Viata Rom. (R.), 1935, 27

1935. — ANUL XI! IANUARIE NR. 1 


Viața Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ. ȘTIINȚĂ ȘI IDEOLOGIE 


SUMARUL: 


nale. Două conferinţe 

Miadenate ......... „ Cronica Cooperatistă : Revizuiri doctrinare în 
cooperatie, II. 

. -= »  Chenare critice: V. Ciocilteu, — Poezii 

.» . „Cronica Filosofiei: Geneza formelor culturii 

+. +. + Cronica ştiinţifică: Dr, C. I. Parhon 

+ «+ „Cronica cinematografică: Trei filme 


M. D. Ioanid: ,.... . . + „ Dragoste rătăcită 

De, VEE m. a ea... . Corelaţiile dintre vis, artă şi nevroză 

CAS ec. n... ... + Oamenii lui Francois Mauriac 

I. Ionescu-Dunăreanu . . . , . , Metodica artei lui Paul Val 

AL Kid ........... . . Istoriografia rusă post-revol onară 

AL Ciorănescu: ...., , , . „Un poet mussetian necunoscut: P. V. Grigoriu 
Dr. Ernest Ene: ...., . . . . Cronica economică: Indrumările economiei naţio- 
Gr. 


. - , Cronica externă: Revizuire sau Federalizare? 

+ + „ Cronica pedagogică: Goethe şi orientarea profe- 

sional 

P. Nicanor & Co., ... .. .. . Miscellanea: Sub zodia cantitativului; Un bilanţ 
instructiv , 


RECENZII : M. Vlădescu: Moartea fratelui meu ; Luigi Pirandello : Răposatul 
za Sonal; A Colombo: Ion Luca Caragiale; 1. "Wasstrmann: Cazul Maurizius. 


Revis:a revistelor: Analele economice statistice; Revue des Balcanes; Scriitorul şi 
politi Bas eter y Germaniei "şi ; Politica şi Academia franceză; Concorda- 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA: STRADA CLEMENCEAU Ne. 9 


o a ia T n COTAN 


. A 66 
„Viaţa Romineasca 


ri: MIHAI D. RALEA şi Dr. ERNEST ENE 


Directo 
București, str. Clemenceau 9 
ANUL XXVI 
Preţul abonamentelor: 
ii ati: Pe m E E ca aula a lei 250 


P-tru bănci şi instituțiuni (şcoli, biblioteci, etc.) ,. 500 
In străinătate: Pe un an .. 


Abonamentele se pot face dela orice număr, trimi- 
tind suma prin mandat postal, administratiei din 
sti, str. Clemenceau, 9, : 


————— | 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURA. ȘTIINȚĂ ŞI IDEOLOGIE 
d —— 


AF1 
(735 27) 


ANUL XXVII 
IANUARIE 1935 


ATELIERELE „ADTEVERER ULSS, 


A 


. 
y 
- 
4 
$ 
t9 
5 
H 


i 5 MAL1038 | 


LETTE COLETE pina mvaae 


Dragoste rătăcită 


După ce dogorise din plin în ferestrele clasei a şasea. 
soarele se revărsa la amiază în curtea pustie, resfirindu-se 
pe aleile ascunse sub vara duzilor şi vişinilor din grădină. 

Ferestrele sunt larg deschise şi storurile ridicate, Zidul 
cenuşiu din față nu mai seamănă, ca altădată, cu al unei 
închisori. Dealungul lui, tufele de liliac poartă mănun- 
chiuri proaspete de soare: albe, viorii, albastre, 

Cald. Zumzet de şoapte citite în cărți şi de dialoguri cu 
braţe în jurul gitului, flageolete de ris repede înnăbuşite 
de priviri tăioase. Ochii care se plimbă de pe carte, pe ban- 
că şi apoi în gol sau afară, pe zidul cu liliac... Miine, teză 
la istorie, 

Lingă fereastra din fund, Nuşa stă singură în bancă 
şi scrie cu fruntea în mină făcută streaşină deasupra ochi- 
lor. Taine pe care nu şi le poate spune nimănui, le împăr- 
täşeşte unui caet intitulat: „Mărturisiri pentru mine”... 

„Astăzi, în recreaţie, am îndrăznit să mă apropii de ea 
şi so privesc, Am făcut-o ca din întîmplare. Mi-a vorbit şi 
ma luat de braț. Ne-am plimbat în grădină. Am vorbit lu- 
ceruri de şcoală, lucruri indiferente. La început, eram cu 
sufletul la gură. Mai tirziu m'am potolit, Cred ca remarcat 
turburarea mea. Zimbea, Cind zimbeşte sau cînd ride, ochii 
şi obrajii și gura, se luminează ca un peisaj de munte în re- 
vărsatul soarelui... Ochii ci albaștri cu raze negre! Catifea 
cu ape de întuneric, mătase plisată, azur dintro noapte cu 
senin de toamnă, lurcoaze în bătaia lunii, peruzea... Cum © 
fi peruzeaua? O stiu din Delavrancea: „La Miramare cerul 
e albastru ca o boltă de peruzea” şi dintrun vers de Co- 
dreanu: „E-un cer albastru ca de peruzele”... O fi peru- 
zeaua ca ochii Daliei? Ochii ei cu gene îmense sunt mai 
calzi decit toate florile albastre ale pămîntului şi mai taí- 
nici decit toate stelele. Aș vrea să-i privesc mult, mult, să 
mă opt în fluidul lor fatidic, să mă'nnec în marea lor. 

a întrebat dece sunt palidă. I-am spus că sunt obo- 


4 bA 979 PO aa Vata pr 


sită din pricina tezelor. Am minţit. Noaptea trecută, după 
ce au adormit toate fetele, m'am apropiat tiptil de o fe- 
reastră deschisă și am stat acolo mult. Era o noapte fas- 
cinatoare şi străvezie ca ochii Daliei — ca nopțile din stro- 
fa lui Iosif: i 

Nopți de veghe, nopți cu cerul 

Limpede cum e cleştarul, 

Umblă ziua alb ca varul 

Cine va *nţeles misterul! 

Aş fi vrut să hoinăresc cu Dalia, toată noaptea, undeva, 
unde ar fi fost țărm de mare, ori luminiș de pădure, ori 
bărăgan fără hotar. M'am culcat cu desnădejdea visului 
care nu se poate împărtăşi, nici împlini. Spre ziuă am ați- 
pit, înfrigurată. 

Eu ştiu că dragostea mea e nebună şi e neîngăduită. 
De aceea o voiu zăvori cu grije în inima mea. Dar nu vreau 
s'o înăbuş, nu vreau să mă vindece de ea. E prea frumoasă 
și prea întregită cu sufletul meu, E atita lumină în ea, şi 
bunătate și fior transcendent, metafizic (cred că-mi dau 
seama de înțelesul acestor cuvinte), Și mai e ceva: senti- 
mentul care a răsărit din adincurile sufletului, nu are 
nicio fărimă de egoism, Mi-e dragă Dalia, deşi imi dau sea- 
ma că cu nu însemn nimic în viaţa ei. Oricit ar fi de aspră 
cu mine, sau dispreţuitoare sau dacă m'ar uri — cu tot aș 
iubit-o. Cum aş vrea să mă umilese în faţa ci! Să mă tirăse 
la picioarele ei, să mă sacrific și să sufăr pentru ea, chiar 
dacă m'ar înfrunta sau m'ar disprețui. Voluptatea umilin- 
ii, ca în romanele lui Dostoievski. Ce mult m'a înfiorat 

etoșka lui! Am citit-o întiia oară, cînd eram de doisprezece 
ani, Sunt şi eu ca Netoșka. Ah, dacă și Dalia ar avea sufle- 
tul Katiei — tot aşa de mindră, de capricioasă şi de pa- 
sionată | 

Azi, cind i-am spus „dumneata”, m'a întrebat zimbind 
dece n'o tutuiese. l-am spus că nu pot şi că sunt fericită că 
mă tutuieşte ea, şi că mă consideră prietenă. „Fericită” — 
aşa i-am spus. Ce cuvint idiot! Şi cît e de adevărat! O voiu 
tutui. Voiu fi mai îndrăzneață. 

Dar ea va fi simțind oare puţin că mi-e dragă? Mai 
bine de mar şti niciodată”, 

Examenele sau sfirşii. Internele se pregătese de ple- 
care. Forfoteală fără sens, veselie şi enervare instantanee, 
met în afară de program și parcă alte chipuri şi alte su- 

ete. Numai absolventele clasei a opta rămîn, fiindcă peste 
două zile începe bacalaureatul, 

După ce şi-a pregătit bagajele, Nușa a umblat încoace 
și încolo în clasă, pe coridoare, în dormitor, misşcîndu-se 
şi vorbind, pentrucă așa trebuia, aşa făceau şi celelalte. 


e 


na m VuM a me. 


me 


Pi” ea 


= 


— 


-a — 


Dragoste rătăcită 5 


După masa de seară, sa plimbat cu o colegă în gräđină 
cu gindul la Dalia, aşteptind-o. Vroia săi vorbeasoi şi o 
chinuiau îndoeli neînţelese. Miine avea să plece cu mama 
ei în provincie. Se despărția de Dalia. 

Se duse s'o caute. N'o găsi nici în curte, nici în sala de 
meditaţie. Porni spre dormitorul clasei a opta. La cotitura 
scării se întilni în piept cu Dalia, care cobora. Pe scară era 
aproape întuneric, 

— Tu, Nuşa? Unde te duci? 

— Veneam să te caut, Dalia. Vreau să-mi iau rămas 
bun dela tine. Miine dimineață plec. 

Dalia se uită repede înapoi pe scară. Nimeni, Privi pe 
Nusa adinc, în ochi, 

— Pleci miine? 

i Apoi îi mângiie părul A obrajii cu amindouă miinile 
și o sărută lung pe gură. Nuşa o încleştă în braţe, închise 
ochii şi începu so sărute iute și apăsat pe gură, pe obraji, 
pe ochi. Dalia se desfăcu încet din braţele Nuşei. 

— Să nu ne vadă cineva... Haidem sus. 

li cuprise mijlocul. Nușa tremura. Capul îi era năuc şi 
răsuflarea fnnecatä. 

Se întimplase minunea. Visul ei era adevărat. Difuzată, 
se agăţă totuşi de un gând. 

— Vreau să te mai văd, Dalio... In vacanţă, vreau să 
ne intilnim... O să-ţi scriu în fiecare zi, 

Nu primi niciun răspuns. 

Trecură, grăbite, pe coridorul luminat slab de un bec 
şi intrară în -dormitor. Intumeric. La fişiea de lumină stre- 
curată din coridor prin uşa rămasă deschisă, cercetară cu 
privirea toate ungherele, pentru a vedea dacă sunt singure. 
Se aşezară pe un pat de lingă ușă, îmbrăţişate, 

Apoi mîinile și ochii Daliei resfirară pletele ondulate 
şi moi ale Nuşei şi mingiiară obrajii fierbinţi. Nuşa închisese 
ochi, Trezindu-se luă miinile Dalici şi-i sărută de mai multe 
ori, cu grabă pătimaşă, degetele şi palmele. Dalia îşi puse 
miinile pe umerii ei şi o privi în ochi adinc şi grav. 

— In August voiu fi la Tekirghiol... Imi place marea, 
Şi ţie? 

— O, da... Mult de tot. 

Pentru prima oară Nușa simția vraja mării, 

— Să știi, Dalio, că viu şi eu la Tekirghiol. Voiu ruga 
pe mama să mergem la mare. 

— Pină atunci să-mi serii. Corespondența mi-o desfac 
eu. Nimeni nu mi-o citeşte. Eu îţi voiu serie rar. 

Se auziră paşi pe coridor, 

Dalia se sculă cu linişte, se apropie de uşe şi aprinse 
lumina. 


i N A —— 

Vino să-ţi dau două cărţi frumoase, Să le citeşti în 

vacanță. A 2 i cae aa atleți. 
i de mină şi se îndreplă spre dulăpașu 

deal apăru don lonaşcu, profesoară de matematică 
si subdirectoare, 

ý no Numai voi sunteţi aici? Unde sunt celelalte? Doar 
t de culcare. 

i jes Probabil că nu se mai aude bine clopotul acum in 

vacanţă, răspunse Dalia. 

— Da? Regretabil... APP te 

— Pentru clopot sau pen eleve 

__ Cum?... Domnişoară Medrea, te rog să laşi pomer 
de felul acesta, care sunt deplasate, cit timp, mai ești $ 
scoală. EEREN 
__ Atunci vă cer scuze, doamnă, pentru caracte - 
prematur, Oricum, e de reţinut că nu sunt în stare să fac 

lume pe placul dumneavoastră. i 
F — Cred că glumele d-tale nu vor fi nici pe placul d-nei 
directoare, cu care vei sta miine de vorbă in chestiunea 
aceasta. 

- Mulţumesc, doamnă! 

Apoi se apropie de dulapul ei şi-l deschise. D-na lonaş- 
cu plecă, miniată — după ce-i aruncase o privire distru- 
gâtoare. “ = 

Citeva eleve intrară în dormitor și, allind incidentul 
Daliei cu „Main de fer” se 'nveseliră şi ironizară pe îna- 
micul altădată redutabil. 

Dalia surizind luminos şi lin, împrumută Nuşei aLe 
trésor des humbles” de Maeterlinck şi „L'immoraliste de 
Gide şi-i dărui un mic tablou pictat de ca, reprezentind un 
colţ din grădina şcoalei cu o fată care citeşte în iarbă. 

Nuşa primi darul ca pe o îcoană de preţ: era darul 
Dalici şi era zugrăvit de o mină meşteră — așa cum o știau 
toate fetele. a | 

Apoi amindouă ieşiră pe coridor şi se despărțiră promi- 
țindu-şi să se mai vadă a doua zi, pentru a-şi lua rămas 
bun. 


Nușa adormi tirziu, cu fericirea ei în pat. Trupul îi era 
frint, timplele încercuite de durere fierbinte, iar gindul îi 
nagh ai letit pe un tărim nou al sufletului, unde răsăriau 
pe iri însorite şi întunecimi de coclauri, mări fră- 
mintate de vinturi tari și susur de izvoare nevăzute, văi 

ale căror priveliști te odihnesc şi ape ale căror viltori 


te cheamă în adine 


-vermen <a adi 


Dragoste rătăciră 7 


A doua zi, despărțirea dintre Dalia şi Nuşa se petrecu 
în văzul altora și fu scurtă, fără fior — ca orișicare, 


Depe șoseaua albăstrie și netedă, care se îndoaie prin- 
tre miriști, dealungul șirului de dealuri cu pilcuri de um- 
bră şi de soare, nu se văd decit frunţile plopilor care stră- 
juesc şi ascund conacul. Pe alocuri se iveşte un ochiu de 
geam sclipitor, o frintură de mansardă dantelată sau refle- 
xul unei giruete pe o fişie de cer. In dreptul cetăţii de plopi 
și de mesteceni, se desprinde din şosea un drum îngust şi 
drept, printre două livezi de caiși şi de pruni. Drumul duce 
la poarta conacului și de aci pe A abea dintre straturile gră- 
dinii pînă la ușa antreului, „Castelul”, cum îi spun vecinii 
de moșie şi intimii familiei Dancu, are şi turn şi balcon şi 
iederă. 

Pentru Nuşa, „castelul” cu toate miresmele, culorile 
şi umbrarele grădinii, cu toată răcoarea din dosul lui şi-a 
pierdut vraja de alteori. Ea are nostalgia imensității mării 
şi dorul azurului din ochii Daliei. Grijile materne cu care 
o înconjoară d-na Dancu, i se par, Nuşei inutile sau uneori 
iscoditoare, iar glumele şi povestirile unchiului Radu n'o 
mai înveselese și n'o mai atrag. Vorbeşte şi ride cit cere cuvi- 
ința, rătăceşte în plimbări ascunse, citeşte şi serie în camera 
ci de sus, la fereastra care dă spre păduricea din dosul cona- 
cului, spre dealuri şi spre zare. Numai călăria — uneori pe 
os: ir — în tovărăşia fratelui său Picki, locotenent de ca- 
valerie cu monoclu și gurmetă, trezește din toropeală, îi a- 
prinde foc în ochi și în obraji și-i incordează trupul intro 
goană pătimașă, ca după o nălucă. 

Chipul Daliei îl poartă veșnic în ochi, cînd rumen și 
iluminat de zimbet ca în momentul despărțirii, cînd grav 
și en fosforescențe în privire ca în seara din ajun în dor- 
mitorul șeoalei. Miinile Daliei îi mingiie si acum fruntea și 
obrajii, iar gustul umed şi cald al sărutărilor ei îi cutreeră 
şi acum trupul. 

Dalia îi spusese, la despărțire, că nimeni nu-i contro- 
lează corespondenţa. Nușa n'a prins dela început tot înţe- 
lesul acestei asigurări. Mai tirziu, depănind fiecare din 
vorbele Daliei, a simţit fiorul dragostei tăinuite şi virtejul 
adincului de suflet, 

In scrisori lungi, printre aripile albe sau umbrele in- 
timplărilor de fiecare zi, și-a lăsat inima să cinte și să 
plingă: „Nu știn ce ți-aş mai putea spune nou despre mine. 
Mă cunoști mai deplin decit mă știam eu însă-mi înainte 
de a te fi iubit sau poate mai bine decit mă cunose acum. 
Citeodată, mă prinde o frică nebună, cind mă uit în mine 


VIAȚA ROMINEASCA 
DE Ca 


ă gîndesc unde mă duc, ce mă așteaptă 
rege prog er” A tine mi-a frică, Dalio. Tu eşti o 
enigmă. Spune-mi dacă mă mai iubeşti, acum cînd ee 
desvăluit întreagă, cu toate slăbiciunile şi nebunia rame 
Eu nu ştiu nimic despre tine. Dacă destăinuirea se ra eg 2 
cu pierderea dragostei, să rămii totdeauna sfinx, pentru fe- 


ricirea mea”. 
|] 


irghi ronul gării, Nuşa a descins în bra- 
tele re bre N T ieii néi Dancu și ale lui Pichi 
— de mult curioși să cunoască pe prietena Nuşei — au fost 
întrecute. Frumuseţea și farmecul Daliei nu se lăsau des- 
coperite cu timpul: cucereau din primele vorbe şi zimbete. 

Seara, pe terasă d-na Medrea, mama Dalici, a făcut 
cunoştinţa familiei Dancu. Tinără încă şi cu aparențele 
distincției mondene şi ale averii, d-na Medrea era originalul 
mai concentrat şi în linii mai groase al chipului fiicei sale. 
Dar — spre deosebire de făptura mlădie şi trasă a fetei — 
trupul mamei avea contururi statuare, iar mersul fluent şi 
ritmat trăda reminiscențe de femee, pe care bărbaţii o nu- 
mese unanim „superbă”, „E mai bine mama decit fata”, 
nota spiritul de observaţie al unora. | 

Peste cîteva zile relaţiile între cele două familii se 
strinseră în cadrul unui cere de lume bună, în care d-na 
Medrea avea numeroase aderențe. Aprecierile şi informa- 
țiile unora despre alţii schiţară biografii, unele veridice, 
altele neverosimile, dar nu mai puţin atractive, 

Existența d-nei Neli Medrea prezenta vilțori năprasnice 
şi alunecări somptuoase pe valurile vieţii. Era o suită de 
tablouri varii cu impenetrabile efecte de clar-obseur, Pre- 
tindeau unii că era fiica unui rus beţiv pripășşit ca jokey în 
grajdurile unui boier din Bucureşti, alţii că era evreică, 
deși practica un misticism cu frecvenţă impecabilă la bi- 
serici şi la şedinţele unui cerc evanghelist. 

De o frumusețe în care se imbinau li imi nordice 
şi umbre mediteranene, îşi dăruise fecioria la 17 ani unui 
vlăstar de fost prinţ moldovean, dela care avusese pe Da- 
lia, apoi, părăsită după câţiva ani, se rătăcise ca vinzătoare 
întrun pavilion de cusături rominești al expoziţiei din 
parcul „Carol” şi fusese descoperită şi luată în căsătorie de 
un bătrin moșier bogat, care orideciteori deseindea din do- 
meniul lui provincial în București îşi satisfăcea voluptatea 
să spargă în localuri de noapte oglinzi, veselă, geamuri şi 
policandre. La moartea bătrinului, intimplată după trei ani 
de căsătorie, ea moșteni o avere foarte consistentă. Rind pe 
rind şi deseori concomitent, amanta unui tenor reputat, a 


a, noul soț, era distins nu numai în cariera 
sa, dar, pare-se, și în compleku e ja sale interioare. De 
aceea, iubind onest pe Neli, se şi căsători cu ea, adoptă pe 


Dalia, avansă la gradul de genârăj şi, după cinci ani de căs- 
nicie, muri. Deşi de mai mulți ani văduvă, d-na Medrea a 
refuzat să se mai căsătorească. Locuind întrun oraş de 
provincie in apropierea moșiilor sale, ducea o viață dis- 
tantă, întretăiată cu şederi în străinătate şi în București. Se 
vorbia de o legătură a sa cu un personagiu politic de prim 
ordin. Dar svonul acesta plutia totdeauna în nebulos. Un 
lucru era neîndoielnic: nici cel mai cancanier dintre vile- 
giaturiştii dela 'Tekirghiol nu putea atribui cuiva dintre ei 
vreo legătură sau vreo simplă escapadă cu d-na Medrea. 
Nici chiar flirturi promițătoare. Se  semnalaseră citeva, 
eşuate, 

Necunoseindu-le sau, poate, nereflectind asupra lor, lo- 
cotenentul Pichi Dancu, obișnuit în a pune în ecuaţii inima 
femeii și a le rezolva ca un emerit matematician sentimen- 
tal, s'a hotărit să cucerească pe d-na Medrea. Dar, deşi a 
procedat sigur și cu metodă, a intimpinat în d-na Medrea 
o problemă insolubilă, cu toate că, pentru cinscumstanță, 
utilizase (în cursul unor insistente tour-uri de dans și a unei 
plimbări nocturne pe malul mării) chiar un asalt viguros 
şi brusc, după toate regulile tactice, la cucerirea redutei. 
Tentativa îndrăzneață a lui Pichi a fost tratată de Neli 
Medrea cu vădită indulgență superioară şi cu o discretă 
dar rece ironie, care a deconteriat pe locotenent. Norocul 
lui a fost că neposedind o fire înclinată spre meditație şi în- 
doieli de sine, a uitat curind insuccesul şi a continuat în 
altă parte activitatea sa fructuoasă de cuceritor, 

D-na Medrea își făcuse un cort pe plajă la o oarecare 
distanţă de mulţime și îşi lua baia la ore matinale cu Dalia 
și o companie foarte restrinsă și foarte intimă, fireşte fe- 
minină. Nușa fu invitată de Dalia să facă plajă împreună. 
La început, gindul de a se arăta goală ochilor Daliei, ca 
și de a privi nuditatea acesteia, o cutremură. Dar ispita 
crescu și o cotropi mai puternic decit teama. 

Nușa se simţi fericită. Braţele legănătoare și reci ale 
apei, freamătul ei monoton și nemărginit, soarele și trupul 
Daliei o ameţeau dulce. Bucuria i se revărsa peste oameni, 
piutia pe valuri, dogoria cu arşița soarelui de amiază și 
alerga cu vînturile serii. 


10 VIAŢA ROMINEASCA 
d alergări nebu- 

Deveni încrezătoare și proigeea 5i In reg: talasni, 
natice pe plajă sau în urm P Fy ta cehii t os 
brațele ei se intindeau lacom după trupa Bg 4 $ 
cufundau îndelung în privirea atit de aria ii a 

Intro zi, în văzul altora, pe cînd se plimbau D lia a 
tinindu-se de după git, Nuşa o sărută pe obraz, Da , 
amier PA faci? Ne vede lumea. 

E A N inată mică 

p: ei e a + * n 

e a prine şi umbre în viața Nuşei, ye 
veste, şi uneori, fără motiv lucid. Erau momente să se 
părea că Dalia ride prea mult, glumește cind nu se cade și 
că-i nesocoteşte prietenia, căutind tovără i roeng te aten 
cercuri de băeţi și fete. In mijlocul lor Nușa era stingace, 
rămânea izolată, cu un zimbet împietrit, în neștire. i 

Işi dădea bine seama că n'are dreptate să se supere, ct 
se simția, totuşi, năpădită de amărăciune. Se închidea în 
ca însăși ca o liană, nu mai putea vorbi decit monosilabic 
si anost cu toată silința de a fi nepăsătoare sau bine dis- 
»usă, , i 
Dalia părea că nu observă nimic. Lumea, Nirtul şi dan- 
sul o făceau să uite tot şi parcă pe ea însăşi, să vibreze 
întreagă, să se îmbete de veselie. La sfirșit, îşi aducea a- 
minte de Nuşa, pe care o săruta pe furiș, o mingiia ca pe 
un copil necăjit sau o pişca, 

Intr'o noapte, pe cînd se întorceau întrun grup de fa- 
milii dela o serată, Nuşa, depărtindu-se cu Dalia de ceilalţi, 
ii spuse cu voce surdă: 

— Ce bizară ești tu, Dalio! 

i Bizară?... Si eu care credeam, cu regret, că sunt ca 
toată lumea. 

- Tocmai fiindcă pari ca toată lumea şi, în fond, nu ești 
aşa. Tu ești alta, cu totul alta. 

- De unde știi tu? 
Dali - Nu ştiu, te simt însă. Tu eşti o engimă pentru mine, 
aho, 

— Fiinţă enigmatică! declară, glumind, Dalia. Viitoare 
femee fatală. Fereşte-te, Nușa. 

De cele mai multe ori, gluma Daliei zădărnicea orice 
Enaren de suflete. Şi atunci Nușa se mistuia în nopţi 


i iure mari, enion amindouă pe faleză, Dalia 
* un locotenent de marină, cărui Pe 
salut cu un zimbet accentuat: i ia îi răspunne. Ja 


ki hi place băiatul ästa? 
— Nu. 


= Mie, da. 
„SII II E RR a 


Dragoste rătăcită 11 


upă un apr: ien de rio o întrebă din nou: 

— Dar pe cine placi tu „ia spune-mi... 

— Pe nimeni. iba £ 

— Pe nimeni, pe nimeni? 

— Pe nimeni... afară de tine. 

— Lasă-mă pe mine. Pe mine mă iubeşti altfel. E vorba 
de bărbați. 

Cuvintul „bărbaţi” spus simplu de Dalia, îi răsună pe- 
nibil, o înfricoșă şi o jigni aproape, 

— Nam iubit şi nici nu-mi place vreunul. 

— Dece? Sunt mulţi bine... Vii, am observat că se uită 
la tine, să te soarbă. Ştii că sa interesat de tine, foarte asi- 
duu, Nelu Dornea. fostul secretar general. Imi spunea odată 
că vei fi o apă lină şi adincă, 

Nuşa rămase năucită. Nu putea înțelege nici pe Dalia, 
nici cele ce auzise. Cunoştea pe Nelu Dornea din vedere. Il 
remarcase ca pe un tip masculin de stil modern: urit, ras, 
cu nasul coroiat, cu monoclu, lins la păr, sportsman, deşi 
cu limplele cărunte, şi neobosit amator de femei.  Auzise 
chiar vorbindu-se în casă de el şi de citeva prietene ale 
sale, femei măritate din lumea foarte aleasă, ca și de ge- 
lozia destul de transparentă a soţiei sale — o femee cu trup 
înalt şi ofidian și cu ochi cînd mari și sfredelitori, cind um- 
briţi de gene şi de taină. Il văzuse de mai multe ori cu d-na 
Medrea şi cu Dalia, căreia îi şi dădea lecţii de înnot. 

După citeva clipe, Nuşa crezu că trebuie să răspundă 
ceva: 

— Aprecierea, cit şi părerea lui despre mine, nu mă 
încîntă... Mai precis, mă lasă rece... Te rog să nu te superi 
— fiindcă, după cit îmi pare, tu trebuie să ai motive să-l 


Se opri, cu sufletul la pură. Spusese, fără să-și dea 
seama, ceva care i se părea groaznic, 

Dalia deveni serioasă și replică hotărît: 
> — Da, îl prejuesc ca pe un om foarte inteligent şi sub- 
ire — ceeace, printre bărbaţii care virează în jurul femei- 

r, e lucru rar. Am avut ocazia să-l cunosc bine, de multă 
vreme. Este o veche cunoştinţă a mamei. 

Nușa simţi că nu mai poate spune nimic şi că nici nu 
trebuie să judece, Dar, repede, lumina chipului Daliei şi 
susurul glasului ei cald și luminos îi potoliră sufletul și i-l 
legănară. 

In zilele următoare Dalia a fost dulce, iubitoare şi bu- 
nā cu Nușa. 

Intro după-amiază, plecind amindouă dela buvetă la 
vilă, să-şi ia rachetele pentru tennis, intrară în camera 
Daliei. Nu era nimeni acasă. Dalia luă pe Nuşa de mijloc, 


12 VIAŢA ROMINEASCA 
rizind și sărutindu-se, Cînd ieşiră, a- 


. iră t ză 
Se rostogoliră în pa i strălucirea ochilor neagră. Nușa 


veau obrajii febrili ș 
plutia. 
A 


- : vin- 

3 noapte cu punte sidefată de lună pe mare şi cu 
turi per A care parti aromă sărată şi curg mr al pe > 
braz și prin şuvițele de păr. Un vapor, ajuns fārimā 
lumină intre cer şi apă, s'a imobilizat departe, nostalgic. r 

După ce s'au desbărat cit au putut mai curînd de ce 
doi studenți care le „asomau”, Dalia și Nuşa se depărtară 
pe țărm, Ca niciodată, Dalia era tăcută şi absentă. Intre- 
bată de prietena eì dece este indispusă, părea că ocoleste 
răspunsul adevărat. Dar curind se destăinui. 3 

Daai ști cît mă plietisește viața pe care sunt silită 
s'o duc. Cu mama nu mă "'nțeleg în multe privinţe. Mama 
ține să mă comport întrun anumit fel şi să fac anume lu- 
cruri, enre-mi repugnă — ea fiind convinsă că-mi vrea 
binele. - 

Nuşa era înfiorată de ce auzia, deşi nu-și putea da 
seama bine despre ce era vorba. Simţia doar că Dalia des- 
văluie lucruri grave dintro viaţă cu totul aparte. 

— Sunt desgustală să mai servesc mamei drept paravan 
și să mă pretez la combinaţii care nu mă 'ncîntă. „E spre 
binele tău”, îmi spune ea. Şi unde mai pui şi un pic de ge- 
lozie, fără rost... Ah! de-ar veni mai repede Octombrie, să 
plec lu Paris, 

— Vrei să pleci la Paris? o întrebă Nușa, încercînd să 
se desmelicească. 

— Da. Vreau să fac pictură și, poate, literele. 

— Prin urmare, ne vom despărți. 

Dalia o privi în ochi fosforescent şi, stringind-o de braţ, 
o sărută repede pe git. 

Să nu mă uiţi, Dalia... Dacă aș putea să tree amin- 
două clasele întrun an şi să viu şi eu la Paris! 

Ce bine ar fi 1... Mi-e dor de viaţă intensă și liberă, 
Nuşa... N 
Acasă. în așternut, Nusa depână fiecare cuvint al Da- 
liei, cind luminată de ce înţelegea, cind înfricoșată sau cu 
inima închireită de ce nu putea sau o durea să înțeleagă. 
Valul cald al dragostei rind pe rînd o legăna și-o prăvălia 
de stinci sau o înneca în viltori. Plecarea prietenei iubite 
era un chin. Cum va putea trăi fără Dalia! Dar peste doi 
ani, amindouă la Paris... Visul din „Manon”: „Nous irons 
a Paris”... Dar dacă ar fi şi Nuşa o Manon?,.. In zori, drago- 
stea lor sa limpezit şi era eternă ca azurul. 

Intro seară, Pichi a adus acasă o veste de senzaţie: un 


0 e 


Dragoste rătăcită 13 
ÎN 
scandal monden cu bătae, Nevasta lui Nelu Dornea a sur- 
pio pe bărbată-său întrun hotel din Constanța cu o „du- 
e”, 
— Ghici, Nușa, cu cine? 
O clipă, ea a incercat să se gindească şi să înțeleagă. 
In elipa următoare, păli. D-na Dancu îl opri, nemulțumită. 
— Dece o întrebi pe ca? De unde vrei să ştie? 
„_— Ei, mamă, ştiu eu dece o întreb. Numai ea poate să 
ghicească... Felicitări, Nuşa, i Aaa prietena ta.. 
ep i se birui și îngăimă: 
— Nu ştiu... Ce-a fosi? 
„Auzi că Dalia a fost surprinsă cu Dornea de soția ace- 
ir că a fost pălmuită și tirită de păr pe coridorul ho- 
elului. 


___Pe cînd plingea liniştit, în puterea nopții, un gind i se 
pironi în minte: unde se află Dalia? Ştia că 'n după-amiaza 
aceea Dalia era plecată la Constanţa. Nu-şi putea aminti 
tot ce auzise dela Pichi, Ti stăruia în minte, obsedant, un 
fragment din ce spusese el: „se pregătiau să plece amin- 
doi”... Unde? Au mai plecat?... Ce-a făcut Dalia, după cees- 
ce sa întimplat... Nu mai ştia. 

_ Îşi aducea aminte numai că la început avea senzația 
că dansează, că se învirtește totul cu ea. Dar era sigur că 
nu-și pierduse niciun moment cunoştinţa... Cum o fi cind 
leşini?... Dar nu. Ştie că au fost la restaurant cu toţii... Dar, 
dece a mîngiiat-o mamă-sa și a schimbat bruse conversaţia ? 
Dece mamă-sa i-a spus lui Pichi, după masă: „a-ţi şi tu 
pe soră-ta și duceți-vă să vă plimbaţi, sau dansaţi?... A pu- 
tut bănui mamă-sa ceva?... Ori Pichi?... Tirziu un gind nou 
se ivi: „Sa sfirşit”. Nu-și lămuria ce, Toată ființa ei o ştia: 
„Sa sfirşit”, 

Făcuse altădată un vis nebun de dragoste: să se înnece 
cu Dalia in Mare, I-l spusese și ei. Atum se va înneca sin- 
gură. Nu va şti nimeni cauza, deci nimeni nu va ride. Ea 
nu ştia să 'nnoate. Lumea va crede că a fost un accident. 
Ah, de-ar fi soare și caldl.., 


— Nu te simţi bine, Nuga? se îngrijoră d-na Dancu. 
Sunt de părere să nu faci baie azi. 

— Mă simt foarte bine, mamă, 

Porni cu două cunoștințe și se pierdu în mulțime, Se 
văzu foarte liniștită, numai puțin nerăbdătoare. Cum va fi? 

Apa era caldă gi avea încrețituri mici şi limpezi. Era 
soare și zări argintii, Făcu puţină plajă. Apoi se plimbă de- 


aaa 


a RE E 


i ă bă. Se 
î e. Intră din nou în apă, fără gra 
părtindue se „de Avi irud. Lumea era la oarecare tears 
Nimeni nu putea să prindă de veste că se 'nneacă u . 
i in ivește. ț 
See “fi Va Pii vicodată, Dalia?... Ce blajin o cu- 
rindea şi o legăna marea. Se lăsă citva timp învăluită Ai 
Fask de apk: Dar se trezi. Inchise ochii şi se avîntă în va- 


luri, apoi În adinc. 
a 


w lui ferestrei pe 
Soarele se strecoară de-alungul storu 
pat. Liniste şi bine. Pereți cu tapet crème. O canapea roz. 
li Li bA 
pe "Unde mă aflu?” încercă să se lămurească Nuşa. In- 
ise ochii şi adormi. A - 
chise OT ao deşteptă din nou, pulu să lege citeva ginduri. 
Trăia. A vrut să se 'nnece... A fost scăpată. Cine n scăpa- 
t-o?... Cum a seăpat-0?.. Nu ştia... Din ce sa petrecut cu ea. 
nu-şi mai aminteşte decît un huet şi ochii mamei sale și par- 
că un strigăt: „Nuşa”. Afară de aceasta, întuneric. f 
Simţi o mină caldă pe timple şi pe obraji. Era mamä- 
sa. Inchise ochii. Ce bună şi lină era viața... ia?... O flu- 
turare albă de gînd, pierdută în văzduh. A vrut să moară 
pentru Dalia? Dece?... Un vis urit, care Sa risipit ca 0 
ceață. 
—- Mamă, deschide fereastra. 
Privi cerul şi sorbi aer proaspăt. Era viaţa. 
— Mamă, vreau să mă scol... Vreau să ne întoarcem 
acasă, 
M. D. Ioanid 


Corelaţiile dintre vis, artă 
şi nevroză 


Nulium magnum ingeninm 
Sine mirtura dementiae fuit, 


ARISTOTEL 


După cum se vede din acest motto, problema e veche cu 
toate că, la noi, de-abia acum a aprins spiritele. Decurind un 
rofesor universitar cu renume, vorbind despre Geniul şi ne- 
unia lui Eminescu, a lăsat să se înțeleagă că între geniu și 
nebunie ar exista oarecum un raport de cauză la efect. Că 
aceasta i-a fost intenţia ne-o dovedeşte faptul că nu s'a mul- 
tumit cu citarea unui număr oarecare de artişti mari cari 
au prezentat un echilibru sufletese întotdeauna labil, dar 
a mai citat, deavalma, şi o serie întreagă de poeți sau 
diferiți oameni mari, din alte domenii, cari au făcut mai 
pe urmă o paralizie generală. Dacă i-am atribui acelui 
esor — ceea ce nu e cazul — părerea că la paralizie 
generală nu poate ajunge orişice contaminat de lues, ci doar 
aceia dintre ci cari dispuneau de mai înainte de o anu- 
mită structură psihică, atunci am putea crede că D-sa nu 
face decit să constate faptul, de altfel indiscutabil, că ge- 
niul merge cumva mină În mină cu anumite labilităţi de 
echilibru — fără ca să ne poată însă preciza cari sint și 
adevăratele raporturi dintre ele, Dar din felul cum expune 
d-l prof. Marinescu — căci despre d-sa este vorba — pro- 
blema, nu există nici un dubiu (şi dacă există l-am ruga să 
ni-l limpezească): raporturile întrevăzute de d-sa sint cele 
de cauză la efect. 

Ne „vize să reluăm problema (devenită iritantă 
pentru literați) și să încercăm a ne da seama dacă acele 
raporturi ar putea fi cele adevărate sau dacă n'ar putea fi 
cu totul altfel. Că există totuşi o corelaţie între geniu şi 
nebunie, aceasta au observat-o, după cum am văzut, şi Ari- 
stotel, în vechime, iar mai încoace, ca să cităm numai cite- 


În CE 


|) 


19 VIATA ROMINEASCA 
dberg, Hebbel, Richard Wagner, Îi 
J. Rousseau, ete. şi chiar Eminescu nostru. Bae. ra Danut 
le mai sus, adică cel de cauza la efect, wa i; Aa 
pe tărie decit de către școala italiană cu Lai piee 
frunte, care a creiat și paradoxalul și anpa sed darei 
de „degenerat superior”. Un pas mai departe ri Dilthey 
acestei probleme l-a făcut, după par erea noastr pe pet 
care într'o lucrare? a sa, ne vorbește despre „fan Stări 3 at 
irr e aro e pia € kage cil. Dilthey lär- 
diferă de normele trezviet. UU Une © = 
pif cadrul înglobind în idea “a DL iea raci rr 
impla toemai pe vremea cind >. £ i : z 
de sorei studiind visurile pacienţilor săi pentru pir 
țelege delirul și diferitele lor simptome. rise os ii a 
impins la concluzia că nebunia, de fapt, nu e deci rr z5 
care a spart granițele somnului și, repărsindu-se peste ele, 
a invadat trezvia” * şi că, prin urmare, aceleaşi legi cari gu 
vernează visul, tot acelea guverneaza și ma See a 
i tirziu a observat el că şi arta nu e decit to re 
rea aa trezvia, asemenea nebuniei, însă sub altă formā. 
Dacă nebunia e un vis care pătrunde în trezvie aşa cum e: 
incoherent,  incoordonat, apoi. arta reprezintă un vis care 
irece mai întii printrun filtru, printr”o cenzură a raţiona- 
mentului şi, ca atare, îşi pierde incoherența inițială şi e 
adaptat printro „elaborare secundară” la normele reali- 
tăţii. Deci, după vederile psihanalizei, altele sint raportu- 
rile dintre geniu è şi nebunie şi anume :; elereprezintă feno- 
mene surori cari au aceeas origine: visul. Raportul dintre 
cle nu e deci cel de cauză la efect ci mai de grabă unul 
de alternanță adică sau artă — sau nebunie, respectiv ne- 
vroză. Domeniul insă pe care l-a ocupat una, nu mai poate 
fi ocupat de cealaltă. 
Am vrea să ilustrăm cele de mai sus prin exemple. 
Să începem mai intii, cu un vis, pentru a vedea atit meca- 
nismul lui de producere cit şi raportul lui cu persoana ce-l 
are, Asa de ex. o doamnă ne aduce următorul vis, pe care-l 
redăm eu cuvintele ei proprii: „Se făcea că am fost trimisă 
de câtre un comitet de feministe în Extremul Orient. Era 
pe vremea „cireşilor înfloriţi” — se vede că am Tost influ- 
ențată de un film pe care l-am văzut. Plec cu vaporul, mă 
legăna ușa de plăcut pînă sa iscat o furtună grozavă: frică 


Do 


| | Dilihey: Die dichterische Einbildungskraft des Dichters, 
rig, 1886, 


va nume, Goethe, Sitrin 


3 Cind această invadare se face parțial numai, avem nevrozele, "i 


cind e totală — psihoza sau nebunia. 


* Ne referim aici mai mult la geniul artistic, acelaş lucru se in- 
timplă lasă și in celelalte. a i 2 i 


Corolațiile dintre vis, artă şi nevroză 17 


mare, emoție, dar, în sfirșit, am ajuns în Japonia. Aci 
încep să vizitez pngodele şi diferite instituţii. La urmă, 
cînd să plec, mi-aduc aminte că nu face, ca feministă, să 
nu vizitez și o casă de gheișe. Intreb în toate părțile și, în 
sfirşit, dau de una. Intru acolo, vorbesc cu ele — fete foarte 
simpatice, delicate, culte şi, la urmă, dau să plec, Deodată 
apare însă şefa, patroana lor, — nu ştiu cum să-i spun — 
şi-mi spune : „doamnă, aici se poată numai intra, de eşit 
niciodată!” şi nici una, nici alta, sapucă și încuie ușa. Eu 
pling, fac scandal că's femee cinstită și nu mă pot preta la 
o astfel de viață, schimbind tot felul de bărbaţi, ea — ni- 
mic: „ia, no mai face pe sfinta!” şi plecă luind cheea cu 
ea. Pe urmă nu ştiu ce a mai fost că m'am trezit foarte 
emoţionată”, 

Acest vis, dacă nu l-am raporta la restul personalităţii 
acelei doamne, ne-ar ispiti să credem că nu reprezintă de- 
cât o preocupare de feministă cultă, cu dorinţi de reportagii 
ziaristice, la care sau mai articulat şi nişte impresii re- 
cente dela un film care a dus-o cu mintea pină în Extremul 
Orient. Toate acestea sint de altfel adevărate dar, vedeţi 
că, în acest vis, sa mai împletit și o altă situaţie sufletească 
specială în care se afla acea doamnă. Ea avea 33 ani şi era 
măritată cu un soț mult mai În vîrstă care era de doi ani 
bolnav la pal. Pe lingă aceasta, ea era o femeie foarte morală. 
E lesne de înţeles conflictul dintre anumite cerinți şi acea mo- 
ralitate a ei. Odată ce cunoaștem această situație, nu se poate 
să nu observăm că acel vis nu reprezintă decit o minunată 
soluţie a dilemei în care se afla ea și pentru care nu putea 
găsi nici o soluţie în viaţa ei reală. Dacă ar fi fost văduv, gă- 
sea o soluție într'o nouă căsătorie; dacă era o femee uşuratică, 
îşi găsia în altă parte ceeace nu găsia acasă. Dar soțul trăia şi 
ea era morală. Unde e soluţia? Ei bine, în vis a găsit-o; în vis 
ca a putut împăca „și capra şi varza”. Ea a plecat în Japonia 
în scop cultural, Are cineva ceva de obiectat? Nu. Şi dacă, 
la urmă, a vizitat, „printre altele”, şi o casă de gheişe, 
iarăşi nu i se poate reproşa nimic, căci ea e doar o femi- 
nistă şi deci e oarecum de datoria ei să se informeze cum 
trăesc astfel de femei și în alte părți ale lumii. Şi dacă, la 
urmă, ea a fost silită să rămie acolo, ce e ea de vină, a fă- 
cut-o de bună voe? Nu. A fost silită de o altă persoană — 
caz de „forță majoră”, Ea şi-a făcut doar datoria căci a 
plins, a făcut scandal, sa opus — ceeace denotă că ea nu 
doria așa ceva şi deci că morala ei a fost complect satisfă- 
cută. Dar observăm, că pe lingă morală i-au fost împăcate 
şi alte dorinţi mai intime, deoarece s'a pomenit întrun loc 
unde i-ar fi putut fi din belșug satistăcute. Aceste potriveli 
sufleteşti, în urma cărora individul poate ajunge la o sa- 


N tisfacţie înconjurind morala dar, în acelaş timp, fără so 


ui 


Z 2 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


lezeze, le numeşte Freud „Lust ohne Schuld” — plăcere 
fără vină. Dar cum a procedat ea? Pur şi simplu a proec- 
tat dorințele ei nepermise asupra altei persoane) din afară: 
patroana gheișelor, pe care a detașat-o tot din sine, căci ea 
a creat-o doar, în visul ei propriu. Patroana reprezintă do- 
rința ei de a se vedea într'o astfel de casă unde şi-ar fi 
putut potoli cerințele ei imperioase. k 

Pentru a ne putea da seama că şi literaţii procedează 
cam în acelaş fel, fără ca să-şi dea seama, vom încerca 
acum să analizăm puţin Năpasta lui Caragiale, care se pre- 
tează minunat pentru aşa ceva. Motivul din această - 
mă se reduce la două triunghiri: 
— Dumitru (soţul I, ucis) 
— Dragomir (soţul 1I, ucigașul) 
— Dragomir (trimis la ocnă = moarte socială) 
2) Anca __ Gheorghe (soțul III, profitorul final). 


Dar aceste două triunghiuri, traduse verbal, se reduc 
la unul singur dedublat însă, ş. a. la străvechea tendință a 
unui al treilea de a-l luxa pe un bărbat de lingă femeea lui şi 
de-a şi-a însuși pe aceasta ca pradă ! . Această tendinţă care, 
în domeniul animal şi la vechile popoare primitive, era în 
funcţie numai de legea forței, la omul socializat de astăzi 
se complică cu ideea de păcat şi frica de pedeapsă — re- 
prezentată prin ceeace numim cuget sau conştiinţă sau, în 
sfirsit, eu social. Această conștiință morală poate intrade- 
vār să oprească punerea în practică a unei astfel de do- 
rinți nu însă şi nașterea ei. Odată născută, ea caulă să se 
şi realizeze cumva și, dacă nu se poate real, atunci cel pu- 
țin în vis, — în timpul somnului — sau în reverii, în timpul 
trezirei, Aceste realizări halucinatorii* pot fi consumate 
numai ideatoriu, cum se intimplă la cei mai mulți muritori. 
sau pot să fie fixate, după o elaborare secundară, în scris, 
după cum o fac artiștii?. Dar aceste pseudorealizări fie 
că se întimplă în vis sau în reverii, fie că sint fixate în 
operele de artă, ele trebue să ție seamă întotdeauna nu pnu- 
mai de cerinţele primitive dar şi de morală şi, ca să fie per- 
fecte, trebue să se facă în modul cum şi-a potrivit lucru- 
rile doamna cu visul de mai sus, adică să împace şi capra 
şi varza. Cum se prezintă din acest punct de vedere Nä- 
pasta lui Caragiale? 


1) Anea 


1 După prototipul „complexului oedipian”, sau după cum o găsim 
în mitologie sub forma lui Cronos care l-a castrat şi detronat pe tatăl 
său (Uranos) cu ajutorul mamei sale. 

* Le vede întimplindu-se, 

*Nu ne referim numai la seriitori ei şi la pictori, sculptori, com- 
pozitori muzicali, etc. 


d ————————————— 


Corelaţiile dintre vis, artă și nevrovă 19 


Dacă această dramă e rezultatul, compromisul dintre 
o dorință primitivă şi o morală excesivă, unde am putea 
noi găsi acea dorință? Pe aceasta trebue s'o căutăm acolo 
unde e satisfacția finală. Dacă-i aşa, atunci trebue să-l 
luăm, ca punet de plecare, tocmai pe Gheorghe deşi, in 
piesă, el e mai la periferie. Trebue să-l luăm pe el căci el 


«e acel ce s'a ales cu folosul, ceilalți ((Dragomir, Dumitru, 


Ion Nebunul) numai cu ponosul, Piesa reprezintă în fond 
un vis a lui Gheorghe (is est Caragiale), cae ar suna în fe- 
lul următor: Cum aș face eu, Gheorghe, să-mi pot însuși 
pe Anca, nevasta lui Dumitru, fără ca să vin în conflict 
cu morala, cu „eul” meu social? Mersul dramei găseşte toc- 
mai această soluţie ş. a: e căutat mai întii un al treilea 
care s'o dorească şi el pe Anca, un Dragomir oarecare, cart 


să-l ucidă apoi pe Dumitru (singura mea piedică în drum 


spre Anca). Acel al treilea să fie pe urmă nevoit să plece 
la ocnă pentru ispăşirea crimei și, în felul acesta, castanele 
scoase cu mina lui să-mi rămie mie, ca să le consum în li; 
niște, fără nici o piedică şi fără nici o mustrare de conştiinţă. 
Ca această proecțiune a crimei şi ispăşirii să fie cit mai 
departe de Gheorghe, e lăsat ca şi Dragomir, la rindul lui, 
so treacă mai departe, în spatele lui lon Nebunul. Dacă 
în figura lui Dragomir sar mai recunoaşte acelaş țel co- 
mun cu al lui Gheorghe, apoi în lon Nebunul, aceste urme 
dispar cu totul dela suprafață. Dar. după cum în visul 
doamnei de mai sus, patroana nu reprezintă decit tot o 
dorință a acelei „visătoare”, tot așa și Dragomir, ca și Ion 
Nebunul nu reprezintă decit tocmai acele tendințe tainice, 
asociale (nebune) ale lui Gheorghe singur, tendinţe pe cari 
le-a detașat de sine (din cauza moralei) şi le-a proectat a- 
supra altora. In acest fel Gheorghe e complet spălat de 
păcat, căci doar nu el l-a ucis pe Dumitru, ci Dragomir şi dacă 
la urmă „sa intimplat” ca fructul, după care alerga acela, 
să-i cadă lui în poală — ce e el de vină? Ce era de Wnă 
doamna, dacă a fost silită de către patroană să între pe 
mina atitor bărbați (de cari îi era de altfel așa de dor)? 
„Capra și varza!” Cu acestea vedem insă că triunghiul ve- 
ritabil are complect altă structură ș. a.: 


tan Dumitru. (Dragomir -+ lon Nebunu! = proceţii, piose in 

— Gheorghe. termediare- 

Dar eroului nostru (Gh.) nu-i e indiferentă nici alitu- 
dinea Ancăi, adică dacă ca îi urmează lui cu silă sau îi 
sboară cu entuziasm în brațe, Dacă l-ar lua pe el, fără elan, 
toată strădania lui n'ar mai avea nici un farmec, pe de altă 
parte iarăşi dacă l-ar urma cu entuziasm, ar însemna că 
ca e o imorală, care se bucură de moartea lui Dumitru, și 


20 VIAȚA ROMINEASCĂ 


atunci dragostea cu o astfel de femee ar fi consumată — 
de un om social — iarăși cu noduri. La rezolvarea acestei 
noi dileme contribue de-asemeni acele piese intemediare: 
Dragomir + lon Nebunul. Anca e întradevăr revoltată de 
moartea soțului şi-l urăşte întradevăr pe cel ce l-a ucis din 
cauza ei, dar nu pe Gheorghe, ci pe Dragomir care, după 
cum vedem, îi servește ca un filtru ce reţine ura ce ar fi 
obligată să ajungă pină la Gheorghe. Cu alte cuvinte, Dra- 
gomir săvirşeşte crima dorită de Gheorghe şi absoarbe ura 
obligatorie a Ancăi pentru acea crimă. Finalul: atit Gheor- 
ghe cit și Anca sînt curați din punct de vedere ul conștin- 
fei şi se pot iubi liniștiți: plăceera fără vină. 

Că atitudinea Ancăi e totuși suspectă cu toată elabo- 
rarea secundară, aceasta a mai fost observată — mi se 
pare — de d-l Lovinescu, care spune că nu prea e logic ca 
o femee să-l bănuiască pe ucigașul soțului ei, „să-l urască 
şi, cu toate acestea, să-l ia de bărbat şi să trăiască nouă 
ani cu el. E, în acest punct, o breșă prin care străbate la 
suprafață ceva din alte dorinți mai ascunse. E un punct 
trădător ca şi exclamaţin patroanei către „visătoarea” mo- 
rală, „că, n'o mai face pe sfinta!” t 

Aceasta e povestea triunghiului din Năpasta, triunghi 
determinat de cel familiar primitiv: 

Mama cete 
- — copilul 

şi care e absolut normal dar care, la unii, e mult mai intens 
nS urmăreşte, sub diferite forme, pe toată viața. Acel Ion 

ebunul (oare e o coincidenţă că-l cheamă tot Ion ca şi pe 
Autor?) numai una ştie: Maica Domnului. Pe ea o cheamă 
mereu, de ea îi e dor, pe ea o ascultă numai şi, cînd moare, 
în braţele ei se duce. Toată atitudinea lui nu e de fapt de 
nebun ci de copil, iar în ce priveşte imaginea Maicii Dom- 
nului, o ştim din vis şi din mistica religioasă, că nu umple 
alt gol decit cel lăsat de mama proprie, așa cum o simțeam 
noi în copilărie, Așa că, dacă Die sale nu reprezintă de- 
cit dorinţele şi tendința de crimă a lui Gheorghe, Jon Ne- 
bunul ne dă timbrul matern al Ancăi pe care îl vizează 
Gheorghe. Faţă de acel Jon Nebunul, Anca se poartă într'a- 
devăr_ca o mamă care-i vorbeşte cu blindeţe și-i dă să mă- 
nince. 

Aruncind acum o privire generală asupra materialului, 
putem afirma că în sufletul autorului se afla o astfel de 
tendință de a-l luxa pe un Dumitru oarecare de lingă Anca 
lui şi de-a şi-o însuși pe aceasta ca pradă 1, Această tendință 


10 avea autorul cum poate s'o aibă orişicare dintre noi, 


Corsiaţiile dint + via, artă şi nevroză 21 


se putea manifesta la ctg, şi ca o simplă reverie sau 
ca un vis, şi anume cam în felul următor: „Se făcea că un 
individ cu numele de Dragomir, l-a ucis pe Dumitru, soțul 
unei femei, Anca, pe care o iubesc cu. In felul acesta ea a 
rămas văduvă. Dragomir a fost pe urmă trimis la ocnă şi 
eu m'am căsătorit cu acea văduvă, cu care am început în 
urmă să trăese fericit”, Din visul lui am vedea o tendință 
de a ajunge la acea Ancă chiar cu preţul unci crime, Dar 
ca să scape de această ultimă cale îl pune pe altul s'o facă 
şi să tragă consecințele. In loc de simplă reverie sau vis, 
Caragiale a prelucrat această trăsătură sufletească egoistă 
într'o operă socială, deci a sublimat-o. Dacă autorul cu acea 
tendinţă ar fi fost lipsit de eul moral, nu s'ar fi mulțumit 
cu visurile, cu reveriile sau cu sublimarea în artă ci ar fi 
căutat să transforme această dorință în fapt real, ucigind 
el singur pe un Dumitru oarecare, de dragul unei Ance. 
In acest caz am fi avut de-a face cu o acțiune criminală. 
Se mai putea iar ca să nu se mulțumească nici cu visurile, 
nici cu reveriile, să nu fie în stare să prelucreze acea ten- 
dință nici în opere de artă şi nici să le transforme în fapte 
reale (criminale), dar să fie toată viața obsedat de acel 
complex al triunghiului şi să nu poată iubi decit pe femeea 
altuia, căutind s'o despartă de bărbat urmind ca imediat 
ce-i reuşeşte aceasta, să no mai poată iubi, căutînd pe alta, 
iarăşi cu bărbat, şi pe care iar să n'o poată iubi decit atita 
timp cit e a altuia !, ş. a. m. d. In acest caz am avea de- 
face cu o nevroză. Tot nevrotic era dacă de ex. se însura 
cu ea și ar fi fost mereu obsedat de prezența unui al trei- 
lea care i-ar rivni soția. In felul acesta triunghiul se pre- 
zenta în felul următor: 
— A 
Soția PERA 

Acest X însă nu există decit în fantezia lui, obsedată de 
umbra acelui triunghi infantil, Aceasta e situația în unele 
gelozii patologice, 

Dar mai există încă o posibilitate care, dela o anumită 
intensitate, intră de-abinelea în cadrul psihozei ş. a. al pa- 
ranoei, Aceasta se întimpla în cazul că Gheorghe (is est 
Caragiale) inversa triunghiul primar: 

A — Dumitru 
pacii Gheorghe 
şi-i atribuia lui Dumitru tendinţele de a-l ucide pe el (Gheo- 
ghe) sau că acela Var îndemna pe un altul,un Dragomir, 


a Fenomen întilnit la o categorie de Don-Juani, o formă de ne- 
YrOza, 


VIATA ROMINEASCĂ 


9 
E 


12 


i : "versiune pe care o in- 
ca șă săvirşească această crimă. O inversiune pe ca 

im in paranoc. =: so as și 
iai astfel de om (cu o structură parvgt de VEn 
cestuia, cu aspectul de complexe), cu cât va tra sihice în 
sosihilități de rezolvare a acelor conflicte i a pr poa 
Date de artă, cu atit îi va rămîne mai puțin po aa orare x 
vos disponibil pentru a putea face o nevroză por ramai 
psihoză şi — invers. Şi dacă, cu toate acte pă ara cc 
uneori, ca genii minunate, cu foarte mari posibili ăţi de 
blimnre artistică ajung totuşi la nevroză sau psihoză, acen- 
sta nu insemnează altceva decit că: sau a intervenit un 
alt factor (o infecţie cum e de ex. sifilisul) care-i distruge 
posibilităţile de elaborare artistică 1, sau că conflictele lui 
intrapsihice aveau un potenţial aşa de mare că n'au mai 
putut încăpea în formele normale de apărare (vis, reverie, 
artă-sublimare) dind pe dinafară. Odată ce sa ajuns însă 
la această catastrofă, toate celelalte cad, întrucit tot poten- 
țilul apucă pe această linie, aşa că nebunia, departe de a fi 
o cauză a geniului, ea nu face decit să-l devasteze. 

Acestea le-am avut întotdeauna de spus şi aceasta am 
incercat so arăt și în studiul meu despre Eminescu. Cu 
tonte acestea mi s'au atribuit tocmai acele păreri pe cari cu 
însumi le combăteaum. Ce dezolantă e, citeodată, o astfel de 
neînțelegere! 


Docent Dr. C. Vlad 


1 Cazul Eminescu, 


Oamenii lui Francois Mauriac 


Cei mai mulţi dintre noi, nemulţumiţi cu realitatea, pretindem 
artei s'o prezinte sub înfățișări moi atrăgătoare; căutăm în ea mij- 
locul de evadare din existența ce ni se pare strimtă şi săracă; cerem 
astfel artei să ne libereze de realitate și să ne ducă în lumea pe care 
o visăm şi n'o putem trăi. Şi de foarte multe ori, răspunzind acestei 
nevoi subiective de falsificare, arta ne ajută cu succes să ne ignorăm 
şi să ne par ai Oare adevărata menire n artei e să ne transporte 
intr'o lume falsă şi necontenit să ne ascundă sensul real al vieții? Evi- 
dent, nu. Arta care fuge de adevăr și care ocoleşte realitatea, poate 
fi un admirabil calmant pentru sufletele obosite, dar atunci e o pie- 
decă în calea conştiinţei care din toate facultăţile ei, vrea să facă un 
mijloc de lărgire şi adincire a experienţii. Căci, pentru conştiinţă, 
arta e produsul unor facultăți de cercetare şi înțelegere a realităţii tot 
așa de naturale şi de eficace ca și gindirea, Aceasta e arta care nu ne 
îndepărtează de realitate, ci ne conduce în adincurile ei; nu duce 
pe om la ignorarea și amăgirea de sine, ci la cunoștința a ceia ce e 
mai intim și mai original în existența sa. dar, tăria unei opere de 
artă stă tocmai în realitatea pe care o cuprinde şi o exprimă, 

In romanele lui Mauriac trăeşte o lume nu aşa cum am dori să 
fie, ci o lume aşa cum este, o lume de monştri sub înfățișări ome- 
neşti. Oamenii lui Mauriac sunt monştri, dar totodată făpturi vii. Nu 
ştiu dacă în alte romane simţi ca în acelea ale Iui Mauriac, cum Oa- 
menii se frămintă, cum se sbuciumă sub înfiorarea dorin şi cum 
ei a, pyi = prima mese app p: a rw sbate 

ntre dorin desnădejde, ca şi cum prin acestea neşte ome- 
nirea durerosul ei destin. Literatura a creiat pină iara monştri, dar 
în cea mai mare parte sunt făpturi convenţionale. Calea lui Mauriac 
e mai men, şi mai naturală; nu creiază, ci descoperă m „ui 
descopere în adincurile umanității. Căci, în partea cea mai intimă și 
mai originală a naturii umane, există o Însemnată doză de monstruo- 
zitate. În opera lui Mauriac găsești adevăruri care ordonate în sistem 
se pot înfățișa ca o ştiinţă a omului, 

La temelia operii lui Mauriac stă ideia că viața constă în adin- 
cirea şi simţirea interioară a existenţii. A trăi nu înseamnă a evada 
din viaţă, a te refugia în lumea de iluzii, ci a cobori În ea, a te afunda 
în ea, a o analza şi a o simţi. Însuși Mauriac fo e cuvintele lui 
Barrès să exprime concepția sa: „sentir le plus possible en sanalysant 
le plus possible” (L'homme libre), Insă menținerea în acest ritm de 
viaţă, e urmată de un luna cortegiu de frămintări și suferințe. Cel ce 
pa nu poate evita suferința, de strins e legată de viață. A 
trăi înseamnă a înfrunta, a stăpini $l a invinge durerea. O viaţă lipsită 
de suferință e goală şi insuportabilă. E neîndoios că suferința dă vieţii 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


il poate avea. De aceia 
ingurul pe care aceasta păr ber peaa 
are moni smar, iaa sa excepție, se frămintă, e ne fr orar vea 
perie tā în jurul lor, Lumea în care trese ë ea levärat SAT i) dót 
nu decurge din Say i exterioare, ci îl pie eu Iadul zace În om, 
întocmai ca p - me: 

pănă din natura nia a suferințelor sale, îl poartă in el ca pe 
blestem greu. 


Ponte ci spu ntilnit nicâleri astfel 
onte cineva 


tau ascunși în cele mai calme 
ni, Aniinesti la orice colț de stradă, 
nță calvarul vieţii, căci iluziile lor 
au fost arse fără ca ci să simtă cea mai uşoar 
le-a lipsit curajul d 
care o văd nel. Cc 


i mulţi dintre noi să poarte ! 
ame Seay mir? lui Mauriac au curajul să se adincească în interiorul 


i ii i so măr- 
ivoască în faţă monstruozitutea naturii lor şi apo 
ei Beate Ahi ikerin ră Ei răscumpără sinceritatea cu pengun unor 
mari disperări. E o lume de desnădâjduiţi. Desnădejdea 
inea sinuciderii. 

"a era stiinta de sine, dobindită cu prețul unor mari frinisia 
această urcare spre o mai inaltă viață spirituală, adeseori trece la l- 
mita dorinței de sinucidere. Aceast apropiere de sinucidere e Însă 
numai o criză. Omul o trăeşte în clipele când se îndoiește de victorie, 
cind lupta e nelămurită şi el se simte pe punctul de a sucomba. Totul 
depinde de tăria sufletească. Se salvează cel care se învinge şi se de- 
păşeste. Sinuciderea e un moment de criză prin care viața trece fără 
să se oprească, 


Mauriac a luat Ideia de suferință ca forma esenţială a vieţii, din 
concepția creştină. Oamenii săi sufăr din cauza soartei creștine ce 
le stă pe umeri. Căci creştinismul pune în suferință semnificația și va- 
loaren vieții. Omul se cunoaşte şi se desăvirşeşte numni prin sufe- 
rință, lisus Christos, spune Maurlae, a simţit în fiecare fibră a sa fe- 
rocitatea omului și tocmai pentru asta s'a sacrificat. Dar omul merită 
acest sacrificiu numal în măsura În care se cunoaşte și se dispre- 
țueşte, „Il nous aime dans la mesure où nous nous connaissons, 
nous acceptons la grâce de nous connaltre” (Journal). lisus a arătat 
omenirii că ceeace duce la cunoştinţa de sine, e suferința. Viaţa e 
împletită din suferinte. Tocmai în semnificaţia pe care o dă creşti- 
Dina Gaeeii atăt Pánek va s „le chrétien sait pourquoi il souffre.. 

ces du pecheur), ştie c rin suferință pa 
şi cooperează la răscumpărarea hae sea h ză V aa 


Vinja se confundă cu suferința în asa măsură, că fugi en 
insonni a renunţa la viaţă. „Ne plus souffrir ce indr dă, SA 
anen dn: la vie” (Souffrances du pécheur). Nimeni, cred, n'ar dori 
pod mbe suferința, unicul conţinut care umple viaţa, cu o stare 

Prin ce oare lie impusă vieţii ac i 

1 eastă preferi $ 
Seia ersptina in esență consistă în ec mit tei a Dat AA 
= forinta. Ar sm, omenirea e condamnată să consume o lungă fază de 
E AE Boe rr sa pus deacurmezișul vieții ca o fatalitate., Omul 
umbrei sala. Q Wrerea, așa cum nu se poate deroba dela urmărirea 
n regi teanc gre arena a păcătuit odată pentru totdeauna. Păcatul ori- 
Dat e a tat ar suferințelor. Preţul de răscumpărare a acestula 
[rea aa a oamenilor. Saarti ATOE Jol Mauriac are ca 
menili au numai roluri scurte în na omologii po pO iu. Dar, Of- 

A dra 

interiorul umanităței. Viaţa fiecăruia, e s bog Baoen gerin 


În E A 


7 mai satisfăcute existenje pe care 


Oamenii lui François Marriao 2 


in măsura În care participă la această dramă. Destinul fiecăruia e 
o frintură din destinul omenirii. Acţiunile, mobilele de acţiune, di- 
recția și orinduirea acestora, nu decurg din sufletul omului, nu se 
plămă în sufletul individual şi indreptat spre exterior, ci isvo- 
răse din adincul metafizic al fiinţei. Ființa metafizică stă dincolo de 
laboratorul psihice. Oamenii lui uriac poartă în ei şi se străduese 
să înfăptuiască un destin metafizic, 


De aceia adeseori un personagiu, şi aceasta se Întimplă în cli- 
pele cind trăeşte mai adine, simte cum din interior îl impinge des- 
tinul, cum îl frămintă şi-l chinueşte, cum Îl duce la suferință şi crimă, 
cu aceiaş implacabilitate cu care Oedip e minat să săvirşească fap- 
tele sale odioase, Nu toţi oamenii lui Mauriac se ridică la cunoştinţa 
Tămurită a destinului metafizic ce împlinesc, mulţi din ei sucombă 
Înainte de a-l cunoaşte. Aceştia s'au înecat înainte de a atinge păr- 
mul, căci n'au putut suporta suferința care le-ar fi adus cunoştinţa is- 
băvitoare. Şi Mauriac își chinueşte făpturile, le constringe să se ana- 
lizeze, să adincească această analiză pină ln pulverizarea sufletului și 
apoi să mărturisească rezultatul ei, De cele mai multe ori, oamenii lui 
Mauriac descopăr la sfirşitul autoanalizării existenţa şi puterea supra- 
nuturalului. Louis din Noend de vipères, isvor nesecat de tristețe și 
ură, se frămintă, se analizează, suferă şi se disprețuește, dar pe pragul 
morţii descopere pe D-zeu şi sufletul său sbuclumat absoarbe liniștea 
pe care acesta o revarsă în el, întocmai cum pămintul dogorit multă 
vreme de soare absoarbe apa. Această inimă plină de venin, de ură 

nare, „ce hideux nid de vipères”, se potoleşte și se resoarbe 
iubirea de D-zeu. 

Oamenii lui Mauriac se interiorizeuză, se analizează şi se adin- 
cesc în făptura lor pină cind ajung la marginea realității sufletești. 
Dincolo de aceasta zăresc ei drama pe care o trăeşte omenirea. Mersul 
acesta invers al gindirii și al simțirii umane, creiază acea spirituali- 
zare a vieţii care e una din agite principale ale oamenilor lui 
Mauriac. Citind pe Mauriac simţi fiecare om, îl simţi în apropiere și 
îl accepti ca realitate de nesdruncinat, Insă îl simți numai ca făptură 
spirituală. Omul s'a desbrăcat de înfățișarea sa fizică şi a rămas o en- 
titate spirituală, de mult trăsăturile fizice dispar în fața însuşi- 
rilor spirituale incit, oricît te-ai strădui, e imposibil să reconstitui în 
toate amănuntele făpturu fizică a unui personagiu de Mauriac, Os- 
menii săi nu se disting fiziceşte unii de alţii, dar ca făpturi spirituale 
sunt individualizați în cele mai mici amănunte. Bunăoară Thérèse Des- 
queyroux e o făptură vie, concretă, o simţi trăind, aproape îl simp res- 
pirația, dar n'ai nici cel mai mic element cu care să-i poţi contura 
înfăţişarea fizică. Cind Alnin o întilnește (Ce qui était perdu) şi o 
întreabă ce are, ea li răspunde: „je souffre, on souffre de quelqu'un, 
on a quelqu'un comme on a un cancer, une tumeur profonde. C'est le 
mal le plus physique”. În aceste cuvinte ea pune toată esența spiri- 
tuală a fiinţii ei: sensibilitatea morbidă și disperarea nesfirşită și uci- 
gătoare. Mauriac spiritualizează oamenii săl în așa măsură că in unele 
puncte trece dincolo de lumea psihică şi îi prinde ca entități metafi- 
zice. Căci ei nu poartă o înfăţişare, nu poartă o viață sufletească, ci 
implinesc un destin, 

In unele romane ale lui Mauriac, mai ales dintre primele, abundă 
descrierea naturii exterioare, Dar în descrierea sa natura pierde orice- 
insușire de materialitate şi se spiritualizează. Natura al impresia că 
devine un cadru transparent în care e așezat omul cu frămintările 
sale sufleteşti. Cadrul fizic se restringe în interior, e absorbit în lumea 
sufletească şi astfel înglobat dramei umane, „La nature a été penttrte 
de notre humanité, au point que ses épreuves deviennent physique- 
ment nôtres” (Journal). Atit de strins se împletesc interiorul și exte- 


RR —————————————————————— 


i 


i Mauriac în acelaș i 

ioral aot ea, Xa ridicat braţele in sus aa auraient épouse le 
rythme des branches tordues dans peA tourmente a 
queyroux ben paħarul în care Thérèse n 5 aar pp eree o A 
toare, „retail ce jour du grand incendie de pară srl reci 
résine Drulée imprégnait ce jour torride et le solei pazei Er o ae 
Omuciderii îi corespunde in natură deslänjuiren, ungi forte n ee 
toare, Crima se inulubează in ansamblul nemi i ada n e e 
et le sang adoarme extenuat de dorința care i dis 5 


>: să i louă şi „Podeur de la 
pace pâtrunde În singele său în timp ce afară Plen. So sp o eaa 


ronte comme un obscur élan de jo n. : 
rela Noémi s'a hoñrit să, conviețuenscă Cu, or un A Hoare Dir- 
trucă „on ne refuse pas un Joueyre , 99 
posedă întinse păduri de pini, Această prejudecată bar ag a se e 
tipâreste adine In xoarta ci. Mai tirziu îşi va da apia e A pr p tenni oa 
que les pins inombruables, aux entrailles rouges et giunantes, que les 
sables et les Jandes incendiées ia garderalent à Jamais prisonière™. 
Din condiţiile de viaţă pe care le-a primit, nu va mai putea evada. 


healitatea spirituală se revarsă asupra naturii şi o Inglobează pe 
aceasta În drama umană în așa măsură că oameni yi lucruri se Intil- 
nest în ucelay ritm dle viaţă. Spiritualizarea excesivă a oamenilor nu 
srejudiciază cu nimic existența lor coneretă. Ei trăesc întrun colţ al 
Frantei, in zona landeză ce se intinde la sud de oraşul Bordeaux, re- 
giune nisipoasă, plantată pe întinderi imense cu vii şi pini, dogo- 
rità de soare, nimicită de incendii şi bintuită de furtuni şi grindină. 
In aveste locuri trăese oamenii lui Mauriac, în acest pămînt au rā- 
dhcini adinci alături de pini şi de vița de vie, Formează o clasă socială 
in sinul buruheziei ţărăneşti, In majoritate fac parte din acea rasă de 
oameni care poartă În nări mirosul de pămint proaspăt și în suflet 
stigmatele vieţii aspre. Puţini din ei evadează, sau, mai degrabă, in- 
venrcă să evadeze din uceste condiții, De cele mai multe ori pleacă 
pentru scurtă vreme, simt că nu se pol deslipi de locuri şi se intorc 
aci să-şi implineaseă soarta, lar cei care nu se mal întorc, şi aceștia 
sunt cel ce se clatină și şovăese în viață, merg la Paris, acolo trăese 
nostalgia landei şi încet îşi destramă fâptura lor plămădită din lavă. 
Pretutindeni respiră și răspindese aerul de provincie, pretutindeni 
poartă în suflet aroma de răşină proaspătă şi de pâmint însetat de 
apă, Viaţa, pe care numeroasele generaţii anterioare au trăit-a în laude 
a er nra eae p acoperite cu pini, s'a acumulat cu vremea, 
i 1] n sufe ñ dev =- 3 
Hecate AIN OAM CAII a i Eee ya blestemul care mină inexorabil pe 
Un romancier poale să deseri 
pere ponte să cip pe mai ate eai ÅA peer A apor binn wera a 
ciali a oamenilor săi, Calea cea mal uşoară e f 
terior a stării materiale, c poată e fotografierea din es: 
Nua aalo une dnei ben s a îi relief a luxului și bogăţie. 
trează În fiinţa omului, îi enprinde gaen social-economică se infil- 
stäpinire pe suflet, devenind un determi nt, se adincește şi H pune 
de a simţi, gindi și acționa, Conditi inant puternice al modului său 
cial, munca săvirșită, fricțiunile eu e economică, rolul și rangul so- 
toriile, departe de a rămine simple aeaii opere infringerile şi vie» 
globează existenței spirituale şi acţio ccidente, se interiorizează, se în- 
terior se transformă si capătă rolul Maai ps, arni linte. Madini es 
trunde direct în realitatea umană era forţe sufleteşti. Mauriac pā- 
tuală a condiției sociakeconomies i aci descopere eficacitatea Shi 
panizată în cursu! numeroaselor peer realitate a fost creată şi or- 
> a pliante pave que nous même Vourn ap peen Dee 
re strămoși . ul ancest S 
şii îndepărtați au plămădit destinul bani enok 


D na ag ei a 


Oamenii lui François Maurisc 27 


fiecă e alcătuit din condiţiile de viaţă, fizice, economice, moral 
rage e reacțiile şi adaptările sufletului la acestea. La temela fie: 
cărei existențe umane se ascunde un mister care îl mină din umbră. 
is il connaissait une loi secrete, une loi obscure, une loi Frontenac 
qui seule avait puissance sur lui", Fiecare din oamenii lui Maurise 
pourță în el o lege secretă, o cauzalitate udincă şi obscură care aețlo- 
neazi asupra lui misterios şi inexorabil intocmai ca o predestinare. 


In fondul ancestral stau întipărite mai cu seamă urmele lăsate de 
lupta pe care generațiile anterioare au dus-o împotriva dorințelor is- 
vorite din trup. Catolicismul i-a învățat po aceștia să prețulască puri- 
tatea morală și să disprețuiască isvorul de viaţă pe care il purtau în 
ei, Dela el n rămas moștenire ideia, care a devenit cu vremea un in- 
stinet puternic, că e moral tot ce duce şi contribue la nimicirea do- 
rinței fizice, Practica i rae mecanică şi lipsită de spiritualitate, 
a ucis lent şi inexorabil lungul generațiilor, revelația iubirii. Ne- 
voia de iubire, cu puterea ei magică de a răscoli şi deslănțui forțele 
fizice, n'a putut fi stirpită ci numai sublimată, Dorinţa de posesiune 
pe care o simte imperios omul sub cerințele trupului, sa transformat, 
la aceste fiinţe, în dragostea de pămînt. „Numa Cazenave avalit voulu 
qu'on mit sur sa tombe l'argile grasse d'une propriété qw'il chérissait 
entre toutes” (Genitrix). Pămintul a fost singurul său obiect de ado- 
rație, în existența sa n'a pătruns decit iubirea de pămint, „Au mo- 
ment de prendre femme, Îl dut demander à un ami comment on se 
sert d'une femme”, Strămoşii inu sădit in suflet ideia că femela e nu- 
mai un mijloc de a mări patrimoniul familiei, Tot aşa familia Gornae 
din Destins nu cunoaşte altă existenţă decit cea care decurge din re- 
ligia pinilor, a viel și a pămintului. eligiu aceasta s'a transmis neal- 
terată din tată În fiu. „Si on leur avait ouvert le coeur, on y eût 
trouvé inscrits les noms de fêrmes, de toutes les metairies dont la pos- 
session les tenait en joie, les fortifisit aux jours de traverses et de 
deuil, empêchait qu'aucun drame atteignit en eux le goût de la vie”. 
Dar dorința de viaţă a trupului, acest destin pe care natura l-a pus 
pe umerii omului, nu poate să fie comprimată la nesfirşit. Destinul ce 
stă imprimat în carne, pus aci prin actul sublim al creaţiei, mocneşte 
multă vreme, dar la o cotitură a vieții, la acele cotituri aşa de frec- 
vente în viață, isbucneşte şi rupe barierele cu care a fost zăghzuit, 
„L'eau souterraine se fraye lentement une route, surmonte ou tourne 
les obstacles, semble dormir pendant des années, et soudain jaillit des 
entrailies de Vâtre, du pauvre être humain souvent stupéfait de ce 
qu'il reeċlait en lui à son insu” (Souffrances du pécheur). 


Puţini oameni reuşesc să supraviețueuscă acestui naufragiu, 

Fernand Cazenave din Genitrix și Elisabeth Gornae din Destins, 
cuplu predestinat, instrumentul de ispășire al unui blestem, în p 
pătrineței au avut revelația păcatului. Abia tirziu, cind viața Vacitise 
să se stingă în trupurile lor, au inceput să simtă fiorii pe care îl dă 
nevoia de iubire. E un naufragiu la un pas de țărm. Ce te sdrun- 
cina mai mult existența umană decit deșteptarea subită d ntr'un somn 
calm şi intrarea vertiginoasă într'o dramă puternică? 


Fernand Cazenave, sub îndemnurile mamei sale, contribue prin 
izolare și indiferență la uciderea soției sale. Dar acest sacrificiu a fost 
necesar să descătușeze lava ce clocotea comprimată iñ fâptura lui. In- 
tr'o seară stă în camera unde s'a stins femeia pe care ar fi trebuit so 
iubească după legea familiei sale, atmosfera e încărcată de o le ze i 
nemărginită, sufletul comprimat incepe să se destindă şi să împrăștie 
ceața. Atunci simte el, moştenitor al unei tradiţii ignobile, cum din 
adincuri porneşte un sbucium surd și îi cuprinde intreaga ființă. In 
această clipă descopere în el ceeace alți oameni cunose in epoca ado- 


— ui 


se VIAŢA ROMINEASCĂ 


STRU lui se 
leseenţei. „Un fleuve en E 
"p oară su „ rul homme 
mosu» Iau hac, „une femme de la canioane n ii rea lai simte 
d'affaires”, duce o viaţă simplă şi monoton a misterului natural și 
ai pe D-zeul pinilor, al viei, al pămintu n rā mecanic. E un D-zeu 
i trimete în fiecare seară o rugăciune repe pi irijă oamenilor, dar 
t care fecundează pămîntul, care poarta, i nu-l umple de viaţă. 
rr vo`“beşte sufletului, nu-l inflăcărează $ DU GAE CUDAN 
Bob îi ave care crede în trupul său ca întrun ra ap ME ui de Ii 
ani i Sahi trupului şi s'a cufundat in aceasta Lit i provoacă ac 
mitele ei, irece pe lingă această existență, satintă sută i “irtejul fră- 
piara Pic va sdruncina din temelii. Cuprinsă în ia 
cidentul care o tă femee pioasă şi ianorantă, în 
mintărilor ce nasc din trup, aceasiă vintele, „prosternte 
genunche şi s rongi, Buras shni ne a vrea ere que vous m'avez 
y P [i on eu 4 » 
Cavani Sa ozeur capable de vous connaltre et de yan Ale 2 = 
ruga a pierdut orice înțeles, puterea ei s'a topit, a Fiti odinioară. 
sii curme disperarea şi să-i umple sufletul de nădejc co Point 
N'o mal poale apăra în fața demonului care o siäpinepie. wes ~ 
noseut și a lubit în adevār pe acest Dumnezeu pe care il che 
ajutor? Nu, nu l-a cunoscut, totul a fost o Iluzie. ! ici nu l-a iubit, pr 
iubirea temeinică ar fi putut să potolească dorinţa de viaţă Fara 
coteşte în en, A repetat seri şi seri dearindul cuvinte fără înţeles. 
Toate au ajutat-o numai să se amăgească şi să se ignore. Acum, însă, 
demonul cărnii u rupt lanţurile, a pus stăpinire pe făptura ei, urcă şi 
|| cuprinde întreaga existenţă, pătrunde în suflet şi îi domină gindu- 
rile şi simțirea, Toată făptura ei a devenit un freamăt nimicitor. S'a 
oprit înaintea lui Bob Lagave, cum s'ar fi putut opri înaintea oricărui 
bărbat, Acesta e pentru ea un corp, nu un suflet, „un front, des yeux, 
cheveux, une poitrine qu'elle avait vne nue”, o întrupare a dorințelor 
enre clocotese în ea. Nu mai poate şterge impresia produsă in trapai 
el. Inaintea ochilor i se deschide toată grozāvia vieții trecute. „J'ai 
vecu, spune ea, oul.. j'ai fait des additions.. des additions”, acum „je 
ne snis plus rien... je sais que je souffre... je souffre, je souffre", A 
purtat in ea o lume şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă s'o ignoreze. 
„Da ce bouleversement profond surgissait à la lumière cet amour en- 
founl dans sa chair et qu'elle avait porté comme une femme grosse ne 
sait pas d'abord qu'elle porte un germe vivant dans son ventre". Acum 
se pleacă asupra trecutului, priveşte în interior, explorează sensul des- 
tinului şi simte aci o viaţă care o înspăimântă. Curentul pornit nu mai 
poate fi zăgăzuit, o cheamă, o prinde și o tirăşte în adine, zadarnic 


ncearcă să-l reziste, să i se sustragă, ceeace a descoperit în făptura el, 
o învinge. 


Fernand Cazenave 


Şi acum simte nevola 
numai să se simtă legat. 


Oamenii lui. Frang ia. Mauriac 29 


In desnădejde încearcă să se salveze prin iubirea banului, Acumulează 
o avere. să şi o apără cu îndirjire împotriva soţiei şi copiilor săi. 
Din această cauză trebue să rupă orice legături cu lumea. N'a fost iu- 
bit, n'a fost dorit de nimeni, dar acum deţine un lucru, o avere imensă 
pe care alții o doresc. „Jaime l'argent, je l'avoue, il me rassure”. Cre- 

] a ființei supranaturale i-ar fi putut umple viața, dar şi 
acestea i-au lipsit, Ura religiei a fost pasiunea dominantă a vieţii sale, 
Pentru el religia a fost o practică stupidă, un ansamblu de rituri lip- 
site de orice semnificație spirituală. E omul care n vrut cu încâpăță- 
nare să-și creleze un destin în afară de religie şi dragoste. Va reuşi 
oare? Desnodământul ar fi prea crud. O svârcolire aşa de adâncă şi 
de îndelungată merită îndeajuns să-l răscumpere în ultima clipă. Simte 
prezența supranaturalului în apropierea sa şi începe să se îndoiască 
de calea pe care a rătăcit, Această simplă îndoială e suficientă să-i 
descongestioneze conştiinţa. „Jat mis solxante ans à composer ce vieil- 
lard mourant de haine. Je suis ce que je suis; îl faudrait devenir un 
autre. O Dieu, Dicu... si vous existiez!” Toată existența sa se trans- 
formă în urma descoperirii supranaturalului, Poate că n'ar îi ajuns la 
această cunoștință, poate că n'ar [i prins semnificaţia şi valoarea sa 
profundă dacă ar fi acceptat religia ca o praclică exterioară cum au 
făcut Fernand Cazenave şi Elisabeth Gornac. Şi-a analizat sufletul fră- 
mintat şi cuprins de destrămare, a împins analiza pină dincolo de 
cea mai adincă regiune a fiinţei sale şi abin acolo u descoperit adevă- 
rul care acum îi umple existenţa de linişte. A descoperit semnificația 
individuală a religiei. Dumnezeu e obiect de iubire şi loc de repaos 
sufletese. „Ce qui m'etoulfe, ce soir, en même temps que j'écris ces 
lignes, ce qui fait mal à mon coeur comme s'il allait se rompre, cet 
amour dont je connais enfin le nom adoré"... Moartea îl surprinde în 
clipa cînd pune piciorul pe țărm. Sentimentul ultim, ca o sinteză afew- 
tivă a vieţii scurse, valoreuză mai mult decit atiția ani trăiţi în slujba 
unui idol înşelător. 


Viaţa omului decurge din dorința de a fi fericit, Mirajul fericirii 
ti dă puterea să străbată atitea suferințe, Nimeni nu-şi dă seama că 
fericirea stă dincolo de punctul unde sfirşeşte destinul omenesc. Mulţi 
confundă fericirea cu plăcerea. Nu-şi dau seama că în linia destinului 
orice plăcere e generatoare de suferințe. Omul nu se poate sustrage 
acestei fatalităţi. In viaţă oamenii sufăr îniringeri și ciștigă victorii, 
„dar victoriile au prea puţină valoare, ele amărăsc şi îndurerează st- 
felul tot aşa de mult ca și infringerile. Cei ce se salvează din acest 
naufragiu perpetuu care e viaţă, nu se pot bucura de viclorie, căci 
poartă în soflet ca un determinant profund al destinului lor, emotia 
clipelor trăite. Omul străbate scena vieții in zizzaguri. Neintrerupl e 


pradă rătăcirilor şi regăsirilor care fac din soarta sa o tragedie adincă 
şi neînțeleasă, 


Existenţa omului se scurge alături de un fluviu cu lavă clocotită: 
viața trupului. Acest fluviu serveşte de purgatoriu; ajunge la cunoş- 
tința de sine numal acela cure îl străbate şi sosește teafăr la mal. „Le 
fleuve de fen est au dedans de nous”, Nimeni n'a simțit cum Shooting 
și cum arde trupul din interior mal mult deci! Gisele de Plailly (Le 
Heuve de leu). EducaHa calolică i-a asigurat o copilărie candidă. Ca- 
techismul i-a dat regulile de viaţă, Dar in corp poartă o cunoștință pe 
care o ignoră. Cind însă aceasta i se revelează, cînd dorința cărnii o 
infioară, se năruie existența calmă şi cu întreaga ei ființă e tirită în 
neastimpărul trupului. Nu poate fi pusă aceasia pe seama tentaţiei, 
căci tot neastimpărul isvorăște din adincul ei. Fluviul de foc e în ea: 
„recente blessure des caresses, souvenirs plus cuisants que les plaies, 
suppurants souvenirs”, Ar [i in stare credința să readucă pacen în 
existența acestei făpturi? Educaţia creștină, lectura catechismului și ru- 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


iunea pioasă n'au fost în stare s'o păzească de această prăpastie 
suriac părăseşte pe Gisèle de Plailly în biserică. A venit aci cu nă- 
dejdia de a găsi un refugiu suprem. Dar credința nu poate vindeca ră. 
nile trupului odată deschise. Pentru creştinism drama trupului e te- 


melia însăși a condiției umane. „le chrétien navigue à contre courant: 


il remonte les fleuves de feu: concupiscence de la chair, orgueil de la 
yie" (Bonheur du chrétien). Destinul creştin are o semnificație 
fundă tocmai prin aceia că are misiunea să străbată frămintările care 
nase din trup. 


Singură copilăria e scutită de sbuciumul cărnii. „Jesus habite les 
coeurs d'enfants” (Mystère Frontenac). Catolicismul asigură suflete- 
lor fragede o atmosferă parfumati şi reconfortantă. Mauriac insuşi Îşi 
aminteşte cu o tăcută nostalgie clipele trăite odinioară în acest pa- 
radis spiritual (Commencements d'une vie), Dar destinul oamen 
lui Mauriac, ca ul tuturor dealtfel, se plămădeşte în epoca adolescen- 
jei, L'enfant charge de chalnes şi La robe Pretezte sunt adevărate cer 
cetări asupra adolescenţei. 

Cu adolescența intră omul în făgaşul destinului său. Punctul e 
marcat prin turburările pe care le pentosa deşteptarea simțurilor În 
făptura sa. Acum, în adincul ființei, pornesc frămintări care atrag a- 
tenția şi puterea de analiză a adolescentului. Adeseori ceeace desco- 

ere in Ë g il umple de spaimă. E o lume necunoscută și misterioasă. 
Și ei n'a fost pregătit cu nimic so înţeleagă. Inteligența nu-i ponte fo- 
i, căci în materie de viaţă contează numai experiența. Imaginaţia se 

înfierbintă, devine sensibilă, grăbită şi temerară, își dilatează Insuşirile 
pină la morbiditate. Ea lucrează neincetat, schimbă conținutul şi sen- 
sul imaginilor pe care copilul le-a cules din lumea exterioară, 

de cunoștințe adunate, experiența accumulată se topeşte şi se trans- 
figurează, se adaptează și se înglobează lumei pe care a descoperit-o, 
Omul simte cum îl el se năruie lumea de a cărei realitate s'a bucarat 
cu candoare, cum din sufletul său de copil rămin numai dărimături, 
Se simte singur şi neințeles. Se caută şi se cercetează pe sine, chei 
dă seama că a devenit un altul, Singurătatea naşte In suflet o 

dejde nimicitoare. El, lăsat singur In faţa lumei pe care a descoperit-o 
în el, nici un ajutor nu-i poate fi de folos, poate tocmai pentru ' 
el insuşi o tăinueşte cu îndărătnicie. Oamenii din jur nu-l înţeleg. 
Din această cauză se crede duşmănit. In sufletul său încep să cloco- 
tească iubirea și ura. Lumea exterioară se contractă şi se int 
pierde măreţia şi bunătatea ce părea să aibă altădată. Adolescentul 
pină acum s'a simţit o făptură minuseulă într'o lume imensă, de 
acum „il admire, dans un univers rétréci, son âme demesurte” (Le 
jeune homme). Marginile lumei exterioare devin strimte incapabile 
să conțină viaţa care s'a născut şi care se agită în trupul său. Lacor- 
daire, citat de Mauriac, descrie astfel această sture sufletească: „le 
jeune homme se sent opresst d'aspirations sans but; il s'éloigne des 
réalités de la vie comme d'une prison où le coeur étouffe, et il deman- 
de à tout ce qui est vague et incertain, aux nauges du soir, au vent 
l'automne, aux feuilles tombées des bois, une impression qui le rem- 
plisse en le navrant”. Tragedia tinărului decurge din aceia că nu-ți 
dă seama de disproporția pe care sbuciumul său a creiat-o între el și 
lumea Înconjurătoare. Comite greșala nemăsurată de a compara reali- 
tatea cu iluziile pe care le plämädeşte imaginația sa infierbintată, Cu- 
rind viața il va desamăgi, va arde toate aceste visuri și Îl va läsa in 
suflet numai un gust de cenușă, Adolescentul din La robe prétexte 
palpită de bucurie cind simte în el născind victorioasă această lume 
de dorinţi şi de nădejdi. „Gonfl& de rêves, é de désirs, Îl ig- 


subm 
hornit- que la vie brâle comme une gelée lu première floraison d'un 
jeune cocur”, Cind se va convinge că în această viață omul trebue să 


Oamenii lui Francois Mauriac 3i 


se mulțumească cu aparența iubirii, toate aceste nădejdi și dorințe 
vor deveni o umintire plăcută pe care o va rechema adeseori cu tris- 
tete în suflet. 

Dar adolescența e numal inceputul neliniştei care va atăpini nein- 
trerupt sufletul, îl va chinui şi adeseori Îl va împinge la un pas de si- 
mucidere. In La chair et le sang, Mauriac urmăreşte în toale amānun- 
tele lupta tragică pe care sufletul o duce impotriva dorinței trupeşti. 
Claude, tinăr seminarist, însetat de puritatea catolică, poartă în corp 
blestemul unei sensibilităţi pe care nimic n'ar putea s'o potolească. 
Tot ce există, tot ce-l înconjoară, tot ce face, ploala care Îi biclueşte 
faţa, soarele care ti arde carnea, munca brutulă care îi secâtuește pu- 
teren, toate, fără distinctie, se supun, se transfigurează şi se înglo- 
bează setei lui de voluptate. Cind May aruncă, din canza unui vierme, 
fructul din care a muşcat, Claude „vivement, le ramasse, l'écrase sur 
ses dents.. le sang bat aux tempes du jeune homme, il se raceroehe 
aux barreaux de l'échelle, ne voit plus rien, se laisse choir dans Pher- 
be”, Răserătirea cărnii nu mai poate fi infrinată. Şi totuşi pentru Claude 
misterul cărnii râmlne un păcat, cel mai mare păcat. Pină cind chiar 
şi dorința cruciticatoare de puritate e transfigurută şi înglobată în 
sensualitatea sa animală, Nu-și iartă nimic, Comandamentele moralei 
catolice s'au întipărit adine în sufletul său, pe baza lor se judecă şi se 
condamnă. Va puten oare să se apere cu sorți de isbindă impotriva 
trupului ? Simte în suflet tăria, dar își dă seama numai cu sacrifi- 
ciul complet al vieții trupeşti. Nu se simte in stare să impună o disei- 
plină și o limită acestei voluptăţi, Ii e mult mni uşor să se infringā, să 

ractice o abstinenţă absolută decit să pună o limită beţiei sensuale, 
n urma unor reflexiuni aspre goneşte din minte ideia de căsătorie 
deşi credința de care e pătruns a ridicat-o la rangul de taină, Simte 
in el o sete infinită de voluptate și se teme că nimic n'o va puten 
potoli, 

Eroul din La robe pretexte, în luptă cu dorințele care îl năpădese 
fâptura, Işi aminteşte de testamentul ce l-a lăsat tatăl său. Acolo fi 
spune acesta: „mon petit garçon inconnu, je meurs de m'être évadé 
bors du réel. Je meurs de l'oeuvre misérable que je Inisse aux hommes. 
Toi, |] faut que tu vives... Préfère aux bouges obscurs où les hommes 
s'enivrent dans des ports inconnus, la chambre nuptiale, de chastes 
voluptés, Aux musiques mortelles qui alegent l'ivresse et rythment des 
danses, préfère cel air de Schumann qu'une jeune femme te jouera dans 
le salon d'Ousilanne plein de roses, un matin d'étė..”. Căsătoria e me- 
nită să disciplineze, să limiteze și să potolească dorintele trupului, Bi- 
serica a ridicat amorul conjugal la demnitatea de taină. „Et c'est pour- 
quoi l'amour conjugal, qui persiste à travers mille vicissitudes, me pa- 
rajt ctre le plus beau des miracles, quoi qu'il en soit le plus commun" 
(Journal), Citeva din romanele lui Mauriac desvoltă această idea. 


Oare iubirea conjugală e în stare să aducă pacea, e vorba de o 
pace completă și durabilă, în existența omenească? Adeseori prin că- 
sătorie omul face sucrificii tot aṣa de mari ca şi acela care refuză să 
primească această taină, Amorul conjugal nu poate să deu fericirea 
acelora care o așteaptă cu sufletul plin de înfriuurare. Dacă omul i-ar 
cere foarte puţin, numai atunci poate ar puten să-l mulțumească, Dar 
tocmal dela amorul conjugal aşteaptă el fericirea pe care a visat-o în 
nopțile fără somn, De cele mai multe ori realitatea goleşte de orice 
semnificație iubirea conjugală. E fericit menajul Péloueyre din Le 
baiser au lépreux? Din contră, e unu din cele mal mari nenorociri. 
Drama acestei căsătorii stă în cuvintele: „Noemi fuyait Jean, ou plu- 
tôt le corps de Noémi fuyait le corps de Jean, et Jean fuyait le dé- 
goût de Noémi”, Acesta e un infern. De o parte şi de alta există dorința 
sinceră de a se suporta şi de a călca peste oroarea fizică ce-i îndepăr- 


——————————————————————————————— 


E VIAȚA ROMINEASCĂ 


tează. „Ennemis dans la chair, ils s'unissaient dans cette imploratian. 
du soir; leurs voix au moins pouvaient se confondre; côte p ir 
fermă ta se rejoianaient à linfini”. Disperarea distramă şi nimi 
lent făptura lui Jean. Procesul e de natură absolut fizică. E o a 
vărată sinucidere. x 
~ Thérèse Desqueyroux trăeşte tragedia amorului conjugal in 
porțile lui considerabile. Cazul ei e mai determinat. Considera 
"obișnuite au impins-o la căsătoria cu un om cu care a fost indreptățită 
să creadă că se va înțelege, Din prima zi simte însă pericolul nemăsur 
rat la care şi-a expus viața. Orice iubire e imposibilă. en 
ilitatea ei contribuesc să mărească proporțiile acestei erori, 
inspăimintă pină și ideia că acest om are dreptul să se apropie 
de ea. O intioară nu viața scursă, aceia care n rămas în urmă, ci aceia 
care va veni. Cum? Zile şi nopți dearindul, pină la sfirșitul vieţii, să 
trăiască alături de această brută? Să aibă acesta la nesfirşit drepturi 
asupra corpului ei? Gindul acesta o cuget re sp Poate că o alti femee 
s'ar [i împăcat cu Bernard Desqueyroux z şi-ar fi găsit fericirea, căci 
era foarte comod; o altă femee, însă nu Thérèse. Acest om e incapabil 
să-i dea cea mai mică parte din iubirea de care e însetat sufletul ei. 
Cea-r fi putut face? Poate ceeace fac cele mai multe femei, să 
se resemneze. Dar resemnarea se cîştigă cu prețul renunțării 
complete la viață. Oricit de puțin egoist ar fi cineva, sacrificiul e prea 
mare. Să evadeze intr'o lume de iluzii? Adeseori credința stă la inde- 
mna acelora care au de uitat nemulțumiri mari. Dar o femee plămă- 
dită din substanța din care e făcută Therese, nu se poate înşela pe 
sine. Năzuinţa spre fericire e un drept Inalienabil. Thérèse ar fi putut 
să se libereze? Legea ii permitea. Dar ea n'o poate face. Sa angajat 
în dramă şi nu se mai poate retrage. Trebue să-și joace rolul pină la 
sfirşit, N'o importă soarta el, dar o importă soarta femeii în fața amo- 
rului con |. Crima e singura scăpare. In apărarea ființei și feri- 
cirii ei, Therăse se refugiază în crimă. Ce se va întimpla dincolo de 
crimă? N'o interesează. Therese, după crimă, dispare în mulțimea sgo- 
motoasă a Parisului. Mai mulți din oamenii lui Mauriac merg la Paris 
şi urmărese aci potolirea sufletelor lor sbuciumnte, Oare aci 
mai uşor destinul pe care nu l-au putut împlini în alte locuri? Nu, În 
Paris oamenii lui Mauriac nu incearcă să se implinească, ci să se uite- 
In adevăr, aci reuşesc să-şi tocească sensibilitatea şi să-și desconges- 
ționeze interiorul, trăind viața exterioară a altora. Aci vin toji aceia 
care preferă vieții, o sinucidere lentă. 
yslère Frontenac pare să fie condamnarea operii anterioare, 
Therese Desqueurouz, Se ponte susține această afirmaţie, 5 
Frontenac se sacrifică pentru cei cinci copii ai săi. Thérèse n'ar. fi 
utut suporta un asemenea sacrificiu. Blanche e susținută in $a 
ul ei de credinţă. „Elle n'avait jamais cru que, sans Dieu, elle aurait 
trouvé la force de vivre ainsi", Thérèse n'a avut credința, Blanche re- 
naşte prin sacrificiu, copiii îi prelungesc viața dincolo de moarte. EA 
e „la mère que ses petits dâvorent vivante”. Nu poartă destinul siu, 
n'are o viață care să aparțină numai ei, ci implineşte un coman 
ment, e minată de un mister, misterul Frontenac. 

Aceştia sunt oamenii lui Mauriac, Viaţa lor e o nemiloasă predes 
tinare. Toată semnificația vieții e cuprins în răspunsul pe care de 
tinul creştin îl dă la întrebarea pusă Yves Frontenac: „tu ès uhre 
trainer dans le monde un coeur que je n'ai pas crée pour le mot i 
libre de chercher sur la terre une nourriture que ne Vest P 
tinte, libre d'essayer d'assouvir une faim qui ne trouvera rien 
mesure: toutes les créatures ne lapaiseraient pas, et tu couras 
l'une à Vautre...” Toţi nu aceias soartă. Tragedia fiecăruia decurge, 
aceia că năzueşte să evadeze şi încearcă să se împotrivească destin 


său, 
lui său mihai Ută 


Metodica artei lui Paul Valéry *) 


1. Există o poetică a lui Valery? 


Organizate exclusiv pe scheletul rigid al unor comandamente de 
artă precise, poemele lui Valery sunt rezultatul indelungilor eforturi 
ale poetului spre o cit mui perfectă colaborare a două elemente con- 
tradictorii: lirismul si metoda. Sensibilitatea uşor dilatabilă in forme 
estetice numai sub imperiul unei forte de comprimare, Această forță 
pneumatică este In Valery un complex de principii strinse într'un sis- 
tem aproximativ dar aplicate metodic, Ele au rolul de filtru protector 
si absorbant si sunt anteiroare poemelor, după cum planurile arhitec- 
tului premerg frumusețea edificiilor. „Un poème est une durée pen- 
dant laquelle, lecteur, je respire une loi qui fut preparte...” (L'amateur 
de poèmes). Aci stă şi deosebirea dintre culegeren Albumului de ver- 
suri de altădată și culegerea Charmes, adevărate vrăji pline de gin- 
duri subtile și de artă profund personală, Este o deosebire temperu- 
mentală și tehnică, 

Paul Valéry vede in actul creației poetice, fructul unor compli- 
cute manopere spirituale, un ritun?! estetic, Nu trebue să-l privim Însă 
pe poet ca pe un Boileuu modern, Nu se ponte vorbi despre o poetică 
a lui Valery, după cum nu putem preciza un sistem filosofic al lui, 
Este o filosofie a artei, mai puţin obligatorie decit canoanele esteticei, 
dar mai sugestivă și mai verosimilă, Teoria versului şi a condiţiunilar 
creației poetice o păsim condensată şi oarecum sistematizată, numat în 
Introducerea la metoda lui Leonardo da Vinci, in Lettre d un poète 
și În dialogul asupra arhitecturei, Eupalinos xau arhitectul. Fragmen- 
tare, nevertebrate dar puternic sugerate, găsim aci singurele indi- 
cații directe asupra unei metodice a lui Valery, asupra unei estetice 
personale ale cărei comandamente duc spre multe surprize. Revine 


observatorului critic, rolul de a extrage şi a prezenta intrun sistem 
unitar, ideile pe cari poetul le-a risipit În proza sa. 


2. Inspirația în poezia lui Valery 


Toate poemele lui Valery sunt lucrat 9 : 
3 e la rece? „Operele clasice 
ră cele ce se pot nõel fără să piară, fără să se ne aa r voința 
e conservare ascunsă in idees de perfecţiune şi de desăvirşire, ar fi 


—— 


* Din volumul: Pant Valery sau poetul technician. 


—————————————————————— 
J 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


interesant de descoperit, de intrezărit in principtile, regulile, legile ad 
-anoanele artistice din epocile zise clasice (P. Valery: RE de due. 
Fe -Larband). Admitem deci principial o temperatură Mire Adana 
d in care se pregătesc miracolele creațiunii. Este o r e a. 
trebue nesocotită în determinarea clasicismului că a. mierla 
țiuni, Poemele lui Valery suferă, sub acest rapo Aanes Dia dr 
erori de perspectivă. Caldele elegii din Charmes, pr pentr rr 
temperatură, și-au răcit magma, solidificindu-se_ m PR pr A gemă 
insianele desăvirșirii lor sub focul lirismului in m a tmine să 
mele sensibile ale lui Valery și-au păstrat paraat o po ia er- 
zind doar urmele stării de ebuliție inițiali; pasg pion sie 
i — st ecit o c , 

față: n p“ fond, efectul unei extreme puteri za voință, perenă 
in sensul supravenherei la maximum a procesulu gehat poaa 
S'a căutat o cit mai perfectă înlăturare a resturilor de elemente p 
strecurate subversiv în timpul acestui proces. 


le fi deci cel 
Artistul este primul spectator al operii sale. El poa 

mai rhiva ar şi cel mai exigent critic al ss De aopen m 
e orala ni a Și re depinde petitia i A ea pi osai 
ruția nu poate fi centrul nervos = sa ae er 

nta ce va încolţi, dacă va incolti. Trebue să n 

nmen ale poetul nu Se pronunță precis. Dialectica lui ee bd deloc cars 
cì se diluiuză in aprecieri vagi sau contradictorii. In Nota adios” 
Introducerei, cetim: „entuziasmul nu e o stare de spirit dn | paray i 
dar şi: „focul intern este util şi motor numai prin mași ii e i 
Cecnce nu l-a oprit pe poet să serie, în Eupalinos: „j'ai trou erei le 
ces choses rejetées par la mer.. elle brulait au soleil.. je la pr Aa 
soufflai sur elle; je la frotar aar mon mantoo fook aa ir eg ay e 
arrêta toutes mes aulres pensées... , pa u 

sic moment de inspirație; sau să mărturisească unuia din confidenţii 


săi că secretul poemului Le cimetière marin stă in „prezența neaştep- |, 


tată în spiritul său, a unui ritm”. (Fr. Lefèvre: Entretiens). 


Noi distingem în opera poetică a lui Valery poemele absolute, 
restrinse ca număr, create la rece, cu eliminarea desăvirşită a inspi- 
raţiei și poemele personale, în cari lirismul originar scapă din 
conştiinţei metodice și devine artă. Desigur că ideea pauperă or Fame 
spirație (pe care Valery o compară cu un suflu străin ce se substitue 
un moment sufletului nostru) nu poate mulțumi decit o mitologie or- 
dinară a spiritului, Inspirația este un dar fără valoare, pe care teii ni-l 
oferă cu mărinimie, sugerindu-ne primul vers al unei poeme (A propos 
d'Adonis). Dar pe urmă? Creatorul trebue să muncească enorm, să 
meargă pină în străfundurile conştiinţei, spre a găsi aci ineditul sau 
frumosul. Odată mai mult, Valery reacţionează faţă de metodele sim- 
bolismului. Poemele lui nu mai conțin emoţii ci idei, contrar opiniei 
lui Stephane Mallarmé, devenită deviză a simbolismului: „nu cu idei 
se fac versurile, ci cu cuvinte”, Citeodată, poetul se desminte. Ca toți 
poeţii. „Construire intellectuellement n'exclut pas ce lyrisme qui veut 
dire immixtion du subjectif, du personnel dans l'oeuvre d'art” (Eupa- 
linos); iar cea mai deconcertantă supriză ne-o oferă abundentul dia- 
log dintre Socrate şi Fedru, despre arta constructivă a arhitectului 
Enpalinos: „templul acesta delicat, nimeni nu ştie că este imaginea 
matematică a unei fete din Corint...”. Poezia lui Valery nu este deci 
cu totul lipsită de subiectivismul inspiraţiei; aceasta nu este însă o 
avalanse informă de emoţii necontrolate ci trebue privită ca o stare 
emoótivă de origină pur intelectuală. Dealtfel subiectivismul ca factor 
de creație este adoptat, în linil generale, atit de criticii de artă cit şi 
de artiștii de rasă. „Tous les hommes intelligents ne sont pas des 
poètes, I} faut le don..”, scria Paul Sounday, iar Auguste Rodin, în ale 


Metodica artei lui Paul Valery 35 


sale Reflexions sur l'art, transmise de Paul Gsell, sfătueşte: „prenez 


n'importe quel fragment de chef-d'oeuvre, vous y reconnaitrez Pâme 
du poète!”. 


Admiţind că inspirația poate fi un element necesar în creatia poe- 
tică, facem două distincţii: 10, o concepem ca un fenomen zi aaa 
ca o lovitură de ciocan care scoate scintei din metalul încă fierbinte, 
Forţă aroma romă ipanaa Keje aeania haim. ar ulterioare ale 
creației, inspiraţia nu este însăși creația, nici frumosul. ŞI totuși fără 
lovitura ciocanului, brutală dar necesară, s'ar fI ivit R. haea Cine 
poate răspunde? 29, nu cred că admită cineva un act de creație sub 
continua presiune a inspiraţiei, Nimeni nu mai prețueşte azi acele 
stări de extaz „ă demi impossibles”, în cari poetul îşi primește ver- 
surile dela o fo supremă, ca Pythia ce-și primea oracolele în 
febra divinației, est impossible à un vral poète d'être naïf”, scrie 
Souday. Indelunga frecventare a matematicei şi muzicei, a făcut co 
funcţia unică a momentului inspirator să fie pentru Valery numai 
ceeace este „à la vide conque un murmure de mer” (Un feu distinct), 
secretul generației poemului răminind însă mereu acel „fen distinct 
qui m'habite”. In nici un caz, starea poetului în momentul creației, nu 
este aceea a Pythiei. Nu se poate compara eleganta sforțare a adevă- 
ratului poet cu s urile divinaţiei mistice, iraționale. 

„___ Structura psihică a poetului trebue să prezinte un caracter mixt ; 
nici categorie opacă lu emoţii, deci și la prima emoție pe care s'o nu- 
mim moment inspirator, dar nici eg puțin filtrantă. Impresia noastră 
este că — în cele din urmă — nici poetul nu cere prea insistent eli- 
minnrea cu desăvirşire a factorului emotiv; 

„Patience, patience, 

„Patience dans l'azur! 
„Chaque stome de silence 
„Est la chance d'un fruit mûr! 
„Viendra lUhenreuse surprise 
„Une colombe... 


(Palme) 


„Omul universal începe şi el prin a contempla — pur și simplu”, 
cetim în Introducere. Aceasta înseamnă însă a recunoaşte că opera de 


artă pote porni dela o emoție, moment inspirator imposibil de elimi- 
nat tre imponderabilele ce patronează geneza operei de urtă. lar 
altădată Paul Valery sfirşeşte prin a recunaşte ca legitim actul acesta 


primar. Căci, distin d 
p e gind două tendințe cari se confundă cu cele două 


bile ale artei, perfecțiunea şi originalitatea, poetul serie: 
rer Ionii n nete e amp ciinii, mila la nem, pe Se ct 
- ple în ascensiunea sa spre obiectu mt 
care intenționează să-l atingă” (Léonard et les philosophes). Valabil. 


tatea inspiraţiei este suficient demonstrată, căci imitația se poate 


za pe cale emoţională, fie din ! A 
a ereațiunilor de artă. © din lumea faptelor reale fie din aceea 


3. Rolul conştiinţei 


Opera de artă pleacă invariabil dela un eveniment. Acesta de- 
clunșează întregul circuit electric al puterii de creație, Să nu confun- 


jä, căruia ii revine dacă nu meritul genezei, în tot cazul 
întregul merit al realizării, al desăvirșirii. Opere do artă nu poate fi 
construită decit printr'un proces de abstractizare” (Introducere la 


30 VIAȚA ROMINEASCA o —— 


iui Leonardo da Vinci). In locul inspiraţiei prelungite pină la 
enter a creatorul lucid caută sferele elevate ale spiritului, e 
tionind 9% toate ea pri spre o ind ad perfectă id a magmei ori- 
inare, In arsena porie a fo t 
$fallarméė la Paul Valéry, în scurtul răgaz dela maestru în dissipes, ge 
zia s'a indrumat intr'un sens aproape opus. Pentru Mallarmé, „la Syn- 
taxe, qui est culcul, reprenait rang de muse”; muza lui Valéry este 
conștiința, forță de interior care n a păstrat din avatarele malarmeene 
decit proprietatea de calcul, de rece precumpânire a efectelor, Ă 
Fără a nega fenomenului originar realitatea psihică, Paul Va- 
lâry este un veriainian în elaborarea poemelor sale. mai mult de- 
cit un mallarmean. El creează la rece stări emotive cărora le imprimă 
o temperatură inițială destul de ridicată pentru a da poemelor un 
lirism aparent. In haotica aglomerare de elemente psihice rudimen- 
ture, poeţii se supun forţelor primare, imponderabilelor, In conști- 
ință, însă suntem într'o lume variată la infinit. „Caracteristica omului 
este conştiinţa; si a conştiinţei, acea perpetuă elevaţie, acea detaşare 
neobosită şi fără excepţie, de tot ce apare, indiferent de obiect. Act 
inepuizabil, independent de calitatea cit şi de cantitatea lucrurilor 
aparente, prin conștiință omul de spiril trebue, în fine, să se reducă, 
de bună vole, la un refuz etern de a fi ceva” (Introducere la metoda 
Ini Leonardo da Vinci). Cu această funcţie superioară, conștiința este 
echivalentul acelui moi pur pe care-l situăm în fiecare cuget, la adin- 
cimea cuvenită comorilor, şi-l investim cu calitățile permanenţei fun- 
damentale. Este echivalentul acelui moi le plus nu, superior şi per- 
sonalității cu care am fi tentaţi să-l confundăm, dar care rămine un 
simplu eveniment istorie în fața redutabilei permanențe a conştiinţei. 
Acestei concepţii intelectualiste despre artă, Paul Valery ii aduce 
— echilibrat ca totdeauna — un corectiv. „Mon intelligence mieux 
inxpirte, ne cessera, cher corps, de vons appeler à soi; ni vous, de la 
fournir de vos prescances, de vos instances, de vos attaches locales” 
(Eupalinos), Antagonism: conștiința, forță impersonală „ce n'are nici 
o legătură cu tot ce posedă o înfăţişare concretă”, și corpul, avalanşe 
de instincte și avatare ce se lovesc de stăvilarul conștiinței, filtrindu-se 
după voia ei. Deși lucrează separat, s'a găsit totuşi mijlocul de a con- 
cilia cele două elemente adverse. Infinitul și finitul pe cari fiecare 
din ele le conțin, se contopesc în poemele lui Valery într'un tipar co 
mun. În acordul dintre corp şi inteligență, acord consumul în opera 
de urtă, fiecare din componente aduce contribuția sa, Actul creaţiei 
este nu produsul parţial, unilateral, ci acordul total dintre carnal şi ima- 
terisl, dintre conştiinţă și instinct, dintre luciditatea intelectului şi 
haosul sensorial, dintre inspirație x voința de a crem. Agentul ihi 
cator este conștiința, pentrucă, privilegiu al omului evoluat, ca sin- 


gură Îl face superior fiintelor neevoluat isti i 
e a catei ate. „Caracteristica omului este 


rează incă una din calitățile de pină ieri al is, care 
| din i e lirismului. 
oculase atita viață poeziei romantice, trece mere freyre sa 


Or 


Metodica artei lui Pau! Valéry 37 


ranță și ?nteriorizare, găsind o nouă patrie în straturile profunde nle 
conști 


4. Caracterul volitiv al artei 


Ceence pare voluntar şi preconcepul in metodica artei lui Valéry 
nu este atit nevoia de a se dedica poeziei, din naivul considerent că 
aceasta ar fi cea mai dificilă formă de expresie artistică, cum susţin 
unii (Vezi Fr. Lefèvre: op. citat), cit tensiunea înaltă la care se poate 
ajunge în purificarea voită, în eliminarea lucidă a formelor haotice 
inoculate poeziei de inspiraţia de tip pitiatic. Prin deformare s'a ajuns 
la concepția unui Valéry snob al obscuritāții, snob al expresiei lapt- 
dare, chinuite, snob al unei tehnice poetice sui-generis, ceeace 
este fals. 

In Prefaţa la Adonis de La Fontaine, Valéry găsește că deosebirile 
dintre Dioinitate, ca unică forță contructivă și Poetal privit ca o forță 
creatoare, fac din rolul acestuia un post destul de ingrat. „Numai unei 
divinităţi îi este rezervată nepâătrunsa contopire a actului şi gindirii 
sale. Noi trebue să pălimim, trebue să cunoastem din greu deosebirea 
dintre ele; suntem siliți să râminem într'o continuă imposibilitate şi să 
voim, să voim...” Arta nu este, aşadar, decit pătimire şi voință. Intre 
acești doi poli va trebui să se deplaseze tragicul destin al poetului. Ti 
va fi greu să transforme în operă de artă o lume impură în care el 
insuși este o excelentă imperfecţiune. Şi ca să învingă va trebui să 
uzeze de toate forțele votnfei sale de creație. Intreaga operă a lui Va- 
léry a răsărit numai din muncă tilanică și voinţă. Simbolismului re- 
fulat şi muzical al poeziei moderne, Valery îi aduce un tonic, prin 
această unică şi necesară voință de creație, integrată în planul voli- 
tiv al lumii. Confundindu-se în parte cu acea activitate neîntreruptă 
şi sistematică e care au manifestat-o şi alți scriitori de geniu, voința 
de creație se deosebește totuşi prin acel resort intim care o mişcă şi 
care nu este nici echivalentul carenței de inspirație (Flaubert), nici 
al haosului inextricabil al gindirei (Proust) — cel mal de seamă din- 
tre eroii pătimirii artistice — ci numai himerica tendință spre per- 
fecțiune. „in arta scrisului, spunea undeva Pierre Bost, ca ṣi pretu- 
tindeni, dealtfel, dacă darurile naturale sunt desigur indispensabile, 

munca şi voința de a munci nu sunt de o mai mică necesitate”, Pe 
cind Balzac, de pildă, construește febril epopeea sa, Paul Valery cre- 
inză calm, neterorizat de limita tragică a scurtei noastre existenţe 
terestre, 

__ Caraeterul volitiv al artei nu este o invenție contemporană. Vo- 
ința a fost deseori propulsoarea activităţii poetice; niciodată insă 
ma fost investită cu puteri discreționare. In opera lui Valéry găsim 
o adevărată dictatură a voinței. Indirect, această supremație a voin- 
ței a dus la o excesivă căutare de obstacole cari să provoace și artifi- 
cial, reacția voinţei, Facem aci o rezervă. Nu exercitarea în sine a 
unei energii supraomenești trebue să fie esența sistemului, Căutind 
să-şi procure cit mai multe şi mai mari obstacole, poetul işi indru- 
mează eforturile în sens gresit. Opera de artă poale — şi trebue — 
să (ie fructul muncii creatorului, Dar nu putem fi deloc de acord cu 
ideea că activitatea acestuia trebue să-și procure condițiuni artifi- 
ciale de travaliu, numai peniru a le invinge printr'o violentare a lor. 
Cind Valery serie: „munca, ce „ eforturile poetului impo- 
triva grelelor condițiuni impuse, nu nu fost niciodată osteneli zadar- 
nice” (Letire d'un pocle), ne este foarte greu să credem că în condi- 
iuni de Fa astfel provocate, aproape artificiale, calitatea operii 
nu va suferi. 


—_— 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In viguroasa exercitare a voinței de creație întră desigur și un 
set de ordin mistic. Poetul „simte că fiinţa lui se confundă cu erea- 
tin, căreia incearcă să-i dea o formă care să înveselească privirile, 
să vorbească spiritului, să se acorde cu rațiunea şi cu numeroasele 
conveniente” (Eupalinos). Intreaga lui activitate este însă un elogiu 
adus voinţei privită ca unic zeu al creipe, dar şi ca singur scop al 
actului creator. De observat că pentru Valery actul de voință nu e 
numai mijloc ci şi scop; ceeace nu este deloc conform cu opinia noa- 
stră despre rostul voinţei în complexul actului creator. Ca şi valu- 
rilor mării din superbul pasagiu din Eupalinos, voinţei îi este rezer- 
vată calitatea creatoare care modifică pină la nerecunoaştere reali- 
tatea. Miraculosul obiect găsit de Socrate pe plaja mării, nu era decit 
un omauiu adus de frenetica şi invinecibila putere a mării, omului 
ce-şi incercase forțele în căutarea formei pure. Dezinteresat dar con- 
stient de poziția lui de ered colectiv ul unei intregi generații de 
creatori, poetul transmite omagiul antie unui zeu modern ul poeziei, 
lui Mallarmé, la a cărei excesivă putere de voinţă se referă scriind 
in A propos d'Adonis: „nous devons done passionnément attendre, 
changer d'heure et de jour comme on change d'outil, et vonloir, von- 
Toir.. Et même, ne pas excessivement vouloir”. 


5. Caracterul constructiv al artei poetice 


Efect nl supraexcitārei voinţei, actul creației devine un act de 
conștiință. Principalul caracter al conștiinței este facultatea de "a 
construi. Eupalinos va fi deci poetul de azi și de miine, Ca şi consti- 
inţa, actul creaţiei devine un privilegiu al spiritului. Prin el ajun- 
gem la opera de artă, ln acea minunată „surpriză a Eului pur”, râs 
plată a atitor eforturi. In lupta decisivă împotriva inerțjici inesteti- 
cului, poetul nu trebue să considere rezultatul, ci cauzele. Este aci 
un exces de gindire care-l duce pe Valery la părerea greşită că opera 
de artă nu există în sine ci numai ca o ocazie de căutări şi de muncă. 
Nu opera de urtă ne înalță — crede Valery — ci arta ca metodă şi 
principii prestabilite şi ca efort spre perfecţiune, Este cert însă că 
a considera nu opera ci mijloacele de creaţie, înseamnă a face un 
permanent elogiu al metodei, al tehnicei, şi a nesocoti importanța 
operei de artă, care, orice s'ar zice, nu este totdeauna o ocazie pen- 
tru stimularea forțelor creatoare sau pentru contemplare ori specu- 
lație critică, ci este, de cele mai multe ori, un eveniment în sine. 
Admirâru, cu alte cuvinte, fericitele eforturi ale meşterului Eupalinos 
numai pentru că „l'art et la peine nos augmentent” fără să ne des- 
chidem sufletul și înțelegerea în faţa spectacolului minunatelor tem- 
plo construite de geniul arhitectului? Metodă teutonică, pur tehnică, 
această referire categorică numai la efort constitue un punet obscur 
i uminvasa gindire a portului Valery; ea ne silește să ne intoarcem 

retoricienii secolului XVI, atit de seci ca imaginație şi tempera- 
ment și atit de rigizi ca metodă de creație, Excesiva riuurozitate are 
de multe ori urmări nefaste. „Tot ce-mi părea uşor îmi devenea in- 
aont şi aproape inamic", scrie undeva poetul, justificind astfel in- 
rect decizia sa de a se izola de poezia de factură uşoară şi de a tinde 
Wnei spre poema lucid construită. Efectele au fost însă funeste, O 
> să generație de poeți nu caută în artă decit artificiozitate, erea- 

ție intenţionnt obscură. Şi aceasta numai artă nu poate fi. 


Pornind din conştiinţă, opera de artă i 

r i. . : remă 

fi ap construită lucid. Actul cronici portico orare Sr: 
tuală. In Eupalinos, Socrate consacră actul constructiv ca pe 

cel mai complet act al conștiinței, iar în Cantique des colonnes, 


Metodica artei lui Paul Valéry 30 


p 


luminos ca și gindirea, ni se oferă ulba imagine au templului lui 
Eapalinoa arhitectul, act perfect al geniului constructiv. In ordinea 
„ constructorul este urmașul Demiurgului. „Origina actelor 
sale este punctul unde Divinitatea s'a oprit”, Holul lui este ingrat; îi 
revine gresia sarcină de a realiza ceeace nu e decit o intenţie. (Eu- 
palinos, passim). Poetul este un continuator şi un constructor. Pe 
cind însă, parnasienii reconstruiau un mit ă la manitre grecque, pe 
cînd Mallarmé proceda cu metode riguroase dar pur verbale la clă- 
direa operei sale, Paul Valery reconstitue Elenismul şi Renaşterea, 
reinviind geniul antic și leonardian, prin reconstrucția frumosului 
clasic, în sine. Dumnezeu al operel sale, poetul se menţine într'o zonă 
unde singurul punet de contact cu divinitatea este geniul. * 


posibilitatea de a orna operu de artă. „Purtăm în nol forme ale sen- 
sibilităţii cari dacă nu pot să reuşească, e e totuşi să se nască”. (In- 
e 


şi sobrietatea tehnicei stau alături de subtile artificii ornamentale, 
efecte ale unui subiectivism decantat de impurități, 


6. Primatul arhitecturalului 


„Arhitectura este exemplul nostru”, scrie Paul Valery în łn- 
troducerea la metoda lui Leonardo da Vinci, arătind că în arta de a 
construi arhitectonic, monumental, se cuprind în esență toate ştiin- 
tele. Concepţia aceasta leonardiană despre artă o putem defini un 
primat al arhilecturalului, al acelei discipline care, după Paul Souday. 
oferă dificila continuitate dintre artist şi savant, dintre știință şi fan- 
tezie. Eupalinos, dialog platonician, conţine un mănunchi de idei 
despre arta constructivă, despre plăsmuirea unei zii care să se 
îndepărteze dela formula tradițională a lirismului devenind o creaţie 
elaborată lucid, 

Conceptul ideologic din această veritabilă „incercare pentru o 
nouă artă poetică”, s'a materializat în versurile din Le cantigue des 
colonnes, poem luminos, prezentare albă şi elegantă a unei poetice de 
un perfect clasicism în atitudine. Printre virtuozități ce merg adeseu 


* Termenul pare să fi obsedat mult gindirea poetului, care-i caută 
febril o definiţie, fie în formula devenită simbol al întregei lui acti- 
vităţi: „génie, å longue impatience”, din Ebauche d'un Serpent, cate- 
goric opusă formulei îndepărtatului său maestru Bossuet, fie prin 
alăturare cu noțiunea de ordine şi metodă. În orice càz, spiritul per- 
fect echilibrat al lui Valery exclude banalele ecuaţii: geniu = răb- 
dare, a metodiştilor excesivi, sau: geniul = dezordine = nebunie, a 
temperamen e 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ii de form sim în Cantique des Colonnes elogiul su- 
vină în ariei de ape gât intr'un bloe de piatră, în coloana albă 
a templelor antice. Impresionantă este atitudinea candidă... a templu- 
iul, inconjurat de o bizară horă de columne, ce jertfese o tăcere mu- 
zicalā pe altarul perfecțiunii lor : 

„Douces colonnes, aur 
„Chapeauzx garnis de jour, 
„Ornes de vrais oiseaur 
„Oui marchent sur le tour, 
„Douces colonnes, 
„L'orchestre de fuseaux! 
„Chacùn immole son 
„Silence à lnnisson.- 

O lumină scinteetoare isvorăşte dela un soare în plină vigoare, —- 
deasupra se înalță, simbolică, suplețea artei arhitectuale, chintesență 
a geniului grec. Arhitectura este ansamblu de linii, concert ce „elntă 
pentru ochi”, claritate în profil, formă fără defect. Fa este pre 
şi efort spre o cit mai ideală plasare a efectului plastic. Conceptul leo- 
nardian cere și participarea științelor abstracte, la alcătuirea unui 
poem ! 

„Filles des nombres d'or, 
„Fortes des lois du ciel, 
„Sur nous tombe et s'endort 
„Un dien couleur de miel, 


după cum templul cu coloanele lui, a fost produsul ştiinţelor nume- 
rice, combinate cu efecte de lumini şi umbre, In eleganța siluetei lor, 
coloanele par că sprijină pe ele cerul albastru al unei Ellade de basm: 
„Nous chantons à la fois 
„Oue nous portons les cieux! 


Coloana albă, reflex de soare şi de gândire, rămâne generațiilor 
nu numai cu un univers de azur sprijinit pe capitelul ei infrunzit, ci 
şi ca o pildă a eternel pertecţiuni. Lăsând în urma lor secole de va- 
nitate, coloanele templului antie sunt unica dovadă a existenței acelui 
„profond jadis, jadis jamais assez” care se confundă cu anticitatea. 
Hlaborite de o mână de maestru, ele și-au asigurat vesnicia: 

„Sur nos mêmes amours 

„Plus lourdes que le monde 
„Nous truversons les jours, 
„Comme une pierre londe! 
„Nous marchons dans le temps 
„Et nos eorps éclatants 

„Uni des pas ineffables 

„Qui marquent dans lex fables... 


7. Scepticismul in artă 


Experiențele intelectuale dezamā i i i 
jele gesc, mai fund P 
pav decit oricari altele. Scepticismul, final Paine ro E pacera ea 
ncercari, este starea de spirit a intelectualului, 
ri Fri Pate que tu m'ailles point 
. sir fes mots sans queique méprise. 
un moment Si Orxersari din Liar podtiqug îl Verlaine, m'a inceta 
iry "desein da ahi M piritul poetului Tineret e. Arta lui Va- 
a 


sa în mediul literar își recunoaște un predecesor sigur in se 
N e i îi 


Metodica artei lui Paul Valéry 4 


ninătatea ţa tragică a lui Mallarmé. Cerebrală prin excelenţă, 
estetica ră pi ayapa nuanțată de acest scepticism, în vădit aarete 
cu totalitatea edificiului său spiritual inundat de luminile seninătății 
clasice, de optimismul categoric şi voluntar al unui spirit echilibrat. 
Criteriul poetului este pur analitic; activitatea lui va manifesta un 
scepticism de savant. Poetul însuși işi defineşte arta: „C'est un art de 
profond „ que la poésie savante”. (A propos d'Adonis). Po- 
ziţia aceasta de scepticism radical, adoptată de poet în citeva fraze din 
Enpalinos, este de o voită exagerare, pentru că În prea evident conflict 
cu optimismul lui funciar, Ea nu merge însă pină lu o absurdă negare 
a actelor fundamentale ale poeziei; scepticismul lui Valery este un 
principiu, un criteriu de discernere, o stare de spirit nu o stare de 
suflet. Scepticismul lui Valery nu este identic cu patetica reacție a 
invinşilor soartei, ceeace ar face din poet un dezamăgit romantic, Spi- 
ritul clar al poetului este animat de acea claritate a perfectului inte- 
lectual care se numeşte indoiala, De aci vor pleca amplele volute ale 
gindirii şi preciziunea de sculptură antică a versurilor. „Le doute 
mène à la forme”, spunea Valery în Discursul său de recepție la Acs- 
demia franceză. Păşind pe urmele lui Anatole France, în ilustra in- 
cintă, de cite ori umbra tutelară a marelui sceptic va fi plutit diafană 
si inspiratoare, deși sistematic eliminată, peste filele pe cari poetul îşi 
înserisese metodic gindurile? 


8. Conţinutul poeziei lui Valéry 


Dece ansamblul principiilor de artă ale lui Paul Valery a avut 
valoare cireulatorie numai în domeniul poeziei? Dece luminile spiri- 
tului său ordonator și precis nu s'au abătut şi peste masivul prozei lui? 
Plastic, ca totdeauna, criticul Albert Thibaudet scria: „sunt ți cari 
ştiu să facă versuri pentru că sunt poeți. (Hugo, l.umartine, Noailles); 
alţii, sunt pori pentru că stin să fi versuri (Racine, Valery)”, Pe 
cind arta lui Hugo, de pildă, (dece n'am spune și Eminescu?), poeţi 
înăscuţi, s'a ivit din efluviile sensibilităţii poetului în efervescenţă „un 
explicabil rafinament îl face pe Valery să încline spre dificil, spre 
inaccesibil ră ceeace a definit el atit de laconic în formula „tout 
ce qui m'était facile, m'était indifferent et presque ennemi”*. In- 
seriindu-l pe Valery printre poeţii de formaţie ulterioară, Thibaudet 
pune evident nccentul pe caracterul volitiv al artei acestuia, pe prin- 
ciplile rigide cari l-au condus pe Valery la versurile de cristal din poe- 
mele sale. Unic continuator al spirtului mallarmean din care a derivat 
poemul cu formă dificilă, Pine enigmă, poziția lui Valery justifică 
preferința acestuia pentru , prin aceea că tehnica poeziei este 
mai complicată, mai saxantă decit tehnica prozei (dacă există vreuna). 
Să notăm formidabila obsesie a procedeelor tehnice de care este ur- 
mărită ca de un destin arta poetului, atit de emancipată sub alte ra- 
porturi. Pentru motivul destul de neconcludent că poemul oferă mai 
multe puncte de contact cu forţele inerte pontra a căror infringere și 
disciplinare poetul va fi silit să recurgă ln mijloacele tehnice ale 
artei lui, la operațiuni savante și la o supraexcitare a voinței, Valery 
acordă versului o supremație indiseutabilă în lumea artelor, 

O explicație a poziției lui Valéry n'o găsim decit în acea miste- 
rioasă proprietate a poeziei de n face înțelese stări sufleteşti sau ce- 
rebrale imposibil de exprimat alteum. a lui Valery este clară. 


* Aceste idei ne-au condus spre o eventuală comparație a artei lui 
Eminescu — poet înăscul — cu arta lui Arghezi — poet de formație 
ulterioară, — tehnician al versului. 


4 VIAŢA ROMINEASCA 

luritate exasperantă, Diametral opuse, Proza şi poezia 
ore ie a doi Feriitori diferiți, Poemele sunt expresia 
unor principii profund gindite; punctul lor de plecare este o pa ex- 
trem de interiorizală pe care nici un procedeu nu o poate face ac- 
cesibilă prozei. Arta nu è metafizică. Ea este mişcare, cristalizare, ori- 
ginalitate. Poezia este singurul ei interpret. In poezie indicibilul poate 
imabitul (termenul este al lui Arthur Rimbaud) te fi 


stare particulară a Wi Valery decit prin explicaţia diferită ce i-a 
sut. Suntem din nou în prezența unei prelungiri verlainiane. Liri- 
cul şi enigmaticul poet de autentică specie, a aruncat disprețul lui, 


versul celebru: VI, 
„EL tout le reste est Lilteralure! Cart otita) 
poctiquej 
Olerindu-se poeziei ca unui zeu antic, Valery n'a înţeles desigur 
să devină factorul acelor stări comune cari împing violent dinăuntra 
ca niște forțe reacționare, brutale, neorganizate. Poezia lui, indepen- 
dentă de aventura personală, a perseverat să reflecteze numai pere- 
urinările cerebrale ale poetului, Unicul ei scop „incoruplibila co- 
monră care este Perfecțiunea” și care — după expresia lui V., Lar- 
baud — nu se poate atinge decit in maniera lui Valéry, adică dispre- 
țuind toate mijloacele de supru-licitare poetică şi abolind întreaga ple- 
torā de forme subiective. Oprindu-se la artificii de formă din cari six 
temul său optic a făcut imense obtacole, Paul Valery rămine mal mult 
cu poet decit ca ginditor. Pentru că, în definitiv, poet nu poate fi de- 
cit creatorul care ştie să se oprească la banale piedici de formă, pe 
rari un spirit pozitiv, sintetic, le-ar fi înlăturat prin neglijare, con- 
struind lumea în proporții gigantice. 
Ca atitudine generală, poeziu lui Valery este solemnă prin po- 
ziţia ei impersonală, semeaţă, fără concesiuni; regulată prin evidente 
afinități cu prozodia clasică (atit cit epitetul clasic inseamnă per- 
fecțiune formulă, claritate în idei și în exprimare). Valery este, de- 
altfel, unul din puţinii poeţi cari mai sa curajul să susțină o artă 
pură și luminoasă dar dificilă, în epoca noastră dezorientată și di- 
versă. Semnificaţia (vezi Litterature) subliniază nuanțe obligator sim- 
bolică a poemului valeryan, rest din doleanțele vechilor simboliști, 
Urmărind pe Leonardo da Vinci, poezia lui Valéry cultivă la un 
loc gindirea și arta, după cum marele artist şi inginer a știut să Im» 
bine atit de măestrit ştiinţa cu arta, „prima fiind baza solidă şi in- 
sispensabilă n celei de a doua” (P. Souday : Paul Valery) Printo 
strictă nlambicare a conținutului lui originar, a dispărut din emul 
valeryan ceeace era viață în înţelesul vulgar al me acei i A sa ar 
fi putut aminti evenimente din lumea materială Gindireu stă 
parte din forţele noastre care este in tit Piri oS + „acen 
= » este inutilă vieţii şi care pare rezervată 
urmăririi unui obiect nedefinit şi insesizabil”, (Eupalinos) rămine 
Piele Îmi A ar rare Prin mijlocirea ei ființa poemului devine 
» pizi ne 
dine, interferindu-şi haotic. i Sn yr ceaun Sate cata apang altă, 
inteligența şi starea de luciditate produc i ise E. erele lar, 
imaginea şi fantasmele privesc. lar gol aea , somnul vede clar, 
ture), „Tăcerea vorbeşte” (B Fa . Pa cuna, creează” (Litera 
çaise contemporaine.) Poezia e dă anors de la littérature fran- 
decit prin gindire; ea este ritmul ee alery este muzica ce nu cin 
inponderabil, de imaterial, de trans mere A cn va a-l eri Ați 
gind. „Un poème doit être rage reg ental, sufletul contopit în 
chose” (Littârature). : fëte Intellect. Il ne peut être autre 


Ty este un sapra-poet, după cum Botticelli era numit sapra- 


Metotica artei lui Paul Valéry i3 


clorul. Intelectuală, poezia lui este o încercare de a repre 

mem acea „ehose indelfinissable” care este jaa arapen 
artei. Poezia lui Váléry anulează restul literaturii ca inutil şi nefon- 
dat, reducindu-se pe sine la „esenţialul principiului ei activ”. E 
cazul să ne raportăm la atitudinea de supremă indiferență a domnului 
Edmond Teste față de tot ce e literatură, la fobia lui pentru tot ce e 
seris şi chiar pentru actul în sine al scrisului. E drept să derivăm po- 
ziția eroului metafizic er; interdicția pe care şi-o impune poetul de 
a-şi realiza opera în proză, 

Criticii de artă găsesc citeodată formule fericite, „Geniul lui Leo- 
nardo da Vinci îmbină cutezanța idealului cu preciziunea științei”, 
serie G. Senilles. Noi, reluind minunata sintetizare a criticului, sub- 
Niue că Aniaro operă a lui Paul Valery este combinarea perfectă a 
cutezanţei spiritului cu preciziunea metodei. Leonard a perfecționat 
arta Renaşterii, sintetizind-o în persoana şi opera lui. Poezia lui Va- 
lery este o sinteză a artei şi gindirei moderne, este o poezie în care 
„tristețea, încintarea, em şi un fel de luciditate dureroasă” (Lettre 
d'un potte) se îmbină în forme măestrit prelucrate, 


L Yonescu-Dunăreanu 


istoriografia rusă post-revoluţionară 


Revoluţia rusă a descuiat lacătele arhivelor cu docu- 
mente, unde pină în anul 1917 aveau acces, dealtfel foarte li- 
mitat, numai oamenii de încredere ai regimului - dominant. 
Natural că fuptul ucesta se reflecta asupra posibilităților de 
cercetare a savanților ruși antebelici: ca de exemplu dosarele 
Dekabriştilor din 1825, care n'au putut fi cercetate decit mult 
mai tirziu și in mod fragmentar, de către istoricul vieţii lui 
Alexandru I, Bogdanovici, pe urmă de către Schilder şi 
Dubrovin. Insă documentele cele mai o aaa rămineau 
inaccesibile, Dealtfel chiar avind la îndemină documentele 
in cauză, ele nu puteau fi publicate în Rusia, căci regimul 
cenzurii avea o existență quasi-permanentă dincolo de Nistru, 
afară de scurtul „intermezzo” după revoluţia din 1905, 

Aruncind o privire retrospectivă asupra evoluţiei ştiin- 
telor istorice din Rusia, putem „grosso modo” delimita mai 
multe curente, unele pornite a idealiza trecutul istoric, pri- 
vindu-l printr'o_prizmă messianistă, altele cu un caracter 
mai ştiinţific, fără să depăşească totuși şcoala dominantă. 
Marxismul, școala istorică de frunte din Rusia postrevoluţio- 
nară, era inexistent în universități şi şcoli, şi numai publi- 
ciștii, din anii 1880—90 ui sec. trecut făceau citeodată aplica- 
tia principiilor materialismului economie în desbaterea pro- 
blemelor istorice, Istoricii ruşi Cliucevschi, Careiev şi Plato- 
nov n'au fost marxiști şi dialectica marxistă le-a fost străină. 
Ultimul care a supravieţuit revoluției, fiind considerat de re- 
gimul comunist ca o piedică în desvoltarea şcoalei oficiale, a 
fost trimis peste graniţă împreună cu alți cîțiva, unde a şi mu- 
rit acum doi ani. 

Aplicarea principiilor marxiste în rezolvarea problemelor 
istorice devine mult mai frecventă cu creşterea carei re- 


voluţionare. Plehanov, Lenin, Lunacearschi şi i Š 

anov, şi „dii minores 
cum sunt Suleatnicov, Bazarov, St i i 
mitele „tolstiie jurnali” Si a e NIni în ai ny 


(revist = 3 


Îi N Rp E 


Istoriografia rusă post-rovoluținnară 45 


Aceştia pot fi considerați ca precursorii școalei istorice 
marxiste din Rusia sovietică. Un grup de marxiști publică un 
volum consacrat filozofiei materialiste, sub denumirea „Ocer- 
ki materialisticischii ticesecago mirovozrenia” (schiţe asupra 

materialiste), care a avut un mare succes fiind o 
contrabalansare a acțiunii grupului intelectual „Vehi” (Ja- 
loane) care cuprindea pe foștii marxiști: P. Struve, Bulga- 
cov: filosofii creştini Berdeaiev. Frice și alții. un „mixtum 
compositum” de intelectuali rataţi. 

Trebuie menţionat istoricul de nuanţă marxistă Tugan 
Baranovschi. Revistele istorice antebelice: „Russchi Arhiv”, 
„Russeaia Starina”, „Istoriceschii Vestnic” și altele, inspirate 
de oficialitate, deși publicau studii serioase și documente ine- 
dite, totusi erau Hpaite de libertatea de a-și exprima părerile 
lor libere. Aveau în schimb o desvoltare neobişnuit de puter- 
nică, revistele periodice lunare, de care am vorbit mai sus. In 
parte literare și critice, pe de altă parte istorice, cu o ideolo- 
gie mai mult sau mai puţin democratică, au avut o influență 
enormă asupra educației şi formării intelectualilor ruşi din 
a doua jumătate a sec. Jea şi începutul sec. al XX-lea. 
Incepind cu „Vestnic Evropi” (Monitorul Europei) — con- 
servator, continuind cu „Huscaia Măssli”, „Mir Bojii”. Novoie 
Slovo", „Naucinoie Obozrenie”, „Sovremenăi Mir”, „Husscoie 
Bogatstvo” (poporanistă) și terminînd cu „Pravda” — mar- 
xistă (a nu se confunda cu gazeta bolşevică, care apărea pe 
atunci), mai multe generaţii de intelectuali ruși şi-au făcut 
educaţia politică prin aceste reviste, Cosanei tale esseuri ale 
lui P. Miliucov, „Ocerki russcoi kulturi", au apărut în pagi- 
nile acestor reviste. 


Dinadins nam menţionat revistele eu caracter istoric-re 
voluționar, care ocupă un loc aparte. „Biloic”, redactată de P. 
Seegolev şi Burţev, „Minuvşie Godi”, unde Zamfir Arbure, 
şi-a publicat în 1908, amintirile asupra lui Bacunin şi asupra 
revoluţiei ruse; „Golos Minuvşago”, a lui Melgunov şi Tiav- 
lovschi, aveau o apariţie sporadică, fiind într'o luptă perma- 
nentă cu cenzura şi autoritățile administrative, Confiscările 
erau regulate şi arestările redactorilor lucru foarte obişnuit. 
Dealtel aceste reviste continuau să apară și un timp oarecare 
«după revoluţia comunistă, cînd şi-au încetat apariția, 

După terminarea războiului civil, cercurile academice 
comuniste încep o operii de „purificare” prin Universităţi şi 
institute de cultură. căutind să promoveze metoda marxistă 
în toate domeniile de cercetare istorico-socială. Totuşi, revista 
„Biloie” mai apărea la Petrograd prin anii 1923-1924. Redac- 
torul revistei „Golos Minuvşago”, S. Melgunov, a emigrat, 
continuind totuşi ediția în străinătate, sub denumirea „Golos 
Minuvşago na ciujoi storone” (Vocea trecutului prin melea- 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


gurile străine”), adăogind ultimele două cuvinte ca să subli- 
nieze exilul său mai mult silit, decît voit. Dealtfel, tot în stră- 
inătate, cl a mai scris o carte istorică „Tragedia amiralului 
Colecac”, reprodusă în extrase în rev. „Monde Slave” din Pa- 
ris. In schimb, alți cercetători ai trecutului revoluţionar rus, 
P, Şcegolev, Țiavlovski, Modzalevski, Lerner (ultimi: doi mai 
mult ca istoricii literaturii revoluționare, arhiviști talentați) 
au început să colaboreze cu instituţiile sovietice, impreună cu 
generația nouă de cercetători şi savanţi cu concepție comu- 


nistă, 

Dealtfel, atit războiul mondial, cit și războiul civil mai 
cu seamă, au fost puţin prielnice studiilor istorice, prilejuind 
în schimb poeţilor şi scriitorilor să dea opere de mare valoare 
literară (Block — „Cei doisprezece”, B. Pilneac — „Anul gol”) 
S'au luat totuşi măsuri pentru conservarea arhivelor, dindu-se 
la iveală în mod parţial unele documente din arhivele „Ohra- 
nei”, pi oare la urmărirea revoluționarilor. 

„Marele patron” al şcolii marxiste istorice din Rusia de 
după revoluţie a devenit M. N. Pocrovschi (mort în 1932), ve- 
chiu revoluționar, fost conferențiar la Universitatea din Mos- 
cova, suspendat și eliminat pentru propagarea ideilor revo- 
luţionare (V. despre el Documente publicate în 1918 de Țiav- 
lovski la Moscova, cuprinzind şi urmărirea tuturor fruntaşi- 
lor partidului social-democrat rus de nuanță bolșevică). Po- 
crovschi, înainte de război, a redactat, în editura „Mir”, o is- 
torie a Rusiei, tratind subiectul în lumina principiilor dialec- 
ticei marxiste. După cucerirea puterii de către comuniști, Po- 
crovski a devenit istoricul quasi-oficial al Rusiei Sovietice, 
fiind ales în Academia de ştiinţe şi în cea comunistă, luind 
parte la redactarea mai multor reviste istorice (Crasnîi Ar- 
hiv” şi a.). O carte a lui Pocrovschi a fost tipărită recent şi la 
Paris, în „Bureau à Edition”, sub titlul „Pages d'histoire”. 

Evident că lupta cea mare trebuia să se dea între repre- 
zentanţii şcolii oficiale şi istoricii tradiţionaliști, grupaţi în ju- 
rul lui Platonov şi revistei „R. A. N. L O. N."ului. 


„BA N. I. O. N” (asociaţia rusă de cercetări istorice și 
sociale), fondată de Platonov şi alţi cîțiva istorici ruşi (Gre 
cov) urma linia tradiționalistă a istoriografiei ruse antebelice. 
Frebue subliniat că cercetarea istoricilor acestora era limi- 
tată: Cimpul lor de activitate se restringea la cercetarea isto- 
riei Rusiei cam pinä la secolul alXIX-lea; mişcările cu carac- 
pr: r evoluponar revoluţia din 1905 şi cea din 1917 îi intere- 
capta meet pupe și lucrul acesta se reflecta natural în buletinul 

Desigur, regimul oficial nu putea să privească 
bilă această activitate istorică în sânul Duini atal ct vă 
Lupta a luat sfirşit abia după ce comunismul a pătruns în 


a ÎN, 


Istoriogratia rusă post-revoluționară ki 


Academia de ştiinţe. In 1929, asociaţia istorică „R. A. N. I. O. 
N” a fost închisă, câțiva istorici arestaţi și exilați (Platonov). 
Kizevetter). Deasemenea şi buletinul asociaţiei şi-a suspendat 
apariţia, deși în cele 5 volume care au apărut pină la 1929 
sau publicat studii prețioase privitoare la istoria Rusici din 
see, al XVI-XVIII, 

Trebue menţionat, tot aci, și lucrul următor: ştiinţa 
rusă post-revoluţionară a suferit o largă descentralizare, La 
periferii au luat ființă Academii şi institute ştiinţifice de cer- 
cetări. S'a creat o știință a cercetărilor regionale („Craceve- 
denie”), căreia i sa dat o importanță covîrşitoare. Cu toate 
că Moscova şi Leningradul au rămas centrul prin excelență 
al studiilor istorice, totuşi Academiile înființate la Kiev și 
Minsk (secțiile istorice respective), prin buletinele lor, au 
publicat şi publică cercetări istorice cu caracter regionaLE 
un fenomen particular al diviziunii fostului stat rusesc în re- 
publici autonome și federative. Nu pot fi trecute cu vederea 
lucrările ucrainenilor Gruşevschi, Bagaley, Antonovici, Bu- 
zeseul și alții. 

A doua particularitate a istoriografiei ruse post revolu- 
ționare este faptul emigraţici. Cu terminarea războiului, odată 
cu armatele voluntare în retragere, au plecat şi mulţi profe- 
sori, scriitori şi publiciști, cari risipindu-se pe tot întinsul glo- 
bului pământesc au dat un impuls cercetărilor istorice ruse 
Milincov, Struve, Melgunov, Snuerlo şi a.). Centrul lor au 

evenit ţările slave (Cehoslovacia, Jugoslavia și Bulgaria). 
Majoritatea academicienilor însă a rămas în Rusia. Revistele 
„Monde Slave”, „Slavia”, „Revue des etudes slaves”, „Ost- 
Europa”, Slavische Rundschau” au publicat în cursul ultimu- 
tui deceniu mai multe studii referitoare la istoria Rusiei, ce 
nu pot fi neglijate de un cercetător. Totuşi, importanţa lor e 
redusă prin faptul că n'au la bază cercetarea documentară și 
arhivistică, neavînd posibilităţi de cercetare pe teren, în Ru- 
sia Sovietică. D, Vostocov în „Monde Slave” (1933). întrun 
studiu, „Les travaux d'histoire russe en U. R. $. 5”, ne dă o 
bibliografie suculentă asupra tuturor lucrărilor cu caracter 
istorie apărute în Rusia Sovietică. 

Ceeace se desprinde însă în genere din cercetarea isto- 
riogrufici ruse postrevoluționare este faptul că pe cînd isto- 
ricii tradiţionulişti cercetează istoria Tarilor, şi Rusia antică, 
cei sovielici au dat o atenţie specială publicării documentelor 
inedite din arhive, ţinute sub lacăt de regimul vechiu. Și 
chiar dacă studiază istoria veche a Rusiei — o prezintă mai 
mult sub aspectul social-economic. E o linie de demarcațiune 
netă între cercetările istorice din categoria întiia şi cea de 


a. 
Ocupindu-se de origina statului rus, şcoala istorică mar- 


PR 


da VIATA ROMINEASCA 


xistă a căutat să lumineze venirea în Rusia a fondatorilor 
rimului stat slav, Varegii (Normanzi), o chestie obscură, 

oarte puțin elucidată în istoriografia rusă antebelică (V. 
Brimm — Dela Varegi la Greci — Analele Academiei de Şti- 
ințe din Leningrad, An. 1931, No. 2). E un studiu de geogra- 
fie istorică, căutind să stabilească drumul pe care-l urmau 
Varegii din Rusia Nordică spre Țarigrad. Problema a fost stu- 
diată de Platonov sub aspectul originii cuvîntului „Rus aR 
C. Liubomirov a publicat un studiu, „Relațiile comerciale in- 
tre Rusia şi Orient între sec. al VIII și XI (Analele Univer- 
sităţii „Cernişevski” Saratov An. 1923 v, I. fasc. 30 cf. Monde 
Slave 1933, v. II p. 277). Studiul acesta e făcut din punct de 
vedere numismatic, stabilindu-se după caracterul monedelor 
găsite, că în secolele respective a existat un comerţ intensiv 
intre Rusia şi Orient. N. Rubinstein, M. Saitan şi S. Rozcinov 
au cercetat relaţiile Rusiei kieviene din sec. al X-XII cu Ger- 
mania şi vecinii săi. Parhomenco şi Cozlovski au cercetat dea- 
semenea relațiile exterioare ale Rusiei din Kiev. Concepţia lor 
este că decăderea comerţului Rusiei medievale se explică prin 
deplasarea drumurilor mondiale spre basinul Mării Medite- 
rane. M, Rostovtzeff n publicat în „Revue des etudes slaves” 
un studiu, „Les origines de la Russie kievienne (v. II, 1922 
pag. 5). 

B. Grecov a studiat în buletinul „Ranionul”-ui, origina şi 
structura regimului „republican” al Novgorodului, cu aduna- 
rea sa numită „vece”, 

„A fost studiată viaţa economică şi socială din Rusia me- 
dicvală de către Argiinov, Bogoslovski şi A. Filipov. Insă opera 
cea mai importantă referitoare la această chestie este publi- 
cațiunea redactată de V, Hessen—,„Arhiva istoriei muncii în 
Rusia”, apărută la Leningrad, in mai multe volume, In gene- 
re insă, după cum am spus şi mai sus, istorici vechi a Rusiei i 
se atribue o importanță mai redusă decit celei contimporane. 
In special este cercetată epoca Dekabriştilor, a acelor rebeli 
care în timpul interegnului, după moartea lui Alexandru |. 
au căutat să puie mina pe puterea de Stat printr'o răscoală 
armată în piața Senatului (14 Decembrie 1825). Epoca ante- 


rioară Dekabristile f: ; : 
a paie Șulor a fost cercetată fragmentar și în mod in- 


__ Pentru a fi bine lămuriți asupra caracterului istoriogra- 
fici ruse post-revoluţionare, este indispensabila o eise kas 
Da Sorel istorice cu care aceasta se află într'o strinsă le- 
i, ea in Atari de Analele Academiei de Ştiinţe (secția 
eee ice da mo leva reviste periodice de un caracter distinct: 
lin arhivele au Se CU publicarea documentelor diplomatice 
€ ră oe € ruse, altele — publicind documente cu caracter 
politic referitoare la mişcarea revoluționară din Rusia înainte 


e TE ar 


Istoriografia rusă poat revoluționară 49 


de răzhoi. Din prima categorie face parte „Crasnii Arhiv” (Ar- 
hiva roşie). Din a doua — „Catorga i ssilca” (Munca forțată 
și deportarea). Mai există „Istorie-Marxist” ce desbate proble- 
mele istorice cu caracter general prin prizma teoriei materia- 
lismului istoric, 

Cea mai importantă publicațiune este „Arhiva Roşie” 
care pină în prezent a dat la iveală peste 50 de volume. A a- 

ărut în 1923 ca organ al „Arhivelor Culturale”, redactată de 

. Pocrovsehi, V. Polonschi, Maesanov, Piceta şi Adorajchi. 
Tirajul, la început de 6.000 exemplare, s'a ridicat ulterior 
pină la 30.000 exemplare. Apare în 8, un volum cuprinzind 
dela 350 pină la 450 de pagini. E periodică şi iese la fiecare 
două luni. D. René Martel a dat cuprinsul celor 15 volume 
publicate pină la 1926 („Monde Slave” 1926 vol, HI). In pre- 
zent sunt publicate vreo 50 de volume de extremă importan- 
jä pentru istoria diplomatică a Rusiei înainte de război. Cu- 
prinde o parte memuaristă şi o parte documentară. . 

Dealtfel, imediat după retragerea oștilor vranghelisie din 
Rusia, publicistul Hessen a început la Berlin ediţia „Arhivei 
revoluției ruse”, din care au apărut peste 20 de volume, Însă 
cu material documentar redus, S'au publicat mai mult me- 
moriile foştilor demnitari, amintiri din timpul războiului. Se 
pare că publicaţiunea a încetat din lipsă de fonduri. 

Intre altele, „Arhiva Roşie” a publicat „Jurnalul lui Ku- 

ropatkin (comandantul oștirilor ruseşti în timpul războhilui 
ruso-japonez din 1904-1905), „Rapoartele ministrului Sazonov 
către Nicolae al II-lea” înainte de război, (vol. II, 1923), cores- 
pondenţa între ministrul de războiu din 1904 — gen. Suhomli- 
nov şi seful Marelui Stat Major-—general lan evici (vol.I, 
1925), jurnalul lui A. A. Polovţev, un demnitar important'din 
timpul lui Alexandru al II-lea (vol. III-IV 1923), corespon- 
denja Romanovilor între 4 Dec, 1916—7 Martie 1917 (vol. 
IV, 1924); sau publicat documente inedite diplomatice, în 
special în legătură cu chestia Strimtorilor. Au apărut, în or- 
dinea succesivă: 1. „Exvropeischia derjavți Greţia v epoche 
mirovoi voint" (Puterile europene și Grecia în timpul războ- 
iului mondial) MOSVA 1922, 2. Puterile europene. și Turtia 
în timpul războiului mondial. Partajul Turciei Asiatice cu 
barta respectivă, S. Petersburg 1924. 3. Idem. Constantinopol 
şi Strimtorile, 2 volume, Mose. 1925-1926, care cuprinde și 28 
de documente ce se referă la Rominia. 

Volumul la XIII (1925) din „Crasnaia Arhiva” a fost con- 
sacrat centenarului rebeliunii zori nr (14 Decembrie 
1825). E interesant a nota că sau publicat scrisorile și-ime- 
moriile Decabristului V. Raevski, care a activat în Basarabia, 
la Chişinău între 23 Noembrie 1820 şi 1 Februarie 1822). 

In volumul XI—XII (1925) a fost publicată coresponden- 
ţa diplomatică între guvernul țarist în ajunul războiului 


4 


50 VIAŢA ROMINEASCA 


dial si guvernul romin, ceeace prezintă interes pentru 
peske pia ym ca In schimb, revista „Catorga 1 sayagi 
(Munca silnică și deportarea), din care au apărut aproape 
sută de numere, se mărginește a publica documente și prin na, 
rii revoluționare, incepind cu Epoca Dakabriştilor, insistinc 
asupra revoluțiilor din 1905 şi 1917. 

Sub redacția Iui M. N. Pocrovschi au apărut volumele : 
„Relaţiile germano-ruse” (Acte secrete), „Relaţiile  polono- 
ruse în timpul războiului mondial” (Acte secrete). Tot sub 
redacţia lui Pocrovschi au fost publicate peste 15 volume pri- 
vitoare la activitatea dekabriştilor (dosare personale şi pro- 
cesul). Sub redacţia lui A. Lozovsehi — „Istoria mişcării 
muncitorești”, Aţi 

După o activitate prodigioasă şi bogată, academicianul 
M. Pocrovsehi moare la 10 Aprilie 1932 (1868—1932). V . ne- 
crologul lui N. M. Luchin, publicat în Analele Academiei de 
ştiinţe U. R. S. S. 1932, N. 9, p. 774. 

După cum vedem istoriografia rusă post-revoluționară sa 
manifestat printr'un şir de publicațiuni extrem de bogate din 
punct de vedere istoric. Există în Rusia Sovietică o generaţie 
de savanţi tineri care au rupt definitiv cu tradiţia ştiinţei is- 
torice ruseşti şi fac ò revizuire integrală a metodelor de cerce- 
tare istorică. Cucerind citadela vechilor curente, fiind mai 
mult decît încurajați de oficialitate, nu e de mirare că in 
cadrul ascensiunii industriale nemaipomenite a Rusiei post- 
belice, ştiinţa istorică să capete şi ca un impuls corespunză- 
tor, E o ştiinţă tînără, tot aşa de jună, cum e statul socialist- 
sovietic, dar poate şi mai tinără, căci din generaţia ante-re- 
voluţionară, în afară de Pocrovschi (savant de catedră), cei 
care s'au raliat regimului oficial au fost savanţi de circum- 
stanță, majoritatea însă risipindu-se pe tot întinsul globului 
pămintesc pină și în Chili. Tunis și Indochina. 

Totuşi, un observator atent nu va neglija nici puterea de 
muncă a tinerilor savanţi, nici rezultatele temeinice în do- 
meniul cercetărilor istorice, efectuate în cei 17 ani dela in- 
stalarea în Rusia a regimului comunist, acesta chiar dacă 
va contesta utilitatea aplicării metodei materialismului isto- 
ric în domeniul cerectărilor trecutului. 


Totuşi aspectul istoriografiei ruse postrevoluționare nu 
poate fi complect dacă nu vom arăta în linii ratat pi şi unele 
opere ale emigranților ruși din străinătate. Val virtejul revo- 
luţiei a risipit prin ţări străine mulţi profesori, din care unii 
foşti membri a Academiei de Științe din Petrograd (P. 
Struwe, Platonow și alții). In genere revuistica istorică apu- 
seană manifestează un interes crescind faţă de problemele 


est-europene, în special ruseşti. Revistele „Revue de 
slaves”, „Slavia” (Praha), „Monde Slave”, a a Bees 


O ——— 


Istoriografie rusă post-revolu ționară 5i 


(Berlin) publică studii referitoare la istoria şi literatura rusă 
ante-belică și post-revoluționară y 

Prof. A. Kizevelter. fost profesor de istorie la Univer- 
sitaten din Moscova, plecat şi el din Rusia Sovietică, mai 
mult silit decit de bună voie, a publicat în „Revue Histo- 

"1930. CLXII Janv.-Fevr. p. 160 şi urm. un studiu in- 
tins sub titlul „Travaux des savants russes cmigres”, din care 
se desprinde opera făcută de emigraţii ruși, foști profesori la 
universităţile rusești, O bibliografie suculentă ne prezintă şi 
A. V. Florovski (fost profesor la Universitatea din Odesa, 
actualmente în Cehoslovacia) în cartea „Literatura istorică 
rusă în emigrație”. Darea de seamă 1921—1926. Praha 1928. 


E foarte greu de tras o linie de demareațiune între dife- 
ritele curente istorice ale emigrației ruse. Unii reprezentanți 
ai ei au continuat linia veche trasă de istoricii Cliucevski, Ka- 
reiew şi Platonow, aceştia foarte puţini. Majoritatea însă au 
tendință netă spre dreapta (Schmurlo) sau spre stinga (Mia- 
xotine, Melgunov), Tendința moderată (Milincov, Nolde, in- 
trucitva şi Struwe). Ca RER 


Fi 


Vom enumera mai jos operele mai însemnate ale savans ~ j 


ților ruşi din străinătate, fără să ne oprim prea mult asupra 
fiecăruia în parte. 
Prof. Bitzilli (dela Univ. din Odessa, emigrat în Bulgaria) 
a publicat „Schițe asupra ştiinţei istorice”. Praha 1925, Pro- 
pune schimbarea metodei de cercetare istorică individuali- 
zată (Rickert, Windelband) cu metoda genetică, Prof. Kar- 
savin, convertit la catolicism, fost profesor la Universitatea 
din Petrograd, pe urmă emigrat la Covno (Lituania) a scris 
„Filosofia istoriei” Berlin, 1923, în care propune un sistem 
de cercetare istorică, un sistem metafizic pan-mo- 
nist, în afară de legea cauzalităţii. Prof. Berdeaev, cunoscut 
și în ţara noastră prin unele cărți traduse, marxist prin anii 
895—1900, pe urmă ortodox din grupul „Vehi” (Jaloane), 
talentat însă reacţionar, a publicat „Sensul istoriei” („Smisi 
istorii”) Berlin 1923. El priveşte istoria ca realizarea unui 
plan divin dinainte fixat. S'a mutat pe urmă la Paris, unde 
în „Institutul ortodox” înființat de el, continuă să militeze 
doctrina ortodoxă, avind adepţi în rămășițele vechiului re- 
gim, refugiate în Franța. 

Prof. Vipper, fost profesor la Universitatea din Mos- 
cova, refugiat la Riga, a publicat „Krugovorot istorii” („Cer- 
cul evolutiv al istoriei”) Berlin 1923. Pornind dela concepţia 
caracterului ciclic şi periodic al evoluţiei omenirii consideră 
că civilizaţia contimporană se află în plină decadenţă, ase- 
mănătoare celei a Imperiului Roman. Civilizaţia actuală (in- 
dustrialism, capitalism, imperialism) se va dispersa și marile 
puteri se vor dezagrega în mici celule autome. Acestea sunt 


PR —Ů—— 


52 VIATA ROMINEASCA % 
p 


in general operele profesorilor ruși emigrați, referitoare la 
problemele de istoria generală şi filosofia istoriei. 

Ín ceiace priveşte istoria Rusiei propriu zisă, prof. 
Schmurla — fost profesor la Unifersitatea din luriew-Dor- 
pat (Estonia) pe urmă refugiat la Praha și Roma, — a publi- 
cat „Istoria Rusiei dela an. 882 pînă la 1917. Münch. 1922 şi 
„introducere în istoria rusă” (Vedenie v rus euin istorin”) 
Praha 1924. Prof. Vernadski a publicat „Naceseanie ruscoi 
istorii (O schiţare a istoriei ruse”) Praha 1927, din punet de 
vedere al curentului cuvrasist, cărui curent îi vom consacra 
un studiu aparte. 

Prof. D. Nolde, fost profesor la Universitatea din Pe- 
trograd, refugiat la Paris, adept a lui Milincov, colaborator 
la revista „Analele Contimporane” (în l. rusă) a publicat 
mai multe opere referitoare la istoria rusă; „L'ancien régime 
el la revolution russe”, „Reflexions sur le developpement po- 
litique de la Russie” (Monde Slave” 1927). Consideră ca sin- 
gurul factor al evoluției statului rus — puterea autocrată, 
care comandă masselor, element docil, Trebuie notat răspun- 
sul dat lui Nolde de către A. Kizevetter in „Analele Contim- 
porane”, An. 1928. I. p. 37. 

Prof. Lappo (fost la Univ. din luriew, pe urmă la Praha) 
a publicat ag So punis istorice ruse” in „Cesky casopis 
historicky. 1922) Prof. Kizevetter a dat la iveală cartea sub 
tiul „Zălitorii culturei ruse” („Osnovateli russcai culturi”) 
Praha 1926, 

: Trebuese menționate şi unele ediţii periodice, tipărite de 
istorici ruși din străinătate: „Operele savanților ruși din 
străinătate” („rudă russkich uceonâch zagraniţei” (Berlin) 
„Beseda” (Convorbiri”) Culegerea societăţii arheologice ruse 
din Serbia („Sbornile russkago arheolog, obșcetva”), „Ana- 
lele societăţii istorice ruse din Praha (e Fapisiei russkago ist. 
obşcesiva bă Prahe”) şi „Lucrările Colegiului Savant din 


a”, 
_ Din perioada începutului statului rus s'a licat: M. 
Toll — Sciţii şi Hunii — Praha 1928; Bieleaey i Inceputul 
Rusiei („Nacealo Rusi”) Praha 1925; Braun — Varegii în 
Rusia (rev, „Beseda” 1925 vol. VI). Despre Hazari au seris 
ian și Boratz. Istoricul E. Perfețki a tipărit la Bratis- 
awa cartea „Letopiseţile ruseşti și relaţiile lor reciproce” 
(„Husskia letopisi i ich vzaimnaia otnoșenie”) în anul 1934. 
M. Şachmatov fost profesor la Univ. din Petrograd, refu- 
giat la Ai arm care nu trebuie confundat cu unchiul săn_ pro- 
Saor de i torie rămas în Rusin şi mort acum cîțiva ani, a pti- 
icat „Inccreări asupra istoriei ideilor politice antico-ruse” 
Praha 1926. Cartea aceasta lucrată în baza unor documente 


izvoare luate la plecarea di i imi 
favorabil de istoricii sinibeni. n Rusia, a fost primită foarte 


Istoriografia rusă post-ravoluţ onară 53 


Trebuie notată cartea prof. Schmurlo „Curia romană În 
Orientul ortodox rus în anii 1609—1654. Praha 1928: în limba 
rusă cartea poartă titlul „Russcaia curia na russkom pravo- 
slavnom Vostoke v 1609—1654 godach”. Praga. Cartea a fost 
lucrată de Schmurlo în baza arhivelor Vaticanului şi cuprin- 
de mult material interesant referitor la tendința papalității de 
a atașa Orientul ortodox catolicismului precum și note pre- 
yepi despre activitatea lui Petru Movilă. mitropolitul de 

ev. , 

Cu cit ne apropiem de epoca mai modernă, cu atit sorie- 
rile devin mai numeroase şi e greu de făcut vreun discernă- 
mint asupra valoarei lucrărilor, căci în majoritatea lor nu 
sunt lucrate direct la izvoare și arhive. Profesorii ruşi emi- 
grați au dat la iveală şi multe scrieri, referitoare la istoria 
generală a Europei, ceiace le cra mai la îndemină. 

Trebue notate însă scrierile oamenilor politici ruși cu 
tendinţe mai democrate: P. Milincov — Petru cel Mare şi re- 
tormele lui, 1925. M. Bunacov -— Drumurile Rusiei („Puti Ro- 
ssi”, în Analele Contimporane”, 1932). S. Melgunov — „Fap- 

tele şi oamenii din epoca lui Alex. L” („Delà Iudi Alexan- 
drovseogo vremenii”) Berlin 1923; Koyre — Persecuţia filo- 
i („Monde Slave” IV. 1926) şi unele scrieri ale lui Mia- 
otin. 

După cum vedem, istoriografia rusă post-revoluļionară, 
atit cea din U. R. S. S., cît şi cea din emigrație, cu toate că 
sunt despărțite printr'un abis în ceiace priveşte concepţia 
arenei totuș au fost fecunde, dînd la iveală opere de reală 
valoare. 


Alex. Kidei 


Un poet mussetian necunoscut: 
| P. V. Grigoriu 


Nu numai scriitorii de întiia mină interesează pentru istoria 
unei literaturi, Sunt talente care datorită unor împrejurări nepotri- 
vite par dela începutul carierei lor sortite să rămină în umbră, dar 
«are totuşi, puse alături și constituite în corpuri şi şcoli, alcătuese 
atmosfera literară a unei epoci mai bine şi mai clar definită decit 
prin citiva seriitori de întia mărime, cari se ridică din această epocă 
şi o domină, A 

Dacă ar examina cineva numai prin prisma marilor noştri poeți 
insemnătatea influenței lui Musset în Rominia, datoria noastră faţă 
de poetul francez ar apărea fără îndoială ca minimală: cileva trăsă- 
turi la Grigore Alexandrescu, presupuse reminiscenţe, sau poate nu- 
mai îintimplătoare intilniri la Mihail Eminescu, o reală şi fundamen- 
tală influență asupra lui Al. Macedonski, şi poate nimie mai mult, 
Realitatea e însă cu totul alta, şi cu cit coboară cercetătorul spre o 
poezie mai puţin menită să râmină în analele literaurii, spre produ- 
sele efemere ale unor lire de calitate oarecum inferioară, cu atit sem- 
nul poeziei mussetiene se ivește mai insistent în lirica rominească 
din a doua jumătate a secolului trecut, Cum literaturii comparate îi 
e Întrucitva indiferentă valoarea operei de artă pe care o produce 
influența unui mare scriitor semănată pe teritorii străine, ne îngă- 
duim să credem caracteristic exemplul poeziei lul P. V. Grigoriu, poet 
astăzi cu totul uitat, în mare parte şi din vina lui, dar de a cărui pre- 
zență istoricul influențelor lui Musset în Rominia nu va putea să nu 
țină seamă cindva. 

Petru V. Grigoriu s'a născut la Iaşi, In 1860; botezat de Elena 
P, Asachi, cu care familia lui era înrudită, el a fost luat de mic la 
Paris de aceasta, şi a crescut în casa lui Edgar Quinet, a cărui soție 
după cum se ştie, era fiica lui G. Asachi. In casa marelui serlitor fran- 
cez a cunoscut el cea mai aleasă societate pariziană, avind prilejul 
să asculte la masa gazdei sale pe V. Hugo, Ledru Rollin, Dufaure, 
Jules Favre, Gambetta ṣi Garibaldi. Inscris la liceul Louis-le-Grand, 
Quinet venea Simbäta să-l la acasă, şi Victor Hugo îl dusese adeseori 
la mar în trăsura lui, amuzindu-se, pe cit se pare, de conversaţia 
tinărului şi inteligentului Valah. Aujns la Paris pe vremea răsboiului 
din 1870, el n'a stat însă prea multă vreme acolo, căci tatăl său în- 
cetind din viuţă, Grigoriu fusese nevoit să se întoarcă în tară, mai 
înninte de a-și fi terminat studiile de drept, abia începute la Univer- 
- sitate. pare însă că și intors in ţară a continuat legăturile cu aris- 
tocrajia literară franceză, căci se citează corespondenţa lui, din ne- 


<a =: 


(i Un poet mussetian necunoscut: P, V. Grigoriu 5 
————————————— 


fericire pierdută, cu oameni ca E. Zola, Sully Prudhommes Francois 
Coppte, Jules Lemaitre, Waldeck-Rousseau, Brisson, şi alţii, 1) 

La lași, unde s'a stabilit după întoarcerea în țară, ela dus o 
viață de boem literar potrivită cu temperamentul său, dar improprie 
creației artistice, ceiace face ca opera lui să fie atit de puţină şi atit de 
risi A fost unul dintre membrii Janimnii, şi chefurile care le 
făcea la Bolta Rece cu Eminescu, Gh. Panu, Sig. Virgolici, Miron Pom- 
piliu şi Leon Grigorescu, au rămas, în amintirea puţinilor Ieşeni 
cari le-au apucat. A colaborat cilăva vreme la Convorbiri Literare, 
unde a publicat mal ales traduceri din V. Hugo, A. de Musset și A. 
Chénier; a mal seris la Familia din Orndin, la Curierul din laşi al 
lui Th. Balassan, și la periodice locale de scurtă durată, ca Lupta şi Să- 
geala. Prieten cu publicistul N. A. Bogdan, a condus împreună cu el 
prin 1881—2 revista satirică Bomba. A cunoscut pe V. Alecsandri, şi 
a fost prieten al unbr personalităţi ca A. D. Xenopol, Gr. M. Sturdza 
si A. C. Cuza. Oda La Martinica, recitută în 1902 la o serbare dată la 
Teatrul Naţional din laşi în folosul sinistraţilor din Martinica, i-a 
adus un ceas de celebritate, şi Legiunea de Onoare, pentru care l-au 
recomandat Sully Prudhomme şi Waldeck+Houssean și l-au felicitat 
oameni ca J. Lemaitre, Ed. Rostand, Fr. Coppée, P. Loti, H. Lavedan, 
P. de Cassagnac, Rochefort, Drumont şi L. Bourgeois. ® Dar scurta lui 
carieră literară avea să se incheie curind, lu 30 Noembrie 1903, cind 
se stinge din viaţă, lăsînd în urma lui o operă neinsemnată cantita- 


tiv, şi pe care, adevărat boem, nu se gindise niciodată s'o stringă in- 
trun volum, * 


1 D. Colonel A. V. Grigoriu din Botoşani, fratele poetului, păs- 
trează o fotografie a lui Sully Prudhomme, cu dedicaţia: „A mon 
éminent confrère Pierre B. Grigoriu, témo e de ħaute estime et 
de sympathie. Sully Prunhromme. Août 1902. Châtenay (Seine)” şi 
un exemplar din volumul Lueurs et flammes, cu inscripția: „A mon- 
sieur P. B. Grigoriu, sympathie au poète, hommage à Pami, Hélène 
Vacareseo”, 

2 Tot la-d. A, V, Grigoriu sunt un exemplar din Despot Vodă cu 
dedicaţia: „Domnului Petru Vasile Grigoriu, suvenir amical din par- 
tea autorului V. Alecsandri. Mircești 1880”, şi o fotografie cu urmă- 
toarele versuri autografe: 

Privese cu dor din valea viejei 
La cei pierduţi în nori cerești, 
Tovarăşi buni ai tinereței, 
Amici ai coseil părintești. 
tă mel V. Alecsandri 
serisori ale lul Alecsandri câtre Grigoriu au fost date de 
acesta Academiei. V, Pamilia, XXVII (1881), ay 260; Analele Acade- 
miei, Romine, Desbateri, I, 20 (1897-8), p. 30; Opinia, laşi, I, 196, 
din 25.XIL. 1897, p. 3; V, Alecsandri, Scrisori, ed. Chendi şi Carca- 
lechi, Bucureşti 1904, p. XXXVII D. A. Grigoriu posedă şi dedicații 
autografe ale celorlalți prieteni ai poetului; cf. necrologul Principele 
are M, Sturdza, publicat de P. V, Grigoriu în Evenimentul din 18.1, 

3 CI. Arhiva, XII (1902), p. 344-6, XIV (1903), p. 13-4. 

4 Despre viața poetului, À a P: V. di rin, Amintiri despre E, 
Quinet, cu prilejul centenarului său, în Arhioa. XIV (1903), p. 71-80; 
|. Raul, P. V. Grigoriu, în Munca literară și științifică, Piatra Neamţ, 
E (1904), pag. 30-1, E in Evenimentul literar, laşi, XI, 241, din 
2.X11.1903, p. 1-2; V, Scinteie, P. V, Grigoriu, în Opinia din Decem- 
brie 1903; (I. Dafin?) Figuri ieşene, în Mişcarea, [A i, XX, 209, din 
11.1X.1926, p. 1. O notiţă necrologică în Revista idealistă. (1903), vol. 


s VIATA ROMINEASCA 
pd a 


A tă operă, risipită prin revistele şi ziarele vremii, de unde 
ay p u s'ar e $ putea aduna în intregime, multe din aceste 
publicain: efemere fiind pentru totdenuna pierdute, se compune 
din traduceri din literatura franceză, şi dintr'a serie de poezii ori- 
ginale, Traducerile nu-l arată cu atita exclusivitate închinat lui Mus- 
vel. A Ālmācit un număr destul de insemnat de versuri din Victor 
Hugo, publicate intre 1877 şi J881 in Familia şi în Convorbiri tite- 
rare, şi republicate în parte de un prieten in Munca apara ră o lile- 
rară din 1904. A tradus din Lamartine meditaţia Bonaparte, şi două 
poezii din Chenier; avea gata tradus pe Ernani, „in versuri pe cit 
se ponle mai elegante şi la înălțimea autorului”, 2 dar In aceiaşi vre- 
me lucrase la tăimăcirea aceasta şi Duiliu Zmfireseu, a cărui tradu- 
cere avea să se reprezinte la Bucureşti, Tot Grigoriu e traducătorul 
plesel Marehizul de Priola, de H, Lavedan, care s'a jucat la Teatrul 
Naţional din lași în 1903, cu prilejul vizitei Principelui Moștenitor 
Ferdinand. “ Cite am cunoscut din aceste traduceri se caraclerizează 
toate printr'o cursivitate deosebită, printr'o uşurinţă de a găsi expre- 
sia potrivită și de a modulu-o după tiparul unul vers in care nimic 
nu pare silnic şi căutat. 

Opera lui originală se compune din 40 sau 50 de zii publi- 
cate prin Familie în anii 1877—1883 şi în Arhiva din 1902—3; prin 
ele "mosie un poet risipit, capricios și inegal, deopotrivă de acord 
cu viața de boem pe care am înfățișat-o, şi cu înrudirea temperamen- 
tulā pe care i-o întrevedem cu Musset, învățătura cărui pildă se in- 
trezărește nu numai odată printre versurile lui. Insăși principiile poe- 
tice în numele căruia scrie el sunt departe de a contrazice această n- 
propiere: „Natura și numat natura creiază pe poet; ea pune în sinul 
su acea flacără n geniului care duce sufletul la o sensibilitate vie, 
puternică, activă... EI trebue să tindă veșnie spre măreț, cate trezeşte 
atenția omului, care îi înalță sufletul, şi spre acel sentiment dulce şi 
amar numit patetic şi menit a desmierda duios inima”. Aceste pre- 
cepte se potrivesc tot atit de bine poeziilor lui casi operei autorului 
Nopţitor, poet al unci spontaneități adeseori brutale şi care lucrează 
miunai prin isbhucniri, şi tot odată întroducătorul celor. mai patetice 
şi mai afective procedee lirice. Spontaneitate, sinceritate şi inspira- 
ție imediată din realităţi în care pentru alţii poate n'ar fi existat poc- 
ru Ban luati ai boeme Vesa, sa tel Dini nepo 

, s 1e 
trivitul destin al acestui poet: rare pariziene, dop De 


Musset, cel mai de genin din toate-aste fi 

Căci nu există note mai dulci și mai ră ma 
Decit neele vesuri ce de Musset sunt pline 

Do multe ori compuse pe muri la Violon | 

Pe Bulevard, la baluri, sub arbori, prin grădine 
Student, boem pe-atuncea, plăceri, dureri, suspine 
Le prefăcea în perle eterne cu-un creion! * í 


Poezia lui Grigoriu trăește Intreagă ii 

sub a 
fericiri o opine üu vrea sau nu stie să de eat maicii. e 
e e cu acel mal du siècle pe care Musset il recunostea in- 


IV, p. 332. Multe informaţii suplimentar i- 
v. Grigoriu Bi N. A Boudan, cărora le n Jumese pentru beer r 
6 Arhiva. iy Gai p. [ei SV Dp: DN, 
» V, Grigorin, Poefi gi poezie, în Familia XVII (1881 
R f A ), . 321-2, 
și „fite cronice din lumea pariziană, în Familia, x” 1878), 


2 e a a e NON 


— 4 573 = 


Un pot mussetian necunoscut: P. V. Grigoriu 57 


ii lui generații, ṣi care îl apasă, sub semnul amârâclunii 
ei sin unilor însepa- 
Astfel din floarea vieții desgustul și tristețea 
Mi-au stins, ah, idealul tot sufletului meu, 
fe ştiut ce este amorul, tinerețea, 
n'am crezul în oameni, şi nici în Dumnezeu, 


Dar cu toate aceste accente care par expresia sinceră şi defini- 
tivă a unei absolute negaţii, adevărul e altul, şi închipuindu-se casi 
Musset sub trăsăturile vreunui romantie personagiu, un Oscar oare- 
care, Își va recapitula, pe cînd 

tinăr, cu fruntea trist plecată 
ŞI palid rătăceşte, lipsit de ajutor, 
toate pricinlle de nefericire cari l-au coborit această iarnă pe suflet, 
dur va găsi în același timp dedesubtul incruntării pe care suferințu, 
mai mult presupusă și pricinuită prin procedee cu totul subiective, 
l-a iutipărit-o pe faţă, amintirea unul vechiu zimbet care e singur de 
ajuns ca să întreție şi mai departe flacăra wnel vieţi altfel indife- 
rente, şi îi conferă acesteia singura şi adevărata valoare; 
Mai palid decit toamna cea palidă şi rece, 
Junețea mea sdrobită se "elină spre mormint; 
Amor, speranță dulce, plăceri, dorinți şi laerimi 
S'an stins În vintul toamnei ca frunze şi ca flori, 
Iluzii nu am astăzi, — m'an părăsit cu toate, 
In floarea vieţii mele mă simt bătrin şi mut, 
En cad pe patul morţii, — şi nu regret trecutul, 
Căci am iubit odată, — şi-am fost dar fericit! 19 

Ò asemenea notă, cintec de slavă al supremaţiei iubirii şi inchi- 
naren la amintirile ei chiar atunci cind se amestecă în ele amărăciu- 
nea celor mal crude desamăgiri, se întilnește nu numai odată în ver- 
surile lui Grigoriu. Pentru el caşi pentru byroniunul Oscar iubirea 
râmine singura valoare a vieţii, și o femeie care nu se va lăsa indu- 
plecată de mrejile ei e sortită să rămină doar o tristă epavă: 

Tu, inimă de piatră, tu, suflet trist de ghiaţă, 
Tu, care porţi chiar urma durerii scrisă ‘n faţă 
‘ai iubit; că poate nu vei iubi în veck *! 

Inspirația aceasta coboară direct din Musset, din amintirea des- 
frinatului Rolla care în cea din urină noapte a lui înțelege însfirșit far- 
mecul cintecului de dragoste intonat împrejurul lui de Întreaga na- 
tură şi care moare sinul unei curtezane, fericit că a putul gusta 

odată iubirea, din Noaptea de August pe care a tru- 

dus-o Grigoriu şi unde iubirea se pune mai presus de viață şi moarte, 

şi mai cu seamă din Souvenir, unde, caşi în Lettre d rtine şi 
mărturiseşte 


tene. De altfel însăşi iubita pe care poetul nostru so înfăţişează şi 
şi-o aduce mal aproape prin încantația versurilor lui, e ru 
meile lui Musset : 

Cind ochiul tău cel n sub dulcea lui privire 

Luceşte și pătrunde adine inima mea, 

Eu singur simt o voce de tainică iubire, 

O flacără ce'n raze de sfintă fericire 

Pe calea vieții mele de-acum va lumina, 1* 


9 Lu un prieten, ibidem, p. 541, 

10 Oscar, în Fumiliu, XIV (1878), p. 135. 
x De ce? în Familia, XXIII (1887), p. 217. 
13 La, in Familia, XIII (1877), p. rP 


38 VIAȚA ROMINEASCA 


sau în alte versuri din care imaginen ci se desprinde profilată prin 
acelaşi singură trăsătură: A 

Steaua nopților senine, ce din valurile mării 

Răsărind lăcrămitoare în amurgul cald al serii 

Mai frumoasă şi mai dulce niciodată n'a lucit m 

Decit ochiul tău cel negru pe-un neant nemărginit. * 

Firă îndoială că nu-i era interzis poetului nostru să cinte o iu- 
bitā cu ochi negri, şi nici s'o vadă în felul acesta, ca un profil des- 
prins pe întinsul de umbră al cerului, şi în care raza unică a ochiului 
apare cu atit mai pregnantă, dar aceasta nu e decit amintirea Juanei 
de care fusese mai înainte îndrăgostit don Paez: 


Il ne pouvit fermer les puupitres sans voir 
Sa maitresse passer, blanche avec un ocil noir, 
Deasemenea frumoasa Marta, a cărei frumuseţe pingărită de viciu 
o deplinge poetul, trebue situată şi înţeleasă nu departe de Marion din 
Rolla, atit în ce priveşte scurtul portret în cure ne-o înfăţişează cit şi 


pentru imprecaţiile pe care poetul le aruncă destinului ce a adus-o în. 


brațele destriului, intocmai ca pe sora ei de viciu şi de sărăcie: 
Tu, așa frumoasă, plină de nuri şi de gingășie, 
Ochi de stele, chip de îngeri, blindă, tinără, sglobie, 
Nu-i păcat de tine oare sufletul să-ţi pingărești 
Şi atitea comori sfinte să vinzi şi să nimiceşti?.., 
Dar întreb: De ce, oh, soartă crudă şi neruşinată , 
Arunci farmec, tinerețe, gratii în această fală, 

Dece stingi sărmanu-i suflet în al viciului isvor?!* 

La fel se adresase Musset la început virginalei Maria, acuzind-o- 
că a profanat cel mai scump dintre darurile ce-i fuseseră hărăzite, 
cruda și nevinovata ei frumuseţe: 

Oh, la [leur de l'Eden, pourquoi l'as-tu fante, 
Insouciante enfant, belle Eve aux blonds cheveux? 
Tout trahir et tout perdre était ta destinée, 


dar e mai precisă indicația lui cind arată cauza care a făcut-o să se 
prostitueze, și pe cind Grigoriu se mulțumea, să invinuiască soarta, 
Musset îi arătase mai deaproape care e adevărâta pricină a păcatului: 

Pauvreté! Pauvrete! C'est toi la courtisane: 

C'est toi qui dans ce lit as poussé cet enfant 

Que la Grèce eût jeté sur l'autel de Diane. 


Toate temele de inspirație poetică ale lui Grigoriu provin din 
acelaşi isvor. După cum ideia pe care şi-o face despre iubire e un de- 
cale al entusiasmului mussetian, la fel în destul de numeroasele lui 
poezii referitoare la preţul şi acțiunea muzicii se întrezăreşte influența 
poetului francez, Aşa cum cîntase acela A la Malibran, Grigoriu va 
slăvi în versuri pe artiste care nu sunt totdeauna cintărele, pe o En- 
tronoa (tinea pe Sani a nenie in rolul Ofeliei şi pe o Aristița 
j scu, ea i ibui - 
on te e Ep ui același merit pe care Musset îl atribuise mu 

Lorsque, sur le sillon, l'oiseau chante à Paurore 
Le laboureur s'arrête, et, le front en sueur. 
Aspire dans lair pur un souffle de bonheur. 
Aina nous consolait ta voix fraiche et sonore, 
t les chants dans les cieux emportaient la douleur. 
Tot astfel pentru Grigoriu: 


» Omnia venitas, în Famili XXIII (184 
“u Marta Ferrari, ibidem. XVHI (188) d E sau 


a ao e r e E E a 


Da... 9." A . 


„Un poet mussetian necunoscut: P. V. Grigoriu 39 
CD 


Artele sunt mingierea sufletelor generoase, 

Idealul cel mai dulce inimilor mult duloase, 

Visuri, plingeri, dureri, taine, lacrimi, dor, amărăciuni, 

Nasc şi mor de-atitea veacuri sub a artelor minuni. 15 
Meritul revine, pentru unul caşi pentru celălalt, armoniei, „dulce 
limbă a inimii”, cum o numește Musset, care o cîntă în Lucie, slă- 
vindo pentru felul cum ştie să incinte și să potolească durerile o- 
meneşti : 


Fille de la douleur, Harmonie! Harmonie! 
Langue que pour l'amour inventa le génie! 
Qui nous vins d'Italie, et qui lui vins des cieux! 

Inspirația lui Musset avea să fie reluată de Grigoriu, autor și el 
al unei /nvocajiuni la Armonie, constind mai cu seamă în imprecaţii 
ca acelea ca care începea să | se adreseze poetul francez, căci pină 
și procedeele acestuia, risipite, discursive şi de scurtă răsuflare, Îl in- 
fluențează la tot pasul: 

Mingierea şi speranța sufletelor crud mihnite! 
Potolirea și isvorul dragostei nemârginite!... 
Armonie, glas de îngeri! Tu, ce eşti atit de sfintă, 
Tu, bal cărei oftat mistic morții se trezesc, se'ncintă, 
Tu, ce faci minubi divine, şi sub valuri dulei uimești, 
Dind dureri, plăceri sau lacrimi inimilor omenești! 19 

lar afirmarea modelului său, că armonia a fost inventată de geniu, 
pe pămîntul Italiei la cure atitea neamuri s'au închinat, avea să apară 
în alte versuri ale poetului, sub o formă mai personală și adăugind 
tributul său la aceste neincetate închinări: 


Italia mea dulce, Italie frumoasă, 

Din tău poetic şi geniul s'a creat, 

Căci tu eşti țara care pe-acest pămint revarsă 
Torente de-armonie ce'n o simţire lasă, 

Şi care pin'la ceruri ades lau înălțati? 


Dar procedeul pe care l-am urmat pină acum în înfățișarea apro- 
pierilor dintre inspirația lui Grigoriu și îndrumările ce-i puteau fi 
propuse de modelul francez, are neajunsul că îl înfățișează prea de 
aproape legat de el, prea servil imitator ca pentru asemenea versuri 

poată fi numit cu adevărat un poet. In realitate Grigorin isbutește 
adeseori, ducind mai departe sugestii mussetiene sau trunsaresind ase- 
menea in „să creleze o poezie proprie, crescută fără îndoială sub 

același zodie, dar hrănită dintr'un sol personal şi devenită, în loc de 
imitație, o operă Seiietaduri de drept. Astfel, după ce am ascultat 
nvon lui Musset către armonie, ṣi după ce am văzut cum, călăuzit 
de el, Grigoriu se îndreptase spre aceiaşi zeiță, îl vom vedea căpătind 
inaintea altarului de care se apropie un elan personal ce-l învredni- 
ceşte să treacă dincolo de învățătura primită şi să încerce, nu fără 
succes, o experiență poetică proprie, în versuri ca acestea: 

De cite ori, o! dulce şi sfintă armonie, 

Ai inspirat în mine fantastice gindiri, 

Ai şters de pe-a mea frunte dureri, melancolie, 

Ai dat în sì meu suflet dureri și poezie 

Si-o lume ideală pierdată'n fericiri)... 


O, spune-mi, ce putere eternă şi divină 
Te face dominantă în cer şi pe pămint? 


13 Unei artiste, în Familia, XIX (1833), p. 16. 
1 invocațiune la Armonie, în Familia, XVII (1881), p- 250. 
" Muzica, în Familia, XIII (1877), p. 194. 


E 


60 VIAȚA ROMINEASCA 


Şi ce secret tezaur, ce Zeu şi ce lumină 
Te face să-nrunel tainic în pieptul ce suspină 
O magică beţie, cel mai sublim avint?... 


Sālbaticul te-ascultă și cade, se supune, 
ȘI bolnavul se simte de chinuri uşurat, _ 
lar eu ce am un suflet fierbinte, viu şi june, 
In sfintul tău răsunet reîntilnesc o lume, 
O lume dulce 'n care eu singur sunt ereat ™ 
Versurile isvorăsc din aceiaşi construcție temperamentală care Îl 
făcuse să se upropie de Musset, și prin această asemănare de consti- 
tuție caşi prin scoala îndelungă la care a învățat să alcătuiască stihuri 
se explică faptul câ Grigoriu pare a traduce sau a Imita poezia mode- 
lului său chiar atunci cînd e independent de ea, şi cind se sileşte 
să fie, Intr'un înțeles mai restrins al acestui cuvint, original. Vom cita, 
pentru u se întelege mai limpede acest lucru, citeva versuri care mi 
se par Intr'adevăr reușite şi personale, dar care nu pot să nu aducă 
aminte o întreagă atmosferă mussetiană, dragostea turmeniată pentru 
umintirile In care se găseşte singura odihnă, atmosferă unde cresc şi 
din care respiră, răminindu-i însă datoare doar cu parfumul, ase- 
menen versuri: 
Dormiţi de-acum În pace, minute neuitale! 
Dulci amintiri, în pieptu-mi staţi veșnic îngropate 
Şin calea vieţii mele, ca stele printre nori, 
'ărsuți razele voastre de sfintă mingiere, 
Fäcind să uit o clipă nespusa mea durere 
Şin loc de-a mele plingeri sud privighetari 1? 

_Dacă ar analiza cineva mai de aproape lui Grigoriu, ar 
găsi fără îndoială că se msi pot face și alte alăturări, Astfel se in- 
treveule cu cen mai mare uşurinţă în citeva din versurile lui influența 
prietenului Iui, Emineseu, într'o Urare care aminteşte sfirşitul Des- 
părlirii uceluia, în unele strofe care nu sunt decit o parafrază a 4'e- 
nerei pi Madonei, sau intro poezie ca acela din care cităm mai jos 
Începutul, pentrucă ni se pare caracteristic pentru facilitatea cu care 
poetul nostru îşi asimilează ex erienţe străine şi le dă un corp care 
numai în aparență îi aparţine fui insuşi: 

Noaptea, cînd sub gînduri grele cade frumteati să se culce, 
Pleoupele-ţi acoper gingaş melancolicul ochiu dulce, 
Sufletul trudit de doruri, de păreri de rău trecute 
Adormind, te fură toată înspre lumi necunoscute, 
Inspre lucuinţi de stele, înspre culburi Ingeresti... 2 
Asemenea evidente influențe s* i i 
üle acestui poet, care se vede 4 fi ppa Aa iei Dia 
IY, vi din păcate pierdut Inainte de a [i putut să dea o operă în- 
a ăi e personală. Dar oricit de numeroase şi de varinte ar fi aceste 
eventuale noi influențe, ele nu vor altera sensul eneral al inspirației 

» care ne- q 
lui a Ingādvit să-l calificăm din primul AMAA OLUDE UR 
poe! mussetian, un poet crescut ca atiția alții ai i ii in 
dela Mihail Zamfirescu pină la Haralamb paratei se rea 
relui inspirat. Experienţa lui, şi t eca, sub semnul lirei ma- 

+ $ contopirea lui aproape integrală în 


15 Muzica, în Fami E 
Familiei, Gherla, Va a, p. 193-4; reprodusă în Armicul 


"In memoriam, în Familia, XVIL (1881 ) 

** Scrisoare la o necunoscută, în Arhiva. p. 523-4, 
Urare licat în F. va, XIII (1903), p. 535-7. 
p AVI flat). pago. familia, XXII (1887), p. 253; Strofe, ibidem, 


a 


Un poet mnssetian nocunogcut: P. V, Grizoriu 6i 
aceia a esorului său, n cărui obsesie nu-i lasă putinţa, şi aproape 
nici veleli unei independenţe, ni se par edificatoare atit în sens 
personal, desvăluind un temperament poetic adevărat, dar din acea 


aţă minoră care nu ajunge niciodată să se ridice pină la mari crea- 
şi rămîne sortită să trăiască şi să se hrănească din ceiace alţii 
au creat mai înainte, cit şi într'un înţeles mai general, pentru pre- 
cizacea unei întregi atmosfere literare, predominante în a dona ju- 
'mătate a secolului trecut. Grigoriu nu e decit un exemplar, pe cure 
lam ales ca fiind caracteristic, dar pe a cărui măsură s'ar mai pates 
găsi atitea altele în vremea aceasta; uitaţi uneori > drept și alteori 
e nedrept, cum ni se pare că e şi cazul, de istoria literară, ei mai tre- 
Faise amințiţi uneori, opera lor constituind jaloane de cea dintii im- 
portunță peniru istoricul influențelor marilor scriitori apuseni In li- 
teratura romină, 


AL. Ciorănescu 


Cronica economică 


Indrumările economiei naţionale şi ale politicei comer- 
ciale. Două conferinţe. 


„Asociaţia Economiștilor roy eroare te a ape are şi 
buna sa tradiție, a organizat și în acest an un ciciu de conterinje eco 
nomice, curi ge țin în fiecare săptămină în aula Academiei de Co- 
mert din București. : 

Deschiderea A fost făcută de d. Profesor G. Taşcă prin o conferin- 
jā tratind despre: „Recentele îndrumări ale politicei noastre comer- 
ciule”, 

Profund cunoscător al istoriei economice, d. Taşcă a arătat, in 
prima parte a expunerii sale, că evoluția concepțiilor în materie de 
politică comercială, ne-a adus astăzi la un nou mercantilism, foarte 
asemănător cu acel care a dominat viaţa economică a Statelor occi- 
dentale în secolul al XVIl-lea. Pe atunci mereantilistul Stewart seria: 
„Monarhul este conducătorul suprem al maşinei economice și are sar- 
cina de a-i ip a mișcările”, Iar ținta acestei „economii dirijate 
(născute deci de sute de ani şi nu de azi, cum se crede în genere) 
era supravegherea ieșirii aurului din țară şi împiedicarea, pe cit po- 
sibil, a intrării mărfurilor fabricate. Se urmărea şi atunci „o balanțare 
a conturilor” şi se impunea obligațiunea de „reîntrebuințare” înăun- 
trul țării importatoare a sumelor provenite din vinzarea mărfurilor 
importate, clauze cari apara astăzi ca cele mai noi metode în politica 
comercială, 

Trecind dela partea istorică la o examinare a politicei de regle- 
mentare a comerțului de export şi import, inaugurată In Rominia la 
finele anului 1932, d. Taşcă stabilește cu o obiectivitate desăvărşită şi 
o documentare complectă, roadele reale ale acestei politici noi. Ata- 
cată fără a fi cunoscută, nici în e carora ei sale, această politică, 
combătută pentru că nemulţumea interesele particulare ce erau În 
conflict cu interesul național al plasării favorabile a produselor agra- 


re rominești, a reuşit totuşi din primul său an de aplicare onestă să 
producă următoarele rezultate: 


a) Să comprime importul materiilor fabricate cu 500 milioane lei; 

b) să îndrumeze importul rominese către țările cari ne cumpără 
paei noastre şi 

c) Să menţină exportul nostru la o ci i ă 
de recolta proma Prigrèr an. 3 e Iertarea Se 


_ „Experiența anului 1933 dăduse rezultate favorabile”, încheie d. 
Taşeă această parte a studiului său. 


{ iai aplicar politice survenite către finele anului 1933 au im- 


aplicarea mai departe a acelui sist iai 
„anului 1934 au apărut curind. em şi rezultatele rele ale 


CRONICA ECONOMICA 63 


Pericolul cel mai mare d. Taşcă Îl vede in nestatornicia politicei 

noastre comerciale. 

„Nu este un paradox — spune D-sa — cind afirm că cel maf 

regim comercial, care durează un număr de ani, dă rezultate mai 

decit cel mal bun regim care se schimbă la fiecare trei luni”. 
Constatările și concluziile conferinţei d-lui G. Tască, sunt prea juste 

pentru a nu le subscrie în întregime. 


Pe cit de interesantă, documentată şi folositoare pentru lămurirea 
roblemelor ce ne preocupă a fost conferința d-lui Taşcă, pe atit de 
nală, superficială și inutilă a fost conferința d-lui Aristide Bazi- 
lesen intitulată pretenţios „Schimbarea de front în economia noastră 
națională 1), 

In partea introductivă a expunerii sale — cu totul disproporţio- 
nată față de partea pretinsă a fi „constructivă” — d, Buzileseu a re- 
petat toate locurile comune privitoare la sdruncinările suferite de 
coloanele susținătoare ale clădirii capitaliste, menținindu-se la nive- 
lul cronicelor economice cu cari ne întrețin zilnic ziarele. 

Anditoriul „Asociaţiei econorni este însă deprins a asculta 
examinări ştiinţifice şi inedite asupra problemelor economice și nu 
reproducerea clişeelor banale despre credit, monedă, proprietatea in- 
dividuală şi alte subiecte zilnic desbătute de toți improvizații eco- 

nomiei politice. 

De multe ori D-sa s'a scoborit chiar sub acest nivel, Citatele ce 
facem mai departe sunt edificatoare, 

Vorbind de monedă d. Bazilescu a spus: 

„Acum s'a dus și principiul, Avem monedă dirijată sau deran- 
julă cum zic unii tuali.” (Din modestie d. Bazilescu nu vrea să 
mărturisească public că „spiritul” e al D-sale): 

„Creditul? Acest cuvint ne face să zimbim”, 

Dupăce d. Bazilescu creiază asemenea formule asupra situației 
generale, D-sa trece la examinarea stărilor din Hominia a cărei eco- 
nomie vrea să o îndrepte prin „o schimbare de front”, 

Sentenţios, D-sa afirmă: „Orice ameliorare a exportului va fi 
binevenită, oricare ar fi condițiile ei”, 

Aceasta nu-l împiedică însă să adauge imediat: „Pină cind vor 
mai avea curaj producătorii să se trudească pentru a svirli pe inţă 
produse a re pe orice preț este considerată ca o fericire”? 

Trebuind Însă totuși ca după partea introductivă să intre în 
subiectul anunțat, d. Bazilescu își face intii rezerve diplomatice în 
cuvintele următoare: „in cadrul unei scurte conferințe nu s'ar putea 
prezenta un plan metodic alcătuit pentru înfăptuirea de noi direc- 
tive”. Ce rost mai avea atunci conferința? 

Neputind însă păstra o discreție complectă asupra acestui plan, 
D-sa prezintă citeva soluțiuni pentru lecuirea relelor stări economice 
n Pomliis: Relativ la criza de desfacere a producției agricole, D-sa 

eclară: 

„Străinii nu mai vor cerealele noastre? 

Să se hrănească intii bine cu ele sătenii, iar în bună parte să se 
înlocuiască cultura lor cu plante furajere.” 


lată deci, țăranul romin silit să se hrănească cu tot griul, orzul şi 
ovăzul care se produce în Rominia exportatoare. Că săteanul trebuie 
să-și creeze o putere de cumpărare vinzind remuneratoriu cerealele 


rost 
une 


1) Conferențiarul — probabil din prudență — nu a publicat nică- 
eri conferința sa, totuşi noi am avut textul ei integral din care um 
făcut cltațiunile caracteristice, 


să VIAȚA ROMINEASCĂ 


lepili şi a-şi aco- 
entru a-şi procură și alte obiecte necesare v . 
mhe "necesitöjile aa de numerar, economistul” d. Bazilescu nu 
mie. funcţionarilor?: 
ema luncțio i 
y i ionari nu este nevoile să-i concediem. Putem 
hint a el piei, să-i punem la muncă constructivă, Să producă 

i or fi plătiți”, (2 

ara = Aurii acest seu piată în parten icre a conferinţei, 
rezolv blema unei bune administrajiuni : 
str lati pr: petre "odată curajul să gonim infin tele şi nenumăra: 
tele consilii comunale şi re roore erriă şi să mileşorăm astfel sarci- 
ari apasă asupra contribuabililor - 
pata Basţiescu, Peata la Facultatea de Drept din Bucureşti, nu 
ştie că mandatele Consilierilor comunuli şi judeţeni sunt onorifice, 
Deprins a vorbi bieţilor studenţi, cari nu pot protesta auzind aseme- 
nea neexactitäti, d. Profesor Bazilescu crede că şi intr'un for stiin- 
țifie este scutit de a se informa, inainte de a afirma.. > 

Dar ne-am oprit prea mult asupra acestei conferințe. Nu am fi 
făcul-a dacă autorul ei nu ar fi profesor universitar de Economie po- 
ltică şi nu sar intitula singur „economist”, D. Bazilescu uită pro- 
babil că nu ne mai găsim în epoca romantică a economiei politice 
vominesti in care a strălucit aşa de ilariant alt profesor universitar, 
d. Nae Hazilescu, 

Pe atunci era suficint să ştii pronunța cuvintul de „economie po- 
ltică” pentru a fi consacrat mare savant și făcut imediat profesor 
universitar, membru al Academiei şi poate chiar Ministru de Finanţe, 

Astăzi, generaţii de tineri pregătiţi, muncitori şi talentaţi, nu a. 


Cronica cooperatistă 


Revizuiri doctrinale în Cooperaţie 


UD 


Am văzut cum Bernard Lavergne prezintă concepțiunea noastră 
drept caracteristică cooperatorului dintr'o ţară agricolă, acesta ne 
putind accepta doctrina cooperatistă bazată pe formula domniei con- 
sumatorului. Am spus că teoriile cooperative din Apus sunt concepţii 
unilaterale ale unor doctrinari cari, dacă nu consideră intotdeauna 
cooperaţia de consum ca fiind singura formă adevărată de asociaţie 
cooperativă, au în orice caz Inaintea ochilor împrejurările din aceste 
țări, în cari organizaţiile de consumatori pot fi socotite ca satisfăcind 
doleanțele argi ale populaţiunei uvriere. 

Cu aceasta nu vrem să spunem, așa cum se afirmă uneori la noi, 
că acolo cooperajia agricolă are o desvoltare mai redusă, ea fiind o 
formă ce a fost și este pe cale de a fi depășită de cooperaţia de consum, 

(pojerația agricolă formează pretutindeni o ramură importantă 
şi viabilă a mişcărei cooperative. Cu exceptia Angliei (şi adevărul 
este valabil numai dacă o considerăm fără Irlanda) pretutindeni (in 
țările Apusului) cooperaţia colă rivalizează cu cea de consum, 
Astfel, într'o statistică întocmită de Biuroul Internaţional al Muncii 
(Versuch einer internalionalen Statistik der Genossenschaften — 
Genf 1934) găsim că există în Europa (exceptind Rusia Sovietică) 
23.369 cooperative de consum, avind în total 13.3 milioane membri 
şi 170.190 cooperative agricole cu 16,55 milioane de membri. (Trebue 
să precizăm că statistica nu are pretenţia de a fi complectă. Biuroul 
Internaţional! al Muncii are legături mai strinse cu organizațiile mun- 
citoreşti; apoi unele cooperative de consum uctivează în medii rurale), 

literatura socială contemporană are ca obiectiv soluționarea 
problemei salariatului, Construirea unei teorii a cooperaţiei agricole 
este ca atare o problemă, putem spune, încă neabordată în literatura 
cooperativă. (Cel care ar întreprinde o astfel de lucrare are totuși 
la îndemină unele indicațitini la cițiva scriitori mai vechi, ca și A 
poetul și cooperatorul irlandez George Russel), 

Vrem adică să precizăm că acea constatare n lui Lavergne nu 
trebue înțeleasă in sensul că concepția noastră cooperativă ar fi ex- 
clusiv agricolă, Dimpotrivă, nu ne-a preocupat o teorie a cooperației 
agricole (mărturisim că problema ne tentează), ci In lucrările non- 
stre cu caracter doctrinal (Der Begriff der Genossenschaft — L'Eco- 
nomie cooperative) am încercat să stabilim caracterele sistemului eco- 
nomie cooperaliv, cuprinzind toate ramurile mişcării (intrucit, fi- 
rește, este vorba de cooperatie adevărată), 

Rezultatul acestor cercetări este astfel rezumat în pagina finală 
a „Istoriei doctrinelor cooperative”. 

„Forma, celula economiei cooperative este întreprinderea coope- 
rativă care, adoptind în mare parte regulele de organizare şi de func- 
ționare ale întreprinderilor enpitaliste, — intrucit ea trebue să acti- 


————————————— CCC 
5 . 


pot asculta bamnlităţi depe tribuna conferențelor şi depe catedra Fa- 
cultăților. Din respect pentru strădania şi suferința lor de a nu se 
putea manifesta, pentrucă tonte locurile sunt ocupate de anumite di- 
nastii universitare, ennferenţiarul „Aso i Economiştilor” trebuia 
sau SĂ so recuze sau să se pregătească — dacă poale — a trata ştiin- 
tific una din cele mai grele probleme ale zilei de azi: îndrumarea 
economiei naționale rominești. 
Ernest Ene 


66 VIAŢA ROMINEASCA 


v cadrul regimului economic actual — prezintă totuși caracte- 
ur Ag sort: shaan rg de a fi o întreprindere colectivă, în sensul că 
este legată In chip ora de economiile particulare ale asociaţiilor 
ormează întreprinderea, 
guri k ansamblul ri sistemul economic al cooperaţiel este federa- 
list. Acest federalism economic ține seama de condiţiile speciale de 
viață ale diverselor categorii şi ale diverselor regiuni economice; el 
permite totuş, prin articularea graduală a acestor organizațiuni pe 
uni de categorii, să se elaboreze şi să se execute un plan econo- 
mp iar acesta, aşezat pe baze raționale unitare, nu cade totus in- 
trun centralism colectivist uniformizator”. 

„Principiul fundamental al economiei sociale cooperative trebue 
căutat în metoda specifică de repartiție a productului social. Această 
metodă cooperativă de repartiție — fiecăruia în raport cu partici- 
parea sa la renlizarea produsului — este de natură să provoace mo- 
dificări din ce In ce mai profunde in repartiția veniturilor, prin eli- 
minarea graduală a oricărui venit fără muncă”. 


Aşa dar, putem considera ca una din tendințele dominante ale 
pindirei cooperative actuale, străduinţele tinzind la realizarea unel 
doctrine cooperative unitare, care să co: scă un sistem econo- 
mie complect buzat pe cooperație şi care să cuprindă toate catego- 
riile de asociaţii cooperative existente, 

Dar, alături de această idee care înseamnă o revizuire a dogme 
Jor ce nu stăpinit mişcarea pină acum, — cooperația se găsește acum, 
uşa cum am arătat la începutul prezentei expuneri, în faţa unor noui 
sisteme de economie socială, cu privire la cari trebue să-și fixeze 
atitudinea, 

Pină acum enoperația, ca doctrină şi ca faptă, a fost pusă în fața 
n două sisteme sociale: capitalismul liberal pe deoparte, socialismul 
pe de nltă parte, 

„În privința aceasta, în mișcarea cooperativă mondială n'a existat 
și nu există încă unitate de vederi, pentrucă doctrina cooperativă nu 
este încă în așa fel precizată incit să fie acceptată de tonte curentele 
cooperatiste și de toată acea mare varietate de cooperative existente 
in economia rurală, în economia industrială şi În economia comer- 
ciali a diferitelor țări, Putem să stabilim citeva tendințe în privința 
boensia, 

Curentele de idei existente ar putea fi catalogate în trei grupe: 
mai întiiu o atitudine binovoitoaru față de liberai mal unt ONNiA, 
deci faţă de ordinea capitalistă actuală, Este deci ?n special concep- 
tia care a stăpinit și stăpinește In miscarea cooperativă a așa numi- 
telor clase de mijloc orășănești, a micilor mesteşugari de sine stă 
titori, a micilor comercianți. Concepţia aceasta consideră cooperu- 
țin mai mult ca un mijloc de a înlătura anumite defecte de estetică 
ale societăţii actuale, fără a urmări o răsturnare a regimului. 


Dimpotrivă, un alt curent 
biiă socialismului. Şi aci i Sai Vlatia tonan, citi de arabă frora 


are politică şi socială a 
nomice. Organizația cooperativă este de oră ee santul in reg 


Dee 


—“._ 


CRONICA COPERATISTA 67 


pozei, ca și în luptele duse de salariați impotriva patronilor (greve). 
anderuelde, şeful socialist belgian, a precizat aceasta într'un chip 
plastic: „cooperativa este vaca de muls a partidului”, 

A! doilea curent consideră cooperatismal ca un sistem economie 
ce se confundă complect cu socialismul. Este, de pildă, concepția so- 
e ui german Aautsky, (care spunea undeva: ce poale fi altceva 
Societatea viitoare, decit o mare cooperalivă de consum $. „catnuaeane, 
concepție adoptată şi de unii economişti de şcoală liberală. 

e, o a treia concepție care consideră cooperuţia ca o doc- 
trină de sine stătătoare, prin urmare nu o anexă a altor acțiuni sò- 
ciale, ci o acţiune care urmăreşte întronarea unui anumit sistem eco- 
nomic: a regimului cooperutiv. Regimul cooperativ s'ar caracteriza 
stunei prin dominaţia, nu exclusivă, ceeace ar fi imposibil, a intre- 
prinderii cooperative față de celelalte forme de întreprindere. (Pen- 
tru amănunte, suntem nevoiți din nou să trimitem pe cetitor la lu- 
crarea noastră „Histoire des Docirines Coopératives” — Paris, 1933). 

cooperația se găseşte în fața unor noui sisteme de èco- 
nomie socială, unele înfăptuite, altele pe cale de realizare. 

Problema atitudinel nu este deci numai de interes doctrinal dar 
şi de interes practic: este vorba de Însăși posibilitatea de existență 
a mişcării cooperalive, care pină acum sa desfășurat in cadrul unel 
şveietăți liberal-capitatiste, 

E cert că, economia omenească este acum În plină transformare, 
Dacă vrem să căutăm a preciza nouile fundamente ale economiilor 
naţionale, trebue să distingem net între economia rusească, sovietică, 
și restul ecnomiilor naţonale ls cari putem constata, — cu toate di- 

erenţierile cunoscute — unele trăsături unitare. 

Problema aceasta este o problemă pentru sine. Nu e locul să o 
sdesbatem aci. Avem totuși nevoe de puncte de sprijin pentru expune- 
rea temei ce ne-am propus aci. Problema am expus-o Într'o confe- 
rință Jinută în Februarie trecut, în cadrul unui ciclu organizat de Se- 
minarul de teorie şi cercetări economice dela Academia Comercială 


din Bucureşti (publicată, cu adnotaţiuni ample, împreună cu o pre: 


degere din acelaş ciclu a d-lui fon Răducanu, intro broșură purtind 
Aitlul: „Curente economice actuale”), Aci ne mărginim să redūm 
esentialul expunerii și concluziile el. 

Economia omenească se află acum într'o fază de tranziţie. Regl- 
mul de pină'acum nu mal e considerat ca putind să asigure o nor- 

funcţionare a mecanismului economie. Făcindu-se această con- 
statare, se amestecă însă de obiceiu trei noțiuni distincte: capitalis- 
mul, liberalismal, individualismul. 

Pentru a caitoaște însă tendințele de evoluție ale economiei mo- 
derne, — este duirieepărată nevoe să distingem în mod net între ca- 
pitalism, adică îmire un sistem economic care vrea ca atare să Ca- 
racterizeze modul dezorganizare şi de funcționare a vieții economice 
şi liberalism, care este o doctrină economică și, mai departe, Între 
noţiunea de liberalism, care se referă mai de grabă la regimul pro- 
ducerii și circulației bunurilor economice şi individualism, care vrea 
să spe că intrun anumit sistem econenila. subiectul, centrul siste- 
mului este individul, economia particulară individuală, 

Este cert că asistăm acum la o abandonare quasi generală a prin- 
cipiilor iiberelismuiui economic, Ideca automatismului vieţii econo- 
mice, sprijinită pe concepția deistă a wnel ordine firești prestabilite, 
face acum loc principiului. organizării raționale şi principiului vo- 
luntarismului. De aci și modificarea concepțiunei asupra rolului Sto- 
talai în viaţa economică („economie dirijată”). 

Din abandonarea liberalismului economie a decurs o a doua 
modificare n elementelor vieţii economice: Limitarea, chiar bene- 
volă (cartele, sindicate, trusturi) a inițiativei personale şi a riscului 


A ĖȘōȘșȘŐĖ 


PI VIAȚA ROMINEASCA 
Pai 


. Economia de grup ina un loc din ce în ce mai important, 
Pesin aceasta se modifică și funcțiunea de Intreprinzător și odată 
cu aceasta şi mentalitatea, spiritul însuși al acestui întreprinzător ca- 
pitalist, care nu mai corespunde concepției dinamice asupra Între- 
prinderii și intreprinzătorului, aşa cum o prezintă de pildă Schum- 
peler: „Numim intreprindere realizarea de combinaţiuni noui...; 
intrepriazători, subiectele economice a căror funcţiune este realiza- 
rea de noui combinațiuni...”, Şi mai departe: „...şi apoi chiar ca- 
raclerizarea curentă a tipului întreprinzător prin termeni ca iniția- 
tivă, autoritate, prevedere, trage În spre cumpăna noastră. Căci pen- 
tru aceste culităţi este prea puţin loc de acțiune în automatismul unul 
circuit care se echilibrează...” 

Exaltind funcțiunea de întreprinzător, Schumpeter recunoaște to- 
tusi că cu cit învăţăm a cunoaşte mui exact lumea naturală și so- 
cială, cu cit stiipinirea noastră devine mai completă asupra faptelor, 
cu cit sporeşte, cu timpul și prin raționalizarea progresivă, domeniul 
inliuntrul căruia lucrurile sunt calculate pur și simplu, — cu atit 
se diminuinză însemnătutea acestui rol (al întreprinzătorului) şi ca 
utare importanța tipului „Intreprinzător” trebue să scadă. cum a scă- 
zut deja însemnătatea tipului „comandant”. (J, Schumpeter: „Theo- 
rie der wirtschaftlichen Entwicklung. Zweite neuebearbeilete Auflage, 
München u, Leipzig 1926; Der Unternehmer, art. in „Hendwörterbuch 
der _ Stantswissensehalten”; „Der Unternehmer in der Volkswirt- 
penare e heute” in „Strukturwandlungen der Volkswirtschaft” 

oriin}. 

intrebuințăm termenul de economie organizată spre a caracte- 
riza diferitele formule ce se agită acum, unele noui, altele vechi şi 
numai reluate, formule de organizare pe noui baze a economei so- 
ciale. Se folosesc acum o serie de termeni diferiți uneori pentru ace- 
easi noțiune: pe de altă parte, sub acelaș termen se înțeleg de multe 
ori noțiuni diferite. Pentru aceste noui formule, ştiinţa nomiei 
socinle nu are încă la îndemină o terminologie sigură și în chip ge- 
neral acceptată, Faptul acesta nu poate fi decit de natură să facă încă 
mai dificilă lămurirea temet. 

„Se vorbeşte astfel de „economie organizată” „tconomie ordo- 
natà", „dirijată“, planifiată ( „Plamwirtsehaft”, „plunned, economy”), 
„Droaramatică”, „raționalizată”, colectivă, „Gemeinwirtschaft”, de 
socializare, ca şi de o serie de sociallsme: „de ghildă”, „de Stat”, 
i rai „torporatiy”, „corporatist”, ete. 

Principiul general, comun tutulor acestor formule, ar fi ideea 
(recunoaștem, destul de vagă) de inlocuire a anarhiei în economia 
socinlă prin organizare, care presupune atit existența unui sistem 
preconcepul, cit şi ideea de dirijare şi de control permanent a func- 


pitatism. Este cert că regi 
cpt gimul capitalist se află acum În stare de 


Însă ka orus de structură (terminologia lui Sombarf). 
unele sunt ostile capitalismului altele dim 

s Ă atrivă urmăresc toemal 
salvarea ori chiar întărirea sistemului capitalist, prin abandonarea 


el însuși este mort, ei capitalismul a 
A l șa cum l-am cunoscut pină acum: 
OTAI pi individualist. Ugo Spirito, un filosof şi meteor fascist 
Hsi d Si 2241, vorbeşte despre un capitalism individual, un captta- 
ea ef i IL apviuligate corporativ („La crisi del capitalismo e 
aug vene Ca vo” în volumul colectiv: „La crisi del capitalismo” 


CRONICA COPERATISTA fu 


Cind se vorbeşte de „economie organizată” ori „de plan”, nu in- 
teresează atit obiectul planifierei (planifiere totală ori parțială), cit 
subiectul, adică factorul din inițiativa și în folosul chruin se face 
această organizare a economiei sociale, 


Am văzut că sistemul cooperativ, așa cum Îl concepem, este el in- 
suși un sistem de economie organisa uvind fireşte telurile sale 
proprii, Atitudinea cooperației față de aceste diferite regimuri eco- 
nomice depinde deci de scopurile pe cari și le-au propus, de catego- 
rille sociale ale căror interese determină realmente, directivele orga- 
nizării economiei sociale, 

Dar mal spuneam că pentru cooperație problema timpului de 
față este: posibilitatea de adaptare a Spinei cooperativ la 
nouile regimuri economice şi politice în cadrul cărora e nevoit să tră- 
iască. Mai precis: poale exista cooperație In cadrul sistemului sovie- 
lic, ori al celui corporativ fascist, ori al socialismului național hitte- 
rist, ori întrun sistem de corporatism cutolic, aşa cnm se pregăteşte 
acum in Austria s. a, m. d. 

Fireşte că pentru a se putea resolva această problemă este nevoie 
să se cunoască mal întiiu atitudinea fnjă de cooperaţie a acestor noul 
regimuri, de locul pe care eventual ek îl reservă organizaţiei coope- 
rative În economia națională organizată pe aceste noul baze. 

Putem spune dintru început că doctrinarii și militanții nouilor 
sisteme de economie socială au fost ostili cooperației: Cei dintiiu, 
fiindeă au fireasca pretenţiune de a construi sisteme noui, complect 
Inehegate potrivit ideolgiei respective și sunt ca atare ostili tutulor 
celorlalte formule de economie socială; — cei din urmă din motive 
de strategie politică. 

Astfel, în Italia fascistă s'a dus la început răsboiu împotriva coo- 
peraţiei, care era fie sub influența portidulni socialist (cooperativele 
de consum, ca și cele muncitoreşti în genere), fie sub aceea a cato- 
licismului poliție (cooperativele ţărăneşti), — așa dar sub influența 
celor două mari forţe politice pe cari fascismul trebuia să le înlăture. 

In Germania hitleristă, lupta s'a dat mai mult împotriva coope- 
rativelor de consum, cari, alături de marile magazine generale, peri- 
clitează existența micului comert, deci n unei categorii (clasa de mij- 
loc), a care socialiștii naţionali s'au sprijinit, In Austria, deaseme- 
nea, sa răpit autonomia cooperației. de consum afiliată partidului so- 
cial-democrat, Numai în Rusia sovietică, Lenin a înțeles dela ince- 
put serțieiul ce-l putea aduce noului regim o rețea bine organizată 
de asociaţii cooperative, Insă și aci autonomia organizației a fost in- 
lăturată, ceeace a provocat protestul vechilor cooperatori. 

Dar timpul a adus sehimbări profunde în această atitudine și 
acum putem constata că se reservă cooperației un loc, cind mai re- 
strins, cind mai larg, dar Intotdeauna important, în toale aceste noui 
formule de organizare a economiilor naţionale: și în Rusia sovietică 
şi in Italia corporatismului fascist, în ria catolică, în Germania 
hitleristă, cu şi în codurile Ini Roosevelt, ori În metodele europene 
de economie dirijată. 

Pentru organizarea economică a micii agriculturi, a claselor an 3 
locii orăşeneşti, ca şi a consumatorilor — nici unul din nouile r 
muri economice și politice nu s'au putut dispensa de cooperație. 

Prin aceasta insă sistemele acestea economice au suferit o spăr- 
tură importantă în edificiul lor doctrinal. 


Gr. Mladenats 


Chenare critice 


Imprăștiate, poeziile d-lui Ciocilteu nu puteau fi decit indicii izo- 
late ale unui temperament cu bogate resorturi de mişcare lirică. O 
imagine exactă, despre acest suflet, — căruia nu-i lipseşte nici sun- 
vitaten nici sumeţin trebuitoare ca să se exprime, — se putea, deci, 
mal cu gren inchega, Şi chiar dacă ochiul agil ar fi înclinat s'o con- 
tureze, n'ar fi isbutit în schimb să precizeze momentele definitiv rea- 
lizate şi mar fi deosebit cari anume închid, în prezența lor, nucleul 
evoluției viitoare. 

Culese în volum, putem descifra cum coordonatele temperamen- 
tului, libere şi firești, se determină dela sine. Această carte de stihuri 
frumoase, turnate în modele cu durități șlefuite ca sideful, cuprinde 
un mănunchi de alcătuiri definitive, dar și de semne prevestitoare 
in cari criticul, cu pipăitul atent şi exersat, poale citi dominantele 
lirice, cum deslușeşte astronomul, în nebuloase, orbitele planetelor. 
„0 revizuire critică, în înțelesul în care se cunoaşte, o cred inu- 
tiliä; pentru motivul simplu că poezia d-lui Ciocilteu are mai multe 
centre de vitalitate, Și acestea mobile şi cari se finpletese, Inclt, e 
foarte preu dintru început a apăsa pe unul cert. O operație de expli- 
citare şi de descoperire, — cînd, îndărătul clepelor acestui pian cu 
rezonanțe adinci, zac cheile de acordare a unor accente cu totul par- 
ponei ortografinte poetic destul de prompt, — este singura folo- 
siloare, 

Elanurile lirice curg cu o vină de apă pe suhiaburi precise. 

Poesin e un mod de grupare, — nu unicul, — al acestui şuvoi de 
emoţii țişnit din nu știu ce ocultă resursă. far ca mod de grupare lH- 
rică, este o unitate, realizată intro imagine unică. In lăuntrul acestei 
unităţi se organizează înțelesurile intime ale poeziei şi această ima- 
gine inițială luminează elementele constitutive. Flementele subzstă nu- 
mai și numai prin aderenţa la imaginea originară; care, ea, nu e alt- 
ceva decit însumarea luminozităţilor într'un fascicol de proecție pe un 
fond, transformabil după calitatea nuunțelor imperechiate. Şi intrucit 
işi nangin. prosena E Siotuitoune în fiecare amănunt, rapor- 
tarile 4 eritelor grupări 
Dr prin ca se kontih. şi înlănţuiri, prin ea dis- 
| pori zola modul de grupare: poesia, pa 
ma A determina elanul liric: pană se poet, r na pere 

Criteriile se deosebesc, metodele se schimbă 

De momentele de realizare, considerate în € 
elan, nu mă ocup. A le detaşa şi a le e i: ia a T. 

£ 


es j 
Și SA 


CHENARE CRITICE TI 


eri i ae ar fi o exegeză estetică ce depăşeşte intențiile acestui 
artico 

Ci numai să limuresc direcția şi posibilitățile — aşa cum se des- 
prind ele, — posibilităţi pe care un temperament înzestrat, ca acela 
al d-lui Ciocilteu, le posedă. 

Am spus, însă: centrele de primenire ale ucestui temperament 
poetice sunt multe, Poesia aceasta e ca o apă clară care-şi sună {svon 
rele în crețurile suprafețelor. De aceia: o examinare critică în care 
poesia să fie relerită la un singur centru, — este amăgitoare; iar o 
verificare estetică în care expresia să se raporteze la un singur canon 
de frumuseţe, — este murginală, 

Te întrebi dacă, fixind centrul principal şi precizînd legăturile 
de subordonare a celorlalte, — asta ajunge. Dificultatea este, că sur- 
sele de viaţă poetică sunt mobile, — rebele, prin umnare, unel ierarhii 


stricte, — şi supuse unui continuu aliagiu. 
Aci, — cred, — şi valoarea personalității poetice a d-lui Cio- 
cilteu. 


Pe linia aceleiaşi unităţi, se înșirue poesiile ca niște puncte li- 
rice cu relieful mai mult sau mai puțin evident. Torentul, țişnit din 
hruba în care se shat ritmurile unui suflet efervescent, cristalizează 
in diverse tipare. Aceste tipare — singurele posibile de o contro- 
versă estetică, — nu ne interesează dintru intii, Sunt ele şi aşa de 
multe presărate prin pagini ca nişte podoabe, incit ar trebui un studiu 
lung și migălos, Chimismul interior, care le-a dat formă și chip, con- 
stitule singura problemă, — simplificată, dar esenţială. 

Cu alte cuvinte: formuln poetică înlăuntrul căreia se înscriu po» 
sibilitățile d-lui Ciocilteu; 

Sau: conceptul poetic, în interiorul căruia notele diferențiale se 
orinduiesc şi se integrează, — asta interesează. 

Prin urmare, să fim înteleși. 


Omul îşi făurește cosmosuri închise cari țin, în cuprinsurile lor, 
virtejuri abstracte. Izolările la altitudinele reci ale gândirii, — de 
unde șoimii sumeti ni inteligenței fac volte în gol — sunt sterpe. 
Printre aceste obişnuințe ncnmulute prin cultură, printre cruste, bo- 
tovani ie ri, se prelinge svelt, firul subtil, purificat şi gin- 
gaş ul leii. in fondurile străvechi productive, sbucnesc avinturile 
indrăsneţe zi spărgind îndătinările de mileniu ale unui intelect 


i. 

Deaceia, criticii, onmeni de cultură, de modele, de etichete și de 
cosmosuri  ermetice, fiorul liric, îngbesuindu-l În inele 
strimte, Ferecaţi în turnul efortului lor, ei pipăie cu solzul inteligen- 
jei, argăsită de raționamente, catifenua unei sensihilităţi frenetice şi 
vii: 


„Daşmanii ei de moarte sunteți voi, 
„Obacur convoi 
„De corbi în zări; 
„Voi staţi la pindă 
„Și dați osindă 
„Din călimărt”, 
(Prada) 


Poesia conține un element de utopie, de viziune, de mirare; e pinză 
de vis tăiată în reverie, lumină şi ceață; de acl, nostalgia depărtării 
in trecut şi tristețea distanței în viitor. „Nos e” şi „Așteplare 
aduc tristețile timpului apus, melancolia distanțelor în vremi negu- 
roase, à timpului răsucit în loc, a timpului mort: 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


+ ses + Dar timpul stind pe loc, 
„A tras perdea de fier pe zarea mmtă!... 
„În parcul vast cresc doruri şi cucată”. 


Ca un greer, ţipă amintirea în cutia trecutului şi, răscolindu-i re- 
zonanțele, li turbură pictrișul sterp și „țărmul solitar”. 

Suvenirurile vieţii, provenite din mari cutremure psichologice, 
sapă în suflet şanţuri adinci: 


„Ca pămintul ars de lavă 
„Unde-au isbucni! vulcanii, 
„Semnul rănilor riimine, 
„Nu mai pol a-l şlerge anii”. 
(Semn viu) 


Experienţa ancestrală i-a transmis dimensiuni sufleteşti de selec- 
tare i-s e dersen Tae i E 
căminte întregi, îngrămădite veacuri de-arind i dule 
sedimentele, ca dintre straturile lor să se iviască ram n Sca- 
pără podoabă: 


„Strămoșii morți se svircolesc in groapă, 

„Şi răsvrăliți prin glasul meu vorbesc, 

„Dar cum mai loji au locuit în grote, 

„Vinind jivinele din munţi cu parul, 

„Eu n'am să cint ca prinții după note, 

„Cin tremene-am să scapăr cu amnarul”, 
A (Veghe) 


„Apoi, din aliagele de superstiție cu care Isi cunoaşte Invristată 
copilăria („Vara”, „Zapis”, „Umbra”) şi magie, ri phrase conținuturi 
de emoție cari coboară în forme și se mistuie în poesie: 


„Că port inchisă 'n mine, ca într'an cufăr, 
„Povara timpului trecut, — și sufăr”, 


( Reinviere) 


Şi astfel, ca filon al inspiraţiei, d. Ciocilteu absou i 
cea mai neintinată a psichologiei noastre Bopigre, re ră re age 
vatra ultimă a sufletului rominesc; din fondu tracic înțesat de su- 
peretii și vrăjitorie cind, omul, simplu ca natura, credea că poate 
nfluența, prin descintece, şi formule de exorcism, puterile ascunse 


acolo, unde e străvechiul strat magic, îşi gă osibilitățile poes 
O, u 2 seşte 

d-lui Ciocilteu. Credinţa în fantasme, in rar i T ia ax 

perrtiția fintinilor urlătoare şi a jocului fla 


ngropate în movile, prevestirea auitului ciinelui, credinţa in acţiunea 


lată vraciul, ci i 
elene” smidse icrele od ȘI de soare, care eu „incantäri vi- 


f „Cu ochi stranii, d 
PAR „Senfundate 'n pre e ca 
Te „Între flacări și retorte, 


CHENARE CRITICE 73 


„Suflet gol, pierdut in haos, 
„Ca o piatră în repaos 
„Stă pe ginduri vraciul Krid, 
„Crese vaporii de acid!... 
„Pipa fumegind pe masă 
„Are t de scrum arid, 
„Vraciul ia mercur din blid, 
„Plumb topit si iarbă grasă, 
„Bizie bondarii 'n plasă 
„Cind şoptind descintă Krid”. 
(Intre |lacări) 


Magia statornicește nervurele uceluiaș flux în textura cauzelor 
fenomenelor din univers, E un procedeu străvechi de transmutaţie a 
fluidului sufletesc în lucruri. Cind mintea omului primitiv nu lucra 
cu conceptul cauzalității, nu putea să-și explice, să descopere, ci nu- 
mai să se mire şi să se teamă; cind ochii lui erau încă plini de mira- 
colul cel mare al creaţiei firii, al regularității fenomenelor cosmice 
şi al deşirării fantomalice a visului, — magia este singura slorțare a 
contactului direct cu esențele lumii, Ea culegea entitățile metafizice 
din atributele lucrurilor, le influența şi le subjuga, pentru a dădea su- 
Metului primitiv certitudini, Magia era, la omul naturii, exersarea 
acelei funcțiuni fabulatorii, — poate cea mai prantos a omului. La 
d. Ciocilteu, vine şi prin analogie cu procedeele de transmutaţie chi- 
mică. Din observarea cotidiană a misterului împerecherii valențelor, 
care se cheamă una pe alla din necunoscut și își combină prezenţele 
in rezultate noui, sufletul a reținut inclinări. | 

In orice caz, diabolic sau dionisiac, turmentat de contradicții vi- 
vace, sufletul poetului se segreghează pe direcții, împrăștiute din 
aceiaş rădăcină, ca spițele din butucul aceleiaş roţi. 


Personalitatea poetică a d-lui Ciocilteu își taie despărțituri prin 
cari circulă piritul de emoție al aceluiaș temperament. Ciclul care gru- 
pează poeziile sale (in prima parte: „Adine impietrit”): „Miragin”, 
„Crugul vremii”, „Caleidoscop”, „Izolare”, „Identificare” au intre 
ele legături de rudenie şi de ierarhie. Iși trag conținuturile din aceiaș 


substanță primară. 7 

In "ragu, — frenezia lirică vine din iubire, întiiul ferment 
de mişcare al constelației sufletești. Iubirea sfarmă marginile izolării, 
disolvă limitele şi mină către identificare, Contururile și sentimentul 
limitei provoacă durerile constringerii. Iubirea, în schimb, omoară no- 
rocul individuării și te mută din regiunile existenței tale: 


„Tu, ca o iederă 'mi cuprinzi mijlocul, 

„Te "'miădii lin ca nufărul pe undă 

„Imi mistni gindul şi-mi omori norocul”, 
(Spleen) 


„Norocul” —, în înţelesul de fatalitate care determină esențele să 
coboare în formele fixe ale individuaţiei. Cuibărită în suflet ca un 
delir, ca un „eden spiral” ce „tremură și muscă”, iubirea pricinuește 
sbuciumul prăfuirii şi aruncă cu tirnăcoapele eroziunii în interiorul 
omului. („Sbucium”), i x 

„Cragal vremii” cuprinde pasteluri; dar nu pur şi simple; ci 
descrieri plastice de peisagii, susținute de un sens sufletesc. eren 
vremii roade aspectele naturii şi le modifică după anotimpuri. In 
acest ciclu, se manifestă la poet tendința de Inrădăcinare în cosmic, 
cu întreg sistemul său de valențe sufleteşti; ca în singura formulă de 
existență care îl cuprinde. Are sentimentul încorporării în ritmul 


74 î VIATA ROMINEASCĂ 


e al naturii, el intuindu-se ca un punct de pătrundere şi de răs- 
Sa a unui circuit de o eternă vitalitate, frenetică şi inepuizabilă. 
ŞI nu trebuie să ne mire că predilecția în pastel merge către pelsa- 
iile dogorite şi arse, Arşiţa dilată; dilatarea e rarefiere a moleculelor 
de viață; rare năzueşte către descompunerea formei existente ; 
iar descompunerea e pierderea în turbionul vieţii universale. („Vara”, 
„Sfirsiv”, „Pastel”), , A 
tetica sa răspunde sici intr'un humor specific, al cărui fond 
crește din bucuria iraţională n pulverizării, („Vara”, „Din carnetul 
unui bolnav”, „Bolşevic”), 

Ciclul „Caleidoscop conține elemente de negativitate a formelor 
vieții. Sunt, aci, fenomenele putreficării, deslănțuite de morbii de- 
compozanţi ai conturului și izolării. Cine s'ar opri numai la lectura 
ncestui cicin, fără a-l raporta organic şi a-l integra ca senz, ar ră- 
mine en impresia de demoniac şi magic. Demoniac, — fiindcă acesta 
e principiul negativităţii, principiul opunerii, care prezidează la di- 
zolvarea planului creației aşa cum a fost el conceput de rap y 
dumnezelască, Și magic, — fiindeă e inbucarea în acelaș ritm al lu- 
crurilor oculte, cântate a fi smulse din secretele lor inviolabile şi tre- 
cute, prin anumite procedee in posesiunea omului, 

In „Izolare”, sunt grupale poesiile al căror fir liric vine răsucit 
în spirală în jurul aceleiaş idei. Anume: tendințele toate, aici se răs- 
fring Înspre lăuntric, se tocesc, se îndoaie. Nici un acord de dio- 
nisism tulburător; în afară de „Viermele și turnătorul” al căreia ac- 
cent fundamental este totuși altul. Elemente de humor amar și aci. 

„lar în „ddentificare”, — care ar trebui să ducă la nimienicie şi, 
deci, la pesimism —, stăpineşte sentimentul prăbuşirii formelor vieţii. 


Acelaş senz al descompunerii psichologice se desfăşură; de ustă dată 
transpus, însă, În cosmic. 


stfel : 
„lsbegte limpu 'n mine ca 'nlr'o casă”, 


(Spleen) 
nici devine: 
„Odată doar a clămpănii din gură 
„Pămintal! A crescut de-axupra larbă. 
„Vulcanii stinşi au inceput să fiarbă 
"gian ingropat orașe ‘niregi În sgură. 
o iața mai departe, mai departe 
măprinde fulgere și sparge nori 
„Se 'mbracă 'n rochii, tremură pe flori 
„ŞI duce 'n caru-i cintece şi moarte”. 


; Ay (Mai departe 

Viaţa se „solitifică” În forme; formele se ei auriu A şi decad. 
şi după ce a creiat forma, viața trece mai departe şi nu-i mal lasă 
nici un interior; fiindcă viața e ca un fluviu care fuge cu isvorul după 


el. Părăsește pentru to 
cadre fără contaat ER tdeauna, Aceste forme rămase în urmă sunt 


i, Învirtite 
îşi tore visul existenţei dungi, Bia spite ice înttie iși intimpiătoare, 


„Pămintal sboară "n Intunerie 
„Și afirie prin mii de guri 
„Pe drumu-i curb de cotituri 
„Îsi toarce visul lui himerie”, 


Şi daca e eh (Judecata de pe urmă) 
nl ce să lupt! Cind fără 
Dispar de par'că-am rain ohiren SĂPA 
„Cind boala bintuie în turmă 
e „Şi oamenii se duc de-avalma? 


A - (Reinviere) 


CHENARE CRITICE 15, 


De aci, inutilitatea efortului ascensiunii, Pe planurile eterate ale 
existenţei, esenţele reci, — aloriu şi eternitatea, — amăgesc și înşeală: 


a g ajuns pe culmea albă de ninsoare 
„la sfirşital vieţii, aspru jurâmint, 

„Dar sdrobiți de cale, trişti privesc în zare, 
„Ei credeau că virful duce pină În soare; 
„Și ră sa cu Lari uoa a pin ec 

„Chiar urciorul lunii sună a pămint, 

“ (Parabolă) 


deci, ostenelile. Te țin de pămint rădăcinile, O veş- 
E nr uree ea Restul, amăgire. diajn e un interval între două ză- 
dărnicii. Pauza lui, o umplem cu iluzie. 

Poe însă, nu se opreşte la concluzia lirică pesimistă, ci sare 
la un -dionisism de o robustă vitalitate: 


„Odată, moartea dornică de glume, 
„M'a strins la piept cu oasele-i în lanţ!... 
„Dar eu i-am A er iri de ar în spume, 
t irăsn nirun H 
> AN ( dn om desăvirșit) 


Motivitaţia lui sufletească e clară. Pe acest interval dintre ză- 
dărnicii, un temperament vinjos nu ponte să nu clădiască o biruință 
şi o bucurie, 


Ceince am spus despre partea întiia a cărții (Adine Impictrit) 
rămîne valabil şi pentru „Cere magic”. Atmosfera poetică este acelaş: 
răspindită peste o grădină în care numai arborii diferă. Problematica 
vieţii e identică; numai temele se schimbă. Ca principiu dirigent, 
poezia d-lui Ciocilteu e invariubilă; ca realizare în forme şi ca lege 
după care principiile coboară în tiparele frumuseţii, cartea e o cla- 
viatură nesfirșită din potrivirile căreia poţi scoate tonurile dorite ; 
atirnă de degetația ugilă a criticului şi de rezonanțele adinci ale ci- 
titorului. 

„Cere magic” este o încercare de poem, Adică, o respirație pre- 
lungită, în care un temperament care funcționează liric, şi numai 
liric Încearcă i integreze ritmurile în cadența largă a poemului. 
Altminteri, — deşi dedesubtul teluritelor bucăţi stă un fir ascuns cate 
le leagă, — poesiile sunt momente de sine stătătoare. Substanţa poe- 
tică se cristalizează in diferite puncte de un lirism rien iar 
caracterul epic al acestei parji a doua, nu vine decit din npani de 
incadrare a poesiilor în ordinea aceluiuș înţeles, Lirice în ele In- 
şile, devin deci epice prin raportare. Epicul nu aparține, deci, cate- 
goriilor estetice ale d-lui Ciocilten. Dacă este, — şi este, — al e „ob- 
ținut” (ca să zic așa); e adică funcţia de ordonare a materialului li- 
ric, de încorporare a fiecărei poesii întrun înțeles mai larg. 

In „Cere magic”, aceiag tendință a poetului de à se integra in 
ciclul naturii. Dar o integrare nu in ordinea fenomenală, ci în or- 
dinen esențelor. D. Ciocilteu are viziunea esențelor lumii. Aceste esențe 
zac ascunse sub masca fenomenelor. Sub aspecte e miezul; sub cu- 
lori, raportul; sub nuanţe, fondul; sub cuvinte, ideia; sub schimbäri, 
structura, Apele existenței curg, pe un prund enan, al că e 
desen de o geometrie regulară, e întocmit după cari scapă ile 
noastre. Poetul rivnește să intre În comuniune directă cu ncest In- 
+ ister: 

manes „Privirea mea de fier sfruntind oceanni 
„Să taie o cărare printre valuri, 


LE CEE d CEO Ve SETE > Le E Air ete Ca 


PI > — =- — 


De 3 
—D._ Li 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


„Ca lofi să vadă In adinc mărgeanul 
„Și năvile ce n'un ajuns la maluri”. 


Să dăm, adică, la o parte, suprafețele colorate ale decorului vieţii 
şi să coborim jos, în străfunduri, unde zac enigmele şi legile firii, Să 
înlăturăm convențiile și să sezizăm adevărurile, să sfărimăm cuvintele 


şi să desghiocăm ideile: 
„Să nu-mi mai fie dragostea blestem 
„Și gindul pasăre în colivie, 
„Bucată mlzgălită de hirtie 
, „Ascunsă în profunzimea unui ghem”. 

Găsim, în aceste versuri, concentrată toată concepția d-lui Cio- 
cilteu. E o viziune aspră asupra lumii. 

Este d. Ciocilteu un platonician? — nu se poate spune. Este un 
heraclitian? — nici asta nu. Crede în existența esenţelor lumii şi în 
tainica lor infinență și totuşi nu este un adept al lui ton. Crede În 
ncontenitul „fieri” al existenţei, în această fluentă de substanțe inse- 
zizabile şi totuși nu e un partizan al devenirii. Şi nu e nici una nici 
alta la un loc; ci din amindouă cîte ceva, Fiindcă între cele două 
lumi, viziunea sa stabilește funcții și raporturi ca dela „enigmă” la 
„mirare”. Dedesubtul grandoarei funtomatice, stă ordinea misterelor. 
Dincolo, pe un plan ce nu-l putem prinde In înțelesurile noastre, zar 
monadele lumii, a căror armonie geometrică e prestabilită, Minunaţi 
de miracolele voalurilor aparenţei, rămânem și mai mirați de dirijorii 
spectacolului măreț, O spune atât de plastic: dul sub cuvânt, ideia 
sub vocabule, esența sub fenomene, miezul ecte, sunt ca o bu- 
cută de hârtie ascunsă sub firele ghesnului. Te e splendoarei spec- 
taculare ne rătăceşte mintea şi nu ne îngăduie să serutăm adincurile 
vuinde ale lumii. „Bal mascat”, rotiri de forme, costume, măști și 
aspecte — nu este decit exprimarea acestei idei. 

Iată, însă, vraciul Krid : 

„Mai pulernie decit regi și piramide, 
„Nopți de groază el cu încantări viclene, 
„Înviase din morminte și firide 
„Faraonii și mumiile-egiptene. 
„Vraja Nilului închisă 'n sarcojagii 
„şi sub dune de nisipuri călătoare, 
„A cules-o din papirusuri ca magii 
„Şi ca el cetea în zodii și în soare. 
„Şerpi şi vipere vrăjit-a 'n fund de grote 
„Si cum Venus s'a născut din spuma mării, 
„El, fierbind venin E ierburi in retorte 
„Suflet nou a scos din volbarile zărit”. 
Prin procedee magice prin vrăjitorii, prin ! (pocăință) i 
s n 
ae e ah formule de exorcism, prin Güraonii ă Mág: pia Seras roig T 
e i $i pegan pr meşterul ră Înceare descifreze misterele 
` : el vrea secre- 
tele creației, E > ulgă 
e Ara ari E cutezanța de a se identifica cu însăși zămislitorul en- 


„Joacă "n flacări ban 

„Pică rouă din oiean SE tina, 
„Vraciul moaie în calran 

„Melci, din pastă [ace plasturi, 
„Sar retortele în cioburi, 
„Viperele intră în scorburi”, 


Corespunzin d, şoaptelor bolborosite ale vraciul (Intre flacări) 


țiile reci, „geniul”, vinei í Jişnește din 
truparea deplină a imanenfit moran to e morli: ot pede f n- 


CHENARE CRITICE 77 


„Rece piatră de cavou, 
„Sfinx, în neclintirea fejit 

„Eu răspund ca un econ 

„La svicnirile vieţii. 

„Si-am bătul la poarta voastră. 
„Rob destinului rigid, 
„Aducind din zare-albastră 
„Frig polar de spațiu vid”, 


Geniul e entitatea friguroasă ruptă din ordinea misterelor. Inel din 
lanțul devenirii, meşterul Krid a năzuit să se identifice cu şirul erea- 
tiel însăşi; să devină el posesorul exclusiv al secretelor creaţiei, el 
vistiernicul avar al en lor lumii. Năzuinţa, însă, îl doboară. Posi- 
bilitatea de a depăşi efemeritatea şi contingenţa era una: a se pre- 
lungi peste speţă. Adică, a se permanentiza în lan ul eredității, prin 
perpetuare. Geniul, însă, îi răpește fata, frumoasa Gilda (Intermezzo). 
Simbolica poesiei trebuie interpretată rigid. Gilda nu e decit rezulta- 
tul unei evoluții biologice. Prin acest capital biologic, isbutește omul 
să se integreze în linia eternității: preluugind ecoul vieţii lui peste 
nestirşita serie a virtualităților biologice, eşterul Krid a rivnit, însă, 
să se inserieze in veșnicie prin confiscarea ordinei misterelor. ȘI este 
pedepsit. Propria lui creație se restringe atupră-i. Pentru păcatul stri- 
gător de a fi indrăsnit să depăşiască marginile cercului fantomelor 
pieritoare ca să treacă în sfera esenţelor eterne, unde muzica miste- 
rioasă a stihiilor lumii este omului imperceptibilă, trebuia să ispă- 


Intiia oară, acest vraciu, atent la miraculosul păgin, intră în co- 
mumitatea eclesiei (Pocăinţă). Adică se recunoaşte solidar cu multi- 
tudinile ecumenice şi din singurătățile lui active, trece si el, punct 
neînsemnat, în circumferințele sociale răpile de marele virtej al des- 
tinului înspre moarte, 


„Clopolele întiia oară 

„Azi le-aud bătind în vint, 

„Glasul lor spre aarndi-zaa 

„Cu ecouri de påmint”. (Pocăiaii) 


ŞI astfel, meşterul Krid, swmeţ rebel impotriva privelegiilor Di- 
vinităţii, se încorporează din nou în rotirile ciclice ale naturii, 
(Vad). Fenomen din fenomenele trecătoare ale lumii, profil pierdut 
in decorurile ci schimbătoare, nuanţă din caleidoscopicul ei circuit, 
aparență din aparenţă şi intimplare în întocmirile vieţii, a avut no- 
rocul de a fi şi el odată. ŞI a păcătuit împotriva principiului exis- 
tenței însuși. Nu putem transcende fatalităţile și nu ne putem sus- 
trage controlului lor. („liman”), š 

La platforma lumii, țesută din esențe, nu poate mintea omului 
pătrunde. Norocul de a fi, — moment suspendat nl nimieniciei şi 
morţii, — nu trebuie umplut cu orgoliu și răsvrătire. Ci blinzi în 
fața pierderii universale, să ne mulțumim a muri cu fiecare clipă, 
Huzionindu-ne că ne bucurăm de durata ei. 

Şi astfel, prin această perspectivă din care judecă viața, d. Cio- 
cilteu se învederează poet de o vigoare autohtonă necontestată. Su- 
perstițtia şi energia, — atit de greşit aureiate de câtre critica de ofi- 
cină, — sunt procedeele cele mai potrivite pentra tecnica unei poesii 
a stricturilor și esențelor cum e poesia domniei sale. Superstiţia de- 


78 VIAȚA ROMINEASCA 


rivă din credința omului că dincolo de fenomene sunt pricini oculte 
cari scapă în lui, Grupele de evenimente nu fac altceva decit 
să îmbrace tendințele acestei puteri nevăzute care se manifestă, dar 
nu se lasă descifrată. lar magia nu e decit rivna omului de a-şi dis- 
ciplina voința pentru operaţiile de confiscare a secretelor existenţei. 
E acea Înverşunare de a transmuta esenţele în fenomene şi de a su- 
blima fenomenele în esențe, în așa incit enizmele să fie destrămate, 
Şi astfel, instalindu-şi centrul de vitalitate lirică în mediul fol- 
rapa ler rr rare pape ra ee pe cele trei categorii 
cului, magiculu superstițiosului. Din amestec 
tot prestigiul poesiei sale, aicea n Top aoan 


Hariu Dobridor 


Cronica filozofiei 


Geneza formelor culturii 


„Geneza formelor culturii”, cartea voluminoasă a d-lui prst. P. P. 
Negulescu este una dintre puţinele opere de cuprinzătoare s nteză apă 
rute în cultura romînă, 

In lucrarea aceasta de impunătoare erudiție şi strictă obiectivi- 
tate, se încearcă un examen critic, al factorilor cari determină ge- 
neza, adică naşterea şi desvoltarea formelor culturii omenești. 

Intr'un spirit gapos ştiinţifie, d. P. P. Negulescu, cercetează două 
probleme de căpătiiu: 1) cari sunt factorii ce întărăse apariţia şi 
orientarea cugetării filosofice, „dacă și în ce măsură putem şti, dece 
unii filosofi ajung să înțeleagă lumea în unele chipuri, iar alții în al- 
e i ži 2) in ce co problema mult discutată a „specificului na- 
tional ”' 

Intrebarea dintii este veche şi nouă în acelaş timp, făcînd parte 
din categoria acelor turburătoare enigme cari, neprimind niciodată un 
răspuns definitiv și deplin satisfăcător, rămîn în sinea lor de o ac- 
tualitate eternă. În preajma el stărue permanent o zonă de imper- 
meabil mister, Istoria filosofiei ne oferă o varietate aproape decon- 
certantă de sisteme cari toate pretind a da o explicare totalității fe- 
nomenelor şi o explicare unitară ṣi definitivă asupra lumii. Cum să ne 
explicăm această diversitate de sisteme care colorează istoria gindirii 
omeneşti din cele mal neguroase timpuri, pină în vremea noastră de 
avintată desvoltare a ştiinţelor? Sunt nedumeriri ce apasă asupra 
noastră cu mare greutate, îndemnind rațiunea la cercetări şi explicări 
prin cari să ne putem odihni curiozitatea aprinsă. 


Putem bănui dela inceput că în riția şi orientarea cugetării 
tilosofice, intervine un mare număr de factori, variaţi În complexitate 
şi gradați deosebit în însemnătate. Inainte de a trece la analiza lor 
amănunţită, d. P. P. Negulescu se oprește la discuţia unei lucrări a lui 
Herzberg „Zur Psychologie der Philosophie und der Philosophen” apă- 
rută în 1926 în care autorul german explica prin metoda psihanalizei 
freudiene pentruce filosofii nu ajung oameni de acțiune, ci oameni 
de gindire. Rolul inhibiţiei sufleteşti şi fenomenul sublimării, oricită 
însemnătate ar avea nu dau o explicare satisfăcătoare problemei in 
discuţie. De aceea d. Negulescu, pentru irea cit mai amplă şi 
temeinică a acestei probleme, cercetează cu un apărat de erudiție vast, 
și alţi factori determinanți al orientărei omului către gindire sau câtre 
acţiune. După o scurtă incursiune în problema talentului, care este 
după cit se pare, nu ceva ce sar putea moşteni, ci „o variație bruscă, 
individuală, o „mutație”, şi după o privire sintetică asupra studiilor 


e 


RO VIAȚA ROMINEASCA 


biologiei contimporane, d. Negulescu se opreşte mai mult asupra celor 
trei factori hotăritori în mecanismul viiepii intelectuale ṣi în genere 
al vieţii active: afectivitatea, imaginaţia şi discernămintul critic, a 
căror proporţie deosebită hotărăşte diferenţierea complexității sufle- 
teşti a oamenilor. In structura tipurilor artistice sau religioase desigur 
că va predomina imaginaţia vie şi afectivitatea foarte puternică, după 
cum e sigur că discernămintul critic, factor care este un întreg com- 
plex de operaţii psihologice şi logice diferite şi complicate, va cu- 
noaşte o desvoltare deosebită la tipul filosofie şi ştiinţific. Aceste deo- 
sehiri de constituție sufletească explică „condițiile funcţionale de care 
atirnă direcțiile de activitate, atit de diferite, ale diferiților oameni”, 
Deosebirile tipologice nu pot avea însă caracterul tranşunt după cum 
ur părea la prima privire. Porniri afective şi aere imaginației îl vom 
întiini ln originea şi formarea mentalităţii ştiinţifice şi filosofice ca 
şi în plămădirea celei religioase ori artistice, pentrucă toți factorii păs- 
trează în ultimă analiză raporturi strinse cu instinctul conservării. 
Din nevoia primordială de a-şi asigura existența va căuta omul pri- 
miti, contrariat de faptul că respectarea cu sfințenie a ritualului re- 
ligios nu-i dă satisfacțiile dorințelor întotdeauna, să vadă ce raporturi 
ar pulea exista între aceste două lucruri. Odată cu germenele îndoelii 
apare simţul critic, puterea de a distinge, care nu se mulțumește cu 
explicarea prin cauze supranaturale a fenomenelor din natură. Ideia 
de cauzalitate naturală odată apărută in mintea omului primelor ci- 
vilizații pătrunse de istorie, va avea o influenţă activă foarte insem- 
nată asupra desvoltării intelectuale. Dela necesitatea practică prin care 
se explică ivirea ei, trecerea în ordinea preocupărilor teoretice pure 
nu va fi prea dificilă şi tirzie. Nu numai interese practice vor im- 
pinge la explicarea cauzelor naturale de producere a fenomenelor, ci 
şi dorinţa dezinteresată de cunoaştere şi înţelegere. Nevoia de ordo- 
nare a cunoștiințelor a dus apoi firește la cristalizarea acelui meca- 
nism al „sistematizării” ntit de însemnat pentru formarea ştiinţei şi 


portant în complexul psihie omenesc, numit al „proiectiunii” i 
sara Cauzele, ca trebuese explicate sunt proiectate pet m să E er 
ze e. ecanisnul proiecțiunii, care la artisti este de o însemnătate 
fan amentalk, siind în lenătură intimă cu maginaţia, a apărut une- 
în ş m mentalitatea ştiinţifică şi filosofică, Cind omul a trecut dela 

gențele vieții practice la speculaţii teoretice pure, în primele mo- 


mente de formare ale spirit i i i 
completat insuficiența Alena n ii intro mlana pe verii 


de largă. Istoria filosofiei grec 


se Ee rolul mare al mecanismului proecțiunii, care transforma en- 


Aşa suni de exemplu, numărul lui Pyth 
z a d = 
tice, peie platonice, formele lui Aristotel, dlleiteie tolta. onan. 
ale primilor astronomi din Milet, ete. „Nu mai încape în- 


doială că în acele explicări „ştiinţifice” — care nu meritau ncest 
nume decit fiindcă nu mai erau religioase — imaginatia şi cu ea, me- 
canismul proiecțiunii an jucat un rol covirşitor”, ( TIN 
Numai cînd acest rol a scăzut — şi a scăzut pe măsură ce obser- 
a ve devenea din ce în ce mai metodică — făcind loc tot mai mult 
spiritului critic și deci mecanismului sistematizării, s'a putut con- 
stitui știința care va putea da o explicare obiectivă a fenomenelor. 
Dar prin constituirea și diferenţierea științelor particulare, filo- 
sofiei nu-l mal răminena decit să fo ze ipoteze asupra fenomene- 
lor privite în totalitatea lor, Această situație specială ur acorda 
oarecum iarăși, la prima vedere, un rol important imaginației şi pro- 
ecţiunii. Nevoia de a avea însă o metodă de explicare raţională şi cri- 
tică a realității generale, dictată de cerinţele logice ale minţii, a re- 
dus simţitor rolul acestora. Reacţiunea eleaților este o etapă hotări- 
toare în desvoltarea filosofiei. Dacă în epoca modernă filosofia s'a 
format mai cu seamă sub influența spiritului critic, și nu a imagi- 
natici, aceasta se datorește desigur şi progresului spiritului științific, 
care s'a orientat către experiența și datele ei obiective. Filosofia nu 
putea face abstracție de acestea, Cu cît se înmulțeau datele expe- 
rienței obiective, cu atit mai mult se reducea rolul imaginației. Unii 
ainditori au continuat totuşi a crede şi pe mai departe În acest rol. 
Astfel în istoria filosofiei vom intilni coexistind, două direcţii fun- 
damentale cari nu se pot explica decit prin raportul variat de forțe 
sufletesti, sau grupe funcţionale, „Acest raport de forțe a variat con- 
siderabil la diferiti reprezentanți ai cugetării filosofiei. La unii, s'a 
arătat mai puternică prima grupă funcțională, cea compusă din ima- 
ginație şi din mecanismul proiecţiunii”. Nu lipsia nici a doua grupă 
funcţională, dar nu era destul de puternică pentru a-i impinge spre 
cercetarea pozitivă a fenomenelor naturii. La alţii s'a arătat precum- 
pănitoare a funcțională compusă din discernămiînt critice și din 
mecanis sistematizării, dar nu lipsea nici cealaltă. După cum erau 
dozate aceste forțe sufletești, unii filosofi aparțineau unei direcţii, 
alții celeilalte din istoria filosofiei. Direcțiile acestea depind deci 
de condiţiile funcționale. š 
Pină aci sau văzut cari sunt factorii de căpetenie. cei originari, 
in apariţia și orientarea cugetării filosofice. „El rezidă în condiţiile 
funcţionale de care atirnă această cugetare, sub diferitele ei forme. 
Aceste forme însă, care sunt foarte numeroase, nu pot fi explicate, 
în toate cazurile, numai prin factorii pe cari iau stabilit pină acum. 
Ei stau, e drept, la originea lor, dar nu ne pot da seamă de tonte nu- 
anțele, atit de diferite, care ni se înfățișează. Idealismul lui Fichte, 
bunăoară, se deosibește atit de mult de acela al lui Platon, poziti- 
vismrul lui Mill e atit de departe de acea al lui Comte, încit trebue să 
presupunem că, pe lingă factorii „originari” pe curi i-am văzut, tre- 
bue să mal fi intervenit, în determinarea lor, şi alţi factori adiţio- 
nali, subordonați fireşte celor dintii, dar avind totuşi o acţiune sau o 
influență proprie”. (p. 156). Descoperirea lor e mult mai anevoioasă, 
Operaţiile intelectuale, oricit ar fi supuse acleoraș legi psiholo- 
gice, sunt foarte diferite în privința rezultatelor la cari duc, atit cs- 
litatiy cit și cantitativ, Aceasta se datorește conținutului deosebit al 
experienței personale, variabile în loc, timp şi împrejurări de cul- 
tură. Mediul geo-fizic și mediul etnic au o incontestabilă influență a- 
supra individualității ereditare. Oricit talentul este o variaţie 
n nmtație, el „se găsește înglobat întrun complex de caractere psiho- 
fiziologice, care rămîn cele mostenite, și care sunt de origină etnică 
— sunt adică, în medie, acelea ale poporului, din sinul căruia a ieşit 
individul de care e vorba” (P. 161). Tipuri etnice invariabile, fizio- 
nomii psiho-fiziologiee clar diferențiate nu există însă, pentrucă in- 
tervine amestecul neintrerupt ul raselor, În ce măsură influenţează 


4 


K2 VIAȚA ROMINEASCA 


factorul etnic asupra cugetării filosofice, nu se poate stabili sigur și 
definitiv, și probabil nu se va putea niciodată, 

Cugetarea filosofică mal este determinată și de alți factori adi- 
tionali. Mediul social şi indeosebi împrejurările culturale sub cari tre- 
bue să înțelegem ideile filosofice și cunoştinţele ştiinţifice la un mo- 
ment dat, Işi imprimă pecetea lor în expresia gindirii. In această in- 
Huenţă a mediului cultural constă „determinismul cugetării filosofice”, 
care nu provoacă numai o apropiere a ideilor, o culoare comună a 
preocupărilor, ci şi o diferențiere a sistemelor. Se știe că sistemele 
stau într'o filiațtie strinsă. Spinoza nu putea apare fără Descartes, 
Hume fără Locke, Kant făra Hume, idealismul (Fichte, Schelling. 
Hegel) fără Kant. De asemenea Leibniz a ajuns la aceiași convingere 
asupra esenței materiei, la care a ajuns Francis Glisson, un cugetător 
englez, fără a se cunoaşte între ei. Cum să ne explicăm aceasta? „Evo- 
Inţia ideilor ridică în chip firesc, în anumite momente, anumite pro- 
bleme, pe care, examinindu-le la lumina aceloraşi date, diferiţii cu- 
getātori le rezolvă în acelaș mod” (p. 177), 

Dar acţiunea factorilor adiționali este limitată de doi factori, cari 
s'ar putea numi suplimentari, Unul, legile fundamentale ale gindirii 
logice este moderator, împiedicind o prea mare accentuare a dife- 
rențierii determinată de factorii adiționali în desvoltarea cugetării, 
Altul, particularităţile afective individuale al căror complex e numit 
ri aparat sau „constituție”, opreşte unificarea exagerată a cu- 
getării, 

Intervenția legilor logice temperează diferenţierea prea mare, care 
ar putea duce pină la urmă atit de departe „incit explicările lumii, 
pe care le formulează diferiţii filosofi, n'ar mai fi admise ca adevă- 
rate sau n'ar mai fi nici măcar înțelese decit de naţiunile respective”, 

Pe de altă parte acțiunea factorilor adiționali este turburată de 
sensibilitate, „al cărei ro! „propulsiv” este incontestabil”. Influenţa ei 
se vede în orientarea către pesimism sau optimism a filosofilor, care 
are evident o tonalitate afectivă. Acţiunea afectivității nu trebueşte 
însă exagerată, pentrucă s'ar ajunge la greșelile concepțiilor biolo- 
gice ale filosofiei, 

Intrucit actiunea factorilor studiați păstrează un caracter ipotetic 
testul de pronunțat în starea actuală a ştiinţei, concluziile teoretice 
și posibilitățile practice ce pot decurge din analiza Jor trebuesc fixate 
en multă atenție și prudenţă, In principiu această acțiune nu poate fi 
negată, şi uneori se constată efectiv chiar în experiență. Ea „nu poate 
fi încă prinsă în formule precise, pe care să le putem aplica, aşa cum 
aplicăm legile științifice, la prevederea cazurilor viitoare”. Cu acești 
factori putem înțelege trecutul, dar nu ce va fi în viitor. Nefiind dată 
posibilitatea soluțiilor teoretice defiintive in problema factorilor ce 
etermină apariţia și orientarea cugetării filosofice, problema nea 
jungind la „maturitate”, nici consecințele practice nu pot fi sigure. 
Din analiza problemei putem reține însă unele fapte destul de insem- 
bate. Astfel este incontestabilă nevoia organică a cunoașterii, pe care 
© au, fireşte în grad mai scăzut şi oamenii de rind. Toţi oamenii au 
această curiozitate inăscută de a cunoaşte şi înţelege lumea, exclusiv 
teoretic. La filosofi această dorință, este de o intensitate exceptio- 
nali, Dacă n'ar interveni de multe ori intimplarea, cum reiese din nu- 
meroase cazuri reţinute de istoria filosofiei, ea ar rămine numai o 
virtualitate organică, Intimplarea o actualizează. Evident că nu În- 
timplarea face pe cineva filosof. Pentru aceasta se cer alte calități: 
putere excepțională de muncă, tenacitate pentru a învinge pliere 
DD nie, pătrundere „critică s puterea de a gindi original. Fi- 

trebu scă satisfactia în însăsi exe 
Saiil arganice ae cunoastere. t sãsi exercitarea normală u 
] Ei 


N] A AR 


CRONICA FILOSOFIEI 83 


In partea a doua a acestei opere, este studiată problema de mare 
actualitate a „specificului naţional”. Concluziile la cari va 
d. P. P. Negulescu după o cercetare întinsă și migăloasă a datelor 
acestei probleme şi a rezultatelor dobindite de ştiinţă, nu vor fi prea 
agreabile celor ce-au pus mari speranțe, nelipsite uneori de coloritul 
personal pe care-l dă interesele practice, în teoria raselor. 

