de 
clar elementul social care stă la bază contrazicerilor încor- 

porate în sgirie-norii americani. Totuşi, în lupta care se dă 
între timpurile vechi şi cele noi, atit în Europa cit şi în 


46 Viața Rominească 


Amer i după 
i ia atitudine fermă pentru cele din urmă, 
cum a mii architecturii se arată a fi un erei mei! 
de drumuri. Propunerile sale urbanistice sunt strins cga 
de transformările vieții pante peaa spa cmd ia adi 

i fiecare, folosirea a 4 
ear if gpk Sina raţionalizarea circulației posice gps Se 
muncă şi cele de odihnă, asigurarea soarelui, eee ui, area 
şi verdeţei în cantitate cit mai mare pentru gi ei: paer 
vitate — toate aceste merg minä în mînă cu o adin Srg = 
formare architechtonică, dar mai ales cu una Piu o s 
aceasta din urmă atîrnă ca simplele proecte și 

i “ să devie realități. , i 
peany Clar noi“ de care vorbeşte Le Corbusier este e 
început a se însera în actualitate, Artistul, creatorul a 
Corbusier, trăeşte deja viziunea lor; el le penae s 
anticipează; prin aceasta, phi geniu, păşeşte dinco 
litatea de miine. 

prezent către rea Sg N 


NOVALIS 
ASTRALIS 


Cindva, in zori de vară, am fost tînăr. 
Atunci simțit-am pulsul vieții mele 

Intiia oară — şi pe cind iubirea 

Se mistuia'n plăceri tot mai adinci, 

Mă deşteptam treptat, iar năzuința 

Spre-o mai lăuntrică şi mai întreagă 
Pătrundere sporea din clipă'n clipă, 
Plăcerea-i vlaga existenței mele. 

Eu sint focarul, sint izvorul sfint 

Din care orice dor vijelios 

Porneşte şi spre care orice dor, 

Răsfrint în forme noi, se'ntoarce paşnic. 

Voi nu mă ştiţi dar m'aţi văzut crescînd. 
N'aţi fost de faţă cînd, lunatec încă, 

M'am intilnit pe mine'ntiia oară 

In seara-aceia veselă ? N'aţi tresărit 

Atunci şi voi întiorați de vrajă ? 

Stăteam ascuns adinc în dulci corole. 

Eram mireasmă; floarea se'nclina 

In zori de aur. Un şuvoi lăuntric 

Eram, o luptă blindă; şi totul străbătea 
Prin mine şi deasupra-mi nălțindu-mă domol, 
Atunci atinse primul fir de polen stigmatul... 
Vă amintiți sărutul dat după strinsul mesei... 
M'am revărsat din nou in mine însumi... 

Un fulger... şi puteam acum prea bine 

Să zbor, să'nclin corola şi firele ei fine, 
Și'n timp ce singur mă'ncepeam pe mine, 
Gindurile repezi care se urzeau 

in terestre simțuri se cristalizau. 


. Viața Rominească 


Orb eram încă, totuş limpezi stele 
Umpleau vrăjita zare-a firii mele. 

Mă culegeam din mare depărtare, 

Ecou din vremi şi vechi şi viitoare. 
Din chin, iubire, presimţiri țişnit. 
Sufletul meu numai un zbor era. 

Cind focul voluptăţii în mine-a izbucnit, 
Am fost cuprins de-o întristare grea. 
M'am ridicat spre cer, din nou născut. 
Destinul pămintesc se'nfăptuise 

In clipa cînd schimbarea la față se'nplinise, 
Şi vremea care dreptu-şi irosise 
Cerea'napoi ce dase cu'nprumut. 


Acum o lume nouă începe să apară 
Lăsind în umbră chiar lumina cea mai clară. 
Din mucede dărimături s'arată, 

Lucind, un viitor prea minunat, 

Şi tot ce-a fost obişnuit odată 
Apare-acuma tainic şi ciudat. 

Impărăţia dragostei se'ntoarce; 

Din nou acum povestea firu-şi toarce. 
Incepe jocul cel străvechi al firii, 

Şi totul este'n vorbe puternice rostit. 

Şi astfel sufletul cel mare-al lumii 
Se'ntinde pretutindeni şi creşte nestirşit. 
Trebue ca totul să se 'nlănţuiască 

Şi unul prin altul să se împlinească. 
Fiecare'n ceilalți se înfăţişează, 

Şi intr'o pornire lacomă de-abis 
Sufletu'n adincuri şi-l înviorează, 

Către mii de gînduri proaspete deschis. 
Visul se face lume, lumea se face vis, 
Şi tot ce crezi, să se'mplinească 'ndată ! 
Şi vezi din depărtare cum se-arată. 
Inchipuirea slobodă să fie ! 

Urzind in voie pinza ei uşoară, 
S'ascundă multe, multe să le'nvie, 
Şi-apoi în aburi magici să dispară ! 
Mihnire, voluptate, moarte, viață, 


Aici in chip adinc s'au împăcat, 
Alesul unei mari iubiri învaţă 
De rana-i să rămină mereu nevindecat. 
De pe lumina ochiului lăuntric 
Valul dureros se va spulbera, 

Şi sufletul va fi pustiu şi singur 
Din lumea turbure cind va zbura. 
În lacrămi trupul se revarsă. 

Și lumea e o groapă mare-acuma 
In care inima de doruri arsă 

Se surpă prefăcută'n scrum. 


in rominește de Al. Philippide 


PROBLEMA BURGHEZIEI ROMINEȘTI 
DIN ARDEAL ȘI BANAT 


Mai mult decit oricind se discută astăzi, pe diverse căi, 

problema existenții sau a formării burgheziei romineşti. ') A- 
ceastă problemă care era mai înainte cercetată mai ales subt 
aspectele ei sociale, astăzi este desbătută ținindu-se în spe- 
cial seama de laturile ei naționale, adică, mai precis, de 
proporția dintre orăşenii romini şi orăşenii de alte origini 
etnice. 
Pentru Rominii din Ardeal problema burgheziei acestei 
provincii a avut aproape totdeauna caracterul unei probleme 
naționale, şi anume: în ce proporție exercită şi pot exercita 
Rominii îndeletniciri lucrative în oraşele ardelene. Inferiori- 
tatea Rominilor în vieața economică şi socială — căci de 
aceasta este mai ales vorba — a oraşelor ardelene este vădită: 
burghezie rominească este relativ puţină şi apoi chiar atît 
cît este nu participă, activ, în posturile de comandă şi adu- 
cătoare de mari venituri decit numai într'un număr prea redus 
față de populația totală rominească a acestei provincii şi în 
special a hinterland-ului oraşelor care este preponderent ro- 
miînesc. Înțelegerea stărilor de astăzi nu este posibilă fără 
înfăţişarea împrejurărilor trecutului; din această cauză, unele 
referințe istorice le socotesc necesare, 

Ramificarea, prin evoluție, a societăţii cu categoriile ei 
sociale şi profesionale este firească şi necesară, Societăţile 
umane cu viață ascendentă s'au diferențiat mereu, prepon- 
derența pastorală cedind aceleia a muncii agricole pentru 
ca apoi să se creeze industria de multe feluri, ivindu-se, pa- 
ralel, activitatea comercială, bancară, financiară, etc., fiecare 
cu atmosfera şi metodologia ei. 

Cind o societate nu este abătută prin interferenţe arbi- 
trare din calea evoluției ei fireşti, etapele de mai sus se 


Se IE ie a ia 

1) Revista noastă a început, din lunie, publicarea, subt semnă- 
tura d-lui Ion C. Ion, o serie de aspecte nouă, luminate de un ma- 
terial de documente in parte inedit, asupra originei ţi evoluției 
burgheziei În cele trei principate romine. Revoluţia lui Tudor şi 
mişcarea dela 1848, greşit cunoscută pină astăzi, vor fi analizate în 
numerile viitoare ale revistei. N. R. 


Problema Burgheziei Rominești din Ardeal şi Banat 5i 


ivesc şi se desvoltă în virtutea legii imanent 
Altfel „Stau lucrurile atunci fra ta viata: haier 
apare şi se impune silnicia, cînd vitalitatea unui popor este 
comprimată de arbitrar şi opresiune, cînd dreptatea, lumina 
şi mir sunt îndepărtate cu forța din ființa şi evoluția unei 
uni, aşa s'au petrecut lucruril omin 
din ebena robit otea, A faen ON 
in timpurile îndepărtate îndeletnicirile Rom - 
deleni au fost păstoritul şi agricultura; edr ie 
logia, istoria ne-au furnizat în această privință dovezi defi- 
nitive, Dealtfel, aceleaşi îndeletniciri le-au avut şi alte națiuni 
mai vechi cari au trăit în condițiuni istorice şi geografice 
asemănătoare, Bogăţiile Ardealului, necesitățile acestei pro- 
vincii, schimburile ce trebuia să întreprindă cu alte regiuni 
şi popoare deschideau, în mod firesc, calea spre evoluție şi 
diferențiere pe seama populațiunei de aci; şi națiunea majo- 
ritară fiind totdeauna Rominii, afirmarea lor în dome- 
niul agriculturii intensive, al industriei, comerțului, finanței 
SEVA eram gps s sormiota deci a burgheziei trebuiau 
rme şi să se desăvir i A 
trecut h i astfel ? PO e EET de ue 
Aglomerările urbane şi viața burgheză se cre 
unde este loc favorabil ere scie mr e ea ară 
relieful înlesneşte croirea căilor de comunicații şi întretăierea 
lor, unde se poate organiza mai bine activitatea de prelu- 
crare a materiilor prime, unde iau ființă aşezăminte de cul- 
tură şi religioase, etc. Deci, cine este în preajma acestor 
centre ale sistemului nervos al unei provincii sau regiuni 
întră în orbita prefacerilor burgheze; lumea mai îndepărtată 
DA este oare. tera cu Any marne şi îndeletnicirile 
$ nțiindu-se. In 
me w preajma cetăților. ec ANA: S Sa 
n Ardeal, peste lumea daco-romană, au veni 
al IX-lea şi al X-lea Ungurii. Aşezarea lor aci ceapa 
curentele mari de migrațiuni cari s'au abătut în acele vremuri 
asupra Europei din răsăritul îndepărtat. Un neam întreg de 
oameni, cu „tot ce aveau, au părăsit o parte de lume pentru 
a se aşeza în altă parte în credința că îi va fi mai bine: nu 
poate fi vorba deci, cit priveşte pe Unguri, de o acţiune de 
pe zane ie ră specificul şi obiectivele ei. 
pă Unguri, pela 1150, sunt aduşi Saşii, în 

ctape, de Géza II. Saşii erau triburi de petic ine regia 
Rinul de mijloc şi s'au aşezat la început în regiunea Sibiului 
întinzindu-se apoi şi mai departe. Prin 1210, pentru puțin 
timp, vin în Ardeal, aduşi de Andrei II, cavalerii teutoni, 

să reținem, deci, următoarea împrejurare: Ungurii au 
venit, iar Saşii au fost aduşi. A fi aduşi însemnează a ți se 
garanta, cu anticipare, anumite drepturi, anumite privilegii. 


“E Viața Rominească 


i 'au garantat aceste drepturi şi privilegii, oferin- 
rară pb bun şi îndestulător în cele mai prielnice 
regiuni ale provinciei. Apoi, trebue să mai ținem a. și 
de unde au venit coloniştii Saşi. Regiunea Rinului de mijloc 
era, din vremuri îndepărtate, cunoscătoare a repre ee 
şi a schimburilor comerciale; prin urmare Saşii coloniza bea 
Transilvania veneau aci din ținuturi cu oarecare viață r 
gheză; şi chiar dacă nu erau burghezi la venirea prin ata ; 
noastre, aveau cunoştinţă şi app saksa ranra pranko 

. Ar putea fi deci vorba şi uzur 9 
men a Rominilor de a forma, cu timpul, o panei eat ie 
minească în Transilvania, uzurpare care apare ary evi aes 
atunci cînd Saşii îşi intâresc pozițiile în comerțul, du rex 
gurile şi industria ardeleană datorită ocrotirilor con se - 
cari se bucură din partea stăpinitorilor politici ai ace 5 
provincii. Mai ales mai tirziu, cind Transilvania era o „tepe 
austriacă, comenzile şi furniturile de Stat erau maaie ma 
deauna încredințate Saşilor, a căror aşezare în preajma emca 
tierelor — Bistriţa, Braşov, Sibiu — le era poe rearzasece preser 
favorabilă schimburilor produselor lor în principatele rom 

i i arte. $ 

e ty să aa ținem seama şi de faptul că Rominii me 
în proporție covirşitoare, trăiau în iobăgie, stare pn aer 
de Saşii din Transilvania şi încercată doar într'o mic - ură > 
către Unguri. Iobăgia a ținut pe loc elementul rom mean 
chiar l-a dat înapoi; iobăgia nu prilejueşte stări de ze lji- 
zație, nu duce la diferențieri sociale, ci menţine o popul t 
în egalitatea dezolantă a mizeriei. Incă un motiv putern d 
lipsei de contribuţie ae pes a elementului romin 

a burgheziei ardelene. N 
z pega lingă aceste entie? puana ke Snn 

ritorii vencau să le întregească cu fe 1 r 

Cici detine. ao pe morse n «ni Tar "~ Ka are 
iile, comerțu Š l 
mize e Sarget Romînii erau pur şi simplu împie- 
decați să se stabilească în oraşe, iar atunci cind totuşi se 
aflau, ei aveau fel de fel de piedeci şi iei: vase 

La începutul anului 1852, guvernatorul Tran spre a 
baronul Carol von arges ri reg “a a a a spe hesar ti 4 
prin care înlătura o mulțime abuzu B araneon 

i de meseriaşi. Atunci s'a des ințat „n 
oi pe 3 ragain o şi industrie şi s'a deschis calea pereon 
spre comerțul şi industria orăşenescă. Aceste măsuri omeneş 
vin prea tirziu, eficacitatea lor fiind foarte cra i ; 

Cu toate Împrejurările grele şi defavorabile peyar nara 
burgheziei romineşti în Ardeal, intilnim în comerțul ap Și 
teşugăritul ardelenesc de multă vreme un număr pere esa 
Romini, ceiace ne dovedeşte că neamul nostru a avut şi 


Problema Burgheziei Rominești din Ardeal și Banat 53 


aptitudinile necesare clasei burgheze, aptitudinea at oam 
meseriilor şi industriei orăşeneşti. In comerțul Transilvaniei cu 
Principatele romineşti găsim, de timpuriu, un număr însemnat 
de negustori romini din Ardeal, pe lingă negustorii armeni, 
evrei şi greci. 

Privilegiile negustoreşti obținute în Ardeal de companiile 
greceşti s'au transmis curind şi asupra elementului rominesc 
din Ardeal; dealtfel din aşa zisele companii greceşti făceau 
parte un număr însemnat de Aromini. 

Privitor la numărul negustorilor romiîni din oraşele ar- 
delene „menționăm numai relatările unor cercetători recenți. 
In lucrarea sa: „Situația econ. a Rominilor din Țara Făgă- 
raşului“, d-l St. Meteş ne spune că la Făgăraş, în 1721 din 
totalul de negustori numai 5 erau streini şi că în 1747, tot 
În acest oraş, 92 negustori şi meseriaşi romini protestează 
împotriva asupririlor îndurate pentru legea strămoşească, D-l 
N. Gologan, în lucrarea sa: „Cercetări privitoare la trecutul 
comerțului rominesc din Braşov“, relatează că la Braşov, în 
1844, din 139 negustori în total, 118 erau Romiîni şi numai 
21 erau Saşi. De bună seamă că proporții asemănătoare între 
negustorii romini şi streini se găscau şi în alte oraşe ale 

ilvaniei, 

Viață burgheză însemnează viață orăşenească în sistem 
de muncă capitalist. Desigur îndeletniciri burgheze sunt şi 
în aşezările rurale dar spiritul, atmosfera, trăirea burgheză 
preponderează în lumea oraşelor. A vorbi, deci, despre 
burghezie însemnează a vorbi despre oraşe. 

Oraşele ardelene s'au bucurat de multe privilegii. Regii 
şi principii îşi acopereau multe nevoi financiare prin contri- 
buțiile orășenilor cu ajutorul cărora precumpăneau deseori şi 
puterea prea mare a nobilimii. La oraşe se trăia liber; să- 
teanul, pentru a scăpa de poverile feudalismului năzuia să se 
aşeze în oraşe, lucru nu tocmai uşor. De sigur că feudalilor 
nu le convenea ca țăranii să părăsească satele şi să se impu- 
țineze astfel mina de lucru la țară, limitindu-se totodată şi 
numărul populației asupra căreia să-şi exercite nobilimea in- 
fluența, puterea şi exploatarea, 

In oraşele ardelene a dominat multă vreme elementul 
german; Ungurii ajung stăpini abia în a doua jumătate a 
secolului al XIX-lea, odată cu întărirea şi extinderea domi- 
naţiei lor politice, accentuate mai ales după realizarea dua- 
lismului. Odată cu sporirea orăşenilor unguri, sporesc şi 
Evreii cari acceptă limba şi cultura maghiară. ii se 
contopesc în mare număr în massa ungurească, păstrindu-şi 
doar uneori numele şi fizionomia. 

Una din căile asimilării a fost şi este aceia a întăririi 
unei populaţiuni în rîndurile claselor suprapuse ale națiunei 
dominante. Rominii ardeleni trăimd izolat, accesul în lumea 


s4 Viața Rominească 


şi îndeletnicirile sus puse fiindu-le îngreunat, ei nu şi-au 
pierdut individualitatea etnică; sus de tot, în „lumea mare“ 
şi în funcțiunile superioare de Stat, Romiînii nu ajungeau 
decit pe două căi: prin renegare — şi cazurile au fost, din 
fericire, puţine — şi prin însuşiri personale cu totul excep- 
tionale. 

Ungurii au practicat o metodă draconică şi constantă 
de cucrrire a oraşelor ardelene. In aceste oraşe sporul cel mai 
mare de populație îl aveau Ungurii. In răstimpul 1787—1910, 
în 40 oraşe ardelene, Ungurii au sporit cu 256"/,, iar cele- 
lalte naționalități abia cu 122°/ą; sporul nu s'a datorit înmul- 
țirii naturale a populaţiunii, ci aşezării funcționarilor, inte- 
lectualilor, şcolilor, avantajării clasei mijlocii maghiare, etc. 

Statistica demografică a Ungariei pentru anul 1910, pri- 
vitor la structura profesională şi socială a populațiunilor 
acestei țări ne furnizează următoarele date: (Vezi tabloul de 
la sfirşitul acestui studiu), 

Numai cifrele privitoare la Romini se referă la împăr- 
ţirea în diversele categorii profesionale ale neamului nostru 
locuitor exclusiv al Transilvaniei şi Banatului, pe cînd cele- 
late cifre privesc structura pe întreaga țară a celorlalte na- 
ţiuni împrăştiate în întreaga Ungarie de altădată. 

Şi ce observăm ? 

Piramida socială a Rominilor din fosta Ungarie avea 
o bază — țărănimea — disproporționat de mare, cu virful 
turtit, înălțimea acestei piramide fiind de şase ori mai mică 
decit înălțimea bazei, Considerind ca îndeletniciri orăşeneşti 
industria, comerțul, exploatările miniere, comunicațiile şi 
grupa profesiunilor diverse, constatăm că acestea reprezintă 
pentru Romini 12,20%, pentru Germani 46,84%, pentru Unguri 
39,49%: cu tot caracterul de echilibru social pe care îl re- 
prezintă țărănimea pentru o națiune şi un Stat, totuşi func- 
ționarea normală şi eficientă a acestuia nu se poate realiza 
fără o proporţionalizare mai justă între diversele categorii 
profesionale şi prin urmare şi sociale. Industria, comerțul şi 
meseriile condiționează buna desvoltare a agriculturii şi deci 
existența urbană vie şi prosperă duce la propăşirea țărănimei, 
care poate vinde în cantităţi mari şi cu preț produsele sale, 
care poate să beneficieze de mai multe achiziţii ale civiliza- 
ţiei, care îşi va putea cumpăra, în mai bune condițiuni de 
preț şi calitate, cele ce îi sunt necesare însă pe cari nu le 
poate produce singură. Oraşul cu compartimentele lui de 
viață şi activitate bine organizate, nu pe temei de exploatare 
şi speculă, este o completare de mare utilitate a vieții şi 
posibilităților ţărănimei. Subliniem: în oraşul care nu îşi clă- 
deşte existența pe exploatare şi speculă. 

Pentruca viața satului să se împletească organic şi ar- 
monic cu aceia a oraşului, 'este necesar ca populația lor să 


Problema Burghoziei Rominești din Ardeal şi Banat 55 


fie cît mai mult cu putință de acelaş neam rominesc. U 
trebue să ia fiinţă şi să crească din realitățile e artele tren 
şi etnice înconjurătoare. Toate energiile economice, sociale 
sera si vetea ale oraşului trebue să-şi aibă obirşia 
i în primul r i i iei 
urale de ia A iope în puterile de creație ale populației 
„Artificialitatea de astăzi şi mai ales de 

etnice a oraşelor ardelene rezidă şi rezida = pauh ponce 
conformism etnic: oraşele erau şi sunt pline de unguri, evrei 
şi nemți, iar satele din jurul lor sunt în mare majoritate 
romineşti, In asemenea împrejurări, de sigur, nu se poate 
vorbi de existența unei comunități în temelia spirituală, adică 
o identitate de simțire, de gîndire, de limbă şi de credințe 
Problema burgheziei romineşti din Transilvania şi Banat 
este deci o problemă cu două mari compartimente: acela al 
structurii social-Profesionale şi acela al compoziției etniece 
Şi e de ajuns să fie enunțate aceste două compartimente ale 

problemei pentru ca Însemnătatea ei să fie evidentă, 
„Cifrele menţionate mai sus privesc stări dinainte de răs- 
boiul de întregire. Intre timp, de bună seamă, unele cifre si 
proporții au suferit oarecari modificări; natura şi dieieat. 
nile acestor modificări le vom putea aprecia cind ne vor sta 
complet la'ndemină datele recensămîntului general din 1930 
Cunoaşterea lor parțială şi observațiile la fața locului ne în- 
găduesc să anticipăm cu o constatare: as pectul etnic al problemei 
veti ardelene s'a transformat favorabil în cei aproape 20 
ani dela unire, dar în componența economico-socială a 
retea oraşe sporul din punct de vedere rominesc a fost 
ea de slab. Ceiace ne îndreptățește să repetăm că pro- 
ema burgheziei romineşti în provincia care ne preocupă 
sure oo Feci aeoiee probleme cari îşi aşteaptă soluți- 
i căilor de i i 
încerca să fac într'un dadia C, E E TE 


Victor Jinga 


Viaţa Rominească 


o a 2 Sal 
îŞssisesg 
m z- 
Q e Şi 
ssas gii 
Q pe- a i m + s| za 
A ina 
m 
a - 
sj.|sssszasa. ASPECTE ȘI FACTORI DETER 
>. i = 
z a eeri aE MINANȚI IN VIAȚA AMERICANA 
= a. ss E ss 8 şi ; 
ei Ti eee. pna A Sac | a 2 rile centre 
< ses sss = S Eataa DOENE POMOTE pe SANS V Toae et 
= > a? "S ai americane este importanța eg tei pl pr ample pînă la 
w ~ tiința — şi indirect marele răsboi— 
8833 3 3 $ febra mi a progres material, şi acum e ep e dupa 
i E RIAAN E- GEIA profinnăi 3: via ametia "et 
- socială. 
i si WE Aje raport cu desvoltarea mora şi re că 
sje egag gge Șt pa ds rede ste. oni mede ore, d 
i $ S A A e Aa d s ey Dil e aent dă orita: erai şi social care să mențină, 
2 EE str be să stabilească v > ili civilizației. 
9 „|. 1 material, echilibrul necesar civ 
față de progresu ca * i vieții datorită perfec- 
TES "DAE Nae PPR SA e E PI > tenită a ritmului vieţii datorită p 
az 28 e e g : mirarea magia ajungind azi a fi aproape stă- 
VOTE ei Va Ma ca = Panaria ms mult rezervele de energie ale 
se = Da Ra A eleva temului nervos. Poate că de 
= $ 8 e 3 9 3 z| = organismului p tece p ae: mişcare, de vastă luptă 
A a e a A+ = Ii A ae: aceia, în centrele m ore dez condițiilor 
a e II T IP. „ de sgomot şi de rapidă schimbare a 
3 aci 7 ei S e i poseda suferind de afecțiuni nervoase, 
că = pe ător. s A 
— B A N sporeşte îngrijor : : it şi un oprimant al 
e TC Da, CAD pis eroi a da HAAN pi ami pe reda 
mite sa Si -3 ou tei ee intelectual, cunoştinţele pe care 
2 . . . . A S aproape fără nici un efort nt miiicitelè acestea de 
Aa ARANGA i At i le dă radio, filmul, presa şi toste mijlo: de bine erezii, 
su = ma N. E ii i oceane sk ge rar boia eee ina polei ză Cugetarea 
a si rele be í şi de care ochiul şi ur istotel spunea că stabileşte con- 
Er A pa omenească — despre care Aristotel sp = tita 
i i a ei WS tactul omului cu eternitatea — se gy oradh ră arina 
REZ Sta 33 în „98, BI: ădire de optimante cunoştinți. Proce 
. . SĂ ns] îngrăm imejdie, iar perspectivele care se 
Pa LE SE E zare devine astfel aei ăia ZF au da 
9 J r 7 E ` = S pipa progroniin opiat ape pentru oamenii politici şi 
pe e me Me d n pa : de „educare a stăpinilor 
n E ag 3 i a e sonene tr en, gir Prea să devină azi începutul 
E š A E E FE: 5 et de dictatură mecanică asupra spiritului, 
E v 9 y o E A 
<5 omo 


Progresul material nu numai că a provocat desechilibrul 


58 Viața Rominească 


rbim, dar a intensificat conflictul dintre indus- 
oră paid şi Senat ata devenit acut în urma crizei din 1929-1933. 

Poporul din Statele Unite cere sub toate formele şi prin 

toate mijloacele, legale sau nu, să beneficieze de o mai mare 
din avuția națională. 

br zi m e sate un caracter de extremă violenţă; 

conflictele dintre puterea executivă şi cea judiciară, turbu- 

rările de ordin social, etc., cer soluțiuni promte. stă 

Această vastă frămintare socială şi politică prezintă un 
mare interes teoretic şi practic pentru restul lumii fiindcă 
pune la încercare sistemul democratic ce stă încă la baza 
celor mai puternice şi mai bogate state din lumea civilizată. 
Experiența pe o scară vastă pe care o fac acum Statele 
Unite va dovedi că sistemul democratic poate sau nu supra- 
viețui excesivei desvoltări a industrialismului. Experienţă cu 
atit mai interesantă cu cît, paralel şi simultan cu dinsa, se 
fac alte vaste asemenea experiențe şi aiurea. 

Rusia Sovietică, urmind metoda americană de industria- 
lizare şi producţie în serie, merge vertiginos către capitalismul 
de stat, implicit către sporirea formidabilă a puterii Statului, 
Statul însă, după catechismul marxist, trebue distrus după ce 
va fi servit ca instrument de sfărimare a deosebirilor dintre 
clasele sociale. Ă 

In Germania, sistemul experimentat (cu mai multă pre- 
cizie după punerea în aplicare a planului de patru ani) a 
fost caracterizat ca fiind „nici capitalism de stat, nici socia- 
lism de stat, ci economie dirijată ca în timp de răsboi, fără 
răsboi“, Unii compară acest regim cu vechiul sistem feudal 
din Prusia: serviiciile aduse erau răsplătite prin dăruirea de 
bunuri care nu deveneau proprietatea definitivă acelui ce le 
primea în dar, acesta din urmă răminind un simplu uzufructuar. 
In acelaşi fel, în Germania de azi,ori ce soiu de proprietate: 
capital, industrii, pămint, etc., nu aparține proprietarului 
nominal, ci este numai exploatată de el pentru „beneficiul 
întregei comunităţi“, E, EER IA 

Soluția americană, atît a conflictului dintre industrialism 
şi democrație — sau, cum este prezentat aiurea de către eco- 
nomişti, a crizei capitalismului — cît şi restabilirea echili- 
brului dintre progresul material şi desvoltarea spirituală nu 
este căutat nici în direcția în care a pornit Germania şi mai 
puțin în aceia în care înaintează Rusia Sovietică. In Statele 
Unite, soluţia se caută în cadrul democraţiei. Și caracteris- 
tica fundamentală a acestei democrații americane este că baza 
organizației sale a fost împrumutată de la organizația bise- 
ricească. 

Se ştie că emigrarea din Anglia în America şi în spe- 
cial în statele din nord, către frontiera canadiană a fost sti- 


Aspecte şi factori determinanți in viața americană 5? 


mulată de condițiile politice şi religioase produse de Reformă, 
în deosebi după urcarea pe tron a lui Iacob I Stuart. 

Emigranţii cautaseră să scape, în primul rînd, de „opre- 
siunea Monarchiei şi a Bisericii”. 

Clasa mijlocie din Anglia de la începutul veacului al 
17-lea ajunsese destul de însemnată, iar ca desvoltare inte- 
lectuală ea era o adevărată pepinieră de secte religioase 
produse de Reformă, 

Asupra acestei clase, calvinismul a avut o influență 
profundă. Pe lingă că acțiunea calvinismului era îndreptată 
către reforma comunității, intronind ordinea publică şi vir- 
tutea în viața privată, ea mai ea în opoziție şi cu ideia 
— predominantă pe atunci — a puterii nelimitate a Statului. 

Pe cind Lutheranismul este condus, nu de puterea spi- 
rituală, ci de cea temporală — Luther acceptind tutela Sta- 
tului — calvinismul, din contră, înlătura amestecul Statului 
în conducerea bisericii, 

Calvin se inspiră, în primul rînd, de la stoicismul lui 
Seneca (el comentează strălucit „De Clementia“ a lui Seneca), 
aşa încit idealul stoic transformat prin învățăturile evanghe- 
liei poate fi socotit ca esența calvinismului. 

Lutheranismul nu putea progresa decit acolo unde Statul 
îl acceptă, Ceiace este este esențial însă, pentru a înțelege 
şi mai bine elementele care stau la baza sistemului demo- 
cratic american, sunt nouile mişcări religio:se pe care le-a 
produs calvinismul în Anglia de unde apoi emigranții le-au 
adus în America, 

Aceste mişcări se caracterizează prin închegarea sectelor 
religioase, cuprinse în general subt denumirea de „Puritani“ 
(pentru că urmăreau purificarea bisericii de tot ce ținea de 
Roma) şi au o profundă influență asupra vieții modrne; ele 
sunt adevăratul ferment al mişcărilor veaculu al 17-lea, şi 
provocind Revoluţia lui Cronwell, în Anglia şi determinînd 
mai tirziu forma de guvernămint a Statelor Unite. 

Intr'o mare măsură, după cum am spus, Statele Unite 
au fost populate cu emigranţi aparținind sectelor religioase şi 
care căutau libertate complectă pe pămint nou. Congrega- 
ționaliştii, Independenţii, Nonconformiştii, Puritani, propriu 
zişi, Quakerii, Separaratiştii, Presbiterienii, Menoniţii — unii 
mai excentrici decit alții, se împotriveau monarchiei, aristo- 
crației, episcopilor, autorităților civile, condamnau viaţa vé- 
selă, teatrul, luxul sub ori ce formă, protestau contra obice- 
iurilor şi tradiției trecutului şi nu sufereau nici un fel de 
constringere din afară, aşteptind ca lumina ce trebue să se 
producă în sufletul lor să le arate calea dreaptă, iar scrupulele 
conştiinţei să aleagă pentru ei faptele pe care le pot săvirşi, 

Aşezaţi însă pe pămintul libertăţii, ei nu se pot înțelege 
între dinşii, devin intoleranţi unii față de alții şi, deşi nu 


50 Viața Rominească 


erau mai mulți de optzeci de mii, nu admit să se supună 
unui singur stat şi formează cinci state independente, orga- 
nizate, fiecare aşa ca să corespundă concepției de libertate 
şi de credință religioasă a locuitorilor respectivi. Şingura 
legătură dintre aceste state era guvernul britanic. 

Timp de un veac şi jumătate de stăpinire engleză, li- 
bertăţile şi administraţia locală sunt practicate în aceste stătu- 
leţe complect independente unul de altul prin rădăcini adinci. 
Fiecare congregație religioasă se conduce în mod indepen- 
dent şi fie-care enoriaş ia parte la administrația bisericească. 
Statul, episcopii, orice altă autoritate bisericească nu are 
nici-un amestec în conducerea parohiilor, lăsate exclusiv în 
seama poporului. Aici este laboratorul principal pentru gu- 
vernul local şi pentru sistemul democratic. De la conducerea 
parohiei, sistemul se extinde în domeniul politic şi la con- 
ducerea statului. In domeniul spiritual, libertatea conştiinţei 
devine idealul la care nu se poate ajunge decit cu sprijinul 
bisericii, : 

Această evoluție istorică explică dece pină azi, libera- 
lismul englez şi cel american au la bază religia. Conştiinţa 
este pentru aceşti oameni o fortăreață inviolabilă. f 

Ideile de libertate şi egalitate trece apoi din domeniul 
teologiei în acela al politicei şi devin forța care produce 
răsboiul civil în Anglia, mai pe urmă revoluția şi alungarea 
lui Iacob II Stuart (1688), revoluția americană şi revo- 
luția franceză. Istoria modernă a lumii întregi este deter- 
minată de acțiunea acestor secte religioase, excentricii 
inspirați de calvinism. à 

Paia s'a adoptat Constituția americană, administraţia 
locală din statul Connecticut — stat puritan — dăduse re- 
zultate aşa de bune. încît ea a servit ca model pentru sistemul 
federal care avea să devină forma de guvernămint a Statelor 
Unite. Cei care puneau acum bazele unui nou stat se credeau 
chemați să înfăptuiască o operă nu numai pentru nevoile 
poporului lor, ci „pentru beneficiul umanităţii“, iar John 
Adams (unul dintre principalii conducători ai revoluţiei) 
spunea, repetind principiul calvinist: „guvernul trebue să 
aibă la bază religia pură şi morala austeră. Virtutea publică 
nu poate să existe la un popor fără virtute în viața privată, 
iar virtutea publică este singurul fundament pe care trebue 
să se razime statele“, 

Dacă sistemul democratic american are la bază o orga- 
nizație bisericească, apoi democrația însăşi este pentru ce- 
tățeanul american, o adevărată rehgie. Trei veacuri de ado- 
rare a aceluiaşi idol politic şi social sub protecția căruia 
S'au desvoltat instituţii. s'a creiat un sentiment de solidari- 
tate şi de înfrățire între oamenii veniţi din toate părţile 
lumii, şi s'a potolit setea de libertate a tuturor asupriţilor 


Aspecte și factori determinanți în viața americană 6i 


de pe alte păminturi — aceste impresionante realizări au 
făcut ca America să devină țara tuturor speranțelor şi a 
„tuturor posibilităților“. Dacă cineva ar propune azi, acolo, 
schimbarea sistemului democratic cu ori şi care altul, acela 
ar fi socotit că aiurează. Nici-o revoluție şi nici-o catastrofă, 
nici chiar — punind o absurdă ipoteză — o puternică, ocu- 
pație străină, n'ar putea schimba religia democrației din 
America. 

Rezultatele aplicării sistemului democratic şi federal 
făceau pe un mare istoric englez să scrie la începutul vea- 
cului nostru: „Acest sistem a produs o comunitate mai pu- 
ternică, mai prosperă, mai înțeleaptă şi mai liberă decit ori 
şi care alta, din cite a cunoscut istoria lumei", 

Este totuşi foarte natural să se pună întrebarea: care a 
fost cauza pentru care nu s'a ajuns decit acum, în urmă, la 
conflictul dintre democraţie şi industrialism, cînd ştiut este 
ce progres veriginos făcuse, încă de multă vreme, desvoltarea 
industriei în America. 

Desvoltarea socială americană reprezintă un fenomen 
unic în istoria modernă. Pe cînd statele de pe coasta Atlan- 
ticului evoluau către o complicată viață modernă, la hotarele 
din apus, către interiorul american, se repeta necontenit pro- 
cesul de reîmprospătare cu viața primitivă, Colonizarea şi 

iunea, mutarea necontenită a hotarelor către apus nu 
se termină decit în pragul veacului nostru. Contactul neînce- 
tat cu viața primitivă, primenirea prin emigrație, lupta aprigă 
impotriva naturii, întrețin simplicitatea vieţii, sporesc curajul 
şi oțelesc caracterul. Angajaţi într'o lupță grea, coloniştii 
se simt aproape unul de altul în egalitate şi înfrâțire, 
într'o libertate pe care şi-o îngăduesc singuri, Statul avind 
doar o vagă şi îndepărtată influență. Procesul acesta al unei 
expansiuni de voite proporții, comparabile poate numai celor 
din epoca de colonizare romană, dedea posibilități nebănuite 
şi alimenta speranțe inepuizabile. El este procesul dominant 
în formarea caracterului american. Instituțiile democratice 
sunt întărite prin această viguroază reimprospătare cronică 
iar libertatea, egalitatea şi înfrâțirea se nasc în cursul luptei 
comune cu greutățile vieți. Cind însă procesul acesta în- 
cetează; cînd necontenitele aşezări de viața rurală precum şi 
emigrația încetează — atunci apar şi în America toate acele 
fenomene produse de revoluția industrială pe vechiul con- 
tinent; iar conflictul dintre industrialism şi democrație 
devine acut, 


II 
Evoluția politică şi socială a Statelor Unite stimulată şi, 


în ultimul timp dominată chiar de progresul material devine 
caracteristică, dacă o comparăm cu aceea din restul lumii. 


62 Viața Rominoască 


Mentalitatea religioasă este — după cum am spus — la 
baza practicei civice şi a organizației politicei sociale. Ca 
nişte centrii nervoși, aceste organizații locale de „šelf go- 
vernment“ întrețin funcționarea şi evoluția întregului orga- 
nism politic şi social. Ideea de libertate, de egalitate şi de 
toleranță este, de asemenea, o principală forță de cohesiune 
ce stă la baza simțului de naţionalitate americană. Genero- 
zitatea este larg arătată ori unde, pe acest pămint, se 
aude glasul de durere al omului, fiindcă niciun „popor pe 
lume n'a întrecut operile de binefacere şi de ajutorare a 
ştiinţei, igienei, a operilor de educaţie, a instituțiilor publice, 
ori a procctelor de înalte realizări progresiste. Americanul 
păstrează simplicitatea şi sobrietatea omului pentru care 
munca este o virtute, oferind o caldă şi spontantă prietenie. 
Caracterul lui e deschis şi franc cu oare care naivitate care 
apropie şi cucereşte, In niciuna din țările mari nu există o 
mai arzătoare sete de cunoştinţe, Ca în epoca Renaşterii, 
lumea cu preocupări intelectuale şi politice din Statele Unite 
arde de dorința de a cunoaşte cît mai mult, de a afla mereu 
lucruri nouă; americanul ascultă ori ce părere şi nu are a- 
versiune pentru ideile noui, ori cît de fantastice şi absurde 
ar fi ele. In centrele universitare, discuțiile care urmează 
după conferințe — mai ales cele ținute de străini — sunt 
adevărate ospețe intelectuale, Nu te poți împiedeca să cugeți 
că din această exuberanță de viața intelectuală „de cuge- 
tare viguroasă şi de originală pot icşi noui directive pentru 
viața şi civilizația umană. Arta, literele, muzica găsesc cea 
mai largă şi entusiastă încurajare. Ceeace a indus în eroare 
pe mulți străini făcîndu-i să creadă că americanul este lipsit 
de ori ce idealism, ori de preocupări intelectuale a fost 
perseverența şi tenacitatea febrilă cu care cel urmăreşte 
stringerea banului. Trebue însă reamintit din nou că aceasta 
este caracteristica sectelor religioaae — care au influențat 
formarea poporului american — produsul specific al influ- 
enței calviniste în lumea anglo-saxonă. Aceste secte care 
determină revoluția puritană se socoteau ca nişte campioni, 
ca nişte atleți ai creştinismului crezind că ascultă porunca 
divină şi pentru adunarea de bogății. i pia 

Presbiterienii scoțieni au fost şi sunt încă bancherii şi 
oamenii de afaceri cei mai pricepuți şi mai aprigi din Im- 
periul britanic, dar şi cei dintii care să ajute operile de bi- 
nefacere şi toate inițiativele pentru binele public. E inte- 
resant de notat că Rockefeller care era baptist a stat, cînd 
era tînăr şi la începutul carierii sale, ceasuri întregi la uşa 
bisericii din Cleveland pentru a cere ajutoare ca să zidească 
o biserică nouă. Afacerile mari acumulate în America devin, 
aproape totdeauna, sub formă de donaţii, proprietate publică. 

Acestea ar fi unele dintre particularitățile care formează 


Aspecte și factori determinanți în viața americană 63 


caracterul american. Dacă condițiile geografice, clima, mig- 
cările sociale, condițiile economice, ideologia politică şi re- 
voluţia industrială au contribuit puternic la formarea po- 
porului ameriran, apoi nu e mai puțin adevărat că la baza 
caracterului lui rămin sectarii emigrați din Anglia. Prin ei 
— aluatul puternic — vastul continent capătă pecetea defi- 
nitivă anglo-saxonă: limba, legea, mentalitatea, obiceiurile 
superstițiile. Este rasa şi civilizația superioară care a do- 
minat şi care „americânizează“ necontenit elementele ete- 
rogene. Poate că acest proces de colonizare şi rezultatele 
lui nu-s prea mult diferite de acelea din Dacia Traiană de 
aproape două mii de ani în urmă. 

Rapida desvoltare industrială, mai ales în ultimele de- 
cenii, a produs, între altele, îngrămădirea de averi imense în 
mina unei minorități, cu efecte de ordin politic şi social 
fără precedent. Criza începută în 1929, avind cauze complexe 
de ordin internațional (pe lingă cele locale), a creiat o stare 
care a impus intervenția promptă şi energică a Statului, Se 
vedea astfel că întregul sistem politic şi economic nu mai 
corespunde cu desvoltarea modernă şi că deci el trebuia 
reajustat. De aci conflicte între puterea executivă (Preşe- 
dintele Republicei), cea legislativă şi cea judecătorească 
(Curtea Supremă), Această curte putea anula ori şi ce lege 
atunci cind n'ar fi fost conformă cu prevederile constituției, 
ceeace se întîmpla mereu, dar mai ales în ultimii ani cu 
ocazia măsurilor urgente pentru combaterea crizei. 

Preşedintele Roosevelt a propus, anul acesta, modificarea 
acestei instituțiuni sporind numărul judecătorilor de la 9 la 
15 pentru a introduce elemente noi cu intenția de a obține, 
astfel, o majoritate favorabilă proectelor sale de reformă. 
Propunerea a stirnit o adevărată furtună în opinia publică. 
Ideia că instituția supremă care ține în friu şi asigură exer- 
citarea armonioasă şi strict în limitele constituției a puterilor 
de guvernămint ar fi ştirbită devenea, în mintea mulțimii, 
similară cu primejduirea însăşi a constituției. Reacţiunea 
aceasta formidabilă a opiniei publice este încă o dovadă a 
credinței adinci. de caracter aproape mistic, a americanului 
în aşezămintele democrației. Propunerea a fost respinsă acum 
de curind de către Senat, votind împotrivă-i înşişi membrii 
propriului partid al Preşedintelui Rosevelt. 

Frămintările pentru organizarea muncii au luat, anul 
acesta proporții alarmante; ele se datoresc conflictului dintre 
înițiativa privată şi organizația locală, de o parte, şi tendin- 
țele de uniformizare a organizației muncitoreşti de alta, cu 
eventuala legiferare în acest sens şi deci cu substituția sta- 
tului în treburile inițiativei private. Trebue adaogat însă că 
legi pentru asigurările sociale, cum s'au înfăptuit în Germania 


„Viața Rominească 
64 


încă între 1881—1889 de către însuşi Bismarck şi în Anglia 
la 1906, încă nu s'au realizat în America, j janpi 
PELE r temea ceai za 
i te este 
Secara ealik on iar măsurile care se iau DONA 
reduce acest conflict tind la o mai justă redistribuire 2 averii, 
roporțional cu munca şi cu capacitatea fiecărui s. g 
E g” domeniul internațional, Statele Unite, prin. ieaie 
` forța lucrurilor, vor deveni din nou arbitru, ca între 19 i 
7 Intensificarea discuțiilor din ultimii er mupe: roi t 
ii şi implicațiilor doctrinei lui Monroe este un > 
ri pe i rece crescinde ale re paies 
iale. Semnarea, la Buenos Aires, (| i 
patesti cz pentru sp pareri Ie, dp piei inte 
Statele Unite şi Statele ericii de ; ne decit. oree 
ceastă parte a continentulu a princip 
porni urineaza Esența mon are tai apa Se h e mar 
orl Aami pe S d s tice din Statele Unite. 
ordinea de stat şi instituțiile democra i iret 
durile menționate repre i 
Deşi în mod mai restrins acor pr reg pp ip 
securitatea colectivă" pe care omu n regi rapi 
civi ā ii ă pregătit s'o pun p 
civilizată a lumii încă nu se aratā p ereu” Tat pag 
care animalele — după cum cons 
srp ei Speciilor — au folosit-o pentru conservarea pean 
Fără a mai aminti Pactul gaea aa T Cfr dai ta atata 
Lama împotriva răsboiului A e ite, 
„ntre de forța interioară generată de poar 
umanitare şi religioase, se orientează către acel „mora om 
dership" despre care se vorbeşte neconteuit în pruni În p 
saxonă. Declaraţiile de la 16 a valea lia e aa 
i dell Hull cum „Stat a 
ieri panta Si rămînă spectatori ladisenaf au. m piar 
"ar deslänțui în lume" reprezin 3 
peron rg ce aÀ politicei externe potent Astfel 
sunt satisfăcute în acelaşi timp interesele materia pe ua 
la au americanii pe tot globul, cit şi DUOS az 
re pielea he ice e 
Iunie de către guvernul amer A sior eee p 
constata- care este starea Ge spiri 
an pan: ai popoarelor şi poaa pe Si ri oopan Aa 
menținerea păcii este iarăş un pas ous rosie poata pa 
dacă nu efectiv, cel puțin către ace omor sai ean gina 
trebuie uitat de asemeni apelul recent a Me aema: ae 
ini ntru limitarea armamentelor, cit și ! 
erele e urmărea un acord financiar şi par ger Tisa să 
să intre şi alte state în afară de Franţa, Anglia 


Uaita, lăngă aceasta trebue adăogat că Statele Unite repre- 


Aspecte și factori determinanți din viața americană 65 


zintă ținutul cel mai sigur din lume împotriva ori cărei in- 
cursiuni străine şi unde spaima de fiecare moment a râz- 
boiului — spaimă endemică la popoarele europene de azi —, 
este absolut necu oscută. Statele Unite nu cunosc deci acea 
presiune internă care împinge la căutare de aliați şi la asi- 
gurarea liniştei. De aici relativa lor dezinteresare faţă de 
certele europene. Din cauza acestei securități pe care o oferă 
Statele Unite s'a pornit influxul aurului, o adevărată inun- 
dație care vine din toate părțile lumiie. Problema aurului 
este atit de gravă- încît guvernul din Washington este nevoit 
să cumpere mari cantități de aur pe care îl sterilizează în- 
gropindu-l în fortăreața special construită din Kassas. 

Interesele americane în lume, precum şi similaritatea 
sistemelor economice şi politice au făcut posibil acordul 
monetar din Septembrie 1936 dintre Statele Unite, Marea 
Britanie şi Franța, acord care, cînd îşi va lua întreaga des- 
voltare, va putea fi socotit ca cel mai important act de coope- 
rare internațională de la răsboi încoace. 

Cooperarea dintre cele trei state apare şi mai categoric 
impusă de realități, dacă se ține seama numai de faptele că 
Statele Unite şi imperiul Britanic, la un loc, controlează 70% 
din materiile prime ale lumii şi 60”/, din producția industrială 
mondială, iar Franţa reprezintă o forță politică, economică 
şi militară indispensabilă pentru menținerea echilibrului 
mondial, Ca o frină însă, pentru a nu fi atrase în conflicte 
şi pentru a da satisfacție opiniei locale, guvernul din Was- 
hington a votat acel Neut:ality Act care însă prin previziu- 
nile „carry and cash“ adică a plăti imediat şi a-şi lua asu- 
pra-şi transportul, favorizează, în primul rind Anglia şi 
Franța care pot plăti şi pot şi transporta materiile prime şi 
de răsboi. 

Progresul material făcind ca interdependența dintre state 
să devină o puternică realitate, Statele Unite se interesează 
de situația generală a popoarelor din restul lumii cu mai 
mare grije decit ori şi care dintre marile puteri. Pe lingă 
cele două mari instituții pentru studiul relațiilor externe, 
Foreign Policy Association şi Foreign Affairs Committee 
cu ramificațiuni în toate centrele mai importante din Statele 
Unite mai sunt numeroase grupări care, toate, urmăresc cu- 
noaşterea situației internaționale. La marile universități ame- 
ricane există catedre speciale pentru studiul politicei inter- 
naționale Opinia publică din America işi dă bine seama că 
monopolizarea de către un mic număr de persoane a cunoag- 
terii problemelor externe reprezintă o primejdie, 

Cu cit sistemele sociale de aiurea şi evoluția lor sunt 
cunoscute şi studiate de pătura cultă a unui popor, cu atit 


mai clară poate să apară politica externă națională proprie 
acelui popor. 


P Viața Rominească 


icanul mai are insă şi credința mistică în rolul 
să cpr destinul l'a rînduit ării sale. De aci iater 
venția şi insistența Statelor Unite pentru dreptatea rea 
lor oprimate. Se uită prea uşor că din 60 milioane de Euro- 
i care trăiau sub stăpinire străină n'au mai rimas rar 
decit 3%, şi că iniţiativa pentru a se aplica aripi sama nas 
autodeterminare se datoreşte Preşedintelui Wilson şi Sta rea 
Unite susținute de Franţa şi Marea Britanie, Liga Naţiunilor 
— ori care ar fi părerile contimporane — rămine cartea 
care va cinsti pentru totdeauna progresul spiritului ro 
Şi această instituție n'ar fi luat ființă fără puternicul sp 
a p Epon PRA forțează aceleaşi state, care au sporit 
dreptatea şi libertatea popoarelor, să se apropie şi să agită 
reze, iar rolul Franţei alături de grupul i ie seara 
încă o garanție pentru securitatea şi respectu A d 
opoarelor mai mici şi pentru păstrarea ordinei stabi te p 7 
oi ară Poate e bine să se reamintească simbolicul fapt : 
Pilat, cel ce şi-a spălat mîinile, a murit şi s'a îngropat în 
gap via ac modernă este însă azi ca Laocon grupa. şi 
strinsă de progresul material care-i reduce forțele spi e 
turburind profund viața fiecărui popor în parte. er 
Examinarea situației din Statele Unite poate serv 


i ca un avertisment. 
învățătură ş e uzi 


INCEPUTURILE PICTURII MODERNE 


IN MUNTENIA. 
CAROL VALȘTEIN 


In timp ce Gheorghe Asaki se sbate la Iaşi pentru crea- 
rea şi desvoltarea unei vaste mişcări culturale, la Bucureşti 
Ion Heliade Rădulescu înfăptueşte o operă asemănătoare, 
stăpinind „prin marea diversitate a preocupărilor lui, toate 
ramurile de activitate culturală a timpului“, afară de una 
singură: pictura. 

Şcoala, presa, teatrul, literatura, politica pe toate le-a 
îndrumat şi încă pentru vreme mai îndelungată decât Asaki, 
deoarece Heliade nu numai că s'a adaptat cerințelor şi aspi- 
rațiilor superioare ale frămintătorilor dela 1848, dar a fost 
chiar sufletul noilor mişcări, recunoscind, grație inteligenţei 
sale excepționale, adevăratele nevoi ale vieţii noastre spirituale. 

Providența a făcut ca pentru singura ramură în care 
Heliade nu avea mijloace proprii de îndrumare, să ne vină 
un străin: Scarlat, mai tirziu Carol Valştein, austriac de ori- 
gină, stabilit în Bucureşti în anul când Gheorghe Lazăr des- 
chide prima şcoală națională a Munteniei în chiliile mănăs- 
tirii Sf. Sava din Bucureşti (1818) 

Valştein n'avea atunci decit douăzeci şi doi de ani. Alt 
pictor afară de el nu mai cra în Muntenia. Cine l-a adus, 
prin ce împrejurare a venit la noi şi cu ce gind, — nu se 
ştie. Dar a venit şi a rămas. 

(O cronică mai veche a timpurilor spune că s'ar fi năs- 
cut la Iaşi în 1795 şi că, prin urmare, ar fi fost pictor pămân- 
tean. Nimic însă n'o dovedeşte), 

Carol Valştein (cunoscut şi sub numele de Valsteiner şi 
Wallenstein) s'a născut la 20 Octombrie 1795 la Gospici, lângă 
Agram, în Austria, 

Tatăl său se numea Ioan Vella şi era medic militar. 

Pius Wallenstein, un nepot al artistului a publicat în 
1908 la Ploeşti (în tipografia „Lumina”), o broşură asupra 
vieţii şi activitățiii lui Carol Valştein. Din această lucrare 
incoherentă şi lipsită de suficiente argumente doveditoare, 
reținem totuşi unele amănunte referitoare la biografia şi la 
diferitele variante ale numelui bunicului său. 


Viața Rominească 
68 


ume i vitreg al lui 
Işteiner provine dela tatăl 
MEy re E bre fără nici o explicație er ză aie pi 
is e Wallenstein. Biograful işi sprijină gr i ee 
ssj act pe care pretinde că-l posedă, a rh Bansa 
adk pX ni-l împărtăşeşte. Singurul pi aaa ru i: et ra 
ocu este o diplomă e ra SI A 
polen * etiințe noa din München”, pe numele C. Wah 
sein, mele artistului a circulat în diferite SEE A re 
7 OMDR de el, sub formele cele mai ru pda esis 
Wahistein Wahlsteiner, Valenstein, etc.. Dar y reni ele = 
ios e că aproape toţi cercetătorii îl numesc i re git 
ez: fi vorba de un alt artist, png oe. par dr 
i toți precizează că a fost conserv 
miei Boca i proferat a cae SE, Sea. 
itate, artistul sem i i n 
în ar Vainaa). Astfel, în pagina 78 die macica a 
1832, între materiile predate în clasul al V-lea, Beir d 
VII-lea la Sf. Sava, este trecut şi deseniul, po n bord 
Tal ein, E drept că in catalog secretarul a saingi A ast sri 
P Sri însă semnează în state şi'n ri taţi e de L 99 pă 
Fo seepai Sc. Valştein — cum se vede şi în ia Ra, SA 
ina 63 a condicei de cheltuieli pe luna Auger au: e 
ena în facsimil de d. Ştefan Pop în revista „ 
„i 
oa de Carol Valştein îl aflăm pentru ca ruine: 
aceasta pe lucrarea tipărită la 1831 în t pogra na 
sirieni i purtând titlul „Elemente de deseniu şi r Am 
bei tie Carol Valştein (profesor de desemn in Coleg 
p e i, în 1836, în Biblioteca 
ta e găsită apoi, în „ în 
lui TE anii. sula urbana Xenopol şi ireal 
nS rbarea şcolară”, Tip. Naţională, Iaşi, 1885, pas, di AER 
e “Noi vom adopta forma Caro! Valştein, tas gison 
frecventă şi singura controlabilă *). Forma Wallenste 


s Griu”, 
; onal Sf. Sava“, în „Boabe de 
ai teiaa Pop „Colegiul Me onal București, Iulie 1933, pag. 
an K D 
398 n ti cu rare br ry ne RA aitivecțeri, și tei „dare 
semna ce an Š t ologio” 
higra ih ae [arca („Annale grenen geen sonnei” mecime la moră 
„812. Pe cop e 
ana Bie y Asom de deseniu şi a Miteetare, 4e Carei A 
pr erat, de desemn În Colegiul Sf „Sava, ai r. ac Bragg 
Si Caoa gooalalor. inoate n tipografia Ma iniljaralui pring sa 
area toare . pe li pak j 
Era toat Re pere ct Alexandru D. Ghika II, — cu adin 
tor. 
supunere se închină de către au s RIDER RI ae iese 
i tiția repro x 
FA ie ei Pui Catol Valştein, aflător în colecția de stampe 
Academiei Romine. 


Inceputurile picturii moderne în Muntenia 69 


găsit-o nicăieri întrebuințată de artist. Probabil că urmaşii 
lui şi-au spus astfel. (Pius a compus şi o versiune nouă, tot 
atât de arbitrară: Caro! Wallenstein de Vella.) 


12 ani, Carol Valştein a fost luat de un unchiu al 


în Decembrie 1840. următoarea 
intervenţie pe lingă Domnitor: 


„Cu plecată supunere îndrăsnese a mă apropia de tronul [nălțimei 


care a avut deose- 
tre, în mai multe 
bita aplecare şi gust, 
şi mai folositor pen- 


Trecind clasele de umanioare în colegiul Sf. Sava cu bune ates- 
taturi, s'au aşezat pe lingă arhitecţi şi supuindu-se la lucrările cele 
mai grele, au dovedit oarecare deprinde:e în feluritele ramuri ale 


privind că acest meșteșug va fi mai de trebuință 


lucrat toată vara pe ziduri 
rul cit şi toate calfele ce au 
fost împreună cu dinsul sunt foarte mulțumiți de a sa răspundere, si- 
lință şi întemeiat pe această rivnă, îndrăznesc a gîndi că dacă ar 
avea prilej a merge la vre-o şcoală de cele mai înalte ale E ropei ar 
face cinste patrii sale de meşter şi fiindcă la Viena am rude care ar 
îngriji să povăţuiască pasurile acestui copil pe calea bunei învățături, 
năzuesc, Prea Inălțate Doamne, la singura bunătate a Mării Tale ca 
să d ruieşti şi la acest tînăr din bogata milă a Inălțimii Tale cu un 
ajutor măcar numai de 72 galbeni pe an şi pentru aceasta tinărul fui- 
preună cu toată a sa familie va fi totdeauna rugător pentru îndelun- 
gată şi fericită a Mării Tale, răminîni cunoscător si către patria 
nașterei sale cu slujba ce din toată putiinţa îi va aduce laa sa indatorire, 

Prea supus şi plecat, $. Valştein“ 

Pe această petiție Domnul a pus următoarea rezoluție: 

„Noi, Alexandru Dimitrie Ghica II. cu 
a toată Țara rominească. — Departamentul Credin 
ceastă jalbă in punere la cale Elorii Şcoalelor”, 


Departamentul Credinței, cu No. 1254 dela 6 Mai 1841, trimite 


meşteşugul arhitecturi, să binevoiască a face 


iforia Şcoalelor către cinstita Logoleţi 
Mai 22, No. 340. 


„Eforia are cinste a răspunde la adresa Cinstitei Logoteţii No, 
1254 că, potrivit cu rezoluția Mării Sale Prea Inălțatului nostru Domn 
pusă la jalba Domnului Valștein, profesorul Colegiului, Eforia a chib- 
zuit prin jurnalul său, a slobozi pe fieşicare an pentru ajutorul lui 
Hainri., fiul numitului profesor, cite 72 galbeni pentru învățătura 
arhitecturei la universitatea dela Viena în soroe de trei ani, 
Mihail Ghica Ştirbei P. Poenaru 
Secretar, Iliescu 


Viața Rominească 
70 


său la Viena, unde şi-a desăvirşit studiile şi a primit pri- 
în artă. 

a ie la Craiova, unde avea o nop Tes 
i în Muntenia pentru studii de ştiinţe natu -$ Agia 
A piim toată viața. Se căsătoreşte în 1821, la A t opb 
Mari fla Stănescu, cu care ucizi pr cop 4 Heinrich, $ 
terina, Iosef ş corghe. - 

a rr Iosef Wallenstein, 1831—1900) şi iri 
fesor de desen şi pictor, vine la ome mi Ep 
i caligrafie a gimnazi A 

A n Preot Caiser, care suplinea această catedră 

ius e fiul lui Iosef). 
iis bea Wallenstein (1836—1875) a spre pie 
ti f al oraşului Turnu şi a trăit în Ploeşti între - a A 
gik r Valştein călătoreşte prin țară în regresie wa ai i 
vînează dropii pe Bărăgan, pe care apoi le uta marinat 
tregeşte studiile artistice la Braşov cu un p ee blana 
pier, vizitează muzeele din Paris Și din Bukarester Deutsche 
e ipiri Ja acas si adus de el la Bucureşti. E 
« iar ilustrat, a 
iaca 1829 îl lisia în slujba yoe Şcoalelor; iar la 1830 
la gimnaziul Sf. Sava. 
i: graei e cultural al epocii, vapen seas sn 
1338 un nou ziar, de astă dată scris în limba rom ora ete 
cirilice, şi întitulat „Hustrațiunea”. La za rca midi eri ri 
în tipografie propie (Strada Lipscani No. sI ata 
1858 înainte apare cu litere latine în tipografia lui Valştein, 
fostă întii proprietatea lui Szathmary. SID, Oh ml 
Intre timp, soția lui Viştein murise (la E e e 
reşti). Pictorul s'a căsătorit a doua oară cu o = 

3 t copii. : 

jaa Valgeia a "fost moturalisat împreună cu toţi membrii fa 


miliei sale la 1840. 


i in s în ţară, a fost 
„ Heinrich Valştein sa înapoiat . 
i aia al oraşului Guset” şi în această calitate a 
Capitalei. i 
ue a orgie mec lui Asaki, Carol Valştein aduce din 
Apusul luminat cópii de pe operele Renaşterii. iată 
r Ca şi Moldovenii, Muntenii părăsesc Egee se a 
urtată de veacuri în singe, spre a se îi aa a 
pentru et Mo e rema ne mediocritatea 
— e — destu a , $ i 
i Zei 1 Valştein nu putea fi judecată cea Ante e 
i impus pentrucă nu-i pans e în a C s, 
i cunoaştem i ile d 
gpl avem da pildi, se pe sa trei miniaturi fără deosebită 


Inceputurile picturii moderne in Muntenia 71 


Li 
valoare artistică: „Veronica”, copie după Rafael, datată 1849, 
un portret de familie cuprinzind şi autoportretul artistului 
şi un peisaj semnat, reprezentind un castel pe malul apei.") 

Pinacoteca Ateneului păstrează deasemeni una din pictu- 

rile lui Valştein şi anume o „Inălțare”, în care artistul ar 
fi vrut să rezolve cele mai grele probleme ale artei moderne, 
dar n'a izbutit să ne dea decit o penibilă impresie de efort. 
lisus, în mijlocul pinzei, artificial luminat pentru a reda un 
simbol, cu trupul gol şi capul uşor dat pe spate, cu o expre- 
sie de dulceaţă afectată în ochi, se înalță spre cer. La picioa- 
rele lui, trupuri roşcate se ridică, se indoae, cad în genunchi, 
se prostern la pămint cu expresii de groază. Dar groaza nu-i 
suficient sugerată. Trupurile, atit al lui lisus, cit şi ale mar- 
torilor, sunt prost desenate, Anatomia e neglijată, proporţiile 
greşite. Muşchii apar unde nu există sau unde n'ar trebui 
să apară deoarece nu sunt în acțiune. Braţul lui Iisus, care 
ține drapelul, e rotund ca un corn. Capul e prea mare față 
de trup. Pulpa — prea puternică şi din punct de vedere al 
proporției şi din punct de vedere al înțelesului simbolic. In 
primul plan, drept în mijloc, între două corturi trintite la 
pămînt, s'a rătăcit un picior — partea dela genunchi în jos 
— care nu aparține nimănui. 

Valştein a vrut, fără îndoială, să urmeze principiile 
şcoalci. eclectice: desenul lui Michelangelo şi coloritul lui 
Rafael. Dar cu toate că venea dela Roma, el nu ştia să de- 
seneze, nu pricepea mare lucru din armonia culorilor şi cu 
atit mai puțin din structura unei compoziții. In opera sa 
efectele de lumină sunt prost conduse, iar materia e inexis- 
tentă. 

Lucrarea dela Ateneu, neiscălită şi nedatată, e probabil 
o operă de tinereţe. Intr'o zi, poate, Pinacoteca se va îmbo- 
găți cu vre-o operă mai de seamă a celui dintii profesor de 
desen şi pictură al Bucureştilor, — în stare să-l ridice pe 
artist în ochii posterității. 

Dacă pictura lui, afectată şi manierată, o putem ignora, — 
nu-i vom putea disprețui în niciun caz activitatea, de pe urma 
căreia numeroşi elevi au învățat un desen academic, un stil, 
o nouă industrie prin noi rețete chimice, o tehnică necunos- 
cută, întrebuințarea paletei, a piînzei întinse pe şasiu şi a 
lacurilor care înviorează pictura după uscare, 


3) Dintre lucrările lui Carol Valştein, aflătoare în diferite colecții 
Pius Wallenstein aminteşte: „Vălul Veronichii“, copie după Rafael, 
„Oimorirea cu pietre a Siintulul Şteian“ (aceasta — la biserica cato- 
lică din București), „Invierea lui Christ“, „Părintele Ambrosie şi 
Impăratul Teodosie“, „Cenna Domini“, copie după Leonardo da Vinci, 
„Visul“ şi „Bărăganul“, iar la Pinacoteca Ateneului: „Jurămintul lui 


Mihai Viteazul înconjurat de boieri” şi portretele Domnitorilor Bi- 
bescu şi Grigore Ghica. 


p Viața Rominească 


i in, tre s'au ales 
urma lui Valştein, şcoalele noas 
cu fnna ay cursuri de desen, iar capitala cu muzee și 
p paek că, după stăruința lui, er agp Simte, zre 
„un clas de desemn“ la colegi . Sav: 4 
e it chiar lui Valştein, care, pentru acest „clas 
a adus şi modele în gips din Italia. ARE ge A 
Spirit organizator şi om de ordine, Valş a iaz a 
atmosfera de artă din Bucureşti prin era gran perie 
deschide la Sf. Sava la finele fiecărui an, şi la care 
te de şcolari. ; 
er S termale 25 lîngă lucrările obişnuite, roaga ian îi 
fice, schițe de arhitectură, peisaje si me es EET 
istorice — Valştein dovedind astfel că predi an gnp aen 
` ciozitate „desenul cu mina slobodå, la chipuri, flori şi orna- 
aaea precum şi „desenul cu linia şi compasul o 
industriale, la arhitectură şi topografie J. a lao 
Dar Valştein întreține atmosfera a şi p radă 
priilei-i lucrări, care Ă ei pt cpu ce Cate ape 
ez rug ar pg al tru două clasuri e prea mică“, 
i se plătea „pentru două k ya 
se a aki a ic pa ate: pen porine în, ran 
d Valştein află, prin „ 1 2 
d ze taca DE „tabeluri în gravură, inspirate din dotate 
cade j el socoteşte presa P mer ga = mode 
i atunci începe „ne a 
cota ase e Eforiei Şcoalelor de zeci şi sute se Keria 
pi obțină aprobări şi fonduri pentru rengoe a ay 
ae: de ştiinţe naturale şi de antichităţi, iar na ni a P mi 
tru intemeerea unei pinacoteci. Izbuteşte să în pt a 
i t de pinacotecă în țară la 1837, — pentru ca i bono 
n 1845 Fină de taină“ după Leonardo da Vinci şi » a 
ini iai Viteazul“ după Nicolae Barabas, grrariai sa 
ap trecere la acea vreme Dea pete LEN J. Pentru 
i uma de 1 e lei. 4 
era Pee 1047. Eforia Școalelor arate paee: 
ilor din țară tabloul lui Valştein „Războiul dela n a o sotia 
4 In 1849, muzeul este atît de complect „ă e aiba 
izat, încît Caimacanul, vizitindu-l împreu = Aare a 
memo rămîne foarte mulțumit şi găseşte că nu lipseş 
portretul împăratului Nicolae Pavlovici. 


4) Dos. No. 2692| 1841 al Ministerului Instrucțiunii, Arhivele 
cai dă Analele Parlamentare“ (tomul IX, partea, Je M: pag. 2), 
în Statul de lefuri al profesorilor şcoalelor pe. 331, e LE] 
Valştain, „Conservatorul Muzeului, dela Iulie înainte, pe Peri a 
200 = 1200, — primind şi osebită leală atru Despa, pe E i. 

6) V. A. Ureche, „Istoria şcoalelor“, vo 
meria Statului“, Bucureşti, 1894. 


Inceputurile picturii moderne în Muntenia 73 


La 19 Ianuarie 1849, Valştein îl cere Eforiei 7), care nu 
întirzie să şi-l procure. Portretul — opera unui pictor ne- 
cunoscut”) ocupă numaidecit loc de cinste în Muzeu, iar 
astăzi se află în Pinacoteca Ateneului. 

Impăratul e îufățişat în mărime naturală, în uniformă, 
purtind o mare decorație şi o largă panglică albastră trecută 
peste piept. Părul şi mustața sînt cărunte. Chipul e asemă- 
nător, dar mina care l-a zugrăvit n'a fost mină de maestru, 
Totuşi putem crede că a fost opera cea mai de seamă a Pina- 
cotecii în Anul 1849. 

Lucrările de artă înmulțindu-se şi prin contribuțiile 
pictorilor păminteni înapoiați rînd pe rind din Apus, Dom- 
nitorul Barbu Stirbey, rîndueşte, cu decretul No. 1751 din 
24 Decembrie 1850, înființarea unui nou muzeu, „o galerie 
de tablouri pentru studiului tinerimsi“, 

Iată acest decret: 

„Noi Barbu Dimitrie Stirbeiu, 

Cu mila lui Dumnezeu, Domn stăpinitor a toată Țara 
Rominrască, Departamentul Credinței. 

Bazurile unei biblioteci, a unui Muzeu de istorie natu- 
rală şi a unui cabinet de fizică şi de chimie, s'au pus vre-o 
cițiva ani şi acestei trei stabilimente neapărate pentru ins- 
trucția publică se înaintează din zi în zi prin cumpărături 
din fondurile şcoalelor şi prin danii generoase din partea 
iubitorilor de luminarea neamului. 

O lipsă rămăsese neindeplinită. aceea a unei galerii de 
tablouri pentru studiul tinerimei, care ar avea aplicare să 
îmbrăţişeze această frumoasă artă, 

Dorind a se pune temelia şi pentru îndestularea acestei 
acestei trebuințe, şi a se începe formarea unei asemenea 
galerii, poruncim acelui Departament a se înțelege cu Eforia 
Şcoalelor ca să se adune 
avut şcoala şi să se aşeze intr'o sală potrivită, după felul şi 
meritul lor, şi să se inscrie într'un registru şnuruit şi pecetluit. 

Spre acest sfirşit, trămitem şi noi pe lingă acest ofis, 
două tablouri lucrate de doi romini; G. Tătărescu, care se 


7) Dos. No, 490/1849, Arhivele Ministerului de Culte. 


8) Pius Wallenstein pretinde (în pag. 18a broșurii sale) că, după 
vizita comisarului rusesc, la 22 Februarie, Carol Valştein înaintează 
Eforiei un raport prin care arată că „a isprăvit portretul Împăratului 
Nicolae Pavlovici“ pentru expoziţia Muzeului Naţional şi roagă „să i 
se plătească unui incadrator Soner., preţul ramei portretului executat“, 


Viaţa Rominească 
74 


ua 
carieră tinerimei, pe lingă altele ce s'au aşezat cu no 


organizare a fear cestui tinăr va fi de două sute gal- 


Subvenţia anuală a a Îl ai 
i delà întii martie anul vi 
er stia ni Conservator al acestei galerii. 


i i ită, Carol Valştein 
muncă continuă şi neobosit , A 
Maisy ue 26 Decembrie 1859") în vîrstă de 64 de ani. 


A demia Romină, 
Autoportretul lui, din 1836, se află la Academi pictor şi 


lui dinti 
cinste, precum se cuvenea ce uta 
e da a ai Ţării Romineşti. E cea mai bună din 
i em. pa . 
perii profita pe aur Carol Vaiştein tina tel 
singurul pictor al Munteniei, nici singurul porne pai maa 
l Colegiului Sf. Sava. Incă din 1847 îl aveam p netu 
Toom paie sinat pictor aara: pă ei e Ea e 
á se tāruitor şi de Gheo 1 
de e A rg pe ale căror succese răsunătoare Vor acoperi 


S it 
faima lui Valştein mai înainte chiar de a-l fi acoperi 
pămîntul... a ` 


— ut apoi la Paris 
i Alexandrescu (1828 1899) a trec 
aed Pictoral Rate 6 în atelierul pictorului Cogniet. PERI 
a 10) Dos. No. 1 şi 239/1850. Arhivele Ministerului ap ară E 
11) In casele sale din București, Calea Călăraşi No. Kigeni 
34). A fost inmormintat pe socoteala Domnito Cuza tirul 
catolic de pe Calea Călăraşi (azi desființat). 


POLITICA ENGLEZA INTRE PACE ȘI 
RASBOIU 


Se poate spune fără exagerare că una din cele mai desbătute 
probleme contemporane de politică externă este aceea a găsirii 
cheiei și a determinării mobilurilor adevărate, cari formează sub- 
stratul politicei internaționale a imperiului englez. 

Ca in 1914, soarta păcii şi eventualitatea deslănțuirii unui nou 
răsboiu mondial depind iarăşi intrun grad foarte inalt de politica 
majestuosului Albion. Atunci, — ca poate şi acum — in atmosfera 
incărcată a Europei din ajunul marelui măcel, şovăirile şi nehotă- 
rirea cabinetului englez au favorizat şi accelerat prăbuşirea lumii 
în încăierarea imperialistă mondială. Dacă na'r fi decit acest singur 
motiv şi încă arfi indeajuns a considera drept o expresie a lenevie j 
de gindire po itică certificatul optimist pe care unii îl acordă po- 
liticei engleze, concretizindu-l lapidar în cuvintele: „englezii ştiu 
ce fac“. 

Ar fi locul aici de remarcat în primul rind că opinia publică engleză 
este profund divizată în privința judecării marilor evenimente in- 
ternaționale și că deci termenul generic de „engleji“, întrebuința 
în această ocazie nu prea corespunde realităţii. Să facem însă deo- 
camdată abstracție de acest amănunt, şi să accentuăm că dacă ex- 
periența fatalei erori săvirşite în 1914 ar putea fi uitată, cu toate 
că ea a contribuit Ja stirnirea cataclismului, care a singerat într'a- 
tita lumea, cele două noi focare de răsboiu care mistuie acum zeci 
de mii de vieţi omenești la cei doi antipozi al globului ar trebui 
să ni-o readucă aminte şi să oprească continuarea aceleiaşi politice 
ezitante în cercurile oficiale şi neoficiale engleze, 

Politica externă a Marei Britanii trebuie cercetată prin prizma 
intereselor păcii, pentrucă precum soarta lumii este în funcţie de 
ea, tot aşa şi ea e înrlurită în mare măsură de ceeace gindeşte şi 
ceeace face restul lumii. 

Năvălind în 1931 în China și cucerind Manciuria, militarismu y 
nippon a inaugurat o nouă fuză de competițiuni imperialiste, de 
stilul celor pe cure le trăim de şase ani încoace, An cu an spectrul 
resuscitat -al răsboiului s'a apropiat, planind tot mai apăsălor deu- 
supra Europei şi a celorlalte continente, În arena relațiunilor inter. 
naționale toate disputele, toate acordurile, toate ciocnirile, toate 


76 Viaţa Rominească 


urzirile de pacte şi de fronturi precum şi toate dezagregările lor, in 
sfirşit toate actele de ostilitate în cursul cărora scirțlitul penelor 
diplomatice a fost înlocuit cu bubuitul ghiulelvlor — toate s'au cen- 
trat pe o singură canava: pe împărțirea statelor Europei şi ale lumii 
in două mari categorii, al căror contur real a sdrobit orice con- 
venție diplomatică sau politică oricît de doritoare de a ţine seamă 
de ea. Aceste categorii sunt: grupul statelor cari dintr'un motiv 
sau altul doresc conservarea păcii şi grupul țărilor, în genere dic- 
tatoriale, unde desnodămintele răsboinice sunt tot mai mult socotite 
ca o necesitate imperioasă a continuării regimului. Oricine poate 
numi pe principalii matadori ai acestui din urmă grup; sunt Ger- 
mania, Italia şi Japonia. 

De şase ani conservatorii engleji se străduiesc să ocolească în 
harta politică a lumii această delimitare axiomatică dintre forţele 
pacifice şi cele belicoase; să impace deci ceeace nu poate fi impăcat, 
răsboiul cu pacea, agresiunea cu apărarea colectivă impotriva 
agresorilor. 

Cele mai mari puteri economice şi militare ale lumii sunt în 
faza istorică actuală interesate la menţinerea strictă a păcii, din 
cauză că ele nu ar putea decit pierde de pe urma unei noi confia- 
grații mondiale. Lor, adică Statetor-Unite, Franței A ngliei, li se adaogă 
ataşamentul hotărit şi principial. în favoarea păcii, sl Uniunei So- 
vietice. Forțele reunite ale acestor Puteri cărora li s'ar alătura toate 
statele mici ale lumii amenințate de apetiturile căpcăune ale regi- 
murilor dictatoriale agresive, ar putea şi pot asigura menținerea 
păcii, căci ele covirşesc cu mult şi din toate punctele de pedere 
potenţialul de acţiune al statelor inchinate pe panta agresionistă, 

Digul de apărare al păcii construit astfel în baza unul sistem 
de asistențe mutuale, rapide şi hotărite impotriva agresiunilor, ori- 
unde acestea “ar produce, ar avea darul să tempereze ca prin far- 

mec cutezanţa agresorilor şi să-i facă să înțeleagă că orice pas 
riscat în direcția deslănţuirii ostilităților e foarte probabil să-i 
coste în cel mai bun caz prea scump. 

Guvernul conservator care conduce destinele Angliei din anul 
1931, a preferat însă să bizue securitatea şi integritatea imperiului 
britanic nu atit pe colaborarea cu celelalte state interesate la men- 
ținerea păcii în baza unui sistem de asistenţă mutuală reciprocă 
față de atacurile răsboinice, cit pe metoda acordării de concesii 
Puterilor agresoare, negociind separat cu ele şi încercînd à le muta 
una contra altela, în speranţa tocirii tăişului lor îndreptat împotriva 
Marii Britanii şi a posesiunilor el. 

Cind militariştii dela Tokio şi-au tăiat prima felie din teritoriul 
chinez, Manciuria, cabinetul englez a respins propunerea de acţiune 
concertată, venită din partea Statelor-Unite şi a preferat să se 
înțeleagă în cele din urmă cu agresorii nipponi, în peranţă că 
aceștia se vor sătura cu bucata înghițită, că astfel interesele engleze 
vor putea continua să predomine nestingherite în nordul Chinei și 
că, prin această înțelegere, concurența capitalului american va ti 


Politica engleză intre pace și răsboiu 77 


mai eficace combătută, Astfel fu răsplătită cuo primă de încurajar 
prima agresiune în stil mare postbelică, Treptat, japunzii piai 
tot mai adinc in teritoriul chinez, creind stātulețe independente de 
sees este PAID stătulete conduse de marionete, Iar 
e influență a dominaţiei 
r eina inației engleze a fost silită să coboare tot 
Exemplul Manciuriei a găsit repede imitator 
regiuni mai apropiate de bătrina Europă. Cu astea A s 
Abisiniei au fost atinse interesele Marei Britanii intr'un mod hara 
mai tăios. Stăpinirea italiană în imperiul Negusului era un ince ut 
de flancare a ieşirei orientale a Mării Mediterane, deci de met si 
duire a principalei artere de comunicație a imperiului britanie. 
Această stingherire a drumului celui mai scurt spre Indii a însemnat 
un mare afront pentru vechiul şi mindrul Albion. Şi totuşi acesta 
s'a mișcat foarte greu, iar în cursul evenimentelor a părăsit pină 
şi adierea de energie cu care ceruse la un moment dat în numele 
securităţii colective aplicarea sancţiunilor. Ducele a putut sărbă- 
o pie (pn ae epurare singeroasei sale campanii abisiniene 
pe lipsa de è i i 
nului engler pi e pă papa iz hotărire în reacțiune a guver= 
oltele puterilor agresoare au crescut însă în 
cu isbinzile obținute şi cu spiritul de ezitare și A erele ră pi 
dădeau dovadă tonservatorii engleji. Dela Adis-Abeba la Madrid 
peste mări, munţi și țări, calea a fost bătătorită cu manifestări ale 
carenței cancelariilor engleze şi franceze. Rebeliunea generalilor 
spanioli, isbucnită în Iulie 1936 şi pregătită pe îndelete de cabine- 
tele dela Berlin şi Roma, a plasat obiectivul velcităților expansio- 
niste ale statelor agresoare chiar pe nodul vital al liniilor de 
maana engleze, în preajma Gibraltarului, TS 
n acest m ment, politica cabinetului britanic, car 
după sine pe aceeași pantă şi pe cel francez, a pasie pagaz 
şir de concesiuni nouă, toleranțe şi capitulări în faţa interventiei 
armata a grupului germano-italian. Multitudinea întimplărilor şi 
cotiturilor politice survenite în cursul ultimelor patrusprezece ia i 
a dat naștere la impresii variate şi Juxtapuse pe diferite visati 
Inlănţuite însă în ordinea lor cauzală, ele relevă în toată i 
vitatea ei linia fatală a politicei de „combatere“ a forțelor agre Ea 
prin mijloace cari nu contribuie decit la îmbărbătarea lor PEN 
Sub pretextul salvării păcii a fost întemeiată politica de nein 
tervenţie, care, aşa cum a fost practicate, a lipsit lipsind guver i 
spaniol legitim de posibilitatea de n face comer} liber de arme ră 
pindu-i adică un drept recunoscut de principiile relațiilor inter : 
ționale, Aceasta a permis Germaniei şi Italiei trimiterea uno m 
portante cantități de arme şi debarcarea unui întreg corp lupa 
diționar. Urmarea directă a acestei politici a fost ocuparea ins ca š 
lor Baleare de către forţele italiene şi Intărirea cu baze de f i d ; 
artilerie grea a coastei nordice a Marocului spaniol, care Í poa 
mentele de față se află efectiv sub stăpinireu germană. In limbajul 


78 Viața Rominească 


“sec al planurilor strategice de miine aceasta nu înseamnă alt decit 
ținerea comunicației prin Gibraltar sub bătaia tunurilor şi a ba- 
zelor aviatice germane și posibilitatea de a se Impledica tran- 
sportul unei treimi din armata franceză aflătoare In nordul Africei 
în caz de mobilizare într'un conflict continental. 

Sub presiunea alarmei născute în opinia publică, guvernul 
englez a sancţionat iară şi tot aşa, adică evitind de a recurge la măsuri 
energice de combatere efectivă a agresorilor, şi inoind propunerile 
de impăciuire. Astfel luă naştere „gentlemen-agreement“-ul dela Ince- 
putul anului, a cărui viaţă efectivă nu dură mai mult de citeva ziles 
Căci Ducele îşi urma propria lul logică, logica de oţel a agresiunei, 
După toate isprăvile din Mediterana occidentală, conservatorii en- 
leji se mulțumeau doar a cere Italiei numai slăbirea legăturilor sale 
cu Berlinul, Vrea-să-zică nici pe viitor o reacțiune energică nu era de 
aşteptat. Intervenţia în Spania putea să-și continue nestingherit 
cursul. Rezultatul era, atunci, de prevăzut. Imediat după încheierea 
acordului, Începură să curgă diviziile de „voluntari“ italieni în 
Spania, iar axa Berlin-Roma fu cimentată şi mai solid printr'o serie 
de întrevederi desfășurate între cele două servicii de stat-major 
respective. 

Urmară lunile înfrigurate ale ofensivelor ncisbutite deslănţuite 
de trupele italiene-germane la Majadagonda, Aravaca, Guadalajara. 
Madridul a rezistat şi de data asta. Sigure de impunitate, forțele 
agresoare germano-italiene provoacă incidentul cu crucișătorul „Leip- 
zig", bombardează Almeria şi în cele din urmă reușesc să spargă con- 
trolul naval și terestru, și aşa destul de ineficace stabilit de câtre 
comitetul de neintervenţie, lar la toate acestea, din partea Engliterii, 
nici-o reacțiune serioasă, dar absolut nici una, Dimpotrivă, o nouă 
ofertă adresată Italiei pe calea unei scrisori confidenţiale, este 
transmisă de premierul englez şefului fascismului italian. Scrisoarea 
cuprindea în esență încă o propunere de "Impăcare”, sub condiția 
utopică a unei răciri a raporturilor italo-germane. Fracţiunea din 
presa engleză, care împărtăşeşte vederile oficialităţii şi-a dat toată 
osteneala ca să influențeze cercurile italiene în acest senz. Astfel 
săptăminalul „Great Britain and East”, măgulind megalomania lui 
Mussolini, căuta să-l convingă de avantagiile păcii asupra răsboiului, 
în termenii următori: 

„Să-şi aducă aminte d. Mussolini că el poate totuși încă să 
joace un rol mai mare ca Napoleon. El poate să devie mal mare 
decit cezarii, și Anglia îl va susţine cu căldură, Rezultatele schim- 
bului de scrisori dintre Mussolini şi Chamberlain încă n'au îndrep- 
tățit speranţele puse pe ele. Dar succesul e posibil dacă există 
bună-voinţă“, 

Bună-voinţă pe care Englezii ar dori s'o vadă exprimindu-se 
prin anihilarea axei Roma-Berlin: 

„Dispunind de sprijinul lui (Mussolini), Germania e încreză- 
toare în forţele sale. Dacă acest sprijin se va nărui, atunci elemen- 
tele extreme național-socialiste vor ști că sunt condamnate”. 


„descoperit“ sau mărturisit atunci era de doi ani, 


Politica engleză între pace și răsboiu ; 79 


La aceste sfaturi „Corrire della Serra” a răspuns disprețuitor: 

„Axa Roma-Berlin se întărește și se consolidează. In zadar 
mentorii străini umilă în mod răutăcios acele mici chestiuni, unde 
identitatea intereselor apare mai puțin deplină“, 

Ecoul scrisorii premierului Chamberlain a răsunat mai puțin 
în vocile presei cit la suprafața și în adincimele mărilor, unde va 
sele Ducelui, încurajate de noul pas conciliator al cabinetului englez. 
au reînviat vechea meserie a corsarilor medievali. Odată cu scufun- 
darea piraterească a zecilor de vase de naționalitate diferită, n'au fost 
cruțate nici vasele de comerț engleze. Ba cutezanța agresorilor a 
mers atit de departe incit sa fost lansat o torpilă în una din cele 
mai falnice unități ale marinei de răsboiu engleze. Răsunet dezas- 
truos a avut această faptă pină la celălalt capăt al pămintului, în 
Extremul-Orient. Deslănţuind noul răsboiu în China, militariștii 
japoneji au profitat de situația gravă creiată în Mediterană şi de 
impunitatea cu care italo-germanii due răsboi in Spania. lar gu- 
vernul englez, ca rezultat al politicei <ale de conciliere față de 
forţele agresoare, se află actualmente într'o situaţie incomparabil 
mai incurcată şi mai complicată decit acum un an la începutul rebe- 
liunei spaniole. Fiindcă n'a acționat energic în Mediterană, el este 
acum silit să renunțe, fără vrerea lui, la adoptarea unei atitudini 
hotărite in Extremul Orient, şi-vice-versa, dificultățile din Extremul 
aa îi aeta la rindu-le, ca o frină asupra politicei engleze în 

nā. Indirect, acest | 
cite discurs ținut la & lectie iii Dieci 

„Totul se ține, şi nu suntem utopişti cind vorbim 
indivizibilă, Dacă răsboiul din Spania e azi fi existat, fi E gate 
fost, poate mai prudentă, Invers, poate, o anumită putere (e vorba 
de Anglia) ar fi dispusă azgi să acționeze cu mai multă energie şi 
decizie In afacerile europene dacă n'ar fi fost obligată să urmă- 
rească cu o atenție vigilentă evenimentele din Extremul-Oriente 

Fapt e că după afrontul din Mediterană, ndică după incer 
carea de torpilare a vasului de răsboiu „Hunter“, cabinetul englez a 
înghiţit o a doua ofensă: Împuşcarea premeditată cu gloanțe a auto- 
mobilului consulului englez de către avioanele japoneze, Conserva-— 
pei seceră în momentele de față recolta fatală a politicei lor externe 
ninteligent prudente, Şi-i Interesant cum această politică se explică 


la lumina int 
btitaaiea. ereselor naționale şi de clasă ale cercurilor dominante 


Deficitul de armament 
crept ultima rațiune a poli 
ocotim această explicație necom ii 

plectă şi insuficientă. Peste 

faptelor nu se poate trece. Răsboiul italo-abisinian a În cete 

ultimul sfert al anului 1935. rate 

și cea mondială din gura conducătorilor i 

i mperiului brita 

agp bei Angliei rămăsese în urmă faţă de aceea a Marilor maniey 

n special a Germaniei, Termenul indicat pentru umplerea golului 


Acest interval de 


80 Viața Rominească 


timp poate fi socotit aproape încheiat. Se ştie în mod pozitiv că 
Anglia posedă actualmente o flotilă aeriană de temut, Totuşi nici-o 
schimbare, nici-o recrudescență de energie în opera de apărare a 
păcii n'a putut fi remarcată. E adevărat că noul program de înarmări 
navale se află în toiul execuţiei. Vechea doctrină a amiralităţei 
engleze era bazată pe existența unei singure flote, care se muta dintr'o 
mare într'alta după necesitățile -momentului, Această concepție este 
astăzi revizuită. Noua politică a amiralităţii se bizue pe principiul 
creierei a două centre navale militare independente, unul la Malta 
şi altul la Singapore. Fiecare din ele trebue să fie destul de puter- 
nic pentru a apăra eficace interesele britanice in zona respectivă, 
Marea Mediterană sau Extremul-Orient, şi fără a recurge unul ia 
ajutorul celuilalt. Realizarea acestui principiu cere însă terminarea 
programului de inarmări navale în curs, lucru care nu se va in- 
timpla în nici un caz Înainte de doi ani, Dacă această consideraţie 
ar fi îintr'adevăr precumpânitoare in calculele polilicei engleze, se 
naşte întrebarea: sunt mai ușoare sarcinele strategice actuale ale 
cabinetului englez, pus în faţa a două focare de conflicte răsboinice 
deslănțuite, decit acum un an cind ar fi fost deajuns o atitudine 
energică pentru a pune dintru inceput capăt intervenţiei în Spania? 
S'ar fi distrus desigur astfel unul din principalele imbolduri cari au 
impins Japonia în noua ei aventură răsboinică, Luindu-se în con- 
siderație că la mijlocul anului trecut Germania nu era pregătită 
încă pentru un râsboiu de mare amploare, că deci slăvilirea intere 
penfiei în Spania era posibilă [ără mari riscuri, că aceste riscuri 
in prezent sunt considerabil mărite, apare în mod evident că ade- 
văratele cusururi ale acțiunii externe engleze nu trebue căutate 
atit în armament cit în alte domenii. 

Imperiul britanie mare interese de apăra! numai în Europa, 
Dacă in vechiul continent el se simte ameninţat alături de Franţa 
şi ţările Micei-Antante, poziţiile lui sunt supuse unui permanent 
atac în Extremul-Orient. Trebue să facă așadar faţă pe două fronturi 
extrem de îndepărtate. Pe lingă aceasta, englejii n'au uitat expe- 
rie ţa ultimului răsboiu mondial, în cursul cărula Statele-Unite au 
cucerit o sumedenie de debuşee aparținind anterior industriei en- 
gleze, pentrucă aceasta din urmă era complect absorbită şi sleită 
de necesitățile răsboiului. Gruţie poziţiei sale de neutralitate, capi- 
talismul yankeu a putut apărea În era postbelică ca o Iorţă egulă cu 
cea a imperialismului britanic, măsurindu-se cu aceasta într'o luptă 
aprigă de concurenţă pe intregul glob. Dacă in precedentul răsboiu 
mondial Marea Britanie, cu toată victoria repurtată, şi-a pierdut în- 
tiietatea în lume, impărțind-o cu Statele-Unite, un nou râsboiu de 
mare anvergură În cursul căruia guvernul american ar rămine din 
nou măcar citva timp neutru, ar ameninţa să reducă definitiv pe 
mindrul Albion la rangul al doilea în ierachia Puterilor capita- 
liste din lume. 

Necesitatea de a apăra interese semânate în regiunile cele mai 
răslețe ale globului și teama de a nu da iară teren liber de expan- 


itica engleză între pace și răsboiu gi 


siune marelui concurent american, aceste două fapte constitue coor- 
donatele fundamentale, de cari politica externă engleză trebuie să 
țină negreşit seamă. 

In asemenea împrejurări două linii generale de conduită, di- 
ferite una de alta, puteau fi alese. Sau să se fi recunoscut ca impo- 
sibilă apărarea pe cont propriu a tuturor fragmentelor imperiului, 
fundindu-se în consecință politica externă pe un sistem general de 
securitate colectivă, care ar fi inglobat toate Puterile lumii doritoare 
de pace; în asemenea caz, chiar dacă Statele-Unite ar fi continuat să-și 
menţină politica de „neutralitate“, forțele agresoare ar fi întiinit 
din primul moment o rezistență atit de masivă, incit lumea ar fi 
fost scutită preventiv de orice ciocnire răsboinică de genul celor trei 
din ultimii ani, iar posibilitatea ca Anglia să fie atrasă într'un răsboiu 
de mare amploare ar fi devenit minimă, Pentrucă a sfida forțele 
reunite ale Franţei, Marei Britanii, Rusiei Sovietice şi Micei Antante 
este o operație pe care n'ar fi cutezat-o mult timp, dacă nu nicio- 
dată Germania, Italia sau Japonia, ori chiar toate laolaltă, Sau, 
dimpotrivă, să se [i ales cealaltă linie de conduită, aceea a compro- 
re A, Puterile, agresoare, a încercărilor de a viri Intre din- 

măru scordiei, în credința că se va evi 
Angliei intr'un răsboiu de vaste aflii ulii iai 

Zarurile cabinetului englez s'au pronunțat pentru cel de al 
doilea membru ul alternativei. Rezultatele, Anglia le vede, le simte 
azi pe propria ei spinare, Prin ingăduirea cuceririi Abisiniei s'a in- 
curajat Indrăsneala viitoare care a dus la organizarea intervenției 
în Spania. Prin tolerarea formelor tot mai violente ale acesteia, s'a 
dat imbold nouei invadări a Chinei, Tulburarea căilor de comuni- 

caţii în Mediterană va atrage, azi-miine, una indentică dealungul 
țărmurilor Chinei. lar conservatorii engleji, cu toate sforțările lor 
de a imbuna cind pe un agresor cind pe celălalt, se află în prezent 
mai aproape cu oricind de perspectiva de a antrena Englitera 
într'un răsboiu pe care ei tocmai dorese să-l amine cit mai mult 
Alegerea făcută de cabinetul britanie nu e deloc intimplătoare, 
Ea corespunde mentalității lui sociale, Cu toate că activitatea răs 
boinică desfășurată de Duce şi cancelarul Hitler în Spania loveşte 
în interesele naţionale cele mal vitale ale Marei Britanii, cu toate 
că ea e mărturisită în ultima vreme fără inconjur în faţa întregii 
opinii mondiale, presa conservatoare engleză arată o vădită simpatie 
pentru generalul Franco. Iar atitudinea lordului Plymouth, preşedin- 
tele comitetului de neintervenţie și reprezentantul autorizat al Fo- 
reian-olfice“-ului, această atitudine a lui în cursul lucrărilor comi 
tetului a devenit proverbială. Conservatorii engleji au subordonat 
interesele naţionale ale Marei Britanii prejudecăţilor lor de clasă 
aber ayey i plătesc oalele sparte ale acestei activități prin dis- 
erea vătămarea investiţiilor i 

concentrate în oraşul Frida identic 
Guvernul conservator a fost destul de abil pentru a 

faţa opinici publice engleze adevăratele ot ză ate arina 


82 di ai ia 


Tinguirile asupra insuticienței inarmărilor au fost leit-motivul ar- 
gumetării lor. lar opoziţia laburistă în loc de a profita de valul de 
proteste ridicat de opinia publică engleză cu ocazia publicării com- 
promisului Laval-Hoare, n'a ştiut galvaniza intr'o mişcare politică 
pozitivă neincrederea instinctivă a publicului englez în politica şovă- 
e nică à guvernului conservator. Din acest motiv, alegerile parla- 
mentare complimentare desfășurate după data de 1 Ianuarie 1938 au 
dat nişte foarte curioase rezultate. In cursul anului precedent, din 
25 de locuri conservatorii au pierdut 7; în 1935 din 11 locuri n'au 
pierdut niciunul, lar numărul voturilor laburiste a fost în scădere. 
Deficiența în voturi a ambelor partide s'a manifestat printr'o scă- 
dere generală a participării la vot cu 25 pină la 30%. Fapt care 
într'o țară cu tradiţii constituționale ca cele ale Angliei, denotă o 
adincă decepție a opiniei publice şi o sumbră demoralizare n 
acesteia. 

Vor insemna sare hotăririle conferinței dela Nyon o cotitură 
sănătoasă în politica externă engleză? Glasul faptelor viitoare ne 
va aduce răspuns la întrebare. Nota sovietică prin care se lasă a 
se inţelege că, în caz de continuare a pirateriilor, flota sovietică 
de răsboiu e hotărită să intre în Mediterană pentru a apăra pe cont 
propriu interesele navigației comerciale sovietice, & exercitat o pu- 
ternică impresiune asupra guvernului englez. În conferința dela 
Nyon, acesta impreună cu guvernul francez şi-au luat obligația de 
a ordona flotelor respective de răsboiu să patruleze şi să menţină 
calmul navigației pe liniile principale de comunicaţie ale Medite- 
ranei. Dacă această obligaţie va fi indeplinită în fapt, ea va însemna 
un prim pas săvirșit pe drumul organizării rezistenței colective 
împotriva forțelor agresive ale răsboiului. 

Situaţia internațională este foarte gravă. Dar există încă multe 
posibilități de a evita catastrofa. Ca şi inainte, agresorii sunt În 
minoritate; ca și înainte ei sunt inferior înarmaţi; ca şi Înainte ei 
au de luptat cu greutăți economice mult mai considerabile ca puo- 
țerile doritoare a păstra pacea. In clipa în care puterile democratice 
Anglia şi Franţa vor hotări să nu mai tolereze nici-un solu de agre- 
siune, Mussolini şi Hitler vor fi siliți să dea Inapoi. lar luarea 
acestei hotăriri depinde de felul cum vor şti marile mulțimi să-și 
spună şi impună dorința arzătoare de a apăra pacea. 


N. Corbu 


CRONICA LITERARA 
INTRE DINTRE ȘI INTRE 


pace se zice între, şi cind se zice dintre? 
ceasta nu e o problemă de gramatică, ci una de 
F pură litera- 
tură, O problemă de estetică literară, de „știință a literaturii“, 
Cea mai bună dovadă că intrebuințarea lui între și dintre nu 
relevă de gramatică este că nici o regulă de sintaxă nu există în 
această privinţă, A doua dovadă: limbi cu trecut glorios şi grama- 
tică savantă (ca cen franceză ori germană) — nu cunose distincția 
dintre între și dintre, lar aceste două dovezi combinate nasc o a 
treia: de vreme ce corecta alegere între cele două prepoziții atirnă 
exclusiv de instinctul literar al individului, înseamnă că explicarea 
deosebirii dintre intre şi dintre relevă de simţul cuvintelor, de 
simţirea estetică şi constitue o problemă de artă literară, 
Aşa dar, in alte limbi, mai suple, mai nuanțate și mai încercate 
ode regla un acelaș cuvint poate exprima şi pe între şi pe dintre: 
er in latineşte, entre în franțuzeşte, | 
order juzeşte, zwischen in nemjeşte, between 
Noi zicem, de pildă: războial „dintre“ R 
R $ å “ Rasta și Japonia a in- 
ceput; sau: „intre Rusia și Japoni 
jyan po firades ponta a Început un mare războiu. 
„Entre la Russie et le Japon un grande guerre ete," 
„La guerre entre la Russie et le Japon.. ete...“ 
„Der Krieg zwischen Russland und Japan enstand etc, ™ 
„Ein grosser Krieg zwischen Russland und ete...“ i 
se war between Russia and etec.“ 
„ Between Russia and Japan a great war has be 
gun”, 
ha altfel şi în romineşte intre şi dintre sunt perfect sinonime; 
mai sinonime decit toate celelalte sinonime. Nici o deosebire de 
sens sau de cît de mică nuanță de sens n'am putea găsi între ele 
e ko NN  ange şi muiere, fire şi natură au, fiecare particu- 
proprii; dar Intre şi dintre inseamnă exact acel q 
Totuși, sunt două; teva mai mult: într'o frază oarecare renta i 
că merge numai unul din ele și că celălalt ar fi incorect: 
„Un războiu dintre Rusia şi Japonia a devenit inevitabil“ 


Ijnu se poate spune in romin ui 
SER ab inerea eşte. Trebue „între“. De ce 9 Grama- 


ai Viaţa Romineasză 


S'ar putea crede, din exemplele de pină acum, că o orgi sai 
gramatică totuşi există, şi anume: cind aceea pt: ta 
substantiv articulat (războiul dintre), se pe i pi sri 
tantivul e nearticulat, cere pe „intre“ (un războiu s Dă ` 
tr'adevăr, este, în asta, oarecare constanjă, Şi vom ve A 
cum se explică ea. Dar nu-i regulă. Este doar corolarul, e: z 

ci regule, a unei regule care, ea, nu-i gramaticală, ci g ga 
aliata. Dar, dealtminteri, constanța de sare Da rodica 
solută. Acelaș substantiv articulat poate cere cind re 
De exemplu: 

rea dintre noi a fost călcată, 
mesata intre ei devenise imposibilă, Dacă am zice: 
Ințelegerea dintre ei e tura zor mei cai tă dă ditai 
rea intre noi a fost călcată, | 
paper un exemplu de substantiv articulat care nu poale tolera 
în nici-un caz, pe dintre: i 
tre noi fusese cu neputinţă. 
TE Pepsi mai nesimţitor E pa Bo Prea ptici 
; ația cu articularea substantiv 
ipea ae igot zi io regulă care să explice totodată constanța și 
iz snap intii, o remarcă. Prepoziţia pri sau ie rea 
i tre ei, 
u Între două, ci intre cel puţin 
pre a mine şi tine“, înfățişez trei elemente: eu, g şi peia 
sa ne desbină. Eu sunt legat de ceartă; tu ești es e i cal 
atdin e legată logic de amindoi; iar noi doi AIENEA e sra 
noi prin rivalitatea pe care o ayem in comun, Ideea de cea 
~ nt. 4 
baie E cuvint-mortar și să-l lăsăm nee en parti 
rincenă a izbucnit între cl. şi mine“. Ca de obiceiu, saci fie 
ă făcut în între. De ce ? Și care sunt acum cele trei not Rs 
i goki ? Nu tocmai. El şi eu rămin. Dar a treia noţiune 2 “u 
echis ată de o a patra, care e verbul „a izbu cni", Pe evy are eg 
rozasitiă s'a detașat de ray e pr rii de cin ue 
intre şi nicioda intre, 
si sare Pier verbului a fi: „între el şi mine este o racla 
inimiciție“; imposibil de spus: „dintre el şi ns este o mare p 
tenie“ pentru a desemna „prietenia dintre noi‘, IS ii 
Inimiciţie, prietenie, ceartă — articulate sau nu — ce fa Da în 
tre, cind dintre, după cum stau mai autonome în frază sau, ie paul 
intră, supuse, in sfera de influență a unui verb, in virtejul p 
i acțiuni: x A 
zi ag ra el şi mine n izbucnit la ora patru que gura 
airea la ora patru nu impietează asupra ideii de ceartă, n 
„Din contră, cind zic: z 
i Da care a izbucnit între el şi mine la ora poza pur at 
mai strins substantivul ceartă de verbul a izbucnit, A pe: panen 
in dinamismul acestuia din urmă, şi asta indiferen 


Cronica literară 85 


s 5 
tivul, astfel smuls din izolarea lui statică şi angajat în procesul 
activ al verbului, era articulat sau nu. 

Să nu se creadă că toate acestea sunt simple metafore. Din po- 
trivă, ele exprimă cele mal sigure şi mai directe realități sufleteşti. 
In curgerea gindului nostru se produc, în fiece moment, despărțiri 
şi împreunări de idei. O imagine, o gindire îşi petrece timpul in 
mintea noastră cind degajindu-se de celelalte idei din preajma ci, 
cind lăsindu-se subjugată de vre-una din ele, citeodată pină la ani- 
hilare, alte ori numai pină la o relativă subordine. Asta e ocupația 
curentă şi am putea zice unică a „Bindurilor”, Prin aceste alternanţe de 
robie şi independenţă a noţiunilor, imaginilor, impulsiunilor unele față 
de altele, se fac şi desfac toate combinațiile mai mult sau mai puțin 
creatoare, toate „configuraţiile” mai mult sau mai puţin efemere ale 
minţii noastre, lar cuvintele, care exprimă gindurile, exprimă im- 
plicit şi această operație fundamentală. De aceea, într'o frază, vedem 
cum, deodată, printr'o infirmă introducere sau suprimare de cuvinte, 
se produce fie o degajare trufaşă a unui substantiv, fie o robire a 
lui subt efectul din principiu acaparant al vreunui verb. 

Acum înțelegem rostul articolului la substantive cu privire la 
între şi dintre. Cind zic: 
„Războiul dintre Ruși şi Japonezi a fost dezastruos", articolul ajută 


la situația autonomă a substantivului, Dezarticulat, substantivul slă- 


beşte; şi atunci el intră în cimpul de atracție al verbului care-l va 
absorbi: 


„Un războiu a fost declarat între Ruși şi Japonezi“, 

Iar particula d, pusă sau nu în capul prepoziţiei între, indică 
schimbarea, sau mai bine zis deplasarea, deplasarea interesului 
precum și mutarea funcţională a insăşi noţiunei între, care trece din 
serviciul substantivului în acel al verbului, Intocmai cum intere- 
sul nostru psihologic se mutase În exact acelaș sens, 

Aşa dar, articularea sau privarea de articol pot, în genere, de- 
plasa interesul psihologic (şi implicit cel gramatical) de la verb la 
substantiv sau viceversa înlăuntrul unei gindiri (şi deci u unel fraze), 
Dar important e ca deplasarea aceasta psihologică să se producă, 
Prezenţa articolului e doar un indiciu — şi nu totdeauna infailibil — 
că avem cutare situație sau pe cea contrară. 

Acum putem Inţelege deplin ciudăţenia din exemplul cu „ințe- 
legerea“ — substantiv articulat care cere pe dintre în: 

„Înțelegerea dintre noi a fost călcată" —, şi pe între în: 

„Înțelegerea intre ci devenise imposibilă”, 

Intr'adevăr, acelaș cuvint este — ca să zicem uşă — foarte sub- 
stantiv în primu frază, şi mult mai verb în a doua. Cele două prepo- 
ziţii se pot înlocui cu următoarele, perfect sinonime: 

Pactul dintre noi a fost călcat. 

A ne înțelege intre noi devenise imposibil. 

„Înţelegere“ — care are formă gramaticală 
se solidifice în substantivul aproape material 
se fluidifice ln loc în verbul de la care pure 


de infinitiv, poate să 
„Pact“, sau invers să 
ede. Şi aceste subtile 


Viaţa Rominească 


+ 
dului* nostru în 
ie fac oarecum „vint gin Pyy: 
ass gaali a pat a e contră în spre mape prtar ex 
a pac pazei de inregistrare al gindirii pr ag Sea 
po pee ge ina sau retragerea consunantei d, către 
di prin 


în acel moment, 
două regimuri mentale e Rea e aibă reminiscențe morfolo- 


Şi nu e mansio zi ndă la verb“; nu e nevoie să aibă încă formă 


iu („stat 
ilea infinitiv (ca „şedere acasă“) sau de paipear fate 
de e jiu de supin („vinat”); poale avea o pei Apeh 
n să, cum este „traiu“ (care sună exact Pa e PARVA 
pati ac train, care vine dela verbul tuturor ia pes e At: 
rasă rin excelență, dela „a trăi“ care le pros pams Acan 
văi mi ponte niciodată “pierde, caracteri st verbal i nt 
a at sa pler 
cuvă pa pt pt ma ur dc cazat sa, Se zice: 
n: - + *, ; 
begn nre. ei Droe E ona zis vreodată. Dar iată o 
„Trai L i 
stă a semenii Ape eră doi mari savanţi“ nada n 
teze ih i la de gravitate al interesului dă c cs 
„intre“ fiindcă c ocării, nu in obiectul acestei provoc Th, i seg 
perpa Vo runceşte, Şi verbele poruncese ERIE EE de carei 
rai" tgp ati anunţ că „voi povesti această ceartă Spit Ani 
ji SE epg car bt pe „dintre“ deşi satin: Toi zs > 
aticalmente: aceea ezartic 
„evada pop Ana pă sintactice MERT ceun: Zo 
as > i ntre". De ce } 
meaig y Saprol pia. ma de loc la fel. A provoca şi ppt 
pl acuzație laş mod şi timp, și deşi, ambele, de aceea E a ese 
recrea ase =: să le luăm din aceeași ont agil , ea în wa 
inger da d: pci Aglae cai sunt total deosebite cu priv head e 
iara, er faţă de ideea de între. Căci se poate paron ir 
sorin ani dar nu se prea poate povesti piste apere 
pere age i și Japonezi, etc. Din pricina az MES 
ri pen ideile de între şi de povestire, cu “azil le vea NAN 
eee a. u discuție, prepoziţia n râmas mai peri x ri urma 
rea sole. Şi maur le cj eua seara îi Stere, 
lul  întăre 
asoni i tos de articol oarecum i-o pozici ai ag 
rege nr obtine acelaş game st paria saga, e pe ăi 
1 „alternanță“, artic $, l 
me ce pasanak să A acaitratii „aceasta“; şi ase 2 
è alternanța aceasta Intre comic şi sipa oai ee i: 
A rticulat, am accentuat; dar toate scone mempen pmm 
GA t adarnlce. Substantivul „alternanţa“ a rămas a aber 
ogor gindul nostru îşi reprezintă procesul reag ig pane: 
orar rapa ie la tragic, Deaceca cere Între şi papi g A ase da 
alpaca „aceasta“ întăreşte înțelesul-verb, ne face să n 


gice de verb ca 


doi savanț 


Cronica literară 87 


cu mintea asupra imaginei de mişcare, asupra procesului oscilant, 
Şi cum cine decide este comportamentul ment | și nu structura 
sintactică a vorbelor, indicele d se depărtează de prepoziția dintre 
ca un ac de busolă care părăsește o poziție pentru o alta, 

Ar fi o interesantă problemă de psihologie etnică să se caute 
de ce tocmai in limba romină s'a simţit nev 
material şi precis acest subtil proces sufletesc de substantivizare a 
verbelor și verbalizare a substantivelor, Căci — cum spuneam Încă 
la început — în alte limbi, mult mai evoluate ca a noastră, o asemenea 
nevoe nu există, Francezii au, ce-i drept, expresia „d'entre“, Dar 
e cu totul altceva; ea înseamnă mai mult printre, din, von, among, 
of, dintru, dinlăuntrul, Cind zicem: „lequel d'entre vous? e sinonim 
cu „lequel parmi vous" sau cu „care din vol“, Cind zicem: „quand 
nous nous réveillerons d'entre les morts“ înseamnă că ne vom scula 
din morţi, din mijlocul mortilor printre care ne aflăm. Cind zicem: „il 
se souleva d'entre les décombres”, are sens de „dinlăuntrul“, din fundul 
dărimăturilor. lar dacă în loc de printre, din, din mijlocul, dinlăuntrul, 
traducem pe „d'entre“ cu dintre, avem desigur dreptul s'o facem, 
dar este atunci un alt dintre, un simplu omonim al celui adevărat, 
cu înţeles diferit. cu înțeles de printre, din, din mijlocul, dinlăun- 
trul, ete... Şi noi aci ne ocupăm de cellalt dintre, cu care frantu- 
zescul „d'entre“ n'are nici o legătură ncțională. 

Poate că limba rominească, deși mai puțin evoluată ca altele, a 
fost sensibilă ln acest fenomen tocmai fiindcă era mai puțin evo- 

luată, Limbile cu gramatică multă sunt expuse la o oarecare anki- 
loză. Cele care, nefiindu-și făcut evoluția pe'ndelete, simt nevoia să 
ratrapeze cu paşi mari şi repezi timpul pierdut, mobilizează toată 
energia şi toată invenția de mijloace expresive pentru a face faţă: 
bine şi iute, la exigenţele unei limbi cu pretenții pretenţii de pre- 
cizie, nuanţare şi frumuseţe literară. Limba noastră este sigur o 
asemenea limbă. In mai puţin de un secol a cistigat în bogăţie şi 
valoare cit nici-un alt idiom din lume, Limba cronicarilor ne place, 
desigur, căci ne merge la inimă pentru motive naţionaliste. Dar 
roximativă, nu numai ca pro- 
prietate de termeni, dar şi ca regularitate gramaticală, lar ca struc- 
tură generală, ca psihologie, ca să zicem aşa, ca mijloace de a urma 
fidel meandrele Bindirii — este o limbă infantilă. Toate frazele incep 
cu „Și“. Din cind în cind încep cu „Iară“, — dar care Însamnă in 
fond tot „Și”, fără nimic adversativ, Citeodată găsim şi cite un „Dacă, 
dar care şi el insamnă... tot „Şi“ sau maj precis nu însamnnă nimic: 
„ŞI dacă s'o dus Ştefan Vodă s'adune oaste ete“ are exact sens de 
„Şi, atunci, Ştefan Vodă s'a dus... etc”. Dacă n'are nici umbră de 
nuanță condițională, Este un cuvint parazit, sinonim eu dispensa- 
bilul „atunci“, 

Dar aci vrem numai să urătăm ce minune s'a indeplinit cu 
limba noastră cind, în citeva decenii, s'a ajuns, dela acest babiaj 
frust al literaturii anterioare, la limba lui Eminescu, limbă egală 
în bogăție de resurse expresive cu orice altă limbă depe glob. Ia” 


88 Viața Rominească 


este ea-insăşi un document pentru darul nos- 
rară a e a torii vocabulare exacte, de tera aia ec 
plu instinct estetic, prin efort de sensibilitate inlocuind al an 
seime Ă pere pice orgă că poporul romin are talent literar 
născut, şi că împrejurările l-au silit să întrebuințeze în e, geoi 
siv aceste aptitudini. ŞI atunci se explică, fără nici un fe ei ine 
destie din parte-ne, cum, în limba romină se pot găsi eo sara 
structurale — ca aceea a folosirii lul între şi dintre — inexisten 
alte limbi în multe privinţi incontestabil superioare. 

D. |. Suchlanu 


CRONICA EXTERNA 


DESTINUL MICEI INȚELEGERI. 
CONFERINȚA DELA NYON. 


In cursul lunei acestela, s'a întrunit la Sinaia în sesiune ordi- 
nară Consiliul permanent al Micii Inţelegeri, Asemenea întruniri 
periodice dau naştere, în mod aproape regulat, la tot felul de svo- 
nuri, la alarme, la triumturi ostile şi se închee totuşi cu un comu- 
nicat care Înregistrează hotăriri comune şi noui afirmaţiuni de so- 
lidaritate. Holul și puterea Micii ÎInţelegeri pot explica aceste co- 
mentarii confuze, Insemnătatea acestui organism internațional în 
compunerea forțelor in Europa, direcțiunile necesare pe care le 
păstreuză în orientarea sa politică, posibilitățile pe cari le-ar des- 
chide altora în cazul cind el nu ar mai exista atrag asupra delibe- 
rărilor reprezentunților săi atenţiunea diplomaţiilor străine, 

In împrejurările actuale de mare tensiune internațională și în 
urma recentelor acorduri bilaterale incheiate de aliata noastră Jugo- 
slavia, adunarea Consiliului permanent a fost privită cu mai multă 
minuţtozitate, enta întărire a relațiunilor romino polone, activi- 
tatea crescindă deslăşurată în iceastă reglune de axa Rerlin-Homa, 
agravarea Otil cele dou iezi STOTEN AT uropa: 
noni tmeerearr de acorduri Intre Statele aunărene și atitea alfe eve- 
nimente actuale sunt legate in chip contradictoriu de structură și 
funcţionarea Micii Ințelegeri, Din afară, unii doresc să o vadă cit 
mai solidară, practicind intro neintreruptă ascensiune principiile 
de organizare pe care le-a adoptat prin dltimul său statut; alții 
urmăresc o dispersiune a puterilor ei prin tratarea deosebită a ches- 
tiunilor generale și prin accentuarea diferențelor de interese faţă 
de probleme precise, Primii consideră că unificarea progresivă a 
politicii «i externe şi întinderea competenţei sale pot consolida 
Mica Inţelegere și întări sistemul general de securitate din Europa, 
destin+t să-i garanteze propriile frontiere şi să previe războiul, Cei- 
la!ți speră să măsească în disocierea ei treptată o rezistență nei 
semnată față de infiltrația economică și predominarea lor politică 
în bazinul dunărean și în regiunea balcanică, 

Aceste radicale deosebiri de vederi din afară au găsit citeodată 
partizani printre oamenii politici din cele trei state ale Micii Inţe- 
legeri. Bineînţeles, sub o formă atenuată şi nu cu acelaş scop des- 


90 Viața Rominească 


tructiv, Astfel, a fost instituită discuţiunea asupra naturii însăși a 
Miceli Inţelegeri. Chestiunea este de importanță esenţială. Din ea 
decurge toată politica externă a acestui organism. Am menţionat-o 
în cronica trecută. Faţă de importanța ei considerabilă, cetitorul 
imi va îngădui, sper, o repețire, cu adăugirea unor observaţiuni 
mai desvoltate, 

lată termenii controversei: 

1). Mica Înţelegere a luat naştere pe urma tratatelor de alianță 
încheiate în 1921 între Rominia şi Cehosloeacia şi Rominia şi Jugo- 
slavia, implinite prin tratatul dintre Cehoslovacia şi Jugoslavia. 
Aceste tratate prevăd apărarea În comun contra unui atac eventual 
din partea Ungariei, 

Tratatele din 1921 au fost prelungite prin protocoalele din 1929. 

Obiectul şi competința Micei Ințelegeri sunt determinate, deli- 
mitate de acele instrumente diplomatice. Origina ei comandă funcţio- 
narea viitoare, Este adevărat că în 1933 s'a semnat de către repre- 
zentanţii celor trei State un pact de organizare, care urmăreşte 
„unificare complectă a politicii lor generale“ şi institue un orga- 
nism permanent, compus din cel trei miniştrii de externe, însărcinat 
să formuleze şi să practice această politică generală comună. Dar 
acest pact este fructul unei vederi optimiste asupra situațiunii interna- 
Honale şi întrece posibilităţile Micei Inţelegeri. In afară de acest interes 
comun, apărarea contra unui utac ungar, statele Micii Inţelegeri 
vor fi totdeauna împărțite în fața problemelor mai generale şi vor 
suferi influențe divergente din cauza chestiunilor particulare de 
care sunt preocupate, mai ales acelea privitoare la raporturile cu 
marii lor vecini, 

Politica Micii Inţelegeri trebue deci să se întoarcă spre origina 
ci, să se menţină unitară în fața Ungariei, dar să se despartă intro 
întreagă libertate în celelalte chestiuni. Altfel, constrinse în mod 
artificial să ia atitudini identice faţă de interese deosebite, statele 
Micii Inţelegeri nu vor putea face decit declarațiuni fără conținut 
real plerzind, în acelaş timp. o fericită libertate de acțiune. 

2) Origina Micii Inţelegeri este in adevăr cuprinsă în trata- 
tele de alianță din 1921, menite să organizeze rezistența în comun 
în fața unui eventual atac ungar. Dar aceste tratate nu sunt decit 
germenii unei situațiunii care avea să se desvolte În afară chiar de 
voința celor trei state, după linii prevăzute dealtfel de autorii lor. 
Numai decit se impun trei observațiuni:. 

a) Pericolul vizat — un atac ungar — este mai mic decit pu- 
terile de rezistenţă ale fiecărui stat din Mica Inţelegere, El nu jus- 
tifică deci o politică de alianță. Autorii tratatelor din 1921 au avut 
in vedere o probabilă amplificare a acelui pericol, 

b) Tratalele din 1921 menţionează voința statelor semnatare de 
a menține situațiunea creiată prin tratatul dela Trianon și pacea, 
atribuind astfel o mai mare întindere alianțelor încheiate. 

c) Însăși acele tratate creiază obligaţiunea pentru contrac- 
tanți de a nu încheia vreun tratat de alianță cu alte state fără 


Cronica externă Li] 


consimțămintul celuilalt, stabilind astfel prima condițiune a unei 
politici comune şi cea dintii restricțiune in libertatea diplomatică 
a aliaților. 

Aceste caractere ale tratatelor din 1922 nu sunt menționate 
numai pentru valoarea lor juridică, ci, mai ales, pentru semnifica 
iunea lor politică. Chiar la origina sa şi în momentul cind proas- 
păta victorie a aliaţilor limita năzuințele contrare la simple de- 
clarațiuni platonice, conducătorii celor trei state, prevăzători şi 
ubili, au fundat acest organism internaţional în vederea aaravării 
pericolului originar prin alte complicațiuni internaționale, 

Faptele au dovedit cu prisosinţă că aceasta interpretare nu 
putea fi ocolită, 

Chiar dela inceputurile sale, alianţa tripatită, vrind să menţină 
situațiunea creiată prin tratatul dela Trianon, a trebuit să-şi lărgea- 
scă competinţa. Chestiunea restaurării Habsburgilor, Anschlus-ul, 
reinarmarea Ungariei, propaganda revizionistă la Geneva și în lume 
au comandat celor trei state să se consulte şi să adopte hotăriri 
comune, 

Acelaş pericol lua aspecte diferite, lar In Europa, transformări 
neîncetate legau între ele situațiunile creiate de toate tratatele și 
alcătuiau treptat grupări de state bazate pe ideea menținerii ac- 
tualei ordini teritoriale sau pe aceca a unei răsturnări n acestei 
ordine, Cele trei state examinau, în mod necesar, toate aceste ches- 
tiuni şi puterea faptelor, instinctul de conservare şi înţelepciunea 
oamenilor politici uu condus la inchegarea acestui nou organism 
politic, Mica Injelegere, Sub această formă, el a putut contribui la 
menținerea păcii şi conservarea ordinei teritoriale, Aşa a putut 
juca un rol politic în Europa, a putut impiedica încercări de ne- 
faste transformări, s'a putut opune constituirii unui directorat tin- 
zind să dispună de bunul altora. La Geneva, în conferințe interna- 
tionale, în negociaţiuni publice şi secrete, Mica înţelegere a căpătat 
avantagii. pentru fiecare din statele componente pe care nu le-ar 
fi atins prin mijloace separate, 

Beneficiile obţinute sau pericolele conjurate prin o astfel de ac- 
țiune comună au condus la pactul de organizare din 1933. El nu a 
făcut decât să consacre o practică neîntreruptă și, prin o alcătuire 
sistematică, să stabilizeze o situnţiune, ridicând în ochii lumii la un 
nivel superior pozițiunea internațională a Micii Inţelegeri, 

Pe deoparte, Mica Inţelegere a păstrat ca obiect principal al 
preocupărilor sale revizionismul ungar. Dar acest revizionism s'a 
complicat cu noi elemente internaționale, Politica Ungariei a găsit 
sprijin în alte ţări; ordinea teritorială generală este amenințată de 
alte mari pericole, Competinţa Micii Inţelegeri se lărgea pe măsura 
În care se extindea revizionismul. Ea s'a îmbogăţit cu noi argumen- 
te, cu noi mijloace In proporție cu nouile probleme de cure se lega 
scopul său iniţial, 

Nici o derogare, prin urmare; ci o întindere a zonei sale de a- 
părare în fața întinderii eventuale a zonei de atac. 


92 Viața Rominească 


Pe dealtă parte, Mica Înţelegere a putut constata că tratativele 
duse în comun erau mai fructuoase decât cele separate, Fiecáre din 
Statele componente aduceau In negocierile cu vecinii săi fie, sub o 
formă sau alta, adeziunea celorlalți, reprezentind astfel un capital 
superior, fie rezistența lor comună în faţa unor revendicări defavo- 
rabile. Succese aparente obținute recent prin acte separate se sol- 
dează neapărat prin o pierdere mai îndepărtată sau imediată. Mica 
Ințelegere a putut constata că solidaritatea sa este un capital şi 
comun şi separat şi fiecare din Statele componente a simţit spriji- 
nul celorlalte în punctul nevralgie pentru el, Ea şi-a putut da seama 
că lipsa de solidaritate poate creia o stare de inferioritate pentru 
cele trei state şi slăbi capacitatea lor dė negociațiune printr'o con- 
curență mutuală. 

Legată de un sistem politic sprijinit pe Societatea Naţiunilor, 
Mica Înţelegere poate spera beneficiul garanțiilor unor Mari Puteri 
în măsura în care ea însăşi, particpind la acel sistem, aduce o pu- 
tere comună însemnată. Puterile occidentale se pot interesa mai 
uşor la o regiune organizată într'un cadru comun, decit la State cu 
mijloace reduse şi cu orientări politice diferite. 

Acesta este destinul Micii Inţelegeri: sau se consolidează pro- 
sresiv şi priveşte in comun marile probleme europene. sau, dară 
vrea, după un înțeles meschin şi nepolitic, să se întoarcă la deli- 
mitarea strictă a scopului său originar, să piară ca nemai având 
obiect, 

Ultimul comunicat dela Sinaia dovedeşte dealtfel această nece- 
sitate primordială pentru Mica Inţelegere,. El enumără vederile co 
mune ale celor trei State In toate chestiunile la ordinea zilei: So- 
cietatea Naţiunilor, pact locarniam, războiul din Spania, declaraţi 
nnile D-lui Hull. ete, 


Conferinţa dela Nyon este plină de Invăţăminte pentru politica 
europeană, metodele şi concepţiunile ei, Ea poate avea consecințe 
importante, care să depăşească problema tratată acolo. Prin voința 
comună pe care au arătat-o Anglia și Franţa, prin metoda rapidă şi 
directă pe care a adoptat-o conferința, prin hotăririle pozitive şi 
execuția lor imediată, ca poate fi privită cu satisfacţiunea unei fe- 
ricite inovaţiuni. 

Actele de piraterie din Maditerană intrerupeau circulația liberă 
din această mare, compromițind interesele comerciale ale tuturor 
țărilor, Ele puteau arăta lumii că supremaţia britanică pe mare s'a 
stins şi chiar siguranța liniilor imperiale este la discreția puterilor 
străine. In această imprejurure deasemenea s'a putut constata încă 
odată că interesele franco-engleze se potrivesc cu condițiunile păcii 
şi cu cele ale liberei desvoltări generale, 

Submarine necunoscute scufundau vase de comerț neutre cu o 
violență pe care o egala numai disprețul legii internaționale. O 
adevărată panică se răspindise pe apele Mediteranei. lar vasele ce 


Cronica externă 93 


cădeau victime al 
grupare politică. e actelor de piraterie păreau alese într'o anume 


Franţa şi Anglia se nrătară hotărite să ia măsuri de poliție 
să reprime orice Incălcare a legii internaționale, dar se ice 
doctrinei de securitate colectivă care stă la baza politicii lor externe, 
uzi Verei o conferință internatională compusă din toate statele 

Italia a pus condițiuni preliminare ca totdeauna, e 
savantă de prestigiul regimului său interior. Deși Fan pal pr 
cute, Italia şi după ea Germania au refuzat să participe la confe- 
rință sub cuvint că, printr'o notă diplomatică violentă, U. R. S.S 
0 acuzase le piraterie, Impresiunea generală a fo-t că era vorba aumai 
de un pretext şi că în realitate Italia ar fi dorit să zădărnicească 
adunarea în care planul franco-britanic era asigurat să fie adoptat 
Sau să obțină alte concesiuni pentru participarea sa. In tot cazul, 
nu ar fi fost pe placul său să vadi reuşind o conferință in care se 
afirma supremația în Europa a colaborării anglo-franceze, 

Poate că Italia a fost surprinsă că Anglia şi Franţa au stărait 
in hotărirea lor, au convocat conferința şi, în două zile, un plan 
pregătit de cele două Mari Puteri, a fost adoptat în unanimitate, 

Mediterana va fi controlală, în mod proporțional cu interesele 
şi puterea lor, de flotele engleză și franceză. Celelalte țări vor exer- 
cita poliția în apele lor teritoriale, Marea Tireniană a fost rezervată 
Italiei, în cazul cind speranța tuturor va fi realizată şi ea va accepta 
să = targa rue generale prevăzute la Nyon. 

cordul privitor la poliția submarinelor a f 
cu măsuri relative la celelalte vapoare de pui per gl er 

O executare a hotăririlor dela Nyon a şi Început și unități au. 
meroase şi importante ale flotelor engleză şi franceză au fost deja 
oradea in M: diterană. De atunci, actele de piruterie au incetat 
= i ze soseta pe mare pure să fi avul efecte satisfăcătoare 

Italia n fost invitată să se asocieze la 
asigurind-o că prin adaptări technice i 
care i se cuvin in calitate de Mare Pute 
Mediteranei, 

Conversaţiuni între roprezentantul Franţei si e 
arătat în fine bune dispozițiuni italiene şi pen ate rare e 
terea de a introduce, ea, noni revendicări faţă de Italia în ee 
privește situațiunea în Spania, it 

Experţi englezi, francezi și italieni se intrunesc zi 
ris pentru ca în suplejea acordurilor semnate la zice aia 
ziţiuni technice menite să acorde Italiei zonele și porțiunile save. 

Cine nu doreşte, şi în această chestiune ca in toate celelalt , 
tera între toate puterile europene.? | o A.) 

ui ales în Rominia, unde nu este 
o înțelegere generulă liniştea de care miere ae E serba 
darea ordinei actuale, de care țara noastră este legată. Pe Sete 


acordurile astfel stabilite, 
se vor acorda drepturile 
re interesată ln libertatea 


94 i Viaţa Rominească 


de Italia, noi am păstrat speranțe şi am nutrit sentimente 
ie ariani e nu au tremurat decit în faţa politicii italiene protiv- 
nice intereselor noastre în chestiunea revizionismului şi a princi- 
piilor care staw he baza politicii noastre externe. 


Ceart. Vijoiaau 


CRONICA INTERNA 
POSIBILITĂŢI DE SUCCESIUNE 


Problema palpitantă a ceasului de faţă cu privire la politica 
internă e aceia a succesiunei la guvern. Pronosticurile cele mat 
fantastice sunt făcute. Cafenelele, agenții culiselor, gazetarii sau 
simplii limbuţi angajează pariuri, transformind atmosfera politică 
intruna de alergări pentru Derby. Un svon pornit dimineața dintr'o 
sursă „sigură“ e desminţit seara de un altul Incă mat arbitrar, incă 
mai graluii. Aproape fiecare partid politic din cele aproximativ 
paisprezece cite numără Rominia-Mare crede sau măcar afirmă că 
vine indiscutabil la putere. Şi viceversa, fiecare e convins că adver- 
saral se Inşeală şi că șansele sunt exclusiv de partea Ini. 

lar cind întrebi asupra fundamentelor obiective sau măcar 
serioase care inspiră un asemenea optimism, ații! că ele se reduc 
la o informaţie pe care fiecare potentat în legătură cu amanta 
calărui mare industriaș i-a transmis-o în mare secret aseară ca deji: 
nind-o de la cutare mare personagiu inițiat în toate intențiunile 
factorului constituțional. 

In general, cu toate că într'o lună-două succesiunea trebue 
totuși să se deschidă, nici-o indicație serioasă nu s'a formulat incă. 
Cel mai complect arbitrar, cel mai definitiv hazard domnește incă. 
Multe, deși nu toate posibilitățile sunt deschise. 

In marile ţări ale tiecidentului, hazardul e intăturat în astțel 
de ocazii. Un rapori precis de forțe, norme legale sigure, criterii 
absolut clare, instituţii de veche tradiție fac ca surprizele să fie ca 
şi excluse. La not insă, jocul politie e mult mai subiecti». ŞI, evi- 
dent, partea purei Intimplări mult mai mare. Astfel cronicarul n'ar 
putea să se conducă decit după argumente raționale [undate numai 
în logică nu şi în fapt, Să încercăm deci a degaja cetace indică 
simpla judecată şi bunul simi. Patru ipoteze sunt posibile: un 
guvern de alegeri, un guvern de dreapta, Prelungirea guvernului 
liberal. un guvern național-țărănesc. 

Guvernul de alegeri a fost preconizat de D-nii lunian şi Goga. 
Nu înțelegem bine ce urmăreşte prin această soluție președintele 
partidului radical-țărânesc. D-sa n'a întrunit în ultimele alegeri 
decit un număr în cel mai bun cat insuficient de voturi, Desigur, 


94 / Viaţa Rominească 


de Italia, noi am păstrat speranțe și am nutrit sentimente 
dan rare sad au tremurat decit In faţa politicii italiene protiv- 
nice intereselor noastre în chestiunea revizionismului și a princi- 
piilor care stan he baza politicii noastre externe, 
e Cena. Viyolanu 


CRONICA INTERNA 
POSIBILITĂŢI DE SUCCESIUNE 


Problema palpitantă a ceasului de faţă cu privire la politica 
internă e acela a succesiunei la guvern. Pronosticurile cele mat 
fantastice sunt făcute, Cafenelele, agenţii culiselor, gazetarii sau 
simplii limbuţi angajează pariuri, transformind atmosfera politică 
intruna de alergări pentru Derby. Un svon pornit dimineața dintro 
sursă „sigură“ e desminţi! seara de un altul incă mal arbitrar, incă 
mai gratuit. Aproape fiecare partid politic din cele aprozimatip 
paisprezece cite numără Rominia-Mare crede sau măcar afirmă că 
vine indiscutabil! la putere. Şi viceversa, fiecare e convins că adver- 
sarul se înşeală şi că șansele sunt exclusiv de partea Ini. 

Jar cind întrebi asupra fundamentelor obiective sau măcar 
serioase care inspiră un asemenea optimism, aflit că ele se reduc 
la o informaţie pe care fiecare patentat in legătură cu amanta 
catărui mare industriaș i-a transmis-o fn mare secret aseară ca deji- 
nind-o de la cutare mare personagiu inițiat în toate intenţiunile 
factorului constituțional. 

in general, cu toate că într'o lună-două succesiunea trebue 
totuşi să se deschidă, nici-o indicație serioasă nu s'a formulat incă. 
Cei mai complect arbitrar, cel mai definitiv hazard domneşte incă. 
Multe, deși nu toate posibilitățile sunt deschise, 

In marile ţări ale tiecidentului, hazardul e înlăturat în astfel 
de ocazii. Un raport precis de forţe, norme legale sigure, criterii 
absolut clare, instituții de veche tradiție fac ca surprizele să [ie ca 
şi excluse. La noi însă, jocul politie e mult mai subiecti. Şi, evi- 
dent, partea purei întimplări mult mai mare. Astfel cronicarul n'ar 


în logică nu şi în fapt. Să încercăm deci a degaja ceiace indică 
simpla judecată și bunul simi. Patru ipoteze sunt posibile: un 
guvern de alegeri, un guvern de dreapta, prelungirea guvernului 


Guvernul de alegeri a fost preconizat de D-nii lunian și Goga. 
Nu înţelegem bine ce urmărește prin această soluție preşedintele 
partidului radical-țărânesc. D-sa n'a întrunit in ultimele alegeri 
decit nn număr în cel mal bun caz insuficient de voturi. Desigur, 


96 Viața Rominească 


sub doi la sută, cifră minimă necesară spre a putea avea reprezen- 
tanji in parlament. 

Speră D-sa să aibă într'an guvern de alegeri un procent mai 
ridicat de voturi? Atunci? D-l O. Goga, scontind probabil mari 
dificultăţi pentru a guverna și dispunind de oarecare popularitate, 
are în orice caz mai multe șanse întrun guvern de alegeri. Ca logică 
politică insă e cel puţin bizar ca un protagonist de dreapta, care 
preconizează dictatura sau semi-dictatura, adică guverne unitare și 
autoritare, să recurgă la cea mal înaintată din procedurile purei 
democraţii, la guvernul parlamentar ieșit din combinaţia de grupuri 
obținute prin guverne de alegeri. 

Obiecţiunea cea mai importantă care stă în calea unui guvern 
de alegeri mi se pare a [i aceia că un guvern de alegeri a avut de 
[apt deja loc. El a fost în ziua de 25 Iulie a acestui an, cind au 
avut loc alegeri In peste 20 de judeţe din toate provinciile țării. Un gu- 
vern de alegeri ar mai avea noimă cind nu s'ar cunoaşte voinţa corpu- 
lni electoral, Dar consultarea s'a făcul și rezultatul se ştie. 

A doua ipoteză. Un guvern de dreapta. El ar trebui să însumeze 
toate grupările, adică să reprezinte o concentrare a dreptei. Şi așa 
încă n'ar fi intemeiat constituționaliceşte fiindcă toale grupările de 
dreapta la un loc n'au alins decit 213 din voturile partidului 
naţional-țărânesc și o fracjie ceva mai mică din voturile partidului 
liberal, Dar, alară de asta, despre o concentrare a dreptei na poale 
fi vorba fiind cunosente relajiile dintre D-nati Cuza, Corneliu Go- 
dreanu şi Vaida. 

In afară de acestea, un guvern al dreptei ar presupune o schim- 
bare a politicei noastre externe tradiționale, Dreapta susţine o apro- 
piere de Germania ṣi Italia, de ora Berlin-Roma, pe cind politica 
oficială se menţine evident pe linia Micii Antante, Franţa, Anglia. 
Partidul liberul și cel național-țărănese ataşate acestei politici 
reprezintă la un loc aproape 70% din opinia publică. Astfel un 
guvern de dreapta s'ar lovi de dificultăți insarmontabile, 

O prelungire, atunci, a guvernării liberale? Dacă se la in con- 
siderație rezultatul electoral de la 25 Talie, ULTIMA consullație a 
sufragiului popular, guvernul a fost pus în minoritate In 20 de 
judeţe cu peste opt mii de voturi. în alte țări de moravuri consti- 
tuționale mai corecte, el ar fi demisionat în acea zi chiar, La noi 
sa mulțumit să se facă a nu înţelege. 

Ne întrebăm însă dacă in mod serios liberalii — pe deasupra 
oricărel lăcomii de guvernare perpetuă — ar avea motive să dorească 
această prelungire, Ei ar pleca astăzi întrun moment relativ bun, 
O ameliorare a conjuneturii economice le-a permis o ameliorare a 
guvernării, Opoziția divizată le-a permis anumite manevre. O pre- 
lungire a guvernării ar grupa falal o mare parte din forţele opozi- 
liei contra lor. Un an sau doi de guvernare Incă l-ar face poale 
odioşi. Partidul sar obosi peste măsură şi diversianile interne s'ar 
accentua. După cum nu e bine ca cineva să pară persecutat, tot așa 
pu e bine să pară prea favorizal. Nemesis se ridică în orice moment 


Cronica internă 97 


amenințătoare. Şi apoi ar fi sigur partidul liberal care n'a intrunit 
E A i voturi în alegerile județene să obțină la noile 
Rămine partidul naţional-țărănesc. Acest par 

mai multe voturi la ultimele alegeri, în acerb caer 
întrecind guvernul, Politica sa externă e în deplin acord cu tradi- 
fiile ţării. lar programul său e lipsit de exagerări demagogice de 
ordin rasist ori egalitarist (ca de pildă „omul şi pogonu" „căciula 
şi heclarul“* „exproprierea urbană a evreilor“ „calendarul vechi" 
ele, etc). In alte momente şi alte împrejurări nici o discuție n'ar 
mai fi posibilă; succesiunea ar urma această cale normală. Dar la 
noi pronosticurile nu pot fi sigure şi cronicarul, trebue să admită 
fn socotelile sale neprevăzutul poate chiar și absurdul. 


Mihai D. Ralea 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 
STERILIZAREA EUGENICĂ 


Frumoasele rezultate obținule de crescătorii de animale prin 
aplicarea metodelor de selecție bazate pe o cunoaştere mai precisă 
a legilor credităței, nu se putea să nu deştepte la cei preocupaţi de 
ameliorarea soariei neamului omenesc dorința de a aplica şi acestuia 
asemenea procedee. Cum o selecţie pozitivă prin realizarea căsă- 
toriilor din ordin, după criterii de interes al speciei sunt greu de 
realizat, s'a incercat deocamdată selecțiunea negativă, adică esclu- 
derea din cadrul elementelor procreatoare a indivizilor a căror 
defecte fizice, morale, sau intelectuale s'ar fi putut transmite ere- 
ditar, în speranța de n reduce astfel, treptat, în generaţiile viitoare 
numărul indivizilor de calitate inferioară sau periculoși bunului 
mers nl societăței. In acest scop s'a repetă şi aplicat încă din 1877 

, În America) sterilizarea cugenică. 
aa cd capul e fe trebue să facem o deosebire între custrație 
şi sterlizareu aşa cum o concep eugeniştii. in primul caz este vorba 
de extirparea glandelor, organe de reproducere, operație care are 
in primul rînd un scop terapeutic urmărind suprimarea instinctelor 
anormale la perverşii sexuali. A fost practicată şi se practică in 
primul rînd în interesul individului, la cererea lui sau a familiei, 

e un act pur medical, 
pes teza, simplă suprimare a posibilităței de a fecunda, 
pentru bărbat, sau de a fi fecundată, pentru femee, fără suprimare 
a glandei corespunzătoare, deci nici a instinctului, nici a putinței 
de a-l satisface, e practicată numai în vederea evitărei unei desce- 
denţe anormale, ea nu reprezintă pentru individ nici un avantaziu, 
şi este o operaţie cu scop pur social, eugenic. A fost propusă in ve- 
derea diminuărei treptate a diferitelor categorii de anormali, 

psihopaţi, demenţi, asoclali diverși, criminali ete, printre altele şi 
din preocuparea de a putea astfel libera mai curind pe unii dintre 
ei din diferitele instituții de detenţie sau de a reduce sarcinile 
financiare reprezentate pentru societate prin internarea şi îngrijirea 
lor. De la primele aplicări făcute în America, sterilizarea eugenică 
a fost admisă, sau impusă prin lege, într'o măsură de altfel destul 
de limitată, în diferite state din America de Nord şi în unele can- 


toane din Elveţia. 


Cronica științifică + 


Acestei sterilizări eugenice, pină 
éa avind caracter medical, şi lăsată în p 
corpului medical, legea germană din 1933 
politic. In adevăr, pe baza concepției pol 
trebue să-şi sacrifice interesele In ben 
virtutea misticei rassiste, sterlizarea euge 
una din bazele regenerărei naționale. Du 
vid atins de una din bolile considerate reditar transmisibile 
trebne sterilizat. Aceste boli sunt: 1 Debi a mintală congenitală 

(oligophrenia). 2. Schizophrenia, 3. Psichoza muniaco-depresivă 4. 
Epilepsia ereditară, 5. Choreea Hutinaton 6. Cecitatea congenitală 
7. Viciile de conformare grave, eventual alcoolismul grav, 

Propunerea de sterilizare trebue făcută de pacient, tutore, 
directorul stabilimentului unde e internat, azil sau penitenciar, ori 
de medicul oficial. Orice medic este obligat a declara autorităţilor 
medicale toate cazurile de maladie ereditară pe care le-ar avea În 
îngrijirea sa. Propunerea e judecată de un tribunal special compus 
dintr'un judecător ca președinte, un medic oficial şi un medie spe- 
cialist în probleme de ereditate. La decizie se poate face recurs, 
judecat de un tribunal analog; odată definitivă, sentința trebue 
executată, la nevoie prin constringere, Nimeni nu poate fi elibe- 
rat dintr'un azil sau penitenciar Inainte ca o propunere de steri- 
lizare să nu fi fost judecată. 

Pentru a justifica o legislație atit de drastică, prevăzind o 
incontestabilă diminuare nu numai a libertăţei individuale, dar a 
însăși întegrităţei trupeşti, trebue să vedem câre este temeiul ej 
ştiinţific şi în ce măsură, caracterul ereditar al bolilor sus amintite 
este cu siguranţă stabilit, 

Studiul eredităței patologice se bizue pe trei metode şi anume: 
a) cercetarea genealogică a familiilor numeroase atinse de „tare 
fizice sau mintale, b) studiul statistic al eredităței directe (părinţi 
şi copii ai bolnavilor) In serii mari alese din azilele de alienaţi, c) 
studiul gemenilor de acelaşi sex, univitelini. 

Prima metodă a dat rezultate precise numai pentru boli puțin 
răspindite ca hemofilia şi ataxia cerebeloasă al căror caracter de 
ereditate mendeliană este sigur; pentru bolile mintale cele mai răs 
pîndite interpretarea este foarte grea, şi rezultatele puţin conclu- 
dente, Rezultatele marilor statistici sunt și ele puţin sigure şi în 
orice caz dau numai un procent de posibilitate, dar nu permit 
stabilirea unui pronostic individual; pentru aceasta numai genen- 
logia fiecărui caz în parte putind da o indicație. Deşi mai redus 
poate, materialul bazat pe studiul gemenilor este acela care dă indi- 
cații mai precise. 

Astfel, pentru oligophrenie, care de altfel nu e intotdeauna 
ereditară, putind fi datorită și unel encefalite prenatale, sifilisului, 
traumatismului la naştere, insuficienței tiroidiene ete, concordanța 
la gemenii univitelini este de 98 la 100; cind ambii părinți sunt 
debili mentali 91% din copii sunt oligofreni, şi 41,6% cînd numai 


totuşi incă socotit 
rind la apreciereaă 
un cararter hotărit 
după care individul 
| comunităței, și în 
devine in Germania 
castă lege, orice indi- 


100 Viața Rominească 


ns. Oligophrenia este aceia care ar justifica 
roi regiei dal ac In TTE concordanța la gemeni e 
de 104 ceiace inseamnă că 30%, din ei pot transmite boala sas 
a fi fost bolnavi; în caz de ereditate convergentă 82% din porta 
sunt anormall din care 33% orp ak perie tg ere 
sunt bolnav psihopaţi. 
ii piine ne ea an aan rezultatele încă nu sunt c are; În 
caz de ereditate convergentă (2% din copii sunt bolnavi, pia, go 
mali; în caz de ereditate unilaterală 30 — 35% bolnavi şi ru a sape 
psihopați. Decit printre aceștia, se intilnesc cu ori ag aae 
personalițăţi excepționale, un mare contingent de artiş > Om 
mină, iar geniile nu sunt nici ele rare. Deaceia in Seria a manu 
învăţaţi care fac autoritate în materie admit că pra re tesa 
anormali trebue deosibite pp pozitive de cele nega 
u siguranța greu de făcut. 
typpi aura Poreze n chestiunea e încă şi mai puţin Memnrită şi rosa 
recomandă o foarte atentă cercetare a cazului individual; sat ŠR 
surditate trebue cu mare băgare de seamă evitate tavi zi ei 
(afecțiunile pot fi dobindite), iar pentru diversele informaţ A n x 
se mai discută care din ele trebue considerate grave, pentru 
rlizarea, şi care nu. 
pm pie arca ze tir întimpină şi ea destul de mari reys: 
In Elveţia unde legea e foarte liberală, autorizind ace cepe în 
fireşte, fără o impunere, s'au făcut, în 1928, 83 de cereri, ge ara 
de autorizații şi s'au practicat 40 de sterlizări. In cva s ni 
cele oficiale pe 1934 dădeau 200.000 de sterilizări, caute ru sa 
mai publicat date). Cifra reclamată de partizanii eugeniei integra 
DOO anual pe timp de zece ani. 
pa pri peria aceasta suficient pentru o ameliorare a ap aa ii 
Avind în vedere marele număr al acelora care pot rr ge oa 5 
fără a fi ei înşişi bolnavi, s'a calculat că aproape 2% s n rupi A 
lație ar trebui sterilizată. Ar fi cum spun unii autori: „mai cu na 
contribuție la dezarmare decit o măsură de igienă“. Care pae 
scadenta previzibilă a unor rezultatele favorabile? După q“ fer aa 
peste 5-6 ani, pentru alţii ns pA alții cred că abia in cite 
ci oda 
ei o poe se ina de numărul indivizilor excepționali 
astfel suprimaţi, cine ar putea aprecia consencințele pentru poa 
omenirei şi asigura că perderea n'ar fi mai mare decit zapp 
Nu este oare anormalul, subt forma mutaţiunilor brusce, eri » 
elementele principale ale evoluției speciilor? In viața oe ge 
„anormalul“ subt forma marilor mistici şi răsvrătiți ai stai pi a 
faptei nu a fost și este cel mai important factor de progres eue 
să delimităm atit de 'precis unde se isprăvește parme ana ar 
incepe patologicul.? Putem dintre toate aspectele atit de A ape sas 
complexe ale ființei omenești să hotărim cu atita et li a pe 
bun şi ce nu pentru viitorul speciei? Şi dacă oare a za suc 
astăzi va fi greşala de mline? Ameliorarea „conrdiţiunei umane“, 


Cronica științifică 10r 


este o problemă alteum complexă decit aceia a selecțianei unei 
specii animale în vederea producției de carne, lapte, sau ouă, şi 
dətinsle omenirei se conduce după legi ceva mai complexe, și 
trebue s'o recunoaştem încă în multe puncte prea obscure pentru 
ca să ne permitem să intervenim cu atita hotărire și uşurinţă în 
mersul lor. Prima calitate necesară adevăratului om de ştiinţă este 
să cunoască, şi mai ales să recunoască, limita cunoştinţelor sale. 

Din punct de vedere ştiinţific eficacitatea sterilizărei eugenice 
fiind deci relativă, sau în orice caz realizată numai printr'o apli- 
care extrem de severă şi într'o foarte largă măsură (400.000 de ste- 
rilizări anual reprezintă totuşi o cifră impresionantă), necesitind 
și intervenţia asupra multori indivizi normali, dar numai suscepti- 
bili de a transmite boala, rămine de văzut dacă din punct de ve- 
dere etic ea este justificată şi acceptabilă, 

Operația în sine, legătura canalului deferent la bărbat, a trom- 
pelor la femee, este in general inofensivă. Totuşi la femeie, unde 
necesită laparolomie subt anestezie wenerală en implică toate riscu- 
rile unor asemenea intervenţii. De pe acuma se cunosc citeva ca- 
zuri mortale, alte accidente mai puțin grave ca tromboze, embolii, 
pneumonii au fost citate; nu ar fi de mirare ca altele să fi rămas 
necunoscute (nimeni nu e tentat să facă publicitate unor asemenea 
accidente), Riscurile îndepărtate, deasemenea nule pentru bărbat, 
sunt mai mari | femee, maternitatea nesatisfăcută poate fi punetul 
de plecare a unor grave turburări psihice, şi s'au citat cazuri de 
schizofrenii declanşate de operație, 

Din punct de vedere social s'a observat că securitatea de a nu 
concepe poate fi un indemn Ia libe:tinaj şi prostituție, iar din alte 
părți s'a atras atenția asupra faptului că ln țările cu natalitatea re- 
dusă şi în descreştere, sterilizarea sistematică ar contribui la de- 
populare dacă nu ar fi compensată de o încurajare a natulităței în 
familiile sănătoase, printr'o politică cugenică potrivită, lucru urmă- 
rit de altfel in Germania, unde în ultimii ani sa și Înregistrat a 
creştere a natalităței, 

In fine, cu sau fără pericol pentru individ, cu sau fără eficu- 
citate absolută ca măsură eugenică, o călcare atit de flagrantă a 
libertăței individuale, în spec e a dreptului individului la integri- 
tatea lui corporală, din ordiuul și in folosul statului, poate fi oare 
admisă fără a constitui pericolul întronărei unul sistem de tiranie 
ce nu mai ştim unde se va opri? Fără să vrem, imaginea lui Ga- 
lileu şi a atitor altora care an ispăşit pe rug neconformitatea struc- 
turei lor psihice sau fizice cu aceia a mulțimii dominante, ne npare 
înaintea ochilor, pe un orizont, încă îndepărtat ce e drept, dar to- 
tuşi nu mai puţin tulburător. 

Acceptarea sau respingerea este desigur o chestiune de tempe- 
rament şi de concepţie a rolului şi drepturilor statului. Sunt țări 
ca Franța şi Anglia în care respectul individului este prea mare 
pentru ca problema să poată fi măcar pusă. O profesiune de cre- 
dință ca aceia a Lordului Baldwin, fost prim-ministru şi şef al 


102 Viața Romineasc 


servator englez e pe deplin lămuritoare: „Vechea 
tie dreptului divin a_regilor s'a dus, şi n'avem intenția să 
punem in locul ei o nouă doctrină a drepturilor divine ale statului, 
Nici un stat, din nici o vreme nu e vrednic de a fi obiectul cul- 
i om liber“, 
Mic A seră latura de deontologie medicală. Pină astăzi medicul a 
trăit în vechea şi clasică concepție ipocratică a îndatoririlor sale 
resumate in acel faimos jurămint prin care printre altele se leagă 
de „a nu se apropia de nici un bolnav decit numai şi numai În ve- 
derea binelui şi interesulu lui“. Practica medicinei nu # putut fi 
concepută, printr'o milenară tradiție, decit în spiritul acelei incre- 
deri oarbe cu care bolnavul îşi pune totul, onoare şi viață, în mti- 
nile medicului, deslegat prin acest contract de orice altă obligaţie 
faţă de familie, societate, Justiție sau altele, care ar fi în contra- 
zicere cu interesul bolnavului, singurul pe care este legat şi obli- 
gat a lămuri. In aceste condițiuni poate medicul fără a deroga de 
la înalta demnitate morală a profesiunei să accepte acest rol de 
executor al unor măsuri ce pot leza pe bolnav, oricit ar cere-o in- 
colectivităței? 
pe-o invocat prevesti carantinei sau a vaccinărilor obligatorii 
in caz de epidemii; în aceste cazuri nu se aduce insă nici o vătă- 
mare individului, nu se produce nici o diminuare a nici uneia din 
funcțiunile lui, și în cele Să samp pana care beneficiază este 
vaccinat, pus la adăpost de contagiune, 4 
popeti işi a un titlu de glorie de A ti aaa tz pe 
buni din lanţurile în care pină atunci erau lerecaţi, şi 
ei nai fi văzut in ei nişte elemente periculoase societăței dar în 
primul rind nişte oameni care sulere și au nevoie de alinare şi 
ingrijire. Din acest spirit şi numai grație lui s'a născut ştiinţa 
psihiatriei şi lui i se datoresc imensele progrese pe care în ulti- 
mele decenii le-a făcut această ramură a medicinei, şi toate achi- 
zițiile atit de importante pentru cunoașterea sufletului omenesc ce 
au decurs de aci, Nu numai vindecarea multora din bolile min- 
tale este astăzi deseori obținută, dar preocupările psihiatrilor de 
a realiza chiar o profilaxie a acestora sunt de pe acuma încunu- 
cu rezultate promițătoare, 
ripe dei atitudinea cu adevărat medicală faţă de problema diferi- 
telor anomalii fizice sau psihice, ereditare sau nu, atitudine, oricine 
poate să-și dea seama, profund deosebită de aceia mai ales politică 
a partizanilor eugeniei integrale în numele căreia, se cere aplicarea 
riguroasă a sterilizărei eu enice. pe ui 


CRONICA PLASTICA 
ENTARTETE KUNST 


Este numele care s'a dat acelor opere de artă, considerate de 
conducătorii actuali ai Germaniei ca fiind expresia cea mal eloc- 
ventă a decăderii în care se găsea statul inainte de venirea nazis- 
mului la putere, Şi, pentru ca streinii să nu fie tentaţi să dea o 
traducere mai blindă acestor termeni, s'a călcat chiar peste obiceiul 
acum În vigoare în cel de al treilea Reich, unde toți termenii ne- 
germani sunt riguros suprimați şi expresiile In limbi streine pe cît, 
posibil evitate, Astfel, organizatorii expoziţiei și-au luat osteneala să 
dea ei înșiși sensul cel mai corect formulei germane: „Art dâgenâre*” 
este scris, cu litere grase la intrarea în palatul Academiei de Arte 
Frumoase din Mânchen, unde au fost strinse la un loc cele cam cinci 
sute de lucrări supuse aprecierii publicului din Germania şi de 
niurea, 

Expoziţia aceasta, cu un caracter atit de particular, se ține la 
München, orașul sacru al nazismului. Ea a fost organizată in urma 
unuia din acele răsunătoare discursuri ale Führerului, destinate să 
sgudue întreaga ruptură, fizică și morală, a compatrioților săi şi 
constituind în genere începutul unei campanii, cu toate energiile de 
care dispune statul în fuvoarea unel activităţi simpatizate de d 
Hitler. In acțiunea pentru regenerarea rasei, pe care o duc cu atita 
violentă tenacitate şefii nazismului, arta sub toate formele ei, trebuia 
să joace un rol de căpetenie. En este prin definiţie menită să procure 
acea distracție patriotică, înălțătoare de suflete, de care se simțea 
nevoe În societatea destrămată de după răsboiu; ea va contribui la 
formarea inteligenței și caracterului noilor generații. Este deci pru- 
dent şi chiar necesar să fie de aproape supraveghiată, Şi drept este 
puţine state, în afară poate de Rusia, au destinat desvoltării cultu- 
rale și artistice a poporului sume mai considerabile ca cel de al 
treilea Reich Inaugurarea di: vara aceasta a clădirei destinate, tot 
la Mânchen, manifestărilor de artă naţională, clădire care inlocueşte 
Glaspalast-ul distrus de incendiu, sa făcut cu un fast neobişnuit 
Atunci chiar a fost pronunţat discursul de care vorbeam mai sus, 
Iar palatul însuși, care a costat milioane de mărci, constitue un 
simbol elocvent al interesului de care se bucură arta, Nu mai vor- 
besc de sumele fabuloase, fabuloase mai ales cind sunt traduse în lei 
de-ai noştri, pe care statul, cu toate dificultăţile financiare, le dă pen- 
tru şcoli de toate gradele, pentru biblioteci, pentru teatre de dramă şi 


104 Viața Rominească 


de operă, pentru burse de studii, pentru favorizarea cercetării ştiin- 
țifice, Din nou, după mulți ani, Germania a ajuns să poată asculta 
cele mai desăvirşite reprezentații muzicale ce se pot auzi astăzi și 
să-şi reia intiietatea intelectuală printre naţiile Apusului, Toate aceste 
manifestații constitue, din punctul de vedere cultural, latura „credit“ 
a guvernului actual, și nu pot fi în deajuns lăudate. Acest guvern 
insă nu se mărginește la protecția operelor mari şi consacrate, ci 
are dorința să determine şi să obţină altele noui, conforme unui 
ideal purticular, dela care o anume tendință politică aşteaptă in- 
semnate rezultate, Declt, aşa înțeleasă, activitatea statului devine 
mult mai discutabilă. Anume idei exprimate, tocmai în discursul la 
care făceam aluzie, ne pun cu adevărat pe ginduri. De la impre- 
sionism încoace, — fără a excepta nici măcar această mişcare, azi 
considerată ca unul din cele mai glorioase momente din evoluția 
picturii — tot ce s'a produs în artă în ultimul timp: futurism, cu- 
bism, expresionism, dadaism sunt curate nebunii, ne spune Fiihrerul, 
cu totul primejdioase pentru spiritul public. E necesar deci ca Ger- 
mania să se Intoarcă la arta sănătoasă, în care natura este redată 
în toată a ei obiectivă realitate şi prin care se aspiră la o emoție 
înălțătoare şi nobilă. Este de observat însă, pe aceste timpuri in 
care se vorbeşte atita de axa Roma-Berlin, că Italia este departe de 
a împărtăşi în această privință prezumpliile Germaniei. Futurismul 
lui Marinetti, cu aeropictura lui Prampolini, au întiinit o mare fa- 
voare în cercurile fasciste; iar dacă operile acestora nu mai inte- 
resează publicul, la acest fenomen salutar s'a ajuns în chip normal, 
fără o intervenţie oficială. Au murit, cu alte vorbe, de moarte na- 
turnată, de un fel de epuizare treptată, și nici decum prin sugrumare, 
Ca un exemplu convingător despre rătăcirile la cari ajunsese 
Germania, s'au strins din colecţiile statului şi comunelor, adică din 
muzeele destinate să formeze educaţia estetică a publicului — omi- 
țindu-se intenționat expoziţiile ocazionale, pentru ca astfel feno- 
menul să apară în toată gravitatea lui — operile cari justificau con- 
damnarea tără apel a „modernismului“. Cele mai apreciate nume din 
ultima perioadă a artei germane și cele mai scump plătite lucrări 
umple astăzi sălile Academiei de Arte din München, între placate 
cu extracte din discursurile asupra rolului artei, ținute de condu- 
cătorii nazismului, și fraze luste din articolele celor mai celebri 
critici de pină ieri. Din punctul de vedere al efectului ce expoziţia 
trebuia să albă asupra privitorului, nimic n'a fost neglijat. Cine 
n'are suficient spirit critic sau nu e destul de familiarizat cu diver- 
sele epoci ale artei, cu fenomenele din trecut, similare celor sem- 
nalate cu atita putere oprobriului public, va ieși ciștigat pentru teza 
oficială. In ziua în care am vizitat expoziţia, se găseau acolo sute, 
poate mii de persoane, aparț:nind mai ales păturii modest burgheze; 
sau preoți, călugărițe, adolescenţi veniţi din multiplele tabere de 
antrenare (celor mai tineri, în numele moralei. le este interzisă in- 
trarea), toți mai dinainte convinşi de adevărul celor proclamate cu 
atita emfază. Ciţiva streini, mai reticenți, mai obiectivi, se distine 


Cronica plastică 105 


geau imediat prin uimirea care se citea pe feţele lor, prin cite o 
privire admirativă, pe care o aruncau furiş unora dintre operele ex- 
puse, iar dacă acestea ar ajunge de vinzare, cum aud că este vorba, 
n'aş fi de loc mirat dacă unele muzee americane, elveţiene, olandeze 
sau de aiurea vor plăti bucuros statului german suma pe care a- 
cesta sau comunele o oferiseră artistului „din banii poporului 
muncitor”, cum anunțau afişele lipite dedesubtul fiecărei opere, 
chiar atunci cînd ea fusese „dăruită de artist san de altcineva, cum 
tot un afiş, așezat subt cel dintii, o proclamă. 

Pentru un vizitator fără idei preconcepute, expoziția nceastă 
constitue unul din evenimentele cele mai ciudate din ultimul timp, 
mai bogate în consecințe și mai proprii ca să sugereze nesfirsite 
reflexul. Fiecare din noi este invitat să-şi facă un examen de con- 
ştiinţă, mat ales dacă depne Intr'un fel sau altul o parte de răspun= 
dere in miscarea artistică națională, sau, cel puțin, să supună unei 
anulize ser'onse convinarriie sale cu privire la producerea operei 
artistice. Personal cred că ea este independentă, cu toate aparentele 
contrarii, de int: rvenția statului. Fiecare popor are, după cum spune 
xicătoarea, nu numas guvernul sau pe evreii, dar şi arta pe care o 
meriiă. Creaţia artistică este prin re fenomenele cele mai misterioase 
şi mai complexe din cite se pot închipul Ea nu apare decit în mij- 
locul libert.ţii si nu atirnă și asta pină unde? — decit de vel 
care i-a dat naștere. Mai mult chiar: curentele artistice, analizate 
cu perspicacitate. aşa com a făcut-o de curind H. Focillon în a sa 
minunată La vie des Formes, par a avea o putere intrinsecă aşa de 
mare și de irezi tibilă, incit chiar reprezentantii lor mai mult le 
sufere decit le determină. lar imaginea artistică a unei poce este 
mai dezrubă rezultatul unor torţe obscure, care emană din operile 
de artū inş le. dotate astfel cu un fel de virtute independentă de so- 
cietate. de timp și de spiţiu, independentă chiar de creatorul lor 
(un fel de determinism tainic, pe care Focillon a încercat să-l sechi- 
teze). decit consecința unor intenții aplicate intrun sens anumit şi 
conștient. Dar, aceasta este o altă chestic, a cărei discuţie ne-ar 
duce prea departe, și care nu ne interesează direct pentru cazul de 
faţă. Să revenim deci ia expoziția din Mănchen. 

Printre operile prezentate librării publicului, cam un sfert 
sunt lucrări pretenjioase, ridicule, ovortate, ieşite din dorinţa de a 
scandaliza atunci cind utorul lor n'ar fi isbutit aitfel şi pe cale 
cinstită să atragă atenţia lumei asupra lui şi u lor, Ele sunt fructul 
neputinței, un fel de cuciaimale cum se zice la jocul de cărţi, pe 
care artistul le face amatorilor. Un alt sfert sunt însă opere serioase 
pling de avi:t și de lirism, pornite din dorința artistului de a spune 
ceva nou, de a atinge o notă deosebită, Peisagii de Lovis Corinth, 
sculpturi de Lehmbruck, portrete de Kokoschka (care de altfeleste 
uustriae şi nu german, aşa inrit pe cind el este pus la stilp în Mün- 
chen, constitue la Paris şi la Berna, in expoziţia austriacă, centrul 
grupiu: artiştilor contimporani), anume vederi din norul Ler- 
maniei sau naturi moarte de Emil Nolde, panouri decorative, simple 


106 Viața Rominească 


şi armonioase, de O. Müller, tablouri înflorite de Pechstein; un nu- 
măr respectabil de alţi pictori ar putea figura cu succes pe zidurile 
oricărui muzeu din Apus, şi Germania însăşi, plină- eri, se mindrea 
cu ele. Restul, jumătatea care a mai rămas, este mai greu de clasat. 
Pentru alegerea operilor ce o compun, comisia de funcţionari dela 
Ministerul Propagandei, care a organizat expoziţia, n trebuit să se 
găsească În mare încurcătură. Multe din ele sunt de un caracter 
academic aşa de pronunţat, incit numai fiindcă modelul a fost ales 
cu un fel de predilecție maladivă pentru particularități fizice des- 
gustătoare, ele se găsesc În expoziție: o văduvă, purtind un crin 
acoperită de văluri negre, printre care se intrezăreşte o faţă vulgară 
şi neplăcută; o natură moartă cu flori de toate categoriile, minu- 
tioasă ca o fotografie colorată; un St. Francise inspirat de Greco; 
o mare pinză oribilă prin crudul realism, reprezentind o tranșee 
din vremea războiului (oribilă, desigur, însă mult mai convingătoare 
şi mai impresionantă ca 'abloul lui Fr. von Stuck, aşa de admirat, 
cu un subiect identic) şi altele citeva. Publicul uită însă că la Berlin 
se consideră ca o glorie a muzeului Kaiser Friedrich un tablou de 
Hals, desigur magistral pictat, şi fără nici o legătură din punctul de 
vedere al execuţiei cu cele de cari vorbesc, însă cu un subiect res- 
pingâtor (o bătrină vrăjitoare beată), fără să mai vorbim de scene 
grosolane, pictate de Bosch, de Bonwer, de Steen sau chiar de Germani 
autentici. O clasare n valorilor estetice după subiect este en justifi- 
cată? Orice artist va răspunde: nu. Altele sunt elementele cari 
contează. 

Deşi nu putem fi în genere de acord cu organizatorii expo- 
ziţiei, mărturisim însă că ea a fost foarte utilă. Este pentru prima 
dată cînd putem avea strinşi la un loc pe cel pe care toți criticii 
şi istoricii germani ii considerau pină mal eri ca pe cei mai puter- 
nici şi mai originali dintre artiştii lor. Totuşi, concluzia la care 
sintem siliți să ajungem nu este favorabilă acestui punct de vedere; 
din contra. Orice strein, trecînd în revistă pinzele cele mai încăr- 
cate de explozive, va fi isbit tocmai de lipsa de originalitate a nu- 
torilor lor, de amintirea constantă, deşi uneori deformată, a lui 
Gauguin, a lui van Gogh, a lui Cezanne, a lui Munch, a lui Bonnard 
şi Renoir, localizaţi însă şi prezentaţi cu un sentiment exacerbat, 
cu brutalităţi şi violențe, cu dedesupturi isterice chiar, ca o coardă 
întinsă pină la rupere. Adesea se simte in ele un substrat de sen- 
sualitate mergind pină la un fel de obsesie sexuală, care poate să 
nu placă, dar care nu sunt noi și nici specifice „modernilor” sec. 
al XX-lea, fiindcă ele apar în toate epocile insemnate ale artei ger- 
mane, Din cind în cind, ca un Leitmotiv, găsim apoi amintirea 
morței, a morţei ca agent de distrugere, de nimicire a organismului 
a morţei schelet, cînd carnea putrezeşte şi viermii mişună şi a cărei 
prezenţă se simte chiar sub aspetul tinereţei celei mai înfloritoare. 
Dar nici această notă nu poate constitui o noutate absolută: ea 
ag pe mulți artiști germani din vremea Renaşterii și de mai 


Cronica plastică 107 


De citeva ori, în decursul evoluţiei artei germane, unii artiști mai 
pătrunzători şi mai analiști, au certat, sub influența mai ales a Italiei 
să reacționeze contra acestor tendințe, aşa de artinei totuşi şi aşa de 
răspindite la compatrioţii lor. Dürer este unul din aceştia. lar in 
secolul al XIX, ca să nu merg mai departe, au fost clasicii din Mün- 
chen şi mai ales Nazarinenii, stabiliți la Roma. In dorința de puri- 
ficare, ei au încercat să gonească din operile lor pină şi cea mai 
inocentă aluzie la voluptate. Insă, să nu uităm, fenomenul castrărei 
fie şi sub formă teoretică, denotă tocmai obsesia, sub forma ei cea 
mai teribilă, a forțelor ascunse ale sexului. 

O altă constatare neașteptată ce suntem obligaţi să facem la 
München: latura dizolvantă, degenerată și degeneratoare a „moder“ 
nismului“ a fost pusă în ultimul timp toată în sarcina evreilor, O 
propagandă intensă şi îndeminatecă s'a făcut in acest sens, Ponte 
că, pentru anume curente literare, și mal ales în jurnalism, uceastă 
afirmaţie să nu fie cu totul falsă. Este totuș curios să vedem că 
ideile exprimate cu atita pasiune de Führer sunt aproape textual 
cele al căror campion se făcuse pe vremuri Max Nordau, un evreu, 
şi el infocat duşman al modernismului. Decit, in hecatomba de 
opere blestemate din Miinchen, numărul evreilor este foarte redus. 
Ei sunt strinşi într'o sală comună, destul de mică, unde acopere 
deabia un perete; sunt numai şapte la număr, inclusiv Chagall, care 
nu este evreu german. *) lar printre critici, cei care scrinu în acel 
stil insuportabil. umflat şi fără măsură, cei care vorbesc în numele 
eternității şi a universului, cei care spuneau despre Pechstein că 

este un „Giotto al timpului nostru“, şi despre Kirchner că dela Dü- 
rer nimeni n'a pătruns mai adinc în sufletul omului, mai toți sunt 
creştini, de bună familie germană, iar unii chiar cu un „von 
inainte. £ 

Dar, pentru a înțelege exagerările, unele atit de anoste şi de co- 
pilăreşti ale şcoalei germane din ultimele decenii, trebue să facem 
puţină istorie. Toate au venit din ura pe care o inspira academis- 
mul şi ca o reacție în contra acestei tendințe nefaste. Influența pon- 
tifilor aparținind acestei şcoli, sprijiniți de guverne şi de monarhi 
stăpini pe academii și pe muzee, era imensă. Cei cari simțeau în 
ei un Impuls original, trebuiau fatal să ia un alt drum; şi aşa au 
şi făcuL. Condamnindu-i însă pe toți aceşti neconformiști, în bloc, 
aşa cum se face astăzi în Germania, pe cei care n'au nici o valoare 
şi vor să se impună prin exagerări nesărate, ca și pe cei cu adevă- 
fat sinceri şi chinuiti de nevoia unci note adequate timpului nostru 
tin Corinth, un Nolde, un Pechstein, un Marc, un Schmidt-Rottluff, 
se favorizează vechiului curent academic, care nu era cu totul mort, 
ci numai amorțit. lar faptul că Academia de Arte Frumoase din 
München serveşte de mormint „modernismului“, ia caracterul unui 
simbol. Nicăeri stilul „pompier“ n'a fost mal în floare şi n'a făcut 
mai mult rău decit în capitala Bavariei. 


1) Pictorii ovwrel sunt: Feibuseh, Segall, Chagall, Adler, Kata, Meidner, Wollhoim 


108 Viața Rominească 


Dacă acesta este rezultatul la care se va ajunge în Germania, şi, 
nu cred sa mă înşel făcind această profeție, vom asista atunci la un 
alt fenomen, cu totul neaşteptat. Cu voia sau fără voia guvernanților 
arta germană se va asemăna cu arta rusă contemporană. In adevăr 
pentru cu totul alte motive, arta rusă de azi este aproape în intre“ 
gime stăpinită de academism. Expoziţiile dela Veneţia din ultimii 
ani cea din Paris, anul acesta, au arătat-o pe deplin. Marx, Lenin 
şi Stalin pot fi eroii noi al unor nenumărate pinze, in care sunt 
arătaţi în cele mal variate situații, felul de tratare este însă tot cel 
vechiu, de pe vremea cind Țarul proteja şcoalele de Arte Frumoase. 
Pictorii ruşi, dela răsboi incoace, n'au ieşit mai nici unul din ho- 
tarele țări, n'au mai venit în contact cu nimeni, au fost reduși ja 
propriile lor mijloace şi la analiza — de care prea puțin au pro- 
fitat — a unor opere, recente, franceze mai ales, din admirabil or- 
panizatele muzee rusești. Iar mijloacele lor de expresie îşi trăgeau 
origina din clasele de desen ale citorva pictori istorici cu renume, 
dela finele secolului trecut şi începutul secolului actual, Sau încă, 
atunci din artist voia cu tot dinadinsul să fie un „revoluționar“ 
şi un „om nou“, pe placul regimului, el imagina acele orori pe bază 
de angrenuje mecanice, În care omul devine o mnșină, iar forțele 
captivate in uziue nişte adevărate obsesii, Numărul celor cari apar- 
țin însă primei categorii, care u păstrat legătura cu arta academică 
dinainte de răsboiu, este cu mult mai important. Astfel, şi din acest 
punct de vedere, dela oarecare distanţă, diferențele între tendinţele 
Germaniei prezente şi cele ale Rusiei sunt minime. 

Care vor fi consecințele mișcărei pornite cu atita energie în 
Germania? În primul rind, cum am spus, întoarcerea la o artă aca- 
demică şi excluderea din viața artistică a tuturor neconformiştilor, 
Nici o colecție publică nu va mai cumpăra pe viitor astfel de opere. 
Directorii de muzee cari au avut tăria sau imprudența să mai păs- 
treze la galeriile ce conduc opere din cele condamnate, după veni- 
rea la putere a nazismului, sunt criticaţi în termeni energici şi 
amenințători pe placarde, atirnate în chiar sălile expoziţiei. Răul 
trebue deci stirpit din rădăcină; de aceea administrația îşi va în- 
drepta acţiunea în contra chiar autorilor acestor „orori“. Avem 
evident a face, a proclamat Fihrerul în faimosul său discurs, cu 
nişte bolnavi primejdioşi, Ei vor fi examinnaţi de o comisie, care 
va constata caracterul boalei de care suferă. Cind ea va avea o 
formă personală, artistul va fi tratat şi poate se va vindeca. Dacă 


ea va avea însă un carater ereditar, va fi cazul ca Ministeru' de 


Interne să intervină, pentru ca asemenea predispoziţii periculoase 
să nu se mai transmită: ei vor fi sterilizaţi. Este vorba de o ope- 
rajie de nimica toată; se tae numai nu știu ce „cordon”, Dacă 
cu vola sau fără voia „pacientului“ asta este o altă chestie, 

Am ascultat vara aceasta la Salzburg o minunată execuție a 
Simfoniei a 9-a a lui Beethoven, condusă de Furwângler. Programul 
explicativ, bine făcut, ne informa că primele audiții ale acestei ne- 
muritoare opere n'au fost înțelese; că publicul şi critica unanim 


Cronica plastică 109 


considerau simfonia ca o lucrare ratată a unui nebun, chaotică, 
anarhică, desorganizată, mai ales că autorul ei era şi surd, cel mai 
teribil „handicap“ pentru un muzicant, după cum s'ar crede în 
deobşte. Beethoven, în aceste condiţii, ar fi scăpat el oare de ste- 
rilizare? lată întrebarea pe care ne-o punem cu oarecare neliniște, 


G. Oprescu 


CRONICA MILITARA 
LUPTELE DELA SHANGAI 


„Japonia merge la pieire“; astfel își intitula articolul său, pu- 
blicat în numărul de Septembrie al revistei lunare londoneze „Con- 
temporany Review", jurnalistul englez Harrison Brown, vestit prin 
desele sale călătorii în Extremul Orient. Dacă această prezicere se 
vu realiza întocmai, mal curind sau mai tirziu, este un lucru greu 
de spus. In orice caz socotelile greșite cu privire la începerea unui 
răsboiu, socoteli ce în urmă s'ar arăta dezastruoase sunt vai, frecvente: 
în istorie a rămas în acest senz ca un exemplu tipic campania ru- 
sească a lui Napoleon. 

Militariştii japonezi au conceput „incidentul“ nippono-chinez ca 
preambulul unei uşoare expediţii coloniale, condiţionată de nein- 
semnate sforțări. In realitate, mica incursie s'a transformat in pro- 
logul unui mare și îndelungat războru. Astfel se explică faptul că 
generalii japonezi au Început atacul la Shangai doar cu o trupă de 
12—13.000 de oameni, pentruca în citeva săptămini să fie nevoiţi a 
face faţă unei armate chineze atingind un efectiv de 100.000. 

Din primele zile ale războiului, frontului din Nord i se alătură 
şi cel din regiunea Shangaiului. Pentru ambele părți, acest din urmă 
sector al ostilităţilor are o importanță primordială. Japonezii ştiu 
că izbutind chiar să învingă, ei nu-și vor putea întinde dominaţia 
definitivă asupra Shangui-ului din cauza oporiţiei celorlalte puteri, 
ale căror legături cu imensa piață chineză trec prin acest oraş. 
Atacind însă pe tărimul shangaiez, ei țintese să divizeze forțele 
chineze şi să dobindească mai lesne cucerirea provinciilor din 
China de Nord. De partea lui, guvernul central din Nanking, con- 
centrindu-şi sforțările în zona principală de interese a marilor 
puteri, nutrește speranța că acestea, prejudiciate în mod grav, vor 
reacționa contra agreslunei japoneze, 

In momentul În care, la 13 August, trupele japoneze au Început 
atacul, diviziile chineze 87 şi 58 reușiseră să se consolideze in gara 
de Nord şi Baosan, Luptele au durat 5 zile, pină în 18 August. Ca 
rezultat al superiorității numerice a chinezilor (30.000 de soldaţi 
contra 12—13,4000 japonezi) armata nipponă a trebuit să părăsească 
întreg teritoriul punctelor Honkin, Baosan şi Ciapei, retrăgindu-se 
in partea de vest a concesiunei internaționale. Avantagiul situației 
astfel creiate a fos} folosit de chinezi, cari au deslănțuit în ziua de 


Cronica militară Iri 


19 un atac general in trei direcții, înspre nord de gara de Nord, 
inspre Brodway şi înspre aripa răsăriteană a concesiunei interna- 
tionale, Iantzipu. Obiectivul acestei ofensive a fost curățirea de 
nipponi a întregului teritoriu shangalez. In zilele de 20—21 August, 
chinezii au lărgit terenurile cucerite, impingind pe japonezi alocurea 
pină la o jumătate de km. de malul ritului Vanpu, Comandamentul 
chinez n'a perseverat însă cu destulă energic; nipponii au adus 
intăriri şi raportul de forțe s'a egalat în acest sector. 

Continuarea luptelor de stradă ar fi impus japonezilor mari 
pierderi şi ar fi prelungit mult speranțele. Tinind seama de acest 
fapt comandamentul japonez a intreprins noi debarcări de trupe 
de astă dată nu direct în orașul Shangai, ci pe malul fluviului 
Iantzi în raioanele Liuhe, Lovian, Baosan şi Usun, cu intenţia de a 
intreprinde o largă ofensivă sortită a ocoli Shangai-ul pe la nord- 
vest şi a tăia trupelor chineze ufiătoare în cartierele sale, legătura 
cu Nankingul. 

După citeva Incercări nereușite, în 24 Angust, comandamentul 
nippon punind în funcţie artileria vaselor de război și bombarda- 
mentul aviaţiei, isbuteşte să opereze aceste debarcări. Chinezii mută 
in acest sector centrul de greutate al operaţiilor lor, punindu-sşi ca 
țel împiedicarea stabilirei de legături între diferitele unități de- 
barc te. In timp ce ei indeplinesc cu succes aceste sarcini, trupele 
janopeneze profită insă de slăbirea rezervelor chineze din oraş şi 
isbutesc să ocupe Honkin şi gara de Nord, consolidindu-şi astfe“j 
poziţiile din teritoriul propriu zis al Shangai-ului. 

Cu toată superioritatea incontestabilă de armament a japone. 
zilor, cu tot sprijinul acordat de artileria puternică a vaselor de 
răsboiu, trupele chineze împiedică mai bine de două săptămii i 
atit împreunarea forţelor japoneze debarcate pe linia Liuhe-Usum 
cit şi deslăânțuirea ofensivei anunțate în repetate rinduri de presa 
japoneză, al cărei obiectiv era precum am spus Învăluirea orașului 
Shangai pe la nord-vest. Pină la 10 Septembrie luptele cari se des 
făşoară nu aduc decit neinsemnate schimbări de forțe în liniile 
fronturilor. 

La 11 Septembrie comandamentul chinez ordonă trupelor sale 
ocuparea unei a doua linii de apărare în regiunea de nord-vest a 
orașului Shangai, avind la fel malul indreptat spre fluviul Iantzi. 
Retragerea pe această nouă linie de defensivă a fost ordonată din 
motive strategice, fără ca forțele japoneze să fi exercitat o presiune 
deosebită, Aceustă linie trece, începind tot din Liube, prin Lovian 
Liuhan- Tahan-Misohan-Tzlanban-Batzitziao şi se termină la gara de 
Nord reciștigată de chinezi. Rațiunea acestei operații tactice este 
următoarea: trupele chineze n'au isbutit să impiedice în cele din 
urmă debarcarea efectivelor nippone. Teatrul luptelor insă fiind 
foarte apropiat de fluviul Tanjzi, vechea linie de apărare era in 
bătaia focului intens de artilerie a 130 de vapoare de răsboiu con- 
centrate de japonezi in apele Shangai-ului, şi numărind peste 700 
de tunuri. Cu slaba lor artilerie de cimp chinezii nu puteau face 


H2 | Viața Rominoască 


i ă forțele chi- 
virşitor. Noua linie de apărare scap 
sa pron ca, dea acțiunei artileriei navale, astfel că ao 
air ponă plănuită în vederea ocolirii Shangai-ului va fi întimpina 
ii de apărare mai uşoare. 
în e e că însă japonezii dobindese şi ei gpl arii A 
putea continua debarcările de trupe, nestingheriţi > girl) m 
funteriei şi artileriei chineze, avind doar a face fa 
iei adverse. 
pigor berse este situația pe frontul Shangai-ului în epica 
care scriem, Efectivele chineze cari pa pent front si mr zrer 
000.000. Cele japoneze sunt greu de 
CA pete o păstrează comandamentul n apogeu age ne 2 
lci e A 
dențtilor eng ezi se opresc în jurul ci ere 
trupelor chineze, m 
vedere inferioritatea de armament a p aneksie a 
i sprijinni acordat de artile 
efectivelor Japoneze svirlite în luptă ş t > 
t de agresorii japonez 
marină, succesele obținute pină în prezen career 
i i lab luptător ca lefegiu, insu 
apar foarte mici. Soldatul chinez, s said ga dac a 
insă fiind de idealul salvării naționale-re s abog 
i ism civic şi vitejie milita 
a poseda apreciabile însuşiri de ero aurii pA ege 
tni spriit de jerttă al soldaților trebuie in p 
ar eA al R ei şi neaşteptata rezistență de care a făcut dovadă 
hinezā. 2 ; 
yaipa aa primei luni a răsboiutui japono-chinez ateste “ pih 
sosință că Japonia a alunecat intr'o aventură cate i i u E 
durată, Este în stare ea să suporte un surse n uzură? lată p 
t resă internațională. ę 
zeci cae no pă de 10 Sept, din cele 17 rca ale 
armatei Andolan din timp de pace. 16 au intrat deja pă grea si 
Dela inceputul ostilităților înaintarea armatei japoneze a ae ter tis 
greu şi judecind după acest fapt dobindirea unor es ră aaa 
toare in acest timp e foarte puţin probabilă. Rezultă și ară pers 
a face față necesităţilor campaniei, Japonia ar uree rea mai 
țările economice şi financiare corespunzătoare ay sata pa 
armate in timp de răsboiu. Cucerirea Chinei de Nord a 
blare colonială. 
i ap ul lipsită totalmente de materii prime sai a 
Importă metale, cărbune, petrol, cauciuc, capac te ai apa 
in partea unei terțe Puteri asupra a i en 
pie ear ar putea-o curind pe gs reg e BEPA 
ficitele financiare ale vistierie 
iaai După afirmaţiile tuturor celor eee i pasa 
din Extremul-Orient, finanțele publice japoneze se a ragul 
repre pps al enormă impusă de partidul naţionalist zi spe 
pină la limită contradicţiile sociale interne ale entre paie ae 
din primăvară au marcat, un mare progres al spiritu pa Pong 
antimilitarist și adversar răsboiului, spirit care însufleţ predea 
publică. Cu toate că guvernul actual în care generalii 


Cronica militară 113 


uu influență preponderentă, se străduieşte din răsputeri să solida- 
rizeze toate păturile sociale în jurul operei de susținere a răsboiului, 
opoziţia împotriva acestuia se manifestă sub cele mai variante forme 
In primul rind bursa tokiotistă, care în trecutele campanii a arătat 
o dispoziţie excelentă, este dela începutul răsboiului treatrul unor 
neîncetate scăderi, Insuşi ministrul de răsboi Sigiama a declarat In 
mod public: „în cazul prelungirii operaţiilor militare se pot, în sinul 
populației, naşte nemultumiri şi neliniște”, Dacă acestea n'ar pluti 
în aier, mar fi fost silit ministrul de răsboiu să vorbească despre 
ele chiar dela începutul ostilităților. De astfel foarte caracteristice 
pentru situația internă a Japoniei sunt datele comunicate de minis- 
terul de interne cu privire la grevele desfăşurate in prima jumătate 
a anului curent. Au avut loc 1455 conflicte fată de cele 331 din perioada 
corespunzătoare a anului precedent. Numărul lucrătorilor partici- 
panji la ele a fost de 181.000 faţă de numai jumătate în 1936. A fost 
astfel întrecut recordul atiis în acest domeniu în anul 1531, cind 
sau desfășurat 1079 conflicte cu 84 de mii de participanţi, Ziarele 
japoneze relatează despre arestări de profesori universitari şi stu- 
denţi, acuzaţi de a fi manifestat păreri ite condamnare a răsboiului 
de agresiune deslănțuit în contra Chinei. 

e) In Coreea, Manciuko şi provinciile din nordul Chinei supuse 
dinainte influenței japoneze, populația e în plină fierbere. Armata 
de ocupaţie a Manciurei, egală cu aproape jumătate din efectivele 
totale ale armatei japoneze pe timp de pace, este imobilizată de 
teama răscoalei în massă a populației manciuriene, Batalioane în- 
tregi manciuriene înarmate şi organizate de ofiţeri japonezi au 
trecut de partea trupelor chineze, 

f) insfirşit tuturor acestor greutăți şi în special antipatiei pro- 
funde nutrite de norodul japonez inpotriva răsboiulul de cuceriri’ 
ale cărui cheltuieli de singe şi de bogății el e nevoit să le suporte, 
se adaogă şi dezorganizarea vieţii economice. Nu numai din pricina 
adaptării ei la necesităţile răsboiului, cei şi din cauza opririi totale 
a exportului japonez care se scurgea pe piaţa chineză. Somaj, fali- 
mente în industrie şi comerţ, creştere a dificultăților de echilibrare 
a balanței comerciale, acestea sunt primele consecințe ale stării 
de răsboiu. 

In lumina sumbră a reatităților, noua aventură militară a Ja- 
poniei apare așadar mai mult decit riseată, 

Cit priveşte situația din Ching, acest imens imperiu cu tradiţia 
unei străvechi şi pacifice civilizaţii, o zi nu seamănă cu cealaltă. Un 
resort tainic a răscolit resursele de energie adormite în protunzi- 
mile sufletului poporului de jos, trezit la luptă dirză pentru a evita 
căderea în robie străină. Toate partidele politice antijaponeze şi-au 
dat mina, arestații politici au fost eliberați şi asociaţi la opera de 
stăvilire a invaziei japoneze, Dar să dăm cuvintul unui martor 
ocular, ziaristului englez pomenit la inceputul acestei cronici, 

„Pentru prima oară în istoria poporului chinez massele anal- 
abete s'au unit cu intelectualitatea in vederea răscoalei. In întreaga 


114 Viața Rominească 
iñ strigătul „Jos trădătorii! Inainte cu toţii, impotriva 
aride mările apusene! Sunt numiţi trădători în S Re 
numai chinezii, cari s'au vindut japonezilor, dar şi toți ac a 
în Nanking nu activează destul de energic. Massele chineze au E 
trodus noul alfabet. Milioane de oameni acuma il ştiu. ez 
inițiază pe cei bătrini, Un sat învaţă pe cel vecin. pag iers 
cunoştinţe nu poate fi asemuită decit cu ceeace a fost in 
după revoluție. Tocmai deaceea, procesul care se desfăşoară ma 
în China e de o importanță fundamentală: 450 milioane 2 marți 
ridică pentru prima oară glasul, cerind să li se acorde zen è 
a dispune singuri de sine. Am văzut în Shangai o grăma $ e ae 
meni prost îmbrăcaţi cari aşteptau în faja porților inchise ma 3e 
şi cari au năvălit în odăile claselor temindu-se să nu plard sm 
un moment din cursul predat. Ei nu vor să învețe pentru a c 
versuri, Ei vor să învețe pentru a şti cum să alunge mai bine pe 
japonezi din țară... Inainte cu optsprezece luni China a fost la mar- 
ginea răsboiului civil. Azi ea este mai unitară ca oricind *, l% 
China dispune de 25 milioane soldaţi sub arme, din cari o 


parte sunt bine înarmaţi, 
Forţele ci vor creşte şi se vor consolida pe măsura desfășurării 


i lept la piept cu un 

stilităților. In imensul ei teritoriu şi luptind p 4 
coase E citeva sute de milioane de oameni galvanizaţi sufletește, 
se pot rătăei şi chiar pierde „balauri“ mai mari decit militarismul 


ma Y. Nicolea 


MISCELLANEA 


Din antologia scrisului rominesc 


„Cum se călătorește la Maglavit“ — ne povesteşte un ziar de 
mare tiraj din capitală: „Vagoanele suficient de mediocru luminate 
sunt înțesate pină şi in intervalele dintre binei. Mulţi au plecat în 
familie cu nevastă şi copii“. Cu alte cuvinte. se poale pleca în fa- 
milie în două chipuri: cu familia şi fără. Două şcoli, perfect dis- 
tincte. Detalii nn ni se dau. Păcat. Şi deaceea considerăm acest re- 
portaj suficient de insuficient. In schimb nu avem nici-o rezervă 
pentru a admira arta stilistică cu care-s împerechiate neologismele 
cu neaoșismul cronicărese: „Deşi condițiile de voiaj — serie acelaş 
ziar — nu erau prea comode, totuşi multă lume ce-și putea Ingădui 
o deplasare mai acătării a finn?! să se asocieze numerosului grup“, 
„Deplasare mai acătării“ ne place riguros la nebunie... 

Să trecem acum la articole de teorie literari. Criticul tn ehes- 
lie este, fireşte, profesor de contabilitate şi ministru de ocrotiri 
sociale. In această dublă calitate se ocupă de poelul Cincinat Pave- 
lescu şi de safletul uman în genere: 

„Cum redă Cincinat în „Reintoarcere" sentimentul profund 
omenesc ul bucuriei, jumătate duioasă, jumătate tristă, a intoarcerii 
în casa părintească !* 

Cit despre acei ce pretind că, pe lingă duioşie şi tristețe, sen- 
limentul profund omenesc al bucuriei ar ma cuprinde, în vre-o 
eventuală a treta jumătate, şi ceva veselie propriu zisă, aceia sunt 
niște intriganţi și nişte „nechemaţi“ ordinari. 

Acum, puţine științe naturale. Savantul cronicar al gazelei din 
care cilăm, se ocupă de un „fantastice de frumos fluture exotic care 
trăește in Sumatra. indigenii îl descriu avind o mărime de 35 cm. 
cu aripile brăzdate ca blana tigrulu: cind are aripile deschise“, 
Aflăm deci această curioasă particularitate a unora din feline, cărora 
nu li se brăzdează blana decit în momentul cind deschid aripile, 
Pe de altă parte, aceste informațiani de zoologie sunt parțial con- 
firmate de sculptura antică unde felinul cu aripi era un motiv des 
coraliv inspirat desigur din fauna locală, azi, vai, aproape dispărută 
și supraviețuind doar ici și colo, lo unii fluturi. Insfirşii, aceste 
descoperiri ar putea fi folosite de technica aviației pentru zborurile 
In țări polare, In vederea cărora aeroplanele ar putea [i prevăzute 
cu aripi imblănite cu pār de tigru, cămilă, maimuţă sau alle 
coleoptere, 


116 Viața Rominească 


aminam acum > altă ramură de publicistică in care ro- 
n excelează, anume literatura călătoriilor. Un alt 
fost ministru, director de ziar şi bine cunoscut în scrisul nostru 
slrămoşesc pentru interesantele şi paradoxalele sale impresii de 
voiaj, ne descrie o excursie a d-sale lu Roma. Dar mai întii de 
toate, memorialistul explică in ce împrejurări s'a dus acolo: „Na 
glin cum să mnatțumesc arhitectului Antonescu şi profesorului de 
istorie la Cluj, Panaitescu (eu mulțumesc la Cluj, lu muljumegști la 
Cluj, el elc. — verb.) cari, prin insistențele lor m'an determinat, 
deși iarnă, să mă duc la Roma intrun sezon în care vizila celăţii 
eterne este dintre cele mat restrinse, mai ales în ultimul timp și din 

crizei economice“. i 

a ran Așa dar, „deşi iarnă”, totuşi sezonal la Roma începe 
vara — mai ales în ultimul timp. Afară de asla, expresia „deşi 
iarnă“ ne place — cum să spunem? — așa, În sine. Credem că ea 
constitue un frumos ovreism (aulorul fiind, probabil, de origină 
semilă): „iu, iarnă, mă duc deacum la Kissingen“. 

Dar iată și cite-va dale instructive asupra capitalei regalului 
— ce zic? imperiului ialian: „Numai in 10-12 ani, adică dela răz- 
boiu incoace, Roma, dela cinci sute de mii, a ajuns la un milion 
de locuitori, adică populaţia i s'a dublat“. Deducţia este ingenioasă, 
jundală pe o argumentare strinsă şi pe calcule matematice severe. 
Cu aceeași ocazie aflăm că, în momentul cind au fost scrise aceste 
Indrăznețe afirmațiuni, trecuseră, dela războiu, „10-12 ani“. Este o 
frumoasă cerliludine. Cit despre a şti, încă mai precis, dacă an 
trecut 10, san 12, sau un număr de ani reprezentind o cilră inter 
mediară între cele donă cilale mai sus, asupra acestei probleme 

n s'a pronunțal încă, 
egirl eg cerea al! ziar de mare tiraj, o cronică stinţifică 
semnată de un medic. E vorba de glandele cu secreție internă, și 
anume de acel hormon numit „foliculină” despre care aflăm că 
a suferi!, în destinul său, o curioasă evoluție: 

„Se părea — zice cronicarul — că foliculina este aceea care 
dă acel „etern feminin” femeei; și cind colo. foliculina aceasta» 
care se credea că-i secretală exclusiv de ovarul femeei se găseșie 

i la bărbat. 
sie dar un foarle exziravagant hormon care, după ce, timp de 
milenii s'a purtat cuminte și normal, locuind exclusiv In ovarul... 
jemeti, astăzi (de ce tocmai astăzi? tainele biologiei sunt cu ade- 
văral de nepălruns) astăzi, deci, a fost cuprins de fantezia de a se 

i la bărbat, > 
ai De altfel caracterul capricios al acestor hormoni este in deob- 
şle cunoscut de marele public. Un eminent membru al acestui mare 
public, ascultind într'o zi cum se comenta maladia unui prieten, 
maladie care tocmai era atribuită secreției glandulare interne, a 
exclamat, cuprins de o justă indignare: „Molluri! A trăit omenirea 
mii de ani fără glande endocrine și slavă Domnului, i-a mers bine", 

Intr'adevăr, aceste misterioase glande, care funcţionează de 


Micellanea 3 117 


relativ puțină vreme in organismele noastre, au revoluționat nu 
numai aceste organisme însele, și nu numai medicina în genere, 
dar şi literatura — in special pe cea polițistă. Intr'un roman de- 
tectiv recent, îngrijit tradus în romineşte, eroul comile o seamă de 
acțiuni inexplicabile. Cetitarul palpită, interesul intelectual se nm- 
[lă, vrem să stim de ce, de ce se întimplă tot ce se întimplă,. Şi 
deodată, ajungem la capitolul-cheie, acela unde toate ciudățeniile 
şi aparentele contradicții se topesc, în lumina unei explicaţii unice. 
Capitolul poartă un titlu care rezumă, prin el însuşi, întreaga ex- 
plicație. Capitolul se chiamă, scurt: „Endocrinele“. Ele, afurisitele, 
au fost pricina celor mai absurde conduite; acum insă că știm, 
totul apare clar ca lumina zilei. 

Dar ne-am cum abătut dela subiect, Ne retntoarcem, pentru, 
deali/el, a termina. Şi lerminăm cu un fragment de cronică cinema- 
tografică, luată fireşte, dintr'un mare ziar bucureştean şi unde in. 
dependent de valoarea intrinsecă a conținutului, ne facem o datorie 
să admirăm originalitatea nramalicală: 

„Lui Olto Kruger i se dă prilejul de a se consacra definitiv 
(plină acum fusese consacrat doar aga, provizoriu) ca mare interpret 
al rolurilor de pretențioasă evoluție, Avem deci, pentru astăzi, v 
premieră excepțională. O premieră pe care desigur că publicul 
nostru ii va face primirea ce î se cuvine“, 

Vorba lai Carageale: „Eu, mă 'nțelegi, s'a'nchis Senatų, sa ple- 
culără toţi pe la case“, 


P. S. — Va urma. 


Portretul Nr. 5 


Drept răspuns la portretul pe care d. G. Călinescu îl face d-lui 
E. Lovinescu, acesta din urmă acuză pe portretist de versatilitate 
şi inconsequenţă. Intr'un foileton din „Adevărul“, d-sa publică patru 
alte păreri ale aceluiaz d. Călinescu despe acelaș d. Lovinescu 
unele bune, altele rele, toate insă contradictorii între ele, și, iarăși 
toate, faţă de o a cincea exprimată în numerile din Iulie, August și 
Seplemorie ale revistei noastre, 

Să luăm ipoteza cea mai proastă pentru d. Călinescu. Să presu- 
punem că d. Lovinescu se referă la intreg portretul Nr. 3, chiar şi 
la părțile care wau fost scrise incă şi-s doar în curs de publicaţie; 
să presupunem că Intr'udevăr cele patru sau cinci păreri sunt in- 
compatibile Să presupunem că întradevăr d. Călinescu s'a inselat 
de patru ori din cinci, și că numai odată a avut dreptate. Chiar 
așa, ceeace ne interesează pe noi — şi pe public — este nu dacă d. 
Călinescu s'a înşelat des, ci doar cind a avut d-sa, în definitiv, 
dreptate. Nu fluctuațiile d-lui Călinescu imporiă, ci doar rezultatul 
final: dacă, adică, după multe ezitări, d-sa a ajuns sau nu la adevăr, 
şi din acest punct de vedere, e limpede că al cincilea portret coin- 


iie Viața Rominească 


cide perfect cu realitatea. Intrinsul modeln? e zugrăvit veridic 
— poale chiar, după gustul nosru — Incă niţel prea optimist 
Cit despre fenomenul [iuctuaţiei în sine, nu vedem întrucit el 
constitue ceva infamant. E drept că uneori schimbările şi oscilaţiile 
in păreri dovedese slăbiciune de caractèr, dai, cel mai adesea, elé- 
dovedesc, dimpotrivă, tărie de caracter, probitate intelectuală și 
lipsă de vanitate de autor, In genere, comod este pentru amor 
propriu să pari, cum se zice, „om dintro bucală“: deaceea, cind 
simțim că ne-am înșelat, preferăm deobiceiu să găsim orice sprijin 
sofistie pentru a persevera în părerea începulă, Trebue o mare doză 
de virtute -pentru a mărturisi public o abdicare dela o credință 
anterioară. Este o atitudine antiorgolioasă, far, din punet de vedere 
practic, nefolositoare, căci ne ştirbeşte creditul în ochii masselor 
proaste, a acelora care tocot, simplist, că flactuafia de opiniuni 
sle principial un cusur. 

E drept că instabilitatea de vederi poale proveni şi din tiche- 
lism. Decit dacă un fenomen are două surse posibile: una morală 
și una imorală; una: excesul de onestitate intelectuală, modestia 
ştiinţifică, lipsa de încăpăținare și de trafie ete. —, iar alta: versa- 
țilitatea interesată: dacă, în rezumat, pricina unui fenomen este 
dublă: o pricină lăudabilă și una infamantă, este normal cu noi să 
presupunem, principial, pe cea dintii, răminind ca cea de a doua 
pricină posibilă să fie dovedită, ad-hoc, de cel ce acuză, Aceasta e 
regula jocului. E legea de procedură chiar și în cele mai severe 
afaceri depe acest påmint, anume În daraverile penale, Orice Jurist 
vă va spune că. încă dela romani — şi chiar dela popoarele primi- 
tive, sarcina probei „le [ardeau de la preuve", „onus probandi" in- 
cumbă celui care aruncă vinovăția, și că pină la această „dovadă 
contrară“, prezumplia legală e inocenţa. Aşa dar, in cazul d-lui Căli- 
nescu, [incluațiile d-sale indică o înaltă obiectivitate, modeslie 
profesională, preocupare onestă de adevăr pe deasupra riscurilor 
şi incomodilăților unor contraziceri, ete. etc... Asta, plină la „proba 
contrară“, proba precisă de lichelism, de atitudine interesată eto. 
care probă contrară n'a fost făcută. 

Dar, ceva mai mult. Am încercal, noi, să o facem, această probă, 
contrară. Am căutat, noi, să descoperim d-lui Călinescu mobiluri 
interesate. Şi iată ce am constatal: 

Mai intii, schimbările d-sale de păreri, dacă schimbări sunt, 
merg dela mai bine la mai rău și nu vice-versa. Portretele evoluează 
spre pejorativ. Deci este exelusă ipoteza că [luctuaţiile provin din 
interesul de a capla recunoștință și servicii din partea d-lui Lovi- 
nescu, Rămine alunci, drept singură ipoleză condamnaloare con- 
ceptibil posibilă, că d. Călinescu a vrut să ne facă plăcere nouă, 
ştiind că părerea despre d. Lovinescu a acestei reviste, încă de pe 
vremea cind era condusă de G. Ibrăileana, nu a fost și nu este 
dintre cele mai entuziaste. Decii, aci ipoteza e contrazisă 
de fapte. Intr'adevăr nouă nu ne face plăcere și nici nu ne convine 
ca d. Lovinescu să fie atacat in revista noastră. Cind d. Călinescu 
ne-a adus seria d-sale de articole, i-am spus limpede că am fi pre- 


Miscellanea 119 


ferat să ne dea altceva, Pe noi ne jenează faptul că lovim în cusu- 
ruri — dealtfel perject reale — ale d-lui Lovinescu. Căci de bine de 
rău, acest publicist susține azi, în polilica culturală rominească, 
aceleaşi idei de libertate şi largă toleranță ca şi noi. Nu zicem că 
este un alint: acest lucru în el însuși ne face să zimbim: dar 
avem interes ca deocamdată prestigiul, meritat san uzurpat, al d-lui 
Lovinescu În opinia publică să persiste; acest prestigiu ne e mo- 
mentan politiceşte util. Are tot timpul opinia publică să-l anuleze 
mai tirziu, Azi profităm de eroarea acestei opinii publice, pentru 
întărirea publică a unor credințe ale noastre care-s întimplător 
Er: ca acele afirmate de d. Lovinescu. 
enirn toate aceste motive, ne jenează, ne deranjază fa 

a trebuit să publicăm articolele d-lui Călinescu. za A Da S 
concesie, peniru prietenia noastră fără rezerve faţă de d-sa, Aşa cå 
in tot cazul, ipoteza că articolele an fost scrise in scopul interesat 
de a ne face nonă plăcere este net exclusă. 

După cum vedem, nici dorința de a [lata pe d. Lovinescu, niet 
aceea de u ne linguşi pe noi nu poate [i originea celni de al cin- 
cincilea portret. Rămine dar explicaţia cealaltă: d. Călinescu şi-a 
făcut în cele din urmă, o idee mai exactă despre model; şi atunci 
portretul Nr. 6 a anulat pe cele pairu anterioare. 

Decil, se Întimplă că portretul No. 5 n'are nici o nevoie să anu» 
leze vre-un altul, lată ce ne spune d. Călinescu el Insusi, ale cărut 
explicaţii le reproducem Intocmai: 


Celelalte portrete ale d-lui E. Lovinescu. 


„M'ag fi mirat — scrie d, Călinescu — ca d. E. Lovinescu, aşa 
de ingrijorat de propriul său viitor literar şi prea puțin de aliceva, 
să nu aibă ceva de spus asupra studiului meu despre d-sa, Dar ca 
d. E. Lovinescu, allelul revizairilor şi leorelicianul mutației valori- 
lor să mă prindă in delict de versatilitate, ei bine, la asta m'as fi 
așteptat mult mai puţin. Şi loluş d. E, Lovinescu imi pune în jaţă 
patru portrete (1. 2, 3, 4,) care după d-sa se contrazic, dind astfel 
o idee penibilă despre „natura psihologică şi morală" a subsemna- 
popa ran am perg un literat mai iritabil la cea mai mică obieecţie 

ndu-se mai tore decit luptele i 
pepiniera a p pe foc la cea mai banală și 

Intii de toate ceeace s'a publicat in numărul 

trecut cu subtitlul 

dat de redactor „portret“, aparține anut lung studiu a cărui publi- 
care se urmează. În el intră toate observaţiile mele asupra d-lui E, 
Lovinescu, cuprinse in articole mai vechi, zute prin experiența 
si dara aeria nga A cânta contradicții înainte de upariția In- 

ui studiu, unde revin multe din elogii 
e ES pa n elogiile vechi, e un semn de 
Să vedem ușa dar in ce im 

prejurări s'au ivit in vreme de 

zece ani „portretele: d-lui E, Lovinescu. Asta este instructiv pentru 
condiţiile în care se poate desvolta un critic. Volam să seriu ta 


Gindirea un articol despre d-sa. dar acolo mi s'a pus în vedere că 
nu ar fi agreat decit un articol negativ. Despre oricine poți spune 
şi bine şi rău, dar e frumos să le spui pe amindouă deodată. Cu 
mare părere de rău am ales numai discuția cu privire la mutația 
valorilor și citeva aspecte ale temperamentului criticului, totul ex- 
primal intr'un stil de badinaj care să nu jignească; într'o manieră 
labruyeriană așa de evidentă, că tot articolul putea părea o pașlișă, 
Aş pulea să mă reviznesc; însă nu e cazul. Observațiile din acel 
articol sunt fundamentul valabile şi acum. În 1930 a venit la mine 
d. Camil Baltazar şi cu frenezia d-sale redacțională m'a conjurat să 
scriu un articol omagial despre d. E. Lovinescu, fiindcă d-sa a im- 
plinit 50 de ani. A rugat şi pe alții şi a scris chiar şi d. Arghezi. 
In genere lucruri omagiale, adică convenționale. Insă articolul meu 
nu era convenţional, ci numai necomplel, La uindirea trebuia numai 
să tăgăduese, aci numai să laud, Atunci am înlălurat aspectele des- 
pre care vorbisem în Gindirea, inlocuindu-le cu o introducere lirică 
barocă şi fără nici o substanţă (care d-lui Lovinescu i-a plăcul 
grozav), am eliminat discuția tuluror volumelor de doctrină, pe 
care le crilicasem, muljumindu-mă să le declar „disculabile“, am 
evilat de a vorbi despre romane şi am analizat numat tehnica cri- 
tică a d-lui E Lovinescu, [ăcind asifel în fond o teorie a criticei in 
general, lăudind ceeace laud și acum, dur deplingind mai cu blin- 
deje ceeace acum subliniez. Tot ce am spus despre d, Lovinescu 
în bine și în rău înainte rămine fără schimbare şi în sludiul defi- 
nitiv, deşi conform mutației valorilor aş fi patut declara că d. Lo- 
vinescu s'a perimal, aza cum socotesc dealtfel prietenii mei dela 
Viaţa Rowinească 1), Insă poli serie totul neted intr'un număr oma- 
gial? Fiecare [oaie a articolului meu (vezi Memorii 11) cădea pre- 
ventiv în miinile omagiatului înainte de apariţie şi fireşte că In ast- 
fel de condiţii, cu negaţii, articolul n'ar mai [i apărut. 

De altjel, cum d. Lovinescu avea 50 de ani am vrut sincer, co- 
pilăreşte. să bucur pe acest om despre care nimeni nu scrisese 
nimic. Şi atunci, la studiul propriu zis pe care îl accepl În intre- 
gime şi azi, am adăogal o mică incheiere palelică, precum că în 
sfera în care scrie d Lovinescu şi care nu e a lni Maioresca. nu e 
a lui Ibrăileanu, ele. d-sa este poale cel mai meritos. „Gel mai“ este 
un supertativ relativ. Cel mai înalt om din fara piticilor nu este şi 
un om înalt. Subtilitate, naivă subtilitate! Un critic nu trebue să se 
Joace cu subtilităţile ci. [erindu-se de ierarhizări, să analizeze ne- 
ted și crud, (Amintim în treacăt că d. E. Lovinescu mavea 50 
de ani atunci ci 48, cel mult 49. Dar nu importă). Important e doar 
că portretul no. 1 şi portretul no. 3 stau perfect împreună, com- 
pletindu-se unul pe altul fără contradicție. Cit despre poriretal no, 
2 să ne ierte d, Lovinescu! El este un text de citeva rinduri redac- 


1) Prietenii d-lui Călinescu de la Viața Rominească se mulţumesc 
a socoti că verbul „perimat“ este aci lipsit de obiect, orice perimare 
presupunind logic o existenţă 


Miscellanea 121 


ționale între fotografii, rinduri nesemnate, cu acele omenesti cuvinte 
calde pe care orice gazetar şi le ingădue la anume comemorări: 
Respingem în totul un asemenea abuz! Notele redacționale nu obti- 
gă intru nimic un critice în operele lui reci de anal ză. 

Dar în sfirşit sunt acestea Intr'adevăr contradicții, „incoherenţe“ 
cum le zice d. Lovinescu cu fină intenţie? D, Lovinescu poate perfect 
să fie totdeodată „spirit minor“ fără „sensibilitate“ (portretul no. 1) 
să aibă „putere de muncă“ şi „pasiune literară“ (no. 2), si aibă 
„efigia candidă* (no. 3) şi să fie „puţin cultivat" (no. $). Dar cum 
se poale asta ? — zice d, Lovinescu, „Cind un spirit minor.. Cind 
cel mai mare critic, pină în prezent (de fapt, şiretenie, exlrasaul e 
scos din nota redacțională)“. Ba cum să nu? Poţi fi critic remar- 
cabil şi spirit minor. „Cind lipsit de orice element de cugetare 
Cind... personalitate“, y 

Se poale totuş să fii o personalitate fără să ai idei. „Cind de- 
parte de orice disciplină exactă... Cind un constructor", Se poale să 
construești și să [ii departe de orice disciplină exactă. „Cind un 
om cu o mare stalornicie a urii... Cind în continuă uscenslune obt- 
eclivă“. Şi asta se poale, ba chiar stă împreună fiindcă numai acel 
capabil de ură are nevoia de a se obiectiva. „Cind operă de un 
singur volum... Cind opera care a imbră isat tot scrisul rominese 
de treizeci de ani elte“. Unde e contradieția ? D. E, Lovinescu a 
scos de curind o altimă ediție întrun volum a operei sale, anulind 
ca de obiceiu, tot ce scrisese inainte și care se ocupă cu cel treizeci 
de ani de literatură contimporană, D. E. Lovinescu merge pină a 
socoti favorabilă opinia despre volumul de Memorii II în Adevă 
rul Literar şi defavorabilă aci, deși atitudinea e în fond aceeași, 
numai odată acoperită de o discreție a cărei explicaţie ne-o poate 
da chiar d-sa. In fond pe d. Lovinescu nu-l supără „incoherenţa“ 
mea, ci faptul că nu mă contrazic din ce în ce mai în favoare d-sale. 
ai a eta n ageri idee [iză: aceea ca inainte de d-sa să 
è ost nimic gi d-sa să [ie criticul ce 
i a all I el mai mare, cel mai 


Mihail Eminescu și Gr. Cantacuzino 


Pentru cei ce se ocupă cu biografia lui Eminescu este poale 
interesantă întimplarea, pe care o reproducem mai jos, şi care ne-a 
fost relatată de defunctul loan N. Roman — relațiune transmisă 
nouă de fiul său, ziaristul Horia Roman. 

„Cetitorul cunoaşte laudabilele eforturi făcute de loan Roman, 
decanul baroului din Constanţa și înființătorul cercului „Pro E» 
minescu“, pentru a ține trează in mintea poporului acesiuia romina 
figura tragică a marelui său poet. Notija pe care o reproducem aci 
se referă la perioada dintre prima nebunie şi cea definitivă: 


122 Viaţa Rominească 


Eminescu nu mai era linădrul frumos, a cărui trecere 
pe E URA ale Iaşilor sau a cărui prezenţă in sep 
provoca admiraţia și atenția inturor, Era un om îmbătrinii de rea ; 
pe fața càruia suferința brăzdase numeroase cule și în h aaa 
ochi adinci se slrecurase lumina cenușie a deprimării. e ca 
nescu întors după o boală care-i măcinase nervii şi-i zdruncinas 

etesc. 
pap pio in parte, de ce poelul stingea noaptea separe 
de pe trotoare, lar zina smulgea trenele [ramoaselor trecătoare de 
Iaşilor. 
a pr zidire de aceste manifestări, prietenii s'au hotării = er 
interneze pe poel, Dar această reinternare întirzia. Şi alanci, to 
in interesul reputației poetului, prefectul poliției Gheorghe ini ae 
s'a văzul silit să intervină. In zilele în care tensiunea age a 
căpăta forme violente, Eminescu era condus într'o cameră mic 
comisariatului Despărţirii I și ținut acolo pină cind se saet 
Un linăr ziarist, [aţă de care comisarul Dioghenide, şeful a 
părțirii, avea anumite obligații, a cerut acestuia din armă prus s 
siunea de a i-l lua pe Eminescu pentra două-trei ore, la dejun. : 
După masă pacientul urma să pe adus pei Ezitind un moment, 
Dioghenide a sfirsit prin a ceda. 
yeep găsit pe autorul „Lacealărului“ intr'o cameră mică 
a poliției, dormitind pe o canapea veche cu droturile tepli 
L-a întrebat cum se simte şi a primit acest răspuns: 
— „Minunat. Dacă aş avea ziare şi cafele, ap răminea toată 
m, 
Sua a apoi impreună, peste drum, la „Tufli“, unde leee 
un dejun copios, pe care tinărul ziarist a avut iei re a i 
grementeze cu prea mult vin, Eminescu ta [ăcut unele destăina 
pepe vorbit, de pildă, de origina lui nobilă, în adincurile căreia 
poetul întilnea prinți şi seniori medievali. Imaginaţia lui panen 
reconstituia lupte eroice in care cnc RR bravind moartea, m 
unici, cavaleri legendari, 
paie repari povestirii, Eminescu nu ulta să ceară, atunci ord 
bântura se termina, încă „o jumătate de vin“ și cu cil ear. ; 
alcoolului creştea, cu atit inchipuirea poetului lua aspecle an 
fag Ştii cite limbi cunosc eu? Să-ţi spun numai citeva: peaaos 
franceza, italiana, elina, slavona, spaniola, engleza, indiana, ebra ne 
Apoi, halucinat, s'a ridicat în picioare şi căutind oarecum 
exemplițice poligloția sa, er: ia e intoneze în slavonește, cu voce 
i cîntece bisericeşti. 
re do ijae acelea se ajintiră asupra straniului și neașteptatului 
cintărej, privirile intrigale ale celor din sală. 


unul 
1) Ziaristul era Ioan N. Roman, viitorul fruntaș constănţean, 
D eai remtrtl peee-ect cu care țara noastră nu se poate fâli 
îndeajuns. 


Tinărul ziarist văzind că prietenul său începuse să divugheze 
a shemal chelneral la plată, 

— Să mal aducă o jumătate de vin, spuse poetul. 

— Nu mai am cu ce s'o plătesc, domnule Eminescu, răspunse 
ziaristul care [ăcindu-și socotelile modestului său buget. constatase 
că banii erau pe sfirşile, 

E greu de redat aici paloarea pe care ziaristul o citi pe fala 
lui Eminescu. Răspunsul căzuse ca o piatră şi avusese un eject 
ulnitor. Eminescu era umilit, învins, rașinat, După citeva minute de 
tăcere. în care timp poetul avea țintuită privirea în pămini, răspunse: 

— Păcal de băleţi cu tine că n'an bani. Păcat! Dar de ce nu 
ceri Nababului un ajutor? Ştii ciji bani are omul acesta? 

— Eminescu intinse brațul și deschizind palma proplită în 
diagonală pe masă, şopti: 

— Are atita aur incit ar putea să pardosească tot Iaşul cu un 
strat aşa de pros! 

Apoi se aşeză din nou pe scaun, dezamăgit, resemnal, 

Ziaristul li replică: 

— Dece nu-i ceri d-ta, domnule Eminescu? Matale care ești așa 
de cunoscut, fiar da mai degrabă. 

Pe obrazul cu oboseli maladive se imprimă drept răspuns un 
snris amar, Un amestec de tristeţe, de ironie și dezamăgire, 

Apoi lăsându-și mâinile în jos, — aripi dezolate: 

— Eu i-am cerni, dragul meu, dar nu mi-a dat nimic“, 

Avem incă odotă confirmată acea curioasă inversare de instine- 
te observată în timpul boalei lul Eminescu. Acest om, Înainte vre- 
me, avea o demnitate suprasensibilă in chestiunile de bani. N'ar [i 
consimţit pentru nimic în lume să-i plătească cine-va consumațirg 
necum să „lapeze*” și mai ales pe un om politic. Dar, indiferent de 
asta, întimplarea povestită de loan Roman mai adaogă încă un ga- 
lon la reputaţia de om de treabă a lui Gr. Cantacuzino, acel generos 
mecena al regimului neoiobag. Şi fiindcă am evocat figura aceluia 
care puntea „pava cu aur" un oraș întreg și totuși refuzase marelui 
Eminescu un mare ajutor — lui Eminescu, gazelarul care făcuse 
pentru doctrina conservatoare, mai mult decit toate milioanele nà- 
babului la un loc, — să ne fie permis a aduce, la rindu-ne, o mică 
contribuție la Istoria acelei epoci. Faptul îl detinem dela defunctul 
Neniţescu, fostul ministru şi om de casă al lui Gr. Cantacuzino. Am 
putea foarte bine — și nu numai la figurat — să zicem că era „mina 
dreaptă" a premierului conservator, Căci acesta din urmă, in ultima 
vreme, perduse, dacă nu mina dreaptă, în lot cazul controlul direc- 
tiei drepte. Nababul a suferit multă vreme de acea boală curioasă a 
bulbului, boală foarte spectaculoasă consistind din aceea că paci- 
entul, odată pus în mișcare, nu se mai poate opri din mers, și-și 
continuă drumul indefinit, pină ce un obstacol oarecare, om, pom 
sau altceva, opreşte această cursă de sens unic. Deoarece o aseme- 
nea priveliște nu cadra cu prestigiul unul conducător de țară cum 
se încăpățina Cantacuzino să fie, eminentul bărbat de Stat, care 


124 Viața Rominească 


redere în capacitatea şi seriozitatea lui Nenitescu, 
DP se con[idenţa dezagreabilei sale infirmități, ai n-a 
tiebuința ca medicament mecanice oridecite ori apărea În pu mea 
Deaceca contemporanii nu l-au mai văzut, dela un timp, pe . 
babul traversind o sală de minister sau culoarele Camerii altfe 
decit la braţ cu Neniţescu, căruia avea aerul că-l destăinueşte nişte 
importante secrete de Stat, cu acel aer excesiv animal pe sein 
[iguranţii de operete il iau cind conduc pe figurante la masă ş 
simulează, cu mult joc de scenă, o aprinsă conversaţie. Şi acest om 
care uvea, mai tirziu, să circule în public cu „jine-cal” şi cu frină 
automată, conducea mai departe destinele țării. 

Dealiminteri, calitatea premierilor noștri din acea vreme, 
se poale) explica prin aceca că trebile acestei țări erau, pe rea 
simple și dela sine aranjabile. Nu era nevole de oameni excesiv de 
normali în fruntea guvernelor. Colegul liberal al Nababului nu era 
oare el acel Mitiţă Sturdza de vesel: memorie care de ani de zile 
prezida un mare partid istoric flind alienat în toată regula şi care 
ar mai fi condus, pină la moarte partidul şi țara dacă intro zi n'ar 
fi fost văzul de colegii săi de cabinet, în plin consiliu de miniştrii, 
ieşind de subt masă şi explicind > senin acestora că se instalase 
acolo ca să audă adevăratele lor păreri în chestiunile politice la 
ordinea zilei ? : 

De-aşa vremi ne'nvredniciră... 


Observațiile unui profesor de romină 


Unul din cei mai distinși membrii ai corpului didactic romi- 
nesc, profesorul Const. Vedea dela liceul din Tirgu-Jin, sa amuzat 
să urmărească mecanismul moral al polemicii ca să zicem aşa lin- 
guistice pe care d. Pisani o duce impotriva stricătoritor de limbă, 
D. Profesor Vedea nu se ocupă de conţinutul acestei polemici, care 
conținut de altfel nici nu prea există, ci de psihologia autorului, 
caracteristică pentru felul cum se practică intelectaalilatea în ţările 
de incipientă şi aproximativă cultură. Sistemul de trium patente 
întrebuințat de inopinatul reformator se poale — zice d. prof. Ve- 
dea — rezuma în formula: bun cu cei buni şi rău cu cei răi: 

? „Dar înainte de a arăta — scrie profesorul dela Tirgu-Jiu — 
cum bunătatea d-lui Pisani se revarsă torențial peste cei buni, se 
cuvine să vedem cam ce insușiri trebue să aibă cineva peniru ca 
să se poată mindri cu o atare categorisire. „Cei buni“ sunt acei ci- 
titori cari declară cu admiraţie că socotesc pe autor un mare lup- 
tător intru apărarea şi neştirbirea graiului rominesc. Toale frazele 
de felicitare ce-i vin d-lui Pisani prin misive se inserează ` voioase 
în coloanele ziarului. Cind scrisoarea cu vorbe de laudă vine dela 
o persoană sus pusă, autorul, emoţionat şi f[latat, se umileşte şi se 
culundă în scuze: „Dinir'o scrisoare, spune domnia-sa, ce avusei 


cinstea să primesc dela d-na... Mulţumesc d-nei.. peniru măgulitoa- 
rele-i cuvinte şi-i cer iertare că am înlirziat să-i răspund...“ In altă 
parte bucuria felicitărilor primite ia stilul omeric: „D-le Inclntat 
de lupta începulă de mine. Na am cinstea să cunosc pe d-l.., dar 
scrisul său limpede, gindirea luminată, ete. (Univ. 17)V11935). 

Procedeul nu e Însă uniform, D-t Pisani se repetă, ce-i drept, 
totuşi reuşeşte să evite monotonia. Astfel: „Dol... student, așa ași 
vrea să fie taţi studenţii, imi spune: urmăresc cu deosebită atenție 
lupta ce duceti.“ (20/1X/933). Aplauzele la adresa d-lui Pisani nu 
rămin fără ecou. Cel care s'a purtat bine e de îndată expus la vi- 
trina marei prăvălii cu titlurile și calitălile lui inşirate ca in recla- 
mele comerciale: „D-1,.. profesor, antorul dicționarului etimologico- 
semantic, îmi scrie: Vă rog să primiți admirația mea". D-. 
— adaogă atunci d, Pisani — judecă sănătos, aşa cum trebue să 
judece orice prielen cu carte (4/X/033)*. Aşa ştie d, Pisani să se 
poarte cu cei buni. Dar pe cit de fierbinte e dragostea sa pentru 
aceştia, pe atât de nemiloasă este dojana pe care o face celor răi. 

Cine sunt cei răi ? Sunt acei cari in scriere sau vorbire intre- 
buinţează cuvinte neingăduite de eroicul nostru legislator sau care, 
prin părerile ori prin manifestările lor, nn vădesc destulă incintare 
pentru codicele său, Ast/el, din rindul celor osindiţi la hula şi 
disprețul d-lui Pisani fac parte: „un domn asistent care în infu- 
muratul sân jargon zice: „intenționez*“ (26)11); un domn care „nat 
mă aprobă pină în pinzele albe“ şi care „bate cimpii vorbind de 
Montaigne și de Rabelais“ (21X935); unul care „se socotea alfa şi 
omega, buricul Universului” 26/1V); profesori nepregătili cari ne 
învață să zicem deflatie în loc de desumțlare (dâgon[lement) (1X); 
un inginer care a cistigat două premii şi... dacă n'are ceva de spus 
să se mulțumească cu cele două premii ($/X1935); scriilorii noştri 
de azi cari sunt inşirători de vorbe goale (23/1V|933). Mai ales 
contra acestora din urmă şi contra profesorilor, cum um spus, pana 
d-lui Pisani se antrenează la scăpărat seîntei, 

Acest nomolet, mai siraşnic decil era Malherbe pe vremuri, nu 
vrea să lase o iolă din canoanele sale severe după care: „pahar cu 
apă, magazin cu [ierărie, şi alle construcții de acest! soin, sunt ma- 
halagisme (3/V|935); sau: a zice „bande de uvrieri* e mal dalce 
la auz decit a spune „conferințele vor avea loc“ (12/14/9353); sau: 
a zice „nătăfleață” este mult mai [rumos decit a spune „snob“, și 
„stai“ mai corect decit „atop!* (9/VIl); san: înjuriă decit „insultă“ 
($X), avind insă grijă să declare: nu voln (?) să jicnesc pe nimeni 
(11141935). Şi pentrucă o cititoare a avul nefericita inspirație să 
spună că nu e bine să zicem „îşi a dat“, cum vrea neapărat d, 
Pisani, acesta din urmă își aduce cu admiraţie aminte de Juvenal 
care într'una din salirele sale susținea că femeile nu trebue date 
la învățătură ci să fie silite să rămină nişte proaste pentrucă altfet 
își bat capul dacă trebue să se zică: își a dat (18/V1/935). 

Nu putem incheia această scurtă notă, (pe care o vom complec- 
ta la nevoie cu citate din anii 1936 şi 1937) decit reproducind in 


126 Viața Rominească 


traducere un pasagiu din „Socrate chrétien" de Guez de Balzac 
(sec. XVII) in care e vorba de Malherbe, nume scump d-lui Pisani 
şi semenul său drag: m. Vă amintiți de bătrinul pedagog, liranul 
cuvintelor și silabelor... Mi-e milă de omul acesta care face aşa de 
mari deosebiri între pas și point, care vorbește de gerundiu şi de 
participiu va de două popoare cari se vrășmăşesc pentru granițele 
lor... Moartea l-a găsit bătindu-şi capul dacă erreur și doute sunt 
masculine sau femenine...”. 

La urma urmelor, s'ar pulea admite că intenţiile d-lui Pisani 
sunt oneste pi lăudabile. Deci, obsedat de aceeaşi idee [iză, d-sa 
ocheşte foarte adesea dincolo de țintă. Astfel, ametit de ardoarea 
luptei, nu se sfieşte să lovească chiar în propria-i persoană cind 
ne asigură că nu e în căderea linguiștilor să ne invele cum să vor- 
bim și, urmind indemnul lui Maiorescu, ne trimite la cronicari și 
la scriitorii consacrați. 

Lăsind la o parte faptul, bine ştiut de toată lumea, că minunata 
limbă a lui Odobescu şi Caragiale e presărată cu neologisme (ceeace 
putem dovedi că se găsește chiar in unele din scrierile lui Crean- 
gă), chiar în sec, XVIII intilnim la unii scriitori asemenea „zor- 
zoane“ de stil. Aşa bunăoară Mitropolitul Dosilei întrebuinţează 
cuvinte ca credulitate, cauză ș. a. lar Cantemir scrie apothecariu, 
consens, funtament, a recomendui și zeci de alle neologisme. 

Dacă ar [i consecvent cu el însuși și ca principiile pe cari le 
susține atit de stăruitor, d. Pisani ar trebui să spună foarle alar- 
mal, şi în stilul d-sale apostro/ie: „Cum ai îndrăsni! tu, necugeta- 
tule Dositeiu, pocitorule de limbă, să mardăreşti graiul strămoșesc 
cu vorbe barbare ca: credulitate cauză, elc., cind aveai la indemină 
cuvinte neaoş romineşti ca: răutate și pricină 7“, 


+ Sandu Calligari 


S'a stins din viaţă prematur (nu avea nici 50 ani) unul din cei 
mai devotați şi mai generoși prieteni ai revistei noastre Sandu 
Calligari n'a fost un scriitor. Era unul din acei oameni de cultură 
— care se întilnese rar în țara noastră — şi care nu [ac din intelec- 
tualitate o meserie, ci o păstrează ca o nobilă plăcere şi ca un insa 
trument de orientare in concepția de viață. Acest strănepol de 
domnitor era un democrat, un om de stinga şi un poporanist, Fire 
de boem dezinteresal, duios şi simplu în maniere şi în relaţii, ad- 
mirator din adolescenţă al Ini C. Stere şi G. ibrăileanu, el face 
parle din a donu generație a „Vieji Rominești“ din generația lui 
Ernest Triandafil, Proțira Saroceanu, Eugen Crăciun (noi acei ce 
scriem acuma, fiind a treia). Credinţele și idealurile tinereții au 
rămas imaculale în acest suflet candid şi pur: comori pe care le-a 
transporta! virgine în lumea cealaltă a tăcerii eterne unde a plecat 
prea de vreme. Veselia sa a amuţi! în plină vigoare. „Viaja Romi- 
nească" şi prietenii toți li vor păstra o neștearsă amintire și un 
elern regrel. 


RECENZII 


VICTOR EFTIMIU : Vorbe, Vorbe, Vorbe. Alcalay- 

E foarte curios: în toate cărțile de maxime, chiar cind ele-s 
semnate de La Rochefoucand sau de Jean Cocteau, găsim un procent 
impresionant de locuri comune, naivități, platitudini inutilități, scama- 
torii ştiute, penibile fatuități de autor, ba chiar și pasagii direct in- 
comprehensibile. Se pare că este un fel de fatalitate a genului. In 
schimb, dacă suportă asemenea inegalităţi de conținut, acest gen nu 
tolerează mediocritatea. Vrem să spunem prin asta că o culegere de 
sentințe reclamă — sub pedeapsă de a nu exista artisticeşte —un stock 
minimum de cugetări de excepțională valoare, cugetări — dacă se poate 
zice — anticipat celebre. Şi asta iarăşi subt pedeapsă de nulitate. 

Cartea D-lui Eftimiu există. Acel contigent minimal de cugetări 
de mina întii este satisfăcut. Găsim aci gindiri delicate, observaţii 
fine, comparații ingenioase și sugestive, citeodată ana'ize profunde 
strinse într'o formulă. Genul maximelor reclamă o sinteză concentrată 
de poezie şi filozofie. G. Călinescu, în al V-lea volum despre opera 
lui Eminescu, spunea acest mare şi relativ inedit adevăr: nu există 
substanță mai lirică decit definiția. O definiție ține totodată de po- 
runcă, de imagine şi de idee; toate trei aceste elemente condensate 
într'o frază tulburătoare ca muzica şi răscolitoare ca metalizica; o 
irază portativă ca o unealtă și durabilă ca un crez, cao lozincă populară. 

Ar fi interesant de analizat cartea de maxime a D-lui Eftimiu 
făcînd prin asta portretul moral — aproape biografia — autorului. Am 
găsi în acest portret generozitate, umanitate, demnitate, O asemenea 
analiză ne propunem s'o facem curind, aci sau aiurea. Ne mulțumim 
acum să observăm că apariţia de asemenea cărți cu maxime, cinstește 
nu numai pe cel ce le scrie, cit mai ales cinstește societatea unde 
opera a apărut, căci societatea aceea dovedește prin asta un grad inalt 


d: civiliz.ție. 
5. 


ELENA FARAGO, Poesi. 


Fundaţiile Regale ne oferă o selecpiune din întreaga operă poetică 
a d-nei Elena Farago, laureată recentă a premiului național. Sunt aici 
poezii pline de gingăşie care în mare parte redeș eaptă o întreagă 
epocă, azi uşor perimată. D-na Farago este poeta simbolistă prin defi- 
niție, contemporana feminină a d-lui Minulescu, compunind cu tot 
arsenalul şcoalei. „Simbolul“, adică în fond ridicarea la o semnificație 


128 Viața Rominească 


generală şi adesea arbitrară a unui concret, este în floare, Se vorbeşte 
de „cimitirul nădejdilor“, de „lunca nădejdilor“, de „coasele toamnei“, 
de „floarea albaştrilor Cind“ şi de „frunza verzuilor Poate“. Oricit de 
uşor ridicol este să se afirme că „Poate“ e verde și are frunze iar 
„Cind“ dă flori albastre, nu e mai puțin adevărat că un suflu real de 
poezie inanalizabilă trece prin paginile poetei, care crede în ficţianile 
şi generalizările ei. In gencral compunerile sunt litanice, ușor obscure, 
fără simetrie vizibilă. Cele mai mişcătoare strofe ni se par acele de 
expresie directă şi simylă, precum: 


Mă uit in oglindă şi nu te mai chem 
Şi nu te mai cer ca "nainte, 

Şi totuşi sunt clipe în care mă tem 
De parcă mi-ai sta dinainte, 


Şi'n grabă pe umeri, pe sinii mei vani, 
Desfâşor cărunta podoabă, 

Să'nvălui ruina pierduților ani, 

Să-ţi cad în genunchi ca o roabă. 


Doamna Elena Farago a cintat dragostea feminină cu o ardență 
inimitabilă, totuşi cu o pudoare desăvirşită. Să nu uităm că îi datorăm 
şi cele mai frumoase poezii pentru copii: 


Moş Crăciun in noaptea asta 

Bate'ncet la orice geam, 

Şi întreabă dacă'n casă 

Sunt ori nu copii şi lasă 

Daruri pe la cine-i spune: 
— Ține-i Doamne, am... 


La ferestrele de alt-dată 
An de an veni pe rind: 

— Ai copii? 

— Ba nul. — şi pliasul 
Mă'neca în git, iar dinsul 
Clătina din cap a milă 

Şi pleca oftind, 

Etc, Etc. 


c. 
LUCREŢIA PETRESCU : Mărăcini. 


Este, pe cit se vrde, întiiul roman al autoarei, care prin lucrările 
sale dramatice a stirnit entusiasmul d-lui Brătescu- Voineşti, comunicat 
la Academie dar neîmpărtăşit de public şi de critică. Romanul însă nu 
e lipsit de îndeminare. Ni se zugrăvește un anume mediu studențec 
care se poate discuta în realitatea lui. O tinără fată de provincie pri- 
meşte omagiile carnale ale unui coleg egoist și trivial pînă la conse- 
cința unui avort. De o înșelare propriu zisă nu poate fi vorba, deoarece 


Recenzii 129 


fata fusese prevenită dinainte că niciun angajament nu decurge din 
coabitaţiune. Abia scăpată de această pacoste, fata îşi crează alta, 
atrăgind în alcovul ei un alt student, care are chiar un moment in- 
tenția de a o lua în căsătorie. Purtarea fetei este enigmatică şi cam 
de categoria şantajului, deşi s'ar părea că autoarea voeşte să îndreptă- 
țească oarecum drama ei şi să exemplifice prin ca condiția în general 
a femeei, împinsă la imprudenţă din simple nevoi fiziologice. Eroii 
sunt puțin observați, fără cohesiune sufletească. 
c. 


C. CONSTANTE: Haiducii Pindului. 


Iată o carte cu haiduci, cam în stilul scrierilor lui N. D. Popescu 
cu mult înobilat şi care se citește cu cea mai mare plăcere. Este în 
acelaş timp şi un document de mare interes asupra vieţii pastorale a 
macedonenilor pe care autorul pare să-i cunoască foarte bine, fiind 
poate el însuş macedonean. Acţiunea se petrece în preajma Eteriei. 
Arominii din Pind, comandați de haiduci, printre care cel mai vestit 
este Caciandoni, se împotrivesc cu îndirjire Pașei de Ianina care în 
chip abuziv voeşte să forțeze trecătorile şi să risipească avutul lor, 
E un prilej pentru autor să zugrăvească viața Arominilor sub toate 
aspectele (dragoste, luptă, moarte, economie rurală) într'o compunere 
plină de mişcare şi de pitoresc etnografic. Dăm un mic citat: 

„Cu puţin înainte de miezul nopții, Baba Chiriţa, Cardula și nora 
ei mai mare, soţia lui Mitra, plecară de acasă și se duseră la marginea 
satului, la o încrucișare de drumuri. Acolo, baba Chiriţa făcu, cu cu- 
țitul ei fermecat, o gaură în care puse mai multe buruieni aduse de 
ea şi banul de argint, apoi le acoperi însoțindu-le de semne şi cuvinte 
neinţelese, După aceea aducînd jertfă cocoșul, invocă duhurile cele 
bune ale văzduhului să gonească pe cele rele şi să redea Siei voia bună 
de altă dată, după care, cele trei femei se înapoiară acasă“, 


c. 
6. STRAT : Elogia! libertății. 


Apologețil sau măcar apărătorii libertății se fac din ce în ce mai 
rari. Poziția libertară, atacată şi din dreapta și din stinga, e din ce în 
ce mai greu de susținut. Deaceia o declarație fățișă de entuziasm 
pentru libertate conține astăzi un fel de nobleță, ca aceia care constă 
în a apăra lucruri demodate şi opuse opiniei publice. 

Nu e vorba de o apărare sistematică a libertății așa cum face de- 
pildă L. Mises în cărţile sale, ci de o adunare de articole care au ca 
ideie comună stima şi încredere în liberalism, Cartea are astfel o uni- 
tate în varietatea fragmentelor sale. Convingerile autorului sunt con- 
țagioase fiindcă sunt oneste și scrise cu talent, cù cultură și cu un 
simț al răspunderii scrisului pe care tinerele generații încep să-l piardă 
cu desăvirșire. 


R. 


130 Viața Rominească 


EMIL CIORAN : Schimbarea la față o Romiaiei. 


O carte curioasă și plină de promisiuni. Ne desparte de d. E. 
Cioran varii diferențe de structură şi de convingere, Mai întii, D-sa e 
ceace se chiamă un om de dreapta. Cu toate că în ultimele ipostaze 
ale vieţii politice de pretutindeni glasurile s'au amestecat, un om de 
dreapta se deosibește totdeauna de unul de stinga, oricare ar îi cele- 
lalte deosebiri de detaliu, prin faptul că cel dintii e sensibil numai la 
ideia de ordine şi de ierarhie pe cînd cel de al doilea mai ales la 
ideia de justiție. Omul de dreapta urmind ordinea e în genere un con- 
servator chiar cind, ca D-l Cioran, doreşte o revoluție eroică. Con- 
cepţia naționalistă nu e numai decit apanagiul dreptei. Ea devine in- 
srumentul acesteia prin diversiunea pe care o produce în mod dema- 
gogic, căutînd să apere privilegii și situații ciştigate prin necesitatea 
unităței naționale care trebue să intervină în orice cucerire. Totalita- 
rismul naționalist acceptă injustiţia şi se clădeşte pe ea, fiindcă admite 
implicitldrepturi cîştigate și situaţii de „statu quo“, Intreținind mereu 
o stare de panică națională, agitind spectre şi pericole ce amenință 
integritatea națiunei, dreapta face apel la renunțarea îndreptării ne. 
dreptăților şi cere mereu aminarea revendicărilor lor, în fața unui pe- 
ricol presupus mai mare, și mai urgent, în fața unui inamic exagerat 
ca gravitate, dacă nu chiar pur și simplu fictiv. Stinga, din contră 
crede că niciun echilibru social nu se poate funda altfel decit pe drep- 
tate. Dreapta va trebui astfel să facă mereu o politică de expedient, 
de fascinaţie, de ipnoză socială, prin fast şi propagandă. Stinga va 
lucra, din contră, mai organic, mai lent, mai modest pentru perma- 
nență, Nedreptăţile pe care le denunţă stinga sunt de ordin material, 
în legătură cu prejudicierea cetățenilor. Evident, dreapta va trebui să 
nege cu dispreț aspectul trivial al repartiției economice şi să ţie un 
ton înalt idealist, mizind pe suflet și „spiritualitate“ şi eliminind „a 
priori“ vulgaritățile stomacului. 

In ce ne priveşte suntem sensibili pînă la indignare şi revoltă la 
orice nedreptate. Deci suntem oameni de stinga, adică la polul opus 
D-lui Cioran. In afară de aceste convingeri sociale, ne desparte de 
D-l Cioran o diferenţă de structură. D-sa e, ca să zicem așa, un tem- 
perament dionisiac. Fiinţa sa e cotropită mereu de furtună, de devas- 
tări, de sbuciumuri. E frămiîntat şi chinuit adesea în chip penibil, fără 
speranţă de Înseninare şi calm. Se poate ca d. E. Cioran, în viața 
practică să fie un om cumpănit și echilibrat. In scrisul său însă ceace 
iese pe primul plan e temperamentul, care este sau vrea să fie excesiv. 
Şi totuși lucrarea de faţă constitue un mare progres față de încercările 
anterioare. „Schimbarea la fațăa Rominici“ nu mai prezintă acel sbu- 
cium turbure, nelămurit dureros din „Pe culmile desperării“. Această 
primă incercare era un fel de spovedanie endocrinologică. Ea ținea 
mai mult de fiziologie. De atunci echilibrul organic a adus o serie de 
„refulări“, de inhibiţii ale impulsivităţii biologice, încit lucrarea de 
faţă a ajuns să aibă şi o semnificație psihică. Sunt din oamenii care 
cred că atit arta, cit şi valoarea intelectuală și estetică a unei opere 


. 


Recenzii 131 


consistă în comprimarea, în inăbușirea temperamentului, înăbușire 
care singură poate da naştere la sublimări interesante. Temperamentul 
e material brut. El trebue prelucrat. In nici un caz nu trebue prezentat 
în forma sa nativă, 

lată. aşa dar, atitea deosebiri care ar trebui să ne îndepărteze de 
d. Cioran. Trebue totuși să recunoaștem talentul său plin de făgă- 
dueli, Mai echilibrat, mai insemnat, mai ferit de influența umoril r 
organice, D-l Cioran ne va putea da reale contribuții de filozofie su- 
biectivă şi literară în genul Kirkegaard, Amiel ori Nietsche. Intuițiile 
sale sunt adinci ori ingenioase. Expresia lor aproape totdeauna fericită. 
Cit despre „ideile“ din „Schimbarea la faţă“ ne rezervăm a vorbi cu 
o altă ocazi. 

R. 


AL. ANTEMIREANU: Din vremea lai Căpitan Costache. Roman istoric, 
Ediţie îngrijită şi prezentată de Apriliana Medianu, 


Romanul istoric rominesc îşi culege deobicei subiectele din trecutul 
nostru îndepărtat și semi-legendar, Dimpotrivă, trecutul apropiat ispi- 
teşte îndeobște prea puțin pe romancierii noştri care Îşi caută subiec- 
tele în istoria națională, Cind e vorba de timpuri mai aproape de noi, 
documentarea este fără îndoială mai bogată dar și obligația adevărului 
istoric este şi ea mai mare. Dar tocmai din această pricină, epocile 
mai apropiate de noi oferă prilej de evocări mai realiste şi mai 
veridice. 

La noi este o tradiţie a romanului istoric realist, Ea are în Filimon 
pe reprezentantul ei cel mai ilustru. Romanul lui Al, Antemireanu se 
aşează şi el în aceeași tradiţie. 

„Din vremea lui Căpitan Costache“ se petrece in 1848, O roman- 
tică poveste de dragoste se împletește cu firul realist al iîntimplärilor 
şi faptelor autentice. Intriga romanului este de fapt un pretext pentru 
înfăţişarea cit mai exactă a epocii. Bucureștii acelor vremuri sint zu- 
grăviţi cu multă putere de evocare, fără zadarnică poezie a trecutului. 
Alături de eroii inventați apar personagii istorice ca Domnitorul 
Gheorghe Bibescu şi Eliade Rădulescu precum şi acel Căpitan Cos- 
tache, autentic și el deși netrecut in istorie, fioroasă intruchipare a 
poliţiei de pe vremuri, 

Romanul lui Antemireanu este inainte de toate o cercetare a revo- 
luţiei din 1848. Fără îndoială, atitudinea romancierului nu este întot- 
deauna prea obiectivă şi adeseori, din modul cum sînt înfățișate eveni“ 
mentele, uncori chiar din comentariile autorului, se poate vedea ten- 
dința critică a acestuia față de mișcarea patruzecioptistă. 

Indiferent, însă, de ideile politice ale scriitorului, cartea aceasta, 
prin belșugul ei de scene pitorești și de evocări realiste, interesează 
şi place ca un album de stampe vechi. Mireazma trecutului se păs- 
trează puternică în aceste pagini. 

Din amănunțita introducere a d-nei Apriliana Medianu aflăm că 
Antemireanu a scris romanul acesta în 1898 cind avea numai douăzeci 


gs 


132 Viața Rominească 
şi unu de ani. După moartea lui timpurie în 1910, 0 uitare grea şi 
totală a acoperit activitatea lui foarte întinsă de ziarist, de poet și de 
eseist. Din opera lui, cel puţin acest „Căpitan Costache“ (publicat în 
foiletonul „epocii“ din 1898 şi needitat pînă acum în volum) merita 
să rămînă ca un exemplar de valoare al romanului istoric rominesc 


P. 


E. BUCUȚA: Duiliu Zamfirescu şi Titu Malorescu În scrisori — Ed. Fund, 
Regale, 1936, 


Din această corespondenţă portretul lui Titu Maiorescu rămine 
intact, Există personalități statice date dintr'un început, Fixate oarecum 
chiar de la origină în eternitate. Dinţii vremii nu pot roade nimic din 
ele. Aşa a fost marele critic. In schimb figura lui Duiliu Zamfirescu 
ni se revelează aşa cum nu o puteam bănui. Diplomatul şi scriitorul 
distins apare de o cultură ostentativă, apare Îngimiat, fat şi fad, la- 
borios; cum se zice în franțuzeşte: se „gobează“. Occidentul îl „epa- 
tează“ ca pe un adevărat oriental. Manierele sant, în distincţia lor, de 
o spontaneitate jdubioasă. In total o nobleţe învățată cu multă bună- 
voinţă în prima generație şi un talent artificial făcut din permanente 
sforțări, fără sinceritate şi fără autenticitate. 

Lumea descrisă, mediul rominesc și european sunt odihnitoare şi 
amuzante ca tot ce făcea parte din acel „bon vieux temps“ patriarhal 


confortabil și fericit, care s'a prăbușit în 1914. 
. R. 


1937, — ANUL XXIX Nr. 11 — NOEMVRIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ ȘI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 


M. Sadoveanu Bros (p. 3) 

T. Arghezi Ploaie. — Poarta coraită (în |. germană de J. |. Waisgiss) (p. 17] 
M. Florian Destin și creație (p. 19) 

Lucia Mantu Note de toamnă (p. 35) 

D. Corbea Pedeapsa” (p. 41) 

E. Torgayev Thomas G. Masaryk [p. 42) 

lon C. lon 1821 (p. 50) 

G. Călinescu Fişe literare (p. 63) 

|. lordon Cronica literară [Limba lui Creangă, p. 

Al. Graur Cronica linguistică (Acordul după înțeles, p. 79) 
C. Vişosienu 


Cronica externă (A XVi-a cp a Ligii Natiunilor. — Campania 
Proședintelui Roosevelt, p. 86 ] 

Cronica științifică (Batrinețea și moartea, p. 90) 

Cronica plastică (Expoziţia Poloneză, p. 97) 

Cronica pedagogică (Părerile d-lui C, Kirițescu asupra educației 
dirijate, p. 101) 

Cronica teatrală [inflație teatrală — Lipia de ame — Dialec- 
tica succesului — Cum se joacă Caragiale — Comic și carica- 
tură — „Studie”-ul Teatrului Naţional — „Poveste de iară” — 
„George și Margareta”, p, 110) 

Cronica cimomatografică [Cele două filme Guitry, p. 113) 


Dr. N. Vasilescu 
G. Oprescu 
H. Sanielevici 


Dem. Theodorescu 


MISCELLANEA : {p.115}; lorga și Maiorescu. — Din antologia scrisului tominesc. — Din 
istoria delictului de calomnie. — Cel mai frumos amor al democrației. 


RECENZII: (p. 123) lon Pillat: Dia poeria germană. Litarania, Cernăuţi, — 6. 

Pictura rominească În secolul al XX-lea. Fundația pentru literatură și artă „Regele iri 
1937. — leon Pillat: Țărm pierdut, versuri. — Theodorian Carada: Efemoridale. peace şi 
amintiri, 1908-1928. — lorgu lordon : Gramatica limbii romine. Cartea Rominnaică, 1937. — G. 
|. Brătianu : O enigmă și un miracol istoric al poporului ramin [in limba franceză, Bucureşti, 
1937). — lon Matasă : Democrație și dictatură, 1937. 


INNER IO PE 2 IESI IRC POD. 7 REZ PETE TE DR 23 rea 
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: STR. AL. LAHOVARI Nr. 16 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


DIRECTORI: M. RALEA ȘI C. VIŞOIANU O 


ANUL XXIX 
NOEMBRIE 1937 


BROZ 


Umblind la păstrăvi în Valea Frumoasei, am învățat 
multe năravuri şi rînduieli ale peştilor. In legătură cu păs- 
trăvii şi lipanii, am cunoscut cite ceva despre gîngăniile care 
zboară la fața apei — ele fiind făcute nu numai ca să împo- 
dobească de colori schimbătoare lumina zilei şi umbra cetinei, 
ci ca să hrănească pe păstrăvi şi lipani. Urmărind fluturii, 
am dat de larve, şi căutind larvele am ajuns să văd că co- 
lorile lor sunt gemene cu ale florilor; iar florile şi ele nu 
sunt atit pentru ochiul nostru cît pentru unele sălbătăciuni 
ale singurătăţii. Deci în legătură cu florile am pus căprioa- 
rele. lar dela căprioare şi cerbi am trecut la om care, în de- 
finitiv, a ajuns sus în urma lupului şi ursului, cel din urmă, 
izbutind să se menţie în primul plan, deşi, la dreptul vor- 
bind, nu-i nici o nevoie de el aici. Am aflat dela oamenii 
trecători istorisiri despre cele mai statornice decit ei. Din 
cînd în cînd a trebuit să mă supun şi să accept şi alte isto- 
risiri decit despre urşi, cerbi şi căprioare; istorisiri despre 
oameni. Aşa am aflat o întîmplare a lui Broz. 

Broz era urmaş al unui pribeag carintian, poposit între 
aceste păduri şi rămas în valea asta. Pe bătrinul cel vechiu 
se zice că l-ar fi chemat Loiz, După o viață destul de lungă 
şi de grea, cînd i-a venit vremea să închidă ochii, a poftit 
să cinstească o cupă de vin şi a închinat-o cătră apa Fru- 
moasei. „Aicia mi-a fost drag să mor“, a cuvintat el — şi s'a 
uitat întunecos la toate cite se prevedeau, dulci şi blinde, 
într'o zi strălucită de vară. Avea nişte ochi fioroşi, streşiniți 
de sprincene groase, acel Loiz bătrinul, cît lelei Victoria, 
munteancă de baştină şi soția lui dreaptă, îi fusese frică toată 
viața de acei ochi. Feciorul carintianului şi al Victoriei şu- 
găgeanca s'a nimerit să fie un bărbat bălan şi luminat la în- 
fățişare ca maică-sa; toată viața lui, părea c'a rîs şi s'a bucu- 
rat cu apele şi cu pădurile. Dar cel mai mare fecior al lui 


4 Viața Rominească 


Ile — cu numele Ambrozie — adică Broz — a prins a se uita 
la toate ca dintr'o adincime şi dintr'un întuneric, întocmai 
ca şi unchieşul lui carintianul. 

Părea că într'una îi ninge şi-i plouă. Parcă nu-i erau 
boii acasă, deşi nu era plugar. Ori neguțător închipuindu-ne 
că ar fi fiind, parcă i s'ar fi înecat corăbiile în Marea Neagră 
— adică la capătul lumii, unde el nu fusese niciodată. Amară 
îi era apa dela izvorul din stincă, şi smeura din tăietură acră. 
Ursul pe care-l descoperise întiia oară, ca paznic, spre mun- 
tele Pătru, fusese cea mai bătrină şi mai crincenă dintre 
fiare. Avea nărav acest Broz să pindească şi să identifice 
numai un cerb cu optsprezece crengi, al cărui glas pare 
tunet în nopțile de sfirşit de Septemvrie, cînd boncăluiesc 
taurii muntelui. Ştia să prindă şi păstrăvi. Care erau mai 
mari şi mai negri păstrăvi pe aceia îi prindea. Altfel era 
bărbat frumos, nalt şi trufaş, cu două mustăți negre, tufoase 
şi rotunjite şi cu sprincenele dese. Din mustăți rar îi stecleau 
dinții puternici; de subt tufele spriîncenelor se deşteptau 
numai cînd şi cînd ochii castanii. 

Işi durase casă lingă Prigoana, şi'n casă avea de toate, 
căci, fiind un meşter de căpcăni şi teascuri şi priceput la 
aşezarea stirvurilor otrăvite, scotea în fiece primăvară des- 
tule piei de vulpe, jder şi lup, pe care le neguța cu price- 
pere în tirg la Sebeş, 

Numai un lucru nu-l nemerise bun între podoabele casei 
lui — nevastă după vrednicia pe care o avea el. 

Șugag e locul unde oamenii noştri găsesc muieri după 
plac. Nici nu se află pe lume alt loc unde să se găsească 
atîtea femei frumoase ca la Șugag. Care de care mai 
frumoase. Cum iese fata la lume şi ride, vin muntenii din 
cotloanele cele de sus ca să se uite la dinsa. Aşa că alesese 
şi Broz una. Dar Nastasia lui se nemerise a fi ca o floare 
trecătoare. Inflorise într'o dimineață şi se ofilise prea curind. 

„Intr'al doilea an al căsnicii lor, Nastasia s'a îmbolnăvit de 
piept şi a mers tot în scădere. Aşa încit ochii casei de lingă 
Prigoana s'au întunecat ca şi ai lui Broz, 

După ce Nastasia s'a dus unde ne ducem toți, cu pâs- 
trăvii, căprioarele şi bisacănul din curături, Broz a lăsat că- 
suța pustie şi şi-a alcătuit o colibă în cea mai depărtată ripă, 
ca să-l uite toţi şi să nu se mai ştie nimica de dinsul. 


Broz 5 


Stăpinii lui l-au căutat ca pe o sălbătăciune şi, găsindu-l, 
i-au spus mai multe vorbe de mingiiere, pe care paznicul pă- 
rea că nu le aude. Lîngă acele vorbe de mingiiere, prietinii 
mei au adaos un cățelandru vinător, castaniu şi fumuriu la 
blăniță, liniştit şi înțelept. Cum l-a văzut Broz, i-a zimbit 
puțin, numai din partea dreaptă a obrazului, Şi luînd sub 
mina sa, în singurătate, pe acel căţel vînător, l-a deprins fe- 
lurite lucruri de mirare, aşa fel că, ieşind cu el după o vreme 
la lume, stăteau stăpinii şi se uitau cu plăcere atit la Broz 
care se întorsese la viața oamenilor, cît şi la Aiax, care de- 
venise cel mai prima urmăritor al cerbilor şi țapilor răniți. 

Chiar în aceiaşi zi a ieşirii la lume, suind prietinul meu 
Ieronim pină la un pătul în coasta Prigoanei, avind cu sine 
pe Broz şi pe Aiax, a tras cu carabina într'un țap tare — 
şi, cercetind locul, a aflat urmă de singe, 

— Ce facem, Broz? a intrebat prietinul Ieronim. 


Broz a clătinat din cap. 
— Facem bine. 


A fluerat uşurel şi Aiax a venit la piciorul lui. 

— Pune nasul... i-a poruncit Broz lui Aiax, 

Aiax a pus nasul. A ridicat apoi capul şi a tras vînt în 
nări. A atins după aceia iarăşi de două ori, scurt, urma ţapului. 

— Este? l-a întrebat Broz. 

— Este, mă rog, a răspuns Aiax. „Este, mă rog“, era un 
răspuns pe care cățelandrul obişnuia să-l deie cu coada. Iar 
Broz a trecut stăpinului său răspunsul, cu glas: 

— Este, mă rog. 

S'au dus pe urma ţapului. — Aiax înainte şi Broz după 
Aiax. lar după Broz şi Aiax venea prictinul Ieronim. Au 
suit la deal un timp; pe urmă au coborit într'un pirău. Urmă 
de singe nu mai era; dar cățelandrul se ducea liniştit şi 
întins după semnele lui, care sînt o taină necunoscută nouă. 
A coborit în pirău şi a trecut dincolo; a făcut un ocol şi a 
revenit la pirău. A intrat în apă străbătind o desime, După 
ce a ieşit din desimea de rugi ghimpoşi, s'a oprit, aşteptind 
pe oameni. Vremea era înăbuşitoare şi zările pădurii se în- 
tunecau de nouri. Au scăpărat fulgere şi a detunat tunet. A 
trecut o ploaie repede cu vifor răsucind tufişurile şi aple- 
cînd adinc brazii tineri, Prieținul Ieronim, Broz şi cînele 


b Viața Rominească 


au stat sub cetini, aşteptind să curgă la vale puhoiul neaş- 
„teptat, amestecat cu bolovani. 

A trecut puhoiul. S'a făcut linişte. A lucit iar lumină 
sub poala pădurii. 

— Acuma să ne întoarcem, a zis prietinul Ieronim. 

— Ba, a răspuns Broz. 

Prietenul Ieronim a priceput că mai aveau de mers 
„O țiră” 

Aiax a trecut peste risipiturile pirăului şi iar a prins a 
umbla în lungul costişei, S'a dus aşa vreme îndelungă; parcă 
umbla fără rost. Insă el era tras de o aţă nevăzută; pînă ce 
a răzbit într'o poieniță. Acolo s'a oprit ş'a dat glas o singură 
dată: Ham! Țapul cel tare era acolo; nu mai avea putere. 
Se întinsese pe o lespede, cu capul spre deal. Girla ploii 
îl spălase de singe. 