Dacă influenţa factorului etnic nu poate fi negată, în principiu și 
liniile ei generale fiind reală, ca nu poate fi totuși determinată În ca- 
zurile particulare, unde nu e totdeauna evidentă și indiscutahilă, Re- 
zervele cari se impun in privința factorului etnic în determinarea 
apariției și orientării gîndirii filosofice, se impun și în ceeace pri- 
veşte celelalte manifestări culturale ale popoarelor. „Dar atunci se 
poate pune, cum mi s'a pus de fapt, intrebarea: cum rămine cu aşa 
numitul „specific național”, — cunoscuta formulă care explică totul, 
in materie de cultură, cu ajutorul factorului etnie?” (p. 221), D. Ne- 

caută să vadă ce temei se poate pune pe acest principiu al 
„specificului”, care din explicativ s'a transformat cu uşurinţă în unul 
normativ. Pentru aceasta se sprijină pe un material ştiinţific extrem 
de bogat, examinind toate teoriile de seamă ale științei contimporane 
asupra raselor. 

Privind specificul naţional ca un complex de caractere fizice şi 
însușiri psihice, se pot emite aceste două ipoteze: sau acest complex 
se păstrează invariabil peste toate schimbările de condiții ce-ar putea 
interveni, sau este variabil în raport cu locul, timpul şi împrejurările, 
Teoria inegalității raselor omeneşti a lui Gobineau a motivat prima 
ipoteză, Scriitorul francez a fă o adevărată şcoală, și teoriile sale 
au avut răsunet mai cu seamă în Germania. i 

Antropologia stabileşte caracterele fizice ale diferitelor rase. À- 
cesle caractere se dovedesc insă foarte relative. Teoriile cari vor să 
explice cultura unui popor pe temeiul rasei ṣi al caracterelor etnice, 
nu pot avea deci o motivare JE me pear ae e după cum reiese şi din con- 
fruntarea cu faptele. In studiul originelor etnice ale culturii clasice 
greco-latine din p, d. v. al raselor, se intilnesc atitea contraziceri, in- 
cât a mai susițne teoria lui Gobineau şi a adepților săi de astăzi, e o ab- 
surditate şi o împotrivire curioasă indicaţiilor științei obiective. 

S'a încercat o explicare bio-chimică a raselor, prin analiza com- 
poziţiei sinelui, dar nici pe această cale nu sa ajuns la rezultate pre- 
cise şi sigure. Concepţia bio-chimică a raselor are deocamdată, 0 va- 
ioare relativă. „Noile metode bio-chimice, desi de o incontestabilă utl- 
litate din punct de vedere medical, nu par incă destul de sigure din 
punct de vedere antropologic. O n de motive ne impun incă re- 
zerve, destul de serioase” (p. à 

In explicarea fnesaetalac culturii, d. Negulescu crede că şeoalu 
istorică, după care cultura este un produs istoric, are, mai multă arep- 
tate. Valorile materiale și morale cari compun culturile sunt produsu 
activităţii omenirii întregi, şi trec dela un popor la altul, răspindin- 
du-se ca celule unui corp solubil. A stabili care este origina exactă a 
ancestor valori este o imposibilitate. 

; rA = prin trăsături fizice, variabile cum sunt, nu se pot dife- 
renţia popoarele. Ipoteza a dona după care „complexul de caractere 
ce ar alcătui specificul național n'ar avea nimic invariabil”, in aceastii 
formă strict negativă nu este valabilă. Există doar anumite unități și 
fixităţi, cari deşi numai relative, nu sunt totuşi lipsite de interes și 
de utilitate, Ipoteza aceasta se serveşte mai mult, sau chiar exclusiv de 
caracterele psihice ale popoarelor, alcătuind „tipuri” distinctive. A 

Dacă există o psihologie a popoarelor, care poate fi rolul ei 
explicarea specificului naţional? Tipurile psihologice se popatituase 
prin viaja în comun, care imprimă poporului şi individului o = : 

de caractere distincte. Specificul național e produsul acestei v eti. 


s4 VIAŢA ROMINEASCA 


Anumite exemple arată că fondul organic moştenit se subordonează 
structurii sufletești câștigate. Heacţiunile vechi se adaptează noilor 
condiții de viaţă. Un popor este susținut însă de conștiința comuni- 
țății sale de viață care ia naştere din comunitatea de grain, de orga- 
nizareu politică proprie, de credințe, sentimente, idei, aspirații mora- 
vuri, tradiţii, ete. De aci se nase deprinderile cari deosebesc popoa- 
rele între ele. Aceste deprinderi tind, către uniformizare şi stabilitate. 

Specificul naţional, care se poate realiza, serveşte numai pentru a 
deosebi un popor de altul, are deci numai o valoare reprezentativă, 
sau are un rol şi în determinarea manifestărilor culturale, şi prin 
urmate şi o valoare activă? Prima e absolut sigură, și e chiar foarte 
utilă. Nu însă e tot aşa de sigur şi valoarea sa activă în producerea fe- 
nomenelor culturii. Unii biologi văd un mare pericol pentru o națiune, 
din punotul de vedere al puterii creatoare de noutate şi originalitate, în 
stabilizare şi uniformizare,. D. P. P. Negulescu se ocupă În legătură cu 
aceasta, de teoria foarte ingenioasă a biologului francez Charles Ni- 
mc a cărui carte despre „Biologia invenției” are o deosebită va- 
oare, 


După acest ingenios g original biolog, amestecul raselor este o 
condiție necesară pentru întreținerea spiritului de invenţie in ome- 
nire şi deci pentru puna rogresului. Stabilizarea şi uniformizarea 
popoarelor, duce la un echilibru organic nefavorabil spiritului de in- 
venție. După d, Negulescu, acest echilibru organic care presupune uni- 
formizarea pare puţin probabil. Reducerea la un tip a deosebirilor pur 
şi simplu considerabile de azi, ar presupune un timp indefinit ca să 
se efectueze. Pe de altă parte, realitatea schimbării cauzelor biologice 
şi geo-fizice este și ea un factor de diferențiere a popoarelor, în 
afară de aceste cauze obiective, mai sunt şi cele subiective: resen- 
timente, aspirație către originalitate și voința de distingere. Autorul 
mai adaugă apoi şi deosebirea intereselor sociale, economice și po- 
litice, Toate îndepărtează indefinit primejdia de care s'a alarmat Ni- 
colle. Unele diversități sunt chiar În creștere. Asta înseamnă că in- 
stabilitatea caracterelor fizice şi psihice ale popoarelor, va mai dura, 
şi poate că nu va înceta niciodată, 


După cum reiese din cele expuse, d. P. P. Negulescu nu se 
beşte niciodată să pună concluzii definitive şi categorice în proble- 
mele ale căror date sunt încă nelămurite suficient de cercetările ştiin- 
fei. O anumită îndoială este preferabilă. „Caracteristica incertitudinii 
este că nu exclude categorie, niciuna din cventualităţile ce se pot în- 
chipui, în cazurile la care se referă” (469). Această rezervă, într'un 
fel metodică, este caracteristică și utilă omului de ştiinţă. Or din felul 
cum d P. P. Negulescu pune şi discută problemele, se desprinde un 
sann t mod in care d-sa njelege filosofia, care aminteşte de aforismul 
= bpr, rip ssie ples systèmes "o considėrent les choses qu'en 

es Fă bAa < 
schvicg, de care aminteşte autorul). A ERIE ORE A Anat 


Dar pentru a vedea mai clar care este spiritul 
r tHințifie și con- 
cepția d-sale, asupra filosofiei, cel mai 2 i 
i oann Aaa RR oma, « el mai bun lucru este să cităm un pu- 


„În amănuntele lor însă lucrurile, care sunt nenum 
pot ajunge la cunoştinţă decit numai succesiv şi treptat ice dara 
cu mult mai lung decit cel care constitue trecutul şti nțelor noastre de 
astăzi, atit de tinere încă, în marea lor majoritate. Trebue deci să ne 
| em de timpuriu cu ideia, că cele mai multe din problemele de 
f oaia. dacă nu toate, trebule să rămină deschise”. 
nerăbdarea instinctului metafizic, de care filosoful francez 


CRONICA FILOSOFIEI s 


ne sfătueşte, cu atita stăruinţă, să ne ferim, (e vorba de Léon Brun- 
sehvicag, n. r.), vrea pretutindeni explicări inchise, complete, defini- 
tive, Asemenea explicări, cînd ni se dau de metafizicieni, ne satisfac, 
e drept, mai mult decit părerile fragmentare şi îngrădite de atitea re- 
zerve ale oamenilor de ştiinţă. Această satisfacție este însă, din nc- 
fericire, iluzorie, Cind, câlaniți de probelmele ce ne răpesc liniştea 
sufletească, ne adresăm ştiinţei, slujitorii ei modeşti se mărginesc să. 
ne arate grămezile de materiale pe care le string cu zel, in vederea 
vaslelor construcții ce se vor ridica mai tirziu pe terenurile, pe care 
asudă ei, astăzi, cu atit de puțin profit, ṣi care nu sunt deocamdată de- 
cit simple „$antiere". Dacă, nemulțumiți de răspunsurile lor, ne adre- 
săm metafizicei, pontifii ei orgolioși se grăbesc să ne conducă pe co- 
ridoarele obscure ale templelor în care oficiază, pînă la uşa sanetua- 
rului misterios, și, cind o întredeschid cu scumpătate, ne arată, ca 
ochiul de sticlă al unei panorame, un monument măreț, ridicat gata, 
fa întregime, și impodobit, în toate amănuntele lui, cu toate frumuse- 
{ie posibile și imaginabile, Priveliștea neașteptată nu poate, se in- 
țelege, decit să ne Incinte. Dar monumentele pe care metafizicienii le 
propun admirației noastre, ca şi tablourile spectaculoase ale panora- 
melor cu care le-am comparat, sunt masi euro pi geer a care 
roduc ele, oricît ar fi de profundă, e numai un „efect de pers- 
pectina”. — intelectuală şi, mai ales afectivă. In schimb, pr eat g de 
materiale ale oamenilor de ştiinţă, oricit ar părea de informe, sunt 
reale, lar construcţiile ce se vor înălța odată cu ajutorul lor, dacă nu 
vor fi pompoase, vor fi utile şi, în orice caz, nu vor consta în simple 
iluzii de optică sufletească ale unor oameni prea arăbiţi, prea îndrăs- 
neti, sau, elteodată, prea puţin sernpuloşi”. (p. 470—471), 

Cu aceste cuvinte îşi incheie d. P. P. Negulescu această 
operă de sinteză, construită cu o rigoare intelectuală puţin obişnuită. 
Ele definesc şi spiritul științific, şi metoda, și concepția d-sale asupra 
filosofiei, care toate amintesc de pozitivism. RE 

. Tatu 


Cronica ştiinţifică 


Profesorul Dr. C. I. Parhon 
— Omul şi savantul — 


Este un mare exemplu de extraordinară putere de muncă crer- 
toare — în cadru european; — precizie, claritate, finețe, profunziune 
si solidaritate pe terenul realităţilor ştiinţifice, în domeniul neuro- 
logiei, psichologiei, psichiatriei şi. endocrinologiei — a endocrinolo- 
giei, știința pe care a creiat-o şi de care sia legat definitiv numele, 

Profesorul Parhon s'a născut în anul 1875 într'un sat din Ardeal. 
A studiat medicina la Bucureşti, și a făcut studii de fiziologie și psi- 
chiatrie care l'au îndemnat către filosofia medicală, către o nouă 
viziune științifică. A traversat intreaga filieră: dela extern al spita- 
lelor civile, intern, medie secundar, docent, medie primar, profesor 
de clinică neuro-psihiutrică şi acum titularul primei catedre de en- 
docrinologie. Membru corespondent şi fondator al tuturor societăților 
şi Academiilor de stiință din fară şi străinătate, fost decan al Fa- 


cultății de Medicină din laşi — în ? ae itate 
r ai dag re i aaa i n toste aceste tărtmuri de activitate 


In domeniul ucțiunei stiințifice —-sñ 
gini Si atit de vastă operă? ei piei —a ia gina 
Sunt aproape o mie de lucrări original inspira 
tări și au luminat probleme si referea ri 
a profesorului Parhon. 7. Pare 9. a O a pita 


Cel mai mportant rămine tratatul de E i 
* Endocrinologie. 
s Acest tratat, in colaborare cu d-rul Goldstein, pasan e pE treapta 
€ -ze vp tasona a acestei preocupări si cea mæl amplă în acelaş timp. 
oa Ă Sy clalte — anterioare —- sunt eloquente expuneri şi agitate pre- 
aisn Ă ml a eta să convengi înspre puternica operă in care In- 
ment de zor e Vina parapet vele cele mai interesante şi un funda- 
aporturile endocrinologiei cu toate, feluritele i 
3 ramuri ale Biolo- 
Dai generale _„pină la pedagogie şi criminologie şi zootechnie — o 
e -i Sapi stiința fundamentală a medicinei către care se orien- 
meik eg secolul nostru și legitimele preocupări ale tuturor sa- 
Sunt, în acest volum, tratate diferitele sind 
i R rome În 
rațiune diverselor glande, Pentru co tiroid e aci i 
demul, intabtitismul, cretinismul, ipertiroidia, maladia lui Basedow şi 
raportul glandei tiroide cu unele psihoze, isteria, osteomalacia, rachi- 


tismul, obezitatea, sclerodermin, eczema, reumatismul cronic, urticaria, 


CRONICA ŞTIINŢIFICA s? 


pelada, psoriazisul, mpeni; astmul, litiuza biliară, emfisemul, pneu- 
monia, hemofilia, nefrita. In legătură cu paratiroidele sunt studiate : 
tetania, eclampsia, epilepsia, demența precoce, corees, sindromul lui 
Parkinson, al lui Erb, Pentru glandele genitale sunt descrise: Insufi- 
ciența testiculară şi ovariană, iperovaria, virilismul, feminismul, clo- 
roza, distrofia orchitică, achondroplazia, Insuficienţa ipofisară, nero- 
megalia, gigantismul — sunt studiate în legătură cu ipofiza. Pentru 
capsulele suprarenale sunt studiate: sindromul lui Addison, insofi- 
ciența suprarenală, edemul pulmonar acut, aplazia capsulelor şi anen- 
cefalia, arterioscleroza. Diabetul zaharat şi insipid este studiat In le- 
pătură cu panereasul. Iar întrun capitol special profesorul Parhon, 
studiază raporturile încă neprecise ule ncurasteniei, miopatiei primi- 
tive, distrofiei congenitale, n tesutului elastic, disostoziei elelidoeru- 
niene, displaziei periostale și senilității cu glandele endocrine, 

In toate aceste capitole sunt aduse contribuţii personale. La fel, 
un însemnat număr de experiențe personale sunt expuse în fiziologiu 
glandelor endocrine, în legătură cu insuficienţa diferitelor glande, cu 
sindromul de iperfuneţiune şi relaţiile interglandulare, 

Acest volum e primul care tratează problema secrețiunilar interne 
in toată întinderea ei. Și este cea mal enormă și mai documentată 
contribuție la studiul fiziologiei glandelor endocrine, bazată pe fapte 
clinice şi cercetări experimentale originale. Este cel mai complect ex- 
pozeu al cunoștințelor dobindite pînă acum asupra acestui mecanism 
yi constitue cel mat prețios isvor de documentare pentru medici şi 

fiziologi, 

RA secrețiunilor interne este recent datată. Marele fiziolog 
Claude Bernard a utilizat în 1855 pentru prima oară expresia „secre- 
țiune internă” seriind despre trecerea În singe a glicogenului secretat 
de ficat şi apoi transformat în zahăr, Pe această bază, a indepen- 
denţii elementelor anatomice şi-a zidit Claude Bernard întreaga doc- 
trină fiziologică, în care fiecare element anatomic, asociat pentru 
constituirea organismului, deşi contribue la viața acestuia, continuă 
totuşi să trăiască singur. Doctrina este, firește, ncomplectă. Fiecare 
element contribue la constituirea fondului comun, aduce toate cele ne- 
cesare pentru alimentare; devarsă, în schimb, toate resturile nutri- 
tiei şi produsele activității. Aceste produse şi aceste reziduri con- 
stitue „secrețiile interne” asupra cărora primul Brown-Séquard se o- 
preste ntent, Prin intermediul mediului, care-l modifică mereu şi 
asupra căruia se resfrinu toate modificările, încercate de ele singure, 
fie că survin din mediul extern sau din altă parte, elementele erat 3 
intrun acelaş organism, acele care nu sunt decit temporar și acci- 
dental asociate, reacționează unele asupra altora, dela orice distanță. 
Un organism rtă, deci, în el însuşi, cauzele neincetatelor modifi- 
cări şi astfel indeşte plasticitatea suficientă pentru adaptarea con- 
stantă, la mediul în cure trăeşte. Aceste modificări se restring asupra 
compoziţiei elemenelor genitale, care pentru « deveni apte rr 
stitue un organism asemănător aceluia din care provin, trebne od 
facă in senz invers, calea acestuia, ca să ajungă la ultima mer - 
coasta este hereditatea, care menține individul în daseandeați, e- 
generarea prin elementele reproducătoare a saracia. succe 229 s 
strămoșilor organismului din care provine, Pa condus pe gao ei 
froy Saint-Hilaire să conceapă ee igenia Cipo ae, vii animale 

-— t o repetiţie rup a D 
TE e Vie karer cind şi-a făcut Brown-Seq uard senza- 
ționala lui comunicare, la început greşit interpretată, şi prin ana 
arătat cum unele glande revarsă În singe principii, care inf uenje mm 
relaţiile dintre organe. Un mecanism cu total deosebit de meca 
nervos, singur cunoscut pină atunci, Această națiune permitea at 
tarea lu adevăratele cauze ale maladiilor sau tulburārilor de secr 


——7” O 


RS VIATA ROMINEASCA 


internă, observate de mult, dar, din ignoranță, socotite maladii ner- 
vonse: gușa exoltalmică sau maladia lul Basedow, maladia bronzată a 
lui Addison, mixedemul, acromegalia, tetania, etc... 

Metodele principale care au determinat concluziile definitive sunt: 
1) metoda experimentală (scoţindu-se unui animal o glandă endo- 
crină, această ublație reproduce tabloul aceleiaș boale,  desvoltată 
spontan la om); 2) metoda anatomică (leziunile pancreazului în dia- 
bet au explicat diabetul ca o maladie pancreatică, acromagalia drept 
o maladie ipolizară); 3) metoda clinică (observarea simptomelor În 
mare număr reunite, orientează spre un diagnostic, cert, prin efectele 
curative ale medicuţiei); 4) metoda terapeutică (utilizarea corpului 
tiroid în mixedem, a insulinei în diabet, demonstră peremptoriu, ori- 
gina tiroidiană şi endo-pancreatică a mixedemului şi diabetului), 

Dacă patologia glandelor cu secreție internă s'ar fi limitat la aceste 
maladii importante — n'ar fi aplicabilă decit rar. Alături de aceste 
boule există în ncest ocean nou al endocrinologiei, forme atenuate, 
disociate, incomplecte şi complexe. Alături de marea patologie care, 
treptat, descinde pină lu temperamentele endocrine, prin cure se re- 
zolvă majoritatea temperamentelor clasice. 

Leopold-leri, regretatul mare clinician francez, care a creat ter- 
menul „endocrinologie” s'a ocupat de existenţa, frecvența și varie- 
tatea acestor mici stări endocriniene, recunoscute după mici semne. 
Sunt stări de insuficienţă şi de hiperfuncțiune, care în limbajul curent 
se traduc prin aceste afirmări: individul este prea mic sau prea mare, 
prea gras sau prea slab, chel sau hirsut, constipat sau predispus la 
diaree, friguros sau fierbinte, obosit sau excesiv de activ, fabrică prea 
mult sau prea puţin zahăr, ete... A intervenit noțiunea dezechilibrului 
glandelor prin intricarea simptomelor: hipofriguros și hipo-nervos cu 
paoar reci şi valuri de căldură - - adică instabilitatea fanctiunei. 
Mai există o instabilitate pluriglandulară iar relaţiile între glandele en- 
docrine şi sistemul simpatic complică aceste stări, 

In favoarea unui mecanism endocrinian al temperamentelor ple- 
deazā legătura între cazurile anormale și acele limitate la acțiunea nor- 
mală, Maludiile extreme din «endocrinologie, veritabilele aberaţii ale 
naturii, se leagă, printr'o serie intermediară, cu stările endocrine fi- 
ziologice. Temperamentele endocrine sunt miniatura acestor maladii. 
Hoalele și temperamentele unei glande determinate — tiroida, de 
exemplu — reprezintă diferitele etaje ale unei acelelaş construcții ti- 
midiene: temperamentul normal este la subsol; nervozitatea, prin 
supra-funeţionare, este primul elaj; maladia lui Basedow este al şap- 
telea etaj: auța, după cazuri, ar fi un etaj intermediar. Unele boule 
stou la etaj, altele Ja subsol sau în pivniță. Dedesubtul temperamen- 
tului hipotiroidian avem mixedemul. Functionarea tiroidei, serie Levi, 
esle asemenea unui ascensor. In realitate faptele sunt mai complexe. 
Tulburarea, unei glande nu este orientată Intr'o direcție unică, din 
canza tendinței naturale de restabilire a echilibrului tulburat: avem 
rentei de functionare exagerată, după care urmează perioade de 
(i zare. 

Temperamentul, comportă în primul rind, constituția care se 
judecă după forma corpului. Aceste forme sunt studiate de morfo- 
logic. In caz de echilibru nu există turburarea formelor; care sunt 
modificate în insamblu sau parţial, cînd unele funeţiani regulatoare 
a formeloz, sunt dezordonate. Există felurite tipuri. Cu talia insufi- 
cientă din cauza insuficienţii tiroide; sau desvaltată normal pină Ia 
nouă ani și, apoi, oprită În creştere din cauza diminuărei subite a 
funcțiunei lobului anterior din glanda ipofiză. Tiroida și ipofiza sunt 
endocrinele principale pentru creştere. Mărirea taliei şi a picionrelor 
este datorită supraexcitărei glandei ipofize, care determină o mor- 
fotogie formidabilă și paradoxală. Slăbirea, recunoaște diferite me- 


CRONICA ŞTIINȚIFICA su 


canisme în care glanda responsabilă este supra-renala, insuficientă, 
prin care este determinată mumificarea individului. Cercetarea me- 
tabolismului bazal scăzut descoperă insuficiența tiroidiană. Insufi- 
ciența genitală şi ipofizia desvoltă enorm grăsimea. 

otalitatea formelor organismului este deci sub dependența func- 

Honărei glandelor cu secreție internă. Dacă detaliem regiune cu re- 
giune, dela cap la picioare, părţile constituționale ale corpului, ne fra- 
pează numeroase particularităţi, 

Desvoltarea extremităților (mini, picioare, cap) este controlată 
de glanda ipofizā. 

Sub influența tiroidei se produc schimbările de coloraţie, ale 
piclei obrazului: violaceie, rece, la unii indivizi, devine roşie și caldă, 
intrerupt, la alţii. Alte coloraţii sunt datorite deasemenea glandelor: 
tenul galben de origine hepatică, tenul brun al insulicienței supra- 
renale. 

Starea părului prin cantitate, colorație și calitate, oferă indicaţii 
interesante. Cantitatea părului este în raport direct cu glanda ti- 
roidă. Insuficienţa, rărirea, nanismul capilar este legat de insuficiența 
tiroidiană. Unii mixedermatoşi n'au păr şi sub influența tratamentului 
tiroidian, îl obţin. Abundenţa părului este in legătură cu buna func- 
ționare a tiroidei. Printr'o acţiune mai complexă, indivizii cu insufi- 
cienţă sexuală, au părul capului prea abundent, la care se adaugă un 
ner efeminat, Excesiva funcţionare a tiroidei, din maladia lui Base- 
dow, aduce căderea părului; la fel suprafuncția genitală, Pelada, cre- 
zută contagioasă, este în realitate cauzată de un dezechilibru endo- 
crin şi al marelui simpatic; în parte depinde și de tiroidă. Calitatea 
părului este ordonată de starea glandelor cu secreţiune internă. Ca- 
niția sau albirea părului se reduce, în general, la distrugerea pigmen- 
tului pilar de către pigmentofagii lui Metehnikofi, Tratamentul ti- 
roidian este un argument să raportăm caniția prematură, la functio- 
narea excesivă a glandei tiroide. , i 

Sbirciturile sunt influențate și ele de glande. Insuficiența tiroi- 
diană, prin proaste calitate a pielei, lipsa de energie musculară, pro- 
voacă sbircituri și un aspect de senilitate precoce, 

Sprincenele formează un eae PEE important pentru turbură- 
rile tiroidiene. Genele sunt lungi la hipertiroidieni, cad la tempera- 
mente limfatice și recrese prin medicațţie endocrină, 

D dent de ipoliză este nasul, 

iul prezintă din punct de vedere endocrin interesante trans- 
formări. Expresia ochiului variază la acelas individ, Funcțiunea ti- 
roidei conferă inteligența şi vivacitatea privire. Coloarea ochilor 
este deasemenea, supusă la variaţii. Un reumatice cronic hipotiroi- 
dian are aspectul aton al ochilor, Sub influența emoţiei, ochiul își 
schimbă aspectul, In unele familii indivizii au ochii mari: caracter 
hipertiroidie; hipotiroizii au ochii adinciți în orbite, cu mişcarea 
lentă. Pupila depinde în mare parte de simpatic şi suferă aceleași vu- 
riaţii: la hipertiroidieni notăm inegalitatea pupilară sau seg aer ba 
ditatației, Irisul pentru unii observatori, ar oulindi starea mn ps 
lar părți ule corpului, după unele pete; pentru unii este o nege zu e 
diagnostic, Starea cristalinului recunoaște, întrun număr de c deasă 
stanţe, relația cu paratiroida, iar cataracta este asociată cu ere 
si eu starea glandei tiroide, Arcul senil, dela periferia corneiei este 
| rin depozite de colesterină, A 
iz mă în sunt tumefiate în starea limeo-limfatică sau edemaţiate 

istic în maladia lui Quincke. 

Pe exilarele, mai ales e inferior, depind de glanda ipofiză. Erop 
natismul inferior este indicele unul exces de funcţionare a ipofizei; 
cel superior — este un indice de insuficlență ipofizară. 


40 VIATA ROMINEASCA g 
= a e a a a a a 


Gitul furnizează prețioase indicaţii pentru endocrinologie. La 
acest nivel se află nda tiroidă: insuficientă sau atrofială — face 
situl plat; hipertrofiat usor, accentuat, considerabil, monstruos este 
în diferite cazuri de uuşă şi tumori n glandei tiroide. 

Toracele şi abdomenul prezintă o sumă de particularităţi în 
strinsă legătura cu modul de funcționare al suprarenalei. 

Mina furnizează endocrinologilor date preţioase. In ansamblu, 
poate avea un aspect „hivernal” nu numai în timpul iernei: violetă, 
lividă, umtiată; alteori este uscată sau umedă, cu transpiraţii abun- 
dente din cauza unei ciculuții insuficiente sau a excesului de limtă, 
predispusă la degerături. Endocrina responsabilă de aceste turburări 
este tiroida, Şi alte glande incretorii, ovarul, ipofiza, determină mo- 
dificări în aspectul miinii, In opoziţie avem mina estivală”, cu ca- 
ractere simetric inverse: caldă, roşie, cu transpirație caldă este in- 
dicele unei circulații prea active, Funcționarea excesivă a apara- 
tului endocrin — glanda tiroidă ~- este incriminată, Mai sunt şi 
alte particularităţi: este mică în hipotiroidie, foarte mică la piticii 
ipofizari, neisprăvită la hipopituitari; o aflăm: mare, cu degete lungi 
şi alură aristocratică la hipertiroizi; cu aspect angelic în constituția 
timică în tablourile pictorilor florentini - -; miini late, în lopată, 
mlini de asasini sunt la hiperpituitari; mina masculină, femenină, in- 
funtită la indivizi cu sex opus, sau la o virstă înaintată, deasemenea 
este în raport cu tulburările glandelor, 

Membrele inferioare sunt şi ele afectate de glandele endocrine. 
Picioarele mari, la giganţi; picioarele late, sunt indicele unui exces 
de functionare a ipofizei; picioarele mici, femenine, dovedesc slaba 
activitate ipotizară. 

„Lea mlini şi la picioare, unghiile dobindese defecte sau calităţi 
din cauza aparatului endocrin, care le modifică în creştere, solidi- 
tate şi desvoltare. Unghiile striute sunt întilnite la instabilii tiroidieni. 

Nu numai din punet de vedere somatie studiază profesorul 
Parhon glandele endocrine. A 

In o sumă de rapoarte și studii publicate singur sau in colabo- 
rare cu numeroșii lui elevi — profesorul Parhon lămurește legātu- 
ii care uneac glundele endocrine şi temperamentul nervos, normal 
şi anormal. 


Inteligența, memoria, voința „caracterul — păstrează raporturi 
cu endocrinologia. 

Prin funcţionarea exagerată a unor endocrine (pineala, testicul) 
aatar de precocitate intelectuală se adaugă desvoltării corporale 
excesive, 

Instinctele, facultăți care servesc existenței, sunt subordonate, 
intr'o măsură oarecare, funcționărei glandelor. Foamea, setea, som- 
nul, instinctul de apărare și de atac, instinctul de reproducere, in- 
stinctul de siguranță — toate pot fi discutate din punctul de vedere 
ul endocrinologiei, 

Lucrările lui Bichat, Laënnec, Cruveilhier au raportat bou- 
lele după leziunile organelor, constatate la autopsie şi precizate prin- 
trun studiu de microscop. După Claude Bernard, medicina devine 
fiziologică, sprijinită pe experiențele realizate asupra animalelor. Tot 
marele fiziolog francez Ep maree, geruri primul expresia: secreție in- 
ternă. Pasteur descoperă microbii, cauza maladiilor si suscită între- 
buințarea de vaccine şi seruri, restituind importanța modificărilor 
care se produc În singe și țesuturi prin variaţii fizico-chimice. Ana- 
filaxia lui Charles Richet explică aceste teacțiuni produse în orga- 
oră as permite interpretarea faptelor. Teoria „coloidală” a lui i mă 
guste ere, interpretează fenomenele, urmate dela viață la moarte, 
ptintr'o stare particulară a materiei, căreia Graham i-a dat numele 


CRONICA ŞTIINȚIFICA 9 


de coloidă. Vorbim azi de o fază endocriniană in medicină — un 
nou aspect al „neohumorismului” datorit aparatului endocrin. Pro- 
fesorul Parhon în acest edificiu a zidit piatra unghiulară. 


Pornit pe această cale a ajuns la o concepție sintetică a vieţii 
şi a aflat, prin analiza funcțiunilor înțelegerea şi chipul de a inter- 
preta viața, societatea, omul. 

Cecace Va condus pe profesorul Parhon înspre filosofia civiliza- 
toare a omului a fost nu numai o nevoe intelectuală ci şi una orga- 
nică, care s'a detașat, mercu, În diversitatea ei și i-a creat o viziune 
despre lume care satisface exigențelor totale de comuniune sufleten- 
scă, de corespondență intelectuală, 


Mediul în cure acest maestru sa născut, epoca în care trăește, 
IL silește să in parte la tot cecace se petrece în jurul lui, El reflectă 
in sine şi prin sine timpul și în modul cum reflectează se arată inde- 
pendența omului. Fii 

Armonică şi liberă combinare de elemente inalienabile de viață, 
clasice şi de russă bunuri intr'umestecate, tezaur constant de ginduri 
şi idei menținute pe friza vieţei -— primească azi din partea unei în- 
tregi generații de elevi — omagiul cinstit, constant şi definitiv. 


Dr. Sandu Lieblich 


— mr 


Cronica cinematografică 


Trei tilme 


Se reprezintă actualmente în Bucuresti un film, intitulat „Para 
disul întrun sărut”, al cărui scenariu e scris de celebra scriitoare 
americană Anita Loos. 

Din cînd în cînd, Anita Loos, face scenarii pentru casa Metro- 
Goldwin, Alege această casă pentru că acolo joacă Jean Harlow, a 
cărei personalitate fizică şi ca să zicem aşa morală este croită ca pe 
măsură pentru genul de poveşti pe care le face Anita Loos. Un gen 
ile poveşti eminamente americane, care nu dat profunzime psiholo- 
gică şi valoare de document etnografic celor două faimoase romane 
ale sale: „Gentlemen prefer blondes” şi „But they marry brunetts”, 
E totdeauna vorba de tinăra mitocancă U, S. A. (scuzati pleonasmul), 
“dispusă să-și facă o situație prin bărbaţi, Această nobilă ambiţie este 

- o ştiu — universală, şi nu specific americană, Decit, acolo, în 
America Statelor Unite, această operaţie se execută cu oarecari ac- 
cente locale, De pildă, juna vinătoare de aur („gold-digger” i se zice 
in limba ei natală) are prejudecata onestităţii formale, a acelei one- 
stități pur exterioare caracteristică burgheziei yankee, onestitate des- 
minţită la tot momentul prin practici eminamente imorale, dar afir- 
mată și reafirmată neincetat cu o candidă ipocrizie şi cu o supremă 
facultate de a lăsă mina dreaptă să ignoreze ce face stinga. Acest pi- 
ritanism cusut cu aţă albă bintue în toate categoriile soclale din Sta- 
tele-Unite: preotul, milionarul, institutorul, dactilografa, politicianul, 
artistul, magistratul. Erà natural ca aceleaş particularități psiholo- 
aice să le regăsim la profesionista bărbatului bogat şi legitim. Căsă- 
toria fiind fundamentul moralei exterioare, aceste fete vor avea pen- 
tru instituția mariajului un elan aproape mistic, un cult pe care nimic 
nu-l poate ulteră. In filmul de care ne ocupăm, tinăra „gold-digger” 
ii explică milionarului că e ferm hotărită să se mărite cu el. Acesta 
Îi spune că crede că va fi un soț rău şi că o va face sigur nefericită; 
la care ca răspunde foarte convinsă: „Nu-i nimic, iau asupra mea 
toate riscurile”. Excelentă formulă pentru a arăta că eroina se că- 
sătorește nu cu un bărbat, ci se căsătoreşte cu căsătoria în sine, in- 
sitituție unde existența unui bărbat e condiţie secundară, cea prin- 
ci fiind averea și situația legitimă în ea însăși. 

O altă trăsătură specific yankee este pasiunea pentru tot ce este 
„bună familie”. Asta ține probabil de faptul că familii” există 
acolo extrem de puţine. In tot cazul, foarte puține sunt cu adevărut 
„Yechi”, De aci, două consecinţe psihologice: pe de o parte, sentimen- 
tul aşa de uman de „nostalgie după ceea ce nu ai” face pe oameni 


AX 
po Ra 


CRONICA CINEMATOGRAFIC A 93 


să supraprețuiască „bunele familii”; pe dealtă parte, acestea neexis- 
tind în prea mare număr, cetățeanul are tendința să numească „bună 
familie” mai cu samă pe aceea din care face parte el. li este uşor 
să-i găsească însuşiri suficiente de onestitate socială pentru a-i putea 
da calificativul de „familie bună”, 

De o asemenea mentalitate nu scapă nimeni în America, nici 
măcar domnişoara „sold-digaer”. Chiar dacă maică-sa fusese damă 
de şantan şi lată-său samsar de tripouri, ea va afirma neincetat şi, 
pe cit se poate, incontrolabil că descinde dintr'o familie de oameni 
cumsecade, cu simț moral şi educaţie îngrijită, etc., ete. O va spune 
atit de des incit va sfirşi prin a o crede, Iar dacă ceilalti nu cred, 
nu face nimic; o va repela mai departe, că asta nu strică, șapoi dacă 

un bărbat care întradevăr o iubeşte, acesta o va crede din 
BINOT une 

Fiindcă a venit vorba de umor, trebue să remarcăm câ şi acesta 
are ceva specitie american, Este un amor grăbit şi foarte sexual. A- 
mericanul mare aproape deloc vreme liberă. Sau e absorbit de slij- 
bă, sau atunci, cînd nu lucrează, golul lăsat de lipsa ocupaţiei profe- 
sionale este atit de imens încit trebue umplut cu băutură. Și Imediat 
ce se recurge la asta, alcoolul, partidele de coktail, orgiile acelea 
pină la anestezie și paralizie, devin o ocupație încă și mai absor- 
bantă decit ar fi fost cea propriu zisă. 

In două cuvinte, americanul ware timp liber, Cind se gindeşte la 
femee, se gindeşte grăbit, impacient şi precis. Cuvintul „sex-appeal 
inventat de el exprimă perfect genul de seducţie special de eficnee 
ol femeilor americane. Lia 

ar amorul amricanilor este aşa, asta nu înseamnă că-i su- 
perticial. Acest fel de a iubi pusle ajunge, exact ca și celelalte, ln 
profunzimi pasionale remarcabile, ŞI juna „gold-digger” contează 
pe asta. pila 

Pentru toate aceste motive, ca va avea o înfăţişare specială, care 
nu e nici de cocotă, nici de „domnişoară de oameni”, ceva totodată 
avid şi mindru, mindrie exprimată printr'o ipocrizie care mereu își 

dă arama pe față. In zadar am căuta acest tip psihologic în Europa. 
Nu există. Este o floare produsă esclusiy de solul american U. S. A. 
lar Miss Jean Harlow o reprezintă fizic şi verbal în perfecțiune. Iată 
de ce „Femeea cu părul roşu” şi „Paradisul întrun sărut” sunt ade- 
vărate documente de etnografie. 


Un tilm care a rulat în ultimul timp şi care prezintă o remarca- 
bilă originalitate a fost „Insula comorilor” al casei Metro-Goldwyn. 
Este o poveste cu pirați englezi din secolul al 18-lea, după acel ce- 
lebru roman al lui Stephenson care a făcut — şi face şi uzi — ră 
ciile adolescenți britanice, — o poveste unde femeile sunt ab- 
sente şi unde asistăm numai la virile aventuri de arme și de bani. 
Producătorii filmului au depus o deosebită ingrijire pentru ca, in 
această galerie cu zeci de tipuri, să nu fie o singură fizionomie la 
fel cu alta. Şi nu era lucru ușor, căci în afară de doitrei gentlemen-i. 
toți sunt pirați, toți deci trebue să aibă o asemănare pe care o dă 
identitatea profesională. Şi totuși, ce varietate de figuri! Bill, că- 
pitanul, un marinar viteaz, cam bătrin, și înnebunit de panică ṣi de 
delirium tremens (Lyonel Barrymore); John Silver, căpitanul cu pi- 
cior de lemn, om care ra pierde cumpătul niciodată, şi care amt- 
stecă în psihologia lui tăcia şi bonomia, o sălbătăcie specială, 
oarecum „intelectuală”, pornită nu din instincte sanghinare, ci din 
simpla constatare că dacă eşti pirat trebue să tai oameni, chiar pică 
nici-o poftă (Wallace Beery); apoi omulețul acela urit și pasional 
după haine elegante, care urmăreşte timp de o lună să dovedească 


M VIATA ROMINEASCA 


vinovăția unui bāețel de 12 ani pentru unica plăcere de a pune mina 
pe nişte ghete care ii plăcuseră. k , 

Inscenarea e de o perfectă autenticitate istorică, intriga e bine 
pusă pe ecran şi jocul mic: gri impecabil, Spectatorul are la acest 
filim o plăcere directă, nu zic simplă, deşi e o plăcere de ap Spre 
o operă trebue să fie foarte meşteșugit făcută pentru a retrezi, 
adult, cenestezia virstei de șaisprezece ani. 

In tot cuzul, a fost o excelentă idee din partea casei Metro Gold- 
wyn de a se gindi să mmi schimbe putin eternul subiect al comedii- 
lor de adulter, 


un 


Trebue să mal semnalăm un al treilea film bun, tot ul casei 
Metro-Goldwyn. Rolurile principale le pin Charles Langhton, Frede- 
ric March şi Norma Shearer. Este vorba de un tată de familie foarte 
tiran, de o tiranie aproape clinică, şi care se poate exercita în plină 
libertate, căci acţiunea se petrece În secolul trecut cind autoritatea 
părintească păstra încă absolutismul ei tradițional. Acest rol de 
psihologie freudiană este interpretat magistral de marele artist lon- 
donez. 

In genere cele trei filme de care neam oc şi care-s atit de 
iliferite între ele, au însă două trăsături comune, întii diferă toate 
ile filmul american obicinuit. Al doilea, sunt, toate, inspirate din li- 
teratură, din literatură adevărată, nu din cine ştie ce roman foileton 
sau din cine știe ce „idee” venită ad-hoc unui fabricant automat de 
scenarii. Asta dovedește un mic progres în preocuparea de intelec- 
imalizare a ecranului, progrese care din nefericire sunt în genere 
foarte puțin frequente, 

D. I. Suchianu 


Adi 


Cronica externă 


Revizuire sau Federalizare? 


Problema imediată a politicei europene este acela de a evita Izbuc- 
nirea unui nou războiu, iar scopul ei mai depărtat este să determine 
o soluție potrivită pentru asigurarea bazelor unor păci durabile. Cele 
“ouă mijloace mai mult invocate ṣi discutate pentru realizarea acestor 
postulste, sunt: federalizarea statelor europene, adică concentrarea lor 
într'unul sau mai multe unități politice și revizuirea tratatelor de 
pace. 

Aceste două mijloace sunt astăzi opuse și extreme. Revizionismul 
se încadrează în metodele politicei internaționale reacționare, pe 
cind principiul federației implică o ordine internațională democra- 
tică, Unul reprezintă o politică de „extrema dreaptă”, iar celalt o po- 
litică de „slinga”, Dintr'o scurtă examinare critică a acestora, se va 
vedea care este calea ce trebuie urmată de o practică politică de stat, 
fiind vorba de salvgardarea păcii, din atitea părți primejduită în mo- 
mentul de faţă, a 


Revizuirea tratatelor de pace este invocată întii de câtre Germa- 
nia, Ungaria ṣi Bulgaria, cari vor să distrugă tratatele, în speranța re- 
cîştigării cît mai grabnic cu putință a cel puţin o parte din pierde- 
rile lor de război; în al doilea rind, pină nu demult de Italia, care 
era oarecum nemulțumită de cuceririle sale din timpul răsboiului și 
geloasă de he ia Franţei în Europa centrală şi sud-estică; şi în 
sfirşit de Anglia, care deși direct mai puţin interesată, ar vedea cu 
ochi buni orice îndreptare în situația de care se plina învinşii de ieri, 
în credința că indreptarea aceasta ar evita războiul cel mai aprig. 
Purtător de cuvint al antirevizionismului — d. Titulescu — definise 
mai deunăzi primul grup ca „egoist”, iar pe cel de ul doilea ca „doc- 
trinar”. In ceeace priveşte revizionismul englez, acesta poate [i taxat 
ca „empiric”; ca unul ce decurge în mod logic din filosofia compro- 
misului — proprie spiritului englez, — ceeace se poate exemplifica 
prin formula recentă a d-lui Ramsay MacDonald: „tratate consimțite 
în locul celor impuse”, a jA 

In fața acestui bloc tripartit se ridică A zisul sistem de sianie 
francez: Franja, Belgia, Rusia Sovietică şi Mica Antantă compusă din 
C acia, Jugoslavia şi Rominia. Aceste puteri nu laolaltă o dis- 
tinetă superioritate militară şi pot acționa singure ca paznicul armat 
al i europene, mai ales decind şi-au alăturat de partea lor Rusia 
Sovietică şi blocul balcanic. 


gi VIAŢA ROMINEASCA 


Afirmația lui Mussolini că „tratatele sunt sacre, dar nu e- 
terne" nu conţine desigur nimic inedit. Contra acestui adevăr isto- 
ric nimeni nu se Inscrie în fals. Dar nici Franţa și nici ările din 
Mica Antantă par putea admite în prinsi jiu rezolvirea_ diferendelor 
terioriale pe căile profesate de revizioni Ele ştiu că o revizuire 
parțială a frontierelor actuale n'ar reprezenta în realitate dacit pri- 
mul pas spre o restituire complectă, Această teză dominind întreaga 
politică franceză, trebuie că a fost în mintea lui Louis Barthou, cînd 
u declarat în fața Parlamentului romin, că dacă vreo putere se va 
atinge de Hominia, Franţa îl va sări în ajutor şi că orice adeziune la 
ideia revizuirii tratatelor insemnează un act de abdicaţie. Apoi este 
pericolul înlocuirii nedreptăţilor vechi, cu altele noi. Oricum ar fi 
trase frontierele, ele nu pot evita să expună masse compacte de oa- 
meni, stăpinirii streine, popoarele fiind atit de mult amestecate în 
Europa centrală, 

Nu trebue trecut cu vederea nici faptul că frontierele postbelice 
coincid in general cu diviziunile etnice principale, In fine, trebuie 
reținut faptul că orice încercare de a obține revizuirea în actualu 
stare de spirit din Europa centrală, ar duce inevitabil la război. „Dacă 
vreți pace, înceţi revizuirea”, spun Ungurii şi sprijinitorii lor. „Dacă 
vreți revizuirea, veji avea război”, răspunde grupul opus. Revizuirea 
sau nerevizuirea, rezultatul nu poate fi decit fie un război agresiv 
fie altul proventiv, care sar pu ușor produce în momentu cînd 
Ewopa s'ar găsi divizată în două tabere bine balansate, ca în 1914. 
Astfel pentru moment nu se poate pune cazul revizuirii. Revizuirea 
tratatelor este o soluție retrogradată, înirucit tinde la restabilirea si- 
tuației nedrepte dinainte de război şi primejdioasă, fiindcă ea im- 
pinge popoarele spre un nou măcel. Ea nu este deci soluția potrivită 
pentru rezolvarea problemei fundamentale a politicei europene pre- 
zente. 


Solutia alternativă pare a fi un plan de federalizare. In timpul 
perioadei de tranziție, inevitabilă pînă la realizarea unui atare plan, 
ur trebui să se formeze un grup de puteri, destul de tare pentru a im- 
pune ordinea. Nici o putere adversă nu ar putea provoca forța com- 
binată a Franţei, Marii Britanii și a celorlalte puteri cari militează 
tol atit de sincer pentru o politică pacifică. 

__ Eșecul planului Briand ne arată însă că o federalizare a Intregei 
Europe nu se poate realiza dintr'odată; federaţia nu poate fi aplicată 
intrun singur act. Pentru a fi un organism viabil, ea trebue să fie 
realizată — ca În cazul ore reia unui organism social sau corp bio- 
logie — pe etape şi prin aplicarea unor metode adecuate. Federaliza- 
rea ar putea fi începută printr'o regrupare regională a statelor, po- 
trivit legăturilor şi tradiţiilor lor comune. Există patrn asemenea cen- 
tre poteniţale: Europa centrală; Norvegia, Suedia şi Danemarca; > 
tele Baltice şi Balcanii. Tratatul dela Locarno şi pactul oriental pen- 
tru securitatea în estul Europei, ce se discută acum, ar putea conduce 
spre o formă de cooperare internațională organică în viitor. 

Faptul important este că iniţiativa trebuie să vină mai degrabă 
dintr'o hotărire a însăşi statelor interesate în problema federaţiei, şi 
nu dinto presiune externă. De exemplu în cazul federalizării Eu- 
ropet centrale, ea nu poate fi impusă de Franța, Italia sau Germania. 

este falimentul atitor planuri privitoare la o „Federație da- 

IE pente internaltogală ving merr eey de arabă Mica An- 
— v e ă ndică linia sului în 
acest domeniu. Cele trei state țin în fiecare an A man politice şi 
economice in scopul de a adopta măsuri comune pentru 


CRONICA EXTERNA 97 


politica lor externă și pentru reglementarea relațiilor comerciale şi 
coordonarea serviciilor economice ca transporturi, poşta, moneda, 
ete. Mica Antantă va putea forma un nucleu federativ cuprinzind și 
B a. Deasemenea Ungaria, va fi nevoită cu timpul să intre şi ea 
în această combinaţie atunci cind se va convinge că politica revizio- 
nistă nu-i aduce nici un avantaj. 

Dacă Bulgaria şi Ungaria se alătură acestui grup federativ, va fi 
mai uşor de a îngloba şi celelalte state din Europa centrală şi răsări- 
teană, Această unitate odată înfăptuită, într'un spirit de cooperare eu- 
ropeană, ea va fi prima şi cea mai însemnată treaptă pentru realiza- 
rea unei politici generale de colaborare cu puterile occidentale. Efece- 
tul imediat al unei astfel de acţiuni politice, va fi fără îndoială înlă- 
turarea atmosferei de astăzi, care favorizează imixtiunea inoportună 
a unor mari puteri în afacerile Europei centrale ṣi în Balcani. Bine- 
înţeles, această politică constructivă va putea fi mai usor realizată 
sub auspiciile Ligii Naţiunilor, 

Discuţia se va mărgini în noua ordine ia definirea principiilor 
de cooperare şi coordonare a eforturilor menite să asigure păcii o 
bază durabilă. O organizare, la început numai quasi-federativă, ca cea 
vizată mai sus, va restaura în parte prosperitatea economică ce à fost 
distrusă prin ruperea echilibrului economic şi social dela război. 
Frontierele vor pierde mult din semnificația lor prezentă și noun co- 
laborare va permite a raționalizare a industriei şi agricul- 
tiirii pe baze largi. Odată federalizarea realizată, critica curentă a tra- 
țatelor de pace —acuzate a fi elemente de dezagregare a securității 
europene — nu-și va mai avea rostul său, 


Federalizarea trebule să înceapă cu statele mai mici cari, renun- 
țind la o părticică din compartimentalismul lor, ar pune în sfirșit 
capăt rivalităților dintre ele, intrigilor internaţionale și stagnării vie- 

economice. Franța şi mai ales Anglia, care are cel mai redus 
teres in Europa Centrală și Balcani, ar putea să le ajute în sforțările 
lor de unire. Devenind el tari și statele mici, s'ar pune capăt cu 
ui ceas mai de vreme haosului general de azi si s'ar stabili un echilibru 
mai în structura politicii continentale, 
| Victor Cornea 


Cronica pedagogică 


Goethe şi orientarea profesională 


Aspectul individualist al pedagogiei moderne se Intemelază pe 
constalarea &'versităţii caracterelor şi aptitudinilor individuale. Ve- 
chia tendință de generalizare a sistemului de educaţie, presupunea ua 
material uman uniform, deaceea ea a fost- de t donată; ua 
astfel de sislem unitar nu corespunde nici formelor de activitate di- 
ferențială şi nici caracterului particular al aptitudinilor. 

Multiplicității cunoştinţelor cari trebuiau, altădată, transmise ti- 
nărului, i se opune astăzi primatul unilateralităţii specializate a noului 
crez pedagogic. Cultura generală nu serveşte: decit ca un instrument 
de orientare a individului în cimpul vast al experienţii; viața de toate 
zilele reclamă o pregătire temeinică într'o anumită direcție, o spo- 
cializare unilaterală a activităţii, cu scop de a asigura rece pi celui 
ce exercită o profesiune oareșicare și a mulțumi pe acel ce îi remu- 
nerează munca, 

Unul din primii gînditori care a militat pentru nevoia pregătirii 
unilaterale în specialitatea profesionistă, a fost marele Goethe, în ro- 
manul său, cu caracter pedagogie „Wilhelm Meisters Wanderjahre, 
oder die Entsagenden”, 

in orare ga cu caracter pedagogie, discuţii ce revin mereu în 
cursul acestui roman, simpaticul Jarno este purtătorul opiniilor lui 
Goethe. Jarno reprezintă acelaş crez al necesității de a reforma in- 
tregul sistem de educație în sensul pregătirii unilaterale a profesio- 
nistului. Obiecţiunilor lui Wilhelm Meister — eroul romanului — că 
pregătirea multilaterală şi cultura generală au fost întotdeauna consi- 
derate, ca o necesitate, îi răspunde Jarno: „La timpul său, posibil că 
en este, dar ca nu face decit să pregătească elementul în care să-şi 
exercite sptitodinile acela ce s'a specializat pentru o profesiune oares- 
care, „Übe dich zum tüchtigen Violinisten und sei versichert, der 
Kapelmeister wird deinen Platz im Orchester mit Gunst „anweisen”, 
Şi mai departe: „cel mai bine e să te restringi la o meserie, pentru o 
minte redusă ea va rămine întoldeauna o meserie, iar pentru cei 
buni, ea va deveni o artă” (Wanderjahre, Cartea I, Cap. IV). 

Rostul discuţiilor cu caracter pedagogi cari au într rno 
şi Wilhelm Meister, este de a preciza, percepe mai iese Pip: - 
trebuie pregătit, pentru viață, Felix, fiul lui Wilhelm. Jarno, după 
cum am mai spus-o, reprezintă punctul de vedere al orientării tinăru- 
lui spre specialitatea profesională, pe cind Wilhelm reprezintă pria- 
cipiul multilateralităţii, al culturii generale. Credința lui este că e bine 
să-i deschidă un orizont cît mai larg asupra lamit şi a vieții şi sco- 


CRONICA PEDAGOGIQA 


pul acesta nu-l poale atinge decit măriniţ—+ în limita posibilității — 
numărul cunoştinţelor utile. „Oare nu pleși mirarea la tot pa- 
sul, în orice prăvălie de coloniale, dacă nn i-ar putea da samă de as- 
pectul . de unde au fost importate té acele rarități înșirulte în 
rafturi?” Cam aşa îşi justifică Wilh netul său de vedere. Râx 
i lui Jarno e pe cit de ironic tot t de semnificativ. „Atunci 
x să citească ziarele ca orice snob'şi kii-și bea în tihnă, cafeaua, 

ca orice femee bătrină”, 
Din primul volum al romanului A Wilhelm (Wilhelm Meister 
Lehrjahre). Goethe şi-a creat în Jarnd.usi reprezentant al propriilor 


sale concepții. Aici el se străduește să-l îndepărteze pe Wilhelm depe 

scena teatrului, tocmai pentru motivul că constată, la el, lipsa unor 
dispoziţii elementare, necesare unui bun artist de scenă: aptitudini 
profesionale cum le-am numi noi astăzi. 

In volumul al doilea, Jarno se dovedeşte a fi inainte m torul 
orientării profesionale, bazată pe examinarea dispozițiilor elemen- 
tare a tinărului; multiplicității superficiale el li opune temeinicia cu- 
noştințelor profesion Mai însemnat pentru viața practică nu e 
numărul cunoștințelor, elemente de cultură generală cari se vor in- 

În mintea copilului, ci important e să-i descoperi aptitudi- 
nile speciale și să-l determini să le aprecieze și să le exercite, pentrucă 
numai astfel vom da societăţii buni profesioniști, fie chiar simpli me- 
seriaşi. Sunt adevăruri cari mereu se afirmă în Wanderjahre, adevă- 
furi cari ne întăresc convingerea că Goethe a fost unul din primii 

cari au accentuat necesitatea orientării profesionale pe baza 
lor individunle și exercițiul lor unilateral pentru profesiu- 
nea de specialitate. 

Sar părea curios că tocmai Goethe, unul din geniile cele mai 
mullip pe cari le-a cunoscut omenirea, să afişeze cu atita tărie, ne 
cesitatea auto-ingrădirii profesioniste. Goethe, care n'a ştiut să se 
limiteze la preocupări de ordin literar, ci s'a angajat atit în viața po- 
litică cit şi în cercetări cu caracter ştiinţific, cari i-au adus — cum 
era și natural — destule supărări. Şi apas nu suntem noi deprinşi să 
vedem în Faust sinteza crezului goethian? Faust, omul de geniu cu 


ţa 
sliește să împingă la păcat un suflet ihănit. Să ne ferim totuş de 
a conlunda pe Caeth pr eee s tei 


în tinerețe, Dar mai mult, chiar una din confesiunile lui Faust pare 

pri arat e da punctul d vedere Statia ati ra Wondarjatsi 
n repte ochil a 

posibila Andre ceea ce e dincolo şi peste marginile 


Er stehe fest, und sehe sich hier um; 


Dem tüchtigen ist diese Welt nicht stumm; 
Wa er pieg fs maing S zu schweifen! 
atisi departe: zar; ergreifen. 
m Weitergehen find’ 1 
Er, umbefriedigt De n und G mes 
Şi apoi nu inseamnă chiar rea bătrinului Faust de a lărgi 


| mării, ridicind zuri, o suto-limitare, 
lateralitatea itnärutui Fast? itare, o adbicare dela multi- 
n ru trebuie să-l avem mereu în vedere: Foust 

patruzeci de ani din viața lui Goethe și cursul de n ete PE Ni 
Faust, corespunde aceluiaș curs, din viața autorului. 

E mr pe că tocmai nane, crea romanul lui Goethe îi dato- 
reşte mult, era reprezentantul tipic al unui principi itar, î 
materie de educație. Scrisoarea a şeasa din Uber die isihetische Èrzi- 


-- 


100 VIAŢA ROMANEASCA 


w iritul universal al vechilor Greci şi despre 
erei r vorbeste dee mana ga erian. El reproşează C hporanior 
länțuiți de fragmentele izolate ale „totalității 


sas e dividul însu$ se cultivă numai in mod fragmentar, 
j Schiller se desenează mai bine ca orlunde 


Goethe n Ă 
in rage ve tioc Jiheim Meisters Wanderers, Ea pri hy 
ästhetische Erziehung". Această opoziţie a 105 reme „mai întiiu 
ästhetische, ri pn Omul totalitar al culturii eline, Uomo universale 
al renașterii, n d tinde să se des- 
volte liber şi în toate direcţiile: 

e Unii Cici, intre cari şi Oskar Walzel, au căutat să atenueze acet- 
stă opoziţie şi pe drept, căci universalitatea sau multiplicitatea tinde 
să sintetizeze întreagă lumea fenomenală, pe, cind principiul totalitar 
tinde să cultive numai forțele naturale şi dispozițiunile speciale ale 
individului, adică tocmai ceea ce poi numim ap dini individuale. 
In primul caz se remarcă tendința de a sintetiza fenomenul abundent 
sariat în cultura individuală, in cel de al doilea, tendința de a des- 
volta lu maximum personalitatea. Educaţia, care are de scop să pre- 
gătească, pentru viață, pe cel mulţi, nū trebuie rezervată specimenelor 
ționali, ea trebuie, dacă e consecventă, să re- 

şi să se reducă la strictul necesar. 
Rostul primordial al educatorului este să direcția dispozi- 
şi să-l îndrumeze; asupra acestei imperioase necesl- 


țăţi, asupra acestui lucru, insistă Goethe în Wanderjahre și aici stă 
ice. Astfel el 


toată valoarea și actualitatea principiilor g f 
merită sã fie considerat ca un precursor al orientării profesionale şi 
cu aceasta al pedagogiei moderne. 

Un lucru trebuie să-l mai lămurim pentru a nu ne face vinovaţi 
faţă de memoria unui mare geniu, dind sens unilateral principiilor 
sale de «ducaţie. Goethe n'a fost un inamic al culturii generale. Atunci 
cind Wilhelm se strădueşte să justifice necesitatea cunoștințele mul- 
tiple, a culturii generale, Jarno îi răspunde: „La timpul său, posibil că 
ea este...” dar ea nu face decit să pregătească elementul in care ti 
rul să-şi exercite dispoziţiile. 

Goethe a ştiut să aprecieze valoarea culturii generale; ceea, €e a 
intenționat să exprime În romanul său, a fost matul specializă 


adecvate dispoziţiunilor psihice şi fizice. 
R. L Pisiea 


n 


Miscellanea 


Un bilanţ instructiv 


În numărul de Anul N 
sar şi artistic” è ou al revistei săptă 
oră se ăi excelenta) critic literar G, Cihana sa nio 
critica aeg insolite de mr e Interesantele E ore edr 
Ceeace ni se pare Insă cererea aperi e: că - 
de criticul vrednic de reținut su Şi aust. 
lei Aa ete Ta 


(Arghezi. D. a 

lul dicat, d- C. Cani Lat AL Philppida). curi ea LOAN i 

pentru poeți tineri, în jurul poate avea cuvinte cit de puțin. la nive- 
j numelor cărora s'a făcut atita Aaaa 


spaa alimentat din greu d 

are şi re i e prietenii rece 

aa S a e undă 
tă. 1 ? neri] ra prev 

Di opta. 170 nt na CĂ grand grea a-l măr me 

mart dr ales compilatorul. aaa rasi iess re fi responsab i dece n 

rs r 

Tin Dare Feiisase Canilicni o at merger eu i a 

mamă” + o parodie ha og a d-lui Dan Botta pate page E 

carora. clasic 2 pi a aarme agravată de To Die ra 

Barbu Brezianu, trecută în indiferența a e rete. paea 


menea avorturi, 
poezia citată), dar acceptată totusi de Rev. Fund. Reg.” (urmează 


„Nu mai puțin i 2 
d-lui Eugen Je pastişe, fără nici o valoare literară, sunt versurile 


„AI a că ai mere licate totus de Fund ai 

marginile unei emoții won race = i Horti Stamaiu sta 

ionsak. aki dea UA puri : r fie că se nează de ca şi caut ot x 
e stingăcie voită, s'o a Bot ere Em ta 


spune, cum e ca 
bilă întoarcere mag Pe Medrea poet cult, care bânuește n posi- 


unor mici însemnări”. dar n'are curajul să depăşească limitele 
" şa 
Horia Stamatu”. grațioasă, dar tot atit de scurtă este şi inspirația d-lui 


„Publicarea 
-armeeri aere d-lui George Silviu (Paisie psaltul s 
compoziție nu se poate e is „teme” convenționale şi cu ponn 
aa oae prea pretia y ca decit printr'o slăbiciune PE eee fin 
atā cum sunt : 

membri ai meant getea producțiile poeții 

si tinere” or tineri, aproape toți 
experiență și competență prah” de atre un critice versat, rade 


a E 


102 VIAȚA ROMINEASCA 


Faţă de această situație, generozitatea comisiilor de premiere, a 
Po i şi revistelor literare, cari au îmbrățișat cu entuziasm pe 
tineri pentru simplul şi gratuitul motiv, că sunt „lineri”, apare intro 
lumină complect nefavorabilă. In astfel de împrejurări, este explica- 
bilă decadența şi devalorizarea rapidă a productiilor lirice. 


Sub zodia cantitativului 


Dacă ar fi să ne orientăm după numărul revistelor literare şi al 

diverselor publicaţii de cultură dela noi, ar trebui să fim entuziasmați 
de activitatea intensă şi vastă ce se desfägoari in ultimii ani, Numă 
rul revistelor literare a crescut in m considerabil. Fenomenul 
produs întii în Capitală, pe urmă s'a repetat strașnic de repede în 
provincie. Toată lumea cu oarecare lustra de cultură, dar mai cu 
seamă „generaţia tinără”, ridicind subit pretenții de manifestare in 
urma unei regretabile prejudecăți, voia cu orice pret o revistă. Ten- 
dința aceasta de a da buzna numai decit în paginile revistelor, poate 
fi în sine foarte lăudabilă. In urma ei au sporit revistele în mod ne- 
obişnuit de viguros. Putea fi aceasta un semn de tinerețe şi energie. 
Ce păcat însă că în literatură, şi peste tot în cultură, tinerețea şi ener- 
gin ca atare nu pot fi considerate drept calități şi valori tot așa de 
strălucite, cum sunt în ordinea biologică ! In cultura, pentru a In- 
semna ceva, se cere, pe lingă avint insensibil la diferențe şi nuanțe, 
şi altceva care, nu se poate măsura cu virsta: talent, capacitate deose 
bită de gindire şi cultură. Acestea, şi numai acestea dau dreptul la 
activitate literară. 
Or, dacă privim revistele literare atit de numeroase, din acest 
punet de vedere al talentului și pregătirii celor ce seriu, trebue să con- 
chidem mai puţin optimist. Se remarcă peste tot un nivel cu totul in- 
ferior. Nu ne referim numai la fondul acestor preocupări, de-o sără- 
cie şi simplitate isbitoare, lipsa de cultură temeinică vădindu-se pre- 
tutindeni, dar avem In vedere şi forma acestor manifestări, Se tipă- 
rese lucruri sub orice putinţă de apreciere. Criteriul calității nici nt 
mai există. Manuscris să fie şi aprobarea „bun de imprimat”, vine dela 
sine. Nici o preocupare de formă. de stil de expresia artistică, ceeace 
dovedeşte în general o regretabilă lipsă de gust şi absența oricărui 
spirit critic, Dealtfel lipsa unei direcţii critice în cultura noastră ac- 
tuali se face simțită peste tot, şi din ce în ce mai puternic. 

* Pină ce nu se va consolida un simţ critic în stare a controla cu 
autoritate crence se serie, făcind educaţia gustului, vom asista la re- 
petate si inutile eforturi minore, 

Trăim, incontestabil, sub zodia eantitativului. 


P. Nicanor & Co. 


Ea 


„i 


Recenzii 


s M. VLADESCU: Moartea fratelui meu, roman, editura „Cuge- 


Mărturisim că romanul dlui G. M. Vlădescu a fost pentru noi o 
en a capre bee ags A apan pn da scriitor şi tema prieteniei, aşa 
cum a 0, ntilnim pentru întila oară în preocu- 
„pările literare dela noi. 5 

etenie începută în caldele şi luminoasele zile ale copilăriei, 
cînd sufletul risipeşte generos cele mai alese flori pe altarul înfră- 
pirij cu lucrurile şi cu oamenii. Eroii acestui roman, întilnindu-se în 
acea epocă fericită din via îşi făgăduesc unul altuia credință şi 
ajutor atit cit vor trăi... ne facem amindoi ingineri, să ne in- 
su cu , „să ne botezăm copiii la fel şi... să murim im- 
preună!...” Sfintă candoare a copilăriei! Tot astfel se jes atitea vi- 
suri, atitea planuri de cucerire a lumii, cari se irosesc apoi În crivă- 
jul aspru al vieţii. 
- In afară de motivul inadaptabilităţii, tratat pină la răsuflare de 
sămănătorism, romanul d-lui Vlădescu cuprinde scene de mare talent 
şi ginduri dureroase in marginea descoperirii de câtre copil a răului 
ce săpineşie lumea. 

Numai prietenia rămine singurul sentiment curat pe care nu-l 
întunecă ANE o şi în preajma tuturor durerilor răsare, intro lumină 
de paradis, clipele fericite ale copilăriei, cind sa infiripat întii iu- 
‘birea de oumeni. 


precum şi variatele figuri admirabil zugrăvite 
(Maiorul Arnotă, în ii za adi gel epicurianul Avram 
„Calieu, „domnul » elc.), impreună cu infinita dragoste de oa- 
weni și de infăptuire a binelui necondiţionat, ne Indeamnă nu nu- 
mai la mențiunea de față, ci și ln un Just elogiu. 


LUIGI PIRANDELLO: Răposalul Matei Pascal, roman, trad, de 
Siana Marcu. Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol H”, 
București, 


Pirandello era cunoscut pină acum la noi prin citeva volume de 
nuvele j pieza de teatru „Şase personagii in căutarea unui sutor”. 
personalitate şi obsesiile tratate de scriitorul italian in li- 
teratura sa nu se întilnesc nicãeri mai bine decit in romanul său wil 
îu Matte Pascal” 4Hăposatul Matei erp Fa o ii aia 
alăturind la numeroasele sa raduceri a roman, 
d na bila ne-a prezentat cea mai tipică operă pirandelliană 


104 VIAŢA ROMINFASCA 


ineşte, 
N i este nevoe să vorbim de calitatea țilmăcirii în rom 

prin Oure. sateni italian îşi găseşte un admirabil corespondent in 
limba noastră. 


ANNA COLOMBO: Vila e opere di Lon Luca Caragiale. Edit. 
Istituto per l'Europa Orientale, Roma. 


fi bine 

Este imbucurător faptul că autorii noştri clasici încep a 
cunoscuţi şi studiaţi în străinătate. După o operă mg reg Aire 
ceri în limba italiană, s'a inaugurat, nu de mult, şi o co = mA mo- 
nografii asupra scriitorilor romini, Se numeşte „Piccola ka blioteca ro- 
mena” ṣi primele volume sunt inchinate, pe rind, lui Coșbuc, Cara- 
a A Anma Colombo ne inn A pt rr completă u lui 

3 toată rigoarea ştiinţ şi estetică. 
agh (mp bac tra Fo pina trece în revistă întreaga operă a marelui 
nostru scriitor, autoarea arată astfel caracterele estetice ale nuve- 
lui Caragiale: 
Se Da i lor este curată, lumea lor e universală, . pentrucă este 
aceea a sentimentelor celor mai adinci gie pr p! la nuvele m'am 
gindit cind am pornit la înfăptuirea acestei lucrări, 

„Caragiale însuși trebue să fi simţit nevoia de a întrece arta Co- 
mediilor sale: căci părăsind genul comic pentru o artă mai senină, 
mai apropiată de marea poezie a naturii universale, el a devenit, 
după părerea noastră, un autor „al tuturor epocilor şi al tuturor na- 
țiunilor”; adică a vorbit, fanteziei și inimii, într'un limbaj transpa- 
rent oricărei imagini, nu închis în granițele inguste ale unei anu- 
mite e L 

faan culme a artei sale, realizată In Nuvele şi în Sehiţele 
Nouă, am încercat în cursul lucrării mele so pun În lumină, folọ- 
sind „străduința și dragostea cea mare” pe care 0 cerea Dante în 
asemenea ocazii... 

Numai Nuvelele, din toată opera lui sunt demne de 
numele care era orgoliul artistului: ele sunt clasice, în sensul cel mai 
latin şi mai armonios al cuvintului”. 


LACOB WASSERMANN: Cazul Maurizius, roman, 2 vol., ediţia 
H-a, „Cugetarea”, Bucureşti. 


Sunt rare cazurile cind o editură a noastră înțelege să traducă, 
pe lingă cărțile sexuale, acea literatură care nu se depărtează de artă 
pentru gustul minor al unui anumit public, Editura „Cugetarea a 
dat in traduceri îngrijite şi uneori frumoase, cărți ce au fost primite 
cu entuziasm de cititorii romini; sunt cărți cunoscute în toată lumea 
şi, ge armata unei tălmăciri în romineşte, ele se încetățenese 
şi la noi. 
Astfel, Cazul Maurizius al scriitorului german Iacob Wassermann, 
recum și urmarea sa, Etzel Ande t, sunt romane scrise sub acea 
Divas unică a simfoniilor grandioase din muzica germană. ° 


0. N. N. - 


Revista revistelor 


Analele economice si statistice 


Oct-Dec. 1934. 


Intr'un număr consistent vechea revistă economică aduce o con- 
tribuție importantă pentru lămurirea problemelor economice cari ne 
precupă. În fruntea reviste! găsim articolul „Recentele îndrumări ale 
politic=i noastre economice”, care reproduce excelenta conferință pi- 
mută de G. Tască în ciclul organizat de „Asociaţia economiştilor 
din Rominia”, conferinţă de care ne ocupâm la „Cronica economică”, 

D-nul Hungeţianu publică un studiu despre „Rentabilitatea intre- 
prinderilor economice”,  Consecvent cu metoda sa, d. B. documen- 
lenază prea umplu expunerea teoretică ce face, asa că liniile ei juste şi 
interesante se pierd în prea numeroase citajiuni, exemple și calcule, 
Pentru formarea metodei de lucru a studenţilor noştri deprinşi cu 
generalizări grābite, desigur că sistemul D-lui B, este de real folos. 

D-i L Mircea-Nonu consiiler la Ministerul de Afaceri străine, dă 
date şi cifre noi privitoure la aranjarea datoriei noastre externe, De ce 
oare d. I. M. N. nu păstrează o obiectivitate -vT S şi se simie oMi- 
gat a ridica ossanale directe puternicilor zilei? 


Revue des Balcanes 


Oct-Nov. 193%. (Oryan al Conferinței Balcanice). 


Pe lingă diferite articole privind viața publică a Statelor bulca- 
nice, semnate de colaboratorii atenieni gi revistei, d. FL Codrescu 
publică un documentat studiu asupra „Evoluţiei comertului exterior 
al Rominiei”. 

Expunere clară, o bună interpretare a cifrelor. O viziune exactă 
însă a exportului și importului Rominiei — înainte de stabilixarea 
monetară — nu putem aven, examinind coloana de valori. 

In ce privește evoluţia valorii tonei de mărfuri importate, care 
aproape şi-a păstrat valoarea în ultimii ani, pe cind valoarea tonei 
exportate a scăzul, ceeace ar documenta discrepanța preţurilor agri- 
cole şi a preţurilor industriale, e de observat că numai o analiză mai 
adincă a naturei măMurilor importate ne-ar putea permite concluzii 
definitive. Dacă în loc de bumbac brut importăm fire, suu invers, 
aceasta poale avea o mare influentă nsupra valorilor. 

Celelalte studii bine documentate prezintă un rea! interes pentru 
gcei cari se preocupă u* problemele balcanice. 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


106 VIATA ROMINEASCA u k 


Scriitorul și pohtica 


privire la atitudinea seriito- 
faţă de politică, sai dator să 


dela acea datorie pe ca ceream Cu timp 


re | 
s'o aibă un „elerc”, Voi răspunde To 
să că am semnat ncest manifest toc 
mai fiindcă mi se pare că el apără 
cele mai eterne principii. Invitat, 
după aceea, să semnez acte politice 
temporare și concrete, am refuzat. 
Sacotesc că nu mă îndepărtez de ro- 
ul meu de „clere”, apărând o mis- 
tică şi nu făcând politică. Zola ră- 
minea la rolul său de „clerc” atunci 
cind amintea lumii respectul pentru 
justiție. Anatole France n'avea ace- 
laş rol cind făcea pe sitnicul ziinic 
zì guvernului Combes, 

Mi s'a spus: nu trebuia să semnaţi 
mei chiar pentru o mistică de stiu- 
za. D-voastră nu trebue să fiți nuci 
ae dreapta, nici de stinga. 

La acestea voi răspunde că misli- 
ca de stinga poate să şi-e însușească 
un „clerc, Şi în privința aceasta, 
țin să amintesc farmonsele cuvinte 
ale lul Peguy. Charles Peguy spunea 
că toate misticite sunt frumoase şi 
că orice fel de politică este urită. 
Sunt de acord cu Peguy că orice 
polilică este urită, cea de stinga, ca 
și celelalte. Nu sunt de acord însă 
deloc că toate misticele sunt fru- 
moase. Mistica sting=i onorează jus- 
tiția şi adevărul, Ea este, întradevăr 
frumoasă. Mistica de dreapta, cel 
puțin cen de astăzi, preamăreşte for- 
ţa, subordonează adevărul interesit- 
lui social, şi apără injustiția, Este 
o mistică urită. Stinga onorează jus- 
tiția şi adevărul, dar nu le practică. 
Dreapta nu le practică şi nici nu le 
«morează. Stinga este urită în poli- 
tica sa, însă frumoasă în mistica ci. 
Dreapta este urită şi într'un caz, şi'n 
celălalt”, 

(Julien Benda, în „Nouvelle Revue 
Francaise”, janvier 1935, 


Inarmările germane și Rusia 


în vrea să aibă mină li- 


seamă în contra Rusiei. Acolo Im 
debuşeuri  nemăsurate 
pentru industria ce posedă. Oare 
poporul german nu este constrins de 


nia va fi ata. Granița ei de Răsărit 
este fortificată de pe acum; inar- 
marea este în plină activitate, 

Un an, — înseamnă puțin şi totuşi 
mult. Marile puteri să se străduiască 
a folasi acest timp pentru salvarea 
păcii! Toate vorbele lui Hitler n'au 
decit o vàloare relativă, De ce mu 
i s'a pus pină acum această între- 
bare precisă: „Ce intenții aveţi in 
ce priveşte Rusia?” Aceasta este pro- 
Dema timpului de faţă, singura im- 
portantă şi'n faţa căreia dispar tou 
te celelalte”, 

(Le Capital, 20 junvier 1935). 


Politica și Academia franceză 


„Fernand Vandtrem anunţa, în- 
tren articol publicat de curind, că 
d. Doumergue a descins, zilele aces- 
tea, la Paris, cu scopul de a vedea 
dacă nu este momentul să-şi pună 
candidatura la Academie... 

Mai departe, însinuind din când 
in cînd şi cite o ironie, Vandtrem 
seria: „Dacă Academia și-ar deschi- 
de porţile pentru un om de stat, ar 
prefera pe cel care a moștenit popu- 
laritatea d-lui Doumergue: și anume, 
pe d. Pierre Laval”, 

Candidatura d-lui Laval es în 
totul îndreptățită, după acor le 
dela Roma; dar, se pare că minis 
trul de externe nu ambiţionează un 
asemenea lucru. Şi, pe de allă 
se ştie că Academia nn chiamă in 
ganl ei pe cei cari nu se gindesc 
a ea... 

Se spune că tradiţia voeşte ca ar- 
mata, marina şi poli să fie repre 


beră la Est, și se inarmează mai cuzentate la Academie. Dar, dela în- 


REVISTA REVISTFLOR 107 


ființarea acestela s'au creeat alte 
Jocuri de reuniune: Academ de 
marină, Cercul militar și culoarele 


rei. 

Ce mai rămîne seriitorilor? Sa- 
loanele unde abundă cockinil-urile ? 
Dineurile unde sunt invitaţi? 

Academia rămîne cea mai îndrep- 
tățită ambiţie a lor. Şi Academia are 
nevoie de ei, fie numai, pentru 
alcătuirea dicționarului, sau impăr- 
țirea premiilor literare din fiecare 
An. 

Orice ar spune Fernand Vandé- 
rem, Academia nu trebue să se 
bească a chema în rîndurile ei alţi 


oameni "pă 
(Marianne, 23 janvier 1935). 
Concordatul cu Vaticanul 


„Un concordat este o convenţie 
intre Scaunul papal şi un Stat, 
convenție care orindueşte rapor- 
turile dintre Biserică şi ace! Stat. 
Nu este vorba nicidecum de o 
chestiune de credință sau de dog- 
mă, ci numai de relaţii între 
două puteri... Este un act pe care 
niciuna din părțile  contractan- 
te nu-l poale nesocoti fără negocieri 
prea S'a spus că actul poate 
emana numai dela Stat. Istoria ne a- 
minteşte multe situaţii de acest fel. 
Astfel, concordatele intre Sfântul 
Sesun și Franţa: concordatul din 
1516 între Leon X şi Francisc I. s- 
poi cel încheiat în 1801 între Pius 
VII mul Consul „care a rămas 

nă la de separa- 
ție din 1905, si care mai este încă 
aplicat în Alsacia şi în o parte din 
Lorraine, Dacă un concordat este 
sau nu favorabil exercitării cultului 
sau practicei religioase, este încă de 
discutat. 

In Franţa, abrogarea Concordatu- 


lui din 1801, prin legea din 1 a: 


adus ruina materială a Bisericii, 


această ruină, rezultând diniro ne 
dreptate ce i s'a Lăcut, — căci din 
bunurile eclesiastice s'au întreținut 
spitale aziluri, —— a fost şi mai 
mult utilă Bisericii... căci sub regi- 
mul separaţiei, Franţa rămine cea 
dintii naţiune catolică, și în ce pri- 
veşte proporția misionarilor fran- 
cezi, și prin demnitatea clerului său, 
şi -prin vitalitatea uimitoare n ope- 
relor sale, Lipsa unui concordat nu 
iglesică „vocaţia catolică a Fran- 


(Journal des Debais poliliques el 


gră- littéraires, 24 janvier, 1935). 


Societatea poeziei 


„In nltima şedinţă a Societăţii poe 
ziei din Poris, Paul Valery a vorbit 
despre preferința pentru poezie a 
cititorilor, care este împiedicată de 
metodele practicate în învățământ. 

Socielalea poeziei işi propune să 
înlăture aceste greşite metode, Se 
vor consacra, În fiecare lună, una 
sau două şedinţe cîte unui poet, fără 
deosebire de şcoală sau de cenaclu. 
Conferenţiari autorizaţi vor vorbi 
despre opsră şi creatorul ei, iar ac- 
tori de merit vor recita poomele res- 
pective. Muzica şi dansul vor fi aso- 
ciate acestui program. 

De aceea, după conferința ținută 
de Paul Valery, — Marguerite Jules 
Martin, Pierre Bertin dela Comedia 
Franceză și Jean Janvier, an citit 
fraumente din „Sufletul şi Dansul” 
lui Valery, care su fost transpuse în 
dans de către Lucienne Séatelli. 

La 18 Februarie, D-na Hélène Va- 
caresco va vorbi despre Anna de 
Nonilles, cu concursul d-nelor Macri 
Eftimiu deia Teatrul Naţional din 
Bucureşti, Margnerite-Jules Martin 
precum şi d-nii Jean Doyen și Geor- 
ges Blanquart”, 


(L'Echo de Paris, 25 janvier 1935). 


REVISTE PRIMITE 


Viaţa Studenţească, Anul 1, No. 1, revistă lunară. Paris I-e — 147, 


ur. = 
e i Victor Eftimiu, B. Fundoianu, Peter Neagoe, Dr. C. 
1. Parhon, Isaiia Răcăciuni, Fr. Stork. 

Revista Vremii, Anul 1, Galaţi. 

Prahova, revistă bilunară, Ploeşti. Anul F, No. 3. 

scoala Mehedințului, Anul V, No. 3--4. T„Severin. - 

ò T. Giurescu, C. Pajură, V. Grosu, G. M. Pretorian, D. Bobiţ, €. 
G. Papau I e Sa g o 

rize, „No. 10, Braşov, 

Em. Radian, Nic. Contonieru, Aurel Marin, Mircea Pavelescu, E. 
Ar. Zaharia. 

Societatea de miine, Anul XI, No. 11. 

Caleidoscop, Cluj. 

Hotarul, Anul H, No. 2, Arad, 

O. Lupas, Gh. Ciuhandu, Gh. Moţiu, Al. Neguri. 

Buletinul A. G. 1. Ra, Anul XVI, No. 11. 

. Cioc, Chiriţescu-Arva M,, I. Cantuniar, T. Atanasescu, V. Sa- 
bău, E. Mareş, © D. Buşilă, Al, Perieţeanu. 

Luminălorul, Anul i, No, 4-5, Revistă lunară pentru învățămînt. 

Manifest, Anul I, No. 3-4, laşi, 

Gh. Agaviloaei, C. Călinescu, Mihai Stoleru, Silviu Rodz, Gh. 
Morot iie] Dunäiean, Anul T, No. 3, Beat 

elle unărean, Anul T, No. 3,- a. 

Liviu Opriş, T. Scarlat, I. Pogan, Radu Gyr şi Mircea Streinul. 

Viața, revistă fizioterapică, Anul XXI, No. 1. Bucuresti. 

Transilvania, Anul 65, No. 6. Sibiu, 

l. Moldovan, A. Vaida-Voevod, Gh, Preda, V. Hea, 1. Popa. 

Tara Birsei, Anul VII, No. 1. Brasov, 

[e Dăianu, Al, Lascarov-Moldovanu, V, Metea, H. Petra-Petrescu. 

Viața Literară, Anul IX, No. 165, 

Inceputuri, Anul I, No. 1 şi No. 2. Revistă lit. și știinţ. a elevilor 
liceului „Sf. Nicolae” din Gheorgheni-Ciuc, 

Siebenburyische Viertel jahrs schrift, Anul 57, No. 4, apare trime- 
strial. Sibiu (Krafft și Drotleff). 

Fritz Reintzel-Schân: Sächsische Beziehungen: Livius Rebreanus: 
„lon”; Gustav Adolf Zikeli: Eine Sieb.-Săchs. Sage über die Grün- 
dung von Folticeni In der Moldau. 

Rominia Militară, Anul 71, No. 12. 

Junimea Literară. Anul 23, No. 7—12, Cernăuţi, 


A 


™ 


í 
1935. — ANUL XXVII h FEBRUARIE, NR 


i oder 
Viaţa Romineasc: 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ ȘI IDEOLOGIE 


SUMARUL: 
Mibai D. Ralea. A Pereptetivbie țărănismului în fața noilor cure. 
sociale 
Demostene Botez.  . .., „+ „Soliloc 
AL O. Teodoreanu ........ Pietate 
Izabela Sadoveanu. . .  . . , Psihotebnica în Germania 
Aurei V. Singer ......,. + Versuri 
Lucia Demetris, ..,.,. . . . Febră 
Tudor Şoimaru . girl „ Note pe marginea cărților (Demostene Bote 
Ghiocul) 
Dan Petrașinea ......., Sinucidere 
Hariu Dobridor „ss aa a Chenare critice (Mibai D. Ralea: Valori) 
3 Mihai D. . Cronica Internă („Numerus valahicus") 
T. Cristureanu . ... . „» » Cronica externă (Politica Poloniei) 


. „ Cronica parlamentară 
. „ Cronica economică (Politica minieră a Romini 


dai dei iaca Ceai agricolă (Industria şi agricultura în f. 
colhozului ) 
Alexandru C. Stelian —..., Cronica socială (Şomajul permanent şi persp: 


tivele lui) 

D-o: a + Cronica cinematografică 

Salvini ,. . - + biteratura vecinilor noştri 

„ Pentru cititori, nu pentru „Gindirea“, M. . 
Aniversarea lui Masaryk; Tratatele; Ma 
Chiriţescu-Arva; „Statul-Lege” sau „Stat 
Zapciu”?;:Lavina Romanelor; Anastase Sin 
Un omagiu filosofiei: Rămas bun genera 


RECENZII : Regina Maria a Romîniei: Povestea vieții mele, Petre Pandrea; 
Vianu: Ion Barbu, C., V.: Ioachim Botez: Insemnările unui belfer, p., p. Eugei 
Sperantia : „„Păpillons“ de Schumann; T. Cristureanu: Hotarele statice și dinam 
ale Rominiei, C. N.; P. Nemoianu: Comerţul de animale ul Romîniei; Virgil 
Madgearu: Drumul echilibrului financiar, T. Tudor; Pietro Mignosi: Problema 
manului italian, Ninette Façon; S, Sörensen: Desvoltarea producției agricole în I 
nemarca; Harold Laski: Statul teoretic şi aplicat, t. t. 


Revista revistelor: „Independenţa Economică": Acum O sută patruzeci de ani: C. 
tenarul „Kalevale. 


BEGP IERE SERENA E? i ic A ERE NOE PARCATE DEE o ae ae TA 
REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA: STRADA CLEMENCEAU Nr. 


n... ne -anr nrn, 
FI 


| Viața Rominească 

Vi mânească“ scă 
39 iața Ro easca REVISTĂ DE LITERATURA, ȘTIINȚĂ ŞI IDEOLO 

Directori: MIHAI D. RALEA și Dr. ERNEST ENE et e nitel 


București, str. Clemenceau 9 
ANUL XXVII 


ANUL XXVII 
FEBRUARIE 1935 


Preţul abonamentelor: 
In țară: Pe un an 
Şcoli și biblioteci . . 
Autorităţi și instituțiuni . 


Abonamentele se pot face dela orice număr, trimi- 


9 
tind suma prin mandat postal, administrației din r 


Bucuresti, str. Clemenceau, 9, 


ATELIERELE „ADEVERULY s.a. 


adi 


Perspectivele ţărănismului in faţa 
noilor curente sociale 


Cercetările relative la ideologia și doctrina țărănistă au 
avut ca obiect, în trecut, mai ales degajarea unei definiții 
a ţăranului ca element social, situat în structura societăţii 
contimporane, Era nevoie de această delimitare conceptuală 
a clasei ţărăneşti, pentru a oferi noului partid care se creia, 
un obiect, o clasă diferențiată autonom în procesul social, cu 
o mentalitate particulară şi cu interese economice specifice. 
Fireşte, a proceda astfel însemna, în oarecare măsură, a pune 
căruța înaintea boilor. In adevăr, o clasă nu e un fenomen 
soci dat, ci un rezultat obținut prin lupte continui, prin 
grade de conştiinţă succesive, printr'o consolidare de interese, ' 
de veleităţi şi de aspirații. 

O definiţie nu poate avea decit un caracter posterior, 
Trebuie să existe mai întîi clasa şi apoi definiția care să 

„0 lămurească, care să reprezinte conștiința de ea însăşi. Tã- 
rănimea a existat totdeauna ca stare. Dar ea a avut mai mult 
o existenţă instinctivă, decit una conştientă. 

Abia acum ea tinde să devie o clasă. De aceia discuțiuni 
‘academice şi dogmatice asupra naturii țărănimii, sunt as- 
tăzi, în perioada ei de devenire, oțioase şi inutile. Să creem | 
pon fapte, prin acțiune, tărănismul şi apoi va veni şi de- 

iniția lui. 

Era totuşi necesară, pentru justificarea unei lupte po- 
litice și pentru creațiunea unui partid, o definiţie provizorie 
care să precipite și să grăbească această conștiință de clasă. 
Această definiție se baza pe două caracterizări. Una arăta si- 
tuaţia socială a ţăranului arătindu-l ca o unitate socială ori- 
ginală diferențiată în acelaș timp și de proletariat prin aceia 
că e proprietarul instrumentelor sale de lucru, şi de patron, 
i 


diki. ~ 


in lui pămintul. A doua caracterizare era de 


ie si producţie prin plus va- 
unci rocesul de repartiție şi pr 
Juta E d, patron el e speculat în procesul de circulație 


pe i tarul partidului neosocialist francez, 
pe: Teoreticianul și as Tismul 4 înţeles perfect că ana ey in- 
ul să exploateze nu pămintul (şi de aceta p de 
crape țăran, ceeace a şi făcut. Concentrarea, ir ja ieli 
PA a Na capitalistă se produce la nivelul preļu ră Prină 
piper pre a sforţarea anti-capitalistă va trebui să in Şc 


Că țăranul e din ce în ce mai mult sub epeta hze ef 
tii aeensta devi mit atunci cind Cupă produse 
li 2] e exploatat m i C 4 ini semințe, 
neiăaă ceară pământului: îngrășăminte, apa Suzi TR le 
Di 'Frustul ingrăşămintelor (în Franţa) Byn e e doie apăra 
doctrinar în delir. Transporturi, combustibil, 1 sm cret 
diri, în toate domeniile ajungem la aceiaşi pa ara atd 

de altfel, că ţăranul e furat în calitatea sa pr seră 
gard rs agricole i Spem s sank e SE eat aia e 

inea zilei. In fine, țaranu! ula 1. 
pruni aa asigurare...” (Perspectives socialistes. p. 50 a. 
Şi aşa mai departe, După cum a arătat A ce pipe gi 
rimea din sudestul european € oarecum diferite deci că re- 
cidentală. Totuşi puncte comune le i ie i ve cari elle 
zultatele la care ajunseseră țărăniștii roti i e reia 
credeau legate de realităţi locale, pla tipe | utin aceleia din 
in toate ţările. Acestea conferă ţărănimei ce P ia BRES alá 
tsud-estul european ca clasă socială o omogna i țărănimei, 
lde structură şi de viaţă proprie. Situaţia mir ză A arip pe 
care întruneşte în acelaș timp şi rolul de mic ta pr end. s 
| acela de muncitor şi care o deosebeşte în rin St alişti pp 
i preocupările ei şi de imperialismul marilor cap orase si 
i iritul colectiv al proletariatului, e analoagă ari aiurita 
te câteva categorii sociale care și-au agonisit pr 


- . ri 
tificat de munca lor proprie. Aşa de pildă sunt freca poan 
micii comereianļi care trăiese dintr'o modestă prä e fest 

rii cari au strins o minusculă avere, ete. ai E, de 
a în limbaj marxist ere căi papai n a uită A 
irănimea poate încheia aan rep 

dee apropiate de soarta sa proprie. Bineînţeles, nici un 


Perspectivele țărănismului în faţa noullor curente sociale 5 


teres contrar nu o îndepărtează nici de luptele muncitorimii 
din alianța căreia nu are decit de cîștigat în lupta anticapita- 
listă 


Această caracterizare a clasei ţărăneşti, a temelor sale 
de luptă, a alianțelor şi afinităţilor ei, corespunde vechii or- 
ganizații liberale și individualiste a societăţii. Ea se potri- 
vește structurii şi mecanismului antebelic al naţiunilor eu- 
ropene. Căci, a spune că țăranul e speculat în procesul de 
circulație al avuţiilor, înseamnă că această circulație se e- 
fectucază fără nici-o intervenție din partea Statului. A lăsa 
pe țăran să fie exploatat de jocul economic, înseamnă a con- 
cepe o societate organizată pe baza vechilor legi de liberă 
concurență, 

Sub ochii noștri însă se desfăşoară una din acele uriașe 
transformări ale omenirii care marchează trecerea dela un 
ev la altul. O revoluţie care nu se poate asemăna decit cu 
Renaşterea ori cu subminarea vechiului imperiu roman de 
către creştinismul în ascensiune, își evidențiază pretutindeni 
stigmatele. Pe scurt această revoluţie afirmată în domeniul | 
tuturor valorilor spirituale, se poale rezuma la o decadență | 
a societăților bazate pe idealul individualist şi liberal şi in- | 
locuirea lor cu societăți de un tip colectivist din ce în ce | 

pronunțat. Dacă nu poate fi vorba de „apusul individului”, 
e igo că asistăm la o limitare şi la o încadrare a individua- 
lităţii. Dacă dela Renaștere încoace, idealul culturii omeneşti 
a mers spre desvoltarea și exaltarea personalității, astăzi tin- 
dem către crearea unor civilizaţii de masă, mai mult sau mai 
puţin anonime, în care socialul şi colectivul stau pe primul 
plan, gata să asimileze și să reducă la proporţii minime indi- 
vidul. Nu e locul aci să arătăm cum în toate ramurile de acti- 
vitate individul e expropriat, cum dela viaja economică, la no- 
iunile juridice, la regimurile politice şi dela acestea la toate 
fenomenele de cultură, peste tot, chiar și în țări ortodoxe în 
individualism, cum sunt Anglia şi Franța, drepturile societăţii 
cresc şi veleitățile individului scad, cum importanța Statului, 
a națiunii în p economic; a guvernelor centrale și au- 
toritariste, a principiilor de choeziune şi solidaritate, trec 
înaintea fericirii, libertăţii şi pretențiilor individului izolat. 
Producţia în fabrică e standardizată, adică socializată,, 
economia e dirijată, viața socială e acaparantă, omul trăește 
în buildinguri cu sute de apartamente ca în „falansterele” 
lui Fourrier, mănîncă în restaurante automate cu mii de to- 
varăşi, petrece în distracţii colective ca cinematograful şi ra- 
dio, articolele în reviste apar fără nume de autori şi așa mai 
departe. 
Aşa dar, pretutindeni preponderența grupului asupra! 
persoanei (fenomen evidenţiat la stinga de bolşevism şi la | 


dreapta de fascism şi hitlerism), Din toată această mișcare 


6 “VIAŢA ROMINEASCA 


uloasă, au ieșit o serie de principii clare de eco- 
eee si po politică. Aa evident, vor avea efectele lor ime- 
diate şi asupra vieţii țărănimei. In faţa unei Europe, a 


ii şi i i ice, să caute a se 
talită moravurilor politico-economict, t 
adapta ai or cerinţe, creiînd o armonie între rr 
ei şi cerinţele vremii, utilizind nouile schimbări pentru a 
gerea scopurilor sale. Es 
Din fendința generală exprimată mai sus, Sau des- 
prins în mod precis În ultimul deceniu, următoarele pro- 
apitale: b - 
m: Etotismul. __ Intervenţia Statului sub diferite forme 
i economică. PE: zel 
p TA aMail, tendința neomereantilistă a naţiunilor 
) rcea economii închise. S s 
ȘI ry Problema naţională şi rassismul, tendinţele naționa- 
liste extreme bazate pe ideia de rassă, A B 
ci 4. Valoarea democraţiei sau a dictaturii, i problemă a 
tacticei politice reeşilă ca o consecință politică a transfor- 
mărilor economice de mai sus. dă | 
Să le confruntăm cu interesele clasei țărănești, analizin- 
du-le din punet de vedere al intereselor acesteia. 


1. Etatismul şi țărănismul 


Etatismul se găseşte in plină ascensiune în toate țările, 
fără excepţie. huportanja sa e mai mare sau mal mică, 
| după rezistența pe care o opune organizația eupitniei pre 
wată, după puterea şi sănătatea acesteia. Maximul oa j 
desigur în Rusia Sovietică, şi minimul în Anglia a$ ranța, 
"Intre aceşti doi poli extremi, fiecare țură se găseşte nscrisă 
leu un coeficient oarecare. Sub numele de etatism se găsesc 
cuprinse însă deavalma o serie de conduite aaoo 
nomice ale Statului de importanţă deosebită și adesea, de 
natură variată. Dacă considerăm infinit de variatele moduri 
în care Statul sa amestecat în viaţa economică şi socială a 
naţiunilor, putem deosebi trei forme esenţiale: | paza 
j a) Statul arbitru. In țările de puternica organizație 
industrială, e necesară o conciliaţiune între interesele prole- 
| tarilor şi al patronilor. In alte părți — e cazul Italici — € 
nevoie de un arbitraj între interesele diferitelor categorii s0- 
ciale, profesie, etc. O armonizare a intereselor agriculti 
cu ale băncilor, cu ale industriei, consumatorilor, prof: or 
libere, ete, Statul ca un fel de „alma mater” e ținut să pastreze 
balanţa între toate pretenţiile. E formula faimosului „Stat to- 
talitar” din doctrinele fasciste. 


mia EE 


Perspectivele țirănismului în faţa nouilor curente sociale ? 


b) Statul normativ, are rolul de a dirija o producţie anar- 
hică, în raport cu consumaţia. El regulează cantităţile de pro- 
ducţie, exportul, contingentările, repartiţia beneficiilor, ete. 

c) Statul producător şi gestionar direct. In afară de mo- 
nopolurile şi regiile directe, în urma crizei mondiale, Statul a 
fost silit să preia asupra sa din motive sociale (șomaj, apă- 
rarea micilor deponenţi, acţionari, etc.) o serie întreagă de 

întreprinderi particulare: fabrici, bănci, societăţi de asigura- 
eas etc. Astfel, nu de bună voie, sau din capriciile și ignoranța 
guvernelor, cum crede Nitti (PInquictude du monde) a fost 
silit Statul să intervină, etalizind părți întregi din economia 
națională, ci ca un efect fatal şi inevitabil al crizei capita- 
lismului. 

Aşa dar, sub o formă sau aMa, pretutindeni Statul e obli- 
gat oarecum a se substitui acolo unde inițiativa privată e 
falimentară. 

| Ce are de făcut România lărănistă în faţa acestor feno- 
mene ale evoluției mondiale? 

O analiză sumară a situației noastre economice ne va lä- 
muri îndată. Rominia a intrat în sfera de acțiune a capitalis- 
mului după 1829, adică după tratatul dela Adrianopole, 
transformind o economie exclusiv feudală și familiară într'o 
economie de schimb. In mai puțin de un secol, sub presiunea 
mei burghezificări rapide, efectuată de către partidul libe- 
ral pe cale fiscală, din budgetul Statului, Rominia ajunsese 
in preziua războiului mondial la o acumulare relativ impor- 
tntă, astfel încît i-a permis un imprumut intern considerabil 
pentru acea vreme. Războiul mondial, apoi o politică eco- 
nomică complect greşită în perioada plasării facile a capi- 
talurilor internaționale, în fine, criza mondială, au măcinat 
cu totul această mică agonisire naţională. Nimeni nu va tā- 
pădui că rezervele de acumulare (épargne) din Rominia, nu 
sunt azi complect secătuite. Capitalul agrar e cu totul ruinat, 
astfel că a trebuit o lege de conversiune aproape echivalentă 
cu ertarea datoriilor ca să se poată continua producţia. Ca 
urmare, capitalul bancar, e şi el complect distrus, Deţinăto- 
rii de titluri mobiliare, de acţiuni au trebuit să piardă pină 
la 90% din capitalurile investite iniţial, unele acțiuni supor- 
tind scăderi echivalente cu acest procent. Rămin doar în pi- 
cioare câteva industrii protejate pe spatele țărănimii şi al 
consumatorului. Astfel, bruma de acumulare naţională ce o 
aveam, Sa evaporat. 

In faţa acestei situații de „tabula rasa”, Rominia are 

\ imensul noroc de a fi o ţară disponibilă, care fără să sufere 

„rezistența vechilor aşezări economice, poate începe 0 econo: 

mie nouă. Care va fi orientarea noastră viitoare? Trei căi 
sunt posibile: 


o WSN E 


g VIAȚA ROMINEASCA f 


a) Calea atracției capitalului podea printr'o politică de 
concesiuni. In lipsa capitalului naţional, zi ea tar 
capitaluri străine. Această conjunctură e depăşită, 


i ñ dev 
tuația actuală a pieţii mondiale o asemenea ipoteză de 


p A> i: economiei clasice burgheze. Rominia a pter- 


dut momentul capitalist prin excelență, masiv reni anaje în 
orbita de evoluție a celorlalte ţări aer pe ore legă = 
avem capital naţional privat. Ar treb pr i de 
formeze. Sombart, câ şi alți economiști, cre 


. ulări naționale, în ţările cu resurse geogra- 
fice i Nae și de Aer serioasă, trebue ral ra Ja- 
200 ani. Să aşteptăm 200 ani? Dar cel mai y ma api gri 
al regimului capitalist, nu crede ap rară Se 
forma actuală va dura de ani. mi ARE et 
lişti, tocmai cînd celelalte popoare nu vor îi. ua obez eră 
văm, stringind ban cu ban, pentru ca cc pia site 
zestraţi, omenirea să adopte alte mora re DS 

; c) Economia socialistă. Lipsa aproape Se pir 
sei muncitoreşti şi gradul slab de indust mere Pre ziuă 
ieste: reg rime Pas dack gata incă economie 

clei capita >, 2 
rio stă, e vom putea avea una colectivistă? 


d) In toată ruina noastră 

| neatinse ao elemente slide care Pog lar Sal cout 

» se va clădi noul editii ý x 

© Täränimea. Aceste două postulate economice ia în sa i 
sigure, Pe ele se poate înfăptui o economie $ A 


Prin forța de coerciţiune, prin drepturile sale regaliene, et 


| poate creia oricind resurse, ceeace nu poate face o întreprin- 


ii sa mau- 

ticulară. Prin sistemul regiilor autonome, 3 

east ter fericit, nu numai un mod paeroa Sare Kaag 

ploata bunurile Statului, dar şi un inceput ze ea 

nomică etatistă, un început ari mr a ca care 
lcătui mâine vitoarea economie ; 

3 Econ omia de Stat, e de natură colectivizantă notar A 
| mia ţărănească e fatal individualistă. Prin urmare, 

Statului romin va treb i 

| coruri P trebui să alcătuim deocamdată un pare ape 

nomic. De altfel, după cum a observat evolua 30 
nomică nu e uniliniară. Ea e mai de 


i Altele înain- 
ar. Ele perzistă încă o bucată de ter Alee e 
tează mai ut, o ramin rugja mat oe, într'o anumită 


a 


Perspectivele țirânismului În! 


nouilor curente sociule 


ramură, putem găsi forme 
forme etatiste sau cooperatiste, 
poate menține întreprinderea 
dividualist. O armonizare, ca 
alcătui. De aceia, organizare 
neşti, va trebui să aibă în vede 


a) Sectorul economiei pri 
globind economia agrară mică şi 
seriaşii, micii rentieri, industriile care nu intră în sectorul 
etatizat. In domeniul agrar, rolul Statului va consta în a 
| interveni pentru perfectionarea mijloacelor de cultură, dar 

mai ales pentru regruparea proprietăţii mici. Regruparea va 
fi, bineinteles benevolă, dat fiind spiritul adine individualist 
al ţăranului. Se vor creia însă ferme model ale Statului, pen- 
tru a arăta superioritatea culturii în mare; se vor acorda 


avantagii celor care se grupează În cooperative de pro- 
ducţie, ete. 


b) Un sector intermediar între economia individualistă 
şi cea de Stut va fi sectorul economici cooperatiste, care va 
aves rolul important pe care i-l rezervăm. 

e) Sectorul economiei de Stat. In afară de extensiunea 
regiilor publice, vor trebui etatizate treptat unele din indu- 
striile privind materiile prime şi unele din acelea de mare 

consumație ţărănească. Nu există nici un alt mijloc în ade- 
văr eficace şi care să nu fie un paliativ trecător de renajustare 
a preţurilor agricole cu cele industriale. 
| Problema etatizării se pune într'o măsură oarecare şi 
|pentru credit. Cu atit mai mult, cu cit la noi această reformă 
„e mai uşoară, deoarece creditul actual e total inexistent. El 
nu va putea renaşte sub forma creditului particular. Factorii 
psihologici pe care se bazează increderea, nu vor pulea re- 
veni pe altă cale, Şi poate nici disponibilităţile necesare. E 
simptomatic faptul că singurele depuneri care se mai fac 
azi, se fac la Banca Naţională, institut garantat de Stat. După 
cum avem un monopol de emisiune, s'ar putea creea unul 
pentru credit în genere. Cooperaţia trebue să joace În acea- 
stă privinţă un rol primordial, 

/ In concluzie, economia viitoare rominească va fi o eco- 
| nomie dirijată care va avea două planuri, două sectoare şi 
| unul intermediar, cel cooperatist. Unul respectind inițiativa 

individuală. va conduce-o, va reglementa-o, printr'o activă şi 
inteligentă intervenţie, 

Celălalt va proceda la etatizarea bunurilor şi activităţii 
economice, care n'au decit un caracter de exploatare al cla- 
sei ţărăneşti, sau care, din cauza ruinei totale provocate de 
criză, nu pot trăi singure, nu se pot satisface decit tot prin 


ante înaintate, aci numai 
“dincolo, în alte domenii se 
talistă de caracter pur in- 
zic așa simfonică se poale 
ilitoare a economici romi- 
şi să organizeze trei sectoare: 


o N N N N a 


ide tip individualist — in- » 
jlocie, micul comerţ, me- 


À 


i VIAŢA ROMINEASCĂ 


baloane de oxigen oferite de Stat. E mă bine atunci ca Sta 
tul să le ia asupra lui în mod direct şi $ e, că ban 

Prin anumite etatizări, țărănimea va sc pa deo! ra 
parte a procesului de exploatare în ordinea e read ară 
calajul exagerat între ceeace cumpără eiar ap arsă 
dicate şi ceeace vinde cu prețuri reduse, va fi sc SE Ei 
tervenţionism în sectorul privat, perfecționarea. jl e 
de cultură va fi posibilă. Prin etatizare in sectoru pe e 
se va înlătura exploatarea, prin interoenfion sm în sectoru 
privat se va face posibilă educaţia şi progresut. 


2. Autarhismul și țărănismul 


Autarhia e o consecinţă directă u suspendării peer 
mului economic, o creștere a drepturilor niz gi se, a 
față de cele ale individului. După o prea scurtă perioa ă 3 
ber-schimbistă, pe la mijlocul secolului trecut, sa reveni 
apronpe peste tot la o litică protecţionistă, care er mers an 
cu an mereu crescind. Numai că în vechea hartă Frizer 
a Europei există încă o specializare. Aproape toate tăr ` 
pină la războiul mondial, şi-au fundat anumite MA g 
ca să le facă să trăiască, au închis rind pe rind graniţele, Se 
putea găsi însă grosso modo, măcar o specializare, o divi- 
ziune a ţărilor în două categorii: țări exportatoare de ma- 
terii prime, în bună parte agricole, şi țări industriale. Exista, 
cum serie Delaisi intro carte a sa, o Europă A, a „calului 
animal" şi o Europă B, s „calului vapor”. 

Tendința mereu amplificată a naționalismelor culturale 
și politice, a influenţat şi viața economică şi sa creial înce- 
tul cu încetul mitul naţiunilor închise, formind un neomer- 
cuntilism economie, analog în multe privinţe cu cel medieval. 


Războiul, în fine a desăvirșit această evoluție. Schimbul 
care Întregea lipsurile unor economii naționale specializate 
fiind suspendat, popoarele beligerante sau apucat să creleze 
„economii compleete”. Ambiţia universalităţii producției a 
crescut. Țările noui, ieşite din tratatul dela Versailles au 
năzuit către formula temerară și suficientă: prin noi înşine. 
In locul cîtorva graniţi protecţioniste, ne-am trezit cu 26 ha- 
riere vamale; țări pur industriale s'au pus cu sacrificii imense 
să-și cultive cerealele chiar pe rețelele drumurilor ori pe 
acoperişul caselor, asanînd lacuri şi terenuri incultivabile. 
Am avut „hătălia” griului, a orzului, a secarei, ete. Țările 
agricole, chiar cu prețul ruinei consumatorului, au montat 
industrii costisitoare cu preţuri de cost foarte urcate. Se pă; 
rea la un moment dat, pe timpul lui Briand şi a lui Locarno, 
că prin Liga Naţiunilor se va ajunge la o politică pan-euro- 
peană de ruționalizare. Visul a fost frumos, dar scurt. S'a 


Perspectivele jărănism ului în faţa nouilor curente sociale n 


reveni! cu frenezie la „economiile cetății” în care toată lu- 
a prodnos; de e iese scump și prost. Naţionalis- 
e a triumfa ect, creiînd cea i - 
bilă rețea autarhică de state Ínchise. ar 
| A aproba sau desuproba astăzi tendința autarhică, nu 
mai aparține nimănui. Deorece majoritatea statelor se în- 
chid în egoismul lor propriu, celelalte trebue să urmeze dela 
sine, Nimeni nu se poate oferi în pradă. La frontiere închise 
se răspunde cu frontiere închise şi nimeni nu poate schimba 
jocul său pînă nu-l schimbă vecinul. Economia închisă, aşa 

dar, ne este astăzi dictată și trebue să o suportăm. 
Care trebue să fie atitudinea țărănimii faţă de o astfel 

de stare de lucruri? 

„Răspunsul nu poate întirzia. In faza liberală a econo- 
miei de liberă concurență, orice autoritate pentru țările ex- 
portatoare în genere, pentru ţările agricole în speță, e direct 
dezastruoasă, din două puncte de vedere, Economie închisă 
înseamnă mai intii crearea unei industrii costisitoare şi arti- 
ficiale. Aceasta trebue să se facă pe spatele consumatorului 
şi al budgetului, deci pe spatele marei majorităţi a cetățeni- 
lor, adică în țara noastră, pe spatele țăranilor. Se va întîmpla 
ceiace se întimplă azi: țăranul va trebui să cumpere produse 
fabricate cu de două și trei ori preţul mondial, producția în 
mic, în țări fără resurse naturale și protejată de mari taxe 
vamale, fiind fatal foarte scumpă, 


a Economii Crai ORDA in i doilea rind, imposibi- 
tatea pentru ţărani de a exporta, Dacă nu mai cumpărăm 
din alte țări produse fabricate, acestea ne vor închide inevi- 
tabil granițele şi pentru cerealele noastre. Cu alte cuvinte, 
autarchia intro economie de liberă concurență cum a fost 
pină acum, Înseamnă pur şi simplu ruina ţăranului. Dar 
[autarhie liberală e un non sens. Autarhie jumătate liberă, 
adică intervenţionism de stat în tariful vamal și în contin- 
|gentări, care ajută industria, dar absentă de orice măsură în 
ice priveşte agricultura, se poate. E ceea ce avem uzi. E sta- 
rea de acum care duce pe țăran la sărăcia lui totală. Autar- 
jehie, complectită de o economie dirijată, da. Evident, un 
'sistem de schimburi continentale raționalizate, ar fi mijlocul 
cel mai bun de politică socială, pentru a da făranului Întreg 
randamentul muncii sale. Dar, din moment ce celelalte ţări 
au adoptat un alt sistem, noi suntem siliţi să ne adaptăm. In 
acest caz, în frontierele închise ale ţării noastre, regimul tre- 
bue să fie egalitar. Statul trebue să repartizeze venitul na- 
{ional in mod proporțional și echitabil, Din închiderea gra- 
nițelor nu trebue să profite numai o industrie parazitară. O 
economie dirijată prin mecanismul indicat mai sus, va avea 
de operat următoarele procedeuri de echilibrare, Unele în- 


o 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


o ae e IA a 


ci. La - 
e: rezumat: economia închisă și naționalismul econo- 


ic sunt totdeauna defavorabile țărilor agrare şi exporta- 
toare, Intrun fel sau altul, țăranul suferă din acest regim. 
Dar dacă suntem condamnați fără voia noastră la un regim 
autarhic, protecţia ţăranului trebuie să vie dela economia 
dirijată, care, în limitele aceloraşi frontiere, să repartizeze 
drept şi just venitul național. 


3. Problema națională: rassism și ţărănism 


Cresterea ascendentului societăţii asupra individului, sa 
manifestat în țările cu mare populaţie muncitorească, sub 
forma ideii de clasă, iar în țările burgheze, sub forma naţio- 
nalismului, îmbrăcat adesea în formă şovină. In Germania 
hitleristă ideia de naţionalitate și-a căutat o justificare știin- 
țifică şi filosofică în ideia de rassă. Idei preconizate altădată 
de publicişti pasionați şi parţiali ca Gobineau și Chamberlain 
şi care păreau de mult uitate, au căpătat grație propagandei 
național-socialiste o nouă împrăștiere în opinia publică. In 
special asemenea tendințe sau manifestat ca o reacțiune 
contra elmentului evreesc, creiind puternice mişcări anti- 
semite. E momentul să adăugăm că astfel de curente au gă- 
sit și în ţara noastră reprezentanțe, dacă nu puternice, cel 
puţin fervente, în elementele de extremă dreaptă. In adevăr, 
lupta de rassă nu se poate exercita mai eficace decit contra 
popaj evreeşti, care pare a reprezenta 0 rassă inasimila- 

ilā şi deci pură. 

Nu vom discuta aici pe larg, argumentele care se pot 
aduce contra tezei rassiste, Le vom denunța numai ca evident 
anti-științifice. Era la modă acum 3—4 decenii, în special pe 
timpul afacerii Dreyfuss , conceput de rassă. O tă în- 
treagă se pusese în serviciul acestei noţiuni. Se căuta a se 
si criterii menirea pentru a determina rassele şi a le di- 

erenția unele de altele. 

S'au găsit mai întii indicele cefalic, adică raportul între 


Perspectivele ţărânismului în faţa nouilor curente sociale 13 
a 


diferitele dimensiuni ale craniului. Acest criteriu s'a bucurat 
în antropo de o adevărată celebritate, pină cind un an- 
tropolog be cercetind peste trei sute de cranii găsite în 
Asia Mică și care aparțineau la trei rasse deosebite: turci, 
(mongoli), evrei (semiţi), armeni (indo-germani), a constatat 
că aveau acelaș indice cefalic, Alţi antropologi, dimpotrivă, 
au găsit că În aceiaşi rassă se pot găsi toate indiciile cefalice. 
Cum măsurăm atunci puritatea rassei? S'a indicat mai pe 
urmă analiza chimică a singelui, dar au urmat aceleaşi sur- 
prize neplăcute. Astăzi, ideia dominantă în antorpologie e că 
nu există rasse pure. Incă dela începuturile preistorice, rasse- 
le s'au amestecat între ele, în dozagii și proporții diverse greu 
de stabilit. 
O altă concluzie reeşită din experiența sociologică, se 
impune. Cu cit o societate este mai complexă, mai evoluată 
|a mai civilizată, cu atit elementele de ordin fiziologic sunt 
înlăturate, pentru a face loc elementelor culturale şi sociale. 
| Am zice, cu alte cuvinte, că în societățile civilizate, sociologia 
| elimină antropologia. Din toate acestea reese că ideia de na- 
| țiune, n'are nimic comun cu ideia de rassă. Cine ar putea 
"spune cite rasse au concurat pentru a forma po rul romin, 
ldat fiind permanentele invaziuni, imigraţiuni şi amestecuri 
"de popoare, care s'au săvirşit în ultimul mileniu pe terito- 
riul nostru? 
| Din punctul de vedere practie politic al țărănismului, 
problema nici nu se poale pune măcar. Majoritatea imensă 
a poporului nostru este formată din țărani. Ei formează o 
imensă, uriașă omogenitate și uniformitate națională. Ce 
poate interesa pe țăran problema rasselor, problemă inven- 
tată la oraşe pentru trebuinți şi dificultăți pur orășenești? 
Se va zice: dar țăranul e adeseori speculat, fie prin cumpă- 
rarena pe nimic a produselor sale, de negustorul evreu din 
tirguri, fie de bancherul tot evreu, care-l împrumută cu pro- 
'cente uzurare. Dar această exploatare n'are nimic comun 
|eu ideia de rassă, bancherul sau negustorul, putind fi tot atât 
de bine romin, armean sau sas. 
a Problema conflictului de naţionalitate se mai poate pune 
indirect nu pentru ţăran, el însuși, ci pentru fiul său În- 
zestrat cu o diplomă, care merge să caute o întrebuințare la 
oraş şi care se găseşte concurat de elemente străine, 
Dacă se întoarce Înapoi, acasă, el va spori șomajul sate- 
lor şi va apăsa pe economia deja dificitară a tatălui său. 
Străine de orice concepţii „rassiste”, de altfel ca toate 
țările, guvernele romine au datoria să se îngrijească în aceste 
timpuri teribile de criză şi șomaj în primu rind de plasarea 
Bimeniielor. auiphione, dar criteriul în această privință nu 
Tasisi, „i naţional, distincțiunea se va face pe noţiunea 
de cetățean romin şi de necetățean romin. 
Dai 


™ 


u VIAȚA ROMINEASCA 


Criteriile antropologice și religioase fiind cu totul in- 
lăturate. 


4. Forma politică: organizarea democraţiei 


Dacă este adevărat că după consideraţiile de mai sus 
structura economică a țărilor civilizate, ca şi mentalitatea 
lor, se modifică în sensul ascendenţii socialului asupra in- 
dividualului, forma politică în care se guvernează ele, va 
trebui să se schimbe și ea concomitent. In adevăr e greu de 
conciliat ideia unei economii planificate de impulsie şi di- 
recția centrală, unitară şi coherentă cu o democraţie indi- 
vidualistă, anarhică şi atomistică, bazată pe respectul drep- 
tului de abuz sau a capriciilor individului izolat. 

Secolul trecut, desvoltind ideile moştenite din tradiția 
engleză şi din marea revoluție franceză, a creat o mi 
şi o ideologie, care asigurau individului, considerat ca un 
Robinson în insula sa, toate libertăţile. Caracteristicele gene- 
rale ale acestei democraţii, care a entuziasmat atit pe stră- 
moşii noștri și care a fost considerată ca formula eternă a 
civilizației şi progresului, avea următoarele caractere: 

a) Era mai mult o democraţie politică şi prea puţin una 
economică, Aspectul ci era mai mult formal decit de fond, 
preocuparea fundamentală fiind egalitatea în fața legilor, 
mai mult decit egalitatea în realitatea economică şi socială. 

b) Această democraţie insista mai mult asupra dreptu- 
rilor decit asupra datoriilor: era adică mai mult liberigi 
decit solidaristă. Se căuta mai ales să se înlăture ceeace sü- 
pāra sau oprea exercitarea drepturilor, decit să stimuleze sau 
să oblige cetățenii să coopereze solidar la nevoile societăţii. 

c) Era o democraţie mai mult a consumatorului decit a 
producătorului, o democraţie filantropică, nu una creatoare. 


Toate aceste caractere porneau de la faptul că democra- 
țin, pe care am moștenit-o dela veacul trecut, pornea dela 
ideia de individ şi nu dela aceia de grup. Marea revoluție 
franceză desființase corporaţiile, clasele, stările, grupurile. 
Pulverizuse societatea într'o serie de atomi izolați, adică pu- 
sese la baza oricărei politici respectul infinit şi fetişist al 
personalității umane, Accentul cădea astfel pe drepturi nu 
pe datorii, pe libertate nu pe egalitate, pe consumaţie nu pe 
producţie, pe politic nu pe social, 

„_ Civilizaţia şi economia secolului nostru s'au organizat 
din nou in jurul ideii de grup. Muncitorii au luptat pentru 
clasa lor, țăranii la fel. Oameni de aceiași meserie sau adu- 
nat În sindicate şi profesiuni. Ideia democratică e fără în- 
doială suțrioară multor forme de conduceri a societăților 
omenești: In această privință, cu toate crizele ei trecătoare, 


Pi i aia 


Perspertivele țărănismului în fața nouilor curente sociale 15 


ea pare eternă. Ideia de control, de răspundere, de egalitate 
a celor de merit egal, de minimum de libertate, sunt virtuţi 
definitiv şi permanent ciștigate în patrimoniul spiritual al 


Numai forma în care se exercită democraţia, variază 
după trebuințele societăţii intrun moment dat. Democrația 
individualistă ni se pare astăzi cu totul perimată. In locul 
ei trebue să punem o democraţie socială de grupuri, în care 
să fie vorba nu atit de ceeace are dreptul să facă individul 
contra societății, ci mai ales de o democraţie care trebue să, 
o preocupe, ceea ce ce obligat să facă individul, pentru ea, e 
democraţie egalitară, care să fie ceeace numeşte Max Adler 
o „socializare solidară”, 

Vechii democraţii i se reproşau grave neajunsuri: anar- 
hie, sterilitate, incompetență, desolidarizare. Nouci demo- 
craţii nu i se vor mai putea aduce aceste acuzații, 

Viața politică a unei țări e deobicei un corolar, cum zi- 
cea Marx, o „superstructură”. Structura societăţii o formează 
viața economică. Dacă viața economică înlătură impoteuţa 
şi anarhia regulei laisser faire, baza individualismului eco- 
nomic, şi o înlocuește cu economia dirijată, (fatal centra- 
listă), viaţa politică urmînd acestei inițiative din viața eco- 
nomică, va trebui să înlocuiască democrația individualistă 
priu aemocraţia de grupuri. 

Două grupuri principale au apărut în societatea contim- 
porană: clasa socială şi sindicatul profesional. 'Ţărănimea 
formind o clasă, va trebui să se ocupe esenţial și in primul 
rînd de nevoile și destinul acestei clase. Ea nu se poate desin- 
teresa din punct de vedere politic, de interesele diferitelor 
stări sociale, fiind înlănțuite solidar, de ceeace se petrece în 
| lumea oraşelor unde domină mai ales profesiunea. 

Țărănismul, indiferent față de democraţia individuali- 
stă, trebue să se preocupe în primul rind de organizarea şi 
reprezentarea politică a clasei pe care o reprezintă, realizind 
o democraţie rurală şi în al doilea rind ţinind seama şi de 
celelalte grupări sindicale sau profesionale cu care fatal tre- 
bue să fie în legături, 

Astfel ca va trebui să lucreze la organizarea parlamen- 
tară care să aibă, reprezentat într'insa, clasele și grupurile 
care compun societatea rominească actuală. 

Se pune astfel problema raporturilor între corporatism 
şi țărănism. 

O vie mişcare doctrinară, care n'a început de astăzi, 
fiindcă printre protagoniștii ei se poate cita pe un Saint Si- 
mon sau pe un Proudhon, alături de sociologi şi jurişti ca 
Duguit, ori Durkheim, sindicalişti revoluționari ca Lagar- 
delle, Georges Sorel sau Pelloutier; teoreticieni de dreaptă 


—— e 


VIAŢA ROMINEASCA 


recum şi realizări de ordin practic in 
sa Craens din să în ce mai puternice n eră 
tarea în viaţa de stat ca și în parlament a profes unii lor, 
In favoarea acestui corporatism se invoacă avantagii a 
reprezentarea realistă economică ån locul celei formal poli- 
tice, competință tehnică, coeziune în locul anarhiei, crea- 
țiune în locul sterilităţii. E ae 
In acelaş timp, se arată față de noua mişcare mu t a 
nuială şi neîncredere. Fiindcă această reformă a fost capta 
de fascismul italian, i se contestă democratismul. Prin ema 
tura ci, ideia corporatistă, e desigur mp retragă inca- 
drată într'o democrație de grup nu de indivizi. Prin origina 
ei, ea este evident democratică, căci ea pleacă dela ideia 
sindicală şi a fost propusă întiia oară de oameni de stinga, rr 
Georges Sorel, Pelloutier, Lagardelle, Durkheim şi Duguit. 
Nu e vina ei, dacă a fost acaparată de fascismul italian. 
O ideie nu-şi poate pierde semnificația democratică nu- 
mai fiindcă a fost confiscată de elemente reacționare: 


I se obiectează însă ve inconveniente de care trebue 
să ținem stama. Se i DTA că deşi e vorba de o repre- 
zentare economică, tot criteriul politic determină alegerea în 
sinul corporației, fiindcă reușesc de obiceiu, nu cei mai buni 
technicieni, ci cei mai seducători şi abili propagandiști. 

Se mai adaugă că, menită să înlocuiască individualis- 
mul, reprezentarea profesională va duce la un egoism şi par- 
ticularism de interese care vor fi negațiunea interesului ge- 
neral. Afară de aceasta, una e să fii bun technician, price- 
put în materia care îți uparține, şi alta e înțelegerea so- 
cială şi economică. Se mai insistă asupra faptului că nu 
toate grupurile au un caracter profesional și că deci nu pot 
fi reprezentate, cum e de pildă: comuna, familia, credinţele 
religioase, etc. . 

In plus, ce competenţă ar putea aduce diferitele profe- 
siuni în marile probleme de politică generală, ca de pildă: 
alianțele, politica externă, problemele religioase, culturale, 
ete, La toate acestea se mai adaugă dificultăţi de ordin 
practic: care vor fi grupurile desemnate pentru a fi repre- 
zentate? sem = 

Care va fi dozajul, proporţia fiecărui grup? Odată con- 
stituită o asemena adunare, cum va funcţiona ea? Cutare 
croitor nu va putea să aibă nici o părere asupra probleme- 
lor metalurgice şi desigur un viticultor nu se va putea pro- 
mmja into chestiune de medicină; după cum va fi greu 
reprezentantului „artelor frumoase” să aibă o ideie de zoo- 

technice. Cunoscutul profesor constituționalist J. Barthélemy 
numeşte această organizare „regimul incompelenţii agra- 


& 


Perspectivele țărânismului în fața noo'lor curente sociale 17 
—— 


vate”, (J. Barthélemy: „La crise de In democratie contem- 


La noi rep area corporatistă s'ar mai lovi şi de difi- 
cultatea lipsei un rporaţii naţionale organizate. Spiritul 
sin ca să poată da rezultate imediate. 

Dar obiecţiunea cea mai grea din punct de vedere fără- 

nisi, constă în faptul că, după doctrina corporatistă, fä- 
rănimea ar trebui să fie concepută ca o profesiune, nu ca 
o clasă. 3 

Indiferent de faptul că reprezintă 80% din populaţia 
țărei şi producţia ei fundamentală, țărănimea nu ar fi con- 
siderată decit ca o profesie alături de medic, croitor, avo- 
cat, ete. 

Importanţa ei va fi astfel complect scăzută. Din țăran 
se va reţine numai caracterul de agricultor, Dar fărâni- 
mea nu este o profesie, ea este o clasă socială și incă cea mai 
importantă din Stat. Nu se poate pune alături şi pe picior de 
„egalitate, clasa cea mai numeroasă și cea mai însemnată în 
“procesul de producţie al țării, cu o profesie oarecare, 

Cu toate obiecţiunile arătate mai sus, corporatismul re- 
prezentind grupurile profesionale, nu poate fi ignorat în 
organizația actuală a Statului. El trebue însă adoptat cu pru- 
dență. Corporatismul aduce competinţa technică a breslelor 
şi punctul lor de vedere rezultat direct din realitatea eco- 
nomică. El trebue însă să se limiteze fatal la interese ṣi con- 
cepții particulariste. Corporatismul e lipsit de orizont si de 

ritul ansamblului. Contribuţia sa va fi inevitabil analitică. 

a trebui menţinut un alt corp legislativ, care să recu- 
noască într'o privire sintetică referințele profesionale. Vae 
trebui un alt earp legislativ, care să aibă sentimentul intere- 

'sului general şi tactul de a echilibra tendințele particulare. 
Acestui corp îi va incumba răspunderea și greutatea legife- 
rărei, celălalt corp răminind numai cu un rol consultativ și 
technic, Un senat corporatisi împreună cu consiliul legisla- 
liv, vor fi chemate să prepare şi să propună anumite legi. 
Camera politică, aleasă de votul universal. va fi aceea care 
va decide în ultimă instanţă, Sistemul va trebui deci să fie 
dualist, munca de amănunt technic pregătită de unul, con- 
centrarea sintetică şi răspunderea generală tăzind În sar- 
cina celuilalt, 


Astfel țărănismul ințelege să acepte substituirea demo- 
crației sociale, o democraţie de grup, celei individualiste. 
Din cele două mari grupări apărute în societățile contempo- 
rane: clasa şi profesia, el înţelege să se sprijine pe prima, 
căreia după principiul majoritar îi dă rolul primordial în 
Stat și în camera deputaţilor, care singură va avea rolul deli- 


2 


= VIAŢA ROMINEASCA 


rativ, dar şi să utilizeze competența celei de a doua accep- 
Hnd un seal corporativ cu rol consultativ. Primind princi- 
piile democraţiei de grup, țărănismul e obligat a rămâne, în 
orice caz fidel liniilor mari și definitive ale democrației pro- 
priu zise. 

Mai întii, pentru că în favoarea acestui regim se poate 
invoca un fapt crucial: toate statele de mare civilizație au 
rămas la regimul democratic, în timp ce țările de semi-civili- 
zaļie au adoptat regimuri dictatoriale, Conexiunea cauzală 
între civilizaţie şi democraţie, e astfel, evidentă. 

In al doilea rind pentru faptul că democraţia are cea 
mai mare valoare, ca să zic așa, biologică, dintre toate regi- 
murile politice. Ea este o stimulare de viaţă, în timp ce dicta- 
tura e o interdicție de viață. Ea permite o selecţie de valori 
dintr'un număr mult mai larg de oameni şi deci are şansa 
de a găsi mai ușor mai multe competențe și elemente de 
conducere, 

Avantagile ci de control, de împărțire a răspunderilor, 
de libertate, nu pot fi atinse de nici un alt regim. 

In fine, ţărănismul rămine fidel democraţiei şi pentru 
motive speciale, El reprezintă marea, imensa majoritate a 
acestei țări. Regimurile dictatoriale sunt acelea, care întrebu- 
ințează forța pentru a susține o minoritate la cîrma Statului. 
e şi popular, partidul Național-Țărănese, de ce ar 

ace-o? 


El voește numai o organizare a democrației, pentru a 
permite un rendament şi o eficacitate mai mare. Seducţiu- 
nile regimurilor de autoritate silită şi impusă, îl lasă rece. 
Cu regimul actual, astfel corectat, el poate realiza orice. Re- 
gimul parlamentar la noi, na împiedicat niciodată executi- 
vul să lucreze, parte şi pentru motivul, intrat în moravuri, 
că guvernele aleg parlamentele şi nu vice-versa. 


Am urmărit curentele fundamentale care transformă azi 
faţa lumii și a societăței. Am încercat a arăta care trebue 
să fie atitudinea țărănismului faţă de tendințele adinci ale 
vieţei socinle actuale, Contemporan la marea revoluţie care 
înlocueşte individul prin grup, el nu poate să ignoreze acea- 
stă mişcare și să-și modeleze programul şi tactica adequat cu 
ea. Atent la marile impulsiuni care tind să transforme struc- 
tura națiunilor, ţărănismul cenzurează și reține ce e fecund 


a a N NI 


Perspectivele țărănismului in fața nouilor curente sociale 19 


din ceeace se frământă aiurea. Fără să fie partizan al nou 
pa cu orice preț, deschis cu înțelegere dar şi cu eeir omie 

a orice progres, el înțelege că viața unui partid e în functie 
de gradul de elasticitate pe care-l dovedește, în raport cu 
transformările sociale. Intre anchiloza senilă. fidelă tuturor 
tradiţiilor fără excepţie, şi revoluționarismul permanent al 
spiritului anarhic, el alege calea organică pe care i-o indică 
"interesele țărănimii, corectată de senzul general al evoluției. 
Şi prin aceasta crede că-și indeplineste integral misiunea, 


Mihai D. Ralea 


Soliloc 


Vai! gindurile mele vorbesc singure; i 

Voi nu știți ce'nseamnă să vorbească gindurile singure. 
Mi-i sufletul plin, plin. 

Parcă tac şi sufăr de o mie de ani, 

Și azi a fost cea din urmă clipă care a mai avut loc în suflet, 
Si gindurile au inebunit uitindu-se ele la ele, singure, 
Și tăcind de-atita amar de vreme, 

Și bat în capul mru cu pumnii strinsi, 

Și-au inceput să urle, 

De mă simt inspăimintat, 

lată-le, — ascultați-le: vorbesc singure. 

N'au șir, mau rinduială, n'au cuvinte multe, 

Dar au durere adunată, adunată, 

Și nu mai pot să tacă. 

M'am surprins vorbind singur pe stradă, 

Și m'am auzit spunindu-mi cuvintul „mamā“, 

Și m'am cutremurat 

De induioșarea lui stranie și copilărească, 

N'am de spus nimănui nimic, 

Nu vreau mila nici ajutorul nimănui... 

Eu mă simt mereu singur, 

Și cite-odată nu mai pot tăcea. 

N'ascultați, 

N'aveţi să ințelegeți nimic. 

Sunt cuvinte prea simple care-mi vin din adincul sufletului; 
Sunt mărturisiri pentru mine, 

Nu ştiu cine mă cheamă, 

Nu ştiu cine și ce vrea dela mine. 


Cind mă surprind vorbindu-mi așa, 

Parcă's numai eu pe pămint, 

Şi trebue să mai fie, pe undeva, Dumnezeu, 

Fiindcă altfel m'aș putea... 

N'aș puteal... 

Vai, ce mul vreme-i de cind tac, 

Și ce mult am adunat in mine! 

Mereu, 

Mereu, 

Nu se poate să mai sufere cineva atit 
= 


Demostene Botez 


Pietate’) 


i Mi d se vedeau, se ve- 

Nicu şi Mişu se ve n ; 
deau mult Nicu era profesor de ro neoaea la ga Aom 
rti ; Mi aior de cavalerie bun in gr rvi- 
particular; Mişu malor ce e într'o dimineaţă, la aperitive, 


ciul la recrutare. Se cunosc i , w 
ir. l- iat imediat o simpatie comună penti 
la Dragomir. l-a apropiat ime p Ma ca pe 


ceză în general şi pentru ce 


literatura fran aptul că amindoi preferau 


si. intr'o măsură cel puţin egală, f 
vinul, fără sifon. i 
Vas E-un sacrilegiu, proclamă Mişu! 
— O mitocănie, încuviință Nicu! 3 

In acea memorabilă zi, au avut tot timpul să se studieze 
reciproc, să se aprofundeze şi să se preţuiască, Simpatia ca 
spontană a devenit repede adevărată prietenie, în cordialui 
turneu pe care l-au întreprins, prin toate bodegile Capitalei, 
In zorii zilei ambii Arecadieni puteau fi văzuţi în piaţă, la 
Mitică Dona, unde îşi refăceau tortas puse la el a p 
cică singe si un pahar de vin, continwin i 
unitara da sli -4 Rabelais, Voltaire, Anatole 


ia începută în ajun, despre 4 
nări Gose Courteline şi Alphonse Allais. La orele 8 au 


cerut socoteala şi-un litru de vin, fără sifon. 
Pină adună el, o dăm noi gata. 
— Comme tu le dis si bien! ' 
Urmară lungi parlamentări: 
— Imi dai voe, mon cher, e rindul meu! 
Nu se poate, tu n'ai plătit la Gambrinus? 
- Pardon, fiindcă tu plătiseşi la Modern! 
- Da, dar după ce-ai plătit tu la Carul cu Bere! 
Carul cu bere nu contează! Ciţiva tapi... 


* Din volumul „Bercu Leibovici”, sub tipar la Cultura Naţională. 
1 jesind dela Dragomir îşi spuneau pe nume, iar dela 7 seara se 


tutuiau. 


Pietate ; 23 


— Patruzeci şi doi! 

— Ori cum, e rindul meu! 

Ba al meu! 

— Să ştii că mă supăr! 

— Băete, plata la mine! 

— Nu te potrivi la domnul! Eu plătesc! 

In cele din urmă, căzură de acord, că între doi amici ca 
ei nu se încap asemenea mofturi şi împărțiră socoteala pe 
din două. După care: 

Unde mergi? 

— La Cotroceni, răspunse Mișu. 

- Eu, în Popa-Nan, zise Nicu, 

- Aceiaşi linie! 

La antipozi! 
Tu la dreapta... 
— Eu la stinga... 
Pină la tramwai, mergem impreună ! 
Și luăm o bere la Trocadero: spală ! 
Pînă vine tramwaiul! 

— P'ormă cu la stinga... 

- Tu la dreapta... 
La pat! 
Ca pruncii! 

- Nevinovaţi ! 

O porniră voioşi, la braț, oprindu-se în faţa fMorăreselor 
şi salutindu-le curtenitor: 

Nostimă ! 

— Dulce! 

— Mincao-ar nen'tu! 

— S'o mince! 

Prima bere o băură pe nerăsuflate. A doua insă mergea 
mai greu. Se încălzea pe masă și conversaţia lincezea. 

— Am o ideie, zise Nicu (totdeauna Nicu era cu ideile): 
luăm un Roquefort cu unt și paprică. Il prepar eu! 

Nici m'apucase să termine și Mișu, care apreciase ideia! 
inainte de a fi complect formulată, începuse să bată in masă, € 
Şi ce-i drept, după această fericită ideie, țapii au mers, vorba 
lui Mișu, ca funicularul, pină la prinz. Ochii începuseră să li 
se închidă fără voe și capul se lăsa pe masă, independent. Res- 
pirau greu şi transpirau grozav. 

— Mi se pare că suntem cam făcuţi, zise Mişu, ridicîndu-și 
intr'un suprem cfort capul de pe masă, unde și-l surprinsese, 


sforăind uşor. 
— Cammembert! glumi Nicu! cu gura încleiată. 


4 Intniția! 
* Om de acțiune şi realizări imediate: militar! 


PR 


= 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 
__ Cammembert? Asta-i bună! 
— Eşti însurat? 
— Din contra! 
Felicitările mele! 
Tu ești? 
— N'aşi mai fi! 
_ Imi pare rău! Sincer! | Bi 
Ton papot cu «fuziune, ca pe peronul unei gări şi sau 
despărțit în colţ, pe Academiei, Mișu luînd tramwaiul spe 
Cotroceni (la stinga!), Nicu spre Popa-Nan (la dreapta!), că- 
tre domiciliile respective (aceiaşi linie !). 


Dacă n'ar fi locuit două puncte opuse pe această impor- 
tantă linie de circulaţie şi dacă fiecare n'ar fi avut, in cartierul 
iui, localuri mai avantajoase, desigur că sar fi intilnit zilnic. 
Aşa însă, se vedeau mai mult Duminicile şi sărbătorile, cînd 
nu chiar în ajunul ucestor zile de repaos şi reculegere. Punctul 
de întilnire se găsea la distanţă aproape egală de cele două 
domicilii: Bodega Mircea. Au şi socotit într'o zi, că dacă ar fi 
pornit pe jos de acasă la aceiaşi oră, s'ar fi întilnit nas în nas 
la uşa bodegii. Ca vechi bodegiști, socoteala aceasta i-a inve- 
selit enorm. Orideciteori se despărțeau, discuţia se încheia 
invariabil: 

Ne vedem Simbătă seara? 

Mai rămîne vorbă? 

Unde? 

Toate tramwacle duc la Mircea! 


Aşa au mers lucrurile şapte ani încheiaţi, cu foarte rari 
variații, provocate de caz fortuit. In primăvara acestui an însă, 
datorită unor împrejurări necunoscute încă, cei doi amici 
nu s'au văzut deloc. 

Intr'o Luni, pe la ora prinzului, pe cînd Nicu ieşea dela 
școală, de unde își luase leafa, începu să ploaie. Una din acele 
ploi călduţe şi repezi care transformă la vedere străzile în 
cursuri de apă şi alungă trecătoarele ! cu rochiile trase in 
pripă peste genunchi, prin ganguri, prin fața prăvăliilor cu 
apărătoare la vitrină și alte adăposturi. Nicu era grăbit. Ii 
făpăduise Pompiliei (soţia lui), să vie devreme la dejun şi 
să achite diverşi furnisori impacientaţi. Piră la staţia de 
tramwai nu mai era mult. Dar măcar că iuţise pasul, fugind 
aproape, a ajuns la staţie ud leoarcă. Umbrelă nu avusese 


3 Trecătorii rămîn neobservaţi! 


Pietate 23 


niciodată. Deciteori îi propunea Pompilia să-și cumpere una, 
îi răspundea cu o profundă cugetare a lui Courteline: 

— „De ce să dau 8 franci pentru umbrelă, cînd pentru 
35 de bani! pot avea un fap de bere? 

Și, adăuga: 

— “Trăim în capitală, scumpo, nu la Piteşti!  (Pompilia 
era din Piteşti). 

La care, Pompilia replica disprețuitor: 

— Vorbe de beţiv! 

Asta nu-l împiedica pe Nicu să aplice aceste înțelepte 
vorbe, orideciteori se ivea ocazia. Și se ivea des (te pui cu 
clima?). Şi iată că iar se ivise. 

— Sunt ud pînă la piele, îşi zise! Nu-i nimic! Intru în 
bodegă şi beau pină mă usuce. 

Intră. Inspectind mesele, mai toate ocupate, îşi zări la o 
masă amicul, abătut, posomorit și cu două țoiuri de ţuică 
în faţă. 

— Ce faci Mişule? 

— Ce faci Nicule? 

— Eşti cu cineva? 

— Cu tata! la loc. 

Mare beţiv trebue să fie tată-său, dacă și Mişu c atit de 
amărit de prezența lui, gîndi Nicu. 

— Ce luăm? 

— "Ţuică! 

— Şi măsline, băele! 

— Nu luăm mai bine un muşchiuleţ? 

— Nu, că-mi stric foamea și mă așteaptă Pompilia cu 
dejunul. Azi stau puţin. 

— Nu vezi că ești ud? 

— Pină mă usuce! 

La a treia ţuică, Nicu a recunoscut cu loialitate că Mișu 
avea dreptate, dar pentrucă totdeauna el era cu ideile, în 
locul muşchiuleţului propuse limba afumată, cciace Mișu con- 
ciliant din fire, primi fără împotrivire, 

Si'n adevăr, limba era delicioasă, Și caldă! 

Asta distruge stomahul, zise Nicu: mîncările reci şi 
sifonul. 

A propos, zise Mişu, eu cred c'am luat destule țuici. 
Să cerem o braghină. 

Bucuros, răspunse Nicu, dar mă așteaptă Pompilia 
cu dejunul. l-am făgăduit. 

Una mică! Cit să pui pe limbă! 

Una mică, fie! 

Băete, o braghină mică şi trei pahare. 


iz >: Fericită epocă! 


a 


A DO ——— 


— Pe ine al treilea? č A j 
iaria alal Şi să seg aia opone de limbă! Nu 
` ai > stomahul gol: ne alcoo i 
aji Ba să Nie limba (atones 3 fierbea!), sticla era gata. 
incă ud, dar grăbit, Nicu ceru et: 
O braghină mare... şi la gheaţă! s 3 

E De privirea, Nicu observă deodată că pane aj 
tuică pe care îl văzuse plin în faţa amicului său, se goiise, 
mäcar că Mişu nu-l băuse, | 

Mişule, cine-a băut toiul ăsta? 
Tata, dragă! a i 

Nicu se freca la ochi. Işi închipuia că tatăl amicului său 
fusese înainte de venirea lui, plecase și urma să revie. Să 
se fi îmbătat atit de repede şi atit de tare, încît să fi fost 
cu un al treilea la masă, fără să-și dea seamă? 

Spuneai... că eşti cu tată-tău! 
- Da, frate-meul 
Nicu se irită: 
- Şi unde-i tată-tău? 
Uite, aici! | Bai s 

Şi-i arătă scaunul gol. Deabea atunci observă cu ori- 
deciteori turna, Mişu umplea cele trei pahare și că vinul 
din paharul fără stăpin, cu care cioenea regulat, îl vărsa pe 
furis sub masă, unde se făcuse lac. 

Să fie Mişu chiar atit de beat? Nu pare. Să fi înebu= 
nit? Nici atit. Cu oarecare neliniște îndrăsni: ; 

— Mişulică, dragă, parcă spuneai adinioarea că erat cu 
tatăl tău, 
Cu el, sărmanul! 
Şi unde spuneai că e? 
- Uite-l, răspunse Mişu cu lacrimi în ochi, ridicind de 
pe scaun o urnă, cît un borean cu dulceaţă. - 

Atita a mai rămas din el. Şi era un munte de om! Azi 
dimineaţă, l-am luat dela crematoriu să-l duc acasă. Şi-am 
intrat cu el aici, că-i plăcea reposatului, 

Emoţionat, Nicu îi strînse lung mina şi-l îmbrăţișă. Pom- 
pilia, să mai aștepte. Nu-și putea lăsa prietenul în asemenea 
tristă împrejurare, 

- 55 de ani, Nicule! 
Săracul! 
Floarea vristei! 
Dumnezeu să-l ierte! 

— Uremiu | 

Cioeniră cu paharul dispărutului, vărsară pe jos, hăură 
şi se puseră pe plins. Beau şi plingeau. 

— Cite nopți mam stat cu el, cum stau cu tine! 

— Asa o să fim și noi, Mişule! 


ÎI 


Pietate 27 


— Adevărat, Nicule! 

— Să Mişule! 

Şi plingi şi bea şi bea şi plingi. 

Nicu, pătruns de solemnittaca momentului, comandă © 
sticlă de şampanie. Apoi, încă una şi încă una, Sticlele se fă- 
cuseră cinci şi ceasul şapte. Localul, rămas în timpul zilei 
gol, începuse din nou să se umple. Băltoaca de sub masă râs- 

valuri acre, de băuturi amestecate. O cafea vărsată 
pe fața de masă, se răspindise în chip de hartă a Italiei, 
Pentru a-şi controla posibilităţile de plată, Nicu ceruse odată 
cu ultima sticlă şi socoteala. 

Tocmai îşi introducea restul în buzunar, cind expresia 
ciudată a lui Mişu îl făcu să se întoarcă. Inaltă, slabă, demnă, 
mută, Pompilia îl fixa cu brațele cruciș. 

— Eram cu tată-său, îngăimă Nicu. 

— Am venit să te iau la dejun, suplinie Pompilia tăios. 

Mişu îi făcu semn din ochi că înţelege şi că poate pleca. 

Cu pantalonii sfredel și haina mototol, se ridică, fără 
convingere, răsturnind o sticlă. Toată sala îi priviu, amuzală, 

Pompilia îl luă de braț, autoritar: 

— Parcă juraseşi să nu mai intri la Mircea? 

— Momente pioase, protestă cl slab, lovindu-se de scaune 
in drum, 

Mişu se sculase şi el şi cu borcanul subțioară, ieși împle- 
ticindu-se, La stație, se întilniră. Pompilia privea drept îna- 


inte. Cei doi amici îşi înerucişară privirile aburite, voind să 


— Ce poţi să faci? Fatalitate! 

Şi Nicu, porni cu tramwaiul spre Popa-Nan, cu Pompilia 
(la dreapta!), iar Mişu, spre Cotroceni, cu tată-său (la 
stinga!) 


ife 


Al. O. Teodoreanu 


Psihotehnica in Germania 


In Germania există psihotehnica de orientare economică de vre-o 
cincisprezece ani. Ea a fost inaugurată în 1910, la Universitatea din 
Berlin prin celebra conferință de schimb a lui Munsterberg, iar în 
timpul războiului a fost aplicată la selecțiunea specialiştilor. Insă 
nu se poate vorbi despre o psihologie industrială decit din 1919. 

Ca să ne facem o adevărată idee despre situația ei actuală, tre- 
buie să o privim din mal multe puncte de vedere. 

Să analizăm deci, în primul loc, organizarea cercetării si a prac- 
licii psihotechnice. 

ia prezent această ştiinţă este ajutată de numitele Institute 
și de Centrele de perfectionare (Ausbildungsstătte). In ambele aceste 
instituții se face elaborarea complementară necesară pentru a in- 
troduce psihologia industrială în însăşi viaţa economică. A 

Institutele s'au datorit inițiativei private la origină şi apoi ini- 
Hativei oficiale. Iniţiativa oficială s'a preocupat, în primul loc, de 
crearea unor institute de acest fel pentru răniții de războiu, înfiin- 
nd anume laboratorii pentru cercetările necesare la carea lor 
profesională, găsind astfel mijlocul de a intra imediat în aplicare la 
viața economică. Un institut de acest fel este institutul D-rului 
Poppelreuter la Bonn şi acel intemeiat de Giese la Halle, deși acest 
da armă şi-a lărgit cimpul de acţiune şi şi-a schimbat în parte obiec- 
livele. n 

Intre fundațiile private sā cităm institutul pentru studierea ti- 
neretului (Jugendkundinstitut) cu D-rul Valentiner la Bremen, apoi 
institutul profesorului Moede la Berlin, care deveni acum în urmă 
institut de învățămînt superior şi în sfirşit Institutul de Psihologie 
Aplicată al D-rului Lippmann, consacrat aproape cu totul psihola- 
giei industriale. 

Aceste institute au fost preluate în parte de administraţia Rei- 
chului, find ataşate unele la Imvățămint, altele la centrele de orien- 


orientări, fie în legătură cu ATASE Si Naţională a Muncii 
(Reichsarhbe institute de la Berlin, 
Colonia, Halle, Leipzig, etc., fie în legătură cu P, T. T.-ul Reichului. 
devenit în prezent de ordin privat, are 
asemenea numeroase centre de cercetări şi chiar laboratorii ambu- 
lante, Mai mult: în centrele serviciului căilor ferate, ale P, T. Tuli 


a 


Vsihotehnica în Germania 29 


$ tigart), un 
rocedeu de cercetare unificat pentru statele Baden si 3 
ot iar altul In Bavaria (München, Dr. Huth) p Nonutaia (Eaa 


€ dorf, 7 
chultze). Alte institute de organizare sunt şi cele din Cosul ai 


Ehrfurth, Halle si acele di 
Hanovra, care au un rol pedagogie şi comunal, sub pinten lene D-rului 
cioaca acele de la Berlin, cu Prof. Bogen, şi de la Leipzig cu 

, Klemm. 

In afară de aceste institute al căror caracter organizator d 
terminat de Orientarea profesională, sunt unele ataşate pe lingă în. 
tățămintul superior, ca acel de la Berlin al profesorilor Moede și 
Rüpp, Drezda cu prof. Blumenfeld, Hamburg cu prof. Stern, Man- 
heim Kes POL, Selz, Gottingen cu prof. Ach, etc, ete, ete. 

pseşte în Germania totuşi o generație nouă specializată uni 
versitură. Aceasta din cauză că, pe deoparte, școlile technice i Gk 
măresc decit formarea unor ingineri cu cunoștințe psihotehnice fi 


alā parte institu“ele psihotehnice ataşate ln Universităţi 


hologie generală şi laboratorii pentru experiențe, nu au însă bazele 
tehnice şi pipa proprie 
aci o gravă Insuficlență în psihotehnica germană: Ii aese tO- 
laboratori cu o cultură perii y Banen 
Aceştia sunt inginerii, pedagogii și economiştii, 
nță auxiliară in şcolile speciale în 


de fapt decit acei ce sunt grupați în „ăsociația psihologilor prac- 
tici germani”, care £ 0 reprezentare profesională și practică. Psiho- 


scurt, cum sunt organizate centrele pentru 
cercetările psihotehnicii „in patria lor” s'ar putea zice, 
iese, care după cum am spus, face uutoritate, domeniul 
i psihotehnica subiectului şi psihotehnica 
i rește adaptarea omului la condițiile mun- 
cii, cea deadoun adaptarea condiţiilor de muncă la particulariţă- 


Cercetările privitoare la adaptarea omului condițiilor de muncă, 
se fac în trei direcţii principale în prezent : psihotehnica de selec- 
Hune, psihotehnicu de ucenicie, psihotehnica comportării oameni- 


Necesităţile teoeretica şi practice au adus insă schimbări mari 
În concepţiile ce stau la baza acestor teste de aptitudini, Astfel s'a 
crezut că, după idealul clasic, selecțiunea ucenicilor trebuia să pre- 
pare separat, prin instrumente numeroase, fiecare funcţiune izolată 
1910, însuşi Moede o practica astfel în industrie. Astăzi însă situa- 
Ha pructică e de aşa natură în cit nu se mai pot aplica, aşa numi- 


n i N N 


“30 VIAŢA ROMINEASCA 
CA E E ENEE NEEN ES N 
je teste de aptitudini nici în cazurile cele mai ae asia o 
poe tru industrie era atunci a alege, din mulţimea er pene ureei m 
care aveau nr imn sep porta ga pg eră aero a Erei spre o 
i f de azi nu mai ec 
maniere ler ri numai pe cei mai razei mpa 
ia l sarea acelor mai puţin înzestrați ce nu ma pol paaa 
i e K more prin concurență. Din această cauză nu ne garii ema Dora de 
EA rienin indivizii spre o singură profesiune, Pr E pini la kodi 
procedee de examen eae ce At ne e så obli mea A mega 
erolog rsoanei, x 
reda Pan en permit şi utilizabil al aptitudinei, RI 
* Această exiuență a vieţii practice conduce pe toți Bette ii 
) ncluzia că nu mai are nici o valoare cercetarea unei ci ee 
izolate făcută printr'o metodologie ce nu cunoaşte decit spann pă. 
că asemenea cercetări se juxtapun spre a forma un mozaic şi u i 
| ersoanei, A 
iii ra A o de azi cere cunoştinţe ṣi are o teorie pan ropras, 
nouð ţi diferită de aceea Spui e OAI avatarele, CI asc e e] e: Aer 
i i e a n 
a een O a pei sa, ad phoi germane din 
- i în parte ale lui Koehler), i 
"i per Apoi constatări ra pt w pontksik, aae 
numitele „Arbeits probe”, care tre - 
are ie f ane a persoanei in limpul unui randament activ 
şi creator. Ca urmare testul de inteligență a căpăta! o valoare pai 
rală introducindu-se în centrul cercetărilor, ca o probă de ip cu 
semnificare universală și ca bază pentru orientarea nane E re 
zolvirea altor probleme practice. Din punct de vedere al rii Ri a 
ajuns astfel la opoziția omului potential, faţă de omul efec D. e- 
sta însemneuză că individul al cărui nivel spiritual indică o pis 
tialitate, poate fi trădat în comportarea sà activă „de e ră 
voinţei sau poate [i modificat prin sentimentele sale și num A ne 
talitatea tuturor acestora este el efectiv, sau acela ce se ma 
În viață. A. 
Cercetările calitative senzoriale (ochiul, mina, etc.), nu mai s 
acum "KOUA fundamental a sistemului de teste în psihotehnică, ci 
ñ în totalitate ca note complementare, i ; 
sa ÎN locul vechilor teste de aptitudini sunt azi Ep bintate Fr 
Tramm, în transporturile berlineze, metodele întrebuințate era 
ministrația P, T. T.-ului Reichului german în formarea telefon st ri 
şi a telegrafiștilor, funcționari de ambele sexe; sau diferitele aste 5 
de ucenicie fa industriile textile, după cum se vede din cos pas 
tele lui Friederich cu conducătorii de draguri-mecanice, lucrări de 
fier şi de lăcătuserie, ete. AA 
Ceiace a provocat esecul testelor de aptitudini, este, pe deo- 
parte, faptul că în multe industrii sunt prea puţine persoane cu 


dustriei, profesiunea devine muncă necalificată şi ocupaţie pură, şi 
simplă a ori cărui muncitor. În ambele cazuri reuşeşte foarte maA 
metoda antrenament, lar ucenicia devine din ce in ce mai mu 
obiectul unei psihote! nici speciale. 

In psihotehnica uceniciei se pune importanță pe ameliorarea 


Friederich, cunoscut prin activitatea sa în psihotehnica indu- 
strială, dovedeşte, prin experiențe repetate, că unii indivizi respinși 
la proba de aptitudini, și-au ameliorat, prin educație, capacităţi pe 
care nu le posedau la acea probă. Bineînţeles nu trebuie să se piardă 
din vedere nici un moment că ameliorarea nu e posibilă prin edu- 


0 22 725772 RO 


Psihotehnica în Germania 31 


per Ait; acolo unde condițiile evoluției individului îi dau şanse 

In domeniul subiectului psihotehnicii ne-ar mai răminea de spus 
citeva cuvinte “re psibotehnica omului matur, în felul său de 
comportare. In primul loc se impune atenţiei noastre formidabilul 
material adunat de „Consiliul economie al Reichului”, prin cerce- 
tările, pline de învățăminte, asupra condiţiunilor de bricas şi 
scurgere a produselor, material din care, sub pe n Doctorului 
Lippmann, laboratoriile psihologice au studiat condițiile pur psi- 

+ De deoparte, iar pe de alta între durata 
muncii şi producţiune. Doctorul Lippmann a şi publicat un rezumat 
al acestor constatări scoase din toate industriile germane. Aceasta 
Înseamnă că psibotehnica inclină spre o psihologie socială, care va 
ingădui o înțelegere mult mai largă şi mai complectă a factorilor 

or mai importanți din industrie. 

Trecind la domeniul „obiect” al psihotehnicei, vorm constata im- 

portanța pe care o au problemele studiate aci şi ne vom explica prio- 
ritatea pe care o capătă în fiecare zi acest domeniu, asupra celui de- 
numit „subiect”, în cercurile științifice. „Obiectul” aci Înseamnă sta- 
bilirea bazelor psihotehnice ale conrdițiunilor muncii. Se studiază 
particularităţile psihologice în timp şi mişcare, influența ostenelei 
n efectuarea muncii, raporturile Între iluminare şi muncă, condi- 
țiile psihologice ale ocrotirii în potriva accidentelor, pentru a se 
ajunge în cele din urmă la soluții în problema plasării prin reclumă, 
propagandă, etc. 

Cercetările din Germania confirmă rezultatele la care s'a ajuns 
mai de mult în Anglia, prin activitatea institutului „National Insti- 
tute of Industrial Psychology”, 

In studiul timpului şi al mişcării în industrie, punctul central 
este, ca şi în problema uceniciei, problema ; analiză sau sinteză? 
S'a ajuns la încheerea că o discriminare, între concepția pur şi sim- 
plă a inginerilor şi felul de n concepe propriu' psihologilor, este ab- 
solut necesară. S'a revelat pretutindeni că doctrina pur matematico- 
technică a unui procedeu, considerat ca cel mai bun și metoda căii 
fenne, cea mai scurtă, în mişcările muncii omeneşti, nu sunt po- 

te. 


In ceia ce priveste influența oboselei asupra muncii, care este 
considerabilă, cercetările au trecut dincolo de psihotehnică, în fi- 
„ dar mai ales în 


somatice. Mai ales de cînd cu cercetările foarte importante din do- 
meniul chimico-fiziologic, care au dovedit posibilitatea nugumentării 


studiată din două puncte de vedere; tehnologic şi al economiei elec- 
tricității, la Institutul tehnic al luminei din Karlsruhe, sub direcția 
profesorului Teichmüller şi la Casa Luminii, a soc. Osram, din Ber- 
lin.  Psihotehnica a realizat aci importante rezultate în cercetările 
asupra fundamentelor fiziologico-sensoriale ale percepțiunii luminii 
şi relaţiile între lumină şi culoare, recunoaşterea obiectelor şi inten- 
sitatea, etc. Ca urmare practică putem cita posibilitatea de a se ajunge 
o augumentare a randamentului cu 30%, numai printr'o amena- 
jare adequată iluminatului, 
Marbe şi şcoala sa au realizat inrăși rezultate minunate în miş- 
a de ocrotire impotriva accidentelor, tot prin psihotehnică. 
rbe a stabilit „tipul omului cu accidente”, la care Lippmann a 
adăugat, prin statistici impunătoare, un tablou de ansamblu al psiho- 


—  .—— ——— O 


ga VIATA ROMINEASCĂ 


ogiei accidentelor, lar Moede a comuplectat aceste cercetări prin 
mn rest de profilaxie, propaganda prin imagini, cuvint şi film, dove- 
dind cit de importante sunt bazele psihotehnice ale plăcerii provo- 
cate de o execuţie smt O prezentare estetică ule acestor mijloace de 
propagandă. lar Giese, delegat de ministerul Comunicațiilor, a făcut 
cercetări psihotehnice pentru selectionarea semnalizării primejdiilor 
pentru public. r 

Psihologia reclamei, cultivată în Germania după sistemul ameri- 
can, trece cu totul in domeniul sihotehnicii și este foarte studiată 
in institutele sale. Fluborarea rec amelor de tot felul este bine înțeles 
lăsată în seama artiştilor, a oamenilor de afaceri, a vinzătorilor expe- 
rimentaţi, dar fiind date strinsele legături dintre scurgerea produc- 
tiei şi raționalizare, opinia publică din Germania este convinsă că 
pentru o bună publicitate, experiențele psihotehniei sunt de abso- 
lută necesitate. i 

Care sunt tendinţele actuale ale Psihotehniei germane? 

Mai întli trebuie constatată influența temelor psihotehnice în 
psihologia generală, care sub sugestia lor primeşte multe teme noi 
privite pină in prezent ca nefiind posibile de o elaborare ştiinți- 
fică (Gestalt qunlităt, Gestalt psyhologie, Ehrenfeld, Wertheimer. 
Khăler, ete.) pentrucă „prea aproape de viaţă”, ele nu sunt suscepti- 
bile de exactitate. Apoi observăm că psihotehnica, pină în prezent 
legată de litere sau ştiinţă, încalcă din ce în ce terenul medicinei. 
Prin concepțiile moderne asupra constituirii umane, prin cercetă- 
rile fiziologice asupra mecanismului muncii, prin pătrunderea psiha- 
naliticei în psihiatrie şi neurologie, dar mai ales prin noile descope- 
riri în chimia fiziologică, se desemnează tendința necontestată a 
Psihotehnicii sale spre O „biologie” a persoanei, tinzind să se sub- 
stituie întrun viitor mai apropiat sau mal îndepărtat, biatehnia, 
psihotehniel. 


Ceiace reese însă mul clar și mai evident, din toată mișcarea 
nouă a psihotehnicii germane actuale, este necesitatea unei colabo- 
rōri intre ingineri, pedagogi, medici, economisti, juriști în malt- 
rie de muncă şi reprezentatntul „Weltanchanng”-ulusi, la susținerea 
si progresul unui concept superior al muncii, aşa cum e conceput 
in lumea internațională ca bază a unei ştiinţe a muncii. 

Cu prilejul mişcării inaugurate la noi, am ținut să dau în „Viata 
Rominească”, o încercare de documentare Asupra Psihotehnicii $i 
am ales Germania ca teren de explorare, mai intii, pentru că acolo 
s'a desvaltat Psihotehenica stăruitor și sistematic, apoi pentrucă cei 
ce vor să o introducă şi să-i dea o existenţă la noi în țară sunt mai 
toți din formaţie culturală germană şi apoi pentrucă acolo sau ridi- 
cut toate dificultățile cu care o asemenea activitate are de luptat... 

Asocinţia pentru Psihotehnică, de la noi, are norocul să aibă ca 
preşedinte un savant de reputație mondială ca D-l Doctor G. Mari- 
nescu şi o rara de paoe, savanţi de primul ordin, în frunte 
cu Domnii Rădulescu-Motru și Ştefănescu Goangă, cu toată pleiada 
de tineri savanți din jurul lor, pedagogi ca D- Vladimir Ghidio- 
nesen, și aceasta trebuie să ne inspire cea mal optimistă încredere 
în succesul ci. 

Dar nu trebuie să trecem cu vederea cheltuiala de energie imensă, 
espitetucile eaae oana şi interesul luminat cu care marele 

“ri ale Admini : : $ 

tei în Germania. straţiei şi Industriei au stat la dispoziția știin 
otuşi Giese, din ale cărui lucrări m'am informat subliniază lipsa 

de colnboralori bine pregătiţi pentru lucrările migăloase și uriaşe ale 
psihotehnicei... El insistă asupra eșecului şi staționării vechilor teste de 
aptitudini şi „a unei metodologii care nu cunoaște deci! aparate”. 


TOSSEDE E S 


Psihotehnica in Germania 


e: „izolubilităţii” funeţi 
german, trebue indepărtat precum rap ingeine Beere cara 
Par „additivă” care consideră persoana ca un mozaic” ( 
heorie der Paychotechnick”, Braunschweieg, 1925). i 
atit mai impresionante cu cit citesc mai aee gah rrap haar kan 
re Sias mai ie la iri maria e sală im - ra ; rentei zi cu 
injil ME scele „Arbeiis probe”, în condițiile technice cr gang 
gresele economice ale unei industrii ce: ai my canina de i Na 
e nevoie, se'ntelege, să vorbesc eu de curajul ṣi prudența ce se impun... 


Izabela Sadoveanu 


Reintoarcere 


Ar trebui să inflorească zarzarii şi metii, 
Să'mprăștie petale albe vintul serii... 

Cu mlădieri de creangă de alun, 

Ar trebui să vii, să-ți spun 

Aceleași vorbe spuse altădată, 

Cind nu erai pe veci plecată. 


Ar trebui să se intoarcă riul inapoi 
Ca să putem să fim iar amindoi; 

Să se intoarcă anii spre izvor 

Si să răsară vieţile atunci cind mor... 


De-aș fi eu forța lumilor care răscoală 
Orinduirea monotonă şi domoală 

A vieților ce merg din răsărit in spre apus, 
De mult eu indărăt te-aș fi adus. 


Acum, aş pune zarzarii să fulguească, 
Zambile'n calea ta să inflorească, 

Să cinte primăvara in izvoare, 

In ochi să-ți ridă scinteeri de soare, 

Să te ingine vrăbii, ciocirlii, 

Și să-ți zimbească muguri noi în vii. 
Cum aș preface, magic, iarna'n primăvară, 
Cind chipul tău ar fi ca să răsară! 


Dar ninge, ninge in troene, 


Pe dealuri, prin grădini, peste poene, 
Pe sufletul meu greu şi amortit, 


Pe trupul tău de moarte "'nvăluit. 


pr 


Peregrinări 


Pietre din trupul meu milenar 

Au căzut la capetele de hotar: 

De cite ori pragul temut l-am trecut, 
Din apa Lethei de am băut? 


Pescar am fost, odată, in Arhipelag, 
In insule minuscule, — șirag 

De perle rupte dimtr'o salbă 

De la vreo zeitate tinără și albă 
De-atunci am nostalgia zărilor fluide, 
A valurilor nestabile, translucide : 
Simt ritmul lent svicnind in vine 

De mări albastre şi senine. 

Apoi am fost, cindva 'n Moldova vornic, 
In leat străvechiu şi nestatornic, 

De am grâit vuroave in divanuri, 
Am privegheat moşii cu inspicate lanuri, 
Am stat in strană ascultind cazanii 
Și am bătut cucernice metanii. 
Acum, mă joc: din perle și cuvinte 
Scot scinteeri de cremeni şi, cuminte, 
Imi cizelez idoli şi vise, 

In ritmul lent de vers inchise. 

Imi cint in ison grav de psalm 

Un suflet vechiu, cucernic, calm, 
Ce-i gata să pășească iar 
Peste acelaș, de temut, hotar. 


Aurel V. Singer 


Febră 


Zuki se gindea că niciodată odaia ei nu fusese atit de albă 
ca azi. Prin fereastra foarte lată, se vedea acoperișul crescut 
de ninsoare al casei de alături şi sus, sub volanul draperiei 
albe, o fişie de cer scămos, de vată „ca barba lui Moş Cră- 
ciun, cînd mie mi-a fost frică şi mam ascuns , gindi Zuki. 
Pereții erau albi, cearceaful şi pătura patului în care trebuia 
să stea cuminte, albe și ele, Si i 

Pe geam se prinsese zăpada în pete mari și ramuri in- 
crucişate. Parcă e, încercă să-și aducă aminte uki, floarea 
aia, crin, nu „nu crin, liliac, liliac alb. Avusese ea chiar aici, 
pe masă, într'o glastră înaltă o cracă de liliac alb, anul tre- 
cut. Acum nu mai știa bine ce seamănă aşa a liliac alb, craca 
de pe geam se îngroșase sub fulgi noi, dar totuș prin per- 
deaua subţire, albă, tot ce era dincolo semăna, aducea aminte 
de liliacul alb. 

— Mamă, cum miroase liliacul alb? 

Mama lucra în fotoliu, în dreptul ferestrei cu spatele 
la sobă. - 

__ Cum Zuzi, cum miroase liliacul? Cum să-ţi spun? 
Frumos ca orice floare. 

— Da, dar cum? 

Asta nu se poate spune. 

— Nu pot să-mi aduc aminte. £ 

Zuki incruntă sprincenele subțiri, arcate peste ochii ce- 
nuşii. Inaintă buzele mici şi strinse nările nasului scurt, ca 
si cum mirosul putea fi prins în aer, dacă respira atent. x 

— Nici nu încerca, Zuki, rise mama, nu se poate. Am să 
cumpăr eu zilele astea, cind o să te faci bine şi o să ieşim 
în oraș, colonie parfumată cu liliac. O să-ți aduci atunci 
aminte. 

Mama croşetează iar rochiţa de lină roz pentru Zuki. 
Zuki e nemulțumită, ar vrea acum, numai decit colonie de 
liliac. Se plictiseşte. N'are ce să facă. E şi niţel ameţită de 
temperatură. 


PI 


Febră 37 


— Mamă, mă plictisesc. 

— Unde e cartea? Uită-te la poze. 

— Mam uitat. 

— Mai uită-te odată. 

— Le ştiu. Mā enervează. 

Zuki e deodată mindră că a spus un cuvint nou, azi l-a 
spus pentru prima oară. „Mă enervează”, sună așa, a om 
mare. Mama nu sa mirat, n'a ris de ea, a luat-o în serios, 
Zuki se plictisește mai puţin. 

— Să-ţi dau elefantul? 

Zuki încreţeşte buzele, 

— Il vrei pe Gemi? Unde e Gemi? 

— Unde e Gemi? strigă şi Zuki şi simte deodată că sufe- 
rea cumplit de lipsa lui Gemi. Asta era, de asta se plictisea, 
nu-l vrea decit pe el. Mama se ridică și caută. Gemi nu e nici 
pe etajere unde sint stina, trenul, ursul, Josette și Joseph ți- 
nindu-se de mină, cu ochii lor fixi şi negri, larg deschişi în- 
tre genele zugrăvite pe pleoape, rezemați cu spatele de pe- 
rete şi doar cu călciele pe raft, arătindu-și talpa lucioasă, 
curată a pantofilor de lac negru. Nu e nici pe pat, la picioa- 
rele lui Zuki unde sint asvirlite cu cartea cu poze, elefantul 
Topsi şi pisica Stanca. Zuki iese pe jumătate din pat, se ră- 
suceşte, vrea să se coboare. 

— Zuki, dacă te dai jos să ştii că te las, nu te opresc să 
te cobori, dar plec imediat şi nu mai viu pînă miine. Să stai 
singură. 

Zuki se culcă la loc, dar e supărată. Nu poate suferi să 
fie amenințată, are poftă acum să spue „poți să pleci eu nu 
mă culc acum pentrucă m'ai amenințat, mă culc pentrucă 
vreau eu”, dar a simţit cînd s'a agitat că o doare capul, că a- 
meţeşte şi e foarte nenorocită că are nevoe de maică-sa. 

Gemi e găsit sub masă. Nu se ştie cum a ajuns acolo, dar 
mama nu mai întreabă nimic pentrucă simte că a vorbit adi- 
neauri cam aspru. Zuki găseşte un mijloc de răzbunare. 
Nare să se joace deloc cu Gemi, nici mare să se uite 
la el. Așa! II ştie alături pe pernă, c ubraţele lui țepene în- 
tinse, cu talgerele n cu haina lui de catifea 
jumătate albastră, jumătate roșie, cu pieptul de lemn dede- 
subtul hainei. Dacă îl apeşi pe pie t, Gemi apropie braţele, lo- 
veşte talegerele şi mai scoate, i nu ştie de unde, un sunet 
aşa, ca de muzicuţă în care se suflă. Gemi stă alături pe pernă 
şi Zuki se uită la el cu coada ochiului și are mare poftă să-l 
facă să cinte, dar nu vrea. Ce s'ar face atunci cu e pie 
cu pedepsirea mamei? Mama împletește acolo ca și cind war 
simţi nimic. Afară tot ninge, E cald. Zuki întinde încet o mî- 
nă şi cu un singur deget, mic şi gras, atinge pieptul lui Gemi. 
Gemi tace. Zuki apasă tare, Gemi bate odată scurt din miini si 


n 


AR VIATA ROMINEASCA 


scirțiie parcă. Zuki se sperie, credea că mo să se audă aşa de 
tare, îi Age are i-şi bagă capul sub plapumă. In plapumă e 
şi mai cald. Zuki înalță puţin capul, scoate de sub plapumă 
numai fruntea mică, rotundă sub buclele blonde şi deschide 
un ochi, I se pare foarte alb tot, odaia, lumina, patul, închide 
ochiul şi îl deschide pe celălalt. Geana fişiie ușor pe margi- 
nea plăpumii şi se vede iar mult alb. Zuki îl deschide pe ur- 
mă pe “celălalt şi îl închide strins de tot pe acesta. Jocul e 
foarte bun, Zuki îşi inchipue că e afară, culcată sub zăpadă 
cum a auzit că stau ghioceii. Ea e acum un ghiocel şi scoate 
capul de sub zăpadă, cma VE a 

Ce faci Zuki? O să te înăbuși, Ce să-ți fac eu ție pu- 
iule, să nu te mai plictisești ușa? Să-ţi citesc ceva? 

Tocmai acum cind se distra așa de bine! 

— Să-ţi pun întii termometrul. Trebue să vie şi docto- 
rul la 4. 

Zuki sta cu termometrul sub braţ şi se gîndeşte. Doctorul 
vine la 4. A fost şi ieri la 4, a spus că Zuki trebue să stea în 
pat şi să bea ceai nu lapte. E mai înalt decit tata și vorhește 
rar și încet. Cind ride e altfel, şi tata cînd ride e altfel decit 
cind stă serios, dar doctorul e mai altfel. Zuki vres să știe 
cum. E foarte frumos, încheie Zuki, dar ar vrea să știe pre- 
cis dacă e foarte frumos, 

Mamă, doctorul e foarte frumos? 

Mama ride. Toată ziua ride şi mama asta! Zuki nu poate 
să sufere să-i fie ruşine de ce a spus. 

— Da Zuki, e frumos, Tu crezi că e frumos? 

- E mai frumos decit tata? încearcă Zuki. : 

Mama se uită mirată; ştie că pentru Zuki tata e cel mai 
frumos om. j A> 

— Nu, tata e cel mai frumos dintre toți, continua fraza 
ci de totdeauna Zuki, stringindu-l pe Gemi de piept, dar doc- 
torul e altfel. > 

Şi iar nu mai găsește cum. E mai bun? Nu, tata e mai 
bun decît oricine. Doctorul e cel mai bun şi mai frumos om, 
după tata. Dacă doctorul ar fi copil, Zuki ar zice că e deş- 
tept, pentrucă numai copiii cind seamănă cu oamenii mari 
sînt deştepţi, oamenii mari însă, sint toţi la fel, sint mari. 
Lui Zuki îi pare rău că nu poate spune că doctorul e deştept, 
ar înțelege atunci de ee îi place mai mult decit nenea Radu 
sau tata mare. Despre Zuki musafirii care vin în casă spun 
că e deşteaptă şi „vorbeşte ca un om mare”, Zuki e atunci 
foarte mindră, şi pentrucă nu ştie bine ce să facă, îl ia pe 
tata de git şi îl sărută sau se joacă cu părul și sprincenele 
lui negre. Doctorul e bătrin, are părul alb. 

— Mamă, doctorul e bătrin? 

— Nu Zuki, e puţin mai mare decit tata. 


E —————————————————————————————— 


Febră su 


„Bine, dar are părul alb”? 

— Are copii, mamă? 

— Nu, 

Atunci nu e așa de bătrin. De ce o fi avind părul alb? 
Ca pisica, nici ea nu e bătrină și are părul alb, şi sint şi pisici 
negre, 

Se aude sunind. Mama se ridică și merge spre ușă. Ală- 
turi răsună voci. Lui Zuki îi e puţin frică, pentrucă a- 
cum doctorul o să se uite dacă are ceva în git şi o să-i apese 
limba cu o linguriţă. Mai bine nu venea. O să spue poate că 
è foarte bolnavă. 

Mama deschide ușa şi-l primeşte pe doctor. În urma lui 
intră tatăl lui Zuki. Doctorul se apropie de pat. E foarte înalt 
și acoperă toată fereastra. Se apleacă şi pune mina mare 
rece, pe fruntea ci. 

— Te mai doare capul, Zuki? 

— Mai puţin. 

— Foarte bine, Vrei să te ridici puțin ca să mă uit în 


gitul tău? 

— Imposibil. 

Zuki se înroşeşte pentrucă iar a spus un cuvint nou, pe 
care-l spune des tata, Doctorul ride şi lui Zuki i se pare iar 
că e foarte frumos. Ar vrea acum să fie şi ea „foarte deş- 
teaptă” şi să vadă doctorul cit e de deşteaptă, să se mire și 
s'o laude. 

— Imposibil pentrucă am termometrul sub braț şi nu e. 
nu e un sfert de ceas de cind l-am pus. 

— Trebue să fie Zuki, un sfert de ceas acum, stai, să 
nu-l spargi, dă-mi-l mie. 

Tata se uită puţin mustrător la mama, care se vede bine, 
uitase termometrul. Tata e acum foarte departe, parcă nu 
mai e tata, în schimb doctorul e foarle aproape, cu hainele lui 
cafenii, cu vesta cu foarte mulţi nasturi, încheiată pînă sub 
gulerul înalt, cu fruntea lui mare, albă, sub părul alb. Pă- 
rul e alb sau blond? Poate că e blond, Zuki nu vede bine, ar 
vrea să întrebe dar îi e frică să nu ridă și el, cum ride mama 
cînd o întreabă ceva, El vorbeşte cu Zuki fără să-și schimbe 
vocea cum fac prietenele mamei şi chiar mama lui Lulu, 
subțiindu-și glasul şi stilcind cuvintele pe care Zuki de mult 
le spune întregi, sau ca o domnişoară la radio, care 
le spune mieros și lucruri așa de parcă Zuki ar fi proastă si 
War pricepe nimic, El vorbeşte cum vorbeşte cu lata, ca şi 
cum Zuki ar fi cit el de bătrină şi totuși ca un om pe care 
trebue să-l asculţi. Nu glumeşte niciodată. şi Zuki nu mai știe 
acum dacă îi e frică de el mai mult decit îl iubeşte sau îl iu- 
beşte mai mult decit îi e frică. E singurul om de care se teme. 

Doctorul se încruntă cînd se uită la termometru şi spune 
încet ceva tatii. O ridică pe Zuki din pat, ținind-o cu palmele 


40 VIAŢA ROMINEASCA 


late de umeri şi o pune în picioare pe scaun. li apasă limba 
cu lingurița și Zuki spune: A-a-a-a-a și se incăpăţinează să 
nu ţipe şi să nu stringă dinţii, ca cel puţin doctorul să spue 
că e cuminte, dacă n'a spus că e deşteaptă. Tata o duce iar la 
pat. Doctorul se așează la masă, scrie și vorbește cu mama şi 
tata. Zuki e iar puţin ameţită pentru că a fost ţinută în pi- 
cioare, tremură de frig pină să-şi găsească locul cald în cear- 
ceaf, şi e foarte jignită. Doctorul nu se mai uită de loc la ea. 
Spune: „Dragul meu, epidemia... microbi... un antiseptic... 
stimată doamnă... nu o formă gravă”. Zuki tușeşte ca să atra- 
gă puţin atenţia. Mama habar mare, tata se'ntoarce puţin şi 
se uită cu ochii lui mari, negri, plini de dragoste, dar pe ur- 
mă se răsuceşte iute şi ascultă iar. Doctorul nici nu s'a clin- 
tit, Zuki pune mina pe Gemi și-l stringe tare de citeva ori, 
Gemi cîntă şi bate din palmele lui de alamă. Mama se întoar- 
ce şi şueră: e at ”* Zuki simte că o ustură nasul, semn că îi 
vine să plingă, că îi vin lacrimi în ochi și că e foarte oropsită,. 
E bolnavă şi nenorocită, în fond ea e bolnavă aici, dece stau 
toți şi se amuză acolo de boala ei ca de un prilej de stat de 
vorbă. Să se ducă dincolo, s'o lase în pace, oamenii mari sînt 
nesuferiţi, nesuteriți. 

Doctorul se desparte din grup și vine iar lingă ea, se a- 
şează pe marginea patului. 

— Ce e Zuki, te doare rău capul? De ce ești așa de încrun- 
tată? 

— Nu mă doare. 

— Zuki, ce urit răspunzi! 

Mama trebue totdeauna să se amestece, Lui Zuki îi tre- 
mură buzele şi clipeşte. 

— Zuki, te sperii tu de doctorii? Un copil deștept și dră- 
guţ ca tine? Eu credeam că tu înţelegi ca un om mare, 
“—Nu de asta! suflă Zuki fără glas. 

Dar de ce plingi? 

Nu pling. 

Nu plingeai? lartă-mă. Mi s'a părut. E intuneric aici. 
Sigur că nu. Ai să mai stai citeva zile în pat şi pe urmă o să 
te scoli. O să se facă şi vremea mai frumoasă, cind ai să te 
scoli. Eu am să viu în fiecare zi să te văd. ie nu ţi-e frică de 
doctor, nu-i aşa? 

Zuki are deodată poftă să-i spue: „ba te iubese foarte 
mult” sau „după tata şi mama pe dumneata te iubese mai 
mult”, dar îi e ruşine. 

— Miine am să viu şi dimineaţa. Noi sintem prieteni, 
Zuki, nu? 

Zuki se gîndeşte ce bine ar fi dacă doctorul mar mai 
pleca deloc, dacă ar rāmine aici, dacă ar putea sta așa mereu 
aplecat, cu vesta lui cu nasturi mulți, să vorbească încet, să 


DD N i 


Febră 4 
knead cind e cind. Dacă ar veni acum o ploaie mare să 
deep poată pleca acasă. N'a mai plouat de mult. nu nu 
pi A rar: e iarnă. Dacă ar veni o vijelie sau ceaţă ca În 
ata ral a rga ciur tirziu dela Lulu și cind mergeau 
i 4 ata nu mai ştia unde e A 
i ar mai putea pleca acasă la el şi ar rămine zar a once 
pe paina A Da me arme Dau da yo dela Braşov, De 
€ - Și nenea u doctor! Zuki i 
în tii je pe vea doctorului (așa de mulți mt 
« -i oarte rău, ca doctorul să treb a 
să mai stea. Cel puţin la masă dacă ï p fara ger iat 
duce în sufragerie și ea ar sta tot aici. T aere mi alei 
aici. Tot mai bine fi 
fie ca foarte bolnavă și el să lingă nr die 
noapte, anui ar. A E să stea lingă ea cum a stat tata o 
— revedere Zuki. Noapte bună. O să iei doctori 
e / t A i toria, da? 
Pct ip o apucă un fel de disperare, nu vrea să plece 
= Na pon să mai stai? 
octorul iar zimbeşte. Lui Zuki îi e cald de bucurie 
R Nu mai pot. Trebue să mai văd un bolnav. Somn uşor, 
işi trece mina lui mare pe obrazul lui Zuki idi 
„mare ui Zuki, care ridică 
puțin capul pentrucă i sa părut că vrea s'o săruie. Toată a 
nis o sărută cind pleacă. Zuki s'ar simți jignită acum, dacă 
pa -ar fi aşa de bine! Nu se îndură să strice binele ăsta. şi se 
ace Kak ro ra poze că i s'a strîns inima. | 
; rul se ridică și dela capul patului se întoarce sgi 
mai priveşte odată. Mama și t âturi. Mi 
ai în due A Ua a și tata îl conduc alături. Mama 
a Să vă conduc la buc, domnule doctor, să vă spălați pe 
Au ieşit toţi. Zuki îl ia pe Gemi și à j 
i mi și îl aruncă pe jos, î 
capătul celălalt al odăii. De ce sau dus toți? Nu să rue 
cu ca? 5 varia Oyi: Cata se întoarce și spune: 
— Żuki, eu mă duc la farmacie să fac rețetele. Te è 
Sepi dragă? Te doare tare cînd înghiţi? STP 29 VAR 
arcă pe tata nu l-a văzut de mult şi acum se întoarce 
de demult sau de departe. Tot pe el îl iubeşte mai mult, Du- 
pă el, e foarte bine, pe urmă să-l iubeşti pe doctor. E bine 
să-l iubeşti, e mai bine decit cum e cînd îl iubeşti pe nenea 
Dada, pe tata mare, pe tanti Lena. Te simţi, nu știu cum, 
ine. 
= Mama se înoarce și ca şi are aerul să fie foarte tristă. 
Vine, așează pernele sub capul creț şi auriu al lui Zuki, îsi 
lipește dosul palmei de obrazul ei perfect rotund, aprinde 
lampa şi pune lemne pe foc. Zuki începe să simtă un fel de 
somn, de căldură mare. Vrea apă. Mama sună și cere ceai 
de tei. O să fie cald, mama totdeauna vrea altceva decit Zuki. 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


— Nu vreau ceai, eu vreau apă rece. 

— Nu se poate, Zuki, fii cuminte, trebue să bei ceai. 
Aduce acum tata un sirop și după el bei ceai cald. 

Tata vine cu trei sticle învelite în foiţă. Mama fişiie tare 
hirtiile, despachetindu-le; miroase rău a doctorie. 

Zuki înghite greu (o doare acum şi în git) o lingură de 
ceva negru, dulce şi rău. Tata stă pe scaun, se uită trist la 
Zuki, îşi freacă degetele miinii drepte între ele şi leagănă pi- 
ciorul pe care l-a pus peste celălalt. Pe Zuki o ameţeşte. Lea- 
pănă regulat, ca limba ceasului din sufragerie. Zuki e toro- 
pită. Nu se mai plictiseşte, îi e parcă somn, dar nu de dormit, 
Ochii îi lucese foarte tare. Mama merge prin odae şi a cres- 
cut, e rotundă parcă. Acum o să umple odaia. Zuki mută o- 
chii pe tavanul foarte luminat. A-ha! uite tot acolo piticul! E 
acolo pe tavan o bucată mare crăpată în lung și în lat, care 
a căzut odată, a fost lipită la loc şi e toată brăzdată de linii 
subţiri, negre. Acolo Zuki a văzut azi de dimineaţă desenat 
un pitic, un 4 şi o ceaşcă. Toată dimineața, cum stătea culcată 
in pat s'a uitat la ele. Acuma 4 şi ceaşca nu se mai văd, e 
numai piticul. Zuki caută. Uite, dacă te uiţi bine, ar putea a- 
lături să fie şi doctorul: cu gulerul lui înalt, cu fruntea 
dreaptă, cu nasul drept. Nu are păr, adevărat, şi mare nici 
ochi, dar tot seamănă cu doctorul. Cu doctorul, cind e se- 
rios. Mai bine ar fi fost cînd zimbeşte! 

Mama îi pune iar mina pe obraz. 

- Vai de mine, dar cum arzi! Te doare gitul, mamă? la 
Iengrel să înghiţi, poţi? 
— Nu 


— Nu ți se pare că are şi vocea schimbată, Livio? 

Tata și mama s'au aplecat peste patul ci. E prea cald, 
dacă o s'o acopere așa de tot, n'o să mai poată să respire. A- 
cum parcă vin, cad mereu, și tot nu se dărimă peste ea. 

— Cădeţi! 

— Ce spui Zuki? 

— O să cădeţi. 

Aiurează! Ce-ai spus mamă? 

— Mi-e cald. Vreau să mă dau jos. 

— Victor, mie mi-e frică. Dacă am telefona iar docto- 
rului ? 

Zuki aude ca prin vis. Ce bine ar fi! Dacă ar veni iar doc- 
torul, ar fi atit de bine, încit Zuki n'ar mai vrea nimic, nici- 
odată. Ar sta aici, pe marginea patului, Zuki l-ar ţine de 
mină, mina lui mare, şi nu i-ar mai fi deloc somn, n'ar mai 
adormi, Var asculta cum vorbeşte, s'ar uita cum clipește cu 
ochii mici, negri, cum zimbește şi i se fac două cute în drep- 
tul gurii, de o parte şi de alta, și atunci Zuki vrea să fie pe 
genunchii lui, să-şi ascundă capul în haina lui şi să plingă, 
da, să plingă. 


— [aa 


Acum patul fuge ca trenul cînd te ui 
* uiţi în urmă, tav 
se a pene rol niz rii pei goe rotunde pe el, În Mea 
odăii nza de păianjen cenusie. P 
o apasă pe git de nu mai poate respira, își Viră y ir eapar 


se 


ar face un sgomot asurzitor. Gemi stă neclinti itä 
bine la el şi vede că sub tichie are faţa seri bi 
À torului, care stă serios şi fără să se miște. Zuki clipeşte şi 

octorul e tot el, dar nu mai are hainele lui Gemi. E docto- 
rul, înalt şi drept, în hainele lui cafenii, cu părul alb. Dar 
uşa se deschide ŞI intră pe ea tot doctorul şi sint acuma în 
odae doi, la fel, amindoi uitindu-se la Zuki cu un zimbet ca- 
re îi tace frică. Mai ese unul și de după sobă, mai intră doi 
pe ușă, unul după altul, la fel de înalți, de drepţi, de suriză- 
tori, aşa cum n'a suris nici odată doctorul. Odaia e plină de 
ci, nu se deosebeşte unul de altul, şi parcă toți surizind vor 
să spue: „Ei, Zuki, ce te faci, care e doctorul cel adevărat?* 
Zuki e îngrozită, închide ochii tare, îi stringe de îi Încrețeşte 
nu mai vrea să vadă, nu mai vrea să ştie. Simte că i se pune 
ceva cald pe piept, ceva ud în jurul gitului, ceva moale pe 
frunte, e puțin săltată şi i se spune: „Zuki bea, deschide gu- 
ra”, şi ea stringe mai departe ochii şi bea. La urechi îi sună 
ta o garcia fyz woga ca un clopot de sonor, 

k ) nu sună. Pe urmă nu mai e nimic și, tir- 
ca Zuki deschide ochii. Se sperie şi-i inchide iar, Ji deschide 
incet, numai să zărească și vede bine că pe marginea patului 
- erei doctorul. E numai unul, E aplecat puțin înainte, spre 
suki, şi e, cum Doamne? e, e foarte frumos. Mina lui stă pe 
marginea patului şi Zuki o ia cu mîinile amindouă, o pune 
sub obrazul ei pe care-l culcă apăsat pe ea şi spune; 

— Eşti tu? Adevărat? Te iubesc foarte mult, 

Şi Zuki adoarme însfirşit. 

E dimineaţă. Intră prin geam foarte palide raze are 
abea bānuit prin nori. Zuki stă in mijlocul patului aa Sasa 
înfășurat în alb în toate chipurile, cu bucle aurii scăpute 
printre fișii, cu gitul gros de bandaje, şi-l desenează cu un 
creion bont, pe o foaie de caet, pe doctor. Ii face un cap drept- 
unghiular, răsucește mult creionul pe loc, pentru punctele 
care au să fie ochii, uită gitul şi face un trup lung, lung. Cind 
ajunge la picioare nu mai are hirtie. E în margine, Pe cap, 


S 


í VIAȚA ROMINEASCA 


A ănă destul, 
ărul îi stă ca e ace rare într'o pernă, Nu seamănă des! 
ergir Zoli. paham A dar aşa ca să se vadă un bua g es 

intrebe doctorul ce e cu desenul ăsta. Aici pe pat n pia Fe 
să fie un jurnal. Zuki ar citi, așa în ide eg NeT a ari 
tare, ca pentru ea. Nu citesc toţi copiii așa la 5 ani! Lu 
nu cunoaşte literele. 

— Cit e ceasul mamă? 

— Unsprezece. 

i ñ te, ofteazā şi duce mina la cap. 
a Cred că mi rău. N'ar fi bine să telefonezi? 


Lucia Demetrius 


Note pe marginea cărţilor 


„Ghiocul“ de Demostene Botez 


M'a îndurerat deseori cât de puţin loc dau scriitorii noștri 
sufletului. In parada nesfirşit gradată şi galonată a întîmplă- 
rilor, în acel festin de anecdotă şi situaţii construite (fiindcă, 
artist) — abia o picătură pentru el. Strop prelins furtiv din- 
trun burduf prea sățios. 

In viaţa lor minunată ca un vis, (cum ar trebui să fie) 
n'a apărut nici odată ca unor Iacobi o scară cu filfiit de aripi. 
O scară pe care demoni și îngeri sufletești laolaltă să urce din 
tainiţe la suprafaţă, iar ei, scriitori, să le urmărească ascen- 
siunea şi Iacobi, într'o nelămurită împreunare de vis și viaţă, 
la rindul lor, s'o scoboare. 

Pe această scară am văzut totuș aeve, descinzind şi ur- 
cînd un poet, unul din acei poeţi cari macină melancolia la 

ietrele sensibilităţii şi învîrte, de ani de zile, cu resemnarea 
elahului ce mină lemnul puţului pe valea binecuvintată a 
Nilului de peruzea, (pentrucă el însuşi felah al propriei 
amintiriy romanja nesfirşită a sufletului. Acest poet e la pri- 
mul său roman și Ghiocul în care eroii lui îşi pot ceti destine, 
ar putea fi pentru t însuși un semn al drumului nou ce 
stă să se deschidă. Din „gura Ghiocului cu crestătura zimtłată 
ca un rinjet crispat de mort” tot aşa cum dintr'o constelație 
în vară, şi-ar putea ceti reuşita, pentrucă cel care ştie să se 
umilească este demn de umilința altora şi cel care a cetit în 
destinul semenului, vrednic este să şi-l cunoască pe al său. 

Eu nu ştiu câtă umbră şi lumină, câtă frenezie şi resem- 
nare, s'au topit laolaltă din sufletul poetului, ca dintr'o coap- 
să, pentru a da viaţă eroilor săi. Spiţerul ştie să măsoare pe o 
balanţă, dar lui să rămină sarcina şi poate acelor critici cari 
se vor mai aproape de borcanele cu ierburi, decit de sandala 
înaripată a poeziei sau adumbrirea gindului lăuntric. Eu co- 
borînd cu el, prin eroii lui, i-am dovedit gindirea care îl in- 
rudeşte — goetheana Wahlvervandtschaft! — cu alba frămin- 
tare şi ușor ironica visare a unui Montaigne, cu arzâtoarea. ca 
un Simun, credință a unui Pascal ce-şi înfrățeşte visul cu 
viața. 


4 VIAȚA ROMINEASCA VIND 


Vis, viață... viață, visare... 

Poate numai visare... „Nous veillons dormant et veillant 
dormons... Encore le sommeil, en sa profondeur endort parfois 
les songes... mais notre veiller n'est jamais si eveillé, qu'il dis- 
sippe les rêveries..." 

„ileana era întinsă pe iarbă. In gură mesteca un gust 
străin. Ceva uscat şi înecăcios, A clipit des din ochi și de 
multe ori pină ce a început să se desmeticească. 

Citeva minute i se păru că cerul vine peste ea ca o les- 
pede, că o apasă pe piept. Apoi cerul, acelaș, s'a ridicat sus, 
grozav de sus, ameţilor, că-i făcea rău să se uite la el, Nou- 
rași mici, albi se destrămau leneşi la înălțimi uimitoare şi pe 
deasupra mai sus, un albastru dens rămîne liniștit... Voi să se 
gindească singură, cu ochii închişi ce sa intimplat. Ar fi 
vroit să știe că a dormit, că a visat. Doar era culcată. Capul 
li era greu cind vroi să-l ridice. Poate doarme și acum. Poate 
acum visează că mai trăește, cînd de fapt o fi murit demult. 
Ponte aşa se continuă viața morților, în această îndoială, în 
această uitare, în care amintirile vin şterse, în care mişcările 
nu se mai fac pentrucă sunt prea grele și duc la înțepenirea 
aceia veşnică, în care tot trupul din cauza asta devine inutil și 
se pierde și se desface”, 

Și părintele Valeriu care „vroia să se adincească într'un 
somn fără de capăt din care să nu bănuiască nici o revenire, 
pentrucă somnul e uitare deplină. Și totuși chiar dacă isbutea 
să ațipească puțin, trecînd la limita dintre ființă şi neființă 
pe care o dă somnul, numai sbuciumul lui râmînea constient 
şi trecea dincolo de viață, vibrant, obsedant şi tenace”... 

Şi tot aşa Aristiţa care, „nu vroia să precizeze nimic în 
mintea şi în speranțele ei; se lăsa cu deliciu, unui viitor pe 
care-l bănuia numai, cum sar fi lăsat întrun somn, În care 

visul începe înainte de a dormi”, 

Visare, gind, numai gind. 

In satul Mindreștilor (cu decor nepăsător la shuciumul 
omenesc) se caută, se găsesc şi se privese trei destine, dintre 
care două, pline de demoni, cată să se înțeleagă și să se piar- 
dă, prin acelaş sortilegiu, gindul lor, Dacă nu ar mai gindi! 

„Aristiţu privia cum prăjinele dădeau nucilor la cap și 
auzea căderea lor ca de pietre aruncate din cer. Dar toate le 
vedea și auzea ca printr'o ceaţă, ca şi cum ar fi existat numai 
sufletul realităților. Ochii ei se refugiau pe deasupra nucilor 
şi a frunzelor scuturate şi sdrențuite, puţin îngălbenite și 
rare de toamnă. Eşise anume ca să uite”. 

lar el, părintele Valeriu? 

„Simţi că atit cit mai are putere să gindească, este pierdut. 
Trebue ucisă in el puterea de-a gindi propriu, de a fi el”. 

In timp ce alături de ei Ileana, care simţise „primitiv și 
f 


„Ghiocul“ (de Demostene Botez) 47 
T 
misterios, simplu și profund că fericirea omului nu te fi 
decit în neştiința lui şi în ignoranță”... se realiza în fapte și. fm 
trăia, de fapt. Ea este, în opera scriitorului, un punct liniştit, 


îl lega vraja visărilor comune; pînă la urmă, cînd a schimbat 
visul cu fapta, pînă la acea posedare a Aristiţii care vrea să 
lichideze ecuaţia destinelor. Acea posesie care avea să-l să- 


A posedat şi a pierdut totul, ca intr'o confesie gidiană 
către Natanael, În care posesiunea nici-odată nu îmbogățește 
cit obiectul dorit. i 

„A pierdut tol... Pentruce? Totul a fost himeră gi vis.. 
Totu-i himeră şi bis... 

„Omul care „găsise în el puterea de a se sinucide”, și depe- 
nise creștin pentrucă trebuia să renunțe la el” posedase si 
prin simplă posesie se sinucidea de-abinelea. 

Unde mai era oare... cit de departe era? — dimineața 
aceia cînd „în sufletul lui se aşezase o mare împăcarr. Rugă- 
ciunea de seară făcuse minune. Viaţa de acum ii apăre tumi- 
noasă”. 

„Biet Valeriu, om mizerabil, aşa cum îl văzuse si Mon- 
taigne... „un songe, un signe suffisent a le renverser”. Bietul 
părinte Valeriu. El care crezuse că s'a învins, a fost de ajuns 
un vis, visul lui de totdeauna, şi l'a răsturnat... Tragic destin, 
ca toate destinele acestui rege al Universului, care este 
omul... „donnez lui seulement un rayon de soleil par le vi- 
“o Sora fondu", à 

otuşi părintele Valeriu, ca şi Aristița (în opera d-lui 
Botez) rămin. Şi rămin mai mult” decit rca ea neştiu- 
toare şi inșelată, Pentrucă ca n'a știut nimic, n'a gindit nimic, 
na visat nimic... Ei au gîndit, an visat, au făcut himere,. Au 
ridicat îngeri şi demoni la suprafaţă... Și şi-au încheiat exi- 
stența amărue ca pelinul vrăjii pe buze. Iar visul lor, pasiu- 
nea lor, nu au fost nici odioase, nici vicionse. Pentrucă în 
ochii de romancier şi poet ai d-lui Botez, ca odinioară în fața 
lui Descartes, cum spunea un alt ginditor „la plus haissable 
et la plus honteuse des passions trouve encore un peu de 
grâce devant lui”... 


Tudor Şoimaru 


Sinucidere... 


Mic cuvint introductiv 


Această nuvelă este de fapt narațiunea int zi, 
viaja mea. Sunt aici trei fyen» Eu, cel perapian an 
Stroici şi Angelo mic al trecutului — cu nume convenționale cari nea 
să simbolizeze — în mic — anumite stări caracteristice ale eroutui ori- 
ginar, de aceea și acțiunea e cind subiectiv înfăţişată, cind obiectiv 
Cititorul să nu se supere de o nevinovată aventură a condeiului şi nu- 
mai — dacă se poate ra să se disireze. Deasemeni să terte usurința 
anumitor idei „serioase” şi mai ales unele vulgarități voite — poate 


inerente unei astfel d irei 
sinceritatea și simpata tuni al cărei substrat vrea să fie numai 


I 


Era într'o Luni de dimineață. Luni dimin - 
totdeauna impresia că trebue să fac efortul de-a pinza 
dela capăt. Era — deasemeni — în epoca în care nu aveam 
ubsolut nici o ocupaţie şi trăiam din zi în zi ca vai de lume, 
hrănit de mama și așteptind de dimineața pină seara, în 
chilie, un miracol care să mă scoată din obscuritate — noroc 
arb care, îmi ziceam, e dat să vie oricui măcar odată in viață. 
Nici un „răsvrătit” nu mă poate învinui că nu am suferit şi 
marile mizerii fizice. Viaţa e atit de goală — mai ales cînd nu 
ai posibilitatea să ciștigi un singur franc, tu — tînăr viguros 
care întins leneș pe pat visezi să răstorni lumea... 

Ziua de Luni simbolizează pentru lumea b eză İnce- 
putul unei vieţi noi, săptăminale, mereu reluată de la capăt 
— care nu le alterează deloc sentimentul de siguranță a ma- 
rei vieţi universale, Mă jenau toate aceste furnici harnice cu 
fuga lor neobosită în grija măruntă a viitorului. O, de-aş fi 
putut cînta măcar ca greerele fericit din fabulă! Eram însă 
un negru sobol — şi iarna și vara — fără loc în cerurile me- 
tafizice ca şi pe pămîntul oamenilor dintro bucată. Această 
neputinţă de-a participa la viața „măruntă”, cotidiană, a tu- 
turor, ajungea să devie pentru mine un chin mult mai mare 
decit orice elucubraţie o gîndirii. 


Sinucidere 49 


In dimineața aceea de Luni toate aceste senzații erau ac- 
centuate şi de faptul că nu mîncasem de o zi. Simbătă seara 
mă certasem cu mama — una din acele certuri absurde şi 
înrăite cari mă umileau atit — şi fiindcă mindria de o parta 
şi de alta era de acelaș grad, petrecusem Duminica jumătate 
dormind şi jumătate făcînd crunte planuri de răzbunare (sub 
inspiraţia foamei). Intre mine și mama exista de mult o luptă 
crudă și surdă, cu mari accente de compătimire reciprocă, 
din pricina acestui conflict între sentimentele naturale și mi- 
zeria materială care domnia în casă. Š 

Eram umilit că trebuia să depind de puținii bani ai 
mamei dar umilința mă făcea mai mindru. „Ce, vrei să-ți cad 
în genunchi la fiecare îmbucătură de piine pe care mi-o dai?” 
îi strigam uneori. Şi certurile isbucneau mai aprinse, mai ne- 
miloase, Devenecam amindoi mai răi decit eram în realitate. 
Stiam bine că o dureau toate acele cuvinte crude cu care 
mă rânia dar cu toate astea îi răspundeam și cu mai crud, 
pentru a o exaspera, pentru a-i pricinui mai mult venin. Sim- 
țiam satisfacția cu atit mai complectă cu cit ca mă umilea 
mai adinc. Ştiam că mai tirziu va plinge — ascunsă în odaia 
ci — şi asta mă făcea să întețese ura de moment, silind-o să 
pronunțe cuvinte cît mai jicnitoare, (cuvinte de care știam 
că îi va părea rău) ca s'o umilesc printr'o intorsiune a pro- 
priilor sale injurii. Niciodată însă nu reuşisem so fac să 
plingă în faţa mea. Remuşcarea sau desnădejdea ci se pre- 
făcea în lacrimi numai după ce totul, în aparenţă, se liniștea. 
Atunci dispărea pentru eitva timp în odaia ei și mai tirziu o 
surprindeam cu ochii înroșiţi. 

După certuri de acestea trebuia să rabd o zi sau două de 
foame, pentrucă atunci începea „duelul tăcerii” între noi. 

Mama se îmbrăca tocmai pe la ora prinzului și pleca pela 
rude fără să-mi arunce o privire. Inainte de-a eşi din curte 
trecea pela bunica ce ea alături de chilia mea şi-i spunea 
tare, ca să pot auzi: „Mă duc la... Maria, că m'am săturat să 
tot gătesc pentru trintorul acela care nici recunoscător nu e”. 
Eu tăceam, nemișcat, prefăcindu-mă că nu aud. A doua zi 
mă găsia tot în pat, așa cum mă lăsase, galben de foame şi de 
furie. Victoria era a aceluia care pronunța întiiul cuvint. Ea 
depindea sau de înduioșarea mamei sau de neputința mea 
de-a mai răbda. Deobiceiu însă mamei i se făcea mai curind 
milă. și mă chema cu glas resemnat, la masă. Incercam s'o 
refuz, cu un slab dispreţ. Imi era tare foame dar aş fi vrut 
să mor aşa umilit de prosteasca necesitate a burții. Eram atit 
de scirbit şi de mindria, şi de umilirea și de foamea mea 
încât m'aș fi lăsat să mă sting în tăcere. Dar foamea nu te 
lasă să mori în tăcere. 

Spre seară mă ridicam înfrint și mă suiam pe terasă, la 


50 VIAȚA ROMINEASCA 


bucătărie, să caut o bucată de piine cit de uscată, cu care 
să-mi astimpăr crumpele devenite insuportabile. Cind colo... 
pe masă mă așteptau trei feluri de min i chiar fructe ! 
Mā înduioşam şi nu mă putem încăpățina să nu primesc da- 
rul bunei mame — care era şi un semn de înţeleaptă im- 
păcare. A doua zi reveneam la masă în tăcere şi abia pela 
sfîrşit schimbam, sfios, cite o vorbă... Cu încetul ne învăţam 
cu starea nouă și viaţa își relua mersul... pînă la o nouă 
ceartă... 

De atitea ori îmi venise ideea sinuciderii dar o înlăturam 
tot dintr'o mindrie: aceea de-a nu ceda unei astfel de cauze 
vulgare. Nu voiam să dau satisfacție animalului din mine. 
Visam, în cel mai rău caz, o altă sinucidere, cu totul degajată 
de contingenţele fizice, — dincolo de pasiuni şi stomac. Mă 
crispam atit în această pseudo-spiritualizare a. foamei din 
mine încît reușeam să-mi fac din ca un motiv de trăinicie u 
vieţii. Iar cind ne impăcam, vedeam satisfăcut că orice desnă- 
dejde e mai suportabilă cu stomacul plin. Experienţa foamei 
devenea astfel, un pretext de înţelepciune. „He, he, îmi zi- 
ceam, e întotdeauna bine să-ți încerci metafizica la astfel de 
lovituri de pumn ale realității. Ideea pură se încearcă prin 
durerea crampelor!” Era ceva foarte vulgar, foarte comun 
aici — dar ce puteam face dacă rămineam atit de îndrăgostit 
de realitate? 

Mă trezisem, în dimineața aceasta, cu trupul scăldat in 
sudoare, speriat de un vis rău. Visasem foamea; cra un mon- 
stru ciudat a cărui vedere, numai, îmi pricinuia — în vis — 
un leşin, o moleșeală caracteristice stărilor de aneantizare. 
Monstrul se apropia cu n înebunitoare încetineală și infine, 
cind mă prinse, incepu să n ă mänince—şi tocmai de stomac! 
M'am ridicat brusc, chiar în momentul cind monstrul era guta 
să-mi devoreze ultimul rest de intestine. Și imediat mi-a părut 
rău că nu-l lăsasem să mi le mănince cu totul. Ce bine ar fi 
fost de m'aș fi născut fără stomac—suspinai. Mă trezisem cu o 
atit de leneşe revenire la viață, cu o atit de sfirşită înţelegere 
a lumii... Filosofam parcă cu fibrele. O desnădejde atit de 
pură, de imaterială, mă stăpinia! Nu puteam mișca nici un 
deget de teamă ca agitația să-mi aducă aminte că trăiam cu 
adevărat. Cu toate astea, senzația că înțeleg totul cu trupul, 
cu o fizică inteligentă, persista. Orice selipire a rațiunii clare 
mă făcea să zimbese. 

„Priviam, cu oboseală, prin chilia atit de dragă alteori și 
mizeria ei „poctică” îmi pricinuia o certă necesitate de ur- 
let. Cărţile, cactele şi ziarele toate; obiectele a căror semni- 
ficaţie intimă le ridică pină la calitatea de „Sfinte” față de 
singurătatea ta — îmi păreau atit de ridicole, de veştede, în 
sensul lor subiectiv, Cum de putusem vedea mișcare în ele? 


i 


Sinucidere 5L 


Peste puţin căzui într'o stare de apatie totală, vecină cu un 
leşin. Ca idioțit, eram concentrat numai asupra mea — fără 
totuşi să-mi pot da seamă ce sunt, Mă cercetam mirat şi nu-mi 
puteam da de capăt, Ce eram „cu”? O fantoşă cu sufletul şi 
stomacul gol în care mi se părea că ţipă numai amintirea 
celorlalte vieţi. Eram chiar un mai puţin decit cărţile, caetele 
şi obiectele amorfe. Eram ceva care simte că nu e! 

Sufeream unu din acele grele clipe de golire a conștiinții 
care te îmbătrinește mai mult ca o sperietură. Constatam în 
acelaș timp că urmele mizeriei rămîn mai pregnante prin cri- 
zele de vidare a gindirii decit prin suferinţele fizice. Din toată 
fiinţa mea nu rămăsese decit o întrebare: „Ce sunt?” 

Şi foarte puţin mai e dela repetarea mecanică a acestei 
întrebări pină la răspunsul: — Sunt Dumnezeu! Sunt Napo- 
leon sau Frederic cel Mare! Mare minune că nu am ajuns 
să-mi îinlocuese vidul din acele clipe printrun astfel de per- 
sonaj — ca o compensație a personalității pierdute. 

M'a trezit glasul mamei care — înduioșată ca mereu, — 
mă chema la cafea. Era o dimineaţă limpede de Aprilie. Fără 
să pol reacționa, m'am ridicat ca un robot şi m'am dus. Nici 
un sentiment — de milă sau mindrie — nu mai putea scinteia 
în trupul meu sfîrşit. Nici nu am privil-o pe mama cu recu- 
noştință, ca alteori. Eram morăcânos din oboseală. N'am zis 
nici „bună dimineața” — nici altceva. Imi revenisem puţin 
din starea de prostație dar o iritare, o nemulțumire acută 
persista în mine. O uram pe această mamă care-mi dăduse 
din nou posibilitatea de-a mă trezi din moartea înceată în 
care căzusem. Mă exaspera această revenire a scenelor, a 
vieţii mizere, la acelaş punct de nde porniseră. Aş fi vrut ca 
mama să fie însfirşil rea pină la capăt, ca să se întimple ceva 
nou şi definitiv — moartea sau evadarea. In fond ca nu era 
decit o mamă bună şi eu un fiu leneş. Ne lipsia amindorura 
energia de-a merge pină la final, de-a fi realmente răi. Tre- 
buia ceva desrădăcinat din noi — un obiceiu ereditar care să 
ne lase puterea de-a fi liniari. Această alternanță dintre divin 
şi demonic, fărămițate în realitățile noastre zilnice, devenea 
ceva obositor prin repetare... 

Simţiam cum, clipă cu clipă, şi dispoziția mamei se 
schimba — aşa cum doream. Fluxul unei încete iritări — a 
aceleiaşi nemulțumiri care moenia în mine — i se ridica spre 
ochi. Purtarea mea o jienia — ştiam. Era ceva strein şi cos- 
tisitor în această nesupunere a mea la o recunoştinţă care i 
se părea firească. Să răspund cu răutate la răutate era 
ceva obișnuit. Dar să răspund cu ură la un act de dăruire pă- 
rintească — asta o deconcerta. Era ceva nou şi delicat între 
spiritele noastre și lupta deveni peste puţin foarte precaută, 
ciudată, cu rare răbufniri în afară. Mama mă urmăria cu 


aaau 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


coada ochiului, intrigată pentrucă amestecam cafeaua fără 
s'o beau. I se părea că pregătesc ceva, vreo surpriză neplă- 
cută. Şi-i căzu, printre degete, o lingură pe care începu so 
blesteme exagerat. 

— Dece înjuri lingura cînd tu eşti de vină — am spus 
zimbind prefăcut, cu o înceată aplecare a capului spre stinga 
— a viclenie. Ma privit brusc și fix — apoi tot atit de repede 
ra întors spatele. Părea că se speriase de ce văzuse în ochii 
mei. 

Mizeria te preface în fiară? Mi se pare că dn. Ce mamă 
proastă mi-e dat să am! mi-am zis în gind. Ea nu avea nici o 
incredere în scrisul meu și certurile noastre deseori aveau 
ca obiect tocmai pasiunea mea de-a citi și de-a scrie. Deși nu 

tia ce „măsgălesc” acolo, ziua întreagă — cu o intuiție dia- 
olică ea reuşea să mă jicnească în cele mai abstracte „va- 
lori” ale mele. E ciudat cum un om simplu şi incult reuşeşte 
să-ţi arunce îndoiala în suflet tocmai prin aceleași motive prin 
cari tu însuți te îndoeşti de abstracțiunile tale. Această posi- 
bilitate a omului simplu mă punea pe ginduri. Mama avea la 
îndemină, în modul cel mai spontan, simboluri care cores- 
pundeau celor mai înalte „culmi” spirituale. Prin ce mecanism 
straniu? 

Mana, ca orice mamă, e o femee cu mult simţ practic — 
chiar cu prea mult simţ practic — care la urma urmei în- 
cepea să mă tortureze cu inegalatul ei simţ practic. Deciteori 
o vedeam astfel, robotind pe lingă mine în bucătărie — incor- 
dată şi tăcută — lovind fără rost pisicile şi blestemind ce-i 
cădea sub mină, deveneam mic de teroarea pe care mi-o pri- 
cinuia şi mă copleşea un sentiment de infirmitate asemenea 
aceluia pe care l-ai încerca lingă un uriaş. Ce uriașă era ca 
lingă mine şi ce fleacuri păreau toate preocupările mele faţă 
de aceste blesteme „conerete” ale mamei — față de agitația 
ci neostenită, harnică, în grija de-a găti zilnic și de-a menține 
o curăţenie prin casă. Ea era însăşi lumea, însăşi viața. Ma- 
ter dolorosa sau mama tuturor bucătăriilor — această imensă, 
atoteuprinzătoare forţă a nalurii — îmi inspira panica unui 
copil care se simte renegat de ea. Aș fi fost fericit să mă bată 
în acel moment, ca în copilărie. O palmă dură de-a mamei 
m'ar fi vindecat de multe incertitudini, vă spun! 

«Cu toate aceste bune sentimente însă, iritarea din mine 
creștea. O stare de încordare plutea între noi. Cafeaua nu 
mă îmbina deloc, deși foamea creștea la parfumul aburilor de 
lapte. La un moment dat mi-a făcut impresia că era otrăvită. 

„De ce sunt silit să port respect unei astfel de ființe in- 
ferioare, — gindii iar. Ce ciudat lucru e o mamă! Rațiunea 
mea nu cunoaște nici o mamă și cu toate astea rădăcinile ei 

suni în măruntaele acestei femei! Dar cu sunt liber, mă în- 


Sinucidere 53 


telegi? Nu am nimic comun cu fetusul cure odată a svienit 
în pintecul acestei femei. Dracu s'o ia! Cea mai mare preju- 
decată a noastră constă în tocmai acest respect pentru mamă. 
A-ţi nega mama Înseamnă a te nega ca om? Ei şi? He, he, 
monstrule mititel şi dulce, de te-ar auzi cineva te-ar excomu- 
nica dintre oamenii sănătoşi. Dar eu m'am săturat de oamenii 
sănătoși! Ce mi-au făcut, de cînd există. Numai copii şi mi- 
turi. Ba chiar din copiii lor au făcut mituri... (ideea asta e 
cam obscură, dar își are explicația sa — în foame...). 

Şi mă uitai urit la mama. Te pomeneşti că o fi vrut să 
scape insfirşit de mine și mi-a otrăvit cafeaua, he, heel... 

Am gustat, totuşi, precaut — din cafea, 

— Tra-la-laa! cafeaua otrăvită, da ? 

Eram într'o ciudată stare de furie, veselă şi caraghioasă. 
Incep dar să rid semnificativ spre mama, Fa se opreşte din 
roboteală și mă priveşte nedumerit. 

— Ce ai? Dece rizi? 

Fac cu ochiul berbant, rizind înainte, apoi zic ca în 
glumă: 

— Nu-i aşa că ai pus otravă aici, în cafea? Bine faci 
mamă, că numai așa poţi scăpa de mine... 

— Ptiul ce-ai înnebunit ? exclamă ea. Apoi, dindu-şi sea- 
mă că voisem s'o ridiculizeze, isbueneşte. 

— Măgarule, nu ţi-e rușine? După ce te chem să te în- 
dopi, mai faci glume pe socoteala mea? Proastă eu că... mi-e 
milă de un trintor ca tine! Hai, mănîncă și să nu te mai văd... 

— Cum? — fac eu sforțindu-mă să par serios şi intrigat — 
așa își iubește o mamă copilul ? Vrea să nu-l mai vadă ?... 

Şi isbuenese în ris, cu un crescendo crispat care știu că 

o enervează. Deodată devin foarte grav și Încerc să mai în- 
ghit o linguriţă de cafea. Nu reuşesc. Se pun noduri în gît 
şi-mi vine să pling. lar mama se pornește cu veşnica ei mo- 
rală. Că... mă țin drept un mare deștept, dar un serviciu nu 
sunt în stare să găsesc, că... sunt o haimana, că își blestemă 
ceasul cind m'a născut, că nu m'am dus la percepție să fac 
apel și o să ne pue casele în vinzare, că... atitea şi atitea încât 
mă copleşeşte şi-mi cad mîinile de pe masă, pe genunchi. 
Rămin așa împietrit, privind-o năuc. Mama întețeşte „moti- 
vele”. Atunci, fără să ştiu prin ce impuls, trintese ceasca plină 
de pămînt, mă ridic și răcnese: 

— Taci! taci! taci ! taci, n'auzi? 

Ea rămîne cu vorba în beregată, cu o intraductibilă ex- 
presie de incremenire. Dar peste o secundă îşi revine şi un 
potop de blesteme mă acoperă. Astăzi însă nu e ca în alte zile. 
Ceva strins de ani În tainițele cărnii isbucneşte cu tot sin- 
gele în ochi. Ridic deodată mina spre faţa ei nesuferită, iri- 
tantă, cu o ură care nu se mai încape'n sine. Mama râmine 


3e VIAJA KOMINEASCA 


din nou într'o bruscă impietrire, cu privirea fixată într'a mea 
— dindu-mi nebuneasca impresie că a lovit-o un atac de 
inimă. Bărbia îi tremură scurt eleetrizată. E ca un moment 
de hipnoză nemișcarea dintre noi, în așteptarea actului sus- 
pendat de mina mea... 

Imi dau seamă în ultimă clipă, şovăi, şi braţul recade 
ca mort dealungul trupului. Apoi, călcind orb peste sfărămă- 
turile ceştii, fug jos într'un clocot de sentimente contradic- 
torii. Abia am timp să aud din urmă un sughiț de plins ames- 
tecat cu atit de tristul reproş: 

— Ne-no-ro-ci-tu-le... 

Aș fi avut ocazia pentru întiia oară, s'o văd pe mama 
plingînd în faţa mea. Dar ocazia era ratată... 


m 


„Inchis în chilic, Martin Stroici se trinteşte pe pat şi stă 
aşa cîtva timp, rușinat chiar de-a mai gindi. Ar vrea să plingă 
dar nu găseşte nimic în el pentru a-şi întărita lacrimile. Cind 
se ridică, zimbește ca transfigurat, E atit de alb, atit de pur! 
Pare că totul a trecut prin el fără urme, 

Fiecare gest al lui are ceva gol în sine, o nesemnificaţie 
halucinantă. Se simte mai sigur ca oricind şi atit de puternic 
în goliciunea sa, S'a hotărit! 

Are să sfirșenscă. Adio visări, adio cărţi si adio Ange- 
lo mic al trecutului. La urma urmei ce sunt toate astea ? S'o 
pălmuiască pe mama lui... Ce act frumos şi spiritual! Dar nu, 
iar devenea sentimental, Sentimentele sunt parcă un viciu, 
un rest dintr'o altă existenţă. El e limpede şi virgin asemenea 
lacurilor polare. Și tocmai deaceea va sfirşi. Nu putea per- 
mite incursiunea acestui act în spiritul său dalb. Pentrucă 
mama lui, din clipa aceea, incepea să-i preocupe și spiritul. 
Or, asta nu se poate, e o profanare... 

Apoi simţi nevoia de-a serie, Se aşeză la măsuţa scundă şi 
deschise jurnalul zilnic. Acum pune, la inceputul unei pa- 
gini data — rar și cit poate mai caligrafic — apoi capul îi 
sa pe braţe ṣi pare că doarme, obosit, In loc să serie, vi- 
sează. 

Tot ce ar fi voit să aştearnă pe hîrtie îi trece, ca un şir 
de viziuni neregulate, pe dinaintea unor ochi lăuntrici. Tot 
ce spune rămîne înăuntrul lui, deaceca poate fi atit de sincer. 
Tresare, Işi vede copilăria. 


mI 


lată pe mama lui moțàind pe scaun lingă patul lui şi în 
odac e întuneric, e noapte nadincă, Are doisprezece ani și e 
bolnav de searlatină. De treizeci de zile febra nu-l lasă. De 


> ————_ 


Sinucidere 55 


tot atitea zile și nopti mama n'a închis ochii am trebue. El 
delirează: mamă... Mama tresare. E toată numai tremur de 
nesomn și teamă. Unicul ci copil e acesta, („Doamne, de nu 
mi l-ai lua!” se roagă mereu. Cit se iubește natura prin ma- 
mele asten!). 

— Ce-i puiule? 

— Mi-e foame... și Angelo, mititelul. plinge jalnic. Trupul 
lui a rămas numai oscioare bolnave. Se hrăneşte, de-o lună, 
numai cu lapte. 

— Mi-e foame mamă, dă-mi ceva că mor — nu vezi? re- 
petă atit de sfîrşit micul Angelo că mama lui nu mai ştie ce să 
tacă; își fringe miinile și începe să plingă pe furiș. Ştie şi ea 
cât îi e de foame mititelului, dur doctorul a spus că de-i va da 
o singură imbucătură de piine îl va pierde. Ce poate face? 
Neputincioasă faţă de suferințele lui, se zbate... | se pare că 
e aproape mort şi disperată — ar vrea cel puţin această 
poftă să i-o împlinească. 

Angelo începe să plingă uscat, fiindcă nici Incrimi nu mai 
are. Mama îi aduce cana cu lapte dar el o respinge. 

— Nu asta... mi-e foame... Nu mai poate să bea laptele, 
ie seîrbă şi-i vine să verse de citeori mama îi apropie cana 
de gură. 

— Hai Angiolino, bea-bca că ai să te faci bine... şi foa- 
mea o să-ți treacă, ai să vezi... şi... şi... pe urmă o să-ți dau 
numai prăjituri... da... 

Vorbind, mama nu-l priveşte fiindcă simte că el n'o mai 
crede. A repetat de atitea ori aceeași încurajare. Prăjiturile 
nu vin și Angelo o fixează din ce în ce mai trist — cu un mut 
reproș care o arde în suflet. Dar trebue să înceapă din nou. 
Şi-i spune atitea biata mamă (silindu-se chiar să zimbească), 
il vrăjeşte cu glasul ei dens de iubire atit de insistent — incit 
el bea laptele pină la fund fără nici o grimază, privind-o fix 
în ochi, cu o animalică (de pui rătăcit) recunoştinţă. O, de 
mar fi fost ea să-l incinte, de mult ar fi murit mititelul de 

slăbiciune... 


IV 


Au trecut cincisprezece zile şi Angelo se joacă prin odae, 
convalescent, Mama vine din bucătărie imbujorată, aducînd 
o friptură fragedă de pui, (Cit de frumos miroase friptura!) 
Angelo bate din palme cu lacomă bucurie ṣi, Nămiînd, apucă 
puiul întreg. 

Mama îl priveşte fericită, se bucură de lăcomia lui. il sã- 
rută si.. 

— Puiule, te-ai făcut bine, slavă Domnului... 

Angelo se întoarce spre ea, copilăros și înțelept, 


———————————————————————_——————— 


Ti VIAŢA ROMINEASCA 


— Da, slavă Domnului și ţie, mamă scumpă. Niciodată 
n'o să uit cum m'ai îngrijit. 

De fapt el repetă cuvintele medicului care într'o zi aple- 
cat deasupra lui, îi spusese. 

— „Ei, deacum încolo ești vindecat. Dar să nu crezi că cu 
sau doctoriile te-au făcut sănătos. Numai mamei tale să-i-mul- 
țumești că numai ea a făcut să nu mori. A voit atit de mult 
să trăești încit Dumnezeu a ascultat-o — fiindcă Dumnezeu 
iubește și ascultă mamele care țin atita la copiii lor. Numai 
ei să-i fii recunoscător. Cind ai să fii mare să-ţi aduci aminte 
că wai fi putul deveni ceva dacă mama nu te-ar fi iubit atit”... 

Era unul din acei doctori buni, acesta, ce nu se consi- 
dera — poate — un simplu tămăduitor trupese. Tocmai de 
aceea îl impresionase atit pe Angelo. Chipul lui blind, cu păr 
argintiu şi ochii tineri, nu l-a uitat niciodată. 

— Mamă dragă, repetă copilul, nam să uit niciodată 
cum m'ai îngrijit. Am să mă fac mare şi o să-ți cumpăr un 
palat să trăcşti acolo numai cu fripturi de astea bune... şi-i 
sărută mina. Mama, înduioșată şi cu o nebunească miudrie 
în priviri, își îimbrăţiyează copilul scump și recunoscător. 

— N'ai să uiţi niciodată, niciodată? face ca cu o beată 
fericire maternă. 

— Nu, mamă, ni-cio-da-tă — silabiseşte el cu o seriozi- 
tate naivă, ghemuindu-se răsfățat la pieptul matern... 


Y 


Martin Stroici se trezeşte cu brațele amorțite. li vine, în 
întiia buimăceală, să exclame: mamă, mi-e foame! — dar 
yy aduce aminte de toate şi se ridică, cu un tremur scurt. 

ici, sus, e un cirlig. Angelo mic va sfirşi în ziua În care şi-a 
ținut făgăduiala către mama lui... Am să-ţi fac un palat mą; 
mă și... 

Devine vesel Martin Stroici cind se gindeşte la toate lu- 
crurile acestea minunate pe care el le-a trăit. Intradevăr, 
viața merită să fie trăită ca să te fii de cuvînt faţă de cineva, 
Toţi trăim pentru a ne ţine de cuvint. Ca să clădim palate ma- 
melor, ca să cumpărăm o maşină iubitei, ca să ridicăm un 
turn lui Dumnezeu... Dar el... care nu mai avea față de cine 
să-și ție cuvintul? „Niciodată nu voi uita, mamă scumpă...” 
Și nu uitase, 

Dar cu toate astea, cît de frumoase sunt toate aceste sen- 
timentalisme! Ca să fii al naturii trebue să fii sentimental. 
Natura m'are creer; ea e o inimă uriașă. Și mama... o, mama! 
e centrul inimii sale. Murind... el se va preface, întreg, într'o 
inimă și ce frumos e să te simți inima lumii. 

Un gindac negru din aceia pe cari i-a mai descris el un- 


Sinucidere $57 
————_  —_ —— — a 


deva) apare pe peretele alb al chiliei. Il priveşte cu du- 
ioșie, La ce să-l omoare cind el e numai inimă ! A trecut 
timpul cînd el omora gindacii ca să facă metafizică. Gin- 
dacul e o mică inimă a universului, Te iubesc, gindacule, dacă 
mi-a permiţi — bineînțeles. Numai eu sunt altceva şi tu ai, 
poate, mai mult drept şi mai multă rațiune de-a exista. O, 
gindăcelul atit de bun şi atit de înţelept! Uite cum îşi freacă 
— dragul de el — antenele. Inimioarei aceleia mici și negre 
i-o fi foame. Mănincă, inimă mică, mănîncă! Și mie mi-e 
foame, dar fiindcă eu nu mai sunt o inimă, trebue să rabd. 
Creerul meu nu se satură niciodată... 


Aşaa... cureaua e destul de tare — şi Martin Stroici se 
atirnă de ea cu tot trupul, pentru a o încerca. E foarte hine, 
e nespus de bine așa, vertical și fără nimic sub picioare. Va 
reveni la starea lui normală: fără nimic sub picioare. Va im- 
păca creerul cu natura, aşa: fără nimic sub picioare, Greerul 
W'are picioare... 

Dar cînd totul e gata îl cuprinde o nestăpinită nostalgie 
a haimanalicului. Să umble, hai-hui pe străzile Capitalei, ca 
alte ori; să se întilnească cu cutare şi cu cutare şi să pălă- 
vrăgtască bonom diferite „chestii” grave — să se indigneze 
pe seama altora şi să se laude reciproc, birfind pe un al treilea. 

Hainele sunt cam tocite dar el le perie cu mulțumire. 
Apoi, ieşind din chilie, Martin Stroici devine numai Angelo. 


Cu toate că îi e o straşnică foame, Angelo e foarte voios 
că u reușit să evadeze din pântecul lui Martin Stroici. O ia 
drept spre centru dind impresia că are o anumită afacere, 
foarte importantă, undeva... pe o stradă şi intro casă a cărei 
adresă o cunoaşte pe de rost. Ajungind pe calea Victoriei, 
obosit de drum, dar oarecum limpezit la suflet, el se opreşte 
la răserucea drumurilor şi deabea acum se vede că gravul 
nostru erou habar mare dece a venit aici. E foarte caraghios 
tinărul acesta brun și nervos care se preface că studiază fi- 
zionamia trecătorilor şi în realitate nu știe incotro s'o apuce. 


O ia înainte, priveşte nostalgic după femeile frumoase, 
se învirtește, traversează încet calea, e gata să fie lovit de bo- 
tul unei maşini şi revine la locul dinainte, ca să privească iar 
lumea cu un „nu știu ce” atit de strident în suflet incit ar voi 
să moară pe loe, 

„Mă gindesc atunci la toţi „revoltaţii” vieţii şi zimbese 
cu amărăciune, Oricit m'ar încovoia această viaţă nu mă por 
răsvrăti împotriva ei, Mi-e indiferentă orice revoluție socială 
şi mă plictisesc teoriile de refacere economică. Nu m'am pu- 
tut gindi niciodată la viitor... 

Trăesc numai intro calmă planare a unui spirit bolnav 
peste toată această lume de oameni „sociali” cari nu tind de- 


58 VIAŢA ROMINEASCA 


cit să-și schimbe costumele. Nu văd în jurul meu nici un flu- 
ture care să se lase atras de o lată lumină, 

Sunt prea mulți oameni sănătoși în țara asta de maha- 
lagii. În jurul meu nu simt nimic de reformat, nimic de dă- 
rimat, Simt numai o constantă lumină; dureroasă şi fermecă- 
toare lumină care mă turmentează. Unde sunt obsedaţii voştri, 
Homini, cu care să vă prezentaţi la ziua de apoi? 

Lumina devine cu atit mai limpede, cu cit foamea mă 
muşcă mai crud. String dinţii şi-mi întăresc mădularele. Un 
pletos care face poezie „revoluționară”, mă salută şi îi răs- 
pund cu o exagerată aplecare. Faţă de oamenii aceștia port 
un respect egal cu acela pe care-l am pentru bancherii înăs- 
cuți. Ej fac revoluţie ca să-și sconteze un ideal, li admir. îi 
invidiez. Eu nu pot fi atit de materialist ca să-mi pot însuși 
un ideal — și mai puţin — să-l prefac apoi în literatură bine 
remunerată pela ziarele de stinga. 

Pornese din nou pe calea plină de viaţă. Gândul la sinu- 
cidere mi-a devenit un pretext de mai curată înțelegere a 
vieții. Respir aerul cald cu recunoştinţă. De mult pierdusem 
obiceiul să respir cu recunoștință! Mi-e atita foame încât și 
aerul pare o hrană. 

Gitlejul este complect uscat și din cind în cînd mă cu- 
prinde o umeţeală din care Îmi revin cu o aruncare bruscă 
a brațelor dealungul șoldurilor. Mă lovesc de cineva și tresă- 
rind, mă reechilibrez. Domnilor, îmi vine să strig, iată un e- 
rou, Trece un erou pe dingă voi şi domniile voastre habar 
naveţi. Cunoaşteţi voi eroismul de-a te menţine pe tărimu- 
rile metafizice atunci cind un animal atit de mirșav ca foa- 
meu iți încolțeşte intestinele ? 

Dar iarăşi vă apucă amărăciunea și furia împotriva Iu- 
mii întregi. Cum se poate ca toți acești idioţi să trăiască şi 
tu să mori ? Nu, nu! să ştiţi că mă voi converti la comunism! 
Oh, porcii ăștia din mașinile sclipitoare! 

O voce mică — mică de tot — nu știu din ce hrubă se- 
eretă a spiritului, se aude: „Dar tu nu ai vrea să te plimbi 
într'o astfel de maşină ?” 

Roşese! Acest spiriduş răutăcios este foarte costisitor, vă 
spun. Numai el nu mă lăsa să devin comunist și alte alea... 
He, he! chicoteşte vocea mică și ironică. Va să zică roşeşti? 
Și mai vrea să te însori cu Cora, şi n'ai vrea să ai o casă pela 
munte, şi servitori (şi servitoare drăguțe — hi! hi!) şi lacheu... 

— Nu, nu! aici minți ca un măgar ce ești, isbucnesc eu 
indignat. Nu m'am gindit niciodată la lachei, dece exagerezi? 

— Oh, şi ce moral eşti! continuă spiridușul. Ai fi în 
stare să te insori cu o babă bogată şi s'o lași pe Cora pe care, 
dealtfel sustii că o iubești dincolo de moarte! 

Nu, nu!... scîneese. 


a 


Sinucidere 59 
S 


— Hi, hi, hijil... crezi că nu te cunosc? 
— Dar ce vrei, la urma urmei? 
— Vreau să rid, numai să rid... Ce, n'am voe să rid? 
— Ba daa.. Dar te rog... rizi mai încet, cit mai intet... 
te rog din suflet.. aşa, iți mulțumesc... să te aud cit mai puțin... 

— Ce faci mă? mă simt apucat de braț şi văd în față pe 
Horia Mereanu — poet, critic, eseist şi în ultimul timp con- 
vertit la socialism sau altceva similar. 

— Bine merci, răspund foarte vesel și luîndu-l de braţ 
continuăm drumul prin mulțime. De fapt „tipul” îmi este 
tot atit de indiferent pe cît îmi e cel mai bun prieten. Sunt un 
om trist, trucă pină în prezent nu mi-am putut găsi un 
prieten. Mă sperii: oare niciodată nu voi putea fi prietenul 
cuiva? Sunt inapt pentru această dumnezecască binecu- 
vintare ? 

Faţă de un amic ca el cad fără voe, într'o stare de ascun- 
să ironie. Deaceea amicii mă cunosc drept un om vesel, Uit 
oarecum de foame şi încep să vorbesc mult, despre orice, 
aproape exuberant. Acest Horia Mereanu este de fapt un hā- 
iat simpatic, foarte inteligent, foarte ponderat şi foarte serios. 
Umblă calm, ar o matură sinceritate în fiece gest si e atit de 
cult, o, atit de cult! Și pe deasupra are şi talent, ba chiar 
„simţ critic”, Ar însă manii pe sezoane, Intr'un timp e poet 
„purist” și te omoară cu apologia lui Valéry și Malarmt. in- 
traltul e critic „fenomenologic” şi-ţi găseşte numai cusururi, 
iar acum cra într'un acces de... comunism, sau tinai bine zis 
de reformă socială bazată pe umanitarism, Mi-a tinut un 
lung discurs pe care l-am ascultat foarte convins şi foarte 
atent, dar nu știu dece — ideea sinneiderei devenise iar atit 
de plăcută spiritului meu! Incepeam să devin rău. lată scena. 


Horia Mereanu cra măgulit de atenţia umilă a lui Mar- 
tin Stroici. Nu de mult îşi luase diploma de inginer agronom 
şi peste două săptămini trebuia să-și ia postul în primire, 
Trăise acolo, lingă „brazdă” două săptămîni şi tot acolo îi 
venise „iluminarea”, Lingă ţăran, lingă pămînt, era adevă- 
rul. El înțelegea un comunism al reîntoareerei la brazdă. 
Socialismul este o variantă a nefericirii umane, pentrucă so- 
cialismul este un ideal urban, „burghez”, 

Inţelegi? „Burg” înseamnă cetate şi fericirea nu poate 
exista între ziduri. 
Dar tu faci „Roussenu-ism”, replică Martin Stroici, 

— Nu fac altceva aici. Rousseau face încă metafizică. Şi 
eu am ajuns la concluzia că orice „poezie pură” este cara- 
ghioasă cind omul suferă, Andre Gide nu face decit „poezie 
pură” declarindu-se comunist, Noi am uitat pămintul tot ui- 
tindu-ne la cer, înţelegi? Comunistul e de fapt un burghez 


vu VIAȚĂ RUMINEASUA le "Er 
Î SLJ ĀĄ 1 


la puterea a patra, pentrucă el visează un am mecanic. Nu 
există decit sinuciderea sau teoria mea... 

Deodată Martin Stroici se opreşte, O durere mai ascuţită 
a stomacului îl ingălbeneşte și tovarășul de drum îl priveşte 
întrebător, 

— Ştii ceva? grăeşte Martin Stroici, puţin ruşinat. Im- 
prumută-mi te rog ciţiva lei, că nu prea am mincat astăzi şi... 
ți-i voi da eu. 

Horia Mereanu tresare şi-şi aminteşte că plecind nu va 
putea da ochi cu datornicul. Priveşte înlături. 

— Păi... nu prea am... vezi că adineauri mi-am făcut cum- 
părăturile necesare şi am rămas fără un leu, crede-mă. Dacă 
vrei însă, după masă, să ne intilnim și... 

— Lasă, îl întrerupe Martin Stroici, nu te agita atit, scu- 
ză-mă că am îndrăsnit... Hai, urmează-ți teoria... caşicum 
nu sar fi intimplat nimic... Şi-l luă de braţ. Dar Horia Me- 
reanu, vădit jenat, nu mai știe ce să spue. 

Atunci Martin Stroici începe el să vorbească, O face cu 
o bolnăvicioasă sforțare de-a nu arăta că a devenit rău. Să 
fie bun pină la urmă, da! fiindcă ce e de vină acest omule! 
dacă e așa? Inţelege că lucrul acesta e firesc, înțelege! Şi 
vorbește, vorbește. Într'o singură clipă şi-a ticluit o „teorie” 
care să-l contrazică — bine 'nțeles cit mai cavaleresc, cit mai 
„Spiritual” pe Horia Mereanu — şi dăi... şi dăi... Celălalt uită 

şi începe să răspundă, „Polemizează” acum, ca doi politicieni 
de rasă, Martin Stroici pare atit de convins de tot ce spune, 
o, atit de convins! Și atit de sincer în controversa lui! 

Deodată se opreşte ji zice cu alt glas: 

— la ascultă mă, ai putea să te duci dracului cu toate 
teoriile tale? 

— ?!—Horia Mereanu intii nu înţelege și-l priveşte năuc. 

— Am zis să te duci dracului cu toate teoriile tale! — re- 
petă mai accentuat Martin Stroici. 

— Dar... 

Acesta însă îi intoarce bruse spatele și se îndepărtează în 
direcția contrară. Horia Mereanu se trezește din încreme- 
nire abia după citeva clipe, roşu de furie, dar fără curajul 
să se ducă să-i ceară socoteală insultătorului. 

— Să te pui cu un nebun? murmură el satisfăcut de sine. 

Foamea începea să devie de nesuferit. Trecuse cu mult 
de amiază şi Calea Victoriei era pustie şi lucie ca un coridor 
de spital. Martin Stroici se tira nevăzind nimic. Voia să se 
gindească la altceva. Am să încheg un sistem metafizic ne- 
muritor, în acest moment — își zicea blind. Dece însă cree- 
rul meu se întunecă atunci cînd stomacul meu e atit de gol, 
atit de pur? Dacă te doare o bătătură, nu mai poți gindi. 


Sinucidere ŝi 


Dacă te doare o măsea, cel mai „divin” sentiment omenese 
devine caraghios. Dacă te cheamă anumite necesități „ruși- 
noase” s'a dus una din cele mai „intense” şi „elevate” mo- 
mente de beatitudine lingă iubita ta. He, he! ce frumuseți, ce 
frumuseți sunt toate astea! Stai dragă pästreazā-ți elanul de 
beatitudine pentru citeva clipe, că mi sa deranjat stomacul. 
Vulgar? O, de aţi ști cît de idealist sunt, cât de platonic, gin- 
dind astfel! Dar în definitiv, ce vrei? Sunt un caraghios! 
Cine îmi poate smulge din cap, viziunea Supraomului la „ne- 
cesitate”? 

Vă spun: nu mă doare că femeea mea iubită face așa, 

dar mă doare că şi Supraomul e silit să supuc acestei legi ale 
„maestoasei” naturi, Supraomului îi e foame, mă inţelegeţi ? 
EI clefăe din fălci, el înghite cadavre şi el devine sătul. E 
singurul lucru cu care nu mă împace În natură: foamea. (E şi 
firesc — în paranteză — pentrucă acum ea mă chinue). 
Sexul mai reușești, uneori, să ţi-l prefaci intrun deliciu spi- 
ritual. Dar stomacul niciodată... 
„___ Dar să lase astea. Dece se purtase astfel cu acel biet om 
inteligent, care se putea să aibă dreptate. Poate că, în fond, 
cra de părerea lui. Desigur, trebue să fie ceva interesant 
asta: comunismul e o burghezie la puterea a patra... Fru- 
mon, nu ? Hotărit, nu va reuşi niciodată să fie un om bun. 
Chian faţă de el însuşi. Pentrucă, deși ințefegea totul, nu se 
putea opri să nu se supere. Cum să realizeze o stare de indi- 
ferenţă constantă faţă de oameni, trăind? Să fii viu şi să nu 
te înfurie viața... 

Se înapoia cu încetul, acasă. Era atit de sfîrșit, atit de 
beat de goliciuni incit chiar ideca sinuciderei îl obosia. Ii 
trebuia o forță pentru asta. O, de-ar fi putut să se sinucidă 
ur a aşa zi în agea mpre a voinţii, în această moleşire 

ma a eului.. Sar topi încetisor si la T ‘r 
daah E pă p şor și un moment dat ar 

„__ Ajunse acasă tocmai pela cinci şi căzu moale pe pat. 
Văzu cureaua atirnată de belciugul tavanului, cu nodul po- 
trivit — invitindu-l să-și vire gitul in el — şi zîmbi şters, 
li era o lene nespusă. Deodată ușa se deschise și în pragul 
chilici apăru mama, El strînse ochii, speriat. O simți pri- 
vindu-l citva timp, într'o atentă tăcere. Inima lui începu să 
bată uimitor de viguros. Ce va face mama acum? Venise să-l 
dea afară din casă? Să-l bată? Cită frică îi era! — Şi ră- 
mase cu pleoapele strinse, hotărit să aştepte orice, 

— Hai de mănincă ceva, nu li-e foame ? se auzi vocen 
mamei, sfioasă și tandră. Martin nu se clinti dar deschise in- 
cet, ochii. Se priviră muţi. Mama se retrase brusc din prag, 
caşicum ar fi vrut să nu i se vadă fața. 

E] mai stătu aşa, umilit — (cu o dulce umilire, însă) 


n N N 


p2 VIAȚA ROMINEASCA 

voind să se ridice, dar neputind să-și împlinească ep na 
sfirşit reuși să se dea jos din pat și se tiri pe scări ră 
tele curbat de o greutate lăuntrică. O găsi pe mama p gi- 
tindu-i masa. Dupăce îi puse mincarea dinainte, ea se 


— tăcere, i 
ji a ea preni Stroici se aplecă deasupra farfuriei cu 


supă caldă — o lacrimă tot atit de caldă pică în ea, făcînd 
zeci de cercuri mărunte, concentrice... k 
Se simțea iar copil şi era ca după o mintuire. l 
Dan Petraşincu 


Chenare critice 


Mihai D. Ralea — Valori 


In mişcarea culturală de după război, în care infiltrațiile 
streine au alterat în destul, atitudinea d-lui Ralea se preci- 
zează pe măsură ce sporește confuzia provocată de vaporozită- 
jile unui misticism de import. In mijlocul cutremurului spiri- 

“tual, Domnia sa își creiază zone de rezistenţă din constanțele 
raționaliste, arg ea logice impotriva uidităţilor intui- 
lioniste, echilibrul în locul excrescențelor abnorme ale sufle- 
tului, armonia în locul spărturilor lăuntrice, acestea au con- 
stituit punctele de definiție într'o lume care a iubit eferves- 
cenţa, proporția și maladivul. Deaceia. Domnia sa refuză 
sublimul în acelaș grad în care urăște miniaturalul. Știind 
cât preţuește un suflet așezat bine pe armoniile lui dr inte- 

«lect org t pe echilibrele lui, a fugit totdeauna decora- 
tiv şi de ceremonios. Ceiace inteligența i-a descoperit drept 
criteriu, aceia a acceptat; ceiace autenticul i-a oferit ca va- 
loare, aceia a primit. Si cind generația, învăluită de o boare a 
exoticului a năvălit, în numele lozincii experenţialiste, peste 
o lume a artificiului, încrezătoare în fabricatele aA aa 
Domnia sa nu s'a sfiit. Cejace putea să-i dea cunoașterea în 
locul trăirii, analiza în locul cfulgurației şi deducţia în locul 
sintezelor repezi, era mult mai de preţ. Valori noui au intrat 
în circulaţie. Cei cari le-au animat, sprijinindu-se pe dogma 
stea au țintit răsturnarea tablelor fixate. Aceștia, însă, au 

ecretal. 


D. Ralea, critică și evidenţiază. Această nouă carte „Va- 
lori” e un dicţionar, neorinduit dacă vreţi, al evidenţelor. 
Sunt aci confruntări de concepte, deblocări de nuanţe, spul- 
berări de echivocuri, precizări de senzuri și răsturnări ale ge- 
neralităţii, încît ai impresia că o inteligență, ageră în a des- 
pica planurile și a dispune ie iilor lor, îşi rezervă plăcerea 
exclusivă din a minui sofisma și paradoxul. Ceiace face d. 


i n i 


64 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ralea este, însă, operaţie de disolvare a confuziilor în clari- 
tăți necontestate. 

Este, deci, o carte a inteligenţei, a unei inteligenţe iscodi- 
toare care lucrează cu migală contururile unui concept 
care discriminează cu promptitudine în nuanțele unui conți- 
nut. Respectind formula domniei sale despre inteligență, de- 
finită ca „descentralizare a gindirii” sau puterea de a diferen- 
ţia între punctele de vedere, putem spune că această carte 
aplică fidel formula. D. Ralea nu face altceva decit să deo- 
sebiască între punctele de vedere, nu face altceva decit să di- 
socieze înlăuntrul unei noțiuni. 

lată, bunăoară: Psihologia curajului: noţiunea curaj era 
acceptată cu nota esenţială a eroismului. A fi curajos, insem- 
na a lua riscul în piept, acceptind să fii răpus de bună voie. 
D. Ralea, analizind, scoate altă notă în evidenţă: distragerea. 
A fi curajos înseamnă a te reduce la un moment de distrac- 
ţie, a uita pericolul care te pindește, „Imaginaţia omului cu- 
rajos conține toate posibilitățile, minus aceia care-l va do- 
bori”. Prin urmare, În fond, e vorba de o certitudine a succesu- 
lui; dacă ar fi stăpinit de certitudinea răpunerii, sufletul cu- 
rajosului s'ar umple de ecourile speţei sosite din instinctul vi- 
vace al conservării. Dar din toate ipotezele, el nu reține toc- 
mai pe cea din urmă. 

Acest fragment asupra „Psichologici curajului” uimeste 

rin fineţea spiritului geometric care răstoarnă componențe- 
e unei noţiuni, eliminind pe cea mai cunoscută (ca neadevă- 
rată) şi evidențiind pe cea mai neașteptată (ca singura vala- 
bilă). Titlul de „valori” este, deci îndreptăţit. D. Ralea acor- 
dă valoarea justă. E o justiţie — cum se pronunţă Domnia sa, 
— aplicată în ordinea componențelor unei valori: reabili- 
tează notele neglijate. 

Uneori, precizează senzurile: Clasicismul nu este altceva 
decit momentul în care, după lungi căutări, artistul se găseşte 
pe sine; iar romantismul e o etate artistică a storțării. Deci, o 
nouă ierarhie se fixează. (Clasicismul). Opera de artă, pen- 
tru a fi judecată corect, trebuie raportată la planul intenții- 
lor şi măsurată cu gradul de succes ul acestor intenţii. Crile- 
riul sociologic, sau cel psichologic sau cel istoric nu pot decit 
să falşifice. Singurul valabil rămine, deci, criteriul tecnic, (Cri- 
teriul tecnic în artă). Din acelaș ciclu fac parte: „Originea 
epicureismului”, ca filosofie a desiluzici;,Ceiace e nobil”, în 
contrast cu omul vulgar, veşnic atent la curburile vieții ca să 


nu-i scape nimic: „Don Juan misogin”, însullețit de dorința 


răsbunării; „Elogiul banalităţii”, atac împotriva sforţărilor 
de originalitate; „Perfidia elanului vital" şi, cu toate că trans- 
puse în dialetic, şi „Spiritul hegelian” şi „Goethe, omul i 

tegral”. Toate acestea se leagă ca metodă de tratare, cel pt: 


Chenare critice 65 


țin... Autorul răstoarnă vechile interpretări şi modifică ac- 
cepţiile. » 

Alteori corelează fenomene care se pot încadra o i 
structura spirituală a aceleiaş epoci. Chiar dacă ele ža gen 
plică unul prin altul, se luminează unul pe celălalt. De o pil- 
dă: „Be cinic", reiese din corelaţia filosofiei sale cu cri- 
tica lismului tecnicii şi urbanismului; Marx corelat 
cu Freud, adică sociologia vintrelui relaționată cu etica sexu- 
alității; socialismul corelat cu iudaismul, amindouă constru- 
ind Canaanul cu elemente materiale. Fie că este o simplă 
transpoziție de planuri pentru a preciza matematic corespon- 
dețele, (de o pildă: acea minunată „Clasificare zicală a 
sistemelor filosofice”, în care linia melodică e identificată cu 
motivul metafizic), fie că sunt simple constatări cari altora 
le-au scăpat din dispozitiv (de o pildă „Intre etern şi efe- 
mer” sau „Ateismul național”) — fragmentele din această 
carte aduc, însă, totdeauna valori noi. 


Deosebit de prețioase observaţiile asupra „succesului şi 
ascetismului”, asupra civilizației de grup și esteticei colecti- 
vului, asupra femeilor superioare judecate din punctul de ve- 
dere al sexualităţii difuzate. Pe când la femeia inferloară 
sexualitatea e concentrată, femeia superioară se recunoaşte 
după disereția sexualității risipită în ginduri, în gesturi, —- 
vorba lui Arghezi — „ca o mireasmă într'o grădină”, 

„Valori” e o carte a inteligenței; o carte în care efulgu- 
raţia luminează fie asupra nuanței neglijate a unui concept, 
fie asupra notei ascunse a unei definiţii, fie asupra aspectului 
umbrit al unui fenomen, fie asupra unui fenomen pierdut 
al unei serii istorice. „Punctele de vedere” își reiau locurile 
pentru a disolva confuziile, iar planurile işi precizează pozi- 
iile pentru a diferenţia senzurile, — şi aceasta e inteligenţă. 

D. Ralea ştie să despice fişiile de lumină din întunericul 
unei noțiuni și sesizează repede firul obscur dintr'o transpa- 
rență: disecă acolo unde alții au amestecat, profilează acolo 
unde alții au nivelat şi determină acolo unde învălmăşeala 
n'a cunoscut friu. 

Omul are prea multe obişnuinţe, are îndătinări; deci, ac- 
ceptă fără a mai controla, Puterea de influere a socialului 
asupra individului n'a găsit prilej mai bun de exercitare, de- 
cit în această pornire a omului de accepta fără control. 

D. Ralea controlează, verifică, trece prin examen, - 


Prin excesul logic și prin răsturnarea accepțiunii generale, 
lasă uneori impresia de paradox, cînd nu face decit să rea- 
biliteze evidenţa pentru o intelectualitate deprinsă a învăl- 
măși și a incurca. Și reabilitează, introducînd justiţia in or- 
dinea nuanţelor unei noțiuni, în felul în care inventatorul, — 


5 


6 VIATA ROMINEASCA 


cum spune Domnia sa, — introduce justiția în ordinea știin- 
țifică, reliefind tele șterse ale fenomenelor. 

Forma cărți aduce cu sentința, iar fondul aminte- 
şte de maximă. E aci o concentrare de gînd, prinsă în expre- 
sie sumară, D. Ralea are viziunea argumentării; știe, adică, 


să pună în schiţă dialectică. A h 
Deaceia, e o carte vie, animată, ţesută din ritmurile unei 


inteligenţe care iscodeşte acolo unde confuzia e mai mare şi 
aberaţia mai acoperită. 
Hariu Dobridor 


i 


Cronica internă 


„Numerus Valahicuzs“. 


Vechea mișcare extrem naționalistă, divizată în două grupări an- 
tisemite, a căpătat un concurs neaşteptat prin convertirea la credin- 
tele xenofobe şi reacționare a unui fruntaş al vieţii politice arde- 
lene, fostul prim-ministru Al. Vaida Voevod. Faptele sunt cunoscute. 
Luptătorul ardelean, după propuneri în acest senz făcute în comitetul 
executiv ul partidului N.-Ț. și respinse de acesta, s'a adresat pe dea- 
supra disciplinei partidului său, direct opiniei publice, prin o serie 
de conferin efinute la Cluj, Oradea, Timişoara şi Arad. Propunerile 
d-lui Al. Vaida-Voevod tind la o limitare proporțională cu mărimea 
populației a locurilor ocupate în funcțiile de stat și în funcţiile parti- 


Un „numerus proportionalis” va fi introdus şi în şcoli. Minoritarii 
în număr de patru milioane, adică de 22%, vor avea dreptul să deţie 
cam tot atitea locuri, Bine Înţeles, toți impreună, împărțindu-și apoi 
între ei, iarăși proporțional, după fiecare naționalitate, cota dispo- 


va barouri din țară au început să se miste şi în citeva locuri 
Sau votat moţiuni, In ce priveşte celelalte profesiuni: ingineri, me- 
dici, nu sa formulat pină acum nici un protest. Ca totdeauna în țară 
la noi, curentul pleacă dela politică şi merge către economie şi pro- 
fesiune şi nu invers, cum, în astfel de împrejurări, ar fi oară y 

Trebue să observăm că in această privință, încetind de a mai 

imita Europa, începem să devenim originali. Sub forma aceasta, pro- 
blema lui numerus clausus (fiindcă oricit ar protesta d, AL Vaida- 
Voevod, că nu e vorba de „numerus clausus”, „numerus valahicus™ 
e o formă inversată, o expresie echivalentă pentru „numerus 

sus”) n’a fost încă soluționată aşa de radical nici chiar în Germania 
lui Hitler, unde ace la universități şi dreptul la cultură e liber, 
şi nici în Ungaria unde există o oprire proporțională pentru stu- 
denţii străini de a pătrunde în universităţi, dar accesul în întreprin- 
derile particulare, fabrici, bănci, etc., e absolut liber pentru oricine. 

Lozinea aceasta poate comporta o discuţie foarte variată şi poate 
fi respinsă din multe puncte de vedere. 

In primul rind am putea spune, biclogic vorbind, că în lupta pen- 
tru viaţă nu se poate uza multă vreme de mijloace artificiale sau ne- 
uutive. Cel inzestrat va pătrunde pină la urmă chiar contra oricărei 
acte ve Totul constă În a întări pe romini și nu a slăbi străini. 

al doilea rind, din punct de vedere democratic, o el de mă- 
măsură pare nedreaptă şi neumană, În afară de orice generozitate sen- 


68 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


M 


timentală, nu se pot, într'o ordine de drept, deosebi două feluri de 
cetățeni. Toţi acei care au aderat la cetățenia romină au îndatoriri 
„Plătesc impozite la fel, şi au aceleaşi obligații de stagiu militar. 
au dreptul deci să trăiască în aceleaşi condiţii. Ceiace formează 
datoria patriotică nu e origina mai mult ori mai pulin vază a cuiva, 
ci voința fermă şi leală de cooperare şi solidaritate la opera unui stat, 
Ce înseamnă atunci criteriul rassist de Impărțire a cetățenilor? Și 
unde se opreşte el? La o generație, la două, la trei? In Germania 
s'au publicat tabele care fixează precis aceste Jucruri. Dar cine poate 
doza aceste imponderabile? In populația noastră urbană, nu numai 
în Ardeal, dar și în regat, se găsesc atiția şi atiția, care n'ar putea 
dovedi autohtonitatea lor pe două, trei generaţii. O origină măcar 
parțială, grecească, armenească, evreiască, ungurească, săsească se va 
găsi uşor, Va trebui atunci să excludem o treime din poporul romi- 
nesc, unde atitea invazii au împestrițat puritatea rasei? Iată unde 
duce arbitrariul acestor propuneri. 

Avem patru milioane de minoritari. El sunt inegal reprezentați 
geograficeşte. Mulţi în Bucovina, în sudul şi nordul Basarabiei, în a- 
numite părți din Ardeal, dar prea puțini în Oltenia şi Muntenia. De- 
asemeni ci congestionează profesiile libere și comerțul, dar sunt inexi- 
stenti în magistratură, armată, profesorat. După principiul proporţio- 
nalităței, just aplicat, Oltenia va putea fi colonizată cu minoritari, 
Pentri a-i reduce din avocătură şi medicină, va trebui să le acordăm 
locuri rezervate în magistratură și armată. Cel puţin așa e logic şi drept. 
Căci altfel ce vom face cu aceşti minoritari? Din moment ce nu-i pu- 
tem expluza sau extermina, trebue să le dăm dreptul să trăiască, În 
funcțiile de stat îi refuzăm, în întreprinderile particulare la fel, Ce 
vor face atunci? Cum să trălască ? 

Astăzi, din punct de vedere politic, minoritățile nu formează un 
bloc, Evreii, saşii, ungurii, ucrainenii nu şi-au dat încă mina, Miine, 
cind le vom refuza dreptul la viaţă, îi vom sili să se unească şi să 
formeze o masă compactă de patru milioane de oameni ostili, sabotind 
Statul în solidaritate unanimă, în ura şi disprețul rominismului, 

Dar problema poate avea și repercusiuni de ordin internaţional, 
Cind Homiînia a semnal pacea, ca a admis un anume statut al minori- 
tăților. Am semnat în acelaș timp și intangibilitatea frontierelor şi 
protecția minorităților. Una se leagă de cealaltă, Azi cind se agită cu 
atita virulență spectrul revizionismului, un rău tratament al minori- 
tăţilor, ar putea oferi un non argument în favoarea acestei campanii. 
In plus, dacă regimul frontierelor noastre, formează un sistem legat 
cu regimul minorităților, a ataca unu, inseamnă a zdruncina pe cea- 
lată, 

O astfel de politică nu s'ar putea afirma fără să atingă priele- 
niile şi alianțele noastre internaţionale. O politică xenofolă şi antise- 
mită, asa de simpatică regimului hitlerist şi amicilor săi, Polonezii, ar 
indispune În schimb democraţiile franceze și engleze. 

Dar afară de aceste inconveniente, adoptarea politicei lui „nume- 
rus valahicus” ni se pare ineficace. In adevăr, în urma dezordinelor 
antisemite de acum zece ani o bună parte din studenții evrei s'au dus 
la mici universități de provincie din Franța seu Italia. ŞI s'au întors 
cu diplome pe care suntem siliți să le echivatňm (căci altfel nici stu- 
denţii noștri cei mai eminenţi w'ar fi primiţi în universitățile străine 
cu care avem convențiuni de echivalare). Din punct de vedere didactic 
orice măsură prohibitivă devine inoperantă pe această cale. Dar și 

nitru alt motiv, Să admitem proporția propusă de d. Al. Vaida- 
voevod, In orice ag e românii vor avea drept la un procent de 80% 
şi 20% minoritarii. S'ar putea însă că. chiar «pirati de o proporție 
mare asigurată de mai înainte, romiînii, din diferite cauze, să frequ- 
enteze școala nici măcar jumătate din proporția rezervată, iar mino- 


CRONICA INTERNA 69 


ritarii să o acopere integral, adică rominii nostri deşi au dreptul la 
30% să nu vie decit 20-30%, iar minoritarii să rac mer ere cota 
lor de 20%, Şi rezultatul pentru viața statului nostru va fi aceiaşi, 
Urmează deci că nici un mijloc artificial şi negativ nu poate în- 

tări elementul rominesc. Nu procedee prohibitive, interdicte pentru 
minoritari, vor întări neamul nostru, dindu-i vigoarea necesară să 
lupte. Slăbirea minoritarului cure lasă locul liber, nu înseamnă de loe 
fortificarea rominului. Cum s'a spus adeseori, soluția nu poate fi gă- 
sită decit într'o politică creatoare de întremare economică şi culturală 
a elementului rominese. Un naționalism constructiv trebue să aibă 
preocuparea, obsesia de a ridica pe orice tărim poporul nostru, 

Cind va ajunge astfel la un nivel economic şi cultural ridicat, total 
se va soluţiona de la sine. Altfel, soluția ativă şi sterilă a lui „nu- 
merus valahicus” rămine doar o agitație politicianistă. 