De atunci Aiax a început a se bucura de mare cinste 
la vinătorii din Branişte. Iar Broz şi-a venit în fire, deschi- 
zind iarăşi ochii spre lumină. 

Lumina aceea era mai ales în jos, în partea unde merge 
lărgindu-se valea Frumoasti. Insusi Aiax trăgea într'acolo, 
înțelegînd ce pofteşte stăpinul său. 

Intr'o sfintă zi cu soare, Broz a pus pe el straie nouă 
şi şi-a încălțat bocancii cei mari cu clonțuri de oțel. L-a în- 
trebat pe Aiax dacă cunoaşte drumul. 

— Il cunosc, i-a răspuns cățelandrul. 

— Insă tu n'ai fost niciodată acolo. 

Aiax n'a catadixit să răspundă la atit de multe cuvinte; 
Broz nu obişnuia decit prea rar să lege la un loc şapte vorbe. 
Afară de asta, un cine vinător ca el n'are nevoie, ca oamenii, 
să se ducă să cunoască locul şi fiara anume; el cunoaşte 
toate ale lumii în alt chip cu mult mai sigur. 

A pornit el, deci, înainte. Cind a ajuns la gura Prigoanei, 
n'a ocolit la deal, ci a tras cătră vale. Broz a mormăit cu 
mulțămire. Dincolo de arcul de spumă al Prigoanei, la o bă- 
taie de puşcă pe vale, se afla o colibă de lucrători. Dinaintea 
colibei ardea foc de brad; mirosea toată împrejurimea a rã- 
şină. Lucrătorii erau la lucrul lor, la mâînatul buştenilor pe 
unda rîului; numai caimanul se afla acasă şi pregătea prinzul. 

Ciînele s'a oprit lingă foc. Caimanul a ieşit din colibă. 

— Doamne-ajută|! a zis Broz. 


— Mulțam, a răspuns caimanul. 

— Găteşti mincare soților? a întrebat paznicul, 

— Gătesc, a răspuns caimanul. Asta e rinduiala caima- 
nului, Doarme un somn. Bea o gură de răchie, Aprinde focul 
şi se gîndeşte la cite în lume. Eu, decînd am venit dela 
Marmoroş în valea asta, o duc ca în rai. Am doi feciori; 
n'am să-i fac nici deputaţi, nici miniştri; cu zic să-i fac tot 
caimani, că altă breaslă mai bună nu-i. Ori cite-ar spune unii 
şi alții, nu se află breaslă mai bună decit breasla lenei. 

— le! a răspuns Broz, pe ginduri. 

Caimanul a ris: 

— Dar ce-am spus cu ai ascultat? 

— ŢI! 

— Vrasăzică, te duci la vale? 

— M-iîhi! 

— Ai treabă la Bistra? 

= Nu, 

— Atunci te cobori tocmai la Șugag. 

— Aşa-i. 

Caimanul şi-a pregătit pipa şi a scuipat în foc. 

— Ai tu dreptate. Am uitat cu, pentrucă au crescut 
dealurile. Breasla tinereții e mai bună decit a unui caiman 
bătrin. Du-te şi petrece cit ți-i vremea. Numai vezi să n'aibă 
semnul diavolului. 

— Cinc? 

— Fata aceia. 

— Care fată? 

— Fata aceia pe care ai s'o găseşti devale, la Șugag. 

Broz a zimbit din partea dreaptă a obrazului şi a cinstit 
cu o țigară pe maramureşan. 

— Rămii cu bine, Costea-baci, 

A coborit la vale, Cînele l-a dus întins într'acel sălaş de 
oameni, unde sînt case una lingă alta, unde se adună cinci 
şi chiar şase oameni la un loc, şi unde, stind cit ai fuma o 
ţigară la podul de peste Frumoasa, te socoteşti ca un stăpin 
şi ca un vameş, vămuind din ochi fetele. 

Sunt vreo două-trei urite; acelea păşesc repede şi le place 
să meargă la un loc, vorbind. O parcă le răspunde dintr'o 
salcie căprească. Cea frumoasă vine singură. Umblă cam alene 
şi se mlădie din mijloc. Care să fie semnul diavolului? ca 


8 Viața Rominească 


să-l ştie el citi. Cum îl citeşte, cum înțelege că trebuie să se 
ferească. Frumuseța însă nu poate fi semn blestemat. Nici 
ochii care, ageri şi neliniştiți, s'au pus asupra lui. 

Broz îşi simte inima zvicnind. Inima aceea o socotea 
îmbătrînită şi pustie. Cum îşi simte inima întinerind, află că 
soare ca în acea zi de vară n'a mai fost niciodinioară pe 
lume, aşa de auriu şi aşa de dulce. Deodată a cîntat un cuc 
în dreapta lui şi fata a rîs. 

Văzindu-l că tace, a grăit ea: 

— Mi-a cintat în stinga. 

Broz a urmat să tacă, cercetind-o stăruitor cu ochii lui 
umbriți. Aiax s'a dus la dinsa. Ea a arătat îndată cățelului 
unde se duce şi i-a spus şi cum o chiamă şi a mai adăogat 
că se sfieşte de oamenii care privesc într'asemenea chip ne- 
prietinos. 

Paznicul a îndrăznit să păşească înainte; ea s'a alintat: 

— Poate nu-ți place numele meu? 

— Imi place a răspuns Broz. Şi a rostit numele ei întiia 
oară: Turia, umplindu-se în toată ființa de un fior de dul- 
ceață. Ea a scos din straiță un măr şi i l-a întins. 

Cu mult mai tirziu s'a gîndit Broz că acel măr, rumen 
pe o parte caşi obrazul ei, ar fi putut să fie semnul de care 
pomenise Costea-baci, după pilda strămoşului nostru Adam, 
care a pătimit dela soția sa Eva dintr'o pricină asemănătoare, 

Bun şi dulce măr. 

Cind s'a întors a doua oară la Șugag şi s'a abătut într'o 
margine ferită de dumbravă, i-a auzit şi glasul cîntind. A 
stat cu gura căscată ascultind, ca să intre acel cîntec în toate 
simțurile lui. S'a răzimat de un brad, socotind că nu mai are 
putere să treacă înainte. Totuşi a trecut. A păşit un pirău, 
pe o punte îngustă. Dincolo, în poiană, erau unsprezece oi 
plăvăi. Şi Turia se ascunsese, aşa ca s'o vadă el şi s'o gä- 
sească., 

Toate acestea au fost şi s'au petrecut într'o vară. Cum 
cinta fata aceia dela Șugag? 


Bădişor dela Bihor, 
Te-am iubit, eram să mor. 


Foarte frumos cîntec a fost ş'acesta. Ș'au fost frumoase 
vorbele care s'au spus. Le-a spus mai mult ea. Căci el nici 


Broz Li 


acuma nu era prea vorbareț, I 
înfățişat şi la părinții ei, ca să-llă 
podar cam slăbănog, cu numele I „ Insă Ana, mama Turiei, 
era o muiere cum sunt puține lumea asta: vrednică şi 
aprigă. Avea o aruncătură de oc Shtocmai ca a Turiei. 

După Sintilie au prins a t i domni la Branişte şi 
Broz a avut treabă cu cățelandr u Aiax. In Septemvrie 
au fost ploi rele; apoi, cînd s'a lufiinat iar vremea, a început 
în munte boncăluitul cerbilor şi domnii s'au suit la pătuluri 
şi la colibe, 

Pădurea de brad era mai frumoasă decit oricind în 
toamna accea. In casa cea singură a lui Broz se afla o măsuţă 
cioplită şi încheiată de mîna lui. Pe măsuță, aruncată o hor- 
botă. Deasupra, într'un pahar de sticlă verzie, o floare roşie, 
care înfloreşte pină tirziu în tăieturi. Floarea acela se duce 
s'o caute Broz în fiecare dimineaţă, în plantațiile nouă de 
brad. O aducea şi o aşeza în pahar schimbind pe cea veche. 
leşind apoi la datoria lui, sta cu mintea ațintită la vremea 
cind — după legămintul jurat — avea să urce sus la el fata 
dela Șugag. Avea să urce cu zestrea şi cu cununia, să-i îm- 
blinzească singurătatea. 

Cite odată se trezea răzind şi-l intreba şi pe Aiax ce 
părere are. Aiax avea o părere foarte bună. 

Mai fusese vorba ca să se repeadă Turia pînă sus, în 
vremea asta cât Broz era invăluit de treburile lui de paz- 
nic. Fusese vorba să vie măcar de două ori. El ar fi fost 
tare mulțămit s'o vadă venind măcar odată: pentru asta stă- 
teau florile aşezate în pahar de mina lui în fiecare dimi- 
neaţă. 

Ea însă întirzia. Broz îi trimisese vorbă stăruitoare. Cos- 
tea-baci, caimanul, om înțelept, tălmăcise cit se poate de 
bine chemarea lui Broz: coborindu-se într'o zi de sărbătoare 
la Șugag, găsise pe fată şi îi spusese că numaidecit să a- 
lerge la deal, ca să vadă ca singură cu ochii ei cum ard 
codrii de brad. 

— Şi ea ce a spus? 

— N'a spus nimic, fără decit a rìs. Am văzut şi semnul. 

— Care semn? 

— Semnul de care te-am vestit eu, 

Broz a oftat cu mare năduf. 


ua de Siîntilie, Broz s'a 
oască, A găsit un gos- 


10 Viața Rominească 


Semnul acela s'a dovedit a fi; iar risula dat şi mai 
mare dovadă că treburile nu merg bine. Cînd sa pregătit 
cu mare fierbințeală Broz,ca să se coboare cu Aiax la locul 
de fericire unde îi cîntase cucul în dreapta, a venit la el 
caimanul. 

— Te duci la vale, Broz? 

— Mă duc. 

— La Șugag? 

— La. 

—— Apoi nu te mai duce. 

Lui Broz i-au scăpărat ochii; s'a uitat în jur, să vadă 
dacă n'a crăpat pămîntul, ca să-l repeadă cu un picior pe 
caiman în acea prăpastie, cătră focul tartorului. Prăpastia 
nu s'a deschis; caimanul duhănea cu înțelepciune din pipă. 

— S'a întîmplat ceva? 

— Timplat. 

Broz s'a făcut negru ca pămintul, A început să gîfie. 

— A murit? 

— Da n'a mai murit, a rinjit caimanul. 

— Cum? 

— Tune dracu'n coşul ci: n'a murit; s'a dus. 

Broz a rămas fără glas. S'a lepădat pe scaun, — ne- 
trebnic şi ticălos. Apoi a răsărit din uimire. 

— Nu se poate! 

— Ba se poate! s'a îndirjit Costea-baci. 

— Îţi spun eu că nu se poate, răcnea Broz. A făcut 
jurămînt, 

Caimanul a scuipat cătră uşă: 

— Aista-i jurămiîntul lor! mE 

Intii bătrînul a crezut că mare să mai scape cu viață 
din casa lui Broz. Aşa ridea Broz şi aşa nebunise, dărămind 
scaunele, dărămind patul, dărămind masa, izbind paharul cu 
floarea roşie într'un părete. N'a nebunit, însă, şi maramure- 
sanului i-a venit răsufletul la loc. Broz a cules floarea de 
jos ş'a ținut-o în mina stingă, fără s'o vadă. S'a lepădat iar 
pe scaun, pînă ce i-a contenit gifiitul. Pe urmă, încet-încet, 
va a Pe uşa deschisă a intrat înserarea posomorită de 
ğ — Dă glaja de pe poliţă, a cerut intr'un tirziu Broz; 
şi toarnă rachiu. 


Broz ii 


După ce au băut al treilea rînd, paznicul a indemnat pe 
caiman să spue cum sa intimplat acel cutremur şi acel 
sfîrşit de lume. 

Nu fusese nici cutremur, nici sfirşit de lume, La Şu- 
gag oamenii se veselesc şi fac nunți. 

A venit dela noi, dela Maramureş, un văduvoiu, decăt 
care nu este altul mai bogat pe lumea asta. Are oi o mie, 
şi vaci douăzeci, şi cai patru, şi slugi opt, şi bani la bancă 
nouăzecişicinci de mii. Muierea i-a murit acu trei ani. Şi 
acel văduvoiu fiind acuma cărunt şi vrînd să se bucure de 
drojdia care a mai rămas în el, a venit să caute la Șugag o 
nevastă nu după virsta, cît după starea lui. A căutat, a răs- 
colit Şugagul şi a găsit. Il chiamă Neculai Pintea. 

— Neculai Pintea? 

— Da. 

— Ş'a găsit-o pe Turia? 

—— Intocmai. 

— Şi pe urmă? 

— Pe urmă a nuntit tot satul, 

Broz a ris amar. 

— Fără să le pese de mine? 

— Fără să le pese de tine. Şi după ce au nuntit, au suit 
pe mireasă în căruța mirelui şi Neculai Pintea mirele a dus-o 
la Marmoroş. Din ce avea ea zestre, nu i-au trebuit lui Ne- 
culai Pintea decit straiele ei şi cele unsprezece oi plăvăi, 

— Ş'a dus-o? 

— A dus-o. Gata. 

— La Marmoroş? 

— Da: la muma dracului, la Marmoroş. 

— In ce loc? 

— La casa lui. 

— In ce sat? 

— Numele satului nu-l ştiu; dar îl putem afla. Zice că 
ar fi întrun munte, 

— Departe e acel ținut? 

Departe. Umbli pînă acolo o săptămină. Te duci o vreme 
cu țugu. Pe urmă umbli pe jos. Se duce acolo cine are treabă. 
Dacă n'are treabă, n'are ce căuta, că doar nu-i nebun, 

Broz l-a lăsat pe Costea-baciu să grăiască singur şi el 
a prins a se gindi. Aşa i se părea lui, că se gindeşte, dar 


12 Viața Rominaască 


numai ginduri nu erau toate cite se încilceau în el; erau mai 
degrabă şerpi veninoşi. Din cînd în cind gemea şi-şi mai 
turna o cupă de băutură. Maramureşanul împingea şi el pa- 
harul, ca să-si primească dreptul, apoi, bînd, îl observa într'o 
parte pe Broz. 

„Dacă nu nebuneşte acest om, mare minune“, îşi făcea 
socoteală Costea-baci. 

Ca un caiman ce se afla, ar fi trebuit să fie, cel puțin 
el, mai înțelept. Căci caimanul şade degeaba la colibă şi 
mare alta de făcut decit să se uite încolo şi încoace; să 
cintărească vorbele şi faptele altora, să socotească şi iar să 
socotească. Iată, n'a ştiut să cîntărăescă şi să socotească ni- 
mic, dovedind că au dreptate şvabii să-l poreclească pre- 
cum l-au poreclit — „Keinmann", I s'a năzărit cu indărăt- 
nicie caimanului că Broz vra numaidecit să pornească la 
Marmoroş şi a început să-i numere pe degete de ce nu 
trebue să se ducă Broz la Marmoroş. 

Mai intiiu, pentru semnul care se ştie. Al doilea, pen- 
trucă n'au ce căuta oamenii mihniți la cei veseli. Al treilea, 
pentrucă aşa a fost voia Celui de Sus; al patrulea pentrucă 
nu se mai poate face nimica. 

— Cum? 

— Nu se mai poate face nimica, a intărit caimanul. 

Broz s'a răsucit pe scaun şa făcut numai: Ha-ha! 

Al cincilea, pentrucă au să se supere domnii. 

— Cum? 

— Au să se supere domnii că pleci aşa în lume. 

— Ha-ha! 

— Al şaselea, a urmat caimanul, se poate timpla o poznă. 

Pe cînd Costea-baciu arăta al şaptelea şi al optulea te- 
meiu, Broz s'a ridicat de pe scaun şi a începuta umbla prin 
chilie, zvirlind cu virful cizmei încolo şi încoace cînd un 
ciob de pahar, cind o haină. Intr'un tirziu şi-a ales cîteva 
lucruri, şi-a strîns cureaua pe el şi a poftit pe caiman să 
se ducă la colibă. Poate să ia cu el şi glaja, cu ce a mai 
rămas în ea, 

Atunci a văzut Costea-baci că vorbirea oamenilor € o 
faptă vicleană şi că mai bine ar fi fost să tacă. 

Foarte ingrijat de urmările nenorocirilor lui Broz ,moro- 
şanul s'a dus la coliba lui şi a isprăvit sticla, după care s'a 


Broz 13 


culcat pe urechea dreaptă, dormind trei ceasuri. Trezindu-se 
după trei ceasuri, s'a întors pe cealaltă parte şi a mai dor- 
mit patru. ; 

In vremea asta, Broz cobora cătră tîrgul Sebeşului, cu 
Aiax după el. Ajungind la tirgul Sebeșului, s'a înfățişat, cu 
rinduială şi cuminte, la unul din stăpinii lui, arătînd că are 
nevoie numaidecit de opt zile de concediu, ca să-şi puie în 
rinduială nişte treburi încurcate şi nişte procese. Pentru 
acele treburi încurcate şi procese cată să ajungă pînă la 
Sibiu — şi poate şi mai departe. Poate chiar şi la Braşeu. 
Intimplarea poate să-l miie şi mai departe decît Braşeu. 

Dacă domnii vor să afle care-s încurcăturile lui pentru o 
moştenire, poate să le spuie. Este o moştenire dela bunicul Loiz. 

Insă domnii m'aveau vreme să asculte istorisiri vechi. 
I-au dat lui Broz ce-i trebuia şi l-au lăsat să se ducă, Deci 
Broz, lăsind cățelul vinător în mîni bune la Sebeş, s'a pornit 
şi s'a dus cum a priceput el pînă la Blaj. Acolo a întrebat 
şi a aflat că este un tren pînă la Praid, unde încep munții 
pe care vrea el să-i vadă. 

— Te duci să vezi munții? l-a întrebat un om de ai noştri. 

— Vrai să-i măsori? Eşti inginer? 

— Numaidecit, 

A ris şi Broz şi s'a suit în tren. 

i Depărtată cale pină la Praid. Şi la tren înhămate nişte 
iepe nebune, care fug cîte o toană şi se tot opresc pe la 
stații. Şi căruțele acestea acoperite şi cu ferestre atita se 
zbat pe şine, încît zviri pe om cînd în colțul acesta, cind 
în celălalt. Eu cred că nu mai este pe lume asta, cît îi ea 
de mare, alt tren mai învrăjbit decit trenul acest din țara 
Secuilor. In alte părți, vagonu-i vagon, bunăoară la Blaj, 
care-i țară rominească; dar aici vagonu nu-i vagon, ci hudu- 
baia hurducăturilor, Pe lingă toate, nu sunt nici oameni în 
aceste hudubiăi, ca să ai cu cine schimba o vorbă, Și umbli 
şi opt ceasuri. Cind să ațipeşti, te păleşti cu timpla de o 
scîndură. Dac'ajunge la Praid, se duce pe jos, ca să se tămi- 
duiască de tren secuiesc. O ia pe sub poală de codru şi, pînă 
ce or sta anii, a nemeri el în acel munte la Marmoroş şi la 
acea aşezare unde s'a oprit muierea aceia, care acuma cîntă altora. 
Acea aşezare se chiamă Macavei, după porecla văduvoiului, 


14 Viața Rominească 


Când a căzut din trenul secuiesc la Praid, a dat laudă 
Domnului-Dumnezeu. Uitindu-se el supărat încolo şi în- 
coace, a aflat pe nişte gospodari cu care a intrat în vorbă. 
Pe unul îl chema Fekete şi pe altul Kis. Tare de treabă 
oameni, şi creştini şi ei ca mine şi ca dumneata. Uitindu-se 
ci la străin, l-au cunoscut numai decit că are o mihnire şi 
l-au întrebat dacă nu-i bolnav, 

— Nu-s bolnav, a răspuns Broz. 

— Dacă nu eşti bolnav, vei fi avind vre-o supărare. 

— N'am nici o supărare, a adaos Broz. Mai bucuros 
decit mine nu poate fi nimeni. 

Gospodarii l-au bătut pe umăr, înțegindu-l, şi l-au luat 
între ei. Iaca şi noi ne ducem la Faierag, a lămurit Fekete; 
unde avem un nepot. Mare năcaz s'a întimplat acelui nepot. 
Ieri, suindu-se în munte, l-a muşcat de pulpa piciorului o viperă. 

— Și eu am pățit asta, a suspinat Broz. 

— Si ce ai făcut? 

— N'am făcut nimica. 

— Atunci n'a fost viperă; va fi fost altă dihanie, de 
care am cunoscut şi noi în tinerețele noastre. Aşa că noi ne 
ducem ca să doftorim pe acel nepot al nostru Ferenţ. 

— Este leac? a întrebat Broz. 

— Este, cum să nu fie? i-a întors cuvintul Fekete-baci. 

Vorbind, au ajuns în sat. Fiind vreme de sară, Broz a 
tras în gazdă la casa cu năcaz, unde zăcea Ferenț feciorul, 
cel muşcat de viperă. Doftorii cei bătrîni ai secuilor îl îm- 
presurascră. Ii făcuseră sub un şopron groapă şi-l îngropaseră 
în acea groapă, în picioare, astupîndu-l pină la git, ca să 
sugă puterea pămîntului din el veninul. Şi îi dădeau să bea 
pălincă. Tot să bea pălincă, să se înferbinte trupul şi să a- 
sude. Iar feciorul se ruga să nu-i mai dea atita spirt, că ard 
în el măruntaiele; însă doftorii ştiau mai bine decit el ce-i 
de făcut. 

A stat Broz şi a privit acea adunare. A băut şi el cu 
frații lui creştini şi a spus într'un tirziu: 

— Aşa sunt cu, cum e acest fecior. ij 

A stat el la acea casă secuiască, cinstind şi închinind 
pahare pină ce a aflat dela localnici pe unde e drumul pe 
care trebuie să-l umble şi unde-i satul pe care îl caută. După 
ce a aflat toate cite îi trebuiau, şi-a luat straița şi bățul şi s'a 


Broz 15 


închinat cătră cinstita adunare, S'a inchinat şi câtră Ferenț 
feciorul, fiindu-i milă de el. 

S'a dus. 

A umblat tot pe sub pădure şi-i plăcea să audă cum îi 
scrişnesc bocancii pe poteca muntelui. Cerul era senin şi aerul 
înghețat, Stelele păleau inaintea zorilor. 

A umblat ziua aceia toată, fără popas. A ajuns la Macavei. 
Cum a ajuns la Macavei, a văzut o casă mare şi a cunoscut 
că-i casa pe care o caută, 

Un fecioraş, slugă la viței, umbla prin preajma porții 
înturnindu-şi ciurda la culcuş, căci era vreme de înserat. 
Luminile, însă, încă nu se aprinseseră în casă, 

Broz a oprit pe fecioraş: 

— Aici şade stăpinul tău Neculai Pintea? 

— Aici, bade, a răspuns copilul, dar acum nu e acasă. 
S'a dus după oi în țară. 

— Aha! nu-i acasă? 

— Nu. Dar dacă ai vreo pricină, este doamna. Căci stă- 
pinul nostru şi-a adus soție. 

— Aga? 

— Aşa, a răspuns cu trufie copilul. 

Broz s'a bucurat şi a intrat în ogradă. Din ogradă, a 
urcat trei trepte. A văzut chilia de dindos, unde ardea foc 
în vatră şi a nimerit îndată acolo. Dumnezeu a vrut aşa. 
Turia era singură. Broz s'a simțit liniştit dintr'odată, 

A deschis uşa, 

— Bună-vremea, 

Femeia a întors fruntea. A vrut să țipe şi n'a avut pu- 
tere. A rămas cu gura căscată şi cu ochii înfricoşați, A ve- 
nit Broz al ei s'o omoare! 

- Ochii aceia i-a privit Broz. Şi gura care cîntase pentru 
el a privit-o. 

— Ascultă, Turia, a zis el, am venit să-ți spun trei vorbe 
şi pe urmă mă duc la ale mele. Să te bată Dumnezeu... 

l-a mai adăugat o vorbă pe care ne sfiim s'o scriem. Să 
te bată Dunezeu, muiere!... Să te bată Dumnezeu, dihanie. Nu. 
Nici aşa. Vorba pe care i-a spus-o cuprinde în ea sunete as- 
pre — dar mai ales pe c, pe r, şi pe v, Broz le-a scrişnit, 
rostogolindu-le ca dintr'un tunet lăuntric, 


16 Viața Rominească 


După care s'a alinat. Şi-a îndesat pălăria pe ochi, s'a 
răsucit fără să se mai uite înapoi şi a luat drumul îndărăt 
spre apa Frumoasei, trecînd întîi pe la Secui, unde a găsit 
pe Ferenţ feciorul ieşit din groapă şi tămăduit de muşcătura 
de viperă. 

Mihail Sadoveanu. 


REGEN 


Mir schlug der Regen lang nicht vor... 

Er packt mein Ohr, 

Der Nacht-schweiss, der dem Fenster begegnet. 
Durch die Höhlung der Zweige regnet, 


Ich wollte ein Gleichnis ersten, 

mich am Gemurmel, an Geräuschen üben, 
dass mir die Gitarren, gestehn 

den ungefähren Widerklang, den trüben. 


Die Nacht wird nächtiger im Grunde 

und Nacht um Nacht wie sichs begibt, 

stösst, die erboste, einen Regen aus dem Munde, 
der sandig ist und wie gesiebt. 


Gedanken im spătesten Regen entbranni, 
erbieichen zum Herzenlicht, das sich vermindert. 
Die schwărzeste Nacht hängt wie Fahnen gespannt 
am Baum, der an: Fenster die Aussicht verhindert. 


Ein Sausen nicht, das von gespitzten Sābeln hallt, 
Das Schwert nicht, das an Schilde prallt, 
Herzschläge nicht, die sich weigern, 

Der Turm nicht mit den Zeigern, 

die zu bestimmen begehren. 


Der Aushauch ists von geschlagenen Heeren. 


STIHURI DE SEARA: PLOAIE 


N'am auzit'a parcă, demult.. — O ascult. — Näduşala nopții curge 
pe geamuri. — Plouă'n golurile din ramuri. — Aş vof să găsesc o 
asemănare — Şi caul În zgomote și murmure — in viori, în nuiuri 
și chitare — Ecoul nedeslusit și turbure. — Noaptea s'a 'nlunecat 


cu alte nopți în jund, — Şi din noapte coapte, nopțile urzite — 
Cern ploaia ca nisipul mărunt — Cu nişte sile. — Gindul, ajuns în 
flacăra lui de plonie tirzie — Se face palid şi descrește ca o [ăclie— 
Fereasta e cernilă de un fag — Din care utirnă nvaplea neagră 
toată, ca un steag — Nu-i gulerul săbiilor ce se ascut — Şi-al spa- 
dei ciocânite de scut, — Nu-e bălaia inimii, nit — Turnul şi orni- 
eul ini — În care limpul colinse. — E parcă sufletul inturor oști- 
rilor Invinse. 

- 


t 


DAS TRAUERTOR 


Arme alte die ins Sterben sinkt, 

Sie wusste ihren Tod so unbedingt, 

Wie ihn zuletzt die Alten wissen, die steifen, 
die mit den Händen durch die Nebel greifen. 


Ich sah sie ihre Seele drehn 

Zu jener andern Gegend, 

Wo angereiht die Pappeln stehn, 
Die sich zusammenlegend. 


Ein Arzt sieht nach dem Fuss der sich verkleinert, 
Ein Mädchen schaut, die dicke Pflegerin. 

Es ist, wie wenn ein Fremdester versteinert 

am Tisch, wo ihm die Herze schien. 


Das Hündchen blieb ohne Alte, 

Sein Maul erreicht nicht mehr die Hand, 
diè an der Brust sich im Gebet befand 
dass man die Segnung halte. 


Und wenn sie ein reinestes Linnen bekleidet, 

den Körper, den Wehmut verwitwend durchschlāgt, 
So geht im Zeigerwerk der halbe Schlag und scheidet 
die Zeit, und ist aus der geheimen Zahl geprägt. 


Dem Hund der heut verfinstert hockt, 
fehlt seine Milch, die Nahrung; 

der Wandel, der durchs Haus geht, stockt 
und was besteht ist in Entbehrung. 


Ein Kupferding brennt auf, 
gleich den vereinzelten Gestirnen, wāhrend 
der Mond entsteht, sich wie ein Leuchtturm zehrend 
aus dem umflockten Kuppellauf. 
TUDOR ARGHEZI 
Trad, de J. |. WEISSGLAS 


CUVINTE POTRIVITE: PORTA CERNITA 


Biata băltrină a murit, — Ştia că moare negreşii, — Ca toţi bātri- 
nii ce se siml câ'nghiață — Intrind încet cu mlinile în ceaţă, — 
l-am văzul sufletul trecind, — In lumea cealaltă, — Prin plopii vi- 
nefi stringi la rind — Și laolaltă. — Un medic îngrijea piciorul sta- 
fidit, — O fată mică şi o soră grasă. — Par'că un sirăln d'ncre- 
menit — Intre fāclii pe masă. — Cățelul a rămas fără bălrină, — 
Nu-i mai ajunge botul pin'la mină, — hetrasă pentru marea rugă- 
ciune — La piepl, letăciune. — Va fi îmbrăcat în rufele curate — 
Trupul ei văduv de dnrere, — Nesimţitor la ceasul jumătate — Care 
bate după $ mistere, — Posomorit azi, clinele nu are — mare 
de mincare. — S'a intrerupt gospodăria — Şi sau închis dulapul 
şi bucătăria. — Pinlița de aramă — Luceşte ca un astra solitar — 
Şi luna şi-a făcut un far — Din turta nvăluită'n scamă. 


DESTIN ȘI CREAŢIE 


Tema acestui studiu nu e o asociere neobişnuită de cu- 
vinte, ci întruparea plastică a unei idei ce stăpineşte toată 
cultura apuscană. Enunţul, poate surprinzător la prima auzire, 
ne cere, pentru a înlesni primirea lui, să desvăluim dela în- 
ceput gindul nostru, 

Din zbuciumul spiritual al vremurilor se desprind două 
mari înțelesuri ale cuvintului destin, izvorite din chipul de 
a statornici raportul dintre destin şi creație. Potrivit celui 
dintiiu înțeles, pe care îl putem numi preformaționist, domi- 
nant dela Greci pînă chiar în zilele noastre, destinul şi creația 
sunt antagoniste, pentru simplul motiv că destinul este ver- 
dictul irevocabil rostit din eternitate şi ca atare el înlătură 
orice noutate, Timpul nu face decit să întărească sentința 
prefigurată în tainele Inceputului. 

Potrivit celui de al doilea înțeles, epigenetic, destinul 
absoarbe noutatea sau creația şi astfel devine mai prietenos 
omului, fără a pierde întru totul coloritul tradițional sumbru 
şi masca tragică. Dar mai presus de orice, în cadrul desti- 
nului epigenetic, timpul devine o realitate, e purtător de 
surprize şi deci explică dece unele evenimente se petrec 
numai „cind bate ceasul“ sau cind „se împlineşte vremea", 
Destinul se identifică cu însuş timpul, întrucît acesta are 
un „sens unic“, o direcție ireversibilă. Destinul e vremea, al 
cărei curs nici nu poate fi oprit, nici nu poate fi intors la 
obirşie. Aşa dar timpul e noutate, e creație —altminteri 
clipele sale nu s'ar deosebi — şi totus desfăşurarea lui are o 
necesitate lăuntrică, o directivă implacabilă, un destin. Dim- 
potrivă destinul preformaționist e netemporal sau, cel puțin, 
e indiferent față de timp. Să luminăm definițiile de mai sus 
prin două exemple, unul privitor la colectivitate, celălalt la ins. 

A. „Unirea tuturor Romînilor“. Destinul preformaționist 
lămureşte faptul aşa: a fost dictat dintru început. Intimpi- 
narea elementară sună: dece hotărîrea veşniciei s'a înfăptuit 
în 1918? Fiindcă timpul, care se maturează în fiece clipă cu 
date noui, are o anumită direcție neintenționată dar inevita- 
bilă — e timpul istoric al neamului romînesc. 

B. Intr'o catastrofă de automobil una din cele două per- 
soane vecine moare, cealaltă scapă. Destinul preformaționist 


ia 


20 Viața Rominească 


lamă brutal şi monoton: „aşa a fost scris", exclamație cu 
total ann pi APA pentru conştiinţa de azi. Destinul epi- 
genetic dă alt tilc: viața fiecăruia posedă o cadență proprie, 
care face ca această persoană să sosească mai tirziu decît 
cealaltă şi să ocupe un anumit loc, „ca - 

Din considerațiile de mai sus nu ne putem märgini la sim- 
pla aiternalivă: destinul sau e o putere superioară voinței, sau 
din contra poate fi plăsmuit de voința noastră clarvăzătoare. 
Cum se va vedea, datele problemei sunt mult mai complicate. In 
discuție e pentru noi' dacă destinul înlătură orice noutate 
sau creație, sub pretextul că e un verdict al veşniciei, sau 
dacă permite noutatea, şi atunci nu mai e ceva pre-determinat, 
în adevăratul înțeles al cuvintului. Am pus problema; să 
urmărim deslegarea ei. 

Viziunea elenă a lumii are ca punct de plecare recu- 
noaşterea, mai mult fără vot, a creației, a apariției neconte- 
nite de noutăţi, iar ca țintă neclintită negarea creației şi în- 
locuirea ei prin ceva permanent, indestructibil şi absolut ne- 
cesar, care e de preferință Destinul. Creaţia e cuprinsă în 
constatarea chinuitoare şi astenică de cele mai multe ori, 
exaltantă şi tonică rareori, că realitatea sensibilă e devenire, 
prefacere necurmată, metamorfoză caleidoscopică, aşa dar, 
apariție şi nimicire ambele creaţii, una pozitivă cealaltă 

va. 
sq tate RER primitivă a Elenului e caracterul de cadu- 
citate, de nestatornicie, de sfărimare a tuturor făpturilor şi 
lucrurilor. Convingerea aceasta găseşte exprimare în poezia 
lirică, în tragedie, în mistere ca şi în filosofie. Ea dă cle- 
nismului o notă pesimistă, care covirseste cu mult pe cea 
optimistă şi senină, pusă în lumină de interpretarea tradi- 
ională a clasicismului. 
ont steta clasic nu e senin, ci profund tulburat. Motivul de 
căpetenie al melancoliei era priveliştea dispariţiei în nimic, ca și 
a apariției din nimic, pe scurt, era priveliştea creației. De aceca 
cultura greacă rezistă ideii de creație, pentru care spiritul grec 
a refuzat de a făuri un cuvînt potrivit. Cultura greacă, ducind 
o luptă dirză împotriva ideii de creaţie, se află în căutarea 
unui plan superior, de unde creația apare ca o iluzie, ca un 
„më on“, Acest plan superior e acela al universalului, al 
indestructibilului şi al inalterabilului, adică, a cecace este 
acum şi va fi, aşa cum a fost dela început. Astfel a luat 
ființă şi a prins rădăcină părerea, împărtăşită azi şi de Osw. 
Spengler, că „sufletul antic“ este senin „apolinic *, şi static, 
cantonat în forme neschimbătoare şi finite. Nu se observă 
frămîntarea de dincolo de învelişul liniştit, plastic, armonios 
rin forme şi pro ii. 
j Caracterietii pataa spiritul antic e chipul cum e deter- 
minat factorul sustras schimbărilor, factorul identic cu sine, 


| 


Destin și creație 21 


Pentru a evita creaţia, spiritul elen se refugiază în ideea de 
destin, în ideia unei necesități oarbe, dar atotputernice, trans- 
cendente, care a promulgat viitorul odată pentru totdeauna, 
excluzind surpriza noutății. Totul e repetiție, „eternă reîn- 
toarcere". Pe bună dreptate, ginditorul italian Adriano Til- 
gher a numit civilizația greacă — nu şi pe cea romană — o 
„civilizație a destinului (La Visione greca della Vita, 1926, 
pp. 88 şi urm.) Se înțelege atunci dece Elenul nu are ideea 
de progres, de înălțare nedefinită, dar se simte îmbătat de 
spectacolul întoarcerii tuturor lucrurilor. Un filolog clasic 
care era şi un mare moralist al veacului trecut, Frederic 
Nietzsche, a simțit şi el aceeaş beție, cu toate că atmosfera 
spirituală modernă e cu totul deosebită de cea antică. 

E vrednic a fi subliniat raportul dintre Destin (Ananke, 
Tyche, Moira, Heimarmenc, Adrasteia) şi divinitățile greceşti, 
Dumnezeul creştin, unic şi atotputernic, îngădue numai sub- 
alterni sau creaturi. Pe cînd la Elen deasupra divinităților 
şi oamenilor stă puterea impersonală şi inflexibilă a Desti- 
nului, a Fatalităţii. Deosebirea dintre oameni şi zei, sub 
acest raport, e că zeii nu mor şi că pot prevedea viitorul, 
deci pot cunoaşte, dar nu pot schimba, decretele acelui 
Fatum, termen ce desvălue putinţa de a pronunța ab 
aeterno cursul ce trebue să fic urmat de evenimentele cos- 
mice şi cele umane, strîns impletite. Se explică atunci, dece 
preocuparea vitală a anticului era scrutarea viitorului, dorința 
chinuitoare de a ridica vălul ce ascunde verdictele veşniciei. 
Arta de a ghici cursul vieții umane — mantica — şi știința 
necesităților cosmice — astrologia — vor ciştiga o însemnătate 
crescindă în cultura veche, Devenite populare, ele oferă unci 
lumi în agonie mingierea supremă. E o frenezie mistică, o 
exasperare teosofică, pentru a smulge tainele Soartei. 

În această lumină ştiinţa şi filosofia greacă dobindese 
un înțeles nou. Filosofia veche, confundată cu ştiinţa, duce 
o grea luptă pe două fronturi: nu numai contra ideii de 
creație, dar şi contra aceleia de destin, Ea păstrează necesi- 
tatea veşnică şi indestructibilitatea postulate de destin, dar 
le răpeşte caracterul misterios incalculabil, simbolic, şi le 
dărueşte pe acela naturalist rațional, la îndemina luminilor 
umane. In locul Destinului, putere oarbă, apare întii sub- 
stanța materială, apoi substanța spirituală: ideea, forma. 
Lupta contra destinului era pentru cultura antică o trebuință 
esențială, fiindcă, destinul avea calități demonice şi puteri 
distrugătoare.!) Intreaga filosofie antică este o purificare prin 
Logos a Existenţei demonice, încărcate cu destin. 

Cu toate acestea filosofia greacă a sucombat. Altă dată 


PER P. Tillich: Philosophie und Schicksal, Kantstudien, Vol. 34 
29). 


22 Viaţa Rominească 


noi credem că pricina acestei îniringeri stă numai în 
neputința de a domina ideea de creație. Convingerea aceasta 
a rămas neatinsă, dar se cere întregirea. Nu numai că ideca 
de creație, de apariție din nimic şi dispariție în nimic cu- 
cereşte treptat în şcolile filosofice greceşti tot mai multe 
poziții, dar totdeodată ideea de destin, care se vădeşte core- 
lativă celei de creație, pune stăpinire, cum am văzut, pe 
sufletul antic. Sub tragica povară a Destinului, a credinței 
că viitorul e predeterminat, irevocabil s'a prăbuşit o întreagă 
civilizație. 

Acestei lumi în desechilibru creştinismul aduce un cuvint 
de mintuire şi o autoritate. E drept, creştinismul primeşte 
ca un fapt prim ce se poate lipsi de explicație: creaţia. Insă 
o atribue exclusiv lui Dumnezeu, Fiinţă, mai presus de orice, 
atotputernică — creație presupune necesar atotputernicia dar 
nu mai puțin înţeleaptă, care vede şi ştie tot— o Providenţă 
în locul destinului antic orb, Înțelegem atitudinea nepriete- 
noasă a creştinismului față de credința în destin şi față de 
toate ştiinţele oculte. Ocultul e atribuit demonilor. Pilduitor 
este Augustin, care doreşte să şteargă din vorbire cuvintul 
odios de fatum, pentru ca să rămină fără rival acela de 
Providență, de Putere infinită şi bună. 

Totuş in cadrul creştinismului, sub înriurirea aceleiaşi 
atmosfere magice, se încheagă un alt concept de destin: 
predestinația, legată de preştiința divină. Augustin, adversarul 
destinului păgin, este şi doctrinarul predestinației. Intrebarea 
ce duce la noul concept de destin e următoarea, şi e poate 
cea mai tulburătoare din concepția creştină: dacă Dumnezeu 
e creator, adică atotputernic şi atotştiutor, nu cunoaşte el 
oare tot ce voiu face eu, iar fiind atotputernic, nu înfăp- 
tueşte tot ce cunoaşte? Ce rămîne atunci pentru libertatea 
umană, concept esenţial în antropologia şi chiar cosmologia 
creştină? Omul nu e o marionetă în miinele lui Dumnezeu? 
Nu interesează aci valoarea de adevăr şi armonia internă a 
doctrinei creştine, ci semnificația ei morală. E adincă deose- 
birea dintre destinul orb al anticului şi predestinația clarvă- 
zătoare a creştinului. Destinul suprimă libertatea omului și 
scuză toate rătăcirile, e deci amoral; predestinația postulează 
o libertate ce lucrează pentru propria ei pierdere şi ca atare 
nu încetează de a fi responsabilă. In acest chip sensul antic 
al destinului sufere cea dintii infringere: predestinația nu 
înlătură cu desăvirşire noutatea, inițiativa personală și deci 
acțiunea timpului. 

In creştinism se invederează încă o posibilitate de a 
introduce ideea de destin în ordinea naturală şi în țesătura 
vieții omeneşti, păstrînd totuşi perspectiva noutății. E ideea 
de minune, idee care în vremea noastră a fost reimprospătată 
de teologul protestant Paul Tillich sub numele de Kairâs, 


Destin si creație 23 


adică „oportunitate fatidică“, de „ceas“, de „prilej“ catas- 
trofal, aşadar de timp ce posedă putere hotăritoare de a 
înfăptui apocalipsa. Eternul pătrunde violent în cursul eve- 
nimentelor, pricinuind răsturnări revoluționare şi realizări 
profetice. E revărsarea energiei dumnezeeşti în lume, mesianie, 
utopie, revărsare care se întrupează în faptele pline de răs- 
pundere ale marilor personalități. Aceste acte mesianice 
exprimă destinul momentului, ocazia fatidică. Cu aceasta 
ne-am apropiat încă mai mult de noul înțeles, contemporan, 
al destinului. 

Gindirea modernă se defineşte, în intenția ei, prin refuzul 
de a recunoaşte putinţa unei acțiuni transcendente în lume 
şi în genere putinţa de creaţie, de apariţie din nimic. Ştiinţa 
nouă se află dela început în căutarea formulelor de conser- 
vare, de persistenţă şi identitate: mişcare, energie, cuantum 
de electricitate. Faţă de creație, implicată de orice schimbare 
sau devenire, ca opue determinismul mecanic, nu destinul. 
In adevăr, mişcarea ce singura schimbare, care nu presupune 
creație, noutate, ci numai o dislocare într'un spațiu imobil 
şi indestructibil, Geometria înlocueşte destinul, In epoca 
Renaşterii s'a făcut încercarea de a strecura în cultura nouă 
ştiinţele oculte (magia, astrologia, etc.) Dar ştiinţa mate- 
matică şi experimentală a naturii, rezemată pe fapte contro- 
labile şi măsurabile, a innăbuşit proaspăta irupere a ideii 
antice de destin. Faptul acesta are o înaltă semnificație 
istorică. 

De relevat e deasemenea că în conştiinţa modernă ideea 
de determinism, care e forma rațională a necesităţii şi imu- 
tabilității, n'a avut efectul ideii de destin. In adevăr, ideca 
de destin, socotind viitorul predeterminat ab initio, paraliza 
fapta şi impunea o atitudine spectaculară, de impasibilă con- 
templare estetică a evenimentelor. Pentru omul modern, în 
ciuda determinismului, viitorul nu e dat dinainte, ci e un 
adevărat viitor, nu e făcut, ci se face el însuş şi îl facem 
şi noi. Voința fiecăruia e şi ea o cauză în țesătura vieții; 
Ea nu e anihilată de un decret exterior al destinului. Ne 
aflăm astfel în faţa unei situații paradoxale. Pe de o parte 
determinismul respinge noutatea, pe de altă parte fapta vo- 
luntară o cere neapărat. Se isca astfel o tensiune, o adincă 
nepotrivire între noutate şi determinism, la început neobser- 
vată, dar care trebuia să ducă la reforma ideii de cauzalitate 
şi determinism. Se cade a stărui asupra acestei tensiuni în 
spiritul modern, 

S'a văzut că destinul creştin, spre deosebire de cel antic 
şi de fatalismul mohamedan!'), nu înlătură liberatea, iniția- 


1) Nu primim deosebirea dintre destin și fatalitate. Intr'an înțeles 
eneral fatalitatea se coniundă cu destinul; într'un înțeles special 
atalitatea e un moment În evoluţia ideii de destin, anume, e momentul 

antic şi, în parte, cei mohamedan. 


24 Viața Rominoască 


tiva, deci, răspunderea. De asemenea nici determinismul 
ştiinţei moderne nu îngădue identificarea lui cu ideea de 
destin şi cu fatalismul antic. Încercarea lui V. Conta de a 
opune fatalismului teologic, bazat pe antagonismul dintre 
două puteri libere (destinul şi omul), un fatalism ştiinţific, 
rezumat pe determinismul universal, nu e fericită?') Vom 
vedea îndată că tendința gîndirii contemporane este de a 
păstra, alături de determinism ideea de destin, fiindcă ea se 
potriveşte naturii omului în raportul acestuia nu numai cu 
puterile exterioare dar şi cu cele interioare, cunoscute sau 
necunoscute, 

Cultura modernă e activistă. Ea e susținută de convin- 
gerca că se poate vorbi de un destin umam numai dacă acesta 
îşi are axa în cadrul vieţii, nu deasupra ci. Destinul sau e 
iminent, sau e posibil. Destinul e fatalitatea faptelor ome- 
neşti, intrucit acestea se înfăţişează ca o conexiune între un 
caracter individual şi lume sau procesele reale. Această 
conexiune e independentă de voință, intenție şi dorințe ca 
şi de cursul intimplător al lucrurilor. Dincolo de intimplare 
e o ordine ascunsă neintenționată. În acest sens, destinul 
absoarbe şi depăşeşte determinismul. El îmbrăţişează deopo- 
trivă determinismul interior (lumea inconştientului cu ins- 
tincte şi dispoziții ereditare, vitalitatea ca şi tarele latente, ce 
aşteaptă clpa izbucnirii) şi lanțul cauzal al proceselor cos- 
mice dar nu se opreşte la acestea, cum propun Conta şi alții. 
Esenţa destinului nu stă în simpla punere laolaltă a doua 
determinisme, ci în angrenarea, în sintetizarea lor internă, in 
cadrul unei vieți individuale. Fiecare îşi făureşte la tinereţe 
planuri, încrezător în puterile sale, sigur că va stăpini des- 
tinul, Dar planurile şi visele, lovinduse de stîncile realității, 
se sfarmă, iar unitatea vieții pare compromisă pentru tot- 
deauna. De acum, spune fiecare, mă voi mulțumi cu ce vine 
şi voi face concesii. Viața pare ca un joc al întimplării. 
Daci cercetim retospectiv scria întîmplărilor, intrevedem in 
perspectiva numerelor mari de evenimente o unitate ascunsă 
între natura noastră şi lume, între voință şi cecace e inde- 
pendent de intervenția noastă. De aceea ginditorul francez 
Maurice Blondel, se crede indrituit a scrie: „le mat destinée 
a lui-même deux sens; mais ces deux sens sont également 
lâgitimes.Ce mot cquivoque désigne le développement néces- 

re de la vie indépendamment de toute intervention de 
l'homme dans la trame des èvènements qui se déroulent en lui 
et hors de lui; ct il designe, en même temps, la façon person- 
nelle dont nous parvenons à nos fins dérnières, selon l'usage 


1) V. CONTA: Opere complete, ed. II-a (O. Minax), p. 191- 192. 
Compară în acelaş sens : A LALANDE: De la fatalité (Revue philo- 
sophique 1895). 


Destin și creație 25 


mēme de la vie et l'emploi de notre volonté" (L'Action, 1893, 
pp. 469—470). 

Cele două înțelesuri se contopesc într'unul singur, acela 
de mai sus: unitatea sau afinitatea profundă dintre o viață 
individuală şi mediul în care ea se desfăşoară. Fapta umană 
chiamă anume iîntimplări sau alege pe unele şi nesocoteşte 
pe celelalte, ca fiind în discordanţă cu felul de a fi al unui 
ins. Dacă anume evenimente se repetă sau lipsesc la unii, 
pricina nu e decizia unei forțe oculte, ci caracterul acelora 
care vin înaintea evenimentelor sau trec pe lingă ele fără a 
le observa. Această concepție mai nouă a destinului se bucură 
de o largă râspindire. Schopenhauer, in Parenga und Para- 
lipomena a examinat cu adincimea obişnuită a gindirii sale, 
dar şi părțialitatea ei, chestia destinului interior („Speculație 
transcendentă asupra intenționalității aparente în destinul 
fiecăruia“). Accentul explicativ cade la el pe noțiunea de 
caracter înnâscut sau, în terminologia mai recentă, pe noțiunea 
de inconştient’). Acelaş înțeles al destinului inspiră pe 
esseistul american Emerson, altă dată atit de gustat, 

] Insuş Nietsche ii rămîne îndatorat, Se poate chiar spune 
că Emerson e făuritorul ideci moderne de destin, „Secretul 
lumii e legătura ce există între persoană si eveniment. Per- 
soana crează evenimentul, evenimentul crează persoana. 
„Timpul“, „epoca“, „viratele deosebite ale lumii“, ce sunt 
toate acestea dacă nu citeva personalități profunde şi active 
care rezumă epoca lor... Credem că soarta e contra unui om, 
fiindcă nu e cunoscută cauza acestei soarte. Dar sufletui 
cuprinde evenimentul ce i se va întimpla, fiindcă evenimentul 
nu e decit actualizarea gindiri sale... Evenimentele sunt copiii 
sufletului si corpului nostru, (Emerson: Sept. Essais, ed. 
Til-a, 1907, PP. 284—285). „Natura adaptează magic pe om 
la norocul său, făcînd din acesta rodul caracterului... Astfel 
evenimentele cresc pe acecaş tulpină ca şi oamenii, sau sunt 
aşa zicînd excrescențele caracterului. Plâcerea vieții depinde 
de omul care trăeşte această viață şi nu de meşteşuu sau de 
loc. Vieața e un extaz” (Id. 285—286), Un om va găsi carac- 
terul său în evenimentele ce par a veni la el din afară, dar 
care în realitate, emană dela el ţi-l intovărăşese. Evenimentele 
se măresc cu caracterul", Avem aerul de u fi un fascicol de 
şanse, de hazarduri, dar suntem un fascicol de cauze, suntem 
mozaicul tăiat şi strivit pentru a umple locul ce ne aşteaptă” 
(Id. 237) Tocmai fiindcă în ideea de destin sunt conexe 
determinismul extern şi cei intern, libertatea se strecoară în 


destin şi-i poate muta limita. (Id. 280) I A 
fatalitatea (264), ( ) Inteligența anulează 


l} Să se vadă mai ales; Dr, René Al leme 
destinée, etude sur la fatalité Sci ra E~ ina e PP pr 


25 Viața Rominească 


M. Maeterlinck înfăţişează viaţa ca rezultatul luptei 
dintre înțelepciune şi destin. Destinul e instinctul. „Il existe 
des rapports incessants entre l'instinct et le destin, ils se 
soutiennent lun l'autre et ils râdent la main dans la main 
autour de l'homme inattentif. Mais tout être qui sent dimi- 
minuer en lui la force aveugle de l'instinct diminue autour 
de lui la force du destin... A mesure que nous devenons 
sages nous €chappons à quelques-unes de nos destintes instinc- 
tives., Il y a dans tout Etre un certain désir de sagesse, qui 
pourrait transformer en conscience la plupart des hasards de 
la vie, et ce qui a été transformé en conscience n'apparti- 
ment plus aux puissances ennemies (La Sagesse ct la Destinèe 
§ XII). Trecind peste fireasca întimpinare, adusă lui Maeter- 
terlinck'), anume, că cea mai mare greutate stă în cîştigarea 
înțelepciunii trebue să observăm altceva: înțelepciunea „para- 
lizează destinul“ sau îl face să se îndepărteze datorită unui 
proces de transpunere sau de compensație, cunoscut şi lui 
Emerson. E o lege a compensației, care ştie nu numai sa 
aducă binele „pe urmele mîhnirii“, cum spunea poetul” Gri- 
gore Alexandrescu, dar şi să scoată din durere seninătate; 
aşadar să transfigureze in motive de vieață, cele mai crude 
şi nedrepte încercări, chiar gindul morţii. In romanele, azi 
aproape uitate, ale scriitoarei Pierre de Coulevin, legea com- 
pensaţiei, numită şi a „providenței” —o providență mai mult 
filosofică decit teologică — face nu numai din vicața fiecărei 
ființe umane, dar şi din vieața Pămîntului un „roman mi- 
nunat“, Acelag înțeles al destinului, simpatie spontană între 
om şi lume, se întiineşte la H. Keyserling (Das Schicksal- 
problem, în colecţia Weltauschaung, 1911), la Max Scheler 
in articolul Ordo amoris (Schriften aus dem Nachlass, I, 1933, 
p. 230), etc. r ; - 

Caracteristic în acest înțeles al destinului este funcția 
hotăritoare a duratei. Impletirea fără nici o intenție a naturii 
interioare cu procesele obiective, pentru a întocmi un destin 
personal, cere o maturare, o durată, o istorie. Activismul 
modern, respingind destinul antic, dar primind fără o justi- 
ficare indestulătoare determinismul, se intrupează mai viu ca 
oriunde în ceeace s'a numit „conştiinţa istorică”. Spre deo- 
sebire de antic, care vede în timp o degradare a perfecţiei 
inițiale, modernul iși construeşte vieața progresiv, pregăteşte 
viitorul, în care aşează idealul, are convingerea că tace să nu 
sufere istoria. Omul e creator de istorie. In istorie îşi face 
apariția ceva nou, original, care fără fapta omului n'ar fi 
fost cu putinţă. Istoria e ireversibilă, ca merge într'un sens 
unic fără putință de revenire şi repetiție. Conştiinţa istorică 
pare a fi antidotul cel mai puternic şi cu efect contrar ideii 


1) Pasguule Materi: La Vita e il Destino, 1926, p 159. 


Destin și creație 27 


de destin; ea s'a intărit tot mai mult la moderni pricinuind 
fenomenul numit just de Ramon Fernandez „mitul revolu- 
ționist“, mitul revoluției radicale, a răsturnării necontenite 
din temelie, a dorinţei „de a face ceva cu totul nou“, (L'homme 
est-il humain? 1926, pp. 137 şi urm). 

Straniu la prima vedere e că tocmai istoria a deschis 
larg poarta pentru ca ideea înnoită a destinului să pătrundă 
în viaţa omului modern. „Universul ca istorie“ şi istoria ca 
destin au fost consfințite, după o pregătire ce incepe din 
secolul al 18-lea, de către Oswald Spengler în opera Unter- 
gang des Abendiandes (vol. I, ed. I-a, 1918), Opera cuprinde 
„O nouă privire numai asupra istoriei, o filosofie a destinului, 
dealminteri prima în felul ei“ (Op. cit. I, VIII). „Problema 
destinului apare ca fiind de precădere problema istoriei (anu- 
me problema timpului) (id. p. 68). Socotim că e trebuitoare 
o schiță a acestei concepţii istorice, amestec, aşa de frecvent 
azi, de cel mai crud naturalism şi de cel mai ircsponsabil 
romantism. Temeiul concepției e un dualism deosebit de cel 
cartezian: de o parte sufletul de alta universul, Indepărtarea 
de cartesianism apare în chipul de a determina cei doi fac- 
tori. Sufletul e vieață; vieața e timp, timpul are o direcție, 
e ireversibil. Universul este materie moartă şi intindere fără 
direcție. Antagonismul hotăritor e însă următorul. Timpul 
fiind ireversibil, ascultă de necesitatea mai adincă a desti- 
nului; pe cind universul (natura) ascultă de necesitatea legii 
sau cauzalității. „Că în afară de necesitatea cauzei şi efec- 
tului — aş putea-o numi logica spațiului — există în vieață 
şi necesitatea organică a destinului — logica timpului — 
un fapt de adincă certitudine interioară, un fapt care umple 
întreaga gindire mitologică, religioasă şi artistică, fapt care 
alcătueşte esența şi simburele oricărei istorii în opoziție cu 
natura, care nu e accesibil formelor de cunoaştere cercetate 
de „critica raţiunii pure“, aceasta n'a pătruns încă în dome- 
niul formulării teoretice (Id. p. 9). Timpul destin „organi- 
zează“ o „imagine cosmică“ deosebită: istoria, şi are ca metodă 
tactul fizionomie (instinctul). Spaţiul-cauzalitate „Organi- 
zează“ o altă „imagine cosmică“: natura şi cere ca metodă 
„critica sistematică“. Distincția dintre destin şi cauzalitate 
(lege) nu e numai direcția ireversibilă a unuia şi lipsa de 
direcție a celeilalte, ci una mai adincă. Legea e atemporală, 
e constant posibilă, se bazează dar pe repetiţie şi identitate; 
destinul e posibil numai odată, e irevocabil, e o creație. 
Orice proces istoric nu se întimplă decit odară şi nu se re- 
petă. El poartă caracterul direcției (a „timpului“), al irever- 
sibilităței. Procesul, ca ceva deacum devenit opus devenirii, 
ca solidificat, opus viului, aparține irevocabil trecutului“ (129). 
Aşadar deoparte devenirea, vieața, organicul, de alta devenirea, 
moartea, anorganicul. Principiul e devenirea (destinul); cau- 


28 Viața Rominească 


zalitatea e un destin solidificat, devenit. Există o logică 
organică instinctivă, ca în vis, opusă celei anorganice, a 
intelectului, demonstraţiei; există o logică a direcției, o logică 
a istoriei, opusă concepției obişnuite a istoriei, în care s'a 
introdus cauzalitatea sau determinismul. 

„Fenomenul originar“ (Urphănomenon) al istoriei este 
cultura. Cum istoria e vieața, fiecare cultură e un „organism“, 
e chiar o plantă. Plan:a creşte într'o anumită brazdă, într'un 
peisaj unic, Fiecare cultură, fiind organică, are şi un suflet 
al ei cu posibilități de expresii sau forme numai ale ei. O 
cultură se naşte, trece prin toate fazele vieții, sfirşind cu 
bătrinețea, care e civilizația, „Civilizație e destinul inevitabil 
al unei culturi“ (p. 42), Există dar o multitudine de culturi 
fără continuitate sau comunicare între ele. Totuş Spengler 
le studiază, caută omologii intre formele lor şi chiar pretinde 
a oferi prevederi, cu toate că la început înlătură repetiţia 
cauzalității limitindu-se la ceeace a avut o singură dată. „In 
locul acelei imagini monotone a unei istorii universale în 
formă lineară, pe care n'o putem conserva decit închizind 
ochii în fața unei mase strivitoare de fapte, eu văd specta- 
colul unei varietăți de culturi grandioase, care cu putere 
cosmică primordială înfloresc din sinul unui peisaj matern, 
de care fiecare din ele e strîns legată în tot cursul existenței 
ci, care imprimă fiecare materiei ei, omenirii, propria ei 
formă şi care fiecare are propria ei idee, pasiunile proprii, 
vieața proprie, moartea proprie. Există aci culori. lumini, 
mişcări, pe care nu le-a descoperit nici o privire spirituală, 
Există culturi, popoare, limbajuri, adevăruri, zei, peisagii în- 
floritoare şi imbătrinite, cum există stejari, pini, flori, ramuri 
foi tinere şi bătrine, dar nu există o „omenire imbătrinită”, 
Fiecare cultură are noui posibilităţi de expresie care nasc, se 
maturizează, se ofilesc şi nu se mai întorc. Există mai multe 
plastici, picturi, matematici, fizici, cu toate deosebite unele 
de altele în esența lor intimă, fiecare cu o durată limitată 
de vieață, fiecare: închisă în sine, cum fiecare specie vegetală 
are florile şi fructele proprii, propriul ei tip de creştere şi 
descreştere, Aceste culturi, făpturi vii de cel mai înalt rang, 
cresc într'o sublimă nepăsare față de vre-un scop, ca florile 
pe cimp (wie die Blumen auf dem Felde). Ele aparțin, ca 
şi plantele si animalele, naturii vii a lui Goethe, nu naturii 
moarte a lui Newton. Eu văd în istoria universală imaginea 
unei eterne formații şi transformații, a unei minunate deve- 
niri şi dispariții de forme organice“ (Id. 28—29). 

In fața acestui „scepticism psihologico-istoric” reacția 
noastră nu e negativă, de subliniere a stridentelor nepotriviri 
interne, ci una pozitivă, de recunoaştere a meritelor, a acti- 
vului spenglerian. Intii, se pune în lumină adevărata natură 
a destinului pentru omul modern: o simbioză greu de definit 


Destin şi creație 29 


între viața unei culturi si mediul isajul) în car În- 
floreşte. (Nu interesează aci ateu ape ae tu ele). 
Al doilea, se asociază destinul cu „creația“ cu noutatea, 
spre deosebire de repetiţia şi moartea din natură. „Una 
(cauzalitatea rațională) cere analiză, deci distrugere, celălalt 
(destinul) este cu totul creație. in aceasta rezidă relația 
destinului cu viața şi a cauzalității cu moartea“ (p. 155), 
E Dece Spengler opune determinismului destinul, socotind 
că mai de grabă destinul — vechiul adversar al noutăți — 
sc împacă cu creația, cu devenirea? Răspunsul are o însem- 
nătate, din punctul nostru de vedere, covirgitoare, Spengler 
nu-şi pune intrebarea, dacă înțeicsul obişnuit al cauzalității 
- obişnuit în ştiinţa naturii şi chiar în filosofie pînă la 
Bergson — este singurul cu putință. Acest înțeles e cauzali- 
tatea — repetiție sau identitate, cerută de formulele de per- 
sistenţă ale fizicii. Cum însă procesul real implică noutatea, 
„creație —asupra acestui punct, oricît de tulburător ar pătea 
ne apropiem de un acord unanim-—Spengler apelează la 
copie, Eee, sane al necesității, principiu care părea 
străin spiritului i 
m A por e: p modern, dar care a putut fi rema- 
Apelul la destin e scuzabil, dacă ținem seama - 
tatele obținute de aplicarea eenaa în literi AA 
litatea mecanică, aplicată la istorie, a avut drept epilog aşa 
numitul istorism sau istoricism, care a imprimat secolului 
al 19-lea o pecetie neştearsă. Acest secol e mai mult al isto- 
rismului decît al istorici, Spengler insuş îi plăteşte tributul 
sub forma relativismului sceptic — istorismul e scepticismul 
justificat cu ajutorul istoriei — însă, fără să ştie, îl depăşeşte 
seal cu ajutorul ideii de destin. i te 
storismul e idolatrizarea timpului, e ridicar i 
la rangul de divinitate supremă ag panteonul Badani VEA 
umană e fatal legată de istorie; orice eveniment are un coe- 
ficient temporal, Dar istoria nu e numai o revelare a Divi- 
nului, o teofanie, dar şi o creație a Divinului prin sine, o 
teogonie, o istorie sacră. (Adr. Tilgher : (Critica dello stori- 
cismo, ed. JI, 1935). Inapoia devenirii stă un principiu per- 
manent care evolucază, care creşte dinlăuntru. Divinul, Reli- 
gia Istoriei are ca exponent pe filosoful german Hegel gin- 
inge p orie moyea Frea mai prelung răsunet, fiindcă doctrina 
a z. į 
x Srna ea ceior două revoluții contemporane: bolşevismul 
Istorismul nu se opreşte la dumnezeirea tim i 
care o primeşte şi Spengler, partizan al destinului, at aa 
un pas mai departe, care spre uimirea noastră se indreaptă 
spre negarea timpului. Această întorsătură paradoxală are o 
explicație destul de simplă, Cum timpul istoric real aparține 


30 Viața Rominească 


trecutului, istorismul e cultul trecutului, al tradiției, e „nos- 
talgia arheologică după lucruri moarte“ (Tilgher). 

Pentru acest cuvint, în istorism stă ascunsă o contra- 
dicție ruinătoare: suprimarea istoriei. Cel ce scrie istoria e 
înclinat a reduce orice eveniment la antecedentele lui, deci, 
la trecut, Ambiţia istoricului e să descopere condițiile tre- 
cute ce-au pregătit un fapt nou, să dea în vileag virtuali- 
tāțile sale. Această reducere a faptului dintr'un timp dat la 
trecut, la antecedente şi virtualități, suprimă originalitatea 
faptului nou, deci neagă şi timpul. Potrivit istorismului, a 
gîndi istoric un eveniment înseamnă a spune că acesta a 
preexistat lui însuş, că era înainte de a fi, deci, că nu e 
legat de timpul cînd apare, ci de timpul cind nu apăruse, 
şi aşa mai departe, mergind pe linia trecutului. Istorismul, 
din reducție în reductie, suprimă timpul şi odată cu timpul, 
istoria. 

Istorismul are cultul întimplării istorice, nu fiindcă 
aceasta e dată într'o unică şi ireversibilă constelație tempo- 
rală ci fiindcă ea poate fi redusă la trecut, fiindcă poate fi 
absorbită de tradiție, pe scurt, fiindcă pierde originalitatea 
sau noutatea incomparabilă. Istorismul e partizan al conti- 
nuității, al tranzițiilor şi condamnă discontinuitatea şi sur- 
priza noutăţii. El preferă necesitatea şi, mai ales, repetiţia, 
Idealul istoricului e să arate că orice proces istoric e strict 
determinat, e necesar. Acest ideal e spulberat de faptul ele- 
meritar că cel ce scrie istoria nu e în stare să prevadă viitorul, 
aşadar, nu poate intrevedea în prezent taina viitorului. Fireşte. 
după ce evenimentul s'a consumat şi s'a integrat în trecut, 
justificarea lui deterministă poate fi întocmită (Tilgher). 
Nu e aici dovada că istoria, tocmai fiindcă se confundă cu 
timpul, e noutate imprevizibilă, discontinuitate? 

Cum s'a ajuns la istorism, la mitul istoriei, în secolul 
al 19-lea? Burghezia începe în veacul al 18-lea prin a opune 
situațiilor istorice sau de fapt, deținute de nobilime, dreptu- 
rile imprescriptibile ale Raţiunii sau Naturii. Raţiunta e 
maşina de războiu contra privilegiilor rezemate pe istorie 
sau tradiție. Aşadar, rațiunea burgheză e la început revolu- 
ționară, face tabula rasa de tradiţii, de obiceiuri, datine, 
drepturi istorice, într'un cuvint, e anti istorică. In contra 
istoriei se invocă rațiunea eternă. 

Cînd însă rațiunea, favorabilă răsturnărilor, va fi întoarsă 
împotriva burgheziei, devenite conservatoare, de către pro- 
letariat, cînd aşadar o nouă clasă angajează în serviciul ci 
ideologia raționalistă, burghezia se hotărişte a face din Ra- 
ţiune un principiu conservator şi de ordine. Această domesti- 
cire a rațiunii e opera istorismului din secolul al 19-lea, 
secolul de supremă afirmare a burgheziei. Istorismul, întrupat 
mai ales de Hegel, vede în istorie manifestarea Rațiunii sau 


Destin și creație 31 


Ideii; dar manifestarea Ideii nu se petrece brusc sau revolu- 
ționar, ci treptat, evolutiv, fără salturi. Pentru a da mai 
multă tărie acestei vederi, istorismul burghez devine roman- 
tic şi inlocueşte rațiunea conştientă cu o rațiune inconştientă, 
instinctivă, inventivă, întrupată în operete populare, in datini, 
pe scurt, în toate produsele spirituale spontane. Rațiunea 
spontană e superioară celei reflectate, şi e primordială. 

Dar nici acest istorism nu pledează multă vreme în fa- 
voarta burgheziei. El e iîmbrățişat de hegelianul radical, 
K. Marx, şi instalat la temelia doctrinei sale revoluționare, 
Prezentul, deşi decurge cu necesitate oarbă, instinctivă, din 
trecut, nu-l continuă, ci îl neagă revoluționar. Bolşevismul, 
depăşind marxismul, ridică la rangul de principiu „mitul 
revoluționist”; istoria contemporană, e rupere radicală cu tot 
ce a fost, e refacerea societății din temelie, Astfel evoluțio- 
nismul, partizan al continuității, e înlocuit cu un revolu- 
ționism, favorabil, discontinuităţii, creaţiei, saltului chiar şi 
în domeniul fizicii, 

In fața acestei situaţii tragice burghezia, cuprinsă de 
panică, încearcă azi o eşire din istorism, adică din acel de- 
terminism, care anihilează noutatea faptelor istorice prin re- 
ducerea lor la antecedente. Tendința burgheziei e să recu- 
noască istoriei caracterul de noutate, deci e hotărirea de a-şi 
asuma un roi creator în sbuciumul contimporan. O primă 
încercare de a depăşi cauzalismul istorist e noul concept 
de destin al lui Spengler: istoria produce noutate, însă tim- 
pul are o direcție unică. Spengler insuş se oferă ca profesar 
de energie în aceste vremuri aspre. — Un profesor care 
recomandă primirea destinului, adică activarea pentru a face 
cît mai strălucită „civilizația“ sau decadența culturii occiden- 
tale. Concepţia destinului la Spengler are o notă pesimistă 
pe care în zadar autorul ei a incercat s'o mascheze. De aceea 
se caută alt mod de a esi din istorism, 

Numeroase simptome arată că noua lozincă antiistoristă 
pune înainte valorile eterne, supraistorice, şi consultă trecu- 
tul numai ca justificare pentru impulsul creator al prezentu- 
lui. Trecutul a incetat de a mai obseda, prezentul a mobili- 
zat toate puterile şi astfel sporeşte încrederea în putinţa de 
a crea, de a aduce soluții originale chiar în cadrul burghe- 
ziei şi de a evada din cleştele determinismului istoric. Istori- 
cismul reducea prezentul la trecut, fiindcă socotea că s'a 
sfirşit creația istorică. Burghezia se legăna în iluzia că de 
acum inainte nu mai e posibil şi nici nu mai e trebuitor 
ceva nou, ci doar aplicarea şi reforma noutăţilor dinainte. 
Ce era de creiat, s'a făcut în trecut, în Revoluția franceză. 
Burghezia contimporană primeşte noutatea istorică, putinţa 
de a scăpa din dilemele dureroase ale prezentului, insă fără 
răsturnări catastrofale, Burghezia acceptă istoria, dar refuză 


32 Viața Romineoscă 


istorismul, care se închec cu desființarea istoriei, cu eşirea 
din durată (marxismul leninist). 

În acest chip sa impus irevocabil faptul că realitatea 
umană e creatoare, că e capabilă de înnoire prin sine. Acest 
rezultat obținut de istorie impotriva istorismului are un imens 
răsunet filosofic. Ne-am ciocnit dela început de acest para- 
dox. Recunoaşterea noutății ca realitate s'a făcut întii nu de 
către determinismul ştiinţei moderne, ci de către ideca de 
destin, care implica dimpotrivă stergerea oricărei creații. Des- 
tinul antic e preformat, e un dictat ab aeterno. Dar să reca- 
pituiăm datele şi deslegările problemei, Inţelesul antic punea 
față in față libertatea absolută a destinului orb şi libertatea 
iluzorie a omului. Este iluzorie libertatea acestuia, fiindcă 
omului nu-i rămîne altă alegere decit îmbrățişarea destinului 
Amor fati a continuat să fascineze spiritele imbătate de vi- 
ziunea antică. 

Creştinismul concedă putinţa noutății istorice şi a liber- 
tății umane, dar recurge la o modificare a destinului antic: 
Providența care prin har sau predestinație îngrădeşte din 
eternitate voința umană, Spiritul modern, spre deosebire de 
cel antic, întronează un îndoit determinism: cel universal, 
cosmic, şi cel individual, intern, dar nu legitimează armonia 
lor în viața umană personală sau colectivă, Determinismul 
n'a încercat să explice desfăşurarea într'o singură direcție a 
unui complex de evenimente consonante. Pe această carență 
a determinismului s'a constituit noul concept al destinului: 
el explică acordul, sinergia, nu între două libertăţii, ci între 
două determinisme, deschizind astfel libertăţii putinţa de 
a se întroduce în jocul destinului prin „înțelepciune“ sau 
cunoaştere (Emerson, Maeterlinck). Esenţial e că acordul 
prin destin al complexului de evenimente supuse determi- 
nismului s'a înfăptuit în cadrul timpului, al duratei, al de- 
venirii, care în faptul istoric se înfăţişează ca purtător de 
noutate, ca spontan. Istoria devine destinul omului, 

Gindirea contemporană nu poate fi mulțumită cu aceste 
închecri care întrețin o dispoziţie de spirit iraționalistă şi 
antiştiinţifică. Noutatea, timpul, destinul, Istoria, pretind 
omului o facultate de înțelegere demonică, supraintelectuală, 
adică îi pretind puteri străine naturii umane, 

Dislocarea de înţeles a ideii de destin are un alt efect, 
aceasta hotăritor, în ce priveşte determinismul şi cauzalitatea. 
Se ridică o problemă urgentă, o problemă ce domină pe față 
sau în ascuns toată cugetarea vremii noastre: cum e posibilă 
noutatea în cadrul determinismului? Cum se armonizează 
faptul noutății, implicat de evoluție, cu principiul cauzalităţi, 
care pînă acuma presupus repetiție, conservare, rutină, iden- 
titate Noi nu vedem altă eşire din acest impas— cei mai 


Dostin și creație 33 


grav pe care l-a cunoscut ştiinţa apuseană chiar dela Greci!) — 
decit în revizuirea concertului de cauzalitate, pentru a face 
loc şi noutăţii, creației, alături de repetiție. Astfel vom putea 
evada din paradoxele şi sofismele iraționaliste. E aci o temă 
nouă, a cărei deslegare angajează nu numai ştiinţa, dar şi 
practica umană, adică întreaga noastră ființă şi deci sensul 
culturii în genere, 


Mircea Florian 


1) M, Florian: Cosmologia elenă, 1929, p, 17. 


NOTE DE TOAMNA 


Sunt semne de ploac. 

Muşte fel de fel, — unele mici şi leneşe, neutre la cu- 
loare, fără personalitate, altele grele şi verzi şi altele negre, 
biziitoare şi repezi — se izbesc în geamuri şi caută să intre 
în casă. 

Ploaia începe năprasnic, cu reminiscențe de ploae de 
vară. Toate neamurile de muşte dispar fără urmă. Pinza de 
apă stăpîneşte, cenuşie, de sus pină jos, ca urzeala pe un 
uriaş război. 

In stradă pietrele spălate capătă nişte mutre foarte 
vesele. Mărunt troscot domestic le garniseşte pe fiecare, de 
jur împrejur, cu dantelă verde, încrețită. 

Lumina, furişată fără veste prin spărtura unui nour, 
aprinde acoperișurile, — mai roşii acuma, udate de ploae — 
şi dă tonuri mai calde şi mai variate păreţilor îmbibaţi de 
apă. Oraşul, subt coloritul acesta înviorat şi multiplu, se 
travesteşte pentru o clipă în oraş meridional, fixat într'o 
aquarelă. 

Şi zaplazul de peste drum şi-a schimbat culoarea. A 
supt atita apă, că nu te-ai mira să-l vezi înfrunzind deodată, 


Li 


Măturătorul municipal s'a aşezat jos, pe marginea tro- 
toarului. Işi desface „încălțămintea“ de pe un picior, apoi o 
face la loc: o combinație neinchipuită de petici, pae, opincă 
ruptă şi sfori cu noduri. Te minunezi cum se poate descurca 
în ele, cum le manipulează îndeminatec, într'o anumită ordine, 
după un ritual prestabilit şi cum izbuteşte să înjghebe eşa- 
fodajul trainic, cu care va colinda pină'n sară străzile din 
sectorul lui. 


Note de toamnă 35 


Se auzea azi prin văzduh; 

— Where? 

— Well! 

— Where? 

— Well! — şi tot aşa de mai multe ori, 

Vorbeau ciorile englezeşte, cu accent americănesc, 


* 


Nouri negri au despărțit toată ziua pămîntul de cer. 
Către sară ci îşi ridică trena în falduri depe dealul din 
fund şi soarele se grăbeşte să toarne strălucire grea peste 
Galata. Zidirea veche de piatră se arată orbitoare în minutul 
acela, ca un miraj arhitectural de argint curat, 


x% 


In puterea nopții se aude freamăt de pasăre mare în 
vişin. 

S'o fi trezit vre-o cioară, nu sc ştie din ce pricină? Un 
hulub somnambul, ori cuprins de o revenire atavică la viața 
sălbatică, la „camping“, a părăsit hulubăria? Sau o pasăre 
călătoare a căzut istovită din întunericul înalt şi — pierdută 
de cird — se sbate stingheră în loc străin? 


Li 


Dimineața ori pe înserat scirție căruțe dela țară şi po- 
posesc devale, la „Aron“, 

— Is crude gutăile, bade, că uite-s verzi. 

— Nu-s crude, cucoană, da'o fost multe pe copac. 

— Multe, puține, ce-are a face? Eu văd că-s verzi, 

— Păi, dacă ele-s rari pe copac, se fac galbene. Dacă-s 
multe şi dese, apu'nu se fac galbene... 

Dar cu toată acestă lămurire ad-hoc, plină de duhul blîn- 
deții, gutăile verzi nu prea au cătare. Căruţa rămine încărcată 
pînă tirziu, pe întuneric. Un finăraş ca o jucărie o luminează 
şi o fetiță negricioasă, cu ochi imenşi, cocoțată pe un sac, 
sus, peste gutăi, străjueşte ap:ig averea din livada ei, de 


acasă. 
$ 


Viața Rominească 
36 


Un salahor cerne năsip dintr'o movilă şi aruncă prun- 
dişul te o grămadă mai mică, alăturea. 

T ed poartă ciurul cu mişcări deprinse, dar greoae, cari- 
caturizind parcă gestul de abilitate şi de graţie al femeilor 
care cern făina, executind un fel de zbor vaporos al braţelor 
şi al sitei. 


> 


Pină acum cîteva zile au ținut frunzele întregi pe copaci 
şi pe vie. O brumă rea le-a dat jos pe toate peste noapte, 
încă verzi. A doua zi grădina era surprinzător de largă, lumi- 
noasă şi parcă deşartă. 


a 


Ca nişte proectile trimise de desişul pădurii, trec pe rind 
peste poiană zburătoare felurite: păsări cu cap mare şi trup 
galben, destinzind şi stringind ritmic aripi sure, rindunele 
svelte, neliniştite în preajma plecării, gaițe pestrițe şi nipi- 
toare şi nişte păsări mărunte cît nucile, cu capul de catifea 
ruginie. 


* 


Tufa de hurmuz de lingă poartă, gătită toată vara cu 
mărgele de coral roz, şi-a schimbat către toamnă garnitura 
pe boabe mari de mărgăritar, Dar cînd a auzit că-i zic Sympho- 
ricarpus, s'a supărat aşa de tare, că şi-a zbircit mai toate 
perlele şi pe multe le-a trîntit la pămînt. 


* 


Strada Universității lincezeşte întunecată şi singuratică, 
strinsă între zidurile ei vechi. i 

O ceaţă deasă s'a lăsat odată cu sara. i 

pai zaplaz mohorit se desprinde o bucată şi por- 
neşte la vale: e calicul bătrîn, care-şi are acolo sediul lui 
profesional. In fiecare sară se scutură din nemişcarea lui 
stranie de peste zi, se rupe din zaplazul cu care făcea parcă 
un singur trup şi se duce — să zicem — „acasă“, 


Note de toamnă 37 


La colțul străzii s'a iscat un virtej de colb, — panag 
imens, fumegare de vulcan, ființă bizară cu zvircoliri şi des- 
trămări mlădioase, în plină mişcare şi totuşi țintuită în răs- 
pîntia unde s'a născut. 


E 


Un stol de păsări să fi fişiit aşa, prelung, peste vîrfurile 
copacilor...? A fost numai un iureş de frunze uscate, invăl- 
măşite de vint şi ridicate sus de tot, pînă unde nu credeau 
nici ele s'ajungă vre-odată, 

Dar vintul cade şi cad şi frunzele în drum şi se rosto- 
golesc pe dungă, la vale. i 


s 


Praful de pe şosea, răscolit ziua întreagă de căruțe şi 
de automobile, stărue pînă tîrziu în aer, cu părticelele lui 
cele mai fine. 

Tirgu-Frumos, Podu-lloae, Cucuteni... case turtite şi 
strîmbe, ogrăzi venețiene cu mlaştini verzi, străzi desfundate 
dau peisagii romantice în estomparea amurgului, care in- 
dulceşte şi escamotează detaliile. 

O fată şi un băiat au poposit în drum subt un copac. 
Copacul lasă moale peste ei crengi cu frunze dogorite, — salbe 
grele de aramă. 

Pulberea drumului a urzit din zare în zare un văl, prin 
care stelele se văd mai palide şi luna se arată ca un rod brumat. 

Inserare şi dragoste... Prestigiul lor stăpineşte aici. caşi 
pretutindeni, cu aceeaşi fastuoasă amăgire. 


Ka 
Acuma, la sfîrşitul „stagiunii“, o pasăre îşi mai încearcă 
glasul: mărgele de argint, mici şi pline, cad repezi într'o 
cupă de cristal. 
$ 


In grădina de zarzavat dai peste fel de fel de inovații. 
Mărarul ridică în soare umbreluțe cu gura'n sus. Ver- 


38 Viața Rominească 


gelele subțiri de smarald au prins între ele impalpabil aer 
albastru, pe care sa împrăştiat ca o rouă aurul florilor 
mărunte. 

Pătlăgelele roşii exagerează: poartă — chiar şi în timpul 
zilei — nişte rubine aşa de mari, că ori sunt falşe, ori îs 
de furat. 

A înflorit şi ceapa! Flori mici şi ceţoase (că trebue să 
fii prevenit, ca să le zici flori) se adună în buchete sferice, 
pe lujere înalte, imitind calic şi cenuşiu baloanele colorate 
care, pe vremuri, împodobeau cu naivă convingere grădinile. 


E2 


Incă din August în frunzişul salcimilor încep să se pe- 
treacă lucruri tainice. 

Zine neastimpărate, — mai mici şi mai iuți decît albinele — 
cizelate din văzduh fără culoare şi stropite cu azur abia 
inălbăstrit, năvălesc puzderie în toți salcimii şi încep un 
dans nevăzut de oameni. Cind frunzele freamătă uncori fără 
pic de vint, înseamnă că veselia zinelor e în toi. 

Dar dansul acesta nu e numai petrecere deşartă. Treburi 
gospodăreşti bine hotărite se împlinesc acuma: frunzişoarele 
abia pălite sunt culese delicat, suflate uşor cu aur, strînse 
în suluri cu răbdare răsucite şi date în grija vîntului. lar 
vintul le rostogoleste pe acoperişuri sclipitoare în soare, le 
culcă în țărină moale şi bună, le furişează pe praguri de 
ferestre deschise... 

Nu ştiu cum merg lucrurile cu frunzele celorlalți copaci, 
dar cu salcimii aşa se întimplăl 


> 


In sara asta s'a făcut foc în sobă. Şueră intii subţirel, 
dintr'o parte, zbaterea unei flăcări înguste, care-şi face loc 
cu greu. Apoi—tăcere îngrijorătoare. S'o fi stins? După 
citeva clipe însă izbucnește duduitul plin şi uniform, cînd 
focul a prins din toate părțile. 

Şi odaia devine ascunziş dulce şi adăpostit de iarnă. 


Ea 


Note de toamnă á 
9 


is a toată grădina a rămas numai o petunia. Azi i-a în- 
orit o floare f franjată şi albă, — aşa de albă că parcă un 
strop de lumină a căzut din soare, a aterisat pe tulpina 


viguroasă şi a închegat în j i 
juru-i umbre nesi 7 i în- 
samnă un delicat şi fugitiv contur, arbitra 


* 


Peste linia moale a colinelor di i 
s ; nspre Miază-noapte o 
iarta face în conştiinţă datoria ei de stea. limpio şi 
ură ca o faţetă de diamant, licăreşte cu sclipitoare ape vii, 


trimițind în alf i i 
pa a abetul ei autohton necontenite ştiri indes- 


Lucia Mantu . 


PEDEAPSA 


S'au risipit fintinele cu apă.. 
Adincile isvoare, 
Ingheţate, clare, 


Pe'nsetaţii vieții nu îi mai adapă. 


Cei ce cat' isvoare 
Vor muri săpind, 
Cu apa în gind, 

Şi în gind cu soare. 


Nu săpaţi isvoare 
Pe dealuri pustii... 
Ce mai cată morţii 
Printre, noi, cei vii? 


Lacrima de lună 
Va cădea în zori 
Peste muritori 

Cit boabe de-alună. 


Vintură-se raze 
Soarele pe noi 
Ca pe o grămadă 
Mare de gunoi... 


D. Corbea 


THOMAS G. MASARYK 


In ziua de 7 Martie 1850 la Hodonin, în familia vizitiului 
Josef Masaryk, s'a născut un băiat care a căpătat numele de 
Thomas. Băiatul creştea, viu şi inteligent. Maică-sa, femee 
ambițioasă şi tînără, făcea tot posibilul ca să dea fiului ei 
maximum de educație, şi visa să-l vadă învățător. 

Fiindcă la şcoala normală nu se primeau elevii subt virsta 
de 16 ani, iar tînărul Masaryk nu avea, la terminarea şcoalei 
inferioare, decît 14 ani, tatăl său se decise să-l învețe fie- 
răria. Graţie însă a insistențelor prelatului Satora, care îl 
cunoştea pe băiat încă din şcoala inferioară şi-i aprecia in- 
teligența şi aptitudinile, Thomas plecă la Brno unde intră în 
clasa a II-a a liceului german, 

In anul 1869 tinărul Masaryk se duce cu familia unui 
elev, pe care îl medita, la Viena unde îşi continuă studiile 
liceale pînă la 1872, cînd trece bacalaureatul şi se înscrie la 
facultatea de filozofie. 

Ca student se simte atras de învățătura lui Platon, al 
cărui adept avea să rămină toată viața. 

In 1876 trecînd cu succes doctoratul în filosofie, merge 
în Italia, iar mai tîrziu la Lipsca unde a cunoscut pe Miss 
Charley Garrigue, viitoarea lui soție şi tovarăşa sa credin- 
cioasă. 

In 1877 Masaryk sc întoarce la Viena, unde în baza lu- 
crării sale, „Selbstmord als soziale Massenerscheinung der 
Gegenwart“ este numit privat-docent pe lingă facultatea de 
filozofie. 

In anul 1882 capătă o catedră la universitatea cehă din 
Praga. Tinărul profesor devine animatorul studențimei. Da- 
torită talentulu său oratoric, metodei noui în prelucrarea, 
expunerea şi predarea materialului ştiinţific, în jurul lui 
Masaryk se adună tineretul, care ascultă cu atenție şi dra- 
goste fiecare cuvint al acestui conducător. 

In acelaş timp Masaryk, credincios devizei sale „nimic 
nu-i măreț ce nu-i adevărat“ se ridică în contra aşa ziselor 
„Ruscopisy  kralovtdvorsky a zelenohorsky“, pe care se spri- 
jinea o mare parte din patrioții cehi de atunci în acțiunea 
lor patriotică. Aceste manuscrise în realitate nu erau decit 


Viața Rominească 
42 


+ . ic 
. Masaryk cu adepții lui, supranumiţi iron 
pe a a narge r fiind siguri palega ara să ii 
nevoe de falsificări“, că numai „prin ştiin Moi e 
j la dreptate“, se ridică în contra aces í 
Poe oapoisle și Sorsat. rii Erau Se Free 
i de alţi colaborato ui . A 
ar a k: ks argian manuscrise sunt apocrife. Lapte 
pentru adevăr îi aduce Iu MeT eaa e e 
declară trădătorul națiet, rga : 
periei ano manifestațiuni la care participă chiar şi foştii săi 
j DE tina însă că totuşi ierta, teva Macri 
i inuă activitatea ştiinţifică şi politi n 
ra AS Slavilor din paria e Var para 
lui pe terenul politic nu rămine r reia 
laritatea şi este ales deputat (1891 p 
sei Pisek, Domazlice, Klatovy Susice, Strakonice, 
i i Volyn. 
iati sa 7 parlamentară însă nu-l putea mulțumi. 
Cadrele strîmte ale programului partidului, întreaga na PRR 
feră a luptelor parlamentare, nu întotdeauna bazate pe sir 
resele populaţiei reprezentate de cutare sau cutare partid, 
dar mai ales conştiinţa că el însuşi nu avea pregătirea e 
ră pentru munca parlamentară, toate acestea Și nemulțu- 
eee din ce în ce mai mult. Această decepție şi SEPAN a 
Masaryie o mărturiseşte singur în faimoasa carte a Ni 
Die  Weltrevolution, Erinnerungen und Patzahinee 
1914—1918"; „Mă supărau părtinirea, îngustimea, copi na 
bisericească a grupurilor mici... Nu eram încă gata i ! ra 
secințele acestei pers mere ra Pisa. d. gg piară ps 
ă i tid „Mladoc a 
vorbea ui peri partid politic, partidul poporului, „par- 
tidul realist”. í i A ii 
laşi timp lucrează din toate puterile pe 
RAE egale] sale panira ca şi poat Epura 
idealurilor, printre care locul de frunte f 
i nală lui ceh. In anul 1907 este ales 
pauna o ra rR a ta ca reprezentant al partidu- 
din nou deputat, de data aceas n T ei 
lui realist. Peste citeva luni după realeg SR da 
legeri şi conferinţe, 
America unde ţine o serie de preleg ardere 
irmă din ce în ce mai mult pe terenul po 
pai den | “si după alegerile generale i se înca fate 
din nou mandatul de deputat, In aceşti ani de carie pe 
lamentară Masaryk ştie să se sopa reanik iui t year 
tinteresul nu numai al cetitorilor Impe 
gar, ei şi al celor din străinătate, Este vorba de ee 
cutul „proces Friedjungen“ la care Masaryk a luat apărar 


Thomas G. Masaryk FA 


sirbilor de pe teritoriul Imperiului, învinuiți de complot îm- 
potriva Monarhiei Austro-Ungare. Masaryk hotărit şi curajos 
demască cu această ocazie intrigăria şi înscenarea care erau 
la baza acestui proces şi profită de ocazie pentru a critica 
cu voce tare în Parlament politica Imperială față de slavii 
de sud. 

Odată cu izbucnirea războiului mondial Masaryk, prin- 
zînd momentul potrivit pentru redeşteptarea popoarelor slave 
asuprite de statul Austro-Ungar, pleacă în străinătate pentru 
a informa şi a se informa. Primul popas îl face în Italia, de 
unde trece în Elveţia, țara clasică a refugiaților politici. Con- 
cepe şi trimete cehilor din străinătate planul activității re- 
voluționare, organizează în acelaş timp coloniile ceheşti, 

Activitatea politică a lui Masaryk merge cu un tempo 
progresiv. Trecind dintr'o țară în alta el devine adevăratul 
misionar al libertății popoarelor slave. O bogată documentare, 
talentul lui oratoric, darul de a expune orice problemă, de 
a prezenta subt adevăratul ei aspect îl ajută la propagarea 
idealurilor sale. Călătoria în Franţa, Anglia şi Belgia îi a- 
duce consimțămintul oamenilor de stat străini în ce priveşte 
realizarea eliberării popoarelor slave de sub jugul Austro- 
Ungar. Sus ridică el drapelul naționalismului ceh subt 
care chiamă pe toți cehii. 

In ziua de 6 Iulie 1915 cu ocazia aniversării de 500 de 
ani dela moartea lui Hus, Masaryk lansează următorul apel 
către conaţionalii lui : „Fiecare ceh, care îşi cunoaşte istoria 
poporului său. trebue sã se decidă sau pentru reformism sau 
contra reformismului, sau pentru ideea cehă sau pentru ideea 
austriacă, 

lar ceva mai tirziu ținînd conferința la Londra despre 
„Problema popoarelor mici în criza europeană“ afirmă că ne- 
siguranța politică a Europei este cauzată de diferențierea 
dintre frontierele etnice şi cele geografice ale statelor din 
centrul Continentului. Alianţa mecanică, forțată, artificială 
a mai multor naționalități într'un stat nu poate da tărie a- 
cestui stat. Baza unui stat puternic o formează conştiinţa 
sincer manifestată a poporului. Un astfel de stat se va putea 
desvolta în condițiuni optime. De aci însă se ridică proble- 
ma popoarelor mici. Unui astfel de popor, desigur, îi este 
mai greu să ajungă într'un timp scurt la tăria unui popor 
mai mare. In schimb însă, afirmă Masaryk, popoarele mici 
cu toate piedicile pe care le întîlnesc în calea desvoltării lor, 

au o aplicație spre muncă, o însuflețire mult mai mare decit 
națiunile mari, căci puterea sufletească, puterea morală a unui 
membru al națiunei nu-i condiționată de aparținerea lui la o 
națiune mai mult sau mai puțin numeroasă. Deaceea, spunea 
el, şi popoarele mici au drept la desvoltare independentă pe 
terenul spiritual, cultural şi politic. 


Viața Rominească 
44 


iei i pro- 
ici iunea contra Austro-Ungariei devine ma ; 
Doi atel Da râu de 14 Noembrie 1915 o Comitate 29: 
n sea “ din străinătate cu sediul la Paris iscăleş a pee Fa 
mure contra Austro-Ungariei în care demască po p ien SA 
azere Imperiului, prezentind Sa scala e c 
i tul as E 
snar reusi email lui Masaryk 
pui ae ST cula opera na e: AER CHR Morri 
ă i ine o conferin t » : 
ares a Ia pdre pe cas „Comitetul Coolere . Sara 
în ue” Consiliu Naţional al Țărilor Cehe alegind ca pre; 
i od sa Masaryk iar ca secretar general pe e 
Te ta lui Masaryk pentru cauza slavă nu ostani. 23 
i de r3 Februarie 1916 el vizitează pe sigep Aara 
me sr i izite, pentru a face ideile expuse de el polari edu 
Masar k. rezintă lui Briand o hartă a Europei pase che 
foe iraziioe lui despre ear A cară arta zisa 
i Austro-Ungariei în i 
eni ar. pac pic Masaryk îl cîştigă şi pe Pume 7 
pes ii înd teren favorabil în Europa apuse Sara! A ZE 
eriaria o călătorie în Rusia. In acelaş timp rc papens 
poire phap le de bază „Noua Europă“, în care ara hed i 
n. re : a războiului mondial constă în pange ara 
tare n. izvor al urei contra Slavilor. Pangerman gaze 
rasi mentalitatea americană. Această dapsemies o. ari 
od pe intele: „Impăratul german crede că pi ae cra 
pakai America cu Lincoln crede că dreptul cr : p ra 
ori Rusia (1918) Masaryk trece în Japonia, mă gg 
ee er şi Chicago. Vizita lui la Chicago Aà alana 
a bip sata citate Acolo în ziua de 30 Mai 191 “ser d 
peste ar în elegerea cu Slovacii din America în nonan rel 
ac rapi e In acelaş timp vizitează pe preşe 
Wilson. «tării oficiale a independenţei statului cehoslo- 
ere Ta 28 Octomvrie 1918 „Comitetul popar a za 
vac O statul independent cehoslovac, ne. P 
pi Noi vrie „Adunarea Revoluționară a roppen goad 
N bine ii în persoana lui Masaryk pe cel 
edinte al Republicei Cehoslovace. A AIA KE 
a In ziua de 20 Noembrie Masaryk pâr A $ aa 
înd a re ţară, pentru eliberarea căreia a popa a alpu 
atit da: mult, Seria i mi Ai 3 a rola 
iumf. Peste . P á 
TE y fiai: ar fi fost primit capul statului. Gra 
nT sfirgit în ziua de 21 Decembrie 1918 MOMIEEA pct 
la Praga, unde este întilnit de sute de mii 


Thomas G. Masaryk 45 


ziasmați. A doua zi după sosirea lui la Praga, lansează pri- 
mul manifest care avea ca leit-motiv următoarea idee: „In 
lupta noastră dusă atit în străinătate cît şi acasă au biruit 
ideea, spiritul, dreptul şi adevărul... Noi am creat statul nostru, 
noi îl deținem, noi îl creiem din nou“, 

Și într'adevăr de atunci toată puterea lui de muncă, toată 
forța lui spirituală au fost consacrate reclădirii, orînduirii şi 
întărirei acelui stat pentru independența căruia luptase a- 
tiția ani. 

Poporul recunoscător şi-a dat seama de importanța aces- 
tui om în funcția înaltă şi grea a unui conducător de țară 
nouă, şi-l alege pentru a doua oară Preşedinte de Republică 
la 27 Mai 1927, şi a treia oară la 24 Mai 1934. 

Rămas conştiincios pină la exagerare, Masaryk, simțind 
povara anilor înaintați, abdică în luna Decembrie 1935, tre- 
cind atribuțiile grele şi toată responsabilitatea elevului şi 
colaboratorului său credincios, D-rului Eduard Beneş, După 


abdicare, Masaryk se retrage la castelul Lany, de unde ur- 


măreşte necontenit continuarea operei patriotice începută 
de el. 


Pină în ultimele zile ale vieţii sale, bătrînul preşedinte 
se interesa de aproape de toate chestiunile ce priveau statul 
Cehoslovac, atent la desfăşurarea politicei externe, ca şi a 
tuturor evenimentelor putind avea vre-o Tepercursiune asupra 
scumpei lui patrii căreia i-a sacrificat toată viaţa. 


Intreaga concepție filosofică, socială şi politică a lui Ma- 
saryk poate fi numită un umanitarism realist. 

Ca filosof, el nu vroia şi nu putea rămîne un savant ab- 
stract. Nu vroia să construiască nimic bazat exclusiv pe sim- 
pla logică, pe deducție şi considerațiuni abstracte. Din contră, 
în filosofie el căuta precizie, concretul şi realismul ştiinţific. 

Pornind dela premisa că evenimentele din trecut nu pot 
fi explicate înainte de a se fi cunoscut cele contemporane, 
Masaryk se dedică unui mare studiu aprofundat al epocii 
sale. Aceasta il duce la concluzia că societatea contemporană 
este prea îmbibată de scepticism, care îşi trage origina din 
prea marea superficialitate a omului modern, 

Lipsa de cultură completă, beţia de idei şi cuvinte al 
căror sens nu este nici analizat nici aprofundat, aduc indi- 
ferentismul religios şi social, Lipsa de dragoste pentru oa- 
meni, lipsa de credință, iată cauzele care au adus desordinea 
şi descompunerea în societatea contemporană. Deaceea Ma- 
saryk n'a putut să adopte orbeşte nici pe Auguste Comte 
şi nici pe Spencer. Celui dintiiu îi reproşa atît lipsa de e- 
tică cît şi concepția despre religie (considerată ca o super- 


stiție); celui de al doilea — explicarea tuturor fenomenelor 
sociale prin cauze pur biologice. 


46 Viața Rominească 


In toate articolele sale consacrate problemei religioase 
(„Ştiinţa modernă şi religia“ — 1897, „În lupta pentru re- 
ligie“ — 1904, „Ştiinţa şi biserica” 1908 etc.) subliniază că 
religia e baza puterii spirituale în viața individului şi a s0- 
cietății. Providența, credința într'o ordine superioară iată ce 
lipseşte, după Masaryk, contemporanilor săi. 

Calitățile morale ale omului, avind ca unul din elemen- 
tele indispensabile simțul religios, trebuesc cultivate şi per- 
fecționate. Şi aici îşi pune întrebarea: prin care mijloc? Sin- 
gurul răspunde prin ştiinţe, prin socializarea ştiinţelor, prin 
popularizarea lor în mase largi. lar din ştiinţele recoman 
să se aleagă cele practice, necesare vieții, nu scolastice şi 
pur teoretice. Morala şi educaţia iată două calități cari asi- 

ră integritatea individului. lar calitățile sau defectele in- 
ivizilor sunt calitățile sau defectele societății pe care o 
compun aceşti indivizi. Deaceca în studiile sale sociologice 
Masaryk opune studiilor generale, necesitatea monografiilor. 
In cartea lui „Bazele logicei concrete“ cere ca cine se va 
ocupa cu sociologie, pe lingă studiul general să lucreze în 
marginea posibilităților şi asupra monografiilor, să studieze 
un oarecare eveniment social din punctul de vedere static şi 
dinamic şi să-l expună cit se poate de amănunţit căci numai 
astfel se poate aprofunda consensul social şi desvoltarea is- 
torică a acestui eveniment". 

Ca exemplu el scrie faimoasa lui monografie „Selbstmord 
als soziale Massenerscheinung der Gegenwart“ în care ex- 
plică sinuciderea tocmai prin lipsa celor două elemente des- 
pre care am vorbit mai sus: educația şi slăbiciunea morală. 
Desvoltarea incompletă a acestor două elemente aduce cu ea 
interpretarea greşită a fericirei păminteşti, înlănțuirea de 
dibuiri şi greşeli morale, care duc la rindul lor la neîncre- 
derea, slăbiciunea, la convingerea că soarta omenirei nu poate 
fi îmbunătățită — iar deaici deslegarea — sinuciderea. 

Studiind sinuciderea ca un i 
în acelaş timp şi prin prisma psihologică, 
saryk „evenimentele sociale sunt în acelaş 
mente psihologice".  Deaccea 
recomandă la studiul evenimentelor soc 
întotdeauna natura lucrurilor şi interpretarea ce li sc dă de 
către indivizi. 

In problemele sociologice, dind oatenție deosebită indi- 
vidului, Masaryk cere cu insistență reformele sociale şi cul- 
turale, reformele care ar putea ridica nivelul moral şi cultu- 
ral al indivizilor, aceşti componenți ai societăţii. lar drept 
baze ale acestor reforme trebue să fie dragostea pentru oameni 
şi munca cinstită. Umanitarismul trebue să primeze în orice 
eveniment social. Chiar educaţia să fie scopul, şi instrumen- 
tul dragostei faţă de cei de aproape. 


Thomas G. Masaryk 
47 


Un umanitarist sută | ă 
tari „la sută, Masaryk = A 
ainu su forma de simple ante tie Si conti 
„topi eira ainena pară oameni trebue să eng sie seen 
tată pe anca et. pa a teoretică trebue să fie transplan- 
i atunci sociologia ca ii 
trák Pi atare fiind o ştii : 
reală, pres -rpraea o formă de cotieretizare pesedist 
si „Pole ai. aano Massiyă p'vede în politică. Ponta 
a principiile; i. popi agăețică, prelucrarea ştiinţifică 
tică a biologiei“, medicina nu-i decît expunerea prac- 
Politi ă 
simplele peria pa Masaryk nu trebue să se rezume ] 
gătirei ştiințifi geli parlamentare. Adept credincios al s 
Tir. ar, ata în toate domeniile, el se ridică pt ret 
Orice caii palis Pe tic, cere pregătirea şi educația politică 
lui de euttară si S g y ha y fie apreciat după pu ie 
at A bază a politicei -- Buai ka ri 
GE. ei pier sea despre care am vorbit mai sus 
este forma sk i orma politică în democraţie. „Democr ia 
dială“ (1925) nitarismului“ spunea el în „Revoluţia az, a 
aa democrație Şi pane formă a umanitarismului o aia, pe 
o democrație abst uncă. Masaryk nu propovăduia niciodată 
dorda. latisti poA m forma unei idei politice. Nu, el 
i = aa ra socială. e democrația politică, şi pe cea 
orma sub care i se prezenta d i 
= x emoc i 
Fap rpa a brac teseka cuvinte rostite cu ceai rana irei 
narea pria letan ae pe pe fa camara Cehoslovace. mona 
sa in toți, unde fiec ei z 
repeta cu constiinta, propriei sale demnități cuvintele regelui 
sant şi cut eu sau, în termeni mai modeşti, Statul 
Această democrație însă 
iate : isä nu se reali i 
aiee begr sa ri Nu, realizarea ei cere zen că ai rage 
eta sr rug mpa ie politică adevărată. ia în n Kom 
= orp «í eni instruiți, Masaryk 
green mgpe ieeal pena peace căci, realist peri paber ng, 
Vizină în ite concepția teocratică a puterii de st î. 
statului, cea F organizarea democratică organizarea ideala 
vii ea area ea orun „a lui Masaryk era de a moră 
li it pe bazele democrației 
ia viipale în cind se năştea statul ar reci „ore ice 
=e n care curentele extremiste se ivea etate: 
ra oparţii mereu mai amenințătoare bătrău pere şi 
e ara npepe arroa cehoslovace principiile de- 
€ ntereselor mă F 
tid, Masaryk a ştiut să dea statului său penis sie Vcc 
ie, 


Viața Rominească 
50 


r i-au 
i elor motrice revoluționare care $ 
see rapita 3 orice lor manifestare de primari ri Ea 
git A conţinutul social acestei mişcări, trebue finu 
i te împrejurări: : Ar ee 
i na ra ra tr de pair economic tape ep posia 
sai, cu corolarul lui Bote oryg Rat kopeli, > ere 
Ial aisian gp pai în treburile principatelor 
n ' 
al Turciei şi Rusiei. : în ele însele — luate 
unor criterii — juste in è 
Aplicata oi cării revoluționare din apusul Europei, ce 
rar ghrasan de a găsi echivalentul acestei soe ei fuptá 
R stea cut acolo, atunci cind „burghezia ai rit oei 
As Eten ar duce lao falsificarea re taţi ii baii- 
shia i ie mişcarea din 1821, ca început al "E re sati 
e zo-democratice din Rominia şi între rca aril eat 
in ările Apusului, există fără îndoială puncte et tt 
s 2 judecarea mişcării revoluţionare din pr i fortelor 
tuşi, în ermanent înaintea ochilor nivelul real rival 
e irc şi cadrul în care ele activau, lipsa rapeste 
ai sociale în sînul mesălor e pelerina be Bato- 
ii aşe , 
d embrionar al ue), maturitate în vaga în care bur- 
i revendica zgomotos drepturile. — — 
ag e societății comtat în ajunul mişcării din 1821 
izat- imul capitol. Sii 
jä paer lhe de Tudor Vladimirescu nu í ne Agp 
să dea o nouă faţă organizaţiei PRA k Sincipate!) 
Ti Sar celei din Muntenia mai apoi celei ae lipsite nu 
mai ă forțele sociale pe care se sprijinea n. ei dai 
proa coeziune, dar şi de luminarea ideologi atatea a 
mergeti mişcări revoluționare. ora ergo pe 
’ : — gi cînd vorbim de ace A i 
orice rari EAE de idei născute penon dam 
rari mediată legătură cu ca — nu conținea dec 
dicări parțiale şi incomplect formulate. 
ă? = i i 
Din Ce combative ale unei revoluții se, naso şi Sunt 5 
tate pe baza procesului diferențieri Pe aie unei clase 
mit aie Fle sunt manifestări de forță a a masă a po- 
esiste, care atrăgînd de partea ei întreag i națiuni. O 
progie vorbeşte şi acționează în numele iutaga Mat cata 
akp $ clasă nu se poate însă naşte şi apun 


i t 
1) Tudor Vladimirescu a căutat, în timpul mișcării, begituri lae si 
Milcov cu boerii moldoveni. Încercarea a iar II: Tudor 
tice — cum era de altfel şi de așteptat. 
la dimiressu, p. 103. 


1821 Și 


cind desvoltarea forțelor de producție — active în largul do- 
meniu al vieții economice — au atins un anumit nivel. 
Intr'o societate primitivă, în care aceste forțe sunt încă în 
faşă, în care elementele precapitaliste precumpănesc (atotpu- 
ternicia capitalului comercial şi cămătăresc la oraş, regimul 
iobag la sate,) forțele sociale, care să formuleze în luptă obiec- 
tivele unei revoluții burgheze, nu vor avea nici tăria nici 
consecvența necesară. 

Este tocmai cazul principatelor, la începutul veacului 
trecut. In cadrul economic al iobăgiei şi al forțelor de pro- 
ducție atunci active la oraşe şi la sate, nu am putut avea în 
domeniul social decit isbucniri, de multe ori violente, dar 
incapabile de a creia un nou sistem social. Isbinda revolu- 
ției din 1821 în sensul unei radicale transformări sociale a 
principatelor era imposibilă, în condiţiile economice date. 
Primatul economic — atunci ca şi astăzi — a determinat cu 
stricteță făgaşele vieţii sociale şi politice pe care sa desfă- 
şurat în urmă întreaga noastră viață socială şi de stat. 

Cel de al doilea element, care a întunecat o justă ana- 
liză a evenimentelor din 1821 au fost factorii externi. Ames- 
tecul direct al Turciei şi al Rusiei, au deplasat în prima 
jumătate a secolului al 19-lea într'un anumit sens, raportul 
de forțe sociale din lăuntrul țării. Acest amestec a avut ca 
efect să denatureze fenomenul pur social din anul 1821, 
Incercarea însă de a explica înfringerea revoluției ca urmare 
a intervenţiei puterii armate a turcilor, sau prin faptul abando- 
nării de către Rusia atita Eteriei cît şi a ridicării pandurilor ') 
mută întreaga discuție pe wm teren greşit. (Această afirmație, 
vom vedea că îşi păstrează întreaga valabilitate, şi pentru 
revoluţia dela 1848). Fără îndoială, că nu poate fi negat 
aportul politic adus de către Rusia țaristă forțelor reacționare 
din principate. După cum şi permanenta amenințare cu invazia 
din partea Turciei, a fost de natură să influențeze atunci 
luptele sociale din ţările romine. Dar şi unul şi celălalt fac- 
tor n'au fost în stare să creeze decit împrejurări exterioare 
ingreuitoare mişcării revoluționare, In ceia ce priveşte revo- 
luția din 1821 — ca să ignorâm pentru moment anul 1848,— 
ca a fost înfrintă cu mult înainte de trecerea trupelor 
turceşti peste Dunăre. Infringerea se  datoreşte exclusiv 
contrazicerilor născute şi desvoltate în însuşi sînul ei. 


* 


Pentru a determina caracterul revoluției din 1821 şi a 
dovedi că ea într'adevăr deschide epoca revoluției burghezo- 


1) Ţarul Alexandru I al Rusiei, după ce se desolidarizează de 
Eterie şi dă ordin consulilor ruşi din principate să ia toate măsurile 
pentru bușirea insurecției, in atitudine potrivnică și 
cării conduse de Tudor Vladimirescu, pe care Îl ş 
rangul ofițeresc ce el îl avea in armata 


impotriva miş- 
degradează din 


Viața Rominească 
52 


ă i drului 
m la o amănunțită analiză a ca 
ap paceatice ln dal: SI PRE forțelor pe care le-a pus în mişcare, 
A R “ie role Tati ce revoluția din 1821 a 
izbucnit în Oltenia? ia O it 
tiv, elementul socia 
i cer paie dogs A trage însă din caprei Saar ge Ma 
din 18 pdl aşa cum face şi d-l lorga') — ci gg 
O OAI să înscăuneze „guvernarea paris pi Burt 
zapp a a avut prin aceasta un caracter ţără D once pr 
bă f da forțele sociale pe care o neme le S 
aps i tul ei social’). Revoluţia din 182 pacea 
ee ge ae a ci, nici în metodele ei de casare Sapan 
peia saitei À 4 cum Tudor Vladimirescu nu ; priirai a pă 
Pl sie ior, El este un tipic purtător Sri Se 
mese a intereselor micii boerimi şi ale negus oim e 
pi era năzuinți şi chiar prejudecăți, sa 


ă ile nemul- 

i i se servească de adinci s 
pentipenderis Peara i să Ei ş 

țumiri ale ţărănim obage. Prezenţa ţărănimii revo tată 


imului în 
ă i cereau o răsturnare a regim à 
Pinta. Da E cat sub conducere efectivă, pt sp 
Su ws ărăniste reprezentind capitalul ome Eul 
cre fear Aceste clemente, îşi aveau in re 
€ Lă 


ă aful 
dimirescu, din casa lui Vasile zar: «al strateg sacele 
" Vilcea“ ieten şi f 
fodetaini VEE RT roca ta om drept inspirator al 

Bibi nu este un fapt izolat. 


citat pag. 10. tice dela 
5 aja ările rexoluționare, burgher im deal X-lea 
P x prima d sa ui e a 
e ni tim grei Ma see be activă. Mai A, d Ahern 5 folosit 
iria ridicarea ărănimnii & ym e Pie muncitorine pentru a lovi x 
i 'a folosi te cu acestea 
de țărănime, după iist ce masele populare, în frun hezia să se 
feudalism, ca apoi imedia leze revendicări proprii, burg! ele 
atei o aobirîmpotiz rgmciter mie aton a Konter. 
pre preerie te. Fr, Engels în: p 
serală n Dewtachlaad" analizeani pe iar cet tange ou Vasile 
i ie 1721, „Tudor hide cu Vasile 
a,b R Daa le tie Ga de 
M ă într ri e, proclamaţie, dată din ze J păr parea Olteniei 
moaca Soci Îutoriei Tg. Jiului. pe 214) a: 
Vasile Moangă va deține o funcţiune importan 


1821 53 


Revoltele ţărăneşti, isbucnite în anul 1820 pe moşia ba- 
nului Brincoveanu din jud, Mehedinţi, „cînd se ridică cinei 
sate“, au o conducere care-l umple de uimire pe Xenopol. 
„Lucru îndestul de straniu, — scrie acest istoric — raportul 
lui Gheorghe Filipescu, vel logofăt, arată că această „revo- 
luție” fusese pusă la cale de vameşul acelui județ“ '). Noi 
credem că apariția vameşului judeţului în fruntea unei miş- 
cări ţărăneşti, se încadrează logic în caracterul frămîntărilor 
şi isbucnirilor, care aveau să se producă pe o scară mult mai 
întinsă abea după un an. 

Originea socială a lui Tudor Vladimirescu? Ea este fără 
îndoială țărănească. El însă încetase cu mult înainte de 1821 
să mai fie țăran, căci „face avere prin prăvălii şi comerț cu 
boi”, 3) are moară şi cultivă întinse relații negustoreşti, 
Ridicarea lui Tudor Vladimirescu în rîndul boerinaşilor, este 
în acelaş timp, nu numai o urmare a averii lui personale, ci 
şi a funcţiei de —vătaf de plai ~pe care o îndeplinea. Pen- 
tru caracterizarea mişcării în fruntea cărei s'a găsit, starea 
socială şi clasa în care pătrunsese Tudor Vladimirescu şi cu 
care se identificase, va trage cu mult mai mult în balanță, 
decit originea lui socială. Datorită tocmai situației lui econo- 
mice şi sociale, el era chemat să vorbească nu în numele ță- 
rănimii, ci a micii bocrimi nemulțumite. Din acest punct de 
vetlere Tudor Vladimirescu, se încadrează ideologic — păs- 

trînd bineînțeles, anumite caracteristice specifice — „cio- 
coilor“ lui Ioniță Sturdza din Moldova. 

In adevăr, mizeria țărănească, atît de grozavă încît im- 
presionează puternic pe călătorii străini, care străbăteau jä- 
rile romîne în acele vremuri"), era pretutindeni aceiaşi. Poate 
cu o mică corectare. Aşa cum dovedeşte Radu Rosetti, Mun- 
tenia şi Oltenia nu cunoşteau încă sălbateca exploatare a pă- 
rănimii practicată în Moldova, şi unde regimul iobag era cu 
mult mai sîngeros. Dacă în adevăr, mizeria țărănimii ar fi 
fost singura cauză a ridicării revoluționare, atunci ar fi tre- 
buit ca ea să isbucnească în Moldova şi nu peste Olt.) DI. 
Vărtosu greşeşte şi el atunci cind încearcă să explice porni- 
rea revoluției din Gorj, pe temeiul că „era județul cel mai 
nevoiaş al Olteniei“). Deci nu în această direcție poate fi 
găsit răspunsul la întrebarea care ne preocupă pentrucă in- 
surecția a inceput în Oltenia şi nu în altă regiune, 


N Xenopol, Vol. X, Ed. 1930, pag. 55, 


hotarului așezării, era neştirbit. ee 


plugărie, lipsea acest temeiu de 


ce s'au răsculat țăranii, pag. 138 
6) E. Vărtosu, Pagini de Revoltă. 


Viața Rominească 
54 


Iteneşti spi- 
oate susține că în județele o i 
yen aer mud mai agitat decît în alte panu rea e 
Mişcările cu caracter agrar, pe care le găsim nieg ie 
în unele sate dincolo de Olt, au fost. devansa a a anr 
acelaş caracter în Moldova, cu cincisprezece al rela 
Dincoace şi dincolo de Milcov, ca şi finetea E Bă Le 
Olt țărănimea se sbătea sub jagi jet kgrsa en grid 
din ce în ce mai puţin - « 
Pe iak ri Oltenia, față de Moldova şi de Muntenia ele- 
tul nou sau i 
ist Judeţele olteneşti, erau de mulţi ani aruma paesi fva 
net ae pia e A Piz e ear 
si asiatice. La începutul seco! at pg mie 
in Banatul austriac, —pu ern c 
p m doc el bogate, cu agricultura tapontoeto Te 
industrie destul de, areatan za price i cai A a preia? 
a Hi o = i 
ră alte ia e Pia hi duceau mărfurile lor spre țara 


schim ~“ 2) In aceste 
irilor decit ţara rominească E | e 
Sata opel că viața economică, sa desvoltat aici 
eră P imätäresc şi comercial — singurele forme e es 
le capitalului într'o societate înapoiată, — găsesc pei zei 
condiții de desvoltare. Aceasta, este prima împrejurare, 
ză răspunsul căutat. *) f ; i 
paes de i doua împrejurare — direct legată de cea di 
tiiu— este existența tocmai în Oltenia a unei psi ae 
tari de bocrenaşi şi elemente orăşăneşti. AR e grin maci 
mai puternic reprezentate aici, decit în restu yeri portga 
însă tocmai minuitorii capitalului cămătăresc ş M 
cial, „Cercetind epoca după 1830 cine sunt oam he 
asari in sensul oamenilor de afaceri burghezi — scri nd 
ona- Lge constată, că cei mai mulți se recrutau = înțe = 
alături de negustorimea străină, din micii boes h 5 ape a 
med be detin pe iaca n ai. Cu o excepție 
iuni industriale, u mari 
ingr dee Mole de milioane de lei, cu care se împrumu 


„ Domnul Tudor din Vladimir, pag 17. 

A aes ali de citre austriaci, în anul sii perdu 
contribuit în anumită măsură printr'o relativă ordine pe eee 
trație, să ușureze desvoltarea normală a vieţii economice. precare 
contact al provinciei cu centrul Europei a lăsat urme 


destul de puternice. 


ic decit în celelalte ținuturi romineşti, jar capi- ~ 


1821 55 


visteria Munteniei sau a Moldovei în această epocă, sunt 
luate dela micii boeri, cu o dobindă între 18—30%/, 1) 
Pentru a ajipge la o asemenea situație, mica boerime nu 
şi-a adunat averile de pe o zi pe alta. Imbogăţirea ei prin 
camătă şi comerț este mult anterioară acestei epoci. Prezenţa 
micii boerimi în viața economică, ca element activ, se semna- 
lează încă dela sfirşitul secolului al XVIII-lea, odată cu in- 
tensificarea relațiilor comerciale ale principatelor. Mica boe- 
rime, ca şi elementele comerciale autohtone, au întălnit con- 
curența elementelor străine, în special evrei şi greci. Această 
concurență însă se va intensifica după 1830 *). Pe teren social 
şi politie, această mică boerime îşi stabileşte dela început 
prioritatea, faţă de celelalte pături orăşeneşti înstărite. Mai 
ales față de evrei, care erau lipsiți de drepturile politice ba 
chiar, şi de cele civile. Activitatea politică şi mai ales dorința 
micii? boerimi de a împărți privilegiile cu protipendada, sunt 
o unjfiare firească a îmbogățirii ei şi a rolului pe care îl juca 
în Viața economică, 

+ Pentru problema care ne preocupă, este caracteristică 
gyuparea pe judeţe a elementelor orăşăneşti, în ajunul anului 


"4821. O statistică din anul 1820, privind mazilii şi breslaşii, 


ne dă următorul tablou, pe județele Țării Romineşti. Slam 
Rimnicul avea 58 mazili şi 7 breslaşi, Buzăul 24 mazili şi 
breslaşi la un loc, Saachi 500 mazili, 24 breslaşi, Prahova 17 
mazili şi 28 breslaşi, Ialomița 117 mazili şi 8 breslaşi, Dim- 
bovița 22 mazili şi 9 breslaşi, Ilfovul 29 mazili şi 23 breslaşi, 
Vlaşca 45 mazili şi 3 breslaşi, Teleorman 115 mazili, şi 112 
breslaşi, Argeş 91 mazili şi 21 breslaşi. Oltul 70 mazili şi 37 
breslaşi, Muscelul 102 mazili şi 37 breslaşi, Vălcea 444 ma- 
zili şi 26 breslaşi, Doljul 129 mazili şi 46 breslaşi, Gorjul 
632 mazili şi 22 breslaşi, Mehedinți 401 mazili şi 27 breslaşi ') 
Concentrarea acestor categorii sociale, tocmai în Oltenia 
este evidentă, Spre deosebire de Moldova, unde elementul 
evreesc, şi grecesc pătrunsese în o oarecare măsură în comerț 
şi kătăfie, în Oltenia şi Muntenia, populația oraşelor în 
frunte cu negustorii şi zarafii erau, cu rare excepții, elemente 
autohtone *). 


Gheorghe Zane, Un veac de luptă pentru cucerirea pieții romi- 
neşti, pag. 65. 

2) „Dacă proporția comercianților şi meseriaşilor evrei creşte 
contenit dela 1782— 1828, marea majoritate a acestor două clase nu 
rămine mai puţin creştină “lar intre aceşti comercianți şi meseriaşi 
creştini. „In 183. la lași ca şi în celelalte oraşe rominii formau ma- 
joritatea.." Verax, la Roumanie et les juifs p. 95—107. 

1) V. A. Ureche, O statisticã a ärii-Romîneşti din 1820. In co- 
mentariul statisticii, V. A. Ureche, analizind numele mazililor și bres- 
laşilor ajunge şi el la concluzia că, „industria şi comerțul, erau cu 
totul în miinile rominilor pela 1820“ pag. 4 


2) G. Zane, Economia de schimb în Principatele romiîne, 


Viața Romincască 


i din 
ic ridicat al Olteniei — bine înţeles 
tgp use dp formelor precapitaliste, Și aeo 
rii ; numeroasă a păturii sociale care res pa A | 
st ‘le capitalului, explică isbucnirea revoluției aa sa 
e: Această isbucnire tocmai în Oltenia, pica jon 
cacteral țărănesc, pe care foarle mulți cercetători 
mişcării pandurilor. 
CARACTERUL NAȚIONALIST AL RR 
Pretutindeni în Europa unde a existat o ae n dear 
(statele italiene, națiunile cuprinse in regia e rara e 
Aabe burgice etc.) luptă de emancipare politică a pt pes ri 
fost strîns legată de o mişcare de spira sah groasă 
Prima încercare a strămoşilor burgheziei repre t ret 
iul boerilor din Braşov, în Virtosu: „Fapte şi dal oral A pag: 
120—6) se poate zice că, într'un anumit apa = apen ace 
ca excepție dela regulă. Dar aceasta numai > n eleva 
trîns, anume ca sentimentul de ură al popul pe al 
nei 'stăpîniri străine — prin definiție asupr e + agatare rată 
cepte 4 combina uşor, printr'o troon ni a 
revendicări revoluționare. Dar aceasta SA rA ee ele 
rul principal este elementul naționa A sao ea o 
istoricii revoluției oltene. Caracterul socia en ce pecete 
luția din 1821, Justa analiză a eleme pan degete 
i Cr eta în mişcarea din 1821 duce cu totul la 
lek i de ît aceea pe care li-au tras toți acei care oo een 
por esti acele frămintări sociale. Rareori s'au nec ei 
faptele cu mai multă voluptate și Ce hi olene a fost 
adevăr, decît atunci cind mişc : 
i i vină şi anti-grecească. 
iaz vorbei da evoleţia Shin 1821 nu a cunoscut, la 
i i nici un fel de caracter x A 
re, doarme Ba chiar dimpotrivă cai ră ui a A 
mele proclamații ale revoluției tocmai se ia a erupe 
ial aaron de eee i ae OS cu boerii 
i usmanii de Cu i 
omen orii, indiferent dacă sunt străini sau păminteni. Dar 
acest -iucru are loc nu numai 


ifestări anti-greceşti. Şi aces 
ring sea am în formă scrisă. După intrarea aa Buont 
într'un arz trimis Porții, Tudor atacă pentru p 3 pe 


i domnilor şi pe 
ă domni şi pe boerii greci ai + 
e e db AH baza însă populară a mi nu 


in 
Isvoarele Contemporane pas- 66. 


1821 ü 


vom întălni asemenea manifestări. 


Dovadă, trecerea pandurilor din armata lui Tudor, în 
frunte cu locotenenții lui în rîndurile Eteriei îndată, după 
ce acesta fusese ucis, 

In măsura în care vre-un element național a existat, în 
mişcarea din 1821 cl nu a fost anti-grecesc, ci anti-turcesc. 
Cu toate aparențele contrarii, mişcarea din 1821 a trebuit să 
însemne primul pas hotăritor de emanicipare față de suve- 
ranitatea Porții. Această perspectivă politică, în formă de 
obiectiv care trebuia atins, se naşte, bine înțeles, în primul 
rind în mediul conducător al mişcării; indiferent însă de pă- 
tura care formulcază această perspectivă, asta caracterizează 
revoluția din 1821. 

In adevăr, ţara şi în special țărănimea, sufereau după 
urma jugului turcesc. Domniile fanariote, ca şi întreg regi- 
mul de conrupţie și jaf atunci în ființă, se datorau nu ins- 
trumentelor întimplătoare — grecii, — fanarioți şi oamenii 
lor — ci, regimului de suzeranitate din ce în ce mai aspru 
la care erau supuse principatele. Nu este greu de stabilit 
atitudinea reală a lui Tudor Vladimirescu față de turci. ȘI 
cînd vorbim de atitudinea lui Tudor, înțelegem nu numai 
opinia conducătorilor mişcării, dar şi a acelor pături 
sociale în numele cărora el se ridicase şi pe ale căror inte- 
rese le reprezenta în adevăr. Arzurile şi scrisorile pe care 
Tudor le trimite Porții, la începutul mişcării erau trucuri 
diplomatice, pentru a nu ridica dela început puterea armată 
a Turciei, contra revoluției. In sprijinul caracterului anti- 
turcesc al mişcării revoluționare dela 1721, vom aduce urmă- 
toarele temeiuri. 

In primul rind, înțelegerea dintre Tudor Vladimirescu 
şi Ipsilante. Ea nu avea alt obiectiv, decît scăparea Romîniei 
de jugul turcesc, jug împotriva căruia se ridicase şi Eteria. 

Este cunoscut, că revoluția grecească începută sub comanda 
lui Alexandru Ipsilante, fost ofițer in armata rusească, a 

avut ca obiectiv, eliberarea poporului grec de suzeranitatea 
Turciei. Trecut dela Odesa — unul din centrele pregătitoare 
ale revoluţiei greceşti — în Moldova, Ipsilante găseşte aci 
sprijinul nu numai al elementelor fanariote, în frunte cu 
domnul Mihail Suţu, ciştigați deja cu toții de partea Eteriei, 
ci şi a unora din bocrii moldoveni. Astfel Mitropolitul Ve- 
niamin Costache îi încinge lui Ipsilante sabia în biserica 
Trei Erarchi şi-l sprijină şi băneşte. Ambele mişcări, atit a 
lui Ipsilante cit şi a lui Tudor, nu puteau avea alt punct 
comiin, decit lupta împotriva Turcilor. Cu atit mai uşor, se 
stabilise comunitatea aceasta de obiective, cu cit revoluția 
eteriştilor a avut şi ca un conținut, din punct de vedere 
social, burghezo-democratic. Conducătorii Eteriei se trăgeau 
cei mai mulți, din pătura negustorească sau aveau legătură 


58 Viața Rominească 


directā cu ea. In sînul negustorimei ca şi a intelectualilor 
greci ideile revoluţiei franceze pătrunseseră adînc. Astfel, în 
manifestul adresat de către Ipsilante, poporului grec, el se 
referă la popoarele Europei, care au luptat pentru drepturile 
şi libertăţile lor. 

Revendicările formulate de către revoluția olteană, Ipsi- 
lante înţelegea să le sprijine fără rezervă. Mai mult, la 22 
Februarie—adică 2 zile după izbucnirea revoluției greceşti-- 
el este gata „să decreteze şi desființarea privilegiilor din 
principate“ odată cu proclamarea eliberării Greciei. Iar în 
proclamația dată mai tirziu din Tirgovişte, şi adresată de 
astă dată poporului romîn, conducătorul Eterici formulează 
astfel principiile, care după părerea sa ar trebui să călău- 
zească, noua organizare a principatelor: „autoritatea supe- 
rioară, să se încredințeze unui pămîntean. Puterea legiuitoare 
să fie deosebită de cea executivă, să se întrunească o adunare 
de deputaţi din toate clasele cetățenilor, fără încuviințarea 
cărora să nu se aşeze nici un impozit, şcoli romineşti, etc”. 
Părerea d-lui Virtosu că această proclamație a lui Ipsilante, 
ar fi fost un simplu pretext lipsindu-i acestuia înțelegerea 
pentru durerea şi nevoile poporului romin, este infirmată de 
simpla logică a lucrurilor şi de însăşi caracterul Eteriei. 
Caracterul burghezo-democrat al mişcării greceşti nu venea 
cîtuşi de puţin în contrazicere cu fondul social al revoluţiei 
Olteneşti. Iar efortul comun, nu putea decit să uşureze lupta 
de desrobire a ambelor popoare de adevăratul duşman: turcii. 
Nici chiar caracterul antifanariot, în cea de a doua fază a 
revoluției, nu putea prea mult să-l intereseze pe Ipsilante, 
pentrucă scopul mişcării lui nu era, dvpă cum just observă 
d-l Filiti, de a sprijini interesele şi ambițiile cîtorva familii 
greceşti, aciuite în țara noastră. 