Mihai D. Ralea 


Cronica externă 


Politica Poloniei 


In 1795, deci acum 140 ani, Polonia a încetat să mai existe. N'a fost 
nicio dramă, niciun „crah”, n'a fost nici o sguduire, ci o sim 
tăiere în felii, de către gurmanzi: Țarul, Împăratul Reichului și Im- 
păratul habsburgic. 

Deci în 1795, Rusia luă 654.000 kim. pătrați cu 6 milioane locu- 
tori, Germania 145.000 klm. pătraţi cu 2% milioane locuitori și Aus- 
tria 115.000 kim. pătrați cu 3,7 milioane locuitori, spre a-l face chiar 
pe un polonez să exclame ca o recunoaştere de fapt: Finis Polonia! 
Şi ştearsă, scufundată, uitată a fost Polonia pentru 140 ani, pină cind 
alţii au trebuit să cîştige un nou răsboiu și să doboare trei monarhii 
despotice, trei sceptre învechite. 

Ce e Polonia? 

Un Stat ca oricare ultul, fireşte. Cu adaosul însă că nu-i nici stat 
național, că m'are nici celula sa naţional-geografică, că n'are nici uni- 
tate structurală economică și că se întinde atit de departe încît unii 
dintre aliați su avut interesul ca să se „întindă” acest stat creiat din 
victoria altor armate. 

Nu e vorba să restabilim aci adevăruri istorice, E util însă să 
venim cu unele precizări privitoare la cele afirmate mal sus. 

Elveţia, este un stat național? Nu. Fiindcă numai 71 la sută din 
populația sa sunt germani, fiindcă francezii trăiesc acolo pe o zonă 
compactă și tot așa italienii și fiindcă Elveţia şi-a dat seama că sub 
astfel de condiţii e exclusă o „naţionalizare” în sensul unei germa- 
nizări a populației întregi, 

Judecată prin aceeaş prizmă, situația Poloniei este inferioară ce- 
lei elveţiene. „Majoritatea poloneză nu reprezintă decât 69 la sută 
din întreaga populaţie, iar rușii şi ucrainenii, în număr de peste 7 

lioane ocupă compact și masiv aproape jumătate din teritoriul 
„naţional” al Poloniei. 

In al doilea rind, Polonia n'are graițe naturale geografice. E 
important acest lucru, fiindcă în lipsa unor granițe etnice cari să fie 
conaruența cu granițele politice, sar fi cuvenit, ba Sar fi impus 
chiar ca Polonia să-și fi așezat cel puțin statul în cadrul unor granițe 
naturale geografice. 

Doar partea de sud ar putea fi considerată ca „rezemată” de o 
graniță naturală, Carpaţii. Dar şi aci, există o serioasă „Spărtură” 
prin continuitatea elementului ucrainean în Rusia carpatină. 

Din punct de vedere economic, Polonia este o mi contraste 
și dezechilibre structurale, Dar in ceeace priveşte s ul ei de căi 
de comunicaţii, acestea tind în orice altă parte și către orice altă 
direcţie şi numai nu către Varşovia. 


CRONICA EXTERNA 71 
—————__—————__———— 


Născută deci din tratatele de pace obținute cu atita f 
cută mare mai mult decit trebuia, chiar Pr mult decit pi = 
proaspăt reinviată dintr'un somn cu aparență de eternitate, 
dr a iei La Da e să să Rind rii decit acre a unei Încadrări fără 
zitare ace si au primit toate satisfac 
e an enie 

a ra u, e un act de mare curaj. România a de- 
celarat răsboiul, Polonia nu. România şi-a luat tot ce-i aparține ca te- 
ritoriu etnic național. Poloniei i s'a dat ceeace i s'ar fi cuvenit şi 
ceeace nu i sar fi cuvenit. 

urmare, atâtea motive, pentru cari Polonia trebuia să fie 
cu mult mai mulțumită de rezultatele răsboiului mondial, decât Ro- 
mânia, sau Belgia şi Franţa, 

Ce curs a urmat politica externă poloneză, interesează prea paa. 

Fapt este insă că Polonia a trecut in lagărul revizioniştilor, Un 
paradox. Cert că da. Polonia n devenit imperialistă şi revizionistă, 
Inţeleasă probabil cu revizioniştii maghiari şi germani, de a se es- 
chiva unei reveniri a propriilor ei frontiere. Pornită Insă pe aventură 
de a-i ajuta pe revizioniştii europeni și asiatici, de a „teactifica” fron- 
tierele noastre, dându-i și Poloniei prețul de viraj sub forma unor 
noui teritorii vecine în dauna Rusiei, a Lituaniei sau a României şi 
(x hoslovaciei, 

Le place polonezilor şi sunt şi unii printre nol cărora le place 
să afirme că „Polonia a reușit să-şi înjghebeze o politică externă in- 
dependentă”, Intrucit poate fi admirată noua politică a unui stat 
cind trece dintr'un lagăr al cărui copil alintat a fost, în lagărul celă- 
lalt, nu ştim. 

In termeni populari, un astfel de viraj nu se numeşte Însă inde- 
pendent, ci... trădare. 

Şi dacă totuşi, Statul respectiv nu vrea să recunoască trădarea, 
atunci să-mi fie permis a-i califica politica „nouă” isvorită din in- 
conştiență, orbire, teamă de adversar, incoherență psihologică şi 
dor de aventură anarhică, 

T. Cristureanu 


Cronica parlamentară 


Nu se poate spune că parlamentul a avut o activitate aleasă. 

D. prim-ministru Tătărăscu, deși prezidează un guvern care nu pier- 
de nici o ocazie să-şi afirme protundul său ataşament pentru regimul 
parlamentar, nu a scăpat pină acum nici un moment în care să nu ac- 
ționeze în sens contrar, 

stă vară d-sa a venit cu nefericita praga aa a proectului depline- 
lor puteri, care să permită guvernului să ia măsuri în timpul vacanței 
parlamentare. 

Evident măsura a fost aspru criticată; nu se putea altfel. 

In acelaş timp, în luna Septembrie, la congresul interparlamentăr 
ținut la Istambul, n ehya partidului liberal, d. Aurel Cosma- 
junior, un foarte distins şi bine pregătit element al liberilor bănăţeni, 
a propus să se adopte un fel de delegație permanentă a parlamentului, 
compusă dintr'un număr restrins de membrii din toate grupările poli- 
tice, care să fie consultată şi să-și dea avizul pe timpul vacanței, în 
cazurile extrem de urgente, cind legile n'ar putea aştepta deschiderea 
sesiunii, sau n'ar fi de proporții ca să poată necesita convocarea ur- 
gentă a parlamentului, 

Toate acestea evident — sub rezerva ratificării ulterioare a 
parlamentului, 

Prin urmare fațada democrată şi parlamentară, salvată prin amen- 
damentul de lu Istambul; adevăratele ginduri ale şefului guvernului, 
manifestate prin proectul deplinelor puteri de la Bucureşti, 

Dacă acest proect ar fi dat posibilitate d-lui Tătărăscu să salveze 
una — dar numai una — din intenţiile sale estivale, inovaţia ar fi a- 
vut cel puţin un argument ca s'o susțină. Dar aşa ? 

In schimb atitudinea aceasta a d-lui Tătărescu a venit să se adau- 
ge altora, de mai nainte sau de mai pe urmă, fără a aduce un cit de 
mic ajutor guvernului. 

Parlamentul deschis în Noembrie, nu a avut a se ocupa de niciun 
decret pe care guvernul să fi fost nevoit să-l dea în vacanță. 

Guvernul n'a avut deci nevoe de măsura luată. In schimb, im- 
presia a rămas şi şi-a făcut un prim drum, în opinia publică, pentru 
care Ber pa aaa lucruri contează drept manevre de sabotare a parla- 
men ă 


Nu mai puţin fericit a fost guvernul, în felul cum a dirijat lucră- 
rile amentului după deac de. 

ectul cooperației și legea măsurilor excepţionale, ca să nu vor- 
bim şi de raportul Bentoiu această „bette noire” a sesiunii actuale, au 


CRONICA PARLAMENTARA 73 


fost prilejuri de învrăjbire între tabere şi de desvăluire a vechilor sis- 
leme, pe cari le-am fi dorit de mult trecute în uitare. 

Proectul cooperaţiei a fost considerat de partidul național-țărănese 
drept o provocare. Evident trebue să facem pe această chestie, parti- 
dului condus de d. Mihalache, larg credit. Este partidul care şi-a făcut 
un punct de onoare din reforma cooperaţiei; este organizația care şi-a 
impus din cooperație o axă principală a viitoarei sule organizări eco- 
nomice; este partidul care crede în acest sistem, avind în rindurile 
sale pe cel mai dstoinici cooperatori. Cuvintul partidului național-ţă- 
rănese este deci în materie de cooperatie — autoritate necontestată. 

Proectul guvernului a fost socotit, deci, drept o provocare. Pro- 
vocare, in sensul că nu sa udincit de loc problema ṣi că s'a căutat, 
prin unele dispoziții, să se lovească în realizările național-țărăniste şi 
să se tragă folosul pentru partidul liberal. 

Că proectul a fost nestudiat, o dovedeşte și toată ezitarea guver: 
nului, pină să-l depună, desele conflicte dintre membrii cabinetului și 
uminaren de citeva ori, a luării în discuție. Şi o mai dovedeşte și pro- 
punereu, ffcută în cursul discuţiei, partidului naţional-țărânese, de a 
colabora la făurireu legii. 

Afară de aceste puneri în scenă, ale proectului, cari ele singure 
sunt deadreptul ucigătoare pentru sinceritatea unui parlamentarism 
veritabil, felul cum sau urmat discuţiile, atitudinea majoritarilor, au 
venit să complecteze tabloul tristei parodii parlamentare. 

Legea fireşte s'a votat, spre marea bucurie a d-lui Negură, care-şi 
vede împlinit un vechi vis ul său, de a se vedea autor al unei reforme 
cooperatiste, 


La fel sau petrecut lucrurile cu legea de prelungire a stării de 
asediu şi cenzurii. A 

Măsurile exceptionale durează de un an și citeva luni. După omo- 
rires lui Duca, trăim în permanentă gituire a libertăţilor publice. 

La Viena, după singeroasele evenimente de anul trecut, starea de 
asediu a fost ridicată după o săptămină. In Grecia, în urma războiului 
civil de zilele trecute, măsurile excepționale au fost ridicate după 24 
ore dela cupitularea rebelilor. 

Chiar în Rominia — unde lucrurile bune sunt imitate într'un 
tempo mai lent — starea de asediu instituită în 1935, după Griviţa, a 
fost ridicată la expirarea primului termen de șase luni. 

Sau ridicat glasuri în Cameră, cerindu-se explicații asupra cau- 
zelor_ cari reclamă menţinerea acestor măsuri, peste termen. 

S'a răspuns cu fluturarea steagului „ordinei care trebue menținu- 
tă” fără să se precizeze cu nimic vreun pericol care ar amenința-o. 

S'a utilizat din nou diversiunea, aruncindu-se celor ce întrebau, 
acuzația că şi ei, la rindul lor, au uzat — unii au și abuzat — de cen- 
zură, 

Chiar recunoașterea — lucru foarte rar — din partea celor vizați 
nu rezolvă cy nimic problema, Esenţialul era să se răspundă de ce se 
menține acum. 

La jocul guvernului s'a alăturat însă şi o parte a opoziţiei. Uitind 
pentru un moment că au de luptat contra stării de asediu, fruntaşi po- 
Htici dintre cei mai distinși, au pornit atacuri tot contra opozitiei. 

Diversiunea a cîștigat adepţi și a folosit de minune guvernului, 
ca să-şi creeze atmosferă şi să-și treacă legea. 

Cu concursu! parlamentului, iată-ne deci mai departe robiți cen- 
zurii, 

Pericolele imaginare ale d-lui Titeanu nu fost și de data aceasta 
mai tari decit paragrafele Constituției şi de cit spiritul „democrat” pe 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


care pretind că-l au toate partidele politice, dela extrema stingă la ex- 
trema dreaptă, i 

Este profund regretabilā atitudinea unor partide de a s cari 
s'au pretat la jocul guvernului, antrenindu-se pe panta discutiilor pă- 
timaşe, deviind dela adevăratul lor rost. 


Raportul Bentoiu s'a împotmolit. Odată cu el şi strapontina auto- 
rului, creatoarea acestei mult comentate „opere”. 

Tot întirziind şi fiind permanent scos de pe rol, a ajuns să nu 
mai prezinte nici un interes, de par'că ar aparține altor timpuri. 

ntr'adevăr cită deosebire între atmosfera din ziua depunerii lui 
in comisia de anchetă și cea de astăzi. 

Piesa de susţinere a raportului era anularea contractului Skoda. 
Pe unulure se baza acuzaţia privind direct contractul în sine, consi- 
derat drept oneros; şi iot pe ea se baza şi acuzaţia de conrupție. 

Tot succesul raportului îl putea aduce numai menținerea anulării 
şi realizarea dezideratelor din partea „constructivă” a raportului Ben- 
toiu, darea comenzii industriei naționale. 

Tratativele d-lui Tătărescu, sfirşite printr'un nou contract Skoda, 
au tăint toată baza de susținere a operei nefericitului fost viitor subse- 
cretar de stat, i 

In situaţia aceasta raportul deşi depus pe biroul Camerei şi Inat 
intr'un fel de discuție, e asvâriit în fiecare zi, în faţa altor probleme, 
plerzind, din aminare în aminare, toată faima pe care reuşise să și-o 
creeze, 

Raportul Bentoiu, marea atracție a sesiunii actuale, a căzut de pe 
afis. 


Octav Livereanu 


Cronica economică 


Politica minieră a Rominiei*) 


. Exploatarea bogățiilor subsolului a dat prilej, ca puţine alte ca- 
pitole ale vieţii noastre economice, la discuții pasionate în specia! în 
ce priveşte poziția statului față de această problemă. Este deajuns să 
reîmpros În mintea cititorilor una dintre etapele disputei pe 
această temă, de pildă epoca legiuirilor economice dela 1924, cu toată 
reacţiunea politico-economică stirnită, pentru a se putea constata că 
politica noastră de stat a trebuit să facă din această problemă o esen- 
tială preocupare. 

Sunt acum peste 10 ani dela leginirea din 1924 și nu s'ar putea 
spune că ne găsim sub acest raport, într'un regim de politică econo- 
mică recunoscut şi că problema exploatării acestor bogății nu ar fi 
de o tot atit de intensă actualitate, fie și sub aspecte noui, Deşi, latre 
limp, transformări adinci au avut loc atit în ceeace priveste piața 
produselor industriilor extractive, cit și în ce priveşte politica Sta- 
tului în acest domeniu, 

Fenomenele de disoluţie prin care trece sistemul economie mon- 
dial, au schimbat însă unele din datele problemei în așa fel, incit 
pentru noi momentul de față poate foarte bine să constitue şi un 
prilej de recapitulare a unei epoci şi de reculegere asupra problemei. 
Este ceiace a Încercat să facă d. C, Dobrotă în recenta d-sale lucrare 
intitulată: aer pene und Bergbaupolitik Rumäniens” (Bukarest 1934), 
în care autorul cuprinde într'o expunere concentrată. întregul dome- 
niu al exploatării bogăţiiior subsolului nostru (cărbunele, gazul na- 
tural, petrolul, zăcămintele metalifere ș. a.), precedind studiul de o 
expunere istorică și teoretică și însoţindu-l de o revistă completă a 
măsurilor de politică economică ale statului față de această ramură 
de producţie industrială. Poziţia statului este examinată atit sub gs- 
pectul statului-întreprinzător, cit şi sub acel a! statului intervenient, 
prin legislația minieră ce a urmat naționalirării subsolului Introdusă 
in constituția dela 1923. lar în cadrul primei părți a volumului, pro- 
blema muncii in industria extractivă este examinată aparte. 

Un material documentar metodic elaborat şi o informaţie cu 
grijă selecționată, permit a se vedea din studiul d-lui Dobro nu 
numai situațiunea fiecărei ramuri de industrie extractivă: cărbune, 
petrol, ete, dar si anumite elemente caracteristice, după cari se pot 
face astăzi dedurliuni și verificări interesante asupra eficacității unor 
prinripii de politică economeă, practicate la noi pină astăzi. 

In materie de petrol de pildă, o politică naționalistă a fost con- 


* Dr Corneliu Dobrotă, Bergbau und Bergbaupolitik Roumăniens, 
1934, Bukarest, „ca 


76 VIAŢA ROMANEASCĂ 


cecpută încă dela 1905, de câtre conservatorul Torgu Cantacuzino, care 
faţă de tratativele capitalului străin de a acapara exploatarea rezer- 
velor noastre de petrol, a formulat acele trei principii rămase clasice; 
I. — constituirea unei rezerve de terenuri petrolifere pentru viitor, 
IT. — înlăturarea oricărei tendințe de monopol al teenurilor petroli- 
fere; HI. — păstrarea în mina Statului a tuturor mijloacelor de trans- 
port a petrolului şi derivatelor lni. 

A existat pe această temă un consens general în politica romi- 
nească de a se ține piept cit mai mult tendințelor de dominare 
a capitalului străin în producția noastră de petrol. Cu toate acestea, 
la 1914, rezultă din datele prezentate de autorul cărţii, procentul ca- 
pitalului national în industria romină de petrol atingea abia 4,6%, 
Naționalismul nostru economic a îmbrăcat mai tirziu o formă exce- 
sivă, îndată după Constituţia din 1923, adică după naționalizarea 
subsolului. Legea minelor din 1924 a înţeles să reglementeze apă- 
rarea intereselor economiei rominești pe piața internaţională, prin in- 
stituirea unei politici de naţionalizare a capitalului și a muncii în 
industria petroliferă, introducind în acest scop nări cu pr’ 
vire la capital şi la personal; acel minimum de 60% capital național 


şi de 75% personal rominesc în societăţile concesionare şi acele ac- 


țiuni nominative cu dificultățile de transmisiune aferente. 
O critică ponderată formulează autorul asupra acestui regim. 
„Capitalul străin — serie d-sa — nu avea altă posibilitate decit sau 


să se conformeze acestor dispoziţiuni ale legii, sau să ocolească in- 


dustria rominească de petrol; „nu trebue să se uite că industria ex- 
tevi şi in desebi aceea a petrolului implică un mare rizic”, 

p. ). 
Aceste discriminări dispar prin legea minelor din 1929, care in- 
troduce însă un regim nou, exact în pragul celei mai adinci manifestări 
re economică mondială, de cădere a prețurilor și renta- 


de desagrega 
bilităţii capitalurilor şi de nesiguranță generală a plasamentelor de tot | 


felul. 


Cit a valorat însă în practică acest gen de naționalism industrial | 


este de notorietate bine stabilită și în această o 
face astăzi unele constatări valoroase în special cu privire la postura 
statului, faţă de realizările şi de interesele unora dintre industriile ce 


ine de idei, se pol 


exploatează avuţiile subsolului: cărbunele şi gazul natural. Atari consi: 


derente sunt dealtminteri facilitate de faptul că lucrarea d-lui 
brotă este întocmită cu o anumită onesti intelectuală în prezenta- 
rea şi cintărirea materialului informativ, ce nu poate fi prea des găsită 
în lucrările specialiștilor noştri, cari studiază situaţia diferitelor ra- 
muri ale industriei rominești. 

Astfel, autorul relevă cu justele strinsa legătură de totdeauna între 
stat și industria cărbunelui, „Pină în anul 1900 (între 1885—1900) 
serie d-sa, — în vechiul regat, întreaga producţie naţională de cărbuni! 
era consumată de calea ferată. După această epocă zi pină Ta isbuenirea 
războiului, procentul de utilizare a variat între 59% in anul 1907 şi 
9% in, anul 1905. După războiu s'a furnizat căilor ferate romine din 


-. 


producția totală de cărbune, 64% în 1924, 72% din 1927, 70% în 1930 


și 69% în 1931, 


„Din aceste date constatăm că industria cărbunelui se sprijină în 


rima linie pe consumul căilor ferate ale statului şi că desvoltarea și 
nflorirea acestei industrii este strins condiționată de politica de com- 
bustibil a căilor noastre ferate”, (p. 55). 


Datorită acestei situațiuni, cu deosebire după războiu, o luptă sis- 


tematică a fost purtată de aceste industrii în vederea menţinerii per- 


manente a unei cote de repartiție cit mai mari în furnitura de com 
bustibil a căilor ferate şi mai cu seamă în vederea susținerii prefului 


faţă de administraţia căilor ferate. * 


` CRONICA ECONOMICA 77 


Această concurență de interese între producătorii furnizori şi sta- 
tul-cumpărător, a luat forme concrete în deosebi după ce societățile 
producătoare de cărbuni din bazinul Jiului au fost naționalizate. 

Unul din mijloacele utilizate în acest scop a fost neutralizarea sin- 
gurului instrument eficace de control al prețurilor cărbunelui la dispo- 
ziţia câilor ferate: minele statului. Statul romin moştenise dela Statul 
ungar minele de cărbuni dela Lonea în bazinul Jiului, mine pe care 
statul ungar le exploata în special pentru a avea în tot momentul un 
real pret de cost ca termen de comparație şi ca mijloc de control asupra 
prețurilor producătorilor ofertanți. Statul romin a părăsit însă cu in- 
cepere la 1925 ideia de a utiliza aceste mine în scop de politică a com- 
bustibilului la calea ferată, dindu-le în exploatarea capitalului privat, 
subscris de însăși societăţile furnizoare și concurente, 

De aceea, se poate spune că în situaţia el de pină astăzi viabilitatea 
industriei romine de cărbune, al cărei ansamblu de interese își are „u- 
picentru!” în bazinul Jiului. a fost si este aci la noi — unde o piață 
internă liberă pentru un minimum de consum de cărbune nu există — 
functie exclusivă de voința statului. 

O linie analoagă a urmat statul în problema gazului natural din 
Ardeal, Şi aci, exploatarea de gaz metan a statului n fost trecută In in- 
treprinderea capitalului privat, astfel incit del 1925, statul nu a mai 
fost apt de a conduce el o politică a combustibilului în raport cu ne- 
voile industriilor ardelene consumatoare de gaz metan. Trecind in 
mina capitalului particular, exploatarea gazului metan a căpătat în Ar- 
deal a situațiune de monopol, putind practica o politică de preturi 
care — alături de efectele depresiunii economice nu numâăi că nu a 
permis desvoltarea industriei însăși şi n industriilor aprovizionate, dar 
a făcut să scadă consumul existent Într'o simțitoare proporție între 
anii 1928—1932, 

Pentru ilustrarea acestei constatări, reproducem mai jos din lu- 
crarea d-lui Dobrotă (p. 73), (în milioane m. c.), evolutia consumului 
de gaz în Ardeal între anii 1925, (anul comercializării) și 1932, în pa- 
ralelă cu consumul de guz de petrol din vechiul regat: 


Anii Vechiul regat Ardeni 
M.C. m. Cc. 
1926 134.7 242,0 
1927 186,7 252,3 
1928 340,9 272,0 
1929 547,7 258,8 
1930 997,7 208,3 
1931 122,7 150,3 
1932 1.313,40 143.0 


Aşadar în Ardeal, consumul este scăzut în 1932, faţă de consu- 
sumul maxim din 1928, cu 47,5%, iar față de consumul primului an 
după comercializarea exploatării statului, cu 40%. 

Este ceiace face pe autorul cărții să recomande eforturi noui 
pentru „răspîndirea gazului natural în țară și să se promoveze prin 
toate mijloacele întrebuinţarea acestui factor atit de important pentru 
industria românească”. (p. 73), 

Lucrarea d-lui C. Dobrotă prin datele şi formulările pe care 
le cuprinde, pune la îndemina cititorilor o sumă de alte constatări, 
informații și sugestii și în special aminteste lucruri de natură să 
facă din această carte un instrument de o incontestabilă utilitate nu 
numai pentru #cei ce doresc să cunoască situația industriilor ex- 
tractive ale Rominiei, dar și pentru cei ce vor să se documenteze a- 
supra naturii directivelor ce au prezidat politica noastră minieră, ~“ 


Eugen Demetrescu 


—————— (CR 


Cronica agricolă 


Industria şi agricultura în fața colhozului * 


Experien 
producție industrială este mai mult sau mai puţin cunoscută. 

Dacă înainte de revoluția din Octombrie se discuta de către 
unii sceptici posibilitatea organizării unui Stat socialist producător, 
astăzi realitatea înlătură această discuţie principială. | 
i aa E. aaa stat există şi deci se poate forma şi organiza şi 
na e. 

Discuţia poate fi numai despre utilitatea mai mare sau mai 
mică a organizării societăţii regimul capitalist, cu  translor- 
mările ce i le-ar impune legile lui de evoluție, sau sub regimul so- 
arte zau evident și el modificat după necesităţile impuse de 

prejurăr 

Şi în sfîrşit, realizarea noului regim e peaa de conştiinţa de 
forță a muncitorimei industriale şi de atitud 
lupta ce sar da între forțele acestor regimuri. 

In rindurile de mai jos nu ne vom ocupa de problema luptei 
dintre capitalism şi socialismul de stat, ci vom întrevedea nous 
Mureni organizare a socialismului, după epuizarea socialismu- 

e Stat. 

Baza acestei noi formule este pusă solid de pe acum și între- 
formula socialismului de stat, introdusă în industrii și puţin în a- 
mr (sovhozurile), şi între colectivismul agrar, extins şi la 

ndustrii, se va da o luptă crincenă de afirmaţie şi menţinere. 

Pentru a ne apropia mai bine chestiunea vom constata că as- 
tăzi în Uniunea Sovietică sunt trei clase sociale, bine determinate 
şi distincte între ele: 


Toţi funeţionarii Statului și toți muncitorii industriali şi co- | 


merciali, inclusiv cel din sovhozuri, indiferent dacă fac parte 
din partidul comunist sau nu, formează clasa salariaților de Stat. 

In opoziţie cu această clasă se află muncitorimea agrară din 
rar pere alai proprietară pe mijloacele de producție şi pe produsele 
agricole. 

Şi însfirşit, mai este clasa țăranilor individuali. Rolul acestora 
în Stat este cu desăvirşire redus, atit politiceşte cit şi economi 
incit credem că în perspectiva reușitei colhozurilor, țărănimea in 
duală va dispărea complect, virindu-se fie în colhozuri, fie In rin- 
durile salariaților Statului. 


* Producţia agricolă şi structura ei, au dat loc la o amplă dis 
cuție în paninele revistei noastre, D. Al. Miţă expune aci un nou 
punct de vedere, util și interesant pentru elucidarea acestei probleme 
atit de actuale. 


sovietică in ce priveşte etatizarea mijloacelor de | f 


nea clasei țărănești în . 


CRONICA AGRICOLA 79 


ÎN dt A 


Vor rămine deci, față în faţă, cele două clase: salariaţii de 
stat, fără distincție politică între muneitori / y 
Duail și tival s ; r. torii intelectuali sau ma 

e ntrebarea: nu cumva aceste două 
reduce În curind la una singură a sala ților de ron ez aA 

Răspunsul nu poate fi decit negativ: colhozurile, aceste colec- 

te te a Car oa alora ua niciodată în unităţi agrare de 
sovhoz rucit p n prezent s'a vădit - 
ear p => ir ver aan a pai stă sovhozului. agita coc dn 
atunci desigur că primul va înghiţi pe celelalte, iar nu invers. 

să colhozul reuşit in agricultură inseamnă definitiv o pro- 
prietate colectivă a unei ențități economice distincte de a statului, 

Acest regim al proprietății colective la inceput va avea nproa- 
pe exclusiv un caracter agricol, dar după consolidarea definitivă 
a agriculturii, In colhozuri vor apărea şi inceputuri industriale, pentru 
satisfacerea nevoilor în colhozuri la început, şi apoi şi pentru ne- 
voile altor colhozuri, pină cind industria colectivă se va întări și 
va intra în concurență cu industria etatizată, 

Dacă industria mare a Statului cu greu va ceda industriei co- 
lective, intrucit organizarea ei presupune resurse prea mari de ca- 
pital şi energie umană, apoi în ce priveşte industria obiectelor de 
primă necesitate și consum, cercul industriei colectiviste va spori 
treptat pe socoteala celei ctatiste. 


Supravegherea şi interesul colectivului — proprietar pe mijloa- 
cele de producție Îndustrială, proprietar pe produsele asia indus- 
triale ca şi pe unele din materiile prime, produse agricole ale colho- 
zului; minile libere eftine, în special în timpul stagnării lucrărilor 
agricole; cointeresarea fiecărui membru al colectivului la calitatea 
şi cantitatea produselor, — toste acestea sunt însemnate avantaje 
pentru industria colectivizată fată de interesul prea abstract și 
pron Jadopärtat al conducătorilor şi muncitorilor din industria etu- 


. 


In colbozuri deci, vedem noua formā a proprietăţii colective 
care are șanse să triumfe nu numai în agricultură, ci să remoreheze 
la ea o mare parte, ba chiar să transforme întreaga industrie într'o 
pep $ ot mea M-ai ta pr rable mapa regie ginora muncitori- 

ați s i in ariați ai oriei lor - 
rare mp me ți tatulu sal t propriei lor în 
, „Dar dacă rolul colhozului este așa de important pentru Uniunea 
Sovietică, să cari sunt coüsecinjels reușitei și consolidă- 
rii lui pentru economia agrară din alte țări sie. Euroii. 
3 Un lucru este neindoelnic: gospodăria țărănească din Europa, dar 
in special din țările cu o agricultură înapoiată, nu va fi în stare să 
se ia În întrecere cu niște unităţi agrare muri, cu o agricultură uti- 
lată la perfectie, cu un colectiv care îşi produce la el şi o bună par- 
te din obiectele de consum şi utilare agricolă, cu o zootechnie des- 
voltată şi cu foarte multe mijloace de industrializare a produselor 
šale agricole, 

Cu alte cuvinte, colhozul reușit Înseamnă compromierek şi era- 
hul apropiat al țărilor cu o agricultură țărănească, bazată pe proprie- 
tatea individuală, pe munca unei singure familii. cu resursele ei cultu- 
rale şi technice reduse, fără posibilitatea de a-și industrializa produ- 
sele, exploatată fără milă prin sistemul comercial capitalist în pro- 
cesul de valorificare a produselor agricole şi În permanentă concu- 
rență reciprocă între micile gospodării agrare, 

Dar dacă proprietatea ţărănească izolată nu e în stare să reziste 
tu succes azriculturei colective, poate că o organizare a ei în puter- 
nice cooperative agricole de producție și desfacere ar înlocui lipsu- 


ÎN 


0 VIAȚA ROMINEASCA 


"rile față de agricultura colectivă, ar pune-o in aceleaşi condițiuni de 
luptă şi poate superioare? 

In teorie, dacă am admite posibilitatea de organizare benevolă a 
tuturor agricultorilor în puternice cooperative, strins închegate în in- 
terior, şi bine federalizate, fără posibilitate de descompunere, — efec- 
tul ar fi aproape acelaş , 

Dar acest lucru nu poate fi realizat si în fapt pentru mai multe mo- 
tive dintre cari: 

1) principiul cooperației libere nu admite constringerea individu- 
lui, iar de bună voie realizarea unei cooperativizări integrale, în sta- 
rea înapoiată a agricultorului nostru, nu e de așteptat; 

2) unirea cooperatistă, ori cit de strinsă ar fi cooperarea între 
membrii el izolaţi, lasă individului proprietatea mijloacelor de pro- 
ductie şi a produsului, lasă pe eul economic, care totdeauna se va ma- 
nifesta cu tendințele lui centrifugale și egoiste şi va face imposibilă 
contopirea desăvirşită a interesului fiecărui individ în interesele in- 
tregului, ceia ce este cu totul altfel la colhoz. dat fiind că acolo ni- 
meni nu-și are partea sa în avutul comun, ci totul aparține tuturor, 
încit nici-o posibilitate de contruinterese a individului nu există. 

Greşit deci susțin unii cum că cooperativizarea tărănimei va su- 
plini defectele ei actuale. 

Acest lucru nu se poate face pe deplin, fiind contra firei interesu- 
lui individual. 

Apoi, organizarea colhozului nu este produsul evolutiv al orgi- 
nizării agricultorului individual. 

El, dimpotrivă, a Iuat fiinţă prin renunţarea la dreptul său de 
proprietate a ţăranului lipsit de unelte agricole şi prin cea mai stras- 
nică constringere revoluționară exercitată contra celor cu stare, 

Deposedarea capituliștilor şi  industrinşilor de avutul lar nu u 
costat atitea sforțări cit deposedarea de påmint a țărănimei avute si 
chiar a celor abia Improprietăriți. 

ȘI încă mult mai multe sforțări s'au depus pentru menținerea și 
consolidarea colectivului agrar. 

Iluzia cooperativizării agrare este irenlizabilă si departe de ceia 
ce poate da agricultura colectivizată, 

Fosta țărănime din colhoz nu mai este astăzi o clasă țărănească 
transformată de legile evoluției în membri ai colhozului, ci o cu totul 
ultă clasă socinlă, 

Colhozul reușit Înseamnă moartea țărănimei, extirparea eului in- 
dividual şi înlocuirea lui cu cul colectiv al colhozului ca primă 
treaptă a unei unităţi economice agrare, 

Cooperaţia agriculturii colectivizate in ce priveşte producția 
poate uni numai unităţi mari colective, iar nu și indivizi, cari nu vor 
mai exista, 

Individul este opusul și dușmanul firesc al colectivului și de bună 
voie niciodată. prin transformare evolutivă, nu va ajunge un menm- 
bru al eo! 

Politica agrară, în perspectiva reuşitei colhozului, nu poate f o 
politică de susținere a țărânimei, fie şi cooperativizate, iar partidele 
ţărăneşti îşi pierd rațiunea de a mai exista cu programele lor vechi 
de consolidare a proprietăţii individuale, 

AL Miţă 


P 


Cronica socială 


Șomajul permanent și perspectivele lui 


Inceputul anului 1935 fu precedat de o uni i 
rare po hui 1934 s'a implinit sorocul unei o o eg pere k 


talismului, El reprezintă cea mai lungă criză di 
s n analele 
sistem de productie, precum şi cea mai teribilă cu a aer a a 


Desigur, nu ne aflăm in fața unui fenome: întimplă uperii- 
cial. Acuitatea crizei economice actuale, puterea ei d: roi Ben şi 


himba 
ştere in mod periodic crizelor cicli i 
Clarificarea modificărilor E sa sag i aeriana ara y ra pe 
pro ie reprezintă şi calea pentru iscodirea cauzelor gravității ne- 
pomenite ale crizei economice mondiale, ale caracteristicelor Í 
alive rei cer app incațând. dela celălalt capăt, adică pă 
penirea activității economice, pă inti pina datuan aaia de ijo- 
i mpina intreaga gamă d - 
ir afr-enă ga Încondată la baza mecanismului de producere ed 
Este incontestabil că dintre toate as 
pectele crizei i 
rnește chimen, consternarea şi dezorientarea „cea mal tie 
- er pare ~ zs yai nean portri ing cantitative se trans- 
ormă omen ve. Şomaj 
are > pr ngpăra a existat și în epoca capitait areale, antebelic, In 
dispărea, în cilpele seaisa maia &eler dipaiţi de lucru aproape ci 
de muncă neocupate. se înălța, Aceste nia "de alternan ae nar 
ii 


ul LE 
si în momentele de prosperitate poniajul asa cum Permanent, Chiar 
postbelică, mat, în ultimi ami de criză, 


Din acest punct de vedere anume acel nl mă t 
j > rimei și rind 
Tagul ip m și coprinderei pă- 
or ae ge rii rlite nt pe procesul total de producţie şi cir- 
doar numai t continuarea istorică a armate. itorești 
na dinainte de răsboiu. Atit și nimic mai ere: pier el repre- 
sd url spus, un fenomen cu totul nou, rezultat direct al isesi 
max incordare la care nu ajuns contradicţiile modului capi- 


—————— 22 


t 


sa VIAȚA ROMINEASCA ki 
ÎN 


talist de producere in perioada post-belică și cu deosebire în wti- 
mii ani. 

Cari sunt în linii generale deosebirile dintre lipsa de lucru în 
epoca de desvoltare a capitalismului dinainte de răsboin și şomajul 
din peaosa ost-belică şi din ultimii ani de criză? d 

+ In răstimpurile de prosperitate ale epocei antebelice, şomajul 
dispărea aproape fără urme, fabricanţii se plingeau de lipsă de brute 
de anuneă, pături din ce în ce mai largi ocupate în sectorul econo- 
miei precapitaliste (agricultură, mica meserie, etc.) erau atrase în 
sfera de activitate a industriei, Dimpotrivă în perioada post-belică 
asistăm la un şomaj pronunțal de milioane și milioane, chiar în cti- 
pele cele mai avintate ale fazei de prosperitate economică. In mo- 
mentul de apogeu al avintului economiei americane de după răsboiu, 
în 1928—29, se numărau în Satele-Unite trei milioane şomeri. In 
acelaş timp au şomat în Anglia în mijlociu un milion de persoane ofi- 
cial înregistrate pentru alocația de şomaj. In Germania cifra celor 
lipsiţi de lucru în timpul înfloririi afacerilor economice dintre 1927 
-29 a fost de două milioane. se vede cifre fantastice, necu- 
noscute înainte de cataclismul răsboiului mondial, Cifre cu atit mai 
ai inovarea ară Să pap oara faza de ie a ereu Rare) ic, 

poca an ică a înregistrat er arn aşe de m a 
populuțiilor muncitoare, necesitate de răspindirea și întinderea indu- 
striei capitaliste peste tot globul. Legea cererei şi a ofertei canaliza 
odată cu circulația mărfurilor şi braţelor de muncă, 

In perioada post-belică toate țările vechi şi noi prohibese orice 
incercare de imigrație în massă, Excepţile sunt rare și fără mare Im- 
portanță pentru surplusul imens de forțe de muncă rămase fără in- 
trebuințare, Pretutindeni se face simţit un şomaj cronic permanent, 
mai latent sau mai acut, înregistrat statisticește mai mult san mai 
puțin mulțumitor, 

2, dn uiti ani, anii crizei, şomajul =- luai in ag ag: aeg et 
porții în mintătoatre, incomparabil mal mari ca în crize- 
ior ciclice clasice din trecutul capitalismulu. Lipsa de lucra bintuie 
cu atita grozăvie incit asvirle în șomaj Între o treime pînă la o ju- 
mătule din întreg proletariatul diferitelor ţări. Asemenea lucruri nu 
s'au întîmplat nici cînd în între istorie a capitalismului. 

3. Crizele cilice din epoca ică a capitalismului cedau locul 
unor faze de avint, cari isbutiau să molcomească valurile furtunoase 
ale lipsei de lucru, In epoca post-belică fenomenele sunt tocmai con- 
trarii. Faza de prosperitate, frintă de actuala criză economică, s'a 
caracterizat, cum am văzut, printr'un şomaj cronic de massă, In 
cursul crizei acest a devenit o adevărată catastrofă. lar dalele 
statistice din ultimii doi ani arată un lucru grav de tot. Anume, chiar 
«ducă am presupune că miine criza va fi rezolvită pe deantregul in 
sensul că producţia industrială ar creşte şi ar atinge nivelul din 1929, 
lucru de altfel improbabil pină la imposibil, păturile de muncitori 
cu brațul şi cu mintea, cari ar continua să sufere de lipsă de lucru, 
să rămână excluse din procesul general al activității economice, ar 
prezenta o proporție mult mai mare ca aceea din ultima fază de 
prosperitate. Cu alte cuvinte, mea straturilor populației îndepăr- 
tate definitiv dela orice activitate economică atit pe timp de criză 
cit şi in timp de ridicare a nivelului afacerilor, va fi enorm mărită. 
Şomajul permaneni, cronic, nu se va număra cu milioanele ca în faza 
de avint terminată in 1929, ci cu zecile de milioane. 


Vom expune în cursul articolului date statistice foarte semnifi- 


ative în sprijinul acestei afirmaţii, Pentrucu asupra lor să fie pro- 


iectată însă lumina adevărată a realității, trebuie rezolvată problema 
teoretică fundamentală pentru desluşirea  perspectivelor de viitor, 
Câror transformări de bază în structura sistemului economie capi- 


CRONICA SOCIALA 83 


talist je co nde ivirea şomajului permanent, cronic, masi 
distinct de variațiile armatei muncitoare de beoarvi din 
a modului capitalist de productie? 

Economia capitalistă este o economie bazată pe schimbul de 
mărturi, Mărfurile nu sunt şi simplu bunuri fabricate, ci bunuri 
formind proprietatea privată, vărsate pe piaţă şi destinate a-şi găsi un 
echivalent prin schimb. Caracteristica pieţei italiste constă toc- 
mai în faptul că în momentul producerei mărtariior nu exista si- 
guranța valorificării lor prin schimb. Goana pentru găsirea unui echi- 
velent pe piaţă este motorul concurenței. lar aceasta din urmă este 
ne nara introducerei unor procedeie tehnice din ce în ce mai 

ecţionate. 

Cu cit condiţiile de valorificare a mărfurilor pe piață devin mai 
grele, cu atit mai puternică e tendinţa conducătorilor industriei de 
a agrar procesul de producție şi a provoca o scădere a preju- 

e cos 

Prin înoirea şi perfecționarea continuă a utilajului industrial, o 
cantitate din ce în ce mai însemnată de forţe de muncă sunt liberate 
din procesul de producție. Din capitalul învestit, o parte din ce în 
ce mai colosală funcţionează sub formă de maşini, de utilaj mecunic, 
de capital constant, iar una din ce în ce mai redusă sub formă de 
forţe de muncă angajate, sub formă de capital variabil, reprezentind 
salarile acestora. 

Secolul al XIX-lea, a fost un secol de nemaipomenit avint tehnic: 
cu toate perfecționările neîntrerupte ale procedeielor de fabricaţie 
industrială, cari au înmulțit prin mil şi zeci de mii de ori producti- 
vitatea muncii omeneşti, cu toate că deci o imensă cantitate de forţe 
de muncă a fost liberată pe această cale din procesul de producţie, 
totuși pină la isbucnirea răsboiului mondial nicăieri n’a fost obser- 
vată constituirea unui de massă, cronic, permanent în afara 
oricăror fluctuații conjuncturale. 

Explicația este următoarea:  Liberarea forţelor de muncă prin 
perfecţionarea mijloacelor de producție a fost larg compensată de 
către necesitățile create de creşterea cantitativă într'un ritm foarte 
rapid a producției industriale. raport cu o anumită cantitate de 

„ pe care o luăm ca unitate, capitalul constant a fost şi este 
continuă re ep na proporția celui variabil, adică a salariilor re- 
prezeniind forțele de muncă angajate, în continuă scădere. Dar des- 
voltarea rapidă a industriei — repetăm e vorba de epoca antebelică 
— a determinat ca micşorarea relativă a capitalului variabil în raport 
cu o numită unitate de producţie, să nu se transforme într'o micşorare 
absolută a capitalului variabil necesar procesului de producţie al in- 
tregei societăți, adică într'o restringere absolută a angajărilor totale 
de muncitori cerute de producția socială la momentul dat. Afi! ea- 
pitalul constant total al societăţii cit şi cel variabil, creştea în mod 
absolut, datorită progresului rapid al producției industriale. Singura 
deosebire consta numai în faptul creşterei mult mai rapide a capita- 
lului constant în comparație cu cel variabil. Ca o consecință directă 
a acestei situații, contingentele muncitorimii ocupate în procesul de 
producție se măriau în mod absolut. Braţele de muncă liberate prin 
perfecţionările tehnice regăsiau întrebuințare în urma întinderei co- 
losale a scărei de producție, — întindere care necesita ba încă și 
atragerea În sfera activit MIL industriale a unor noi pături sociale. 
Astfel armata industrială de rezervă nu constituia decit canalul cu 
ajutorul căruia industria își regula și modela necesitățile angajării de 
forje de muncă conform cu cerințele de timp, loc şi cantitate ale 
producției, In afară de aceasta, răstimpurile de criză provocau isbuc- 
niri violente de şomaj intens, cari dispăreau însă odată cu relncape- 
rea ciclurilor economice. 


eee 


gi VIATA ROMINEASCA 


Entrucit e schimbată situaţia în perioada trăită după răsbolu? 

Im această perioadă ritmul general al creşterii producţiei indu- 
striale în lume a smerit o puternică încetinire. Deasemenea proce- 
delele tehnice au evoluat intrun ritm de perfecţionare uimitor. Re- 
zultatul era de neinlăturul, Liberarea forţelor de muncă din procesul 
de produclie ca o urmare a perfecţionărilor tehnice nu mai putea îi 

emsată de cererile determinate de creşterea cantitativă a pro 
ducilei. Reducerea relativă a capitalului variabil, luat pe o unitate 
de producție, a dat naștere unei mişcări de stagnare şi chiar mieso- 
rare absolută a capitalului variabil total reprezentind numărul total 
de forţe de muncă trebuitoare procesului general de reproducție al 
societăţii. Capitalul constant, adică instalaţiile industriale din ce în 
ce mai uriaşe, care au răsărit în timpul prosper de după răsboiu, pu- 
tean fi puse în mişcare de un reia neg de lucrători micşora! în mod 
absolut. In asemenea condiții îşi apariția şomajul cronic, per 
mament, reprezentind straturi sociale eliminate definitiv din proce- 
sul general de producţie al societăţii şi fără nici o perspectivă de a 
mai căpăta de lucru in cadrele sistemului economic actual. 

Inainte de a demonstra tendința de permanentizare și i 
a şomajului permanent, să Pie ri cele afirmate prin citeva re 
referitoare la industria din Rominin. Se ştie că perioada investiții- 
lor și a progresului celui mai rapid al industriei din Rominia post: 
belică e reprezentată de intervalul dintre anii 1924—28. Tabloul ce 
urmează reprezintă creşterea cantitativă a producției marei industrii 
rien apă dem în acest răstimp şi numărul lucrătorilor şi a perso 
nalului administrativ ocupat: 


m MA nani Meme | ma | ME | uns | rorat rtu 
1924 1 100 | 19351 1 223423 100 


Unei urcări cantitative a producției cu 40% îi corespunde în 
marea industrie manufacturieră o mieșorare a efectivului braţelor de 
muncă cu 11,6%, o creştere a personalului administrativ cu 35,8%, 
în general o reducere o totalităţii de salariați cu 7,6%. Producția me 
rei industrii manufacturiere reprezintă 70% din întreaga producție 
industrială a Rominiei (calculat pentru 1924), Inctt datele mai sus 
pot fi uşor generalizate pentru fint industrie a Rominiei, 

Tabloul ce urmează arată, In miliarde, tonele brute kilometri trans- 
portate între anii 1927—1933 şi efectivul total al personalului angajat 
în aceeaşi ani: 


Ani 1927 1928 1929 1930 1991 1932 19% 
Tone br.—km. 17.8 — 17.7 179 187 159 157 101 
No. Personalului 123346 114784 110046 95838 88350 86032 BIB 


Aşadar in anii buni, 1927 ṣi 1929 mărimea traficului — reprezen 
tind „producția” C, F. R. — rămine aproape soseen; in acelaş timp | 
insă numărul total al itr p p scade cu 12400 persoane, adică 
ca mai bine de 10%! În anii de criză raționalizarea sa accent 
enorm, Faţă de 1927 traficul în tone brute — în anul 1933 — al 
€. F. R. e micşorat doar cu 10%, personalul angajat e redus Incă 
cu 39.221 persoane, adică cu 31%! 

Datele expuse asupra Industriei mari manufacturiere cât şi nsu 
pra C. F. R. demonstrează în mod precis formarea șomajului cro 
nic, permanent, tocmai în perioada activilății economice inflort 


ÎN 


CRONICA SOCIALA 85 


toare. Se că dacă astfel e cazul într'o ţară înapoiată din 
punct de vedere industrial, cu atit mai mult el va fi în regiunile 
supraindustrializate ale lumii, 

Răstimpurile de criză au fost in decursul istoriei capitalismului 
momentele cele mai prielnice perfecționării metodelor de produc- 
ție. În cadrul strimt al debușeurilor restrinse de criză, concu- 
rența” devine din ce în ce mai acerbă, iar tendința de a reduce cit 
mai mult prețurile de cost tot mai imperioasă. 

Pe cit de adincă şi lungă e criza economică mondială începută 
din 1929, pe atit de mai intens se desfășoară în sinul ei străduin- 
jelo de raționalizare forţată pe toate căile: concentrarea producției 
n fabricele cele mai modern utilate, mărirea intensității muncii, ete. 
Astfel procentul enorm al Imcrătorilor svirliți în stare de şomaj e pe 
lingă rezultatul restringerei insemnate a scărei de producție şi efec- 
tul a meu vanak intense. Cit de mare a fost întradevăr intensitatea 
acesteia o dovedesc următoarele date referitoare la Statele-Unite. Intre 
Iulie 1932 și Iulie 1933, producția industriulă a marei republici yankee 
a trecut, ca o urmare a impulsului inflationist imprimat de Roosevelt, 
dela indicele de 32,3 la cel de 90,1, mărindu-se deci cu 72%. (A scăzut 
cu mult imediat după aceea). In soues intervul de timp indicele per- 
soünelor ocupate a evoluat dela 58,5% la 69,3, adică a crescut doar 
numai cu 18,50%! Cam aceeași situație şi la noi în Rominia. Indicele 
cantitativ de producţie al marei industrii manufacturiere a crescut cu 
14,2% din 1928 pină în 1933, Numărul muncitorilor ocupați, departe 
însă de a rămine măcar staționar, a scăzut în aceeasi distanţă de timp 
cn 9,3%, cel al personalului administrativ cu 19,% şi în general totalul 
persoanelor angajate cu 11,2%, 


Ce arată toate aceste date? Să incepem cu concluzia cea mai ge- 
nerală. Primele urcări ale producției industriale, ivite în momentul 
în care criza, după o prăvălire de câțiva ani, s'a stabilizat la un nivel 
extrem de cobo ar necesita întrebuințarea in procesul de produc- 
ție a unor cantităţi de forţă de muncă mult mai reduse ca în anii ce 
au precedal-o, Desigur dispensarea de forțe de muncă nu e atit de 
mare precum o arută indicele persoanelor ocupate, căci trebuie pre- 
supus că o parte oarecare din muncitorii înregistrați ca ocupați au 
suferit de şomaj parţial și că în cele mai multe cazuri, angajările de 
noi forțe de muncă s'au făcut deabia dupăce aceştia au primit din nou 
tot timpul de lucru. Trebuie remarcat însă că nu rareori s'a procedat 
şi invers: şomajul parțial a fost generalizat pentru tot personalul in- 
treprinderii pentru a se putea astfel trece Ja noi „angajări”. 

In orice caz în felul cum au putut fi efectuate ridicările uşoare 
de producție din ultimii doi ani se oglindesc efectele strașnicei ratio- 
nalizāri operate in timpul de criză. Tendința umflării somajului per- 
manent, cronic, e evidentă. Şi nu numai în țările extrem de înaintate 
din punct de vedere industrial, în cari nu se poate deocamdată vorbi 
de atingerea nivelului producției din 1929, Exemplul industriei țării 
noastre vorbeşte dela sine. Datorită stadiului ei de desvoltare înapoiat 
şi al protecţiei vamale şi prohibiţioniste de care se bucură în ultimul 
timp, ea tinde să acapareze complect debuşeul intern pentru produ- 
sele de consumație, în primul rind. Astfel se explică faptul că pro- 
ducția marei industrii manufacturiere a depăşit în 1933 cu 14,2% ni- 
velul dinainte de criză (1928). Am văzut că şi în această situație avan- 
tajoasă Efectivul muncitoresc a descresent, șomajul permanent a pro- 
gresat rapid. Semnificativ e că după ce Intre 1924—28 efectivele per- 
sonalului administrativ sau mărit întrun ritm accelerat (35,8%), 
între 1928—33 au inceput şi ele să dea înapoi ca şi numărul total al 
muncitorilor ocupați anume cu 19,0%. Cu alte cuvinte se închid şi 
porţile ocupațiunilor de birou și administrative, dupăce acestea pă- 


ÎN 


fë VIATA ROMINEASCA ES i 
e e Ț 


reau că vor absorbi cel puțin un contingent mic din forţele salariate 
eliberate din procesul de producție propriu zis. 

Perspectivele de viitor sunt earar destul de sumbre. Oricine în. 
cenrcă să-şi dea seama de condițiile economice ale clipelor actuale, 
înțelege că pentru viitor nu se poate spera întrun avânt al producție: 
industriale în general în întreaga lume nici măcar la înălțimea celni 
din perioada 152429, căci şi acesta din urmă a fost mult mai 
în comparaţie cu fazele de prosperitate ale mişcărilor ciclice dinainte 
de războiu, ji 

Nu putem discuta în cadrele acestui articol perspectivele erimi 
actuale. LÉ insă a unor țări și debuşeari noi, necotropite pină acum 
de capitalism, saturarea piețelor vechi, evidențiată prin faptul că 
stocurile de mărfuri se mențin în linii generale în cel de-al șaselea 
an de criză la acelaş nivel exorbitant de inceputul marasmului eco 
nomic, existența unui utilaj industrial formidabil in stare de imobil. 
tate care face de prisos orice incercare de noi investiţii în massă — 
toate aceste constatări arată slabele perspective ale unei rezorbiri ra 
pide a crizei, cit şi slăbiciunea structurală a oricărei tendințe de fn- 
viorare economică. 

Atit timp cit va mai dura starea de depresiune de azi, şomajul ve 
continua să bintule cu furie. Dar chiar în eventualitatea ivirii unei 
mișcări de înviorare economică generală —- ipoteză pe care o punem 
numai de dragul ipotezei — variațiile conjuncturale vor continua si 

într'o stare permanentă de lipsă de lucru pături sociale imense, 
din ce în ce mai imense, incomparabil mai imense ca cele din faza de 
prosperitate dinainte de anul 1929. 

Actualul mod de producție a avut marele merit în cursul desyat- 
tărei sale istorice de a fi atras, de a fi activizat pături sociale din ce 
în ce mai largi în cazanul trepidant al activități! industriale, de a le 
fi smuls și desrădăcinat din cimpul micii producții medievale, pri- 
mitive, inerte şi conservatoare. 

Ajuns acum în ultima sa fază de declin, nemai putind imprima 
fi or de producție mişcarea de avint de odinioară, el expulzează 

definitiv din circuitul total al activităţii economice a societății, stra- 
turi sociale din ce în ce mai groase, condamnate la o inactivitate eco- 
nomică complectă. E cea mai teribilă expresie a profundei sale crize 


structurale, 
Alexandru C. Stelian 


Cronica cinematografică 


Se reprezintă acum un nou film cu aventurile lui Tarzan. Este, 
mi se pare, al cincilea. Rolul eroului e totdeauna jucat de un şampion 
mondial de innot. Cind nu-i Johny Weissmüller este Buster Crabe —., 
şi vice-versa. Nu ştiu în ce măsură este schimbat actorul care face 
pe Tarzan atunci cind zboară din cracă în cracă. Nu cred ca asta să 
fie executat de Weissmiller ori Crabe în persoană. De altfel, nu are 
nici-o importanţă. Spectacolul acelei legănări ca o lungime de undă 
de o sută de metri este nespus de frumos în sine, indiferent de nu- 
mele de familie al celui care o face. 

E greu de spus că un film cu Tarzan este „un film rău”. N'are 
ce să fie rău întrinsul. Nimeni nu-i pretinde psihologie profundă și 
înalte probleme sociale. li cerem doar varietate de tablouri, Şi asta 
are. li cerem să ne distreze așa, exact cum se distrează copiii; îi 
cerem să ne prezinte animale rare şi diferite, făcind lucruri cit mai 
extraordinare, 


Odată, D-1 C. Kirițescu, care avea de vizionat pentru cenzură un 
film cu Tarzan fusese sezisat de o cerere prin care se pretindea că 
„Tarzan” e un film instructiv. D-sa a opinat însă că spectacolul în 
chestiune are mai mult caracter de muzic-hall decit de documentar. 
Lucrul se poate susține. Constatim totuşi că nu-i vorba, în filmele lui 
Tarzan, de simple acrobaţii de circ, ci mai degrabă de ceva care se 
apropie de atmosfera basmului. Deaceea, dacă-i adevărat că „Tarzan” 
nu poate fi clasat în grupa documentarelor educative, nu trebue însă 
să-l contestăm orice valoare de originalitate, Spectutorul, în faţa aven- 
turilor de junglă trucată ale eroului, se simte redevenit copil. Și asta 
constitue, cu siguranță, un drept la recunoştinţa noastră. 


S'a reprezentat un film cu William Powel şi Kay Francis intitulat 

nu ştiu, pe Jupiter, de ce —: „Veninul dragostei”. Filmul e inte- 
resant mai întii pentru că ne desvăluie o „rețetă de fabrică” pe care 
o datorăm lui Charlot și care acum e exploatată în serie. In „Lumi- 
nile orașului” Charlot avusese ingenioasa idee să facă din erou şi 
eroină doi oameni cu viitor inchis. Eroina e oarbă, iar Charlot e... 
aşa cum știți, De atunci casele americane au utilizat formula. Ne pre- 
zintă, de iceiu călătorind pe un vapor, un personagiu mascul și 
unul femelă care sunt, amindoi, nişte „oameni isprăviţi”. Nu nl se 
explică foarte lămurit de ce; ci ni-s arătați așa chiar început. ŞI 
aceste două falimente omenești se cunosc, se iubesc, capătă reciproc 
gust pentru viaţă şi sfirșitul filmului este începutul unei „vieţi nouă”. 


Filmul de care ne ocupăm mai e interesant şi pentrucă ne dă mă- 


88 VIAȚA ROMINEASCA 


sura abilității la care au ajuns americanii in invenția de gag-uri, adică 
de detalii joc cinemat fic. lată de pildă una din primele scene. 
Cei doi eroi fac cunoștință la un bar. Beau un cocktail, și se despart. 
Dela distanţă, își fac semn cu mina. Eroul se găsește îndărătul unei 
uşi Joase care se termină cam în dreptul pieptului. Ii vedem numai 
capul și umerii, I vedem cum ridică mina. Pe urmă, aşa cum stă cu 
mina în aer, îl vedem cum se întristează; apoi îl vedem cum ridică şi 
cealaltă mină. lar cînd ni se arată ce se petrecuse după ușă, zărim, 
infiptă în centura lui, țeava revolverului unui polițist care îl ține în 
respect. Este desigur, un lucru de nimic această punere în scenă. Dar 
trecerea directă dela suluturea de revedere şi predarea arestatului este 
foarte interesantă pentru a înțelege ce este cu adevărat cinemato- 
grafic: Este reducerea pină la anulare a oricărei situaţii intemediare 
intre o stare sufletească și nita foarte diferită. Asta e ținta adevăratei 
arte a filmului, Şi filmul nostru abundă în grăiri de acest soiu. 


Am avut în ultimele două săptămini, două filme în cure ni se in- 
fățişează societatea aristocratică new-yorkeză. Unul se numia: „Se- 
cretul Domnișoarei Stanhope”, celalt: „Refugiul”. Puțin importă va- 
loarea intrinsecă a filmului. Ceea ce-i remarcabil la ele este auten- 
ticitatea tipologică a acestor personagii de nobleţe recentă. ŞI să nu 
se creadă că figurile sunt la fel, că deci s'a pus mina pe anumite mâsci 
care se întrebuințează automat orideciteori este nevoie să se repre- 
zinte „Miliagdarul” Intr'unul din filme, domnul e un fel de namilă 
agramată, infumurată, preocupată numai de sporturi şi chefuri —, în 
celalt film, domnul miliardar e un bâtrin uscățiv, avind totuşi un fel 
de distincţie fizică foarte opusă golăniei miliardarului din celalt film. 
Si totaşi amindoi sunt de o autenticitate halucinantă. Consoartele lor 
de asemenea-s diferite. Una e o chiftică astmatică, cealaltă este o 
doamnă foarte elegantă, cam trecută și nespus de vorbăreață, Nu se 
poate contrast mai mare. Şi totuşi, amindouă sunt perfecte pentru 
rolul de soţie de miliardar american din înalta societate new-vorkeză, 
Aceste filme nu ne lasă nici-o amintire asupra conținutului lor anec- 
dotie sau psihologic. Dar imaginea vizuală a capetelor personagiilor 
ne urmărește multă vreme. 


Din când în cind apare cite un film cu Milton, Este o artă foarte 
inferioară, dar este totuşi un fel de artă, Milton este „diseur”-ul pari- 
zian pen înninte-de-războiu, L'am văzut, la Majestic, În carne și oase, 
pe cind aveam şaisprezece ani. Genul a murit. Totuşi, grație lui Mil- 
lon, a beneficiat de un fel de supraviețuire parțială. Miltoa face filme 
in care personajul e Parizianul pirlit, vesel, de treabă, cam încurcă- 
lume, dar la urma urmelor, şi cind este absolută nevoie, om capabil 
să ducă la bun sfirşit o treabă grea. 

Filmele lui Milton sunt făcute cum grosolan. Dar este în ele o 
psihologie oarecăre. In tot cazul nu samănă cu nici-un alt film, Ceca 


ce tot e ceva. 
D. L Suchianu 


Miscellanea 


Pentru cititori, nu pentru „Gindirea“. 


Am sfătuit adeseori pe tinerii mei colegi de redacție să nu mai po- 
lemizeze cu directorul „Gândirii”, O diferență de stadiu de civilizaţie 
face orice discuție imposibilă. D., N. Crainic, deprins din gazetărie să 
„Spuree” la comandă, onoare, familie, reputație, e un maestru 
neintrecul al genului. Nimeni În fara aceasta nu poate rivaliza cu el. 
o rezervă asupra unui argument întrebuințat întrun articol al 
său de filosofie ori de ştiinţă, poate aduce sorei d-tale minore, sau ma» 
mei d-tale moarte o profanare abijcctă. Aşa s'a întâmplat odată cu ga- 
zetarul Dem. Teodorescu, mi se pare. 

Dar tinerii mei prieteni, impins! de combativitate juvenilă necon- 
ținută, mal mult decit de înțelepciune şi mai ales de acea funcție es- 
telică şi morală a dispreţului care dă senzația de desgust și oroure, au 
căzut în păcatul de a se ocupa de d. N, Crainic. 

D-su crede însă că cu personal l-am atacat. Pentru mine, d. N, Crai- 
nle nu există çi, pină la sfirșitul zilelor mele, nu mă voi ocupa de el, 
nici să-l fae bine (cum obişnulam), nici să-i fac râu, 

Crezându-mă autorul notiţelor, dealtfel decente, din V. R, d. N. 
Crainic mă înjură fără nici o reticență, 

N'as fi luat condeiul să răspund — și o fac pentru ultima oară, ori 
ce sar intimpla şi oricit de injurat voi mai fi, decit pentru a lă- 
muri odată pe cititorii mei. 

D-l N. Crainic mă acuză că n'am nici c activitate universitară. 
Inexaet. Chiar dacă n'ar fi ducit faptul — evident meritos! —, de a-l 
fi făcut pe d-sa, după recomandarea şi lupta mea, profesor universitar, 
şi lot aș bine merita dela învățământ. 

Mă mai face d-sa, obligat nu ştiu căror societăţi industriale. Declar 
aici, sub sancţiunea verificărei din partea oricui, că niciodată n'am 
fast în vreun consiliu de administratie, numit ori ales de societate, sau 
de acționari (deci nu am nici o obligație pentru nimeni și nici o fa- 
voare de recunoscut) ci de stat, În numele căruia am exercitat un 
control efectiv și riguros. Aşa dar am fost acolo cn să opresc abuzuri, 
nu ca să le favorizez. 

Mai pretinde d-sa, că sunt superficial. Dar aceasta e o chestie de 
gust, şi de pricepere, În orice caz o impresie subiectivă. Atrag atenția 
numai, că am fost numit la Universitate pentru lucrări premiate de 
Sorbona şi nu pentru articole de gazetă. 

Cititorii să se documenteze şi să judece, 

M. R. 


pE 


20 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Aniversarea lui Masaryk 


Republica Cehoslovacă a sărbătorit u 85-a aniversare a preşedin= 
telui său Thomas Garrigue Masaryk, 
In sumbrele conjuncturi actuale, aniversarea aceasta capătă un 
He deosebit. Din toate părțile, la orizontul Europei se ridică amenin= 
țător spectrul hidos al dictaturilor reacționare sîngeroase, cari amenin- 
& cu prăbușirea lumii într'un nou ey mediu, întunecat şi inchizitorial. 
n multe state ale unor națiuni ce se pretind muri, libertăţile publice, 
cucerite cu atitea chinuri memorabile de omenire, In decursul secole- 
lor, au fost şterse. Îndeosebi libertatea de gindire, cu corolarul ei, ti- 
bertatea exprimării opiniei, este prigonită cu furioasă nebunie. Mili- 
panele de oameni cinstiţi si râbdători, prea răbdători, suportă urmă 
rile orgoliului megaloman al unor aventurieri cu instinctul de corsari. 
Ce nebunie poate fi mai imensă decit a se încredința destinul unui 
bonor întreg în mina unul om promovat la rangul de stăpin absolut 
și împodobit cu toate calitățile, de imaginația aprinsă a partizanilor ? 
Ideia dictaturilor personale e invenţia cea mal sinistră a vremu- 
rilor moderne. Va fi plătită pină la urmă cu singe enorm. 
Apărătorii libertăţilor umane trebue să încerce grele momente de 
melancolie la contemplarea tabloului politie al momentului, Parcă se 
lasă tot mal inăbuşitor amurgul roșiatic al unei civilizaţii, 
Preşedintele Masaryk, fiul modest ul poporului de umil destin, rămi- 
ne singurul punct luminos în atmosfera turbure europeană. Personali- 
tatea marelui om de stat este un exemplu de înțelepciune politică şi 
de virtute democratică, In viața sa, ideile democratice n'au rămas 
simple ornamente de circumstanță, pentru motivul că practica poli- 
tică la Masaryk nu este altceva dect o continuă realizare a teoriei. Ce- 
hoslovacia modernă, în mare parte opera sa eroică, este argumentul 
viu al virtuților democratice creatoare. Prosperitatea Republicei veci- 
ne se explică numai prin aplicarea sinceră a ideilor democratului ei 
președinte, Democrația poate fi deci și altceva decit o vorbă goală. 
Cu condiția ca cei cari o aplică să creadă în ea, şi să fie ei înşişi 
exemplare ireproşubile de omenie și moralitate. O bestie dictatorială 
nu se poate ridica niciodată pină la înălțimea concepţiei etice a demo- 
cruției, Idealul democratie este fructul personalităţii etice, nu al indi- 
vidualității biologice, Democraţia presupune ideia de drept și de iu- 
bire. Acestea sunt ideile cardinale ale vieții lui Masaryk: dreptatea so- 
cinlă și dragostea de omenire, omenia, nepreţuita calitate morală, Ele 
l-an încălzit în lupta sa națională şi socială; ele au fost resortul su- 
fletesc al activităţii sale. 


Pină la urmă idealismul său moral, generos, a biruit toate piedi- 
cile., Astăzi autoritatea președintelui Masaryk nu se sprijină pe balo- 
netă, pe forță brutală ca a dictatorilor din alte țări europene, pentru 
că este o autoritate morală, care isvorăște din interior, din frumuseţea 
caracterului, nu din încruntarea actoricească a sprincenelor. 

Viața venerabilului preşedinte al Repblicei Cehoslovace, simbol al 
virtuţilor democratice, aminteste deplinătatea existențelor goethee- 
ne, Semnul lor e armonia lăuntrică, înțelepciunea, iubirea şi sentimen- 
tul dreptăţii. 

Idealul lui Platon cunoaşte prima sa strălucită personificare în 
viața lui Masaryk, care este deopotrivă filosof şi om de stat. 

Este minunată această îmbinare fecundă între concepție şi ac- 
iune, între teorie și practică, între idele ṣi faptă, asa cum o găsim în 
existența lui Masaryk. Cele mai înalte valori ale unei filosofii uma- 
niste, achizițiile superioare ale spiritului uman năseute din chinurile 
lui pentru purificare, au fost pentre președintele Masaryk norme vii 


0 ——————————————————————————— 


MISCELLANEA 9i 


de actiune, idealuri valorificate în bogata experiență a vieţii sale. 
Faptele cugetătorului sau ridicat pe convingerile etice. Dela a- 
cesten şi-au dobândit frumuseţea, splendoarea și fecunditatea, 
Viața lui Masaryk rămîne o sursă de lumină și o pildă înăițăloare 
în haosul contimporan, în dezorientarea cumplită au momentului. 
LN. 


Tratatele. 


Faimoasa formulă a cancelarului Betmann Holweg, deşi detestată 
ani de zile, din cauza brutalităţii ei, totuşi nu a fost dată complect ul- 
tării, 

Retrăim exact clipele din 1914 cind s'au pronunțat cuvintele > 
„necesitatea nu cere lege” şi „tratatele sunt simple petece de hir- 
tie” 


“Cancelarul Hitler se găseşte, din acest punct de vedere, pe linia 
înaintaşilor săi, Bismark și Betmann Holweg. ă 
În momentul în care Europa se găsea la cel mai apropiat punct 
al consolidării şi asigurării păcii, Germania dă semnalul provocării,.. 
Şi ce provocare putea alege, decit reintroducerea serviciului 
militar obligatoriu, atunci cînd se fac cele mai mari eforturi pentru 
dezarmare. e ; Bio 
Pentru Germania și pentru Hitler, în special, gestul dela Ber 
e explicabil. Se ştie de doi ani, dela venirea d-lui Hitler la putere, că 
Germania urmăreşte o politică războinică, N în iau 
Hitler nu poate avea siguranța menţinerii In cirmă, decit a 
timp cil va urma eat să zeta res BOM TEA 
scăpa de coșma or cari cer de R : 
Anai aniio arians da armameat Krupp, unde pot fi întrebuințaţi 
i de mii de lucrători. A 
T PrOvOCiPEA germană, prin nesăbuitul gest del» Berlin, 
in fond un şah la tratate, pentru revizuirea lor. K 
Germania, care se consideră nedreptățită și crede in ex cală 
unar revendicări ce le-ar avea de făcut, prezintă aceste explicaţi SE 
Dar ce explicații vor găsi inconştienţii din alte țări, cari, “A 
tind pe Hitler, înțeleg să se identifice cu el pină şi în „problemele 
cari sunt deadreptul vătămitoare neamului căruia aparțin? 


Revoluţia yreacă 


G. de ln Foucharditre, intr'unul din articolele sale publicate in 
„FOcuvre”, se ocupă de revoluția greacă, pe care o numește „cel mai 
ideal război civil". 

Cu verva şi humorul său, cronicarul parizian arată că 
revoluție s'a încheiat fără pierderi, dar cu eroi. ; a? 

Ca în republicile sud-americane, unde nu se luptă decit of teri 
superiori, fără trupă şi sfirşesc „revoluția” pentru cîte o zi, ca vo 
reinceapă apoi şi să răstoarne pe cel „ales” cu citeva zile inainte, 
grecii au dus o luptă cu toate precauţiile. i 

„Ofensivele” au fost mult timp aminnte ur cauza ia de- 
favorabil. Nu vroiau luptătorii să riște contractarea unet 3 
M enba in această luptă a dat-o — după părerea lui a: 
diere hazariiul. 

Piriul care despărțeu pe beligeranţi — un fel de Rubicon — a 
fost trecut întii de armatele generalului Condylis, In fața pcestei do- 

i itejic, rebelii s'au retras, y A i 

irii Sa parea butea invers, dacă rebelii treceau „Rubiconul” Intii, 
i cesul lui Venizelos, i 4 

e vobuia sa domolit într'o zi cu soure cold, fără pierderi, dar cu 


arcuri de triumf şi cu eroi. Di, 
Āe 


inseamnà 


această 


22 VIAȚA ROMINEASCA 
Marin Chirițescu-Arva. 


Cu profesorul Marin Chiritescu-Arva, fost rector al Academiei de 
Inalte studii agronomice, dispare unul din tehnicienii cei mai bine 
dotați ai problemelor agriculturii moderne dela noi. 

Cunoscător al celor mai noi metode pentru cultura științifică a 
pămintului, cu serioasă cultură de specialitate formată la institutele 
din Berlin şi Königsberg, cu o experiență bogată în cimpul său de 
activitate, profesorul Chiriţescu-Arva era dintre inginerii construc- 
tori ai statului de miine, şi aparținea tehnicienilor de cari nu se 
poate dispensa statul de azi, 

Chiriţeseu-Arva n'a fost însă numai un nom, Închis în 
orizontul îngust al profesiei sale. Avea preocupări mult mai largi, 
preocupări de problemele sociale capitale, fără rezolȚirea cârora nu 
este ibilă înlăturarea crizei pe care o străbatem. 

„Datele și problemele specialităţii sale le încadra în preocupări 
sociale de ansamblu, ridicindu-se la perspective cuprinzătoare. Spre 
orizonturi largi l-a impins şi bogata sa experiență socială. 

Acum cițiva ani a luat parte la un congres internațional care 
s'a ținut la Moscova, Călătoria aceasta în Rusia Sovietică, ţara celor 
mai vaste și îndrăznețe experiențe de reformă socială din cite a cu- 
noscut istoria, i-a dat prilejul să studieze sub aspecte noui, necu- 
noscute aiurea, chestiunea reorganizării fundamentale a culturii pă- 
mintului. Acolo i sa părut lui că știința aplicată la intensificarea 
muncii umane a dat ronde excepționale, 

Intors in țară, a militat cu onestitate desăvirşită de tehnician 
pentru introducerea metodelor ştiinţifice în exploatarea pămintului. 
Se înţelege că probitulea sa a fost suspectată de capetele reacționare, 
cari vedeau o problemă de pură tehnică numai sub aspect politic. 
Or Chiriţeseu-Arva, strein de militantismul politic, nu făcea decit 
să pledeze pentru cele mai bune metode de muncă, în scopul obţi- 
nerii unui maximum de efecte, Preocupări de tehnician gelos de pro- 
gresele 'realizate aiurea, preocupări pentru ridicarea nivelului mun- 
cii noastre și valorificarea ei efectivă în cadrul războiului econo- 
mic mondial, Acuzaţia ieftină de „bolşevic” era o absurdă, o ne- 
roadă învinuire aruncată de spiritele retrograde, care mai cred Incă 
și azi că în concurența îiscată de ultimele invenţii și aplicaţii teh- 
nice, noi ne putem înfățișa cu plugul de lemn și alte primitive fru- 
museţi cîntate de patriarhalismul romantic al unor sămănătorişti 
intirziați, Chiriţescu-Arva credea că împotriva tehnicei avansate nu 
se putea lupta decit cu forțe similare egale. Reformele pentru cari 
lupta, sunt de interes vital pentru viitorul nostru. 

Din aceste motive, a aprobat ce i s'a părut bun din cele văzute 
în Rusia, şi n combătut ce i se părea utopic, 

Miine se va vedea cită dreptate à avut profesorul Marin Chiri- 
țescu-Arva, pentrucă cele preconizate de el suni în logica devenirii 
sociale, Era un pioner al progresului social. 

Dispariţia lui e o pierdere ireparubilă pentru lupta socială, dar 
cei cari au cunoscut omul, în toată frumusețea caracterului său, nu-l 
vor putea uita niciodată. NM 


„Statul-Lege“ sau „Statul-Zapcin"“? 


Se anunţă pela răspintiile „valahe” tot soiul de reformatori aì 
Statului. Nici nu s'a consolidat bine actuala formă, garantată de tra- 
tatele internaționale și cu un regim al de drepturi pentru mino- 
rităţi: „Dinamitarzii” pindesc în umbră! 


MISCELLANEA 93 


In adevăr, regimul minorităților naționale le stă ca sarea În 
1 


Zadarnic se aminteşte de dezastroasa experiență a monarhiei 
habsburgice, ajunsă la faliment, din pricina nerespectării principin- 
lui libertăţii naționalităților. Cind zeii vor să piardă un om sau un 
popor le ripete mai întiiu rațiunea şi memoria istorică, 

N'a suferit poporul ardelean nedreptatea împărțirii înlăuntrul 
Transilvaniei in popoare cu privilegii şi popoare inferioare? Nu erau 
Rominii lipsiţi de drepturile cetăţeneşti? Nu se încerca o asimilare a 
lor prin metode de prigoană administrativă şi de întunecare cultu- 
rală? 

Ce efecte au avut aceste persecuții? — 4 3 

Exact contariul celor urmărite. Minoritățile naționale s'au soli- 
darizat etnic, neglijind diferendele economice sau sociale din sinul 
lor, au format un bloc granitic. Din această luptă, minoritățile au ie- 

t 


pin AOSE pe Bus catastrofa administrativă, mai repre- 

zintă si o catastrofă naţională, ; 

Partidele democratice din Rominia, după o luptă crincenă poli- 
ticãă, au reuşit în 15 ani de vot universal și exproprieri agrare, 
facă educaţia cetățenească și să pună În circulația ideilor nevoia unui 
Stat-de-Drept în care legile să fie respectate, 

ppm i plămadă minunată din care trebuia să se nască un om 
nou în Romiîniu se află în pericolul alterării. S'au aruncat din nou În 
copaie mierobii balcanismului „autoritar”. Statul autoritar în Bal- 
cani se numește „Statul-zapciu”, adică inaugurarea bunului plac al 
organelor subalterne executive în contra maselor de cetățeni. 

Diferența între Statul-Lege și Statul autoritar pentru o ră ca 
Rominia constă în lipsa de control pentru ultima formă a Statului. 
Lipsa de control egalează cu o primă de încurajare acordată micilor 
şi marilor zapcii... 


Lavina romanelor. 


Asistăm în literatura noastră actunlă la o adevărată lavinā a ro- 
manetor. Publicul cetitor este pur şi simplu copleșit de acenstă a- 
valanşă şi e gata să sucombe de o groaznică moarte: moartea albă... 

Hairi nu mai tipăresc decit romane. Asistăm de cîțiva ani la 
dispariția nuvelei — genul preferat odinioară de scriitorul și publi- 
cul cetitor din Rominin. i | 

Poate, că nu greşim, dacă vom aminti de un fapt: ultimul vo- 
lum cu nuvele, de neobisnuit succes de libărrie şi de incontestabil 
prestigiu, a fost „Un prinz de gală” al marelui nostru D. D. Pătrăş- 
canu. De-atunci (şi au trecut aproape patru ani) se întinde lințoliul 

ra genului. 
mit - per dh i de romane a modificat echilibrul obisnuit 
i - cererea și Oferta literară. 
ata e ne to vom intona leremlade în legătură cu aceste trans- 
formări. Tipul de laudator temporis acti este prea banal şi cocoşat 
de bătrineţe fizică sau mintală. Tot ce există îşi are rațiunea sa se- 
zeu ri hija şi listica rominească ajunse la o rară 
altminteri, schița şi nuvelistica . ; 
ME finală cu Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voineşti sau 
D. D. Pâtrăşcanu au cunoscut puhoiul torențial al diverșilor Ion 
Adam, Boureanu, Ciocirlan, Brăescu, ete. él j 

In nuvelă, ca și la roman, se aplică mereu principiul calitativ, 
iar nu clasificarea pe genuri. O schiță de Caragiale face cit epopeia 
„romină” a romancierului Mihail Dragomirescu, care ne amenință cu 


n VIAȚA ROMINEASCA j 
5 UMIĦMJLĒĦVYEESAĦSŰÕÄ 


un „roman-fluviu” de 10 sau 20 de volume. Un sonet de ihal Co- 


Mih 
dreanu străluceşte ca o piatră prețioasă în noroiul liricei p 
diverșilor baltazari, voronci sau cum îi mai cheamă în „cartea cu 
poeți” a prea amabilului şi delicatului Lucian Boz. 

Giza însuflețită alături de piramida rece şi anostă de care po- 
meneşte într'un esseu Caragiale — ne aminteşte, totuş, mereu de schi- 
n alertă a scriitorului antebelic comparată cu lavina romanelor con- 
timporane... 


P. P, 
Anastase Simu 


Bearend Simu face parte din categoria marilor ctitori ai culturii 
noastre, 

Numai prin ctitorie de cultură o parte a boerimei noastre, şi-a 
spălat întrucitva păcatele neiertate de cari s'a făcut vinovată faţă de 
acest neam. Cum se cheltuiau averile imense, o ştim din istorie. Bo- 
gățiile țării luau drumul Apusului, cu predilecție al Parisului care fas- 
cina. Acolo, În agreabil dolce farniente bocrimea noastră îşi cheltuin 
timpul şi bogăţiile strinse în ţară din munca masselor iobage. 

O infimă minoritate, se dedica vieţii intelectuale şi alta politicei, 
In sinul boierimii noastre, de proveniență dubioasă, adevărate mixturi 
rassiale, nu erau tradiții şi vocaţii autentice pentru cultură, Rafinarea 
de maniere în stil parizian, nu se poate confunda cu pasiunea pentru 
valorile spiritului, 

Anastase Simu, a trecut intii prin arena politică a conservato- 
rilor, cum era obiceiul atunci, Nu s'a oprit însă prea mult în viltoarea 
ei, pe atunci superficială, din lipsă de interes şi pasiune. Mediul di- 
plomalic i-a priit mai bine, lăsindu-i vreme îmbelşugată pentru preo- 
cupări artistice, De atunci a prins gustul pentru colecționarea operelor 
celebre ale penelului, care s'a transformat apoi într'o adevărată pasi- 
une pentru tot restul vieții. 

Părăsind politica, Anastase Simu a colindat capitalele curopene, 
cumpărind capodopere de pictură şi sculptură. Astfel Simu a dat 
averii sale una dintre cele mai nobile între uințări. 

Muzeul din Capitală, care-i poartă numele, cuprinde nepreţuite co- 
mori de artă. Inzestrat atit de bine, numărindu-se printre cele mai 
renumite din Europa, el a fost dăruit Statului. Este unul dintre cele 
mai frumoase cadouri făcute de vreun boier culturii noastre. 

Anastase şi Elena Simu, vrednica sa colaboratoare, sunt dintre 
ctitorii penca ră în istoria culturii romine. 


Un omagiu filosofiei. 


In fața noului edificiu al Universităţii ieşene, bronzul va evoca 
întrun grup plastic, figurile celor trei mari profesori şi ginditori ai 
Iaşului: Titu Maiorescu, Vasile Conta şi Alex, Xenopol, foști contem- 
porani și membri ai „Junimei”. Ideia şi inițiativa aparține d-lui lon 
Petrovici, care rămine incontestabil continuatorul cel mai talentat şi 
reprezentantul cel mai strălucit al tradiției maioresciene, simbol fe- 
cund de clasicism creator, de stil superior şi armonie în cultura ro- 
minească, Prin străduinţele distinsului intelectual și profesor dela Fa- 
cultatea de Litere din Iaşi, “au realizat aproape în intregime fondu- 
rile necesare ridicării statuii, a cărei machetă a fost aleasă prin 
concurs, 

Cit este de binevenit actul acesta de recunoştinţă faţă de cei trei 
mari creatori ai culturii noastre, nu se simte nevoia a o mai sublinia. 


T 


` 
m> 


MISCELLANEA 3 


hi- 
n imperativ de conştiinţă culturală eternizarea in bronz a c 
ea a pă m pepe fost îndrumâtori spirituali ai renașterii ou ae, 

E cu atit mai bine că inițiativa se datorește d-lui Petro ek; so 
nu o singură dată ne apare Ín ipostaza de entuziast luptător Ş i 
sofiei, Dacă astăzi este aproape gata să se recunoască locul cen +- upa 
care trebue să-l ocupe disciplinele filosofice in ansamblul stuc j 
liceale, în virtutea erai „red aa fără îndoială că tenacității pro 

Ion Petrovici se datorește. A 
al E a statuli dela laşi mai are şi altă semnificaţie, în im- 
prejurările momentului: prin monumentul ce se va înălța, R, 
ria celor trei cugetători, se aduce un omagiu filosofiei, spiritu n. 
intr'o vreme în care bronzul nu glorifică decit oameni politici și 
guri ori fapte războinice. Nu este oare ciudat şi chiar ruşinos s S 
existe un monument pentru un Maiorescu, Xenopol, Conta, titan La 
spiritului, cînd atitea obscure glorii politice ori militare sunt imorta- 
rin bronz? 

2 veacul militarismului sufocant şi al pasiunii porlos vulgare : 
statuia dela laşi va insemna un simbol şi om supe 
spiritului, culturii, umanismului, Numai un om cultură putea face 


gestul. 

Iniţiativa d-lui Ion Petrovici este de-o rară frumusețe morală. 
Pira ym de luptător pentru triumful filosofiei, care ppm aa 
gresul umanizării, victoria culturii, se conturează şi mai expresiv, în 
lumina reflectată de acest fapt. 


N. T 
Rămas bun generației 


ia despre generaţia tinără continuă. Duce o viaţă ciclică: 
N para SP multă vreme nu se mai aude nimic despre „genera- 
ție”; apoi deodată răsare şi iarăşi „generaţia” este la modă, 4 
De scris mam seris mai nimic despre generația mea. N'am atins 
în scrisul meu decit subiecte de specialitate; dar am activat pentru pe 
nerație în universitate și mai ti „Lupta pentru generație am avu o 
în sufletul meu şi în carnea mea. Mă simt insă despărțit de citeva “3 - 
gerări, şi cum toate au un rr w pe ere: gi precizări recente îmi 
e a-mi lua adio de la generație, — P 
-a y kirng pie s'au făcut într'o conferință ținută la „Uniunea In- 
telectuală”, D, Vulcănescu le-a mai formulat într'un articol despre ge- 
nerație” publicat în revista „Criterion” (Nr. 3—4). lar o altă carte 
care n E ana poate fără să vrea, precizări, este cea a d-lui Mihail Sebas- 
, „Cum am devenit huligan”. 
a „generaţioniştilor” este cam următoarea: noi, cei tineri, adun- 
cem ceva nou şi că atare, avem dreptul de a înlătura pe, înaintașii 
noştri. D. Vulcănescu <a tt Ece revista „rierion Popron 
racterele specifice generatiei tinere, care ar fi: - 
saji, voința de încercare directă, înlăturarea opreliştelor rațiunii, au- 
tenticitatea, voința de a fi aşa cum ești, de a înlătura orice constrin- 
gere din afară, spiritualitatea, voința de a te depăşi, nevoia de abso- 
lut; tensiunea dramatică, criza. Şi de aci — dela criză — drumurile se 
despart, Unii se aruncă în negativism, în agonie, in disperare (aruncare 
oarbă, in acțiune, sau proclamare a disperării). Alții schițează o miş- 
care de refuz, înibuşire voită a lucidității, Alții îşi propun reconstitui- 
rea armăturii interioare a sufletului lor printr'o aderare vaită la o anu- 
me ideologie. Alții proclamă nevoia unei resemnări În istorie, renun- 
jind la universalitate. Alții, cer mai presus (cum?) o acţiune hotărită și 
fără iluzii. Alţii cred că antinomia e inevitabilă şi necesară pentru 


26 VIATA ROMINEASCA 
M... 


zămislirea omului nou. Alții nu văd altă soluție decit rugăciunea. In 
ir reg încearcă să realizeze un echilibru intelectual al acestor di- 
vergenţe. 

Teza d-lui Vulcănescu nu se poate susține. „Criză spirituală, mani- 
festată prin sete de experienţă, autenticitate, voinţă de n te depăși”... 
Dar acestea sunt problemele oricărei generații, mai mult, a oricărui bă- 
iat ajuns lu 15 ani, ajuns la pubertate, care vede că se deschide în faţa 
lui o lume nouă în care nu ştie cum să meargă. Sunt problemele pu- 
bertăţii bărbăteşti. Experienţă, trăire, sunt faţade pretențioase cari as- 
sună aceeași realitate: pe tinărul ce-și caută un sens şi un drum în 
viață, 

Despărțirea drumurilor de care vorbea d, Vulcănescu este tocmai 
sfirșitul pubertăţii. Dar drumurile ou sunt atit de multe, ci numai două, 
Unii nu se clarifică, nu se lămuresc; aceştia trăesc, ași zice, o puberta- 
te prelungită (sunt cei ce se aruncă în negativism, agonie, disperare), 

ntinuă să se zbată; și vor muri tineri, după un timp, mai lung sau 
mai scurt, în care au fost înurija medicului de boale nervoase. Cei- 
lalţi au devenit bărbaţi: a deveni bărbat inseamnă a lua o atitudine; 
cum zice d, Vulcănescu, „aderi voit la o ideologie printr'un act gra- 
tuit (gratuit, de ce?. Hesemnarea în istorie, actiunea fâră iluzii, zămis- 
lirea omului nou, rugăciunea, echilibrul intelectual, sunt tot aderări la 
o ideologie, Aşa dar, lucrurile sunt două: şi amindouă se justifică 
biologic, Trebue să avem sinceritatea şi curajul de a recunoaşte. Tot d. 
Vulcănescu ne va lămuri asupra adevăratului sens al „generaţiei”. 
Căci, generaţia există, e o realitate. Este intilnirea între un grup de 
oameni de oarecari virste şi realitatea unui moment istoric. 

In veacul trecut, Rominii au trăit cinci generații: generația premer- 
gătorilor (după Tudor Vladimirescu, 1821—1848), generația paşoptis- 
tă, generația junimistă, generaţia socială, generaţia războiului. 

Dacă am lăsat nume şi urme în istorie, este probabil pentrucă fie- 
care din aceste generaţii a adus ceva nou, Generaţia premergătorilor 
(şcoala ardeleană cu Petre Maior, Gheorghe Lazăr, Cărvunarii, Asaki), 
a adus conștiința de nație şi de latinitate. Generatia pașoptistă a adus 

ralismul burghez revoluționar în politică și economie. Generația 
junimistă aduce o reacțiune critică împotriva exceselor formale ale 
paşoptismului. Mai adine merge generația socială: lorga cu vagă 
mul organic de la „Sămănătorul” şi Stere cu poporanismul dela „Via- 
fa Rominească”, Generaţia războiului nu e o generație bine precizată. 

Dece diferite grupuri virstnice de oameni, cari su trăit la noi în 
veacul al 19-lea, au căpătat aceste nume rămînînd în istorie ca gene- 
rații distincte? Pentrucă „dincee farara un ideal social nou. Insist 
ideal social. Nu ideal spiritual, câci comunitatea de ideal spiritual "hu 
formează o generație, decit atunci cind coboară în „forum”, să lupte 
pentru o Înoire. 

Aşa dar, nu se poate numi generație decit acel grup de oameni de 
acciași virstă, cari aduc un ideal social, pină atunci nevinturat, şi mi- 
hlează pentru el. 

O ultimă lămurire: este generația de după război o adevărată „gene- 
rație” adică o aducătoare de idealuri noi în ordinea socială? 

D. Vulcănescu arată că misiunea acestei generaţii ar fi: a) asigu- 
rarea unității sufleteşti a Rominilor, b) să exprime în forme universa- 
le sufletul 1ominese, c) să se pregătească pentru ceasurile grele cari 
vor venl, d) să pregătească ivirea omului nou. (în articolul din „Cri- 
terion” 

Cel dintii punct de misiune inseamnă naționalism. Suntem de a- 
cord. In era istorică care se deschide, mondialismul şi internationalis- 
mul pierd din importanţă. Fiecare stat miizueyle să formeze o unitate 
proprie. Scheletul ideologiei acestei unități ce se vrea pe cit posibil 
complectă, o dă naționalismul, fie că se grefează pe o ideologie socială 


MISCELLANEA EL 
a 


” tismul italian) fie că se grefează pe o ideologie politică (ras- 
(Cormoran peri Ce fel de naționalism ne trebue, sau ie 
bine zis care va fi naționalismul nostru, voi căuta să o Jămurese 
dată, doilea i fletului ro- 

net, „exprimarea în forme universale u su 3 
mb este Diete artiştilor şi scriitorilor noştri, lăsaţi să aro 
de cite unul singur. Acest punct nu este un program de grup și cu a 
Se ler ră pg ami rog pe d. Vulcănescu să mă sete EE Hez 
inseamnă mai nimic. Vremuri grele a cunoscut poporul nostru sai 
una. Noi n'am trecut niciodată prin vreo perioadă liniștită, lar omas 
nou nu trebue să-l pregătim, ci omul nou va veni ca o urmare a sc 
bărilor de structură economică şi socială ce se simt. „ini u 

amul, adică justificarea generaţiei tinere trebue - are 
precis -ăm dela promovarea elementului rominese, Pure zi . a 
cum a fost opriraat, fie de o clasă acială suprapază, meai heat airain. 
ri romine: e n 
Ramine da oi, ant amal i urale Bejan Anei a 
pen de ntre Saila DATA A i trecerea la organizarea în romi- 
agriculturii, ocupaţia țărănimii. Apo iat în, orponaaras în SO 
nism a celorlalte activităţi (industrie, c K 9, remain 
de străini înseamnă pentru economia rom i 
duze cat mi d substanță, Această rominizare nu se Ja. piton eee ap 
cit sub conducerea statului, pentrucă am pierdut trenul + iul, 
Reorganizarea Rominiei prin naționalism și etatism, este 
generaţiei tinere. scie neinda IE aa: 
că o dovadă cit de greşită este op „P 
iban. a S de pățania d-lui Mihail Sebastian cu cei „După 
de aut adu i ui sau al altuia, 
t caz de conştiinţă. Al lui sau al 
er se pdl re pe a provocat însă enorm de multe raggen =! 
ecis mai Re e pară PUNE și amic, Papa tu 

(„Cum am devenit huligan”) Nu are dre ia lagăre pri 

i ? i scrierea unui roman. D. a 
sin pa manie pe e pitt ra surpriza lui Pierre-Quint în fața a da e 
mini de păreri politice suitors; mas iota Ka vorbă ca prieteni: 

s Monsieur”, (pg. 20—21). 
ser: re enma i un gest politic. O fi rău, o fi bine, nu discut, 
nu fac judecată de valoare. Dar așa sste. ŞI deci, ră grup, $i m 
iñzi, trebue să se prec x X 
o generație, astăzi, tr Se iale 


Literatura vecinilor noştri 


Scurtă privire asupra literaturii bulgare moderne 


Naşterea literaturii gere moderne coincide cu inceputul vea- 
cului al XIX-lea, adică cu deșteptarea națiunilor slave in mere şi 
este unul dintre cele mai interesante evenimente din cultura contim- 
poranā, Fireşte, nu este un eveniment neinsemnat să vezi cum un 
popor, după de ani de robie turcească şi dominație intelectuală a 
clerului grecesc, lipsit de cultură, cu limpa națională nedezvoltată, 
săracă, incapabilă de-a exprima viața modernă, remi totuşi în- 
tr'un interval de 50 de ani să aibă o literatură națională atit de bo- 
uată şi de variată, Este Insă bineînţeles, în acelaş timp, că nașterea 
unei astfel de literaturi, precum şi desăvirşirea limbii bu , au 
fost ajutate de influențe streine; în special de cea rusească, Dar fap- 
tul de a-și fi însuşit cultura europeană a fnlesrit în acelaș timp şi n 
Intoarcere — sub forme mai moderne — la vechiul fond național. 

Cu cit literatura bulgară devine mai europennă cu atit ea se 
diferențiază de influențele streine și tinde să ia o înfăţişare tot mai 
națională. După război această tendință devine și mai generală. Însă 
nu numai influențele streine au ajutat la formarea literaturii bulgare 
moderne, dar şi dezvoltarea poporului bulgăresc, care îşi păstrase 
limba, tradițile, cintecele şi legendele sale, 

Renașterea Bulgariei se rege me în bună parte călugărilor bul- 
gari, cari trăind singuratici prin mânăstiri nu au avut nici o legătură 
cu străinii şi m'au suferit influenţa lor. Cele dintii opere in limba bul- 
gară au fost scrise prin mânăstiri de către acești călugări; și cu toate 
modestele sale origini, literatura bulgară prezintă dela început un 
caracter național. La finele veacului al XVIII-lea un călugăr din Hi- 
lendar, Paisie, scrise istoria slavo-bulgară a poporului, a regilor și a 
sfinţilor bulgari. Aceasta este prima operă a literaturii bulgare mo- 
derne. După Paisie, alți călugări scriu cărți istorice, pedagogice, cărţi 
necesare mai mult învăţămîntului poporului. Abin pe la jumătatea 
veacului trecut in yy o literatură artistică, cu balada lui Gerov, 
intitulată „STOIAN ŞI RADA” şi cu poema lui Rakovski „DRUMETUL 
DIN PADURE”. Alături de Gerov şi de Rakovski, intilnim şi alți poeți 
bulgari, Ia naștere astfel în acele vremuri grele o poezie patriotică 
care aţiță pe popor la răscoală, laudă trecutul glorios al bulgarilor 
şi deplinge libertatea pierdută. O asemenea literatură, cu toate că mai 
mult retorică, lipsită de stii, şi care place în deosebi pentru impetuo- 
zitatea ei mai mult decit pentru fondul ei poetic, nu este lipsită totuşi 
uneori, de versuri splendide, pline de lirism și de proaspătă origina- 
litate. Reprezentanţii acestei literaturi patriotice, un George Rakor- 


ski, un rii Cintulou, rar Kı 
Botjov, şi „erau oamen n 
lor, mari revoluționari și unii dint 
bertate. Poeziile și le-au seris în p 
Numai în țara rominească suflete 
generoasă, chiar și ajutoare peri 
a folosit sprijinul moral şi poli 
vremen aceea, o allăm din recen 
nescu: „ROLUL ROMINIEI IN E 
GARILOR”, 
in acea generație a revoluționarilor care au ayut ușa de strinse 
lasini cu Kaa pirri e subliniat Hristu Botjov, suflet mare şi 
genial, ucis la virsta de 28 de ani, pe cind cu o ceată de tovarăşi 
incerca să vină în siitocăi [en ar bulgari răsculați. Eroica mA 
a lui Botjov a rámas legendară și a inspirat poeziile — puține la nu- 
mår — cele mai frumoase din toată literatura bulgară, á 
Ljuben Karavelov e cunoscut in schimb ca prozator şi poate fi 
numit părintele poeziei narative reşti, entru cele două cunos- 
cute povestiri ale sale: „Bulgarii de odinioa „Voevodul i 
Interesant de citit şi azi este Pelko Slavejkov ale cărui poezii 
populare sunt foarte prațioase și delicate, quasi-idilice. Criticii îl so» 
rotesc, alături de Botjov, cel mai de seamă liric bulgar. ; 
intre timp însă nivelul general al culturii s'a ridicat mult: legā- 
urile culturale cu Europa devin tot mai strinse. In anul 1878 Bilga- 
ria proclamă independența, In urma războiului ruso-romino-ture, iar 
lirica patriotică Îşi pierde din valoare, nemai interesind pe nimeni, 
Literatura bulga răminind credincioasă tradițjiunilor naționale, 
simte nevola În ponlap piap de-a veri in Europa forme noui 
i rafinate, şi un orizont mai larg. ; 
ma Dintre iitoraturile europene, singura mai apropiată halgar, 
din pricina Înrudirii de limbă şi de rasă, şi poate chiar și din mo: 
tiye politice, a fost literatura rusească. Ti literatura bulgară nu 
şi-a pierdut din originalitate; bulgarii nu și-au robit niciodată eva 
lor culturală rușilor, dar s'au lăsat numai influențați de tehnica şi me» 
toadele scriitorilor ruşi. Bulgarii n'au fost slugaraici imitatori, ci uce- 
nici inteligenţi și și-au însușit tainele frum şi creațiunilor U- 
terare ruse. Prin influența rusească literatura bulgară a pierdut ceva 
din puterea ei sălbatică și originală, dar a cistigat în schimb in ele- 
ganță şi în stil. Atunci se ivesc cele două genii adevărate ale sufletu- 
lui şi artei bulgare: Ivan Vazov şi Penciu Slavejeav. Vazol este recu- 
noscut azi de-o lume întreagă drept cel mai bogat geniu creator al 
Bulgariei; a seris de tonte: teatru, roman, nuvele, poezii, Nu există 
gen literar în care Vazov să nu fi lăsat o urmă, o operă nemuritoare. 
Vazoy îi întrece pe toți ceilalți in arta narativă. Romanul n 
Jug”, surprinzătoare și fermecătoare frescă a vremurilor robiei tur- 
cești, şi unele poezii sau nuvele ale sale, precum „Moș loța priveşte”, 
O bulgăroaică”, Hagi Achil”, „Unchiul”, — poate sta la rind cu cea 
mai bună literatură europeană, pentru puterea, bogăția şi fenlezia 
lor, pentru umorismul lor atit de fericit, cu toată naivitatea și primi- 
tivititea psihologică a eroilor săi. Un rol la fel de insemnat deține 
Vazov În poezia bulgară, în care reia vechile motive patriotice. In bar 
ladele şi legendele sale („Legendele din Tareveţ”, „Zagorna”, „În 
ra zinelor”) Vazov atinge forme artistice de-o mare perfecțiune. 
v Vazov a trecut de multe ori prin România, unde se oprea uneori 
iteva luni în şir. Cinci membrii din familia lui vorbeau rominește 
a câ i el însuşi a învăţat de tinăr rominește ca să se poată duce la 
sachiul lui negustor în Olteniţa. Acolo a citit el pe toți scriitorii ro- 
mi i. si poate chiar pe cei apuseni în traducerile rominesti existente. 
maaar Sltna scrie undeva ce mult îl impresionase poeziile lui Bolin- 


velov, Petko Siaveikov, Hristu 
4 energie in viața politică a țării 
ei chiar martiri ai ideei de li- 
egie sau sub groaza duşmanilor. 
lor au aflat odihnă, ospitalitate 
frații lor in robie. Cit de mult 
Rominilor în viața bulgară, în 
carte a d-lui Pompiliu Constanti- 
DE REGENERARE A BUL- 


a A SS 


100 VIAȚA ROMINEASCA 


tineanu. Priveliștele rominești şi viața rominească în legătură cu Bul- 
garia i-au servit drept temă pentru unele dintre cele mai ite po- 
vestiri ale sale („Trenul de plăcere”, „Fără dragoste, fără cămin”). 

Penciu Slavejkov, fiul lui Petko Sluvejkov, a excelat dimpotrivă 
ca poet, cu toate că era considerat ṣi prozator şi critic foarte stimat. 
Prin el poezia bulgară atinge motive universale, omenești. Slavejkov 
se simte, mai presus decit bulgar, om şi găseşte în sentimentele, in 
idealurile, în viața sa, inspirația celor mai de seamă opere ale sale, 
precum: „Michelangelo”, „La insula celor fericiţi”, „Cintece epice”, 
„Visul fericirii”. Nu-și uită insă propria patrie, şi în „Cintecul însin- 
gerat” descrie nenorocita răscoală a bulgarilor dela 1876. poem ne- 
terminat, dar socotit ca poemul naţional al Neamului bulgăresc, și in 
care dovedeşte cit de adincă şi de sinceră era în inima lui iubirea de 
țară. In afară de aceasta, Penciu Slavejkov a învăţat pe bulgari cum 
și ce anume trebuiau să-şi însușească din cultura europeană, şi învă- 
tăturile lui au fost înțelese de alţi doi poeţi, Petko Teodorav şi Peju 
lavarov cari vor altoi pe sufletul şi înțelegerea Pulgare formele de- 
săvirşite şi delicate ale culturii europene. 

__ Teodorov păstrind în dramele şi idilele sale esența poeziei şi 
vieții populare bulgare, le-a imprimat totuși o valoare universală şi 
simbolică, introducind astfel în literatura bulgarā o proză poetică cu 
ființe, ritmuri şi armonii necunoscute încă pină atunci. 

Peju lavorov urmind dimpotrivă mişcarea neo-romantică, găseşte 
in ea cele mai favorabile posibilități pentru dezvoltarea propriei sale 
lirici, glas sincer de adevărată suferință sufletească a omului mo- 
dern, suferință fără cauze și fără mântuire, suferință chinuită de dor 
şi de urit. lavorov rămine și azi cel mai european și mai modern 
dintre toți poeţii bulgari. Aproape toți poeţii bulgari, dela el şi pină 
în ziua de azi, precum:  Debelianov, Liltev, Stoianov, Trajanov, îi 
datorese toţi citeceva; Iavorov le-a arătat tuturor drumul către poezia 
modernă, 

Un alt poe! şi prozator foarte original, din generația celor de 
mbai sus, este Nicolai Rainov, temperament mistic, care pe urma unei 
vieți aventuroase, a dat literaturii bulgare peste 20 de opere intere- 
sante, foarte cunoscute, vrintre cari două adevărate capete de operă: 
„Legendele Bogomililor” şi „Visuri din vechea Bulgarie”. 

Dar înaintea lui trebuie pomenit numele lui Alecu Konstantinov 
acest Caragiale al Bulgariei; autorul unei admirabile satire asupra 
poporului bulgar din vremea începuturilor libertăţii lor: „Bai Ganju”. 
In acest erou fantastic, Konstantinov a pătruns adine şi a relevat cu 
mare talent cusururile şi lipsurile bulgarilor cind au început să ia 
contact cu viața apuseană, cu obiceiurile, credințele“ și mentalitatea 
atit de deosebite a celor din Apus. 

Tot generației mai vechi aparţin foarte mulţi dintre scriitorii 
bulgari de astăzi. Vlaikov, fermecătorul povestitor din romanul „Ne- 
poa lui eg Slavei6”; Strașimirov, vestitul romancier al probleme- 

r sociale; Kirilov şi Cilinghirov, autori foarte fecunzi; și mal presus 
de toți aceștia, vestitul povestitor Elin-Pelin. Cu toții au trăit şi seris 
cele mai frumoase opere ale lor inainte de război; toți şi-au iubit Pa- 
tria și pe țăranul bulgar, însă cu toții au deseris obiceluri şi tipuri 
ireale; n'au pătruns viaţa și sentimentele adevărate ale țărănimii. Am 
putea asemui această mişcare literară naţională cu mişcarea „semă- 
nătoristă” rominească, ba chiar şi mai afara si mai exterioară; 
un fel de realism folkloristie. Singur Elin-Pelin a înțeles realitățile 


omeneşti din viața țărănimii și s'a ocupat de pshologia eroilor săi. 
Războiul n'a influențat prea mult asupra literaturii bulgare şi 
dezvoltării ei; dar a contribuit la adincirea şi înțelegerea problemei 
sufletului omenesc, problemă care preocupase deja pe Elin Pelin, pe 
lavorov și pe Todorov, Subiectele în schimb au râmas aceleași. 


Literatura vecinilor noştri 101 


Dintre scriitorii noui cei mai buni fi socotim pe: Jordan Jovkov, 
autor de romane, poezii și comedii, Nuvelele sale „Legende din Stara 
Planina” și romanul de război „Consăteni”, au fost traduse în mai 
toate limbile europene; pe vestiţii romancieri: Dobri Nemirov care 
a încercat să dea în trilogia: „Primele Raze”, „Celălalt”, şi „Fraţii”, 
o epopee a vieții bulgare din veacul trecut; şi Petkanov care a de- 
seris viața de țară şi pe țărani din punct de vedere sociologico-moral, 
in ice scrieri printre cari cea mai de seamă este romanul: 


t scriitor foarte citit este Anghel Karalicev, poet in adevă- 
ratl alas al cuvntului, cu toate că fermecătoarele lui povestiri le-a 
seri Je oma Ca stil și imaginaţie aminteşte pe Cezar Petrescu din 
„Se e unui Răzeș. O 4 4 Ă 

Dar în Bulgaria de azi există și o literatură a vieţii orăşeneşti 
moderne, o literatură în devenire. Aceasta numără scriitori moderni, 
i-am putea numi chiar, de avangardă faţă cu stadiul general al lite- 
raturii bulgare, cum de pildă: Stamatov, profund cunoscător al su- 
[letului femenin, Vladimir Polianov, pasionat studios al vieţii sociale, 
Sișmanov, care descrie obiceiurile înaltei moră şi ale oamenilor 
politici în romanele sale „High Life” și „Deputatul. 

Nu lipseste deasemenea nici mişcarea „novecentistă” sau „futu- 
ristă” reprezentată prin Ciadar Mutafov şi soţia lui Popova Mutafova. 

Viata modernă este descrisă de un alt grup de scriitori tineri şi 
talentați: Raicev, autorul unei admirabile povestiri de război, inti- 
tulată „Lupii”, Pancio Mihailov, Minkov, Vasiliev ṣi alții. Printre 
aceștia unul singur se diferențiază prin arta lui sălbatică şi miste- 
rioasă: Bolio Savov. A 

Producţia poeziei contimporane bulgare este mai puțin bogată. 
Dar în schimb putem spune că în adevăr poeții bulgari de azi sunt 
printre cei mai sinceri şi mai personali din Europa. Nu există şcoli; 
există personalităţi. Şi aceasta nu este puțin! Aşa de pildă, avem pe 
lingă Emanoil Dimitrov, poet demn, serios și clasic, formează parcă în- 
tr'ò țară ca vechi tradițiuni poetice, — pe modernul, şi ore e rea 
zianul Trajanov, autorul vestitelor „Balade bulgare” , şi pe del say 
şi neintrecutul Liliev, poetul „Paserilor în noapte” şi al „Petelor lu- 
nare”; ṣi, in fine, pe naivul dar sincerul Rakitin. 

Dar poate că cei mai înalți reprezentanţi al poeziei bulgare ya 
timporane, sunt două lomai 0 a şi Dora Gabe, cunoscute şi în 
străinătate, în deosebi cea dintii. j i 
stră matale tineri sunt numeroşi, ca pretutindeni, dar printre oooga 
talente adevărate au dovedit numai Dimitrie Pantalev și Alanasie 
Dalcev. 

Singurul gen literar în care bulgarii n'au reuşit să creeze încă 
opere de artă puternice și de valoare definitivă, este teatrul. Dela 
Vazov incoace mai toți prozatorii de seamă bulgari au scris drame 
şi comedii, dar nici unul n'a creat pină ari opere de valoare artistică, 
deşi unele din ele sau bucurat totuşi de succes, Trebuiesc citate > 
mediile lui Kostov Wi bire esme penau. j A ine amaan Todorov şi Ia- 

1; deasemenea „Antigona” m N 
Ag i cocluzie deci, literatura bulgară este foarte tinără, iar dezvol- 
tarea ei dela război încoace a întimpinat varii dificultăți din cauza 

evenimentelor politice și a răsturnării valorilor morale și materiale 
ale Bulgariei pe urma înfringerii suferite în marele război. Cu toate 
acestea, literatura bulgară numără opere interesante, frumoase, şi 
demne de-a fi cunoscute și citite; mai ales în Rominia, fara cea mai 
ospitalieră din Orientul european faţă de orice creație 

literară, şi care din cauza vecinătății sale cu Bulgaria a fost totdeauna 


strins legată de ea și politicește şi sufletește. täisi s 


Recenzii 


REGINA MARIA A ROMINIEI: Povestea vieții mele, 2 
volume, ed. „Adeverul“, mai aburi 


Memoriile prezentate de M, S. Regina Maria sunt d ; 
anaras S mai multe puncte de vedere: întiiu se pista sludia viana 
re aristocrate engleze, acel amestec suav de educație Întru leali- 

te, orgoliu, omenie protestantă, cult al frumosului şi al cavaleris- 

mulni. In ul doilea rînd, se descrie conflictul — uneori grav, alteori 

duios; alteori patetic ṣi clteodătă cu aspecte de un comic irezistibil 

pe are A zmei Rn Regina. Maria — dintre o personalitate puterni- 
> e A 

Fäntinism Paleanie. m de valori morale într'un mediu de bi- 

emo eginei Maria dovedesc un talent ab t 

Sia ramura portretistică, impletit cu un Pa me fremnară artistă A 

Această personalitate n fost, prin hazard, regi 

ză Pg prin paare i o re ri á vieții l. ES POR An 

n care se fac descripții ale mothentelor vitale ca: - 

te florilor, o prăjitură mincată sau dorită în copilărie. oct mda 

e gern Ni de ear pere caselor, contemplarea unor spe- 

e sun i 

fistic de primi pin eg ru e forţă stilistică și de evocare ar- 

m în aceste memorii sufletul năvalnic şi drept al - 

lui, iubirea hemărginită a vieţii, bunătatea fonciaă. pofta U Mea 

arrap e cu a copiilor fericiți, cu a artiştilor, cu a iezilor în H- 

vă  Ptitiăviiiatetă, cu a făpturilor dăruite plenitudinei de natură. 

: n iceliș timp, istoria rominească a avut norocul unui ochi con- 

> e mad şi ager, care a surprins resorturi şi aspecte inedite. Nu e- 

s = e = peyan sus şi tare adevărul, că Regina Marin a dăruit 

memorii neşti cele mai frumoase, mai sugestive şi mai ample 

n comparaţie cu Memoriile lui Alexandru  Marghilom 

pildă, Regina Maria s'a dovedit un Cardinal de Retz tajā de un piro 
covnic care fine registrele unui abate provincial cu nume de morți 


sat noui născuţi, 
PETRE PANDREA 
T. VIANU: Ion Barbu, ed. Cultura Naţională. 
Intr'o elegantă plachetă, pagini, d. Tudor Vianu ne dă o 


120 
monografie cînd subtilă, cînd judicioasă asupra mult d i 
lon Barbu. Analiza, minuțioasă şi ingenioasă, ma explică germ o tai 


e eona ee 


blem iei „dificile”, dar şi specificul acestui poet, Ne arată forma- 
bena prea gis mări care merge de la parnasianism, prin- 
tr'o predilecție câtre a ectul oriental şi turcesc (ciclul Nastratin Ho- 
Ken), către ciclul psinka A şi abstract. Ion Barbu e comentat şi explicat 
cu pătrundere. Această analiză pur estetică e una din cele mai intere- 
sante din cite s'au încercat în critica nostră. Ey 


IOACHIM BOTEZ: Insemnările unui belfer, Editura „Fun- 
dațiilor Regale“. 


D. Ioachim Botez este un adept ul acelei faimoase „écriture ar- 
tiste” dela sfirşitul veacului XIX. 

s “ Debutant intirziat, d. Joachim Botez se dovedește un maestru al 
imaginei, un spirit original şi niteluş întortochiat, un om plin de ex- 
periențe capabil să ne dea una din acele cărți unice și mărețe, care 
să povestească odisciu unui suflet solitar în mijlocul mennjeriei so- 
zar O E A unui belfer” colecționează foiletoane publicate in- 
tr'o gazetă ca stofe scumpe, variate, mătăsouse și grele într'o ladă 


braşovenească... pP, 


EUGENIU SPERANȚIA: „Papillons“ de Schumann. 
(Editura „Cugetarea“, 1934) 


Opul muzical ul lui Schumann „Papillons”, servește autorului ca 
retext al desvoltării unui adevărat sistem de estetică, „Papillons” op. 
R al lui Robert Schumann nu este numai o „aruțioasă şi capricioasă 
jucărie a unui geniu abia înmugurit ci una dintre acele compoziții 
muzicale care stimulează reflexiunea şi-ţi sugerează un torent de 
ginduri". PA Ă 

In această carte se vorbește despre principiul unie al vieţii, dra- 
mei şi frumosului, schițindu-se o replică la faimosul „L.aokoon” al Iwi 
Lessing. , 

Nu e un tratat sistematic de estetică sau de filosofia artei, pentru 
că sunt atinse şi alte probleme. Așa cum se prezintă insă, cartea d-lui 
Speranţia este bogată In consideraţii asupra frumosului. La originea 
lor stă o concepție precisă și omogenă prin care se explică, se inter- 
pretează creaţiunea artistică, văzută ca proces vital realizat prin di- 
ferite mijloace organice și psihologice. i 

Autorul pare a împărtăși o concepție metafizică biologică despre 
artă în genere. „Viaţa si frumosul sunt de aceiași esență. Estetica e 
a biologie”. Dar şi invers: „Biologia e o estelică” 

Legătura organică, intimă dintre opera de artă și viaţă, apare 
limpede. Intreg sensul operei de artă e dedus din conceptul de viață 
spirituală. 

Specificul atitudinii estetice este definit astfel: „Sforțarea câtre 
unificarea multiplicităţii, sentimentul că această sforjare reuşeşte şi 
că eul a creat o unitate nouă dintr'un material fără semnificaţie, este 
atitudinea elementară cuprinsă în orice intuiție și constitue forma 
embrionară a atitadinii aşa numite „estetice”.” (p. 234). Şi mai de- 
parte: „Fiecare intuiție e o victorie a spiritualului asupra materialu- 
ului, e o victorie a formei asupra conţinutului. Dar orice victorie 
presupune o luptă şi orice luptă e o dramă palpitantă”. 

Caracterul acesta dramatic îl vom întilni și în natura contem- 


104 VIATA ROMINEASCA 


C ———— 


plațici estetice. „In contempluția estetică, spiritul individualizat se 
caută pe sine, inebuneşte, ca o umbră care şi-ar fi pierdut omul. Se 
simte înstrăinat de sine însuşi şi se vrea împăcat; se simte risipit şi se 
vrea întreg. Şi pretutindeni unde poate descoperi spactacolul storțări 
spre reintregire se oprește halucinat și îşi retrăeşște, chiar și în mini- 
aturile cele mai mizerabile, drama sa de proporţii casnice”. Toate for- 
mele cieții sunt dramatic . 


Autorul critică tendințele psihologiste şi biograficiste în expli- 
cația fenomenului framosului, accentuind pe cele meafizice, 


N. T, 
T. CRISTUREANU: Hotarele statice și dinamice ale Romi- 
niei. București, 1935, 
Cristureanu le-a publicat in ul- 


timul timp dovedesc o serioasă pregătire ştiinţifică, o metodă sigură 
şi o pitorească expunere din partea autorului, 


ui („0 bucată de sol" şi „0 bucată de 
omenire organizată”) care este un organism politic viu, şi analizind in- 
fățişarea actunlā a statelor din întreaga lume, d-sa cercetează problema 
granițelor: a granițelor naturale, cultural-istorice şi a celor de construc- 
ție, Sub imperiul politicii, hotarul natural este astăzi inutil. Siguranța 
unui stat este prin urmare în funcție de voinţa politică (pag. 26). 


Este numai una din problemele pe care d-i T. Cristureanu le cer- 


ile acestea 
folosesc autorului la analiza frontierelor Rominiei sub unghiul istorie, 
geopolitic, etnic şi economic. 
Cartea se adresează, prin materialul ei interesant, atit specialistu- 
lui, cit şi publicului doritor să capele o informaţie precisă în legătură 
cu chestiunile polilico-eronomice la ordinea zilei, Pe 


P. NEMOIANU: Comerţul de animale al Rominiei. 


In vreme de criză, prudent, just, bine este ca să se încerce va- 
lorificarea optimă a oricărui produs economic, stiut fiind că în ast- 
fel de vremi excepționale, piețele se pot pierde dela o zi la alta, fără 
ca să fim întrebaţi şi fără ca să-i pese cuiva de pierderile suferite de 
producătorii şi muncitorii noştri. 

E foarte bine venită deci această lucrare de ansamblu, 


zează aproape toate aspectele şi laturile comerțului nostr 
cu animale. 


care epui- 
u exterior 


Exportitorul romin va putea găsi în lucrarea d-lui Nemoianu 
un serios ghid, iar economistul, un bun material informativ. 


Bine ar fi fost însă ca autorul să fi acordat o mai mare utenție 


comerțului interior de animale, care dispune de vaste posibilităţi de 
desvoltare, 


Aproape însă că ştim răspunsul: lipsesc datele statistice. ŞI-A 
credem pe autor. 


Incă o ocazie să accentuăm cît de neiertat este acest mol în or- 
ganizarea administrativă şi economică a unui stat, 


T: T: 


ca aa a a a E E ES 


RECENZII 105 


ilibrului financiar 
N. MADGEARU : Drumul echili 
VIRGIL Ed. „Adeverul“, 1935, p. 304. 


i in afară prin criza economică mon- 
arni ela ante pitt, S ros Unui Ladear aripnst nA per 
er g: Rominia se gāseşte poate la cel mai aa rate n A aiewos 
a e ripite și mai ales jumătăți de măsuri, sun să și, Aplica 
gt Asa Pee oameni cari adeseori mau alte oma = a m mer d mei 
ordin politic, se schimbă măsurile luate, se mo ip tu ne mg eo 
cirpește azi aci, mline dincolo, Nici o concepţie de 
mai grav, nici o acţiune de ansamblu. in, firegte,. și  ecbili- 
n Taht peer si A e echilibrul bugetar şi finan- 
a. esa rocă i - 
rie rm se arifa intro veritabilă axă centrală în viaţa atit de com 
caii a i iar” este fără îndoiulă unul din prea 
ì echilibrului financia rn. pena 
MER a starran Frape a pe lingă diaanoză, aduce şi tratamentul şi 
ție lui financiar şi bugetar fireşte câ nu poate 
fi d rar pm aaee aty monetei. Cu atit mai tñudabil Geci atarte ră 
tr a ne familiariza in prima parte a lucrării a aie cena 
bază adică funcția monetei la noi în fară și politica mi 
erori partie u economiei naționale nu poate jetara eg 
zor rsul şi minuirea utilă a monetei, d. V. raer sora pars mă 
că easi peluică de autism mopetr eu experlenta Aurii 
J iei < Jugoslaviei, oprindu-se d T Arad 
e yg eni pelk nik fu g de preferat atunci cind vrem ca sar i Sa 
vină un instrument util pr nur şi nu economia, o F 
a monetei ser a eee PRR) Arătind viciile de anyai: 
P e itani cit şi nevola unel politici de ieftenire e oo rai 
pereti poe: din Semi să se reverse și asupra agriculturei, A Dara 
an digere ir Madgearu supune unei sistematice analize p 
k ice și bugetului, i 
EE e ona Ae KAN rg fireşte că nu ne paue duete ma 
la RE petec temeinic al economici paionia 9) a 
stabilă și nici la o reinviorare și ieftenire a cre rr p REED -Die 
` Nu i-am face niciun serviciu cititorului, rezum a erT 
] Echilibrulni Financiar”, Căci citind-o numai, armare Aene. 
sudiind-o ubia în acest mod cei interesaţi îşi vor peri Deyr 
rare de valoarea excepțională a unui studiu de ona predă ara de 
tnp tota a face lumină în epoca de cea mai contuz 
economică, financiară bugetară. T. TUDOR 


i italian, 
IETRO MIGNOSI, Problema romanului i 
i Milano, Soc. ed. Vita e pensiero, 1934. 


la Palermo şi este con- 
noscenze, care apare ta lli semnează 
SER... meri m orga eu elle e “Docent în filosofie al univer: 
ietro Mi i? 
er la Palaran | maha al unei reviste de preocupă 


GS O 0 Sc CZ CIC PE pai 


106 VIAȚA ROMINEASCA 


cu caloratură specific religioasă, La Tradizione, Mignosi este autorul 
volumului de versuri de atmosferă franciscană, Crescere; este roma- 
cier în linia lui Verga și Pirandello; și schiţează o încercare de sis- 
tem de estetică în Arte e Rivelazione (1933); cartea care face obiectul 
rindurilor de față asupra problemei romanului italian aparține aeti- 
vitāții de critic literar a lui Mignasi. 

In prefața volumului apărut în 1932, Linec di una storia della 
noava poesia italiana, autorul anun drept urmare firească a studii- 
lor prezintate aci o cercetare a pro lemei romanului italian. 

In Liniile unci istorii a nonii poesii italiene, Mignosi încerca să 
urmărească, dela Manzoni pină la cei mai tineri pocti de azi, desfășu- 
raren treptată a unei semnificaţii religioase În poezie; şi în aspectele 
ultime ale acestei poezii, de văr ită inspirație religioasă, Mignosi găsia 
semnul unei perfecpHuni pe linia artei. 

Pirească apărea, în această linie de gindire estetică, tratarea 
problemei romanului italian drept problemă solubilă numal În mo- 
mentul atingerii acelei semnificaţii a artei ce se rezolvă în înțelesul 
religios. Cartea recentă asupra romanului italian trebuie aşadar in- 
țeleasă cn o Incercare de verificare a propriei teorii estetice asupra a- 
celui gen literar care în discuțiile din urmă ale criticei italiene, ü 
provocat mai multe încercări de lămurire. 

Nu trebuie să uităm că, în 1872, Antonio Fogazzaro punea pro- 
blema Viitorului romanului în Ialia; aşadar. in momentul în care 
se afirma crescind impunerea tot mal hotărită a acestui gen, apărea 
firesc problema putinței realizării lui într'o țară de indepărtată tra- 
diție culturală clasică, În anii din urmă, Giovanni Papini deschidea 
discuţia care nu sa închis ușor, prin wnul din acele articole bogn- 
te În sugestii și destinate să sdruncine desfăşurarea comună n ju- 
decăților. Articolul din 1929, asupra acestei literaturi afirma ine- 
xistența romanului italian și susținea totodată inferioritatea de artă 
a genului, motivinul astfel nerealizarea lui într'o fară prea au- 
tentic clasică, sau prea autentic artistică. Anul trecut, un articol 
al lui Angelo Gatti intitulat Italienii si romanul, relua chestiunea, 
urătind inaptitudinea spiritului itulian pentru acest gen, prin 
lipsa lul de interes pentru simplul omenesc, sau pentru ceeace 
nu Însemnează o depăşire n individului,  Discuţia se desfă- 
sura aşadar pe linia acestor afirmatiuni în jurul unui anumit „sens 
a literaturii italiene, care nu permite realizarea de artă pe calea 
unul gen modern şi popular cum este romanul. Punctul de vedere 
al lui Mignosi este însă un altul, însemnând astfel o alăturare de 
tendința generală ce se manifestă uzi în Ttalia spre o „modernizare” 
si „netunlizare” a literaturii. Plecind de la datele gîndirii lui este- 
tice, Mignosi va defini romanul consecvent unei formule generale a 
aftei, și va lămuri imperfecta lui realizare în literatura italiană prin 
imperfecta realizare a acelui sens profund ce-l însemnează arta 
semnificație religiousă, 

Cartea este închinată lui Papini care a seris la începutul anu- 
lui trecut un articol răsunător, intitulat Scriitorul ca maestru: articol 
ce era aproupe o profesie de credinţă cu prilejul celor cincizeci de 
ani pe cari Papini îi împliniu, In linia aşadar a ideilor lui Papini, 
Mianosi_ afirmă dela început că arta romanului insemnează apropie- 
rea scriitorului de timpul său, iubirea acestui timp și prin această 
implântare in plin prezent, realizarea acelei inalte Valori etice pe 
cure intreaga critică italiană nouă o cere literaturii. 

_ Punctul de plecare al acestei iubiri a realului este Manzoni, al că- 
rui roman istoric a încercat să imbine, într'o operă de deplină u- 
nitate „sfera invenţiunii cu aceea a adevăratului istoric”; preferința 
seriitovrului italian pentru temele istorice însemna recunoaşterea W- 


PR 


4 


RECENZII 107 


U————— 


nei valori etice faptului real. Această adeziune pen 
coastă sete de lume coincide în Italia, observă A pie haga eos 
treptată a idealismului filosofic care, el însusi, insemna încă linin 
unei arte lirice. Crocianismul care a dus la fragmentism si futurism 
a destrămat faptul de artă, l-a despicat In părţi de estetic pur eli- 
minind orice element de logic sau etic, Renonţurea la acest proces 
de analiză şi izolarea esteticului pur, poate duce la acea formulă de 
artă ce presupune forme pătrunse de deplina unitate spirituală pe 
care o inseamnă romanul. Dar dacă acceptarea formulei de artă a ro- 
manului dovedeşte iubirea realului pentru valoarea lui elicã, aceasta 
înseamnă separarea calititativă a romanului de celelalte specii epice 
novela spre pildă, Nu este între ele o distanță parcursă pe linia unei 
evoluţii cantitative, ci caracteristic calitative. Pentrucă alta este îm- 
plintarea in real a romancierului, alta aceia a novelistului, pentrucă 
lumea creiată de romancier insemnează iubire a realului și luminare 
religioasă a înțelesului lui; sau, pentrucă „aria este... o iluminare reli- 
gioasă a vieţii”, această maximă tensiune de artă sau această deplină 
stingere a formulei ei poate fi realizată de roman În mod deplin. 

ni l discuțiunilor asupra romanului italian cari pot 
fi privite ca alcătuind unui din aspectele tendinței generale de ac- 
taulizare a literaturii italiene de prea accentunta tradiție cultă — car- 
tea lui i aduce așadar precizarea acestui punct de vedere 
nou: se eristulizează astfel o formulă de artă în cure, depășită fiind 


NINETTE FAGON 


S. SORENSEN : Desvoltarea producţiei agricole in Dane- 
marca, 1935, 


Autorul, e consilier agricol pe lingă muvernul danez și cn star 
ne pune la dispoziție date inedite şi material de informaţie, de datat 
plu că 94 la sută din agricultorii Danemarcii sunt mici proprietari. 
d E profitul agricultural, daneze se ridică la 56 la 

acest -profit aprecia sa transformat în anii 
1931/32 într'o pierdere de 0.5 la sută . 


HAROLD LASKI: Statul teoretic și aplicat, 1935. 


Distinsul profesor londonez, fondator ni conceptiei plurnlistire 
a statului, își amplifică de astă dată cu o măestrie neintrecută tot 
ceeace găsim ca filosofie politică asupra statului în lucarea sa de 
bază: A Grammar of Politics. Era logic însă cu evenimentele politice 
recente din An dar mai ales din Spania, Franţa, Germania, Ru- 
sia şi America să fi avut o influență asupra su. impresionant este in- 
deosebi capitolul care se ocupă de pulerea coercitivă a statului, pu- 
tere dusă aproape la absolut prin nouile mijloace de tehnică perfec- 
Honată și a tă fără jenă de câtre acest „gardian al massei”: tanc, 
mitralieră, avion, gaze și tun. 

tt 


Revista revistelor 


„Independenţa Economică“ Anul 
XVIII, Februarie 1935. No. 2 


Noul număr, este de astădată în- 
tradevăr o revelație ca estetică şi 
străduința aceasta a revistei merită 
toate lawdele. Un fond bun nu este 
o scuză pentru o formă neglijentă 
şi se ştie că prin mici eforturi ma- 
teriale se poate uşor obține o exe- 
cuție superioară tehnică, prin care 
revista să fie agreabilă, atractivă şi 
frumoasă ca aspect. 

Cuprinsul ne aduce de  astădată 
studii concise şi elaborate pe adevă- 
rate baze științifice. 

Notăm studiul d-lui 7. Crialurea- 
nu: Cele două crize, în care autorul 
analizează geneza crizei, ocupindu-se 
apoi de cele două crize distincte 
prin natura lor, crizu industrială şi 
agricolă şi efectele lor asupra pre- 
țurilor, Se remarcă cum aceste cri- 
ze au contribuit la adincirea pră- 
pastiei dintre Europa industrială și 
Europa agricolă. Interesant ar fi da- 
că autorul, întrun studiu viitor s'ar 
ocupa mai amplu de propunerile 
concrete dela conferința dela Stre- 


sa. 

Alte studii din cuprins, de d-nii 
Şerban Voinea (Unificarea mişcării 
sindicale din Rominia), d. I. Tatos 
(Intervenționismul În agricultură), 
M, Popa-Vereş (Ideologie și realita- 
te economică). 


Acum o sută patruzeci de ani... 


„Acum o sută patruzeci de ani, un 
popor şi-a decapitat regele, decla- 


rind, că nu recunoaşte ceeace era 
socotit sfint până atunci de întrea- 
ga Europă. Moraliștii au declarat şi 
ei atunci că acest popor este în afa- 
ră de umanitate, și au înarmat im- 
potrivă-i pe suveranii lor. 

Astăzi, un popor spune că nu re- 
cunoaște nimic din ceeace numim 
genul uman, negind tot ceeace nu-i 
pus în slujba gloriei sale. 

Acest popor face apologia urii de 
rassă, apologia minciunii şi a asa- 
sinatului. Moraliştii se indignează o 
clipă. Pe urmă se liniştesc,.. „(Ce 
rin spun ei, aşa este acest pœ 
por”! Nu poate fi schimbat. Şi apoi 
hitlerismul este consolidat acum... 
trebue să acceptăm ceeace face el! 
(A se vedea Jules Romains). 

(Nouvelle Revue Française, l-er 
Mars 1935). 


Centenarul ,,„Kalevalei“. 


„La 28 Februarie 1835, Elias 
Lönnrot încredința Societăţii de H- 
teraturā finică din Helsinki (Hel- 
singfors) manuscrisul Kalevalei... 
Faptul că la sărbătorirea primului 
centenar al poemului său naţi 
F inanda, a Eretgia? pepa reu- 
niuni de învăţaţi, poe + €X- 
poziţii, concerte şi manifestații pa- 
triotice, se datorește nu im- 
portanței pe care o are acest poem, 
ci şi im ui pe care el l-a dat 
întregii literaturi finlandeze. 

Această literatură este printre ce- 
le mai tinere din Europa: prima cu- 
legere de versuri finice a lui st 
Ahilqvist, datează din 1860; cel - 
tii roman mare, capodopera lui A- 


REVISTA REVISTELOR 108 


leksis Kivi (Cei sapte fraţi), din 
1870... Dar chiar în veacurile ante- 
rioare, alături de latina invăţaţilor 
şi a eclesiaștilor, alături de suede- 
za vorbită în clasele culte, folosită 
de literați şi de artişti în genere, se 
desvolta o poezie ingenuă și origi- 
nală, transmisă oral din tată în fiu, 
păstrată de aşa numiții laulajat 
(cântăreții populari) in cele mal 
îndepărtate sate... Se perpetau ast- 
fel vechile credințe în magie ṣi ru- 
găciunile celor umili: iubirea, sen- 
limentele de familie işi aflau aici o 
exprese variată şi delicată. Predo- 
minarea lirismului nu excludea for- 
marea legendelor şi a cântecelor e 
pice; comori ascunse şi necunoscu- 
te, care abia la sfirsitul secolului al 
optsprezecelea au deșteptat interes, 
prin mişcarea romantismului, care 
a pus în lumină toate manifestările 
de poezie populară... 


Dar acum, la primul centenar al 
Kalevalei, după cincizeci de ani de 
cercetări critice, se poate oare spu- 
ne că valoarea acestui poem a scă- 
zut?... In poezia sa populară, a că- 
rei sinteză aproape completă o in- 


fățișează Kalevala, se oglindesc sen- 
timentele cele mai adinci ale sufle- 
tului finlandez: dragostea maternă, 
admirația pentru frumuseţile natu- 
rale, spiritul de aventură, cultul 
pentru muzică şi poezie, 


E greu să mai afli, în întreaga li- 
teratură mondială, o operă care să-i 
semene: astfel, cltecul miraculos al 
lui Lemmin-Kăinen; sau episodul 
lui Aino, în care lacrimile unel ma- 
me îndurerate curg în trei pirae 
care se tot umilă și apoi ornesc a 
cădea în trei cascade foc; iar 

virtejul apelor se inal trei 
trei stinci şi pe c nea fiecărei 
stinci se înalță trei pereţi de aur, 
iar deasupra fiecărei perete crese 
trei copaci şi pe ramurile fiecărui 
copac, trei nuci de aur cintă de dor, 
pentru dragostea pierdută, pentru 
soțul pierdut, pentru bucuria irosi- 


-æ 


O asemenea poezie trece de hota- 
rele patriei şi capătă incununarea 
poeziei universale”, 


(Nuova Antologia, 1 Murzo 1935). 


„PETROŞANI: 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ 


PENTRU EXPLOATAREA MINELOR DE CĂRBUNI 
Capitali Social Lei 1410.000.000 


Mine la: Petroşani, Lupeni, Aninoasa, 
Petrila (Jud. Hunedoara) Exploatarea 
Lapoşul de Sus (Dărmăneşti jud. Bacău) 
Ea a e] 


Direcţiunea Generală: Bucureşti, str. Dumbrava Roşie No. 18 
Adresa telegrafică: «-PETROŞANI* Telefon 2-41-34 


FABRICA DE LOCOMOTIVE 


N. MALAXA S. A. R. 


BUCUREŞTI, — STRADA DIONISIE 19 
POE IRIAN ARESE OREI ASTEEN OGF III SOSI DPRP SEC 


Locomotive cu aburi pentru cale 
normală şi îngustă. Automotoare — 
Vagoane cisterne, Cazane de aburi 
staționare şi marine, Supraincâlzi- 
toare, Economizoare, Epurntoare de 
apă. Focare pentru combustibil s0- 
lid şi lichid, Imstalațiuni pentru 
triaj artificial. 


Instalațiuni pentru rafinerii de petrol. Aparate 
diverse pentru industria chimică. Poduri Rezer- 
voare și Construcţiuni metalice. Poduri rulante 
Macarale și Transbordoare. Turndtorie de fon- 
tă şi bronz, Piese forjate brut sau prelucrate. 


REPARAȚIUNI DE ORICE FEL DE MAŞINI 


precum şi fabricarea pieselor de schimb necesare 


1935. — ANUL XXVII 


MARTIE-APRILIE, NR 3-4 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ ŞI IDEOLOGIE 


SUMARUL: 


C. Rădulescu-Motru .... . . . Etnicul în politică 


Demostene 


» + + Fereastra cu glastre 
seta Mao. o. 3... Talentul oratoric 
Botez n ns e e + Desen de primăvară 
. „ Reforma constituțională 
„ + Eri-alaltăeri şi azi 

„ Teatrul lui Andre Gide. 


Gabriela Oprem > ee 3 
Romulus Nec ....,... . . Divorţ 
„Petre Pandrea s. + + Note pe marginea cărților. 


+ „ Documente omeneşti (Lustragiul lui Caragiale: 
Statia) 


Alexandru Mihăileanu , , , . , , Creaţie și fascism 
Dr. Ernest Ene. ...., . . . . Cronica economică (Bugetul, comerțul exterior, 
F 


creditul şi moneda) 


Mariu Dobridor. ,,....... Chenare critice (Despre critici; Amintirile colo- 


nelului Lăcusteanu; O. Han.—Sculptorul Paciu- 
rea; Doi oaspeţi: G. Bertoni şi L. Brunschvicg) 


a E E SI E RE PR Cronica ideilor (Criza regimului parlamentar) 
V. G., Beldie ...... . o. . Crenicasocială Adevărata revoluție a lui Roosvelt) 
Sia: a "mail le TRAPA Cronica filosofiei (Ontologia realității sociale) 
T. Cristureanu ....,...... Saata externă (Motive de cooperare interna- 
țională) 


D. I. Suchianu...... 
P. Nicanor & 0o.. .... 


.» . «+ Cronica Cinematografică („„Băcţii veseli”) 

. . + „Vizita lui L. Brunschvicg; O veche conferință, 
totuşi „nouă“, „Criza capitalismului“ de Max 
Sanielevici; Epitaf pentru Panait Istrati: Irm- 
popularitatea lui Anatole France; Cultură, mai 
multă cultură! 


RECENZII : Sergiu Dan: Surorile Veniamin. P, P.; Vladimir Ghidionescu: Pregă- 
tirea profesională a corpului didactic secundar, N. T.; Emil Ludwig: Convorbiri cu 


Masaryk, P. 


P.; Nicola Lisi: Paese dell'anima, Mioara Gheorghiu; 


revistelor Romine) Profeția lui Avram Iancu, Unamuno şi ideia de progres, 
chvicg şi intuiționismul: „Ruminii” şi „descălicarea“ Țării Romineşti. Străine, 
ia nu va deveni niciodată o provincie prusacă, Soarta rasselor albe, Zorile 
urii europene, „Le Mois”, 


ADMINISTRAȚIA: STRADA CLEMENCEAU Ne. 


TI TASI 


9 


ȘT 


„Viaţa Rominească“ 


REVISTĂ DE LITERATURA. ȘTIINȚĂ ŞI IDEOLOGIE 
Directori: MIHAI D. RALEA şi Dr. ERNEST ENE 


București, str. Clemenceau 9 
ANUL XXVII 


È Viaţa Rominească 
| 


A 


ANUL XXVII 
MARTIE-APRILIE 1935 
"de, 


Preţul abonamentelor: 


In țară: Pe unan sess cc... 
Li d 4 ” Școli şi biblioteci . . .. . ø 500 
» „ Autorităţi şi instituțiuni Lă +, 1000 
În metinicaies Pe un an. «0-10. 90 3000 


Abonamentele se pot face dela orice număr, trimi- | 
tind suma prin mandat postal, administrației din 
Bucureşti, str. Clemenceau, 9, | 


À ATELIERELE ADEV ERU L” S. A. 


Etnicul în politică 


In politica ţării noastre, etnicul nu a fost inventat prin 
formulele numerus valachicus sau proporționalitatea etnică, 
pe care le auzim așa de des în timpul din urmă. Etnicul a 
fost de la obirşie constituirei noastre ca Stat european. El 
a fost coloana vertebrală a organismului nostru politie. Căci 
ce alta a fost lupta înaintaşilor noştri pentru recunoașerea 
naţionalităţii romine, de cît o luptă de a se număra printre 

umile Europei şi etnicul valah? Ce a fost lupta democra- 
ţii la noi, de cit lupta prin care să se deschidă drum elemen- 
telor etnice de valoare în funcțiunile de conducere ale Sta- 
tului? Etnicul a fost substratul pe care sa clădit edificiul 
nostru de Stat. 

Dacă cerectăm mai în amănunt apoi, opera legiuitoare 
-œ parlamentelor noastre, precum şi măsurile executate de 
administrația noastră publică, găsim o veșnică preocupare de 
etnic. Protecţia industrii naţionale și tendințele spre descen- 
lizareu administrativă sunt izvorite de această preocupare. 
Formula „Romînia a Romiînilor”, nu trebuia rostită, fiindcă 
o avea fiecare în inima sa. 

De ce atunci, frenezia cu care se ronunţă formulele noi, 
ca şi cum numerus valachicus ar aspune ceva mai mult de 
cît „națiunea romină”, iar proporționalitatea etnică, mai 

mult de cit vechia formulă: Hominul stăpin în casa lui? 

Etnicul desigur nu sa schimbat. Rominii au rămas ace- 
iaşi. Alipirea țărilor surori la patria mumă n'a schimbat 
întru mimic caracterele etnicului romin. 

Dacă etnicul mu Sa schimbat, trebue să se fi schimbat 
atunci ințelesul nostru despre etnic. Sau în etnicul românesc 
de totdeauna sa descoperit ceva despre care maveam cu- 
noştință înaintașii noştri, sau dinpotrivă, etnicul vechiu a 
pierdut ceva din caracterele lui, și pe acest ceva pierdut, 
voim noi astăzi să-l înlocuim prin formule noi. 

Oricum ar fi, chestiunea este gravă și merită toată aten- 


Eu aș dori ca toți aceia cari pot contribui cu ceva la re- 
zolvarea acestei cestiuni să-și spună cuvintul cu curaj, și 


PI 


4 VIAŢA ROMANEASCA 


să mu lase ca discuția să degenereze în polemici de gazete 
şi în insulte triviale. A 
Stiu că această dorință a mea se isbeşte de mari difi- 
cultăţi. La moi sa răspîndit credinţa, că despre lucrurile care 
au legătură cu politica, nu se poale discuta în mod serios 
și obiectiv. Discuțiile de actualitate politică sunt interzise 
atit în școlile cit şi în conferințele publice, In şcolile din 
Satele Unite ale Americei de Nord, linerimea chiar de la 
virsta cea mai fragedă, este luminată asupra tuturor proble- 
melor politice. La noi, acest drept nu-l au nici măcar oamenii 
mituri. În conferințele difuzate prin Radio, în toate țările, 
publicul este dăruit și cu cunoștința de politică actuală. 
La noi, Societatea de Radio mare această generozitate pen- 
tru publicul său. Face aceasta, fiindcă ea consideră publi- 
cul romin ca fără interes pentru politică, sau fiindcă ea 
nu are conferenţiari destoiniei pentru politică, în tot ca- 


zul Societatea Radio din Bucureşti acreditează pentru străi-- 


nătate părerea, că vieaţa politică din Rominia este aşa de 
murdară, că ea nu îndrăznește să o ridice In înălțimea un- 
delor, Și cu toate acestea conferințele dela Radio au preten- 
ţia să se denumească conferințe de Universitate liberă... 

Bine înțeles, nu etnicul sla schimbat, ci înțelesul no- 
stru despre el. Noi înțelegem astăzi să facem din etnic în po- 
litică, altceva de cit înaintașii noștri. 

Dar să discutăm în mod metodic, dacă se poate, şi în or- 
dine cronologică, pentru ca restălmăcirile să nu mai fie po- 
sibile și nu mai dăm loc la polemici. 

Ce se înţelege prin etnic? 

Etnicul vine dela cuvintul grecesc ethnos, care insem- 
nează popor, Prin urmare, el denumește um lucru foarte 
cumoscut, şi pe care îl găsim denumil de veacuri, cu un nu- 
me special, în toate limbile europene. La ce trebuință a răs- 
puns introducerea noului cuvint? 

La trebuinţă, de natură stiintifică, mai intii. după care 
a urmat şi una de natură politică. 

Se simte foarte des trebuință, îm desvoltarea cercetări- 
lor științifice, să se denumească cu um cuvint nou o parte, 
său un aspect nou al unui lucru cunoscut de demult, în 
vederea umei precizări de metodă. 

„De regulă acest cuvînt nou este împrumut din vechea 
limbă grecească, Așa a fos! şi cu cuvîntul etnic, luat după 
ethnos, din care sau format ştiinţa etnografiei şi a etnolo- 
iei. Fiecare limbă europeană îşi avea cuvintul său pentru 
iința poporului, De cuvîntul vechiu sau servit istoricii. 
oamenii politici, psihologii. diplomaţii, în sfirsit publicistii 
din secolele trecute. Cind însă sa simţit trebuința unor cer- 
cetări noi științifice, care să aibă în vedere numai caracte- 


Etnicul în politică 5 


rele specifice ale culturii fiecărui popor şi mai ales influen- 
fele pe care le exercită asupra acestuia condițiunile solului, 
ale ei, precum şi condiţiunile de vecinătate, atunci sa 
recurs la cuvintul nou de etnic. Etnic în înțelesul științific 
denumește, așa dar, legătura de condiționare, unii zic chiar 
de cauzalitate, came există între condițiunile pe care le pre- 
zintă rassa, mediul cosmic, vecinătatea socială a unui popor 
şi manifestärile culturale ale acestuia. 
Etnografia este știința care descrie camacterele acestei 
le turi, iar entologia este ştiinţa care incearcă să explice, 
legi | evoluţia diferitelor culturi, de pe su- 
prafaţa pămintului, Aceste două ştiinţe sunt strins unite cu 
antropologia și antropogeografia. 

„„ Răspunzind la această primă trebuinţă, la trebuința 
ştiinţei, etnicul pare in înţelesul lui nimic de subversiv. Il 
pot utiliza deopotrivă şi cei mai aprigi ad 

În nici un caz el mu poate servi ca armă de luptă. A 


In politică lucrurile se schimbă. 

In politică, etnicul este cerut de altă trebuință. Aceasta 
este şi natural. In politică cuvintele n'au exclusiv rolul de 
a fixa un înțeles, ca pe baza acestui înțeles să se poală face 
o cercetare cât mai obiectivă, ci în poitică cuvintele au şi 
vulul de a deştepta sugestii, de a exprima mai mult decit 
stă în definiția lor. In știință cuvintele nu se disereditează 
ori cât de îndelungată ar fi vremea întrebuinţării lor. In 
matematică, bunioară, cine sar gindi să înlocuiască pe „mi- 
nus și plus”, care vor rămâne probabil cîtă vreme va fi o 
ştiinţă a matematicei pe påmint. 

In politică, cuvintul mare aceiaș soartă, Adeseori el piere 
şi este înlocuit cu altul, fiindcă lumea sa săturat de el, deşi 
lucrul cuprins în denumirea lui continuă să existe. In ştiinţă, 
cuvintul se confundă cu înţelesul hri logic, în politică cu 
valoarea lui de circulaţie. Inţelesul logic şi valoarea de cir- 
latie sunt cu totul diferite, 

In politică etnicul a fost utilizat de mult, dar cu totul 
în alt înţeles ca acum. După cum unele sau altele dintre 
caracterele lui esenţiale sunt de trebuință sau nu vieții poli- 
tice se dă şi ctnicului un anumit înțeles. Și etnicul are toc- 
mai în cuprinsul său caractere esențiale foarte variate. In el 
intră: rudenia de singe, tradiția de muncă si de război; or- 
gunizaţia familiei; organizația pe sat și oraş; limba; religia; 
tempo de reacţie la influențele culturale străine; aduptabi- 


6 VIAȚA ROMINEASCA 

litatea și perseverența în obiceiurile primite; credinţa în- 
trun ia. propriu și unic pe lume, şi multe altele. După 
cum politica are nevoie de unul sau altul din aceste carac- 
tere, etnicul întră în actualitate. ja 

Astfel, în vechime, politica imperiului persan; politica 
lui Dionisos, cel bătrin, din Siracusa; tot aşa & lui Filip în 
Macedonia, şi în mare măsură a imperiului roman, ținea 
scama de etnic. Dur etnicul de care vechimea ținea seamă 
se mărignea la cîteva caractere antropologice. Politica acelei 
vremi voia apărarea graniţelor cu elemente războinice, re- 
calcitrante la influențe străine, şi cu o organizație de stat, 
pentru a fi lesne transportabile din loc în loc. Etnicul acelei 
vremi cra mărginit la colonizarea graniţelor. 

Imperiul roman, în special, a practicat pe o scară in 
tinsă această politică de colonizare. După el, imperiul bizan- 
tün. Politica de apărare militară a acestuia sar putea chiar 
zice că a fost o vastă aplicaţie a etnicului. Ea a pus la pro- 
bă pe cind capacitatea de rezistenţă pe care o are: dind arma- 
ta de țărani (milites limitanei=grănicierii), cînd armata dată 
de Statele intrate în lelientela imperului, când armata cu 
soldă regulată. Citeva secole au funcţionat câte-şi trele aceste 
armate repartizate în mod diferit pe suprafaţa imperiului. 
In tol timpul cît a durat concurenţa între aceste trei tipuri 
de armată nici unui împărat bizantin nu i-a scăpat din 
minte iniportanţa etnicului. Fiecare armată îşi avea însuși- 
rile sale. Din nefericire sau aprecial preu tirziu însușirile 
etnice ale țăranilor. Cind filosoful şi omul de Stat, Georgios 
Gemistos Plethon, în planurile sale de reformă, recomandă 
din nou înfiintarea milițiilor țărănești, era nres tirziu. După 
câțiva ani căzu Constantinopolul în mina Musulmamnilor *. 

Politica de colonizare a fost practicată şi de Statele mo- 
derne, Nu mai este nevoie să insistăm asupra ei. Existenţa 
Sâcuilor în Trunsilvania şi a satelor de grăniceri din Banat 
sunt de ajuns să ne probeze că ea sn practica! în imediata 
noastră vecinătate, 

Politica de colonizare este una din aplicaţiile etnicului. 
Alături de această aplicație mai sunt multe altele. Fiecare 
dintre ele sa realizat pe măsura ce sa impus actualităţii 
vreunul dintre caracterele etnicului. 

__ Filosofii vorbese de o logică imanentă a faptelor. Acea- 
stă logică îşi găseşte în diferite realizări ale etnicului cea 
mai frumoasă ilustrație, In anticitate etnicul impunea apli- 
caţia caracterelor antropologice, fiindcă politica acelei vre- 
mi nu se ridica la o ţintă culturală. Statul vechiu avea în 


1) Comp. Comunicarea făcută de Dr. G. Stadtmiller, la al VI-lea 
Conures intern. de Pyveantinotogie ținut la Sofia (14 Sept, 1094), 


a eee 


Etnicul în politică 7 


grija a: astuia manaa prin forță, Această forță se 
e caractere ale etni i şi - 

iza Statul a gr: a tnicului şi pe acestea le uti 
ta m urmăreşte, pe lingă apărarea teritoriului 

şi ţinte culturale. El are nevoie, nu atit a vigoarea brațelor 
şi de tradiţia războinică, cât de solidaritate culturală, în ur- 
mărirea unui ideal. De aceea el apreciază în etnic caracte- 
rele sufleteşti. Limba şi tradiția istorică, se ridică, în im- 
portanță, de asupra careterelor antropologice. Politica ba- 
zată pe etnic duce acum la iridenta naţională. Popoarele, de 
aceiași limbă şi cu aceiași tradiţie istorică, vor să formeze 
ora pe de sine stătătoare. Etnicul devine în politică 


Cu uecastă schimbare de politică avem un nou înțeles 
al etnicului, Acum, nu se mai caută în el caracterele care 
particularizează pe un popor faţă de alte popoare, ci din 
potrivă caracterele prin care popoarele pot să se adune la 
olaltă în concerte armonioase de civilizație şi de ideal. Lo- 
gica imanentă cere ca etnicul, transformat în național, să 
se purifice de tot ce era în el teluric şi particularist. 

Iată, în adevăr, câteva spicuri din istoria naționalismu- 
lui românesc şi care confirmă pe deplin spusele noastre. 

Dela începutul secolului al 19-lea, nationalu! constitue 
simbolul spirituaității patriotice romineşti. Toate aspiraţiile 
de viitor ale Rominilor se concentrează în acest scop în afir- 
marea naționalităţii. Rominii doreau să fie recunoscuţi ca 
naţiune, isr nu ca populaţie băştinaşe, ca etnic, căci despre 
aceasta, în acecace priveşte teritoriul vechiului regat cel pu- 
țin, nu avea nimeni vre-o îndoială, 

Naţionalul înseamnă, prin urmare, ceva mai ridicat de 
cât băstimășia, 

Românii alergau după acest ceva mai ridicat. 

In ce consista acest ceva? 

In garanţiile de drept public internaţional pe care ma- 
țiunea recunoscută le aducea ă sine. 

Rominii voiau, în fond, un Stat al lor. independent şi 
suveran. Aceasta nu se putea obține, în uropa secolului al 
19-lea, de cât pe baza principiului naționalităților. Principiul 
naționalităților mu se aplica însă de sine, El putea să fie 
aplicat de marile Puteri europene, dacă acestea găseau că 
este în interesul Europei ca să-l aplice. 

Deaceea, toate străduințele patrioţilor romini au fost să 
convingă pe bărbaţii cari conduceau politica Europei, că 
este în interesul tuturor recunoașterea națiunei romine. 

Nu pentru a aduce privilegii băstinaşilor romini, ci pen- 
tru a aduce ordine şi progres, în colțul sud-est european, a- 
cesta era la baza argumentărilor pe care le făceau patrioţii 


a —————— 


$ VIAȚA ROMINEASCA 


in paganda lor, pentru intemeierea unui Stat suveran ro- 
aA ae Cine ar fi vorbit altfel, ar fi fost un nepatriot peatru 
aceea vreme, z 

lon C. Brătianu a mers în această direcție foarte de- 
parte. Ca să convingă pe împăratul Napoleon IHI de avanta- 
jele pe care le va avea Franța din înființarea Statului ro- 
minese el ajunge să serie următoarele (întrun memoriu a- 
dresat lui Napoleon II în 1953): „Constituirea acestui Stat 
romin este necesară, ca soluționarea chestiunei orientale să 
nu fie efemeră. Ea va da Rominilor posiblitatea de a servi 
civilizaţia ca și străbunii lor, cari au fost tabără înaintată a 
Europei în contra invaziunilor asiatice, Constituirea acestui 
Stat romin ar fi cea mai frumoasă cucerire ce a făcut vreo- 
dată (Franța) afară din teritoriul său. Armata Statului ro- 
min ar fi armata Franţei în Orient; porturile sale dela Ma- 
rea Nengră şi de pe Dunăre ar fi întrepozitee comerțului 
francez şi din cauza abundenţii lemnelor noastre de com- 
strucţie aceste porturi ar fi totdeodată şantierele marinei 
franceze; produsele brute ale acestor avut țări ar alimenta 
cu avantaj fabricele Franţei, care ar găsi în schimb un mare 
debit în aceleași țări. In fine Franța va avea toate avantajele 
unei colonii fără a avea cheltuelile ce aceasta ocazionează. 
Compararea nu este exagerată, continuă I. C. Brătianu: In 
lipsă de o metropolă Rominii au adoptat de mult timp pe 
Franţa de a doua patrie”... 

lon Heliade Rădulescu, mainte de lon C. Brătianu, pen- 
tru ca să se câștige de partea Rominilor, opinia publică eu- 
ropeană foarte mult influențată pe acea vreme de publicistii 
socialişti, scrie pe placul acestora punindu-se cu desăvirșire 
în serviciul idealului cosmopolit. Naţionalul era lu el o pun- 
te de trecere spre cosmopolit, căci fiecare norod, nu este de- 
cât o ramură din marele copaciu care se numeşte omenire”, 

Toţi maţionaliști români din secolul al 19-lea nu ies din 
acest înțeles al maţianalului. Toţi doresc ca prin Statul na- 
țional să realizeze o formă superioară de organizare socială. 
Toţi doresc ca națiunea romînă să intre în concertul celor- 
lalțe naţiuni civilizate. 

Aceiașşi ridicare peste băștinăşie, adică peste etnicul an- 
tropologic, o găsim și în politica economică a Rominilor dela 
începutul secolului a] 19-lea, 

In loc de încredere în munca industrială a populații ro- 
minești, găsim o totală neincredere. Etnicul ar fi cerut pro- 
tecționismul; conducătorii politicei romine preferă totuşi li- 
berschimbismul. Mesajul domnesc a lui Alexandru Ion Cuza, 
din 1859 consacră ideologia liberului schimb, care durează 


pină la anul 1886.') Armoni 
civilizate, pe care o urmăres 
ponia de o parte, o urmi 
parte. Fie care țară zicea eco 


rea cu interesele popoarelor 
upă cum am văzut, na- 
ret si econonustii, de altă 
jondist vremei, Ion Strat, are 
producţia economică la care cat predestinală de natură. 
Căci o țară este ca şi un individ: ea nu are aptitudinile ce- 
rute pentru toate profesiunile. „Cind un guvern caută prin 
mijloace artificale să impună în țara sa o industrie pentru 
care națiunea nu este aptă, atunci rezultatul este că acea 
naţiune risipește şi munca și capitalurile ei. în timp ce låsind-ọ 
să lucreze în condiţiile sale naturale, după instinctul, după 
pozițiunea sa, după talentele, calităţile și defectele locui- 
torilor, ea ar putea trage din munca sa un profit foarte 
mare”2). 

lată dar etnìcul romin redus la pretenții foarte mo- 
deste, El abia dacă oere un loc sub soare. 

După marele războiu mondial, din 1914—1918, înţelesul 
etmicului să schimbă din nou, cum este şi natural. 
Ši Altă lume; alte interese și aspirații în sufletul popoa- 

or | 

Vom încerca să definim, mai întii această schimbare pe- 
trecută în sufletul cîtorva popoare streine, și numai după 
acesa venim la sufletul poporului romin. 


De schimbarea petrecută aiurea nu poate să-și dea sea- 
mă oricine. În publicistica zilelor noastre sunt exprimate a- 
supra ei atitea păreri, care se bat cap în cap, că aproape nu 
azil pac alege cineva cu ceva pozitiv. Bolşevismul, fascis- 

, rassismul,.. sunt formulele care revin mai des; dar de 
fiecare dată cu înţelesuri deosebite. Cite şi trele se pretind 
iszvorite din socialism, și totuşi câte şi trele trec, în ochii 
publicului european, drept înrudite cu vechia politică reac- 
ționară. Confuzia domneşte peste tot. Ideologia politică nu 
se mai potriveşte realității. Aceeace se prevede după dia- 
lectica ideologiei nu se întimplă în fapt. Bolsevismul este in- 
ternațional, ca tendinţe, de fapt, el este însă tol ce poate_fi 
mai rusesc. Fascismul, după Mussolini, nu este articol de ex- 
port, fiindcă el este altoit pe vechia tradiţie a imperiului 
roman şi cu toate acestea mișcări analoage cu fascismul se 
observă în mai multe țări. In sfirşit rassismul german, care 
pare cel mai amenințător pentru pacea lumii, este clădit pe 
o teorie, sau după unii pe o simplă ipoteză Wliinţifică, Fic- 
care din aceste trei formule ale timpului întrunesc în ele 


1) A se vedea, pentru amănunte, interesanta lucrare a d-lui 
Eugen Demetrescu, Influența scoalei economice liberale in Rominia, 
in veacul al 19-lea (1935). E 

2) Eugen Demetrescu, lucrare citată, pag. 130-131. 


E 


10 VIATA ROMINEASCI n — 


universalul şi particularul. Fiecare exprimă destinul unui 
singur popor, şi totuşi fiecare îşi caută justificarea în istoria 
intregei omeniri. 

De cit publicistica, în care îşi găsesc ecou toate părerile 
şi adeseori toate resentimentele provocate de schimbarea 
venită după războiul mondial, pot fi ajutor, pentru orienta- 
rea noastră, mai curind semnele externe ale vieţii sufletești 
pe care o întîlnim la popoarele care au adoptat bolşevismul, 
fascismul şi rassismul. Comportamentul extern este dealtfel 
totdeauna mai sincer de cât spovedania. 

Cele trei popoare, Rușii, Italienii şi Germanii, au o ati- 
tudine sufletească bine definită. Oricine prinde această ati- 
tudine a lor dela prima vedere, mai ales dacă a avul ocazia 
să-i cunoască şi înainte «de războiul mondial, In sufletul ce- 
lor trei popoare se constată: o disciplină rigidă, aproape mi- 
litară şi credința întrun messianism al lor propriu. 

Disciplina care se constată este întinsă peste între po- 
porul și este susținulă pe un crez social jar nu individual. 
Căci suflete disciplinate găsim în rîndul tuturor popoarelor 
europene, astăzi ca şi mai înainte; dar aceste suflete discipli- 
nate sunt susținute de interese individuale, Un individ con- 
ştient de interesele lui este totdeauna disciplinat. Cu progre- 
sul culturei în rîndurile fiecărui popor sporeşte numărul su- 
fletelor disciplinate, In această privinţă este de netăgăduit 
că în rindurile poporului englez se găsește munărul cel mai 
mare de suflete disciplinate. 

Nu această disciplină însă, pe bază individuală. o găsim 
în bolșevism, fascism şi rassism. Disciplina pe care o găsim 
aci este disciplina întregului corp social; dsciplina pe co- 
lectivitate, iar nu pe individ. 

Aceasta disciplină nouă se trădează prin manifestări de 
mulțime, făcute în stil mare, fără precedent înainte de răz- 
boiul mondial. O sută de mii de oameni, adunaţi într'o ma- 
nifestare, prorocea înainte vreme cel puţin un început de 
revoluțiune. Astăzi, în Germania şi Rusia, o manifestaţie, la 
care iau parte o sută de mii de oameni, este cel mult o pa- 
radă, care se poate întîmpla pe fiecare săplămină, odată 
sau de două ori. 


„Această disciplină, întinsă pe poporul întreg, ne spune 
mai mult decît toate teoriile. Evident. în sufletul acestor no- 
poare, individualismul este complect sdruncinal. In 

visam. fascism şi rassism nu mui este vorba de idealul liber- 
tății individuale, idealul cu care se mindrea Euorpa de altă- 
dată. In locul idealului libertăţii individuale este acum: pro- 


ductia economică dirijntă la holșevism; Statul totalitar la 
fascism și la nassişti, 


Etnicul în politică IL 


trei popoare, ii, Italieni Germanii, cred în destinul 
lor, în misiunea lor pe 

Această credință se trădează iarși din întreaga lor ati- 
tudine. Aceia cari călătoresc prin Rusia, Italia şi Germania 
de astăzi, adeseori nu ştiu, dacă se găsesc în fața unor oa- 
meni convi de principii politice, sau se găsesc în fața unor 
oameni i de o exaltaţie religioasă. In aceste ţări, li- 
bertatea de discuţie a dispărut. Dimpreună cu libertatea de 
discuţie şi parlamentarismul. Politica în aceste țări se con- 
duce, nu de aceia pe care îi selectează alegătorii, ci de aceia 
cari întrupează în chipul şi fapta lor credința în isbăvirea 
destinului. Ruşii, Italienii și Germanii fac din realizarea fiin- 
tei lor etnice, singurul lor scop pe pământ. 

Această credinţă, nu este nici ea fără precedènt in is- 
toria omenirei. Evreii au avut-o, de mai bine de două mii 
de ani. De asemenea, într'o oare care măsură, au avut-o şi 
o au încă Englejii și Francezii. Dar messiunismul de pină 
aci era clădit pe altă bază de cit acela pe care îl vedem afi- 
şat astăzi. Messianismul cel vechiu era conceput ca un co- 
mandant al divinității sau al culturii, pe cind messianismul 
cel nou este un comandament al ctnicului. Bolșrvismul este 
o misiune pe pămînt pe care are să o realizeze etnicul rus; 
fascismul, o misiune pe care are să o realizeze etnicul ita- 
lian; tot aşa rassismul, etnicul german. Etnicul este ridicat 
în sufletul acestor popoare la înțelesul de destin şi de uni- 
citate istorică, 

Din acest nou înțeles al etnicului se explică disciplina 
rigidă, întinsă pe întreaga colectivitate a poporului, la bol- 
şevici, fascâști și rassiști, 

Căci destinul clădit pe etnic devine un imperativ mo- 
ral auster pentru individ. Vechia morală, practicată în Eu- 
ropa, este o morală pe placul individului. Din catehismul ei 
lipseşte solidaritatea organică cu etnicul; solidaritate care 
face din individ un simplu instrument, 

Morala solidarităţii cu etmicul impune individului: să- 
nătate fizică, sănătate morală, onestitate în vorbă şi faptă, 
sacrificii la fiece moment... şi toate aceste obligaţii sub con- 
trolul comunității sociale. Nu orice individ poate să suporte 
asemenea morală. Sunt indivizi refractari din natură la ori 
ce solidaritate. Sunt indivizi rău nărăviţi, cari nu pot trăi de 
cât practicind abuzuri. Sunt apoi indivizi degeneraţi şi cri- 
minali. Pentru toţi aceștia morala solidarității organice în- 
semmează: încazarmare, MUNCĂ obligatorie în fabrici, sau 
în cîmpuri de concentrare, sterilizare, suprimare... Perspec- 
tiva pentru ei nu este de loc atrăgătoare. 


PN i 


După disci , avem spa credința în messianism. Cele 
şi 
t 


iri VIAŢA ROMINEASCA 


Aceasta este marea ARER 4 a d-le parar in sufle- 
mil cîtorva popoare de aiurea. Nu in 5 uturor popoa- 
relor, bine jols. In Europa, în afară de Ruși, Italieni şi 
Germani, mai sunt și alte popoare. Aceste alte popoare men- 
țin vechia lor încredere în principiile individualismului po- 
litic şi economic și continuă să se conducă. în spiritul umas 
nitâr şi democrat. A 

Aceste alte popoare nu-şi bazează politica pe etnic. Ele 
pun deasupra ctnicului drepturile omului, proclamate de 
marea revoluție franceză dim 1789: liberte, egalite, fraternite. 
Politica lor recunoaşte naţionalul, iar nu etnicul. Nationalui 
nu duce la afirmarea unui „său a unei unicităţi isto- 
rice, ci duce la cooperaţie între popoare, așa cum să stră- 
duieşte să o înfăpiuiască Societatea naţiunilor, dela Geneva. 
şi cum cere spiritul tuturor tratatelor de pace încheiate la 
sfîrșitul războiului mondial. 

Să venim acum la aceea ce se petrece în sufletul po- 
porului român. 

Astăzi, lozinca de luptă în politica moastră este einicul, 
nu naționalul. Se cere proporționalitatea etnică. Se cer drep- 
turi pentru elemntul etnic. Cuvintul etnic a ajuns la modă. 
Aproape că el a înlocuit pe naţional. In ziare şi în intruniri 
publice este melipsil. In atmosfera timpului nostru simțim 
că este ceva care îl impune. Lumea vrea să exprime prin el 
un înțeles pe care nu-l avea în cuvintul maţional. 

Care să fie acest înţeles pe care mu-l avea în cuvintul 
național ? 

Nu aud pe nimeni vorbind de însuşirile etnicului ro- 
mân, Aud vorbindu-se de ctmic în genere, de etnicul ano- 
nim. În politică însă etnicul sa impus totdeauna prin anumi- 
tele hui caractere, Acelea antropologice au determinat din 
vechime şi pină astăzi politica de colonizare; unitatea de 
limbă şi tradiţie istorică, politica de iridentă maţională; în 
sfirşit, carcterele metafizice, adcă acel ce particular fie- 
cărui etnie, politica de messiunism, asa cum o vedem în bol- 
şevism, fascism și rassism, 

Care din caracterele etnicului sunt avute în vedere de 
posta noastră şi anume în ce scop sunt ele avute în ve- 

re g 

„În politica noastră, din ultimele săptămâni, etnicul care 
se ivocă este etnicul anonim. Evident că toată lumea de 
la moi se pindește la etnicul de populaţie. Insă aceasta nu se 
spume precis. In populaţie intră elemente foarte variate. In- 
tre acestea numai unele au valoare: acelea care au constituit 
în trecut energia poporului şi care răspund şi de viitorul a- 
cestuin. Cine face politică pe baza etnicului, cu intenții cin- 


Etnicul în politică 13 


stite, trebue să indice elementele de populaţie pe care le are 

în vedere, iar nu să se mulțumească cu denumirea între 
ii. In populaţia întreagă rominească intră tot soiul 

oameni, 

La moi, este natural să ne gindim la țărănime, cînd este 

vorba să se desemneze elementele care au constituit 

din trecut și care răspund de viitorul poporului rominesc. 

De ce nu se spune însă aceasta pe față ? 

Pentru ce se păstrează etnicului formula anonimă? 

Să admitem însă că sub etnicul anonim se ascunde ță- 
rănimea, 

In ce scop este chemat la luptă acest etnic im politica 
noastră ? 

Pentru o nouă mișcare naționalistă, desigur că nu. In- 
rar neamului a pus pentru todeauna capăt iridentei na- 
t . 

Rāmîn celelalte două scopuri: colonizarea şi messia- 
nismul. 

De scopul acesta din urmă nu îndrăsnese să vorbiuscă 
decit acei de tot tineri. Ei vor face poate politica Rominis- 
mului de mîine. Deocamdată aceşti tineri poartă în sufletul 
lor un ideal pe care îl înțelege prea puţină lume din jurul 
lor. Şi chiar dacă această lume l-ar înţelege i-ar fi greu să-l 
urmeze. Morala solidarității etnice este prea austeră. Ea cere 
o reformă radicală a organismului nostru politic. Rominis- 
mul va trebui să înceapă prin o largă purificare de mo- 
ravuri... 

Pentru el n’a venit încă vremea, 

Rămine ca singur scop, colonizarea. 

La granițe? Nu. Fate naiv cine mai întreabă, unde să se 
facă colonizarea. Toţi absolvenții de liceu știu astăzi unde 
trebue să se facă colonizarea. Colonizarea lrebue să se facă 
la oraşe, Hinicul romin, tărănimea, frebue să cucerească 
orașele, 

lată lozinca. 

Cu lozinca aceasta toţi bărbaţii noștri politici sunt de 
acord. Din nefericire lozinca nu arată în ce consistă orașele, 
şi nici planul după care să se facă cucerirea orașelor, 

Intr'o largă măsură, orașele Romîniei au fost de fapt 
totdeauna aglomeraţii țărănesti, și nicidecum orase în inte- 
lesul adevărat al cuvîntului, Nu o singură dată ci de repe- 
late ori istoricii şi geografii noştri au afirmat că oraşele ro- 
minești sunt simple sate mai mărişoare, Chiar Bucureştiul 
a fost numit un mare sat. Aglomeraţia de oameni devine 
oraș, prin diversificarea muncii celor cari o compun, far nu 
prin creșterea ci ca număr. 


14 VIAT a ROMINEASCA 


adevărate nu avem, ci rămîne să le facem, dacă 
bărbaţii noştri politici cred că fără ele nu poate trăi Statul 
românesc. 


Ca să facem oraşele însă trebue să creem condi unile 
unei diversificări a muncii. Să creem, după exemplul de 
aiurea, condițiunile în care să se desvolte comerţul şi indus- 
tria. Nu comerțul de noroc, de azi pe mîine, şi nu industria 
parasitară, ci comerțul și industria, ca ocupaţii, întrate în 
sufletul locuitorilor şi care să se întreţină ele de sine în mod 
natural. 

Aceste condițiuni nu se crează, înlocuind în aglomera 
tiile, aşa numite orașe, o populație de o origină etnică, cu c 
altă populaţie de altă orignă etnică, căci dacă noua populaţie 
este şi ea tot parasilară, aglomeraţia noastră nu devine oraș, 
ci tot sat rămine. Aglomerația devine oraş numai cînd ea 
se primenește cu elemente care își țin viaţa din comerț şi in- 
dustrie. Aceste elemente nu se pot improviza. 

Prin urmare, cucerirea orașelor nu se obține prin simpla 
colonizare a acestora cu clemente din etnicul romin, ci pen- 
tru cucerirea lor este necesar ca elementele de colonizare să 
fie destoinice pentru comerț şi industrie. 

Aceste elemente de unde să le luăm? 

Aci stă toată greutatea, ca să nu zicem toată tragedia 
politicei romîneşti. 

Țărănimea ar fi cea mai indicată să dea aceste ele- 
mente. Ea constituie fondul cel mai valoros al etnicului ro- 
min. Are inteligență şi dirzenie la muncă. Cum din sinul 
ci au fost formate aglomeraţiile, pe care le numim orașe, tot 
din sînul ci ar fi putul să iese viaţa comercială şi industrială. 
Şi-ar fi ieșit fără îndoială, dacă ar fi fost bine condusă po- 
liticeşte. Dar ea a fost condusă rău. Putem chiar zicena fost 
condusă de loc. A fost ţinută în sărăcie şi ignoranță. I sa 
întins un blid de linte, ca să-i ademenească poftele. Sa 
făcut pentru ea școli din care fii de țărani puteau ieși, în 
proporţie de 1 la 10.000 funcționari la Stat. căci Statul avea 
mare nevoie de cadre. Aptitudinile firești ale ţărănimei pen- 
tru munca economică productivă au rămas necultivate, Sau 
cultivat. în schimb, talentele neproductive. 

Și acum în ceasul al doisprezecelea, cînd era de aşteptat 
o conducere mai bună, ce pregăteşte oare politica noastră 
pentru țărănime? Dacă ar fi să luăm în serios ultimele agi- 
taţii, iată ce pregătește. 

Proporţionalitatea etnică la barou; numerus valachicus 
pentru funcțiunile de Stat şi pentru funcțiunile de condu- 
cere din întreprinderile comerciale şi industriale! 


Etnicul in politică 15 


Țărănimea este astfel pusă să aleagă între satisfacerea 
fiilor ei, cari au fost atrași în şcolile de unde ies astăzi diplo- 
maţii fără de lucru, şi între interesele ei permanente pe care ' 
avea să le satisfacă organizarea Statului țărănesc. Din nou 
un blid de linte, care să momească țărănimea peniru a 0 
face să uite de dreptul pe care ei îl are de a trăi omeneşte în 


Vom spori numărul „domnilor” români la oraşe, dar 
praşele vor rămîne ca și mai înainte fără comercianţi și fără 
industriaşi români. 

Aceasta însemnează după unii, cari se cred foarte deş- 
tepţi, asigurarea pentru Rominia a conducerei în Stat. 


C. Rădulescu-Motru 


Fereastra cu glastre 


Dacă şi din mijlocul iernii ne ducem cu gindul la flom, 
este că ne pare rău după ele şi că grădina din faţa casei, 
spulberată de vint, a pierit înăbușită de altă floare, uscată 
şi rece, a troscotului zăpezii. Parcul de mușcate sa tupi- 
lat în colțul ferestrei și ghivecele gospodinei mulțumesc plă- 
cerea trecătorului de a deoschi în mahalele cu cerdac cămi- 
nurile însufleţite. 

Floarea, pe care o scapără la faţa pământului lumina, 
este dintre toate preferințele omului gratuite cea mai curată. 
Cine iubeşte florile, iubeşte mai mult glastra din fereastră, 
glastră sufletească. In casa înflorilă, oamenii sunt primâtori 
și adeseori semnul bucuriei de viață vine din geamul cămi- 
nurilor nevoiaşe, unde s'ar putea crede că are drepturi mai 
puține să intre bucuria, - 

In mahalaua și provincia rominească ghivecele cu flori 
au fost întotdeauna preocuparea femeii care își iubeşte ro- 
stul, Florile căsniciei sunt urzite cu obișnuințe care dovedesc 
moravurile liniștite şi prietenești ale unei populații, mân- 
giiată în greutăţile vieţei cu sentimente delicate şi mici. Câţi 
au apucat cultul vaniliei, al leandrului, şi indrişaimului, pe 
vremea cind florile nu purtau nume științifice, ştiu că gos- 
podinele se întreceau în căpătarea şi înmulțirea altoaielor 
şi că, primăvara, în pridvoare spinzurau de grinzi Hacoanele 
cu aghiazmă, în care prindeau rădăcini de aţă, ramurile 
despicate, cu o boabă de mei în crestătură. Era vremea bol- 
ţii de viţă, nelipsită din bătătură, a gutuiului catifelat cu 
o flanelă de scrum, a nucului cu frunzele mari, decorative şi 
aromate, bune pentru întărirea oaselor şi pentru vindecarea 
de scroturi. Gospodăria mică era puţină, O soţie, o pisică, un 
ciine, citeva găini şi două rațe întemeinu o căsnicie. 

_Sa remarcat înclinarea mediocră a poporulmi din Ve- 
chiul Regat pentru domesticitate şi nu a fost rar cazul să- 
tencei și al femeii din periferie, care preferă folousele prac- 
tice și incontestabile ale slugăriei, o sărăcie, mascată cu flo- 
rile din curte și din fereastră. Florile lor par o însușire de 
aristocrație la femeile din mahala, cărora, luxoase din fire, 
le lipsese multe lucruri dar niciodată un costum frumos, un 


o 


Fereastra cu glastre 17 


ca patina 37 GRR OE O EE = aaa 
ghiveci cu flori şi titlul preferat de cucoană, cuvint românesc 
şi cuvint popular. Femeile ţin la certificarea verbală a ve- 
cinilor şi ele ştiu să facă precis și instinctiv deosebirea între 
situaţia de lucrătoare şi de servitoare, muncind istovite şi pe 
un salariu derizoriu în fabricile de ţesătorie, unde majorita- 
ta lucrătoarelor sunt Mubertulizate de aerul de scamă din 
ateliere. Confortabila stare socială de slugă este violent re- 
fuzată, vorba slugă insultă, fiecare se socotește stăpină pe 100 
metri pătraţi de curte, pe um porc, pe un curcan şi pe o gla- 
stră cu flori. 

Y Sentimentul de independență foarte pronunțat face că 


“'Rominul rivneşte la un singur capital, proprietatea, și din 


acest punct de vedere Rominul e aceluș în toate provinciile, 
şi cele vechi şi cele noui ale Regatului, singura metodă de că- 
ătare a mijloacelor de proprietate deosebindu-se dela o 
îovindiă) la alta. Nu e fără însemnătate nici munca, pe o sin- 
gură palmă de pămint, făcută de o femee bătrină care din- 
tro grădină cu pansele, dintrun cimp minuscul cultivat cu 
dălii, îşi crește copiii în școli, și cite odată nepoții și străne- 
paţii. Din crini, din chiparoase, din părăluțe şi din tufănică 
şi-au luat citeodată copiii buni ai cosei o licenţă o diplomă, 
un doctorat şi au intrat întrun rang social mai înalt, multu- 
mită unei bunice harnice şi vesele, care a scos primele flori 
cu degetele și cu inteligența ei din brazda frumos îngrijită 
şi de sub geamurile, învelite cu o rogojină și împresurate cu 
paie. 
Florile dau o viaţă, pe care în afară de ele numai soa- 
rele este în stare să le-o dăruiască și pretutindeni unde se 
arată floarea, într'o fereastră sau atirnată în stația de drum 
de fier, într'o gară, se altaieşte pietrei şi fierului farmecul 
gingaş al purtătâa reâ de parfum. Ar trebui ca măcar la toate 
şi spi ferestrele să fie niște torente şi cascade de 
verdeață şi iarta în viața zguduită a omului, In Elveţia, de 
pildă, nu se vede o fereastră de uzină şi de cazarmă, fără 
flori decit la temniţă, unde absența florilor adaugă la chinul 
pedepsei. Bisericile sunt și ele gătite pretutindeni cu varia- 
tele culori ale plantelor înflorite. De altfel, toată străinăta- 
tea e un belșug de flori, la toate etajele, pină la mansardele, 
locuite de o cusătoreasă sau de un student, şi municipalită- 
tile, încurajează şi mai mult dragostea de plante, împărțind 
premii pentru ferestrele şi balcoanele cele mai bine împodo- 
bite, cu garoafele domnișoarei Mimi Pinson alături de o co- 
livie cu sticlete. 
Horticultura consacră o întreagă activitate florilor din 
glastre, ceeace arată că micile noastre gospodine, care și-au 
pus de cu toamnă ghivecele în fereastră, au avut gustul sigur 
şi presimţirea științific exactă. O carte interesantă, apărută 


PR 


wa 


i8 VIAȚA ROMINEASCA 


la Paris, Cultura plantelor în ghivece, scrisă de d-l Petit, in- 
giner agronom, carte încoronată cu premiul Joubert de 
!'Hibenderie al Societăţii Naționale de Horticultură din 
Franţa, tratează subiectul agreabil în nu mai puțin de zece 
secțiuni mari, divizate fintr'o infinitate de capitole, și arată 
câtă iscusință trebuie să aibă bunicuța noastră din mahala, 
cu să isbutească să-și menţie fereastra învelită întro per- 
dea de cerceluși. A ) 

în capitol descrie porozitatea necesară variată a ghive- 
celor pentru flori. Altele vorbesc despre influenţa ghivecelor 
și a capacității lor asupra plantelor. De pildă, băbuţa şi me- 
poțica «i, ştiau că ghivecele micşorează creșterea plantelor 
îm sus şi că silind şi rădăcina să nu se desvolte prea mult, 
grăbesc ivirea bobocilor și inflorirea lor prin constringerea 
la volum, 

Influenţa florilor asupra vieții individuale şi sociale este 
tot atît de imensă cît şi prezenţa lor pretutindeni şi poate că 
dacă n'ar fi cunoscut candoarea şi mireasma acestor divine 
frumuseți ale țărinii și dacă civilizaţia lui ar fi mînjit o pla- 
netă de cristal, de marmură și metal, cum a visal-o în stihuri 
Baudelaire, omul ar fi mai rău decit este, mai brutal, mai 
puţin simțitor şi inteligent. Floarea din fereastră, mutată la 
prinz în mijlocul mesei acoperite cu o faţă albă; buchetul 
scufundat întrun vas lingă călimara cărturarului, sau trimis 
în dar de sărbători; floarea pusă la butoniera bărbatului ca 
şi aceea prinsă la sinul, la urechia, în părul sau la şoldul fe- 
meii — repetă dovada tovărășiei legale între plantă şi om. 
Dela întiia floare, care străbate zăpada pădurii, dela ghiocel 
pină la crizantema ciudată, care leagănă pe nuiaua subțire a 
tulpinei o floare cât un porumbiel cu aripile deschise şi cu 
fulgii bucălați, omul se împărtășește tot anul şi toată viaţa 
cu barurile pe cit de trecătoare pe atit de permanente, ca p 
omul însuș, două făpturi asemănătoare |și citeodată iden- 
tice... Cind psalmistul măsoară viața noastră cu frunza şi poe- 
tul pune frumusețea fecioarei lingă a crinului Bumei-V estiri, 
niciunul din ei nu greşeşte: omul este o floare şi o pleavă a- 
rumeată în vînt, cu pulberea tuturor zilelor lui. 

Simţitor la flori, Romînul a înfințat şi o sărbătoare, a 
Floriilor din ajunul Paştilor, ca să-și aducă aminte de ele. 
Ca să nu uite florile şi pentrucă le doreşte, el a mai înființat 
şi tradiționala sorcovă, un băț cu flori de hirtie şi cu care, 
în ziua anului nou, la Sfintul Vasile, el mingiie umărul 
prietenilor dindu-le cunoscutele stihuri ale bunelor urări : 
„Sorcova vesela — Să trăiţi, să 'ntineriţi — ca un măr — ca 
un păr — ca un fir de trandafir”, 

Botezul: flori, logodna și căsătoria: flori, zilele sunt în- 
soţite de flori, consolarea bolnavilor: florile şi tot florile sunt 


n —— ———————— 


Fereastra cu glastre 19 


și podoaba morților. Florile biruiesc, surizătoare, cinsti 
parfumate, Foarea domină viaţa și trecutul, re gnom a 
gurile şi artele sau inspirat dela neinsemnata glastră din 
fereastră, Arhitectura îi dutoreşte elementele clasice și gä- 
telile, Steagurile și oștirile au purtat floarea simbol. Aurul, 
argintul, fierul! și-au căutat expresiile caracteristice în 
plante. Bijuteria dela urechia şi din degetele femeii, care-i 
maica omenirii, sunt niște flori strămutate în metale şi în pie- 
tre preţioase, Vasele sacre ale liturghiei, scobiturile în piatră 
ale bisericii, tăicturile în lemn ale stranci, odăjdiile preoților 
scoarțele de argint ale Evangheliei au chemat floarea din 
fereastră, ca să le împrumute linii, conture şi forme, Este 
un loc în care floarea să nu fi intrat cu ghiveciul sau cu de- 
mep a mo Sor P va aa E decit tot ce ar putea ima- 
Pg ra ego den PA ea 
an aa O ipuirii şi izolat din viața na- 
} Florile au dat omului simțul de culoare. Săteanca - 
stră își face vopselile după modelul florilor din fereastră, isi 
întocmeşte războiul pentru țesutul covoarelor — imitații de 
cimp — după imaginea pajiștilor pestrițe. Industriile vaste, 
care au dat naștere altor industrii, a culorilor şi a parfume- 
lor, din care trăiesc zeci de milioane de oameni, cultivatori 
de flori, chimiști, extractori de substanţe şi de esențe, trans- 
formator? şi negustori, sunt provocate de existența florilor 
fiecare cuprinsă de o culoare și cuprinzând o mireusmă. 
Fără floarea din fereastră, care-i o floare adusă din 
şi perfecţionută de bunica noastră din mahala, omul nu ar fè 
cunoscut nici mierea, nici modelul de muncă, de organizație, 
de solidaritate și disciplină al harnicei albine. Fără pilda flo- 
rilor oamenii nu ar fi avut palate frumoase. monumente, e- 
moţii şi realizări. Vasele de porțelan ale Chinei ṣi ale Japo- 
niei, catedrale medievale, templele elene şi ale Egiptului și 
nici cărţile noastre nu ar fi frumoase nici în tiparul, nici în 
legătura lor înflorită, nici stofele, nici costumele, Și fără gla- 
stra din fereastră a Băbuţei noastre cu bariş nu ar fi fost cu 
putință nici zugrăveala, nici pictura, nici clopotele din turlă 
care îndeamnă lumea la rugă din bronzul lor, turnat în for- 
ma unei [lori de sunătoare... 


T. Arghezi 


Talentul oratoric 


Fiindcă mi-am făcut întrucitva deprinderea — mai ales 
la expuneri mai mărunte — să-mi leg desvoltările teoretice 
de amintiri cu caracter personal, voi începe ṣì de data asta 
co aducere aminte. 

Publicistul Gheorghe Panu, puţin cunoscut generaţiilor 
mai nouă, chiar dacă ele frecventează Cismiagiul. unde se 
poate vedea la o răscruce de cărări, aşezat în evidenţă, bu- 
stul acestui scriitor, scotea pe la începutul secolului, o revistă 
intitulată: Săptămina. l 

Era redactată în întregime de dinsul, ṣi cuprindea admi- 
rabile analize ale evenimentelor, în deosebi a celor politice, 
Cum dela politică se poate trece uşor la elocință, mai ales 
că Panu avea p'atunci ca țintă permanentă de atac, pe Take 
Ionescu, tot pe atita mare orator, pe cât era și om politic mo- 
rocas, — cum deci se poate aluneca normal de la preocupări 
politice, la consideraţii asupra artei de-a vorbi, — întrun 
număr al „Săptăminei”, directorul şi redactorul ci unic, a 
ajuns să se ocupe de tainele elocinţii, susținind că după te- 
nori, oratorii sunt aceia care exercită un maxim de vrajă 
şi au cele mai mari succese, mai ales faţă de jumătatea cea 
mai grațioasă a neamului omenesc, 

Oricit ar fi de mare înrudirea dintre muzică și elocinţă, 
şi oricât ar sta ele de-uproape în puterea de-a captiva, e însă 
neasemâănal mai lesne să definești tenorul bun, decit pe ora- 
torul de seamă, să diseci elementele unei cintări răpitoare 
decit pe acelea ale unei cuvintări fascinante. 

Dacă e poale mai puțină controversă la recunoașterea 
— şi desemnarea oratorilor de talent — cu toate că şi aicea 
există oarecare varietate de gust individual — e desigur mai 
multă neînțelegere în privința factorilor care compun darul 
elocinţii şi al elementelor esenţiale pe care trebueşte să le 
găsim prezente, atuncea cind spunem despre o persoană că 
are talent de orator. 

In mod vag se spune: orator este acela care atunci cînd 
vorbeşte, te încîntă, te fură, te ciştigă în sensul părerilor sale. 

Și nu este vorba să-ți transmită o convingere rece, matema- 
tică, ci una din acele convingeri care angajează întreaga fiin- 


Talentul oratoric 21 


tā, în totalitatea fibrelor sale, Firește caracterizarea nu este 
greşită, dar nici din cale-afară precisă, şi'n orice caz nu are 
de fel pretenţiunea să coboare pină în inima chestiunii și să-i 
epuizeze conținutul. 

După credința mea, însuşirea fundamentală a unui a- 
devăral orator, ar fi spontaneitatea frazării şi uşurinţa im- 
provizaţiunii. Să ai posibilitatea, ca fără răgazul unei me- 
ditări mai indelungi, să-ți aşezi ideile în cea mai bună rin- 
duială, să le imbraci într'o formă impecabilă şi să găsești 
oarecum la moment expresii dintre acelea care știu drumul la 
suflet, Dar aş putea fi desigur întrebat: un orator n'are voie 
şi nu trebue să se pregătească? Ba da, poate foarte bine să o 
facă, dur îi cer totuş neapărat un lucru: ca atunci cînd este 
silit să vorbească pe nepregătite, să se exprime aproape tot 
așa de bine ca atunci cind se pregăteşte acasă, — după cum 
îi mał? cer ca atunci cînd se prepară acasă să nu-şi serie vor- 
bă cu vorbă, discursul, și să-l înveţe pe de rost. 

Evident, un discurs care se rostește trebue să aibă isvoare, 
— dar isvoarele acestea, dacă se poate, să nu fie tot pagini 
oratorice, și în nici un caz discursul acela însuș, scris şi me- 
morizat. Natural, cineva poate să serie o pagină foarte fru- 
moasă, și, dacă are memonie bună s'o înveţe pe de rost, ṣi- 
apoi s'o debiteze vorbă cu vorbă. Dar aceasta ce probează? 
Dacă pagina este frumoasă, că vorbitorul are talent de scrii- 
tor; dacă a debitat-o fără greșală, că are memorie bună; iar 
dacă o şi recită hine că are dicțiune aleasă, Dar aceasta nu 
înseamnă că este şi orator. Las la o parte că este foarte pe- 
riculos să vii cu un discurs învăţat vorbă cu vorbă, căci dacă 
ai vea neșanșa să uiţi un singur cuvint, — chiar dacă mai 
întrezărești şirul ideilor, — totul sa nărue și nu mai poţi can- 


Insă afară de aceasta, onice discurs, ca să poată merge la 
suflet, trebue să adopte într'o oarecare măsură tonul atmos- 
ferii în care se desvoltă. Dar cum vei putea să nemerești în 
ambianța de acasă, specificul atmosferii care va fi în sală? 
Și încă ceva: la desvoltarea și elanul unui discurs, colabo- 
rează în mod discret şi publicul, prin fluidul specific al pre- 
zenţii, iar publicul mu primeşte cu plăcere un discurs, care 
s'a ticluit integral aiurea, fără colaborarea lui. 

In sfirșit, mai este şi considerațiunea că discursul care 
pătrunde în suflet, îl dilată și-l ridică, este întovărăşit întot- 
deauna de-o muzică interioară, iar muzica aceasta, pentru 
a-și avea forţa cuceritoare, nu poate fi o arie convenţională, 
ci trebuc să lisnească din spontaneitatea sufletului, cu vorba 
dimpreună. La muzica unui discurs, care se reproduce şi nu 
se creiază atuncea, si zice că percepi hiriitul unei plăci de 
gramofon, asebil de paraziţii pe care îi va introduce pe ici 


22 VIATA ROMINEASCĂ 
pe colo grija oratorului, ca nu cumva să uite o vorbă din fra- 
zele învăţate pe din afară. x 

S'ar putea să mi se obiecteze totuş: dar dacă cineva este 
atit de dibaciu, încât prevede de acasă, atunci cînd își pre- 
pară discursul, atmosfera care va fi în sală și mai pose 
pe de-asupra Şun talent de actor, capabil să dea impresia 


improvizării și a spontameității ? Este această persoana ora- 


Oare această spontimeitate naturală, este superfluă, nu 
valorează prin ea însăși nimic? Este un zero, nu se chiamă 
şi dinsa un talent? Eu cred tocmat că ea constitue un ta- 
lent — şi poate chiar unul mare — însus talentul oratoric 
în adevărata accepţie a cuvîntului. . 

Fireşte, nu voi ezita a recunoaște, că unul dintre cele mai 
frumoase „discursuri”, dintre cele mai întraripate şi impe- 
tuoase apostrofări, este faimosul „Poftă bună, Domnilor zi 
din piesa Ruy-Blas a lui Victor Hugo, după cum voi conveni 
deasemeni că acelaş autor, a seris și alte poeme cu alură 
oratorică, unele de toată frumuseţea. 

Dar dacă aceste producţii, ar putea servi realmente ca 
modele de discurs, fost-a totus Victor Hugo un orator ? Ne-ar 
veni foarte grew să afirmăm aceasta, din moment ce ştim 
că atunci cînd sa ales în Parlament și cînd i sau făcut în- 
trecuperi, avea mare zăbavă “să răspundă, ba chiar a rămas 
cu vorba în git. Deşi la masa lui de lucru a putut să aștearnă 
un admirabil discurs, cind a venit însă la tribumă, s'a înfă- 
țişat într'o formă, care îți interzicea să-l denumeşti orator. 

Deasemeni avem în discursul lui Stefan cel Mare din 
drama „Apus de Soare” a lui Delavrancea, o bucată orato- 
rică minunată. Fosta Delavrancea orator? A fost, dar nu 
pentru discursul lui Ștefan din „Apus de Soare”, ci pentru 
toată activitatea sa fulgerătoare de tribun. 

Nu e mai puţin adevărat că şi din cele spuse — de şi 
am subliniat cu stăruință legătura indisolubilă între forţa 
oratorică şi improvizațiune — pare să reese, că există o anu- 
mită mișcare a stilului, care dă energie cuvintelor, că există 
o alură specială — care merită cu deosebire numele de ora- 
torică — şi la a cărei judecare pare că war interesa nici tim- 
pul elaborării, nici dacă discursul e o rostire liberă, sau ce- 
tită după hârtie. 

Răposatul Costică Ariom — temperament oratoric netă- 
găduit, deşi nu destul de concentrat — îmi povestea odată, 


că ahmei cînd este stăpinit de cadența oratorică, în fața 


m —————————_— 


Talentul oratoric 23 


unei săli atente, preferă chiar să săvirșească o incorectitu- 
dine gramaticală, decît să respecte gramatica, cu prețul de 
a stilci acea cadență prin care se stabilise comuniunea su- 
fletească între dinsul şi ascultători *. 

Un lucru asemănător se petrece și în literatura drama- 
tică, unde de asemeni, ritmul stilului dramatic, — pe care 
scena îl reclamă imperios — poate trece biruitor peste unele 
greşeti gramaticale, oricît ar fi de regretabile ele, şi oricât ar 
părea de incompatibile cu o limbă rafinată. 

Vorbind de piesa „Roma învinsă” (Rome vancuc), a lui 
Alexandre Parodi, grec stabilit în Franţa, criticul reputat pe 
vremuri, Francisque Sareev, spune următoarele: 

„Da, în țesătura stilului, există tot felul de defecte: cu- 
vintul propriu se eschivează; întorsătura frazei este inco- 
rectă şi obscură; versul se rostogolește cu un sgomot de bo- 
lovani care se ciocnesc. De unde decurge totus puternicul 
efect care-l are asupra mulțimei? De acolo că Parodi este 
un om de teatru, iar stilul său deplorabil, dacă e privit nu- 
mai sub raportul limbii, are marea calitate a mișcări dra- 
matice” * 

Nu numai o limbă corectă, dar chiar una frumoasă 
poate rămânea sterilă la tribună, dacă e Hipsită de ritmul ora- 
toric şi de însușirile specifice ale genului. L-am auzit pe Ca- 
ragiale la o întrunire politică în Iaşi, exprmindu-se într'o 
formă foarte cizelată şi într'o limbă neaoşă, însă din cauze 
ținutei sale narative şi cituș de puţin oratorice, cuvintarea 
lui care ar fi fost extrem de gustată la gura sobei, n'a avut 
răsunel asupra mulțimei adunate, 

Desigur, stilul oratoric nu este monocord și nu numai pa- 
teticul întovărăşit de gesturi impetuoase, reprezintă exelu- 
siv idealul discursului. Tot formă oratorică de bună calitate 
este și fnaza lapidară, tăiată în scurte formule pregnate, și 
ca un model în această privință a fost omul politic Petre 
Carp, care cucerea atenp , numai cu marmora frazei, fără 
să-şi umile pieptul şi să-și îngroaşe glasul, fără să fulgere și 
să lune, fără să deslănțue talazuri de vaste perioade năvă- 
litoare, 

Vraja oratorică mai presupune și alte însuşiri accesorii, 
Așa ar fi bunăoară puritatea și armonia vocii, ceeace făcea 
desigur una din forțele oratorice ale lui Titu Maiorescu, pe 
lingă eleganța gesturilor, care era la dinsul o adevărată . 
mă de mimică expresivă, Cu o frază limpede și bine echili- 


' Elocinţa este, cred, înainte de toate, produsul onui tempera- 
ment, şi nu efectul prezenții unei simple pasiuni, aşa cum susținea, 
cu dreptate partială, Lacordaire. O pasiune, fără alte aptitudini, te 
poate face şi mut. 


3 Quarante ans de Thedlre, vol. 7, p. 142. 


aa. _————— 


o VIAŢA ROMINEASCĂ 


brată, dar mai puţin sculptată decit aceia a lui Carp, Titu 
Maiorescu, în clipa rostirei discursului, fermeca mai tare sen- 
sibilitatea, decît putea so facă cellalt, care era deservit de-o 
voce mai puţin sonoră, și de-o mimică mai puţin ingenioasă. 

Ca orice artă, oratoria, mai cere Încă o condițiune: vor- 
hitorul să aibă originalitate de intonare şi ținută, să fie mai 
presus de toate el, să nu maimuţărească pe un altul, amin- 
tindu-], ca copia pe model. O astfel de vasalitate, — ce în- 
grădeşte spontaneitatea — dacă publicul o simte, este de-a- 
dreptul supărătoare, oricite merite ar avea în alte privinţe 
oratorul imitator. In sensul acesta îmi emintest de un caz 
caracteristic, — acel al lui Dimitrie Laurian, membru de 
elită al grupului junimist. 

Era fără nici o îndoială, un spirit sprinten şi vioi, cu 
ușurință de frazare și cu vorbe de duh. Odată combătind, la 
o întrunire, o formaţie politică, la care interesele partizani- 
lor se bucurau în faţa șefilor, de-o excesivă considerare, a 
găsit — în hohotele sălii — o expresie foarte amuzantă, şi 
de sugestivă caracterizare. Nu sunteţi, a zis dinsul, nici aris- 
tocraţie, nici democrație, —ci burtocraţie. Aldată, zeflemi- 
sind o remaniere ministerială, care se făcea cu introducerea 
unui element extrem de dubios, Laurian a zis: intrarea 
d-lui Cutare în guvem, însemnează cintecul /cucuvaei pe 
straşina Consiliului de miniștri. 

Din nefericire însă, oratorul acesta, capabil să se ex- 
prime cu fluenţă şi să găsească formule subţiri, se încă- 
păținase să adopte pe de-a'ntregul, mergind pină la servi- 
lism, maniera exterioară, ținuta lui Titu Maiorescu, în ceiace 
dinsa poseda mai specific şi mai personal. Amintirea per- 
manentă a originalului era veşnic tulburătoare, mak ales 
că osebit de faptul împrumutului însuș, nu era nici destulă 
concordanţă între scînteerea sprințară a lui Laurian, şi acea 
formă solemnă şi majestuoasă pe care şi-o îmsuşise de la al- 
ew yi care evident, se potrivea admirabil, cu tot felul său 

a fi. 

Terminind aceste citeva considerații nu pot să nu 
ating măcar în fugă o chestiune care priveşte şi oratoria şi 
țara noastră. Se ştie că în trecutul nostru politic, şi nu dim 
cale-afară îndepărtat, am avut o galerie de oratori remar- 
cabili, podoabă a elocinţii romîneşti: Kogălniceanu, Alexan- 
dru Lahovari, Maiorescu, Delavrancea, Take Ionescu, Mar- 
ghiloman şi încă vre-o citiva. Se vorbeşte de asemeni des- 
pre decadența genului, cel puţin în ţara noastră, unde s'ar 
a ra aprope Sia tot speța marilor oratori. Eu unul, sunt 

eva mai optimist, deși uneori parcă mă c i pe mi 
o impresie da fel. ” pi PA pe ne 


SS 


Tatentul oratoric 4, 25 


Socotind însă lucrurile mai bine, am ajuns la o altă 
concluziune : Nu sau împuţinat acei care vorbesc bine, ci 
san înmulțit acei care vorbesc prost. Corespunzător cu ga- 
leria oratorilor din perioada precedentă, sar putea întocmi 
şi pentru astăzi, una la fel de bogată *. Dar pe cînd odinioară, 
oratorii de seamă, vorbeau aproape numai ci, aşa că arta 
lor nu era înecată de larma discursurilor nearticulate, mo- 
ravurile prezentului, au deslegat limbile tuturora, încît marii 
solişti ai verbului, se aud în vacarmul barbar, mai puţin 
limpede şi mai estompat ca înainte... 

| Petrovici 


1 Menţionez, pe apucate, pe câțiva: N. Torga, N. Titalescu, O, Go- 
ga, Istrati Micescu, M. Manoilescu, Gr. lunian, etc. 


ĖS ea a a a 


mA 


Desen de primăvară 


Lumina dimineții l-a găsit 

Cu păsările de prin cringuri, treaz, 
In ceasul alb în care a pornit 
Si-şi ducă cei doi boi la iaz. 


Cz animalele, din zori, 

Ca dintr'un vis n inceput să meargă 
Prin ceața dimineţii, ca prin nori 
Pe valea umedă și largă. 


Şi Wa uitat la boi cum se adapă 
Din iazul viu şi alb și nemișcat, 
Şi fiecare bou s'a sărutat 
Prelung, cu-acelaș bou din apă, 


Injugă apoi boii lui de fum 

Şi peste cimpul amorțit de an 
Înseamnă cu o brazdă neagră-acum 
Pe glob, un nou meridian, 


Ce urcă dealul de departe 
Şi peste zarea argintie, 

Ca să coboare'n ceia parte, 
Brăzdind o nouă geografie. 


Pe alte dealuri cite-un plug, din greu 
De-asupra, peste creste, Încovoae, 
Asemeni, cite-un negru curcubeu 

Din brazda înegrită ca de ploas. 


Demostene Bote: 


Reforma constituțională ” 


Diferenţa intre starea de spirit care se manifestă astăzi, 
şi starea de spirit din 1922 — așa de caracteristic fixată în 
proectul de constituţie al d-lui profesor Stere — ne arată dis- 
tanța parcursă și deviaţiile intervenite, 

In 1922, obiectul luptei era să se asigure masselor populare 
libertatea deplină de a-și da guvernarea pe care o doreau, și 
care trebuia să ducă la înfăptuirea celor mai generoase postu- 
late ale democraţiei clasice, In 1934, ceiace interesează nu 
mai este atit dinamica cuceririi puterii, cît mai degrabă sta- 
tica acțiunii de guvernămint. 

Soluţia cea mai bună nu poate fi decit una sinuură și 
vom fi în stare so dăm numai atunci cînd vom înțelege că 
sub cele două aspecte din 1922 şi din 1934, problema este una 
şi acelaș. 

Instituţiile politice poartă în ele logica lor, şi nu pot sub- 
sista decit atita vreme cit realitatea pe care o reprezintă este 
conformă spiritului şi regulilor prin care aceste instituţii se 
definesc, Astfel, instituţiile rămîn deoparte cu rostul lor teo- 
retic; iar viața politică se desfășură de partea cealaltă, cu 
praeticele ei dezordonate şi cu rezultatele triste, care nu se 
pot imputa principiilor şi legilor ci dimpotrivă nesocotirii 
acestora. Sistem de  guvernămint reprezentativ şi parla- 


* Această expunere cuprinde concluziile raportului întocmit de 
autor, în Iunie 1934, asupra lucrărilor secţiunii constituționale a Cer- 
cului de studii al partidului naţional-țărănese. 


28 VIATA ROMINEASCA 


mentar fără libertate cetățenească garantată, fără acțiune 
parlamentară metodică şi eficace, fără slobod şi întreg exerci- 
liu al puterii executive de către guvernul responsabil, fără 
actiune regulatoare de arbitru constituțional al Coroanei — 
nu se poate nici concepe, nici înfăptui. 

Normele principiale de technică juridică sunt în această 
privință corect definite în constituția din 1929. Momentul po- 
litice de atunci interzicea oricărui guvern, oricit de retrograd, 
să nesocotească fățiș o doctrină de drept constituțional, care 
părea ciștigută lumii civilizate. 

Ceia ce aducea mai multe procetul Stere din 1922 era şi 
o conecpțic mai justă și mai largă a raporturilor dintre ce- 
tățean şi Stat, dar mai cu seamă un sistem de garanții care 
urmărea să asigure eficacitatea dispoziţiunilor legii. 

Oricare ar fi uzi programele de concepţie pe care vrem 
să ni le recunoaştem faţă de 1922 — şi aceasta este o ches- 
tiune pentru care nu suntem, poate, judecătorii cei mai ca- 
lificaţi grija procctului Stere de a întări declaraţiile de 
principii printrun sistem de garanţii, trebue să stea în frun- 
tea preocupărilor noastre. 

Sa spus foarte just de comentatorii apuseni că drep- 
tul constituțional este prin esența sa un sistem de procedee 
technice chemate să asigure în Stat technica libertății şi tech- 
nica legalității, ca concepte de temelie ale regimului de gu- 
vernămint democratic şi parlamentar, 

Este un punct de vedere de care trebue să ne pătrundem. 
dacă vrem să asigurăm cu adevărat eficacitatea acțiunii gu- 
vernamentale pe bază de răspundere faţă de opinia publică. 

Revizuirea constituției trebuie să ne asigure de aceia, 
printr'un sistem de măsuri de garanţie care pot fi acelea ale 
procctului din 1922, sau oricari altele mai potrivite si mai 
practice, următoarele realități fundamentale: 


1. Respectul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti elemen- 
tare: libertatea corporală individuală, libertatea muncii, li- 
bertatea de opinie şi de conștiință, libertatea de asociație; 

2, Respectul drepturilor şi libertăţilor politice. participa- 
pos penetivă a cetățenilor în viața politică — locală şi de 

at; 

3. Respectul legii impotriva bunului plac de jos sau de 
sus, ca singur mijloc prin care se asigură ordinea în Stat. 

: Remediul nu este decit unul: eficacitatea răspunderilor 
şi a sancţiunilor, Pentru orice încălcare a drepturilor și liber- 
tăților cetăţeneşti de orice natură, obligațiunea pentru vino- 
vat de a răspunde în faţa instanțelor judecătoreşti. cu paza 
principiului că ordinul superiorului chiar dat în scris nu a- 
pără de sancțiuni. Afară de aceasta, pentru actele privative de 
libertate individuală, intervenţia grabnică și quasi-automată 


Do NR i n 


Reforma constituțională 29 


a justiției de drept comun, care va repune pe cel lezat în 
drepturile sale. Pentru celelalte acte ilegale ale autorităţilor, 
competența exclusivă a jurisdicției administrative, reorgani- 
zată pe baze temeinice, cu dreptul de a sfărima actele ile- 
gale și a le înlocui prin măsuri conforme cu legea, sanctio- 
nind în acelaşi timp cu pedepse disciplinare pe funcţionarii 
vinovați. 

Sistemul trebuie să-și aibă încheierea în acea răspundere 
ministerială, care cel puţin pentru delietele de ilegalitate şi 
de îmbogăţire în dauna Statului ar trebui scoasă de sub in- 
cuviințarea organului politie care este Parlamentul. lar sanc- 
țiunile ar trebui căutate, pentru miniștri abuzivi, nu atit în 
acele pedepse privative de libertate, care pot părea adesea 
excesive, ci într'o interdicție politică specială, care ar lua 
celor nedemni de încrederea populară putinţa de a mai face 
rău. 

Şi în acest domeniu se verifică axioma dreptului repre- 
siv că sancţiunea trebuie individualizată, și că îndreptarea nu 
se poate obține ducă pedeapsa nu loveşte acolo unde este gre- 
seala. 

Cunoaştem azi răspunderea Statului pentru păcatele ace- 
lora care lucrează în numele său. Trebuie să cunoaștem răs- 
punderea directă a prepuşilor pentru greşelile Statului pe 
care îl reprezintă. 

Dar Constituţia nu definește numai drepturile cetăţe- 
neşti; ea defineşte şi puterile Statului. 

Greşelile de care am vorbit mai sus vor fi cu atit mai 
rare, nu numai cu cit va fi mai bun sistemul de răspundere 
a celor cari dețin autoritatea în Stat, dar şi cu cit puterile 
Statului şi raporturile dintre dinsele vor fi mai bine si mai 
judicios reglementate. 


Lăsind deoparte teoriile juridice de drept public, vom re- 
cunoaşte că în numele Statului, ca complex de drepturi, de 
inițiative, şi de obligatiuni colective, vorbește în viața politi- 
că practică — guvernul, 

Puterea executivă reprezintă astfel, în fiecare clipă, sub 
o răspundere politică pe care o putem socoti trecătoare și ilu- 
zorie — dar cu o răspundere morală şi istorică nedesminţită 
şi de neinlăturat acțiunea de Stat, în esența sa continuă 
şi atoteoprinzătoare pentru tot ce priveşte interesele colec- 
tive ale națiunii. 

Intrebarea se pune veșnice; cum vom da guvernelor non- 
stre putinţa de a fi cît mai aproape de înalta lor chemare? 

seta deosebire de cele mai multe dintre constituțiile 
de după răsboi, Constituţia rominească din 1923 nu este a- 
nimată de acel spirit de neincredere al democraţiilor poplare 


a a a E RR E a 


30 VIAȚA ROMINEASCĂ 


recente faţă de puterea executivă, pe care o cunoscuseră mai 
mult sub aspectul unei tutele opresive. Nu avem deaceia la 
noi acea precădere ce sa dat aiurea legislativului ca organ 
popular de îndrumare și de control. Și nu avem nici acea pre- 
cumpănire pe care în alte părți (în special în Franta) par- 
lamentul a putul să și-o asigure grație dispariţiei de fapt a 
dreptului de disolvare, recunoscut acolo numai teoretic și 
cu îngrădiri șefului Statului, 

Dealtfel, Constituţia rominească din 1923 a fost opera 
guvernului autoritar de atunci, care a dat țării un regim de 
libertăţi principale, ce şi-a putut găsi aplicarea mumai între 
1928 — 1833 și nu atit prin eficacitatea acțunii pouulare, 
cit mai degrabă prin voința unui guvern de alcătuire demo- 
cratică. 

Ar fi deci nedrept şi neexaet să imputăm așa zisei „hi- 
pertrofii a legislativului” relele de care suferă organismul 
nostru de Stat. 

Critica ce se poate aduce sistemului parlamentar — aşa 
cum îl practicăm — este alta, şi anume: fiind viciat de la 
origină prin modul de constituire a parlamentului, care de- 
pinde mai mult de voința guvernelor decit de voința alegă- 
torilor, adunările parlamentare nu mai pot fi organul de 
control temeinic si independent, chemat să asigure bunul 
mers al mecunicei de Stat. Ele nu mai fac decit să apere, prin 
majorităţile lor așa de compacte, guvernele care le-au ales 
impotriva partidelor de opoziţie — reduse la rol minim — 
și în al doilea rind să înregistreze, cu un drept de amenda- 
ment. foarte limitat, proectele de legi ale guvernului. 

Puterea executivă găsind astfel posibilitatea să desvolte 
toate iniţiativele sale, atit pe tărim legislativ, cât şi pe cel ad- 
ministrativ propriu zis, sar părea că singura explicaţie a ati- 
tor guvernări nefericite stă în lipsa de pregătire şi de destoi- 
nicie a ministrilor. 

Concluzia ar fi exagerată și ar păcătui prin generali- 
zare ușurică, De fapt, nimic nu împiedică miniștrii nepregă- 
tiți să greşească pe scoteala țării; iar miniștrii cei buni nu pot 
robi a opera lor folositoare din cauza instabilității guver- 
nelor. 

In genere, acţiunea de  guvernămint se  desfășură în 
condiţii proaste, pentrucă: 

_ A) lipseşte un factor de coordonare al politicii generale. 
Miniștrii fac ce vor. Primul ministru este numai cel dintii 
dintre egali. Atribuţiunile sale nu sunt în raport cu marele 
său rol, nici faţă cu Coroana, nici față deceilalți miniștri. Pre- 
şedintele consiliului trebuie să fie pe viitor un şef, învestit cu 
drepturile şi îndatoririle corespunzătoare. Această poziție de 
întiietate se poate determina în Constituţie, prin dispoziții 
precise. Regele va numi pe primul ministru, insărcinindu-l să 


—————————————————— 


Retorma constituțională si 


formeze guvernul. Miniştrii ceilalţi vor fi numiţi după reco- 
mandarea sa şi îşi vor depune demisiile în miinele sale. Nu 
numai proectele de legi, dar și orice chestiuni interesind ad- 
ministraţia de Stat vor trebui supuse Consiliului de miniștri, 
la cererea primului ministru, al cărui cuvint va fi hotăritor 
în caz de împărţire a părerilor. Legea de organizare a minis- 
terelor, va statornici rinduelile care vor face din preşedinţia 
Consiliul un organ central, capabil să dirijeze acţiunea de 
guvernămint, pe bază de informaţiune complectă și la zi, 

b} Ceiace se petrece în guvern, sub aspectul acestei lipse 
de coordonare, există în mic în fiecare minister şi în compar- 
timentul administrativ care depinde de dinsul. 

Prncipiul de raţionalizare şi de coordonare nu a pătruns 
încă în administraţia de Stat rominească. Avem ministere prea 
multe, cu atribuţii împrăștiate ṣi confuze, care se îndeplinesc 
îndeobşte cu o lipsă de metodă caracteristică, Şi avem un cen- 
tralism rău înţeles, mai dăunător decit orice, care face impo- 
sibilă opera de direcție a birourilor centrale prin vălmăşagul 
chestiunilor de la periferie, care sar rezolva mai bine pe loc, 

Putem cunoaște că în guvernele naţional-țărăniste au 
fost miniștri care au denunțat cu elocvenţă acest rău și care au 
început curajos acțiunea de reformare. Această acțiune tre- 
buie reluată dela început, prin înfăptuirea acelei autonomii 
administrative locale, fără de care nu poate fi nici adminis- 
trație potrivită intereselor cetățenești, nici viață politică ade- 
vărată, 

ag ei de aceia procedeul din 1922, ar fi potrivit să 
inserim în Constituţie principiile fundamentale pe temeiul 
cărora legi speciale vor avea să organizeze: instituţiile de ad- 
ministrație locală și centrală, cum şi instanțele de judecată 
administrative care vor avea să controleze bunul lor mers. 

c) O bună administraţie de Stat presupune nu numai nor- 

me de organizare înțelept concepute, dar şi un aparat de e- 
xeculie la înălțime. Din nefericire, corpul nostru funcționă- 
resc lasă mult de dorit. El este străin aproape cu totul no- 
țiunii de serviciu public. Slujba este înţeleasă numai din 
punct de vedere egoist şi personal. Statul este direct răspun- 
zător de această stare de lucruri şi consecințele apasă greu n- 
supra intereselor generale. Autoritatea , de orice treaptă, este 
discreditată în ochii cetățenilor, pornirile dezordonate găsesc 
unevoie zăgaz, și într'un ceas de cumpănă consecințele acestor 
stări ar putea fi deadreptul dezastruoase, Guvernele să-şi dea 
seama că toate bunele lor intenţii se sfarimă de indolența, de 
inerția sufletească, de indiferentismul organelor în subordine 
față de interesele gospodăriei publice, 

Cît mai este vreme, problema trebuie atacată în plin şi 
fără greş, Statutul funcționarilor poate fi suspendat, pentru a 
se face enrătenie de sus și pină jos, nu arbitrar şi după cerits- 


a ————————— 


n VIAȚA ROMINEASCĂ 


rii politicianiste, ci după norme obiective și prin mijlocirea in- 
stanțelor juridicționale administrative. Un nou mod de recru- 
tare, de retribuire, și de control al corpului funcţionăresc, tre- 
buie să asigure ridicarea de nivel necesară. Educarea acestui 
corp după conceptii potrivite noţiunii de serviciu public tre- 
buie întreprinsă neapărat. O şcoală politică de științe de Stat 
ar putea forma clemente pregătite pentru funcțiunile supe- 
rioare, Trebuesc găsite masurile practice, care vor interzice 
accesul influentelor politice în birouri. Un corp functionä- 
năresc bine pregătit, bine retribuit, bine încadrat, de funeţio- 
nari superiori de carieră, si conştient de chemareu și de dem- 
nitatea sa, cu independența garantată de un Statut care va 
prevedea pe acciaş linie răspunderile şi garanţiile de stahili- 
tate, — va fi desigur în măsură să opună altă rezistenţă in- 
Fuenţelor din afară. 

Normele de temelie ale acestei reforme şi-ar putea găsi 
locul lor, în Constituţie, lănsindu-se legiuitorului ordinar sar- 
cina ce-i revine. 

Asigurat astfel, înăuntru, de cohesiunea desăvirsită a di- 
rectivelor sale, si putind conta pe un bun aparat de execu- 
ție, orice guvern ar fi în măsură să se prezinte cu alt pres- 
ligiu în fața factorilor constituţionali de cari depinde, 

Aceşti înctori sunt: Coroane şi Parlamentul. 

d) Activitatea guvernelor nu poate fi nici fecundă şi nici 
măcar liniștită fără relaţii corecte cu Coroana, și fără o co- 
laborare melodică cu Parlamentul, 

Rolul Coroanei este bine precizat în doctrină şi în textele 
constituționale. 

Rolul Purlamentului, deasemeni. De prisos să revenim 
în această privință. 

In teorie, sistemele de guvernămint absolutiste şi dicta- 
loriale, cu înlăturarea controlului popular, se pot susține cu 
argumente impresionante. 

Socotim cu mult mai temeinice pe cele care sprijină si- 
stemul de guvernămiînt parlamentar, care este al nostru, 

Amindouă sistemele au calitatea că aşează puterea acolo 
unde este şi răspunderea. 

Nimic mai nefast însă, și mai imoral, decit sistemul cor- 
cil care așează puterea într'o parte şi răspunderea în partea 
cealaltă; adică nicăeri. 

Nu se poste tăgădui Coroanei — ca deţinătoare prin de- 
legaţie a atribuţiunilor decurgind din suveranitatea națională 

~ dreptul de a numi guvernele (prin primul ministru însăr- 
cinat să le alcătuiască) şi nici dreptul de a dizolva Parlamen- 
tul, presupus că nu mai reprezintă opinia publică. Căci nu au 
dus la bune rezultate metodele constituționale adoptate 


 <—————_— (CR d 


Reforma constituțională 33 


aiurea, după care miniștrii se numesc de Parlament, a cărui 
disolvare este de drept sau de fapt imposibilă. 
Dar trebuie să dăm opiniei publice putinţa de a exprima 
efectiv punctul său de vedere. 
Constituţia trebuie să garanteze şi să 
de vot al cetățeanului. 


Controlul operațiunilor electorale şi validarea mandate- 
lor trebue să se facă neapărat de organele puterii judecăto- 


asigure dreptul 


Comisia Parlamentară permanentă, prevăzută în proec- 
tul nostru din 1922, ca și în unele Constituţiuni străine, şi che- 
mată să asigure controlul parlamentar în timpul dintre le- 
gislaturi, trebuie să ia ființă, cu atribuţiuni bine determinate. 

In sfirşit, trebuie desființată prima — care nu este de- 
cit un mijloc de falsificare legal al voinţei populare — şi re- 
prezentarea proporțională a minorităților trebuie asigurată 
în mod cinstit, P 

Prin toate aceste măsuri, se vor f t mai anevo- 
ioase dacă nu chiar imposibile, deplorãbilele manipulări de 
azi ale corpului electoral. Şi dizolvările arbitrare nu vor mai 
fi un simplu joc, fără risc. 

Cind acceptă să fie făurite numai prin voinţa schimbă- 
toare a Coroanei, guvernele nu au dreptul să se plingă c” 
se ia puterea de către aceiaşi voință. Cind vor şti dimpotri- 
vă că depind mai mult de asentimentul nefalsificiat al opi- 
nici publice, ele vor căta să trăiască prin valoarea şi prin me- 

Jritele lor. 

Vom putea avea astfel raporturi corecte și demne între 
guvern și Coroană, înlesnindu-i-se acestuia rolul său de arbi- 
tru şi diriguitor în limitele prevăzute de lege. 

Rămine colaborarea cu parlamentul. 

Trebuie să convenim că teoria constituțională clasică 
după care guvernul este emanaţia parlamentului și lucrează 
ca mandatar al său — în înţelesul că parlamentul decide şi 
guvernul execută — nu mai mulțumește concepția noastră 
realistă de azi asupra organismului politic de Stat, și nici nu 
corespunde practicii constituționale democratice de nicărei. 

De fapt, inițiativa o are pretutindeni guvernul. Parlamen- 
tul este chemat să aprobe și să controleze. Această aprobare 
nu poate fi întimplătoare, guvernele trebuie să știe că pot 
conta pe dinsa, căci acţiunea de guvernămint reclamă conti- 
nuitatea și stabilitatea. De aceia un guvern nu poate sta la 
cirmă, decit dacă este sigur de sprijinul unei majorităţi, care 
reprezintă acelaş program de activitate, 

Nu avem deci inițiativa masei electorale, care îşi expri- 
mă voința amănunţit dind delegație mandatarilor pe care îi 


3 


w VIAȚA ROMINEASCA 


alege să execute această voință printr'un număr de comisari 
(miniștri) selecționați a doua oară, — ci avem pentru toate 
actele de guvernămint şi de administrație, iniţiativa guver- 
nului numit de Rege, după indicaţiile opiniei publice, care lu- 
crează sub controlul delegaților aleşi de corpul electoral. 

Acţiunea de guvernămint capătă în felul acesta singurul 
înţeles pe care îl admite vremea noastră: ca este în primul 
rind faptă, şi numai după aceia ratificare şi control. 

In felul acesta sau născut instituţiile de control parla- 
mentar în tara purlumentarismului, în Marea Britanie, şi in 
felul acesta funcţionează spre mulțumirea tuturor, 

Inversarea raporturilor, transformarea organului delibe- 
rativ în organ activ şi reducerea executivului la un rol tot 
mai şters, duce la acea confuzie de puteri şi la acea instabili- 
tate guvernamentală, în cari toţi gînditorii politici văd o de- 
naturare a sistemului de guvernămînt reprezentativ, în datele 
sale esenţiale, 

De aceia se preconizează in Franța reforma Statului prin- 
tr'o serie de măsuri menite să restabilească functionarea or- 
ganică a insthtuţiunilor sale, prin echilibrul puterilor, 

Remediile propuse sunt în primul rînd: 

— ridicarea primului ministru la locul pe care trebuie 
să-l aibă în guvern; 

—suprimarea dreptului de iniţiativă a cheltuelilor pen- 
tru parlament; 

— Înscrierea dreptului de dizolvare pur şi simplu (adică 
fără avizul Senatului) între prerogativele şefului Statului: 

— modificarea metodei de lucru a parlamentului. 

In Rominia, practica regimului parlamentar nu este vi- 
țiată prin hipertrofia legislativului, ci prin subordonarea sa 
excesivă în fața executivului. Nu avem astfel acţiunea de con- 
trol sistematică şi reală, care este una din piesele angulare 
ale sistemului. Curios poate părea că nu avem ca compensa- 
ție executivul unitar şi energic cu care ne-am putea consola. 
Explicaţia este simplă: fără controlul, care ar putea să le im- 
pună o ţinută supravegheată, guvernele noastre sunt şi fără 
răspundere, lăsată pe seama parlamentelor — chemate nu- 
mai să descaree şi să aprobe. Putem conchide că parlamen- 
tarismul Romin crează pentru viaţa politică de Stat regimul 
societăților anonime. 

„_ Parlumentarismul nostru își răscumpără însă nulitatea 
prin larma pe care o face. Am ridicat retorica stearpă la ran- 
gul de instituție politică. Reţinuţi din drumul lor de această 
apariţie, care sperie dar nu muşcă, miniştrii au impresia că 
din pricina ci nu pot lucra destul de bine și de repede. Ei își 
dau seama că pierd timp, pentru a face cîteodată mai bine 

—ceia ce recunosc cu greu — și de multe ori mai rău, ceia ce 
nu uită. Căci vor avea, în cele din urmă aprobarea majorită- 


Retorma constituțională 35 


pe — ca organ colectiv — după ce vor fi abandonat celor ce 


rm a regretabile concesii, care omenește se înțeleg așa 


Colaborarea dintre guvern şi parlament dă la noi de a- 


„cela — se cade să recunoaştem — rezultate mediocre, 


„Reforma pe care o reclamă toată lumea ' şü ă 
din parlamentul nostru o instituție reală şi atita si 
ii Biryon in primul rind, să avem nu instituții pentru un 
moer ai număr de partizani, ci instituţii potrivite cu 

S'a preconizat de aceia: 

a) desființarea Senatului; 

b) reducerea numărului deputaţilor; 
sata Incă din 1922, partidul țărănesc s'a fixat pentru sistemul 
unicameral, mult mai potrivit cu tradițiile şi cu mijloacele 
noastre. In locul Senatului, procctul de constituție din 1922, 
prevede instituirea unui corp consultativ, acel sfat economic 
superior, alcătuit din reprezentanții profesiunilor şi îndelet- 
nicirilor de căpetenie organizate ca bresle în acest scop. l- 
deia persistă, şi printre susținătorii ei sunt unii cari cer ridi- 
„carea acestui Sfat la rangul de corp parlamentar: 

Am părăsi astfel sistemul adoptat în 1922, mulțumin- 
du-ne să dăm Senatului altă temelie. 

i anemeraze ari a examen atent. 

e putem intreba, pină la ce punet este ştiinţifică şi fn- 
țeleaptă ideia de a chema pe cei interesați ză tei în 
propria lor cauză. Cu totul altceva sunt codurile interioare 
— acele regulamente profesionale — puse în practică de una 
din democraţiile cele mai înaintate. Aceste coduri nu se o 
-cuă decit de interesele de breaslă şi nu afectează acţiunea 
politică generală a Statului, care rămîne în mîna factorilor 
politici, singuri chemaţi s'o exercite, 

Organizarea profesională se poate recomanda şi la noi, 
dar numai pe terenul profesional, cu certitudinea că va fi un 
factor de progres economic și social. 

Dacă vrem să avem un executiv sprinten, şi un control 
parlamentar totodată efectiv şi util, trebue să renunțăm la 
crearea de instituţii hibride care nu pot avea nici justificare 
logică, nici rost practic bine înţeles. 

A cere un corp politic, cum trebue să rămină Adunarea 
deputaţilor, să-și împartă atribuţiile cu un corp profesional, 
în care fiecare profesiune va vorbi în numele intereselor sale 
este să falsificăm parlamentarismul, în esența sa, și să creem 
noi şi grele piedici în calea acțiunei de guvern. 

Să ne mulţumim a recunoaşte tuturor intereselor dreptul 
de a se grupa între dinsele, să facem din aceste asociații reali- 
tăţi coherente, şi să le dăm dreptul de a prezenta doleanţele 
lor instituțiunilor de Stat, chemate să le reprezinte pe toate. 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar să nu introducem interesul particular — individual sau 
colectiv acolo unde trebue să aibă cuvint numai interesul 
politic obștesc. * 

Parlamentul nostru trebuie să fie de aceia numai Aduna- 
rea reprezentanţilor poporului, aleşti prin vot universal, egal, 
direct, obligator şi secret, după sistemul reprezentărei pro- 

rționale fără primă. 
A Numărul acolat trebuieşte redus (de pildă la 100,000 
de locuitori, și cel puțin 2 de judeţ) menţinindu-se scrutinul 
de listă. 

Corectitudinea operațiilor electorale, trebuiește asigurată 
prin aşezarea lor sub controlul comisiei parlamentare per- 
manente şi sub autoritatea justiţiei. 

Dreptul de dizolvare, recunoscut executivului, se va în- 
cadra astfel prin garanţiile date forului naţional. 

Spre a se da mai multă eficacitate operei de legiferare 
şi control, Constituţia va putea stabili atribuţiunile comisiu- 
nilor parlamentare speciale, răminind ca metoda de lucru a 
Adunğrii să fie stabilită prin regulamentul său interior. 


' În faseicola din lanuarie 1935 a revistei frunceze „Le Mois” 
găsim un articol semnat de cunoscutul economist belgian Henri de 
Man și intitulat „Les Tendences actuelles de l'Economie” din care 
reținem următorul pasagiu!: 

„Nous estimons que, pour la réalisation de cet Etat fort, plusi- 
„eurs reformes sont indispensables; d'abord, l'adaptation de l'Etat 
„uux conditions nouvelles de l'économie, en organisant sar des bases 
„šėparėes le gouvernement des hommes et (administration des choses. 
„Avec un système de comissariats et de consortiums publics pour ln 
„direction du credit et des industric-eles, le Plan du Travail prévoit 
„l'établissement d'un pouvoir économique de VEtat, ă cote du pouvoir 
„politique proprement dit Ce pouvoir ccaonomique doit etre assis sur 
„Wes bases corporatives, plulôt que parlementaires, Mais, pour organi- 
„sation corporative, je ne pense pus d un enchevélrement d'intéréts 
„particulier qui augmenterail encore les vices de parlementarisme 
„it lieu de les gucrir. Je pense plutt au sens anglais du mot cor- 
„poration”, assez analogue à ce qu'on appelle sur le continent „l'en- 
„ireprise autonome”, Jentends par lù des institutions fonctionnaut 
„selon les règles du rendement industriel et de la comptabilité com- 
„merciale avec un capital propre et indépendant du budget de l'Etat 
„en vue d'un service à rendre et non dun profit a réaliser, et diri- 
„tes par des techniciens selon des directives données par le gouver- 
„nement économique, c'est-a-dire le collège des commissaires, 

„Le rôle du parlement et du gouvernement exécutif n'est pas fini 
„pour cela. Au contraire, d mesure que s'estend le domaine atrri- 
butions économiques de VEtat, il faut étendre les possibilites de con- 
„brâle dex ciloyens sur les pouvoirs, s'il n'est permis de paraphraser 
„tinsi une formule d'Alain, Cela implique, bien etendu, de profondes 
„transformations dans la conception même des pouvoirs, D'ailleurs, 
„on ne fera que s'adapter a une réalité qui est devenue de plus en 
„plus évidente, en abandonnapt la vieille fiction de la formule de 


„Montesquieu, et en osant affirmer que l'exécutif gouverne et que le 
„législatif contrôle", S oi ? 


ee” 


Reforma constituțională 37 


„Pentru paza ideii de drept și de ordine în Stat, se cade să 
asigurăm cea mai bună organizare puterii judecătorești, 

Aceasta este chemată să soluţioneze: 1) litigiile dintre ti- 
tularii de drepturi, ca particulari ; 2) litigiile dintre aceştia 
şi instituţiile publice cari țin de puterea executivă; 3) litigiile 
dintre cetățeni şi deținătorii autorităţii publice, chemaţi a 
răspunde personal; 4) contestaţiile cetățenilor împotriva ac- 
telor neconstituționale ale puterii legislative, cum şi a celor 
de aceiaș natură ale executivului; 5) iar după părerea noas- 
tră, urmează să i se atribue şi soluționarea tuturor contesta- 
țiilor privitoare la operaţiile electorale şi la validări (cu ex- 
cepția celor privitoare la nedemnităţi şi necompatibilităţi, 
rezervate parlamentului). 

Cum se vede, rolul puterii judecătoreşti în Stat este con- 
siderabil. 

Ordinea socială și ordinea politică depind în bună parte 
de mersul regulat al Justiţiei, 

In ultimă instanță, ea menţine și asigură respectul legii în 
toate domeniile, 

Deasupra Justiţiei, stă numai conștiința publică. 

Și este vai de țara, unde conștiința publică judecă şi o- 
e justiţia. 

societate echilibrată şi un Stat bine organizat vor da 
întotdeauna judecători demni de chemarea lor. 

Justiţia rominească poate părea superioară acestor linii 
de nivel, pentru că ea corespunde mai mult unui echilibru 
social patriarhal, — cu vechi temeiuri de omenie — decit or- 
ganizaţici insuficiente a Statului. 

Din nefericire, echilibrul social şi etice este astăzi zdrunci- 
nat și Justiţia noastră stă acum pe o axă care oscilează. 

Este datoria Statului să se reformeze, reformind Justiţia. 

__ Capacitatea Justiţiei de a înțelege cerințele sociale ale 
timpului şi onestitatea ei neprihânită, trebue să fie punctele 
de reper al acestei reforme. 

Deci: pregătire profesională şi independentă. 

Ca mijloace: norme de recrutare severă, renumeraţie 
cil mai bună izolare absolută de influenţele din afară (poli- 
tice, financiare saf altele), control disciplinar riguros. 

Constituţia nu poate ignora mai departe această proble- 
mă fundamentală, 

Ea trebuie să dea Judecătorului: locul care îi revine în 
așezămintul de Stat, 

Controlul constituţionalității legilor, care face din Inalta 
Curte de Casaţie un cenzor al celorlalte puteri ale Statului, 
trebuește să preceadă actul promulgărei și urmează de aceia 
să fie încredințat unei instante speciale, de alcătuire mixtă, 
care poate funcționa pe lingă Consiliul legislativ, reformat și 
el spre a nu mai fi ruajul inutil de azi. 


38 VIAȚA ROMINEASCA 


Alături de justiția de drept comun, Constituția trebuie 
sā prevadă o justiție administrativă unitară, de toate gradele,. 
chemată să cunoască toate litigiile dintre cetăţeni și autori- 
tăţi, cum şi să exercite controlul jurisdicțional al organelor 
administrative locale şi de Stat. 

La încheerea acestei expuneri trebuie să mărturi- 
sim jena de a trata probleme așa de omeneşti pe un plan atit 
de teoretic şi de abstract, , 

Legile şi reformele înseamnă foarte puțin cînd oamenii 
chemaţi să le aplice se îndoiesc de misiunea lor, 

Un reformism acut ne bintuie de aproape două decenii, 

Suntem înclinați să schimbăm totul, pentrucă nu ne cu- 
noaștem bine nici instituţiile, nici pe noi, 

Nu mai ştim ce este ideia de drept, 

Nu mai știm nici măcar atit: că legea presupune oarecare 
permanenţă şi stabilitate. 

Credem prea mult că vista materială domină idealurile: 
şi că Monitorul Oficial stă deasupra conştiinţei publice, 

Asemenea mentalitate duce fatal la rezultate îndoelnice, 
care ne par a îndreptăţi orice scepticism şi orice noi teme- 
rităţi. 

Nici in politică, nimic nu poate înlocui omenia și cultura 
generală care aşează noțiunile şi instituţiile fiecare în pla- 
nul lor. 

Ne proclamăm slujitori ai democraţiei, dar nu ne între- 
băm întrucit am ajutat păturile populare să realizeze rostul 
lor temeinic şi determinant în viața politică. 

Recunoaştem invaziunea socialului şi a economicului în 
sfera de atribuţii a Statului, dar nu ne gindim cum vom asi- 
gura controlul obştesc, pentru a evita teribilul arbitrar de- 
venit astfel cu putinţă. 

Asemenea probleme şi oricare altele de acelaş fel, își gă- 
sesc mărginită utilitatea de posibilităţi practice care se pol 
întrevedea, 

Pentru moment, nu vedem altele decit întărirea ideilor 
de democrație şi de partid. 

O bună lege constituțională ar fi un pas hotăritor în a- 
ceastă privință. 

„_ Dar biruinţa finală și ridicarea poporului acestuia, de- 
pinde cel puţin tot atita de capacitatea noastră de a face din 
massele populare și din opinia publică pirghia de rezistență 
a vieţii politice cetăţeneşti în Rominia. 


Eugen Crăciun 


Eri-alaltăeri şi azi 


Totuşi era prin anii 1906—1907... Eram la Cernăuţi şi 
pregăteam doctoratul intii în Teologie. Atunci m'am întilnit 
cu revista Viața Rominească, în prima ei tinerețe. 

O citeam în biblioteca societăţii studenţilor teologi, din- 
colo de graniţele vechei Rominii, şi într'o atmosferă de dor 
şi de tensiune sufletească, proprie acelor zile pe veci apuse. 
Citeam cu încordare cărțile mele de teologie, eram student 
bătrin (pe lingă ceilalţi camarazi) şi nu mă gindeam de loc 
că într'o zi voi fi colaboratorul Viefii Romineşti. 

Debutasem în literatura juvenilă şi impacientă cu 10 ani 
mai înainte, anume în anul 1896 la ziarul „Liga Ortodoxă” şi 
la „Adevărul Illustrat”... Dar trecuse vremea, mă încredința- 
sem că mai întii de toate trebue să învăţ carte — multă carte 
— şi pe urmă să văd ce am de spus altora, In aceste dispoziţii 
sufletești, am mai asteptat încă vreo trei ani, pină ce, în 1900, 
am fost doctor în Teologie. 

După un an de zile, am scris: Dela noi, la Cladova. Cu 
nuvela aceasta am câștigat statornic luarea aminte și bunele 
convingeri ale celui ce era să fie de atunci încoace definiti- 
vul meu amic G. Ibrăileanu. 


In anul 1910, am scris, în Viaja Socială, număr după nu- 
măr, o duzină de nuvele. Amicii mei viitori dela lași, în frun- 
te cu G, Ibrăileanu, mă urmăreau cu conținută simpatie. De 
la un timp, m'au făcut să înțeleg că sint bucuroși să ne În- 
tilnim și să vorbim. Dr. N. Lupu a fost acela care a hotărit 
ceasul întilnirii noastre. 

Poate „că nu este întiia oară cînd rechem aceste întim- 
plări vechi de un sfert de veac, dar mireasma amintirii e a- 
ceiași: persistentă și desmierdătoare. 

Am intrat, într'o seară de toamnă, în redacția Vieţii Ro- 
minești, ducînd în mină uşorul meu bagaj: o mică valiză 
neagră. Am întrebat: 

z oe dintre dv. este d. Ibrăileanu? 

n chip serios, oriental autentic, încadrat de ă - 
pră regis a venit Pr mine... O. EE ONS 
re m'am gândit, în mintea mea: — in- 
cipe răsăritean... mia 


ÎN 


w VIATA ROMINEASCA 


Ibrăileanu, însă s'a gindit precis (mi-a spus-o mai tirziu), 
judecînd, între altele, şi după valiza mea: 

Trebue să fie un sculptor italian, care-şi desface sta- 
tuetele... Şi le poartă în valiză... 

Din ziua aceea, familia intelectuală a Vieţii Romineşti a 
avut încă un aderent şi, mai tirziu, revista încă un colabo- 
rator... 

Am publicat în revista ieșană: La Vulturi! Graţie şi Pa- 
lamon, Scrisori către Simforoza, Crinii, Printre tomuri bră- 
cuite, Caligraful Terţiu, O stea prin fereastra lui Manolaş... 
şi încă un vraf de articole şi de schiţe, de nuvelete şi de re- 
verii. 

Cu drept cuvint, cînd se face numărătoarea scriitorilor 
noştri şi sit repartizaţi pe familii, eu stau alături de amicii 
dela Viaja Rominească. 

Dar toate aceste amintiri ṣi realizări ale trecutului, duc 
cu ele, devale, ca pe albia unei ape mari, ṣi destule păreri de 
rău şi nemingierea multor ginduri neizbindite... Revista ie- 
şană cu silințe eroice, stă şi astăzi în picioare. 

Dar noi, colaboratorii de acum un sfert de veac, am im- 
bătrinit şi ne-am risipit, ca să nu mai vorbesc de aceia cari 
au fost rechemaţi din cariera lor pămiîntească... 

Constantin Stere, G. Ibrăileanu, D. D. Pătrășcanu, Ar- 
ghezi, Codreanu, Topirceanu și ceilalţi, mai tineri... am fi 
putut să fim mai devotați revistei noastre şi să n'o părăsim 
atit de lungă vreme. 

Sunt unul dintre cei cari ar dori să văd din nou, în jurul 
steagului ieşean. pe legionarii de altă dată. Ce bine ar prin- 
de, în bazarul gălăgios al literaturii zilelor noastre, autorita- 
tea şi silueta de sultan ale lui Ibrăileanu! 

Cred că alţii, înaintea mea, au observat şi au subliniat 
ca un grav cusur al ceasului nostru literar, deficienţa unei 
burse a valorilor literare. Azi, cind începem să discutăm cum 
este mai bine să trăim: cu ordine sau de capul nostru, cu 
strinsă interdependență sau cu totală descentralizare, nu 
ne-ar fi stricat ordinea superioară, în cele literare, a unui 
cap estetic, nu prea dogmatic, dar cu impunătoare puteri de 
bună alegere și de direcțiune. 


Gala Galaction 


Teatrul lui Andre Gide 


Nimic mai pasionant decit să cauţi în opera druinalică n 
lui Gide ca prin cu să pătrunzi natura intimă a acestui gin- 
ditor al veacului nostru, care a inspâimintat pe unii dar a fă- 
cut şi deliciul altora, 

Cu toate că în repetate rinduri, Gide ne asigură că eul” 
lui nu-l interesează şi că nu su ocupat intotdeauna decit de 
alţii, totuşi, întreaga sa operă nu e decit imaginea palpitantă 
a propriei sale existențe. Dela „Andre Walter” și pină la 
„Oedipe”, fiecare volum în parte oglindește fidel evoluția su- 
fletească a lui Gide, lupta conștiinții sale şi multiplele aspecte 
ale ciudatului său caracter. 

Crescut într'un mediu protestant şi profund religios, Gide 
găseşte curind, dogma protestantă, dură şi rebarbativă. In- 
doiala nu întirzie să-i roadă sufletul şi pe la virsta de 20 de 
ani, ardoarea religioasă din copilărie să se spulbere, Este 
epoca cind simțurile se trezesc şi cind Gide începe să-și des 
seama că este victima unei anomalii sexuale, O luptă dirză se 
declară atunci între educaţia puritană primită si înclinaţiu- 

nile naturale, luptă, ce prima scriere, „Cahiers d'André Wal- 
ter”, lasă de-abia să se întrevadă. Acest sbucium ia însă pro- 
porții mai tirziu şi caracterizează intreaga operă din primu 
epocă de producție literară, cu o uşoară excepție a volumului 
„Nourritures terestres” (187), în care satisfacția tuturor do- 
rințelor își găsește ecou. Această tihnă sufletească nu durea- 
ză însă mult, fiindeă în anul următor Gide serie „Saul”, dra- 
mă în care bătrinul rege este istovit și distrus de mulțimea 
poftelor pe cari nu le-a putut infringe. 

O experimentare a libertăţii ce îi lipsește şi a turmentu- 
lui mistic ce îi stăpinește sufletul, se trădează de aci înainte 
in fiecare rind cc Gide serie. Această framintare religioasă pe 
care numai o schițează în „IL. Immoraliste” și „La Porte ctroi- 
te” devine brutală şi vizibil afirmată în „Les Caves du Va- 
tican”. Orice timiditate de care dăduse dovadă în tinerețe, 
dispare acum, Gide declarindu-se pe față contra Celui-Atot- 
puternic. „Le monstre intérieur est vaincu, Je ne suis plus 
inquiet, Vai cessé de lutter contre mon demon, Je ne résiste 
plus au désir”, declară Gide liberat și pe deplin satisfăcut. 


LL ——————— 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


Recăpătindu-şi astfel seninătatea şi liniștea interioară 
prin suprimarea cerințelor impuse de morala socială şi prin 
afirmarea orgolioasă a ereziei, Gide a devenit pentru unii din 
contimporanii săi personagiul demoniac, care după ce şi-a 
destăinuil secretul anomaliei sexuale și şi-a îndepărtat sufle- 
tul dela orice dogmă creştinească, pretinde totus a fi fericit. 
„Un incroyant heureux, quelle imposture diabolique”, spune 
Massis inspäimîntat. , 

Dintre toate aceste postulate contradictorii cu cari sunt 
împânate scrierile lui Gide, o trăsătură comună se degajă to- 
tuşi: înclinarea către satisfacerea imediată a tuturor tendin- 
telor sufleteşti sau fizice şi nevoia de a se stima şi aprecia pe 
sine însuşi cit mai mult, 

Cuvintul „om” cu care Oedipe a învins Sfinxul, formează 
actuala deviză a lui Gide. 

Misticismul, necunoscutul, abstractul, tot ceeace nu poate 
fi supus unui control al simţurilor şi inteligenţii, Gide îl neagă. 

Toate fazele acestei evoluţii sufleteşti, dela acea îngrijo- 
rare religioasă şi sensuală pînă la acel stoicism de a se sa- 
crifica pe el însuşi pentru a-şi satisface orgoliul şi încrederea 
în sine, sunt fidel redate în teatrul lui Gide. 

Saiil, Candaule şi Oedipe, nu oglindește decit frămintarea 
interioară ce a mistuit viaţa lui Gide. 

Drama „Le Roi Saiil” scrisă în 1895, a fost reprezentată 
de-abia în 1922 la teatrul „Vicux-Colombier”, montată de J. 
Copeaux. Cu toate că au trecui ani pină să reuşească să se 
se impună, şi cu toate că Antoine refuză să o accepte sub pre- 
text că „les premièrs actes iitaient du Shakespeare, mais les 
derniers du Maeterlinck”, Le Roi Saul imediat după repre- 
zentare fu recunoscută în unanimitate de toată elita intelec- 
tuală ca o operă de mare valoare. 

Gide inspirat probabil din biblie şi din legenda regelui 
Saul, alege din viata acestuia, ultimele clipe, cind regele îm- 
bătat de măreție este nevoit să abdice în fața Celui Atotputer- 
nic, care nu i-a îngăduit să-L. egaleze în putere şi grandoare. 

Filistinii sunt la porţile cetății. Regele Saul ameţit de im- 
portanța puterii ce o deţine şi turmentat de demoni (forțe in- 
terioare) pare indiferent tuturor întringerilor ce el şi poporul 
lui suferă din partea duşmanilor. Regele este îngrijorat nu- 
mai de secretul ce-l poartă, care îl frămintă mult. David, păs- 
torul din Betleem apare și cere voie regelui să omoare pe 
Goliat, uriașul filistin ce înfioară poporul prin amenințări 
răsboinice. Victorios, David aduce isbinda asupra Filistinilor 
drept ofrandă regelui. Saul, din ce în ce mai zbuciumat sufle- 
lește rămîne aproape indiferent față de strălucita victorie a 
lui David. O presimţire vagă îi vestește că David ar fi acela 
care ar urma la tron în locul fiului său Ionatan. Cu toate 
acestea simte că nu poate să-l urască pe David, ci din contră 


În a 


Teatrul lui André Gide 43 


că nutrește pentru el o dragoste profundă. După o scenă în 
care această slăbiciune a regelui se transformă într'o semi- 
inconștientă, Saul destăinuind parte din secret lui David, 
„Fermez-vous, portes de mes yeux, Tout ce qui m'est déli- 
cieux, m'est hostile", David, ruşinat, fuge, Forțat de repetatele 
violențe ale regelui, ia comanda trupelor filistine, pentru ca 
victorios să poată da coroana lui lonatan, pentru care nutrește 
o adevărată dragoste şi cu care complotase aceasta. Saul însă, 
din ce în ce mai frămintat de demoni şi din ce în ce mai ne- 
norocit este omorît de un soldat. Ionatan este de asemenea 
ucis, iar David care nu luptase decit pentru a da coroana lui 
Ionatan, devine rege aclamat de popor, 

Concepţia cât şi tehnica acestei piese sunt în totul gidiene, 
fiindcă toată drama se petrece în sufletul regelui. Saul este 
victima unor dorinţe exclusive ce nu au putut fi satisfăcute 
imediat. Regele ne este zugrăvit în toată slăbiciunea lui: or- 
golios, indecis, neincrezător în semnele divine, cuprins de o 
pasiune nepermisă, conștient de urmările acestor slăbiciuni 
şi totuşi neputincios a le înlătura. Îmbinarea aceasta de min- 
drie, de sensualitate şi de avidă curiozitate, transformă su- 
fletul lui Saul într'un haos, unde tragicul se desfăşoară cu 
toată puterea. 

Or, în acest rege, deschis tuturor plăcerilor şi victima 
unor aspirații multiple şi diverse, să căutăm să regăsim pe 
Gide din jurul anilor 1897—1899 cind ştim că el devenise in- 
găduitor cu păcatele lui, fără multe scrupule și turmentat de 
misterul religios. Cită din această îngrijorare mistică nu se 
trădează oare în aceste rînduri din „Le Roi Saul”? 

— „Saül au grand Prêtre — Et ton Dieu, il se tait tou- 
jours? 

— Le Grand Prêtre — Toujours. 

— Saül — C'est pourtant un peu fort. Qu'est-ce que je 
lui ai fait ? Voyons, parle toi, prêtre! Pourquoi se tait-il main- 
tenant? Il faudrait sexpliques à la fin. Ah! je voulais me 
justifier devant lui”. 

Teama cu care Gide observa creşterea neincetată a va- 
riatelor luni dorinți este fidel redată în „Le Roi Saul cînd re- 
gele, vrājit de nenumăratele plăceri, nu poate rezista demo- 
nilor cari-l tentează și termină prin a fi suprimat și distrus, 
tocmai „par ce qui lui est délicieux", 

In această dramă, Gide pare că prevede toată ca- 
trastofa care va urma indulgenței cu care el acceptă şi sa- 
tisface orice dorinţă. „Vencourage tout contre moi-même”, 
mărturiseşte Gide prin regele Saul simțind parcă cum apasă 
şi asupra lui greutatea inevitabilului sfîrşit al eroului său: 
„Je suis complétement supprimé”. Dar Gide pare a găsi nu- 
mai decit şi consolarea acestei decăderi. Ea trebueşte căutată 
în obiectul însăși care a pricinuit distrugerea: „Avec quoi 


Îi 


ii VIAȚA ROMINEASCĂ 


l'homme se consolera-t-il d'une déchéance si non avec ce qui 
Ta déchu ?”. 

Gide a reuşit să creeze, zugrăvind pe Saul, cea mai per- 
fectă figură de erou din opera lui. De o rară și subtilă emoție 
dramatică, sunt scenele în cari Saul, acest rege dement, lipsit 
de puterea de a rezista tentaţiilor exterioare, este distrus, ni- 
micit şi dus, sub vraja lor, pînă la pieire. Cit de puternică şi 
nuanțată ca efect scenic este de asemenea lupta lui Saul cu 
el însuşi în finalul actului al I-a, cind regele îşi mărturisește 
slăbiciunea în faţa lui David. 

Gide, prin puterea de dramatizare de care a dat dovadă, 
atinge în „Le Roi Saül” măreţia şi sublimul dramelor shakes- 
peariene, 

Ceeace rămine insă mai interesant în această piesă din 
punctul de vedere din care am studiat teatrul lui Gide, e că 
autorul s'a contopit aici în întregime cu eroul lui, Saul nu 
este decit un auto-portret al lui Gide însăși. 

In „Le Roi Canduale”, cu toate că preocupările lui Gide 
transpiră mai puţin decit în celelalte două piese, totuşi și'n 
opera aceasta autorul, luind legenda ca pretext de dramati- 
20% ne desvălue — e drept întrun mod deghizat — gindul 
ui. 

„Le Roi Candaule” apărută mai intii în „Revue Blanche” 
(1901) a fost montată de Lugné-Poë şi reprezentată la „Théå- 
tre de l'Ocuvre™. Cu calități scenice reduse, scrisă intr'o pro- 
ză ritmată, prea fină şi prea prețioasă poate pentru a fi gus- 
tată și apreciată de marele public. „Le Roi Canduale” se bu- 
cură de un succes mediocru. Presa îi fu ostilă şi afară de 
Larroumet, Maurras şi Faguet, restul criticilor o tratară cu 
dispreţ, 

„Le Roi Candaule” este mai ales un divertisment și după 
chiar mărturisirea lui Gide din prima prefaţă: j'ai voulu 
faire oeuvre d'art simplement — ideile formează numai sche- 
letul dramei şi sunt în totul subordonate formei fin ciselată 
și savant armonizată. 

Regele Candaule, fericit şi îmbătat de farmecul vieții 
vrea să împărătșeasecă tuturor plăcerile lui. lubeşte pină la 
adoraţie pe regina Nyssia, dar ține să cunoască și alții deli- 
ciile acestei iubiri. După cc tentează pe Gyges și îl invită să 
vadă pe regină, îi dă un inel care-l va face invizibil şi-i va da 
prilejul astfel să se apropie de ca. Candaule devine însă ime- 
diat după această permisiune gelos şi vrea să păstreze pe re- 
gină numai pentru el. Nyssia află dela Gygts de trădarea re- 
gelui şi-l forţează pe acesta să-l omoare. Regele sucombă sub 
loviturile lui Gyges, care rămîne cu Nyssia, păstrind-o cu 
toată prudenţa numai pentru el. 

Asistăm deci, la urmările nefaste ale unei generozităţi 


RR 


Teatrul lui André Gide 45 


rău înțeleasă. Gide a pus pe Candaule în această situație, 
pentru ca devenind victima acestei comedii a generozităţii să 
ne facă să precumpănim întreg dezastrul ce ea poate pro- 
voca. Candaule, mistuit de o chimeră — aceia a falsei mä- 
rinimii — şi care nu poate poseda fericirea, fără a o arăta şi 
împărtăşi altora, e tocmai contrariu idealului lui Gide, de a 
corespunde cit mai apropiat posibil „à la réalité de son be- 
soin”, 

Afară de „Le Roi Candaule” şi „La Porte Etroite” în cari 
Alissa și Candaule nu se deosebesc decât aparent, toate per- 
srnagiile lui Gide se definesc tocmai prin refuzul ce opun 
acestei generozități. 

Pe lingă această latură negativă prin care Gide indirect 
ne face să înțelegem consecințele nenorocile ale unei nenatu- 
rale mărinimii, avem și latura pozitivă prin care Gide orgo- 
liosul, turmentatul mistic şi narcisiacul ne apare deabia disi- 
mulat sub masca regelui Candaule. 

„Mon bonheur semble 

„Puiser sa force et sa violence en autrui 

„Il me semble parfois qu'il n'existe 

„Que dans la connaissance qu'en ont les autres 

„Et que je ne posséde que lorsqu'on me sait posséder". 

Prea sigur şi stăpin pe fericirea lui, i se pare că a o risca 
nu înseamnă decit a o gusta sub o formă nouă. 

Frămintarea misterului religios de care Gide e încă cu- 
prins cînd seric.„Le Roi Candaule” mijeşte deseori discret fin 
sub forma unci reflexii sau a unei întrebări de-abia indicate. 
„La Roi Candaule — Tu crois a Dieu, Gygès? — Gygès — oui 
certes, Le Roi Candaule — Moi pas beaucoup. Simple toi — 
même, tu n'imagines que des choses simples. Mais moi”. 

„Jai voulu faire ocuvre dart”, susține Gide în prefața 
su, dar totuşi cite din ideile lui filosofice, cite aluzii politice 
şi cite probleme de estetică socială nu sunt desbătute în acea- 
stă dramă de-abia sehițată. 

Acelaș suflet frământat, trufaş şi neliniștit îl simțim pul- 
sind și în personagiul regelui Candaule, la fel ca şi în acel al 
regelui Saul. Sufleteşte, Gide a rămas aproape acelaş; nici un 
progres prea mare dela Saul la Candaule. Schimbarea pro- 
fundă ne va desvălui-o Oedipe, ultima dramă a lui, scrisă de- 
abia în 1932. 

Piesa Oedipe a fost reprezentată mai întii la Bruxelles, 
apoi la Amsterdam şi Geneva, iar la Paris a fost jucată de 
trupa Pitoeff, la Théâtre de l'Avenue. 

Gide, inspirat probabil din piesa lui Sofocle sau poate din 
tragedia lui Seneca, Întinereşte vechea fabulă a regelui Oe- 
dipe, dind dialogului o formă mai vie, mai naturală, 

Subiectul fabulei, prea cunoscut pentru a mai insista încă 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


asupra lui, nu este decit un prilej pentru Gide de a scoate în 
evidenţă personalitatea lui Oedipe. 


Copil găsit, fără părinţi, rude sau trecut, rege atotputer- 
nic, făuritorul propriei lui fericiri și glorii, Oedipe a făcut din 


cuvintul „om” cu care a învins Sfinxul, deviza vieţii: „J'ai 
compris, moi seul ai compris que le seul mot de passe, pour 
n'être pas dévoré par le Sihinx c'est Homme. Sans doute 


fallait-il un peu de courage pour le dire, ce mot. Mais je le 


tenais prêt des avant d'voir entendu P'enigme...”. Mărturisire 
plină de orgoliu dar repede înăbușită de decepţia adevărului. 
Totuși şi învins Oedipe rămîne acelaș orgolios declinindu-şi 
victima unei nerocite fatalități: „Crime imposé par Dieu, em- 
busqueé par Lui sur ma route”, 


Oedipe pare a marca finalul evoluţiei sufleteşti a lui 


Gide. După o viaţă întreagă de luptă cu el însuși, ajuns la 


bătrineţe, Gide desbărat acum de orice scrupul religios sau 
ipocrizie sexuală, este cuprins de ere nea R şi dezolare. Fe- 
ricirea atit de mult dorită şi căutată de el, nu a putut-o găsi 
şi disperat de inutilitatea eforturilor ce a făcut, ajunge acuma 
la ciudata afirmare de a nu se putea simţi bine decit în su- 
ferinţă, 

Cu o vădită autoritate Gide ține în această dramă, să re- 
ducă omul numai la orgoliu cu riscul chiar de a-i scădea me- 
nirea și a-i trunchia tendințele naturale, Cu prețul oricărui 
sacrificiu, insistă Gide, omul e dator să-şi păstreze prestigiul 
și independența. Dacă Oedipe se mutilează scoțindu-şi 
nu o face ca în Sofocle pentru a salva Teba sau din umilinţă, 
ci numai dintr'un nobil şi orgolios eroism. 

Cind regele declară că la orice întrebare a Sinxului ar fi 
răspuns la fel prin cuvîntul „om”, Gide ne face mărturisirea 
er ar lui de totdeauna, de a tinde numai spre concret și 
vizibil. 

Se poate uşor vedea că dela „Le Roi Saül” la „Oedipe”, 
trecerea e mare şi a constat în a lua drept criteriu unic supe- 
rioritatea omului. Această superioritate care constă pentru 
Gide în renunţarea de sine și la care Saiil nu a putut ajunge, 
Oedipe şi-o asumă cu o vanitoasă satisfacţie pentruca astfel 
să se poată admira sub masca unui stoic erou. „Je ne suis 
plus un roi, plus rien qu'un voyageur qui renonce a ses biens, 
à sa gloire, a soi — même”, 

A nu datora nimănui nimic, a fi autorul propriului tău 
destin şi a face din suferință unica virtute, iată concluzia ce 
pare a se degaja din această ultimă dramă a lui Gide. 

Cu toate că subiectul în Oedipe e de esență profund dra- 
matică, lipsa unei solide construcții scenice şi numeroasele 
subtilitäți pe care Gide le strecoară în dialog, fac ca această 
piesă să fie mai aptă pentru a fi citită decit a fi reprezentată. 
Forma condensată în cari sunt învăluite ideile, stilul nobil, 


În 


i 


| 


Teatrul lui André Gide 47 


cizelat şi distant, o destină numai unui cerc restrins de inițiați 
și t | 

Aşa dar, ceeace rămine mai ales interesant în studiul tea- 
trului gidiar. este că fiecare piesă în parte ne desvălue o fază 
din evoluția sufletească a autorului şi ne ajută astfel să ne 
facem o ideie mai exactă despre el. Saul, e agitația mistică ce 
a torturat pe Gide între anii 1897—99 și teama de a da friu 
liber pasiunilor; Candaule lupta contra falșei și excesivei ge- 
nerozităţi; Oedipe liberarea de orice turment religios şi în- 
cătușarea vieţii într'o permanentă suferință. 

Aceste trei drame destinate scenei, sunt interesante nu 
atit prin meritele lor dramatice, cît prin aceia că ne arată as- 
pectele unui suflet incarnat în diferite personagii. 

Pe Gide, omul atitor ciudăţenii şi uluitoare contraste, ni-l 
înfăţişează mai bine ca orice aceste pagini de teatru cari stră- 
lucese de naturaleţe și sinceritate. 


Gabriela Oprescu 


Divorţ 


Miercuri, lu tirgul de săptămînă, Solomon Bucuraş dusese la 
oraş doi viței și vinduse doi. Deşi putea, după asta, să se întoarcă 
acasă, nu Sa întors, deoarece lumea cea venită de prin sate, 
mai scăpind de toiul trebilor și incepind în piața grinelor să 
caște gura ba la oraş, ba unii la alţii (la forfotă şi la prețuri), 2e 
luase şi el cu lumea, Întorcînd faţa dela griji, căută să uite de 
ele, cinstindu-se. Așa intrase la Fux. Cu îndoială intrase, scăr- 
pinîndu-se după ureche, iar pălăria răsturnîndu-și-» pe frunte 
ca să se scarpine. Dacă mai avea să cumpere o turtă dulce pen- 
tru Linţuca lui, mai era vreme, 

Asa se făcnee că, întordind faja dela toate şi intrînd în crisma 
„La Snop”, repede le vedea turburi toate. Singur la masă. se mă- 
sura cu grijile și cu necazurile și se certa... Se certa eu mierea 
lui, pe care o lăsase la gospodărie să poarte grijă de Linţa şi 
de cosilură. Să întoarcă cositura şi, de o fi de strins, s'o stringă... 
De aici se întunecă mai mult: Dacă de Linţa va fi purtat grigă. 
de cositură debunăseamă nu la vreme!.. Pornind ef dela cosi- 
tură, toate ce i le știa Măriuţii și le aducea aminte și i le spuse... 
li impută tot ce pusese la inimă în cinci ani de viaţă — şi mai 
cu seamă gura ei rea! Bind le punea în cumpănă si se olrăvea. Ca 
si cum şedea în partea cealaltă a mesei și el dincoace, şi vorbeau. 
el o certa si o judeca. 

Fux-erişmaru, ca și Fuxonia şi băiatul din crîșmă, dacă 
treceau cu sticle ori cu păhure pe lingă masa lui. nu luau seamă 
la vorbe, ca la vorbele tuturor muşteriilor: căci, pînă în cele 
din urmă, toți se lăudau în gura mare ori amenințau și băteau 
cu pumnii în masă ori, luaţi pe după gît. cintan, 

Solomon ajunsese că ofta. Și tot oltind, se pusese să se în- 
trebe cu dinadineul pentru ce-l batjocureste femeia cu gura ei 
spurcată și-i vorbește ca la o slugă... Nu era el, Solomon. om în 
rind cu toți bărbaţii? Infruntind-o astfel pe nevastă cu privirea 
peste masă si înfruntind tot ce cuprindea atunci cu mintea, ce- 
ruse astfel al patrulea pahar... Cine era ea? Din ce neam? Casa 
era a lui șia casă, domn era el!.. Cu privirea repezită în gol 
și cu un gest şovăitor din dreapta că nu se poate, el le întărea 
toate și iar o lua la trei, 

Muşterii erau serviţi și la Fax ca şi la alte crîsme. cam 


Divor 49 


pină ce incepeau să se declare „domni“. Cînd auzea Fuxoaia 
cuvintul acesta autoritar, rostit întii de Bucuraş, ea îi servea al 
șaselea pahar... Cind i-a spus că nu mai capătă, nu sa împo- 
trivit dar sa înciudat. Căci dacă beuso cit bense, nu beuse de 
plăcerea beuturii... De amar! El capul n'aves să si-l piardă! Ba 
la al şaselea pahar nici nu se gindise! Departe de femeie, el se 
vedea aici şi mai ros de gura ei, şi mai ocărit şi mai nedereptă- 
tit.. Beat n'avea să ajungă! Numai ca s'o poată învăța minte! O 
spuse in gura mare, nu mai ceru al șaptelea pahar, ci plăti Fu- 
xoaii cu gest hotărît şi ieşi, 

Plătise încruntat, hotărît să nu zică nimic, Dar cînd să plece 
zisese băiatului care lua paharul: Ei 

— Tu mă ştii pe mine, mă?., 

Tl ştia! lar răspunsul afirmativ al băiatului — care nu-l 
mai văzuse pe Solomon — adusese o despărțire paşnică şi arun- 
case o undă de senin în privirea lui neeruțătoare. Doar o undă. 
Căci mersul lui deacurmezişul pieţei Regele Ferdinand |. apoi 
pe bulevardul Mihai Viteazul, și pe străzile: general Focşă- 
neanu, general Sulfineseu și Mihail Eminescu nu era în pas de 
pace... Mai lovindu-se de cîte cineva Solomon trecea îndirjit şi 
ca înțepenii de un gînd, adică de o hotărire mare, Din timp în 
timp şi neaşteptat pasul energic mai șovăia şi atunci îşi făcea 
cumpănă cu dreapta ridicată ca amenințare. 

Intrat în cancelaria advocnţială a domnul Amos Potcoavă 
de lingă biserica reformată, grăi hotărit, cu toate că n'ar fi vrut 
să auză şi fata care scria la maşină: 

— Am venit, domnule, să mă desfaci de muiere! 

Avocatul, care îi răspunsese ca şi unui prieten vechiu Și 
care-l întimpină ca și cum de multă vreme îi ştia taina şi ama- 
rul, ca și cum nu de azi îl cunoștea pe Bucuras, zise: „Mă rog 
frumos! Şezi”,.. Şi cînd mai văzu Solomon că domnul Potecavă 
il aprobă fără şovăială — ca şi cum i-ar fi cunoscut-o pe Mă- 
riuța cu toate darurile ei — şi că-i cere doar să iscălească o pro- 
cură și să-i mai dea numele martorilor cu o mie de lei înainte 
pentru timbre (ceeace vreu să zică lucru pornit), şi cînd mai 
văzu că domnişoara dela maşină abia şi-a ridicat ochii la el — 
cind desahisese vorba cu avocatul — Solomon prinse la limbă 
şi începu să-i spuie cite ştia despre Măriuţa... 

Dar cum, avocatul ridicase capul sus, ca un doctor care a 
ghicit deodată beteşuzul și nu mai are de-acum nevoie de lămu- 
riri, şi-i täie vorba cu „Las'o de-acum pe mina mea“, Solomon 
văzu că multe nu trebuia să-i mai spuie şi ieși... leşi ca şi des- 
părțit de Măriuţa. cu o faţă înseninată de om răsbunat pe ne- 
așteptate, şi o luă înapoi iar spre centru, adică pe Mihail Emi- 
nescu, pe general Sulfinescu, pe genera] Focșăneanu, apoi pe 
bulevardul Mihai Viteazul și prin piața Regele Ferdinand I, de 
unde intră iar la Fux, ' 


4 


50 VIATA ROMINEASCA 
Pe nimeni nu văzuse şi nimic nu băgase de seamă cu dina- 


dinsul in toată calea lui dela avocat pină la Fux, Nică pe Fux 
poate că nu l-ar mai fi văzut; dar înaintea crișmei lui se cum- 
păni iarăşi cu mina în aer trebuind să e oprească. Căci la ușa 
ei dădu cu ochii de Sura cumătrului său. Nu-şi credea ochilor și 
Sura era... Gestul cu care venea dela Potcoavă îl repetă în vînt 
mai larg, ca un chip de binecuvintare deasupra cailor, şi se dădu 
uşor Înapoi ca să se dumirească.., lapa dela oişte, cu buza lă- 
sută în aşteptare, era chiar iapa bătrină a lui Achim, Sura... De 
aceee intră grăbit la Fux. 

lar cînd şi Achim l-a văzut întrind, a căscat ochii şi de mi- 
rare şi de bucurie și şi-a lățit gura aşteptindu-l să se aşeze. Și-a 
lăţit gura înțelegind că Solomon vinduse viţeii. Aflind apoi și 
despre despărțire şi despre avocat, mai exclamă cu un amestec 
de îndoială. de admiraţie și desaprobare, doar atit : „Du-te dra- 
cului, Solomoane!” Dar nesocotindu-l în stare să ducă o aseme- 
nea treabă la capăt şi nevrind nici să-i strice voia — şi totodată 
mai ştiind că nici o femeie nu e vrednică de cruțarea bărbatu- 
lui — Achim beu și pentru viței şi pentru despărțenie; indit So- 
lomon mai prinse încă la curaj... Prinzind, apoi și Achim, se 
hotărt în cele din urmă să-i stea martor la despărțire, Cunos- 
cîndu-i-o prea bine pe Măriuja ca un cumătru ce-i era, 

Şi după ce se cinstiseră o bucată se uitau altfel unul la al- 
tul... Seutură Achim din cap, gata să mai spuie ceva. Da din cap 
cu admiraţie şi tot ridea, vorbind în gind cu sine, apoi cu glas: 
„Al dracului avocat, te întoarce și pe o parte și pe alta, cum 
vrei“... Solomon, și el, se uita la Achim cu milă, ca la un bâcbat 
nedespărțit ce era, dar și cu drag, ştiindu-l părtaş la ceasul a- 
cesta din viaţă. Căci Achim ofta și el cînd trintea paharul şi-şi 
aducea aminte de vremurile fără griji. Se uita Ja cumătru-său 
eu alți ochi, iar învăluinda-l lung, nedumerit, în privirea tur- 
bure, se vedea că tot una şi acceaşi ar fi vrut să-i spuie: „Nu te 
stiam aşa de al draenlui, Solomoane”, 

Fuxonia îi lăsa să tot bea, văzind că crîșma aproape se go- 
lise, văzînd că Solomon se muiase într'atit că nu mai putea face 
rău şi mai văzînd că tovarășul său, care tot ee mai ținea, era 
fire veselă aşa — dar la beutură fără harțag. Ba începuse chiar 
să-l cheme, Il chema, deşi cinstea mai departe: 

— Hai odată, mă!.. Hai că eu nu m'am despărțit 

Domn sînt!.. Domo! — repeta Solomon fără nici un alt 
adaos, cu ochii umeziţi de beutură și de însemnătatea eyeni- 
mentulni prin care trecuse, 

După ce trîntise Solomon pe masă, cu o galantomie sdrobi- 
toare, banii pentru consumaţie, ieșeau în sfirșit amindoi spri- 
jiniți: Achim mai mult acățat decît ducindu-l pe Solomon, ale 
cărui braţe se roteau în uga îngustă. Isbutind Achim totuși, cu a- 
jutorul biatului să răstoarne în fundul căruței pe cumătru-său, 


Divorţ 5i 


p 


se aşeză şi el pe ladă inainte şi începu să îmblătească cu biciul 
caii, apucat neaşteptat de minie că aveau să-l înnopteze pe 
drum. leşi din oraş întrun duruit mărunt şi alarmant de calda- 
tîm, trezind pacea serii de provincie cu graba lui întirziată. 
Ci. rămas fiind curând doar cn caii pe drumul de țară în preaj- 
ma apusului, — căci Solomon adormise — se potoli şi își cânta 
lui şi cânta și pentru caii flămânzi. Și tot cam pe noapte, mereu 
pe noapte cu lună și cântând ca şi cum curgea înainte cheful cu 
Solomon, făcu întreg drumul pădurii, cea mărginită de mestecenii 
încremeniți în lumină. După ce a ieșit din pădure şi a mai mer» 
printre fânețe şi ogoare și iar prin pădure, opri deodată cu 
caii asudați la poarta lui Solomon. lângă o umbră omenească 
nemiscată în întunerec, care cra umbra Măriuţii. lar umbra 
asta, care aştepta să oprească pe toată lumea și să mai întrebe, 
văzând-o apropiindu-se pe Sura și văzându-și doar cumătrul 
mânând caii, fu gata să isbuenească iar, dar îndată Achim = 
prind, vorbi el chiar câtre omul ei: 

— Mă, Solomoane, mă ! Ridică-te cam ajuns!,, 

L-au dus mai mult pe sus, Achim cn ajutorul Măriuţei, mai 
intii muţi... Numai privirea Măriuţei se spinzara nedumerită dè 
cehii sovăitori ai cumătrului, Dela Solomon nimic. Nici cind, 
impleticindu-se amindoi, îl purtau pe sus şi nici după ce l-au 
lăsat în mijlocul odăii. Nimic decit „domn”... O singură vorbă 
sugrumată, venită dintr'un adine și împinsă de acolo cu esfor- 
țări mari, un ecou dintr'un clan în descreștere, deslănțuit numai 
odată în viață. Cu ochii în grindă, întredeschiși, omul continuă 
să asvirle dintr'insul, cu răgaz, cuvintul acesta de eliberare ți 
nu luă la cunoștință nimic din puhoiul de ocări pe cari în sfirşit 
Miăriaţa le deslănțui pe cari el le auzea poate, dar se vedea 
că nu le înțelege... Vorbele ci respicate și cu cuprins nimicitor 
mai răsunau doar pe uliţă, departe, doar în urechile lui Achim, 
ieșit iute şi fără vre-o lämurire, Răsunau neîntrerupt, afară de 
scurte răstimpuri cind femeia trebuia să ia suflet. Nici Liuţa 
care dormea şi nici Solomon care zăcea cu ochii în grindă in- 
tredeschiși nu înțelegeau ori nu auzeau nimic din vorbele în cari 
se înneca rar vorba adusă dela Fux: „Vai, stirpitură! Trăsni- 
te-ar minia lui a si Maica Precistă, cum mi-ai venit l. 
O mie cinci sute de lei doi viței ! — n'ai mai apuca tu sfinta zi 
de mine şi te-ar minca viermii cei neadormiți, „domnule 1.” 

Ci pe cind ea sbiera, tot mai rar îşi icnea el vorba. Şi, 
istovită, ca lăsa să-i cadă minile cu desnădejde ori căta spre cer, 
Căci simțind trebuința, din veche deprindere, să-i vorbească di- 
rect, ea se Întărita că nu primeşte răspuns: „Cum n'ai găsit un 
copac în tot drumul, că aveai cu tine și funia vițeilor!” 

Tirziu în noapte, obosind Măriuţa şi turnind o doniţă cu apă 
rece peste Solomon. acesta sa mai limpezit și, amuţind, adormi 
curind pe podele, Fiind și vară şi mai aruncînd femeia un tol 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


peste cl, nu i s'a întimplat nimie şi s'a jtrezit doar disdedimi- 
neaţă, cl înaintea celorlalți, cam înţepenit. Căci, pe cind Mă- 
riuța şi Linja dormeau adine, el se purtase prin ploi ori sirà- 
bătuse pe viecol locuri neştiute ori, fără țintă, „trecuse ape 
mari... lesea dinir'una şi intra într'alta. lar cînd, buimae, s'a aim- 
tit pe scinduri, nu s'a ridicat chiar dintr'odată, neștiind unde se 
află. După ce însă îşi dădu seama unde se află, adică după ce 
o văzu în pat pe Măriuţa dormind cu Linţa, rămase şi mai ză- 
păcit neinţelegind de ce a ajuns pe podele şi nici pentru ce 
sint hainele pe el ude. Căci de loc nu-şi amintea de ploaie pe 
drum cu Achim... Fulgerător însă îşi aminti că a băgat pentru 
despărțenie, că e ca și despărțit de nevastă şi un fior îi străbătea 
imma, 

Drumul la avocat pe toate străzile orașului, printre oameni 
si căruțe, aproape că l-ar fi puntut socoti ca ceva de vis, ca și 
trecerea prin ape şi viscol.., şi o rază de speranță îi fulgerä în 
suflet pentru cîteva clipe. Numai pentru câteva clipe... Căci fu- 
sese la Fux! Ştie bine că a doua oară a intrat la Fux, cînd a 
văzut-o la uşă pe Sura. A fost și la avocat l... A beut eu Achim! 
Işi aduce bine aminte de domnul Amos, unde a iscălit... Işi adu- 
ce aminte de domnişoara lui cu mașină, și de mia de lei... 

De-acum numai ofta.. Ofta fără scăpare și ee tinguia în gind 
și în şoaptă, apucîndu-se de cap și lovindu-se peste cap. lar cum 
“a Întors acusă, nu se mai gîndea și nici pentru ce c ud nu se 
mai întreba... Ud putea fi numai fiindcă l-a plouat cînd sa în- 
tors cu Achim! Cum era să fie ud, dacă nu l-ar fi plouat?! 

Şi se trezi şi Măriuţa. Cind ca se trezi şi, neodihnită fiind. 
se uită cu ochii pe jumătate deschisi la Linţa cum doarme. dadu 
peste Solomon şi-şi aduse aminte... Şi astfel ochii i se făcură de- 
odată mari. ca şi cum nu dormise: 

— Poreule ! — începu ca. Miscă-te şi caută în ladă si-ți 
schimbă rufele! Puteai să rămii svîntat ca oamenii]... 

— Apoi daco plouat... — murmură Solomon socotindu-ee în 
acest punct de o părere cu nevasta. 

|i Plonat! — îi întoarse ea vorba cu o scîrbă sdrobitoure, 
care isbucni deodată din toată fiinţa ei, Dar tot atunci. băgind 
de seamă că două rinduri de lacrimi curg pe obrajii bărbatului. 
scirba si nedumerirea ei nu mai cunoscură margini : 

— Dar de ce plingi ?... 

Cum însă Solomon tăcea si plingea, femeia stărui mai îngri- 
jorală : 

N'auzi ?... Bărbat ești tn ?... Spune de ce plingi?! 

Dar cu cît se lupta Solomon mai tare să se stăpineaseă şi să 
vorbească, cu atit vedea mai lămurit că totul sa sfirsit: Linţura 
lui nu mai era a lui şi cl era al nimărui. Apoi, fără a-și putea 
birni lacrimile, isbuti să-i spuie și Măriuţei de despărţenie, că 
dăduse adică la advocat iscălitura... 


Divorţ 53 


Neputind să-și creadă urechilor şi neputind nici să nu le 
creadă de loc, femeia rămase mută ca la sosirea lui Solomon şi 
doar într'un tirziu îngină nedumerită ; 

— Poate că ai înnebunit, Solomoane : 

— Am beut., — îngînă el cu ochii plecaţi. Că en n'am pace 
în casă... 

Atunci crezind în sfirsit Mărinţa totul și ştiind din auzite 
ce sint despărțeniile fără popă și cum merg ele de iute de cind 
au ajuns pe minile avocaţilor, rămase iar fără glas şi fără ră- 
suflare, Și atunci, ridicată cu părul sburlit în asternut, se trezi 
şi Linfa şi începu și ea sovăielnie să plingă după tatăl sân. 
linse mai cu nedumerire pină ce îşi aduse aminte de turta 
dulce ; dar aflind dă Solomon nu-i adusese și înțelegind că el 
plinge din pricina asta, isbueni în plins adevărat. nestăpinit, cu 
suspine. lar Măriuţa, știind pentru ce Solomon n'avea să-i mai 
aducă, începu să plingă și ea cu inima de mamă înmuintă. 
Ceence îl inmnie pe Solomon mai tare, 

Dar tot ea, Măriuţa, se stăpini cea dintii. Oprind deodată cu 
minia isvorul lacrimilor și lăsîndu-i pe amindoi asa, îsi imbrăcă 
rochia și porni într'un suflet la cumătru-său, la Achim. 

Achim putea să fie gata să plece în luncă, la lucratul finu- 
lui... Putea chiar să fi plecat! Dar îi apucă înainte de plecare : 

— ȘI zi asa, cumetre! ?... — fu cea diniti vorbă a ei, în lo“ 
de „bună dimineața”, 

Aim chiar îşi adăpa vitele cu nevasta, ca să poată pleca 
la Înerul finului de vreme. Adaceau ciubărul plin dela fintină. 

— Bună dimineața, cumătră... — o luă el pe altă parte, ca 
mai potolească focul şi ca şi cum mar înțelege de unde, ce si cum, 

___Dar, lăsind jos ciubărul, se amestecă atunci a lni, Ana. îl 
lăsă iute și Achim ca să nu se verse apa. Ana îşi purtă de citeva 
ori ochii de la Măriuţa la bărbat şi dela bărbat la Măriuţa, pe 
cind apa. juca în ciubăr și mai da şi pe afară... 

— Ce-i vorba, cumătră ? 

— Ce să fie! Ăsta al meu a cerut la avocat despărțenie |, . 
Asta-i | lar al tău, cumătru — cu el! Au și cinstit pentru asta... 
| Anei i se făcu deodată lumină și se întunecă... Achim täcea 
și se uita tot la ciubăr. Și tăcu mai departe, fiindcă nu stia oni 
să răspundă întîi : Să se desvinovăţenscă către cumătră ori să-şi 
potolească muierea. căreia, În urma urmei. cam acelas lucru A 
vea să-i spuie ?... Doar într'un tirziu, după ce femeile se mai rä- 
coriseră și, din ochi, îi cerură. ocărindu.] și Învinnindu- 
novăţirea care întirzia, isbnti Achim să strecoare cu greu doar 
atit că n'a stiut nimic și că Solomon venise cu isprava gata la 
ux, Pentru întărire și ca să mai potolească furtuna, adaose : 

- za i - usce mpeg lingă ciubăr cui minte! 

— War tăceai, blăstămatule! De dimi ă ti- 
căutătura de cotoiu ! — il înfundă femeia, usi alcan 


SP 


|, desvi- 


simțit 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mai fiind pentru o vreme copleșit de tinguiri şi plins din- 
ir'o parte, apoi de blesteme şi ocări din alta, — Ana negăsi 
vre-o deosebire între bărbat şi bărbat, iar Măriuţa negăsind 
niciunul ca al ei — Achim nu mai putu da drumul la un cuvînt 
si nu se mai ostenea. lar cînd totuşi femeile se mai ară și 
rămaseră amîndouă iarăși cu brațele încrucişate și cu privirile 
atirnate de ochii lui să-l audă, Achim mai zise cu vină în glas şi 
cu glasul înmuiat : 

__ Dar, la urma urmei, nu 50 prăpădit lumea |... Dacă el 
vrea, poate să îndrepte ce-o stricat... Avocatu te întoarce și pe-o 
parte şi pe alta, cum yrei... 

— Că lni îi pare rău... — se grăbi Măriuţa. Plinge E 

_ Dă la dracu ! — fu luat Achim cu gura pe dinainte. A- 
tunci e bine, cumătră L.. Bine de tot! Eu vă spui că nam știut, 
Că nu-l lăsam! 

Femeile hotăriră ca amindoi să îndrepte... Aza zai înainte 
și Măriuța după ca. Îl stiua pe Achim mai răsbătător şi mai 
umblat cu domnii: îl ştiau bărbat care nn se lasă œ una cu 
două. La Ana se vedea chiar o mîndrie, Se simțea din tonul 
ocărilor ei pe cînd duceau ciubărul în grajd și ieşea din curte 
Măriuţa... 

Si așa, peste un ceas, cînd Solomon era de-acum  primenit. 
isi oprea Achim iar căruța înaintea porții lui : 

__ Hai. cumetre, hail... Solomoane!! Mă Solomoane !... 

__ Hai că vine, hai! — răspundea Măriuţa din ușă pentru 
bărbat, care era ca și gata, un minut de aşteptare mai trebuia 
si era gata, gi care curind se arătă în ușă. Linţa se ținea de el, 
iar Măriuţa îi spunea buchile din urmă pină la urcarea în că- 
ruță, iar după urcare continua prin căutături fulgerătoare dacă 
nu prin frinturi de apostrofe cu glas înnăbuşit : „Și ai acuma 
grijă !... Ti-am spus-ol... Și să-mi vii tot diseară !... Fii bun și 
vezi o țiră și dumneata cumetre..” şi Continuă cu un ton mult 
ridicat după plecarea căruței... O auzeau chiar ca în ajun, cum 
o auzise Achim în ajun cînd Solomon nu mai știa de nimie şi 
nimic nu-l putea scoate dintr'ale lui. Prin huruitul căruței răs- 
bătea doar cuvîntul cel tare, mereu mai slab. 

Ci Achim. căruia Îi răsunau în ureche și altele de-acasă și 
care învirtea biciul pe deasupra cailor cu gindul parcă aiurea, 
zise cu sila omului pățit şi înțclegător care era el, către omnl pă- 
tit și înțelegător care era Solomon : 

— Aşa-s toate, Solomoane... rele de gură al dracului ! 

Solomon dădu din cap cu ochii înainte, Tăcură clipe lungi, 
lungite de trapul monoton. 

— Dar... altfel nu te poţi plinge... — îngăimă tot Achim cu 
ochii mereu înainte și iar învirtind biciul pe deasupra cailor. 

Solomon şovăi să spuie ceva şi tuşi, 


Divorţ 


E MA E e a e ta 


— E destul de vrednică. destul i si răshată 
toare. Ce-i drept îi drept... su ce a. et atei SĂ 

— Asta e. — întări în sfirşi 

] Ă rşit Solomon cu gura moal 

Gata să se scarpine după ureche, se opri și “dela asta. Şi tă- 
r iar; lung şi cu gindurile potienite, Erau cu gindurile ba 
a cei ba acasă la gospodăriile cari aşteptau, dar mai mult la 
prag. ntrați în pădure, goncau în trap viu pe drumul pe care 
Achim cîntase în ajun. Drumul era acum stropit de soare și de 
umbră și jucau pe rind, în goana lor, si lumina şi umbra: pe 
tai, pe rana şi pe chipurile lor... 

-— eu grez că În trei ceasuri isprăvim ! luă 
Achim întrebător şi întoreind intii aim ioan e 

pentru intiia- 

o E ia-oară capul epre Su. 

— Jsprăvim Ls — aprobă Solomon. 

— Să zicem în patru... — mai adaose Achim un ceas. 
yo ti rii ei k enen Sole me Înseninat, bänuind gin- 

ea stăruitor biciul pe ilor e 

priceapa r biciul pe deasupra cailor ca 


Romulus Cioflec 


Note pe marginea cărților 


D. Eugen Demetrescu, fostul secreter de redacţie al 
revistei „Independența Economică“ — (singura pub caţie 
serioasă de ştiinţă şi cercetare a fenomenului economic pe 
care am avut-o în ţară pînă acum), unde sa remarcat 
printr'un condeiu vioiu, caustic şi printr'o excepţională 
indeminare în folosirea ideilor generale, a publicat recent 
o lucrare de analiză despre „Influența școalei economice 
liberale în Romênia în veacul al XIX-lea”, (Editura „Bu- 
covina“, 198 pagini, 1935). 

Opera d-lui Eugen Demetrescu trebue salutată cu 
toată prietenia cuvenită pentru seriozitatea metodologică, 
pentru bogăţia materialului inedit şi pentru că rupe cu 
tradiţia lucrărilor de „sinteză“ întrun domeniu atit de 
puţin explorat. 

Istoria doctrinelor politice şi economice din Rominia 
secolului XIX nu s'a scris şi nici nu se poale scrie cu ușu- 
rință, fiindcă lipsesc monografiile şi lucrările preparatorii. 

Pină cînd nu se vor stabili datele necesare, pină cind 
monumentele caracteristice ale veacului trecut nu vor fi 
analizate şi definite la justa lor valoare — fie că e vorba 
de discursuri, de manifeste, de polemici ideologice, de 
opuscule sau (least not least) de cărţi tipărite cu greu 
se va putea trece, cu conștiința împăcată, la lucrări de 
anvergură şi de adevărată sinteză. 

D, Eugen Demetrescu a cercetat o parte din ginditorii 
sau afirmatorii de idei economice, anume pe cei din şcoa- 
la liberală, 

„__ Notează cea dintiiu influenţă a clasicismului ceono- 
mic în Principate — 1838 — la Nicolae Şuţu; metoda ab- 
stractă u lui Şuţu; izvoarele, antiprotecţionismul şi anti- 
mereantilismul lui; ideia de diviziune naturală a muncii, 
aplicată la structura şi organizația economică a Moldovei. 

Dogmatismul lui Alexandru Moruz, atitudinea revistei 
„Propășirea“ a lui Mihail Kogălniceanu în problemele eco- 
nomice, poziţia lui Ion Ghica — socotit ca economistul per 
excellentiam al vremii sale, — împrumuturile din J. B. 
Say ale profesorului Ion Strat de Economie politică, păre- 
rile lui Ion Ionescu dela Brad despre industrializarea Ro- 


——————————————————_———_———— 


Note pe marginea cărților 57 


miniei sau ale lui C. A. Rosetti şi Winterhader dela „Ro- 
me seară — tepe o pinne de portrete de economişti, 
pictați în amănunte, cu o paletă bogată i i 
fidelitate fără prihană. tă V a 

D. Eugen )emetrescu se dovedește cu această lucrare 
ca unul din puţinii economiști ai generaţiei sale hotăriţi 
să facă ştiinţă, iar nu numai o profesie rentabilă, fiindcă 
— întimplător — „economiștii“ au ajuns medici la modă 
ai gravelor dureri prin care trece organismul social... 


Publicarea „Amintirilor Caolonelului Lăcusteanu“ de 
către un urmaş — d. Radu Crutzescu!) nu s'a făcut dintro 
simplă pietate familiară, „Amintirile“ acestui colonel, năs- 
cut în Martie 1513 p mort la 1883, cuprind detalii pline 
de pitoresc şi dovedesc un talent înăscul de memorialist. 

„Literatura noastră este sărncă în memorii, gen care 
pretinde perspicacitate Bologică, cultul nuanţelor inti- 
miste și rafinament social. Ciubucul, ceardacul şi „turceasca“ 
aromată sau stropită cu rom se prelungesc pină în viaţa 
saloanelor şi în viața politică. 

Discuţia este înlocuită cu sfatul. 

Discuţia presupune oameni în platoşe şi în zale gata 
de a înerucișa floreta, în umabilă concurență, dusă după 
anumite reguli stricte ale jocului social. Sfatul este cufun- 
dare în bucuriile vieţii simple, organice şi împaărtăşire 
directă. Lupta se transformă în beregătuire sau în peze- 
ventlie bizantin... 

o asemenea atitudine de compactă „fericire“ nu cu- 
noaşte istorie, în analogie cu popoarele simple, care trăiesc 

toropeala veacurilor, într'o nemișcare lipsită de amintiri, 
de cenzuri interioare şi de sbucium. 


Culonelul Lăcusteanu a fost un militar tipic din ven- 
cul XIX romin, cind milităria se împletea cu politica, 

Armata era o etapă pregătitoare a masselor din lumea 
rurală pentru viața nouă a disciplinei contractualiste libe- 
rule, Industrialismul şi stilul comercial nu puteau prinde 
rădăcini fără a obişnui celula acestei lumi cu anumite 
reguli, în care stăpinirea de sine, disciplina exterioară și 
cadență sunt holăritoare. Armata modernă a pregătit ma- 
terialul uman pentru fabrică, Intre cazarmă și uzină sunt 
legături structurale, 

Evident, această pregătire se face În veacul XIX mai 
mult şi mai ușor în stadion, prin intermediul sportului. 

Dar militarismul secolului XIX a avut — în afară de 
Îi 

1) Editura „Fundațiilor Regale“ (Biblioteca documentară), cu 
un „Comenter istoric” de I, C. Filitti, 200 pagini, preţul lei 70, 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


misiunile sale pur represive și de ajutorare a burgheziilor 
naţionale În concurența economică pentru debușeiele mon- 
diale — şi acest rol educativ pentru stilul uzinei. 

Armata romină a secolului XIX a fost un instrument 
de promovare a clasei de mijloc în detronarea protipen- 


Colonelul Lăcusteanu era, ca mentalitate şi idei, un 
Fam meg Nu putea suporta nici pe Colonelul Alexan- 
dru Cuza, pe care-l numeşte „cîinele roşu“, nici „pleava“ 
de avocați, măcelari şi tabaci „revoluționari“. 

Dar Colonelul Lăcusteanu era şi el un nemulțumit. 

Locurile de onoare în armată se rezervau prea mult 
boerilor de prima categorie, iar Lăcusteanu era un boeră- 
naș oltean, vri inar din Lăcustenii Vâleei. 

Din ' Amintiri" se poale vedea dealminteri cum 
comandantul suprem al armatei a pactizat la 1848 cu 
„revoluționarii spre marea indignare a Lăcusteanului !... 


Intre merările ultime de documentaţie socială trebuie 
să notăm „Realitatea socială” (Incercare de ontologie re- 
gională') de Traian Herseni şi Problema culturii moderne 
in sociologia germană”) de George Em. Marica. 

Ambii, tineri doctori in sociologie, lucrează cu asidui- 
tate, pregătire şi entuziasm pe ogorul abia desțelenit al 
ştiinţelor sociale în Rominia. 

Pregătirea acestor tineri este întradevăr de primul 
rang. Peisajul culturii moderne a fost explorat în între- 

ime, dela culmile alpine ale dialecticei hegeliene şi ale 
materialismului istoric, pină la smircurile mazuriene ale 
universitariatului german, 

Vom reveni, pe larg. 


Petre Pandrea 


——— 


1) Editura Institutului Social Romin. 
2) Editura Cartea Romineascã, 


20002 1 (III E ee 


Documente omenești 


Lustragiul lui Coragiale 


Nu în mod obişnuit, dar vara, nu cu multi 

: L A p ult înainte de 

Arne maestrul Caragiale, venea la Constanţa, Velea. Par 
-= bu Delavrancea. În localitate, găseau pe advocatul Ion 

a oman, bun povestitor şi toţi trei țineau şedinţe lungi, 

ot ar caini pa reage la conacul generalului Zo- 

„fie prin oraș, la câte o „loci mă 
ret be. „pia e o „locantă“ cum îi spunea marele 
Sa Cind venea ceasul povestirilor de haz sau a anecdo- 

gri care ocupau locul întii, în zilele acelea de vacanță 
ai fi dat mult cu multul, să poţi fi în preajma lor, să tragi 
cu urechea. La masa lor, În „ocantă“, era greu să fii admis. 
i intruna din zile de început de August, dimineaţa, Cara- 
gale și Delavrancea se opriră la văesuitorii de ghete: 
tari, armeni şi greci, inşiraţi pe trotoarul din piața vidiu, 
Pa timp ce văesuitorul, cu mare încetineală, îşi aranja 
periile şi cutiile cu cremă, pentru marea şi serioasa lucrare 
că gin de întreprins, şi când operatorul începuse să dea 
a DD. strălucite gard ea distinsului client, însă 

-| cunoştea, Caragiale, ca săt ă ` 

ean e 03 să g reacă vremea, 

— Ascultă, prietene, d-ta ce nație eşti, armean ? 

ul, omol, stă din lucru, priveşte în sus, după 
scaunul lui, la Caragiale şi îi răspunde rar, cadenţat: 

— Nu este, irmen la mine domnu, tatar estem. 

=: iei 

a domnu, tatar estem. Apoi continuă să de 
SR perie atar estem, Apoi continuă să dea lustru 
„Caragiale işi găsise omul, îl amuza răspunsul tătaru- 
lui și atunci continuă gluma.: > Pn 

— D-ta eşti de aci, din Constanţa ? 

Văesuitorul, ca şi cum nu pulea răspunde lucrind, o- 
preşte periile, priveşte în sus la Caragiale, ținind un ochi 
inchis din cauza razelor de soare ce-i cădeau în faţă ș 
răspunde fără nici o grabă, domol, dar grav: 

— Nu, domnu, dela Cernaoda estem, 


e 


60 VIAŢA ROMINEASCA 


— Cernavoda ? 

— Da, domnu, Cernaoda ! : 

Caragiale începe să suridă, Delavrancea, de alături, 
trăgea cu urechea. Din nou întrebare : 

— Dar la Cernavoda, este mare ? ae 

'Tătarul stă din lucru, micşorează amindoi ochii, pri- 
vind în sus spre client şi fiindcă n'auzise bine, întreabă: 

—  Poptim? 

Caragiale, îi vorbește mai tare. 

__ Lia Cernavoda, de unde spui d-ta că ești, este mare? 

'Tătarul după ce îi aruncă o privire, îi răspunde: 

— Nu estem mare, d-le, la Cernaoda! 

— Nu? Dar ce apă este la Cernavoda ? 

— Dunăre, estem, d-le. 

— Aha! Dunărea, făcu Caragiale satisfăcut. 

Tătarul continuă să dea lustru cu multă migălială 
şi atenție. 

Caragiale ii pune din nou întrebări : 

— Dar Dunărea e mare? 

Din nou tătarul lăsă lucrul și privește cu un ochi 
inchis pe Caragiale. 

—  Poptim ? 

- Dunărea e mare la Cernavoda ? 

— Mare estem, d-le, cum să nu mai fie mare! 

Și începe iar să dea lustru. Caragiale, ca să-l incurce: 

` Păi, atunci cum spui d-ta, că nu e mare la Cer- 
navoda ? 

Lustragiul se încruntă, se opreşte hotărit din lucru 
pus de data asta pe discuţie serioasă : 

— Cum să pile mare d-le, mai uzit cind ai spus 
că la Cernaoda estem Dunărea, d-le ? 

— Stai, stai să ne explicăm, replică Caragiale. N'ai 
spus d-ta că la Cernavoda este Dunăre ? 

— Ai ispus, domnu. 

— Bun, pai spus d-ta că Dunărea este mare ? 

— Mare, estem, d-le, asta ai ispus, direpl esem, așa! 

Păi dacă e mare, îi spune Caragiale mustrător, 
cum vii acum şi spui d-ta că la Cernavoda nu este mare, 
ca la Constanţa ? 

Tătarul rămîne un moment încurcat. Priveşte În sus 
la Caragiale, dă fesul pe ceafă, flueră desnădăjduit, se 
frămîntă şi în fața unei chestiuni atit de grave, răspunde 
totuşi domol, blajin, ca omul jumătate învins : 

— Nu estem mare, d-le, Dunăre estem! 

„_— Ei! asta e, făcu Caragiale pe supăratul, dar nu 
mi-ai spus d-ta că Dunărea e mare? 


— Aispus, domnu, răspunde bietul tătar, ca în faţa i 


unui judecător. 


Documente omenești 81 


S — Păi atunci, te întreb iară, cum vii acum şi spui, 
că nu este mare la Cernavoda ? — și privind pe Delavran- 
cea, cepe să suridă. 

“ătarul surprinde surisul, se lä è şi, de 
asta, răspunde indignat : u «o Înca tii 

— Vaseultă, domnu, eu ai prișeput asta orba a duma- 
vostră, Mă rog, trebam la voi, ştim ruminești ? Și ai benit 
aici pecem lustr, la asta calsuminte, ori batem gioc mes- 
teşuu! Ai seles ? 

Caragiale a înțeles şi răsucindu-şi mustaţa, înveselit 
mult de răspunsul și indignarea văcsuitorului care se 
simţea, lovit, aproape ultragiat în exerciţiul funcţiunei, îi 
răspunde cu bună voinţă: 

— Văd că nu descure cu chestia asta cu d-ta, fiindcă 
eşti nervos. O să fiu nevoit cind mă întore la București 
să cer lămuriri la Academie. So 

— Cerem, d-le, orice popteşti, cademie, necademie, 
la mine lasam să lerminăm asta traba. 

Eu mai timp de gioacă, d-le, Ai seles? 

A Caragiale a 7 E şi a tăcut. Vācsuitorul u terminat, 
şi şi-a primit plata. Apoi Caragiale a luat pe Delavrancea de 
braț, şi au plecat în jos spre port, bine dispuşi, rizind, 

„Tătarul după plecarea lor, își aranjă nervos periile, 
cutiile cu cremă, trintindu-le în lădiţa lor cu multă supă- 
rare, Apoi privi indignat după Caragiale, ca după un om 
care caută ceartă cu luminarea și cind văzu că clientul 
se depărtase mult, ridică o perie ameninţător, strigind : 

— Ei! domnu, mai'tăi să văsăm ruminești şi p'orma 
borbeşti la mine. Ai seles?, 


Aloxandru Negrea 


Statia 


Cine nu ştia, în sat, că Vasile Circu murise demult ? 
Asta o ştiau și copii, că doar hojma auzeau spunindu-li-se 
că în cocioaba aceea din marginea satului, părăsită, dără- 
pănată, pustie—şi care era așa parcă decind lumea— 
„umblă stafii“, 

Cine-l mai văzuse, de-un cird de ani, pe Vasile Circu ? 

__ Decind l-au ridicat „jandārii“ şi l-au dus, nu sa mai 
știut nimic despre el. 

Casa lui a rămas deatunci paragină şi, cu vremea, a 
ajuns o dărăpănătură. Vara, stă innecată în bălării ; iarna 
în nămeţi. 

Singură ea, cu o îndărătnică statornicie, il mai aş- 
teaptă — parcă — pe Vasile Circu... Incolo, mare cine să-l 
mai aştepte, căci Vasile Circu nu maiare pe nimeni în sat. 


e VIAŢA ROMINEASCĂ 1 


Şi de altfel, au trecut ani decind se ştie că Vasile 
Circu e mort. 

De unde se ştie? 

Asta nu s'a intrebat nimeni, 

Dar se ştie. 

Vestea că Vasile Circu a murit, acolo departe, unde 
Pau trimis juraţii, a intrat intr'o zi în sat așa cum în ră 
vintul, cum intră lumina soarelui, ori paserile cerului. A 
intrat slobodă ca gindul, sa înfipt în urechile oamenilor, 
a umblat din gură in gură — un timp — pină ce sa sta- 
tornicit în mintea tuturor. 

Singură numai casa lui Vasile Circu — singuratică și 
pustie în marginea satului — părea că n'o auzise. 

Numai ea îl tot aştepta parcă, înfruntind vremea. 

Şi vremea trecea, anotimp după anotimp, an după an... 

Şi Vasile Circu nu mai venea. A 

Casa lui, din marginea satului, era acum „casa cu 
stafii”. Aşa îi ziceau toți, Și decum insera se ferea oricine 
să se găsească prin preajma cei. 

— li casa necuratului !...— zicea lumea în sat. 

Nu era om care să nu spuie că a văzut stafia in casa 
lui Vasile Circu ! Unul o văzuse într'o noapte de iarnă, 
cind intra în sat intorcîndu-se dela pădure unde zăbovise 
incărcînd nişte dărămătură. Altul o văzuse într'o noapte 
de vară cind era o lună ca ziua. Alții o văzuseră... 

Şi nu era om care să nu se crească — şi'n amiaza 
mare — de „casa cu stafii“. Mai bine făcea un ocol, cine 


avea de mers pe-acolo, decit să treacă prin apropierea ei. 


Vecinii din partea locului nu ştiau ce să mai facă de 
răul stafiilor. 

— Sau încuibat în dărăpănătura asta — ziceau — de 
nu le mai scoate nici dracu’ |... 

Unii se dădeau cu părerea să-i deie foc casci,.. 

— Poate-or arde şi duhurile rele ! 

Alţii, să cheme popa să facă şfeştanii şi să aghezmu- 
iască locul, 

Dar, pină una alta, nimeni nu făcea nimic şi toți ve- 
deau mereu stafii. 


De oarece casa lui Vasile Circu, cu locul ei de siliște, 


rămăsese ca un lucru al nimănui (fiindcă se credea că o- 
mul murise în fundul ocnii, unde îl viriseră juraţii. Şi se 
ştia că mavea nici copii, nici alte rude care să-l moște- 
nească) s'ar fi găsit desigur vr'un vecin care să puie ps 
ea stăpinire cu hapca. Primarul se şi gindise s'o scoată la 


mezat ori s'o facă bunul comunei, dar chiar jandarmii nu | 


vroiau să se bage întrinsa de frica stafiei şi nimeni nu 
sar fi găsit cumpărător. Í 


| 


Documente omeneşti 63 


Astfel, „stafia“ era cel i 
lui lui Vasile Circu. mai vrednic paznic al avutu- 
De locul şi de casa lui nu se ati i 
Nu călca nimeni nicio palmă de Pt nimeni, 
Și Da Eao A peste ca. 
oile şi zăpezile îi cojiseră pereţii. Vinturil d 
veliseră aproape cu desăvârşire. C $ tile 0 Gen- 
şi usa dispăruseră de iri ercevelile ferestruicelor 
cam strimbase, într'o rilă, de gindeai că 
Dar, aşa strimbă eboşită , cum se că acu? cade. 
mij gns apăsarea ET i Pre Ira 
vremea trecea, an după i rasi 
mai venea. pă an, iar Vasile Circu nu 
— Cum să mai vie, dacă-i mort ? 


Şi totuși, într'o amiază fierbinte de vară — cin 
satul era afară, la cimp — un om, pogorind de pe of bine 
dealului sub care stă ghemuit satul, sa lăsat drept spre 
„casa cu stafii“... In marginea aceea de sat locul era pus- 
tiu şi nu era țipenie. Nu l-a întilnit nimeni şi nu l-a vă- 
zut nimeni cind a venit. Nu l-au simţit nici măcar cinii 
din vecini. 

Ostenit de drum, venea de departe şi umblase pe jos 
— omul s'a virit în cocioaba dărăpănată, dornic de-un pie 
de umbră. 

„A oftat adinc cînd sa lungit jos, în umbra pereţilor, 
Şi şi-a gr Dietă cu dosul mânii. 

— Mai bine nu mai d iv 
a ai veneam |... murmură el privind 
sită IL pirtura căscată larg, Sa a altădată uşa, 

e urzici negre care reau hotărite să cuce- 
rească şi interiorul prindă á 
Un brustur voinic se și înfipsese în prag. 
Parcă era cl comandantul oastei de urzici. 
ia Oare-oi mai avea chip să scot din boală locul şi 
să meremetisesc casa ? murmură omul iarăș, întinzindu-se 
pe-o coastă şi rezemindu-și capul pe mină. 
Intr'un ungher țiriia un greer ca în toiul nopţii. 
Pe nesimţite îl fură somnul şi omul adormi. 
Ziua s'a petrecut încet ca zilele verii. 
a „Cind soarele a pogorit spre astinţit şi s'a culcat apoi 
upă dealuri, umbrele inserării s'au lungit peste somnul 
omului care odihnea nemișcat înăuntrul casei părăsite. 

„In sat se auzeau mugete de vite, se auzea lâtrat de 
clini și glasuri omenești. 

Oamenii se intorceau dela muncă. 

Cireada satului se întorcea dela pășune. 


ťĪ C a 


6i VIAȚA ROMINEASCA 


Scirțiitul cumpenii fintinilor şi talanea vitelor ves- 
teau sfirşitul zilei. 

Inoptase când omul care dormea în casa cu stafii se 
răsuci şi se frecă la ochi, 

Luna plivă îl privea prin spârtura acoperişului. 

Omul stătu cîteva clipe, nedumerit parcă. 

Cine ştie ce visase în timpul somnului, îndelungat și 
greu, iar acum nu-și mai da seama pe ce lume se află. 


Tocmai cînd eşise în fața casei, privind la lună şi in- 
trebindu-se ce să mai caute în sat la vreme de noapte, 
auzi plasuri de oameni devale pe drum... 

Un pile de flăcăi şi fete se întorceau — tirzielnic — 
dela cimp. 

Omul vru să le iasă înainte, pesemne ca să steie cu 
ei de vorbă, să se ieie de vorbă despre ceeace-i ardea lui, 
căci nu întilnise țipenie pînă atunci. 

Dar auzi deodată un glas de fată ţipind ; 

— Statia 1... Uite-o... Stafia... 

Şi urmă un dupăit desculţ pe drum. 

Fugeau fetele. 

Flăcăii, vrind să se arăte voinicoși faţă de fete, nu 
fugiră. 

— Ce stafie ? Unde-i stafia ?... întrebară unii. 

— Uite-o... A eşit din casa lui Vasile Circu... 

Intr'adevăr, văzură cu toţii arătarea albă. 

Alb, în cămaşă şin izmene cum era, omul care ieşise 
din cocioaba lui Vasile Circu părea întradevăr o stafie. 

Simţindu-se în grup, flăcăii şi citeva fete care Încă 
nu apucaseră a fugi, stătură locului, căutind să vadă stafia. 

— Ta haideţi mai aproape — zise deodată unul dintre 
flăcăi — decind eram mic tot aud că's stafii în dărâpănă- 
tura asta... 

— Hai so vedem, dacă-i stafie... Ce-are să ne facă? 
Suntem mulţi... 

—Şi-avem săpile... 

Veneau dela prășşit şi aveau cu toţii săpile pe umăr. 

— Haideţi |... 

— După mine |... —se învrednici unul mai voinicos 
pornind-o înainte, 

Ceilalţi îl urmară, simțind însă cum le bătea inima și 
cum îi cam gidila un fior în spinare. 

Dar arătarea albă +e trăsese îndărăt şi dispăruse în 
bălăriile ce înconjurau casa cea pustie care fusese a lui 
Vasile Circu. 


— Unde-i? s'o vedem şi noi.» 


caaaeaee 


Documente omeneşti 65 


Să iasă acum, dacă-i dă måâna!... 
a ein îi zid frică.. l-om da cu săpile... 
mbărbătindu-se unii pe alţii, inai i 

pregiue) prin buruienile Si a E i TA 

— Jacătă-o... şopti unul, ţiștuind ilalți 

Dar in zădar se uitau unii și alții. om 

— Să-mi sară ochii dacă n'am văzut-o chiar acu’ 
Dar sa tras in casă... y 

— văzut-o, parcă cu, — fi 
scăzut ua Ema şi confirmă, tot cu glas 

retele rămaseră mai in urmă, întrebindu-se dacă n'ar 
fi mai nimerit să fugă şi să-i lese pe flăcăisă se descurce 
ei cu statia, cum vor vrea. 

Dar, acum se temeau să se ducă singure. 

— A intrat în casă... Am văzut-o !.. 

Bălăriile foşneau subt paşii lor. 

O bufniță zbură de pe acoperişul casei, 


— Unde vi-i stafia, proştilor ? se voinici — tot pe şop- 
tite — flăcăul din capul coloanei cind ajunse chiar aproape 
de casă și nu vedea încă nimic. 

— Credeai că are să steie s'o prinzi ? zise unul. 

— Eu zic să căutăm şi înăuntru... 

— Să căutăm... 

— Incaltea dacă am venit pină aici... 

— Doar nu mînincă oameni... 

Totuşi, rămaseră cu toţii locului... 

— Ei, ce-aţi încremenit aşa ? le zise flăcăul cel mai 
voinic și care era parcă comandantul trupei de asalt. 

— Să fiţi cu săpile gata!... Cum îţi vedea-o şi daţi-i 
altfel o scăpăm iar!... Incaltea să-i venim de hac! Să ne 
liniştim odată! Să scăpăm satul!... 

Toate mîinile se încleștară pe cozile de sapă. 

Arătarea albă se ivi în fostul pragal ușii, eşindu-le 
intru întimpinare, ca omul care voia să-și primească mo- 
safiri. 

Atunci toate săpile se abătură.,. 

— Aoleu!... = 

Strigătul omenesc îi zăpăci o clipă pe toţi. 

Arătarea albă se prăbuşi la pământ. < 

— Daţi-i virtos!.. comanda ăcăul cel voinic. 

Dădeau cu toții. 

Dădeau şi fetele. 

__ Nu mă omorâţi !... Ce-aveţi cu mine 7... Eu îs aici 


la casa mea... 
e 


5 


0 VIAŢA ROMINEASCĂ . 


i dința 

iasul omenesc întărea încă mai mult în cre 
lor alesi şi fete, Acum nu se mai temeau. Stafia era 
doborită la pămint. In sfirşit are să scape satul de acea- 


Sa ucr is Vasile Circu |... Lăsaţi-mă... am venit la casa 


ea i tot satul 
r cine putea să creadă? Cine nu ştia în 

că Vote Cireu murise de mult? Din copilărie doar toți 
ştiau asta! Din copilărie tot auzeau că in casa lui, rămasă 
pustie de atâta vreme, umblă stafiile. 

— Las că nu ne ingeli pe noi... 

— Nu eşti Vasile Circu... 

— Circu a murit decînd lumea... ` 

__ Ñi fi fost Vasile Circu, dar acu ești stafie... 

Si loviturile curgeau... 

cs Incaltea să scăpăm de stafic... 

— Daţi vârtos, măi flăcăi)... 

Teodor Riycanu 


Creaţie și fascism 


Trăim în plină criză a societății actuale, Toate domeniile vieţii ma- 
teriate şi spirituale sunt ademenite cu teorii şi cu idei, care nu repre. 
zintă in esența lor, nici o speranță de restabilire a unor valori menite 
să rezolve hosul „Tijosofip şi ştiinţific” si sa redea omenirel corespun= 
zătorul dinamice al creațiunilor legate de intreaga realitate a vieţii 
sociale, 

Cancenţiile cele mai abracadahrante, teortile tragistuului mesinoer, 
apariția unor şcoli filosofica care n'mm nimic cu adevărurile izrorite 
dintr'o colectivitate mereu in transformare, sunt singurele manifestări 
aVitale” și „definitive“, cu ajutorul cărora societatea de astăzi trebue sli 
inninteze „mindră” de viitorul său 1), 

Nimic nou; nimic creator; nici un fosnet de gind dinamie, 
răsturniitor al inerustărilor oficiale, Nici o esire din mijlocul acestor 
„Cercuri oficiale” împotriva tendințelor de „biroucratizare” «i „politicia, 
bizare” a stiintei şi filosofiei. 

Lenevia de gindire, și contradicțin sa, demagogia de gindire, sun! 
cele două „realităţi spiritnalizatoare” prin care ginditorii-potiticiuni si 
savanții de câmeră sau laborator caută să prelungească vinta sorletigit 

Oamenii îşi crează ei Insiși istoria — spunea de curind savantul 
sovietic I. Mesehiehaninov, Pa semne că nici unul dintre ginditorii și 
savanții oficiali mau căutat să înțeleagă acest adevăr vechi, pe care îl 
reinviază un reator dintro lume nonă, 

Pare ar voi ca sociețatea sa nu maj înninteze, Fără a-și da seama 
ch istoria a respins şi va respinge totdeauna lenevia şi pasivitatea în 
toate domeniile, si Mat ales neinjelegätori ai adevirulni că „istorin =e 
repetă sau În tragic san în comic” — după orlebra expresie a lui Marx — 
Hiozotli şi savanții, moştenitori ni tnor valori, cărora nu vor să le mai 
dea însufieţire nouă și continuitate corespunzătoare mersnini Yremu- 
rilor, își xăgăâznese creația. prin respingerea contopirii cu Însă.si viaţa, 
Viața a devenit pentru acestia confortul, Confortul la rindul lui a'i 
transformat în animator de îmbulbare şi înlocuitor al libertăţii de cu- 
setare si creatie, Gihdiren societăţii de astăzi se mişcă Intre acțiunile de 
la bünei şi consiliile de administraţie, Intre fotoliul ministerial şi cel 
parlamentar. Sau râimine încremenită în laborator si birou, departe 
de viață și vreme, Nu este un neadevăr și nici exazerarn faptul că toate 
teorie filozatice și stiintifice recente, nu mal animă, pu msl sunt pre- 
mite. iar admiterea lor se face in ritmn? rugătiinților wtime de viati 
pe carg le mni ponto ingina un maribund, 

Acolo unde n parte din ginditori şi savanti aw cântat să asvirjo 
masea „leneviei şi demagogiei de gindire”, an fost inlocniţi, Şi uxtfel 
în secolul al XX.lra — după ce omenirea n cunoscut înălțimi de gin- 
dite nebhănnită. suhtițitate de artă neintreculă, teorii râncolitoare pentru 


1) Vezi M. D. Ralea: Democraţie si creație in „Contribuţii la știința 
sorletățit”, 


——— 


| 


6è VIAȚA ROMINEASCA 


nărumarea lumei spre mai bine — Hitler devine creatorul teoriilor po- 
e emotie Mussolini autor dramatic; Rosenberg sociolog: Goebel» 
înlocuitor al „regizorilor teatrali”... Gindiren este înlocuită cu tagärul 
de concentrare; jaboratorul științific cu fabrica Krupp tar literatura 
cu focul mistnitor. Se merge pinā ncolo, incit demagogia gindirii nu 
mai cunoaşte margini ṣi ruşine. Reslitäților distrugătoare de valori şi 
oameni ea încearcă să le mai ndaoge teoretic o „umanizare” specială, 
fira precizări și sperante de mai bine în viata socială, firă adincimi de 


Astfel, Mussolini vorbină odată despre „cugetarea” înacistă, sau 
mal bine zis, dramatizind  dermazogia, făcea următoarele reflecxti: 
Esența fascismului — inspirațiune centrală a personalitații umane, care 
trăeşte în comunitatea civilă — coboară în străfunzimi şi se implintă 
în inima omului de acţiune ea şi în cugetătorului, a artistului ca eI 
a savantului suflet în suflet! Li 

Surftet în sullet!, Cu alte cuvinte vid în vid, nimic m nimic, Nici 
o valoare reală în mijlocul societății „condusă” de el. Aceasta este gin- 
direa fascismului, gingiren care cămuseşte vinta şcolilor fitozofice si 
stiințitice ale societăţii de astāzi, 

Hitler complectind aindirea Musoliniana — şi veţi vedea ce ase. 
minare există între ele ca și între toate „speciticurile” fasciste — a 
drogi: „Dominația mea mu este teroare, nu este violență, ESTE DES- 
O TINUL”. 

Deci concepția Iui Mussolini: sufiet în genflet; cea a Iui Hitler: 
speranță în speranță. Cu <nfletul. veşnice spre destin, inti o re 
tilosofică n faselsmoulti, hitlerismului şi elevilor lor, Aominatori, nu de 
jungi durată, a unei părți dintr'u soeletate, devenită antigînditoare, anti_ 
creatoare! 

Mal mult: discipolii lui Musamini «i Hitler 3i dau woeste con. 
cepti o formă si mai ademenitoare, plină de diabotism, Imbracă în- 
treagn „filocofie” înaristă-hitleristă în haina răsuotulni. Vom cita două 
pasagii caro adercrése aceste afirmaţii. Primul apartine Iui Marinesti, 
membru ai Academiei Regale. poet futurist si senator fascist: „TRALAS- 
CA RASBOIUL, SINGURA HIGIENA A LUMII". Celalalt este extras din 
programul d_rulni Loewe teoretician păcîniemini hitleriste: „TUBIM 
PASROIUL! Sfirşitul răsbointui înseamnă sfirsitul oricărei plăceri de 
viaţă”, 

iata cum în jurul răsboiulul se țese o adevarată filozofie a vieții, 
a plăcerii, a morții, Este complactareu teoriei destinului, a acelui destin 
care presupune nu 0 $uceriune de reatitiți născuta din și prin colecti 
vitate, ci din speranță și încredere în Fuehrer, a acelui Funehrer $i Duce 
care respinge „firzema irvaponsabilitiții colective şi mitul fericirii sau 
al progresului indetinit” (Mussolini), 

Toate teoriile sociale. filosofice, economice si morâle din nltima 
vreme, corespund acestei dictatiri filozofieo-politicã: suflet şi destin, 
„indire”-războni) 

Prin lipsa realitiților sociale, care trebue añ le ñea Viaţă si ac. 
tiune, aceste teorii devin ultimele torme ale acestor gindiri după cum $l 
Aiċtatorit lor conduc ultimele forme politice me societăţii actuale, 

Haosul care le caracterizează, demagogia care le îmbracă, şi râs 
boul care le dă elementul practic-realizator, sunt fenomene care n'au ni. 
mie comun cu creația, cu adevărata cugetare, 

Stăpinii acestor teorii cure sunt dietatorii norondelor tor, le-nu tm- 
prumutat demagogia: sclavii san bufonii lor lenavia. bironeratizarea fi. 
losoflei și stiintei. Cel dintiiu le dan viaţă prin inselăciune: csl de-ai 
doilea autoritate prin studiu de laborator și pibliotecă, 


m CC ——————————————— 


Creaţie și fascism B9 


Si ce minunat se împacă aceste teorii deinn i 
gogie cu filosofii şi onm» 
rari de ştiinţa, lipsiţi de înțelegerea și dinamismul gindire—viaţa— 
ete: priit pe cart-l vom dezvolta în alt artico) şi care corespunde 
gi pre ne-ar er gagga Meschichaninov. 
„Aceşti tori” şi „dictatori“ vor crees oare istoria? Ace 
Q ti re- 
repere a cari au monopolizat şi posibilităţile si realităţile de riali. 
i putea să inlature o parte din vechile şi nemuritoarele valori ale 
recutului şi să înăbușe chiar i ultimele jsbuniri de creație nouă, care 
apar hotărit, spârgind zidul leneviei şi demagogiet de gindire? O 
-i sigur că nu! Peste ei şi împotriva lor, mulţimele producitonre, cu 
a sponsabilitate colectivă, şi pline de tsvosre de spiritualitate 
nouă, Negri rroge ies Inptă si cultură, să creeze o adevărata istorie. 
= “ea istorie va fi o meanifică realitate n iniţiativelor si eren 
țiunilor colective dercitusata de lenevie, ironizatoare a „destinului-su- 


` BIOR a wi > ā 
flèr realizatoare vie însăst cu toate manifestările et de stiinţ » 


Alexandru Mihăileanu 


2 


Cronica economică 


Bugetul, Comerţul exterior, Creditul și moneda 


Preocupările lunci precedente sau fixat în domeniul e- 
conomie asupra a trei probleme de importanță primordială. 
Soluțiunea acestora fixează cadrul activităţilor economice 
viitoare, 

In primul rind întocmirea bugetului, în al doilea rind în- 
ighebarea unui regim statornic şi eficace al comerțului exte- 
rior si, insfirşit, refacerea creditului privat şi public. 

easupra tuturor acestor trei probleme conturate destul 
de precis pluteşte Însă neliniştea monctură, care le condiţio- 
nează pe toate, fiind şi ca la rindul ci mărită sau micșorată 
de modalitatea de rezolvare adoptată. 

In linii mari, problema bugetară se rezuma în necesita- 
tea de a adapta cheltuelile publice la veniturile Statului re- 
duse de criza generală. Cu alte cuvinte, o reluare a politicii 
de deflaţiune bugetară. 

Reducerea cheltuelilor de Stat se rezumă şi dinsa la ne- 
cesitatea miceşorării aparatului de Stat prea numeros şi prea 
desvoltat la centru, și la reducerea totală a cheltuelilor somp- 
tuarii cu totul necorespunzătoare stării economice a populaţi- 
unei țării. 

Noua lege bugetară a preferat însă să propună urcarea 
veniturilor publice prin taxe noi și prin majorarea dărilor 
actuale, fără a se proteja cel puţin veniturile mici şi a se În- 
cărca mai mult pe marii contribuabili. 

Intrebarea la care va răspunde noul an financiar este 
aceca dacă economia rominenască mai poate suporta noi pre- 
levări în vederea întreţinerii unui sistem administrativ, croit 
după modelul ţărilor bogate, într'o țară a cărei populaţie are 


= 


unul din veniturile anuale, cele mai scăzute din Europa- 
EA 


Despre intocmirea unui regim statornic al comerțului 
exterior ne-am mai ocupat în această cronică și am demon- 
strat la timp că, odată intrat pe calea reglementării impor- 
tului şi exportului și deci și a comerțului de devize, Statul 
nu se poate opri la mijloc şi trebue să meargă cu organiza- 


ai 


CRONICA ECONOMICA TI 


rea pină la capăt, construind un sis 
cai rar armonice a comerțului perene Sao acea gen 

Evident că nimeni nu ţine în seamă, în Rominia, indica- 
țiunile teoreticianilor, şi nici nu m'am așteptat să văd recu- 
noscute asemenea adevăruri logice şi de neinlăturat. 

Nesiguranţa şi fluctuaţiunile contradictorii au continuat 
à domina regimul comerțului exterior, care în fiecare săptă- 
mină primeşte altă reglementare. „Ordre, contre-ordre, dés- 
ordre”, vechi dicton care se aplică perfect situațiunei. 

Economia rominească suferă însă profund de  ucest 
haos. Cu toate beneficiile rezultate din operațiuni valutare 
aprobate sau clandestine, preţurile produselor prime de mare 
producţiune: cereale, lemne, petrol, sunt în stagnaţiune, dacă 
nu în scădere, pe cînd preţurile mărfurilor importate sau 
urcat uneori cu 100% (bumbacul de ex.), deşi bună parte din 
ele sunt plătite cu devize liberate de Banca Naţională la 
cursuri aproape de paritate legală. 
- _Foarfecele prețurilor agricole şi industriale stringe 
iarăși puternic gitul agricultorului şi salariatului romin. 

Situaţiunea se agravează pe fiecare zi. 

Nemulţumirile sunt din ce în ce mai mari şi nu credem 
a fi profeţi mininoşi afirmînd că disparitatea aceasta de pre- 
turi va alcătui un fundament de serioase turburări în viitorul 
apropiat. 

m 


„Prin asanarea vechilor bănci nu s'a făcut un mare pas 
inainte în refacerea creditului. Această asanare servește mai 
mult pe vechii creditori şi acţionari ai acestor întreprinderi. 

Publicul cu economii nu se mai îndreaptă către aceste 
instituţii, „despre cari sa vorbit”, nu mai are „incredere. 
Mai curind ar fi fost servit creditul intemeindu-se cu partici- 
pare de Stat instituţiuni noi, prezentate publicului în toată 
virginitatea lor. Atenţiunea de care se bucură „Casa de Eco- 
nomii și Cecuri poștale” din partea depunătorilor e o dovadă 
că banul economisit tinde către instituții garantate de obștea 
publică, de Stat. 

Numai aceasta poate fi formula viitorului, în ce priveşte 
colectarea mijloacelor de credit. 

Dar, refacerea creditului privat presupune şi două mari 
schimbări. Una de natură psichologică, cealaltă de natură 
juridico-legală. 

Creditorul nu mai trebueşte privit ca un criminal, care 
urmăreşte cu cruzime, pe un nevinovat debitor. Desigur, de 
multeori, creditorii au abuzat în regimul unei libertăți de- 
şanțate. Nu e însă mai puţin adevărat, că de foarte adeseori 
debitorii sunt aceia cari abuzează,. 

Mai ales judecătorul. magistratura, trebue să-și schimbe 


DD —————__—— 


n VIAŢA ROMINEASCA 


puțin una civilizată. Odată cu schimbarea acestei mentalități 
trebueşte revizuit şi sistemul juridico-legal al creditului, pen- 
tru a face realizabilă urmărirea unei creanţe. Dacă aceste 
două condiţii se vor realiza, creditul se va reface și tot debi- 
torii vor profita. Şi cu ei întreaga activitate cconomică, care 
are nevoie de credit uşor şi ieftin. 


Am spus că deasupra tuturor acestor chestiuni speciale 
pluteşte nesiguranța și neliniştea monetară. 

In adevăr, sistemele în cari se încadrează rezolvirea pro- 
blemelor bugetare, de comerț exterior şi de credit, pot fi dă- 
rimate sau falsificate de fluctuaţiunile valorii monedei na- 
tionale. Aceste Nuctuaţiuni trebuese urmărite în deaproape. 
nu atit la bursa albă sau neagră, cit mai mult pe piaţă. Aten- 
tiunea trebuie să fie concentrată asupra mișcării preţurilor 
interne a tuturor mărfurilor. Numai atunci vom vedea dacă 
nesiguranța monetară nu servește ca mijloc de speculaţiune 
a unei categorii sociale în dauna alteia şi dacă nu a sosit 
clipa, cînd o nouă refacere a instrumentului de măsură a va- 
lorilor economice rominești, nu se impune, 


istoria trecutului economic rominesc 


Literatura economică rominească este alcătuită, în cea 
mai mare parte, din lucrări cari privesc diferitele evenimen- 
te economice sau diferitele probleme ale economici prin priz- 
ma actualităţii. Este şi natural, deoarece economistului i se 
cer întotdeauna şi soluțiuni practice menite a fi puse în apli- 
care imediat, nu numai desfăşurări teoretice platonice. Acea- 
sta e cauza unei mari producțiuni de broșuri cari tratează 
monografie problemele dela ordinei zilei. 

Apariţiunea unei lucrări de dimensiuni vaste şi care se 
depărtează dela actual spre a cerceta și trecutul și mai ales a 
ne pune la dispoziţiune documente şi statistici resfirate în 
toate părţile, este cu atit mai folositoare pentru înţelegerea e- 
voluţiei economice a Romîniei și pentru stabilirea prevede- 
rilor de viitor. 

O asemenea operă a publicat de curind d. Gh. Dobrovici, 
cunoscut cercetătorilor economiști prin lucrarea sa „Istoricul 
datoriei publice a Rominiei”, apărută în 1913, carte care a 
son. aiaei pocamenti inedite de multe ori pitoreşti, asupra 

re a . * > 
Gas alo Regatul: ncipatelor romîne și a primelor tim- 


Noua contribuţiune a d-lui Dobrovici, intitulată „Istori- 


CRONICA ECONOMIGA 73 


cul desvoltării economice și financiare a Rominiei si impru- 
muturile contractate între 1 3—1933” cuprinde însă nu nu- 
mai examinarea problemelor de finanţe publice. Ea se intin- 
de şi asupra fenomenelor economice generale și aduce in a- 
ceastă direcțiune o serie de documente noi, descoperite după 
o stăruitoare muncă, la cari'se alătură consideraţii critice, 
cari merită toată atențiunea. 

Este cu totul imposibil a face o complectă dare de seamă 
a acestei lucrări, care cuprinde 1180 pagini în octavo, în ca- 
drul acestei rubrici. Totuşi nu ne putem opri ca, rezervind 
pentru un examen mai aprofundat cele patru părți, cari tra- 
tează desfăşurarea istorică a economiei rominești dela origi- 
na Principatelor și pină la 1929, să analizăm mai deaproape 
soluțiunile pe cari D. Dobroviei le dă în Capitolul VI al ulti- 
mei părţi a volumului său, pentru stingerea datoriei flotante 
a Statului romin, problemă de care ne-am ocupat şi noi în u- 
ceastă revistă („V. R”, Iunie 1934). 

Fost multă vreme director al datoriei publice din mi- 
nisterul de finanţe, actual director al unei mari instituțiuni 
financiare private, d. Dobrovici a avut prilej în cursul labo- 
rioasei sale munci să cunoască importanța problemei credi- 
tului și a monedei, și să-și dea seama, prin comparaţie cu a- 
titudinea celorlalte țări în faţa noilor probleme financiare, de 
ceia ce poate fi posibil și util la noi, în aceste delicate do- 
menii. 

Caşi senitorului acestor rinduri, necesitatea restabilirii 
creditului privat şi public — mai ales public — apare și d-lui 
Daobrovici ca o necesitate absolută şi imediată. lar una din 
condiţiile primordiale ale acestei restabiliri este stingerea 
datoriei flotante a Statului, prin mijloace, cari să nu fie — 
cum spunea cineva dăunăzi la Camera Deputaţilor — numai 
plăți simbolice. 

Prin neplata datoriilor sale flotante, Statul a creiat un 
vid în economia națională şi a sdruncinat astfel echilibrul 
său. 

Pentru restabilirea situaţiei, d. Dobrovici nu se teme a 
serie ca încheere a operii sale rîndurile următoare, cari par 
foarte demodate multor pretinși bărbaţi de Stat, apologişti ni 
deficitului: ză 

„Rominia va putea ieși din eriza actuală cu condiţiuneu 
„ca politica sa să fie concentrată asupra asanării finanţelor 
„publice”. i 

Soluţiunile practice recomandate de d. Dobrovici sunt 
tot aşa de curagioasc. Suu devalorizarea monetară sau emisiu- 
nea unui bilet ipotecar, menit să stingă datoria publică flo- 
tantă şi să aducă singe nou în circulația monetară romineas- 
că. Constat cu satisfacțiune că atit asupra stabilirii cifrei 


E ———— 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


exacte a datoriei flotante (circa 40 miliarde lei), cât şi asupra 
preferinței pentru soluțiunea emisiunii unei monede para- 
lele cu leul Băncii Naţionale, concluziunile d-lui Dobrovici 
sunt aceleaşi cu concluziunile cari încheiau studiul meu din 
1934, intitulat „O soluțiune pentru plata datoriei publice”. 

Cercetătorii trecutului rominese, cași cei ce vor să se lu- 
mineze asupra soluţiunilor actuale ale problemelor econo- 
mice, găsesc deci în lucrarea d-lui G. Dobroviei unii o docu- 
mentare bogată şi autentică, ceilalți indicaţiuni juste, înte- 
mei cra pe o lungă practică şi o bună cunoaştere a finanţelor 
publice. 


Dr. Ernest Ene 


Chenare critice 


Despre critici 


„De cînd virsta a trecut vechii militanţi pe linia sedentară 
a istoriei culturale! critica a rămas vacantă. Cei cari, astăzi, 
semnează articole prin foi și reviste, pretinzind să explici- 
teze fenomenul literar, expun mu gindesc, Însempează nat 
discută. 
„De bine de rău, un Mihail Dragomirescu a reprezentat 
o directivă. Intemeiat pe un sistem, înlăuntrul căruia se gä- 
seşte pmorbul grandoarcă și al decadenițai sale, Profesorul 
de estetică dela Bucureşti a putut să orinduiaseă valorile 
literare, să le selecteze și ierarhizeze pe baza unui criteriu 
cert. — oricît de discutabil, în fond. Și dacă ar fi știut să 
se oprească la vreme din tendinţa atit de înăscută sufletului 
său către exagerare, mar fi înțepenit în ridicol um drum care 
e mai sigur şi mai bun decit tot ce au deschis toiagele mae- 
ștrilon cu stil, bătind Marea Roşie a unei culturi de maidan 
pentru a deschide perspectivele unui iluzoriiu Canaan. Este- 
tismul maiorescian, deplasat dela mimica somptuoasă la © 
ie interiorizată, adică trecut dela suprafața, pri- 
veghiată în social, la adîncimea spirituală, a primit prin d. 
D i garanții de teorie; și dacă n'ar fi avut inele 
e i de concepte, ar fi putut sta frumos în rangul dẹ doc- 
Cu tot terenul vaporos În. care a ancorat impresionismul 


ren prin compoziția lui, deplasabil. Dar oricum: o directivă. 
i, în acelaș senz, deosebindu-se de amindoi, critic de 
directivă a fost şi d. Ibrăileanu. 
Cu toate că au predicat în şcoală şi au ceremoniat în 
biserică literară, de pe urma lor au rămas cîțiva adepţi cari. 
inzestrările de tot inferioare, nu sau ridicat la gradul 
elevi. 


B —————— 


75 VIAȚA ROMINEASCA 

Astfel. sa intimplat ca funcțiunea critică să intre in 
stăpînirea băeţilor de prăvălie, purtătorii feluritelor firme 
după ce a decedat jupinul. Măcar d. Iorga, —sprijinindu-se 
pe un principiu prea universal ma isbutit să-l facă valabil 
în domeniul criticii, — a animat valori. Cu acea putere de 
insufleţire capabilă a muta și cele mai încheiate rosturi, 
Domnia sa a fost mai mult apostol și mai puţin dirijor li- 
terar: mai mult a propăvăduit decit a judecat; şi a edictat 
cînd a trebuit să cumpănească şi să confrunte, Dacă reducem 
critica la functia ordonatoare, atunci și d. Torga a împlinit, 
la momentul său, această funcțiune. 


Adnotatori cind nu sunt simpli recenzenţi, cei ce au 
maonopoliza! astăzi aprecierea fenomenului literar n'au ni 
măcar inzestrări de faţadă, ca să salveze fardul profesiunii, 
Unii coborind, de acolo de unde îi izolase o cultură exclu- 
siv filosofică, la judecarea, faptului cultural, amestecă şi 
încurcă. Alţii. fără percepție sigură, operează urmărirea fi- 
liaţiilor, considerind imitație tot ce o inf iltraţie, — fatal pro- 
dusă, — colorează apele compenetraţiilor spirituale. Astfel 
sporeşte haosul. Funcțiunea critică nu presupune iarăși a-ţi 
acoperi ochiul en un singur punct de vedere prin care vrei 
să observi totul. Ea are menirea de a selecta, din maidărul 
aşchiilor, meritul real și a-l organiza în rama unei ordine 
sigure a valorilor. Categorie ordonatoare a valorilor literare. 
critica e în strictă dependență totdeauna, de un criteriu 
obicetivizat. E măcar atit de greu să fii critic cit de greu 
este să ni un criteriu obicetivizat. 

Obiectivizat în grade diferite, şi d. Lovinescu şi d. Dra- 
gomireseu și d. G, Ibrăileanu au avut un criteriu. Orizontul 
lor critic sa identificat cu o singură perspectivă în lumina 
căreia opera reflexia critică, Deaccia cosmosul estetic era or- 
ganizat pe axe statornice, lăiat pe planuri și ordonat pe 
_ In orice valoare sar condensa substanța unei cărţi, cri- 
liceul. de astăzi nu e ținut so ia în seamă dacă are ceva de 
pretins dela cruntătura ochiului tău, imbrincit cindva spre 
oameni neprietenos. Conclavul, cîrdul, gaşca, pilcul, clica 
lovărăşia, şi tot ce cade — ca restringere, — dincoace de 
marginile ciurdei, constituie unica platformă de promovare 
a unei valori. 

„Dar cu asta ieșim din literatură, pentru a pătrunde în 
Statul cultural. Ceiace nu a putut pei apoase clădit, re- 
cuperează fotoliul unui cabinet; si de ceiace a refuzat să-ți a- 
ue admirația obștească, te răscumpără salariul. Statul 
cultural recrutează din rîndurile acelora cari sau îngrijit să 
fie îmventariați, sub titlul „personalitate”, de către o opinie 


A 


Chenare critice 77 


publică al cărei cult — aşa informă cum e — numai medio- 
critățile îl pot avea. i 

Şi ținta e prea mult aci fixată, peniru a mai avea oa- 
men să se gindească şi la croirea hărții spirituale a 
unci culturi, care interesează numai ca soclu pentru pătrun- 
derea întrun templu unde oficiază, pe grămezile de aur, si- 
riacii lui Mamon. 


Amintirile colonelului Lăcusteanu 


In „biblioteca documentară”, Fundaţiile regale publică 
memoriile colonelului Lăcusteanu, după manuscrisul aflat 
în posesia d-ui Radu Crutzescu. 

De două ori valoroasă această carte: prin stil şi prin 
bogăţia documentelor. Rcetificate inexactităţile de comenta- 
riul istoric al d-lui I. C, Filiti, avem lu îndemină probele ri- 
guroase ale evenimentelor cuprinse în perioada istorică do- 
minată de tumultul dela 48. Boer de a doua mină, Colonelul 
Lăcusteanu inventariază faptele cu diformările provocate de 
o vrășmăşie la care-i dădea dreptul splendida tradiţie cu- 
prinsă în obîrşia lui, Prin merite personale, adincă pricepere 
în treburile milițieneşti, vrednicie în osteneală, îndrăsneţ în 
lucruri chibzuite, a putut fi participant la o serie de eveni- 
mente, despre relatarea cărona e bine să se țină seamă. In- 
ceputurile armate la români: moravurile și viața de curte 
domnească, moravurile şi viața de societate, moravurile şi 
viaţa publică; răsmeriţa dela 48, redusă din dimensiunile ei 
inregistrate de istorie, lu proporţiile unei răscoale revărsate 
din miivelurile vulgare vale mabhalalei; veșnicul amestec al 
puterilor încăerale cămașa noastră; rosturile boerinvei 
împestrițate, în conducerea amei țări înăbusită de prea ma- 
rea exercitare a suveranității turcești şi & protectoratuluă 
muscălese, — fiată o mulţime de relatări de fapte. 

[ntr'o frază plăcută, simplă, fără invirtiturile meşteşugite 
ale artistului preocupat de luerătura cuvîntului, autorul În- 
făţişează o carte care nu e lipsită nici de fonduri de uma- 
witate. O carte în care se găsește iubire și mută suferință. 
Prigoniri și aresturi, neliniști şi avinturi către libertate, - 
peste toate planînd porunca necruțătorului destin. 

Este — dacă vreţi — şi o carle tristă. O tristeţe prove- 
nită din sosirile crepusculului peste o societate din ruina că- 
reia istoria poruncia să se ridice o formă nouă. Cine e ateni 
la murmurul ascuns dincolo de litere și dincolo de fraze. 
poate prinde cum se dărimă tradiția în prezența unor oa- 
meni cari duc luptă gigantică pentru păstrarea ei. Colonelul 


24 ăia aue 


7g VIAŢA ROMINEASCA 


Lăcusteanu e în miezul luptei, dar mu de partea celor ce 
vestesc aurora, 

Memoriile lwi vin să ne deshușiască asupra celor cu ade- 
vărut petrecute. 


O. Han — Sculptorul Paciurea 


Despre Paciurea, — acel om biciuit de mizeriile traiu- 
lui lipsit — și despre Paciurea artistul, antrenat de sborurile 
fantasmei, serie un bim eseu, (căruia i se adaugă 24 de plan- 
se) sculptorul O. Han. 

Cine a fost omul, cît a suferit omul, cât a luptat omul; 
cine este artistul, ce a năzuit artistul şi ce-a înfăptuit; care 
este viața, strimtorată între rămile unei societăți foarte pu- 
țin atentă la valori, merite şi muncă — aflăm din această 
carte a «d-lui Han, Un prieten serie despre alt prieten trecut 
în pluşurile odihnitoare ale umbrelor morţii; un poet al 
pietrii despre alt poet al pietrii; ca un postum omagiu tre- 
cut dela suflet la memoria aceluia care de mult nu mai este. 

D. Han era cel mai îndreptăţit să seric această carte. Dom- 
nia sa știe şi cât trebuie prețuită casna de a muta himera, din 
norul vaporos al fanteziei, în liniile blocului de piatră; şi ştie 
și cum trebuie ţesut cuvintul ca să dea îm ca exactă. 
Domnia sa nu este numai un înzestrat sculptor, virtuos În a 
scobi durităţile sidefului pentru a le potrivi cu supleţea gin- 
dului; dar e un abil minuitor al condeiului, dotat cu puterea 
de a lucra silaba și a migăli nuanţa. Şi pentru sulptorul Pa- 
ciurea, cel rămas singur în faţa nedreptăţilor vieţii, isgonit, 
din posibilitatea de a se realiza, de către o societate care nici 
măcar nu poate fi învinuită pentru aceasta, d. Han găseşte 
fraze cu flexiuni de foșniri muzicale de ape. Viaţa prinsă 
în toată tragica ci vinzolire, în mijlocul unei lumi indife- 
rente și senine, e urmărită pe linia pe care sa acumulat 
toată esența dramei. Exilat din domeniul în care fantezia 
creatoare populează mintea cu himere, din domemial unde 
totul este impalpabil și totul mumai svon şi chemare, sculp- 
torul Paciurea a fost silit să se îndătineze Ja nivelul vulgar 
în care înoată viermii verticali ai unei societăţi lipsită de 
neliniști și de preocupare. Ca și cam ai sili parfumul bos- 
setului să treacă din adiere în bălegar. 

- Ham ştie să sublinieze cînd are nevoie de cumpănire: 
a Cemaat pps să magn priere, desfăcut din spinata tut, 
pe da imaginea unei vieţi consumată pe lini 
impecabil simple, — duios de eapi. -Amai 


ÁÁÁ 


Chenare critice 79 


Doi oaspeți: Giulio Bertoni și Léon Brunschvicq 


Am fost cinstiţi, săptămiînile trecute, cu vizita marelui 
romanist, membru al Academiei italiene, profesorul Giulio 
Bertoni. 

Giulio Bertoni este un prieten al Rominici. Ne vorbește 
limba, ne cunoaște literatura şi ne apreciază însuşirile. Pe 
Caragiale îl are întrun capitol important din cartea lui, iar 
pe Eminescu îl ține în acelaș respect ca şi noi. 

Filolog mai cu deosebire, Giulio Bertoni este şi un puter- 
nic cugetător. Musafia și Diesz, cari si-au zăpăcit ostenilile 
în controversele încă nedeplin limpezile ale filologiei roma- 
nice, se deosebesc de profesorul Bertoni prin absenţa reflexi- 
ei filosofice; în acelaş fel în care Croce se desparte de istorie 
prin meditaţia estetică. Filologia ridicată la rangul, de storie 
a spiritului, iar spiritul coborit în linuuistică expresivă, con- 
stitue întiia preocupare a profesorului Bertoni. Legile ri- 
gide ale transformărilor fonetice cedează pentru a face loc 
sezizărilor gingașe ale cugetării. Bertoni e un ginditor pe 
fapte linguistice în felul în care „un istorie e cugelător pe 
ipoteze propuse de fapte istorice, Dacă a'ar fi decit cărțile 
ieşite din investigațiile migăloase ale graiului provensal și to- 
tuşi... Dar Giulio Bertoni a cumpânit un volum (Lingua e 
pensiero) de o importanță tot atit de mare cit şi Estetica lui 
Croce văzută ca stiință a expresiei și linguisticei generale 
Suntem, deci, în plină tradiţie italiană. dacă ne ducem pînă 
la întiiul erou pornit dela Vico. 

Expozeul sumar al teoriilor sale, l-a făcut Giulio Bertoni 

în conferinţa ținută la Institutul de cultură italiană, (Nouile 
probleme ale criticii literare). Reacţionind împotriva istoris- 
mului critic și împotriva psichologismului, profesorul italian 
se declară partizan al esteticei, sprijinită pe legile fanteziei 
şi pe faptele linguisticei expresive. Miracolul expresiei, de- 
strămat, ne desluşeşte asupra operei de artă. El constitue uni 
ca problemă a ci literare. Critica nu trebue să devină 
nici problemă de istorie, nici problemă de psihologic. Ci uti- 
lizindu-le pe amândouă ca pe metode preliminarii, trebuie să 
utilizeze tecnica descifrării logicei fanteziei, - unica proble- 
mă a eriticei literare. Pa 

Filolo văzută ca știință a spiritului, şi transformările 
ei văzute ca grade de biruință a fanteziei creatoare, consti- 
tue tru Giulio Bertoni scopul unei activități de o prodi- 
giozitate măcar egală cu pasiunea de a demonstra valabilitu- 


tea piete sale. 
entru un astfel de prieten care știe să ne iubiască țara 

şi valorile, primirea ce i sa făcut răscumpără noblețea spi- 

ritului. à 


e VIAȚA ROMINEASCĂ 


In acelaş timp, invitat de Societatea romină de Sarona 
ne-a vizitat Léon Brunschvicq, profesorul dela sorbo - 
cesta, — filosof în gradul în care Giulio Bertoni este g 
Si cel din urmă este cugetător În aceiaş măsură în care 
Brunsehvicq e un profesor. A zi 
Bre A e în descălcirea problemelor filosofiei, 
Léon Brunschvicq nu are nici erudiţia lui Meyerson şi nici 
claritatea lui Lalande. Profesor înainte de_ toate, el soseşte 
din ţara peste care, umbra lui Bergson încă mai constitue o 
autoritate. Spiritualist din marele curent în care un Ch. 
Dunan şi un Jules Lagnean se trudeau să înfiripe tradiţia 
lui Lachelier, profesorul dela Sorbona se despart de ei prin 
spărtura pe cart o creiază între spirit și viaţă, 

Participă la fermentația științifică a vremii sale în mă- 
sura egală în cure a participat, ca ştiinţifizant, la fermentația 
spiritualistă. i Ș 

Brunsehvicq caută problemă acolo unde e simplă cer- 
cetare de date şi introduce ipoteza acolo unde controversă 
este în început de Michidare. Nare perspectivă din care să 
taie cosmosul în zone. Îi place să urmăriască un punct de 
vedere trecut printre faptele culturii cum urmărești isvorul 
dela obirşie trecut prin teritorii felurite pînă la epuisările 
îndepărtate. Les étapes de la philosophie mathématique 
şi Le progrès de la conscience de la philosophie occidentale 
sunt un exemplu. . 

La Sorbona. între cărturari sortiți să difuzeze și să 
transmită, face frumoasă figură. 

Şi noi, — dragă Doamne! — abia am putut oferi con- 
dtii de primire ca să se simtă măcar tot atit de bine ca la 
Budapesta! 


Nicolae Lungu 


Intiiul concert, dat de Societatea corală „Rominia”. 
dovedeşte ce poate face stăruința şi priceperea, din voința 
unor oameni docili la a se incadra în disciplinile muzicii, 
Valul vocilor, educate pe normele corectei execuţii, poate 
fi tot aşa de bine condensat în esențe melodice, după cum 
poate fi disipat în saomote deșarte. O clipă, în care exe- 
cutanţii sunt, — prin excesul disciplinei, — milițieni, cu 
sentimentul apartenenţei la totalitatea muzicală, atirnă de 
bagheta de vraci a dirijorului ca să se transforme într'o 
vijelie ritmată, sau într'o mlaștină de ţipete. 

Dar d. Nicolae Lungu e dirijor înăscut. Ca adevărat 
derviş al melodiilor, cercetează esenţele descifrate din va- 
porozitățile muzicale pentru a țese din murmure uşoare 
pinza de vraje. Tecnica nuanţelor şi arta tonurilor e im- 
prumutată de acest maestru neîntrecut, parcă dela secre- 


aS 


Chenare critice gi 


tul foşnetului armonios risipit din ondulările şesului sau 
boarea pădurii. Crescut între misterele naturii, auzul a 
reținut fluidul melodic emanat din mişcările holdelor siră- 
bătute de aşternerile adierii, 

: „Alei codrule*, compoziţie originală, îţi lasă impresia 
legănărilor ramilor srădinii. Mai întii un cusur quasi- 
imperceptibil, amplificat de continuități melodice, egale 
deşi deloc monotone, nuanțate deși puţin variate, Baritonul 
urcă notele şi le bate, înlăuntrul unui motiv muzical, ur- 
zit după modelul freamătului strunit de svoana vintului 
împrăștiat prin frunzare. 

La fel „Doina“ în compoziţia lui T. Teodorescu. Aci 
o inundație de graiuri gilgăite, aci o reţinere de tonuri 
clare. Pinza muzicală e ținută după indicaţia voalurilor 
undelor, curse cind leneşe și dens ca bulboana, cind ful- 
gurate ca transparența şi lumina. Substanța melodiei e 
distilată după acelaş secret după care îngrăşămintele st 
strămută in parfumuri. O eşarfă de nuanţe împresură 
motivul originar, ca o broderie măcustră, executată la un 
nevăzut gherghef în care firul este fluenţă, iar acul o fină 
antenă. Inchipuiţi-vă o mare de ape care-și înfurie valurile 

entruca, la un singur semn, să se liniştească gradat, pină 
a evaporarea în acel susur blind şi lent, comparabil cu 
svonul abia sezizabil al miroznei ridicată din epitafe. 

„Bătuta*“ lui Juarez Movilă, — executată la dorinţa 
publicului de trei ori, — e model ca transpunere a table- 
telor coreografice în fluidităţile muzicii, Desenele dansului 
îşi topesc conturul, pentrucu dela visual să fie trunsmu- 
tate aidoma în audiții. Intrările sunt imbinate în aşa chip 
incit să lase impresia jocului real. 

Şi pe urmă, — disciplină; riguroasă disciplină; prea 
multă disciplină. 

Hotărit, d. Nicolae Lungu este un iscusit dirijor. Pen- 
tru Domnia-sa, execuţia nu este numai o problemă de 
transpunere din semnul grafic în modulaţiile vocii, ci și o 
problemă de coeficient spiritual, Pregătirea sa temeinică, 
intuiţia pronunțată a solidarităţii armoniilor, puterea de a 
accentua silaba importantă a ansamblului, tactul de a sub- 
linia fragmentul întrun vălmășag şi arta de a înfășura 
linia esenţială a melodiei, cu un nour de transparanţe, îl 
desemnează ca pe unul din puţinii interpretatori. 

Inţelegem să-i consacrăm acest chenar critic, pentru 
faptul că, prin interpretări şi compoziţie, d, Nicolae Lungu 
nu se dovedeşte debitor umil al muzicii streine, ci depă- 

te cadrul obișnuit profesional pentru a se inseria în 
Sinä tradiție, cu manifestări de pură spiritualitate romi- 


nească. Moriu Dobridor 


EU ai 


Cronica ideilor 


Criza regimului parlamentar. 


Criza democraţiei a devenit, nu de mult, un subiect de 
pregnantă actualitate, 

Simplii spectatori ai prăbușirii regimului democrat, în 
țări ce presupun o veche formă de cultură şi civilizaţie, ală- 
iuri de campionii unei organizări în care domină forța şi ar- 
hitrarul, au lansat formula declinului democraţiei. După 
aceste opiniuni, democraţia nu ar mai putea rezista necesită- 
ților politice actuale ce reclamă un organism viabil și inova- 
tor. In locul „bătrînei” democrații, se propun întronarea dic- 
laturii fasciste şi hitleriste — sau numai simpla suprimare a 
principiilor libertare,. 

Această rapidă dorință de a înlocui regimul de calmă și 
echilibrată organizare a democrației constituționale, apare 
însă suspectă în faţa spritului critic obiectiv. E cert, că ulti- 
mele tupte politice, dozate de un puternic spirit revoluţionar 
şi adesea colorat de o neîntilnită violență în viața politică 
antebelică, au erciat o atmosferă de neliniște în privinţa for- 
tei de rezistenţă a instituțiilor democrate. Lord Robert Cecil 
a remarcat chiar — aceia ce azi nu mai surprinde pe nimeni 
— apariția unui sentiment de detaşare faţă de 
parlamentară, dublat de un anumit scepticism, de revoltă 
sau chiar ostilitate. 

Dar accastă tendinţă, care animă în special intelectuali- 
tatea și burghezia moderată — perpetuu susceptibilä la 
sentimente de panică şi confuzie — nu este mici generală, 
nici profundă. Deomcrația e atacată din două direcții deose- 
bite: e în primul rînd, obiectivul acelor care nu cred în via- 
bilitatea ei, şi prin urmare, cer o formă de organizare "mai 
efectivă și puternică împotriva curentelor extremiste; e, În 
al doilea rînd, contestată ân doctrina şi principiile ei esen- 
iale, ce par a nu mai corespunde cerințelor epocii actuale. 
Aceste critici primesc forma unei inevitabile dileme, a cărei 
concluzie e suprimarea sau radicala transformare a regimu- 
lui st patra 

esigur, democrația trebuie supusă unui proces de rea- 
daptare şi actualizare la nouile ceriaţi ale societăţii contem- 
porane, minate de imensa criză economică și de nedreptatea 


CRONICA IDEILOR 8y 


raporturilor sociale între clasa producătoare şi capital, Ea 
trebuie să găsească în experiența ci deja întinsă, mijlocul de 
conciliere a claselor sociale în luptă. Departe de a renunța la 
această sarcină dificilă, democrația trebuie să încerce și să 
realizeze soluţia acestei probleme, împingind pină la ulti- 
mile limite caracterul ci economic şi social. Aspectul politie 
e azi realizat; el trebue doar întărit prin forme noui de rezi- 
stenţă. Dar economie şi social, democrația mu a tras încă ul- 
timele concluzii ale doctrinei sale. Democraţia trebuie să se 
apere. Concilierea categoriilor sociale învrăjbite, pe baza 
unui i, tac de justiţie şi economie egalitară — prin suprima- 
rea exploatării capitaliste — şi întărirea instituţiilor actuale: 
iată comandamentul democrației zilelor noastre, 

Spiritul de obiectivitate, care trebuie să prezide la ana- 
liza critică a doctrinei și practicei democrate, ne obligă să 
remarcăm atit lacunele, cit și avantagiile acestui regim. 

Există, întii, o criză a autorităţii de guvernare. Se 
obiectează în genere, democrației, lipsa  centralismului de 
autoritate. După vechea concepție de puvernămint, întrun 
sistem de guvernare, e absolut necesară o unitate de condu- 
cere; un şef unic, un comandament necontestat şi indiscu- 
tahil. 

Democraţia a schimbat tocmai această ideie de autori- 
tate, unică și singulară. In locul unei singure persoane, in- 
conjurată de nimb şi strălucire excepțională, ca a creiat o 
autoritate complexă, responsabilă în principiu şi supusă con- 
trolului maselor. Butada atribuită Jut Napoleon, prin care se 
afirmă necesitatea mai multor indivizi în deliberare, dar a 
unuia singur în hotărire şi acțiune, e tot ceace poate fi mai 
distant şi mai contrar spiritului democrat. aa 

Orcât de contestată,- clita guvernamentală există, Ea e 
poate încă, mai numeroasă decit altădată, căci experiența 
politică acuală reclamă inteligență şi abilitate continua pen- 
tru a evita conflictele cotidiane. Dar această cită nu e per- 
fect degajată în mediul de conducere și direcţie, din cauza 
lipsei ascendentului psihologie, pe care l-a exprimat cu pre- 
meditare organizarea democrată, egalitară. 2 t 

In al doilea rînd există o criză a parlamentarismului 
propriu zis. Această criză poate fi privită sub aspectul per- 
sonalului parlamentar sau sub acel al metodei parlamentare. 

In primul caz, s'a constatat o continuă decădere a valori- 
lor în parlament. Nu numai în țările, în care violențele in- 
fluențeză scrutinul, dar chiar în acele care respectă integral 
voința individuală, selecția reprezentanţilor masei nu expri- 
mä intotdeauna oglinda fidelă a intereselor, ideilor şi aspi- 

îi eclive. i 
ara a deea încredere în virtuțile selective ale cetățeanului 


si VIATA ROMINEASCA 


— afirmată de Montesquieu şi Rousseau — apare complect 
sdruncinată în fața reacțiunilor inegale ale maselor alegătoa- 
re. In locul acelui echilibrat bun-simţ, ce prezida altădată 
la opera de persuasiune în vederea sufra r, apare azi o 
totală exagerare de atitudini, în care nu arareori ordinea va- 
lorilor e complect răsturnată. Dar remediul acestui defect 
rezidă în însăşi mentalitatea cetățeanului alegător. Reacţiunea 
impotriva actelor, ce nu ating domeniul izării p 

sa produs cu precizie şi promptitudine. Organizarea ei e che- 
stie de timp, de educaţie și perseverenţă. 

Incontestabil, azi — ca şi altădată — numărul talentelor 
este impresionant. Nu lipseşte nici devotamentul, sub forme 
accentuate; nici atașamentul de masele creatoare, ale repre- 
zentaţilor depringi din sînul lor. De aceia o ameliorare & ope- 
rii de sinceră legiferare în: sens democrat, e mai mult ca ori- 
cind posibilă. Ea trebuie însă inspirată direct din realitatea 
socială și economică, pe care o exprimă clasa producătoare. 
Căci ceiace întreține entuziasmul aspirațiilor și forţa de res- 
lizare a doctrinelor politice e acțiunea. In acest sens, este de 
remareat că uzajul unui organism politic nu este datorit atit 
erorilor, cît insuficienții de acţiune. E cazul social-democra- 
tici germane, care — sistematic împiedicată de a realiza re- 
formele reclamate de clasa muncitoare a sfîrşit prin depri- 
marea lor şi o complectă abandonare în tragica luptă Împo- 
triva curentului hitlerist. 

Al doilea aspect al crizei parlamentarismului este acel 
al metodei parlamentare. Problema metodei atinge - 
pe viitorul democraţiei reprezentative. Ca și în știință, îm do- 
meniul practicei politice, metoda e adesea cheia realizărilor 
imediate şi de învicibilă durată, Ea determină evoluţia orga- 
nismului socal, pregătind transformări radicale sau numai 
reforme cu caracter paleativ şi oportun. Marile autocraţii şi 
în genere statele ce întrupau absolutismul absolut, au căzut 
grație și greșitei metode de canalizare a recțiunilor populare. 

Dispreţul pentru metodă atrage după el disprețul unui 
întreg domeniu de fapte. Generalizarea disereditului pentru 
metodele utilizate de un sistem politie, atrage însăşi criza re- 
gimului reprezentat. Metoda serveşte drept etalon de valorifi- 
care şi apreciere a instituțiilor realizate în societate, căci, ală- 
turi de funcţia inițială, o instituţie socială trebuie să gă- 
sească mijloacele practice pentru dobindirea unui maxi- 
mum de „randament” util, în cursul funcțiunii ei. 

Sub acest aspect trebuie privită problema metodei par- 
lamentare, 


___Cert, ea prezintă o serie de defecte, ce reclamă o grab- 
nică soluțiune, Metoda parlamentară nu trebuie inlocuită; 


CRONICA IDEILOR 85 


pentru a reda încrederea în rezultatele unei funcțiuni utile şi 
fecunde, ea trebuie să primească anumite corective. 

O primă obiecție, ce s'a adus constant, activității parla- 
mentare, e abuzul discuțiunii. Desbaterile palamentare de- 
păşesc uncori timpul necesar activității de legìferare propriu 
zisă. E condamnabilă principial, discuția publică în parla- 
ment? O asemenea opiniune nu a afirmat nimeni pină în 
prezent, căci discuția publică reprezintă una din marile acht- 
ziţii ale epocii moderne şi contemporane. 

Obiecţia menţionată atinge numai excesul de verbiuj și 
legiferarea ce nu corespunde unor necesități reale. Dar acea- 
stă problemă devine o chestiune de nuanţe. Dacă se obiectea- 
ză durata excesivă a sesiunilor şi numărul — uneori impre- 
sionant — al şedinţelor, nu trebuie să uităm că epoca noastră 
prezintă dificultăți uriaşe. Producţia parlamentară este can- 
titativ imensă, Căci pentru soluțiunarea problemelor, pe care 
le pune cotidian mistuitoarea criză economică şi desele con- 
ficte politice și sociale ce decurg din ea, e nevoie de efortul 
general și comun, coordonat şi sistematic, al tutuor forţelor 
unui popor. Tendinţa de legiferare artificală sau interesată, 
e evident condamnată da capo. Dar trebuie să remarcăm, că 
— teoretic şi obiectiv — multiplicarea proectelor de legi co- 
respunde necesităţilor publice, menite a fi satisfăcute legal. 

Pentru înlăturarea unei tendințe de exagerare legislati- 
vă, e necesară întiiu o schimbare a moravurilor și a mediului 
social. Dar această transformare presupune o evoluţie lentă 
şi dificilă a societății. 

Reforma parlamentului e însă indispensabilă. Ea tre- 
buie să realizeze o limitare în timp și o accelerare a ritmu- 
ui lucrărilor parlamentare. Exident, obiecțiile nu vor lipsi 
nici aci. După o veche şi ideală concepţie vorbitorul e singu- 
rul arbitru al discuţiei sale. Libertatea discuțiunii nu trebuie 
profund restrinsă; ea trebuie însă pusă de acord cu liber- 
tatea tuturor celor ce au a-și expune opiniile în problemele 
discutate. De aceia, atit camera belgiană (1924) cât și cn- 
mera franceză (1926) au propus limitarea discuţiilor şi sanc- 
ționarea abuzului de cuvintări. Şi pentrucă numărul oratori- 
lor nu poate fi limitat iniţial — decit în cazuri de prevedere și 
precizie excepțională — s'a propus accesul larg la tribuni 
numai pentru oratorii special calificați; restul neavând 
drept — în afară de miniștri și raporturi — decit la acade- 
micul sfert de oră. i i 

A doua obiecție adusă parlamentarismului e falşa re- 
prezentare a masselor populare. In această direcție, pentru 
a avea expresia exactă a grupurilor în parlament, se impu- 
ne introducerea „reprezentării proporţionale”, Căci nimic nu 
e mai lipsit de elementarul simț al justiției decit „primele 


86 VIAȚA ROMINEASCA 


majoritare” şi limitarea locurilor pe arondismente cu pier- 
derea voturilor exprimate în sprijinul unui partid pentru a 
creia avantajul unui partid politic, deja majoritar. Aci e 
atins grav însuși principiul funcțiunii constituționale a par- 
lamentului în raport cu guvernul, pe care îl formează. 

Reforma parlamentului atrage după ea, reforma Statu- 
lui însuși. Afirmată adesea, faza acestei ultime transformări 
nu e —cum plastic se exprimă de Monzie — decit în peri- 
oada enunțului („la période du cri”). Antrenată către o 
direcţie profund democrată, în spiritul doctrinelor de stin- 
ga — prin limitarea atribuţiilor senatului — sau numai către 
un reformism moderat, ea presupune un consens general al 
partidelor sau o puternică majoritate a grupărilor demo- 
crate. 

Marea contradicție între liberalismul democrat — ce 
păstrează încă caracterul unui individualism accentuat — 
şi sindicalismul politic și economic, persistă. Acel „mit” al 
mul lor, exprimat în doctrina lui Georges Sorel, În care se 
unifică sintetic rațiunea, speranţele și perspectivele masselor, 
imprumută sindicalismului, o forță mistică de neînvins. 

In această contradicţie constă unul din marile anta- 
gonisme ale epocii moastre. Capitalismul atins, va primi — 
in ultima etapā a rezistenţii sale — forma politică a fascis- 
mului, cu tot cortegiul său de violenţe, cu tot fondul conser- 
vator și tradiționalist. 

De limitarea, forțată sau de organizarea sistematică a 
sindicalismului economie pe baze pur democrate, împotriva 
dictaturii politice a capitalismului — depinde evoluţia socie- 
tăţii contemporane către o epocă de pacifism durabil, tre- 
rea sau nu, prin „revoluţia finală”, profetizată de Karl 

Tx. 


Cronica socială 


Adevărata revoluție a lui Roosevelt *) 


Este sau nu Roosevelt un dictator? Iată o intreba 
“ . Y- - 
găsit încă un răspuns definitiv în marea massă a pac d re. CA 
A Puterile nelimitate pe care Roosevelt le-a căpătat dela Congres 
ac pe me să-l creadă un fel de Mussolini, Hitler sau Kemal Paşa. 
Deşi învestit cu puteri Spise de către Congres, care i-a delegat o 
parte din atributele sale, Roosevelt nu e un dictator, 

Fr. Nitti, în L inquiélude du monde, spune: „America a fost n- 
linsă de choza ndoarei, de beţia succesului, de megalomanie 
de ore Save prin o serie de rad impulsive, ea a deter- 

"i sale interne şi a cont e i 
par one Aer arya pica ig, 3 ribuit la desorganizaren 

Roosevelt, intrind în Casa Albă, şi-a dat seama că trebue să in- 
tervină fără intirziere, direct, cu energie în procesul economic, În 
dedalul inextricabil al unor forțe acerbe, necălăuzit decit de un sin- 
gur țel: ci cit mai mare, mai repede ṣi mai uşor. 

iberalismul economic ajunsese să însemne libertatea unora, de 
a sufoca pe alţii. Roosevelt a pus mina pe întregul maşinism econo- 
mic, l-a manipulat după voinţa lui, în interesul națiunei. 
tele n codurile industriale s'a căutat să se protejeze concurența 


Prin N. R. A. — National Recovery Act — actul de redresare 
naţională, se urmărește o cooperare « întreprinderilor cu scopul de n 
reinvia epoca de aur dinainte de 1929. 

Prin A. A. A. — Agricultural Anjustment Act, actul de ajus- 
tare a agriculturei, s'a căutat mijloacele de salvare a agriculturei, 

Vulturul albastru și-a întins triumfător, peste tot, aripile. 

Roosevelt, în sforțarea sa eroică de a-și salva națiunea, are min- 
dria de a putea spune că a reuşit în parte. Salariile s'au mărit, pu- 
terea de consumație a crescut; numărul şomeurilor a scăzut: prețul 
produselor agri s'a mărit; comerțul s'a activat; industriile şi-au 

t de lucru; toate acestea au fost rezultatul unui an de uriaşe 
sforțări, ale unei energii miraculoase, ajutată de o echipă de colabo- 
ratori, unul mai bun şi mai devotat decit celalt: trustul inteligenței. 
Rezultatele însă mau fost peste tot strălucite, Se părea că simpatia 
pentru Roosevelt a scăzut. Alegerile din Noembrie trecut au dovedit 
însă că încrederea în preşedinte este aproape intactă, 

Fr. Nitti, discutind ca liberal ortodox măsurile Iui Roosevelt, 
spune că chiar dacă remediile sale ar fi rele, ele încă vor fi utile, 
dacă vor îndi încrederea. 

In America este încredere şi în Roosevelt și în viitorul poporului 
american. 

Roosevelt se bucură de o încredere oarbă, Gindul că el ar putea 
muri înspăimântă chiar și pe dusmanii săi cei mai hotăriţi, Chiar re- 


*) Robert de Saint Jean: La vraie révolution de Roosevelt, 


s8 VIAȚA ROMINEASCA 


publicanii, adversarii lui, îşi dau seama că soarta ordinei americane 
depinde de acest președinte revoluționar, 

In America se spune: Eu cred în Isus Christos: eu cred că pre- 
sedintele nostru ne-a fost trimis de D-zeu. Roosevelt e un mit. 

Un muncitor dintro mină, căruia i se scăzuse salariul, fiind în- 
trebat de efectele produse de N. R. A. a spus: Nu merge bine, sunt 
încă destui şomeuri şi rămîne destul cărbune nevindut, 

— „ȘI totuşi mai susții pe Roosevelt?” 

— "Dacă n'ași fi pentru el, pentru cine ași putea fi?” fu răspun- 
sul minerului. 


In America 10 la sută din populație deține 90 la sută din avere. 
Nicăeri poate nu există disproporții așa de mari. In Roosevelt cred 
și cei 10 la sută cu gândul că epoca belșugului se va reintoarce, — 
recovery: cred însă cu mai multă putere cei 90 la sută, care așteaptă 
dela Roosevelt o nouă așezare, o lume nouă, New Deal. Unii așteaptă 
redresarea vieței economice, alții cred întrun nou Stat social, 

Roosevelt înfăţişează poporului său aceste două speranțe. Ceiace 
pare însă fundamental în munca lui Roosevelt este această a doua 
operă: Reform, creiarea unei noi ordine sociale, 

Incă din timpul campaniei pentru Preşedinţie, Roosevelt spunea: 

„Fiecare om are un drept la viață și aceasta înseamnă că el are 
un drept să-şi facă viața confortabilă,..; guvernul este dator să des- 
chidă un drum oricărui om ca să pontă obține prin munca sa proprie 
o parte din acest belșug, necesar pentru nevoile sale,” 

Fi şi-a dat seama că sistemul dinainte de 1929 era un sistem $o- 
cial rău, căci era clădit pe privilegii, pe nedreptate. 


In discursul său inaugural, Preşedintele a spus: „Fericirea nu stă 
numai în posesiunea aurului, ci în sentimentul de a îndeplini o operă, 
in freamătul clanului creator; fără un ideal poporul piere”, 

Revolutia ce se înfăptueste în America este mai mult de natură 
sichologică. Roosevelt a întărit Satul fără a se atinge de libertăţile 
ndividuale, fără a aservi omul. El a împiedecat numai licenţele libe- 

ralismului; a pus friu tendințelor de câștiga nelimitat, provocator. 

Evidenţiind relele unui materialism cras, Roosevelt a redeșteptat 
idealismul american — de care el are absolută nevole pentru crearea 

acelui New Deal, care va însemna şi noua politică de nivelare as- 
cendentă. In acea nouă aşezare, care fascinează marea majoritate a 
poporului american, nu vor mai învia acele condiţii sociale, care au 
sipat pe o mare parte din națiune de binefacerile bogăției și ale pu- 
erii. 


Roosevelt urmăreşte o redresare economică, dar urmărește en 
mai multă îndirjire o justiție socială. 

Harlod Ickes, unul din colaboratorii Š giron marea a spus: 
„Pentru prima oară în istoria noastră, guvernul vrea ca bo! 
națiunei să fie exploatate în profitul tuturor Nedreptăţile sociale vor 

dispărea, era nouă se apropie,” 

S'ar părea că cele două ținte: recovery şi reform —adică opera de 
redresare și opera de reconstrucție — ar fi în contradicție. Și totuşi 
nu este aşa. Președintele urmăreşte redresarea în măsura, În care ea 
ar constitui baza noilor apte, în care poporul american, însufleții 
de g rat gr ar putea înfăptui Tetilla socială, 

Noul plan de reconstrucție trebue sã se de are intr'o atmos- 
feră de idealism. Asta urmărește Roosevelt. ena 

Rooseveltismul este o credință. Preşedintele a reconfortat sufle- 
tele, le-a dat un suport şi a cerut celor care cred în el „să-l urmeze 
până în acel pământ îndepărtat, paradis pierdut și miraj, amintirea 
de eri şi promisiunea atrăgătoare de mine”, 

Acelaşi recovery şi același reform. 


CRONICA SOCIALA sa 


Experienţa Roosevelt este urmărită cu deosebit interes de lumea 

ns et es dece ri ci TME pg Aa em pe a ro ra 

o a e ul este însă mai mu ecit o ameliorare ma- 
terială imediată. El este o ţintă, 

„ Preşedintele urmăreşte cu tenacitate o nouă aşezare pentru po- 
porul american, Aceasta însă interesează mai puţin pe neamericani. 
De aceia, acest al doilea aspect al rooseveltismului este mai puţin en- 
noscut şi lucrarea de față are meritul de a-l sublinia și reține. Înfă- 
țişarea aspectului etic al roosevellismului, este caracteristica de reți- 
nut a lucrărei de care ne ocupăm. Evident experienţa Roosevelt mer- 
ge greu. E o revoluție lentă, mai lentă chiar ca o evoluție normală, 

Autorul spune că experiența Roosevelt a fost la început experien- 
ţa suferinţei. 

D-na Roosevelt spunea ea însăși: „Situaţia economică sa amelio- 
rat, dar soțul meu nu așteaptă miracole. El ştie că nimic nu se face de 
azi pe mâine; de când a fost bolnav, ştie să aştepte...” 

In adevăr, Roosevelt lucrează cu voinţă, cu tenacitate şi aşteaptă, 
Recomandă însă şi posi american, dacă vrea să iasă trimfător 
din criză, aceiași răbdare, şi mai ales aceiaşi voință de a învinge. 

Poporul american va învinge, căci își ascultă șeful, 


V. G. Beldie 


Cronica filosofiei 


Ontologia realității sociale. 


In literatura sociologică rominească, lucrarea d-lui Tra- 
ian Herseni * asupra realităţii sociale considerată ca exis- 
tență ontologică regională, este una dintre contribuţiile ori- 
ginale, una dintre cele dintii încercări de rotunjire a unei 
concepții personale, Fireşte, cînd spun că ne aflăm în faţa 
unei concepţii proprii, nu mai consider cartea d-lui Herseni 
ca o lucrare de domeniul sociologiei așa numite ştiinţifice. 

Propriu vorbind,d. T. H. nici nu caută să ne dea o carte 
de ştiinţă, un tratat sociologic. Ceeace face d-sa trece dincolo 
de domeniul propriu al sociologiei, în cimpiile cugetării pure, 
în împărăția dialecticei spiritului. Preocupările sale din a- 
ccastă carte sunt în legătură cu cercetarea şi discuția funda- 
mentelor obiectului unei ştiinţe — cecace va rămîne totdeau- 
na o muncă de ordin filosofic. 

Prin cercetarea realității sociale, d-sa urmărește analiza 
existențială a obiectului sociologiei. După cum o precizează, 
problema de căpetenie pe care o cercetează este să arate 
„dacă există o regiune existențială a societății și, dacă există, 
să o determinăm cit mai de aproape”, 

Numai din enunţarea acestei probleme, şi se poale ve- 
dea că punctul de plecare al acestei lucrări trebue căutat 
în direcţia fenomenologică a filosofiei și sociologiei germane 
contimporane, De altfel și problema, şi poziţia ei, ca și izvoa- 
rele citate arată că d-sa se mişcă în lumea influențelor gin- 
dirii germane, celelalte referințe fiind mai mult accidentale, 
circumstanțiale și de formă. Cecace face d-sa este fenome- 
nologie, încercare de ontologie regională. Însuşi termenul 
este imprumutat din filosofia fenomenologică. 

Husserl este acela care a arătat cel dintii că structura 
existenței diferă, că nu este aceiași pretutindeni, că variază 
după regiuni existențiale (Seinsregionen, e termenul tehnic) 
şi că fiecare regiune are o constituție proprie. Dacă sunt date 
mai multe regiuni existenţiale, fiecare cu structură şi esență 
proprie, atunci se "'nţelege cum ce vor urmări ontologiile re- 


*) Realitatea socială. Incercare de ontologie regională. 


CRONICA FILOSOFIEI m 


gionale: „genurile specifice, modurile de existenţă sui gene- 
ris ale fiecărei regiuni”. 

Lucrarea d-lui Traian Herseni se ocupă cu realitatea so- 
cială, întrucit aceasta constitue o regiune existențială de un 
gen aparte. Prin urmare, o cercetare de ontologie regională. 

Problema, după cum se vede, este una de metafizică. Nu 
aparține însă propriu zis filosofiei, deoarece ontologiile re- 
gionale cad în sarcina fiecărei științe în parte, o ontologie 
regională nefiind altceva decit întemeierea particulară a 
ştiinţei respective, pe care o interesează exclusiv. Cu alte cu- 
vinte, ceeace face d. T. H.. nu este o cercetare de filosofie 
generală, ci analiza filosofică a realității sociale ca obiect al 
unei discipline anumite, sociologia. 

. Cercetarea acestui obiect propriu al sociologici, spune 
d-sa undeva, se poate face în două moduri şi momente deo- 
sebite. 


Cităm: „un moment prealabil constituirii sociologiei ca 
ştiinţă, în care societatea este analizată ca existenţă şi un mo- 
ment ulterior, după ce existența societăţii e dovedită (şi nu- 
mai dacă e dovedită), în care se urmărește existența ca so- 
cietate sau, pentrucă accentul de-acum cade pe societate, pu- 
tem spune, că se urmărește societatea ca societate, 

Se înţelege că numai tratarea momentului al doilea duce 
la pretenţiile unui tratat, dimpotrivă, momentul întiiu con- 
stitne o problemă precisă, una singură și perfect delimi- 
tată: societatea ca existență. Noi ne ocupăm aici numai de 
momentul întiiu — nu urmărim realitatea socială (sau socie- 


=. 


tatea) ca realitate socială (sau societate), ci ca existență”. 
Aci se vede bine scopul urmărit de d. T. H. în cartea sa. 
Cum aume dovedește că realitatea socială este o regiune de 
structură specifică, — nu insistăm, să o arătăm aici, deoare- 
ce ar trebui să rezumăm un material prea dens. O carte de 
bogăția în probleme a acesteia nu poate fi lesne rezumată. 
Ajunge să spunem că în esență, se arată cum există o regiune 
aparte, în afară de regiunea realităţii fizice, a celei organice, 
a celei sufleteşti şi a celei spirituale; anume, o regiune a o- 
mului social prin esenţă și a lumii create de el, regiunea 
existențială a societății, cu cercetarea căreia se însărcinează 
ontologia regională. 
Societatea, întreg domeniul vieţii sociale, este o totalitate 
care nu există de sine ci prin părţile sale. Faptele sociale iși 
dobindese existenţa din întreguri, din corelate, din înterde- 
ndenţe, cari nu sunt altceva decit realităţi funcţionale. 
iind o realitate funcţională, o structură, societatea aei 
eşte şi integrează tot ce se îintimplă în sînul său, viaţă spiri- 
tuală sau orice alt fel de activitate. Dar ceeace societatea a- 
daugă dela sine este obiectivitatea. Prin structura sa, ea face 


DO lM 


92 VIAȚA ROMÎNEASCA 


posibilă apariția spiritului, intrucit oferă un plan de obiecti- 
vitate, care asigură persistența. Așa devine posibilă apariţia 
culturii, care nu e E pam decit viața obiectivă a spiritului. 

Societatea este un mod de existență al omului. Este 
coexistenţă în sens ontologic. Omul nu există ca om decit în 
şi prin societate. 

„Ceeace diferenţiază pe om de animal este spiritul, este 
cultura”. Fără viaţă spirituală. omul nu există ca om. „Dar 
izolat, omul nu e capabil de viaţă spirituală”. Viaţa morală, 
religioasă, artistică, științifică, valorile şi tot ce e obiectivita- 
te presupune viața socială. „Omul, viața spirituală, societa- 
tea, sunt realități corelative, ele constituese de fapt aceiaşi 
realitate”, 

Existența umană şi viața spirituală sunt realizate prin 
coexistență, prin societate, care aduce obiectivitatea, ca nou 
plan existenţial. Fără acest plan al obiectivităţii adăugat de 
societate, mar putea exista nici o valoare pentru om. nici po- 
sibilitatea culturii. Ca existență umană omul se realizează 
numai în societate. Obicetivitatea deschide perspective pen- 
tru o'existență specifică în univers: Omul şi cultura creată 
de el. „Societatea realizează omul, iar acesta e creator de cul- 
tură şi civilizație — societatea constitue în modul acesta fun- 

tul şi cadrul existențial pentru o regiune ontologică 
specifică: universul creat de om”. 

Cele trei momente: individ — societate — cultură for- 
mează aceiaşi existență: realitatea socială. Aceasta este o re- 
giune existențială specifică, creatoare de cultură, deosebită 
de celelalte. „Faţă de natura fizică societatea se deosebeşte 
prin conştiinţă, spiritualitate și oință; faţă de organisme, prin 
conştiinţă de sine şi spiritualitate, faţă de psihisme (subiee- 
tive), prin obiectivitate și cultură; faţă de spirit, prin viață şi 
istoricitate”, 

Societatea este deci o realitate structural-funeţională şi 
obiectiv-spirituală. O regiune exstenţială aparte. 

Existind o asemenea regiune, ale cărei caractere şi gra- 
nițe d. T. H. le analizează pe larg, se înțelege că o ştiinţă a ei 
este posibilă, se poate constitui. 

Prin cercetarea întreprinsă, d-sa dă o fundare ontologi- 
că sociologiei, căutind s'o întemeeze, ca stiință de sine stă- 
tătoare, să-i lămurească toate presupoziţiile teoretice. 

lucrarea aceasta a d-lui Herseni, ni se pare a fi printre 
cele mai originale contribuţii în sociologia noastră. Nu nu- 
mai prin interesul şi noutatea acestei probleme — să notăm 
că pentru întiia dată se încearcă o ontologie regională a vie- 
tii sociale — ci prin faptul că ne găsim în faţa unei lucrări 
de concepție personală. Ce valoarea are acest lucru, întrun 
domeniu în care la noi nu s'a scris decit despre, şi nu s'au 
dat decât studii eclectic, e inutil a o mai sublinia. 


RR iii 


CRONICA FILOSOFIEI 93 


Dar nu numai pe această latură lucrarea d-lui Herseni, 
așa de bine orientată și documentată, ne apare de o valoare 
deosebită; ci și prin faptul că ridică o mulțime de probleme 
interesante, pe marginea cărora se pot încinge fructuoase dis- 
cu 

ucrarea d-lui Herseni, dovedeşte în mod strălucit, cit 
de fecund este contactul cu filosofia germană. Pentrucă, e 
clar, cercetarea așa de interesantă pe care ni-a dat-o acum, 
își are toate rădăcinile În preocupările filosofiei şi sociologiei 
germane, şi în deosebi în curentul fenomenologic al acestei 
filosofii, cum o arată de altfel şi d-sa. 

Sociologia nouă, în cuprinsul căreia lucrează d. T. H. sun- 
tem convinşi, va avea de înregistrat din partea d-sale lucrări 
valoroase şi de aici înnainte. Această primă carte îndreptățe- 
şte o încredere largă în posbilităţile autorului. 

N. Tatu 


Cronica externă 


Motive de cooperare internațională 


De ce cooperează popoarele, guvernele ṣi statele, de ce se lin 
conferințe internaționale, de ce oamenii de stat din diverse țări işi 
fac reciproc vizite şi se consultă, de ce şi pentru cari motive, cea 
mai mare parte din omenire sa înțeles in fine să-şi creieze organe 
permanente de cooperare, cum e de exemplu Liga Națiunilor, Biroul 
Internaţional aì Muncii, Curtea Internaţională de Justiţie dela Haga,- 
iată o serie de întrebări cari merită un răspuns precis, mai ales astă- 
zi, cind se pare că relațiunile internaționale în loc să progreseze pe 
aer armoniei generale, devin din ce în ce mai încărcate şi mai in- 
cordate 

E stiut că omul şi firea omenească e făcută să se incadreze în 
societate, adică într'o formă de conviețuire cu semenii săi. Indivizii 
cooperează deci Întreolalță fiindcă așa le este inăscut acest Instinct 
de asociere ṣi sociabilitate, 

Primele inceputuri istorice ne dovedesc de altfel cu prisosințä 
că pretutindeni, în Asia, în Africa, în Mexico şi In Peru, oamenii se 
găseau grupați în formaţiuni sociale și politice mici sau mari, orga- 
nizaţi după anumite criterii. 

e lingă motivul cauzal de cooperare inerent firei omului, 
care oricind şi orlşiunde se manifestà automatic și mecanic, nenu- 
mărate sunt şi cazurile cind factori şi elemente din afară îl îm- 
ping pe om cu uceeaș intensitate către acelas fenomen al coop > 
Astfel, în cazul cind doi oameni, fără să se cunoască şi fără să facă 
parte din acelaș trib sau aceraș familie, vor fi simultan amenințați de 
un pericol comun, să zicem o fiară sau un torent aumenințător, atunci 
vind salvarea le va fi imposibilă prin fugă ; ei nu vor şovâăi o clipă să 
opună rezistență umăr la umăr, cooperind pentru infringerea sau m 
baterea pericolului ameninţător, 

Cooperarea poate fi voluntară, cu alte cuvinte conştientă, vroită 
şi intenţionată sau şi involuntară. Această din urmă formă, oricit de 
paradoxală ar pârea, poate fi identificată in toate formele de coope- 
rări cari derivă din constringeri militare, din acte dinastice, din con- 
siderente mistice. 

Bucovina, răpită prin forța armată de către austriaci în contra 
a > populaţiei, a fost forțată să coluboreze cu imperiul e 
gie. Evul mediu oferă apoi cele mal numeroase exemple cind facto- 
rul dinastic, printr'o moștenire, o zestre, o înrudire princiară sau un 
cadou, adună sub acelaș sceptru nenumărate provincii cari astfel 
grupate fireşte că trebuinu să... coopereze. 

Se ştie că Spania luă ființă printr'un act de mariaj, că Scotia se 
uni definitiv cu Anglia printr'o căsătorie şi că Austria Îşi intinsese 
hotarele într'adevăr În virtutea dictonului de pe blazon: „Bella gerunt 
alii, tu felix Austria nube!" 

In epocile primitive și obscure ale omenirii exista şi un alt fac- 
lor, care avea puterea să provoace mari acțiuni de cooperare activă 


CRONICA EXTERNĂ 05 


sau pasivă: cum am amintit mai sus, e vorb 
î] a ic- 
isos: Insito de totem, și tabu; persani mistet, creea 
s „ visur itori de vi ' 
ori tăria de a uni tri mită v- Be 
» produce Pace i moni și popoare, de a declanșa conflicte sau de 
şi viziunea Fecioarei de Orleans a stiut A 
dinani, ştiut să-i grupeze într'un 
are sera activ pe toți Francezii, asigurindu-le victoria în contra 
Fireşte că superioară culitativ şi eti 
e este cealaltă 
setate, de cooperare, pe care am mura voluntară. Sab mart 
selor sau senimentelor lar ie a a n înceată afla aicea 
nente N era i 
agreate exclusiv din raţiunea ra i fpe matah amet aa pe e 
fe u mai noa și mai mulțumit, uz 
orma perfectă u unel cooperării volu i ă pri 
lodatermiinarės popoarelor, cari astfel igi tare piine sea ee rc 
ei dorințele, zi atoae s singure și din propria lor voie Saria 
r Praci ktg să aibă parte, Adunările + aa, şi plebiscitul sunt 
<a os g ei oe acestei libertăți. i 
neape îndoi care di 
cea | rahat n suu voluntară, rage me ma opa begia e 
Danae, nia te. Am văzut doar cît de repede s'a desfăcut imperiul A 
momentul in care scept A erik AIN. 


rul hab a mili 
tară, se sfărimase definitiv. Diversele emaren irma atlet a chiar 


secole dearindul sub presiunea unei 

aa T aa iel cooperări forțate, se grăbiră care 

yaani eaga nt să se unească cu diversele tulpine dela care au 
Intrebarea care ar mai urma s' 

iii a s'o punem, 
fere pasaron i influențează massele sau reprezentanții lor, atunci 
du-şi cu nare mg dpi arme: de Lo ie rari soartă, phidin- 

fi ao mapa ; i ca externă ? 
arosrăie tu ir se Šena etnic, religios, pur politic, economie, 
m alte cuvinte interesează dacă şi in ce mă 
m aaa sau clasa socială promovează Alteța s pr eciari 
red pp agrar kai taera cit pacea universală şi armonia interna- 
ponsa W sau pe mai mulţi din factorii numiţi mai 


este; cari sunt motivele 


Erau vremuri cind intrade igi 
văr religia, cea creştină și cea 

mene oad exemplu, dispunea de o formidabilă forță mcâzies, e e: 
n ur e poponre şi state, unindu-le sau sfărămindu-le fie prin 
„semnul crucii” sau al stindardului lui Mohamet. 
PRE), rca gouna vreme o ma 

o unitate creștinească, cruciadel 
an alt exemplu Pesti în care Dome peria 
iure pam n dcceas măsură, religia mahometană 
p Protex ca agentul prine pal în geneza imensului ate E prune a 
a ċalifatelor sale cari s'au intins aproape pină în inima Europei. a 
cari speră într'o regru- 
sau musulmane, 


loc altor factori mai actuali şi mai activi, Relaas da T prince 


rind redusă la rolul se- 


nici unul din războnicle recente, religi și intim personal. In 
Res sau izraelită si musulmană, Ă bca lat dp eine Taaie o 

izaire confrații aceleiasi biserici, cind acestia făc aro pen 
puri politice sau naționale adversare. aan S: cz 


aaae 


ui VIAŢA ROMINEASCĂ 

Ce ur putea ntunei totusi să promoveze Cooperarea si armonian 
dintre popoare? 

O cooperare voluntară şi solidară, um spus că se poate naște nu- 
mai din puternice motive de cointeresare și solidaritate. Am înţeles 
prin aceasta că diversele stale şi popoare trebuie inainte de toate să 
devină conştiente de functia ce-o ocupă şi de interesul comun pe care 
trebue să-l urmbrească, În sensul unui traiu mai bun, mai prosper și 
mai civilizat! 

După abolirea sat renunțarea la unii factori sau la unele cre 
zuri demodate și moarteu în adevăratul sens nl cuvintului, după satis- 
facerea unor veleităţi de ordin pur etnic şi biologic, ustăzi, pentru 
cucerirea armoniei pacifice şi sa utare, fireşte că omenirea, ajungind 
in fine la recunoasterea realităților cuncrete, incepe să-și întrevadă 
baza universală de cuopernre internaţională, așezată pe elemente na- 
turale, organice si concrete, E varha de factorul economic și de con- 
secințele politice și sociale cari derivă din acesta, 

Incă din primele începuturi ale omenirii se poate lua ca sigur 
că obmenii întrețineau lesături si raporturi determinate şi de acest 
schimb de produse. Un trib de păstori își schimba produsele cu alt 
trib de pescari, acesta din urmă cu un trib de agricultori și aga mai 
departe. 

Cu timpul, prin intermediul naturii, al structurii solului, prin 
descoperiri yi îndeletniciri din obişnuință, s'a ajuns în fine cu aceste 
raporturi să se intensifice tot mai mult, aşa ca in vremurile de azi, 
datorită mai ales technicel și mijloacelor perfecte de comunicație și 
transport, Intreaga lume să se găsească într'un studiu de vădită inter- 
dependenţă economică, urmată bincinţeles si de o interpedendență 
culturală și politică. 

In termeni economici, acest stadiu poartă numele de cconomir 
complimentară, ințelegindu-se prin aceasta satisfacerea reciprocă a 
nevoilor de ordin economic din surplusul şi bogăția diverselor co 
munităţi cari intretin raporturi paşnice- 

Statele cari își acoperă reciproce nevoile economice de primă im- 
portanță, fireşte că vor veghin ca nimic să nu tulbure aceste raporturi 
de împărtăsită dependenţă si asistență mutuniă, ştiind bine că un 
conflict intre ele nu poate duce la altceva decit la sdruncinnarea echi- 
librulul economic, cu consecințe poate că fatale pentru toate statele, 
în egală măsură. 

Nu incape îndoială deci, că in vilele noastre, factorul economic 
este singuru forță care determină efectiv politica statelor și mai ales 
politica acelor state cari sunt guvernate direct de către comunitate 
şi în interesul exclusiv ul majorităţii populației. 

Antiteza economiei complimentare este ceeace cunoaştem sub 
numele de autarhie economică, 

Definiţia profesorului Mauli e clară: „prin nuturhie se înţelege 
congruența şi identitatea teritoriului politic cu teritoriul de nutriție”. 
Cu alte cuvinte, numai acel Stat va fi autarhic care fără să fucă vre-un 
import, îşi poate acoperi cu prisosință din propriile sule resurse tonte 
nevoile economice. 

Şovinismul național, nestabilitatea politică şi teama de războiu si 
izolare sunt singurele elemente cari provoacă această goană după au- 
tarhizare. Oricit de mari ar fi însă sacrificiile făcute în acest sens, 
realitatea ne arată şi ne dovedeste cu prisosinţă că nicăeri şi nici un 
singur Stat, pe suprafaţa întregului glob, nu-şi poate aroga acest cali- 
Say Nu există un astfel de Sint care ar pulea fi considerat ca au- 
arie, 

O evoluție lentă dar continuă de vreo citeva mii de ani a împins 
această omenire întrun stadiu de absolută interpendenţă, iar tehnica 
a perfectat uceastă corelatie strinsă dintre diversele regiuni în aşa 


Pip 


CRONICA EXTERNA 97 


d, încit a PR: ir area desăvirşită unitate mondială. In afară 

n S pa mar peer un ae o fiinţă care tinde spre izolare, ci dimpo- 
A Bea Po 00 prea măi se arme te din generație în genera 

m era care implică universalitate şi unitate în- 

e aceea tarhiza 
iii aet ro a Si ari sp si te nu poate fi privită decit ca 
ci popoarele? la problema çare ne preocupă aci: dece cooperea- 
unsul: 1) pentru că in insti 
PR, ape anioi este unul din instinctele 
rin bun, mal confortabil si ma <s jea da toate vremurile la un trai 
mportanta hotăritoare a factorului 
Coe date rmn aaran „cette din urmă stadiul în care parere tepe 
u prosperitate, în stare de declin sau ascen- 


e. 
In secolul nostru, mai mult decit oricin 
ema rel rr o unitate organică, Și la PIE pam, omenie 
si, tac iiragă ma poate uneton, dt a ni principit 
care 
doar numai o rotiță în vastul şi Binn rak rol ood o parE i aa 


T. Cristureanu 


Cronica cinematografică 
„Băeţii veseli“. 


In ultimele săptămini, am avut trei filme cu adevărat bune, trei 
filme foarte deosebite unul de altul; o comedie antiromanescă ame- 
ricană făcută de Laemmle după o poveste de Molnar, o punere pe e- 
cran a celebrului roman de Jules Benard: Poil de Carotte”, îinstârşit 
o fantezie muzicală rusească intitulată „Băeţii veseli” (in româneşte: 
„Toată lumea cântă, joacă și iubeşte”), 

Comedia lui Laemmle este făcută după estetica regizorală inaugu- 
rată de Lubitsch în „Trouble in Paradise” (Contesa Lilly) şi „Design 
for living” (Trei şi una). Personagiile sunt — cum ar zice Cocteau- 
„portes jusqu’au bout d'eux-mêmes”, sunt puse să joace cu un mic aer 
de a-și uuto-ironiza rolul și de n face voluntar exces de zel in sensul 
propriului lor personaj. Este ceva foarte nostim şi foarte subțire, 

Filmul francez „Poil de Carotte” este (conștient sau involuntar— 
nu ştiu) construit după estetica cinematografică rusească. O îngri- 
ire deosebită a detaliului şi o preocupare neîncetată de psihologie. 

ersonagiile—cum se zice în [ranțuzeste—ne „bantează” multă vreme 
după ce spectacolul s'a terminat. Afară de asta, filmul e aproape mut; 
cecace-i iarăşi o particularitate a regiei sovietice care înțelege că cu- 
vântul în Cinematograf este accesoriul si nu trebue întrebuințat decit 
cind nu mai avem încotro. 

Cel de-al treilea film de care vrem să ne ocupăm este o fantezie 
muzicală făcută de studiourile sovietice şi care a rulat în Europa subt 
titlul de „Băeţii veseli”, Preferăm acest titlu celui rominese : „Toată 
lumea ride, cîntă și iubeşte”, care prezintă triplul dezavantaj de a nu 
avea În sine, nici-un sens, de a nu se potrivi de loc cu conținutul bu- 
căţii, şi de a semăna cu o reclamă de grădină de vară. 

Filmul acesta cu greu var putea încadra în vre-una din formulele 
de artă existente. Prezintă oarecari analogii cu filmul comic american 
pe bază de gaguri (Harold Lloyd, Malec, etc.), în sensul că şi el con- 
ține o mare bogăţie de gaguri. Decit „pag”-ul e unitatea estetică fun- 
damentală în cinematograf, c'o fi vorba de un gag comic sau de unul 
tragic. Gag-ul este un detaliu de regisură care traduce simbolic o 
situație psihologică, un detaliu care are început şi sfirșit foarte nete, 
marcate de sfirsitul siu începerea altul gag, anterior sau ulterior, și 
asta indiferent dacă e o bufonerie sau un amănunt sfișietor sau unul 
înduioşător, Un film construit altfel decit pe bază de gag-uri este un 
film prost sau mai corect nu-i film de loc. - 

Afară de asta, „Băeţii veseli” nu poate fi comparat cu comediile 
americane, pentru că în acestea din urmă eroii consimt să fie, ei, per- 
sonal ridicoli. Acest ridicol desigur că îi umanizează mai mult decit 
li face vrednici de dispreţ: dar tot ridicol este, Pe cînd eroii din fil- 
mul nostru rusese nu-s ridicoli, ci mai degrabă au ceva epic, care 
suscită admiraţie, şi nu sunt „caraghioşi” decit în sensul că „au haz”, 

Dar ce e curios este că această producție sovietică nu seamănă cu 


F 


CRONICA CINEMATO 


nici-una din cite ne-a dat pină azi Cin 
nă cu filmele grave şi sguduitor dramatice 
ea lui Maxim” sau „Mama”; nu seamănă 
temkin”, „Linia generală”, „Contra-plan”; 
torice — asta-i dela sine înțeles. Insfirșit 
me comice ruseşti, ca bunioară „Locotene 

Acesta din urmă era ceeace în teoria 
să”, adică ridiculizarea prin ingroşare | 
morale. Ni se prezintă un gen particular de psihoză colectivă, care 
contagiase la un moment dat toată Curtea i şi armata imperială. 
Detaliile care exprimau această stare de spirit erau înadins foarte 
exagerate şi conlucrau, organic, la com acelei situaţii psiholo- 
gice de care vorbeam. In „Băeţii veseli” nu-i vorba de vre-o asemenea 
idee subtilă, ci pur şi simplu de niște oameni care nu se gindesc ln 
nimic, care nu calculează niciodată, și cure se esc să trăiască, 
avind drept credință unică, credința în muncă şi În sinceritate, 

Este mania artei sovietice ca atunci cind vrea să ne înfățişeze 
ipocrizia, socotelile meschine, uriciunea convenționalismului şi in- 
trigăriei să aleagă, drept exemplu simbolic, lumea burgheză. Manie 
de altfel perfect justificată, căci toate ororile menționate mai sus se 
găsesc din abundență  înliuntrul burgheziilor de toate solurile si 
probabil deosebit de vizibil în burghezia desigur încă şi mai artifi- 
cială a Rusiei trecute și prezente. In acest scop, ni se armată o selectă 
societate de burjul estivind pe malul mării, — colectie de oameni 
anoști, snobi, uriți, pretențios Imbrăcaţi, caraghioşi ca maniere şi 
ordinari ca sentimente. In contrast cu asta ni se prezintă umanitatea 
udevărată în persoana unui cioban, entuziast și muzicant, precum şi 
ră irna săi (co-ciobani şi mai tirziu co-muzicanți). Aceştia smt 
„băeţii-veseli”. Căci sunt, mai presus de toate, veseli. Veseli nu pen- 
trucă li s'a întimplat vre-un anumit lucru particular, ci veseli pentru 
că trăesc. Trăiesc fără să calculeze, fără să se chinuiască cu ambitii 
de lungă scadență, cu aspirații complicate si invidii conținute. Ei 
stiu două lucruri: ştiu ce vor și mai ales stiu ce nu vor. Ştiu toate 
asten pentru că știu ce sunt, ştiu ce anume treabă sunt ei făcuţi să 
încă. Şi cred în treabă. Cred în muncă, Cred că „the right man în the 

għt place” nu poate s'o ducă niciodată rău. Ghinionul exterior nu 
există pentru ei, după cum nici norocul nu-i epntează, Stilul lor de 
viață e totodată instinctiv ca al animalului deci sincer ca el — 
cuminte ca al filozofului (căci se bazează pe viziunea clară a destol- 
niciei proprii) si nobil ca al moralistului (căci innorenză sansa en 
toate imoralitățile ei şi crede In muncă, pivot al desfășurării istorice). 
Pentru a personifica toate acestea s'a ales un erou care să fie trei Iu- 
ceruri: 1) proletar; 2) cioban; 3) muzicant, trei lucruri perfect com- 
patibile, Veţi acuza pentru asta cinematograful rusese de intenții 
propagandiste? Dar ce ne pasă nouă de asta. Constatăm dour că per- 
sonajul se potriveşte perfect cu ideea pe care e pus să o exprime, ȘI 
afară de asta, dacă proletariatul ar fi, în realitatea istorică, tot atit 
de simpatic cit d-l Kostia din film, ntunci nu s'ar mai pune proble- 
ma propagandei, căci toată lumea ar iubi proletariatul, 

Imi pare rău că spatiul disponibil în această revistă nu-mi in- 
gădue să vorbese puţin dintr'un punct de vedere mal technic, de a- 
mănuntele regisorale ale acestui film. Căci sunt multe de spus în 
această privință si multe de învăţat. O voi face cu altă ocaziune. 


aful rusesc. Nu seamă- 
„Furtuna” sau „Tinere- 
Gimele sociale ca 

eamănă cu filmele is- 


amână nici cu alte fil- 
Kije”, 


ră se numeşte o „far- 
ureată a unei situații 


Miscellanea 


Vizita lui L. Brunschvicg 


Invitat de Societatea Romină de Filosofie şi de universităţile din 
Bucureşti şi laşi, d. Leon Brunsehvicg, profesor la Sorbona şi mem- 
bru al Institutului Franţei, a venit în țară pentru a ține o serie de 
conferințe. 

L. Brunsehviea n cistigat un nume de reputație mondială în urma 
lucrărilor sale de filosofie, unanim preţulte, şi este una dintre 
rille filosofiei franceze contimporane, 

Operile sale, sunt dovada unei vaste erudiţii in domeniul ştiin- 
telor şi al filosofici, a unei gindiri pătrunzătoare, subtile, vioaie și 
frămintate, 

Dela lucrarea sa de debut În publicistica filosofică „La Modalite 
du Jugement", pină la ultima sa carte „Les dges de Tintelligence”, tre- 
cind prin seria operilor de mare valoare, „Introduction d la Vie de 
"Esprit", „L'idealisme contemporaine”, „Les étapes de la philosophie 
mathemalique”, „L/Experience humaine et la Causalite physique”, 
„Le progrès de la Conscience dans la philosophie occidenta e” a 
connaissance de soi”, — cugetarea lui L. Brunschvicg se desfăşoară 
cu o subtilă dialectică şi remarcabilă putere de analiză, tinzind câtre 
închegarea unei concepții proprii. 

D. I. Petrovici întrun studiu concis, seris cu ocazia sosirii în 
țară a filosofului francez, caracterizează limpede, în felul acesta ori- 
entarea generală a filosofiei lui Brunschvica. 

„In opoziție cu intuiționismul anti-intelectualist, serie d-sa, 
Brunsehvieg preconizează un idealism raţionalist, continulnd întru 
aceasta, cu o vigoare nedesminţită, linia cartesiană și spinozită — 
trecută fireşte prin Kant. 

Desigur raționalismul lui Brunsehvicg este suplu și lărgit, Inţe- 
legind să absoarbă toate doctrinele antagoniste, care n'ar prezenta 
decit momente provizorii, în tendinţa spiritului către unitate, ceeace 
formează axa lui de căpetenie și caracterul său eminamente rațional. 
Nu exclude nici misticismul, dacă acesta n'ar exprima decit o aspi- 
ratie către „spiritualitatea pură” și nu sar precipita, cum face adesea, 
tocmai pe panta inversă — întoarcerea spre materialitate. 

Dar mai presus de toate, ceeace caracterizează raționalismul lui 
Brunschvieg este dinamismul său, lucru care face pe acest sine 
să se închine adine Imi Fichte și să rămle în concordanţă cu gindi- 
rea contemporană, chiar cu acea întrupată în curente contrare, 

De obiceiu, dinamismul se întovărășeşte mai lesne cu volunta- 
rismul sau vitalismul, doctrine heniicaste e Brun El găsește 
totuş mijlocul — şi aci pilda lui Fichte a fost edificatoare — să-l 
imperecheze cu raționalismul, pe care îl concepe în acţiune, con- 
structiv și creator. Vechea rațiune statică, Incremenită, este combătută 
de Brunsehvicg, tot aşa de aprig ca şi de intui i”. 

Cum orice filosof stă sub înriurirea epocii sale ṣi a tendințelor 
ei, tot aşa şi în concepția celui ce ne-a fost oaspe, se oglindesc prin- 


MISCELLANEA 101 


ana ni A 


reno à meg d timpului nostru. In filosofia lui L, Brunsehvicg 
DR a rd pr preocupările și înoirile însemnate din 
i A științelor fizico-matematice. În această privinţă, 
a fost De ră meci via Co pra. car CĂ mort mia Ganao 
n + 

a a eea aia că A E și otr mogte crede 

care nu s'a desmințit nici cu această centi T i pieri 
putut verifica, şi stima 7 "rima gar armani a 
p eee i pare m pe rz > mer g cugetătorului, şi simpatia 


O veche conferință, totuși „nouă" i: 
Max Sanielevici. , „Criza capitalismului“: de 


De abiceiu, o confetin 
mee: grde pi mia rog a broşuri din 1982, ar trebui conside- 


In 1935, nu sk poate insă afi acest 
„riza tapităli mul afirma Încă lucru cind e vorba de 
Tin, urmare brosura de mai sug. est 
matei tu nimio de a o supune şi pe mai orar inna EEIN 
úi la inceput nu mă pat reține să afirm că gceastă conferință in 
pare: i An. ver p el formali științifică, este mai degrabă o pledoaria 
Ca atare, cu peur gaara aior penca Peirce săitalismai 
nu ad decit sa ducă ta un veritabil faliment, c-ai 
acă acest faliment e de ordin economie sau 
economic şi moral, nutorul n'o precizează, deşi praod ing ahini k 


din eroare sau din constringere Ideo! separi 
micul” de „moral”. | oge propeto OPN: cauză 


Ce este capitalismul, e destul de bine defini 
. t Și ofnä 
lasari si mă ca tie capitalul acumulzi are ca ra au pci orar 
economică, este jaräsi bine g bi p 
trivit, spre x da impresia verosimilitații pentru aa erei a crea „ei 
vene autorii citați, Pigou, Sir Josuall Stamp şi Rupif, iau ad AAN: 
renţiarodui, servicii imense. "open 
reşte ca teza capitalista e «servi 
tii Pre: problemei, nu edi a 08 tate 000. „et 
cetace nu m'am aşteptat insi, esta tacti 
ferențiarului d f n TEINT Mai Gon 
ata OI i a apăra capitalismul, ironizind realizările economice din 
De a alege din intreaga literaturi strät 
ver, ca „tontrapartidă”* de documentare față T Pigou ot surătag 
gret s'a spun, dar imi pare cam insuficient standardului stiințitie, 
Izvoarele folosite par să meargă pini la anu 1000, Dar] 
exista şi lucrarea lui Chamberiin, ȘI acest din urmă autor e un mua 
burghez şi cum trebuie să fie, un credincios amant al capitalismului, T 
tuşi, citindu-i de exemplu numai paginela RD sm 424 st 495, trebuie re 
ai zoge seg or er n Vizitat Rosia timp de 8 ani în e gg 
undă adevăruri, cari fireste s 
de d. Max Sanieleviei. PT că ans piele Alo aula ac 
Dar dacă autoru) căuta întradevăr material obi 
şi documentare, mă miră de ce n'a fâcut punc 
k apel la 
fesori universitari englezi cari au vizitat Rusią şi pr Pepp vekopen 
tele chiar consiliului profesoral din Birmingham? Sau există l Anglia 
pe rea “a DR, aee știu de acest lucru, EGS 
pagina 29, su recunoaşte Însă i 
mice ale statului socialist, dar se întreabă, Ferrari rece părerea 


——— 


J. è 


v, de, informare 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


socială ar putea multumi popoare culte, cari au întrinsele și uliceva 
decit nevoia de hrană”, I 

Suntem nol, un popor cult? Atit de cult, incit nevoile de hrani și 
nevoile sociale au fost satisfácute pe deplin? Probabil că autorul își 
imaginează că țăranii şi muncitorii noştri nu maj pot de sâtui si de 
bine hrăniţi, ce sunt CA nimie mu li mai lipseşte acestora, decit poezia, 


împăca încă cu aserțiunea ci „cavitaliştii sunt prin fires lor fără coe- 
ziune“, că întregul progres se datorește capitalismului şi bineinteles ca- 
pitalistilor, după cum reiese din spiritul conferinței și că nepotismul, 
caracteristic regimului capitalist, fatal va supravietul în orice alt sistem 
svelal-politie, 

lar da n afirma, că reacţiunea de dreapta nu e decit „fructul dë- 
magogiei de sunau”, deşi Imi vine gren să cred, Imi pare că echi- 
valează cu răutatea, 

Si acentia ne spune că „stiinta obiectiva” e un lucru și npologia 
şi pledoaria pentru o chuză pierduti, e un alt tvori, 

yd d 


Epitaf pentru Panait Istrati 


A înţepenit de veci, într'o cămăruţă săracă din Bucu- 
reştiul apartamentelor somptuoase, singur, tragic de singur, 
marele prozator Panait Istrati. 

A vrut Dumnezeu, ca şi la ultima stingere, să rămînă 
credincios imaginei îndoliate a proletarului. Și acum cînd 
coboară în țărină, risipit din moleculele unei vieți prin 
care a efulgurat și scinteia geniului crentor și atomul voin- 
tci înverşunate, duce cu sine virtuţiile cari l-au ridicat, din 
volumul anonim, la suprafaţa unei celebrităţi europene, 

care nici un scriitor romin n'a străbătut-o. 

Zidar în Siria, muncitor în Egipt, slugă în Palestina, 
vopsitor în Franţa, Panait Istrati porneşte din colțurile 
Brăilei ca un cocor năvălit de chemări şi de dorurile sbo- 
rurilor eliberate. 

Pină cînd, într'o bună zi, răpus de dușmăniile vieţii, 
voința aspră care nu cunoscuse infringere, cedează şi ea. 
Panait Istrati, bolnav întrun spital, hotărăşte să-și destra- 
me arterele vieţii cu acciaş ciudă cu care urzitoarea rupe 
iţele ţesăturei greşite în urgea. I l-a scos soarta în cale pe 
Romain Holland; îl apreciază, îl elogiază, îl impune. Noul 
„Gorcki al Balcanilor” e căutat de editori, cărțile lui sunt 
tălmăcite În limbile pămîntului, sunt citite, sunt cumpă- 
rate. Autorul e milionar. Ca în legendele răsăritului, în 
care găseşti în auroră cupeurile încărcate cu aur, Panait 
Istrati devine o glorie universală, alintată de bogății nebă- 
nuite. Insă o generozitate fără margini risipește tot, întrun 
grad egal cu pornirea lui către caritate. 

S'a întors în țară, — în țara în care oficialitatea il 
ura şi in care numai cîțiva umili îi priveghiaseră altar şi 


MISCELLANEA 103 


Pa 


cult. O boală, care nu cruţă, îl transformă în scorbură pe 
fiecare zi. 

Intro bună dimineaţă, din primăvara aceasta care 
umblă cu timpul în spirale, Panait Istrati sa răsucit din 
viaţă, apucind-o frumos înspre țărină. 

Sărac. Singur. Hulit. 

Marii patrioţi s'au bucurat. Un scriitor nu l-a salutat 
postum. Sindicatul ziariştilor l-a refuzat, Asociaţia Scriito- 
rilor l-a refuzat. Cheltuelile de înormintare le-a dăruit M, 
S. Regele, pe cind vechii lui tovarăși nu l-au cinstit nici 
măcar cu un regret. 

S'a înconjurat de o atit de impenctrabilă solitudine, 
fiindcă şi-a îngăduit să spună adevărul şi să aibă geniul 
într'o turmă de literatori cari dau bacşișuri să fie cunos- 
cuţi pînă la Jimbolia, 

Mai bine că sa dus. 

Cel puţin, acolo, în subteranele cimitirului, unde-i va 
fi ghirlandat trupul de virulența morbilor decompozanţi, 
nu va mai fi silit să suporte prestanța carnală a d-nului 
Stelian Popescu și nici mediocrităţile, decorate de mono- 
clu, ale d-lui Ion Marin Sadoveanu. 


Impopularitatea lui Anatole France 


Nici un fenomen spiritual nu poate fi studiat și tnjeles decit în 
strinsi legătură, ba cħhinr dependență de realitatea economică şi socială 
căreia Îi corespunde- 

Pentru acela came sa pătruns de Această cucerire esențială a ştiin. 
elor sociali moderne, personalitatea jiterară a lui Anatole France pre 
zinti donă probleme mal importante, Se pune mal tatii intrebarea cărei 
realităţi sociale îi corespunde acest mare seriitor, pentru ca apoi să [le 
necesară explicarea faptului că niia 10 ani după mobrtea sa, opera lui 
Anatole France n putni să fie uitată cu o repeziciune ntit de uimitoare, 
incit nu e exagerat săi spunem că. pentru majoritatea tinerilor cari au 
nzi intru 20 şi 24 de ani, France e mal mult un nume celebra decit o 
realitate intelectualii, 

Vom incerca in limitele spațiului restrins ce pe stă In dispoziţie, să 
rispundem in aceste două întrebări. 

Societatea burzheză. cara n avut o lungi perioadă de glorioasă inflo- 
rire, se anā de mult în plină decadenţă, Acèastà decsdenjà economică. 
soolală si politică, atrage în mod firese după sine o rapidi decilere ar- 
țistică şi intelectuală, 

E însă dela sine înțeles că viața socială nu se desfişoară cu regulis 
zitatea unui cronometru. Procesele paralele, departe de a urma unul şi 
acelas ritm, prezintă din contra o varietate şi o complexitate pe cari 
numat viata reală le poate avea, 

Chiar Engels spune undeva că in cele mai multe cazuri sopra-struc- 


D 


n n 


104 VIAȚA ROMINEASCA 


turg ideologică urmează mult mai încet şi mal tirziu prefacerile reali- 
tāții economice şi sociale, iii al ata A 
e chela personal France, 

zeta în Franța, ultimul reprezentant al marei culturi burgheze 
din perioada cind gevastă clasă mai juca un rol revoluționar şi cind 
avea in faţa ei toate perspectivale măreţe pe cari | le deschidea istoria; 
un reprezentant care trăieşte însă într'o epocă cînd reslitatea socială sa 
schimbat complect și cind locui soeletăţii înfloritoare și ascendente I-a 
mat alta putredă și în plină decădere, . 

Aşa se explică dece, corespunzină unei rewlități sociale de mult trë- 
cute, ideologis Iui Anatole France nu se puten identilica cu acela a nici 
uneia dintre clasele societăţii actuale, nliseindu-sa aparența care a indus 
n eroare pe cel mulţi dintre admiratorii shi, că ar ti un ștriltor densu- 
pra claselor, 

Tot astfel se explică dece, judecind societatea contemporană dela 
înălțimea marilor wlealuri cari animau burghezia atunci cind interesele 
wcestei clase corespundeau cu cele ala progresului şi ale omenirii In- 
tregi, France a devenit unul din cei mal mari satirici, atacină cu extrem 
de mult spirit și finete, dar totuşi foarte vehement, intreaga societate 
cara îl înconjoară. 

Denitiel și natura acestei satire contirmă in intregime tera noastră, 
Catace caracterizează intotdeauna idealogia claselor revoluţionare, ceeace 
n caracterizat în special ideologia burgheziei franceze Im perioaia di- 
naintea şi din timpul revoluției dela 1780, este raționaltemul lor pronun- 
pat, Or, trăsătura cea mai frepantă a satirei jui Franoe e tocmai caracte- 
rul ej intelectual și rațional, cure O deosebeşte profund de aceta a altor 
scriitori contemporani, cum ar n de exemplu satira hiper-sentimentală 
a lul Iya Ehrenbourg sau Erich Kästner. 

Jar dacă s'ar părea că èo contradicție intre cele afirmate mal sus si 
o intrează serie de pasagii din opera lul France. în special romanul „Les 
Dieux ont sott“ în cari el atacă, nu sorietates actuali, ci tocmai momen- 
tul culminant al istoriei burgheziei, revoluții franceză şi pe cei care au 
făcut-o, apoi nn trebue sä uităm că France priveşte această revoluție cu 
ochii unul om care cunoaște întreaga istorie a celor 140 de ani, cari i-ai 
urmat. Fl atacă în revoluția trancezi, origina societăţii actuale, pe cart 
o veda pntradă și Mecăzută, E foarte problematic dacă chiar Dantor sau 
Robespierre ar fi putut să lupte Cu avelasi energie pentru realizarea 
idealurilor lor, în cazul cind ar 1i avut înaintea ochilor rezultatul acestor 
idealuri cw 100 ide ani matl tirziu, 

Din poziţia sa de clasă putem explica și telul criticei sociale a lui 
Anatole France, Prin prizma unei ideologii ce corespunde unei realităţi s0- 
clale trecute, si va critica şi combate societatea actuală färd să-i poată 
trasa vreo perspectivă de viitor. Prea inteligent şi rațional pentra a pu- 


cit mela a scepticismului care semnalează şi îşi bata joc de toate pâr- 
tije negative ale lumii inconjurătoare, țara să spere în posibilitatea renlă 
a unei îmbunătățiri. 


DE na a i 


MISCELLANEA 105 


Pai 


Acest scepticism domină întreaga operă a Jui France, în timp ce 
puținele locuri cari pot lisa să se creadă că el speră totuşi intro ame- 
liorare finală intocmai ca şi afilierea sa la mişcarea muncitorească, des- 
pre care vom vorbi mai jos, sunt numai inconsecvenţe Impuse de ne- 
voln de deschide totusi o ourecure perspectivă activităţii salm, căci un 
scepticism cu totul consecvent trebue si aducă in mad fatal, renunțarea 
ia orice activitate de orice natură, 

De altfel, în faţa acelui uriaş cataclism care a fost războiul mondial, 
France a simtit singur lipsa de consecvență și sterilitatea intregei sale 
critici, Desigur cù mu e o simplă intimplare faptul că dela isbucniren 
războlului şi pina la moarte, el n'a mal scris decit doua Căru, şi Bet 
lea cu amintiri din copilărie. 

E limpede că o critică a societăţii făcută prin prizma unel aseme- 
nea ideologii, cu toată verva, inteligența şi cu tot spiritul nuturului tre- 
bue în mod necesar ză rămină superficiali, In tonte cele peste 30 de 
volume, cari formează opera lui France, nu e niciunul care să stingă 
direct şi conoret, în fondul ei, problema principali care agită Intreaga 
soclelațe contemporană, şi care inluențenză în chip hothritor tonale ma- 
nifestările vieții koclale. Lupta dintre patroni și muncitori, grevele, lup 
tele pentru salarii, nu formează subiectul nici unuia dintre romanele lui 
Anatole France. Acolo unde esentialul îl formează clasele, France nu 
vedea decit indivizii, acolo unde esentialul) îl formenză luptele dintre 
vinse, el nu vede decit nedreptatea, răutatea şi prostia cari îl revoltă, 
Marile sale romane sociale sunt toate abstracte şi generale, „La revolte 
des anges" vorbeşte de lupta dintre Ingeri, „Mile des Pinguins" se petrece 
pe o insulă inexistentă, chiar dacă e mai mult decit strivezin ch e vorba 
de Franţa, ete. Luptele reale cari frămintă societatea ti sunt prea etroine, 
cg tă poată vorbi deadreptul despre ele, Aceasta e origina acelui catucter 
abstract al tuturor sorlerilor sale care i-a fost atit de des reprogat, 

Idealul care-l animă e tocmai acela care a insufleţit intreaga bur- 
gheie reroinționară, şi care şi-a găsit supremi exprimare artistică În 
„Faust“, e idealul individului complect dezvoltat, trăini intens, cerce- 
tind meren, căntimd a ințelează cit mai multe și participing activ la 
toata bmcunile şi durerile jumii din jurul său. Jar dacă societatea vw 
căzută pe ore o večen ca rezultat al revoluiiei franceze l-a făcnt sceptic 
înță de orice activitate politică şi socială, îi mai râminea un domeniu, 
poate cel mal însemnat, de desvoltare şi afirmare a personalității, era 
drageztea. Unicul lucru de cure acest sceptic universal ntt şi-a bătut nlet 
odată joc e pasiunea. Ba n incercat chiar să scrie şi un roman al pr- 
siunel, „Le lys rouge", 

Ne mai rămine acum să explicăm atitudinea lul France fată de 
mişcarea muncitorească. Se ştie că el a fost pin la moartea sa mem- 
bru al unui partid muncitoresc. Cum se împacă aceasta cu cela susp- 
nute mat sus? Foarte simplu, Ca orice adevărat luptător, France a simțit 
întotdeauna izolarea sa ca O povară, dacă nu ca o tragedie. A căutat m- 
Vaji pe cari nu i-a găsit nicăieri, Toate păturile sociale aveau cn totul 
alte idealuri şi aspirații. France a fost silit să incheie un compromis, 


SR 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


alipindu-ze acelei clare care corespundea mai mult idellor sale, Aceasta 
nu putea fi decit muncitorimeu. Cast él, ea se aña în luptă contra in- 
tregel organizații sociale actuale, și tot numai în sinul el putea găsi 
Francò cete mal puternice personalități ale timpului, Nu în sensul că 
conducătorii ei ar fi fost mal talentați sau mat inteligenţi, ci în acela 
că muncitorul constient şi intelectualul care luptă nlături da el, sunt în 
societatea actuală tipul caro se apropie cel mai mult de idealul burghe- 
ziel revoluţionare. 

identitatea mergea Insă numai pină eci, De act incolo, între France 
si muneltorime se deschidea nhisoi de metrecut care n despărțit întot- 
deanna trecutul de viitor. 

Un biograf al lui Franò povestește o scenă carneteristică, Unei de- 
legaţi! de muncitori care fi cerea un protest contra unui act de teroare, 
Trance i-a dat o fonie aibă cn semnătura sa: „Scrieţi ce vreţi”, Nici că 
se putea exprima mai puternice dorința me a lupta ulături de aceşti 
muncitori, contrariată insă de sentimentul că orice manifestare, orict 
rind pe care l-ar fi scris nu ar fi putut decit să accentueze prăpastia 
care] despuirțea de ei. 

După cale spuse pină aci, é uşor de explicat dece France ist pierde 
din ce m ce mat mult actualitatea. Fiecare zi ce trece, ne Indepărează 
mai malt de timpurile crora le corespundea bdeologis sa. Luptele acerbe 
cati zguduie soctetatea pinë În udineurile èl, nu dau răgaz contempo- 
ranilor pentru priviri şi aprecieri rețrospective. Va veni fár fn- 
doiali şi ziua cind o soclotate onre şi-a reluat tedința de desvoltare 
progresivă si ascendentă. va şti să acorde importanţa şi admirația Cu- 
venită acestui ultim reprezentant al uneia din cele mal mari culturi pe 
cari le-a wunnicut istoria. 

Deocamdată, adevârații continiatori al lui France, casi si întregei 
mari culturi burghese, sunt aceia cari Muptă pentra n aduce cit mai 
aproape ncenstă zi 

Simţină acensta, France a făcut în ultimii ani al vieţii sale, maximul 
pentru a le sprijini lupta, chiar dacă acest maxim a fost numai o Iscă- 
litur în alb, 


Cultură, mai multă cultură! 


Ultimul din selipitoarele sale articole, tezaur de magni- 
fice frumuseți artistice și mină de ascuţite observații, d. Tu- 
dor Arghezii fixa, în treacăt, caracteristica mentalități tine- 
retului nostru așa zis literar. „Se vorbeşte de realități preci- 
se: generaţii şi tinereturi; n'aş putea pune punct întrun loc, 
unde ar înceta unele și ar începe altele. Dar acestor generaţii 
de tinereţi le lipseşte ceva care nu se cunoaşte nici la bătri- 
netul sălbătăcit; o solidaritate dela om la om viguroasă. In 
transă idilică selenară, ele concep personalitatea de unul sin- 
gur, după himeneu şi fiecare se a pe sineș cu beatitudine 
şi gelozie. E o școală care condensează tatea la 18 ani, 


MISCELLANEA 107 


fenomenul la 22, excepționalul şi formidabilul la 25, Sfirșitul 
sesiunii e trentenar: pe la 30 de ani proprietarul de piscuri 
succesive se retrage marele ramolisment. Se permite și 
ne ceea Ca ce năzdrăvan la puberitate și nul peste zece 
an 

lată, așa vede marele scriitor configuraţia intelectuală a 
tineretului genial, care s'a precipitat la rampa gloriei, prema 
tur şi nervos. Că o ochește precis, nu e nevoie s'o mai subli- 
niem, D. T. Arghezi e doar un meșter cititor în semnele 
vremii, 

„Ca ce năzdrăvan la pubertate si nul peste zece ani?” 

Repetăm formula pentrucă sintetizează admirabil. Aces- 
ta e tineretul de succese ieftine şi sgomotoase, 

Ne stau în faţă, aşezate în serie pe masa de scris, mai 
multe periodice politice, literare, sociale, din pulberea celor 
scrise de „năzdrăvanii” aceștia, geniali la 18 ani”. Facem 
abstractie de atitudinea fiecăruia. Pe toate, de orice nuante, 
le considerăm dintr'o singură perspectivă: rezistența fondu- 
lui, amplitudinea cunoştinţelor, nivelul de cultură, — şi cali- 
tatea formei. Controlul cel mai indulgent nu poate duce decit 
la un bilani dezastruos, Atita incultură, mai rar se poate ve- 
dea! Și atita ignoranță a sensului noțiunilor, a legilor bunei 
maniere de a scrie, a sintaxei. nu se poate găsi decit jos de 
tot, pe treptele primare ale alfabetului instrucției. 

Oricit cineva sar socoti, din proprie inițiativă, erou de 
dreapta ori de stinga, aşa cum e obiceiul printre minorii din 
preajma licenței, care uncori poate întirzia regretabil, totuși 
atita încultură nu se poate tolera. Orgia analfabetismului e 
cea mai desgustătoare dintre toate. 

Oare ce demon răutăcios îi îndeamnă pe aceşti „năzdră- 
vani la pubertate” să se expună, fără nici un alt motiv decit 
al unei mărunte ambiţii, înainte de a-si incheia epoca de asi- 
milație a valorilor elementare de cultură ? 

Spectacolul e dezolant, prin prelungirea lui. Se pare că 
e momentul să se repete insistent, în auzul tineretului inform, 
lozinca: cultură, mai multă cultură! Pentrucă iată, simp- 
tomele ignoranței celei mai vaste şi multilaterale, sporesc. Și 
oricum, tinerețea nu scuză totul, nu iartă orice lacune, 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


SERGIU DAN, SURORILE VENIAMIN, Editura „Fundallilor Regale”. 


Cu „Arsenio”, d, Sergiu Dan a intrat pe poarta cea mara în dome- 
niul literaturii autentice. 

Delg reportajul istoric al vieţii lui Anton Pann şi dela reportapul 
morţilor provinciale, d, Sergiu Dan a abordat romanul în temele sale 
clasice: disecnrea enfletelor umane şi situarea lor în complexul vieţii 
soclale, i 

„Surorile Veniamin“ esta un succes, care Îndreptățeşte cele mal 
mari speranțe; faimoasa „tinără cenerație” a găsit un demn reprezen- 
tant în epică. y 

„Surorile Veniamin“ — este un roman scris mi numai cu talent, 
ci cu o inteligența suplă, care minuleşte pumnalul şi otrava frontei cu 
0 agerime de cavaler al epocei borgince. 


i ? P. P; 


VLADIMIR GHIDIONESCU: Pregătirea profesională a corpului di- 
dactic secundar, 


Problema aceasta a pregătirii corpului didactie are în imprejo 
Tările de înță o încemnâtate de care ar trebui să se pătrundă Inetireii 
$i sferele conducătoare ale educației noastre naţionale, 

D-t YI. Ghidioneseu, profesor la Universitatea din Cu], este printre 
cei mal indicaţi, în culitatea d sale de profesor de pedagogie si director 
al Seminarului pedagogic, să abordeze cu pricepere și competint a- 
ceastă problemă vitali pentru îndmmarea educației prin şcoală, 

Viitorul invătimintatui nostru depinde de pregătirea pedagogică, 
teoretică şi practică n profesorilor secundari. Lipsa da unitate de acum, 
nu mal poate continua. 

Autorul se ocupă de expunerea istorica și analize proectelor de legi 
dela războiu incoace, constatind că în problema reformei educaţiei noa. 
stre naționale. s'a procedat ca în toate domeniile vieții publice: frag- 
mentar, unilateral, fără plan organite unitar. 

Asupra celor discutate de autor, sr trebui să se oprească şi că me- 
diteze lexinitorul şcolar de azi si de miine. 4 

n, 


Petre Pandrea: Filosotia politico-juridică a lui Simion Bărnuţiu 
(Biblioteca de Filosofie PRominească), 1935. 

Cartea ncensta, cu un bogat material istoric documentar, s'ar pu- 
tea Intr'adevăr considera ca un bun început în crearea unai serii de 
studii cari şi-au ales ca subiect narativ şi descriptiv doctrinele politice 
rominesti. 4 


RECENZII 108 
————————————————————————————————————————————————— 
Autorul, la curent cu marile sisteme de gindire politică m inteles 
perieet de bine să-i aplice acestui vechi filosof politic romin, analiza 
serupuloasă obținută prin comparații şi atasnrea de curente contem- 
porane, 

Îndeosebi de interesanti încercarea pentru identificarea izvoarelor 
din manifestul delw 184? și expunerea celor cinci teze bărnuţiene. Un 
prilej, de a.l felicita pe autor pentru felul în cate a știut să ni-l prezinte 
pe Bărnuţiu ca om, filosof politic şi sociolog, 

C., Arginlaru: Vieata pietrelor, poeme. Cluj, 1995. 

V. t. Bergheanu: Cintarea de toamnă, poezii, Bucuresti, 1935 cu o 
pretaţă de N. Iorga, 

Emeric facz: Les restrictions å la liberté do tester, Paris 1935. Un 
studiu extrem de documetat şi bine intocmit, pornind dela dreptul ro- 
man şi trecind fn revistă jegislațiile celor maj multe state moderne, 

Legisiaţia romină te bucură de o analiză maj amplă, 

Petre Pandrea: Beitriige tu Montesquieus Deutschen Hechisqueilen, 
București, 1985, | 

O interesantă anniiză, destul de criginală, a manuscriselor iui 
Montesquieu Călătoria acestula În 1729 în Germania şi cercetarile sale 
re acolo și implicit Influențele cărora n fost supus, cari ae Intrevăd 
destul de clar în lucririle sale: iată obiectul cercetărilor d-lui Pandrea 
fucute în timpul studiitor sute în Germania si redate acum sub forma 
ncestul concis şi totusi complect studiu, 

> 

EMIL LUDWIG. CONVORBIRI CU MASARYK, trad, din timba 

germană de Eugen Neigis, Editura „Cugetareu“, 


Producția actuală de traduceri n piriisit sectorul romanelor troe 
Vice sau pur şi simplu pornografice pentru m së indruma spre cărţile cu 
idel, şi spre biografiile oamenilor celebri, 

Este un semn Iimbucurător de Insănătozire Şi de ridicare a nive- 
lului publicului cetitar. Cum am putea să nu ne bucurăm, cind afliza 
Jå, o monografie psihologică a lui Zweig san Emil Ludwig ajunge lw 
w doua, a treia san chiar la a patra ediție, în timp co pornografii pa- 
tente, atit de gustate odinioară, nu mai gāsese cețitori? 

„Convorbirile cu Msaryk“ sunt instructive, uneori profunde şi me. 
reu aureolato de o omenie tot mai necesară In acest Yenc al declanșării 
tuturor tenebrelor instinctunle, 

Portretul introductiv al lui Emil Ludwig, desi insuficient pe latura 
de gindire în filosofin Istọrjèi — gindire, care a însemnat însăşi destinul 
iuj Masaryk — oste interesant prin incercarea de reconstituire a pêrig- 
nalitații acestui bărbat de Stat din „experientele“ câpătate în diversele 
etape ale vieţii sale, 


P:P. 


NICOLA LISI, Paese dell'anima, Firenze, Industria Tipografica 
Fiorentina 1934. 


Sunt cărți pe cari citindu-le, te simţi furat da lumea jor imagi- 
vară; dar odată întoarsă ultima filă, scriitorul şi-a spua ultimul cuvint, 
vinoția estetică, a încetat și revii la realitāte, firð n incerca deloc, să re- 
fivetezi asupra celor citite, 


ÎN 


110 VIAȚA ROMINEASCA 


Sunt alte carți însă cu alt efect: emoția estetică produsă este 
numai un pretext pentru autor cn såți deschid calea propriilor tale 
ginduri; nbin după ce ui închis cartea, $e stabileşte acea intimitate ca 
seriltorul. in care ei Îţi Vorbeste dela suflet ln suflet, fâcindu-te să te 
pâtrunzi de ce ţi-a spus, să simți şi să judeci mai profund, să te ridici 
la idei co.ţi îmbogiţesr mintea cu elemente noni și pe cari ţi le-a su- 
gerat firă să ştii cum şi cind, așa că mult timp după accea să rămii cu 
o puternică impresie, pe care numai un scriitor de elită ţi-o poate stiri, 

Votumul de nuvele să lui Nicola Lisi sugestiv intitulat Pacse 
dett'antma, face parte din această ultimă categorie de cărți. 

Acea Țară a sufletului pe care ne-o înfăţişează Nicola Lisi în cele 
nouăsprezece nuvele ale volumului este un ansamblio de naturii, obiecte 
materiale şi imateriale. de sentimente şi gindiri, asupra cărora predo- 
mină un sufiu de religiozitate, de misticism panteist. Pa acest fond, re 
brodează în mod naiv, ca minunate poveşti pentru copii, san ca para. 
bote biblice, idei ce dozchiă orizonturi largi pentru mintea şi inima 
oricui. Totul e tradus sub formă de viziuni, cum Sar putea numi toate 
nuvelele, nu numa! cele citeva îințitulute astfel de anior, Fievare din ele 
e un woment de expansiune al fecandei sale imaginaţii, întregit de sub- 
tije stări psihice şi obiecte materiale, cari vin să-l concrètizexe In 
ceva real. 

Vedem în Lisi pe profondml observator şi ginditor, pentru care 
cel mai mic abiect din jur e un prilej de a-și îmbogăţi sufletul cu emoţii 
sgperioare pe cari le trieşte intens, de a face reflecții cu caracter re. 
ligioa şi moral, lăsind să se intrevadă un fir conducător, de abia percep- 
tibi, ca ne relevă pe artist în toată personalitatea sa. 

Natura descrisă de el e impregnată de Divinitate, pină în cele 
mai mici fibre nle sale, Aduce preamărire celul ce a creat-o, printr'un 
norisor sau printriun fluture, printrun copac sau fir de înrhă, cari, cu 
tonte că sunt flinte inferioare, își dau seama eli fao parte din Dumne- 
zen, (angela dei venti, Iangelo le l'assassino, Una notte), 

In mijlocul acestei naturi, omul apare ca o ființă umilă, nenoro. 
otii, tocmai pentrucă nu este in stare să prindă rostul adine a celor ce 
ineonjoar Automlui îl este milă de el, do aceca caut să-i descopere 
frumusețile prin cari Car îniița şi el In mcen Divinitate pr care nu vren 
s'o cunoască și s'o Inţelează, 

Apariții cereşti: Ingeri, sfinți. Madona, cit şi natura Tntraagăä ce 
prinda gias sub condeiul seriltornlui, se sträduese să învețe pe oameni 
bunătatea si mila pentru semeni, sncrifloaren de sine Și resemnares, 
(Qutete deil Angeta, La mano delta Madonna, La eroceltina, 1" Adolorala), 
far ii face mal ales să vad în jurul lor, acea nattiră mărenţă, care con 
tine „multe dintre acele altare necunnsente oamenilor" (p. 151) prin cari 
el s'ar putaw uşor înălța pini lu Dumnezen. 

In impertecția sufletului său, omul e ințeles cu pâtrindere paiho. 
logicii de Nicola Lisi, Stie să-i annlizeze tonte aspectele cu scurte mo- 
mente de bunătate. cu Vangila riticiri pe drumurile întunecoase, întrun 
cuvint, i arată nga cùm este în realitate, 

Și, lucru curios din fiecare pagină citim între rînduri, Increderea 
pe cure si-o pune èl în Această ființa, departe de superioritatea pe care 
ar trebul s'o atingă, dar de care e convins că se poate indrepta, ru tume 
nlla Madonna, L'avaro, îl povera e l'angelo; H padrons Luigi). Iar «i, 
caută săi deschidă ochii pentru a vedea misiunea gren pe care 0 are 
āe indeplinit pe acest pămînt. De act se desprinde şi caracterul morali- 
gator al nuvelelor, 

Dar nuvelele pu ne arată numai sufletele celorialți oameni ci şi 
pa ncela nl scriitorului, H simțimn la fiecare pas de o excesiva sensi- 
biiitate gi ginzâsie. impregnat de bunttate, dar mal ales de lumină și 


—————————————————————— 


RECENZII ni 


III 


pace, pe cari | le aduce religiozitatea neturburată, ca a copilului ce nu 
stie să se întrebe: E adevărat? Cum e posibil? Această linişte sufletească, 
îl face să se apropie cu drag de lumea ființelor inferioare, pentru & 
trage învățături pentru oameni; dar mai ales, îi dă posibilitatea de s 
desfăşura în fața ochilor noștri o lume stranie, ireal uneori, o lume 
da vis. Iar cuvintele cu care este exprimată, plerd şi ele materiulitatea 
lor greoale, cu în Paradisul lui Dante, pentru a exprimu și mal bine se 
nintatea şi oplimlsmul celui ce lea minuit şi pentru a-i urma gindul 
cuc A ar Apre era png ot cu borul punelat, glumes al fluturi- 
23), ne atit rumoasă, din una dintr 
nitrele; Sugli èstren di un giorno, S ee if acd La < 
Prin toate aceste calități ale nuvelelor sale, precum și prin felul 
de impresii adînc trăite, pe cari ni le lasă, Nicola Lisi siitegte ata 
plin să ne transporte în acea Țară a sufletului n lul, a noastră, a tu- 


MIOARA GHEORGHI 


Revista Revistelor Romine 


Profeția lui Avram lancu 


„Lumii Îi plăcea să creadă că lanct 
vorbeşte în tilcuri, şi că fecare crim- 
peju de cugetare w lui constitue o e. 
nigmă fu se cere comentată cu evla- 
via şi dinci pricepere. 

Aceasta era si nectrimitata CON 
vingere n nonagenurului dascăl din 
Häimägel, Alexandru Popescu, cart 
se mindrea tonti viața lui că a avut 
odată fericirea sä se şi „omenească 
cu Avram lancu, 

— Intro seară de toamnă, w putut 
ti prin nnii 1855-34, picase iară lan- 
cu la noi în sat, — începe păgi den- 
päne amintirile bătrinul dascăl, Cind 
am văzut că ține spre casu popii Gri- 
gurescu Grigorie, m'am luat şi eu in- 
tracolo, Indata ce-a sosit Iancu, popa 
a poruncit preotezel să nducă vi. 
nars, pită şi clisă. ȘI neam o- 
menit toti nonptea. Iancului nui 
plâcea să vorbească despre revoluție; 
a spus numai atit: că vaca iul cea 
neagră va fita peste 70 ani. Noi am 
priceput atunci că, la W ani după 
revoluție re va intimpla o mare mi. 
nune. Cit am trăit, n'am uitat aceste 
cuvinte, ȘI, Dumnezeu, ori păcatele 
mele nu m'au Liset să mor, pini cu 
am ajune sä văd minimem cu oghii, 
Epdoteste Şi dumnestn: 1858 cu 70, 
fac tocmai 1918", 

(Hotarul, Februnrie—Martie 1095). 


Unamuno și ideia de progres 


„Urmärind istoria omenirii, Unamu- 
no constată tA progres, şi încă t- 
tiay, s'a realizat, mai ales de cltva 
timp încoace, aproape exclualv în do- 
meniul vieţii materiale. Din punet de 
vederea sufletesc oamenii merg foarte 
încet, ba, în multe privinți, dau fna. 
pal. Fără a declara fâţiş, eselsiui spa» 


n 


uiol se arată totuși dispus să admită 


că o piedică în calea perfecționării 
speciei umane a fost şi continui să 
fie toomal civilizația propriu zisă, De 
mici aversiunea Imj față de progres, 
căci pentru el aceasta noțiune se re- 
duce, in fond, ln dezvoltarea vertigi- 
noas n invențiilor şi descoperirilor 
tehnice, cn toate consəcinjele ei fi. 
resti, în primul rind lupta înverguna- 
ti contra enropenizării, dorința ca 
Spania să se întoarcă Ia evul mediu, 
intoarcere care, cu un termen geo- 
grafic, însemnnează, la Unamuno, a 
fricanizarea patriei sale, cultivarea 
si accentuarea particularităților psi. 
tico ale poporului spaniol, profundi 
deosebite de ale celorialte popoare Ot- 
ropene. ' 
Ca deobiceiu, serlitorul nostra Te- 
curge la antiteze, Deoparte, cultura, 
spiritualitatea, produs a ceeace el nu. 
meste, in limbe sa maţornă, sabidu- 
duria frane, sagesse, germ, Wels- 
heit). dealta, civilizaţia, produs al 
ştiinții seci, al progresului tehnic, me. 
nită si ne usureze viata materială, 
si ne-0 prelungească, adică si ne In- 
dopiărteze de moarte, de revenirea ln 
spiritunlitatea pură. Este drept să, din 
cind în cînd, pare că àr incerca să 
stabilească un echilibru aproximativ 
intre aceşti do! adversari ireductiblii, 
de pilaă în eseul "Despre e 
re: „Şi nu vreau tă span prin aceas- 
ta că ar trebuj să ne cufundăm în 
inacțiune, ignoranti si barbarie, Nu. 
Există posibilitäți de a îmbogăţi spl- 
ritul, a] creşte, a-l lirzi, al înnobi- 
la. a diviniza fără sä recurzem la 


mijloacele acestei culturi (europene 
moderne), Putem (noi, Spiniolii), 
cred, să ne cultivăm înțelepciunea, 
rä a lua știința drept alicves decit 
un instrument, şi cu toate precauţiile 


REVISTA REVISTELOR t13 


cerute, pontruca să nu ne coropă de 
loc spiritul”, 

Dar in general conllictul persistă, 
şi incă foarte acut, omm se piste ve- 
dew din nenumărate afirmaţii ale lmi 
Unamuno, Iată citeva: „Blestemat fie 
tot ce ciştigäm graţie unui progres 
care ne obligă să ne indopâm cu a 
faceri, cu muncă $i cu știință, ca Să 
nu mai auzim glasul intelepciunii e 
tomme cère ne strigă mereu vanitea 
vaânitatlum!"* (Din Viata e un vis, 
titlu identic cn al dramei lui Calde. 
ron de la Parca). „Nimeni nu se poate 
indoi ch, chiar dacă um distruga tòn- 
te uneltele mecanice, știința [=spiri- 
tal) care le-a produs și care stă ndà- 
postiti în creerul oamenilor ar râimi. 
nea întreagă şi vie, vie și trnasmisi- 
bi”, „Trist privelişte pentru un su- 
Met romantice ruina unei civilizaţii! 
Tristă, dar frumoasă! Ca şi zamenil, 
civilizațiile se nasc, trhese şi mor, se 
dezintegrează aşa cum s'au integrat, 
ŞI trebue să moară, pentruca si ro- 
denscă cultura pe care au acumilat-o, 
după cum poi oamenii trebue sii mu. 
rim pentruca operele noastre să dea 
roada“, (Din ‘Civilizație şi cultură.) 
„Atunci am avea poate vinuri mal 
bune, vinuri mai bine lucrate, unide- 
demn mai fin, stridii mal bune. dar 
ar trebui să renunțăm la posibilita- 
tea nni non Qubjute sau a anut Ve- 
lozquez, și mai mies și înainte de toa- 
te js posibilitatea unui nou San Juan 
de în Cruz, a unui nou Fray Diego 
de Estela. a unel nouă Santa Teresa 
de Jesus, a Unut nou Ignacio de Loyo, 
la, ortodoxi sau hoteróodoxi, puțin im- 
portă În acest cas”. (Din ‘Despre eu- 
ropenizare”) „Frica si numai frica 
Hui Sancho Panza ne inspiră cultul și 
venerația pentru abur şi elactrieitata; 
frica si numai frica luj Sancho Panza 
ne face să câdem în genunchi dinain- 
tea uriaşilor monstrouși si mecanicii 
şi ai cnimiei. implorinău-le Indurarea. 
Si la sfirsit neamul omenesc îşi va da 
sutiatul, istovit de oboseală si nemin_ 
tare, la picioarele unei colosale fa- 
brici de elixir de viaj lungă lar 
Don Quijòte, cel maltratat, va trăt, 
pentrucă a căutat mintuirea jniäun- 
tmi sin și sa încumeniut să atace 
morile (de vint)", „Este adevirat că 
pe vremea Imi Don Quijote, a lui 
Inigo de Loyola și a D-rului Huarte 


incă nu se inventase chestia cu mi- 
crobij şi cu asepsia gi antisepsia, 
nici nu umbla lumea nga de vrăjită, 
vindindu_se că, ispăvină cu aceste 
fantasme, sr isprăvi şi cu moartea, 
său aproape, şi CÁ fericirea atirnă de 
igioni, un soiu de superstiție nu mai 
puțin păctihitoare, nici mai puţin ri- 
dirula decit aceea de n crede și n-ti 
inchipui că cine trăeşte în murdărie 
Wobindeşte cerul, Un om murdar va 
fi totdenuna ceva mai mult decit an 
pore cort, măcar că tot mai bine-l să 
se enrățe şi omul”, (Din ‘Viața Iut 
Don Quijote și a lui Sancho Panza”, 

(Manifest, 15 Martie—1b Aprilie 1905) 


Brunschvicg și intuiționismul 


„Conceptia filozofică a Ini Brunsch- 
vieg în atitudine împotriva intuițio. 
nismului bergsonian, cu ocazia disou- 
tiel asupra noțiunii de filosofie Ma- 
tematică, Sarcina, pe cure și-o pro- 
pune autorul, e degajarea fisionomiei 
autentice a stiințelor matemati:e, 

Cu această ocazie Brunschvicg re. 
marcă d contradictie în atitudinea cri- 
tică n doctrinei intuiționiste, In pre- 
cizarea funcţiei intuitive, intutpionis- 
mul a eşuat. Ridicat impotriva inte- 
lectului — în special impotriva doc. 
trinelor nritmetiste şi logiciste—con- 
cepti intuiționiată nu poate face ab- 
stracţie de intelect, deși îl combate. 
Căci intuiţionismuj discută, srgumen- 
tnază. Or, raționamentul presupune o 
bază logică, premizele, concluzia, Va: 
lorificarea unei idei presupune și eu 
o înlânțuire rațională, 

Insăși argumentele, prin care fn. 
cearcă sh determine limitarea şi inca 
paritatea inteligenți umane, sunt fro- 
gile. In adevār intniționismul afirmă, 
că atitudinea de concentrare a inteli- 
genţi! asupra funețiunilor pur teore- 
fice, o face inaptă pentru sesizarea 
continuității, evoluției fenomenelor. 
Deasemenj încercarea de a stabili in. 
tre dou idei, un raport ce nu e cu- 
prins în premise, denotă insuficienţa 
inteligenți! noastre, Cancinzia: adevă- 
rata ştiinţă îşi are bazele în facultati 
nernționale, 

Aceste argumente însă nu są in- 
dreaptă eu succes împotriva stiintelor 
tenretice contemporane, Este evident 
că aritmetismul si filosotia lopgicistă 


3 —————— 


114 VIAȚA ROMINEASCA 


Dă 


an incetat. să corespundă, în cursul 
secolilor progresului ştiinţelor exacte, 
Or, din momentul în care constatări 
emilucitatea lor, critica pragmatismu- 
ini nu îşi mai atinge obiectivul. Ea 
condamnă, in rewlitate, concepții pe. 
rimate, pe care Insnşi mersul pindirii 
matematice le-a înlăturat, 

Critic intuiționistă îşi pierde ast- 
fe] integral valoarea", 

(Gindul vremi, 15 Martie 1935). 


țin descălecării Inthreşte această pre. 
supunere, 

2 Un Domn din Tare Oltului (Få- 
gāraş), venit de acolo cu boerii şi 
namenii lui ttradiția cronicelor noas- 
tre), cuprinse întiu regiunea Muscel- 
Argez-Vilcea, cu intemelere de tirguri 
prin Saşi (Cimpulung, Argeş, Rimnic), 
apoi se întinsa peste restul țării, Boc. 
rimea, oștenii Ini, la care se adâoga- 
ră enejii locali, primiră danie satele 


de „Pumini”, Urmează în acest caz, că 


„Ruminii" și „descălicarea"” Țării 
Rominești 


„Denumirea de „rumin“ pentru ţă- 
tanii serbi neputindu-se explica decit 
printrun element  stâpinitor venit 
din afară, confirmà vechea trmdiţie a 
Mescălecărei, eveniment care (indife. 
rent de numele Voevodului căruia se 
datorește), a avut loc în veacul al 
13-lea), 

Din acea epocă dar credem ci exis- 
tù datina şerblei, sau, dnoñ acest s$t- 
zămint fiinţa mal de mutt, cel puţin 
numirea de „rumin“ şi de „ruminie”, 
lar asupra cuceritorului „descălecăto- 
ralui, care a pus intii temei statului 
vominezse (şi dela care se trage și 
numirea de „rumin“ cum am spus), 
se pot face următoarele prsupuneri, 
in ordinea probabilității = 

1. Ordinul Teutonic, de peste munţi, 
păzitor al marginilor Ungariei spre 
Cumaniw si întemeietor de  burguri, 
se întinse prin pasurile munţilor in 
regiunea Buzăului, Vrancea, Muscel, 
spre Arges şi ntăpini timp de 10—14 
uni această parte a Țârii Romineşii. 
Cotă, ca cele de pe Dimbovita, Bisca, 
Teleajen, Milcov, etz, erau ridicate 
d: cavalerii Teutoni, lar inființar-a 
tirgurilor săsești din Ţ.-Rom, pe acei 
vreme, sub protecția ordinului au o 
explicare mal firească, Locuitorii m 
puşi  gerbiei pămintului, „rumini* 
peniru stâpinitori striini, au rămas 
üe atunci cu acest nume, După ple- 
vargo Ordinului German, 1225, Ii urnă 
Domm, romini: Prinzind prilejul, cel 
dinții din aceștia, un voevod dela Ar 
gt> Sau din Făgăraș, sau de pote 
On. se substitui in stăpiniren ma za. 
"ur urdinului (tirguri, cetăți ale tre- 
cătoruor) şi in ale woşlilor cu ram- 
nii (cari răimaseră „rumini”) şi fp- 
temele ţara nouă rominească. Tradi- 


nouii veniți, deşi romini el însăși nu 
se cheman astfel, şi ah păstrat io- 
enitorilor şerbiţy numele ce acestia 
îşi dau singuri ca neam, Intemeierea 
țării în aceste imprejurări b trebuit 
să albă loc la Inceputul sec. al isten 
(1230—15) cind unele izvoare vorbesc 
de un „Negru-Vodă”, sau mai pitin 
probabil! spre sfleşitul veacului (dnte, 
nesigură, a cronicei), 

3. Domn local, din Argeş_Vilcea, ca- 
re intinzind domnia spre cimple, a le- 
gä: In gerbie pè locuitorii de acolo, 
în bună parte Cumani şi resturi de 
slavi romanizați (dumiţi rumini, sau 
pe care iba făcut atunci „rumini” în 
sens etnic), a creat tirguri la munte 
cu colonii sași și întrunind sub as- 
cultarea lui pe toți cnejil, a realizat 
întemelerea Täriit-Romineşti, Epoca 
probabilă, prima parte a sec, al 13_lea, 

4. Un stäpinitor cuman (sau romi- 
no cuman}, Unul din sefil-regi de pe 
ln începutul set m 1dlea, O stăpi- 
nire pornită dela cimple, dinspre mia, 
păzi, pare însă mal puţin probabilă. 
(in legătură cu aceasta, de reamin- 
tit ca numele Basarabia e considerat 
cumanic), 

5, Domn venit de peste Dunăre (Ser- 
Þa), In acest caz ar trebui să admi- 
tem primu aşezate în Oltenia, regiunea 
Mehedinţi, iar ca epocă finele sec. al 
12-lea — începutul sec, al 13.len, — > 
tot de acolo punctul de plecara 
ruminiei, împrejurări deasemenea pu- 
tin probabile. 

Concluztuni: Numirea de rumin" 

= serb, a țăranilor neliberi din Tara 
Romineasoă, e în legătură cu o sta- 
pinire venită din afară. 

— Această venire a unor stâpinitori 
străini, rămasă în tradiție şi contun- 
dată poate cu o întemeiere sau descă. 


lecare da mai tirziu a avut loc în sec, i 
a 


-a f D ai >. -o -ar 


REVISTA REVISTELOR 115 


al Ilea (mal degrabă la începutul m- 
celui veac), 

— Credem că aceşti stăpinitori au 
lost Cavalerii Teutoni, Cuprinderea 
Tării-Rom,, începută de Ordinul Teu- 
tonic m deschis calea, Ja placarea lul, 
intemeierii țării de un Domn sau Vo. 


ovod romin (din Argeş din Fâgăras 
sau de peste Olt), “o > 


„Independența Economică“, in nu- 
märul său pe Martie şi Aprilie, dedi- 
că intrer sumarul operii lui Adolf 
Wagner, economist german 

Colaborcazá d-nii I Răducanu, Wer 
ner Sombart, Franz Eulenderg, Ernst 
Wagemann, Richard K'erschagl, Gr. 


— De atunci datează numele şi Mladenatz, D. Kalinoft şi Şt, Dumi- 
probabil aşezămintul sau dat ri- tresou. i 
miniei” (0, G, zi 
(Convorbiri Literare, Ianuarie=Fe. Un Wumâr exceptionsi de intere- 
bruarie 1995), _. šant și instructiv. 
d ———— 


Revista Revistelor străine 


Austria nu va devani niciodată o 

provincie prusacă. 

Pentru noi, Austria nu este numai 
o expresie geografică şi juridică, ci 


mai cu seamă o expresie de perpe- 
tuitate. Sub familia Babenberg, a- 


cu ideia că temelia viitorului nostru 
constă in ideia unei Austrii indc- 
pendente şi libere”. 

(Principele de  Stahrenberg, În 
Nuova Antologia, 1 Aprilie 1935). 


Reyista LE MOIS publică în ulti- 


ceastă expresie era reprezentată-de- mul său număr (Martie 1935) aces- 


vechea Marcă de Est (Ostmark); sub 
casa de Habsburg, ea a devenit un 
are, mea. şi cu toate că din 1918, Au- 

a este numai o țărişoară, noi nu 
vom înceta să depunem toate strădu- 
ințele în scopul de a-i asigura acea 

iție pe care o merită ca factor 
de cultură şi civilizaţie. 

De aceea, noi cerem ca Austria să 
vămină liberă şi independentă pe 
veci! Dar, fiindcă-și poate menţine 
sapindo, trebue să ne preocu- 
păm de problema națională cu totul 
altfel decit în trecut, Mărturisesc că 
eu Însu-mi am părăsit unele concep- 
te de altă dată. 

Este de la sine înțeles că în 1918, 
după intoarcerea de pe front, noi 
mai ales, cel tineri, n'am putul lua 
hotăriri politice, — şi în faţa ruine- 
lor am încercat un sprijin, o ţintă: 
astfel am ajuns la încheerea că o u- 
nire cu Germania ne-ar fi putut da 
o oarecare siguranță politică. 

Eu cred că este o datorie pentru 
toți Austriacii să nu se mai inteme- 
ieze pe această iluzie. O singură țin- 
tă trebue să avem, într'un singur lu- 
eru să avem nădejde: Austria! Să fa- 
cem o Austrie puternică şi fericită, 
in care toli cetățenii să poată res- 
pira liberi. 

Trebue să respingem idein că Au- 
stria ar putea deveni intr'o zi o pro- 
vincie prusacă, care să depindă de 
Berlin; după cum trebue să nu ne 
mal mindim că Austria ar putea să 
d într'o zi o provincie alpină 
sud-germanică. Să ne familiarizăm 


te articole: Principiul corporaliv 
agricultura, de Walter Elliot, mini- 
strul de agricultură al Angliei; $o- 
majul, de Adrien Marquet, fost mi- 
nistru al muncii; Climatul teatrului, 
de Max Reinhardt; Greutatea de a 
senfine un teatru liric in F a, 
de rge Ricou; posem şi alte stu- 
dii aomaaio Fer pi ga 
p ntele foştilor lup polo- 
aeie și dr. Georges Shoengrun, ete. In 
totul un volum compact ce cuprinde 
patruzeci de articole cu cele mai 
variate subiecte: politică, economie, 
viaţă socială, literatură, artă, ştiinţă. 

Depozit general pentru Rominia: 
Agenția Română Hachette, Lipscani 
26, Bucureşti. 


Soarta raselor albe. 


„Excedentul nașterilor față de 
morţi a scăzut în Europa, cu deose- 
bire în Franţa și în Germania. Nu 
se poate spune că numai la aristo- 
ir e spiritului și a banului se ob- 
seră aceasta, căci şi In lumen făra- 
nilor se petrece acelaş lucru. Pentru 
a-şi menține pro Germaniei 
lipseşte o jumătate milion de na- 
şteri an, Să nu se creadă că 
centul populației din Europa era 
superior înainte de războiu celui de 
astăzi, Cele opt miloane de morţi 
au fost înlocuite, Dar media calita- 
tivă a scăzut enorm, ceeace arată cit 
de şită este teoria lui von Ber- 
hardi. cu privire la efectul re- 


REVISTA REVISTELOR STRAINE Mr 


generator al războnelor, Da, selectiu- 
nea prin cei slabi și bolnavi!... 
Statisticele pe care Henri Docugis 
le anexează unei monumentale ope- 
re apărute de curând, sunt edifica- 
toare. Sunt interesante curbele alic- 
naților în Germania şi ‘n Krasta, şi 
nu este vorba decit de alienuţii din 
spitale. Cit despre America, nu mai 
regi: yappa e p agp mi a 
r ereditari se impune 
Se ae Esie singurul Inert 6b se 
poate imprumuta din concepţia ras- 
sistā n lui Hitler... 
în sbuciumul și greutățile prin 
care trece Europa, problema aceasta 
trebue să atragă atenția tuturor. 
Europa va ajunge poate într'o zi la 
o federalizare a statelor. Dar pină 
atunci, populația nu se va reduce 
oare la smart 7 
i dage Jonvelles littéraires, 6 Avril, 
5). 


Zorile culturii europene 


„Secolul al 18-lea a fost conceput, 
În esența lui, cu mult înainte de da- 
tele fixate în istorie. Romanticii, dia- 
bolicul Michelet, au arătat că incă 
din secolul al 16-lea s'a făcut acea 


P a lumii, descoperirea 
„descoperire a. Haner a arătat că 
incă mai 


spiritul modern exista 

nainte. Na în rindurile celor mulți, 
negreşit, ci In acele individualități 
suverane care şi-au închinat viața 


in slujba viitorului: rnic, Paré, 
Palissy, Bodin, Dari Rabelais, 
Moniaigas, Giordano Bruno.. Prin 
Refo nu se consolidează numal 
cele două fanatisme antogoniste, ci 
se ivesc și alte idei: libertatea con- 
științei, discuţii asupra creștinismu- 
lui, afirmaţii utee,,. Politica devine 
laică şi se democratizează, ideia de 
stat se desparte de feudalismul mo- 
narhic. Ia naștere o nouă economie, 
mercantilă, capitalistă, 

In această atmosferă se formează 
Europa, care începe a avea o cultu- 
ră internațională, Întemeiată pe 
principiul vaselor comunicate, Indi- 


vidul este în centrul tuturor lucruri- 
lor și-și găseşte punct de sprijin în 
antichitatea regăsită şi reelaborată. 
Individul alege şi judecă. Erasm n- 
tacă pe papa, ai cărti consi- 
lieri intimi sunt călugării cel igno- 
ranți: știința cupătă intiietate, lar 
credința rămine tot mai in urmă. 

Mulțimea urmează, din spirit de 
tarmă, pe nonii preoți. 

Adevăraţii libertini nu au velei- 
täti democratice. Fiecare se preocu- 
pă numai de studiile sale, Cyrano 
intinde mina lui Campanella, și-și 
bat joc impreună de istoria creatiu- 
nii predicată de biserică; Moise este 
socotit numai ca „cel mai mare fi- 
losof”; religia naturală își face tot 
mai mult loc. 


Paul Hasard a arătat (în Criza 
conștiinței europene:  1680—1715), 
care este procesul de pregătire al se- 
colului al 18-lea. Iluminismul este 
deci cu mult mai vechi decit este 
socotit de abiceiu de istorie, 


(La Cultura, marzo 1935), 


Cunoscuta revistă „Le Mois” pu- 
blică în numărul său din Aprilie un 
studiu bine documentat intitulat: 
„Germania, rupind tratatele”. Se re 
latează aci, În modul cel mal precis 
si amplu, dificultățile diplomatice in 
fața cărora se găseşte acum Eu s 
orgi A cari au izvorit din atitu- 
diner rmaniei bitleriste. Acest 
studiu e complectat de un alt stu- 
diu, asupra „Heinarmării generale”, 
In care, cu cifre și date, se arată 
creşterea enormă n Înarmărilor în 
lumea întrenză. 


In afară de acestea, numeroase 
informaţiuni prețioase de ordin po- 
litie, economic, social, literar, arti- 
stic şi ştiinţific. 

Extrem de interesante şi aceste 
trei studii „Deșteptarea Asiel ţi Iu- 
mea occidentală" de d. Lloyd Geor- 
ge, „Romanele lui Tourguenieft” de 
d-na Virginia colf și „Ce ştim des- 
pre lepră”, de profesorul Jeanselme. 


„Steaua Română: 


Societate Anonimă pentru Industria Petrolului 


BUCUREȘTI 
CAPITAL SOCIAL LE! 1000.000.000 


RAFINARIA CÂMPINA 


Capacitatea de lucru cca. 1.500.000 tone țiței pe an 


RAFINĂRIA MOINEȘTI - 


Capacitatea de lucru cca. 100.000 tone țiței pe an 


PRODUSELE 
Benzină, Petrol, White Spirit, Motorină, Păcură, Uleiuri mine- 
rale de calitate superioară, Parafină, Acizi naftenici, Smoală, 
Asfalt, Cocs de petrol, 


maihi DISTRIBUȚIA 5, Aron 
terior a se BUCUREŞTI, str. GI, BUDIŞTEANU  buireaProd, 
n d resa: No. 11 bis — Telefon 338.50 Petroleului, 
N M 


FABRICA DE ACID SULFURIC CÂMPINA 


INSTALAŢIUNI DE REZERVOARE ŞI DE EXPORT 


Constanţa - Giurgiu - Budapesta - Viena - Genova-Salonic-Rusciuc 
Istanbul-Smirna, ete. 


Fabrici de Lăzi şi Bidoane: Salonic, Smirna, Rusciuc 
REPREZENTANȚII GENERALE: 
Steaua Română (British) Ltd.) 


Ling House, South Street, South Place, London E. C. 2 


Steaua Francaise. Societe Anonyme 
230, Boulevard St. Germain, Paris (VIl-e) 


AGENŢII: 
„Steaua Română”, Oesterreichisch-Tumiănisehe Mineralălpro- 
„__ dukte Vertriebs G. m. b. H, Viena III, Lothringersir, 14 

„Steaua Română“, sucurtala din Istanbul, Galata, Cinili Rihtim 
Han 3-ieme ctuge. 

„Steaua Română“, sucursala din Smyrna, rue Gazi Bulvari 14. 

„Petrole”, Société Anonyme Bulgare pour Commerce et l'in- 
dustrie, Sofia Ulitza Racovsky, 116. 

„Jacques Nahmias & Fils“, Salonic, Megalou Alexandrou $3. 

„Società Anonima Italiana Importazione Olii", Via Ippolito 
d'Aste 8-10, Genova, 

„Steana", Société Anonyme Hongroise de Pâtrol, Budapesta V, 
Vilmos Csăsâr-ut 12, 


5-6 
1935, — ANUL XXVII MAIL-IUNIE, NR. 


" Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ. ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


pet SUMARUL: 
dgeere ........ Tendințele! de renovare ale democrației 
N, M. Coadiescu ...... Insemnările lui Safirim A 10 
Dr. Ernest Ene ....... Condiţiunile desvoltării industriei în Rominia 
Demostene Botez ..... . Soliloc | 
În Co... i. sp... Panait Istrati OO d 
Mircea Mancaș .......: Intre colectivism și dictatură , 
lorgu a ........: Miguel de Unamuno și noul spirit spaniol 
Al. Kidel „ . . » O încercare de e e en pverebeee, 
. AIGO. +i.. +» j Hi a Aaaa se i poarta 
Poe Poe pe pe e rara tra y Cesar Petrescu — Cheia visuri- 
rilor; C. C. Giurescu — Istoria rominilor; P. 
Pandrea — Filosofia politico-juridică a lui Simion 
Bărnuţiu) | = Sa 
DD. i se E Cronica socială ; O mișcare țărănească în Franța 
N. N. Matheesca ....... Cronica- muncitorească ; Despre șomaj în Rominia 
T. Gristureanu ama i . | Caleidoscop lunar 
V. Cornea SR TN Ea 4 Cronica externă | Fasci italian și revizionismul 
D. G Sasia -ss eoo Cronica cinematografică (Telegrame) 
Al. Mihõāileanu ....... Hitlorismul și muncitorimea 


P. Nicanor & Co,.. . . . . Miscellanea (Intre tiraj și cititori; „Adoverul" 


al Academiei Romine ; Lucian Blaga, premiat: 
Săptămina cărții, a poesiei, a scriitorilor: Pole- 
mica Giurescu-lorga ; Elogiul lui Alex. Philipide ; 
ignora Philippide poezia ?; G. Coșbut, ras 


< 
ji: 4, Petrovici: Rotocoale de lumină, Constantin Botez: Eugenia Mokota: i. 
snra Sile T C. Stoan: Eu, Tina şi Adam; Dan Petrașincu: Singele; Mihail Sodovea: 
Frații Jderi, Ad. B.: George Fotino, G. Popovici (Un istoric uitet al vechiului drept roi 
mese), C. N. N.: Lionello Fiumi: Poesie scelte: 


Revista Rovistelor /Romine/ Criza romanului nostru; Ştiinţă și spirit metafizic : Independența 


Prin g i 
E mică ; Libertatea jStrăine/ Le Mocis; Robert Proust; Amințiri dela Curtea lui Abdul 
Momid; Arta italiană dela Cimabue lo Tiepolo; Tristan Trara. 


C PO 35 SITE n AA 
REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA: STRADA CLEMENCEAU Nr. 


„Viaţa Romînească“ 


Directori: MIHAI D. RALEA și Dr. ERNEST ENE 


Bucureşti, str. Clemenceau 9 
ANUL XXVII 


Preţul abonamentelor: 


Școli şi biblioteci . . + + s 500 
„ ” Autorităţi si instituțiuni + 
In străinătate: Pe unan. ..- 


Abonamentele se pot face dela orice număr, trimi- 
țind suma prin mandat postal, administraţiei din 
Bucureşti, str. Clemenceau, 9. 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURA. ŞTIINŢĂ ȘI IDEOLOGIE 


ANUL XXVII 
MAI-IUNIE 1935 


N BEL IIELERELE „A DE VERUAL* Ș.A. 
$ 


Tendințele de renovare ale 
democrației *) 


Să vorbeşti astăzi despre tendințele de renovare ale 
democrației, cînd toată lumea vorbeşte de criza democra- 
fici, pare cel mai bazardat. Eu cred insă, că pină la sfir- 
şitul acestei expuneri voi fi făcut dovada că asistăm in- 
contestahil, la o criză a democraţiei, însă la o criză de tran- 
sformare, şi în nici un caz la crepusculul democraţiei, aşa 

PA cei cari ered definitive regimurile de dicta- 
tură, care sau răspindit în aşa de multe state, mai ales 
decind criza mondială a aşezat omenirea în faţa unui semn 
de întrebare, dar nu asupra soartei democrației, ci însăși a 
ordinei sociale actuale. 

Omenirea a cunoscut elanul cel mai mare pentru de- 
mocrație, a doua zi după sfirşitul războiului mondial, în 
cursul căruia, democraţiile au învins dietaturile, când sta- 
tele cu o organizație democratică au arătat maximum de re- 
zistenţă, pentrucă ele au fost in stare printrun maximum de 
coeziune națională să dea acel efort suprem prin care au 
învins şi au sfărimat toate monarhiile absolutiste. Și, în su- 
netele trompetelor victorioase, nu sa cîntat numai victoria 
războiului cel mare, ci sa cintat atunci și sa purtat în tri- 
umf democrația. 

Apogeul democraţiei dela 1918 a fost însă urmat de o 
fază, în care unii au putut constata declinul democraţiei. 
Acenstă fază este însă de scuriă durată, pentrucă nu du- 
rează nici de două decenii, așa încii nu se poale vorbi te- 
meinic de un declin al democraţiei, Cei cari cunosc starea 
democraţiei dinainte de 1914, știu că au fost faze ascen- 
dente și faze descendente, cari au corespuns într'o oarecare 
măsură cel puţin şi cu fazele de ascensiune și cu fazele de 
descendență, în evoluția economică a popoarelor. În orice 
caz Însă, este temerar să se socoată că asistăm la un declin 
definitiv al democrației, pentrucă în anume țări ale lumii, 

ţia a făcut loc dictaturii, 


* Conferinţă ţinută în ciclul Institutului Social Romin in zina 
de 24 Februarie 1935 (după note slenografice). 


FORA 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


Intrebarea care se pune în mod firesc este: suntem în 
fața unci crize a ideii democratice, sau numai în faza cri- 
zei unei anume forme de organizare democratică, pe care 
vremurile au arătat-o a fi perimală? Nu cumva există alte 
crize care ating unele instituții și chiar întreaga noastră 
organizaţie socială şi care se resiring poale mai puternic 
în organizaţiile de stat democratice, decit în celelalte state 
şi lasă falsa aparență că nu e vorba de altă criză, ci de o 
criză a democraţiei? 

Dacă examinăm evoluția humii, în ultimii 50 de ani, 
înainte şi după război, constatăm două crize: una care pri- 
veşte o mare şi însemnată instituţie politică, criza parla- 
mentară; şi cealaltă, care priveşte însăși ordinea noastră 
socială, criza economiei burghezo-capitaliste. 

De fapt, majoritatea criticilor, îndreptate împotriva de- 
mocraţiei atacă în primul rînd parlamentarismul. Nu tot- 
deauna se manifestă în aceste eritici o îndoială asupra prin- 
cipiului fundamental al democraţiei, după care originea pu- 
terii supreme a Statului rezidă în popor și anume În majo- 
ritatea populaţiunii cu drept de vot, ci de cele mai multe 
ori se loveşte parlamentarismul. Chiar partidele comuniste 
şi fasciste afirmă că reprezintă poporul în întregul său şi 
declară că au caracterul de partide de massă, iar prin idea- 
lul, pe care îl urmăresc nu se gindesc la o altă formă de or- 
ganizaţie socială, decit la democraţie, ca țel final. In spe- 
cial, comunismul are ca țel final, democraţia şi ca explica- 
ție a dictaturii, necesitatea de a înlătura tot ceeace stă în 
calea realizării democraţiei, 

Deci, se atacă principiul fundamental al parlamentaris- 
mului, după care guvernele depind de încrederea majorită- 
ților parlamentare. Insă parlamentul şi democraţia nu sunt 
unul şi acelaș lucru. Sunt două lucruri deosebite. Forma 
actuală a parlamentarismului sa născut, cum se ştie, în An- 
glia, în 1688, în instituţia unui parlament aristrocratic, care 
a înţeles însă dintru început să manifeste predominarea sa 
asupra regelui, chemat pe tron din altă ţară. Abia la 1832, 
prin reforma electorală, structura electorală sa democrati- 
zat, în Anglia. iar puterea politică supremă a fost impii 
pină la 1911 între Camera Comunelor şi Camera s 
în aşa fel incit echilibrul era de cele mai multe ori in fa- 
voarea Camerii Lorzilor, instituție cu caracter aristocratic. 
Abia prin reforma dela 1911, balanța sa schimbat În fa- 
voarca Camerii Comunelor, cu o organizație electorală de- 
mocratică, 

După acest model al parlamentului englez Sau orga- 
nizat în lumea întreagă tot felul de parlamente: parlamente 
ale monarhiilor constituţionale, care adoptau numai for- 

mula, dar nici unul din ele ideile fundamentale ale parla- 


Tendinţele de renovare ale democraţiei 5 


mentarismului, parlamente cu drept electoral, egal, di 
secret, Prin urmare, parlamentul este o formă e mă aa 
nenea a sa realizat în diferite state, potrivit echili- 
arie pa ci red politice. In această privință nu poate să fie 

Deasemenea este un fapt cunoscut, că există unele state 
democratice fără regim parlamentar, în care guvernul nu 
atirmă de fluctuațiile parlamentare, Cităm Statele Unite 
ale Americii, cari sunt cea mai mare democrație de pe glob 
şi Republica Elvetică, care este unul din statele cu structura 
cea mai caracteristic democratică, țărănească din lumea în- 
treagă. 

Tot atit de adevărat este, că între parlament si 
crație există o strinsă corelație. Dovada că în ouă, brerna 
statelor democratice, instituția parlamentară este în strin- 
să legătură cu fondul ideii democratice. Guvernele statelor 
democratice se bazează pe încrederea masselor în conducă- 
tori? Intrun Stat mic, de o formaţie socială mai simplă, re- 
ferendul este unul dintre mijloacele de control al încrede- 
rei masselor în conducători. Dar întrun Stat mare, cu un 
mecanism complicat? Intr'un asemenea Stat este evident, că 
dacă nu ar exista un organ de legătură între naţiune şi între 
guvern, nu sar putea controla, dacă guvernul reprezintă 
sau nu voința masselor, Parlamentul este tocmai acest or- 
gan de legătură între națiune și între guvern. Criticile asu- 
pra calității şi solidarităţii acestei legături, nu sunt inerente 
deei reprezentațiunii democratice, ci modul de coneretizare 
a organizației democratice în raport cu desvoltarea struc- 
turii societăţii, în actuala evoluţie a capitalismului. 


In ce constă criza parlamentarismului? In primul rînd 
terra să stabilim că încrederea poporului în PR stern a 
egilor fabricate de parlament, este în scădere, Acest fapt 
își are o explicaţie quasi-filosofică; s'a schimbat însăşi con- 
cepţia dreptului. Concepţia primă a fost aceea a dreptului 
natural, considerat ca rațional. Acest drept natural era ne 
codificat şi era o consecință a concepțiunii filozofice a le- 
gilor naturale care cârmuese toate fenomenele, deci şi pe 
cele de ordin social. Cit timp legile naturale erau călcate 
de câtre un despot, prin decrete şi ordonanțe, poporul nu 
se revolta, din aceea că și despotul era considerat, cu avind 
un drept divin de a emite legi și ordonanţe. Asemenea legi 
aveau o durată scurtă și erau înlăturate fără să producă 
o perturbaţiune în raporturile de încredere între popor şi 
despot. Îndată ce această concepție a fost însă înlocuită prin 
concepția dreptului pozitiv, care a fost extinsă pină la in- 
terpretarea exagerată că prin legi se pot modifica toate ra- 
porturile sociale și parlamentele au sărbătorit de atitea ori 


———————————————— 


6 VIAŢA ROMINEASCA 


şi în atitea ocazii Sabatul în fabricaţia de legi, care se con- 
tracarau unele cu altele și nu țineau seama de raporturile 
sociale exacte, a început să se formeze în masse un senti- 
ment de revoltă impotriva legislaţie parlamentelor, în for- 
ma neîncrederei in valoarea acestor legi, revoltă rezultată 
din sentimentul justiţiei, la care erau supuse massele de 
multe ori. 

In democrație această situaţie, care este o răsfringere 
a acestei concepţii greşite a dreptului pozitiv, a avul un ră- 
sunet mare, pentrucă democraţia identifică Statul cu legea, 
şi cum parlamentul era fabricantul legii, exprimind prin 
aceasta voinţa Statului, democraţia s'a revoltat împotriva 
parlamentului. Nu acelaș lucru se petrece în aceiaşi formă 
în statele nedemocratice, care Îşi elaborează legile pe cale 
de decrete, In aceste state, neexistind posibilitate de expri- 
mare a sentimentelor de revoltă a masselor, nu se poate 
vorbi de o situație superioară din acest punet de vedere. 

In fața acestei constatări, democraţia a reacţionat însă 
şi a manifestat şi continuă să manifeste tendințe de reno- 
vare pentru a preintimpina desvoltarea acestui sentiment 
de revoltă a masselor împotriva parlamentului ca fabricant 
de legi. In acest scop democraţia, în momentul cînd a cons- 
tatat imposibilitatea de a cunoaşte şi mai ales de a concreti- 
za diferitele deziderate ale diferitelor categorii sociale, a 
chemat într'o formă sau alta, la colaborare, diferitele gru- 
pări sociale, pe de o parte pentru cunoaşterea imediată a 
nevoilor și aspirațiunilor lor şi pe de altă parte — prin sin- 
cronizareu acestor idei cu interesele superioare ale Statului 
— a se creia o legislaţie, care să satisfacă interesele masselor 
și să renască astfel încrederea masselor în legi, 

Pentru perfecționarea calităţii textelor de legi, demo- 
craţia încă de multă vreme a întrunit jurisconsulți speciali 
in consilii legislative sau în consilii de Stat, şi pentru a ame- 
liora calitatea legislatorilor, a manifestat, mai în toate păr- 
tile, tendința de a împuţina numărul deputaţilor şi senatori- 
lor, pentruca, pe uccastă cale, să se asigure o selecțiune mai 
riguroasă. 

In afară de aceasta, parlamentarismul este atacat pen- 
tru influența, pe care o exercită parlamentul asupra gu- 
vernării însăși. Se afirmă si în țările cu adevărat parlamen- 
tare, cu drept cuvint, că nu guvernează miniştrii, ci preşe- 
dinţii comisiunilor parlamentare, nu guvernează președin- 
tele de consiliu cu guvernul lui, ci guvernează majorităţile 
schimbătoare ale parlamentului: iar programele care se afi- 
șează de către guverne sunt schimbate în fapt de legile pe 
care le votează parlamentul şi măsurile urgente, pe care gu- 
vernele simt necesitatea să le ia sunt contracarate de ter- 
giversările comisiilor parlamentare. Mai mult decit-atit, gu- 


Tendinţele de renovare ale democraţiei 7 


vernarea este imposibilă, pentrucă este impiedicată să con- 
tinue timpul strict necesar pentru ca să îşi poată împlini un 
anumit obiectiv. Și aceasta din pricina deselor schimbări 
de guverne, datorite votului de neincredere, pe care majo- 
ritățile parlamentare fluctuante îl pot arunca în cumpănă, 
chiar în momente grave pentru situația Statului. 

Critica aceasta este justă, dar ea priveşte mai ales acele 
forme de Stat democratic, în care sa ajuns la ultima 
consecință a basculei parlamentare și nu sau luat măsuri 
pentruca, prin anume corective tehnice, să se asigure un 
minimum de stabilitate. Această critică este în deosebi jus- 
tificată acolo unde partidele sunt fărămiţate. Astfel ea nu 
priveşte democrația britanică, pentrucă ca se bazează intot- 
deauna pe echilibrul celor două partide mari: eri: conser- 
vator şi liberal, astăzi: conservator şi laburist și pentrucă a 
intrat în conștiința publică britanică diviziunea mare socială 
pe care se bazează diviziunea mare politică. In alte state. 
sistemul electoral a favorizat o asemenea fărămiţare a par- 
tidelor, ca de pildă sistemul electoral din Franţa și în ulti- 
mul timp, sistemul electoral nenorocit din Rominia. 

Prin urmare, nici această situație nu este increntă rc- 
gimului parlamentar, ci unci anumite forme de organizare 
a electoratului și a mecanismului parlamentar. Democraţia 
este capabilă să reacționeze şi în această privinţă. De fapt 
ca reacționează, în primul rind, prin tendința de schimbare 
a regimului electoral, în aşa fel încît să nu favorizeze fără- 
miţarea partidelor; în al doilea rind, în ceiace priveşte 
jocul majorităţilor parlamentare şi dependența guvernelor 
de fluctuaţiunile majorităţilor parlamentare, se discută În 
ultima vreme, o seric de corective, care să garanteze o mai 
mare stabilitate guvernelor. 


Unul dintre acestea este în legătură cu votul de înere- 
dere. Este mijlocul de control al încrederii Parlamentului în 
guvern. Dar jocul frivol en votul de încredere poate să fie 
impiedicat, fie printrun quorum, mai important, precizin- 
du-se că pentru ca votul de neincredere să determine pleca- 
rea guvernului, se cere prezența a însăși deputaţilor în sala 
de şedinţă, atunci cind se votează cu un număr de cel puţin 
34 sau 1% şi o majoritate însemnată. 

Apoi dreptul preşedintelui de consiliu de a cere facto- 
rului constituțional dizolvarea Parlamentului, pentru ca să 
meargă în faţa corpului electoral pe tema pe care majori- 
tăţile parlamentare l-au răsturnat, cciace sa incercat in 
Franţa printr'o reformă propusă de preşedintele Doumer. 
Această reformă n'a reușit, pentrucă democrația franceză a 
pt o altă formulă imediată pentru a asigura continuitatea 

guvern şi pentrucă democrația franceză este foarte suscep- 


$ VIAȚA ROMINEASCA 


tibilă, ca nu cumva printr'o asemenea reformă să-şi facă 
drum idei antidemocratice. In principiu, însă o asemenea re- 
formă poate să fie o frină împotriva uşurinții schimbării 
majorităţilor parlamentare și un control însuşi al poporului 
asupra maturității politice a majorităţilor parlamentare, care 
se vor gîndi cu mai multă serozitate în momentul dării votului 
de încredere şi prin aceasta se va asigura o stabilitate mai 
mare a guvernelor parlamentare. ; 

Dar stabilitatea guvernelor nu este asigurată nici în re- 
gimul de dictatură, pentrucă soarta dictatorilor este în mina 
poporului. Dacă dictatorii nu ştiu să se facă iubiţi de poper 
sau să se păzească, istoria arată că sfirşesc foarte repede, 
întrun mod sumar. Apoi dictatorii sunt stabili, dar ideile 
dictatorilor, poate cineva să ne asigure că sunt tot aşa de sta- 
bile? Nu se cunosc dictaturi, care şi-au schimbat înfăţişarea 
în cursul vremurilor ? 

De altminteri stabilitatea nu constă nici în continuitate 
prea lungă de guvernare. Stabilitatea constă într'o organiza- 
ție administrativă, astfel întocmită, încât să fie capabilă să 
continue opera de administraţie a țării, independent de jocul 
majorităţilor parlamentare şi de schimbările de guvern. De- 
mocrația franceză a dovedit că are stabilitate, tocmai pentru- 
că posedă o asemenea administrație. i 

Trecem la celelalte critici împotriva parlamentarismu- 
lui. Se afirmă că guvernele trebue să fie deasupra partidelor, 
dar parlamentele sunt din partide şi din acest antagonism re- 
zultă fracțiuni, care împiedică guvernarea, Ce însemnează 
guvern în afară de partide ? Nici chiar un guvern naţional 
nu este un guvern în afară de partide, pentrucă chiar un gu- 
vern național trebue să lucreze cu un program, Acel pro- 
gram este un program care rezultă din discuţiile între mai 
multe fracțiuni. Astfel, orice guvernare este o guvernare de 
program, prin urmare, este o guvernare de partid, pentrucă 
nu există un program care să fie aprobat de unanimitate. 
Orice program va găsi în fața sa un alt program care să i se 
opună, 

O altă critică — una din cele mai frecvente — este că 
Parlamentul ar fi paradisul flecăriei. Este foarte adevărat. 
Dar, această flecărie de parlament este foarte puţin pericu- 
loasă, faţă de flecăria dictatorilor. Dictatorii sunt foarte ade- 
seori vorbăreţi; vorbese și cînd trebue şi cind nu trebue. Fle- 
căria deputaţilor din Parlament nu angajează Statul, pe cînd 
flecăria dictatorilor angajează statele şi uneori formează pe- 
ricole naționale, provocînd catastrof + naționale ca cele cu- 
noscute din istoria războiului mondal Deci nici una din 
criticile menţionate nu rezistă. Nu putem să trecem cu vede- 
rea constatarea reală că ne găsim astăzi în faţa neîncrederii 


Tendinţe de ronovare ale dențeiet iei 3 


crescînde în regimul parlamentar şi cel mai puţin lucru ca- 
re nu se poate contesta în orice caz, esțe că entuziasmul pen- 
tru Parlament a slăbit. Această situaţie nu este datorită nu- 
mai criticelor, pe care le am amintit, cit mai ales scandalu- 
rilor de conrupție înregistrate în istoria parlamentară. In re- 
gimul parlamentar, aceste scandaluri apir la ordinea zilei, 
prin presă, dar în regimul dictaturii, cenzura oprește ca acte 
de conrupţii să se transforme în scandaluri. Prin libertatea 
presei, în regimurile democratice, aceste afaceri de conrup- 
ție capătă deseori proporţii mai mari decit sunt în realitate 
şi întreţin astfel o atmosferă de completă neîncredere în 
jurul Parlamentului, 

„Democraţia trebue să reacționeze — şi a inceput să re- 
acționeze pretutindeni — şi împotriva conrupției parlamen- 
tare, dar şi împotriva propagărilor tuturor calomniilor, care 
sunt legate de acuzaţiunile de conrupţie parlamentară prin 
presa liberă. Democrația reacționează impotriva conrupției 
parlamentarilor, prin stabilirea unui statut de incompatibili- 
tate riguroasă intre mandatul de deputat şi orice alte ocupa- 
țiuni prin care s'ar putea exercita trafic de influență, în da- 
una intereselor colective, 


Dar, democrația nu se poate desvolta decit prin critică. 
Deci libertatea presei trebue să nu fie atinsă. Dar presa tre- 
bue să-și pună frâu. Friu nu-și pune nimeni singur, pentrucă 
nu se poate controla cine intră în presă, cine serie şi cum 
scrie. Cenzura este o instituție care împiedecă progresul ci- 
vilizaţiei, Dar cine serie, trebue să răspundă, Deci presa ea 
însăși, are datoria în toate țările, dacă vrea să trăiască mai 
departe întrun regim democratic, să ceară o lege a presei, 
care să asigure responsabilitatea imediată a acelui care serie, 
pentru «e scrie, 

Criza parlamentarismului are importanță pentru res- 
fringerile ei asupra crizei democraţiei. Prin reforma însă a 
parlamentului, această criză ar putea să fie uşor învinsă. 

Cea de a doua criză a ordinei sociale, a ordinei burghe- 
zo-liberale, a surpat temeliile democraţiei individualiste. 

Nu e deci vorba de criza actuală prin care trece omeni- 
rea. Aceasta este o criză care poate să fie încadrată în seria 
de crize ciclice prin care a trecut omenirea în vremea capi- 
talismului de atitea ori. Evident nu mai este o criză ciclică 
obișnuită, ci este, cum spunem noi, o criză de structură, care 
atinge însăși bazele de existenţă ale actualei societăți. Prin 
urmare nu despre criza uctuală voim să vorbim, ci despre 
criza ordinei sociale liberalo-burgheze. 

Această criză a apărut încă înainte de război şi ea s'a 
manifestat printo serie de antinomii şi antagonisme. Anta- 

de clasă din ec ân ce mai accentuate, datorită pe de 


10 VIATA ROMINEASCA 


o e concentrării capitaliste în marile întreprinderi cu ca- 
i rea din ce în ce mai monopolist şi, pe de altă parte, întin- 
derii proletariatului industrial. Semnalul crizei a fost dat de 
extinderea șomajului, care mai ales în perioada de după răz- 
boiu a luat caracterul de şomaj cronic și a dovedit tuturor că 
ordinea economică existentă nu mai poate corespunde cu in- 
teresele națiunii, pentrucă în conștiința musselor nu este ad- 
mis un sistem economic care nu hrănește, prin muncă, mU 
prin asistență, totalitatea oamenilor capabili de muncă. 
Ordinea socială burgheză liberală a fost surpată şi prin 
antinamiile la care a dat naştere. Pe de o parte, o infrastruc- 
tură, din ce în ce mai subminată de inegalităţi sociale între 
diferite categorii de existențe economice şi pe de altă parte 
o suprastructură democratică bazată pe ideea egalității tu- 
tuturor înaintea legii și pe egalitatea tuturor în ceiace priveşte 
influența reprezentării în puterea Statului prin mecanismul 
parlamentar. In a doua jumătate a veacului a 19-lea am asis- 
tat la alianţa dintre democrație și socialism. Această alianţă 
sa făcut, pentrucă socialismul urmărea ca țel socializarea, 
dar socotea că prin democraţie, odată ce prin creşterea 
succesivă a numărului lucrătorilor socialiști, se va creia un 
guvern socialist, acel guvern socialist va realiza a doua zi 
societatea socialistă. Democraţia avea însă inainte de războiu 
un ideal burghez. Ea credea că în societatea actuală, bazată 
pe proprietatea privată, în forma ci tradițională cu reparti- 
ţia averilor creiate de jocul liber al forțelor economice, se 
poate conta pe toate celelalte forme ale economiei liberale. 
După război insă, desvoltarea forţelor socialiste a luat un a- 
vint aşa de puternic, încât a accentuat untagonismul dintre 
partidele democrate, burgheze și cele socialiste. Bolgevismul 
rus n'a crezul niciodată în posibilitatea de realizare a socia- 
lismului prin democraţie. în 1907 Lenin publică faimoasa 
lui carte „Statul și revoluția” prin care timdeu a dovedi, că în 
forma democraţiei liberale nu poste exista posibilitatea ca, 
pe calea democratică, să se ajungă la cucerirea puterii, de 
către mussele proletare şi la realizarea pașnică a socialismu- 
lui. El credea că este nevoie de o fază de tranziţie în care, prin 
dictatura masselor populare, să se distrugă toate formele de 
organizație capitalistă şi să se înlăture din viață chiar unii 
capitalişti, care se vor supune noului regim, pentruca dis- 
trugindu-se bazele organizaţiei capitaliste şi desființindu-se 
toate ilegalitățile sociale să se ajungă la momentul în care 
realizarea democraţiei să se poată petrece în fapt. 4 
Reuşita bolsşevismului în Rusia Sovietică prin victoria 
bolșevicilor asupra mensivicilor la 1917, a stirnit o frămin- 
tare în humea întreagă şi în cimpul socialist și în cimpul bur- 
ghez, care a avut înriuriri fundamentale În lumea socialistă. 
Partidele socialiste sau împărţit cum știm, în partide social- 


Tendinţele de renovare ale demoerației u 


democratice și partide dictatoriale, comunişti și socialişti, 
cum au fost botezați după războiu. In acelaş timp, în lumea 
burgheză, s'a produs o mare alarmă de teamă ca nu cumva 

K fa rusă să reuşească si exemplul să fic imitat. Acea- 
stă alarmă a fost mai puternică în statele democratice, decât 
în statele nedemocratice, pentrucă În statele nedemocratice 
se socolea că dogmele naţionaliste şi forțele efective ale au- 
torității pot să conserve mai uşor proprietatea privată in for- 
ma ei tradițională, repartiția averilor rezultată din jocul forje- 
lor economice şi mai ales regimul de succesiune, care ar fi 
pon pe cale burgheză să schimbe repartiția averilor in mod 
undamental, In această situaţie, în lagărul burghez se con- 
stată în această perioadă o tendință tot mai marcantă spre 
dreapta, spre ideea dictatorială și fascizantă. Din această si- 
tuaţie, in care se constată un exod atit al sociuliştilor de- 
mocratici, cât şi a burghezilor democrați spre dreapta, spre 
dictatură, a rezultat criza democrației. 

Dar cei cari au crezut că pot să facă această constatare 
bazaţi pe fapte, nau ținut seama de un singur lucru: că unii 
au luat-o într'o parte și ceilalți în sită parte, ncîntilnindu-se 
decât în cecsce priveşte modul de guvernare, prin dictatură. 
Dar unii, foștii burghezo-democraţi, au plecat spre dictatură 
în credinţa, că prin aceasta vor păstra forma actuală econo- 
mică burgheză, iar socialiștii au plecat spre dictatură în ere- 
dinja că vor putes dărima regimul actual, înlocuindu-l cu or- 
dinea socialistă, 

Din această constatare mu se poate Însă irage concluzia 
unei crize a democraţiei în general, ci numai concluzia unei 
crize a ordinei economice burghezo-liberale, care amenință 
să surpe și ideea democratică, Dar fără dogme, fără misti- 
csm, ci numai cu forța fizică, nici un regim antidemocratic 
nu se poate menţine la infinit. Ducă dogma nu izbutește, in- 
tervine forța, şi dogma, este adevărat, poate că constitue un 
pericol pentru democraţie, atunci cînd se transformă in mis 
ticism care cuprinde massele, și atit timp cît acest misticism 
pătrunde în adincimea sufletului masselor. Dar cate un fapt 
caracteristic, că în comparaţie cu exercitarea violenței în mo- 
narhiile absolutiste dinainte de războiu, inclusiv Rusia taris- 
tă, amploarea exercitării violenței în toate statele dictatoria- 
le, incepind cu Rusia sovietică sì sfirşind cu Germania hitle- 
ristă, ia uneori proporții asa de colosale, încît cei cari pri- 
vesc această situație îşi dau seama că dogmele au dat fali- 
ment, pentrucă dacă dogmele si misticismul sunt așa de pu- 
ternie implintate în mussele din statele dictatoriale, pentru 
ce aria e: de aici) 3 

„_Să analizăm întimplările care au decurs in aceste state 
dictatoriale și să vedem ce invāțāminte putem trage. Exolu- 
Rusiei Sovietice dela 1918 pină astăzi este un șirag întreg 
a a 


— 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


de crize ale doctrinelor marxiste și în acelaș timp, dacă sa 
putut menţine regimul actual în Rusia Sovietică, aceasta nu 
sa putut realiza, decit prin propagarea continuă a felului fi- 
nal, al societăţii cure trebue să nască din suferința actuală a 
societății democratice. Dovada deplină s'a produs de curînd. 
Intr'adevăr, regimul electoral pe care se bazează mecanis- 
mul de Stat al sovietelor a fost radical schimbat, printr'un 
recent decret al lui Stalin. Regimul electoral anterior nu c- 
moștea ca alegător, dech pe proletar. Toate celelalte catego- 
rii sociale erau excluse dela dreptul de vot. Acum sa intro- 
dus dreptul de vot pentru toate categoriile sociale muncitoa- 
re din lumea sovietică, inclusiv marea massă a țărănimii. 
Prin urmare Rusia se îndreaptă către o formă de Stat demo- 
cratic, indiferent cum se vor numi instituţiile reprezentative. 
Îndată însă ce la baza lor stă formula egalității electorale, 
pentru toate entegoriile de cetăţeni, Rusia se îndreaptă spre 
democrația parlamentară, indiferent dacă se va chema de- 
mocraţie sovietică. Acest rezultat este explicat de către con- 
ducătorii sovietici prin schimbarea structurii societăţii însăși, 
pe care au reușit s'o realizeze în perioada de dictatură, în 
sensul că a crescut procentul proletariatului în totalitatea 
masselor populare şi sa micşorat procentul țărănimei pro- 
priu-zise, creindu-se în țărănime o secțiune mare a proleta- 
riatului agricol prin nova organizare a exploatărilor agricole 
gigantice, in forma de kolkozuri şi sovkozuri. 

Ce a fost fascismul altceva, decit o resfringere a crizei lu- 
mei burgheze? Fascismul s'a instalat la cirma Statului italian 
după falimentul dictaturii proletare, care s'a încercat în 1920 
prin ocuparea uzinelor din nordul Italiei, Fascismul sa des- 
voltat ca o reacțiune împotriva acestei dictaturi, dar fascis- 
mul este în fapt un produs al falimentului economiei burghe- 
zo-liberale. Organizaţia fascistă nu vrea să fie decit o formă 
nouă de organizare politică, care să corespundă actualei or- 
ganizaţii economice, în plină transformare, şi care nu va mai 
ți economia burpghezo-liberală de ieri, ci alta care se va con- 
cretiza, prin transformarea structurală a societăţii economi- 
că şi nu prin influența dogmelor, nici dogma marxistă, nici 
dogma burghezo-liberală, ci prin modificările succesive ale 
actualelor forme de organizare economică. 

Criza democraţiei burghezo- individualiste este deci un 
fapt. Democraţia individualistă nu avea decit caracterul unei 
organizaţii politice. Nu numai că ea mu era adaptată organi- 
zaţiei economice, dar se găsea intrun antagonism faţă de or- 
gunizaţia economică a societăți, Democraţia individuulistă se 
baza pe drepturile şi libertăţile individului, desconsiderind 
complet şi datoriile individului faţă de semenii lui, față de 
societate şi faţă de Stat; se întemeia pe libertăţi, dar nu căuta 
să realizeze și egalitatea socială, cel puţin ca punct de pleca- 


Tendintele de renovare nie democraţiei 13 


re, ca oportunitate egală pentru toţi. Era deci o democrație 
răzimată pe un formatism juridic, cure a ajuns repede în an- 
tagonism cu formele de desvoltare ale societății, şi care sa 
manifestat îndată ce au dispărut posibilităţile juridice de or- 
ge a Sge formelor le păi şi asociaţii și a adincit 
» clasă care au subminat ordine: ică ! 
e her inca economică bur- 
In locul acestei democraţii individualiste se desvoltă o 
democraţie socială, care va fi şi ea bazată pe libertate, dar pe 
o libertate încadrată în acţiunea de Stat, pe o libertate înca- 
drată în acţiunea socială în general, o libertate care să des- 
volte în acelaș timp și sentimentul de înregimentare în ser- 
viciul societăţii, pe care trebue să-l aibă orice cetățean, In lo- 
cul unei democraţii bazată numai pe libertăţi, democrația so- 
ciulă a viitorului apropiat va fi bazată mai mult pe justiția 
socială și pe lingă drepturi va înscrie şi obligaţiuni şi datorii, 
pe care coeai di a trebue să le respecte, datorii către toate ce- 
lelalte categorii sociale, datorii către societate, datorii către 
organizația de Stat. 
ha Capacitatea de adaptare şi de transformare a democra- 
ției s'a verificat în cursul actualei crize economice mondiale, 
care a pus un semn de întrebare asupra ordinei economiei 
și a deschis perspective pentru noui forme de organizare e- 
conomică în viitor, 

_In timpul crizei actuale sa manifestat necesitatea unei 
întăriri a puterii executive, pentru a face faţă la necesităţile 
schimbătoare, Democraţia a găsit în însăşi mecanismul ei 
forma pentru a întări puterea executivă la timp, pentru a 
face din ca un instrument de organizare şi de transformare 
economică, Prin acordarea deplinelor puteri guvernelor sau 
președinților de republică, care sa făcut în mod succesiv în 
toate statele democratice, parlamentul n'a abdicat de la drep- 
turile lui, lăsind insă libertatea de execuţie guvernului, rẹ- 
zervindu-și dreptul să ratifice apoi actele acestuia şi să dea 
DPN or pentru activitatea următoare, 

„Astfel: „Plein pouvoir-ul” acordat “dintelui repu- 
blicii americane este interpretat de toţi a son ri in 
împuternicire care se încadrează perfect în sistemul demo- 
cratic. Prin acest „plein potitolae, respectind toate cele- 
lalte forme de acţiune democratice şi întrun contract perma- 
nent cu poporul, cu ajutorul presei, al radio-lui și printr'un 
control al congresului chemat să voteze legile şi să controleze 
acțiunea de guvernare, preşedintele Roosevelt a reușit să pu- 
nă friu celei mai formidabile crize care a existat în vreun 
Stat din lume, 


In al doilea rind, democrația socială, tinind seama de 
noua formă de evoluţie a societăţii, premi să creeze un Stat 
S 


14 VIATA ROMINEASCA 


care să corespundă economiei noui. In locul Statului liberal, 
democraţia tinde să aşeze un Stat normator, ca să dea în- 
drumări, să controleze activitatea economică pentru a o sub- 
ordona intereselor colective şi să fie arbitru în toată activita- 
tea economică privată, un Stat care să fie însuşi producător 
ori de cite ori raționalizarea producției mu se face din ini- 
țiativă privată corespunzător intereselor colectivităţii, cu alte 
cuvinte un Stat care să nu mai tolereze monopolurile private, 
cari în afară de consecințele economice şi sociale, subminea- 
ză organizația politică a democraţiei. 

Nu poate exista o organizaţie democratică parlamenta- 
ră care să corespundă prin acțiunea ei intereselor colective, 
alături de o organizație de monopoluri private, care prin 
forța materială pe care o deţin exercită o influență politică 
covirşitoare, diriguind adesea legislația Statului împotriva 
intereselor mirsselor producătoare din țară. 

Statul normator trebue să controleze toate centrele de 
comandă ale vieţii economice, Deaceea, în toate părțile se 
manifestă în democraţie piee Pata ales de organizare a 
controlului de Stat asupra băn i burselor, luindu-se mă- 
suri severe de controlare a mișcărilor de capital din bursă, 
pentrucă de la bursa de la New-York a pornit criza cea ma- 
re, de consecinţele căreia suferă astăzi omenirea întreagă. 

Şi, în sfirşit, Statul supraveghind întreaga activitate eco- 
nomică, trebue să aibă controlul absolut asupra luturor for- 
mațiunilor economice concentrate: trusturi, carteluri, con- 
cerne, ete, In măsura în care aceste forme economice cores- 
pund necesităţii raționalizării producţiei economice, ele pot 
să fie utile din punct de vedere social, cu condiţia ca înfiin- 
tarea să fie aprobată în prealabil, să fie încadrată în norme 
legale şi controlată în continuu de către puterea de Stat. 

In sfirşit, democraţia trebue să creeze bazele legale pen- 
tru încadrarea în Stat a tuturor grupărilor sociale și profe- 
sionale, Dacă rămîn la jocul liber al forțelor, aceste grupări 
se contracarează, se luptă între dle şi produe conflicte de 
clasă, care subminează ordinea socială. Grupările sociale și 
asociațiile profesionale corespund necesităţii de organizare 
a diferitelor categorii sociale, ca prin ele, să se manifeste, să 
se desvolte și să progreseze, Deci, libertatea absolută de miş- 
care a acestor formațiuni se impune, insă în același timp in- 
cadrarea tuturor, pentru armonizarea intereselor între ele, 
pentru coordonarea acțiunii lor, în mecanismul organizaţiei 
de Stat. Această încadrare o realizează democrația în mod 
simplu, fie prin consilii economice naţionale, în care se întru- 
nese reprezentanţii tuturor categoriilor sociale și prin discu- 
ție se armonizează dezideratele de grup cu interesele colec- 
tive; fie în forma unui senat corporativ, pe baze profesionale 


n a RI o i ai 


Tendinţele de renovare ale domocraţiei 15 


și sociale. In orice caz, într'o formă sau alta, democraţia în- 
țelege să cuprindă întreaga viață și toată mișcarea socială 
înlăuntrul Statului. 


Toate aceste tendințe de renovare ale democraţiei sunt 
amenințate de mistica naționalistă a regimurilor de dictatură. 
Este adevărat. Trăim sub egida naţionalismelor. In toată hu- 
mea naționalismul dirijează, astăzi, întreaga activitate ome- 
nească; naționalismul este forţa creatoare a civilizației uma- 
ne de astăzi. Naționalismul închide granițele statelor unele 
faţă de altele. sonalismul cercetează sîngele pentru a ve- 
dea dacă corespunde cu puritatea rassei; naționalismul se de- 
dă la toate excesele în numele culturii și civilizaţiei naţio- 
nale. 

Ne înelinăm cu toţii în fața naționalismului, Demoera- 
ţia nu poate să fie decit naționalistă prin definiție, iar o de- 
mocrație rurală cu atit mai naționalistă, cu cit marele masse 
ale ei prezintă o puritate de sută în sută a singelui rassei. Na- 
posabanul mu poate să-și găsească o coneretizare mai per- 

ectă și mai fericită decit în democrație. Naționalismul real 
nu poate să fie întrupat mai bine într'o formă de Stat de ctt 
în formă democratică. Naționalismul real, nu ce! formal. In 
Statul liberal, naționalismul n'a putut să triumfe în organiza- 
ţia democratică pentru motivele cari sau desprins din toată 
expunerea, care a sintetizat falimentul democraţiei burghe- 
zo-liberale. Naționalismul n'a putut să triumfe pentrucă Sta- 
tul liberal n'a concretizat în organizația sa forțele reale de 
viaţă ale naţiunii. In Statul liberal s'a desvoltat în voie an- 
tagonismul unei burghezii străine sau înstrăinate, În opozi- 
ție cu o țărănime și cu o lume de intelectuali care au conti- 
nuat să fie propagatorii civilizaţiei rominești. 

Astfel se explică pentru ce democraţia liberală ma fost 
în stare să dea concretizarea vieţii naţionale în Statul romi- 
nesc, În Statul normatar, însă, de miine, național şi țărănesc. 
această problemă nu se pune, pentrucă Statul se vaaflala 
postul de comandă a vieţii economice. El va şti şi va fi în 
măsură să îndrumeze viața economică în aşa fel, încît acu- 
mularea capitalului să nu mai se facă de preferinţă în folo- 
sul burgheziei, care nu este rominească, prin exploatarea pătu- 
rilor naţionale care sunt țărănești în esenţă. În modul acesta 
se va înlesni prin acumularea de capital în păturile rurale şi 
ţărăneşti formarea unei burghezii romineşti. Cind Statul are 
conducerea școalei, prin care se poate să îndrumeze pe căi 
naționale desvoltaren culturală, cind Statul are în mîinile sale 
legile prin care poate să îndrumeze elementul românesc că- 
tre toate locurile care corespund cu capacitatea. cu tehnicitu- 
tea şi cu însușirile sale; cind Statul romînese va fi îintr'adevăr 


a 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


dominat de elementele democratiei naționale, Medii pp. 
să-și îndeplinească misiunea sa şi nu va aven ane o” 
urgă nici la formule ca „numerus clausus $ „dt pran 
5 Pg valachicus”, pentrucă prin pa sei rac 
tură. el va realiza și ceeace „emisar sogas poma ee să rr 
sa vărsal pe acest panan și ceeace z m ssa ie E Lou ge gi 
ilor rominești dela sate şi orașe, care s male, i 
ai astfel idealul Statului național rominese şi țărănesc 


Virgi! Madgearu 


=- 


- 


-Insemnările lui Safirim 


— Fragment — 


"Aveam şase ani și citeva luni, cînd mau înscris la şcoala’ 
primară „Imperatorul Asan”, în clasa l-i. Trāisem, până a- 
tunci, printre fustele bunicèfor, Faptul că voiu merge la şcoa- 
lă, mă bucura, nelinistindu-mă în acelaşi timp. Curiozitatea 
pentru o vieaţă nouă se împletea cu teama despre cele ce vor 
veni, necunoscute, Timiditatea care mă stăpinea şi de care 
mai tirziu, m'am scuturat, — îmi dau acum seama, că aparent 
numai, — turna îngrijorare în gindurile mele. Intrebam pe 
tata, pe tata Măi, pe tata Unchiu şi pe toți ai casei, cum e la 

„ÎS, cai să vezi tu...” 

F nsul acesta nu mă lămuria. 

Tată Măi, adăoga adesea, cu accentul lui grecesc : 

Ei, n'o să mai meargă ca pină acum, toată ziulica joacă 
şi sertaferta, fără grijă... O să se isprăvească cu nebuniile, 

Carte bre, — ca să nu ajungeţi vagabonzi pe uliţă... 

Am întrebat-o odată şi pe Baba Despa: 

— De măiculiţă, de unde să ştiu cu cum e la işcoulă, că 
pe vremea mea nu era astfel de treburi... Pe atunci, chiar şi 

tre boieri, prea puţini se dovedeau cărturari; era mare 


7 „ Cacu vi se Înfundă... N'o să mai staţi toată 
ziua pe capul nostru și n'o să mai aibă timp Impeliţatul să vă 
înveţe toate drăciile... La şcoală, — păi da, — să vă facă oan- 
meni... 

Anul şcolar incepea după Sfinta Maria Mare. Cu trei zile 
mai înainte, a venit Tata Unchiu și ne-a dus la „Amicul Ve- 
ritabil”, dar nu ne-a mai cumpărat jucării, ci ghiozdane şi 

— Ei. amicii mei, — ne-a zis Veritabilul amic, — de-a- 
cum încep grijile... mici, mici și neînsemnate ca şi virsta voa- 
stră,totuşi griji... ; 

Și ne-am întors acasă cu ghiozdanele de piele, cu tablă 
CF ————— 


2 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


piatră neagră, cu creioane și abecedare. Știam literele şi 
ec aut silabisi. Majuseulele, — aşa li se spuneau ARO 
velor mari, — le învățasem cu Maia, tot potrivind, din cuburi 
colorate, alfabetul, Apoi, tot Maia, ne deprinsese să celim și 
literile mici. Toată după amiaza aceea, am răstoit cu Mircea 
abecedarul, Ne plăceau pozele, Și seara, înainte de sere azi 
am înginat amindoi, dimpreună cu Maia : „Carte dragă, de 
la tine, eu pot multe a învăța... 


upă scurgerea atitor zeci de ani, amintirile acestea nai- 
ve, St E ao ai mult decit toate frămintările, biruinţele 
şi înfringerile care mi-au crestat vieața. Lacrimi calde, din 
amfora de cristal a sufletului meu de-atunci, — cald şi pri- 
mitor ca un cuib, — umezese ochii minjiţi de-acum, impăen- 
jiniţi de patimi, de trufie și de ambiţii deșarte... 4 

„Carte dragă, dela tine, eu pot multe a învăţa... ; 

M'a învățat multe, în afară de adevărata izbăvire, în 
trecerea prin vicaţă. Strigoii, cari se încăerau în mine, au o 
prit această limpezire, pentru ca cele neimplinite de ci să se 
infăptuiască din sbuciumul de iad al zilelor mele. 

ot prisosul de vicaţă la care aveau dreptul, l-au vărsat 
ine. i. ; 
a ppe Nimicuri, — închipuiri... rinjeşte Pan. Voi oameni, vă 
credeți prea mult. Ascultă prietene, pirghia de reazăm n'a 
putut-o nimeni dovedi pină acum, nici chiar zeii. 

In haosul lumilor, adierea zefirului e ursi mai de pres 
decît toate văicărelile neputinţii voastre. Dumnezeu, n'ar p - 
tea spune de unde începe și cum incearcă durerea, pentrucă 
n'a simţit-o niciodată. Voi oamenii îi dați prea multă insem- 
nătate. 


In ziua de după Sfinta Maria Mare, ne-a dus la şcoală 
tata, ne-a dat în primiròn d-lui Pirvulescu, — directorul, — 
un bătrinel cu mustață stufoasă, care ne-a privit cercetător, 
prin ochelari şi ne-a pluțuit a mingiere pe obraji, zicindu-ne; 

— Să fiți şcolari sirguitori la carte şi cuminţi în purtare, 

Apoi, am urcat după dinsul, scara care suia la etaj și am 
intrat in sala clasei l-a, unde alți copii, așteptau sfioși in 
bănci. Peste citeva minule a venit şi profesorul nostru, Pä- 
rintele Gherasie, un haiduc de om, în plină putere, cu ochi 
scăpărători de vii, negru corb la păr și la barbă. 

Şi robia a inceput. 


Ceasuri după ceasuri se scurgeau chinuitor de încet. „Pă- 
rintele” ne-a învăţat dintr'un întiiu. cum trebue să sten şcola- 
rul în bancă, cum trebue să se scoale „smirna” cînd intră pro- 
fesorul sau alte fețe simandicioase în clasă, cum trebue să-și 
aşeze abecedarul și tabla de scris, cum nu trebue să vorbeas- 


Însemnări e lui Safirim 19 
Ő 


că cu cei de alături sau din spate, cum să-și sufle mucii, cum 
să nu şi-i şteargă cu mineca hainci, cum să se ceară afară 
pentru nevoi, cum să pirască pe aceia cari se abat dela aceste 
preseripțiuni sacrosante, ridicind două degete în sus și spu- 
nind, de pildă: „Părinte, Popescu nu şi-a ascuțit, cum trebue, 
creionul”, sau: „Ilinoiu şi-a suflat nasul cu degetele”, sau: 
„Manoliu s'a împuţit”. 
clasa neaerisită plutea totdeauna miros de năduşeală, 
de usturoi şi de catran. Palmele mele, dar mai ales ale lui 
a, au cunoscut mingiierea nuelei de trestie, iar părul, 
ridicarea de perciuni în spre tavan, îndeletnicire pe care Pă- 
rintele o stăpinea în maestru. Se apropia încet, de cel căzut 
în vină, apuca, cu o tafticoasă voluptate, între cele trei dege- 
te ale fiecărei mâini, părul de deasupra urechilor și începea 
săltarea, nespus de dureroasă, inmuiată în țipete şi lacrămi. 
Acestea erau mijloacele de educaţie ale Părintelui Gherasie. 
Cea mai blindă pedeapsă, era statul în genunchi, la tablă, u- 
neori pe coji de nucă. Mircea, din cauza firii lui sburdalniee, 
sta uneori așa cite o dimineață întreagă, — de i se tăbăcise 
pielea. Acasă, sub teroarea care ne stăpinea, nu suflam vor- 
bă. Dar tot mai cu desgust o porneam dimineaţa în spre tem- 
nija care ne chinuia trupurile plăpinde, diformindu-ne în a- 
celaşi timp linia dreaptă şi curată a sufletelor. Niciun gest, 
niciun rind cetit sau seris, nicio poezie sau cintec învăţat, fă- 
ră de mijloacele pomenite. Nicio licărire de dragoste pentru 
profesor. Nicio manifestare de bunătate înțelegătoare din 
parte-i, 

In clasă, copiii de boieri, cum ne numeau pe aceia ca 
de-ai de noi, erau foarte puţini. Majoritatea erau copii de 
mici funcţionari, de scriitori, de spălătorese, de gardişti, os- 
meni nevoiaşi, cari pregăteau o vieață mai bună pentru ur- 
mași, Copiii aceștia, aveau hainele c rpite și ghiozdanele de 
sac sau de cirpă. Pe vreme rea, toamna și iarna, nu se mai 
duceau de prinz acasă. Rămineau în clasă. Scofind din trais- 
tă, coltucul de piine neagră, slănina sau trandafirul — taimel 
înfăşurat cu grijă la plecare, întrun petec de jurnal, — min- 
cau. Rivneam să fiu și eu ca ci, să rămîn şi eu în clasă şi să 
măninc cu ei. l-am iubit. Prietenii mei de şcoală, au fost tot- 
deauna dintre aceşti umili sdrențuroși. Mircea nu se im 
cu ei. Poate că, toată boieria dinspre partea tatii, trecută 
nouă, o primise sîngele lui, Injurăturile lor, glumele lor gro- 
solane, apucăturile lor ordinure, îmi plăceau. 

Cea mai mare parte dintrinșii, odată cursul primar ter- 
minat, nu mergeau mai departe. Se duceau la meșteșug, in- 
trau băieţi pe pricopseală în băcănii sau în negoțul de tot fe- 
tul. Mai tirziu, cu câţi din aceşti calegi nu m'am întilnit şi cu 
ce căldură le-am strîns mîinile, ori unde i-am găsit: birjari, 
chelneri, băcani, circiumari. Erau tovarășii primelor chinuri 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


care mi le dăruise vieața. Atmosfera primului an de șco- 

Tarit, a rămas adine întipărită în mine. Dacă închid ochii, ze- 
cile de ani dispar şi revăd aevea: a a 

Clasa, minjitů mai totdeauna cu o lumină întunecată, în 
tonuri de leşie. Vara numai, în anume ore, geamurile mici 
ale ferestrelor resfringeau aurul jarului de-afară... d 

Miros de picioare nespălate, de sudoare, de usturoi, — 
exalaţie din phiozdanele păstrătoare a cirnutului de prinz. 
Pe pereţi, cartoane în colori, cu scene din vechiul testament. 
Copii, în genunchi, lingă tablă. Şi Părintele Gherasie, pe ca- 
tedră, cu jordeaua de trestie alături. Atenţie încordată, apoi 
tot mai destinsă şi... la urmă picoteală, 

Din cînd în cînd, trezire bruscă. 

Că te-am prins. 

Că te-am prins. 

Mar-ța-fo-iu-le!... 

Că le-am prins. 

Că te-am prins, 

Mai-mu-ţo-iu-le |... 

Să te văd, — să te pr stă 

„Fă degetele puică... Aşa 

Şi Lisa de trestie s'abătea peste degetele făcute 
„puică”, 

ci Apoi, — clasica rădicare de pereciuni, în spre tavan: 

„Uliu-liu-liu... au, auuu.” — Aha! să te înveţi minte, dia- 
vole! — Clopotul de „eşire”. Larma celor cari plecau acasă, 
precum şi a acelora cari rămineau în clasă. Și peste toate, o 
tristeță care m'apăsa, care mă stingea în chingile ei de fier, 
fără să mă dumirese de ce. 


De mic, un fel de cleşte nepipăibil mi-a canonit sufletul 
i mi l-a izolat, chiar în cele mai luminoase clipe ale vieţii. 
ucurie complet mistuită, nu m'a încercat. Un fel de teamă, 
prevestitoare a suferințelor ce vor veni după seninul celor 
citeva clipe. l 
Un sfredel drăcese m'a insingerat totdeauna. Ris din plin, 
cu hohote, — aşa cum l-auzeam gilgăind la Mircea, — chiar 
silindu-mă, nu mi l-am putut dărui. Din anii aceştia ai copi- 
lăriei, două manifestări, aparent fără de greutate, pol fixa 
întrucitva zidirea mea lăuntrică: Imi plăcea să mă găsesc 
singur. Cele mai delicioase amintiri, mi le-a dal izolarea de 
tot ce mă 'nconjura și crearea unei vieţi fictive, care mă im- 
băta cu propiile mele născociri. Eram tot ce vream şi reali- 
zam, la un semn, toate imposibilităţile. Seara de serviciu, po- 
dul şi gârliciul întunecos al pivniței, formau împărăţia mea. 
Acolo, ceasuri la rind, vorbeam cu glas tare, singur, închi- 
puirilor chemate la vicaţă, din voința mea. } = 
Aveam, în grădinița din dosul casei, copucii mei, cu cari 


Însemnările lui Safirim 21 


vorbeam îndelung, pe cari îi ințelegeam şi peste cari revăr- 

sam un prisos de dragoste, de milă și de bunătate care mă 

apăsa. 

Cind mă surprindea Mircea, în astfel de momente, hoho- 
tele lui de ris, mă înrăiau nespus. „Mă prostule, ai inebunit, 
vorbeşti cu pomii?,..” I simțeam atunci străin de tot ce se fră- 
pence în mine, îl socoteam dușman și-l uram. Sărmanul 

Nu eram în vină, niciunul din noi. Ne născusem gemeni, 
Dar, așa trebue să fi fost rostuit mai dinainte, ca niciunul să 
nu stăpinim în deplin, tot ce ne-ar fi făcut oumeni pe de-a'n- 

. Toată vieaţa, am purtat fiecare, mumai câte-o aripă. 
Ce minune, dacă, în loc de doi, ieşea din pintecul mamei, nu- 
mai unul, înaripat, pentru triumtalul sbor în larg. 

O altă bucurie era pentru mine, să mă strecor, fie în 
grajd, la Ioniţă vizitiul, fie în cămările slugilor, cînd mîncau. 

“Tot așa, după cum la școală, mă simțeam bine lingă des- 
culți, și rivneam la coltucul şi la slănina lor, socotindu-i fe- 
riciți, — tot așa, masa rotundă şi scundă, cu mămăliga abu- 
rindă, tăiată în felii cu sforicica, ciorba ori tocana, ardeii în 
oțet, din cari ei înfulicau cu foame, — glumele lor triviale, 
clăfăitul animalic al fălcilor, toate mă încîntau. Mă simţeam 
Dina prime dinșii, spre desperarea Maici, care pe dată ce mă 
dovedea acolo, mă chema, răstit, la dojană: 

— Ce cauţi tu aici? Băiat de oameni ce te găseşti, să 
stai să engi bucățile slugilor... Nu ţi-e ruşine să-ți fie... 

a rău... 

Cine ştie, din negurile căror vieţi umile ale unora din 
trai mei, veneau şi aceste pofte care mă desfătau... Poate că, 
conul Manolache, dacă ar fi vrut să-ș deslege limba, ar fi pă- 
sit rostul acestor manifestări. Acolo, prin munții Albaniei, la 
lumina focurilor, sau în primele începuturi, ca băiat pe pri- 
oparai va fi ae soia: la o pre scundă și rotundă, sor- 

cu mare in lingura emn, ciorba aromată gi 
clăfăind din fălci. e. f 

Dar conu Manolache, a închis ochii, fără să spună un cu- 
vint despre vieața d-nealui de pe-acolo. Maia. n'a știut maj 

mult ca noi, nici măcar mumele părinţilor. Ori de câte ori o 

descoseam, ne repeta aceeași și acecași frază: 
` — De maică, nu mi-a spus vreodată de unde se trage. 

Cind l-am cunoscut eu, era plin de bani. 

Și-aşa, l-au ştiut toţi. Când a calicit a păstrat aceeași in- 
fățişare de boier, încît ziceau ei: „Ei, calic, calie, dar tot fo- 

dul Conul Manolache...” 


Printre puţinele lucruri, — de care nu m'am putut des- 
pa- luate cu mine aici în noua mea vieață e şi albumul 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


Un album vechiu al Maiei, cu învelitoarea de pluș verde, 
cu colțurile în alămuri și cu muzicuţă. Un cilindru de metal 
cu ţepi, ca un ariciu, un pieptene tot de metal, cu dinţii lati, 
o cheiță de ceasornic care pune în mișcare maşinăria, iată 
minunea care a făcut deliciul copilăriei noastre, Ciţi ghionţi, 
pe înăbușite şi cite chirăituri pentru dobindirea dreptului de 
a întoarce muzicuța, 

In noaptea aceasta, l-am scos din ladă, și-l țin dinainte, 
sub lumina lămpii, aşa cum a stat ani după ani, pe masa de 
nuc, din salonul cu fotoliile vechi, acoperite cu stofă veneţia- 
nă, — rămășițe ale belșugului de odinioară, — cu cele două 
oglinzi mari cât ușa, — și ele tot venețiene, — sub sclipirile 
candelabrului cu sute de luminări și cu sutele-i de cristale, 
agăţate în ciucuri, prin care lumina îşi resfira, în curcubeu, 
toate culorile. Revăd totul. Iată consola de marmoră, pe care 
stă ceasornicul, adus din Viena, de Babica: Un copac stufos, 
în al cărui trunchiu stă înfipt ornicul. Crengile sunt pline de 
păsărici cu pene strălucitoare. La fiecare ceas, un clopoțel 
sună, apoi toate păsările încep să ciripească, agitindu-si ari- 
pile şi sburînd prin crengi. Ce s'o fi ales de ceasornicul acela, 
oprit din mers de Maia, în momentul morții mamei? După 
ce sa prăpădit tata, l-a luat Mircea, Probabil că l'o fi vindut, 
după vreo pierdere la cărți. 

Şi tot Mircea a luat şi cele două tablouri, din care Tata 
Măi şi Maia, pictați la Paris, stăpineau în ctitori salonul. 
Mi-amintese, cum imi povestea, că a vindut într'o zi ramele, 
iar portretele le-a făcut sul şi le-a aruncat într'o ladă de cam- 
panic. De acolo, — era locotenent pe atunci, şi se svircolea 
în nevoi materiale cumplite, deoarece niciodată n'a avut 
cumpănă, svirlind banii cu dispreţ, atunci cind îi avea, — În- 
tr'o seară de ger cumplit, ordonanța aprins cu ele, lemnele 
puține ce avea la îndemină, fără să-și dea seama ce ardea. 

Curios, — în mita prea aceasta, se despăturase amintiri ui- 
tate de mult. Cu potolită voluptate deschid albumul. E ca o 
chemare de. dincolo, un îndemn şi o nevoie pentru desluşiri, 
pe cari nici de data aceasta, nu mi le vor da, chipurile îngăl- 
benite de pe fotografii. 

lată, mama, tinără dar ștearsă în expresie, cu un suris 
care nu spune nimic; în rochiță; de-a dreapta şi de-a stinga 
ci, noi, Iat-o şi fetiţă fotografiată la Paris. Aceeași nepăsare 
pe figura ci. O apă moartă dela început, o detaşare timpurie 
de tot ce-i va fi vicața, drămuită cu sgireenie. Alături, mama 

»laiaca”, fotografia la Hanul Conachi, Apoi Babi- 
ca, la mijlocul vieţii, în lumina frumuseţii ei drăcești, cu su- 
ris ademenitor pe buzele-i veșnic nesăturate, care alături, 
ped altă fotografie, — aceasta luată cu doi ani înaintea mor. 
ţii, — stau smochină în jurul gingiilor fără de dinţi. Singur 
surisul, flutură ca o iertare ințelegătoare peste cutele adinci! 


— L 


Inhemnnâmle Int Safrim 23 


ce îi brăzdează obrajii. „Tata Unchiu” cu barba- de pa- 
triarch, cu ochii lui vii și buni, parcă stă gata să-mi spună: 
„Uaidem pe la „Amicul Veritabil”, Tata Mâi — conul Ma- 
nolache, — tînăr, în redingota-i impecabilă, seducător de 
inimi, cu privirea-i lacomă şi focoasă, parcă spune: „Nu fiţi 
proşti, trăiţi... lată și un frate de-al Babicăi, necunoscut mie, 
medic colonel în armata turecască, în uniformă. cu fes, bar- 
bă mare și ochelari. Imi povestea Maia, crm venit odată in 
concediu, a mers la biserică, — căci rămăsese creştin, — dar 
fesul nu şi l-a scos din cap, că maveu voie, Mai să-l bată mul- 
Peg l-au scos cu huidueli din <fintul locaş. A murit de ho- 
eră, la Bagdad. Singe de-al meu. risipit și pe-acolo. 

Dar bietul Jupin Tenea, — cum se intăţişează el de sters, 
in umilința lui de rob, sortit pătimirii, pe cind pe foaia cea- 
laltă a albumului, își resfiră berbantlicu-i triumfător, Nică 
Kalifaros, — prietenul și epitropul de pe vremea damblalei 
Jupinului, — pentru care adesea, coana Profi, a fost primită 
cu mugete și cu învirtealu ciubucului lui din mina rămusă 
sdravănă, 

Tot neamul acesta de negustori, cu inceputuri neguroase, 
uneori indoelnice, cu vieţi viciate la temelia averii lor, singe 
cu amestecuri şi cu obirșia izvorului pierdută de la o gene- 
rație la alta, tofi clocolese încă în mine. Ca şi dinşii, a trebuit 
să cumpăr cu însingerări dreptul meu læ o vieață care mi se 
cuvenea tot mai plină de lumini. Am urcat pină `n virful 

ii, strălucitor în izbinda smulsă, pentru cu apoi să mă 
cufund de bună voie în neguri. 


Tata — copil de 15 ani, în uniforma colegiului Sfintu Sa- 
va, alături de mamă-sa, doamnă impunătoare, in rochie de 
atlas, cu malacoafe. Nam cunoscut-o. Trebue să fi fost fru- 
moasă. Fotografia este din primele începuturi ale meștesu- 
gului, pe mușama. Profil grec, frunte mare sub buclele pāru- 
lui tăiat pe mijloc de-o cărare, armonie desăvirşită în liniile 
feţei. Şi un aer de boicrie, mindria sinpelui care-i svieneşte 
în vine. 

De ce, nelămuritul întuneric din atmosfera alor mei, din- 
spre mama, se lămureşte acum, cu lumini de virfuri şi cu 
răcoarea înălțimilor? Svonesc în musamaua aceasta, vornici 
și pircălubi, spătari și hatmani, o diră străveche de singe al- 
bastru, care a ajuns în mine, otrăvit. 

Ce figură limpede în incruntarea ei, ne-a lăsat boierul 
Tache Măreuş alături de accea chinuită. numai sbireituri, a 
lui Alexandru, — tatăl tatei. Parcă n'ar fi fost frați. lată-l, 
înşiruiţi Ja rind, pepricopsiţii feciori ni lui Tache Mărcuş : 
Grigore, Tache și Cristea. în hainele vremii, fotografiuţi la 
Berlin, Zürich şi Paris. Praful s'a ales de ci. „Simbrie ca la 
slugi”, după cum zicea cu amirit dispreț boier Tache. 