Țarul, înspăimintat de caracterul radical al revoluției şi 
totodață de complicațiile internaţionale ce-ar fi putut isvori 
din sprijinirea de către Rusia a Eterci, abandonează mişcarea 
acest abandon, precum şi tot ce i-a urmat, a deslipit mişcarea 
oltenească de Eterie; dar nu pentrucă obiectul celor două 
mişcări se schimbase, ci pentrucă Eteria, rămasă fără sprijinul 
Țarului, nu mai avea nici 0 perspectivă să izbindească. In 
asemenea condiție pentru luptătorii romini, ca devenise nu- 
mai o complicaţie în plus. 

Un alt indiciu este cererea formulată de către Tudor, 
de a se acorda Munteniei o armată de 12.000 de oameni. 
Această armată națională, trebuia să fie simburele unei apă- 
rări temeinice, cu care să se poată începe lupta împotriva 
cotropitorului. 

Insfirşit, în al treilea rînd exista un motiv care, priveşte 
pe pe Tudor Vladimirescu. Nu trebue uitat că el a 
uat parte nctivă la războiul din 1806—1812 ruso-turc şi par- 


1821 59 


ticiparea lui a fost atit de intensă, încît multă vreme a fost 
compromis în ţară față de Turci şi a trebuit să fugă la 
Viena. 

Care era atitudinea țărănimii față de greci şi turci? 
Documente autentice scrise, care să ne ajute la fixarea unui 
anumit punct de vedere, lipsesc. Există totuşi o dovadă pe 
care o socotim peremptorie şi care poate ilustra luminos 
cercetarea noastră. Este poezia populară. 

Lupta dintre eroii pe care i-a creiat imaginaţia poporului 
nostru şi turci este cîntată în nenumărate balade şi poezii. 
In sînul țărănimii cruzimea turcilor şi regimul lor de impi- 
lare şi jaf nu putea produce decit o adincă ură. Această ură 
s'a manifestat nu numai în vitejia reală cu care lupta impo- 
triva cotropitorilor, dar şi în cîntecele ei. 

"Țărănimea dorea să scape de Turci, după cum dorea să 
se scuture de toţi impilătorii ei, străini şi băştinaşi. 

A existat un curent anti-grecesc în masele populare romi- 
neşti înainte şi în timpul mişcării din 1821? Vom arăta în 
cele ce urmează că anti-grecismul a fost agitat şi cultivat 
în special numai de pătura boerească. Ţăranului iobag dacă 
grecul îi era duşman, îi era numai pentrucă îmbrăca haina 
boerului, a slugii domneşti sau ciocoeşti, a dregătorului jacmaş. 
Dar atunci nu faptul dea fi grec trăgea în cumpănă, ci 
acela de a fi boer, slugă domnească sau dregător, Deci nu 
un element național, ci unul pur social. Nu pe grec îl va 
ura, ci funcţia lui. 

Dovada cea mai bună ne-o dau iarăşi cîntecele populare. 

In nici o poezie populară, înainte sau în timpul mişcării, 
nu există vre'o pornire împotriva grecilor. In „Cintecul pan- 
durilor dela 1821" doar ciocoiul este ameninţat şi urmărit cu 
cea mai nestăpinită ură, despre greci nu se pomeneşte nici 
un cuvint. lată fragrmentul principal al acestui cintec: 


Toate plugurile umbiă 
numai pluguleţul meu 
Pa înțepenit Dumnezeu. 
Dar a da şi Dumnezeu 
d'o umbla şi plugul meu! 
să tragă brazda dracului 
la uşa spurcatului, 
ob răzduță d'ale sfinte 
să ţie ciocoiul minte’) 
In alte două poezii populare „adunate şi întocmite“ de 
Vasile Alexandri, alături de ciocoi sunt pomeniți şi grecii. 
Presupunind că ' întocmirea“ a respectat textul primitiv — 


Ci 
Din culegerile lui G. Dem. Teodorescu, 


60 Viața Rominească 


ceia ce la Alexandri nu se poate afirma, totdeauna cu sigu- 
ranță — poezia cea mai caracteristică din aceste două: „Visul 
lui Tudor Vladimirescu" este posterioară revoluției. In cu- 
prinsul ei se spune în adevăr: 


Şi Olteni ţi-ai aduna 
Pe ciocoi să-i prinzi in ghiare 
Şi salungi grecii din țară. 

Comentind-o Alexandri scrie: „Nu mai încape 
indoială că poporul desemna pe Ipsilante însuşi prin şarpele 
cu ochiul vinzător, cu graiul linguşitor şi cu creastă roşie 
în cap“. Origina ei posterioară revoluției este deci evidentă. 
Punerea grecilor alături de ciocoi, ca duşmani ai poporului, 
se datoreşte întregii atmosferi antigreceşti ulterioară revolu- 


împrejurările evidente în care a fost compusă această poezie 
vin cu totul în sprijinul celor ce susţinem. 


ornit de jos. Semnalul ei a venit din altă parte. Anume, 
din sînul boerimii. Şi — lucru cit se poate de carateristic — 
boerii refugiaţi la Braşov adică cele mai reacțiorare elemente 
ale clasei stăpinitoare, ei deschid şi deslănţue agitația. Ros- 
turile unei asemenea atitudini nu sunt greu de ghicit. 

Boerii fuseseră înspăimîntaţi de ridicarea pandurilor. 
Nemulţumirile țărănimii erau mari şi primejdia isbucnirii lor 
violentă, imediată. Pentru clasele stăpinitoare era un ceas de 
grea cumpănă. Ca totdeauna in momentele de criză cei pri- 
mejduiți au încercat şi atunci să ocolească justele revendi- 
cări sociale ale mulțimilor, pe care nu le putea înfringe pe 
calea armelor, cu 0 dibace diversiune xenofobă. O reţetă care 
nu şi-a pierdut nici azi nimic din actualitate. Lucrul era 
atunci cu atit mai uşor, Cu cît elementul social se împletea 
cu cel național, iar massele ţărăneşti voiau să se elibereze 
deopotrivă pe tărim social şi pe tărim național. 

Campania anti-grecească a boerilor era însă şi fățarnică 
şi interesată. Ea nu a fost pornită nici din conştiinţă naţio- 
nală, aşa cum susțin istoricii apologeţi ai boerimii, nici pentrucă 
ei doreau să-şi spele păcatele susținind „revendicările națio- 
nale“ după cum crede d. Filitti. Nu promovarea elementului 
național urmăreau ei, nu deşteptarea forţelor naționale şi 
ridicarea conştiinţei de neam ți interesa, ci doar înlăturarea 
elementelor fanariote dela scaunul Domniei şi dela dregătorii. 
Căci nu trebue uitat că boerimea pămînteană pierduse de 
mult nu numai mindria națională, dar şi ideea de neam. 
Existența unor elemente răzlețe, din sînul ei, care mai păreau 


k 


1821 
61 


o umbră din vechea tradiție, nu 
k | Ă poate schimba această 
rapes ya saci ere geci si bucurau de prijinul Porții 
i stăpinitorilor, boerime A 
să primească cu braţele deschi pie si înca 
á í chise nu numai D ii şi 
prore rac dă rară pe rara e ra re 
nînă, « eschid larg casele, le oferă i 
soţii şi-i primesc în familii. Un fanariot era Sinak ie dm 


rea Sepii e Domn şi aceasta însemna posibilitatea de 
procesul de iba Pen o; împrejurare care grăbise 
: X c a protipendadei rom! 
nitatea de interese între această proti „somine, Comü- 
i : dadă şi i 
atunci puternici ai Fanarului, j protipen a şi oamenii, pe 
i a , jaful iobagul 
specc pia şi a întregului aparat S5 ră zeci E 
„în teria este înfrintă şi turcii î tnt 
ash sea P dela unii care nutriseră aiii, O 
impotriva, Porţi, atenci, cențiința, nationali, a boerimi 
` ică. Perspectiva d 
Domnie şi pe marile dregă k e a pune mina pe 
i : gătorii, ocupate pînă atunci 
mişii 'Ţarigradului e accea care t PIA ERINE A 
națională şi naşte antigrecismul S 1 această conştiinţă 
a fanarioților îndeplineşte secol sopa mad în disgrație 


lon. C. lon. 


FIȘE LITERARE 


FILIMON, N. SCURTESCU, MIRCEA 
DEMETRIAD, D. ZAMFIRESCU, 
PANTAZI GHICA 

Filimon 


'enorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala se începe 
m e obiceiul lui Filimon) cu o detiniție a stujnicăriei, presă- 
rate cu o mulţime de cunoştinţe de autodidact: 


bonarilor și Sansimonierilor, este o plantă exotică şi detestabilă a 
căreia e şi întindere în țara noastră o datorăm sărăciei mer 
oase și marei noastre lipse de cultură morală a unei părți in junimea 
noastră. i 
cietate secretă, slujnicăria are maeştrii ci, lojile, vende- 
tele, "Ca iţi şi chiar cinismul ei. Deosebirea este numai că dociri: 
nele acestei societăţi tind foart mult ln degradare şi area gre E 
să ajungă cineva la gradul de perfect slujnicar, cată mai întii de rege 
să facă amor, cu slujnicele, să suspine neincetat pentru dinsele şi să 
sufere de multe ori asprimea gerului, plonea ţi alte saiamitāj, ca să 
poată conversa © jumătate de ari on poaa iu sita sa slujnică, în bu- 
sarfumat cu extract deusturo u". 
dust A i mal mult comică, este lipsită fireşte de orice temeiu. 
Filimon are propriu zis in vedere pe tinerii liberali t g rori 98 
functie din vremea căimăcâniei de Irei (Octombrie | 4 tipe 
1839). Eroul şi-a sacrificat viața „pentru sfântul principiu ai Aor 
tății, egalităţii și fratenițăţii” și nu crede de demnitatea A 5- 
pundă „ūnui aristrocrat, unui trădător, unul infam fără me nță, 
care și-a „vindut țara ln Museali şi la Nemţi”, Vasăzică ca a s 
aşează În tabăra conservatorilor sau mal bine zis A m erato : 
odelul de referat compus de Găinescu este o prematură cr a 
functionarismului: ? 3 
i „Onornbilului consiliu Administrativ, tua 
„Printr'acest referat, subt insemnatul indrăzneşie a cuteza uri e 
refere làa înțelepciunea Onorabilului consiliu, şi a-l ruga să ia re 5 a 
şi el unde se cuvine, asupra chestiunii și a pricinei cuprinsă în ane ză 
tul aci alăturat raport, ca după ce il va lua în de aproape hăgare 
de samă şi consideraţie, să binevoiască a face asupră-i ce 
cuviință”. > NEPE 
Intriga scurtei scrieri ar fi mai potrivită pentru ọ com e. 
tică Himâtorian, Cehia ta dingrația, slujnicii Rezi pe care o cultiva, 
e bătul rău de prietenul maghiar 
poliţie ca făcînd parte din complotul împotriva unuia din caimacami 
asupra căruia se incercase un atentat cu „o sfeclă găurită sau cu 
sticlă de cerneală 
e supus la cazne, silit să facă denunţuri absurde şi sunra ar 
după o bună „povăţuire” adică pâlmuire Între patru ochi, S'a 


Fișe literare 63 


pe drept cuvint o apropiere între Filimon şi Caragiale. Intr'adevâr 
- mătorian vorbeşte câtre Rezi în stilul bombastic al lui Rică Ven- 
uriano: 

„— Frumoasă Rezi!... Angel de candoare, care te-ai coborit din 
regiunile Imperiului (a voit să zică ale „empireului”) unde se fău- 
rează trăsnetele şi fulgerile, ca să creezi fericirea unui nenorocit mu- 
ritor ce te adoară precum adoară tinăra mumă pe primul ei născut, 
stu fanaticul principiile credintei sale, ca avarul comorile sale!... Tu- 
bită Rezi! Tu care, prin fizionomia ta mal albă decit hirtia ministe- 
rială, ai ştiut să Infigi în nenorotilu mea inimă toate frigările amo- 
rului, aibi pietate de un om care nu are decit ca să contemple 
ochii tăi cei mai verzi decit granitul, buclele tale cele azurii, dinții 
tăi vei de roze, şi buzele tale cele mai lucitoare decit marmora. 
lată-mă la penunchele tale!... Fii şeful de secție al inimei mele şi mă 
voiu crede foarte fericit ocupind postul de pomojnic în amorul tāu t.. 
Voiu trece cu cea mai mare exactitate in bilanțul datoriilor mele de 
amant fidel toate evenimentele industriale şi politice ale amorului 
nostru! Priveşte-mă, crudo! lată-mă zăcind la picioarele tale în- 
tocmai ca robul ce geme de lanţul robiei, pe patu-mi „le moarte eu 
zac tinguios!.., să moară bătrinul de ani girbovit!... Să piară ciocotul 
ce țara-a strivit}... iar cu, dragă Rezi, să trăese pentru tine, da! pen- 
tru tine şi pentru sărmana mea țară, ca s'o ridic din căderea la care 
a ajuns din cauza licăloşilor de moderați L.” 

Acestea sunt comicării ce stirnese oricind risul dar totdeauna 
mijloacele unei literaturi ieftine incit, adevăratul interes al scrierii, 
pe lingă stilul curgător y vesel, rămine cele citeva știri asupra vieții 
de cafenea din Bucureşti epocei. 


N. Scurtescu, Rhea-Silvia (1873) 


Rhea-Silvia are această originalitate de a fi o tragedie de tip cla- 
sic, cu vădite inriuriri din Racine, ajutind la aceasta materia însăşi 
scoasă dintro epocă fără multe delerminațiuni Istorice. Acţiunea se 
desfăşoară dar în pură abstracțiune pnă la istovirea energiilor şi pä- 
siunilor cari iau dat naștere. 

Act. |. Bhea-Silvia, ascunsă sub un nume străin, nutrește meret 
răzbunarea împotriva lui Amuliu care a răpit tatălui ei Numitor tro- 
nul şi fiilor ei Romulus și Remus viața. Regele însă o iubeşte, Act. 
IL Rhea se desvălue tatălui ei şi amindoi încearcă să scape dela moatre 
pe hoțul de turme Remus pe care Amulius îl trimite fratelui sân Nu 
mitor spre a-l măguli. In Remus, în care nu recunoaste încă pe fiul 
ci, Rhea vede o unealtă de răzbunare. Pentru acelaş scop face scăpal 
şi pe Romulus care intrase în cetate spre a-și usăi fratele, Cind insă 
află, greşi! lămurită, că sunt copiii lui Faustus, cel care dăduse moar- 
te pruncilor săi, începe să fie cuprinsă de ură impolrivă-le, HI, 
Regele e furios că Numitor nu omoară pe hoţ şi gelos își inchipuie 
că Silvia îl iubeşte pe acesta, Silvia a aflat îns ela Faustus insuşi 
cine sunt copiii şi toţi laolaltă conspiră impotriva lui Amulius care, 
Aet. IV, vine să le ceară socoteală. O vorbă imprudentă descopere 
totul yi conspiratorii sunt aruncați la temniță in vederea uciderei, 
Act. V. Amulius totuş Sar purta mai blind dacă Silvia i-ar răspunde 
cu dragoste şi aceasta, înspălmintată e gata să se supună spre a-și 
scăpa fiii, cind Romulus, care fugise, vine cu norodul răsculat şi in- 
chee domnia usurpatorului Amulius, 

Scutit de îndatorirea coloarei locale, Scurtescu scoate treptat 
din definiția principală a oamenilor, ce înfăţişează mai mult etle o 
pasiune tare decit un caracter, toate urmările cu putință. Amulius 
c un iubitor de putere, un tiran, dar fiind acum în virstă e năvălit 


64 Viața Rominească 


de patima dragostei. Neizbinda îl înveninează de două ori ca bār- 
bat şi cu rege. Silvia e o mamă aprigă, care a pierdut instinctul ero- 
tic, un fel Andromacă țintuită intro idee fixă. Gelosia, sporită 
acoperită totdeodată de viclenia omului politic, se defineşte în linii 
repezi, energice: 


Eu încă-ași putea crede, — deși prin amăgire, 
Acele argumente, ce-mi spune-a ta vorbire, 

y Dar ochi-mi nu se'ngeal la ceia ce-a văzul 
Freie atinsă zadarnice n'a bătut, 

bânuiala-mi insă să mergem mai nainte 

Şi cind deplin vei şti-o, să vezi de am cuvinte 
Cind ea ştie, că viala acelui predălor 
De către noi e dală în miini lut Numitor, 
Va căula'n tot felul prin orice viclenie 
Supliciul și moartea săi schimben simpatie. 
Căta-va de-l iubește, să-l poată gratia. 
Femeia w'are arme, dar poate dezarima. 
Pe Numitor cunoaştem, el e cam slab din fire 
Şi trece foarte lesne la milă din cumplire. 
Şi dacăi adevărul, cum Polemon mi-a spus, 


Dar noi s'avem răbdare ta să vedem în fine, 
Să prindem, de se poate şi probe mai epline 
papa eri cind prepusu-mi a ți adevărat 

n cruda-mi gelozie voiu [i ne'nduplecat. 


Fire molatecă, senilă, în care scrupulul onoarei slăbeşte puterea 
de a voi, se strevede în aceste repezi întrebări jignite, friconse, ale lui 
Numitor, învinovăţii că se lasă inriuril de alții: 


Şi cine? Mi-aduci chinuri, Ai bănueli, Dar cine, 
Aci amestec saibă un aliu-afar de mine?... 

Şi cum? L'a mea părere, ui crede sam complici? 
Ai zis cuvinte grele, — te rog să le explici! 


Pâtrunderea psihologică 4 lui Scurtescu se vede în acea repede 
scenă în care, pirzindu- i cumpeătul Numitor şi Silvia, scapă cuvin- 
tele înstinetuale de „fiw şi fiică”, desvlluind adevărul: 


AMULIU: 
Ştiu intrigile voastre: sunt gu bine tesute 

Şi sufletele voastre «destul de pre[ăcute. 
Complotul vostru însă stă'n mina mea acum. 
Vorbiţi, cit vă e pofta şi-l apăraji oricum. 
Tot eu um și ttlharut, — mi-e sigură isbinda, — 
Momentul exte-aproape ca să-i priviți osinda. 

i locul: tată colo, um zis a-l apinzura. 
Ca să te crez, femee, fu — nu vei suspina. 


SILVIA (eu disperare): 
E fiul meu, lertatel... 


NUMITORE: 
Dar ce [aci fiica mea? 


AMULIU (cu spaimă) : 
Vol! Ce-aţi zis? Ce-aţi zis? Rude? Nouă descoperire, 


Fişe literare 65 


Ce-mi vine fără veste cu-a lor mărturisire! 

A! Taină infernală, complot ingrozitor, 

La care pame mā scutur, mč nfior! 

Ce fel? Este posibil ăst lucru ca să fie, 

Ca morţii incă'odată în lume să revie? 

Atunci.. sunteți în viată şi contra-mi conspiraţi, 
Ca demoni din luneric, perțizi şi blăstămaţi! 


răscumpără acelaeși viții prin marea poezie. La Scurtescu găsim un 
singur accent poetic remarcabil, visul lui Romulus, care îi va şi păstra 
numele în antologii: 


Visam, că mă suisem pe muntele-Aventin. 

Părea o zi superbă pe-un orizont senin. 

Pornind spre pămint brațul, luciu intr'a mea mină, 
Din coastu-acelui munie un pumn in de fărină 


lar eu priveam la dinșii şi — spre a mea mirare 
Vedeam, cum al lor număr creşiea fā” de'ncetare 


Mircea Demetriade 


Renegatul, melopeea in 3 acte a lui Mircea Demetriade este o 
piesă monotonă şi de nivel artistic coborit. Un fost „inginer” romiu, 
copil din flori, a ajuns, sub numele de Mahmud, după îmbrăţişarea 
islumismului, mare și bogat personagiu turcesc trăind în plăceri im- 
preună cu o ceată de stricati ai Stambulului. Mahmud se plichiseşte 
Însă şi Sar părea că ar putea să fie un nou mizantrop de felul lui 
Timon Atentanul, care impinge scirba de lume pină la voința de a 
se sinucide cu haşiş (exprimată eminescian) : 


Dorința de repaos și linişte eternă; 
Să-mi culce aprinsa frunte, pe-a marței rece pernă! 


E de ajuns să cumpere insă o nouă sclavă Maria, romincă, pen- 
tru cu el să iubească din nou viața (cu acecas repeziciune cu care 
în cinci minute Maria trece dela ură la iubire) şi să se lase dus in 
Rominia (prilej acesta de exaltare lesnicioasă a publicului) : 


Romin! o! Doamne sfinte! un suflet călre tine 


Din nou liaduc, şi jire, un fiu iubit! Cu mine 
Vei merge în Rominia. 


ic) 


66 Viața Rominească 


truc teatral poate explica cele trei zile de reprezen- 
tare Na ate A Teatrul Nafonal din Bucureşti (10, 14, 17 ra pică 
1393), sfirşitul anume al actului întiiu cu o ironie neprevăzul -ar re- 
bată cam se chiamă noua sclavă răspunde cu preţul cumpărării: 


Hanimo, vino'n brațe, alici e fericire... 
Şi spune-mi cum te chiamă acum 


i Boca Trei mii de lire! 


Drama e presărată cu cintece de operelă de tiparul acestuia: 


Ghiaurul blestemat, 
Bea vinul cel s t 
Ce Mmersu'mpleticeşte 
Ce mintea näuceşte; 
Noi din Alah pornim, 
eat tău stăvim 


Tutun 
Tutun 


Tutun 
Suim prin o! tău fum 
Tutun 
Tulun 
Tutun 
Al nemurirei dram! 


i iså de stilul romantismului proletar al lui Fr. Coppte şi Jean 
ca d. înfățișat la noi prin C. Serob şi Rădulescu-Niger: 


Stăplne, cu averea-ți de loc mam ce să fac! 
Sunt fată muncitoare şi-am dus un traiu sărac, 
In casă bogăție aveam pe al meu tată, 

Pe muma mea sărmana, În lacrămi inecală; 
Ete. 


D. Zamfirescu 
Cu toatecă romanul Anna (Teea ce nu se poale) este prin per- 


sonagii în dependență de celelalte, înțelegerea lui nu are nicio tre- 


buință de factorii ce depâșesc stricta desfăşurare intrinsecă, Serie- 


rea este ilustrarea oarecum a unei teme. „Şi ea [Anna] și Porţia iu- 


beau, și amindouă sperau că cealaltă se înşală. Nici una nu se 

mai bună, dar fiecare aştepta mai mult dela soartă. Ceea ce nu se 

poale”. De aci a ieşit şi titlul. Dar romanul mai are şi o teză etică, 

ba chiar patriotică, ce e drept, ciudată. „Amorul este cea mai de- 

plină formă a poeziei [sie]” şi cum femeea 

după bărbat hi 

rea speciilor în amor, tocmai pentru aceea, a 

stă în după cum poezia stă în femee”. Un om ca Căpitanul 
ru Co 


erou, poet și stăpin, acel 


este poetică ea aleargă 
ndcă aspiră către ideal, şi natura şi-a pus aga- 

dică pentrucă amorul 
măneşteanu care „era tipul bărbătesc cural, În care 


terea trupească, Indrăzneala şi hotărirea stăpinea totul”, „tipul ideal. 


— ae 


Fişe iterare 57 


rav bărbătesc intr'o oarecare măsură „devenia o sarcină publică, o 
necesitate şi o bucurie naţională”. Că Duiliu Zamfirescu nu glumeşte, 
cum s'ar crede, se vede în prefață unde se vorbește de „femei supe- 
rioare” cu „simțămintul patriei” de „minciunile individuale în fa- 
milie” care sunt „semnul evident al decadenței”. Aşadar e limpede. 
Alexandru Comăneşteanu işi inşeală pe nevasta lui Porţia, ardeleancă 
de moravuri austere (și aci stă o intenție patriotică: unirea tuturor 
rominilor prin boerul curat din Regat şi țăranca din Ardeal) pe care 
o inşeală cu Anna Villara, cu Urania Vucos, cu o Bertă pianistă şi 
prostituată, şi, se dă a înţelege, cu o infinitate de femei. Tonte aceste 
iubite, pe care ofițerul le cucereşte nepăsător și repede se arată „su- 
perioare” fiindcă ştiind una de alta nu se $ njenese. Numai Anna 
nu pare încredințată de dreptul la risipire al bărbatului de rasă su- 
seri sl şi este furios geloasă caşi cînd ar fi adevărata soție. Autorul 
insă o corectează la sfirşit dovedindu-i că legea e fără excepție și 
arătindu-i o altă femee care iubeşte pe Alexandra în tăcere și fàr 
gelozie, Aceasta este Elena Milescu, mătuşa însăși a lvi Comineș- 
teanu. 

Intii, romanul suferă de modicitate ca tof ce iese din condeiul tul 
Duiliu Zamfirescu. El n'are volum satisfăcător (151 pu.), densitate 
utilă şi fople. Cāpitanul imbrățişează pe prepuelnica Anna, ca să 
aflăm de legătura nr. 1, apoi trece la Berta, de aci la Urania, apoi la 
Elena, insfirşit fuge după Urania la Sinaia şi se întoarce pe furis 
acasă. Atunci aflăm că şi Elena îl iubește. Un duel fără rost cu Her- 
mann tovarășul Bertei şi o încercare de sinucidere a Uraniei sunt 
evenimente fără nici o amplitudine. 

Numai faptul de a avea un singur erou bărbătesc ajunge să 
arunce îndoială asupra temeiniciei acestui roman. Femeile toate lso- 
laltă nu înfăţişează decit reacțiuni emotive ale uneia şi aceleiaşi fe- 
mei tipice, iar eroul însuşi nu e un caracter analizabil ci o atitudine 
EI e donjuanul sec şi sigur de sine, susținut mereu de autor dar în 
fond lipsit de orice orientare a voinței şi de orice conținut, Premisele 
acestea duc la concluzii groleşti, cum e indrâgostirea mătușii cu păr 
alb, Elena, de nepotul ei, fehomen patologic, nicidecum sentimen- 
tal şi întreagă narațiunea devine o comedie bufă, un fel de La locan- 
diera răsturnată, unde bărbatul nu femeca e iubit de toată lumea. 

Fireşte că Duiliu Zamfirescu are o anume ținută. literară, un 
simţ oarecare al atmosferii, cìteo imagine graţioasă, citeva spirite 
izbutite. Dar năzuința lui pren învederată de a descrie „lumea mare” 
îl duce la puerilităţi. Acţiunea romanului e compusă numai din ba- 
dinerii şi preţiozităţi. Anna serie lui Alexandru că e pe cale să de- 
vină „Anna dyomenă”, generalul Vilara face Bertei care pretinde că 
nu e cu oricare germană, astfel de vitz-uri, 

„Şi eu sunt germană de origină, dar nu trăesc uşa, parcă aş 
fi înghițit un baston.. 

__ O trestie... zise generalul galant. 

+ Berta se palicni întrun compliment... 

— Sunt cam voluminoasă pentru o trestie.. 

— De zahâr,..” 

Eroii dizertează despre Platon şi despre Leopardi cu vorbele 
imprumutate lor de către autor care băgind de seamă abaterea li 

une să se simtă „cam declamutori”, Dar autorul însuşi compune 
reddure ca aceea că Alexandru „asculta la început cu temerea bine- 
voitoare n publicului cinstit, se simte acum luat de apă, dus departe, 
pe-o gură de rai, unde tinerețea n'are nevoie să se mai întoarcă”, Cu 
mult mai mult miră nota patriotică atit de putin potrivită cu me- 


Viața Rominească 
68 


nului, încît cuvinte ca acelea ale Elenii, la 
nas vera a chemare măreață!... Dacia lui Trie. Ron 
fost tu prin Dacia lui “Traian?,.. Te-ai gindit vreodală cum s'a 
poporul nostru de astăzi, etc.”) par semne de demenţă. 

Tot romanul e făcut din eee etica n pg ie i) şi prea gpk “ 

i tualitate asta-l face su i r 
apa intel să eilän? precavintarea țanțoşă şi cam trivială a lui 
Zamfirescu în 3 zi , 
mei bei: de față nu e seris pentru critici din țara rantaa; 
cari, igmoranți și de rea erediniă i'e seris a araa damele cu 
ace re nani D i ; ris pentru sufletele 
: nici pentru bărbaţii cu prinţipuri. El e scris p 
mu arta ze suferă; pentru linerimea cultă, care, în ir a sri 
la tot ce è sincer, tresare la adicrea frumusi ii; pentru sa eri) aaa 
pricep ce insemnează a crea oamenii vii şi- deosebesc a 
de carton. El mai este seris pentru femeile delicate, care arc „rara 
pe Anna, vor ierta pe Urania şi poate. chiar pe Berta, gen Rapa re 
ritatea siinţirilor lor, Ceea ce este mai cu seamă paoe 2 e 
noastră socială și trivial fn căsniciile romineşti, A pue 
tească a femeilor, făţărnicia și minciunile bărbaţilor. 

In fine, el este scris pentru Elena Milescu, pe care nu bezea 
dar care trebue să existe capia $ ear pie gr art Aer ger 
perloare, în cari simțimintul patriei — rari orele Bear 
— genera ceea ce este bolnav în turpitudinea mo à 
aie simțimint vom pregă m winor e per premi rez eoni şi a 
isprăvit luptele de constituire unitar su poale pan e e 
vine să se ocupe de utopii, de soțial-democraţie, ae diper ean 

i alte minciuni, cu cari declasaţii ex 
kee o eTo minciuni sociale sunt tot atit ae pronos 
pe cit sunt minciunile individuale in fanii şi cons tuese 
evident al decadenţei; ceea ce nu poate să fie”, 


Pantazi Ghica 


iti şi le vistier 
literar este îndatorat a citi şi nuvele ca Marele 
PEE „muri pr ferpee contimporană, 1873, Martie —lunie) pe ci bei 
ag rime Tr n mu avusese răbdarea, ai re neol urne tinind 
mat gr Ape h lturä al vorbitorilor (agi- 
seumă de momentul istoric şi de felul de cu f n pir ue că 
de de onoare, adat, destringe, demisiune, bla 
pie mai aneelate, morda, prea, ic, aaa, gata 
stilistice şi poliloghia (două fete, p Kekerasan iee papere 
cu inimă, cu simjire, cu minte, şi cu înţelepciune; ră. bea 
i tiu; amor salbatec, amor de tigru) este inve a 
eco e ag lui lon Ghica absența, desă ezită a talentului. Nur 
i teste scurta domnie a lui . 
a iess — 639). Informaţia istorică este mai mult sau inot pia 
mulțumitoare, deși An a Do na E perie prip ră agaaa A 
fostul domn Constantin sarab, e 
după a arzind Bucareştii. Lipseşte intuiţia oricât de peer $ = 
loarei istorice. Marele vistier Îşi dă „demisiunea , domnulu mă = 
potriveşte, în veacul acela, „cugetul public A tot vistierul işi stringe 
„bagagiul”, ger ere wat. ao o kaio Malu, Dee p ei 
ei apă, Mihnea „activeazā marşui , G 
ras rea mar dei intrun spirit de melodramă. Vistierul Cindescu, 


Fişe literare 69 


atins de uciderea unul fiu al său de către oamenii lui Vodă, se trage 
la munte în fruntea altor boeri nemulțumiți, tocmai la vreme fiindcă 
Domnul pusese ochii pe una din fetele sale, O încercare de asediere 
a răzvrătiților dă greş. Doamna însăşi amenințată cu despărțirea, 
moartea ori cu stăruințele erotice ale lui Dincă Sirbul rpe inco- 
lăcitor, ființă tfritoare, astucioasă, hipocrită, furbā, şi idätsare, si- 
fet damnat, spion şi confident al lui Michnea” fuge împreună cu 
tinărul Radu Buzescu pe care îl va lua mai tirziu in căsătorie. După 
săvirşirea a o mulțime de nelegluiri şi schingiulrea chiar a omului 
său de incredere Dincă, Domnul e nevoit să În Ardeal iar po- 
veslirea se încheie cu nunta celor două fete ale Cindescului și cu 
marea veselire a țării, Cea mal tipică inaptiludine literară a lui Pan- 
tazi Ghica este lăsarea narațiunii ln modul cronologic, mod pe care 
il folosise ce-i drept C. Negruzzi şi Al. Odobescu, dar cu alt meste- 
şug: „Vom trece de aci "nainte răpede asupra evenimentelor fără'n- 
semnâătute cari se petrecură în orma E a după împreunarea tiranului 
cu uvarițiosul Venalkadir pașa”. In chipul acesta istoria n'a devenit 
act, pierzind prin înjosirea limbii şi mireasma letopiseţului. Origi- 
nalitatea în rău, a nuvelistului este salanismul ṣi macabrilatea: „toată 
lumea tăculă şi cuprinsă de o adincă întristare păstră un silenţiu 
lugubru”, „tigrul înverşunal strebețea cugetălor toata camerele pala- 
tului”, „un şueral oribil de satisfacțiune selbatecă se ecsala din pep- 
tul său”, „un riu de singe în care se scăldau citeva cadavre”, „imi 
scapă şi ei! răcni tiranul înfigindu-şi unghiile în carne”, „este noapte, 
o tăcere adincă, spăimintătoare ca aceia care domneşce printre 
morminte..”, „+. un cărucior în care rinjia în un mod oribil un săr- 
man paralitic tămpit..”, 

După moda romantismului senzațional autorul face din eroii săi 
demoni şi îngeri totdeodată. Mihnea de pildă schigiuieşte fără milă 
dar isbucneşte în „suspine sdrobitoare” cind Il părăseşte soţia pe 
care totuşi voise s'o omoare. 


Nuvela aceasta e, de bună seamă, ridicolă dar în 1874 era lău- 
dată si, în ciuda ironiilor lui Maiorescu, apărată de P. Grădişteanu. 
Azi chiar, N. Forga socotește pe Pantazi Ghica „nu lipsit de talent”. 

Adulterul (Revista contimporană, 1874, Sept.—Oct.Y cuprinde cu 
multe digresiuni ce vor a [i spirituale și În acelaş sti] exaltat şi anost 
povestea unei femei adullere care se căeşte de a fi înșelat un soț im- 
placabil şi care devenită călugăriță pică moartă cind îşi dă seamă 
că totuși soțul o mai iubeşte, Numai descrierea dela inceput a unui 
interior poate da o ideee de fineța unui om de lume din acea epocă. 

„O cameră a cărei ziduri sunt acoperite cu hirtie verde, şi mar- 
gini argintii, mobile de stejar vechiu îmbrăcate cu rips de mătase 


verde şi bande de tapiserie, biuroul și biblioteca asemenea de stejar 


vechi sculptat, citeva tablouri de Aman şi de Grigorescu, trei por- 
trete de familie, citeva statue, bronzuri, objecte de artă; o pendulă a 
cărei cadență gravā şi regulată indică curgerea timpului, un goblen 
vechiu representind o vinăloare a regelui Ludovic al XV-a în pădu- 
rea de la Compitane, cumpărat din Paris de la vinzare publică, pus 
acum în perete d'asupra divanului, şi pe dinsul acăţute o şișanea an- 
tică, o subie turcească cu lamă de damas, o puşcă şi o carabină Le- 
fnucheux, o sable de infanterie cu fină lamă Solingen, două revol- 
yere, şi două pistoale cari au servit în vre o patru dueluri; un eazier 
de stejar vechiu plin cu dosare, contracte, procure, şi sineturi; vechi 
în sfirsit hirtii, cărți, dosare, aruncate în desordine pe toate mesele; 
— eată cabinetul de lucrare al d-lui *** advocat.” 


Elena ceu frumoasă (Revista contimporană, 1874. Dec.) „novela” 


- 


noască 
70 Viața Romi 


i cine 
'hițä din viaţa mondenă. Elena este austeră cu 

a heard infi elitate şi generoasă cu cei modeşti. rest gr ina 
cultă (unei femei onestă, asupra unei temă, unei refecti 


un 
i citarea 
tendinţa de a sluj pului său de prieteni prin A 
der îi G. (ni anu M. Zamfirescu fac scrierea şi mai anti 


patică. Doar în căutarea enii prin munţi cu facle aprinse un scrii- 
tor ponte găsi o sugestie. 
G. Călinescu 


CRONICA LITERARA 


LIMBA LUI CREANGA 


Unul din elementele alcătitoare ale farmecului pe care-l exer- 
cità mereu asupra noastră opera acestui povestitor este limba lui, În 
sensul cel mai larg (şi de stil, adică), Dar, după cum asupra locului 

valorii lui Creangă în literatura romină s'au emis și se mal emit 
neă păreri greşite, la fel, ba, poate, și mai rău, stau lucrurile în ce 
priveşte limba lui, 

Astfel sa spus că autorul lui Harap-Alb este un scriitor regional, 
aşadar ceva mai puţin chiar decit provincial (pentrucă opera lui ar 
fi legată de viața unui anumit ținut moldovenesc), Fără să vrem, 
ne putem gindi că şi importanța lui este tot regională, deci redusă. 
Trans în domeniul limbii, acest termen este sinonim cu dia- 
lectal. lată o atirmaţie absolut falsă. Rominii mau avut şi nu au 
scriitori propriu zis dialectali, ca alte popoare, de pildă Francezii şi, 
mai ales, Italienii (ca să mă refer numai la Neolatini; altfel ar trebui 
să citez, în primul rind, pe Germani, ca Fritz Reuter şi J. P. Hebel). 

La noi, singură literatura strict populară, cea orală și anonimă, 
adică, este dialectală (și, cel mult, autori care nu se deosebesc de cei 
anonimi decit prin faptul că, datorită unor împrejurări speciale, au 
izbutit să-şi fixeze în seris produsele literare, dar ei nu contează, din 
cauza numărului și, mai cu samă, a valorii lor minime). 

Această situație se datorește faptului că deosebirile dialectale 
sint prea mici (am in vedere, fireşte, limba dacorominească, nu și 
pe aceeu vorbită de mini, napun şi Istroromini). Să ne gindim, 
depildă, la dialectele franțuzeşti (chiar la cele franțuzești propriu 
zise, din jumătatea nordică a Franţei) ori la cele italienești, cu dife- 
rențierea lor care merge adesea atit de departe, incit indivizii respec- 
tivi nu se pot înțelege deloc sau numai cu dificultăţi. 

La noi, deosebirile gramaticale aproape nu există dela o regiune 
la alta, iar ceeace ni se pare astfel este urmarea unei evoluții diferite 
a sunetelor. Rămin deosebirile pur fonetice şi cele lexicale, într'ade- 
văr importante şi deaceen izbitoare dela prima vedere (ca pretutin= 
deni, dealtmintrelea). Cu toate acestea, pe cele dintliu scriitorii nos- 
tri nu prea le utilizează, cel puțin nu pe cele mai caracteristice, ca, 


 munăoară, palntalizarea labialelor, pronunțarea (moldovenească și, 


în bună parte, ardelenească) a lui cle), gle), Înmuierea şi africati- 
zarea lui / şi d din provincii de peste munţi, etc, 

Cum se explică acest fapt? Evident că astfel de particularități 
sint simţite ca “DEA dialectale, adică specifice vorbirii oamenilor in- 
culți, şi scriitorii noştri, oricit de populari ur fi în atitea privințe, — 
mă gindesc, dintre contemporani, mai ales ln Vissarion, pe care-l 
amintese numai pentru nevoia discuţiei, — sint, într'un anumit sens, 
oameni culți, chiar cind posedă o cultură extrem de modestă. Ei cu- 
nosc, tocmai fiindcă nu-s complect analfabeți, corespondențele fone- 


72 Viața Rominească 


tice din limba literară, graţie şcolii, fie şi numai elementare, precum 


nate. 

Astfel singurele deosebiri dialectale pe care le întiinim la ase- 
menen autori Past cele lexicale. Acestea apar, într'adevăr, şi încă 
foarte adesea. Dar nu numai la ei. Se poate spune că nu există serii- 
tor romin al cărui vocabular să fie cu totul lipsit de expresii re- 
gionale. +) Cind vorbeşte cineva despre lucruri trăite în copilărie, — 
și asta se intimplă totdeauna, oricit ar fi de obiectiv din punct de 
vedere literar, — materialul. să-i zicem documentar (credinţe, obi- 
ceiuri, condițiile exterioare ale vieții, ete) aduce cu sine termi- 


nologia respectivă, chiar dacă autorul nu vrea anume s'o foloseasc 
Dar 5 eobieziu vreă, căci instinctul poetic îl face să simtă că, exploa- 
tind această sursă, "oale obținea efecte stilistice sigure. 

— Aşa zisa culoare locală se daloreşte nu numai conţinutului, ci 
şi stilului unei opere literare °). Se aplică aici oarecum inconştient, 
adică fără intenții totdeauna precise, pro “limbii de toate zi- 
lele, pe care se sileşte să le descopere și să le clarifice metoda foarte 
cunoscută în, perpens pr supt zeu le aria i ae A) 
Este clar insă că siutația ac pe care, În i 
ca Francezii, Englezii, Germanii, elc., n'o găsim decit în mod cu totul 
exceptional (şi-i vorba totdeauna de excepții voite), îşi are izvorul 
şi în lipsa unei limbi cu adevărat literare, adică a unei limbi perfect 


Aşadar Creangă nu este, fiindcă nu poate fi un autor dialectal. 
pd din punct de vedere lingvistic, ceeace se numește, deobi- 


ceiu, un seriilor r. Lucru firesc, dealtfel. Un 

care-şi la mal rapriu zis al operei sale aproape exclusiv din 
viena dela țară și-l relucrează ma ra un țăran, nu poale intre- 
buiiița altă fim! decit pe cea populară. Conţinutul și orma merg, 


trebue să meargă mină În “mină. 

„ Nu cumva însă „popular” şi „dialectal” sint acelaşi lucru? Dia- 
lectul nu-i o variantă populară a limbii ? Aşa este, dar numai în parte, 
— după cum am arătat deja, cînd um spus că în general, deose irile 
dela un graiu la altul şi, implicit, dela dialect la limba comună sint 
de natură fonetică şi jexicală. Şi cum în seris nuanțele fonetice dialec- 
tale sint, deobicein, lăsate la o parte, urmează că rămin numai dife- 
rențele de vocabular. 

Ei bine, Creangă impresionează mai cu samă prin cuvintele și 
expresiile pe care le întrebuințează, Acestea alcătuese fizionomia spe- 
cifică a limbii lui. Ele creiază unele greutăţi de înţelegere pen 
titori, dar nu atit din cauză că aceștia aparțin altor regiuni ale țării, 
cit mai ales pentru altceva. Cetitorii lui sint, în mare majoritate 
(dacă nu chiar toți), orăşeni, adică oameni care, indiferent de ori- 
ginea lor locală, trăiese la oraş, Sau Îndepărtat, deci, de mediul ru- 
ral, ale cărui elemente de vieață şi de limbă le-au devenit cu vremea 
ori le-au fost din oome locului străine. 

Negreşit că un Moldovean (in special unul din nordul Moldovei) 
ințelege mai uşor decit un Muntean numeroși termini din opera lui 
Creangă, dar, dacă-i orăşean de baştină sau, cel puţin, a pierdut de 


1) Să se compare, printre fruntașii literaturii noastre actuale, 
Sadoveanu. Arghezi şi Paza, reprezentind fiecare cite o prov 


2) Kwident că nu mă gindesc la autorii satirici de toate ile, 
care urmăresc alte scopuri, atunci cînd vor să obțle anumite efecte şi 
ea maara pere ceru fel ilor de limbă caracteristice pentru „originea 

deci şi pentru felul de a fi al unui personaj oarecare. 

3) cuvintele împreună cu lucrurile respective. Se face 
astiel, în acelaşi timp, istoria limbii și istoria civilizaţiei unui popor. 


Cronica literară 73 


mult contactul cu viaţa dela țară, întimpină şi el destule dificultăți. 
Chiar cind e... filolog de meserie. Neavind intenţii polemice, mă dau 
exemplu pe mine însumi, Multe cuvinte şi expresii de-ale lui C 

le cunosc din glosarul anexat la scrierile lui, precum și din cerce- 
tările pe care le-am făcul incidental în legătură cu lexicul limbii 
noastre de pretutindeni. Le cunosc aşa cum cunosc atitea cuvinte 
franțuzeşti ori nemţeşti, adică pe unele le mai uit sau le pricep nu- 
mai uproximaliv. Dealtfel se pare că insu Creangă nu-şi mal adu- 
cen totdeauna bine aminte de ele, altmintrelea n'ar fi recurs la listele _ 
pe care se spune că le avea la indemină, cind dădea redacție defi- 
nitivă povestirilor sale. 

Să nu ne inchipuim însă că dificultăţile de înțelegere menţio- 
nate aici constilue un inconvenient, Eu cred mai degrabă dimpo- 
trivă. O operă poetică n'are nevoie de înţelegere in sensul obişnuit 
al cuvintului,' Nu poate fi vorba de o înțelegere ştiinţifică, adică 
exactă şi precisă, sati strict intelectuală. Opera literară trebue nu- 
mai să sugereze, cum se zice, şi din punct de vedere lingvistic se 

inge acest scop cu ajutorul terminilor expresivi (spre deosebire 
de lucrările știinfiţite, in care terminii trebue să [ie proprii). 

Cuvintele și construcţiile rare, deci, într'o măsură oarecare, ne- 
cunoscute, împlinese mult mai bine această condiţie decit cele des 
întrebuințate, Căci expresivitatea este in funcțiune şi de raritate, Ma- 
terialul lingvistic popular prezintă tocmai acest mare avantaj pentru 
aproape unanimitatea cetitorilor, oameni mai mult ori mai puţin 
culți, adică străini de vieața şi limba țărănească. Dacă la aceasta se 
adaugă, ceeace-i cazul lui Creangă, simtul lingvistic, cârula îi putem 
spune şi estetic, fără a fi acuzaţi de crocianism, ne găsim in situa- 
ţia cea mai favorabilă pentru realizarea unui limbaj, adică a unui 
stil expresiv pină la maximum. 

Creangă ştie ca nimeni altul să aleagă termini potriviti cu inten- 
țiile sale artistice. Parcurgind glosaral alcătuit de Al, Vasiliu şi Gh. T. 
Kirileanu la volumul de Opere complete publicat inainte de războiu 
ied, Minerva), ne putem usor convinge de acest lucru. lată citeva cu- 
vinte Incepitoare cu b: boleiz, bădădăesc, bechiu, bernevici, bindi- 
sesc, bihlit, bleandă, bleştese, bobletic, bobote, bodrogănesc, oncă- 
luese, bonyonse, boseorodesc, buc (intrun buc), budihace, bulhac, 
pulicheriu, bulugheană, burzuluese, buştihan, Ce observăm? Pedeo- 
parte că nu aparțin la vocabularul nostru zilnic prezintă, deci, far- 
mecu! noutăţii şi al rarităţii, Pedeahăparte, şi acest lucru este mai 
important, au o mare expresivitate fonetică. Sunetele din care-s for- 
mate aceste cuvinte impresionează puternic, În sensul intenţiilor au- 
torului, prin ele înseşi, aproape fără nicio legătură cu conținutul 
lor noţional. Unele sint curat onomatopeice, dar nu din cele ieftine, 
adică curente (şi deci cu expresivilale redusă), iar majoritatea lor 
ilustrează ceeace unii fonetişii și esteţi lingviști numese simbolism 
fonetic: între anumite sunete şi anumite idei se stabileşte, fără să ne 
däm samă, un raport strîns, care face ca pronunțarea sunetelor res- 
pective să trezească oarecum automat imaginile corespunzătoare. şi 
aceasta, nu pentrucă sunetele în sine ar avea vreun înţeles, ci pentru- 
că, pe bazı materialului lingvistice obișnuit, s'a creat legătura amin- 
tită aici, in sensul că un sunet determinat apare des În cuvinte cu 
e tajaen determinat şi asemănător, dacă nu identic, dela unul ln 

tul. 

Afară de terminii populari propriu zişi, limba lui Creangă oferă 
o bogălie extraordinară de izolări, adică locuţiuni și construcții sin- 
taciice fixe, întrebuințate de cind lumea și de cătră toți oamenii aşa 
cum s'au fixul cu vremea. Depildă: bortă 'n cer; c'o falcă 'n cer 
cu una În pămint; a înghiți noduri; nici Bas, nici două; cun ochin 
la făină şi cu unu la slănină; şi-a trăit halul, şi-a mincat mălaiul, 


74 Viața Rominească 


etc.; şi unde nu se porneşte o viforniţă...; și numai odată îi rătează 
capul; şi cind colo, ce să vadă?, ele. semenea sint extrem de nu- 
meroase zi proverbele de toate felurile, Niciun scriitor TO- 
min nu utilizează în uşa măsură acest bun comun al limbii noastre, 
mai exact spus, al- -popuk 
| Nu incape îndoială că sa tia deplină pe care o simţim la 
lectura operei lui Creangă este, în bună parte, de natură 
adică stilistică. Chiar bumorul lui, cel atit de lăudat și de original, îşi 
are izvorul şi în aceste cuvinte şi expresii populare, care, aşadar, 
cauza originii lor, nu-i aparțin lui tn prin modul cum ştie 
să le folosească. Am zis „numai”, gindindu-mă că povestitorul nos 
tru n'a contribuil la crearea lor, ci le-a găsit gata formate în limba 
| părinților săi şi a ţăranilor din Humuleşii și imprejurimi. Altfel, 
i să le la locul cuvenit şi 


aşeze - 
| asa „eum a ai estetice ale povestirii, ele sint în intregime Sa ră 
| Tem nträit” in momentul cind le-a întrebuințat 
| ji prin aceasta le-a impus pecetea spiritului său, le-a transformat 
ntr'un bun cu adevărat personal. 
Cred că cercetările asupra limbii lui Creangă ar trebui să se in- 
această di 


| recție, Căci elemen- 
| te mr rea de felul deja citate au valoare stilistică, adică 
| estei Ceeace 


fixe, Acolo stil paasa, 5 | 
| i ectiv, de fapt insă tot atit de individual în sensul schiţat 
mai sus. sI) i TES 
— Aş îndrăzni să compar pe Creangă cu alt mare seriitor, adică 
stilist, romin, cu Caragiale, Şi acesta se foloseşte de o limbă, la 
prima vedere, | ală, limba obişnuiţi, În orice caz 
deosebită, foarte bită chiar, de a lui Eminescu sau a lui Sado- 
veanu, bunăoară. Şi la i natural, aceeași corespondență de- 
săvirşită Intre conținut și expresie, dar deoarece opera lui are un ca- 
racter eminamente orășenesc, “eri 
lor, se înțelege că bä întrebuințată de el poartă și ea pecetea cea 
mai specifice orășenească. 

Cu autorul „Momentelor” Creangă seamănă şi din punctul de 
vedere al for stilistice oarecum fixe, ta făcute. Numai na- 
tura lor diferă, fiindcă şi sursa lör este alta. E adevărat acum că la 
Caragiale numeroase particularităţi stilistice sint menite să caracte- 
rizeze cu un anumit scop unele personaje. Dar nu la acestea mă gin- 

a cele întrebuințate direct de autor, fără nicio intenţie sa- 
mps L aste j |} i Arac imagini! 


Asemănarea dintre Creang Capa merge însă mai departe, 
trecînd dincolo de Hmbă, deși din aceeaşi atitudine față 
de materialul operei lor. nu sint mulţi serii români care 
să se poată compara cu aceştia doi din de 
tivitäții, al pupanerii Ja obiect, în ciuda aparaehţelor, care la Cara- 
gile, din p ei şi a satirei prea vizibile, par a vorbi, ba 
chiar a protesta contra afirmației mele. Ei bine, oglinda acestei obiec-. 
tivități interioare este tocmai limba lor oarecum impersonală, obiş- 
nuită, așa de puţin deosebită, în elementele ei constitutive, aş spune 
nulă, ma Ge vorbirea populară la unul, de vorbirea orășenească la 


In asemenea condiţii mi deloc surprinzător fi ă 
doi seriitori atit de diferiți și cu ei re lingvistice atit de periei 


la Eminescu. şi la culți, în general, sint ima- 


k 


' 


Cronica literară E 


auizbulit să se aşeze, în scara valorilor estet terat 

tre, ver zmei aproape, dare toți, de retro za pir nule 

drum - ut şi de materialul ; 

cense e ridicat la o înălțime aşa de mare pg gyin Lai 

a re pe gaara la subiectul strict al articolului de taţi simțul 
lingvistic, adică estetic, plin de profunzime şi subtilitate. 


lorgu lordan 


„ra 


CRONICA LINGVISTICA 


ACORDUL DUPĂ INȚELES 


nul are proasta repulaţie de a nu acorda subiectul cu pre- 
Pi ui enii pe oarecare cultură sau chiar numai ra preieni a 
de cultură ironizează adesea cunoscutul obiceiu al lui „este anul n, 
și „ieşi la raport toți comandanții de pluton - In realitate ace tos - 
ceiu este totodată mai culpabil decit Par crede şi mai scuzab e- 
iN neam taci oana cazuri cind dezacordul dintre subiect şi prs- 
dicat este doar la granijele dintre corect E incorect, d Kapr 
în ajun de a deveni, prin uz, chiar corect detot. Pe de altă parte, ma 
zacordul verbului cu subiectul se poate intinde la unul cu pronume, 


dverbul. 
= peer pr W soda, chestiunea merită un studiu amănunţit. 


ural: „t oamenii” sau „numeroșii asistenți” sau 
paphia vaar CA e aaen} venlră” etc., prin urmare predicatul poate * 
plural. Nu e mai puţin haerir: a er Dor pai de vedere 
tice, această construcție este 
ră Sali cunoscut faptul că acorduri după înțeles a: pe 
adesea şi în romaneg Ne Paterra În ee) aici un num 
rva n 3 
o irc insoțin iese imeni nu va spune în romineşte a ta Jatineşte: 
Maljimea vin: probele un numai pener, plural, 
e 
din ce è pane colectivitatea. O mulţime de oameni Pta aa A 
mulțime de oameni pin? După cite ştim, gramatica ofici ă n'a for- 
mulat nici o regulă în această privinţă. lată însă norma terară: 
cînd colectivul este considerat ca adevăratul 
acordă cu el, iar cind colectivul face oarecum 
lingă substantivul respectiv, atunci acordul p 
cesta. De exempiu: 
3 i. Multimea de femel şi copii dä năvală în sală....; o gloată de 


duială stăpinire pe gară..:; $l, invers: 
soldaţi o maltime de oameni jaaa faptele...; o sumedenie de duş- 
mani an năvălit 
Luindu- dup castă regulă, acordul e gresit In, fonde = 
gâseii n parante y finale» prez bre gramaticale” (S. ud. 
e o mulțime de note im e : 
Se mai poate preciza că acordul cu colectivul este cind 
acesta este articulat şi deci nu poate trece drept numeral: Ceata clă- 


Cronica lingvistică 77 


intea subiectului, atunci acordul se face în general cu subiectul grama- 
tical, deci cu colectivul, care este cel mai apropiat: Se vede venind 
o haită de lupi, iar nu: se văd, Mai trebue să ținem seama şi de cazul 
cind grupul colectiv + complement e despărțit de verb printr'un 
grup intercalat, în care caz, de obicei, ideea de plural învinge, căci 
vorbitorul are mai mult timp ca să uite subiectul gramatical: Grupul 
nemulţumiţilor, incurajat de acest nou eveniment, incep să murmure. 
DRE. poti din urmă caz, deşi destul de frecvent, nu poate fi socotit 
corect. 


Exemplele pe cure le-am discutat pină aici sint, ca să zicem aşa, 
clasice, adică dintre acelea care chiar logicește se pot discuta, am- 
bele soluţii fiind, cel puțin în oarecare măsură, plauzibile, Limba 
noastră cunoaşte însă cazuri de dezacord mult mai grave. 

Iată mai intii un exemplu în care greșala e dublă: 

„Se aduce la cunoştinţa tuturor proprietarilor de vehicule... ca: 
trăsuri., camioane... etc, că personalul de conducere ale acestor ve 
hicule, conform art. 23 din legea asupra circulației, nu vor avea drep- 
tul să conducă...” 

Ale e pus în loc de al, şi vor avea în loc de va avea, din cauză 
că cel care a redactat ordonanța a făcut acordul „după înţeles”, şi 
a înţeles prin personal: „funeţionarii”, 

Alte exemple unde ideea de colectiv nu e prea clară: 

„Flota rebelă de război n soma! vaporul prin lovituri de tun, 
apoi l-au escortat...” 

„Il jeliră ai săi, îl jeliră boerii, îl jeliră şi poporul...” (Ispirescu, 
Aleodor împărat). 

„Stătu toată oastea de mirare şi ziseră că e urmă de zinā...” 
(losif Cioca, Doine de pe Pogonici), 

Aceste două exemple ar mai pulea fi incadrate şi în altă cate- 
gorie (vezi mai jos). 

De cele mai multe ori, acordul predicatului este făcut nu cu 
subiectul, singular, ci cu un atribut la plural care arată din cine e 
format subiectul: 

„Personalul sălilor de spectacole care n'au semnat...” (Sint mai 
multe săli de spectacole, deci mai multe personaluri.) 

„O secțiune a trupelor de asalt an inconjurat-o...” (Bine înţeles, 
o secțiune poate fi considerată ca un colectiv, căci e formată din mai 
pas y oameni, dar pluralul a fost desigur adus şi de trupelor de 
asalt.) 

„Echipagiul, format din patru persoane... ait pierit în acenstă 
catastrofă.” (Aici este evident că redactorul a acordat predicatul cu 
persoane, ca şi cum acesta ur fi fost subiectul.) 

„Impresia generală este că se vor mări numărul echipelor.” (Vor 
mări e la plural, din cauza atributului echipelor. Ar mai putea fi 
şi din cuuza lui se.) 

„Ele ating cele mai variate idei, a căror legătură cu religia nu 
sint imediat de recunoscut” ($. Puşcariu). (Sint e la plural din 
er paoa căror, care e corect acordat cu idei, dar nu corect 
cu sint, 

„Incerearea lui Kr. Sandield de a explica unele inovațiuni „bal- 
canice” ca pornind din grecește nu se pot sprijini pe analogii din 
Franţa de Sud” (S. Puşcariu). (Pluralul pot, din cauza lui inovațiani.) 

De la frazele de tipul citat mai sus se ajunge la altele, încă şi 
mai bizare, unde acordul se face cu atributul, chiar atunci cind 
acesta nu arată grupul din care face parte subiectul: 

„Execularea persoanelor bânuite că n'ar simpatiza guvernul devin 
tot mai dese,” (Devin la plural, din cauza pluralului persoanelor.) 


78 Viața Rominească 


„Nerespectarea ordinelor Ministerului le faceţi pe riscul dv.”. 
Aici pronumele le, în loc să fie acordat cu nerespectarea, este acor- 
dat cu atributul ordinelor. In ambele exemple citate aici, pluralul 
se datorește şi sentimentului că e vorba de o repetare: sint mai multe 
ordine, deci mal multe cazuri de nerespectare; mai multe persoane, 
deci mai multe execuţii. Pentru acest din urmă caz, impresia de plu- 
ral e atit de puternică, incit ne vine greu să zicem executarea per- 
soanelor... devine tot mai deasă, şi preterăm a spune: execulările de- 
vin tot mal dese. x 

„Dacă citirea acestor rinduri wau făcut să pierdeţi prea mult 
din preţiosul dv, timp...” ete. 

La exemplele înșirate mai sus s'ar mai putea alătura şi urmă- 
torul : 

„Accesul... pentru a fi serviţi este rmis...” (Aici pluralul ser- 
viji este acordat cu un genitiv ghicit din accesul: accesul clienţilor 
sau accesul pasagerilor, de exemplu.) 

O greşală asemănătoare se produce atunci cînd subiectul este 
fiecare dintre, sau nici unul dintre: 

„sete din fete avură cite un măr” (Ispirescu, Prislea cel 
voinic). 

Fiecare e la singular, dar autorul se gindeşte că sint trei fete. 

„O întrebare la care n'an putut răspunde nici unul dintre mi- 
niştrii care s'au perindat...” 

Nici unul fiind singular, verbul ar fi trebuit pus şi el tot la sin- 


gular- 
PR etate e mult mai puţin sensibilă dacă predicatul este despărțit 
ect: 

„O problemă pe care au încercat s'o rezolve, pe rind, fiecare din- 
tre directorii generali...” 

Mai bizare sint cazurile de greşală inversă, adică de predicat la 
singular după un subiect Ia plural, fie simplu, fie compus din două 
substantive la singular: 

„Este o muncă şi o bătaie de cap care-ţi locesle nervii.” (Sar 
părea că numai bătaia de cap toceșie nervii, nu și munca; vezi totuși 
mai jos, limbile franceză și germună,) 

„Multe din numele orașelor latine din Nordul Peninsulei Balca- 
nice ni s'a păstrat sub formă slavă” (S. Puşcariu). (Aici s'ar putea să 
avem afuce en o greșală de tipar.) 

„Singurul punct comun între el amindoi este inteligența şi vioi- 
ciunea.” (Singurul punct sint două.) 

Cit despre exemple ca: ; 

„Unicele rugiuri de buze fabricate la Paris este rugiul cutare", 
acestea sint prea imbecile ca să mai merite să fie discutate. 


După cum am întilnit cazuri de acord al predicatului cu atribu- 
tul, există şi unele unde acordul în număr se face cu complementul: 
„Cateaua îi făcură să se mai învioreze...” : 

Pluralul făcură, din cauza complementului ii, deşi subiectul ca- 
feaua e la singular. 

„li dinură de rău tatăl lor...” (Ispirescu, Broasca țestoasă). (Su- 
biectul tatăl e la singular, dar complementul îi e la plural, deaceea 
ținură in loc de finu.) 

Este de remarcat că toate exemplele citate sub această rubrică 
conțin verbul la perfectul simplu, ceea ce arată că nu e vorba numai 
de un acord după înţeles, ci, cum am arâtat (v, Bulletin linguistique, 
I, p. 182 şi urm.), mai este şi altceva: oamenii simpli folosesc ade- 
sea persoana a treia a pluralului, la perfectul simplu, nd vor să 
dea mai multă solemnitate frazei (Muriră și bietu Mop ordache!). 


Cronica lingvistică 79 


In cea mai mare purte a țării, formele ca mariră, făcură, [inură au 
dispărut din vorbirea curentă, şi nefiind deci cunoscute decit din li- 
teratură, au mai mare prestigiu, lată incă un exemplu: „El se duseră 
la sa dae ascuns...” (Barac, Halima; vezi şi V. Bogrea, Dacoromania, 
II, p. ). 
gi se poate spune ceva mai mult: în unele cazuri, pluralul, in- 
diferent la ce timp e, se bucură în ochii oamenilor simpli de mai 
mult prestigiu decit singularul, chiar fără ca ei să cunoască pluralul 
politeţii. Se aude astfel adesea haideţi în loc de haide, de exemplu: 
„— Haideţi, moşule, să mâncăm...” (N. L Dumitraşcu, Poveşti 
oltene). 


Dacă Jianu-mi trecea 

In județ la Slatina, 

El din gurașa-mi zicea: 
— Haidâţi, murgule[, haidēți, 
Nu-ţi mai face părul cret... 


(V. Vireol, Graiul din Vilcea.) 


"aideţi, neică, să fugim, 
ă fugim să pribegim... 


(id. Ibid.) 


— Măi podar, frate podar, 

Trageti podul la livan.. 

Că-ți trimet un glont in piept, i 
Trageți podul la livan.. 


(d, Ibid.) 


—- Noi, pe ogar?!... Să-l vindem?!... lată cit ne-i da dumneata... 
-= CU să vă dau? 
— Păi.. dacă e aşa, daţi-ne atiția bani...” 


(Dumitraşcu, op. cit, p. 33.) 


Un om din popor, cind se adresează cuiva pe care-l socoleşte su- 
perior, nu-i spune frate-meu, ci fraților. Am auzit astfel; „Aoleo, nit 
mai da, fraţilor”, şi mi sa şi explicat că fraților e spus mai „pe 
ocolite” decit frate-meu. 

Pină la un oarecare punet, se poate socoti că simțul oamenilor 
simpli nu e prea dezvoltat cu privire la acordul predicatului cu su- 
biectul. Cunosc un frizer care nu mulțumește clienților săi altfel decit 
cu: Vă malțumese, să trăești! Nu zice niciodată să trăiri, deoarece 
această expresie nu i se pare potrivită dech pentru militari. lar deza- 
cordul de numâr între vă şi îrdești nu pare să-l supere, 


Am citat mai sus un exemplu in care acordul după înțeles nu 
privea predicatul, ci un pronume complement. lată alte exemple cu 
pronume : 

„Colindind m'am rătăcit, şi intă-mă abia acum ajuns din fan- 
tastica-mi călătorie, cu un sac așa îngreuiat de tot felul de petice şi 
de surcele, adunate de pretutindeni, incit nu mai cutez, Doamne fe- 
reşte, nici chiar cu insumi să-l arunc în spinarea Manualului tău. Am 
luat dur pretenţioasa hotărire a le deșerta înir'un volum osebit, ce-l 
voi tipări numai pe seama lor...” (Odobescu, Psevdo-kinighetikos). 


80 Viața Romineasză 


sa-l arunce, dar pe seama lOr 

„Chiar de la cele dintii pomeniri ale neamului nostru, acesta 
apare numeros, in regiuni în care inainte nu-i atestase nimeni” (S. 
Puşcariu) (Pluralul îi, din cauză că autorul se gîndeşte la Romini, 
nu la neamul nostru.) 

„Corpul profesoral al liceului X aduce la cunoştinţă încetarea 
din viaţă a bunului lor elev”... s 

De asemenea am găsit şi „bunului lor coleg” şi alte expresii si- 
milare. Evident, ar fi trebuit bunului său elev, bunului său coleg, 
căci corpul profesoral este la singular, dar ideea de plural este atit 
de puternică, incit i sa părut redactorului câ pronumele ar Suna rău 
la singular. Într'un caz ca acesta, cea mai bună soluție este evitarea co- 
lectivului: profesorii aduc... 

„Astfel era această familie, în siguranță în fortăreața el, unde se 
mişca În voie, minca bine, emițind axiome care în fond nu erau de- 
cit exprimarea matinalei lor satisfacţii”, (Pluralul lor, pentru că fa- 
milia are mai mulți membri.) 


Mult mai grave mi se par greșelile făcute din cauză că vorbi- 
torul (sau chiar seriilorul) analizează git fraza, Cel mai tipte 
exemplu il constitue propozițiile cu ve pasiv sau impersonal, 
construit cu pronumele se. In textele comerciale, rar se serie altfel 
decît: Pianine se vinde in rale; aici se vinde măsline, ete. Dar 
aceeaşi greşală o găsim În cireularele Ministerului Educaţiei Natio- 
nale: Se pune în vedere următoarele. Explicaţia care ni se dă este 
că verbul se pune ln singular, deoarece şi subiectul, se, este la singu- 
lar, Dar se nu este subiect, ci acuzativul pronumelui reflexiv, care 
transformă acţiunea verbului în pasivă, reflexivă sau impersonală, 
şi acest pronume are o singură formă, atit pentru plural cit şi pen- 
tru singular: el se duce, el se duc. Subiectele adevărate sint pianine, 
măsline, urmăloarele. 

AMI fue greșala inversă: considerind că subiectul logic al ver- 
bului impersonal este un plural, pun verbul In plural, deşi subiectul 
gramatical, exprimat, este la singular: 

„Se dădură îngheţată” (Ghibânescu, Baba Vodoala). Desigur că 
autorul argumenta ușa: cel care w dat îmghețata eran mai mulţi, deci 
subiectul e la plural, şi predicatul trebue pus tot la plural. In rea- 
litate, subiectul este inghelală, iar se dădu este un verb pasiv. E ca 
si cum sar fi scris inghetata [ură dată, 

„Agitatorilor masselor naive şi birfitorilor pripăşiţi în Franţa 
„tuturor libertăţilor” li se vor administra, de astăzi Înainte, o res- 
peclabilă botniţă”.. (Vor administra, peniru că cei care administrează 
sint mai mulţi, dar subiectul gramatical e se, singular.) 

In fine alții merg încă şi mai departe cu acordul după înţeles 
(după inţelesul lor, fireşte) şi susțin că trebue să se spună mă doare 
ochii, deoarece mă e singular. În realitate, mă e complement drept, 
care nu se acordă cu predicatul în număr; subiectul e ochii, plural. 

Greşeli anuloage se fac cu pronumele, ce, cine. Aud zilnic în- 
trebindu-se: Ce-s cu lucrurile astea, ce-s cu oamenii ăştia, ete. Este 
limpede că acordul verbului s'a făcut cu subiectul logic, camenit, 
cind trebuia făcut cu subiectul gramatical, ce. 

lată şi expresia în ceea ce priveşte. Am auzit şi am citit adesea: 
În ceea ce privesc lucrările, în ceea ce privesc studiile, faptele, etc. 
Deunăzi, intro conferință la radio, vorbitorul a spus de mai multe 
ori In ceea ce privesc delietele. Pentru el, subiectul era delictele. Gra- 
matical însă, deliciele nu e decit obiectul direct al lui priveşte, iar 
subiectul e ce, la singular. In adevăr, nu delictele privesc ceva, ci pe 
ele le privește. 


Cronica lingvistică si 


Cine se întrebuințează și peniru singular J 
este el, cine sint ei. Cind însă persoana = ponai g emani ral: ee 
rimată, se pune singularul: cine a dārimat Trola? (Hâspuns: 
recii). Nu este corect Cine au dărimat Troia. Odată ce nu cine 
a făcut acţiunea, n'ai nici un motiv să crezi că e un plural. gi toale 
acestea citim fraze ca: „Cine vor conduce primăriile sub viitorul gu- 
i Piuralul e adus aici de pluralul primăriile, cu care însă pre- 
catul nu se acordă. Se zice foarte corect: Cine sint oamenii care au 
dărimat Troia, căci aici avem o determinate la plural, dar nu e ĉo- 
rect Cine sint oameni trebue să ia o atitadine, ci numai Cine e om 
căci aici nu se precizează cite persoane vor face acţiunea. i 


Haiut yi enenri, mal, greu SI T 
nA e în n Roma Forul lui Traian cu to - 
pm (Odobescu, Psevdo-kinighetikos). Pentru noi, olt ge 
Forut, dae hor iroa trebuia pus la singular; dar poate Odobescu ar fi 
mi pl rect, s viectul este Forul și edificiile, şi în meest caz acordul 
altfel problema subiectului dublu sau a substantivului 
7 două adjective nu este prea ușoară, Formula curentă la ec pre: 
mba franceză și germană, sau, ceva mai pretenţios, limba franceză 
și cea germană, A dar nu se pune limba la plural, deşi e vorba În 
realitate de două limbi: înaintea celui de al pilea adjectiv, se sub- 
Snee substantivul, de exemplu: Limba franceză și (limba) germană 
E ea Fe ext „modal. frenet mana Fear astăzi Limbile franceză şi 
ce logica; r pentru o ureche 
sună foarte rău grupul limbile franceză. In afară de Mite, rea 
eee da Bar arar la echivoc. Intr'un ziar àm citit titlul: Se părăgi- 
nese casele ini A. Pumnul și Coșbuc. Star piei Je acesta este mai 
` case, şi pericolul acesta 
prg decit dacă, scriind Casa lui A. Puia și a lui ata aa m 
e nțelege că amindoi avem acee i casă. La fel de displăcut este: 
vermania trebue să adere la pactele orientul și dunărean. lată însă 
un exemplu mai clar. Sub un tablou de la Muzeul Toma Stelian, se 
aere o inscripția: Portretele unui bărbat și al unei femei, Nu se 
pi aas că un bărbat are mai multe portrete, iar o femee unul 
a agang saus a d echivoc ar fi fost Portretul unut bărbat şi at 
răi „cu atit mai mult cu cit è vorba de un singur și acelaşi 
De altfel, cit e de fais subiectul la lural în 
bine dacă încercăm să-l introducem intro Dad. în. rominagio, a a 
neagră şi roşie ar face să ridă pe oricine (aici cea este indispen- 
sabil: neagră şi cea roșie, căci altfel s'ar putea crede că aceeași vacă 
e ger neagră, meet: tt Dar casele mea și ta? 
reu se rezolvă problema cind subiectul es 
predicatul trebue pus la singular. Există două piere La ie Ă ei 
1. Numele de localități la plural, reprezentind la origine o co 
tectivitate: Bucureştii este, sau Bucurestii sint? Teorelic, numai a doua 
formulă e corectă. Putem deci spune Bucureștii consumă o mare can- 
titate de [ructe, Dar imediat ce e vorba să facem un predicat nomi 
nal, lucrurile se complică. Ar trebui să zicem Bucurestii sin! un o 5 
maré: sintem însă obligați să recunoaştem că marele public haje 
încurcă de loc cu studiul etimologiei, ca să constate că la origine 
Biu mig este plural, şi spume, făcînd acordul după înțeles, Buen- 
reptar este. De asemenea nimeni nu va zice Am colindat toţi Bucu- 
reștii, căci i s'ar pune intrebarea: citi Bucureşti există? Se zice totuşi 
numai Bucureștii noi, formulă oficială intrat în graiul popular r 
A doua categorie e și mal complicată: e vorba de cazurile “cind 


32 Viața Rominească 


subiectul este plural {fie că e un singur substantiv la plural, fie că 
i substantive la singular), iar predicatul n 
ana di ge vice-versa, 50 de lei e o sumă, sau 50 de lei sint 
o sumă? Ambele formule sint licite. Sar părea că prima e mai 
pindită. Cu toate acestea nimeni nu Ya spune Cele 6 milioane care 
sau furat e o sumă. Problema Sar mai putea pune piara termenii 
care numesc © plu e bizar 1 in- 


muljit cu 1 fac $: 2 , 
M Drapelul sub care se introduce aceste desertaţiuni personale şi 


crudități estetice este toideauna Națiunea și Libertatea” (Maiorescu, 


Direcţia nouă). 
dont, nu e bine Este națiunea și libertatea, dar Drapelul sint 


ar fi şi mai rău, 
„Unul din mijloacele reputate n asigura independența este cu- 


Unul... sint ar fi şi mai rău. P 
S'ar părea că regula este aceasta: verbul se acordă cit subiectul 
sau cu numele predicativ, după cum primul sau cel de ul doilea este 

us la început: Drapelul este națiunea și libertatea, dar Națiunea şi 
libertatea sint drapelul. Prin urmare este greşită expresia: 

Acesle neliniști e prima hrană ü dragostei. Cu toate acestea 
sună fals şi Primul lacru pe care-l cilea în ziare era rindurile despre... 
peniru că aici rindurile este mult mai aproape de verb decât pri- 
mul lucru, 

Mai adăugăm citeva cazuri speciale. e 

O greutate particulară ridică pluralul politeții: Dv. sinteţi om, 
sau dv. puri oameni? Sint unii care se opresc la a doua formulă, 
dar este evident că numai prima e admisibilă. k 

„Cind ceri omului să-şi pună corset, să păşească binisor, să res- 

te consemnul „stopurilor”, cînd din senin ti administrezi un regim 
de constringere, fă-le cu toată prevenirea.” 

Cred că trebuia fä-0, căci o, pronume neutru, m'are plural. 

„Milioane de oameni àu fost victima acestui flagel.” 

Acordul e făcul conform regulei date mai sus, Dar de ce piclima 
la singular? Acest cuvint mare înţeles colectiv; probabil că expresia 
este copiată după a fi prada focului, ele. unde prada este colectiv. 

La radio se citesc zilnic cotele apelor Dunării, şi se spune: 

„Giurgiu, 432, scade (sau crește) 4 centimetri. 

Sar părea că verbul scade, creste e luat aici ca impersonal, căci 
altfci nu s'ar putea explica singularul. 


In rindurile care preced, am limitat problema acordurilor la ca- 
tegoria numerelor. Dar mai toate constatările pe care le-am făcut pină 
aici sint valabile şi pentru genuri. Citeva exem le o vor dovedi. 

Iată mai intti citeva citate care arată că, după un substantiv fe- 
minin ca formă, dar masculin ca sens, se pune une-ori un adjectiv 
masculin, 

„O plută pe cure se aflau zece persoane, inconjurati de rămășițele 
unui naufragiu”. 

Ar fi trebuit, bine înțeles, înconjurate, acordat în gen cu per- 
soane, dar scriitorul s'a gindit la oameni. 

„— Toate erau persoane care aveau ceva avere, toți aveau un ve- 
nit destul de mare... 

— Dar eşti sigur că au dispărut 27 de persoane?... 

D. Reeder se gindi o clipă, cu ochii ațintiţi spre covorul de pe 


podea. 
— Presupun că au fost omorite, 
Procurorul sări în sus. aduca a zace 


Cronica lingvistică 83 


— D-ta pari să fii azi foarte dispus i 
i ti tost "a, oprite pus, spuse el răutăcios. Şi de ce 
te aici un exemplu extraordinar de alternan între maseu 
ma, după cum traducătorul se gindeşte pi ur og 
„Ziarul arată că la 22 August au fost condamnaţi de tri 
special din circumscripția Leningrad $ persoane, annsa că aa tr 
dintro organizaţie contrarevoluționară.” 
Ec e adjectivul este pus inaintea substantivului, dar greşala e 
a ampa de cvarţ cu mercur, prebăzut ilt » 
(Stahl-Bogdan, Paleografie). 4 aipe. i reuni 
Acordul s'a făcul cu mercur sau cu filtru. 


lată și exemple de acord al pronumelui: 


„= pe cind amintirea lni Demetrius, despre care se cre á 
născut la Sirmium, îl păstrează toponimicul Mitrovica...” de, e Pus. 
cariu). Acordul e făcul cu Demetrius, În loc să fie făcut cu amintirea. 

„Sovietele nu pot ajuta China fără să riște un război cu Japonia. 
Ei pr: 2 m aa, aripi de pă ars acest război...” 

este acordat nu cu Sovielele, cum ar trebui, ci e 
care se ginden redactorul. K S ds 

Une-ori dificultatea o formează faptul că un substantiv de genul 
feminin reprezintă o persoană masculină. In cazul acesta regula cere 
ca adjectivul sau pronumele să fie pus la masculin, dar citeodată gă- 
sim şi exemple de feminin: 

„a exprimat dorinţa ca maiestatea sa să fie însoţită”... 

Maiestaiea sa înseamnă de fapt „regele”, 

„Să o primim pe maiestatea sa” (regele). 

Cu toate acestea sună rău fraza: 

a ae negri a surprins gazda.” 

3 o chestie eprindere; maiestatea sa inseamnă î - 
ante, ae gares e de obicei maae E Da IS 

atā şi un caz unde acordul se face obligator cu atributul, nu 
subiectul: Cei zece mii (de oameni), nu Cele zece mii, deşi pr Pepe fe. 
minin; aici zece mii este considerat ca un adjectiv numeral, iar oa- 
ss, Se tr n laptrip herpen y la nominativ. 

emplu În care aco $ s i ý 
marului AE aS - pă sens contrazice atit regula nu 

„Adunarea magistraților Tribunalului şi judecătorilor din oraşul 
X, entuziasmați, hotărăse donarea salariului pe o zi.” T 


Există numeroase cazuri în care unii nu mai fac acordul în 
al adjectivului participiu, pentru că îl consideră ca pe un fel por 
verb. Foarte des cilesc inscripții redactate astfel: 

"Este interzis intrarea... Este interzis trecerea... Este oprit depu- 
nerea... Este interzis staționarea... Trecerea strict oprit; Lipirea afi- 
şelor strict opri, Prezentarea bonului anexat va fi necesar la intrare.” 

In toate aceste cazuri, punctul de plecare trebue căutat în fraze 
unde in adevăr este un adverb: este interzis, oprit, a intra, a trece, a 
stationa, a lipi afişe; esle necesar a prezenta. Alte ori însă e vorba 
mai curind de imitarea unei construcții străine: 

„Dat fiind organizarea, dal fiind natura...” (Stahl-Bogdan, Palco- 
grafie); „are onoarea, plăcerea, ete. a vă face cunoscul căsăloria”... 


“m. Are durerea a vă face cunoscul pierderea"... 


-- ca z ep bax nore face cunoscută divorțul, 
n schimb, acolo unde avem în realitate de afa verbe 
mulți care fac acardul, transformind astfel savobi. p ei me onat 


84 Viața Rominească 


4 


„Sala a fost aleasă foarte nimerită.” 
oral a avut im ia că, dacă ar fi pus nimerit, ar fì greşit 
acordul cu sala; în re tate, nimerit este adverb, deci nu trebue să 
se acorde în gen. Nu se spune de exemplu ploaia a durat multă, ci 
a durat mult. 

„Fişiile rețineau strîns lipite documentul” (Stahl-Bogdan, Paleo- 

fie). 

a Aici, lucru bizar, nu numai că adverbul a fost acordat în e şi 
număr, dar acordul nu s'a făcut cu complementul, ci cu subiectul. 
„Casa X vinde cea mai ieftin.” 

Dacă In adevăr cel mai ieften ar trebui acordat cu casa, ar fi 
fost normal să se zică vinde cea mai ieflenă, E adevărat că unii zic: 
mărțurile acestea costă le[tene, dar pină acuma însă nu s'a ajuns la 
vinde cea mai iejlenă. 

„O problemă grea de rezolvat”, sau „Interesantă de urmărit”; „o 
cale grea de urmat”; „o carte upon de citit”; „Sint Foa bătrinii de 
pornit”... (Coşbuc, Nunta Zamfirii). „Sint destui de mulți aceia care”... 

Explicaţia trebue să fie acecaşi In toate aceste cazuri. Cind se 
suprimă verbul, cuvintul cure ne interesează e adjectiv: problema e 
grea, cartea e ușoară, sint deslui care, etc. După modelul acesta, cu- 
vintul ajunge să se acorde și acolo unde e adverb. 

Un exemplu mai bizar, dintr'o rubrică sportivă: 

„Individuali, ne-au plăcut Bogdan, de un curaj extraordinar, Vin- 


"Individual e adverb, legat de au plăcut, nu adjectiv acordat cu 
numele jucătorilor. 


Cum se face acordul, atit în gen cit şi în număr, cind un verb 
sau un adjectiv se acordă cu mai multe subiecte sau substantive de 
genuri sau numere diferite? In general acordul adjectivului în gen 
şi număr se face cu substantivul cel mai apropiat: banii şi lucrurile fu- 
rate, lucrarile şi banii turaţi; calul şi vacile pierdute, vacile și calul 
pierdut; caii şi vaca jerdută, vaca și cali pierduţi. 

In ce priveşte ectivul predicativ, regula e mai complicată, 
Dacă subiectele sint nume de ființe, atunci masculinul primează a- 
supra femininului adică, dacă unul dintre subiecte e masculin iar cel- 
lalt feminin, acordul se face cu masculinul: in 
mani; băiatul și fetele sint zdrentăroşi, băieţii şi fata sint zdrenţăroşi. 

Cind subiectele sint nume de lucruri, regula acordului diferă 
după cum e vorba de substantive la singular sau la plural. In primul 
caz, predicalivul se pune totdeauna la forma feminină (mai bine 
spus: neutră): cercelul şi brājara sint frumoase, brăfara şi cercelul 
sint frumoase; cercelul şi inelul sint furate, inelul şi cercelul sint 
furate; brăjara și inelul sint scumpe, inelul şi brăfara sint scumpe: 
In cel de al doilea caz, se face o excepţie pentru frazele în care unub 
dintre subiecte e masculin plural, şi se pune predicativul tot la plu- 
ral: cereelul şi inelele sint furate, inelele cercelul sint furate; dar: 
cerceii şi Inelul sint furaţi, inelul şi cerceii sint furați. Apoi: cercelu 
și brățările sint frumoase, brăfările şi cercelul sint frumoase; dar: 
cerceii şi brăjara sint frumoşi, brăfara şi cerceii sint frumoşi. Cind 
amîndouă subiectele sint la plural, acordul se face cu cel mai 
piat: cerceii şi inelele sint furate, inelele şi cerceii sint furaţi; 
şi brățările sint frumoase, brăţările şi cerceii sint frumoşi, In sfirsit, 
cind unul dintre subiecte e neutru iar celalt feminin, predicativul 
este totdeauna de formă feminină; inelul brățările sint scumpe, 
brățările si inelul sint scumpe; inelele și brățara nt setată, b. 


nelele sint scumpe; brățările și i rape 
Eile sint scumpe. pe țările și inelele sint scumpe, ine si 


Cronica lingvistică 85 


Pentru încheiere, un amănunt privitor la acordul după înțeles 
cind e vorba de cazuri. 
Regula sintaxei romineşti cere ca adjectivul să se acorde in caz 
r i ă: unei vulpi şirete, al unei femei fru- 
moase. Dar vorbitorilor li s'a părul că în astfel de fraze adjectivul 
este la plural (deoarece forma genitiv-dativului singular concordă tot- 
deauna cu cea a pluralului). Deaceca sa putut ajunge la acord după 
înțeles, adică la dezacord logic, nu numai în exemple ca Unei fete 
atit de tinără (corect este Unei fete atit de tinere), adică acolo unde 
adjectivul este despărțit de substantiv, ci se spune şi se serie unei 
fete tinără. Evident, acesta este un caz extrem, şi sorțările grama- 
ticilor ar putea să-l mai înlăture. Dar asupra unei greșeli logice ca: 
Publicarea unei cărți numai bună de aruncat la coș (corect ar fi: 
bune), cu greu s'ar mai putea reveni, 


Al. Graur 


- Cronica extornă 87 


de predominare a levii. Naţionalul s'a ridicat impotriva umanului, 
printr'o corntradicțiune substanțială, rare nimiceşte vecinicia omului 
şi demnitatea lui personală, Statul nu mai cunoaşte nici o limitare 
voluntară. Definiţiunea sa faţă le proprii cetăţeni sau faţă de vele- 
Talte sinte nu gre margini decit impuse prin forţă, Ideea de colabo- 
rare nu mal are loc intt'o astfel de doctrină. Ea a fost înlocuită 
prin acea de concurenţă, de luptă, Recursul lun justiție este consi- 
derat ca o soluliune inferioară, adoptată numai în cazul cind mij- 
loacele proprii nu pot asigura triumful unei revendicări personale. 
Noţiunile de general şi de etern unu fost devastate de preocupări 
personale şi de interese imedinte, f 

Cum se poate împăca această doctrină eu principiile Societăţii 
Naţiunilor ? 

De altă purte, statele democratice, care sunt fundate pe demni- 
tatea persoanei, pe libertatea cetățeanului şi care concep Statul 
sub forma serviciilor publice menite să paranteze o cit mai mare 
libertate. Ele tind să supună rațiunea de Stat controlului publice şi 
să nu invoace suveranitatea națională decit sub forma el originară, 
adică de liberare t natiunii într'un Stat cu conținut uman şi vizibil, 
ci nu întrunul cu con inut mistic, Un Stat de drept, nu un Stat de 
forță, bazat pe garnnții juridice, în centrul căreia stă instituliunea, 
nu faptul, 

Ideologia acestor State este sprijinită pe noțiunea de eterni- 
tate a omului şi pe identitatea lui în aia acestei vecinieli. En ştie 
că in nevoia lui de organizare socială, omul a câutut necontenit 
forma cea mal proprie libertăţii $i prosperității sale yi a cunoscut 
regimuri variabile, De acecu priveste cu sceptism aceste regimuri, 

Toate ucaste idei conduc statele democratice câtre colaborarea 
intre state şi către un regim internațional organizat prin institu- 
pusi juridice, Suveranitutea lor este egală cu a altora şi poate fi 

! inclinată în fața principiilor de umanitate; iar interesele lor pot 
| fi servite Inăuntru unel orgunizațiuni pacifice, care nu trebue siră- 
| pusa cu virturile unor noţinalisme nelimitate. Un ilustru om politie 

rancez spunea de curind: „Sunt patriot. nu naționalist”, Fiindcă el 
știa fonrte bine că poţi să-ţi iubesti țara fără să lujosesti alte națiuni. 

Aceste conflicte moderne se inerucişază de deasupra Societăţii 
Naţiunilor. Ele au apăsat asupra ultimei adunări și sau scoborii 
pină în desbaterile ei cele mai tehnice. 

Cei ce doresc să o desființeze și nu nu putereu să o fucă, vor sã o 
transforme întrun instrument favorabil intereselor lor particulare, 
Astfel s'au născut propunerile de modificare a pnetului şi comitetul 
însărcinat să studieze această chestiune, 

Propunerile erau anterioare războiului din Abisinia, dar ele 
an luat o formă concretă după eşecul Societăţii Naţiunilor în ches- 
tiunea sancţiunilor contra Italici, Atunci a avut loc cea mai se- 
rioasă Incercare de a se pune in uplieare principiile esenţiaie ale 
pactului: garantarea integrității teritoriale a statelor membre prin 
măsuri colective de represiune contra unui Stat agresor. Operațiu- 
nea nu a reușit. Nu e locul să retuăm alci istoricul ci yi să anall- 
zăm cauzele nereuşitei, Este de ajuns să menționăm că, în privința 
lecţiunii ce se putea trage, opiniunile s'au împărțit. Unii au consi- 
derat că eșecul Societăţii Naţiunitor sa datorat preseripțiunilor 
exorbitante ale pactului, care impun membrilor obligaţiuni ce le 
depâşese puterile. Politica de sancțiuni arâtindu-se insuficientă 
pentru rezolvirea diferendelor, trebue să se caute mijloace pentru 
prevenirea conflictelor, Aşa dar. modificarea puctului în sensul 
atenuării dispozițiunilor din art. 14, care cuprinde sancțiunile contra 
agresorului și organizarea unei proceduri mai accesibile pentru 
punerea în aplicare a articolului 19, care reverie revizuirea tratu- 
telor, Aceiaş ndati dorința de a se modifea și articolul 10 privitor 


CRONICA EXTERNA 


A XVI-a ADUNARE A SOCIETĂȚII NAȚIU- 
NILOR. — CAMPANIA PREŞEDINTELUI ROOSEVELT 


Ultima şedinţă n Societăţii Natiunilor n avut loc in imprejurâri 
internaționale defavorabile. Dar însăși gravitatea lor putea ingădui 
ji lasă în viața 

internaţională lipsa autorităţii eficace a ins tuțiunii dela Geneva. 
Astfel, meditațiuni utile se vor fi făcut în lume asupra rolului esen- 
tial pe cure, în mod necesar, il joacă Societatea Naţiunilor in orga- 
nizurea şi garantarea păcii, O corespondență exactă s'a stabilit între 
ace şi Ligă şi între neputința ei şi război. Această mărturisire o 
ac chiar detractorii paiapeian Naţiunilor cînd, în fața oricărui arad 
diferend, constată falimentul ei. Dacă eu ar fi puternică, conflictele 
nu sar mai putea produce. Unde se despart de adepţii ei, este asupra 
concluziunii cure o trag. Primii condamnă insăşi ideea de orga- 
nizare u păcii, considerin că războiul este o fatalitate, isvorită din 
structura omului şi nu väd decit în violență, în raporturi de forță, 
mijlocul lichidării diferendelor internaționale, Pentru ei, o Societate 
a Naţiunilor este o eroare psichologică şi o utopie istorică, Ceilaiți 


Societăţii Naţiunilor îngădue atitea conflicte singeroase şi violări 


este condiţiunea pacificării reluțiunilor dintre State. Această întărire 
trebue să vină insă din voința naţiunilor de a uccepta şi sustine 
aplicarea principiilor Societăţii Naţiunilor. O chestiune de timp $ 
de educaţiune şi poate nevoia unor mari Jecţiuni tragice, prin růz- 
bose, Fiindcă acesta pure să fie prețul cu care umanitatea plăteşte 


Dar partizanii Ligii nu văd în existența și funcţionarea ci nici 
o incompatibilitate cu legile spirituale ale omului sau cu destinul său 
istorie. Din contră, istoria, pe care de atitea ori o invoacă oamenii 
de dreapta, pare să arate o facultate de progres s omului In socie- 
tate prin supunerea lui la regüle de drept şi prin diminuarea auten- 


Această controversă s'a agravat. in ultima vreme, prin așa zisul 
„război ideologic“. Numele pare pompos şi tinde către un prestigiu 
nemeritat, pentru ca să ascundă un vulgar conflict de interese. 

De o parte, sunt aşezate statele dictaturilor de dreapta, fondate 
pe o doctrină de forță, pe puterea fuptului, pe o interpretară suve- 
rană a intereselor proprii şi insanepite de tendințe de expansiune, 
Ele au ridicat autoritatea Statului pinā la un fel de idolatrie şi au 
inconjurat ideile de suveranitate și de rațiune de stat cu perorgă- 
tive, ce fuseseră atenuate de un secol de înălțare u cetățeanului și 


88 Viața Rominoască Cronica externă 89 


la respectul ṣi. menţinerea integrităţii teritoriale şi independenţii 
politice a statelor de către ceilalți membri ai Societăţii Naţiunilor. 

Semnificaţiunea arestor propuneri este simplă: Societatea Na- 
țiunilor nu mai prezintă nici o garanție membrilor săl nici pentru 
existența lor liberă, nici pentru liniştea lor. Din contră, ea îi ame- 
nință oricind cu revizuirea frontierelor. Niciun beneficiu, numai 
riscuri. Viaţa internațională ar deveni un cimp de litigii, iar Socie- 
tatea Naţiunilor un focar de invrâjbire. 

Alţii şi-au zis că sancţiunile n'an reu it din cauza aplicării lor 
infirme şi că agresiunile se produc flindcă nu existā voinla sigură 
a membrilor Societăţii Naţiunilor de a aplica măsurile de repre- 
siune prevăzute de pact. O singură concluziune justificată se poate 
trage din eşecul sancţiunilor: nevoia de n se hotări reprimarea 
agresorului prin măsuri colective, aşa cum dispune articolul 16 din 
pact. Prin urinare, revitalizarea acelui articol prin anularea unor 
rezolujiuni anterioare şi stabilirea unui fel de regulament pentru 
punerea În vigoare urgentă şi integrală a sancţiunilor. În orice caz, 
pactul Societăţii (ațiunilor, în forma lui actuală, cuprinde toate 
măsurile destinate să împledice agresiunea siu să o reprime. Ră- 
mine ca guvernele şi națiunile să fie decise să le aplice. Nu pactul 
este deci insuficient, ci voința statelor, Este vorba de o criză de 
voinţă, de spirit, ci nu de una de texte. A introduce o discuţiune 
asupra modificārii pactului însemnează să se introduci un nou ele- 
ment de slăbiciune. Fiindcă, in realitate, pactul nu poale fi modi- 
ficat. Dar o vastă deliberare asupra nevoii de a-l amenda îi va mic- 
şora valoarea în ochii lumii şi va mări dificultățile actuale care in- 
conjoară Societatea Naţiunilor. Deci intărirea pactului printr'o mai 
fermă voința de coluborare, așa cum prevăd dispaziţiunile sale. 

In sesiunea sa din Septembrie, Societatea Natiunilor s'a ocupat 
de această chestiune, fie in diseulluneu generală, fie In comitetul 
speciul, care a fost alcătuit mai de mult, S'a putut constata încă- 
odată divergenta radicală n opiniunilor, Din fericite, nu se poale 
inregistra un rezultat favorabil celor cari, dorind desființarea So- 
cietății Naţiunilor, propun astăzi modificarea sa. Chestiunea rămâne 
in deliberările comitetului, dar prezintă o gravitate din ce în ce 
mai mare pentru interesele romineşti, Ea trebue urmărită cu ingri- 
jorare şi —aş adăuga — cu competință de reprezentanții noştri la 
Geneva şi în alte. capitale, Chiar dacă nu se va ajunge la o modi- 
ficare a pactului (ce pare imposibilă din cauza unanimităţii de care 
este nevot), dintele oficiale în această privință pot arăta gru- 

efavorabile tezelor noastre şi pot conduce la silu- 
aţiuni critice pentru interesele internaţionale ale Romîniei. 

In aceeaşi sesiune, Societatea Natiunilor s'a mai ocupat de 
cererile guvernelor spaniol şi chinez. Primul s'a plins contra unei 
agresiuni străine impotriva ntegritălii sale teritorule şi à indepen- 
denței politice a statului s niol. Astfel a caracterizat guvernul spa- 
niol intervențiunea masivă a unor state în lupta civilă din Spania. 
El a arătat neputința comitetului de neintervențiune şi lipsa de 
măsuri eficace de cind chestiunea a fast sustras Societăţii Naţi- 
unilor şi dată în caompetința comitetului special dela Londra. Şi a 
protestat contra resiricțiunilor la care este supus în pas neutre in 
ceeace priveste furniturile de războl. Guvernul span ol are legături 
msi cordiale cu state care privese cu mai mare serupulozitate obli- 
gatiunile de neintervențiune şi în care 0 opinie publică liberă exer- 
cită un adevărat cont asupra atitudinii guvernamentale. In afa 
de Soviete, împiedicate insă de depărtarea lor geografică şi de 
complexitatea căilor de comunicațiune să dea guvernului spaniol 
tot sprijinul pe care l-ar fi dorit, celelalte state au găsit limite în 
dorinţa lor de a respecta politica de neintervențiune i în divizarea 
opiniunii publice pe chestiunea luptei civile din Spania. Din contră, 


ir dictatoriale, care simpatizează cu generalul Franco, nu au su” 
erit de aceleaşi greutăţi în privința ajutorului pe care i l-au dat 
Ca totdeauna, o lege nerespectată a produs mai mult rău decit lipsa 
totală a acelei legi, 

Apoi, comitetul dela Londra, deşi instituit sub auspiciile Socie- 
tăţii Națiunilor, lucrează după principii proprii și printr'o proce- 
dură particulară, Guvernul spaniol ar fi preferat să supună toată 
chestiunea Societăţii Naţiunilor și să capele beneficiile pe care le 
prevede pactul, El a putut măsura insă precauțiunile cu care membrii 
Ligii examinuu problema și piedicile definitive care stau în fața 
unei acţiuni colective. Nu se poate tăgădui, că intro mare mâsură, 
ele par justificate, 

Desbaterea s'a incheiat cu o rezoluțiune, al cărei uvantai stă 
în faptul cã o sonna eventuală întreprinsă mai tirziu şi-ur găsi o 

i sprijinită pe adeziunea morală a mai multor state, 
Aceeaşi a fost soarta cererii uuvernului chinez, care invoca 


tatea de atunci. Jar Puterile mal mici nu au vrut să menţină auto- 
ritatea unor principii care stan la baza integrității lor teritoriale- 
Ele au mai mare interes la respectul legii internaționale, care st 
poate adăuga la mijloacele lor de de apărare în fonja unor abuzuri 
venite dela state mult mai puternice. 

Acţiunea de cucerire japoneză în China loveşte interesele mul- 
tor ţări, in fruntea cărora stau Statele Unite. Ele s'au asociat la 
rezolatiunea de condamnare votată de Societatea Natiunilor şi Pre- 
sedintele repubileei americane a pornit o adevărată campanie in 
favoarea respectului tratatelor şi a legii internaţionale și pentru o 
intervențiune mai activă in organizarea generală a păcii, Primul 
său discurs, rostit In Chicago, n nvut o rezonanță considerabilă în 
lume. Vechea idee de neutralitate, atit de răspindită pinů acum în 
America, se clatină în faja amenințărilor din Pacific şi de aiurea. 
Preşedintele Roosevelt a amintit condiţiunile de solidaritate dintre 
state şi imposibilitatea unei  neutralități întrun conflict ara. 
Un nou şi important element a fost cistigat ide doctrina securităţii 
colective. Bar sa auzit in lume o condamnare mai puternică n în- 
treprinderilor de cucerire şi a voinței de expasiune, cu care unele 
state tulbură pacea și împiedică revenirea la vondijiunile unei eco- 
nomii prospere și ale liniştel Sociale. 

Discursurile Preşedintelui Roosevelt au arătat deasemenea in 
ce direcHune merg interesele şi idenlurile americane. Coaliţiunea 
păcii pare constituită, Puterea ei comună este singura piedică impo- 
triva războiului. 

Conat. Vipoionu 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 


BĂTRINEȚEA ŞI MOARTEA 


„Pentru a iubi viaţa trebue să ne facem 
o părere exactă despre condițiunile care 
o menţin. Cind înțelegem viața muncim 
să o păstrăm, iar eforturile constante şi 
repetate termină prin a creia pasiunea 


existenţei“. 
A. LACASSAGNE 


Progresele minunate pe care le-a realizat în ultimele decenii bio- 
Jogia și în special chimia biologică ne permit să privim astăzi sub 
e nouă lumină, viaţa cn episoadele ei futale bătrinețea si moartea, 

E adevărat că omenirea, fără să aştepte progresele biologiei a 
căutat răspuns la marile întrebări: ce e viața? —, ce este moartea? 
Noţiuni trancendentale erau totdeauna legate de aceste fenomene. As- 
izi, cunoștințele medicale pătrund din ce în ce mai mult în public; 
și pentru acesta ca și pentru medici, bătrinețea e strins legată de no- 
țiunea de scleroză și in special de arterio-se eroză, despre care astăzi 


Seleroza nu-i decit înăbuşirea celulelor nobile cure formează 
partea specifică a unul organ, prin tesutul conjunctiv san de susti- 
nere, care erte puțin desvoltal în organele normale (rinichi, inimă, 
ficat, artere, etc.), aşa incit organul selerozat nu mal ponte să-şi In- 


menele de urterio-seleroră și de viscero-scleroză (sclcaoza organe- 
lor) sunt datorite unei resorbțiuni de substanțe toxice, care se pro 
duc la nivelul intestinului gros, unde nu se găsesc mai puţin de 


nea afirmaţiunile sale pe faptul că există unele păsări fără intestin 
gros, care au o longevitate ex onală. Propunerea sa de a extirpa 
intestinul gros, pentru a preven ătrinețea nu putea însă să albă rã- 
sunet căci Melchnikoff — spirit cu tendințe mal ales filosofice — a 
căutat să erijeze în legi observațiuni făcute asupra unor fenomene de 
ordin cu totul secundar. 3 

Dacă viața e, cei drept, condiționată de fenomene (izico-chimi- 
ce, coloidale, nu putem totuși concepe viața biologică fără celulă. 

Se stie că ce este elementul anatomic funcțional al tuturor 
fiinţelor vii, simple sau compuse, de la bacteri pină la animalele su- 
perioare. Celula se compune dintr'o membrană care o învelește, din- 
tra protoplasmă şi dintr'um nucleu, Protoplasma e o substanță fiuidă, 
puțin viscoasā, formată din substanță coloidală, N } ar corespun- 
de unui simbure dintr'un fruct, protoplasma fructului însuși. 

Să reamintim cu această ocazie ru protozonrelor creală de 
Hoeckel, cu o clasă distinctă caract ratk | prin absența nucleului. Ar- 


Cronica științifică št 


fi vorba deci de nişte celule incomplecte. Progresele technice micros- 
copice su arătat însă că şi aşa zisele monere ale lui Haeckel posedă si 
ele un nucleu. Edificiul celular cu protosplasma și nucleul ei, un aderi- 
rat sistem energetic, ar constitui adevăratul suport al vieții Bătrinrte 
şi moartea trebue raportată Ja ceastă lume mică, lumea celulară, pens 
tru a fi mai bine Inţeleasă, căci microscopul descoperă aci modibica- 
ri de o importanţă covirşitoare, 

Dacă viața, cum a spus Claude Bernard, e asimilație, bătrineiea 
şi moartea nu sunt decit diminuări ale asimilații și incetarea mees- 
teia, Importanța nucleului în schimburile celulare e de primul ordin. 
Asimilația, cu şi funcțiunile de reproducție, și în genere toate feno- 
menele de reacție celulară, sunt considerate ca dependinte de nucleul 
celulei, bogat în cromatină (substanță din grupul nucleo-proteldelar). 
Diminuarea cromaulinei e un semn de imbătrinire a celulei. Raportul 
dintre talia nucleului şi a celulei întregi, „raportul nucleo-plasmatic" 
diminuează. Acest raport se ponte traduce în chimie, după Schoeller 

anzol purie (nnnlear) 
şi Ellan, in raportul: = azot total din intronga velulă 
Acest raport cu și primul sufere o scădere, în aceiași proporție, 
Pe de altă parte, celula se încarcă cu substan te de dezintegrare, li- 
poizi și pigmenţi, care trădează diminuarea asimilațiunet, In aceiaşi 
măsură fermenşii, oxidazele în speelal, diminuează, după cum A ari- 
tat profesorul G, Marinescu. 

După alţi autori, pentru a înţelege udevăratul mecanism nd seni- 
ugli, trebue să pătrundem io însăși structura fizico-chimică n oe- 
lutei, structură care este coloidală, mbătrinim şi murim deoarece 
coloizii din care suntem formaţi Imbătrinese şi mor ei Înșisi. 

Coloizii sunt formaţi din granule ultra-mieroscopice În suspen- 
siune într'un mediu general lichid (mediu Intermicelar). Granula e 
înconjurată de o sumi de ioni, constituind sistemul „micelia”, Gra- 
nulele sunt animate de acele mișcări în toate sensurile care se nu- 
mese brownienelsi care sint în raport cu stares electrică a celor granule 
Substra'ul anatomic al fenomen lor vitate {l constitue aceste micriii, 
care după ultimele cercetări n'ar fi decit molecule de proteine. 

Coloidul vital nelasuflețit, sufere cu timpul o deshidratare, o mt- 
dueere de volum a granulelor, n modificare t conmduetibilităţii elec- 
trice şi conseculiv o diminuare a mişcărilor browniene, lar în cele 
din urmă o eglutinare a granulelor, o adevărntă coagulare care nu e 
reversibilă. 

Alteraţiunile coloidului celular, în special ale stratului periferie, 
duce la modificarea permeabilităţii celulare, în sensul unei dimi- 
nuări, Fenomenul poate fi accelerat de impregnaru cu colesterină şi 
acizi graşi — ceea ce se intimplă în mod constant la bătrineţe. Ro- 
dier, Bibra, Roffo, Gelera nu confirmat în totul acest lucru. O serie 
de experiențe asupra rezistenței la cloralizare n animalelor tinere și 
bătrine nu arătat cărezistența ultimilor este în raporicu diminuarea 
permeabilității neuronilor pentru eloraloză. Tot astfel se explică de- 
sigut și clorabilitalea mai mate a neuronilor la animulele tinere. 

Profesorul Marinescu impreună cu Dr. Bruch şi cu autorul pre- 
zentului studiu, au constatat că şi permeabilitatea vasculară este di- 
minuată la bătrini. (printr'un test colorimetric}. 

Nici o indolală deci că ln bătrini există o diminuare a permea- 
pilității tuturor ţesuturilor, cauzată În parte de procesul de seleroză, 
in parte de alterațiunile coloidale celulare şi impreanarea cu lipolzi. 

Coloidul, chiar neinsufleți! (amidon, albumine, hidrat ferie, si- 
lice) îmbătrineşte şi în afară de organism, la adāposi de orice nc- 
tiune externă, chiar dacă nu trăeșie. EI nre o adevărată curbă vitală. 

Dar ceeace e important e Să această evoluțiune a coloizilor e 
ireversibilă, adică se-face intrun singur sens. Ea depinde de starea 


92 Viața Romineasă 


de provizorat a edificiului micelar care tinde spre o formă stabilă, 
dur mourtă. Astfel energia biologică nu-i decit o formă provizorie 
de energie, Să reținem numele lui Bechold, care a făcul studii ad- 
mirabile asupra acestei curbe vitale a coloidului. La noi profesorul 
Marinescu l-a confirmat în totul prin studiile sale asupra celulei 
nervoase, 

ireversibilitatea transformărilor coloidale ne demască utopismul 
leoriilor întineririi. Bātrinejea apare ca un fenomen obligatoriu, căci 
suntem formaţi din coloizişi aceştia sunt meniți să imbâtrinească prin 
în, i pai lor; lar moartea naturală nu e decit o consecinţă a 

sătrineții. 

Dar cercetătorii au mers și mai departe, Modificările granule; 
coloidale nu sunt decit consecințele unor transformări de ordin chi- 
mie mult mai fin. Albuminele pot fi reduse în ultimă instanţă la 
acizi aminaţi (NH — R — COOH, ulicocolul, alanină, leucină, etc.). 
Aceştia sunt funcțiuni chimice numite aciclice, bipolarizale prin func- 
țiunea lor acido-bazică (substratul chimie al bipolarizării de care 
varbese spiritiştii), Importanţa acestor acizi aminaţi în procesul asi- 
milației şi al creşterii e universal recunosculă astăzi, Ei pot suferi e 
transformare ciclică (lanţ Închis) ceeace e sinonim cu reducerea 
activității lor chimice, cauzată de anularea funcţiunii acid-bază. 
Această elelizare a acizilor aminaţi ar aduce moartea albuminelor vii. 

Dar ni se pot aplica oare nouă legile ființelor unicelulare? Zilnic 
miliarge de celule care aparțin corpului nostru mor (piele, intestin, 
păr, ete.), fără ea organismu să se resimtă de pe urma acestor pier- 
deri. In general murim fiindcă unul din cr pazei noastre încetează 
de usi mai îndeplini rostul său În complexu organismului. 

Excluzind morțile accidentale (morți patologice) se poale vorbi 
de o moarte naturală la bâtrinețe. De cele mai mulle ori omul moare 
din cauza cordului, rinichilor (seleroză cardiorenală) sau unei com- 
plicaţii căreia organismul imbâtrinit nu-i mai poate rezista. Murim 
de cele mai multe ori accidental şi tocmai aici rezidă problema pro- 
țiluxiei biirineţii și a morții, Organismul nu îmbătrineşte cu toate 
componentele sale în aceiaşi măsură, Se pare că anumite organe de- 
clanşează acest proces de decrepitudine generală. Glandele cu secre- 
tune internă (tiroida, hipofiza, capsulele supra-renale, etc.) par să 
fie „primum movens” al procesului de imbätrinire. 

Astăzi se vorbeşte în medicină de o intervenție a capsulelor 
supra-renale in geneza hipertensiunei arteriale, ateromului și arterio- 
sclerozei. Glandele cu secrețiune internă conduc schim 
lare, fiind la baza consiituțiunii noastre. O deficiență a acestor 
e fra produce 0 diminuare a schimburilor, „cartea a vizită a bă- 
trineții”. 

În practică însă trebue să ținem seama de cauze patologico ca 
sifilisul, tuberculoza, alcoolismul și surmenajul, cauze de imbătri- 


despre o profilaxie a bătrineţii şi a morții, ? 
Pentru alţi cercetători mai oplimişti aceste isoade ale vieței 
desi constante, nu sunt totuși decit accidentele ultime pe care sun- 
tem obli a le suporta; ele-s produse fie de factori din afară de noi 
exogeni (diferite infecții, intoxicații, ete.), fie de factori interni, en- 
dogeni (anto-intoxicațiile. uzura țesuturilor, depunerea or 
organice şi minerale, etc.) i 
Pentru acesti cercetători moartea nu este legată de viață ci-i un 
accident ul ei. Izolută de acele clemente nocive, existențu ar avea o 


Cronica ştiinţifică 93 


durată nesfirşită,  comportindu-se ca un transformator perpeluu de 
energle elementeră. 

Celebrul naturalist german Weissman afirmase incă din secolul 
trecut că în lumea ființelor umicelulare (protozoare) nemurirea este 
frecventă. Mai tirziu Woodruff a putut menţine în viaţă un protozoar 
din clasa infuzorilor ciliați , Paramaecium aurelia“ peste I0 ani, ob- 
emra prin multiplicarea primului exemplar 8.400 generații. (Bine- 
nțeles, o sumă de condițiuni eran necesare, În special relnoirea 
frecventă a mediului). 

Pe de altă parte se ştie că celula canceroasă este dotuiă cu pro- 
prietatea de a se inmulfi în mod excesiv, peste trebuința organismu- 
lui. Țesutul canceros are u viață care depășește în intensilale pe 
aceea a unul tesut normal, Unele varietăţi de cancer grefate In mod 
succesiv la animale nu prezintă niciodată semne de îmbătrinire, 
Dar chiar un țesut normal se poate inmulţi, în anumite condițiuni, 
oarecare timp, uneori chiar aproape nelimitat. Din anul 1912 Carrel 
cultivă un țesut din inima embrionului de găină. Săptăminal obține 
200 de culturi noi, care rezultă din înmulțirea fragmentului inițial. 
El cultivă aceste colonii pe membrane de fibrină congulată, inr lichi- 
dul care le scaldă conţine un suc nutritiv, care trebue schimbat cit 
mai des. 

In lumea metazoarelor, Goelsch crește exemplare de polipi fără 
ca acestea să prezinte nici cel mal mic semn de imbătrinire şi speră 
cu un regim minimum de alimentare să le menţie la infinit (7), 

Regimul vegelal posedă varietăți ca boababul şi dragonierul care 
pot trăi mil de ani. Este celebrul dragonier din Otava n cărul vîrstă 
n fost apreciată la 5.150 ani; o viață, desigur, care se apropie de 
nemurire. 

S'ar părea că atit timp cit celulele sunt într'o continuă înmulţire, 
fie pentru a Inlocui pe cele distruse, fie pentru a mări talia indivi- 
dalui, bătrinețea este înlăturată. Formarea activă de noi celule şi 
deci producerea de coloizi tineri ar reactiva întreg organismul, im- 
piedicînd astfel apariția bătelneţii. 

Cu aceste fapte, ufirmațiunea lui Claude Bernard „lu vie c'est 
la mort” este oare infirmată? 

Profesorul G. Marinescu remarcă că faţă de nemurire, vei cijiva 
ani de cultură al unui țesut inferior, cultură fără semne de îmbă- 
irinire, nu contează. Dacă unele plante sau animale trăesc mai mult 
decit altele acensta se datorește faptului că sunt formate din coloizi 
diferiți, cu o curbă vitală deci diferită, 

Nemurlrea materială nu poate [i deci pusă; evoluția continuă spre 
degradare a tuturor formelor de energie se aplică şi energiei biolo- 
gice, cea mai perfeciă și cea maì fragilă dintre toate. 

Pe măsură însă ce ne urcãm pe seara zoologică, apariţia glande- 
lor cu secreție internă şi mai ales a sistemului nervos limitează du- 
rata vieţii, Am văzut că longevitatea unui fesul este în funcţie şi de 
puterea de înmulţire n celulelor sale. Celula nervoasă nu se poate 
inmulți în mod normal. Murim cu aceleaşi celule nervoase cu care 
ne naştem, Aceasta ne asigură dealtfel continuitatea individualitāti 
noastre. Deci chiar în ipoteza unui maximum de condiții favorabile, 
un organism va muri totuşi prin sistemul său nervos îmbătrinit, 

ar putea însă vorbi cel puţin de o nemurire parţială a individu- 
lui, Organismul nostru poate fi divizat într'o plasmă germibativă ice- 
lulele reproductive: ovule, spermatozoizi) și o plasmă somatică (res- 
tul organismului), Plasma germinativă asigură nemurirea in parte 
a individului dealungul unor nenumărate generaţii.  Flecare avem 
înserisă În noi o serie întreagă de strămoşi, pe care o transmitem 
generaliei viitoare prin plasma noastră germinativă. Mortalitatea noas 
stră este asigurată atita timp cit avem descendenți. Evident că acest 


94 Viaţa Rominească 


fel de nemurire nu ne poale incinta prea mult; ea este însă reală. 
Concluziunea rindurilor de mai sus e că în anumite condițiuni 

de viață, ființe uniceleulare, țesuturi şi chiar ființe mai complexe, 

chiar superioare, pol să aibă o existență mult mai lungă decit de 


trineții ne-au demonstrat n at e unei adevărate traectorii pe care 
o urmează transformările coloidale din țesuturile oragnismului nostru 
şi ireversibilitatea lor, observațiunea simptomelor care preced şi in- 
soțese cortegiul bătrineţii şi à condițiunilor în care se produc a fosi 
mai încurnjatoare şi mai fructoasă din punet de vedere practic. 
Anume, ea a arătat că acea traectorie vitală a coloizilor poate fi par- 
cursă mai repede sau mai incel după împrejurări variabile dela in- 
divid la individ şi modificabile cu un tratament apropriat. 

In orice caz, elixirul pe care Mefisto îl administrează lui Faust 
râmine, jinind seama de datele actuale ale științei, o adevărată utopie. 

Bătrinețea e înscrisă in însăși structura noastră coloidală; starea 
glandelor cu secrețiune internă determină însă momentul apari- 

iei ei. : 
3 Considerind unele manifestaţiuni bine cunoscute ale decadenței 
senile, Brown Sequard, creatorul doctrinei glandelor cu secrețiune 
internă, opinase că involuțiunea glandelor sexunle e cauza involu- 
țiunei generale a bâtrineţii. Experimentind chiar asupra lui, injec- 
tindu-şi extract testicular a constatat la peste 70 ani o reinoire stir- 
rinzătoare a forțelor, Steinach legind canalele deferente, iar cele- 
1 Woronoff urefind organe tinere dela maimuțe au obținut, în 
special ultimul, adevărul intineriri. In realitate, după cum sa vă- 
su! mai tirziu, eu acest tratament accesibil miliardarilor era vorba 
numat de revitalizări efemere care nu trebuese confundate cu ade- 
värata stare de juvenililale a corpului şi spiritului, Profesorul Mari- 
nescu a fost dintre primii care au combătut aceste operațiuni inutile 
şi stit de costisitoare, Ințjelegeam acest lucru astăzi, căci glanda se- 
xuală are un rol secundar în determinismul bătrineţii; pe de altă 
parte ireversibilitatea transformărilor coloidale arată că inlinerirea 
propriu zisă nu e posibilă. Cura de întinerire nu există. Nu ne ră- 
mine decil să ne mulțumim cu o îndepărtare cit posibil a bătri- 
neții, o mărire a longevităţii, printr”'o adevărat ofilaxie, căci dacă 
nu putem suprima bătrinețea cînd este deja instalată, ea poate fi însă 
mult întirziată. Să ținem seama că după toate p litățile longevi- 
tatea omului ar trebni să fie cel puțin 120—140 ani. i 

E adevărat că fiecare oclogenar, nonagenar, centenar, ete, sa 
crezut demn să dea rețeta unei longevități excepționale. Nonagena- 
rul Sornaro găsise secretul tinereții sale îndelungate în 384 grame 
alimente solide şi 428 grame lichide zilnic („Discorsi della vita sô- 
bria” 1558) şi câți mulți alții în felul acestuia. Problema luptei con- 
tra bătrineţii trebuie marei insă pe baze mai ştiinţifice, în lumina 
datelor noi de endocrinologie. 

Prăbuşirea generală a organismului nostru trebue atribuită în 
bună parte prăbuşirii parţiale a glandelor cu secrețiune internă, în 
pna i stării de hipotuncțiune a tiroidei, hipofizei „gandei sexuale. 
Cu aceasta, evident, nu am rezolva! misterul involuțiunii organisme- 
lor vii, căci, după cum a remarcat profesorul G. Marinescu, suntem 
datori să ne întrebăm atunci care este cauza decadeații a Insăşi glan- 
delor endocrine. Diferențierea lor extremă ar explica 
Tor primară. 


Cronica șiiințifica 23 


Bătrinii precoci (Progeria), copii de 8—10 ani avind aspectul 
unor bătrini de 70—80 ani şi bolnavii cu insuficiențe glandulare, ne-au 
dat posibilitatea să înțelegem şi mecanismul unor manifestațiuni ale 
bătrineţii. Ridurile, uscăciunea pielei, tendința la îngrășare şi atrofia 
organelor genitale (comparabil cu sindromul adipozo-genital) întrun 
prim timp, cu slăbire excesivă alte ori (comparabil cu sindromul Si- 
monds) sunt datorite unei diminnări în funcțiunea hipofizei. Scleroza 
cardiovasculară şi viscelură, se datorește unei bipoactivități a glandei 
tiroide, pe cind hipertensiunea şi toate accidentele ei (angina pecto- 
rală, hipertrofia cordului, hemoragia cerebrală) unei hiperfuneţiuni 
a capsulelor suprarenale. În rezumat putem spune după Pende, că 
bătrinețea exprimă o triplă insuficienţă glandulară (troidă, hipofizară, 
esxuală) şi o hiperluncţiune (a capsulelor suprarenale). 

Longevitalea noastră depinde de jocul glandelor endocrine. Se 
ştie de altfel că aceste glande determină constituțiunea noastră. Im- 
portanța constituţiunii atit în medicină cit și în psihologie e de pri- 
mul ordin, după cum a arătat şcoala italiană. Trăim mai mult sau 
mai puţin în rapori cu constituțiunea noastră. Ereditatea unei longe- 
vităţi mai trebue atribuită eredității unei constituţiuni cu aptitudini 
pentru o viață lungă. Grosso mada, deosebim doi tipi morfologici: 
tipul de constituţie brevilinie (individul gras, îndesat, congestiv, 
hipertensiv) cu o bătrinețe timpurie și o longevitate redusă; și 
tipul longiliniu (individul nalt, slab, redus ca forță) cu o longevi- 
tate uneori surprinzăloare („trompe-la-mart”), 

Cel ce vrea să Inainteze În virstă fără să imbătrinească, e dator 
să încerce modificarea constituțiunii sale și a bilanţului său glandu- 
lar în sensul tipului longiliniu, 

Deoarece primele semne de imbălrinire apar nu la 40—50 ani 

cum se crede, ci între 30—40 (biologii socot chiar că bătrinețea in- 
cepe odată cu naşierea) tratamentul opoterapic cu hipofiză, tiroidă 
i glande sexuale (extracte sau chiar glande proaspete) va fi aplicat 
n această perioadă presenilă, de alteraţiuni minimale, numite de 
autorii francezi „autohnose”. Avem pansa să prelungim multă vreme 
această perioadă atit de caracteristică prin energin fizică și intelec- 
tuală, prin productivitatea ei. 

În afară de acest tratament glandular, variabil în parte cu con- 
stituția fiecăruia, felul de viaţă condiționează în mare parte longes 
vitatea noastră, S'a spus cu drept cuvint că nu murim ci ne omorim 
prin modul nostru de a trăi, Celebrul chimist Chevreul întrebat Ia 
adinci bătrineți care i-a fost secretul acestei lonuevităţi excepţionale 
şi tecunde, a răspuns: „prin moderațiune în toate”, E desigur un lu- 
cru banal; dar nu e prea bine priceput de oameni, 

Surmenajul fizic şi moral constitue un factor principal de imbă- 
trinire precoce, Excesele sexuale grăbesc decadența glandelor sexuale 
și mai ales a tiroidei, pe cind exerciţiile fizice moderate în aer liber 
constituese din contră un mijloc puternic de stimulare a sistemului 
endocrinian. Hiperventilația pumonară excită tiroida şi micşorează 
aciditatea singelui, iar razele solare pun in valoare vitaminele din 
sorpm nostru, iradiindu-le, Nudismul capătă astfel o confirmare şti- 
ințifică. 

Factorul „ulimentaţie” e de cea mai mare importanță în produ- 
cerea diferitelor afecţiuni cari grăbesc bătrineţea si moartea. Se mā- 
nincă prea mult, mult peste nevoile organismului, surmenind astfel 
organele digestive, ficatul, sistemul circulator, Alimentuţiunea bogată 
în cărnuri, mai ales În perioda presenilă şi la bătrinețe, constitue un 
mare neajuns, deoarece metabolismul albuminoidelor este dirijat de 
secreţiunile glandei tiroide, ea Insăși slăbită in această fază. Pen- 
iru a-l înlătura să recurgem la regimul lacto-vegetarian (nu se va 
uitu iaurtul pe care Metehnikoff l'a recomanda! cu atita căldură). 


96 Viața Rominească 


Alcoolul, tutunul, aceste divertismente ale organismului, trebuesc 
considerate ca mici agresiuni la durata vieții. 

Pierderea forțelor, a spus Cicerone (De Senectute), este mai ade- 
sea cauzată de viciile tinereţii decit de ravagiile anilor. 

Igiena reprezintă un progres imens pentru prelungirea vieții; dacă 
noi trăim mai mult decit strămoşii noștri e datorită desigur măsu- 
rilor de higienă socială. Igiena individuală nu e mai puțin necesară 
pentru prevenirea diferitelor infecțiuni (tuberculoza, sifilisul, etc.), 
care reduc atit de mult lon vitatea. 

Dacă ne gindim că bătrinețea constitue de cele mai multe ori o 
adevărată infirmitate pentru cel ce o poartă şi un neajuns peniru cei 
dimprejurul lui, căci întradevăr cum a spus La Rochefoucuald „pu- 
tini oameni știu să fie bătrini”, à rămine pe cit posibil tinăr e o 
adevărată datorie. 


Dr, Nicolee Vasilesce 


Stanislaw 
W yspianski 


Cap de înger. 
pastel 


CRONICA PLASTICA 


EXPOZIŢIA POLONEZA 


Toate guvernele astăzi, oricit de puţin ar fi aplecați spre cultură, 
personal, oamenii politici cari le compun, mau decii un gind: să pue 
in valoare în faja lumei contribuția pe care fiecare nație a udus-o, pe 
acest teren, la bunul comun al umanităţii, Este drept că această preo- 
cupare nu-i stăpineşte singură, Inarmarea ţine un loc cel puţin egal 
in grija oamenilor de slat pentru viitorul popoarelor, Cuvintul „inar- 
mare” sună însă mai puţin plăcut decit cuvintul „cullură”, Apoi, prin 
felul lar, armele nu se arulă (cind se pat arăta) decit ln zile mari 
și la parăzi. In restul timpului e mai bine să nu le vadă decit sol- 
datii şi să nu prea se vorbească de ele. De aceea mai toate statele eu- 
ropene sint dornice să facă cunoscută producţia lor literară şi ar- 
tistică, înfătuirile lor de ordin intelectual. Pină şi mindra Anglie şi-a 
ieşit din izolarea ei, puţin dispreţuitoare de restul lumei, şi trimite 
profesori, cărți şi expoziți, oriunde i se cere, 

Prietena noastră Polonia a înțeles printre cei dintii această neve 
a vremei. Şi cum, pe bună dreptate, ea se poale mindri în acelaş timp 
cu ce a produs în veacurile trecule, chiar În cele mai triste momente 
ale istoriei sale, şi cu ceeace a obținut în prezent, după renașterea sa 
miraculoasă, de la literați, de la artişti şi de la oamenii de ştiinţă, nu- 
mărul manifestărilor pe cari le-a organizat, numai în domeniul urtei 
yi exclusiv de la 1927 încoace, este impresionant, In catalogul, ușa de 
bine lucrat, a] expoziţiei din sala Dalles, sunt menționate nu mai pu- 
tin de opt zeci şi una de expoziţii de arlă, toate înfăptuite de Su 
cielalea pentru expansiunea artei polone În streinătale, așa numita 
TOSSPO. Şi totuşi, in acest impunător tablou nu-s trecute cele mai 
mărunte, cum a fost cen de uravură, arhitectură şi artă aplicată, care 
sa ţinut de curind, la noi, la Bucureşti. 

Meritul organizării şi al succesului obținut de expoziția din sala 
Dulles revine pictorului Waclaw orowski, un delicat şi foarte cul- 
tivat artist. Cu experiența sa bogală în ce priveşte astfel de întreprin- 
deri, cu o cunoştinţă sigură si obiectivă a resurselor artei țării sale, 
sub toate aspectele ei, cu o lipsă de egoism şi de autosupraprețuire 
rară printre artişti, el era sigur de reușită, Aceasta n fost însă mult 
facilitată de activul ministru al Poloniei la noi, D-l M. Arciszewski, 
care a făcut tot ce i-a stat in putință spre a da expoziției amploare 
şi a o înconjura de acen atmosferā de cordialitate, fără de care chiar 
şi operile de artă nu pot produce tot efectul, Astfel se poale spune că 
anul artistice s'a inaugurat la Bucureşti, toamna aceasta, într'un chip 
foarte promiţător, cu o manifestare care cu adevărat contează. 