— —„————————————————————— 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


Toţi, toți, — au plecat cu orinduielile ncisprăvite, cu nă- 
zuinţi neimplinite, De dincolo, sau sbuciumat fără de odih- 
nă pentru izbindirea unor anume rosturi ce le-ar fi așezat 
toută vicata în cadrul ei firesc- 


Fratele tatii, Nicu, — maior — fost aghiotant domnesc, 
mort în împrejurări tragice la 1867. Ce curioasă impletitură 
a înfățișat temperamentul acestui om, făcut numai din con- 
traste. O xieaţă întreagă a stat plecat pe cărți, biciuit de am- 
biție, măcinat de orgoliu: sajungă cit mai sus. Mucenic al 
datoriei, înţeleasă pînă la absurd, a fugit de ispitele vieţii, s'a 
canonit, respingând eu voluptate darurile pe care tinereţea i 
le oferea. Triumfător, îngrădit în formulele-i sterpe ca în- 
tr'o cetate cu neputinţă de cucerit, se simţea sigur în urcuşul 
lui spre culmea strălucitoare, O femeie a fost deajuns. L-a 
încins în dogoreala patimii, l-a fermecat cu îspitele-i pline de 
făgăduinţi drăceşti, transformind uscăciunea acestui suflet 
de ascet în jar mistuitor. Apoi, femeia, trimeasă parcă să răz- 
bune vechi socoteli nepipăibile, asemeni fatalităţii oarbe, şi-a 
îndeplinit porunca, lăsindu-l să se sfişie singur. Intro seară, 
la un bal, i sau turburat minţile și s'a trezit la genunchii 
muierii, îngăimind cuvinte de adoraţie amestecate cu bles- 
teme, Citeva clipe după aceea, lucid, își sbura creerii, în oda- 
ia-i de călugăr. 

Intr'o agendă veche, cu însemnări de tot felul, privitoare 
la gospodăria batalionului ce comanda și cu amănunțite rîn- 
dueli în cheltwelile lui, modeste ca și solda ce primea, am dat 
peste poezii, scrise de el cu îngrijire, în slova caligrafică, ca 
și cum ar fi mingiiat indelung fiecare cuvint: 


„De ce a ginduri triste nu mă lăsaţi în pace 

De ce-mi răpiți, voi mie, chiar somnul meu de om? 
Luaţi-mi zioa întreagă, dar quand natura tace 
Lăsaţi-mi noaptea mie, lăsaţi-mi să dormu. 


Sau: 


Teribilă femee ce-ţi am făcut eu oare 

Ca să-mi placi atita, șatit să te iubescu? 
O viperă 'mi-ar face mai mică înfiorare 
De citu a ta vedere se-o caut şo dorescu 


De unde-ți vine, spune, această fascinare 
Ce-o essearsezi asupră-mi în noapte ca şi 'n zi 
Eşti tu trimisă în lume pentru a mea perzare 
Frumoasă ca un înger, tu îngeru nu poți fi. 


Insemniările lui Satirim 25 


In tot ce imi inspiră ființa ta simt bine 

Că eşti ceva statanicu, ce nu-mi pot explica 
Ceva care m'ar face ca să mă vind pe mine 
Lu Beldebut din Tartar pe-o sărutare a ta... 


Versuri făcute de el sau copiate, ele tălmăce i 
j c s k sse sbuciumul 
și rătăcirea lui de-atunci... Mă îndoese să le fi conceput el, 
om clădit tpe pe-a pori şi-a speculațiilor pozitive. 
căra mistuitoare l-a încins şi pe dinsul, — 
blestemul vechiu, — în plină risipă pi 
GET kit p pă a energiei lui, distrugin- 


— Toată omeniren, el, ca și tine în curînd umbr 
ă a pr + Li > care 
trec, dispar, revin şi iarāş trec, pe ecranul eternității... şop- 
ter Pan. Piatra și tot ce nu mișcă, spun mai mult ca toate 
rțoagele voastre. Aţi fost zidi} din prea multă bucurie 
creatoare, din prea marea bucurie, pentru ca EI, inebunit 
de armonia pusă 'n voi să nu vă sfărime apoi, păstrind nu- 
radiale rm i ara Anti vechiu, scoate exem- 
pla n e noutate... Sunteţi ace i 
iaşi, din începuturi... cozi ea caii 
n noaptea aceasta, munţii m'apasă. Mi-e dor de l 
cu cumpănă, Încremenit s ita nă ii Par în 
lira; it sub arșița nămezii, pe nesfirşitul 


N. M. Condiescu 


Condițiunile desvoltării industriei, 
în Romiînia 


1, CIFRE ŞI CONSTATĂRI 


- e. Î- 
in întreprindere industrială, în sensul legii şi statist 
cei iz deep înţelege orice întreprindere care ar ap 
terii prime sau transformă aceste materii în produse finite 
ajutorul unui motor de 5 HP. sau 20 lucrători, n puii 
Pentru o mai clară cunoaștere întreprinderile indus e 
sunt împărţite, de obicei, în două mari categorii: 
A) Industria minieră extractivă. PEER 
B) Industria de transformare, impropriu numită şi n 
nufacturieră. 


A) Industria minieră extractivă 


TE A DZ E taia SR 
Val roducțiunei miniere a Romîniei sa ridicat în 
1931 la pori Ne 11.887 milioane lei şi se descompune astfel: 


In milioane lei 


Petrol 9.007 
Cărbuni 1.367 
Gaze naturale 404 
Aur, argint, sare, ete. 1.109 
Total 11.887 


Faţă de venitul naţional brut de 103 miliarde, participa- 
ţia acestei ramuri de producție se ridică la 11,29%. A 

Capitalul învestit în industria petroliferă se ridică în a- 
celas an la lei 13.236 milioane lei, din care 26,35% capital ro- 
minese, iar restul de 73,65% capital străin de diferite napio- 
nalităţi. 


B) Industria manufaclurieră 
In afară de întreprinderile miniere se găseau în Homi- 


nia în 1932 un număr de 3557 întreprimderi industriale, care 
jatiebeinjau fiecare, minimum de 5 HP. sau 20 lucrători. 


Condiţiuniie d svoltării induatriei, în Rominia 27 


= 


Aceste întreprinderi dispuneau de o forță motrice de 
514.745 HP. şi dădeau de lucru la 133.510 lucrători și la 18.688 
funcționari. 

Capital învestit de industria așa zisă manufarturieră, se 
ridica la suma de 39.904 milioane lei. 

Materiile prime prelucrate în cursul unui an au atins vi- 
loarea de lei 16.789 milioane, salariile plătite s'au ridicat la 
lei 4379 milioane, iar valoarea mărfurilor produse s'a urcat 
la lei 32.475 milioane. 

Faţă de venitul total al Rominiei, calculat de Oficiul de 
Studii al Băncei Naţionale la lei 103.5 miliare, participarea 
intregei industrii la acest venit — inclusiv a acelei miniere 
— a fost de 24.3 miliarde lei, deci de 23,6 %e din total. 

In acelaş an valoarea producțļici agricole şi animale sa 
ridicat la 585 miliarde lei, deci 305%. 

__ Consumuţiunea de produse industriale a țării este una 
dintre cele mai reduse din Europa, avind tendința de a mat 
scădea încă din cauza mizeriei economice a majorităței 
populaţiei, 

A a consumul cîtorva produse, pe cap de locuitor, In 


Fer laminat 98 Kgr. 
Lemn de construcţie 57, 
Ciment ID a 
> 2,3 ERJ 
Incălțăminte 0,27 , 
Țesuturi bumbac 0.62 ,, 
esuturi lină 0,27 n 
är ă vw» 
Petrol 9 i 


Producţia industrială nu acopere însă toate necesităţile 
țării. Cu toată criza şi cu toată scăderea puterii de cumpăra- 


a majorităţii populației sau ortat în 1932 următoarele 
produse industriale: erp 


Milioane lei Mii tone Val. tonei 


Textile vegetale 3,562 48,3 81.400 lei 

Fer şi lucrări de fer 1.083 82,8 15.300 

Mașini şi motoare 1,028 12, 81.000 „ 

Lână şi lucrări de lină 700 6 116.700 „| 

Produse chimice 791 18,4 41,300 „ 

Vehicule 233 2,4 36.500 
7.267 


Trebue Însă să observăm că Mr din aceste produse im- 


a EE 


23 VIAŢA ROMINEASCA 
portate sunt întrebuințate ca materii prime sau semi-fabri- 
cate în producțiunea industrială rominească. Este o consta- 
tare de o importanţă deasebită pentru examinarea problemei 


industriale în Rominia. 
Pe de altă parte industria a contribuit la export în 1932, 


cu următoarele valori: 


Milioane “o din total 
Petrol 7.196 43,2 
Lemne 1.255 TA 


Cota de participaţie a petrolului sa mărit în 1933 pină la 
555% din totalul exportului întrecînd astfel, pentru prima 
oară. valoarea exportului agricol. 

Din punctul de vedere al contribuţiei fiscale constatăm 
că, în bună parte, industria îndeplinește funcțiunea de per- 
ceptor al Statului, încasind importante taxe dela consuma- 
tori, cu prilejul vînzării, 

Numai dela Industria petrolului, Statul a încasat în 1931, 
următoarele venituri: 


Milioane lei 

Taxe de consumaţie 775 
Taxe de drumuri 196 
Taxe de export 128 
Taxe de porturi 99 
Cifra de afaceri 228 
Comunale 119 
Impozit industrial 1.050 
Impozit minier 61 

2656 


In 1932 industria a vărsat la bugetul Statului lei 10.358 
milioane, acoperind astfel 47,90% din încasări. 

lar pentru transporturi pe C. F. R. şi conductă, precum 
şi din redevenţele petrolifere, sau încasat 2,465 milioane lei. 

Industria constitue um important debuşeu pentru produc- 


ţia agricolă. 

Astfel, iidustriile alimentare, care formează grupul cel 
mai important, au consumat în 1931 materii prime ipac 
pentru 4.173 milioane lei, industria pielăriei pentru mi- 
lioane, industria lemnului şi hirtiei pentru 1,067 milioane lei, 
iar industria chimică a consumat materii prime petrolifere de 
3 miliarde u 

După indicii calculați de Ministerul de Finanțe, produc- 
pa mânuirea a variat astfel față de punctul de pornire 100 

an : 


Condiţiunite desvoltirii industriei, în Rominia 29 
1927 1932 1933 Ka 
dia 1932 1933 1934 Variația 33/34 
manufacturieră 100 784 5 
, 9%, Y t 
E rodeoiia extractivă 100 1439 1579 a + ir 
Aar or Pireo en anani 100 603 617 653 + 5,8 
e k ; 
odnos 100 127,4 126,7 1328 + 48 
industrială totală 100 881 1055 1262 + 243 


Producţia industrială este deci 
_Prod > deci în creştere vădită, chi 
daok se ia ca termen de comparaţie anul 1927, ultimul Sag 
ac ia i pa rapa dinaintea crizei mondiale 

d rețurilor a câtorva > > | sum 
au variat astfel, față de 1917 d pe iiia a 


A 1932 19:34 
} ereésteana 35,9 KS 
Fier beton 832 IES 
Tablă neagră 73,5 72.1 
Sirmă 65,7 71.8 
Ciment 76 76 
Postav 59,5 43,3 
paa. 59 58,3 
rică 54 47, 
Talpă 52,7 50,9 


În sceiaşi ani indicile preturil ji 
bază anul 1929 le luind însă ca 
ă anul 1929 (ceeace e FĂ iscir re aie iba S 
il 
au avut următoarea mişcare: concinsinnior noastre) 


Anii 

1929 100 
1930 57 
1931 46 
1932 49 
1933 47 


Comparind acest indiciu cu indiciile instru 

rețuril - 
mater agricole, constatăm că în aceiași Si Sak de timp 
soon ies au scumpit cu 159%. In rezumat din cauza decalaju- 
rare a pl roz or pi tra e kat 7 ra n 
57%, față de acea dim 1929. miez Aral 


2, CARACTERE INTERNE 
Dacă dela analiza raporturilor dintre industria şi econo- 


mia naţională trecem la exami € 
prezice aur Peri vea inarea desvoltării industriale în 


. 50 VIATA ROMINEASCA 


1, Un însemnat import de obiecte fabricate finite cu toate 
că în principalele ramuri de producţie industrială, capacita- 
tea de producţie instalată azi acoperă consumul intern. 

Astfel, valoarea importului de produse finite în anul 1932 
a fost de 5.116 milioane lei, deci s'a înseris cu 45% în totalul 
importului, iar în 1933 a scăzut la 4.143 milioane lei, adică 
35% din valoarea importului total pe acest an. 

2. Un import însemnat de produse semifabricate, care se 
prelucrează în țară în obiecte fabricate. Acest import a fost 
în 1933 de 3.841 milioane lei, adică 32% din totalul importu- 
lui şi a fost format din următoarele categorii mai principale 
de produse: 


Milioane lei 


Fire de bumbac 1.959 
Fire de lină 662 
Fire mătasă naturală şi artificială 266 
Semifabricate de fier 224 


3. Un import redus de materii pie brute. Importul de 
aceste produse a fost anul 1932 de 1.247 milioane lei — 10% 
din totalul importului — a n de un import de produse semi- 
fabricate de 3.475 milioane lei în acelaş an; în anul 1933 deși 
importul de materii prime brute s'a ridicat la 1.467 milioane 
ei și importul semifabricatelor s'a ridicat la 3.841 milioane 


4. Un import de materii prime şi semifabricate de natură 
agricolă pentru care ar exista posibilități de producţie în ţară 
sau care ar putea fi înlocuite cu alte produse similare ce se 
găsesc în țară. 

In această categorie întră, în primul rând, importul de 
lină brută şi fire de lină și în al doilea rînd, importul de mă- 
tase naturală și artificială, pentru care produse există posi- 
bilităţi naturale de penca Py în țară, precum şi importul de 
= cânepă, grăsimi vegetale și sata ale: plante medicinale, 
"etc, 


5. Lipsa unei industrii naționale pentru fabricarea utila- 
jului agricol necesar producțiunei de bază a țării noastre, a- 
tit în ceeace priveşte uneltele şi instrumentele agricole cât și 
a produselor accesorii necesare agriculturii (îngrășăminte 
himice, ete.) pentru o cultură cît mai rațională a pământului 

In ceeace priveşte fabricarea în țară a obiectelor obici- 
nuite agricole din consumul de 2000 tone anual, producţia din 
țară nu reprezintă decit circa 1000 tone. 

Fabricarea în țară a aparatelor și maşinilor agricole, la- 
să și mai mult de dorit. Consumul de circa 700 tone, nu e a- 
coperit de producţia indigenă deait cu cirea 100 tone gi aceea 


II ea a i 


zo FE 


Condiţiunile desvolt rii industriei. în Romînin 31 


nu se limitează decit la fabricațiunea aparatelor de construc- 
ție uşoară (batoze, vînturătoare, prese de fructe şi furaj, etc.). 

Această situaţie se referă la un consum extrem de redus, 
deoarece utilajul de azi al agriculturii romineşti este încă ru- 

dimentar. 

6. Lipsa unei industrii chimice şi farmaceutice care să 
poată acoperi necesităţile consumului intern şi care să ser- 
vească drept bază unei industrii de război. 

Cu tot însemnatul debuşeu pe care îl constitue piața in- 
ternă (import circa 250 milioane anual), în ceeace priveşte 
medicamentele, astăzi, industria, mai bine zis laboratoriile 
pe care le avem în țară, nu trăese decit la adăpostul tarifului 
vamal şi nu fac decit operaţiuni simple de amestecare sau 
chiar numai ambalare a materialului gata preparat şi impor- 
tat din străinătate, 

7. Lipsa unei industrii pentru fabricarea utilajului nece- 
sar industriei petrolifere şi deci, dependenţa acestei industrii 
— de mare însemnătate pentru economia țărei — de străină- 
nate, în ceeace priveşte aprovizionarea cu materiale de ex- 
ploatare şi de rafinaj al țițeiului. 

In țară se execută unele aparate şi unelte de foraj şi Iñ- 
cărit, în schimb nu producem tuburile de sondaj, aşa că Pm- 
portul lor — mai ales că astăzi se forează în mod obicinult Ia 
peste 2000 metri — a ajuns să însemne un capital important 
în totalul importului țării. (In 1933 importul tuburilor de son- 
daj a fost de 206 milioane lei). 

8. Lacune insemnate în industria metalurgică, care ne 
fac să fim dependenţi de străinătate pentru necesitățile con- 
sumului intern de obiecte laminate, forjate şi de tot felul de 
fabricate din oțel, ete. 

Intr'adevăr, importul acesta, în ultimul an a fost de 1500 
milioane lei. v 

9. Dependenţa complectă de străinătate pentru trebuin- 
țele echipamentului industrial propriu zis, adică maşini, apa- 
rate, motoare, ete, 

Consumul ucestor mijloace de producţie a fost în anul 
1922 de circa 10.000 tone, din care industria indigenă n'a pro- 
dus decit 1500 tone și din produsele cele mai simple ca: mori 
ţărăneşti, mașini de morărit, maşini textile pentru industria 
casnică, precum şi cazane cu vapori, ete. 

10. Lipsa unei industrii electrotechnice — care să produ- 
că mașini și materiale electro-technice necesare consumului 
intern. 

11. Lipsa unei industrii de armament de toate felurile ca- 
re să servească drept bază de aprovizionare a armatei în timp 
de război. ' Any 

Deşi există în țară un aparat special de fabricațiune pen- 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


tru armament care aparține în parte Statului, în parte parti- 
cularilor în tovărășie cu Statul, acest aparat nu este complect 
in ceeace priveşte posibilitățile de fabricare a intregei serii 
de armament în țară, iar dezorganizarea lui face ca să nu fie 
utilizat la maximum. 

Mai trebue să notăm, — în altă ordine de idei — şi ur- 
mătoarele aspecte ale producțiunei noastre industriale: 

a) — Existenţa unor ramuri de industrie, care în ceeace 
priveşte producţiunea şi desfacerea produselor lor au ajuns 
la maximum de concentraţiune industrială şi comercială (in- 
ee zahărului, cimentului, hîrtiei, uleiurilor, geamurilor, 
ete.). 

Produsele acestor industrii reprezintă fabricate de mare 
consum și acoperă complect necesitățile consumului intern. 

Graţie organizării lor şi a protecţiunei de care se bucură 
prin polilica vamală, ele reprezintă adevărate monopoluri 
ale pieţei interne. 

Insemnătatea capitală, pentru economia țării, a acestor 
industrii reese şi din faptul că învestiţiunile făcute se ridică 
la peste 7 miliarde lei, iar producţia lor însumează o valoare 
de 4414 miliarde pe an. 

b) Caracterul minoritar al majorităţii capitalului şi al 
personalului întrebuințat în industrie, care în situația de azi 
poate provoca serioase preocupări de ordin social și naţional. 


După cum se vede, organizațiunea industrială, la noi în 
țară, are importante lacune. 

Consecințele acestei situaţiuni sunt următoarele: 

a) Dependenţa de străinătate a principalelor ramuri de 
industrie existente, fie în aprovizionarea cu materii prime 
brute, fie în aprovizionarea cu semifabricate. Cu toate că nu 
avem aproape import de produse finite în industria alimen- 
tară, pielărie, lină, materiale de construcție, ceramică, şi a- 
coperime în industria metalurgică și textilă de bumbac cca. 
70/s din necesități, totuşi Întreaga noastră industrie, adică şi 
accea care îşi trage materiile prime din solul şi subsolul fā- 
ri, este neintegrată, (exemple: industria metalurgică, indus- 
tria textilă, care prelucrează aproape numai semifabricate 
importate), 

i i Depinidenja aatatel de străinătate, atitin ceeace 
priveşte echiparea agriculturii, cât și în ce priv echiparea 
industriei şi fabricarea armamentului. pri 

€) Disproporţia intre gradul de organizare al unor ra- 
muri de industrii şi EPRA. serena că economic al ţării, şi în 
special faţă de gradul de organizare al agriculturei, atit în 
ceeace privește producţiunea cât şi desfacerea produselor. A. 


a, a E EEE + cas Al ti ei 


Condiţiunile dezvoltării industriel, în Romînia 53 


ceastă situație a creiat industriei în general o situație privile- 
giată şi a produs în opinia publică un sentiment de nemul- 
pentru activitatea industrială în general. 

Trebue reamintit faptul că industria existentă azi in Ro- 
minia s'a desvoltat în mare parte prin mijloace de Stat, din 
care unele — ca tarif vamal — su asigurat rentabilitatea ca- 
pitalurilor învestite în industrii, iar altele — ca furniturile de 
Stat — au asigurat unor ramuri de industrie, o existență şi o 
rentabilitate sprijinită direct pe bugetul țării. 

Dacă considerăm dezastrul provocat în veniturile po- 
pulației agricole de criza agricolă de azi, se înțelege că o per- 
manentizare a situaţiei de azi in politica industrială ur Însem- 
na o exploatare organizată a pupuluțiunei agricole pauperi- 
zată de către industrie. Aceasta ar mări încă untagonismul 
existent între interesele unei politici naționale de ordin ge- 
-neral și între interesele industriei şi ar șubrezi însăși baza de 

existenţă a Dpinofiunet industriale in Hominia. 

Necesităţi deci de ordin moral și economie cer ca, evl- 
tindu-se practicele abuzive de pină azi, să se integreze și in- 
dustria în interesele în adevăr reale ale cconomiei romineşti 
pe deoparte, iar pe de alta să se asigure acea unitate de direc- 
tivă în politica economică a țării, cure să situeze într'un plan 
organic de ansamblu, interesele tuturor forțelor productive 
ale țării, 


1, CONSTATARI OBIECTIVE 


Cifrele amintite mai sus au mai mult o valoare indicati- 
vă, pentru că multe din ele au fost stabilite de instituții de 
cercetare, cari au lucrat tendențios în scopul de a accentua 
importanța industriei în economia națională. Totuşi aceste 
cifre coroborate cu constatările făcute sunt suficint de con- 
cludente pentru a ne da dreptul să afirmăm: 

a) Industria are în Rominia un capital investit de peste 
50 miliarde lei. In realitate cifra e mai mare deoarece nee- 
xistind încă o lege pentru refacerea bilanţurilor pe baza nouii 
valori a leului, investițiuni numeroase sunt încă trecute în 
vechea lor valoare. 

b) La venitul naţional anual calculat de serviciile tech- 
nige ale Băncii Naţionale la 10% miliarde, în 1932, producţia 
industrială contribuie cu 25 miliarde, adică cu un sfert, 

c) Exportul rominese este alcătuit astăzi ea valoare din 
55% produse industriale petrolifere și numai 45% produse a- 
gricole. NE ; ; 

d) Balanța de plăți a Rominiei este scutită, prin existen- 
ta producţiunei industriale manufacturiere de un mare ele- 
ment pasiv, care ar fi fost importul produselor cari se fabri- 


3 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


că azi în țară, mai puţin bineînţeles valoarea materiilor pri- 
me nb arm şi amortizarea instalațiilor cari în general vin 
din străinătate şi se plătesc în devize, 

e) Funcțiunea fiscală a industriei aduce în cassa Statu- 
lui 47% din bugetul de imcasări. 

f) Industria oferă un debușeu important produselor pri- 
me agricole, miniere și forestiere pe care le industrializea- 
ză şi le face apte consumaţiei interne şi externe, i 

g) Industria dă de lucru la aproape 200.000 lucrători și 
funcţionari, ale căror salarii s'au urcat de exemplu în 1932, 
numai la industria de transformare la 5.359 milioane lei. 

h) Industria este cel mai bun client al mijloacelor de co- 
municaţie (poștă, telegraf, telefon) şi de transport din țară. 

i) Industria asigură într'o măsură importantă aprovizio- 
narea țării pentru cazul de război. 


O examinare obiectivă ne impune insă datoria de a con-. 


stata că desvoltarea industrială a Rominiei a produs și mari 
neajunsuri ţării si mai cu seamă următoarele: 

I. Prin aplicarea unui tarif vamal extrem de protecțio- 
nist s'a provocat scumpirea produselor industriale importate 
sau produse în E me Puteren de cumpărare a populațiunii a- 
grare, care îşi vinde produsele sale pe baza prețului mondial, 
a fost astfel micşorată, de unde a rezultat micşorarea consu- 
mului şi scăderea standardului de viaţă. 

II. Aprovizionarea Statului și tuturor întreprinderilor 
publice sa făcut în condiții mai costisitoare, decit dacă apro- 
vizionarea se făcea pe piața mondială, Acest neajuns a fost 
compensat în parte prin contribuția fiscală a industriei la 
bugetul Statului, 

III. Protecţiuneu industriei ne-a impiedicat de a înfăp- 
tui o politică comercială externă, cure să asigure plasamentul 
optim al produselor agrare și snimale ate Rominici, cari sin- 
gure reprezintă munca de producţiune a majorităţii țărănești 
a națiunei, 

IV. Creiată în mare parte cu cupital și direcţiune străină 
sau minoritară, industria nu a fost un debuşeu pentru mun- 
ca națională calificată decit intra măsură redusă. În acelaş 
timp ea a închis posibilitățile de creare ale unei clase mijlo- 
cii romineşti, cure ar fi avut în politica democratică un rol 
foarte important şi ar fi constituit o forţă, independentă de 
presiunile guvernelor abuzive, 

Cu toate aceste neajunsuri, trebue azi să recunoaștem în 
mod categorie că industria este un factor important şi util al 
Economiei naţionale, In consecință, orice partid politic menit 
să aibă conducerea ţării, trebuie să țină neapărat seama de 
problemele pe cari existența şi necesitatea ei de desvoltare 
viitoare le ridică. El este obligat să-si fixeze atitudinea sa și 


Condiţiunile desvoltării industriei, în Rominia 35 


să precizeze directivele ce înțelege a da pentru uctivitalea și 
desvoltarea normală a acestei ramuri de producțiune. Oricât 
de democrat şi agrarian ar fi niciun partid nu poate fi — 
de plano — antiindustrial, Principial, nu există într'o Econo- 
mie bine organizată o antimonie fatală între industrie şi a- 
gricultură. Intr'o bună întocmire economică, avind chiar ca- 
racter pronunțat agrar, interesele agricultorului producător 
de materii prime și ale industriașulni transformator al aces- 
tor produse, pot fi conciliate asiaurindu-se fiecăruia partea 
sa de remuneraţie. Conflictele eventuale pot fi întotdeauna 
arbitrate de Statul economie. 

lar, în ce priveşte cealaltă industrie care extrage produ- 
se miniere sau le transformă precum şi accea care transfor- 
mă alte materii prime existente în țură, dar neagricole, nu 
poate fi conflict atit timp cit această industrie are o bază sñ- 
nătoasă atit timp cit conducerea de stat poate aplica în mod 
permanent politica preocupărilor sociale și naționale în ac- 
tivitatea acestor industrii, i 


4. CRITERHLE DE APRECIERE ALE PRODUCȚIEI INDUSTRIALE 


Principial este demonstrat că industrin are produetivitu- 
te mai mare decit agricultura, în înțelesul că munca omenta 
scă aplicată la nevastă îndeletnicire produce, cu mai puține 
sforțări și întrun timp mai seurt, valori de schimb mai 
multe, 

Dar desvoltarea industrială se face întrun mediu şi o 
conJonctură determinată. Ea nu se poate realiza dacă anu- 
mite condițiuni nu sunt îndeplinite. Capital, materii prime 
combħstibil, tehnică, transporturi lesnicioase, debuşeuri tre- 
buese să se reunească pentru a da putință de întemeiere și 
desvoltare întreprinderilor industriale. 

Presupunind că acestea ar exista în mod compleet ni- 
meni ny ar pute: fi — principial — impotriva unei industria- 
lizări complecte a Rominiri. Nu s'ar opune decit acei ro- 
mantici, cari cred încă în poezia si farmecwl vieții rurale pa- 
triarhale şi care ar vedea amenintat peisajul rural de clădi- 
rea uzinelor întunecate. 

„__ Industrializarea compleetă a Rominici nu este însă po- 
sibilă pentru că: 

1. Nu există capitaluri suficiente; 

2. Nu avem materiile prime: bumbac, fier, metale; 

3. Nu avem mai ales debuşeuri: piele indestulătoare pen- 
tru desfacerea unei muri producțiuni care singuru poale ga- 
ranta rentabilitatea industriei, 

Intrată tirziu în mișcarea economică mondială, Rominia 
bu poale pretinde a-și creia o industrie imperinlistă de ex- 


——————————————————————————————————————————————— 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


port, decit pentru acele ramuri în cari ea transformă materii 
prime ce nu se găsesc în toate țările. ; a 

Deoarece au intervenit insă în politica ci factorul apără- 
rii naționale și, în aparenţă, factorul preocupării de o autar- 
chic naţională, asecunzind în realitate tendința de a exploata 
monopolistic piața romîneascã, sau creiat o serie de indus- 
trii cari nu își au o justificare economică. Deşi industria care 
trăeşte prin ea însăși, fără a cere jertfele nimănui, este întot- 
deauna un bine, totuşi ca nu poate fi un scop în sine. Ea fre- 
bue să se nască şi să se desvolte în interesul social, economic 
și naţional al țării. In orice eaz nu se poate cere nici unui 
popor să facă jertfe numai pentru satisfacerea mindrici na- 
tionale de a avea o industrie. Condiţiunile ce se cer deci în- 
treprinderilor industriale trebuese precizate, 

Ele sunt după noi următoarele: 

1. Să constitue un debuşeu pentru produsele solului ţării 
sau să extragă valorile din subsolul ei, fără însă a specula pe 
producălorii de materii prime; 

2, Să constitue un debuşeu pentru munca fizică și inte- 
lectuală disponibilă a poporului; 

3. Să asigure în condițiuni optime de calitate şi preţ apro- 
vizionarea populaţiei; 

4. Să nu împiedice — prin pretenţiunea de a fi protejată 
— o politică comereiulă pentru plasarea produselor prime na- 
tionale, conţinind muncă naţională; 

5. Să asigure nevoile primare ale țării în caz de răsboiu, 
dacă — în asemenea cazuri — aprovizionarea nu este posibilă 
pe alte căi, 

Satisfacerea acestor criterii minime lrebueşte cerută ori- 
cărei industrii, care pretinde a se folosi de apărarea Statului, 
prin tarif vamal sau prin ale mijloace de proteeţiune şi in- 
curajare, 

In orice caz însă, această apărare trebue să fie proporțio- 
nală cu serviciile ce ca poale aduce, adică trebue să în 
măsură cu satisfacerea criteriilor de mat sus. 

De exemplu, chiar ducă sar putea produce în Rominia 
automobile, întrebările care trebuese puse sunt următoarele: 

Munca naţională, materiile prime întrebuințate şi asigu- 
rarea aprovizionării armatei, au atita valoare incit să com- 
penseze: 


1. Jertfele ce se vor cere consumatorilor prin urcarea 
prețului provocată de aplicarea unui tarif vama! special? 
„2. Pagubele ce va suferi plasarea prosecne naţionale a- 
gricole sau de altă categorie prin represaliile ce o politică 
protecționistă a construcției automobilelor ar provoca? 
3. Poate să trăiască şi să fie în curent cu progresul tech- 
nic o asemenca industrie cu un cîmp de desfacere redus? 


o 


Conriţiunile desvoltării industriei, în Romînia Eni 


Aplicarea permanentă a acestor criterii ne poale condu- 
ce lu fixarea politicei industriale, 

i Ea trebue să încenpă prin recunoasterea că orice indus- 
trie care nu cere jertfe şi protecțiune de ln Stat sau de la con- 
sumatori, este bine venită și va găsi regimul de siguranţă și 
de echitate care să-i garanteze o funcţionare normală. 

Orice industrie însă — care sub o formă sau alta — ar 
periaos protecțiunea directă san indirectă din partea Statu- 
ui, jertfe din partea consumatorilor, trebue să se supună e- 
xamenului indeplinirei condițiunilor fixate mai sus. 

Protectiunea ce i sar acorda trebue să fie dozată — după 
ramuri industriale în raport cu folosul economie ee ea îl 
aduce: 

a) producţiei. muncii și apărării naționale. 

b) consumului obștese, 

urmare, regimul de aplicat industriei trebueşte sta- 
tornicit nu uniform, ci numai după categorii de întreprinderi. 

Trebue să constatăm însă că protecţiuneu Statului sau 
jertfa consumatorului nu trebuese acordate „ex officio” nu- 
mai pentrucă aceste întreprinderi se numesc industrii. ci nu- 
mai în cuzul cind acele industrii nu se pot înființa sau nu se 
pot desvolta liber în Rominia din cauze pe cari activitatea 
particulară nu le poate iulătura. 

In asemenea împrejurări — create fie din opoziția orga- 
nizațiunilor concurente, fie din lipsa de putere de creaținne 
a capitaliştilor naționali, Statul trebue să intervie luind el 
inițiativa creațiunei. 

Deci, alături de incurajare și proteețiune a industriei. 
alături de politica de control. Statul poate și trebue să ală- 
ture politica de inițiativă. 


5, ANALIZA GRUPELOR DE INDUSTRII 


După măsura în care grupele de industrii satisfac cri- 
teriile expuse mai sus, cle pot fi împărţite în următoarele 
caleaorii: 

A) Industriile cari întrebuințează rrculsiv san în mare 
măsură materiile prime din țară, 


Nnmărul Val. materiel prime Val produsi! 
intreprinderilor in milinane Joi _ in miliuane iei 
industriile alimentare 1.030 4.173 7.530 
Industria lemnului 662 1.067 7.5% 
H hirtiei 145 1.049 2,381 
b pielăriei 174 971 5679 
B sticlei 35 86 327 
ac chimică 256 2.522 7.310 
< ceramică KJI 15 49 


T083 å B8 


38 VIATA ROMINEASCA 


B) Industriile cari întrebuințează în majoritate materii 
prime străine. 


Industriile metalurgice 


și clectrotechnice 415 2.249 5438 
Industriile textile 473 3.104 5.803 


——_ -—— 


ARIA 11.241 


Primul grup de industrii satisface cele două condițiuni: 
utilizarea muncii și materiilor prime naționale, in măsură 
aproape desăvirşită. Materiile prime folosite de acest grup 
sau ridicat în 1951 la valoarea de 10,883 milioane Ivi, din 
cari 5.144 milioane lei materii prime agricole, iar lueră- 
torii ce şi-au găsit lucru în aceste întreprinderi au atins — 
în acelas an — numărul de 81.468. 

Intrebarea este dacă acest grup satisface celelalte două 
condițiuni şi anume: aprovizionarea în condiții optime a 
consumatorilor și dacă, înăuntrul acestui grup, nu sunt in- 
treprinderi cari transformă o materie: primă de o valoare 
foarte redusă, dar impiedică prin rezistența lor în țară, des- 
voltarea debuşeurilor în străinătate a unor produse naţio- 
nale mult mai insemnate pentru economia generală. 

Ar urma deci să exuminăm fiecare grup de întreprin- 
deri separa! pentru a controla indeplinirea condiţiilor sus 
citate. 

In ce priveşte industriile alimentare, problema indus- 
triei zahărului și a uleiurilor vegetale a năsecul discuţiuni 
vii şi atitudinea Statului faţă de aceste industrii trebue să 
formeze o preocupare aparte, 

Diseuţiuni importante san făcut si în jurul industriei 
hirtiei, a sticlei și a cimentului. 

In general sa susținut că industriile : zahăr. uleiuri. 
hirtie, sticlă, ciment, au reuşit să încheie înţelegeri în sco- 
pul de a menţine preţuri urcate la intern, mult mai urcate 
adeseori decit acele de pe piața mondială. Un examen atent 
al fiecărei din aceste industrii se impune pentru a păstra 
echilibrul necesar între producătorii de materii prime, fa- 
bricanţi şi consumatori. 

Existenţa unor industrii ca cea a cimentului. a sticlei, 
~ avind în vedere că utilizează o materie primă aproape 
fără valoare pentru economia naţională — an ridicat în 
afară de chestiunile provenite mai sus si chestiunea dacă 
nu ar fi mai folositor pentru economia naţională de a le 
retrage orice protecțiune vamală şi orice ulte încurajări şi 
a oferi ca compensație aceste reduceri pentru un plasament 
mai favorabil n produselor muncii naționale. 

In ce privește al doilea grup: industriile metalurgice și 
textile, o examinare u lor ridică probleme mai complexe. 


Condiţ unile desvolării industriei, în Rominta 39 


Dacă cercetăm grupul industriei textile, constatăm de 
exemplu că în 1932 ea n utilizat materii prime agricole im- 
portante în măsura următoare: 


lèl 
Linuri 553.153.000 
Māītase 285.528.000 


lută 34.281.000 
Bumbace 1.794.587.000 


2.667.549.000 


Chiar ducă socotim că o bună parte din bumbac a fost 
folosită de industria casnică țărănească, totusi rămine cons- 
latat că, din valoarea materiei prime întrebuințate de in- 
dustria textilă socotită la 3.100 miloane lei în 1931, peste 
trei sferturi este importată din străinătate, deşi ca este de na- 
tură agricolă. Pe de altă parte numărul lucrătorilor şi 
funcționarilor ce ca foloseşte se ridică deabia la 34322 per- 
soune, iar valoarea producţiei se ridică la 5.803 milioane lei. 

Presupunind ipotetic că am deschis frontierele pentru 
importațiunea străină, şi că prin această măsură s'ar creia 
posibilitatea pentru industria străină de a plasa în țară, nu 
materii prime sau semifabricate, valorind jumătate din 
totalul producției interne, adică lei: 2.900.000.000, ci mär- 
furi fabricate, ce compensație de export de produse agri- 
cole, animale san forestiere am putea obține? Cità muncă 
națională sar valorifica, chiar dacă am face compensaţia 
la paritatea de valori? O valoare de 3 miliarde este mult 
prea mică, deoarece compensaţia de valori între mărfurile 
fabricate și materiile prime ce exportăm, trebue făcută cu 
un coeficient de 3 în favoarea materiilor prime. 

Cum importul nostru de materii prime sau semifabri- 
cate textile în 1932 a fost de: 2000.000.000 lei, ar însemna 
că am putea ipotetic obține un export de animale în valoare 
de cel puţin 5.800.000.000 lei, — aplicind numai coeficien- 
tul 2, — cu alte cuvinte am putea exporta de aproape 5 ori 
mai mult decit am exportat din această categorie în 1932! 

Șomajul a circa 20.000 lucrători cari ar rămâne nein- 
trebuințaţi, ar fi compensat cu o enormă valorificare a 
muncii naționale disponibile și a produselor agricole indus- 
trializate în creşterea vitelor. 

Examenul industriei textile ne dă deci indicațiuni pre- 
țioase despre marile schimbări cari sar putea face pentru 
îmbunătăţirea producțiunei agricole și utilizarea muncii fă- 
răneşti libere, dacă sar duce o politică de concepție mai 
largă în ce priveşte comerțul exlerior. 

“Constatăm mai departe că importul de țesături a fost 
în acelaş un de peste un miliard ṣi jumătate lei. 


w VIATA ROMINEASCA 


In total, textilele importate (materii prime, semi-fabri- 
cate gi fabricate) au atins în 1932 enorma cifră de 
4.702.158.000 lei. d 

Dacă am indrăzni să facem o politică cu adevärat în 
interesul producției și muncii țărănești, atitudinea noastră 
față de această importantă industrie ar trebui să fie urmă- 
toarea: 

1. Spargerea tarifului vamal pentru rouă de bum- 
bac şi alte materii prime sau semifabricate importate și 
acordarea reducerilor către țările cari se angajează a ne 
cumpăra în compensație o valoare dublă de produse agricole, 
animale, sau lemne; ERN 

2, Incurajarea cu orice sacrificii și la nevoe iniţiativa 
de Stat pentru desvoltarea unei industrii care să întrebuin- 
teze ca materie primă: inul cînepa, mătasa naturală, iar 
nu bumbacul, inta, manila şi mătasa artificială. 

Prin această politică nouă, sar putea atinge următoa- 
rele scopuri: 

1. Plasarea sigură şi suplimentară de produse agricole 
şi animale în compensație de o valoare de 5 miliarde lei; 

2. Desvoltarea culturilor de plante textile, obţinînd prin 
aceasta pluricultura și mărirea rentabilităţii agriculturei. 

3. Mieşorarea importului de semi-fabricute, ceeace ar 
ameliora balanța comercială fără ca încasările vamale ale 
Statului să fie mai puține decit acelea de azi, deoarece se 
înlocnește importul de materii prime — care plăteşte taxe 
vamale infime — cu importul de țesături, a căror vamă 
oricât ar fi de redusă, ar compensa cu mult scăderea dela 
micşorarea importului de materii prime și semi-fabricate, 

Examinind după aceiaşi metodă grupul industriilor me- 
talurgice, constatăm următoarele: 


Valoarea materiei prime folosite de această industrie 
în 1931 a fost de 2,249 milioane lei. Această industrie în 
bună parte importă ca materie primă, semi-fabricate, Cer- 
cetări mai adinci ne-ar puten arăta care este cantitatea şi 
valoarea acestor semi-fabricale, care suferă în Hominia o 
transformare simplă. 

De altfel, dacă compurăm valoarea materiei prime şi a 
combustibilului, care însumau în 1931 lei 2540.000.000, cu 
valoarea producţiei, care cera de 5.460.000.000 lei. observăm 
un coeficient de industrializare de abia de 100/» pe cind în 
industriile muri de transformare coeficientul de industria- 
lizare este de: 3—500% fată de valoarea materiei prime și 
combustibil. 

Şi în această materie este deci de pus întrebarea dacă 
economias naţională mar fi mai favorizată deschizind fron- 
tierele pentru fabricate — în schimb de compensaţii — cu 


C'ondiţianile desvoltarii Industriei, în Rominia 4i 


riscul — fie de a reduce beneficiile unor industrii de mo- 
nopol — fie chiar cu acel al inchiderei unor uzine. In orice 
caz, munca națională ar fi mai favorizată producînd măr- 
furile de compensaţii ce sur plasa în schimbul avantagiilor 
importului, decit producind mărfurile scumpe ale indus- 
triilor de fier monopolizate. 

„In această industrie insă, elementul de apărare natio- 
nală trebuește ținut mai mult în seamă, dar numai atit 
cit industria metalurgică serveste ca transformare a materi- 
ilor prime interne. 

În adevăr, la ce ne-ar folosi dacă am avea o puter- 
nică industrie pentru transformarea în produse finite a se- 
mi-fabricatelor, cînd în cuz de război, importul acestora ar 
fi impiedicat la prima alarmă? 

„Uzinele ar rămâne neutilizate si Statul ar fi nevoit a 
găsi alte căi de aprovizionare. 


6, CONCLUZIUNI 


Din expunerea sumură făcută pină acum putem trage 
concluziunile următoare: 

LE Orice industrie care produce întrun regim de impo- 
zite şi taxe vamale normal, care nu înțelege a realiza decit 
beneficii obişnuite, și care se mulțumește cu ocrotirea ofe- 
rită de Stat tuturor producătorilor, trebue să fie asigurată 
că va lucra întrun regim de linişte și de siguranță. 

„2. Îndată ce o industrie cere un regim de ocrotire spe- 
cial, atunci ea trebue cercetată dacă satisface criteriile des- 
voltate la începutul acestui studiu. 

Ocrotirea trebue pronunțată cu serviciile ee acea- 
stă industrie aduce economici nationale, din punctul de 
vedere: 

a) al folosirei materiei prime din țară şi cu deosebire 
al materiei prime furnizate de munca țărănească: 

b) al remumerării suficiente al acestor materii prime; 

c) al folosirei muncii naționale fizice sau intelectuale; 

d) al satisfacerii compleete a consumului intern atit in 
ce privește calitatea cit şi mai ales în ce priveste preţul: 

e) al contribuţiei la sarcina acoperirei impozitelor: 

f) al asigurărei unei producțiuni indispensabile în timp 
de război. : 

3. In politica încurajării industriale trebue să fim în 
permanenţă preocupați de ideiu de u nu primejdui plusa- 
rea produselor actuale ale muncei naţionale prin ridicarea 
unor bariere vamale prea înalte sau prin închiderea com- 
plectă a unor debuşee. cari, răminind deschise. ar putea asi- 
gura plasamentul rentabil al unor produse, utilizind în mod 
larg munca naţională. Cu alte cuvinte, politica de industri- 


42 VIAȚA ROMINEASCA 


alizare nu trebue să aibă o tendință autarhică, Necesitatea 
păstrării şi desvoltării «dlebuşenrilor străine pentru produsele 
noastre primare Ircbue să influențeze în mod perma- 
pent politica de industrializare. | 

Sunt împrejurări în cari este mai economie a exporta 
chiar materii prime, decit produse fabricate. Aceasta din 
cauza politicei de antarehie industrială a unor state. (Petro- 
jul reconstituit şi nu produse rafinate, griu şi nu făină, etc. 

4. Asigurarea apărării naţionale prin existența indus- 
triilor de aprovizionare cu materii și unelte de război, tre- 
buese să ne preocupe în mod permanent. Totuși, acest ele- 
ment nu trebue să domineze întreaga politică industrială. 
Inainte de a admite o ocrotire pentru acest motiv trebueşte 
cercetat: 

a) Dacă întreprinderea ce foloseşte acest argument gä- 
seşte în permanență ia țară materiile prime ce sunt ne- 
cesare. Numai transformarea unor semi-febricate importate 
din străinătate — cari pot lipsi în caz de conflicte armate 

. în produse finite, nu poate asigura aprovizionarea Ín 
timp de război şi ridică problema dacă interesul militar 
nu ar fi mai bine asigurat prin constituirea de stocuri de 
produse gata. 

b) Dacă amortizarea investițiilor cerute de o aseme- 
nea industrie și cheltuelile ci de productie pot fi suportate 
de necesitățile de consum reduse ale unei singure țări de 
mărimea Romîniei. 

c) Ducă ținerea În curent cu progresul technic e po- 
sibilă în Hominia, unde nu există atmosferă technică şi 
nu se pol face in mod continuu experiențele multiple și 
costisitoare cerute de industriile de produse de arme, mu- 
nițiuni, ete. 

5. Observarea normelor desvoltate în punctele de mai 
sus impun Statului — în interesul! nafiunei — datoria de a 
executa o conducere generală a înființărei si  desvoltărei 
intreprinderilor industriale. Această întervenţiune a Statului 
trebue să se manifesteze pe doud căi: 

a) Autorizarea, respingerea sau modificarea cererilor 
de înființării de industrii; 

b) Controlul permanent al activităţii industriilor în 
vederea executărei compensaţiilor datorate pentru. ocrotire. 

6, Intervenţiunea Statului nu se poate exercitu în mod 
conștient, armonie și satisfăcător, dacă nu se procedează 
la intocmirea unui plan de industrializare general, care 
ținând seama de realităţile existente să arate calea posi- 
bilităţilor viitoare. 

7. În Rominia, unde lipsese capitalisti, unde spiritul de 
intțiutivă este redus, unde se desvoltă in mod liber acțiu- 
nile oculte suu deschise ale marilor industrii internaționale 


Condițiunile desvohärii industriai, în Rominia $3 


cu tendințe imperialiste, unde situațiunile cîştigate ale unor 
întreprinderi cu tendințe monopolizante împiedică orice 
acțiuni care ar putea jena sau perielita aceste situațiuni, nu 
putem lăsa numai liberei inițiative particulare realizarea 
unui program optim de industrializare, 

_ Rolul Statului trebue să fie lărgit în acest domeniu. 
Alături de ocrotire şi control, Statul trebue să-și atribue un 
drept de iniţiativă industrială, satisfăcind unele muri inte- 
rese economice și naționale, azi sacrificate prin atitudinea 
sa pasivă și prin jocul aşa zis liber ul forțelor și inițiative- 
lor private. 

Acest drept de iniţiativă al Statului poate fi manifes- 
tat cu folos, imediat pentru munca naţională şi pentru echi- 
librul schimburilor în domeniul industriei textile și meta- 
lurgice, aşa cum am amintit mai sus. 

Ofensiva industrială de Stat — în vederea unei mai 
bune valorificării a muneci ţărăneşti trebue deci să for- 
meze un punct nou si important în programul viitor al ori- 
cărei politici industriale. 

/ 8. Intrucit am văzul cit de strinsă este legătura între 
acțiunea industrială și Între munca românească manifestată 
aproape exclusiv în producere de materii prime. agricole și 
forestiere, trebue să ne dăm seama că o întocmire econo- 
mică, trainică, sănătoasă şi satisfăcătoare nu poate fi în- 
făptuită dacă nu va fi concepută, aplicată şi condusă de un 
organism unic, centralizind marile directive, 

decat, pan ai unic nu poate fi decit un Minister al 
Economiei aționale, ajutat de organele consultative si 
technice necesare stabilirei unui plan general de activitate 
industrială. Executarea acestui plan trebue făcută cu 
toată energia și cu toată promptitudinea — de o conducere 
de Stat curagiousă și statornică, 


Dr. Ernest Ene 


Soliloc 
u 


De ce mam adunat in mine. astă sară? 

Ce chemări mi-au trezit sufletul? 

Eu eram mort de-atita timp! 

Sunt singur ca strigoii în nopțile cu lună. 
De cită vreme n'am mai fost om! 

Unde-am fost oare? 

Numai cind e singur, omul este el, 

Și cind e-aproape să moară. 

Trebue să dispară lol ca să fiu cu, 

Trebue să uit tot ca să fiu eu. 

Cind inchid ochii, eu însumi sunt numai intunerec. 
Mi-am găsi! sufletul 

L'am găsit plingind, singur, prin lume. 
Sufletul meu! 

Trebue să [iu atit de trist ca să mă simt om? 
Numai cel dintii om de pe lume a fost el 
Cit a fost singur... 

Inchid ochii: 

E aşa de bine cind nu mai sint! 

Vai! Cît intunerec e în mine. 


Demostene Boter 


Panait Istrati 


„Tel qu'en lui même, enfin, PEfernite le change”. 

Aceste cuvinte pe care dacă am fi sinceri și drepţi le-am 
repeta la căpătiiul fiecărui mort, se cer cu tărie rostite la 
groapa acestui mare necunoscut, la groapa acestui puţin în- 
teles, la groapa lui Panait Istrati, căruia, abia sosită, primă- 
vara aceasta lacomă de jertfe i-a bătut în geam o grabnică 
şi definitivă plecare. 

Faţă de viața-i atit de aparte, față de existența-i plină de 
cotituri neașteptate, uimitoare, moartea lui Istrati se înfă- 
țişează la prima vedere ca un lueru atit de neînsemnat şi de 
mic încit nu-ţi poţi stăpini o mişcare de revoltă impotriva le- 

ilor firii care nu vor să cunoască excepții şi nici să se abată 

in firul drept al drumului lor, Şi totuși, mai mult decit pen- 
tru oricine, această călătorie din urmă a însemnat pentru Is- 
trati nu o înfringere, ci o izbindă. O mare. o desăvirşită iz- 
bindă. Căci numai moartea ne-a dat pe adevăratul Istrati, pe 
acela care va rămîne, Celălalt, cel din timpul vieţii, s'a mis- 
tuit în adincuri de întuneric și de acolo indărăt nu se va mai 
întoarce. Răceala neființei i-a șters slăbiciunile şi greşelile. 
ba dezbrăcat de patimile clipei, l-a idealizat, schimbindu-l în 
simbol, — în idee. 

Puși în fața unui nume, care nu mai infâțişează decit un 
raft de cărţi și o amintire, noi, cei rămași, vom putea în sfir- 
şit. să privim viața şi sufletul omului de curind plecat prin o- 
cheana singelui rece, izbutind să-l judecăm cu obiectivitate și 
să-l preţuim fără zgîrcenie, adică cum se cuvine. 

Ceiace izbeşte în primul rind în viața acestui om, pe 
care unii l-au admirat fără rezerve, în timp ce alţii îl pone- 
greau fără cruțare, este desigur uimitoarea lui sinceritate, ca- 
litate destul de rară în viața vremii noastre. Ca toate însușt- 
rile, defectele şi preocupările sale, sinceritatea lui Istrati ne 
intimpină în opera sa, deoarece literatura nu a fost pentru 
dinsul decit o resfringere, o transpunere a vieţii și a experien- 
telor personale. Istrati priveşte sinceritatea drept condiția e- 
sențială a unei opere literare, cel puţin în ce-l privește pe 
dinsul, şi mărturisește, fără să se rușineze, că ar fi incapabil 
să imagineze o povestire pe care n'a trăit-o cel puțin în liniile 
ei principale. 


E ———————————————_———————————— 


îs VIAŢA ROMINEASCA 


In toată opera lui Istrati, sufletul său ni se aşterne di- 
nainte în toată goliciunea lui, fără de nici o falsă pudoare. 
Scrierile lui Istrati sunt o serie de confesiuni, care amintesc 
uneori pe accica ale lui Jean Jacques Rousseau, dar care din 
fericire sunt lipsite de neajunsurile acestora, Pe cit de voilă, 
de silită, e sinceritatea romanticului francez, pe atit de spon- 
lană e aceia a lui Istrati. Dăruirea sufletului său, şi naivita- 
tea lui sunt uneori atit de totale incit, printrun efect nepre- 
văzut, ele apar ca expresia unei înalte filozofii. De aceia, ci- 
tind pe Istrati, ți se întimplă citeodată să te îndoești că o a- 
tit de mare simplicitate ar putea fi spontană. Și totusi, e așa, 
Sinceritatea lui Istrati dă o unitate adincă vieţii sale, o viață 
numai în aparență plină de cotituri bruște și de contradic- 
ţii. Unitatea aceasta este atit de desăvirşită, de esenţială, în- 
cît fiecare din noi ar dori să o aibă. 

Singură, sinceritatea n'ar prețui însă nimic, dacă nu ar fi 
dublată de o dragoste de oameni, cel puțin tot atit de rară ca 
si ea însăşi, De îndată ce incepi a ceti pe Istrati ai impresia 
că intri intr'o altă lume. Această lume aminteşte întrucitvu 
— bine înţeles păstrind proporţiile — atmosfera pe care © 
creia în jurul său Sfintul Francise din Assisi, Ceiace era la 
acesta din urmă dragoste neprecupețită pentru toate creațiile 
lui Dumnezeu — printre care se numărau şi „Sora mea apa 
si fratele meu soarele” este la Istrati bunăvoința şi mila. 
Sfintul pleca delu Dumnezeu şi răstringea dragostea de divi- 
nitate asupra tuturor fiinţelor și lucrurilor creiate de dinsa. 
Istrati nu porneşte de la Dumnezeu, ci de la om, El nu este 
un sfint, ci numai un om care posedă minunatul dar de a-şi 
iubi "semenii. Lui Istrati îi e milă de creatura umană, el o 
iubește pur și simplu fără ca acest simțimini să fie expresia 
unor preocupări morale sau filosofice. Gindul său nu se ridi- 
că pină la cer, pentrucă el are destul de făcut aici, pe pă- 
mint, unde suferința colcăe ca un cuib de vipere, 

In lumea căreia Istrati i-a dat viaţă, o viață nemuritoare, 
omul nu rămîne niciodată rece şi închis faţă de alt om, El nu 
mai este lupul de care vorbeste Bacon, ci fratele aproapelui 
în sensul crestin al cuvîntului, omul care suferă ca noi toți. 
Inclinare binevoitoare, simpatie în loc de neincredere, în loc 
de dușmănie, Cit de mişcător, cît de înălțător lucru să-ți spui 
că un om, oricine ar fi dinsul, posedă în el un fond de simți- 
minte care poate fi comun cu cel din tine, şi că există întot- 
deauna un anumit număr de lucruri pe care le puteți iubi 
sau uri împreună. După cum am arătat, la Istrati este insă 
vorba mai mult de dragoste decit de ură, aşa incit fără a fi 
credincios el se apropie de concepția creştină a dragostei și a 
milei. Dar cu aceasta mam făcut înconjurul complet al su- 
fletului lui Istrati, El este mult mai cuprinzător, mult mai 


Panait Istrati 47 


complex. Simţimintul său caracteristic cure. după cum am 
văzut, este dragostea de oameni, e circumscris, cirmarit şi in- 
tārit de un alt simțămint tot așa de esențial pentru Istrati, 
setos de dreptate, 

Copil de oameni necăjiţi şi săraci. Istrati a cunoscut din 
cea mai fragedă virstă şirul lipsurilor. umilințelor și nedrep- 
tăților prin care sunt sortiți să treacă toţi cei care se găisese 
de cealaltă parte a baricadei aurului, Nedreptatea naturală 
— iată lucrul de care suferă în primul rind tinărul Istrati, 
iată motivul revoltelor sale de mai tirziu. Selea de dreptate 
care l-a insuflețit toată viaţa îi face cu atit mai mare cinste 
cu cit ea este la dinsul un sentiment înăseul, 


Copil, el vede pe mama sa muncind ca o vită de ară 
pentru a cîştiga de-abia” cit trebuia spre n mii rod erp 
să moară de foumi: Toată dragostea. loată duiosia adinci și 
caldă pe cure istraili o sinle atunci pentru această sfintă fe- 
mee, se va extinde mai tirziu asupra întregii umanităţi, A- 
ceastu este poate origina filosofici umanitariste cure caracte- 
rizează pe Istrati ŞI pentru care stau mărturie deopotrivă via- 
ta și opera sa. Obida strînsă în sufletul său picătură cu pică- 
tură dealungul anilor tineri ai vieţii sale ti va deschide lary 
zăgazurile inimii, îl va hotări să se plece cu milă şi cu înțe- 
legere deasupra suferinței omenești, încereind s'o zăgňzuiás- 
că și so ușureze. 

Istrati suferă cu atit mai mult de nedreptatea naturală 
cu cît nevoile și dorinţele ființei sale sunt numeroase şi ne- 
mărginite, El este săracul a cărui fire este făcută pentru bo- 
e ȘI care ar fi ştiut să o intrebmințeze altfel de cum o fac 

sapii, Bogăția nu este pentru Istrati un scop ci un mijloc 
inijlocul de a-și cîştiga libertatea, și de a cunoaşte şi trăi din 
plin viața. Că așa stau lucrurile ne-o arată faptul că. ajuns 
bogat, el n a ştiut să-şi păstreze averea, ci şi-a risipil-o cu ne- 
păsarea lui obisnuită în fața viitorului, pentru a redeveni sã- 
racul de odinioară. Nu, hotărît lucru: Istrati n'are nimic din 
parvenitul meschin care ajuns bogat devine avar şi crud cu 
lovarășii săi de lipsă de odinioară „Omul care nu aderă la 
nimic nu se poate transforma în Shylok. In faţa bogăției el 
area ge magee de totdeauna, a cărui singură pulimă e 
rape ën de libertate şi reverie, de orizonturi și senzații 

Setea de dreptate şi acest gust pătimas de viața de care 
am pomenil mai sus erau sortite să facă din Istrati un anti- 
burghez ŞI prin urmare să-l arunce în partidele care năzuese 
la răsturnarea ordinei sociale actuale, Cel puțin aşa s'a ere- 
zut ga rea a ge de către unii. $ 
_ Şi de curind s'a. vorbit de „apostazia | m, pe - 
cà acel care fusese socotit to! timpul un reni pică 


oc E RI 


A 


48 VIAȚA ROMINEASCĂ 


rea a trece în tabăra burghezilor, renegind printr'un gest bru- 
tal şi neașteptat eriace crezuse şi predicase ani dearîndul, 


mai înainte. 

In realitate, eroarea este de partea denigratorilor lui. Is- 
trati a rămas dealungul vieţii sale acelaș. Doar că, experiența 
vieţii l-a silit să se adapteze unor anumite necesităţi. Cazul 
lui Istrati este cazul lui Gide şi apropierea aceasta, care 
mulţi ne-o vor contesta poate, ni se pare cu atit mai n erită, 
cu cit ca pune în adevărata lor lumină unele din trăsăturile 
neînţelese sau rău interpretate ale gindirii şi operii seriitoru- 
lui român. 

Ca şi sufletul lui Istrati, cel al lui Gide este mistuit de 
focul lăuntric al nevoii de sinceritate. leşit dintro familie a- 
parținind marii burghezii, aces clasă care în Franţa a înlo- 
cuit nobilimea. Gide vede deschizindu-i-se dinainte încă din 
primii ani ai tinereţii drumul luminos și fără cotituri al unei 
vieţi lesnicioase și sigure, al unci existențe care ar putea fi 
alcătuită numai din inactivitate şi plăceri. Tinărul Gide nu 
are însă ușurința deobiceiu caracteristică vîrstei și condiţiei 
sale sociale. 

Năzuinţa sa înfocată câtre ascetism, deprinderea exa- 
menului de conştiinţă îl fac să înțeleagă toată zădărnicia, 
toută uriașa nedreptate pe care le-ar cuprinde viața lui, 
dacă ca sar desfășura după drumul obișnuit indicat dinainte, 
cu grijă, de ciicva generaţii de strămoşi. Gide îşi simte sufle- 
tul tot mai înfiorat, tot mai cuprins de indoială şi mai ales de 
viziunea înspăimintătoare și crescîndă a mizeriei omeneşti. 
în sfirşit. la capăt de lupte şi sfişieri, într'o ultimă svienire de 
energie, hotărirea ce luată. De aci încolo, Gide va renunța pu- 

țin câte puţin la tot ceiace nu este de acord cu spiritul - de 
dreptate şi cu sinceritatea, pentru a se apropia în zilele 


noastre de doctrina comunistă. Ignorind sau prefăcindu-se 


a ignora fazele anterioare ale evoluţiei gindirii lui Gide şi con- 
siderind numai punctul final al acesteia. adversarii săi îi 
aruncă astăzi în faţă o acuzaţie, pe care dacă ar fi fost mai 
pătrunzători sau mai sinceri, i-ar fi servit-o acum treizeci de 
ani. Şi ce poate face altceva Gide decit să răspundă ceiace a 
răspuns tuturor celor cart i Sau ridicat în potrivă: că direc- 
tia gindirii lui nu sa schimbat, că așa zisul său comunism da- 
tează de un sfert de veac, că e! nu face decât să-și urmeze 
calea? 

Dar pentru a reveni la Istrati — evoluția sa este oare 
alta? leşii dintrun mediu social cu totul opus celui ce ni l-a 
dat pe Gide, Istrati n'a putut decit să simtă şi mai adine ne- 
dreplăţile pe care sovictatea actuală încearcă zadarnic să 
le ascundă. El a cunoscut din greu suferința, şi ghiara mize- 
riei l-a sfâşiat atit de adînc, incit cl se sfirşeşte azi în plină 


Cine e ete ei 


Panait Istrati 
49 
- lib 4 
fi îngăduit să ne dea noi și rul fecund al bătrineţii care i-ar 


ee, ese gur inte 
en pa arie arit y afea întregi zi eroare 
omu: ă care este vă | riri 
ceast i Juptă și care adevărata tananan «a ie raka in 
tima: e, — Meditérannée, — casul lai Man 1: el 
E i ] “el 


pă i 

are nr ză Teama aceasta a independ 
še apropi A Hetatea socialistă Mp a enfi 
paaks a y ee actuală și să dog j rr = 
din evoluţia gin lirii ază — cea mai discutată Peere 
nă din volum i rii lui Istrati — este tarë a iat anng 
ul pomenit Mediterrannee care ari nr n 
„ca toate ope- 


rile 
2 s y aanp un capitol autobiografic 
— exămenul de pina nou — povesteşte Adrian Z 3 
et da că nu luasem un s ml mă intrebam pentru ran 
nebun pentrucă $ m greşit, dacă n > 
a tindol their voiam să trec prin viat Fy fär Ei chiar pu- 
fără să abdic din povara cind toată lumea face să [ac nici 
ai numai abdicare erei atunci cînd totul în Iul a 
H cu putință » indcă nevoia de zi ci Aa eu 
lume”, putinţă este mai puternică riein peles A Aga 
ele 


Scopul acestor 
m con ; EA 
însă tot desvoltarea line data societăţii actuale este 


ciudat, d vidului. Oricât si 
rea A ar realitatea este aceasta: Istra Pricii s'ar părea de 
acestui uluitor paradox ' Sirati a încercat realiza- 


prin admite , salvgardarea ivi 
rea unor anumite concesii i birt iza 
ietăţii, 


In aceste condiții A 
ENE PY F IPE ce vaio apelativele de a 
miid unii, atitudinii luate în a a renegare, 
rilor şi ae ăia și mai ales nedrepte, In ciuda ba ni 
idin. iturilor soartei, care pe alții i-ar fi ii ră 
e existența de zeci, de sute de ori x kaag să-şi 
r: a urmat 


ÎN E i 
4 


50 VIAȚA ROMINEASCA 
II e 


inia fă ri nici ascun- 

ieţii rii sale linia fără ocolu 

daunei ta k pi ari El a rămas mereu acelaş, pases a S 
jaani a tazie ar pricepe cu uşu 


Și cei orbesc de apos ar op 
pa rii pătrat rade Ape lui Istrati, dacă şi-ar lua ca subiec 


ă recentă, care te fi socotită ca un 
i -astă frază ntă, care poa x pei 
nor: alani oai si scriitorului de curind e n frig e ri 
ag vrea să fiu puternic, spre a putea sili pe 


atata Emi! Coliu 


Intre colectivism şi dictatură 


Epoca, ce a urmat marelui război, e caracterizată printr'o 
tipică şi flagrantă contradicție; lupta intre individualism 
și tendinţele colecliviste, 

Antagonismul între aceste curente e mult mai pro- 
fund, decit apare la prima vedere. Căci în afară de dome- 
niul politie şi social, în care aspectul luptei e mai accentuat 
și violent, el corespunde — în realitate — unor atitudini su- 
Netești, ce constitue două mentalități total deosebite. Gene- 
rația, ce a precedat marele răzhoiu, trăia în convingerea 
realizărilor pur individuale. Marile descoperiri, invenții sau 
opere culturale. erau produsul individualităţii creatoare. 
Un adevărat cult al personalității, cupabilă să realizeze — 
indiferent de aspiraţiile marei colectivități — idealul pro- 
pus, constituia dogma politică şi morală. In mentalitatea 
aceasta ordonată, ierarhică şi plină de respect pentru insti- 
upne publice, ce reprezentau pină la identitate — sim- 
bolul unei pai ea tipice și personale, intră ceva din cre- 
zul individualismului anarhie al marilor teroristi. Primii 
credeau, că e suficientă o minte luminată pentru a modi- 
fica cursul fenomenelor, ultimii sperau că un gest sigur şi 
decisiv poate schimba toată organizarea politică, impusă de 
o mentalitate directă, 

Războiul, prin marea transformare s raportului de 
forțe si prin miscările ce a deslănțuit, a pus bazele unei 
noui concepții de viață. In locul dogmei individualismului 
izolator a apărut necesitatea unei solidarităţi colective, 

Lovite în interesele proprii, clasele sociale. grupele 
profesionale, asociațiile politice, religioase și culturale, au 
inţeles că unica lor salvare constă în organizarea grupării 
proprii. Mentalitatea publică a suferit o transformare, a 
cărei evoluţie nu a E ran nici azi le punctul ei final. Indi- 
vidul a început a fi considerat ca exponentul categoriei 
cerespunzătoare, numai în cadrul aspirațiilor ei. In măsuru, 
in care activitatea lui corespunde idealului colectivității și 
realizările sale exprimă necesităţi sociale adine simțite, indi- 
vidul apare ca reprezentant al unei grupări sociale. 

Astfel, factorul individual şi-a pierdut cu încetul presti- 
giul de care se bucura în ultimele decenii. Azi spectatorul 


O ARUS NN ee Ct, JNIN 


52 VIAŢA ROMINEASCA 
obiectiv nu te nega că numai coleetivitatea e creatoare 
de aspirații. idealuri noui şi forme de organizare superioară. 
Marile transformări se bazează pe spiritul colectiv al unei 
epoci sau unei generaţii reprezentative. Repusă in dreptu-- 
rile sale, mentalitatea grupului social impune atitudini va- 
riate. realizări efective și necesare massei crealoure. Singur 
individul, dotat cu însușiri excepţionale, devine purtătorul 
stindardului grupării sale, reprezentind — tipic şi expresiv 
— sinteza aspirațiilor colective cu forma de manifestare a 
conștiinţii individuale. 

Bazat pe această evolutie a spiritului uman şi pe ren- 
lizările efectuate în domeniul economiei publice, spiritul 
colectiv a început să se afirme cu predominanţă în orișice 
manifestare individuală. Conformismul, moda, uniformi- 
tatea în concepţie, generalizările în gusturile și predilecțiile 
artistice, sunt mărturii pregnante ale acestei imixtiuni. Dar 
cadrul în care îşi exercită mai intens acțiunea sa, e domt- 
niul politie și social. 

Viaţa politică, în adevăr, a suferit nu odată, urmele 
adinci ale conflictului între spiritul colectivist si individua- 
lism. 
Detronind vechea mentalitate individualistă din postul 
de înalt prestigiu, pe care îl ocupa, doctrinele socialiste În- 
țelegeau să o pună în slujba  colectivităţii și în serviciul 
realizărilor ei. Nu dispariţia individualității urmăreau teo- 
reticienii colectivişti; ci, mai curind, o adaptare a acţiunii 
individuale la funcția grupului social, descătuşată de lunţu- 
rile unor granițe factice și artificiale. Antagonismul între 
individ şi societate apare, astfel, lipsit de fundamentul unei 
justificări strict teoretice ; numai practicile unor realizări 
infructuoase au ridicat dificultăți de neînvims. 

Politicul — buzat pe economic — primează astăzi in 
viața societăţii. Printo reacțiune aproape inconștientă 
insă, spiritul de largă comprehensiune umanitară. exaltat in 
doctrinele socialiste contemporane, a primit — pe alocuri — 
forma, mult prea dură şi inflexibilā, a dominației politice 
opresive. Impotriva democraţiei, care afirmă colaborarea 
lentă şi fecundă între individ — ca reprezentant al grupu- 
lui social — şi instituțiile, adaptabile nouilor forme de viață 
ale societăţii, a apărut regimul de violenţă al „dietaturii”. 

Cunoscută în trecut sub formă individualistă sau de 
„pronunciamento” militar, dictatura e fructul unei menta- 
lităţi represive. Ea utilizează aceleași metode draconice, fie 
că e grefată pe o concepţie politică reacționară, fie că re- 
prezintă forma de organizare a unei idei avansate din punct 
de vedere doctrinar, 

Dictatura de azi este o formă deviată a tendinței de 


RC CC ——————————————————— 


a a A MU Atata T O O G 
transforma 
na a e exprimată de doctrinele collectiviste, Spriji- 
EAA organism politie (partid fascist, comunist, ete.) 
zează oo IPE demara drepturilor politice, ea se ba- 
paza z testa 3 violenţă. In mâna ei. guvernul devine o 
n gonrâtar m nație politică. și economică, ce duce la supri 
ore rază numai a libertăţii adversarilor. udă 
dictatura inchide: de practica profund viciată a regimului 
tradicţie inevitabila. Repres aami a ajay teoretică — o con- 
en fra abilă. Reprezentind o clasă socială sau o gru- 
hurmat partial loading Ao tura musselor satisface 
solectiv “za auto-determinare a me ații 
oaeee care afirmă necesitatea de control hair. 
doara w kol pr: ră Căci, în realitate, eu abdică ia 
cel Oh excesiv iai kalia e? N are predimoluă “adesea 
spice. asi E we a regimului dictatorial se pot mul- 
paon și 3 ii fectă obiectivitate. In adevăr, sistemul care în- 
asigura via justifice existența pe incapacitatea massei de a 
«ului, su a iai gli ge mura şi libertatea de gindire a indivi- 
duală Dar iot n fapt — dreptul de reprezentare indivi- 
zentant l oricit de minim ar fi raportul individual, re 
pårii din ua EP social nu poate fi numai eticheta Tai 
mentalitat EN „face parte. Expresie a unei categorii social 
soluțiile i elie prezintă tendințele massei tot atit cit și 
sot eonte su a pabaigti lui personale, Lipă de 
e a mulțimii de individ ați rep 
tative, viaţa politică și socială dividualităţi reprezen- 
$ d P cial è . 
ener, „de a So Merei aer ot pa n-ati e, 
a 44 a considerat democratia, in ərim = 
dări revoluționare, drept un impediment, un veritabil ba- 
guru tri se remotutia trebuie să îl sacrifice pentru a-şi gaf: 
nu de mult Mussol Plecat dela opiniuni complet deosebite 
condiție. necesari pentm ani liSPerilin democrației ca o 
pozitivă organizare a vieții a ți WBIC de moi ai 
„„între aceste două mentalități care oferă 
: z r . ‘ră ci i 
picior i ir eat pent 
dinti Aa + obiectivă cond i 

legy w diriu a mentalități cólectiviste. si isi afire 
a în idealul ej fecund, umanitar şi creator. În 


“orice domeniu de activitate, 


Mircea Mancay 


Miguel de Unamuno și noul 
a spirit spaniol 


In anul 1898 Spania este zguduită de un eum: e 
adevāraāt epocal, căci marchează inceputul nae ae Ha 
in viața ei După mai multe lupte rororo 4 le ri cr tă 
ni i Tt Pueri? O Ta RAA irai întiiu pe supt 

à de Statele Unite j |, m j j 
egy aan reteta pe faţă, monarhia spaniolă R ph poe 
te războiu contra acestei țări, care o învinge n poun e 
navale (la Cavite, în Filipine, şi la Santiago de l iz sati 
sileşte, prin pacea dela Paris (1898), să tone ea garhe 
teritorii, Astfel dispare complect şi pentru to a: nauan one S 
mare stat golonial cunoscut de istoric, după aanoyii 
al Englezilor, aşa de vast, incit Carol Quintul y ey seansi A 
dreptăţit să declare cu mindrie că în imperiul său : 
zii aguos POT esti n'a surprins pe ape ie aseza 
asupra trecutului mai apropiat, ca şi asupra saepe a ca 

tin acel moment. In ultimele două veacuri rr gh a 
dute posesiunile sale curopene (Țările de Jos, UA upes 
părți din Franţa y ON şi SpmApS te a raft 
oecanice (Méjico, America centrală şi pe < Mere ap În 

i ilici, care a inea Portugaliei). Incepu i 

cepție Barci ei Pis unlcază încă pope vremea D 
Filip T, urmaşul mara e sut Carol (Gila. că sare piară 
case la maximum de putere și de re. DOENE 
odinioară Rusiei „colos cu picioare de lut 48 Dati merr 
mirabil pentru Spania lui Filip H și a suc as pat AA 
sitate politică și economică sprijinită pe teme i s 
din cauza redrem kii, abuzului şi contraaieoe aipa 5 y 
gătoare. De această slăbiciune au știut să pren A Fig P 
rind, Anglia, Olanda, Franța, apoi ṣi Statele Un 
jag e oarecum așteptată, infringerea din ed e paatai 
sionat profund spiritele. Efectul imediat a fost c Plaid 
din vis: preocupările Spaniolilor, care pioă anme a ru d 
tase mai ales peste graniță, spre colonii!e din goală ii 
cite le mai rămăsese cu timpul, se concentreaz 


C O a U 


Miguel de Unamuno și noul spirit spaniol E) 


pra situației din patrie, Sespoate spune că, în urma dezastru- 
lui, părerea aproape general răspindită era aceasta: dacă 
Spania a decăzut pină la desființarea ei quasi-totală ca pu- 
tere europeană, vina este a posesiunilor de peste mare, care 
i-au abătut atenția dela problemele interne, an făcut-o să-și 
îinchipue lucruri mari, să doarmă pe laurii gloriei trecute și 
să-și consume bună parte din energie și vigoare pentru niște 
teritorii de la care wavea niciun folos. 

Căutarea relelor și găsirea mijloacelor menite să creeze 
o atmosferă spirituală nouă constitue obiectul de preocupare 
al așa numitei generaţii de la 98.: Dar şi mai inainte per- 
sonalități izolate discutase cecace în istoria culturii spaniole 
se cheamă problema nationali: poziția Spaniei față de cu- 
rentele timpului pedeopurte, față de nevoile ci materiale si 
spirituale pedealtăparie. Printre seriitorii care au pregătit 
terenul pentru generația de la 98 şi sint, deaceca, considerați 
drept precursori, trebuese pomeniți, fie şi din fugă, mai ales 
doi. Unul, Jose Maria de Larra (1809-1837), n trăit la începu- 
tul sce. XIX, este, prinurmare, eu mult anterior vremii de 
care ne ocupăm aci și totuşi extrem de interesant tocmai 
pentru aceasta: el dovedește că ostenelile Spaniolilor în sco- 
pul de a forma o spiritualitate nouă, de a deștepta conștiința 
celățenească a conaționulilor, datează de mult. Celălalt, An- 
gel Ganivet (1862-1898). moare în plin dezastru militar și 
politic, dupăce, cu putin timp inainte, publicase, între altele, 
Idearium espanol, un eseu de pro rţii reduse, dar care poa- 
te fi socotit adevăratul catehism K polad dela 98, 

Larra şi Ganivet scamână chiar prin unele amănunte ale 
existenţei lor omeneşti. Amândoi au trăit puțin (primul 28, 
al doilea 36 ani) şi si-au ridicat singuri viața, din desperare 
sentimentală, spun biografii, — și nu există niciun motiv să 
le punem la îndoială afirmaţia —, dar avem dreptul să ne 
gindim şi la o cauză mai adincă, despre care va veni vorba 
mai încolo și pe care am putea-o defini pe scurt cu titlul unei 
opere a lui Unamuno: sentimentul tragic al vieţii, sentiment 
prin excelenţă spaniol (am putea adăuga, întrun anumit 
sens, și rusese). Amindoi au fost poeți, critici, eseisti, filozofi. 
aşa cum vom vedea că este Unamuno însuși și cum au fost și 
sint numeroase personalități ilustre ale culturii spaniole. De 
aici şi provine bogăţia si felurimea preocupărilor lor, pasiu- 
nea și entuziasmul, spiritul critic şi verva cu care-și susțin 
părerile. Influență mai mare a exercitat Ganivet, între altele, 


! Ne vine în minte, fără voc, generația rominenscă dela 48, cu 
activitate strict politică şi căreia îi corespinde, în domeniul pur cul- 
tural, generația dela 40, reprezentate, dealtfel, amindouă cam prin aee 
iaşi oameni, Pentru aceasta am întrebuințat, la inceputul articolului, 
terminii „epocă” și „epocal”, 


————— 


a VIAȚA ROMINEASCA 


fiindcă a fost contemporan cu: generaţia dela 98 şi a avut 
legături personale cu unii din reprezentanţii acesteia (prin- 
tre care și Unamuno), O asemănare izbitoare şi foarte im- 
portantă între ei şi Ganivet constă în ideia că Spaniolii tre- 
bue să redevie... Spunioli, Spania să se întoarcă acasă la ea 
și din punet de vedere sulletese, aşa cum imprejurările au 
silit-o să se întoarcă supt raportul politic. 

Această idee fundamentulă, din care decurg numeroase 
altele.in primul rind ostilitatea faţă de civilizaţia modernă, 
şi pentrucă nu-i spaniolă (ci europeană), şi pentrucă-i numai 
tehnică, iar Spania însemnează înainte de toate spirit, apare 
la toţi scriitorii dela 98 şi cu deosebire la Unamuno.” 

Legātura acestora cu Larra şi Ganivet rezultă și din fapte 
concrete, de mică importanță în sine, dar foarte elocvente prin 
semnificația lor, La 13 Februarie 1901 ciţiva publicişti, intre 
care doi fruntași ai generației acesteia (Azorin și Baroja), au 
făcut un pelerinaj la mormintul lui Figaro (pseudonimul li- 
terar aşa de simbolic al lui Larra), unde, odată cu buchetele 
de toporaşi, au depus omagiul lor de admiraţie și jurământul 
de a lucra în spiritul ideilor lui. Cu acest prilej, Jose Martinez 
Ruiz, — aşa sună adevăratul nume al lui Azorin —, a decla- 
rat, între altele, următoarele: „Dascălul tinerilor aici prezenți 
este Mariano José de Larra”, 

lar în 1925, aducându-se dela Riga osemintele lui Gani- 
vet, care se înnecase acolo în riul Dvina, a avut loc la Univer- 
sitatea din Madrid o solemnitate cu atit mai impresionantă, 
cu cît Spania se afla supt regimul dictatorial al lui Primo de 
Rivera. Unamuno era în exil la Paris, aşa că n'a putut fi de 
faţă, dar a trimes un mesaj, pe care studenţii s'au mulţumit 
numai să-l răspindească printre participanţi, finde wa fost 
posibil să fie cetit acolo, cum intenţionase exilatul, * 


$ Iată un pasaj caracteristic şi pentru Ganivet, autorul lui, 2 
pentru generația aici în discuţie: „in Spania s'au creat catedre de 
gimnastică pe spinarea limbii latine; în curind se vor înființa şcoli 
de telefoniştì pe socoteala Facultăţii de Filozofie. Cind un maşinist 
inventează un nou ventil de siguranță, noi închidem Jumătate din 
universităţi; iar dacă vreun pierde-vară-descopere din intimplare, — 
căci altfel nu-i posibil — cîrma balonului, noi ne facem toți saltim- 
banci si văzduhului, întemeem o şenulă neronautică la Escorial [cea 
mal bogată bibliotecă spaniolă În manuscrise și incunabule de mare 
valoare] si astfel, fără a mai sta la ginduri, scriem „Finis His aniae”, 
(La H, Petriconi, Die spanische Literatur der Gegenwart, Wiesha- 
den 1926, pag. 159—100). 

3 Cred necesar, pentru înțelegerea discuţiei, să reproduc aici un 
fragment din „Salut rămășițelor pământești ale lui Angel Ganivet" : 
„Ar fi trebuit să nu te aducă mai insinte ca patria ta, patria noa- 
stră, să hrănească un popor liber; mai înainte ca deasupra mormin- 
tului tău granadin să se poată auzi, răsunind la poalele Mulacenului 
[cel mai inalt virf al munţilor Sierra Nevađaj, glasul adevărului, as- 
tăzi proscris în Spania; mai inainte de a se fi stabilit în ea justiţia, 


A ————— 


Miguel de Unamuno și noul spirit spaniol 57 


Scriitorii care alcătuese i rdin 
iton uesc generația de la 98 sint, 
Cranage. Sow aY, și, în ordinea taraen ceas 
rii: Migue J uno, Ramón de Valle-Inclă 
Vele tra mati acpi patru, car eu ceai în 

y X e stāruitor de 
Moti. sint consideraţi ca aparţinind aceleiași peer (n 
ul de comunitate spirituală) publicistul Ramiro de M 
tu și po tul 2 naska Machado. ST 
mai insemnat dintre toţi, prin valoare i 
prin renumele pe care şi l-a cistigat în lumea întreagă e 
asane paingan pen ales pe noi aici — prin inficența 
supra compatrioților săi. este Miguel de U 
shi ihin mar biografice mi se par Seeli simt 
imag morale a acestui spirit veșnice agitat, iubitor de hi- 
mele tea plete și karpi gata să se iluzioneze, fn- 
x uijote, idealul său de viață. Sa născut 
m tel a pe-un din appoi hasce. podiže pava a 
] pi sc; precum şi asupra locului să tal U 
muno insistă des în operele sale, cu duiașie. d rara Are 
provocată atit de faptul că tat acolo a pei E af răcească 
ceată atit de ! i patria mult i 
cimp per hp alera vi și Ignacio de Lavola). paria 
i c mirația, un fel de autoadmiraţie i 
spune lămurit că seamănă cu ci si i în dnei 
spune, l şi tocmai de asta îi ră 
bn: Paa se faptul că în complexul naţiunii apanle Donill o. 
cal i pi loc aparte, gratie temperamentului lor dirz de mun- 
aiie ad i aap se - cit se pare, ai vechii populaţii au- 
e din insala Iberică, Cu siguranță că i est i - 
puos din biografia lui Unamuno este de pi re mda cir 
a „agpi ans său tradiționulism az cca 
upă terminarea studiilor, a călătorit nt 
1 „Studiilor, : à ru scurtă 
Marag er agp Italia şi Franța, şi pină tirziu după rāz- 
ret Sage e motive politice, a trebuit să se expatrieze, 
aia parieze ost singurele lui călătorii în străinătate singu- 
și E ar irp civilizația europeană propriu zisă 
eresează pentru înţelegerea iei 
sale despre lume şi viaţă. Dealtmintrelea ar por Areta 


care-i singura ordine valabilă; mal inainte ca ni > 
$ k $ ; nici, in le 

pore, Ps e aeie l-ai iubit şi studiat, şi care à erp aeg tapa Se 
AR pr pep ta Be, . şi tot e bine că nu l-au spinzurat Tar e iian 
Seann- A- se fi reintrodus respectul pentru inteligență, pent zh 
orci , pentru sfinta libertate de a critica și pentru cinste Ar i roi 
M ? ipu 3 aducă mai înainte ca, după ștergerea ultimelor sai 
ale = ziției criminale, să fi sunat ceasul de eliberare a$ pn 
a dora e ko warae a rer civile şi liberale, Ar fi trebuit ai na to 
i nte cu frații noștri, dupăce v i 
ane din păstori zăvozi şi din por plm pe A pl hain A ore 
ai de libertate, fără care nu există nici forță, nici veseli oue să 
z valoare şi a cărei substanțialitate nu sin capabili s' ibid 
ecit cei ce au riscat odată să fie lipsiți de au” predice cata 


————————————————————— 


n 


5E VIAŢA ROMINEASCĂ re 


stà privință, cu marea majoritate a compatrioţilor săi, a 
căror lene de a se deplasa întrece chiar pe a Francezilor, cu 
toată reputaţia bine stabilită, căci n devenit proverbială, a 
acestora, Este drept că însăși poziţia ueografică a ţării lor 
ii îndeamnă oarceum la această izolare, care a avut şi con- 
tinuă să aibă efecte puternice asupra mentalitaţii spaniole, 
profund deosebită de a Furopeanului obișnuit. La Unamuno 
vom vedea că retranşarea spirituală în mediul spaniol tra- 
dițional nu cunoaste limită, 

În 1891 se însoară, apoi ajunge profesor universitar, 
Căsătoria-i aduce opt copii, satisfăcindu-i astfel, întrun anu- 
mit sens, setea de nemurire, cure în preocupările sale joacă 
un rol enorm; catedra, fie si de filologie greacă, îi dă pres- 
tigiu, mai cu samă că-i vorba de cen mai celebră univer- 
sitate spaniolă, Salamanca (întemeiată la 1243), omnium 
scientiarum princeps, cum i se spunea pe vremuri. Orașul 
acesta mie (33.000 locuitori), oarecum izolat ca aşezare 
geografică, cu atmosfera și monumentele lui medievale, cu 
tradiția-i catolică vie, cu universitatea lui. care şi din punct 
de vedere arhitectonic pare o prelungire a catedralei și a 
clădirilor episcopale, cra indicat să adăpostească, Între ve- 
chile lui ziduri, pe ereștinul și Spaniolul prin excelentă cure 
«ste Unamuno. Èu siguranță că mediul acesta salumantin a 
contribuit şi el into anumită măsură la formarea menta- 
lității seriitorului nostru, aṣa cum o vom cunoaște Îndatā. 
Zece ani mai tîrziu, în 1901, este numit rector, gi cu acesi 
titlu a fost cunoscut lotdeauna în fara sa şi aiurea, nu nu- 
mai cit a funcţionat efectiv, ci și după 1114. cînd a fost 
destituit în urma unor zgomotoase polemici. Căci Ilui Unumune 
tatdeauna i-au plăcut discuţiile, mai ales cele aprige, chiar 
violente: o fire ca a lui. pasionată pentru bine, adevăr și 
frumos, nu putea sta nepăsătoare la aspectele vieţii sociale 
si politice spaniole, aşa de familiare acelora care au călă- 
torit prin Spania ori, cel puțin, au avut legături cu această 
țară prin intermediul literaturii şi ul publicisticii în general. 

După războiu. în 1924, reacţiunea cclor loviți de biciul 
ironiei sau indignării lui Unamuno avea să fie și mai teri- 
bilă. Direetoratul, cum se numea, cu un termen evident 
imprumutat din istoria Franţei, guvernul dictatorial de 
atunci, răpeste seriitorului nostru bunul suprem, acela pen- 
tru care a luptat cu cea mai mare dirzenie: libertatea. E 
adevărat că nu-l închide, — pentru aceasta ar fi trebuit să-l 
judece, şi Primo de Rivera înţelegea atita lucru, că un pro- 
ces cu Don Miguel! ca inculpat, ar fi zdruncinat definitiv 


t Numele de boter, precedat de particula Don, însemnează, pentru 
spanioli, afecțiune si respect, 


T E Oe e ee d Ie Se Ce IE Se 


Miguel de Unamuno si oul sn rit spania! E 


ordinea foarte precară a regimului. Se multum 

w 4 . ie PRAA E 
aN să-l facă inofensiv, deportindu-l la Aire hp dace 
n arhipelagul Canarias., colonie spuniolă din Oceanul A- 
antic, nu departe de coasta Africii. Asupra acestui eveni- 
ment ne putem informa din cartea lui Unamuno. intitulată 
De Fuerteventura a Paris, Paris 1925, o colecție "de 103 so- 
nete, însoţite de text in proză explicativ. Ca factură, opera 
aceasta ne aminteşte de Vita nuova u lui Dante, ale cărei 
egala enea le explică autorul însuşi printr'un text 
ra r ca utmosieră ca ne trimete la Les Châliments 
e ap ugo, produs tot al unui exil politic. Afară de dusmă- 
si eee lui Primo de Rivera și Alfons XIII, pe care nu 
x oid e să-i atace pină şi în defectele lor fizice 2, găsim 
petit e oras sufletești: duioșie pentru familiu și patria de 
are re să se despartă, ingrijorare în ce priveşte viito- 
me pa pa jure n rima ara de la Fuerteventura, 
Paris, reflecții de o in general, ete. Este ca- 
Dă vuearee lu tot pasul a lui Don Quijote. Dealt- 
e re rte, in care urma să povestească amănunțit exilul. 
wagi a poarte titlul Don Quijote en Fuerteventura. Se pare 
ne ri apărut, căci în lista operelor complecte din 1931 ale 
Mi (nanumo ca nu figurează, Oricum faptul în sine este 

semnificativ, și vom vedea mai încolo dece, 


Deportarea a durat numai i 

z 3 citeva luni (dela 10 Marte 
ea ei pori nege A Joint ze irietini internaţionali, Bba. 
ă ey > şi să se ducă la Paris, unde compune scri 
erea citată mai sus. In capitalu Franței se si e. Adi 
l ) e simțea rău, deşi 

4 Laser bucura de libertate nelimitată, atit Deta sine, cit 
p a ru acei care, la fel cu dinsul, fusese nevoiţi să ia 
siților și desndäjduitilow Lo E y E T 
itik SI j - L-am văzut la o ședință a Socie- 
aber studii latine în 1925 : mie şi puţintel la citirea 
a aiga a a: Jam auijote, şedea pe seaun cu mîinile la piept. 
a deac E per Se sea și PEt a faţă de tot 
Tei pal tau Bine ie i visătorului iremediabil. Ast- 
A A l și se stabileşte i y 
şelul Hendave, lingă drac: Modena ani egirl 

ve, lin; t inco-spaniol, deunde 

contempleze peizajul şi să respire ae sala Ea 
fară aigi sie rd La spire ae rul patriei sale scumpe, 
âră i : $ wrtuteu. Totdodată avea ibi- 
morae e-a se informa oarecum direct asupra situației mA 
dee din Spania, care i se părea că nu va dura prea mă 6 


* Să se compare, în această privi . 
violent şi mai realist, al lui V, CĂ eide e Mag agr i NOIR zăai 
La terreur militariste en Espag saa Vona XIN démasané. 


„ seriy cum În peees i 
tinat propagandei, cum prokaauă | vi acecați vreme şi des- 
plare care s'an scos, pedecalta faptal eri tre e Prea rain 


tru străini, și în limba lor maternă pentru Spaniali riza i E 


E a N 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In vremea aceasta Unamuno a mai publicat, deastădată 
la Buenos Aires, — amănuntul interesează pentru strinsele 
şi frăţeștile legături dintre Spanioli și republicile Americii 
centrale şi meridionale —, volumul Romancero del destierro 
(1928), cu titlul aşa de sugestiv şi de simbolic, amintitor de 
romanțele vechi spaniole, în care exilul, provocat tot de 
împrejurări politice (luptele nesfirşite contra Maurilor 
cotropitori), ocupă un loc însemnat, è 

După căderea lui Primo de Rivera (1931), Don Miguel 
revine În țară, Işi recapătă catedra şi locul de rector, fiind 
primit cu respect şi admirație nu numai de cetățeni, care şi-au 
manifestat aceste sentimente faţă de el chiar în vremurile 
tulburi ale dictaturii, ci şi de oamenii politici, de oticialitate. 
Cu prilejul celei de-a 70-a aniversări (29 Septembrie 1934). 
cind s'a relras din învățămînt, a fost sărbătorii ca nimeni 
altul. In prezenţa a 5000 de oameni, a avut loc o grandioa- 
să solemnitate, la care preşedintele republicii. Alcalá Za- 
mora, a dezvălit o placă comemorativă. Guvernul n acor- 
dat sărbătoritului titlul de rector pe viață al Universităţii 
din Salamanca și i-a creat o catedră specială, cu dreptul de 
a face lecţii, pinălu moarte, despre orice va crede de cu- 
viință. Deasemenea n fost proclamat, — supremă onoare —, 
părintele spiritual al republicii spaniole. S'a dat numele lui 
Institutului din Bilbao, orasul său natal, și străzii în care 
se află casa părintească. Cu această ocazie, sa relevat fap- 
tul că Unanumo, în calitate de membru al Parlamentului, 
a cerut să se treacă în constituţie obligativitatea întrebuin- 
țării limbii spaniole în toată republica, prinurmare şi în 
provinciile autonome, cum sint ținuturile basce, patria sa 
însăşi, și Catalonia, unde limba vorbită obisnuit de popu 
lație este alta (basea în primele, catalana în a doun). 


Miguel de Unanumo are o bogată nctivitate de scriitor. 
A publicat opere foarte variate ca conţinut: versuri, romane. 
descrieri de locuri, oameni și moravuri, amintiri, povestiri, 
incercari filozofice și eseuri. Ultimele ocupă cantitativ apron- 
pe jumătate din totalul volumelor, iar din punctul de vede- 
re al discuţiei noastre ele sint, evident, cele mai importante, 
O caracterizare s lui pe buza tuturor acestor scrieri declar 
sincer că-mi este imposibilă. si pentrucă întrun articol de 
prezentare generală nu trebue urmărită o astfet de ţintă. 
dar şi din altă cauză. Condiţiile vieţii intelectuale dela noi 
sint, în momentul de faţă, aproape la fel ca imediat după 
războiu, Deaceea nu mi-am putut procura decit o parte din 
cărțile lui și despre cl; celelalte, măcarcă am încercat să le 
obțin, n'au venit, pentru motive asupra cărora este mai bine 
să nu insist. In orice caz um izbutit să studiez citeva din 


Miguel de Unamuno şi noul spirit spaniol 6t 


operele lui cele mai caracteristice, precum Vida de Don 
Quijote y Sancho, Del sentimiento trăgica de la vida en los 
hombres y en los pueblos, Vérités arbitraires (o serit de 
eseuri în traducere franţuzenscă), L'agonie du christianisme 
(scrisă la Paris, în vremea exilului, pentru colecția „Chris- 
tanisme” şi deuceca transpusă în limba franceză direct 
depè manuserisul spaniol) şi De Fuertenventura a Paris, des- 
pre care a fost deja vorba. Deși relativ puţine, ele sint sufi- 
cente pentru reconstituirea figurii morale a lui Unamuno. 
Intr o anumită privință, se poate spune că numărul lor este 
chiar prea mare, căci, dacă pedeoparte ele ne ajută să adin- 
n poea psihologic al acestui bărbat, pedeulta îl incearcă 
hang e abes tacîndu-l ceva mai putin luminos «decit, poate, 
Personalitatea lui Unamuno este complexă si curioasă 
Poet inainte de toate, nu numai fiindcă a scris opere poetice, 
dar şi fiindcă se declară poet chiar în lucrările filozofice, a- 
cest spirit veşnic frămintat, torturat şi desperat de probleme 
Brave, nu poate ținea o linie dreaptă în atitudinea sa faţă de 
ele, Pasiunea clocotitoare, pe care o proclamă la tot pasul că- 
lăuza lui, cerind și altora să se lase conduşi de cu. iar nu de 
rațiune, fiindcă rațiunea n'are ce căuta În discuţiile asupra 
omului și vieţii, această pasiune îl mină pe căi felurite şi in- 
e manere îi ingreuiuză stilul cu imagini poetice, adesea 
oaa atei A feo să revie asupra celor spuse odată și să se 
i sr n chip vizibil și îl ispiteşte, mai ales, să cultive 
dare oxul. Contradicţiile sint curente la Unamuno, Deaceea 
7 le ien, ultras de timpuriu atenția, în special a adversarilor, 
: Su ră decola unul, Julián Sorel, a crezut util să le adune in- 
fus be ara cu aspect şi intenţii cam de pamflet, supt titlul 
îi mbres del 98, Unamuno, Madrid 1917. Nu ştiu dacă și 
ridice rel h S Don Miguel la acest atac. Știu însă, din 
eh de ari i pentru et contrazicerea este un adevărat prin- 
AONE, dar E vo e prinurmare, nu numai il înțelege și 
ap arn proclamă ca ceva necesar: cine este zbuciumat 
că pe separe i e arre cin a lusă cuprins de focul ar- 
k, „ dar nu de calculul rece a iunii, ace 
ppe ss gi urez Bri să se sar dia ar ir ră 
e din momentul cînd discută o chestie "care. E 
este om politic, adică practic, ci un da a orgie pa 
mini probleme pur spirituale, cea mai importantă dint A 
ele. intrun anumit sens singuru, deoarece ca le în loh A pe 
toate, fiind mântuirea sufletului. intrun Faci an Ka 
spune el, nu se cere consecvență, nici logică, pentrucă peace 
menea problemă, în măsura în care poale afla o soluție, e 
dela rațiune o va primi, Cit despre paradoxe Unei: ora 
le vede in opera sa, Ceeace alții numese aşa lui i se a Un 
mijloc foarte natural de a se exprima, impus, anti papi dee 
S . iF 


e. VIAŢA ROMINEASCA 


ceeași frâmintare pasionată, pe care mdvurugriă stai incapa- 
bili so înţeleagă. deoarece n y vera ma Pe let Ri Cai Ere 
uracteristica cea mai iz £ 3 
Erie creştinismul. Se poate spune că Parta, ar er 
epţie despre lume este colorată și îmbibată de sp a ării a 
niei creştine. Toate problemele de ordin moral, soc à pa- 
tie, le priveşte prin această prizmā. Pentru un oopa Kocan 
prin zis constatarea surprinde și poete Boien ke e CPE 
i a trebue să precizez că e sm pru- 
rece bt ago incă din primele lui opere și iz 
lui nostru este vechiu, apare încă RETE ac 
intr” 've ine bilă a sufletului său de Sp 
vorăște dintro nevoe inexoru ! iz A Rege 
a uciaților iberici, luptători contra M; i 
ritori a Stro atmosferă spirituală creată și ema 
veacuri îndelungate de condiții moane "e Res ah a Aers A 
ba, aşadar, de atitudinea pe care, M e aaa A 
Milnim la atiți oameni, fie că știu, fie b 
ee pă Bara pak raportul cade ce este a ESAR e d gara 
n mită, în majoritatea cazurilor, să maschez x 
irede nene ba politice reacționare, Ideia epica: a zno ră 
deauna, în viața poporului spaniol, un rol capi AL Dom pet să 
maură l-a pus, pentru aproape 800 ani, rr mi in | at. ef. E 
blema religioasă. Aşa se explică dece Spanio rău oaae 
timpuriu chemaţi să apere biserica lui Hristos mpor rar 
ua a păginilor. ci şi a abia ein > fia; Pl cad 
5 ici, e t, în apitaţiile și războnele 
ar ca da e jenă ordinului iezuiţilor iei af 
nia de Jesús”), pedealta aganin eg a arig pi ura 
“hi T aste fapte at ve te 
din Trento). Chiar dacă în acesi aa l-ar Aak. 
asele politice ale casei de Habsburg, care, p ù pena: 
peri tea cele două mari imperii ale lumii ie o. 
nia (eu coloniile-i americane) si Germanian, ati i periei 
porului spaniol. care a mura su sepale Da as vinge 
iv e toate i n i 
rea lupta impotriva etero oxilor (« mp ra gl rade 
sule practice, ci dintr'un profune f igios. 
Do eh me E tele. inflorirea literaturii ascetice . oren 
ast pers ki veacului XVI. Nicâiri a a ai pe ieși ii > 
erosi şi de străluciți reprezentanți a 5 Ani și as- 
cotieinzilui areale ca se i are air criza rep ma saca 
j 7 Fray Luis de Leon, San Juan de iruz, t 
mA gin j anca e Teresa de Jesús şi o m pre a sa 
sint nume cunoscute în toată lumen şi pomenite a a 
scrierile lui Unamuno, pentru a-i furnisa nu primei e 
care nu simte nevoe într'o discuție ca sectii, rr jehon 
pasiune și credință arzătoare. Trebue să ma gmin en feniant 
menea că în timpul cînd celelalte state pegas redea 
potolise apitaţiile religioase, dar, cel puțin se Saikia Spa. 
junsese la un fel de indiferentism în această priv jä, n ară 
mia prosperează un gen literar, necunoscut aiurea. aṣa 


————————————————————————————————————————— 


Miguel de Unamuno şi noul spirit spaniol 63 


tul auto sacramental, usemănător întrucâtva cu misterele me- 


dievale, supt pana marelui dramatarg Calderón de la Barea 
{pela jumătatea sec. XVII). 


Vrasăzică Unamuno continuă o tradiție veche și adine 
înrădăcinată în viaţa poporului spaniol. Creştinismul lui este 
acela al apostolilor, evangheliştilor şi martirilor, este cresti- 

eroice, autentic, neinfiuențtat de filozofia ruționalistă, 
şi cu atit mai puţin de politică. El este totodată crestinismul 
spaniol, așa cum apare în istorin naţională și în activitatea 
asceţilor și misticilor amintiți mai sus. Pentru Unamuno, În- 
tre creştinismul primitiv şi cel spaniol nu există nicio deose- 
bire esenţială, Urmează, deci, că singur corolicismu! trebue 
luat în consideraţie, fiindcă numai el s'a păstrat. în măsura 
în care ucest lucru a fost posibil, străiu de orice influență tul- 
burătoare. Doctrinele reformate, despre care vorba şte dese- 
ori, le prezintă ca un produs a) raționalismului, dușmanul 
credinței adevărate, care-i pasiune si numai pasiune: Singur 
pictismul protestant din sec. XVII găseşte graţie în ochii lui, 
deoarece izvorăște din credință pură, din sentiment, Pentru 
acelaşi motiv este Unamuno duşmanul celuilalt produs ruțio- 
nalist al istoriei moderne, Renaşterea, care n reinviat = at- 
mosferu păgină şi anticreștină a antichităţii, 


Dar el se ridică şi impotriva catolicilor, cind acestia se 
abat de la spiritul evangheliei. Inainte de toate, combate a- 
mestecul bisericii catolice în treburile lumești şi, mai cu sa- 
mă, tendințele ei politice. adică practice, opuse idealismului 
și deziateresării absolute a creștinismului adevărat, care nu 
are, nu poate să aibă nimic comun cu lucrurile trecătoare ale 
lumii pămintești. Ostilitatea lui faţă de aceste tendinţe merge 
pină acolo, incit îl face să cadă, cel puţin aparent, în contra- 
dictie cu sine însuși, Astfel admiră ca pe un erou al creştinis- 
mului pe Ignacio (el îi spune totdeauna cu numele laic, de 
origine bască, Inigo) de Loyola, creatorul ordinului iezuiţilor, 
din a cărui biografie scrisă de un călugăr aproape contempo- 
ran citează numeroase pasaje în Vida de Dan Quijote y San- 
cho, şi totodată atacă violent, adesea injurios, pe iezuiții spa- 
nioli și de aiurea, fiindcă an părăsit terenul pur spiritual, în 
care a lucrat întemectorul „companiei lui Isus”, pentru a se 
amesteca în chestii politice şi a lupta contra libertății de con- 
știință, care, şi după concepția creștină (cf, Dante), şi după 
a sa proprie, este bunul suprem al omului. Deasemenea se 
declară Unamuno adversarul teologiei, al teologilor, cum nu- 
mește el pe reprezentanții oficiali ai catolicismului, care au 
contaminat doctrina creștină cu raționalismul lor nesăbuit, 
In privința aceasta nu cruță pe nimeni, nici chiar pe Sf. To- 
ma din Aquino, doctorul suprem al bisericii apusene, acela 
care a creat, in sec. XIII, teologia catolică, supt influența fi- 


Îi 


ŝi VIAȚA ROMINEASCĂ a 
——ŮŮŮŮŮÍLIJIEITISÃūAASASēēĒ oa 
lozofiei raționaliste a lui Aristotel și a comentatorului aces- 
tuia, Averroes. i 
Pentra Tommas ceint siiani iu a p 
'ja, credinţă vie şi profundă, izvorită - ! 
magie din anpe: insemnează apap S sa 
calcul, însemnează contopire cu imagine a) ag Aara 
ii oastră despre Dumnezeu, însemn g 1 S 
urm peria Ade ca spionare leit-motiv in opera men a 
bunie” (span. locura), adică sapoto Mpe e e ei 
i ne amintim, fără voe, de un mistic, ia 
denstidatá. discipol al Sf. Francise din Assisi, Die ce 
Todi, care in versurile sale kaiaia rapi pany 
sfintă” (ital. santa pazzia) cu exact ace Tie oin cer 
ind de lucruri oarecum asemănătoare, Una | 7 
age cea mare a Agigea ro arzi Mapa Paie ai 
i”, în sensul grecesc al cuv ntului şi în 4 } 
de. irae cu duhul, creștin sdevirai rroma are) beri 
toievski). Fiind idealist prin de „ere n 
iro RES aversiune faţă de tot ce are pată, Se lie 
materială. De aici disprețul lui Unamuno pie bir Ar 
tehnică, curopeană, cum îi e pes pir aae a ofere 
l nu al Spaniei, căreia-i doreşte mată: 
aripi Europa raționaliste. Și rupe er rai e pa var na 
castă civilizaţie lu fel cu Ganivet, adie : erm să 
ra ARRAN articolului), opera sa m ună de aana pe 
fect asemănătoare În ce priveşte spiritu care le-a a ş i J 
Dar creştinismul lui Unamuno se manifestă cu toată T 
ta, cu o forță desnădăjduită și tragică, în atitudinea sa i 
de problema existenței omenești, problema vieţii şi a morţi i 
Ideia că omul este, trebue să fie nemuritor decurge la seriito- 
rul nostru din credinţa în Dumnezeu, ca la orice creștin ade- 
vărat. Conştiinţu că există Dumnezeu ne face să aspirăm si 
tră el, să ne considerăm înrudiţi din punct de Mee pn = 
tual cu dinsul și, deoarece existența lui este veşnică, să s aa 
tim şi noi nevoja prelungirii pină la nesfirșit a ființei noastre. 
Dealtfel, spune el, nevoia aceasta se manifestă la toți aoea 
nii, chiar la atei, ba încă, zi da anumită piiviniă ai p e: 
ic la ei, căci lăgăduirea lui Dumnezeu exprimă, i „de 
Senidea de a a putea crede, ca rezultat al unei lupte, pa 
s'a dat în sufletul lor, pentru credință, dar fără Piticu do” 
rit. Că omul năzueşte spre nemurire, dovedeşte, du Jerai 
muno, nu numai istoria creștinismului, cu numeroase fer >: 
ple din viața eroilor lui, ci şi istoria propriu zisă, po 
culturală, indiferent de orice contingenţe religioase. 
Cât despre creştinism, scriitorul nostru îl defineşte, în a- 


Miguel de Unamuno si noul spirit spaniol 65 


ceastă ordine de idei, prin terminul agonie," adică luptă, 
lupta pentru nemurire sau, cu altă expresie, care-i precizează 
mai bine gândul, lupta pentru salvarea sufletului. Trebue a- 
rătat însă că, deşi creştin și admirator al evului mediu, Una- 
muno nu se gindește la oamenii plini de păcate, pe care-i 
preocupă sau ar trebui să-i preocupe viața viitoare, aşa cum 
face Dante, depildă, in Divina Commedia. Prinurmare, cl nu 
dă acestei expresii un înţeles moral, ci unul metafizic, dacă 
mi-i permis să întrebuințez un cuvint care lui Don Miguel 
nu i-ar face plăcere: mântuirea sufletului insemnează scăpa- 
rea lui dela picire, osteneala de a păstra acest suflet intact şi 
dupăce imbrăcămintea, adăpostul lui material şi trecător nu 
mai este. Altfel spus, nu continuaren, după moarte, a existen- 
tei spirituale în vederea pedepsei sau răsplăţii, cum cred cre- 
ştinii de rind, ci pr 'ungirea la infinit a sufletului omenesc 
in sine, fără vreun =:op moral, adică practic, ci numai teore- 
tic, dacă se poate spune, ca o dovadă și confirmare a ideii de 
nemurire. ` 
Agonie, cu înţelesul de luptă, vede Unamuno, dupăcum 
am spus, pretutindeni în istoria creștinismului, Insuși inte- 
meetorul acestuia a avut de luptat, şi se ştie în ce condiţii, 
pentru a sădi în constiința oamenilor ideia nemuririi. Au hrp- 
tat «pol, în acelaşi scop, apostolii si evangheliştii, mai ales SF. 
Pavel, a cărui convertire ilustrează admirabil agonia creşti- 
nismului, în sensul dat de Unamuno. Au luptat martirii de 
mai tirziu, misticii și asceții evului mediu, Spaniolii din sec. 
XVI (pe care i-am pomenit nici mai sus) şi o mulţime de 
alte personalități ale religiei creştine. Dar şi oameni necre- 
dincioşi, atei sau pâgini, au simţit nevoia mintuirii sufletului. 
Ce este altceva decit agonie, in acest sens, setea de glorie, care 
se manifestă la artisti, poeţi, filozofi, savanţi? Și ce insemnea- 
ză inrăşi, la indivizii cei mai mulţi și anonimi, dorinţa de a în- 
temeia o familie, de a avea urmași, care să le prelungească e- 
sistența după moarte, fie măcar şi supt forma pur exterioară 
a numelui? Unamuno invoacă necontenit, în această ordine 
de idei, figura, după unii comică, după alții tragică, a lui 
Don Quijote, întruchiparea eca mai desăvirșită a idealismu- 
lui, a luptei dezinteresute pentru o credință, a pasiunii nebu- 
ne pentru glorie, adică tocmai pentru salvarea sufletului. Dar 
despre ueest personaj central din activitatea publicistică a 
scriitorului nostru voiu vorbi ceva mai încolo. 
Aşadar omul. prin însăși constituţia lui psihică, simte 
trebuința să-și mintue ființa-i spirituală, Conştiinţa că pen- 


* Să se compare L'agonie du chritianisme, care nu îns 
cum ar putea crede cineva, gindindu-se la înțelesul medi 
vintului, „sfîrșitul crestinismului” 


religia creştină, prin reprezentanții ei, 


nat ORE E N NIN 0 NN MN 


5 


66 VIAŢA ROMINEASCA 
tru aceasta a fost ereat nu e însă deopotrivă de puternică la 
toți semenii noştri. Și nici la toate popoarele. Cauze diverse 
şi multiple intervin spre a-i reduce forța sau a o abate din 
calea ci. Obstacolul principal il constitue rațiunea, cu toate 
produsele ei, logica, filozofia, știința. Căci credința, în gene- 
ral, nu numai cea strict religioasă şi creștină, este chestie de 
sentiment, de inimă, de pasiune, așa că amestecul inteligen- 
tei nu poate decit să strice. Această afirmaţie se întilneşte, 
supt forme diferite, la tot pasul în opera filozotică a lui Una- 
muno. Prinurmare, în sufletul omului există din capul locu- 
lui conflict între rațiune și sentiment, şi de sfirşitul acestui 
conflict atirnă  minuirea sufletului. În spiritele alese, cu 
conștiința puternică şi mereu trează, lupta dintre cei doi ad- 
versari este foarte aprigă. iar cînd omul nu se poate decide 
cu toată siguranța pentru unul sau pentru cvlălalt, lupta ca- 
pătă aspecte cu adevărat dramatice. De aici titlul unei cărți a 
lui Unamuno despre sentimentul tragic al vieţii în oameni și 
in popoare, unde autorul discută, supt toate feţele, proble- 
ma existenței spirituale a omului, * 

Sentimentul acesta se manifestă, precum am spus deja, 
cu atit mai puternic, cu cit conştiinţa omenească este mat pro- 
fundă,. mai vie. lar conștiința atirnă, in primul rind, de tem- 
peramentul şi de cultura individului. adică de întreaga lui 
formaţie sulletească. Prineipial Unamuno cere omului ere- 
dinţă oarbă şi din capul locului; de fapt însă observăm că. 
cel puţin în unele cazuri. se mulțumesşte şi cu aproximaţii. 
In această privinţă este fonrte interesantă, deşi cam parado- 
xală, atitudinea sa faţă de Sancho Panza, seutierul lui Don 
Quijote, pe care şi el, ca atiţia alti comentatori ai operei lui 
Cervantes, il consideră drept simbol al realismului şi mate- 
rialismului (epitetul cel maì obisnuit lu adresa lui este car- 
nal), om incapabil să înțeleagă lupta entuziastă, pasionată și 
dezinteresată a stăpinului său pentru himere, adică pentru 
un ideal. Din cind în cind Unamuno constată însă cù Sancho, 
in ciuda incapacității sale oarecum organice, în ciuda ireve- 
renţei faţă de Don Quijote, mai ales în momentele cînd acesta 
depăşeşte limitele permise de bunul simţ și de mintea cam 
obtuză a omului de rind, înțelege. adică simte, căci e vorba 
de ceva irațional, că nefericitul cavaler rătăcitor are drep- 
tate: deaceca crede în el şi se lasă dus de entuziasm pentru 
faptele lui, căutind, după puteri, să-l secundeze. Credinţa lui 
Sancho, spune scriitorul nostru, izvorăşte din îndoială. Acea- 
stă stare sufletească este începutul convertirii, ba cu cit în- 


t larâși ne vine în minte, deastătată un sutor romin, D. D. 
Roşca, a cărui carte, Existenţa tragică, București 1934, pune o chestie 
asemănătoare, dar a tratează din punctul de vedere stric! al teoriei 
cunoasterii, 


a 


doiala frămintă mai : 
vi naște ei mai ret pe om, cu atit credința cure se 
Sa ştiu cărui yaoni adincă. Unamuno citează exclamația i 
ne, să Nd is din istoria creștinismului: „Ajută-mă, 
teaseă a omului stă init d Pa olai cliris starea sufle- 
N RE ptiveşte tele a} de îndoiulă, considerind-o identică 
credo quia absurd sul, cu celebra afirmație a lui Tertullia 
găte, pe care le eta indoiala exprimată prin astfel de H 
Vărată y Senilai gatem în elipe de zbucium tragic, de ade- 
edins, iata : Alien eg tot agonie. tot luptă pentr 
timelar resturi al ge adn det conștiinţii, prin îndepărtarea ul. 
firmare deci a iei It Eee aaa aachia o cour 
ui și ni îi 3 despre agonia creştin E 
pa e a apa în general, indiferent de pre aR 
E Pe poală a, e ja viața indivizilor se poate observa fră- 
inchegate, se com, e pg ca colectivităţi omeneşti bine 
mortit Dupi ga ā la fel faţă de problema vieții și u 
priveşte aptitudi Legend se deosebese unul de altul în ce 
petrec lucrurile paip de a simți tragedia existenței, tot aşa se 
in Naan gaa a oposrele Unamuno erede, şi ca el cred 
străini. că ese a psihologici spaniole, băștinași sau 
decit oricare altul de gps: apin, eu mat multă forță 
trebue să trăia sel ete nA că sufletul trebue salvat, că 
meu aceasta și 3 as după moartea truptascå, dincolo de lu- 
de viață, pe peri ia eternitate, Graţie unor condiții speciale 
Focas pafiprinee GAA TOT din fugă, mui sus, Spaniolii 
soare (piale eu prika aibā intrun grad neexistent la alte po- 
gie al vieții, dorin ra excepție a Rusilor) sentimentul tra- 
sere şi neliniştea mauaa CAAS PTN ae Ma tr 
ntuire E > provoca ă de teama că 
posibili. e Bva ar putea fi impiedecată, iernare 
sint pline de fa rap arta şi viaţa religioasă ale Spaniei 
De multe ori sd 4 care vorbesc cu prisosimă in acest sens 
rezultate faţă aa a pentru glorie, pentru nemurire, duce la 
reacționeze fie pati comunitatea umană poate şi trebue a 
picarua. ( pir pe cale juridică, depildă contra așa stil) se 
colele XVI si kea orior picareşti, specific spaniole, din se 
fringe legile sa ). a căror viață in marginen socictāții ii 
Don Juan (iarăși eja, fie pe cale morală, cum este cazul lui 
ca împotriva în! piata pur spaniolă), fie pe calea risului 
lui Cerine i on Quijote, întieziatul cavaler rătăcit i 
- Intre toți acestia există asemănări precara 


” Aceasta # si făcu 

` s "9 a pe prol j ij 
Guil Rp: esorul şi scri 
lasi yii E A per pon eet, citeva fontei Jà area pi CNE 
pi ă ve „Întulitatea de i ; 22 resti şi la 
Littérature anale s a de a fi Spaniol r 
1929, pag o ancient Bana: pe „Panorama des utana. Casson, 

irei Ar Eeri Aa enz orei Îsi abia +, Paris 
Evrei și pe Ruşi îi stăpineste o ratatitte nie; Sigla, CA şi pe 


Å 


B VIAȚA ROMINEASCA 


căci pe toți îi consumă acecași nevoe invincibilă de a-şi pre- 
lungi existența spirituală dincolo de limitele fiinţei lor tru- 
peşti şi ale vieţii păminteşti, nevoe care, oricît sar părea de 
curioasă această afirmaţie, îi înrudeşte cu asceții și misticii 
veacului XVI, amintiţi de câteva ori pină acum. Toţi simt in 
ci fatulitatea de a fi Spanioli, tulburarea accea pe cure Una- 
muno o numeşte „nebunie”, izvorită din cultele cele mai as- 
cune ale sufletului, produs irațional ṣi contraraţionul, pasiu- 
ne pură, entuziasm nemărginit și neînfrinat în izbuenirile 


lui. 
Am invocat mereu pină nici numele lui Don Quijote. Este 
timpul să stăruim puţin asupra acestui personaj, căruia L- 
namuno îi consacră un întreg volum.” Pentru el eroul ne- 
muritoarei povestiri u lui Cervantes nare absolut nimie ridi- 
cul. Numai minţile stăpinite de raţionalism, materialism sut 
pruelicism pot vedea în Don Quijote o fiinţă  curaghioasă, 
care se luptă cu morile de vânt, cu turmele de oi sau cu ru- 
prezentanţii forţei publice și erede totuşi că se găseşte în 
fața uriașilor fantastici din romanele cavalerești, a unor ar- 
mate inamice sau a oamenilor răi şi eruzi, care răpese liber- 
tatea celor fără de apărare. Pentru un idealist veritabil, pen- 
tru un om capabil să priceapă valoarea ideii în sine, indife- 
rent de Înfāptuirea ei practică, pentru cine simte in el setea 
de nemurire, Don Quijote este întruchiparea cea mai desi- 
vârşită a luptei pentru salvarea sufletului. Ceeace raționaliş- 
tii numese, în deridere sau cu milă, nebunia acestui erou, este 
şi pentru Unamuno tot nebunie, dar o nebunie sublimă, vred- 
nică de a fi admirată și imitată. Este nebunia Sfintului Igna- 
cio de Loyola, din a cărui biografie citează numeroase fapte. 
spre a le pune alături de ale eroului cervantese și a trage a- 
poi concluzia unei asemănări perfecte între amindoi, şi este, 
să nu vă surprindă, nebunia întemectorului religiei creştine, 
a lui Isus Hristos însuşi. Acestei nebunii seriitorul nostru îi 
inchină adevărate imnuri în cartea sa Vida de Don Quijote i) 
Sancho, fiindcă vede în ea singura cale de mintuire a omeni- 
rii, Deaceca se roagă lui Dumnezeu să înmulțească nebunii de 
specia lui Don Quijote, iar în ce privește pe Spanioli, îi con- 
jură să cultive această nebunie, ca în epoca de glorie a pa- 
triei lor. să reia vechea tradiție frumoasă şi originală, produs 
specific al rasei iberice, 
Căci Unamuno este nu numai creștin, ci și Spaniol, pină 


f * Figura aceasta a atras pe multi Spanioli, în special pe acel care 

s'au preocupat stăruitor de poziţia Spaniei față de civilizația europea- 
nā. Cei Don Quijote a devenit cu vremea un adevărat simbol al aşa 
numitei probleme naţionale. Să se compare, de pildă, Azorin, La ruta 
de Don Quijote, J. Ortega y Gasset, Meditaciones del Quijote, Amé- 
rico Castro, El pensamiento de Cervantes şi Salvador de Madoriagu, 
Guia del lector del Quijote. 


e 


Da erp era Dealtmintrelea, în conceptia sa, aceste 
reg aa C sint considerate în puritatea lor, fără nici- 
des di răin, se confundă. Deaceen, n reveni la cresti- 
sn Al de adică autentic, şi a reveni la tradiţia spa- 
er ae DAR A el, lucruri identice. Și atunci. dupăcum 
racord ca y şi să dezvolte în compatrioții săi conștiința 
îi e În Tp din råsputeri pentru reinvierea cons- 
ionada rapi int susține. tradițianalismul cu atita 
că regia cit trage din, atitudinea sa toate consecințele 
Dai rae, in activitatea lui. de aplicare rigurousă a 
rne) pă pe ape tfel o detestă). Fiind sigur că sufletul spä- 
A rai per îților lui prin excelență spirituale, este supe- 
eny hien a = spus, îşi ajunge sie însuşi, poate, fără niciun 
mer m fate ară, să se realizeze pedeplin și tocmai în do- 
atent nței, al idealismului, al pasiunii, care reprezintă 
ob i eaaa însăşi a umanității, Unamuno nu mimai 
9 5 ae m riva influențelor străine. dar este convins că 
AA onje tulbură substanța sufletului național şi-i sti 
piion i 
T ea mare o vede el în rațiunea, şi i 
re ` j w LI i : x ž 
ne servea pe care mulți compatrioți ai săi pi visit opace 
zarea rge şi o mai cred și astăzi necesară spre a acce- 
int w tts: stea insemnează pentru el triumful ra 
ir ae apă ratezi cel mai de temut al credinței al 
prop mese e sin ei” (v. mai sus), adică, de fapt, al origina- 
a dar pap nye e Aya se explică ostilitatea Ini faţă de civilizația 
sans E ropei (implicit și a Americii, dar aceasta, fiind 
e pe tra Pi Cora ue periculoasă), pomenită deja în trea- 
arăt ef i e: rar iționalismul său. Dacă ar fi să ex primim 
rad ducea rietra scriitorului nostru in această che- 
ra a » aplica pe a lui Monroe: Spania n Spaniolilor, 
a Si 2 Dune de vedere politic, ceeace se înțelege dela 
E er orgi pașa A patrimoniului spiritual, care trebue păs- 
kipea Aiah S e orice imixtiune a elementelor străine 
coaie a: barte la modă astăzi, autarhie spirituală. 
Kipmart u a şi mai mult decit atita. El cere conațio- 
raias da < ntoareă înapoi la sufletul spaniol, aşa cum 
ies aer ; ză laptele de urme ale evului mediu („reen 
avi mpi ică luptele contra Maurilor pentru recucerire i 
ă AeKa sade misticilor şi asceţilor, a marilor a isi 
Asaan rigira din epoca de aur a culturii Baar iia 
era i i si intrebarea dacă este necesară euro ni a 
Sp: ei nu răspunde negativ, ci răstoarnă peri rosa 


W Ct, eseul Sur lenropé 
r Sar | péanisation (seri 
tA pag. 172 204. Trebue precizat pi are 
"e fiterare Unamuno ern, dimpotrivă, partizanul near 


strins en riviizatis > a 
1895). mia europeană iv, En torno ul castici 


-O 


din Verites ar- 
putul activității 
contact elt myi 
amo, apărut in 


7 VIAŢA ROMINEASCA 
terminii problemei, poe ara = pm a Sirat a ai 
dică spiritualizată, crestinizată, d ny 
png, Se fe iar Spania însăși, care nu 1 pari aogun 
de p spaniolă, fiindcă, incepind cu ultimele, ecen E 
XVII, a uitat cine este, are nevole sa se... africanizeze, E 
indepărteze, adică, și mai mult de Karopan SARE ca 
Ar rezulta din cele spuse pina aici că opri Area 
acţionar. Intr'un anumit sens, poale, mai aies Nae a 
vedere pedeoparte liberalismul politie si economie, > 
id -ologiei căruia stă credința nezdruncinată in rațiui e 
ie; näparte anumite curente actuale, care, supt masc T sya 
praan eh şi misticism verbal, ascund J sură pei pr 
$ * -p> N ` - me oa i 4 
» ci curat dictatoriale. Trebuec să declar cu a 
că pien mute nimic comun cu misticii de prd si 
partia astăzi pe toate drumurile, fie la noi, fie e s At 
fi să-i aducem o gravă înjurie, punindu-l, măcar Sa pe K 
lături de acestia. Don Miguel este cel mai mare iu i gi A 
bertăţii, și nu numai din clipa cînd Primo de tată ară să 
sortat în Fuerteventura. Puţine pagini inchinate libertăl $ : 
redat lare universală, se pot compara cu ale lui supt e ne 
sincerităţii și pasiunii cu care apa F save aae PR 
. ep ame e ă i] 
suprem dăruit de Dumnezeu oi AE N ATT 
f i multe privinți un adevărat pri 
A S Cidi ai ps la autorul Divinei Commedia, 
dragostea lui pentru libertate are rădăcini crestine. dă 
“Mină în mină cu admirația pan regasi noe Es 
: ] : î ul este un sco sine 
individualismul puternic, ideia că om Ann, e i «~ 
wit la diserețiu oricui îşi înc 
nu un mijloc, un instrument ejin oi ini mena 
à dispue de patrimoniul spiritual ṣi ma 
că are dreptul să dispue de pati d al și A E 
ăi. Și ; lismul acesta ul lui Ù 
al semenilor săi. Și individua Ra, al bud e 
' ca și Jante, Deacceca sa ridicat t 
este tot ereştinese, ca și la Dan oea Ca TIROA 
i ï iva i lor, depildā, care, dena 
tita violență împotriva iezuiți gen 
set intențiile întemeetorului „companiei sus”, sau 
ret ro in gom Boeie şi asasinii oamenilor a căroi Sur 
ie vină era că gindeau altfel decit vroia biserica ofic a % 
Sevenită instituţie politică, adică ia oo meci ză ei i por 
iri ñ. Și a testat necontenit co 
spirituală, Și tot deaceva a protestat ner Meli cometa, dirt 
rei încălcări a libertății de conștiință, și ac rece pri sr 
i taturii lui Primo de Rivera, ci înc inainte de 
ishi e in urma cunoseutelor atentate anarhiste, se m 
primase drepturile cetățenești, prevăzute în ser părăsi rieg 
Am intrat astfel, vind nevrind, în domeniul strict po 


u Pentru Înțelegerea acestei expresii să ne gan mar angel ia 
faptul că Maurii au venit din Africa, iar pedealta “ayra proio 
cărui călător lulentat, că Spania este anticamera ras ieri Age acd 
trivită şi pentru caracterizarea locuitorilor, şi pen 

jului pur fizie), 


II ĚĖĚ 


Siguei de Unamuno și noul spirit spaniol îi 


tic. Este necesar, deci, să vedem, fie yi din fugă, atitudinea 
lui Unamuno în această materie, Se poate spune că pentru el 
problemele politice, în sensul curent al cuvintului, aproape 
nu există, în orice caz nu-l interesează prea mult, fiindeă a- 
parin activității practice, iar el se preocupă numai de ideo- 
ogie. In cartea sa Del sentimiento trágico... figurează un ca- 
pitol destul de lung, intitulat EI problema práctico, unde tra- 
tează chestii sociale și politice, se înțelege că din punctul de 
vedere al doctrinei expuse în capitolele precedente. Este o a- 
plicaţie practică a concepției lui filozofice, asa că spiritul în 
care discută şi crede că rezolvă (sau poate rezolva) proble- 
ma este tot cel creștin. Cind omenirea vu fi ajuns la idealul 
de viață al creștinismului, cind fiecare individ se va fi pătruns 
de adevăratul duh al lui Hristos, atunci chestiile politico-socia- 
le nu se vor mai pune, vor inceta de a mai exista şi astfel se vor 
lichida singure, Evident! că o asemenea soluție nu poate sa- 
tisface, nu numai pe oamenii politici, oportunisti prin defini- 
ție, dar nici pe numeroșii idealisti, cure, neputind fi atit de 
creştini ca Unamuno, avind deci, oarecare, dacă nu- chiar 
multă îndoială usupra posibilităţii de infăptuire a acelui ideal 
foarte îndepărtat, se arată ceva mai nerăbulători și Încearcă să 

obție îmbunătăţiri mai puţin perfecte, dar imediate, adică la 

timpul potrivit, cînd se simte absolută nevoe de ele, Pentru 
el însă prezentul n'are importanţă, dupăcum mare importan- 
tā viața păminteaseă, existența materială şi trecătoare a omu- 
lui. Cu gindul la salvarea sufletului şi pătruns de ideia ne- 
muririi, el poate aştepta vreme îndelungată, căci este sigur 
că spiritul său, din lumea cealaltă, va vedea cu ochii realiza- 
rea idealului creștin și se va bucura după cuviinţă. 

Asa se explică dece Unamuno n'a făcut niciodată politică 
militantă. Mai mult decât atita: a disprețuit-o și a detestat-o, 
Acuzaţiile adversarilor, că-i lipseşte cecace se numeşte deo- 
biceiu simţ politie, el 1e socoteste juste, dar își face un merit 
din asta, ba încă declarà că adevărul spirit politic el are, nu 
politicianii, care se lasă condusi de interese personale şi de 
partid și deacecu sint nesinceri în activitatea lor publică, pu- 
tind susținea cu acelasi talent (oratoric, căci în reulitate e 


vorba numai de oratorie) un punet de vedere. ca şi pe cel 
exact opus, 


Cu toate acestea, sau, poate, tocmai pentru aceasta, Una- 
muno a exercitat totdeauna o influență considerabilă asupra 
compatrioților săi, în special asupra tineretului, (Pentru ceti- 
torii care, gindindu-se, eventual, la imprejurări de aiurea, 
ar fi dispuși să stabilească anumite analogii, trebue preciza! 
că marele seriitor spaniol n'a urmărit niciodată popularitatea, 
cu atit mai puţin a căutat so obție prin mijloacele atit de bi- 
ne cunoscute.) Cu siguranță că, în această privinţă, n'a fost 


————————————————— 


72 É VIAŢA KOMINEASCGA 
întrecut de nimeni în Spania, poate nici în altă fară. Cred că 
ar putea fi pus alături de Maxim Gorki, cu care seamănă și 
supt raportul acesta şi supt acela al autorităţii morale de care 
se bucură în noua configuraţie politică a patrici sale: amin- 
doi scriitori de talent, amindoi socotiți de conducătorii state- 
lor respective drept părinţi spirituali ai acestei configurații. 
Necunoscind prea bine situația actuală din Spania, nu ştiu 
intrucit apropierea dintre Unamuno şi Gorki corespunde rea- 
litāții. Mi se pare totuşi că scriitorul rus are mai multe mo- 
tive să fie mulțumit de transformările produse În fara sa. 
pentrucă între ce-n propovăduit el şi reulizările înfăptuite 
depărtarea este mai mică decit în Spania. Din alt punct de 
vedere însă, și anume făcînd abstracţie de contingențele poli- 
tice, cum se și impune intro discuție privitoare lu un om atit 
de îndepărtat de ele, Unamuno poate fi comparat, ca să ne 
măryinim tot la literatura rusă, cu Lew Tolstoi, creştin, pro- 
fet, idealist și nihilist în toată accepţia cuvîntului, Sentimentul 
tragic al vieţii, în forma pe cure i-o dă seriitorul spaniol, ra- 
reori sa manifestat cu o forță și o desnădejde mai impresia- 
nante decit la autorul Inpierii, 1° 

Popularitatea lui sa putut constata mai ales cu prilejul 
deportării şi în timpul exilului. Deşi tăcut şi aproape inac- 
tiv, el s'a bucurat de cel puţin tot atita dragoste și, cu sigu- 
ranță, de mai mult prestigiu decît romancierul Blasco-Ibănez. 
care a agitat mereu contra regimului dictatorial din Spania. 
Deasemenea sau văzut respectul şi admiraţia compatrioţilor 
săi pentru dinsul în Septembrie trecut, cind l-au sărbătorit cu 
ocazia împlinirii vristei de 70 uni (v- ecle spuse la începutul 
acestui articol). 

Şi se explică ușor pulernica influenţă a lui Don Miguel 
asupra tineretului, O trăsătură caracteristică a psihologici a- 
cestuia o constitue entuziasmul ṣi ataşamentul pentru ființa 
neamului căruia aparține, aşa cum se manifestă ea in diver- 
sele domenii de activitate, cu alte cuvinte naționalism şi tra- 
diționalism. In Spania tradiţionulismul este strins legat de 
creştinism, pentru motivele pe care le-am arătat în cursul ex- 
punerii mele: gloria poporului spaniol a ajuns la maximum 
de strălucire tocmai în vremea cind creştinismul stăpinea cu 
putere sufletele şi nu devenise încă bigotism, nici ipocrizie. 
Satisfacerea acestor năzuinți studențimea spaniolă a putut-o 
găsi din belşug în opera şi faptele lui Unamuno. 

Dar psihologia generaţiilor linere se mai caracterizează, 
cel puţin în vremuri linistite, prin ceva: dragostea pentru li- 
bertatea individuală. se înțelege că nu numai a celui direct 
interesat, ci a tuturor oamenilor, indiferent de orice alte con- 


" Un roman al lui Unamuno, Paz en la guerra, pe care ml eu- 
posc, aminteste prin titlul său de Kāzboiu și puce al Ini Tolstoi. 


e 


-+e 


À Miguel de Unamuno si noul spirit spaniol 73 


sideraţii, a omului ca seo | 
„Ca scop în sine. egal indreptăți i 
paie în Diete lui de om, la libera ii a forarea 
= treierat se entuziasmează, trebue să se entu- 
erp nesa 5 pentru ideile generoase, pentru adevăr 
rar ga $ Rare idealuri pot afia, cu prisosinţă sa- 
pastar a en pere ni Unamuno, care, ca adevărat creştin a 
r E me n aos dragostea pentru libertate și pentru 
credinței că oamenii de oricind ai oian m a potrivi 
n n ȘI oriunde s ii ac i 
pirogi Ag = Ni datori, deci, să se preia tr: ee gi 
rentă Ara $ ntreagă a lui Unamuno, ca şi a altor mari 
Po roi pă mirc spaniole (cf, depildă filozoful Ortega y 
e item da p> spune că a uvut o singură țintă: crearea u- 
ri bage at aa ih zanie conștiință care nu exclude 
endru rA aae a A potrivă o presupune, ca temelie și 
Eg ag ri nostru a inf iuențat nu numai asupra tine- 
erran Era spune că niciun Spaniol n'a rămas insensi- 
ordinar Sake A ea a bà ct doi zen 
ine oră , - ras, cum nici nu E 
sama Odagiu Spontrie national din personalitatea ui; 
cad Sg n si n istoria culturală a Spaniei un reprezen- 
A taranii e sia as compiled ŞI un admirator mai convins al 
„rent rien ea spanio + Cind discută despre curopenizarea 
papi i și a oaie În modul cel mai energic. Una- 
tinii sale, pină şi trislo, Se one, m te pla 
ee der eja, care e, întradevăr, pe orici- 
ară Deep Saint cu Spaniolii: In un moment dat. Ai Saaai 
ee nen al i p mereu trişti, să nu le schimbe cumva 
ir gilera ri A cu pe Europeni şi in special pe Fran- 
Popper ude ol rea „Sata să glumesnek, să ja în uşor vtațu 
sint totodată şi problemele mari EIER ni ANRE ee 


Isr aeai Aiae. TIANA 
aa gi ocs compatrioții săi, care se deosebesc de din- 
pă pă pa n RAGANA faţă de chestiile la ordinea zilei 
erele a esea cu înverșunare, stirnind astfel o fră- 
pre re Pale ce ma rodnică și mai binefăcătoare decit orj- 
orase 25 pen 'u crearea unei atmosfere cu adevărat inte 
hat nie f x o răsitură distinctivă a lui Unamuno este s [- 
iai Ara ati, pasiunea pentru lupta de idei, dragostea i 
tură alee ide toate absolut dezinteresute si fără nici ser 
cu viața practică. Sufletul să 1 ppt 
SĂ tul său veşnie În mi 

. . [> îi $ s s 3 
tera pa «le alții, dar şi de sine insusi, suflet de Sa 
ai] ps AAA pare că-i place să se considere, l-a impins să pa 
clul de probleme, să revie asu i ii cate i 

ul l „ Să revie asupra afirmațiilor făcute 
tă, să rāspundā la atacuri, întrun cuvint a intrati o esa 
permanentă de agitatie ideologică si să creeze astfel k kaa 
5 en- 


a VIAŢA ROMINEASCA 
IRI IER PIE e E ORE 
talitate nouă, un mamaie goe n deșteple interesul compa 
` săi pe discuții teoretice, 3 samata: în: 
pus Karien ge aai. grav al argar pidas indiferentis- 
istă ed i in opera sa, i se pare iui vni ientală, cel 
pri iza ein indoleanța, de origine, ev areke pereti Se 
puțin in parte. Acest defcet i-a adus, spune el, la situația pe 
puj cunoaştem și din trecutul mai ga tari $ jevărată. pla- 
ron tă gr Impotriva tembelismului, deven k ae mor eg = 
í i maţioaală, a luptat din loatt puterile creeze retea 
facind abstracție de justeța punctului său de visat ilătura- 
să recunoaștem că a izbutit în repere af E organizație 
rea dictaturii şi încercările de a saone a re lo medie- 
iti i suprimarea t i ap : = 
poies pie ca mai sint dificultăţi de see Bi ea 
va gre: nu tăgădueşte nimeni, Deasemenea si nstiință 
mărturisim că Spaniolii piat Anat pi az “e nega i miersi 
“ctățenească pe care au visal-o Una r aştei 
A ai. săi, convinşi aa ta pa P RPR E 
a iințe, este şi punctul de plecare şi Cct de sosire îi | = 
pirate au nouă. Dar prietinii nobilei Boase ia 
aera t mingiia cu gindul, sugerat de Don pe akes să 
ur ne? papa acum prinir'o agonie, poste min pr. si. 
lje rmk ei, iar agonie Însemneazi incepu re 
deci, al birwinței. tergu lordan 


O încercare de robire a ţăranului 
basarabean (1819) 


O pagină de istorie socială 


Basarabia a fost totdeauna regiu- 
nea marilor proprietari, $l toți on- 
menii politici de vază aparțineau n- 
vestei clase. Majoritatea lor, Împinsi 
de instinctul de conservare de cla- 
să, tindeau totdeauna ln un reaction- 
narism extrem. (V, Tanovschi 
Desspre deputații basarubeni. Bess. 
Jizni, 1, 17-11-1907), 


Basarabi», după 1812, integ 
vit, şi-a păstrat instituțiile Joca 


tre boeri și țărani, sub o formă de re- 
vizuire ale actualelor intocmiri. 


indemnul porneste chiar dela mareșalul nobilimii Rāşcanu, care 
sesizează Sfatul Suprem (Verhovnăi ir eri 


Soviet) asupra plingerilor mul- 
tiple, atit din partea boerilor, cît si din partea țăranilor. In ziua de 
16 Mai 1819 Consiliul se adună s discute asupra cestor chestiuni. 
Materialul discutat, cit și proectul elaborat, au fost tipărite, și deși nu 
şi-au găsit niciodată mpiicație, totusi rămin ca o reminiscență a ten- 
dințelor oligarhice n nobilimii basarabene, cure Împinsă de intere- 
sele ci de clasă căuta să subjuge clasa țărănească autohtonă, făcind 
abstracție pină și de originea comună etnică. (Alcătuirea ponturilor 
pentru îndatoririle sub care sunt supuşi către stăpinii moșiilor, tā- 
ranii sau lucrătorii de pămînt din Oblastia Bessarabiei si dreptățile 
ce au ei spre a li se da de către stăpini, loc de hrană pentru dingji, 
și pentru vitele lor, după cuprinderea jurnalului ce au incheiat Inal- 
tul Sfat a acestii Oblastii, lu anul 1819 Mai în 16 zile, pe temeiul ase- 
zăminturilor Moldaviei... 1819 August în oreșul Chişinău). 

Această cărticică verzuie s'a conservat și e fi văzută la Bi- 
blioteca Academiei Romine. (Vezi AL David, 


ipăriturile rominesti 
in Basarabia, v. |, p. 44; St. Ciobanu — Cultura rominească în Basars- 


+ 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


bia.. p. 152; A. Naceo — Sehița Ocirmuirii civile în Oblastia Basa- 
rabiei dela 1812, pină la 1828. Analele Societății de Antichităţi și Isto- 
rie din Odessa, v. XXII) 

Jurnalul din şedinţa dela 16 Mai 1819 al Sfatului Suprem, in 
preambul face o constatare de fapt cum că în ultimul timp, cancela- 
ria Consiliului este aglomerată de multe cereri de ale moşierilor, prin 
care aceștia se pling contra neexecutării de către țărani a obligaţiu- 
nilor conform ponturilor vechi. Deasemenea că țăranii ca nişte tigani 
nomazi umblă din loc în loc, nu-şi duc nici arija propriei gospodării, 
uducind astfel pagube economiei țării. Pe de altă parte se constată 
că guvernul fegonal primește într'una plìingeri de nle țăranilor con- 
tra opresiunii maşierilor, „am găsit de trebuinţă a cerceta pricinile 
acestei neorindueli $i de a le curia ce puterea pravililor și abiceiu- 
rilor acestui pămînt... dacă nu cumva însăși nceste aşezări sunt pri- 
cina păgubicioasei gilceve”, 

Pentru a determina raporturile reciproce între moşierii şi pirs- 
nii basarabeni, Sfatul suprem găsește de cuviință a se adresa di- 
rect lu izvoarele de drept, care reglementau aceste raporturi: diferite 
hrisoave şi anaforale domnești. In acelaş mod se proceda cu regle- 
mentarea raporturilor generale juridice între locultorii provinciei, 
cind se cerceta izvorul dreptului local basarabean direct lu sursă, 
Şi dacă acest mod de cercetare e logie și util, totuși maniera de in- 
terpreture şi concluziile eronate la care ajunge organul legislativ al 
Basarabiei, stabileşte In mod indubitabil rolul nefast pe care voia să-l 
joace Consiliul în subjugarea clasei ţărăneşti din Basarabia. 

izvoarele cercetate și citite în şedinţa Sfatului Suprem au fosi 
următoarele: 1. Ponturile visteriei sau aşezările ce sau dat de dom- 
nul Moldovei Grigore Ghica VV. pentru indatoririle Imerătorilar de 
pămint țărunii către pomeyeiei, prin care se hotărăşte lămurit zilele 
de lucru pentru stăpini. 2. Anaforeaus Divanului Moldovei din Aprilie 
1773 pentru adâogirea zilelor de lucru ale ţăranilor către stāpinii 
maoşiilor pe care se hrănesc, (V. Acte şi legiuiri privitoare la chestia 
țărănească Sturza Scheianu serin 1, vol. 1, p- 32; Uricar 1 p. 133, 
ed. 2; Radu Rosetti Pămintul, sătenii și stăpinii în Moldova, Buc. 
1907}. Nacco numeşte această anafora Cu termenul exact de „pred: 
stuvlenie”, 3, Hrisovul aceluiaș domn din KLI Septembrie 1777, adică 
ul doilea asezàmint al lui Grigore (UI) Ghica Vodă pentru îndutori- 
rile locuitorilor către stăpinii moșiilor. 4, Hrisovul Ivi Alex, Cons. 
Moruz sens ilin acturile Moldaviei, 1802 1806. 5. Ponturile visteriei 
din anul 1810, Aprilie 23, pentru ținutul Hotinului din acel an numat. 
6. Hrisovul lui Alexandru Voevod din 11 Iulie 1745, slobozii boerului 
Gavril Mi Lsu prin care anume se opreste strămutarea lucrătorilor 
de pămir! dela un loc ln altul spre viețuire, 7, Porunea Domnului 
Grigore Ax. Ghica din 22 lunie 1776 către toţi locuitorii în chin de 

hrisov obştese, 8. Ponturile alcătuite de către obsteasea „prisuts- 
vie” n divanului Moldaviei din Septembrie 1804 (Alex. Moruz), 8. 
Poruneu caimacanilor Moldaviei (Cnamestnicilor Domnului Const. 
Ipsilant din 19 Febrtarte 1807 dat spătarului Man, Donici}, 10. Po- 
runea aceloraşi din 27 Februarie 1807 câtre Sârdăria din Orbei, , 

Nueeo omite două izvoare: ultimul şi cel notat lu No, 3. Însăși 
alcătuirea izvourelor nutează și tendința Consiliului de a le discuta 
intr'o anumită lumină: alături de brisoavele lui Ghica Vodă si A- 
lexandru Moruz Voevod sunt aduse în discuţie unele dispozițiuni de 
natură pur administrativă și particulară. Actele în enuză nu fost pre- 
zentate de partes interesantă În cauză, boerimei Statului suprem. 
acelas organ al nobilimii, care-l comentează în mod simplist și de- 
parte de udevărul istoric. Marea controversă Ginreseu-Rosetti prinde 
prin lumina intereselor de clasă a nobilimii basarabene a rezolvire 
accelerată că țăranul basarabean a fost şerb de cind e el. Ca bază 


ÎN a 


Of 
- noercare de robire a ţăranului basarabean (1819) 17 
e folosită vestita anaf 
da an ora din 1775, care i 
azele analaaje corespundă însă Pearl miei Dama as 
Unoa recon arija are se sprijină boerimea basa Dét e 
mea Vecini a e mănăstirile şi neamuri prea S-a 
r ; Npe lar ae ppa i ile boerești aveau Ta 
pinitorii Domni, precum A, Banava pe phone F e gpordbea către sa: 


ca pe tigani; lar cind se vindea un ni Pu-i puteau vinde cite pe unui 
erau În- 
neru, deşi n as tau pe moşii st șa duce 
moșiei fără soroc sluji pia! pl date irebulințele re aveau săpt 

ouă categorii de oameaf a t anaforaua face o distinctie 
faptului ducă această e pe moşiile boereşti (n eră apnee 
ă ac anafora e a $ u mai insist asupra 

rare, fiind o simplă poate constitui un izvor de ] 
sille buerești „n Dropunere) aceiu care erau i e imie 
r Comat SI Sc. fRcinttursa eti m aripa d pe 
rabeni erau legaţi de pămint araa ÎN 1741 (17499) țăranii basn- 
ranul se vindea în Pâmint, erau vecini, dela „vecnăi'—vesni sasn- 
siei. N preună cu moşiile, și lucra cit v saN: Fa: 
eize" ui sanior. de muncă era la Sepat a A ap gay mori 
clescu; se poruncește intaia Şi cartea domnească dată boetului Mi 
slobozi și celor boerești a E onor; ce locuesc pe moșia lui, oamenilor 
mute în alte locuri sub in să opale Miclescului, şi să nu să stră- 


i 
zămintul lai Alex. Gea aare de pedepse cu asprime, Despre use- 


tor de pāmint să loe din 22 lunie 1776 că fiştecs 
; ulas - a fiştecare locul- 
opreşte lor cu totul a se tite ie ra unde lu apucat preserierea, se 


Asemenea și ponturile din Soplembrie 1804 aie C asmak ala flo e ga 


tărite de mn, o M Jbşt tei 3 
+ Oprese str i f steștei Adunări, in- 
strafuri pentru el neant. Dai Hăranilor. sub suncțiunea unor 


heian, s € semenes si dis i ce 
“pâtarul Donici, de a intoarce oamenii din prd paternă Ti 


dicat de pe I 
voluntari oc, Idem, două sate bulgărești, care vor să se Inscrie la 


i ută că din cauza instabili i 
şi Impreciziunii DONAM AA AON per ieg elen. 


cini, decit cind nu le emit dag se strămute, însă nu pentru alte pri- 


Totuşi, 
vén hreg în haa abaan eventuala asuprire a țăranilor şi micsu 
mareşalul nobilimii beşeicilor”, s'au însărcinat de Verhovnai Sovet 
iam. redet de. atlet L eputaţii feilenuri) sovetului, de a se al He 
tül intocmit. Nu ti rma ca Naestnicui Behmetiey să confirm roman 
andre area i per compunerea comisiei şi nici desbaterile ci. it ae 
rin de misti ine menirii obiceiului pămintului s'au introdus pe 
citimii de munci Pop oo ware pentru țărani din punct de ved se 
şi În acest văr pd posibilităţii de o se achita față de boer. To ra 
solleitudina a iki cu și altele care au urmat, se poate obse Totuşi, 
dacă nu ear e ape nien i pe deoparte de a-l ține pe țăran locului 
mică. ñ juridică, cel puţin printr'unu fiscalo-eeono- 


a RE e NIN, Aa fm e! AES 


- 


DN TA ROMI EA 


posibil limba arhaică, Se remureă În mod deosebit continnitatea le- 
pinitorului în a legiferu în spiritul obiceiurilor moldovenești şi grija 
> de a juca rolul de quasi-arbitru in reluțiunile dintre țărani şi mo- 
ieri, 

Primul capitol cuprinde pontul privitor ln „personalnica sloboze= 
nie a țfranului”, După întocmui putere al Proectului obrazovaniei oblu- 
stiei Basarabiei (cel din 1818), țăranii sau sătenii îşi vor păzi dreptă- 
tile a nu alirna persoana lor de stăpinitorii păinintului, iar averea lor 
vu fi apărată de tot felul de acolisiri (pretenții) cu privegehereu 
Ocirmuirii Oblastiei, Pontul 2. Fi şi averea lor nu ațirnă de pomey- 
vici, Aceştia sunt datori n le du rinduita proporţie de pămint, nu au 
dreptate de u cere dela dinşii alte dări sau havalule, numai cure sunt 
așezate prin pravilele sau obiceiurile acestui påmint. Afară de aceusta, 
sitenii sunt slobozi a intra în toate slujbele împărăteşti, 

Capitolul II. Fiecare sătean insurat, asemenea și holtei fără tată 
lucrează în folosul stăpinului 12 zile pe an. Feciorul neinsurat se setu 
teste, asemenea şi caliciții, neputincioşii, dar fără gospodărie și vite. 
Stăpinul moşiei mare dreptate ca să sileuscă pe locuitorii cari mau 
vite, a le năimi dela alții, să facă arături san cărături. Aceştia vor lu- 
cra numai cu miinile, Sătenii vor face zilele pe însăși moşiile, unde se 
află aşezaţi, cel mult cu patru ceasuri depărtare, de unde stau cu lo- 
cuința, Pot fi trimişi şi Ja distanțe de zece ceasuri, însă numai pen» 
iru cosiş sau seceris. 

Peste zilele hotârite sătenii sunt datori a du stăpinilor de mosii 

zeciuiala din toate produsele semănăturilor lor, şi din finul ce vor face 
pentru vitele lor pe moşia pomeşcicului. Zecivuiala se ad 
care li se arată de pomeşeie sat vechilul său, la moşie. Treerind snopi 
de dijmă — să dea stăpinului piine grăunți, rumbul să-l curețe de 
pânuşi şi apoi să-l aşeze în coşuri, Nu pot fi s liţi la treeratul dijmei, 
cind culeg piinèn lor, însă treerul să fie sfirsit la 1 Iulie al anului res- 
peetiv, 
Nu sunt slobozi țăranii săteni a căra roadu, inainte de n veni sti- 
pinul sau vechilul său, să insemneze, să numere zeciululu, ṣi apoi să-i 
ridice dijma. Abis pe urmă piinea lor. Moşierul va trimite vechilul în 
termen de 5 zile, ca țăranul să nu fie silit n ține recolta pe cimp. Nu 
sunt slobozi pomeşeicii u opri pe țăranii acela care mi secerul piinea 
lor mai inainte decit alţii, ca să nu o care de pe țarină, ca să aştepte 
pe ceilalți săteni ca să stringă a lor. Țăranul face eunoscul stăpinului 
că a secerat plinea. După cinei zile chiamă pe vornic sau vătav să deo- 
sebească dijma, şi so care cind se va porunel. z 

Capitolul MI, este intitulat „Pentru lucruri, eare sătenii sunt dw- 
tori a lucra stăpinului moşiei in zilele acelea, care s'au insemnat lu 
capitolul al doilea ul acestui nşezămint”, 

Socoteala ce se va urma vu fi ca şi „după ceł vechiu aşezăimlnt”, 
„măsura lucrului ce fiecare sătean este dator să lucreze pentru o zi”. 
Dacă stăpinul moşiei are nevoie de arătură, fiecare plug va ara si gri- 
pa (zavolachivati=verb rusesc: a acoperi) pe zi: telina opt sau zece 
pasi în lăţimea pămintului şi pasul să fle de şase palme domneşti şi 
ciţi săteni vor fi simbriluiţi la acest plug, lu fiecare se va socoti o zi 
din acelea 12, In ceiuce privește lungimea moşiei, aceasta a fost pînă 
acum la voința stăpinului, Acum se stabileşte un maximum de lungime; 
lungimea moşiei să nu fie mai mare dect 240 stinjeni domneşti. Po- 
meşeicii pot să aibă moşii cu lungimea mai mare, insă să se sead din 
lățime. Stăpinii moşiei nu sunt volnici a sili pe locuitori ca să le are 
mai molt decit două zile primăvara, şi două toamna, Dar Și sătenii 
sunt obligați a se canforma reguli? ncesteiu. ~ 

Dacă stăpinul moşiei va pune să coseasci fin, fiecare va cost pen- 


+ — ui de 0090 


O incercare de robire a ţăranului basarabean (1519) 79 


tru o zi — o jumătate de falci ărei 
mari dea atang onoi sicie. a cărei măsură este optzeci de prăjini 


rr Brice ee perdu geti a aduna și clădi finul în gră- 


falce, adică pentru o falce de Ea aa pent m rrr a 


rep eosi, i 
pi egiari bar să is seama lucrňtorulvi de Ă mi ari i Sanr A ” 
E ierden ñ p sit la păpusoi sau nite semănături ph pi 
Mean cum, ~ pentro o zi să prăşeasc3 o u opta art di tă 
merra apă poa intri dintr'un pogon, Secerătorul Sa dă A Liz 
EA paie a LA > cin trei clăi, lar claca se uleâtuește din 39 an a 
pr Ara Ii cer = fie de patru palme domneşti impreju si 
PE co sa p să fie cit mai strinşi la legătură, Acel ce v etajate 
ea = Ă- în de vgl anea- os e lanri, să culeagă, să enrike Pie 
g pă pinului o a patra parte dintr'un à 
” Pr rinirag egi pot întrebuința pe iuecăteri și ete a poe ia 
CER Cole ea Mate Ri areg singuri sau cu carul cu boi. Dar findes’ lte 
orci rar s na ea mai sus notite nu se pot socoti în măsuri i i 
Taggia hgh Îmi vea aa a lucra dela răsăritul soarelui pin 
ini că tm st tigra s amiazăzi, întoemui cu acelas si- 
BE apara A3 este intitulat „Pentru vinzarea veniturilor LE 
mape pa pk cilor”, E vorba de unele drepturi regaliene IAEA i 
roni room Sagor moşierului, Anume, vinzarea de tot felul de me 
me era numai iea ea AD i al: pe A anart a ea rr napia am 
Me. Sua rate outen ure un cuprins reant SENRACIE 
k Cige goena indateririla, cure lucråtorul de põmint, afară 
Sale ma za, inte marom 12 zile, este dator a împlini în ela? 4 a 
ile W InI a p res hrisovului Domnului Grigore Alex Ghi i 
din, let 1777 Septembrie 30 şi după obiceiurile vechi, se 
a de, er e 12 a, fiecare sătean, care vu avea casa lui. vys 
iieisnial apei vă elăci pe an la orice va cere trebuință Şi 
per perpe $ Ea aduce la ograda stăpinului, incepind del Ne 
Doi si pisă i = a lunii Februarie din pădurea stăpinului "ae ii 
a ine, de te 3 sri pp pină la 10 ceasuri. Urmează umă tel 
aresta operă o M i fară de aceasta, fiecare lucrător este rerni ` 
ANT P oricrozzodu pi sa ui produrturi depărtare cel mult 10 e ai aA £ 
psig curea e i cimpului, Ezăturile si morile pe nai, ap: ară 
sei eter 4 tocmi repara). inăcă sint și isdi pentru a tar are: 
- p : rep 
eşti. Fiecare femeie cu bărbat sau categ rol pag ori map e tos: 


din in san cinepă un cal p r jk o ocă i îi N 
We de tort LI Ti Je: seme 
le lină să loa ă, I ase 


nea tăranii sunt datori a d î 
ni a da stăpinului păsări: 

dentari unul, aré helpenden mer a. aaa găini pe an. Din 50 
Pia savul Mih, Hacoviţă VV. Let 7234, 9 Deny aaae Jeni 
‘apitolul VI y Su dietei 43 

isa (ārani, St ate bete apre tadattetcile. stăpinului de moșii cã- 

naf, P afres A 

per $ N, haaraa pară vitelor. Pentru patru e o ina E pr fi 
Jak a ea oripilat pr e falee, loc In peruciauai nud j 

S-A X x a ile îi y 

îi Se Pati peniru semănătură, iar cehi oluk reipas Eae Ta aR 

de pim E si ce! ti, care ya uvea patru cupete sou ni Spin ige > dai 

Ta sie p m nt, Se observă imediat sulcaoeaeie Sasa a aa genă 

de n comparație cu hrisovul chiar ai lui M rii cordate pă, 

iet proportia de påmint acordată sătenilor din Kal A ga see 

Aha TE mai ridicată, bogăţia locuitorilor fil aere e area 

irăza:S4 olana: D. BRE pori nd creşterea vitelor 
acă se poate observa o oar ? 

nile anterioare privitoare la raportari 

special chiar intre Statutul 


concordanță intre dispazitiu 
rtu între mosieri şi pi Pi în 
de față și hrisovul lui Mori sta e 


—ŮŮŮ_İ€ʻKKKKKKK 


0 VIAŢA ROMINEASCA 


de astă dată o notă discordantă, inspirată probabil de legislația ser- 
vujistă rusă. Se consfințeşte principiul că țăranul nu poate mo- 
sia unde se află cu locuință, Pontul R din capitolele V—VI rămine în 
istorie ca o încercare a clasei conducătoare de a lipi pe ranul basa- 
rabeun pămintului, inovație necunoscută ă atunci. „Cind stăpinii 
moșiilor vor du pau mai sus hotăritele locuri de pămint, ori pe 
aceea moşie, unde el (țăranii) se află cu locuință, sau pe altă, nu 
mai departe decit putru ceasuri, atunci nimeni dintru acei locuitori 
„fie măcar din ori ce nație, nici intrun chip wan dreptate ca să se 
mute și să se statornieească pe allă moşie, căci aceasta atit după cele 
vechi, cit și după cele noui legiuiri a Moldaviei cu tărie se opreşte, 
dar acei dintre stăpini care inmulțindu-se țăranii nu vor aves putință 
ca să dele lor locul hotării, vor avea dreptate a muta o sumă de lo- 
cultari, adică pe ciji va cere trebuinţă şi a-i stalornici pe altă n sa 
moşie. Se cere numai ca locul nou să fie în proprietatea pomeşcicului 
de cel puțin trei ani. Insă țăranii pot fi lăsaţi pe loc cu proporția re- 
dusă de pămint, 

Capitolul VII cuprinde unele dispozițiuni de organizare administra- 
tivă cu privire la supravegherea executării obliguţiunilor sătenilor 
către moșieri, un capitol nelipsit deacum inainte din nici una din 
multele legiferări ale organelor guvernului rus: aşezămintul din 1834, 
contractul normal, aşezămintul din 1868. 

Deşi n'are o legătură directă cu subiectul de mai sus, totuși nu e 
lipsit de interes capitolul privitor la situatia nilor pe moșiile ră- 
zeşesti. Nu e decit o desvoltare à punctului XXII final din Anaforaua 
Divanului pentru pontul boerescului 1805, Ianuarie 3. (Sturdza-Scheia- 
nu — Acte privitoare la chestia țărănească, p. 58). 

Pontul 1. „Fiindcă mulți răzeși stăpinese moşii fără a fi părțile 
lor alese şi pe Insăsi acele moșii se mai află încă țărani care nu sunt 
răzesi, iar de'la sine se înțelege că un om nu poate fi supus la mulţi 
stăpini, Apoi dur acești țărani, în puterea pravililor si obiceiurilor 
Moldaviei, nu sunt datori ca să lucreze răzeșilor Intocmai ca cei ce 
trăese pe moşiile boerești. Ei vor avea a da numai dijma din toate 
rodurile, a plăti răzeșilor cite dol lei de fiecare casă, si a lua tot fe- 
jul de băuturi, nu de aiurea, ci din cireiumile din acele sate, ca la 
moşiile boerești, 

Pontul 2. „Asemenea fiindcă răzeși ce stăpinese moșii nu au dela 
țăranii ce trăese pe moşiile lor acele folosuri, care le au pomeşeicii, 
apol și țăranii nu au dreptate a cere dela dinşii pămint în proporție 
ce sa legiuit pentru moşiile buerești, ci uu dreptate u cere de la rā- 
zeşi numai imaș pentru vitele lor, insă și aceastu cu plată, după ce 
se vor învoi. Dar plata aceasta pentru o falce să nu se ridice mal sus 
de jumătate de preţ, ce pe acele locuri se vor plăti pentru falce de 
finat. 

Indată ce moșia răzeşească se va împărți în două, patru, opt 
părţi, şi stăpinii acestor părți vor găsi cu folos a da țăranilor acea 
proporție de pămint care s'a hotărit prin pontul 4 al așezămintului, 
atunci țăranii sunt datori a implini stăpinilor acele păminturi ce sunt 
arătate în cup. H și HI ale acestui aşezămint, à $ 

Pontul al 4-lea clurifică statutul personal al țăranilor pe moşiile ră- 
zesești, sensul că libertatea lor de strămutare de pe aceste moşii 
rămîne Și în viitor. „Fiindcă lucrătorii de pămint ce trăesc pe moşii- 
ie răzești nu aü dreptate a cere deln răzeși o asemene proporție de 
pămînt, precum s'a hotărit pentru acei lucrători de pămint care se 
află pe moşiile boerești, — apoi nici răzeşii nu au dreptate a opri pe 
acei țărani de a se strămutu pe alte locuri, lar cind înşişi răzeşii im- 
potriva voinței lucrătorilor de pămint vor voi ca acestia să se mute 
în alte locuri, atunci nu numai că sunt datori mi îinstlința pentru 
această voință şi să le dele spre a se putea strămuta vadea de un an, ci 


0 N 


O încercare de robire a ţăranului basarabean (1819) $1 


incă sunt datori ca să 

plătească lucrâtorilo 
propale per acareturile lor ce var imi ae an 
PIE jagra ront ingven kon Statut a fost tipărit în mai multe exem } i 
aie k tarut AAO a a l-ai supravegheze aplicarea bal a 
qopsa de claritate a instituțiilor m iai funie, MAL iaace 


mintului din 1819 erau nuilt ea pier Evident, dispoziţiile 


Totuși, încercarea „pom i 
t " escicilor basarabe 
mioara a fatat, ei i lege emca icnn dat 
Namestnicul Impărutului ae acea Mi 1a 7 Octombrie al aceluiaș an 

la noni dispozițiuni, pameran pi suspendat aplicarea Statutului 
mintului”, lipsit de preciiiua «nise cu vechiul „obicelu si pă- 


Alex, Kide! 


Chenare critice 


N. lorga — idei asupra problemelor actuale 


Pornind dela Comitate f mirare poi a: 
nității este bolnav, d. Iorga încearcă, în această nouă carte, 
să gisiasc morbii cari sguduie ctitoria vechei Europe. Exul- 
tanta apetiție a ineditului, imbrincirea cotidiană după suc- 
cesul efemer, valul neliniştei, — unde îşi au ele isvorul? 

Şi d. Iorga îl fixează: în formele cari nu mai cuprind ni- 
mic și realitățile cari nu şi-au căutat încă forma. Formele 
sunt stoarse de orice conţinut; și acelea cari s'au păstrat şi le 
luăm noi ca fundamentale vin tocmai dela marele ipocrit care 
este secolul 19. Iar conținuturile sunt lipsite de orice formă, 
deci mau statornicia trebuitoare relativei fericiri a omului; 
ele sunt cimp de mişcări anarhice, neînlănțuite de disciplina 
severă a formei care dă stabilitate şi ne vin dela acest destră- 
bălat veac bolnav care este veacul contemporan. 

Deci, Europa actuală nu stă pe o seamă de udevâăruri sta- 
tornicite, ci e măcinată de o mulțime de tendinţe contrazică- 
toare, lar prins între ele, sufletul omului contemporan este 
întrun amețitor vîrtej şi chinuit de lăcomia lui după certi- 
tudini. 

E bolnav sufletul umanităţii, — iată strigătul, Şi d, Torga 
caută să sublinieze deviațiile dela sfinta tradiția istorică, ară- 
tind calea pe care a pătruns morbul decompozant. Istoria are 
subterane pe cari le străbat molimele devastatoare. Bunătate 
de arhitectură a epocilor este destrămată. Şi d. lorga nu zice: 
așa stă în esenţa lucrurilor să se intimple — şi stă devreme ce 

se întimplă; Domnia sa plinge: e bolnav sufletul umanității, 

Aceasta caracterizează temperamentul de istoric al d-lui 
lorga. Domnia sa se dublează totdeauna de un sentiment. 
Admiră sau protestează, îşi apropie sau se revoltă, ironizează 
sau compătimeşte, Domnia sa niciodată nu explică, ci totdea- 
una se justifică. Domnia sa nu ia odinea istorică așa cum se 
întimplă, ci o confruntă cu o ordine ideală pentru a dovedi 
cit este cea dintii inferioară. Un fenomen nu este luat așa 
cum este, ci alterindu-l cu dorința cum ar vrea Domnia sa 
să fie. 


Chenure critice 83 


Oamenii aceştia, porniţi să confrunte ordinea reală a lu- 
crurilor cu o ordine ideală a lor, aceștia sunt orice, numai is- 
torici nu. 

D. lorga e un moralist, nu un istoric. Insă, e un moralist 
care se intimplă să știe foarte multă istorie. Dar nu e un isto- 
ric. După cum nu e filosof cel care ştie filosofie. 

In această carte, în care ar fi trebuit să se întrevadă nu- 
mai istoricul, îl simţim pe d. Iorga moralistul. 

Structura intim spirituală a d-lui Iorga e dominată de 
valori morale. 

Fără nici o perfidie în intenția noastră, 


Cesar Petrescu — Cheia visurilor 


Acolo, în atolul dela capătul curcubeului e o țară unde 
nimănui nu-i e dat să ajungă. Visurile noastre, — lăstuni che- 
maţi de un punct de ceaţă, — sunt ademenite de această ban- 
derolă de vraje care ne încercueşte existența. Viaţa e împle- 

titură din mătasea fină a mirajiilor, dominată, în ghergheful 

ei, de odgonul marginal care nu îngăduie depăşirea, Sbate- 
rile, pentru a ieși din țesătura tiranică, termină în nimic. În 
atolul de dincolo de curcubeu — pină la care puntea de si- 
derații ghirlandate poartă numai reveriile, — încă n'a ajuns 
nimeni. „Destul să se apropie şi copacii cu merele de aur se 
prefac in scrum, păsările cu pene de aur cad moarte în 
scrum. Nu-i voie să ajungă nimeni acolo”, 

Viaţa te urcă pe coama talazului în înălțimi pentru a te 
lăsa să te înghită din nou golurile. E o chemare a punctului 
pornirii, cu atit mai stăruitoare, cu atit mai violentă, cu cit 
mai ispititoare şi mai avintată a fost lansarea. Copacii, în 
creşterea lor în tărie, ar putea fugi cu cocorii în văzduhuri, 
dacă nu i-ar pironi definitiv rădăcinile. 

Amestec de năzuinţă şi ispită, ne prăfuim după virtu- 
rile pe cari ne-au înălțat visurile. Potrivesc fatalităţile clipa 
în care să incapă o bucurie şi o tristeţe, o biruinţă si-o in- 
fringere, un salt şi o cădere. Şi cind credem că fascinaţiile 
abisului ne spulberă în neant, tocmai atunci sar în aju- 
tor împrejurările, 

Paul I. Năgară, eroul romanului recent al d-lui Cesar 
Petreseu nu scapă nici el de plinirea sorocului descifrat în 
semnele adevăratului trepetnic cel mare. 

„D. Cesar Petrescu aduce, — în romanul nou: Cheia visu- 
rilor —, un fragment de viață contemporană, analizată în 
lumina perspectivei de profundă umanitate torturată de do- 
rurile atolului de dincolo de curcubeu. Omul modern, — ispi- 
tit de succesele oferite de o viaţă care e în acelaş timp teren 
de puteri nedisciplinate gata a te ridica, a te prăbuşi, — se 


aaaea 


à VIAȚA ROMINEASCA 


| ; şi de s'ar erede că 
à da dorințelor nemăsurate; și acolo und 4 
mu mai e idee mer poi ord pet de pă moaca Paal 
i. înlănţuiri pe neprevăzute 
L Nagara, Timo tei Potolca, Iorgu Hortolomeu, zen D 
Jea, Lucian, toţi rămîn uneltele unei puteri de dincolo de re 
care în mișcările-i aparent divergente, are totuşi un Joc 
gular. Comuniunea destinului îi cuprinde pe toţi. 
D. Cesur Petrescu ştie să impletiască urzelile sapores ze 
punct precumpănitor care ueşte mori marina ZTR 
ceasul de cumpănă, iar pentru carte pun ine: 
ănțuire 'prevăzute îi mină pe toli câtre acelaş h astă 
i Pace ri volumelor apărute, aceasta e o carte densă, 


animată, 


C. C. Giurescu — Istoria rominilor 


In editura Fundațiilor regale, secția m vocea piara ra 
apărut întiiul volum, dintr'o serie de trei, din istoria y cea 
lor. Cartea se datorește profesorului de istoric naționa i ea 
Universitatea din Bucureşti, d. Constantin C. repr a 
volum de peste por epagini, cu pae. ste și JR cara 
intr'o ediție impecabil elegantă, ceine ken piad 

ibui pri ia ci > reduce numai la nuanţa sen- 
coniribvi prietenia cind nu se re à T E E adie 
imentului, Și drept să spunem, nici nu i-ar ! ; tet 
als scripturi a neamului să ari cai gar EAER per: 
à y + luerări de felul acesteia ar s i 
țăros, Cit mai multe d Spire ar Sarre e a 
i i institutii care are altă destinatie mitia vii 
giul unei instituții care a! sie joia n dece eo 
iată din dorintele avide ale unor € . naibi 
părea prea și ar servi cultura cu opere de pt “zoana 
imordiulă în locul atitor mofturi solemne trecute ei Pi 
farul din care n'ar trebui să iasă, în tiparul care tre 
a numai valori netăgăduite. ZA 
pi; Cartea d-lui Constantin C. Giurescu e on mica aere na 
ă i i mo ști e tosul unei ser - 
ar părea bine să no știm decit pro! e ii de lu- 
crări Dt atit de necesare; fiindcă, dacă se rămine e inlra 
demonstrează încă odată că nimie nu pricep area eee uta 
din destinele culturii noastre. ci reduc totul la prie a Se seră 
zind pină şi ce-ar putea profita dintro mentalitate ex 
itătoriaseă, < 5 ani 
ga sira ur fi înriurit și oricine ar fi adăugat la ri prea 
neestei cărți, a făcut un real serviciu culturii erai tai cn 
stimtin C. Giurescu, autorul documentatei iri prizee 
humului de istoria rominilor a d-lui Iorga, — nea ze deal 
vedera, pe lingă cunoașterea desăvirșită a re mel tă 
riografiei noastre: puterea de obiectivitate, de a apara i-a 
bază de documente precise miezul unci controverse, cit și 


2 0 III III N a a 


Chenare critice 85 
C a 
nérea în evidenţă « ceiace şi a cit se poate strecura dintr'o 
grubă şi din acea lipsă a revenirei cu vegherea trebuitoare, 
atit de disprețuită de d, lorga,— d. Giurescu, cel atit de ab- 
sorbit de forfota politicei de toată ziua, răminea dutor cu o 
carle în care să se vadă însușirile pe care le posedă, 

Volumul de față pune la punet o mulțime de incertitu- 
dini și luminează asupra atitor zone nebuloase din sbueiu- 
mata noastră istorie. Sunt capitole din istoriografia romină 
plme de semne de întrebare asupra cărora istoricii, de com- 
pelință altminteri necontestată, au lăsat să lucreze mai mult 
fantezia care croește ipoteze decit judecata care cumpăneste 
şi trage încheeri din confruntări și observaţii. Ripuros ratio- 
nalist, fără cutezanţă cind nu-i prea temeinic documentul, d. 
Constantin C. Giurescu abate tot ee este tendință pentru a 
netezi drum drept unei concluzii de dublă origine: document 
si rațiune. 

Este udevărat, pentru Domnia sa, ceiace este în fapte, Şi 
este în fapte atit cit poate rațiunea cumpănită şi bine ori- 

entată să derive, 

Deci, îără a se lăsa condus de tendințele anumitor scoli 
istorice care predică simplificarea faptului istorie la esential 
fără să observe cum acest esenţial este identificat cu o pre- 
judecată (ex.: materialismul istoric); şi fără să formuleze 
pe esențiulitățile istorice judecăţi de valoare (ex: scoala mai 
nouă germană) ci mulţumindu-se cu judecăţile de constatare 
asupra complexelor faptelor, d. C. C. Giurescu urmărește cvo- 
lutia istoriei cu strictă obiectivitate, D-sa porneste dela con- 
statarea că faptul istorie este complex, pasibil de corelaţii 
lăuntrice; şi că în aceste complere istorice, există accente; 
ceuce numeşte domnia sa predominanța. De o pildă, într'o 
anumită epocă predomină spiritualul, culturalul, în alta pre- 
domină politicul, economicul. Este o eroare n înfățișa spiri- 
tualist istoria, după cum eroare u o înfățișa materialist. Isto- 
ricul trebuie să porniască de la fapte, faptele se corelează In 
complexe, iar istoricul trebuie să sublinieze accentele, să 
evidentieze predominanţele dinlăuntrul unui complex, iar nici 
decum să creeze înlăuntrul lor tendințe şi să le selecteze după 
prejudecăţi. 

Serisă și simplu, clar, întrun stil accesibil publicului 
mare, neimpovărală de aparatul de citate care îmbieseşte 
lectura nespecialistului, „Istoria rominilor” a d-lui Giureseu 
nu trebuie să lipsiască din biblioteca niciunui om care riy- 
neşte la intelectualitate. 


Petre Pandrea — Filosofia politico-juridică a tul Simion 
Bărnuţiu 


De două ori prețioasă apariția acestei cărți: 
U 


86 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ni se dovedeşte că generația cea nouă, — prin personali- 

tăţile ci substanțiale si de proporție.— a renunţat la jocul fals 
al integrării în mondialism, prin acele condamnabile trăiri 
şi aventuri spirituale, D. Pandrea care sa disciplinat riguros 
la universităţile Berlinului, — unde nu sunt, desigur, profe- 
sori de nivelul Rarinceştilor noștri, — ar fi putut și Domnia 
sa să se îngimfeze cu tot ce a virit în sertare din formulele 
nemţeşti. Dar s'a dus, acolo, să se disciplineze, iar nu să cum- 
pere ştiinţă. Şi cu ce a căpătat din severa intelectualitate ger- 
mană, s'a întors la isvoare, să confrunte între ele realitățile 
de aici. 
Insă realitățile de aici erau virginale. Aşa zișii noștri in- 
telectuali s'au complăcut în superficialitățile unei sinteze, din 
cari lipsia cu desăvirşire cunoaşterea elementelor de bază. Și 
s'au complăcut în fals profetism, ignorind total porunca ne- 
cesităților. A fost şi pe aici un neam de oameni cari s'au ilus- 
trat printr'o istorie demnă de considerat. Am avut citeva fapte 
de arme, citeva figuri politice de întiiul rang, citeva prestigii 
culturale de toată importanța, citeva momente de cumpănă 
cari marchează o evoluție ale cărei trepte trebuiesc știute. 

Lipseşte, însă, materialul documentar. Lipsesc „lucrările 
preparatorii”, cum zice d. Pandrea, Sinteza științifică serioasă 
nu se poate face la noi atita vreme cit nu sunt date jos din 
rafturi textele, cit nu sunt şterse de praf și criticate riguros. 
Despre Mihail Cogălniceanu nu se poate seric o monografie 
completă atita vreme cit nici discursurile dela legea agrară și 
de introducere la istoria rominilor nu le-avem tipărite în în- 
tregime. D. Pandrea nu se chinuie să facă strălucire efemeră 
de efulgurator de ipoteze; sa mulțumit să cerceteze isvonarele, 
să le analizeze, să caute în cursurile litografiate şi în manu- 
seriptele lui Bărnuţiu, ansamblul de idei, gruparea ideilor 
teze, şi eventuala filiație a ideilor acestei personalități poli- 
tice care, prin dimensiunile ei, copleşește evenimentele din 
jurul anului 1848. 

Şi de aceia e prețioasă n doua oară cartea d-lui Pandrea. 

Om învăţat, temeinie şeolit în străinătate, orientat în 
problemele economiei si polticei, iar in filosofia statului 
cunoscător  desăvirşit, Domnia sa a căutat să precizeze 
influenţele strecurate în opera lui Bărnuţiu şi să arate ecou- 
rile trimise în gindirea sa de către cugetarea europeană, Ast- 
fel, dintre cei cari au trimis ecouri în gindirea bărnuțiană, nu 
poate lipsi Savigny, nu poate lipsi școala organicistă, nu poate 
lipsi iluminismul francez, nu poate lipsi dreptul natural an- 
tic, nu poate lipsi înriurirea germană, Și din tot çe i-a comu- 
nicat epoca și ce i-au oferit contingențele, Înelinările lui na- 
turale către gindirea sistematică au construit un ansamblu de 
idei — concepţia politico-juridică, — disociabilă în cinci teze 


e 


——— [critice 0 


bă j iti 

pan = on că urme Ale ga In capitolul VI, d, Pandrea 
i ag ocara i aral uțiu reprezintă, pentru teoria stat 
veacuri d.e aaia darea n; i ce determină, în două 
ni se subiiiiast ia a r momente. lar în cap. VI 
palis: bliniază semnificația sociologică a doctrinei hui Ma 

D. Petre Pandrea oferă ii 
RT i Aeria ari culturii romine o carte sistema- 
ternie enp din ste. 19, 19. poa aN, = iara a celui mai pu- 
tului de determinare metodică 

cari susţin ansamblul concepției pe T acidi 
nuțiu, i se cuvin laude măcar în măsur 
autorului de a ne dărui o carte bună. 


i axelor principale 
= juridice a lui Băr- 
egală cu dragostea 


Meriu Dobridor 


Cronica socială 


O mişcare țărănească in Franța 


Dela răscoulele ţărăneşti — les jacqueries — cari au precedat 
marea revoluție dela 1739 şi dela mişcarea agrarian de sub al doilea 
imperiu, pricinuită de scăderea prețului griului, consecință a concu- 
renții agriculturei Statelor Unite, Franta nu a mai cunoseul o mișcare 
agrariană şi cu atit mai puțin una țirănească, ŞI totuși populația pi- 
rănească de ucola numără proape 20 milioane de suflete. Armonia ge- 
nerală w intereselor economice, efect ul unei echilibrări între activita- 
tea industrială şi cea agricolă, libertatea de mişcare u tuturor catego- 
riilor sociale, o grijă — oarecum ascunsă dar permanentă, a tuturor 
parlamentelor și guvernelor pentru interesele rurale, au Împiedical 
crearea ideii de clasă țărănască, In acest climat nu sa putut formu 
încă în țărănimea franceză conştiinţa de existența unor interese comu- 
ne și specifice nu numai economice, dar şi social-politice, Buna ei 
stare era uşa de consolidată incit a lipsit multă vreme, chiar şi re- 
sortul unel agitaţiuni politice agrare de o amploare mai redusă. 

Lumea rurală, care avea dorinţi ge activitate socială, se incadra în 
unul din numeroasele partide politice, îngroşind însă mul cu seamă 
rindurile partidului radical-socialist — in sudul Franței, sau pe acele 
ate partidelor republicane de dreapta, în regiunile de vest şi sud- 
est, 
In timpul din urmă însă după ce euforia economică n satelor 
din anii de după război, a incetat, revendicări agrariene au început să 
se ridice, tot mai puternic. Tärănimea franceză nu poale accepin, cu 
usurinta populațiilor orientale, seăderea catastrofală a prețurilor si 
nici concentrarea ntențiunii Statulni numai asupra industriei ṣi lu- 
mei muncitoure dela oraşe. 

Un mie partid ugrar tărănese va constitoit, Incă de acum zece 
ani, sub conducerea d-lui Flenrant Agricola, bătrin activ și inteligent 
cure, deşi neluat prea mult în seamă in propria sa fară, câuta să stabi- 
lească legături politice cu toate partidele ţărăneşti din Europa. Ziarul 
său: „La Voix de la terre”, scris cu multă vioiciune şi competință agra- 
vlană, încerca să grupeze per agricole într'o singură organizaţie. 
Dar, în alegerile din 1928 și 1932, dintre candidaţii rtidului său a 
fost ales numai un singur deputat. De doi uni însă, miscarea — privită 
de lumea politică cu ironie superioară — a d-lui Fleurant Agricola, a 
căpătat o puternică amploare. Sub presiunea crizei agricole, țărăni- 
mea franceză, strinsă în mii de organizații sindicale și cooperative, a 
inceput să se gindească la necesitatea unei apărări a intereselor ei 
particulare şi apoi a pornit să se intrebe ce trebue şi ce poate să in- 
semne ea În viața politică a Franţei. După citeva tatonări, pentru cres- 
rea unei organizațiuni „La defense paysanne”, apăru o figură noii: 
d. Henry Dorgères, care se intitulează „Sef al frontului țărănesc”. Agi- 
tația pornită de acest cultivator mijlociu găsi ecou în mussele rurale 

i în curind lumea politică se trezi în faţa unei mişcări politice ingri- 

toare. Faţă de unele manifestări violente, guvernul francez a tre- 
buit să ia măsuri aspre pentru păstrarea ordinei și respeclureu legilor 
pe cari țărănimea nu voia să le mai primească. 


N ai 


URVINICA SOCIALA g9 


i Această mişcare neli 
Frantei police’ i a H Da cu ah: A wa partidele vechi nle 
vae k $x 2000): AMaretei p Apae limitate, ci el pete bac - să 
Statului, după cast peer vagie mergind pină lu reformureu 
realizarea ei, d. 
$ indräenealā pene Aa enry Dorgères desfăşurā o activitate şi 
„e program şi ce metode are i 
intr'un articol i I Frona, Mi 
Mois”, aceia bose mica de șeful Frontului țărănesc în revista „Le 
„Pornit pe planul revendicărilor mate 
$ 1 . or tiale, mi 
ser ema oaoa: Apararea Toy po: neiem pepe seali gher ze 
el cer o adincă refor, ru 
Fa amach demonstrarea necesității unei e d db aer au X 
de oton Tok ranța prin existența unei tărānimi culte si di e a 
panama ma mare număr de asociații, grupări si poză a tive ies 
„beam „i opului, ü programului si a metodei de lu tă est X i 
ns E point. Gad warek nl „Frontului Țărănesc sai Maer 
aaaea Z ok eonna colo se spune: „Obiectivele Frontului tä- 
1) Lupta impotriva politi 
1 3 vei de deflalinnè; 
S A sapea peniru revalorizarea preturilor productiunei nati 9 
R fe u igin f daar imina muncii sub toate tere dea sei: 
bază fait și older ui republican cu Reforma Statului, avind la 
Vrganizerea profesională ü 
E economiei unționale, 
rogramele panden radical, socialist şi peer dh sè presează 


de program şi că el nu manifesta clar o concepție țărănistă pro- 


unonşte astăzi un prre 
acel stabilit in ultimul său oarece 
uminal si explicat de o doctrină țără- 


dreze într'o doctrină ü lămu 
r proprie şi să P ' 
rit şi închegat, Elementele sui releu Parra oont Ja 4 


in lucrările d-lui Victor Boret — fost ministru ul Agricniturei — şi 


Ceeace insă i = 

FIR yiolenta pre caracterizează mişcarea condusă de Henry Dorgères, 
entru a reuși — seri 

litateu. Rezistind legii, bine in Vestal ainle levalltelea 


aplicarea asigurărilo 
tuerálorii rupali. 0r aociule, pe care nu le voiau nici pie ri ri 


Neputinţa totală n 

pata de slăbiciunea Statului. fer ln fala avestar revolta, ne t-o ment 
n asemenea condițiuni i fărän 

cei cari vor sli, in joale padarai 4 regreta ladiepia spre 


personală. Prin aceslia se vu infăptui renotnfis Inia ela i 


Tendințele fasciste ale programului Dorgeres sunt astfel vădite 
a Ri 


și ilegu- 


HU VIAJA PI Sai 
n  — 


Aceasta constitue după părerea noastră — piedica cea mai mare 
a desvoltării miscării Frontului țărănese francez. 

ărânimea franceză are si trebue să aibă, desigur interese și con~’ 
cepții proprii în ce priveşte rolul ei economic și politic. Dar ea are o 
educație democratică așa de puternică și așa de înrădăcinată, incit 
toate încercările de a o atrage pe terenul fascist și a o convinge de a 
primi o dictatură întemeiată de oameni „cari știu să-si angajeze res- 
ponsabilitatea lor personală”, nu poate aven sorți de izbindă. 

De altfel, hotărirea cu care provincia franceză a respins încerca- 
rea de răsturnare a regimului democratie, făcută In Paris, de forţele 
reacționare, la 6 Februarie 1934, a dat o indicațiune precisă asupra 
aia mentelor și convingerilor republicane și democrate ule lumei ru- 
rale. 

La această dovadă s'au adãogat în ultimul timp si rezultatele ale- 
gerilor comunale din întreaga Franţă, alegeri cari au demonstrat că 
convingerile populației Hepublicei franceze, sunt ace i ca pină 
acum, profund democrate și categoric îndreptate spre stinga socială, 


Desigur, nu ne este îngăduit nouă să dăm indicații sau sfaturi unei 
formațiuni politice străine și mai cu deosebire franceze. Credem însă, 
că în ce priveste țărânismul, a definirei și incadrărei lui, între cele- 
lalte doctrine și acțiuni politice, s'a ajuns azi în Rominia la o limpe 
zime și o preciziune care ne permite a examina cu oarecare perspica- 
citate țărănismul începător din Franța şi deci a vedea dacă drumu- 
rile pe cari el » pornit sunt sau nu cele adevărate, 

O mişcare țărănistă categoric indreptată impotriva principiilor si 
practicilor democrate nu poate duce decit la turburări interne sau în 
cazul cel mai bun, la crearea unul regim politic nestabil. Fâră demo- 
erație rurală nu se poate înfăptui țărânismul nicăeri, Chiar ducă um 
presupune că o mişcare violentă agrară ar isbuti să cucerească condu- 
cerea Statului, lipsa de roheziune sufletească, împrăștierea pe supra- 
fața întinsă a țării, absența unei conştiinţe de chasi, mișcare greoaie 
a masselor rurale, nu ar putea da statornicie și adincime acestei is- 
binzi. Din această cauză conducătorii eventuali ar fi siliţi să esute 
sprijin în forțele sociale mai apropiate și mai prompte lucrători, 
mici functionari, ete. — a căror captare nu e insă posibilă fără pără- 
sirea — măcar parțială a revendicărilor țărânezti, 

Numai o organizare democratică, funcționind perfect în toate re- 
sorturile ei, poate asigura o lzbindă temeinică a țărănimei, Numai o 
asemenea intocmire îi dă puterea să țină în friu minoritățile politice 
turbulente. Numai controlul permanent democratie poate mentine în 
permanentă tensiune fortele de conducere şi-i poate da cerbicia nece- 
sară pentru a rezista atacurilor adversarilor și încercărilor de corup- 
țiune ale falsilor prieteni, lebindă țărănească fără o con iință țără- 
nească bine constituită și fără legătură permanentă — prin democra- 
ție — cu massa rurală, nu poate fi. Exemplul pe care ni l-a dat Unit- 
nea Sovietelor, unde greul revoluției l-au suportat țăranii, iar foloasele 
le-au tras orașele, trebue să ne stea şi nuuă şi francezilor permanent 
înaintea ochilor. 

lată dece credem că „Frontul țărănesc” din Franţa reprezintă o 
mişcare firească a humel satelor franceze. Ea creiază încă un inel al 
solidarității rurale europene, după cum miscarea socialistă întinsă în 
toate țările a creeat solidaritatea muncitorilor din industrii. 

Căile și metodele gr pe si folosite însă pină acum sunt total 
greșite, Nu corporatismul dictatorial, ci democrația [ărânească e for- 

ma politică și socială în câre trebue turnat țărinismul adevărat, 


Dr. Ernest Ene 


e 


Cronica muncitorească 
Despre șomaj în Rominia 


Problema șomajului ese una din cele i 
mai dure i 
AEP stiei. sronotics aciui, Datorită, fie elor alee ed Digon: 
a iii raita su sumației, ea se impune atenţiei generale ca 
+ inginer Stavri Cuneseu, directorul general ii 
pamiaraan iaro. conferință ținută la Rotary Ca ca AR dle 
ajulu RI) următoarele cauze, cari an dat i 
rarități a posibilităților de lucru: 1) supi ia. industriali no- 
ciclică, datorită creșterii excesive ri Ara i arzator 
piilor științifice de raționalizare tehnică A net pria 
lă care, prin scăderea uneori cu 50% el obor ae a ie e tra 
1926, a dus la diminuarea puterii de i „git, mg Te mil 
mad “ 'onsum i masselor, 3) srrunei- 
protecția e e amies tea 4) generalizarea principiilor de 
„În + numai în Europa, numărul şomeurilor s'a ridi 
Tita dah ăn în ca nr de mag de sorta 
cifră confirmată şi de statistica Ligii N i appear arma e 
miar i Națiunilor, cu menţiunea im- 
paa Ema mizeriei, oon de oameni sau sinucis, în anul ce trecu, 
n acești 25 milioane șomeuri, 6 sau 7 mili itue 
era Seri or șomeuri între 14—24 ani! A Brave a O 
E erei ră pier erp ei, mea în clipa cind trebue să intre 
i ea de a-și ci xist — 
a pri ri = apa i este înscrisă „e ră ne papă E) oc e 
ore A » Biroului internațional al muncii de la 
In vederea acestor di ii, Bi j ii 
blicat ampie rapoarte si mat, A igat cer pa aaa al muncii n pu- 
port, în care se vorbeşte despre statisti 
tine inele se arali cao primi cauza, Jactorul aa 
1915—1918, şi la recrudescența acestei n italitāti ar în „sali 
atalităță în anii 1919—1920 
ceeace explică dece nu am avut șomaj la tineri, î i y 
d rima începem să avem, din 1934, acesi Paler pre la 
ofertă a miinii de lucru tinere, Statisticile ne arată astfel, o ie S 
e Ker geaghana probabil de tineri disponibili in cimpul muncii. m tel. 
dacă se ia anul 1938, în Anglia numărul probabil al tineri pastele 
i ar fi de 2 milioane 100 de mii, iar în Germania în acu PO 
reilioane două sute de mii... T ERAN 
n ce privește definiția tinerilor someuri 
Pee Imterieari a virstei este aceea admisă de Tes taia arri Em 
si 8. i pome la lucru, adică 14 ani, iar limi maximă. t ge 
minimă este la rindul său determinată de durata scolurității 


———————————————————— 


ge VIAŢA ROMINEASCĂ CRONICA MUNCITOREASCA a 


R lM 


obligatorli, Raportul se ocupă mai departe, despre instrucția profe- 
sională şi ocupaţia productivă a tinerilor şomeuri (serviciul muncii). 
Acest serviciu al muncii — după recomandarea Biroului Internaţio- 
nul al muncii, — cure nu trebue să aibă nici un moment caracterul 
de organizaţie militară, urmărește, deopotrivă, scopuri productive ca 
şi scopuri educative, Tinerii, cari lucrează, în serviciul muncii, nu 
primese un salariu, propriu zis; ci primesc in schimb hrană, locuinţă, 
imbrăcăminte. In concluzii, raportul recomandă organizarea sistemi- 
tică a servielilor de plasare, o coordonare a şcolilor de periecționare 
profesională; în fine, plasarea tinerilor șomeuri în agricultură, culti- 
vatorii agricoli, independenți și orienturea tinerilor fete în lucrări sau 
servicii domestice, 

Raportul este însoțit de un proiect de reglementare internatio- 
nală, si anume 1) expunere de motive; II) proiectul de recomandare 
şi IIT) proiect de rezoluție, care să ceară: u) fixarea la 15 ani a 
vîrstei muxime de scotaritute obligatorie și a virstel minime de ad- 
miterea ln muncă, b) desvoltarea instituțiilor de învățămint profesio- 
nal; e) instituții de serviciu pentru orientarea profesională în sinu 
biurourilor de plasare publică, 

In publicațiunea atit de prețioasă a Biroului — „Informalions sò- 
ciales" din Februarie 1935, găsim o informatie interesantă asupra neti- 
vității pentru combaterea şomajului intelectual în Polonia, unde Ins- 
titutu! de formare și de reeducare profesională n muncitorilor inte- 
lectuali a organizat o a treia serie de cursuri profesionale pentru in- 
telectualii şomeuri (cursuri de vinzători în m ine, etc). 

Eforturile pentru combaterea flagelului ern sunt, precum se 
veule, foarte anevoinase. 

Ò iesire din impas, nu s'ar putea găsi, desigur, decit intr'o pre- 
facere radicală a relațiilor economice și o nouă organizare structurală 


țiile profesionale, care să-i nouă 
pa institutiile. industriae. recomunde pentru o angajure, și nici 
i ficați, muncitorii industrial 
sie a în ei e ac sie sie d te 
prinderi în asia yi preria apate in massă, delè morile intre- 
A cea i i 
scapà nregisträrii oficiale. mai mare parte din numărul someurilor 
recon 
PE. i însă, numărul lor, referindu-ne la alte date mai 
datele Instituions de matii a Da pg pi ear 
Di n, rarele lapka a fost, in “1929 z 39 rii ec here m 
„537, co această i 4 
dustrial, 15.080 Ls e ncediut, în stă ramură de activitate in- 
Aceiași situație și la celelalte industrii: în i i 
pesara K Dei 1929-—32.623 salariais.. Krag pei rrarg J: 5 
lare du îi n taf; 1929—110.956 salariați, in Poor : 
aripii, area mt 24.846 lucrători; în celelalte ramuri, din sie 
rar Svr DD e unt o dl brga a fost în acelaș interval 
nana conccdint its Anemia şi în 1932-—152.198 salariaţi, deci 
n 1929—1932, s'au concediat astfel, în 
ý total 
ze Ay i arema muncii arată că numărul emir aalagaan rg a 
O indicație dn Ap Area gelaran meu i 
1; a numărului 
n. ter; Perlonat de timp, ni-o dă statistica scăderii oră rares ip a ha 
gura sa Ea surările sociale obligatorii. ză 
a um sa prezentat în diferite epoci, numârul acestora: 


a societății, 1926 669 
m 1930 Enada rurali 
1931 442.956 x 


La noi în tară organele ministerului muncii ignorează realitatea, -a 
ca de obicelu. E un fel de n ne minți, e un fel de a ne fura propria 
noastră căciulă — ca să ne dăm iluzia mincinoasă a unei bune stări. 

Ar fi timpul ca, mai ales faţă de uceastă problemă dureroasă, să 


nu ascundem realitatea. 
lată, după datele oficiale, situaţia şomajului ln noi, dela 1929 — 


3: 
Numărul sşomeurilor rezultat după evidența oficiilor de plasare, 


La acest număr | 
Elena ir se adaugă, în 1932, o sefdere de 3L3 ; 
ce catea Artei, nenul desi o elders q mimi 
măr $ urati, adie % pinā in 1932. 
ear! pri men angajații comerciali, lunceţlonurii pirate pă 
bia, aceștia n ari, fiindcă pină în 1932, în Vechiul Regat şi Husa că 
ie Aent rp papagi rn ar gp obligatorii. alansa 
2 cas mar » numărul someurilor, i 5 
care se ad someurilor, în 1932, la 20], 
ii vinei Matt umărul ei coergi, sopeediani (cae 
Sadovi isa Munceii C. F. R. » vede 
devăratul număr a! șomenrilor, în 1932, a trecut Aici 300.000. pe 


193 


_Anni Numiirul_șomeuwrilor 


pr 17.304 aie oa 
1929 7 gae ya erin mieset Ce 30%, numărul someurilor intrați la h 
z 23'686 supa ei ani pr pr einne pe sprint de plasare, dela 1992 Ja 
68G roca j arul celor fără luc 200.04 
de că cum spune foarte sugestiv, amintitul ei i ie 


„cel puţin, fiecare al cincii i] 
ilea lucrător san j; 
litatea de a munci și de &-si asigura pro eroi foii sibi 


Prineipial vorbind — remedii ale i 

7 vorbir i omajulwi - 

aren ee, k nae muncii (salariu. prana A mezi por Rda rară 

proren br ak tăsură financiare (cotizaţii pentru asigurur ea i 

zații ocazionale; 5 Tea PAR Mina mrn P cagau arasat 4) dei. 

la unia lor; şi b) reglementarea şi ptori dl char junii „ta 

lui aconlodecație generală a muncii care, pe lingă E: j 

-de saina) n principal, ca remedii secundare: a) jeft irki ta bintie 
e lucru, șomearză 30% din muncitorii grelicie b) ain ma 

t 


DŘ o 


. 


Pentru 1933, datele statistice ale ministerului mnucii ne indică 
o scădere a şomeurilor, ln 20.063; pentru 1934, ni se spune că eo 
scădere ţi mai simțitoare a numărului șomeurilor, la 16.000, 

Datele ucestea sunt prezentate ministerului de către oticiile de 
plasare, — unde însă, de obiceiu, nu se adresează lucrătorii califi- 
caji; aceştia îşi caută plasament direct la marile instituții industriale 
şi comerciale, 

La oficiile de plasare, se adresează, în mare majoritate, muncitori 
necalificaţi, mai mult elementele eterogene ale proletariatului, cari 
nu sunt legați de instituțiile unde au lucrat sau vor mai lucra. 

Așa zişii „oameni pe piață”, cari nu au legături nici cu organizi- 


a 


9i VIATA ROMINEASCA 
dusul taxelor petrolifere să se ajute lucrătorii din petrol, cari șomează 
c) să nu se reducă exagerat capitolul „materiale, din bugetul Statu- 
lui — efectele fiind altminterea — falimentul industriilor şi creşterea 
ectele a interzică munca in penitenciare, modificarea duratei 
muncii săptăminale, care să fie redusă la 40 ore, etc., etc. 
In programul său dela Cimpu-Lung, d. lon Mihalache a Înscris, 


printre principalele puncte programatice, începereu 
panii de muri lucrări publice, care să ducă la declanșarea muncii 


naționale, 
a Ce su făcut la noi În pri pentru remedierea şomajului? 
Statul, dela 1929 pină finele anului 1932, a contribuit la aju- e . 
torarea şomeurilor, dind primăriilor şi judeţelor circa 33 milioane ronica externă 
i t SCOP it, tot din partea statului, cu 3.620.000 lei direct = 
"a mai con t, tu n partea stu cu 3. ei direc 
i di 1933 Caleidoscop lunar 


la fondurile de şomaj ale Uniunilor de sindicate, care, din 1 
au plătit, din fonduri tori d rezultate din cotizaţiuni, 65 milioane Evenimentele se succed într A 
Jei pentru ajutorarea șomeurilor. obligatorii contra: gontaju- rană spre o acalmie în lunile da pe rapid. Nu ştiu încă în 
glos, urmat de ceeace trebuie dă Urmare. Tari e aao amint 
= e singe. 


Fără îndoială că legiferarea asigurării 
Situația tulbure din Germani 


a, cauzată mal ales de un regim care 


lui ar fi un remediu, efectiv şi dir 
o Šk recunoască a Side sere Centrala a sia ca oale regimurile reactionare, adi 
rărilor sociale e nici asiguraţii cotizanţi aie politice și reli ora contradicţiile şi antitezel 
Se apane insk cel putin legiferarea ajutorului de şomaj, adicã -se creadă diversiune: relnerearea. Da a fost canalizat prinio 
atenta k i ii de seum înainte depli porul german a fost făcut să 
i ponetormaren, rr benevole de zi de 1% asupra salariilor, în- ordonat obligativitatea tracă pen in fericit, findcă seful statul a 
ta a A seo lăsa o atit de importantă problemă numai pe sea- ra ler pia area morală oare gaga echiparea cu materiul gr 
{aa initiativei private. i aşa fel ca trade der de un erorile crom ge er sl 
Asistenţa privată trebuie transformată. şi zată ca o asistență de Wilhelm. nomă să se soldeze mai bine decă hg manevreze În 
de Stat, prin legiferarea cotei de 1% #supra sa ilor, 0,50% dați de Ca urmare, Franța ameni àt cea întreprinsă 
patroni şi 0,50% dați de salariați şi realizarea unui control sever ameninţată, Cehoslovacia miei a încheiat un solid pact cu Ru 
triere u solicitatorilor şi de ajutorare reală, scop decit de a-i intimida gind util frontul păcii care n' sia 
gesturi neprecugetate pe zgomotoșii neo-imperialiști germa ii zw 
„ dela 


. . 1 t f p 
N . 


insă, cuprinsă de mani 
simplu moa mania  politicei independente, si 
plicitatea și! fäjärnicia o Franța, spre a face jocul Berli trădut pur şi 
Am sperat ca ur politicei ei externe, nului prin du- 
În care se cuvine AA snig lui Pilsudsky, Polonia să-și rei 
a pa inaugurată de Pe er însă, zadarnic, Căci se mal area 
Ala instituțională, ul dictator al Poloniei, dispune pat 


cca 


rune, vreu | economice măgulitoare, G i i 

flanc moi să-l spargă. spre a-și găsi ia Maar i Orias aa 
nele să fie atente si nvăluirea Husiei. Este momentul ypenâlerca 
maimuţoii fascisan şi cu mintea trează, fără n se lăsă i. rotii 
Căci nicinde i ai „reiiotibor autohtoni cu fruntea | IE eva re x 
actuală, Cerere meri ar povestea calului troian, n’ n deget. 
Germania este parmu a ominia, Înseamnă prăpădul Romi fost mai 
paasiune este paravanul războiului de miine, războlu d come poe 
Ungaria. de frontiere, cu e revanșă. ex- 
i mea intri cel mai apropiat pretendent 
„ intri 

In Bulgaria, ia one va rag se oprește aci. Ea este activă 
s'a dat inapoi de rd 77 şi na renunțat nici lu Itali vă in Japonia, 
ri stia cerca să provoace o desbinare arg Smg Kamn ye 
ntre timp, Italia, sala 

nepricepere econom rsoarea regimurilor d 
urmăreșt e violență ti i 
Por ar O eig d războiul jos Abii ASe nassele. 
ca, îşi are partea sa de vină, ant 
. a 


IE e a ee e alai 
27 NANA e e ENE i III 


și 


w VIAŢA ROMINEASCA 


Dar, dacă totusi şi-o va pierde, Italia fascistă va plăti scump pen- 
tru ea, Economia națională a Italiei este alarmant de deficitară, 
populația sărăcită, tesaurul statului aproape gol: la fel ca în Germa- 
nia, lar în timp ce săptămânal vapoarele pleacă Incârcate cu trupe și 
material de războiu din Neapole, Trieste, Fiume și Brindisi, zilnic se 
reintore din Africa sute de tineri decimaţi de malarie şi zilnic, sute 
de tineri dezertează din „alorioasa” patrie a fascismului, în țările 
vecine: Jugoslavia, Austria şi Elveţin, 


In sectorul economiei mondiale, se remarcă acecaș dezorientare și 
panică, 


Nira Statelor Unite, născută din entusiasmul şi energin lui Roose- 
velt, printr'o simplă sentință judecătorească, care coincidea cu solda- 
rea problematecă n realizărilor ei, a luat formele străvezii ale unei 
umbre din ceace-r fost. 

Franța, pe de altă parte şi-a răsturnat guvernele ln bătaia unui 
cronometru, spre a face faţă bătăliei în jurul francului, 

Un weru, pure bine stabilit: că nici un Stat, cu monetă-uur sau 
frä monetă-aur, nu este mulțumit de haosul monetar de astăzi şi că 
intreaga lume este convinsă că se impune o reintoareere cil mai 
grubnică la o stabilitate monetară, Unitatea aceasta de vedere, este 
un lucru câştigat. Importanța sa, este imensă. Deşi cu mult mal ho- 
tăritoure ramine cealaltă problemă; care este nivelul unde trebuește 
fixată acea stabilitate monetară? 

In sumar, ofensiva disperată din partea țărilor cn regim autoritar, 
spre a-și lărgi frontierele, spre a se înarma, spre a ne tiri intrun răz- 
boiu din care işi fac iluzia că se vør alege cu profituri. 

Pe de altă parte, străduințe imense și «forturi elaborate spre a 


păstra intact frontul păcii, 
Deo parte: instinctul, bestin, patima. De cealaltă parte: rațiunea, 


bunul-simţ, dorul de pace. 
T. Cristureone 


Fascismul italian și revizionismul 


In momentul de față activitatea diploma ici europene se poluri- 
zează în jurul a două centre distinct opuse, Unul, care se str dueşte 
să asigure păstrarea actualei așezări politice a Europei şi altul, cure 
tinde În răsturnarea el. Lupta se dā deci intre cui cari sustine stellis 
quo si partizanii revizionismulni teritorial, : 

Ín această întrecere, gestul recent sl Germaniei — repudierea fù- 
tiye u restricțiilor de ordin militar impuse ei prin Tratatul dela Ver 
sailles — se ponte socoti, pe drept cuvint, ca o piatră de hotar, Do- 
vadă starea de alarmă generală în lagărul diplomaţiei europene, căreia 
i-a urmat și activitatea febrilă ce se desfăşoară, de atunci incouce, de 
către toate cancelariile interesate în apărarea principiilor de drept în 
viaţa internațională, 

ineditul acestei situaţiuni nu constă atit în afirmarea tendințe- 
lor net revizioniste din partea Statului celui mai puternic invins in 
războiul din 1914-18. De fapt aceste tendinţe sunt numai reafirmate, 
deși cu o vigoare mult mai mare ca inainte. 

Dimpotrivă, ineditul ei constă mai degrabă în faptul, că explo. 
siunea revizionistă deta Berlin coincide cu o „retragere la Canossa 
a revizionismului — ani întregi afişat pe firmamentul polilicei eu- 


ropene — al Romel. 


„CC 


Intreb: 
eDirea care se naşte este iplică [ascisu ul, co 
mişcare politică, revizionismul, ca un Meru necesar pentru ate or- 
+ Li 


rmuniei hitleriste pure că ris- 
ene, negativ: o contradicție ce 


gimuri ră, } : 
in Vagaria racie instituite, de Pilsudski în Polonia, de CĂ aria 
in Turela. e eff în Bulgaria și chiar celui re arthy 

n. cel puţin ra tendință. sustinut de Kemal 


Co m 
rabilă, A ia toria nI ce urmează, cea inductivă pare n fi 
apropinte. Deci fa anere = Sa e examinează fapte PE i pie 
cist în sine. In sehimb omite o descriere a sistemului 
tnt i imb, trebuie amintite citev N siut: fn 
mor a „d aitetoria, politiei externe italiene dela ribal pika Pa 
întea faseistiloe Ci à eeiace este mai semnificativ pent ra 
kimiji. ştilor şi conduita reală a acestora în relaţiunile Tok apart 
Un contrast între s 
vingătoure e statele invinse in războiul im i y 
dintii a bor albă, ra dela început, Sarin e ora 
neşte, z p L Di suomotou ifes 
x a fi “aplicabilă, Ce țară e în stare să tr rage caii papuc 
leok aan şi orgoliu? uyor asemenea ampi- 
asu actul trecereii Italiei al 
ceară În alături de uceste stale 
dea e a a a așa zise filosofii de etică politică "ehimbärit nn 
Puce, apărea în orez teritorial al Europei, stabilit de Conferin pă 
fapt, cu cât italie m umină, Cu atit mai surprinzător părea a gi t 
rind pentru aito iri numai că cerea rectificări de graniţă In rari 
Isonzo şi în Albani Sie gaoi unele cu cure se războlse ea însăși. la 
dat și teritorii los a + dar se prefācea că uită, că aceleaşi trat te 
cate, dela ea de pi ied sloveni şi germani, cari ar putea fi noa re 
principiului ja ce Ai ui multă tărie poate, în numele chiar al 
-n început asocierea Itali i 
plingerile aliei — fie şi numai e 
de uate a fost trike Opa Centrală și Balcani. atan ae ia 
timental mii mult unor cauze de ordin egoist ian. 
talienii s' A 
PE tag A i plins că la masa rotundă u Conferinţei 
Mari” (Wilson, Clemence Ega r la cintar” r ha Trei 
> ii u > H 7 „4 re 
k oyd George), incit Italia i 


are Notrum. Aseme- 
sele unei expunsiuni 


e 
E O NN 
7 


98 VIATA ROMINEASCA 


coloniale În Africa de Nord şi în Asia Minoră, deci posibilitatea de 
a-şi plasa surplusul său, mereu crescind, de populaţie. 

Noul regim fascist avea exigențe atit faţă de italieni înşişi, cit gi 
faţă de străinătate, 

Intii, ca avea nevoie de un prestigiu sporit, pentru ca să poată 
rămine pe linia „revoluției”. In al doilea rind, de formularea de ast- 
fel de revendicări politice şi teritoriale, care să-i slujească ocazional 
drept instrument de tocmeulă faţă de vecini, dela cari credea că poate 
smulge oarecare avantagii concrete. 

ltalia ținea pasionat şi nu pregeta să uzeze de toate mijloacele pe 
cari le avea la dispoziţie, pentru a se ridica la rangul de mare putere 
europeană, recunoscută aevea ca atare de toate celelalte mari puteri. 

Monarchia Austro-Ungară a lăsat locul liber în Europa Centrală 
şi Italia nu întirzie în a se comporta ca moștenitoare legitimă a marei 
puteri dispărute, Mai mult, ea se grăbi să moștenească şi metodele 
tradiționale ale politicei Ball-Plotz-ului: acelea sintetizate în formula 
„divide et impera”. Nouile pen de dominație italiană au fost deci 
fixate tot In vechiul cadru ul politicei austro-ungare. 

In Europa Centrală, Italia spera să-și exercite puterea prin im- 
brăţişarea independenței nustrince și prin încurajarea revizionisnu- 
lui maghiar. In acelaş timp, nu scăpa nici un prilej de a sabota opera 
Micci Antante în bazinul Dunării, grup care, prin tintele sale prac- 
tice şi prin cohesiunea sa, îi oferea pină acum cea mai serioasă pie- 
decă în această parte a Europei. 

In Peninsula Balcanică, Italia s'a o sistematic tuturor încercă» 
rilor de cooperare. In primul rând a căutat să zădărnicească încercă- 
rile repetate de apropiere dintre cele două state slave, Serbia şi Bul- 
garin, cari vizau creiarea unui mare stal Jugoslav dela Maren Neagră 
la Adriatica, (Momentul Stambuliski-Radici şi recent de tot momentul 
Gheorghie[f). Acest scop politica italiană şi l-a atins prin mijloacele 
sale sui generis:  tomentarea disensiunilor macedonene, chestiunea 
cşirii Bulgariei la Marea Egee şi exploatarea litigiilor teritoriale dintre 
Bulgaria si Rominia. 

Şi mai concludentă pentru adevăratele tendințe de heghemonieale 
politicei ituliene n fost reacţiunea stit de promptă a Palatului Chigi 
contra Inţelegerii Balcanice închelate de către d-nii Maximosdeltici- 
Husdu Arras-Titulescu. Acordurile dela Roma din 17 Martie 1934 din- 
tre Italia deoparte şi Austria şi Ungaria, dealta, nu fost incheiate mai 
mult ca o contro-demonstrație la adresa printe acțiuni concentrale a 

statelor baleanice, de a reduce zona deschisă intrigilor marilor puteri 


in Balcani. 
a 


Dar politica italiană părea hotărită să traverseze toate resisten- 

tele. Ea dusese însă la indusmănirea atit a Franţei ett și a Italiei; sa- 
bota făţiş opera de conciliațiune a Ligii Naţiunilor — căreia în mo» 
mente de irascibilitate îi negn pină şi rațiunea de existență intro 
lume În care trebuie să mal domnească pumnul tare, şi producea coş- 
maruri din cauza echivocului în care se menținea faţă de noua Ger- 
manie, 
Pină cînd într'o bună zi, Malin oferă, buimăcind lumea, specta- 
colul unei subite schimbări de front à rebours. A fost de ajuns ca Du- 
cele să sesizeze pericolul cure venea, de data asta din partea Germa- 
niei, care — ironie! îi urmase și depăşise metodele de guvernare, 
pentruca Italia să se transforme din revizionistă in anti-revizionistă, 
tot aşa de repede cum se transformase din anti-revizionistă în revi- 
sionistă, 

Intrudevâr, Inurmârile Germaniei, — secrete eri, pe față azi — 
nu pot lăsa rece țara care are la Brennero o neinduplecată minori- 
tate germană și cel mai mare port al său la o bătaie de tun dela baza 


CS 


CRONICA EXTERNA 


probabilă a unui atac german, Nu, mai ales, ctfi 
oltat intreg potenținlul său de apărare e 
orba aci ră ar pag de conservare ul un 
S mic din ceince crede e 
eeraa t e nord, in Tirol. pica aa | 
cordul dela Roma incheiat cu Franta Incă i i 
Italiei pe lingă 0 acoperire a frontierei kag S ag his bcr 
concesiuni teritoriale din partea Franţei în şi Somalia i alte 
avantaje pentru cei vreo 80.000 de colonişti i ni din Tunisia Era 
poata un cîştiga mai modest decit ambițiile Indrăzneţe ale imperialis- 
ap e in direcția, Balcani şi Riviera, dar cert 
moment, Italia pare ferm încadrată în sis 
peri, care militează Deta organizarea opoziției terrier Turla axă 
„oh m roared ramai pa sapa manal. amănuntul unni exces de 
ace > „tare face din a cel mai ortod 
aotriti re contra Germaniei, Tonul Ducelui dinaintea ie tena 
anferinței dela Stressa nu mai lasă nici o îndoială asupra zelului de 
neofit al Italiei anti-hitleriste, deci anti-revizioniste. 


S'ar putea crede că ținuta de astăzi a Italiei fascist 
cerea fundamentală şi durabilă dela politica revizioaistă ra p pă 
litica anti-revizionisiă de azi. Intrebarea ce se ridică la acest punct 
este dacă Italia, odată pericolul teuton trecut, nu îşi va relua firul 
ngitațiilor contra tratatelor ce o jenează în expansiunea ei, cu aceias 
Cauri și Spel yey rua și consecvență, ca În trecut. 

s sui în aceasti intrebare nu-l putem aven decit dacă s tim 
intreaga concepție de Stat n fasci i pân 
Ter Socant a fascismului, precum și ambianța sa pi- 

Agira sconta, re negre nu poate fi decit negativ. 
nui nu se poate împăca la infinit cu un rol de a är 
deci un rol pasiv, în afară. Doctrina Statului fascist este o doctrină 
agresivă, o doctrină de luptă, opusă postulatelor: „cooperure”, space” 
ete. lată de ce lumea, care judecă obiectiv lucrurile şi vede mai de 
parte, își dă seama, că noua orientare a politicei externe italiene nu 
e decit un alt reflex al clasicei metode italiene: „sacro egoismo”. 
A gks Semoutraha aorte aserțiuni, 
3 . necesară sici o deseriere a genezei mișcărel faseaste ita- 
rana: și a sii unei alle mișcări similare, Cauzele şi împrejurările cari 
aiea varansa şi înscăunarea la putere a unui guvern fascist, 
sii se menţioneze că fascismul este o formă barbară de re- 
ce a: — „Pose ultima — contra claselor muncitoare, oriunde, e 
TAT OPETI şi gala să cucerească puterea politică a Statului. In 
A oy = = și în Germania, agitaţiile şi concentrarea forțelor socialiste 
re os motivul ostensibil al aducerii fascismului la cirmă, Acţiunea 
pe: rate Pot cu mea mai disperată cu cit văd că rezistența sistemului 
Saptea, macină chiar şi fără intervenția forţelor revoluționare 
De fapt, fascismul este un instrument în mina ce] 
i: asei min 
care a monopolizat sursele principale ale producliei şi diutenak ji ee 
ini at t de inechitabile ale distribuţiei. EI îşi dă seama că nu ponte 
creieze prin propriile sale mijloace sondiţiani de trai suportabile 
pentu masse: Ca să evite scadenta regimului, sau cel puţin să o 
am ne, deci ca să se achite de mandatul ce l-au primit, regimurile fas- 
ciste, recurg la clasica diversiune a tuturor imperialismelor şi auto- 
crațiilor, din toate timpurile: la diversiunea externă, De aci toată pro- 
pagindi menită să exalteze sentimentul național al poporului. făcln- 
i-l să creadă că libertatea și prosperitatea sn e pes se aper de alții, 


————— aa 


e Italia nu şi-a 
uman şi technie, 


09 ATA RO n e 


iar tineretul este îmbătat cu perspectivele unei vieţi cu un orizont mai 
larg şi mai bogat, pe care l-ar aduce cu sine o mărire a teritoriului na- 
pea Astfel se creiazā prin propagandă şi educație un nou ideal: un 
deal militarist, grevat pe cultul forței şi al competițiunii între po- 
poare. Astfel surplusul de energie este canalizat În serviciul clasei mi- 
noritare imperialiste exploatatoare, dar contra intereselor vitale ale 
masselor muncitoare. 

Spre războiul extern, 

Se ştie că războiul a fost totdeauna şi va mai fi, în bună parte, 
inițiat în interesul grupurilor economice private, ce au monopolizat 
resursele principale de venit ale comunităţii, tocmai spre a le întări 
şi mai mult, ori cel puţin menţine er a ciştigată, prin achiziționarea 
de materii prime şi piețe peste araniț 

In opoziţie cu democraţia, care singură tinde să reducă zona fric- 
Hunilor de ordin internaţional, canalizind lupta politică spre planul 
reformelor sociale, lăuntrice; dimpotrivă, fascismul sporeşte şi adin- 
ceşte conflictele din afară şi suprimă cu totul orice mişcare dë reven- 
dicâri sociale şi politice inñuntru. Una tinde spre pace şi cooperare, 
iar cealaltă spre diviziune şi revizionism, 

In adevăr, fascismul nu concepe cooperarea decit pentru scopuri 
de agresiune, iar conflictele pe care le stirneşte sunt conflicte pen- 
tru putere, 

In concluzie, Statul asa cum e conceput de constituția fascistă, 
într'o țură industrializată, fatal devine un instrument de agresiune po- 
litică, înăuntru şi de agresiune militară, în afară, Pe deoparte, forma 
de guvernămint a Statului fascist este anti-muncitorească, pe planul 
politicei interne şi anti-străină pe planul celei externe. Nesiguranța 
economică de azi şi monopolul financiar sunt pricinile de bază ale or- 
dinei fasciste, care este o ordine eminamente de luptă şi în care le- 
gea, şi toți factorii armaţi — poliție și miliție — îşi asumă puteri 
despotice. 

Sub un asemenea regim, Talia nu poate evolua spre o politică sin- 
ceră de pace, ca nu va vrea să renunțe definitiv la reluarea planurilor 
sale de expansiune în afară, de fapt oriunde poate achizitiona pres- 
tigiu și teritoriu, spre a-și întări poziţia internațională. 

Prin urmare, armistițiul consimţit pe frontul revizionist de Italia 
fascistă, nu este decit un intermezzo vremelnic al imperialismului ro- 
man, La primul prilej, cind se vu vedea liber la nord, Mussolini va 
schimba iar, și tot pe neaşteptate, melodia pe care o cîntă astăzi cu 
atita virtuozitate, Căci nu există alt italian care să dorească mai mult 
decit el, să lase o Italie mai mare. 

Fasciştii știu, cum știm şi noi, că numai un succes pe frontul ex- 
tern poate să amine păbuşirea totală şi definitivă, pe cel intern, 


Victor Cornea 


Cronica cinematografică 
Telegrame 


„Dragoste de scafandru”; 
rr să roate vie să crezi! Ne find aua. Eilger aa îi arce lb pure 
culata a dee gi e apere pede E... albă un sens, De pildă cupă fa 
sau o partidă de să o plapumă ermetic inchisă: 
metalic e p dea rutări schimbate pe fundul oceanului în otini 


5 
„Avionul fantomă”. Un aviator i escopere istem 
agar s a vedea, şi orbeşte la rmn ae du a perrita în n À 
„ Dar noi suntem răi, şi nu credem. (Carry Grant, rolei pair 


Ld 
„Vecinie in inima mea”, T parten: 
f A ă SĂ între 
anina cai inamici (un sii gi Put, rp ik, sinuci S 
er avar n amor, e tutti quani: Dar... detalii ezcalenie. P 
3 ara Stanwick și Otto Krueger, care joacă neose E Pot me 
"m 


„O [atā iubeşte", comedie i 

3 sentimenta 
cintă cu micul său ser intenționat dră 

t U răgut. Dar fă 

ere oy Tosoyiiae Hutschinson. Sena care cbr suis ger a 
Ean potno, imidă încercare de a strecura puțină teză n cinla. 
mt cari, a paias aati eg pe i ne pirit 
open zei i riită; e ajutată de tatăl ei, ră 
corn zătorului de jurnale care fusese (el, tatăl) agai neip 


i americană. Dick Powell 


ne eo m 
rbo, adică ceva care părea 


și probabil nici continuare, un 


vedete apare încă 


1 net, prin fn tul că filmul Mur lenei e bun, in p ce filmul Gretei 


Garbo e prost, francamente prost. 


„Voevodal țiganilor”, fast, lu 
cîntă, sărută, călărește, iubeşte şi er perene est lut de riick Joacă, 
mon- 


tare, cea mai supragenială hi 
Cristos încoace pe cele cinei alima eră din cite au fost dela 


aa aa NIN N N NI 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


„Fartuna”, film sovietic. Fiecare figură, fiecade mişcare a fiecărui 
personaj e i rena scăpată dintrun tablou celebru, citat in toate ma- 
nualele de Istorie a Artelor. Fiecare personaj, în fiecare moment, are 
aerul să ne spună: „ia priviţi ce pictural mai sunt; ați mai văzul ceva 
aşa de caracteristic ca mine?”. Dar, la urma urmelor, este asta un cn- 
sur? 'Trebue să ne plingem că ceva e excesiv de artistic? In tot cazul, 
e un frumos defect, cam cum ar fi (imaginea nu ea mea) perla la 
stridii, 


„Monte Crista”. Felicitări. Cind cineva îşi dă osteneala să-şi aducă 
aminte că oricărui om îi face mare plăcere să redevină copil, — asta 
merită recompensă şi recunoștință. Şi-i foarte greu să faci pe un adult 
să se simtă copil (mult mai greu decit viceversa), Monte Cristo, po- 
vestea lui Dumas, americanizată just atit cit trebue ü contrage 
şase volume în nouăzeci de minute de peliculă, — Monte Cristo este 
un film fermecător. 


„Lat anx dames”; romineşte: „Chemarea primăverii”, Un film 
de pederaşti. Toată lumea este pederast: bărbaţi, femei, copii, deco- 
ruri, scenariu, tot. Avem permanent un sentiment de neliniște şi jenă 
cu în faţa unui pederast cure face „şişiuri”. Păcat. Păcat nu de po- 
veste, care-i ineptă chiar sub forma literară primitivă, — dar păcat 
de fotografii care-s realmente frumoase. Iar domnişoara Simon, in- 
trun rol de ingenuă care descopere tocmai atunci amorul, samănă in- 
finit mai mult cu o profesionistă pentru domni bătrini de case În- 
chise. 


„Mă insor cu nevastă-mea”. lată un titlu care e prost pentru că e 
prea bun. E aşa de bun incit rezumă, în două cuvinte, toată întorto- 
chiata intrigă a filmului. Actul I, scena I: spectatorul află că cineva se 
însoară sub numele faly al baronului. Actul II, scena II: baronul — 
cel veritabil — cercet personal cazul (inclusiv fata), După asta, 
dacă ştim titlul; „mă insor cu nevastă-mea”, ce mister şi ce surpriză 
mai pot oferi cele opt acte și Jumătate care au mai rămas? Noroc însă 
pentru film — care e amuzant și inteligent condus — că spectatorul 
a uitat din primul moment titlul, potrivit sădătosului principiu că 
toate titlurile sint idioate şi n'au importanţă. 


„Cascada morții”: ni se arată, sub formă de documentar roman- 
tat, existența dela Hollywood n acelor curiosi „profesionişti ai acci- 
dentelor”, figuranţii de cinema care fac acrobaţii mai mult sau mai 
puțin mortale. Un domn foarte sceptic mi-a spus: imposibil ca actorul 
acela care face scena cu căderea in flăcări să facă asta în realitate, Lu- 
cerul e sigur trucat. La care eu, care stiu tot, am răspuns: Sigur că e 
trucat, Am citit undeva cum se procedează În asemenea cazuri. Acto- 
rul, ca să nu pățească nimic, recurge la o precauţie ingenioasă: pune 
pe altul să joace scena, Şi atunci totul are aerul foarte real, iar acto- 
rul nu riscă nici un accident. 


|] 
„Departe de civilizaţie” documentar pur. Prodigios de interesant. 


IIIA 


CRONICA CINEMATOGRAF ICĂ 103 


pungaşului ti stä bine să fie B p cea: stă bine să fie infricoşător 
O poveste polițistă pe bază pape i i 

permanență, haz. i urt trebue, obligatoriu, să aib 

panat arerp na Vezi Clubul noctambulilor, Şi vezi cele două rr be 


Capitala răsună de reluări ci 
t nematografi i C i 
beri fat D acen 0 aar de dragoste, Tiam dai a ak 
Kiepura cîntă, cîntă infinit, pină în pese midi, Grace More, Tasbat, 


Lilian Gish, vechea noastră 
Caparo pe ecran, Nu în rol de ian a Agora pg pati a 
Sajad mărita pri Aaa civitnnieam situație de fată bătrină din dan 
a filmului e d. Roland yopo Gazeta căsătoriilor. Partea bărbătească 


Bouche oung, un actor de mina intii, 

sie m ae autto, «Frei e Bi meri mul (unei 
pe vremen lui Carol I), — e ru jucată la Naţional 
fin şi de spiritual. h aA: e 


mul american) este excepțional de 


D, |. Suchianu 


Hitlerismul şi muncitorimea 


Diferite reviste şi unii doctrinari „specifici” au căutat să 
demonstreze neincetat că hitlerismul este o problemă pur ger- 
mană, care Ware nimic comun cu țară noastră, „țară emina- 
mente agricolă”. en o structură deosebită şi deci cu probleme 
care nu corespund desvoltării societății romineșşti. 

Cu toate aceste declarații categorice, prin care sa încer- 
cut şi se va încerca mai departe „localizarea” ideologică și 
organizatorică a hitlerismului, n'a existat revistă, ziar sau 
intrunire publică în care acești reprezentanţi „localizatori” să 
nu vorbească despre „realizările formidabile săvirşite de Hi- 
tler și Mussolini” în toate domeniile, şi în special despre ma- 
rea „fericire care înviorează din ce în ce mai mult cimpul 
mulțimilor muncitoare, altă dată a: crape şi terorizate”, 
Aceşti admiratori teoretici şi propagan istici refuză că expună 
în mod ştiinţifice problema hitlerismului şi să interpreteze în 
lumina realităților sociale, toate fenomenele — dela cele eco- 

nomice pină la cele culturale — care străbat astăzi fulgerător 
viața poporului german, amenințind să înăbușe cu metode 
cunoscute numai de evul mediu şi viața celorlalte popoare. 

Inlăturind cercetarea științifică ci au pus în loc demago- 
gia, diversiunea și minciunea socială. Nimic nu poate ilustra 
mai bine această caracterizare ca o frază rostită de Hiller cu 
ocazia recentei ședințe a Reichstagului: „Doctrina național- 
socialistă se adresează exclusiv poporului german”. Cine cu- 
noaşie însă, sau numai a auzit despre amestecul emisa rilor 
hitleristi în toate ţările; cine este informat de scandalul pro- 
vocat de ucest amestec în Statele-Unite și Lituania; cine a ur- 
mărit zilnice desfăşurarea propagandei d-lui Rosenberg în 
Rominia, sub diferite aspecte „naţionaliste” sau „săsești” 
poate să-şi dea seama pină unde merge sinceritatea în acea- 
stă formulare „calegorică” a fascismului german. 

Totuşi, Irecind peste diversiune şi demagogie pentru a 
stabili adevărul social şi în acelaş timp pentru n demasca ne- 
sinceritatea udmirutorilor platonici, putem spune. că hitleris- 
mul nu este numai o problemă germană ci pur şi simplu un 
aspect nou al fascismului, intrun moment de criză pină la 
prăbuşire a capitalismului german şi în general a capitalismu- 


2 N UN e a o a II 


Hitlerismul și muncitoritea 105 


tia și poneitorimua O O wos 


lui. De aceia nu vom 
j putea despărți nici i : 
strat Sessa = Cra airmotirale, tc ar spre e | 
iara tara SA Praf, In timp ce criza e ii roua ii. | 
AE a E astfel și fascismul, e yo nb 
pipes ngi anghese, a căutat să pe eee ii a do- | 
speranța că va fi salvatorul regimului burghez. Universalita. 
pe GE ie cmajonaliimut" fascismului şi Al vea i | 
ra urit are care deși nedesăvirşită din punet ră i 
că cu sforțări de marini e continue contradicții, ego 
lorlalte categorii lucrătoare cu brațul şi rar pane ab 


De o parte slăbiciune şi 
abietune și încercări dispe : 4 

arte, forță, conștiință și încredere în ari arăta de cealaltă 
te asa, Eugen Ve aai fascist — spune Într'o her pa 
e Enea Varia, un ae creator al problemelor 3 
biciune Corpuri n e de forță ci dimpotri 
politice î Drargntsiei, de pierdere a bac i de slă- | 
tiei prol supra majorității poporului, Dacă a ideologice şi 
parilcular. est xy? in general și a aristocrației anala epa | 
sărăcireu insel aza principală a crizei social ia ac | 
ban or largi ţărăneşti şi mici b oeraţiei, | 

socială a mişcării fasciste”, urgheze constitue | 


Este o preci 
aa zare care ne arată 
i Co A Á å fondul siori 
pote lezeze și demagogia fr are deea 
se ueosebeşte de al celor} Pad re, fon 
numai iune de celorlalte dictaturi fasci i 
tiploate oean de nuanță şi de adaptare a lene za 
toda. | A eroare în ritmul țării unde se aplică eior de 
şi între la, $ PA de ricină și deportările în corean Limari 
asalt nu există Sapca Snirare și sălbătieiile trupelo E e 
ay: o deosebire d rac 
nor ei e a e metode, mit ae 
eta aiia e oa nutrese „cu ierburi adm arie d 
y e liui Angelini, repre; a sărată” 
coli în cc i: è „ reprezentantul muncitori i 
nii Arche: spec pg lee congresul țărănese dela Pu vară dă 
numita Sabau „Bau supuși se Sit de ceia Ae pir 
„magnifice” Feee g şi expozițiile fasciste și eg erei re- 
miraj care mi adt şelătoare ale lui Goebels, se diete je 
liră sau sikat A ri o singură piine muncitorului puna 
agree în plus la prețul produselor tărănesti ingură 
a o parte celelalte d ii și ad 
blem: citore; e domenii și încredi = 
paitini hillerin A pis sS pentry ancient 
a : sm in special, obiectul princin ; şi 
sā înfățișăm și să Fate Obiectul principal, ve , 
drul pa need A Apem aspectul acestei problem 3 ti dez 
tere ctrinei şi practicei naţional-sociuli te ae 
fost însoţită dă indoiulă că venirea lui Hitler a ici a 
atmosferă antisemiti, pe care PED riaal ficidrat intro 
nevoie de cucerirea r "o „neglija”, ori de cite ori 
irea masselor din regiunile ini disitelaa. ice 


„= O Somalie iii opel A 


106 VIATA ROMINEASCA 


tru înfăptuirea acestui program Hitler a întrebuințat forme 
demagogice încă necunoscute în istorie. Demogogici „anticapi- 
taliste” i-a urmat demagogia șovină şi demagogia „morali- 
taţii”. „Bancherii şi industriașii evrei cum și toți capitaliştii 
sunt cauza mizeriei, somajului şi îngenunchierei poporului 
german” repeta Hitler în toate ocaziunile, Mai tirziu cînd ban- 
|cherii au constatat că această demagogie devine fatală pen- 
“tru regimul lor, a poruncit Fihrerului să găsească altă me- 
todă. Am asistat după 30 Iulie la acea demagogie a „morali- 
"tăţii”, cînd întrun discurs, Cancelarul a declarat inebunit, 
că „aşa zisa puritate şi corupția societăţii capitaliste infec- 
tează întreaga atmosferă”. De data aceasta făcea aluzie la 
orgiile lui Roehm, prietenul şi colaboratorul său timp de 15 
ani. Dar nici această demagogie n'a rezistat realităților care 
răscoleuu şi revoltuu massele muncitoare. lată-l pe Fiichrer 
creatorul prin demagogie a unei stări şovine. Părăsește Liga 
Naţiunilor şi devine animatorul cel mai „convins” al ideii 
| plebiscitului. In acest timp, mizeria în rîndurile muncitorilor 
| creştea necontenit, odată cu adincirea crizei. Demagogia şi 
„capacitatea de manevră a hitlerismului devenea limitată. 
„Marea bătălie a muncii”, care trebuia să lichideze şomajul și 
să asigure fericirea masselor rămânea o iluzie. Numai 200.000 
"de şomeri au fost plasați la țară în calitate de servitori ai 
| fermelor, acordindu-li-se o subvenție de 20—25 de mărci de 
fiecare persoană. Plasarea celor 200.000 de muncitori 
'pe lingă ferme a determinat însă o enervare a țărani- 
lor, provocînd totodată și atitudini care duceau la „descom- 
punerea puterii hitleriste”. In afară de aceste „dificultăţi” 
plata lor provoca însemnate goluri în casieria statului. In pri- 
vinja cimpurilor de muncă Schacht a declarat la un moment 
dat categoric: „Nu mai avem bani pentru cîmpurile de mun- 
că”. Văzind că cele două mijloace nu dau rezultatele sperate, 
au recurs la suprimarea „dublului cîştig”. O adevărată vină- 
toare a fost organizată pentru eliminarea femeilor din Între- 
prinderi. Dar şi acest mijloc a avut un efect contrariu, Sta- 
tistics oficială anunţa în Noembrie 1954 că numărul femei- 
lor în întreprinderi a crescut, în timp de 6 luni, cu 9,7%. Pa- 
tronii nu înțelegeau să concedieze elementele femenine care 
le serveau drept diversiune şi presiune pentru scăderea sau 
menţinerea salariilor cum și pentru pregătirile de războiu. 
Cu toate acestea, demagogia a continuat să rămină un in- 
strument de înşelare a masselor. Dr. Ley şeful „Frontului 
Muncii” — un cunoscător mai iscusit al bordelurilor din Colo- 
nia şi Berlin, cum îl numeşte un publicist german — decit al 
problemelor muncitorești, a continuat să promită mărirea sala- 


Hitler isinul si muntitorimea 107 


riilor cu 10 la sută, rezolvar ii 
| ; area concediilor, lansind o ] 
> Ep e cad neînchipuită: „CRONOMETRUL NU ESTE FE 
PE OAS ZINE CI PENTRU TERENUL DE SPORT” 
Pen ca şi mai bine a muncitorilor, Dr. Lev 4 
pa asa ni whit anului trecut un adevărat turneu nalt 
porii tige 5 jern muncitorului german epuizat de o muncă 
ge x, si De pt popu lozinca: „FORŢA ESTE CREA- 
AD CURIE „Dr. Ley a repetat aceleasi promisiuni 
raba n gura o viaţă mai bună şi adevărata fericire mun- 
apara gonan z Un publicist german emigrat, în urma te- 
pa A eriste, descrie cu mult humor acest turneu: „Dacă 
ţa este creiată de bucurie, d. Dr. Ley, în urma bucuriei 
pe arg X0 procură plăcerile mesei şi casele de veselie ú 
rebui să aibă o adevărată forță de urs...” sie 
Care a fost rezultatul turneului! U 
i: tului? Un exemplu e : 
Ea afară chestiunea concediilor. Hitleriștii cari, ptr 
poea 7 părti ape pei nimic în domeniul ameliorării 
i lor, esc să obțină succese iți i 
rilor că le vor asigura, contrari e a as ingena 
ficient. Astfel cîțiva altei ala bari Amaltea A- 
sie s eri din bazinul Wurm a i- 
grade amene ÎN, manii Bavariei cu ajutorul erei add. sp 
b x n ucurie . Călătoria și întreținerea erau plătite. Vă 
aie, manifestările de bucurie pe care presa pusă la cal 
e j~ şti, rà scoase despre această „cucerire socială”, 
tut a.m re, Cind muncitori se întoarseră la mină 
sia £ eltuclile concediului vor fi reținute din 
Privitor la munca femeii, d. D 
i ! meii, d. Dr, Tey a făcut T e 
mpap <o prilejul unei vizite la o fabrică do ttan Ai 
rue Ea apan ti gr or = spunem că munca în uzine este 
ai be OSa a, N oe arată că de cind femeia a in- 
munca pe care femera o poate face fără nä 
: K ce farà ca sănătatea ei să su- 
fere. Acestui fel de muncă aparține şi munca în fabricile de 


coapse ies maria ernan a şi demnitatea femeii 

] orja prin Bucurie”, y 

localurile de lucru < i i (id Ai maner 
ale muncitoarelor di i 

ocal de luer cilo: n fabricile de t 

citeva flori legate cu panglici cu crucea incărtigată Atat 


contracta tuberculoza 


Cu toată această situație de mi 
Cu : t * mizerie, „Arbei y 
Aprilie, organul Frontului Muncii, continuă SR na 


iaşi demagogie: „Gindiţi-vă la i 
* .. y admirabil 
care a fost promulgată sub regimul lui Hites Dis preiei 


um ama a ORE U 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


a făcut servitori, iar din servitori stăpini, Ea a reușit să îm- 

pace pe acei cari se combăteau și să readucă pe acelaş plan 

atit pe cei cari înclinau spre stinga cît și pe cei cari înclinau 

spre dreapta”. Aceste rinduri erau scrise intrun oficios al 

cărui şef dr. Ley, avea să rostească peste citeva zile, 

la 1 ai, un discurs prin care spulbera toate lau- 

dele de mai sus: „Nivelul salariilor —a declarat dr. 

Ley -- nu sa urcat; în rîndurile proletariatului mai 

domnese încă prejudecățile ignoranței și urei de clasă. Nu 

putem să vă dăm paradisul. Priviţi spre Fuhrer, Cu cît mi- 
zeria este mai mare, cu atit voi muncitori germani uniţi-vă. 
Inainte spre un nou an de muncă cu Adolf Hitler spre soare 
şi libertate”, lar Hitler venea peste citeva săptămini, în dis- 
cursul ținut cu ocazia convocărei Recihstagului să confirme 
falimentul total al fascismului german care venise cu promi- 
siunea că va da muncitorilor „lucru și piine”. „Naţional-so- 
cialismul a spus Hitler, urmărește în Germania o operă de 
refacere gipantică. El îşi propune scopuri ce nu pot fi 
atinse în 10—12 ani, Nici unul din scopurile de ordin ideal nu 
va fi atins Inainte de 50 sau chiar înainte de 100 de ani”. 
Urmărind aceste rinduri cititorii îşi vor da seama de con- 
tradicţiile dintre aceste declarații demagogice şi-şi vor amin- 
ti de acel plan de patru ani (astăzi a ajuns la 50 şi 100 de 
ani) pe care l'a expus cancelarul odată cu venirea la pu- 
tere, şi cu ajutorul căruia spera să înlocuiască „robia prin 
fericire”. De atunei şi pină astăzi! planuri „noui” şi spe- 
ranțe continui au frămintat lagărul  naţionnl-socialismului. 
Nici o realizare concretă, nici a creațiune în domeniul inte- 
lectual. Viața socială şi culturală este un adevărat mormânt 
peste cari trece numai strigătele — sau cum voiţi să le nu- 
miţi — discursurile diversioniste şi provocatoare de pa- 
nică şi război. In schimb, în mijlocul uzinelor, în taberile de 
muncă ca şi în mijlocul elementelor muncitoare din armată 
se ubservă o acțiune din ce în ce mai bine organizată. Re- 
zultatele de anul trecut ale alegerilor din uzină — într'o În- 
treprindere din Essen din 2492 de volanți, numai 553 au vo- 
tat pentru naziști, iar restul în semn de protest au depus bu- 
letinele albe (Arboitertum) — ; evenimentele dela 30 Iunie, 
cari su dus la revolta şi în urmă la desființarea trupelor de 
asalt; acţiunea de rezistență care are loc în trei mari uzine 
(Krupp, Opel şi Henkel); ultimele alegeri din uzine, în 
care listele național-socialiste au căzut ruşinos în centrele 
mari muncitoreşti; refuzul muncitorilor din Muenchen de a 
lua parte la cortegiile organizate de autorităţile hitleriste cu 
ocazia zilei de 1 Mai; conflictul religios — arată clar esu- 
area completă a tentativelor fasciste în acţiunea de stăpinire 
a uzinelor. Suprimarea organizaţiilor muncitoreşti legale 


- 


Hitierismul şi muneltorunea 109 


îndepărtarea funcţionarilor conştienţi. amenintarea cu tri- 
a în lagărele de concentrare a tuluror adversarilor re- 
gimului a creal o atmosferă de revoltă cure a dus la Ínfrin- 
gerea în alegerile de uzine, Hitlerismul cu toulă represiu- 
nea brutală impolriva adversarilor ma reuşit să-și păstreze 
influența în rîndurile muncitorilor. gri. i 
„La 30 Iunie Sa temut de trupele de asalt, formate în 
majoritate din „elemente muncitoreşti, şi le-a desființat, 
Magnaţii industriei de război şi şefii Reischwehrului nu mai 
aveau destulă încredere pentru pregălirea directă a războ- 
iului. O mare parte a trupelor de asalt începuse să se re- 
volte contra marșurilor forțate, făcute fără rost. Ele nu mai 
voiau să devină carne de tun pentru Krup şi Thysen; nu vo- 
iau Să servească drept cimp de experiență pentru gazele 
ucigătoare în interesu) marelui trust „l. G. Farben”, Cind 
represaliile dela 30 Ionie fură cunoscute în Germania. mun- 
citorii in frunte cu organizaţiile revoluționare râspunseră 
direct prin apeluri la grevă. In citeva uzine muncitorii ro- 
elamarā greva, şi reuşiră să organizeze manifestații pr 
masse. Milioane de manifeste se răspindiră pe străzi, în uzi- 
ne și căzărmi, In citeva oraşe muncitorii organizară mani- 
festaţii contra teroarei šingeroase a fascismului manifestații 
aprobate cu entuziasm de populația muncitoare, Krupp, 
Bein iia şi Junkerii ordonară atunci distrugerea trupelor de 


Mai tirziu in timpul vizitei sale „Obligatorii” la Krup 
Hitler primi ordin să termine cu demagogia socială şi ie a 
ţia „anti capitalistă”, Ascultător, Hitler proclamă bu i 
tare principiul şefului, El făcu din cei mai reacționari ca i. 
kar gy Financiari, şefi de intreprinderi, Nici cu această Da 
anl ear să ciştige massa proletariatului, Mai mult, Ne- 

pia e necpură să cuprindă, nu numai massele try- 
pelor de asalt dar și o bună parte din straturile mijlocii, D 
aceia, din vară şi pină în toamna unului 1934, Hitler ince ia 
să loveaseň fără cruţare in rindurile micii burghezii i i 
constituise baza de massă a naţional-sociulismulu i 

2 Criza izbuenită intre conducătorii hitlerişti după 30 I 
eu rude haghen s și astăzi, arată slăbiciunea bien 
: ca șefilor naziști de mișcarea de massă. Dova i 
mai desăvirșită o constitue fa tul promulgării tigari vea 
decrete-legi, imediat după iu perle trupelor de asalt A 
care se da depline puteri d-lui Schmidt pentru ea ie 
unor insemnate subvenţii junkerilar și marilor indi triași. 
Aceustă politică care a dus la rezultatele recunoscute de îi 
ħitlerişti la 1 Mai, continuă şi astăzi. Politica pie ast 
rii de lucru” care trebuia — după Hitler — să eee pnek 
seculare”, a dat faliment. Foamea și mizeria se gri poză. 
< + uw- 


aO 


110 VIAȚA ROMINEASCA 


Muncitorii agricoli nu mai pot vinde liberi produsele lor. Ei 
sunt nevoiţi să le furnizeze Institutului Central de Cumpă- 
rare, care le ia pe prețuri foarte scăzute pentru a le vinde 
apoi cu preţuri de zece ori mai ridicate. In cursul iernei 
trecute numărul lucrătorilor ocupați, a scăzut, faţă de anul 
trecut cu 12 milioane. Iar în congresul tinerilor naziști, ținut 
de curind de Magdeburg, un orator a citat un fapt mai 
mult decit îngrijorător. „Situaţia noastră trebue să ne dea 
de gindit. In localitatea Ceaustal-Zellerfeld, din 400 de tineri, 
90 au refuzat. cu toate amenințările, să reintre în cimpurile 
de muncă”, . 
Situaţia financiară este catastrofală. Cheltuelile făcute 
cu înarmările şi întreţinerea cimpurilor de muncă au dus 
guvernul naţional-socialist la confiscarea anuităţilor datori- 
ilor private — externe care erau blocate în bănci. A trecut 
apoi la confiscarea amortismentelor societăţilor industriale, 
fapt care a provocat un energic protest al capitaliştilor ger- 
mani. De data aceasta nu mai era vorba de banii capita- 
liştilor străini. Guvernul a cedat, Banii bancherilor şi indus- 
triaşilor germani au fost restituiți. Un împrumut pe termen 
de 28 ani, fără nici o dobindă a fost lansat pe socoteala 
caselor de economie în favoarea capitaliștilor confis- 
caţi, în timp ee sutele de mii de deponenţi, în majoritate 
mici meseriaşi, funcționari şi unele cateorgii muncitoreşti, 
au trebuit să suporte şi această împovărare. Cind acești de- 
ponenţi au alergat să-și ridice depunerile pentru a le trans- 
forma în articole de primă necesitate, Banca Reichului a 
fost nevoită să arunce ultimele devize şi rezerve de aur pen- 
tru procurarea acestor articole, Micii burghezi au fost liniş- 
titi pentru un timp. In schimb acoperirea mărcii a ajuns la 
234%. Nevoia de noui fonduri, devenind tot mai presantă, 
guvernul a lansat un nou împrumut pe socoteala societăţilor 
de asigurare, Acum se vorbeşte despre confiscarea benefi- 
ciilor realizate de capitalişti, dela venirea lui Hitler şi pină 
astăzi. Această manevră „anticapitalistă” nu va reuşi să in- 
sele massele, cari sunt destul de conştiente să înțeleagă că 
reprezentanţi lui Krupp și Thyssen nu vor trece cu ade- 
vărat la confiscarea beneficiilor stăpinilor lor. Din toată a- 
ceastă expunere cum și din ultimele declarații alarmante 
făcute de Schacht şi Brinkman, directorul şi subdirectorul 
Băncii Reichului, se vede limpede situația definitiv şi ireme- 
diabil compromisă a finanţelor Germaniei hitleriste. La a- 
ces! faliment financiar se mai adaugă situația balanței co- 
merțului exterior care este mai mult decit pasivă, atingind 
in Ianuarie ṣi Februarie anul acesta o scădere de 60% faţă 
de ultimul trimestru al anului 1934, Unde sunt fondurile? 
Un exemplu edificator ne poate răspunde la această intre- 


Hitlerismul şi muncltorimea iu 


bare: ] : i 

cu un calita e aa luat ființă o nouă societate Zepelin” 

truiaseă nouile esc; Esgere mărci, care va trebui F a să, 

tra Uniunei i porii militare necesare În tăzboiul con. 

voace silnie, » Pe care hilleriştii încearcă să-l pro- 
n f: ; 

ficialita te e cestor fapte, cine mai poate oare contest i 

d radiya p AL emg napional-socialist și imposibilitatea de 

s ma i a mA 5 ae 

german!, muncitorească, axa centrală a statului 
O criză = 

„ esasta Paeonia se rezolvă cu experiențe fasciste 

nericului şi EEEN [Or germenul teroarei, mizeriei tatu 

numai 24 de ore esa A e aa ii „Dacă statul va dormi 

Dare ata Mussolini vorbi 
statul capitalist în raport cu accentuarea iba ara pă 


Wa reuşit să desmorțească ir i 
5 n i încă social- democrg inci 
paini e kaak saaa fascismului în in d sta 
= Fe Or Săvirșile la adăpostul teoriei „capi ismu- 
i organizat” şi n „evoluției fără criză”, ie se A EA, 


ancient rară istorice. Cine a cunoscut începutul 
ar csi. e uriașe depuse pentr ali 
ui în Julie 1932 și la 30 Ianuarie 1933, avins drept Karin 


rismul e ă ifi 

lare Ariy sro e fortele unificate ale proletariatului. fapt 
Sial dia f paria ah cu totul situația în întreaga lume, oa 
pe oa fot à comer edificator şi orice justificare teore- 
oline ba s atorică a atitudinei din trecut cu și a celei 
reg cre e pre Massele muncitoare nu mai pot fi 
near ii Lege e falsificarea vădită a evenimentelor 
d ao ea in Franţa reprezintă desmințirea tuturor 
cope e compromitere a acestei acțiuni. Frontul uni 
ia a me aâgampeca pi realitatea cea mai vie — şi la noi în 
nice ra rece politie cînd singur acest front abate 
pie ratio aa aseistă — născută în mijlocul prolctari ; 
sasat beses rşită prin solidaritatea cu el a tuturor pät ai 
ești, ţărăneşti, mici burgheze impotri dim 

de toate nuanțele si gradele. TESSA MOilaimanliei 
umai impus și realizat de jos, el a putut să constringă pe 


e—a LLL 


112 VIAȚA ROMINEASCA 


şefii social-democrați în Franța să-l primească, pentru a 
nu pierde ultimele infiuențe în mijlocul masselor. Fascis- 
mul şi hitlerismul îşi dau seama de forța și influenţa cres- 
cindă a frontului unic în întreaga lume. 

De aceia hitlerismul reprezintă, faţă de această acţiune, 
nu numai o formă a dominaţiei burgheze, dar și un centru 
de acţiune al capitalismului internațional pentru înfringe- 
rea sau împiedecarea frontului unic. 

Deasemenea Germania hitleristă reprezintă azlăzi bur- 
ghezia în descompunere gata să intrebuințeze cele mai bar- 
bare mijloace de teroare pentru continuarea dominației 
sale. Germania hitleristă simbolizează deci vechea lume; de 
aci şi atitudinea provocatoare impotriva Uniunei Sovietice, 
țara unde se construeşte pentru prima oară socialismul, 

Lupta între Germania hitleristă şi Uniunea Sovietică 
este lupta dintre două sisteme: unul în care domnește criza și 
depresiunea cea mai adincă, celălalt! în care munca cons- 
trueşte piedestalul pe care se înalță o nouă civilizație cu 
noui isvoare de gindire, Acest contrast îmi amintește două 
răspunsuri primite de ziarul german „Berliner Tageblatt” la 
o anchetă făcută cu ocazia Crăciunului, în rindul copiilor de 
muncitori şi șomeri! 

Egon S. 11 ani: Aproape toți colegii mei de clasă fac 
comerţ. Părinţii sunt fără lucru, Atunci trebue să cișligi. Şi 
chiar dacă întrebuințăm banii ciștigați tot nu ne ajung 
Mama mi-a spus că Îmi va cumpăra un pulover și ciorapi 
de lină cind voiu cîştiga cit trebue, 

Hans. M., 13 ani: Noi avem o prăvălioară, dar tata a 
dat faliment. Este un an de atunci. Mama ştie că eu vind pe 
stradă. Ea pune banii deoparte şi cînd se vor face 5 mărci 
îmi va cumpăra o pereche de pantofi. Eri a fost o zi bună. 
Am cîştigat o marcă. In' Iunie termin şcoala. Dar nu ştiu 
incă ce voiu face, De altfel nici părinţii mei. 

Cind copii mor de foame intro societate in care au 
drept ideal numai „voința de a trâi şi rațiunea de a spera”. 
(prima poruncă din decalogul lansat de dr, Ley) acea socie- 
tate este sortită picirei. lar cind această „voinjă” şi „ra- 
țiune”, înseamnă mizerie și război in loc de lucru, piine și 
iibertate, este mai mult decit un adevăr faptul că societăţii 
care a elaborat asemenea teorii, va trebui să-i urmeze o socie- 
tate capabilă să satisfacă dorinţele şi nevoile milioanelor de 
copii de muncitori, țărani și intelectuali, care şi-au spus hotă- 
rit și într'o solidaritate impresionantă cu părinții lor — în 
cele donă răspunsuri — sufletul, suferințele şi revendicările 
lor. Hitleristii din Rominina impreună cu toți colaboratorii 
sau susținătorii lor trebue să înțeleagă: COPIII CER O S0- 
CIETATE CU ADEVARAT NOUA! Da! Copiii cari s'au să- 
urat de faseism și hitlerism. Alexardru Mihăileanu 


Se 


Miscellanea 
Intre tiraj și cititori 


Literatura rominească 
HE icatu pentru numai agan n eibi adolescenții. Nu e prea 
cei mare, care crei $ 
bil special pa 
i spa este că publicul cetitor de cărţi scrise în limba ţ ii pea 
Adolescența noastră litera 
ră 
rase pair Aee nu e alimentată şi ian Ai. ehireită gara 
accidentală ata de cetitori; că asisten i rr roai 
Senini ody atunci cind este, ineficace şi că indrumătorii i 
e e òs ferlticii), oficiază în folosul unei ci gustului 
pentru a o neglija pe cealaltă, ei clase de cetituri, 


cârela destinul îi cinta e fiul palid al unei boierii franțuzite, 


democraţie, pornit din Occi rol ar 
. dent, au fost o slabă preiei: 
pături sociale multă vreme văduvită de viaţă spic a ara aie 


Preocuparea aceast 
rală, economică și politica atit de structurată pe o realitate cultu- 
poranismut consti olitică lam 


me a Toat lent yi Test, de, de a iaa aae ma 
l de lupte, căutări si 
iiien 20 de ani dela război, ne aflăm în fața unei frina în 


Creatorii de valori spi 
ideia specificului spirituale au abadonat pe un țărm 
culturii curopene, o Š, şi au căutat aderenţe cu normele și aul 


Intre producția literară ante-hel cere 
ică şi cea d i toru 
ya putea deosebi mai multe transformări ceonomice,. socisk “A ara 


te, 
Existā azi 
min pi Europa siriani, Vi, continaa yi fecund Intre creatorul ro- 
m cititorul , 
Hildal anime da de A aao arnesi abia sa născut, p'are cine 
i: azia „Săptăminii cărții” poporul a putut afla din 
gura editorului că o carte rominească, trece cu de chiar 
mată a celor 3000 de cetitori cumpărători gren de graniţa bleste. 
S'a pus un accent gray ” 


hip, destinul astral al 


3 amănuntul să-i zi i 
i, SA și cum el ar putea determina întrun chip. d tehnic al tira- 


114 VIATA ROMINEASCA 


Tirajul n'are nici un fel de importanță, domnilor editori, pentru 
literatura propriu zisă! Chestia tirajului este de ordin particular, și 
priveste direct pe editor şi scriitor, fără să cointereseze noțiunea de 
cultură, 

O carte poate face întrun an, ocolul unul oraş întreg de citi- 
tori, ceeace la noi nu se întimplă, 

Fiindcă nu se citeşte, Fiindek sunt neglijate citeva categorii de 
lectori: muncitorul, țăranul şi locuitorul neasimilat al provinciilor 
alipite. 

Mal ales acesta din urmă, 

Ardeleanul transplantat din cultura nustro-ungară,  basarabeanul 
din cea germană și rusă, sunt oameni cu tradiția cititului, cari Insă 
abia au aflat de existența unei literaturi romine. 

Cel mai important eveniment al anului literar, din păcate cel 
mul putin comentat, a fost de sigur standul cărţii minoritare, din săp- 
tămina festivă a scrisului. 

Interesul cetitorului din provinciile alipite, pentru literatura noa- 
stră, va fi captat prin traduceri maghiare, germane și rusești. 

Şi la standul cărții minoritare am văzut citeva importante opere 
romineşti traduse. 

lată ceeace trebuia să atragă atenția oficialităţii şi a sertitori- 
mil ocupate a rezolva problema tirajului, 

Nu tiraj, ei citirea cărții romineşști, iată ce ponte fi cu adevărat 
înteresant pentru cei care-şi propun să servească o cauză abstractă 


cum e cultura. 


„Adeverul" festiv, dedicat Angliei 


In 30 Maiu, „Adev?rul” şi-a ales epoca cen mai nimerită pentru 
ediţia sa specială, dedicată în întregime, Angliei. 

Intreite sunt motivele pentru care „Adevzrul” trebuieşte felicitat, 

Intâiu, pntru execuţia artistică şi de tehnică superioară. In al dob 
lea rând, pentru fondul bine echilibrat, sobru şi încheiat, care ne o- 
feră în cele 48 pagini o imagine desăvârşită asupra Angliei și a reli- 
țiilor ei cu Hominia, Şi în al treilea rind, pentru oportunitatea mo- 
mentului, ca gest util și necesar, de orientare pentru publicul romt- 
mens asaltat cu idei fascizante și periculoase chiar sigurantei Statu- 

nostru. 


Coperta, a fost o adevărată capod'operă, lar e g pee şi distri- 
buția materiei, o lucrare de desňvårşitň pricepere şi iscusință gaze- 
tărească, 

Materialul selecționat şi adunat, face din acest număr un Întreg 
organic, cuvintele și mesagille numeroase ale unor personagii ilustre, 
fiind întregite de relatări concise dar complecte, care ating toate as- 
pectele vieţii paien sociale, economice și culturale britanice și an- 
plo-romine. Citim articolele: caracterul englez, Anglia și rominii în 
trecut, Orlzonturile politicei britanice, Problema șomajului în Anglia, 
Constituţia Angliei, Justiția enuleză, Influențe engleze în Rominia, Co- 
merțul anglo-romin dela 1871 pînă astăzi, Viața religioasă în Anglin, 
Literatura engleză In traduceri romineşti, Universitățile Imperiului 
britanie, Teatrul în Anglia, Pictura britanică, Presa engleză, Folklor-ul 
în Anglia, Cinematogralul englez, Literatura engleză. Situaţia econo- 
mică a Angliei, Agricultura în Anglia, Muzica engleză, Partidele poli- 
tice engleze, Mişcarea laburistă. 

Un adevărat lexicon al Angliei şi al relațiunilor anglo-romine, 

Utilitatea acestui număr special rezidă însă In deosebi în posibili- 
tatea care i se dă cetățeunului nostru de a se informa că există totuşi 
o țară, fără un Hitler şi fără un Mussolini, fără teroarea bitei și a 
lagărului de concentrare, o ţară democratică şi constituțională, unde 


2 ————— 


MISCELLANEA 115 


„lucurile stau mai bine” incomparabil mai rmania, 
A i 

Sialis snn. Homânia. O țară cu o pieri O ppt se ur- 

zească „reforme constituționale, o ţară în care libertatea conştiin 

a scrisului şi libertatea politică a cetățeanului, garantată de cre sa 

ție, este respectată şi in care Parlamentul, ca expresie a voinței 

populare, este şi rămine într'adevăr expresia voinței musselor, 


Co 
D. Titulescu, membru al Academici Romine 


La secțiunea istorică a Academici, în loc 
r . ul ră 
moartea lui Balş, a fost ules membru d, Nicolae Pere aaa pia 
-g N-a poea, h- agora mni fericită, i 
„ Nicolae litulescu este una din personalitățile cele 
pale ale politicii europene. Societatea Națiunilor l-a ales g pr pp 
reședinte ul ei și a gāsit În ministrul nostru de externe inteligen 
cea mai ctre i pr Politica externă a sbuciumatului continent, în 
toată complicata ei țesătură și întretiere de forțe, stă în cercul de 
vraje al acestui vraci al vorbei frumoase, înzestrat talent, fin dialec- 
tician, lucid analist, Adine cunoscător ul tainelor politicei, orientat 
precis în toate domeniile de manifestare a vieţii statelor, cînd vor- 
beşte, d. Titulescu se ridică în fața adversarului ca un turn al inteli- 
gentei folgerale. Asvirle ideile nu cu fraza, ci cu torentul; cuvintele 
i cu un murmur de o severă armonie; gîndurile se aşează unul 
ngă altul cu egalitate, ca'n urcare paragrafele unei demonstraţii. 
e i miza cu un zimbet fluturat pe buze, cu priviri agere de ve- 
Nei vă. ntăritată, pe cine nu isbuteşte să-l atragă, îl strivește, îl 
te şi acum vie amintirea acelui răsunător răsboi oratoric între 
Domnia sa și Contele Apponyi, în procesul optanților unguri. S'au fa- 
crucișat două talente, sau ciocnit două inteligente, s'au incleştat două 
voințe; două neamuri, două rase se incăerau, prin ei, pentru a-şi fixa 
dreptăţile istorice, pentru a-şi asigura întietatea. A biruit d, Nicolae 
rare 
upă Contele Apponyi, infrint în procesul optanților, vine Tibor 
Eckhardt la rind, pentru a fi sfişiat, Este poate za peris că al doilea 
mare succes oratoric al ministrului nostru de externe e provocat tot 
de un maghiar. Puterea de a discrimina Intre aparente, de a le destră- 
rr pentru a pune în evidență eroarea, forța de a înlătura voalurile eris- 
ee) ahile, ironia amară, şi puterea de spulberare a sofismei, i-a În- 
pes t să-l răspună pe delegatul maghiar cu eleganță, dar definitiv. 
aer pa elvetic, în care a răsunat vocea atitor Catoni ai oratoriei 
păcii, a avut de înregistrat cel mal scînteietor discurs. Impletire strinsă 
a argumentelor, sever logician, dar suplu; elegant pină ta simplitate 
şi simplu pină la schemă, — d, Nicolae Titulescu a organizat lațurile 
adversarului pentru a-l prinde din toate părţile. Pentru noi, succesul 
dela Geneva echivalează cu o a doua Posadă; cu acea Posadă de unde 
a plecat odinioară Carol Robert cu straele rupte, cu mindra oştire sfă- 
rimată şi cu rosturile lul clintite. 
Astfel, alegerea d-lui Titulescu la Academia romînă nu este ò răs- 
plătire, ci o recunoștiință. 


Lucian Blaga, premiat 
Pentru a consacra activitatea poetică dramatică a | 
Blaga, Academia romină i-a decernat aiet "Hamangia: Lacie 


Nu ştiu dacă mai era nevoie de o consacrare. O valoare — dacă 
este — este, chiar fără st rarerapa str din partea oamenilor, Lu- 
cian Blaga de care oamenii au că poate implini şi acele ler 


1106 VIAȚA ROMINEASCA 


la care-l recomandau înzestrările lut și pregătirile prin şcoli, — funcții 
pe cari i le-a respins strimtimea de a dela Universitatea din Cluj — 
este de mult capital poetic pentru literatura noastră. Că esenţa poe- 
zici lui nu încăpea, ma încăput, In condiţiile gustului general, nu poate 
fi învinuit. In timp ce infiltrațiile unui lirism provocat, artificial, Iu- 
crat din silabe mutilate pentru a se îngemăna într'un soiu de clinchet, 
anulau pină și cea mai din urmă pompa gi a sensibilităţii, Lucian 
Blaga făuria, din cite cristale a putut găsi În grămezile cuvintelor 
noastre, material de artă pentru sborurile inspirației sale. Poezie grea 
de gind, torturată de întrebări metafizice, animată de viziuni de an- 
sumblu, împovărată de mirări, vag voalută de melancolil uşoare sau 
impinzită de tristeţi adinci, îşi fringe metrica, regularitățile, ordinile 
stilului disciplinat, pentru a face loc iureşului țişnit din străflunduri 
productive, 

In constelația liricei contemporane, conceptul poetic în care a Iu- 
crat Lucian Blaga, capătă o poziţie în totul particulară, Extracte noui 
dintro substanță poetică de compoziție diferențiată, aduc calități de 
inspirație și de tecnică artistică nouă, 

Ca dramaturg, — dela acel „Zumolxe” şi pînă la recentul „Avram 
Iancu”, răscaleşte straturile evoluţiilor noastre, pentru a scoate ele- 
mente de dramă cu totul noui. In fondurile trace găseşte metalul de 

„preţ din care făureşte axele piesei „Zamolxe”; străbătind istoria a 
căreia măduvă spirituală rezidă în esența ortodoxiei, îi place să deli- 
miteze momentele de conflict acut, de criză, cari să constitulască isyo- 
rul inspiraţiei dramatice. 

Ginditor mai înainte de toate, dotat şi cu însușirile unui stil pre- 
sărat de imagini noui, Lucian Blaga ocupă rang superior Și În cu» 
petarea rominească. Ultimile cărți aduc teme noui de gindire, pun 
probleme şi incearcă să răspundă la ele în mod original, Stă alături 
= perna noştri originali, deosebindu-se de ei prin sistem şi me- 
to 

O personalitate culturală perfect conturată, care trăeşte in con- 
ştiinţa publicului select, nu mai avea nevoia să fie ștampilată de o 
consacrare, decit din motive de sfintă, eternă dreptate, 


Săptămina cărții, a poesiei, a scriitorilor 


Instituită cu sapul de a ridica, la respectul cuvenit, cartea, săp- 
tămina fixată de M., S. Regele este mai mult prilej de educaţie a unui 
gust literar care trebuie orientat înspre producția rominească. Poate 
tendinţele fastului se vor întovărăși şi de ceva necesităţi de lectură, la 
riște oameni preocupați, — atit de preocupaţi, — de satisfacerea unor 
placuri cari an foarte puţină atingere cu cartea. 

Am vorbit pe larg, — în ziarul „Dreptatea”, — despre toate câte 
se leagă de spinoasa problemă a cărții. Am luat ca temei rezultatele 
statisticei exacte şi am tras încheeri destul de dureroase, Presa mo- 
mentului, pornind dela aceleaşi premize fixate de noi, a comentat 
pătrunsă de acelaş sentiment. 

Problema cărții nu atirnă, însă, numai de acea educare a curiozi- 
tăţii intelectuale, ci și de citeva condiții materiale; stă în sarcina oa- 
menilor politici să le indeplinească. 


Se pare, însă, că săptămina poesiei a adus la vad un procent de ci- 
titori. La nivelul producției de astăzi, — sau, Dumnezeu să ne ierte, — 
la altitudinile inaccesibile ale producției de astăzi, poesia cere o tagmă 
de cititori cărora nu le ajunge numai curiozitatea sau senzibilitatea or- 
ganizată. Dacă este să se adeverească îndrumarea unei categorii de lec- 
tori spre poesie, înseamnă că evoluții imbucurătoare se petrec, Şi 
dacă se întrevede preocupare serioasă de fina bijuterie a versului, — 


MISCELLANEA 117 


cu toate păcatele liricei de uzi, fa 
— faptul e cu atit . 
pp pe efudix Da kige er ș Safotu a araor ke 
i r „ÎI acuzat, — ai, atit de ucuzai, — vea l; 
aa de poftelor inferioare, al brutalităților şi al goanelor duza za 


Din toate durerile a fost, Insă 
l A , răscum i 
aiene saeun Olimp iluzoriu, de miine înec Darul, Beto no 
A pro să-şi odihnească trupul chinuit, după ce a închis telier L 
SR. bars ntele Soc. Scriitorilor, d, general N. Condiescu emca . 
e) Daca or respectat pentru însușirile artei sale a putut să “5 
e un vis la care torceuu confrații de foarte multă Aaaa - 


M. S. Regele a donat scriitorilor 2.000.000 lei, Şi fiindcă, „a dat 
grăbit să dea şi Primăria şi s'au oferit pi aija Să fie urmat”, s'a 


de nu va mai zăbovi din pricina un 


unde să fie așezată cafeneaua şi unde ungherul de haie. ainiai 


e. 
i. d. 
Polemica Giurescu-lorga 


Intre d. Iorga și 
polemică din zori i e C, Giurescu 


lorga 


aş sorginte, care i-a păscut 


să se ridice cineva de-alături; de aceia, a dat în pala = pe pa 
s acela a 


tor pasionat; pretueşte documentul, — Pănit, — d, Iorga e un ne- 


itor de metodă, — d. ] "ti orga e un fantezist; iu 
vitate, — d. lore Orga e liric și exuberant; studios ra 
echilibrului, ser - subiectiv și personal; în drăgii cu obiecti- 


mare nici un elev pe cind d. Giurese 
+ > u n 
Aceasta a constituit suficient eth pat. e d, Torga să-l 


amenințător un pact ei Toria e exclusivist, nu sufere să se ridice 


elegantă, 

exagerată, recenzia aceasta e u’ cu privegherea probelor poste BSa 

tate. poate un Durcheim à mai harar la fel + iar, În streină- 
reşte o A 2 

veninat şi a tăcut na articulat un singur cuvint de răspuns, s'a in- 


A tăcut pină în clipa cind d, Gi 
ESL cm ram red „i iureseu a publicat „Istoria romt- 
Asta a însemnat trecerea di i Ge Spirit de sipundațiile regale”. 


terea oficială a istoricului (iuti „Glurescu În ofieialitate; și recu 


nonş- 
de pe soclul deținut, pină aci, og merg ra porie d-lui lorga 


D, lorga s's enervat, Enervindu 
org Pval,- & -se nu a repli i 
tiv al d-lui Giurescu; ci cu accentul pantietica porrada Ni- 


118 VIAȚA ROMINEASCĂ 


colae Iorga. Ne-am fi aşteptat din partea d-lui Iorga la o critică amă- 
nunţită, obiectivă, ştiinţifică, în felul in care d. Giurescu a făcut-o 
cărţii d-lui Iorga, Dar nu, — d. lorga s'a apucat să se căiniască şi să 
se irite. A ieşit la răspintii cu gura făcută clacson de injurii, a solida- 
rizat cu sine şi citeva nimicarnițe de oameni, a implorat sprijinul 
Academici romine, căreia — ca semn că-l iubeşte, ca semn că-l res- 
pectă, ca semn că-i poartă adoraţie şi idolatrie, ca semn că-l recu- 
noaşte numai pe Domnia sa savant şi istoric, ca semn că e alături 
de d. lorga în această încăerare pină la sdrobirea prestigiului —, i-a 
cerut una mie lel de fiecare volum din cele zece cu care d. lorga ne-a 
amenințat. 

Aci e d. Iorga intreg: meschin, râu, pătimaş, vanitos; încercînd 
să alăture vanităţii sale instituţiile oficiale cari obligate sunt să-i dea 
semnul respectului: banii.. = 

Aşa va detesta oficial opera temeinică a profesorului Giurescu, 
obsesia sa, coșmarul său, visul său urit. Așa va admonesta pe tinărul 
istoric cure și-a îngăduit să serie o bună, documentată, clară, siste- 
matică, pusă la punct istorie a românilor, fără să-l consulte pe d. 
Iorga, monopolistul intimplărilor petrecute În desvoltarea neamului 


Ce cutezanță din partea d-lui Giurescu! Auzi, — să pronunţi cu- 
vintul „istorie” şi să nu-l întrebi pe d. lorga! Cum să nu singiran 


. | 


Elogiul lui Alexandru Philipide | 


In discursul său de recepție la Academia Romină, d. Ion Petro- 
vici a adus un pios omagiu predecesorului său în fotoliu, Alexandru 
phllippida. 

igura Invăţatului filolog moldovean a renăscut citeva momente, 
copleșitoare cum a fost, în elogiul făcut cu măestrie de noul academi- 
cian. Oameni, locuri şi întimplări s'au perindat pe dinaintea ochilor 
minţii, în inlânțuirea lar firească, uşa cum au fost. 

Prin excentricitatea și pasiunea ci, viața lui Philippide, om al 
cărţilor şi şcolii, trădează un temperament, în fond, romantic, Pare 
stranie la prima vedere această afirmaţie, dar nu e mai puțin adevă- 
rată, Viaja aceasta consumată între cărți pină în ultimele ei clipe, 
respiră ceva din austeritatea melancolică a singuratecului din Königs- 
berg. Sunt citeva pasiuni dure, cari brăzdează dela un capăt la altul 
această viață de adevărat cărturar. Pasiunea cea mai nobilă şi pură, 
aceia pentru ştiinţă, l-a stăpinit neintrerupt. Va rămîne deapururea 
un lucru sublim, acela de a închina cărții o viaţă întreagă, despre 
= i căreia parcă un nelămurit sentiment ne vorbeşte În sur- 

n 
Alexandru Philippide a dus o viață de schimnic, sacrificind orice 
plăceri pe altarul pasiunii de cunoaştere, şi întrerupind orice relaţii 
sociale, pentru a-și putea urma in liniște cercetările lui asupra trecu- 
tului limbii şi poporului romin, 

Duritatea acestei asceze n'o poate suporta decit un temperament 
pasionat de romantic. 

Această fanatică pasiune pentru știință nu era egalată decit de 
conştiinţa datoriei lui de profesor, Philippide işi ținea cursul său 
universitar copios şi cu o punctualitate nedesmini neadmițind să-l 
întrerupă nici atunci cind din intimplare se nemerea, în zilele sale 
de clasă vreo sărbătoare naţională ori religioasă. Cit de mult ținea 
la implinirea datoriei se vede şi de acolo că, deși incercat de o boală 
mai veche, nu pierdea nici o lecţie, ținind să meargă, cu o rară in- 
dărătnicie, regulat la Universitate „unde urca cu mari «forturi scă- 
rile, adesea proptindu-se cu mina pe pereţi, Icoana acestui devota= 


DR 


———— SCEIANEA i» 


ment eroic pentru 
un nimb de Irumaseje deobi cariera sa închinată datoriei, e 


unile acestea deopotrivă 
d 
paan, ma s'au stins decit odată cu ti ceri T dia = pă > 
Frasag en ml engemet a in anul 1933, Urmele lor se mai pee bnsa 
masă, fruct al unei munci uri e să 
toate fortele spirituale. e ee 


ignora Philippide poezia ? 


Acelaş sculptural 
dick, în | ral discurs de recepţi PN 
fost-a ereditară cu Philippide, o Per nt au rară Petrovici, zi. 
a € ieşan, incapabil să Í s luat în seamă: 
Se, PA S es 
u, . | i 
ar putea grii im setat iiruiel comentează mai multe fapte, cari 
lar că din pasiunea ý 
serviciul N sa pentru stii 
săi inune văralui Stilnțitic și ai abiectivilațu: Philippide na aia 
mec şi lumină existenței. eteşti inițiale, din acelea care a mă 


Aceasta nu i 
n’a venit niciodată fa Insă să i 


ni Ers vion meiraa si pentru poezie, ci chiar 
w păstrat maj mul 
(totdeauna in original) şi 


forma literară, sfirşind a 

PPR aa perlei e din A 
an de muze? Probabil 

pe care o ave 
tur de ere Be ma. această știință, Philippide fara > ein 
reia a an mpeg una ŞI nchimbăriiair ei în timp. Or tal ranja 
H 1 nge la adevăruri une fanterie 

i o disciplină de fier, o limitare ia p nren iei A 
z: | 3 ros 

cia pi o Doido sacriticaie poezia din convingerea că „est 
Sad irane Toa ia 24 per pgd rii şi elaborării stiintifice iogan 
opri voda er na nu-i aducea nici un fel de Ri sa a d 
i ry! privinja aceasta, pe Haşdeu € i 
Ses era drept un caz foarte con i 
ppide „exemplul viu al e și 
cară din cauza alian 


u care a dus o vie pol 
udent, Haden erä Aeren E A 


| t să facă 
tei cu poezia care l-a abătut er ceia grăi 


i i dintr 
a espre rostul ci dintr'o anumită 
i el carat ar gi i pna dea aa 
nic în © cu subiectivismul — iar ac ned mae 
Ap temă oparata os tinuta obiectivă, faţă de red ra toiag 
fromos-urit — largă poarta arii operelor estetice, dupa ericeti 
operalor, ADIERA ata A a subiectivităţii — preferind., cas nr 
Malocuit cu cel al inlänțuirii ai Ar pa ai finalităţii ostetico ort 
hilippide, cu toate ae w explicaţiei cauzal i 
lui Eminescu, spune d, cirterarie as pei și mai trziu probabil, poezia 


simplu produs istorie n cure vedea și altee s 
față de Indeletnicirea poetica ia Ea plicat ca atare, 7a. decit ua 
? ca 


nialitatea divi 
tea divinului lirie romin, spunind apăsat intrun articol oca tees 


„> II ES RE ENA ic iai 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


buc să ne convingem odată că Moldova n'a avut nici un geniu dela 
tefan cel Mare încoace”, Din cele două privelişti, cari uimiau su- 

etul Iui Kant: bolta înstelată deasupra noastră şi legea morală în 
noi, — Philippide tăiase deplin pe cea dintiiu, isvor de reverii va- 
gabonde — menținind însă intactă pe cea de-a doua, căreia | s'a in- 
chinat necondiţionat, pe pe care o practica fără şovăire = am putea 
zice fără elasticitate, Desperechind austeritatea eticel kantiene de 
tovărășia unui spectacol care — oricum — putea să vorbească și sen- 
sibilității şi-a boltit pe vecie deasupra capului, în locul cerului cu 
stele, un cer abstract și cenușiu”, 

Iată pentru ce, eruditul filolog ajunge să considere poezia drept 
forma [fără fond a ştiinţei. 

Aci este unul din motivele despărțirii sale de „Junimea”, socie- 
tatea ieșară „însuflețită de dragoste literară”, Phillippide avea o men- 
talitate pozitivistă. 

Concepţia ce şi-o formase despre ştiinţă şi despre valoarea ei 
morală, contactul cu ştiinţa fiind pentru el „supremul instrument al 
perfecționării omului”, îl împinge să se iască mereu cu poezia. 
Se pare însă, că spre finele vieţii, determinismul său rigid, inflexibil, 
cedează. „Poate că se imblinziseră deasemeni şi aprehensiunile sale 
contra poeziei, spune d, Petrovici, pe care o comprimase nemilos în 
sine, dar se bucura s'o vadă inflorind la urmaşii săi, căci nu-i pot 
uita strălucirea încîntntă a ochilor, atunci cind vorbindu-i cu elogii 
de versurile fiului său, mi-a răspuns cu o duioşie care ar fi vrut să 
pară stăpinită: „da, du, are talent hoțomanul!” ”. 

Din toate acestea se desprinde că Alexandru Philippide a ajuns 
să dispreţuiască poezia numai în calitatea sa de savant gelos de pres- 
tigiul cercetărilor şi adevărurilor ştiinţei sale. In forul său interior 
insă, o aprecia discret; şi cu cit o nega mai înverşunnt, cu atit o pre- 
tuia mai mult. E un paradox, dar unul profund adevărat, al firii sale 
de romantic nemărturisit. In fond, toți romanticii, sunt pină la un 
punet poeți autentici, 

In orice caz, Philippide nu ignora poezia. Dispreţul lui mărturi- 
sit şi Îndărătnic, arată că a fost atins de fiorul ei divin. Ostililatea sa 
a fost acein a învățatului, care credea că poezia constitue o piedică în 
calea cercetării ştiinţifice. Acest dispreț parcă ar spune: a trebuit 
să'nlătur poezia, pentru a face loc ştiinţei, O exagerare, desigur. Dar 
iarăsi, numai romantici! sunt capabili de exagerări, Romanticii, poeți 
împinși de pasiuni aprige. 


George Coșbuc, rasist 


Citim în „Gindirea”, la cronica măruntă: „Gindirea e prea vastă 
ca să fie monopolul unui grup, prea superioară ca să fie arendată 
unui partid”, 

Intrebăm pe cel care scrie aceste rinduri: a avut în prealabil 
aprobarea directorului revistei cînd a asternut pe hirtie cele de 
mai sus? 

Bănuim să rindurile acestea sau strecurat fără știrea directoru- 
lui ei. Pentrucă nu ne putem închipui posibilă, aşa dintr'odată, o 
schimbare atit de radicală a „şefului” spiritual-ortodox pur al gru- 
pului acestei reviste, 

Doar toată viața ei, revista aceasta n'a fost decât monopolul unui 
grup. Din hotarele unor formule strimte şi sărace de gind, n'a ieșit 
niciodată. Dimpotrivă, n căâtat cu stăruință să interpreteze după pla- 
cul său autori din trecutul nostru literar, pentru a-si găsi astfel tra- 
diție. Care scriitor, dela Eminescu, şi Kogălniceanu, pină la unii au- 
tohtonii puri de azi, n’a fost pe rind „dindirizat”, trecut prin botezul 
traditionalist și ortodox al cenaclului? 


MISCELLANEA 121 
aa ii 


lată, chiar în „Gindirea” din Mai, unul din marii noștri poeți, 
dă. 


rasaiştii dela „Gindirea”, Pentrucă rassismul aa brat r treni 


a K tru a cîştiga o autori- 

tate pe care altfel n'are de unde s'o albă, ar an a redea 

arma de girul pi nume mari ale ctituriă. jo Side a eame a he 
comoară, in această ă- i di 

său orice autor dorești, căci Papi im er AHi alegi din pacang 


um ar putea pro- 


Coşbuc, 
tentativei de integrare a operei sale în curentul tă peur ere 


Ne întrebâm, ce-ar spune oare, George C i 
despre încercările racoleurilor rasisti? re prea rosturi Ie 
carea de a-l nfilia unei mişcări politice care a făcut din russă un con- 
e politie, purtător de ură şi de suflu sanguinar? Şi ce-ar spune 
mal cu seamă George Coşbuc, poetul țărănimii, despre cei cari îi 


Agia gindirea yi sentimentele, după culapodul dorințelor lor elec- 


George Coşbuc, poet al urii dintr 
3 7 5 e oameni? 
George Coşbuc nu protestează, căci nu mai ate glas. Dar opera 


uternie şi va tremura etern printre 
a fost cu ndevărat: cîntărețul iubirii frumuseţilor de i harta 


Errata 


Cerem iertare cititorilor noștri, şi orul 
+ Şi aut i 
hend (e lipar. eare s'au strecurat in artisciai pi A hote e a 
pene Se sugen Crăciun, din numărul trecut ul revistei 


Pentru cele mul 
E rr Aare supărătoare dintre aceste erori, dăm următoa- 
Lo pag. 27, rindul 3 de jos, se citește altfel Inloe de astfel, 


La . 238, 
PU Ke rindul 15 de sus, se citeste progresele în loc de pro- 


La pag. 31, rin i 
PRE dul 20 de sus, se citește recunoaște în loc de cu- 


La pag. 31, rind 
loud E e ul 27 de sus, se citește menfinind în loe de men- 


La pag. 35, rindul 9 de 
La pag. 36, rindul & A emca e 
mariri de pias la 100.008 
pag. 38, rindul 10 de 
în loc de posibilități practice. 7 * “eHe posibilitățile practice, 


le unui corp în loc d 
„Se citește de pildă unul la "100.00. 


P. Nicanor È Co. 


Recenzii 


l. PETROVICI: Rotocoale de lumină, Edit. „Casa Școalelor' 


Sub acest titlu, care simbolizează seninătatea cugetării filoso- 
fice, d-l Prof. I. Petrovici grupează o serie de studii din care unele 
au fost rostite sub formă de conferinţe sau cuvintări lu Radio. 

Aceste „pagini detaşate” cum le numeşte autorul lor, cu regretul 
parcă, de a nu fi consacrat același timp alcătuirei unei lucrări siste- 
matice a cărei apariţie ni se anunță în prefaţă, conţin o unitară şi 
precisă linie de gindire. Fără legătură aparentă ele se inrudese prin 
atitudinea pe care o are d] L Petrovici, in fața problemelor pe care 
le discută şi care e dictată de un consequent şi critic raționalisim. 

Alături de exseurile literare, cum e acel despre Francois Coppée 
Și despre literatura de memorii şi călătorii sau de fr entele auto- 

i fice, care toate poartă preocuparea de a degaja idei general va- 
labile dincolo de observaţiile de detaliu şi de contingenţe, cecace ca 
racterizează pe cugetătorul deprins să minuiască abstracţiile, — volu- 
mul mai cuprinde citeva studii de filosofie a căror importanţă trebuie 
s'o subliniem. 

In „Refexiuni asupra ineansecquenței”, d-l Petrovici, e un mo- 
ralist în genul ilustrat de un Chamfort sau La Rochefoucauld. E un 
fin şi subtil esseu, plin de pătrundere psihologică şi de analiză a pa- 
siunilor omeneşti. 

Virtuţile ca și defectele noastre sunt de multe ori deformate în 
ochii semenilor noștri. Inconsequența poate fi adesea aspectul popu- 
lar al îndrăsnelei şi curajului în căutarea adevărului, 

Adevărul evoluiază. Ideile şi teoriile, ca şi doctrinele politice, ca 
şi realitatea socială și morală sunt supuse aceleiaşi legi a schimbării, 
a evoluţiei, Tempo-ul din ce în ce mai grăbit în care se face această 
schimbare o face şi mai senzibilă. 

Doar inconsequența dictată de oportunism poale fi blamabilă; 
cealaltă, a omului care îşi ajustează ideile adaptindu-le la realitate 
este dovada unui simţ critic şi a unei conștiințe serupuloase, 

E un pătrunzător şi subtil distinguo asupra unei chestiuni care 
la noi e judecată de multe ori întrun mod simplist şi arosier, 

D. Petrovici, a avut prilejul, grației relațiilor personale cu D. 
Leon Brunschvicg, cunoscutul filozof francez, să oată cerceta cores- 
pondența lul J, Lachelier, care deși tipărită în 1933, nu a fost pusă în 
comerţ, Această analiză a corespondenţei lui Lachelier, e cu deose- 
bire interesantă, 

Corespondenta unui ginditor ne introduce oarecum în intimitatea 
cugetării sale, Aflăm indoelile, rezervele, ezitările, sugestiile pe care 
le-a primit, într'un sens îi afl secretele, 

chelier, considerat deobiceiu ca un indeterminist din seria 
neospiritualismului francez, apare din scrisorile sale mult mai puțin 
apropiat de un Boutroux sau Bergson decit putea fi considerat pină 


E ——————————————————————————— 


RECENZII 123 


Extrema rezervă a lui Lachelie 
F, fa 
ate mia, gi a oprit categoric să i po pre ră Pgo: lati 
s. ep Ecole Normale Supérieure, se explică, poat e 
Tr ie. i faim cerut ga de 
Analiza scrisorilor lui Lachelier, este o prețioasă par în la 
u 


cun 
îiniititat adevăratei personalități u originalului şi atrăgătorului fi- 


Aceste două studii alături de „R 
„Realismul 
Di „dobimbă ri de perspectivă în studirea eram ae jacne - 
Studiile grupate e aat oA - b : 
st volum îmbrățișează i 
r un 
aan şi na; eea fără a prejudicia calitatea ice rare Aaa 
erotici aa De p ag în benen Papp și filosof şi un om de li 
tradi a A rain mingea re gust a reie pad ag as > 
Š nei limbi rominești, adaptată 
ae emotii Milet, e Ade ral aure o i ami pomii raci ră 
fijosot de india: or, care întovărăşeşte pe aceea de 
o aţă va fi citit cu fol i 
siliti, Aar ME ao i olos și plăcere nu numai de 
Pa ciot enri pinap oa Ari paesani care doreşte să se oriokiase 
£ vici, ne anunță în prefață, o o ră osot 
sura prim capii urmează forme ideia de peant”, adine H 
p Stiinte Morale i Pollas a, e unei comunicări la Breer mek a 
+ 4. Petrovici s's arătat dela inceputul i 
or kie paner kaipe A. erain Deja e AD “alios 
intitulat so nouă metoda ih pEr foarte însemnat studiu de logică 
al unui raționalism de 
Pieta ram d-sa creațiunea porc m as rgan ar rapt ai 
eritele curente și puncte de vedere ale epocei Elbei bre 


ridice tinā 
oră năra noastră mişcare filosofică la înălțimea cugetării occi- 


Constantin Botez 
EUGENIA MAKATA : Jupinița Ruxandra, Edit. „Cugetarea“ 


„ impărțiți în două mari grupe: remote mit 


deauna răi, iar boerii ca Da 

de excepţii credem că se poate Tafiie o beani y rare, Şi nu cu astfel 
bună. O recomandăm călduros omnița Ruxandra” nu-i o cart 
prin evocarea unor figuri splendide. prime r să „pe inaite sufletește 
N Kopesa p ralh ereu porie şi cea mai iubită dintre cele trei fii 
de ca tocmai ea să-i e 


Mihari turci şi să fie vindută fie răpită d 
) unui e o ceată 
rea mt șut me de saarta ep At dee pt e 


$h, VIAȚA ROMINEASCA 


curie că trăeşte şi că-l muma a doi copilași pe care-i adoră pașa Nuri, 
tatăl lor. Mama îşi revede copila. Paşa li îngădue roabei sale să se 
înapoieze la casa părinților, dar Ruxandra nu se va mai întoarce, ci 
va rămine să trălască alături de copii şi de Nuri, pe care a început 
să-l iubească, i p 

Toţi eroii acestui roman sunt buni, generoşi și viteji. Nici paşa 
Nuri nu face excepție. Obiectivitatea necesară romancierului a trium- 
fat desigur împotriva sentimentelor naţionaliste ale autoarei, care 
poale că i-ar fi dictat să ne prezinte sub alt aspect pe acest repre- 
zentant al islamismului asupritor. E unul din numeroasele merite ale 
romanului doamnei Makata, 


T. C. STAN: Eu, Tina și Adam, Edit. Cugetarea”. 


Autorul celor „Șapte Fraţi Siamezi” reapare în vitrină cu un 
nou roman, menit să-i întărească locul pe care a reuşit să şi-l cîştige 
în cimpul literilor românești, 

Acţiunea se desfăşoară în cadrul unui tirauşor din nordul Mol- 
dovei; În raport cu el, „oraşul patriarhal” al d-lui Cezar Petrescu pare 
un uriaș. Numai în timpul verii, cind trec viligiaturiştii către mi- 
năstiri, i ve iza capătă vinzoleală de oras mare, ca Romanul, Vas- 
luiul sau altele asemenea celui descris de d. Cezar Petrescu, 

Eroii d-lui Cezar Petrescu sunt avocaţi cu clientelă numeroasă, 
cu avere, şefi de organizații județene, cari trăesc o viață destul de co- 
modă, în mijlocul unui oraş, care le poale oferi aproape lot ce oferă 
şi capitala. Eroii d-lui T. C. Stan trăese, intrun tirgușor mur- 
dar, pe care iarna îl preface într'un adevărat mormint. 

In lipsă de alte mijloace de omorire a vremei, care trece atit de 

„ notabilităţile tirgului se ocupă cu pockerul, mausul şi tablele, 

utorul ne prezintă aceste obiceiuri drept caracteristice vieţii de pro- 
vincie. Așa pare să fie! În realitate însă, În oraşele mari și mai cu 
seamă în Capitală, se joacă la fel. Aşa zişii intelectuali ai Capitalei ig- 
norează orice manifestare culturală și preferă să-şi piardă nopțile la 
masa de joc. Din acest punct de vedere nu se poate stabili nici o deo- 
sebire Între provincie şi Capitală, 

Tragicul vieţii dintr'un asemenea tirdușor consistă În faptul că 
te vezi legat să trăeşti o viaţă întreagă în mijlocul aceloraşi oameni, 
să auzi aceleaşi poveşti, aceleaşi spirite şi, numai după cinci ani de 
aer 7 vință, şi-ţi dai seama că nu mai nutrești nici măcar dorința 
evadării. - 

Dar să rezumām acțiunea. 

Sandu Arbore, ajutor de judecător, duce o viață foarte liniştită, 
îimprăștiindu-şi activitatea între judecătorie, vinat, pescuit şi Amalia 
Maior Statachiu. Vara îi mai aducea o distracție: odată cu vacanţa cea 
mare sosen şi Tina, drăgălaşa copilă n colonelului Ionescu. Citeva veri 
în șir, Arbore a fost tovarășul de pori al acestei fetițe. Dar, într'o 
bună zi el descoperi că Tina, elevă în clasa VI-a nu mai e copiăl, ci 
aproape o adevărată domnişoară. Arbore se îndrăgosti de Tina, dar 
timiditatea, teama de ridicol care-l cuprindea gindindu-se că are de 
aface cu un copil, îl împiedică să i-o spună. La o virstă cînd copila se 
simile că devine femele, alimentată de literatura plină de aventuri 
amoroase a lui Adam, Tina e în căutarea unei schimbări senzaţionale. 
Prietenul statornic i se pare prea insignifiant şi provincializat. Se in- 
şeală crezind că va găsi realizarea tuturor gindurilor ascunse în legă- 


tura de dragoste cu romancierul preferat. După o noapte petrecută în 

patul lui Adam, se întoarce decepţionată, în casa părinților, cari nu 

vor afla niciodată această „aventură”, Vacanţa a trecut. Tina se re- 

întoarce la școală, iar Arbore se logodește cu Sesila Harmangea, o 

satira provincii fiica lui Conu Vasilică Harmangea şeful jude- 
decătorie 


RECENZII 125 


„Doamna Harmangea e pli i 
plină de atenţie f 
tează şase flanele, după o reţetă proprie, sie af mers cu praen 
ey R maan pie -Soon Vasilică a luat puțin luleaua otil ee 
Pb anriates oşie de timpurile de allădată, cind era judecător 
— „Am să-ți spun odată şi odată, măi $ 
am văzul eu, În nonăsute şi dois ezei:e. rin pe ina mate 
Sesila vice pare două er de e purta ara at e în eo 
ipina se mm x 7 i i 
conului Vasilica n. Ea par Aadatan. amintirile de la Mihăileni ale 
esha cîntă „Un dor ascuns” şi „Era odat'un icant” 
ge din Bucureşti”. Iar la urmă ne cere voie să elnie Daron P s 
i a n lrpror și astfel sarata „Berceuse Slave”. | ? 
u or decurge de acum Înainte după amiezii i 
ra ao ca bv: gar de suie de ori boventik minini m Sire 
ni, u o va termina niciodată, iar Sesila îi 
inā la supra-saturație „Berceuse Slave” 5 yr Apae 
4 | ~ se $ * In fiecare zi va face laşi 
ucru, cu regularitate, cu punetualitat mia dei 
mai judeca, Toate le va A do meegpeesterec P aia aaas IE pavele de a 


Din, numeroasele personagii, cari tră 
y agii, cari trăese în trguşorul d-lui T, 
evan se ta e citeva care prezintă cu adevărat ivirea ră 
pa impar ai. neperi matori Stacutiu. Nu există lirgușor care să n'ai: 
DEA pene exemplar de „dictator” ratat sau o atotstiutoure cum 
Scris într'un stil curgător, presărat cu imagini numeroase şi com- 


Da dié, romanul d-lui T. C, Stan, constitue o lectură foarte 


AD. B. 
DAN PETRAȘINCU : Singele, „Edit. Adeverul': 


Lipsit aproape de orice ucenicie în literat 
„Li ură, I 
rasă n'au incercat încă să-şi aştearnā gindurile pe inta d. Da T 
aknen. A an orus eră rad forma area a romanului de analiză, 
fatalitatea credit zinală: tragedia unei familii asupra căreia apasă 
n sufletul lui Martin Stroici amenințat de boala ca 
si, re l- 
pe i i ta. încolțește ura împotriva celei mai bătrine, dar şi pi 
nătoase ramuri a familiei lor: bunica. Ura încolțită astfel, e ali- 


calea cimiţi ci i 

am via faga Iagroni upă soțul ci, Martin Insuşi intră în ospiciu, iar 

„Singele” se aşează în nd romanelor de analiză pațologică, a- 
studierea evoluției psihologice, 

rm retur un bun caonosedtor al tuturor pe acne. m ei, redind i ia. 

cu măestrie neastimpărul speculativ, caracteristic celor ce sunt 


Socotind doar pren puţin justificat disprețul Stroici 
pai, peer ni “ar fi fost necesită raunen eyg arida a 
” r 

are ceea populare, care trebuiau prezentate cu mai 


Pretutindeni pulsează agi n 
rea plină de compasiune a su ră arges e mn pai şi înțelege- 


MIHAIL SADOVEANU : Fraţii Jderi, Edit, Naţională Ciornei" 
Seriitorul îndrăgostit de plaiurile moldovenești, povestitorul care 


VIAȚA ROMINEASCA 


126 A 


se simte integrat în istoria poporului din care sa inspirat atit de 
rodnic, ne dărueşie un nou roman. 

Povestea tragicei iubiri a lui Ionut Jder i a Nastei, se desfă- 

întrun ritm impresionant, În cadrul atit de sugestiv zugrăvit al 
Moldovei lui Stefan cel Mare, pe vreme de rezmeriţă, 

Intemeiată pe o informaţie istorică precisă, scrisă într'o limbă 
arhaică plină de pitoresc, această lucrare, străbătută de un gingaș fior 
de dragoste, e la înălțimea marelui povestitor, care a creat-o. 

Ad, B. 


George Fotino, GEORGE POPOVICI (Un istoric uitat al vechiului 
drept rominesc), — Academia Romină, Memoriile secțiunii is- 
torice, 1935. 


Monografia d-lui Fotino, + ale cărui studii asupra Dreptului ro- 
minese vechiu şi a celui oriental sunt îndeajuns de cunoscute, — in- 
fățişează viața sbuciumată a lui George Popovici, reprezentantul de 
altădată al bucovinenilor în parlamentul habsburgic. 

Trecerea lui Popovici pe lumea aceasta a fost scurtă. O moarte 
pe care şi-a dorit-o, a frint activitatea rodnică, fie în politica de apă- 
rare a intereselor Bucovinei față de străini, fie în cercetarea istoriei 
legiuirilor vechi din Țările Romine. 

„informat prin cercetarea directă a izvoarelor, cunoscător al 
desfăşurării istorice a acestui popor şi a popoarelor dela care se pot 
presupune Înriuriri și imprumuturi culturale, conştiincios ca un glo- 
sator benedictin, atent cu un miniaturist, minuţios ca un smălţuitor, 
pe de allă parte în stare de a sintetiza şi conchide — era călăuzit de 
metoda cea bună, care nu pierde linia cea mare pentru un amănunt, 
dar care nu ignorează amănuntul, care, el, dă contur și precizie li- 
niei mari”. (G. Fotino, op. ctt, p. 50). 

Visul lui George Popovici a fost să dea o istorie a Dreptului ro- 
miînese, o carte pe care n'a ajuns so serie, dar la a cărui nfăptuire 
era indicat, prin ştiinţa lui, pasiunea de cercetător şi mai ales spiri- 
tul de sinteză cu care era inzestrat. 

Ne-a dat doar studii răslețe, dar revelatoare, nouta paremiei ju- 
ridice „al carte, al parte”, asupra „formalismului arhaic al ju n- 
tului cu brazda În cap”, asupra „dregătoriilor din vremea lui Alexan- 
dru cel Bun sau asupra „Starostiei Sucevei”. (O interesantă contro- 
versă istorică. Picot şi Bengescu afirmau existenţa unui rang de 
rie în Sfatul Domnesc, sub denumirea de Staroste, George Popovici 
a demonstrat că „Starostia este o căpetenie teritorială, starostele era 
mai marele în unele ținuturi, mai ales în părţile vecine cu Polo ; 
Cfr. de altfel şi C. C. Giurescu, Contribu iuni la studiul marilor dre- 
gălarit in secolele XIV şi XV, Vâlenii-de-Munte, 1926). 

Firea delicată a lui George Popovici n'a putut înfrunta piedicile 
nedrepte pe cari înşişi „rații” din Vechiul Regat i le-au opus, când 
a trecut pe meleagurile lui dragi. A plecat cu tot amarul insuccesului 
pe care l-a avut in solicitarea unel catedre, la care numai el avea tot 


dreptul. 
Ury Benador, Subiect banal, roman. București, Alcalay, 1935. 


Autorul romanului „Ghetto Veac XX” are însuşirea primară a 
unul povestitor și artist admirabil, Din întimplările reale, inchipuite, 
stranii sau numai... banale, întrunite laolaltă şi cu abilitate conduse, 
Ury Benador alcătueşte un roman care este un fragment veridic din 


viața noastră cea de toate zilele, 
Coloritul specific al mediului evreesc din Ghetto este Insă de- 


PE ai iii ep ae 


PA n A SR 


păşit de arta cu care sunt red i 
DEN dori ate unile, înălțarea ad 
ice această operă,  Suferința este aceea, n orice ciinii 
In ultimul său roman, Ben 
i 7 ador redă sbuci i 
Ak pavet pak urmăreşte evoluția unui carii oer cei za seg ne 
propriar sale inehipeiri ce devin, către sfirsit, așa seed Tol y 
zare. Destinul unei femei, care-şi înşală soțul prin fasii i 


loacele ce i le oferi 
bănuiala dela Ata ae el, cu satanica bucurie de a-şi vedea împlinită 


„Mi-am dat din nou seama, că i 

X s€ , gelozia, atit i 
de ridiculizată de bărbaţii Ce se ered destepti, este ridicol numai 
dovezii. Şi chi enr Sie beri itä, sau pentru că e întirzi 
în noaptea ac rea pere er apă SĂ a un motiv de bănuială, relee 
dreptățit să bânuești”, (Subiect banal, | e ga SPRE A, ei da 


Intreaga povestire cuprinde annaliza minuțioasă a unui suflet bolb 


nav şi totuşi uimitor de lucid i 
purta către rătăcirea minții şi arte, pc opiu ia 


După acest coşmar nesfirşit din „Subi 

Í i „Subiect banal”, - 
ii "Ronina apiga Appamon, bae ž- Aare intii ia pasini 
a nuvelisticei romineşti, În care fa maisos poige ain 
celor mai pure acorduri, dintr'o Arma greci | agonia aiii 


C. N. Negelţă 
LIONELLO FIUMI : Poesie scelte, Milano, La Prosa, 1934. 


Volumul acesta de poezii alese, nl | 
y 4 € A i Lionello Fiumi ă i 
necesitatea reeditări te de câţi meri ea 
salvarea ior docum aem gok sptisie de câţiva ani, Interesante prin 
ello Fiumi este unul dintre ii 
fund pentru poezie, E face ani A a ră 
Ă "e parte din grupul pos i 
cei mu ei Braa de Massimo Botempelli și uide a aoar i 
c este un amestec de simbolism, de im 
E kA rareori m aim se Lea pontu ideile clare, psema gme 
i r regule poctice ca la ce i 
erzan regi panor formei, şi numai al formei, obiectivitate keri region 
at i, pa o petsonalitrie pron acută ca În parnasieni. Poetica lui 
stia Ear izvorul în simbol și imagine. El evoacă mai degrabă 
perie aore ,Pafletești, folosindu-se de simboluri, care reprezintă co- 
ere op, i > re chicoteia diferitelor noastre simțuri sau Între feno- 
parar paie fizic, Denceen, Fiumi are un material poetic ine- 
perete d este uneori fatal, fiindcă, exagerind redarea neinteli- 
ete pi pă, prea ermetic şi cade în obscuritate. Așa sunt mal 
pat a E pu rară Missole care, cu toate acestea, sunt producțiunile 
libertate fairo mp d i e vign pir asean Bipy are În poezie o 
„ nici măsura, nimie din cu 
ere a4 Pta Pi agride această libertate. Peste pierra 
aaria cezura este numai psihologică şi deloc ma- 
Lionello Fiumi este poetul mahalalei 
Ar pori din i „Sera di domenica în pere tea brgy Eye ae rara sori 
e ie suprafață, delicat și armonios, se intristeazā și tremu py” 
atzi pid amana di aueia maa ai a eo tmură: Non coneco 
(din Pena”). Quella pena che si confida a quella solitudine” 
Peisagist şi colorist în „Softilissimo romantico": 


D R a S 


128 VIAȚA ROMINEASCA 


„Nelle notti di giugno più pure 
che i gurdinetti pubblici deserti 
erano oferti, 

ai radi passanti. 

Piumosi ventagli di frescure 
marezzavano l'aria con scie 
Cangianti di profumi”. 


Fiumi nu devine niciodată retoric, pasionat ori patetic, El este 
liniştit. mulțumit, senin cu toate că în fond e un fatalist, Cea mai 
adincă poezie în acest sens este „Umiliazione davanti alle stelle”, a 
cărei concluzie îi pare definitivă: „Ma giù la fronte: guarda a terra: 


caii o PSDR 
ere sei: e siamo”. 

Lionello Fiumi face parte din grupul de poeți minori, Se apro- 
ie de Saflici, Govoni şi Paluzzeschi prin inventivitate și originalitate, 
3I nu este însă cîntăreț al suferinţii ca Palazzeschi, ci mal degrabă un 

voluptos, un sensual rezervat, nestatornic, un colorist şi un impre- 
sionist, sensibil, dar nu bolnăvicios ci delicat și demn, Respectă poezia 
şi in sanctuarul muzelor pătrunde cu smerenie. Credincios darului 
poetic, pune mult suflet şi nobilă eleganță în exprimarea gindurilor 
i timentelor. : 
y Aak În Italia nu există un poet Heei smes apes ie. forul na 

alții şi să crezee şcoală. Poate e acest fapt e o cau . 
e iei Raira italiene. contimporane, Lionello Fiumi este însă un 
poet de seamă, susținindu-se singur prin talentul său, In opera lui 
se găsesc accente de lirism, atitudini intelectuale, curiozitāți, for- 
me noui poetice, realism, o întreagă realitate transfigurată, mode- 
lată, fragmentară, sugestivă, uneori opacă şi ermetică. Tehnica lui e 
tehnica celui care pretinde deplină libertate în exprimare, El nu se 
supune nici unei regule de compoziţie, Serie ce vrea, cum vrea, ușor 
şi de cele mai multe ori, spontan, 


1. VINTILĂ 


Revista Revistelor Romine 


Orta “romanului nostru. 


„Homanul la noi nu izvorăşte din- 
l'o necesitate sufletească de a Im- 
pårtăşi si altora frămintări sufleteşti 
materializnte in personagii obiecti- 
ve, ci dintro imitație, dintr'un im- 
puls exterior, dintr'un spirit de mo- 
dă sau o mărturisire autobiografică, 
din care lipsește ncel coeficient per- 
manent, acca umanitate ce singură 
este eternă. In schimb, avem fapte 
banale, descrieri inedite, senzaţii 
dure. Noi avem romanul eşit dintro 
voință disciplinată, nu dintro im- 
pulsiune interioară. 

„Adesea, în mijlocul calmulul cind 
noi ne-am dat odihnei, cind întune- 
ricul se întinde în nai şi cînd noi 
ne afundăm în contemplația luceruri- 
lor din afară, deodată o idee se ză- 
Teste, trece repede cu un fulger In 
spaţiile infinite, a cărei percepțiune 
ne este dată de văzul nostru inte- 
rior", zice Balzac, 

Fără acest väz interior, un roman 
nu este deet o arhivă documentară, 
lipsită de orice poezie. Romanul ro- 
minese de azi, In afară de mici ex- 
vepţii — n'are psihologie literară, ci 
numai experienţa trăită, care nu este 
uceluy lucru. Actul psihologie inte- 
tesează gtiinja propriu zisă, pe cind 
analizs psiholozică Încadrată în lite- 
vatură este un comandament al artei 
superioare, 


Estetica nu se ocupă dece un lucru 
este sănătos sau morbid, normal sau 
excepțional, demn de admiraţie sau 
de disprel, acestea pot îi adevărate 
frumuseți nuturule, dar estetica nu 
se ocupă de frumusețile naturale, de 
cit în minimă mâsară, Estetica se o- 
cupă, după Lalo, de frumosul artis- 
tie, Romanul! rominese trăeşte din 


frumusețea aceasta naturală primiti- 


vă. El w'a ajuns să prelucreze acest 
miterial brut în material artistic. To- 
tuși place, fiindcă angajează massa 
mare a cititorilor, cure trăese viața 
instinetivă. 

Dar prin aceasta romanul în toe 
să înalțe pe cititor, se coboară la ni- 
velul celor mulți, ce trăese sub im- 
periul înstinetelor tiranice, şi prin 
această caborire se anunță banaliza- 
rea si apoi compromiterea genului 
literar, ce apare din spirit de modă 
şi succes de librărie”, 

(Corvarhiri Literare, Martie Mai 
1935), 

Știință pi-spirit metafizic. 

„Aşa dar, odată cu știința, funcţia 
metafizică a omului a fost pusă la 
grea Încereare. Totuşi, de toată s- 
reastă suferință a spiritualității mo- 
derne, în raport cu realităţile meta- 
fizice, nu poate fi acuzată stiința, 
considerată strict în ea însăși și, de 
fapt, noi nici n'am făcut procesul 
sliinței, ci procesul epocei moderne 
in legătură cu ştiinţa, 

Mai întăi, desvoltareu științei nu 
poate fi oprită, ori cari ar fi conse- 
cipele, Pe urmă, unele din neajun- 
surile produse în legătură cu eesti 
desvoltare, își au pateticul lor dra- 
matic şi, prin urmare, și un fel de 
frumusețe eventuală. Apoi, după 
cum am văzut, știința oferă şi pu- 
tinja de sugestii și material pentru 
eluborările metafizice, deşi metutizi- 
ca e cu totul altceva decit ştiinţa, si 
deşi putinţa de n utiliza în sens me- 
tafizic ceeace oferă știința, a fost, în 
vremea noastră, aproape întotdenu- 
nn ținută în friu de spiritul ştiinţi. 
fic. Dar faptul cel mul însemnat e 
altul. E întrebarea intrucit ştiinţa şi 
spiritul ştiinţific în general au o mā- 
sură comună de responsabilitate. E 


130 VIAŢA ROMINEASCA 


E care trebue s'o facem sistematice şi cu multă pricepere, toa- 
proget eri întrebuințarea ei, te aspectele noui ale metodelor mo- 
ka să fie oprită numai derne pentru indrumarea politicei 


confuzii de domenii ? tele au încercat și Í să 
sar g ut eraingo Stea spune că, îndrumeze şi sa-și dirijeze politica 


i i i i riceput, 
, dur practica vieții sufleteşti are Kim confuz şi nep t 
legile ac ca perialtemele ei. Şi, ma i- airs tres se ndenadh, merite de 
les, e neasemânal mai greu să se po . _ 
cual metafizică atunci cind există D-1 T. Cristureanu, pe de altă par 


In faţa acestei greutăți şi condusă Topa agrară 
de e rug mr Cip cur 
care nu e al științei în ea însăși, ci ine dani Borone. la Srem, cară 

| omului concret, conştiinţa moder. acestor doua 4 dA = » 

mă a dat înapoi y a preferat, ts cele Eray Sa fost un avort, cum era fata 

mai multe cazuri, să renunțe la me- se, 2 > 

tafizicu de sine. Va putea omenireu, ei dagpenga iro pere i 

în secolele ce vin, să de pageta hn Pra be imparte de fapt În Se 

intra arama puerta e r pla tabere: una agricolă şi cealaltă ind 
za P ri: dc metafizică a vie. Strială, Ca urmare a sistemului erco- 

Mi, nu prescurtând știința, ci trans- nomic, capitalist, diserepanța intre 

d ta rețurile produselor în = 
i acaparat ns igi paper e i privacia este a doua realitate. Antago- 
referă din ger mai incăr- arrn ar geiran mir pat ris 

: ;. caracterul rentier și ce z 
cate de nevoi spirituale, Aceste dezi- Europet. industriale, prin ravagiile 


i si ae. ndinţe) 
bilităţile corespunzătoare pentru a fi Orna OOOPS ir Botea 
servite ? lată atitea chestiuni, pi: nei dominări politice pe cale de pe 
aar tă Ata rama DU f3- era pă Depetieră. i politică i 
- : : statele ropei agricole, 

(Gândirea, Iunie 1935). Stresa, ma fo is nici o soluție 
n Cum de s'a ajuns la acea conferinț 

° Independența Economică, No. 5, ce propuneri s'au făcut ucola şi cur 
Anul XXVII. Cuprinsul: Franz Eu- motivele invocate atunci de câtre fă 
lenburg, Criza și viitorul economiei rile agricole s'au confirmat în an 
mondiude; loan l. Tutos, Considera- cari an urmat, fac obiectul cerce 
țiuni asupra nouilor metode ale po- rilor scrupuloase şi exacte din No. 
liticei comerciale; T, Cristureanu, ul acestei reviste economice. 
Stresa din 1932; C. Küttel, O bază Concluzia autorului este tranşantă 
nouă pentru comerțul exterior, uceste două zone complimentare, sot 

Ca întotdeauna, și de astă dată a- tite să coopereze, Europa industri 
ceastă revistă de specimitate stiinți- și Europa agricolă, nu vor pu 
fică, uduce un material variat, inte- coopera sincer, pină nu-și va fi 
resant și documentar, confirmindu-și sit o soluționare elementul politi 
creditul moral de care se bucură, ca întrun sens democratie, prin „e 
unica revistă serioasă În domeniul rea zidurilor crato-politice a nu 
economie, din tara noastră, roaselor Jerichonuri europene”, 
De o deosebită actualitate este stu- numai atunci abia, va fi „Euro 

diul d-lui Tatos. Trecind în revistă, fără explontuţi şi fără expiostutori 


REVISTA REVISTELOR 134 
o a 


Interesant ar fi ca uutorul să nu sinceritate ungelică și... științifică! 
prezinte în volum, întreagu proble- In colonna a doua din aceeas pagi- 
mă tratată atit de sobru în esseurile nă, întâlnim însă ceva și mai amu- 
separat publicate în „Independența zant: şi anume că democrația este 
Economică”, in functie de liberalismul economie, 

Probabil că uutorul înţelege prin 
LIBERTATEA, No. 10, 20 Mai, 1935. „democrație”, democrația minorită- 
S tii capitaliste care sub regimul libe- 

Ne strago atenția din nou d. Max ralismului economie, poste huzuri 
Sanielevici cu articolul: Economia in voia sa, ciupind in dreapta și 
dirijată și comerțul internaţional, stinga, stringind suruburile pretu- 

Ca intotdeauna, autorul părăsește rilor și ale valurilor in mod inchi 
deda primele rânduri cuvenita jinu- zitorial, rāsturnînd şi nominind 
tă obiectiv-ştiinţifică spre a se ku- guvernele, plimbinduse cu miini 
sa în obişnuita d-sale pledoarie pen- rapace, ca Într'o grămadă de fulgi. 
tru o cauză pierdută. legătura „stiințitică”, între eco- 

Pledoariile pentru cauze pierdute, nomia dirijată şi problema comer- 
sant uneori frumoase, patetice, emo- țului insernațional tyi găseste apoi 
Honante, sub rezerva însă, să fie få- expresie in această emfatică afir- 
cute cu bună credinţă, pledind și nu maţie : „Pacea este astfel pusă în 
ntacind şi fără pervertirea şi inver- primejdie de uplicarea economiei 
tirea unor adevăruri mai mult decit dirijate in comertul internațional” 
general recunoscute. Ca aprig antiso- (pag. 147), Căci „An regimul liberal, 
ciulist și antiproaresist, cum il știm, cetățeni diferitelor tări comersau 
pare deci curios cind autorul recu- Intre ei... ințelegindu-se În nouă ze 
moaște că „vestigii de economie li- eimi din cazuri”, „războiul de toate 
herală se găsese de fapt chiar în Ru- zilele. find dus cu blindețe, între 
sit Sovietică” (p. 146). Se vede că indivizi, al concurenței liberale” 
wutorul nu vrea să admită că libera- (Notaţi constructia frazei din ur- 
lismml capitalist înseamnă anarhie mă!) 
în productie și distribuţie ṣi că ves- E de mbare, cum se pot face j- 
tgiile liberale” in Rusia Sovietică firmati att de ridicole, atit de 
nu Munt decit „spaţiul Hiber dintre inexacte, atit de ipocrite, cñci ṣi un 
incheturile unui mecanism ordonat elev de liceu ştie care au fost răx- 
şi raţionalizat”. boaiele imperisliste, cite milioane 

impresionantă este mai departe, de oameni si-au pierdut viața sam 
ridicol de impresionantă firește, pie au devenit sclavi și cum „omul tihe- 
doaria d-sale în justificarea profi- ralismului economic” inainta cu 
tului din economia liberală pe cr- marfa, la adăpostul balonelei colo- 
re-l gă mtâtigat cu mare greu- iale, alternativele plăţii fiind aur 
inte şi încordare” şi tot atit de mult, muncă aproape gratuită sat.. 
onorabil ca leafa fixă”. Probabil viața. Război, „dus cu blindețe”, 
că d-sa se gindește la loviturile de Ce ironie sfidătoare! Război, dus 
bursă, la specniajine obisnuite, la cu blindețe,  Rapacitaten, cunoaşte 
reducerea salariilor muncitorilor, blândeţe ? Rapacitatea se dă inapoi 
la evaziunile fiscale, ln falsificarea dela masacre, dela runcucidere, 
calității produselor și la politica dela jaf, dela incendii, cit timp 
prețurilor urcate obținute prin con- îi suride profitul ? Ințelegeți ncum 
spirațin patronului capitalist, toate ce inseamnă „ciștiaui cu mare în- 
astea de „câştigat cu mare încordare cordare” pe care candoarea străve. 
şi... cel puţin tot atit de onorabile ca zie a autorului o califică drept mai 
ca leafa fixă a funcţionarului, a onorabilă ca leafa fixă, a pălmagu 
muncitorului și a simbriasului, Ce ini. 


Revista revistelor străine 
Le Mois 


i y i ul i ijderea si ehi- 
ultimul număr (32) al acestei glasul îi se schimba, as a 
iure publicaţii negrii de pia; Aje jo zei a manei devenea, re 
G icole semnate de d-nii : vå, ca Fă r 
ptr Auiarooră şeful Frontului țără- ra interioară. Cu 0 masiy incit: 
nescu: „Programul nostru”; Degouy, tâtoare, se retrăgea din faţa ir 5 
amiral: „Marina Reich-ului"; Paul său mai mare, nitind persona pa 
Einzig: „Criza încrederii în Franta”; sa, și nevoind să fie decit picura n- 
Sir Arthur Keith: nseoria E eu rs ir wr renovator al intros- 
ea Poutaille: „Lite pecției. 
ie i Mie După moartea lui Murcel, Robert 
Din bogatul sumar, spieulm citeva Proust şi-a consacrat a mare parte 
“tin titlurile studiilor ce privesc pro: lin timp publicării, spere pas 
blemele actuale: Europa în căutarea inme. Pentru a-si împlini această i - 
păcii, Prietenia [ranev-sovietică, pla: torie, el sacrifica mult din propria 
nul Van Zeeland, Femeia în U. R 
S., Literatură catolică, Natalitatea şi serisele, care nu í An 
scăderea populației în Franța. cei ce nu erau obişnuiţi cu aa E 
Depozit general pentru Hominia : nervos al romancierului. li pl ce 
Agenţin Romină Hachette, Lipscani, să prate aceste manuserise celor din 
26, Bucureşti, jurul lui, Trebuia să-l fi văzut cum 


ROBERT PROUST 


pares fi citite de 
+ 


intorcea paginile acelea eu intermi-- 


nabile adaosuri a căror sers aves 
; $ t notit de marce: în sufle- 

2 Proust dispare una Un răsune i : 
Par Eug Melarat contimporane, i e E a Nouvelles litteraires, 8 
Anntomist subtil, prinzi în. Sete wn 1933). 

rațiilor, organizutor de mari pla- EA 
e S profesor strälucit, el vădea, Amintiri 
prin n pala pe gena a daru- Hamid. 

» cele urite, 2 i 
re, a de uah iubea si venera pe „Ern pe lu sfirsitul lui 1908. că 
fratele său! (E vorba de romanrie- formele cerute şi obținute, de cel 
rul Marcel Proust). Era mindru de use ari, ran sa caer 03 

testuin, mai mult decit de crau în deplină realizare, 

propriile lui tnfăptuiri. Aveau multe plia, Franţa şi Austria cu cr at 
puncte de contact cei doi frați, mai diverse, cereau încă un Peri ara 
cu seamă simțul determinismului Ju- pentru Tureia; controlul veri ie 
ernrilor, respectul pentru Împonde- care să fie exercitat de agenj i er 
vabil și pentru epoca copilăriei, și o lor Puteri. Germania "s i: 
necormată legătură cu trecutul., Ca sprijine, deşi cu aci oi e aier 
nimeni altul, el pătrundea in tainele pe aliata sa, Aleea: i ma A 
cindatului geniu al fratelui său, pen- să strice acordul cu ie Aa ie 
tru care avea o admirație nețărmuri» mai mult decit necesar misc 
tă; erau două fiinţe care se simțeau rare ai dar exercita o acţiune 
lcñtuite din aceaş substanță, estä. pie : 

u Cind Robert ians fea despre Marec! Into Vineri din luna Noembrit 


dela Curtea lui Abdul 


RE VIOLA REVISTELOR STRAINE 133 
e Ean fonic ne ÎN E 


după slujba Selamlik-ului, Abdul Ha- 


S. sa earieră... A descifrat toate manu- 


umbusadorul Anglici, apoi pe acela 
al Austriei, cari vencau să-i ceură cu 
insistență, «plicurea usprei reforme, 
Cele două sediento au fost furtunou- 
se. Abdul Bumid, ridicindu-se infu- 
rit de pe tren, întrerupse convarbi- 
rile cu o frazà pe care n'o mai rosti- 
codat: Reforma aceasta 

am s'o îngădui în ruptul capului ! 

După ce ieși din chioşcul impe- 
rial ultimul ambasador, Sultanul mă 
chemă lingă sine. L-am văzut foarte 
Sin. Fața lui, de obiceiu pulidă, 
părea congestiunată. . 

— Este clar, îmi spuse cu glas 
ridicat, — că se intenționează desli- 
piren Macedoniei de Imperiu, Am a- 
plicat, cu lealitate, reformele cerute 
de Puteri. Jandarmerin funcționează 
regulat, după cum se si vede din ra- 
poartele generalului d-voastră. Gu- 
vernul gi în a tinute restricțiile fi- 
naneinre, ltueşte sume enorme 
pentra uceastă provincie. Nu văd 
motivul pentru care mi se cere myi 
mult decit am făcut. Cererea de con- 
trol financiar nu este decit un pre- 
text pentru a ne răpi Macedonia, 
Demnitatea mea și supremul interes 
al Imperiului îmi impun doar acest 
răspuns: nu! 

Și pe cind mă pregătenam să les, mă 
rechemă și adangă aceste cuvinte i- 
Hroupe profetice : 

4 ropa se joacă cu focul, Vrea 
să mă oblige să dau constituțiu si În 
acelaș timp să desprindă din Impe- 
riul meu, provinciile europene, Şi nu 
înțelege că atit un lucru, eit şi velă 
rr vor deslănțui un războiu genc- 
ral. 

Asemenen profeţii politice an mal 
fost emise de către Abdul Hamid, In 
timpul conversațiilor ce am avut cu 
el, E de ajuns să umintese ceeace 
mi-a spus, la 25 Aprilie 1907, cini 
preveden eu exactitate un inevitabil 
confhet anglo-german pentru hege- 
mania În lume, 

Revolutia iunilor furci, din 1908, a 
avut urmări care nu stau produs mu- 
mui între fruntariile Turciei, ci au 


terminat grave evenimente mon- 
"iale, 
Promulzarea constituției otoma- 


©, care dispunea alegeri pentru tot 
mperiul și deci și în Bosnin si Hor- 


mid primea în uudiență, mal intii pe 


Reni si 
lui Caravaggio: dar Atlante ul celui 
dinții, prin indrăsneala şi dinamis- 
mul 
sculptura la 
vonstitue, împreună cu Conversinnea 
SH, Pavel şi CGrucificarea SHI. Petru, 
nle celui de al doilea, unu din marile 
surprize nle expoziției. O serie im- 
presiunantă 
rel pe nedrept eclipsat de Canaletto, 
arată ce mare 
Watteau al lagunei. 


žcgovina, ocupate de Austria, n pro- 
vocat anexarea arbitrară a celor 
două provincii la Monarhiea dualis- 
tă, Şi această anexare fu primul inel 
ul acelui lanţ fatal care duse la răz- 
boiul european, 
Abdul Hamid 
profet”, 
(Nuova Antologia, | giugno 1935) 


fusese un adevărul 


Arta italiană dela Cimabne la Tie- 
polo. 


Trunseriem, În cele ce urmează, 
notele unui vizitator al expoziţiei de 
artă iuliună oruanizută de curinil În 
Franţa. 

„dudecinil după frenezia public- 
lui ce se îngrămăualen In vernisajul de 
la Petit Paluis, aceustă expoziție se 
bucură de un imens succes, Cubari- 
tea de pe Cruce a lui Pontormo, care 
si-a păstrat ọ miraculoasă Trăgezi- 
me pare că ur fi lesit din ultimul 
salon ul Independenţilor. Alte pinze, 
precum Fugu în Epipt de Correggio, 
Maica Domuului cu pruncul, de Lo- 
renzo Lotto, oferă o frāgezime nse- 
mănătoare, dar din nefericire asemă- 
Dătoure și cu tablourile dela Sute 


Suplice, si nu cu acelea me decors- 
torului Capelei Capponi. 


Dar operele mari nu sunt nume- 


roase. La loc de ononre se află Tin- 
toretto, și, foarte rău așezată, Pieta 
tlela Miano; Ja Donnu Velata, la ta- 
re s'a gindit 
d'Urbixo u hui Tiziano, ale cărei cu- 
lori sunt Întunecnte acum si numai 
desenmi mai ponte interesa, 
ret in mormint, a ucelulaş, inyizibi- 
lă la Louvre, dar aşezată astăzi în- 
to lumină bună. 


deseori Curot, Venere 


Pogori- 


Am oroare de picture lui Guido 


n'am incredere in uceeu a 


compoziției, precum si 


prin 
frumusețe sa 


formelor 


de Venejii de Guardi, 


pictor a fost 


beest 


Pictură fizică, la toți acetsi artisti, 


134 


pictură ingerească, plină de neli- 
nişte, pierzindu-se in absolut, la Pao- 
lo Ucello, Mantegna, Piero della 
Francesca, Bellini, Carpaccio, Cosi- 
mo, Tura, Francesco Cossa, Pollaio- 
lo, Piero da Cosimo, adevărați eroi 
ai sărbitoarei, avind viziunea celor 
cițiva pictori cari sunt intr'adevâr le- 
gați de chinuitoaren epocă uetuală”. 

(La Nouvelle Revue Française, 1 
juin 1935). 


TRISTAN TZARA. 


„Grains el Issus este o carte con- 
stituită, In parte, din poeme in pro- 
ză... construite după meloda serisu- 
lui automat. Discursul liric modifică, 
pe măsură ce înaintează, structura 
povestirei. Astfel că ne aflăm ln fä- 
ta unui gen hibrid şi deconcertant; 
demonstrația filosofică Îl face să ce- 
deze lecohernojei lirice, fără ca citi- 
torul să poată găsi În această areoiie 
massă de proză, un punct de reper 
care să-i ingâdue a-și apropia gindi- 
rea, fie de reflexiunea discursivă, fie 
de asociațiile scrierii automate, 

In felul acesta, autorul erede că i 
ajuns În rezolvarea serlerii automa» 
te şi a scrierii conştiente. 
rind Însă ar părea că n'a făcut decit 
să treacă, pe nesimţite, dela una ln 
alta. Dar ne întrebăm dacă această 
rezolvate, pe care socotește că a ln- 


deplinit-o, n'a fost realizată de mult P 


de către oameni: orice poem, insfir- 
şit orice operă umană, nu este oare 
alcătuită din conştient şi inconști- 
ent, ale căror elemente nu pot fi v- 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Mai cu 


ê 
IULIE-AUGUST, Nr. i 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ L E LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ ŞI IDEOLOGIE 


yor disociate ? Meritul supra-realis- 
mului este de afi ştiut să separe 
gindirea inconștientă de cea lucidă, 
astfel ca mecanismul ei să poată fi 
studiat in libertate. 

Storţarea lui Tzara de a trece in- 
tr'o singu oră, aceste două for- 
me ale gindirii, care sunt intim aso- 
ciate în spiritul omenesc, ne amin- 
sete acea povestire orientală n omu 
lui ce căuta pretutindeni o comoară, 
pe care însă 0 avea în el. 

Ultimele două părți ale cărții sunt 
Note scrise pentru proza care le. 
precei. Autorul ne arată idelle sale 


asupra omului contimporan, a cărei. < -x 
esenţială carmeieriatică i s pare a fi t əv MARUL: 

neliniştea trāirti. Aceas neliniste. 0. 

ar Ina naştere dintr'un complex at DA Ioodereane n > + Costică 

castrării colective, pe care structura Oțetea .... Revoluti 

economică a căpitalismului l-ar imi- a rare S p uția național-socialistă în 

pune omului. Poezia enută să-l ajute. . anu antocratoriul Germania 

pe om Să se dlibereze din această Coca Farago . În slujba satanei 
constringere, spre a „căpăta funeti= Al. Mihăileanu e i PEKE 

unea pară u sufletului, Mircea - A "temei ete iată setarea 

Simplificările excesive ale unui N. lanca; - . idealismul Sea în Rominie 
semenea raţionament, care pune p Crum š Acan social 
seama neliniştei trăirii numal o sin- | escu e ierica, țara superlativului 
gurā cauză, — variațiile economice; . Invățămintul şi îndrumarea = 

socotind că societatea viitoare Du Alfons Adania sud-estul Europei agricolă în estul și 

va impune omului nicio constringe- M. D. Ralea „ Două cărți de du 

re, se datoresc unei interpretări pri: Lucian B . E 7 setate i ilosofie politico-juridică 

mare o doctrinelor lui Marx oa.. C pe marginea cărților („Ghiocul': de 

Freud, ale câror mesagii, mutila N anu , ° ronica literară (Gib |. Mihă D. Botez 

înă la punctul dea nu mai fi . N. Mathoescu . Cronica externă (Caleid u: Donna Alba 
cunoscute de cititor, constitue i „Cronica muncitore oscop mensual) 

treaga temelie filosofică a lucrării. E Popescu a nui ola ască (Conferinţa internațională 

(La Nouvelle Revue Francaise, . l. Suchian „Cronica artistică pear 


juin 1935). „ Cronica cinematog 
Misa rafică (Scenariu pentru Elissa 
+ Miscellanea (|. Suchianu:; C. G 
2 ; C. G. Costa-Foru; 
glavit ; Un dușman intern; Turismul, ic se i 


Piero à 


Dr. ‘Catts Bardeşi, 
Casele 
Henry Marcus, pede jr economii ; Const. Graur, Cu privire la Fr 
monografii literara ; C. pr ere: aiaa: D Tos, Bai A Ferdinand : 
á mna ia i A aa a a Oan a aut vsin N o Se, 
espre evreii din Principatele Ro hi şi S. Cris-Cristian, Călători şi i R Ortiz, 
minești: André Moliroux, Le temps da es. Ape 
si; ete. 


Ravista Revistelor 
/Străine| Viitorul 
sovietic ; Amintiri științei ; Romantismul Si 
Gopa Wia Courbet : uatre Moale. e Teremia 


Nacht, Piychanalise troubles 

des psicho-a 

Giosuè Carducci; N. N. root sora vb nea i a 
g 


ACŢIA ȘI ADMINISTR 
ATIA: STRADA CLEMENCEAU Ne. 9 


e 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURA, ȘTIINȚĂ ȘI IDEOLOGIE 


A 66 
ască 
Viaţa Romine 
2 tori: MIHAI D. RALEA și Dr. ERI 


Bucureşti, ste. Clemenceau 9 
ANUL XXVII 


ANUL XXVII 
IULIE-AUGUST 1935 


Preţul abonamentelor: 


In țară: Pe un an 


Școli şi biblioteci . . - - 


ATELIERELE ADEVERU te 5, 


Costică 


In fiecare Simbătă, cam prin preajma lui 814 scara, Co- . 
stică şi Jenică, de la Finanţe, puteau fi văzuți în jurul ace- 
leași mese dela bodega Babeș Rișnoveanu, cu Mitică şi Va- 
silică dela Industrie, în fața aceleiaşi consumații, adică o' 
sticlă de Valea Mieilor, şi limbă afumată, cu mustarul res- 
pectiv şi a aceleiaşi întrebări, adică: 

— Unde mincăm? 

e acestei cordiale asociații săptăminale, ca şi uce- 
lea ale Junimii, sc pierd în noaptea timpurilor. Tot ce se stie 
insă, e că Jenică a fost coleg de şcoală cu Mitică, Jenică a 
intrat la Finanţe, Mitică la Industrie. La Finanţe Jenică s'a 
imprietenit cu Costică, după cum la rindu-i Mitică s'a im- 
prictenit la Industrie cu Vasilică, aşa că fuziunea celor două 
perechi de amici s'a realizat repede şi fără dificultăți, li des- 
părțeau ce-i drept ideile politice, Jenică şi Mitică fiind de 
dreapta, pe cind Costică şi Vasilică erau de stinga. Graţie a- 
cestei fericite diviziuni de opinii, fiecare din cele două mi- 
nislere avea şi cîte un reprezentant al Democratiei si cite unul 
al Reacţiunei, la masa lor. Aceasta le evita monotonia ador- 
mitoare a acordului perfect în toate, păstrind totusi un ne- 
cesur echilibru de forje în discuție. li unesu comune prefe- 
rinți culinare, o impunătoare rezistenţă la libațiuni si hotări- 
rea nestrămutată de a rămine celibatari tot restul vieţii, De 
altfel, Costică numai, care avea o înfățișare de tot poetică şi 
in profund contrast cu ocupațiile lui financiare, fusese insu- 
ral, ce-i drept însă mai puţin de un an, cu o fermecătoare 
blondă din Piteşti. Spre deosebire de ceilalți trei care se Între- 
erau in a fi cit mai la curent cu moda. Costică era fourte 
neglijent în îmbrăcăminte, purta barbă şi păr lung, nepieptă- 
nhale, cu un apostol al umanităţii, lavalieră neagră și pălărie 
cu borduri largi ca un parlamentar ieşun şi gulere murdare 
cu un adevărat Prinţ al Poezici măcar că nu scrisese nici- 
odată. Despre aventura lui cojugală nu-i plăcea să vorbeas- 
că, prietenii nu se putea să nu și-i pue la curent. Intr'o 
noapte, la Restaurantul „Neana”, venid vorba despre căsni- 
cie, cu vocea lui de bas profund, Costică sa spovedit: 

— Fraţilor, zise el, nu stiu dacă vam spus vreodată, dur 


D soo a a a I ERE lia 


4 VIAȚA ROMINEASCĂ 

n'avea, cînd am luat-o decit o rochie ca vai de lume şi trei 
cămeşi, Fără să mă laud, am fost un soţ ideal. l-am făcut 
de toate. La Teatre, la Cinematograf, la curse, o lăsam să se 
ducă singură, cînd vroia, Jenică știe. Leafa, cum o luam, mă 
credeţi? i-o puneam în mină. In casă, nici nu se auzea gura 
mea. Imi punea rufe curate să mă schimb? Mă schimbam! 
Nu-mi punea? Umblam cu ele murdare pină nu mai putea 
nici ea să le vadă şi-mi dădea altele. Ce mai vroia? Ei bine, 
de la a şasea lună a inceput să mă înșele. 

— Poate că şi mai dinainte, făcu Jenică. 

— Vorba lui! Şi cu cine credeţi că mă înşela? Acu, aşi 
mai fi înțeles să fi găsit unul mai ceva ca mine; nu zic 
nistrul, nici secretarul general, dar măcar un director de ser- 
viciu, un deputat, un Senator, Nu, domnilor! Dumneaei se 
intilnea la Hotel Lido Venezzia cun elev de şcoală militară. 
Un filfizon! 

— Şi cum te-ai convins? interveni Mitică. 

__ Jenică mi-a deschis ochii! Tot prietenul! Și era să mă 
cert cu el! Auzi? Pentru cine? Pentr'o căţeal 

Vasilică umplu paharele şi insistă: 

— Şi cum a fost? 

__ Čum să fie? Intro zi ieșeam de la Minister. Jenică mă 
aştepta în poartă. Hai la Elveţia să luăm un fap, îmi zice. Eu 
il poftese la mine acasă, să luăm o ţuică. El nu! Eu: hai Je- 
nică! EI: nu merg Costică! 

Intrarăm la Elveţia, să nu-i stric cheful. Bem un țap, doi. 
trei. 

— Cinci, rectifică Jenică. 

— Deodată Jenică lasă țapul în jos şi-mi zice: Costică, 
sunt eu amicul tău? — Ce ţi-a venit Jenică, zic? Mă rog râs- 

punde! — Mai rămîne vorbă? Eşti tu amicul meu? — Te-ai 
indoit vreodată? — Ei bine, imi zice Jenică, cu ţi-a spun ver- 
de: nevastă-ta calcă strimb! Eu întii, mă supăr. 

— Şi încă cum, interveni Jenică! Să-mi dea cu țapul 
în cap. 

— Exugerezi Jenică! 

— Lasă, lasă, tu ai uitat! 

— Uită şi tul 

— Tu să nu uiţi, că iar ești în staresă-mi mai descoperi un 

ingeraş, 

— Asta, ba. 

- Nu zi vorbă mare. 

— Lăsați- să termine, se amestecă Mitică, 

— Ce să mai lungim vorba? Jenică mi-a dat probe. Am 
urmărit-o, ţi-am văzut-o întrînd cu filfizonul la hotel. 

— Şi ce-ai făcut? 

— Ce puteam să fac? M'am întors acasă şi-am aşteptat. 


Pa 


Costică 


—— 0 E 


Acuma, voi știți că si să 
PIPI gara ngele i E 
iri uz atunci în ce hal eriak Bra ea Dacă 

1 crezut ochilor. Am a ma Îmi vine să rid), 


de . runcat X 
ră oma kaki cutiile de pudră şi vâpezie- ai ese iciote 
aproape atlete da. găsit în dormitor. Până să vie te moftu- 

A e ţuică. Cind a intrat, atit i rminasem 
me, stiu tot! „atit i-am spus: Mada- 


ati beat? are tupeul să-mi zică 

— è e 2, ite 
domnilor, ce hewani s am văzut ln hotel cu filfizonul! Ei 
în loc să tacă i ag d print răspundă rasina 
si cite şi - ` apere, m'a făcut spion, mi > 
ala feang a unene vroia duel, Auzi? Dui i 
4 a mai și omoare! Vezi, Madame, de alții! 


— Acum, Cai spus ] i 
. . a ï p è 
jură că nu te mai insori, toți, luă cuvintul Jenică, fă bine și 


- Juraţi și voi la fel? 
— arim: 
— Să bem pe chésti 
a seche 

ploile Mitică. asta (o vechi 

ae! Au răspuns în cor. 
a mata memorabilă era amintită în grup cu 
Na rea, pa a in care a vorbit Costică. Costică vorbe 
anu a d şi parai cind avea de exprimat o ideie originală 
oi Humă bună, Asa, într'o seară pe cînd ecilalti i i. 

1 păreri deose ri dl ami 


bite a > s ; a 
suridea ironie. supra pescuitului cu undițe, Costică 


- De ce rizi Costică? 
De voi! 
— ră ce motiv? 
aceia i Sun ORAA rapie pescuit si habar n'aveți ce-i 
i l ră spun că nici î ți aj 
buni a AaS p ciodată nu veți sjunge 
p ae ce Costică? 
entrucă m'aveti i spiri 
ia iz DAY since rece şi spirit de observație, Sun- 
a DA peneli. Uite, ati putea voi să-mi explicati de ce 
dintro undiţă e aN se păcăleste ca prostul si mușeă 
treri? ari grousă, care Îl așteaptă censuri in- 
KE Pin nu vede sfoara! 
— Ahe! Și de ce n'a vede? 


formulă a grupului). 


teți 


E i 
i ini ap aa » un pește miop și lacom! 


— Nu erele? O să vă mai 
bia si-n “O să vă mai pun o întrebare: 5 
muti în apă Ali „A anae foarte rar de undija care e de- 
abea introdnei? ce aceiași pești se reped intro umdită de 


G + Da NOI e ARN RIN 


6 VIAȚA ROMINEASCA 


— Spune tu! 

_ Pentrucă peştii aceştia, spre deosebire de sonm, mise- 
tru. morun şi alții, sunt presbifi. Dacă arunci sfoara cind ci 
nu sunt în apropierea ci, nu prinzi nimic. Ei o văd de de- 
parte şi-o ocolesc. Cum de aproape nu văd însă, e la mintea 
omului că trebue să le-o arunci sub nas şi-i prinzi imediat. 

"Dar nu numai ideile, pe care şi le manifesta foarte rar, 
ci şi glumele lui Costică făceau epocă, mai ales că le repeta 
mereu. Şi asta nu pentrucă ar fi fost cumva uitue, ci din prin- 
cipin, O glumă bună a proclamat el odată, rămâne tot bună 
vridecite ori o rosteşti, pe cînd una proastă, mai bine n'o mai 
spui. De aceia, dacă îl intrebai pe stradă; 

Unde te duci Costica? 

Costică răspundea invariabil: 

— La destinaţie! 

Sau: 

Ciţi ani ai Costică? 

__ Cit a avut la tata la virsta men. E-o chestie de here- 
ditate! 

In şcoală incă, ne asigură Jenică, fiind intrebat de pro- 
fesorul de matematici cu ce-i egal volumul cubului, Costică 
a răspuns prompl: 

— Depinde de cub! 


Simbăta trecută, nemaigăsind nici un loc la „Leul şi Cir- 
natul” unde intrasem să mănînc un pui fript, cei patru amici 
au binevoit să mă poftească În masa lor. Era pentru mint o 
deosebită cinste şi o adevărată fericire acest prilej de a mă 
afla in mijlocul acestui grup ermetic şi amical. Costică, după 
cîte știam, minca de obicei bine. În seara aceia insă, avea 
desigur un surplus de apetit, de vreme ce după copiosul apt- 
ritiy de la Babeș, comandase numai pentru cl o vrăbioară, 
două costițe de purcel şi 12 mititei. Jenică în schimb era trist, 
Aveu înainte o portie de şalău rasol şi nu ben decit Borvis, 
El, atit de volubil de obicei, nu scotea o vorbă. 

Tii regim, l'am întrebat? 

Da, mi-a găsit colesterină, O insuficiență hepatică. 

Rău faci, începu Costică. Regimul trebue ținut cu mă- 
sură si niciodată prelungit. Ce folos să-ți îndrepți ficatul şi să 
mori de inaniție? Ii mai pasă ție dacă ţi-o găsi la autopsie 
un ficat perfect sănătos? 

- Nu spune prostii, se enervă Jenică. 

Domnul exagerează puţin, intervin cu, dav în fond 
cum are dreptate. Trecerea bruscă de la un fel de a fi la al- 
tul, provoacă perturbații, care unora le not fi fatale. lată, en 


e—a 


a LL 
arnein urează unui fumător inveterat. care vroind să Jase 
grade tem ul sa trezit după prima zi de nefumare cu 39 de 
cati l Pa A doua zi a avut 40, A treia zi a ari 
lăcomie ana rai la al 7-lea mititei pe care îl atacase Por 
cu gura plină şi ca. are soia tie, Apari cin: pestecit 
: d alt mititel în furculiţă si t : 
semn că intenționa să glăsuiască, Şi "n pp sura piete a 


loci prin buzunare si 
a brichetă și o țigaretă. «e Pe Tind-0 labachere de argint, 


În cite zil "ai 

Mr zile spuneai dumneata că a murit fumātorul 

à D trei zile! 

n trei zile? Asta nu-i nimic! 

Şi arătind obiectele pe care Ie a 
se cazat ar trei amici: 

— Vedeţi voi sculele astea? Nu v'am r 

a! spus ine sto; 
lor. E gi di la un frate al tatei. Era un Fumător Kitas. 
Ea îi „a reg eră ey onae Ees pină ce nu fuma 
- ă. ' zi, doctorul îi spune că dacă nu lasă 
Ma t raga sā moară subit, de un neces de fue 
ini putin arde Er dăruit labacherea, bricheta si tiga- 
? ; e ară un sferi diminea Ei bine 

Eele AF „or 7 > ta. Ei bine, Ja 
bn) ix, adică după două ore și un sfert, omul acesta era 

— N'ai să-mi spui că i i 

n două ore de absti îi 

air: un şoc atit de violent, se indiană Jenică. OSRED ate 

„ostică îl privea cu dispreţ: 


i „—Dar cine-ţi vorbește de şoc, deșteptule? Lasă-mă să 


Și către noi: 
— Au vam spus că unchiul meu cra un om foarte 


ascezuse pe masă, Costică 


nervos, 
P An se supără din nou Jenică. 
nului și te iia domnule! Probabil că enervat de lipsa tutu- 
Aici C era şi distral nu se mai uita pe unde merge. 
g mai ingfacă un mititel. 
Taten ii îndeamnă Jenică. 
eri tea că mestecind înainte: 
Ti Cleat dia mul rău! A vrul să treacă bulevardul și 
3 > rii: pe chestia asta, replică Jenică! 
ceilalţi, m, am răspuns din tontă inima, făciud cor cu 


Al. O. Teodoreanu 


Revoluția național-socialistă 
în Germania. 


La 30 lannarie 1934, data primei aniversări a revoluției 
naţionul-socialiste, cancelarul Hitler a declarat dela tribuna 
Reichstagului că, în cele douăsprezece luni ale primului an 
de revoluție „o lume de gindire şi de organizare u fost înti- 
turată și o altă nouă așezată în locul ei”. În adevăr, în locul 
Republicei federative şi parlamentare a fost instituit un Im- 
periu „totalitar” şi autoritar, în care Beichslagul a fost des- 
poiat de orice autoritate, dietele provinciale disolvate, auto- 
nomia administrativă a Statelor particulare suspendată, par- 
tidele politice şi sindicatele muncitoreşti desființate, libertă- 
tile individuale și politice suprimate, şi în care toată puterea 
a fost concentrată în minile șefului partidului învingător 
Pentru u sublinia importanța acestor schimbări, nuţional-s- 
cialiştii compară Revoluția germană cu Revoluția engleză din 
1648 şi cu Revoluţia franceză din 1789. Fi se cred instrumen- 
tul unei radicale transformări, care va schimba modul de-a 
trăi, de-a simţi şi de-a gindi al întregului popor german şi va 
crea un nou tip uman, În favoarea ncestui program, ci nu 
creat o atmosferă de exaltare și de fanatism din care nu se 


ştie ce va scoate viitorul. 
I. — CAUZELE REVOLUȚIEI 


Un asemenea fenomen nu se produce printrun cuvint de 
ordine ul unui şef, nici printru simplu joc al hazardului. Re- 
voluția naţional-socialistă nu poate explica exclusiv nici 
prin efectele războiului, nică prin repercusiunile crizei gent- 
rale asupra Germanici, Anglia și Franţa, deși intro măsură 
mai mică, au suferit şi suferă şi ele de pe urma crizei econo- 
mice, fără să-şi fi pierdut încrederea în instituţiile democra- 
tice şi parlamenture, Dacă Germania a văzul in dictatură sin- 
gura soluţie a crizei, explicaţia acestui fapt trebuie căutată în 
evoluția particularică a poporului german. Cu toate progre- 
sele realizate în toate domeniile, cu tot aspectul impozant al 
unei discipline sociale exemplare, poporul german n'a izbutit 
să atingă acel echilibru sufletesc şi socini, acea maturitate de 


a 


| 
f 


Revoluția naţionni-socialistă | 


judecată şi stă ii 
stăpinire de sin i 
> reuni popoare lor mari, dela i consta 
pa A AANGE oek exemplul ti c 
de politică. ï 
enyi şi de idealuri panisk Enisi 
re sat, gi mai bine, în poporul Înt 


ania 9 


ie nota distinetivă 
omani, la Fraaceji 
solidă de idei, de 
in a conduci- 
ici toleranța, nici 
+ D-na de Staël a 


e mull mai recentă decit cru 
ela arstoeratiei decit in 
iodată o opinie publică 
o cai era prezintă atitea 
mie cir trecu s e forme de civilizaţie: 
si Arne: ENEA at stăpinire Hutocrată, strălucire Îi onesear 
unii sai ri ehani Ppap taes şi lipsă de sens politie Ge e 

ide: > instinetivă repulsi u de. 
mocraţie, preferind în sufletul lor aia aa e Repin de 


tății. Id r itoritatca în loe ' 
eta Statului autoritar care controlează Gi e er că 


unghiulară : aa 
individualist dintre cugetitori mene Apo, tegel, Cel mai 
tule cuyi Matoni germani, Nietsche, n’ F 
„Oricine iu ga ondemna sufragiu! trsbeoaal ko a 
sonalitatea, a să rezolve orce", si pentru a lăuda per- 
e socotit en ea şi ierarhia. Cu drept cuvint, Nietzsch 
nal-socialismului. n cct mat importanți precursori ai națio- 
În as iei 
sita putea dant T curari, democrația instaurată în 1919 
cu temperamentul un ci de import străin, fără uderenţă 
narea dinastiei he naţional. Germanii s'au resemnat Ja detro- 
diţii de pace apra naționale în nădejdea că vor obține con- 
ile demori uşoare. Aliații au impus Germaniei institu- 
mai bun ir ai și republicane pe care le considerau ca cel 
lieren între inyi de-u consolida pacea și de-a pregăti conei- 
făcut totul datori și învinși. Dar în acelas timp ci a 
aceste instituții. -Ey compromite in ochii poporului german 
blicană, cum ar fi au tratat Germania democratică si repu- 
ţii au voit să im 4 tratat Germania lui Wilhelm Ti, Dacă alin- 
ost.-remarcă oubli Germaniei o pace cartagineză, logic ar 
pacea cu Wileleue licistul englez Grecuwood, ca ei să tratezi 
Var fi Intors i elm H și cu Ludendorff, Resentimentul generül 
in contra acestora. Cind poporul german, s'ar fi 


Ra aa o NR 


10 VIAȚA ROMINEASCA Revoluţia n 
alional-sacialistă în Ge 
rmania 


if 


äi Marcu burghezie n'a fost a 


ridicat spontan contra Imi Wilhelm TI si Ludendorff, i-ar fi SEN 
can şi democratie. Magnaţii ră: hide ostilă regimului repu- 


răsturnat și ar fi adoptat din propria lui inițiativă instituţiile 
djemocralee, atunci era momentul să facă concesii. Dar aliații 
n'au avut nici curajul de-a nimici puterea militară și politică 
a Germaniei, nici generozitatea de-a o trata liberal. 

In tot cazul. democrația germană a trebuit să asume res- 
ponsabilitatea Hohenzollernilor de-a fi declarat război, Să 
plătească imense despăgubiri de războiu, să sufere, ani de 
zile după încheerea păcii, ca poporul german să fie trata! ca 
inferior din punet de vedere moral. să fie exclus din confe- 
rințele internaționale şi chiar dela concursurile sportive și să 
nu fie admis în Societatea Naţiunilor, In aceste condiții. nu e 
de mirare dacă partizanii democraţiei au ajuns să fie consi- 
deraţi ca exponenţi ai aliaţilor şi ca autori ai degradării mo- 
rale şi materiale a Germanici. Nu e de mirare dacă poporul 
german nu le-a păstrat nici un fel de recunoștință cind prin- 
irun admirabil efort, ei an reusit nă libereze teritoriul de o- 
cupația străină și economia națională de sarcina reparațiilor 
si să introducă din nou Germania în concertul european. A- 
ceste succese veneau prea tirziu, cînd criza mondială ridica 
alte probleme şi cind opoziţia national-socialistă era deja i- 
pronpe de victorie. 

La rindul lor, liberalii și democraţii germani sau făcu! 
vinovaţi de o neertată slăbiciune, cind au scăpat ocazia de-a 
«distruge supremația economică şi socială a adversarilor lor, 
in primul rind a lunkerilor prusaci, pe care toate amintirile 
si toate interesele îi legau de vechiul regim. Fi reprezentau 
tradiția prusiană de disciplină şi de autoritate. Din sinul lor 
Sau ridicat ofițerii şi funcționarii superiori ai Imperiului bis- 
marckian. Republica a răpit aceste clase privilegiate şi con- 
ducerea politică și proeminența socială, iar criza economi- 
că a ruinat-o. Astfel lunkerii au ajuns să urască regimul care 
i-a despuint și de avere și de influenţă. 

Republica i-ar fi putut dezarma expropiindu-i. Ea ar fi 
realizat prin aceasta o operă de dreptate socială şi ar fi dat 
regimului democratic Q bază solidă ridicind pe micii pro- 
prictari contra exploatatorilor lor de eri si identificindu-le in- 
teresele cu soarta Republicii. Republica germană nici n'a im- 
drăznit să încerce miicar 0 asemenea reformă. ! 


să-și perfecționeze utilajul si să ratie au impins industria 
st concedierea 


Burghezia mijlocie si 

a a mijlocie și mi i 

în pcid)-drroctati Aa f în pasă a Sei 

fost mai tare Tovia d punan, Or, tocmai uceastă clasă 

după 1924 să-și reconstituie: arma ip seo i incercat 

za mondială şi defla i; » capitalul, dar în 1929 a venit cri 
A, Ct ` a Y = a venit c . 

zerie. Odată cu ii care au precipitat-o din nou în ai 


ü, clasa mijlocie si i 
rea în o mijlocie şi-a pier i 
rdinea existentă, Ea a devenit Pre Eron şi încrede- 


național-sociuliste c: pi ñp i 
tratatului dela Ve saili atribuia răul nu crizei desire mpa 

A 4 l es, o > 'si .. 4: ci Fu egala ce ci 
mului parlamentar, presiunii aliaților şi viciilor regi- 


R a 
di deces aula național-socialistă a fost rezultat 
Fdan i amare a burgheziri germane 
ga! marca industrie, 


citorii inscrisi in par- 
cel mai puternic al re- 


ul nemuljumi- 
t proletarizate, lu 
membrii protesiunilor li- 


nparentă decit rentă. Dacă 
: ne - Daca ar fi urm 
ur fi refuzul să colaboreze ru clasa orar d aa 


e comunişti, ca în Rusia, şi i 
e aati CE sia, şi e puțin probabil că 
ți de Aer harpa za pă le, social-democrația nr fi fost 


răsturna 
varia si în à aranii, y 
Nei 3 Ungaria. In amindonă cazurile, pe gh dolore pri fi Lan 


rompucte și a făcu 

bili. Cind a fot o t aproape imposibilă constituire 

saiiles, ir sr teetna mata, de meserie, impusă de Amo pene a 
lie Oe să i 
bileane, au fito sisler să umple cadrele cu elemente repu- 


vare Republica D arma a loe să devină o urmată democratică, pe 


Apoi, e 

mann, guvernul republican „cu toate 

mijlocul unui popor norifice, decoraţiile şi revi „ae mis grejala 

răzilor militare care avea mania uniformelor, decorati are, in 

schimbă nimie din a Aceste exemple se pot multiplica. iilor și pa- 

consecințe decit pF ma fundamenta?! al problemei, Ele pla nu 
an, 


norului germ teă Republica n'a avut o bază reală în sinul po. 
o 


' După căderea Hepublicei, Vberalii, democraţii și © 
reproșat social-democraţiei că n'a distrus din vreme forțele reze 
Noul regim, spun ef, ar fi trebuit să ocupe pozițiile dominante 
Stat, să-și pună oamenii săi în toate posturile de răspundere şi 
control, să elimine, să cumpere, să sfarme puterea opoziției pi 
vu fi consolidat definitiv situaţia, El ar fi trebuit să organizeze 0 
panie de educație care să arate poporului viciile vechiului regim 
nvantagiile celui nou. 

Dacă soclal-democrațin germană pa mpi violent cu trecutul, e 


n E NINO 


12 VIAȚA ROMINEASCA A ——>ie naţional socialistă în Germania 13 


MI. — FORMAREA PARTIDULUI NAȚIONAL— SOCIALIST 


berale — doctori, avocaţi, ingineri — titraţii universitari lip- Imprejurările sin 
e singure nu s 


Săi e oree panel de de e i Deo ea ic ge de dictatură. Mai ger ne gel pre cota 

ceastă criză a devenit în 1930 o „criză totală”, o criză baia pă 7 Branas că un personagiu care Amir ar Lord 

universală care afecta toate clasele societății, ṣi care nu mai ir Ae aae yarra iag ana condiții; a dictatură 
i e li unis 


sentiment al proporțiilor; sā abaa de orce sim de umor şi de orce 


prej absolut pentru suferința rimt i ; 
- i omenească. El treb e 
e e ei pentru a-și impune voinţa, să a ee annA în Jepi: 
' e putere de că. 


insă reli 
religios, in sensul strimt al cuvintului, Nu agree pA acra ki 


b nte 
3 un anume magnetism soun măcar o reputație cure să nu 


putea fi rezolvită decit printr'o soluție universală implicind 
schimbări în toate domeniile vieții, în economie și politică, 
în gindire şi în religie. l 
Indiciul vizibil al acestei crize era creşterea rapidă n na- 
țional-socialismului. In 1925, național-socialiști n'aveau deci! 
12 deputaţi. Doi ani mai tirziu, ei aveau o sută saple. 


Il. — EFECTELE CRIZEI MONDIALE. 


Oricit de puternică ur fi fost opoziţia contra revimului, 
cîtă vreme situația economică permitea fiecăruin să-și ciştige 
pîinea de toate zilele, nemulțumirile puteau fi stăpinite de 
guvern. Dar în iarna anului 1931/1932 numărul şomerilor s'a 
ridicat la 5 milioane, iar în iarna următoure numărul lor a 
trecut de G milioane. Aceasta însemna că, împreună cu fami- 
liile lor, peste 17 milioane de Germani au fost reduși să tră- 
inscă din ajutorul Statului și al comunelor. Acest ajutor scă 
dea pe măsură ce şomajul se prelungea. Cu timpul. el se re- 
ducea la 5 sau 6 mărci pe săptămînă pentru un muncitor ne- 
căsătorit, la 11—12 mărci pentru un muncitor cu nevastă şi 
un copil. Acest ajutor, după cum a observat jurnalistul ame- 
rican Knickerbrocker în Germania, Fascism sau Comunism? 
„ers de-ajuns pentru a ține sufletul unui om. în sensul că i-a 
fi trebuit zece ani ca să moară”. 

Faţă de această situație desperată, [aţă de mizeria din z 
în zi mai grozavă a masselor muncitoare, ce solutie ofereau 
conducătorii industriei şi ai finunţelor, economiștii ortodoxă 
şi oamenii dela putere? Ei recomundau celor 17 milioane dë 
Germani care mureau de foame să-și stringă chimirul 
Saștepie pini va trece criza aceasta. cum Au trecut cele 
alte crize din trecut. 

In asemenea împrejurări, e de mirare că toti nemulțu 
miţii, toți desperaţii şi toți năpăstuiţii sorții şi-au întors priy 
rile spre partidul care promitea tuturora iot ce dorea ma 
mult să aibă: şomerilor de lucru, ţăranilor anularea datoriile 
agricole, taxe prohibitive pe articolele alimentare importat 
din afară și prin urmare urcarea prețului produselor agrics 
le, meseriuşilor gi micilor industriași suprimarea concuret 
tei, iar titraților universitari posturile liberalilor şi republica 
nilor, denunțaţi ca autorii mizeriei şi umilirii Germaniei. 
ceste promisiuni se contraziceau și se excludeau, cine se & 
prea la semenea meschinării? E de mirare că rindurile nații 
nal-sociuliştilor au crescut pe măsură ce se agrava criza? 


e evident că Jord Pon 
de son iti 
după natură: el seamănă aidoma ai fina cz soul ză, 


» produce asupra masselar i i 
ter se duce în pasa ară ga pae ne pierdut părinții, la 10 ani, 
un păsa Sta Însă pentru lipsă de talent, i 
tri aa anai ntre din lipsă le pregătire "si 
or meg poe a ca elev zidar. EI a învăța 
sociale. Şi ln Si efectele şomajului şi importanța problemelor 
folositoare”, Ata pr inje, Viena a fost pentru el „0 scoală ODEN ai 
era pe alunei © A, a pus pentru prima dută problema rasei Wie ~ 
bin a atroce „nm fial. fn So glomaratezlul de rase din Honan 
ntisemit. ro le He Evrei a crest un j e 
crestin Kari Lie prin iusuşi primarul rată arterial pr 
tie. » cafo a exercitat o mare influență amne Mai 
n 191 i 
Wiio- iz a i emigrat la München, unde, ca zugrav, a petrec 
voluntar fa vesa n viaţă, La declararea războiului s'a inscri g 
decit capora să avareză, a lost rănit de două ori şi, deşi aj pr 
rară pentra uta sait crucea de răzbuiu pentru bravură distincția 
;ingerea, impiriäyita a sfiryitul rāzboiulul, a părăsit armata cu éy 
e intreaga armată germană, că războiul a îns 


Pierdut nu pe fo rio 
: În timpul kaker. e luptă, ci pe frontul intern, 
aT par pentru excese 
“i a fost insărcinat ite 
conferințe pa ia elor instructor să țină trupelor demabilizaie 
i aren unei societă n 
40 membri tăi numite „Poporul uvrier ger ” 
şi condus de un comitet politie de d apare ara ri 
-U sor 


» Viitorul conducător al Revoluţiei germane u intrat 


desfäşur r ă 
ăşure în plin calităţile şi defectele cure aveau să-l ducă ozana oy 
cces. 


im ie: E R aa 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


In urma tuturor antecedențelor sale, Hitler nu putea să 
fie decit un diletant în politică. El n'avea nici pregătirea, nici 
experienţa necesară pentru a rezolvi marile probleme care se 
puneau Germaniei de după război, Exista însă un domeniu în 
care a dovedit o superioritate incontestabilă: acela al psiholo- 
giei masselor. Intrun pasagiu savuros ul cărții sale „Mein 
Kampf”, a explicat el însăși mijloacele prin care un orator 
popular cucerește atenția masselor: repetind indefinit același 
lucru. Toţi marii oratori, spune Hitler, au concentrat atenţia 
publicului asupra unui singur duşman. Arta lor consistă în 
a face ca diferiţii adversari să apară unui şi același. Căci „de 
îndată ce massa nestatornică se vede în fața prea multor ad- 
versari, se opreşte şi se întreabă dacă toți aceştia greşesc şi 
uumai oratorul are dreptate”. Astfel Hitler a arătat că Evrei. 
marxisti, democrați, Jezuiți. Franceji. Engleji, comuniști și 
capitalişti sunt unul și același lucru. Finanţa evreiască, În 
solda cărora s'au pus Francejii şi Englejii, democraţii ṣi so- 
cialiştii germani, e de vină dacă Germania a pierdut războiul. 
a fost silită să introducă Republica şi democraţia, să dezar- 
meze şi să plătească reparaţii. ete. Toate relele de care a su- 
ferit Germania după războiu, inflația, deflația, şomajul, nu 
sunt decit efectul supremaţiei pe care Evreii au exereitat-a în 
Germania, 

Aceste lucruri, repetate cu o neobosită stăruință. in zeci 
şi sute de adunări, pe un ton de exaltare fanatică, au produs 
un efect extraoridnar, fiindcă pasiunile de cure era stăpinit 

Hitler erau și ale publicului căruia i se adresu. 

In 1921 Hitler vorbeşte în circul Krone unui naditor de 
6.000 persoane, Citeva săptămîni mai tirziu 80.000 de oameni 
se adună în Königsplatz pentru a-l auzi- Aceste succese ÎL fac 
cunoscut dincolo de Bavaria, în toată Germania. Oameni de 
valoare, Feder, economist; Esser, jurnalist; Rosenberg, publi- 
cist; Röhm, fost ofiţer; Hess, cte, se asociază la mişcarea lui. 
In acelaşi timp, partidul uvrier german fuzionind cu partidul 
socialist german, intemeiat de | ius Streicher, din Nărmberg. 
işi schimbă titulatura şi devine „Partidul național-socialisi u- 
vrier german”. Comitetul de 7 dispare încă din 1920 şi Hitler 
devine șeful necontestat al mișcării. 


Tot Hitler a introdus în Germania metodele de luptă ale 
Fasciștilor. Pentru a impiedica intreruperile adversarilor po- 


litici şi pentru a opri adunările adverse, Hitler a organizat 
trupele de asalt, după modelul „Căştilor de oțel”. In urma u- 


nui meeting tumultos, Hitler a 
chisoare. In 1923. in ziua aniversării armistițiului Hitler 


sociat la revolta organizată de Ludendorff cu scopul de-a răs 


turna guvernul. Revolta a fost inăbuşită şi Hitler a fost im 
D 


premă, El a obținut mai i 
i ut mai întii disolvarea Reichst i ` 
clarat apoi in nenumărate discursuri, dif uzate m pica 


E cea a 


Revoluţia național-socialistă în Germania 
chis la Landsberg, 
1924 


15 


iar partidul național-socialist disolvat (Mai 


Cind Hitler a fost eliberat 
! A rat, situati i i 
bei Agiinţia naţional-socialistă din 1923 prie i ada e 
mizerie provocată de inflație, In epoc: 
punus arg LA sep apip mirall: EA AAE rr 
i à ; ut ca mișcare : 
pe ogari diferi mondiale în 1929, e. aere de 
Hitler cal aci ee a fost reorganizat, autoritatea de şef al | i 
Cerman ia e iale ti oubra intregi 
orm $ - arti ñ 
pi ogor ar Setul anului 500.000. Un mt spre 
obţinut îmi dia se si cela 1930, nuţional-socialismul a 


In 7 i 
toată lumea Pa aplepiat că tomi a rezultatul alegerilor 
ragu s a salt național-socialiste 
od ez prin Berlinului, pentru u vre Paleta a 
ata pede i A x er a hotărit să continue propaganda. Ei 
Eee da pa cuceri pulerea prin mijloace legale 
Evenig u da dreptate. La alegerile din 31 Julie 1939 
ai ținut 14 milioane de voturi, it 
tt intervalul acesta, istori 
pi o serie de încercări des 
eristă. Cancelurul Brüning 


a politică a Germaniei n'à fost 
perate de-n preveni Revoluția 
ționaulă si imbunătāți ung spera că o înțelegere internu- 
vernului să rezolve sarea situației, economie va permite gu- 
increderea opinie a prin mijlonce normale şi să reeistige 
nent nl lunkerilor publice, Succesorul său, von Papen, expo- 
jurul politieei ros mmm nădăjduia să rulieze națiunea în 
amintind timpurile oara e a naționalismului conservator, re- 
autoritar, Generalul e prosperitate şi de glorie ale Imperiului 
reglitese politia a von Schleicher, cure i-u urmat, voia să 
Dar cînd a refuz TE SAO iae a fără naţional-socialiști, 
trii” şi a lăsat să ea „Dăţionulizeze pierderile marii indus- 
urnat de coaliția P nenească scandalul „Osthilfe”, a fost râs. 
1933, Hitler apen-Hugenberg-Hitler. La 31 Ianuarie 
de uda fost numit cancelar. i 
üiiiet coaliții care a încă de cucerit, Hitler nu era decit seful 
lui, și Hindaml e avea decit 40% din voturile Pariamentu- 
permitea dictatura. Aar ra jurămintului prezidențial, nu 
particulare, în cabi ontrolul poliției era în miinile Statelor 
wehrul avea ta imet majoritatea era naționalistă. Reichs- 
maţii militare ų patii mai mult naţionaliste, iar celelalte for- 
berg avea dre rau in conflict cu trupele de asalt. Hugen- 
plate să se laude că-l are pe Hitler în buzunar 


I : a 
î Această situație critică, Hitler a dovedit o abilitate su- 


16 VIAŢA ROMINEASCA A 
toată Germania, că singura alternativă față de naţional-socia- 
lism e comunismul. In sfirșit a aruncat în lupta electorală 
toate mijloacele de presiune de care dispune statul. In Prusia 
guvernul socialist a fost inlocuit. Funcţionarii republicei au 
fost revocaţi. Poliţia a fost înlocuită cu trupe de asalt. Propa- 
partidelor adverse oprită. In această atmosferă de in- 
cordare extremă s'a răspindit, la 27 Februarie vestea că Re- 
ichstagul a fost incendiat. 

Naţional-socialiştii au exploatat acest „dar ceresc”, cum 
l-a numit Hitler, cu toate procedeele propagandei. Goering a 
declarat, că la descinderea operată la sediul partidului comu- 
nist, sau găsit documente din care rezultă că incendiul Reich- 
stagului n'avea să fie decit începutul unei acțiuni comuniste 
metodic organizate, urmată de alte incendii, de arestări de 
ostatici, de otrăviri în masă. Nici pină azi aceste documenne 
n'au fost publicate. 

Sub impresia acestei propagande, național-sociali au 
obținut în alegerile din 5 Martie 172 mil. voturi, ( 
date). impreună cu naționaliștii au întrunit majoritatea ab- 
solută de 52%. Revoluţia naţional-socialistă şi-a asigurat gi- 
rul națiunii germane. La 16 Martie, sub pretextul de a merli- 
ne ordinea, guvernatori au fost trimişi în toate statele cu or- 
dinul de a lua controlul administraţiei, cu ajutorul trupelor 
de asalt. imperiul al treilea era întemeiat. 

intrunit la 21 Martie 1953, Beichstagul a conferit lui Hi- 
tler puteri dictatoriale pe 4 ani, apoi sa separat, Sesiunea a 
durat trei zile. In virtutea puterilor discreţionure care iau 
fost acordate, Hitler a procedat la „unificarea voințelor şi in- 
stituţiilor”, sub pretext că regimul naţional-socialist e „tota- 
litar”, adică reprezintă toate clasele societății. 

După o scurtă velcitate de rezistență, statele federale au 
fost complect absorbite de Reich. Opera de unificare politică. 
începută de Bismarck 4 fost desăvirşită. 


IV. — GUVERNAREA NAȚIONAL-SOCIALISTĂ 
Sistemul politic naţional-socia list se intemeiază pe idea 
că poporul german è superior tuturor celorlalte popoare, fi- 
indcă e singurul popor din Europa care se compune din Ari- 
nni puri. În consecință el are drepturi şi datorii superioare. 
Fiind Herrenvolk, menirea lui e să conducă. 


Rasa fiind temelia statului german, guvernul are datorii, 
tec străin, să-i desvolte în- 


inlăuntru să o apere de orice ames 
suşirile proprii și vigoarea, prin educația fizică și morală, în- 
sfirşii, să-i creeze o atm 
bligat să-i favorizeze expansiunea prin to 
şi prin război, si mai ales să-i alipească 


oster sănătoasă. In afară, statul ec o 
ate mijloacele, chiar 
toate populaţiile de“ 


Revoluţia naţional-socialistă în Germania | 
17 
rasă i 
Pi Ta erp vaste legi, hitlerismul exclude pe 
Evrei remuer şi combate cu ultima energie 
isemitismul e un el 
Mi rr tement tradițional şi caracteri 
erste E ra pace age) su ne coborim pină la Lupea ai 


conizate În ţi măsurilor de asimilare 
disolvant”, At. Mommsen rade în et sia bir 
oată lumea ştie cât „demonul încarnat al de ării” 
cis a avul Heine de aar al degenerării”. 
mului care lovea pe coreligionarii ra rit din cauza ostra- 


La sfirşitul secolului X 
antisemite. Un pui XIX, partidele conservatoare devi 
berlain, caută să-i a germanizat, Houston Stewart C est 
du-l pe superioritatea. o bază istorică şi filosofică intemen 
a rasei ariane, iar predicatorul de stia 


Stoecker îl 
iezi ăi propagă în cele mai înalțe cercuri ale societății 


Revolu a 
şi ceilalți ere 1918 înlătură ultimele bariere dintre Evrei 
tei evreeşti în vija publia P determină o creştere a innen 
acțiune antisemită, că, ceeace provoacă o puternică re- 
cu atit mai intens pe care naţional-socialiştii nu expl ra A 
şi incohe cu cit eu le permitea să as : u exploatat-o 
anien fa programului lor. Astfel Dorell a TA is e 
s'au imbogăţit din i A Republica: Li s'a retina. no 
asupra A „ au exercitat o-i “rată ar: 
tul și parti del, îi ponolar finanțele, Prea eri orare) 
teatru, literatu É rA. p rr w presa şi au dat ionat i 
ic cu a. eii au fost asociati itul i 
socialisma, ua honaleoeialiptij dotata pea iat pm 
mul, cu declinul gimul constituției democratice, cu pa itie 
a rizoe, gi lire degturi 
recutului. Evreii "r rşit cu toată reacţiunea 
şi ca ex iau fost denunțați în acelaş ti contra 
ini e mers e repre tn pa exeslenţi, Desi ı al rai 
erca suferi străini de politica de inflaţi 
spatele re gol pă care le-a provocat a fost Iri gw 
te Brilon, TOU aci au font ici responsabil de 
apasă asupra agriculturii şi industriei, şi 


" + 
ge 2 


‘ig VIAȚA ROMINEASCA 
Tii general de toate efectele crizei. Strigătul contra tiraniei ex- 
ploatatorilor srăini a devenit un strigăt contra Evreilor. 
Ajunşi la putere, nalional-socialiştii au pus imediat în a- 
plicare o serie de măsuri menite să înlăture pericolul evreesc. 
Pe ziua de intii Aprilie 1933, a fost decretat boicotul contra 
Evreilor. Forțe polițienești au fost postate la intrarea magazi- 
nelor evreești și inaintea caselor doctorilor şi avocaților e- 
vrei. Băcâniile germane au refuzat să vindă Evreilor articole 
alimentare. A doua zi boicotul a fost oprit. In schimb guver- 
nul “a întreprins o campanie legală contra intelectualilor şi 
funcționarilor evrei. Printr'o serie de legi, promulgate în 
cursul lunei Aprilie 1933, funcţionarii „neariuni” au fost scoși 
din funcţii, cu excepţia acelora care au fost numiți înainte de 
1 August 1914 şi care au pierdut în război pe tatăl sau un fiu. 
Apoi printr'o monstruoasă lărgire a legii, au fost considerați 
ca „nearieni” toți accia, printre bunicii cărora unul a fost c- 
vreu. Avocaţilor „neariani” li sau interzis să-şi practice me- 
seria, iar medicii evrei au fost excluşi din casele de asigurare 
contra bolilor, Insfirșit, admiterea elevilor evrei în şcoli a fost 
limitată la 149%. Prin acest numerus clausus, accesul Evrei- 
lor la studii a fost aproape complect interzis, In urma acestor 
măsuri, chiar după statisticile oficiale 30,000 de Evrei au pă 
räsit Germania. Faptul cel mai grav e că prin teoria rasistă 
Sa creat un fel de discriminare morală între Ariani şi Evrei, 
care-i izolează pe aceştia în ghetto, cam evul mediu, 
După combaterea pericolului evrecsc, înlăturarea pri- 
mejdiilor comuniste. 
Revoluţia din 1918-9, înăbușită în sînge, elementele con- 
servatoare din Germania au trăit sub teroarea primejdiei bol- 
şeviste, Naţional-socialiştii au exploatat abil această teamă. Ei 
au insistat asupra progreselor partidului comunist în alegeri şi 


au susținut că prezența unei armate bolșevice la granița Ger- 
manici ar putea provoca o mobilizare generală a forţelor re- 
voluţionare. Am arătat că incendiul Reichstagului a fost pre- 
zentat ca un semnal de insurecțiune generală a forțelor co- 
muniste. Acest eveniment a servit ca pretext pentru exclude- 
rea celor 81 de deputaţi comunişti din Parlament şi pentru 
distrugerea ultimelor nuclee comuniste, din care n'a mai ră- 
mas nimic, 

A venit apoi rindul socialiștilor. La 2 Ma 
naţional-socialiste au ocupat localurile sindic 
casele poporului şi băncile muncitoreşti. Celelalte partide p 
litice au fost suprimate cu aceiași uşurinţă. Partidul naţion 
perna a fost disolvat la 2 Iunie, iar formaţiile lor milita 
încorporate în trupele de asalt. Numai biserica a opus o re 
țenţă mai serioasă. Lupta cu centrul catolic şi cu partidul 3 
“arez a luat la un moment aspectul unei lupte între Hiller 


Roma. Dar la 8 - 
ARSE Iulie 1933, 
să apl 33, guvernul naţi : : 
rin. care enloiiia al tăi regentei cu iaca 
stat (invăţă „Obține toate avu i ETIE 
Aea väjämintul religios obligator sopie unei religii de 
se numai de stat), + numirea episcopilor ra- 
n numar de Sa tie în 12 articole,” bise 
de 28, au fost unite pe A ; 
evanghelică ge » pe bază de | r în Miissi 
„vai tor, aderă repere) Bisericile diferitelor peceega pet 
sramul statului ul administrativ al Bisericii Rei saci ao 
bels, a fost pic ER anunțat de ministrul paun e] 
identifice cu iercalizat. „Popor, partid şi stat JE ipres 
eu i . . i 
urale și muzicale au fost puse sub conducerea partidului 
4 otalitar, evi partidului 
opinie. Numi “8 „ evident, nu poate fi = e 
siunea să disciplines Eria agandei. role retail zeta 
wie să facă din fiec t n'a introdus censura dar și A 
urnalistul a fost s iccare jurnalist un scriitor al R ey 
ariană. EÍ no upus prevederilor legii relati statului. 
ana. poate exercita gii relativ la naşterea 
registrele serviciului civil, di profesia decit dacă e tre 
ditorii sînt făcuţi Pordbohhodi-ra age poate fi şters Far ca 


le lor. Ei sint obligaţi să pna dar ceeace apare în jurnale- 


serie o aluzie la conflictul cu Biserica le ordonă şi să nu 


Puterea p 
i uicrea pe care guvernul 
interzice ul o are de 
re pe pA. tar io tdeauna o gazetă, de a „ecua sau de a 
solut asupra oaie pi F abatere conferă statului u m mehisog 
rile bune ale Keni te dz gas germani oflează d control ab- 
- > imului de censură ii după tim 
se nuleau astepta., Nesi ură, cind ce > pu- 
ae e pian pta. Nesigurania care abea puțin ştiau la ce 
Hlb cotidiana i tea au avut ca efect că cele ai an presei, le- 
papat A Toat s au raliat la guvern guri n. ia 
rea În o presă care a fe oporul german şi-a pierdut 7 SA 
ulte jurnale şi-au fe devenit un fel de comuni nerede- 
culalia gazetelor str ncetat apariţia din lipsă de rin oficial. 
considerabile. Goel reg a crescut în schimb i Se tori, Cir- 
tica negativă şi li bels a invitat presa să găse ntr'o măsură 
tici constructive Pr de critică calea de iile intre „cri- 
tă invitaţie și a Side Jurnalist care a luat în să Pg ră 
Bèls, a fost trimi cat în Grüne Post un arti rios aceas- 
I iberait de s i sh tabără de concentra col despre Goeb- 
P e imn uenja ëv >i v - re, 
marxist, de ideal : relască, de pericol Ape 
socialist era ora liberală și pacifistă, eta genezei şi 
mice si la boieri apa la reorganizarea Viit Soe 
din 1920 vorbeşte rii, aşa cum a a F ee À 
ie e de o reformă nunțat-o. Pro 
fundiilor, de e ormă agrară, ae gramul 
: ex Flia 
de război şi aS trusturilor, de Pe e hd TOA lati- 
rea veniturilor care nu sunt pinainom] 
rodus al 


petre prodățal 


ricile protestante, 


20 VIAȚA ROMINEASCĂ 
Revoluţia național-socialistă în Germania 
2n 


muncii. De îndată ce partidul a ajuns la pole n'a mai fost tria chimică şi electrică 
i Și electrică) su 
expediente care au invederat absența de orice program. de A T oas eine mea aceeași situaţie critică, buge- 
gheo: : ac că situație va aai 
zei agricole şi industriale, și şomajului. să aa vor desmeteci, $ sa Oek mizeria va creşte, da- 
iscursurile sale, Hitler a acordat totdeauna o atenţie giul. Sonoran SA irnir a ae aaa 
cu prilejul p ne presti- 


deosebită problemei țărănești. „Ruina ţăranului german ar nunjare Giai £ A 
ruina poporului german. oate celelalte clase sociale ruinate din reader paaga Ta a Dei a rea a AR Sase şi de- 
ere, indicii alarmante. E illes sunt, 
„E si 


odată alungat de pe Mo tidul național-socialist nu gur că 
par- 


ei pot regi dar țăranul Eat kA to p ng pe n 

a sa dispare ca țăran: 1 imposi reconstitui o clasă de mentele di poate men 

rani pe care ai lăsat-o să dispară”. Pentru a salva această „refacere ape ns Bela compun j ahpa jeni intre cle- 

clasă ruinată de concurența țărilor noi, unde agricultura a rului german e de asupra căreia marea maj o politică de 
- zsuri administrative. Primej dia ace AP joritate a popo- 


i industria lizată, Hitler a recurs la măsuri ii Ă 
vrea Să grupeze treaga clasă țărănească într'o vastă as0- cit în jur a apărut atit d i : 

ciaţie corporativă condusă de Reichsbauerțithrer, Care o con- mai n denim ee pe sa format era reaR DA şi de gravă 
i -ap interesele. El tinde apoi să constitue o clasă cel de dinainte de războiul apărare mult 
sori de o intin- iul mondial, 


| Prin urm 
imint pentru a trăi cu familia lor A- 1 n 
| 


nT numai i i 
de o „revoluție” national în domeniul politica poate fi vorba 


ceastă moșie ar fi păstrată indivizibilă prin majorat. Alte mă- sau mulțumit să -socialistă, Incol f, 
i tabilitatea muncii agricole, fixind pre- stia, raze foreza personalul a meat re 
acă din ţăran nu ntre clasele sociale și prietății, fără să schi opel fär ăsă 
porturile 


turi minime. Naţional-socialismul vrea să f C r 
investit cu o funcţie au agilat poporul sade să rezolve marile probl 
i > eme care 


un antreprenor agricol, ci un misionar iny 
socială. Cum se va realiza, nu se știe. Ce se va face cu marea „Privită ca o experiență 
copleșită de datorii, ce se va elege de copiii mai listă a dovedit pe CEPE socială, revoluția național 

e viole -socia= 


dere destul de mare de pă 


proprietate 

mici, cum se va adapta producția la nevoile pieţei, ce va răs- nează burghezi E radă nta ex 

unde industria de export la tariful care va provocă repre- erdia, pentru a mică şi mijlocie contra proleta Gii. eacțio- 
salii ? Nici un răspuns io tineretului ca factor. recae: pe de altă part şi pri- 
in domeniul industrial aceleaşi dificultăți. Din 1928 pro 4 EOF uaireanan convingerea itic şi primejdia de a lă por 
ducţia industrială a scăzut cu 43%. Balanța comercială a scă- e naturale ale societăţii. că nu se mai pot ia s pid 
zut dela 22% miljarde în 1929, la 9 miliarde în 1933. Exportul ca- 

e plăti importul indispen- aa 
rei Otateo 


a atins un nivel la care nu mai poat 
i i dobinda datoriei externe- Rezultatul 


al-socialiştii se laudă că au 


obținut rezultate favorabile. Statisticile lor arată că numă 

şomerilor a scăzut la 37 mil. la sfîrşitul anului 1933; la 24 
milioane În Dec- 1934. Daupă calculele Institutului de conjue 
tură producţia ar fi crescut cu 2590 A guvernul sper că în 


patru ani să resoarbă complect şomaj 
indiscutabil, dar mai 
iorării economice» 


Faptul se explică prin înlocuirea femeilor pr l 5 
organizarea serviciului civic obligator 000 tineri), prin 
întinderea lucrărilor publice, prin expulzarea Evreilor $ 

i ul unor muncitori de a se nserie ÎN 


Pantocratorul 
LE 


Stihul meu se zbate ca nebunii, 
Fornăind tristețea-i peste riu, 
Căpăţina cea de cal a lumii, 
S'o apuc de-al razelor ei friu. 


Stelele-s în vinturile patru, 
„Trupu-şi duce singele sub paşi. 
Nu să mă rog ție, ci să latru, 

Tu pe mine, Doamne, mă "'nvățași. 


Pentru banii plopului subțire, 

Pentru suru-ți păr peste urechi, 

“Ca un fiu pornit pe răzvrătire, t 
~ Eu îți strig: „La dracul cele vechi”. 


Pentru-aceste dărnicii, ce-alături 
Tu prin ploi le scuturi din ungher, 
Cu ce fel, o, cu ce fel de mături, 
Spulbera-vom soarele din cer. 


Colo, după culmele lăptoase, 
Printre plopii cerului pustiu, 
Peste noi şi vieţile miloase, 
Zace Vărsătorul argintiu. 


Ursa din azururi el o varsă, 
Precum cu căușul din butoi: 
Uraganul, uite se revarsă, 
Călărind pe lună către noi. 


ÎN 


Pantocratorul 23 


Viforu-i cu morții şi nimicul, 

Prin livada laptelui de sus. 
barele, cu virşa lui, bunicul, 

Din amează-l trage spre apus. 


Tată, tată! Auzit-ai oare 

Cum nepotul strigă tot mai stins? 
Nu degeaba doar, văzind că moare, 
Taurul cu inima-i a plins. 


NI. 


Zilele-ţi se "'nvirt fără "'ncetare, 

— Viu argint bătut de sfinte mini — 
Şi din înălțime-i acest soare. 
Ciutură de aur prin fintini. 


Către nezărita uscăciune, 

Să dispar, de-aici, sunt osindik 
Sufletul, eu singur, mi-l voi pune, 
Pe-acest fund de foc, nenorocit, 


Morţii, cu alţi ochi, ai altui faur, 
Pe cei vii i-aud din țintirim, 
Lasă-ne, la porţile de aur, 

Cu chei pămintești să ne oprim, 


Lasă-ne, să fringem în răstimpuri, 
Grelele zăvoare — şi apoi, 
Năvălind în fugă, depe câmpuri, 
Să sărim în cîrea zării, noi! 


IV. 


“Tu, cal roşu, vino şi te 'mhumă, 
In hulube la pămintul-ear, 

Căci sub coperişele de seamă, 
_Ni se pare laptele amar. 


Vrem, ca peste apele rebele, 
Nechezatul surd să-l răspindeşti, 
Şi din clopoţelul unei stele, 

Tu cu raze reci să ne stropeşti, 


Hamul — aurora boreală, 

lar ca cere — dăm curcubeul plin, 
Globul nostru du-ne] cu iuțeală, 
Pe un drum mai nou şi mai senin, 


e n i i 


VIATA ROMINEASCA 


De pămînt cu coada te agaţă, 
Flutură ‘n zări coama, neobosit. 
Dincolo de nouri şi de ceață, 
Du-ne către-un țărm mai fericit. 


Ca toţi cei din cer, care ne pradă 
Şi ity bor din roni era 
D şesuri vinete să va 

CA voni la ei ca musafiri. 


Din rusește de GEORGE LESNEA 


In slujba satanei 


Nu fără emoții am „digerat” recentul studiu al d-lui M., 
Sanielepici. Era şi explicabil: întiiu, fiindcă am auzit pren 
multe vorbindu-se de d-sa şi în al doilea rind, din motivul că 
„In slujba satanei” este prima lucrare care i-am citit-o, E- 
ventual, ar mai veni în vedere şi un al treilea motiv: faptul 
că datorită unor împrejurări anumite. am fost nevoit să mă 
pun şi eu de acord, sau mai corect zis, la curent cu ceeace 
se crede că este ştiinţa antropologică, cu problema raselor si 
cu o parte din literatura rasistă. 

In mod curent, oricit de deplorabil ar fi acest fapt, un 
studiu oarecare ieșit la lumina zilei în condiții atit de grele, 
specifice conditiilor dela noi din țară, este mai puțin „rume- 
gat” chiar decit o schiță, sau o nuvelă oarecare, 

Și atunci, pretinsul critic, mai mult după impresie decît 
ca urmare a unei judecăți mai cumpănite și... competente. nu 
se jenează să-și dea chiar verdictul: „bună carte” sau „Îdioa- 
tă. carte”. Și cu asta. se pare că în cele mai multe cazuri, 
critica s'a consumat şi studiul e considerat că şi-a îndeplinit 
cu snu fără succes, menirea sa, 

Desigur că una este studiul descriptiv și cu totul altceva 
este studiul analitic si eritic. Utile, necesare și bune, sunt am- 
bele categorii de studiu. 

Dacă nu în altceva, totusi, studiul critic se deosebeste de 
cel descriptiv, prin vulnerabilitatea sa excesivă. nenumăratele 
fenomene studiate, adunate și selecționate, putind fi supuse 
unor interpretări, aproape tot atit de numeroase. Căci chiar 
dacă unul sau altul, este un om al științei snu nu, — chestie 
de interpretare şi apreciere obiectivă, convențională sau ve- 
nală, — fapt este însă că orice om are dreptul de a interpreta 
lucrurile cum îi place, cum vrea, cum crede, cum a fost få- 
cul să creadă. 

Aceste fiind spuse, lucrării d-lui H. Sanielevici nu-i ră- 
mine alt calificativ decit acela că este un studiu, că este un 
studiu critic, că este în fine un „studiu studiat” în adevăratul 
sens al cuvintului. 

Materialul documentar utilizat, pe cit stiu eu, epuizează 
aproape toate sursele existente și spre creditul autorului, ni- 


Ie EI ANRE BIND e pet e i 


28 VIAŢA ROMINEASCA 
ğ 
i- 
căiri nu poate fi aeit eon Si peooeiiea de absorbire stră 

š vial gata „d'alandala Fă $ SR Si 

RE ram citit cartea, vreau să afirm, că am studiat ri Și ie 
fel, m'am convins că autorul ei a reuşit într rr tibimiă plina 
un edificiu complect pînă în cele mai mici amānu 
toni Siju e pasionant. Documentarea, a fost fericit nbinată 
şi impletită — cu spiritualitatea-i sanaan, a ii par La 
tehnică cu o deosebită măiestrie, spre a-l da se ka hgn 
Studiul, cum am zis, mi-a plăcut; mi-a plăcu or Dar 

este de datoria mea so spun că cu aceeaş intensitate, 

` fund. : 
ag eA ari studiul în sine are un mare merit = ma 

artă încă şi creditul unui studiu -pioner în această auto s 
să eulturā pi civilizație romineasct. Ceeace, et aţa cze 

-i iartă cu nimic inutilitatea și ) fe 
dna 'dăratele ca... vrăjitoarele din Walpurgisnachi. 

De ce? i k 
and simplul motiv că orice studiu rasist, în ee ne 
se ocupe cu eugenia ape marea apr a apoi pien 
a să zic tandru, alunecă în m i 

alioi pia n po şi trecute, înviind strigoi şi pecte res 
pretindu-se neapărat la ae durea or o apei ră ac 

as, de limbă”, enunţind teorii şi dezide 1 
e OAN di a sădi conspirativ credinţa absurdă într rats. 
feriority” sau „superiority COMpIE + ulimentind condolie 

ici, cu „ideologia” care le lipseşte, 
iig faei, senz, Tasisi, este in fond ceva anticultural, par 
umanitarist, antisocial și dacă vreți chiar, antireligios, anti- 

ic şi antinațional. , A | 
ap île ra deci cînd d, H. Sanielevici, a alunecat si 
el pe panta rasistă, făcind rasism, pledind pentru o ras , 
care aproape că nu mai există, încercînd să-și imprime ace 
fatal „superiority complex” spre a brăzda cu fierul i lar 
pe fruntea întregii omeniri pecetea _înferiorităţilor mu p e. 

Căci, înainte de orice, trebuie să ținem cont de acest ră 
cru: puritatea rasială implică imperativ izolarea moră ; ri 
unde izolarea politică, culturală şi economică; de unde, p 
mitivitatea. $, : 

Creince a fost acum 100, 50 sau 10 mii de ani, puţin ne w 
teresează. Ne-ar putea interesa doar ca titlu de moder ra e. 
Mecanismul politic, economic şi social, de astăzi este in ra 
sal doar, în realitățile prezente. Şi prezentul me arată, A 
colo de orice umbră de îndoială, că nu există rase pure. Și 
heexistind rase pure, rasismul nare alt rost decit acel a unei 
pasiuni oarbe, goale, fără scop şi fără rost. tio” 
„In cel mai fericit caz, o naţiune poate reprezenta un „tip 
gareşcare. 


In slujba satanej 27 

Dar „tipul” este rezultanta unui mile 
şi popoare. 
za său ae rana arina individul, bărbat sau femeie, 

” caracterele semnificati 
şi corciuri i ea Š icative a 4, 5 sau 6 rase 
„„Aplicind rasismul pur, ar urma să-i sfăşiem, să-i tăie 
felii, luînd ochii nordici delu unul, fălcile Mee n dela aa 
pielea dela al treilea, părul ondulat şi roşcat dela al patrulea, 
spre a obține tipul „curat” doar pe... masa de operație. 

Neexistind o rasă pură, nu poate exista o conștiință a ra- 

Nimic mai pueril ca „singele vorbeşte”. „Singele, n'are 
glas; el e un aliment al corpului. Şi-apoi, „singele vorbeşte”, 
în limbaj popular exprimă rustic şi vulgar ceeace azi se spu- 
De: „conștiința națională vorbește”. E clar acest lucru, 

Dealtfel, de „a vorbi de o rasă „germanică” sau „Slavă”, 
de unu „ăriană” sau „semitică” e cu şi cum am vorbi despre 
0 gramatică brahicepală sau o sintaxă blondă” (vezi, dr. O, 
Maul, Politische Geographie, p. 370). 

„P. Vidal De la Blache, in Principes de Geographic hu- 
maine, referindu-se la progresele realizate de această ome- 
nire, ține cu tot dinadinsul să afirme că „progresul n'a fost 
niciodată privilegiul unei rase” (vezi op. cit. p. 78). Acelaş 
autor, ne confirmă aserțiunea anterioară că „izolarea este 
condiţia necesară a ceeace numim noi, rase” (ibidem, p. 277). 
Și că „diferenţierea de rase aparține unci epoci în care mo- 
dul de trai (le mode de peuplement) se deascbia enorm şi 
profund de cel de astăzi, toată problema trebuind s'o privim 
ca o afacere a trecutului”, (ibidem, p. 230). 

Ocupindu-se de problema raselor în America de Sud, d. 
Bowman, în „The new world”, opinează în ucelaş sens (vezi 
op. cit: pp. 659—660). 

Rasa, fireşte că implică unele caractere somatice şi psi- 
chologice. De unde rezultă însă că fiecare individ în parte 
este un automat. Căci dacă sunt „Ostbultic” şi rasistul con- 
stată în fantezia sa că ostbalticul este o speţă inferioară, În- 
scamnă că nu voiu mai avea pentru ce să lupt, a priori fiindu- 
mi trasat destinul „rasei”. 

Dar eșafodajul rasist, merge și mai departe. El identifi. 
că ad absurdum, rasa cu ocupaţia profesională, rasa cu reli- 
gia, rasa cu limba, rasa, cu poziţia socială și pină și rasa, cu 
felul de mincare. Concluzia: nu cumva Englezul să mănin- 
ce cepe şi tubercule, fiindcă riscă să devină... semit. lar po- 
porul romiîn, dacă vrea să devină englez getbegea, n'are de- 
cît să se hrănească pentru o perioadă anumită, cu „Sandwich, 
ori Stuhlen”. 

In adevărata ei lumină, obiectivă, raţională și realistică, 
este tratată problema aceasta de către Jean Brunhes şi Ca- 


nar amestec de rase 


in i ia pi 


38 VIAȚA ROMINEASCA 


mille Vallaux în „La Géographie de l'Histoire” (p. 41 urm. şi 
67 arii t aceiaşi autori fi dezic chiar rasei cica aan 
blu de caracteristice somatice. (vezi op. cit. pp. zip Pazo ii. 

Alfred Zimmern în „The Greek Commonwea ar ig 

norează nici „problema” ta n Epona antică, dindu 

a pe care o merită: rol, n 3 g 

P, È C. Carter în „A geographical ceară ne og 

vedeşte cit de mare este puterea omului de a ro si ca e 

torul geografic, ceiace > oră fatal repercuteaz acelaş 

i ra elementului rasă. : 

gi re i Mackinder, se situează pe acelaș plan A A saca 

o amplă analiză Marei Britanii în „Britain and The 

Seas”. i « à 
aş senz, G. A. Baitsell în „The evolution of Eart 

and acel “The ecology of civilisation” (p. 378); pirea 

dintre geografic, biologic şi momentul inventiv zei A a 

degajată aproape în întregime de ceeace-i se zice „rasă”, N$ 

(Numeroasele enormități şi ecrescente rasiste puse 
„Slujba Satanei”, le vom scoate în Coemi ee iza i 

e-o claritate deosebită în punerea la punct a pro 
PA este şi R. Ruggles Gates în „Heredity in Man”: ras 
rea, a fost marele factor, sau în orice caz factorul esenți ` 
în diferenţierea raselor;, pe cînd amestecul şi mea n i 
avut ca rezultat crearea a numeroase noui rase (p.. 2 ). 
Mai departe: „Toate rasele omenești variază deci în limite ex- 
trem de vagi, cări ele sunt eterogene din o mulțime de mo- 

>”. (p. 296). 
aia w Thrott în „Instincts of The Herd in Peace and War”, 
oferă deasemenea ample documentări, în sensul celor arătate 
mai sus. 

Louis Le Fur în „Races, Nationalités, États”, este în fine 
categoric în a se exprima astfel asupra teoriei raselor: „A- 
ceasta esle o teorie fără nici o legătură cu faptele verificate 
din punct de vedere științific ea (teoria) se sprijineşte doar 
pe postulate cari chiar între ele nu sunt intotdeauna de a- 
cord şi putem afirma că ea constitue in acelaş timp o ep tgp 
antiştiințițică și un regres pentru omenire”, (op. cil. p. ); 

Alfred Fouillee, în „Temperament et caractere selon les 
individus, les sexes et les races”, cînd se ocupă de caraterul 
psichologic al popoarelor în înțeles rasist, afirmă și el că „a- 
semănarea (de caracter şi temperament) nu implică Întot- 
deauna descendență (comună).” (p. 295). i 

In altă lucrare, acelaş autor, ia o atitudine netă şi cu pri- 
vire la raportul determinant dintre rasă — clasă socială şi 
rasă — cultura, considerind cu drept cuvînt ca „fals punctul 


de vedere că rasa determină această desvoltare (culturală și 


A 


In slujba satanei + 
socială)”. (Esquisse psychologique des peu l i 
XV). De unde, „deci nici nu putem comida =, UroPcenes, p. 


tea progresa)” (ibidem, p. XV). 
__ Mar interesa mai departe ce zice d. H. Sanicle 

celace spune G. Sergi, mai ales cu privire la Sia rii ra 
nă” în cunoscuta sa lucrare „Ihe Mediterranean race”. Lu- 
crarea, e cam veche (1901), dar totuși, cel puţin utilă. Com- 
pletarea, deşi scrisă anterior, o găsim în cealaltă lucrare a sa: 
„La decadenza delle nazioni latine”, 

„Dar, să punem toate problemele acesteu, net: 1 ) se iden- 
tifică rasa cu religia? 2) se identifică rasa cu regiunea geo- 
grafică ŞI economică? 3) se identifică rasa cu clasa sociulă ? 
4) se identifică rasa cu statul 5) se identifică rasa cu națiu- 
nea? 6) se identifică rasa cu factorul cratopolitic? 7) se iden- 
tifică rasa cu limba şi cultura? Fireste că trebuie să inţele- 
gem problema pusă astfel; rasa A cu regiunea, clasa, statul, 
națiunea, regimul politie sau limba şi cultura A, Căci dacă 
este astici cazul, atunci a fortiori rasa A trebuie recunoscută 
ca o realitate şi cu puţină bunăvoință, va trebui să recunoaş- 
tem chiar că există o corelaţie nu numai formală ci şi cau- 
zală între rasu A şi zicem, limba A. 

Rasa şi religia. Catolicismul şi rasa mediterană”? Inexact. 
Căci 40 milioane nordici americani sunt catolici, polonejii ost- 
baltici sunt catolici, 36 la sută din olandejii nordici suni cato- 
lici şi mulți chineji sunt, catolici. Dacă am Încerca acelas pro- 
cedeu comparativ, cu orice altă rasă şi orice altă religie, este 
cert că vom ajunge la o singură concluzie: că nu există iden- 
titate sau congruenjă între religie şi rasă, astăzi bine înțeles, 
în anul Domnului, 1935. 

Rasă şi climă. In acest caz se pare că popoarele sunt via- 
bile şi se pot mişea liber numai în anumite zone climaterice, 
Indienii sau Japonejii, se presupune că n'ar putea lorma un 
stat in Scandinavia sau Englejii, în Arabia. 

Dar după o succintă analiză, vedem că şi această stră- 
vezie congrucnță nu este decit aparentă. Căci cultura şi civi- 
lizaţia europeană a reuşit să fondeze state viabile În toate zo- 
nele climaterice: incepind dela cercul polar de nord, (Islan- 
da, chiar la ecvator (Columbia, Ecuador. Brazilia, Congo şi 
Kenia) și aproape de cercul polar de Sud (Zelanda, Tasma- 
nia, Țara de Foc). Tehnica învinge spațiul şi această victorie 
a luat aspectul unei veritabile noui migrațiuni de popoare, 
indivizi din zeci de rase, umplind acelaş vapor spre a fi „de- 
bordaţi” intro regiune care n'avea nimic comun cu patria 
lor de origină. Nu găsese deci nici în acest caz chiar o con- 
gruenţă satisfăcătoare. 


————————————— 


30 VIATA ROMINEASCA 


Rasă şi clasă socială. După unii rasiști, rasa nordică este 
„Herren Be (rasa de stăpini), După alţii, „rasa dalică. Şi 
invers. Celelalte ruse, sunt rase de șerbi şi sclavi. Toate ser- 
vitourele din Anglia ar trebui să fie deci importate. lar toți 
fruntașii Rominiei, ar trebui să fie nordici: blonzi, inalți, ure- 
chile lipite de cap, pielea roză, svelți, cu fălci şi bărbii mari, 
cu gura înfundată. Exemple: d-nii Titulescu, Trancu-laşi, N. 
Iorga, G. Lătărescu, Oct Goga, V. Potircă, Mareşalul Averes- 
cu, |. C. Brătianu. Toţi „nordici”, nu? -ti N- 

Sau, este vreo identitate între burghezie şi rasa nordică ? 
Sau între proletari-şomeuri şi alpini sau ostbaltici ? Ridicol. 
inseamnă că atunci cînd iți pierzi slujba să devii ostbaltic 
suu semit iar cind te numeşte în vreo slujbă să devii dintr'o- 
dată nordic, sau... dalic. Ar mai urma că Rusia burgheză şi 
țaristă a fost nordică; dar că astăzi, Rusia socialistă este ost- 
baltică. Turcia burgheză pe dealtă parte, ar trebui să fie ea 
purtătoarea nordismului, iar Anglia laburistă sau comuniștii 
engleji să fie ei... turci şi orientali. 

Rasa şi statul. Există numeroase state şi există și nume- 
roase ruse. Fiecare stat în parte însă are o populaţie care a- 
parţine la cel puţin 6—10 rase. Şi acecaş rasă, se găseşte difu- 
zată în zeci de alte state. 3 $ 

Rasa şi națiunea. Nu ne îndoim că există o națiune fran- 
teză. Dar ne spune pină şi d. H. Sanielevici că națiunea din 
nordul Franţei îi aparține unei rase şi națiunea din sudul 
Franţei ii aparține altei rase. Totuşi stim că națiunea iran- 
ceză este „una şi indivizibilă”. Dealtfel, Ernest Barker în 
„National Character, and the factors in its formation” (un 
stadiu de bază în Universitățile engleze) ne spune net că „0 
națiune nu e o rasă sau o tulpină” (p. 10) şi mai departe că 
„0 națiune nu e produsul fizic al unui sînge, ci produsul men- 
tul a unei tradiţii” (p. 12 op. cit.). | 

De acecuș părere este şi Bernard Joseph, care pledează 
chiar în favoarea amestecului de rase „ercind astfel cele mai 
viguroase naţiuni”, citind ca exemplu Atena eterogenă dar 
civilizată şi Sparta pură p anior (vezi „Nationality, its na- 
ture and problems”, pp. 50 şi 51). 

Acceptind prin absurd identitatea între rasă și națiune, 
ar urma că orice mediteran englez nu-i un bun englez, că ori- 
ce nordic din Italia nu-i bun italian și că orice dalic în Ger 
mania, nu-i bun german. 

In nici un caz singenismul nu e în funcţie de rasă. ŞI 
despre aceasta ne lămurește destul de bine cu autoritatea-i 
cunoscută A. D. Lindsay în „The state and society”, un ghid 
util pentru cei ce-l necesită. 

Dar pinā și Troeltsch în „Der  Historismus und seine 
Überwindung", cu cunoscutele-i vederi, ignorează rasa a- 


In slujba satanei 3t 


tunel cind îsi formulează cele nouă categorii de > 
ce in ce mai concentrice, pornind dela pai ar i 
să agona spirituale sau şcolile spirituale” (p. 53 op. 
„Rasă și regim, Rasiştii ne spun astfel: că adevărații nor- 
dici sunt democrați și că pseudonordicii și ostbalticii sunt ti- 
rani, naziști sau bolșevici. Ştim parcă, din statistici, firește, 
că Elveţia nu-i Nordică, dar şi-a însuşit de multă vreme un 
regim democratic. Şi mai știm că Italia nu-i condusă de ost- 
baltici, dar că excelează printr'un regim de teroare şi degra- 
dare civică, Apoi mai ştiu că şeful naziștilor engleji este un 
nobil englez, nordic și că tot nordicii engleji exercită cea mai 
perfectă dictatură asupra Indiei. Identitate de rasă şi regim? 

Caraghios. i 
Rasă, limbă şi cultură. Posibil ca în vremuri imemoriale, 
o rasă să fi avut aceeaș limbă, granițele linguistice şi cultu- 
rale fiind identice cu graniţele rasei. Fapt este însă că astăzi 
nu mai există nici o congruență între acești doi factori, medi- 
terani vorbind engleza, nordici vorbind spaniola sau slavona, 
iar ostbaltici vorbind germana sau franceza. „In cursul tim- 
pului zonele linguistice s'au separa! complect şi în multe pri- 
vinţe de zonele rasiale. Astăzi, ele nu mai coincid nicăiri în 
Europa, căci nu mai există popoare pure din punet de vedere 
renni (vezi p. 128 „Germanen und Kelten” de Gustan Nec- 

(PI), 


Prin urmare nici identitate cu factorul religios, nici cu 
cel geografic-economic, nici social, politic, naţional sau lin- 
guistic, şi cultural. 

Numai identificarea cu cel puţin unul din factorii de mai 
sus i-ar fi putut da rasei calificativul unui clement singent- 
tic serios de lunt în considerare în vina publică și privată. 

Fireşte că rasiştii, recurg mereu-mereu la sentimentalis- 
me de orice natură spre a trezi în semenii lor totuşi o înţele- 
gere oareşcare pentru cauza lor moartă, De pildă, chutind să 
ne alarmeze că curopizii, sau aşa zisa rasă şi cultură albă și 
europeană sunt amenințate de creşterea vertiginoasă și În- 
mulţirea rapidă a raselor colorate. 

S'a dovedit însă că întreaga lor alarmă este un fals, pur 
şi simplu. Căci după ample calcule, au rămas valabile numai 
aceste date: că populația albă europeană îşi dublează numi- 
rul în 58 ani, populaţia albă nc-curopeană în 87 ani, populatia 
brună în 178 ani, populația galbenă în 232 uni şi popoarele 
negroide, în 139 ani (vezi Raymond Leslie Buell: Internatio- 
nal Relations, pp. 00—74}. 

Dealtfel, acelaş autor, cind se ocupă de cunoscuții rasisti 
şi pan-naționaliști, cu toată seninătatea îşi exprimă astfel pă- 
rerea: „În ciuda încrederii cu care aceşti rasișii ne vorbesc 


>>> — 


32 VIAȚA ROUMINEASLUA | | 
o IIM 


i i te semnifica- 
uritatea rasială şi superioritatea rasială, es ; 
S pe de fapt nici unul din E n protagoniști rasiști n'a fost 
iinței” „cil. p. z 
= “Nu n ma. (op, eiee" rasiste. Dar încă „purita- 
te” rasistă. Cînd știut este că națiunea italiană se adere ag 
din 20 grupuri rasiale, year igan n 13 grupuri şi 
ia engleză, din cel puţin op ri. : = 
itp ponrmari este terenul pe care calcă aceşti rasiști A 
profesie sau amuzament, ni se dovedeşte adeseori pros con sg 
zicerile frapante, cuprinse pac ppa pa ma ia pg rea 
; r", contraziceri cari sun lifice 
Sit naakat indeletniciţi de a lua dela un „invăţat” anterior tot 
ce-i „bun” şi de a ignora tot ce-ar contribui la slăbirea argu 
lor fanteziste. , i 

ei re tezei noastre, îi vine în ajutor, fără voie firește, 
pină şi marele Grant, un fel de episcop rasist, în epoca dă 
sa lucrare „The passing of the great race”. El admite ae 
există o conștiință a rasei pentrucă „fiecare naţiune -e 
portantă din Europa, posedă în proporţii mari reprcien anii 
a cel puţin două din subspeciile rasei europene şi tot felu 
de corcituri” (op. cit. pp. 59—60). ea 

Pe de altă parte, Günther, pedagogul d-lui H. San e hr 
în „Rassenkunde des deutschen Volkes” se aruncă on toa 
furia în contra amestecului de rase ( vezi pp. 240—24: ), reci 
ce ur implica fireşte, exterminarea majorităţii populaţie eu- 
ropene din a cărei exterminare abia „redeșteptarea a cap A 
tei de rasă a popoarelor nordice” (vezi p. 218 acelaş autor, din 
„Hassenkunde Europas”) ar deveni o realitate. e 

Inlănțļuirea, e firească, Rasistul vrea o rasă pură. Cum 
rase pure nu există, el preconizează expulzarea şi extermi- 
narea raselor impure, Fireşte că trăind în iluzia că rasa pen- 

ledează el, este o rasă „superioară”. 
a eră ne mirăm deci cînd acelaș Giinther în „Rassen- 
geschichte des hellenishen und des römischen Volkes” reduce 
toată istoria imperiului roman la o problemă a blonzilor nor- 
dici dispariţia lor aducind cu sine, nici mai mult şi nici mai 
puţin, decadența şi prăbuşirea imperiului roman. 

Deşi, monitorul d-lui H. Sanielevici, admite în aceeași lu- 
crare că din patricienii nobili, făceau parte şi familiile etrus- 
ce, Tarquiti, Papiri, luni şi Volturni, de rasă estasiatică şi 
vestică, deci nu nordică, cum trebuiau să fie toţi nobilii, cari 
singurii susțineau imperiul roman (vezi op. cit. p. 75). 

Aberaţii similare, abundă. Deşi autorul vrea să se ba- 


zeze şi pe Niebuhr, totuşi afirmaţia pare mai mult decit ca- | 


raghiousă că imperiul slăbia pe măsură ce blonzii din Homa, 
îşi răriau rîndurile. Și ştiţi de răriau ei rîndurile? Fiind- 


că erau singurii cari aveau curajul să lupte în războiu. Deci 


E a e a a N N 


Pi Siba sntanej A] 


î: armata ar tre- 
„declare « apabili pentru serviciul 
Lothrop Stoddard in fine, în „Racial realities in Europe” 
ne prezintă si cea din urmă gopomănie si gouoriță rasistă. ae 
ceptuată tale-quule de d. H. Sanieleviei. Iat-o În toată site 
doarea ej : „Tăran este de fapt termenul cure curnelerizează 
cul mai bine tipul alpin. Fie că e în Franja, în sudul Ger- 
ap augur Polonia sati Rusia, tipul este fundamentul, acelas. 
e de akla parte, astfel de masse țărănești nu există în... In- 
sulele Britanice, De ce? Pentrucă acolo nu există singe alpin” 
(op. cit. pp- 15—16). . 

„De necrezut. Aşu-i? Totuşi acesta pare să fie unul din au- 
tarii care l-a influențat şi pe d. H. Sanieleviei in ușa fel incit 
să-și exteriorizeze profundul său dispreț pentru păturile lā- 
raneşti. inferioare ca rusă, nedemne cu poziție şi aptitudine 
socială, homosexuale, dionysiace, 

Dar să revenim lu Stoddard. 

„Pînă 'ntr'acolo merge ignoranta acestui -ximos stilp rn- 
sist încît nici nu ştie că acum 5—6—7 secole, 80 lu sută din 
populajis Insulelor Britanice erau țărani si că soldatesca, ma- 
rinarii, piraţii și negustorii, nu constituiau decit o minoritate 
cu și aristocrația stăpină care şi astăzi vste atit de „nume- 
raasă” incit poate fi cuprinsă cu femei gi copii. întrun volum 
de 100 pagini, 

Revolutia industrială, a desființat aproape în intregime 
țărănimea englezească, Deci, sau acum 6 secole populatia An- 
glici era alpină si prin industrializare şi urbanizare a devenit 
blondă, sau au existat şi acum 6 secole, țărani blonzi. Dar 
pină și astăzi, cea mai numeroasă țărănime în Anglia se gñ- 
sește_ acolo unde predomină tipul blond. 

Per a contrario, tipul alpin n'ar putea deveni nici comer- 
ciant, nici marinar, nici guvernant şi nici om politie snu căr- 
turar, automatic fiind exclusă orice evolutie socinl-economicã 
a ucelor stale cari trec drept alpine. Inutil de a mai scoate în 
evidență stupizeniu acestui argument, 

Că ocupația profesională nare nimie comun cu părul- 
blond saa brun, vezultă şi din metamorfoza olandejilor-buri. 
cari din marinari blonzi, din pirați şi stăpini nordici au deve- 
uit în: scurtă vreme docili țărani în Africa de Sud, fără sit-și fi 
schimbat fireşte, nici culoarea părului sau n ochilor şi nici 
conformația bărbiei. 

Autorul nostru (Stoddard, pentru moment) fireste câ-si 
dă apinin sa rasistă şi asupra Romîniei, 

Colonizarea romană în Dacia, o consideră drept o le- 
gendă pitorească” (op, cit. p. 225), iar „Politica românească a 
fost întotdenunu coruptă şi corupția oficială se pate că a eres- 


5 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


ela războiu incoace". Motivul? N'avem singe nordic. Ce 
ih trebuie să mai fie și Lloyd George sau Bernard Shaw. 

Bătindu-şi apoi joc de unitatea noastră națională, pe care 
o reduce la 1114 milioane romini dintro populație de 
17 milioane (cind în realitate erau 1414 milioane romini), el 
conchide astfel: „Acesta este nu prea stabilul „bloc” rominesc 
care trebuie să-i „țină în friu” pe sirbii, turcii și țiganii mino- 
ritari (op. cit. p. 228). Ce soartă tragică ne așteaptă, pentru 

"avem nordici. a a 
s "Probabil de aceea şi rasiştii romini sunt gata să-i invite 
pe nordicii nemți de a ne stăpini ca pe o colonie salvind în 
aparență cel puţin unitatea neamului. E ştiut dar că toți ra- 
riştii romini sunt „nordici”: cu fruntea de-un deget, cu tidve 
lombrosiene, cu burți cît butoiul și ochii scurși ca de ctine 
riios. c 

Intro altă lucare, „The rising tide of colour” prefațată 
de celebrul Madison Grant, Lothrop Stoddard, sub masea ra- 
sistă pledează pentru ceeace Sag toți rasiştii: expansiu- 
nea imperialistă. În speță, toddard umericanul, pledează 
pentru lărgirea și întărirea imperialismului american în A- 
merica latină, k 

in cazul de faţă, prezintă pentru noi însă o importanță 
mai mare introducerea lui Grant. In această introducere mi 
se pare că pot identifica sursa care l-a inspirat și pe d. H. 
Sanielevici cînd ia o atitudine atit de pornită în contra Ru- 
sici Sovietice, motivind-o ca şi Grant pe „tragica” deposedare 
a nordicilor de către rasele servile şi obscure (vezi prefața 
la op. cit. pînă la pag. XXIX). 

Prefaţatorul, mai vede astfel rezultatele războiului mon- 
dial prin care, noi Rominii am cîștigat unitatea şi indepen- 
dența naţională: „Fondarea unui şirag de state alpine dela 
Bultică pină la Adriatică, ca urmare a războiului. toate a- 
ceste state organizate în dauna claselor stăpinitoare de ori- 
gină nordică, va readuce Europa la acele zile cînd Carol cel 
Mare, înaintind dela Rin în spre Elba. a găsit acea vale lo- 
cuită de Wenzi păgini” (pref, cit. p. XXXI). Fireşte că-i pare 
rău de „nordicii” din Viena, Berlin şi Petersburg. 

Acelaş rasist, îşi bate joe şi de istoria noastră, de luptele 
noastre eroice, de toate sacrificiile aduse de către acest po- 

r, indărătul căror jertfe, vestul nordic putea trăi în pace și 

nişte, prosperind, în timp ce noi sîngeram, Din citatul ală- 
turat, se va vedea şi caracterul antidemocratic al nordicului 
rasist, care-și reclamă democraţia pentru comunitatea sa însă 
deploră cădereu tiraniei nordice ptin democratizarea și e- 
manciparea popoarelor ne-nordice: „Nici unul din primele 
state alpine n'a opus vre-o rezistență Asiei şi e mai mult 
îndoelnic dacă Polonia, Boemia, România. Ungaria şi Ju 


a a O o e e N a N 


In ntujlu sutanei y5 
slavia vor putea face față cu succes pericolului acum cind ele 
au fost deprivate de clasele stăpinitoare nordice prin useză- 
mintele lor democratice”, (aceeag prefață p- XXXII) ag 

„Un simplu breviar ul rasismului şi a „stiinței” rasiste li- 
mitat in cea mai mare parte la sursele bibliografice ale d-lui 
H. Sanielevici, la unele date statistice reale gi la unii autori 
nerasişti, cari, orice s'ar spune, chiar în „Anglij nordică, no- 
bilă şi cultă” nu suni trecuți ca „tinechigii”, i 

i Recupitulativ: 1) nu există rase pure, de unde orice ras- 
sism trebuie să fie o uberaţie; 2) rassismul nu este o ştiinţă, 
fiindci se busează pe presumţii, intuiții, fantezii. patimi şi 
deziderate ŞI nu pe realități şi fenomene bine stubilite; 3) ras- 
siștii sunt: a) antinaționali, fiindcă despart națiunea într'un 
sector superior şi inferior ; b) antipatrioţi, fiindcă țin mai 
mult la rase străine cari li se par superioare; c) antiprogre- 
sişti, fiindcă nu admit emanciparea economică, socială şi cul- 
turală a masselor cari li se par rasial inferioare: d) untireli- 
Stoşi şi unticreştini. fiindcă nu aprobă principiul „iubește-ţi 
aproapele”; e) antidemocraţi. fiindcă preferă dictatura în 
favoarea minorității nordice sau dalice: f) ireali și fanlezişti, 
fiindcă prin intuiție şi fantasmagorii tind să reînvie schelete 
de acum 50 sau 100 mii ani; g) confuzioniști, pentrucă amex- 
tecă in favoarea urgumentârii, fără nici un criteriu științific, 
datele ştiinţifice cu iluziile optice şi mentale și h) fatalişti 
retrograzi, pentrucă ered în superioritatea sau inferioritatea 
'muabilă și inalterabilă a tipului rasial. 4) colectiv, califica- 
livele de mai sus îi sunt caracteristice „Satanei”: antropolo- 


gia şi rasismul sunt deci de-ubinelea și cu adevărat în... sluj- 
ha Satanei! 


Și acum. să revenim la cartea d-lui H. Sanielevici. 

su, este rasist. vrea să-l credem că rasa superioară 
este rasa nordică şi mai ales cea dalică şi că nordicii naziști 
sunt pseudo-nordici, deci de aceea sunt ci şi antisemiti- Mai 
departe, că e păcat că massele ţărăneşti apartinindu-i unei 
rase inferioare, sunt ajutate în lupta de emancipare, mai po- 
trivită fiind tutela, mina tare a aristocratiei (9) româneşti si 
a bisericei autoritare, 

Dind aparența unei combateri a nazismului brutal, car- 
tea este totuşi profund reacționară. pătimas de reacționară. 

Dar, să luăm cartea dela început. (Voi încorea o pune- 
re la punct, pagină cu pagină. mai ales a celor nberaţii, cari 
sunt, ca să zic aşa, sirigătoare la cer). 

„În Rusia, distrugerea familiei” (p. XLI ). Inexact şi fan- 
tastic. Blochouse-ul si bucătăria comună susțin familia : n- 
ceasta este mai degrabă distrusă sub regimul mizeriei şi a 
exploatării capitaliste, sub regimul șomajului permanent şi a 
urii și persecuției religioase și naționale. 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


„O bestială depravare adusă de liberți atacă ara area 
duva caselor clasele conducătoare culte dar îm - n „S e 
XLIII). In Roma, în Altena, astăzi, in Londra, ză aris, ae 
York, Bucureşti, depravarea era şi este un priy egiu a o 
selor conducătoare, culte şi înstărite, îmbătrinite şi pea t: 
Orice copil de țăran știe cit de stricați sunt „domnii și dom- 

ișoarele” dela ora ie = 

page r ern Siss, cu cultură ereditară (p. XLIV). 
N'am ştiut, cu toată setea de a ştie, că din burta mamei iese 
țincul culi sau incult şi că cultura, prin actul sexual i se af 
mite automatic ovarului matern, E deajuns deci să uitata 
părinţi culţi. Copilul, firește că va fi şi el... cult. In pea rs 
sale gingăveli, îl auziţi atunci vorbind de Günther sau Stod- 
dard. Nu? i 

„Legătura dintre  țărânism şi humosezualitate sare în 
ochi” (p, XLVD. Săracul de tran. E acuzat pină și de homo- 
sexualitate. Un lucru însă: 30 la sută din populația Rominiei 
sunt țărani şi cum de se întimplă că populaţia țării noastre 
este în mare creştere, d. Manoilă dovedindu-ne că creşterea t 
la țară şi nu la oraşe? De unde o fi venind copii aceştia? 

Dar, autorul probabil nu cunoaşte acest amânunt: că An- 
glia nordică şi nobilă, are o Universitate nobilă, Oxford, unde 
parvin să studieze mai ales odraslele aristocrației creditare 
si unde homosexualitatea c sport cotidian ca și vislitul şi ca- 
notajul. Sau e greşit informat, Sir Beveridge? Apoi, mni ştie 
autorul, că poliția engleză a trebuit să disolve vre-o citeva 
nuclee ale fasciștilor engleji, unde se uraniau baluri cu băr- 
baţi costumaţi ca femei și cocote? Fotografiile pe care le-am 
văzul îmi păreau să reprezinte un perfect tip nordic. i 

„Ei Dorado” din Berlin are cel puțin un egal, dacă nu 
un maiestru în „Monico” din Shaftesbury Avenue în Londra, 
Dar cazňrmile englezeşti? Dar faimoasa şeoală dela Elton? 
Dar generosul Hyde Park? Dar numeroasele cluburi mereu 
desființate prin raiduri polițieneşti, iar mereu reînființate de 
către nobilii pederasti blonzi şi „superiari”? i _ 

În pagina LI, autorul slăveşte ditirambic opera măiastră 
a bisericii şi a preoțimii medievale. Este pentru prima oară 
să fi citi! asa ceva, căci nici Troeltsch, care unanim e socotit 
o somitute în sociologia creştinească, nu se încumetă la așa 
osanale. Este doar unanim admis că biserica, în evul mediu, 
era mai străină de creştinism ca În oricare altă epocă, prin 
cruzimea ei, prin bigotismul ei ipocrit, prin venalitate şi imo- 
ralitate, prin teroare și demagogie, , 

In paginile LIV și LV, suntem informați că țăranul este 
anticapitalist, antiliberalist, antisemit, comunist, hitlerist, fas- 
cist, filo-asiatie şi filo-african. 

Admit cù țăranul poate deveni anticapitalist. Dar de ce 


In slujba satunei 3? 


nu? Cind se convinge că este ex loatat cu inare. Hi 
rist, fuscist şi antisemit, el deria nua paie dua acer 
au reuşit să-și popularizeze aberaţiile, cari sunt apoi utilizate 
de către aventurierii politici. sau chiar de către capitalisti 
spre a crea marea diversiune salvatoare. ` 
am cunoscut pină astăzi insă {ñ = să à de 
dorul aona rekan astăzi însă țăran cure să moară de 

n schimb am cunoscut asa lihni i, w ii ù 
zații nobili engleji. TA S Printre Monit ji bla 

In paginele 2 și 3: „Omul de Aurignac a devenit agricu- 
tor. El a creat limbile semitice şi respingătorul cult al pă- 
mintului”. Deci există o rasă țărănească, țăranii suni semiți 
şi acești semiţi ruruli adoră pâmintul printrun cult respingă- 
tor. Atit de respingător, domnilor rasişti, incit cînd vreţi să 
vă reculegeți şi să vă purificaţi, preferaţi viața țărănească și 
cînd vreţi piine, il puneţi să muncească pămîntul. 

In pagina 5, îmi este dul să cunosc unica explicaţie în 
genul ei: „Anglia stăpineşte un sfert din suprafața globului 
pămintesc” fiindcă e nordică. 

Cu siguranță că afirmația e izvorită din... intuiție. Pro- 
babil că şi Jengis Kan, cra... nordic, Nu? In orice caz, aser- 
țiunea, i-ar amuza chiar pe engleji cari cunose perfect de 
bine trucurile utilizate pentru cucerirea zonelor coloniare și 
farmecul miraculos al mitralierii. 

lată altă aberaţie, rezultată din... intuiție rasistă: simbo- 
lui raselor superioare, deci a lui Dumnezeu, afirmă autorul, 
e Soarele, iar simbolul cultului dionysiac, deci al popoarelor 
inferioare, intre altele, este şi leul. (vezi pp. 7—8). Concluzia: 
Japonejii sunt nordici, fiindcă simbolul lor e soarele şi En- 
glejii sunt țărani alpini sau negroizi, fiindcă simbolul lor e 
leul (The British Lion!), 

„Democrația se arată limpede ca o crrațiune à ruselor 
superioare, determinată în primul rind de comerțul pe apă al 
pescarului” (p. 18). Nici asta n'am ştiut că lipovenii din deltă 
şi havaienii sau japonezii fue parte dintro rusă superioară și 
sunt democrați findcă suni pescari. Deci, unde nu sunt pes- 
cari, democrația mare ce căuta scolo. 

In pagina 40, autorul pledează în favoarea purității ra- 
selor, dindu-ne ca exemplu „cele vre-o 300.000 piei roşii... cari 
au ajuns la o înfloritoare stare economică și culturală, nu in- 
ferioară situatiei țăranilor americani”. 

Informația este inexactă. In primul rind, aceste triburi 
îndeplinesc numai rolul unor curiozităţi etnografice şi în al 
doilea rind au parvenit numai acei indieni, cari s'au ameste- 
cat efectiv cu poporul american, 

Rasism sau sectarism aristocratic sunt În fine. urmâătoa- 
rele aserțiuni: „mulțimea injoseşte pe individ" (p, 32) şi 


S 


38 „VIAŢA ROMINEASCA 


„poporul a dat năvată in pătura cultă, cobarindw-i nivelul in- 
telectual şi moral” (p.43). Sărmana pătură cultă! i 

Hasismul vrea să recunoaştem nu numai că te naşti cult 
sau superior, fiindcă eşti blond, ci și că te poţi naşte negustor, 
dacă-i aparţii presupuse rase nepustoreşti, De exemplu: „Ma- 
canul e gala negustor” (p. 46). in fase fiind, el face tirg cu 
ionge. Nu? A A 

Ca reacționar, firește că autorul nu le poate ierta țărani- 
lor marele păcat de a se fi emancipalt după războiu, ieșind 
oarecum de sub tutela boerilor şi o preoților. „Năvala postbr- 
lică a țărănimii... a avul pentru Europa urmări dezastroasr 
(47). In pag. 49, autorul se explică:,,Ptostul clasei stăpinitoa- 
re este să conducă poporul pe calea progresului”. Cine i-a a- 
cordat acest „rost”, nu stim. In orice caz, nu poporul. Și ducă 
totuşi massele s'au săturat cu aceste clase şi rostul lor si au 
reuşit să le debarce, cu atit mai bine. Nu vorbeste rasismul de 
selecțiune şi supraviețuirea celui mai puternic? 

In altă parte, ni se vorbeşte din nou de pederastia nearia- 
nică, de măcelurile din Rusia, de Rusia prefăcută în bordel 
(vezi pp. 51—52). N 

Germania. după autor. nu este ariană. Este explicabilă 
deci pederastia, după autor. Dar, cum rămîne atunci cu răs- 
pindirea acestui flagel în aristocrația engleză, care este pură 
nordică si ariană? A 

In Rusise ostbaltică (?) au fost măecluri. Dar în Anglia 
nordică, nu? Să-şi reamintească autorul numai de răsboaiele 
civile si de masacrele religioase, in conira catolicilor, cind 
blonzii nobili ucideau pină şi femei și copii. 

In ceeace priveşte prostituția, se ştie un singur lucru: că 
în Rusia acest al doilea flagel țărănesc” este mai puțin răs- 
pindit ca în Germania, în Franţa şi chiar ca în Anglia, unde 
cu toată interdicţia oficială, ea se practică pe o seară întinsă 
nu numai în East End ci și pe Regent Street sau Pal Mal. 

Spre a ilustra probabil castitatea și moralitatea nordici- 
lor engleji. autorul ne mai spune că „un simplu adulter a 
distrus cariera unui mare om de stat” (p. 63). Posibil că da. 
Dar Paşi invita pe autor să urmărească zilnic presa engleză 
pentru cel puţin o lună, spre a se convinge cit de frecvente 
sunt şi acolo, în țara nordismului, scandalurile imorale. adul- 
terele, şantajele sexuale, crimele sadice și perversiunile de 
tot felul cari răbutnese în public. 

Aristocraţin, firește că e în fruntea acestor fărădelegi. 
Dar se pronunță divortul, se achită daunele şi lordul râmine 
și mai departe lord., probabil fiindcă, e sortit să „conducă 
destinele natici, Nu? 

Sentimentalismul rasistilor se îmbină şi cu un pesimism 
aproape boinăvicias. Afirmația aceasta de exemplu, o intil- 


——————————— Z 


RI a ic IE N 


mm aproape in orice „operă” rasist: „Apusul merge spre 
peire” (p. 65), Cum așa? Ştiam doar că rasa nordică si dulică 
este cea mai puternică rasă de pe pâmint. Deci, sau e puter- 
nică și atunci nu poate pieri, sau piere, fiindcă nu-i chiar atit 
puternică cit se pretinde că e, 

„Tonul în Germania ùl dau acuma loate aceste calegarii 
sociale (Țăranii ajunşi dintr'odată în păturile conducitoa- 
re) (p. Ti ). Știu doar că Ticsen şi cu ccilalți cavaleri ai in- 
dustriei şi finanjei mari, cari l-an sprijinit pe Hitler ca să vină 
la putere, cum similurii cavaleri i-au finanțat si pe Mussolini, 
nu sunt și nici n'au fost țărani. k 

„D.H. Sanielevici, vedem că v supărui şi pe Gandhi (p. 
16) și are tot disprețul pentru Romain Rolland care-l simpa- 
lizează pe Mahatma. Combătindu-i pe naziștii brutali şi vio- 
lenţi,. dimpotrivă, nu înțeleg de ce nu-l aprobă pe Gandhi, 
câre a devenit faimos prin cucernicia sa. prin propovăduirea 
neviolenței şi prin viaţa sa castă și austeră, hrănindu-se doar 
cu lapte de capră şi ierburi, 

Mi-am propus să includ în aceustă recenzie loule insem- 
nările făcute cu ocazia »despuierii” cărţii d-lui Sanicievici. 
Mă conving însă că technic, acest lucru imi este aproape im- 
posibil. 

4 Paginele ubundă de inexactităţi, exugerări, sofismė şi pa- 
siuni aristo-rassiste, 

Superioritatea sau inferioritatea raselor sunl explicate şi 
„justificate” prin considerațiuni de ordin linguistic, alimen- 
tar, eriminologic, cu afirmații absolut gratuite şi pervertite. 

Citez: cine mănîncă piine multă cupătă o bărbie mare, 
voința îi creste şi individul îi aparține rasei superioare. Ra- 
sele inferioare netezese sunetele, rasele superioare nu (p. 
1:44). Deşi e ştiut că cea mai netezitå limbă este limba en- 
plezească, vorbită chiar în Scotia şi în Yorkshire. De acest lu- 
cru, am putut să mă conving personal printr'o lungă şedere 
in nordul Britaniei, 

Auzim mai departe că bogații, deci aristocrații au o statu- 
ră înaltă fiindeă se... plimbă mult. N'ar urma oare ca factorii 
poștuli să fie lungani veritabili? Că în slujbe inalte parvin 
oameni înalți şi pe măsură ce slujba e mai importantă, tot pe 
atit creşte și statura. Co straniu că n'a crescut nici Lloyd 
George, niei Mussolini și nici d. Trancu-laşi! 

Amintindu-l pe Mussolini, nu-i pot ierta autorului altă a- 
firmaţie: că fascismul italian se deosebeşte de nazismul ost- 
baltic şi printo notă de cavalerism (p. 355), Bandiţii cava- 
leri. Orori comise în contra femeilor, mame Însăreinate spin- 
tecate, copii arşi de vii, sehinginiri, confiscări de proprietăţi, 
gangsterism veritabil şi insulele liparice cred că nu pot fi ca- 
lificate drept cavulerism. Că nu i-a masacrat pe evrei? În în- 


a 


40 VIATA ROMINEASCA 


treaga Italis găsim abia 40 mii evrei. E logic deci că diver- 
siuneu era prea mică și mar fi „prins”, - 

In orori, în exercitarea teroarei, toate regimurile reactio- 
nare sunt la fel: în Anglia, Germania, Italia și Rusia țaristă. 

Şi ca o nouă „dovadă” că antisemitismul îi caracterizea- 
ză numai pe lăranii inferiori ca rasă, autorul ne spune urmă- 
toarele: „În Rusia au bintuit şi progromurile” (p. 368). 

Cu micul dar esențialul adaos însă că acele progromuri 
au fost puse la cale chiar de către stăpinii nordici şi aristo- 
craţi ai Rusiei cari aveau nevoie de mari diversiuni spre a-și 
ascunde propria lor corupţie, imoralitate, desfrinare şi deca- 
dență, 

O concluzie? Aceeaş ca şi în introducere. O lucrare fru- 
mos scrisă, amplu documentată dar profund eronată. Auto- 
rul, el însuşi rasist feroce, a făcut o încercare eroică de n 
combate hitlerismul cu propriile sale arme: teoria rasselor. 
Şi, a dat greş. Rasismul nu poate fi combătut făcind rasism. 
Căci eroarea de bază a rasismului este faptul că nu rasa este 
ceeace contează în vința socială, culturală, economică și po- 
litică a statului. 

In slujba satanei? Exact! Pentru cel ce crede că trei fire 
de pār blond justifică superioritate şi o statură mică, scli- 
vaj şi suferință. 


T. Cristureanu 


Poeme pentru singurătate 
I. 


Nemărginirea gindirij 

A cuprins minunea tăcerii 

Ni a auzit-o, ca pe un cântec 
Rătăci! în tainele albastre ale serii. 


Niei-o intimplare n'a coborit 

Spre undele limpezi ale amintirii, 
Viața S'a arătat atunci 

Cå o făptură sirăvezie, a inchipuirii, 


Incîntarea inimii s'a înălțat 

Dincolo de întelegere şi a Fit în priviri, 

Ca o lacrimă, pină cind visul 

Și-a îngropat vraja în tlcul adevărutei trăiri. 


IT, 


Wam oprit cindva lingă singurătatea mea 
Și am simțil 

Că înfăpiuiese ceva minunat, 

Am simțit 

tă răspund unei chemări 

Si mèm înfiorat 

Pentrucă'n aceiași clipă mi-am spus: 
„Singurătatea nu are glas, 

„Singurătatea nu e nicăieri, 

„Atunci cui răspund si lingă cine m'am oprit 7" 
Soaptele au păşit 

Din gind, pe buze, 

De pe buze, câtre golul din jur, 

Din golul din jur, îndărăt. în gind... 

Și nstfel mi-am înţeles singurãtatca. 


saasaa 


a VIATA ROMINEASCA 


Am trecut, odată, prin amintirile oamenilor despre mine 
Si acolo mi-am aflat începutul vieţii, iubirile, uitările... 
Dar unde eram eu? 

De nicăieri nu mi Su resfrint fiinţa, i 

Cu toate că, pretutindeni, ființa mea s'a oglindit, 
Intimplarea m'a durut, cu o.înfrângere - TEN 
Si din înfrîngere mi-am apărut elar, ca dintr'o oglindă. 


HI 


in tovărăşia tācerilor, visul nu are sfirsit 

Și nu are Început S : : 
in tovărâăşia tăcerilor, visul se mlădie în preajma mdlevărului 
Și încet, încet, visul e adevăr şi adevărul e vis, 

Ochii privesc, neștiind ce văd i 

Si auzind liniştea, auzul se ascultă pe el însuși 

Pină ce, în minte, se ivește un vuiet cumplit 

Din care se desprinde 

O amintire, 

Apoi alta... 

. Mā vei afla printre slovele uceslea, 

Tot așa cum eu mă întîlnesc în tăceri, 


COCA FARAGO 


Perspective sociale în România 


Problema Frontului Popular anti-fascist preocupă astăzi 
„0 însemnată parte din cercurile de idei și actiune sin Romi- 


pia. Ea este considerată ca o soluție capabilă să rezolve, prin- 


+ Fi * + 

tr'o organizare activă şi bine precizată din punc! de vedere 
programatic, situația socială și politică caracterizală prin 
creșterea din ce în ce mai mare a mizeriei maselor producă- 
toare, (intelectuale, muncitorești, ţărăneşti, mici burgheze) 
creșterea pericolului dictaturilor reacționare sovine si brutale, 
cu nuanțări musolinene, hitleriste sau pilsuțiiene, care poartă 
în manifestarea lor tentative războinice, gala de destănțuit cu 
scopuri vādit imperialiste, 

in străinătate, acolo unde s'a înfăptuit acesi front popu- 
lar, lupta continuă încoronată de succes. verificind prin aceasta 
0 experienţă devenită un adevăr social de nedesminţit şi de 
neînlăturat. Unde însă acțiunea pentru realizarea acestui de- 
ziderat n'a prins forme conerete ideologice şi organizatorice. 
presiunea mulțimilor este aşa de mare şi de hotăritoare, încit 
piedicile vor fi înlăturate în scurt timp. 

S'a obiectat că această formulă nu corespunde realitătilor 
sociale din fiecare ţară. S'a insinuat că o astfel de realizare nu 
este decât o nouă manevră politică și agitatorică a exlremei 
stingi, Cine a examinat cu atenţie conținutul social al frontu- 
lui popular anti-faseist; cine a cercetat cu deamănuntul pro- 
gramul pe baza căruia a fost realizat în alte țări şi în special 
în Franța; cine cunoaște componența lui şi maj ales cine a ur- 
mărit influența pe care o are în mijlocul maselor populare. 
poate să fie bine clarificat şi convins că o asemenea actiune 
nu este fructul artificial ul unei situații, ci pur și simplu co- 
respunzătorul real al nevoilor imediate care frămintă și apasă 
tot ceeace este producător cu braţul şi cu mintea în țara ro- 
mincască. 

Această formulă este deci lipsită de artificialitate şi con- 
ține tocmai ceeace lipseşte dictaturilor fasciste: a) vitalitatea 
creiatoare, luptătoare şi conducătoare a proletariatului; b) so- 
lidaritatea lui eu țărănimea nevoiașă, categorie cu resurse ne- 
bănuite de acţiune și înfăptuire; e) detașarea, incadraren şi 
activizarea micii burghezii. aliata necesară n fortelor munci- 


ài VIATA ROMINEASCA 


toare, pentru rolul pe care-l deține în desfășurarea luptelor 
de clasă. Pe cind, în fruntea dictaturilor fasciste, care se inti- 
tulează demagogic „REVOLUȚIONARE”, „SOCIALISTE” și 
„ANTICAPITALISTE”, se găseşte aceiaşi clasă burgheză lip- 
sită de vitalitate și conducere cu vechii reprezentanţi capita- 
lişti, industriali, bancari şi latifundiari şi cu un aparat de stat 
polițist şi militarist, format din cadrele cele mai șovine și ser- 
vile ale capitalului financiar, Vitalitatea acestor dietaturi se 
confundă cu agresivitatea şi terorismul, iar așa numita „ac 
țiune înfăptuitoare” este tot una cu infiltrarea neîncetată a 
spiritului militarist în mijlocul întregului popor. 

In lumina acestor consideruțiuni, ideia frontului populair 
rămîne vie și actuală. Să revenim însă la anumite „cercuri 
obiective” (obiectivitatea este astăzi un fel de măsură a „rea- 
lizărilor fasciste” şi o diversiune a social-democrației) care 
declară că în Rominia trebue să crecăm „ceva corespunzător 
aşezării, mentalități şi sufletului nostru”. In adevăr, această 
formulă înșelătoare, poate la un moment dat să întunece ju- 
decata bazată pe cercetarea adevărurilor din țara romi- 
nească. 

Acestor cercuri trebue răspuns dela început simplu și fără 
nici un fel de demagogie sociologică, ceeace şi vom face. 

Frontul popular se poate discuta astăzi din două puncte 
de vedere: 

1, Privind programul şi acţiunea lui ca un rezultat precis 
ul vicţii noastre sociale, cu frămintările ei, cu nevoile multi- 
milor muncitoare, cu stadiul în care se află procesul de fasci- 
zare, sau mai bine zis cu „specificul popular”, nu politicia- 
nist, fascist şi capitalist. 

2. Analizind raportul între criza din Rominia şi celelalte 
țări şi fixind elementele determinante şi universale. 

Care este deci aspectul vieţii noastre sociale, politice si 
economice și ce apasă mai mult asupra majorităţii țării? O 
criză din ce în ce mai accentuată, cu repercusiuni dezastroase 
în toate domeniile, Scumpete, somaj, salarii scăzute, condi- 
țiuni de muncă sclavagistă și fiscalitate pină la cenușa din 


vatră. Țărânimea înșelată cu ajutorul legii conversiunii, făcută 
pentru marii latifundiari și chiaburimea satelor, trăește în cen 


mai mare mizerie, veșnic în luptă cu jandarmul și percep- 


torul, ameninţată să fie ignorantizată şi ameţită cu diversiuni 


n rani ic, tip Maglavit, Micii meseriași, micii comercianți, fune- 
ționarii și pensionarii se shat între impozite şi curbele nenu- 
mărate de sacrificiu, Stare excepțională, amenințarea ulti- 
melor libertăţi, zăgăzuirea culturii fiilor din popor, pericol 
permanent de dictatură reacționară fascistă şi războiu. 
In fața acestei situaţii. un front popular antifascist în 


7 


minia se poate inchein „pe baza unei platforme comune ṣi a 


Perspective sociale în România 45 


unui. pro, n de revemticãri imala” 

Pronta Pata Dua a danae" (Petre Pandrea: 
gram sr fi următorul: împotriva dietan ar para» Acest pro- 
de Torma pe care o Imin bek dictare fascistes indiferen 
şi stării de asediu; pentru libertuleu presei si ș orar Si 
pentru dreptul de organizare politi a iată Futai ză 
masselor producăine ce pt rrenru nete e cd rerum e 
Sive şi execuțiilor anlidemocruliee; pentru rez tea gi torii. 
lor agricole in folosul țărănimii; impotrivu z Sakri aa 
tii cultarii fath : nns Anpotriva zăpăzuirii libertă- 
ras a pjo PIN de studenjime si fii de ectățeni săraci: pentru 
N Pi apă EA La piiza proporțioalităţii și efectuarea unor 
teg v | ; Pentru mărireu salariilor şi condi- 
Huni de munca mai omeneşti pentru tineret si femeia munci- 
ioare; amnistie venerată pentru deținuții nntifascisti; impo- 
iriva moödiřicãrii constituției, reformă reacționară eu Cauta r 
fascist; pentru pact, : ” 

Nu esle oare acest promum corespunzătorul hnedint al si- 
tuației de astăzi, Nu reprezintă punctele de mai sus nevoi 
cele mai imediate ale țării? Este ceva străin $i „nespecifice? 
Hotărit nu. „Aces! program minimal al Frontului Popular din 
Hominia se poale realiza unind într'o acţiune comună dela 
aripile radicale ale partidelor burgheze pinā la exiremà 
stingă, idealurile deosebite nu pot impiedica unirea şi mobili- 
zarea masselor intim moment istorie cind libertăţile și drep- 
turilo elementare sunt în pericol mortul. Coordonuren şi acti- 
vizareu forțelor populare este lozinca si imperioasu necesi- 
late a momentului de faţă” (Petre Pandreu). 

Aceste constatări publicate de un reprezentunt al aripei 
radicule a partidului national-târănese lamureste, fără ingo- 
ială platforma pe care trebue s'o popularizeze în masse eris- 
tnlizind organizatoric ucesie Torte în jurul Frontului Popular» 
antifascist. Discuţiunile în această directie, rāscolese însă 
cele mai îndepărtate cercuri din țară. Astfel în ziarul „Raza” 
de sub direcția cunoscutului scriitor şi ideolou antifascisti 
Scarlat Calimachi găsim o precizare și mai hotărâtoare. 

„Nimeni nu are să conteste că, socialiștii, stânga radical 
socialistă şi comuniștii care compun frontul popular antifas- 
cist în Franţa înțeleg democraţia în forme diferite (democra- 
ție burgheză, democrație proletară). Și totuşi ele reuşese să 
meargă impreună. Cum se explică aceasta? Prin aceea că in- 
diferent de felul cum înţelege democrația, fiecare din aceste 
partide în parte, au găsit pe bază concretă o plalfanmă co- 
mună tuturora care îi unește în lupta contra fascismului. Deşi 
unii se opresc şi altul eaută să desvolte în desfășurureu ne- 
jurii, această platformă, punctul de pornire ul închegării 
rontului popular Va constituit obiectivul comun prin care se 
loveşte în mod hotări! în forţele reactionare", Dealtfel, ina- 


4 VIATA ROMINEASCA , i E | 


inte ca d. Petre Pandrea, să fi publicat articolul în „Dimi- 
neața”, prof. P. Constantinescu-lași înfățișa lot în revista 
„Raza” nașterea frontului popular cu date din Franţa şi 
Grecia: „Nu trebue să uităm însă că datorăm adincirea ideei 
de unire a tuturor forțelor sincer democratice şi iubitoare de 
pace marelui curent pe care l-a crea! şi desvoltat ceiace se 
numeşte „mișcarea Amsterdam-Pleyel”. Congresul dela Am- 
sterdam din August 1932 cu peste 2000 delegați, contra răs- 
boiului imperialist și antisovietic; congresul dela Pleyel-Paris 
din Iunie 1933, cu peste 3000 delegaţi, contra fascismului - 
complectate de congresul tinerimei din Septembrie 1933 ţinut 
la Paris şi marea adunare a femeilor dela Paris 1934, contra 
răsboiului, fascismului și mizeriei — au fixat platformele 
largi de adunare a tuturor forțelor „populare” și principiile 
de luptă pentru salvarea omenirei din greul impas în care a 
aruneanl-o grozava criză economică dela 1929 incoace", 

Trecind ln al doilea aspect, răspunsul nostru va fi şi mai 
edificator. TI vom schita în citeva puncte tocmai pentru a ne 
feri de orice fraze nefolositoare expunerei noastre. Pentru lä- 
murire, o întrebare necesară: dece Frontul Popular are ră- 
dăeini adinci în toate țările și dece se poate înfăptui pretu- 
tindeni? 

1. Este o nețiune a majorităţii poporului grupind pe toţi 
acei cari sunt loviți de criză, 2. Criza este universală, iar forma 
de manifestare generală este aceeaşi în toate tările. Cunsecin- 
tele crizei lovesc în aceleaşi clase sociale. In Franța, Italia, 
Japonia Anglia, Germania sau Romînia. în China şi Ahisinia 
încercarea de eşire din criză se face numai pe spatele masse- 
lor producătoare și în folosul bancherilor, latifundiarilor, in- 
dustriaşilor şi actionarilor, indiferent de rasă, religie şi ná- 
tionalitate, 3. Actiunile şi formele organizatorice ale masse- 
lor se desvoltă pe aceeaşi linie, avind un singur obiectiv: pro- 
vocatorii crizei și drept rezolvare: svirlirea sarcinilor depe 
umerii celor ce muncesc în seama deţinătorilor profitului. 
4. Muncitorimea, tărănimeu şi mica burghezie se păsese la o 
răspintie u istorici pe care trebue s'o treacă pentru mbuni 
täțiren situației lor, pentru progresul general al omenirei. 5. 
Fascismul este o dictatură „teroristă și războinică a celor mai 
reacționare și şovine cercuri ale capitalului financiar”, avind 
conținut imperialist şi misiunea de a se întinde în fiecare țară 
pentru a sdrobi încercările masselor și a face posibilă dom 
națin mai departe a capitalismului. 6. Metodele de guver- 
nare fascistă sau procesul de fascizare prezintă deosebiri de 
suprafață, In fond el exprimă întreg sbuciumul societății a 
tuale pe cale de prăbușire, 7. Unitatea clasei inuncitoare poste 
o realitate istorică căreia Frontul Popular îi dă o viață uă 
lărgindu-i baza și pregătindu-i izbinda definită. 8, Muncile 


Perspective sociale În România ir 


! 0 presiune con- 
rea Frontului Unic, condiția 
oitării Frontului Papular, 9. Ac- 


vita 1 Franja este a realitate 4 
w ain ? ar Atât de 
vie şi de universală incit influența lui este simțită pretutin- 


deni „dovedind prin aceasta solidaritatea teoretic și practică 
a popoarelor lovite sau amenințate de fascism. 

4 Examinată în modul acesta problema Frontului Popular 
capătă in Rominia o importanță deosebită atit pentru cşiren 
din criză cil şi peniru orientarea întregii vieți sociale pe un 
drum NOU, pe care nu va mai putea cireulu cu ușurință demn- 
gogia, falsitatea sau ademenirea unor cercuri răzlețe cari n'an 

lut nimic comun cu viaţa şi lupta poporului romin, 

Dacă social democrația din diferite țări și în special din 
Hominia incearcă să justifice IMPOSIBILITATEA INCHEE- 
REI UNUI ASEMENEA F RONT POPULAR, PE BAZA À- 
CESTEI IDEOLOGII, căutind în acelaş timp să îndepărteze 
prin orice mijloace iormarea Frontului Unice ul clasei mun- 
citoare, asta nu inseamnă că massele cari mai stau sub in- 
flucuju ei, nu yor sparge zăguzul fals al unei teorii şi practici 
profund dăunătoare acțiunci contra războiului şi fascismului. 
leoreticianii ei, ridicind diversiunea şi artificialitatea teore- 
tică la gradul de doctrină cu adevărat sectară, nu înţeleg că 
mersul istorici nu poate fi oprit de cițiva biuroeraţi „Speci- 
fici” cari încearcă să ademenească sufletul mulțimilor, fără să 
le poată fura realitatea vieţii şi luptei lor. Declaraţiile d-lui 
lon Flucraş publicate recent în ziarul „Dimineula” sunt încă 
o dovadă a presiunii maselor şi o.„nouă întrepretare” a frontu- 
lui popular antifuscist în Romînia. pe cure o vom discuta altă 
dată, ca nefiind decit continuarea uceleași linii gresite a par- 
tidului social-democrat. 

Atunci vom dezvolta pe larg și punetele schitate în acest 
articol, fixind momentul social, structura partidelor politice 
și procesul de înfăptuire a Frontului Popular în Rominia, cn 
rezultat al acțiunii maselor si ul unei conduceri conştiente si 
luptătoare. 

A aștepta desfășurarea evenimentelor fără u interveni 
pentru rezolvarea lor in sensul progresului umanităţii: a nu 
prinde ritmul în care curg aceste evenimente: a nu găsi corces- 
punzătorul ideologic şi de acțiune; a împiedeca pe oricine şi 
orice atitudine care duce la realizarea frontului popular anti- 
fascist în Rominia:; n nu sta cu hotărire în fruntea lui, in- 
seamnă a nu fi conștient — cum spunea marele seriilor Henri 
Mann la congresul scriitorilor din Paris -— de suflul nebuniei 
care a cuprins temporar civilizația, suflu care se va ter- 
mina repede și de care nimeni să mi se lase înșelat pentru că 
nici o barbarie n'a fost invincibilă”, 


O —_—_————————————— 


sa i NADA 069 PRI Soia ` 


- le mizeriei masselor populare. A lupta impotriva 
lor Tai a ne läsa intimida 4 represiune” cum foarte 
hotărit a precizat savantul francez L. Lapique la congresul 
de fiziologie dela Leningrad — înseamnă a trasa drumul de 
acţiune și organizare care trebue să ducă la unirea tuturor 
fortelor creatoare și muncitoare din țara romînească. 


Alexasdru M.hăilcanu 


Li 


TI 


Fascismul şi războiul sunt astăzi pericolele imediate şi 


idealismul social 


E astăzi cert, că încrederea maselor se indreaptă, în ge- 
nere, către oamenii de „acțiune”, Ideile teoretice, programele 
fecunde în sugestii şi posibilități de transformare pentru în- 
tregi categorii sociale, tree pe al doilea plan al preocupării 


că trea i i renovare 
spirituală, am putea spune chiar că azi se afirmă din ce în 
ce mai mult, o eclipsă a ordinei raționale, 

Evident, rațiunea nu a satisfăcut niciodată în totul preo- 


Omul de idei, intelectualul deprins să selecteze materia- 
lul informativ şi să-şi determine acțiunea în raport cu date 
riguros ştiinţifice, coordonate în sisteme şi principii, devine 
0 „specic” primejdioasă pentru masa antrenată la acțiune, de 
instincte şi vagi sentimente superficiale. Simpla enunțare a 
unor termeni, al căror fond nu e nicicând sezisat exact, cre- 
iază confuzii imense şi banalizează tot conținutul lor ideolo- 
gic. Şi pentrucă ei devin subit „utopii irealizabile”, se ridică 
impotriva accepţiunii lor, tot ceiace — de veacuri — a acu- 
mulat ordinea tradițională şi conservativ, pentru care tre- 
cutul, în forme imutabile, e singura călăuză de viitor. 

Astfel să răpeşte intelectului prestigiul determinării ra- 
tonale; şi se aduce acțiunii colective o lovitură decizivă, prin 
eliminarea factorului ideologic și teoretic dn funcţia deter- 
minantă a atitudinei aclive, 

O atitudine foarte curentă îndreptată împotriva siste- 
mului de gândire logic, neinfluenșat de contingențele mani- 
festările efemere in viata socială, e aversiunea faţă de facto- 
rul ideologic. 

PN N NN NI N OI 


+ 


m | VIATA ROMINEASCA | 
a A E i l 


E aceasta, în primul rând, o elementară măsură de pru- 
dență, — conştientă uneori, alteori inconștientă — ap 
rului politie. Ea se rezumă într'o formulă lapidară: ps 
rentismul în faţa valorii ideilor. Factorul ideal e pus — pi 
tr'o falsă interpretare, — din nenorocire prea răspândită — 
în contrast cu elementul dinamic, al acțiunii. Omul de idei, 
spune un aforism, cu un fundament prea fragil, e foarte rar 
şi un om de acțiune, Se încetățeneşte astfel, un sens prejora- 
tiv al notiunii de acțiune, căci — în ordine pur teoretică - 
acțiunea se justifică numai prin  necepțiunea logică și re- 
Nexivă. 

Lăsind În o parte subtila teorie n lui J, M. Guyau, în 
care „idein-forță” apare dotată, în mod factice, cu un carac- 
ter eficient — destul de contestabil — nu putem trece cu ve- 
deren un anumit dinamism, de care e legat orice sistem de 
gåndire în vizta politică și socială. Politica e o știință, care 
— alături de principii şi bazată pe ele — urmăreşte reali- 
zurea practică a unor stări de fapt, pe buza elementului de 
justiție, utilitate și progres. Toală gândirea politică tinde la 
renlizares acestui ultim factor, spre care năzueste „evoluția 
societății umane de totdeauna. El închide, în ultimă instan- 
ță, noțiunea de ideal, care departe de a fi o abstracție 
pură, inaccesibilă si intangibilă — reprezintă o sinteză intre 
experienin socială din trecul şi conceptul mintal, ce depå- 
şeste realitatea prezentă. 


Azi idealul nu mai este o utopie. Chiar cei mai conser- 
vatišti dintre gânditori politici recunosc necesitatea lui pen- 
tru mentalitatea colectivă, restringindu-i doar accepțiunea 
largă, simpntetică, umanitară. Impotriva acestei delimitări 
arbitrare, produs al unei mentalități strinnente si. resetiona- 
re, trebuie să se exercite acțiunea factorului ideologic com- 
plect, bazat pe noţiunea de libertate și progres. 


Promotorii activismului politie afirmă prioritatea actiu- 
mi față de elementul ideologie, Ei au în sprijinul lor, mira- 
jul faptei. atitudinei nective, de care masele se simt în gè- 
nere irezistibil atrase. Se uită însă, că acțiunea insuficient 
fundată creiază curente efemere, incapabile de a realiza 
mari transformări sociale, Și nu numai durata lipseste ace- 
stor manifestări în societate, Însăși valoarea lor obiectivă, e 
absentă. Căci acțiunile, lipsite de dominaţia factorului ideal, 
reprezintă mni curând o primejdie pentru evoluția normală, 
decât un element de progres al vieții sociale, Masele, antre- 
nate Într'o direcție eronată sau nejustificată, îsi depăşesc 
propriul lor interes şi devin victima celor mai grosolane di- 
versiuni politice. De aceias, prezența fondului ideologie este 
indispensabilă în orice manifestare colectivă. 


Idealismi social 51 


S Sem denumit idealism politic, sistemul de gândire poli- 
că, în care factorul ideal are un rol predominant, 

Asemeni acţiunii individuale, acțiunea colectivă trebuie 
să fie determinată de o atitudine reflexivă, în care ideia d 
cizivă, Diversele mobile. ce solicită la un moment dat atena. 
nea individului, sunt selectate în virtutea unei deliberări, i 
Simion, apreciază şi decide asupra necesității și valorii 
or obiective, Este evident dar că utuncei tind consecințele 
unei acțiuni nu se referă la un singur individ, ci la o intres- 
gă categorie socială, aclivitatea de reflexie și deliberare tre- 
buie să funcționeze nestinjenită, cu o garanție de obiectivi- 
tate și documentare desăvârșită, 

Această puranție o constituie numai factorul ideal al 
concepției politice, 

Dacă e cert, că idealismul e o generală conditie de orien- 
tare normală, de existență și progres n societății, o primă di- 
ficultale apare în clipa, în care încercăm o precizare asupra 
idealului social în genere. 

Viaţa socială e frământată de numeroase tendinți, ce În- 
trupează în cle tot atâtea idealuri câte categorii si clnse so- 
ciale, câte mişcări de renovare, câte fundamentale instituţii 
de promovare n intereselor colective închide în sinul ei. Am 
pūtea spune chiar, că viabilitatea unei societăți se cunoastere 
după acest ferment interior, care e idealul, Dar din această 
diversitate, ce criteriu va desemna idealul cel mai înalt, ec 
trebuie să dirijeze tendințele vieţii actuale? 

In primul rând fireste, există criteriul colectivitaţii, Un 
ideal trebuje să imbrăţiseze tendințele cele mai largi, aspi- 
rațiile cele mai compiecte, râspunzind necesilăţilor celor mai 
generale ale grupului social, Prin universalitatea lui, un uta- 
re ideal exclude satisfacția intereselor restrånse suu indivi- 
duale. El satisface imensa categorie productivă. elci facto- 
rul pozitiv al societății e factorul — muncă, adesea oprimat, 
întotdeauna fecund și creator, Prin promovaren clasei ma. 
joritare idealul primeşte astfel caracterul colectiv, prin afir- 
maren ideii de libertate şi independență politică si economică. 
— caracterul democrat. 

În al doilea rând menționăm criteriul umanitar. Spiritul 
umanitar, care adesea se rezolyă în formule mai palide și 
mai restrinse, fixează fundnmentul moral al evolutiei unei 
societăți. Fâră el — şi în afara lui — îşi fac loc cele mai in- 
tense curente de afirmare egocentrislă și reacționară. Ideia 
de justiție universală devine protecționism arbitrar; lupta îm- 
potriva exploatării economice primeşte aspectul diversiunii 
xenofobe; ante-capitalismul și armonia socială prin dispa- 
riția claselor, devine formula unificării fortate a muncii cu 
întreg sistemul parazitar, ce oprimă. Numai formula largă n 


——————————____——————__—__— 


se VIAȚA ROMINEASCA 


umanității — egale, uniforme în suferințele și aspiraţiile ei 
— PR, spiritul aug interpretări factice, unilatera- 
, şi de cele mai odioase diversiuni. T 
i "i fine, ultimul criteriu este acel al obiectivitāții şi spi- 
lui de justiție inflexibilä. = 
să Valea tea runde act e în raport cu analiza rece şi obiecti- 
vă a fondului şi consecințelor, pe care le pregăteşte. Crite- 
riul rasei, religiei și al eredității, nu reprezintă nici un aport 
real în valorificarea acţiunilor umane, Cel mai bun semen 
şi cel mai desăvirşit membru al societăţii, nu este individul 
apropiat prin ereditate comună, ci acel care realizează ma- 
ximum de valori pentru patrimoniul societăţii, din care face 
parte, Acesta e singurul criteriu, care va duce la selecţia su- 
perioară, graţie căruia vom putea afirma valoarea noastră 
spirituală în concursul umanității de pretutindeni. - 

In lumina acestor observații, privind configurația ge- 
nerală a politicii internaționale, o dureroasă constatare ni 
se impune, În mod inevitabil: In lumea marelui capital, be- 
neficiar al jertfelor muncii, se acumulează încă cu diabo- 
lică perseverenţă, resursele ce ar putea salva omenirea de 
lipsă şi mizerie. O uriaşă contradicție deci, între producție 
şi repartiție pe deoparte. O imensă cursă a înarmărilor pen- 
tru protecția și siguranța capitalismului, pe de alta. Iar im- 
prejur, popoarele  înspăimântate privesc — incapabile să 
reacționeze — la jocul biurocratic al diplomațiilor, și își as- 
cund, penibil, groaza în fața unui nou cataclism. Pentrucă 
în locul idealului primează interesul, în locul spiritului uma- 
nitar — egoismul restrâns la state, ermetic izolate în desvol- 
tarea lor politică și culturală. 

In faţa acestui trist spectacol, idealismul trebuie să-și 
afirme forta lui de acțiune și marele prestigiu al idealului 
universal, Numai când idealul umanităţii de pretutindeni va 
stăpini cu calm şi abnegaţie sufletul colectivităţi, pericolul 
catastrofei politice şi economice, ce nimiceşte viața şi dimi- 
nuiază elanul creator, va fi definitiv înlăturat. 


Mircea Mancaș 


America, țara superlativului 


Printre multele trăsături, care deosebesc fundamental 
„America de Europa, e și aceea că Americanii, au cam uitat 
să vorbească altfel decit la superlativ. Casele lor, intreprin- 
derie lor, afacerile şi realizările lor, nu sunt numai mari, ci 
deobiceiu cele mai mari. Chiar cele mai mari din lume, The 
greatest of the world! 

Evident, e foarte mult orgoliu, să-i zicem naţional, in 
acest fel de a vorbi. Nu mai puţin e însă drept că e şi destul 
adevăr. Superlativ ori nesuperlativ Empire House are 103 
etaje, peste 10.000 camere, iar în ajun de Anul Nou sau de 
Crăciun primeşte aproximativ două milioane de scrisori, 
Bugetul Universităţii Harvard se ridică la 30 milioane dolari. 
Mult mai mult decit Ministerul Instrucțiunii din Rominia, 
care susține patru universități, două politehnici, două aca- 
demii de comerţ, şcoli agronomice, peste trei sute de licee si 
citeva sute de mii de şcoli primare! La fel cu Harvard sunt 
universitățile Columbia, Yale. Chicago, ete. Laboratorul de 
cercetări al Societăţii de Telefoane Bell are un buget de 16 
milioane dolari anual şi un personal științific de 5000 ingi- 
neri! Incasările zilnice ale unor hotele cn Waldorf Astoria din 
New-York sau Stevens din Chicago, cu trei şi patru mii de 
camere, se ridică la 20 mii dolari, ceeace face peste două 
milioane de lei. Bugetul primelor zece hotele din New-York 
echivalează bugetul Țării Rominești! Averea unui Ford, 
Rockefeller, Morgan, Mellon si alții rotuniește miliardul de 
dolari, adică o sută șaptezeci şi șapte miliarde lei, socotind 
vechiul schimb al dolarului Ori — de ce mam spune-o — 
actualul schimb al... bursei negre. Averea unui singur om 
deci, aproape de zece ori bugetul țării! Numai afacerile 
gangsterilor din Chicago sunt evaluate lu o sută milioane de 
dolari, adică aproape bugetul țării noastre. Mult, enorm de 
mult și... totuș nu prea mult. Volumul anual al afacerilor 
din Chicago trece peste 36 — repet treizeci şi șase — mili- 
arde dolari. Să mai traducem cifra în lei, e de prisos. Ea de- 
păşeşte mult prea mult posibilităţile noastre de gindire. Ce 
Înseamnă, în cele din urmă, furturile bandei lui Capone, 
comparate la 36 miliarde? Cam aceeaşi sumă — 32 miliarde. 


————————————— 


NT pb sr * SD" 


ca să fim exacti — a fost cheltuită în timp de doi ani de că- 
tre Roosevelt în lupta sa de combatere a crizei și de ajuto- 
rare a şomerilor. Ar mai putea fi adăugunat că e vorba numai 
de cheltuelile guvernului federal și nu şi de cele ale diferi- 
telor comunităţi, care adeseori poartă greul. Şi așa cu alte 
multe exemple al căror șir, fiind prea lung, nu-l mai con- 
tinuâm, A | 

Care e explicarea acestor realități superlative ameri- 
sane? Dece au fost ele cu putinţă în America și dece nu şi în 


Europa? . 

ftrucii e vorba de țara, în care, fără îndoială se face 
cea mai multă statistică din lume şi întrucit cifra, probabil, 
e cea mai bună cheie de înțelegere a sufletului american. 
considerăm cîteva date, de o valoare fundamentală în inte- 
lepgerea lealității americane. 

Că America are 120 milioane de locuitori e ceeace toată 
lumea știe, Cecace lumea ştie mai puţin e că numărul locui- 
torilor pe km. patrat, în această ţară cu populaţie imensă, € 
numai de 14. Noi avem peste 40, Franţa peste 60, Germania 
120, Belgia 200. Chiar cu desimea populaţiei romineşti, Ame- 
rica ar trebui să aibă peste 300 milioane de locuitori. Ea ar 
trebui să aibă aproape 700 milioane cu desimea populației 
franceze, peste un miliard cu desimea populației germane şi 
așa mai departe. 

Să mai considerăm bogăţiile imense ale Americei, Cu 
56% din suprafața pămintului şi 6% din populația lumii, 
America produce 70% din petrolul lumi, 61% din griul lumii, 
apoi 75% mătase, 63% bumbac, 53% oţel, 44% cărbune, ete. 
Semnificaţia acestor date e clară. Și simplă. Un singur exem- 
plu pentru a prinde în mod concret sensul lor. 

Posibilităţile de vinzare ale unei cărți ştiinţifice în Ro- 
minia sunt de cele mai deseori nule, O lucrare de specialitate 


din domeniul fizicei, chimiei, biologici şi celorlalte ştiinţe- 


naturale e totdeauna un deficit sigur. Cel puţin pentru marea 
majoritate a banilor investiţi în publicarea ei! Şi e expli- 
cabil. Numărul cumpărătorilor se limitează la cele citeva 
laboratoare, plus cîţiva specalisti care pot fi numărați pe de- 
gete. Mai intră, eventual, în combinaţie cîțiva profesori de 
liceu şi cîțiva amatori. Aceasta în cazul că tehnica lucrării 
nu e prea înaltă, iar subiectul e de natură mai generală. Celor 
puţini din prima categorie, care sunt totuşi cei mainumeroși, 
lucrarea li se trimite în semn de omagiu ori de prietenie sau 
colegialitate. Vinzarea rămine, astfel, limitată la cei şi mai 
puțin numeroşi din categoria a doua. Aceasta presupunind 
că lucrarea a fost excepțional de bună. Nu e, deaceea, nici o 
mirare că mulți autori de specialitate socotese drept succes 

a unui număr de exemplare egal cu acela al exem- 


plarelor distribuite gratis. 
DN 


America, țara superlativulai 55 


A Lucrurile stau relativ mai bine în ştiinţele sociale, isto- 
nee şi literare, Totuș, chiar și în aceste cazuri, o excelentă 
pie de sociologie sau psihologie, tipărită în o mie de exem- 
piare, se vinde cu destulă greutate În zece uni de zile, Pute- 
rea sufletească, a d-lui Profesor Rădulescu Motru. a ajuns 
la a doun ediţie abin după 30 de ani. Şi e. încă, o lucrare cu 
caracter general nu de specialitațe! 

„Să luăm în considerare acum situația cărţilor de știință 
din America, Profesorul Woodworth dela Universitatea 
Columbia din New York a incasat după o singură lucrare 
douăzeci mii de dolari. Şi editorii americani nu prea sunt 
din cale afară de darnici! Dau numai 10-15% din intrări. 
Lucrările lui Kimbal Young de psihologie socială, două mari 
volume de cite 80O pagini fiecare, au ajuns intrun singur 
an la a treia ediție, deşi ediția a fost de 5000 exemplare, 
Psihologia socială a lui Me Dougall z ajuns la a a ediție, 
istoria civilizației americane a prof. Ch, Beard, o lucrare cu 
ținută eminamente științifică şi în două muri volume, de 800 
pagini volumul, u ajuns la citeva ediții întrun an si s'a vin- 
dut în unii ulteriori in sute de mii de exemplare cu ediţie 
populară. Uncle din lucrările lui Milikan în fizică. Slocombe 
in chimie, Dorsey în antropologie, au tiraje asemănătoare, 
Și nu văd pentru care motiv ne-am mira, Altceva e să pu- 
blici pentru 120 milioane ştiuitoare şi amatoare de carte gi 
— în acelaş timp — într'o limbă internațională cetită de încă 
300 milioane, şi altceva e să publici pentru 18 milioane, in- 
tr'o limbă pe care nu o citese decit donr jumătate din vi! Să 
nu mai vorbim de succesele literare, Istoria lumii a lui 
Wells sa vindut numai în America întrun milion de exem- 
plare, întrun singur an. Romanul Anthony Adverse, al Ini 
Allen, care se bucură uzi de un succes așa de mare, sa vin- 
dut în aproape o jumătate de milion de exemplare in pri- 
mele trei luni. Omul a cîștigat destul, pentru a-și puten 
da demisia dintr'un colegiu oarecare si u-și permite luxul 
unei vieţi pe malurile atlantice și pacifice, în ținuturile fără 
iarnă ale Floridei si Californiei. 

Am ales un exemplu mai aproape de preocupările mele, 
Exemple similare, evident, pot fi luate din toate celelalte do- 
menii, Fabricăm și noi. Nu prea mult, dar fabricăm, Fabri- 
câm chiar locomotive şi avioane şi avem de gind a face si tu- 
nuri. Și curios! Lucrurile fabricate de noi sunt de cele mai 
multe ori mai scumpe decit cele din streinătate. Plătim dublu 
pentru hârtia pe care scriem şi triplu pe zahăr, iar locomotive 
şi avioane cumpărăm mai rentabil aiurea, Pe deasupra multe 
din produsele noastre, pe lingă tot prețul ridicat, sunt și mai 
proaste. Toate acestea atunci cînd mina de lucru e de două și 
trei ori mai ieftină decit în țările din care importăm! 

Rentabilitatea intreprinderilor noastre nu are de a face 
cu politicianismul și nepriceperea noastră chiar aşa pe cit 
se Be aril PRODI P/I Ni ia NE ai P CR RON PPR S 


56 VIAȚA ROMINEASCA 


am crede. Ea are mult mai mult de a face cu posibilităţile 
de desfacere de capital, pe care țara le oferă, Capitalul in- 
vestit într'o anumită fabrică în Germania şi alta similară în 
Rominia e adeseori acelaş. Fabrica din Germania e însă în 
contiuă activitate. Produsele ei sunt cerute de o ţară mare, 
precum şi de alte multe țări importante. Fabrica din Rominia 
produce mult mai puţin. aRportul dintre capital investit și 
producţie în cazul ei e cu totul diferite de raportul fabricei 
germane, Fabrica rominească produce numai pentru nevoile 
țării, iar aceste nevoi sunt de obicei mici. Ea aproape nicicînd 
nu produce și pentru altele. La acelaș capital rentabilitatea ei 
e mai mică, Indiscutabil că și alţi factori, ca materia primă, 
capitalul, joacă un important rol. Piaţa de desfacere nu mai 
puţin râmine însă unul din factorii cei mai de seamă. EN 
Să nu uităm, apoi, că America cu toate cele 120 mili- 
oane de locuitori are numai 14 locuitori pe km. pătrat, adică 
de aproape zece ori mai puțin decit Germania. In plus e şi o 
țară cu bogății imense, Prin aceasta cetățeanul american, în 
comparaţie cu cel european, dispune de posibilități de cum- 
părare incomparabil mai mari, fiind incomparabil mai bo- 
gat. Salariul unui lucrător necalificat în industria metalur- 
gică, de exemplu, merge dela 5 dolari la zi în sus. Un lueră- 
tor calificat ajunge a lua pină la 17 şi chiar 20 de dolari. 
Adică peste Irei mii şi jumătate lei pe zi, socotind vechiul 
schimb oficial ori actualul schimb... negru. Adevărate salarii 
de director, nu lucrător, cum spune Siegfried, exeelentul in- 
terpret al Americei în Franța. Nu e, astfel, nici o mirare că 
fiecare Incrâtor al lui Ford are un „Ford”. De fapt au şi cei- 
lalţi, care nu sunt lucrători la Ford. Nu mai vorbesc de radio, 
baie, apă caldă permanentă, încălzire centrală, ete. Ele au 
intrat de mult în standardul de viață al cetăţeanului ame- 
rican. lar dacă noi ne mirăm de prezenţa acestor lucruri, să 
nu uităm că Americanii se miră mult mai mult de lipsa lor 
la noi! La 120 milioane de locuitori există 28 milioane de 
nutomoble, Un automobil de familie! Sau 80% din automo- 
bilele lumii! Faptele par basme şi totuşi nu sunt basme. 
Indiscutabil că factorii geografici și demografici ai Ame- 
ricci explică mult şi multe din minunile americane. Nu sar 
putea spune, touts că ei ar explica totul, In cele din urmă 
există țări cu situații dacă nu identice. cel puţin analoage.. 
E, de exemplu, cazul Rusiei. Ca populaţie întrece America, 
cu desime de populație e cam pe aceeași treaptă, iar ca bo- 
găţii naturale: destul de asemănătoare. Totuș distanța dintre 
ea şi America e mare, De ce n'a apărut în Rusia ceace a apă- 
rut în America? Sau invers, de ce a apărut în America ceeace 
n a apărut în Rusia? Explicaţia e în funcţie de o serie de fac- 
tori istorici. Incercăm a desprinde pe cei mai importanți, 
Cind Columb din eroare a descoperit America, Regele 
Spanici a fost silit, la a treia expediție, să ofere tilharilor 
N i d iai 


America, țara superiati vului 57 


unui om din slujba necuratului. Cu toate acestea mai mult 
decit de Columb, oamenii aveau teamă de necunoscutul 
mării, Şi nu-l mirare! Multe din corăbiile plecate în desco- 
perirea nouluidrum spre India nu se mai reintorceau, iar de 
se reîntorceau, mulţidin cei plecaţi nu mai veneau. Mulţi din 


ei muriau sau de foame sau de boală. Corăbiile deatunci nu 
aveau, desigur, nici frigidere pentru conservarea hranei, nici 
medic pentru îngrijirea sănătății. Nu aveau nici cel puțin 
posibilitatea transformării apei de mare în apă potabilă și 
mureau de sete mai mult decit de orice. In caz de naufragiu, 
evident, nu se pomenea de semnalul S. O. S., iar orientarea 
se făcea cu busole, cu care azi mulți se pierd prin pădure. 
Viaţa de marinar nu era nici uşoară, nici sigură. Mai ales 
sigură nu era. Cu deosebire cînd se pleca pentru descoperirea 
unor drumuri necunoscute, Dacă tilharii aveau să aleagă 
între temniță pe viață şi călătorie, însemnează că în cele din 
urmă condițiile de traiu erau cam egale, 

Desigur că odată ce America a fost descoperită și procesul 
emigrării a început, serviciul maritim sa îmbunătățit. Am 
face o greșală însă dacă am crede că sa îmbunătăţit prea 
mult. Cazurile cind în locul călătoriei spre America avea loc 
călătoria cea din urmă, erau dese. lar vestea acestor câlă- 
torii din urmă străbătea ca un fior intreaga fară, fior care 
lua la mulți curajul de a-si mai încerca soarta. E foarte ex- 
plicahil, deaceea, că primii colonişti n-au fost oameni minați 
de spirit de întreprindere şi dor de soartă mai bună. ei pu- 
ritanii englezi, bretoni îndirjiţi și fanatici, care pentru de- 
plină conformitate cu crededința lor înțelegeau nu numai să 
ia drumul spre necunoscutul noului continent, dar şi să-și 
jertfeuscă viaţa. De fapt au făcut și unu și alta, 

Ca să ne dăm și mai bine seama de cecace insemna În 
acea vreme drumul spre America, să nu uităm nici ceeace 
era pe atunci Lumea Nouii. O insulă sau un continent, des- 
pre carc tot ceeace se stia mai sigur era sălbăticia și cruzi- 
mea picilor roșii, Căci cazurile n'au fost rare cind colonii 
întregi, de sute de indivizi, au fost depuse pe malurile Lumii 
Noui, pentruca după o lună ori două, cînd corabia venia cu 
un nou trasport, să nu li-sc mai găsească urma. Nu era vorba 
numai de vitregia unei vieți, unde totul, chiar instrumentul 
însuş, trebuia luat dela capăt, ci era vorba și de o viață unde 
securea trebuia totdeauna să îndeplinească un rost dublu: 
acela de a construi şi acela de apărare. Ea era armă de luptă 
contra naturii și armă de luptă contra pieilor roşii. 


——————————————————————————————————————— 


să | VIAȚA ROMINEASCĂ 


La plecarea în America cineva admira curajul soţiei 
mele. Spunea că war trece marea pentru toate bunurile Ame- 
ricei. Mirarea mi-a fost îndoită. Intiiu fiindcă nu ne ştiam din 
cale afară de curajoşi, iar în al doilea rind, fiindcă chiar 
necurajioşi fiind, nu vedeam motive de teamă. E doar 
cunoscut că accidentele transatlantice sunt mai reduse 
decit acelea cu trenul. Să nu mai amintesc faima confartu- 
lui marilor transatlantice şi a petrecerilor fără sfirşit, Dacă 
mii sunt și azi oameni care să se teamă de o călătorie în 
America — şi ulterior m'am convins că sunt mulți — ce 
trebuie să fi fost teama acum citeva veacuri! Atunci cînd 
chiar pentru o călătorie cu diligenţa era prudent să treci îna- 
inte pe la popă pentru binecuvîntare și împărtășanie! 

Curajul şi tària de caracter a primilor coloniști trebue 
că n fost, deci, mare, Aceşti oameni, mai mult sau mai pu- 
țin. au fost o adevărată elită a acestor însuşiri, Inteligența 
si spiritul de întreprindere, împreunate cu îndrăzneală şi 
tărie de caracter, au fost criterii de selecţie a primilor ame- 
ricani, Numai cei cari le aveau erau în stare să plece, iar 
sosiți, erau în stare să resiste. Cei ce sau înşelat pe ci înșiși 
şi au plecat mai mult cu iluzia curajului și priceperii, aceia 
au plăti! amar. Dacă au resistat imtemperiilor călătoriei n'au 
resistat luptei cu natura și pieile roșii. 

E drept că Americanii de azi nu sunt atit urmaşii pri- 
milor coloniști, oameni de neobișnuit curaj și inteligență, 
cit și urmaşi ai exodului de mai tirziu, de acum trei zeci şi 
patruzeci de ani, cind America, din țară agricolă a ajuns 
țară industrială, cea mai industrială ţară din lume şi cind 
noua industrie avea mare nevoie de mini de lucru. Ceeace 
se poate spune despre primii colonişti, nu se mai poate spune 
despre aceştia din urmă. Ceeace pe aceștia i-a minat, n'a 
mai fost dragostea de a rămine credincioși propriilor con- 
vingeri religioase, ci banul. Mai bine zis nevoia. Nevoia de 
aci şi faima belşugului de acolo. Nu mai erau apoi nici pri- 
mejdiile trecerii oceanului, Nu trebue uitat însă că acești 
noui americani au sosit după mai bine de trei secole. Ei au 
găsit, astfel, o viaţă socială bine definită, cu tradiţie socială 
bine închegată, căreia au trebuit să i se supună şi să se 
adapteze. 

Şi apoi nu trebue să neglijăm, în cele din urmă, nici 
calitățile lor. Unicul meu consătean în America, azi director 
de bancă, a plecal acum douăzeci de ani şi ceva, ca simplu 
țăran, la virstă de 19 ani, cu pine împrumutată dela vecini 
şi 5 coroane în buzunar, fără pașaport și pricepind în afară 
de romineşte și puţin... ungureşte. Pînă la Hamburg a mers 
pe jos, iar deacalo, an mn cartofi pe un vapor german, 
a ajuns la Baltimore. In 7 ani a trecut și prin mine și prin 
şi prin fabrică, a fost și servitor şi postas, dar a sfirsit prin 


e E e DE E AU a NN e 


America, jora superiativului 50 


irere și „came comercială, ajungind dirigintele secţiei va- 
utelor la banca la care cu câţiva ani inainte fusese servitor. 


= * 
+ 

Di cai OE îi Raroa şi la noi foarte mult de tradiție, 

maätatea ei. Atit cu rost, cit şi fără rost; pe 
stiute, precum şi pe ne stiute. Se mai spune deasemenea că 
dacă America e superionră Europei prin tehnica sa, in 
schimb Europa e superioară Americei prin cultura şi tradi- 
ţia ei. Ceeace probabil e adevărat. Nu mică mi-a fost mira- 
rea, totuş, cînd odată ajuns în America, repede am constatat 
că Americanii nu numai că nu prea au tradiție, dar nici nu 
vor prea mult să știe de cu. In orice caz dacă o npreciază in- 
trucitva în domeniul moral şi spiritual, sunt contra ei în cel 
științific, industrial și comercial, 

7 Intro bună zi Ford, acest american între americani, sa 
decis să-și lărgească intreprinderea şi la industria flaxului, 
In loc să convoace un consiliu al inginerilor săi experţi, pen- 
tru a le cere sfatul, ordonă să-i fie trimis cel mni tinăr ingi- 
ner, agajat abia de citeva zile, „Tinere — îi spune Ford — 
cunoşti D-ta ceva despre flax?”. 'Tinărul ar fi dato bună 
parte din viaţă să zică „da”, Lega de acest răspuns cariera 
sa. N'avea însă habar de... flax şi așa n fost obligat să răs- 
pundă: „Nu”, „Bun, atunci eşti tocmai omul de care am ne- 
voe—a spus Ford şi l-a însărcinat îndată en conducerea nouii 
secții. lar conducerea tinărului s'a dovedit foarte rentabilă. 
Dece? Răspunsul e dat de Kettering, preşedintele dela Ge- 
neral Motors: „Cei bătrini indiscutabil că ştiu şi cunose mult 
mai mult decit cei tineri, Dar tocmai aceasta e ṣi necazul cu 
ei. Căci din cele ce știm cele mai multe nu sunt cum le stim, 
Deaceea cei ce știu mai multe, știu şi mai multe rău”, 

Majoritatea membrilor din guvernele europene, excep- 
tind Rusia, Italia şi în ultima vreme Germania, sunt deobi- 
ceiu oameni trecuţi de 60 de ani. E, în orice caz, o rară ex- 
cepţie cînd cineva e sub 50 de ani. Tocmai contrarul în Ame- 
rica. Dacă în Europa sunt excepții miniștrii sub 50 de ani, 
acolo sunt şi mai rare excepții miniştrii trecuţi de 50 de ani. 
Elementul preponderent şi ideologul prin excelență al gu- 
vernului Ini Roosevelt, DI Tugwell, profesor asistent la Uni- 
versitatea Columbia, e om de 34 de ani! Sau, fiindeă-i vorba 
de Universitate. Dacă n'ai ajuns profesor pină la 35 de ani, 
iți poţi vedea de altă carieră. Majoritatea profesorilor ajung 
inainte de 30 de ani. DI. Hutchinson, a fost ales directorul 
Universităţii din Chicago la 25 de ani, Iar înainte a fost de- 
canul Facultăţii de Drept dela Yale, una din cele mai fai- 
moase universități americane. Profesor a fost la 24 de ani. 
Mai trebuie amintit că rectorul universităţii americane e ales 


a O ———— 


n VIAŢA ROMINEASCA 


viață şi are puteri cu totul dictatoriale în conducerea 
fear ri Lamaie se petrec la fel în industrie, comerț 
administraţie. T 

Să nu se facă greşala de a se crede că această preferinţă 
a tinerilor e un simplu capriciu american. Nu trebue uitat 
un moment că e vorba de cea mai practică țară din lume 
şi unde criteriul de apreciere şi valorificare e cel mai obiec- 
tiv şi cantitativ, banul. Dacă tinerii au fost și sunt preferiţi 
în America însemnează că ei sunt, am zice, cei mai produc- 
tivi. Rentabilitatea întreprinderii e mai mare sub conducerea 
lor. Probabil că acelaş sistem n'ar merge chiar la fel în Eu- 
ropa, unde, datorită condiţiilor speciale, succesul e obținut 
mai mult prin prudenţă și lipsă de rise şi unde odată apucat 
pe panta falimentului nu te mai refaci. Sistemul merge însă 
în America, ţara în care succesul e condiţionat întiiu de 
toate de îndrăzneală şi spirit de întreprindere, și unde e mult 
mai rentabil să riști de mai multe ori, pentru a cîştiga cel 
puțin de citeva ori, decît să nu riști de loc. 

Avantagiile lipsei de tradiţie sunt și mai mari pe latura 
de tehnică și civilizaţie. Orice invenţie e un obstacol în calea 
unei noui invenţii. mult mai uşor să introduci lumi- 
nă electrică într'un oraș care mare lumină cu gaz. In cazul 
că luminarea cu gaz există însemnează că există şi o compa- 
nie care-l explotează, care a vărsat un anumit capital şi are 
angajat un anumit personal. Lumina electrică însemnează 
falimentul companiei şi prin aceasta falimentul capitalului 
vărsat şi concedierea roage angajat. Primăria şi Sta- 
tul, ca elemente de echilibru social şi asigurarea a interese- 
lor tuturor, trebuese să intervină pentru a opri pierderea ca- 
pitalului şi lăsarea pe drumuri a lucrătorilor. Ele trebuese 
să oblige noua companie electrică să despăgubească pe cea 
cu gaz şi să angajeze aceeaşi lucrători, chiar nepricepuţi 
fiind. Ori, ca la Londra, să lase și lumina cu gaz alături de 
cea electrică, Lucrurile stau la fel în oricare alt domeniu. 
Trenul a înlăturat cu greu diligența, automobilul, trăsura, 
tiparul cu mașina, tiparul cu mina, ete. Mai uşor cumperi au- 
si-a dacă n'ai trăsură, și mai uşor radio dacă n'ai pa- 
tefon. 

Ori, să nu se uite că atunci cînd s'a descoperit mașina cu 
aburi, care a dat naştere industrialismului de azi, America, 
spre deosebire de Europa, n'avea nimic. Nici o industrie. Ea 
a putut, astfel, să introducă totul și în forma cea mai nouă, 
fără de a avea să lupte cu înlăturarea unei industrii vechi, 
Maşinismul modern a găsit în America mediul cel mai sărac 
şi prin aceasta cel mai prielnic. 


Nicolae Mărgineanu 


Invățămîntul şi îndrumarea agricolă 
în estul şi sud-estul Europei 


„Pentru a precizu şi formula rolul învățămîntului profe- 
sional în formarea conducătorilor de organizaţii agricole şi 
de administrații sătești, din Rominia, este necesar să proce- 
dăm inductiv, de la elementele esenţiale ale vieţii romineşti şi 
anume de la condițiunile istorico-geografice, de la cele eli- 
mato-pedologice şi de la cele economico-sociale În care se 
află această țară, condițiuni care imprimă direcţia şi forma 
evoluţiei sub toate aspectele. 

ii mult tacă, în examinarea acestor clemente, este ne- 

r să considerăm Rominia mereu ca o particulă din ma- 
rea regiune E şi S, E. a Europei, în care este situată gcografi- 
cește și de cage este legată în bună măsură chiar etniceşte, 

Datorită întirzierii în desvoltarea sa, evoluția regiunii 
agricole din E şi S, E. Europei, nu constituie propriu zis de- 
cit un permanent proces „osmotic”, de absorbire a culturii şi 
civilizaţiei din Apusul industrial, proces actionat în cea mai 
mare măsură de forţe externe, independente de voința popou- 
relor ce locuese această regiune. Mulțumită acestui fapt, cvo- 
luţia acestor popoare constituie o serie de „opuneri” şi de „re 
zistenţe” la pătrunderea progresului din Apus, ulternind cu 
momente de „relaxare” şi de „absorbire” (uneori de „grăbită” 
şi „neverificată absorbire”) a acestei civilizaţii. Evoluţia aces- 
tor regiuni este deci o evoluţie caracterizată prin momente 
de „bruscheţă” şi de „violență”, mai puternice sau mai slabe, 
după popoare și împrejurări. 

Regiunile agricole ale Europei — inclusiv Rominia — 
se deosebesc deci de Apusul industrial, nu numai prin clima 
şi terenul lor, ori numai prin condițiile sociale şi cele econo- 
mice (dependente de Apus, aproape in genul semi-colaniilor) , 
ele se mai deosebesc prin „evoluţia” lor, adică prin felul cum 
îşi „realizează progresul”. 

Intr'adevăr, progresul țărilor din aceste regiuni se carac- 
terizează din ce în ce mai tare, cu cit ne depărtăm de Apus 
sau cu cît intervin împrejurări istorice speciale, pentru a a- 


S—————————————————__  —————— 


foi y 19 -.— 
p Li $ 


VIATA ROMINEASCA 


va diferența de nivel cultural faţă de Apus, prin aceea că 
cate un ec „impus din afară”; este un progres „de im- 
prumult” iar nu „0 creație proprie” ca n Apus; are loe întrun 
„tempo mult mai scurt”; este „bruseat” nu „lent” ca n Apus 
şi, fatal, inițiativa acestui progres constituie aproape „un 
monopol”, „o prerognivă exclusivă” a Statului, deci ca apare 
mult mai puţin ca o iniţiativă a „particularilor” aşa cum se 

întimplă în Apus. 
În unele momente, şi "n unele ramuri de activitate, ini- 
țiativa transformărilor din Rominia este în așa grad acapu- 
rată de instituțiile de Stat — exponent aproape exclusiv al 
conștiinței naţionale — încît sar putea spune că la noi „in- 
săşi inilintiva particulară e trezită, e cultivată, cunulizată şi 
organizată, cu un cuvint e creată şi întreţinută de Stat”. Sau, 
dacă ar fi să caracerizăm Hominia — și regiunea întreagă, 
E. şi S, E. europeană — printr'o comparație cu Apusul, ar fi 
exnpgerind întrucitva, pentru circumstanţă — să ne expri- 
măm în felul următor: „Ducă în Apus iniţiativa progresului e 
în mina particularilor, iar Statul numai supraveghiază, in- 
fiuențează, ajută şi canalizează, după interesele sale, această 
inițiativă, în Hominia, din contră, inițiativa acestuia se află 
în mina Statului, iar particularilor le rămîne — sub formă 
de opinie publică, numai supravegherea, influențarea, 
ajutorarea și canalizarea acestei inițiative după interesele 
lor”. 
Legile evoluției nn puteau să nu aibă repercursiune şi a- 
supra progresului agriculturii din aceste regiuni. De aceea, 
acest progres este prin excelență, de „împrumut”, us din 
afară” și „bruseat”, realizindu-se prin etape mult mai scurte 
decit în Apus. Tot astfel cum, înainte de desfiinţarea trata- 
tului de ls Adrianopol (1829), cu primul vapor englez, sau 
francez, su pătruns în Rominia nu numai comerțul şi capi- . 
talul apusean în locul monopolului tureese, dar a avu! loc 
şi o adevărată bulversare în agricultura noastră, (cerealiza- 
rea ucesteia), paralele cu bruscala transformare economică, 
politică și socală a țării; tot astfel, astăzi, criza prin care trece 
capitalismul internațional, impune agriculturii rominești — 
msi ales prin doi din exponenţii principali ai capitalului in- 

ternalional, „Geneva” şi „Biuroul de cereale din Canada” — 
o indicală transformare în agricultura sa. i 

Preţurile din e. n ce mai mici ale produselor agricole, 

din cansa desvoltări! „agriculturu capitaliste” în tărie „ex 
tra europene și n ţările industriale curopene”, şi prețurile 
încă exagerate ale produselor industriale vindute ca și a cas 
eg mei împrumutat țărilor agricole (două feţe ale capita- 
ui internațional), nu vor permite redresarea țărilor agricole, 
între altele, decit printr'o cit mai adincă industrializare a 


RE. 
Invăţămintul yi indrumirea agricolă în estul şi sud-estul Europei 6) 
agriculturii lor, adică printr'o „ci i 
i lor, ; „cit mai repede absorbire” 
progresului realizat „pe îndelete” de agricultura A paale 

industrial al Europei. 


Experiența din trecut a Rominiei in materie de transfor- 
ei din ori ce punct de vedere; proporţiile în care momentul 
e faţă cere să fie realizat progresul de către Rominia — și 
de intreaga regiune E şi S. E. curnpeană — n 7 x 
birea isbitoare dintre conditi nile ateri boa Piru 
ciinii dă el asi țiunile imaterico-pedologice ale 
«1 şi cele cin Apus, de unde trebue importat acest pro- 

gres, sunt tot atitea clemente cari nu puteau să nu trezească 
SA n moment mii de vreme, la exponeuţii agriculturii ofi- 
ra E, boia m la specialiştii agronumi —ideen unei „idap- 

"a ue mprumut, adică a unei „atenuări” a efectelor 
negative pe cari le are această „nivală” cu care progresul 
agricol din Apus — cu voia sau fâră voia noastră trebne 
su pătrundă la noi. Imprumutares progresului, impus in pn- 
gricultură eu atitmai mult cu cit semiteudalismul, abia dis 
päri, a creiat țării — prin procedeele sale clasice: „spolic- 
rea marci masse ţărăneşti” — condițiuni economice gi sociule 
falimentare, trebuia să deștepte, prin proporțiile sale şi prin 
imperativul cari o carnelerizează, ideea de afi „Cinulizată”, 
„Sistemutizată” şi „adaptată”, cu un cuvint sdeca ca — din 
„iutormaiă” și „instinetivă”, cum a fost pină acum — „ÎMpru- 
imuiarea” progresului din apus să devină un fenomen con- 
ştient”, (captat și raționalizat). 

Rominia a înțeles, cu un moment mai de vreme, că fără 
0 organizație agricolă oficială — fără un aparat de Stat — 
care să „faciliteze”, să „sistematizeze” şi să „raţionulizeze” 
acest împrumut, nu va putea egi din impasul in cure forte 
independente de voința ci, au pus-o, „Iniţiativa Statului” sa 
impus În acest moment critic, cu toată puterea, căci Rominis 
nu-și poate permite luxul de a aştepta decenii și veacuri de 
la „iniţiativa particulară”, astfel cum a făcut Apusul, pentru 
înființarea unei aşa de vaste si de vitale organizații. 

Sistemele de organizare agronomică, existente astăzi, im- 
puse fiecărui popor de stadiul evolutiv al acestuia, sisteme În 
faţa căroru se află şi Rominia, se pot grupa imprejurul ur 
maătoarelor 4 tipuri: 

1. Organizarea agronomică din regiunile cele mai innin- 
tate, cum sunt Elveţia, Danemarca, Franța, Anglia, ete, Aici 
întregul aparat de îndrumare agricolă a plugarilor (instituții 
şi specialişti) se află in mina particularilor, exercitindu-se 
prin numeroasele forme de asociatii agricole (cooperative, 
sindicate, societăţi profesionale, societăți culturale, soc. ano- 
nime, etc.) creiale, organizate şi controlate de către însăși di- 
versele categorii de producători agricoli, cărora aparțin. 

Mai mult, instituţiile de învățămînt, de cercetări atiinţi- 


——————————————————————————————— 


si VIAȚA ROMINEASCA 


fice, de ameliorare şi producerea materialului de elită 
ca şi fondurile de "mbunătăţiri technice sau economi- 
ce în agricultură, sunt în marea lor majoritate — uneori 
aproape exclusiv — în mina particularilor. Statul rezemindu- 
se pe ele, se mărgineşte să canalizeze prin ele puţinele sale 
acțiuni de intervenţie şi de îndrumare agricolă, acțiuni cari 
se reduc la unele subvenţii şi încurajări sub formă de tarife 
vamale, de tarife de transport, de premii, etc. 

2. Tipul din regiunile înapoiate ale Europei, unde massa 
plugarilor, atit de ignorantă incit nu numai că nu recurge 
dar uneori chiar refuză asistența medicală, este aproape cu 
desăvirşire incapabilă să ia iniţiativa pentru organizarea unei 
asistențe agronomice. In acest tip de îndrumare agricolă, Sta- 
tul monopolizator al iniţiativei ori cărui progres, a legiferat 
nu numai înființarea, organizarea, activitatea şi controlul or- 
ganelor și instituţiilor prin cari canalizează inițiativa particu- 
lară pentru îndrumarea agriculturii dar a fost nevoit să ia 
asupra sa însăşi acţiunea directă de ridicare agricolă a tă- 
rănimii, In acest scop, Statul, pe lingă asociaţiile de ori ce 
gen, cu o activitate extrem de slabă, a înființat şi organe pu- 
blice, speciale, cum sunt „camerele de agricultură” din Ro- 
minia, Polonia, Ungaria, ete, — cari sunt cu totul altceva de- 
cit instituţiile cu acelaș nume, dar apartinind inițiativei parti- 
culare, din Germania — „catedrele ambulante” din Bulgaria; 
„zemstvele” din Vechia Rusie sau „comisiile culturale” din 
Cehoslovacia. Aceste organe, a căror menire este în primul 
rind să trezească, să unească, şi să exprime sub o formă 
concretă inițiativa particulară au făcut ca inițiativa să 
înceapă a se desvolta și în această regiune cu paşi mai iuți 
sau mai înceţi, după împrejurări, 

Instituţiile culturale, cele științifice sau technice, ca și 
specialiștii cari activează în ele, sunt aproape instituţii și func- 
ționari exclusiv de Stat, indiferent dacă aparțin organelor 
agricole mai sus amintite sau unităților administrative locale 
ori direct Statului. 

5. Un tip perimat, pe care-l enunțăm numai pentru a 


scoate în evidenţă caracterele celorlalte 3 tipuri de organizaţii 


agricole, este cel intilnit în colonii sau cel care a existat în re- 
pos în cari semifeudalismul a persistat pină la răsboiu. 
n acest sistem de organizare, populația rurală, productivă, 
aproape nu contează ca oameni ci exclusiv ca instrumente de 
producțiune. Aici progresul agricol este în funcţiune numai 
de satisfacerea ciștigului și a egoismului latifundiarilor — 
capitaliști sau semifeuzi — cari îşi reazemă câștigul în primul 
rind pe spolierea oamenilor şi numai în mod secundar pe 

progresul technic al agriculturii. 
4. In ufară de aceste 3 tipuri de organizare trebue să 


Invăţămintul şi indrumarea agricolă 


in estul si sud-estul Europei 65 


luăm în considerare si fo ' i 

deși veche, a luat o extiiăere iei ei i a e 

nper s preja formă de proprietate din Rusi 

ae Š istm se caracterizează prin aceea că imixtiunea 

aoai paaa Kek, gen de imixtiune de necunoscut în Apusul li- 

eur A a extrem, aceasta din urmă insușindu-și nu 
tativa şi dreptul de a impune o nouă technică și o 


mare industrială ‘nji 
I ae mal caract p pria (Calarasi 
veşte Statul pentru a da inițiativei sale un ca scie AE SA 
imisthme. Tatre ace l ; n caracter de udincă 
eficace pi cel care are celo mai noii a important, cel ma 
agricol, monopol de Stat”. Cele mai AED opidiste. re pen 
acestui credit — în afară de procurarea y ital lire 
acelea de „instrument de emulație”, de Ata Pe de nEn 
stringere” şi de „instrument de persuasiune” i aeei și tinup. 
E o greşeală dacă se crede, cum se susține de obicei A că 
acest sistem de îndrumare agricolă este legat numai decit de 
caracterul proprietății sau al exploatării colective a toremi 
proprietate şi exploatare cari domnesc actualmente in U. R. 
S. S. Intradevăr, Bolșevicii il aplică cu succes nu numai în 
regiunile cu agricultură colectivizată, ci şi în regiunile unde 
exploatarea terenului are loc încă sub vechia formă indivi- 
duală, iar Rominii l-au aplicat și-l aplică încă cu succes, în 
„Obstiile (cooperativele) de arendare și exploatarea terenu- 
lui în comun” cum și în regiunile „de cultura tutunului”. E] 
constituie sistemul „celei mai rigide discipline agronomice 
(technice şi economice)” aplicată țăranilor de către organi- 
zaţia de îndrumare pe care o reprezintă şi de către specialiştii 
cari lucrează în această organizație. In acelaşi timp el este 
sistemul care asigură cel mai perfect și cel mai rapid progres 
téchnic şi economic (maximum de economie în cheltueli; ma- 
ximum, cantitativ şi calitativ, de producțiune și optimum de 
desfacere a produselor) dacă e aplicat conştiincios și în fa- 
voarea clasei producătoare. Administraţia „tutunurilor” si 
aceea a „obștiilor de arendare şi de exploatare in comun”, au 
reușit uneori în Rominia, încă inainte de războiu, să schimbe 
radical, în 1—2 ani, technica agricolă a țăranilor aflaţi sub 
influența acestor două administrații, pe cind Bulgariei și Ru- 
siei le-au trebuit pentru aceleaşi progrese technice, cum sunt: 
asolamentul multiplu, desmiriștirea, arături de toamnă, trio- 
rarea semințelor, semănatul cu mașina, tratarea cu fungiside 
(prin metoda însă a persuasiunei din tipul de indrumare re- 
prezentat prin „catedrele ambulante” și prin așa numitele 
„zemstve”) ; le-au trebuit, repetăm. să utilizeze decenii întregi 


h 


o VIATA ROMINEASCA 


pentru atin a aceluiași scop. Dacă Rominia, totuși, n'a reu- 
şit să ridica decit într'o măsură neglijabilă nivelul agriculturii 
sale, aceasta se datorește nu sistemului ci structurii agrare de 
pină la războiu, structură care nu i-a permis să generalizeze 
şi să permanentizeze sistemul. Altminteri, rezultatele ar fi fost 
uimitoare 1). 

u numai caracterul organelor şi: instituţiilor de cultură, 
ci Însăși rolul şi metodele de lucru ale specialistului agro- 
nom diferă esenţial în aceste patru tipuri de organizare agri- 
colă, Intr'adevăr, specialiştii agronomi cari activează ca În- 
drumători ai plugarilor, în țările industriale din Apus, nu 
sunt funcţionari de Stat ci niște simpli slujitori particulari 
pe lingă organele de indrumare agricolă (asociaţii, sindicate, 
cooperative, etc.) cu caracter de asemeni particular, din acele 
tări, Statul nu dispune decit de un număr restrins de specia- 
listi, mai mult cu rolul de statisticieni, de agenţi de legătură 
cu organele particulare sus-amintite şi de agenti de tatonare 
şi de informare, cari să furnizeze Statului elementele de 
orientare pentru acordarea de eventuale subvenţii și pentru 
legiferarea sau reglementarea măsurilor de îndrumare agri- 
colă (tarife vamale, tarife de transport, măsuri de emulaţie, 
3. a. m. d.). Statul şi specialiştii acestuia n'au la ce şi nici 
cum să intervină direct si'n sens technic (educativ) asupra 
plugarilor, căci între aceştia şi funcţionarii sau instituțiile de 
stat există un întreg baraj compus din organele particulare 
enumerate mai sus, organe în cari „s'a concentrat rațiunea 
socială a plugărimei” din acele ţări și cari dispensează — 
uneori chiar opresc — Statul de a-si însuşi rolul de îndrumă- 
tor direct al plugarilor. : 

Acţiunea de interventie a Statului e mărginită în aceste 
țări aproape exclusiv la cazurile extreme, de calamităţi, de 
epizootii, de invazii fitopatologice, ete... sau la cazurile de 
crize economice grave, cum sunt, de ex.. cele de după războiu. 

Mai mult încă, însăși metoda de lucru. a specialiştilor 
agricoli din aceste organe particulare (asociaţii, ete.), diferă 
de metoda de lucru a specialiștilor din regiunea E şi S-E a 


1? Nu e locul să amintim aici, și cu atit mai puţin să descriem, pe 
larg, rolul economie şi politie extrem de important pentru Romănia 
— ca şi pentru toată regiunea E şi S-E curopeană pe cate l-ar re- 
prezenta în raporturile internaționale ale acestor țări, sistemul de 
concentrare cooperativă a principalelor elemente de  producțiune 
agricolă a ţărei: terenul, oamenii, inventarul viu şi mort al acestora 
(indiferent de forma lor de proprietate). S 

Această concentrare, dacă sar fi putut generaliza şi permanen- 
tiza — fie numai sub forma obştiilor de arendare și exploatare în 
comun — de sigur că n'ar fi putut lăsa neinfluenţată însăși forma de 


guvernământ cu şi raporturile politice și economice internaționale ale 
României. 


5 so S S E SA 


Invățâmiîntul şi îndrumarea agricolă în estul şi sud-estul Europei 67 


Europei. Țăranul din Apus, aflat la un nive? cultural, technie 
SeA. mai ridicat, conştient de nevoile sale şi de ceie 
el”, ci el Hinta mima i” olina pa per a aliatul după 
alei san căii ȘI solicită pe specialiști” să-i dea un 
că intervină acolo unde are nevoie. Specialistul agri- 

i învățător al ru- 

rai Tyt să dea acestuia cunoştinţele agricole, incepind de 

a a. b. c-eul agriculturii, iar în acest scop să alerge după tă- 
ran și prin diverse mijloace directe și indirecte — confe- 
rinje, filme, radio, ete., ete. — să deștepte interesul acestuia 
pentru un gen de gospodărit mai superior, El se consideră 
mai mult un simplu technician de la care asociația „a cum- 
pirat”, ca să zic aşa, cunoștințele de specialist pe cari cl le 
are „ca un bun de vinzare”, 

, Cu totul altminteri stau lucrurile în regiunea E şi S-E a 
Europei, unde Statul — monopolizator al inițiativei şi al ac- 
țiunii de ridicare a agriculturii — întreține o întreagă ar- 
mată de funcţionari, [ie la centru pentru spravegherea, În- 
drumarea şi controlul general, fie la exterior — pe lingă or- 
ganele locale: catedre ambulante, camere de agricultură, 
zemstve, ete, — pentru a acționa direct asupra ţăranului. Ro- 
lul de covîrșitoare imixtiune a Statului. nu numai că infu- 
zeazā specialistului, ìn atitudinea sin felul de a activa al 
acestuia, o mare doză din caracterul Statului, de monopoli- 
zator, cu atributele acestui caracter: emulațiunea, persun- 
siunea și constringerea, dar fac cn metoda de lucru n spe- 
cialistului din E şi S-E Europei să se deosebească esențial de 
aceia a specialistului din Apus, 

Specialistul agricol din E şi S-E Europei, funcţionar de 
Stat, învestit cu o bună parte din puterile atribuite în această 
regiune aproape exclusiv Statului. nu poate lucra altfel de- 
cit practicind cea mai largă imixtiune, „umblind cu progre- 
sul agricol după țăran”. Nu arare ori specialistul din nceste 
regiuni caută, prin toate mijloacele clasice conferinte, 
cursuri, demonstrațiuni, ete.. ete. să convingă pe ţăran, 
iar la nevoie — mai ales dacă are la îndemină puternicul şi 
rapidul „mijloc” care oste „erediiul agricol”, să impună 
ţăranului, „presindu-l cu aparențe de persuasiune”, de a 
primi progresul. Acest sistem de a convinge, pină la a utiliza 
constringerea — indiferent dacă prin procedee directe sau 
indirecte — capătă fora cea mai acută în tipul de indru- 
mare agricolă, de ex. practicat de colkhozuri, în U. R. S. S., 
sau în acela practicat de obştiile de arendare şi de adminis- 
träția culturii tutunurilor, în Rominia, Specialosul agronom, 
conducător sau organ de control al colkhozurilor în U, R. S. S. 
al obştici de arendare ori al culturii tutunurilor la noi, impu- 
ne, sub sancţiunea excluderii dela beneficiile colkhozului, 


————————————————————— o 


63 VIAŢA ROMINEASCA 


obştici sau culturii tutunului, toate măsurile technice sau 
economice indicate pentru atingerea maximului de progres. 

Aparent, nu poate fi vorba aici de constringere. Statul 
nu acordă insă dreptul de a intra în colkhoz, ia la noi în 
obştia de arendare sau în cultura tutunului — singurele insti- 
tuţii prin cari e canalizat creditul agricol — decit plugarilor 
cari adoptă statutul respectiv, statut care la rindul său con- 
ține suficiente obligaţiuni technice și economice care ţintese 
la maximum de progres agricol al membrilor. Odată anga- 
jaţi în aceste instituţii, plugarii membri trebue să respecte 
cu sfințenie măsurile technice impuse, căci „statutul” îi mină 
din urmă, aşa cum sunt minaţi lucrătorii din uzine de câtre 
mașinile de a căror activitate e legat și lucrul lor. 

Din cele expuse pină aici, uşor se poate deduce rolul pe 
care trebue să-l aibă învățămintul profesional în formarea 
specialiştilor agricoli din Rominia și din toată regiunea E și 
S-E a Europei. 

Invăţămintul agricol din această regiune trebue deci să 
urmărească următoarele: 

1. Datorită mediului agricol scoborit, care trimite tine- 
retul în şcolile respective fără nici o intuiţie şi fără cele mai 
elementare noțiuni de agricultură înaintată, învățămîntul 
agricol din aceste 'regiuni trebue să înceapă de la a, b, c-ul 
agriculturii, in formarea specialiştilor agricoli, Pregătirea 
specialiștilor trebue să conste deci, atit dintro largă pregă- 
tire generală, adică să li se dea un minimum de cunoştinţe de 
agricultură generală — minimum cerut de nivelul technic 
prea scăzut al agriculturii din regiune — cit şi dintro in- 
gustă specializare, această din urmă pregătire fiind impusă 
de imperativul „industrializării agriculturii noastre”, 

Tot datorită motivelor de mai sus, învăţămintul acesta, 
de orice grad, trebue să aibă o înzestrare didactică — labo- 
ratorii, cabinete, exploatări agricole: culturi, plantaţii, cres- 
tere de animale, ete, — mult mai largă şi integrală (incepind 
de la cele mai elementare lucruri) decit înzestrarea școlilor 
din Apus cărora le vin în ajutor exploataţiile agricole parti- 
culare, aflate aproape întotdeauna la un nivel superior de 
organizare technică. Pregătirea profesională a specialiştilor 
la eșirea din școală, să fie cit mai precisă şi mai ales de așa 
natură în cit aceştia să fie în măsură de „a aplica imediat” 
cel puţin un „minimum de practici” considerat indispensa- 
bil pentru progresul agricol al ţării. Această condiție se im- 
punc atit pentru că mediul agricol al Romîniei nu oferă decit 
prea puţine condițiuni prielnice pentru o completare şi per- 
fecţionare științifică şi technică post-şcolară, — așa cum stau 
lucrurile în Apus — cum și pentru faptul că acelaș mediu 
reclamind o transformare cit mai rapidă, pentru a recupera 


N n N 


Invățămintul și îndrumarea agricolă în estul și sud-estul Europei 69 


intirziere. i de : EE 

permis specialigita atati piară ela faţă de cil, nu lie 
ceai A m timp preţios — uneori 

p Peeran întreagă — pentru a se forma ulterior și tu voia in- 

3. Să creeze în toată țara şi "n toate clase i 
mai ales în categoriile sociale lie o serena postarii 
raig agricolă — înţelegere şi interes pină la entusiasm pen- 
aa progresul, agricol al țării — mentalitate care să servească 
hero i ori cărei legiferări. măsuri sau actiuni cu caracter 
En S scop, institutiile de învățămint agricol, de la 
Fae perioare pină la cele de difuzarea cunoștințelor pro- 
esionale în masse, vor trebui să considere auditorii lor, chiar 
şi pe ultimul țăran — poate chiar mai curind pe acesta din 
urmă, — care are mult mai eficace mijloace de convingere 
a consătenilor —— drept pionerii cei mai de pre! ai progresu- 
lui agricol. Tot în acest scop, învățămîntul agricol trebue să 
imbrace caracterul unui „instrument de generală mobilizare 
agricolă și, deci, să nu rămină numai între zidurile şcolilor 

a ra f -fa ., i 

de specialitate, rezervindu-i-se. din contra, un loc important 
in toate gradele şi genurile de şcoli de cultură generală sau 
profesională „Neagricolă, sub forma de catedre de agricul- 
tură, de stagiu agricol de un an sau un semestru la finele 
acestor şcoli, de cursuri agricole în vacanță, ete. Un loc spe- 
cial va trebui să ocupe el mai ales în şcolile de pregătire a 
elementelor de conducere rurală: învăţători, preoți, agenți 
fiscali, sanitari, administrativi, polițienești, ete. 

n 4. Să renunțe la formarea „mentalităţii ugro-individua- 
lă „ adică să inceteze de a deștepta în absolvenți idealul de 
a-și întocmi o exploatare agricolă personală, cate să ser- 
vească de model restului plugarilor, mentalitate cure dă pre- 
gătirii profesionale un caracter strins, egoist, carierisi, soco- 
tind profesiunea drept „un bun” destinat exclusiv pentru 
formarea carierei individuale, punind numai pe planul al 
2-lea sau al 3-lea, ridicarea nivelului cultural și technic al 
masselor de producători agricoli. Invățămintul agricol şco- 
lar din uceste regiuni trebue să treacă la formarea unei „men 
talităţi agro-sociale”, care imprimă formării profesionale un 
caracter prin excelență dinamic, de neîntreruptă difuzare şi 
fructificare, pus in serviciul masselor largi de plugari și deci 
în serviciul naţiunii întregi, 

De aceea, învățămintul agricol trebue să urmărească, pe 
lingă pregătirea științifică şi technică, să formeze un orizont 
larg. udică un concept cit mai desvoltat despre viaţă in ge- 
neral. In acest scop trebue lăsat în şcolile de agricultură si'n 
cele de pregătire a elementelor de conducere sătească (in- 
văţători, perceptori, etc.) un loc suficient disciplinelor de cul- 


O 


70 VIAŢA ROMINEASCA 


tură generală, ştiinţelor economice, cooperațieci, psihologici şi 
pedagogiei, iar ca încoronare sintetică — teoretică şi practică 
— un loc suficient agronomiei sociale. 

Agronomia socială — disciplina organizării indrumării 
technice şi economice a masselor plugăreşti — trebue să 
formeze în E şi S-E Europei, obiectul teoretice şi practice al 
unei catedre a parte în şcolile speciale de agricultură. 

Agronomul trebue să cunoască toate mijloacele şi pro- 
cedeele de acţionare prin persuasiune asupra masselor, iar 
pe deasupra să i se formeze anume calităţi personale: vor- 
bire clară, curgătoare, logică și convingătoare, cum şi cu dis- 
poziţii și capacitatea de a-și apropia cit mai mult țăranul pe 
care are menirea de a-l educa, 

In afară de aceste mijloace, el trebue să fie capabil să 
recurgă, atunci cînd interesele obștești o cer, şi la constrin- 
gerea plugarului a cărui educare o are în seamă. Specialistul 
din regiunea E și S-E curopeană, funcţionar şi reprezentant 
ul Statului monopolizator de inițiativă, trebue să posede atri- 
butele inerente acestui monopol: puterea de persuasiune şi 
aceea de constringere, pe cari să le minuiască după împre- 
jurări și cu suficientă abilitate. 

Lipsa de cultură a ţăranului romin, lipsa re înzestrare 
a gospodăriei acestuia și lipsa spiritului capitalist (tendința 
de a cîştiga, de a economisi, de a acumula şi de a duce tot 
odată o viaţă mai superioară, calităţi pe cari le are tăranui 
din Apus). sunt tot atitea motive cari obligă învățămintul 
agricol din Rominia să dee pregătirii viitorilor pioneri ai agri- 
culturei, o formă dinamică din cele mai pronunțate şi deci 
să nu se mărgineuscă la o simplă pregătire îngustă, de tech- 
nică agricolă statică, cu aplicare numai pentru interesul per- 
sonal al celor cărora se adresează. 

5. In afară de dinamismul agro-social, adică în afară de 
dispoziița și de capacitatea de a răspindi cunoştinţele în ma- 
sele agricole, pregătirea specialistului agronom trebue să 
vizeze a deștepta în acesta un dinamism profesional, perso- 
nal. Capacitatea de a se complecta mereu şi de a se perfec- 
fiona din toate punctele de vedere, dar mai ales din punct de 
vedere technic și științific, trebue să fie cultivată prin toate 
mijloacele, la viitorii specialiști agronomi din regiunile noa- 
stre unde technica agricolă trebue să facă salturi importante 
de la un an la an, pentru a retrapa timpul pierdut. 

In acest scop şcolile de agricultură — şi învăţămintul 
agricol din scolile de cultură generală — trebue să renunțe 
cu desăvirşire la abuzul „teoretic” sau de „abstractizare”, 
cum trebuc să renunțe și la excesul de „muncă brută”, am. 
bele cu efecte deopotrivă de negative, atit din punct de ve- 
dere instructiv cit şi din punct de vedere educativ. Din con- 


N e a N 


Invățămintul şi indrumarea agricolă In estul şi sud-estul Europei 71 


tra, trebue introdusă şi impămintenită cit i d 
toda activă” de instruire şi de educare. pp sri a raci 
ŞI pentru a forma la viitorii absolvenţi puterea de observa- 
ție Şi de pătrundere a fenomenelor naturale şi economico- 
sociale, dispozitia de a lega în totdeauna teoria de practică 
ȘI, invers, de a căuta explicaţia științifică a practicelor agri- 
cole. Metoda activă va forma de asemeni, la viitorii pluguri, 
capacitatea de a sesiza și de a judeca imediat şi precis situa- 
tiile cele mai dificile, dezvoltindu-le şi capacitatea de a trece 
ușor la acțiune, aplicind imediat deciziunile luate, adică va 
contribui să dezvolte ceea ce am numit „dinamismul profe- 
sional” al agronomului. 

. 6. Să dea specialiştilor o formație cît mni locală, mai re- 
gională sau — mai precis — o formație cit mai răsăriteană, 
mai puțin apuseană. Aceasta nu înseamnă, desigur, ignora- 
rea sau disprețuirea științei, technicei și metodelor de lucru 
apusene, ci numai „adaptarea” la condițiile istorico-naturale 
ȘI economico-sociale ale Rominiei, a întregului bagaj de 
„adoptări” sau de „imprumuturi” din Apus, la cari e avizută 
această țară. 

Mai mult, ori ce specialist să fie înzestrat din școală cu 
toate calitățile necesare pentru ca în cercul său de activitate 
să poată, la rindul său și păstrind proporţiile, să „adapteze” 
tot rog „adoptă” din Apus ştiinţa şi technica noastră 
agricolă. 

7. Pină cînd institutele de cercetări ale Romîniei, cărora 
le ineumbă în primul rind această „aduptare a adoptārilor 
din Apus” — udoptări şi adaptări cari, în ultimă analiză, vor 
da Rominiei o știință și o technică agricolă proprie insti- 
tutele de învățămînt agricol sunt datoare să utilizeze gi să 
pună la indemina specialiştilor pe cari îi formează, mijlosn- 
cele necesare pentru a-și apropia ştiinţa, technica şi metodele 
de lucru din agricultura țărilor aflate în condițiuni naturale 
şi economico-sociale cit mai apropiate de ale Rominiei, şti- 
ințā şi technică cari, propriu zis, constituiesc o adaptare la 
condițiuni mult mai apropiate de Rominia, a științei şi tech- 
nicei apusene. 

Deaceea, însăși corpul profesoral actual mai ales cel din 
învățămîntul agricol superior, trebue pregătit, iar cel viitor 
format, în acest spirit, prin misiuni speciale și cît mai repe- 
tate pe lingă institutele de invăţămint şi de cercetări din 
aceste din urmă țări. Tendinţa spre abstractism şi abuzul 
de teorie şi de muncă brută în școlile de agricultură din 
Rominia, se datorese tocmai lipsei de știință, de technică si 
de procedeie de lucru proprii, originale, în agricultura romi- 
nească,. Singură această originalitate este în măsură să per- 
mită în școlile de agricultură aplicarea integrală a „metodei 


g VIAŢA ROMINEASCA 


active” de predare, împreună cu preciziunea ştiinţifică gi 
technică atît de necesare la formarea specialiştilor agronomi. 


Leit-motivul instrucției şi educaţiei agricole în Rominiu 
— ca şin toată regiunea E 4 S-E ella a — fiind „adap- 


tarea numeroaselor adoptări” din Apus, pe lingă creaţiile 


originale, rolul profesorilor ca şi al înv lui agricol 
din aceste părți ale Europei. apare mult mai complex şi 
mult mai dificil decit în Apus unde există deja o ştiinţă, o 
technică și procedee agricole originale, de mult formate și 
puse la dispoziția acestui învăţămint. 


Cram Mihăilescu 


Note pe marginea cărților 


„Ghiocul“ de Demostene Botez 


Trebue spus de la inceput că sunt foarte putin pre at 
să scriu despre Demostene Botez. Critica, ca E pa be a Di 
observația altor — a pornit (Saint Simon a fost primul) lu 
obîrşie din mahalagism, adică din pizmă, Demostene Botez e 
din acei oameni rari care nu pot fi decit iubiţi. Critica, cu 
nuanţa ci de invidie, cu trebuința ci de seoborire devine ne- 
ce a reg faţă de acest om minunat. care nu inspiră decit 

e. 

E adevărat că Ruşii şi Nemţii mai apoi cu a lor „Einfăh- 
lung” au arătat că există o critică fundată pe iubire. Nu sunt 
în gustul şi temperamentul meu aceste imnuri anoste și emas- 
culate, prin care cineva se tingueşte în delir, ca să ne spue 
ce stări extatice îl apucă cînd îi place ceva. După mine ne- 
gaţia e inerentă criticei. 

Dar mai este ceva. Ghiocul e romanul liceului „Internat”. 
Și „internatiștii” ori unde s'ar găsi ei, în orice loc şi împreju- 
rare „formează un fel de masonerie de strictă solidaritate. Ei 
se adună, se iubesc şi se ajută tot restul vieţii. Ei sunt con- 
vinși, pe bună dreptate, că şcoala lor, n fost unica sursă de 
educație a Rominiei antebelice. 

Dar a face criticà literară inseamnă a te detasşu de viaţă, 
adică a o privi de sus. Nu pol judeca bine romanul lui De- 
mostene Botez, fiindcă l-am citit; l-am trăit. Ca și bucata „Ma- 
deleine” a lui Proust, ea mi-a adus aminte bruse, senzații ac- 
tuale, de acum douăzeci şi cinei de ani. Am avut deodată în 
urechi sunetul strident al clopotului din dormitor, mirosul re- 
petitoarelor, croncănitul endemic al ciorilor, care cădeau în 
stoluri, ceva mai sus de spălătorie (unde cra aşezat trapezul, 
nu-i așa Demostene?), simfonia crispantă a roţilor de la ma- 
şina de tăiat lemne. silueta furişată în umbra zidurilor a d-lui 
N. Savin, șeful pedagogilor, sufrageria cu delicioase pirjoale, 
iar Duminica cind eram consemnați. sălile pustii, în care 
răsună melancolic şi sinistru cite o voce de clarinet. Și cite 
şi mai cite ! | 

Cu astfel de amintiri cum uși putea deosebi viața de li- 


e 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


teratură ? Dar tocmai romanul a izbutit să actualizeze, aşa de 
puternic, vechi amintiri moarte; el trebue să aibă, închise în 
el, adinci puteri de rezonanță, 

Ca mulți moldoveni înzestrați, Demostene Botez e un ro- 
mantie ironic, El prezintă acea combinaţie de inchipuit între 
entuziasm şi luciditate. Viaţa e concepută patetic: temele 
mari, imposibile, generoase, eroice atrag şi arată că numai prin 
ele viața merită să fie trăită. Gustul riscului inobilează din 
cind în cînd amorțeata cotidiană. Ca mulţi dintre noi, De- 
mostene Botez are gustul gindurilor și acțiunilor grandioase 
și grele. La umbra lor, poate trăi şi viața mediocră. Dar nu- 
mai — iluminată de ele. 

Dar Moldovenii au pudoarea excesului, Cind li se pure că 
sau avintat prea mult, luciditatea lor le mobilizează și bat- 
jocura începe ca o expiuțiune. 

Aceustă facultate de conensaţie îi împiedică să devie ta- 
rasconezi. Și gluma, adesea singeroasă, e menită să repare, cu 
masca zeflemelei, elanurile care mocnese in fund. 

Antrenamentul la luciditate descoperă însă mizeriile exis- 
tenței, Și din toate acestea, pe cea capitală: moartea. Demos- 
tene Botez a gindit poetic, viața, dar mai ales moartea cu locu- 
rile ei favorite. Ideia morții triumfă acolo unde un alt gind, 
o altă activitate mo alungă: în „spleenul” orașelor de provin- 
cie, în zile de lungă solitudine și de amară plictiseală, adică 
Duminicile. Altă dată voi putea scrie, poate, mecanismul poe- 
tic al acestui Villon unit cu Rainer Maria Rilke al literaturei 
romine. Acum, ne interesează însă schița romanului autobio- 
grafic al formaţici adolescenţii sale. 

Din acest roman, se vede bine, că temele ucestea de me- 
lancolică metafizică au apărut tardiv în sufletul autorului. 
Copilăria sa a fost senină, aerată şi sănătoasă. Ea a Început 
la țară, într'o bucolică suculentă. Detalii însorite, serise cu iu- 
hire comunicativă arată acea bucurie de a trăi, care înfrumu- 
sețează cele mai mici detalii. Dragostea cu cure înfăţişează 
Demostene Botez colțuri aproape englezeşti (mă gindesc la 
Thomas Hardy) din mediul nostru rural, arată puritatea su- 
fletului său. Dar aceste amintiri, cu parfumul lor, i-au dat, 
fără îndoială, și robustețea sa vitală, aceea care, din poet cu 
inclinări câtre descompunere simbolistă, a făcut din cl un 
cetățean idealist, matador al cauzelor mari și frumoase. 
Dacă n'ar fi fost această minunată formaţie, poate, Demostene 
Botez ar fi „sombrat” intr'o neurastenică destrămare, care re- 
prezintă cealaltă faţă a temperamentului său. 

Infățișate cu simpatie, aceste tablouri nu sunt idealizate. 
Culori tari, citeodată aspre le conturează o caracteristică de 
artă, pe deasupra rolului lor pur memorialistic. 

În viaţa de internat (cred, netratată de nimeni pină acum, 


e 


Note pe marginea cărţilor 73 


in romanele romineşti) e de o realitate | i ă 

` r șI = halucinantă. Repet, nu 
mai e lectură. e trăire. Demostene Botez a seris, at sigur, 
acest T: din. pietsie; Şi cum se întimplă adesea, fără să 
rea, a tacut o adevărată creaţie. Dintr'un impuls i 1 
iig reci dat un produs estetic. catia: ci. 

ncă o dovadă că atitea lucruri remarcabile se obțin din 

rime a de altă natură, decit aceia pe care am eul să i- 

nuim. 


Mihai D. Ralea 


Două cărți de filozofie politico- 
juridică” 


Cea mai mare parte dintre dificultățile actuale ale lumii 
umane se datoresc, în mod incontestabil, faptului că științele 
sociale au fost pină acum complect neglijate în sistemul nos- 
tru educativ, Studiul naturii fizice, al limbilor iş al literaturii, 
după cum şi cel al maladiilor şi al condițiilor sănătăţii, nu au 
fost niciodată acompaniate în şcolile noastre apusene de o 
cercetare ştiinţifică a relaţiilor umane. Doctrinele sociale pre- 
dicate astăzi în aceste şcoli nu sunt absolut de loc ştiinţifice, ci 
numai morale şi semi-religioase. Ele se datorese în special 
inspirației personale a lui Rousseau şi sunt mai puţin ştiinţi- 
fice chiar decit un Aristotel care, în orice caz, se baza pe fapte 
observate. Falimentul lor la primul contact cu realitatea este 
deci fatal. 