Aş ține, vorbind de expoziţia poloneză, să scol în relief un de- 
taliu, care nu-i lipsit de importanță, In timp ce la noi se trimeteau 
atitea opere reprezentative, care umpleau sălile Dalles și, din lipsă de 
spaţiu, unele nici nu puteau fi plasate, Ia Paris are loc una din cela 
mai mari şi mai complete expoziții de artă poloneză, ce sau trimis 
vreodată în afară de botarele țării, Acest lucru arată, pe de oparte, 


98 Viața Romineatcă 


iei, i de altu, cit 
te sunt rezervele artistice ale Poloniei, iar pe „cit 
de seat ate a ae rien e 
siuni date, A aise. Un motiv mai mult ca să fim recunoscători or- 
a rien la începutul acestui articol de nevoia ce se simte pre- 


ternică şi, 
tutindeni azi, de a se prezenta streinătăţii s baagină Poe rime y 0 


la valorile culturale. pă ei 
pulbera aceast ie, fost tăcut numai acum in 5, 

pereti A rolesorului tA ea Totusi, mulţi streini apreciată pe 3 

noastră. Am constatai-o cu toţii în ultimul timp, cind au V a 


: daneze, en- 
uzeul ce conduc, atitea expoziţii streine: 
predea italiene, japoneze, poloneze chiar, căci cea de acuma, 


- să ne arate În ce 

'Toate au fost utile: Unele, ca le. scale in 28 

imilitudinele noastre cu anume alte popoare, J i 

onstan similan alies peniru a ponce mite 
astfel, è 1 

rile, a, Dice noastre, intrucit se manifestà prin culoare, prin linie sau 

prin materia plastică. a şi expoziția daneză de an 

n în 


n altuia, în primul - 

preferințele winde prin accepte şi pragen gri ze ar apari Ret gn 

. MAÍ S ontani, poate m » 

rentă grai mimitivi, adică cu ceva mai proaspăt în fire dn. 
cu Polonii, noi ne lăsăm duşi de instinct, mal ales fiinde 


i arta populară, 
sprijinit pe un fond solid, tradiționni, abea reci A. po ieri ei 


7 i A. rii, aici se ințilneau con- 
pet singuri Asie Pia” port di rind, dar ai cs Germanit, din 
i din Rusia, De aceea poate nic e A 
Austria, Pimmeniul pieturei, de pildă, nici e page nici ii 
lismul, nici expresionismul, sau neocla regret m ne a formă, ca 
acelaş aspect, ca in țara de origină. EA ia în 0 yoro fe Tor ifioat, 
care se resimte evident modelul; acesta este ra 
conform unor nevoi sufleteşti adinci şi durab sA DE A 
Dacă este să împărțim pictorii în cele dou eri yinbon 
care ne-a obicinuit critica artistică de la Renaşiere = mgn o, der iat 
tori şi coloriști, Polonezii, ca multe alte popoare m afin lepra 
mai Zias preocupați de desen. Chiar atunci cind roaie a carde 
tistul aparține ar părea indiferentă conturului şi liniei, apr ii 
dă în cazul tabolului lui Witowski, ne dăm totuși seama ia 
meta cu un artist, pentru care caligrafia unei pinze nu e ret 
Aceasta este poate in primul rind şi explicaţia pentru supe tatea 


Cronica plastică 99 


vădită a secției de gravură, în care se 
incontestabil în posesia tuturor resurselor 

Insemnează oare aceasta că Polonezii st 
Nici de cum. Numai că ei o tratează dint 
dere decit pictorii noştri, ca pe un elene 
grabă, decit ca pe un element „sensorial = 
monii căutate, de multe ori subtile, ca la up 
dar care au în ele par'că ceva rezervat şi. 
atrage dintr'odată și cu căldura pe care d 
torli noştri, -2 

Pentru loate aceste considerații aş nda vizitatorilor expo- 
ziției — dacă această cronică nu vine prea tirziu — nu o plimbare 
grăbită, ci una atentă şi mai pe îndelete. Tablourile artiștilor polo- 
nezi, afară de citeva rare excepții, ne vorbesc mai mult în surdină şi 
nu ne descoperă însușirile lor decit pe incetul, Am constatat acest 
fenomen la mine însumi, și nu cred ca el să-mi fie personal, 

Cum a evoluat pictura vecinilor noştri in ultimii cincizeci de ani, 
o prefaţă foarte bine făcută ne-o spune, în fruntea catalogului. Ar fi 
inutil să încerce n intra în detalii și n analiza fiecare pictor sau 
şcoală în parte, să refac adică un lucru aşa de meritoriu făcut. Nu 
mă pot împiedica totu să constat tinuta serioasă a lucrărilor lui Bo- 
rowski, stilu} lor, noblețea sentimentului de care dau dovadă. In 
acelas timp regret că Zac, nume cunoscut mai tuturor, și Falat, sunt 
destul de slab reprezentaţi. Primul, fire curioasă şi melancolică, ne-a 
obicinuit cu acele compoziții în care figura umană, În genere ce a 
unui adolescent, nre. ceva din mlădieren ritmică a unui dansator rus; 
cel de al doilea a cîștigat o reputuție europeană prin acuarelele sale 
de un colorit viu şi larg tratate, Ceeace ni s'a trimis nu-l reprezintă 
destul, tocmai din ta” faptului că acuarela are ceva din insis- 
tenja, cam migăloasă, a tablourilor sale în uleiu. 

Gravura este partea cu adevărat remarcabilă a expoziției, Toate 
genurile sint de fată şi toate tendințele, de la planta studiată in am- 
nunie, pornind de ia redarea cit mai veridică n naturel, pină la acele 
fantezii de vizionar, cu care ne-au obicinuit şeoalele expresioniste, lu 
toate se simte siguranța, deciziunea, înțelegerea pentru calitatea unei 
linii, pentru tonul catifelat, pentru repartiția arminioasă a valorilor. 
Portrete, peisagii, figuri de expresie, compoziții ilustralive şi ilustraţii 
de cărți, în toate ramurile gúsim lucrări de mare calitate, demne de 
a fi puse alături cu cele mai inalte exemplare similare din şcoli mai 
vechi sau mai cu prestigiu. Un pen cultivat şi njuns la maturitate este 
gravura în culori, ție ea pe lemn sau in apă tare. Şi, lucru simpto- 
malic, care arată cit de rafinat gust au atins cei care o pructică, mai 
mult decit în sălile de pictură, uici suntem cu adevărat fermecați de 
combinatia culorilor, Ca în multe din covoarele orientale, În cate se 
obțin cele mai prestigloase armonii cu citeva tonuri simple, și aici, 
cu puțin brun, cu puţin albastru, roşu, sau verile, avem o imagine de 
cel mai frumos efect, 

Fabricarea chilimurilor şi a stolelor, am spus-o, se bazează pe o 
lungă şi încercută tradiție. Este natural ca să păsim exemplare ren- 
şite, În care desenul, cînd bazat pe o eter a i cubistă, cînd dea- 
dreptul imitat după vechi modele, coloritul — în armonii udesea es- 
tompate sou bazate pe tonuri reci: verde, albastru și galben — com- 
poziţia, se armonizează in ue < potrivit. Motivul floral este tot aşa de 
frecvent ca. cel geometric în c ilimuri. Pe stofe se imitează mici teme 
orientale, dispuse În ceeace se numeste o compoziție infinită, venite 
dendrepiul de la lurile şi briele, pe cari le purtau nobilii polonezi 
prin secolele al X II-lea şi al XVIII-lea, multe fesule chiar în Polonia 

şi de aici răspindite în tot orientul. Şi pe acest teren vizitatorul ex- 
poziţiei va uvea prilej să Intilnească specimene din cele mai reușite. 


să atitea talente solide, 


siui p 

indiferenți la culoare? 
a totul alt punct de ve- 
„inteleciual”, mai 

þe aici provin acele ar- 
c, ca la Borowski chiar, 
ant. Coloritul lor nu ne 
statăm la unii din pic- 


100 Viața Rominească 


Şi acum, la urmă, citeva vorbe despre sculptură. Puţină de 
nuanță „modernistă”, Dintre toate categoriile, cea mai insemnală 
este cen în lemn, fie că e vorba de portrete, fie că e vorba de bus- 
turi şi medalioane decorative, cum sunt cele pe care Dunikowski le-a 
pregătit pentru castelul din Wawel, Sugestia i-a venit artistului de la 
ornamentele similare, pe cari le întilnim adesea în construcțiile civile 
ale Renaşterii. Spiritul este însă modern, cu o nuanță poate chiar niţel 
ironică, Unele poartă urme de culoare, Ea nu ajută însă nimic sculp- 
turei, Iar cind timpul o va şterge cu totul şi va patina lemnul, acum 
de aspect pulin mat şi uscat, aceste capete vor produce mai mult 
efect, Un bust în granit, de Karny, are ceva din simplitatea şi so- 
brietatea figurilor egiptene, lar grupul lui Pia Nike, evident bazat 
pe sculptura franceză, are mişcare şi inspiră un sentiment de 
gruadoare. k i 

Din această sumară trecere in revistă, în care mam ferit să intru 
în detalii, mărginindu-mă să incerc a înjelege, și deci, la rindul meu, 
de a explica impresiile primite, se poale ve toată importanța unei 
expoziţii, pe care ași dori-o vizitată de un cit mai numeros public 
rominesc. ; 

Sunt citeva săptămini de cind a apărut la Paris, sub îngrijirea a 
doi publicisti, din care unul are legături strinse cu jara noastră, un 
Almanach des Arts, în editura librăriei Fayard.. nio d'Ors este 
un strălucit eseist Catalan, stabilit de multă vreme la Paris şi bine cu- 
noscut în cercurile frecventute de artişti. Jacques Lassaigne, mai ti- 
năr, şi-a făcut totuşi un frumos nume printre criticii de artă, aşa in- 
cil eronicele sale sunt de mult ținute în seamă. Cunoscălor al țării 
noastre, D-sa consacră in acest almanah citeva mici studii unor 
chestii care ne sunt scumpe, intre altele artei populare. Am crezut ni- 
merit să semnalez amatorilor de la noi acest prim volum, dintr'o co- 
lectie care se va continua și care conţine, alături de articole de cri- 
tică, cum am spus, nole extrem de utile cu privire la evenimentele 
artistice de seamă din cursul anului ṣi la cărțile apărute, 


G. Oprescu 


CRONICA PEDAGOGICA 


PĂRERILE D-LUI CONST. KIRIȚESCU 
ASUPRA EDUCAȚIEI DIRIJATA 


In Decembrie 1933 s'a ținut la Belgrad „conferinţa țărilor din Eu- 
ropa de sud-est, organiz de „L'entr'aide Universitaire Internatio- 
nat" peniru studiul supra populației universitare pi a şomajului tinë- 
rimii intelectuale”, Au participat delegați ai Jugoslaviei, ai Bulgariei, 
ai Hominiei, al lui „L'eatr'ade universitaire", al Institutului de Sta- 
tistică Universitară, din Paris, ai „Biroului Internaţional al Muncii” 
din Geneva, cîțiva experți din Franţa, Olanda, Elveţia şi observatori 
din partea Turciei şi & Greciei, Din partea Rominiei a fost delegat 
d. prof. Const, Kirifescu, directorul general al Învățămîntului supe- 
rior, care a prezentul, cu privire la țara noastră, un material docu- 
mentar bogat și sigur. Raportul d-sale — o broșură de 70 de pa- 

ini în 4e — a apărut nu de mult sub titlul: Problema educației diri- 

te, în legătură cu tr prapopatigia universilară şi cu somajul inte- 
leclual”. D-sa studiază toate fe p > cap Ei 
„a) Caracterul social şi internaţional, al unei probleme de învăţă- 
mint; b) cadrul învățămintului sup. din Rominla, înainte şi după râs- 
boiul mondial; c) universitățiie; creşterea numărului studenţilor, con- 
siderată pe facultăţi; d) şcolile speciale de grad universitar; e) ra- 
portul dintre numărul studenților ți cel al studentelor; f) ciți stu- 
denți părăsesc universitatea cu diplome?; g) studenţii romini în 
străinătate; diplome echivalate; h) sporul populaţiei universitare din 
1913—14, pînă azi; |) cauzele şi efectele creşterii populației univer- 
sitare; J} mijloace de soluționare a crizei suprapopuaţiei: măsuri 
restrictive; măsuri preventive; k) Anexe; documente dela conferința 
din Belgrad. — Cu 68 tabele statistice.” 

Dacă măsurile luate pentru stăvilirea răului au fost, cred, mai ra- 
dicale în Bulgaria, însă aportul teoretic mai important n fost cu si- 
guranță acel al delegatului romin. 

Creştereu numărului studenților e un fenomen general, care preo- 
cupă toale popoarele de cultură. În interpretarea acestui fenomen, 
sint însă mai pesimist decit d, Kirijescu, 

Pentru un om care vrea numai să se instruiască, liceul constitue 
o bază mai mult decit suficientă. (Pentru massele noastre populare, 
un serios învățămînt primar cu 7—8 ani trebue considerat ca un 
ideal). Cultura se difuzează astăzi atit de intensiv şi pe atitea căi — 
ziare, reviste, radio, expoziţii, conferințe, călătorii, ete, — încît, ca 
să te instruești, e destul să nu închizi ochii şi să nu-ţi astupi ure- 
chile! De învățămintul superior n'ai nici o nevoie, Cunosc un bărbier 
în Enghien-les-bains, n'are decit brevetul învățămîntului primar; totu 
se poate discuta cu dinsul orice: se exprimă ca un profesor și judec 
solid, Cei care dau nâvală la universitate, vor să trăiască mal ușor: 
in birocraţie, ori în profesiunile libere. In deosebi în birocrație, care, 
adesea chiar şi în Occidentt și-a creat, după război venituri supli- 
mentare.. Din războiul mondial burghezia a eșit cu prestigiul scăzut, 


Viata Rominească 


a s'a îmbogăţi! 
lasă În seam 
să se facă ştampi 
i rest 


ind țărănime 


dicat pretențiuniie. In 
ţa, fiul de plugar h 


i de răbdare, 


care, in politică, poate arabile... Una este 


a vorbi despre toate, şi aa este a pătrun 
iar savanții adună la nesfi 


ei cismării, î 


indu-se în serviciul 


din templu? l.u 

Nu „sporul popula 
dividuul” exp 
de hirtie ce de 


lei”, nici „dorinţa 
vala spre universi 
schide porţile de int 
libere şi câtre alte p 
» (Kirițescu). 

In țara noasir 


de instruire şi de 
ci goana după 
atre funcțiunile publice, 
rivilegii şi uşurări de yii 


ul se datorește îi 
rei împrejurări: intii, de si 
birocrației, care 
punctul de vedere a 
posibilitatea pe 


n esență acele 


Arată aristocra 
in stat; al doilea, de 
a introduce mereu 
de înapoerta sa- 
lei, a cărei capi- 


constituie o adev 
care o detine 
idele politice, de 
rilor; al treilea, 
in stepa Munten 
capitala țării. 


a secu 
„700.000 în 191 j 
şi superioare in pro- 


indurile funcţiona 
Vechiul Regat, şi în deoseb 
talä este în acelaşi tim 
e cauze trebue cons 
totală a populației țării, 
în 1935"; b} „maţionalizar 
vinciile noi după Uni 


birocratie, pedeoparte în te- 
uferite în război. 

să explice cituşi de pu- 
inia veche avea 7 mi- 
1 student la 1400 locui- 
ri şi 98.000 de stu- 
alizarea şcoalei ar fi 


ritoriile noi, pedealtă 

Zic „secandare” 
țin acest fapt fundamental : 
lioane de locuitori 


adică 1 student la 505 | 
doas numărul studenților 
Vechiul Regat; de 
mări acest nuni 

i decit B 


ocuitori. Naţion 


pică-socială, de 


tură asemănător, ci decit ri de cultură veche, ca 


Cronica pedagogică 103 


da, în care totuşi mul tineri urmează la universitate pentru 2- 
motul științei, si nu cu dul de a ocupa o slujbă. („O statistică 
prezentată ja congresul din Belgrad de către d. Gaston Martin, - 
tat în camera franceză şi preşedinte al Comisiei bugetare a învăţă- 
mântului, a stabilit, pe baza unei anchete minuţioase, că în Franţa, 
numărul studenţilor ce urmează universitatea În chip desinleresal, 
adică fără inten de a-şi face carieră în specialitatea ce au in- 
văţat, variază dela 2% la 20%, după diversele specialităţi. Probabil 
că proporția cade în Rominia pină aproape de 0%"). Faptul că gcos- 
lele profesionale nu cuprindeau în 1924—1925 decit 36.000 de elevi 
fată de cei 114.000 ai şcoalelor teoretice, şi că în 1934—1935, după 


de clevi față de 80.000 de liceeni (dar proporția devine şi mai defa- 
xorabilă, dacă iei în considerare, că în învățămintul privat şi confe- 
sional, 27.000 de elevi urmează la licee şi gimnazii, și doar 1.146, la 
a profesionale!) ; apoi faptul că în 1021—1922 universitatea din 

acureşti cuprindea 8911 studenți, adică atita cît Clujul, Iaşul şi 
Cernăuţul la un loc, şi că pină în 1927—1928 ajunge la un numâr 
mai mult de cit îndoit, pe cind laşul adaugă numai 25%, iar Clujul 
şi Cernduţul scad chiar; şi în fine faptul că jumătate din numărul 
studenţilor bucureşteni urmează Dreptul — arată limpede năvala spre 
funcţii și politicianism, adică spre ocupaţii neproductive. Intro orga- 
nizare socială mai sănătoasă, exproprierea şi votul universal, înbună- 
tățind situaţia materială şi morală a țărănimii, ar fi trebuit să de- 
termine ua aflux de elevi la şcoli technice, iar nu la cele teoretice. 


Creştere mult mai repede a populației Universităţii din Bucureşti 
față de surorile sale din provincie se explică prin atracția pe care o 
prezintă Capitala față de ţara întreagă, prin utilajul superior al Uni- 
versitäții sale, prin faptul că are ca hinterland regiunea cea mai mare 
mai populară şi mai bogată a ţ rii — Muntenia cu Dobrogea — Și prin 
faptul că are cel mai mare număr de Facultăţi. Studenţimia dia țara 
întreagă mai e atrasă spre Bucureşti de perspectiva găsirii posibilităţii 
de existență prin funcții, lecții private, etc. Universitatea din Bucu- 
reşti e considerată ca a țării, pe cînd celelalte sunt ale provinciei al 
cărei centru cultural e orașul în care se găsesc. 


„Săli de laboratoare, utilate pentru 40—50 de lucrăteri, trebuiau 
să primească 200—300! Au trebuit să se facă sforțări uriaşe pentru a 
adapta vechea organizare la trebuinţele cele noi.. -- Cu toate acestea, 
electele crizei de supra populație, dacă au putut fj însă înlăturate 
cu totul... 

„In gencral, la toate Facultăţile cari reclamă lucrări individuale de 
laborator, a trebuit să se compt ime programele şi să se împartă stu- 
denții în serii, pentru a face la aţă exigențelor minimale ale instrucției. 

Măsurile ce adaptare la nouile împrejurări ale iuvăţămintului, tt- 
perior au avut de urmare o scădere a calității învățământului. Expli- 
capia stă în posibilhäțile din ce în ce mai reduse ale lucrării indivi- 
duale şi ale contactului personal al studentului ca profesorii lui. In- 
vățământul universitar a ajuns un invățămint de masè, Profesorul 
vorbeşte unui auditor imens. Lucrările de seminar şi de laborator sunt 
restrinse la minimum. Cercetarea ştiinţifică, în înţelesul propriu ai 
cuvintului, îşi găsește loc cu multă greutate. Tendinta este spre o 
indeplinire cit mai accelerată a părții formale a învăţămintului şi a 
obligaţiei trecerii oxamenelor în vederea obținerii diplomei. Crescind 
considerabil in suprafață, învățămîntul universitar a pierdut în adincime, 

Unele veriiicări ulterioare obținerii diplomei fac dovada acestui 
nivel scăzut. Examenele de capacitate pentru dobindirea de catedre 
in învățămîntul secundar dau rezultate uimitoare, Aceiaşi tineri cari 
au obținut cu un an doi înainte o licenţă în litere ori în gtiin'e sunt 
respins în conditii Gezantruonee de către chiar profesorii lor, stunci 


Viaţa Rominească 


sunt examinaţi in condiții mai ateative. Iată citeva cifre, care 
ează această constatare: 
In 1930, sau prezentat 


465, sau 43.69%|u. 


421, sau 40.230/e. 

În 1935, sau prezen 
978, saù 27.60") 

Este evident ¢ 
parte a activității lor, 
însemnează o delormar 
dierea gravei tu-burări a 
curindu-i-se sp2ţ 
trebui să redea 
pulsiune a ştiinţei, 
ătire profesională. 


Fără a nega toate acestea 
inşirate de căt 
mărului studenţii 
din numărul total 
mentală a scăderii nivelul 
inteligent — şi 


la Exam. de Capacit. 1065 şi au reuşit 
prezentat la Exam. de Capacit. 1065 şi au reușit 
tat la Exam. de Capacit. 3543 şi au reaşit 


i Universitățile au devenit 
instituții de pregătire pr 
tului invățămintului univ 
dusă Universităţii de congestio 
mişcări şi aerul necesar res 
adevărata ei menire, 
du-i în acelaș timp v 


pentru cea mai mare 
profesională. Aceasta 
ersitar. Reme- 
narea éi, pro- 


aloarea ei de 


m nu contest că şi cauzele 
irițescu au contribuit în 
versității din Bucureşti, 


la universitate 
te lipsi de aJutoru 


nsiunea clasei fără 


_— nu numai la noi — feno- 
țările corective ascensiunii și 


t. 

inată de exagerările 
i formă de organizare 
fundamental — principiul 
celui precedent, toc- 
nomia dirijatā cores- 
devenit o primejdie 


(80% din populație 
tr'o organizare socia 
mene de desagregare. 
corective desagregării — şi în 
După catastrofa războiulu 
principiului liberei co 
socială, întemeiată pe 
intervenţionismului de stat, 
mai pentru mi remedia e 
punde educația dirijată. Som 
pentru echilibrul social, 


un nou mecanism 
— diametral opus 
tele rele. Or, la eco 
ajul intelectual a 


rsevera în emnirisri, 
formule romantice e 
ului, nestinjenit şi neinirinat 
1 de producţie, 
după trebuinţe 


Nu ne mai putem lăsa 
le libertății absolute si 

de nimic şi de 
ăgubitonre. Pro- 
le şi posibilităţile de absorbție 


„Nu se mai poate pe 
legănaţi de du'cile vec i 
nelimitate a învățămin 
nimeni, Ca în orice fe 
dncția trebuie gradată 


Să vedem ce măsuri restric 
Bulgaria număra 
Rominia, 1 student la 


a) Incepind din anul 
mazii” (licee) care n'avea 
din oraşe mai mici. (Va 
S'au închis toate 4 


34 un student 
505 locuitori), Ea avea 


şcolar 1934—35, au fost desiiinţate 
clasele complecte, precum şi È 
să zică 69 din 114.) 
imnaziile particulare din în 
S'au îngreuiat posibilitățile de trecere 
uuperioară la gimnaziul humanis 


Pa locuitori (in 
gimnazii. 


ppb nire 


Cronica pedagogică 105 


y d) Se itp a mon. STRT 2 selecție pentru elevii cari au 
erminat ci, «a a gimnaziilar oalelor secundare 
Pe Via, lei. PAn cala a 
=) Cu începere din anul şcolar viitor, se va aplica un „numerus 
clausus" pentru toţi elevii ci. Vi-a d+ gimnaziu; acest număr nu poate 
trece pentru toată țara de cifra de 6000, ceeace lasă săi se spere că 
numărul anual al bacalaureaților nu va fi mai mare de 4000—4500. 
„Ca măsură de compensație, s'a instituit un nou tip de şcoală, 
destinată a inlocui giinnaziile suprimate: şcoaleie secundare reale, cu 
3. ani. suprapuse şcoalelor primare superioare, Ele nu diu acces la 
Universitate, ci au de scop să prepare pe tineri pentru viaţă şi dau 
acces la toate şcozlele profesionale. In anul şcolar 1934—35 aceste 
şcoli a fost frecventate de 15.355 elevi; în anul curent numărul lor 
s'a urcat la 15.301. Odată cu aceasta, întreg învățămîntul profesional 
a fost concentrat la Ministerul Instrucţiei. 


In 1934—1935, Germania a redus cam la jumătate numărul stu- 
denților, din care studentele nu pot trece de 10%. 

La noi, încă în 1926 facultatea de medicină a instituit un con- 
curs de intrare în anul intii, concurs pe baza căruia se admite un 
număr fix de studenţi în acel an; dela an la an, numărul a variat în- 
tre 100 şi 200, după capacitatea și posibilităţile de lucru ale facul- 
țății. Acest soi de numerus clausus a avut efecte salutare, desconges- 
tionind facullalea şi permiţind efectunrea lucrărilor individuale în 
laboratoare şi clinici, De la peste 2000, numărul studenţilor în medi- 
cinii a scăzut treptat, pină sa stabilii în jurul cifrei de 1000, 

Anul 1927 poate fi considerat cu anul de maximă inflație a in- 
vățămintului liceal. S'a inaugurat atunci o politică de stăvilire: de 
suprimări şi de contopiri de şcoli. Cu chipul acesta, în anul şcolar 
1932 33 populația şcolară a inyăjāmintulni secundar (licee, gimna- 
zii) i fost redusă la mană (as is 118.000). 

curiozitate a învăţăminbilui nostru ne deosebeşte, cred, de 
toate celelalte țări: pe cind din 1922 pină în 1930 cheltuelile învă- 
țămintului primar san întrelat, cele ale învățămîntului secundar şi 
cele ale învățămintului superior au ajuns de 6 ori mai mari! Ceeace 
dovedeşte, poale, că partidul nalional-țărănesc reprezintă mai de 
grabă Înteresele țărănimii înstărite decit ale celei sărace, care de 
şcoală primară are nevole, iar nu de liceu... 7 se vede că tot de 
țăranii chiaburi s'a preocupat şi partidul liberal... 

In 1925 s'a introdus examenul de bacalaurate ce se depune În 
fața unor comisii instituite ad-hoc şi alcătuite din profesori secun- 
dari prezidaţi de un profesor universitar, Rezultatul a rămas slab 
intrucit cei căzuți, putind repeta mereu examenul, ajung să-i ia in 
sfirşi! prin drept de vechime! „Barajul a fost năpădit de impetuozi- 
taten curentului, Degajarea trebueşte deci începută mai de timpuriu: 
din timpul învățămîntului liceal, sau chiar dela intrarea lui. 


După război Statul a încurajat cu mijloace puternice frecven- 
taren șconlelor secundare, înființind internate pe lingă liceele mari, 
în care găsenu Joc atit bursieri, ea ir de stat, cit şi solvenţi, 
elevi care-şi plătesc întreținerea. In anii 1924—29, Ministerul de Fi- 
nanje a pus |» dispoziția Ministerului Instrucţiei o sumă importantă, 
care server să se plătească ajutoare în bani copiilor de funcţionari 
publici „sau de săteni, pentru a li se înlesni frecventarea școalelor. 
Greutățile financiare erescinde ale statului, care au ajuns la o criză 

ermanentă, au secat însă sursele acestor ajutoare. Pe de altă parte, 
ugetul s'atului reducind încetul cu încetul alocațiile de material 
destinate învățămintului secundar, şcoalele au ajuns să fie obligate a 
se întreţine din mijloace proprii. Bugetul „Coinitetelor şcolare” se 
alimentează aproape exelusiv din taxele şcolare; deaceca numărul 


106 Viața Rominească Cronica pedagogică 107 


suportării greutăţii materiale a întreţinerii aparatului universitar, 
Evoluţia acestei crize, în mijlocul căreia ne găsim, Va avea reper- 
cursiuni importante asupra populației universitare, Ea a început să 
opereze depe acum o selecție îngrijorătoare, care se face, nu pe calca 
aptitudinilor şi a meritului, ci pe aceia a situației materiale. Ea ri- 
dică grave probleme de ordin social pi național ţi este cauza princi- 


bursierilor întreținuți de stat s'a micşorat în timpul din urmă pină 
aproape de anihilare. ` 

Deosebit de spinoasă a fost, în anii după războiu, problema asis- 
tenței studen imii universitate. Distrugerile pricinuite de :ăzboiu au 
creat îndată după reluarea vieţii normale o gravă problemă a găzduirii 


iri ti, în cea mai mare parte originară ă obler 
da brini port par ae tjela sate. Au trebuit Faființate can- palā a nervozitāții ce domnește in massa studențimii. 
tine şi cămine studenţeşti. Cele dintii au fost înființate de Ministerul Micşorarea numărului studenților universitari este reclamată de 
Instrucţiei, apoi de asociații de asistenți; județele şi comunele au | două trebuinți: : : a 
început să dea o luptă de concurență în infi a) ridicarea nivelului studiilor, dind putință instituţiilor univer- 


micii lo e uri rea it să lu în chip no L 
i ii s i itirii lor, a promiscuităţii sitar- creze în chip norma 
mine pentru resortisanţii lor, Din cauza inma ficis lor, a pe b) prevenirea crizei şomajului intelectual, micşorind numărul 


ofereau şi a bugetelor din ce in ce mai greu de echi- = p s rize i 0 l 
saiponanio din sevice g şi papata au devenit localuri de insalubri- diplomaților universitari la cel care poate fi absorbit de piața de 
tate materială şi morală, Ele au mai avut efectul că au alterat men- cerere a profesiilor À £ 
talitatea tineretului universitar, obişnuindu-l să creadă în existența Măsurile de luat pentru atingerea acestui scop, vor fi în primul 
unei obligaţii ale statului de a da studenţilor întreținerea materială. rind măsuri de restricţie. Astiel de măsuri impresionează rău. Ele 
Au avut însă meritul că, într'o țară în care clasa înstărită este în sunt patit aa măsuri Ati entire, să rvoe ce împiedică liberta- 
i F lesni tului autohton, recru- tea omului de a se instrui. Deaceca ele trebuesc minuite cu p.ecauţie, 
bună parte de re te străină, au înlesnit elemen fără a li se da caracterul vexant al interdicției de la cultură şi mai 


r ; na p ne it ales trebuesc complectate cu măsuri de orientare a tineretului spre 
ili ulte 
roducă un dezechilibru prea accentuat între structura pă ie drumuri poti, care sā armonizeze interesul individual cu cel social. 


se 
a statului şi baza sinică a populației sociala, Mo e RANE 
tringerea posi tăţilor ajutor din partea A h > i 
Eepe din ce ise pr parle au avut repercursiunile grave Dai Frei ări „Beat și ex braoa iei. din cauza eficacităţii 
în masa studenţilor. Idei extremiste pun stăpinire cu uşurinţă pe sufle- a e “asta E î pun, e he si a a eficaci r 
tinere. Turburări mai mult ori mai puțin grave impiedecă ei, este examenul de intrare, în versilale ș area număru 
tele lor studenţilor, Această măsură s'a aplicat la facultatea de medicină încă 
din anul 1928—29 și a avut rezultatul că a împuţinat treptat numărul 
studenților facultăţii, reducindu-l în 1933—34 aproape la jumătate 


liniştita desvoltare it vieţii universitare, Spiritul naţionalist care do- 
mină viața sufletească a studențimii din Rominia, pe lingă acte de 
din numărul studenților facultăţii, reducindu-l în 1933—34 aproape 
la jumătate din numărul celor prezenţi. In 1935, consiliul inter-uni- 


intolerenţă, se manifestă uncori prin admirabile exemple de selt-belp 
versitar a aplicat măsura în fiecare facultate şi secție, precum şi în 


aplicat la opere constructive: asociații de studenţi işi construesc şi 
conduc ele insele căminurile, contribuind cu cea mai grea muncă mä- 
şcoalele de învăţămînt superior, şi a instituit examene de admitere 
cu programe apropiate pentru obținerea numărului respectiv. Impre- 


nuală la edificarea şi întreținerea lor. 
Că Statul are datoria de a ajuta pe studenţii săraci şi merituoşi, 
jurarea că s'au înseria chiar mai puţini decit fixase consiliul inter- 
universitar ceva mai mult de jumātate), arată că criza lucrează ea 


uú încape îndoială. De la început însă ar fi trebuit să se gindească 
ja imiraa. oricit de mult, iar nu la cămine şi cantine, Din studențime 


a) Inăsprirea examenelor de sfirşit de an și de diplomă; 


comun coboară la un nivel inferior fiecărui individ în parte. Un 
à b) O supraveghere severă a frecvenlării cursurilor și lucrărilor, 


tinăr cu oarecare cultură sufletească va prefera unui cămin o odăi 
modestă. Apoi, bursele se dau după merit, Selecţiunea neutralizează 
desavantajul ascensiunii claselor noi, lipsite de ereditate intelectuală. 
Cind vorbeşti de calitățile ori de cusururile unei rase, unei clase, 
unui popor, te gindeşti la majoritate; minoritatea cuprinde elemente 
de tot felul, prin urmare şi firi de elită. Pe acestea, profesorul con- 
ştiineions le va alege rr pr îndelungă observare. Un simplu examen 
n'ar fi îndestulător, fiindcă oricine poate să-şi asimileze anume cu- 
noştințe... 


Imprejurarea cea mai importantă, care se anunță ca o stavilă 
inflației universitare vine, nu din voința conducerii, ci din puterea 
împrejurărilor. Statul s'a văzut silit de criza economică prin care 
trecem de cîțiva ani, să micșoreze treptat, treptat, ajutoarele băneşti 
ce acorda Universităţilor; micşorind aeaio de personal și supri- 
mind cu desăvirșire pe cele de material, Universitățile şi celel:lte 
şcoale de învățămînt superior au fost obligate să-și creeze posibili- 
tăți proprii de viaţă, instituind taxe cu diferite nume şi destinaţii, 
ale câror număr şi cote se suportă greu de masa studențimii sărace. 
Deaceca situația de astăzi a studențimii reclamă o deo tā atenţie. 
Pe de o parte i s'au retras, puțin cite puțin, ajutoarele cu care fusese 
obișnuită, pe de altă parte e împowărată, tot mai mult, de sarcina 


e) Sporirea taxelor universitare. Această măsură preconizată în 
mai multe țări, trebue îndepărtată ca nedreaptă şi antidemocratică. 
Ea ar opera selecţia în Universităţi nu pe beza meritului, ci al averii 
In Rominia ca ar avea deiectul că ar fi şi anti-națlonală, ducînd la 
rezultatul că ar da preferință elementelor străine în defavoarea ele- 
mentului național. Dealtfel rațiunea regimului taxelor universitare nu 
poate fi cea îiscală, nici aceia de a opera selecţii ci este legitimată 
de nevoia de a acoperi cheltuelile întreținerii materiale Universităţi- 
lor, cel puţin în partea pe care statul nu o poate satisface. 

d) Introducerea unui an de probă. Aceasta ar avea de scop să 
studieze personalitatea studentului, să-i determine aptitudinile şi po- 
sibilităţile lui de desvoltare. Se va stabili in chipul acesta o bază 
sigură pentru orientarea profesională a tineretului şi se va avea un 
criteriu just peniru eliminarea celor inapti. Desigur că această lucrare 
trebue înceapă chiar din învățămîntul secundar, de pildă în ultima 


Cronica pedagogică 109 


108 Viaţa Romineasca culturii, comerțului şi industriei, tinind seama de trebuințete ora- 


şului şi cimpului. In această ordine de idei, eonferința a luat cu- 
noştință cu interes de reformele recent introdase in Bulgaria pen- 
tru a rajionaliza în chip radical invățămintal teorelic, şi în Franja, 
peniru a desvolla învățămintul technic, căntind a salvgardu totuși, 
prin măsuri apropiate, dreplurile culturii clasice. 

„Conferinţa, doritoare a vedea întreprinzindu-se o acțiune ime- 
diată tinzînd spre rezultate eficace şi fðrā primejdie, preconizează 
întinderea aplicării metodelor orientării profesionale, chiar din sta- 
diul învățămîntului primar, aas mule apropiate vîrstei şi nevoii 
populaţiei școlare. 


Faptul că în Bulgaria, unde țărănimea e mai puternică politiceşte 
decit la noi, învățămîntul teoretic a fost atit de repede şi de radical 
raționalizat, dă de gindit... Massele țărănești nu au nevoie de licee, 
ci de şcoli primare cu 7 ani, de şcoli de meserii, etc, Te întrebi dacă 
partidul naţional-țărănese nu reprezintă mal de grabă pe țăranii In- 
stăriţi, Iluminati şi ambiţioşi, decit marea masă a ţărânimii sărace. Şi 
partidul liberal, tot de interesele rău înțelese ale chiaburilor e dis- 
pus să ţie socoteulă. 


şcoalele speciale din sirăinătate, însoţit de legiferarea şi re - 
tarea strictă a echivalării diplomelor obţinute în străinătate. Cu atit 
mai mult se impune un control riguros al instituțiilor care, în afara 
instituţiilor de stat, concură la ocuparea funcţiilor de stat. 


Măsurile preventive rămin, fireşte, cele mai eficace. Trebue să se 
stabilească un echilibru mal just, mal raţional şi mai corespunzător 
cu interesul populaţiei, între învățămintul secundar teoretic şi cel 
CU in Este drept că În ultimii ani s'a desfiinţat la nol un număr 
important de licee şi gimnazii, ceiace a scăzut populația ară a li- 


apiicate și învățămîntului technic, care şi-a micşorat populația într'o 
oporţie aproape egală (dela 445 pa cu 53.000 elevi în 1928, la 399 
şcoli cu 42.000 de elevi în 1934). 


Stăvilirea creşterii învăţămîntului liceal trebue aplicată, nu atît 
la învățămîntul secundar elementar, gimnaziul, care este o continuare 
directă şi o complectare a învățămîntului primar, cît asupra ciclului 
superior, deoarece acesta din urmă este o școală de specializare teo- 
retică, pregătitoare tru Universitate. 

Reducerea învățămîntului secnndar ca număr de şcoli trebue 
complectată cu limitarea numărului de elevi pe clasă — dela 50 la 
maximum 30 —, cu organizarea de serioase concursuri de admitere în 
ciclu! superior al liceului şi de sev-re examene pentru promoția din 
clasă în clasă, cu înăsprirea bacalaureatului, între altele limitindu-se 
dreptul unui candidat de a se prezenta la examene de prea multe ori. 


„Conferinţa se declară în potriva măsurilor generale cari ar tinde 
la excluderea la îrvățămiîntul superior a unor unumile colegorii. 
Ea adoptă noţiunea învăfămintului derivat, în sensul lărgirii pieții 
intelectuale şi al adoptării orfertelor ia trebuință. Ea-și afirmă com- 
vingerea că resiringerea numărului studenților trebue aplicată numai 
în vederea selecției calitative, sau în prezența unei saturații de nefn- 
găduit a pieţii de muncă, Ea atrage atenția asupra importanței exa- 
menelor la începutul studiilor universitare (siirşitul anului 1), ca 
mijloc de a preveni la timp pe studenţii ce se arată inapți de a sfirşi 
cn bine studiile lor superioare. 

8. Conferința, referindu-se la marile linii ale „Planului de lucru“ 
votat de „Consiliul de administraţie al Biroului Universitar de sta- 
tistică“ (şi în parte realizat în Franța), lasă fiecăreia din ţările repre- 
zentate grija da a reține propunerile ce-i par cele mai convenabile 
printre cele ce urmează: 

a) Organizarea orientării regionale şi profesionale în Pacultăţi, 
în Micile Şcoli, în Şcoli ştiinţifice şi tehnice. 

b) Protecţia titlurilor şi diplomelor, 

c) Intervenţia împotriva ilegaliior yi empiricilor. 

d) Reglementarea muncii străinilor. 

e) Scoborirea limitei de virată pentru punerea În retragere în 
administrații, şi instituirea unei limite de virstă pentru exercitarea 
profesiilor libere. A d 

) Reglementarea cumulurilor publice şi private, 

g) Organizarea imediată de lucrări excepționale care să poată fi 

încredințată muncitorilor intelectuali, 


Nu ne îndoim că măsurile propuse de către d. Const, Kirițescu 
si de către conferința dela Belgrad vor fi din ce în ce mai exact apli- 
cate — cu corectivul unui însemnat număr de burse În licee şi în uni- 
versităţi; căci de vigoarea elementelor populare în adevăr înzestrate, 
clasa conducătoare are neapărată nevoie, pentru a nu moleşi în buna 
stare de care se bucură. 

S'a dovedit pină acuma că burghezia rominească, în faţa intere- 
selor mari ale ţării, ştie să înăbușe interesul individual, politic, elec- 
toral, ete, Să sper că aşa va fi în viitor. Intr'un popor tinăr, 
conrupția nu poate fi decit superficială, 


înmulțirea şcoalelor şi îngrijirea unsi bun utilaj, dar mai ales prin 
crezrea unot împrejurări post-şcolare favorabile pentru ajutarea abrol- 


Şi un examen de admitre în clasa 1 gimnazială nu-i fără utilitate; 
decit el trebue să înlăture numai pe elevii cari dovedesc o strigătoare 
lipsă de aplitudini; intrucit la această virstă calităţile pot fi mascate 
de timiditate, debilitate, etc. Lipsa de rezistență a profesorului la in- 
gerințe din afară, şi din școală chiar, constitue călciiul lui Ahile în 
sistemul de măsuri pe cari le propune d. Kirițescu şi cu cari sintem 
în acord deplin. 

Citeva din concluziile conferinței de la Belgrad sint în deosebi 
interesante: 

„Conferința socotește că piala muncii intelectuale suferă de o 
subconsumație comună Europei de sud-est, a cărel principală cauză 
este criza economică, Ea observă că, paralele cu această criză de 
subconsumație, se accentuiuză, în special in Rominia, o criză de su- 
praproducție a diplomaţilar universitari. 


Conferința este de părere că principala cauză a supra populației 
Universitare este desvoltarea exagerată a învățămîntului secundar 
teoretic (licee, gimnazii). Metoda ce se întrebuințează astăzi, de a 
ridica un oa în pragul Universităţii, recurgind la examene (baca- 
laureat, maturitate, examen de admitere în Universitate), sau la mă- 
suri fiscale, prezintă multe inconveniente, Aceste măsuri vin prea 
ziu, iar rezultatele lor nu sunt totdeauna satisfăcătoare. Esle de pre- 
ferat o orientare hotărită către o reformă a învățămintului de yra- 
dul Ii (mediu), care, fără a neglija răspindirea culturii generale, 
va trebui să dirijeze tinerimea călre ramurile productive ale agri- 


H. Sanleleviei 


CRONICA TEATRĂLA 


Inflaţie teatrală — Lipsa de programe — 

' Dialectica succesului — Cum se joacă 
Caragiale — Comic şi caricatură — „Stu- 
dio“-ul Teatrului Naţional — „Poveste 
de iarnă“ — „George şi Margareta" 


Dacă nobleța culturală a unei metropole Sar măsura cu numă- 
rul teatrelor în funcțiune, e cert că Bucureştii ar fi una din grădi- 
nile cele mai bogate ale spirtului. Proportional cu numărul locuito- 
rilor, Capitala noastră se inscrie, ca activilale teatralistică, îndată 
după Paris, Londra şi Berlin.. Ba, ajungem că creem, în des ra- 
rea acestei pasiuni publice, și un orariu nou teatral, de o orig nali- 
tate desăvirșii bucureşteană: spectacolele zilnice de ora 6, pe lingă 
matineurile de ora 10. Ca nicăiri în lume, teatrul nostru — cel pulin 
în zilele de sărbătoare — cuprinde întreagă ziua cetățeanului: dela 


cu o producţie reală de creaţie artistică. Aşa, avem numal teatre și 
spectatori, — cu o mare aproximaţie de interpretare și cu o agitată 
lipsă de inspirație dramatică... 

Ai fi împins să crezi că atita trebuință obştească de spectacol 
cheamă mecanic o imbelgusată „floresecență de selecţie actoricească 
şi o neincăpută întrecere de Jiteratură scenică autohtonă, Cu oricită 
ndulgenţă s'ar măi însă orgoliul nostru buc ean, nu isbulim să 
deosebim in această inflaţie teatrali decil p irea sau numal in- 
drăsnelile comerțului respectiv, Sunt multe spectacole în Bucureşti, 
dur se face foarte puțin teatru, — in înțelesul de respect al acestui 
cuvint, 

De ani mulți bunăvoința critică aşteaptă zădarnic_opera nouă 
in stare să se aşeze lingă cele 5-6 cari lac averea statornică de pină azi 
a dramaturgiei naţionale, Şi nicio nouă personalitate, cu adevăral 
impunătoare, nu vine să se aduoue celor două duzini de nume acto- 
riceşii cunoscute fără de cari nu se poste face în Bucureşti 0 „dis 
tribuţie” cuvlineioasă. Legea cererii şi ofertei nu funcționează în 
acest caprcios compartiment social. Trebuinţa îşi întrece alci pu- 
terile ei proprii de distilare a satistacțiilor... 

Aşa Tiind, începutul noului an teatral se înfăţişează foarte îmbel- 
şugal şi foarte... cunoscut, E un front extrem de intins dar v 
de subtire... O singură noutate, destul de apreciabilă: directorii de 
întreprinderi dramatice au renunțat fa farsa inocentă şi lesnicioasă 
a „programelor stagiunii”. Nu mai suntem, adică poftiți să citim acel 
inutil pomelnic de titluri și de nume cu cari, în specail, conducerea 
tearelaor oficiale ni se credea indatorată la reluarea activității. Re- 


Cronica teatrală 111 


pertoriile rămin, astfel, cu sinceritate, in umbra conjecturală şi de 
pindă a surprizelor și norocului... 

— Poate îmi pică cevu!... 

Asta pare a fi deviza oricărui director de teatru, Scena bucu- 
reşteană, În genere, a ajuns doar un timid năvod svirlit în undele —— 
mereu allele şi etern aceleaşi — ale girlei „suecesului”, „Mişcarea” 
teatrală bucureşleană este bacarana, -cu fişe de imprumut, a oameni» 
lor cu viciul sau cu candoarea „dlrectoratului”. 

Nu avem, deci, a discuta vreun program de activitate, Intti, fi- 
indcă nu ni se vestește niciunul. Şi apoi, chiar de ni s'ar fi afişat 
o cit de sfioasă bară a itinerariilor necesarului vagabondaj drama- 
turgic, am depozitat destulă experiență pentru a şti că nimic 
nu e mai mincinos (nici chiar statistica!) decit un repertoriu de 
stagiune viilonre.. 

Se începe (ca să intrebuințăm şi noi detestabila vorbă la modă) 
re mumă intimplării. Teatrele se deschid căutind, dibuind, ax 
teplind. 

— Ponte că ne pică ceva bun t.. 

Nu există, desigur, ingineri de gust public. Nimeni nu poale 
construi cu precizie matematică pe acest tărim nisipos R a inşelător, 
cu dunele câruia se joacă neistovit vinturile modei și ale fa mei. 

Ce place publicului? După douăzeci de ani de cercetare A psi- 
chologiei spectatorului bucureştean, trebuie să mărturisesc că nu e 
cu putiință fixarea unei reţete, Ai fi îndrituit, de cele mai multe ori; 
să crezi că plie piesele proaste cari amuză. Ei bine, nu! Nu toate 
năroziile cu haz sint cu umiciţie receptionate, După cum, nu toate 
lucrările de oarecare calitate artistică or intelectuală, sint principial 
condamnate.. E un capriciu nesfirşit, — de fiecare dată, de fiecare 
premieră, — care decide de soarta unul spectacol. Ai impresia că 
totul depinde de atmosfera, aș zice: endocrină, a primei reprezen- 
taţii, — de starea humorală n colectivități asistente. Sint piese Ex- 
celente cari au parle de un public morocânus, opac, iocutat. ŞI se 
exibează altele cari nu sint decit nepăsătoare injurii ale bunului- 
simt, dar cari găsesc o asistență primitoare, digestivă şi perfect 
funcțională... Piesa cade sau face carieră după cum dicltază sén- 
tința acestei mici unități sociale, solidarizală parcă de o aceiași 
sehimbâcioasă receptivitate, exclusiv organică. 

E o contagiune a „suecesului” sau a „căderii”. Ea se deslânțuie 
din seara premierei, Nu-i se pot desluși câile de semâănare, dar e 
ceri câ nimic nu o poale impiedeca. Critica gazetelor mai putin ca 
orice ullă încercare de inriurire! Sint piese laureate de unanimitate 
presei cari nu anjung să adune public nici măcar peniru spectacolul 
al doilea, Şi, sint altele cari, nemilos condamnate de judecătorii 
„cronicii dramatice”, cheamă mulțimile la casa teatrului cu nevă- 
zute şi irezistibile trimbiţe. 

E in acest fenomen destul material de neliniste pentru psicho- 
logul social; opiniile și stările de spirit ale une colectivităţi sin! 


lui Naţional şi Teatrul Comedia au concurat în acest cuvenit omagiu. 
Intenţiile frumoase impun, fireşte, anume generozităţii de ju- 
decată. Dar, nu cind «e vorba de a califica osteneala unor artişti n 
căror reputație nu mai poate fi jignitā decit de indulgență. 

Vom spune, prin urmare, cu toată stima cuvenită, că, in majo- 
ritate, comediani iîntruniți de luxul afişului dela Comedia nu mu 


112 Viaţa Rominească 


pate să joace pe Caragiale. Afară de Aurel Athanasescu, al cărui 
hiriac e clasic (şi aproape istorie) şi de Leny Caler care a figurat 
cel mai adevărat și mai artisticeşte amănunțit Spiridon, — restul 
interpreţilor s'au întrecut să poarte doar caricatura, mai mult sau 
mai puţin reuşită, a eroilor Nopţii Furtunoase, 

Ceence nu ințeleg actorii noştri de azi — şi ceince simțeau cei 
de ieri; Iancu Petrescu, Brezeanu, Ciucureştile — e că eroii lui Ca- 
vaginale trăiesc grav, adevărat şi uneori patetic. Ei provoacă risul 
tocmai prin seriozitatea, aproape tristă, a acţiunii şi vorbei lor. In- 
terpreţii de zi dau mereu impresia supărătoare c sint cangtienji 
de cit de caraghioşi se înfăţişează, și că se desfata, el-inşişi. de ri- 
dicolul vocabularului ce folosesc. E spiritul de revistă şi de sketch 
reci amestecă ucigag în cazia, destrăbălată de succes, a comi- 
culni. 

Cind marea, neegalată Miţa Cincurescu igi cîntă suferința amo- 
roasă Înaintea pozei lul Chiriac, noi ridem desigur, dar actrița 13- 
crăma de multă, umană sinceritate, Ce departe e interpreta dela Co- 
meila, cu giumenta ei solfegiere, de adevărata artă a comicului şi mai 


Am mal scris odată şi nu ştiu cum să repet mai des: un actor 
comic e mare nu altl prin ceiace face, ci prin ceiace, ispiti! de succes, 
re[uză să facă. Regula se aplică cu deosehlre în estetica teatrală, ne 
ajuns de delicată, a prezentării lui Caragiale, 

Teatrul Naţional are un „Studio”, Principiul, nimic mal lăudabil. 
Dar, ne întrebăm: dispune prima noastră scenă de un personal În- 
destulător ca să susțină viaja n două intreprinderi simultane? Ştiu: 
pe tatele de lefuri ale Teatrului Naţional figurează un batalion în- 
treg de „elemente”. Numai că „elementele” astea nu pot sprijini un 
afiş de teatru... Prabă că şi pentru distribuțiile „Studio”-ului se folo- 
sase tot actorii (eei vreo 10—15) cari constituese rezistența 
pătrinei case a lui Millo. Cind teatrele particulare adună în aceiași 
reprezentație o colecție întreagă de nume seducâtoare, cu anevole i-ar 
(i Teatrului Naţiona să-şi vândă biletele numai cu atracţia incurra- 
jerii noilor aspirații actoricești, Așa, nevoit să împartă acelasi nt- 
mär resirins de valori acceptate între două scene, ansamblul de sub 
conducerea foarte activă a dlui Paul Proda va fi supus ln grele 
incereări. 

Deocamdată, manevra — cūcl, e vorba de o adevărată manevră — 
n'a vătămat prea mult. Poveste de iarnă, care A prilejuit distingerea 
calităților regisorale ale lui Jon Şahighian, la Teatrul Naţional, şi 
George şi Margareta la „Studio", şi-au putul pipa) fără supărare 
pei i contingent actoricesc de care dispune vizibil prima noastră 

ă 


scenă. 

George și Margarela e o comedie englzească de d. Gerald Savory 
în care naivitatea ajunge să pară delicateje şi în care lăbărtarea unei 
vie)! de familie țără ocupaţie oferă englezeşte material de glume ino- 
cente, În genere, un spectacol plăcut chiar dacă numai d. G. Calbo- 
reant, din tot cuprinsul in retării, a putut să nu fie „de-ai noştri”, 
de prin Crângaşi sau numai Dealul Spirii, Dar, mărturisim că mediul 
si acțiunea piesei nu centrazicea această transpunere. În definitiv, e 
desigur mult mai deosebit boerul britanic de boerul romin, decit 
poate fi mitocanul londonez de cel dimboviţean. 


Dem. Teodorescu 


CRONICA CINEMATOGRAFICA 


CELE DOUA FILME GUITRY 


Ultimele două luni au adus Hucureştenilor filmele lui Sacha 
alte, eaa de o factură inedită şi personală, 

igur, găsim în ele multe cusururi. Un film american en „Fe- 
mei de nnuple” în ordinea tragică san „Cafe metropole” în ordinea 
comică sunt mult mai perfecte, Un film francez ca „La grande il- 
lusion” are o rime ~ infinità iar un film englez ca „Knight without 
Armour” este de o frumusete fotografică desăvirsită, 

Dar în toale aceste cazuri, avem filme perfecte, în genuri care 
există deja de mult, Desigur, ele-s, şi dinsele, pline de invenţii. Dar 
este o invenţie de detalii, Nu-i originalitate de factură. Nu avem A 
foce cu descoperirea unei nout idei technice generale, unei rejele 
nouă de compus filme. 

Pe cînd Sacha Guitry tocmai aduce asta, 

Fără 'ndoială, cele două filme ale lui conțin nenumărate imper- 


taten supârător și demodat cabotineaseă n d-lui Guitry. Este exaspe- 


simțim tot timpul că e „tol”, partitură făcută gala, învățată pe din- 
afară şi repelată în faţa oglinzii), 

Bar, putem trece cu vederea toate acestei, Deleciele sunt cu 
prisos răseumpărate printr'un mare merit de oriuinalitute. 

Guitry si-a dal osteneala să caute esenta cinemntografului. Şi 1t 
găsit-o. Nu știu ducă a (ăcul-o melodic, aşa Cum studiezi o problemă 
ştiinţifică, sau a dibmit, din sugestie in sugestie, găsind inst nctiv un 
scenariu care l-a sedus prin orgiuatilulea lui färā să-si dea lucid 
semma că descoperise, ipso factu, 0 intreagă vină ignorată pină atunci. 

Dar puțin importă cum” n găsit Sacha Guitry ce futu şi 
„eum” a cutat, Principulul e că a gāsil, si „ee anume a psili. 

Cinematograful este o arti de imagini în mişcare. Cinemato- 
uratul trebue deci să aprofundeze mai ales acele stări sufletesti unde 
imageriu predomină. 

Sint mai mulle asemenea situații, Una este postura omului care 
visează, Alia, aceea n omului care-și aduce aminte, Alta n omului care 
citeste sau ascultă o poveste pasionantă, unde imagini evocale se stii 
prapun, brie ȘI fragmentare, [uviului dintro bucată nl istorisirii 
in cuvinte, O ultă postură sufletească bogută În „imazerie” e aceea A 
cercetării intelectuale, a efortului de invenţie, de Heluire a unei comi» 
hinații nowi, a „realizării, eum zic Englezii, a unei idei confuze pe 
care vrem s'a descoperim de tol şi căreia vrem să-i dăm corp ferm. 

Şi or mai fi s; alte situații mentale unde imageria predomină. 
Insirarea de mnai sus e exemplificativă, nu limitativă, ŞI poate că — 
cine știe — lol Sucha Guitry va descoperi usementi situaţii nouă, la 
care nu netun gindit incă. in tot cazul, cl u gāsit deja două. Şi le-a 
realizat cinemitogtaficește — cel Wintii. 


114 Viața Rominească 


„Le "roman d'un tricheur” eee sai in noi, spectatorii, exnct sen- 
timentul aducerii aminte, „Les per de lu couronne” trezește, în 
noi, spectatorii, exact sentimentul cetitorului suu ascultătorului de po- 
veşti, almosfera inferbintată a consumatorului de istorisiri. 

S'a zis că cele două filme au aceeaşi factură. Nimic mai greșit. 
Unul imită rememorarea unor întîmplări adevărate, unor experiențe 
presupuse autentice, — celalt redă apariția dezordonată a unor ta- 
blouri de pură închipuire, brodate pe canavaua unui discurs de vorbe. 

In „Romanul unui trişor” cele două serii: serin verbală şi seria 
vizutlă curg puri passu, la nceeași aură, împlelindu-se ca doi con 
fuenţi care-şi amestecă apele pentru u forma un acelaş rin, 

ln „Perlele coroanei” cele două serii n'au de loc acelas stil de 
miscare. Povestea de cuvinte €, că orice discurs coherent, netedă, 
solid urticulată, inaintind cu vitesă uniformă. Seria vizunlă e făcută, 
dimpotrivă, cu frinturi rapide, tablouri scurte, explozii brusce de 
imagini disparate, desrobite de timp și spaţiu, de epocă istorică şi 
de loc geografic, căci toate epocile, toute costumele, toate limbile sunt 
presărate, pesiriţ, deslungd poveştii povestite. Este întocmai alura 
descusută şi d țată a imaginilor de pură imaginaţie, contrastind 
cu alura închegală și discursivă a istorici presupusă a fi istorisită 
suu cetită, 

Sacha Guitry, în cele două filme, a dus la bun sfirşii amin două 
aceste idei. A realizat cinemntonrafic două stări sufleteşti subtile: 
aceea u omului care-şi aduce aminte despre propria lui viață, şi aceca 
a omului care citeşte sau ascullă o intimplare a 

Fără indoilă, nişte intreprinderi ca acestea nu pat fi, dela In- 
cepat, perfecte. Mai întii pentru că ele nu se pot bizul, ca în 
obicinuite, pe muncă colectivă, ci reclamă efort individual. Oricit de 
supărălor ni se va părea să-l auzim pe supertativ-mulțumitul- 
desine Sacha Guitry, spuntnd : „Ce film, jel'ai conçu, imagine, 
de sine Sacha Gulry, spunind: „Ce film, je Vai conçu, imaginė, 
réalisé, ecrit et jout mol-mâbtbime” — trebue să recunoaştem că aşa e, 
suu aproape așa, Şi atunci micile imperfecţii ale acestor două prea in- 
teresante inovațiuni cinematografice nu mai vu importanță. În faţa 
acestui fenomen cultural enorm care este creația de genuri artistice, 
nu mai avem dreptul să cerem pur şi simplu a fi „amuzaţi”. Ni se 
oferă un cadou mult mai mare: o promisiune de eri viitoare du- 
rabile, față de care micile imperfecții ale pläcerilor prezente şi tre- 
cãtoare nu trebue să conteze. 


D, 1. Sechianu 


MISCELLANEA 


IORGA $I MAIORESCU 


De multă vreme d. lorga şi-a făcut o specialitate din orațin fu- 
nehri, Nimeni ca dinsul nu știe, alunei cind corpul defunctului nici 
nu s'a răcit incă, să pronunțe vorbe mal calde şi mai emoţionante 
asupra particularităților decedatului. Se pot cita multe bucăţi de an- 
tolouie din lunge curieră a acestui vechiu necrofil. Mă gindesc de 
pildă la panegiricul inaripal seris în ziua morţii lui Titu Maiorescu. 
D. lorga nu-l iubise. Dar aceasta nu pulea să-i întunece obiectivi- 
tātea. In citeva cuvinte lapidare, se arată poziția ocupată de Maio- 
rescu in cultura romină, 

„A Început în vremuri cind murea un ideal — idealul vechilor 
Ardeleni și isprăvește în alle vremuri, cind un nou ideal răsare — 
acela pe cure-l desfacem azi din fapta noastră (interesant lapsus-ul 
freudian în „dešfacem”, termen luat din jargonul valorilor comer- 
ciale}. El (Maiorescu) sa tinut de o parte şi de unul și de altul. De 
agonia celui dintii a ris, de primele mişcāri de viață ale celui din 
urmă nu sa încălzit” (personal credem că, vice-versa: de primul nu 
sa încălzit şi de al doilea a ris), 

Dar n'are importanță. Important e că, după d. Iorga, partici- 
parea lui Maiorescu la cultura romînă consistă dintr'o dublă absten- 
țiune, din abţinerea dela principalele două idealuri ale acestei culturi. 

Aceasta — cu privire la doctrine și ideologie. In ordinea moralei 
personale, aflăm despre Maiorescu că: 

„A trecut printre oameni, intrebuințindu-i de multe ori, — des- 
prețuindu-i în taină totdeauna". 

De unde, d, lorga deduce că eminentul dispărut se disprețula 
cup el însuși: 

„EI însuși trebue să-şi fi fost indiferent sieşi. N'ajungi a te iubi 
puļintel de cit de mila ta, după ce amar te-ai ținut de rău și te-ai 
pedepsit cu asprime, Ajungi astfel de ani aurul care sa topit in tot 
acest foc al vieţii tale”, 

interesant. Un singur inconvenient are această teorie: auzind-o, 
publicul, involuntar, se va gindi la anumite cazuri unde amorul de 
sine nu se poate zice că provine din părerea de rău pentru prostiile 
făcute, şi unde eroul se iubește pe el însuşi mai mult decit „puțintel” 
tocmai fiindcă a reușit, din chiar primele clipe ale vieţii sale, fără 
ezitări și etape prealabile, „să afle aurul care se topeşte în focul 
acestei a sale vieţi”, 

Faţă de ideea națională, atitudinea Iui Maiorescu n'a scăpat nici 
ea vigilentului mecrologist: 

„Aţi servi Regele, aţi ajuta Patria, a sprijini cultura neamului, 
sfinte acte prea estetice pentru ca un suflet ca al lul să fi refuza! a 
le face şi să fi fost in stare e le face rău”. 

Pasajul, independent de chestia Maiorescu, conține o interesantă 
teorie asupra caracterului musai estetic al „sfintelor acte patriotice”, 


116 Viața Rominească 


teorie foarte diferită de aceea din ţările de mare patriotism (ca An- 
glia, Franţa, Statele-Unite), unde actele de slujire față de Pe. metri şi 
neam” nu-s estetice decit dacă-s practicate ca ceva banal, a sine 
înţeles, normal și curent, pentru a deveni automatic inestetice — pe 
nibile, caraghioase $i frizind excrocheria — de îndată ce se incearcă 
a li se da alură de „acte sfinte”. 
Dar să revenim la Maiorescu. a a 
Aşa dar el a fost nevoit să „nu refuze de a-şi ajuta uneori țara 
i regele, căci prea ar fi fost din cale ufarăde inestelic să no facă. 
Nenorocul lui Maiorescu a fost acest păcător de caracter estetic al ac- 
telor patriotice, care l-a silit să se abţie — ă contre coeur — „de 


Š face o subtilă distincție între oamenii care aduogă o contri- 
` n-au la evenimentele vremii, alți care din contră, pro 
filă de evenimente pentru a-şi adăoga lor inşilor ceva, la pro ria 
glorie personală. Pal aparea a: ela după părerea d-lui 
orga, face purte in cea a doua ca 7 
; „Şi la z importante acte (ale Țării, de pildă tratatul din Bucu- 
vesti) a luat (el, Maiorescu) parte, — adăugindu-și-le! 
necrologul se încheie, patetic, cu cuvintele: J: 
„Si-a salvat opera, singura și marea operă: iluzia superbă ce voia 
să deie despre sine însuşi”. 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Există lot solul de religii. Unele au partizani mai mulți, altele mai 
putini, ahele puţini de tot. Dar şi-a închipuit vreodată cineva ca o 
religie să uibă numai 9 udepţi? Adică nici măcar 9; vreo 8 și trei 

turi. 5 
enä o asemenea religie totuşi există. Informatia o deținem dela un 
foarte cunoscut pestitee e a care, într'o carte a sa — pre- 

i iul 'Tekirghiol — spunt: , 3 
gap ee Lam teme să uit că o religie se păstrează nu din convingere te 
ci din dragoste şi respect pentru cei aproape nouă şi care cret în ea". 


sypresia perfect corectă: „aproape de noi” s'a combinat cu aceea, nu 
aro: puțin corectă: „apropiați nouă” şi a dat, prin fuziune, erprosia: 
„aproape nouă”, care în romineşte Însamnă vre-o 8 şi ceva. | se- 
menea fenomene de chimie se intimplă foarte des. Nu-s oare van 
care din hermină -+ zibelină fac „hermelină”?) N 
Dar să revenim la arene şi n autorul ip aie Sapca 
te serios rocedeele diverse prin care un oi - 
ee pă SE pranaturalul. Printre metodele descoperite de d-sa este unul 
deosebit de interesant. Se poate. ajunge li divinitate prin ie ara 
mătuşilor, — cu condiția ca ele să fie foarte bătrine. Dacă c nari 
are o astfel de mâluşă și o întrebuințează convenabil, parvine uşor 
semene pi verificat această minune umană: contactul 208 
suprafireseul prin uşă, prin ochi, prin... eté, ete: „Experienţa a 
rat două ceasuri, istovindu-ne” (pe d-sa, şi, probabil, şi pe tuşa dom- 
n iidel in „antologia din aceusiă lună am inceput cu un 
seriilor din elita literilor romine, vom lăsa umilit gazelari in pace 
şi vom cere permisiunea să răminem în „lumea „ lată = 
mare personaj cultural, profesor universitar, şef de partid, - 
viitor apostol al neamului, fost prim ministru, — care ariet AEN 
„A cioplit așa de frumos cărbunele omenese comun în 


Miscellanea 117 


ndit măcar că în adincurile unde fierb puterile creatoare se poate 
ace din el un diamant care cristalizează odată cu apariția sa insăși”. 

În ipoteza foarte imprababilă cînd fraza citată ar avea vre-un sens, 
acesta ar fi în primul rind o condamnare in bloc atit a sculpturii cit 
şi a încălzirii cu cărbune (poate chiar si n industriei extractive a 
acestui minereu). Căci lucrindu-se cu cărbunele comun, se împedecă 
cristalizarea acestuia în forma mai nobilă a diamantului, 

Dar poate autorul a avut intențiuni pur metaforice? In cazul 
acesta, el veștejeşte, la figurat, pe cei ce-şi bat capul să înfă tuiască 
ceva, şi le recomandă sh lase lucrurile in pace, pentru ca ele să se 
facă singure. Ceeace esie o foarte ingenioasă atitudine pentru un 
apostol oficial, 

Dar să lăsăm pe acest prim-ministru, şi să ne adresăm altuia — 
altui fost prim-ministru. 

Intr'un discurs rostit de d-sa, şi reprodus n doua zi de toate coti- 
dianele bucureştene, găsim următorul pasagiu: 

„Nu vreau să fac istoricul mişcării noastre. Cum Însă trăim in- 
tr'o epocă de misticism, trebue să fac o mărturisire”, 

Ştiut fiind că una din caracteristicele misticului este nevoia de 
confidente. 

Dar iată şi importanta mărturisire: 

„Un conducător este cu atit mai zbuciumat cu cît umblă să co- 
respundă intereselor mulțimii şi are o răspundere prea mare”, 

Interesantă această măsurătoare inginerească a zbuciumului con- 
ducătorilor, fără să mai vorbim de frumusețea literară intrinsecă a 
formulei: „cu atit mai zbuciumat cu cit are o răspundere prea mare”. 

Mai departe, d. fost prim-ministru afirmă: 

„Noi am fost giganţii care am dus acest partid la biruință”, Ne 
place nespus de mult expresia „giganţii”. Ne putem inchipui uşor 
scena ca, de pildă: „Mă recomand gigant Calomtirescu”; sau: „Daţi-mi 
voje să vă prezint pe gigantul Uţă”; sau „Popa-Vasile nu mai e gi- 
gant; a plecat din partid”; ete., etc, 

Dar, ni se va spune poale: oamenii aceştia s'au exprimat poate 
niţel cam confuz; intenția lor, adevăratul sens al gîndirii lor, e to- 
tuşi evidentă. A abuza de asemenea lapsus-uri stilistice Însamnă rea 
credință. 

Foarte bine. Să „pledăm vinovati” cum se zice în procedura 
penală engleză, Şi să invocăm, drept circumstanță usşurătoare pentru 
noi că suntem vinovaţi într'o foarte strălucită companie, Unul din 
meritele acordate Iui Carugeale a fost acela de a ne fi arătat cum 
gindirea burzhezului romin, de Îndată ce recurge la limbajul arti- 
cutat, se preschimbă în cele mai fantastice lucruri, fâră a înnăbuşi 
totuşi inocenta intenţie originară. 

Bunioară o coană preoteasă soseşte la un avocat, însoţită de fiul 
ei, şi are intenţia să-l spună: 

ă recomand Tarsiţa Popescu, văduva preotului dela biserica 
Caimatei, ştiţi, biserica aceca care a fost dărimată în urma dispozi- 
ţiunilor primarului Pache Protopopescu, atunci cind a făcut să treacă 
prin locul acela bulevardul cel nou. Şi dați-mi voie, domnule avocat, 
să vă prezint şi pe [iul meu. 3 

Acesta ar fi discursul normal și coreci, care ar corespunde inten- 
ților doamnei preotese, In locul acestor două fraze, coana Tarsiţa fa- 
brică una singură, sintetică şi ceva mai aproximativă, — şi zice: 

„Mă recomand Tarsiţa Popeasca, văduva lui priotul Sava deln 
Caimata, care a dărimat-o Pache, cînd a făcul bulivardu ïl nou, și 
pe fiu-meu, Lae Popescu”, 

Fireşte, cetitorul înțelege perfect ce a vrut să spună coana preo- 
teasă, Totuşi elau se poale abține de a avea viziunea homerică a bru- 
talului Pache dărimind pe Popească și obţinînd, prin această me- 


118 Viaţa Romin ease 


: eA 
unui bulevard, asemenea legendarului Cronos care, 9 
car nar upenes pe zeița Rhea unui tratament similar, dedea Apa R 
tere, drept progenitură, la continente întregi; cu deoseh - c pen 
"1 mai degenerat Pache era mai modest — mulțumin eee 
simplu bulevard — şi mai eclectic — făcînd, din cind în cind, şi 


zis. 
tot ce vrem să arătăm noi în această a noastră „anto. 
oaie pondiică te cà purtătorii de făclie în societatea noastră con: 
temporană, fruntașii vieţii culturale și sociale, sunt incă panon z 
aleşii. Şi cind afirmăm că aceasta esle foarte grav, că tim 
ne întristeze tare şi că avem datoria să combatem rippeirei nu cred 
să existe cineva care să spună că greşim procedind as t bila ad 
De altminteri, răul e mai grav decit pe vrema lui Cei 
Clientela acestuia se recruta din mărunta urghezie recen mec 
plele noastre dovedesc că „lumea bună”, pătura conducătoare, a 
şi ea contaminată de acelaș dezolant agrumatism şi de o negli 
lă. 
E vom continua, lar prezenta notă, o vom încheia cu încă 
o frază extrasă din discursul altui şef de partid actual, + e 
„Adevarata valoare a leului se rezumă pe (1) puiorea în. ce 
schimb, care după părerea d-sale (a unui deputat), ar fi fry : n 
Not statistici nu avem, eu după informaţiile mele, era la e, ak 
tistici nu avem $i recunosc că nici mare preț nu se poate pune pe 
ele”. <a 2 
i os exemplu de libertatea cu care subiectul frazei 
plimbă end irma eta intiia plurală la a treia singulară, upé ră are 
la întiia singulară, apoi inapoi la întlia plurală, şi iar de a ai 
gulară. Dar mai presus de toate, este aci și un olositor în mea 
moral, D. fost ministru şi actual şef de partid descopere ca Li 
ciune că nu trebue să punem niciodată preț pe ceeace nu , 
(Va urma). 


DIN ISTORIA DELICTULUI DE CALOMNIE 


Intr'o carte de aforisme n d-lui Vietor Eftimiu am găsit această 
ah N E nu ai dreptul de a spune adevărul; ai numai dreplul 
de a calomnia.” . ETA E 

i i vedere una din acele ,banalități ieftine $ 
IN a T pein de paradox (gen „obrăsnicia tina He 29% 
litate formula citată conina E yr presă problem 

let i drep 
scie ride pent g lui „delic!”, Totuşi ce-i ilicit ră porta d de 
veni permis miine şi ce uis jară ră ro Aaria poate fi un p 
- | orilor 
pai o alta. Eole relatii e asemenea opisi dë. valori este evoluția, 
i „a delictului omnie. 
i apte per dă poate untori constitui, un eee pier e 
lict — aceasta nici nu mai oas demonstrat. Insuși regim 
dovadă. 
x grei Femme ler este cealaltă mutație: preschimbarea unui 
delict în drept. Căci calomnia, formal, este incă o infrac mată ; 
sită ca âtare de codul penal, chiar de cel intinerit şi unificat $ - 
T în ciuda iterii legil, calomnia nu numai că mere 
sării, dar nici nu-i măcar urmărită. Cauza renunțării, pg 
vreunui culomniat, de a intenta o acţiune în justiție este meni 


Miscellanea că 


nu-i nebun să înceapă un proces (lucru și ostenilor şi costisitor) 
cind are certitudinea că-l va pierde, 

Şi de ce oare îl va pierde? Sau mal corect de ce publicul crede 
că va pierde un asemenea proces? (Căci părerea noastră este că tri- 
bunplele ar da, totuși, cîstig de cauză reclamaţiilor justificate). 

Avem aci una din cele mai subtile și mai curioase probleme de 
sociologie, 

Guvernele în Rominla fac o mulţime de lucruri reprobabile. 
Aceasta nu însamnă însă că guvernanţii n'au şi ei un fel de conștiință. 
Se tem de opinia publică, oricit de precară ar fi ea, Le este frică de 
ve-va-zice-lumen. Şi se silesc să „aranjeze” această primejdie, Metoda, 
o cunoaştem cu toții. Consistă din a cumpăra pe urnalişti. Nu-i un 
secret pentru nimeni că, în fiecare lună, fiecare minister distribue 
un număr variabil de plicuri conţinind între două mii şi o sută de 
mii de lei fiecare, și care constitue leafa mensuală a diferiților ga- 
zetari. Li se cere în schimb să vorbească și să tacă întrun anumit 
sens. 

Se va zice, poale, că de vreme ce există cenzură a presei, este 
absurd a se mal cheltui parale pentru aşa ceva, Nu-i oare mai eltin 
să se taie cu foarfeca ceeace nu convine şi să se dea drumul numai 
la ceeace convine? 

Este mai eflin, desigur; dar nu şi cel mai folositor, Căci într'un 
asemenea regim, publicul va simți că nu i se spune adevărul, și va 
ghici ce i se ascunde — ba poate chiar Îi va umila gravitatea, aşa 
cum se exagerează tot ce e lăsat pradă simplei inchipuiri, Interesul 
guvernantilor este un regim de aparentă liberă discuție, pe care ei, 
guvernanţii, cu bani, se silese să-l dreagă conform nevoilor. Şi gu- 
vernantii din ţara noastră sint destul de abili ca să vadă că sneri- 
ficiul lor pecuniar e larg răscumpăra! de avantagiile de popularitate 
aduse lor de articolele ziariştilor. 

Aceste articole sint de două feluri: cele scrise și cele ce tocmai 
urmează a nu se serie. Iar cele efectiv scrise se subimpart la rindu-le 
in două: articole de laudă pentru guvern și de calomnie pentru ad- 
versari, 

Cum însă lauda este mai puțin impresionantă decit calomnia, şi 
apologia este un gen literar fad în timp ce invectiva e un gen literar 
picant și emoţionant — e natural ca articolele acestea plătite din bu- 
getul statului să fie orientate către înjurie mai des decit câtre admi- 
rațiune. 

De aci instituirea unui regim de pittido libertate și de falşă de- 
moctaţie cu privire la presă. Un vast sistem unde omnia contra 
neprietenilor guvernului este obligatorie, iar calomnia împotriva 
terţilor indiferenți doar facultativă (cât despre calomnia impotriva 
guvernului nu se ponle propriu zis spune că este interzisă pentru 
bunul motiv că împotriva guvernului nici chiar adevărul nu-i permis). 

Cel mal interesant în toate acestea este acea calomnie facultativă 
impotriva terţilor indiferenți. Materia juridică prin natura ci este in- 
compatabilă cu aproximaţia şi cu jumătățile de măsuri. Un lucru e per- 
mis sau nepermis; un drept este valabil sau nu este de loc. Nu se 
poale lăsa liberă calomnia contra inamicilor puvernanților și reprima 
cu asprime cind e îndreptată în contra unor cetățeni oarecari. Pen- 
tru vre-o eventuală calomnie exercitată faţă de guvernanti există co- 
rectivul cenzurii. Dar ar fi imposibil ca cenzura să apere și pe sim- 
plii particulari. Asta iese nu numai din atribuțiile, dar chiar şi din 
puterile ei materiale, - 

și rezultatul este o egalitate a tuturora în fața primejdiei defăl- 
mării, o transformare n delictului de injurie într'un adevărat drept 
cetălenesc. 

Cum este juridicește garantat acest drept? Foarte simplu. Prin in- 


120 Viata Rominească 


terzicerea oricărui proces de calomnie. Dacă vre-un cetățean mai 
tiv ar voi să intenteze o asemenea acțiune în justiţie, atunci 


comba 
breasla gazetărească, periclitată în principala ei industrie, ar apela la 


solidaritatea ei cu guvernele şi le-ar face pe acestea din urmă să exer- 
cite presiuni asupra judecătorilor, Sintem incredințați — căci avem 

re societatea rominească și despre moralitatea ei o părere totuși 
mai ri pre decit aceca a comunului cetățenilor — 5 ntem incre- 
dinţaţi că, în fata unei avalanse de procese in calomnie magistratura 
noastră îşi va face datoria şi va condamna conform codurilor. Ba 
poate chiar că printr'o asemenea cruciadă cetățenească pe cale privat- 
judecătorească “ar putea înce adevărata mişcare de purificare a 
moravurilor. Dar aci nu-l vorba de părerea noastră, ci de aceea a 
vulgului. Asupra celor mai mulți, guvernul exercită un prestigiu ab- 
solul, și foarte cu greu se va crede că o ingerință a vernului asu- 
pra încționarilor săi — chiar cind e vorba de inamovibili magistrați, 
ar putea da greș. Și această credință şi imorală, și sintem convinşi, 
muta paralizează nel orice elan procesiv al vreunui eventual ca- 

nniat, 

Astfel, injuria, formal delict, a devenit, în fond, un drept. Un drep! 
apărat de Stat — în persoana guvernului — apărat de opinia publică — 
in persoana gazetarilor — şi garantat judecătoreşte priu imposibilitatea 
oricărui proces penal de calomnie, această imposibilitate fiind făculă 

posibilă prin părerea pesimistă despre corpul judecătoresc, părere 
care, lucru deosebit de picant, constitue ea însăși o calomnie, 

Aforiamul d-lui Elimiu: adevărul devenit delict şi delictul de 
defăimure devenit drept este, din nefericire, ceva mult mai grav 
decit o butadă de esseist Este un riguros adevăr istoric. 


unui nu mai puțin ilustru director de mare cotidian, Acesta, În loc 
să se disculpe, a preferat să aducă la rindu-i învinuiri nu mai puţin 
infumante invinuitorului. Acesta din urmă a rispostat servind alte în- 


tate contra acuzatorulul. Şi polemica a continuat astfel, pină ce ambii 
pellueranţi au obosit acuzindu-se şi fără ca nici-unuia să-i fi trecut 
măcar prin gind a se desvinovăţi pe cl şi a trage ja răspundere în 
fața unalului pe celalt. Şi doară unul din adversari era avocat de 
mare renume $i ponte chiar şi de o reală pricepere, Totuşi, nimeni 
n'a făcut proces. 

Şi acest cat nu e singurul, Acum un an a avut iar loc o pole- 
mică, identică, unde s'au afirmat fapte leribile, sau prăbuşit averi 
de milioane, sa începul chiar şi un fel de războiu civil, s'au dresat 
ruguri şi s'au ucis oameni. Dar nici-o clipă idecu unui proces penal 
wa încolți! în mintea vre-unula din interesaţi. Calomnia e liberă în 
jara rominească. Şi, în această materie, apelul In justiție este „tabu”. 


CEL MAI FRUMOS AMOR AL DEMOCRAȚIEI 


Există la Londra un Institut de cercetări sociologice care întoc* 
mate. tre oute re ep despre viața panies in pere țări. 
n această serie un volum e titulat 
„Potties Ma sere Lica Parties in „volum gras de inel, Soia) cele 
vre-o douăzeci, constitue cite un capitol. Capitolele nu-s (şi 
nici coperta nu poartă vre-un nume de autor). Totuşi se red uşor 
nu se 


deduce că autorii sunt sefii ci înşişi ai partidului studiat. 
spune niciodată i erei dal cutare vrea” sau „partidul cutare a reuşi! 


Miscellanea 
121 


să”, cl pur şi sim 14 
„ei plu „noi” vrem, partidul „n PS 
' „nostru 
inen Ae dea L3 sur, eg bee Eud obiectivitate. pP hare DD 
e malgamarea sreteniilor E urme, aşa cum cotele la bursă ies din 
aceasla e interesant ci arm 
t z A „ oarecum din © i 
eta identitate de doctrină între toate mine spira rpm prior 
mafie. maj a celor de dreapta). Toate, cu e)nsemaale pera 
A come = perie a cer a principii pe care ne vom Pemirenare 
„ extrase i i 
sunt i moi de străluci! iati aiig, - ea tii iza alde: 
taura ONES a Faaa omrdeoar tau 
PERL ggpao ei dka sapa amenlar ṣi a constiluționalis- 
my ] area prerogativelor tuturor puterilor pa mere 
„Eliminarea abuzurilor i 
P |: care ar delermi vesti 
gn. parlamentarismului, şi aplicaren eee spt mare nare rasina 
ceea i noastră”, ? Sain 2 
b aterea luturor curentelor baz 
d í ate pe ura d pa” 
di E e agad după o procedură accelerată, n Color pra in f 
p i z au păzubit statul, judeţul sau comuna. cade. tai 
Ghede excesului de legislație care a creat haosul legislativ” 
pa bre ep ne re şi un regim de neobosite economii”, 
A peer bear ip fe ăcerea facilă de n triumfa răutăcios descoperi d 
mă e niradicții între acest program şi realizările practic a 
ergeren ironiak Conca ne interesează nu-i demascarea conte die. 
oo p ani i am îndrăsni chiar să spunem elogierea ri 
ú A a rise i para în a a oneste nevoi de-a minți 
i i i n ie spunem direct si sincer, fără nici 
ironie (asta e altă calamitate în Hominin: adie spe i Piz ata papat 
eaa n Eban ageri minin: cind vrei să fii ironic, eşti 
| n ` i admi rersó i ; 
o A Pe pnteată și intențiuni pai ÎL piara adversarul, ți se atribue 
fai odută: nevoia de a se nega brutal şi naiv f 
za ga e 9, spionas dovadā pă miv epea Pe. Area 
res ] lecit toste interesele personal | see Nui 
s'a adus doctrinei constituționalismul i li Tm rând tole 
: ui s i 
giu 35 acel al minetunii involuntare serile Saera ae rama 
citată Parore Este unul din cazurile tipice cind cum Le ze 
o omona „l'hypocrisie est l'hommage que le vice rend à la 
rs è cne u cu atit mui considerabil cu cil ipocrizia e mii groso- 
meet sange ne aur pini i pomenit de La Rochefoucault 
forism al unui seriilor romin, premi iul 
napana de literatură. Un alorism care m'a hrana Rein cn na arma 
u naltă, pentru demnitatea modestiei și noblețea optimismului | 
eid oae 2e Sn implicate intrinsul: REN 
„ln fond — scrie acest moralist sunte toţii “ți i 
ce insă, vorbim și de democraţie. ȘI aceştia, totuşi pc rapan eygna 
a uc reale servicii democrației”, Agy iii 
Am citit cîndva o tulburătoare poveste de B d »villy 
asi pe ră plus i amour de Don Juan”, oh Abel Ap 
si ză, n cărei mamă era îndrăgostită de Juan, si i 
i ra incapea ură Impotriva seducătorului, ură tăcută” “pede aan 
A mente combinate: revolta împotriva trădării, solidaritat 
atăl ei astfel ofensat, ciudă de se vedea „Iimpărțită” ie şi prenden SE ee 
împărțită în dragostea mamei ei pentru dinsa, necaz de curionitais 
nesatisfăcută, și de incapacitate de a-şi explica farmecul pe care pm 
rege anii Kiapo a? keong femeilor frumoase, etc., ete intro 
4 aei s ezuse citva timp într” | e 1 
ceea se sculase. Fără să-și dea seama de A la a ia 


Rominească 
122 eta 


i j stat Juan, şi seaşează, cu alențic, txact 
ten et Mt aTa oa oi pt să cuprindă locul Sa s 
Juan, să se pătrundă de căldura evanescentă a trupului lu A mam} 
care ştia câ este urit, și care văzuse Și pricepuse gestul uşi poe 
sale, — povestea mereu, de atunci, că acesta fusese cel e ma 
pe care l-a inspirat el în lunga ini carieră de seducâtor, ii 

O emoţionantă asemănare uneşte această poveste cu aia ura pe 
care-o istorisenm la aerer PEA posty D dea mal "ipocrita a p koe 
amor pentru democratie dec 1 acea : le candid R peral pen 
pam e Ta Și e a pete pemk i ecourile de cuvinte 
bruse firea, și lipindu-se, amoros, de urmele $ rile 0 Sanio 
ale acestei democraţii, deși tiau bine că este o poza sr ra a 

răminea z rezultate viitoare, Şi tot ca tata poveste, 
pre pb cresind aceasta, Căci după cum ca, a cons muz Acra 
bine să cadă pentru a nu ii a ca, de acolo, că ori mai tirziu, o 

este 9 
on aa are de partea el farmecul irezistibil al dreptății, umant 
țăţii, demnităţii şi onestității să nu sfirşească prin a seduce 
pe cei mai recalcitranti ai săi inamici. Ae ZAN 
Pioasa minciună cuprinsă în manifestul — program e de 
injeata instinctului de partidul poet i sai nicio În 
ontem i 

mai frumos amor al demoeraţiei © po EPEA 


RECENZII 


G. I. BRĂTIANU: O enigmă şi un miracol istoric: 
poporul romin (in limba franceză, Bucureşti 1937) 


Savantul francez Ferdinand Lot, ocupindu-se, intr'o lucrare re- 
centă asupra invaziunilor barbare, şi de problema originii Rominilor, 
a adoptat teoria după care poporul romin ar fi luat naștere în sudul 
Dunării, de unde a emigrat spre nord, pe la Porţile de Fier, repopu- 
Mind “Transilvania şi apoi Valahia, prin Carpaţi. La baza acestei teorii 
istoricul francez pune argumente de ordin linguistic: vocabularul slav 
in termenii bisericeşti şi de stal din limba noastră, relațiile străvechi 
ale bisericii romine cu metropola din Ohrida, prezența cuvintelor al- 
baneze în limba romină — totul ar pleda în favoarea ipotezei formării 
poporului romin în Sudul Dunării, într'un mediu mai favorabil ln- 
tinizării decit Dacia, nu îndeajuns de romanizată și molită complect 
de populaţia se după marea criză a invaziunilor barbare din sec, III. 
Apoi, unitatea limbii romine, care se remarcă pluă în dialectul ma- 
cedo.romin, n'ar putea fi explicată decit printr'o separațiune relativ 
recentă a celor două idiome (sec. X). 

Teoria savantului francez a găsit un ecou considerabil in țările 
invecinate cu țara noastră, care dela război n'au incetat de a ridica re- 
vendicări impotriva stipulațiilor tratatelor de pace Și care, înaintea 
revendicărilor de ordin politic, au pornit o adevărată ofensivă „ştiin- 
ifică”, destinată să justifice legitimitatea politicii lor revizioniste. 

upă școala istorică a acestor țări, poporul romin ar fi uzurpatorul 
unor situatii nemeritate, fără drept de a-şi funda dominația politică 
asupra leritoriilor pe care le-a ocupat, prin hazardul unor migra- 
tuni, la o dată destul de recentă. 

Hotărit să răstoarne tezele savantului francez, d, G. Brătianu, În 
lucrarea de curind apărută — Une enigme et une miracle histarique: 
le peuple roumain -- inainte de a analiza argumentele acestuia, re- 
zumă şi răstonrnă teoriile istoricilor a căror preocupare este politica 
revizionistă şi numai după aceia trece la cartea dlui Lol, pe care-l 
crede onest și străin de preocupările celorlalți istorici, 

Ipoteza că poporul romin a luat naştere numai în sudul Dunării, 
de unde a emigrat spre Nord, este sprijinită de argumentele evacuării 
complecte a Daciei de câtre Aurelian şi unitatea limbii romine. D. G. 
Brătianu ia în discuție uceste două argumente și susține în primul 
rind că evacuarea unei provincii de întreaga sa populație este un fapt 
prea important pentru ca să poată fi sprijinit numai de un singur 
text (Vopiscus şi Eutropius). Este hazardat să afirmăm că între pro- 
vinciile asupra cărora năvăliseră Barbarii și cele apărate de Impe- 
riul roman n'a mai existat niciun contact. Mișcările de masse din sec. 
IV, V, VI, şi IX dela Sud spre Norod şi invers ne demonslrează că 
părăsirea Daciei dë câtre Aurelian nu este un fapt unic în istorie, 
ci un episod în contactul permanent, în schimbul continuu de 


124 Viața Rominească 


fi explicat de asemeni prin schimbul continuu între populațiile de pe 
cele două maluri ale Dunării, 

Argumentul de ordin linguistic, unitatea dialectală a limbii ro- 
mine, nu este în stare să probeze aşezarea recentă a poporului ro- 
min În regiunile pe care le ocupă. Cazul unităţii limbii noastre poate 
fi explicat prin schimbul continuu intre popu ațiile de pe cele 
malori ale Dunării. 

Mai rămine ceva: d. Lot este impresionat de mutismul istoric u 
zece secole. Acest mutism d. Brătianu il interpretează in sensul că 
Rominii au început să joace un rol ca stat în Balcani începind din 
sec. X, lar în nordul Dunării din sec. XIII, 

lavazia slavă a avut efecte mai considerabile: în limba populației 
daco-romane a pătruns un vocubular ad-tiv și profesional, toponimia 
regiunilor a fost modificată, etc. Aceste efecte însă n'au fost hotări- 
toare pentru soarta poporului nostru, 

Cartea d-lui Brătianu este o contribuţie prețioasă la opera de dè- 
mascare a intrigilor revizionismului şi de apărare a hotarelor noastre. 

A. 


ION MATASĂ: Democraţie şi dictatură — 1937 


In clipa cînd, pe lingă acţiunea politică de lichidare a regimu- 
ritor democratice, viața publică n multor țări, printre care se prent- 
inäră — la loc de cinste -— şi țara noastră, cunoaște o adevărată ofen- 
sivă „stințifică” de torpilare a fundamentelor ideologice ale democra- 
tiei, apariția unei cărți, din paginile căreia se desprinde concluzia 
„derârii ia formula democratică, trebue salutată, chiar atunci cind 
autorul, pe alocuri, dă dovadă că n'a pāiruns esența problemei pe care 
o discută. Este lucrul care trebue spus despre cartea de curind ap- 
rută a d-lui Ion Matasă — Democraţie şi dictatură, Şi pentruca să nu 
intinpinâri interpretări greșite, vom preciza dela inceput câ chiar 
ducă autorul acestei cărți greşeşte uneori, făcind prin aceasta un 
serviciu democraţiei, rămine ca un fapt pozitiv şi impresionant, în 
acelaş limp, calda profesie de credință a autorului pomeo apărarea 
Mbertăţii şi demnităţii omului, îsvorite din democrație. 

Impresionat de criticile nedrepte care se aduc idealurilor de li- 
bertate, d, Lon Malasă a scris această carte cu intenția de a răsturna 
o sumă de idei fulşe asupra democraţiei. Pentru aceasta d-sa n pornit 
dela o definiție a democraţiei, pentru care a găsit o formulă scurtă dar 
sugestivă, anume aceia de „domnie a poporului”, Trecind la analiza 
temeiurilor democrației — egalitate, libertate legalitate, autorul gä- 
seste argumente juste ca să respingă invinuiri celor care pretind că 
democraţia ar tinde spre o nivelare a v r, în fapt fiind vorba 
de o nivelare a inegalităților isvorite din aşezările nedrepte ale socie- 
săţii, Cele mai calde cuvinte d. Matasă le are pentru apărarea liber- 
tății: „Libertatea [ace parte din fiinţa omeneuscă. Libertatea e o Ce- 
rință a vieţii, [ără care nu se poate deplină propâșire a personali- 
tåālii omeneşti”, 

Cit priveste le itatea, autorul stabileşte că ea este un mijloc de 
menţinere a echil i social, căruia in vidul însetat de e 
trebue să i se supună. Insă, „cum în tonte timparile, legalitatea cu- 
prindea prea multe datorii pi prea putine drepturi pentru cei de jos, 
cum ea era, mal ales o ingrăudire a claselor de sus... le a in- 
CU al aproape intotdeauna. ntotpulernicia celor puțin celor 
mulţi.”. lată de ce d. Matasă nu poale trece cu erea i 
pentru cel mulți de a înlătura acest soi de a stabili noi 
raporturi de legalitate, care să le constințească n de mai bine. 
„in legalitate era stăpinul, care-și ucidea sclavul: era rietatea lui; 


+ 


Recenzii 
125 


— spune d. Matasă, — în legalitate era seniorul feudal, cind 
p i D lua dela 
tiu lui tot avutul lor, cind le necinstea femeile, fetele: era drep- 

„In legalitate se afla deunăzi proprietaru 
se îmbogățea din munca ţăranului Late res ari emit mac 
pe an eine da iri : era nperis avons In legnlitale e as- 
„care nu Îngădue făranului să cu i 
lemne de foc sau de construcție: e dreptul sfint al i Ti 
tot în legalitate se află patra "e ri a opa E 
MEN a fabricii e liberă radeni popa p a Dooa it 
recind la analiza ideii democrate În luptă cu idei 
unde sunt discutate principiul egalităţii tată cu d tano atitea. 
mă insuşirilor și principiul diferenţierii, autorul reuşeşte “să înlă- 
ure o scamă de idei greşite asupra noțiunii de democraţie, după care 
abordează criticile de ordin teoretice trase din practica democrației 
p r discuţii ṣi aşa zisa superioritate a regimurilor dictatorinle. 
Şi i, ducă d-sa are uneori observaţii și analize juste, cum sunt cele 
privitoare la dictatură, unde „singurele idealuri către 'care dictatorul 
conduce ființa omenească” sunt „xupunerea, uniformitatea, înfringe- 
rea oricărui spiril de impotrivire”, uleori dă dovadă de o greşită in- 
țelegere a unor probleme, cum este, de exemplu, judecata pe care o 
face Im e Biaport snu de dictatură, 
m spuneam la inceput insă, cartea d-lui Matas 

pe apărare a ideii de libertate și demnitate eco pp rd 
yi yo il mărturiseşte in prefata rării: „Am înălța! un imn ideii 
- - erlate individuală, de legalitate și de egalitate in cinstea legilor. 
sat nostru din linereţe şi al părinţilor noștri, întrun timp cînd 
copiii noştri par a fi in căutarea unui stăpin”. Şi este mult, foarte 
mult, pentru un intelectual din zilele noastre, cind cum spune d-sa 
„erugul lumii s'a întors: santem iarăși la 1848". i 


A, 


IORGU IORDAN: Gramatica limbii romiue. 
Cartea Romincască, 1937, 


O carte a cărei nevoe se simţea de multă vreme. I 
i . In af . . 
nuutele pentru cursul inferior de liceu şi de cărțile an, afară, de mie 
acte la area inte ter Gartner), gramalica rominească n'a fost 
prezentată dec n două, trei rinduri, în vol "are 
iar i idle me timp din cireuluție, NAAR: EREE 
_ Toate cărțile care au fost publicate pin ncumi s d 
primul rind cunoscãtorilor, Se trecea astfel ușor asia fă rare pi 
erei A i pga gropii Sai ner tocmai acestea au mal muliă 
joe să fie semnalate, căc ale nicăeri nu fac i 
- i ră raza po e marele public atitea 
ceasta este sarcina pe care şi-a luat-o d. lorgu lordan, Si i 
ani de cînd d-sa acordă cea mai mare atenție limbii ore Tae ap 
cărei fenomene le studiază şi le comentează in revistele ştiinţifice 
Deaceit, intreprinzind publicarea unei gramatici, d-sa nu s'a mul- 
tumit să inşire regulile oficiale, ci a pinut să adauge peste tot sfaturi 
practice, subliniind greşelile curente și explicând peniru ce este ne- 
voe a se SAD. mata forme şi întorsături, 
rtea d-lui Iordan prezintă deci un dublu caracter: de 
i ir d E A $ grami- 
mama SE ne feriis on A şi de gramatică n greșelilor de care tre- 
reşelile curente nu mal fost studiate in akte limbi i 
manuale, intitulate fie „Gramatica greșelilor”, fie mii, Iaistă metis 


125 Viața Romineaică 


te”, şi aşa mai departe. Dar este, credem, prima oară, 

e ay iza oaeoi an A A a, cuprinde în același limp şi un corp co 
icti unei limbi. k 

arama se date In această carte sint în general cele miez ea orto- 
uraflia academiei, iar puera nene page : S sie norma © 

| si mai lase al marilor N 
UE Dc onile insă personalitatea d-lui Jordan va ințelege ușor 
că a-sa nu s'a mărginit să înregistreze fenomenele (cu sanp de 
mare parte adunale de d-sa), ci a făcut peste tot o viguroasă e 

i ise. ZAI A 
a reget eironi va gsi nu noma, oicialā, apoi, eri, giyat 
baterilor dela normă, din 

ine pre pe pn as discutabile, iar altele denotă lipsa de cultură a ce- 
m i orb poe aa adincirea faptelor expuse ta, arepiatiee, Aei 
lordan vor aduce cele mal mari foloase luturor acelora ste Sa ia 
vorbească şi să serie corect, şi care nu se mulțumesc cu o regii n. 
vățată pe de rosi, ci vor să li se și explice de ce trebue în cu 
nu altfel. a. 


M: THEODORIAN-CARADA: Etemeridele. Insemnări 
şi amintiri, 1908—1928. 


D. Theodorian Carada a avut ocazia să cunoască rare bnr ad 
mulţi dintre oamenii care, În ultimii cincizeci de ani, re mame iri 
luri importante în istoria politică, socială şi a Ruta 
lată de ce memoriile d-sale interesează mereu. s e oe ă 
deauna ln Intimplări istorice şi nu se impotmolese n oarba 
tiri pur personale, sau care să nu lie în legătură cu o © 
ordin arnei ea usitel, în legătură cu trecerea ri part Dată 
ricn unită, citeva capitole interesante pentru SURAE DoS pare e 
bisericesti și pentru moravurile Carada ron taet dar şi cu fer- 

ință, d. AL -l b i 
br earna pentru unirea bisericii rapa cu Roma. Şi argu 
mentele sale sint intotdeauna bazate pe tapte- ANE i ee 

Dealtfel tonul acesta de pledoariei şi de spi i Egee . A 
vingeri se menţine în toată cartea. Interesante Le: Fi Mat acelea ee 
ie autorul e ea de spot neutralității, VA pe oa * Sopa ns gou 

i ocupației rescu, 
a inc Brătianu, apar zugrăviț în scurte tablouri, prin vorbe 
i lentice. i 
a ete A eris cu căldură și cu grija adevărului. N 


N 
f X 


JON PILLAT: Din poezia germană — Literania, Cernăuți 


Ea pt ce derma d ens 
i reg = zh rame Sica primul rang prin n 

” Eva ing Ă ii place să cetei am A marie e pe 
pna cra Me subtilă și meștețaeită, n adm rabil ca, de exemplu, in 


Recenzii 


127 


traducerea poeziei „Willkommen und Abschied™ a lui Goethe: ritmul 
şi tonul versurilor lui Gochte au trecut aidoma in romineste. lată 
prima strofă în original și în traducere: 


Es schlug mein Herz, geschwind zu Pierde! 
Es war gelan fast el” gedacht; 

Der Abend wicgle schon die Erde; 

Und an den Bergen hing die Nacht; 

Schon stand im Nebelkleid die Biche, 

Ein aufgeliirmier Riese, da, 

Wo Finsternis aus dem Uestriuche 

Mit hunde! schwarzen Augen sah, 


Imi strigă dorul men: câlare! 
In sea am fost cât ai gindi. 

Pe cimp amurg în legânare, 
Pe munţi a nopților stihil; 

In ceață invelit stejnrul, 

Urias năprasnie se clâdea 

ȘI umbră rea din tot frunzarul 
Cu mii de negri ochi pindea. 


D. Pillat a ales cu pricepere și gust poeziile pe cari le-a tradus. 
A ştiut să rămină credincios originalului fără en totuş că insiste prea 
muli asupra exactităţii literare şi n căutat să redea în primul rind 
tonalitatea poeziei, ceiace reprezintă singurul mod de-a transpune 
cu succes versuri dintro limbă In altă limbă, 

Cea dintii condiție a unei traduceri este să nu pară traducere. 
Cu puține excepții (care apar tocmai acolo unde traducătorul s'a 
lăsat ispititi de prea multă exactitate literală) poeziile din antalogia 


de traduceri a d-lui Pilat dau un sunet plin, amintind pe acela al 
originalului, 


GH. OPRESCU: Pictura rominească, în secolul al XX-lea. 
Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol Îl“, 1937 


Dacă asupra artei rominesti vechi existau încă de acum cițiva 
ani lucrări muri de ansamblu, cum este acela n d-lor lorga şi Balş, 
în schimb nu exista încă plină acum un studiu care să cuprindă arta 
rominească din secolul al XIX-lea. D. Gh. Oprescu a intreprins acest 
studui dindu-ne în volumul de față o istorie a picturii româneşti din 
secolul trecut. Lucrarea aceasta, cum bine spune autorul în prefaţă, 
era cu atit mal greu de realizat cu cit există prea puține monografii 
despre pictorii noştri din veacul nl XIX-lea, Invingind ureutăţile de 
infromaţie și utilizind de multe ori izvoare inedite, d. Gh. Oprescu a 
construii o napetih de vastă informaţie şi in acelaş timp de ample 
vederi generale. 

Intr'o primă parte dsa studiază sub titlul general de „Primitivi 
şi precursori” pe primii piclori străini și „reprezentanți ai curente- 
ior occidentale” pe un Chladek şi pe un Szathmary, Apoi trecînd la 
„pictorii romini de sconlă occidentală” scoale în evidență un fapt, 
care e «lealifel adevărul pentru toată desvoltarea culturală (și literară 
in deosebi) a epocii de pe lu 1840 şi anume că pictura este ia acele 
vremi subordonată revendicărilor naționale și avinturilor patriotice, 
In alt capitol despre „contribuţia ardeleană şi pictorii religioși” sunt 
studiați pictorii Constantin Lecea, Mișu Popp şi G. Tătărăscu, 

Partea a doua a lucrării cuprinde „naşterea școalei moderne”. 


Odată cu Theodor Aman „primul pictor în cz erg: intreg al cuvin» 
‘tutui, pictura rominească modernă iese din aza de subordonare $i- 
de imitație pentru a intra într'o perioadă de desroltare artistică in- 


dependentă. Cu Aman, cu Grigorescu şi cu An papa ro- 
nească evoluează spre realizări din ce în ce mai mari pină în pra- 
gul secolului nostru, ; 


Cu o perfectă obiectivitate critică, d. Oprescu judecă producția 
noastră artistică din secolul trecut, aşezind-o în adevărata ei lumină, 
deosebind mereu criteriul istoric de cel artistic şi insistind asupra 
valorii istorice, documentare sau pur şi simplu naţionale pe care, cu 
excepţia unui Aman, a unui Gri şi a unui Andreescu in pin- 
zele cele mul bunë, © nu muri. 

Prin aceasta, cartea d-lui Oprescu, capătă o valoare ştiinţifică 
si mai mare şi umple un gol în istoriografia artei romi 3 


ION PILLAT: Țărm pierdut, versuri. Fundaţia 
pentru literatură şi artă „Regele Carol II", 1937 


Tärmul la care a poposit acum inspirația calmă a dlui Ion 
Pillat este acela al unei Elade albe senine, fără furtuni și fără 
shuciume adinci. Astfel de clime convin de minune rep i ura 
al d-lui Pillat. Poezia sa a fost intotdeauna îndrăgostită de 

mă clasică şi, chiar atunel cind sa coborit în 


ab x 
ea nu 1 limpezimea 5 enturual dență 
ce, deobicei, a nai e'he Pillat den o. 
calmă contemplație şi de contortabilă simţire, Impresia 


răsare din belşug la lectura volumului de faţă. Şaisprezece din cele 

rw geag aagi de poezii ale eårții sunt inchinate Bèlciculni, Capi- 
ul pe care ele îl formează este unul din cele mai sugestive ale 

volumului, Sunt 


siete in care priveliștea Tăuntrică întregește pri- 
velistea exterioară: 


Cişmele cântă, marea le răspunde. 
Amurgu-și stringe pinzele in 

De ce ecoul umbrelor pe unde, 
In mine cînd lumina o mai part? 


Un singur pane stă de strajă mării, 
Un singur şi singură o sten. 

Mă 'mbată vinul negru al uitării 
Cind toate pier în umbra tot mai grea. 


intilnim mereu în volumul „Pärm pierdut” această infräțire cu 
priveliștea. această conlinuă corespundere între peisaj și sensibilita- 
tea poetului. D. Pillat a transformat pastelul parnasian, păst 
cizia imaginilor dar int 


roducitul rezonanțe sufleteşti 
fi de citat niei, pentru exemplificare, multe dia ponpas vol 
bucata 


£ 
3 


E 
; 
2 


în special dela început care a da! titlul întregei culegeri, 
a- akan cele trei poeme alcâtuind capitolul „Versuri pentru o insulă” 
ps și cele trel ii marine” dela sfirsit, i 
“ a cae PEN t" este o nou zare, gravă şi plă, a unui 


an 
ada lui de melaritale pi de largă gapiau, 
Jemulteori e disprețuit, 


cestui volum și dindu-i o | pare 
a volum o iau i 
x = 


: 
sist 


1? 


Te 


1937. — ANUL XXIX Nr, 12 — DECEMVRIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ ȘI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIȘOIANU 


SUMARUL: 


CEZAR PETRESCU 
Č. RĂDULESCU MOTRU Sentimentul răspunderii (p. 13) 


ION PILLAT Din Ch. Baudotaire (p- 38) 
BU BREZIANU Nur. — Bambi (p. 23) 
N. D. CORBU Învăţâmimele războiului din Crimeea wosan — 1937 (p. 24). 


EFTIMIU Alte vorbe (P 

Am auzit de dumneavoastră (p. 42) 

În vuetul vremii (p. 46) 

Zola și romanul rosiżist frances íp. 47) 
Miniatura asta, OP muzica. (p. 81) 
COCA FARAGO Dany, întă de nouăsprezece ani. (p. 82) 
Patru scrisori ale lui G, Eminovici (p. 73) 
Despre nădajde (p- 76) 

Sorisori din Londra (p. 84) 


M. RALEA —— Cronica intarnă ama generaţiilor, P. 92) 

N. N. MATEESCU Cronies muncitorească (Politios socială și reconstrucția economică, p. 94) 
V. NICOLAU Cronica (Inermăriie navale, P- 

GH. OPRESCU 


militară 97) 
Cronico plastică (Contribuţia artistică a Rominiei la Expoziţia din 
Peris, p- 10%) 
Cronica muzicală (p. 108) 
Vecinii nostri (inatruoția publică în U. 5. 5. R. P: m) 
MISCELLANEA : (ù. 16): 10.0. Pătrășcanu, —Din antologin serinutui romin. — Tocilescu, Anghel 
Demetrescu şi alte poveşti cu cărți. — Artă grafică. 


poame. Fundaţia pentru Mitaratură şi artă. — Prot. A, Şurbu: 
Nişeani, 1937, — Con 
Buc 


1037. — ramoaiei Miadenatz : Intreprinderea și economia sctuniă, 1997, independente 
economică, — PV. Ştefănucă : Cercetări 


1957). —M. Ştetânescu-Galaţi : Posted de mult, Ponte-i de acum, Tip. „Brawo“, 
taşi, 1037 — Anghel Dometriescu: 
sertitorii uitaţi, 1037. — Vasilie Pirvan: Dacia. Bucureşti, 1937. — Dominte Timonu: Al 
roman. Chişinău, 1937, 


REDACŢIA ȘI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


| 30 DEC 19377 


| 


a O tit 


ADMINISTRAŢIA: 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 


SU CURESTI ! 
TELEFON 5-1820 


TE 


Girunţi responsabili: M. RALEA, C. VIŞOIANU şi O. L SUCHIANU 


Viaţa Rominească 


RATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
1 C. VIŞOIANU 


REVISTA DE LITE 
DIRECTORI: M. RALEA Ș 


ANUL XXIX 


DECEMVRIE 1937 
C. 7135 


TROGLODIȚII 


Manevrele de toamnă s'an incheiat în acea parte a țării, cu o 
luptă în mari desfășurări de trupe, aproape de Vlădiţa. 

An räbufnit tunurile în văgăuni. S'au înşirat pileuri de cava- 
lerie, galopînd in ceaţă pe linia culmilor. Au răsărit batalioane din 
păduri de arin, întimpinate cu răpăituri de salve. Au dut flăcăii 
năvală la usalinri, eu răcnete și urale, cu străfulgerări de baionete 
ude în burniţa fumurie. Iar în amurg toate au contenit deodată, 
cînd goarnele au trimbițat, de pe-un gurgni singuratee de deal, înce- 
tarea manevrei. 

Companiile și batalioanele infanteriei, escadroanele de cavalerie, 
bateriile de artilerie și de obuziere, se alcătuiau în coloane mai mult 
sub supravegherea gradelor mărunte, Ofițerii se achitau în grabă 
de datorie, ţineau lăturile, se căutan dela regiment la regiment și 
dela armă la armă, pentru s pune la cale oarecare întilniri și oapeţe 
de noapte. 

Manevra sfirgise cu bine. Generalii au scăpat cuvinte de satis- 
factie. Ţinuta trupei nu lăsa de dorit. Flăcăii satelor se dovedeau 
vrednici urmași ai dorobunţilor și eăciularilor dela Plevna, ai călă- 
rașilor dela Opanez și Amirdan. 

— Ceea ce mi se pare remarcabil — s'a pronunţat generalul 
comandant al corpului de armată, desfăcînd curelele Dinoclului de 
eîmp și predindu-l aghiotantului — ceea ce mi se pare remarcabil 
la soldatul nostru, este fericitul echilibru a] unui ingenios spirit de 
inițiativă şi al celei mai absolute supuneri. In soldatul romîn s'au 
comeiliat două tendinţe contradictorii ale spiritului omenese, Nu vi 
se paret... 

Intrebusa de formă, adresindu-se unui general de brigadă, de- 
şirat şi cu barbă à la Cuza-Vodă. Acesta s'a grăbit să confirme tot 
de formă, stiind că superiorului, fost camarad de promoţie, îi plă- 
cea să-şi desvolte ideile în monolog fără contraziceri : 

— Ai cea mai perfectă dreptate! 

Ochii însă spuneau alteeva, cu răceală: „Eşti un farsor și un 
flecar plicticos! Fără atitea rubedenii, unchi, cumnaţi și fraţi, mi- 
niştri în toate guvernele și politicieni în toate partidele, ai fi rămas 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ A 5 


cel mult colonel comandant de regiment. Si te-aş fi muştruluit să 
mă ţii minte. Așa, sunt nevoit să tac și să te ascult!“ 

Generalul comandant al corpului de armată, scund şi bondoc, 
strîns şi încătărămat în curele ca un geamantan nou, A zimbit, pre- 
gătindu-şi mănnşile, încîntat de sine şi de ideile sale, ca şi de sol- 
datul romin: 4 

__ Evident că am dreptate! S'a verificat și cu acestă ocazie |... 
Ii dai soldatului o misiune s'o execute cu mijloace proprii. Reușește! 
Execută! Şi reuşeşte imposibilul, inexplicabil cum. L-a învăţat 
poate viața în aer liber, cu răspunderi din virsta copilăriei... Nu 


— Pă ea monșer! S'o şarjim, monşer | 

Locotenentul a dat pinteni, purtând invitația la alți camarazi, 
aleşi pe sprinceană, băieți de viaţă și bine crescenti, 

In regimentul de infanterie rămas în urmă, o ștafetă îndeplinea 
aceeaşi misiune, cu 0 selecție mult mai severă, Stăpîna dela Vlădița 
era o doamnă trăită prin străinătăţi ; a fost pînă acum citiva ani o 
celebritate a eronieii mondene din Iaşi și din Bucureşti. Invitase 
din politeţe pe toată lumea. Le răminea curtenilor delieata răspun- 
dere, să nu-i bage în saloane mocofani și țonpe, care răstoarnă bibe- 

lourile cu cotul și înfulică la masa eu tacimuri de argint, leorpăind 
ca din gumelă, tăind peștele cu enţital şi aruneind feliile de brinză 
eu mâna direct în cerul gurii, că un anume colonel vestit în toată 
divizia. 

Curtea se afla răaleţită de sat. Casă cu două caturi şi cu bal- 
conne de fier, într'un pare cu alei de nisip şi un lac artificial, pen- 
tru care doamna Elena Casimir a adus din străinătate peştişori 
roşii și două perechi de lebede, 

__ Formidabil, monșer! Epatant, mă, să descoperi un adevărat 
castel, în sălbătăciile acestea... Trăim în ţara celor mai formidabile 
surprize monșer! 

— Nu-i castel, Muţule! O casă de ţară. Frumonsă, en saloane, 
balcoane, cu pare... Dar nu-i castel. 

— Atunei ce numești tu castel? Ştii că eşti fenomenal! 

— Bine. Vom vedea. Văzind și făcînd. 

Cei cîțiva privilegiați ai soartei care an fost încartiruiţi acolo, 
ştiau despre ce è vorba. Ceilalţi, impresionați de exagerarea somp- 
tmoaselor deseripții, se îngrijorau de anume amănunte ale toaletei 

ţinutei, en totul rudimentare într'un echipament de manevră. 
An început să se întrebe unul pe altul de briciuri şi manşete sero- 
bite, de pudră şi colonie. Unii aveau. Alții își puneau nădejdea în 
împrumutari. 

Prin sat au trecut fără să-l vadă. Nici nu era un sat omenesc. 

O acunare de sălașuri seunde, mihnite și întunecate în ploaia 
de toamnă. Trupa se risipea după foile de încartiruire, în ogrăzi 
em năruite câşare, fără zaplaz și fără Immină la case, Erau şi multe 
colibe de lut, acoperite cu pămînt. 

Soldaţii însă pătrundeau ca la dinşii acasă. 

Vorbeau cu zăvozii, potolindu-i îndată din hămăiturile vrăj- 
maşe. Imblinzeau babele hărțăgoase şi intrau în repede prieteşug 
cu moșnegii, cu nevestele, en plodurile speriate dim gura tindei, 
Umblau după căldări și doniţe ştiindu-le locul, aprindean foruri, 
deo în mişeare cumpenele fintînelor şi se pregăteau de vorbă 

ungă. 

Tot dintr'un sat de colibe ca acesta veneau şi măcar că nu lau 
mai văzut nictodată, le era cunoscut, 

__ Cum s'ar spune, v'ați cam războit o țîră? întreabă un moş- 
neeag pletos, scociorină beşiea ce tutun și întinzind-o oșteanului, 


uitindw-se cu gîndurile în altă parte, la un cal înşeunt, care îşi aṣ- 
tepta stăpinul frămîntindu-se'n lot, ţinut în friu de-un soldat pi- 
pernicit cu tunica prea largă. a 

— Evident că am cea mai perfectă dreptate! Imi cunosc bine 
soldatul... Spuneam de ingeniozitate şi iniţiativă. Tree la supunere... 
Ti ceri supunere! Trece prin foc! Dacă i-ai ordona să-l împuşte pe 
tată-su, pe Îrate-su, pe mumă-sa cre l-a alăptat, execută! „Am în- 
peles, să trăiţi! Pune pușca la ochiu şi-i împușcă... Avem un mä- 
terial uman admirabil. Datoria noastră este să-i utilizăm calitățile 
la maximum! 

Acestea fiind spuse, generalul corpului de armată şi-a încheiat 
mînușile, și-a îmbumbiat nasturii mantălii cu reverul de postav 
roșu și s'a urcat în trăsură alături de alt general. eu aghiotantul 
ghemuit pe scăunaşul din față, cu genunchii la nas, In alte trăsuri 
eu poclitul ridicat s'au atrimtorat alţi ofițeri superiori de Stat- 
Major, zingănindu-și săbiile. Trăsurile s'au depărtat spre oraş, unde 
pe toţi îi aştepta o masă cu flori, muzică, șampanie și toasturi, la 
Cercul Militar, 5 i 

Trupa s'a rinduit în mar istovit prin ploate, către satele de 
evartiruire. Tăcănitul copitalor suna trist în mohorita noapte, Tăl- 
pile se încleştau în goluri. Deoparte şi de alta se întindeau cimpuri * 
arate, pustii, pirloaze cu mărăcini, tufe de bozii. Lătra undeva, de- 

un cîine de stînă, arar. í 

Scîrţiiau în urmă căruțele cu muniții și provizii, Dondănea un 
soldat un cîntec de ţară, de-acasă. Dar nimeni nu-i ținea hangul. 
An intilnit și podeţe rupte, cu treceri de-a-dreptul prin apă. 

Un svon a circulat „n E e ofițeri: 

— Ne-aşteaptă masa ţa! A 

Unii i i afle la cine și cum? De unde venea invitația și 
pentru «îţi? Un locotenent de roșiori, a apropiat calul seară lingă 
seară, de roibul eamaradulni Muţi Leonardeseu. I-a şoptit ceva de 
sub gluga pelerinei şi celălalt a izbnenit în explozii entuziasmate : 

— Eşti formidabil, mă! Fenomenal 1... Atunci mergem, monger! 
Are şi pian?... Are şi gramofon t... Epatant. monger! O fi şi rost 
de vre-un pocheraş, te pomenești |... Cum zici c'o chiamă? 

— Elena Casimir, Nu ţi-am spus? 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Mai mult joacă decit războiu, moşule. Ia am mai stricat și 
noi nişte focuri oarbe şi ne-am mai înfundat prin tăuri, de haram. 

— Apoi o veni ea miine și vremea războiului. ., Că prea s'o'm- 
mulțit lumea! 

— O veni, moșule!... Şi-atunei om trage în carne vie, dacă așa 
om primi ordin... 

__ Am auzit eu din unii şi alţii că peste Prut, în Rosia, cic'ar 
fi mai rău. Acolo au tras și mai trag Musealii în Museali.., Cică puşcă 
oștirea 'n norod. 

— Să-i înţeleagă Dumnezeu! făcu soldatul cu nepăsare, Una 
ca asta n'am auzit-o! La urmă, treaba lor... 

Moşneagul mai întreabă de regiment, de ofiţeri, dacă's oameni 
blînzi ori haini; despre minearea dela cazarmă. 

__ Văd că ne cam cunoşti rosturile, moşule, cupă întrebările 
dumitale. 

— Le cunosc, c'am avut trei feciori la oaste şi-acuma Îl am 
pe al patrulea. Dară acesta din urmă. face serviciul departe, încolo, 
la Galaţi... Pe dinsu am fost eu să-l văd şi acolo am auzit despre 
răsmerița din Rosia, dela un soldat de flotilă, un fugar... Mai 
spunea el că colo la Moscova lor, taie cazacii în prunci șim femei 
cu paloșu, can haldanii de cânepă... 

Soldatul însă nu dădea ascultare unor asemenea întîmplări, care 
nu-i făceau nici cald nici rece, 'Prăgea cu ochii spre tindă, unde 


Şi în alte case, în staule de vite, în slugi de porumb, sub ṣo- 
pruri şi în colibe pe pămîntul gol, alţi gi alți soldaţi îşi pregătenu 
euleușul de noapte, își scuturau măntălile şi tunicile ude, legau 
frăţie de eruce eu localnicii satului, glumind cu flăcăii, speriină 
babe care-și stupean în sin, ispitima: băieţii și fetele să 
prân cămări şi prin poduri după mere şi nuci, întrebind despre pre 
tul muncilor și despre pămînt. Unii mai aveau puţină vreme pînă 
la eliberare. Incepea să-i muncească gindul altui fel de robie, la care 
se întore. 

Localnicii se plineean de stăpină. Amaruică muiere, să n'o dai 
pe trei bărbaţi! Goneşte călare pe câmpuri, sare pirleazurile şi 
piraiele din galop, nu se sfiește a oroi obrazul românului cu sfireul 
eravașei, mai straşnică la minie decit vatavii. De altfel vătafi ea pe 
moşia aceasta nici, că se mai află anirea, Arnănţi mustăcioşi, alba- 
nezi, Domnul să-i mai ştie ce; străini aduși de peste Dunăre, din 
ţara turcească, Umblt cu flinta la spate și junghiul la chimir, ea 
haidueă, 

Cit despre pământ, atita e al lor, ce se vede. Vatra satului şi 
tärna de pe colibe, unde crese mături şi tufe de măsălariță. 

— Coana Ileana le spune în batjocură, că's grădinile noastre 
spînzurate, Grădinile unei împărătese a Vavilonului, iramizla, 
Coromizia, numai dinsa-i mai cunoște numele, după cit e de pocit... 


TROGLODIŢII yj 


Povestitorul, Ion Stoica Räuțoiu, ridea cu palma bătătorită 
la gură, minunat de năzdrăvăniile care-i mai tree prin capul cu- 
coanei, când se află ea in voie bună. 

— Aga că s'o cunoşti dumneata, aceasta! Nu-i merge cumva 
să istoriseşti e'ai dormit în coliba unui särman din Vlădiţa, cu pă- 
mâînt pe jos și cu pămint pe sus. Ai să spui frumuşel e'ai dormit 
sub grădini spinzurate... Numai trage dumneata pe nări, să vezi ce 
mândră miroasnă de grădiniță mai vinel... Tot a baligă de bou 
şi-a cine plonat... Mai miroasă el oleacă a opincă şi-a oghiele.. Da 
aista, pot zice că-i izul nostru. A intrat în noi... 

on Stoica Răuțoiu îşi boţea obrazul spîn şi bălan, în înereţi- 
turi mărunte de ris., Părea om vesel din fire, fără să pună noca- 
zurile la inimă. I! bintuiseră totuși o sumă, una după alta. Astăvară, 
un pîrlaciu de tîrg i-a furat sumanul la iarmaroe, la Căliman. După 
o lună fi moare vaca. Săptămîna trecută îi seoate pereeptorul boar- 
fele din grădina lui spiuzurată şi le cuce la primărie, fiindcă n'a 
plătit birul eel nou, pe popugoiul din anii de belşug ea acesta. Toate 
le vedea numai pe fața lor hitră și le istorisea ca atare: 

— Acum, vaca ca vaca!... Tot împungea ea boala de-mi ipiis la 
fieştece clipă inima de grija copiilor... Ce mă fae eu însă cu îm- 
punsătura ceialaltă, a nevestei, cînd ajung acasă să-i spun bueu- 
viat... Trec cu pe la crişmă, să iau oleacă de curaj pe datorie, Acolo 
pe cine'ntilnese?... Taman un neguțător de pici.. Mare noroc pe 
mine, ziet... 

Omul se opri din povestit să useulte. 

O goarnă suna stingerea, trist şi prelung, cu sfişietoare învă- 
luii de pustiu asupra satului de colibe enfundat în noapte şi în 
plonie, 

Cind sunarea n'a mai fost, sfirşită în tremur, lon Stoica Rău- 
toiu s'a uitat prin geamul îngust de-o palmă, A vorbit, fără nicio 
urmă de răntate ori pizmă: 

— Apoi după cum s'arată, stingerea asta nu-i pentru toată lu- 
meal.. Ian făceţi-vă numai a vă uita spre Curta! Acolo, abia 
de-amu Înainte s'aprind luminăţiile și începe bairumul t... Le-om 
ţine şi no; isonul, aicea sub grădinile noastre spinzurate... Mäi ne- 
vastă! Ce stai pi asculți eu gura căseată, că doar a trecut vremea 
muştelor!... Dă fuguţa şi adă o cofă cu apă proaspătă, să cinstim 
câte-o ocă de vin călcat de brosşte cu biăreții îștia.., 

Soldaţii rideau și dinşii, cuibărindn-se în fundul Iniţelor eu 
mântălile ude între umeri. Ochii lor căntan însă mereu, fără vrere, 
pe ferestruia de-o palmă, la iluminația de departe, caldă, din udineul 
nopții, la curte, 


In saloanele cu uşile date în lături, Elena Casimir își primea 
acolo invitaţii cu strălucirea dintotdeauna, 

Ofițerii spileniţi și fercheziți băteau uşor din pinteni — cei 
fără pinteni numui cin tocuri — se frângean de mijloc să sărute 
mînuşița parfumată; se aşezau în fotolii mob picior peste picior, 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


admirindu-şi eismele lustruite oglindă de ordonanţele care şi-au 
secat tot stupitul din gură, că adaos la „Crema Cuvaler'*. Unii nu-și 


strategică de împresurare, st apropiau de amfitrioană. 

Elena Casamir în rochie neagră ee catifea, cu un trandafir roşu 
tot de catifea, înfipt între sini ca unică podoabă, îi privea cu un 
suris amuzat. Sub părul masiv, lucios, ochii negri de-o umedă fru- 
musețe animală, se opreau mai stărnitor o clipă la un băieţandru 
care venise cu planuri cuceritoare şi acum se fisticea sub privire, 
Cind îşi lna curajul să înainteze și să debiteze un compliment În- 
delung recitat în minte, ochii Elenei Casimir lunecau aiurea. Părea 
că urmărește fumul din țagareta lungă de sidef sau că e atentă la 
cele ce se petrec în altă sală, unde sinjnicele în şorțuri și bonete de 
casă mare, pregăteau masa. Numai surisul dura, în colțul buzelor 
umbrite de-un uşor puf brun, senzual. 

Trecea în mers unduios dela un grup la altul, rotindu-și trena 
rochiei în urmă cu o învăluire de pantof, Se scufunda între bra- 

e unui jilț, unde îndată se închidea în juru-i un cere de uniforme 
seîrțiit de cisme, de curele, de centiroane; în împestrițate ames- 
tecuri de epoleţi, de fireturi, de brandeburguri și de lampasuri. 

__ E formidabil, monger! Fenomenal! exclama uimit locote- 
nentul Muţu Leonardeseu, netezindu-și mustăcioara selipitor seăl- 
dată în briantină, De unde-an scos, monșer, atitea uniforme ca din 
cutie? Fantastic! Acum două ore eram plini de noroiu pînă peste 
urechi... S'acum, priveşte! Suntem extraordinari l.. 

Mai extraordinară le-a fost surpriza, când au aflat de ee în» 
târzie masa, Elena Casimir a trimis arnänții să seoată din birlogu- 
rile satului și să aducă pe sus, ofițerii încartiruiţi la țărani, 1a 
Primar și In Notar, uitaţi sau lăsați înadins laoparte de pe lista in- 
vitaţilor, 

— Extravagant, monşer! O idea extravagantă! Au să ne facă 
de ris... 

— Docamgată e o lecţie subțire pentru noi, Ne-a dat... adică 
v'a dat peste nas! spuse un locotenent de rezervă, magistrat, tînăr 
cu carte, care tot timpul concentrării și manevrelor a dus războiu 


mărunțel şi negrieios, răsucindu-se pe călciie și îndreptindu-se spre 
bibliotecă, să citească titlurile prin geamul de sticlă, 

Cei uitaţi sau lăsaţi înadine la o parte, au apărut în uniforme 
mai puțin strălucitoare, unii nebărbieriți, alții cu botfori groși de 
serviciu. Stinjeniţi, se ţineau aproape unul de altul, în ceird, tipă- 
rindu-şi pieptănăturile cu latul palmei și pipăindu-şi nasturii, Elena 


page re e da re să 


-R 


TROOLODIȚII 9 


Casimir le-a ieşit înainte, a spus | iftintele de cuviință, însoțite de 
surisul cuvenit, pentru ea toţi să sEaimtă îndată mai la largul lor. 
Pe unul dintre aceştia, l-a ales ea săi stea în dreapta la masă, ofe- 
rindu-i brațul gol şi rotund, i 

— Eu n'o mai înțeleg! E fepar 
nardeseu,. Ce vrea femeia aceasta 

Locotenentul rezervist, despătu uşi şervetul, a răspuns după 
coa apreciat în cunoscător calitatii andei şi arta monogranelor: 

— Eu cred că nu vrea nianie. WY pe dracu în esl... 

— Eşti imposibil ! 

— Se amuză eu noi ṣi ch Să întrebuimțez terminologia voastră, 
de cazarmă, ași putea spune că-şi caută remonta. Are într'ales... 

— Eşti un infect! Formidabi] de infeet, parol! 

Masa întinsă sub candelabrele eu sclipiri de eristwl, depășea 
chiar imaginația celor care țineau să asemviaseă neapărat conacul 
dela Vlădița, cu un atentie castel. Tacimurile de argint, portela- 
nurile şi cristalurile, olanda feţei de masă gi n șervetelor, toate 
eran dulei pipăitului după mizeria popotelor de manevră. cu talere 
de cositor şi linguri de aluminiu, lar vinul? Un vin formidabil. 
Adică mai multe sorturi de vin; albe și negre, aspre și dulci; — 
după felul mincărilor purtate în tăvile ovale de slujnicuțele cu 
bonetă și șorțuri albe; după gustul «onvivilor, 

Cu încetul și într'o mare măsură eu ajutorul acestor felurite 
vinuri, deşertate din paharele de cristal en picior înalt, s'au desle- 
gat limbile. Conversaţia timidă şi eonstrinsă a devenit generală, cu 
înerneişări de chemări şi de anecdote, de riste, de întreruperi, de 
aluzii şi de tachinării, de porecle și însinnări aruncate dela unul lu 
altul, peste vasele cu flori. Când an trecut înapoi în cele două sa- 
loane, toți vorbeau cu aţițare, învăpăiați la obraz şi ne mnai sfiin- 
du-te să privească țintă în ochii amfitrioanei. 

lar Elena Casimir, părea și ea stăpinită de un neastîmpär, 
schimbată, dogorită de efluvinl atitor dorinți care-o învăluiau. Ti 
lucean cehii negri sub fruntea joasă, cu o șuviță desprinsă din păr 
şi clătinîndu-se cînd izbnenea în hohot, Un hohot de rîa nervos, pro- 
vocator, desvelindu-i dinții albi și puternici, animali, în răsfringerea 
buzelor cărnoase cu pul brun și catifelat în colţul gurii. Tines în 
mînă, cînd cupa de şampanie, cind ţigareta lungă de sidef. S'ar fi 
spus că tot smalțul subțire de mare doamnă, plesnise. Se desfăvuse 
din el altă femeie, Incomă să-şi trăiască ultimii ani cu nesaţiul pof- 
telor la sfirşit de tinerețe. Sinii stringi în corset împingeau dintre 
globurile lor floarea roşie, singerie. Ea o înfigea uneori îndărăt și 
atunci în unghiul decolteului, lărgit, se zăreau mai adine rotunji- 
mile albe cu vine albăstrui. 