Viaţa noastră socială şi politică continuă astfel a se destă- 
şuru În epoca de piatră, deşi civilizația noastră materială ain- 
trat de mult în epoca maşinismului. Relaţiile umane și con- 
cepțiile noastre asupra lor au rămas, întradevăr, aceleaşi din 
epoca de piatră. Astăzi, la fel ca şi atunci, tot antagonismul 
convenționalizat, şi nu o cooperație amicală, constitue legea 
raporturilor dintre națiuni, rasse, elase și chiar industriaşi, 

Ignoranțu aceasta sociologică este tolerată, dacă nu chiar 
incurajată în sistemul educativ al fiecărei națiuni civilizate, 
eu constituind unul din pilonii de rezistență ai statului-quo. 
Condiţie esenţială pentru menţinerea actualelor privilegii e- 
conomice şi politice și pentru posibilitatea sustragerii dela 
concesii în favoarea majorităţii, ignoranța socială, politică, şi 
economică asigură un teren extrem de fertil pentru răspindi- 
rea la momentul necesar a filosofiilor sociale false sau unila- 
terale ce produc foarte frecvent masse de aderenţi fanatici, 
care le socotesc juste şi adequate, 


*) Beiträge zu Montesquieus deutschen Rechtsquellen, Eine 
Untersuchung der hinterlassenen Manuskripte. Von Dr. iur. 
Petre Pandrea, 77 pag. Lei 50. 

Filosofia politico-juridică a lui Simion Bărnuţiu de Petre 
Pandrea, Edit. Fundațiilor Regale, 234 pag., Lei 60. 


T 


Două cărţi de filasofie politico-jurisdică î? 


Dacă această ignoranță subminează ustăzi intreaga civili- 
zaţie apuseană, dacă datorită ei poporul italian suu cel german 
au putut = ÎN pofida unportantelor lor realizări ştiinţifice — 
urma pe nişte leaderi ignoranţi care le imping cu toată forţa 
spre un dezastru, nu este mai puţin adevărat că există şi o e- 
lită intelectuală care depune eforturi continue pentru impiedi- 
carea catastrofei. Tentativele acestei elite de a extinde’ cu- 
noașterea şi aplicarea a-b-ceului vieții sociale se isbese Insă, 
în toate direcţiile de obstacole din ee în ce mai numeroase şi 
sansele ei de reuşită, — trebue s'o recunoastem cu destulă du- 
rere — sunt infime. Cele mai singerouse și mai groaznice ex- 
perienţe din trecut nu au folosit la nimic. 

Rominia este în această privință o țară fericită. Pentrucă 
in cuprinsul ei numărul celor care şi-au dat seama că fără o 
cunoaştere generală a adevăratelor legi sociale nu poate exis- 
ta o civilizație ştiinţifică este foarte redus, ler numărul ee- 
lor care au sinceritatea şi curajul de a afirma acest lucru este 
și mai redus. Preparativele funeraliilor culturii decurg astfel 
in deplină liniște, sub patronajul înalt al tuturor presupusilor 
noştri oameni de știință, cărora în fond le lipseşte atit evideţa 
unui real studiu ştiinţific. cit și cea a unei profunde dragoste 
pentru umanitate. 

D. dr, Petre Pandreu nu este unul dintre ucestia, Inainte de 
a ocupa cu un succes care se amplifică pe zi ce trece unul din- 
tre avantposturile cele mai importante ale ziaristicii militan- 
te, d-sa a lucrat mai mulţi uni intens la Universitatea din Ber- 
lin sub conducerea unor somităţi în științele sociale ca profe- 
sorii Werner Sombart, Rudof Smend, Carl Schmitt și Karl 
Mannheim. Reintors în ţară, d. Petre Pandrea s'a remarcat 
imediat ca unul dintre adversarii cei mai inverşunați ai con- 
formismului autoritar. 

Acum doi ani, d-sa a întreprins o vastă anchetă personală 
Germania d-lui Adolf Hitler, ule cărei rezultate le-a consem- 
nat în virulentul său volum „Germania hitleristă”. 

D. Petre Pandrea, a cărui carieră nu se află decit la în- 
ceputul ti, îşi datorește succesul său într'o măsură egală știin- 
tei, ardoarei şi combativității sale. Erudiţia si verva sa sunt 
invincibile. D-sa este unul dintre cei maximum doi, tre publ- 
cişti romini care minuesc cu o dexteritate admirabilă cele 
trei principale metode sociologice care sunt imaginația socia- 
lā științifică, analiza psihologică și interpretarea istorică, Jar 
curajul său cunoaște foarte puține limite. D. Petre Pandrea 
este cel care a introdus pentru prima dată în știința şi în pu- 
blicistica rominească adevăratul punet de vedere al ştiinţelor 
sociale moderne, demascind — cu ajutorul ultimelor date ale 
politicii, economiei, istoriei, jurisprudenţii, antropologiei şi 
sociologici— modul nostru anacronie şi sinistru de a gindi, In- 


————————— 


78 VIAŢA ROMINEASCA 


tro ţară de crasă ignoranță, d-sa a fost pentru toate spiritele 
încă necomplect anihilate un far luminos și un ghid preţios. 
Se poate spune, fără absolut nici-o exagerare, că dacă există 
astăzi în Rominia un cerc de oameni perfect informaţi asupra 
problemelor de a căror rezolvare depinde progresul social 
şi evoluția universală, existența lui se datorește în primul 
rind d-lui Petre Pandrea care ne-a transformat, în bună par- 
te, modul nostru de a gindi. 

Toate aceste calităţi şi realizări nu au fost însă, evident, 
de natură a deschide d-lui Petre Pandrea calea unei cariere 
universitare, într'o țară în care catedra a devenit apanajul 
tradițional şi integral al mediocrităţii și într'un regim careare 
tot interesul de a perpetua această tradiţie, pentrucă cei mai 
acerbi adversari ai săi sunt locmai inteligența, ştiinţa şi cultu- 
ra. Prezenţa sa la Universitate ar fi avut, fără îndoială, un e- 
fect fericit şi salutar asupra miilor de studenţi, pe cari i-ar fi 
deprins cu rigurozitatea disciplinei științifice și cu modul pro- 
fund şi clarvăzător de a judeca de care d-sa a dat întotdeauna 
dovadă. Și probabil că activitatea sa academică ar fi isbutit să 
schimbe în ciţiva ani în mod radical aspectul actual al vieţii 
intelectuale rominești, îndepărtind complect ignoranța socia- 
lă din spiritul tineretului nostru, pe care l-ar fi obişnuit să nu 
respecte şi să nu iubească deci! adevărul științific. Numănul 
apărătorilor unei civilizaţii științifice ar fi fost astfel astăzi în 
Rominia insutit. 

Rămas însă în afară de Universitate, d. Petre Pandrea 
dă reprezentanților acestei științifice instituţii o serie de lecții 
magistrale și profund usturătoare asupra esenței auntenticei 
munci ştiinţifice, Cele două noi volume apărute recent sub 
semnătura sa sunt, în această directie, două excelente modele 
ale genului. Ele ar trebui să devină manualele de tehnică a 
investigaţiei şi a analizei ale tuturor studenţilor noştri în ştiin- 
tele sociale. Sunt două cărți importante de filosofie politico- 
juridică care fac onoare ştiinţei europene, prin maturitatea 
cu care sunt tratate subiectele cărora le sunt dedicate, prin se- 
lecţia judicioasă a materialului folosit, prin delimitarea pre- 
cisă a terenului de explorat, prin seriozitatea conceptiei socio- 
logice care le stă la bază şi — last but not least — prin clari- 
tatea și sugestivitatea stilului în care ele sunt serise. Dar ceva 
şi mai mult, ele sunt în acelaș timp singurele două cărţi ro- 
mineşti cu aceste însuşiri apărute în cursul anului curent. 

Primul dintre cele două noi volume ale d-lui dr. Petre 
Pandrea este un studiu amănunțit al isvoarelor germane ale 
teoriilor politico-juridice ale lui Montesquieu, realizat pe 
baza unei cercetări minuţioase a manuscriselor nepublicate 
decit după treizeci de ani dela moartea autorului lor și care 
sau bucurat pină astăzi de prea puțină atenție. D. dr. Pan- 


E, 


Două cărți de filosofie politico-juridică 79 


drea dovedeşte, întrun mod iréfutabil marele j î 
turi de constituția engleză, de situația politică cita pna erei 
mani, În germinarea teoriei separaţiei puterilor care a creiat 
celebritatea lui Montesquieu. Lectura decumentelor juridice 
germane şi călătoria întreprinsă în Germania în anul 1729 au 
idei o influenţă hotăritoare asupra teroei sale etatiste. In- 
ac surgem asupra lui Montesquieu este foarte mare, 

p gä ea se pot găsi numeroase alte isvoare latine, 
spaniole şi în primul rind germane. A socoti teoria sepa- 
rației puterilor ca o simplă imitație după modelul englez 
este „2 mare eroare. In primul rînd pentrucă, după cum no- 
tează foarte just d. dr, Petre Pandrea, Montesquieu a scris 
capitolul din „Esprit des Lois” asupra constituției engleze şi 
asupra separaţiei puterilor abia după șaptesprezece ani dela 
călătoria sa în Anglia. In acest interval, Montesquicu și-a pre- 
lucrat toate amintirile, temerile, speranțele şi cunoștințele 
sale asupra realității intro construcție care este expresia cea 
ca mai perfectă a rococoului (p. 75). Iar în al doilea rind 
pentrucă, după cum observa anul trecut profesorul H. R. G. 
Greaves dela London School of Economics and Political Sci- 
ence intrun pregnant studiu asupra lui Locke, în timp ce 
Locke propunea separarea puterilor pentru a preveni corup- 
ta voinței publice, scopul lui Montesquieu era cel de a asigu- 
ra menținerea privilegiilor, („Locke and the separation of 
power” în „Politica”, Februarie 1934). Din teoria dinamică a 
lui Locke Montesquieu a creiat o teorie eminamente statică, 
Profesorul Harold J. Laski merge chiar şi mai departe ncu- 
zind pe Montesquieu de o complectă neînțelegere istorică x 
constituției engleze, Pnirucă, susține d-sa, dacă întradevăr 
noțiunea tradițională a separaţiei puterii judecătoreşti de pu- 
terea executivă și dreptul celei dintii de-a determina legali- 
tatea deciziilor executivei constitue fundamentul libertăţii, 
separația executivei de legislativă nu poate fi nici necesară 
şi nici dezirabilă. Origina acestei idei se datoreste numai ero- 
natei interpretări a lui Montesquieu. (Vezi „A Grammar of 
Politics", pp, 104, 297 şi „Liberty în the modern state”, p. 49). 


Studiul d-lui Petre Pandrea contribue la o clarificare de- 
săvirşită a procesului de elaborare a teoriei separaţiei puteri- 
lor, Domenstrind greşala celor care atribue acestei teorii o o- 
rigine pur engleză, autorul creionează în neelas timp un mi- 
numat portret sintetie al personalității lui Montesquieu, unu 
din apariţiile cele mai lipice ale rococoului, încudral in an- 
samblul gencral al epocii sale de narcisism şi introspectie. de 
goană după iluzii şi de secare a tuturor forțelor vitale (pp. 
7—11, 74—77). Separaţia puterilor nu este, în fond decit o 
pură creaţie a acestui rococo, 


——————————————————— 


#0 VIAȚA ROMINEASCA 


Al doilea volum al d-lui Petre Pandrea recent apărut tra- 
tează despre „filosofia politico-juridică a lui Simion Bārnu- 
tiu. Bărnuţiu este primul romin care încearcă să exprime 
doleanțele Ardealului subjugatsub forma unui sistem juridic. 
In opera sa dezideratele Transilvaniei sunt concretizate, pen- 
tru prima oară, într'o doctrină în care au fost sintetizate toate 
argumentele de drept natural şi de istorism juridic care pu- 
teau pleda în favoarea populațiilor asuprite. Fără a opta 
pentru vreunul dintre aceste două sisteme, Bărnuţiu le utili- 
za pe amindouă in mod alternativ, după necesitățile momen- 
tului. 

Adevărat precursor al filosofiei dreptului şi a statului în 
Rominia, opera sa nu a fost însă supusă pină acum nici-unei 
analize științifice, D. Petre Pandrea o abordează astăzi, inar- 
mat cu toate instrumentele de disecare ale științei moderne. 
O succintă trecere în revistă a vieții lui Bărnuţiu este urmată 


de o identificare impecabilă a izvoarelor sale, dintre care | 


cele mai principale sunt desigur Savigny și iluminismul fran- 
cez, asimilate prin intermediul profesorului W. T. Krug, suc- 
cesorul lui Kant la catedra de filosofie dela Königsberg şi un 
fervent kantian şi adept al liberalismului francez. Comentind 
apoi manifestul dela 1842, d. Petre Pandrea deosebeşte în el 
patru serii de argumente: 1) de drept, 2) de morală, 3) de 
înțelepciune etatistă (Staatsweisheit) și 4) de prudenţă, că- 
rora le consacră fiecăruia în parte o lucidă analiză. 

Celelalte capitole studiază atitudinea lui Bărnuţiu faţă de 
problema clasificării dreptului, de cca a codificărilor, a utili- 
tăţii creștinismului în stat, a reformei agrare, a principelui 
ara a regimului constituțional republican și a dreptului de 

inat. 

Tipul de stat lu care s'a oprit Simion Bărnuţiu este sta- 
tul-de-drept. Acceptind statul-forță, ar fi însemnat să lupte 
împotriva însăși intereselor Ardealului. Pentru el, dreptul ro- 
man este superior tuturor celorlalte drepturi pozitive europe- 
ne. În calitate de urmași ai Romei și pentru demonstrarea 
continuității istorice, Rominii au deci, după Bărnuţiu, datoria 
de a adopta dreptul roman. D. Petre Pandrea combate for- 
mulz lansată de Titu Maiorescu, după care Bărnuţiu ar fi 
susținut că religia creștină este periculoasă şi ar trebui injo- 
cuită prin cultul roman. D-sa crede că Bărnuţiu voia mai cu- 
rind să susțină că disoluția impertului roman se datorește în 
mare parte difuzării creștinismului, opinie devenită astăzi de 
altfel destul de banală. Reforma agrară era privită de Băr- 
nuţiu ca „un bel sacru agrarium”; el cerea expropierea „fără 
plată sau cu plată redusă” (p. 124—127). In privința princi- 
pelui străin, Bărnuţiu cere extinderea dreptului de veto la 
elecțiunea sa. Adversar al regimului monarhie, el se declară 


CI 


Două cărți de filosofie politico-juridică 8t 


partizan al sistemului republican. In cele din urmă, nu ad- 
mite dobindirea de către străini a unor proprietăți funciare 
in Rominia. 

Probabil însă că unul dintre cele mai interesante capitole 
ale acestei curți este cel relativ la două momente analoge în 
teoria statului habsburgic: Bărnuţiu în secolul XIX și Hans 
Kelsen în secolul XX. Bogatele sale cunoștințe  secondate de 
inteligența sa extrem de dinamică îi permit d-lui Petre Pan. 
drea să realizeze în acest capitol un tur de forţă excepţional, 

Testimoniul lăsat de Bărnuţiu în problema politică se 
poate rezuma, spune d. Petre Pandrea, în modul următor: 
„respect pentru etnic” și „toleranță din partea Statului pen- 
tru minoritățile naționale” (p. 166), Bărnuţiu a demonstrat 
cit se poate de perfect că o politică de violentare a drepturi- 
lor minoritare nu are altă consecință decit solidarizarea tutu- 
ror claselor din națiunea asuprită întrun puternic bloc co- 
mun, A folosit însă această demonstrare în vreo măsură ur- 
mașilor săi? D. Petre Pandrea se reține de a da un răspuns 
precis şi complect acestei chestiuni, îneheiindu-și cartea cu o 
caldă apologie a toleranței. Cred însă că o scurtà examinare 
a naţionalismului ca un corp de doctrine, ca o filosofie poli- 
tică care amenință foarte grav viitorul civilizației nu ar fi 
fost decit binevenită. Cu acest prilej sar fi putut observa 
foarte bine cum evoluţia inevitabilă a naţionalismului face 
pe promotorii săi să alerge cu paşi repezi spre război în timp 
ce ei nu încetează un singur moment a vorbi despre pace, 

Am plecat dela un stat care nu era strict național şi era 
condus în mod despotic şi ineficient. urmărind o politică 
marcantilistă, preparindu-se necontenit pentru război și pro- 
vocindu-l. A apărut atunci campania pentru libertate, demo- 
crație și auto-determinare. A urmat războiul civil şi cel in- 
ternațional. O parte dintre popoare posedau state naționale, 
iar altele suspinau necontenit după ele. Pină în cele din urmă 
ele și-au văzut visul realizat. Luptele pentru cucerirea unui 
stat naţional, împreună cu desvoltarea economică corespun- 
zătoure, au făcut însă să apară la popoarele învingătoare o 
mindrie nelimitată şi credința că prin forţă se ponte obline 
orice; convingerea că pol trăi in deplină izolare și indepen- 
denţă a fost însoţită de cea privitoare la abilitatea lor de a 
purta de grije popoarelor „inapoiate”, Procesul aceasta ne a- 
duce inapoi la punctul dela care am plecat. Sfirșim astăzi cu 
state naționale tinzind spre o dictatură mai mult sau mai pu- 
tin mascată, urmind o politică mereantilistă, prepurindu-se 
continuu de război și provocindu-l sau amenințind cu această 
provocure, pe o scară mult mai întinsă decit inainte, n 

Profesorul Carlton J. H. Hayes serie cu deplină justeţe 
că deși este un drum mare dela Rousseau, Herder și Mazzini 


6 


e VIAȚA ROMINEASCA 
Äe 
la Maurras, Hitler și Mussolini şi deși cei dintii au predicat 
împotriva acelorași lucruri pe care cei din urmă le promo- 
vează, aceștia sunt o proceţie directă a celor dintii. „Actualul 
naționalism nu ar fi putut fi astăzi ceiace este fără opera de 
pionerat a naționaliștilor umanitariști, și naționalismul care 
este astăzi exclusiv și intolerant a fost propagat pentru prima 
oare de naționaliștii liberali”, („The historical evolution of 
modern nationalism”, p. 127). In Franţa şi Germania n fost 
nevoe_ de un secol și faktais pentru realizarea circuitului 
dela Rousseau şi Herder la Maurras şi Hitler; în Italia dru- 
mul de la Mazzini la Mussolini a necesitat mai pulin de un 
secol. In Europa răsăriteană ciclul sa complecta! întrun ritm 
cu mult mai rapid. 

Cum se poate însă, împăca ştiinţa modernă cu o filosofie 
care confundă astăzi instituţiile pe care le-am moștenit cu 
instituțiile necesare societății? „Știința modernă, a declarat 
odată intro formulă pregnantă profesorul Harold J. Laski, 
„Înseamnă o piaţă mondială: o piață mondială înseamnă in- 
terdependență mondială: interdependență mondială inseam- 
nă guvernämint mondial”, („Naţionalism und the future of 
civilization”, p. 25). Ştiinţa modernă impune astfel o transfor- 
mare imediată a modului nostru naționalist de gindire În- 
trunul pur internaţionalist, Astfel toate cuceririle ei vor ră- 
mine inutile. 

lată o serie de probleme foarte sezisante asupra cărora 
d. Petre Pandrea nu ar fi trebuit să uite a insista tocmai în- 
tr'o carte asupra filosofici politico-juridiee a unui leader im- 
portant al mişcării naţionaliste cum a fost Simion Bărnuţiu. 
Adevărurile acestea trehuese repetate cit mai des posibil în 
toate ocaziile, în speranță că poate vor isbuti odată să învingă 
instinctele tribaliste adine înrădăcinate în noi. 


uta 


D. dr. Petre Pandrea aduce, cu cele două noui cărți ale sale, 
un aport apreciabil atit științei înternnționale, prin studiul 
său asupra lui Montesquieu, cât şi culturii rominesti, prin ana- 
liza filosofiei lui Bărnuţiu. D-sa anunță, în aceiași ordine de 
idei, o interesantă „Istorie a doctrinelor politice româneşti”, 
Imi permit a-i atrage atenția că la fel de importantă şi fâră 
îndoială de o necesitate mai presantă ar fi o expunere critică 
a filosofiei politico-juridice universale moderne care este la 
Doi complect necunoscută. D-sa este singurul nostru om capa- 
bil de a scrie o astfel de carte. Şi imi place să cred că aştep- 
larea noastră nu va fi nici înșelată și nici de lungă duralz. 


Alfons Adonia 


N a 2 


Cronica literară 


GIB. |. MIHĂESCU : Donna Alba, roman (Ed. „Cultura Românească" 
București). 


Speranţele la cate a dat loc pe atunci inch tinărul autor 
al nuvelei La Grandifiora nu au fosi iulru nimic desmin- 
tite. Prin drama Pavilionul cu umbre şi romanele Rusoaica, 
Zilele şi nopțile unui student întirziat precum şi prin pre- 
zenta Donna Alba, serisul d-lui Gib Mihăescu se apropie te- 
nace de zenitul unei maturităţi bogate în rod, Fără indoialū 
că d-sa se impune tot mai mult în primul plan al prozei con- 
i rane, | 
AS rară Donnri Alba este în primul rind un povestitor 
fascinant, Și aceasta în înțelesul deplin al cuvintului, păr- 
laşe fiind pe deoparte ritmul povestirii, gri erori expu- 
nerii, punerea În scenă care caplivează iar, pe pg era 
substanța sufletească şi anecdoticà = povestirii. D. Gib ? nA. 
seu lucrează cu un material ṣi o viziune proprie. Oameni 
spre care înclină preferințele autorului sunt naturile tari, 
de o sensualitate stăpinitoare, oameni de acţiune, url re 
şi instinetuali, polarizaţi deobiceiu în jurul unei femei plină 
ay Si sunlitate, i ide 
" aer ina posi astfel romanul unui străluci ta oi rog 
care stărue timp de unsprezece ani ca să piete ir D n 
depărtată de el, prin situația socială, cil cor panio 
Intrevāzutā la ieşirea dela un examen ele clasa \ A de acre 
eroina liceanului Mihai Aspru mocneste RIA hate vă 
tuin un deceniu, în timpul unui vaunbone "a pi pe dr 
război şi în timpul studiilor. Cind o ragja! í ij aa 1. ae 
a unui mure avocat bucureștean, face un pas D ri ie 
ca secretar la acest avocat de viţă „eri rar cer 
Şerban, soțul fostei domnişoare Russet— ps Aak: Sapha 
a o apri on se s dna ră aala DAT Alba Mihal 
i opia cit mai mult de sfe nei Alba, 
ear so 3 ajungă în scurt timp un strălucit aj rate 
maestrului. Dar în acelas timp ohservă E punea Boroni rare 
în casa patronului său. Este în trecutul e Alba u ras 
crel, pe care-l descifrează cu încetul: bărhutul ci ucisese 
duel pe un amant al ei, Tudor Buzescu, 


R4 VIAŢA ROMINEASCA 


Mihai Aspru procedează la cucerirea Donnei Alba, cu 
mijloace de un idealism naiv: doreşte să cîştige un proces 
dificil în jurul averei Donnei Alba, pe care chiar și soțul ei 
il pierduse. Dar cu cit succesele devin mai mari, cu atit 
mai mare este și certitudinea că procesul Donnei Alba nu 
poate fi revizuit şi cîștigat. Atunci adoptă o altă tactică: 
aflase că fratele lui Tudor Buzescu, anume Preda Buzescu. 
un foarte interesant specimen de aristocrație decăzută, este 
in posesia unui teanc de scrisori compromițătoare ale Donnei 
Alba către fratele său și că o șantajează. Se hotărește să pu- 
nă mina pe ele. 

Dacă pină acum am respirat în romanul lui Gib Mihă- 
escu atmosfera sufletească a unui mediu aristocrat, de spiri- 
tualitate rafinată dar destul de sinistră, acum suntem intro- 
duși într'o mansardă de block-house în care trăese de-aval- 
ma profesionistele amorului liber şi prințul Buzescu. Pentru 
a fi scurt, Mihai Aspru se introduce la prinț sub un nume 
fals şi îi fură scrisorile. 

Ne apropiem de desnodămint, Ar trebui să mai adaou 
că legătura dintre Donna Alba și Aspru nu a fost, în cursu 
acestor unsprezece ani de ucenicie, deloc posibilă. Dimpo- 
trivă, bănuindu-i instinctele vulgare de parvenit, Donna Alba 
făcu tot ce-i era în putinţă ca să-l țină departe. Cind Donna 

a aflat că Aspru este aere serisorilor, nu a putut 
să vadă în aceasta decit confirmarea diagnosticului. Totuşi. 

Aspru Îi dă scrisorile întrun gest de maximă generozitate. 
Donna Alba se hotăreşte să-i spovedească tot bărbatului. Intre 
timp Aspru devine un foarte loial amic al Albei, ceeace pri- 
lejueşte și victoria lui, Marele avocat se sinucide deşi sumem 
in așteptarea nunţii, 

„_ Interesantă este în toată această unaliză foarte amânun- 
țită a pasiunei lui Mihai Aspru, înbinarea ciudată între jo- 
cul instinctelor şi cel al generozității. Aspru o voia pe Donna 
Alba și ținea să o cucerească prin generozitate, magnitudine 
sufletească. Accentul de frumuseţe tulburătoare pune tac- 
mai Întrebarea: generozitatea 'era din calcul sau spontană? 
D. Gib Mihăescu a zugrăvit cu măestrie clar-obseurul acestei 
lupte, dovedindu-se astfel unul din cei mai huni analisti ai 
sbuciumelor sufleteşti, Intr'adevăr, tipul uman preferat al 
d-lui Gib Mihăescu este omul de instincte puternice, condus 
de o mare forță spre ţinta sa, indeobste spre o femec plină 
de mister. Că asemenea fiinţe, prilej uese cele mai frumoase 
analize şi sondagii în magma clocotitoare a sufletului, se in- 
țelege dela sine. D. Gib Mihăescu a devenit maestru in re- 
durea unor stări de sbucium interior, de clocot sufletesc, de 
atmosferă umbiguă, prilejuită de o sensualitate nestăpinită 
şi cu preferinţe pentru straniu și mister. 


————— 


CRONICA LITERARA să 


Faptul că ofițerul de pe malul Nistrului (din Rusoaica) 
seamănă cu eroul din Grandiflora şi cu Mihai Aspru este, 
dacă nu mă înșel, un semn bun. Pentrucă în afară de per- 
soanele de prim plan celelalte sunt de o plasticitate şi viva- 
citate uimitoare, 

In romanul nostru modern figurile secundare sunt deo- 
biceiu foarte șterse. D, Gib Mihăescu e o strălucită excepție. 
Figurine somptuoase de al doilea plan sunt cele din gama de 
aristrocraţie: Prinţul Georges, Radu Șerban, avocatul sum- 
bru zugrăvit în negru si alb; Raoul Îpsilant, umatorul de 
cîini de rasă, decăzutul Preda Buzescu, cele citeva fete din 
aristocrație, Lilica şi Voicuţa... 

Romanul d-lui Gib I. Mihăescu nu este numai o lectură 
pasionantă. Dacă ar fi numai atit și ar fi destul. Pragul lizi- 
bilitäții plăcute este însă cu mult depăşi! prin calităţi de ana- 
liză, de atmosferizare, de punere în scenă. Avem deaface cu 
un scriitor de mina întiin, care minuește cu abilitate bistu- 
riul în regiunile cele mai obscure ale sufletului, 

Locion Bor 


Cronica externă 


Caleidoscop mensual 


Trebuie să fim drepți: dictaturile sunt deştepte și dau intrade- 
văr dovadă de o adincă ințelepeiune, întrun anumit sens. De a nu 
recunoaşte acest lucru, ar fi chiar o nedelicateță Ia adresa acelor re- 
gimuri cari şi-au găsit şi prin țara noastră atiția imberbi — imitatori. 

Şi iată în ce constă „deşteptăciunea” regimurilor „tari, noui, ji- 
venile, proaspete, autoritare”, cunoscute sumar, ca d-i-c-t-a-t-u-r-i : 
jonalarea măiastră a diversiunilor, cind cu dusmanul extern, cînd cu 
dusmanul intern. 

Nu dau un exemplu, ci chiar două exemple, spre mai potrivită 
ai mai simetrică ilustrare: Germania şi talia. 

Inutil să venim aci cu cifre, ca să arătăm exnctitaten stutistică n 
unor realități cunoscute de toată lumea itala și germano-filă sau fobă. 
Căci oficialitatea germană şi italiană şi-ar putea comenta doar as 
propriile lor date statistice: „este adevărat, dar sperăm că va fi mai 
bine grație măsurilor bune luate recent de către Fuehrer sau Duce”, 

Dealtfel, acest comentar ndițional ni-i aparține anului 1935, ci 
datează din primul an al „triumfului” dictaturei în Germanin şi Tta- 
lia, Si cum e firesc, el se repetă cu ocazia oricărei noui declaratii de 
„mare senzație, 

Dar, să revenim. Am zis că e stiut, că atit în Malia cit şi În Ger- 
mania, bintule o criză economică fără precedent: economiile na. 


scăzut enorm, viața s'a scumpit, bugetele sunt deficitare, comerțul 
exterior e tot deficitar, iar casieria statului, din Berlin și Roma, sunt 


„Dar se mai ştie Incă un lueru, că atunci cind nui piine, cind 
mizeria și-a întrecut măsura, cînd viaţa de toate zilele a devenii mai 
mult decît un chin pentru massele muncitoare. atunci și mitraliera 
e mai puțin temută de către acești oropsiți ai unui regim vitreg, Şi 
cind massele devin într'adevăr furioase, istoria ne învaţă că atunci 
se pot întimpla multe-și mari Iueruri. „Lucruri”, de care dictatorii 
şi dictuturile, se tem. i 

ȘI lată dece, cind criza era mai acută în Germanii. dictatura 
de-acolo arunoase bombele externe, proclamind reinarmarea, decia- 
rindu-se amenințată de Rusia și Franfo, făcindu-i pe fäminzii Rei- 
aa h să creadă că „patria e in pericol”, stomacul venind pe al doi. 

an, 

Dar Germania nre o ambițioasă concurentă: Italia. 

Simultan cu criza internă germană, izbucnise şi o aculă criză 
internă italiană, In deficite și mizerii, economia italiană se luase la 
intrecere cu cea germană, Regimul fascist se vedea periclitat. Ducele 
era zilnic insutat pină şi în publie, grevele tacite se întetinu, spre 


4 mme o ilustru! stat corporatist în toată goliciunen s» zoală şi 


r =. e 


CRONICA EXTERNA 8&7 
E N et a cd E E 4 


Intotdeauna, regimul fascist italian, excela prin lovituri de ten- 
tru. Deci „bombele“ Iui Mussolini, au fost şi mai sgomotoate: marş 
în spre Abesinia, 

Dacă pe vremuri, Ducele ti promitea italienilor prosperitate prin 
fascism și apoi prin corporalisan, astăzi, părăsindu-și disereditata 
traistă fascistă, îi promite poporului italian mintuire prin... Ahesinia. 
Diversiunea, e în curs. Mustul, fierbe, Mustul lui Mussolini, bine 
inteles, 

: In acest chip, vedem deci că atoman lume este astăzi nreoeu- 
pată de răzhoinicia italiană, senzația diversionistă germană, rāmi- 
nind în umbră, = 

Dar nu fără rost am spus că dictaturile dau întradevăr dovadă 
de multă ințelepelune și inventivitate intrun anumit senz, Cāci, să 
fim pe pace: nazismul a apelat astăzi lu cealaltă diversiune, „perico- 
lul” intern, evreii, Un nou val de antisemitism, noui progromuri si 
noui impilări, j Ă 5 

Cred că se înțelege acum ce este pentru o dictatură „pericolul 
extern şi „pericolul” intern, = 

Dar, duni um mai spus, la ordinea zilei, e „bomba” italiană, Re- 
imul fascist nu se mal poste menține şi cancelariile afacerilor streine 
din Londra și Paris, stiind acest lucru, sunt convinse că. Ducele e 
hotărit să „meargă pină la capāt” spre a-şi salva situația, cel puțin 
incă pentru n scurta perioada de timp. Se mai sintimpiä că i ere N 
şi Anglia „se lucrează” reciproc în momentul de faţă, așa că soluția 
e lesne de prevăzut, Sub o formă sau alta, Abesinia va pierde ppur- 
tida” printr'o meștesugită împărțire în trei „zone de influență tip 
Persia: Franța, pe linia Djibonti-A dis Abeba, Italia pe linin Mas- 
saus-Mogadiscio şi Anglia pè zona adiacentă Sudanului unglo-euiptean. 

Prezicem, că acest lucru se va „intimpla” cu sau fără războiu. Şi 
cred, că prezicerea de fată, din nenorocire pentru Abesinieni, panes 
spiritul de echitate și dreptate și justiție internațională, se vu împlini. 
ia ir vorba de preziceri, îmi reamintesc de unu formulată aem 
un an cu privire la durata regimului din Albania. „Prorocul” opina 

trei ani, £ `; y 
Pen i sihi însă că regimul de-acolo, nu va durs nici sit Chei 879, 
luția declanșată recent 7 ge era „ape decit augurul sinistru al u 
i diu mai mare şi mai... mistuitor. 
De astă dată nu e vorba de mici dar crunte rătueii Kes ere 
răzbunări si feude de singe, ci micul și tinărul aa e. ri muta aa 
veritabile atitudini si convingeri: dictatură filo-ita ma 4 en în DE 
litice şi parodie de incopoertentă sau GaN: puii grenade? e ză 
cer şi independenţă reală. Pe lingă acestea, © E „ciparena gr e nt 

nomică a albanezului, care a devenit de nesupo r 

Q ajă de Italia, care ctunpără 
SrO acre banaan Pe penca ca Ie vrea, Opoziția albuneză 
acneea $ deci și o reluare a raporturilor comerciale cu restul 
ui „scale reaminteste însă de ra zel fg noastre pentru reluarea 
$ iale cu Resia Sovietic: | 
parerii ee ri ele nu ajuns ln un punet mort, Probabil, că: vor 
fi zeloma, i i | beneficiu depe 
ăs ine cont în fine, de inconmensurabiiu venelic pe 

E., periei pă pi de raporturi, pe de altă parte, patem puen: 

“ă după această intrerupere, sau aminare oficiată, un acor} va 
dea e ri L Căci numai asa, vom dovedi că intelegem totusi murele 
are ip ua. on exlerior şi numai ayi ne vom fi incadrat in acelaş 
are den cu Cehoslovacia, care ştie prea bine ce e și apti si ncvale 

tate politică şi alianti sinceră, I s 


Cronica muncitorească 
Conferința internațională a muncii dela Geneva. 


La 4 Iunie 1035, a'a desehia ln Geneva, cea de a V-a gregi 
organizaţiei internaţionale a muncii, care a lut o serie de Poriya gat 
piară pentru reglementarea internatională e probemelor munci- 

Au participat Ia lucrările conferinței, delegaţi din 48 
Afganistanul, Statele Unite ale Amerieei și Uniunea Hepybuoai ae 
vietice Socialiste, cure au intrat recent În organizația internaţională 


a muncii, au fost în deobşte menționate, Din 48 delegațiuni prezen- 


te, Al ernu complete şi 17 incomplete, Conferin internaţională 
muncii sa constituit în modul următor: 83 ere inerea 
tali, 34 delegați patronali, 34 delegaţi salariați, în total 151 delegați, 


tr E e: 
unctole în discuție ale ordinei de zi, au venit — unele 
prima dată in faţa conferinţei, când, conform a ar liga S-a pri 
cuţia generală; la sfârşitul acesteia se precizează problemele asu- 
pra cărora guvernele vor fi în prealabil 
chestionar, întocmit de Biuroul Internaţional al Muncii; altele — au 
omoara i seste în discuţie, cu care ocazie, pe temeiul ris- 
mie dvin uveorne, se n i La 
nale : recomandările. y ZA + RE vom illa [Sale 
Punctele I și 2 din ordinea de yi au venit în di i 
doua oară; ele au fost discutate anul trecut, peri i i ph vroia 
hate si nu răspuns, iar în conferința acestui au urma să se adopte 
convențiile. Punetul 1 trata despre conservaron drepturilor la asigu- 
rarea pentru invaliditale, bătrâneţe şi deces n lucrătorilor emigranți 
Și punatul 2 despre intrebuințarea femeilor la lucrările subterane în 
Punctele 3, cara se referă la jul tinerilor, 4 
epeadu do ainu IT n eo Str e er în 
- U n tite, au vé nt - 
tis conferinței. Punctul 0 — sei VA pa PA images adie era 
mpata Ppa dela 48 la 40, s's discutat 2 arni consecutiv, färā să se 
aduna u o înțelegere, Chestiunea a fost din nou înscrisă pe ordinea 
e şi, er H propunere modifizstorie, en añ se aplice această reducere, 
ter a Intă, la 5 grupe de industrii si anume: 1) lucrări publice: 2) 
a și srame; 3) construcţii; 4) sticlärie-si 5) mine de cărbuni. — 
retea din ordinea de zi era intitulat: „revizuirea parțială a con 
enan ip leu cu privire la durata muncii în minele de cărbuni”. 
poata m 1931 prevedea reducerea orelor de lucru în minele sub- 
na, 1 oro si de minute. cuprinse fiind şi intrarea si eşirea 
A n; ea trebuia să între în vigoare după ce va fi ratificată de 7 
State, prmele producătoare de cărbuni si anume: Germania, Belgia. 


U ERE A a e RN NR n 


CRONICA MUNCITOREASCA 89 


Franta, Anglis, Olanda, Polonia şi Cehoslovacia. Niciunul din n- 
ceste state n'a ratificat conventie: ele invocă concurenta atatolar 
neaderento Rusia sì America, care ar fi puss — astfel — într'o situn- 
tie privilegiată. Elo uu pretins o modificare parțială a convenției, 
de natură sa facă mai suplă, ceia ce s'a înseris în ordinea de zi. 

Deasemenea se mai preveden în ordines de zi si discutin asupra 
raportului anual de amplă documentație al directorului Biuroului Tan- 
ternațianal al Muncii. 

Acestea au fost punctele bogatei ordini de zi a conferinței, 

D. M. de Michelis, delegatii guvernamental italian, deseti- 
zind oficial sesiunea, în calitatea ła de presedinte nl consiliului de 
administraţie a! Biuroului International al Muncii, a precizat, intre 
altele, astfel scopurile mari sle organizatiei. 

„Din evoluția lumii moderne iese ideia clară că muncitorul sy 
„trebue sooctit numai ca o fiinţă, cenre merită proteguire, ci si eu o 
„fiinţă, care are un rol, n funcțiune în viața colectivităţi economice 
„Şi sociale, 

„Drganizaţin înternaţională n muncii nu trebue să se inspire 
„numai dela ideia proteguirii elementului muncitoresc. ol mai alès 
„lola necesitatea de a face ca muncitorul să jonce rolul aetiv, ce fi 
ona; în jocul armonios m fortelor de productie si în vinta natiu- 
„nilor”, 


Vom examina discuţiile si hotăririle conferinței, nu în ordi 
nen punctelor înscrise pe ordinea de zi, ci după importanta lar, 

Chestiunea caro a făcut obiectul unor desbateri ample şi uni 
mate, aşi putea spune, cure n dominat boate desbaterile, a fost re- 
ducerea orelor de muncă săptămânală dela 48$ in 40. 

Conferinta a cunoscut o mare biitălie socială! 

In rezistenţa sa impotriva procctului de reducere, elementul 
patrona! mers până |n retragerea în bloc din comisiune cu inten- 
ţia de a îngreuia col puţin, lucrările conferinței. 

Faţă de criza economică, care nu se mai ameliorează si faţă 
de cresterea impresionantă a numărului somerilor, sa preconizat a 
censtă reducere u orelor săptămânale de lucru dela 45 În 40, cu 
menţinerea aceluias nivel de salariu, 

In Italia, efsti de mai mult timp o convenţie colectivă între 
patroni si salariați, care stabilește durata muncii săpt Ju 
10) de ore. Convenţia e valabilă pe G luni cu drept de prolungire. În 
America, În multe industrii, s'a redus durata muncii la 36—32 ore 
săptimâănale; în Rusia sovietică durata muncii zilnice este de O ore 
si 55 de minuta, 

Riuroul Internaţional a) Munceii şi-a propus să ausţie în faţa 
conferintei adoptarea unei convenţii deo reducere generală rara ar 
permite unui important număr de someri să-si gäsonscă plasa 
ment, Lucrul a» întâmpinat ostilitatea hotărită a elementului pa- 

onal, 
sc D. Pierre Wuline, intro serie de cronici sociale, publicate În 
„La journée industrielle", a expun pe larg punctul de vedere patro 
nèl, „© chestiune Întotdeżuna rhu pasă!” ae intitulează primu se 
cronică, care redă o cronologie a problemei. Pentru a patra oară — 
suaţine d-aa — enferința internațională discută avantagiile şi deza 
vantagiile duratei muncii săptimânnle de 40 de ore. In Iulie 18, 
chestiunea este pusă din iniţiativa guvernului italian, în vederea 
combaterii şomajului. In Iunie 1832, conferința internaţională refuză 
să adopte o procedură urgentă și dispune ca problemn să fie exami 
nată de sesiunea urm re; în funie 1934 procetul esuiază si (tin 
nou se amână pentru sesiunea nrmiătonre. In fine, în sesiunea anului 


W VIATA RAII NL AAA 


curent, sa propus reducerea pentru d grupe de industrii: lucrări pu- 
blice, construcții, sticlărie, siderugie, hula. 

Obieeţiunile patronale au fost expuse, în fața conferinței, în 
numele intregului grup patronal de d. OErsted, delegat olandez. 
caro n arătat că reducerea la 40 de ore nu va micșora șomajul, Nu 
se porte trata internaţional o problemă ca aceasta, fără să se țină ses- 
ma de situaţia demografică si economich a fiecărei țări, Insusi Biu- 
roul recunoaşte că nu se poate realiza o reglementare internaţională 
a salariilor, atunci cum se va putea realiza o reglementare uniformă 
a duratei muncii? O oventuulă adoptare a celor 40 de ore ar aveit 
grave consecințe: urcarea preţului de producție si ul costului vie- 
til, accentuarea dezechilibrului intre indu și agricultură, ete. De 
altminteri, statele cari susţin reducerea la de ore nici mau rati- 
ficat convenția privitoare la 48 de ore. Din 18 state semnatare, numai 
$ state (printre cari şi România) au ratificat convenția din 1919, asu- 
pra fixării orelor de lucru săptămânale la 48, 

Franţa a ratificat conditionat dacă va ratifica și Anglia și Germa- 
nia, care nici până azi n'au ratificat. D. OEsterd a terminat sustine- 
rile sale, arătând că rezoluția propusă pleacă dela premize inexacte 
şi ajunge la conclujii Inselătoare, cari induc în eroare opinia po- 
bilei, Delegatul guvernamental belgian d. Wauters n calificat rezo- 
luția so mistificure a clasei muncitoare”. Din parten delegațiilor sn- 
lartaţi și delegaţiilor guvernamentali atitudinea protestătoare a gru- 
pului patronal a fost viu criticată și în repetate rinduri denunțată 
ca un „act de sabotaj” a lucrătorilor conferintei Cu 57 de voturi 
pentru si 49 contra, conferința a adoptat următoarea rezoluţie pre- 
zentată de grupul muncitoresc: 

„Conferinţa găsește cu cale că e locul să se adopte o convenţie 
„Benerală”, bazată principiul săptămânei de lucru de 40 de ore 
„si menţinerea nivelului de viață a muncitorilor, această convenție 
„trebuind «i constitue cadrul în care vor fi cuprinse diversele in- 
Austrii”. 

Discutia a fost udoptută pentru industris sticlăriei, lucrări pu- 
blice si construcţii; dar respinsă pentru fier şi aramă ca ṣi pentru 
mine de cărbuni; em va fi reluată în sesiunea viitoare. |, 

De un interes deosebit n fost şi discuţia punctului: somajul ti- 
norilor. Zeci de asociaţii de tineri au prezentat memorii semnate de 
sute de mii de tineri someri cari reclumau să se ia măsuri pentru 
plasarea energiilor tinere la muncă. Conferinţa a adoptat în una- 
nimitate o recomandare, care tinde în fixarea vârstei scolarilății 
obligatorii la 15 şi 14 ani, formarea profesionulă. oficii de plasare 
speciale pentru tineri, ele. Deasemenea conferința a adoptat © 
convenție cu privire la conservarea drepturilor la pensie în asi- 
urări a lucrătorilor eminenţi; o alta, cu privire la intrebuințarea 
fomeilor în lucrări subterane în mine; sa adoptat Ja fel revizuirea 
convenției din 1931 pentru limitarea duratei muncii în minele de 
cărbuni. In privința recrutării mânii de lucru în colonii si concedii 
vlătite, Wa făcut discuţia penerulă urmind ca la unul viitor si se 
adopte convențiile respective, 


u 

De un interes exceptional n fost raportul prezentat conferințet 
de directorul Biuroului Internaţional al Muncii d. Buttler asupra ae 
tivităţii anuale n organizației. D-sa sn declarat partizanul fervent 
ul economiei dirijate, ca singir mijloc de atenuare n crizei ṣi de 
intensificare si raţionalizare a producției. Raportul a suscitat discu- 
aprinse. Numeroşi delegaţi — printre cari şi d. Valeriu Roman, 
legat guvernamental român și d. inginer C- R. Mircea, delegat pa- 
tronal — au certiicat economia dirijată si san declarat partizani ai 

Mberalismului economie. 


CHRONICA MUNCITOREASCA a 


S——— e 


PRE egyenek * Pea tlar țelurile de viitor ale organizației intorna- 
— min staren actuală a lucrurilor — ü 3 d-sa — le 
„sociali nu ajunge, Problema sa lirgit si PE be apel pn a agree 
-mula potrivită pentru fiveare țară, ponte chiar în unelo cazuri pen- 
„iru fiecare industrie particulară, spre a jace ca dreptatea sociali 

„si meargă ana ră ppr cu progresul technic. 
b re toe o problemă umană. Puterea e . 
„tie a mașinei creşte mai repede decât nevoiz mâinii de ie ci 
pete amr ari a oxpiicaţiie eta care conferința a asistat În 
” cu noretului, care cere š > pä- 
uneen un remediu situației lor... EE EAE a 
cțiunea socială considerată cn o actiune de sură protecţie 
„lace loc acum noţiunii mai largi de ir pr sociale, Seo ului azi 
„Lativ, pe care-l constituia protectia muncitorilor contra riscurilor si 
„abuzurilor sociale, se substitue scopul pozitiv, cara esto ancola de a 
„furniza lucrătorilor posibilitatean de a-ti nsigura un nivel de vință 
„materială convenabilă şi a deavolta aptitudinele lor individuele", 
Este natural, ca aceste rezultate să nu poată fi realizate prin 
sforțări izolate, prin autarhie, ci numai prin înţelegere si solidaritate 
pe phan internaţional — cela ce organizaţia internațională a munelt 
urmăreşte și ceiace conferința a dovedit-o prin importantele deci- 

ziuni, ce le-am recenzat. 


N, N. Matheescu 


Cronica artistică 
Nora Steriade 


Vin de la expoziţia Nora Steriadi. 

O încintare. Ceramică, broderie, mozaic îşi îmbină formele şi cu- 
Morile ca să ne dea o impresie de sompltuozitate. Nu ştii ce să iri 
mai mult, temperamentul care fără şcoală, fără ucenicie a eşit strălu- 
citor la lumină, voința sălbatecă de a se realiza, sau instinctul 
care o conduce și care o împiedică să facă greșeli grosolane de gust, 
cwm dese ori găsești la cei al căror simţ artistic a fost deformat prin 
şcolile proaste ce an urmat, 

Nora Steriadi sre un suflet de primitiv. Casa părintească, la um- 
bra brazilor de pe valea Jiului, e alături de un torent care mână la 
vale în ropot continuu bolovanii din deal. In satul ei moşneni artā- 
soși, violenți și pătimaşi, inspiră o continuă spaimă. Acum 20 de ani 
mama sa dormea cu toporul sub pernă de frica bandiților, iar fratele 
său, atletul Condrus, pe vremuri a sfărimat falca unui adversar pali- 
tic, cu care s'a împăcat cind au ajuns amindoi în acelaşi partid. Ea 
insäşi o fire pasionată, care nu se mlădie, care-şi urmează drumul în 
linie dreaptă fără menajamente, fără compromisuri, nedind atenţie la 
suferintele ei sau ale ultora. Un temperament, o voință. 

Trăind multă vreme întrun mediu de artiști și oameni de gust, 
a ajuns să simtă esența artei, să pricenpă instinctiv că perfecţia tech- 
nică nu e arta, că pol fi opere de o rară și înarijită execuţie dar reci 
sau plicticoase, că inperfecția chiar e adesea necesară unei opere 
de artă, de multe ori un farmec în plus care-i mărește valoarea. De 
aci pină a căpăta convingerea că e și ea artistă nu mai era decit un 
pas de făcut și Nora Steriadi l-a făcut cu curaj, 

A inceput cu broderia. Pete mari de culoare brodate instinctiv 
pe un desen sumar și stânanciu, barbar, fără idei preconcepute asu- 
pra stilului, fără ariiă de srabesc, asa com îl cinin ei. Si, minu- 
ne instinctiyn aceasta, fără „coula de belle-urte”, fără conducă- 
tor, fără cultură artistică, a reuşit să cinte ca păsările lui Dumne- 
zeu, fără să ştie de unde i-a venit viersul. 

A incercat apoi olârie, ceramică. In Gorj la ci, şi În Vâlcea nenu- 
mărate olării țărânești reproduceau forme, smalţuri şi ornamente an- 
cestrale, Ea n'n trecul pe lângă ele cu privire distrată si sufletul său 
de artist emotiv şi utent și sufletul său de artist e şi atent le- in- 
teles farmecul. N'a făcut areşala maeştrilar obișnuiți ceramică „să 


corijeze” motivul, să-l execute cu linia şi compasul, cu o sensi- 


bilitate rudă cu a tăranului olar, a făcut alărie primitivă en şi el şi pe 
baza acestei primitivităţi a încercat să menrgă mai departe. A înțeles 
legea materiei, că fje care material Îți impune anume teehnică, anume 
motiv, anume mod de a-l întrebuința; că nu faci operă de artă dacă 
imprumuţi din țesături un motiv pentru cermmnică, ori unul de cern- 
mică pentru broderie. A priceput citā frumuseţe există în motivele 


URUNILA ANITFISIICA u3 


naive si redarea lor inperfectā, că loemai neprevăzulul neestel in- 
perfecţii îi măreşte farmecul şi puterea de viaţă, Or ea n'avea şcoală, 
nu-i fusese sufletul otrăvit de ştiinţa pedantă și insuficientă a profo- 
sorilor, n'aver nici a neliniște asupra scopului ce urmărea. S'a apt- 
cat cu pasiune de lucro, ani de zile šia prājit ochii supraveghind 
fäcările ce-i ardea oalele pină cind a putut să realizeze opere te 
vor data în incepulurile ceramicei noastre determinind chiar un cu- 
rent, Un exemplu: Sobele Rufer sar putea mai pe drept numi so- 
bele Nora Steriadi, 

Artista noastră însă avea sufletul prea mobil, e o fire pren bogată 
şi realizările din broderie și ceramică n'o mulţumeau. Broderia de 
proporţii uriașe a ctitorilor Brâncoveni, unde pornind dela o frescă 
bisericească cunoscută a creat operă nouă și invenţie originală în 
acelaşi spirit dar cu altă materie şi în alt sens, era o culme, Succe- 
sele avute în aolărie la Paris a fost alta. 

Nesăţioasă și schimbătoare, atenția i-a fost atrasă de alte zări,. O 
cătătorie la Ravena i-a topit sufletul în aurul mozaicului, îi l-a ridient 
pe aripi de serafimi spre bolțile albastre În armonii de purpur yi 
smarald, De atunci şi olărie şi broderie si orice alt rost si vietei a 
dispărut pentru en, in suflei nu exista decit mozaicul, vibrații 
scinteetoare de culori puternice care să cinte impreună imnuri bo- 
gale, sonore, saturate de culoare si lumină, suprafețe mari unde vo- 
luptatea materiei colorate să fie unicul scop, iar motivul un prelext 
numai pentru poemul sensual și somptuos de care sufletu-i era plin, 
Instincetiv și-a dat seama că pricepe mai bine ca oricine frumusețea 
acestor minuni de basm şi cu voință dirză sa apuca! să învețe me- 
seria aceasta nouă, Resultatul îl avem înaintea noastră. 

Nu fac ditirambă dar în admirația sinceră ce am pentru talen- 
tul, temperamentul și voința Norei Steriadi trebue să fac o mică re- 
zervă, Ea a prins instinctiv secretul mozaicului. Alături de un desen 
sumar şi primitiv o colorație vibrantă, o armonie intensă și somp- 
tuoasă, © bogăție sensunlă, Dar tocmai pentru aceasta ambitionim 
mult dela Nora Steriadi. i 

Dorim decoruri vaste de catedrale, vrem să vedem ziduri mari 
acoperite cu îngeri şi diavoli, cu feţi-frumoși şi balauri, visăm des- 
luri smălțate cu Nori de pietre scumpe, care sub bolta de safir sein- 
tector să poarte puşi usori de Cosinzene. Va aven oare posibilitatea să 
le înfăptuiască? Mărturisese că mă indoese, 

Mai intii nu mai există Meceni care să construrusă palate unde 
să fie săli decorate în mozaic, iar Catedralele ori bisericile stim noi 
de vine şi cum se zugrăvesc. Mă nove fo că va avea deci putinţa mate- 

realiza şi e mare păcu 
e e bf o am e izvorită din caracterul ci personal, 
Nora Steriudi e mult prea schimbătoare, Nu-si va indrepta oare gin- 
durile ier în altă direcție părăsind mozaicul pasionindu-se de alt- 
ceva? E capubilă de orice, căci în orice direcție slurțările ci sint in- 
teresante şi e In stare din nou, peste 5—6 uni, să ne uimească inrāyi 
eu cine știe ce. Publicul îi cere insă să rămină ln mozaic, să se.. sta- 


bilizeze! 
Ştefan Popescu 


Cronica cinematografică 


Scenariu pentru Ellissa Landi 


Intro vară, de mult, se reprezenta în plin sezon-mort, un film în 
<are juca Willy Forst, deja celebru datorită celor două inimi „in 
Dreivierteltakt”, Filmul se numea „Frumoasa necunoscută”, și a avut 
“onoare de a cădea net, Am scris atunci o lungă și indi ată cronică, 
în cart semnalam citeva din originalele idei de regisur şi, cu aceeaș 
ocuzie, utrăgeam atenția asupra actriței necunoscute care — spu- 
neam eu — lasă să se bănuiască un talent care o va duce iute lu an 
răsunător sucees, = 

Artista obscură cra o oarecare Marlene Dietrich, care, şase luni 
mai tirziu, făcea rolul lui Lola din Ingerul Albastru, 

Cu vre-o doi ani înainte de toate aceste evenimente se reprezenta 
ta Cinema Capitol un film german (fireşte, mut) cure n'a prea plăcut. 
Se numea „Adio, Maseotă” si în rolul principal juca o fată piperni- 
citā, cu privire de cline bătut, In cronica mea săptăminolă consta- 
tam că filmul nu era cine ştie ce, dar că figura şi jocul actriţei erau 
interesante, adăogind că-i prevăd necunosculei artiste un viitor plin 
de succese, 

Fizionomia patetică a micii actrițe cu gesturi de animal perse- 
cutat aparținea unei domnişoare cu numele de Lilian Harvey, si ire- 
buia, doi ani mai trziu, să-mi dea dreptate In („Die drei von der 
Tankstelle”), E 

Insfirşit, în cursul carierei mele de critic, um mul pariul odată 
cîştigător. Numele ales era Elissa Landi. Am repetat poate de zâce ori 
— Și o repet şi acuma: această actriță va avea odată de jucat un rol 
care va uimi publicul. Acest rol nu i sa dat încă. Şi cam încep a in- 
trevedea de ce. Elissa Landy trebue să astepte ca cinematograful să 
se mai intelectualizeze, En e făcută pentru roluri de mare subtili- 
tate psihologică, roluri de nuanțe şi de mister, roluri de atmosferă 
și de climat sufletesc general. Asta tocmai începe acom În America. 
Dar nu-i încă pus la punet. Super-revista, filmul polițist, opereta, 
melodrama, comedia de ca să zicem uşa salon — toale aceste genuri 
uşoare întirzie constituirea unei arte mai pure — adică, fiindcã-i 
acelaș lucru: a unei arle pe bază de psihologie (spre deosebire de 
cea curentă care e pe bază de evenimente), 

Asta explică de ce Elissa Landi îşi tot amină triumtul. Intre 
timp. ea e pusă să joace în roluri absurde, în care jocul ei variază 
Între onorabil şi grotesc, După fiecare asemenea fim avem dreptul 
să murim de ciudă că un atit de fin talent a fost batjocorit din nou 
<u un rol inept, 

Se pare că aceste sentimente nu-s numai ale mele. Ele apartin 
şi multor regisori californieni, Şi dinşii nt impresia că s'ar putes 
serie un scenariu pentru Elissa Landi cure să Ò aşeze la un nivel es- 
tetic egal cu acel al unor Marlene Dietrich sau Greta Garbo. Nu ştiu 


C 


- CRONICA CINEMATOGRAFICA 5 


dacă aceste spise pe care ie țin dela un diplo å 
barent din San Francisco şi prieten perdele e Tipuri pa: 
sunt 100% false, Oricum, tot e un fel de coroborare a impresiei mele 
şi o Incurajare n pronosticurilor izvorind dintr'insa, 

Pentru toate ureste motive mi-a venit ideea să nu să scriu 
Tonne fereste ci să mă gindesc ln un „Scenariu pentru Elissa 

Atrag dela inceput atenția. Am oroare de „Sistemul 1900" adică 
de A serie drame anume comandate pe măsuri, pentru # se potrivi 
cutărei actrițe. (De pildă: Sarah Bernard, În urma unet bâtâturi ip- 
fectate, iși pierde picioarele. Imediat un genial dromaturgist fabrici 
ln iuțeală o piesă cu eroină „Cul-de-jatte”, ete, etc.). Dar uri nu-i 
vorba de așa ceva, Elissa Landi inseamnă pentru mine nu o actriță, 
cio posibilitate generală do film psihologic. Elissa Landi e un pre- 
text, suplu mijloc de uani aduce aminte că intelectualizarea cine- 
matografului prin inluzare de psihologie În locul mecanismului obj- 
cinuit al împletirii de evenimente — că acest fenomen e patu-aata 
să înceapă, si că primul care va beneficia de pceastă evoluție, spre 
uită, a ecranului va fi Elissa Landi, al cărui talent e asă tăcul că 
nu poete tolera decit filme bune (în filme prouste jucind mai prost 
chiar decit o artistă proastă). 


Dar, se va spune, filmul psihologie e lung. monoton, Filmul de 
evenimente, dacă evenimentele sunt multe şi logice angrennte, este, 
din contră, trepidant. 


EI bine, cred că nu-l locmai ușa. Succesiunea prea rapid de în. 
timplări zâpăcește, In scurt timp nu mai pricepem nimic, S'npoi sant, 
oricum, cam axasante acele povești fugind cu t50 pe oră, povesti 
cum viața reală nu ne oferă niciodată. In biografiile cele adevârute, 
faptele sunt numeroase, dar evenimentele putine, [Deosebirea dintre 
fapt şi ovenimeni e simplă. Exemplu: mă insor; este un eveniment, 
Mā duc la slujbă; este un simplu fapt. Pun săpunul lu toe după ce 
n'am spălat; iarăşi simplu fapt. Imi dam demisia din munistratură 
sau mă innec în Marea Nordului: evenimente. Şi nsa mai departe). 

istoria cea reală e tlcsită de fapte și relativ goală de evenimente 
Asta e ponte vexant pentru mitocanul cultural, şi prima iui grije va 
fi de sigur să abuzeze de drepturile ficțiunei, pentru a aglomera, În 
poveştile sale, întiniplări epocale, peste intimplări epocale. Dar asta, 
å ja lotgue, nu poate să nu ducă la o impresie de neant, Omul sub- 
lire și poale şi mai mult omul de rind nu tolerează minciuna În 
artă. El vrea să i se descrie locmal ceeace în viață se întimplă ln 
fiocare moment, N'aţi observat cu ce extaz d] Popescu sfilà ră Na- 
poleon scuipa pe jos şi Își trăgea pantulonii exact ca şi Domnia Sa? 

Luaţi cen mal banală poveste din lume, De pililă: Grorge F. Babhit 
trăiește douăzeci şi patru de ore. Notați tot ce face și gindeşte în eest 
răstimp del Bobbit, Un inventar de lucruri perfect neinteresunte: ar- 
te cum Fardu) de vis-à-vis incearcă zadarnice să pornească, se piorae 
cu servelul musafirilor, işi Încuie tigärile, etc., ete. Decit oceste fn- 
cruri fără importantă sunt descrise da un mare artist, si misiunea 
artei este tocmul de n dn interes lucrurilor care in aparență nu au, 
Cutare reflecţie bunată dovedeste cit de stupide sunt sindrofiile de 
intoxieație din lumea americană, cutare gest arată ce încîntat e Rab- 
bit de locul ocupat de el în lerorhia socinlă, miscarea următoare x 
primă mediocritntea novruntă n foarte pirlitelor lui clunuri „câtre 
libertate, şi toate, laolaltă cu ce muai fusese şi cu ce o să mal fie, ne 
fac să ne introducem în sufletul lul Babhit, fără totuşi a părăsi po- 
zia noastră de simpli spectatori (căci manitestărite lui Babhit sunt 
toate exterioare — motrice sau verbale), Excursie foarte paradoxală, 
în care fiecare clipă ne aduce altceva și mereu altceya, 


O — 


94 VIATA ROMINEASCA 


Odată — un senator îl spunea lui Tallexrand: „tly n cu parait-il 
un conseil du roi, qui a dure troix heures, Vous ne savez pas ce qui 
s'y este passé? — „l'roia heures” îi răspunse atunci cancelarul. Ace- 
laş lucru se poate spune despre Rabbit. Singurul lucre care s'a pe- 
trecut în 24 de ore sunt tocmai acele 24 de ore... ŞI totuşi, cetitorul 
lui Babbit par'că merge la o vinătoure sensațională, sau mai exact 
parcă explourează un pământ nou. Adică nu pare că, ci chiar exploa- 
rează un lucru foarte misterios: un suflet omenese, Excursie, ande 
fiecare unic amănunt este chein unei vaste realități de psihologie. 
lată de ce romanul lui S, L. se citeşte cu aceeaș respiraţie intretă- 
iată cu care urmărim evenimentele unui roman de aventuri, CGeeace 
numim noi „aventură „nu-i in fond decit descoperirea, bucată cu 
bucată, n unei anumite situaţii. La Babbit, situația pe cure o desco- 
perim astfel este d-l Babbit el însuşi, cu tot ce este şi are. 

Am insistat asupra acestei cărți (mai precis asupra primei ju- 
mătăţi a cărții) pentru că avem într'insa, liberat de orice amestec im- 
pur, tipul perfect al poveștii pe bază de psihologie. Nici un eveni- 
ment. In schimb sute și sute de fapte, toate valabile, toate probante, 
fiecare probant altfel decit celjalt, fiecare desvăluind o nuanţă dife- 
rită a acelniaşs suflet omenesc. ŞI um ales romanul lui S. L. pentru 
incă o pricină. El este tratat așa de obiectiv, așa de „behaviorist”, așa 
de „comgportist”, incit este aproape cinematograf. 

Multiplicarea evenimentelor — atit în literatură cit și pe ecran 

nu îmbogățeste, ci zăpăcește. Antidotul la monotonie este înmul- 
țirea — dacă imi este permis să spun asa — u „frazelor cinematogra- 
fice". Dar ce înseamnă asta? 

lată, voi da un exemplu. Intrun film al cărui nume imi scapă, 
Joan Crawford este profund rănită de procedeele unui om pe care 
il iubise. Hegisorul ni-o arată acum trăind departe de omul acela și 
indianată la simpla auditie a numelui său. Toate lucrurile și person- 
nele filmului joacă astfel (căci şi lucrurile „Joacă”) —— astfel incit 
spectatorul e convins că eroina te şi reușește să nite pe primul 
ei iubit. La un moment dat, eroina vrea să iasă la plimbare. Îşi pune 
pălăria, minusile, {se ultă o ultimă onră în oglindă, și...; și, în loc 
să piece, mat face cevu, foarte ciudat. Se suie pe un scăunel în dreptul 
unei etajere. Pe raft stă cocoțată o valiză. Joan Crawford pune mina 
pe valiză şi o ridică nilțel,'nu de tot, lăsind-o să se rezime pe muchia 
din fund. Astfel, valiza se ridică exact ca o trapă de pivniță, și pe 
dosul vi, ținut cu degetul cel mare de eroină, se ridică și fotografia 
jubitului nitat. Joan Crawford, în nceastă poziție eminamente inco- 
modă, priveşte citeva secunde încorda!. mut și secret, figura impasi- 
bilă a domnului. Apoi, îi dă drumul, ca unei uși, și spectacolul se 
inchide; iar doamna iese ca și cind ultima vi faptă ar fi fost de 
aceeas lamilie cu pusul mănuşilor sau pudratul feţii. 

Chestia aceasta cu fotografia cate tocmai ceeace noi ne luăm per- 
misiunea să numim o „fruză elnematografică”. Prima ei condiţie e să 
fie altceva de cit ce avusese loc pină atunci şi altceva decit ce va fi 
fapta următoare. A dona condiție, să nu dureze mai mult cu o ju- 
mătate de minut în totul, cu toale preparativele aferente. A treia con- 
dițiez să însemne psiholagiceste ceva, să dovedească ceva de ordin 
sufletesc, E lesne de văzut că detaliul cu fotografia deseris de noi adi- 
nesori insamnă ceva foarte interesant moralmente: sentimentul com- 
plicat a] imposibilității de a nita, Pe dealtă parte, e tot atit de lesne 
de văzut că aceusă faptă nu determină nici-un eveniment, dimpi- 
trivă, ca e determinati de totalitatea evenimentelor prezente și tre- 
cute, Diversele conduite ale oamenilor din filme, exact cu și cele 
ale oamenilor reali, trebue să nu fle cumze, ci aproupe totdeauna 
efecte, ŞI asta este a patra condiție a „frazelor de cinematograt”, 


ONICA OINEMATOCRANCA n 


(Observă : 
mii re în treacăt: ceeace am spus despre conduitele oamenilor 


corul exterior al vieţii noastre are 
arpana îi incumbă sarcina ca pri die A să se ca rt a 
numit psihologic fel. Aşa incit există „fraze cime onte intr'un a 
tind dintr'o simplă schimba „traze cinematarafice” consis- 
ae ). re t decorului material, fără concurs o- 

O frază n'are dreptul 
normal are circa nonäzeci de mia CĂ mr aa de minut. Un film 
„traze cinematografice” pe film dati Gins Dra maliy două sute de 
frumusețe” — dacă îmi este permis să le nume n pa Oo. abate de 
mica pari cars prezintă deficite față de raa Fe n na Pim 
rost are, în loc de două sute, să zicem n i ea 
cinematografice valabile. Cite zece fr umai douăzeci de fraze 
lucru, deşi autorul a iul AGA ne succesive sunt exact acelas 
ie. dealeri. roduce în ele peripeții dramatice, lup- 
Prod vân here pr e 2 rda prae GOTTI, Adultas, incesturi, ete., 
sa unui anumit Seti cat prezintă o variantă distinctă 

stiel sunt foarte multe din comedii Sti 
mentul eroinei este dorința de a fi iubită pă pre nea Pia Aare 
Keri”, şi un ceas şi Jumătate de peliculă doamna ne este arătată suind 
şi coborind din automobil, întrind şi iesind de acasă, şi aşte tind ca 
hazardul să aranjeze cl lucrurile, Bilanţ estetic general t aap zece 
cinsprezece adevărate schimbări de macaz mental pentru irma 
spectator din stal, Cincisprezere în loc de două sute. Asta se nnimeşte, 
pentru un film, „a avea lungimi”, Lungimea provine din neant psi- 
e aie din raritatea „unităţilor de frumusete”, din penurin acelor 
aa por Paena fândamentule pe care le-am numit „fraze ci- 
i vice-versa: un film care contine numărul regle Fi : fr 

un film care face să gifile de feas p urmăririi te, piramaan piken an 
tor. Şi asta indiferent de cantitatea evenimentelor, de complicaţia 
unecdotică. Exemplu: un film. Unui om ratează tot ce încearcă, pină 
ce găseşte cl un lucru grozav, pentru care își pune toale silintele şi 
care... ratează şi el, Atita tot. Sau, alt exemplu: o femee pune intențio- 
nat ghiara pe un bărbat. In plin succes, dă drumul la pradă. Conduită 
absurdă, pe care jumătatea doua a filmului are misiunea, Încetul cu 
încetul, să ni-o explice, ŞI iarăși atita tot. Dar asemenea subiecte, 
un producător talentat le poate umple cu 2—3 sute de fapte, fiecare 
«moţionant și eloquent. Şi tocmai contrastul dintre simpla puritate n 
anecdotei şi bogăția luxuriană de detalii esteticeşte valabile, 
acest contrast face valoarea fundamentală a filmului, 

Intr'una din cărțile lui Huxley «e vorba de un romancier care se 
tot câsneşte să caute subiecte, De ce — îi spune cu bun sim} soția 
lui — nu alegi poveşti mai puțin complicate? „Ehel, îi răspunse el 
atunci, idealul meu ar fi să scriu despre un om şi o femee, care s'au 
căsătorii, şi la început au dus-o cam greu, și mal pe urmă an in- 
ceput să se mai descurce.. ŞI atita tot. Asta zic şi cu roman, Der 
pentru asta îți trebue geniu”. 

Subt o formă cam cariecaturală avem aci o bună definiție a adevă- 
ratului roman. In Cinematoagraf, americanii se apropie mereu de o- 
cecastă rețetă, dar parcă le-ar fi frică de ea, şi repede se reintore ln 
formula cea veche a fabricei de evenimente, In schimb, filmele ru- 


- seşti dela începutul începutului, an adoptat şi practicat uceastă este- 


tică a bazei de psihologie tratată cu cit mai multe detalii diferite, de- 
talii de joc şi de regisură. De aceea Ruşii au realizat ceva uimitor 
şi care se poale rezuma într'o frază: nu există film rusesc prost, 
într'o bună zi, Americanii vor încerca să facă filme de psiholo- 
co Da Dea DESI LI SED E POE SE e AP 


s ? 


94 A VIAŢA ROMINEASCA 


gie more moscovito, unde „ritmul nervos ai evenimentelor să fie in- 
locuit cu ritmul încă și mai trepidant nl conduitelor de detaliu. ȘI 
pentru că spectatorul american este mare amator de mister şi de acea 
specială „inducere în eroare” pe care o oferă istoriile polițiste, — 
nimie nu împiedică pe scenarist să ţină publicul în continuă stare de 
perplexitate, prezentind personagii a căror psihologie să ne scape 
mereu printre degete. Acea depistare permanentă a cetitorului, care e 
arta supremă a romanului cu bandiți, se poate perfect practica în or- 
dinea vieţii curente. Spectatorul va crede că a pus mina pe adevă- 
rata psihologie a eroului, pentru ca, o clipă după, să constate că apa- 
rențele iarăși l-au tras pe sfoară. Pentru a trezi mister cronic nu-i 
neapărat nevoie de transgresarea codului penal sau de explorări de 
„trensury-islands”; e suficient o figură de femee, ca de pildă aceea a 
Elissei Landi — sau de bărbat, ca de pildă aceea a lui Ronald Col- 
man — pentru a da domnului din stal, de cel puțin două ori pe mi- 
nut, subtila voluptate de a fi fost păcălit. 

Hotărit lucru, mă voi gindi — aci sau aiurea — la un „Scenariu 
pentru Elissa Landi”. Şi se va chema: „Chela de Fa”, 

De ce — am s'o spun atunci. 

D. i Suthianu 


EEA p LIE 


lon Suchianu i 


Bătrinețea calmă şi senină a proftesorulu lo S i 
Suchia . 
oi pier a de-un accident stupid, care i-a ului (89. Suc! Dar A an Era 
- ngindu-se în mod neaşteptat, moartea Iui lọw Şuchiann este caracte- 
: serale pi Dren lui preia sina dorinţă re se străvede toată 
: atea sufletului K i 

are ee ia gre) sută S a fost pentru iertarea greşalei te- 
rofesorul care timp de 40 de ani a educat şi instruit attt - 
raţii de elevi, în sufletul cărora amintirea lui că rămine Ap ee. papei 
ridicase la Acea treaptă de înțelepciune, unde nu mai nu loc decit no- 

blețea spiritului, generozitatea largă şi bunătatea nemărginită, 
Par'că se detaşase complect de cele pământeşti, imaterinlizat, şi tră- 
Ind mai mult în cercul amintirilor, pentru el foarte preţioase. Cunos- 


cuse pe Eminescu și Caragiale așa cum ne cunoaștem noi colegii de 


şcoală. Prietenia lor era renumită. Faptul însuşi că îşi găsise aseme- 
nea prieteni, arată distincția sufletească ş valoarea acestui profesor 
de mare prestigiu, şi de remarcabilă inteligență, Din experiența sa de 
viaţă, brăzdată de dira înțelepeciunii, se pot învăţa multe. In primul 
rind spirtul de blindeţe şi toleranţă, care lipseşte atit de mult astăzi, 

Ion Suchianu dispare un profesor de mare valoare şi un te- 
zaur de valori sufleteşti superioare. 


C. G. Costa-Foru 


Izolat la conacul moşiei sale din Buzău, C. G. Costa-Foru putea 
contempla in linişte, dacă-l lăsa firea sa de luptător Înāscut, trecutul 
repari de de aprigă combatere pentru convingerile neclintite cari l-au 

nsufle 

C. G. Costa-Foru, gazetarul de talent, a militat pentru ideile de li- 
bertate, omenie, dreptate şi triumful democratici adevărate. Desi fä- 
cînd parte dintr'o familiei de boeri vechi, inima lui a bătut totuşi alā- 
turi de cel umili şi fără apărare, iar condeiul şi l-a pus în slujba cauzei 
celor obidiţi. In rindurile conservatorilor a stat citeva clipe, Genero- 
zitatea sufletească şi setea de dreptate socială l-au îndemnat să se ali- 
nieze în rindurile luptătorilor progresiști, unde găsia mai multă iubire 
«e oameni şi mai puţin cinsim sălbatec, 

Viața lui ©. G. Costa-Foru este un prea imp de virtute cetățe- 
nească. Intre credinţe și fapte era acordul deplin care nu se 'ntilnește 
decit în istoria caracterelor unitare, 

Câţi sunt oare, astăzi, cei cari sufăr pentru convingerile lor, cei 
cari nu renunţă la ele pentru comoditate personală şi nvantagii? 

Costa-Foru a fost lovit În mod josnic pentru lupta pe care a dus-o 
împotriva șovinismului. Faptul l-a umărit desigur, văzind cum un om 
este atacat pentru credințele sale, dar nu l-a clintit dela linia urmată 


cu impunătoare consequenţă, 


a 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


Lupătorul de rasă n'a consimţit la odihnă decit constrins de virsta 
înaintată. Ultimul cuvint al ui gazetar a fost un blind salut prie- 
tenesc adresat omului, prietenului, Un apel la toleranţă, înţelegere și 
iubire, Un mesagiu de superbă noblețe morală. 


Maglavit — misticism — reacțiune. 


Sărmanul Petrache Lupu! Crezut-a cl vreodată să cunoască far- 
mecul interview-ului, al reportajelor spumosase, emoția în fața obiecti- 
vului fotografic, afluxul şi smerenia masselor, plimbarea în maşină? Cu 
siguranță, că nu, 

Adeseori, astfel de cazuri se identifică cu şarintania. Cu inima 
deschisă și impăcață se poale spune însă că Petrache, este un biet cio- 
ban, de bună credință, 

āmine de comentat, al doilea fenomen: psichoza mistică de care 
sunt cuprinse massele ţărăneşti, 

Rar sa mai vâzut În țara noastră, un atit de massiv exod şi pele- 
rinaj, atitea fețe transfigurate, atita înfrigurare şi adincă evlavie: 
prosternări emoționante pentru implorarea harului divin spre a ob- 
ține tămăduirea de boli, de nevoi, griji şi necazuri. 

Bizar, Căci în epoca de fată nu ne-am fi imaginat ca massele să 
fie cuprinse de un bigotism atit de naiv, 

i totuşi, explicabil, 

izerin, a ajuns să umple cu virf paharul suferințelor acelor oa- 

meni cari wan alt sprijin decit în peaa lor muncite şi În cerul nă- 

răvaş, cu sau fără ploi. Trupurile lor istovite şi roase de boli nu gă- 

rar oe hed cuvenită in spitale, fiindcă un regim nepăsător, le des- 
njeaza. 

Şi atunci, ca omul la inec, aceşti țărani, disperaţi literalmente, se 
ngaji de ori şi ce, cu toată ardoarea sufletului lor, cu setea nemărgi- 
nită de a găsi o alinare, o mingăiere, imaginară și iluzorie măcar, 

Intre timp, reacţiunea perfidă şi meschină, ca întotdeauna, crede 
că a sezisat un moment oportun spre a comercializa politiceşte „feno- 
menul” dela Maglavit. 

Cuvintelor simplului cioban, li se dă o interpretare pervertită, ştiut 
fiind că gelozia îi face pe reacționarii noştri setoşi de a exploata în 
favoarea lor misticismul rudimentar al musselar, 

Nu-i exclus ca miine să i se facă naivului Petrache propunerea 
de a accepta șefia vre-unui „batalion de asalt”. Serios, Exclusă nu este 
această „promoțţie” şi achiziție reacționară, Căci la ce nu se pretează 
în toate țările, reacţiunea turbată atunci cind vinează cu şi prin orice 
mijloace, acapararea prin piraterie, a puterii?! 


Turismul, o diversiune ? 


După toate aparențele, se pare că da, 

Guvernul şi-a dat seama că nu dispune de-un „caz Abesinia” spre 
a canaliza în altă parte nemulțumirile profunde ale masselor ţărăneşti 
şi orășăneşti şi nici „cazul Skoda” nu i-a mai satisfăcut combinaţiile. 

In evidentă lipsă de altceva, s'a recurs atunci la... turism, 

Turismul, o problemă naţională. Turismul, o mină de aur. Turis- 
mai; un oale de salvare pentru țara în primejdie. Fara intreagă: pen- 
Tu uristn n 

Că turismul a fost folosit ca o veritabilă dar ignobili armă diver- 
sionistă, e dovedit prin faptul că guvernul a venit cu p 
a turismului, cînd v rismul era mpi sg sfirşite, Cind turismul 
propriu zis era pe sfirşite şi cind, ca să sinceri, sub oblăduirea 


MISCELLANEA 101 


aceluiași guvern se urziau în umbră, tainic şi m 

fitul unor ratați condotieri ai vieţii politice Sesan vasra” tone n pe 

Trebule să credem acestea, fiindcă o campanie pentru deschide- 

rară gr Ce pla Ă ga pene dr sapii vorbe, declarații și declama- 
mile tardive, ci inainte de ori i i 

none er reda ce măsuri concrete şi realizări 

E meschin proprietarul care anunță libere de închiriat aparta- 
mente somptuoase, cind la data ununțării dispune de aceleași vechi, 
murdare şi infectute cămăruţe, 

Exact, turismul se poate solda întrun efectiv venit național, In 
balanța de plăţi a unor țări ca Franța, Spania și Elveiţa, Cehoslovacia 
şi Ungaria, Austria şi Jugoslavia, turismul contează printre cele mai 
massive capitole de export invizibil. 

Dar dacă e aşa, atunci de ce aci, vorbe goale și solemne şi vorbe 
solemne şi goale? 

Presupunind chiar că există o inițiativă particulară pentru reali- 
zări practice în acest senz, Dar nu e stiut onre că aceste inițiative nhi- 
necă în fiecare sezon pe panta speculei si n inşelăciunii? 

lată deci, primul rol al organelor oficiale, 

In al doitea rind, pentru motivul că turismul poate deveni un im- 
portant capitol în venitul național, nu este tot de datoria statului să 
intervină direc! prin utile lucrări, amenajări şi dirijări? 

De prisos să spunem că oficialitatea n'a făcut nimie nici întrun 
senz, nici în celălalt senz, 

ŞI atunci, chiar întradevăr, ce alt scop a avut această spontană 
trimbițare filo-turistică? 


T: 
Un veritabil dusman intern 


Statul, nu trebuie să fie nimardecit un stat-polițist spre n garanta 
ordinea şi pacea cetățenilor săi, In nic un caz însă statul nu poate fi 
siat, dacă el nu înţelege să-și apere autoritaea, Mijloacele? Nu, prin 
orice mijloace. Căci în acest caz, acel stat, n'ar mai trebui să fie stat 
organizat şi civilizat, cu o etică şi o morală oarecare. Apărareu autori: 
täpi prin orice mijloace i-ar fi caracteristic doar statului-bandit, dacă 
se poate concepe un astfel de stat, i 

Autoritatea, trebuicşste apărată în orice caz demn, cumpănii, cu 

ere și cu tact. E 
peera aa Skant din Braşov, pare să ne dovedească Insă că oficialita- 
tea actuală este sau incapabilă să apere statul sau confuză şi de rea 
crodinţă, nu s'a pomenit încă aşa ceva, ca în plină noapte, o bandă or- 

izată de hitlerişti, să desfăşoare manevre deghizate în formaţii mi- 
[itare. la cari, fiind surprinse de câtre un jandarm, să-l dezarmeze, să-l 
doboare, să-l lase aproape mort, spre n Sispiren apoi fără... urme, 

Cazul, prezintă o gravitate extremă. El se rezumă la aceasta: pe 
teritoriul statului nostru se organizează o armată clandestină cu sco- 
ul evident de a-l sluji pe un alt stat, străin, amie ssu inamic, m'are 
baporan: $ w 
din Braşov, nu este un caz izolat. i 
pair iniata s'au intimplat şi în alte părți ale Ardealului, în 
in şi în Bucovina, 
Da, = capătă un aspect şi mai dureros cind ținem cont şi de fap- 
tul că numeroşi hitlerişti nemți din Rominia su beneficiat după urma 
improprietăririi, situația nemților în Ardeal, sub regim rominese, fiind 
superioară epaocei cind tinjiau sub opresiunea șovină a maghiarilor. 
Astăzi, ei complotează contra statului nostru, contra unității noa- 


E 


102 VIAȚA ROMINEASCA 


stre naţionale și sau pus cu trup și suflet în slujba unui regim străi 

abject din toate punctele de sa 

alitatea A ati À iei vaner pentru sufletul, caracterul şi men- 

ucrurile, fireşte că n'ar fi ajuns pină aci, dacă 1 

un guvern echilibrat cel puțin mental, Căci în loc ge fe (tara 

e. orar good Farina re SORA irațiuni massive, el prefera să 
i „in e . 

rari pere p undindu-i în Doftana şi sapünin la tor 


Dar se poate pune și această întrebare : simpati 
min cu hitleriştii saşi s şvabi? E atat ba 
Căci dacă nu, soluția e simplă: prin măsuri administrative şi eco- 
nomice, toți hitleriutii din România să fie făcuţi să plece cit mai re- 
pede din ţara noastră, luind drumul „raiului” pe care-l visează: în ta- 
berele de muncă de sclav în Bavaria şi Prusia. Şi astfel, dacă nu doi, 
va fi totuşi un singur mare Stat fericit: Rominia, care vrea linişte! 


Dr. Sache Nacht ; Psychanalise des psichonâor t des t 
de la serualitė. Paris, Alcan, 1935. r EE S S 


Compatriotul nastru, Doclorul Sache Nacht, setul laboratorului de 
psihoterapie și psihoanaliză a) facultăţii de medicină dela Paris și-a 
strins lecţiile inangurale i studiile referitoare In psihonnaliză în vo- 
lumul „Psychanalise des psichonâvroses et des troubles de la sexua- 
lite” apărut recent la Feliz Alcan. 


Ca orice mare inovaţie, psihanaliza s'a bucurat după război de 
un val de admiraţie, bazată adesea numal pe o înțelegere aproxima- 
tivă a teoriei lui Freud, Din cele două esențiale merite ale psihoane- 
lizei: o explicare a psihologiei şi o terapeulică a unor stări sufleteşti 
morbide, s'a reținut numai partea întia, indeosebi picanta teorie n 
pansexualismului. Dar s'a intimplat ceeace era şi firesc: nu se mai 
aude atit de des prin cafenele și saloane cuvintul „se explică prin 
psihoanaliză”. In schimb această disciplină s'a retras în laboratoare și 
s'a consolidat, accentulnd în special latura practică, terapeutică, Lu- 
crarea doctorului Nacht este o icoană vie n acestui reviriment, Teo- 
ria îşi are locul ei dar centrul de interes nu mai este în păsirea de 
noui teorii și interpretări ingenioase, ci în reușita tratamentului. 
Cecace se găseşte rar în cărţile clasice de psihonanuliză, se găseşte aci: 
indicarea felului în care a fost vindecat pacientul, Aceasta aruncă 
din nou o lumină profundă asupra mecanismelor pslhoanalitice, 

Volumul acesta studiază psihozele, nevrozele şi  perversiunile 
sexunle. Expunerea lor este precedată întotdeauna de o foarte clară 
schiţare a punctelor de vedere freudiene. Ca atare ele pot servi yi 
drept inițiere în acest domeniu. După ce studiază conceptele și me- 
canismele psihice ale teoriei psihoanalitice (inconstientul, refularea, 
fazele erotismului) arată cum psihozele sunt rezultatul unei fixāri in- 
tr'o fază erotică infantilă, un fel de oprire a evoluției normale, pe 
rînd nevrozele se grefeazā pe o sexualitate normal evaluată, dar stin- 
jenită de conflicte oedipiene nelichidate în tinereje. Paralel cu aces- 
tea sunt explicate şi perversiunile sexuale, care nu sunt şi ele decit 
rezultatul unei fixări anormale Intr'o treaptă de erotism infantil. 

Piesele centrale ale lucrării doctorului S. Nacht sunt, de bună 
samă, cele Trei lecţiuni asupra lurburărilar sexualităţii. 

În prima lecţie schițează problems sexuală în cadrul socletății 
capitaliste şi expune bazele psihologici freudiene pe cind în a doua 
și a treia prezintă dificultăţile în dragoste (impotenta si friziditaten, 
cauzele lor) şi perversiunile sexuale (inversiunea, sado-masochismn, 
masturbaţia, exibiționismul). A doua piesă de rezistență a volumului 
este un expozeu succint asupra teoriei psihoanalitice a psihozelor in 
care arată cum delirul de persecuție '(paranoia) este o reacțiune de 
salvare față de dorințe homosexuale, pe care bolnavul neputind-o 


104 VIAŢA ROMINEASCA 
————__———————— 


accepta, evadează în boală. Schizofrenia este o fixare în faza narci- 
sică a sexualității iar melancolia reprezintă o regresiune la faza sadic- 
orală, 

In jurul acestor lucrări sunt grupate o citime de studii analitice 
amănunțite, un excelent material documentar, care înfăţişează preg- 
nant mecanismele psiho-nevrozelor şi ale perversităţilor, şi ilustrează 
viu metoda de analiză şi de vindecare ale psihanalizei, 

Lucrarea d-lui Nacht, cure se adresează studenților medicinişti, 
este un frumos şi clar expozeu al unei teorii mult admirate şi mult 
hulite, Ea nu pune accentul pe discuţii teoretice, cl pe ceiace este e- 
senţial pentru un medic, adică pe posibilităţile terapeutice. După pro- 
priile cuvinte ale autorului. rolul psihanalistului nu este numai te- 
rapeutic ci şi profilactic; „A conduce societatea la o mai bună infe- 
legere a sexualității, la o mai sănătousă atitudine față de sexualitate, 
lată rolul nostru profilactice.” 

Prin expunerea clară, înviorată de unele analize amănunțite 
concludente, a psiholoalei freudiene, doctorul $. Nacht îşi îndepli- 
unește coplos această datorie. 

LUCIAN BOZ 


Piero Barueliini, Giosuè Carducci. Brescia, Ed. Marcelliana, 1934, 


De mai mult de jumâtate de secol, literele italiane au fost preocu- 
pate de o figură impresionantă şi impunătoare, ce iluminează istoria 
literară şi naţională a Italiei moderne. E vorba de Giosuè Carducci, 
personalitate care a dominat o epocă și a stirnit aproape continue şi 
necondiționate elogii, In secolul Ini şi în momentul acela psihologie 
lumina i-a fost așa de clară şi evidentă, incit toţi cari s'au ocupat de 
el, luu considerat, cu drept cuvint, mare, înconjurindu-l cu nimbul 
sacru de profet al naţiunii. Chiar şi Papini, neertătorul florentin, cu 
zimbet acul și caustic, l-a cruțat în celebrele-i „Stroncature"” (eritici 
acerbe, de sfărimare a multor glorii), ba mai mult, i-a inchinat un 
volum, 


Carducci cel adevărat? E drept, contimporanii şi tatea l-au ca- 
racterizat cu un cuvint specific: nenratteraceio”, adică o fire mai mult 
imposibilă. Dar sub impulsivitatea nihilistă, — Intodeauna aspru 
bntjocoritor pină la injurie,, cu oricine şi orice, — se ascundea un ti- 
mid, un idealist şi un avintat, acela care dă suflu operii care prin a- 
ceste însuşiri durează, iar nu prin cele negative. 

Ţ Piero Bargellini e Insă toscan, adică fatalmente critic purist, 
Conduce o revistă, fondată de el in anul 1928, Ji Frontespizio, revistă 
originală şi nouă ca aspect, la care colaborează tinăra generație a 
Toscanei, în frunte cu maestrul Papini, Intenţia fondatorului a fost 
să dea o expresie scrisă unui cenaclu de critică şi spirit florentin, E 
stăpinită de un profund sens spiritualist şi spiritualizant, cu continue 
preocupaţii mistice, Dealtfel Bargellini a scris și viața Sfintului Ber- 


Deaceea, probabil, antipatia vădită pentru Carducel, omul greoi, 
legat de pămint şi iubitor de soare, de natură şi de patrie, preocupat 
de problemele sociale, naționale sau literare ale epocii lui, indiferent 


7 ca E E S 


RECENZII 105 
C 


faţă de marile probleme irezolvabile: divinitate, creaţie, om, moarte, 
acceptindu-le fără discuţie şi admirindu-le cu suflet sensibil de poet. 

ucti s'a născut la 27 lulle 1835, deci acum 100 de ani, la 
Valdicastelio (Versilia). Viaţa i-a fost împărtită în trei mari epoci : 
Gioventù (1835—59). Virilită (1859—85), şi Vecchiaia (1885—1907). 
Şi aceste epoci, la rindul lor, sunt cronologic impărțite în mai mici 
perioade caracteristice din viață, desfăşurate pe un schelet de eveni- 
mente istorice. Biograful serios nu s'a putut împiedica de a fi şi isto- 
ric şi a întrețesut viața eroului cu mersul istoric al Italici. Metodă 
foarte bine venită în cazul lui Carducel, a cărui operă si caracter se 
conturează şi ia anumite tonuri şi tendințe, urmind conştiincios sonr- 
ta italici. 

Fiu de Carbonar, e la inceput revoluționar, dedică oide Crucii de 
Savoia, în care vede scăparen Italiei şi închegnrea ei, apoj închină un 
imn lui Garibaldi, eroul ideii naționale. După cucerirea Romei, Car- 
ducci este republican, ca tot tineretul din acea vreme, Dur regzalita- 
tea se întăreşte, regina şi regele îi chiamă, şi-l ndue laude, portul 
va seric o odă reginei, Aceusia nu inseamnă, că era un nehotării Ideea 
lui despre patrie era mal presus de aceste forme, Pentru el, Italia n 
existat profund, ca entitate specifică şi integri şi i-a rămas tottenuna 
credincios; pentru binele ei, a luplat şi a seris, trecînd prin toote n- 
ceste variații, 

In creația şi în concepția lui literară, n fost dela inceput un clu 
sin categoric, dintro înclinare puristă, dar şi dintro spontană incli- 
nație. Judecă aspru romantismul itallan, fără să-l fi adincit prea muli, 
din antipatie pentru influențele străine. Cunoayte insă mai tirziu ro- 
mantismul francez, apoi german, $i suferă pe rind influența lor. Din 
clasic, devine romantic fără să vrea; aşa era epoca şi el era produs 
al epocii sale, Chiar cînd forma răminea elasich, fondul dovine to- 
mantic, ajungind să închine un imn Satanei, în cari vede figura re 
voltatului de atunci. Odată cu Udele Barbare și creearea noului ein 
antic În poesia italiană, spiritul lul se calmează si ajunge din nou E] 
puritatea olimpiană şi echilibrată a clasicismului, Deci, cu toată evo- 
luţia aceasta, a rămas totuşi consecvent cu sine însasi. + 

De cind a văzut lumina zilei în ținutul umbros al Versiliei e 
ninilor Cararezi, viața lui a fost o continuă căutare de soare, şi ei 
mină, căci se temea de intuneric şi moarte, o frică ce l-a uree i 
a trăit, Dar cînd în sfirşit, găsește soarele in Maremma, e si c $ “și 
aminteşte întotdeauna cu duioşie Frumoşii ani petrecuţi us o. Ca p 
eten şi ca om, e Intotdeauna acelaș, în fond, cu accese de amr a 
melancolie sau furie, sau de imediată volubilitate şi înseninare, ra 

nînd acelaş prieten bun, sincer, în al cărui ajutor te poţi sonrada, N'a 
fost un piara șa in sensul bigot (este anticlerical și antipa al avere 
nat, nu recunoaşte divinitatea lui Isus, dar se închină in fața mergi per 
martiriu uman). Cind spre sfirşitul vieţii, se spunea că a zice ri 
întoarcă faţa către Dumnezeu, ri se piin BI AORE: tn of pa ca 
consecvent cu ideea lui primă: simte 
cămară eta a a Pit, Al pe ema 
rit In 15 Februarie f n, i 2 
mapa pei air e poezie, dar chinuit şi paralizat, căci viaţa i-a fost 
un sbucium şi o luptă continuă. i 
Cartea, în sine, lăsind la o parte tendința ei, este un studiu së- 
rios, sincer şi curajos. Din notele ce succed biogratia se omte poosis 
un tezaur de bibliografie informativă asupra ing urse ere Figes y Au 
i i lui Carducci. Figura însă a poetului, ca închegare de viaţă ş 
ae pă e realizată; îi lipseşte căldura mg rara Penale, este 
i a - "redă ca o figură ursuză fe studios pedant, iras- 
uie A prea pi tot ce nu era el. Toate acele elogii şi deseori 


PP 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


exagerări, au stirnit spiritul critic al toscanului pornit pe drumul unet 
dărimări a vechiului iloi, Carducci trebue şi seum să fie înțeles vu 
ilragosie şi upreciat la justa lui valoare, trecînd peste grandilocvența 
şi retorismul care domină mai ales prima parte a operii de tinerețe. 
Ne râmine, deci, viziunea bătrinulii purist şi echilibrat din ultimile: 


lul producţii, 
A. BENCHE 
Istoricul revoluției rusești 


Autorul, d, N. N. Matheescu, nu este ceeace numim nol un „ni 
nou”. Lucrările sale anterioare, „Studii de sociologie”, „Despre lu- 
pislația muncitorească” şi „Iuliu Maniu”, o reuşită schiţă biografică. 
mai mul! portret decât schiţă, sunt toate încercări seriouse cari pre- 
sinlă loxma garanţia oricărei noul lucrări semnale de acelaş autor. 

Se pune numai Întrebarea dacă lucrarea de mai sus, este ac- 
tuală? Pentru un „struţ”, nu. Pentru acel care înțelege senzul istoriei 
man ea a mişcărilor omenesti, niciodată vechi, totdeauna nou si 
ncui, da. 

In orice caz, În literatura românească, subiectul este nou si se 
poate afirma că este prima incercare care îşi dă silința de a prezenta 
intr'o lumină obiectivă nu atăt staticul revoluţiei cât substratul ei s0- 
cial şi dinamic care a adus cu sine în mod fatal, răsturnarea unui 
regim, întronarea unui nou regim şi elaborarea unei noui vieţi în 
ferma concretă a planurilor cincinale, 

Totuşi, i se poate găsi cărţii un defect: în puţine pagini, este 
“ondensată materie prea multă, abundă probleme prea numeroase- 
“i se practică pe lângă sociologie aplicată, istoriografie. portretiam. 
(Lenin-Tratzehy-Stalin)), economie politică (Planul cincinal). „Defer- 
tul” este insă souzabil, 2 

Este cunoscut că editurile consideră pe a) doilea plan cărţile 
o ştiinţă, cerându-i autorului, înainte de orice, puţine conle de 
tipar, 

In rezumat, o lucrare actuală, bine scrisă și utilă nu numat- 
studentului ci şi omului nostru de stat. 


Casole de economii 


D-l Dr. Caius Bardosi, autorul acestui complex studiu, dispune 
de două mari avantaje: în primul rând ocupă funcţia de referent 
chiar ln Cassa de Economii şi este astfel pus în măsura de n cm- 
nvaşte în „intimitatea” sa tot mecanismul acestei instituţii noui în 
țara noastră și în al doilea rând, pregătit serios în Universitățile din 
Paris, Haga şi Londra şi-a însuşit pe pate sistematica cercetării 
stiinţifice, care implică inainte de orice obiectivitate gi. sistem. 

Studiul „Casele de Economii” (p. 240, edit. „Cartea Homâneax- 
că”) merită fără nici o rezervă calificativul unei lucrări complecie, 
din toate puntele de vedere: atât ca documentare, sistem gi informa- 
ție cât şi ca analiză teoretică, 

Pornind dela expunerea generală a teoriei micilor enonomii 
în legătură cu concepțiile doctrinare ale lui Bastiat, Clarici Gide, 
Nogaro, Philipovieh, Charles Rist, Conrad şi Robèrt Licfmann, auto- 
rul trece apoi în revistă evoluţia istorică a instituţiilor de econo- 
tii, oprindu-se în a ne pune la curent cu organizarea şi situaţia ac- 
tuală 2 Casselor de Economii în cele mai importante țări: Franţa, 
Imperiul Britanic, Germania, Italia, Spania, Suedia, Norvegia. Dane- 
marea, Olanda, Finlanda, Belgia, Elveţia, Rusia Sovietică, Statele 
Unite și America Latină. 

a Lo AA atutăie este serg de o documentara statistică originală: 
vade-mecum în cea mai nouă, cea mai echitabilă si utilă 
instituție de credit. j Pe si 


În E oi 


RECENZII 107 


Cu privire la Franz Ferdinand 


In prefața acestei unice lucrări în felul ci, L Const Graur ne 
spune următoarele: „Nu m'am gândit să fac nici operă ştiinţifică, 
nici operă literară”, Să fie oare o ironie a „intâmplării” că această 
lucrare să fio una din cele mai alese opere stiintifice şi în aceens 
măsură, o adevărată perlă literară? 

ti aga este: „Cu privire la Frang Ferdinand” este o operă 
ştiinţifică meșteşugit scrisă, în cel mai frimos limbaj pe care l'am 
citit vre-odată. 

Titlul lucrării, ne spune tot: că nu e vorba de o biografie n lui 
Franz Ferdinand, că nu e vorba de o înşiruire cronologică a unor 
evenimente, ci cu mult mai mult decât atât: e vorba de cen mai 
profundă analiză socialpolitieă a unor cauzalităţi, cari prin impor- 
tanga lor, au valoare eternă şi prin aceasta, au și valòaren lor de.. 
acută actualitate. 


Parafrazând studiul dlui Const. Graur, vrom să intelegem că 
autorul şi-a propus următoarele: să ne redea în toată „amploarea” 
şi „Splendoarea” sa de putregai, situnția monarhiei habsburgico, i- 
tuaţie creiată din nepriceperea evoluţiei continue a maselor s0- 
ciale și etnice, din bigotism şi ipocrizie, din retardism obtuz, din re- 
invierea mirnjului autocratic medieval, din exercitarea fără scrupul a 
iacticei „ divide et impers", până ce, toate acumulate, în momentul 
incidental al unul glonte, au răsturnat peste cap monarhie, trop şi 
imperiu, ' . 
Studiul, ne priveşte îndenproupe şi pe nòl ca entitate etnică, 
care în mare măsură am făcut parte din ucest conglomerat despotie 
si în care personagii ca Popovici, Vaida, Grigorovici, Isopeėseu- 
Grecul şi Iuliu Maniu, şi-au avut partea lor de atribuţiuni si ro- 
luri, T. TUDOR 


Sonete din Shakespeare 


Traducerea, de Henry Marcus. 

Contruntându-le pei Ara avem întradevăr plăcula sur- 
priză că redau în traducere, întrun mod plastic și complect, ideia 
originală a nemuritorului autor, „poetul cu limbs de miere - Regro- 
tim doar un singur lucru, Că traducătorul n'a vrut sau n'a putut să 
ne ofere o traducere complectă a celor 154 sonete şi cele sonete 
traduse, întradevăr nu sunt chiar cele mai frumoase din ceeaco ne-a 


Isat Shakespeare, r. 


„Academia ortodoxă" 


Almanahul recent publicat de societatea studențească din Cer- 
năuţi „Academia Otrodoră” incheie demn festivalul de 50 do ani de 
existentă (1884—1934). Pare curios, însă nsa este: această societate, 
În primele sale Inceputuri semăna prea puțin cu firma ci exterioară 
care ar fi trebuit so limiteze doar la o activitate pur teologică si 
contemplativă. Dimpotrivă. In acei uni de aprigă prigoană austriacă, 
această societate, alături de laica societate studenţească, „Junimea 
reprezentau două echipe de vajnici luptători, cari cu riscul libertăţii 
personale, înfruntau urgia politică şi universitară, punindu-se cxclu- 
siy în sitijba emancipării sociale și culturale a elementului etnic 
din Bucovina. 

Membrii acestei societăţi, erau întâiu luptători, apoi studenți 


1 
aia idea mii „Almanahul” ne oferă oglinda fidelă n unor lup 


e 


108 VIAȚA ROMINEASCA 


te eroice şi grandioase şi a unor realizări demne de o existenţă a- 
tât de lungă pentru o societate de tineri. 

Colaborări preţioase: Petru Rezus, Virgil Cosma, Dr. V. Tar- 
novschi, Sextil Puşcariu, Dr. V. Loichiţă, Aurel Dărăban, I. Pote- 
caşu, Dr. O, Bucevschi, Dr. S, Reli, L Iisei, Procopie Jitariu, Dr. V. 
Gheorghiu, Dr. I. Puiul, G. Ţâţu, Lascarov-Moldovanu, C. Eşanu, 
Dr. O. Tarangul, T. Chelariu, Dr. C. Simota, Gh. Lanivschi, N. Roşca, 
O. Gherasim și Gh. Hutu. 

T. 


Rasa și Rasismul 


in editura „Adam" Doctorul Ygrec a publicat o foarte interesantă 
și mai ales alluală lucrare: „Rasa și rasismul — cea mal mare es- 
cvrocheęrio ştiinţifică a secolului — ” (36 p. 235 lel). Din cuprins: Mia- 
ucismul rasial; contele Gobineau, tatăl misticii rasiste wermane: 
Cum au falsificst nemţii coneoppia lui Gobineau; Definitia „rasei; 
Cum şi când s'au format rasele umane? Clasiticaren antropologică, 
wcrologică şi fizionomică a raselor umane; Nu există decât ameste- 
curi de rase; Românii, Germanii, Evreii ca., „rase; „Ariani şi 
„Nenriani” Base psihice; Drepturile omului european față de ra- 
sismul şi patriotismul rasial; Filosoful român Vasile Conta; „Eth- 
nicul” şi „Naţionalul” rasist. 

Intrun număr viitor, ne rezervâm dreptul de a reveni cu o a- 
naliză critică și amplă, In numărul de față, vezi „În slujba saianei” 
i ide etalate drept răspuns unei alte lucrări rasiste de H. Sa- 
nielevic 


Trei monografii literare 


Problema cunoaşterii culturii noastre în străinătate a pornit să 
capete deslegare, dintru început, sub bune auspicii. La câţiva ani după 
războiu, Fundaţia Culturali „Principele Carol”, a introdus în progra- 
mul ei acest capitol important de afirmare a bunurilor noastre spi- 
rituale dincolo dè hotarele ţării, 


La conferințele de pace, România nu-și putea arăta. In afară 
de valoarea sa etnică, aproape nimic din ceeace formează titlul de 
cinste al unul Stat, Din acea zi Wa văzut cât este de utilă această 
umilă dar prețioasă operă a traducerilor. Oricâte neajunsuri ar in- 
soţi tălmăcirea unei literaturi într'o altă limbă, oricâtă greutate ar 
întâmpina traducătorul, în redarea modulaţiitor fireşti ale unui 
praiu, această străduință nu trebue diaprețultă. 


De câte ori, un autor n'a adus infinite servicii neamului său, 
măi mult decât expedițiile armate- si cele mai mieatre combinaţii 
diplomatice! Prestigiul în străiniinte se câstigă, în primul rând, 
locmai cu ajutorul penetrațiilor culturale. 

De aceea, nobila inițiativă pornită dela Intemeietorul Fundaţiei 
„Principele Carol”, a avut răsunet, oriunde sa manifestat; expozi- 
tiile de artă religioasă veche, expoziţia de artă modernă deln bie- 
nala internațională din Veneţia, precum şi carten românească in- 
fiţişată în pavilionul deln Florența, au lăsat amintiri nestersa celor 
cari le-au vizitat. 

Acelaș îndemn n făcut să apară, la Roma, o revistă intitulată ` 
„la Romania”, care su tipărit vreme de doi ani. Alci “au publicat 
iasă re ete Reginei Monia; nper maa, gre aia a d-lui 

> N. Iorga, stu espre Domnitorul Cuza şi Cavour, datorite 
profesorului italian Silvestri. e 


ÎN a E O N N 


RECENZII 109 
————— 


An cu an, s'au alăturat alte opere de înfăţişare a literaturii yi 
artei româneşti în Italia. Prin activitatea Aare rd Claudiu lso- 
pescu la Universitatea din Roma, limba noastră devine tot mai cu- 
noscută. Studenţii cei mai aleşi ai d-sale au publicat o sumedenie de 
articole și traduceri din literatura română. Insoţite de introduceri 
şi prefatata de iluştri romanişti şi critici italieni, cărţile noastre, sub 
vestmântul graiului italian, au fost răspândite in zeci de mii de 
exemplare. Iar primirea lor, de câtre publicul cititor, a intrecut toate 
aşteptările, 4 

Paralel cu această activitate a traducerilor, profesorul Iso- 

scu a format o adevărată scoală românească In Facultatea de Li- 
ere din Roma. Sprijinit de marele fiolog Giulia Bertoni, cel care 

ne-a vizitat în primăvara trecută, învăţământul limbii românesti a 
dat cele dintiiii roade pe pământul italic. 

Ne stau mărturie cele trei lucrări asupra lui Cosbuc, Caragiale 
şi Cerna, susținute la examenele de doctorat din ultimii ani a câtor- 
va valoroşi elevi ai d-lui lsopescu, 

George Coşbuc, studiat în viața şin opera sa de către d-ra Lu- 
cia Santangelo, este prezentat după toate rigorile monografiei cu n- 
devărat ştiinţifice. Poate informa pe cititorul striin asupra operei 
marelui poot al ţărănimii, dar incearcă să lumineze şi multe proble- 
me de limbă sau estetică. 

Dar autoarea nu este lipsită de frumonse insusiri de sinteză. Intă 
cum redă, în concluzie, caracterul operei tul Cosbuc: 

„G. Cosbuc n cântat pământul ţării sale, oamenii și câmpurile, 
in eterna lor înfiţizare, de fiecare zi; a cântat firea Introeagă. In nes- 
fârşita varitate a privelistelor, aşa cum n'ar fi ajuns so fach decăt 
cine a trăit în stransă apropiere de ca; a cintat, cu o noasemānatā 
precizie de pictor, vibraţiile celo mâi subtile, freamătul tainic, ar- 
moniilo-i tainice, Poet al exteriorului, dar si Poiet al sufletelor, A 
zugrăvt almţiri alese. umile bucurii și tainice dureri; în simbolul fa- 
miliei, vedea forma, ideală a societăţii omeneşti, oa singură fiind fn 
stare a înlătura durerea, prin iubire și unire. Pe dragostea infinită 
a întemeiat el lupta împotriva nedreptăţii, n vioienţii, lupta purtată 
în numele păcii si a Infrâţirii umane”, 

Cu o deosebită sobrietate ştiinţifică, a tratat cenlaltă autoare, 
Anna Colombo, opera marelui Caragiale. Pentru d-sa, aria scriitoru 
lui român se desăvârseşto în Nuvele sin Schiţele nouă, duph co 
trecuse prin experienţa teatrului, 

„Căci numai Nuvelele, din toată opera lui Caragiale, eunt dem 
ne de numele care era si mândria creatorului lor: ole sunt clasica, 
in sensul cel mal „latin“ și ma! armonios al cuvântului...” Limba lor 
este curată, lumea lor e universali, fiind sccer, n celor mai pro- 
tunde sentimente omeneşti”. (Anna Colombo, opt, cit, p. 193). 

întrucât este adevărată această ierarhizare In opera lui Caragiale, 
critica nu poate fi în totul alături de opinia d-rei Coombo, Căci nu 
materialul social, al unei anumite epoci cu metohnele si limbajul 
ci, interesează In studiul comediilor lui Caragiale. Valoarea sociulă 
a acestui teatru, oglindă a societăţii româneşti dela sfârşitul secolu- 
lui al XIX, — este depăşită de cen artistică. 

Societatea românească (după cum arăta nu emerit sociolog al no- 
stru, precum si oamenii din teatrul lui Caragiale nu mai sunt as- 
tăzi. Nu-i putem recunoaste, Altul este sufletul Românului, de vre- 
me ce nu-și recunoaşte strămoşii In opora ilustrului comediograt. 
Dar ceence stârnește admiraţia și emotia estatic la reprezentarea 
„Scrisorii pierdute” este acel imponderabil artistice, care în cluda vro- 
mii şi a vechimii evenimentelor, realizează eternitatea comediei ca- 


i. 
iaag îieă în co priveşte pe Cosbuc și Caragiale, cercetătorii străini 
au la îndemână un material de critică şi istorie literară destul de 


110 VIATA ROMINEASCA 
o ————————————— 


abundent, nu tot, aceltș lucru se poate spune despre Pannait Cerna. 
Articole răzlețe necrologuri suu schiţe comemorative nu sunt sufi- 
ciente pentru studierea unui poet. Aşa dar, d. M. Camilucei a făcut 
apel numai la poezia lui Cerna, Lucrarea sa este o analiză, pentru 
fiecare producție lirică. Sunt foarte interesante raporturile de inspi- 
paţie pe care le stabileşte această monogafie: ecouri, scene, gânduri, 
pe care Cerna le-a împrumutat de la alţii, dar le-a desăvârşit, de a- 
titea ori, pe lira sa de autentic poet, 

Lucrările prezentate de Seminaru! de literatură română din 
Roma sunt prețioase contribuţii pentru istoria noastră literară. 


C. N. NEGOIŢĂ 


C. Antoniade : „Machiavelli ). 


Doelrinele tuturor marilor ginditori cari au adus contribuții im- 
portante în domeniul politicei, moralei și religiei au avut de suferit 
în mod invariabil numeroase interpretări divergente, după fară și 
după epocă. Spengler observa cindva, cu multă dreptate, că ar trebui 
scrisă odată „istoria celor trei Aristoteles”: a celui grec, a celui arab 
şi a celui gotit, între care nu se găseşte aproape nicio idee comună. 

Cazul lui Machiavelli este dintre cele mai semnificative In acest 
sens, Se poate spune, întradevăr, că se află şi azi în circulație, cel 
puţin, trei Machiavelli, 

Cel dintâi este acel Machiavelli vulgar, al „machiavellismului”, sau 
a ceea ce trece în opinia comună drept „mncehiavelică”: personaj fic- 
tiv, a cărui legendă a fost creată in întregime de cei ce n'au cetit nici 
un rind din opera secretarului florentin, Drept ilustrare n acestei pre- 
tinse Întrupări n imoralismului, a pui de scrupule şi de constiință 
se citează uneori o pagină din Istoriile florentine in care Machaveli 
nu face însă decit să reproducă discursul unui om din popor, revoltat 
de spectacolul moravurilor caracteristice Renaşterii italiene. * 

Cel de al doilea Machiavelli, extras dintr'o grăbită lectură a Prin- 
cipelui şi construit prin raportare la criteriile ipocriziei curente este 
deobicei caracterizat prin adugiul devenit clasic ṣi menit să inspire 
oroare moraliştilor convenționali: „scopul scuză mijloacele”, Semni- 
ficativ pentru răspindirea acestor personagii fictive este, de pildă, 
fuptul că în America, și în special în Statele-Unite, unde poporul s'a 
deprins cu o viaţă simplificată prin standardizare şi automatizată 
prin maşinism, se rezervă calificativul „machiavellic” pentru a se ca- 
racteriza viața polilică europeană, în ininele căreia Yankeii nu reu- 
şese să vadă decit o nesfirşită serie de intrigi mărunte şi complicate 
la infinit după modelul bizantin. Acest al doilea Machiavelli trece 
drept a fi o personificare a consilierului diabolic al manarhului ab- 
solut. 

Există infine şi o fidelă reconstituire istorică a adevăratului Mn- 
chinvelli şi a adevăratei gindiri machiavellice, creațiune relativ re- 
centă, pentru o cărei înfiripare au trebuit înlăturate mari dificultăți 
de ordin documentar şi doctrinar, 

Opera publicată în cele două volume ale domnului C. Antoniade 
este una din cele mai prețioase contribuţii la istoria gindirii politice, 
pentru reabilitarea sensului autentic al gindirii machiavelice, Cetito- 
rul este invitat să urmărească întrun stil viu şi ademenilor, o ma- 
gistrală evocare a acelei vieți uventuroase ce a fost sortită secreta- 
rului florentin. In pagini concentrate, care amintesc deseori celebra 
Kultur der Renaissance a lui Burckhurdt, autorul pune în lumină 


zi 1 G Antoniade, „Machiavelli”. Ed. Cultura Naţională. Vol.I, p- 


RECENZII “Tu 


N n 


atit cugetarea exprimată cit şi cea neexpri i 
a xprimată, atit doclrina fo - 
em x şi cea implicită a celui maf greşi! înțeles Leea toți pri 
ape rebel + tar concepţia care acordă scopului facultatea suverană de 
Sa a re- hig ilimitată a mijloacelor apare ca o profesiune de 
eta calistă a unul adevărat premergător ai pragmalismului mo- 
Adevăratul Machiavelli s'a bucurat totuşi, de-a lungul 
cole, de intelegerea citorva spirite de elită, Astfel: Beza ponei 
in „Sermones fideles seu interiora rerum” şi se inspiră din cl in ca- 
pitolul „despre revoluții” şi în acela cnre tratează „despre suverani- 
tato şi arta de a comanda”. Macaulay aminteşte cit de mult iutorește 
Montesquieu lui Machiavelli. Printre admiratorii secretarului floren- 
tin pot fi citați: Carol Quintul, Herie IV, Richelieu, J. J. Ronssenu, 
Napoleon I, Fichte şi Nictzsche. Nu este o taină pentru nimeni fap- 
tul că Principele n constituit, pentru un Primo de Rivera sau pentru 
d. Mussolini, un izvor de inspirație dintre cele mal de preț. Studii re 
cente mai aprofundate se datorese istoricului berlinez Fr. Meinecke 
(în „Die Idee des Staatsrăson”), d-lui Charles Benoist: „Le machin- 
velisme: I. Avant Machiavel, I Machiavel, I Le mathiavelisme et 
V'Anti-Machiavel, şi în studiul care a făcut obiectul conferințelor jinu- 
te la Academia de drept internaționnl dela Hanga. Apreeleri ohicetive 
se află deasemenea la prof. F. J. Laski, în „The danger of Obedience” 
și la prof. A. J. Toynbee, în „A study of Histody”, vol. III, p. 299 
şi urm, 


Monografia d-lul C. Antoniade, operā de artă şi operă de știință 
în acelaş timp, are însă un loc aparte în literatura consacrată <ccreta- 
rului florentin. Primul volum reinvie ueca epocă de frămintări a 
condottierilor Renaşterii ce serveşte de fond vieţii şi de pretext me- 
ditațiilor lui Nicolò Machiavelli. Nu este evocată cu acest prilej nu- 
mai istoria Florenței, cu desele treceri dela absolutismul luminat al 
Medicilor la republică civilă sau teocratică şi la tiranic, cl întreaga 
viață a Italiei, cu interminubilele lupte dintre cetăţi, dinastii, partide, 
clanuri şi familii nobile sau preoțești, este scoasă la lumină cu prite 
ju! evenimentelor şi misiunilor ce au marcat viața și cariera lui Ni- 
cold. In cel de-al doilea volum povestirea evenimentelor se împletește 
cu expunerea critică a doctrinei, completindu-se și lămurindu-se re- 
ciproe. Autorul cunoscutei teze asupra lui Bergson izbuteste să redea 
aci, cu o limpezime clasică, metafizica realistă, etica pragmatistă, si- 
stemul de gindire politică a lui Machiaveli și concepția sa despre fi- 
lozofia istoriei: revenirea elclică n instituțiilor politice, 

Monografia d-lui C. Antoniade alcătueşte, de fapt, o dublă recon- 
stituire. Mai Intti o reconstituire istorică a adevăratului Machiavelli, 
cu aventurile, pasiunile, cu înălțimile şi cu scăderile lui. Dar acolo 
unde ştiinţa istoricului celui mai desăvirșit nu ar fi reuşit să dea de- 
cit o serle de raționamente sau comentarii, gindite eliptic și presă- 
rate, fără legătură aparentă, de-a lungul unei opere, pe cit de bogată, 
pe atit de inegală şi plină de contradicții, autorul reușește să întoc- 
mească unitatea sistemului de gindire machiuvelie. In această regin- 
dire sintetică a sistemului macbiavelic stă principala valoare a operei 
d-lui Antoniade. Graţie acestei reconstituiri, cetitorul găseste un sis- 
tem de gindire coherentă şi nu o simplă înșiruire cronologică a cuge- 


1 In „Apusul Idolilor”, Nietzsche face această mărturisire semni- 
ficativă, după ce critică laşitatea intelectuală a atitudinii platonice In 
fața vieţii: „Tucidide şi poate Principele lui Machiavellit Imi siam- 
nă cel mal mult prin kega x absolută de n nu crede orice şi de a ve- 
dea rațiunea în realitate, lar nu În „ratiunea” însăși, ṣi, mai puțin 
încă, în morală”. 


112 VIAŢA ROMINEASCA 


tărilor pe care Machiavelli, cu puternicul său realism şi cu „teribila 
sa obiectivitate” le-a formulat, la voia intimplării, în viltoarea unei 
vieţi plină de sbuciumul luptelor patriotice, 

Aci trebue făcută o observaţie asupra perspectivei istorice care 
separă gindirea politică a lui Machiavelli de interpretările ce i s'au 
dat ulterior; observație care, singură poate explica actualitatea pe 
care o prezintă discuţia acestui cugetător al Renaşterii, Se pare că 
Machiavelli a fost într'adevăr acel om sincer, instruit şi loaial (in 
comparație cu contimporanii săi poate trece ca un model de onesti- 
tate), care privea ca o nefericire nesfirşitelor războale dintre cetăți 
şi dinastii, în vreme ce Peninsula era străbătută de oști dusmane. Vi- 
sind la unitatea Italiei, Nicolò a dorit, din patriotism, apariția unui 
tiran, apariția unui principe, pe care l-a chemat din tot sufletul său 
şi căruia i-ar fi recunoscut dreptul de a întrebuința, la început, pentru 
a se impune, orice mijloace, 

Machiavelli studiase însă Statul antic, vedea cu ochii lui haosul 
şi bănuia ca iminentă desmembrarea marilor imperii ale Evului-Me- 
diu, şi aspira fără încetare spre Statul naţional, aşa cum il văzuse in- 
firipindu-se în Franţa, sub auspiciile monarhiei. Statul modern este 
rogi s einai consolidată abia in cea de a doua jumătate a secolu- 

Machiavelli a gindit deci Statul național cu anticipare. 

Noi îl gindim azi, oarecum, cu întirztere, Şi tocmai prin aceasta 
rămîne Machiavelli interesant, jar discuția ideilor lui, acutală. Faţă 
de noi şi prin raport la ideia Statului national, Machiavelli ocupă o 
poziție opusă dar simetrică. Punctul culminant al ideii de Stat na- 
tional se găsește între aceste două momente. Discuţia privitoare la 
„eriza Statului”, deschisă în urma războiului mondial, este, într'ade- 
văr un simptom al reformelor ce se cer introduse într'o instituție che- 
mată să îndeplinească o funcțiune mult mai largă decit uceca pentru 
care fusese concepută. Machiavelli a trăit momentul de trecere dela 
Imperiul dezorganizat al Evului-Mediu, la ideea de Stat naţional. Noi 
trăim uzi momentul de trecere dela Statul național la ideia federalis- 
miului, in care națiunea îşi va găsi întregirea firească. Analiza minu- 
țioasă a elementelor ideologice pe care se sprijină o instituție se im- 
pune întotdeauna cind reforma acestei instituţii este pusă în discuţie. 
Această „gindire din nou” a concepției actuale despre Stat, această 
„intoarcere la începuturi”, — după cum o numea insusi Machiavelli, 
acest examen privitor la profesiunea de credință și de ştiinţă politică 
a vremii explică, deci, valoarea de actualitate pe care o are reconsti- 
îuirea sistemului de gindire politică a secretarului floretin. 

Punctul de plecare al voluntarismului  machiavelie îl alcătuezte 
„un act de credinţă în libertatea umană”. Insușirea aceasta a voinţei 
libere de a făuri soarta în limita necesităților şi de n sili destinul să 
se indrepte în spre realizarea a puriloi urmărite cu intensitate şi cu 
pasiune. Machavelli o numeşte virtă, îiinsuşire care nu este altceva de- 
cit „dimensiunea eroică” a spiritului european: iar condiția pe care 
trebue s'o îndeplinească cineva pentru a deveni virtuos este să se 
lase călăuzit numai de realitatea de fapt a lucrurilor : la verità effet- 
tuale. Pentru Machiavelli omul nu este nici bun și nici „animal s50- 
cial” din naștere. El poate deveni şi una și cealaltă numai dacă Prin- 
cipele îl ajută să-și învingă propria sa natură, orientind instinctele 
mulțimii şi făcînd din viața publică o şcoală de energie sau de vinti. 

Autorul insă să se vadă toată valoarea pe care o are, pentru acest 
intunecat sirşit de Ev. Mediu, sinteza realizată de Machiavelli, Liberat 
hu numai de religie şi de superstițiile vremii, dar şi de intregul ba- 
last terminologic ul școlasticei, și, neconrupt de ceeace Ortega y Gasset 
numește „barbaria specializării”, își îndreaptă gindul spre realitate 
şi privind fățiș instituţiile politice ale vremii lui, construește portre- 


SP ——_—_—_ | 


RECENZII iy 
tira 


tul dictatorului, cu atit adevăr, incit răuse ă 

etern.! Deşi concepută intro epocă razant i gpp d 
caracter local, totuși „breviarul seris de Machiavelli pentru principele 
din epoca lui, cu ușoare carerturi şi aduptări, rămine breviurul tutu. 
ror conducătorilor de oameni care preferă „lu manière fapta” u, 

ȘI totuşi, adevăratele preferinte ale lui Muchiavelii se Indre ptim: 
spre republică şi spre democra ie. Dictatura nu era pentru el decit 
ü formulă provizorie, menită s asigure vonsolidureu unității națio- 
nule în vremuri vitregi, 

uindind din nou sistemul politie ui lui Machiuvelii, d. C. Anto- 
niade a proectat o lumină puternică usupra uneiu din cele mai impor- 
tante surse ale cugetării europene. 

Este de regretat, poate, un singur lucru; anu laptul că aceste 
două volume nu au încă o traducere englezească, S'ar putea. intelege 
astfel mai uşor nu numai că izvoarele autentic machinvelice ale poli- 
ticej europene sunt mult mai abiective decit se erede de obiceiu, dar 
şi că ele alcătuese Insăzi origina ideologică a acelui realism pragmu- 
tic de cure gindirea anglo-saxonă este atit de mindră. Intre adevăratul 
realism machiuvelic şi utilitarism în pragmatism suni deosebiri care, 
cereri precizate, ar putea reduce o ceartă ideologică la o ceartă de cu- 
vinte. 

Cartea d-lui C. Antoniade are deci mai mult decit o simplă va- 
loare istorică, Ea poate servi de Indreptar tuturor acelora care. vroind 
să înțeleagă problema crizei Statului, simt nevoia acestei „intoareari 
lă începuturi” pentru » consulta însăși izvoarele ideologice ale acestei 


instiuti. 
Emil Ludwig: Wilhelm Il, (trad, de Adi Byck) edii. „Cugetarea 1935. 


Monografia aceasta n excelentului biograf-istorie Fanii Ludwig, 
ste o lucrare remnreahilă. Ponte fi consleratii, pe drept cuvânt co 
una dintre cele mai reuşite prezentări ale paranoicului de la Doorn. 

Personalitatea fostului impirat de tristă memorie, se contureazi 
inaintee minţii cititorului, usa cum i fost, în tonti sinistra ri inco 
herenţă. Din preţioazele mărturii ale tUmpului, strânse de netivul 
seriitor istoric, ne putem construl aproape desăvârsit profilul psiho- 
logic ul fostului iopårat, in anormalitates lui vizibili pentru oric= 
ochiu mai atent, Te "ntrebi în adevăr, cum a fost posibil en un pa 
por cu judecată matură să suporie in lruntea destinelor sale un om. 
ale cărui boinăvicianse loşiri era evident că vor împinge lu catastrofi 

Citind biografia lui Lulwiz, rămii cu impreala că firj Wilhelm 
II. catastrofa războiului mondial mar fi ishucnit usa de repedo. Fin 
care gest al capriciocului iwpärat precipita lucrurile. Toată stm 
sfera din jurul său respira o patalogieii nervozitate, 

Evolutia rivalităților de Inarmāri morala dintre Anglia şi Gèr 
mania, pricinuită în covirsitoarea măsură de ambiția fără frin a kal- 
serului, este dramatică. Ce încalemabile vemâri pot aver unele com 
plexe de inferioritulet,, 

Legenda spune că nasul frumoasei Cleopatra, dacă avea o iun 
gime mai mare cu un mm, curs istorivi era altul. Aceluş lucru sar 
putes epune În legătură cu infirmitatea briţului atânu al impăra- 
tului, Intreaga lui desvoitare sufletească parcă depinde dè acest de- 
fect inăscul. Nevoia de bruvadă era organică, în mijlocul unei nobi 
limi cu vechi tradiții militare, | w i 

Daci nur fiocumentele celor mai intimi ouanwui gi fostului stä- 


1-A. J. Laski „Machiavelli and the present time” op. cit. 
*) Vol H, p. 400, 


ili VIAȚA ROMINEASCĂ 


pin absolut al Germaniei, obsedat de ideia fixă a misiunii Iut divine, 
ai spune că Ludwig construeşte un peronagiu istorie. 

Alături de împărat, apere in lumină instructivă şi anturajul, 
erei a pf va ÎI, și pătora conducătoare germană. La aţa 
» ușa > r 

Eulenburg, Holstein, Caprivi, Moltke, Bålow — tagarito, ge- 
ere răului, paiaţe şi pederasti, aceștia erau sfetnici fostului au- 

Un singr om nu avea loc în meest mediu: Bismark. Conflictul 
orgolicsului „cancolar de fier” cu Wilhebn H, era fatală. După dis- 
Paritia lui, inconștiența, perfidie, linguşirea, adulaţia și viclenia rä- 
mân singura în scana mare a politicei imperiale, despre care poporul 
acesta tie prea puţine. 

Cine vrea să cunoască în toate crigin«le eale războiul mondial, 
să citească biografia lui Ludwig despre Wilhelm IL Este una dintre 
dle mai instructive şi pasionante scrieri latorice, ieşite din pana 
priceputului biograf german. 

n. t 


O nouă carte a Profesorului Ramiro Ortiz 


O nouă carte a d-lui Ramiro Ortiz! S'ar aştepta oricine, așa cum 
um fost obşinuiţi, la o operă gravă, în care savantul medievalist să 
lămurească, cu necontestatu-i competență, o chestiune umbrită de 
prejudecata unor istorici literari ai Veacului de Mijloc; o operă în 
care renumitul dantolog să preaslăveuscă, cereasca frumuseţe a Di- 
vinului Poem; sau poale cineva s'ar fi gindit la o nouă operă, În care 
cel ce a îmbrățișat, ca puţin alţii, întregul domeniu al literaturilor ro- 
manice, să plimbe prin faţa ochilor noştri uimiţi, o temă literară 
hrănită, pe rind, de toate neamurile latine. 

Nimic din toate acestea! Medievalistul, dantologul și multilatera- 
lul literar a fâcut un mic popas. Un popas, care să despartă bogăția 
operei trecute, de tezaurul celei ce va veni. 

A plecat din țara noastră profesorul Ortiz, dar sufletul său, a sim- 
lit nevoia unei reculegeri. În felul acesta s'a născut ultima carte a 
si de poartă semnificativul titlu: Posseggo una villa. („Am o 
vilă...) 1 

Poate fi un gest mai induiașător decit acela al unui om care în 
plină vigoare intelectuală şi în plină activitate științifică, dă la o 
parle preocupările zilnice, spre a aşterne pe hirtie — nu atit pentru 
alții, cit pentru sine — amântiri din vremea copilăriei? Cum va fi tre- 
murat condeiul in mina profesorului Ortiz, alunci cind a evocat, cu 
ochii plutind de lacrimi, zugrumat de un nod dureros, epoca naivi- 
tății sufleteşti, în care putea spune cu mindrie: 

„Nimeni nu poate să-mi facă vreun râu și toji mă iubesc”; i 
A să ce emoție cîntă paradisul pămintesc ce a legănat această copi- 

rie 

— „Eu sunt bogal, Am o casă în Abruzzo şi trei grădini întinse: 
„la dreapta una, la stinga alta, iar alta e la spate cu o magnolie fru- 
„moasă şi un cedru aurit, # brazdele sunt mărginite de garofije albe 
„impestirijate cu trandafiri: garoafe de mantle, şi aleele sunt țărmu- 
„rite de garduri vii de merișor... Ă 
___ Câtă prospețime în Imagini, cîtă delicateță în expresie, cîtă du- 
ioșie, pină la lacrimi, nu evocă această carte! Cu cith măestrie, des- 
brăcată de orice artificiu stilistic, ne deschide autorul ei, un colţ 
din vremea eind natura, evenimentele, oamenii își dădeau mina spre 
a colabora lu fericirea unei familii, la fericirea unei inimi de copil! 

O, lubite Magistru, acum te înțeleg? te înțelea mal mult decit 


1 Padova, Gianotti & Witing, 1935. 


RECENZU 115 


T 


te-am înțeles vreodată, Ai dreptate să plinai clipele de față, de vreme 
ce copilăria ţi-e fost tot atit de senină și de curată ca și albastrul 
cerului Ţării tale. ca și albastrul blajin al ochilor Tăi. 

Acum, abia acum înțeleg simpatia cu care priveal o familie de 
oameni necăjiţi, pe care singură iubirea o ținea unită, abia acum Te 
ințelea: ea Îți amintea propriul tău cămin, propria-ți familie, de care 
destinul te-a despărțit, lipsindu-te de apărare în viaţă, astfel că nu 
poți spune cu fermitate 

„Nimeni nu poate să-mi facă vreun rău și loti mă lubese, 
Herit în Abruzzi nataii, acolo unde soarele sfint Ti-a Incbizit inima, 
atolo unde perlumul florilor multicolore si cintecul privighelorilor 
el ANR ai sufietul, ncolo unde priveghiază umbra scumpilor 
tăi dispăruţi, 

Dar, din limpezimea de cristal a rindurilor tole, am mai tras o 
invăţâtură: Casa din „Via Orientale”, ca și aceea din „Via S. Agata”, 
s'au schimbat din vremea cind nu adăpostit visurile copilăriei tale. 
sau poate că sau năruit de atunci; prăvăliile din vremea aceea și-au 
schimbat faţa; nobilii ce te-au făcut să indrăgesti Evul Mediu, uu 
trecut de mult, poate, In lumea caslităţii elerne; căpitanul Zu con- 
damnatul pe nedrept, şi reabilitat upoi, va mai fi avut putine zile 
de trăit, după umilința de a fi pribegit pe la curți străine. suh în- 
făţișarea unui cinstit dar sărman timplar; jor eei cari te iubese, a- 
tuneli cind IH stau în preajmă, în cele trei arădini abruzzese cu cari 
te mindreşti, nu părăsit. unul după altul, poalele Apeninilor, Toți 
au plecat, toate s'au schimbat, pînă și locur le copilăriei, Numai su- 
fletu! tău a rămas. acelaş, sincer, sensibil la adieren catifelată a unui 
vint de primăvară, la zimbelul zglobiu si unel gene de soare, la su- 
risul parfumat al unei livezi de flori, Toate y'ni schimbat, numni 
sufletul tău mai păstrează incă o rază de bunătate frintă din soarele 
pământului Tău natal și o seninătate sufletească de neprihănit copil. 

ALFRED VICTOR 


Scarlat Calimachi și S. Gris-Cristian: Călători și scriitori străini 
despre Evreii din Principatele Romineşti, Sy : 

Antorii acestei lucrări sunt bine cunoscuţi prin activitatea desti- 
surată cu multă seriozitate în domeniul istoriei. Hecentele „Mudii 
istorice, publicate de d, Scarlat Calimachi în ziarul „Adeverul . pun 
in adevărata lumină realitățile vieții poporului rominese, Curtea de 
față este o continuare de documente, menite să spulbere tot recare 
a fost fals și este încă falsificat în viața ev reilor nșezaţi în princi- 
petele FOST iin documente, autorii au Injeles maj bine rlerit 
marii” istorici ndevărul care leagă națiunile și diversiunea care 

i rasă, : 
i >= eat pathir şi „demagogis ştiinţifică” a unor istorici ro- 
mini. publicul cititor va alege, suntem siguri, drumul dintliu, 

Este cel mai Just și în acelaș timp cel mai folositor pentr for- 
marea opiniilor serioase, destul de necesare în neeste vremuri, cină 
cercetarea stiintifică este înlocuită ru activitatea pöliticianistā si 
reacționară. pipa 


Andre Malraux: le temps du mepris. 

Autorul a devenit celebru în scurt timp. Dar o celebritate isyo- 
vită din mijlocul multimilor frămintate de ideal şi nevoi. 

Cartile Imi Mullraua La voie rovule, Les conanerants, Suba yi 
la Condition humaine — ne infäțişesză a evoluție şi În același timp 
o convingere. 


116 VIAȚA ROMINEASCA 


In „Le temps du mèpris”, Malraux Infäțişind sbuciumul comu- - 


nistului Kasner, nu face decit să davedenscă viața colectivitāäțihi cu 
aspectul ei neliniştitor şi veşnice uman. ? 

Descrierea acestor frămintări, şi încadrarea lor in evenimentele 
care trec fulgerător prin mijlocul nostru, ne dovedeşte În ce măsură 
artistul de geniu se comp cu analizatorul şi luptătorul pen- 
tru o altă umanitate mai bună decit aceea care-l chinuește pe Kasner, 

O carte a lul Malraux este o viaţă, o societate, o acţiune crea- 
toare. Un erou ul lui este simbolul legăturii indestructibile dintre in» 
divid şi colectivitate, 

Cind" eitești pe Mallraux şi în special ultima sa operă, simți că 
tregti cu el, lupi cu el ca şi cum şi tu cititorul ai contribuit la crea- 
ţia acestei cărţi, Dinamismul seriitorului este dinamismul eroului, 
“linnmismul colectivităţii muncitoare şi creatoare , 

Un serlitar este deci şi un erou al luptei pentru umanitate. 

„Le temps du mépris” o confirmă, Andre Mallraux a dovedit-o. 


A, MIH, 


Revista revistelor străine 


Viitorul științei 


„Semne de neliniște se arută de 
pretutindeni, oamenii nu-și pot lä- 
muri greutățile vieţii, excesul de 
producție, inslubilitatea regimurilor... 
Şi oamenii suferă mai mult suflates- 
te, decit  trupeste, nădălduind, in- 
tr'o grabnicãă retunoire. Pare că s'a 
irosit acra credință care ia suspi- 
nut din vremea Renașterii plină as- 
tăzi, credința în spiritul uman. 
Un desgust sau o teamă Îi cuprin- 
de oare în fața propriilor lor erer- 
timi? Poate că aceasta se duloreşte 
şi limitelor pe care le Intrevăd: rä- 
min dezamăgiți cind văd că acel nb- 
salut către care țintese, se Îndepăr- 
tează şi se ascunde pe măsură ce ci 
Inaintenză, 

Dacă cele spuse sunt lucruri sde- 
vărute, era oure îndreptățit Brune- 
tiòre să procinme „falimentul stiin- 
yi"? Desigur că nu, deoarece știin- 
ţa nu este răspunrăloure de senti- 
mentele omenești, de nădeijdile fără 
seamăn, de credința oarbă pe care 
am avut-o în ascensiunea ch. 

Nu de mult asistăm la apariţia, 
sub” felurile forme, a nevoli pe care 
o are omul modern de a atătura 
concepțiilor sale un reflex al extn- 
zului. E de ajuns să ne amintim de 
fanatismul rasstal, ca să vedem pri- 
mejdiile datorite falsifirārii noui a 
misticii, 

In fate unor concepții atit de pri- 
mitive” şi de agresive, trebue să ne 


convingem că visurile scientiste,' 


chiar cele mai  zădarnice, au incă 
meritul că sunt generoase ȘI nu ót- 
nose hotire, 

Ştiinţele, prin cocace au mai-ab- 
“tract la temelia lor, se ridică dean- 
supra intereselor, pasiunilor, 5 iritu- 
lui național sau al castelor, În ele 
vedem oricum o tendinţă câtre uni- 


versal, Semnele, formulele si limba» 
jul lor sunt accesibile tuturor oame- 
nilor. Pentru serviciile ce ni le ndnc 
suni äudate, pentru pagubele cr 
pricinuese sunt defăimate; dar nu 
principiul ştiinţelor este cauza ace- 
stor urmări, ci numai unele din apli- 
cațiile lor. Ştiinţele nu sunt primej- 
done, prin Însăși esența lor. 

Viitorul cunonsterii și al cercetă- 
rii obiective ne este tot aşa de nr- 
cunoscut, ca si al omenirii! Dar 
chiar dacă Știința ar merge către 
sfârşit, chiar ducă ar trebui să lase 
pe pămint numni o umbră de amin- 
tirẹ din excesele si triumturile ci, 
suntem datori să  recunouștem că 
domnia ei n'a fost inutilă: ştiinţa a 
slujit, — uncori spre bine, nlicori 
spre rău, drepti  receptacol unor 
inalte ginduri, și pentru citeva genc- 
rații a fost ceeace fu mana pentru 
poporul care-a rătăcit prin pustie” 

(Mercure de France, l-er juillet 
1935). 


Romantismul lui Victor Hugo şi 
romantismul sovietic. 


„Patruzeci de ani aproape mā des- 
part de cea dintii Intlinire a mea cu 
Hugo. — patruzeci de secole pare că 
uu trecut de atunci: niciodată nu s'a 
schimbat atit de repede fața lumii, 

Privese umbrele din tinerețea men, 
acoperite de pulberea vremii, si cu 
un zimbet de caldă recunoștință îmi 
aduc aminte de entusinsmul meu de 
altădată. lată-mă, farăși, într'o Lu- 
me mare, printre Oameni mari, 

Și nu este un vis pueril, o abstrec- 
ție; nu sunt doar simboluri cari cer- 
yese mila din ceruri, Omul cel mare 
de astăzi este un tip viu şi real al 
epocii, Sforțările sale titanice nu și 
le pune în slujba unei idei abstracte, 


o 


tig 


a Binclui şi a Iubirii, el nu mai lu- 
crează la salvarea opsyon pe care 
marea le aruncă la tărm. Își constru- 
eşta o viață reală, cu totul nouă, 
pentru sine ca pă rue urmaşi, For- 
mele avintului sân constructiv sunt 
mărețe, iar sforțaren 
măreață, 

Iată locul unde romantismul se in- 
tineste cu realismul. Dar acest ro- 
mantism al nostru este cu totul alt- 
fel decit romantismul idealist al lui 


sa e și mai 


ugo. 

Increderea În nenumăratele forțe 
creatoare sle poporului; elanul pre 
gătit de cälculul exact al științei, de- 
păşind astfel imaginația cea mai a- 
prinsă; un eroism viril, indreptat 
nu către abstracții, ci spre un scop 
are ri şi sr dl atenian e pecar voaa 
viril, inspirat de dragostea ru 
lumea se nunată, înfăţişată de ţara 
eas Iată cecace numim noi roman- 

sm. 

Ceeace era imposibil, a devenit a- 
cum cu putință. In țara noastră gra- 
nița între romantici şi realişti, a 
fost suprimată. Iar noi, constructo- 
ril unei lumi noul şi ai unui om cu 
adevărat mare, suntem romantici și 
totodată realisti, 

Victor Hugo este mereu cu noi, 
deşi noi nu suntem în toate cu Vic- 
tor Hugo”. (Alexis Tolstoi). 

Ru Mois, t-er Mai — ler Juin 


Amintiri despre pictorul Courbet 


„Courbet avea o ceată de artiști 
care-l urmau, unii primind cu entu- 
rinsm operele sale, alţii ironizindu- 
le. Peste câțiva ani isbuti să fie pri- 
mit la Salon, Aim văzut atunci ta- 
bloul La remise des chevreuiles, ca- 
ro fusese cumpărat de guvern şi a- 
sezat în muzeul Luxemburg. Tabloul 
înfățișează o pădure cu plante mari, 
verzi, umede, un desis de ierburi 
unde nu se vede nici o potecă ; nu- 
mai cite o șuviță de apă, apol citeva 

rioare_ ce ră prin pădurea 

tară. Pinza aceasta ce o capodo- 
peră: este atita lumină, atita aler, se 
simte atit de mult liniştea din pă- 
durea părăsită! Tabloul mă interesa 
sa rea, cacat ze e 
A a adresa, car 
Michel Rue de Hautefenille; portarul 


VIAȚA ROMINEASCA j 


mi-a spus că domnul Courbet poate 
fi vizitat la zece ceasuri, dimineața: 
la ora indicată, m'am indreptat aeei 
casa lui. Courbet era in prag. M'am 
prezentat, arătindu-i dorința men de 
a-l cunoaşte. 

Courbet mă întrebă cu simplitate 
despre tara mea şi știindu-mă ita- 
lian, de profesiune pictor, mă invită 
în atelier cu aceste cuvinte: „Intră 
te rog, ai să vezi pinzele mele, și 
vei mai vedea o pictură pe care voi, 
Italienii, n'o cunoaşteţi și n'o tintele- 
geți”. introducere nu pren 
îmi dădea curaj. De altfel ştiam, din 
descrierea altora, caracterul acestui 
om, aşa că nu trebuiam să mă mir... 
Courbet era un om frumos, în virstă. 
pe atunci, de vreo cincizeci de ani, 
Inalt, gras, cu un obraz ce arăta 
multă sănătate; o purtare simplă, ce- 
va care-l apropia de țăran: nimic din 
politețea franceză.. Atelierul era 
simplu, nimic elegant, o sola veche, 
citeva scaune, şevaleturi, pinze risi- 
pite prin atelier, cutii pline de tu- 
buri cu culori, palete, niciun penel... 
Ştiam mai dinainte că el nu lucra cu 
penelul, ci cu lame, cu cuțite de pa- 
letă, și îndată ce am văzut pinzele 
pe care mi le prezentase, mi-am dat 
seama de acest fapt. Am văzut apoi 
peisagii cimpenesti, marine și două 
studii: portretele unor amici, Insfir- 
şit, îmi arătă un nud. Modelul fuse- 
se o ferhee nu prea tînără, grasă, un 
morman de carne, întins pe un di- 
van alb, cu un uring evantai alb pe 
rare părea a-l agita alene. 

Pictura lni mă interesa mult, mai 
cu seamă nudul, cu acea interpreta- 
re a cărnii cu coloritul proaspăt, lim- 
pede; fără penel, pictorul reușise să 
redea fineţea și precizia desenului”. 

„Nuova Antologia, 10 luglio 1933), 


Muntele Măslinilor 


„Arabul care păzea Muntele 
nilor, în după amiaza aceea, — 
un om Înalt, care-și pierduse un brat 
in marele război, luptind în arma- 
tele turcești, 

Din biserica octogonală, ridicată 
in 375 si restaurată de Cruciaţi, nu 
mai există decit o capelă mică, me- 
dievală, citeva arcade sprijinindu- 
de capiteluri şi colonade artisti 


REVISTA RE VISTELOR STRAINE 


pd 


e A evite stat 


Cind am ieşit, o pulbere de aur că- 
dea peste Ierusalem, Arabul ne m- 
rătă oraşul. 

— Luaţi seama! lerusalemul 
construit fn formă de cruce. RP 

Avea dreptate. Două linli, una de 
la nord la sud, alta dela est la vest, 
păreau că străbat oraşul, şi se dis- 
tingeau bine pe orizontul serti. 

— Iată, adăugă el, arătind spre 
poalele muntelui  Măslinilor: valea 
lui Josafat și mai în jos, închisă in- 
tre ziduri, grădina Ghetsemuini, vä- 
lea  Cedronului și puțin mai la 
dreapta, mormintul Fecioarei Maria. 

Am îmat-o prin frunzisul verde in- 


chis, Montia albă n călăuzei noastre 
se vedea mereu, tot înainte. Umbre. 
le pogorau peste oraş, peste cupole 
şi crenelurile zidurilor inalte, Se ză. 
reu limpede Poarta Aurită, Poarta 
Damascului; din nenumăratele mina- 
reie se înălțuu pină lu nol rugăciu- 

In depărtare, se intindeau colinele 
pustii, yrămezi de stinei urse de 
soare. Niciun copac, nici un sat, nu- 
mul în zare o pată albastră: Marea 
Moartă, înconjurată de  aburii cel 
vecinief”, 


(Revue Hleue, O juillet 1995). 


MICA 
E a R R 


Bucureşti. str. Romană 24 Tel. 218-81 
CAPITAL SOCIAL: Lei 125.000.000 
REZERVE: Lei: 31.811 000 


Wineie deaur: Ruda 1? 


A poetii Brad, Băița. Srana 


Mina de cărbuni -T zobea: 


Carierele : Albeşti și Matelaşi 
(Muscel) Vinde: Cârbuni, pis- 
tră de construcție și var ars. 


MICA 
FACE ORICE AFACERI MINIERE 


uleiuri româneşti de calitate superioară 


Benzina auto, aviaţie, specială pentru cu- 
rățat, Petrol, Wite spirt, Motorina, Ule- 
iuri minerale, Păcură și combustibili speciali 

Parafină, Bitum și smoală 

Coes de petrol, Brichete 
Produse denaturate cu prețuri reduse: 
Tractosin (petrol verde), Motorină 
Benzină grea şi Uleiuri 


D ce Societate Anonimă pentru Dis- 

tribuirea produselor petroleu- 
? ISTRIBUŢIA iui. BUCUREŞTI, str. G-ral 
DURE CIPURI IEPES. 


Budişteanu n bis. Tel. 3.383-10 


X 


E 


1935. — ANUL XXVH 


SEETEMERIEC-OCTOMERIE Nr. 9-10 


tata Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ȘTIINȚA Si IDEOLOGIE 


Cezar Petrescu. . , , 


Tudor Vianu . . 
Demostene Botez . 


Nicolae Mărgineanu L 


George Lesnea, ,, 
M. D. loonid, . 
Ury Benader . , , 
1, M. Morinescu , 


Romulus Cotoru . , 


Demostene Botez, , . , 


Lucian Boz. . .. . 


ZM. D. Ralea . . 


T. Cristureanu . 


Caius Bordoşi .... Uesi 


Victor Cornes, .. , 


N. N. Matheosce 
M. Sevastae: ..,.. 


D. |. Suchionu . . . 
P. Nicanor & Ce. 


Recenti : 


SUMARUL: 


„ Apar: să dai lumina... 


Cataguriile estetice 


. Singurâtate 


America, țara paradozului 


. Balada celor 76 


„Cronica imternă: 
„Cronica vxternă: Caleidoscop memtual 
Cronica ectonomicã: 


„Miscellanea: 


„Cronica tentrală: 


Masterlinci. misticul renegat 


, a Milda 


Mi-e dor... 
Actornitas 


. Sencțiuni Internaționale 


Caontratimp (Maglavit) 
tonica literară: Coast. 
Octav Suluțiv, Ury Benador 
Doctrina dreptei 


Graur. Octavian Siragu, 


Miscarea internatională è ecu- 
namiei 

Cronica agrară: Reactualizarea problemei agrare 

Cronica muncitorească: Spre unificarea regimului 
legal al meseriilor 

Deschiderea stagiunii 

Cronica cinematografică: Telegrama 

Arthur Henderson, Erohmul reacţiunii 

valahe, A murit Gib L Mihăescu, Citeva fasemaäri la 

„Ochii Maicii Domnului”, Fond religionar sau vlâsie ? 

Intre racuneșiiniă și complicitate. Versuri italiene inodite 

alo lui Gh. Asachi. Gramafon. betoa, sezon, Cultură 

britanică (1) în Rominia l, „Tineretul cîntă peste fron 

tiere”, Institutul de conjunctură, în debandadă. 


irene Herand: „Sein Kampi“; Ancel Jacques: Les frontiers roumalimes: Henry 


Helfant: Los bosques y la industria moderera en Rumania. 


Revista Revistelor Romine! Anolele economice şi statistice, Străine Balkan Herald, Horijes 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA: STRADA CLEMENCEAU Ne. 9 


w 


A. 


p A > 66 
„Viaţa Rominească 


Directori: MIHAI D. RALEA şi Dr. ERNEST ENE 


Bucureşti, str. Clemenceau 9 
ANUL XXVII 


Preţul abonamentelor: 


In țară: Pe unan ..... cc... .... lei 250 
Scoli şi biblioteci . . . . , 500 

șa > Autorităţi și instituțiuni . „1000 
In străinătate: Pe un an... sc... .. cn 1000 


Abonamentele se pot face dela orice număr, trimi- 
tind suma prin mandat postal, administrației din 
Bucureşti, str. Clemenceau, 9. 


< 


Viața Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURA, ȘTIINȚĂ ȘI IDEOLOGIE 
N n a a a aa a a 


ia ANUL XXVII 


SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 1935 


ATELIERELE 


„A DE VERUL' 


(i 


Apari să dai lumină... 


Un capitol din romanul NIRVANA 


— Mă recomand Mihai Eminescu. 

— Doamna Micle... Veronica Micle... 

Intinzindu-i înalt mina şi lăsindu-şi-o înfiorată de 
atingerea buzelor, femeia isbucnise în murmur de ris. A fost 
vibrația unui gingaş clopoțel de cleştar. Alintare poate. Poate 
numai iluzia că astfel ascunde neastîimpărul unei lungi, ar- 
zătoare aşteptări. 

Pe sub gene, privirea-i fugea de ochii lui noptoși, Tot 
aşa. Alintare poate. Poate numai teama să privească în două 
adince genune. 

Işi înclinase pe-un umăr capul mic, ovalul feciorelnic, 
gitul rotund şi plin, dar încă prea delicat pentru povara 
pieptănăturii  învolte:  întreită, înspicată cunună bālaie, 
Virful botinei abia mijit din potirul rochiei albastre, fră- 
minta mărunt covorul albastru. Ca foşnet de atlas înaintase 
pînă la clavir. S'a rezemat cu o mână de capacul luciu (mina 
s'a oglindit îndată, crin alb răsfrint într'un lac negru); cea- 
laltă a dus'o la sînul palpitind viu, apăsindu-şi svicnirile 
inimei sub corsetul clastic. Rochia albastră cu jocuri de ape, 
a fost înadins aleasă după seninul ochilor mari, puțin de- 
părtaţi, puțin oblici, încintători irizați, cu fire aurii ca ochii 
de pisică. Atit a gindit el. Şi nu s'a întrebat de unde atunci 
tapetul albastru al salonului străin, covorul albastru, catifeaua 
albastră a scundelor fotolii. Şi nu s'a întrebat dece ride. li 
ajungea melodica desmierdare a zurgalăului de cleştar în 
auz. l-a vorbit ea, privindu-l îinsfirşit drept, serioasă de- 
dată : 

— Mai era nevoe de-un nume ?.. De-o banală recomandație? 
Te-aş fi recunoscut dintr'o mie, domnule Mihai Eminescu. 
Nu era grea pentru o cititoare tare poartă nedespărțită cu 
dinsa, pînă aici, fascicolele din Convorbiri literare, cu wer- 
surile, cu proza domnului Mihai Eminescu... Ştiu. O femee 
nu s'ar cuveni să spună aceasta. E permis însă unei cetitoare... 

El a întors ochii stinjenit spre fereastră. Afară ningea. 
Feerică legâănare de fulgi. O zi ca pentru asemenea întiinire, 
scăldată în argintie lumină de nea. 


4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Doamna Micle... Veronica Micle... 

Cinci săptämînii sînt de-atunci, Au fost asupra Vienii, 
în cinci săptămîni, cîteva nopți de viscol? Cite seri cu 
mizgă urîtā? Cite dimineți înnecate în neguri viscoase? 
Pentru el dalba lumină a rămas aceeaşi. Nimica n'o stinge. 

Intr'o magic dalbă sa transfigurat oraşul, coperişurile 
de țiglă afumate. casele sure, străzi în care pe nimeni şi 
nimic alt nu mai cunoaşte. Venea zgribulit, cu gânduri moc- 
nite, înciudat împotriva acelei necunoscute doamne Löwen- 
bach, care-l poftea cu un bilet din partea altei necunoscute 
doamne din țară. Ce-aşteptau dela el ?... Ningea; iar umezeala 
îi pătrundea mucedă în oase, iar frigul îi amintea soba răcită 
de acasă, iar strada cu voioase trecătoare, cu domni înfăşu- 
taţi în blăni, cu gălăgioşi copii bucurându-se de întiia ză- 
padă, îl făceau să simtă ca niciodată amar sărăcia de student 
şi poet silit să cutrere cafenelele şi să se încălzească în 
cămările prietenilor mai norocoşi. Ce vroiau dela el? Cău- 
tind numărul din adresă, gindul îl îndemnase să se întoarcă 
din drum şi să trimită un răspuns scurt, sec, necuviincios, 
pentru a tăia pofta unor necunoscute de a mai scoate din 
peştera lui înghețată un biet ausserordentlicker Hörer, pe 
care l-a apucat a treia iarnă cu acelaş palton şi zadarnic 
bate depeşi de-o lună acasă, așteptând banii mizerelor tre- 
buinți animale. O doamnă Lâwenbach cine putea fi? O vie- 
neză bătrină şi roşcovană, puhavă de cafele cu lapte, întîm- 
pinindu-l asudată dela bucătărie, ştergindu-şi miinele cu 
şorţul şi socotind că nenorocirea cea mai cumplită dintr'o 
viață de om e cind s'a dogorit prea mult tava cu Mebhlspeise 
în rolă. O doamnă necunoscută din țară, cine putea fi? Vre'o 
aspidă sbircită şi aprigă de plisc, din cuconeturile dela 
Botoşani, venită să-şi doftoricească reumatismele ori podagra 
şi amintindu-şi că pe la Viena se află unul din feciorii 
Ralucăi Eminovici, numai bun de tălmaciu la sanatorii şi la 
spițării. Altceva cine; altfel cum puteau fi? Chiar fără 
scrisoare lipsită de cuviință, se va descotorosi repede de 
asemeni plocoane. Are un leac învățat din anii de pribegie 
cu şatrele trupelor de comedianți. Leacul de „disperados“ al 
lui Iorgu Caragiale, când îl strimtorau creditorii. Le va tăia 
o mutră smintită, pomenindu-le despre protocolul curților 
împărăteşti, reîncarnarea lui Buda ori alte năsdrăvane năs- 
cociri, cum şi-a mai înspăimântat cindva nişte rubedenii ci- 
călitoare adunate la maica Fevronia luraşcu să-l descoase, 
ba chiar poate să-l starostească, Și îndată vor fi bucuroase 
să-l vadă plecat... Aşa, rizindu-şi oțărit în sine, a urcat 
scările, Aşa a acăţat paltonul pirpiriu în cuier şi a păşit 
pragul salonului deschis de slujnica stropită cu tărița ros- 
catelor pistrui. lar înainte de a prinde să-şi croiască mutra 
prefăcut zăludă, în locul hircei încotroşmată în şaluri şi în- 


DO 


Apari sá dai lumină... 5 


zăuată în pelerinuță cu mărgele de sticlă neagră, a intrat 
dulcea făptură cu rochia din albastru de cer, cu ochii din 
albastru de cer: 

— Doamna Micle... Veronica Micle... 

Printr'o vraje s'a mistuit tot ce fusese, tot ce-adusese 
cu el: iarna cu frigul umed pătrunzînd în măduva oaselor, 
hidele îngrijorări şi tristeți de student fară chirie plătită, 
netrebnica înjosire a omului întors la robiile vieții de vită, 
Ninsoarea sa prefăcut în dalbă magie. Altă înfăţişare au 
toate într'o Vienă de basm. Mai sint oameni posomoriţi şi 
sluți, case cu vinete ziduri, uliți de-un lugubru pustiu? Mai 
sint glasuri şi vuicte care pot sgiria timpanul? Se între- 
zăresc toate într'un scăpăr luminos de cleştar; se îngemi- 
nează toate larmele unui oraş într'o vibrație melodică de 
cleştar. 

Mihai Eminescu păşi dela un geam la alt geam. Ridică 
ochii la orologiul catedralei. Un sfert de oră a trecut dela 
ceasul hotărit de ea. Altă jumătate de oră de când a venit 
cl, înainte de vreme, Dar ce dulce aşteptare în dimineața 
geroasă! Şi ce plăcut scirțiitul zăpezii sub talpă!... Priveşte 
prietenos la trecătorii străzii. Prietenoase îi răspund privirile 
lor. O bătrinică, încărcată cu prea multe pachete, temin- 
du-se să nu lunece. Duce poate daruri la nepoței. O ajută 
cu mina de braţ, pină ce-a ocolit lunecuşul. Clătinind din 
cap i-a mulțumit bunicuța blajină. Ce tînăr de ispravă! Şi 
ce adumbrire nemaivăzută în ochii lui mari şi ferici! Ochi 
negri şi totuşi cu o lumină de luceferi în străfund,, El nu 
i-a ascultat mai departe cuvintele, Din nou cată la usa pe 
unde trebuia s'apară, la geamurile unde nu s'a clintit nici o 
perdea. Oare nu s'a întâmplat ceva, neaşteptat şi rău? Nici- 
odată n'a întârziat atât. Niciodată, decind au hotărit să cu- 
treere amindoi muzee şi catedrale, grădinile ninse cu pulberi 
de diamant şi palatele deschise în zile de sărbătoare... Ce'n- 
trebare nebună ? Nimic nu poate să se intimple, neaşteptat 
şi räu.. E atita hotărire de bucurie în dimineața aceasta cu 
soarele sclipitor şi rece de iarnă! Gălăgios râd copii cu 
nasul violet de ger si cu minele înfundate în mănuşele 
groase de lină sfirşite intr'un singur deget. Ce-i cu voi țin- 
cilor ? Unde fugiți ?... Copiii răspund prietenos domnului 
tinăr cu glasul prietenos. Aleargă, se ghiontesc, încearcă să'n- 
tocmească un nou ghețuş pe strada înclinată. Mai spun ceva, 
de departe. Dar domnul cel tinăr şi prietenos nu-i aude. A 
înălţat iarăşi ochii la cele două geamuri. Nu se clatină nici 
o perdea. Uşa a rămas închisă. Noroc că nimic neaşteptat şi 
rău nu poate să se întâmple... Niciodată nu şi-a închipuit că 
e atit de dumnezeiască o aşteptare sub două ferestre, într'o 
dimineață cu flori de promoroacă şi soare îndințat. Acum 
nimeni nu mai este pe lume, în afară de ea... Decind ține 


6 VIAŢA ROMINEASCA 


să-i povestească visul din cea dintii noapte şi tot nu se'n- 
cumetă!... E un vis din povestea lui, cu alt tilc, pentru o 
viață ca a lui... Toate pentru totdeauna s'au dus, sau şters 
în lumea altui tărim: copila din pădure care încreţea în 
tremur cu virful piciorului oglinda unui isvor împresurat 
cu tufe de mintă, Efrosis, Baudius, Eliz.. Toate s'a risipit 
într'o altă lume, cum s'au depărtat în acel vis chemat din cea 
dintii noapte — vis chemat din plăsmuirea-i scrisă în viața 
deaevea, poate ca să-i limpezească o simţire încă nelămurită 
cînd a ajuns acasă şi a aşternut mantaua de iarnă pentru somnul 
din cămăruia înghețată... A adormit tirziu de tot şi-i părea 
că nu adormise. Pe lumina ochiului pleoapele s'au înroşit 
ca focul şi prin ele părea că vede cum luna se coboară încet, 
mărindu-se spre pămînt, pînă ce-a fost o cetate sfintă şi 
argintie, deschisă în cer, ce tremura strălucită... cu palatele 
nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii; şi din lună se 
scobora la pămînt un drum împărătesc acoperit cu prund de 
argint şi bătut cu pulbere de raze... Iar din întinse pustii se 
răscoleau din nisip schelete înalte... cu capetele seci de oase... 
învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fite de argint, 
încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe 
frunțile lor purtau covoare împletite din raze şi din spini 
auriți şi lungi... şi încălecați pe schelete de cai, mergeau 
incet-incet... în lungi şiruri... dungă mişcătoare de umbre ar- 
gintii... şi urcau drumul lunci şi se pierdeau în palatele in- 
mărmurite alt cetății din lună, prin a căror fereşti se auzea 
o muzică lunatecă.., o muzică de vis. Era el, cel culcat pe 
mantaua aşternută în pustiul de sub lună. El, cel plecat să 
fure fata Genarului care vina departe la cale de şapte zile. 
Şi lingă el, pe manta, dormea fata din pădure, din basm şi 
din pădure, din casa cu muşcate la fereastră... Şi atunci i sa 
părut că şi fata de lângă el se ridica încet... că trupul ei se 
risipea în aer, de nu-i rămâneau decit oasele, că, inundată 
de-o manta argintie, apuca şi ea calea luminoasă ce ducea în 
lună... Se ducea în turbura împărăție a umbrelor de unde 
venise pe pămînt... Când a deschis ochii, soarele bătea de 
sus în fereastră. S'a uimit că-i singur, în odaia lui din Viena; 
că fata de-alături de el, din căsuţa pădurii, nu-i încă pe 
manta, înălțată într'un cot, surizind: „Ce-ai zice tu dacă... 
dacă... S'a frecat la ochi... Ii mai suna glasul de-atunci: 
„Mi-e frig... Înţelegi tu? Aşa-i că n'ai să uiţi niciodată sara 
asta ?** Era glasul ei, încet, aşa de incet şi totuşi aşa de 
clar... „Niciodată n'ai să uiţi ? Nici atunci cînd cu n'am să 
mai fiu pe lume 2." 

Atunci ? 

Un arunci nu mai are ființă, 

Ea e acuma în dungile mişcătoare de umbre argintii, 
în lungile şiruri plecate incet, încet şi departe, departe, pe 


Apari să dai lumină... 7 


drumul lunii cu prund de argint. Ea, gi t è 
Efrosis, Baudius, Eliz.. —« E E A Pa 
_ Aşa i sa urzit visul din cea dintii noapte, desprins 
dintr'o plăsmuire de basm şi adus în viaţa din somn, poate 
ca să le vadă incăodată, topite pe veşnicie în mişcătoarele 
şiruri de umbre... Cum să-i povestească visul? Cum să-i spo- 
văduiască tălmăcirea indcaievea ?,.. I s'a părut că-l priveşte 
de pe celălalt trotuar un prieten cu fruntea afundată în țurcă 
valahă, Ce repede sa lipit de zid! Fuge de prieteni, a uitat 
cursurile cu dascăli mincați de molii care desmormintează 
regii din sarcofagiile Egiptului, limbile moarte din colbăite 
ceasloave, cumințeniile veacurilor cite nu-i mai trebuiesc... 
Viaţa şi gindul şi sufletul lui, aici s'au adunat, sub două fe- 
restre, în soarele cu suliți sticloase de ghiață... 
_  +„La picioarele sale se gudură un căţel cu păr alb mă- 
tăsos, cu un zurgălău de alamă la catarama gitului. Il cu- 
noaşte acum... Cățelul dela casa vecină... Ce faci tu, măi u- 
ritule ? Ţi-e frig ; nu ţi-a îngheţat botul ?.. Fugi, că te chiamă 
stăpina ; o doamnă uriaşă şi cărnoasă, ca matroanele alego- 
rice depe soclul monumentelor: Abundenţa, Ceres, Austria- 
Felix... Ii suride cu un fel de complicitate. A înțeles, ştie 
pe cine aşteaptă... Ce-i pasă dacă înţeleg şi ştiu toți! l-au 
amorțit degetele ; nu poate răsuci o țigară... A isbutit: un 
ciot noduros din care iese fumul ca dintr'un hogeac,., Parcă 
s'a mişcat însfirşit perdeaua... Nimic ! Amăgire și alt nimic... 
Cunoaşte pe de rost fiecare floare a dantelei din geam... De 
unde i-a venit în minte versul lui Lenau, al nefericitului 
Nicolaus Lenau ? 


Durch's Fenster kommt ein dirres Blat, 
Vom Wind hereingetrieben : 

Dies leichte. off'ne Brieflein hat 

Der Tod an mich geschrieben.. 


; E singura părere de râu din cinci săptămini... Prietenii 
aceia ciudaţi, nu i-a mai văzut... A primit dela dânşii o che- 
mare. Nici nu s'a învrednicit să răspundă... O chemare, odată 
cu volumul lui Lenau... Versurile i-au sunat prea melancolice. 
Dece atita desnădejde ?,. Viața-i mai blindă şi luminoasă, 
cind ai pe cine aştepta sub ferestre, într'o dimineață cu sclipet 
de raze'n omăt,, „Vintu-o foaie veştejită, mi-a adus mişcind 
fereastra... Incolo, cu foile veştede |... E-o dimineață de albeața 
clară a ghețurilor polare... Ce faceţi, copii? Vă întoarceți 
acasă ? V-au degerat urechile ?... Aşteptaţi-l şi pe cestălalt, 
mic şi necăjit,,. Nu plinge piciule! Nu-i şade bine să se scli- 
fosească unui voinic cu-aşa căciulă !,. „Wie er sein Blatt im 
Fluge'... A ajuns să-l prigonească stihurile nefericitului Lenau... 
Ii spune şi el „nefericitul Lenau“, ca bătrinul straniu, cu pã- 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


rul răsucit în cornițe de ied... Nefericit, dece? Fiecare îşi 
poartă fericirea şi nefericirea în el... Poate că bătrinul ştie 
mai multe... Bătrinul care găsea că suavul estet este prea 
fericit, ca să scoată un accent adinc... Estetul care se neli- 
niştea de prea multă fericire... „Mā tem să nu ridic minia 
zeilor şi să nu mă pedepsească, ştiu cu ?... cu o ispășire cum- 
plită... Poate moartea... Poate viaţa”... Poate viața !—a re- 
petat enigmatic moşneagul cu fața verzuie şi risul scrişnit... 
Sint dimineți când păcătuieşti împotriva Dumnezeirei, dacă 
de viață te-ai îndoi, dacă te-ai teme de ea... Sint dimineți... 

— Bună dimineața şi iartă-mă, domnule Eminescu... 

S'a răsucit cu o tresărire străpunsă până în gratiile 
pieptului. O aştepta s'apară de după perdele, să răsară în uşa 
care a rămas închisă. Vedea din celălalt capăt al străzii. A 
vrut să-i sărute mâna. 

— A, nu! Dă-mi voie... Nu mănuşa! Li 

A desvelit din mănuşă degetele albe şi reci, le-a lăsat 
înălțate la buze, cu acelaş murmur uşor de ris ca vibrația unui 
clopoțel de cleştar, cu aceiaşi alintată privire lunecîndu-i 
sub gene. 

— Te-am rugat să mă ierți... Sint însă de neiertat... Re- 
cunosc... Am plecat în oraş pentru nimicuri de-ale noastre, 
femeeşti... Credeam că am să mă pot întoarce la timp şi... şi 
aştept acum pedeapsa |... 

Cu capul înclinat pe-un umăr, cu minele adincite în 
manşonul negru, aştepta cu răsfăț rostirea pedepsei. Ştia el 
o osindă, dar n'o putea spune. Ce încintător e trandafirul 
obrazului uşor învăpăiat de ger. Şi buzele roşii, ce umede! 

— E aşa de grea pedeapsa? stărui ea, plecind ochii 
smeriţi şi scriind pe zăpadă cu vârful ascuţit al boltinei, o 
literă. Aşa de înfricoşată, încit n'ai tăria de suflet s'o pronunți?. 

Litera din omăt era poate un M. Dar un M e şi-o ini- 
țială din numele ci: Micle. Numele necunoscutului dascăl 
bătrîn, pe care şi-l închipuia ca un gide hain, urit şi împă- 
roşat, păzindu-şi cu o zuliară ncindurare captiva. Altfel, dece 
nu i-a povestit niciodată, nimic, despre el? Femeia a şters 
litera cu talpa uşoară. Iniţiala lui? Iniţiala ei? Iniţiala că- 
lăului de departe ? Le-a şters pe toate în una singură şi a 
înălțat ochii albaştri, cu luminoase fire de aur: é 

— Cum înțeleg, e încă mai rău. Nu merit nici măcar 
o pedeapsă ! 

— N'am de rostit nici o pedeapsă... vorbi el încet. Pentru 
mine a fost... este o fericire s'aştept... Să am pe cine aştepta. 

— Ce generos ! clincheti risul ei cristalin. Ar fi pre- 
ferat pedeapsa... E mai uşoară orice pedeapsă pentru umerii 
slabi ai unei femei, decît generozitatea copleşitoare... Ştii? 
O pedeapsă îți dă dreptul să te crezi nedreptățită... Noi, fe- 
meile, mai scoatem unghii de pisică, ne mai apărăm, avem 


o ——————— 


iluzia unei lupte inegale şi înguste, care fiindcă e inegală şi 
injustă, îți permite orice mijloace... Iertarea ne micşorează... 
Ne reduce la ceiace sintem adevărat... Dumneata, domnule 
poet, încă nu cunoşti oare dece este capabilă femeia, acest 
enfant malade, acest compaghoa dont le coeur n'est pas sur? 
Nu cunoşti oare care-i desnodământul veşnicei lupte : 

Entre la bonté d'Homme' et la ruse de Femme. 

Car la femme et un €tte-impur de corp et d'âme? 

Ea ridea. A zimbit şi el. Deodată inăbusindu-si trilul 
risului ca o pasăre cu viersul răpus de o neagră hrăpitoare 
a pădurilor, femeia a trecut privind inainte. O mică dungă 
i s'a adincit între sprincene. A şoptit, ca o taină: 

— M-ai învățat prea răsfăţată, domnule Eminescu... Are 
să-mi fie greu cind voiu ajunge acasă, in tristul meu laşi... 
La tristele mele îndeletniciri burgheze.... 

Dece îi vorbea despre Iaşi? Plecarea era încă atit de 
îndepărtată ! O lună încă ; poate mai mult. Și dece-i amintea 
tristele ei îndeletniciri de gospodină şi doamnă a unei case? 
Cind va pleca, are să fie mai singur, de două ori mai singur 
decit a fost vreodată... Gindul îi înegură ochii. Femeia ghici 
de unde a coborit această umbră de aripă cernită. Era un 
semn pe care îl aştepta, îi creştea bătăile inimei; dovada 
unui sentiment de mult presimțit, Rosti, voioasă : 

— Dar nu mai am nici o scuză, domnule Eminescu]... 
După ce te-am silit să aştepţi în frig aproape o oră, de-un 
sfert de ceas stăm nemişcați aici... Să mergem... 

Ridică ochii spre cele două geamuri. Acolo, astăzi, nu 
mai puteau merge. Nu trebuia să cunoască pînă la sfirsit, 
pregătirile unei plecări înainte de vreme : geamandanele des- 
făcute, pachetele răvăşite, alte nimicuri pentru care pornise 
în oraş cum s'au deschis magazinele şi aveau să sosească din 
clipă în clipă. Hotări, cu bucurie că-i poate da lui, că-şi pot 
dărui lor, o zi întreagă: 

— Să mergem... Oriunde.. Pe străzi, în grădini.. la 
marginea oraşului... Oriunde... Am o poftă copilărească, nebu- 
nească, de viaţă, de prostii, de ris... Ah!... 

Ah! l-ar fi prins brațul, să treacă strinşi unul lingă 
altul, cald încleştați, în oraşul mare şi străin, unde nu sint 
ochii iscoditori să-i afle cine's şi încotro merg. 

Dar au plecat amindoi, cuminţi, la o cuviincioasă depăr- 
tare, printre mulțimea din ce în ce mai înpinzită a bule- 
vardelor din miezul Vienei. Vorbeau şi mai ales tăceau, feri- 
ciți că se ştiu alături. Ea fără să-şi dea seama se oprea la 
vitrinile cu rochii, blănuri şi odoare. O femeiască şi nebi- 
ruită, instinctivă pornire, n'o putea impiedeca dela acest 
desfăt al tuturor celor depe lume. lar el o întovărăşea fer- 
mecat în aceste popasuri, răspunzind cu o ignoranță absurdă 
şi încîntătoare la întrebările ei, pentru a izbucni amindoi în 


PR 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


ris. Ce dulce amestec într'o femee ! Acum îi recită un stih 
din Lamartine, acum se opreşte să admire o brățară, întră 
în prăvălie deşi nu vor cumpăra nimic, încearcă brățara pe 
mină, cere alta, răscoleşte în cutii căptuşite cu pluş, îşi 
atârnă o pereche de cercei în urechi, se cercetează în oglindă, 
născoceşte un basm: „Voi trece miine, neapărat miine! „Şi 
ride, şi în stradă rid amindoi, răsuflările calde ii invălue în 
două nouraşe străvezii, care se împletesc, se amestecă, se to- 
pesc într'o singură aurcolă irizată de soare. Se topesc ca 
într'o materială, subtilă îmbrățişare. Pe urmă păşesc iarăşi 
cuminţi. Se simt priviți cu pismă, cu aprobare, cu dragoste, 
de trecători, Sint o rară şi potrivită şi tînără şi fericită 
pereche. Ea mlădie în blana scurtă şi lucioasă de lutru, cu 
rochia lungă în falduri bogate, cu guvițele aurii jucînd lu- 
minoase ca un snop de raze sub cuşmulița neagră, ca buclele 
unui paj din Renaştere. ale unui paj zugrăvit de Rafael. El 
cu ochii adinci şi negri, subțire şi puternic, în straiul de 
iarnă pentru care şi-a zălogit la jidov cărțile cele mai scumpe, 
chiar nedespărțitele tomuri cu legătura roşie de marochin a 
părintelui său sufletesc din Frankfurt. E o ispaşă pe care o 
merită singuraticul filosof. Cum de şi-a rătăcit mintea, el 
înțeleptul înțelepților, pomenind cu atita nedreaptă vrăjmăşie 
despre vraja fără seamân a unei femei, a unui amor? Se 
vede prea bine că el n'a mers niciodată în pas care n'atinge 
pămîntul, alături de-o asemenea femeie, intr'o asemenea dimi- 
neață de iarnă cu soarele de-o rece feerie şi cu văzduhul 
sonor, Se cunoaşte că el n'a trecut niciodată, îngemănată 
pereche, pe aleele ninse ale unei grădini de unde copacii îşi 
desfac dintr'un arc de ram omătul greu si alb, să-l mai 
ningă a două oară pe obrazul lor, pe genele lor... Atunci n'ar 
mai fi scris aşa, posomoritul, singuraticul, posacul bătrin... 

— Crezi că merită o iubire, să-ți dai viața pentru ea? 
a întrebat femeia, 

— E poate singura fericire adevărată la care poate năzui 
un om.. 

Şi dacă fiinţa iubită, nu-i chiar atit de ideală cum 

ne-o închipuim noi? 

— Ce însemnătate poate să aibe aceasta ? Iubim în altul, 
ceiace avem mai bun şi mai sfint în noi... 

— Adică o iluzie... Iubim o iluzie... 

— O iluzie, fie ! Dar o dulce iluzie. 

_Amindoi s'au privit adînc, pină la tremur. Ochii albaştri 
cu fire de aur, adinciţi în ochii negri, noptoşi. Cerul căutin- 
du-se în afund de genuni. S'au privit, opriţi în loc, față în 
față aşteptind să treacă un convoiu de şcolărițe cu unifor- 
mele întunecat albastre, călăuzite de două călugărițe cu late 
gulere albe, cu late aripi albe, la timple, Şcolăriţele cele mai 
mari s'au întors să-i cerceteze din urmă, Ea, cu degetul în- 


Apari să dai lumină, 11 


mănuşat îi culegea depe piept o floare de promoroacă, scu- 
turată din grădinile iernei, gestul avea ceva blind, delicat, 
ocrotitor, ca o încredere şi o mai castă intimitate între 
dinşii. Femeia s'a înroşit. Urmărind şiragul de şcolărițe, s'a 
înduioşat de soarta sa, cu un suspin: 

— Aş vrea.. Cit aş vrea să fiu iarăşi in locul uneia din 
aceste copile! Să nu ştiu nimic din viață, să nu mă tem de 
nimic.. 

— Înţeleg! încuviință el, cu gîndul Ja gîidele împăroşat 
şi zuliar, aşa cum şi-l închipuia. 

Gindul ei însă, altfel, altul fusese: 

— Să fiu o şcolăriță... Ți-aş arunca în joacă bulgāri de 
omăt.. Ai fugi după mine să mă prinzi... Ți-am spus că am 
fost o fată foarte nebunatecă ?,.. Şi sprintenă, sprintenâ... Nu 
ni ajungea nimeni. Dar poate că acum m'as da prinsă... Ce 
prostii mai vorbesc. Işi luă seama. Ce vei fi crezind despre 
mine ? 

Nu-l lăsă să răspundă. Poate se temea de-un răspuns, 
deşi îl aştepta cu toată ființa. 


— Haidem. Incă mai... mai departe... Ne oprim să 
prinzim la una din acele delicioase unei cafenele despre care 
mi-ai vorbit... Ai cetit că pe Vigny nu l-a văzut nimeni, 
niciodată mincind?,.. Cu noi, n'o să fie chiar aşa... Noi nu 
sintem atit de aerieni, coboriți din cer pe-o rază de lună... 

Spunea. Dar la cafeneaua unică şi caldă cu pereți viorii, 
au ciugulit amindoi, căutindu-şi în ochi, fără să ştie cc-aduce 
şi ce ia dinaintea lor, chelnerul cu barbetele albe. Au rămas 
la fructiera cu portocale şi mandarine: bulgāri de soare cu 
parfum italic. Povestirile lor s'au indreptat spre acel soare 
şi cer al Italici, cunoscut numai din poeţi şi lecturi, El se 
gindea la Goethe, aşa cum îl înfățișau gravurile, privind 
depe o colină ruiniie Romei... Ea la alți oameni, alte locuri, 
aite peripeţi: Veneția lui Musset şi Georges Sand... Țărmul 
unde marca a sviriit după furtună trupul lui Shelley... 
Amindoi iubeau poeții mari ai timpurile, deşi nu aceiaşi... Şi 
amindoi vorbeau cu insuflețire, cu durere, cu milă, cu patos, 
despre viața şi suferințele lor; el deplingind singurătatea 
poetului pe care mulțimea nu-l imbrățişează decit ca să-l 
împuțineze, ca slăvind iubirile care au înveşnicit un nume 
de femee: Laura de Novi, Beatrice Portinari, Elvira, Julie, 
Graziella... 

Şi căzuse blana de lutru pe spata scaunului, In straiul 
de catifea neagră, cu sinii strinşii în pieptar, cu pielița alb- 
diafană, fără nici o podoabă în afară de bumbii mici şi ro- 
tunzi de argint, cu şuvițele bâlai răsucite de sub cusmulița 
cărbunie şi mată, aşa cum o vedea numai pe jumătate în fața 
lui de cealaltă parte a mesei care ii ascundea rochiia; o ase- 


12 VIAȚA ROMINEASCĂ 


muia mai deplin cu un paj al Renaşterii zugrăvit de Rafael. 
Un paj, vorbind în stihurile lui Lamartine: 


Elle se tut: nos Coeurs, nos yeux se rencontrèrent, 
Dos mots entrecoupes se perdaient dans les airs; 
Et dans un long transport nos âmes s'envolérent 
Dans un autre univers... 
Comme on meurt de douleur il meurt de souvenir, 


. ve... cr... . 


"ETE T E S T A LIRE ORT YE TE ) 


a E A A E RA E T A V S E E -a 


Je me repens de tout. hors de l'avoir aim... 


El o ascultă zimbind. 

— Văd! se tingui ca. Nu-ţi place Lamartine, E prea 
pentru domnişoare romantice de pension... Sau pentru foste 
eleve ca mine... 

El se apără: 

— Mai pot spune aceasta? 

— A! Mai. isbucni dinsa în ris. Acest mai, îmi ajunge... 
Şi faci grație să-l prenumeri şi pe cel, de hatirul meu. Și 
dece, spune-mi te rog, dece îl prețuieşti altfel pe Vigny? 
Pesimismul lui e aşa de negru! Și aşa de solemn!... 

Pesimismul lui îi apăra visul... 1] despărțea de lumea 
reală, ca s'o înfrumuțeze pe cea lăuntrică, a lui, numai a lui... 

— Atunci era un egoist. 

— Cine îşi apără un vis, nu poate fi decit egoist. Dacă 
se mai potriveşte cuvintul, 

— Nu pot suferi egoiştii. 

— Nici eu... 

— Te-am prins cu o contradicție. Nu poți suferi egoiştii 
şi îl iubeşte pe Vigny... 

— II iubesc fiindcă egoismul lui avea noblețea creaţiei, 
o scuză; fiindcă el singur între toți, a izbutit să arate cit 
de neîndurată e soarta păcatului în gloata omenească. Ori- 
care ar fi ea, oricum ar fi alcătuită gloata, poetul trebuie 
să piară. lar dacă l-a blestemat destinul şi cu geniu, soarta 
iui e încă mai nemilostivă,.. Gilbert moare de foame din 
vina despotismului. Chatterton se otrăveşte din vina aristo- 
crației. Pe Chenier îl ghilotinează revoluția. 

Intre poet şi semenii lui nu este o cale de împăcare... 
Doar după moarte... 

Femeia aşeză încet, cuminte, portocala din mina sub- 
țire şi albă, printre celelalte fructe. Se pregătise să-i curețe 
şi să-i întindă o jumătate. I se părea nepotrivit, o profanare, 
să mai muşte din miezul mustos şi aromat al unui fruct, să-l 
imbie şi pe el, în vreme ce rostea atit de amare cuvinte des- 
pre soarta scrisă a poeților, a tuturor, deci şi a lui, deci şi 
a ei, dacă şi-ar mărturisi încercările tăinuite. Se desvinovăţi: 

— Am judecat uşuratec, ca întotdeauna. Il cunosc puțin 
pe Vigny. Am cetit numai două sau trei cărți... Cum ajung 


Apari să dai lumină.. 13 


acasă, am să indrept această greşală, Dar din puținul cit l-am 
cetit, mi-a rămas atit: Peut-erre faut-il perdre sa vie pour 
la gagner.. Acum înțeleg cuvintele acestea în altă lumină... 

A venit rindul lui să-şi spovedească lecturile poeților 
francezi prea răslețe. El ce îndrăgit de poeții germani, de cei 
latini. Şi-a făcut sufletul la altă şcoală. 

— Dacă ne-ar despărți numai atit! 

— Altceva, ce? întreabă el, 

____ Şi se posomori, gindindu-se la gidele care îşi aşteapta 
victima. 

Pe dinsa nu asemenea ginduri o mihneau: 

— Altele, ne despart... Atitea! Ce sint cu? Ce însemn 
eu?... O femee dintr'o casă, dintr'un tirg, cum mai sint incă 
mii şi mii în casele acelui tirg... Şi în toate casele, tuturor 
tirgurilor depe lume... Eu sint gloata cea mare despre care 
vorbeai; iar între gloată şi poet nu este nici o cale de îm- 
păcare, de înţelegere... de apropiere... Ai spus'o singur... 

El începu să ridă, alegind fructul pe care-l lăsase adi- 
neaori femeia şi jucindu-l în palmă: 

— Ce păcat că femeiile n'au drept să se facă avocați. 
E o pagubă că se pierde darul acesta de a tălmăci şi răs- 
tălmăci spusele unui om... 

— Dar şi ce păcat că studiezi numai filosofia! S'ar fi 
cuvenit să te inscrii numai decit la Facultatea de Jure! Ce 
mai judecător să osindească pe capete, ne-ar fi venit la laşi... 

— La laşi? 

— La Iaşi, fără indoiala... Căci, nu e aşa? la laşi ai sā 
vii cînd te vei întoarce în ţară, iar nu aiurea.. Mi-ai fă- 
găduit. 

— Eu? 

— Nu chiar cu mina pe cruce... Dar aşa... Mi-ai lăsat 
să înţeleg... să cred... 

Rideau amindoi. Judecătorul cel aspru şi femeia cu 
darul avocățesc de răstălmăcire. El a despoiat portocala de 
coajă, tăind'o în raze de stea şi oferind feliile fructului ca 
o floare cărnoasă, roşiec-aurie. 

— Ce bine-mi pare că a fost roşie! bătu ca din palme. 
Imi pusesem ceva în gind... 

— Anume? 

— Ssst! duse cu degetul uşor la buze. Nu se poate 
spune... E deocamdată secretul meu... Mai tirziu... 

El ridică ochii la pendul, zimbind: 

— Peste cinci minute?... Peste un sfert de oră? 

— O, nu! Mult... mult mai tirziu... Cînd vei veni la Iaşi... 

Ii surprinse clătinarea sceptică din cap. Și se impotrivi 
cu tărie acestei neiertate lipse de încredere în viitor: 

— Da, da... Cind vei veni la laşi. Atunci o să ne a- 
mintim cu înduioşare o zi ca aceasta.. Cafeneaua mică de 


14 VIATA ROMINEASCA 


aici... Pendulul acesta, zugrăveala viorie a pereţilor, chelnă- 
rul cu favoriţii albi... şi pisica gri dormind pe scaunul dela 
sobă... Are să fie secretul nostru... Mai mult al meu... Fiindcă 
pe un bărbat, pe un bărbat cînd mai este şi poet, îl mai aş 
teaptă atitea secrete şi amintiri!... O femee, cînd e condam- 
nată la viaţa mediocră pe care o duc cu, se acață de o prie- 
tenie, de suveniruri, ca iedera de ruini, ca lianele, ca viscul... 

El se uita duios, drăgostos, pierdut, învăluind'o cu pri- 
virea ca într'o mantie ncagră, s'o răpească altora şi s'o fure 
numai pentru el. Ca viscul? Cum se putea asemui atit de 
nedrept şi urît cu o plantă care-şi suge viața din vlaga al- 
tora mai puternice? Ca o iederă, da. Ca o liană, da... 

— De s'ar opri timpul! spuse femeia. 

— Da.. De s'ar opri timpul... 

Tic-tacul pendulului ronțăie însă timpul mereu, mereu, 
în recea-i indiferență mecanică. Pentru femeie, fiecare clipă 
trecută era însă mai dureroasă. 

El n'o bănuia aceasta. Zimbea zilelor cite vor veni: 
miine şi poimine, o lună... O lună a lor, împreună. 

— Şi plimbarea noastră la cîmp, în pădure?... 

— Adevărat! se scutură ea de gindurile cețoase. Plim- 
barea noastră la cimp... 

Spusese că are o poftă copilărească, nebunească, de viaţă, 
de prostii, de rîs... Și cu indoita nestatornicie, a femeii şi a 
tinereții după ce-a alungat negurile uşoare de ginduri şi de 
presimțiri; afară, pe potecile şerpuite în zăpadă spre Wie- 
nerwald, a fost de o copilărească, de-o nebunecască înveselire, 

Se ameţea singură ca o şcolăriță scăpată din colivia in- 
ternatului. 

Nu arunca în el cu bulgări de zăpadă, cum ar fi dorit; 
nu „alerga să se lase prinsă şi să svicnească lunecat din prin- 
soare, În ultima clipă, Acestea nu mai erau cu putință. Dar 
scutura ninsoarea crengilor peste ci. Intreba trecătorii într'o 
nemțească pocită, de neştiutoare, despre un sat ori un hotel 
de departe. Le pufnea de ris în obraz, fiincă nu pricepea 
nimic răspunsuri. Rideau şi ei, trecătorii: vinători cu paălă- 
riuță verde şi genţi roşcate din piele de căprioară la şold, 
țărani cu încărcături de lemne, o bătrină cu toicgel lustruit ca 
Sfinta-Vineri, mergind la căsulia ei albă din pădure. Au în- 
tilnit şi un pitic, grav şi păşind voinicos, 

— Acesta-i Statu-Palmă-Barbă-Cot! Mă duc să-l întreb. 

L-a întrebat cu seriositatea cea mai desăvirşită, iar pi- 
ticul s'a căit amarnic că nu cunoaşte limba în care-i vorbeşte 
o străină atit de frumoasă ca o zină a codrilor. 

— Ce spunea? Roguste, ce spunea? întrebă cind gno- 
mul s'a depărtat. 

— Iţi făcea complimente... zimbi el. Destul de isteţ şi 
poetice... 


pE 


taie 


Apari să dai lumină... 15 


— Păcat că nu le-am înțeles. 
— ar fi interesat? 
— femee nu rămîne nesimțitoare nici | i - 
tele unui Statu-Palma-Barba-Cot. Ca să Party Pati aia 
El se întristă Fireşte, O femee care este tovarăşa de 
viață a unei gide bătrin, bărbos şi zuliar, aşa cum şi-l zu- 
pa pe A egy dascăl de Universitate, Ştefan Micle. 
nui -a împuns un ghi i i i alături 
reagens epi għimpe inveninat. Veni alāturi 
— Vezi... Citeodată îmi pare rău... Am impresia 
z PE că 
ai aa lega rca pe Te supără că sint amalia laşi pe- 
steaptă atitea zile şi nopți mocnite !... ăn 
prea per ice ş pți mocnite Parcă n'am fi de a- 
Şi-au făcut socoteala. Erau născuți i 
semn. O predestinare. e 8, Coe, Ia 


— Dar mai tirziu, nu are să mai fie tot aşa... surise ea 
viclean. Să nu mă trădez... Cind vom fi prietini vechi şi bă- 
trîni, peste douăzeci, treizeci de ani, să mă laşi la socotelile 
melc... O femeie are datoria să-şi ascundă dela o vreme ac- 
tul de naştere. Acuma sint sinceră... Mai tirziu... 


— Cu mine nădăjduiesc că ai să fii intotdeauna sinceră. 

E N poete a o femeie „cu inima stearpă, rece şi cu 
et de venin!“ Uite, ţi-am râs i i 
erorii cae t puns cu versurile poetului 


___— Versurile poetului Mihai Eminescu, sfirsesc dacă nu 
mă înşel cu două strofe care nu mai sună tot aşa, 
— Ştiu! suspină ea... Dar nu sint pentru mine, 


i Simțind că a rostit cuvinte care nu trebuiau spuse, s'a 
oprit şi s'a întors privind oraşul desfăşurat la picioarele lor, 
cară zuza P foreza a Dunării îngheţate, sclipirea turlelor 

arele înclinat spre apus. Au urmat - ā 
"dee gpl p p rmat calea pe-o potecă 


____EA citea pe coala albă, a zăpezii urmele albastre 
sălbătăciunilor, păsări şi fiare, cu aceia unui vechiu ra 
nar în cimpurile şi codrii dela Ipoteşti: urmă de iepure, de 
corb, de veveriţă, de lup, de iecruncă... Ea din nou amintea 
iubirile mati, rămase în elegiile poeților: numele unei femei 
păstrat ca o giză fragilă în boaba de chilimbar. Odată, o 
singură dată şi-a sprijinit mina de brațul lui, ca să sară o 
suviță de apă zimțată cu pojghițe strevezii de ghiață. Iar a- 
tingerea şi-a desprins'o repede, fugind ca de-o vinovată is- 
pitire. A alergat spre un mic meterez, de troian prins în 
sloiu. Ca să urce, a adunat cutele rochiei în mână. Ela între- 
văzut o dungă albă: fusta de dedesubt, cu tiv de dantelă. Şi-a 
dus måna la frunte, alungindu-şi altă, mai ameţitoare ispită 

— Ce ai? Eşti obosit? a întrebat ea, neştiutoare: | 
— O! Nu... M'a amețit.. M'a orbit albul acesta... 


 ——————— 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


Putea minți fără vină. Albă era şi zăpada. Albe întin- 


derile. 

__ Intr'adevăär, mărturisi ea... Imi joacă şi mie înaintea 
ochilor atita lumină... Aşa erau visurile mele din copilărie, 
Visam că alerg, că m'am rătăcit într'o cîmpie albă de omăt, 
fără margeni, o cîmpie în care totul era alb, alb... pomii... 
drumurile... păsările... urşi albi... vulpi albe... Mă rătăceam, 
dar nu-mi era frică nici de pustietatea albă, nici fiindcă eram 
singură.. nici de fiarele care veneau la mine, îmblînzite... de 
întindeam mîna şi se apropiau să le desmierd pe blana albă... 
Dimineața, cind mă trezeam, îi spuneam mamei că mă dor 
ochii de atita alb şi lumină... „Ce lumină? Că doar ai dormit 
ca o leneşă pină la amiază, cu stolurile trase...” Lumina, 
omătul din vis! — răspundem. Mama stringea din umeri, 
Incă nu mai auzise de-un copil cu visuri atit de prosteşti... 
Spune, te rog, cînd viaţa e atit de urită şi tristă, nu-i o 
fericire să ai numai visuri albe?... Dar visurile acestea nu le 
mai am. Nici măcar visuriile acestea... 

Făcu un gest de sărmană, cu minele în lături. Toţi, îi 
luaseră tot. Cum ar fi îmbrățişat-o L... 

Pe urmă, tot ea clincheti în ris: 

— O săracă îmbrăcată în blană de lutră, cu manşon 
prins în şnur după git, cu trei toalete de scară făcute la 
Viena... Spune drept dacă nu te gindeşti la aceasta? 

— Spun drept. Nu m'am gindit la aceasta... $ 

— Atunci nici nu observi cu ce sint îmbrăcată? se miră 
ca, indignată oarecum, după încîntătoarele legi ale logicei 


— Te înseli... f 

Şi ca să-i dovedească, i-a descris fiecare rochie, in- 
curcindu-se în denumirea croitului şi a garniturilor, în nuan- 
tele culorilor botezate ad-hoc cu o barbară ignoranță. Ea îl 
îndrepta rizind, bucuroasă, fiindcă atita nepricepere însemna 
că trăeşte departe de fuste. Se temea mai puțin acum să-l 
lase în această Vienā, singur, fără dinsa. Trecind pe sub ra- 
muri, o nueluşă subțire a atins-o pe obraz. El sa înspăi- 
mintat ca de-o mare catastrofă. Ea şi-a stăpinit lacrimile de 


durere, mulțumindu-se să-şi mingiie obrazul cu dosul palmei 


scoasă din mănuşă, A spus, stringind din umeri : E 

— Prea gingaşă mă crezi.. E adevărat că mama ma 
crescut foarte alintată, deşi eram oameni săraci... „Alintata” 
îmi spuneau vecinii... „Alintata”, mi-a mers numele şi la 
şcoală. Dar alintata se cățăra în pomi, se sgiria în spini, nu 
se dădea în lături dela isprăvi tare puțin demne pentru o 
elevă de clasa patra primară... Uite, un semn de atunci am 
păstrat aici... Aşa e că se mai cunoaşte? 

Se oprise. apropiindu-şi obrazul înălțat. In pielea de 
satin, netedă şi de-un roz pal ca floarea măcieşului, abia se 


A 


Apari să dai lumină. 17 


desluşea o mică dungă mai albă, lucie; cicatricea fină a unej 
sgirieturi. lar semnul acela unic făcea parcă puritatea obra. 
zului întreg încă mai miraculoasă. Şi el, parcă pătrundea 
astfel într'o tainică lume a copilăriei ei, care i se dădea aşa. 
neatinsă, în candoarea dintii a jocurilor de şcolăriță cu urme 
atit de nevinovate; sgirieturi de spini, de pisici, de porțe- 
lanul cioburilor de păpuşi. Ochii femeii erau foarte aproape 
de ochii lui. Obrazul cu mica, abia zărelnica albă cicatrice, 
foarte aproape de buzele lui, Se vedeau unul în ochii celui- 
lalt. Şi se atrăgeau imaginile lor nepămintene, fantastic mic- 
şorate în lentilele albastre şi negre; se chemau una din ochii 
celuilalt. Chiar răsuflările lor în nouraşi transparenți şi calzi, 
se amestecau, se unean, şi le sorbeau unul altuia din väz- 
duhul rece, ca o parte din ființa unuia străbătind în pieptul 
celuilalt. Dar buzele lor nu sau atins. Numai un nebunatec 
fir de păr auriu şi moale, a desmierdat timpla cu şuvițe ne- 
gre. S'au depărtat cu aceiaşi mişcare, smulgindu-se vrajei 
viclene, Au zimbit stingheriţi şi nu-şi mai priviră în ochi, 

— Mi-e frig... făcu scuturată ea acum de-un fior şi du- 
cind ea acum mina la frunte, Mi-e frig şi-i tirziu... 

Discul roşu al soarelui se înfigea pe-o culme cu pădu- 
rea albă cuprinsă de văpăi. Se scufunda clipă cu clipă, uriaş, 
apropiat, mitologic. 

— Să mergem... stărui ea. Ne prinde noaptea... 

Au întors spatele asfințitului. 

Işi călcau pe umbrele lor, prelungi, albastre în zăpada 
albă-trandafirie. Umbrele nu le erau tot aşa de caste şi cu- 
minți. Se apropiau, se atingeau, se imbrățişau; după cum ră- 
minea unul în urma celuilalt, cînd drumul se îngusta. „Işi 
fac de cap! — gindea el cu şăgalnică invidie, zimbindu-şi. 
Poate's mai înțelepte ca noi“, Pe urmă, umbrele s'au risipit 
neaşteptat. Le-au fugit de sub picioare, absorbite de alte 
umbre, de-o singură mare umbră. Soarele stins nu mai avea 
nicio putere, ca în alte amurguri cu razele stăruind inde- 
lung. Cerul a rămas deşert, vinăt, posomorit, încă fără licărul 
aştrilor. Un cer de cenuşă. Noaptea îi, impresura tirindu-şi 
din VĂ întunecimile dușmănoase, prelinse, furişe, moi, mate- 
riale ca tentaculele unei caracatiţe. Cimpurile, potecile pe 
unde-au venit, aveau ceva străin, de nerecunoscut, încărcat 
de nelămurite amenințări. Poate ne-am rătăcit! —a gindit 
ea. Dar nu şi-a mărturisit teama, ca să nu-i pară atit de co- 
pilăroasă. Și îndată, în fața lor, cind au ridicat un dimb, 
sclipiră pe rind luminile oraşului; nenumăratele constelații, 
arcuitele coliere ale Ringului, fațade'e edificiilor, semnalele 
în gară, un tren plecind cu ferestrele vagoanelor într'o sirmă 
liniară de focuri mârunte. A fost ca o scurtă paradă noc- 
turnă, curmată de un duh al beznei. Ceaţa inaintind întirită 
cortină, a vătuit luminile, Apoi fe-1 înnecat deplin, lăsind 
e 


2 


= 


1§ | VIAŢA ROMINEASCA 


numai un nimb alburiu, turbure, murdar, deasupra Vienei, 
Mai rămîneau sus, stelele cerului, aprinse una cîte una. Tot 
aşa se împicleau pe rînd, abia răsărite la locul lor scris pe 
harta înaltă şi înăbuşite înainte de a fi trăit. Un nor a şters 
luceafărul ca un burete. S'a întins noaptea pustie, spăimos 
de tăcută şi neagră, de după focurile care au mistuit tot în 
ruini şi tăciune. Acum păşeau mai repede, fără să-şi dea 
seamă, schimbind cuvinte răslețe, înfăşurați în scama umedă 
şi opacă, încordindu-şi ochii şi atenția numai la drumul lu- 
necos, desfundat, presărat de gropi şi povirnişuri nedesluşite 
vederii. Treceau pe lingă diînşii arătări închegate din negură 
şi mistuite în negură. In străzile lăturalnice, cînd au ajuns, 
felinarele oarbe, zidurile scunde, maidanele negre, au părut 
mai lugubre! Se înmulțeau vedeniile din ceață. Oameni cu 
straie sdrențoase ieşind de sub felinare să le caute în față, 
femei desprinzindu-se din ziduri ca monstruoşi lilieci să-i 
atingă cu rochiile lor lipicioase asemeni aripilor de gumă. 
S'ar fi spus că întunericul şi ceața au slobozit dintr'o hrubă, 
anume făpturi ale întunericului şi ceței, tiritoare, viscoase, 
cu paşi neauziţi, cu hide priviri piezişe, cu o duşmănoasă 
pornire împotriva celor care veneau dela lumină şi bucuria 
zilei, ca să pingărească, să întristeze, să stingă, simburul de 
căldură şi soare, adus de departe, dintr'un pur Paradis, cu 
dinşii, 

— Ar fi fost mai cuminte să ne fi întors mai devreme... 
Păcat de o zi atit de frumoasă... 

A vorbit ca. El a gindit: „Ar fi mai cuminte să-mi dai 
brațul... Te-ai simți altfel, strins încleştată lingă mine", Dar 
cum putea să rostească aceasta? Au mers înainte, printre 
făpturile besnei, sinistre, fantomatice şi amenințătoare. Ră- 
săreau din perdeaua de pislă, altele şi altele, de sub felinare 
clipotind pe moarte, din unghere de păcură, uşi de circiumi, 
pieți mărginaşe, necunoscute şi neliniştitoare ca tot atitea 
cimitire vechi din care se ridică strigoii. 

Au respirat, întorşi dintr'un vis rău, cînd au ajuns la 
bulevardele cu altfel de lume şi alte lumini, 

— Tot timpul, ştii la ce m'am gindit? a întrebat ea. 
La teama să nu fie aceasta un semn. Ca un avertisment,. 
Luaţi seama! Zilele care incep frumos, nu sfirgesc tot aşa... 

— Dar ce s'a sfirşit rău sau urit? trecut printr'un 
cartier sărac... Mizeria n'are niciodată o înfăţişare plăcută. E 
urită şi tristă. Mai ales în oraşele mari, unde suferința ome- 
nească şi vițiul duc casă îndelaolaltă. 

Ea a răsucit capul pe jumătate, ca să-l privească o 
mustrare: 

A — Atit de elevă de pension mă socoți?... Acestea le 
ințeleg prea bine... E altceva... Am simțit tot timpul ca nişte 
întrupări ale răutății şi urițeniei omeneşti, care voiau parcă 


Apari să dai lumină... 19 


să ne înconjoare, să ne tragă cu ghiarele spre întunericul şi 
urițenia lor... Nu erau dinşii de vină... Nenorociţi, nenoro- 
cite, căutindu-şi de drumul lor... Toate au luat proporţii nu- 
mai în închipuirea mea... Aşa cum mă temeam, cînd eram 
mică, de sperietoarea de păsări din grădina vecinului. Ştiam 
că-i sperietoare. M-a dus mama s'o văd de aproape, s'o pipăi... 
Cind se făcea scară nu îndrăsneam însă să întorc ochii.. O 
vedeam îndată mişcînd... Acum rizi de mine? 

— Nu rid de fel. Sunt şi cu superstițios. Dar nu chiar 
într'atît... 


Vorbea din nou înviorat cu totul. Se apropiau de casă. 
Aştepta cuvint pentru întilnirea de a doua zi, ca să colinde 
un muzeu deschis numai Joia. Ea mergea alături, ginditoare, 
cu mîinile adincite în manson, cu privirea în pămint. Lu- 
mina estompată a vitrinilor, ii invăluia într'o aurcolă de vi- 
sare profilul delicat, trist deodată, poate numai ostenit. Venea 
o brazdă de umbră. Pe urmă iarăşi cernerea fină a luminei, 
muind-o în molatecă palpitare de aur, din creştet până'n vârful 
picioarelor cu mersul istovit şi lin. O sorbea din ochi. Sfântă, 
dulce, iubită făptură |... Cum vor uita vreodată ziua aceasta, 
cu orbitoarea hohotire de soare în zăpezile albe-albastre, cu 
trecerea prin labirintul de umbre şi spăimoase arătări ca o 
scurtă călătorie în Infern, pentru a ajunge din nou la blinde 
limanuri, cu altfel de mai tainică, mistică, duioasă lumină de 
lămpi ! Aici, acum, cra alta şi veşnic aceiaşi. Tot ea a ris, 
a scuturat cununa zăpezilor reci din ramuri, a alergat cu pas 
sprinten de căprior pe-un vârf înghețat de troian? Tot ea, 
care merge acum cu ochii plecați, ginditoare, misterioasă, 
lângă el? atita dulce şi nerăsbătută taină într'una şi aceiaşi 
femeie ! Miine, are să-i spună însfirşit miine, Nu mai poate 
păstra o veșnicie tăcerea buzelor arse de sete, chinu-i. Ea 
ştie, presimte, aşteaptă... Melancolica-i privire, nu-i oare o 
o mustrare că atita vreme a tăcut? Dar mai au zile ne- 
numărate înainte. O lună... Poate mai mult... lată ferestrele, 
cele două, întunecate acum, cald luminate acusi, unde cu- 
noaşte fiecare floare a dantelei din perdea. Dacă n'au hotărit 
încă nimic pentru miine, e fără îndoială fiindcă are să-l 
cheme înlăuntru ca şi în alte dăți, să-şi simță frunțile apro- 
piate sub aceiaşi prietenă lumină de lampă, la masa unde el 
rămîne pierdut cu ochii la minele albe, subțiri, jucând le- 
nevos între degetele prelunge, o panglică, minerul unui cuțit 
de fildeş pentru tăiat foile, cheotoarea unui album, 

S'au oprit în faţa uşii. Ea s'a rezemat cu palma înmă- 
nuşată de zidul aspru, E atit de obosită! Parcă s'a împle- 
ticit Nu-l chiamă înlăuntru, Nu-i priveşte în ochi. A tras de 
minerul clopotului. 

Şi cînd s'a mişcat uşa cu scrişnet de fier în țiţini, 


e 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


acolo, înaintea slujnicei, a spus fără să ridice fruntea din 
înt ; 

rs — Mä ierți... rieg trebuia să-ți ne sapă tera 
ine plec !.. Trebuie. Nu se mai poate,. Te aştept la Pu 

Orii dè mult, oricît de tîrziu... Iartăä-măā Nu mă uri... La 

revedere. 

I-a întins mîna scoasă din mănuşă. A sărutat oare mina 
întinsă ? Nu ?... N'are să ştie niciodată. Ea a fugit, ascun- 
zîndu-şi obrazul, ochii, sub cotu'ndoit. 

El a rămas stană de întuneric în ceaţă. 

Uşa neagră, s'a închis grea, încet cu scrişnet de fier, | 
lăsindu-l afară, singur, stană de întuneric în ceaţă, în noapte 
deşartă. | 

j 


Categoriile estetice *) 


O expunere a întregului domeniu al esteticei, cum a 
fost aceea încercată în lucrarea noastră, nu poate să nu se 
oprească şi în fața problemei categoriilor estetice sau modi- 
ficărilor frumosului, nişte nume colective prin care sunt în- 
țelese anumite impresii tipice pe care le putem primi dela 

artă, precum frumosul şi uritul, comicul şi humorul, graţio- 
sul, sublimul şi tragicul, Se cunoaşte locul important pe care 
problema modificărilor frumosului l-a ocupat în sistemele de 


Cezar Petrescu 


estetică idealistă ale veacului trecut. Insemnătatea acestui loc 
decurgea din două feluri de considerații. Ma întîi, din pri- 
cina faptului că prin teoria categoriilor estetice se putea in- 
trece exclusivismul preocupărilor pe care teoriile estetice ale 
Flasicismului le lăsase moştenire. Estetica clasică, aşa cum 
sistematizează experiența artistică a lumii greco-romane, nu 
prevăzuse de fapt decit o singură formă a artei şi anume 
frumosul, adică aceea varietate a ci caracterizată în obiect 
prin stilizare idealistă şi în subiect, printr'o atitudine de 
contemplaţie liniştită, pătrunsă, în general de sentimente plă- 
cute. Termenul de frumos este luat, în acest înțeles, în una 
din accepțiunile lui posibile şi anume în aceea limitată de 
categorie estetică, nu în accepțiunea mai largă de isbutit es- 
tetic, care a fost totdeauna folosită în cursul acestei lucrări, 
In terminologia tratatului nostru, frumoase sunt toate ope- 
rele care realizează condițiile constitutive ale artei, pe cind 
pentru idealişti, numai operele subordonate vechiului ideal 
clasic merită acest nume. Experiența artistică mai nouă făcea 
într'acestea dovadă că idealul care conducea vechea estetică 
a clasicismului devenise cu totul insuficient. Mai cu seamă 
arta culturilor creştine şi nordice nu mai putea fi încadrată 
în formula frumosului. Nici arhitectura sau sculptura gotică, 
nici drama lui Shakespeare, nici barocul sau rococoul nu pu- 
teau intra în limitele vechei estetice. De aceca, nu este de 
mirare că tocmai în Englitera şi într'un moment, în care se 
poate inregistra aurora marei mişcări curopene romantismului, 
un cercetător ca Ed. Burke simte nevoia să dubleze vechea 
teorie a frumosului, prin aceea mai nouă, deşi cu unii stră- 


*) Din „Estetica“, vol. II (sub tipar). 
CR 


o o N N 


22 VIATA ROMINEASCA Categoriile estetice 23 


moşi, a sublimului. Din acest moment, dicotomia frumos 
sublim apare în toate tratatele de estetică. Kant o introduce 
în „Critica judecății“ şi o face populară. Dar faptul cel mai 
hotăritor de care estetica trebuia să țină seama, este folos 
sința întinsă pe care creația mai nouă o dădea categoriei urf- 
tului în artă, adică acelei varietăți a ci definită în obiect 


de a spori numărul categoriilor estetice tradiționale. Cum însă 
năzuința de a nu lăsa la o parte niciuna din clasele tipice de 
impresii ar fi putut conduce la o lucrare de analiză dintre 
cele mai oțioase, cercetătorii s'au hotărît uneori să comprime 
nouile categorii în cadrele celor vechi. Astfel, cine parcurge 


printr'o violentă caracterizare realistă şi în subiect, printr'o 
atitudine de împotrivire, pătrunsă de numeroase sentimente 


neplăcute. Se cunoaşte rolul pe care l-a jucat uritul în arta » 


romantică şi în aceca a culturii în care romantismul înoda 
cu o deosebită predicație firul tradiției, cultura gotică a Nor- 
dului. Fr. Schlegel, una din căpeteniile romantismului german, 
cere deci o estetică a uritului, cu mult înainte ca Victor Hugo 


în Franța să pledeze pentru drepturile lui, în numele adevă-, 


rului în artă. Expresia sistematică a acestei năzuințe apare 
însă abia la mijlocul veacului trecut, odată cu lucrările unui 


Fr. Th. Vischer şi ale unui Rosenkranz, care publică pentru + 


prima oară un vast tratat închinat „Esteticei Uritului“. Cu 
aceşti teoreticieni, urîtul nu mai este dealtfel o simplă cate» 
gorie estetică şi, ca atare, un concept periferic al ştiinţei. El 


devine, alături de frumos, conceputul ci central, substanța 


care precipită toate formele artei. Căci după cum răul este 
forța propulsivă a binelui, limita dela care porneşte şi peste 
care trebue să se afirme idealul moral al omului, tot astfel 
urîtul este materia asupra căreia se aplică acțiunea de idea- 
lizare a frumuseţii. Astfel, pentru Vischer, toate formele artei, 


comicul şi humorul, sublimul sau tragicul, rezultă din dozări + 
diferite ale frumosului şi uritului şi din variate raporturi dia- » 


lectice între ele. Toate formele artei sunt deci alterări ale 
frumosului pur şi adevărata problemă estetică este aceea 


a modificărilor frumosului. Punerea acestei probleme în cen-“ 


trul de perspectivă al cercetării avea deci avantajul de a în- 
depărta limitele prea apropiate ale vechei estetice clasice şi 
de a oferi replica teoretică față de aspirația timpului către 
formele "viguros caracteristice ale creației, 

Astăzi, cind toate aceste nevoi au fost pe deplin satis- 
făsute, putem examina problema categoriilor estetice cu mai 
multă libertate. Ne putem întreba dacă un tratat modern de 


estetică se cuvine a se ocupa despre ele altfel decit pentru 


a le îndepărta din vechiul loc de favoare pe care îl ocupau 
în idealism. Căci, mai întîiu, nu se vede de loc de ce cate- 
goriile estetice ar fi reduse la acelea care sunt menționate în 
mai toate expunerile de ansamblu ale esteticei: frumosul şi 
urîtul, graţiosul, comicul şi humoristicul, sublimul şi tragi- 


cul. Impresiile pe care le putem primi dela artă se mai pot 


grupa şi în alte clase tipice, cum ar fi de pildă bizarul, fan- 
tasticul, 


fiorosul, solemnul, idilicul, ş. a. m. d. Unii cercetă-, 


tori şi-au dat seama de posibilitatea şi de nevoia 
CE, 


sistemul lui J. Volkelt are ocazia să observe cum printre va- 
rietățile sublimului sunt trecute şi categorii care nu mai au 
nimic de-a face cu accepțiunea pe care i-a dat-o termenului 
Pseudo-Longin către finele Antichității şi pe care au împros- 
pătat-o Burke, Mendelsohn sau Kant, pentru timpul nostru. 
Volkelt, de pildă, trece printre varietățile sublimului şi im- 
presia de solemnitate (das Feierliche). Este evident însă că 
între sentimentele pe care le încercăm în fața oceanului des- 
länțuit şi acelea pe care ni le sugerează o festivitate de mare 
pompă, cum ar fi învestirea unui însemnat conducător politie 
sau religios, nu este nimic comun sau numai analogii atit de 
îndepărtate, încît înglobarea lor într'o singură clasă riscă să 
nesocotească ceeace este mai propriu fiecăreia din cle. Te- 
roarea, care după toate analizele consacrate sublimului di- 
namic al naturii, este unul din elementele sigure ale impre- 
siei de ansamblu, lipseşte din sentimentul solemnității. Iar 
reverența, emoția întăritoare de respect şi admiraţie, o adre- 
săm în cazul sublimului, după cum s'a mai spus, personalității 
noastre morale, aceleia care, întocmai ca trestia ginditoare a 
lui Pascal, ajunge să se resimtă superioară chiar forțelor celor 
mai cumplite ale naturii, pe cînd în cazul festivului, ea se 
adresează unei persoane străine, a cărei demnitate o privim 
cu satisfacție, fără umilința şi strivirea noastră, dar şi fără 
afirmarea orgolioasă de noi înşine în momentul următor. So- 
lemnul nu poate deci lua loc în sfera sublimului, unde nu 
s'a putut situa întîmplător, decît pentru a nu mai deschide 
poarta numărului aproape nelimitat al aşa numitelor categorii 
estetice. 

Spun aşa numitele categorii estetice, pentrucă toate 
noțiunile înşirate mai sus țin de conținutul eteronomic al o- 
perelor, dar nu de forma prelucrării lor estetice. Nici fru- 
mosul sau urîtul în înțelesul lor limitat, nici celelalte cate- 
gorii amintite sau acelea care le-ar putea spori şirul în chip 
aproape nesfirşit nu reprezintă moduri specifice de organi- 
zare ale materici sau ale datelor conştiinţei, Ele desemnează 
deopotrivă conținuturi; noțiuni cari se aplică materiei sau 
fabulației operii. Aşa numitele categoriie estetice stau deci 
în afară de sfera estetică a artei. Imprejurarea devine evi- 
dentă, dacă ne gîndim că există nu numai un frumos, un urit 
sau un grațios al artei, dar şi astfel de însuşiri ale naturii, 
pentru a nu mai vorbi de sublim, ale cărui caractere au fost 
stabilite mai cu seamă în legătură cu aspectele infinite sau 
deslănțuite ale firii. Există apoi un comic sau un humoristic 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


al împrejurărilor sociale şi un tragic care însingerează istoria. 
S'ar putea obiecta că nu descoperim toate aceste însuşiri în 
realitatea practică, decit după ce privirile noastre au „fost 
formate în şcoala artei. Şi de fapt, adescori cind râminem 
mişcaţi în fața frumuseții pomenim numele Venerei de Millo 
sau al Mona-Lisei. Adeseori descoperim în avarul de care 
ridem pe Harpagon, după cum recunoaştem cu un zimbet plin 
de simpatie pe Don Quichotte în idealistul depărtat de rea- 
litate. Numele acestor figari sau ale acestor eroi revin ade- 
seori pe buzele noastre cind este vorba să caracterizăm fru- 
mosul, comicul sau humoristicul din natură şi societate. Există 
însă destule cazuri, în care astfel de impresii se constitue 
şi fără sprijinul vreunei amintiri din literatură „sau artele 
plastice. Nici farmecul care pune stăpinire pe sufletul îndră- 
gostitului, nici veselia invincibilă a şcolarului care obsearvă 
maniile comice ale magistrului său nu se călăuz:sc de vreun 
model artistic, Cineva ar da dovada unei regretabile răceli a 
sufletului şi n'ar mai lăsa nici o îndoială că adevărata emoție 
nu se produce în conştiinţa sa, dacă în faţa întimplării unui 
om plin de virtuți care cade victima asprelor întocmiri so- 
ciale, n'ar putea să spună decit că el îi aminteşte pe Antigona 
lui Sophocle sau pe Torquato Tasso a lui Goethe. Tragicul, 
după cum s'a observat, nu este numai o închipuire a poeților, 
dar o trăsătură constitutivă a realității, astfel întocmită incit 
eroul tragic ajunge să cadă jertfă tocmai din pricina exce- 
lenţei caracterului său. Dacă tragicul ar exista numai în în- 
chipuirea poeților şi n firea lucrurilor, el n'ar mai putea 
stoarce din sufletul nimănui acel amestec de teroare, de milă 
şi de admiraţie în care sau recunoscut componentele emoției 
tragice. Nu numai aşa dar că tragicul realităţii nu este re- 
simţit prin analogie cu acel al poeziei, dar mai de grabă a- 
ceasta din urmă îşi extrage toată forța şi valoarea lui din 
tragica întocmire morală şi metafizică a realului. Dacă fabu- 
lele tragice nu s'ar desprinde din acest fundal al realității, 
ele w'ar fi decit un simplu joc care n'ar putea mişca pe nimeni. 

Tot astfel, comicul sau humoristicul trezesc veselia noastră 
pentru că denunţă stări adevărate de lucruri. In adevăr, redus 
la tipul cel mai general, comicul este totdeauna o impostură 
demascată şi făcută, odată cu aceasta, neprimejdioasă. Hu- 
moristicul este şi el o demascare, dar una care ajunge să des- 
copere o valoare înaltă sub aparențele umile sau stingace care 
o ascundeau, Ridem în ambele prilejuri, dar în primul caz 
pentru a pedepsi şi în cel de-al douilea pentru a răscumpăra. 
Veselia noastră arc în fiecare din aceste împrejurări cite o 
altă semnificație. Sigur este însă că operele poeților nu ne-ar 
înveseli atita dacă, în ambele ocazii, n'am continua o luptă 
împotriva imposturii şi în favoarea meritului modest şi ascuns, 
pe care o începem din viață. Totdeauna risul este semnul unei 


Categoriile estetice 25 


satisfacţii, înregistrată pină şi în starea de mai bună dispo- 
ziție a corpului nostru, crescut parcă în puterea lui. Astfel 
de satisfacţii, la care participă întreaga noastră ființă, nu s'ar 
produce însă, dacă n'am răspunde cu ele realității lucrurilor 
şi nu închipuirii poeților, Risul poeților este făcut posibil şi 
întemeiat prin risul tuturor oamenilor care au trebuit vreo- 
dată să smulgă masca de pe chipul nulității împodobite cu 
aparența valorilor sau de pe acela al valorii adevărate, ascunse 
după chipuri de a fi şi de a face inferioare rangului ei, Există 
un serios al comicului, fără de care n'am ride. Chiar în fața 
improvizațiilor celor mai bufe ale unui măscărici de bilci riî-- 
dem pentrucă ne reamintim de un defect omenesc pe care 
l-am demascat altădată şi de care am ris în trecut, Astfel, 
dacă risul este totdeauna o satisfacție, risul pe care ni-l pro- 
duc înfățişările artei comice, este o satisfacție îndoită, prin 
confirmarea pe care ne-o dă geniul lucid al artiştilor. S'a 
spus că emoția comică are un caracter social, deoarece nu ne 
înveselim cu adevărat decit în societate şi nu ne putem sus- 
trage contagiunei comice care a cuprins o adunare. Chiar în 
cazul citirii solitare a unei schițe humoristice sau a contem- 
plării fără martori a unci caricaturi, stabilim o legătură de 
societate cu un semn plin de prestigiu şi anume cu artistul 
creator al acestor opere. Să adăogăm că întocmai ca tragicul, 
comicul sau humoristicul, nici frumosul, uritul sau grațiosul 
nu ne izolează în idealitatea areală a artei, ci ne apropie de 
realitatea naturii. Lucrul este atit de adevărat incit putem 
distinge cu multă limpezime între frumusețea, urițenia sau 
graţia modelului natural şi meritul estetic al prelucrării lui 
estetice, Există modele de o mare frumusețe sau grație, în 
care adică lucrarea de creştere a naturii a ajuna la deplina 
ci înflorire sau a primit răstfringerea unei superioare sfere 
spirituale şi care în redarea lor artistică nu sunt decit opere 
ntisbutite şi banale, Există dimpotrivă modele umane de o 
fioroasă urițenie, în care adică lucrarea de înflorire a naturii 
a fost comprimată, abătută sau retrogradată către un tip bes- 
tial din seria evoluției filogenetice şi care poate rămine baza 
unei capodopere artistice. N'am putea însă distinge atit de 
clar între frumusețea, grația sau urițenia modelului sau a 
motivului şi aceea a transfigurării lor artistice, dacă cele din 
urmă n'ar ţine de sfera evaluării estetice şi cele dintii de 
sfera cvaluărilar extraestetice. Fără îndoială, artiştii care îşi 
aleg materii frumoase continuă lucrarea naturii cind preieră 
operaţiile de stilizare idealistă, tot astfel artiştii cari tratează 
uritul, cînd optează pentru stilizările caracterizante, Din a- 
ceastă pricină, poate că în realitate nu există femei atit de 
frumoase ca în pinzele lui Raffael sau Tizian, nici bărbați 
atit de urîți ca în acele ale Ini Goya, Aceasta nu înseamnă 
de loc, că frumosul şi uritul nu există în natură şi că, mai 


26 VIAȚA ROMINEASCA 


înainte de intervenția artei, forțele naturii însăşi nu s'au in- 
sărcinat a conduce pe unii indivizi la gradul suprem al în- 
floririi lor armonioase şi nu i-a împiedicat sau abătut pe al- 
ţii, făcind ca tipul specific al umanității lor să se închircească 
şi să se ascundă sub diformitățile vîrstei, ale boalei, ale vi- 
țiului sau ale unei munci istovitoare şi degradante. 

Faptul că aşa numitele categorii țin de conţinutul ete- 
ronomic al operelor mai rezultă şi din aceea că ele sunt su- 
puse unei variații în timp, care limitează epoca în care sunt 
folosite cu mai multă preferință. Am arătat şi altădată că o- 
perele de artă sunt vremelnice prin conținutul lor. Cind in- 
teresul pentru acest conținut determinat scade sau dispare, 
operele de artă a fi atinse de o bătrinețe, din care nu le 
salvează parțial, decît însuşirea lor de realizări estetice, adică 
de prelucrări ale materiei sau ale datelor conştiinţei, peste 
care s'a imprimat pecetea sufletului original al artistului. 
Dacă facem însă abstracție de caracterul estetic al operii, 
rezervind atenția noastră pentru cuprinsul ei categorial, ob- 
servăm adeseori cum acesta din urmă nu poate să se sustragă 
oscilaţiilor timpului. Astfel, în tot decursul veacului trecut, 
idealul frumuseții a cunoscut soarta unei impopularități, care 
a putut face discutabil chiar meritul unui artist ca Raffael. 
Publicul artistic arată un fel de oboseală în fața frumuseții 
desăvirşite şi cu orice preț. Gustul epocii mergea către ca- 
racterizările mai realiste şi adevăratul model omenesc care 
conduce silinţele artistice încetase de a mai fi tipul uman 
desăvirşit, aşa cum putuse ieşi din înflorirea nestingherită a 
naturii, pentru a lăsa locul omului determinat de condiţiile 
relative ale existenţii lui istorice, sociale sau biologice. In 
acelaşi fel s'a putut constata dispariția tragediei ca gen li- 
terar, ba chiar a sentimentului tragic din cuprinsul intregei 
literaturi: un proces care în ultimul secol n'a încetat să se 
accentueze. Răsărită odată cu concepția eroică a vieții adică 
cu atitudinea omului potențat în conştiinţa de sine pînă la 
punctul în care îndrăsneşte lupta nimicitoare cu forțele na- 
turii şi ale destinului, tragedia nu s'a putut menține în ca- 
drul democrațiilor nivelitoare ale secolului trecut. Şi fiindcă 
eroul tragic nu mai putea fi nicãeri identificat în masele 
burgheze şi conformiste, trăind pacinice şi ocrotite de statul 
polițienesc al liberalismului, vechile tragedii continuau a fi 
Citite şi admirate, dar nu mai vorbeau nimănui cu acea căl- 
ură: pe care o resimțea încă omul mai tinăr şi mai indivi- 
ualist al unor societăți în care viața era o continuă luptă 
ra natura, cu destinul necunoscut, cu Zeii inclemenți. In in- 
sula individualistă a Nordului scandinav, tragedia mai trăeşte 
un singur moment cu Henrik Ibsen, dar geniul acestui mare 
„eee putut împiedica procesul care se găsea în curs. Tra- 
ge na putut fi salvat nici de el, nici de silințele împre- 


ST SE SU e U i i 


Categoriile estetice 27 
A —— 
unate ale unui Nietzsche şi Wagner. Nietzsche sfirşeşte prin 
a admira opera „Carmen“ a lui Bizet, după ce recunoscuse 
că odată cu „Parsifal“, Wagner părăsise idealul tragic, în 
favoarea unui concepții a omului care îşi găseşte îndeplinirea 
destinului său, nu în luptă eroică, ci în sensație liniştitoare 
a atingerii misterelor divine. Este de altfel puțin probabil că 
publicul care venea în număr din ce în ce mai mare să as- 
culte dramele muzicale ale lui Wagner să fi vibrat vreodată 
tragic şi eroic. Marele succes al acestor compoziții provenca 
din alimentul moral pe care îl găseau în ele, o lume obosită, 
dornică de spectacole strălucite sau de sensații quietiste, care 
să adoarmă turmentata conştiinţă de sine, cum această mu- 
zică în contact cu subconştientul omului putea oferi din a- 
budenţă. Crepusculul frumosului şi al tragicului în arta mai 
nouă dovedeşte că aceste categorii sunt noțiuni determinate 
istoric, ţinind de conținutul eteronomic şi vremelnic al operii, 
nu de forma nesfirşit mai durabilă a prelucrării lui estetice, 

In fine, aşa numitele categorii sunt noțiuni obținute 
dintr'o sistematizare a aspectelor vieţei sau ale naturii sub un 
alt unghiu decit acel propriu zis estetic. Deobiceiu, ele sunt 
noțiuni matafizice sau morale. Cine urmăreşte, de pildă, felul 
în care s'a constituit noțiunea modernă a sublimului se poate 
cu uşurinţă convinge de caracterul ei eteronomic. Undeva, la 
bază, departe, poate pe la mijlocul primului secol după Chris- 
tos, apare prima dovadă a unei sensibilități care a vibrat în 
contact cu sublimul şi care era a unui om trăind în sfera 
culturii greceşti şi iudeo-creştine, Autorul necunoscul al 
„Tratatului despre Sublim", un grec sau un evreu din epoca 
elinismului, aduce exemple despre sublim atit din textele 
homerice, cît şi din acele ale Bibliei, din care spicueşte ver- 
setul renumit al Genezei: „A spus Dumnezeu să se facă lu- 
mină şi lumină se făcu; să se facă pămîntul şi pămintul se 
făcu“. Intr'acestea, teoria modernă a sublimului, aşa cum au 
elaborat-o un Kant sau un Schiller, păstrează din sfera de 
reprezentări ale creştinismului, ideca superiorității nemăsurată 
a personalității morale a omului, depozitarea unei scintei 
desprinsă din divinitate, care ne face să ne simțim mai pre- 
sus de puterile răsvrătite ale naturii şi chiar de infinitul ei. 
Infinitul naturii este apoi o idee apărută lumii moderne o- 
dată cu modificarea icoanei astronomice a lumii în timpul 
Renaşterii. Atunci, în acele secoale de profunde schimbări, 
apare minții omeneşti odată cu ideea infinitului, sentimentul 
de nobil orgoliu al omului care îl gindeşte şi se ridică astfel 
deacupra lui. Poate că sentimentul modern al sublimului a 
apărut mai întîi unui Nicolaus Cusanus şi Giordano Bruno, 
privind nesfirşirea cerului înstelat, căruia, în chip foarte sem- 
nificativ, Imanuel Kant nu-i găsea o realitate care să-i facă 
echilibru decît în legea morală, prezentă în adincurile con- 
ştiinţei umane, 


a VIAŢA ROMINEASCA 


Este absolut sigur că teoria modernă a sublimului nu 
va format din prelucrarea unui material sub un unghiu es- 
tetic, ci din speculația matafizică şi morală asupra naturii şi 
omului. Tot astfel, teoria grațiosului, apare încă din prima 
clipă la Plotin ca un moment esențial al sistemului său fi- 
losofic. Pentru Plotin, grația nu este decit reflexul ideii de 
bine. Și cu toate că. pentru noi, între timp, ideca de graţie 
s'a laicizat prin folosința deseori frivolă pe care i-a dat-o 
secolul al XVIII-lea, Schiller a ştiut să restabileassă legă- 
tura cu vechile ci isvoare spirituale, înțelegind prin graţie 
acel fel de a se mişca al omului, care nu manifestă efortu- 
rile penibile ale unei voințe morale în luptă cu instinctele şi 
înclinațiile, ci o spontancitate uşoară şi fericită, care dovedeşte 
că voința morală şi înclinațiile au ajuns să se armonizeze în 
unitate „sufletul frumos“. Grația este deci documentul unui 
merit care n'a trebuit să fie cucerit, dar pe care îl posedă 
sufletele atât de fericit intocmite, în cît fără nici o silință 
şi în chip cu totul natural, toate fapte lor păstrează o înti- 
părire de noblețe. Vechea explicaţie metafizică a lui Plotin 
este astfel înlocuită de Schilier cu una de caracter etic, dar 
speculația acestuia din urmă continuă a se mişca într'un cerc 
atit de evident eteronomic, încît în tratatul său despre „Gra- 
ţie şi demnitate“, el nu simte niciodată nevoia să invoace 
vreun exemplu împrumutat artei. Nu mai este necesar să a- 
mintesc şi celelalte categorii, despre care lucrurile esenţiale 
au fost pomenite mai sus, pentru a înţelege că oricare din 
noțiunile acestea pun in mişcare reprezentări metafizice şi 
morale şi că, aplicate la artă, cle aparțin sferei ei extra- 
estetice, 

Se pune însă întrebarea, dacă în această calitate chiar, 
categoriile nu trebue să ocupe un loc mai întins în cerce- 
tarea estetică ? Am arătat altădată mai pe larg cum conți- 
nutul eteronomic al operelor determină forma lor. Cecace o 
operă devine, spuneam atunci, atirnă şi de conţinutul de 
valori pe care ea îl cuprinde. Nu cumva există atunci o struc- 
tură specifică a frumosului şi uritului, a tragicului şi subli- 
mului, a grațiosului, comicului şi humoristicului? Nu există 
oare moduri speciale de izolare, ordonare, clasificare şi de 
idealizare care corespund acestor conținuturi eteronomice ? 
Fără îndoială că astfel de moduri există. Mulțumindu-ne cu 
puține exemple, vom spune că eroul tragic nu este niciodată 
ales din aceiaşi lume ca personajul comic. 

Altfel de sentimente de relație sunt întreținute cu unul 
şi cu celălat şi fiecare din ei este izolat într'un alt plan al 
realității sociale. Poetul priveşte de jos către eroul tragic, 
în timp ce urmăreşte de sus tribulațiile figurii comice, cu 
un sigur sentiment al propriei sale superiorităţi. Din această 
pricină, poetul comic merge uneori pină la caracterizări de 


a RR S 


Categoriile estetice 29 


amănunt, care nu apar niciodată sub pana tragicului. Eroul 
tragic se menține în linia unei simplicități monumentale, pe 
cind odată cu comedia se introduce, chiar în epocele clasice, 
un netăgăduit curent de realism, Caracterul tragic este ro- 
tunjit în perfecțiune sferică asupra sa însuşi, închis față de 
adversitāțile naturii, societății sau destinului, care il pot 
sdrobi, dar nu altera. 

Figura comică este însă contradictorie prin excelență şi 
gata să se despice în elementele ei, îmbinate într'o unitate 
cu totul precară şi provizorie, Compoziţia tragică va cere 
deci o stringență a organizării ci, un statism de bloc, masiv 
care nu este necesar comediei. Frumosul este coordonat cu 
noi; apariția lui este situată într'o lume accesibilă, față de 
care nutrim sentimentele unei cordialități deferente, De aceea 
detaliile caracterizării lui pot fi mai numeroase decit în cazul 
tragicului, deşi mult mai puţine decit în acela al comicului 
sau al humoristicului. Nu trebue să ne uităm prea de aproape 
la figurile care urmează să râmină frumoase; considerarea 
lui trebue să păstreze un grad de generalitate, în lipsa căruia 
frumosul poate să alunece către alte tipuri, Pitorescul este 
duşmanul frumuseți. Viziunea plastică îi este cu mult mai 
proprie. Graţia aparține deasemeni tipurilor idealiste, deşi ea 
ni se poate desvălui şi de sub aparanțe ingrate, tratate cu 
minuţie realistă, 

In acest caz, ea sc asociază însă cu humorul, ceecace de 
fapt se întîmplă destul de des. Conținuturile cteronomice 
desemnate prin numele categoriilor au astfel numeroase con- 
secințe în structura operelor, dar nu unele care să nu poată 
fi reduse la tipurile de artă descrise încă din primul volum, 
Ceeace este mai general în structurile posibile ale operelor, 
aşa cum sunt ele determinante de feluritele conținuturi etero- 
nomice posibile, a fost aşa dar descris de mai înainte. Cecace 
este însă cu totul special, pentrucă rezultă dintr'o diferen- 
țiere a conţinutului pe care categoriile amintite nu o istovesc 
nicidecum, se rezolvă într'o seamă de însuşiri care trebuesc 
examinate dela caz la caz şi pe care estetica generală le poate 
lăsa în afară de cercetarea sa. 


Tador Vione 


Singurătate 


Mă poartă iar prin grote de tăcere 
Cu resonanțe lungi de mare moartă. 
Revin la tine pocăit; — mă poartă 
Prin toate - a neființelor mistere. 


Din nou acum te pot chema pe nume 

In noaptea asta'n care ne-am găsit. 

N'am să te'ntreb de ce m'ai părăsit 

Nici n'am să-ți spun de ce-am plecat prin lume. 


Ori ce-am făcut tu mi-ai lipsit mereu; 
M'a urmărit neantul tău profund, 

Am vrut ades să fug şi să m'ascund 
Şi să te regăsesc o clipă, eu. 


Dar m'au luat aceleaşi stranii valuri 
Şi au trecut şi tu şi timp şi viaţă, 
Şi ne trezim de-odată faţă'n față, — 
Singurătate, apă fără maluri! 


De cel ce-am fost mă simt aşa departe! 
Mi's visurile stinse'n catedrală, 

Simt tot mai mult o stranie - oboseală. 
Trec pe la tine ca să merg în moarte. 


Azi lasă-mă să mă întorc în mine 

Ca un bolnav ce vrea să moară - acasă. 
Mă pune'n linişte ca într'o plasă 

Şi uită-mă, — să-mi fie iarăş bine. 


Eu nu ştiu ce-am trăit şi ce-am făcut 
Dar, regăsit în tine - aş vrea să-mi fiu 
Pentru - amintiri, misterios sicriu 

In care tu să mă adormi, tăcut... 


Demostene Botez 


America, țara paradoxului 


America nu e numai o țară a superlativului, ci şi una a 
paradoxului. Prosperitatea umericană are scamăn numai în 
criza americană. In 1932, la venirea lui Roosevelt, existau nu 
mai puțin decit 12 milioane de șomeuri. Adică tot al zecelea 
ins d Agent Aceasta în țara cea mai puţin populată din toate 
țările civilizate! In țara cu 14 locuitori la km. pătrat şi care, 
chiar numai cu frecvența populației franceze, ar trebui să 
aibe 670 de milioane de locuitori nu numai 120 de milioane. 

Cum e cu putință ca cei 60 de locuitori pe km. pătrat 
din Franţa să aibe toţi de lucru, iar cei 14 locuitori pe km. 

ătrat din America nu? Dece America are şomaj. atunci cind 
ranţa, cu o populație de cinci ori mai mare, are Încă nevoe 
de braţe de lucru? Explicarea nu e nici prea grea, nici prea 
complicată. 

Intro bună zi citesc — spre marea mea mirare — în 
New Republie că 2 la sută din populaţia americană stăpinese 
90 la sută din avuţia americană, iar restul de 98 din popula- 
ție numai 10 la sută din avuţie, Cunoşteam seriozitatea revi- 
stei. Totuş nu mi-a venit să cred. Prea mi-se părea prea. N'au 
trecut însă nici două luni de zile și au urmat alegerile preşi- 
denţiale. Ori Roosevelt, în discursurile sale, recunoștea acelaș 
lucru. Mai da chiar date în plus. Cinci mii de cetățeni ame- 
ricani, spunea el, stăpinesc jumătate din bogăţia ţării, iar 
zece ingi miliardari dictează destinele ei economice. Fapt 
ușor de explicat intrucit efortul lor era coordonat și unitar, 
in vreme ce restul de 120 milioane minus zece persoane prea 
puţin ştiau unii de alţii, 

Nu trebue să fii comunist, nu trebue să fii nici măcar 
socialist, ca să recunoști enorma disproporție a distribuţiei 
averii americane! Probă, dealtfel, Roosevelt, care nu e nici 
una nici alta. Ba e chiar om bogat, printre cei 5000 şi deseen- 
dent dintro veche familie din înalta burghezie americană. 

Legătura dintre acestea două categorii de cifre, una pri- 
vitoare la numărul someurilor, iar alta la distribuția averilor, 
e strinsă, Şi evidentă. Cei cîțiva miliardari, secondaţi de re- 
stul de 5000, au reușit, cu ajutorul maşinei, să împartă intin- 
derea fără sfirşit a Americei şi imensitatea bunurilor ei, in- 


— n — 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


tre ci înşişi şi să o exploateze întiiu de toate în funcţie de in- 
teresele lor. Dar să luăm faptele mai pe îndelete. 

Liberalismul economic a apărut în Anglia, dar apogeul 
l-a atins în America. Laissez-faire, laissez-passez — n'a ci- 
noscut în nici o altă parte a lumii inflorirea pe care a cunos- 
cut-o în America. Statul American n'a fost nici industriaș, 
nici negustor. Regimul monopolului de stat nu s'a pomenit. 
Căile ferate sunt întreprindere privată şi tutunul la fel, La 
fel petrolul, zahărul, minele. La fel pină și şcolile. Dacă A- 
merica e țara În care se cheltueşte mai mult în lume pentru 
şcoală, să nu se uite că aceste cheltueli nu se fac nici de gu- 
vernul federal, nici de guvernele locale,ale statelor. Guvernul 
federal e acela care cheltuește mai puțin pentru ală. EI 
nici mare, dealtfel, un Minister al Instrucțiunii. heltuelile 
şcolare sunt susținute de orașe și sale din contribuţiile local- 
nicilor ori — în cazul Universităţilor — din darul vreunui 
mare bogătaș. Harvard, Yale, Princeton, Columbia, Chicago, 
Cornell, Duke, Stanford etc., adică cele mai faimoase univer- 
sități americane sunt universități pentru care statul nu chel- 
tueşte un ban. Totul e lăsat în grija inițiativei private. Statul 
american nu numai că nu e nici negustor, nici comerciant, 
dar el nu e nici instituție culturală. Industria și negustoria, 
adică producția şi distribuția, precum şi cultura. adică mij- 
locul de perfecţionare al producției şi distribuției, sunt afa- 
ceri ale cetăţeanului, şi nu ale Statului. Rostul Statului ame- 
rican se reduce la asigurarea bunei funcționări a acestor a- 
faceri. Funcția Statului, după concepția americană, e asigu- 
rarea a ceeace se numeşte fair competition — concurență 
loială — între cetățeni, care e baza individualismului ameri- 
can și prin aceasta baza americanismului însuși. Statul Ame- 
rican, mai mult decit oricare altul, a fost unul polițist şi admi- 
nistrativ, care a apărat și asigurat pe individ contra indivi- 
dului şi a administrat relaţiile dintre ei; dintre ei şi întreprin- 
dere şi dintre întreprindere şi întreprindere. 

Indiscutabil că liberalismul economic are mari avanta- 
gii. America și minunile americane sunt fructul său. Alta e 
rentabilitatea unei întreprinderi de Stat și alta acea a unei 
întreprinderi private. In cea din urmă cetățeanul își varsă 
propriul său ban și de reușita ei e legală propria sa soartă; 
în cea dintii banul îl varsă Statul, iar individul e simplu 
funcționar, cu leafă fixă, de e rău, de e bine. Veniturile pri- 
mului cetățean depind de veniturile întreprinderii; venitu- 
rile celui de al doilea de Stat. Ele sunt aceleaşi, indiferent 
dacă întreprinderea înaintează ori merge spre faliment. Mai 
ales cînd indemnizaţiile şi tantiemele se încasează după in- 
Irările blobale și nu după veniturile nete. In cazul întreprin- 
derii private omul își pune în lucru tot sufletul: în cazul în- 


America, țara paradoxului 33 


treprinderii de Stat omul lucrează cit să nu se poată spună 
că ma lucrat de loc. Drept rezultat, în primul caz avem pros- 
perare; în celălalt deficit. Căile ferate americane aduce ve- 
nituri nete enorme; ale noastre o liriie din deficit în deficit, 
pe care Statul trebue adeseori să-l umple, La fel cu industria 
metalică, ete. Singurele întreprinderi de Stat, care prosperă 
sunt cele monopol. Explicaţia e simplă: produsele sunt vin- 
dute cu pref dublu și triplu, concurența fiind înlăturată. 
Aceasta e, în orice caz situația tutunului, chibritelor și aşa 
mai departe, 

Orice faplă omenească e aproape perfectă numai atita 
timp cît e făcută cu măsură. Cit timp echilibrul între extre- 
mele antagoniste e ținut. Așa şi cu liberalismul economic. 
Constatăm zilnice relele întreprinderilor de Stat şi marile de- 
savantagii ale Statului negustor şi industriaș, Nu mai putin 
se pot însă constata, in America, şi relele și desavantagiile 
liberalismului. Poate în și mai mare măsură încă. 

Atita timp cit America a fost o fară fără hotare liberalis- 
mul a mers de minune. Era de împărțit pentru toți, iar cind 
nu mai era, n'aveai decit să mai intinzi un nou sat. Granite 
propriu zise pină tîrziu mau existat. Exista numai necunos- 
cutul, care aştepta stăpinirea minii omenesti. Cu inceputul 
veacului nostru însă hotarele s'au închis. Cuprinsul imens 
dintre Canada și cele două oceane, a ajuns mai mult sau mai 
puţin locuit şi mai ales împărțit. Cel puţin în măsura În cenre 
făcea să fie împărțit, Pentru cei care au venit după, n'a mai 
rămas nimic. Ej au trebuit să intre în slujba celor veniți mai 
înainte. Cu aceasta, deosebirea dintre slugă şi stăpin. pro- 
prietar şi salariat, a apărut. Citā vreme America a fost țară 
agrară deosebirea n'a prea avut importanță. Caşi în satele 
noastre, sluga și stăpinul mincau la aceeaş masă şi se bucurau 
de acelaș comfort de viaţă. Lucrurile s'au schimbat cu apa- 
riția maşinei. Cași lu noi dealtfel, Mașina fiind capital inve- 
stit, ea a servit numai omul cu bani, Profitul ei a fost, desi- 
gur, numai al lui. Bani investiţi au fost reinapoieţi inzecit. 
Deosebirea dintre bogat şi sărac a apărut și a crescut pe zi 
ce trecea, Acum 70 de ani ea era aproape de nesimtit; azi e 
aproape unu cu infinitul. De o parte miliardari, de alta muri- 
tori de foame. 

Citeva cifre pentru a documenta mai bine cele de sus. 
Dela 1899 pină la 1927 — deci în decurs de 28 de ani — ma- 
sinile și forţa lor au crescut dela 100 la 390; productia dela 100 
la 281, iar numărul lucrătorilor dela 100 la 177. Cu alte cu- 
vinte: maşinile s'au împărțit; producția s'a întreit, iar numă- 
rul lucrătorilor nici măcar nu s'a îndoit. Cecace insemnează 
că factorul important în proportia americană nu e omul, ci 


$i VIAȚA ROMINEASCA 


maşina. Și, desigur, capitalul investit în maşină. Numai în 
industria electrică ar fi investite — după ultima statistică — 
90 miliarde de dolari! Ori dacă e mai greu să organizezi şi 
coordonezi lucrul a cîtorva sute de oameni, e în schimb foar- 
te uşor să coordonezi munca maşinilor. Concentrările de a- 
veri agrare au o limită; concentrările de averi industriale, 
după toate aparențele, aproape nici una. Trusturile au luat 
naștere, iar graţie lor, exploatarea avuiilor americane a in- 
căput pe mina celor 10, amintiţi de Roosevelt. 

Dar Americani au mers mai departe. Au dat cuvenită 
atenție nu numai invențiilor şi perfecţionării mașinilor, ci şi 
omului. Partea de lucru rămasă omului a fost organizată 
ştiinţific şi raţional pentru obţinerea maximului de produc- 
lie cu minimul de sforțāri. Orientarea profesională, selecția 
profesională, au înfăptuit deviza „omului potrivit la locul 
potrivit”, iar organizarea științifică a muncii a făcut ca „omul 
potrivit la locul potrivit să lucreze în cele mai potrivite con- 
dițiuni”. Numărul lui Taylor, inițiatorul genial al acestei 
mișcări de organizare științifică a energiei umane e azi una- 
nim cunoscut. Ford a continuat opera începută de el prin 
introducerea şi intensificarea așa zisei producţii în serie. O 
gheatā nu mai e făcută de unul şi acelaș lucrător, ci de sute 
de lucrători, Fiecare lucrător e specialist şi dresat în anu- 
mite mișcări simple, iar totalul acestor mișcări duc la termi- 
narei ghetei, Cecace trebuia făcut înainte de munca a o sută 
de lucrători, a ajuns, grație operei de raționalizare, a fi făcut 
de munca a 80, 60 şi chiar numai a 50 lucrători. S'a mai re- 
curs și la așa numita standardizare. Mărimea şi forma dife- 
ritelor produse industriale a fost adoptată una şi acecaș pen- 
tru întreaga Americă. Prin aceasta sa făcut o extraordinară 
economie de energie şi bani. Unul care a învățat pantotăria 
intr'o fabrică poate fi angajat și în alta fără nici o altă pre- 
gătire. O piesă a unei maşini stricate nu e nevoe să fie fă. 
cută din nou, ci poate fi procurată în orice parte a Americei. 


„Dar dacă mușinismul a dus, grație sistemului economie 
liberal, la distribuţia averii de care um vorbit, dece a dus el 
şi la cele 12 milioane de şomeuri? Și prin aceasta și la criză? 

„„ Sunt două categorii de factori, care trebuese luaţi în con- 
siderare: unii mai permanenţi şi mai generali, daţi în însăși 
natura omului şi alţii mai speciali, dați în configurația eco- 
nomică post-belică. Celor dintiiu le-am zice factori psiholo- 
gici , iar celorlalți factori istoriei. 

„Există o concepţie a averii ca „bun personal”, de care 
poți dispune cum vrei şi există o concepție a averii ca „fune- 
țiune socială”, care trebue astfel îndeplinită încit să servească 


T ES TIREN a RR a PAR 


America, țara paradoxului 35 


nu numai interesele tale, ci și ale celorlalți și ale societăţii, 
La noi și in Europa în general se pomeneşte aproape numai 
de întiia; în America, spre cinstea ci, e actuală şi cea de a 
doua. Carnegie a întrebuințat 75 la sută din averea sa pentru 
scopuri culturale, științifice şi filantropice. Aproape nu există 
orăşel în care să nu fie o bibliotecă fondată de el. A fondat 
apoi şi politehnica din New York, care-i poartă numele şi a 
ajutat alte multe universităţi. La fel Rockefeller. Numai Fun- 
daţia, care-i poartă numele, are un capital de bază. donat de 
el, de 100 milioane de dolari. A întemeiat apoi Universitatea 
din Chicago, a întemeiat trei mari palate destinate a servi 
de cămin studenţilor străini și cu deosebire bursierilor Fun- 
dației, a donat alte sume enorme diferitelor universităţi din 
America și lumea întreagă ete. Universitatea din Chicago, fon- 
dată de el, primeşte în fiecare zi de Anul Nou un cce de un 
milion dolari, În acelaş timp trăeşte o viaţă modestă şi simplă, 
puţin deosebită de cea a americanului de rind, fapt recunos- 
cut de însuși Upton Sinclair, cunoscutul scriitor socialist. Ne- 
poții săi studiază la universitate, locuind în cămin cu ceilalți 
studenți şi primind aceeaș sumă lunară ca majoritatea celor- 
lalți. Universitățile Harvard, Yale, Cornell, Duke, Stanford, 
Princeton, etc. sunt tot donaţii. In general un număr destul 
de mare din miliardarii americani nu înţeleg să profite din 
imensitatea averii lor mai mult decit cetățeanul american 
de rind. Există şi alţii, ca Ford, care n'au făcut donatii mai 
importante, dar care, totuşi, nu întrebuințează veniturile lor 
pentru propriul lor comfort ci pentru noui întreprinderi ori 
pentru lărgirea și perfectionarea întreprinderii existente. 
Ford, ca toţi lucrătorii săi, conduce şi el un Ford şi nu un 
Lincoln, iar ca îmbrăcăminte și mincare e mai auster decit 
mulți din proprii săi lucrători. Toţi aceşti oameni. în una- 
te ridicați de jos, înțeleg averea lor ca o mare Între- 
prindere socială, în care ci au rolul de conducător şi din 
care trăesc şi ci aṣa cum trebue să trăiască și ceilalţi. 
Dacă toţi cei 5000 americani, care slăpinese jumătate i- 
verea Americei, ar fi la fel cu Carnegie, Rockefeller, criza 
probabil nu sar fi produs, iar Statul n'ar fi fost nevoit să in- 
tervină cu un alt sistem de economie decit cel individualist. 
In definitiv Statul mare nici un interes să intervină într'o in- 
dustrie ca cea a lui Ford, Carnegie ori Rockefeller, conduse 
cu atita geniu și pricepere, pentru a le „ctatiza” şi conduce 
cu „funeţionari” şi politicieni, plătiți cu leafă fixă pentru si- 
linţa lor de a trage chiulul și a încasa tantieme după... intră- 
rile globale. Lucrurile însă, de fapt, nu stau numai așa. Re- 
cunoscind pe deplin că în America mai mult decit oriunde 
averea e o funcţiune socială, nu mai puţin drept e că peri- 
mată nu c nici concepția averii ca bun personal, pe care-l poți 


e eea 


30 VIAŢA ROMINEASCA 


întrebuința după bunul plac, în folosul tău şi... paguba altora. 
Omul tot om a rămas, fie el chiar american. Și ca om îi arde 
mai mult de el decit de alţii. 

Ori toţi aceşti potentaţi ai Americei, care au văzut şi văd 
numai interesele lor şi care, în definitiv, constituesc regula, 
au luat toate măsurile de asigurare a intereselor lor cu des- 
considerarea totală a intereselor celorlalți. Atunci cind o nouă 
maşină a fost descoperită şi o nouă activitate putea fi execu- 
tată cu ajutorul ei, n'au ezitat un moment a concedia plusul 
de lucrători. Cind veniturile întreprinderii au crescut, lefurile 
lucrătorilor au rămas aceleaşi; cind ele au scăzut, au scăzut 
însă și lefurile. 

Aceste fapte, le-am zice „apucături omeneşti”, nu s'au re- 
simţi! totuș decit fragmentar. În cele din urmă, pină înainte 
de războiu America avea mare nevoe de braţe de lucru. Lu- 
crătorii concediaţi la o fabrică găsiau a doua zi de lucru la 
alla. Lucrurile au început să devină mai dificile în preajma 
răsboiului, cînd s'au și luat primele măsuri contra emigrării. 
Răul a fost, astfel, înlăturat. Inlăturarea a fost, însă, numai 
temporară. El a isbucenit din nou și cu toată tăria în 1928. 


Pentru a-l înţelege, pe lingă factorii psihologici, daţi în însăş | 


natura omului, mai trebuese considerați si unii factori isto- 
rici, specifici epocei post-belice. 


Perioada de după războiu a Însemnat pentru America 
perioada celei mai mari prosperităţi. Cauzele sunt mai multe. 
Inşirăm pe cele mai importante, 

„Una e dată în situația însăș a Americei, țară cu imense 
posibilităţi și prin aceasta ţara continuii prosperități. Alta e 
dată în situaţia Europei istovită de răsboiu, cu fabrici distru- 
se și devenită pentru cîțiva ani, clientă a Americei. Simultan 
cu ele a coincis și mișcarea de raţionalizare, standardizare, 
muncă în serie ete. Datorită acestui complex de cauze volu- 
mul afacerilor a atins proporţii neobișnuite, iar lumea a de- 
venit mai încrezătoare decit oricind. Optimismul american, 
viu chiar în timp de crize, a atins apogeul în timpul guver- 
nării lui Coolidge și cu deosebire în primul an după alegerea 
lui Hoover, lar cu el au atins culmea și speculațiile de bursă. 
Mai mult ca oricind lumea vroia să se îmbogăţească peste 
noapte şi mai mult ca oricind reuşia să o şi facă. 

„In ultimul an de guvernare Coolidge producţia totuş n'a 
mai crescut, Europa a încetat să mai importe, iar piața ame- 
ricană era suprasaturată, Lumea n'a voit să înțeleagă. Con- 
vingerea in „progresul fără sfirsit” era cu totul prea puterni- 
că. Hoover, om de afaceri cu mare succes, a fost ales pe baza 
promisiunii unui nou progres. Vocile sceptice n'au găsit as- 


a a OI 


America, țara paradoxului 37 


cultare şi dacă producția, în ciuda oricărui oplimism n'a voit 
să mai crească, în schimb, speculațiile au luat proporţii dea- 
dreptul anormale. Citeva exemple. În decurs de un singur an 
acțiunile dela General Electric au crescut dela 162 la 399; 
acelea dela Westing House dela 104 la 289; dela United Sta- 
tes Steel dela 146 la 24, iar acţiunile Corporaţiei de Radio 
au ajuns la 500 pornind dela 100 Adecă de cinci ori mai 
mult! Această anormală urcare a acțiunilor, acest „boom 
fără seamăn în istoria Americei, mavea în fond nimic de a 
face cu adevărata prosperitate a Americei. Producţia a ră- 
mas aceeaș. Singurul ci suport era iluzia nutrită de speranţă 
a unei prosperilăţi ca prin minune, Şi minunea, ca intotdeau- 
na, nu sa întimplat. Spre sfirşitul primului an de guvernare 
a lui Hoover momentul critic și fatal sa intimplat. Produc- 
tia a început să scadă. Și atunci lumea dintradată a pierdut 
increderea. Panica a urmat în scurt timp şi cu ea faimosul 
„erach” din 1929. Acţiunile dela General Electric au scăzut 
dela 390 la 173; acelea dela Westing House dela 289 la 105; 
dela United States Steel dela 259 la 151, iar dela Radio dela 
114 la 28 (între timp natura acțiunilor a fost schimbată), 
iar alte multe au ajuns pur și simplu zero. 

Criza — așa cum America n'a mai pomenit altu — u 
urmat și ca în scurt timp. Aproape trei pătrimi din bănci au 
închis ghişeele, Lumea, pierzind şi acţiunile şi depunerile, n'a 
mai putut să mai cumpere. O bună parte din industrii au 
mers, astfel, la faliment. Pină și Ford, a cărui întreprindere 
prospera mai mult, a ajuns să se clatine, In orice caz ani de 
zile a lucrat numai cu pierdere. Şomajul a apărut pentru in- 
tiia dată în proporţii şi îngrijorătoare şi înspăimintătoare. 
Optimismul american a suferit întiia clătinare, 

Hoover şi Roosevelt nu reprezintă numai două persona- 
lități cu totul deosebite — una care nu știe de ris și glumă, 
iar alta numai zimbel și optimism — ci şi două Americi cu 
totul diferite. Hoover şi partidul republican reprezintă întiiu 
de toate America oamenilor de afaceri — businessmen — și 
a oamenilor care au reușit în viaţă. Roosevelt şi partidul său 
reprezintă țărănimea, lucrătorii şi o parte din orășenii mai 
idealişti ori mai puțin înstăriți. Pentru Hoover şi partidele, 
care l-au precedat, busola de orientare cra Wall Street, fai- 
moasa stradă a bâncilor din New-York. Termometrul său era 
urcarea sau scăderea acţiunilor, Lucrurile sau inversat cu 
Roosevelt. Termometrul prosperității americane a devenit 
scăderea sau urcarea şomajului, indiferent de volumul de a- 
faceri din Wall Street. Cuvenită atenție s'a dat și agricultori- 
lor, anume urcării prețurilor la produsele agricole, cu scopul 
de a creşte rentabilitatea agriculturii. 

Atita timp cit America e în plină prosperitate, ca dă gu- 


ss VIATA ROMINEASCA 
PN 


e republicane, Cind criza apare, ea dă guverne democra- 
Faptul că au fost doar cițiva preşedinţi democrați, iar ma- 
joritatea republicani, însemnează că Americei i-a mers mai 
bine. Faptul însă că Roosevelt a fost ales cu majoritatea sdro- 
bitoare de voturi, insemnează că credința in prosperitatea 
fără sfirşit a fost clătinată adinc, iar criza a bintuit puternic. 

Programul lui Roosevelt nu e numai foarte complicat şi 
cu multe aspecte, dar şi foarte schimbător în timp. Mai mult 
decit orice altceva Roosevelt pare un om al realităţii zilnice. 
Mai mult decit dogma şi programul el apreciază faptul şi 
nevoia zilnică. Vom încerca să desprindem unele din soluţiile 

noui şi de neașteptate, 
e sec pe de vaha şi uni i familie, Roosevelt e totuş 
omul, care simte trup şi suflet cu cei de jos, anume cu cei 
mulţi şi săraci. Intiiu de toate cu șomeurii şi țăranii. „Răul 
fundamental îl vede în liberalismul economic şi distribuia 
averilor, care i-a urmat ca o consecință f irească. America din 
țara cea mai democratică, de fermieri liberi şi egali, a ajuns 
tara cea mai plutoerată. Democrația americană, dintr una po- 
litică şi economică, a rămas mai mult sau mai puţin simplă 
iluzie. Economicește America nu mai e a Americanilor, ĉi a 
cîtorva zeci de bancheri din Wall Street, cure operează la 
adăpostul legiferării liberaliste, bazată pe principiul Laissez- 
faire, laissez passer. Cu această politică, crede el, trebue sù 
se sfirşească. In orice caz el a fost primul preşedinte care a 
întors spatele bancherilor şi n'a fost nici măcar curios, decum 
dornic de sfaturile lor. In locul lor a recurs la sfatul citorva 
profesori universitari şi în locul economiei liberaliste, cu fo- 
loase sigure pentru Wall Street şi marea întreprindere, a 
preconizat „economia dirijată” — planned economy — de că- 
tre Stat, în folosul cetățenilor. Măsurile pe care el le-a luat 
pentru ajungerea acestui scop sunt mai mult. Inșirăm citeva. 

Intrucit rânile celea mai adinci ale Americei erau şoma- 
jul şi deprecierea produselor agricole, a recurs la întreprin- 
derea unei mari companii de lucrări publice, la care a an- 
gajat marea masă a celor fără lucru, reducind numărul lor 
dela 13 milioane la 4 milioane. Paralel cu aceasta a recurs și 
la sistemul prețurilor minimale pentru produsele agricole. 
Aceste produse aveau să se vindă numai dela un anumit preț 
în sus. In cazul contrar ele sunt cumpărate de Stat. Pentru a 
opri deflaţia, pentru a crește prețul produselor agricole și 
pentru a scoate banii din sertare şi a-i obliga sù circule în ac- 
tiuni şi afaceri. a recurs la inflația deghizată a dolarului. Do- 
larul, această monedă socotită infailibilă, a luat drumul lirei 
engleze. S'a produs, prin aceasta, o înviorare a exportului, 
produsele americane devenind cu 10% mai ieftine în streină- 
tate. Pentru regularea producţiei în conformitate cu posibili- 


ia d A 


America, ţara paradoxului 39 


tăţile de consumare şi pentru regularea raporturilor dintre 
lucrător şi patron, a inițiat şi o serie de legiferări speciale, 
Un minimum de salariu și un maximum de producție a fost 
stabilit. In ultimul timp s'a lucrat și la o legiferare de asigu- 
rare a şomeurilor, analoagă celei europene. Căci nu trebue 
uitat că Statul american n'a făcut nimie în această privință, 
lăsind totul pe seama carităţii private? 

E mișcarea lui Roosevelt şi Noul Ritm inaugurat de el, 
încoronat de succes? Foarte greu de răspuns, Indiscutabil că 
ceva mai radical şi mai depărtat de legiuirile ordinare tre- 
buia să se facă. Răul era prea adine şi pe căi obişnuite nu mai 
putea fi vindecat, Sunt însă reformele radicale întreprinse 
de Roosevelt bune? O judecată finală e prea de timpurie, U- 
nele hipoteze pot fi, totuș, anticipate. Orice s'ar spune, piaţa 
a fost mult înviorată, iar volumul afacerilor a crescut, Acesta 
e fapt şi e recunoscut şi de dușmanii lui Roosevelt, Numărul 
şomeurilor deasemenea a scăzut, iar țăranii au ajuns să-și 
vadă munca urmată și de profit, nu numai de deficit. Toată 
chestiunea e: vor dura acestea? Căci nu trebue uitat că toate 
sunt suportate de cele 34 miliarde de dolari votaţi de Stat, 
o sumă cu totul formidabilă şi neobișnuită în analele oricărui 
Stat. Odată ce America a fost pe roate şi a început să meargă. 
va merge ea şi pe mai departe? Va mai continua prosperitatea 
şi atunci cind cheltuielile extraordinare vor înceta şi vor in- 
ceta în curînd, sau criza va apare din nou? 

Roosevelt şi America răspund afirmativ, Şi probabil că 
au și dreptate. Va însemna aceasta că și vremurile sunt sub 
cirma omului, iar nu numai omul sub cirma vremurilor? De- 
sigur că da. Aceasta e în fond insăş esența americanismului. 
A americanismului, care nu putea însă apare altundeva decil 
în America, țara imenselor oportunități. 


Nicolae Mărgineanu 


SERGHEI ESENIN 


Balada celor douăzeci şi şase 


Cintă un cintec, poete, 
Cintă. 

Stamba cerului c-aşa de 
albastră 

Răstrintă. 

Marea aşişderea ropolă 
Cintece lumultoase. 

Ei erau 


25 erau 
26. 


Mormintele lor nu le poate 


Şterge nisipul. y 
Nimeni nu va uita chipul 
Cum au fost secerați 
Intr'o noapte 

Colo, la versta 

207, 


Ceaţa pe mare 
Colindă noian, 
Vezi, s'a sculat din nisip, 
Samuian, 

Deasupra pustiului 
Clănţăniri de oase, 
lată, încă 50 

De mini 

les, ştergind 
Mucigaiuri viscoase, 
26 erau 


Care în piept sfirlicat. 
Care în coaste. 
Auzi, ei cuvintă acu: 


Lă 
„E vremea s'o pornim spre 


Baku, 

Să vedem, AA 

Cit negura mai tulbură limanul, 
Cum trăiește 

Azerbaidjanul. 


Ca pe-un dovleac, 
Noaptea, 

Rostogoleşte 

Luna. 

Marea de țărmuri izbeşte 
Intr'una. 

lată, pe-o noapte ca asta 
Cu ceaţă, 

Pe-aceşti viteji, 

l-a secerat AK 
Un detaşament de engleji. 