Chema din privire, să-i stea alături, un locotenent de roșiori, 
inalt şi robust, trecut de vîrsta gradului. Un soiu de aventurier, 
de neam bun. care se activase după ce şi-a risipit moștenirea în străi- 


ală! s'a văietat Muţu Leo- 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nătate și du ce-a incercat o sumă de meserii suspecte, poate Și 
seria şi amant de temei întreţinute, Intors în ţară, îşi cău- 
tase în oaste refugiul din urmă. Camarazii i ocoleau. J) bănnian că 
prea are noroc la cărţi. Era plin de datorii și fusese eroul unor 
nenumărate scandaluri nocturne, la chef, în varieteuri, cu oglinzi 
sparte și lovituri de sabie. Altfel bărbat frumos, impunător, eu fața 
brăzdată de curte care nu-i stăteau rău, cu părul puţin cărunt la 
timple și cu ochi de-o scânteiere v . faseinatoare, Făcea parte 
din lotul celor înadins neinvitați, fiindcă după părerea camarazilor, 
nu adneea cinste oștirii și nu era un oaspe comod, Elena Casimir 
tocmai pe dinsul își pusese ochii, Se simțean ea din aceeași familie, 
regiisiţi în vasta lume. , 

Slujnicile cu şorţuri şi bonete albe, au distribuit mesuțele din 
lemn de lămiin, pe grupuri, cu păhărele de lichior și cești de cafea. 
Au desfăcut şi mese verzi. de joe. Un sublocotenent luase în primire 
gramofonul, sehimbînd plăcile şi alegînd altele, din picioare, lîngă 
o lampă cu imens abajur de mătasă trandafirie. 

__ Pormidabil, monger! De unde-o mai seoseşi şi pe asta? Feno- 
menal! 

Rezemat de marmora căminului, eu degetarul de lichior în mină, 


de bandiți. Ravachol e nume de anarhist predestinat. Ravaillac de 
regicid. Nu putea să-l cheme pe asasinul lui Henric al IV-lea, Ra- 


— Reti fantastic, moner !... Mi se pare că ne cam iej la sigur t... 
— De ce? îl întrebă locotenentul rezervist, cu un zimbet ironie. 
Invață-te să examinezi aspectul Inerurilor și să tragi coneluzii. Te 
numeşti Muţi Leonardescu l... Te poți tu imagina oare aşa cum ești, 
numindu-te Vasile Popîndău, ea subloeotenentul de colo en botforii 
dintr'o vacă, pe care v'aţi făcut a-l scăpa din vedere la apelul de-aci? 


. poți 
descu? Absurd! Imposibilitate absolută! ` 
— Ştii că ești formidabil t.. Mi se pare că ai dreptate! cedă 


— Insă... urmă rezervistul. Insă nu mi-te pot nici eu imagina. 
numindu-te Napoleon Bonaparte, Alexandru Macedon. Suvarof sau 


1) Acaastă onnvorsiție între cei doi imbecili Ömbeeilul civil superlor și 
imbewilal sublocotenent), pe lîngă interesul că paihologie mai are și unul aner- 
x anul următor, rāsenla 


i se e a are un „nume predestinat’, de revoluționar. De aeai: 
lam Piri intei celor ee urmau să fie executați pe acent biet gospodar pay- 
nie, glumeţ și total atrăin de revolutie. N. R. 


TROGLODIŢII 11 


nu-mi amintesc cum îl chema pe comandantul escadroanelor de cui- 
rasieri, care-au executat celebra șarjă dela Reiehshoffen! Vreau să 
mi te imaginez şi nu pot, Eşti şi rămii Muţi Leonardescu, cel cu 
formidabil, fenomenal și extraordinar. Muţi Leonardeseu și alt 
nimie! 

— Fugi monger, că ești imposibil! 

Muţi Leonardesen a spus, dar a fugit el. Pe uga deschisă spre 
balcon, a ieşit să-și răcorească fruntea și ideile, In salon încetase 
cântecul de gramofon. Se așezase cineva la pian. Fumul țizărilor 
măvălea în valuri luminate dinăuntru în afară, ca fumul unui 
incendiu. 

S'a lipit de perete, lăsind vintul şi umezeala să-i alunge aburii 
vinului. Voia să fie limpede la cap, pentru a se instala mai grab- 
nie la o partidă de pocker, Bun vin! Bun lichior! Dar prea mari 
cantităţi... A băut prea mult. Toți au băut prea mult. Se aud voci- 
ferind, rizine, cîntind ca la varieteul din garnizoana lor, tirziu, la 
trei după miezul nopţii... 

Două umbre au înaintat pe altă ușă deschisă, An trecut pe lingă 
el, fără să-l vadă. S'au oprit rezemindu-se de bara balconului gi 
privind asupra satului cufundat în besnă, 

— „.. troglodiţi... sat de troglodiţi... nu poți şti ce înseamnă o 
vieață de exil în asemenea lume, după ce-ai cunoscut alta... după ce 
ai trăit alta... 

Glasul Elenei Casimir sfirșea în suspin înnecat, 

Umbra Ce-altăuri, bărbătească, a rostit cu un glas plăcut de 
bariton : 

— Te înţeleg... Cu aceşti troglodiţi îmi sfirgese şi eu vicuța la 
cazarmă... Troglodiţi care au îmbrăcat uniforma, dar rămîn tot 
troglodiţi.... 

Umbra înaltă, bărbătească, a întins brațul să cuprindă de mij- 
loe cealaltă umbră, femenină. 

— Pormidabil! exclamă Muţi Lwonardeseu, fără să-și dea so- 
eoteală c'a vorbit. 

Umbrele s'au desprins repede. S'an depărtat, Au intrat din 
nou în încăperile luminoase, unde clapele clavirului Împroșeau 0 
deslănţuire ce acorduri în iureş de Cake-Walk. 

— Fenomenal! 

Locotenentul de cavalerie Muţi Leonardeseu, n'avea cui să 
spună ce i s'a părut lui formidabil şi fenomenal. Nu erau cele două 
umbre în început de înlănțuire. Nu-l mirau. Se aştepta să le vadă 
aşa, după semnele pe care i le-au deslușit ochii în salon, cu toată 
păinjenirea priviri, 

Satul de troglodiți, acesta îi părea lui formidabil şi fenome- 
nal, Trogiodiţii în uniformă, aceștia îi păreau lni formidabili şi fe- 
nomenali. Nu i-ar fi trecut prin minte o mai potrivită numire, după 
chipul şi asemănarea sălaşurilor pe lîngă care a trecut, 'Trogludiţii 


Y 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de-aici seoteau capete sburlite din cotloanele de pămint, ca să in- 
timpine alţi troglodiți, în uniforme, cu straiele tăvălite în noroiul 
munevrelor. Se înțelegeau cu semnele lor, îşi vorbeau în limba lor, 
îşi făceau lot să înceapă în hrubele lor. Troglodiţi! Admirabil spus. 


Muti Leonardeseu a aprins o țigară şi, limpezit eu desăvirșire 
din uburii vinului, a întrat să caute loe la o masă de porker. 


CEZAR PETRESCU 


SENTIMENTUL RĂSPUNDERII 


[n timpul din urmă am auzit vorbindu-se foarte mult de eultiva- 
rea caracterului, In şcoală și vieața publică, la fiecare veazie, cultiva- 
rea caracterului constitue un desiderat admis fără disenţie de toată 
lumes. Se vorbeşte cu mult mai puţin de cultivarea sentimentului de 
răspundere, deşi cultivarea acestui sentiment este începutul cultivării 
caracterului însuşi. Omul de caracter Începe prin a fi un om cu sens 
timentul răspunderii. 

Sentimentul răspunderii este cheia de boltă a caracterului 

In adevăr: Nu este om de caracter acela care afişează anumite 
norme morale de conduită, pe care apoi le urmează în mod mecanic, 
prin deprinderi repetate; un asemenea om egte mai curând o maşină. 

Repetarea de deprinderi duce la inconştient, iar nu la cultivarea 
caracterului ; căci o deprindere cu cit se repetă cu atit ca st reali- 
zează cu mai puțină conştiinţă. Prin om de caracter, toată lumea 
înțelege dimpotrivă nu numai om cu conştiinţă, dar om cu conștiin- 
ciositate, adică om cu conștiință bine controlată şi susținută. Acenstă 
conştiinţă bine controlată şi susținută o dă sentimentul răspunderii. 
lată de ce am zis că sentimentul răspunderii formează cheia de boltă 
a caracterului, 

De ee se vorbeste, cu tonte acestea, sgt de puţin de sentimentul 
răspunderii și se vorbește, în schimb. foarta mult de curacter, lăsind 
a se înțelege că formarea caracterului iese din repetarea deprinderilor 
impuse de anumite norme morale, de valoare universală? Piinâră lu- 
mea contemporană, sub influenţa marilor succese obţinute în viest 
industrială, a ajuns să confunde înfăptuirile sufleteşti en fabrieaţiile 
mecanice şi în consecință aplică la unele ca şi la celelalte același cri- 
terin de valorificare. Un caracter, pentru ea, este ca şi un motor pus 
la punet; să se pună în mișcare cu precizie şi să consume puțin. Omul 
fără caracter este un motor stricat, care face servicii în məd intermi- 
tent, pe când un om cu earacter este motorul gata în fie ce moment 
pentru serviciile cerute de societate. Prin urmare omul trebue să fie 
om de caracter, nfică: motor de precizie, gata a servi idealurile so- 
cietății, 

Fericit ar fi omul dacă şi-ar putea forma caracterul în modul 
acesta mecanie. Seonla vieții ar fi atunci pentru el o simplă artă de 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ SENTIMENTUL RĂSPUNDERII 17 


i destule piedici, dar nu piedici de neinlăturat. Cu desăvîrgire 
ital pag iak cazul omului ja care este să se cultive sentimentul 
răspunderii, Aici şcoala nu are un rol hotăritor, Trebue să mai 


tura sentimentului de răspundere. Intreaga vieață economică A 
individului, este bazată pe această instituție a contraetalui. 

In ce atmosferă Re găsește astăzi această instituție? Intr'o at- 
mosferă da completă disereditare. Politicianismul de pretutindeni 
a făcut din promisiune un mijloc de propagandă electorală. Un om 
care face politică astăzi este un om care promite. Care promite 
orice, fără gind de răspundere, Sau, în jimbajnl politic nl zilei, care 
creează mituri, adică povesti fără început şi fără sfirșit. Instituția 
contractuală, presupusă a fi la baza civilizaţiei moderne, repusă 
din non în atmosfera de mitologie a societăţii antice! Omul eon- 
timporan se lasă a fi condus de mituri, 

In aceste condiții, cînd vicața politică este o şcoală care pre- 
găteşte oameni fără răspundere, cum mai poste fi în mijlocul socie- 
tății contimporane o altă şcoală care să cultive sentimentul râs- 
punderii ! 

Prin urmare este o slabă nădejde, nădejdea care se pune în 
rolul geoalei, pentru a face educația sentimentului de răspundere 
şi prin aceasta pentru a face indirect educația caracterului, 

Această educație nu se poate face decit după purificarea ut- 
mosferei în care trăim. 

Este posibilă o asemenea purificare? 

Desigur, este posibilă ; ea a mai fost făcută odată pe suprafața 
Europei şi încă în mod rudical. 

La sfirşitul erei antice, vieața politică a popoarelor se deafă- 
şură într'o atmosferă usemânătoare cu aeeca în care trăim noi 
astăzi. Impăraţii Romei își ridieau, în vieaţă fiind, statui, la care 
supușii lor erau obligați să se închine, Caracalla a mers cu ires- 
ponsabilitatea încă şi mai departe: el şi-a făcut din calul său senator. 

Şi en tonte acestea... tocmai cînd atmosfera era mai înăbuşi- 
toare, s'a ridicat furtuna unei noi spiritualităţi care n risipit-o. 
Religiunea creștină a adus, în locul inconștienței antice faţă de sèn- 
timentul răspunderii, o congtiință asa de vie, că dela ea înainte 
sentimentul răspunderii s'a prelungit și pentru vieața de dincolo 
de mormânt. 

Asa va fi și astăzi. O novă spiritualitate va veni să purifiea 
atmosfera în care trăim şi să dea putere sentimentului de răspun- 
dere, Căci din acest sentiment nu răsărit şi vor riisări toate operele 
de valoare ale culturii omenești. 


Din nefericire atmosfera în care trăiese europenii de astăzi, 
este una în felul acesta. [ată cîteva dovezi: 


mint solemn. Era ca un apel la cea mai înaltă instanţă a dreptăţii 
i adevărului. 

zi Astăzi judecata istoriei nu mai are preț; ea este înlocuită eu 
puterea faptului indeplinit, de imparţialitatea istoriei nu mai crede 
nimeni, începînd eu istori i înşişi. 

S ieoata istoriei a ajuns să fie o simplă sugestiune dibace, 
pentru a servi interesele politicei actuale. „este în i 
politicei actuale să se pună în evidență binefacerile unei forme de 
guvern, sau 8 unei instituții, repede se aranjează documentele tre- 
eutului, pentru a da justificarea cerută. 

In revista franceză Le Mois, numărul pe Oetomvrie—Noemvrie 
oana i, ceti un mie articolag intitulat: Istoria Rusiei . 
zută și corijată de Stalin. In acest mic articolaș se povestesc citeva 
îmeruri, care cu ciţiva ani în urmă sar fi considerat că sunt im- 
posibile, dar care astăzi, în Rusia, sunt considerate totuși ca lucruri 
evidente, Se spune astfel, că întreaga istorie a poporului rus & fost, 
dela primele sale începuturi, îndrumată spre revoluția $ 
produsă in 1917; că țarii de odinioară, Ivan Teribilul și Petru j 
Mare, sunt precursorii lui Stalin, dictatorul de astăzi şi altele, Și 


Rusia nu este unica țară în care poe arama =: aripi rr 
ut ad In Europa, mai peste tot, se 
eat imp uzi titluri glorioase, care nu corespund realității, cu 
nemiluita; se face din alb negru și din negru alb, fără cea mai 
mică ezitare. Nu se mai crede în puterea pe care ar wvea-o judecata 

iatoriei de 8 deseoperi adevărul! 
si de A menen atmcateră, oort să se mai cultive sentimente! 
răspunderii ? Dacă înfăptuitorii vieții istorice sunt fără răspun- 
dere în faţa conștiinței popoarelor, cum să fie cu răspundere sim- 
pai individ, în fața propriei sale conştiinţe , pentru aceea ce a 
făptuit! è .. . 
inea civilizației moderne apoi, sociologii de odinioară 
SA abea! stă aerarii contractului, Această instituție pune 
pe promisiunile pe care părțile contractante le schimbă între 
ele, prin simpla expresie verbală. Cuvintul odată dat trebue pr 
de răspundere. Instituţia contractului întreţine astfel de fapt eul- 


C. RĂDULESCU-MOTRU 


DIN CH. BAUDELAIRE 


MI-E DRAGĂ AMINTIREA 


Mi-e dragă amintirea acestor vremuri goale, 
Cînd pe statui Apollo da auriri astrale. 
Pe-atunoi bărbat, femes, agili la fel, plăceri 
Gustau făr'de minciună și fără de dureri, 
De dor fierbinte cerul îi mingiia pe spate, 
Dind. trupului lor nchi deplină sănătate. 
Cybela'mbelşugată pe-atunei de rodul ei, 


De frumusețea 'care”l făcuse împărat, 
Rod mur de orice pată, lipsit de piei brumate, 
A cărui cărnuri [ragezi și tari so cer mtişcate, 


Dar cind Poetul astăzi doreşte nfăptutrea 
Inaltor începuturi, lăsindu-şi iar primirea 
Pa om în goliciune și pe mierea goală, 
EL simte'n suflet rece că suie neguri, pală, 
In fața e negru tablou ingrozitor. 


Ciuntite trunchiuri, busturi ca măştile, topite! 
Biete trupuri strimbe, burtoase, fleșoăite, 
Pe care zeul Meni Die gand 

ii, în în, e în faşu lut 
ze agep ca ca lumânări de ceară, 
Mîneate și hrănite do vițiu, tu, fecioară, 
Tirind păcatul mamei, ereditar blestem — 
Și toată uriția lehuzelor ce gem! 


DIN CH, BAUDELAIRE 


Dar ct-au găsit cu trudă grea muzele firave, 
Nici când n'o pune piedici cu rasele bolnave 
S'aducă tinereții adânca lor slăvire, 

— Prea sfintei tinerețe cu frunte de uimăre, 
Cu limpeziri în ochiul ei clar, de apă vis, 
Imprăștiind pe toate în drumu-i, făr-să știa 
Ca pasărea și floarea pi cerul de azur, 
AMirasmele, cîntarea și duleile călduri! 


FRUMOASA NAVĂ 


Să-ţi povestesc mi-e vrerca, mlădie vrăjitoare, 

De harurile-ți multe, ca tinerețea'n floare; 
Foi spuna frumusețea ta, 

In care dimineața ct-amiaza se topea. 


Cind vintul tu îl mături cu rochita ta largă, 

Pari o frumoasă navă co'n larg voind să meargă 
Izi leagănă pinzișul plin 

In ritmul mări malcum și lenevas şi lin. 


Pe gâtul tău, rotundul, pe umeri grăsulii, 
So "mpăunează capul cu gratii grijulii; 

Și în triumf cu ochii reci 
Iţi vezi de drum, copilă, şi maiestoasă treci. 


Să-ţi povestese mi-e vrerea, mlădie vrăjitoare, 

De harurile-ți multe, ca tinercțoa”n floare; 
Voi spune frumusețea ta, 

In care dimineneța cu-amiaza se topea, ... 


Tie pieptul, ce se'mpinge obraznic sub mătase, 
Sunt sin tăi, în slavă, dulapuri proa frumoase, 
Al căror lemn bombat și clar, 
Ca scutul, prinde"n fugă al [ulgerilor dar; 


Buni scuturi sfidătoare cu vârfuri purpurii, 

Dulapuri cu dulci taine, belșug de bucurii, 
Cu vin de preț și cu parfum 

Ca inimă pi creer le-aruncă'n vis nebun! 


Cind vintul tu îi mături cu rochia ta largă, 

Pari o frumoasă navă ce'n larg voind să meargă 
Izi leagănă pănetșul plin 

In ritmul mării moloum și lenevos şi lin. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Puternicele pulpe, sub unduiri de fustă 
Imi chinuia dorința ascunsă și se' norustă 


Ca două iele care fac 


Să fiarbă filtre negra într'un cazan de drac. 


Cu braţele ai fringe în joacă pe hereuli ; } 
Sunt şerpilor gigantici strălueitori emuli, 


Păcuți să-l stringă îndiriit 


Să-ţi tipărească'n suflet pe veci, pe-al tău subit. 


Pe gâtul tău, rotundul, pe umeri grăsuli, 
Se'mpăunează capul ow grafii grijulit; 


Și în triumf cu ochii reci 


Iji vezi de drum, copilă, gi mairstoasă treci. 


JOC DE APE 


Mari ochii tăi de oboseală, 
Iubito blindă'n somn s'au stins. 
Rămâi așa în maleşeală 

Cu trupul de plăcere prins. 

In parcuri jocul apei spune 

Şi mu mai tace zi de zi — 
Alintă frageda minune 

In care dorul m'adinci. 


Jerbale deschise 
In mu de flori, 

Unda luna mi se 
Pierde’n culori, 

Plomă ca'n vise 
Plingeri de zori. 


AL voluptății fulger, mi 
Se'malță repede și iar de 
Tntinso ceruri se lom, 
Apoi, eu apele-i tăcute, 
Pe luciul lor oglinditor, 
Pe povârnişuri neştiute 
Coboară”'n inimă fior. 


DIN CH, BAUDELAIRE 21 


Jerbale deschise 
In mii de flori, 

Unde luna mi xe 
Pierde"n culori, 

Plouă ca'n vise 
Plingeri de sori. 


O, tu, atât de mândră'n noapte, 
Ce dulce mi-e, pe sînul tău, 
S'ascult cum veșnioia'n soapte 
Se plinge în havis mereu! 
Talazuri, lună, noapte vie, 
Copaci cu tremurul uşor, 

A voastră grea melancolie 
Mi-oglindă tainicul amor, 


Jerbale dasehise 
In mii de flori, 

Unde luna mi se 
Pierde'n culori, 

Plouă ca'n vise 
Plingeri de zori. 


LOLA DIN VALENCIA 


inscripție pentru tabioa! iul Edouard Manet 


Prin frumuseți pe care oricind le poti vedea, 
Vă înțeleg, prieteni, că'n cumpănă stă dorul — 
Neaşteptat scinteie și te vrăjeşte'n ca 

0 mestemată neagră și roz, ce-ţi dă fiorul. 


DE DRAGUL MINCIUNII 


In fața mea cînd luneci, o, scumpă lenevoasă, 
In cintece de-arcușuri ce de tavan se fring, 
Plutind cu o mișcare domol armonioasă, 
Plimbindu-ți plictiseala din ochiul tău adînc; 


Cind tot privesc, sub focul de gas ce-i dă viaţă, 
Și frumntea-ți pală, plină de'un vino'ncoa morbid, 
Pa care facla serii aprinde-o dimineață, 

Și ochii tăi ca ochii icoanei de pe sid, 


VIATA ROMINEASCĂ 


Imi spun: Cit de frumoasă! ce gingașă și dreaptă! 


Cunună, amintirea îi stă, domnesc pridvor, 
Ri inima, pătată ca piersica prea coaptă, 
L-așteaptă, ca și trupul, un încercat amor. 


In toamnă, eşti tu rodul desăvârşit de raze? 
Eşti urna funerară cu plins aromitor, 
Parfumul ce ne fură spre depărtate oaze, 
Mingietoarea pernă sau coșul plin de flori? 


Știu gene încărcate de lacrimi suverane, 
Ce nu ascund secrete și tăimuiri mu au; 
Runt sorimuri fără pietre, pustii 


medalioane, 
Mai goale'n adincire ca voi, o Ceruri, stou! 


Dar ca să'ncânți un suflat setos de înşelare, 
T-ajungi tw, Iwi ce fuge de adevăr lumesc. 
Prostia ta nu-mi pasă, nici greaua-ţi 

Salut, decor sau mască! Iubirea ţi-o slăvese. 


ION PILLAT 


NUR 


Dectarului Bacon, armnş al tui Bacon de Verula 
şi custode al muteslul din Turnul Sigbiyoarel. 


Șapte idoli se tat depâşese domol, 
Dind zi cu zi săptămîna de gol. 

Tar alții, ciopliți, sunat de clopot bat, 
Din ceuaul Cetăţii, colo sus, în cat. 


Descuietoara — în răspăr lunecuș, 
Chalarul te'ntoaree, pornind urcuş 
Pe'meolăcite trepte da scară 

Spre ferecata, de taină cămară, 


Unde stă smirna p'un bust bere, împătat, 
A miresii lui rochie din alt leat, 
Co'ntr'un hirdău se lăsase purtată 

Peniru a fi poate mai imaculată. 


BAMBI 


Dosă afine coapte 
Desgheţate din noapte 


Din împinzitul lumii scutec 
Sa desgoleşte un mie pintec; 
Păptură curată, de lapte, 
Dospilă în leagăn de șoapte. 


Somn limpezit da orice vină, 
Ingină moale (ori suspină), 
Un fraged gingurit 
Abia mărturimt, 
BARBU BREZIANU 


ÎNVĂŢĂMINTELE 
RĂZBOIULUI DIN CRIMEEA (1848—1937) 


Cūrțile şcolare de istorie a Rominilor exagerează adesea, cînd 
exaltină importanța anumitor episoade, cînd atemuind wriciunea 
altora. Intr'o singură privinţă însă declemaţia patriotardă de ma- 
nual oficial coincide sigur cu adevărul, şi anume cină e vorba 


Bine înțeles, toate popoarele din lume au avut un „trecut de 
suferințe“. Dar nu-i mai puţin adevărat că o istorie mai sumbră 


clase privilegiate. Dar nicăieri ca m noi aceste clase dominante 
mau fost mai dispuse să pactizeze cu inamicul exterior, — en toți 
inamicii exteriori. Dorimţa de exploatare a norodului în numele nu 
știu cărui panaș rasist de evghenie e un sentiment poate bestial, dar 
avuabil, ba chiar adesea ostentabil, pe cînd eu trădarea țării sale 
faţă de o putere străină nimeni nu se poate 

Aci stă toemai suplimentul de suferinţă pe care-l cuprinde tre- 
cutul rominese, unde simplul furt social al clasei dominante care 
spoliază norodul s'a complicat întotdeauna cu uneltiri de „natură 
internațională, învoieli eu un Stat străin, împotriva, fie a integri- 
tāții teritoriale a acestor două principate, fie a coeficientului lor 


batjocuri, pe care avem elementara datorie de a ni le aminti nein- 
cetat A da nu uita învăţămintele ce izvorăse dintr "însele 

S'a născut, după războiu, la noi, un prea caraghios curent 
tradiționalist care deseria în culori roze cumintele, euvineiosul nos- 
tru trecut strămoşese. In realitate de un asemenea trecut ar trebui 
să nu ştim cum să fngin. Nu admirind beat, ci într'un cu tu 
alt fel se cade să ne manifestăm iubirea faţă de „Istoria Neamului", 
solidaritatea noastră faţă de trecutul romînese. A te solidariza eu 
acest trecut înseamnă un Inert foarte precis, anume a utiliza fără 
preget îuvățţămintele suferințelor de altă dată pentru a împtedeca 


ÎNVĂŢĂMINTELE RĂZBOIULUI DIN CRIMEEA t848—1937 25 


pe cele de astăzi, A face asta înseamnă fidelitate; a nu folosi ler- 
pile istoriei pentru a ușura trăirea prezentului, înseamnă a trăda; 
şi-i cea mai vastă şi mai adincă dintre toate trădările. 

Amintim toate acestea pentrucă tocmai găsim cum evenimen- 
tele din ultimul an au de tras foarte profitabile lecții din întim- 
plărite de acum aproape un secol, din întimplările care au culminat 
în Războiul Crimeei, În deosebi aceasta e valabil pentru Engli- 
tera — atunci ca şi acum arbitru al Europei, Politica ei de atunci 
este reeditată, aidoma, acum, cu aceleași temeri, aceleaşi dileme, 
aceleași perplexităţi, şi aceeași repereursiune asupra țării noustre. 

Valul revoluţionar care năpădise Europa anului 1849 arunca 
îngrijorare în toate cancelariile. Rusia devine — tum i s'a spus — 
„jandarmul Europei", gata să sară în contra oricãrei noj recru- 
descedența de redeșteptare națională, şi democraţie (donă noțiuni 
cate erau pe atunci sinonime, și care de altfel mai sunt şi azi, cu 
condiţia bineînțeles de a nu se înțelege prin apărare a intereselor 
naționale eu totul alteeva decit este), Acel prestigiu, amestecat totuşi 
cu oarecare teroare, pt care unele guverne — în ciuda opiniei popu- 
lare însăși îl are azi faţă de Germania hitleristă, în epoca 1945 mer- 
gea către imperiul dela Răsărit, care înăbuşise mai multe revoluții, 
spre eratitudinea Sfintei Alianțe resuscitate. 

Decit, printre țările waţional-revoluţionare, era una care nu 
semăna deloc cu celelalte, şi anume grupul moldo-valal, anties- 
mera naturală a Constantinopolei. De aceea guvernul țarului În- 
trebuințează toate șiretlicurile pentru a da o bară juridică unei 
ocupări a Principatelor, ocupare care are loe în 1845 şi continuă, 
eu o scurtă întrerupere, pînă aproape de terminarea războiului Cri- 
mesi. O ocupaţie care pe lingă ocară a adus şi multă cruzime, 
precum și un jaf neinchipuit. Dar firește pentru noi, paguba cea 
mai mare era pierderea beneficiului cuceririlor morale, politice și 
sociale dela patruzeci şi opt, ruinarea speranței, născută atunci 
pentru prima oară, că țările noastre se vor așeza pe baze de drep- 
tate democratică. 

Aşa dar, în mijlocul luptei interne care, în țările romine, se 
deden între boerii reacţionari și revoluționarii, gen Bălcescu-Bră- 
tianu-Rosetti, Rusia „intervine“, milităreşte, așa cum azi Germi- 
nia (eu anexa ei Italia) intervin în războiul civil din Spania. Iar 
Franța și Englitera, exact ca și azi, după multe socoteli, se hotă- 
răse a purcede la un pact de neintervenţie în Principatele Danu- 
biene, ceea ce înseamnă n le lăsa pe acestea pradă măcelurilor și 
nelegiuirilor muscălești, (exact așa cum poporul spaniol a fost li- 
sat în voia trupelor de ocupaţie itulo-germane). 

Este interesant — iar pentru noi, Românii, extrem de măguli- 
tor — cum, În anii aceia, un bărbat de Stat al nostru, Dumitru Bră- 
tianu, a adresat un memoria lordului Palmerston, premierul brita- 
nic; un memoriu moderat ca ton, dar ferm ea conţinut, în esre se 
pledează nu atit cauza României, cît cauza Engliterii, a intereselor 
Angliei de a nu permite ocuparea Moldo- Valahiei : 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Chestiunea noastră — seria Brătianu — nu este o chestiune de 
demnitate şi de ascendent moral, dar una de mare interes politie 
„pentru Marea Britanie, Si nici nu e nevoie să demonstrăm cit de 
„amenințătoare pentru Europa este ocupaţiunea rusească & Prinei- 
„patelor, Nu, căci Excelenţa Voastră cunoaște mai bine ea noi pozi- 
„iunea însemnată a Principatelor, şi ştie ce primejdie prezintă pen- 
„tru libertatea mondială, nu numai anexarea, dar chiar și ocuparea 
„lor de către Rusia. Excelența Voastră ştie prea bine că o armată 
„rusească aflătoare între Dunăre şi Carpaţi se găsește ca într'o fortă- 
„reață dominind Răsăritul şi Apusul: intrind în primeipate, se gă- 
„sete în inima Imperiului Otoman, iar stăpânind Carpaţii își în- 
„dreaptă aripa dreaptă spre Germania şi cea stingă spre Italia. 

„Fiind îndeajuns la adăpostul iluziunilor patriotice, pot să 
„afirm eu o siguranță, că în afară de importanța poziţiilor lor geo- 

considerabilă şi 


„grafice, Principatele au o valoare intinsecă şi că, odată 
„ce li s'ar reda libertatea, ar putea fi de un nepretuit folos romerțu- 
„Lui şi industriei britanice A Daf 

cum vedem, în această seri im care generosul pa- 


puteri democratice Anglia şi Franța, în raport cu agresiunea SUpor- 
tată de poporul spaniol? Nu sunt în primejdie comunicațiile vitale 


aie Mone rată să devie vulnerabilă granița Pirineilor, să fie lip- 


site de aprovizionarea eu bogatele minereuri spaniole, industria ei- 
gleză şi cea franceză? 
Dumitra Brătianu n'a şovăit, e], tantul grămăjioarei de 


proseriși valahi, care m'aveau en ei altă forţă decit progresul isto- 
rie — (dar există oare vreo putere lumească mai tare 1) — să declare 


lor englez şi francez a făcut posibil actul de agresiune comis de 
țarism în contra principatelor: 

„Ruşii știnu că nu au dreptul de a interveni, şi temindu-se că 
„un asemenea act de agresiune (pină și terminologia a rămas uceeași | 
„N. A), să nwi atragă într'un războin plin de primejdii pentru Im- 
„părăția Țarilor, au încercat înainte dè toate să găsească un pre- 


„apoi s'an prefăcut că se retrag, și s'au resemnat timp de două luni 
„să privească cursul paşnic al revoluției din Valahia. Numai atunci 
„s'au hotărit n o înăbuși cînd liniştea perfectă dominîne în Princi- 
„pate, Rasia a putut să-și dea seama pe deoparte că manifestul di, 
„amenințările ei şi presiunile ei asupra Divanului nu pricinuiau 
„nici o opoziţie din partea celorlalte guverne, și pe de altă parte, 
că Ambasndorii Marilor Puteri la Constantinopole nu dădu as 


1) Al. Oretzisnn: „Din arhiva lui Dumitru Brătianu, p. 155, 


INVĂŢĂMINTELE RĂZBOIULUI DIN CRIMEEA 1848—1957 27 


„cultare apelurilor Valahilor şi arătărilor Poartei. Rusia s'a hotărât 
„numai atunci cînd a constatat, în sfirşit cu plăcută surprindere, 
„că acele Puteri de care se temuse în mod stupid, se temeau ele în- 
„săși de dinsa, și că îi era, deci, îngăduit să îndrăzneaacă fără pri- 
„mejdie să facă ceca ce dorea“, 

La 1848, ţarismul a căleat cu o brutalitate fără seamân Prin- 
cipatele, pregătind astfel anexarea lor definitivă. 

Dar ueeastă brutalitate æ fost totuși foarte „delicat! realizată, 
prin abile și precaute pipäiri de teren, nedindu-że drumul trupelor 
decit treptat, în măsura în cart Taral se asigura bine de Hpea de 
energie a Franeo-Eenglezilor. Este exact felul cum a procedat azi jan- 
darmu) italo-german, ale cărnin efective militare în Spania crese 
proporţional eu pasivitatea Antantei. 

Suntem convinsi — Spunea Brătianu, în acelaș al său memoriu 
către Lordul Palmerston, primul-ministru englez — că intervenția 
„Marii Britanii (N, A), în ehestinnen moldo-valahă n'ar putea da 
„ce lu războiu, căci ar fi suficient să vorbească spre a fi ascultată, 
„căci Rusia se teme de răeboiu mai muit ea orice altă Putere, şi 
A otul ce-l face e numa! destinat al evita prin intimâdarea ce 
"lorlalte Puteri, Chiar îndrăzneala «i exeesivă, care pare a sfida 
„Europa întreagă, trebue atribuită mai puțin încrederii ce o are 
„în puterea sa, decit părerii greşite pe care a reușit să o impună 
„în Apus'* 1), 

Eterna poveste a eoloșilor en picioare de lut și a îndrăsnetilor 
de carton ale celui „sărac și fudul““. Ca şi Germania de azi, rare 
pierde toate marile războaie — cel din 1914 şi a fortiori oel even- 
tual la care s'ar gindi seum. ( Italia nu ponte pierde niciodată náci- 
un räzboin, pentrucă e ori mult mai tare derit ndversarul — v. râz- 
boiul abisinian — ori stimei trece de partea adversarului — v. wl- 
timul războiu european), tot astfel era şi jandarmul din venenl 
al XIXa. Rusia a pierdut sistematic şi dînaa toate războaiele im- 
portante, (v. 1856, v. 1904, v. 1917). De asemeni analogia este tabi- 
toare între „bluft-nl'' țarist de atunci și sfiditrile svirlite ustări Eu- 
ropei de bicefalu! jandarm fascist. 

Dealtfel (atunci exact ca și cum) Franeo- Englezii își cam de- 
esn seama că colosul care voia să imtimideze este în realitate de o 
remarcabilă slăbiciune. Azi se știe sărăcit s«păimîntătoare și starea 
falimentară a celor domă fudule State fasciste, tot așa emm odinioară 
se cunosteam dificultăţile nenumărate ale Imperiului de Răsărit, 
Aşa încît pasivitatea Fruneo-Englezilor faţă de evenimentele din 
Rominia nu provenea în fond din intimidare. „Impăratul Nicolae, 
nu e în stare să dncă un războin mai important — spunta Brătianu ; 
Rusia ar fi urmărită de ura tuturor naţiunilor emopene, o ură care 
nu poate fi întrecută decît de barbaria moscovită care a pricinuit-o'*. 
Englitera asculta asemenea cuvinte, după cum și azi aude unele 
similare, aproape transerise textual, căci şi azi se poate spune despre 


t} Thid., p 158, 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ INVĂȚÂMINTELE RĂZBOIULUI DIN CRIMEEA 1848—1997 29 


Germania că „mu e în stare să ducă un războiu mai important, căci 
în acest eax Germania ar fi urmărită de ura tuturor națiunilor... 
ete, ete" (eum s'a și intimplat în ultimul războiu, cu singurile deo- 


In vazul lui 1845 donă exagerări erau posibile, care să împiedece 
continuarea duplicităţii britanice : ori jundarmul să devină din cale 
afară de pretenţios, sau opinia publică engleză să se indigneze, In 
1851—52 ambele aceste evenimente s'au produs, Anglia a fost astfel 
constrinsă să facă războiu, să provoace, ea, războiul pe care tocmai 
pretinsese a voi să-l evite. Un războin deosebit de singeros (aproape 
un milion de morți), cum sunt toate mișcările datorite unei opinii 
publice jugulate prin nesorotința reacționărilor. 

După zăgăzuirea virtejului revoluțiilor democratice din unii 
1848—49, lovitura de Stat dela 2 Decemvrie 1851, prin care a doua 
republică franceză intra în istorie, a fost salutată cu sgomotoase ju- 
bilări de toate cercurile guvernamentale ale Europei. Insuşi dibuciul 
Palmerston îşi pierdu cumpătul adresind felicitări oficinle cetei de 
aventurieri, care punind minr pe destinele Franţei, aveau s'o Con- 
dacă după douăzeci de ani de împărăție absolutistă la catastrofa na- 
ţională din anul 1870, Opinia publică democrată engleză sili pe Pal- 
marston să plitească cu demisia imprudența si reacționară. In 1852 
însă, în armonie cu vintul reacționar ce bătea în intreaga Europă, 
în fruntea Angliei se formează un guvern aşa xis da coaliție, eu 
tendinţe conservatoare în fond. sub preşedinţia unui sincer admi- 
rator al țarului Nicolae, lordul Aberdeen. Päreau dar că se întore 
vremurile „bune“ ale Sfintei Alianțe rencționare încheiate în 1514, 
care a ţinut Europa liniştită sub semnul păcii între despotiame, mai 
bine de trei decenii, 

Printr'o ironie a soartei insă toate aparențele sunt spulberate. 

Tocmai în momentul cînd reacţiunea eropennă eredea mai bine 
că a revenit la un statu quo politie şi la pacea dintre Statele absolu- 
tiste dinainte de 1848, complicațiile încep. 

Cum ajunse la Petrograd vesten că lordul Aberdeen se află în 


astăzi nu-s fundate pe frică, mai precis: pe frica de război. Fran- 
eo-Engezii știu azi — cum ştiau şi atunci — că o atitudine enér- 
gică nu numai că nu declanşează războiul, dar este poate singurul 
mijloc capabil de a-l amina durabil. 

Cauza neintervenţiei œ fost alta — în ambele cazuri şi în ches- 
tia rominească din 1848, şi în cea spaniolă din 1937. O cauză so- 
cală — aceeaşi, sau aproape acceaşi în ambele ipoteze, In Anglia 
era un guvern conservator (Palmerston) ca și acum (Chamberlain), 
care ca tot ce e reacţianar, preferă să trădeze interesele țării de 
dragul intereselor de clasă. In 1845, aristocrația engleză privea cu 
o netă antipatie — şi eu acea admirabilă obtuzitate proprie reaeţio- 
narilor — orice demoeratizare şi înfrățire internațională a noroa- 
delor. Orice încercare de acest soiu era cu naivitate socotită ea un 
vulkan, ca un pojar sinistru. Astăzi, conservatorii englezi manifestă 
aceleași aprehensiuni, faţă de republica spaniolă. Franco repre- 
zintă, ce-i drept, pentru Englitera, ruina unor multiple vitale 
interese naționale. Dar sunt momente cînd interesele naţionule tae 
în fața intereselor de clasă. Iată de ce guvernanţii britanici me 
tuali — exact ca cei din 1848 — simpatizează cu inamicul natural 
al Engliterii şi se sperie la gândul unei victorii a opiniilor subver- 
give. 

Căci dela început clasele muncitoreşti, colaboratori efectivi la 
revoluțiile burgheze, au fost păcălite de burghezia avută — în 
deosebi în Englitera, unde burghezia devenită încă de pe vremea 
mwi Cronwel clasă dominantă, se temea în secolul al XIX-lea de 
păturile lucrătoare şi de reformele sociale cerute de ele (v. Char- 
tismul). Puse a alege între „preocupările de ordine“ — ale unei 
„ordine“ care avea să fie intens reformată în deceniile ce au ur- 
mat — și între apărarea energică a vătămării intereselor Imperiu- 
Imi Britanie de către expansiunea țaristă, cercurile aristocratice 


„trupul agonisant’ al imperiului tureese, Cabinetul englez avu grijă 
să ferească de opinia publică britanică și europeană comunicările 
primite. Problema era însă pusă, Politica de preferință a „intere- 
selor ordinei"* din anii 1848—49 îşi dădea primele roade. 'Ţarismul 
încurajat de faptul că a putut pune nestingherit stăpinire pe 
Principate, cum a vrut şi cînd a vrut, credea că poate proceda 
la sfirtocarea organismului bolnav al Turciei, fără a ține seama 

niciun avertiament. Astfel, faimoasa „chestie orientală”, rein- 
vie iarăşi, acoperind cu nori furtunoşi cerul politie al Europei, 

E adevărat, imperiul otoman era condamnat să se descompună. 
Insă evenimentele puteau produce două modalități de dispariție îs- 
torică a Turciei: fie prin întinderea supremaţiei ruseşti asupra ți- 
nuturilor europene dominate de Sultan. fie prin renașterea in 0 
viață națională independentă n popoarelor locuitoare ale acestor 
regiuni. Revoluţia pașoptistă din Muntenia a constituit o mare 
storţare a poporului romin de a inclina cumpăna istoriei în fa- 
voarea celei de-a două aventnalități,  Diseutind chestinnea turcă, 


ţia a fost, atunei, ca şi aeum, o chestie de clasă. 

Ca și azi (dînd nici victoria guvernamentalilor, nici aceea, a 
lui Franco, nu convine guvernului conservator englez setual), enbi- 
netul Palmerston a lăsat merurile să meargă înainte, n 
ja moarta pe romini (aşa cum azi condamnă la moarte pe spanioli). 
Dar Imcrurile de ucest fel echivoc nu merg niciodntă foarte departe. 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


intr'un articol întitulat „Problema orientală” Y, Karl Marx a ju- 
decat revoluția pașoptistă ca o mărturie a vitalităţii poporului ro- 
min, cmd încă dela 1858, rolu] important pe 
să-l joace în lichidarea imperiului tureese- (Să nu uităm că în același 
timp conservatorii englezi şi Napoleon al II-lea, lansau încă ochiade 
amabile oprimatorului națiunei romîne, țarului Nicolae), Dar iată 
yi reflexiile lui Marx: i j i 
„Dueo-rominii din Principatele turceşti au cel puţin © nobi- 
„Jime băștinașă şi instituții politice; și în pofida tuturor sforțărilor 
„Rusiei, spiritul revoluționar & la ei, pentru a arăta cu pr- 
„sosință râsvrătirea din 1848. Fără îndoială, asupririle și spolie- 


perstiţiei paristo i 
„acum pe capul imperial al bisericii grecești ca pe protectorul lor 
„firege, Şt dacă acesta este cazul, națiunea valahă va putea să joace 
„odată un rol considerabil în hotärirea definitivă a soartei acelor 


Așa dar, după ce în 1848, aspiraţiile Principatelor la o viaţă 
nouă, deseătușată, au căzut victimă politicii pneintervenționiste 
anglo-franceze, la 1852 țarul amenința să înghită odată cu alte te 
ritorii importante ale împărăției turceşti şi țările romine, să le des- 
ființeze complet autonomia naţională și si le „zăvorască în uriașa 
temniță a națiunilor ce era imperiul țarist. Primul pas este gi 6xe- 
cutat în această direcție, Prinţul Olencikoff sosește ca trimes al 

imi la Constantinopole, impune demisia cabinetului ture, inspi- 
rat de partidul reformelor, pretextează apărarea locurilor sfinte 
dela Ierusalim și împune un ultimatum înjositor şi inneceptabil 
eare e respins de Poartă. Ca o urmare a acestui fapt, țarul ocupă 
din nou Principatele la începutul lunii Tulie 1853. 


„binefăcătoare pentru Europa, nu poste fi adoptată decit cea ur- 

„mărită de atîta timp de Maiestatea sa Imperială”. Mai e mirare, 

dar că această duplicitate a politicii engleze a îneurajat și mai mult 
ismul ? 


Noul său aet de provocare, stîrni însă furtună în întrega 
opinie democratică a Europei. Politica „meintervenţionistă* şi eom- 
plice de fapt cu agresorii, de care era responsabi} guvernul englez, 
amenința să înalțe enorm iginl tiei demoeratice, Con- 
servatorii şi Napoleon al Tillen se văd siliți să bată în retragere. 


1) Publicat în „Now-York-Tribune‘‘, ln 7 Aprile 1853. 
2) Gesammelte Sehriften von Karl Mars ună Friederich Engels. heraus- 
geguben van Rjamcaoff, Stuttgart 1917, vol, T, pag. 149. Subliniat de autor. 


INVÄTĀMINTELE RĂZBOIULUI DIN CRIMEEA 448 — 1037 31 


Ei încearcă totuşi o ultimă manevră. La Viena, unde se întrunese 
reprezentanţii Marilor Puteri, se prelucrează în grabă o notă, care, 
acceptată de Mencikoff, e trimeasă Porții spre aprobare. (Această 
conferință diplomatică dela Viena, devenită aproape permanentă 
pînă la soluţionarea războiului din Crimeia, seamănă prin fățăr- 
nicia şi metodele ei de amăgire cu actualul comitet de neintarven- 
ție). Ineurajată de o mișcare de protest a opiniei publice europene, 
Poarta respinge „nota vieneză'!, care insemna o nouă îngenunchiere 
a ei Numai la acest luern nu se gîndiseră onorabilii diplomaţi, 
anume la părerea aceluia, a cărui soartă se decidea, In faţa acestui 
refuz, țarul își mărește pretenţiile. La rindul lor 'Tureii, care ajunse- 
seri să prefere „un sfirsit en groază, decit o groază fără sfirsit, 
cer diplomaţiei ţariste evacuarea Principatelor, În urma neinde- 
plinirii acestei cerinţe isbucnește războiul ruso-ture. 

Tn Angiia, massele populare sunt cuprinse de o iritaţie tot mai 
mare. (Guvernul are un singur mijloc de a reduce la tăcere opoziția : 
inițiind în politica externă un cura de mare anvergură. Sdrobirea 
flotei turceşti de către cea rusă — fapt care însemna pentru Marea 
Britanie ivirea unui periculos rival în Marea-Neagră și în Medite- 
rana Orientală, toarnă ulein peste foc, Presaţi de agitația populară, 
simțind impasul în care au fost. aruncate interesele engleze în urmă 
tolerării agresiunilor ţarismului dela 1848 și de după aceen, conser- 
vatorii englezi se hotărăsc, în sfirşit, să se opuie cu forța armată 
injonețiunilor țariste, oricât le era de greu să lovească în acen pu- 
tere reacționară pe care «u prețuit-o atita în opera de păstrare a 
„ordinei europene“, 

Tot ce se întreprinde însă cu jumătate de inimă nu se face te- 
minie. Războiul Crimeei se prelungeşte mult, pînă a căpăta renu- 
mele istorie de „războiul plictisitor“*, din pricină că forțele apusene 
trimese sunt neintrerupt neindestulătoare. Floarea armatei en- 
gleze este măcinată în împrejurimile Sebastopolului din cauza ṣo- 
văelilor continui ale guvernanților englezi, 

Cu toate slibiciunile interne şi putrezicinnea imperiului țarist, 
Puterile apusene nu obțin o vietorie rapidă. Forţele lor armate ope- 
rau în principal pe țărmul Mării Negre, Rusia putea fi atacată 
însă energie şi din flancul stîng, dinspre Principatele romine, și 
silită astfel să-și divizeze forţele, lucru care ar fi dus la sdro- 
birea ci imediată. Pentru s activiza frontul apusean al impe- 
viului, existau două metode: a susține mişcările națianal-revolu- 
ţionare ale rominilor, polonilor, ungurilor şi a căpăta astfel o ar- 
mată entuziastă în stare de a lovi cu putere, san a atrage în contra 
țarului monarhia austriacă, care în 1848, amenințată fiind de re- 
voluțiile burgheze și naţionale, a fost salvată toemai de intervenția 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


amintea progresul democratie şi adierea anului 1848 le inspira 
oroare? 

Această tactică s'a răsbunat însă amar! 

Austriecii s'au mișcat greu, an negociat şi cu Puterile apusene 
şi cu Ruşii, iar aportul ior militar a fost minim, Țarul şi-a putut 
lăsa frontiera spre Principate descoperită și şi-a concentrat toate 
forţele în Crimeia, 

Dintre observatorii contemporani, tot Marx a fost acela care 
a aceentuat că războiul Crimeiei n'ar fi fost atit de lung, singeros 
şi extenuant, dacă Puterile apusene ar fi garantat populației ro- 
mâne libertăţile constituţionale democratice și naționale, interioare 
şi exterioare, proclamate la 1848, Ne mai vorbind de faptul că 
salvarea națională a poporului român ar fi fost sigură, iar progresele 
sale sociale, economice și politice mult mai radicale decît au fust 
şi reprezentanții lui n'er fi fost trataţi așa cum au fost trataţi la 
congresele din 1856 şi din 1855. 

„Este clar — a scris Marx în 4 Iulie 1854 — că, dacă Omer- 
„Paşa ar intra acum în Valahia cu o armată victorioasă, dacă Turcii 
„învățați de ultimele lor experiențe și fiind în războiu cu Rusia ar 
„reînscăuna Constituţia dela 1848, imperiul otoman ar căpăta 
„viață nouă tu... creațiile anului 1848"). 

Aceasta a constituit și dorința pribegilor valahi pașophişti, 
a Birătienilor, a lui C. A. Rosetti și a celorlalți! Dind mîna cu 
dominația vieneză, Marile Puteri au desamägit din nou națiunile 
de pe malurile Dunării, desminţind astfel legenda romantică, în care 
se învăluise războiul Crimeiei purtat pentru a apăra libertatea și 
„dreptul de viaţă al naţiunilor mici“ contra „tendințelor eotropi- 
toare ale turismului“, această legendă se chitina și cel mai „popular“ 
văzboin din veucul trecut, războiul Crimeiei, începea a fi urit de 
massele engleze și franceze. 


guvernul — care, probabil va fi altul decit cel conservator — la o 
lichidare radicală a chestiei spaniole, așa cum populația engleză și 
franceză din 1854—1856, exasperste de sabotarea sistematică a růz- 
boinlui, au pus un adevărat ultimatum nm guvernului ci regimului 
însuşi, ultimatum care se poate rezuma în formula: „ori cade Se- 
bastopol, ori facem republică pentru Franţa“ ; ori cade Sebastopol, 
uri se prăbușese privilegiile politice ale aristoerației““ pentru En- 
glitera. Puse la zid, cele două guverne fae o sforțare și, prin cuce- 
rirea Sebastopolei, lichidează războiul, 

Färă acest desnodāmĝnt al războiului Crimeiei, soarta noastră 
era pecetluită. Generozitatea opiniei publice populare, muncitorești, 
din cele două mari ţări europene: Franța și Anglia. nu salvat fi 
Principatelor dunărene — după cum tot ele vor salva, probabil, 


1) O. e. voi, I, pag. 25, 


INVĂŢĂMINTELE RĂZBOIULUI DIN CRIMEEA 1848—1937 33 


cele din urmă, soarta poporului spaniol osindit a se „Sinmeidet* la 
nestirşit, 

In conștiința noastră trebue Fă fie gruvată udine constatarea 
istorică că, politica energică care a dus în cele din urmă ln războiul 
Orimeiei, gi care i produs însăși victoria Puterilor apusene în acessti 
mare încăerare europeană, de pe urma căreia poporul romin s'a 
alea eu garantarea vieţii sale naționale, a fost impitsă de către opi- 
nia democratică europeană în contra politicii „neinterventioniste"! 
u guvernanților efemeri din acele vromuri! De asemenea, putem 
trage un invățňěmínt de nepreţuit pentru împrejurările actuale, re- 
zultat din bilanțul politicii „meintervenționiatei* praetieate în in- 
tervalul dintre 1848—1853: Dacă în 1848 Puterile apusene ar fi 
comunicat țarismului hotărirea lor fermă şi nastrămutată de a se 
apune oricărei încălcări a dreptului înternațional, adică oricărei 
agresiuni, popoarele europene n'ar fi plătit oalele sparte ale poli- 
tioii „neintervenționiate'* cu jertfa a unui milion de vioti omeneşti 
yi a nenumărate bogății, cît n costat lunga camponie din Crimeia! 

Primeidia este astăzi mult mai mare decit acum opt decade, 
Hăzboiul din Crimeia n'a pus în Joe civilizaţia enropeană, civilizaţia 
umană, degi a cerut enorme jertfe de sînge. Războiul însă. a cărni 
prefață se desfăşoară actualmente în Spania, și eare va îsbueni cu 
siguranță. dacă politica de falsă neintervenţie va fi continuată pînă 
In ultimele ei consecinţe, ameninţă să distrugă în fluvii de singe ci- 
vilizația aceasta a noastră, 

Curentele romînești de dreapta privese cu simpatie intervenția 
italo-germană în Spania, O asemenea atitudine, pentru cei ce en- 
poso trecutul nostru istoric și vibrează la suferințele romineşti de pe 
vremea ocupației rusesti, este antiromineazcă, fiindeă nu este mo- 
ralmente admisibil a se privi en bunăvoință repetarea acestei Ope- 
vații astăzi, faţă de un alt popor, Ar însernma că am uitat de tot 
suferințele noastre identice. De altminteri, aci nu-i vorba numai 
de Spania, căci neintervenţionismul franco-englez merge pari passt, 
cu micile intervenţiuni succesive ale italo-germanilor. Nu-i o sim- 
plă întîmplare că centrul de gravitate al acțiunii în Spania a căzut 
în sarcina fascismului italian, Germania își rezervă potenţialul ei 
de acțiune în vederea cotropirii centrului şi estului Europei. Și, 
deoarece puterea militară a U. R. S. S., impune hitlerismmlui 
german respect, acesta își va concentra desigur veleitäțile sale asu- 
pra Ceho-Slovaciei, Romîniei şi altor „prăzi relativ mai uşoare. 
Politiea de neintervenție amenința astfel să facă înconjurul Eu- 
ropei şi să se apropie tot mai mult de graniţele noastre. Dacă ea 
îşi srăseşte picirea în viltoarea evenimentelor spaniole, vor răsufla 
uşurate toate Puterile mici ale tumii. Dacă, dimpotrivă, ea va 
triumfa. aceasta va fi în contra intereselor noastre celor mai vi- 
tale. Cît despre atitudinea curentelor romineşti de dreapta, net 
protivnică intereselor naţionale romineşti, en nu reprezintă nimie 
nou, căci continuă şi dinsa o veche tradiție, E tradiția marei bot- 
rimi valahe, care, la 1848, a implorat eu smerenie și cu desnădejde 


3 


34 VIATA ROMINEASCĂ 


cabinetul țarist să ordone hoardelor cazace cotropirea "Țării-Romi- 


cală i i lie 1848, paşoptistului 
lată ce seria Treboniu Laurian, în 19 Iulie 1845, o 
radical Al. G. Golesea, despre boierii aristocrați, rai „a A 
şov: „Slătineana zise, că, decit să-și lase proprietăţile dispozi 
sans-culoților, mai bine vrea guvern muscălese !** 1). 


1) Anul 1848, vol. II, pog- 041. 


DP 


ALTE VORBE. 


A fi ascultat, executat sau chiar compus, nu inseamnă a fi pi- 
truns tileul adine nl muzicei. Muzica este raportul dintre cantitatea 
de linişte deplasată şi sunetele care au înlocuit. acel gol, Cine nu are 
voluptatea şi respectul liniștei, nu e muzicant, Liniştea fecundează 
sunetul. In afară de reest echilibru nu există muzică, există numai 
sgomote organizate, 


w 


Cei care n'am greșit cu nimic impotriva patriei, a religiei, a 
moralei, vorbim de ele eu disereție. Frenezia o lăsăm pe seama celor 
ce au păcate grele de răscumpărat, 


a 


Convinşi de superioritatea lor, unii, oriunde s'ar atla, stau de- 
parte de frămintările contemporanilor şi mor de urit pe altitudini. 
Cînd soarta mă orinduiește vreunui fund de provintie, eu decretez 
acel colţ de lume buric al pămîntului, mă arnne în caneanurile și 
idealismele locale, en într'un ocean, dau proporții de epopee celor 
mai neînsemnate personurii și întimplări. De asees, poate, nu mā 


plictisese nicăieri. 
+ 


Viața, și așa destul de grea, e complicată de oamenii incorupti- 
bili şi de cei care încep o eră nouă. 


4 


Megalomania înflorește mai ales în societăţile care nu-şi răs- 
plătese artiştii ereatori. 

Ea este replica și consolarea singuratecului pe care mulțimile şi 
oficialitatea nu l-uu consacrat, 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Evreii au mai adine decit noi sentimentul carității și al justi- 
i, Ochiul nostru e mai mult istet, aristocrat, decit umanitarist, 
Probabil fiindcă ei sunt mai creştini prin sânge decât noi, care 
continuăm tradiția greco-r 
$ 


Educația care se dă în unele gospodării proaspete priveşte nu- 
mai raporturile cu străinii. Rămași între noi, continuăm familiari- 
țăți de trib. Am luat parte, dăunâzi, la o rimire somptnoasă in casă 
unui foarte imbogățit ministru: valeţi înmânnșaţi, fel ireproşabil 
de n primi oaspeţii, moduri distinse de a servi, de n compliments. 
După plecarea invitaţilor, destindere generală: ministreasn pare 
jepădase un corset de fier; Excelenţa Sa părea stos din cisme de jac 
prea strimte. A inceput o verificare a rămășițelor festinului, o ceartă 
cu slugile, o ţigănie care m'a făcut să mă întreb, în stradă, eu me- 
laneolie : A 

__ In lot de recepții, n'ar fi maj bine să ne poftim la o ţuică, 
în colţ? 


„Imvaţă să te porți pinë eu ep din casa dumitale: eu străinii 
crel nu vrei trebe să faci pe gentilomul. 


Oameni noi cit pofteşti, dar oameni capabili, fiindcă tinereţe 
nu e tot unk en merit, 
$ 
j măi bun rotin cel ce dă banul său evreului din patë, decit 
stegştinului de peste hotare. 
+ 
A fi sărac gi a visa bogății nu cere un prea mare efort de ima- 


ginaţie. Adevăraţii poeţi sunt milionarii avari care se ered în mi- 
zerie şi răuşese să o t aavet, 


+ 
Aiurea: democrație in dictatură. La noi: satrapie cu desmăț. 
+ 


Aş minți și eu, dar mi-e lene. E prea complicat. Păstrez imagi- 
nația pentru 
$ 


ALTË VORBE 37 


A face bani este la noi supremul stop. Aiurea, abia după ce 
si făcut bani te întrebi ce rost ai În viaţă. 


+ 


Blegului îi spunem bun, 
# 


Cuvintul dor reprezintă realităţi ale wnfletului rominese. Activi- 
tate —, simple deziderate. 


4 
Cred în realitatea legendelor, fiindcă imaginația omenenseă t 
prea săracă. Ea poate, cel mult, să dea proporții unor peisaje sau 
fapte care s'au petrecut, dur nu inventează nimie, 
= 
Cei vechi aşteptau moartea eu mai multă seninătate. Nouă ne 


e frică de ea, fiindcă religiile consolatoare ne-au complieat-o cu 
perspectivele altor existențe, 


E 
Cind sunt prea multe, și bunele maniere trădează pe mitocan. 
+ 
Cine-şi iubeşte patria incepe prin a o jäsa în pate. 
+ 
Cea mai formidabilă uzină de mitologie + sărheia. 
+ 


Viața e destul de lungā, prea lungă, uneori, Dar tinerețea e 
nedrept de scurtă. Copilăria şi bătrinețea sunt inutile. 


iE 
Ülasio inseamnă uusnri gi deelasat, 
+ 


Cu cît cerul e mai frumos, cu atit viața sufletească e mui 
ștearsă : feeriile interioare se mase și se hrănese din ceață. 


38 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Cele mai multe romane contemporane sunt preteţele lungi, co- 
mentariile științifice ale unei opere epice care urmează să fie serisă. 


+ 


Cine ride e tinăr. Cine rinjește, bătrin, 


+ 


Cind scoţi moaştele fără să fi consultat, în prealabil, barometrul, 
eşti un imbecil, fiindeă dacă nu plouă, ai compromis pe t. 

Tar dacă-l consulţi, eşti un eserot. 

De-actin e mai bine să lăsăm moaştele în pare. 


+ 


Cind vreau să dan prestigiu unui loc coma, îl atribui înțelep- 
ciunii populare sau vreunni mare om din străinătate, 


Li 


Cineva constata cu părere de rău, că „tradiţia Caragiale” se 
pierde. Inregistrez cu inima uşoară acest declin. „Stilul marelui 
comia nu e tot ceea ce avem noi mai de preţ. Caragiale a dăruit tea- 
trulmi rominese o colecție de bădărani şi de poșlamale care sunt uşor 
de jucat, fiindcă, în afară de un talent natural, nu cer interpretului 


nicio înfrigurare, nicio transfigurure. 
# 


Cen msi Iumgă epocă din istoria omenirii mi se pare, fieeãruia, 
vremen pe care o mái avem pini la moarte. 


k 
Frumoasă pasâre | zise vinătorul, împuşeînd-o. 
$ 
Ciinzle este animalul cu aspectele cele mai multiple. Dela esl 
pînă la păiunjen, trecînd prin ursul polar și leul dela tropice, el 
îmbracă formele altor viețuitoare, privirea tivită eu roşu a popin- 
dănlui, felinul jaguarului, cind nu imită capul lui Bismark san al 
Ini Clemenceau, 
Ii de ce se înţelege atit de bine cu celălalt camelon: omul. 


+ 


ALTE VORBE i 39 


Cu cit ne plac mai puține jueruri. cu atit ne eredem mai price- 
puți. De cele mai multe ori, însă, Imerurile care ne plac dovedese 
lipsa noastră de discernămint. 

A fi dificil nu înseamnă n avea gust, 


% 


Criticii nu se priezp în poezie. Totdeauna am fost conduși din 
umbră, de nn specialist, poet ratat. lată de ce criticii sunt atit de 
difieili. $ 

+ 


Dacă n'ai aptitudini de farsor, cu greu te va crede rominul in- 
teligent, 
ka 


Deosebirta claselor sociale este, în fond, e varietate de boală: 
unii an gută, alții tuberculoză. 


i 


Toate credinpele sunt respectabile, toate religiile sunt bune, nici 
una. Însă, nu ë perleotă. 
Dacă religiile ar fi perfecte, w'ar exista decit una singură. 


E plin de atita vanitate încît nu mai încape în el nici măcar un 
strop de invidie. 


$ 
Englezii deţin un record: sunt ipoeriți, fâră să fie eatoliei, 
+ 


E înduioşätor numărul prietenilor care îmi cer să mor pe bu- 
ricade... 


kd 
Fiindcă sunt neplăcute imele soluţii ni se par singurele bune. 
4 


Neeare om Se naște cu otrava fanteziei. Construind opere de 
imaginație, artistul o cheltuieste şi se purifică, Omul politie, finan- 


. 


cinrul, economistul, neputind elimina această otravă în specialitatea 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lor, o folosese eind sunt chemați să ne guverneze $i iată haosul de 
eare ne mirăm. 


+ 
Fiindcă a rămas necunoscut, se erede tinăr, 
Ei 


Generaţia de azi intră în viaţă asemeni clientului care nimereşte 
în restaurant cînd au început să se şteargă anumite feluri de pe listă. 


$ 
Generozitatea pare virtute numai celor obişnuiţi să ceară. 
+ 


Gloria ca şi moartea nu vine decât o singură dată. Eşti pre- 
gătit? 


$ 
Le numai fonme, Dar se erele însetat de glorie. 
+ 
L-ar trebui antene şi el are numai labe, 
; $ 
In farmecul slav întră și o apreciabilă doză de escrocherie. 
E 
Imi place să dau, dar nu-mi place să mi se ceară. 


In faţa unei opere monumental» mă întreb dacă n'a creat-o mai 
mult plictiseala it entuziasmul. Lui Dumnezeu trebue să-i fi fost 
tare urât cînd s'a apucat să zidească pămîntul. 


Insurinda-te, aruncă lancia şi ia scutul, fiinde'ai intrat în da- 
fensivă, Trebue să-ți aperi căminul. Trabue să te aperi 
căminului, 

E 


ALTE VORBE 4l 


În viață, ca şi în tren, oamenii ayezaţi confortabil sunt ostili 
celor ce stau în picivare, cînd ar trebui să se intimple contrariul. 


# 


Inainte de a publica o carte, fă bine şi recitește — dacă nu le-ai 
rupt încă — paginile serise în frigurile divine ale inspiraţiei. 


+ 


Judee pe fiecare după felul cum a's purtat cu mine. Ce e su- 
blim în el, îl priveşte. 


VICTOR EFTIMIU 


AM AUZIT DE DUMNEAVOASTRĂ... 


— Am auzit de Dumneavoastră! j 

Formulele banale au acest privilegiu de a-şi putea uneori, 
răzbuna medioeritatea în care au decăzut, renăseind brose pentru 
o semnificaţie proaspătă şi importantă. Ni se intimplă să desco- 
perim subit o valoare filozofică subtilă cutărei expresii zise şi 
răs-zise, care ne apare atunei ea întilnită pentru întiia vară. Este 
ceva asemănător cu acea păţanie, pe care romaneierii ni-o descriu 
adesea : trăim ani întregi în vecinătatea — în intimitate chiar — a 
unei femei; şi într'o bună zi, nu ştim nici noi de ce, observăm cu 
surprindere că e frumoasii... 

Cred că ceea ce în primul rind m'u făcut să tresar n fost sen- 
timentul limpede că niciodată o frază ca aceea nu mi-a fost adre- 
sată mie, precum Și sentimentul confuz că nici nu mi s'ar putea 
pe viitor adresa vreodlută. 

„Am auzit de dumneavoastră“*. Stranie formă de celebritate. 
Nu oricui į se potriveşte un asemenea omagiu, Ce comice ar fi 
cineva care ar zite: „Am auzit eu de Mussolini. lar dacă i-ar 
spune „Am auzit de d-voastră“ lui Einstein san chiar lui Sacha 
Guitry, ar comite, de data asta, o directă mojicie. 


Căutam să-mi repreziut categoria omenească specială căreia 


cial O admirație exprimată printr'o frază fără complement drept 
pentru bunul motiv că fraza, prin ea însăți, este uu compliment 
direct, 

Popularitatea e de două feluri: una pe bază de frică, alta pe 
bază de umor, Despoţii sunt vast cunoscuţi din pricina temerii ce 
au ştiut wò mască. Chiar oamenii ee nu se tem de ei (de pildă 
un romin care s'ar gindi la d-l Hitler) fae totuși, măcar teoretic, 
să intervină în cugetul lor schema spuimei; căci raportează exis- 
tenţa eroului ln panica populaţiei respective (san „admirația“ 
__ ea să-i dăm şi celelalte nume). Fără tonte aceste sentimente 
(respect, prestigiu, entuziasm) eonstelate În jurul emoției fiiosi, 


AM AUZIT DE DUMNEAVOASTRĂ... 43 


ami personaj ta d-l Hitler sau ca d-l Mussolini, sau ca Împăratul 
Napoleon | — devine, cum zie Francezii „inpensable"'. 

Și mni există şi ceulaltă eclebritate, pe bază de gratitudine, 
Celebritatea romineasc a unui Eminescu, făcută din multele clipe 
în care am făcut cunoștință cu ce era mai înalt şi mai nobil în 
sufletul nostru, sau eclebritatea mondială a lui Maupassant, sau 
Dostojewski, care ne-au permis, prin creațiile lor, să facem euno 
tință cu „dracul“ care şi el locuiește în sufletele noastre, 

Celebritateu această fundată pe gratitodinea consumatorilor 
are, Iw fundul ei, o înaltă moðestie, Căci, In limită, ea duce oare 
cum la anonimat. Se povestește despre şansonierul Béranger, acela 
care a mingiiut şi înduleit atitea biete inimi de bieți oameni, Ur- 
mătoarea întîmplare. Era bătrin, şi se odihnea, într'o „guin- 
wuette‘“-ğ, pe malul apei, în împrejurimile Parisului. Lingă masa 
lui, o alta, mare, numeroasă și tînără. Toată lumea cînta, eu o deo- 
sebită destătare, cîntece de Béranger... Autorul întră atunci în 
vorbă şi întrebă, politicos: 

— Nu ştiţi eine a compus bucata asta? 

Nimeni din tot grapul n'a putut si răspundă, 

Nu știu dacă asta se poate corect numi „adevărata“ glorie. 
Imi ajunge să ştiu că o asemenea evoluţie este posibilă la adevărata 
morie, atunci cînd en e fundată pe recunoștință induioșată, Suntem 
așa de încintați cînd gorila din noi se îinduleegte, încît nităm bnenros 
pe autorul indnioșării noastre... 

Uneori, glorin evoluiază gi mai ciudat. Ea poate trece dela 
forma-teroare tit forma-gratitudine, Un curios exemplu este aceln 
îl lui Constantin Stere. Aproape douăzeci de ani după terminarea 
văsbolului, o harnică asociaţie de oameni răi a Inerut la construire 
unei uri solide în jurul acestui om politie, eare, totugi, eu mintea lui, 
imventase și dăruise o ideologie trainică și eficace celor donă partide 
mari ale Romîniei, partidului libera! și celui țărănist, O mare tovă- 
răşie de oameni mici, lucrind sirguitor, a parvenit să ţese în jurul 
personajului o reţea de hulă și de indignare. Astfel, î se construi lui 
Stere o celebritate falsă, pe bază de frică. Căci, defăimătorii lui se 
slujeau şi ei de terorizare, Oricine nu Dra cum se cuvine pe Stere, 
era amenințat en ştampila infamantă de „rău-romin“*, Şi gloria lui 
Stere se fabrică astfel din infiniţii mici ai frieri, 

Aceasta a durat pină în ziua cînd Stere — la vîrsta de aproape 
şaptezeci de ani — a „debutat: în literatură. Atunci, toate planurile 
duşmanilor au fost dejueate. Mulţimile se guvernează nu numai eu 
teroare, dar şi cu „circenses!*, Populaţia a citit romanele Îmi Stere, 
Şi poporul nu uită pe cei ce Lau desfătat (sau ji uită, ca în cazul en 
Pâranger, din, dacă putem spune, „exees de amor“), Astfel, rominii 
incetară de nu-l mai uri pe Stere. Xorodul, e totuși maj generos ca 
aga visele elite. Miile de cititori al căror suflet a fost riseulat de 
povestile cind aprige, cînd înduioșătoare ale debntantului septua- 
genar, Au transformat, neasteptat de iute, celebritatea de hulă și 
de teroare a trădătorului Stere, într'mna de umor și indatorare. 


44 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Despre Stere, despre Mussolini, despre Somerset Maugham, 
despre Stalin, despre Eminegen — inadina m ales exemple din 


cele mai diverse calităţi de celebritate — nu se poale gica „am auzit 


Care e atunci această misterioasă categorie de „glorios minor“ 
unde formula „am auzit de dumneavoastră”! să se potrivească t 


Mi-am zis atunei, că prima condiţie a ceeace numeam sehematăe 
în gîndul meu „categoria ploriosului mărunt“, este o relativă tine- 
yete. Muteria primă # acestei celebrităţi imprecise, este promisiunea 
vază a unei valori, seoeamăntă prezumate. Toată munca unor ast 
mensa personagii, tinde la construirea unei valori, nu realizate deja, 
«i doar în general, verosimile. Am avut viziunea — ca într'un film 
eu multe „supraimpresiuni — a sutelor „Băiat bun‘', „Bun băiat, 


Am vrint să fin cît mai onest, Şi mi-am impus să presupun că 
„Marele Bäiat““ îşi construise buna lui reputaţie și situația lui de 
candidat la celebritate, muncind conştiincios într'o instituție oarr- 
eare, publică san privată, mbministrativă san economică. pe să 
presupunem numai decît trigerint Desigur, ipoteza trișeriei t perfert 
posibilă. Dar de ce probabilă t 

Deceit. gindind mai bine, chiar dacă liniştitnl damn de pe tro 
toar făcuse, pină atunci, regulate şi severe ore de birou în stujha 
societății şi Neamului, tot trigerie era, în ultima analiză. Căci munt 
munca productivă și conștiineioasă, nui un titlun de glorie, ci o 
modestă plată a unei elementare datorii. Ea nu dă dreptul la cale- 
britate. Gloria mai reclamă și alteeva. Pentru a o merita, nusi de 
ajuns să achiţi ceea ce ai iscăliţ prin simplul fapt de n te naşte 
Trebuie să mai dai ceva în plus, Trehuie să „dai — în înțelesul gel 
special al cuvîntului, înțelesul de „donație“ opus aceluia de „pret 
tație', A dărui presupune libertate de a face sau ni face, şi presu- 
pune un oarecare amor pentru genul uman. 

Cind, uneori, amărit de medioeritatea producției mele intelee- 
tuale, mă gindese că poate, odată şi odată, vai serie ceva cu adevărat 
valabil, în ordinea cugetării sau în aceea a sentimentului, mă sur- 

vind hatărînd ea o asemenea luerare să nu o iscălese. Semnătura 
a finele articolului sau pe coperta cărţii indică, simbolic, că e varha 
de o simplă achitare a unei obligaţiuni profesionale. Orice om e 
dator, faţă de societatea care il hrăneşte, să aibă o meserie. Acea 
de seriitor e și ea una din ele. Day, pe deasupre amorului maseriei — 
sare e o obligație socială elementară — există un amor mai AFP: 
poela nl „îndrăgontitului de genul omenesc‘. Această iubir „> 
en orice iubire — la nevoia de a da. Şi este o 


AM AUZIT DE DUMNEAVOASTRĂ... 45 


morală umanitară să-ți ascunzi numele atunci cind dăruiești ceva. 
Cind întimplarea făcea să seriu vreun articol care, să mi se pară n 
uvea o asemenea valoare „caritativă'', cîte un mie articolaş polemic 
în care, bătindu-mi jot de cutare fals apostol, sau de cutare celebru 
personaj care a semănat micile răsbunări, mărunte mizerii şi mes- 
chine persecuții de-a-lungul oamenilor de condiţie modestă, pe care 
un norog imoral îi i-a pus subt puterea lui, — să pot astfel „răcori” 
puţin pe toţi cei ee au avut de îndurat nedreptăţi similare, — am 
avut un sentiment net de jenă în momentul cînd, articolul terminat 
trebuia să pun o iscălitură. Cind vrei să faci un bine, e indecent să 
lasi şi cartă de vizită... ȘI atunci, lăsam locul gol, conştient că totuși 
am comis păcat de orgoliu, căci în fond toată povestea plecase dela 
ideea mea imodestă că săvirşisem o mare ispravă... 

„Am auzit de dumneavoastră... Această frază banală şi cit- 
rentă, de lingugire sinveră și uneori aproape desinteresată, capătă 
tot mai mult în ochii mei valoarea unui articol de erez moral, E 
semnul de recunoaștere al gloriei neoneste şi mai e, pentru omul 
cinstit, un elementar tabu. 


D. L SUCHIANU 


ÎN VUETUL VREMII 


Cind m'oiu întoarce iară pe pământ 
Cu florile, cu viermii, cu vulturii, eu 


iarba, 


Şi-ajuns alune în pragul cternei diminefi, 
Păstra-voiu poate încă vreun strop din cel ce sint! 


In marea clipă fără viitor 


M'oiu despărți de mine ca de-un străin cu care 
M'am pomenit alături pe-un drum ostenitor 
Rehimbind din mers cu dinsul cuvinte vagi şi rare. 


Ce bun prieten, totuși, voiu fi pierdut atunci! 


Şi cât de rău îmi va părea 
Că nu Lam cunoscut mai bine 


Pe-acel fidel tovarăș de grele drumuri lungi? 


In proaspetele mele vieți şi Jiri 
Voin duce în neştire mai departe 
O existenţă fără amintiri 


Mai moartă decât cea mai neagră moarte. 


Un strop din sufletul meu cel de-acum 


Va îngheţa prin depărtări astrale, 


Vrăjit mărgăritar de serum 
Și pulbere de arse catedrale. 


Din glasul meu mn fir va dăinui 
In vuetul de vinturi al vremii care îrece, 
va trezi 


Riun cîntec fără mume mereu se 
Cu fiecare nouă toamnă rece, 


Și cântecul acula fără țel 


Aş vrea să fie-acesta pe care-acum îl spun, 


Miraj sonor eu care imi îngel 


Ne'merederea în visul mew tainic și nebun, 
Tat încercînd s'acopăr cu spuma lui ușoară 


Neostenitul viel al premii care z 


boară. 


AL. PHILIPPIDE 


ZOLA ŞI ROMANUL REALIST FRANCEZ 


Interesul pentru operele lui Emile Zola se menține încă viu şi 
astăzi în publicul nostru cetitor, In deosebi la noi, marele roman 
cier trebue considerat ca unul dintre cei mai populari seriitori străini, 
văci aproape toate romanele lui sunt traduse în romineşte. 

in Zola nu trebue însă să vedem numai un mare artist eu talent 
literar strălucitor şi cu 0 conștiință morală superioară, ci şi un om de 
ştiinţă, un cercetător asiduu al vieţii omenești. Emile Zola, ca şi eei- 
lalţi seriitori realişti, nu se adresează în scrierile sale numai sentimen- 
tului, ci şi intelectului ; nu vrea să vadă în opera sa numai 0 creațiune 
artistică, ci şi un document stiintific prețios. In articolul de față 
vom incerca să lămurim tocmai această laturi a operei sale, Creatiu- 
nen litereală cea mai grandioasă a lui Zola este cuprinsă în cele 
doulzeri de romane ale seriei „Rougon-Maequurt'*, serize zi de zi, 
timp de 25 ani (1868—1893), Această „istorie naturală şi socială a 
unei familii de sub Imperiul al Ilea“, încearcă să cuprindă isto- 
ria întregei societăţi franceze din timpul domniei ini Napoleon al 
VI-lea, după cum predecesorul său Balzac reuşise să reden în „©0- 
media Umană” 0 istorie a moravurilor burgheziei franceze dela Res- 
tauraţia Bourbonilor până ia Revoluţia din 1548. 

Tendința de a da operelor artistice un înțeles știinţifie era tarac- 
teristică întregi literaturi realiste din secolul trecut și corespundea 
eu desvoltarea vertiginoasă it științelor pozitive, mai ales a celor 
naturale. Progresul ştiinţific şi technie mérget paralel eu desvoltarea 
regimului capitalist, și clasa conducătoare—burghezia— Îşi insuşen 
filozofia pozitivistă ca o concepție nonă a lumii. 

Auguste Comte a pus bazele unei coneepțiuni ştiinţifice, realiste 
şi utilitariste, vare aven să fie, pentru burghezie, un far filozofie care 
s'o Immineze în toate oeaziunile vieţii. Legături dintre filozofie și 
viaţa reală Comte a fixat-o în formula lapidari: ştiinţii—prevedere— 
actiune, san, după cum sa exprimat mai tirziu, „savoir pour pré- 
voir, afin de pouvoir". 

După faimoasa jege n „celor trei stări'* a lui Comte, gindirea 
omenenscă, pe la jumătatea secolului trecut, se afia la al treilea și ul- 
tim stadiu al dezvoltării sale, la cel pozitivist, celelalte două prett- 
dente tealoyit ṣi metafizit— fiind lichidate. Lumea nu maj era Cmi- 


48 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


dusă nici de voinţa divină, nici de puteri abstracte, ei de legi naturale 
pe cure știința avea menire să le descopere. 

Intemeetorul filozofiei pozitiviste n'a putut desăvirşi singur 
opera începută și a lăsat celor ce l'au urmat sarcina de a introduce 
metoda științifică şi în acele domenii În care s'au mai păstrat încă 
reminiscențe ale mentalități metafizice. Și Zola e unul din aceşti 
urmași, „Fiecare epocă are formula ei“, spune el; „noi ne aflăm ‘n 
perioada metodei ştiinţei experimentale şi simțim, în primul rînd, 
pevoia analizei sacii. 3 

Seriitorii realiti, credincioşi poruncilor lui Comte, su utilizat 
principiile pozitivismului îm creajunea artishică, studiind în mod 


reuşit să ne lise nu numai opere de artă nemuritoare, dar şi docu- 
menta istorice din cele mat preţioase asupra societăţii în mijlocul 
căreia au trăit. A 

Studierea sotietāpii ca scop principal al literaturii a fost recla- 
matä pentru prima oară de Balzac în „introduceren“ sa la „Comedia 
Umani, Istoricul nici e Însăși sdeiatatea fra ; eu trebue Să fae 
numai pe secretarul ei, Stabilind inventarul vieii or şi virtuților, în- 
registrind principalele manifestări ele pasiunilor, deseriind caractere, 
evidențiind evenimentele sociale mai importante, compunind tipuri 
prii asocierea trăsăturilor mai multor caractere comune, voiu reuşi, 
poate, să seriu istoria, uitată de atiţia istorici, istoria moravurilor. 
Ajutat de o mare răbdare și curaj, voiu putea serie despre Franța, 
secolului al XIX-lea, acest fel de carte, a cărti lipsă o regretăm eu 


i Pasa nici India nu ne-au lăsat despre cultura lor” d 


‘= si exartitatea informaţiilor, Engels o numea: „Cta mai minu- 
ri itorié realistă a ocietăţii franveze!!, din care el A af'at „chiar 
în privința detaliilor economice, mai mult decit din cârți tuturor 
istorieienilor, economiştilor şi statisticienilor profesionali din pe- 


Totuşi pe timpul lui Balzac, curentul realist era deabia în for- 
maţiune, abia se desemnau principalele trăsături ale metodei realiste 
în ereaţiunea artistică. Inţelegerea i interpretarea operei lui Balzae 
şi a ontemporanului său Stendhal, ca începutul unui curent noni 
realist în literatură, sé datorește mai ales lui Hippolyte Taine, pro- 
motorii metodei pozitiviste în artă. Articolele acestuia: „Balzac, 
viața şi caracterul lui" (1858) şi, Stendhal, Roşu şi negru” (1864), 
pot fi considerate ta manifeste titerare care au proclamat victoria 


Zola, de asemenea, recunoaște în Balzac şi în Stendhal pe inteme- 
starii romanului realist, „Balzac, sèrie Zola, n fost un tare Și eura- 
gios novator, tute à pus observația omului de știință în loeul mr 


ercerului“* othénësé, nt Stendhal, ea un cunostător desăvirșit al 


ZOLA ŞI ROMANUL REALIST FRANCEZ 49 


„mecanismului sufletese *, cure i ridicat la culmi nebănuite analiza 
psihologică. 

Explorările primilor realiști işi păsese expresia definitivă ubia 
in prima decadă după revoluţia din 1548, când realismul devine eu- 
rentul dominant în literatura franceză. Evenimentele din 1848 des- 
chid o eră nouă în viața economică și socială a Franței. Sub domnia 
lui LomisiPhlippe, numai ọ parte a burgheziei mari lua parte la 
conducerea treburilor publice, şi anume nnmai aristroerația financi- 
ară şi marii proprietari funciari. Revoluţia din Februarie le alătură 
şi burghezia industrială propriu zisă care fusese ţinută pînă atunci 
în permanentă opoziţie, 

Colaborarea tuturor frăcțiunilor burgheziei mari, sub oblădui- 
rea binevoitoare a lui Napoleon al TILlea, contribue în mare mă- 
sură la înflorirea economică, astfel că în două decade ale Imperiului 
al II-lea, producţia Franței se dubleuză și chiar triplează, 

Progresul ceonomiei capitaliste întărește și mai muit încrederea 
burgheziei în misiunea ei istorică, favorizind înflorirea romanului 
realist seris pentru clasa burgheză şi cu subinete alese din viaţa ei. 
Literatura realistă are menirea de a ajuta publicul cititor burghez 
în cunoaşterea de sine și a orienta această pătură, ajunsă conducă- 
toare, în acel mediu social complex în care ea trebuia să aeţioneze 
şi să-și fortifice supremația. 

Romanele lui Champfleury, ale fraților Goncourt și mai ales ale 
ini Flaubert, din prima şi a doua decadă după revoluția din 1845, 
desăvirșese opera primilor realisti si demonstrează forța artistică pre- 
dominantă a seonlei realiste. 

Flaubert, după expresia lui Zola, „i detrişat şi luminat pădurea 
virgină a lui Balzao". Romanul „Madame Bovary" e considerat ea 
expresia cen mai perfecti a doctrinei realiste in literatura franceză 
Apariţia lui „Madame Bovary'* n determinat, după cum afirmă 
Zola, „o cotitură bruscă în evoluţia literară“, Formula romanului 
contemporan părea găsită și exprimată clar în cele patru sute de 
pagini ale acestei cărți. Codul de legi al artei noi a fost seris. In 
Madame Bovary aceste legi suut exprimate cu o elaritate şi o per- 
fectiune uşa de mare incit romanul a devenit un model tipit și 
desăvirșit al noului pen”, 

Romanul realist îşi propune să desvolte teme de actualitate, 
având ea principiu conducător studierea cit mai aminunțită a 
vieții în toată diversitatea ei. Pentru cunoașterea teestei vieţi in- 
eonjurătoare, scriitori realişti folosese metoda observației, împru- 
mutată de ei dela științele naturale şi consacrată de filosofin po 
zitivistä. 

Opera literară realistă cere dela seriitori stringerea prealubilă 
n unei imense cantităţi de material documentar, pe baza observa- 
tiei directe și serupuloase a fiecărui colțișor de vieaţă. Fiecare pa- 
gină a operei trebue să fie documentată și justificată pînă la cele 
mai mici amănunte. 

Metoda de lucru a lui Balzac, aşa cum o destrie Taine, rămîne 
edificatoare în această privință: „EI nu începe ca un artist, ci ea 


4 


50 VIAȚA ROMÎNEASCĂ ZOLA ŞI ROMANUL REALIST FRANCEZ 51 


un om de ştiinţă, disecând în loe să picteze. El nu pătrunde în mod 
bruse în sufletele personagiilor sale, ca Shakespeare san Saint-Simion, 
ei sboară în jurul lor ca un fluture, Analizează un muşehiu, apoi un 05, 
o vină, un nerv, ajungind în fine la ereer şi inimă, după ce a operat 
toate celelalte organe. El deserie orașul, apoi strada și easa; po- 
vestește despre fațadă, găuri în zid, despre construcția şi materialul 
ușilor deln intrarea principală, despre forma brîului dela temelie, 
«uloarea mușchiului care acopere vidurila, rugina dela zăvoare, 
plesniturile geamurilor dela ferestre; povesteşte despre tapete, mo- 
bilă şi dispoziția ei; apoi se opreşte asupra îmbrăcămintei, Ajun- 
gind pînă In om, el arată structura miinilor, curba spinării, forma 
nasului, grosimea oaselor, lungimea bărbiei și înălțimea buzelor. 
El enumără gesturile, apucăturile; ştie originea, educația lui, toată 
biografia omului, averea lui în imobile şi hirtii de rentă, cercul lui 
obișnuit de cunoscuți, cheltuielile lui, hrana, vinurile, pe seurt o 
mulțime încaleulabilă de întîmplări încureate, ce se împletese între 
ele, formînd partea exterioară şi conţinutul intim al naturii şi 
vieții omenești. In Balzae găsim și arheolog și arhitect, şi tapițer, 
şi eroitor, şi vânzător de abieete de toaletă, şi estimator de valori, 
şi fiziolog, și notar — fiecare pe rînd prezintîndu-se pentru a da ra- 
portul sän amänunțit și precis Artistul îi asenltă pe toţi cu o 
serupuloasă atenţie, imaginația lui se aprinde după ce el a cules 
un morman imens de documente. i 4 

Toate acestea impun geriitorului realist o muncă titanieă, mai 
ales dacă ţinem seamă de complexitatea obiectului de studiu, care 
era, în primul rînd, însuşi mediul social al șeriitorului, adică socis- 


în mod obiectiv, după cum un botanist cercetează naturi. „Trebue să 
privim oamenii ea pe nişte mastodonți sau crocodili., oare pot så 
ue supere coarnele unora sau făleile altora“ ? „Sunt de părere, con- 


tinua el , că adevărata artă trebue să fie ştiinţifică şi impersonali... 


E timpul s'o înzestrăm en metoda şi exactitatea ştiinţelor naturale. 

Seriitorul realist priveşte viaţa liber de idei preconcepute, pre- 
judecāți sau dispoziții sufletești schimbătoare, obicetiv şi inchiferent 
ca un om de ştiinţă. EI e dator să stăipînenscă pornirile sale inte- 
rioare, să înăbușe simpatiile sau aversiunile personale, 

Realistul nu idealizează omul san viaţa, aşa cum făceau seriitorii 
romantici, și nu transportă pe cititor în lumea viselor şi a basmelor; 
el caută să reprezinte viesta adevărată în toată goliciunea ci. Toţi 
oamenii şi toate fenomenele, bune sau rele, plăcute sau respingă- 
toare, înălțâtoare san josniee sunt documentar deopotrivă de im- 
portante pentru seriitorul realist. 

Studierea mediului fizic și social era necesară, după cum mmn 
văzut, pentru explicarea actiunilor și atitudinei «railor din opere 
literare. Condiţionarea manifestărilor omeneşti de cauze materiale, 
seriitorii realisti an Inut-o dela “Paine. Mediul se compune, după 
dinsul, din trei faetori: clima şi poziţia geografică, împrejurările 
politice şi condiţiunile sociale. „Acestea cuprind în «le toate cauzele 
exterioare care determină formarea fiinţei omenesti şi prin care 
lumea exterioară influențează asupra celei interioare". 

„Ambiţia, curajul, drugostea de adevăr sunt condiționate de 
anumite cauze în aceeași măsură ca şi digestia, mișcarea muşchilor 
san căldura corpului. Viciul și virtutea sunt produse es şi piatra 
vinătă sau zahărul". În aceste sfirmaţii ale lui Taine se simte in- 
fluene puternică a pozitivismutlui lui Comte, care negi că ar fi un 
abis între natura vie ṣi natura moartă. 

Nontatea conceptiei mi Taine și î seriitorilor realiști faţă de 
cea a clasicilor, consti deri în înptul că că nu admit invariabilitaten 
trăsăturilor înăseute ale caracterului, ci caută să urmărească ovo- 
loția acestuia sub înrîurirea „mediului“, și să puie conduita omu- 
Imi în legătură cu impresiile pe care el le primește din afară. 

Taine condiționează npnriţia şi formarea „tipurilor sociale”, 
prin trei „forțe primare" : rana, mediul și momentul istorio. Facto- 
rul rasă inseamnă trisäiturile înăsente ale omului, iar momentul is- 
torie, stadiul de desvoltare In care se gisaste societatea intr'o epocă 
dată. Pentru a evidenția importanța acestui din urmă factor, Taine 
compară sovietaten omencaseă cu o plantă; „Acelag grăunte, la a- 
ceoaşi temperatură și în acelaşi teren, dÄ la diferite stadii mle des- 
voltării sale succesive diferite formaţii: muguri, fiori, fructe, 


Lărgimea problemelor noi puse de geoala realistă n'a putut să 
nu înfluenţeze și asupra formei exterioare a creaţiunii artistice. Re- 
prezentarea fidelă şi nmltilaterală n tuturor elementelor societăţii 
burgheze împunea un gen literar, care să permită scriitorului de a 
cuprinde în opera sa un cere cît mai larg și mai variat de fenome- 
ne. De acein romanul, forma cea mai liberă a crențiunii literare, 
devine genul favorit al seriitorilor renlişti. Numai în cadrele roma- 


tifice și declamațiuni lirice; puma in roman se puteau trata pe larg 


nenză. 
Literatura realistă nu se mărginește însă numai ja culegerea 
faptelor goale, ea caută să descopere legăturile intime dintre ele, să 


zač, trebue „Să cerecteze cauzele fenomenelor sociale să prindă în- 
gelem) ascuns al ncestei aglomerații de personagii, patimi și eveni- 
mente“, 

Adaptarea metodologiei științifice n observației împunea seriito- 
rilor realisti obizelivitatea desăvîrșită în zugrăvirea omului $ a fonò- 
menolor vieții. Flaubert, cerea seriitorilor să studiere mediul social 


Cele trei „forțe primare”, cumliţionirul formar=a tipului psiho- 
logie al colectivități sociale date, determină, la urma urmei, intre- 
xul mers al evoluţiei aoestain, istoria ei politică și euiturală. În ro- 
manele realista. cititorul nu întilneşte, prin urmare, caractere „fixe, 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ci evolutiu treptată A caracterelor sub înrăurirea mediului inconju- 
rător, i fiind pus în legătură cu „momentul istorie $ - 

Aplicarea acestui priweipiu al sociologei pozitiviste în literatură 
cere, după enm am văzut, deserieren detaliată a mediului natural şi 
social care e considerat ca un factor determinant în motivarea ac- 
țiunii dim opera literară. Flaubert, care excela prin descrieri amă- 
nunţite, spune: „In cartea mea nu există nicio deserere izolată sau 
inutilă, Toate sunt necesare pentru personayiile mele şi condiţio» 
nează imediat sai ceva mai târziu acțiunile lor. : 

Motivarea formării și evoluției caracterelor prin imriurire me- 
diulmi social conţine însă în ea și un element revoluționar. Trăsăturile 
imorale, dealtfel destul de frecvente la „tipurile sociale’, din roma- 


de unde, ca o concluzie logică, necesitatea transformării regimului 
social care a putut produce caractere așa de defectnoase. 

Această latură „revoluționară & literaturii realiste, eu tot ,0- 
biectivistnul”* ei meren trîmbițat, n'a putut să nu provoace 0 resc- 


avnt de suferit persecuții polițienești, rigorile cenzurii, procese lite- 
rare ete, In achimb guvernul imperial, pentru a îndrepta literatura 
pe „ealon vea bi “a instituit premii acordate operelor literare 
ve puteau deveni „0 învăţătură pentru clasa muncitoare, prin pro- 
pamiren idelior sănătoase şi a spectacolelor de bun exemplu”. 
“Dealtfel însăşi sociologia pozitivistă refuza să admită neeasta 
interpretare „revoluționară n factorului mediu. Ba nu admitea 
raportul de cauzalitate între mediu i individ decit în sens direct, nn 
insi și în sens invers, adică nu arorda individului posibilitatea dea 
influenţa asupra meniului. In soeastă privinţă sociologia i 
imita ştiinţele naturale pentru tare toată evoluţia lumii e determi- 
nată de anumite legi naturale, independente de voinţa omului. 
Adaptarea cen mai perfectă a metodelor sociologiei pozitiviste 
la creațiunea artistică o găsim la romanul „naturalist ‘al mi Zola, 
unde întiinim toate trăsăturile carneteristiee creațiunii literare A 
predecesorilor săi realiști: studierea și zugrăvirea mediului fisie și 
social, tendința de a transpune în literatura și vieața socială legile 
ştiinţelor naturale, metoda observației pentru cunoaşterea vieții, 0- 
bicetivitatea reprezentării şi bot Încet ale mediului ca fac- 
tor determinant în formarea carneterelor. 4 
Fiind cu aproape douăzeci de ani mai tînăr decit Flaubert și 
decât Fraţii Goncourt, Zola n'a apueat bătăliile literare dealânțnite 
în jurul romanului „Madame Bovary" şi privitoare la realismul în 
stă. Abin în 1865, după apariția lui „Germime Lacertenx’ „a fró- 
tilor Goncourt, Zola se manifestă prima dată în publie ca adept al 
şeoalei realiste. Recenzind acest roman, el serie: Studierea 
a realității, cercetarea și generalizarea detaliilor au ereat în ultimul 
timp, atitea opere minunate, că e timpul să pronunțăm sentinţa. 


ZOLA ŞI ROMANUL REALIST PRANCEZ 53 


Artistul arè dreptul să scormonească torte adinenrile fiinţei ome- 
neşti, să nu ascundă nimic din trupul omului, să se intereseze de cele | 
mai miei ale noastre amănunte, să descrie mediul cu exactitate și să 
nrăte cum înfiuenţenază acesta asupra bucuriilor și amărăciunilor 
noastre“. 

Apărînd tezele reuliste în artă, Zola nm le aplică totuși in pri- 
mele salo opere. Abia în „Terea Raquin", apărută în 1867, se ob- 


larg concepția asupra creațiunii artistice, In „Introducerea ln eli- 
ţia a dona a acestni roman, el arată că face parte din grupul „srii- 
torilor naturaliştii* și se declară de wort eu „eritica naturalistă'”, 
care „ a reuşit să înviorese ştiinţa, istoria și literatura”. Ca epigraf 
la această ediție el repetă cunoscuta f a Mmi Taine: „Viciile și 
yirtuțiite sunt produse inevitabile ale vieţii sociale, după cum piatra 
vânătă şi zahărul sunt rezultate ale anumitor procese chimice". 

Zola ţine să sublinieze că „Tereza Raquin" e „un roman știin- 
țifie și că singurul scop al Imi a fost o cercetare ştiimţifică”. „Dru- 
postea eroilor mei e satisfacerea necesităților lor fiziologice; omorul 
pe care-l săvirțese se aseamănă perfect cu fapta unni lup care nfişie 
o oaie, şi in fine luerul pe care am fost nevoit să-l numese mustrări 
de conştiinţă, nu este decit o deranjare a organismului, o reacțiune 
a sistemului nervos supus unti încordări prea puternice. Sufletul 
lipsește cu totul şi recunose eu plăcere că am urmărit îinadins 
neensta'". 1 

Taine în serisourea sa către Zola, publicată abia neum câtiva 
ani în „Buletin de 14 Société littéraire des Amis d'Emile Zola 
Nr, 15 din 1931), dă o apreciere extrem de favorabilă romanului 
„Tereza Raquin‘, subliniind insă endrete pren inguste ale subiet- 
tului. „Cartea, serie Taine, trebnia să fie imaginea întrepgei socie 
tăţi... Aţi seris o operă puternică, plină de fantezie, logică şi foarta 
morală, Vă rămâne acum să creați o alta care să enprindă obiecte 
mai multe şi să aibă un mai larg orizont". 

Parcă, pentru a asculta, aceste sfaturi ule lui Taine, Zola se 
hotărăște să serie © vastă operă, unde să reflecteze vianța întregii 
societăţi franceze. 

Este saria „Rougon-Mneqnart"', în rare se manifestă, în toată 
plenitndinea, particularitățile enraeteriațice ale talentului Ini Zola, 
şi concepţia lui „naturaliată“*, Acest romun „naturalist al său tre- 
bue considerat ca făcînd parte din literatura realistă franceză, lar 
„Rougon-Maequart”* ea opera cen mai „amonumentală”” a uceate! 
literaturi. 

Aproape doi ani în pir (1968—09) Zola Imerează sistematic 
şi zi de zi la realizarea detaliată n grandicenlui proiect, In uceasta 
muncă pregătitoare, Zola luerează la fixarea pnnetelor principale 


54 VIATA ROMINEASCĂ 


ale planului, la strângerea datelor cronologice, stabilirea păturilor 
sociale care trebuest vugrâvite, la caracterizarea personagiilor, la 


şi o mulţime de probleme de ordin pur ştiinţific, In acest scop, 
Zola stndiază numeroase Iueări istorice, filosofice, eritice, medi- 
cale. „Romanul, absoarbe in timpurile noastre toate celelalte ge: 
nuri literare, serie Zola. Cadrele lui aşa elastice sunt în stare sa 
imbrățişeze tostă gama cunoştinţelor actuale, El cuprinde și poezie, 
şi ştiinţă. Romanul încetează de u delecta; ei devine tot ce vrem, 
poemă, tratat de patologie și anatomie, armă politică sau predică 
morală” 
Tendinţa de a apropia arta de ştiinţă este, de fapt, caracteris- 
tică intregii şcoli realiste şi stă, după eum am- văzut, în im 
legătură cu prineipiile sociologiei pozitiviste. Zola subliniază di- 
-ept rirpendenții a romanului său „naturalist de această filaso- 
fie: „Metoda pozitivistă cucereşte treptat toate domeniile activi- 
tăţii omenești, In literatură ea a creat naturalismul”. 
Taine a fost acela care a ajutat lui Zola să adopte metala po- 
zitivistă m ereațiunea literară şi influența lui Taine se resimte pu- 
tornig în toată teoria romanului naturalist. In introduceres la 
opera „Rougon-Macquart*, Zola serie o frază, parcă luată dela 
Taine: „Ereditatea are legi proprii ca și gravitatea”! Zola nici nu 
ascunde admirația sn faţă de autorul „Istoriei Literaturii Ew- 
gleze": „Consider că toută critica ultimelor donă decenii se întru- 
în el. Taine e un fruct copt ul şeoulei crescute pe ruinele 


retorice și seolustieei. Ştiinţa nouă, în care intră fiziologia şi psi- 


dorinţa ci de a reduce totul Ia mecanica pură n ştiinţelor matema- 
tice găseşte în Taine un strălucit exponent‘, Zola serie trei 
schițe de orientare: „Consideraţiuni generale asupră desfășurării 
operei”, „Consideraţiuni generale asupra caracterului apere” t 
„Diferența dintre mine şi Balzac‘. În prima lucrare, Zolu indică 


„1, Elementul pur omenese, fiziologie, cercetarea ştiinţifică a unei 
familii, împletirile fatale ale eredității; 2 Influenţa contemporă- 
nictăţii asupra acestei familii, dezagregarea ti fizică şi sufletească 
din cauza febrilităţii epocii, influența socială și fizică a mediului 
înconjurător... Dacă această familie s'ar fi născut în alt timp şi în 
alt mediu ea ar fi acţionat cu totul altfel“. i Sonia 
cluziile generale ale celor trei schițe an fost matr iu 
erag în Primul proiect predat editorului A. Lacroix", din 
care vităm punetele principale: „Romanul va fi construit pe urmă- 
toarele două idet de bază: Mye 
1, Se vor stndia problemele eredității și medinlui, luînd ca 
exemplu o familie, Se vor urmări pas eu pus acele cauze | ce 
care înzestrează pe copiii aceluiaşi părinte cu diverse pasiuni 


ZOLA ŞI ROMANUL REALIST FRANCEZ 53 


caractere în jegătură cu înerueişarea elementelor ereditare și cu 
felul de vieață diferit, Intr'un cuvint se va descoperi înțelesul viu 
al dramei omenești, adincurile vieţii unde se elaborează cele mai 
mari virtuţi şi cele mai mari crime, care se vor desvălui în mod 
metodies, folosind ca fir conducător descoperirile fiziologice cele 
mai noi, 

2, Se vu studia toută epoca Imperiului al H-lea, dela lovitura 
de Stat şi pină'n zilele noastre, Se va întrupa, în tipuri, societatea 
actuală, criminalii şi eroi. Se va zugrăvi astfel o întreagă virstă n 
omenirii — în fapte şi frămintări — reprezentind-o în toste parti. 
eularitățile moravurilor şi evenimentelor... En studiez familia du- 
biă „Rowgon-Mnequart* pi... megen un cadra corespunzător Im- 
periul al II-lea; personagiile mele se desvoltă înăuntrul cestui ts- 
dru conform logicei caracterelor; ele sunt legate unul de altul, dar 
fiecare are o personalitate proprie; actorii tipici care rezumă epoca. 
Eu dau o analiză sintetică a naturii umane, dar în acelaşi timp și 
istoria acesteia“, 

In acest „prim poiect'', deseoperim eu uşurinţă cele trei „forţa 
primare‘: rasa, mediul gi momentul istoric, care, după Taine, de- 
termină formarea și evoluția coracterelur omeneşti, Eroii sunt in- 
zesteați cu anumite trăsături ereditare, care se manifestă în mud 
diferit sub infmanţa mediilor diferite şi totul se petrece Într'o epocă 
anumită a istoriei omenești, 

Avînd intenția să facă istoria întregii societăți franceze, on 
reprezentarea tuturor păturilor sociale, Zola a văzut că nu va putea 
epuiza subiectul propus într'o singură carte. El fu nevoit să-l ex- 
tindă la o serie de romane care să fie legate prin ceva unul de altul 
pentru a constitui după esxpresiu lni Zola „un tot unie şi vast! 
Zola nu imită în această privință pe Balzac care unese volumele 
„Comedici Umanc“* prin comunitatea personagiilor, ei stabilește 
aporturi de rudenie între eroii romanelor, întrunindu-i într'o sin- 
gură familie. „Rougon-Mneqnart“*, legături ae capătă o bază ştiin- 
țifică dela teoria eredității, împrumutată „Tratatului despre eredi- 
tatea naturală'* nl doctorului Luck. 

Legile eredității, în familia „Rougon-Macgnart*, concretizează 
factorul „rasă“ al lui Taine şi arată înţelesul adine al intenţiunii 
Imi Zola de a clădi opera sa pe principii sociologice pozitiviste, In- 
zestrind eroii săi, membri ai neeleragi familii, eu anumite „ineli- 
națiuni înăseute și mostenite pe care omul le aduce en el în viaţă”, 
Zoia cantă să evidențiere infinența mediilor deosebite asupra per- 
sonagiilor care au la bază aceleași trăsături ereditare. 


„Inelinațiunile înăsente yi moştenite’ nle familiei „Rongzon- 
Mrequart n'au fost alese totuși ln intimplare. Eroii romanelor wu 
primit trăsături „ereditare care vorespundenu tendinţelor sociaie 
ale epocii: setea nebună de îmbosiţire, dorința de a gusta din 
tonte cuceririle civilizaței. dragostea de știință și liberalism; „Tră- 


săturile caracteristice ale vieţii contemporane — ziven e] — înghe- 


58 VIATA ROMINILASCĂ 


iala tutoror ambițiilor, avintul democratie, ieşirea pe scenă a 
tuturor claselor. onanoi mou n'ar fi fost posibil înainte de 178%“. 


acestor trăsături „eredita “+. aruneină pe membrii familiei „Rou- 
gon-Maequart”* în diferite pături și categorii sociale. In desvol- 
tarea celor două laturi ale operei sale, biologică și socială, Zola a 
fost nevoit să stabilească 0 armonie prealabilă între ele, adică si 
inzestreze din punct de vedere biologie personagiile romanelor sale 
cu acele trăsături care i se păreau caracteristice vieții sociale. Des- 
tăşurind acţiunea pe cele două planuri, Zola arată pe de o parte 
importanța legilor de ereditate și urmăreşte pe de altă parte înrîu- 
riren mediului, 

Factorului mediu, Zola acordă un înţeles larg, văizind în el şi 
mediul social gi condipiunile naturale, felul de vinţă și profesiunea 
eroului. Romanele lui sunt încărcate eu descrieri amănunțite şi bine 
documentate ale acestui mediu. In articolul său „Despre roman‘, 
Zola subliniază importanța acestor detalii: „Descrierile nn prezintă 
pentru noi un scop în sine. Noi urmărim numat exactitatea şi ple- 
nitudinea lor. Să luăm de exemplu un zoolog, care studiind o specie 
de insecte, e nevoit să cerceteze cit mai detaliat și planta pe care 
tirkesto pi cu eare se hrănește această specie... Credem că nici omul 
nu poate fi privit în afara mediului înconjurător. Imbrăcămintea 
lui, interiorul locuinţei sale. trăsăturile caracteristice ale orașului 
sau a localității în care trieste, toate acesten completează imaginea. 
Deaceia nu ne mărginim la psihologia personagiilor ci căutăm n să le 
şi explicăm acţiunile prin condiţiunile mediului. Această e enus 
? descrierilor noastre interminabile". 

Fiecare din romanele Imi Zola este legat de un anumit mediu 
fizie şi social; de o bucată de pămînt, de o clădire sau o întreprin- 
dere. In „La Fortune des Rougons' avem cimitirul, în ,D'Assom- 
moir‘ — un depozit de vin, în „La Bucuria Coeoanelor'* — un ma- 
gazin universal, în „Germinal“ — o mină de cărbune. Deasemenea 
îm fiecare volum e mgrăvită și o anumită pătură socială, 

Zola îşi propune să arste comunitatea de sforțări şi dorinţi a 
diferitelor grupuri sociale și, prezentindu-le în acțiune, vrea să den 
astfel o caracterizare A întregei epoci, El nu se răstrînge numai la 
descrierea păturii burgheze saii țărâneşti, așa cum făceau pređete- 
sorii săi realiștii, ci afirmă că absolut toate clasele sociale trebuese 
să fie reprezentate în literatura realistă, yy 

Revoluția din 1845 a produs o diferențiere încă mai vizibilă 
înăuntrul societăţii. Poziţiile şi aspirațiunile fiecăârii clase au cì- 
pătat o expresie mai clară și mai puternică. Zola seziseuză aceste 
schimbări adinei în organizația socială şi îşi propune să enprindă 
în seria „Rougon-Macquart“, tonte categoriile sociale. Compozi 
societății, după o schemă făcută de Zola în timp ce-și pregătea pia- 
nul operei sale grandioase, e următoarea: poporul (lucrători, 30l- 
dați, țărani), comercianții, burghezia, pătura de sns (funcţionari 


ZOLA ŞI ROMANUL REALIST FRANCEZ 57 


superiori, politicieni) yi în fine, lumile speciale — prostituate, eri- 
minali, preoți, artiști. 


In „L'Assommoir* și în „Gorminal'', Zola descrie elăsu mun- 
eitoare, în „Lu Terre'* — viaţa țăranilor şi în „Prăbuşirea“ — 


lumea militară. „La Bucuria Cocoanelor'*, e un roman al marelui 
comerţ, iar „La Curbe şi „Argent — romanele speculuţiunilor 
financiare şi burgheziei rentiere. In „Son Execilenee Eugène Rou- 
gon'* e reprezentată lumea politică, jar în „Nana lumea bună se 
amestecă cu „demi-mondul"* ; criminalii de tot felul sunt zugrăviți 
în „Bestia Umană“, iar în „J OQenvré*, lumes artistică ; clorul se 
menră de ntenția deosebită în „Tn Conquête de Plassans* i in 
„Gregal abatelui Mouret’, 

Zola, nefiind numai literat, ei şi publicist de seamă, are o com- 
cepţie și o atitudine a ha personală faţă de lumea complexă pe care 
p zugrăvește, EL caută totuşi să se ascundă după puravanul „obies- 
tivităţii”!, care ar trebui să-l ferească de simpatizarea anumitor 
teorii și mișcări, sociale. Pregătind planni operei aile prandionse, 
Zola striă: „Eu nu ating chestiunea aprecierii regimului politie 
şi a modului cel mai bun de guvernare politică și religioasă a oam- 
nilor. Nu pot să susțin sau să apăr o anumită politică sau religio. 
Tabloul zugrăvit de mine este o simplă analiză n unei părți din viața 
reală, ași cum este ca. Ascensiunea familiei Hougon-Maequart va 
fi descrisă „fără tendinţă democratică preconcepută... Nu vreau 
să fin un sorialist, ci numat un observator si artist‘. 

Totuşi, din felul cum sunt deserise diferite pături sociale, 
reese clară ideologia liberală, democratică, mie-burgheză a lui 
Zola. In „Au bonheur des dames“, vedem. admirația autorului faţă 
de întreprinderile comerciale mari, glorificarea procesului År con- 
centrare a capitalului, afirmarea puternică a oamenilor de afaceri 
activi, plini de încredere în victoria marelui capital asupra intre- 
prinderilor miri, In „La Curte! şi L’ Argenti‘, sunt defăimate în 
schimb spetutațiunile financiare dela bursă și evoluția unei părți 
din mica burghezie spre pătura rentieră, iar în „La Joie de yivre', 
e deseris pesimiamul rentierilor, pesimism care încolțește pe terenul 
putred al vieții parazitare i acestora. 

Atitudinea favorabilă a lui Zola faţă de marea burghezie se 
explică, în mare mâsură, prin desvoltarea relativ lentă a economiei 
franceze de sub imperiul al II-lea. Procesul de concentrare a eapi- 
talului industrial, mai temperat decit în celelalte tri europene- 
a permis micii burghezii franceze să se acomodare mai uşor la noile 
condițiuni eeonomice de producție. O parte din burghezie a luat 
ârumul rentierilor, iar alta, din care face parte şi Zola, a fost ab- 
sorbită în armata capitalulni sub forma de cadre technice și gtitn- 
țifice, 

Prin felul său de viaţă și aspirațiunile sale, Zola este un bur- 
ghez tipie, dar în acelaş timp și un defăimător talentat al viciilor 
societății burgheze, Totusi, eritiea lui faţă de regimul capitalist, nu 
urmăreşte deeft reformarea meestuia într'un spirit mai liberal si 


58 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mai democratie, spre pușnica desvoltare a societății burgheze. In 
acest sens e caracteristică campania lui Zola împotriva, romancie- 
rilor George Sand și Engine Sue, care propaga idei socialiste mie- 
burgheze, = Ep 
ideologis liberală a lui Zola, se manifestă clar şi în atitudinea 
lui antiglaricalā. In cele două romane din viața clerului „La Con- 
quête de Plassans'* şi „Greşeala abatelui Mouret‘, preoțimea e ară- 
tată ca susținătoare a tendinţelor reacționare în politică. Aceste 


romane au apărut imediat după agitație religioase din 1873, 


tipar: „Numărul minunilor se înmulțește meren. Anzi din toate 
părțile că, ologii încep să umble, că, morții învie, bolnavii de hidro- 
pizie se vindecă. In anii imperiului al Ll-jea, cerul. se. odihnen... A 
venit însă republica, și cerul s'a trezit... Cerul ay yatoe na 
şi de aceea se agită... In noaptea evului mediu minunile au putut 
îi strălutuăstăi ca nişte stele; pe măsură ce se aprindea ziua epocii 
noastre, minunile păleau ca luna în zori de zi... Dacă lumina ştiinții 
se va întări, ele vor dispărea cu totul... De aceea știința e condam- 
vată. Prima literă a alfabetului e considerată ca începutul răului... 
Seolile trebue închise pentru a salva Lourdes-ul'*, 

Din romanele muncitoreşti ule seriei „Rongon-Macquart'* se 
poste vedea evoluţia concepţiei sociale a seriitorului sub influența 
evenimentelor politice care se desfăşurau în timp ce el lucra la opera 
sa grandioasă. Planul romanului „Li Assommoir a fost schițat 


rulni: cum la Paris, beţia, d familiei, bătăi, diferite umi- 
lințe și mizerii, rezultă din condițiunile de viaţă ale muncitorului 
— muncă grea, destrăbălarea neglijență ete. In al doi 


lea roman muncitor:se „Germinal'*, apărut mai tirziu, tema ea- 
pătă deja un înţeles politie ; „Romanul e răzvrătirea muntitorilor, 
Societatea primeşte o lovitură grea, din cauza căreia se destramă ; 
înte'un cuvînt, lupta între muncă şi eapital. Aci stă toată însem- 
ătatea cărţii; ea prorice viitorul, pune problema care va deveni 
cen mai ascuțită în veneul XX". 

In romanul țărănese „La Terre‘, Zola vrea să arate „dragostea 
ţăranului pentru pămînt. dragostea directă, dorința de al poseda, 
de a pune mina pe cit mai mult, fiindcă pâmintul în ochii ţăranului 
e singura bogăţie pe lume”. i 

Opera vastă ojear i romancier, nu se reduce la cele 20 de 
romane ale seriei „Rougon-Macguart". Am insistat totuşi numai 
nsupra éi, deoarece am crezut cù descriind felul cum Zola a con- 


ZOLA ŞI ROMANUL REALIST FRANCEZ 59 


ceput această operă și cum a lucrat asupră-i, vom scoate mai uşor 
im evidenţă concepțiunea lni asupra ereaţiunii literare, „Rougon- 
Marcquart!! est», fără îndoială, realizarea, poate, cea mai cursets- 
ristică a teorici romanului naturalist, 

In 1893 apare ultimul roman din seria „Rongon-Maequart!*, 
Zola reusind astfel să ducă la bun sfirșit opera începută în 1868. 
Timp de 25 de ani, Zolu își concentrează toată munca literară asti- 
pra acestei opere grandioase, fără totuşi a renunța la activitatea 
publicistică, prin care vrea să apere şi si coneretizeze în mod teo- 
ratie tezele realiste în ereaţiunea artistică, 

Polemicile literare, pe care le are de susținut, contribue în 
mare măsură la formularea definitivă a teoriei sale „naturaliste, 
Zola dind o desvoltare şi o interpretare personală principiilor rea- 
tiste ale predecesorilor shi. In unii 1850 ji 1851, Zola reunește arti- 
colele sale critice în două volume: „Le Roman experimental și 
„Lea romanciers naturalistes“. 

Principala contribuție a lui Zola este faimoasa sa metoda ex- 
perimentală, care trebuia să servească seriitorului, alături «le me- 
toda “observaţiei, pentru cunoasterea vieţii reale, Seriitorul realist 
së mulțumea cu observaţia directă a faptelor vieţii, cel naturalist 
îşi alege acum, pe baza acestor observații, anumite personagii şi un 
anumit mediu, pune aceste personagii în unumite relaţii reciproce 
iniţiale și urmăreşte apoi, ta într'un laborator de cercetări știinţi- 
fiee, desfășurarea ulterioară a acestor raporturi. Din notare mi- 
nuţioasă a mersului experienţei, rezultă romanul experimental sau 
naturalist. 

Zola, entuziasmat de succesele răsunătoare pe care le-a repur- 
tat metoda experimentală în științele naturale, vrea s'o adopte yi 
în ereațiunea literară, punînd astfel] un semn de egalitate intre ro- 
manul nataralist și tratatul ştiinţifice. EI se folosește de „Introdu- 
cerea la studiul medicinei experimentale"! a lui Claude Bernard și 
împrumută, aproape fără nicio modificare. prineipiile de bază nlo 
acesti tratat. 

Intenţia lui Zola n fost de n descoperi cu ajutorul metodei ex- 
perimentale, cauzele fenomenelor sociale, dar pasiunea lui pentru 
ştiinţele naturale a făcut ca el să dea evenimentelor sociale o inter- 
pretare fiziologică şi biologică. 

Zola se simte nevoit să modifice de asemenea şi înţelesul noţiu- 
nei de obiectivitate" în zugrăvirea omului și n fenomenelor vieţii. 
El ajunge la concluzia că arta nu poate fi „impersonulă”* şi că in- 
atvidualitatea artistului se resimte în opera să chiar atunci end el 
foloseşte metoda științitică, Romanul naturalist a lni Zola devine 
natera vie vazută prin prizma unui temperament". 

Stăruind uaupra deserierii cit mai fidele a mediului fizie și 
socjal, Zola nu atribue însă totdeauna eroilor săi trăsăturile tipice 
«lasei căreia aparțin. Adeseori ei punt, înzestrați cu anumite trăsă- 
turi ereditare patologice, care [ne en subicetul să devie mai pasio- 
nant, slăbind insă valoarea documentară a operă Jiterare, 


60 F VIATA ROMINEAŞCĂ 


La Zola intilnim peste tot o condensare a culorilor: obiecte 
sau ătuuții eare produe impresii puternice, pasiune exagerată pen- 


realitatea vieţii, exagerări și simbolizări frecvente au făcut ca unii 
eritici să-l considere pe Zola drept un romantic care doar a adaptat 
metoda naturalistă- i y A 

Teoria „romanului experimental” și aplicarea ei în practică 
au întimpinat eritici, severe din partea diferitelor cercuri literare. 
Mai ales a fost contestată probitatea metodei experimentale in oer- 
cetarea fenomenelor sociale. Plehanov susținea că Zola e un mate- 
rialist naturalist „care nu înțelege că acţiunile, tendințele, gustu- 
rile, obiceiurile și ideile omului social nu-și pot găsi o explicaţie su- 


izolați şi nu ea membri ai întregului social. 

pii mu ca mintală a marelui romancier a rămas pink în 
sfirşit puţin eoncludentă pentru studierea vieții sociale — eare ni 
putea fi redusă la un simplu laborator de experienţe ale unui 


Romanul naturalist trebue considerat ca începutul procesului 
de descompunere a realismului burghez și ca o evoluare a literaturii 
spre simbolism. Procesele ideologice din literatura franceză dela 
sfîrşitul veacului trecut sunt strins legate de criza evoluţiei oto- 
nomice și sociale, determinată de transformarea capitalismului in- 
dustrial p ist în eapitulism financiar monopolist. Subt lovi- 
turile primite, aduse liberalismului democratie, toati cultura 
a cotit bruse spre idealism. . 

Unele devieri ale lui Zola dela metoda realistă nu pot să intu- 
nece totusi importanța covirşitoare a operelor sale, care şi mată 
incă sunt citita m eal mai mare interes, 


VERA PAMFIL 


MINIATURA ASTA, CA MUZICA... 


In ziua cea din urmă, — poate nir-o primăvară, 
Cind va cădea în mina o meafirşită seră, 

Cind veți privi alături și nimeni n'o pricep 

Dei vre-un gfirzit vreodată la tot ce-atunei incepi 
In mincle aceste ca'n rugă adunate, 

Ca'n miște scoici pr plajă, de mare uruncute, 

Va stărui fiorul tău cald cu wn parfum 

Rămas din alintarea pe care-o sim! aenn, 

i'n palma cu inseriphii de viață încheiată 

Foin mai simți eu trupul ce-am desmierdat odată, 
Ca pe-o statue mică ce-nẹ fi furat din nință 

Să nu fiu așa singur pe-oceanele de ghinţă. 
Miniatura asta, ca muzica, Paid, 

Va cobori ascunsă, cu mine, în firidă 

Şi nimeni n'o să știe că am plecat eu ea... 

Îmeare această clipă, cu veșnicie mea. 


DEMOSTENE BOTEZ 


DANY, FATĂ DE NOUĂSPREZECE ANI 


tare lumina acestui sfint şi 
u asemenea oricărui om 
turii, Cu toate că ştiu 
turor'*, eternă muză & 
dovadă a imensei pu- 


Ciudat, astăzi nu mă 
astru, care se chia 
rmal şi binevoitor: sun 
a o stima destul, această „m 
nuitorilor de art 
ie şi de înțelegere 
să fac mult caz d 


Soare, Sunt şi e 
 recunoascătoare na 
amă a noastră a tu 
ă, cea mai teribilă 

a lui Dumnezeu ete. 
e existenţa şi m 
reculegere, dezorientare 
care nu mai este. N 
t eu flori, arbori, 


sau aducere aminte 
tâmplat niciodată, 
păsări, efeete da 


post de anumi 
a vreunui lneru, 
intrind 'ntr'un loe găti 
lumină și umbră, 


— Ce verzi şi înalți sunt pomii | 


rit ehiur, foarte ad 


preciza pentru 
drăgoatită. Intot 
cutare san cutare; i r i 
inimii, îndreptindu-tmi ochii ori gindurile spre altei 

Dacă mă t subit nevoia de a- 
de bucurie că nu 
ridicol şi mă ubţin. Ce 
ți, şi desigur, ca 
le civilizate, oamenii, 
nu-i aduc laudă şi 
difieii, înălțate în acest scop. 
peinle, presărat cu pa- 
bune și mizilic, ziare 
u mă due la bise- 
grămadă de lume 


fciune către Dumnezeu, 
borit. Dar mă tem de 
pașnici și grăbi 


şi de a înălța o mig 
detest, de cind am eo 
ar spune oamenii 
doptate de personne 
te, cind și cind, 
decit înlăuntrul an 
deci, pe peronul 
ți, hamali calmi, 
vechi, cremă de ghete 
pică, fiind de părere 
(în majoritate: 

invot în momen 
exprim 0 dorință, 


de Dumnezeu, 


unei gări provi 
mireasmă de că 
uri proaspete. Eu n 
că nu trebue să informez o 
decit mine), tă 
tul acela cerul, să fac semn 


Eu nu m'am rugat. nicicând, pentru a cere ceva. 


DANY, FATĂ EE NOUĂSPREZECE ANI 63 


Mi-am înălțat gindul către Dumnezeu, în elipe de suferință ori de 
mulțumire, am întrebat, poate: „de ce't şi n'am cerut răspuns. 

Emoţionant: am senzaţia că mă bucur, că trăiese, neennoseind 
pricinele acestei bucurii. Pe congtiință nu simt nicio apăsare, deci 
sunt convinsă că n'am făcut nimic rău. 

Dorel va fi, bineînţeles fericit de npariţia mea cu valiză, bască 
şi inimă iubitoare. Incă odată bag de seamă că mă preocupă mai 
mult situaţia de vagabond, în care mă aflu, decît fericirea lui 
Dorel şi — evident — a mea. Mä gindesc la mine, nu la persoana 
întîi, ci la a treia, ca la un individ străin, pe eare en fac experiențe. 
Imi aduc mie însămi serviciile unui cobay şi ale unui tratat de 
psihologie, Dureros e că această auto-disecție nu are nici scop, nici 
rezultat și îmi produce numai pagube. Imi pierd, încet, încet, în- 
credereg în puterea voinței și a seriozității mele, îmi pierd şi dra- 
goster pentru orice fel de preocupare... Ce să fac ¿eu mine? M'am 
adus la disperare, în ochii mei îmi apar ea un splendic, dar şubred 
ciorap de mătase animală, care se deşiră mereu, Il repar frumos, eu 
răbdare, constat că mai merită încă să fie întrebuințat, dar mulțu- 
mirea îmi e de scurtă durată. Un modest şi trainie ciorap de bum- 
bae ar merge sigur mai bine. Cu groază şi resemnare cuget că, în- 
tr'o bună zi, nu numai că n'am să-l mai repar artistie, dar am să-l 
arune, eu însă-mi, fără să mai țin seamă da nimie. Din non ima- 
ginea unei sinucideri. Cam deplasată, tocmai acum vând sunt așa 
de sigură că-mi place să trăiese.... 

Avea dreptate Silviu, Soarele e ceva superior, şi unic. Da... 

In fond, ce mult l-am iubit eu pe Sil... Cind îmi adue aminte, 
parcă-mi vine să pling şi parcă nu-mi vine să cred că l-am iubit 
atât... Ce repede nit en pe cine am iubit și chiar pe cine iubesc... 
De pildă, acum nu ered să inbese pe cineva.. Ba da, ŢI iubese pe 
Dorel. Sigur. Pentru el sunt aici şi nu lingă logodnicul meu pe 
care nu-l mai inbese.... Aşa că, să mă grăbesc să ajung la Dorel. 
Are să se bucure foarte. Ține mult la mine. Suferea atunci, că nu 
vreau să-l iau în serios. Inviorată de hotărirea de a mă grăbi, dau 
adresa biriarului, surizind, ca şi cum i-aşi comunica o formulă 
magică de care ar depinde fericirea întregului univers... Bietul om, 
somnoros şi cam bătrin, probabil și surd, se uita În mine și exclamat 
interogativ : 

— Hm? 

Repet numele străzii şi numărul şi rămân definitiv convinsă că 
provineialul D. e eol mai comic orășel de pe toată suprafața pămin- 
tulni. Intore îneet capul și privese în urmă, Trenul, care m'a adus, 
n dispărut de mult şi soarele a îmbrățișat întreg peronul, Hurt... 


Ce înrat mergem! Casele dorm, încă. epnrește, en transpe- 
runtele lăsate pe jumătate şi puţinii trecători de pe stradă an în 
miimi un coş de piaţă, un maldăr de ziare proaspete ori pachete de 
forme tindate, în care, tare mult aşi vrea să știu ee due, Lupta 


BA VIAȚA ROMINEASCĂ 


pentru zinen cea de toate zilele mi se înfățișează brutal, în tontă 
mi lipsită de avint, si ploape cîrpite de somn, mizeră și 


tenuare, nu mi-ași disciplina gindurile gi nu mi-aşi găsi, în sfîrşit 
nn rost în vieață? E inutil să persist în dorința de a încerca să 
mungese în vreun fel, căci nu sunt capabilă să mă ocup serios, Te- 
gulat, de nimic. Dar atunti, de ce nu mă simt bine în inaetivitatet 

de mimi, Dee e tul în eare sări pot spăla dinţii și mit 
să seap de gustul fumului de tren, eare mă indispune şi-mi dă 
ear ceasul? 

— e 

Birjarul se întoarce, mă priveşte cercetător şi se răsteşte: 

— Anat!!! 

Tip: 

— Ceasul, cît e? 

? 


— ` N'am. ar, 

Poftim... N'are! După ee că e surd, nu poate știi nici cit e 
ceasul | ? 
Mă sieiïie huruitul trăsurii şi timpenia acestui om on biei, care 
“are ceas, şi e surd, La urma urmii, ce mare pazubă e dacă nu 
ştim cît e ceasul? E dimineață. Sonre. Ziuă, deci. De amănunte mă 
ma, subit, nevoia de n vorbi cu cineva, Mi-e urit, Mi se parte 
că tac de o sută de ani. Aşi Vreo Să spun ceva, să mi se risp 
altfel decît în monosilabe, să mi se adreseze o întrebare, aşi ea 
on alte cuvinte, să nu mă mai simt aşa de singură şi = 409 cu seam: 
mută. Zău, ce m'ași face, dacă ași fi mută într adevăr? lată un 
gând ln care îmi simt toată sira spinării furnicată de sute și mii 

bțiri, asenţite și reci... DIrrrr.... i 

a preveni erat că birjarul e surg și că în afură de dinsul n are 
cine să se înspăiminte auzindu-mă vorbind singură, şoptese răspicat, 
pentru a-mi putea demonstra că sunt încă în perfecta posesiune a 

i i: . = 
ia Nu sunt mută, nu sunt mntă, nu voi fi mută, n'am fost nicio- 
dată mută... lit 

„ m'am liniştit. pom 

oy ais capul. Aşi preferă să mă jeneze 0 măseu, să-mi fi intrat 
o museuliță în ochi. ori să-mi fie foarte somn. Incintarea mea de vieață 
durează încă, deşi ştiu sigur că va dispărea In întîiul prilej de ener- 
vare stupidă, la prima elipită de pliutiseală mesehină,.. Incîntarea mes 


i să 
de vieață hurne, ca ro lo acestei trăsuri în care am avut 
mă eng ariris isa de vieaţă e împinsă de un orb, ași cum Te 
astea se mişcă după voia unui surd. Incîntarea mea de vienţă se des- 


_DANY, FATĂ DE NOUĂSPREZECE ANI 65 


tramā şi se risipește printre casele burgheze, printre gropile din 
stradă, şi foarte curînd mă voiu trezi că n'o mai simt și îmi va părea 
rău, desigur, ca după un cîntec pe tare nu mi-a fost Gat să-l aud 
decit odată şi nu l-am înțeles deplin... Incîntarea mes de vieață se 
fărîmă sub şlampătul pas al trecătorilor amorțiți și se pierde printre 
razele soarelui, îmbiesite de praf, museuliţe şi tristeţi imperceptibile... 

Mă bucură faptul că nu sunt mută și că mă apropii de Dorel. Mul- 
țumirea mea cere, insistent, un fum de țigară, Din nenorocire nu pot 
fuma într'o trăsură, cireulind pe strada principală a unui orăşel — 
capitală de judeţ, — case seunae gi moravuri înalte. Am s'o revăd și 
pe Lya, bineînțeles, Acum bag de seamă că mi-era Cor de ea, Prevăd 
că de azi încolo, viesta met se va schimba în bine. Pe ce mă bizni, ca 
să sper asta? Dela ce pornese t Dela oboseala drumului, dela atmos- 
fera apăsătoare a gării, dela monaosilabicele răspunsuri ale birjarului 
fără auz, cu siguranță că nu... Totuşi.. Dar dacă mă înșel! Dacă 
incerc iar să trec paste o apă care mi se parte mult deosebită de cele- 
lalte pe care le-am încercat să le trec şi mă ostenese zorind să ajung 
mai repede pe malul opus celui dela care pornese şi dau din mâini, 
înotând voios, către o bucurie ce nu există! Incep să regret că um 
pornit. Ar fi fost mult mai bine să fi rămas pe loc și să mă fi min- 
giint, căutînd să-mi închipui o fericire adevărată, așteptindu-mă veg- 
nic, dincolo... Mă suprind întristată şi din non simt nevoia cuiva care 
să mă poată aduce la realitate. Să încere să vorbese astfel incit să 
fiu auzită: să urlu cît mai ture posibil, De prisos acest efort. Timpul 
tot așa de anevoie are să treucă... Imi reproşez melancolia în care am 
aterizat, bruse, dintre înălțimile unei bucurii de vieață limpede şi 
constat că mă doare capul. Imi pierd răbdarea... Şi totuşi nu-mi pare 
prea răn de nimic. Amintirile îmi devin din ce în ct mai străine, clipă 
«eu clipă mă îndepărtez de trecut, cu atita uşurinţă, încât mi-e milă 
de sufletul meu care se sbuciumă încă şi caută lumină... Mintea îmi 
tresare, st Cesvăluie de întrebări gi îndoieli, ridieind începutul unei 
romanțe care nu mi-a plăcut niciodată +... „partir e'est mourir un 

[nl Vă 
ui ka 
- . 


Sun la uşă cu obrăznicie și insistenţă, Imi pare foarte bine că 
am ajuns. Servitoarea îmi deschide cu onrecare grabă, pare că se miră 
"ăi mii aduce la cunoștință că arde casa, ori că se apropie tureii..... nu 
mă recunoaşte și nu înţelege de ce am sunat, Ii zîmbese, dindu-i „bună 
dimineaţa'*. Şi-i vine inima la loc. 

— Ahu-a-a,.. Dumneavoastră eraţi... 

Apoi îm urează, bleg: 

— Bine ați venit! 

Intru în casă și încep să-mi plimb, cercetător, privirile pe mop- 
bile, pe pereţi, pe covor. Lipsește pianul. Intreb unde e și aflu că l-an 
mutat în sufragerie, Nora nu e acasă, Ca orice bună gospodină pro- 
vincială, s'a dus In piaţă, cu bncătăreasa, lau loe lingă o măsuță cu 
bibelouri pe care cra, odată, şi o fotografie n mea, de pe cînd eram 


g 


66 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


mică. Remare lipsa mea de aici şi mă întristez: upinese gala 
o vază de cristal și un splendid ogar pri A 

— Vi-ați tăiat Din, domnişoară? 

— Da... vezi.., al i d 

res ze priveşte cu atenţie şi am pita sk: piara ae 
nas. Se vede că nu-mi apreciază noua ape mari 2A 
e rusertósir pon anbeparoa oarece de contemplarea mută a 
nins negat hindeš mă doare capul şi simt în ochi oboseala 
nopții nedormite, Intr'o asemenea stare, o 


: i devreme azi. Zicea, aseară, 
o „ Toemai că s'a seulat mai de è azi ES 
că aia carei na știu unde, nu știu cu cine. Trebue să fi trecu 


Rămîn singură. Tree în dormitor. Mă page paie ing prea 
albă, de pa pat. Imi aranjez părul, mă spàl pe De i 37 
buzele şi obrajii. Ochii îmi sunt obosiţi, îngrijora 
e de parfum pini Mie uit odată în oglindă și mă întore 
seutur praful de pe rochie, mă mai uit oda Sa a 
în salon, Ce liniște apăsătoare domnește în easa t 


rog pe Dorel să-mi cinte Ja pian. Aştept eu nerăbdare să mai dansez, 
ati un pachet de țări și aprind ma. Deodată, mă simt 
admirabil, sigur i e ce vreau și pe ce fae, rerea 

rau op îndoială mi-a părăsit pret i hac e pate ea 
închipui că n'am plecat nicicînd de i- place ză, 


eniese în provincie. Liniştea din casă nu mă mai 


E pi la început nu vroia sii mă creadă că ați venit?! 


— Da? Nu se aştepta, desigur... Și pă arii? 
— Pe urmă a zis: „Bine, vin numai K 
2: e Ale pe op intreb dacă ați luat ceva de dimineaţă 
i dait i sreumă cu dânsa”. : 
ği prams AS foame. Fă-mi o cafea neagră. Nu-mi 
T speen i i Bine 
piata să bata Ci mi-a mai acordat atita atențiune. 
t De ustădată nu i e 
a da kur fi indispus iarăşi. Sunt veselă. Sunt foarte veselă. 2 


i Jeagă de clipa ee o trăiesc, simțind astfel. Tatămi visul împli 
erly Sar e voiu vorbi eu Dorel, îi voin spune et „n. 
Vreau să rămin lingă el eit mai mult posibil (e mai prudent să nu 
recizez) prin cîte am trecut în ultimul timp și ce m 


DANY, FATĂ DE NOUĂSPREZECE ANI 67 


că, îusfârşit, îl am alăuri de mine. Apoi, um să-l rog să-mi cînte la 
pian şi am să-l ascult eu ochii închişi, să mi se pară că lumea întreagă 
e a meu și că habar n'am vei desnăcejdea, dorul pustiu şi uritul, 
Are să fie atit de bine! De ce am fost oare așa de ingrati mai înainte, 
crezând că Dumnezeu nu-mi poartă de grije! In clipa asti, um im- 
presia că întregul rost al vieţii mele constă în revederea en Dorel. 
Ameţese. Sunt victima propriei mele cruzimi : mă chinuese în fel şi 
fel de chipuri, care mai de care mai stranii şi mai barbare, mă gbat 
în propriile mele miini, că o muscă, pe care, pentru a-mi alunga uri- 
tul, am prins-o așa, din senin, făr să am barim seuza că am suferit 
din parte-i o înţepătură, — și mă upue să-i smulg. aripele, picioarele și 
pare că mă grăbese să ajunge la cap. Sant oribilă. Ar trebui să mă 
menajez, să mă preţuiesc, oarecum, să mă mai adun în mine, să mă 
apuc de umeri și să mă seutur, să mă tesmeticese din viltonrea care mă 
cuprinde din ce în ce mai strins... Complice sitnaţiile în care mă aflu, 
complie evenimentele ln care particip, Îmi complice faptele și gindurile 
şi pe urmă stau să mă judec şi să mă sfătuese, de parcă n 'aşi fi con- 
știentă de tot ce se întîmplă, de tot ce mi se întîmplă... Invidiez pe cei 
ce au febră, delirează şi apoi, cînd se răeorese, nu-și mai aduc aminte 
de nimie, Invidiez pe cei care an voinţa și puterea de a ae debarasa 
dè viață ea do o seamă de pe haină. Imi urăse viaţa, mi-o pling ori 
mi-o ian în ris, fmi bat joe de ea dar nn mi-o disprețulieae, Dacă m 'aşi 
sinucide, aşi căuta să mă desprind «le vieaţă cu o decență medievală, — 
aşi arunea-o departe de mine, așa cum ași zvîrli, de pe un baleon, un 
trandafir alb, către un sunet de chitară... Nu-mi pot voneepa moartea 
etectuindu-sa printr'o ardere a stomacului, printr'e risipire n crejeri- 
lor, sau printr'o sngrumnre de beregată... Dacă nu m'am sinueia 
pînă astăzi, nu însemnează că n'am avut, destule motive şi destulă 
bunăvoință, ei că n'am găsit încă o demnă modalitate, discretă yi 
totuși adine impresionantă... Dănuţ zicea, odată, că mireasma pu- 
ternică a unei flori ar fi cel mai frumoa călău. Dănuţ era poet, în 
toate gîndurile mi, Dacă n'ar fi murit, ered că cu nu aș fi ajuna la 
mine, cea de acum... Dănuț avea darul de a scutura, din minţile 
oamenilor, ideile imbiesite de propriu-le persoană... Cu riscul de a-i 
supăra, Îi făcea să ridi și să gindeaseă departe de ei. Imi dan seama 
do toi ce am pierdut, pierzindu-l pe Dănuț. S'ar zice că n'am trăit 
decit prin el, căci, de îndată ce l-am pierdut, cu am încetat de a mai 
fi eu... În nltima-i serisoare îmi promitea că va continua, de acolo, 
să mă veghieze și să mă călăuzeaseă, Sărucul | Credea că visele urzite 
uici se pot prelungi și dincolo; că părăsirea unei vieţi o tot atît de 
neînsemnată ea plecarea dintr'un orang; că își poate prevedea ati- 

tudinile de înger păzitor... Dănuţ avea ochi mari, pret mari În pro- 

porţie eu trăsăturile feţii, sehițate extrem de fin; şi cînd râdea. mă 

simţeam atit de liniștită, încît îmi era teamă (intotdeauna binele 

m'a înspăimîntat mai lesne decit răul) și-i spuneam, aspru: 

— Îmcetează ! 
Ironiile-i mă dispuneau şi mă desmorțeau. Dece a murit înninte 
de a-mi fi deschis niţel ochii asupra mea f Dece a murit înainte da 


68 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


a mă vedea dansind t... Cindva m'a rugat să dansez pentru el și 
n'am vrut, convinsă că eu n'am să dansez decit pentru mine însănui, 
intotdeauna. Și atunci m'a privit lung: 

— Cu asta vrei să-mi demonstrezi că ești incăpăţinată sau egoistă ? 
Proastă sau foarte inteligentă ? Modestă sau înerezută f Ori îți da: 
seama că nu simți nicio înălțare sufletească în vreme ce dansezi şi 
deci arta ta nu-i decât un banal sistem de a-ţi omori timpul ? Ori 
dansul e ceva atit de mure, încit îl consideri sfint şi-l păstrezi 
ea pe o taină în care numai gindul ţi-a pătruns, pe deplin ? 

Imi pare rău că n'am dansat pentru Dănuţ. M'ar fi înțeles. Imi 
pare rău că nu l-am iubit pe Dănuţ, aşa cum l-am iubit pe Silviu. 
Sunt sigură că de el nu m'ași fi putut depărta... Aş vres să fie, acum, 
aici, să-l privese şi să-l ascult... 4 

Cit sunt de searbădă! Cum nu mă mai preocupă nimie din in- 
teligența mea şi a celorlalţi! A trebuit să fug dela logodna mea şi 
să mă pregăteae de à lua gustarea de dimineaţă în tovărășia lui 
Dorel, n trebuit să-mi impun să mă gindese la ceva, a trebuit — 
realmente — să n'am ce face, ca să-mi aduc aminte de Dănuţ... Mi-e 
ruşine. Inainte, trăiam cu sufletul şi cu gindul, nu le acordam aten- 
ție şi nu le dădeam importanță în vieaţa mea decit lor. Sufeream, 
poate, mai mult decît sufăr acum, cind trăiese cu picioarele, cu ochii, 
en stomacul și cu inima redusă la simpla funcţiune de intreţinător 
şi regulator ul sistemului circulator... Și totuși... Mă ehinuiese, 
punîndu-mi fel de fel de întrebări, De ce am fugit de acasă! — Nu 
m'am gândit, De co cred că îl iubese pe Dorel? — Nu mă gândesc, 
De ca mi-am adus aminte de Dănuţ? Nimie şi nimeni nu m'a îndrep- 
tat către el, în ceasul ästa. Și iată că mă gindese nu numai la el, dar 
la tot şi la toate la cite nu m'am gindit... 

Mă gindesc. Mă ridic de pe seaun, Mă gindese. Incep să mă În- 
virtese în loe. Mă gindesc: mai am timp să dispar, înainte de a fi 
dat ochii cu cei de aici, să mă întore îndărăt, acasă, să caut să-mi! 
îmdrept greşelile, să... Dar nu mă mai pot gîndi: ușa se deschide în- 
cet (ducă ar seîrţii, mi-a ieși din fire) şi Dorel își face politicoasa, 
corecta, zimbitoarea apariție. Atitudinea lui e cam afectată şi foarte 
indiferentă. Nu-l recunose. Nu-mi vine să ered că ochii aceștia mă 
priveau, cîndva, atit de mângiitor, că buzele astea mi-au rostit em- 
vinte de dragoste, că miinile astea au știut să eînte pentru mine, de 
atitea ori, înblțindu-mi visele mai sus de ultima treaptă a fanteziei 
mele... Asta e expresia omului pentru care sunt eu, acum, aici ? 
Simt că-mi vine să pling. Intore privirea. De ce am pleeat de acasă” 
Mi-l închipuiam pe Dorel, așa ca altădată. Eram sigură că în clipa 
revederii, are să se apropie tare de mine şi are să-mi pună atitea 
întrebări repezi, la care nu are să-mi dea răgaz să răspund... că are 
să-mi &ărute, lung, miinile, mulțumindu-mi pentru buenria ce-i 
dărui, venind la el... 

— Co e cu tine, Dany, aici f 

— Nimic... Am venit... 


DANY, FATĂ DE NOUĂSPREZECE ANI 69 


s nih M'am fistieit puțin, dar nu-mi pierd calmul, nu mi-l pierd 


— Nu-ţi pare bine că am venit? 


Continui să evit de ul privi în faţă, îl privese peste umăr, tu 
oarecare sfială... Totuşi, e omul pe care-l iubesc. Vom fi Vericiţi... 
Pe el îl încîntă prezența mea, fără îndoială... 

— Nu-ţi pare bine că am venit, Dorel ? 

— Nu ştiu dacă-mi pure bine... dar mă mir că ești ajei. 

— Te miri? De cef! 

Pauză. Ne dăm mina (nu mi-o sărută) și apoi, ea și emn n'ar fi 
trebuit să facem gestul ăsta, ne întoarcem ochii, unul dala altul, in- 
tr'o mişeare pripită, Tirzin, simţindu-mă privită eu: deosebită aten- 
ție (nu admirativă), mi se îimfierbintă obrajii gi mi se încileagte 
rindul... 

— Dueă nu mă înge!, aseară era să fie logodna ta ! 

— Nu te ingeli: a fost, chiar. Dar în loc să mă logudese, am ve- 
nit incoace. 

— Văd. De ce? 

— „De t mă vezi, „de ce“ nn m'am logodit san „ale ce't am 
venit ? 

— Te văd, pentrucă mă uit la tine... Restul nu-l pricep. 

'Tresar. Admit să se mire că sunt aici, admit să mă întrebe de pe 
nu m'am logodit cînd trebuia să mă logolese, admit chiar să mă mai 
întrebe și de ce am venit (cind ar puntea, foarte ugor să înțeleagă), 

dar nu-mi explice pentru es, întrebidu-mă, face uz de un ton depla- 
sat, brutal, aproape nesuferit. Se vade că e atit de emoționat, că n'a” 
vrea să observ pu că e atit de emoționat şi caută să mă mistifiee, si- 
mulind un calm nefirese,,, 

— Nu mi-ai spus tu, odată, că ui vrea să fiu meren lingă tine * 

— Fi gi 1! 

Tar „ei şi'*, ca atunci... 

— Es gi.. am venit, 

— De-aceia ai venit ?! 

— Și n'am să mai plec. 

— N'ai să.. 

Dacă într'o clipă de enervare sau de timpenie, ias fi dat eu 
cova în cap, cred că nu s'ar fi deplasat atit de hruse, arătindu- mi-a 
uimit, revoltat, siciit, încureat gi jenat, totdeodstă. Ochii i se măresc 
la figurat, căpătind, În propriu, o expresie atit ide nentră, încît pre- 
văd că am să-mi pierd răbdarea, şi dacă mă striului să evit o cit do 
vagă exteriorizare a neliniştai mele, e că încă mă tem de ridicol, Ni 
violată nu mi-am îmehipuit că fericirea se manifestă pe chipul eniva 
într'un mod atit de comic. Expresia figurii lui Dorel e o porteetă 
ilustrație pentru: „să vezi şi să nu crezi“, ori: „spune-mi că nu 
visez, ori: „la toate m'as fi aşteptat’... Şi, en stric, Ar fi trebuit, 
da cum a intrat, să-i sar de pit şi să-i spun: „arom men“. En însă 


70 ; VIAȚA ROMINEASCĂ 


am continunt să stau liniștită, ca mai inainte, să-i anunţ evenimente 
mari eu voce mică; să joe scene principale, cu accente secundare... 
N'am ee să-i fac, Aşa sunt eu. Dacă vine cineva să mă ia de git și să 
mă sărute, reaeţionez, făcînd întoemai sau refuzind, simplu, orice 
demonstraţie de expansivitate, Dar cu, oricît și oricum aș ţine la 
cineva, nu pot atenta la gitul şi buzele sale, atit cit mi se pare că 
aceasta ar însemna că eu fata eel dintii pas... Rău... Foarte rău. Tată 
pentru ce sunt învinuită de mîndrie, lipsită de feminitate şi insensi- 
bilitate.. Sunt sigură că Dorel mă vede și nu crede că mă vede, mă 
ande şi nu erede că mă aude. Prin prezența mea, îi dovedese că îl iu- 
bese, și el nu crede că-l iubesc... E caraghios. Are să mă înțeleagă el, 
mai tirziu. Mai tîrziu... Noţiunea de „mai tirziu'* se prezintă, pentru 
mine, sub formă de ameţeală şi umbră pe ochi. Blestemate cuvinte L.. 
Parcă ar fi o formulă magică pentru distrugere: îmi dau rău fizie 
şi deprimare sufletească, 

— Fi, nu... Asta-i bună... Ți-am spus eu căt... 

— Da. Sigur, Dorel. Mi-ai spus şi că mă iubeşti... Nu-ţi aduci 
aminte ? 

— Ba... parcă... dar... 

S'a zăpăeit rău. T întreb, iar: 

— Nu-ţi mai aduce aminte ? 

— Ba da... Sigur... Imi aduc aminte... totuşi... 

Şi tace. Nieicînd nu m'a înfuriat tăcerea cuiva, ca în clipa de 
faţă, Să-i ajut să-mi vorbească. Sunt extraordinară! Nu, zău, am 
foarte mută bunăvoință, putere de înțelegere şi răbdare... O, mai 
ales răbdare! Sumt un monument de docilitate femeiasă... Da... Co- 
chetez: 

— Nu-ţi pare bine că am venit, Dorel ? 

— Hm.. de... ştiu eu t... Hm... 

A, nu-i pare bine că am venit!... Nu numai că nu e fericit, dar 
nici măcar nu se bmeură că mă aflu alături de el. Poate că nu mă 
aştepta... Poate că l-a zăpărit anunţul logodnei mele: Poate că nu 
mă mai iubeşte... Tubirile junilor din ziua de astăzi sunt relative, 
şubrede... Dorel e un june modern, dar iubirea lui nu poate fi... Adică 
de ce n'ar putea fi... ? Eu însămi sunt o jună n cărei iubite nu con- 
tează, nici ca intensitate, nici ca durată... Asta mi-am demonstrat-o 
de nenumărate ori. Aşa că de ce să nu cred...? 


, Dorel ? 

De astă dată, tăcerea lui îmi răspunde, răspicat: 

— Ai ghicit, 

Destul de trist: să fug eu de lingă logodnicul care mă iu- 
beşte, ea să viu să nud din gura celui pe care îl iubesc, deodată, 
că el nu mă mai iubește. Sinceritatea lui Dorel mă mihneşte, mă 
tulbură, mă înfurie., E ceva la care nu mă aşteptam... E ceva 
groasnie... E ceva... 


DANV, FATĂ DE NOUĂSPREZECE ANI 71 


Cum voin izbueni? Dindu-i o palmă ori ieșind pe uşe, frumos, 
en dela o vizită oarecare? Deocamdată, stau pe loe și găsesc mime- 
rit să-i mai pun o întrebare: 

— Dar... atunci, cind mi-ai spus.. mă iubeni? 

— Da.. Şi te-aşi iubi încă, dar așa... (mă arată cu degetul, de 
parcă mi-ar indica, într'un oruș străin, o stradă necunoscută), 
nga, nu, 

Am nevoie de explicații, 1 le cer. Nu cn să schimb situaţia, ci 
spre lămurirea mea. Intre timp, suntem chemaţi ln masă, Ineep 
să inghit cu noduri, fără pottă, din simplă dorință de a face eva, 
de n mă afla în treabi. Cincat, înninte nu făceam nimic, numai din 
politeţe, cînd eram în compania oniva drag... Incureătura mes îi 
înenrajează din ce în ce, Rolurile s'a inversat, Se simte mai upor. 
Priveşte mai puţin neutru, Are aerul că pregăteşte un suris.. 

— Te-am iubit... Sigur că team iubit, Dany. Și poate că mi-ai 
fi dragă şi acum dar... așa cum ești acum, nu m'aşi mai putes 
ataşa... Numai amintirea ta mi-a rămas... și... 

— Dă-mi un sandwiteh, te rog... Merçi.. Vorbeşte mai limpede, 
Dorel, dat 

— Te-am iubit, Dany, fiindeă erai aşa cum numai tu erai, 
Pricepi ? 

— Nu... 

— Insfirgit... felul tău de a zimbi... lipsa de fard... ideile tale... 

Iți mărturisese, adineauri, cînd mi s'a spus că eşti aici, am 
fost mulţumit... 

— Mulțumit?!? 

— Da. 

— Nu... fericit? 

— Ba... poate și fericit... De ce mă întrebi? 

— Aşa.. ca să ştiu, Urmează. 

— Ştii, uitasem chiar de „faire-part''-ul pe care l-am primit... 
A propos, ai primit o telegramă? 

— Da. Mulţumese. 

— Bi cum îţi spuneam: cind am intrat pe uşă pi te-am văzut... 

Iar tace, Simt că sunt gata să izbuenese în plins. 

— Sunt aşa de urităt 

— Ba nu, ești drăguță... fermecătoare chiar... dar... Dar nu 
mai ești tu... Acum eşti ea tonte fetele... De ce ași continua să te 
iubese pe tine cind le pot iubi, la fel și pe celelalte? 

— Te asigur, Dorel că, totuşi, nu m'am schimbat... 

— Barim părul să nu ţi-l fi tăiat... 

— Am rămas aceeași. 

— Nu arăţi, Dany... 

Mă ridic. Mulţumese pentru cafea și tree dincolo. În definitiv, 
aşa e: nu mai sunt eu. De ce să mă supăr? Eu singură m'am adus 
nici. Mi-am pus masea de care îmi vorbea Dănuţ, în ultima-i seri- 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


wuare. Mi-am pus-o dar, probabil, nu ştiu s'o port. Sunt stingace. 
MA mie, vorbese, încet, gîndesc cu glas tare, rid, mă port în aşa 
fel încit parcă n'agi avea-o, masea aducătoare de liniște. Sunt prea 
cinstită, prea limpede, în tot ce fac... mereu. Continui să trăiesc 
în trecut, purtind masea de astăzi... Am rămas copil. Același copil 
fără mamă, fără de sprijin moral, fără de ţintă în vieaţă. Sunt 
veşnic orfană și chinuită de frumuseţile unei realităţi pe care nu 
sunt în stare s'o ating niciodată, Sunt veșnic imlecisă și inutilă... 
Imi imaginez vieața, ca pe o sală de spectacol; ea e pe seenă și 
noi, aceştia care o trăim, stăm și o privim gi o aseultăm... Eu am 
întirzint, n'am găsit decit un loe liber și acela sus, la galerie, de 
unde, ca să poți vedea cum se cade, trebue să te uiţi en binociul. 
Mai alea cînd ești miop... lar eu, nebănuind că am să fiu un spec- 
tator de galerie, deși mioapă, nu mi-am adus binoelul şi nimeni nu 
vrea să-mi împrumute unul.. Şi nu văd nimic.. Și ceea ce aud 
nu prea înțeleg fiindeă, la mine, simţul auzului e înfrățit cu cel 
ul văznlui... Invidiez pe acei care asistă la reprezentaţie, instalaţi, 
comod, în loji, stal și baloon... Ii invidiez dar nu rezolv nimic... 
Oribil... Imi vine să pling. Imi vine să pling dur nu pling, de 
ruşine... Mi-e ruşine... Şi îmi pare rău... Şi aşi vrea să cer iertare 
cuiva... şi n'am tin Mie? — Eu nu mă voiu ierta niciodată, 
Alteuivă 7... Cuit., Eu nu mă am decit pe mine... Numai pe mine... 
Numai... 
COCA FARAGO 


PATRU SCRISORI 
ALE LUI G. EMINOVICI 


In Viaţa Rominească din 15 Noemvrie 1933, (an. XXV, Nr, 11 
pp. 6—9) am publicat trei scrisori nle Ini Gh. Eminovici, tatăl Jui 
Mihai Eminesen, din cele 41 pe care ni le-a dăruit Al, Calligari-Dum- 
brăveni. Pentru ei care se intoroacază ĝe ppronpe de familia wn- 
relui poet, serisorile acestea, pe care le vom publica treptat, au far- 
meceni lor. Mai dăm azi la lumină încă patru transerise eu fideli- 
tute. Tu celelalte trei s'au strecurat, citeva inevitabile greseli de ti 
par. Le îndreptăm aici dintr'o năzuință spre puritate, dacă hine 
înțeles şi culegătorul va colabora. Cifra arată numărul rîndului din 
fiece serisoare, în care nu s'a socotit și titulaturi. 

I. 8 mângăiozul și priineiasul răspuns, 

It. 15 şi un frati; 17 poi lesmii va pute; 19 arvonä; 21 gre- 
şală ; 28 mcu ca îndată; 32 meau ramas; 36 înpărăţie ; 41 sfintele 
sărbători; 46 Bălugcă, 

III. 1 nw af rşit arăturile și sămânăturile; 3 fon Hain; 5 plant; 
7 vro 35 fălci; 9 gāndese; 12 Asemine ne sânt; 21 care pre destule... 
pentru proporția; 30 nu sănt aice; 3% Cu nădejdi. 


G., CĂLINESCU 


Domnule Bisai! 


Imi pare mult rău că ușa a} pus la cale cumparati boilor dar 
ci să vă fac neuma aga va merge. 

Te rog dărueștem acen milă şim serie macar odati un prietinese 
ravaş find mult rău îm pare că tuturora ai seris dar pentru mine 
vreme nu tau ramas, seeasta cred cin asămine căci mult paus greşit. 

Ravagul care acum reportuegta poronea dumitale cum vei Yroi 
aşa vei pastra fiind nu sânt ln îndoială că am seris cure ce nu ieste 
Strusnici oameni au lasat D-lui boierin aice en mine- Crede dumiuta 
ca dacă nu va veni vreun oam mai de ispravă apoi și en nu rămii 
căci mam săturat de muncă ca de hrean amar, Domnule domnule t 
oare eu eare idee merge boerin asupra me În străinătate, Mau oprit 
a şăde ?a D-lui păr acum dar cu recunoştinţa Dumisale, Serirm ceva 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai mult din prietinie și nu tot porunci de care mi acru sufletu și 
apoi te volu cunoaşte de scel ce aj fost fiind. 


Al dumitale plecat slugă, Em [imovici). 
24 Oct, 830, 
Mașina, 


Postul mieu atăpăn D. Domnul baron Enachi să ro|aleă dumi- 
sale C. C. Costache pentru un vas de vin roș pe care va plătit preţul 
cuvenit. — Cu poșta viit[o]are însuș voin serie stare boilor care 
voiu lega la grajdiu. Toţi boi barabagi sänt de legat iar pentru hara- 
bali vom enmpăra încet și încet, 


I 


Domnul mou! 


Tuturor împă[r]tăsăști ştiinţă di pitrecere boerilor și de toate 
actile dar mie miei cum. Bag de samă că teai fi jignit întru oare 
ceva pre cum aceilanţi în ani trecuți, dar cu toate aceste num adut 
aminte şi numai eu aceasta mă mingăi. Socoţi că cioeoi acei care mă- 
nincă mămăliga de pomană puţăn au seris minciuni dumitale pe 
care nu am fost la îndoeală că nu mi lei împărtăși spre știință. 

Domnule |! erede şi aceasta că eu de voiu lipsi din Dumbrăveni 
apoi [a]tunee ori că Dumneavoastră ați trimete pe alt oam în locu 
micu sau aţi fi săliți n veni la Dumbrăveni căci aceşti care sănt aice 
nu sânt în stare n cărmi ueeste trebi, Tin a mînca bine, a be bine 
şi a fura când le vine dindămină. Im pare rău că acum cu asămine 
înpărțăți prieteșugu pentru care aducânduți aminte trebui rău săți 
pară. Nam nadăjduit dela dumiata asămine pildă căne creștere du- 
mitale nu eartă însuţ şi evphenist find, 


vreme care aice am pitrecut care prietin iam fost şi acum unde nă- 
dăjduese a fi îngrădit eu prieteşugu dumitale găsăse poate și 
defăimat, Norocu lui Caserle şi a lui Lazar că astăzi să găsăsc mai 
cît inainte dumitale unde mai înainte eu eram. Bade lui Ion Veză- 
teu Vasăle Vezăteu și Manolache Rădăveeanu spune mă rog dela 
casăle lor multe închinăciuni și trebile le merg bine ear eu sănt, 


Al Dumitale slugă, Eminovici. 
I9 Noomb. 1. 
Masa, 


[a tergo] 
Cin. Dumisale Domnului 


Alesandru Jon Bizai 
la Chişinău 


PATRU SCRISORI ALE LUI O. EMINOVICI 75 


III 


AL meu voitori de bine Domnul pi stăpinul meu! C. C 
Alexandre! 


Apa precum hine încredințat sint, de moralul și bună prețuire 
Dumitale şi precum de mai înainte de bun al mien prietin și tetum 
de voitori de bine te cunose îndrăznesc te ruga! să binevoaști n 
stărui la boeriu pentru mine, spre a mi să da un alt mai ugor post 
de slugă, căci almintrile vieața îm voiu scurta, crezină că în Dum- 
brăveni mare greutate trebui să port. — Judee! drept și vei ave 
şi bună răsplătire dela ace] ci nean zidi. — Eu ered că nici D-lui 
boeriu num va socoti de alt felin de scopos, fiind că toţi cunose 
slăbăciunile pieptului meu și iuțimea me, — Cu nădejde că voin fi 
folosit de acele dorite rămîn. 


Al Dum. plent slugă, G. Eminovici. 


15 Decomb, 830, 
Magina, 


Iy 
Domnule Bizoi! 


Pentru Sf[in]tele Sărbători aicea nuți hiritisăte decăt toste 
acele ci D-ta însnţ dela zîditorin pofteşti. 

Mie îm merge ea racul căci bolnav de piept mă păsăse. Te rog 
dar dărueştem acea milă şi adă pi d-lui boeriu la acen proeresăa ca să 
mă scape de blăstămată gre slujbă. Ori şi în care post bneuros voiu 
slujă dar în asămine erede că mai mult nu put. Dar dacă cineva 
va pune sălinţă asupra me ea de istov să sfirșăse pieptul meu. Im 

roneești ca săț îngrași boi bine, cred că ai interes de a fi acel mai 
ntăi cu boi ca şi în anul trecut, Of! Of! şi mai mult nnb zie erezind 
că vei judeca adevărul. 

Poronceşte ca să vin păr la Sculeni să ne întâlnim ca săm 
pot mărturisă oftul men, ea cătră unul ci am avut de norocire al ave 
de prietin și stăpin. 


Al Dum, plecat slugă, G, Emin[otiei). 


29 Decemy, 839. 
Dumbråveni, 


DESPRE NĂDEJDE 


— Fragment — 


Oamenii de azi se împart în două: oamenii nădejdii și oamenii 
nopţii, Intre neeste donà categorii se dau azi tonte bătăliile, dela 
vastele lupte, libere şi entuziaste de pe recentele fronturi militare 


născute în chip firese din cele morale și pînă In luptele tăcute din case | 


în cure aceeași «fişiere universală se repetă mierovosmie între fraţii 
numelui, ai singelui şi ai oglinzii. Oricine, oriunde, se naște fiu al 
nădejdii, sau atunci fin al nopţii. Şi poate chiar așa s'au născut os- 
menii întotdeauna. Dar s'ar păreau că trăim acum vremea unei spon- 
tane revelări universale și că, de pretutindeni, încrneigindu-şi sto- 
lurile în direcțiuni opuse, oamenii nu mai rezistă fericirii de a se 
regăsi, de a se regrupa, Cred, cu alte cuvinte, că sunt astăzi în lume 
numai două familii mari și că asemenea celor două din Verona, ele 
își chiamă astăzi fii; risipiţi, pentru a-i închide în cetăţile canflic- 
îmlui originar. 
- 
. >. 


„. Oamenii nădejăii fac revoluții; cei ai noptii: războaie, Ast- 
fel se explică de ce întîlnirea pe esre o trăim astăzi, şi la care un 
vene de exaltare și de presimțiri glorioase ne pregătise îndestul, este 
înțilnirea dintre războiu şi revoluție. Din cursul celor trei etape, 
eare am văzut succesiv o revoluție transformindu-se în războiu ci- 
vil, acesta la rindu-i devenind un războiu național, şi prin aceasta 
amenințind să nască imediat un războiu civil internațional, a tre- 
buit să înțelegem că răsturnarea aceasta paradoxală de formule și 
de sensuri corespunde totuși unor realități, și că pe deasupra tu- 
turora, astăzi în luptă — orişiunde este luptă — sunt revoluția gi 
războiul. Nici sensul exterminator al luptei nu era de prisos: în- 
tr'adevăr unul dintre est doi trebue să rămînă pe teren. Cred că 
în curind în istoria omenirii: ori revoluţia, ori războiul „vor fi trăit“. 

Cel care e menit să nu mai existe este războiul, după toate pro- 
babilităţile. Oricare va fi isbinda finală și oricînd..., războiul nu va 
mai fi nu numni pentrucă și-n pierdut sensul, existența sa legitimă, ci, 


4 


DESPRE NĂDEJDE T7 


mai mult, singur s'a tăgăduit şi singur a arătat că omenirea astăzi 
nu își mai poate pune decit o singură intrebare: aceea a revoluției, răz- 
boiul el însuși nefiind decit un aspect și o parte a acesteia: contra- 
revoluția. Nimeni mu mai poartă astăzi războaie pentru ele-înșele, 
războaie spontane, războaie reflexe, Acei care reeur la ele arată că 
intră astfel într'o luptă de mult începută, într'un conflict prea 
înaintat al conștiinții umane, şi că pentru a înăbuși revoluţia, ei 
trebue să facă războiul, Pretext? se va spune: Mistilicare? „Războiul 
pentru ideologie este în fond mai curînd unul pentru „geologie t 
Desigur. Dar nu mai puţin elar este că de data aceasta înșelătorul 
este cel înșelat. Faptul că nceștia sunt forțați să dea sensuri, chiar 
sensuri potrivnice, arată că omenirii îi sunt înninte de tonte nece 
sare aceste sensuri și că pune înaintea eristenții, congliința. E de 
ajuns pentru ca războiul să nn mni fie astăzi printre noi. 

(Odată cu această negare a războiului se înțelege lesne de ce 
tocmai cei care pretind să le reprezinte și să le apere sunt con- 
strînşi să nege laolaltă şi toate celelalte noţiuni ale zestrei lor ideo- 
logice. Apărătorii religiei, după cum am arătat, sunt cei care neagă 
nu namai etiea acesteia prin fapte, dar și metafizica ei prin sensul 
păzin pe care trebue să-l recunoască existenţi, în afara oricărei or- 
ganizări și conştiinţe globale, care este primul reflex al sentimentu- 
Îmi religios. Apărătorii naţiunilor le neagă, deopotrivă cu eci care, 
respeetîndu-le, aspiră totuși şi revendică pentru această maturitate 
a omenirii organizarea altor comunităţi, superioare dacă nu defi- 
nitive, Dar cei care își fae suprema legitimitate din egoismul ni- 
tional şi din indiferența, ba chiar mai mult, nerecunoașterea ori» 
cărei alte întrebări în afara sau pe deasupra acesteia, neagă astăzi 
naţiunile, legindu-le unele de altele în internationala naționali 
tilor. Națiunea nu ponte fi pentru un naţionalist un principin toc- 
mai pentrucă el nu recunoaşte decit existențe, care sunt în afara 
judecății şi înțelegerii, şi pentrucă din acest punet de vedere na- 
țiunea lui trebue să fie umică. Un naționalist luptind pentru prin- 
cipin] naționalismului se blastămă singur, Un naționalist luptinè 
pentru o altă naţiune o neagă pe a lni în chiar existența ei. Pro- 
blema mai abstractă, şi deci mai isbitoare, se pune tot de asemeni 
pentru rasiştii puși să participe la acțiuni comune, purtate de rase 
deosebite pi deci vrăjmaşe pe principii totuşi rasiste... Și eum ele- 
mentele erezurilor naționaliste sunt înainte de toate credinţe n căror 
poruncă este de a fi păstrate neatinse, se înţelege că conștiința unni 
naționalist modern trebue să fie, printre atitea peticiri și tăgă- 
uiri, plină de indignări şi ruşini. El nu are de nles decit între 
seufundarea în rea credință, sau atunci., renașterea prin revoltă), 

Din clipa în care sensul a pătruns în istoric, războiul nu mai 
are ce căuta. Privit în adincurile sale, războiul nu este numai expre- 
sia zădărniciei — zădărnicie a distrugerii, zădărnieie a poaesiunii 
veşnice reînoite — ei este, mai mult, readucerea violentă a fatalităţii 
între oameni, de către om, Pentru o omenire a cărei supremă înăl- 
tarė este năzuința de a întreba: de ce? ca şi de altfel ultimul strigăt 


78 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


al cesnădejdii, n face războiu înseamnă în primul rind a renunța 
la orice înțelegere, a te învesti de o parte cu implaeabilitutea sb- 
surdă a destinului, și de alta a recunoaşte în semenul tău ucigaș 
unealta oarbă, şi în fond indiferentă, a aceluiaşi destin triumfător. 
Războiul este trădarea omului de către om. El coincide cu căderea 
omului în animalitate, adică cu desnădăjduirea omului ce a-şi re 
solva singur condiţia, şi cu recurgerea la vechile reflexe de îna- 
intea lui, de împotriva lui. 

De asemeni astăzi, într'un moment în care umanitatea pare 
aproape de adevărata ei naștere, războiul nu mai este față de ea 
decit încercarea bine determinată de a se înăbuși această emanei- 
pare, de a opri conștiința omului de a-și lua singură răspunderea 
propriului ei destin, Recunosent ca atare şi de eei care îl poartă 
ca și de eei cure îl înfruntă, de toţi cei eare vor înțelege să-l poarte 
ca și de toţi cei care îl vor înfrunta, războiul astăzi nu mai este 
printre oameni; el este împotriva lor. 

Pe de altă parte, începutul „istoriei conștiente!“ este și acel al 
revoluției, Revoluţia permanentă, expresie al cărei sens restrins 
pînă la o semnificaţie de tehnică tactică, în eare înțelesul său ori- 
minar vast ny mai este cuprins, trebue tocmai pricepută ca efortul 
continuu și în plină desfășurare al omenirii de a se așeza altfel 
decit pînă neum în condițiunile sale, şi da a-și ajusta existenţa după 
voinţa şi conștiința sa. In sensul acesta revoluția este suma tuturor 
revoluțiilor, este linia itinerariului lor succesiv prin istorie. De fapt, 
toate revoluțiile însenmnă în istoria trudită de pînă acam şi în 
marea sa bicisnieie, singurele momente de acţiune voluntară, eon- 
certată și predeterminată, și care se sustrag deci indiferenței şi ne- 
pntinței istorice, Orice revoluţie este gratuită, adică neimpusă de 
cotidian, ei dimpotrivă propusă, prin deliberare generală şi conti- 
nuată a oamenilor asupra soartei lor. Orice revoluţie este un art 
de inteligență umană și o manifestare de voință subordonată acestei 
inteligențe; este o izbindă a oamenilor împotriva vieții, pe cînd 
zv a orice războin este o răbufnire a vieții împotriva oame- 

or, 

De asemeni este revoluţie, și deci aet de conştiinţă, orice miş 
care a oamenilor pentru ei și împotriva condiţiilor lor. Și oricare 
i-ar fi aparența și denumirea rămîne războiu şi inconștientă n isto- 
risi orice act de divizare a oamenilor între ei și de cedare în fața 
urgenții necesităţilor animale, ` 

De aceea spuneam, revoluția nu este decit una, continuată şi 
permanentă, En este urmărirea voinței prometeice în întreaga bio- 
grafie umană, 

Voința aceasta, voință de emancipare pe de o parte, voință de 
a construi pe de altu, distinge întotdeauna în istorie pe actorii reyo- 
luţiei de cei împotriva cărora ea trebueşte făentă. Di unes, sèn- 
sul revoluției fiind unul, același şi în continuare, actorii sunt și ei 
intotdeauna aceiași. Ei se regăsese întotdeauna într'o identică sitna- 
țiune. De aceea singurele mărturii despre o continuare, despre o 


DESPRE NĂDEJDE 79 


direcție a existenței omului în istorie, sunt pe de o parte istoria spi- 
ritului, isr pe de alta istoria claselor sociale. (De aici legătura indi- 
solubilă dintre intelectuali și clasele revoluționare). Cea dintii esta 
precizarea progresivă a idealurilor spontane, legarea lor de poši- 
bilitățile obiective ale existenței şi descoperirea lor în acestea. Cea 
de a doua este într'adevăr drumul omului, dar este și neincetata 
ptimenire istorică, 

Această primenire, cititorule, se face prin nădejde, Asemeni 
torțelor din mitul vechiu, care nu greșen, nădejdea trece din mînă 
în mînă, şi numai cel care o poartă duce drumul mal departe, 
Dar mitul vechiu greşea, arătind trecerea necurmată dela părinți 
la fii, Nu. Nădejdea fuge pe sub vreme, ea o flacăre sub pămînt, și 
izbuenirile ei ca ale acesteia sunt de neașteptate. Ea părăseşte şi 
schimbă țările, popoarele, continentele, dar mai ales clasele, uşa cum 
face și cu indivizii. Legea ei nu este de a aparține tineretulni; ei, 
dimpotrivă, prezența ei definește tineretul istorie, Intr'adevăr, este 
tineret istorie comunitatea Amană căreia nădejdea colectivă fi dă 
veselia de a trăi, demnitatea de a fi om, voinţa de predeterminare 
şi mai ales sentimentul de legitimitate n existenței, uşa cum este 
dată în legile ei naturale. Unui asemenea tineret nimic nn i se poate 
opune. El are limpezimea vederii şi entezanţa uctului, amindouă 
&panagii naturale ale voinței de n crea, Această voință de a erea, 
Am spus că este motorul istoriei ca și sentimentul central al omului. 
Ea îi îndreaptă privirea spre natura mută şi informă pe care va 
trebui să o răscolească, să o seulpteze, să o fecundeze, să-și afirme 
prin ea existența, realitatea lui creatoare. Tot ea îl asigară rin 
spate de necesara solidaritate frățească a oamenilor. Acţiunile omu- 
Imi nădejdii, nu sunt ale individului, ei ale umanităţii, nl cărei con- 
diționat permanent este, după cum e şi reprezentantul ei. 

Nu orice tineret este tineret istorie. Cunoști, de pildă, eititorule, 
tineretul care se naște închis în bogatele cetăţi bätrine și rare poartă 
în el un straniu sentiment de asediu? Puterea părinților lor este 
pentru ei cauza tuturor slăbiciunilor ; pe enlea aceasta ocolită, istoria 
își face dreptate. O remuşeart fără cauză aparentă, dar nu mai puţin 
apăsătoare, îi turbură, îi îngrijorează, fi reține dela gesturile cele 
mai elementare, Frica îi cuprinde ca și o ro ostilitate, piem 

i, în mijlocul indiferenței muncitoare a lumii, vin să-şi 
piere dry dimpecaiea prăbuşirii, Amurgul sufletului lor își trimete 
lumine wesperală oriunde le răsbate privirea, și proiectind peste 
lume febrilitatea panicei lor, ei deschid năvălitorilor calmi de-afari, 
ca şi Electra, porţile cetăţii în care se înăbușe, Dreptatea istorieă 
astfel, într'adevăr se împlineşte, căci pa cînd lăcomia deștoinică n 
veselilor barbari se va conjuga en sera te mea i na- 

urii, ceilalți fug. Ei fog de vieață. Născuţi în regiunile blinde şi 
Kr ale spui r Korka ei cantă în vicaţă același climat nesbuciumat 
unde să li se îngăduie să uite frica şi desgustul lor de piine, de on- 


meni şi de sex, 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ti-am arătat cititorule tineretul amurgului, lată-l acum pe cel 
al nopții, Il cunoşti? Ceea ce îl deosebeşte de cel dintii este clara lu- 
editate pe care i-o dă faptul de a se fi născut un moment mai tìr- 
ziu, Luciditatea lor este identificarea conștiinței interioare a mor- 
ţii, în realitatea morţii de afară, Ceilalţi prevesteau năuei nu ştiu 
ve condamnare istorică ; acestia îi văd executarea, Cei dintii reacio- 
nau prin spaimă; aceștia prin ură. In sfîrșit, ca și spaima celor din- 
tii, ura acestora este nelimitată şi nedefinită: e ura împotriva vre- 
mii, Ei ştiu prea bine că duşmanul nu poate fi personificat şi că de 
fapt sufere sancţiunea unui neîntrerupt proces de biologie istorică; 
toemai de aceea însă, pe de o parte, spiritul lor desfigurează reali- 
tatea aspră, dar simplă în cabale apocaliptice, iar pe de alta îi îm- 
pinge la toate împotrivirile, Toate pornirile lor sunt de negare; toate 
încep cu prefixul „anți-,...*. Și încă odată legea se verifică în netul- 
burata ei dreptate naturală: adică amîndouă părțile împlinese, ca de 
comun acord şi reciproce aceeaşi acțiune istorică, Vicața solicită, ei 
refuză. Vicața adună, ei se înăbuge. Vieața deschide cărări noi, ei le 
ustupă si pe cele vechi, Vienţa îi cheamă afară, ei ridică garduri. 
Vieaţi construește, ei distrug. 

A distruge, intă-le misiunea, La aceasta îi conduce nu numai 
vonştiința dar, înainte de toate, însuşi reflexul acțiunii, acea sponta- 
neitate implacabilă a omului pe care unii se acordă a o numi destin, 
Conştiinţu lor aste armonică şi senină, ași_ spune chiar „totalitară. 
Ei adică nu se sfiese de a duce pînă la ultimele concluzii premisa su- 
fletazscă a pindirii lor, şi de a-şi recunoaște într'o sumbră perspectivă 
logică nevoia de a distruge toate elementele unei vieți, întreg meca- 
nismul ei, în care n'au co căuta şi pe care nu încetează de a-l com- 
para cu un trecut îndepărtat față de care se simt familiari şi legi- 
timi. Vrind să distrugă realitățile, ei ştiu să atace în primul rînd 
credinţele și înțelegerile şi să producă astfel învălmășeala pe care o 
produc bandiții consumaţi, atunci cînd trag întîi în becuri, 

De aceea, sufletul lor, a cărni besnă este atît de adincă încît niei 
nu poate crede ea pe un alt emister istorie să mai fie lumină, caută 
mai întîi de toate: noaptea. Mai mult, caută moartea, a cărei chemare 
irezistibilă o poartă în el şi a cărei lumină neagră selipește în adin- 
rul ochilor lor, Privește-! bine, cititorule! Cuprins de un îngheț care 
nu este omenesc, vei înțelege numai atunci de unde le vine ușurința 
en care ei seamănă moartea și dragostea cu care o presimt. Sunt ues- 
nicii ei, care n'o cunose decit pe eu gi tare nu ştiu decit, fie să o dei, 
eu sentimentul majrstnos al împlinirii, fie să o primească, la fel en 
liniștea lor inevitabilă. 

Intre timp, oamenii care trăeze, care, ca stari, nu cunose decit 
viața, nu-și pun deceit întrebările ei si nu cunose soluţii dinafara ei. 
Ei trăese în toată trudnicia speţei umane şi în întreaga demnitate a 
acestei continuități. Și într'udevăr, s'ar părea că tocmai în timpurile 
acestea omenirea se apropie de o deslegare, Ceea ce în istoria culturii 
va rămîne ea momentul întîlnirii dintre metafizică şi economie poli- 


DESPRE NĂDEJDE i 81 


tieñ, în istoria omului propriu zisă va figura cu prima întrebare n 
omului asupra sa și libertăţii sale. 

Intreagă istoria filosofiei nu este decît efortul continuat și du- 
reros al omenirii de a ajunge la propria ci eunoaștere și prin aceasta 
la libertate. Mai mult ea este itinerariu? distanţei dintre ideal şi ren- 
litate, așa cum, cu toste erorile și îndoetile, a fost parcurs da către 
spiritul omului, cesa ce totdeodată explică şi nevoia permanentă n 
filosofiei de # sprijini pe știință, de o determina pe nccasta la conelu- 
ziunile ei, dar și de a găsi în ea mugurii unei realități favorabile, 
Știința specială asupra căreia această colaborare s'a fost exercitat, a 
variat în decursul ei — şi însăși variațiunea aceasta indică orientarea 
“ăutărilor omenesti, 

Trăim acum momentul de o importanţă inealculubilă al despăr- 
țirii de fizică, de care de trei veacuri filosofia era tot atit de legată pe 
cît fusese Înainte de teologia. Toute aceste trei veacuri, și en deosebire 
cel din urmă, care poate pentru aceasta ni se pare acum tipic, naiv 
și „stupid“ — au fost cele ale năzninței omului de n se cunoaşte pe 
sine dinafară, de a se cunoaște ca existență exterioară și naturală şi 
de a descoperi astfel printre legile naturii pe cea care i-ar îngădui 
să o stăpineasră, Această năzuință s'a prăbuşit — şi desnădejdea omu- 
Îmi o mai trăim încă gi astăzi, El știe de acum înminte că nu va 
putea niciodată cunoaște, că uneltirile şireteniei sale îl trădează, şi că 
trebue să se rosemneze de a se afla ca şi pină acum într'un univers de 
necunoștinţi și de incertitudini, universul de necaptat al relației de 
nesiguranţă. El este mai mult ca niciodată singur. 

Singurătatea aceasta se poate numi „noua singurătate a omn- 
lui'*, asemănătoare îtne'o măsură cu, după formula lui Sebeler, 
noul ateism postulator. Tutr'adevăr aceustă singurătate a omului pu 
măi are nimic din vechea exaltare, din năzuinţa sa necsontrolati, și 
mai ales din entuaziamul ei neprihănit. Este o singuritate nerse- 
sară și tragică. Poziţia uctuală a omulni în lume, die Sonderstellung 
der Mensohen in Kosmos este echivalată numai cu o luare de on- 
noştință, care însă pentru aceasta nu trebue să fie neapărat si 
o exaltare, Omul află astăzi numai că este. Existenţa omului este, 
între toate îndoelile şi nesiuranţele care iarsi îl asaltează și îl 
inconjnră de pretutindeni, singura renlitate certă și nedeaminţită. 
Istoris, știința omului, devine acum știința renlităţilor celor mai 
entegorice, Singură perspectiva ei îl asigură de o permanență și de 
n constanţă. Oricum ar fi ea — este expresia unui destin nrintre- 
rupt şi încă al unui eestin propriu. Atonei eind Dilthey seria: 
„Was der Menseh sei, erfährt er nur dureh die Geschichte‘, el ex- 
prima atit faptul ră numai istoria poate vorbi despre sm și numai 
in ea acesta se poate afla, cît şi acela că omal nu este decit în isto- 
rie, Omul nn este decât viața sa şi pe aceasta i-o face singur, Și 
vonștiinţa modernă se naşte din momentul în care, iesind din refu- 
giile pasivităţii sale, omul nu mai vres să se cunoască şi să ennoaseă 

6 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


decit prin măsurile acţiunii sale, prin viețuirea sa creatoare și 
electivă. 

Liber arbitru? Nu conștiința existenței nu-l eliberează din 
condițiunea sa. Dar i-o relevează, îi dă în mină firele ei şi-i arată 
care îi sunt marginile şi care puterile. I] scoate din frică pentru 
a-l introduce în responsabilitate, ccea ce este echivalentul conştiin- 
tei şi al adevăratei puteri. Dar deopotrivă este și antipodul hotărit 
al harului. Singurătatea omului, independeța sa, este față de orice 
prezență și împotriva oricărui sprijin. Libertatea s4 este liberta- 
tea unei existențe naturale, redusă la propriile ei condiții şi resol- 
vută tot în ele, scutită de orice alte determinante, afară de acelea 
din a căror conjugare se produce viața sa. Viaţa sa, acest fapt ar- 
monie și global, același în începutul și sfirşitul său, necesar și unic, 
ireduetibil şi totuşi liber, fapt simplu, clar și „ea atare”, 

Totuşi şi pentru această revelaţie spiritul uman va trebui să 
fi așteptat. A trebuit să o primească tot dinafară. Atita vreme cit 
s'a căutat în sine, e] n'a putut prinde decit oglindirile propriei sale 
neliniști: conștiința individuală nu-i oferea nicio siguranţă, «i 
numai un permanent joc între două incertitudini care se fupgărese : 
incertitudinea celor dinafară și aceea a celor dinăuntru. Dar afară 
trăeşte prin operă şi prin acțiune — prin realizare, în care rev- 
nește atit renlitatea universului exterior cit şi exprimarea poten- 
ţelor sale interioure. Atunci se naşte o nouă ştiinţă a omului, prima 
ştiinţă a omului viu (şi prin aceasta a vieții), istoria fiind știința 
omului mort: economia politică. Ea îi vorbește omului numai despre 
d. Am arătat însă cum. Fără a-l purta pe culmile tuturor seme- 
țiilor, dar şi fără a-l aavirli în toate îndoelile, ea îi întoarce privi- 
rea dela ceruri şi din gol şi, asupra realității sale imediate, domes- 
tice, din care omul întotdeauna vroise numai să evadeze — îi pro- 
iectează lumina unei noi înţelegeri. Această economie politică fi 
spune că puterea pe care o așteptase dintotdeauna era lingă el din- 
totdesuna, atita cât este, pi că barul pe eare îl aștepta dela alții 
e. singur şi-l ponte creea din realitatea sa severă. Astfel află omul 
că numai are nimic de aşteptat, dar niei nimie de temut, că este 
singur şi că singur poate şi trebue să trăiască. 

Dar tot en aceeaşi privire el a văzut și altceva — a văzut maren 
cruce a omenirii al cărei centru este în fiecare individ și prin care 
trec toți morții culeați din care s'a ridieat ei în picioare și toți frații 
săi vii, deoparte și de alta a braţelor sale întinse, Este maren 
eruee a lanțurilor omului, lanțul vertical al morților, lanțul ori- 
zontal al viilor, Ele sunt şi singurele justificări dar și singurele 
condițiuni ale omului desrobit. Și dacă condiţiunile morţilor sunt 
ceca ce i se lasă, cele ale viilor sau ceca ce are de făcut. Omul isto- 
ric, omul creator este umanitatea — individul nu există deit în 
măsura solidarității sale en ea, în măsura în care se înglobează în 
ea. Conştiinţa acestei solidarităţi îi este dată omului non de o po- 
sibilitate, dar și de o necesitate, Intr'adevăr regruparea oamenilor 


DESPRE NĂDEJDE 83 


este posibilă. Ce însemnează aceasta? Inseamnă că momentul a va- 
nit în care omul ia cunoştinţă de întreaga sa întindere gi că de 
pretutindeni de unde stăpineşte, umanitatea se înfrățeşte, Mijlon- 
cele comunicaţiei sle sant date pentruca această cunoștință să de- 
vină activă şi pentruca marea asemănare pretutindenură să insemne 
udevărata descoperire a omului. O organizare, ideea ci, posibilitatea 
ei însfirșit, sunt date. Mai mult, se dovedeşte că şi pină acum, în 
aceste vremuri de ignorare şi de canibalism istorie, aceeaşi organi- 
zare dăinuia, fără a fi știntă, dimpotrivă, ţinută ascunsă. Asemenea 
unui trup, societatea umană deseopere că se întreține singură, dar 
prin toate celulele sale, care îşi răspund unu alteia, şi între care 
circulă marele curent al alimentației umane, gulf-stream-ul yolida- 
rității. Vapoarele de războin sunt totuşi simple bastimente comer- 
ciale.... câştigurile enpidității și interesele nu sunt decit mobiluri 
aparente pentru asigurarea acestei circulații, care ea este esenţială, 
Viaţa umană se reduce la ea însăși, Aici se plasează revelația owu- 
lui nou, în momentul cînd află, în realitate, mecanismul întregii 
vieţi, simplu de altfel, și cînd vede că resursele toate sunt în mina 
omului, dar că în loc de a fi în mina omului, sunt risipite între 
oameni. Un singur lucru se cere deci: proclamarea unității omeneşti 
Conștiinţa aceasta este posibilitatea. Dar această posibilitate este și 
ò necesitate. Omenirea de astăzi ori îşi va găsi adevărata vicață, ari 
va muri. Medicina economică a omenirii, aplecată în întreaga en- 
noştință asupra ci, declară unanim : singura soluţie este deschiderea 
arterelor sociale, asigurarea respirației, intensificarea firească, po 
sibilă şi necesară a circulației singelui social. Orice piedică din calea 
acestora trebue înlăturată, orice obstrucţie destundată. Infecția 
organismului uman este destul de înaintată, niciun moment nu mmi 
este de pierdut, semnele intoxirării și ale înăbuşirii apar, Să spar 
gem asfixia. 3 > 

Aici ne aflăm astăzi, Impărțită în donă, omenirea se luptă în 
jurul unei ferestre: a luminii, a aerului, a vieţii. 

GHIŢĂ IONESCU 


SCRISORI DIN LONDRA 


OBSERVAŢII ASUPRA POLITICEI BRITANICE 


Poporul, a cărui vieaţă spirituală are un fond religios, care do- 
reşte pacea eu pasiune, care privește tradiţiile lui, ca și pe ale altor 
neamuri ca ceva sacru, care vede înlăturarea conflictelor dintre 
oameni mai mult în lumina biblică decit în cea juridică purtindu-se 
cu omenie față de semenii lui, punind dreptatea și ordinea În baza 
existenţei sale —: poporul englez apare totdeauna într'o lumină stra- 
nië în ochii altor neamuri. Şcoala lui exaltează caracterul, sănătatea 
morală şi trupească, înaintea inteligenței strălucitoare ori vastelor 
cunoștinți ; cultivă respectul părerilor altuia ca un sacru domeniu 
spiritual și învaţă arta de a nu se afirma talentul cu sgomot, ori 
«n aroganță, ci în așa fel încit să adauge o notă armonioasă în viața 
mediului său. 

Revolta englezului împotriva nedreptății şi oprimării, ori de 
unde ar veni şi împotriva oricui ar fi îndreptată, ia adesea forma 
donguijotică. 

Poporul acesta prin educația civică pe care gia dat-o, prin 
spiritul de ordine și de disciplină, prin conștiința puternică a da- 
toriei, prin felul cum şi-a viștigat şi si-a folosit libertăţile, a făcut 
chiar din Stat doar un fel de aroperemint, ca o casă comodă și 
luminoasă, în care trăiește o familie prosperă, iar nu o cazarmă, un 
loc de privaţiuni, de tortură san o închisoare. O ţară stranie, într'a- 
devăr, în care însăși poliţia, care aiurea e privită, dacă nu cu ură, 
cel puţin cu sentimente neplăcute, acolo se bucură de afecțiunea 
generali, 

Citeva trăsături ale caracterului englez sunt indispensabile 
pentru a se putea apoi vorbi de politica britanică. 

Politica britanică a fost și probabil că va mai rămîne încă 
în contradicție cu logica po or de pe continentul european. 
După contribuţia uriașă și decisivă pentru victoria aliaților, Marea 
Britanie ia apoi o atitudine — în special dela 1920 — de desinte- 
resare, de quasi isolare faţă de Europa, cu care nu ține contact 
decit prin Liga Naţiunilor, Această instituție devine nu numai 
ancora care ţine Marea Britanie ataşată de continentul european, 


SCRISORI DIN LONDRA 85 


ci şi un centru al politieci inter-imperiale britanice. Dominioanele 
engleze vin la Geneva cu sentimentul de independență şi pe picior 
de egalitate cn Marea Britanie şi într'o atmosferă pe care n'ar 
gāsi- la Londra. 

Trebue adăugat însă, că pentru Anglo-Saxoni Covenant 
este 0 noțiune mai mult cu conţinnat moral gi religioes, decit juridie, 
Covenantul implică și datoria de a predica o evanghelie, Oricum, 
Liga Naţiunilor este, prin structura ei, o instituție care reprezintă 
aproape aceeași idee ca şi Imperiul Britanie, 

Legată de Europa astfel prin Liga Naţiunilor, Marea Britanie, 
mai mnit. decât orieare dintre statele care au fost părtaşe la sta- 
bilirea nouii ordini politice, a dus totuși cea mai severă, mai vio- 
lentă şi chiar mai nedreaptă campanie împotriva tratatelor de paee. 
In Anglia, mai ales, s'a creat o opinie populară că toate relele pi 
toate suferinţele Europei izvorăse din aceste tratate „nedrepte, 
sălbateece, spoliatonre, brutale, izvorite din răsbunare, dictate, jar 
nu liber consimțite, ete.'', Gestul juridie al Marei Britanii, de n 
păși în vreme de primejdie cu un picior pe continent, pehiţat prin 
semnarea Pactului dela Locarno, a fost aspru criticat, stimulind mai 
tirziu curentul isolaționist în opinia britanică, 

Toate acestea, pentru că poporul englez credea că pacen, pe 
care o dorește înainte de toate, nu se poate așeza pe baze solide, 
decit prin modificarea tratatelor, înlăturindu-se — dup credinţa 
lui — cauzele nemulțumirilor actuale. Pe lingă uceasta, vechea ideie 
a izolării şi teama de complicații, care ar atrage Maren Britanie 
intr'un războiu, jneau roluri destul de însemnate în formarea éti- 
rentelor populare. 

In această atare de spirit, relaţile cu Franţa ajung în așa fel. 
încât Stresemann seria, în 1927 fostului Kronpring că „se vorbeste 
din ce în ce ma: mult chiar de un conflict armat între Franța și 
Anglia'', O exagerare, poate mai mult o dorinţă srermană, dar to- 
tă pornind dela o sitmație destul de serioasă. Un eminent diplo- 
mat englez recunostea pe vremea acera: „mulți dintre rompatrioții 
mej inu pe francezi drept nemți, iar pe nemți drept francezi", 

In 1934, Macdonald, el însusi un apostol al pacifismului, în 
¿alitate de prim-ministru, accepta planul lui Mussolini pentru 
formarea unui „Directorat'! eare avea de sop, în primul rind 
revizuirea tratatelor și modificarea hărţii Europei și care devine 
vunoseut ca Pactul celor patra, Acest pact a fost totuși privit cu 
ostilitate de opinia engleză, care vedea în el mai degrabă un insru- 
ment dictatorial, decit unul de conciliere şi dreptate. Acţiunea 
energică a ministrului de externe romîn, N. Titulescu, care, în nu- 
mele Mioei Inţelegeri, a intervenit Ja Paris şi Londra, arătind că 
Încercarea de revizuiri teritorinle puse lu cale între tei patra 
însemnează precipitarea războiului, garanţiile speciale pe care el 
le-a obţinnt din partea Franţei au redus apoi valoarea acestui pact. 
Trebne adăngat ră de data aceasta şi Polonia a dus o acțiune impo- 


85 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tríva acestui pact, eare totuși pare a fi desgropat în cazul unei 
înţelegeri între puterile apusene, 

Prezența Marei Britanii în „frontul dela Stresa“ (Aprilie 1935) 
reprezenta, mai degrabă, o serioasă tentativă de o apropiere de 
Franţa, care începuse să alunece — după cum a și alunecat — 
către Italia, 

Schimbările din Germania și mai ales pregătirile serioase ale 
Italici în vederea campaniei din Abisinia, — încurajată prin acor- 
dul Lawvul-Mussolini din Tannarie 1935, — începea săi preocupe 
foarte serios pe conducătorii politicei engleze. Se vedea lămurit 
la Londra, că Italia fascistă urmărește dominaţia în Mediterană, 
fără de care „Imperiul Italian'*, propovăduit de Mussolini, nu 
va putea fi realizat. 

De aceea declaraţiile făcute de Sir Samuel Hoare la Geneva, 
în Septemvrie 1935, cum că „Marea Britanie susține menţinerea în 
mod colectiv a Covenantului în întregime, şi în special pentru ho- 
tărita rezistență colectivă împotriva tuturor aetelor de agresiune 
neprovocată'“, reprezintă eel mai serios angajament pe care şi l'a 
luat Marea Britanie faţă de Europa deta războiu încoace. Prestigiul 
britanie la acea dată s'a ridicat în ochii lumii întregi. 

Atitudinea Franței însă, în timpul războiului Italo-Abisin, a 
dua la o violentă și unanimă pornire engleză împotriva francezilor. 
Puțin a lipsit ca politica lui Laval să aibă consecinți foarte grave, 
na numai pentru Franța, dar pentru pacea europeană, iar situația 
de azi din Mediterana se datorește, în primul rînd, acestei po- 
litici 1), 

Aceste cîteva exemple arată în deajuns lupta necontenită a 
conducătorilor politieei britanice de a-și păstra libertatea de acțiune 
pe de o parte împotriva curentelor și prejndecăţilor opiniei publice, 
iar pe de alta împotriva forței evenimentelor care leagă pe zi ce 
trece Marea Britanie de soarta Europei. 

Britanicii începuseră a uita, mai ales în ultimul secol, că Wolsey, 
Cardinalul, este acela care în vremile lui Henric al VII-lea deter- 
minä, toemai pentru protejarea Angliei, „echilibrul puterilor euro- 
pene“, sistem care predomină în vi politică a Europei timp de 
patru sute de ani pînă Ia instituirea Ligii Naţiunilor și care — după 
cclipsarea Ligii în urma războiului Italo-Abisin — reînviează sub o 
formă sau alta. Dacă în trecut, Anglia putea să se retragă din poli- 
tica efeetivă de pe Continent, după cum îi dictau interesele şi mai 
ales favorizată de situnția geografică specială, astăzi situaţia este 
complect schimbată, 

Cind acum doi ani Baldwin a declarat că frontiera britanică 
este pe malurile Rinului, el a seris epitaful splendidei izolări, care 
nu mai poate fi realizată din cauza progreselor mecanice. 


:) Laval insistan în Belgrad închelerea unui Itnlo-Tugosiny în- 
dată după acordul său eu te Tai pir 


SCRISORI DIN LONDRA 87 


Retragerile engleze din politica europeană dela 1713, apoi 1763 
— cînd, după cum spune Macaulay „din cauza politicei engleze 
P'rederiek cel Mare a comis teribila crimă, părintele altor erime mai 
mari: prima împărţire a Polonici“* — apoi la 1802, 1815 şi 1920, 
toate provoacă schimbări adinci în ordinea europeană, 

Un eminent istorie englez crede că aceste retrageri se datorese 
mai degrabă imstinetului adine de a nu se contribui, prin prezenţa 
britanică în politica europeană, la stabilirea supremației a unuia din- 
tra foștii aliaţi ai Angliei. 

Nesiguranţa, teama și necontenitele frămintări de pe continent 
sporesc, ori sead după apropierea ori depărtarea Anglici. Pe cit de 
ndovärat e că dacă în 1914 Marea Britanie şi-ar fi precizat atitudi- 
nea la timp, Germania n'ar fi îndrăznit să deslănțuiască războiul, tot 
atit de sigur este că dacă Germania hitleristă n'ar fi avut aproape 
certitudinea indiferenței britanice faţă de o acțiune germană în rä- 
săritul Europei, n'ar fi făcut cele mai fantastice pregătiri militare 
din cite a cunoscut Europa +t). 

Față de situația ereată de Germania și Italia, în primul rind 
este natural ca Marea Britanie să fie acum mai apropiată de Eu- 
ropa decit oricînd, iar relaţiile cu Frunţu care, după cum spunea 
Wiliam Eden — curioasă coincidenţă — după dărimaren Bastiliei + 
„ia no longer an object of alarm“, ori de rivalitate sunt mai bune de- 
cît dacă aceste două State ar fi legate prin cea mai formală alianță. 

Opiniei britanice i-a trebuit însă aproape două decenii pînă să 
se convingă nu prin argumentele conducătorilor, ei prin brutalitatea 
realității, că „Splendida izolare'* de altă dată poate duce la o splen- 
didă sinucidere. 

Unanimitatea cu care cetăţenii britanici acceptă înarmările, ho- 
tărirea împinsă pînă dincolo de orice limită și febrilitatea cu care se 
lucrează fără întrerupere la aceste înarmări, arată cit de puternic 
s'a deșteptat instinctul care simte primejdia care amenință nu nit- 
mai Anglia, ci întreaga Europă. Atit congresul Partidului Muncii, 
ținut la Bournemouth, cit şi acela al Partidului conservator, la 
Scarborough, au aprobat politica guvernului pentru reinarmare. De 
altfel nota dominantă a discursului destul de pesimist al lui Eden, 
ținut la Geneva înaintea Adunării generale, a fost expunerea pro- 
gresului înarmărilor britanice, ea şi discursul Primului Ministru, 
Neylle Chamberlain, la 8 Oetomvrie, la Searborough, eînd a declarat 
că Marea Britanie construește nu mai puţin decit 500,000 tone vase 
de războin, în afară de reparaţii şi alte construcţii auxiliare pe care 
le-ar mai aproba Parlamentul între timp. Aceste înarmări sunt În- 
tr'adevăr fără precedent în istorie, 


t) Fostul ambasador britanie, Sir Mauleolm Robertaon, membru în consiliul 
de coroană, publică în Times dela 14 Octomvrie, un articol în care spune după 
co citează pazagii din „Main Kampf“: dacă Germania va pune stăpinire pe 
Austria şi va domina Ceboslovacin, popoarele din sud-estul! Europei mu vor fi 
decit vamali zi vantului Imperiu german, care se va întindo apoi în Ukraina. 


55 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ceea ce trebue accentuat însă este felul cum au fost primite a- 
«este înarmări în Europa, ca şi în restul lumii, În Italia, reinarma- 
rea britanică a produs o adincà nelinigte şi o ncecontenită enervare, 
tare s'a manifestat, în primul rind, prin călătoria şi acordul Conte- 
lui Ciano Mm Berlin, în Decemvrie 1936, Apoi, prin intensificarea 
propagandei printre musulmani (și prin staţia de radio dela Bari), 
prin demonstrația călătoriei Ducelui Mussolini în lâbya, unde s'a 
proclamat „Protectorul mosulmanilor*, prin acel gentelmen's agre- 
ement în Mediterana și care s'a dovedit u fi fără valoare prin inten- 
sifiearea intervenţiei italiene în războiul civil din Spania. Asupra 
neestei intervenții, Mussolini n'a pierdut nicio ocazie să declure ofi- 
cial nu numai participarea trupelor italiene, dar şi hotărirea de a 
continua pină la infringerea comunismului, Tot din ennza înarmări- 
lor britanice Mussolini a făcut o propunere — neaceeptată — în 
Aprilie, Președintelui Roosvelt, pentro a lua inițiativa limitării ar- 
mamentelor, Călătoria Ducelui la Berlin a fost determinată tot de 
pregătirile militare britanice, care dacă vor fi completate nu se va 
mai putea spera o soluţie a chestiunii mediterianiene, așa cum se do- 
reşte la Roma. In ultimele zile imediat după sgomotoasu și „Colo- 
sala“ demonstrație dela Berlin — care trebue să fi aprins invidia 
exilatului dela Doorn — s'a intensificat trimiterea de trupe italiene 
în Libya, ca o amenințare împotriva Marei Britanii. 

În Germania înarmările britanice aproape an produs conster- 
nare, Agitaţia pentru a i se restitni coloniile și pregătirea planului 
de patru ani constitue răspunsul german, pe Ting amenințările en 
ò acţiune în Europa centrală, Şi de data nceasta Germania s'a În- 
pelat asupra psichologiei poporului englez, despre care a crezut că 
va continua a face concesii în favoarea ei, decit să accepte a suporta 
Fabuloasele cheltuieli ale înarmărilor. A mai crezut, de asemenea, că 
pacifismul, convingerile religioase și mişcările muncitorești vor pa- 
raliza încă multă vreme acţiunea britanică în domeninl pregătirilor 
militare, și că, între timp, Germania va fi obţinut tot ecea ce doreşte 
şi îşi va fi consolidat dominaţia pe Continent, Numai astfel se ex- 
plică faptul că Reichul şi-a epuizat tonte resursele în pregitirea cea 
mai rapidă en putință a unei uriaşe forţe militare, 

Tot reinarmările britanice — ca şi distrugerea condueerii ar- 
matelor sovietice — deslănţuese înainte de vreme războiul de cuce- 
rire a Chinei de către Japonezi. 

In Statele democratice însă hotărîrea — deşi foarte tardivă — 
a Marei Britanii de a înfrunta tentativa dominaţiei prin forţă și de 
a a dreptul și libertăţile, an deşteptat curajul şi spiritul de colo- 
peraţie, 

Mai întiiu, relaţiile anglo-franceze, an întrecut cu mult pe ace- 
lea din vremile „ententelor cordiale'*. Prima care s'ar putea numi 
astfel a fost stabilită, de Cromwell, în luptele comnne dela Dunkirk, 

Perspectivele unei stabilităţi politiet, datorite în primul rînd 
politicei britanice, dne, de asemenea, la importantul acord financiar 
dintre Anglia, Franța și Statele-Unite, provocînă o schimbare în 


SCRISORI DIN LONDRA 89 


opinia americană, în sensul unei cooperări eu marile State democra- 
tice din Europa. Declaraţiile recente nle Secretarului de Stat, Cor- 
Aei Hull, şi mai ales discursul dela Chicago, la 5 Octomvrie, al Pre. 
şedintelui Roosevelt, reprezintă starea de spirit din Stutele-Unite, şi 
in același timp şi un avertisment dat la timp pregătirilor de aven- 
EI, cure par a fi urmarea logică a demonstrațiilor recente dela 
erlin, 
i „Popoarele cure iubese pacea — spime președlințele Ruost- 
veit — trebuese să facă o aforțare cumună pentru a se opune ate 
loru caro violează tratatele, acelora care nesocotear instinetele 
“mane şi care eteează astăzi anarhia şi instabilitatea internațională 
şi de care nn se poate scăpa printr'o simplă izolare ori neutralitate 

„Trebue să ne intoarcem la eredința în cuvintul dat si în va- 
lvarea unui tratat îscălit, Trebue să se recunoască laptul că more- 
litatea națională este tot atît de vitală ca și moralitatea privată“. 
„Este deci un interes vital pentra poporul Statelor Unite, ca sune- 
titatea tratatelor internațiomle şi moralitatea în relațiile dintre 
popoare să fie restabilită", 

Primul ministru al Marii Britanii — în disenrsul dela Scarba 
rough — caracterizează acest discurs ca „Sunarea adunării pe 
ture o antnţă cel mai puternie Stat din lume“, și la care poporul 
englez e guta să răspundă. 

Ceen ce este semnificativ, este că atit Eden cit și Delbas an 
ținut să mulțumească în numele guvernelor respective președintelui 
Roosevelt, prin reprezentanţii americani la Londra şi Paris, pentru 
acest discurs, care fără îndoială că va însemna una din cele mai 
importante date în istoria lumii. Trebue uccentnat- vă neeastă pu 
ternică manifestare americană nrmează imediat după sărbătorirea 
gigantică n axei Berlin-Roma, eare mai degrabă conafințaste rolul 
secundar — eu acela al Imperiului Austro-Ungar —- al Italiei, faţa 
ile Germania. (Declaraţiile lui Bismark dela 1879 par n fi profe- 
tine: „Stâpini in Vienna am putea noi să ne oprim solo? Ar trebui 
să mergem la Triest, portal natural, complimentn! Vienei, lar Tren. 
linul a-l da Italiei, ar trebui să-i dăm cheia Alpilor), 

Reinarmările britanice și acţiunea diplomatică n Londrei de 
n apăsa cind asupra Berlinului, cind asupra Romei, pentr à efs- 
tiga timp sporeşte nervositatea în aceste centre, 

Italin împinge Ungaria către o înţelegere en Iugoslavia si en 
Mier Înţelegere, miniştrii Ungariei și Italiei la Bneuresti desti- 
anrind o acţiune comună eu prilejul conferinței Micii Inţaleaeri 
din August, la Sinaia, Germania, după eum anunță Thors lè 20 
Septemvrie, dela trimisul său special le Geneva, „Strongly ndvi- 
sing against the idea“ unni rapprochement gi prezentind, în 
schimb, o conferință a patru sau chiar cinci State care ar aves 
Ipe la Berlin în curînd și ln care ar Iun parte, pe lingă Germania. 
"talia, Austria, Ungaria gi Iugoslavia. Acelaşi ziar anunţă ki 13 
Oetomvrie călătoria, în Noomvrie, la Berlin, a primului ministru 
și ministrului de externe si Ungariei. 


90 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Acestea sunt indicaţii că atit Germania cit și Italia eaată, 
fiecare în parte, să-și asigure o situație preponderantă în Europa 
centrală, cit mai repede cu putință, pină ce puterea britanică nu-şi 
va fi luat rolul de arbitru. 

Neutralitatea Belgiei, în special în urma acordului dintre 
Berlin şi Bruxelles, dela 19 Oetomvrie, dă şi mai multă libertate 
de acţiune Germaniei în răsărit, ceea ce ar putea însemna o apro- 
piere a primejdiei. Dacă Germania nu va obține satisfacţie cît mai 
repede în chestiunea colonială — restituirea coloniilor germane În- 
semnează începutul revizuirilor teritoriale — atunci Hitler ar 
putea reîncepe loviturile de dărîmare a tratatelor. 

Italia însă contribue necontenit la înrăutățirea situaţiei din 
Mediterana, dorind a forța o soluție a problemei mediterane cit 


Nu numai că Ducele Mussolini intervine în Spania dar, după 
cum declară Eden la 15 Oetomvrie, „după metoda de azi se pro- 
cinmă intervențiile și se glorifică încălcările de tratate‘, el face 
totul pentru ca formal să se prezinte în ochii lumii adversar al 
Marii Britanii. Declarația de solidarizare cu Japonia este ultimul 
act de ostilitate italiană, faţă de Anglia. Cu toată ocuparea italiană 


Orieît de importante ar fi interesele britanice în Extremul 
Orient, Mediterana rămîne însă o chestiune vitală pentru Imperiul 
Britanie. 


siguranța și protecția comerțului internațional. Dela 1596, cînd 
flota Anglo-Olandeză atacă și ocupă Cadix, obţinînd astfel dela 
Spania dreptul de a face comerţ eu Indiile, dela luptele împotriva 
lui Ludovic al XIV-lea, eare încearcă să facă din Mediterana un 


ar putea s'o şi imobilizeze făcînd-o incapabilă de a-şi îndeplini obli- 
gațiile faţă de aliaţii ei din Europa centrală, și răsăriteană gi re- 
ducînd- la o putere de rangul al doilea. 

Pe de altă parte idealul fascist de expansiune şi dominație în 
bazinul mediteranian nu poate fi realizat fără o dominație Italiană 
în Mediterană. 

Cei vechi credeau că Atlas ținea pămîntul pe umăr; nu este 
exagerat să se spună că în momentul de față pacea Europei atirnă 


a a) tt PO 


me „ia 


SCRISORI DIN LONDRA 91 


dela forța care păzeşte pe stinca dela Gibraltar, Această 

Marei Britanii este întărită prin cooperarea deplină era Aa agh 
susținută din ce în ce mai viguros de Statele Unite, reușind a 
grupa forțele democratice din lumenu întreagă de partea ei, Se 
poate spune chiar că discursul președintelui Roosevelt este o ma- 
nifestare a instinctului de solidaritate anglo-saxon și a tuturor 
clementelor care vorbeste aceeași limbă. 

„O coincidență adine impresionantă este sosirea ln Paris s șase 
mii de foşti luptători americani, tocmai în momentul cind Mus- 
solini şi Hitler demonstrau sgomotos pentru idealurile care au 
mai e rare odată de tunurile aliaţilor. 

e e pe continent se fäurese * care amenință 
pendența politică și economică a altor recacf cn și rc gs 
de a-şi alege regimul intern, care li se potrivesc mai bine, Marea 
Britanie își întărește poziţia, nn ca un element de agresiune, şi ca 
unul care caută să menţină ordinea și legalitatea internaţională, și 
să apere pacea pentru toți, Ea este o forţă după care se orientează 
vestul lumii ca după Steaua Polară. 

D. N. CIOTORI 


CRONICA INTERNĂ 


PROBLEMA GENERAȚIILOR 


Una din originalităţile luptelor sociale şi culturale e uceca de a 
ti introdus rivalitatea Intre generaţii. Istoria a cunoscut lupta de rasă, 
lupta de clasă și lupta pentru credința rr ine 

Azi asistăm la un capitol inedit: lupta de generaţie. 

Intreaga istorie a omenirii civilizate se caracterizează prin con- 
tinuitatea generaţiilor. Toate popoarele, incepind cu cele primitive, 
urmind apoi cu lumea greco-romană și apoi RE ceai din evul 
mediu, au întreținut rituri de iniţiere: cei bă ajutind cei ti- 
neri să se desvolte, cei tineri respectind riența şi înțelepciunea 
celor bătrini. Mitul transmisiunii torțelor din antichitate simboliza 
această continuitate a generaţiilor. Chiar perioadele revoluționare au 
păstrat o parte din tradiţii şi din ex nţale celor în virstă. Adunări 
speciale de veterani, de seniori, au fost menținute şi consultate şi în 
astfel de timpuri tulburi. Au existat totdeauna de de mentali- 
tate între tineri şi bătrini, dar nu ca azi. O opoziţie în adevăr ostilă. 

Asistăm astăzi la o ruptură, la o sciziune între eraţii. Tine 
retul da pretutindeni pare că se crede învestit cu o misiune specială. 
El se consideră animat de o mentalitate complet originală, de o struc- 
“ură sufletească complet nouă, care nu are nimic comun cu a celor 


bitrini. 
Dispretul tineretului pentru cei ce tan preosta e un fapt no- 


altă DE ANA itie. 
înaintaşii, de oarece ea are altă morală, e e 
Sursa vechi cum e de pildă romanul lui Turgheniefi, „Părinţi şi co- 


trece de virsta oamenilor? Cine a trăit cit de puțin înaintea dragii 


lui să fle considerat străin de timpul şi de lui? 
sine ar forma astfel un cere închis, cu o mentalitate proprie, cu zor 


voltarea normali a unui Ă 

A) Mai întiilea e falsă din punet de vedere al adevărului. Generaţia 
tînără nu vina azi cu un program tare să fie cu totul străin raţii- 
lor anterioare. Amiptind faptul că nicio revoluţie morală nu Aperet 
rupere absolută de tradiţii şi că fiecare din ele păstrează o bună 
parte din trecut, trebue să constatăm că revendicările şi credinţele 
actuale ale tineretului sunt de caracter conservator. In adevăr ceeace 
voaşte să apere o parte a tineretului de azi: națiunea, religia, ordinea 
sunt valori pe care omenirea le-a înscris în programul el politie și 
social de mai bine de 100 do ani. 


1-A ae mtean 


-inn ui Om MaN 


CRONICA INTERNĂ 93 


Cum să nu găsească atunci generația actuală puncte de con- 
tact cu cei mai bâtrini care au svut aceleasi idealuri? 

B) Continuitatea între generaţii e singura chezăşie a progresu- 
lui. Dacă din douăzeci în douăzeci de ani s'ar rupe mereu cu trecu- 
tul şi tineretul ar incepe vinţa din nou, ştergind cu buretele ceeace 
au făcut înaintașii, naţiunile ar îndeplini o muncă de sisif şi progre- 
sul care înseamnă adăugare şi acumulare, iar nu unlhilare de bunuri 
spirituale, n'ar fi posibil; 

_ C) Prosperitatea naţiunilor se bazează pe un echilibru între ex 
periență și entusiasm. O societate însufleţilă numai de avint duce la 
anarhie, după cum ura condusă numai de experiență și înțelepciune 
duce la anchilozare şi scloroză. Proverbul francez: „si jeunesse savait 
et si veillesse pouvait“, exprimă necesitatea ncestui just dozaj Intre 
cele două elemente; A 

D) Inläturarea din cîmpul muneli naţionale a oamenilor de o 

anumită virstă duce la o ruină economică a naţici. Căci, dacă munta 
inseamnă avuţie, neutilizarea tuturor virstelor duce la o teribilă ri- 
sipă. In ţările de mare civilizaţie bătrinii sunt intrebuințaţi pină la 
ultima putință de randament. A renunța la jumătate din acest ran- 
dament de mumcă şi a întreţine atiţi pensionari, fie chiar în mizerie, 
ere e va a reduce capacitatea do lucru a naţiei pină aproape de 
ruină: 
E) Dar aspectul cel mai gruv al acestei mentalități ar fi urmă 
torul: Generaţia actuală chiar cind cu tot somajul intelectual i sar 
da de lucru, ar refuza de a se mai pregăti să cucerească treptele unei 
cariere prin stagiu, muncă, examene. Modul acesta de afirmare indi- 
viduală i sar părea lung, lent şi mediocru. Ea ar vol o cucerire co- 
tectivă în numele generației a tuturor posturilor de comandă din Stat. 
O suprimare a virtuților de luptă personală pe baza meritului, a mun 
cij şi a răbdării. O transformare totală care să îndepărteze pe toţi 
înaintaşii lor şi să le ofere locurile uşor, fără sforţare, cu maximum 
de comoditate, Aceste perspective paradiziace i-ar face să adere la 
orice pe ivă revoluţionară pentru a avea repede și facil totul, 

Suprimarea efortului individual înseamnă anihilarea personali- 
tăţii, Dacă flecare fără răspundere individuală vrea să pătrundă în 
viaţă, indiferent de merit, pe căile colective şi iresponsabile ale ge- 
noraţiei, aşa cum se intră în bloc fără bilet la teatru, orice emulație, 
orice desvoltarae a individualităţii e suprimată. Când cineva îşi asi- 
gură sucgesul, nu pe ideea de merit, ci pe o invazie brutală a tuturor, 
însuşi ideea de elvilizaţie e periclitată, 

Această mentalitate periculoasă are desigur cauzele ei. Sciziunea 
şi izolarea generațiilor e un efect al şomajului intelectual, al unei rele 
organizaţii şcolare şi sociale, al barbarizării societăţii din motive eco- 
nomice şi morale. Combaterea ei trebue făcută simultan si economic 
si moral. In orice caz această prejudecată gravă a războiului Între 
generaţii formează oarecum platforma teoretică, postulatul dela care 
pleacă toată derorientarea tineretului de azi. Ea e prefața şi justifi- 
carea tuturor tulburărilor de azi. Dar cei care în numele unui Stat 


puternic cer solidarizarea tuturor claselor neamului Intro perfectă 
unitate națională, nu pot exclude generaţiile mature din comunitatea 
naţională şi nu pot ajuta, sprijiniți pe acest principiu, o dictatură n 
tineretului, 


Prin toate mijloacele, profesorii sunt datori să arate cu orice 
ocazie inepţia şi pericolul concepţiei luptelor între generații, Prin 
exemplul și cuvîntul lor ei trebue să cheme in deplin solidare toate 
generațiile la muncă, în deplină înfrățire si iubire. 

M. RALEA 


CRONICA MUNCITOREASCĂ 


POLITICA SOCIALĂ 
ŞI RECONSTRUCȚIA ECONOMICĂ 


Am arătat, în cronica noastră precedentă, că marea criză econo- 
mică, izbucnită în 1929, a răsturnat principiile de politică muncito- 


locul ex tiv al reducerii salariilor şi al majorării orelor de lucru, 
dimpotrivă, s'au combătut efectele crizei prin majorarea salariilor şi 
reducerea orelor de lucru, cu menţinerea aceluiaşi nivel de salarii, 

Faptul şi-a avut consecințe economice (majorarea salariilor atră- 
gen după sine creşterea puterii de consum & maselor) şi consecințe 
sociale (reducerea orelor de lucru crea posibilităţi pentru absorbția în 
cimpul muncii a unui număr cit mai mare de lucrători ġ 

Examinînd învățmintele crizel economice asupra politicii m - 
ţoreşti, d. H. Butler, constată, în raportul său, po bună dreptate: 

„Aşa după cum secolul n) XIX-lea a cunoscut o vulgarizare n 
preceptelor de ştiinţă medicală, secolul al XX-lea se pare că va cu- 
re dea popularizare a principiilor de economie națională şi higienă 
pub! ip 

Omenirea a devenit, în adevăr, mult mai sensibilă ln necesităţile 
de ordin social, 

D. Butler examinează, pe rind, concluziile ce se pot trage din poll- 
tica socială practicată în timpul crizei. 

In ceea ce priveşte combaterea șomajului, Intervenţia statului a 
îmbrățișat formele cela mai directe: dela simpla asistenţă, la organi- 
saraca asigurării şi pină la campania de mari lucrări publice, toate 
mijloacele posibile au fost întrebuințate pentru a ușura situaţia a mi- 
lioane de oameni fără de lucru, 

Susţinerile acelora care afirmau că cheltuielile publice pentru 
mari lucrâri sint anti-economice, sau dovedit fundamental greşite, 
pentrucă aceste cheltuieli, pe lingă faptul că dădeau posibilităţi de 
traiu la milioane de oameni, dar activau realmente și producţia in- 
dustrială şi vienţa comercială a ţării. 

Un alt învățămint dezagreabil al crizei: pe lingă factorul con- 
juctural, cara determină în proporție atit de considerabilă şomajul, 
există — în mod din ce în ce mai accentuat — $i un factor tehnologic, 
progresul tehnic determinind o eliminare importantă a mlinii de lucru 
din cimpul muneti. 

In această direcție, măsurile de raționalizare a producţiei trehue 
să țină seamă şi de acest aspect social al lucrurilor; lar guvernele tre- 
bue să inițieze şi să sustin o vastă operă de recducație profesională, 

In ceea ce priveşte asigurările sociale, ele au luat un considerabil 
avint, în timpul și mai ales după criza economică: efectivele asigura- 


CRONICA MUNCITOREASCĂ 95 


ților obligatorii au crescut, în toată lumea, lar încasările și cotizaţii 
s'au mărit, fără ca prestațiile de servicii să diminueze, Ș n 

In timpul crizei şi după criză, a existat şi există încă o tendinţă 
generală către legiferarea salariului minim, 

Numai în cursul anului 1996, salariul minim a fost adoptat în 
Bolivia, Brazilia, Bulgaria, Guatemala, Noua-Zelandiă, Panama, Ve- 
nezuela, Iugoslavia. 

Sistemul alocaţiilor de familie (după sarcinele familiale ale an» 
m ao yain a fost incă un mijloc pentru majorarea salariilor, în timpul 

Durata muncii a făcut obiectul unei deosebite proocupiiri în tim- 
pul depresiunii economice, 

talia, U. R. S. S,, Statele Unite, la început, Franţa și Noua-Ze 
landă, mai tîrziu, nu adoptat săptămâna de 40 de ors. 

In conferinţa din anul trecut şi în cea din anul acesta n organi- 
zațiel internaţionale a muncii dela Geneva, problema a constituit şi 
constitue încă subiectul unei ample deabateri, 

Măsurile de politică socială au lost generale în toate ţările, far 
activitatea pe 1 a biroului internaţional al muncii o dovedeşte cu 
prisosinţă, 

Iată, în adevăr, situaţia ratiticărilor de convenții de cătră diferi- 
tele State membre: 


BIT SAa 15 1tLasr 
Ratificări înregistrate: 050 739 
Ratificări autorizate: 45 36 
Ratificäri recomandate: 35 123 


In finalul raportului său de mare valoare ştiinţifică și documen- 
tară, d. H. Butler tace remarca interesantă: 

„Oricare ar fi structura politică, organizația de Stat nu mai 
poate să ignoreze, în zilele noastre, faptul că marile mase reclamă 
iai un anumit nivel de -vienţă şi o anumită securitate în ser- 
vicii”, 

Forța guvernelor a început să se misoare după rezultatela obţi- 
nute în acţiunea de diminuare a somajului şi de ridicare a nivelului 
venitului agricol și industrial. 

Se pure că pe viitor — în ordinea nouă de lucruri — intervenţia 
Statului este chemată să aibă un rol hotăritor; ea n devenit astăzi sub 
toata regimurile o practică qunsl-universală. 

Este foarte adevărat, Insă, că nici aceste intervenţiuni de Stat 
în economiile naţionale, nu dau maximum de rezultat posibil decit 
ducă se ține seamă şi de condiţiile internaționale și decit dacă se nsi- 
gurii colaborarea economică internaţională, 

Interdependenţa economică a Statelor, între ele, determină din 
ce în ce mai mult astfel de soluții, 

In viitor, acţiunea de refacere economică trebue să iè seamă de o 
adevărată dirijare a preţurilor de către orgunul de Stat, fie direct prin 
fixarea cursurilor schimburilor sau prin fixarea primelor, fie Indirect, 
prin acţiunea asupra volumului creditului, 

Examinind tendințele de autarhizare completă a economiei na- 
tionale germane, d. H. Butler nu pôste să nu constate ce primejdie 
extraordinară reprezintă, pentru liniştea omenirii şi pentru opera de 
reconstrucție economică, politica de înarmiiri musive. 

Cheltuielile enorme, investite In industria armamentului sint chel- 
tuieli esenţial îinproductive oconomiceste; lar întrebuințarea luerăto- 
rilor este de suprafaţă. 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


D, Butler se întreabă, în ultimul său capitol, care sunt totuşi mij- 
loacele de prevenire an crizei şi cari sunt perspectivele de viitor?” 

Chiar în această epocă de repriză economică, în Marea Britanie, 
in Statele-Unite şi Suedia, se discută mijloacele de a impledecu specu- 
inția fără friu, cresterea excesivă a preţurilor, scumpirea vieţii, care 
ar putea aduce o inflație imposibil de controlat, preludiul unei noi 
prăbușiri. 

E un hiha că lumea Incepe să-şi dea sama de primejdie. 

Si esto de sperat că acordul tripartit din Septamvrie 1936, dintre 
cele trei mari puteri democratice: Franţa, Anglia şi Statele-Unite, va 
crapat e timp şi va modera orice tendinţă de dezechilibru monetar 
şi de e t 

Ar fi de dorit, desigur, ca apropierea economică, pe tärim inter- 
naţional, colaborarea tuturor Statelor să se realizeze, cu o clipă mai 
devreme, pentru a se combate uniform simptomele de apariţie ala unei 
noi crize economice. 

„Orice atenuare — scrie d. Butler — adusă controlului schim- 
burilor, orice suprimare a contingentării şi orice abolire a barierelor 
vamale, ar contribui la desvollarea unei prosperităţi durabile . 

D. Butler observă, în al dollea rind că un program de reconstruc- 
ție economică, pe lingă realizarea libertăţii schimburilor, trehue să 
iniţieze Imfăptulrea unui plan vast de lucrări publica „bine conceput, 
executat In timp oportun, care să constitue unul din elementele im- 
portanto ale təhnicei de stabilizare a preţurilor şi a serviciilor”. 

Se impune ca totate guvernele să adopte astfel de planuri de an- 
asamblu complete, conjugate cu „studiul general al resurselor natio- 
nale şi al posibilităților de punere în valoare a lor, cu scopul final: 
„noutralizarea efectelor unei crize eventuale”, 

In Italia, astfel s'a creiat, în 1928, un Consiliu Superior al Ineră- 
rilor publica”, ale cărui atribuţii au fost mult lărgite, In 1934, în sen- 
sul că dirijează exploatarea tuturor bogățiilor naționale și crearea 
unor vaste posibilităţi de întrebuințare la lucru. 

Deasemeni, în Germania, în Spania, în Japonia, în Noua-Zelandi, 
organizarea lucrărilor publice a fost centralizată. 

Precum se vode, In cele mai multe State a început să se prețu- 
iască In justa sa valoare întrebuințarea Imerărilor publice ca mijloc 
pentru consolidarea acțiunii de reconstrucţie economică. 

Dar reconstrucția economică nu poate duce la rezultate satiati- 
cătaare, dacă, paralel, nu se urmăreşte şi o reconstrucție socială: nu 
numai o siguranță în afaceri, dar și o siguranță în servicii, 

Este ceea ce Franța şi Noua-Zelandă au înțeles cele mai bine. 

In Franţa, parae] cu misiunile de ordin financiar, sau adoptat 
de către Parlament şi marile reforme sociale: introducerea săptă- 
mini! de 40 ore şi instituirea concediilor plătite, ridicarea virstei mi- 
nime pentru școlaritatea obligatorie, legiferarea convențiilor colective, 
a concilierii si a arbitrajului obligatoriu. Aceste mari realizări de or- 
din social au dat naștere la o extraordinară expansiune a sindicalia- 
mului; efectivele Confederaţiei generale a muncii au crezent dela 
1165205 membri In Aprilie 1094 la 4.314.170 în Decemvrie 1938. 

Despre măsurile de politică socială în Noun-Zelandă vom serie 
pe larg altădată: e suficient să spunem că s'n adoptat săptămina de 40 
de ore în industrin laptelui. 

“Minunile analoage din U. R. S. S. şi Statele-Unite sint cunoscute, 

Opera de reconstrucție economică nu trebue și nu poate să nu 
țină samă de Justele cerinţe de ordin social ale maselor, 


N. N. MATEESCU 


CRONICA MILITARĂ 


INARMARILE NAVALE 


Rivalităţile navale constitue în prezent ca şi în preajma lui 1914, 
una din axele principale ale rivalităţilor dintre marile Puteri ale 
lumii, Din acest punct de vedere, oste foarte semnificativ faptul că 
cele două focare de conflicte din momentele actuale, cel din peninsula 
iberică şi cel din întinsa Chină se integrează în sterele de dominație 
navală cele mal importante ale lumii, 

in cadrul campaniei generale a inarmărilor, pregătrile militare 
navale ocupă, din motivul arătat, un loc de frunte. Flo se desfăşoară 
actualmente într'o cadență precipitată; analiza programelor de con- 
strucţii navale ale marilor puteri no-o arată în deajuns. 

Printre diferitele soiuri de armament, cel naval redamä Inves- 
titiilo financiare cele mal mari şi sforțările industriale cele mal cotn- 
siderabile. Perioada de semi-stabilizare, de după războiu, n cunoscut 
două încercări importante de limitare cantitativă n Inarmărilor na- 
vale. Tratatul dela Washington din anul 1922 si convenția Inchelată 
la Londra în 1930. Ambele aceste tratate nu mai sunt azi de fapt In 
vigoare. Din punet de vedere cantitativ, inarmările navale se deavoltă 
aşa dar fărk nicio îngrădire. 

Construcţiile navala de răzhoiu comportă însă nu numai limi- 
tări cantitative, ci şi Ingrădiri calitative. Acestea din urmă sunt ortn- 
duite în momentul de față de tratate care leagă Sintele- Unite, Maren 
Britanie, Franţa, Germania, Talia şi U. R. S. S. (Japonia refusi sä 
adore la ele), 

In ce constă aceste aşa numite limitări calitative? Ele privest, 
atit tonajul vaselor, cât și calibrul artileriei lor. Marile bastimente — 
cuirasatele — au o limită de tonaj de $5 mii de tone şi calibrul maxim 
al artileriei este de 408 mm, Vaselor purtătoare de avioane li s'au fixat 
un tonaj maxim de 23 mii de tone şi un calibru artileristie de 155 
mm. În sfirsit, crucisitoarele nu pot depăşi respectiv 8.000 de tone 
şi 130 mm, 

Refuzul Japoniei de a semna condiţiile limitative din punet de 
vedere calitativ, a silit Sintele-Unite, Anglia şi Franța, să fixeze cali- 
brul artileristic maxim al culrasatelor, la 406 mm, deşi ar fi dorit 
să-l mărginească la 356 mm. De asemeni U. R. S. S. n trebuit să încă 

T 


- 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rezerva explicită că nu poate ţine seama de limitările calitative fixate, 
decit în poaaeotrobrri ei din Europa, păstrind pentru flota ei din Ocea- 
nul Pacific libertatea de a ţine piept eventualelor noi recorduri pe 
care le-ar atinge Japonia. 

Actuala evoluţie precipitată a înarmărilor navale este intere- 
santă prin faptul că desminte citeva sgomotoase teorii, cu privire la 
caracțeriaticele războiului naval ultra-modern. í 

S'a susţinut în primul rind că Intrebuintarea largă a aviaţiei 
ar face de prisos flota navală, lxperienţa strategică din ultimul timp 
arată însă că aceste două categorii foarte importante de armament, 
departe de a se exclude, se completează perfect una pe ala. Pentru 
a avea po imensitatea oceanelor o rază de acțiune cit mai cuprin- 
zătonre, este nevolo de baze plutitoare, deci de nave purtătoare de 
avioane, Aceste bastimente trebue însă apărate, păzite prin vase în- 
zestrate cu artilerie, de mari unităţi de războlu. Pe de altă parte, 
bătaia lungă a artileriei cuirasatelor poate fi mai uşor regulată 
după indicaţiile avioanelor, astfel că acestea ar putea deveni „ochiul 
marilor escadrile navale de războiu, Flota navală şi cea neriană, de- 
parte de a se elimina, se întregesc una pe alta. 

Precum In doctrina militară, privitoare ia armatele de uscat, 
sau ivit curente care preziceau dispariţia armamentului greu şi fn- 
locuirea lui prin unităţi usoare motorizate, tot aşa şi în domeniul 
înarmărilor navale şi-au făcut loc păreri care susțineau inevitabila 
înlăturare a marilor unităţi navale, a euirasatelor, Programele mo- 
dorne ale Inarmărilor au desminţit ambele „inovări” teoretice, 

Mai mult, în momentele de față, starțările marilor Puteri se con- 
centrează cu deosebire în domeniul construirii colosalelor unităţi de 
războlu. Incepind din 1932, Franţa a reinceput construirea de cuirn- 
sate, urmată fiind în 1934—35 de Italia şi de Germania. După tmpli- 
nirea termenului tratatului dela Washington, marile Puteri oceanice 
Statele-Unite, Imperiul britanic ṣi Japonia, au început construirea 
de mari unităţi. în momentul de faţă şi [ără a socoti Rusia, 18 mari 
cuirasate ze construlese în lume: 5 de câtre Maren Britanie, 4 de Ger- 
mania, 4 de Franţa, cite două de câtre Statele-Unite, Japonia şi 
Italia! 

Aşa dar, construcția marilor unităţi a revenit pe primul plan. 
Teoria care prezicea mişcorarea rolului cuirasatelor, prin sporirea 
importanţei unităţilor uşoare n'a rezistat evenimentelor. Dacă basti- 
mentele-de-linie apără cuirasatele de atacurile vorpedelor, acestea din 
urmă prin focul lor puternice de artiterie sunt singure în stare să 
întreprindă acţiuni ofensive şi să ţină În sah forțele inamicului, Prin 
blindajul lor puternic de oţel, ele sunt şi mai puţin vulnerabile la 
atacurile torpedelor, minelor artileriei adverse sau a bombardamen- 
telor avlatice, 

In construcţia culrasatelor, diferitele puteri m'au urmat aceleaşi 
planuri. Marea Britanie si Franţa, care dispun de o bogată flotă de 
cetăţi de artilerie plutitoare, ar fi preferat ca tonajul-limită să nu 
fi depăşit 24— de tone. Consecventă cu nevoile ei, Franţa de 
pilăă, a lansat în anii 1902 și 1834 două culrasate de cite 26.000 tone. 
Italia, Statele-Unite, Germania, fiind din potrivă sărace în baze nmi- 
vale cu mare putere ofensivă, construiesc pină la limita acordurilor 
calitative. „Vittorio Veneto” şi „Littoria”, au fost primele cuirasate 
construite cu tonnjul maxim de 35.000 de tone, de către amiralitatea. 


ARĂ 99 


italiană, In momentele de faţă aceste 
de către toate Statele, cu privire 
santiere, 


Ca un semn al vremurlor, treb 
a unui gen de vase necunoscut în 
port-avioane şi cole servind la „angg 
puterile navale ale lumii construiesc in herst domeniu, În ritm fourte 
rapid, La mijlocul anului curent, după socotelile cele mal modeste, 
sa aflau in şantiere 10 asemenea vase. Anglia și Japonia detinesu 
întiietatea cu cito cinci vase, urmau Franța cu patru, Statele-Unite 
cu trei şi Germania cu două. Trebue subliniat însă faptul ch mal 
toate marile bastimente de războiu, actualmente în construcție san 
cele supuse modernizării sunt prevăzute cu mici uerodromuri adap- 
tate pentru adăpostirea si purtarea a 4 pină la 6 avioane. Acestea 
din urmă sunt destinate n îndeplini în curaul bătăliilor, funcţii te- 
gate de activitatea unităţilor, la care ele sunt atasate, Nu numai ar- 
matele de uscat se vor sluji așa dar de avioane pentru recunoașteri, 
regularea tirului artileriei ete, ci si marile flote navale, 

Un alt tip cu totul nou de vase, impus de espacitatea de ac- 
yune ofensivă, tot mai eficace a aviaţiei, este constituit de unităţile 
frezeztrate exclusiv cu artilerie anti-aeriană, In ultimii oi ani, multe 
unităţi mai mici, relativ învechite, au fost transformate în asemenea 
corăbi!. Impreună cu artilerin anti-aeriană proprie n crucișătoarelor, 
ole au menirea să ridice barajo puternice de foc impotriva atacurilor 
meriene. Cimpul de luptă naval tinde astfel tot mai mult să capote 
chipul și asemânarea celui terestru! 

Parale! cu producţia marilor unităţi, constructia vaselor usoare 
de răzhoiu se desfăsoară cu tot atita febrililate. Crurisetoare, sub- 
marine, purtători ile mine, bastimente de suprafaţă. populează şan- 
Merele navale de rizboiu din intreaga lume. La mijlocul anului 1937 
Maren Britanie construia 22 de crucișătoare, 50 bastimentie de su- 
prataţă şi 19 submarine. Statele-Unite, 10 crucișătoare, 56 baatimente 
de suprafaţă ai 22 submarine. Franța, 2 crucișătoare, 22 bastimente 
de suprafaţă și 11 submarine. Italia, 2 crucișătoare, 10 bastimente de 
suprafață şi 19 submarine, Germania, 3 crucișătoare, 22 baatimente 
de suprafaţă si un număr de submarine tinut în taină. Amplourea 
construcţiilor de vase uşoare, întreprinse de Japonia, nu poate fi ata- 
pizită, deoarece începind din anul 1936, programele ei în această pri- 
vință nu mai sunt date în vileag, 

Lunsarea unităţilor uşoare este Insopită de construirea unel su- 
medenii de corăbii mici, adaptate îndeplinirii unor funcțiuni limi- 
tate. Printre acestea trebue subliniate cuterele prevăzute cu torpede. 

In concluzie: tendințele generale ala actualelor inarmâri navale 
nu aduce schimbări fundamentale în concepțiile |izate de grozava tz- 
perienți a războlului mondial, Ele nu fae decit să îmbogăţească 
mozaicul construcţiilor nuvale în raport cu sporirea eficacităţii de 
acţiune a aviaţiei şi cu progresele uimitoare ale tehnicei moderne da 
răzhoiu. Din ele se desprinde mai mult ca oricind necesitatea unor 
baze de aprovizionare puternice, sortite a constitui izvoarele de nu- 
țriţie ale imenselor maşinării navale, care vor brăzda mările și ocea- 
nele, Din acest motiv, construcţiile barelor de aprovizionare preocupă 
in momentul de faţă statele majore navale în peeenşi măsură en şi 
sporirea propriu zisă a forţelor de luptă de pe întinsurile apelor. 


dimensiuni au fost adoptate 
onstrucţiile lor nflătoare in 


onsiderată înmulţirea rapidă 
&boiul mondial: hastimentele 
ea” hldro-avioanelur. 'Tonte 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Formidabilele înarmări navale, ce se află în curs de executare, 
învederează cu prisosință rolul primordial pe care 1 or juca în- 
căerările navale în viitorul w 

Infiorătorul cortegiu de pierderi umane şi materiale, care a 
făcut din războiul mondial, războiul mărilor ameninţă aşa dar să 
fericească din nou lumea, dacă o politică activă de nu va reuni 
tericemacă din nou hummea, dă, e pei tivi a aaraslunilpr: și agros: 
rilor, majoritatea puterilor lumii, care n'au de profitat nimic de pe 
urma războiului şi au totul de pierdut. 


V. NICOLAU 


CRONICA PLASTICĂ 


CONTRIBUŢIA ARTISTICA A ROMINIEI 
LA EXPOZIŢIA DIN PARIS 


Printre Statele care au participat la Expoziţia din Paris, puține 
au adus pe terenul artistic o contribuţie mai efectivă ca țara noastră, 
Nu vorbesc numai de cecace reprezintă, în această întrecere mondialã, 
pavilionul romiîn, aşa cum el a legit din conceptia profesorului Gusti 
si a colaboratorilor săi, ci şi de rolul jucat în expoziţia Greco, din loca- 
lul venerabitei Gazette des Beaur Arts, de pinzele împrumutate de co- 
lecţia regală. Este drept că această ultimă şi asa de minunată reali- 
zare a unui plan de mult pregătit n'a făcut parte integrantă din Ex- 
poziţia Internaţională; ea s'a ținut însă la aceeaşi epocă, sa adresat 
aceluiaşi numeros public, a contribuit la strălucirea pe care a lăsat-o 
în memoria vizitatorului obiectiv efortul uriaş făcut de Francezi în 
vara anului acestuia, 

Voin încerca în cele următoare să clarific şi să definesc impresiile 
produse de participarea noastră în ambele nceste cazuri, Voiu începe 
cu pavilionul Romîniei, Agerat la un loc favorabil, pe una din aleela 
principale, a fost incontestabil unul din cele mai populare şi mai sim- 
patie primite de public şi de presă. La aceasta nu puțin a contribuit 
osteneala ce și-a impus personal comisarul nostru şi d-na Gusti de a 
face cit mai des onorurile casei în pavilion şi în restaurant, La o masă 
bună rominească şi în auzul melodiilor naționale, cu care Dinicu și 
Fănică Luca au fermecat tot Parisul, se pregătea uşor inițţiarea per- 
sonalităţilor mai importante, care doreau să fie informate asupra di- 
versalor aspecte ale ţării. Și toţi au plecat mulţumiţi de ce-au văzut şi 
au auzit. lar faptul că ministrul francez al comerţului (mi se pare), a 
ținut să primească, întrun banchet final, pe toţi comisarii străini în 
chiar restaurantul nostru, arată cît preţ s'a pus pe colaborarea Ro- 
mâîniei şi ce înaltă idee şi-au făcut toţi despre ospitalitatea noastră, 

De dimineața, cind se deschideau, pină seara, cind se închideau 
porțile, pavilionul nu se golea niciun moment. Vaturi, valuri, publi- 
cul se perinda înainten lucrurilor expuse, atent, interesant, mulțumit, 
cercînd să prindă fizionomin particulară a unei țări, aproape necu- 
noscută pînă atunci. Prezentarea era vie. sistematică. inatructivă. Ea 
producea în cei mai mulţi o imagine precisă a posibilităților noastre 
pe toate terenurile. 

Clădirea, după planul lui Duiliu Marcu, este nobilă și nu lipsită 
de grandoare, amintind, în ce privește faţada — după cum foarte 
just remarcă L. Hautecoeur intr'un articol in Beaux Arts — spiritul 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în care se clădeşte acum la Roma. Portalul dela intrare, foizoarele la- 
terale, grădina din spate, hallul în care sa aşezat o statue colosală n 
Regelui, sunt părți deplin reuşite. Tar dacă celelalte detali! sunt mai 
putin liber tratate, dacă diviziunea spaţiului nu-i totdeauna din cele 
mai fericite, e de vină problema ce se punea constructorilor: a obţine 
o enormă suprafață de expunere întrun teren destul de ingust, gre- 
vat deasupra de anume servituţi, cum era acoca de a păstra intactă 
coroana arborilor de pe aleele laterale. Pavilionul se completa cu 1o- 
calul restaurantului, aşa încit realizările arhitectului trobuese tm- 
preună judecate, Aici locul fiind mai priincios, Duiliu Marcu a ridicat 
una din construcţiile cele mai echilibrate şi mai potrivite cu destinaţia 
lor, din cite erau în incinta expoziţiei. Modernă, dar în acelasi timp 
legată de tradiţia noastră arhitectonică, ca a avut Încă norocul să fie 
decorată de doi pictori cari și-au înţeles perfect obligaţiile: Jiquidi şi 
Demian. In simplicitatea lor voită, spirituale şi chiar cu o nuanţă de 
ironie, vesele, mai ales lucrările primului, vor rămine în memoria 
noastră a tuturor. 

Imaginea pavilionului a fost de atitea ori reprodusă de ziare, în- 
cit nu cred să fie novole să apară olată mai mult în revista noastră. 
Ceence nu se poate vedea însă într'o simplă fotografie, este ingrijirea 
cu care sa efectuat cel mal mic detaliu, calitatea materialului nobil. 
Spre deosebire de ceeace se obişnueşte în asemenea ocazii, pentru fa- 
țadă s'a întrebuințat o foarte frumoasă marmorii, de culoare caldă 
şi uşor de lucrat, far pentru sălile principale blocuri de alubaatru şi 
de sarii gemă, care se luminnu prin transparență în timpul serii. 
Electricitatea, ingenios distribuită, cădea puternic şi misterios In nce- 
laşi timp asupra obiectelor expuse, 

Pentru a obţine ncesto rezultate n'a fost tocmai uşor, date fiind 
ma! ales împrejurările de ordin politie şi social, de astă primăvară, 
din Paris. Cele mai delicate amănunte trebuiau executate de lucrătorii 
recrutaţi mai alea printre „şomeuri”, departe de a-și cunoaşte meso 
ria şi dind adesea dovadă de o mentalitate aproape anarhică. Minu- 
nea cea mare este că totuşi pavilionul sa putut in cu mult inn- 
intea altora. Au trebuit pentru aceasta sforţări continue și o suprave- 
gbere de tot ceasul din partea tuturor, mai ales a profesorului Gusti, 
care și-a sacrificat astfel Intregul său timp și chiar sănătatea. Totul 
sa terminat însă cu bine, spre mulțumirea tuturor, poate cu ceva mal 
multă cheltuială de cum ar fi fost cazul într'o epocă mai liniştită, 

Aranjamentele interioare, multiplele decoraţii picturale şi sculp- 
turale, au fost cu grije executate. Și dacă ele n'au avut totdeauna cali- 
tatea pe cara am fi dorit-o, vina nu esle desigur a comisariatului gi 
poate nici a autorului lor. Obligat să lucreze repede, fără putinţa de 
studii preliminare, să se comordeza unor circumstanțe pe care nu le 
cunoştea de mai înainte în toată complexitatea lor, pictorul sau sculp- 
torul a făcut uneori lucrări pripite, caro se resimţeau de pujina vreme 
pusă întru realizarea lor. Am avut încă impresia că sa cam abuzat de 
ormnamentaţie, Cind la tot pasul ți se oferă ceva de admirat, o frescă 
sau un basorelief, afirsești repede prin a nu ln mai băga în seamă şi 
tot efectul lor se pierde, Apoi nici calitatea artistică a decorațiilor nu 
se impunea fără rezerve, Aşa a fost cazul cu panourile de mari dimen- 
siuni, care se Intilnenu mai pretutindeni, cu excepția cltorvu figuri 
din operele '-nolor Greceanu şi Magda Iorga și a ciclului executat de 
Teodorescu-Sion, pentru rotonda ce decora una din săli; asa a fost 
cazul cu sculptura lui Baraschi din sala Străjeriei; chiar cu statuia 
Regelui din sala dela intrare, operă în care, cu tot talentul incontas- 
tabil al lui Medrea, nu putem vedea o lucrare capabilă să infrunte 


CRONICA PLASTICĂ 103 


timpul. Inconvenientul ormamentării excesive n fost obaerval pe toe, 
chiar ñe organizatori, şi bine s'a făcut că s'au transportat în grădină 
cele două mari reliefuri nle d-nelor Cosăceanu și Basarab: Dacii și 
Romanii, cari primitiv uvenu o altă destinație. In aerul liber ele pi- 
ronu mult mai viguroase decit în spatiul relativ strimt din Incăpe 
rile pavilionului. Frumoase şi de toţi admirate mozaicurile d-nei Nora 
Steriadi, şi ele aşezate tot în aer liber, sub cele două fuişonre care 
märgineau lateral pavilionul, 

Clare şi elocvente au fost mal toate fotomontajele, mul nles cele 
din parter, unda tle se completau în chip fericit eu imagini wehemate 
în lemn sau in metal, ale diverselor noastre producte vegetale, ani- 
male sau minerale, ṣi cu o hartă uriașă a Rominiei în care, prin lu- 
mini electrice de diverse culori, se putea veden distribuirea bogățiilor 
ţării. Este mai ales meritul lu P. Grant de n fi reusit o asa de Inge- 
niðasit prezentare. Impreună cu Alex, Bādäută si Mac Constantinescu, 
daa a fost principalul colaborator al protesorului (Gusti. - 

In subsol se gäseau animale şi păsări din tot întinsul Rominiei, 
grupate în mediul în rare ele triese obişnuit, evocat cu o mare putare 
do sugestie. La celelalte etaje erau standurile Străjeriei, de care a fost 
vorba, al Fundațiilor Regale, specimenele de artă naţională, in deo- 
sebi admirate, cele două interioruri sătești, vitrinele cu cărţile legate, 
nenumărate alte produse ilustrind „arta și tehnica” rominească. Ul- 
timul etaj era consacrat picturii şi sculpturii. Intro sală lungă, însă 
destul de bine iluminată şi de proporții convenabile, erau grupate 

vile alese de d-nii I. Steriadi și Alex, Husuioceanu, Ele dodoau o 
idee destul de completă despre tendintele urmate da tinăru noastră 
şcoală şi, cu prea puţine excepții, erau foarte reprezentative. Citeva 
statui, așezate din distanţă în distanţă, puneau ceva varietate În tun- 
gul şir, care ar fi devenit altfel monoton, al tablourilor, Petrascu, 
Stefan Popescu, Stoenescu şi Teudorescu-Sion erau stringi împreună 
într'o sală mal mică, Ceilalţi: Pallady, Iser, Steriadi, Dărăacu, Reasi, 
Tonitza, Şirato şi cei mal tineri, erau expusi în sala comună. Toţi 
împreună, deşi deosebiți prin temperament şi prin felul cum înțeleg 
execuția, constituiau un mănunchiu unitar, Ia care se simțeau acele 
legături trainice şi tainice, care dan fizionomie proprie şi valoare 
unei şcoli. 

> 
-. . 


Se poate afirma astăzi, în ajunul tnechiderii, că expoziţia Graco 
a obținut ce! mai desăvirşit succes, Deşi au lpeit toate lucrările nr- 
tistului aflitoare în colecţiile spaniole, adică partea cu adevărat 
grandioasă a operei sale, sau putut stringe la un loc din restul Euro- 
pei un total de vreo patruzeci şi nouă do pinze, In care să se reflec- 
teze evoluția unuia din cei mai mari și mai originali artişti pe cart 
i-a cunoscut lumen '). Cele nouă tablouri, ieşite din colecţia regală 
romînă şi care, alături de celebrul Rembrandt, reprezentind o scenă 
din viața Esterei, constitue floarea acelor colecţii, formau un tot im- 
punitor prin calitatea şi modul do conservare, lar Adoraţia Păstori- 
lor, Portretul Canonicului Bosio și Logodna Fucioarel, se pot nveza 
alături de dureroasa şi sublima Pietà, a contesei de la Bârnudiero, în 
t} Pontru cititorul interesat do a pătrunule mni adipo „problema Greco'’, 
aş recomanda ut remareabil articul, apărut în ultimul timp în Gazrtto des 
Beaux Arta (Mal-lunie 1997), și emnat de Jenn Rubelon, conservatorul cabi» 
metului de Medalii ul Bibliotecii Naţionale. 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care apare una din cele mai expresive imagini ale Mintuitorului, din 
cite cunoaşte arta, şi poate mal sus ca Sfinta Familie din muzeul din 
Cleveland, cam mult restaurată, însă fermecătoare prin coloritul ei 
strălucitor si cald, ca Mater Doloraa din muzeul din Strasbourg, 
misterioasă şi inspirată ca o pagină din Apocalipsă, ca Magdalena 
pocăită din muzeul din Kansas City (Statele-Unite), ca schița magis- 
trală pentru celebrul Espólio din Toledo (Galeria contelui Contini Bo- 
nacossi din Florenţa), ca figura lui Joan Botezătorul, plină de toată 
poezia aprigă a deșertului, din Galerie Gwendoline Davies din Londra. 


Cea mal mare parte din tablourile care constituiau expozitia se 
vor întoarce în colecțiile de unde au pornit, vor fi ca şi dispărute 
pentru publicul romin. Cele din colecția regulă vor reveni însă în 
țară, aşa incit unul sau altul dintre amatorii romîni va avea proba- 
bil ocazia să le revadă. Mă volun întinde deci mal mult asupra log în 
timp ce volu vorbi prea puţin de celelalte. Aşi ține totusi să repet, cu 
privire la acestea, cerace am spus în cronica mea din Universul, Nu 
pot fi de acord cu toate afirmaţiile cuprinse In catalogul publicat de 
organizatorii expoziţiei, chiar dacă aceste afirmaţii sunt puse sub 
autoritatea unui aşa de bun cunoscător al picturii spaniole, cum esta 
August Mayer. Familia lui Greco, tablou întunecos, aşa de slab dese- 
nat şi compus, nu poate fi de mina lui Greco, ci numai, cel mult, o 
luerare de atelier, Unul din cei mal mari colorişti şi practiciani pe care 
ii cunoaste arta, niciodată n'a pictat, nici chiar în tinerețea sa, cu o 
pensulă atit de nesigur și de neglijent purtată, într'o materie opacă 
şi murdară, aşa cum se întilneşte în aceast pinză. De asemenea, cele 
dcuă mici schițe din Strasbourg: Nunta dela Cana, Christ şi Femeia 
adulteră, n'au nimie comun cu lucrările autentice ale lui Greco. Ele 
trebuene lăante „Seoalei lui Tintoretto”, aşa cum spun vechile inven- 
tare. Faptul că o figură sau alta apare la “Tintoretto, alci şi în alte 
tablouri ale lui Greco, nu probează nimic, într'o epocă în care se fä- 
cean dese împrumuturi deln artişti care, cum e cazul lui Tintoretto, 
nu făcut o puternică impresie asupra contemporanilor. Mi se par 
apoi destul de exagerata comentariile în legătură ca tripticul de Mo- 
dena, considerat — nu ştiu cu cîtă dreptate — ca prima operă a lui 
Greco. 

Printre tablourile trimise dela noi, agì face mal multe categorii, 
Unele sunt replici de mina artistului, adică repetiții ale unor subiecte 
äessori tratate de acesta, La nimeni, ca la Greco, nu apare mai frec- 
vent acest fenomen, Evident, fiecare din posesorii unor astfel de lu- 
cräri este mai mult sau mai puţin îndreptăţit să creadă că tabloul său 
esta „modelul“ original. In realitate, atita vreme cit ele nu sunt exa- 
minate alături, este greu oricui să se pronunțe asupra acestei foarte 
delicate chestiuni. Cind ele nu fost executate In intervale depărtate, 
intervin încă deosebiri de execuţie, care complică mai mult problema. 
Asa este cazul cu Isus purtindu-și crucea, cu Sfinta Familie, cu Isus 
luîndu-şi rămas bun dela Fecioara, cu Sfintul Martin, cu martiriul 
Sfintului Mauriciu. De aceea poate unii dintre istoricii de artă au fost 
tentaţi să se Indoiască de autenticitatea unora dintre ele. Astfel, de 
phidă, August Mayer, în contra părerii lui Busuloceanu, care cunoaste 
de aproape colecţia regală, a exprimat părerea că Martiriul Sfintului 
Mauriciu n'ar fi de mina lui Greco. Am convingerea că Busuioceanu 
are totuşi dreptate, MA bazez afirmind aceasta, nu numai pe identi- 
tatea compoziţiei şi a spiritului în care este tratată cu cele din alte 
tablouri sigure ale lui Greco, cit mai ales pe calitatea rară a pieturii. 
Mayer, care In momentul cind a emis această părere, n'a văzul poate 
decit numai o fotografie, n'a putut fi în situaţie să judece, Fotografin 


1 Terimlu-și rămas 


bun dela Fri 


Joar i 


Ne 


; Sfintul Martin 


Grev 


scţia Magoli Romin 


Greco : Canonicul Bosio 


(Fragment) (Dis cotectin Reguli Romina 


CLONICA PLASTICĂ 105 


era fatul defectuoasă din pricină că tabloul esta acoperit de un strat 
gros de verniu, pe alocuri alterat şi devenit opac. Observat cu atenţie, 
mai ales cind razele soarelui îl luminează pina la stratul de pietură, 
tabloul apare cu totul altul. In orice caz, nimie nu se ponte afirma 
cu siguranţă, atita vreme cit nu se va fi îndepărtat verniul cel vechi. 

Christ purtindu-si crucea, este mai convențional, Esta una din 
numeroasele replice cerute artistului de admiratorii săi, şi, după cit 
se pare, relativ tirzie. In figură observăm acele deformări, obieinulte 
în tablourile Iui Greco, care constitue un fel de act de autenticitate 
cind sunt atent executate, dar care aici apar ca mai puţin convingă- 
toare, cu un pronunțat caracter de „manieră“, Acelaşi lucru basi 
spune şi în privința miinilor, de un foarta corect, Insă cam neplăcut 
stil academie. In schimb Christ luindu-şi rămas bun dela Fecioara, 
prezintă acea calitate adine spirituali de intensă viaţă interioară, 
din ce în ce mai frecvente la Greco, cu cit înnintează în virată. Astfel 
de opere nu mai pot fi controlate prin simţuri şi prin datele realității, 
Ele ne tranuparti f în domeniul negrăibitului, pe un plan foarte fnalt, 
acolo unde fiecare imagine devine simbol şi presimţira. 

Frumoase încă Sfintul Martin, Sfintul Sebastian, Sfinta Familie, 
Prima lucrare este una din acele compoziţii voluntare şi turhurătoare 
ale lui Greco, Orizontul, tonrte jos, apare printre verticalele puternice, 
exprimate prin picioarele calului şi prin cele ale săracului cu care 
stintul îsi împarte mantaua. Tabloul este viguros scandat do aceste 
pote deschise, care se înalţă ca nişte „coloane torse“, dò tipul cel mai 
caracteristic al barocului. Personajele se Inalţă, fusiforme, au cova 
din tremurătura pilpiitoare a unei flăcări. Cerul este brăzdat de nori 


ca era, în care ele apar, Cea mal înaltă idealitate este 
gon la Greco împreunată cu un realism care poate lua formele cole 
mal concrete. afară poate de Jeronimus n'a 


- 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


asimetriile unei figuri, luciul unul cristal, consistenţa unei broderii 
grele, pe veximintele unul episcop de pildă. In acelaşi timp nimeni n'a 
fost in stare să ne transporte mai sus, într'o lume mai eterică şi mai 
muzicală decit acelaşi Greco. Toate registrele sensibilităţii noastre 
sunt atinse, iar tabloul ja înţelesul şi amploarea unui tinal de sim- 
fonie, în care instrumentele cele mai deosebite ca timbru se armoni- 
zează Intro strălucită concluzie. 

Portretul Canonicului Bosio atinge şi el culmile supreme ale ar- 
tei lui Greco. Nici Tiţian, nici Tintoretto n'ar fi putut merge mai adine 
cu analiza sufletească, reda mai magistral acea fizionomie severă, 
uscată, concentrată, de intelectual spaniol. Fiecare lrăsătură de pen- 
sută are rolul ei și contribue la rezultatul ultim. Cu o economie de 
mijloace neîntrecută, intro pastă nuanțată la infinit, insă subţire şi 
abea acoperind pinza, Greco a spus totul, pentru cine este capabil 
să-l înţeleagă. El s'a ferit să ne facă să citim în fizionomia modelului 
ca într'o carte deschisă, din contră: el ne-a redat una din acele com- 
plexe figuri muncite de gînduri, cum sunt multe în preajma Renag- 
torii, în care impulsurile şi ideile cele mai contradictorii se înfruntă, 
complicate încă prin firea aşa de deosebită de restul umanităţii, a 
spanlolului. Se credea că este unul din portretele prietenului şi com- 
patriotului artistului, şi e! stabilit în Spania, Covarruvlocs. Busuio- 
ceanu, bazindu-se pe inscripția de pe marginea cărţii, pe care perso- 
najul o ţine în mină, îl consideră ca pe un portret al canonicului Bosio. 
Afirmația mi se pare întemeiată, deși inscripția nu are aerul să fie 
scrisă chiar de Greco, care avea totdeauna grijă, cind punea o literă, 
= dea un caracter ornamental, ceea ce nu se ponte spune în cazul 

Mal sus Incă ridică puterea de a emoționa şi valoarea de reall- 
zare picturală a logodnei Fecioarei, E o lucrare neterminată, prin 
aceasta chiar ma! misterioasă. Este ca şi cum artistul, care sa ridicat 
un moment dela şevalet, n'ar aştepta decit o ocazie favorabilă pentru 
a continua opera începută. Greco încetează astfel de a mai fi pictorul 
de acum trei sute de ani, devine aproape contemporanul nostru, îl 

ptăm să vie spre u-şi desăvirşi tabloul. Figurile tuturor persona- 
gillor, ca şi mlinile lor, adică tocmai părțile cărora artistul le acorda 
obicinuit mai multă atenţie, sunt abia schiţate, de aceea procedeul de 
lucru al pictorului se învederează aici, cu cena mai mare claritate. 
Cele două însuşiri esenţiale ale lui, ale lui ca şi ale acelor care apar- 
ţin aceleiași familii spirituale, ceea ce am putea numi latura de foc 
şi cea de gheaţă a lui Greco, apar cu toată evidența. Motivul, adică 
idea care îl inspiră, este simţit cu căldură; el imboldeşte și exaltează 
imaginația artistului, așa Incit, prima transpunere pe pinză ia forma 
cea mai lirică cu putință. După aceea vin Insă raţiunea şi acea con- 
ştientă putere de a concentra şi de a transforma cu răceală o stare 
sufletească. Ele conduc mina care, pe îndelote, desävirşeşte opera în- 
cepută, adaogă trăsătură după trăsătură; ele dictează tot cecen ce con» 
stitue execuţia definitivă pină ce materia ia ncen consistență de smalţ 
şi de piatră scumpă, pe care o intilnim în mai toate lucrările mari 
ale lui Greco. Vestmintele au fost însă terminate, în aceste părți el 
n'ar mal fi avut probabil nimic de ndăogat. lar contrastul dintre dra- 
periile grele şi figurile diafane, aproape fantomale, ca şi cel dintre 
liniile puternice, perpendiculare, produse de perdeaun din fundul ta- 
bioului sau cela care radiază centrifugal, cu perspectiva ornamente- 
lor de pe pardoseală, și imobilitatea personagiilor, contribue într'o 
largă măsură ca scena principală să cretge un şi mai puternic efect, 
apărini ca un simbol n! fericirii ieșită din pacea conştiinţei, din liniş- 


CRONICA PLASTICĂ 107 


tea unor suflete curate în mijlocul agitaţiei lumii inconjurătoare. Fi- 
gura Fecioarei, delicată ca o floare, sub cutele masive a manţiei pia 
o învălue, este netăgăduit una din cele mai sugestive creaţii ale lul 
iringa omun losif a posnt acelaşi model, cu ceva aspru în 
re, pe care l-am intilnit t 

aa si expozitie nit în figura lui loan Botezătorul din 

mpresia că şi Căsătoria Feeloarei ar cistiga, dach s'ar ti ri 
dicat verniul, care pe alocuri a devenit opac, lar pe ri ara 
şi cade sub formă de mici părticele de corela ? ici dai 


GH. OPRESCU 


CRONICA MUZICALĂ 


Viața muzicală a acestui început de sezon este covirşitor domi- 
nată de activitatea raomenească a marelui, a incomparabilului 
nostru Enescu. Se Implinese 40 de ani de cînd Enescu şi-a început 
cariera artistică, In ţara „punţilor” şi a „sărbătorilor“, maestrul 
incepe al patruzecelea an de muncă, oferind țării intregi nenumă- 
rate concerte de violină, iar Capitalei ciclul simfoniilor lui Bethoven 
şi actul III din Siegfried. 

In faţa unel asemenea activităţi artistice cu tot cecen co implică 
ea ca putere de a simți si comunica emoție muricală, sentimentele 
de admiraţie şi de gratitudine sunt depășite și se pierd intrun fel de 
nedumerire. Ce se mai ponte spune despre ciclul simfoniilor lui 
Bethoven, dirijate de Enescu gi culminind cu neuitata execuţiune 
a simfoniei a IX-a? Pentru acei care le-au auzit, cuvintele sunt inu- 
tile şi pentru acei care nu le-au nuzii ele sunt de prisos. 

Ca violonist, maestrul rămine ceea ce a fost toată vieaţa: un 
creator de bunuri muzicale. Desigur că partea de extremă perfec- 
tune a mestesugului Incepe să se resimti putin, ceea ce de altfel 
nu aduce după sine o scădere, ci mai curind adaugă o notă de dis- 
tineţie artistului care este considerabil mai mult decit un simplu 
mare virtuoz; dar adincurile, perspectivele, revelaţiile muzicale 
care le descopere sau le creează Enescu la fiecare cotitură a ei 
sonore, sunt o încintare, o dumnezeească desfătare pentru ascultă- 
torul simţitor şi cu oarecare experienţă. 

Despre actul II din Siegfried, vom mărturisi că ni sa părut 
mai puţin perfect de cum îl aşteptam; fără voie ne amintim de Bac- 
chanala din Tannhäuser, dirijată tot de maestrul Enescu anul 
trecut, una din cele mul scumpe amintiri muzicale, demne de a fi- 
gura in orice colecţie de experiențe artistice. Atunci vraja muzicei, 
care parcă emana nu din orchestră, ci din însăşi ființa maestrului, 
pusese stăpinire totală pe un auditoriu meduzat. Ce sa întmimplat 
de data aceasta? Muzica era tot de Wagner, de fericitul Wagner al 
anilor petrecuți la Triehschen, orchestra era tot Filarmonica şi maes- 
trul Enescu, aceeaşi miraculoasă personalitate muzicală care se poate 
cheltui în fiecare zi cu o putere de însuflețire şi cu o dărnicie de 
soare, Explicaţia ni se pare a fi că orchestra filarmonicel nu este 
indeajuns de formată la muzica tetralogiei pentru a putea desăvirși 
intrun număr restrina de repetiţii. pagini de diversitatea și dificul- 
tatea celor care alcătuese actul III din Siegfried. Oricit de mare ar 
fi prestigiul şi autoritatea dirijorului, oricît de covirşitor darul de a 
comunica intenția şi emoția muzicală, sunt greutăţi materiale, teh- 
nice, care prin natura lucrurilor, nu pot fi învinse de dirijor întrun 
interval de timp restrins, după cum sunt vechi păcate tilarmo- 


CRONICA MUZICALĂ 109 


nicel care nu se pot locui dela o zi la alta. Mai trebue adăugată şi 
lipsa celei ceţi protectoare care se interpune între public și oreheatră 
atunci cind se execută lucrări puţin sau deloc cunoscute aci; şi mal 
trebue adăugată fragilitatea extremă n farmecului wagnerian care 
poate fi ruinat de cea mai mică impuritate, de pildă de un acord nu 
foarte, foarte curat, emis de guflători, 

Dificultăţi de executie, considerabil mai mari, au aţinut culea 
quartetului vocal. Fără îndoluală este imposibil de realizat echilibrul 
acela nestabil între voce și orchestră, atunci cind intro sală de con- 
cert, cîintăreții se güsese, inevitabil, chiar pe locul orchestrei; dar în 
afară de această împrejurare, pentru care publicul a făcut cuvonitul 
scăzămint în aşteptările sale, sa simţit uneori lipsa acelei discipline 
wagneriene fără de care sensul și valoarea se pierd, tar comentariul 
simfonie devine confuz sau În col mai bun caz schomatizat. Intr'un 
cuvint, s'a putul constata o imaturitate profesională a cintărețilur 
ca și a instrumentiştilor. 

In programele concertelor simfonice nu figurat în timpul din 
urmă şi un număr de prime audiții, Citova observaţiuni elementare, 
privitoare la aceste audiții ni se par necesare, In primul rind, cara 
este roatul lor? Intrebarea aceasta comportă mai multe răspunsuri 
corespunzătoare punctului de vedere al celor interesaţi, trei ln nti- 
măr: compozitorul, dirijorul şi ascultătorul, Compozitorul unei prime 
audiții la noi, ponte fi un autor străin de reputaţie bine stabilită şi 
care ice deci din cauză; sau poate fi un autohton pentru caro exe 
cutarea de către prima nonstră orchestră a unei lucrări, inseamnă 
consacrare sau încurajare, Al doilea Interesat este dirijorul care 
doreşte şi trebue să arate că este o forţă activă în vitna noastră mu- 
gicală, că nu se odihneşte pe laurii cistigaţi ete, Al treilea ṣi prin- 
cipalul interesat este ascultătorul; pentru necatu, primele audiții în 
doze moderate a lucrărilor compozitorilor nostri, sunt în totdeauna 
binevenite; ele sunt primite cu egală bună voinţă și încompetenţă, fie 
că lucrările prezentate nr fi scrise cu o preocupare vădită de a fi 
„naţionale“, fie că ar fi scrise în limbajul muzica] contimporan gi 
darecum internaţional a vreuneia din scolile apusene. in general 
însă aceste prime audiții sunt mai interesante pentru compozitor 
decit pentru auditor, căci nimeni nu va aven prezumția de a crede 
că tot ceea ce oferă tinărn noastră şcoală, este neapărat perfect sau 
epocal. 

r Sunt însă lucrări cu mdevărat „epocale“, din acelea care mu 
stirnit în timpul lor discuţii, rezistențe, controverse pasionate, lucrări 
care acum s'au situat definitiv în literatura muzicală universală și 
care ajunge la noi în starea virginală de primă audiție, Bunul sim 
ajunge pentru n decide că o singură nuMitie a unri astfel de lucrări 
este cu totul insuficientă dacă se are in vedere asculttorul, Aplau- 
vele lui nu trebue să însele pe nimeni, Incepind cu el însuşi; ele 
exprimă tot aşa de bine nedumerirea cu și indiferența, Simpla con 
sacrare a unor asemenea lucrări în marile centre muzicale din apua 
nu usurează cu nimic dreapta lor înţelegere la primă vedere. Oricit 
da limpeda le-ar fi explicate și comentate rostul, tendința, original- 
tatea şi Inovaţiile, nimic nu poate inlocui experința directă şi mai 
ales repetată, Important este ca repotirena să nu se producă ln un 
răstimp prea mare, astfel ca en să pontă fi ajutată de amintirea 
imei impresii. 
a "Sienai in felul acesta, primele nudiţii îşi împlinesc rostul lor 
artistic şi educativ; altfel ele servesc numai publicităţii dirijorului 
şi orchestrei care oricum, repetă tot ceen ce execută. Cele do mai sus 
sunt mai ales valabile pentru „Sacre du Printemps“ pe care la di- 
rijat d. Georgescu cu multă vervă şi siguranță; a-l executa o singură 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dată într'o seziune ar fi însă numai un început de faptă bună, 
saa m grant ră i age tei ce e trebuit învinse a sar ete 
p doua pia ti guranță însă vor putea fi învinse mai uşor 
e citeodată să auzim şi prime audiții desp K 
putea spune că au fost erneuiata OSAM rea psi pete aat arina 
fi fost cazul concertului Nr. 2 pentru vi de Prokofieti. Trebue 
mărturisit că In ciuda unel execuţiuni care a avut cel puțin meritul 
ide a pune în valoare mecanismul robust al violonistului francez R. 
Soetens, acest al doilea concert a decepționa! şi a plictisit. Am fost 
leprinşi cu un Prokofieff original şi imprevizibil toate glumele 
și ieșirile lui humoristice, aşa cum le cunoastem din alte concerte 
şi din asarana poses pentru piano; e păcat că d, Soetens nu a avut 
o alegere mai fericită şi fiindcă o mărturisire făcută înleaneşte pe 
cea următoare, de ce nam spune că nici „Tzigane“ de Ravel nu ni 
se paza o menta a e prestiglosului maestru francez 
e n pe deplin în acest fel de jocuri muzicale, 
Marcel Mihulovici cu ul său „Caprice roumain”, o nf arzee > Badee 
a talentatului nostru compatriot. Materialul tematice al acestui ca- 
priciu nu este autentic popular, ci inventat de compozitor în spiritul 
cintecelor noastre de joc. Interzicindu-şi orice desvoltare simfonică 
a temelor, capriclul se miărgineste a fi o prezentare şi o reluare a 
lor de către diferitele Instrumente şi grupe de instrumente ale or- 
chestrei. S'ar părea că din această îngrădire voită în preluurea ma- 
terialului, ar trebui sä rezulte repedea lui istovire, cu un efect final 
de monotonie. Talentul lui Mihalovici a obținut însă exact ce a voit: 
în hiene şi cu 3 pr Apih : ih re i grea maasar 
o miracu do re i 
= rapel A ăi sa ne asemene. pu înoire a motivelor 
nu ne tot „primă audiție” la noi a t 
qulem-ul de Mozart, executat în concertul ăn ie a Pi eg 
ciația corală „Bach“ din Braşov, Sunt mulţi ani de cind această 
prágai 4 rugby ron ee a obişnuit cu executarea litern- 
zicale sacre. Mese, oratorii, regqulem-uri au fost 
publicului bucureştean în condițiuni în totdeauna mai DE da 
onorabile. Nu vom stărui detaliilor de execuţie care nu fost 
în general la nivelul ridicat pe care-l asteptam, dar vom sublinia 
eminontele „servicii pe care formațiunea braşoveană le aduce vieții 
muzicale din Capitală, implinind un gol pe care nimeni nu s'a In- 
cumentat să-l umple în proporția în care o face animatorul ei, d. 


V, Hickerich, 
RADU GEORGESCU 


VECINII NOŞTRI 


INSTRUCŢIA PUBLICĂ ÎN U. S.S.R. 


Obleetivele pe care statul sovietic şi le-a propus pe trim cultu- 
rul, în cel de al doilea plan cincinal, nu sunt mai puţin ipitoresante 
decit cele privitoare la desävirsirea înzestrării industriale a țării şi 
la consolidarea colectivizării agricole. Sfirşitul „piatileteii“ trehue pă 
insemne acum nu numai lichidarea definitivă a analfabetismului — 
problemă care, deşi pusă cu toată tăriu imediat după revoluţie, însă 
nu şi-a găsit soluția ultimă — dar şi marcarea unul progres In toate 
domeniile legate de conținutul noțiunii cultură. Căci ridicarea ni- 
velului general de viaţă al unui popor implică, pe lingă satisfacerea 
cerințelor materiale — dela cele mal simple o la cele mai com- 
plexe — şi înarmarea colectivităţii cu toate mij oncele în stare să-i sa- 
satisfacă nevola de luminare. 

Eforturile primului plan cincinal au dus lẹ crearea unei in- 
dmatrii moderne, accentul punindu-se pe industria grea. Bugetul sta- 
tului, atenția opiniei publice, mobilizarea energiilor populare au fost 
îndreptate în această direcţie. Existenţa industriei grele — baza în» 
tregii industrii — odată asigurată, economia planificată a putul să 
fixeze sarcini noi, privitoare şi la celelalte domenii ale vietii publice, 
De astă dată, acele legate direct de înzestrarea culturală n țării, nu 
fost puse pe primul plan, lar dintre acestea, chestiunea instrucţiunii 
publice şi a perfecționării ei a trecut înnintea tuturor celorlalte. 

Lucrul era cu atit mal necesar, cu cit roadele danta de geonla 
primară şi secundară în primli zece ani după revoluție, nu nu font 
satisfăcătoare. Chestiunea reorganizării și perfecţionării invăţămin- 
tului au devenit de o actualitate imediată, îndată ce sa văzul © to- 
tală nepotrivire între cerințele pe caro economia soviatică în desvol- 
tare le punea elementelor care populau universitățile și şcolile tehnice 
şi pregătirea cu totul insuficientă cu care aceste elemente, leshte din 
şeniile secundare, păşenu pragul învăţămintului superior. 

Organizarea învăţămîntului primar și secundar s'a Început In 
anul 1931, Principiile conducătoare, atunci fixate, sunt și astăzi în 
vigoare, 

In ccena ce priveşte perfecţionarea învățămîntului, ea a mers po 
doua câi strîns legate una de cealaltă. Pe de o parte, au fost puse la 
dispoziţia Comisariatului instrucţiunii publice, sume din ce în ce 
mai masive; pe de altă parte, structura pedagogică şi programatică 
a întregului învăţămînt a fost radical modificată. 

Să urmărim citeva dintre cele mai caracteristice momente ale 
evoluției instrucţiunii publice în Rusia. 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în anul 1913 se cheltula pentru învățămînt, în imperiul țarilor, 
la o populaţie puţin inferioară celei actuale, 182 milioane de ruble, 
In primul an al planului cincinal, bugetul instrucţiunii publice era 
de 0643 de milioane ruble!) In 1932 acest buget n crescut ln 
milioane. Urmind o linie progresivă, ajunge in 1937 la 15.264 mi- 
lioane ruble. S 

Mai interesant şi maj elocvent decit aceste cifre absolute, este 
calculul procentual al cheltuielilor pentru instrucțtia publică In ra- 
port cu totalul cheltuielilor bugetare. Astfel in 1927/9928 98% din 
buget au fost cheltuite pentru învățămint şi opera de culturarizare a 
pie In 189% procentul a crescut la 12,70 ca să ajungă în 1957 
la 19,1%, 

Pentrucă suntem pe terenul comparaţiilor, vom da citeva cifre 
calculate după aceeaşi metodă, pentru Franţa, Germania și Ital. 

In Franţa sa cheltuit In 1928 din întreg bugetul ţării (capitolul 
cheltuieli) 39% pentru invățămintul public; în 1996 acest procent a 
crescut la 065%. Fără îndoială că nivelul enitural ridicat al poporu- 
lui francez, face inutile multe din cheltuielile pe care guvernul so- 
vietic este nevoit să le facă. Totuşi, comparind cifrele, anumite conelu- 
zil nu pot fi înliturute, Ele sunt în acelaşi timp și cel mai bun răs- 
puns dat felului în care André Gide a incereat în „Rotouches à mon 
retour de l'Ussr“ să arunce un nemeritat discredit asupra străduin- 
telor de cultivizare pe care sovietele le întreprind astăzi. 

Cit priveşte Germania, comparația este şi mai plină de învă- 
timinte. Deşi capitolele bugetare ale celui de al treilea Reich se bu- 
cură de o mare mobilitate — atit în ce privește conținutul cit şi 
destinaţia — totuşi se vede că: în 1931/932 (deci inninte de venirea 
guvernului actual) se cheltuie pentru înstrucția publică 20% din 
cheltuielile bugetare generale (Helch, state foderale, comune ete.). 
In primu! buget făcut de către guvernul nazist (1934—1934) ncest pro- 
cent a scäzut ln 196%). In ultimii ani acest procent s'a micşorat şi 
mai mult. O singură cifră lustrează un întreg sistem: numărul stu- 
denților care în 1930 era de 132 mii, a scăzut în anul 1997 la 73 mii, 
adică cu 44,8%. 

y Nu mai puțin sunt caracteristice şi cifrele -arân Italia, In 
1927/928, bugetul instrucţiunii publice consuma 7,21% din cheltuielile 
generale. In 1086937 la o populaţie mărită, arest procent a crescut 


Ce reprezintă toate aceste cifre moarte, Ju elementele vii, în 
oameni? Să ne întoarcem la U. S. S. R, In 1932 Invăţămintul primar 
şi secundar cuprindea 242 milioane de elevi, In 1937 acest număr a 
crescut la 30 milioane; iar totalul celor care învață este astăzi de 36 
milioane. Cu nalte cuvinte, la fiecare mia dè locuitori, 201 urmează o 
seoală, ceea ce înteamnă că fiecare al 5-lea locuitor sovietice este sco- 
lar, licean sau student al unei facultăţi, instituţii sau nl unei acn- 
gabi In 1913, în imperiul țarist, procentul acesta era exact de 30 


. 
. 


. . 
1) Rubiele postbelice sunt recalenlato; cele două apoei pot fi deci co- 
comparate. 
2) Datele sunt lunte după „Statintiehea Jahrbuch für dns doutsche Beleh'!, 
`a) A. Rurella: „La révolution culturelie*, Paris 1931. 


VECINII NOŞTRI 113 


Cum este organizată instrucţia publică In U, S5. 8. R. 7 

După o epocă de tutonări şi experlementări, sa ajuns la siste- 
mul actual, pus în aplicare după 1931. Pină atunci predomina teoria 
„extinderii scolit“, teorie după care Inviţâmintul se putea dispensa 
do manuale, de programa analitică, de examene. Studiul limbilor mo- 
derne şi clasice era completamente neglijat. — Rolul învățătorului si 
al profesorilor ora acela ul unui ntent indrumbtor şi mai ales supra- 
veehetor, Sistemul avea avantajul asigurării unel nestinjenite iniția- 
tive ale elevilor și mal nles a distrus radical traditionalismul sconloi 
ruseşti dinainte de războiu, Dar nu a fost în stare să ridice nivelul 
intelectun! — din punet de vedere tevratie şi practice — al elevilor, Lip 
seau mal alea cadrele profesorale, enre ar fi putut aplica just ò ase- 
menea metodă didactică 1}, Flomentele care vencau la unlversitäpi sau 
şcoli tehnice guperioare nu posedau cunoștințelo nocesare pentru o 
serioasă pregătire profesională si deci nu puteau folosi temeinic Îmvă 
tämintul universitar. 

S'a recunoseni curind că buza instrucţiunii şi a duesvoltiirii baga- 
jului de cunoștințe rămine şcoala primară și mul ales œa secundară, 
Orice deficiență gravă aici se resimte puternic — fără putință de com- 
ponsare — și în studiile superioara si în viaţă. 

Printrun decret din August 19099 se pun bazele noului avăţă- 
mint primar şi secundar. Se creiază trei tipuri de scoli: scoala pri- 
mară de patru clase, scoala de 7 clase numită „scoala seculară pur 
țială şi şcoala secundară de 10 clase Au fost introduse manualele 
didactice, programa analitică, examenele de sfirsit Me nu, aprotundu rea 
ştiinţelor teoretice exacte /mntematiru superioară, chimin, fizica ete) 
şi atudiile limbelor moderne. 

Școala lui Costja Rjabzey fusese produsul unel epoci de tranziţie, 
Ea Își avusese rolul ei istorie, dar se ilovorlise insuficientă pentru tim- 
purile noi, de masivă industrializare a țării, 

Dar ceea cn deosebeste Invățimintul publie In U. S, S. R., de cel 
al ţărilor capitaliste, este caracterul vi politehnic. Studiul stiintelor gi 
al literaturii este strîns legat de munca manuală gi de o serioasă ini- 
{iare în diferițele domenii ale teħhnirsi si organizării economiei socla- 
liste. Această inițiere nu are un carreter diletant Ea urmăreste, dim- 
potrivă o reală familiarizare cu prinripalele ramuri nle economiei na- 
Honalee: izvoarele de onergie (combustibil, electricitate ete), cu meta- 
lurgta, construcţia de masini, industrializarea ngricolă ete: *}, 

Din primii ani, munca intelectuală si munea manuală se îmbină. 
Se dă în acelasi timp o Weoschită importanţă „enlturii fizice", menită 
să ție în echilibru organismul copilului, prin destindere și exerciţiul 
fizic necesar. In afară do orele de „cultură fizică“ zilnice, se fac cu 
elevii exerciţii recreative, chiar în pauzele dintre ore. 

Ca și în celelalte domenii ale vieţii economloe și sociale, si In In- 
văţămint, regimul sovietice s'a inspirat din cuvintele lui Marx. El ceren 
să se „substituie individului parcelar, simplu executant ul unei funt- 


t} Atmosfera generulă n acestui prim regim genlar se poate găsi fanrte 
pitorese radat, în cartea Ini Ognoy: „Las cnhiera de Cuatja Rjabzev't, dong- 
mont prețioa al neelei mentalități, antăzi depășite. 

f) Sintutul noii yeot politehilea provele că: „Programele trebao så asi- 
gure à preparatie politehniră prin muncă, făcînd să se cunoască in mòd prae- 
tie formele orgunizațiri soeinlinte şi a lehnicei moderne, principalele inatru- 
mente de muncă și mutodele transformării materialelor, combinind invāțā- 
mântul cu munca prodactivă'!, ċitat în G, Fridman: „Problâmes du machi- 


nisme’’', pag. îl, 
8 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


uni de detaliu, indivizi cu o desvoltare integrală pentru care diversele 
armeni sociale nu vor fi decit forme diferite şi succesive ale acti- 
vităţii lor“. După cum s'a căutat să se reulizeze şi o a doua recoman- 
dare făcută de Marx. anume: „Educaţia viitorului va uni pentru toți 
copiii de a anumită vîrstă, munca productivă cu instrucţia şi cu gim- 
nastica după cum Robert Owen a demonstrat-o în amănunt; actasta 
nu va fi numai o simplă metodă urmărind creșterea producţiei 50- 
ciale, ci singura metodă capabilă de a produce oameni deavoltaţi în 
tonte drecţiile” 1}. 
in asemenea condiţii, învățămintul secundar a putut să fie adap- 
tat sarcinilor care i se puneau în faţă, pentru s progăti elementele din 
care urma să se recruteze cadrele necesare industrici şi întregei eco- 
nomii sovietice, 
. 
. . 


In ce priveste, invățămintul superior, el este format din univer- 
sităţi, institute, şcoli tehnice şi facultăți muncitoreşti. Acestea din 
urmă — după cum indică şi numele — sunt puse la dispoziţia munci- 
torimei de fabrică. Strieta aplicare a zilei de 7 ore (în industria mni- 
nieră, 6 ore) ṣi a săptămânii de cinci zile, permite muncitorilor care 
doresc. să urmeze cursurile universitare, să se pertocţioneze frecven- 
tind aceste facultăţi ?). 

Tată citeva cifre care indică direcţia desvoltării invăţămintulul 
superior după războiu. In 1913 existau în Rusia M de universităţi. In 
1000 au functionat 585 universități, academii şi institute superioare, 
716 facultăți muncitoreşti şi 2572 scoli tehnice de diferite specialităţi 
şi grade. In 1937 vor termina studiile universitare 93000 de mii de stu- 
denţi, şcolila tehnice 109,9 mii, iar facultățile muncitoreşti 704 mil. To- 
talul studenților care frucventează în 1037 invăţămintul superior, este 
do circa 600 de mii, 

Citra pare la prima vedere exorbitantă. Este vorba de o uriașă 

«rațe de viitori ingineri, doctori, arhitecţi, oameni de ştiinţă, pro- 
ae avocați ete; e vorba deci tocmai de aga zisa „plagă” a prole- 
tarintului intelectual, plagă care bintue țările europene. O asemenea 
„plagă“ U. S, S, R. nu cunoaşte. Necesităţiln economiei naţionale — în 
cadrul construcţiei socialismului — sunt atit de mari; iar striduința 
de n ridica nivelul de viaţă al întregei populaţii, necesită forte in- 
telectuale, pregătite atit de numeroase, încit problema șomajului Inte- 
lectual nu se pune nici acuma, nici pentru viitor. Dimpotrivă, în locul 

numărului studenților — lucru leat în atitea țări 
ale Europei — în U. S. S, R. se încurajează prin toate mijloacele, frec 
ventarea învădtămintului superior. 

Care este compoziția socială a corpului studențesc în U. S. 5. R? 
In 1914, dintr'o sută de studenți aparțineau nobilimii, ordinului eclo- 
siastic şi buruheziei bogate 39,1%; micii burghez! şi meseriașilor 2.190; 
cazacilor și țăranilor 25,5%"). 


1) Kar) Marx: plo Capital“, t. DI, p. 169 (Ed. Costes). 

=) In momentul de față se experimentează şi fneuităţile de fabrică. La 
Leningrad a'a inființat o primă facultate pe lingă una dintre vele mai mari 
fabrici, Ea este pusă In dispoziția muneltorilor, n familiilor lor şi n fumeţie: 
narilor tobnici superiori. Programul este compus din materii, privind nu nu- 
mal ehestiuni tehnice, ei yì literare și do cultură generală Experiența reușind, 
urmează să fie extinsă și În alto centre, 

3) A. Korelin, Idom, 


VECINII NOŞTRI 115 


In 1024—1925, studenţii proveniţi din sinul muncitorimii, formau 
26% din numărul total, lar cel de origine färănească 25e In 1993 
primul procent se ridică la 514%, iar impreună cu cei veniţi din sînul 
țăriinimei formează imensa majoritate a populației universitare. 

Această fundamentală schimbare, In structura sociali n corpului 
studențesc a născut şi problema întreținerii materiale a studentului, 

Această grije se manifesti prin acordarea de stipendii permanente 
în timpul studiului, şi prin asigurarea de locuri de odihnă şi recreație 
în timpul vacantelor, Următorul anunţ apărut în ediţia germană a 
„Pravdei” !) care constitue cea mai bună documentare a felului cum 
a fost soluționată prima problemă, 

Cu ocazia deachiderii noului an scolar, institutul german de agri- 
cultură din Engels (centrul în ţinutul german de pe Volga), anunţă: 
„Cererile pentru primirea în primul an al institutului se vor trimele 
dela 20 Iulie până la 1 August. Studenţii primese în anul I un stipen= 
diu dela 80—110 ruble lunar, lar în anii următori atipendlul vu fi mă 
rit în proporţie cu munca depusă. În afară de aceasta, studenţii au la 
dispoziție o bucătărie comună şi un internat”, Conţinutul acestui anunţ 
face inutil orice comentare. 

In ceea cè priveşte grija de sănătatea studenţilor, vom cita urmä- 
toarele date: In 1956, uniunea sindicatelor profesionale (muncitoresti), 
au pus la dispoziția studențimii 50 de mii de locuri în casele do odihnă, 
5 mii de locuri în sanatorii și 2 mii în staţiunile climaterice. 


Cea de a treia caracteristică fundamontală a învățâmintului pir- 
blic în U. S. S. R. este adaptarea lui, strictă şi consecventă structurii 
naționale a statului, Plecind dela Justa formulare a principiului că 
promovarea culturii nu-l posibilă decit dacă fondul ei socialist Im» 
bracă o formă naţională, proprie fiecărei naţiuni — guvernul sovietic 
a încurajat manifestările culturale — dela cele primitive până la cele 
superivure ale tuturor naționalităților din Uniune. O imediată şi totală 
aplicare a acestui principiu s'a făcut în instrucţia publică. Intreg In- 
văţămintul, dela cel primar pină la cel superior, eate predat în limba 
fiecărei naţionalităţi, O singură ilustrare: cărţile de scoală apärute 
în 1832, conform nouel programe analitice, nu fost tipărite în 75 de 
limbi diferite. 

Dela 1993, anumite progrese s'au ficut şi Iin aceste domenii. Po- 
pulații — în Siberia Me Nord-Est, în munţii Caucazului, în ţinuturile 
mongolice — eare nu cunoşteau nici măcar nlfabetul seris, nu azi şcoli 
în limba lor, In districtul Kalagau, în fundul taigei siberiene. Intra 
Jenisei şi Marea Okhotak, locuase Tunpuzii, vestiți vinători. Pentru că, 

1929, guvernul sovietice a înființat o şcoală în limba localnicilor, 
după ce alfabetul scris a fost prelucrat. In 1996 tuncţionnau deja în 
district 18 şcoli cu 1.500 elevi, 


R. Y. BOLDUR 


t} Dentache Contrul Zeitung, din 25 Iulie 1937, Mapoovi. 


MISCELLANEA 
f D. D. PATRAŞCANU 


Piătrăşeanu aprecia în lumea asta mai cu seamă, două lucruri; 
entuziasmul şi bunătatea. El însuşi a fost un om de o bunătate in- 
finită şi imaginea pe care noi, prietenii şi tovarășii lui dela „Viaţa 
Romineaacă”, o aveam mereu în minte cind no gindeam la el, era 
aceea a unul om apucat subit de un entuziasm delirant, Un gest cu 
braţul care turbiliona prin văzduh ca să-şi exprime admiraţia pentru 
vreun om, vreo carle, vreo faptă, admiraţie care nu mai găsea cu- 
vinte şi se mulțumea cu cito una din acele vorbe așa de superlative, 
incit aproape că părăzese limbajul articulat, acest gest cu brațul şi 
cuvintul „co-lo-sal!!“, erau ca un fel de iscălitură plastică a lui Pă- 
trăşcanu În memoria noastră. Cind venea vreodată vorba de cite 
vreo mirşăvie, nedreptate sau cruzime, Pătrășcanu schimba instinctiv 
vorba, parcă jenat de a face parte din ginta omenească de care totuşi 
n'ar fi vrut să se desolidarizeze, 

Pătrășcanu a sulerit mult și multiplu nedreptatea și hula ome- 
nească. Și asta totuşi nu i-a elintit apucăturile lui optimiste şi 
entuziasmul lui unanimist, Uneori — şi asta ora singura lui reac- 
țiune negativă — uneori se supăra acurt pe chte ceva ori cineva. Fără 
explicaţii și de asemenea fără rancună. Noi, prietenii Iul, care Îl cu- 
noşteam si-l stimam, stiam că asa se supără el, şi că nceste brusce 
supărări, prin care lichida cu un om sau cu o situație, erau metoda 
lui de a se reface disponibil pentru onturiasmuri nouă. Totul îl inte- 
rosa! literatura, călătoriile, istoria, biologia, politica, gospodăria, co- 
mertul chliar (n'a fost ol ani de zile directorul editurii și librăriel 
„Vieţii Romineşti"?). Intr'o zi s'a supărat, scurt, pe politică; într'alta 
s'a supărat pe literatură. Prea se purtase rhu cu pl, această societate 
rominească, pentru ca el să mai aibă inima să-l dea ceva din fun- 
dul sufletului lui... Dar noi, prietenii, aşteptam. Asteptam să-l treacă, 
Acum de curind — nu-i nici o lună — unul din noi ne-am gindit să 
încercăm a-i cere lui Pitrăgcanu © nuvelă pentru revista noastră. 
Ni-a răspuns fiul său că-s cu toții foarta supăraţi. Pătrășcanu, care 
avea o sănătate de fier, şi nu fusese bolnnv niciodată, sa îmbolnăvit 
acum si nimeni nu stia ca are, Peste citeva zile a murit, A făcut, în 
nceasti Imprejurare, cum n făcut în toate. Intro bună zi sa supă- 
rat, scurt, pt vimi. Și a părăsit-o. Fără explicaţii, Şi — suntem si- 
guri, fără nicio rancună, A murit asa cum a trăit. Această armonie 
între viață si moarte mo pot avea decit acei oameni de elită, care 
nu se lasă n trăi așa, la întimplare, ci-și îngrijesc destinul după un 
model ales cu socoteală și siling. 


MISCELLANEA 117 


Ar fi absurd şi mieșorător să vorbim acum și aici despre opera 
Hterară a lui Pătrășcanu, Discuţia ei nu aparține unor asemenea 
note ocazionale. Pătrășcanu e un clusic şi analiza scrierilor sale e a 
criticei literare in genere, dincolo de clipă şi do actualitatea tre- 
cătoare. lată de ce, din teancul de articole primite la reducțin noas- 
tră despre Phtrăgeanu, vom alege numai unul singur, fiindcă e 
vorba intr'insul de om, și anume de un aspect precis al acestui om, 
de acea activitate în care dărnicia lui se puten exercita mai slobod ca 
oriunde. Este o notiţă a unul fost elev, Căci Pâtrăşeanu era unul ponte 
din cei mai interesanţi și mai iubiţi profesori. de istorie. 

Autorul notei este un vechiu colaborator al revistei noastre, criticul 
literar Aureliu Weiss. Publicăm aci rindurile sale: 

„Spre sfirşitul anului 1910 un profesor nou de istorie işi făcu apa- 
riţia în clasa a șaptea a liceului Matei Basarab din Capitală, Avea på- 
rul blond, un barbison scurt și ţinea in mină o pălărie ture și inultă, 
Cu privirea surizătoare, dar cu un accent hotârit în glas, incepu con- 
vorhirea cu elavii. 

„Fără a se prencupa de cunoştinţele deja cistigate ale noilor lui 
slevi, Pătărşeanu tiuta să-i fixeze asupra momentului istoric la caro 
se oprise Iecţiunea din acea zi, spre a le sugera ambianta meliului în 
care aveau să se petreacă evenimentele imediat următoare, Introbă- 
rile se succedau tot mai stinse, tot mai semnificative, Rāspun- 
sul so degaja cu naturaleță şi cu necesitate din datele intrebării, 
In curind toţi elevii luau parie lẹ surprinzătoarea conversaţie, 
vidicindu-se din bânrci si aşezinidu-se, după indicaţiile degetului arä» 
tător al profesorului, ca micile ciocane ale pianului pmişcntè de bătaia 
elapelor. Deia locul meu, urmăream cu interes crescinil manevra not- 
lui venii. La început, obişnuit cu uscăciunen formalismului didactic, 
mă amuzam privind evoluție anexei capilare n bărbiei, care ae mişca 
la fiecare deschidere a gurii, Gesturile profesorului erau iuți și nerñb- 
dătoare. Din cînd în cînd îşi trecea mina maşinal prin părul ridicat 
şi răzvrătit, Dacă răspunsul întirzia peste durata unei scurte nştep- 
tări, un alt elev trebuia să-l pronunțe cu luțoala unei deseñreñri olec- 
trice, la contactul cu privirea Incordată şi persuasivă fixati asupra 
lui. După trei sferturi de oră, intimplările va trebulau memoörite pen- 
tru lecţiunea următoare trăiau în imaginaţia mea, într'o inlânțuire vie. 
Fără nicio aforţare, fără penibila casnă de a viri în minte nume, date 
şi fapte, al căror sens niciun elev nu se străduia mai înninte să-l pit- 
trundä, ajunsesem să presimti drama conflictelor care ugitaseră în de- 
părtarea timpurilor sufletul popoarelor, Oamenii al căror nume re 
păstrase în foile manualului de istorie, începeau să se prutileze In väl- 
măşagul evenimentelor, cu caracteristicile și cu contribuţia lor hotärt- 
toare, în cursul pe care ei Îl imprimuu intimplărilor omenești. Dar 
mai ales faptele se luminau în succesia unui determinism bine Arti- 
culat, care proccta lumina gindului iscoditor în tonte unghorele intu- 
necoase kle istoriei. De co războiul a fost destănţuit întrun moment 
anumit şi nu în altul? Care era starea de spirit și situația materială 
a poporului pornit la luptă și a conducitorilor lui? Ce urmăreau şi ce 
foloase nădăjdulau să tragă din miscarea po care o ileslânțulseră? 
Date fiind împrejurărite —, es puteau să facă şi ce sar fi potrivit mai 
bine împrejurărilor? | N 

„Astfel mecanismul gînrului se puneau pe nesimţite în miscare şi 
slavii începeau să cupele asupra sensului şi rostului fiecñrei Intim- 
plări. Evenimentele istorice se prindeau în angrenajul preocupării fie- 
cărula de a-şi orienta mal potrivit preferințele şi reftexiunea, În sco- 
pul de a da un desnodămint firesc și logic întimplărilor evocate. Clasa 
se agita ca prinsă în adiorea unui suflu nou. 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ora so sfirsea şi riminea culundat în ginduri, Pricepeam semni- 
ficația metodei noului protesor; percepusem numai decit maren deose- 
bire de spirit dintre el și ceilalți. 

Lerţiunile următoare întăriseră impresia dobindită din primul 
ceas. Nu citisem pină atunci nimic de Pătrăscanu şi nu-mi amintesc 
dacă, puţin după aceea, sau mal tirziu, i-am citit primul volum de 
schiţe, Hămineam însă tot mai atașat profesorului şi tot mai recunos- 
câtor omului pentru orizonturile pe care lo deschidea cu atita precizie 
şi cu atita bogăţie de amănunte relevatoare, 

Pătrăscanu trata istoria cu o mare siguranță. Evenimentele se 
succedau cu necesiinte şi determinismul îşi păstra rigoarea logică ele- 
mentară. Accentele porneau convingătoare, aruncate parcă de un re- 
sort deslănțuit în adincul sufletului. Să nu fi perceput acest intelec- 
tual, înălțat deasupra mediului, nici-o spărtură în armonia construe- 
piet dela cauză In efect, pe care o ridică în fiecare lecţie? Nu ora el oare 
pielodată frămintat de vre-o îndoială cu privire În exinlenţa substra- 
tului istoric real, căruia oamenii îi substitue adeseori o cauză apa- 
rentă, scoasă din arsenalul patimilor şi agitaţiilor comune, și prin 
asta mai de grabă întunacind decit luminind pe ? 

Nu ajunsesem pină atunci să bânuese misterul felului în care se 
serie şi se conservă, de obiceiu, istoria omenirii, dar după o serie de 
lecţii, presimţeam vag că explicaţiile noului profesor puteau fi simple 
ipoteze, grefate doar pe anumite fapte sigure, Lectura scepticilor fran- 
cezi şi perspectivele pe care le deschideau minţii mele contribuțiile 
ştiinţifice care alimentau filosofia ce mi-o tormasem pe atunci, contri- 
buiau să-mi întărească sentimentul unei rezerve in faţa siguranței 
magistrale a lul Pătrășcanu, 

Nici astăzi nu știu dacă Pătrășcanu a crezut Intr'adovăr, cu con- 
vingerea și cu pasiunea pe care căuta să le comunice elevilor, în rea- 
litatea strictă a explicaţiilor cauzale și a documentărilor pe care le re- 
lèva. Surtaul ascuns cure transpare prin paginile schițelor lui, par a 
înlătura ipoteza primirii fără critică şi frä o serioasă cercetare şi 
rezervă, a lavonarelor de interpretare a istoriei, care, de cele mai multe 
ori iau ipotezele speculative drept cea mal imuabilă realitate. 

Insușirea scriitorului Pătrăşeanu de a evoca lucrurile în imagini 
vil, a fost de un folos nepretuit profesorului, Din paginile inerte ale 
Istoriei Rominilor de Agulatti, rile se ridicau animate, pasionate, 
temătoare sau ireductihile în voința lor, graţie contribuţiei inspirate 
o profesorului, Cu cit evenimentele înaintau spre pragul politicel con- 
temporane, cu atit viziunile se lirgeau, glasul magistrului căpăta in- 
flexiuni grave, impresionante, jar privirea, prin care se strecurau ra- 
dierile pasiunii ce nu se putuse exterioriza prin voce, răminea fixată 
stăiruitor asupra elevilor pină ce se lisa înecată de umbra preocupării 
pentru întimplările de mai tirziu. 

Judecata men de atunci era lipsită de experienţă; totuşi copilăria şi 
adolescența îmi fuseseră destul de frămintale de greutăţi și lupte ca 
să-mi ascundă cu totul fața adevărată a lucrurilor, Am judecat atunci 
pe Pâtrăşcanu cu o măsură, pe care cunoaşterea lui mai de npronpe 
în alte imprejurări şi la o virst mai innintată a menținut ne- 
schimbată. Profesorul meu de istorie a fost un patriot înflăcărat şi 
un cuget cinstit. Pasiunea pe cara o punea în credința propăşirii Ro- 
miniei, respectul de care căuta să Inconjoare figurile politice ale unirii 
principatelor romine, pornirea admirativă cu care vorbea mai ales de 
Ion Brătianu, nădejdile ce le lăsa să se întrovadă ln orizontul realiză- 
rilor viitorului, în credința lui în democrația liberală, din care se ali- 
menta filosofia vieţii lul publice, arătau un suflet curat şi o iubire ne- 
țărmurită a patriei, 


MISCELLANEA 119 


Cind ne-am despărţit, după examenul de capacitate, în anul 1912, 
nimic nu făcea să se presimti furtuna care avea să îngrămăilească 
nourii grei de mai tirziu asupra orizontului vivții lul promițătoare, 
Era plin de încredere si de plan. 

Ji dădusem tocmai să citească o lucrare a mea, un dialog, în care 
ampliticazem cu consideraţii filosofico o convorbire anterioară, Pä- 
trăşcanu o citise şi mi-n impărtășit cu bunăvoință părerile lul asupra 
lecturii, La plecare, mi-a întins prietenos mina, spunindu-mi: „Na des- 
parim acum, dar unt convins că voiu muri odată vorbindu-se de 

-ta”, 

Cuvintele acestea mi-au răstuinat mult timp în memorie și mi 
le-am reamintit cu tăria cină, Intoreindu-se dela laşi în anul următor, 
mi-a întins zimbind scrisoarea comitetului de redacție al Vieţii Ro- 
mineşti, care, pea pana lui Topircéeanu, mă primea pentru intila 
cară, cu aprecieri măgulitoare, printre colaboratorii revistei, Perot- 

m prin confuzia celor douăzeci de ani ai mol bucuria pe cure o 
radiau glasul şi privirea lui și auzeam, ca prin vis, vorbele wmabiie 
de incurajare pe caro le rosten cu obișnuita lui putero de afirmare, 

Hăzhoiul a mărit golurile Invăţămintului nostru serundar.şi su- 
perior, Dacă s'ar [| lisat lui Phirăşcanu, dezamăgit şi tesuxat, activi- 
taten lui, libertatea profesării istoriei cu experiența imbogăţită şi tot 
mai umanizată de vielsitudinile dureroase ale vieţii, demorulizarea și 
revolta nu l-ar fi putut copleşi şi generaţii de elevi ar fi fost adipaţi 
la tezaurul cunoştinţelor, inetodei şi tmlentului său. Să fi avut înviţa- 
mintul nostru atitea valori în muletia profesat de către Pătrăscunu, 
încit să-şi fi putut permite înlăturarea lui — cum şi-a permia-a, de alt- 
fel, şi pe ncoes a lui Titu Maiorescu? 

Moartea i-u curmat viziunea acostai cruzimi şi l-a lboral de su- 
ferințe. In perspectiva vieţii lui oritate apar însă azi meritele lui no- 
întinate. Lumea Il cunoaşte mal ales prin reputație pe care i-a creat-o 
faima luj de scriitor, Elevii de liceu Îi citesc astăzi numele În manun- 
lele de istorie, pe care le-a seris cu o artă consumată, ntunci cind n'a 
mai putut profesa oral această matorie. 

De aceea nm ţinut să evoe cîteva aspecte din activitatea lui pro- 
fesorală, pe care timpul a situat-o în depărtăeile trecutului dinainte 
de războiu, 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Am inagurat acoastă antologie culegini, la intimplare, mârgă- 
ritare ici şi colo, din cele mai diverse provincii ale serinului romin: 
directori de ziare, membrii al Ateneului romin, cronicari medicali, cro- 
nicari artistici, cronicari ştiinţifici, beletrişti, ete. In numărul urmă- 
tor al revistei, am introdus principiul specializării, şi ne-am mâr- 
ginit a ne ocupa exclusiv de prora şefilor de partide, precum şi de 
aceea a citorva fosti — şi viitori — prim-miniştri. In numărul viitor 
am dori să facem o călătorie In țara manualelor didactice, Cit despre 
astăzi, ne vom plimba ñealungul frazolor bogate ale unui distins 
filolog romin, membru bineinteles al academiei, profesor fireste unl- 
versitar ȘI alte asemenea hoereşti avantaje, 

Vorbind de B. P. Haşdeu, autorul spune: 

„Venit în fară în 1856, ca tinâr ofiter cu licența în drept dela 
Universitatea din Charkoff, după ce conduse mai multe periodice la 
Taşi., ze introduse ete... 

Asta ue intimpla desigur pa vremea cind noi aveam mare nevoia 
de ofiteri ruşi, dar mal cu seamă din arma juridică. (In urmata ru- 


120 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


sească, ofițerii se Impärjeau în două mari grupa: cei cu licența în 
drept şi cei fără). Dar ce e mai curios este că Hasdeu a venit „in 
țară după co conduse o bibliotecă la laşi”, Trebue să fie foarte greu 
să intri în Rominia, plecind din laşi. CH despre licența în chestiune, 
ea a fost luată la „Charkof/". Dacă nu ştiţi unde se găsește această 
localitate, deschideţi orice dicţionar, ln litera C, şi veţi citi: 

Charkoff suu Charkofff, oraş rus, pe Ondai. 

Chalmnut, popor budist din Mongolia. 

Chaunit:, om de siat austriace, 

Chamenelz, oraş din Podolia. 

Chansas, unul din statele republicei Statelor Unite. 

Choch, savant german, descoperitorul bacilului tuberculozei. 

Chossuth, revoluţionar e, oz 

Ching-Chong, gorilă legendară, erou au unui film al casei Fox 
Movietone, ètc, ete, 

Dar să lăsăm lexicologia şi sü trecem la fonetică. Autorul ne 
vorbeşte despre un curios şi capricios „mecanism, după care o limbă 
iaeei în orice moment, iar la intervale mai mari imbracă forme 

sebite”, 

Aşa dar, cum trece un interval nitel mai mărigor, o limbă nu 
ma era schimbă, ci, ca să zicem aşa din contră, îmbracă forme deo- 


Dar iată o ahă frumoasă descoperire: 

Din toate aceste achizițiuni, elementul hatăritor pentru ascen- 
siunea noudi (ortografia aparţine autorului), discipline l-a constituit 
pa ve principiului despre constanța şi acțiunea uniformă ad 

gilar fonetice după cure se fac transformările din limbă, un ele- 
ment care, în treacăt fie zis, lipseşte celorlalte, ştiinţe din domeniul 
culturii, ca istoria cu și sociol arheologia cu geografia 
și etnografia, în fine sofia cu psihologia p. a. m. d. 

Mal intii trebue să admirăm cum o frază ușa de bogată, reu- 
seșta totuşi să fie limpede ca lumina zilei. Căci credem că cititorul a 
înţeles numai decit problema. E vorba de faimosul „principiu despre 
constanta legilor fonetice”, E, și acesta, un principiu ca oricare altul, 
cum ar fi bunioară principiul despre gravitație, sau principiul despre 
vasele comunicante, suu principiul a aa Manroă. Important e că 
principiul acesta „e un element care lipseşte „celorlalte ştiinţe din 
domeniul culturei, ca istoria cu preistoria şi sociologia ete"; deabia 
dacă I găsim (pe acest element și principiu) îm ştiinţele care nu 
sunt în domeniul culturii. (Sunt o mulţime de ştiinţe situate dincolo 
de domeniul culturii; autorul nostru le cunoaşte mni bine ca oricine). 
Oricum, ne pare rău. E păcat ca un principiu aşa de frumos ca ele- 
mentul despre constanța legilor fonetice să lipsească tocmai din geo- 
grafie, ori din filozofie. E drept că asta se intimplă numai în cazul 
cind geografia e „cu“ arheologia, sau când filozofia se aNă „cu“ psi- 
hologia. Dacă le poţi însă prinde un moment singure, atunci situația 
se schimbă cu totul. 

Fonetica mai arè și alte mistere. Astfel: 

„Sa constatat că un sunet schimbat într'o anumită epocă, cu- 
prinde toate cuvintele indigene şi străine din acea epocă în care se 
păzeşte acel sunet”. 

Că un sunet poale cuprinde cuvinte, este deja foarte frumos; 
dar aceste cuvinte, la rindul lor, să ve alea acest sunet, la asta 
mărturisim că nimeni nu s'ar fi aştepta 

Asa dar, e foarte greu în filologie. Fireste, în ultimul timp, s'au 
mai îndreptat lucrurile. Dar odinioară dificultăţile acestui studiu 
erau considerabile: 


MISCELLANEA 121 


„Pe vremea cind Haşdeu se introducea singur în tainele ucestul 
studiu — spune prietenul nostru — greutățile erau mult mai mari 
decât cele de astăzi”, Așa dar Hasdeu nvea prudența, orideciteori 
„38 introducea în studiu”, să nu în pe nimeni cu el. Și avea perfectă 
dreptate, Avea dreptate mai cu seamă din cauza Neogramaticilor, 
intr'adevăr, neogramaticii, ne spune universitarul nostru profesor, 
„nu mai eran mulțumiți cu concepțiile vechilor Lingvisti, privitoare 
la o mulţime de chestuni dar mai alex la ideen greşită pe care o avem 
despre natura limbii”. 

Este o tipică dovadă de ingratitudine. Vechii linguişti, în cu- 
mințenia lor, ofereau concepţii privitoare „lu o mulțime de chestiuni”. 
Si totuşi neogramacieli nu se mulțumeau, Ceva inaji mult, nu erau 
mulţumiţi nici cu concepțiile vechilor linguişti, „privitoare In ideea 
greşită pe care o aveau despre limbă”. In cazul acesta, dacă plină și 
concepțiile privitoare In o idee greşită nu mai sunt respectate, unde 
ajungem, s'n condiţiile astea nicio, mănţelegi, linguistică nu mai 
poate rari ca să fie. 

„O altă greutate care se ivea în drumul cercetărilor tui B. P. 
Haşdeu — continuă doctul nostru universitar nmic — mai era fap 
tul că atunci cind el încerca sd introducă pe studenti în secretele, 
unei discipline pentru care noi astăzi, după 65 de uni nu avem un 
specialist, studiul filologiei române se afla în faza inceputurilor”, 
Intr'adevâr, faptul că filologia mare azi, după (4 de uni, niciun spe- 
cialis constituia pentru Haşdeu o dificultate în cel mai bun caz, 
instrmontebitk, 

Dar mai lată una. Vorbind de decliniri și cazuri, academicta- 
nul nostru spune: 

„Multimea terminaţiunilor la nume dedea o prea mare nuto- 
nomie cuvîntului, care se putea mişca liber în frază. De aci rezultă 
o mare greutate pentru aceia care nu erau familiarizați cu structura 
lor gramaticală”. 

Adică numai jumătate de rău. Greutatea răminea numai pentru 
acei ce nu erau familiarizați „eu structura lor gramaticală”, Bänulm 
că uutorul nostru face parte din ceilalţi, deja familiarizați, Şi recu- 
noaştem că e un mare merit, Căci trebue să fie dostul de greu să te 
familiarizezi cu aşa structură gramaticali, 

Fiindcă am vorbit do cazuri la substantive, nu putem irese ne- 
observată observația d-lui profesor, relativă la; „faptul că limbile 
indoeuropene au un număr de cazuri care la unele (cazuri) ajung 
pină la opt“ (fără să ni se precizeze dacă pină In opt ante sau post- 
merediaane). 

Dar să fim ohicetivi, şi să recunoaştem, odată cu autorul nostru, 
că limbile indoeuropene nu şi ele micile lor avantaje: i 

„Ceea ce impresiona (la aceste limbi indocuropene) era posibi- 
litniea de a reduce prin substituire tonte aceste limbi la una singură 

Aşa, da pildă, franceza o substituim germanei, apoi pe cèn dintii 
englezei, iar acesteia din urmă romina, din care facem limbă unică 
şi universală, întrebuințată atit în diplomaţie cit si în comerţul in- 
ternational, fără să mai vorbim de simplificarea  invăţămintului 
liceal din care vor fi excluse gormana, franceza, ett, ceva co va libera 
ipso facto considerabile disponibilităţi bugetare, permiţind a da aces- 
tor sume Intrebuințări mal culturale, cum sr fi bunioară bonificarea 
unor gratificații acordate membrilor activi al academiei romina pein- 
tru memorii şi comunicări, făcute în şedinţele acestei venerabile in- 
stituțluni (Studiul de care ne ocupăm este tocmai o comunicare fă- 
cută — sau ca să Intrebuintäm stilul nutorului — © „comunicare 
ținută” la Academia Romină În anul acesta). 


- 


122 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Fiindcă am vorbit de stil, nu ne putem abţine să cităm citeva 
înalte fantezii în această ordine de idel: 

„Dar nstăzi, cind pia istorie forțele sufleteşti puse în joe de 
Eliade, titanismul lui înțelegem că era cea mai necesară dintre di- 
rectivele vremii”, 

Intr'adevăr, ca poate fi mai necesară ca un titaniem? Sau: 

„În această direcție, puterea de creație a lui B, P. Haşdeu, era 
pentru vremena lui ceva (subliniat de autor nu se ştie de ce), care 
ieşea cu totul din comun. mai ales, (virgula aparţine şi ea autorului) 
că ea (ca, adică ceva) purta pecetea unei originalități, în care nota 
lui personală (a lui, adică a peceţii, sau a originalității, sau a puterii 
de creaţie, pe alese) ţişnen din fiecare rind (care rind? al pecaţii? sau 
al notei personale?). Mai departe: 

„Astăzi, după un interval de atitea decenii, rezultatele la care 
am ajuns, ne îngădue, ceva mal mult, ne impune (ele, rezultatele) să 
privim sintetice problemele”, sau: 

; „În seria de etimologii de origine dacă, scrise în mal multe pu- 
blicaţii” (poate ur fi fost tot aşa de frumos: „etimologiile publicate 
în mai multe scrieri“? 

Dar n'am mai vorbit de mult despre greutățile lui Haşdeu, lată 
aici un nou prilej: 

„Cu toate acesta greutăţi, B. P. Haşdeu n'a pregetat să sa pre- 
ocupe cu toate problemele cara interesau studiul limbei romine”, 

„A se preocupa cu” este aproape tot usa de frumos ca „cu mă 
frecventez cu Maria” sau „băiatu cantonerului s'a decedat cu le 
vorveru”, 

lar pentru a sfirşi, o frază deosebit de îmbelșugată In întorsă- 
turi de condelu: 

„Cu toate că, lu început B. P. Haşdeu condamna, după cum am 
văzut, tendinţa prea exagerată n unor linguisti de a se ocupa cu 
studiul limbilor clasico sub raportul ingoeuopenn, totuşi impresin 
primelor descoperiri realizate cu ajutorul gramaticii comparate, era 
atit da vie, iar rezultatele (subințeles „era”) atit de surprinzătoare 
încit nu exista filolog în vremea aceea și chiar în vremea tinereţii 
noastre, care să se apuce de studiul limbilor moderne fără ca mai 
întii să fi cunoscut structura limbilor indocuropene”. 

Inchipulţi-vă un cimpanreu care ar fi găsit o perio de cap. O 
apucă în mina «a maur lungă, o duce spre fruntea lui prea mică, şi 
începe să-ți perie părul de pe frunte, Parcar semăna niţel cu gestul 
de a pers părul: şi totuşi parcă mar fi tocmal asta... 

te exact impresia pe care o avem uneori asistind în cercurile 
academico-universilare romina, la înduloşătoarele «forturi de a 
minui limbajul articulat,— 


TOCILESCU, ANGHEL DEMETRIESCU ȘI 
ALTE POVEŞTI CU CARȚI. 


Cind, intrină într'o bibliotecă rominească, vedem că sala e plină, 
un sentiment de orgoliu ne cuprinde, un fel de reconciliere dintr'odată 
cu tot genul uman. Acest animal presupus rhufăcător care este omul 
se desvinovățește atunci subit de toate acuzările, Il vedem Intrebuin- 
țindu-si vremea lui de odihnă cu paşnicele și Inălţătoarele plăceri ale 
lecturii, cu dezinteresata muncă de a cunoaşte şi de a pricepe, Asta ne 
face să nu mal regratăm că facem parte din ginta omenească, şi, pe 
noa e un sentiment patrioție de gratitudine ne cuprinde faţă de 

onalij nostri care sau osionit — ai — să aducă dovada aceasta 


MISCELLANEA 123 


de noblețe prin gestul lor frumos — geat a to 
cit şi cel de a mingtia sau de a Ask e pei da a ae De 
şi de Apoera, en ceveg foaia deja citită. 
care adolescent care s'a dus regula s i 
a visal, cindva, să devină bibliotecar; ing eră ee mg pa popă mergea 
mantism cu care ú vrut să fio pirat, sau misionar, Bau explorator 
sau poet mondial, întrun cuvint, tot ceea ce englezii "numesc captain 
rodie ți opitan Se, mifleta. Chei hiblioterarul osto și el căpitan pesto 
da volume, alimente cuminte i — 

la Mpina cuprinsă intrinsele, OAE Vaind—fiócaro dira 

iotecă e tu o biserică în timpul slujbei, O - 
cută de stortäri calme, fiecare din ele kvind ps rară di a tn. 
prounä pironite către acelaşi scop oarecum supraomenese. 

Luna trecută, în editura Fundațiilor Regale, al cărei harnic di- 
rector, d. Alexandru Rosetii, şi-a făcut o specialitate din n desgropa 
scrieri epuizate sau presărate In vechi reviste uitate si de a le aduna 
la olaltă, dind o actualitate resugeltată elte unui valoros ginditor ro- 
min (cum a fost cazul cu Hasdeu, cum va fi, după cite am auzit, ra: 
zul cu „campaniile” literare ala lu! Ibrăileanu), a aplirut, ziceam, în 
editura Fundațiilor o colecţia de studii alo lui Anghel Demetriesctu, un 
eminent învăţat, unul din acela care uu onouren de u putea purta 
titlul de „autodidact“ intrun sens na-pejorativ (ein „Privntgolehrter”, 
cum sle. Germanii), Citind această carte, am dat peste un pasaj cns 
rios, unde este tocmai: vorba de acel amor pentru vlența de bibliotecă 
despre cure vorbeam adineaori, Am putut alia atunci că această pur 
siune, ca orice pasiune, cunoaste itramatier probleme de constiință şi 
dileme corneliene — şi ci îşi are, și ea, martirii ei. 

Anghel Dormetriosru candidase In n catedră In Universitatea din 
Bucureşti, împreună cu Tocilescu, un fol de cavaler de industrie — 
astăzi uitat — al științei istorice, erou interesant şi tipic al acelor 
vremuri da vieaţă ştiinţifică uşoară si de romantism în erudiţiune. 
Binelnţeles, Tocilescu cistig catedra, prin mijlonuce ce nu se pot po- 
vesti, ele relevind de mecanica morală a infiniţilor mick Anghel De- 
metriescu, tub efectul ultimelor evenimente, cerortenză mai tu dea- 
mănuntul opera contracandidatului, sii găseste o mulţime de miei 
cusururi, printre care plagiatul nu era desigur cel maj mlie Si atunci, 
Incepe Anghel Demetrescu să publice intrun ziur o sorie de articole 
în care spunea ce gindaa În această chestiune, Intelectualii din fo- 
minia asteptau cu mare interes fiecare nou folleton, Dar în curind, 
seria se opreste, şi în locul articolului urmâtor, Anghel Dometriescu 
publică o scrisoare cätro directorul gazetei în care îl roagă să oprească 
tipărirea In curs n ultimului articol, căci n renunțat de a mai conti- 
nua orice polemică cu d. Tocilescu. Iar citeva rinduri mai jos, tx» 
plică de ce s'a hotărit deodată a proceda astfel 

Cititorul va putea căuta oricit; chiar cind fi vom spune că To- 
cilescu, pe lingă alte sinecure, o mai avea şi pe aceea de director al 
Bibliotecii Centrale, nici atunei cititorul nu va ghici. 

Explicaţia ţine de niste împrejurări de necrezut, unele Induioșă- 
toare, altele comice şi feroce În legitură cu Tocilescu, cu Demetriescu 
şi cu moravurile timpului, 

Văzindu-se, ata dar, atacat, Tocilescu n lovit. ȘI a stlut, cu flo- 
rul său de braconier intelectual, să aleagă locul cel mai vulnerabil al 
anatomiei sufletești a adversarului lui. Intro bună zi, vonind ca deo- 
plcoiu Anghel Demetrieseu la bibliotecă, şi eerind servitorulul mate- 
rialela de cure avea novoie pentru lucrările lul în curs, Acesta l-a to- 
municat că volumele sau manuscrisele acelea tocmai lipseau. Deme- 
triescu a cerut altele. Dar — curioasă coinoidență — gi acentea lip- 
seau, înstirgit, din toate cărțile cerute de Anghel Demetriesenu lipseau 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


exact toate. (Atragem atenția că nu era vorba aci de materiale în le- 
gătură cu polemica în contra lui Tocilescu, ci cu alte cercetări în 
curs nle lui Anghel Dermetrieseu), 

Atunci avu loc o întrevedere care reamintește poveştile cu gan- 
gateri de astăzi, Un pe fu incheiat între cej doi istorici, Anghel se 
obligă să nu mai polemizeze cu Tocilescu, iar acesta își luă angaja- 
mentul să restitue în bună «tare copilul răpit — toţi copiii spirituali 
viitori al acestul cercetățor dezintoresat care era Demetrieacu, 

Amândoi contractanţii se ținură riguros de cuvint (asta e de re- 
gulă în asemenea materii de „kidnaping”). Și astfel, Anghel Deme- 
trieseu plăti cu o renunțare destul de grea dreptul de a trăi mai de- 
parte în atmosfera de linişte croatoare a casei cu cărţi, precum şi 
dreptul de a se număra printre martirii bibliotecii. 

Cu o bonomie și o naivitate tipică la adevărații savanţi, Anghel 
Demetriascu, în scrisoarea de care vorbeam, ți prin care anunţa opri- 
acea aia atac din parte-i, explica pe scurt înțelegerea lui cu ad- 


Această poveste o ştiam de mult, pentru a o fi auzit-o îndeluna 
comentată de Carageale şi Ion Suchianu, cei doi intimi şi foarte iu- 
biți prieteni al lui Anghel Demrtriescu. Dar uitasem că ea poste fi po- 

ï, că adică există dovezi scrise despre acest pltorese și nevero- 
simil mie incident cultural. era A Demetriescu nu ezitase nicio clipă 
să-și sacrifice amorul propriu în folosul datoriei lui de intelectual, şi 
socotise că-i de o mie de ori mai util pentru cultura romină să-şi con- 
tinue cercetările lui științifice decât să fie el acela — căci ştia cor 
să mai fie alții mulți — care să demasca pe abilul arcas care ştia atit 
de sigur să nimerească In călctiul lui Ahile, 

Dar povestea nre şi interes sociologie, Căci cititorul auzind-o, se 
va fi întrebind cum orre asemenea moravuri au fost odinioară posi- 
bile, încredințat fiind, poate, că uzi ela ar fi cu neputinţă. 

Socotind aşa, cititorul se însală. Câci azi este încă și mai râu. 
O poveste din anul acesta, val, nio dovedeşte, 

Intro bibliotecă publică din Rominia, sa fost suspendat, pin- 
tru citüya vreme, accesul în camera de lectură unula din obicinuiţii 
sălii, pe motiv că citea acolo „prea multe” cărți socialiste (aparţi- 
nind, hine-înțeles, instituţiunii). 

Trebue să stimăm sincer pe autorul acestei măsuri. Dezinteresa- 
rea merită totdeauna respect; şi poate oare exista ceva mai dezinte- 
resat pe lume decit a fi prost? Biologiceşte şi egoist vorbind, omul are 
interes să nu facă prostii. Si dacă este nevoie de a se da o definiție 
ştiinţifică acestei antidarviniene conduite, vom spune că a face prostii 
înseamnă a săvirși acte care ratează țelul urmărit (este prostia de 
gradul I), care chiar duc la rezultate exact opuse scopului urmărit 
ereu ID), şi însfirzit. a produce evontual și pagube personale au- 

i acţiunii (este prostia de gradul 1). 

In povestea noastră gisim reunite toate nceste trel aspecte. In- 
tr'adevăr, acţiunea este ineficace, căci nu-i deajuns să opreşti pe un 
singur cititor să consulte cărți socialiste; trebue să le interziei tutu- 
rora, $i asta nu numai în incinta bibliotecii, ci şi extra muros. 

Al doilea, a socoti că e suficient să citeşti o carte d socia- 
lism pentru a şi deveni socialist, inseamnă a atribui acestei doctrine 
o valoare, o putere, o virtute de persuasiune, un esracter de evidenţă, 
imediată aşa de mare, incit această atribuie este, prin ea-insăşi, cen 
mai entuziastă propagandā socialistă. 

In al treilea rind, împiedecind lectura lucrărilor socialiste, se sa- 
botează lupta de combatere împotriva socialismului însuşi. Ca să com- 
baţi un lucru, prima condiție e să știi despre ce e vorba, A lua advar- 


MISCELLANEA 125 


sarilor socialismului orice mijloc de combatere n acestuia, Inseamna 
larăşi cea mai sigură propagandă filosociaiistă. 

Insfirşit, acela care, într'o bibliotecă ce funcționează de zeci da 
ani de zile, decretează într'o bună zi că cutare cărţi constitue prin 
ele-îngile ceva întamant, aduce o jignire directă înstituțiunii şi oame- 
nilor de înaltă cultură care o conduc. De aceea, în bună logică, un ase- 
moneta slujbaş riscă a fi izgonit din instituție. 

Şi astfel sunt realizate toate cele trel grade ale nobilei conduita 
care-l făcuse odată pe un filosof să detinească specia noastră prin 
formula: 

„Omul e singurul animal absurd“. 


ARTA GRAFICA 


Este un sigur semn de civilizaţie cînd, In scurte intervale, 9 socie- 
tate găseşte prilej de comemorare, de cinstire a vreunui om sau a unei 
fapte care să fi Insenmat cova pentru cultură. Și este un somn do civi» 
lizaţie încă superioară cind asemenea prilejuri coincid mai multe 
laolaltă, inrudite sau complementare. 

E tocmai cazul astăzi. În acest număr ul revistei noastre am avut 
de pomenit un nume scump nouă şi ilustru pentru țară: numele Iui 
Pătrășcanu. Vom avea a-l mai cita odată. Căci el se leagă de un alt 
eveniment cultural rocent. 

împrimeriile Statului au hotărit să tipărească o revistă de artă 
grafică. Primul număr n apărut deja şi se găsește meum pe masa mo- 
dacţiei noastre. Cit orgoliu ne cuprinde väzind această Înaltă dovadă 
de destoinicie în cea mai tipică dintre Indelotniririle culturii, esto inu 
ti! s'o mai spunem. Cititorul romin de atitea ori indignat şi doprimat 
în fața volumelor imunde ce se tipăresc la noi, cărți n căror înfăţişare 
alternează între eleganta listelor de mincăruri de bodegi din periferie 
si bunul gust al unor compendi! de farmacologie — se va idesfáta ris 
folud această Roviată de Artă Grafică, unde literu, cerneala, distribu- 
ţia brazdelur de text, gravurile, copertele, totul esie aṣa de îngriji 
esteticesto, SA 

Imprimeria Statului dispune de mașini co pot rivaliza cu cele mal 
bune din străinătate, şi de o minä Jde 'ueru cum n'are nimani în He 

i 
sar ce priveşte maşinile, pate aci loc pentru o îndu'oşată aducere 
aminte. Cind, după răzhoiu, Viaţa Rominenseă devenise o bogată și 
prestigioasă societate anonimă, Pătrășcanu, membru marcant și unul 
din directorii ancietăţii, aduce într'o zi vestea senzațională ci marei, 
mondial celebra imprimerie Freitag din Viena lichidoază gi e dispusă 
să vindă fonrta ieften frumoasele salo unelte; și directorul Pătrășcanu 
propune Vieţii Rominesti să se grăbească s cumpăra ncenati mauri re 
pe care o putea avea quas! po nimici. Unul din membrii din consi iul 
de administraţie se grăbeşte n cumpăra acea imprimerie, caro, sub 
numele de „Cultura Naţională”, aduce multă vreme mari servicii pro 
ducţiei intelectuale romineşti, Mni tirziu, atelierele sunt vindute re 
tului. Şi aceasta face din Imprimeria Naţională wi Monitorul Ona al 
cea mal artistică dintre tiparnijele noastre, Dar Cultura Nayonală y 
Freitag au fost numai nucleul originar, Căci la maşinile peer d 
sau adăugat multe altele. Doeclt ele au trebuit să fie de acoengi va- 

i litativă cu cele primitive, căci au fost des- 
loare, da aceeaşi familie calitativ pi i i AT k. 
valtarea și prelungirea naturală a ucestora; $i protop giaet ardie 
] cate să fie decit de calitate eguali cu aceea a nucwu ui, 
lule nu p incă ceva, cu © mină de 
sfirsit, toate moesten trebuinu completate cu În > 7 harge Area 
lucru perfectă. Ceea ce sa şi făcut, graţie lscusinții şi energ 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


torului Bunescu, harnicul organizator al acestei instituții, una din 

' pu- 
intrep ini or nens ideea manchesteriană veche a Statului mediocru 
a gur prilejul să tipăriţi în Germani poate 
adesea inmärmuriți văzind cum, To. prima peer SE n E a 
Spaltului” — n'aţi putut, cu toate sfortärile, găsi nicio greşală, dar nici 
cea mai mică greşală de tipar. Acest lucru se întimplă uneori şi în Ro- 
minia, graţie echipelor sever selecţionate dela Imp iilo Statului — 

fapt care ne pune foarte măgulitor în rindul naţiilor real civilizate. 
Mulți din cititorii noştri care au azi 40—50 de ani îşi mai amintesc 
poate că una din „cărţile de dar” cele mai apreciate de pe vremea co- 
pilăriei lor, era faimosul atlas al lui Hickmann, plin nu numai de 
hărţi, dar si de mii de fantezii plastico-statiatice. Acest atlas — care 
sne ee Se ene, ea seră şi elegantă în acelaşi timp, 

o se" i in presti 
pat de visare oäriurärensek. sua E 
cest a era lucrat de Frei adică de actualele i 
moșiei Seenae romina „e sta 
aceste fapte prezente şi trecute Işi dau întilnire în coloanele 
revistei de Artă Grafic editată de Imprimeria Monitorului. Socot că 
orice romin care te pretinde cituşi de puțin intelectual (şi slavă Dom- 
nului o asemenea pretenţie nu-l p zis rară la noi) ar comite un 
act de indiferență patriotică cul dacă mar avea — nu în biblio- 
teca sa, căci ar fi prea departe, ci — pe masă, în odaia lui de lectură, 
posp pong ase orară zi toate pa repre gi moni care, 
ca să fim drep ş teren, vestește că totuşi ura şi amo- 
progresează în Rominia. pà 


rul pentru carte 
NICANOR & Co. 


RECENZII 


ION BIBERI: Etudes sur la lithérature roumaine contem- 
poraine. Editions Corymbe, Paris, 1937. 


Volumul d-lui Biberi cuprinde șaizeci și Şase de portrete de serii- 
tori romini şi două articole, unul consacrat grupului revistei „Gindi- 
rea” şi altul „Bilanţului unei generații”. Cei mal mulţi dintre scriitorii 
români actuali sunt întățisaţi în scurte şi comice carncterizări, făcute 
cu grija unei imparțiale prețuiri. Dela d. Iorga pină lu Saşa Pună, 
toate curentele, tonte temperamentele, toate talentele şi toate concepţiile 
care umplu astăzi viața noastră literară, alnt reprezentate în lucrarea 
d-lui Biberi. Scrisă pentru informarea străinătăţii, Intro franceză cu- 
rată şi expresivă, cartea aceasta Îşi va îndeplini şi mal bine scopul, a- 
tunci cind va [i completată printr'o antologie copioasă şi bine alcătuită. 
Deocamdată străinul, doritor să cunonscă literatura noastră, va pănl 
în volumul d-lui Biberi un prețios izvor de informaţii şi caracterizări. 

P. 


N. DAVIDESCU: Evul Mediu, poem. Fundația pentru li- 
teraturā și artă „Regele Carol I", 1937. 


Noul volum de versuri al d-lui Davidescu, înfăţişează Incă un 
episod din vastul ciclu de poeme pe care dsa l'a Inceput acum cițiva 
ani sub numele dè „Cintecul Omului”, Din această legendă a secole- 
lor“ au upărut pînă acum, În afară de cartea de faţă, încă trei: „lu 
deea”, „Helada” şi „Roma. Intreprinderea este de igur cuprinzătoare 
şi îndrăzneață. En este Inai in acelaşi timp plină de riscuri, O poezio 
de telul acesta, care tgi propune să exprime oblectiv spiritul civiliza- 
ţiilor şi epocilor trecute, poste ugor să cadă în păcatul didncticismului, 
De acest păcat mau scăpat nici Leconte de Liate, nici Herediu, Tnuin- 
taşi iluştri în acest fel do poezii. 

D. Davideseu dispune de un considerabil meșteșug poetice. Cu- 
noaşta toate combinaţiile de versuri, de ritmuri şi de rime, In „Evul 
Mediu“, mesteşugul acesta atinge n remarcabilă virtuozitate. Prumu- 
saton formală a versurilor este pretutindeni renliaztă. Formula pa- 


nasinnă a pitorescului obiectiv esto aplicată în chip strălucit. 


DUMITRU CORBEA: Răsboiu. „Bucovina“, I. E. Torouţiu, 


Titlul, deja, sună a răzvrătire. Atitudinea poetului este tine- 
rească gi dirză- Expresia ë proaspătă și tonul sincer, D, Corhea Ir- 


128 VIAȚA ROMINEASCĂ 
elină, din temperament dar și cu voință, câtre o poezie social 
revendicări şi de revoltă. Primejdia mică pok ae pa raa m gg „de 


ia locul inspirației ṣi pledoaria alungă poezia, Norocul d-lui 
este că are destul talent ca să se Sal feri de iona căderel în 
discursul cu ritm şi rimă, și să eri as de multe ori poezie adevărată: 


S'au risipit fintinile cu apă, 
Adincile Izvoare, 

îngheţate clare, 

pe 'msetaţii vieții nu li mal adapă, 


i 


Coi ce cat izvoare 
vor muri săpinul 

cu apa în gind 

şi în gind cu soare... 


Poezia lincezeşte, insă, acolo unde materialul omenesc, oricit 
de interesant g! de puternice ar fi, este turnat în poem înainte de-a 
fi fost suficient prelucrat. D. Corbea, cind nu se lasă tirit de oloquență 
şi do convingeri sociale, dă dovadă de un simţ poetice ndine si curat, 
PEST nS aarp e ae acestui simţ și orientindu-ae 

scop $ teză, talentul său - 
roadele fără nicio piedică. i PE pete s-a 
P. 


ZAHARIA STANCU: Albe, . Fundaţia pentru lite- 
ratură și artă „Regele Carol II”, 1937 pere e: 


Dela „Poeme simple” apărute în 1927, d. Zaharia Stancu nu mai 
diduse, în poezie, decit „tălmăciri din Serghei Bserin™, Aceste „Albo”, 
publicate acum, se înfăţişează, formal, ca o serie de mici cintece de 
cite două catrene fiecare, Este o uniformitate voită care dă volu- 
mulej un aspect unitar și consequent. înlăuntrul cintecelor acestora, 
autorul şi-a păstrat o libertate desăvirşită de ritm și de rimă. Ritmul 
se schimbă mereu, jar rima nu cade decit întimplător şi firesc la 
capătul versului, Numai un poet care cunoaşte bine meșteșugul ver- 
ai a paste nr graan astfel A i şi de desordini. D. Zaharia 

rea'zează În aceste ,, “ armonii subtile, pli 
adinei şi durabile: z Pe de EIET 


Numele tău, simplu, ca al Maicei Domnului, 
Mă întăsură cald, ca un şal. 

Zag uitat la porțile somnului 

Cu ocli spre celălnit mal, 


Pașii conuşii, ca paşii zorilor, 
Pe unde or fi? Nu-l mai aud, 
Cu inima, clopot al florilor, 

Sun către nord, sun câtre sud.. 


Motivele acestor poezii sint felurite. Niciun program nu le or- 
donează. Fiecare cuprinde o reacțiune a sufletului poetului în faţa 
naturii de cole mai multe ori In fața dragoste, a chemărilor de 
dincolo de lume. Toate int file dintr'o spovedanie simplă și tainică, 
în care apare o sensibilitate frămintată de multe îndoeli și de multe 
revolta şi care năzuekle, totuş, apre o liniştire. Un puternic tempora- 
ment de poet se exprimă în aceste „Albe“, p 


DE 


RECENZII 128 


PROF. T. A. ȘTIRBU: Manifestări economice la lurceni și 
Nişcani, 1937, Chișinău. 


După trel ani dela înființare, Institutul Social Romin din Ba- 
sarabia se prezintă în fața publicului cu un bitelin (Buletinul In- 
stitutului Social Romin din Basarabia, tomul I. Chişinău — 1097), 
din care se poate constata că intelectualii aflaţi în fruntea acestei 
instituţii sunt călăuriţi de intenţii serioase în ce priveşte opera da 
ridicare a satului basarabean. 

Preocuparea de căpetenie a Institutului Socia} Romin din Ba- 
sarabia este cercetarea realităţilor sociale din Basarabia, cu deose- 
bire a satului, şi aceasta pentru motivul că — după cum spune d, 
Pan Halippa, președintele Institutului — „satul rominese sa plasat 
în vremea de pe urmă, în centrul intelectualității romineşti, Satul 
ete privit ca un izvor nezecnt al energiilor româneşti şi temelia pentru 
întreg naționalismul rominese”. 

Pe lingă faptul că Institutul Social Romin din Basarabia a cău- 
tat să prezinte publicului din Basurabia doctrinele sociale, econo- 
mice şi culturale contemporane, prin conferințe publice care s'au 
ținut ln Chişinău sub auspiciile institutului, secția sociologică a in- 
stitutului enre a grupat o seamă do tineri intelectuali cu dor de 
muncă, si-a îndreptat privirea spre realităţile sociale si în acest 
scop, în anii 1935 şi 1006 prin echipe monografice, alcătuite dupi 
exemplul echipelor regale, m intreprins cercetarea monografică a 
dout gate. situate în regiunea codrilor centrali ni Dàasarnbici; Fur- 
reni și Nişcani. Buletinul amintit cuprinde rezultatele acestor cerce- 
tări monografice. 

Din mulţimea studiilor tratind viața celor două sate sub toate 
aspectele, vrem să ne oprim aici asupra unuia din aceste studii, de 
un interea capital pentru înţelegerea realităţii satului rominesc, Este 
vorba de studiul d-lui T. A. Stirbu, profesor la Chişinău — Mani- 
festări economice la lurceni și Nişcani, care cuprinde materialul 
referitor la manifestările economice din aceste două sate, adunat de 
autor cu ocazia cercetărilor monografice amintite gi sistematizat în 
articolul publicat în Buletinul Institutului, 

Eram învăţaţi pină acum să privim satul rominesc ca o unitate 
socială omogenă nediferențiată şi că problema atit de acută n satului 
nostru şi-ar fi găsit soluţia definitivă în reforma agrară yi a votului 
universal de după războiu. Acest punct de vedere — susținut de altfel 
si de sociologia oficiată — contrazis de ultimele cercetări care demon- 
gtrează, pe buză de cifre ṣi cercetări, că în sînul țărănimii este In cura 
un adinc proces de diferențiere socinlă, 

Pe lingă alte studii de acest fel, cercetările d-lui prof. Stirbu vin 
să ne prezinte țărănimea basarabeană sub adevărata ei înfăţişare: 
„Gospodăria țărănească de sine stătătoare, urmată de fduritorii refor- 
mei agrare — spune d. Ştirbu — nu sa putut închega din cauza con- 
ditiunilor economice dețavorabile și a natalității mari, cari au pulve- 
rizat proprietatea. Țăranul proletar nu-şi poate găsi întrobuințarea 
brațelor, Depasedaţi prin imprejurări de loturile lor, nerpiaşii acceptă 
pentru 16 hg gräunja de porumb primite în timpul lernii, ad lucreze 5 
zile chiaburului”, 

In satele supuse cercetărilor monogratiilor, d, Știrbu a găsit trei 
categorii de ţărani, cu interese sociale «i concepții politica deosebite: 
țăranul înstărit, țăranul mijlocas şi țăranul lipsit de pămint, proie- 
tarizat. Nivelul de viaţă al acestor tre| categorii de țărani este Infă- 
țizat natfel: 

9 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Nivelul de viață al chiaburilor este destul de ridicat. Consumul 
este indestulat, iar în casd şi în curte nu se observă lipsă de mobile 
sau inventar. Produce direct pentru viață dela care se şi aprovisio- 
neasă. Copiii sunt daţi la învățătură la şcolile din oraș, 

„Țăranul mijlocaş tinde spre o gospodărie închisă, produce mai 
mult pentru consumul propriu. Toţi membrii familiei iau parte activă 
la muncile agricole și casnice, Mijlocaşul nu posedă inventar sufi- 
cient şi se împrumută cu ceea ce-i lipsește dela vecinii înstăriți. 

„Nivelul de viaţă al ţăranului proletar este subnormal; alimen- 
tatia insuficientă, Incuinţe insalubre, lipsa aproape totală de inventar 
agricol, produc nemulțumiri și deosebiri de concepții politice [aţă de 
cei înstăriți”. 

Studiind bugetele anuale ale celor trei categorii de țărani, d. 
Știrbu ajunge la concluzia că bugetul ţăranului mijlocaş și proletar 
este deficitar „în mod dezastruos”, Pentru exemplificare, vom da şi 
noi citeva cifre adunate de d. Știrbu: familia unui mijlocaș, compusă 
din 6 persoane, consumă anual de 60 lei pine, 500 lei haine, 800 lei 
ghete ete. Consurnul total 12.000 lei. Familia de 6 persoane a unui ță- 
ran proletar, consumă pine de 30 lei, haine 350 lei, ghete 150 lei. Con- 
sumul total 3.500 lel. O familie de chiabur însă, compusă din 5 per- 
soane, consumă numai carne de 1500 lel, haine 10.000, ghħete 4.000 
lei, consumul tota! ridicindu-se la 63.790 lei, Și cu toste neestea buge- 
tul püranuluj înstărit este excedentar. E de notat că din lisin de con- 
sum a ţăranului mijlocaş şi proletar lipsesc cu desăvirsire articolele 
de consum ca: zahărul, carnea ele. 

Deticitela anuale, care înfăţişează dezastrul economiei țărănești, 
se reportează deobicei asupra bugetului anului viitor, dind loc la sar- 
cini din ce în ce mai apăsătoare. 

Gradul de mizerie al ţărănimii nevoiaşe se posto demonstra cu 
următorul caz care-l citează d-] Știrbu; la Turceni (ranen Anastasia 
G, mamă a 5 copii, a cerut medicului echipei monografice „vreo dot- 
torie" pentru a-i stringe unul din copii, căci i era cu neputinţă să-i 
hrănească pe toţi. 

In general — constată d, Știrbu — țăranii mijlocaşi nu coneti- 
tue o clasă bine evidențiată. „În schimb structura socială a satului 
Nişeani se caracterizează printro puternică separațiune dintre clasa 
chiaburilor, în majoritate mazili şi clasa [ăranilor proletari, înghe- 
sulți în altă parte a satului”. 

In acest studiu mai găsim și alte constatări referitoare la munca 
ţăranului: condiţii de muncă, randament, starea inventatorului ete. 
Trecem în revistă numai cefteva din aceste constatări: femeen lucrează 
în casă şi alături de bârbat la cimp, fiind considerată ca un obiect de 
exploatare. Copiii sunt folosiţi dela virsta de 5 ani ca păstori şi ca nju- 
tori la muncile agricole, obligativitatea învățămintului fiind conside- 
rată ca o muncă. Munca începe odată cu revărsatul zorilor şi durează 
pină în amurgul zilei. Randamentul muncii este scăzut. Cultura pä- 
mintului se face în mod empiric şi rudimentar, după obiceiurile că- 
pătate dela bătrini. Cerealele produse sunt de calitate inferioară. 

Asupra tendinţelor de evoluţie ale celor două sate, iată ce ne 
spune d. Ştirbu: „concentrarea de bogății întrun număr de bogății 
întrun număr redus de mini, clasa celor deposedaţi se ingroaşă din 
ce tn re mai mult, singurul lor mijloc de existență — munca pe pă- 
mânturile celor avuti — nereglementată și lăsată la aprecierea dätäto- 
rilor de lucru este departe de a le asigura atrictul necesar și contribue 
la creşterea continuă a nemulțumiţilor. 


RECENZII 131 


In aceste împrejurări, conflictul care nu poate să fie rezolvat prin 
deplasarea populației, amenință cu luarea forțată a mijloacelor de 
producție de câtre cei săraci dar mulți, din mânile celor avuti, dar 
puțini. Situaţia este agravată şi de legiuirile existente care tolerind 
concentrarea avuţiilor la sate, au neglijat aproape complect chestiu- 
nile sociale legate de economia rurală, în urma reformei agrare”. 

Studiind realitatea satului basarabean, d. Știrhu nu se poale 
opri de a anunţa și soluția acestei grave probleme, soluția care nu 
poate fi decit de ordin democratie: „este timpul ză se facă unele corec- 
turi reformei agrare în sensul reimproprietăririi, erl puțin în parte, a 
celor rămaşi färd pământ, dindu-li-se posibilitatea de a se aproviziona 
şi cu inventarul necezar producției”, 

Abia citind un studiu de asemenea natură, care Infățişează în 
toată cruzimea realitatea satului rominese, Îţi poţi da seama elt de 
străini suntem de probleme atit de grave, atit de presante pentru 
viitorul acestui popor. Iată de ce cercetările d-lui prof. Știrbu consti- 
tue o prețioasă contribuţie la cunoașterea realităţii rurale si asupra 
lor ar trebui să se oprească, In mod special, organismele politice ale 
căror programe ae sprijină pe nevoile maselor populare, 


CONSTANTIN NICŞULESCU: Ipoteza formațiunilor poli- 
tice romine la Dunăre, în sec. XI. București 1937, 


Se cunoaşte discuţia care a avut loc în timpul din urmă cu pri- 
vire la principatele dunărene, despre care ne vorbesc cronicarii bizan- 
tini: în secolul al XI-lea, mai mulţi principi din părţile acestea, hi- 
zuiţi pe oştiri numeroase, se amestecă, cu rezultate variate, în trebu- 
rile imperiului, 

Unii au văzut în popoarele care au format statele pomenite Huși, 
alţii Bulgari, iar alţii, în fine, Romini. Argumentele pe care sau ba- 
zat și unii și alţil au fost explicaţiile etimologice ale numelor proprii, 
conjecturile bazate pe presupuneri $l, în sfârşit, sentimentele. 

D, Const. Necsuleseu a socotit că e mai bine să inceapă cu Inem 
putul, și anume cu cercetarea izvoarelor. De aceea dea s'a adresat 
cronicilor în care e vorba de aceste principate si de sefii lor, a citit 
cu atenție textele, le-a interpretat, și arată cu argumente convingă» 
toare că nu poate fi vorba de Romini, Nu pentru că n'ar fi existat Ro- 
mini în timpurile acelea pe ambele maluri ale Dunării, Din potrivă, 
este infinit probabil că printre soldaţii diferiților prinți se găseau și 
destui Romini. Dar acestia nu puteau avea încă organzaţii militare 
atât de puternice. In orice caz, cronicile nu-i pomenesc niciodată, 

Autorii bizantini ai textelor, dintre cari unii aveau toate moti- 
vale ca să ştie să deosebească între ele diferitele popoare supuse sau 
vecine, ezită ce e drept, în Intrebuintarea numelor de popoare. Dar 
cercetarea atenti a d-lui Necgulescu dovedeşte ciar că cel puțin Ana 
Comnena stia ce spunea clud afirma că organizatorii armatelor cu 
care avea de atace imperiul oriental erau Poeenegi. 

Lucrarea d-lui Necşulescu, clară şi documentată, aduce un real 
si important progres intro chestiune a cărei importanţă a fost poata 
exagerată de polemicile recente, dar care, în orice caz, u bino câ a fost 
detiniliy elucidată, 

G. 


i VIAŢA ROMINEASCĂ ? 
133 


GROMOSLAV MLADEN 
ATZ: 
actuală 1937. Independența economi e senile ea și economia RECENZII 
D-l Mladenatz este unul din ne spună că Rusia „face » 
tre cei m lume, şi 19 excepție” faţă de tout 
mati grătar romini In malaria aa ani pătrunzător și mai intor mr pupe te ze ate, da 
înestiunilor cooperative di si e şi unul din bunii cunoască ia în economia agricolă” „ (Intro altă lucrare a dale „Coo 
n Europu. To cători ai miei Kolhoz- „d. M'adenatz se ocupă e „Coopera- 
ie Ce rai pe at olam ine a git ai ară tt aci e cai 
pra para ta eg (scris în limba franceză) rame a ea a O foarte rime per Te țăran chiaburi ain 
or curen ' d-sale asu- a metis i < 3 
ra unor subiecte d fst grea sea actuale, monografiile d-sale asu- prea Y ce-şi zic revoluţionare pipi dapa din analiza celor trel 
ratistă, lucrări publicate, fie legătură cu practica şi teorin coope- stati ul italian, nazismul german $i p3 Sa cazul „inovatoare: fas- 
zintă o carieră de gînditor că în emitea e Ag nemţeşte — repre- rep A ee a agter aproape PORE n y ue nustrine, În ren- 
Cartea recen noastre. lenntz — că cele trei țări eltate x e n e dă recunoaşte d. 
a E Ti a SE e rr a ae rai nat ama aeann, mils Ei 
reprinderea corespunde celulei; ercițiul funcţiunii sale asistăm, i , Căci — e d. Mladenatz — groza 
tali A o studia în trecut elul i; è unitatea esențială şi fundamen- rea e, n gradaţiuni diferite, la instalarea d „ŞI în celelalte țări 
zaţie de şi în prezent, a o studia în cu omie dirijată, şi aceasta chi a diferitelor sisteme da 
paio de Stat ana în, cutare lia, orce chomi „viată e i pr E a-ti di ehiar în Anglia et, Print, cat eapite- 
ce ginditorii econom chemă „V aţă socială”, lată de I 4 < ' şi capite- 
te niciuna n'a arrar dle o deosebită atenţie acestei probleme. Şi „Atnăr Fie t za] — constată d. Mladentz, — regimul ge 
pri mar rii mapag eeaeee cA dinsa. In sistemul erp AT P ntt mal seria muit mai Inovator în această aen Ar 
enart dale sa tra; infirmam, Taiseitoars badagi Ent A T ar yius keupra individualul- portari piece predominare A colecti- 
n baza tuturor explicaţii = ae inseamnă anticapitalistn. Str — zice autorul nostru — nu 
vos, ,dastionon „dimensiunilor e arna Fear g In e: . sa autor tarile economice ete MRE piece si? dune grei 
è marxiste. Formula, populară elebrita- A s'a adäogat i stă structură fun- 
nemtii miră o pa cen mică, de Importane pe repetat. pop si tenta Statului. mai inconsistentă, făcută din controlul 
sei eautea d unei întreprinderi. are Vo- PRI. ra amestec al autorităţii administrative, de 
lui Madenntz găsim toa ania, este insignifientă în , destul de eficace În 
nii, După o dogemengeschichulicte,, te aceste aspecte ale chestiu: denatz — Statul fascist itali italia. „In practică — serie d. MI 
o trecere î analiză a diverselor te i însărci st italian nu a făcut prea ma p ia 
beer ierta a a evoluţiei faptelor, n intreprinderii 1 orli, y păreinare, PASS în orice caz nu întro air deea uz e această 
i ai ieri mr in o special pomi sd Sa a ete aut at privința aceasta 
ce a „Inghițirii” , uda fatalită con ilor“ — scri rii, „Faimoasa ! 
rolar al ine bi Me ra oiae PETN cea mare. Și, mea od e tive fasciste Praid oastei ar în a sa: ay anoir cra 
siunitor optime“, d delicata problemă a „dimen- „a contribuit în larga măsură la A ra eng citată de d. Mladenatz — 
3 Tot ce este viata ascultă de nenorocire, la 0 cercetare mai e girl popularității fasciste- Din 
nici prea mic”, In lumea merge lege a lui „nici prea mart, rat că există o lege, care lose perete că. dacă e adevă- 
dl ae iapa re mal simplă este Rap sa pda — care mae furari ore consorțiu rr faca E acne fe ae 
+ veni A arca organis- E întradevăr, — 3 pe dl A fie reglemen- 
venabile — ne piere Aria a prea inos, in altele da proporții mai arat De Stefani, o răzbunare a noni i i =- existi, cum zice 
unui optimum volumetric. ar temelia vieţii se află această „Să o spunem sincer — a $ agy a dei fati, atunci into". 
Și Marx, de lege a tul de daogă el int 
jinea aga zisa lui „teză TX, altfel, tocmai pe asta Îşi 3 $a u humoriatică. A fost suficient tui reaga poveste este des- 
t jpa în aAa rea e ră îmi capitalismului: Ra arsă perne o promus a lege asupra pe ae rea AR varii vor şi te 
organ i å : . niru A 
pcslaii $ <br Seeing dat, la nişte pramenke = arainn mici, ţia pe E depa scie rormtnsae — a gi din Halia". Este exact aitua- 
specii monstruoase dispărea acele trupuri de giganți pică ran autoritar și crunt — 0 exprimă prin fo să caracterizeze pa ua ty 
Acest capitol, din o oh dare preistorice. i-a băgat pe toti în pămint:. rmula „cind a răcnit la ei, 
e i `, adenatz, un cazul, din studi Jui 
rade de” rodi rari re arkal este poate crl ok ri SM Tiin earl angi de ce che a portarea ri greu alo o consta- 
vieţii economice. In viitoare şi destinelor de erorii — devenită banală — » pună în gardă im- 
himb, sub „mai tirziu ale tist al fasci în legătură cu idealul 
interesant e ca totul A raportul actualității, deosebi smului şi in genere nl Statelor totalit alu] corpora- 
aE anii, adică tratează despre „Intreprindere în E zut cum se desumflă velcitățile statele egr ene naa pen vi 
i dată 
triac. Ar ce“, adică în cel fascist, nazist și socin noile ia cîtuși de puţin în serios. Cit d o date co guvernul le 
regioni Faea: interesant dacă se studia şi calcă l-entolic aus: Miadenatz — „tau ridicat rime piei Pireva acolo — serie d. 
st rusese. D, Miadenatz n'o face a, întreprindă în de Stat corporativ (Standestaat), care eronate noțiunii 
i vorbeşte despre A cit prezintă imaginea unui Stat faranitat — t0 era gine 
atului unitar, centralist, totalitar” {p 60). mai, adică opusul 
S. 


aceasta numai în citeva aluzii sumare (la p. 41 şi la p. 49), just ï 
k cas 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


P. V. ŞTEFANUCA: Cercetări lolhlorice in Val istrului- 
de-Jos. | „0. Imprimeria Naţională- București, e 


Timp de clţiva ani, d. P. V. Stefănucă, un tinăr bazar 
bean, a cutreerat unul din cele mai caracteristice măcel, Basa. 
rabia — Valon Nistrului-de-Jos — a räscolit satele şi a adunat, cu 
răbdare și migală, un material folkloric extrem de bogat şi de variat 

Valea Nistrului-de-Joa se intinde dela confluența riului Botna pină 
la Liman. Caracteristica geografică a acestei regiuni stă în faptul că 
în timp ee Nistrul de Nord şi de mijloc, curge printr'o vale ingustă 
şi stincoasă, mal jos de Botna, valea se lărgeşte, dealurile ae 
tează de albie, jar în vale se întinde renumita „baltă”, scăldată aproape 
ra pre ip ge de pe: e mi le revarsă Nistrul aoas pia cu livezi 

meri și peri, cu şesuri, ormin 
una aa pana cele mai bogate 2 (ră bi Aia a 
acă sub raportul geografic această regiune prezintă caracteris- 
tici, nu mai puțin sub raportul configurației populaţiei, în acest rekor 
găsim un amestec foarte interesant, Peste populația băștinașă romi- 
nească, locuind în aceste locuri încă de pe vremea lui Alexandru cel 
Bun, în decursul veacurilor sau produs dese procese de infiltrare a 
populațiilor de altă naţionalitate, în special ruși ucrainieni, atrase de 
poe ținutului. Convleţulrea comună a acestor populaţii, a dat 
e la raporturi de apropiere $i fenomene de asimilare pe calea căsă- 
riilor mixte, care au modificat, de multe ori, caracterul ambelor 
populaţii venite în contact, făcind ca „elementele culturii populare” 
să circule dela un neam la altul ca lichidul din doud vase comuni- 
amir — cum spune autorul — „In cuprinsul acestor sate cu popu- 
ție miză, rămti cu impresia că se plămădeşte un popor nou, cu un 
suflet nou“. Aceste imprejurări istorice au modificat i graiul locui- 
sed zori ere PEOR ai aag tum trecerile de obiceiuri, 
âà o Watie la alta, au făcu 
rapa e in decursul an za za E EPONE 
țară de aceasta, în dreptul satelor Copanca și Talmaz, insin 
vreme Nistrul îşi avea albia mai la Vest, a me sub dealuri. Și peer 
se mai vede albia veche, numită de localnici „Nestru cehlor”, sau 
„Neatru mort”. Balta dintre Nistrul viu şi mort, în întindere de mii 
de hectare, acoperită cu grădini şi păduri, a fost — până la Unire — 
proprietatea satelor Slobozia şi Cioburciu de dincolo de Nistru, iar 
astăzi n trecut în proprietatea Statului romin, Parte din foştii pro- 
orice Ari mis on a re în erp, mar s'au stabilit în satele 
îneat eterm ca astăzi nu inceteze proces # 
mădire, amintit mai sus. . TORAS 

Ceea ca Ta făcut pe d. Stefânucă să cerceteze acest ținut, n fost 
completa lui necunoaştere şi izolare de trunchiul popolaţiei romi- 
nești dela Nord. Dacă din punct de vedere istoric şi arheologic, prin 
cele două cetăți care ascund numeroase urme de civilizație străveche, 
regiunea a fost studiată foarte mult, cercetările folklorice an lipsit 
cu pri 

nainte de a trece la obleciul propriu zis al studiului său, d. 
Ştefnucă, intro documentată nr prag aruncă o privire meat 
asupra ținutului şi oamenilor, necesară pentru încadrarea materia- 

lului folklorie în mediul său istorie ṣi social. După aceasta, d-sa trece 
la studiul graiului din acest ținut, cu particulurităţile și explicatiu. 
nea lor, precum şi la studiul genurilor folklorice ce se mai Intilnese 
în satele de pe Valea Nistrului-tle-Jos. Urmează apoi mai bine de o 
suti de pagini de texte. grupate în felul urmitor: balade și cintece 


RECENZII 135 


ciobăneşti, cintece (doine), satire, glume, cintece de pahar, cintece de 
stea, colinde, pluguşoare, literatura nunţii, bocete, ghicitori, proverbe, 
zicale, jocuri de copii, poveşti, legende, snoave, tradiții, superstiții, 
descintece, medicină populară si magie. 

In cazul cind pentru unii dintre intelectualii nostri poporul 
apare ca deţinător numai a unor infinite posibiltăţi de manevră pen- 
tru aceştia din urmă, este îimbucurător faptul că se mai găsesc oameni 
care te îndreaptă cu gindul curat spre acest popor, cu scopuri de ai 
cunoaşte nevoile şi durerile prin cunoaşterea valorilor sale cultu- 
rale Cartea d-lui Ștetănucă, pe lingă brazda rodnică pe care o des- 
chide întrun ogor aflat în paragină, trebue să constitue un indemn 
şi pentru alţi tineri, 

A. 


M. ŞTEFANESCU-GALAȚI: Poate-i de mult.. Poate-i 
de-acum... Tip. „Brawo”-laşi, 1937. 


Eroul cărţii d-lui 5tefänescu-Galați, Grigore Onu, fecior de boer, 
leucă In învăţătură la Taşi. (Prilej pentru autor de a ne da citeva 
Pati lri haziii, care arată citeva tvăsături caracteristice asupra mo- 
ravurilor lumii școlare de altă dată). Animat de sentimente largi față 
de cei de jos și gindindu-se mereu la ridicarea ţărănimii, de a cărei 
exploatare este conştient, el intră In legătură cu lumea socialiștilor 
din jurul „Contemporanului” şi după ce termină primii ani de coală, 
se hotărăşte să se facă medic şi să pleca în mijlocul celor mulţi, con- 
secvent credințelor sale. 

Deşi — cum puneam mai sus — Grigore Onu este conştient de 

nedreptăţile soclale, concepţiile sale asupra prefacorilor sunt haotice, 
uneori lipsesc cu totul şi de cele mal multe ori sunt visuri Sau simple 
utopii, lipsite de orice perspectivă de a se transforma in acțiuni prac- 
tice. Iată de ct, cînd îl vedeam doctor în mijlocul muncitorilor, la 
primul contact cu realitatea, credinţele sale se năruesc ca un castel 
de carton şi acela șubred construit, şi vizionarul nostru începe a da 
îndărăt. 
D. Ștefănescu-Galaţi incearcă să ne înfăţigeze cite ceva și din 
relaţiile de ieri dintre stăpini şi ţărani, Lipsind însă Intelegerea adincă 
a realitaților sociale de atunci, tabloul este slera gi deşi dela început 
eroul ne este prezentat ca fiind de partea celor oprimaţi, după citi- 
rea cărții cititorul nu-si poate şterge impresa de adincă desnădejde 
în faţa vremurilor de azi şi de suspin faţă de ceea ce n fost leri, 
Acelaşi lucru despre seuduitoarele evenimente dela 1907, care nu 
răsecolit pină în adincuri întreaga faţă a țării. Citeva trăsături doar, 
un vint care a suflat de undeva, punind în mişcare țirănimea, apot 
totul a intrat în normal, Nimic din măreţia tragică n zilelor în care 
țărănimea n vărsat singe pentru o vicaţă mai bună, 

De asemeni este curioasă concepția autorului despre censul în 
care „nevola vremii a trebuit să schimbe riniuiala păminturilor”, 
pentrucă potrivit acestei concepţii, În temelia asezărilor nol ar fi 
stat „jertfa“ boerilor, care — prin această jertfă — au devenit „etl- 
tori de ţară”. ; 

Cartea d-lui Stefiescu Gulaţi lasă impresia că autorul ei a voit-o 
roman, deşi n'a întitulat-o ca atare. Şi bine a făcut, pentrucă nici nu 
reuşeşte să fie. li lipseşte firul conducător — acțiunea =~ dela tn- 
ceput pină ln sfirsit nefiind decit o suprapunere de tablouri scurte, 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de multe ori fără nicio legătură intre ele. Scrisă întrun stil viu şi 
plăcut, ea rămîne cu o evocare caldă şi duiousă a unor vremuri de 
mult inmormintate In negura trecutului. lar printre rinduri — dis- 
cret — se strecoară părerea de rău faţă de ceea ce a fost odată. 


A. 


ANGHEL DEMETRIESCU: Opere. Fundația pentru litera- 
iură și artă „Regele Carol 1". Col. Scriitori români uitaţi. 1937. 


Născut în 1847, mort în 1909, Anghel Demetriescu este astăzi ui- 
tat cu desăvirşire, Opera lui era cea mai nimerită pentru inaugura- 
rea unei colecții de „Scriitori romini uitaţi”. Culegerea de faţă cu- 
prinde retur studii, cele mai multe dintre ele publicate între 

în revista „Literatură şi artă romină”, Toate aceste stu- 
dii sunt astăzi adunate pentru prima oară în volum, Om de cultură, 
spirit limpede şi scriitor cu plină clasică, Anghel Demetriescu tra- 
teazii în eseurile lui chestiuni de estetică şi de artă literară. E puter- 
nie influențat de Taine. Judecăţile şi concluziile lui, chiar dacă nu 
dovedesc prea multă originalitate, sînt întemeiate întotdeauna pe o 
solidă informație şi pe formule sigure. Aceasta dă eseurilor lui An- 
għol Demetriescu o înfățișare didactică. Ceea ce le lipseşte este curlo- 
zitatea pentru ceea ce nou, oarecare îndrăzneală în analiză și, poate, 
fineţea mustului. Dovadă studiul despre Eminescu, în care, alături de 
aprecieri citeodută juste asupra ziaristicel ui, apare o totală 
neînțelegere față de esența poezici eminesciene, Citeva portrete de 
oratori şi oameni politici (printre care Fleva, I. C. Brătianu, Maio- 
rescu, Take loneacu), completează volumul, 


VASILE PARVAN: Dacia. Civilizaţiile străvechi din regiu- 
nile carpato-danubiene. Traducere de Radu Vulpe după textul 
original francez inedit. Volum publicat de Asociaţia Acade- 
mică „Vasile Pârvan” a Foștilor Membri ai Şcoalei e din 
Roma. București, 1937, 218 p. in-8 mic. 

La zece ani dela moartea strălucitului nostru istoric şi arheolog 


Vasile Pirvan, unul dintre cei mai distinși elevi ai d. Radu Vul 
docent la Universitatea din Bucureşti, publică az: înfaena i. 


prelegerile ținute de regretatul savant la Cambridge, în Mar- . 


nească, 

tie 1926. Graţie p iei profesorilor Evans, Charlesworth, Minns 
etc., aceste prelegeri au apărut în limba engleză, în 1925, cu titlul 
Dacia: an aulline of the early civilizations of the Carpatho-Danubian 
countries, ln cunoscuta «editură Cambridge University Press, şi sau 
bucurat de mare succes. 

Invitația lui Pirvan la Cambridge și editarea lecţiilor sale de re- 
numiţi savanți englezi arată ce reputație avea învățatul nostru în Iu- 
mea ştiinţifică din Apus, Cit de statornică e această reputaţie a sa în 
cercurile istoricilor şi arheologilor occidentali ne-o confirmă o probă 
recenti: d. Marcel Durry în recensia din Revue des Etudes Latines 
1937, p. 210, a vol. XI, din monumentala Cambridge Ancient History 
(Cambridge 1997), arătind că multe capitole au fost scrise de a- 
listi străini şi că, de pildă, capitolul despre Geţi, Daci şi provinciile 
danubiene a fost încredinţat d-lui Alföldi dela Universitatea din Bu- 
dapesta, adaogă — spre justificata noastră mindrie — ș „et Îl ne pou- 


RECENZII 137 


vait être fait meilleur choix apres la mort prematurte de notre ami 
V. Parvan" ”’). 

Cola cinei lecţiuni dela Cambridge ale lui Pirvan, pe cara le pu- 
tem citi acum şi în romineşte, sunt o sinteză a evoluției vechilor ci- 
vilizaţii din țara noastră şi din regiunile vecine dela stirşitul epoci 
de bronz (deci cam pe la 1000 n. Chr,), şi pină în vremea invaziilor 
postromane, In cele cinei capitole ale volumului de faţă despre Car- 
pato-Danubleni în relațiile lor cu Vilanovienii, cu Seythii, Grecii, 
Celţii şi cu Romanii, avem, în pagini dense, o mare bogăţie de fapta 
şi de idei, rezultatul laborinaselor şi îndelungatelor cercetări nle unui 
arheolog şi totodată ale unui istorie, care, pornind dela studiul mt 
gălos al celor mai nefnsemnate — în aparență — rămăşiţe preistorice, 
dela documente arheologice din epoca istorică, precum și dela texte 
epigrafice şi istorice, a ştiut să dognjeze un număr de idel generale 
extrem de interesante pentru istoria străvechilor civilizaţii din acea» 
stå parte a Europei, 

Incă da pe la 1500 n Chr. stăpinese aici Daco-Goţii, Intre 1400 și 
700 se observă o evoluție culturală continuă, o lume caracterizată prin 
f;nomene politice şi sociale asemănătoare evului mediu mycenian, 
Seniorii evului mediu carpatic al bronzului erau agricultori. Civili- 
zatia lor tine însă de Occident, căci splendida industrio a bronzului 
din Occident se infiltrează aici treptat graţie circulației economice 
neîntrerupte între lumea italo-ceitică şi cea carpato-danubiană, 

Cam pe la 1000--900 n hr. Cimmerienii (populație se pare tot da 
familia tracică, p. 41), împinși de iranieni din stepa caspică vin în- 
spre Carpaţi (p. 35), dar o catastrofă n marii culturi a bronzului ure 
loc de abia după 700 a. Chr., din pricina invaziei Seythilor. Aceşti no- 
mazi au adus flerul şi o artă influențată de elemente arhaice şi asin- 
tice, au adus ritul exotic al inhumaţiei, într'o regiune In care incine- 
rația e folosită din epoca neolitică și pină In biruința creștinismului, 

au întrerupt relaţiile Carpato-Danubtenilor cu Occidentul, turbu- 
rind profund şi săriicind ma economia lor primitivă viața agricolă 
înfloritoare do aici. Scythil n'au reuşit nici să transformé, nici să in- 
locuiască civilizaţia indigenă găsită, căci au fost desnaționalizaţi, 
dar au produs un kiat între vechea și frumoasa civilizaţie a bronzu- 
lui si renașterea petă din a doua epocă a forului. Cimmero-Seythil 
au fost Dorienii Carpaţilor. 

Cu Grecii Intră în contact Carpato-Danubienii în sec, al VI-lea: 
cea mai veche colonie greacă de pe coasta de Vest a Pontului Euxin, 
Histria, e din 650 a Chr. Grecti pătrund pretutindeni în regiunile goto- 
scythice în secolul VI, peste care domnesc regl ṣi prinți seythici ole- 
nizați. Rolul cetăților Histria şi Olbia e covirşitar: Histria e speciali- 
zată în afacerile getice de pe Dunăre şi afluenții ei (bogăţia princi- 
pală fiind scuitul), iar Olbta e stăpină pe drumurile comerciale care 
due prin Galiţia în Nordul Ardenluiui și în Ungaria, (In această pri- 
vință, relatările lui Pirvan sunt strălucita comentarii arheologice şi 
istorica la cartea a IV-a lui Herodot). Callatis (colonie agricolă), njun- 
gese la importanţă în sec, IV, Tomis de abia în sec, II. Pirvan a des- 
coperit civilizația strălucită a Histriel și o evoacă în mod magistral, 


*) La noi, dẹ D. Rurileana n incercat să-l impiedice pe Pårron do n intra 
în Universitate, neuzindn} de plagint! Dar aceoată mesehină și ponibilă ma 
nifestare „ştiinţifică! (n se vedea Monitoru! Oficial Nr. 164 din 23 Octom- 
vria 1910, p. 6684—6604), a fost zădărnicită de Intervenția hotărită n unor 
învățați ea I. Bogdan, A. D. Xenopol, D, Onetul, N, Torga pi P, P, Neguleueu 
încit, departe de nJ coburi intrucitva pe Pirvan, ba pecetlait pentru totiesmna 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar această civilizaţie slăbeşte în sec. III a Chr. odată cu veni- 
rea Celţilor la Dunăre. In sec. MI-I Geţii şi Thracli atacă mereu cè- 
tiţile iar în sec. I a. Chr, regele dac Buerebista, contempo- 
ranul lui Pompei și al lui Caesar, întemeiază alci cel mai mare impe- 
riu barbar preroman, Civilizaţia elenă n'a reuşit în Dacia si formeze 
o civilizație specifică daco-elenistică, rrpp A p cum a arătat 
Pirvan cel dintii, Dacii erau mai înrudiţi cu Celţii prin cultura lor, 
ca unii ce erau orientați spre Occident încă dela începutul mileniului 
I a. Chr. (p. 116 yen „Unde Grecii nan izbutit, au izbutit Celţii în 
mod strălucit”, (p 110). In metalurgie (în special uneltele agricole, 
plugul, coasa, Becerea, roata) şi în ceramică, ca și în tehnica cetăți- 
lor, Ducii lucrau după modele celtice. 

Astfel, „Celţii au fost cei mai buni iniţiatori ai Daco-Geţilor la 
romanizare” Ka 147), cu toste că penetraţia romană începe în sec. I 
a. Chr. (p. 140 şi 151 şi urm.). Sub August Romanii cuceresc provin- 
ciile illyro-coltice şi celto-thracice, subt Claudiu Dunărea e graniță 
organizată P toată întinderea ei, Pe vremea lui V se găsesc 
în provinciile dunărene o mulțime de veterani şi cot | romani, ca 
să nu maj vorbim de meșterii şi tehnicienii romani aduşi de prin- 
cipii şi regii celți şi daci, Pirvan constată deci o interdependenţă italo- 
celtică de o parte, romano-dacă de alta, în domeniul vieţii materiale 
gi în acela al vieţii spirituale, timp de mai multe secole înainte de 
Traian (p. 159) şi găsește în această îinterdependeonţă cit și în așeza- 
rea unor statornice comunități rurale de veterani (p. 160 si 168), ex- 
plicaţia marelui succes al romanizării Daciei (p. 152 şi urm, p. 185). 

'Trebue să mulțumim d-lui Radu Vulpe pentru această excelentă 
şi binevenită traducere: a făcut operă de pietate pentru fostul său 
profesor, operă utilă pentru știința rominească, 

B* 


DOMINTE TIMONU: Al nimănui, roman, 
Chişinău, 1937, 


Din prefața cărţii serisi de un morene dela Chişinău, aflăm 
că „apariția volumului capătă o deosebită semnificaţie, fiind singura 
carte băștinașe ce împodobeşte vitrina librănilor de aici“, adică dela 
Chişinău. Aceustă semnificaţie este în legătură cu „afirmarea spiri- 
tualității romineşti locale”. Dacă ar fi singura şi dacă aceste cuvinte 
ar fi puse în fruntea unei cărți care sii prezinte un merit ourecare, 
n'am avea nimic de spus. Aşa însă, cu romanul d-lui Timonu, semni- 
ficaţia despre care vorbeşte prefața nu există, sau dacă există, atunci 
e o semnificație cu totul opusă aceleia la care s'a gindit autorul pre- 
feţei şi asta pentru motivul că acest roman nu prezintă niclo valoare 
din punct de vedere literar. 

Dar s'ar putea, poate, obiecta că dacă valoarea literară a unei 
cărți lasă de dorit, atunei interesează măcar tema pe care o ridică 
serlitorul, concepția nouă despre viaţă şi oameni. Aşa stind lucrurile, 
paginile unei cărţi de acest soi rămin ca un document uman vrednic 
de luat In seamă. Or, și din acest punct de vedere „romanul“ d-lui Ti- 
monu este inexistent, 

Eroul romanului este un copil al nimănul: Victor Crăişor, Gus- 
tind de mic doar amarul vieţii, crescut întrun orfelinat, Ia termina- 
rea liceului, viața I] aruncă la poarta unui birou de plasare, care-i 
deschide calea chtre o altă viaţă, trimiţindu-l ajutor de administrator 
la o moşie. Şi fiindcă altfel nu se putea, moşierul are o fată, frumu- 
sețen întrupată, de care Crăişor se Indrăgostoşte. Urmează ceeace 
ştim cu toţii: refuzul părinților, răpirea, fuga ete. Episoade care pre- 


e - 


pe 


RECENZII 139 


zintă o exasperantă banalitate, nu pentrucă ar fi banale prin ole in- 
şile, ci pentrucă autorul aşa ni le-a dat. Nu există niciun tip care 
să stea În picionre, care să trăiască, 

Din prima pagină a cărţii aflăm că este vorba de luptă, nu de 
resemnare în fața vieţii, Victor Crălşor este animat de idealuri mari: 
dreptate pentru cei mulţi. Aşa se pare numni, pentrucă la cea dintii 
ocazie, cind se vode ducind o viaţă mai bună, aducindu-și aminte de 
cei rămasi în fața biroului de plasare, după o noapte de orgii in to 
vărăşia fiului mosierului, la Inceput plinge, Apoi face filosofie: „Pen- 
tru cine a plins? EI era sătul şi cu banii în buzunar, Pentrucă sunt 
oameni bogaţi şi săraci? Pentrucă unii nu vor să sărăcenscă, iar cei- 
lalţi nu potsă se îmbogăţească? A plins poate pentru cei săraci? Ce ne- 
bunie! Işi făcea imputări și se condamna pe el Însuși, In istoria tumili 
pe care o buchisise cite puţin, nu întiinise niciun caz, ca Intro pură 
să tie numai oameni bogaţi sau săraci Aşa trebue sñ fi fost de cind 
e lumea... Intotdeauna nu fost și vor fi incă: oameni voinici și slabi, 
prosti si deştepţi, după cum tot aşa săraci şi bogaţi, Tuturor drumul 
bogăției le eate deschis”, 

Sau iată cum judecă în altă parte, cînd sp vede în maşină, ali- 
turi de fiul boerului: 

„In închipuirea lui, se vedea îmbrăcat elegant, în saloane cu 
policandre multe, cu femel frumoase, în rochii decoltate ţipător. 

El este ţinta tuturora privirilor și se întreţine cu femeile, glu- 
mind şi măgulindu-le vanltatea cu finețe”. 

Să nu se creadă că autorul a voit să ne dea tipul unui renegat 
Nu! Acesta o „luptătorul” său, 

Lăstnd la o parte paginile în care abundă platitudinen, weolo 
unde încearcă să facă poezie, d, Timonu este nefericit inspirat, dovo- 
dindu-se a fi în totul străin de aspectele vieții pe care vrea să ni le 
înfățişeze drept trăite, De pildă, oricit de depărtat ar fi cineva de 
viața satelor, dar cind citeşte rinduri ca cele de mal jos, va Intelege 
că d. Timonu exagerează, căutind să găsească simfonie acolo unde 
nu e decit muncă gi o muncă grea, credem noi: 

„Muncitori şi muncitoare, pirliţi de soare și rumeni de sănătate, 
erau stăpiniţi de acceaşi veselie, Munca părea o beție plăcută, o li- 
coare ce se scursete în toată acea mulțime, veselă şi cu mişcări 
repezi”, i 
D. 'Timonu este tinăr. Zadarnic se erijează în cunosciltor adine 
al vieţii. Hotărit aă îmbrăţişeze aspecte cit mai largi din viaţă şi să 
aprofundeze lucrurile, dar lipsit de orice criteriu care să-i ajute a 
desprinde un sanas în această viață, d-se nu reuşeşte decit să se des- 
copere a fi un dezorientat, tirada de ieftină filosofie pe care încearcă 
so tacă undeva nereusind decit să ne convingă de golul de intelectun- 
litate şi absența oricărei atitudini în viaţă, 

lată de ce pretinsa semnificaţie pentru literatura din Basarabia, 
despre care vorbeşte pruinta cărţii, nu există, Nici nu poata exista, 


pentru opere de calitatea acestori, i 


CASSA DE DEPUNERI ŞI CONSEMNAŢIUNI 
(OPERAȚIUNI —ACTIVITATE — REZULTATE) 


de Prof. |. BANCIU 


Directorul general al Cassel de Depuneri 
şi Consemnațiuni 


Inființare şi eperaţiuni, — (nun de Popuneri si Comnomențiani a fost 
creată prin legea din 1 Decemvrio 1564, cu scopul de a primi, conserva gi nd- 
ministra, sub autoritatea Miniatorulul de Finanţe, urmâtoarule fonduri: de 
punerile voluntare, judiciare și administrativo; conemnaţiunile ordonnte sau 
autorizate da legluirilo noastre civile, eamorciale si eriminalo;  mueensiunile 
vacante; fondurile ce vor proven; din bunurile pochestrate; excedentul buge- 


tar al județelor și comunelor; garantiile gestionarilor publiei și introprimză- 
torilor de lucrări publics; eauțiunilo ce contribuabilii ver fi dntori a da în 
cazurile prevăzute do toge- 

Caasa do Depuneri şi Cansemnațiuni cate cra mal vrobe instituție buneară 
din Rominia; ra are e oxistență de poate 70 de nni, în care timp — eontri 
baind În progresul tuturor ramurilor economică nuținnale — a fost un factor 
de consolidare a creditului privat și public, un institut de finanțare a Statului 
şi a diferitelor instituțiuni do interes public, dar mai ales un isror de impor- 
tante venituri pentru Tezaur. 

Ca fartor de consolidare a creditului privat, Onasn (de Depuneri și Con- 
somnatiumi a font un refugiu sigur pentru capitaiurile mobiliare în timp de 
criză şi un organ de valorifieure n iniriloe capitaluri care ar fi rămas nepro- 
ductive; 

Ca factor de consolidare a creditului public, ea a nbsorbit intotăraunn un 
important stoo. de «feste publica, pe care le-u sustrag åola fluctuațiunile bursei ; 

Ca institut de finanțare, ca a furnizat importante credite în condițiuni 
exceptional de avantajoase, atât în eea ce prveşte dobinda, cât și în ceea 
ca priveste condițiunlle de rumbarsare şi, în sfirsit, Incepână dela 1gor, Casa 
da Depuneri și Consemnațiuni A vărsat anual, Tezaurului Public, importante 
sume de bani, reprezentind benetieiile rzalizate din operațiunile sale bancare. 


Activitate. — O privire de ansamblu axapra activități Cusaei de Depu- 
neri și Consemnațiuni în ultimele cinci exerciții, o putem nyes din analizarea 
re mina, RN BERSE O E TE 

> care conatituese fondur ent Casei, precum și mișcarea 
împrumuturilor scordato și a plaanmentelor în titluri de rentă, " 


consemnărilor (în milioane | 


1932/33 (16 lani). ....| 3.997 | 2.421 | 7.633 
1983/84..,........ „| 8.826 7.215 | 7.273 | 3.767 | 5.387 abei | 5470 
r TN 3.767 | 7-341 | 7.369 s55 | 5.637 
1905/90......... | a.739| 7.749] 7.811 3151 | 7.45 
1996/97, cca 3.077 | 8.363 | 7.906 7.067 | 8.078 


fondurilor fnere- 


însemnată a operațiunilor cu exercițiu) 1935/36, ereşterea vi- 
sibilă în deosebi ia primirile p în numerar şi lu depuneri de efecte, 
Dabinzile honifleate In depozitele în numerar variază după natura de- 


pozitului şi anume: 

Depozite voluntare 2%; deporite tutelare 214%; dopozite ad-tivo 1'e 

Pentru îneurajarea depunerilor voluntare, legen Chssei de Depuneri şi 
Comsemunțiuni prevede o exonerare de impozit la dobinzile ce îi se bonifică, 
pînă în cifra de loi 12,000 anual, 

Cassa de Depuneri și Consemnţiuni primește în păstrare orice depozite do 
titluri, valori, nete, bijuterii și orice site obiecte de valoare, contra unei taxe 
de păstrare de 1,20%, socotită la valoarea nominală sau declarată n depozitului. 


BXERACIŢIUL 


face in condițiuni excelente, 
plasamentului în titluri de rentă milioane 


.sdannsieeere 


1990/97 kk... 
Din acest tablou se constată o creştere a plasamentului Cassci, 


Pentru a aoea o lumină completă asupra situației Cassel de Depuneri și 
Consemnațiuni, e necesar a arunra o privire şi asupra situatiei patrimoniale a 
Cassel, care se prezintă astfel, eontorm bilunțalui închelat ln 31 Martie 1037: 


în milicane Iri 
Exigibiie imediat, enma 4.778 
Mijloace In numerar Nei 9534009 
Plasa mentul mijlon- | Dispombil 1 ERORI E E sase > 4955 
Disponibil an cu termen, sk. 600 
celor în numarat | pie ii ca R 174 6.029 


Din această situatie se poate cumatata că palrimoninl Casari are n eree: 
lentă lehiditatr. 
Intr'adevăr, unui pasio extigibil de lei 4778 milioane, ñi corespunde : 


— un disponibil lichid imediat de lei 4.255 mil, adica 89%, 
angajat po termen „ 600 „n 12% 
adică lei 4855 milioane, 


„ ” 


Maren lichiditate patrimonială a Caaaci mai rezultă gi din următoarele 
cifre: 

n) din ouleniele făcute asupra volumului restituirilor de deposito în numerar 
ze constată că durata mijlocie n exigibilității unui depozit este de $G sile. 
Prin urmare, în medie, o consemnare în numerar ată, în Tezaurul Cassel, 160 
zile, adică o jumătate do am, ccoa ce inseamnă că pusirul exipibil al Caami nu 
are earneterul de imediat. 

b) deşi în curaul exerciţiului 1930/37, totalul reatitwirilor din depuneri și 
conacmnări în numerar an urcă la importanta sumă de lei 2.950 milinane, totupi 
Cassa a executat aceste reatituiri din curentul de depuneri și consemnări (5.453 
milioane) fără n ntàcs pinzamantul său în titluri, 

e) creşterea continuă a solitului în miumerar aflat în Vezaarnl Cossei: 


31 Martie t935 lei 242,4 milioane. 
z M 1936 „ 3225 s 
KES ” 1937 » Goa n 
30 Septemyrie 1937 » 9435 » 
27 Octomvrie t937 „ 10459 " 
Rezultate. — În ultimele cinei exerciții, veniturile hrutr, oheliulelile yi 
beneficiile notè vărsate Tezaurulul de către Cassa de Depuneri și Corsimra 


țiuni, annt wrmătoarole : 


in milioane lel 


EXERCIŢIUL 


1932/39 (15 luni) ..-. 

TTL RIDE : TA 
1094/35... aeeie 86,2 
e OET TT $0.7 
1990/97.. cs pun re 90,0 


Din acest tablou, se constată că cea mal mare parte a veniturilor, (după 
scăderea cheltuielilor de administrație, a dobânzilor calculate ln sumele aflate 


în depozilul Cassei și a fondurilor create comform legii organice), se vară 
Tezaurului Public pentru a servi la acoperirea cheltuielilor publice, 

In ultimii ani, Direcția Generali a Cassei a constituit, prin prilevări 
asupra veniturilor, un fond de rezervă menit să acopere eventualele diferențe 
de cura la efecte care alcătueac „Fondul Casaei”. Acest „fond de rezervă”, to- 
talizează numai după 5 ani, importanta sumă de lei 75:710-000 În numerar. 

Concluziuni, — Din cifrele examinate se face deci dovada că, prin 
activitatea și rezultatele sale, Cassa de Depuneri și Consemnaţiuni pe defineşte 
ca cel mai important factor de consolidare a creditului public și privat; ca un 
excelent institut de finanțare a Statului şi a diferitelor instituțiuni de Interes 
public, precum și a particularilor care solicită împrumuturi pe lombară de 
efecte publice si acțiuni B. N. R., şi mai ales, ca tn isvor de importante ve- 
mituri pentru Tezaurul Public, 

Dacă la toate cole de mni sus adiogâm si faptul că tezaurul Casei de 
Depuneri şi Consemnaţiuni, în urma noilor amenajări ce îi s'au făcut, poste 
satisfaco toate cererile ce i se adresează pentru eouaerrarea Valorilor, actelor 
şi documentelor de pret, se înțelege de ce Cana de Dopunori gi (Qonsemnațiuni 
este, în ori şi ce moment, “deaivă?iitel întrederi a pu dul enre re- 
curge la serviciile e, BIRI EY 


UN DRAM DE 


spune înțelepciunea poporului 
şi este 


CD ES Norocul trebue încercat şi 


numai atunci te învălue cu 
toate fericirile lui. 
b 

LOTERIA Jucaţi la Loteria de Stat. 
è 

DE STAT Tragerea clasei a Il -a Lote- 
riei a XV-a la 15 Decemvrie. 
$ 
Cumpărați-vă lozuri şi veți 
intra în iarnă, ca un ade- 
värat om bogat. 


15 Decemvrie 
Tragerea clasei a Il-a a Loteriei a XV-a