Libertate, 

Steag al tuturor, 

Ca un uragan 

A izbucnit intregul popor. 
Impotriva imperiului 
S'au pus în rind, 
Ţărânimea 

Şi proletariatul, luptind. 
Acolo *n Rusia, 

Era nobil bici, 

Severul nostru părinte, 
Nici. 

Aici, 

Pe țărmuri cețoase, 
Erau ci 

26, 


d ———————————— 


Balada celor douăzeci și şase 4t 


Desigur toți 

Din cei ce mai trăiesc, 
De 918 "şi 

Amintesc, 

Atunci burghezimea 
Depe-al lumii lat, 

Pe azerbaidjani 

l-a împușcat, 


Puternică-a fost lovitura 
Comunei 

Atunci, în trecut. 
Tara asta n'a putut 
Rezista 

Si-a căzut. 

Dar jalea pe toţi 
l-a răzbit, 

Cînd se aflase 
Sfirşitul cumplit 
Al celor 

26, 


Prin nisipul ca ceara topită, 
Subt luna de sus, 

După Krasnowodsk 

l-au condus. 

Și pe care cu plonțul, 

Şi pe care cu sabin. 

In orişice chip, 

l-au doborât 

Pe toți 

In nisip. 


Mormintele lor de lingă sleau, 
Nu le poate șterge nisipul, 
Nimeni nu va uita chipul 

Cum au fost secerați 

Intr'o noante 

Colo, la versta 

207. 


Ceala pe mare 

Colindă noian. 

Vezi, s'a sculat din nisip, 
Samuian. 

Dasupra pustiului 


Clănţăniri de oase. 
lată, încă 30 

De mini 

les, ștergind 
Mucigaiuri viscoase, 
26 crau 


Noaptea, ca ustăzi, 
Cu pletele sumbre. 
Peste Baku 

26 

De umbre. 
Umbrele celor 
Pentru ei jalca 

Si cintecul 

Pe strune duioase. 


Nici vintul gol, 

Nici ceața nu fosneste. 
Auzi, Samuian 

Glăsuieşte: 

„Djaparidze, 

Oare-am orbit subt tărine ? 
Priveşte ! 

Muncitorii au pine. 
Titeiul, ca singele pămintului, 
Umplind rezervoare, 
Locomotive în preajmă, 
Vapoare, 

Și pe toate trenurile 

Şi vapoarele, 

Steaua noastră roşie, 
Arde ca soarele. 


Djaparidze răspunde : 

„Da, văd. 

Toate aceste 

Imi sunt o nespus de plăcută 
Veste. 

Deci clasa muncitoare 
Puternică-i az, 

Ţine "n mini viguroase 
Intregul Caucaz, 


Ca pe-un dovleac 
Noaptea, 


a 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


pn N ca a a 


Rostogoleşte, 

Luna. > 
Marea de tărmuri izbeşte 
Intruna. 

lată, pe-o noapte ca asta 
Cu ceaţă, SA 

Pe-aceşti viteji, 

I-a secerat 


Un detaşăment de engleji. 


Libertate, 
Steag al tuturor. 
Ca un uragan 


A izbucnit întregul popor. 


Impotriva imperiului 
S'au pus în rind, 
Ţărănimea 

Si proletariatul. luptind. 
Acolo *n Rusia, 

Era nobil bici, 

Severul nostru părinte, 
Nici, 

lar în Răsărit 

Aici, 

Pe tărimuri celouse, 


Erau ci 


Cerul din slavă, 
Albastrul şi-l rumpe, 
Tace vorbirea 
Umbrelor scumpe. 
Care în piept împușcat, 
Care în timpla stoarsă, 
Inspre Ahei-Kaim, 

Fac cale 

Intoarsă. 


Cintă un cîntec, poete, 

Cintă. 

Stamba cerului e-uşa 
de albastră 

Răsfrintă, 

Marea aşișderea ropotă, 

Cintece tumultoase. 

26 erau 


Din ruseste de 


George Lesmes 


Maeterlinck, misticul renegat 


Printre scafandrii adincurilor de suflet, ai întunecimilor 
de dincolo de aparente ṣi ai revelaţiilor tăcerii Maurice Mae- 
terlinek a fost unul din cei mai turburători nu numai prin ce 
a dăruit înţelegerii noastre cu fiecare nouă carte, dar mai cu 
seamă prin ce am așteptat dela spiritul lui în veşnică stră- 
danie și transă. 

Maârginit la poezia din Serres chaudes puţin diferen- 
iată de pita simbolică a veacului trecut — şi la acel 
teatru static cu fatalităţi obscure și cu personagii halucinate 
pe care destinul le poartă in jocuri de vis şi în prăbuşiri ah- 
surde, ar fi fost în literatura franceză încă un căutător de fru- 
museţe nouă, printre o sumedenie de glorii pe care le ingron- 
pă fiecare deceniu de artă, Și l-ar fi putut ispiti exclusiv dru- 
mul creaţiei dramatice, cu atit mai mult cu cit primul pas 
drama sumbră La Princesse Maleine — era un triumf pe care 
Octave Mirbeau îl organizase spontan și ditirambic tinărului 
necunoscut Maeterlinck, pe care îl proclama superior lui 
Shakespeare. Piesele lui nedumeriau, izbuteau adeseori să cu- 
treere, iar mai tirziu L'Oiseau bleu fermeca publicul a două 
continente. Setea ancestrală de mister, nostalgii cețoase de 
vedere secundă prin prisma translucidă u sufletelor erau în 
stare să susțină un interes de moment pentru o tentativă nouă 
de manieră dramatică. Dar antiteatrale prin structura lor 
psichică, personagiile somnambuliece ale lui Maeterlinck vro- 
iau să ignoreze pentru spectator simboluri ale sensurilor des- 
tinate, forme ale multiplei vieți inconștiente care se desfă- 
şoară în noi şi în jurul nostru, umbre pasive dintr'o lume as- 
cunsă nouă dar singura aevea. Pe lingă ineditul şi suflul 
mistic al fondului, drama materlinckiană emana o vrajă mu- 
zicală de poezie naivă și gravă totodată, care, dacă nu putea 
inlocui dinamismul scenic, învăluia patetic pe cititor. 

Dar dincolo de păienjenișul plăsmuirilor de viaţă se pre- 
simțeau concepte metafizice. Despre ce şopteau oare acei 
copii „poeli” cum numia Pierre Brisson personagiile lui 
Maeterlinck? Ce ne spunea, cu repetiții obsedante de litanie. 
ginditorul care minuia marionetele din Princesse Maleine, 
L'Intruse, Les Avengles, Pelléas et Mélisande sau Intérieur? 


O 


f 4 VIAŢA ROMINEASCA 
n 


Nişte lucruri simple, incerte şi infiorătoare: moartea se furi- 
şcazā ca să gituie — de nimeni înţeleasă a fericirea oameni- 
lor; există un mister implacabil al ursitei, sub care naşte şi 
se nimiceşte iubirea; sunt puteri oarbe în noi și în afara noa- 
strā, care ne orimluese și ne spulberă viața; sufletele noastre 
se cunose, se caută sau se despart pe deasupra bietei noastre 
conştiinţe, singura care poate fi întinată, pe cînd inconştien- 
tul este o comoară de adevăr, de inocenţă şi de dumnezeire 
— toate acestea în penumbră de coșmar parcă descălușată 
de timp și de loc pămintean, 5 

Acest soiu de misticism teatral ar fi făcut însă curind 
din Maeterlinek un dramaturg sfirșit, Dar cugetătorul a în- 
ceput să întreprindă vaste şi statornice investigații în cuceri- 
rea adevărurilor eterne şi nevăzute, bătind la porțile miste- 
rului din lăuntrul sufletului şi avindu-și aripile intuiţiei prin- 
tre tenebrele care umplu universul. Cunoaşterea transcenden- 
tală trebuia fecundată printr'o îndelungată meditaţie asupra 
a tot ce se proectase în gindirea ncoplatoniciană, a revelații- 
lor extatice din evul mediu și a ocultismului din toate timpu- 
rile. Stoicii, Plotin, călugărul Ruysbroeck, Swedenborg, „No- 
valis, Caryle şi Emerson vor fi pătrunşi și apoi sintetizați 
nu într'o încercare de sistem, ci într'o unică atmosferă de cli- 
mat metafizic. Un temperament misantropie, o izolare de ca- 
stelan somptuos la minăstirea medievală St. Wandrille intra- 
tă, depe urma veniturilor spirituale, în patrimoniul poetului, 
facilitează replierea interioară, penetrația în gindirea herme- 
lică şi jocul cu marile taine. € 

Prima lui carte de idei, Le Tresor des humbles, — cheia 
filosofică a întiielor lucrări dramatice maeterlinekiene, cum o 
socotea Pompiliu Eliade întrun înflăcărat studiu despre poc- 
tul și ginditorul dela St. Wandrille — stabilește preeminența 
inconştientului în viaţa sufletească, adică a acelei comori 
lăuntrice a umililor — comoară de bunătate, de fericire, de 
presimţire a destinului, de deslegare a tainelor firii, de con- 
topire în Dumnezeu. Asistăm, credea Maeterlinck, la o trezire 
a sufletului adevărat (nu numai rațiune și conștiință), care 
clipă cu clipă luptă cu pielele materiei şi care din ce în ce 
răzbate în acţiunile noastre, în întuiţiile noastre și pină în 
chiar atitudinile exterioare și pe chipul nostru care acum o- 
slindeşte pentru ceilalți sufletul pe care, cu veacuri în urmă, 
avea menirea numai să-l ascundă. Această perioadă spiritua- 
lā, care nu poate decit progresa. înseamnă apropiere dintre 
suflete, desăvirşire umană şi soluția problemei fericirii şi a 
existenței. Meditaţiile inspirate şi melopeice vorbeau despre 
steaua nevăzută care ne stăpineşte viața și moartea, despre 
misterul care trece pe lingă noi cu fiecare clipă, despre pu- 
terile sau fiintele eterice care sălășluese în noi sau ne Încon- 


Maeterlinck, misticul renegat 45 


joară, ascunse pînă și în cutele perdelelor, despre puritatea şi 
frumuseţea nevăzută a sufletelor cu conștiința totuși damna- 
tă, despre miracolele tăcerii fecunde, ale tăcerii care ne scu- 
fundă în adincuri și în viziuni transcendentale. Gindul era 
totdeauna proectat pe un azur de credință mistică infinită. 
Pe această filosofie, cum remarca Emile Faguèt comentind 
Le Trésor des humbles, se întemeiu o întreagă estetică, după 
care frumosul, cu şi adevărul este însezisubil, obscur, plutind 
și scutundindu-se în apele adormite ale tainei — o estetică 
deci mistică, 

In La Sagesse el la Destinée, Maeterlinck, depănind as- 
pectele şi adincind problema ursitci, a încercat pentru resem- 
narea ṣi pasivitatea pe care le dogmatizase in lucrarea lui 
precedentă, un corectiv etic: descătuşarea isvoarelor lăuu- 
trice de fericire prin înțelepciune şi dragoste („dragostea tre- 
buie să fie vasul în care se enltivă adevňrata înțelepciune”, 
conchidea el). Dar gindirea plana și aici în mister inefabil, 
in căutarea fişiei de lumină care să spulbere întunecimile, 
serutind vălul lucrurilor și al sufletelor pentru a vedea din- 
colo, în suprasensibil, în metafizic. 

Au urmat într'o serie harnică, desfășurată pe un plan de 
peste trei decenii, cercetările de aprofundare a multiplelor 
şi variatelor aspecte ale necunosculului psichic și cosmice: 
Le Temple enseveli, La Mort, V'Hâte inconnu, Le Grand sc- 
cret, La Vie de l'Espace — pentru a nu cita decit pe cele mai 
revelatoare şi tipice dintre operele sale de gindire. Trebuie 
remarcat că Maeterlinck nu sa mulțumit să se prosterne în 
faţa problemei mistice ca un iluminat, ci a explorat-o cu cre- 
dinţă, dur şi cu luciditate, uneori cu însullețirea unui iniţiat, 
dar cele mai adesea cu aceiași meticulozitate pe care o punea 
in studiul vieţii albinelor şi a florilor sau o va arăta în ne- 
gurile celei de a patra dimensiuni. O imensă documentare, 
o persistentă de mare vocaţie filosofică și un dur de percepere 
la rece a celor mai turburi și toride ipoteze ale cunoașterii 
transcedente au diferențiat fundamental gindirea lui de ilu- 
minismul profesional al unui Edouard Schuré sau de basa 
teosofică a atitor ocultişti sau inițiați contemporani. De aceiu 
strădania metodică şi aspirația tenace de a ajunge la limanul 
adevărului au făcut din fiecare operă de reflecţie maeterlinc- 
kiană un moment de reculegere în străfunduri şi de proectare 
în univers. 

Intrebat acum cîțiva ani de biograful său priceput si 
amabil. Gerard Harry, cu privire la manifestările neverosi- 
mile dur atit de adine ancorate în credința multora ale me- 
tapsichicei curente, Maeterlinek a declara! fără ezitare: 
„N'am ajuns încă la o concluzie”, Că n'a ajuns încă la o con- 
cluzie în acest domeniu — ca și în cele mai multe, dacă nu 


ÎN a 


3 VIAŢA ROMINEASCA 


chiar în toate pe care le explorează de atitea decenii — nu 
însemnează că nici nu va ajunge. Trebuie deci să așteptăm. 
Am sub ochi recenta sa carte, Avant le grand silence, 
scrisă la șaptezeci şi doi de ani. Autorul, aflat tot la porțile 
necunoscutului, pare că a încrucișat definitiv braţele a înfrin- 
gere, Nu se dedă somnului ca să viseze frumos contururi as- 
trale, vieţi succesive, damnaţii luciferiene și beatitudini ede- 
nice. Stă treaz, cu privire dreaptă, bărbătească, mărturisind 
un „ignoramus-ignorabimus” fără ipocrizie şi fără autocom- 
pătimire pentru atitea abateri spirituale prefăcute în scepti- 
cism, pentru atitea lespezi de cugetare prefăcute în mormane 
de erori, > 
Ginditorul care demonstrează că asistăm la o trezire a 
sufletului indubitabilă. începută dela primii pași ai omului 
pe pâmint şi mereu biruitoare în luptă cu materia (Le Tré- 
sor des Humbles), manifestă acum, la capătul unci indelungi 
experienţe pe tărimul cercetării şi al meditației mistice, o în- 
doială care prețueşie cit o renegare: „Oare omul, spune el, 
speța umană merg către o spiritualizare? Au făcul vreun pro- 
gres pe această cale? Se poate susține du şi nu cu argumente 
echivalente; asta Înseamnă că progresul este insensibil i 
Dar să lăsăm pe autorul cărților La Mort, L'Hôte incon- 
nu, Les Sentiers dans la montagne şi Le Grand Secret — ve- 
chiul discipol spiritual al lui Ruysbroeck admirabilul şi al lui 
Novalis — să ne spună incheierile sale din Avant le grand 
Silence asupra a ceiace a format obiectul gindirii sale de 
totdeauna: an- 
„Nu cred în reîncarnare, cu toate că este de dorit și foarte 
cu putință”... spa 
„Fiinţele nu se pot intoarce la Dumnezeu, pentrucă nici- 
odată n'au purces din el”. 
„Tot ce gindim, tot ce ştim, tot ce suntem naște din 
vreun aliment care putrezeşte în intestinul nostru”. 
„Marile religii, mai cu seamă cele ale Indiei şi ale Egip- 
tului, mamele celorlalte, răspund celor care ştiu să le întrebe, 
ca şi inițiaților, printr'o imensă mărturisire de neştiinţă. A- 
ceastă mărturisire se repetă la ocultiști, ale căror pretinse 
revelații nu sunt decit vlăstarele marilor religii neglijate”... 
„Spiritul nu poate îndrăgi trupul, fiindcă acesta nu e 
spirit, iar trupul nu poate îndrăgi spiritul, fiind acesta mare 
trup. lată dece morţii nu se întorc, nu s'au întors dela naşte- 
rea omului, nu se vor întoarce niciodată”... (Maeterlinck din 
Oiseau bleu spunea simbolic că nu există morţi). i 
„Dacă nicio revelaţie n'a trădat vreodată tainele din 
Eleusis, înseamnă cu siguranță că ele nu existau, nu erau 
în fond decit o mărturisire de totală neștiință şi că nu este 
posibil să trădăm neantul...” 


n ——— 


Maeterlinck, misticul renegat 47 


Pomenind de problema veşnică a originii, a finalităţii 
şi a esenţii vieții, iată concluzia lui Maeterlinck; 

„Dar toate strădaniile, toate cuceririle noastre n'au dus 
decit la un incognoscibil din ce în ce mai adinc; și tot ce am 
aflat în privința lui „dece” și lui „cum”, a originei ṣi a sîrsi- 
tului, a timpului şi a eternității, a materiei ṣi a spiritului, a 
vieții şi a morții a fost din ce în ce mai negativ. Nam vărsat 
patrimoniului comun decit nişte zerouri care nu inseamnă ni- 
mic şi nu vor să spună nimic”... Acelaş lucru cind vorbeşte 
despre filosofia lui Mare Aureliu: „Nam făcut niciun pas 
În cunoaşterea micei noastre vieţi sau în aceea a marilor 
legi”... 

lată constatarea ultimă a fostului dramaturg al inconşti- 
entului pe care l-a şi teoretizat la umbra grandiosului intui- 
ționism bergsonian: „Raţiunii i-am adăogat timid intuiţiu care 
este și mai precară şi mai nesigură decit simţurile noastre”... 

In sensul atitudinii spirituale de mai sus refleeţiile din 
Avant le Grand Silence sunt unanime. Pe alocuri găsim do- 
vezi de ostentative și radicale renegări cînd, vorbind lu per- 
soana Întiia, autorul penitent evocă vechile iluzii mistice — 
rod ul unei meditații de întinderi uriase — ssu pe vechii 
idoli, „cei mai notorii dintre iluminații introversiunii, ai in- 
trospecției și ai contemplaţiei divine, — numind chiar pe 
Jean Rujsbroeck al cărui „Ornament ul nunţilor spirituale” 
l-a și tradus în franțuzeşte — pentru a-i risipi în nimicnicie, 
Uneori ironia lui lunecă în sarcastic ca atunci cind ne spune 
că misticii „nu pol să înveţe ceva decit pe cei care parvin a 
se transpune în aceiaşi stare ca ci”, pe cînd „ceilalți îi as- 
cultă cu stupefaeţie, se întreabă cu cine au de aface și se pi- 
păe ca să ştie unde se află”... Despre marii vizionari ai ab- 
stractului notează că „nu ne-au inval nimic precis sau demn 
de reținut despre ce se petrece aiurea decit în lumea noastră”, 

Acum cîțiva ani, în Vie de l'Espace, declarase că fală de 
Dumnezeu se închină şi se cuvine să tacă, „Pe măsură ce 
înaintez către el, îşi îndepărtează limitele. Cu cit cuget, cu 
atit mai puţin îl înțeleg; cu cit îl privesc, cu atit mai puţin 
il văd şi cu cât îl văd mai puţin. cu atit sunt sigur că el există, 
căci ducă nu există, înseamnă că neantul este pretutindeni și 
cine poate concepe că există neantul ?”.., 

Această profesie de credinţă, care datează în opera mae- 
terlinckiană relativ de curînd, nu era, fireşte, nici pe departe, 
cu nuanța ci sofistică, supremul cuvint al unui devot — ceeace 
Macterlinck nu se arătase întradevăr niciodată. Dar inima 
lui nu sa mlădiat pe măsură ce se apropie de „tăcerea cen 
mare”, ci dimpotrivă. lată ceva despre Dumnezeu în Avant 
le Grand Silence: „Arkel al tinereții mele spunea În Pelléas: 
„Dacă aş fi Dumnezeu, mi-ar fi milă de inima oamenilor”. 


——————————————————————————S————__—— 


43 VIATA ROMINEASCĂ 


Arkel al bătrinețelor mele ar spune azi: „Dacă aş fi Dummne- 
zeu, mi-ar fi ruşine că am creeat pe oameni . Analizind toate 
absurdităţile pe care le naște ideea umană despre Dumnezeu, 
autor al atitor inichităţi și impertecţii în ordine naturală, a- 


poi şubrezenia moralei teologice („să nu uităm niciodată, - 


spune el, că Acela care ne va judeca este cel care ne-a fă- 
cut”), ajunge nu la îndoială asupra divinității ci la anularea 
ci deplină. 

Problema capitală a supravieţuirii noastre după moartea 
pămintească reese din diversitatea unei sumedenii de incer- 
titudini, negaţii şi puncte de întrebare ca o ipoteză-compro- 
mis între spiritualism şi materialism: indoielnicul spirit şi 
tot atit de îndoielnica materie nu se pot dizolva în neant — 
care el însuşi nu poate exista — ci dezagregindu-se, își con- 
tinuă existența fără o conştiinţă individuală, mnemonică, lată 
dece nu există moarte, A i | 

Din misticismul specific maelerlinckian n'a rămas decit 
predilecţia pentru „moarte”, „viaţă”, „destin”, „neant”, „spi- 
rit”, „materie”, „mister” şi alte citeva abstracții și deșertă- 
ciuni prin care o gindire dură şi ascuţită evoluează, cu care 
jonglează în volute aeriene ingenioase dar sterpe, Singura 
certitudine infinită: nu se poate şti nimic din ce este ascuns 
dela inceputul lumii. Gindul uman nu crește deci decit în 
măsura în care descoperă întinderi nouă ale necunoscutului, 
alte cute ale misterului care planează în juru-ne, iluzii mai 
numeroase de spulberat. Ø 


Maeterlinck demisticizut nu va fi surprins desigur pe 
cititorii ultimelor sale cărţi, în care noua sa atitudine își schi- 
tase direcția actuală, şi cu atit mai mult pe mulți mistici au- 
tentici, adică pe acei inițiați in marile mistere şi care, ilumi- 
nati fiind, nu-şi pierd timpul să cerceteze şi să conf runte mii 
de documente şi să-şi ciocnească mii de ginduri, ci doar să 
aibă credință legată la ochi. Lipsa unei asemenea credinţe 
au reproșat-o misticii de mai sus lui Maeterlinck, cum s'a in- 
timplat în deosebi cu ocazia apariţiei cărții sale Le Grand 
Secret, pe cind raţionaliştii îi reproșau că ia în serios elucu- 
braţiile de zănatiei ale celor dintii (cum notează Louis Le 
Sidaner în studiul său „Maurice Maeterlinck, son ocuvre”). 

Dar cazul unui Maeterlinck care s'a desbărat de optica 
mistică după ce o viață de om a explorat lumea misterelor, 
nu poate să nu dea de gindit. TR 
„Va fi fost Maeterlinck un inapt funciar pentru intuiţia 
transcedentală? Fără îndoială că el n'a manifestal niciodată 
predispoziții spre extaz şi virtuţi de credulitate apostolică. A 
fost și continuă să fie un om zdravăn, cu viață solitară dar 


Maeterlinck, misticul renegat 49 


echilibrată, un rafinat al decorurilor casnice regești depe 
Coasta de Azur, un sportiv care a luat lecţii de box cu Car- 
pentier şi face elogiul automobilului și al spudei, un suflet 
căruia muzica nu-i spune nimic, un sanguinar care trage cu 
revolverul ca să potolească miorlăiturile unei pisici — alt- 
minteri dragi — şi trage cu pușca pentru a goni pe un străin 
care-i turbură întimplâtor solitudinea dela Si. Wandrille 
(străinul era un biet actor cu care d-na Georgetie Leblanc, 
marea prietenă a poetului organiza pe ascuns o reprezentaţie 
a lui Macbeth la castel), un bătrin verde care rupe scurt o 
foarte veche legătură de inimă pentru a se căsători cu o fe- 
mee tinără şi frumoasă, un minunat şi aprig minuitor al ba- 
nilor şi un epicurian care, cu bonomig, face întrun interview 
(vezi „les Nouvelies littéraires" din 16 Febr, 1935) elogiul fas- 
cismului pentrucă Malienii lui Mussolini i-au dat odată mai 
multe sticle de vin delicios. 


Dar Avant le grand silence nu inseamnă oare un punet 
mort inerent problemei mistice însăși, ultima ci etapă fatală? 
Spre această ipoteză inclină întreaga operă de gindire a ma- 
relui solitar care, dacă n'a închis ochii docil ca să-i deschidă 
numai în revelaţiile iniţiaţilor şi în extaze cu ritual, a adus în 
incercarea de cucerire a adevărului o nețărmurită înţelegere 
filosofică, o gravă şi nealterabilă pasiune de investigație şi o 
principală adeziune pentru ceeace întreprindea. A vrut să 
vadă şi să cuprindă şi ma văzut şi n'a cuprins nimic sau a- 
proape. Și să nu se piardă din vedere că postura lui de renc- 
gare şi de scepticism este a unui om aflat la o virstă în care 
multe spirite chiar pozitiviste simt fiorii incfabili ai tainelor 
proxime şi se împrietenese cu Dumnezeu şi cu doctrinele her- 
metice. 

Apostazia de misticism chiar aproximativă — a poe- 
tului și filosofului Maeterlinek ajuns aproape de capătul vie- 
tii să alătură, prin contrast, de înclinarea — chiar prudentă 

către tainele de dincolo a omului de știință pozitivă Char- 
les Richet care, pe calea nouei „Stiințe” metnpsichice, se apro- 
pic, tot la capătul vieții, de tărimul din care celalt pare că a 
evadal. Cartea lui Richel, La Grande Espérance, se arată 
edificatoare în această privință. Spre care, din cele două ati- 
ladini tipice, înclină cumpăna adevărului? 

Oricum, finalul operei lui Maurice Macterlinek inseamnă 
un moment de carență în misticismul contimporan. 


M. D. locntó 


Hilda 


Când s'a trezit Ludwig, trecuse demult ora prânzului. 
A deschis ochii greu, a privit buimac în jur s'a chinuit să 
se dumirească unde se găseşte şi şă-şi amintească ceva din 
ce ştia vag că s'a întâmplat. Ştia numai că s'au petrecut lu- 
cruri importante, demult, înainte de a fi adormit, de mult 
de tot. 

Deodată şi-a amintit şi au început să vină toate din ce 
în ce mai aproape, din ce în ce mai precis: sala aceea imensă 
de concert, cu câțiva oameni risipiţi acolo, nici măcar ostili, 
ci indiferenți, plictisiți, somnoroşi. Apoi, în pauze, între 
culise, cele câteva aprecieri căldicele, consolatoare. Și pe 
urmă atmosfera de ghiață dela masa confraților la “Cafe 
Corso“ iar târziu după miezul nopții, când s'a închis „Corso“ 
figurile de panopticum dela „Lacrima Zorilor“, figurile acelea 
hilare de mari industriaşi şi financiari imbuibaţi şi graşi, cu 
ochii mici-ca în desenele lui Georg Grosz-gata parcă să se 
descompună, figurile de prostituate cu o eleganţă şi o fru- 
musețe orbitoare, gata să se topească sub ochii tăi, zâmbetele 
lor înspăimântătoare sub lumina ireală a globurilor mari 
colorate, zâmbetele lor, rânjet dement: toată atmosfera ceea 
de nesiguranță, de provizorat tragic, toate mişcările şi gestu- 
rile acelea mecanice, automate, dirijate parcă din spate de 


liniştea, singurătatea, şi cenuşiul de Tohu-Wawohu, toate ca 
să simţi şi mai tragic cât eşti de singur, de neînsemnat şi 
de efemer, şi cât de ridicole şi de zădarnice sunt toate con- 
certele, toate zbuciumările tale, toate orgoliile, toate biruin- 
tele şi toate căderile, şi ce caraghioase jucării pe acest imens 
ocean ce te leagână! 

Şi la urmă, acasă, bucuria caldă de a te putea ascunde 
de moarte şi adăposti de spaime, aici, uite aici, între aceşti 
patru păreți, la tine acasă, unde să nu te ajungă nici o pri- 
mejdie, aici, înconjurat de lucrurile tale, ale tale, càri îţi 
crează un regat în care eşti stăpân atotputernic, fără 
moarte, alături de femeea ta... 


PO N 


i A sărit din pat: i-a venit proaspăt în amintire scena de 
azi dimineaţă cu scrisorile Nadiei găsite de Hilda. Dar ce-o 
fi făcând Hilda? Gândul că ea s'ar fi putut sinucide în timp 
ce cl dormia-doamne, ce mult e de când a adormit- îl înghiaţă. 

E la uşa glaswandului. Cu respirația ținută, dă perde- 
luța la o parte şi priveşte pe geam: doarme. Doarme oare, 
sau a murit? Dacă a luat un somnifer puternic, în doză mare 
şi a murit, acolo, în fotoliu, cuminte, liniştită, ca să nu-l 
treziască pe el, să nu-i turbure lui somnul cu țipete? 

A vrut să deschidă uşa şi să treacă la ea, dar şi-a amintit 
că e desbrăcat. Dacă Hilda n'a murit şi se trezeşte şi-l vede 
din nou în halul ăsta? 

Şi-a pus repede patalonii şi a deschis uşa. Usa a scârțâit. 

Hilda a deschis ochii speriată şi l-a văzut în uşă. Intr'o 
străfulgerare a rettăit tot ce sa întâmplat înainte de a fi 
adormit. Totul era însă străin de ca, indiferent. Odihnită şi 
înviorată de somn, era bucuroasă că-l vede în uşă, aproape 
de ca. Era gata să-i zâmbească blând, ca întotdeauna când 
îl vedea apropiindu-se. Deodată insă sa întunecat: în colț, 
în faţa ei, pe jos erau scrisorile Nadiei, A închis din nou 
ochii să nu-l vadă pe Ludwig. 

Ludwig, liniştit că o vede vie, sa retras in dormitor 
şi de acolo a trecut în baie: acum ce trebuie să facă? Se 
întreba şi nu găsia răspuns. Ce să-i răspundă Hildei dacă îl 
va întreba de legătura cu Nadia? Trebuie doar să răspundă. 

Incerca să-şi amintească scrisorile, conținutul lor, ca 
să-şi dea scama ce anume ar putea fi grav în ele, ce anume 
l-ar putea pune într'o înctircâtură, ce anume ar fi putut-o 
necăji şi neliniști mai mult, şi să-i vorbiască, s'o asigure că 
nu e nimic: s'o liniştească. Ea singură nu-l va întreba nimic 
nu va vorbi nici de data asta, şi fantezia ei bolnavă va săpa 
iar În tăcere, va măcina, va descompune. Asta e nenorocirea 
ei: nu vorbeşte, se chinuieşte cu întrebări, cu cele mai primej- 
dioase întrebări, îşi răspunde singură, se otrăveşte cu presu- 
punerile cele mai catastrofale. Şi nu îndrăzneşte (nu in- 
drăzneşte sau se încăpăținează să nu vrea?) să întrebe. Ș 
nici cl, dintr'un orgoliu ridicol, nu vrea să-i vorbiască. Dar 
de data asta nu trebuie so lase cu întrebările şi cu tăcerile 
ei. Deocamdată, însă, vrea să-şi amintească scrisorile. Dar 
zădarnic încearcă să treacă pe dinaintea ochilor scrisoare cu 
scrisoare: nu şi le poate aminti. Sunt şi prea 
multe. De fiecare dată când Nadia era plecată-şi pleca destul 
de des-sau chiar când era în oraş, îi scria, şi, dece n'ar re- 
cunoaşte, atunci când trecea câtăva vreme şi nu primea nimic 
dela ea, îi scria ël, deşi o putea vedea. li scria, trimetea seri- 
sorile cu un comisionar şi aştepta pe stradă răspunsul, sau 

îi cerea să-i trimită scrisoarea pe adresa editorului, De ce? 

A rămas pe gânduri: in definitiv ce este între el gi 


a — 


32 VIAȚA ROMINEASCAĂ 


Nadia ? Niciodată nu s'a întrebat serios. Nu, nu e acum timpul 
s'o facă. Acum trebuie să-şi amintească ce anume è în scri- 
sorile pe cari le-a văzut Hilda. Nu cumva au rămas acolo 
şi ceva copii după scrisorile pe cari i le-a trimis el ei? Nu, 
copiile sunt toate în cassa de fer a lui Vâlsan, Sunt oare 
toate ? Dacă Hilda ar fi dat peste vre-o copie, ar fi fost 
grav. Dar şi în unele din scrisorile Nadiei sunpt sunt pasagii 
primejdioase. Şi-apoi, un cuvânt cât de inofensiv ia în ochii 
ei proporţii de catastrofă. 

Din nou a făcut sforțarea să-şi amintească scrisorile şi 
nu se putea descurca. Nu mai ştia pe cari le-a oprit şi pe 
cari i le-a înapoiat Nadiei acum două săptămîni, cînd i le-a 
cerut pe toate înapoi. (Dece oare le-o fi cerut? A încercat 
şi atunci să afle şi n'a reuşit. Nadia spunea că e împrudent 
să țină el scrisori: Hilda ar putea să dea peste ele, Mai spunea că 
ea va rupe scrisorile sale. Oare le-a rupt întradevăr? Cu 
siguranță că nu le-arupt. Dar de ce i le-a cerut îndărât? S'a 
surprins gata să facă tot felul de presupuneri: poate că are 
de gând să se mărite. Poate că.... Dar alte gânduri pun stă- 

ire; scrisorile Nadiei sunt toate pline de dovada că ea 
socoteşte legătura asta „peste timp“ toate sunt scrise aşa ca 
să poată fi tipărite mai târziu, şi numele ei să rămână legat 
de numele său. Pe când scrisorile sale câtre ca sunt reținute 
grave. Dacă, peste cine ştie cîtă vreme vor fi tipărite... 

I-a venit pe buze: „cabotini caraghioşi, amândoi“, dar 
şi-a spus că, în împrejurări asemănătoare, nu altfel era atitu- 
dinea marilor creatori pe cari ni i-a predat istoria, Oricum 
însă, el îi va spune Hildei că toată legătura asta ¢ pentru 
Nadia un simplu “Tagebuch” care, în loc să rămână album, 
a fost detaşat şi trimis lui - întimplător lui, Tot aşa l'ar fi putut 
trimite altuia. Important pentru această Nadia e să aibă ce 
scrie în „Tagebuch-ul,, ei de fată, nu tocmai tinerică, (O să 
sublinieze „nu tocmai tinerică“ Ba o să-i spună chiar „fată 
bătrână, ca s'o liniştească de tot pe Hilda. (Şi-a amintit 
carnea ci tânără, caldă, minunată, şi şi-a spus că e doar 
mai tînără decit Hilda. N'a împlinit treizeci. de ani Ce 
vină areca dacă la treizeci de ani eşti socotită fată bătrină?) 

A rămas pe gânduri: dar poate că întradevăr el nu-i 
pentru Nadia mai mult decât o pagină de jurnal-din jur- 
nalul ei cine ştie cit de bogatpină l'a cunoscut pe el Şi acum 
uite, în ultima vreme.... Poate pastorul Braun cu care ia 
lecții de engleză şi experanto ? Nu, n'o să lase el să se 
desfacă legătura asta cu Nadia-nu, n'o să se desprindă Nadia 
de el. Ce importă dacă Nadia e „marea iubire“ sau nu. N'o 
să i-o lase el lui Braun. Cine c la urma urmelor acest pastor 
Braun? Ce poate el însemna mai mult decât un Ludwig 
Holdengraeber ? Un biet pastor giret, desigur libidinos, cu 
aere de spiritualitate şi puritanism. Da, dar eşecul concertului 


Hilda 53 
N |. [| eee m e 0 PR a e aa 


îl pune acum pt cl Ludwig Holdengraeber în stare de infe- 
rioritate. A fost într'adevăr esec? Oricum, bine că n'a fost 
Nadia... Dar oare dece n'o fi venit? Să fi fost la Braun? 
Poate că din cauza asta a cintat el atit de prost şi a dirijat 
mizerabil, pentrucă n'a fost Nadia acolo, pentrucă n'avea 
pentru cine cânta...... Tot ce făcea era fără destinație Și 
poate pentrucă de câteva ori i-a trecut prin minte că ea e 
pastorul Braun. Ce om o fi acest pastor? Nadia i-a vorbit 
elogios de el. Dar ce-i poate spune el Nadiei mai mult decît 
îi spune muzica lui, şi el întreg, el, Ludwig Holdengracher? 
O să caute să-l cunoască, 

Deodată şi-a amintit de Hilda. 

S'a spălat, s'a îmbrăcat repede şi e în dormitor. Işi dă 
seama că ar trebui să treacă la ta, acolo, în sufragerie, dar 
ce dracu să-i spună? E supărat că trebue să spună ceva 
blind, bun, cald. 


S'a hotărit: nu va spune nimic, Nu-i va vorbi. Se va 
duce în oraş fără să-i fi spus ceva. Scrisorile le va lăsa acolo 
unde sunt, ca să-i arate cît de puțin le prețuieşte, cît de 
puțin grave le socotește. Și dacă ca va încerca să vorbească, 
va face el pe supăratul că dă importanță unor fleacuri.... 
InSfirşit va vedea el ce va face atunci. 


Gata de plecare, Ludwig a intrat în sufragerie, 

Hilda l-a văzut proaspăt ras, în hainile de toamnă gris- 
fer, noui, şi cu pardesiul pe braț, cu un aer de sărbătoare, 
în lumina asta de după-amiază gata de apus, gravă, solemnă 
şi şi-a amintit de obrajii ei după cele câteva ore de somn 
chinuit aici în fotoliu, şi era gata să-şi ascundă fața, 

Ludwig a observat gestul ei şi ar fi vrut să-i spună că 
e mai frumoasă aşa, cu paloarea asta pe care s'a aşternut un 
vag aer de ncodihnă, că desordinea uşoară a părului a păs- 
trat parcă o aromă şi o răvăzeală de aicov, ispititoare, că 
ochii ăştia, acum de un verde smaragd, şi umbrele acestea 
de sub ochi... că-i este dragă, tare dragă. Ar fi vrut să-i 
spună măcar simplu şi cald: „bună-dimineața”, deşi era aproape 
cinci după masă, ar fi vrut să facă un gest — oricare — 
numai ca ea să-şi dea seama că a fost remarcată şi că e 
aproape de inima lui. Il opria Însă ceva, nu ştia ce, ca un 
fel de demnitate dela care i se părea că va abdica. 

A trecut pe lângă ca si a eşit. 

Hilda s'a uitat lung după cel: dece na vorbit? O fi 
supărat? Da, e supărat pentrucă ea dă importanță unor lu- 
cruri neînsemnate şi se necăjeşte inutil şi-l necăjeşte şi pe 
e]. Desigur că ştie că ca nu are nici un motiv să fie 
supărată. Uite că a lăsat şi scrisorile acolo pe jos. Nici n'a 
vorbit de ele. Nu-i pasă de ele. Nu le dă importanță, Ce 
poate face cl dacă Nadia aceca sa agăţat de gâtul lui? Se 


z VIAȚA ROMINEASCA 


vede bine din conținutul scrisorilor, că ea s'a agăţat de 
gâtul lui. 

Ceasul a bătut cinci. 

Hilda s'a ridicat din fotoliu, greu, fiecare încheetură o 
durea. Ce-o fi făcind copilul? In toată casa parcă n'ar fi 
nimeni, Şi e o tăcere de sanatoriu. Bine că sa sfirşit şi 
cu convalescența asta nesfirşită. O să părăsească definitiv 
traiul ăsta fragil, în virful degetelor, atmosfera asta care 
parcă te scoate din viaţă, Lasă! De-acum înainte va fi altfel, 
va fi altfel. Şi Ludwig nu va mai simți nevoia de nici un 
fel de Nadie. Las'că ştie ca ce are de făcut, 

A încercat să aibă paşii şi gesturile mai energice, şi a 
obosit. A ridicat storurile şi a deschis larg fereastra. Gră- 
dina din curticică i-a trimis un val de parfum greu de tube- 
roze şi capetele albe, frumoase, ale crisantemelor. La capătul 
fundăturii, soarele umbla la etajul patru şi urca prima ju- 
mătate din etajul al cincilea, al blok-housului, Incă puțin şi 
va fi pe acoperiş şi îndată va dispărea şi de acolo şi nu va 
mai fi nicăieri. Gândul i-a adus o boare de seară: 
frumos amurg o să fie îndată. Calm, şi răcoros. Ce bine ar 
fi dacă ar putea merge acum încet pe străzi, întrun parc. 
Doamne, decând n'a mai fost pe stradă! Simte că s'ar imbăia 
parcă în pace şi ar uita totul, ar veni acasă, l-ar găsi pe 
Ludwig lucrînd ca întotdcauna..... 

De după colț a apărut şi se apropie copilul însoțit de 
femte. Doamne, doamne, ce drag îi e. Și are sentimentul că 
se apropie Ludwig. Ludwig vine inapoi. Vine să fie cu ea 
împreună. De undeva, din apropiere, se aude un marş funebru, 
Marşul funebru e din ce în ce mai aproape... acum se de- 
părtează, se depărtează. Cortegiul a luat-o desigur pe Calea 
Rahovei, acum e în fața Seminarului Nifon şi o ia spre ci- 
mitirul Belu. Marşul funebru se stinge, din ce în ce mai 
stins. Până va ajunge cortegiul la cimitir va fi seară, 
sicriul va fi dus printre alei în lumina felinarelor, tinăra 
femeie va fi pusă în groapa proaspătă... Dece e sigură că e 
înmormiîntarea unei femei tinere? E acelaş marş funebru pe 
care l-a auzit toamna trecută la înmormintarea unei femei 
tinere, tot într'o înserare, ca acum. O cuprinde şi o înfăşură 
o bucurie caldă, cuminte, calmă, că s'a însânâtoşit, că stă 
acum la fereastră şi vede, uite, curticica asta cu flori, stra- 
dela asta scurtă, cerul pur al lui Dumnezeu, şi că nu e în- 
mormintarea ei, că ea s'a însănătoşit, că Ludwig va veni 
acasă... 

Femeca a intrat cu copilul. Hilda i-a auzit intrând, a 
plecat repede dela fereastră, a alergat spre copil, l-a îmbră- 
țişat şi a rămas aşa, cu obrajii lipiţi de obrajii lui. Ar fi 
vrut parcă să nu se mai desfacă de el, să rămână mereu aşa, 


4 


| 


Hilda 55 


ca să-l aibă lângă ca, sigur, sigur, şi pe el, şi pe Ludwig 
prin el. 

Copilul s'a desfăcut din braţele ei dar ea nu-l lasă să 
plece: îi aşează un fir de păr care i-a căzut pe frunte, îi ia 
un puf de pe hăinuță, numai să-l atingă mereu, numai să-l 
simtă mereu. 

A pus femeea să strângă, şi a trecut in baie. Baia caldă 
i-a destins oasele — a rămas mult în apă — a venit apoi în 
dormitor şi a început să sc îmbrace. A rămas pe gânduri: 
ce rochie să pună? O s'o pună pe aceia bleu-natier care îi 
place atât de mult lui Ludwig. S'a pieptinat cu îngrijire, 
părul negru despărțit în două dela mijloc, şi lipit de tâmple, 
aşa cum îi place lui Ludwig. S'a pudrat cu ocre mat, şi, fără 
să-şi fi roujat obrajii, şi-a dat buzele mult, parcăar fi o pată 
de singe pe un obraz palid de tuberculoză — aşa cum îi 
place lui Ludwig. Işi dă seama că Ludwig va rămâne în 
ușă, aşa cum răminea mai inainte, îndată după nuntă, uimit 
în fața ei. Nu va mai avea nevoie Ludwig de nici o Nadie 
şi de nimeni. Da, de azi înainte se va schimba ca. Să spună 
Ludwig ce va voi, dar va reîncepe să cânte — şi pian şi 
muzică vocală — si va citi, va citi mult, In definitiv ce este 
aceea Nadia Medwediew? Va „discuta” şi ea ca aceca Nadia. 
Nu va mai tăcea atât, nu se va mai socoti — umil — cea 
mai neînsemnată dintre femei, Nu se va mai pierde în faţa ei. 

Ba nu! 

Va rămine aşa cum este. Aşa vă rămine. 

A intrat în sufragerie. Femeia a strins intretimp şi a 
aprins lumina. Copilul făcea castele din cuburi, pe masă, sub 
lumina lămpii. Fereastra a rămas deschisă şi dincolo de ca 
era seară gravă, şi dincolo de ca — unde? — Ludwig. Oare 
unde s'o fi dus? Nu-i pasă, nu vrea să ştie. Il va face şi pe 
el să simtă că ea nu se mai gîndeşte la Nadia, că a uitat 
totul. A fost o proastă, Uite că nu mai e. 

I-a spus femeii să pună masa pentruca atunci când va 
veni acasă „domnu!“ s'o găsească pusă, poate că vrea să mă- 
nânce devreme şi să lucreze, Şi ca o să-l întimpine prietenos 
din uşă, ca să vadă că a uitat totul, Poate că ar fi trebuit 
s'o facă atunci cînd l-a văzut în uşa glaswandului. Ar fi 
trebuit să se ridice din fotoiiu şi să-i meargă înainte... Unde 
oare s5'o fi dus acum? O fi poate la Nadia? Nu vrea să ştie. 
Uite că nu se gîndeşte, 

A imbrăcat pardesiul cel gros, a pus vulpea pe umeri, 
a luat copilul de mină şi a egit în curte, încet, cu pasul încă 
nesigur, A mers până la poartă şi de acolo la colțul fundă- 
turii. S'a uitat în dreapta, în stinga. Nu, Ludwig nu se vede. 
Unde s'o fi dus? Să fie oare la Nadia ca s'o înştiințeze de 
găsirea scrisorilor? Nu, nu crede, Dar desigur că tot se mai 
văd. Dacă într'adevăr nu e nimic între ci, atunci să nu se mai 


56 VIAȚA ROMINEASCA 


întilnească! Dar cine a spus că nu e nimic? Aşa vrea ca să-şi 
închipuie. Cum nu e nimic, când ultima scrisoare e de atal- 
tăieri: „mă vei simți pe mine mereu în jurul tău, să ştii ca 
pentru mine ciînți, să ştii că în timp ce vei cinta eu voiu 
umbla cu mîinile în părul tău frumos, aşa cum umblu atit 
de des cu degetele şi ţi-l resfir, aşa cum îţi place ție... 

S'a sprijinit de un gard: „cum umblu atit de des cu 
degetele şi ţi-l resfir aşa cum îți piace ţie atit de mult“... 
Acum e desigur culcat în pat cu ca. Și ca îi umblă cu mâi- 
nile în păr şi se joacă cu el şi-l alintă, aşa cum ea, Hilda, 
n'a îndrăsnit niciodată în aceşti cinci ani de când sunt că- 
sătoriți: să se joace cu Ludwig, să-l alinte, ca pe un copil 
pe Ludwig Holdengraeber, Pe Ludwig, ca pe un copil. Cum 
să fi îndrăsnit? Şi cu aceea stă în pat, rămîne desigur mai 
mult şi după ce... după ce... Ce? După ce... Gindul o înnebu- 
neşte, Cu accea rămîne în pat şi după aceea, şi desigur că 
de ea nu-şi ascunde ochii, atunci cind îl trece fiorul... E ins- 
păimintător. Refuză să creadă. Nu se poate, nu se poate, 
nu se poate! > Se i 

A țipat oare? pau s'a Întors domnul acela din fața ei? 

Ruşinată a pornit Înapoi spre casă. 

je iza Sam pe place kie atit de mult“... Doamne, dacă 
oamenii s'ar putea uita unul în sufletul celuilalt, desigur că 
s'ar lămuri multe, s'ar înțelege şi n'ar mai fi atit de necăjiţi, 
n'ar mai suferi atît. Aşa însă, iată merg pe drumuri deosebite, 
paralele, la doi paşi unul de altul, fiecare îşi închipuie alt- 
ceva decit este în realitate. Ea ce ştic despre ceeace e cu 
adevărat între Ludwig şi... aceia ? Şi Ludwig ce ştie despre 
gindurile şi frămintările ei? A plecat în oraş şi a lăsat-o aici 
în fotoliu. Ar fi trebuit să-i vorbească. Cine ştie ce-şi închi- 
puie el. Cine ştie ce are de gînd să facă acum. Dacă nu mai 
vine acasă? „4 

S'a oprit ingrozită: dacă nu mai vine acasă? Nu, nu se 
poate. E adevărat că de atitea ori ori a spus: „o să plec în 
lume să fiu singur, singur“, Oare îi este cà povară? Dar face 
tot ce-i stă în puteri ca să n'o simtă, ca să fie singur, 
singur. Doamne, e infiorător să te simți povară cuiva. . 

A intrat în casă, i-a spus femeii să închidă fereastra şi 
să facă puţin foc. Nu ştie de ce, dar i se pare că e frig şi 
intuneric. Ce are lumina că arde aşa slab? Și parcă toată 
casa e goală, pustie.. Oare s'ar putea ca Ludwig să nu_ mai 
vină acasă? S'a uitat la ceas: şase şi jumătate. Nici altădată 
cind se duce în oraş, nu vine înainte de şeapte-şeapte şi ju- 
mătate acasă, dar acum i se pare că e tirziu, că Ludwig e 
plecat de mult, că nu se va mai înapoia. Ce repede a căzut 
seara azi! Poate unde s'a înnourat. I se pare că e singură în 
lume, părăsită, singură în casa asta pustie, singură în seara 
asta străină şi duşmană, Dece oare n'a venit mama azi so 


Hilda 37 
m e Da na n. 


vadă? Ar fi bine ca nici să nu vină, oricît ar vrea să nu fie 
atit de singură, Nu, să nu vină, poate că se înapoiază Ludwig 
îndată şi e încă supărat, 

Ii vine să urle: el să mai fie cel supărat? Ea a găsit 
corespondenţa lui cu Nadia şi tot el să mai fie supărat! 

Parcă s'a auzit poarta. Alcargă la fertantră: da, e 
Ludwig. 

Hilda şi-a scos repede pardesiul şi blana şi le-a trintit 
pe un scaun. Dar scrisorile unde le-o fi pus femeca? Le vede 
pe pian. Nu, nu trebuie să rămină acolo. Le va vedea Lud- 
wig, îşi va aminti iar, şi cine ştie ce mai poate esi. 

Le-a pus repede în pupitru. Dar dacă Ludwig nu le 
vede numaidecit, dacă se întreabă unde sunt şi vrea so in- 
trebe pe ea şi n'o întreabă şi se încarcă iar atmosfera? Să le 
pună mai bine undeva deasupra, dar asa ca să le vadă numai 
el, el singur, să nu ştie că şi ca le vede. Ba nu! Sunt 
bine puse acolo în pupitru. Desigur că va voi să lucreze sau 
va căuta ceva şi va da îndată peste ele; să le vadă singur, 
fără privirea ei supărătoare. 

Ludwig a intrat. Fără s'o privească, a mormiit un „bu- 
năseara", care trebuia să-i arate Hildei că e! a dat bunăscara, 
dar care voia să-i şi arate că e supărat, sau in orice caz că 
nu se simte un acuzat. Dimpotrivă, 

Deodată s'a uitat la ca şi a râmas încremenit locului, 
Ce inseamnă asta? A văzut-o în picioare, gătită, pudrată, cu 
buzele date. A văzut paltonul şi vulpea trintite pe un scaun, 
caşi cînd Hilda în clipa asta a venit din oraş. Ce înscamnă 
asta? Unde oare o fi fost? Și dece s'a gătit asa? Pentru cine 
s'a gătit? Unde să fi fost? La mamă-sa? Nu, Mamă-sa doar 
vine în fiecare zi s'o vadă, decind a fost bolnavă. Şi cum dea 
plecat, cind ştia că mamă-sa trebuie să vină? Şi cum a plecat 
fără să-i fi spus lui că are de gînd să plece? Să se fi dus 
oare la Nadia să-i vorbească? Dar de Nadia s'a despărțit el 
acum un sfert de oră. Să se fi luat oare după el? Atunci l-a 
văzut ducîndu-se la Nadia? 

A privit-o fulgerător, ocolit. Şi-a dat seama din privirea ei 
că nu ştie unde a fost el acum, Are o privire limpede, blindă. 
Ce frumoşi îi sunt ochii, Demult nu i-a mai vâzut atit de 
frumoşi. Şi ce mult a infrumusețat-o boala. Dar dece s'o 
fi gătit? Unde o fi fost? Nu, n'o s'o întrebe. In orice caz 
trebuie să fi fost undeva departe dacă şi-a pus paltonul şi 
vulpea. Nu cumva sa dus demonstrativ să-l înşele? Sau 
poate că vrea numai să-l neliniştească, să-l întărite? 

Şi-a scos pardesiul şi a inceput să-şi caute de lucru în 
pupitru. A văzut acolo plicul Nadiei şi s'a liniştit. Fusese 
îngrijat de soarta scrisorilor. Acum o să-i comunice Hildei 
că Nadia vine îndată la masă. O să i-o spună aşa, indiferent, 
ca să înțeleagă odată că toată povestea asta cu Nadia e un 


58 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lucru fără de nici o importanță pentru el. Iată, dacă o cheamă 
la masă, indată după ce Hilda a dat peste scrisorile ci. Da, 
era bună ideea să se ducă ia ea şi s'o invite la masă. Să vadă 
Hilda cît de lipsită de importanță e toată „descoperirea „ei. 
Devreme ce o invită la masă! Doar n'ar fi fost atit de cinic 
s'o mai şi cheme la masă, dacă ar fi intr'adevăr ceva serios. 
Şi bine a făcut că Nadici nu i-a spus nimic de găsirea scri- 
sorilor. Dacă ar şti că Hilda le-a găsit mwar mai veni, şi 
Hilda ar vedea tocmai în asta vinovăția... 

Hilda îl vede pe ginduri şi-şi spune că-i desigur pentrucă 
o vede venită din oraş. O clipă îi trece prin minte să nu-i 
spună că a fost numai aici în fața porții, să-l lase să se chi- 
nuiască, să se frăminte, poate că asta Îi va apropia mai mult 
de ca, îl va îndepărta de aceea... Ba nu, nul Cu Ludwig nu-ţi 
poți face niciodată socoteli sigure, Odată te trezeşti cu cine 
ştie ce din cutia lui cu surprize, şi pînă la urmă tot trebuie 
să-i spui totul. Și-apoi de ce să-l necăjcască? AA 

Cu glasul blind, caşi cînd nu sar fi întîmplat nimic 
între ei, dar cu o uşoară nesiguranţă, pentrucă nu ştia cum 
va primi el reluarea raporturilor (nu cumva e încă supărat 
pe ea, şi-l supără dacă îi aude glasul?) Hiida a spus: j 

— „ştii ce bine mi-a făcut plimbarea asta scurtă... aici 
in curte şi în faţa casei... À; d 

El E ridicat ochii şi o priveşte lung: ce dragă ii e si 
ce frumoasă e azi. O priveşte fără să-i spună nimic, o pri- 
veşte cu ochii calzi. Eá nu înțelege privirea şi i se pare că 
Ludwig n'o crede că a fost numai aici, Ca să-l liniştească 
de tot, adaogE: ; 

— „äm mers.. destul de bine... sprijinită puțin de Puiu... 
cu el am fost, Raw 

Ludwig îşi dă seamă că şi el ar trebui să spună ceva 
Fără s'o privească în ochi, vorbeşte, dar se sileşte să aibă 
tonul aspru: A 

—,„foarte bine.. Bine... dar... acum seara... e racoare... 

Apoi cu indiferență fâcută: Ta k 

A da! Mai pui un tacâm.., m'am întâlnit întâmplător 
cu domnişoara Medwediew... Vine la masă. i 

Hiidei i s'au tăiat picioarele: de cea chemat-o? Şi 
aceea de ce a primit: doar ştiu ei ce c între ei. Şi acum 
Ludwig ştie că şi ea aflat. Chiar dacă n'ar fi ceeace îşi în- 
chipuie ea—să zicem că-şi închipue numai — (dar ce inseamnă 
„îşi închipuie“? E doar clar, e lămurit!) dar să zicem că nu 
e ce-şi închipuie ca, tot îşi scriu peste capui ci, fără ştirea 
ei... Cum de nu le e ruşine să se mai întâlnească aici?... 
Deodată şi-a întrerupt, înspăimântată, gândurile. Și-a amintit 
că Ludwig i-a vorbit şi ea nu i-a răspuns. Ridică repede pri- 
virea—o privire speriată, umedă, de căine necăjit, şi-i spune: 

— m Dine. 


d ———————— 


Hilda 59 


A sunat femeia. Femeia a intrat. Cu glasul tremurat şi 
înnecat, Hilda i-a spus să mai pună un tacăm. Apoi a rămas 
pe gânduri:“ am avut glasul tremurat şi am simțit lacrimile 
înecându-mă, Nu trebuia. De ce să vadă Ludwig că mă mai 
gindesc ia toată povestea asta, tocmai acum, cînd a început 
cl să vorbească, tocmai acum cînd i-a trecut lui supărarea. 
Dacă vede că n'am uitat, se supără iar?" 

I se pare că i sau umplut ochii de lacrimi şi ese re- 
pede din odaie. Işi caută de lucru în dormitor, în bucătărie, 
vede ca totul să fie în ordine, îi spune femeii ce trebue să 
facă, dar deodată se opreşte din lucru: dece să vadă Ludwig 
că face pregătiri deosebite? Şi dece să vadă că e o bună gos- 
podină? Și să-şi spună că nu-i decât o bună gospodină? Atât 
şi nimic mai mult: „de profesiune casnică“, „de profesiune 
menajeră“. Poate că ar fi bine să neglijeze casa şi să se o- 
cupe mai mult de muzică, de literatură, ca Nadia, ca toate 
aceste „intelectuale“, să facă puțin pe bohema ca ele.. să dis- 
cute... mult... prețios... în orice caz să neglijeze gospodăria, 
ca să-i arate lui Ludwig... ce? Că nu e o biată burgheză cu- 
minte şi harnică... E oare mai bine asa? Nu va fi oare mai 
rău ? Dar mai ştie ca ce e bine si ce e rău? 

Se învârteşte fără rost din bucătărie în dormitor şi din 
dormitor in bucătărie, apoi În odaia copilului. Se bucură că 
şi-a găsit de lucru: spală şi îmbracă frumos copilul. Dar 
Ludwig ce o fi făcînd? Il vede intrind în dormitor. Acum 
trece în baie. Uite că a ieşit din baie. Nu şi-a spălat numai 
mâinile pentru masă, ca întotdeauna, cia făcut baie generală 
şi e acum în fața oglinzii, se piaptănă cu grijă, îşi pune 
pijamaua groasă, cu îngrijire, şi trece în sufragerie, la pu- 
pitru, L'a deschis, şi, cu capacul ridicat, citeşte ceva înăun- 
tru. Desigur scrisorile... Uite că a închis pupitrul şi se a- 
şează la pian. Cintă. Dece cîntă acum? Doar nu mai sunt 
decit puține clipe pină va veni... aceea. Aşadar nu poate in- 
cepe să lucreze. El doar nu începe niciodată să lucreze dacă 
nu are înaintea sa cel puțin o oră-două de linişte, pentrucă 
îi trebuie un timp pină regăseşte atmosfera în care era cînd 
a lucrat la paginele anterioare. Atunci de ce cintă? Ca să-l 
găscască Nadia lucrind ? Uite că a râvâşit lucrurile depe 
pupitru... aşa cum şade bine să fie masa unui creator.. Po- 
seur! Nu, nu. Mai grav: e îndrăgostit. 

El cântă, cântă cufundat într'un impromptu. 

Se aude sunind. 

Hilda aruncă o privire grăbită în oglindă şi aleargă la 
uşă să deschidă, ca ca să nu deschidă Ludwig. Ludwig o vede 
trecînd, înțelege că a venit Nadia, se ridică şi e şi el la 


A intrat Nadia. 
Ury Benador 


Mi-e dor... 


Mi-e dor de soare mult, mi-e dor de flori, 
Mi-e dor de-albastre nopți ce dau fiori, 
Mi-e dor, mi-d dor de vară. 


Mi-e dor de cei ce `n joc se 'nlănţuiesc, 
De vesele perechi ce rătăcese 
In cald amurg de sară, 


In lanul de griu copt vreau să m'afund, 
Să văd iar pitpalacii cum și-ascund 
De pui pestrița ceată, 


Să sorb aroma frunzelor de fagi, 
S'ascult de dor iar cîntecele dragi, 
Cind luna "n zări Saraiă, 


Mi-e dor de-al zilei rumen răsărit, 
Mi-e dor de pomi cu rodul pirguit, 
Mi-e dor de-a lor verdeață, 


Din jetu-mi de bătrin aş vrea să sbor 
Și, lacom ca sburdalnicul prigor, 
Să beau din soare viață!... 


+ 


Se: 


d - 


Aeternitas 


Am mai venit în vechiul cimitir, 
Ca să revăd pe morții mei iubiţi, 
Dar l'am găsit cu pomii înlloriți, 
Cu tinere perechi de-indrăgostiți, 


Şi-atunci, uitind de moarte, — am stat sadmir 


Trezirea vieții "n vechiul cimitir, 


Pe groapa mamei flori de liliac 

Se legănau sub alintări de soare 
Și 'm triluri limpezi o privighetoare 
Cinta un imn iubirei creatoare, 

Pe cînd un svelt şi auriu gindac, 
Sburda sglobiu prin flori de liliac, 


Din al capelei turn doi porumbei 
Se avîntau spre cerul azuriu 

Şi "n cimitirul alte dăţi pustiu 
Vibra iar viaţa "n ritmul ci cel viu, 
Vibra "n boschete, "n verzile alei, 
In aerul cu veseli porumbei. 


Al vieţii suflu "n veci biruitor 
Se revărsa 'n decorul cel feeric, 
Din pulbere, din viermi, din întuneric, 


Din cripte-adinci, spre-albastrul cel eterice 


Se răspindea și 'n veci biruitor, 
Din moarte se înalță nemuritor... 


| M. Marinescu 


Sancțiuni Internaționale 


In istoria Societăţii Naţiunilor, anul 1935 va însemna 


prima încercare de aplicare a sancţiunilor internaționale, 
prima încercare de oragnizare a unei acțiuni comune, pentru 
a face respectate obligațiile asumate de membrii Societăţii. 
Indiferent de rezultatul acestei încercări, care se va resimţi 
desigur de neajunsurile inerente începutului, conflictul italo- 
etiopian a scos din arsenalul instituției geneveze arma cea 
mai puternică, teribilul articol 16, pe care, pină azi, mulți 
jurişti îl credeau destinat să servească numai de sperietoare 
şi să nu ficaplicat niciodată. Faptul acestei readuceri la viaţă 
a singurei dispoziţii din Pact, care dă consistenţă garanţiei 
internaționale va însemna una din datele cele mai importante 
istoria Societăţii, ; 
a eh însă de imurit care este adevărata funcțiune pe 
care o au de îndeplinit sancțiunile şi care este locul lor în 
edificiul legislaţiei internaționale a păcii. Nicăieri ideile confuze 
nu au un rol atit de funest ca în dreptul şi în politica în- 
ternațională. Din nefericire, cele mai multe dintre ele par a-şi 
fi dat întîlnire în acest domeniu, de care depind, deseori, 

sele vitale ale oarelor. n 
e ate inci eăeiloe de care este susceptibil acelaş 
text de tratat sau convenție, constitue principala sursă de 
confuzie. La aceasta, doctrina a adus, uncori, contribuții, 
considerate mai puțin primejdioase decit sunt în realitate. 
Căci, în definitiv, posibilitatea unei convieţuiri paşnice între 
popoare depinde de gradul de claritate al concepției pe care 
acestea o au despre drepturile şi obligaţiile efective ale fie- 
căreia din ele. Mai trebue oare amintită primejdia unei con- 
cepții prea abstracte, desprinsă de împrejurările în care aceste 
drepturi şi obligații se pot exercita în fapt? 

Există construcțiuni juridice, perfecte sub raportul teo- 
retic, care arată cum s'ar putea organiza societatea internațională 
pentru a asigura respectarea integrală a drepturilor fiecărui 
stat. Singurul neajuns al acestor sisteme constă în accea că 
se dovedesc inaplicabile în practică, pentru bunul motiv că 
nu țin seamă de forțele vii care stau la origina cr imi 

ic în genere şi a celui internațional în special. ctul 
Societăţii Naţiunilor nu este un asemenea sistem. Fiind cea 


Sancțiuni internaţionale 63 


dintii încercare de realizare practică a ideii de guvernămînt 
universal internațional, el a fost încă dela început un instrument 
elastic, cu lacune şi imperfecțiuni. Nu a izbutit, de pildă, să 
elimine în toate cazurile violența din relațiile internaționale, 

Lacunele acestea erau grave. Prin ele hidra răsboiului 
se putea strecura nestinjenită. Au intervenit atunci o serie 
de noi instrumente juridice menite să întregească sistemul 
Pactului: Statutul Curţii permanente de Justiţie internațională 
cu clauza facultativă a arbitrajului obligatoriu, Actul general 
de arbitraj şi conciliere din 1928, Pactul Briand-Kellogg de 
renunțare la războiu, şi o serie întreagă de pacte regionale 
(Locarno, Mica Ințelegere, pactul de ne-agresiune dela Rio, 
Inţelegerea Balcanică, convențiile dela Londra, acordurile dela 
Roma, etc.). 

In toate aceste pacte generale sau speciale se află con- 
firmări şi întregiri ale garanțiilor cuprinse în Pactul funda- 
menta! al Societății Naţiunilor şi numeroase mijloace noui de 
soluționare paşnică a conflictelor. Cu alte cuvinte, funcțiunea 
preventivă a dreptului internaționa! a fost elaborată şi organizată 
cu o deosebită îngrijire prin această serie de acorduri și 
convenții suplimentare. 

Nu tot acelaş lucru se poate spune însă şi despre funcțiunea 
represivă pe care dreptul cel nou este chemat s'o îndeplinească 
în cadrele comunității internaționale, A stăruit multă vreme 
în Adunările Sociețăţii Naţiunilor teama de a ridica chestiunea 
sancţiunilor, pentru a nu face imposibilă revenirea în făgaşul 
instituțiilor geneveze a acelor țări legate de o întreagă tradiție 
de neutralitate, cum sunt Statele-Unite ale Americii de Nord, 
sau pentru a nu provoca îndepărtarea acelora care deveniseră 
membre ale Societății: țările scandinave, Elveţia, ete, 

Din punctul de vedere al sancţiunilor şi al studiilor 
făcute în sinul, sau sub auspiciile Adunării şi Consiliului, 
în vederea unei organizări a principiilor cuprinse în Pact, 
Societatea Naţiunilor a străbătut două faze şi se afiă astăzi 
în pragul celei de-a treia. In primii ani, cind Germania nu 
intrase încă în Societate, problema sancţiunilor s'a bucurat 
de o atenţie deosebită din partea instituțiilor gencveze. Se 
resimțea atunci influența răsboiului abia terminat şi grija de 
a se asigura în contra isbucnirii unei noui catastrofe asemă- 
nătoare, După lucrările aşa numitei comisii a blocus-ului, 
numeroase amendamente sunt propuse pentru art. 16, se pro- 
cedează la anchete pe lingă membrii Societăţii pentru a se 
şti ce măsuri este gata să ia fiecare în caz de violare a 
Pactului, în 1924, faimosul Protocol dela Geneva, care nu 
reuşeşte, dar care avea să exercite o înriurire covirşitoare 
asupra eforturilor de legislație internațională făcute ulterior 
de către Societatea Naţiunilor, Protocolul din 1924, în care 
preocuparea represivă se echilibrează cu cea preventivă, în- 


a 


6i VIAȚA ROMINEASCA 


semneazā trecerea dela prima la cea de a dona orientare a 
politicei generale a Societăţii Națiunilor. Faptul că acest 
Protocol s'a bucurat de sprijinul nelimitat al Gelegaţiei franceze, 
care afirmase în 1919 că numai înființarea unei armate inter- 
naționale ar putea asigura respectarea obligaţiilor internaționale, 
dovedeşte că încrederea în posibilitatea de a înlătura răsboiul 
prin simple măsuri preventive ciştigase mult teren, deoarece 
convertise pe aceia care fuseseră partizanii cei mai entuziaşti 
ai sistemului represiv. 

Au trebuit să intervină însă evenimente noui, acordurile 
dela Locarno şi intrarea Germaniei în Societate, pentruca 
acest curent de optimism să-şi ia liber avântul. Raportul d-lui 
de Broukăre, din 1926 a servit ca punct de plecare. Comitetul 
de arbitraj şi securitate a elaborat o serie întreagă de con- 
venții-model pentru prevenirea răsboiului şi pentru rezolvarea 
conflictelor pe cale pașnică, pregătind terenul unei convenții 
generale de dezarmare, Orice sistem preventiv işi găseşte 
intr'adevăr în dezarmare, culminarea sa firească. 

Rezultatul acestei noui directive a fost părăsirea sistemului 
represiv. Intr'o epocă de şapte-opt ani, începînd cu 1926, 
sancțiunile şi asistența mutuală au trecut pe planul al doilea. 

La sfirşitul anului 1934, însă, prima etapă a conferinței 
dezarmării se termina cu un eşec, — provocat de ieşirea Ger- 
maniei din Societate sau provocînd această ieşire, — eşec care 
năruia, nimeni nu poate şti pentru cîtă vreme, speranțele 
acelora care vroiau să clădească pacea pe bazele sistemului 
preventiv. 

Imediat, concepția represivă a redevenit actuală. Sancţi- 
unile şi asistența mutuală au reapărut pe primul plan al 
preocupărilor internaționale. In Aprilie 1935, condamnarea 
morală a Germaniei pentru denunțarea unilaterală a clauzelor 
militare ale tratatului dela Versailles; în Mai, tratatele de 
asistență mutuală ale Rusiei Sovietice cu Franţa şi cu Ceho- 
slovacia; iar în Octombrie, prima încercare de aplicare a 
sancţiunilor economice în contra Italiei. In locul propunerilor 
de dezarmare, toate țările. procedează, în ritm accelerat, la 
refacerea şi completarea forțelor lor armate. 

Nimeni nu mai poate nega azi că sensul general al 
evoluției prin care trece starea de spirit şi politica inter- 
naţională alcătueşte o întoarcere la punctul de vedere al păcii 
armate, care era curent în 1914 şi la acela al sancţiunilor, 
care domina în 1920-1923. 

Germania a fost deci urmată pe calea pe care a indicat-o, 
cale care va duce însă de data aceasta, în mod fatal, la 
realizarea ideii franțuzeşti a unei forțe armate internaționale. 
Căci ce pot fi sancţiunile militare altceva decit punerea în 
practică a acestei idei? 

Dar să încercăm mai întii a lămuri o chestiune pre- 


———————————————————— 


Sancţiuni internaționale 65 


alabilă; ce sunt sancțiunile internaţionale? Ele sunt asimilate 
uneori cu măsurile de asistență mutuală generalizate. Asimi- 
larea aceasta se sprijină însă pe una dintre cele mai grave 
confuzii din cite se pot face în dreptul internațional. Nu 
este fireşte aci locul să discutăm această chestiune de doctrină; 
ceeace putem menționa este însă faptul că asistența mutuală 
are un caracter contractual pe cînd sancţiunea internațională 
nu poate avea decât un caracter constituțional. Astfel, de ex. 
asistența financiară pe care ar primi-o un stat, victimă a unei 
agresiuni, în ziua în care convenția dela 2 Octombrie 1930 
ar intra în vigoare, constitue o măsură de „sancțiune“ eco- 
nomică şi nu de asistență mutuală, fiindcă ar fi acordată, 
pe baza unui tratat general şi de către un organ internațional, 
în speță Consiliul Societăţii Naţiunilor. 

Rolul acestei distincțiuni, subtilă şi neglijabilă numai 
în aparenţă, apare hotăritor cînd constatăm că nu poate fi 
vorba de sancțiune decit în cazul în care acțiunea întreprinsă 
de unul sau mai multe state se legitimează prin deciziunea 
luată de un organ colectiv în deplin exercițiu al competinței 
sale internaționale recunoscute. 

Această observație lămureşte indeajuns cuprinsul noțiunii 

de sancțiune, care este, în mare parte, o creație doctrinară, 
Termenul de „sancțiune“ nu se găseşte, într'adevăr, nici în 
Pactul Societăţii Naţiunilor şi în nici un alt tratat sau con- 
venție internațională, 
Pactul vorbeşte numai despre „măsuri proprii a garanta 
pacea" (art. II) despre „mijloacele“ care pot asigura executarea 
garanţiei internaționale (art. 10), despre executarea obligațiilor 
internaționale pe cale armată printr'o „acțiune comună“ (art. 8), 
şi despre obligația de a întrerupe relațiile economice cu statul 
în ruptură de Pact, aceea de a oferi o asistență economică 
reciprocă pentru a reduce importanța pagubelor provocate 
de agresor, şi despre datoria Consiliului de a recomanda 
efectivele militare cu care statele membre urmează să contribue 
pentru a face să se respecte angajamentele internaționale 
(art. 16). 

Greutatea interpretării stricte a acestei variate termino- 
logii a fost înlăturată prin numeroase studii la care organele 
Societăţii Naţiunilor au procedat, cu privire la diferitele 
articole ale Pactului. Din nefericire însă acestea au fost nu 
numai tălmăcite, ele au fost deseori răstălmăcite, astfel încît, 
singură dătătoare de seamă sensului exact al dispoziţiilor 
Pactului rămâne să fie practica. In domeniul sancţiunilor, 
aceasta se găseşte însă abia la început, Nu există nici pre- 
cedente, nici jurisprudenţă. 

O primă incercare de aplicare a acestor sancțiuni este 
deci vorba să se facă, cu prilejul conflictului italo-etiopian. 
Am menţionat însă la începutul acestor rinduri motivul pentru 


În 
3 


6g VIATA ROMINEASCA 


care tocmai acest caz special pare a fi puţin revelant pentru 
doctrina societății şi încă şi mai puțin susceptibil să-i servească 
de precedent. Mecanismul sancţiunilor nu va putea funcționa 
cîtă vreme unele mari puteri vor rămîne la hotărîrea de a 
nu trece în nici un caz dela sancțiunile economice la cele 
militare. Acestea dintii — după afirmaţia unui internaționalist 
de talia lui Sir Arthur Salter—nu vor fi în măsură să impiedice 
campania italiană de a se desfăşura în toată voia, cel puțin 
în prima fază, iar Italia deţinind puternice argumente „ne- 
juridice“, împiedică Consiliul să ia măsuri drastice împotriva 
aceluia dintre beligeranți care ar refuza să oprească ostilitățile 
la data pe care Societatea Naţiunilor ar fixa-o ca început al 
armistițiului. 

Sistemul represiv întimpină deci dificultăți serioase. 
Complexitatea situației concrete la care este chemat să se 
aplice nu explică singură aceste dificultăți. Ele se datoresc, 
în parte, doctrinei care consideră că răsboiul este întotdeauna 
o crimă internațională, 

Teoria aceasta uită de obiceiu faptul că în vremea nostră 
cazurile de agresiune ne provocată sunt din ce în ce mai rare 
şi că a presupune existența unui singur vinovat în fiecare 
conflict este a adopta un sistem comod dar ireal. 

Este totuşi prematur să se conchidă că sistemul represiv 
s'a dovedit tot atît de puțin în stare să dea păcii un fundament 
solid, după cum se dovedise sistemul preventiv în faza 
precedentă. 

Romulus Cotaru 


Contratimp 
Maglavit. 


Trăim în anul unu dela Petrache Lupu. Evenimentul 
trebue însemnat pentru fixarea lui cronologică în raport cu 
alte minuni şi sfinți. După aproape două mii de anii, mi- 
nunea trecutului se poate trece la arhivă, şi se poate reinoi 
fie şi meschină. Nu există eveniment omenesc sau divin care 
să resiste la uzura vremii. Toate trebuesc reimprospătate şi 
reînoite. Tradiţia, fie ea şi religioasă, duce la obsesie şi la 
blazare. Noutatea îşi are o valoare proprie, indiferent de 
calitate. E. o putere de sine stătătoare, 

Acum 1900 de ani, vorbirea cu Isus şi cu Dumnezeu 
prin intermediul fiului era curentă. A fost atunci o perioadă 
de frecvente raporturi verbale cu divinitatea. Mesagiile se 
incrucişau moralizatoare prin spaţiu, între cer şi între pămint. 
Se ştia precis, pe puncte wilsoniene, care sunt dorințele lui 
Dumnezeu pentru supuşii săi, Doar un membru al familiei 
umbla ca oricare pescar, pe pămînt şi cu barca pe lacul Tibe- 
niadci. Nu era o umilință prea mare pentru un vlăstar divin 
să-şi facă educația printre oameni, ca într'un pensionat strein. 

Din cauza erorii judiciare de-atunci, rămasă memorabilă, 
raporturile verbale între Dumnezeu şi oameni au fost rupte 
Fiul a fost ridicat la ceruri, şi pămintul cu oamenii lui, 
părăsit. i 

d De-atunci şi pină în anul acesta nimeni nu a mai avut 
nici o comunicare, 
i Petrache Lupu a văzut însă pe Dumnezeu, exact aşa cum 
îl închipuise imaginația noastră, adică bătrin şi cu barbă, — 
şi a vorbit. Dacă convorbirea ar fi avut un caracter strict 
particular, orice amestec din partea noastră ar fi constituit 
j Saaie. a pare insă că Petrache Lupu a fost consti- 
uit într'un fel de misionar care să aducă 
rală citeva desiderate divine, Pee 70 SNA ema 

In cazul acesta, cuvintele şi dorințele dumnezee 
fost adresate indirect şi avem tot frau să ştim pepe Form 
contractul moral la care suntem invitaţi, 

In acest caz trebue să mărturisim că apariția dela Ma- 


—————————————————————————————————— 


68 VIAȚA ROMINEASCA 


glavit ne-a decepționat. Dumnezeu, pentru ca să existe ca 
atare, trebue să rămie tăinuit, trebue să fie „îndoială“. In 
materia aceasta chiar siguranța logică dăunează şi scoboară 
prestigiul. Nimic nu poate stimula mai mult imaginaţia şi 
puterea ei mistică de credință şi sugestie decit necunoscutul 


şi lipsa de siguranţă. De îndată însă ce divinitatea se concre- 


tizează şi încă subt o înfăţişare umană, toată puterea credinţei 
se spulberă. Chiar dacă ar fi adevărat că Dumnezeu există 
în carne şi oase, şi unii din noi am putea să-l vedem, să-l 
intălnim şi să-l interviewăm, el ar trebui ascuns şi sechestrat 
ca să nu-l vadă şi să nu-l audă nimeni. 

Altfel. în scurt, ca un guvern, oricît de bun, îşi pierde 
popularitatea şi încrederea. 

Sunt poate inconveniente şi în această stare de dubiu 
şi de muțenie care uneori revoltă prin aparențele ei de né- 
păsare şi lipsă de compasiune, dar ele sunt înfinit mai nein- 
semnate decit dezamăgirea siguranței concrete şi vorbitoare. 

In necunoscut şi dubiu, nevoia unei salvări reînoeşte şi 
renaşte credința în mod perpetuu. E ca o necesitate de viață 
care se reface prin ea însăşi. 

In concret, toate nevoile cer imediată şi absolută satis- 
facție, subt sancţiunea dezavuărei definitive. 

Specularea minunei dela Maglavit este o operă de ateism, 
E confiscarea sau limitarea imaginaţiei, e chiar scoaterea 
noțiunei de Dumnezeu din nelimitat şi trecerea în lumea per- 
ceptibilă cu cele patru dimensiuni. Asta-i egal cu desființarea 
ideii de Dumnezeu. Nimic din ceiace este limitat nu a putut 
să reziste. 

Limitarea şi concrezitarea sunt infirmităţi inerente struc- 
turii omeneşti. 

Ceiace se face la Maglavit nu-i religie. Nu-i nici măcar 
superstiție. Nu e nimic mistic. Ar fi cel mult o chestie con- 
tractuală cu „Do ut des“, dacă n'ar fi prea primitiv. 

Dela închinarea la o piatră sau la un copac şi pînă la 
procesiunea dela Maglavit nu este nici o treaptă de evoluție. 
E specularea aceleiaşi cauzalităţi directe şi... contondente. 

Biserica, pentru prima oară, şi-a dovedit instinctul de 
conservare, slăbit şi falşificat. 

Dacă Dumnezeu e, aşa, un moşneag cu barbă şi cu pir 
pe trup, cum ne spune Petrache Lupu şi-l cred Episcopii şi 
Sinodul, trebue să ne căutăm un altul în care să punem tot 
irealul imaginaţiei din noi, şi tot sbuciumul necunoscutului 
şi a nesiguranței pentru tot ce suntem noi şi tot ce ne fn- 
conjoară, în care să sintetizăm misterul infinit şi aspiraţiile 
care ne frîng. 

„Dumnezeul meu nu-i moşneagul lui Petrache Lupu. Nu! 
Nici moşneagui pe care l'a acceptat sinodul cu ipocrizie, 


În i e 


că 
Contratimp 69 


Dumnezeul meu este încă îndefinisabil. Deci, chiar dacă 
nu este, are totul pentru a fi cu adevărat Dumnezeu. 

} N'am să fac minuni cu acest Dumnezeu al meu, nici 
n'am să cîştig parale în cutii, nici măcar n'am să aştept 
operă În ger însumi vre-o mîntuire, dar fără suportul ideii 

ex n'aş putea nici înțelege nici s 
Ce Intiaa țeleg uporta noțiunea lumii 
AA Și cu nt, această concepție care vine din misterul 
riei mele existențe, şi cu acest Dumnezeu care nu sperie 
ciinii dela tirla din Maglavit, eu nu-s Patriarh, şi nici ASE 


credincios frecvent, ci un blestemat liber cugetător. 


Demostene Boter 


Cronica literară 


Const. Graur: Cu privire la Franz Ferdinand (Ed. „Adeverul” 


D. I. C. Athanasiu, istoricul mişcării socialiste romineşti, 
n'a fost singurul care să regrete rezerva publicistică a d-lui 
Const. Graur. Căci, într'adevăr, scrisul d-sale poartă pecetea 
unei depăşiri a cotidianului efemer, inerent activității ziaristi- 
ce. Este păcat ca acele pagini de judecată a oamenilor şi a 
evenimentelor, a căror clară viziune este bazată pe o expe- 
riență îndelungată, concretă şi doctrinară să se piardă în a- 
cea năpraznică flacăre a pasiunei care are o simpatie specială 
pentru tot ce e celuloză tipărită de ziar. Din acest naufragiu 
al uitării au fost salvate pină acum o seamă de portrete de 
militanți socialişti: Ciţiva Inşi (Biblioteca „Dimineața”). A- 
ceste portrete strînse în volum au fost cu profuziune citate 
şi utilizate de istoricul socialismului romin, amintit mai sus. 
Este un just omagiu adus ochiului de portretist al d-lui 
Const. Graur. 

Căci modelele acestor chipuri, de-acum intrate în istorie 
sau în uitare, îşi găsesc în d. Const. Graur un pios şi lucid 
evocator. Condensarea în cîteva pagini a unei întregi vieți, 
crochiul din cîteva trăsături semnificative sunt practicate cu 
măestrie, Cecace însă trebue subliniat este o calitate, oarecum 
negativă. Se ştie cît de dificil este genul portretului, avînd 
a se strecura între stincile stilizării poetice, înşirările de fapte 
şi exercițiile de stil. Dar în Ciţiva ingi oamenii apar deaceca 
atât de vii şi de sugestivi pentrucă scriitorul se efasează cu 
totul în tonul unui stil voit cenuşiu, lăsind singur omul să 
vorbească. 

Un scriitor — oricit de mari rezerve şi-ar impune — nu 
poate totuşi să reziste unei solicitudini continue. Astfel a 
putut fi turnat în forma cărții, sortită unei mai îndelungate 
circulații, un alt fragment al activității d-lui Const. Graur, 
o altă temă de predilecție, care i-a concentrat meditaţia şi 
lectura asupra unei teme particulare, 

„Cu privire la Franz Ferdinand“, lucrarea recent apărută, 
cuprinde rezultatul acestor cercetări şi constitue o formă 
intermediară între ziaristica propriu-zisă şi istoriografie. Căci 


-m 


CRONICA LITERARA TI 


d 


cine ar fi putut fi mai indicat să vorbească despre evenimen- 
tele din ajunul prăbuşirii imperiului cesaro-crăesc decit fostul 
corespondent la Viena al ziarelor „Adeverul" şi „Dimineața“? 
Corespondenţele din acea vreme, recitite acuma, dovedesc o 
intuiție şi un simț al realității excepționale. Confruntarea cu 
vasta bibliografie a chestiunii a dat naştere acestui volum. 

Cum lămureşte şi prefața, nu este vorba de o biografie 
romanțată. Insuşi titlul „Cu privire la Franz Ferdinand“ arc 
o nuanță în care fragmentarul şi atitudinea reflexivă sunt 
net indicate. In aceste pagini sunt interesante istoria şi pro- 
blemele unui imperiu agonie. Franz Ferdinand a fost oarecum 
simbolul, omul hărăzit de soartă să execute comandamentele 
ei. Ca atare, obiectivul cărții cuprinde tot peisajul politic al 
monarchici habsburgice sau asemenea radiografiilor, înconjoară 
cu cerneală roşie şi săgeți focarele de boală separate într'un 
trup bolnav. Fireşte, pasiunea de portretist a d-lui Const. 
Graur a transformat materialul acestui volum într'o succesiune 
de portrete care se grupează în jurul lui Franz Ferdinand. 
Dar înainte de toate; o lecţie de politică internă şi externă, 
întemeiată pe viziunea materialismului istoric. 

Cele 28 de capitole ale lucrării trec în revistă oamenii 
şi problemele imperiului în descompunere. Centrul de gre- 
utate, exordiul cârțiii, este asasinatul lui Franz Ferdinand. 
Pe rând, dela reportajul în jurul acestui eveniment, istoricul 
şi ginditorul ia condeiul din mina corespondentului. Tema 
este: pentruce a fost posibil acest asasinat? Căci este acum 
mai mult ca sigur că asasinarea archiducelui a fost mai mult 
sau mai puțin dorită. Urmează apoi cercetarea cetiologică a 
acestui fapt şi se pun în dezbatere cauzele antipatiei ce-o 
stirnise Franz Ferginand. Astfel problemele se angrentază logic, 
cu agrementul unui ciclu de conferințe. Un studiu reia un 
punct din celălalt şi îl lămureşte, construind o rețea de pro- 
bleme şi portrete. Cauzele antipatiei sunt apoi amânunțit 
cercetate, înfățişindu-se pe deoparte caracterul archiducelui 
şi ideile sale reformatoare, iar pe de altă parte situația politică, 
etnică şi economică care erau tema acestor valeități princiare. 

Toate acele curente de idei, toate maşinațiunile politice, 
paliativele, sunt examinate cu lupa. Și, fără îndoială că cititorul 
nu va întirzia să descopere şi lecţia de moralitate politică 
ce se desprinde din istoria tragică a acestui imperiu. 

Ceeace se desprinde însă obsedant din aceste studii este 
ideia de lege istorică, de fatalitate cuprinsă în figura lui 
Franz Ferdinand. Caracterul lui, descris cu mare tact 
psihologic, era instrumentul istoriei. Oricum ar fi făcut, soarta 
imperiului era pecetluită. Asasinatul a declanşat războiul care 
a desființat imperiul. Domnitor, fie că ar fi exasperat „mi- 
noritățile“: (adică majoritățile) monarhiei, fie că le-ar fi dat 
o largă autonomie. In orice caz, pulverizarea imperiului era un 


S 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


lucru ineluctabil şi Franz Ferdinand, intrat în această morişcă 
a destinului nu putea să facă altceva decât să fie victimă, 

Mai trebue bineînţeles, amintit faptul că problema esențială 
a acelor vremuri, cea a naționalităților, este mereu privită 
din perspectiva intereselor vitale ale Rominilor ardeleni. 
Examinate critic, sub lupă, mitul despre valahofobia lui 
Rudolf şi Franz Ferdinand se desumflă. 

Regretăm că nu putem înşira problemele secundare care 
se grupează în jurul temei centrale: moartea archiducelui 
Rudolf, nenorocirile familiare ale lui Franz Ioseph, istoria 
socialismului austriac împlinesc şi completează fericit canavaua 
cărții. Portretele care apar la tot locul dau un farmec special 
acestei cărți în care reportajul şi analiza abstractă îşi dau 
mîna frățeşte. Apendicele cuprinde o colecțiune de portrete, 
un pendant al celor „Ciţiva inşi”, în care viața socialistă a 
Vienei apare vie şi bogată. 

.". 

Efemerul este legat de scrisul cotidian al gazetăriei. Aşa 
puneam la început. Adevărat să fie? Sau poate tocmai ceeace 
este necesar ziaristului, contactul zilnic cu realitatea nudă, 
dă naştere unui nou gen de literatură şi gindire? Tot mai 
frecvente devin cărțile ziariştilor: Sinteze vii, neanchilozate 
încă de colbul din biblioteca istoricului. 

O astfel de carte este şi cea privitoare la Franz Ferdinand 


Noua lirică ardeleană. editată de lon Şireagu, cu o prefață de 
|. Valerian și 25 portrete de loan Țintaș. — Editura „Transil- 


vania" — 1935. 


Antologia de faţă este a treia încercare de a da o imagine sinop- 
tică a poeziei contimporane. Dedicată poeților maturi, antologia d-lor 
Pillat-Perpessicius, cu toată pletora de mediocrităţi, desemna o hartă 
clară, cu piscurile personalităţilor conducătoare § echilibru! de forţe 
între curente literare. irh, 

Antologia d-lui Zaharia Stancu, un bilanț al generaţiei tinere în 
poeme, nu dă nici o imagine clară. Cu atit mai puțin această antologie 
regională a celor mai tineri poeți ardeleni. 3 

D. L Valerian are dreptate cind, In pisaa refuză poeților din 
acest volum dreptul de a face altceva decit poesie românească pur şi 
simplu. Formule ca „Noua lirică ardeleană” sau „bucovineană”, flu- 
turate ostentativ, nu dovedesc, pină una-alta decit o frumoasă avintare 
în atacul pentru cucerirea pieţii literare, dar nu sunt justificate prin 
nici o realitate particulară, Chiar dacă se poate găsi un duh particular 
in poesia celor două generații anterioare de poeți ardeleni (Coşbuc- 
Goga, Pina Cairap această a treia generație are un accent neutral şi 

ndecis, y: 

Fără îndoială că în cele peste o sută de poesii ale celor 25 de au- 
tori se pot ghici două-trei erisalide care prevestesc o ispititoare meta- 
mortoză. Pe drumul filelor cade din cind in cind scinteia unci meta- 
fore sau timbrul pur al unei sensibilități vii, Pe ici pe colo, o reușită 


aaa 


| A a T 


= 


CRONICA LITERARĂ 73 


verbală, un elan stilistic frumos. Totuşi, trebue să recunoaștem că ele 
sunt inecate intrun proces nepermis de proză versificată, de clișee şi 
banalităţi, de sensibilități tocite şi surde. 

Să examinăm cîțiva din tinerii poeţi care ne-au reținut atenția 
in bine sau în rău. 

Ciocio S. Anderco cultivă o poezie fluidă şi transparentă, cu mo- 
tive ornamentale. Marea, lianele, mărgeanul, prințul, sunt rechizitele 
unui tablou stilizat în felul lui Eugen Jebeleanu. Artificial şi puţin 

nal, are insă avantajul fluidității de limbă. 

Radu Brateş prezintă citeva aqua — foarte sumbre, cu o atmosferă 
de vetustitate şi mister. O strofă din Turn vechiu: 

Stihiile îngroapă în fiecare seară 

burduful de cer în apa ce tremură În lut, 
vrăjită-i apu'mn jghiaburi şi iarba e amară 

şi nici un roib nu paşte ca'n vremurile demult... 

Dar ceresc (p. 25), un pastel cu lumină de Grigorescu, este o fru- 
moasă laudă a peisajului, 

Teofil Bugnariu prezintă o serie de poezii drăgăluşe, de o sensi- 
bilitate prefăcut copilărească. Toată poezia lui se sprijină, cași cea a 
d-lui Perpessicius, pe Francis James. Cu siguranță că Elegia vifelului 
dus la tăiat n prezidat la Joc de miei: 

Doamne, jocul mieilor de Paşti, din tirg, 
Ti-a cintat în primăvara asta cea mai albă rugă, 
Dinţii lor de lapte, înfloriţi cu sirg, 
Nu știu încă rupe iarba, — doar să sugă. 
(p. 27) 
Şi: 
Dintre toate, jertfa mieilor din tirg 
Ti-a fost cea mai dureros de albă rugă: 
Dinţii lor de lapte Infloriți cu sirg 
N'au ştiut să rupă larbă, doar să sugă. 
ip. 28) 

Corneliu Buzdugun-Hageganu innugurează (alfabetic) unul din pu- 
ținele motive comune ale acestui volum: extaz vegetal, comuniunea cu 
natura: De ce nu-s, Doamne — un pom crescut pe-un dimb” (Pomul, 
pag. 33) Termitele ar putea încăpea cu onoare în Poemele luminei de 
Lucian Blaga. Ceva din vocabularul şi versul lui Blaga din perioada 
mijlocie se găseşte în accentul grav de recital al d-nei Olga Caba. 

D. Valeriu Cirdu este obosit, desabuzat, D. Alexandru Ceuyeanu 
cultivă cu admirabilă candoare garoafele banalităţii, (Şi string între 
palmele 'nflorate, plăpinda-ţi făptură, — idol scump... imagine pură, 
simţi că 'nlăuntrul meu plina?) A se cinta pe muzică de I. Vasilescu, 

Dacă d. Corneliu Bu:dnagan-Haseganu se dorea pom, Florica Ciurea 
are, cu mai multe ambiguităţi verbale, aceleaşi simpatii pădurntice : 

Pădurilor, 

doritu-v'am în spasmurile vremii 

să-m fiți alaiu de nuntă spre'nălțime, 

mlădiţe vii, crescute — adine în mine, r 

ca din tăceri întiiul glas de denti, 

D-nii Jon Focșeneanu caşi Vania Gherghinescu sun! cunoscuţi și 

e aci, prin volumele publicate: Ja sus şi Amvonul de azur, In schimb 
raiam Eremiciu este maestrul clucubrnațiilor filosofice versificate, În 
ra lui Bada nu este bătută decit de poezia asemănătoare a d-lui 
ustin Ilieşu: Viata (pag. 92) in care găsim acesi frumos paradox : 

Mă 'nfioară moartea ta, 

Viaţă! 

sau de Finalul metafizic a d-lui Petre L Nistor (Nestor Maria Ja- 
cusse): 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


Timp, nesfirşilă amăgire 
se ei sf in irer ca o neliniște metafizică. 
Aş vrea să opresc durata pură: 
ceasornicul să rămînă 
rm > veşnicie, na 
nistei transcendente, 
j (pa. 107) 
care nu este decit un esseu aproximativ pus pe muzică. 

Cu Ion Th. [lea abordăm un gen nou de poësie. Poate singurul 
poet cu rezonanțe din Colruş. Se recunoaşte un dinamism puternic, 
o vină de energie vulgară, Poesiei sociale, de compătimire a suferin- 
telor celor mulţi, poetul îi vede astfel rostul: 

| azi, pe drumul hotărit al slovel cu poporul sînt, 
recăm să coborim steaua armoniei pe pămînt. 


pag- 

D. Petre Pascu, cu o sensibilitate incertă, are totuși meritul unui 
echilibru, a unei poesii lente și demne, curgind armonios, Este în 
cle o reținută linişte masivă, care încîntă cu toate că nu entuzias- 
mează. Cele mai remarcabile figuri ale antologlei par Grigore Popa și 
Yvonne Rossignon. Influența ici rupestre a d-lui Jon Pilat le este, 
pare-e, comună amindurora. Extazul ve t 
tropoformismele sunt cultivate cu dibăcie. Portretele d-lui Gr. Popa 
au ceva din lapidaritatea poesiei lui 1. Pillat: 

Aplecat peste aurul holdelor coapte, 

cu gindu a miros de floare, distins, 

tata părea icoana străbunului aprins 

in praporii luminii de dincolo de moarte. 
(paz. 120) 


suu penultima strofă din Frate: 
Te văd şi-acum proptit în bita lungă 
la cele trei izvoare din pădure. 
Chipul tău alb pe drumurile sure 
cînta singurătatea ce n'a fost să-l ajungă. 
(pag. 121) 


l), contopirea cu natura, an- 


Poesiile acestea dau dovadă de un interes cult al naturii şi de i 


pulere de stilizare deosebit de remarcabilă. Ritmul interior al trăirii 
este, deasemenca,de o năvalnică dinamică şi acțiunea, incîntătoare. 
Fără a fi o personalitate poetică, avind în 
proprii, d. ge Popa este, fără îndoială, cel mai interesant, mai 
limpezit poet din antologia de faţă, 
D-șoara Yvonne Rssignon cîntă acest Epitalam: 
Logodesc în mine soarele cu brazda, 
Rodul cu sămința, mugurii cu floarea, 
Logodesc cu lutul rodnic primăvara, 
Logodesc cocorii "ntoarcerii cu zarea. (p. 197) 
p- R 
iar celelalte strofe se incrucișenză melodic ca un antifonar. În Litanie: 
fletul meu era, Doamne, blid, 
Ir? care dumicasem pinea milei, 
L-am întins palmelor, care se deschid 
Cu lăcustele degetelor flăminde. 
(p. 139) i 
acelaş suflet insetat de contopirea cu fires, dăruitor de sine, 
purtat dincolo de lume, Remarcăm, dintr'altă poesie, o experienţă pe 
deplin reușită de vechi simbolism: r 
Cintecul vinelor, susurat albastru (p. 141) 
E d-soara Rossignon cultivă tabloul de vast peisaj incremeni! În 
e: 


sensibilitate şi mijloace 


— 


CRONICA LITERARA 75 


d —————————————— 


Cirezi eu lună'n coarne și cu fin 
In ochii umezi, toropiţi sub gene; 
Cărunte de lumină să vă min, 
Si'n farc de zare să vă 'nchid odihna. 
(p. 142) 


Suntem bucuroşi să putem incheia cu această strofă, adesea deza- 
greabila noastră plimbare prin această antologie. Intre poeții cu ade- 
vărat noui nu pulem reține decit pe Ilea, Focseneann, Pascu, Popa și 
Rassignon. Un caracter comun al acestor poeți pare să fie următorul: 
spre deosebire de poeţii regățeni, influența d-lui Ton Barbu este aci 
nulă, a d-lui Arghezi imperceptibilă, a d-lui Pilat rodnică, a d-lui Lu- 
cian Blaga dezastruoasă. Alt caracter comun: o deosebită sensibilitate 
pentru nâtură. Dezastruoasă se vădeste o tendință de poesie metafi- 
zică, în parte datorită influenţii d-lui Blaga, în parte esseiștilor din 
tinăra generaţie. 

La o sută de ani un poel mare! Să nu ne supărâăm deci de me- 
ghina din acest volum. Căci citeva versuri frumoase, citeva promiţă- 
toare filfiiri de aripi am avut prilejul să remarcăm, Oare nu cintă- 
reşte Rilke-canul fragment: 

Sufletul meu era, Doamne, blid 
In care dumicasem piinea milei, 
cit o mare bucurie? 


Octav Șuluțiu: Ambigen, roman ed. „Vremea — 1935 


Postfaţa pe care Octav Şuluțiu s'a simţit dator s'o adaoge roma- 
nului său este un semn destul de întristător pentru atmosfera noastră 
intelectuală. Aşadar, lupta contra filistinismului cultural, trebue re- 
inată lar și iar... Felusivitatea criteriului estetic, îngustarea şi apre- 
cierea operelor de artă au rămas acelaş paradox ce se cere repetat şi 
lămurit dela caz la caz. 

e adevărat că încercările de sinceră şi crudă analiză a tuturor 
stărilor umane sunt umbrite de comerțul pornografic. Problema sexuală 
In literatură nu mai este umbrită de comerțul unui tabu ipocrit, Ciu- 
dată este însă reacţiunea specifică a unei părti din public: reacționează 
numai la tentativele de sinceritate radicală. Trebue însă precizat dela 
început că, dacă trebuese condamnate fără milă romanele pornogra- 
fice (ale d-lui Barnoschi d. p.) deoarece acestea nu urmăresc creația 
şi emoția estetică ci orgasmul, nu se poate aplica aceeaşi măsură și 
acelor exploratori temerari care asemenea lui Lawrence, Proust, Joyce 
sau Jules Romains, desvăluie cu o sfintă şi mare sinceritate ghimpele 
cărnii În om, 

S'a spus că cele mai reprezentative creaţii ale prozei noastre sunt 
desrădăcinaţii şi rataţii. Cu acest sens Ambigen se bucură de un te- 
ren pregătil. Continuitatea între generaţiile scrisului rominese este 
mai mare decit se crede îndeobşte, Firește, ratatul sexual și ebulicul 
din Ambigen reprezintă o altă virulență decit eroii sadovenieni, după 
cum — pe alt pas — disperarea unui Cioran are alt sunet de cit cea 
a lui Blaga. Şuluțiu a făcut pentru analiza disperării carnale ceeace a 
făcut Cioran pentru cea a spiritului. 

Ambigen prezintă o analiză foarte crudă și adincită a neputin- 
tei de-a iubi. Inaptiturinea eroticei se desprinde însă violent pe un 
fond de frenezie sexuală lubrică. Obiectul analizei lui Octav iu 
este punerea în lumină a acestui contrast, ilustrat într'un tip de abulie 
sexual, al cărui jurnal ne inițiază în toate meandrele rătăcirilor și În- 
fringerilor sale. 

Sarcina kriticului este — intre altele — să pună în lumină și să 
caracterizeze, cu o terminologie psihologică, eroii care frăesc intrun 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


roman. De astădată, sarcina ne este foarte ușurată: memorialistul 
stărue de-alungul numeroaselor pagini în autoanalize şi caracterizări 
care dezvălue rădăcinile psihologice ale timidităţii, laşităţii, lipsei de 
virilitate şi voinţă. Ambigen, titlul romanului, caracterizează latura 
de feminitate şi androginism sufletesc a eroului. 

Reflecţiile acestea dureroase, analizele scormonitoare, sunt hro- 
date pe o canava simplă de evenimente, care constituie peripeţiile 
romanului, — dacă este posibil să se numească astfel o svircolire pe 
loc a unei sensibilități torturate. O duzină de femei încearcă sensibi 
litatea eroului și declanșează reacțiuni pe care eroul romanului le 
analizează cu o sinistră luciditate. 

„Ideea constructivă” a romanului este dialectica trecerii de la 


femeile cinstite la aventurile anonime de bordel. Această oscilare a 


experienței in contraste dialectice revelează pe deoparte hăţişuri su- 
fleteşti lar pe de altă parte, o galerie de portrete femeeşti, variind 
între suav şi lubric, Nu există propriu zis o gredaţie a acţiunii — şi 
aceasta este desigur motivată prin caracterul nevertebrat, de umoebă 
sexuală, a eroului. Săltind dintr'o experiență în alta, trecind dela sin- 
copele organismului la autoflagelările analizei, sufletul se macină intro 
crispare surdă. Episodul final al romanului: Di — eroul romanului-— 
devine patronul unui bordel. 


Romanul d-lui Şuluţiu prezintă un tip întradevăr real, Disocia- 
ție între erotic şi sexual, androginismul psihic, abulia, sunt fenome- 


ne despre a căror frecvență stau mărturie multe alte opere literare. 
Tonul spovedaniei, fără milă şi ruşine, este redat cu o mare putere 
Ancit chinuitoarea monotonie și zădărnicie a spasmelor şi mutilărilor 
sufletești sugerează prin mijloace lirice, deșerturile uscate şi toride 
ale lui Di, Perspicacitatea psihologică a d-lui Octav Șuluțiu este mare 
iar ingeniozitatea reflecțiilor sale filozofice este necontestută într'atit 
încit la un moment dat ai iluzia că „romanul” este un esseu roman- 


tat — impresie care dealtfel se încearcă la mai toți tinerii noştri ro- 


mancieri. 


Construcția este statică, motivată poate de necesitatea atmosfe- i 


rei. N'ar fi fost oare potrivită o gradare a experiențelor ? Aşa cum 
sunt ele deavalma, — o frumoasă senzaţie de haos — nu motivează 
totuşi sfirșitul romanului. De altfel mi se pare că tipul proxenetului 
cere o structură sufletească cu totul alta decit cea pe care autorul a 
impregnat-o eroului Di. Avem poate şi aci de a face cu o trăsătură 
caracteristică: un truc literar al apologiștilor disperării: evadarea, 
convertirea, fie la misionarism între leproși, fie la proxenetism. Şi 
nimic nu e mai dificil decit saltul acesta, pentru care pină acum nu- 
mai romancierii ruşi au găsit cuvinte şi motive. 

Romanul d-lui Octav Şuluţiu este o analiză cu totul remarcabilă 
a unei specii de disperare. Valoarea lui documentară este incontestu- 
bilă. Sperăm că nici una din temerile care au dat naştere post-feței 
nu va umbri drumul acestei cărți de mare sinceritate, 


Ury Benador: Subiect banal (Edit. „Universala” Alcalay — 


1935). 


Ury Benador reprezintă pentru noi tipul scriitorului care a ajuns 
la literatură, fâră să vrea, împins de o necesitate demonică, smuls 
dintr'un mediu de viaţă cu totul neliterar, De aceea scrisul lui Bø- 
nador n'are nimic factice, convenţional, şi chiar și stingăciile şi exu- 
gerările lui sunt semnificative. Intrucii ne priveşte, preferăm un con- 
ținut vulcanic, ncindeajuns cristalizat în forme, unei forme rafinate 
cure ascunde un vid de substanţă. 


DC ————————— 


CRONICA LITERARA TT 


Amintesc, pentru cititorul de literatură dramatică, prima operă a 
d-lui Benador, Cinci acte, o serie de legende scrise în duhul iudaismu- 
lui mistic, Conţinutul hassidic este turnat într'o formă frenetică ex- 
prestonistă. Trei din ele, cel puţin, sunt de o frumuseţe stingace și săl- 
batecă, mistulte în foc interior. Despre Ghetto veac XX s'a scris in- 
deajuns, Succesul acestui roman tare şi amar n atras după sine şi noua 
carte a d-lui Benador, romanul „Subiect manal": 

In volumul acesta se mai află nuvela „Appassionala”. Nu se poale 
imperechiere mai hibridă decit aceste două exemple tip din mate- 

inlul de lucru al d-lui Benador, Romanul este o analiză încicivă, cinică, 
chinuitoare, a unei gelozii, nuvela o poemă in proză luminulă de dubul 
de basm al spiritului hassidie, Intre ele, distanță ca dela cer la pă- 
mint, ca dela un infern carnal de țipete şi serisnete, la o zonă do seni- 
nătate misterioasă și plină de vise cu înţeles adine. Cu toate că prefer 
nuvela aceasta romanului, nu pot să nu recunosc diversitatea de creație 
a d-lui Ury Benudor, 

Subiect banal are această temă psihologică: cum se poate intimpla 
ca un bărbat, cuprins subit de o gelozie maladivă, să-și împingă soțis, 
prin mediul de suspiciune, tentație şi sugestie ce-l crează în jurul ei, 
să-i devie întradevăr necredincioasă. In serviciul acestei teme sca- 
hroase, d. Ury Benador pune o luciditate şi o sinceritate remarcabilă, 
Naşterea acestei obsesiuni este descrisă cu o cruzime rară, printr'o 
autoanaliză chinuită, sumbră și nebunească. Dela o vreme e sensația 
unui deget care scobeşte o rană neincetat, cu voluptate sadică, 

Este, într'adevăr, în tot scrisul lui Benador o simpatie pentru stă- 
rile anormale, chinuite şi dureroase, care se exprimă şi în stilul său 
frenetic, cu remarce psihologice şi caracterizări, 

In orice caz, analiza aceasta remarcabilă poute fi apropiată fără 
nici o sfială de analize similare din Camil Petrescu şi Anton Holban 
(0 moarte care nu dovedeşte nimic), Se găsesc în acest roman și o 
mulțime de aforisme despre sexualitate și iubire, remarcabile. Ro- 
manyl este totuşi din acele scrieri cari nu se citesc cu plăcere, cn 
toate că eşti magnetic fascinat de ele. 

O atmosferă cu lotul diferită de acest infern de gelozii se poale 
săsi în Appassionata. Legenda aceasta serafică și transparentă, scoasă 
parcă dintro legendă a cărților chassidice ale lui Martin Buber sau 
din dramele lui I. L, Peretz, povesteste despre un tânăr rabin hassid 
din Sadagura, Acesta aude din intimplare, la clavecin, Appassionata lui 
Beethoven, iar glasul acesta i se pare că o revelație a lui Dumnezeu, 
ca fapta unui mare rabin făcător de minuni. Şi, cum bogătaşul acela 
și-a vindut casa și n intrat slugă In el, astfel şi el se va duce la Viena 
ca să-l vadă pe marele tadic reb Beethoven. 

Pornit cu mare zarvă, ajunge singur şi prăpădit lu Viena, tocmai 
In clipa cînd Beethoven este dus la cimitir, Ideea în sine a arestei 
nuvele e extrem de frumoasă şi de adincă cu toate că nu pare să fie 
ortodoxă, Dar muzica, ca o revelație divină. ca mistică sonoră, iar 
Beethoven ca un semen al marilor făcători de minuni hassizi — iată 
o temă frumoasă în slujba căreia Henador n pus rind pe rind cu- 
vintul cel mai imaterial, calm, de vis, şi descrieri turburătoare. 

Socot că Appassionala este de mare pret și că numai tema ei exo- 
tică ar împiedecn-o să figureze într'o antologie a celor citeva nuvele 
bune scrise în limba rominească, 

In general, scrisul d-lui Benador paslonează, chiar acolo unde este 
chinvitor prin analize obsedante de stări sufletesti morbide, Chiar 
cercetind veninurile cari se infiltrează prin sugestie, chiar descriind 
turburătoarele stări mistice, Benador rămîne un observator lucid care 
nù pozează și nu umblă după subiecte rare, 

Peceten unei trăiri intense se găsește pe tot ce serie. 


Lecion For 


Cronica internă 
Doctrina dreptei 


rute ici şi colo, pornesc din reacțiuni instinctive, din vechi 


iversale de-asupra contingențelor de loc, In doctrina nie 
ăn ba Arie and poe piod simţ fe originalitate, spirit de fine 
i diseriminare, imaginație constructivă pentru a pipăi caracterul di- 
ferential al fiecârui popor, 


; artificială, 
gr y A gpr -ad pilde concludente. Avem o monarhie ereditară pe ca 
fiecare romin o acceptă. Suntem așa dar, cu toți (pină acum pa 
cunosc manifestări republicane) regalişti. Ce ne-a făcut ae 
avem în țară reprezentanți ai „Acţiunii franceze” adepţi ai lui i 
Maurras, mişcare regalistă cu rost în Franţa republicană, dar iuni 
din toate punctele de vedere la noi? Cu un deceniu sau două ae = 
de războiu o mişcare de tineri naționaliști se înfiripase in Basa po | 
P. Halippa, Pelivan, Ion Codreanu militau în acest sens. Ei erau ni f 
ționaliști romini şi buni democrați. In acelaşi timp, un arm i 
gat romin, P. Cruşevan, agent orb al teroarei și obscurantismu ke4 | 
rist, denunța cu ură vindictei ruseşti, cerind temnițe și exil penita 
agitatori, primele înfiripări de conştiinţă romineaseă.  Crușevan ne 
ura de moarte. Dar el era antisemit, rescționar şi naționalist rus 


CRONICA INTERNA 79 


Către cine credeţi că se Indreaptă admiraţia naționaliștilor romini de 
dincoace de Prut şi în special a d-lui A, C. Cuza? Evident câtre tră- 
dătorul și prigonitorul de romini din acea vreme P. Cruşevan şi tova- 

l său Purişkievici, numai fiindcă aceștia erau antisemiți, reacțio- 
nari şi naționaliști... ruşi. Texte din acea vreme ne stau la indemină 
din care se vede cum P. Halippa şi tovarășii săi erau insultați şi bat- 
jocoriţi, A fost o vreme cind d. A. C, Cuza entuziasmat de şovinismul 
unguresc proslăvea Budapesta şi n vrut să meatuă acolo la un congres 
(incă nu ştim dacă n'a fost) ca delegat romin, intocmai ca azi delega- 
ţia romînă la congresul hitlerist din Nărenberg. Dar n'am fost noi fas- 

i pe vremeu cind Mussolini cerea revizuirea tratatelor în favoarea 
Ungariei şi desfiinţarea „Micei Inţelegeri”, hitlerişti cu amicii acelo- 
raşi unguri, obsedaţi de revanșă? Interesele noastre specifice ne in- 
teresează mult mai puțin decit importul unor dogme eficace În alte 
părți, dar periculoase la noi. Am putea spune că pină azi nationalis- 
mul romin nu e fundat pe legi autohtone şi că el nu există decit prin 
copii nepotrivite din viața altor ţări, de pricini insă din viaţa po- 
poarelor dușmane nouă. Suntem epigonii iridentelor allora. Pină azi 
atita suntem în materie naționalistă, 

O doctrină de dreapta e gren de intocmit. 

Şi pentru alte motive, Notele caracteristice oricărei teorii reacțio- 
nare sunt două: ideia de autoritate şi ideia națională, 

In ideia de ordine şi autoritate nu mai e nimie nou de găsit. Toate 
reacțiunile, dela tiranii antichităţii, la condoțierii medievali, la ca- 
lifli arabi, la țarii Rusiei, la sultanii Turciei, pină la absolutismul 
prusac au invocat mereu uceleaşi argumente, Ordine, conlinuitate, en- 
viință, solidaritate cu profitul citorva, resemnare pentru fericirea al- 
tora, cunoaştem pină la saturație această cale bătută de prestigiouse 
şi venerabile repage na 

Aici nu mai e nimic de inventat, Ideic națională? Dar cine o 
poate revendica cu drept exclusiv de monopol şi autenticitate? Ideia 
națională poate fi înțeleasă felurit. La unii mai agresivă, la alții mai 
potolită, la unii mai constructiv, la alții mai plină de ură. In orice 
caz ea constitue un patrimoniu comun ul tuturor grupărilor politice 
şi oricare din ele o revendică, Dar dintr'un bun comun, dintro atitu 
dine firească şi obligatorie pentru oricine, nu se poate alcălui o ideo- 
logie, Eşti romin şi ţii la acest lucru, cum ești blond sau cum eşti 
scurt. Poate constitui aceasta un program original? 

Aşa dar bruma de idei pe care o agită dreapta nu poate contine 
nici o afirmaţie. Ea trăeste din invective şi din critica altora, Ur- 
mează să analizăm ducă aceste critici sunt fundate, 

Neputincioasă pentru a crea o doctrină proprie, mişearea de 
dreapta trăește parazitar, nutrită din o serie de erori pe care crede 
că le penkt ati democraţiei. Umflind pină la ultima limită n exage- 
rării, ea îndeplineşte o funcție demagogică care oscilează mereu in- 
tre naivitate și rea credinţă, cînd, în lipsa unei închegări teoretice, 
ea s'ar putea mulțumi cu o serie de notații realiste, suficiente pentru 
n susține o acţiune, Dar a trăi din defectele adversarilor, fie ele 
chiar reale şi de proporția indicată, încă nu însemnează a avea o 
existență proprie, 

Reacţiunea rominească trăește din denunțarea următoarelor pã- 
cate pe care crede că le poate imputa democratiei: 

7. Organizarea de partid corupe viața publică. 

Ni se repetă mereu aceleasi favoruri făcute partizanilor pe den- 
supra legalităței şi dreptăţii. Regimul partidelor prin promisiunile 
electorale încurajează şi întreține demagogia; regimul partidelor e 
costisitor fiindcă tinde mereu la inflaţie de funcționari din nevola 
de plasare a partizanilor: regimul de partid viciază criteriile obiective 
de valorificare şi selecționare a personalităților. calitatea de mem- 
bru aderent trecînd înaintea oricărei alte calități ori capacităţi. 


ÎN 


30 TA ROEE eaa 


Dar cum e posibil alt: 
i repetate şi în bună parte juste. 

fel? Repos eoreticianul hitlerismului, juristul area Posi Peig 
arată că fenomenul politic oricare ră fi Aya geci z 

se face intre „üi mel” şi „ai tăi”, iar p aint 


condottierii, ” menite să cucerească puterea, A face politică, în orice 


vern de autoritate și inif ativă. In orice caz 
pere pier netă Socială şi națională. D-nii Cuza, Goga și Corneliu 
Codreanu strigă contra partidelor, dar ei au şi întreți miana Se 
S spiritul de ar ec ir n gieie Roi, Rrebulnța an criteriu 
ŞI nu-mi incepi i valorilor în locul unuia sectar, Sk se k A 
genial un democrat ori un socialist, i e Ja praeita tot pe bază de 
ilitant antisemit. Selecţia așa T 
panizanat T mi: de corp, Se ateis parry Ato hinltiplicitate 
că: p 
d SS ra se reazămă pe unul singur. Cu oarecare podea 
tism, am zice că una în ti dee de pa pg Secrets implică 
i jitic. Dar în timp ce b s 
e preiei pori ajustate la viaţă şi un control reciproc e r ra 
mul partidului unic, infailibil, duce fatal la corupție, $ prag ere 
regim politic e un regim de „scoală-te tu să stau eu - d puu 
inevitabilă şi mintea omenească n'a descoperit încă ge eee ia 
mai teribil inconvenient. Numai că în democraţie eo reg AR e 
srupări ceeace constitue o dreptate mai mult şi o supap 
miţilor. 3 
ră ai s Semy pean inii Cuza ori Codreanu ce vor seng sa parti: 
zanii lor, în cazul unei veniri ln putere? li va trimită! a i nec ma De 
atunci pe cine se vor sprijini? 4 ve pane. pre por pot i 
toate partidele. Un m - 
rapa Te S praen fi citat de nimeni. Dar atunci a ce site de 
eaor e contra partidelor, cind conducătorii naționaliști piein la 
i ei au un partid care speră să fie recompensat sori dată n; 
iro zi chiar cînd grupările p$ care le mase îşi schim 
tid îşi zic ligă, legiune, e 4 
ga aci dn Dac te dace la luptă de clasă şi la invrăjbirea categorii 
ja gre pier e luat din alte țări, unde lupta de oat, Eara pe 
poata la arrra stăhese, națiunea, Asa juj totalitar”. pă fel de 
mania și de aceia s'a în „sta mn 
e i t în mod egal pentru toată h A 
ae gegt h, S apte de clasă ne ptr tă forța națională? 
iatului aproape că nu există. 

Problemă Bi paturi e slab, n parton ema t otirsa 
rani Dar es, lingă că constitue $ ; nS 
tt S yeprezenting B0 Ja wotā din populația li, tajul a 1 
in, Işi abia dreptul la viață. Iar Să ; 5 
Rat pen i aeaa o atenție mai mare dată țărănimii, promovati p 
rol mai important, în solidaritate cu celelalte clase socia A y ilasa 

nimic agresiv, care să sperie, pe benii $ Galap burghezi, / 
ăjbi re paralizează napun : 
unde e dig si în “lte Sanela naționalismul plagiazā situații străine 


DIDI ui 


CRONICA INTERNĂ gi 


şi nepotrivite. Afară de aceste învinuiri democrația mai e acuzată că 
e incompatibilă cu ideia natională şi, că e lipsită de continuitate și 
că încurajează dezordinea şi anarhia. 

O afirmaţie bizară, repetată pină la saturație de mediul nostru 
S> rapita, tinde să arate că democraţia e incompatibilă cu nationa- 

ul, 

Intr'o altă societate, unde cultura socială şi politică a cetățeanu- 
lui atinge un alt nivel, o asemenea erezie, fundată pe o crasă igno- 
ranță ar stirni, după temperament, indignare sau suris, 


+ Nu numai că între democraţie și naționalism nu este nici o anti- 
nomie posibilă, dar naționalismul este o invenţie a democraţiei, 
Inainte de 1789 nu se poate vorbi de patriotism, Statele feudale aveau 
forme patrimoniale, Aceiași dinastie putea să reunească sub sceptrul 
ei Spania, Olanda şi Austria. Nobleţea avea un caracter internațional 
ca şi proletariatul, Casa de Bourbon sau de Savoia avea ramificații 
în toate ţările. Verişorii şi cumnaţii aristocrați lundau o familie 
peste hotarele patriilor. Națiunea, principiul naționalităților, speci- 
ficul etnic au ieșit din marea revoluţie franceză, ideologic modestă a 
burgheziei. Atunci, armatele revoluționare, formate din voluntari şi 
conscripţii naţionale — nu din mercenari angajaţi pentru un prin -_ 
au luptat prima oară pentru o fară și un neam, Pe acest principiu 
naționalist şi democratic a fost posibilă unirea tuturor italienilor ca 
şi a tuturor Rominilor, Din acelaş principiu democratic ufirmat de 
Wilson a ieşit dreptul de autodeterminare a popoarelor, care n fà- 
cut posibilă Rominia-Mare, 


Patruzecloptiştii  pgeneroşi, democrați, au creiat la noi în ţară 
rimele licăriri de conştiinţă naţională. Cogălniceanu povesteşte că 
a 1848 la laşi, marilor boeri, străini de orice naționalism, le era 
et D> că se chemau romini şi spunenu „că dacă ar ști că au În vi- 

ue red o picătură de singe rominesc şi-ar deschide vinele să curgă 
acela”, 

Democraţia engleză şi cea franceză au putut face marele război. 
Niciodată conștiința naţională n'a fost mai vigilentă în Franta ca sub 
republica a trein. Atunci şi-a format ea — sub Jules Ferry, Gambetta 
şi Clemenceau, oameni de stinga, — marele său imperiu colonial și 
a putut pregăti revanşa, 

Dar ni se pare penibil a insista cu astfel de banalităţi, Dar 
dreapta noastră cind afirmă divorţul între democraţie şi naționalism 
dovedeşte că are încă nevoe de cursuri serale pentru adulți. 

Putem afirma, mai mult, că numni democrația poate fi cu ade- 
vărat naționalistă. In dictatură unde nimeni nu poate vorbi, se ponte 
presupune că sentimentul național e impus prin constringere. Nu- 
mai acolo unde, prin liberă adeziune a marei majorităţi se mani- 
festă dragostea de țară, numai acolo se poate vorbi de o autentică 
conştiinţă națională. Cind autocrația țărilor s'a prăbuşit, o forji cen- 
trifugală a impărțit deodată Rusia în cincizeci de iridente locale, 

Nici un dezastru militar și nici o revoluție n'a eclipsat o clipă 
dragostea de ţară a republicei franceze. 

Democraţia dreaptă şi comodă pentru toți întețeste ataşamentul 
pentru patrie. Ororile şi nedreptăţile reacţiunii fac pe cei năpâstuiţi 
să-și uite tradiţia și neamul, Dar mai e necesar oare să mai insistă? 

3. Democraţia întreţine dezordinea yi anarhia, 

E adevărat că majoritatea țărilor e un semn ul vremii — se 
depărtează de formula democratică individualistă, lundată exclusiv 
pe ideia de libertate. In locul acesteia se opune ideia de solidaritate 
şi de cooperare. Drepturile presupun şi datorii, Libertate nu trebue 
să însemne abuz, iar dreptul nu înseamnă numai limitele In care so- 
cietatea nare dreptul să ceară sacrificii membrilor ei. 


sn 


i 


82 VIAȚA ROMINEASCA 3 
Pa 


valabile tru vechea democraţie formală 
bigg Smia ngan Rist dela sine. Ea Me 0 beer 
de coheziune colectivă în jurul unor interese generale de clasă, de 


este tot. ] 
ý Exploatind astfel, prin ignoranța unei părți din masele e: 
burghezii, o serie de pretinse erori ale democra ei, dreapta 
nească, Într'o mizeră penurie de gindire crede că şi-a găsit o ideolo 
gie. Dar pe o colecţie de erezii nu se poate funda un adevăr, 


M. D. Ralea 


] 


Cronica externă 


Caleidoscop mensual 


Sunt nevoit să fac următorul citat din cronica externă anterioa- 
ră: „Sub o formă sau alta, Abisinia va pierde „partida” printr'o meş- 
teşugită împărţire în trei zone de influență tip Persia: Franţa, pe 
linia Djibouti-Addis Abeba, Italia pe linia Massuua-Mogudiscio şi An- 
glia, pe zona adiacentă Sudanului anglo-egiptean, Prezicem, că acest 
lucru se va „intimpla” cu sau fără război” (p. 87) 

Am un sincer regretu : că prezicerea este aproape fapt împlinit, 
cu urmările cele mai dezastruoase pentru Abisinia şi Italia şi cu ur- 
mări şi mai dezastruoase pentru idealul păcii generale. 

Prin urmare, războiul e în toiu. Avioanele, mitralierele, bombele, 
tancurile şi tunurile italiene sădesc civilizația cu o eficacitate uimi- 


toare, 

Cit de stereotipă e și istoria ! 

Toate cuceririle şi toate imperialismele, se aseamănă ca picătu- 
rile de apă, 

Schematic, oricare ar fi industria, se știe că vin in vedere urmă- 
torii factori: 1) capitalistul, 2) muncitorul, 3) profitul — dobinda și 
supra — sau extra-profitul, 

Iată şi schematica imperialismului În genere și desvoltarea sa: 
1) dictatura plutocratică financiară şi industrială fără sau cu pre- 
senta auxiliară a unui condolier politic ; 2) pretexte etnice, econo- 
mice şi culturale; 3) născocirea unor provocări lreparabile; 4) con- 
tact prealabil cu alte state cointeresate ; 5) intransigență ; 6) războiu 
declarat sau nedeclurat ; 7) agresiuni rapide şi nimicitoare; 5) fn- 
scenări de supuneri voluntare de către căpeteniile indigene; 9) in- 
scenări de civilizare rapidă prin construirea unor șosele, aducerea 
unui monument şi montarea unui cinematograf şi 10) incetarea osti- 
lităților prin împărţirea obiectivului în atitea felii ciți interesaţi există 
pe faţă sau în culise. 

Aşa au procedat Roma, Spania, Portugalia, Franța, Analia, Sta- 
tele-Unite şi Japonia, așa au procedat Austria, Husia, și Germania. 
Şi iată, că tot aşa, îi este permis, să procedeze şi Italia, Schema, are 
doar valoarea unel chei universale, care ponte fi utilizată în toate 
timpurile şi în toate părțile globului. 

Singura deosebire între prezent şi trecut, este Însă aceasta: pe 
cind în trecut statele agresive nu-și mascau cu nimic această tendin- 
tā barbară, făcînd din forță dogmă și ideal, ustăzi, Intro ipocrizie 
condamnabilă, ele ‘ṣi învelese sectiunile în hlamida pertidă a prin- 
cipiilor noul, executindu-şi dansul funest nu numai în „cadrul Ligii 
Naţiunilor” ci şi în cadrul mai larg și mai seducător al ideilor de 
„pace şi ti 

? De a tei sferturi din atitudinea Angliei e determinată de ge- 
lozie imperialistă şi întreaga atitudine a Franței, e determinată la fel 
de atitudinea amenințătoare a Germaniei şi de atitudinea ambiguă a 
Rritaniel. 

Cum am zis însă, războlul e în curs. Se vorbeşte de acțiuni, sanc- 
ţiuni, flota engleză, mișcări şi retrageri de trupe în Lybia, Amănunte 
de lux. | 


d 


s 


8i VIAŢA ROMINEASCA 2 


y ine acelaş. Abisinia va fi împărţită, iar Regele Re, 
Sao cord in cel mai bun caz cocojat ca un prizonier ai celor 
trei imperialisme, pe platoul izolat al Addis Abebel. OR i 
D. Winston Churchill, cel mai bătăios dintre imperialiştii reach es 
nari engleji, a atras insă atenţia lumii asupra pericolului mai.. pe 
ma ia m caz, nu este acest vinjos slujbaş al Imperiului. 
Hotărit că el ştie ce spune, cu atit mai mult cu cit legăturile sale asor 
prea strinse și astăzi încă cu intelligence service, care... informe 
y i i it deci muzica sto- 

După ospăţul mussolinian, vom avea de auzit dec 

e Oi tomacul al hitlerismului german 

amă, că s acul cazon i P 

va k yare 4 a imbelşugat. Atit de imbelşugat incit o fărimă din 
Africa i se va părea ridicolă. Incercind să imhuce deci din Europa. 
Ceeace, echivalează cu declanşarea unui nou război cu Rusia, cu sta» 
tele baltice ? Puțin importă, Un singur foc de armă în Europa, & = 
ficient spre a ne tiri din nou în nebunia morţii. ŞI pe noi rominii. 
Fireşte că da, 7 t E 
i: trebue calificată manifestaţia cotidiană a reacți 

unii pier agita ppt răgușeşte strigind: „Trăiască Germania hitleristă” ? 

Zgireit în cuvinte tari, en rămine totuşi nici un alt calificativ, 

: d 
dcon geometrie ate Fe Germanici, riscăm următoarele: indife- 
rent dacă primul atac în contra Rusiei îl va da Japonia dementă sau 
Germania rabiată, Cehoslovacia va fi alături de Rusia, Şi vom sări 
in spatele Cehoslovaciei, spre a ne expune unei invazii rusești. 

Menţinindu-ne pe actuala linie, nu riscăm cu nimic, 

Dar de-atitea ori s'a dovedit că reacţiunea fuge de judecată și 
rațiune, Raţiune şi reacțiune, nu-s oare ziua şi noaptea ? De cind e 
lumea ! 

ii so-romine, din motive asupra cărora nu insistăm, par 
Pierre here Neapărat că în detrimentul ambelor ţări. Ca ada- 
osul însă, că mai mult în detrimentul nostru. A 

Insfirşit, avem o reprezentanță diplomatică n Persiei, sau mai 
exact, al Iranului, Nimic oriental, nimic legendar, nimic din O mie 
și una de nopți. Ci, un frumos şi util adevăr, Căci Iranul nu-i Persia. 
Suficient să arătăm că Iranul e pe cale să devină pivotul de bază al 
unei triple alianțe în orientul apropiat: Turcia — Iran — Afganistan, 
cu concursul amical al vecinului lor comun: Rusia Sovietică. 

Depinde acum de noi, cum vom ști să facem uz de această apro- 
air eaga comenta şi restaurarea monarhică în Grecia. Re- 


Cronica economică 


Mișcarea internațională a economiei. — Cu prilejul sărbătoarei 
din 31 Octombrie. 


Primul Congres Internațional al Economiei, care s'a ținut la Mi- 
lano în 1924, a hotărit să proclame ziua de 31 Octombrie ca o sărbă- 
toare universală a spiritului de economie. 

Deatunci, in fiecare an, Ziua Mondială a Economiei se sārbāto- 
regia, cu un deosebit fast, de către toate instituțiunile de economii 

n lume, 


Structura asemănătoare a acestor aşezăminte ușurează coopera- 
pe şi solidaritatea lor internaţională. Create la sfirşitul veacului al 
VIII-lea, atunci cînd suferințele masselor muncitoreşti au început 
odată cu nașterea capitalismului hrăpăreţ şi exploatator, fondatorii 
idealişti ui acestor aşezăminte s'au gindit să găsească o soluție prac- 
tică pentru atenuarea mizeriei și pentru ridicarea proletariatului, Prin 
mici rezerve economisite, muncitorul si micul burghez trebuiau să se 
pună la adăpost de grijile chinuitoare ale zilei de miine şi să lupte 
pentru emanciparea lor economică, Astfel, Cassa de Economii a deve- 
nit o bancă a săracilor. Insă, ea a fost şi este profund distinctă de 
structura băncilor capitaliste, prin caracterul său de proprietate so- 
cinlă, prin absenţa acţionariatului și a dividendelor, prin prudența 
plasamentelor şi evitarea cămătăriei, prin întrebuințarea beneficiului 
numai pentru fondurile de rezervă şi pentru opere de binefacere. 
Istoria Casselor de Economii, care abia n împlinit un veac și ju- 
mâtate, dovedeste o continuă desvoltare și o constantă sprijinire de 
către toate sistemele sociale, burgheze sau socialiste, — de câtre tonte 
concepțiile economice, liberale sau dirijate, şi de câtre toate regi- 
murile politice, democratice sau dictatoriale, 


Astăzi, Cassele de Economii triumfă şi rezistă valurilor crizei, În 
toate tările lumii. In Uniunea Sovietică, „Gosudarsivenye Sberegatel- 


leză îstigat nye Kassy", in țările burgheze și democratice „Oalsse d'Epargne” 

nunțăm. Suficient atit: pentru moment manevra engleză a c stig franco-belgian sau „Savings-Bank” anglo-american, iar în Statele 

partida în contra manevrei italiene, dictatoriale și fasciste „Cassa di Risparmio” italiană sau „Sparkasse” 
Manevra engleză externă, ne reamintește însă de manevra en- germană, — sunt absolut identic organizale şi conduse ca și instituția 

gleză internă. noastră tinără: „Cassa Națională de Economii şi Cecuri Poşlale” a 
Simpaticii electori engleji, îşi aleg un nou parlament şi ca ur- Rominieci. 


mare, un nou guvern, 
Cine va elanik ? Uniunea naţională (conservatorii) sau kabu- 
riştii ? Greu de prevăzut. Cred însă că majoritatea relativă cel pu- 
țin, o vor avea tot conservatorii, laburiștii alegindu-se doar cu cers 
maj multe locuri In parlament, spre a reprezenta o opoziție și ma 
puternică. Vor cistiga, din fortele pierdute și liberalii. d 
Trecind la Rominis, se poate conta pe... Dar, nu, Aceasta, mar 
mai fi o cronică externă, ci o cronică politică internă. Pe care o evit, 


T. Cristureanu 


PP ———— 


După primul congres dela Milano, care a pus bazele cooperaţiei 
internaționale în domeniul economiei, solidaritatea tuturor deponen- 
ților economi din lume a fost cimentată prin al doilea congres inter- 
național dela Londra din 1929 şi prin al treilea congres ce s'a ținut, 
în primăvara acestui an, la Paris. 


Congresul dela Paris n atacat o serie de probleme şi a formulat 


mai multe deciziuni de o vitală importanță pentru propăşirea spiri- 
tului de economie. 


86 $ VIATA ROMINEASCĂ 


Cu prilejul Zilei Economiei din acest an, credem că se cuvine să 
publicăm cele trei constatări şi recomandări esenţiale ale congresului: 

1) „ål Treilea Congres nternaţionul al Economiei a constatat, 
smdiind istoria crizelor, că nici o Cassă de Economii n'a fost, în ge- 
neral, decit puţin atinsă de crizele economice. Aceste Casse repre- 
zintă, deci un element important in atenuarea tulburārilor, provo- 
cate de crizele economice. In consecinţă, guvernele diferitelor piri 
sunt invitate a susține Cassele de Economii şi a evita, cât mai mult 
posibil, orice intervențiune, în activitatea lor proprie. 

2)” Cassele de Economii se bucură, pretutindeni, de încrederea 
depunătorilor. Această incredere, care este însăşi temelia activității 
lor, presupune stabilitatea monetelor. Din acest motiv, al Treilea Con- 
gres Internațional al Economiei adresează tuturor guvernelor invita- 
rea stărultoare de a așezu monetele pe baze solide, printr'o înţele- 
gere generală între ele, şi de a crea astfel condițiunile prealabile pen- 
tru o colaborare economică a tuturor națiunilor. 

3) Increderea în viitor, pe care se reazimă ideia economiei şi a 
prevederii, şi de care depinde orice progres uman, presupune rela- 
țiuni amicale între natiuni, Delegații reuniți la Paris la al Treilea 
Congres International al Economiei, animați de o mare dragoste pen- 
tru tara lor, şi convinşi că exprimă dorințele şi nădejdile milioanelor 
de deponenți economi, — văd, în realizarea acestei condițiuni prea- 
eenn SN datoria cca mai importantă şi cea mai urgentă a tuturor gu- 
vernelor. 

Tati cele trei sfaturi înțelepte, pe care le-a dat Congresul dela Pa- 
ris, tuturor guvernelor lumii: susținerea şi neintervențiunea în acti- 
vitatea Casselor de Economii, ilitatea monetară; prietenia inter- 
naţională. 

Tiicul adine al acestor sfaturi trebuie subliniat cu următoarele 
explicaţiuni: 

In primul rind, susținerea Casselor de Economii este justificată 

rin caracterul lor social, Fondurile lor sunt avutul săracilor ce tre- 
e apărat, în orice imprejurure. Interesele milioanelor de mici de- 
ponenţi se confundă cu interesele superioare ale națiunii întregi, Gu- 
vernele nu se amesteca în activitatea Casselor de Economii, prin 
măsuri stinjenitore. Statul nu trebue să acapareze rezervele de eco- 
nomii ale națiunii, prin bnipeuim tei mai mult sau mai puțin forțate. 
Mai ales, dacă creditul public nu este perfect sănătos şi ferit de orice 
suspiciune. Altfel, Statul se transformă în asasinul spiritului de eco- 
nomie şi distruge procesul de formaţiune a capitalului național. 


In al doilea rind, stabilitatea monetară este imperios necesară 
pentru propăşirea economiei. Banul este expresiunea valorilor cişti- 
gate prin muncă. El este o justă recompensă a hărniciei, Massele mun- 
cesc pentru bani, pentrucă au încredere în el. Dacă vrem ca banul 
să nu se risipească, ci să se adune in rezervoarele mari ale bogăției 
naționale, care să fecundeze întreaga viață economică şi să ridice 
civilizaţia unei ţări, trebuie să dăm banului o tărie de nesdruncinat. 
Inflaţia poate nimici, dintr'o singură lovitură, nu numai toată agoni- 
seala muncii naționale, dar şi orice încredere în valoarea socială a 
banului, precum şi credinţa în utilitatea economiei. Prin inflație se 
produce o expropriere a capitalului micului deponent, adică a intre- 
gului său avut, pentrucă săracul n'are proprietăți imobiliare ce sunt 
la adăpost de primejdiile deprecierilor monetare. Pe scurt, prin in- 
fiație se isbeşte în omul mic, harnic, cruțător și econom. Nerespec- 
tind stabilitatea monetară, Statul îşi asumă o enormă răspundere în 
faţa Sepeti și a istoriei, 

n 


lea rind, progresul spiritului de economie depinde de 


buna înțelegere între popoare. Numai pacea și cooperarea internatio- 
Războiul 


nală poate lecui criza şi poate asigura refacerea economică. 


4 
= 
i 


CRONICA ECONOMICĂ 87 


şi autarhia, care în fond este tot o formă a războiului ic, di 
truge însăşi temelia unei raționale construcţii a vieţii Sorarpozer ard ră 
rroga pa pe această cale primejdioasă, Statul jertfește nu numai 
viața şi avutul cetățenilor sãi, dar şi bunăstarea generaţiilor viitoare 
Cele trei soluţii ale Congresului dela Paris: ocrotirea instituțiuni. 
me A eeg n maia monetară şi prielenia internaţională, 
= de n Öeiom i agaaa ntite cirmuitorilor de popoare, cu prilejul zi- 
această zi, Rominia se asociază la opera mondial tului 
de economie, prin activitatea Cassei Naţionale de Boon pe girma 


e. 
Reorganizat acum cinci ani, CEC-ul a izbutit sã- 
peuns sa. aia, de pere 2 miliarde. E ra ae 
er creştere a depunerilor Cassei Naţionale de Ec 
rage interval a unei jumătăţi de deceniu, at 5. ara 
ere a nenumăraţilor cetățeni economi şi o integrare a ţării noastre 
în ritmul universal al progresului economic. 


Este o frumoasă tributi i 
yrs Arakne contributie a Rominici la sărbătorirea Zilei Mon- 


Dr. Caius Bardoşi 


Cronica agrară 


Reactualizarea problemei agrare 


ntul rămine orice s'ar zice, factorul de bază al ecenomiel 
ital, rabbi ar fi planul de raţionalizare al acesteia, chestiune 
pămintului trebue să ocupe în cadrul său, un loc de frunte. Experi- 
ența din trecut arată că nu poate să existe o politică agrară stabilă, 
pină ce problema pămintului nu şi-a găsit soluția potrivit cu condi- 
tiile economice dominante ale timpului. È PA 
Criza agricolă actuală desvălue toate iraļjionalitățile şi nepotrivi- 
rile de structuri ale aşezării agrare actuale. Politica agrară din trecut 
a fost influențată mal mult de factori irelevanţi cconomiceşte, Refor- 
mele agrare dela 1821, 1864, 1907 şi 1920 n'au fost decit rezultatul ace- 
lei lupte istorice dintre clase, care s'a dat în jurul stăpinirei pămin- 
tului. In realitate, o luptă pentru păstrarea, respectiv dobindirea pu- 


terii ponios De altfel acest lucru era normal intro epocă in care pre- 
v 


rogativele politice erau aderente posesiunel de avere, in special de 
pămînt. 


Anacronismul vechei şi nouel structuri agricole 


O examinare mai atentă a stărilor din trecut ne desvălue cit de- 


trivite erau cle cu momentele istorice respective. 
T ee deosebi don faze succesive de desvolture, Una marcată 


de un sistem oligarhic de concentrare a pămintului, lu inceput şi 


, marcată de un sistem demoerntic de continuă fărăumițare a p 
pe e mai pe urmă. Ambele egal de iraționale din punct de ve- 
dere economic. 


Anume, În primul caz monopolizarea pămintului de câtre o mică 


i incidea cu o perioadă, în care lipsa apronpe a oricărui 
reinig sia hirien iari și existența unei pletore de brațe a 
muncă la țară pleda pentru o cit mai accentuată diviziune n pămin- 


i lida- 
tului. Or, aproape peste tot In Europa tendința era pentru conso 5 
rea marel Eo, Achiziționarea păminturilor arabile și ara | 
nelor comunale în Rusia, singeroasa suprimare a acelei gr rect che j 
de mici proprietari — Yeomeni, in Anglia — pe cind in Principatele 


Dunărene boerii şi arendaşii nu mai aveau ce achiziționa; iată numa 
citeva po teară Fa felul cum a fost statornicii neel regim anacronic 


Nu e mirare că rezultatul a fost o subjugare socială și economică a 


lasei citorilor de pămint. Aceasta a fost epoca net a lutifun- 

diilor, paani a distrus Bu personalitate şi spirit de inițiativă în rin 
durile muncitorimii dela sate. 

Impărțirea pămîntului în cursul reformelor ce au urmat revolu- 


tiei franceze, a conicidat, dimpotrivă cu un moment istorie de rapid 


progres al technicei saroi; ri ză care În mod normal ceren toc- 
ai un regim de mare exploatare, 
E hrie. nouă fază — cunoscută sub numele de „foamete a pi- 


—————— 


CRONICA AGRARĀ 89 


mintului” — ma fost decit o reacțiune contra monopolului deținut 
de marele proprietar, Exproprierile erau o armă de întărire n pozi- 
pai socinle a țărănianei; insă ele nu urmăreau, cum ar fi trebuit, ame- 
orarea şi reorganizarea structurei aparatului de producție al amri- 
culturei, (Singura excepție a fost poate reforma agrară Cehoslovacă. 
ce a fost mai îngrijit pregătită și aplicată). Era fatal deci, ca şi faza 
a doua să se soldeze deficitar din punct de vedere economie. 
Dovadă lipsa oricăror criterii obiective de selecționare a noui- 
lor împroprietăriți în raport cu cerințele diferitelor culturi, ete, Lo- 
tul tipic de 5 hectare sa dovedit cu totul insuficient pentru cultura 


cereală. S'a dat apoi precădere invalizilor şi muncitorilor de pămint, 
lipsiţi de experienţă şi pricepere, unli lipsiţi chiar de senzul proprie- 
tăţii, cum au fost țiganii împroprietăriți. (Vezi legea improprletări» 
rii din 1920). De fapt în loc de economie agrară sa făcut mai mult 
politică agrară, şi cind aceasta: tocmai în crepuseulul unei ere, în care 
fatul va prevala factorul economic, 


Insuficiența reformelor agrare de modă veche cum ne upare 
astăzi seria de reforme încheiată la 1920 se vădeșste nu numai prin 
falimentul lor de a asigura o bază economică stabilă milioanelor de 
țărani, ci și prin scela de a da o soluție definitivă problemei sociale 
a pămintului, Deşi tocmai aceasta din urmă n fost ținta marei reforme 
arire de după război: de a lega permanent de påmint populația de 
a țară. 

Rezultatele din aproape toate țările cari au trecut asemenea re. 
forme, arată cit de schimbător este caracterul mişcărei populațiunei, 

In Rominia, cu şi în celelalte țări din Europa răsăriteană şi cen- 
trală, preia rege rurală semifeodală a rezistat nimai cită vreme 
populuţiuea a lost rară. Cind aceasta a devenit mal densă monopolul 
clasei marilor proprietari asupra pămintului s'a clătinat. Exodul deln 
sute la oraşe pe care l'am inregistrat în ultimii ani este un simptom 
destul de elocvent al crizei noastre sociale, care deabia acum începe. 


Este adevărat, la noi ea nu a mat încă forma acută din Austria 
i Germania de exemplu, unde din cauza supra-populării oraşelor a 
ost nevoie să se in măsuri de contra presiune (recolonizarea ome- 
rilor dela oraşe). In Ungaria acest exod este impiedicat numai de ve- 
chiul sistem feodal încă în ființă. Problema se poute agrava și la noi 
di nmomentul în care procesul de industrializare a orașelor și de 
supra-populare a sutelor se vn fi consumat și cînd măsurile de contra 
presiune ce sar lun, ar agrava şi mai mult situațiunea. 

O perioadă nouă de reforme agrare fatal va trebui să încenpă, 
deşi acestea vor fi diferite in concepție de vechiul tip de reforme, Ele 
vor trebui să satisfacă în primul rind nevoia statului modern de o 
structură agrară potrivită cu condiţiile technice și economice in con- 
tinuă evoluție, De data aceasta desigur na este vorba numai de in- 
teresele fărănesti, ci problema lrebueşte atacată In raport cu inte- 
resele generale a intregei comunități, 


Prin urmare va trebui să se aibă în vedere rolul ce urmenză să 
jonce forțele dinamice ale vieței economice, depăşind poziţiile sta- 
tice ale acesteia. După ce pămînturile uu fost expropriate (pină la 
500 — respectiv 200 hectare), vreo 600.000 de „indreptăţiți” au rã- 
mas fără nici o talpă de pămini şi un all număr considerabil, cu 
prea putin påmint pentru a putea menține o familie medie. Apoi, 
sistemul juridic de moştenire, creşterea natalității rurale şi schimba- 
rea ir poa pasa economice, ca de pildă mecanizarea și alte metode 
de raționalizare ce due la inlocuirea de muncă manuală, s'au pus den- 
curmezișul bunelor intențiuni ale retormatorului post-belie. Noua re 
formă agrară va trebui să gma semmă de aceste situațiuni şi să vină 
cu măsuri de îndreptare. Ea va trebui să se îndepărteze delu idein 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


strimtă a expropeierilot * improprietăririlor care a stat la baza re- 
are de į j s Ă 

hei pie eră wesine războiu a marcat trecerea spiritului aa a 
al 19-lea și ivirea unui nou spirit social, progresiv — n arie: as et 
rat al veacului al 20-lea. In acest veac asistăm la o brutală inlocu 
a concepţiilor politico-socială a trecutului şi la o brutală Tue elegie & 
technicei de producție agricolă, care face imposibilă dăinuirea na 
departe a vechilor legi de distribuție şi de organizare a prop 

a ~ L i 
a aaria 1 n astfel depe planul vechiului tip de distribuție 
— adică depe planul politic — pe acela al unei organizări pitapis 
a întregei structuri agrare — cu aite cuvinte, pe plan economic. 50- 
Ințiunea viitoare va fi prin urmare una sintetică; carora Ar a 
uneşte și satisface un număr optim de factori social-econom ai. des 
sta fata) implică o metodă și o filozofie social-politică eclectic 


YV. Cornea 


Cronica muncitorească 


Spre unificarea regimului legal al meseriilor 


A inceput să se vorbească, în ultimul timp, despre o nouă lege a 
meseriilor, care să unifice regimul legal ul meseriilor şi să stabilească 
p Peera 7 noui, uniforme, pe tot cuprinsul țării, de exercitarea pro- 

esiunii, 

Nu cunoaştem încă proiectul guvernului, care, dealtminteri e lu- 
crat cu uşile închise; îl vom examina la timp, adică atunci cind va 
deveni lege, și cind deci principiile generale și toate celelalte ches- 
liuni de detaliu vor căpăta o formă definitivă. Ne referin, în cronica, 
de faţă, la o încadrare sociologică a problemei meseriilor şi la o subli- 
niere a punctelor principale, de ordin juridic şi economic, de care 
trebue sã se țină seamă în această nouă legiferare pentru meserii. 

Ceeace caracterizează, din punctul de vedere al stratificării so- 
ciale, organizarea economică actuală a societății, este repartizarea 
elementului romin, în compartimente sociale, determinate după fune- 
ționarea economică, îndeplinită în procesul mure de producţie şi de 
repartiție a bunurilor sociale. 

In centrul sistemului economic capitalist stă forţa atotputernică 
a banului: elementul financiar. Posesorii marilor capitaluri finan-, 
ciare sau proprietarii mijloacelor de producțiune investițiuni 
constituesc clasa socială a marei burghezii, aceea care ncapareiză 
massa profiturilor socile, în avantajul său exclusiv. 

In vădit antagonism social, în evidentă poziţie economică con» 
trară, vine clasa pălmașilor, a acelora cari muncesc și trăesc numai 
după urma braţelor lor, clasa proletariatului industrial si agricol. 

Intre aceste două mari clase, se interpune, intermediar, clasa mij- 
locie, care nu are o construcție socială omogenă, cum au celelalte 
două clase sociale, a marei burghezii şi a proletariatului. 

Clasa mijlocie se împarte în două mari categorii: a) productive 
şi b) parazitare, Categorii productive: în primul rind, meseriile și 
mica industrie, |ăranii, mici proprietari, intelectualii, technicieni, 
funcționarii. 

Categorii parazitare: comercianții, cămătarii, uzufructunrii po- 
litici. 

Aceste două categorii gravitează, potrivit naturii profesiunii lor, 
in jurul clasei proletare sau în jurul clasei marei burghezii, în primul 
caz orientările sociale și politice merg către democratism, către rez 
forme sociale, către legiuirile de proteguire a factorului muncă, în al 
doilea caz orientările sociale şi politice merg câtre dictatură, către 
fascism, către persecutarea elementului de muncă, 

Şi această altitudine de reacționarism politic, dar și economic, 
îşi are explicaţia sa socială firească: supravenitul marei burghezii 
este alimentat din exploatarea nemiloasă, a funcționarilor, a lucrăto- 
rilor şi a meseriașilor muncitori, 


q. 
r VIATA ROMINEASCA í 
fel, se determină clar, rolul economic al meseriilor şi a 
Epari categoria productivă cea mai importantă din clasa 
mijlocie: bazată pe muncă, ca mijloc de realizare a ciştigului său sa 
cial; această categorie socială a raou e ee Dra er eg “ ema mac 
nomică relativă, datorată fptului că pose ji 
Sroductiunii in atelier (însăşi legea pentru ep. grec po Are 
efectuat determină mica industrie după H. P. şi numărul luc 
industriaşi). ; sen un a 
st lucru dă un anumit avantaj: îngăduie formarea 
sine ds clasă mai pronunțată, cu o cunoaştere mai sigură a inte- 
conni de pie important de subliniat este faptul că clasa miie 
(şi implicit şi meseriile), e mai numeroasă şi mai puternică sonna a 
ceste, în țările agrare, cu © industrie as puțin desvoltată și cu o : 
i i tā a economiei rurale. 
Ai ere itminteti, pre meserii şi agricultură există o strinsă lega 
şi evoluția meseriilor, la noi în ţară, dovedește cu prisosință ace 
iert, i ii neşti, V 
ri istoric şi sociologie, evoluția muncii omeneşti, 
PE a să bre e ăi de desvoltare evolutivă a omului şi a 
pului social, fatilnim: vinatul, pescuitul, pășunatul, agricultura şi i 
ii o A in sine, esle şi ea o meserit, Pentrucă, în elegem 
prin meserie: munca cu un instrument. Ori agricultura a aparat, d 
preocupaţie profesională a omului, atunci cind el a putul s 
pămintul cu un lemn şi mai tirziu cu un drug de fier. oanet tă 
După asricultură și gptizgerct ea agree Series mii pă 
, meseriile s'au născu au tare: ec 
sree teamă de lut, cojocăria, tăbăcitul peilor, rotăria, more i 
în fine covăria, sunt meserii în strinsă legătură cu viaţa sătea 
dărlei țărănești. > i 
jè seraa pa Shia atuncia cind a luat desvoltare, s'a er a afem, 
tirguri, în realitate sate mai mari, re se drumuri rurale, d 
£ nare pentru lumea țărănească, p b ] 
a Ai periei gat desvoltat la incă şi A ay meseriilor ro 
i meroase pilde in această privință. 
ta m a dna srani g de secole a dăinuit economia cait: 
care obiectele se consumau în acelaş gospodărie in care, se $ prou 
ceau, Se producea in vederea piopeini cumani htio mere 
„). Clădirea unei case şi alte luc : s ec: 
ae ar F ona g ze săteni. Cu timpul, obiceiul acesta intre supere a 
fost exploatat de către stăpini, deci transformat in „poaread s gee aog 
de boeri. Ori, claca intre săteni şi claca la boeri au contr si a = 
șterea sistemului semi-meseriilor ; ulterior, prin regimul or D a 
monopoliste și rutinare, Big lie rare k eră ră şi s'au des 
i j i în sprijinul gospo ei r i ] 
a pd-l podea în sociologică a categoriei sociale a meseriei 
ne duce mai departe, lu examinarea complexului bine ; și dă 
punctul de vedere al dezideratelor de ordin profesional și din punc 
tul reale uridic. 
s p~ a ara bn numeroase profeţii doctrinale, meseriile nu y hi 
să moară. Ele trălesc şi se desvoltă paralel cu progresul Ea ey 
marei industrii şi al me iar comert, reuşind de multe ori ne 
onorabilă cerințelor pieților locale. ş 
şi mi pene rare aceasta de criză prelungită a regimului m = 
talist, privirile sau îndreptat, pline de sperante, câtre mica i pr 
strie și către meserii — cari pot să reguleze cerinţele re e m pai 
stringe de consumatori şi — cel puţin în cercuri pre may, 
îmiäture dezechilibrul dintre producție şi consumație ă, 


CRONICA MUNCITOREASCAĂ 93 


Se poate spune că lu noi, problema meseriilor e o problemă ul- 
tată, spre deosebire de cele ce se petrec, în streinătate. 

ln Franța, bunăoară, în 1926, guvernul Poincaré a venit cu un 
credit de 100 milioane franci, în ajutorul meseriașilor și a micilor in- 
dustriași, distruși de război, iar în Statele Unite, anul trecut, Roos- 
velt a cerut congresului şi a obținut un credit extraordinar de 300 
milioane dolari pentru micii industriaşi. 

La noi în ţară, nu s'a făcut nimica pentru clasa meștesugărească, 
căci nimica Înseanmă a acorda în 1919, două milioane jei pentru 
„Casa de credit şi refacere a micii industrii. 

De 17 ani, meseriile trăiesc sub patru regimuri legale diferite, 
după fiecare provincie și nici un guvern nu s'a Invrednicit să unifice 


regimul legal al meseriilor, 


Din punct de vedere al situației numerice a meseriașilor — ne 
lipsese dale complete. 

Recensământul general din 1933 nu s'a încheiat, în ceeace pri- 
veşte centralizările pe cùtegorii de profesiuni, 

In lipsa acestor date precise și complecte, ne vom referi la sta- 
tistica ministerului muncii, privind numărul meseriașilor Inserişi a- 
legători la Camerele de muncă, colegiul meserii: 


Din aceste dute se vede că în 1934, la secţia meseriașilor, la toate 
Camerile de muncă din țară, sunt înscrişi 151.119 alegători, față de 
426.800 alegători la secția mcrători şi 105.032 alegători, la secţia func- 
ționari particulari. 

Avem aşa dar 151,199 mici unități economice de meserii, indicate 
de înscrierile la Camera de muncă. Organizațiile profesionale de me- 
seriași pretind că, în realitate numărul meseriașilor şi al micilor in- 
dustriaşi este dublu, de peste 300.000. 

In orice caz, şi din punct de vedere numerie se impune să dăm 
toată atenţia problemei, 

Istoriceşte, meseriile româneşti au avut de luptat în trecut, cu 
concurența elementului strein, Ele s'an putut desvolta numai multu- 


mită instituției breslelor, cu caracterul lor lerarhizant și monopoli- 
zator, 


Regulamentul organie cure nu a fost o legiuire națională a 
dat o lovitură puterii monopolizante a breslelor. 

Petre Carp în 1888, Nicu Filipescu în 1900, P. Missir în 1902 și 
mai ales Dem, Neniţescu în 1912, au statodnicit regimul legal al me- 
seriilor în România mică, organizându-le pe categorii de producție, 
bresle şi corporațiuni. 

Concomitent cu reglementarea exerciţiului meseriașilor, Dem., 
Nenițescu s'a. gândit fericit și la legiferarea asigurărilor muncitoreşti 
şi n creditului pentru meserii, 

După război, legea pentru organizarea Uniunii generale a micilor 
industriaşi și meseriași patroni, legea pentru asipururen plății lucru 
lui efectuat și legen camerelor de muncă, care a creint secția meseria- 
sior, au completat acest ciclu de legi, 

Asupra importanței deosebite a problemei meseriilor, la noi în 
tară, au atras atenţia, încă înainte de război, P. P, Carp si d. Virgil 
Madgearu. P. P. Carp spunea, în 1888: 

„ODcupându-mă de meserii, nu em putut rămâne nepăsător față 
de faptul straniu şi unic poate în istoria modernă a popoarelor, că 
meseriile stau la noi, mai cu totul în afară de netivitutea națională. 

„Străinul ne face bucatele, străinul ne îmbracă, străinul ne zideşte 
locuințele, străinul produce, românul consumă!” 

D. Virgil Madgearu s'a preocupat de problema meseriilor, încă 
din 1911, în studii şi conferinţe ținute la acea epocă: „In chestia me- 


J VIAȚA ROMINEASCĂ 


Bresle vechi şi bresle noui” şi „Cercetări despre indu- 
stria la domiciliu”, de 
de viitor n meseriilor: 9 

Spofa pen pi ie larg de activitate, a cărei boss 
va creşte cu inomijiroa gi rafinarea trebuinjelo, patas drept co 
ii materiale şi inte a 

Adăugaţi la această evidentă necesitate socială de a Mapana ele 
mentul romånesec spre realizări de producţie economică — ş e i 
ma reală a naționalizării orașelor şi a consolidării clasei noas! 


PS o n uceniciei, concomitentă cu aceea a învățămin 


praci onal; epoca primă de pregătire pentru meşte:aig 
buie pi profet în condițiuni de serioasă selectiune. RS 
ea e capacitate, prolozloaali, Caril profesionale. 
f ză a doua preocupare, în ordin inreg ră 
landestinismului, preferinţă la furniturile 
det a T aani, OTRnIATeA unui credit popular al igon Ee meta 
curajarea constituirii de cooperative meşteşugă reşti, ge Pom 
regim fiscal raţionalizat, ine me poe pe cifra de 
constit robleme e 5 
constituesc celelalte Poloma „L'arlisanat, classe sociale”, examinind 
cum se pune problema în Frana, ajunge a, Po canieiel previna 
n near are ra pir de2i deratele de imediată necesitate ale mă 
seriașilor francezi. PRE 
tată — este înființarea Camerelor de | 
rii hu iese e ne de reprezentare şi apărare a intereselot 
i meseriașilor. y | 
proin a Sifin a regimului legal al meseriilor y o s 
țină seamă de toate aceste deziderate profesionale x de condiția se 
cială și economică, în care se găsesc, astăzi, meseriile. AM 
egiferarea aceasta sar încadra în preocuparea aah RR 
liticii economice din zilele noastre: necesitatea  organizăr roma 
-ros aps erage onomi, de PE ei și de da | 
nanciare de credit şi prin ilouce de pi de td 
A calea cooperaţiei, se asigure clasei mi 
nara pei pioneer dot Strivită între capitalismul aona 
şi tendinţele socializante ale proletariatului, clasa maos e, n n 
poate răsufla; factor de echilibru social, de producțiune raționale 
şi de conservare națională, această clasă nu poate să fie nealiji 
mai ales de un stat, la începutul consolidării lui. 


N. N. Matheescu 


Cronica teatrală 
— Deschiderea stagiunii — 


Teatrul trece încă prin criză — şi în străinătate, şi 
la noi. 

La Paris sau închis multe teatre; iar cele rămase — se 
luptă cu mari greutăți financiare, sălile fiind aproape goale. 
Numai galeriile sunt populate, unde merg îndeobşte localnici. 
Stalurile, lojele şi balcoanele de rangul întiiu sunt pustii, — 
fiindcă străinii nu mai vin, în avalanşe, la Paris. Criza îi 
opreşte pe loc. 

Chiar music-hall-urile se resimt greu pe urma acestei 
situații. 

Maurice Chevalier a atrenat spectacolele Casino-ului 
de Paris. Revista anterioară însă n'avea nimic atractiv — 
aşi revistele dela Folies Bergère, Mayal, etc, 

Decorurile şi costumele bogate de odinioară nu se mai 
văd. Au rămas numai nudurile — care costă mai puţin. 

Din pricina lipsei străinilor, revistele caută să satisfacă 
gusturile naţionale: se prezintă diferitele proviincii, cu cos- 
tumele, cîntecele şi cu dansurile lor. Vin armate în cadență, 
Girls-ele alcătuesc din culoți triculorul patriei, 

Parcă trăim vremurile imediat de după războiu... 

Comedia, drama, tragedia — îşi au adepţii lor. In jurul 
teatrului serios, publicul stringe iar rindurile — probă aglo- 
meraţia din galeria teatrului. Dacă prețurile sar micşora, 
masa spectatorilor s'ar răspindi asupra tuturor locurilor, 

Acum cîțiva ani s'a pus problema asistenței teatrului, 
Se credea că cinematograful, — cu fastuoasele-i montări, cu 
rapida desfăşurare a dramelor în concordanță cu spiritul vi- 
tezei, — va aduce tot publicul în fața ecranului, lăsind deserte 
sălile teatrelor. 

Ciţiva actori şi regisori cu repuțație mondială şi-au spus 
în presă părerile, Ei remarcau, şi cu drept cuvint. că teatrul 
şi cinematograful sint două lucruri absolut deosebite, Nevoile 
sufleteşti ale spectatorilor nu pot fi satisfăcute — deopotrivă 
— de teatru sau de cinema. 

La filme se duce spectatorul pentru distracție uşoară: 
o încintare a ochiului, un cintec plăcut, melancolii călduţe... 


O 


90 VIATA ROMINEASCI anme 


La teatru, căutăm altceva: o emoție artistică, profundă, 
care să încînte sone — Š e ris sau plins, venit din fundul 
i, nu numai din ej. = í 
aie ra care a delectat omenirea timp de mioni sait 
tecîndu-se cu divinătatea prin spectacolele sacre... aducin 
publicul în arene cu mincare deacasă pentru o zi mecla gizi 
provocînd hohote sparmodice de ris şi plinsete cu sug ra 
nu putea să dispară, gonit de umbrele tremurătoare de pe 
pînză, acompaniate de glasuri din cutie. $ 

Obeervăm şi la noi un reviriment al teatrului. ; 

Chiar faptul că la Bucureşti s'au creat pəntru stagiunea 
aceasta, cîteva teatre nouă — închinate diferitelor genuri este 
o dovadă de ecoul produs în public de spectacolele dramatice. 

Pe lingă Opera Romină şi Teatrul Naţional care anunță 
un bogat repertoriu, în slujba căruia D-nii Perlea şi ri ema 
vor pune desigur elementele cele mai bune, aşezate la locu 
lor şi contopite întrun asamblu unitar, — Teatrul Regina 
Maria şi-a înmulțit forţele artistice. Acest teatru de artă a 
dat reprezentații fără cusur. El, în unele vremuri, a ținut — 
cu excluzivitate la Bucureşti — torța adevăratei arte. 

Teatrul Vesel, — subt direcția D-lui Timică, regizor 
fiind D. Sică Alexandroscu, — şi-a deschis porțile. 'Talentul 
d-lui Timică, — realist, sobru, perfect cumpănit, — este o 
garanţie, că în orice piesă (oricît de lejeră), vom găsi tră- 
sături de adevărată artă. s 

Teatrul Alhambra continuă să atragă publicul cu revis- 
tele vesele şi de efect ale d-lor N. Vlădoianu şi N. Cons- 
tantinescu. 

„Comedia“ va reprezenta operete, subt conducerea artis- 
tică a d-lui Tănase — un autentic artist de comedie, dublat 
cu un spirt gospodăresc fără gereche. Teatru de vară, tur- 
neuri cu reviste, trupe de operetă — totul capătă viaţă la 
umbra profilului d-sale, impozant... i 

Teatrul Majestic a fost deschis de compania Stroe şi 
Vasilace, K 

Fiecare întreprindere a început cu entuziasm, Cu dor 
de muncă. Toţi directorii speră să comunice şi publicului — 
ataşamentul lor de teatru. d ai 

Deschidem şi noi credit tuturor trupelor — rămînind ca, 
pe măsura desfăşurării spectacolelor, să ne notăm aici impresiile. 


M. Sevastos 


Cronica cinematografică 


Telegrame 


Luaţi un îranțuz, o metecă oarecare, indiferent de nuționalitate, 
un domn cu cioc, adunați-i împreună, și veţi obține o atmosferă de 
suflet slav. Aşa fac, dela o bucată de vreme, cinematogratiștii francezi. 
Şi-i trag la filme ruseşti de toate soiurile: [arse cu urhidurese came- 
riste, drame de Dostoiewski, ete. Duceli-vă lu „Tovarith”, să vedeţi ce 


uşor şi ce anosi este să fii Rus i p 
Ś E 


Vă mal aduceți aminte de Jacques Cateluin? Foarte curios cum 
unii actori francezi, de îndată ce îmbătrinese puțin, evoluează spre 
bombonel. Exemplu Andre I.uguet, Exemplu Jacques Cateluin, Nu 
vreau să mă amestec în viaţa particulară a oamenilor, Dar este foarte 
curios cum Catelain, în toate „creațiunile” sale, vrer să facă roluri 
eminamente virile, Este dreptul ini să dorească a „face pe bărbatul”; 
şi este dreptul nostru să găsim că nu se potriveste. 

In „Calea Imperială” (aşa se numește filmul de care vorbim) ni 
se arată, de franțuji, bravura militară engleză, în colonii de musul- 
mani, şi asta cu concursul unei Lady, care e nemțoairă maghiarizat 
(Kate von Nagy), Aproape Societatea Natiunilor, 


Animalele sunt cei mai buni actori, Fi nu pot juca fulg, Animall- 
zarea actorului a fost o genială descoperire a regisorilor de la Holly- 
wood. Actorul se dresează, și atita tot, El ascultă; nu are „păreri, 
De aci perfecția actorului american, larg plătită cu o popularitate 
care răscumpără din belşug mica ofensă de amor propriu a căderii ln 
rangul de simplu dobitoc dresat, 

Asta, a propo de multe, — ce zic? de mai toate filmele americane. 


Documenturului îi şade bine să fie documentar, Exemplu: „Abi- 
sinia". Prodigios de interesant. Pentru cine e nehotărit asupra atitu- 
dinei sale în conflictul itolo-etiopian, să se ducă să vadă filmul. Va 
pricepe că e vorba de lupta dintre soselele pavate, baia zilnică, batista 
de buzunar, etc., şi picioarele desculje, noroiul secular, scârpinnrea 
de păduchi cu gura, etc... Cel mal mare dusman nl tezei italiene este 
dI Mussolini. Cind un popor Întreg spune, patetic: vreau să trăiesc; 
nu mai încap în fara mem; cer să fiu lăsat să mă instalez acolo un- 
de-s locuri virane, chiar cu riscul de a civiliza tigani, nu putem să 
nu-i dăm dreptate, Cind însă un om, oricine ar fi el, spune; aşa vreau 
așa fac, şi cine-i contra va fi ucis cu tunul, — ne trebue multă tărie 
de caracter ca să răminem de partea Italienilor. 

Filmul „Abhisinia” are tomai acest merit de a reabilita teza 


un 
moment compromisă de inabilitatea beată e Ducelui, 


98 VIAŢA ROMINEASCA 


documentar: „Sequola”. Dar vai, agrementat cu anecdote uma- 
ne: menta distinși care se instalează în junglă cu mașina Yost pentru 
a scrie romane, părea de bună familie flirtind cu chipeș guard 
silvestru, şi conversații — Dumnezeule! — conversații ştiinţifice — 
morale asupra posibilităților de împrietenire la animale, dialoguri 
triuloguri culturale care taie tot cheful spectatorului, Păcat. Vederi 
de fiare în exerciţiul funcțiunii sunt excelente, Pot chiar zice că-s 
mal bune decât toate cele filmele animale precedente. 


N'aş îndrăsni să spun egală cu bugetul Rominiei Mari, dar cu si- 
E aaată cu acel al Romîniei Mici este suma de bani investită 
pentru finanțarea nouei superproducţiuni a lui Maurice Chevalier. 
(„Folies Bergères”). Dar face, Virtutea domnului Mauriciu Cavaler 
trebue recompensată, D-sa e un caracter de bronz, Nu glumesc. 
Priviţi puţin fotografiile din noul film, Eroul joacă un dublu rol: 
un cabotin „fiu din popor” şi un nobil conte Cassini. În această 
ultimă calitate arborează suvițe câărunte și maniere distinse. Bi bine, 
constatăm că nu-i nici fals. Chevalier ar putea juca roluri de duce 
sau de magistrat, sau de student de bună familie burgheză, sau orice 
altceva; ar puten juca tot atit de just ca orice actor american. Şi to- 
tuşi nu vrea. Hămine fidel personagiului idiot căruia îi datoreste fai- 
ma lui mondială: șansonierul coate-goale, golanul vesel, pușlamaua 
sentimentală, băiatul de prăvălie artist în ore libere. Şi această fide- 


litate ne face să avem stimă pentru Chevalier (foarte fără voia 
noastră), 


„Vanessa” este o sentimentală poveste în costume 1900, unde 
eroul devine ciung ceeace se arată cinematoyraficește printr'un fel de 
burtă laterală, Eroul este împodobit, pe partea stingă, cu un exces de 
prosperitate asimetrică. Interesant acest procedeu cinematografic 
consistind din depozitarea unei infirmități în pantalonii victimei, 
(Proprietarul acestora din urmă este domnul Robert Mongommery). 


Trei filme, foarte diferite, dar toate egal de desăvirșite. David 
Coperfield, atmosferă de roman englezesc vechiu, cu caractere roman- 
tic îngroșate, îngeri sau fiare, Dumnezei sau canalii, Nespus de subtile 
sunt aceste producţii, unde autorii filmului trebue să redea nu o rea- 
litate... reală, ci una pur literară: realitatea Dickens (aşa cum fusese 
realitatea — Hugo dă Mizerabilii). Actorul trebue să se gindească nu 
la personagiul care a trăit, istoricește, pe vremea lui Dickens, ci la 


gravura pe care şi-a combinat-o în cap micul cetitor al lui Dickens, 
cetitorul de atunci tot atit de bine ca şi cel de azi... 


„Extraordinarul Mr. Ruggles este altul din cele trei filme strasnice 
ale prezentei stagiuni, 3 

In contrast cu David Copertield, nu-i vorba de nici-un roman. 
Chiar scenariul a fost compus ad hoc, nu tras din vre-o bucată lite- 
rară, ge = este un scriitor, un servitor englez, tot aşa de atașat 
tradițiilor cit şi conservatorul său stăpin. Valetul britanie 
călătorește întimplător în America 1900. Şi strechea | ocra- 


iberal-dem 
tică vine să tulbure senina Ini tri à 
astea jucate de Charles Longhi rinë morală, anterioară. ŞI toste 


CRONICA CINEMATOGRAFICA % 


AL treilea film cu totul remarcabil e „Drumul vieţii”, E vorba de 
„Copii abandonaţi”, moştenire de tristă murdărie fiz și morală a 
războiului civil în Rusia sovietică, moştenire pe care guvernul bol- 
şevic a lichidat-o cu un simț de umanitate şi cu un talent pedagogie 
care ne lasă pe ginduri, muţi de admirație. Filmul n'are „anecdotă”, 
Este un reportaj. Şi nu-i ideali E. Dacă ar fi, am ști-o numai decit. 

nu-i ceva care să nu mi iale de o Eilucatorii socia- 
lişti au transformat niște copilib: apa beţivi, leneşi, cocainomani, 
zdrențoși, în nişte oameni de abă, muncitori şi entuziaști, Cam? 
kdos m ă filmul, şi veţi constata că în Rusia de azi nimic nu este im- 
po 5 


Douglas Fairbanks Senior a cules folklorul de cavalcade roman- 
tice gen cow-boy şi piele-roşă, şi le-a trecut din arta populară în 
„arta cultă”, exact așa cum de pildă Eminescu a făcut În „Doină”, „La 
mijloc de codru des”, „Ce te legeni” ete. g 

Douglas şi-a terminat de mult cariera. Opera lui e clasică. O con- 
tinuare ar fi o simplă repețire, Asta nu înseamnă că folklorul de 
equestre aventuri bufnllobilesci n'ar mai putea fi origine de alte pro- 
ducţiuni de „artă cultă”. De aceea e bine, pentru n da cineaștilor ma- 
terial de inspiraţie, să se însceneze povesti ca accen reprezentată re- 
cent la Bucureşti sub numele de „Bufallo Bil”, poveşti simple de paca- 


pac, paca-pac, dar nu mai puțin distractive pentru copiii de la 7 
la 70 de ani, 


D. |. Sochionu 


Miscellanea 


Arthur Henderson 


Demenţa colectivă alimentată copios de guvernele statelor fasciste 
care se va încheia cu un măcel universal așa cum na mai cunoscut 
istoria, va lua un avint Dei teribil, acum cind dispar unul cite 
unul marii apostoli ai păcii, 3 E a 

In ultimii ani s'au stins aproape tofi reprezentanții convinşi ai 
ideii pacifice, intemeictori ai Socletăţii Naţiunilor, din nefericire 
atit de mult stăbită prin evenimentele din urmă. : 

Arthur Henderson era prin origine socială şi formație sortit să 
lucreze pe ogorul păcii. Un om ridicat din pătura muncitorească, 
după ce a fost simplu lucrător în industria metalurgică, membru ac- 
tiv şi conducător de sindicate, nu poate să dorească altceva decit 
pacea. De altfel toți oamenii de umile origini, toţi cei cari îşi inte- 
meiază existența pe muncă, covirşitoarea majoritate a masselor, n'a 
dorit şi ma iubit niciodată războiul. De războiu i a singe visează nu- 
mai păturile conducătoare, diplomaţii cu singe de şarpe În vine, şi 
peste tot acela cari nu vor muri niciodată în tranşee, 

Dela modesta situație de muncitor metalurgic, conducător de 
sindicate și primar în Darlington, Henderson s'a înălțat prin me- 
rite proprii pînă la şefia partidului laburist, a cărui politică a urmat-o 
dela întemeierea lui în 1900, 

Se bucura de o largă popularitate în rîndurile munecitorimii en- 
aleze, nu numai pentrucă se pusese în serviciul cauzei şi intereselor 
ei, ci şi pentru faptul că Henderson era un membru al bisericei me- 
todiste, foarte răspindită în nordul şi westul Angliei. Metodiştii sunt 
aprigi duşmani ai războiului, oameni de o rară puritate morală și im- 
tegritate de caracter. A fi membru metodist, înseamnă a te bucura de 
o mare autoritate în toate cercurile. Calitatea aceasta este una dintre 
cele mai prețioase cârți de vizită, atit este de mare prestigiul acestei 
biserici, 

„Henderson era predicator metodist apreciat. Convingerile sale 
religioase, era natural să-l determine împotriva războiului. (Meto- 
di 4ii merg pină acolo încit opun rezistenţă civică în cazuri de mo- 
bilizare. Asa s'a intimplat în preziua războiului din 1914). 

Cu toate acestea n făcut parte din cabinetul de războiu, alcătuit 
de cinci persoane, în mina cărora stetea soarta Angliei, 

După războiu a militat pentru refacerea internaționalei muncito- 
reşti, şi mail tirziu pentru dezarmarea generală, în cadrele conferinței 
pentru dezarmare al cărei preşedinte a fost, 

Străduințele sale pentru pace au fost răsplătite prin decernarea 
marelui premiu Nobel în 1934, după ce pentru aceiaşi operă i-a re- 
venit premiul Carnegie în 1983, 

Prin moartea lui Arthur Henderson idealul păcii între popoare, 
tot mai mult căleat în picioare de curentele reacționare, pierde o 
forţă apreciabilă, un reprezentant convins şi sincer. 


MISCELLANEA 101 


Dar, ca și Briand, prin ceața grea ce-i întuneca vederea, în ulti- 
oan ga esigur că Henderson a zărit mişeindu-se umbra zeului 
morții, 


„Eroismul" reacţiunii valahe 


Presa de dreapta epuizează vocabularul, ridicind în slavă eroismul 
strașnic al acelor rătăciţi, cari sub podoaba diverselor cămăși, verzi, 
albastre şi vineții, execută cintece, escursii şi exerciţii platonice cu 
lopata pe mai multe șantiere de paradă. 

Rătăciţii „eroi”, cum ştim, sunt tineri, tinerei și copii. Adevărat 
este că în ansamblu, rătăciții pot reprezenta o oareşcare forță, mai 
ales atunci cînd nu li se opune în cale nici o altă ri ră 

In umbră, stau părinţii spirituali ai acestor rătăciţi, Menirea lor 
e doar manevra, întăritarea şi asmuţirea, dirijată plăcut de pe 
jachturi sau de pe canapele comode ale unor hoteluri de lux din 
capitala țării. 

Intr'un mânunchiu, aceasta-i reacţiunea. 

Dar în afară de copii şi maturi ratați rămași smecheri, se spune 
că reacţiunea se poante baza şi pe largi cadre de functionari publici, 
ofileri, pensionari şi membri ai corpului didactic. Eventual, ar veni 
în vedere şi un însemnat stoc de preoți și alte fețe bisericești. 

Să punem acum două întrebări: 1) de ce dreapta și-a putul recruta 
pină acum această strinsură de membrii şi aderenti și 2) este intrade- 
văr eroic să fi reacționar. 

Deunăzi, un „mare” legionar, care s'a perindat pină acum prin 
toate partidele democratice dela care s'a ales pe rind cu cite ceva 
spre a-şi asigura acum o rentă viageră după o meserie pseudodidac- 
tică, îşi auto-admira curajul reacţionar „in ciuda democratiei” care 
se apără, 

Dar realitatea, este alta, 

Căci sub regimul actual, nu e nici democraţie şi acelaș regim, nu 
numai că nu se apără, ci sprijină efectiv curentele reacționare. În 
perusi liberalismul tip Tătărescu-Inculeţ, ucide orice mișcare de 
stinga, 

Deci ce e mai comod astăzi, decit să fii reacționar? 

Nici un rise. nici un gest sau act care ar putea fi calificat de că- 
tre guvern ca revoluționar, nici o luptă, nici o încordare mintală, 
fizică sau morală. Ci o simplă vociferare și amplificare zgomotoasă 
a stării de fapt. 

Implicit si răspunsul la a doua întrebare: a fi reacționar, nu 
numai că nu-i nici un erolsm personal sau de ansamblu ci represintă 
chiar atitudinea lașului care alege punctul de minimă rezistenţă. 

„Eroismul” lor: escursii, adunări, ospeţe, chefuri, înjurături, uni- 
forme, toate sub auspiciile nutorităţii reale. 

„Jertfa” pe altarul naţiei: comploturi aranjate, cheltuieli din bv- 
zunare pline, plimbări dela studii şi „curajul” de dezertare dela studii 
şi „curajul” de a purta cămăși soioase pină la infectarea cu păduchi. 

Frumos eroism, nu? I. V- 


A murit Gib |. Mihăescu 


Cartea, certificatul de naștere al poetului, s'a strins și a fu- 
megat în raft. Scriitorul a murit, Și-a deslipit genunchii şi tălpile 
de glie şi sa mutat sus, unde zodia a întors acul. 

O toamnă, şi Gib Mihiescu sa dus. O moarte poetică lingă frun- 
zele ce cad, o moarte pe care mulți și-ar dori-o, Moartea lui fn- 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


serată la cronica ştirilor diverse a surprins ca o ameninţare. Am 
fi vrut ziare mica te de moartea creatorului, dar am înţeles 

vieţii noastre întoarsă dela sentimentalismul celor cîţiva romantici in- 
tirziați. Gib a murit în a patruzecea toamnă. 

In viață, opera creatorului s'a scris în raft umedă de viață şi 
de durere. Substratul psihologic se ghicea neastimpărat şi plin de o 
metafizică bolnăvicioasă. Mi-amintese numai noaptea profundă a în- 
doielilor din „La Grandiflora”, o noapte ce continuă să ardă până la 
ultimul roman „Donna Alba”. Apoi o poesie a adincului ce mi-a cio- 
cănit dela „Dintre portelanuri” pină la „Femeia de ciocolată”. 

Fraza bogată se undula ca un mister nou ce creștea odată cu viaţa. 
Nu odată am surprins la Gib Mihăescu învăluirea elementelor etero- 
gene artei aduse in contemplubilitate şi devenite estetice tocmai din 
cauza verbului bogat şi fluid, Amintiţi-vă halucinanta povestire care 
deschide volumul Vedenia, Farsa jucată de căpitanul Naicu soţiei sale 
închide povestea unul adulter, care apare căpitanului imposibil. An- 
ton, vițelul lui de ordonanţă, urit ca o maimuţă, nu putea fi amantul 
soţiei părăsite pentru a pleca în campania din Bulgaria. Și totuși la 
întoarcerea acasă, soldatul haidău îşi lăfăia trupul păros, de gorilă, 
lingă pielița fină a doamnei Naicu. Răsbunarea, pe care vrea s'o in- 
cerce Nalcu, e în funcţie de consideraţiile prietenilor şi de laşitatea 
lui. El n'a avut suflet: 

„Pentru întiia oară în vlața Iui îşi simţi sufletul... 

„Acum însă simţi în păreții trupului, sufletul acesta ca pe o ființă 
alta, care crescu deodată spăimintătoare şi-l muşca cu dinţii, îl ra e 
cu unghiile, voia parcă să-l sfișie într'o parte, da, da, acolo, în stinga 
capului, să-și facă loc, să țișnească afară pentru a se destrăma ca 
fomul în libertate” (pag. 29). 

Eroii lui Gib Mihăescu cresc aceiaş axă; omul lui nu este omul 
de acţiune, ci omul obsesiilor. Eroii Iwi obsedați sint oameni cari. 
trăesc o viață de vedenii şi hahcinaţii, din care nu încearcă să se 
smulgă niciodată, Astfel: în Femela de ciocolată apare obsesia golului 
de sub fereastră, în La Grandiflora obsesia adulterului care se termină 
straniu pentru victima eroului, în Vedenia răsbunarea, în Brațul An- 
dromedei, obsesia unei creaţii, nerealizate decit în creerul savantului, 
în Rusoaica obsesia unci fiinţe vaporoase care întirzie să apară. 

Tabloul (din volumul Vedenia) aminteşte ceva din Wilde. Dar 
tonului flegmnatie al englezului i se opune halucinaţia și sentimenta- 
lismul scriitorului romin, Bineînţeles că situațiile sînt cu totul diferite. 
Eroul lui Gib trăește anormal sub presiunea internă bolnavă de ne- 
cere iar povestirea se grefează pe o gelozie anormală a personagiu- 


Vreau să vă amintesc nuvela Uritul. Eroul, care s'a însurat cu 
Uritul în persoana unei nevinovate dar urite funcţionare din biroul 
percepţiei, « un obsedat la fel ca toţi eroii Iui Gib Mihăescu, Uritul 
creşte cu el în casă, îl giugiuleşte și-l impinge la nebunie. 

i mi se pare aceiaşi cale trasată tuturor personagiilor lui, cale 
simplă, dar mesteșugit lucrată de mina artistului, 

Artistul din nuvele s'a continuat adecvat romanului. Impresia de 
creaţie intensă o puteai bănui din proporţiile nuvelelor şi posibili- 
tatea de analiză. De aceia viaţă intensă sa conglomerat într'un cadru 
de peste 300 pagini în Braţul Andromedei sau cu al doilea titlu: La 
stern m umori mame rari poai yim e fie depăşit de creația 

usoaicei, n care ep u cu fantezia unui poet, V. ce e 
închisă în acest roman aduce ee pa obsesie născută In pură e i d, 


MISCELLANEA 103 
e S A E S S O D 


sexualitatea animalului, Obsesia creşte cu vestirea, epicul - 
rind situaţiile grefate, nu psihologic extern F pet ecl epicul mer 
uda Să ist prin autentic şi episod, psihologicul fiind manifestarea 

Firul trasat se continuă în Femeea de ciocolată. Golul de sub fe- 
reastră aduce eroului dorința de a se arunca, pentru obsesia lui, și nu 
pentru femeia cu pielița de ciocolată, Vedea în acest act tragice o eli- 
berare, care nu poate fi înfăptuită de laşitate şi acelaşi teamă de 
comentarii. 

Obsesia lămurește portretistica romancierului. Oamenii lui sint 
bolnavi de idei, de sentimente şi de fapte ce nu se pot înfăptui. Po- 
sedați de destinul forțelor exterioare, deposedarea lor nu se poate 
face decit prin violență, printr'o faptă ce iese din comun și care pute 
stranie. De aceia atmosfera se inighebează halucinant și depăseste 
tragicul uman prin bizarerie și convenţional, 

Artistul nu şi-a forțat personaziile pentru verosimil. Verosimili- 
tatea e, de multe ori, apanajul celor ce copiază realitatea în formele ei 
mărunte de existență, Artistul bazat pe bizarerie şi convenţional are o 
logică a absurdului ce creisză viață umană nouă, Acesta e artistul 
creator, 

Epicul lui Gib Mihăescu nu e epic de fapte diverse, care să se 
inglobeze în viața uctuală. Epicul lui iese din obișnuință prin carac- 
terul lui de autenticitate, manifest evident s} unei fantezii neobişnuite 
şi a unel sentimentalități ce nu se pretează la dulcigării. 

Pragul vieții a fost depăşit de creator prin moarte. Sentimentali- 
tatea reclama la moartea lui Gib o zi cu flori și cu primăvară, Artistul, 
însă bizar, e părăsit meleagurile pentru o întoarcere în creație. 

Aici lingă cea de a patruzecea toamnă ne îndoim genunchii în 
fața creatorului. Gib va trăi prin noi, cu perpetuarea vieții lui mo- 
deste şi fiecare toamnă ne va fi scumpă aducere aminte, Creatorul s'a 
întors lingă Creator. 

Darurile lui scrise de mina de humă vor tingui în raft moartea 
noastră a tuturor. 

O toamnă în care ni s'a dus un prieten mare, 


Citeva însemnări la „Ochii Maicii Domnului" 


Falsul roman al d-lui Tudor Arghezi, primit pieziy de criticii cu 
principii estetice sau nu, ridică o interesantă problemă. Dacă in ceia 
ce priveşte acţiunea, romanul e redus la citeva episoade ce n'au nimic 
epic în ele, lirismul autorului, şi prin acesta se poate mindri d. Tudor 
Arghezi, acoperă noutatea acțiunii. Eu aş fi propus să se cheme: in- 
dreptar pentru viitorii romancieri, fiind o carte dincolo de „à În ma- 
nière de”... Criticii noștri n'an vrot să 'nțeleagă că în dosul lirismului 
se ascunde o problemă, care prezintă o evoluţie ascendentă — lucru 
necesar romanului — şi care se sfirșește așa cum pronosticurile celui 
mai bun psihanalist ar fi regisal, s 

Complexul Oedip, care invălue „atmosfera romanului, trece nede- 
signat tocmai din cauza lirismului. Vintilă Voinea e un fixat de mamă, 
tocmai fiindcă aceasta nu fusese. 

Interesant de urmărit. 

— „Mamă, strigă Sabina, ca și cum... cucoana era de fuţă, nu te-am 
iubit niciodată îndeajuns”. (pg. 155). Deaceca psihicul caută ieşire în 
altă parte, Iubirea Sabinei cu ofițerul englez, căruia-i Inchină dro- 
gostea şi trupul, e o deghisare a sentimentului acesta matern. lar 
moartea ofițerului care crede ea că sa omorît de părere de rău pen- 
tru că a iubit-o, reprezintă complexul mutilării individualității necesar 
unui complex Oedip: tata — fiică sau mamă — fin. Deghisarea apare 
apoi ca o deviere dela obiect (sație-soț), devenit un complex Oedip 


i 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


obişnuit, (mamă-fiu) complex dublu, dat fiind că psihicul lui Vin- 
tiiä Voinea se desorganizează tocmai din cauza acestul complex, 

Rindurile pe care d. Arghezi le inseamnă la pag. 164 indreptățese 

i firmație: 

a airn- Pulcheria — spune Sabina Voinea — îl iubesc... ca pe 
lumina ochilor. El e scuza mea că mai trăese după dispariția soțului 
meu şi el va fi minluitorul meu personal, Dacă ns rămîne, cu pintecul 
gol şi nu l-aş avea pe el în braţe n'as mai trăi o secundă”. > 

Sublinierea imi aparține. E clară devierea dela obiect, obiectul 
devenind copilul, în lipsa căruia, E rr două fetişe ursulețul şi 
manechinul, lucruri legate de el. leagă de primul complex Oedip 
deghizat (soţ-soție) prin: 

„Suferința mea trebuie începută acum” (pg. 164), deci complex al 
mutilării, 

Fixarea de copil, îşi are corespondentul în fixarea de mamă a 
lui Vintilă Voinea, Din „Cuvinte Potrivite” trebuiau de mult scoase: 


Tu eşti, mamă? Mi-e frică, 
Mamă bună, mamă mică! 


care indică fixarea de mamă a autorului, Atmosfera aceasta e mal 
bine definită în roman: 

„Romanul lui de dragoste e Sabina.. Mama îi umple toate golurile 
sufleteşti, care la un tinăr de anii lui aşteaptă, goale ca ramele unui 
stup, să fe împlinite cu fagurii reginei” (pa. 200). 

Vreau să indic dovezi că nimic nu desminte afirmaţia complexu- 
lui Oedip. De obicei obiectul devine pentru subiect exclusiva preocu- 
pare, nureolată de exagerările psihicului. Voinea spune astfel că mo- 
ralul mamei lui „a fost de o duritate şi de o corectitudine de diamant” 
(pa. 273) afirmaţie ce indică divinizare, Exclusivitatea obiectului de- 
ține rol precumpănitor, Voinea nu mai înțelege o altă femeie în afară 
de Sabina. Ann, pe care i-o aleseseră drept soție, are rolul de mutita- 
toare. Intervenția el e primită cu aversiune la început, iar când simte 
că psihicul său ar inclina spre ea, Vintilă exclamă: 

- Ştefane, Ana vrea să omoare pe mama (pg. 122). 

Fixat aici, în matern, era normal ca actele pe care le înfăp- 
tueşte să fie acte copilăreşti, Fetiţul apare sub figura unui cățeluș, dar, 
al mamei lui moarte, de Crăciun. Căţeluşul e începutul noului com- 
plex, care se grefează pe cel dintii: complexul spectacular. Pagina 300 
nduce citeva rinduri în acest sens: 

„Din icoana Maicii Domnului se uita la el şi zămbea Sabina. 
e erau tot atât de frumoşi ca mai înainte şi faţa tot atât de proas- 
p: A era, 

Revelația aceasta, desigur mobilul complexului Oedip, trebuia să 
ducă la o descarnare a individului din obsesia lui familiară. Inter- 
venția Anei care-i dărueşte un juvaer „ca amintire”, îl face să se cu- 
sasas sai adine în noaptea copilăriei. E semnificativ pentru aceasta 
sfirsitul: 

„Ca să nu mai audă nimic și să nu fie răscolit, el închise lin, fără 
sgomot, după Ştefan, uşa stareției”, 

Autismul a fost finalul, Personagiul nu s'a putut smulge din ob- 
sesie, datorită intervențiilor, care ar fi putut mutila amintirea mamei 
sale, Pentru aceasta el trăește în amintire, în reacțiunile lui sint ac- 
cente de copilărie, (strigă spre exemplu pe Ștefan să-l apere de Aha), 
iar autismul, din care încercase să-l scoată Ştefan şi cu mama sa, e 
culminația trăirii lui primitive. . 

Spunem fals-roman fiindcă romanul d-lui Arghezi pune accentui, 
nu pe episod, nici pe povestire, ci pe liricul vieţii, 


MISCELLANEA LU] 


_ __ De aceia apare nemultumitor, nefiind după calapodul obişnuit eri- 
ticiior, Dar marea poemë argheziană « frumoasă prin problematica 
ridicată, prin verbul fluid şi fantezie, Apoi imbinarea livrescului cu 
liricul e o operă de mare maestru, Pentru o apropiere lon din Nā- 
pasta lui Caragiale şi Voinea, altădată, 
N. CRISTINOIU 
Fond reiigionar sau vlăsie ? 


„Sa pus din nou pe tapet, problema fondului bisericesc din Bu- 
covina, 

Sumar acest fond se compune din averile mânăstirilor şi biseri- 
cilor din Bucovina, puse sub administraţia mitropoliei din Cernăuţi 
cu concursul laicilor eparhiali și reprezentind o valoare de vre-o eite- 
va miliarde lei. 

Care e menirea fondului? 

larăşi, sumar: să întreţină bisericile, facultatea de teologie, cămi- 
nul de cantori bisericești, să construiască biserici noui, să întreţină 
școli şi asociaţii culturale, să plătească preoțimea şi văduvele de 
preoţi, să-și valorifice bogăţiile In folosul pasnya sătești, să acorde 
ajutoare în natură (lemn de foc și construcție) sătenilor lipsiţi de 
mijloace, să îngrijească bolnavii lipsiţi de mijloace, la hăile din Vatra 
Dornei, să sprijine orice manifestare culturală, 

Care a fost activitatea reală a acestui fond de miliarde? 

Se impune, să răspundem acum, mai detailat şi cu mai multe pre- 
cizări cari nu pot fi tăgăduite. 

Pe acest tărim, în activitatea fondului bucovinean se pol deosebi 
două epoci distincte: concesionările şi darea în exploatare a păduri» 
lor şi apoi, exploatarea în regie proprie. 

In prima perioadă, se țineau quasi-licitaţii, sau mai bine zis, 
pseudo-licitaţii. Astfel, au fost defrișați codrii cei mai frumoşi în pro- 
fitul negustorului, în profitul elicei necinstite dela Fond şi in nepro- 
fitul sau paguba Fondului şi a instituțiilor cari depindeau de el. 

In a doua perioadă, de exploatare în regie proprie, jaful continua, 
Fiindcă acelaş furt deghizat era practicat la fiecare fabrică de che- 
resten în parte, 

La dezastrul financiar, echivalent cu insolvabilitate și faliment, a 
contribuit şi nepriceperea comercială, așa că intervenţia crizei a pre- 
făcut exploatarea în regie proprie în crah, în regie proprie. 

S'a ajuns, ca pină şi veniturile vizibile ale Fondului să lie se- 
chestrate în timp ce preoți răminenu neplătiți cu lunile. Erau cu re- 
gularitate şi bine pr: insă cel mai mari dintre fejele bisericeşti, 
cari au avut grija să-și construiască şi un palat măreț în imediata 
apropiere a reședinței metropolitane. AIE 

O ieşire? Una singură: etatizarea. Căci în nici un caz, mai rău 
nu va putea să funcţioneze administrarea acestei imense averi. 


latre recunoştinţă și complicitate 


Cit timp a fost la interne d. Victor Iamandi, mişcările nuţionaliste 
s'au resimțit de regimul de aspră prigoană, pentru faptul de a fi cui- 
bărit în sînul lor intenţiile asasine împotriva lui lon G. Duca. Um- 
brele nopții şi puterea de ocrotire a intunericului n'au pulut impie- 
deca pinda isteată care ochia ager partizanii fugari ai gărzii de fier 
Beciurile politiei au gemut, citeva luni, de țipete omeneşti, 

Dintr'odată, însă, d. Tătărescu se preschimbă în ocrotitor, Coche- 
tează cu grupările naționaliste, le ajută şi le susține pe ascuns, Nu s'a 
ferit chiar să le dea certificatul de cuminţenie, în discursul dela Cons- 
tanja. 


106 IATA ROME CA — 


Lumea a crezut că Primul ministru plăteşte, astfel, o poliţă de 
recunoștință acelora cari, prin asasinarea lui Ion G. Duca, l-au ajutat 
să ocupe postul înalt de astăzi. O acţiune de sprijin atit de constantă, 
att de intensă, atit de mie opac a forțat, însă, opinia publică să 
caute explicația în altă parte, 

Prilejul a sosit: convenția cu Germania. Sub pretextul că se îm- 
bină legături economice cu Germania, d. Tătărescu a încercat să des- 
chidă tuneluri de pp Per influențelor germane. 0 convenție eco- 
nomică din cari nol am, își lumina menirea prin cele 20 de 
anexe pline de dispoziții al cărora scop se întrevedea cu claritate. Ea 
nu întervenia ca un instrument de reglementarea raporturilor exacte 
dintre consumator şi vinzător, ci ca o piesă de manevră între două 
"ţări cari se orlentau convergent în politica externă. Polemicile iscate 
au denunțat telurile şi convenția a căzut, E 

Din felul cum a fost confecţionată această convenţie economică, 
din supărările d-iut Titulescu, lumea a prins sâmință de bănuială. 

şi a urmărit. 2 K 

apte noi, însă, nu venit să întăriască definitiv convingerea că 
d. Tătărăscu urmăreşie desgrădirea noastră din politica tradițională, 
pentru a ne încadra în sistemul de alianţe ale Germanici, 

Enumerăm faptele: z 

a} la Rimnicul Vilcea, o legiune de gardiști de fier, au manifestat 
în fața statuiei lui Ion G, Duca; desigur, au manifestat împotriva li- 
beralilor şi împotriva acelei politici pe care o patronează umbra mor- 
tului dela Sinaia, Pentru port ilegal de nniforme, poliția a operat a- 
restări, A intervenit, însă, ministerul de interne, — deci, d. Inculeţ, 
— a ordonat eliberarea imediată a manifestanţilor şi a silit comisarul 
să ccară scuze căpitanului legiunii: Ş 

b) la Cernăuţi, la întrunirea d-lui Octavian Goga — unde d. Incu- 
let a adus oameni tocmili cu cîte 50 lei şi 30 lei, — manifestanţii au 
defilat prin faja consulatului german, strigind: „Jos Franța, trăiască 
Germania şi Poliţia a fost, deastădată foarte binevoitoare, contemplind 
entuziasmul şi energia cu care cămășile albastre salutau din depărtări 
pe Fâhrerul Hitler; 

c) la meetingul de alaltăeri al aviatorilor ruşi, n'au participat 
decit d. Savel Rădulescu și d. Eugen Tileanu. Desigur, unul ca repre- 
zentant al d-lui Titulescu, iar celălalt ca reprezentant al siguranței. 
Nici un membru al guvernului n'a cinstit adunarea; 

d) d. Titulescu, cel care întrupează normele de menţinere a alian- 
telor tradiționale, este permanent subminat de d. Tătărăscu. Astfel, 
În presa guvernamentală, au apărut alacuri violente la adresa minis- 
trului nostru de externe, atacuri în cari ponens central era: d. 
Titulescu nu reprezintă interesele Rominici. De unde s'ar deduce: nu 
lingă Franța sunt interesele Romîniei. 

Plus de aceasta: în timpul interimatului dela ministerul de ex- 
terne, d. Tătărescu s'a amestecat In mişcările în diplomaţie, chibzuind 
ca numirile să fie făcute în așa chip încât d, Titulescu să nu mai aibă 
în stăpînire punctele de comandament; 

e) în Consiliul de miniștri, ținut secret deunăzi, — atit de secret 
incit noi ştim ce s'a discutat, — propunindu-se comanda unui număr 
de avioane, d, Tătărăscu a sfătuit pe d. subsecretar al aerului ca să 
efectueze această comandă în Germania. Motivul aparent: ră să 
achite sumele necesare, peste zece ani; deci, Germania i-ar în. 
lesniri de plată. Deci, s'au dus tratative în acest scop; 

f) sub pretextul că se turnează un film de cinematograf: „Femeia 
imposibilă”, au debarcat, la Constanţa, t le d 

g ta, trupele de proi dă ale d-lui 
„ata S'au luat clișee din zonele de fortificație ale țării. N'a lipsit 
Mamaia, Valea Jiului, sondele petrolifere, vederile din port, din silo- 


MISCELLANEA 107 


zuri. Statul major al armatei ma ştiut, desigur, nimic, totul ştiind nu- 
mai d. Inculeţ, 

Or, Gustav Fröhlich și Dorothea Wieck, — cel ce au condus ope- 
rațiunile, la Constanța, — aparțin cinematografului berlinez, în care 
d, Gustav Fröhlich a pătruns cu ajutorul intimei prietene a Fâhreru- 
lui Hitler, Lenni Riefensthal, Din imediatul său anturaj, cancelarul 
german trimite cercetări culturii la Bucureşti, pentrucă spiona re- 
zistențele noastre. 

Fiindcă Germania n’a putut pătrunde în Rominia pe drumul eco- 
nomic ce a încercat să-l deschidă, prin convenția sa, d. Manolescu 
Strunga, s'a infiltrat pe căile culturale pe care i le-a deschis pricepu- 
tul domnul Inculeţ, 

Din felul cum se relaționează aceste fapte, cum se succed și cum 
se gradează, nu rezultă decit o singură concluzie: d. Tătărăscu incear- 
că schimbarea politicii externe. 

Nu apreciem în nici un chip această atitudine. 

Constatăm numai faptele, tragem închecri și întrebăm: de ce nu se 
declară d. Tătărăscu? Ce motive il obligă să treacă sub tăcere aceste 
informaţii? 

Intr'o problemă atit de vitală pentru țară, cum este problema 
politicii externe, — dece nu lasă d. Tătărăscu svon liber ştirilor pen» 
tru a cunoaște și națiunea ce ginduri nutrește primul ci ministru şi 
pentru a putea să se pronunțe fiindcă, vorba fiind de soarta ei, sin- 
gură ca e chemată să hotărască din această soartă a b, 


Versuri italiene inedite ale lui Gh. Asachi 


Catalogind manuscrisele italiene ale Academiei Romine, întim- 
plarea a făcut să găsim printre ele un carnet de însemnări al lui 
Asachi, din vremea şederii sale la Roma. Carnetul, întitulat „Extract 
de deosebite compuneri clasice, compilate la Roma 1809 de G Asachi”, 
a fost așezat ulterior între manuscrisele romineşti, sub cota 5297, El 
conține extrase din lecturile scriitorului, interesante pentrucă arată 
cit de intinse erau aceste lecturi; sunt acolo fragmente din Petrarca, 
Ossian, Fontenelle, Sappho, Horatius, G--B. Casti, Camoens, Dante, 
Passerini, în latineşte, italienește, franțuzeşte, englezeşte și portu- 
gheză 1. O singură compunere originală între toate aceste copii, e 
sonetul dela f. 19 v, pe care il transeriem în întregime, deoarece el 
nu se află nici între poeziile italienești pe care Asachi le-a publicat el 
însuşi, în ediția din 1838 a poeziilor lui, nici între cele semnalate de 
d- Cl. Isopescu 2, căruia acest manuscris, rămas multă vreme necu- 
noscut, nu i-a fost accesibil: y 

Venerdi maltina 11 Agorto, tormando da Caccia amorosa, 1808. 


Tempo già fu, che tra servil catena 
Amor tirano a suo piacer mi strinse, 
quando Colei ch’ oggi rammento appena 
d'esser fida al mio cuor barbara finse. 


Ma franto è il laccio, e se tormento e pena 
costomi il di che un guardo suo mi vinse, 
or torno à respirar aura serena 

e di maschio valor Varma si cinse, 


1 O scurtă descriere à conţinutului la A. Ciorănescu, Manuscrisele 


italiene ale Academiei Romine. Studii Italiene, (1935), p. 168. 
2 Cl. Isopescu, JI poeta Giorgio Asachi in Italia, Livorno 1930. 


108 VIAȚA ROMINEASCA i 
in a] 


Frema Pingrata, e mordo il labro indegno 
onde liete speranze a me porgea, 
ch' io non curo e non temo il suo disdegno. 


E se parvemi un di d'Amor la dez, 
mentre del’ alma mia tutt’ ebbe il regno, 
or detesto col nome anco l'idea. 


Sonetul e fără îndolală una dintre primele producțiuni italien 
ale poetului; o dovedesc atit data, cit şi unele ezitări de limbă; pr] 
în titlu scrisese mal intii „caccia amorile”, corectat apoi în „amoro- 
sa”. Cu toate acestea versurile nu au nimic neplăcut, și deşi sunt stă- 
pinite de monotonia specifică formularului arcadic și petrarchizant, 
ele merită să fie amintite şi restituite operei italiene a lui Asachi. 


Gramofon, boton, sezon 


Se rimează, nu ? 

Nici nu era greu de căutat Un singur om, Intr'un singur sezon, 
a fost gramofon desi se considera beton, 

Dar, 'ar însemna să facem poezie, Şi poezia nu-i deloc pentru mi- 
tra curajosului tenor al operetei politice din fara noastră. 

In definitiv, ce s'a intimplat ? lată, povestea, 

De vină, e societatea de radiodifuziune. 


După munca zilei, ca orice om ce-și nchită cu regularitate abo- 
namentul la radio, Intr'o seară de sezon întirziat, doriam să-mi iau | 
unica recompensă: concertul de muzică ul jolnicului nostru post de 


radio. 
Ce calvar, ce pătimire, cltă enervare şi cită oboseală adițională, 


căci în loc de refacere morală, zbierete, țipete, înjurături, stridență 


isterică: era placa de gramofon. Sau mai exact, vorbia gramofonul. 
Gramofonnl, avea însă mai multe plăci. Heproducem deci textual : 


„Şi țara cure ne dă... ne dā... ne dă — birr — ne dă birr — ne dă— 
birr — ne dă... dreptul. Dreptul și nu devizele şi nici perimetrele. A 


cul, intrase din nou pe făgasul normal, 


Alte țipete, noui injurii, un nou lătrat, alte istericale, ca după 


cinci minute să auzim din nou: „de ce să plecăm... birr.. plecăm... 
birr — plecă... birr... plecăm ? Probabil că plecaţi. Acul de gramofon 


ratase din nou. Coincidenţa, nu-i bizară ? „Plecăm”, n'a fost repetat > 


prea des ? Ni se pare că, da. 


Dar atunci, gramofon, gramofon; cum râmine, cu betonul ? 
Multe zile n'an trecut după recitalul plăcii de gramofon, cind 


acelaș tenor Îşi caracterizase sibilic, astfel poziţia sa politică: 


„Beton P” 


Placă de gramofon, din beton ? Ce crapă mai T, deci lacă 
de... gramofon ? P FAT ER 


E uşor de răspuns astăzi: guvernul ! 
Cind ? In sezon ! x 


Sezonul devizelor, a fost. Sezonul perimetrelor, a fost, Sezonul 
remanierelor,a a fost. Sezonul crăpatului, soseşte. 4 : 


Cultură britanică (!) în România! 


„_Dela un timp încoace abundă reclame te, 
n'are importanță. Reclamă, tot cer d age “oponu 


Cecace ne oferă şi un subiect poate că penibil dar util, cu atit 


MISCELLANEA 109 


Í e [m ol e ne 


mai mult cu cit unele asociaţii şi societăți cred că se pot bucura d 
un statut social tabu, ey aa 

In cazul de faţă, e vorba de Societatea anglo-romină, 

Dacă această societate ar avea scopuri lucrative — comerciale, 
reclame şi-ar avea scopul binecuvintat. 

Cum nu acesta este cazul, ce alt sens are reclama, decit de a aco- 
peri £ masca o activitate redusă şi nesinceră ? 

titlul reclamei: „Societatea angio-romină pentru promovarea 
culturii britanice în Rominia”, 

Cultura britanică? Aşa ceva, nu există, Cultură engleză, cultură 
anglo-saxonă, da. Însă „cultură britanică”, Dealtfel, jumătate din re- 
clama apărută, se ocupă de „activitatea viitoare”, Poate că de, pro- 
gramul viitor. Nu ? 

Nu !, societatea aceasta, ne-a dovedito pină acum, că nu înțelege 
să se ţină chiar atit de meticulos de programele afişate, 

Dar, despre rostul acestor societăți, mai sunt multe de spus. 

Ne rezervăm deci dreptul de a reveni. 


„Tineretul cântă peste frontiere” 


Radiodifuziunea ne-a învrednicit să savurâm o seară cu adevărat 
tinerească. Peste 30 de noțiuni, din toate colțurile lumii şi-au trans- 
mis reciproc cîntul tinereții. In ciuda frontierelor, în ciuda ambițiilor 
autocratice si oligarhice, în ciuda sforărillor diplomatice: peste 
frontiere. 

Concertul a fost aranjat. Participanții a fost selecționați şi bătri- 
nii în cea mal mare parte, au fost factorii cari nu ales melodiile ce 
trebuesc cintate... peste frontiere. 

Oricât de artificiale ar fi fost deci această manifestaţie muzicală 
a solidarităţii internaţionale, numeroşi au fost auditorii cari și-au pus 
totuşi următoarea teimerară întrebare: paradoxul colncidenţii între a- 
ceastă manifestare internațională şi conspirație războinică faseistă 
nu poate fi augurul simbolic al unor vremuri cînd omenirea va tri- 
umfa totuşi cu adevărat peste hotare ? 

Cind, frontierele se vor volatiliza ca unda eterică și cind frater- 
nitatea universală va înmorminta pe veci fratricidul de astăzi, 

In ceeace priveşte Hominia, remarcăm următoarele: că ne-am 
manifestat cît se poate de urit. 

Dar, fiindcă veni vorba de radiodifuziune, postul rominese ar 
putea ține seamă de următoarele deziderate: 

1) Să ne scutiască cu conferințe prea savante, prost scrise și 
prost citite, 

2) conferenţiarul bilbiit, chiar dacă e o peronalitate reală sau 
fictivă să lase conferința pe seama speaker-ului; 

3) pronunţarea cuvintelor străine să fie corectă si nu pocită. 
Căci se pronunţă corect „foot ball” dar greșit „mateh” căci e „mets” 
(match). Nu „Duzias” (Douglus) ci Daglăs; 

4) cîntecele și muzica naţională să fie executate de ochestre bu- 
ne şi nu tarafuri de tigani răgușiii; 

5) repuană vocea prea dură și inchisă a speaker-ului; e prefera- 
tă vocea speukerițelor, 

6) postu-radio vine cu așa zise glume și spirite răsullate : de 
preferat să dea răspunsul concis și serios, fără trăgâneli și sforăeli. 

Deocamdată atit. 


institutul de conjunctură. în debandadă i 


> i cari stiu de existența acestui institut. Poate că sint şi 
mai aer A persan ştiu că Rominia avea intr'adevăr un astfel de 
f Astăzi însă, se pare că tofi ştiu că acest institut de conjunctură, 
e pe punctul de a mai exista. ; te a 
Inutil să relevăm importanța unui astfel de organ intrun 
care se pretinde civilizat şi mai ales intr'un stat care se găseşte în 
air: Pr pen caer AN i este aproape indispensabil | 
i e e < 
Şi fiindeā 7 vorba de studiu, rr reni cea pa să ar poale &, 
i, inculți, semidocţi, improvizaţi şi hu x 
vorda, os pees e par aei di e in debandadă, fiindcă 
invadat, prin inconştiența unor conducători al săi, huliganii, impro- H 
izaţii şi pro A | 
y Cind PEONO vidat 2 Exact în perioada în care întemeietorul E 
susținătorul cererea e din țară, i 
tică de brigandaj. PE A Și 
ari azi. institutul nu mai face nici un studiu și activitatea 
e redusă le zero, cînd tocmai se impunea cea mai asiduă activitate, 
tinind cont de boom-ul economic, dar mai ales industrial al Romi- | 
iei, | 
gr De ce nu se lucrează ? Simplu: proștii sunt incapabili să lucreze, 
iar elementele bune cari au întemeiat institutul, refuză să lucreze în 
tovărăşia huliganilor noui-veniţi sau în așteptarea hienică, să vină. 
Soluția e simplă. Seu se restabilesc lucrurile, institutul redeve- 
nind uzina utilă, sobră şi harnică din trecut, sau, institutul se di- 
zolvă, t 
Pledăm pentru ultima soluție: spre a-i vedea pe proştii patentati 
ai „generațici” huliganice, cum înțeleg să se validiteze în fenomenala 
lor incapacitate. Căci stul, pe lingă că se consideră inteligent, mal 
are pretenția să fie și competent. Bita şi sinecura nu-i ultimul ai 
ideal ? PÈ! 


P. Nicanor & Co. 


M 
$ 


Recenzii 


irene Harand: „Sein Kampf" [Antwort an Hitler), Viena 1935, 
pp. 348. 


Dictatorul germaniei, se zice, — traditur că-şi acoperă toate 
cheltuelile personale din drepturile de autor după urma cărţii sale 
„Mein Kampi”, S'o creadă, nemţii. Eu, n'o cred, 

In orice caz, Irene Harand, catolică germană, ariană și nu se- 
mită, îi răspunde aspru lui „Mein Kampf” prin „Sein Kampi”, în cure 
demască simplu, dar cu atit mai crunt barbaria „luptei sale”, 

Capitolul întiiu, „Minciuna, arma principală a svusticel” deschide 
violent focul. 

Autoarea în ca dovadă pentru nserțiunea sa, următorul citat din 
cartea lui Hitler, p. 200: Menirea propagandei nu este să cercetere 
obiectiv adevărul în caz că acesta se prezintă favorabil părții adver- 
pc: 5 neintrerupt, ea trebuie să stea În serviciul propriei sale gru- 
p r pd 

„Naționalismul furibund” este capitolui al doilea, 

Judicioase sunt următoarele aserțiuni ale curnjonsei luptăloare: 
Nu poli să-i faci propriului tău popor un serviciu mai rău, decit se- 
ducindu-l să se ridice în contra altor popoare, Statul este doar un 
membru în familia mare de popoare. Un popor n'ar trebui să-și atragă 
deci asupra sa ura vecinilor săi, prin aceea că va afirma intotdeauna 
că e mai bun şi mai nobil decit toate celelalte popoare, 

Naționalismul devine ca o otravă, cind îi este inoculat tineretului 
spre a trezi în el ura în contra altor grupări etnice, Fără un astfel 
de naționalism, mar exista nici războiul!” (p. 11). 

FEnumerăm celelalte capitole: Nebunia rasistă;  Insușirile „ra 
siste” ale evreilor; Minciuna despre cămătăria evrească; Minciunile 
despre talmud; Minciuna amorului ritual; Idenlismul evreilor; În pa- 
gina 175, o informaţie interesantă; primul drapel inamic cucerit de 
armata germană în războiul mondial, a fost cucerit de către un soldat 
evreu, cu numele Fischel. 

Capitolul 9: Protocoalele înțeleplilor delr „Zion”, Capitolul 11, 
poate că cel mai important: Bilantul svasticel, 

Spicuim din bilanţ: lagăre de concentrare, cruzimi faţă de femei 
şi copii, înscenări, torturi şi asasinate, favorizarea marei proprietăţi 
rurale, încurajarea trusturilor , decadența presei, a universităților, a 
ştiinţei și a Academiei de Poezie. 

Concluziu, e categorică și poartă timbrul unui apel si a unei so- 
mațiuni către întreaga lume: „Svastica reprezintă un mare pericol 
pentru omenire. Svastica este cel mai mare pericol al secolului, Spre 
îi face faţă. trebuie să ne folosim de armele cari îi sunt străine 
svasticei: idealism şi sacrificiu, cumințenie şi dragoste, adevăr și 
dreptate!” (p. 348). 

Autoarea, repetăm, nu e evreică ci o catolică austriacă, directoa- 
rea unui organ de luptă „Dreptatea”, stind în fruntea mișcării anti- 
naziste din Viena. Ce-a determinat-o la aceasta? „Lupte pentru drep- 
tate, omenie şi egalitate”, 

O carte bine documentată, bătăioasă. sinceră, instructivă. 

Suficiente motive spre a fi fost oprită să intre pe teritoriul celui 
de-al treilea Reich. 


Ancel Jacques: Les frontitres roumaines, 1935, pp. 68. 


Autorul, profesor la Institutul de înalte ştiinţe internaționale din 
Paris, are un mare merit, pe care nu i-l putem tăzădui: acela de n 
prezenta publicului studios străin, in primul rînd, un comprehensiv 
studiu asupra hotarelor romin Í 

Studiul acesta, să ne înțelegem, nu este un studiu al granițelor ro- 
minești. Ci mai degrabă o geografie politică a ţării romineşti, 

Impletirea intre factorul geografic și etnic, între sol, cultură şi 
limbă, este urmărită narativ şi descriptiv, în decursul veacurilor, 

lată capitolele mai importante: 1) Bucovina; 2) Basarabia; 3 
Stepa Bugeacului; 4) Dunărea maritimă; 5) Dobrogea colonială; 6) 
Frontiera dunăreană: 7) Transilvania. Nu e vorba deci de o simplă 
impărțire istorică a teritoriului, ci şi de una geografică. k: 

Rindurile din urmă cu care autorul îşi încheie lucrarea, merită 
să fie relevate: „creşterea recoltei de griu, este o dovadă a îmbună- 
tățirii traiului. Incetul cu încetul, muntennul îşi ridică standardul său 
de de pe Aceasta este o lentă revoluţie socială care se traduce în do 
meniul politic prin ascensiunea la putere n țărâniștilor, 

Asiei, din trei părti, cu migraţiunea lentă a poporului romin dela 
munte În spre șes, se manifestă o solidaritate, consacrată de tratatele 
de pace, între cele trci regiuni tipice: Muntele, colinele şi şesul” (p. 68). 

Util ar fi fost ca autorul să ne dea și o bibliografie, spre a renunța 
mai degrabă la prea numeroasele clişee pitoreşti: cartea nefiind un 
album turistic, ci o lucrare științifică, aşa cum se pretinde chiar de 
câtre prefațatorul ci, d. N. Iorga. 

T. TUDOR 


Henry Helfant: Los bosques y la industria maderera en Rumania, 
Madrid 1935. 


Unul din puţinii atașați comerciali ai Romîniei, care Inţelege să 
activeze şi dincolo de tipicul biurocratic, 

Lucrarea, prezentată tehnic ireproşabil, informează publicul spa- 
niol şi sud-american de bogăţia imensă a codrilor noștri și de capa- 
citatea de producţie a industriei noastre forestiere. 

Dealtfel, autorul mai are la activul său, două lucrări de aceeaș 
utilitate: „EL petroleo en Rumania” şi „El maiz en Rumania”, care 
au avut darul să intereseze cercurile oficiale spaniole, spre a fi 
n or era de importul acestor produse, indispensabile Spaniei, din 

ominia, 

Hărţi plastice, vederi din industria forestieră şi tabele statistice 
simplificate dar complecte, desăvirșesc valoarea j ahora m= a a- 
cestui studiu. 

Interesant, de exemplu, este următorul calcul: care este bogăţia 
forestieră a Rominiei, repartizată pe cap de locuitor? 


Vechiul Regat , . 0.28 hectare 


Transilvania . . . , . . 0.59 i 
Bibori ie e ee + e: 1959 9 
Basarabia , , . . . = . 0.07 


LAJ 


0.36 hectare (p. 5). 
caracteristicele fizico-mecanice ale 


Media generală , . . 


Un alt capitol interesant: 
lemnului rominese (p. 27—29). 4 

In cele din urmă, lucrarea e complectată cu lista fabricanților și 
exportatorilor de lemne şi cherestea din Rominia și cu o bibliografie, 
care epulzează aproape toate izvoarele de informaţie, 


Revista revistelor romine 


Analele economice şi statistice, 
Na. 7-9, lulie-Septemvrie, 1935. 


Un prim regret: considerente teh- 
nice nu ne mai permit să ne ocupăm 
în mod mai serios de acest număr 
din „Analele” d-lui Leon ṣi Ski- 
vesc 

Din rindurile de mai sus cititorul 
va câştiga însă convingerea că în nu- 
mărul tor nu vom întirziu să fa- 
cem revizuirea cuvenilă, spre a pu- 
ne cel pulin partial la punct unele 
aberaţii și scamatorii cari, se prac- 
tică cu neruşinare in aces așa — xi- 
să revistă de specialitate. 

Pentru moment, doar atit: suma- 
rul nu aduce nici un singur studiu o- 
riginal ci reproduce discursuri sar- 
băde; așa — zisa cronică economică, 


la fel, este o compilare de alte dis- 
cursuri şi  pseudo-conferințe, iar 
sub „recenzii” se practică următoa- 
rea  nerușinată tămiicre recipro- 
că în consensul proverbului „0 mi- 
nā spală pe alta”: FI. Codrescu Îl re- 
cenziază pe N, P. Arcadian, C. Ru- 
descu, pe FI. Codrescu si Co- 
drescu pe C. Rudescu. 


„Luecrările” recenziate, sunt pre- 
zentate ca adevărate capo-d'opere, 
cum e ṣi firesc să ne aşteptăm la așa 
ceva. 

Nu ştim, cine-și ia răspunderea a- 
cestui număr: secretarul de redac- 
ție, sau profesorii Leon și Slăvescu? 

Un lucru, e cert: păcat de revistă, 
devenită colectie de vechituri și am- 
to-tămtieri ! 


Revista revistelor străine 


„Balkan Herald”, ediția Bucuresti 
pentru Octombrie 193%, 


Şi în Anglia, dar şi aci, părerea de 
rău e curentă că nici un organ de 
publicistică periodică n'a apărut pină 
acum, care să facă legătura culturală 
și socială între aceste două lumi di- 
ferite dar totuşi interesate unu de 
cealaltă, 

Iniţiativa ar fi trebuitsă pornească, 
fireşte, del  fastuoasa societate 
anșlo-romină; ceeace a întirziat să 
ne dea însă această societate, din lip- 
să de inițiativă cum știm și nu din 
lipsă de fonduri, ne-a dal un gaze- 
tar englez, cu reşedinţa la Belgrad, 
ajutat de un bun publicist romin 
din București. 

Execuţia tehnică a acestei reviste, 
e mai mult decât excelentă, ega- 
lând-o în orice caz cu periodicele 
similare engleze si americane. Nici 


nu-i de mirare deci că cei mai mulţi 
cititori recrutaţi, sunt în Analia și 
Statele Unite. 

De remarcat maì departe, că re- 
vistu, n'are încă un cblorit politic, 
nu stă în solda nimănui și reprezintă 
o publicaţie tipice informativă și ilu- 
strati. 

Splendide clişee din Bucureşti şi 
restul țării, înlesnese difuzarea fru 
museţilor naturale nle României în 
țările cari dau cel mai mare număr 
de turişti, 

Excelentă e rubrica „Buchares 
calling”, care s'ar putea traduce ast 
fel: „Vă cheamă  Bucureştii!”, sa. 
„Alo, aci Bucureştii!” 


„Harijan”, vol. II, Nr. 15, Poons 
(india), 


Publicaţia aceasta indiană e inte- 
vesantă chiar numai prin faptul că 
reprezintă şi apără interesele celei 


PR 


N 


114 


VIAŢA ROMINEASCA 


Pod i n n ai 


mai oprimate clase din India: aceea 


a pariah-ilor, 

E dela sine înțeles că organul a- 
cesta nu poate fi anti-englez, fiindcă 
lupta e pornită în primul rind în 
contra  castelor „superioare” brah- 
mane, cari înţeleg i dețină pute- 
rea socială și economică prin opri- 


marea acestor „ AÈ 
Mişcarea gun apără într'o 
anumită măsură, însă nu, am 


gandhismul Sar pune rău cu brah- 
manii şi plutocraţia industrială in- 


In 43 sate, ag a harijan nu sunt 
în seoli. 

aa IN mate toterzină pecete 4 Să 

loc în bancă cu ceilalţi copii ai ca- 

stelor înstărite. 

In 107 sate, harijanii n'au dreptul 
de a se folosi de fintini ci se ali- 
mentează cu Apă adusă de engleji în 
tancuri spec è 

In 29 sate, barijanii, sunt lipsiți şi 
de acest serviciu de cisterne. 

Dar pe lângă acest material inedit, 
revista se ocupă într'o extensivă re- 
cenzie cu Industria casnică din Ro- 


diană dela care-și procură subvenții- minia 


le marar pe 

vernul englez, în schimb, pe cât 
ii permit mijloacele financiare și tac- 
tica politică, desvoltă un vast pro- 
gram de realizări menite să ușureze 
traiul acestor declasați şi oprimați 
ai fanatismului religlos şi social, 

Situaţia populației Harijan, este i- 
lustrată în următorul exemplu (ci- 
tăm din p. 117): 

In districtul Ahmehabad, regiunea 
Taluka, din 139 sate cu populaţie 
Hurijan, inspectate, 75 sate n'au 
goli, 4 au dispensarii publice ṣi 12 

ispensarii particulare. 


n 


Lucrarea de bază e „Ţara şi pira- 
mul în Rominia”, de dr. David Mi- 
irany, apărută in 1930 în editura U- 
niversităţii Oxford. 


„Deşi Rominia, ca intindere e nu- 
mai cât un colţ, în com ie cu 
vastul continent indian, totuși con- 
dițiile agriculturei rominești se asea- 
mănă extraordinar de mult în unele 

rivințe cu cele sle agriculturei din 
ndia", 

lată motivul bine determinat pen- 
tru care „Harijan” ține să ne dea a- 
tita atenţie . 


17 


ar unde ei sunt ad- 


FBil 


1935. — ANUL XXVII 


NOEMBRIE-DECEMBRIE Nr. 11-12 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢA ȘI IDEOLOGIE 


a E 


D a a a A E a a, 


A T AOR EIR A A E 


E A E AO) 


N. N. Matheescu. ....... 


D. I. Sechianu ...,, 
P. Nicanor & Co. 


. o'o o e . . lO 


. 


SUMARUL: 


„ Cres modern 

. Nopțile domnişoarei Milli è 
. Nişte necuvintăteare 

„ Cințau doi copii.. 

, Munci și socoteli 


„ Condițlunile desvolțării industriei în Rominta 


„ Introducere în studiul relațiilor internaționale 


. Naționalismul, rassismul și politica anticapitalistă 


Note pe marginea cârților (D. Botez: Ghiecul) 

Cronica literară: (Regina Maria, Povestea vieții mele 
vol. IIl: Hortensia Papadat-Bengescu, Logodnicul : Sande 
Movilă, Desfigurații} 

„Cronica externă: (Calsidoscop anual] 


„Cronica economică: [Drumul echilibrului financiar) 


Cronica agrară: (Factoru! technolegic şi probleme 
agrară] 


„ „Cronica muncitorească! (Extinderea legislației socla- 


le și a asigurărilor socielo la muncitorii agricoli) 
Cronica cinematografică: (Diferite mecuviințe ) 
„Miscellanea: (C, Stero—ta 70 de ani; Liviu Rebreanu 
a implinit 50 de ani: În ajun de iarnă! Paștele blajini- 
lor, o carte și o problemă ; Cind profesorii nu-s profesori. 
Oglinda „Analele Economice și statistice”) 


Recenzii: Max Adler, Metamorphoses de la classe ouvrière; O critică e culturii moderne; 
Contribuțiuni la doctrina țărănismalui : Turnuri in apă: Radu Boureanu, Fata din umbră: 
Gh. Brăescu, Conașii ; Damian Stănoiu, Pensionarii ; Almanahul „Adevaru!" și „Dimineaţe“” 


Revista Revistelor Romine! Pagini literare; Gind Rominesc; Atheneum; Țara Birsei ; Romi- 
nia Militară : Buletinul Bibliotecii; Transilvania ; Natsra: Exportul Animalelor ; Indepen- 
denta Economică ; |Sirăine| Siebenbirgische Vierteljahresschritt ; Le Front Latin: La Bul- 
garie ; France et Balkans: The new Asia ; Cărţi Străine, ete. 


CEILS SI PELAS I LORE IERI ELE EE EIA E EOP EI TED SE IER 
ȘI ADMINISTRAȚIA: STRADA CLEMENCEAU Nr. 9 


„Viaţa Rominească“ 
Directori: MIHAI D. RALEA şi Dr. ERNEST ENE 


Bucureşti, str. Clemenceau 9 
ANUL XXVII 


Preţul abonamentelor: 


În țară: Pe un an 


T ” Autorităţi şi institutiuni . , 
In străinătate : Pe un an 


Abonamentele se pot face dela orice număr, trimi- 


tind su mandat postal, apadang din 
ii ai. Paa e 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURA, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


ANUL XXVII 
NOEMBRIE -DECEMBRIE 1935 


ATELIERELE „A DEV ERUL' s.a. 


Crez modern 


Tu, frate-al meu, ia arma asta'n mină, 
Ea-ţi dă şi drept şi cinste şi onoare, 
Orgoliu şi iluzii şi mîncare; 

Ea-i peste vii şi peste morți, stăpină. 


Invaţă să ocheşti ca să ucizi. 

Işi uită tot, şi suflet şi pe-ai tăi, 
Şi trage în grămadă, buni şi răi, 
Să-i vezi pe jos, tirîndu-se, omizi. 


Să nu laşi om alăturea de tine, 
Nu măsura că-i prost, că e deştept. 
Ținteşte-i bine inima din piept 
Şi-apoi miroasă-i sîngele din vine. 


Şi să ucizi cum ai ucide muşte 
De vrei să fii erou şi preaslăvit, 
Să ai statue'n bronz, să ai un mit, 
Şi altul mai întii să nu te'mpuşte. 


Dela'nceput omoară'n tine tot, 

Şi să rămii ca fiara de curat. 

Prin armă eşti călău dar şi 'mpărat. 
Ascunde-ţi faţa'n masca ta cu bot. 


De-aceia te-ai născut, ca să ucizi 
Sau, dacă nu, la rînd, să fii ucis, 
Să uiţi de tot ce-a fost în tine vis 
Şi ce-ai putut iubi de-atitea ori. 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ ; 
Să uiţi minunea ochilor tăi vii 
Şi vraja lumii care te'nconjoară, 
Să uiţi c'ai plins şi tu odinioară, 
De mama ta să uiţi, să nu-o mai ştii... 


Să calci cu cisma hidă prin noroi, 
Spre'ntiiul om ce-ţi va ieşi în cale, 
Să-i viri tăiuşu'n pîntecul lui moale, 
Să uzi cu sînge cîmpul de trifoi. 


Eu te-am crescut pe tine ca pe-un cine 
Să muşti, să urli şi să rupi cu gura; 
Eu ţi-am făcut virtute mare, ura 

Şi ţi-am svirlit bucăţile de pine. 


Ia arma'n mină, mergi şi cucereşte. 
In ea e tot: putere şi dreptate, 
Cu cit mai mulți tu vei cu!'ca pe spate, 
Cu-atit mai mult şi Domnul te iubeşte. 
Demostene Botez 


Nopțile domnișcarei Mili 
Măşti 


„. Balul Rândunelelor!... Repede, cămaşă albă şi cravata 
neagră. E moaie şi curată stofa şi strălucitori pantofii de 
lac, cumpăraţi la Magazinul American din Piaţa de flori. 
Acolo oboseşte, la cassă, de zece ani, acelaş cap blond de 
femec sălbatecă. Este o mare desamăgită, desigur, care ştie 
a prețui cum se cuvine zâmbetul clientului pomădat şi ochiada 
bărbatului matur. Trăeşte singură între pereții plini de fo- 
tografii şi de panglici colorate. Le-a adunat, sârguitoare, de 
cind a păşit pragul vieții şi-al prăvăliei. E familiara artişti- 
lor de cinematograf şi a boxeurilor, a muzicianilor cu plete 
răsvrătite şi-a aviatorilor înapoiați victorioşi de prin dife- 
rite Africi nebănuite — a tuturor gloriilor de-o zi, de un 
an sau de-o decadă. Ii urmărea cu râvnă şi afla la timp de 
căsătoria frumosului prim-amorez american cu partenera sa, 
măruntă şi neastâmpărată. Ştia câți copii are aventurierul fil- 
melor primejdioase şi de citeori a divorțat. Tinea, în acest 
scop, o vastă şi complicată comptabilitate sentimentală. Se 
închipuia în tandreţe cu eroul melodramei mute care rula 
anevoie la micul cinematograf de cartier. Nu-şi privea tova- 
răşii de bancă, uriţi, caraghioşi şi prost-crescuți. Ea se mu- 
tase, cu ochii, cu trupul şi cu sufictul, toată, pe pinza vie, 
alăturea de înaltul cavaler şi suspina din adinc, sprijinită 
de umărul lui, bărbătesc. O iubea, nu se îndoia o clipă. Pu- 
țin îi păsa de intriga piesii. Avea ea. sub bluză, o inimă 
care bătea repede? Işi construia, indiferent de cecace se În- 
timpla pe ecran, drama ei şi epilogul care-i convenea?,.. 
Pleca acasă, fericită, şi se aşeza la masă unde întirzia pină 
la ivirea zorilor, aplecată peste filele unei scrisori fierbinți, 
adresate lui. In toate sertarele avea asemenea scrisori, vechi 
şi parfumate, unele, rupte şi întrerupte — altele. Cind 
afla de trădarea logodnicului închipuit, cădea la pat, bol- 
navă. Gazda presupunea o răceală trecătoare sau o turburare 
stomacală şi-i oferea leacurile ştiute, Ea le respingea, cu 
blindețe. De unde să bănuiască biata femee că marele artist 
din Londra a părăsit-o şi sa încurcat cu vedeta austriacă 
picată în odaia lui la un ceas nepotrivit de seară? Cind a 


a 


8 VIAŢA ROMINEASCA A 
încercat să-i mărturisească sbuciumul — a întîlnit nişte ochi 
speriaţi într'un obraz umflat şi o nedumerire pe care o În- 
cercăm numai înaintea pensionarilor ospiciilor. N'a stăruit. 
A înțeles că nu se poate înfățişa cum ce şi că trebue să-şi 
ascundă bine aventura. A glumit — prin urmare! Să fie li- 
niştită gazda, — nu e nimic adevărat din ce i-a spus. Avea 
şi puțină febră, In aceeaşi scară a legat o idilă calmă cu 
neamţul tăcut şi sfios din filmul proaspăt adus în cartier. 
E un băiat bun şi o s'o înţeleagă. E, mai ales, foarte stator- 
nic. Aşa sunt mai toți timizii care d'abea ating mîna iubi- 
telor şi se înroşesc de cite ori întîlnesc privirea fetii — ti- 
midă şi ea. Cu acest tînăr cuminte va rătăci prin parcuri 
vaste în nopți fierbinți de Iulie — cind cerul e imens şi 
aerul încărcat de toate miresmele închipuite. In copaci vor 
cinta păsări triste şi de undeva, de departe, se va auzi, vä- 
tuit, chemarea oraşului părăsit. O va îndrăgi cu adevărat — 
neamțul! Simte ea asta — şi nu se înşeală! Incepu să-l ur- 
mărească, atent, prin toate cinematografele şi pe toate afi- 
şele. Odată, în fuga automobilului, cît p'aci să cadă. Un ți- 
păt ascuţit, de femec îngrozită, a speriat şi a indispus spec- 
tatorii. Ce c? Cine a fost? Casierița sa ghemuit pe scaun, 
s'a strîns între fuste, ruşinată şi a tăcut. Altădată l'a văzut 
sărutindu-şi prea apăsat logodnica imaginară. Cu mare greu- 
tate şi-a înăbuşit suspinul şi plinsul. Acum îl pierde, poate. 
Băieți de felul lui, fără experienţă, pot fi uşor amăgiţi. S'a 
hotărît să-i scrie. A stat ceasuri întregi, umplind pagini 
multe de hîrtie roză cu lamentări şi sfaturi, Are să-i trimită 
scrisoarea, — de astădată dragostea ei e autentică. Era con- 
vinsă că o asemenea epistolă, primită de ncamț, îl va mişca, 
îl va interesa, Este, îşi va spune el, undeva, în Rominia, o 
fată simplă şi iubitoare care îl place şi-l adoră altfel decît 
roiul admiratoarelor obicinuite, Da, altfel, cu totul altfel! 
Pentru el — ar fi în stare să moară, liniştită şi fără pic de 
regret... Cind a sfirsit, — dimineața poposise la fereastră. 
Işi pipăi timplele. O durea ceafa, ochii îi erau injectaţi şi 
la lumina zilei pricepu că e zadarnic să-i trimită foile scrise 
cu aprindere. Dimineaţa i-a disolvat speranțele — a făcut-o. 
lucidă. Vede mai bine cit de obicinuită e casa, mobila, strada 
Niciun mister — nicăiri. Resemnată, cu cearcăne în jurul 
ochilor obosiţi, casierița îşi încuie scrisoarea — a cita?— în 
sertar. Porneşte, apoi, cu pasul greu, spre magazinul din 
Piaţa de flori — întocmai ca eri — ca alaltăeri. Acolo va 
întîlni mustața bine întoarsă a „directorului“, un craidon vi- 
teaz în bătăliile sale sentimentale şi capetele de ceară ale 
băieților, slujbaşi îmbätrîniți prematur şi aşteptindu-şi parcă 
fiecare sfirşitul în acelaş chip: cu mina la reverui hainii, pe 
gînduri. Nimic nou în prăvălie — nimic nou în vorba clien- 
ţilor. Misterul revine scara, la cinematograf, şi după aceia 


Nopțile domnișoarei Mili 7 


acasă, cînd se închide singură în odaia ei săracă, Acum esi- 
gură că nu va mai intra în legături cu amorezii depe 
pînză — nici cu aventurierii filmelor. Nu eşti liniştită cu 
ăştia. i se strecoară cînd îi crezi mai aproape de tine, Ati- 
tea frumuseți libere circulă, doar, prin bulevardele planetții,— 
atitea desamăgite au umplut doar continentul cu blondețea 
părului lor abundent şi cu bijuteriile lor de preț. Oricit ar 
rezista primii amorezi — tentația e prea mare, prea vie, prea 
stăruitoare. Nu, nu, nu! Nu se va mai lega de artişti. Oh, 
boxcurii, — oh, luptătorii de circ!... Casieriţa colecționează 
de cîtva timp numai fotografii de bărbaţi în tricou, la modă 
în acest an de sfirşit de epocă, bărbați cu pieptul bombat şi 
cu ochii severi de învingători trufaşi. Nu ştie pe care să-l 
aleagă. cu care să rămiie noaptea întro lungă şi neauzită 
dispută — căruia să-i mărturisească neliniştile. Odată a stat 
aplecată peste fotografie pină au podidit-o lacrimile. I s'a 
părut că buzele groase ale luptătorului prind a-i zimbi dis- 
prețuitor. Desigur — are şi ăsta o iubită—o nevastă—dracu' 
ştie ce! Și ea, naivă, credulă şi curată, la iubit! l-ar firupt 
toate fotografiile din poşetă şi ar fi sfirşit şi ca, spinzurin- 
du-se cum intenționa de mult — dacă nu sar fi vestit şi în 
acest an Balul Rîndunelelor, Cind i-a împachetaţ pantofii de 
lac, a avut un suris cald pe buzele alte. Lia şi întrebat dacă 
vine la bal? Da, vine! Chiar pentru bal şi-a cumpărat pan- 
tofii de lac! Numai atunci i-a zărit fața, cam lată, cam mare, 
deschizindu-i-se ca o floare de cimp. Numai o clipă a stăr- 
uit o lumină vie pe obraji unsuroşi. Apoi ochii i sau în- 
tristat parcă şi a rămas ciîtva timp nemişcată. El a întirziat 
puțin cu pachetul în mină. Ar trebui să-i spuie ceva, Dar ce 
anume? Că nu e frumos să se omoare cu firca? Că are să 
treacă şi supărarea ei nouă — cum au trecut celelalte. Dar 
care sunt „celelalte“? El nu ştie nimic... Cu zece ani în 
urmă, casierița — fişneață de optsprezece ani, ignorînd pu- 
dra şi roşul de buze, — a mers pentre întiiaşi dată la Balul 
Rindunelelor. A dansat, caldă şi proaspătă cum era, cu pa- 
tronul magazinului care, deşi însurat şi tată respectat a pa- 
tru copii bine împliniţi, cutreera saloanele, înfometat de 
carnea parfumată a codanelor. Caută slujbă? Cum a ghicit— 
întradevăr, e uimitor! Are s'o primească el casieră. Dimi- 
neața cînd ultimii cavaleri se îndreptau spre casele mizere 
dela marginea oraşului — patronul a invitat-o la un restau- 
rant, undeva, la Şosea. Au cîntat încet şi au suspinat cu 
meşteşug țiganii în camera din fund a cabaretului—işi simte 
şi-acum, după zece ani, ochii plinşi — şi-apoi el a sărutat-o 
pe frunte şi pe ochi — şi-a blestemat viața — n'a avut un 
ceas fericit! — şi iar a strins-o de mînă... Era demn de 
milă — puţin ehel şi puţin burtos cum se afla, dar atît de 


tandru, atit de umil! Și a consimțit să bea, — din ce în 


PN 


3 VIATA ROMINEASCA 


ce i se face mai cald, — şi a cerut şi altă sticlă şi mai 
rece — şi mai spumoasă. Dacă dansează pe masă? Cum nu? 
Goală goală ca într'un vis de beție şi de dragoste. Ela 
aplaudat, sgomotos şi a îngenunchiat în fața ci. De-atunci, 
mărturiseşte, începe să cunoască viața, prețul ei, — ştie, în 
sfirşit, dece respiră, dece îşi pierde nopțile şi îşi consumă 
ceasurile care nu se vor întoarce niciodată, Asta-i dragostea, 
dragostea după care grăsunul negustor aleargă de patruzeci 
de ani.. Afară ningea egal ca într'o poveste rusească. In 
mica odaie de restaurant mirosea bine coaja de portocale şi 
şampania. Işi svirii picptănul din cap, părul i se prelinse 
peste ochi. Bărbatul o sărută pe frunte, părinteşte. Tremura. 
D — acu — de azi — începe viaţa lui! Are şi-acasă o fe- 
mee — are şi copii, n'o minte! — dar se face intuneric în- 
tr'însul de cite ori pomeneşte de cămin. Unde nu-i dragoste l... 
Da, da! pricepe şi dinsa. La optsprezece ani, fetele mahalalei 
au învățat de toate. Au o singură odaie şi între cei patru 
pereți se iubeşte şi se boleşte, — se ceartă şi se împacă lu- 
meta. Puştancele şi ncvristnicele se rotunjesc repede — nimic 
nu mai rămine taină ochiului şi minţii. De ce s'a însurat, 
atunci? Negustorul oftează şi ridică — din umeri, dezolat. 
Cine poate răspunde la o asemenea întrebare! Fatalitatea, 
singură eal,‘ Au trecut zece ani... Ea oboseşte la cassă, în- 
drăgeşte boxeuri şi aviatori şi — constată — n'a mai mers 
la Balul Rindunelelor. Negustorului i-a crescut burta şi che- 
lia şi-a obosit: nu mai dansează, nu se mai spovedeşte ni- 
mănuia, Femeea de-acasă i-a mii dăruit doui pui de oameni 
şi s'a mai îngrăşat... Casierița se trezeşte brusc. Ah! restul, 
a uitat să-i dea restul! Și patronul o priveşte cu alţi ochi 
decit în noaptea dusă pentru vecie. E nemalțumit de înceti- 
neala cu care minueşte banii, de privirea tristă cu care în- 
tovărăşeşte pe clientul tînăr, de aerul ei, absent, Şi totuşi 
îşi spune femeea, are miinile de-atunci — miini pe care le-a 
sărutat, grăsanul, — are ochii de-atunci în pupilele cărora 
şi-a adincit propria-i nelinişte — este ca, întreagă, aceiaşi, 
care i s'a dăruit fără complicații în odaia restaurantului de 
noapte — în timp ce afară ningea frumos ca astăzi, poate, 
sau cum n'are să mai ningă nici cind. Prin urmare, o să-l 
întilnească diseară? Da, o să-l întilnească... Îşi trage pantofii 
şi e vesel, Luciul lor impecabil îl umple de-o bucurie nouă. 
Ciudat, a văzut atiţia bărbați serioşi în ghete de lac — la 
nunți, la serate, în reuniuni de familie — păstrindu-şi masca 
gravă de ingineri şi de petrolişti. Şi-a încălțat pantofii şi 
iată-l altul, mai viu, mai sglobiu. E în stare să fluere chiar. 
N'a fluerat de mult! Nici în copilărie nu isbutea. Răminea 
mirat şi îngindurat de cite ori auzea chemarea triumfală a 
tovarăşilor săi de-o şcnioapă care ştiau să fluere lung şi di- 
ferit. După zece ani, prin urmare, casierița ar veni iar la 


Nopțile doipnipoarei Mili 9 * 


Balul Rindunelelor! Cum dq se izbeşte mereu de ca? N'ain- 
teresat-o, — asta e sigur! ca nu mai reține privirea, 
deobiceiu aprinsă. a unui tirțăr de douăzeci de ani. Totuşi, a 
fost atit de tristă, i-a vorbă-alit de stins, a zimbit atit de 
resemnat... Iat-o şi pe mătuşa; Gu obrazul ei obosit şi cu ne- 
liniştea ci groaznică în ochi [i urmăreşte fiecare mişcare, 
speriată, parcă şi gata să e sau să leşine. E, de cind o 
ştie, în aşteptarea catastrofe 5 adevărat, viața nu i-a înso- 
rit zilele trăite în acceaşi casă, in acelaş chip. Moartea sa 
plimbat prin familie ca pe o moşie proprie. Femeca aşteaptă 
vecinic sentința medicului sau a farmacistului. O vede, în 
copilăria-i cețoasă şi în adolescența-i de curind sfirşită, şter- 
gindu-şi ochii de lacrimi sau implorind pe cineva, pe ori- 
cine, să facă sau să nu facă nu importă ce. A intrat incasă 
şi acum, nervoasă dar tăcută, îl priveşte crunt, Ar vrea să-i 
impute veselia — tentativă zadarnică de a fiuera sau noap- 
tea albă pe care o prevestesc pregătirile lui festive. Dar el 
nu-i dă râgaz. A terminat. E in negru, e pudrat și are o 
freză lucioasă, optimistă. Acum i-a pus o mină pe umeri şi-i 
spune că pleacă, Dacă se'ntoarce curind? Nu, fireşte că nul 
Balul Rindunelelor începe tirziu, după miezul nopţii. Dece 
nu se odihneşte? Dece nu se întinde pe canapea? Unde 
aleargă aşa, într'un suflet? Nu poate întirzia. Nu e obosit 
deloc şi nici nu pricepe cum poate fi cineva în stare să se 
intindă pe canapea la un asemenea ceas nepotrivit. N aude 
freamătul de-afară, chemările îndepărtate ale nopţii curate şi 
ale cerului sărbătoreşte luminat —- nu simte că balul e pre- 
vestit de calmul zilei, de bucuria felinarelor, de risul fete- 
lor înapoiate, mai tinere, acasă şi mai înviorate? Şi-apoi îl 
aşteaptă băieții, — cafeneaua trebue să fie plină de ci şi 
unii s'or fi mirind că nu-l văd încă la masa lor! 

Băcţii! Mătuşa oftează şi clatină din cap. Il cunoaşte 
ea! Ii ştie cit sunt de primejdioşi băcţii ăştia ahtiaţi după 
toate curviştinile şi în stare să-şi piarză viaţa, la iuţeală, in- 
tr'o încăerare de sfirşit de noapte şi de chef. Unii vin cu 
capul umflat, bandajaţi şi însingerați. Au fost transportaţi 
cu targa la spital şi de acolo acasă la mama şubredă care işi 
scoate, tremurind, ochelarii depe nasul subțire să-şi privească 
feciorul desfigurat sau la fratele mai mic, uiuit de intim- 
plare. Şi ostenesc prin prăvălii, ziua, sau prin atelier şi în- 
cep viaţa odată cu inserarea. Atunci se inţolesc cu ce au mai 
bun prin dulapurile vechi, işi înfloresc butoniera şi se piap- 
tănă şi se stropesc abundent cu parfum de liliac... Alţii se 
pomenesc duşi din sala balului în beciul poliţiei sau al pu- 
şcăriei. Au scos înfierbintaţi, cuțitul din buzunar şi — prea 
era îndrăsneț uriaşul —l'au înfipt, la repezeală, în pieptul 
ăluilalt!... Se întilnesc în ceainăria gangului cu fotografii, 
acolo unde răsună citeodată glasul stins, dar dulce, al actri- 


a 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


tei cu păr alb la tîmple, care a iubit mult în cei cincizeci 
de ani de viață şi care a colindat Americile ca ne nişte uliți 
de-ale cartierului. Femeea e răbdurie şi bună cu băieții. Din- 
tr'o ochire — îi cîntăreşte. Asta, brunetul, cu ochii tulburi 
ar trebui să se mai astimpere. Işi cheltueşte prea repede ti- 
nerețile. Sunt bune fireşte, nopţile îngropate sub plăpum! 
colorate, alăturea de trupul numai foc al fetelor libere. Dar, 
iată, ochii îi joacă nesiguri în orbite şi pe obraji i se aşterne 
o paloare ca o umbră. O să-şi mănînce anii în cîteva nopți. 
Dar ăla, bălan şi lungan. stîngaciu şi cu vocea cînd curată, 
cînd hodorogită? A dat de-o leliță pofticioasă şi-a uitat de 
toate. Nu e rău, cugetă actrița, e chiar prea bine clădit pen- 
tru vîrsta lui puțină — dar o asemenea dragoste nepotrivită 
îl usucă şi îl ucide. Ce să mai spună de puştanul mărunt 
care începind de dimineață, la ceasul şovăelnic al răsăritului 
de soare şi sfirşind tirziu, în noapte, culege depe bulevarde 
şi din restaurante codanele uitate acolo şi părăsite? E în 
stare să-şi încerce vitejia într'o singură zi cu zece mueri! 
Au să-l găsească într'o zi răpus la o margine de drum sau 
într'o odaie de hotell.. Cînd e numai lume cunoscută în 
ceainărie şi nici o ureche străină, cînd viscoleşte dincolo de 
fereastră sau plouă mărunt în toamna galbenă care a cuprins 
ca o boală oraşul, artista, neinvitată îşi începe cîntecul. E 
vorba, mai totdeauna, de fiul nevinovatei bătrîne care a ple- 
cat în lume, ars de dorul vieții. Unde o fi astăzi cînd acasă 
revine primăvara şi mama — mama lui — a împietrit în 
pat — aşteptindu-l? „Copilul meu“ ...copilul meu“ cîntă ac- 
trița şi se vede bătrină şi mamă şi-şi simte inima prea vie 
sub bluza subțire şi o năpădesc lacrimile. Ea e mama pără- 
sită! Disperarea pune stăpinire pe dinsa şi-şi lasă capul fn- 
tre palme şi plînge încet, să nu supere pe nimeni. Dar pa- 
tronul nu se înduplecă. Actrița asta care înainte consuma 
abundent şi aducea des o armată de prieteni şi de clienți în 
bunele dimineți de iarnă să-și prelungească petrecerea în 
ceainăria vagabonzilor — e acum înfrîntă, săracă şi sinpură. 
Cind plinge e şi mai urită şi mai izolată de lume. Unii 
clienți care intră în timp ce ca cîntă se întristează cînd o 
văd — sau strimbă din nas plictisiți. Afară! sbiară omul, 
alarmat, afară! Şi se uită, gituit de panică jur împrejur, nu 
cumva s'o vadă burghezii liniştiţi cari vor să-şi soarbă, pe 
îndelete, ceaiul, înainte de a porni la prăvălioara întune- 
coasă din ulița apropiată sau la ccalaltă cafenea din centru 
unde „lucrează“, Acolo consumă doar o dulceaţă — de ne- 
voie! — şi aşteaptă... Nu, nu e nimeni în sală! încearcă să-l 
convingă femeia şi-apoi: unde să iasă? Afară vin ierni grele 
şi vifore — şi nimeni n'are s'o întrebe dacă şi-a încălzit bine 
trupul ostenit, nimeni. N'o chinuie atît foamea sau oboseala 
cit singurătatea asta de plumb care i-a intrat în singe şi o 


Nopțile domnişoarei Mili 11 


răpune încet-încet. Pe vremuri — ehe! — alți băieți, — alte 
chipuri — alte rînjete şi alte țipete! Țipete de dragoste, fi- 
reşte, chipuri aprinse în jocul ştiut, fireşte, rînjete tinere de 
bestii vesele care nu cunosc cununia cu tăcerile şi cu gîn- 
durile! Au iubit-o toţi, în pat bogat (pretutindeni numai 
mătase!) sau la margine de şosea in nopți fără sfirşit — în 
odăi banale de hotel sau în trăsuri cu coşul ridicat, în ca- 
bina ci de actriță, în fugă, sau în tren, în timp ce toate vi- 
surile o nărădceau ca o beție de miresme, Dar au trecut anii 
şi a trecut şi ca printr'inşii fără nici o socoteală, N'a dră- 
muit nimic, n'a păstrat nimic. Au ars, ca luminările, frumu- 
sețile întilnite şi pulbere au ajuns speranțele zadarnic adu- 
nate sub timplă... Ah! banda asta a prietenilor lui — îi cu- 
noaşte — da! da! — îi cunoaşte bine, nu i-ar mai cunoaşte! 
Sunt restaurante, pe Bulevard, care nici nu se încumetă să-i 
primească! Li se dă bere — una singură de fiecare lungan— 
şi sunt poftiţi aiurea. 

Băeții nu refuză nimic. Pleacă, veseli şi cu ochii 
aprinşi, alăturca la celălalt „local familiar“ unde pun stăpi- 
nire pe mese ca pe nişte moşii proprii, Chelnerii îngălbenesc, 
fiecare pres-mte sfîrsitul. Nu se îngăduie închiderea la cea- 
sul ştiut — nu! Masa e răsturnată, vocile se amestecă, unii 
cîntă gros, pomenind, moldoveneşte, de neveste imaginare, 
alții s'au dus şi s'au şi întors cu fetele culese la noroc prin 
uliți. Ameţite de strigătele tinereţii şi de cele citeva pahare 
de vin turnate la repezeală pe git, rizind fără pricină şi ju- 
cîndu-şi trupul prea strîns în corset, fetele îndeamnă masa 
la rezistență. Patronul e pălmuit, o sticlă sboară în capul 
prietenului, cineva a fluerat lung. O, cunoaşte bine mătuşa, 
revenirile acestea în zorii zilei — sau întirzierile care ospe- 
rie şi o îmbătrînesc! După trei zile — iată-l mai slab şi mai 
vesel ca oricind. Ce s'a întîmplat? Unde-a fost? Nu s'a În- 
tîmplat nimic. N'a fost nicăieri, Cere de mincare şi înghite, 
lacom, şi vorbeşte cu gura plină şi e dornic de somn şi 
adoarme deodată, greu, ca după boală... Iată, a mingiiat-o pe 
obraz. E slab obrazul mătuşii — vechiul obraz pe care-l cu- 
noaşte din copilărie cind se îndrepta spre dinsa ca spre ul- 
tima speranţă cu ochii lui speriați de orfan! Să nu se mai 
necăjească zadarnic, n'are să bea în timpul somnului — asu- 
dat şi agitat ca d'obiceiu. Nici cu fete nare să meargă la 
hotel — cu două deodată şi necunoscute. Nu, n'are să se 
mai repete ruşinoasa poveste de anul trecut, să-l creadă! 
Anu’ trecut era mai crud, mai năuc. O întilnire în grădină 
publică. Picase în dimineața aceia din provincie. O dragoste 
fără urmare. El, începătorul, a fugit —ca de obiceiu... Au 
mîncat într'o cîrciumă, în apropierea micului hotel destinat 
parcă perechilor grăbite şi apoi s'au încuiat sus, într'o ca- 
meră apropiată de cer şi de Dumnezeu. Dimineaţa a uitat 


PN ai 


du, VIAȚA ROMINEASCA 


totul. După trei-patru zile — ruşinea ochilor plecaţi, vizita- 
rea zi de zi a doctorului blond care de treizeci de ani se 
indeletnicea cu tămiduirea ureterelor umflate, a prostatelor 
iritate şi-a scurgerilor, a scurgerilor fără sfirşit—tortura În- 
trebărilor mătuşii, Ah! cum ştia să întrebe femeea asta de 
bine şi de des şi de adinc. Băi de şezut, să nu care cumva 
să uite de ele, si nu care cumva să se culce, obosit cum îl 
ştie şi cam zănatec—fără să le facă. Nimic n'ajută mai bine 
ca apa fierbinte. O întreagă poemă — băile acelea de ge- 
zut! Venea mătuşa cu ligheanul. înjurind, blestemind, clăti- 
nîndu-şi ca şi acum capul îngrijorat, şi-l obliga să-şi scoată 
pantalonii şi să încerce apa! Ii e ruşine? Doamne, Dumne- 
zeule, dar de mers la stricatele acelea infecte nu i-a fost ru- 
şine? O să se otrâvească într'o zi — săturată pină dincolo 
de cap de atitea necazuri — o să se spinzure în pod — asta 
o să facă! Incearcă apa şi scoate un strigăt: ah! Un ah! as- 
cuțit şi mortal. Apa e fierbinte — şi-a ars. degetul pe care 
sarea şi ceapa bucătăriei l'au subțiat şi iritat. Vrea să iasă 
şi se împiedică şi e cit p'aci să cadă. O tragedie... Işi sfirşea 
baia şi îşi tăinuia rufele, cu ochii mereu la pindă—cu ochii 
de tilhar. In curte mai avea un tovarăş de suferință, un 
ovreiu roşcat. cu privirile aprinse, cam zănatec. El se trata 
singur. Se incuia în privata din fund şi de-acolo scotea stri- 
găte nervoase de cîteori i se părea că trebuie să-şi vestească 
boala ca pe-o cucerire — ca pe unica-i glorie. Ziiele treceau 
greu şi mergerile nu mai încetau. Doctorul îi asculta, calm 
lamentarea şi ridica din umeri: tinereţea! Asta ştia să spuie: 
tinerețea! Ca şi cind cuvintul ierta şi lămurea totul. Apoi 
il întindea frumos pe masă şi — iar gilgăitul apei... iar în- 
cercarea prostatei!,.. 

In săliță aşteptau bătrini trişti, băieți de prăvălie, sgo- 
motoşi, povestindu-şi aventura cu vorbe de ocară, tinere mi- 
dinete şi — rar — cite-un dascăl de şcoală primară, cu haina 
încheiată pină la git şi revoltat de „obrăsnicia“ celorlalți... 
Nu, mătuşe, nu sc va mai repeta întimplarea. De-atunci, de 
pein un an, a mai crescut şi la trup şi la minte şi nu mai 
cade. 

Femeca e cotropită de prevestiri rele şi-l pipăie pe 
frunte şi pe ochi şi vrea să vadă dincolo a: pe ae he 
piept — să se Încredințeze că tinărul nu va mai greşi. 0, 
de n'ar mai greşi! E singur, săracu' — ca un ciine d'abea aciuat 
pe lingă o casă. Mă-sa a murit de mult, tat'su este şi nu 
este — singur a rămas băiatu' — cu tinereţile şi cu ispitele 
şi cu primejdiile ei! Şi, totuşi, cit de grăbit e şi cit de ve- 
sel. Ce-l aşteaptă în noaptea de argint? O femec? Un dar? 
Un chef? Ei şi?... 


SERGHEI ESENIN 
Nişte necuvintătoare 
VACA 


Fără dinţi, flămindă, slăbănoagă, 
Coarnele-s răboj de ani şi-amar. 
Suduind şi repezind din ghioagă, 
Pe islaz o mină un văcar. 


- Inima-i nu-şi află alinare, 
Şoarecii rod bietul ei birlog. 
-Vaca se gindește cu'ntristare, 
La viţelul mic şi pintenog. 


“Oameni răi i l-au răpit îndată, 
Bucuria dragostei sa [rint. 

Şi subt tei, de-o cracă spinzurată, 
Pielea lui se leugănă in vint. 


Cind s'o coace hrișca pe cimpie 
Urmind soarta [iului vioi, 

Or să-i lege gilul c'o [ringhie 
Şi-o vor duce la cuţit, apoi. 


Coarnele'n țărină or să-i cază, 
Jalnic se vor stinge ochii buni. 
Mergind, vaca, albe lunci visează 


ăia Şi pășuni mănoase — și păşuni... 


PN N ai 


14 


VIAȚA ROMINEASCA 
CAȚEAUA 


Spre ziuă, subt căpița de secară, 
Pe auriul snopilor plecaţi, 
Căţeaua în vifornița de-afară, 
Fătase șapte sățeluși roșcați. 


Pinăn amurg, veghind încovoiată, 
l-a răsfățat, lingindu-i ne'ntrerupl. 
Şi se topea ninsoarea spulberată, 
Pe fierbințeala pintecului supt. 


lar seara, cind găinile s'aşează, 
Stăpinul casei a ieșit posac, 

Şi pe cind mama pilpiia de groază, 
El pe toți șapte i-a băgat în sac. 


În urma lui, fugind după desagă, 
Căţeaua dan nămeții depe drum... 
Răpindu-i puii, apa din viroagă, 
Scincea curgind subt botul ei, acum. 


Apoi cind se'nturna şovăitoare 
Şi singură înspre culcușul ei, 
Deasupra casei i-apăru pe zare, 
In locul lunei, unul din căţei. 


Străină, zgribulită şin neştire, 
Privea la chipul nalt şi depărtat, 
lar luna plivă lunecind subțire, 
După colini a dispărut treptal. 


“Şi cum atunci, cind cineva'n ogradă, 
Drept piine-i zvirle-o piatră dinadins, 
Ca stele mari de aur în zăpadă, 


„Căţeaua ochii trişti și i-a prelins. 


VULPEA 


Şchiopătase pin' la vizuină, 
C'un picior zdrobit. 


Nişte necuvintătoare i5 


a A 


Lingă gura ei s'a'ncolăcit, 
Şin omăt, c'o horbotă de singe, fină, 
Chipul prins de somn şi-a zugrăvit. 


Larma "'mpușcăturei roşii stăruise, 
Codrul i se legăna'n priviri, 

Pletos, vintul printre ramuri se iuțise, 
Risipind grăunțele-i sonore şi subțiri. 


Negura creştea deasupra-i moale, 
Rumenă'nserarea jilavă sporea 
Capul tresălta tot mai agale, 

Şi pe rană limba se răcea. 


Căzu'n viscol coada de jeratec, 
Buzele de morcov putred s'au umplut 
Era miros de frunziș și lut. 

Şi în groapă, răsfirindu-se molatec, 
Singele se prelingea tăcut. 


PISOIUL 


Ah, cit de multe pisici, 

Sunt pe lume aici. 

Noi, nu le-om pulea numără niciodată! 
Inima visează măzărichea mirezmală 
Și steaua albastră cu clinchete mici. 


Aevea, în închipuire, sau ca prin vis, 
Imi amintesc de trecutul departe și nchis: 
Pe laiță, subt scoarțele moi, 

Cu murmure line, 

Torcea un pisoi, 

Uitindu-se ţintă la mine. 


Pe-atunci eram un copilaș abea, 
Cinta bunica blindă și domoală. 

El ca un tigru tinăr s'azvirlea, 

Pe ghemul sur rostogolit din poală. 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


p 


Toate-au trecut. 

Bunica mea sa pierdut 

A taat-o la dinsul nimicul. 
Mai apoi, | 
Din sprințarul pisoi, 

O cușmă frumoasă-au făcut: 


Ciîntau doi copii... 


Şi-a ponasil cușma aceia, bunicul... 
Din nejte de George Lesmes „Aşa cintau micuţii pe nseral 
In cartierul mindru şi bogat: 


„Tatăl nostru a murit în războiu, 
„mama noastră a murit în nevoi — 
„și noi suntemiflăminzi şi goi... 


„Ai cui suntem noi? ai cui suntem noi? 


„Am avut un frate salahor 

„dar a căzut de pe schele, 

„pe trotuar, sub cărămizile grele; 
„şi-am mai avut un frate zidar, 

„care sa ‘necat intro groapă cu var... 


„Maria. sora noastră mai mare, 

„era servitoare — 

„şi-a făcut un copil cu feciorul boerului... 
„Şi-acuma, săraca noastră Marie 

„zace de trei ani la pușcărie 

„cu lanţuri legate de mină 

„tăci şi-a svirlit copilu'n fintină... 


„Bordeiul ni sa năruit, 

„căci nimeni nu La'ngrijit, 
„nimeni nu la văruil; 

“unde erau, cindva, pereții lui 
„azi paşte iapa sacagiului... 


sl cui suntem noi? ai cui suntem noi? 
„de ce nu vine Mama înapoi 
„să ne vază ofticoşi și goi 
„căci nimeni n'are grijă de noi“... 
„Aşa cintau micuţii pe'nserat 
în cartierul mindru și bogat 


dar nici o uşă nu s'a descuial 
căci nimeni, nimeni nu i-a ascultat.. 


Eusebius Camilar 


Munci şi socoteli 


Beiu e în toiul muncilor, la culesul cartofilor şi la strinsul 
porumbului. E pe cîmp, urcat în car, învelit cu cerga. Bate 
vintul ciinos (e o zi rece, galbenă) şi suflă din toate părţile. 

Işi stringe buzele peste dinţii clănțăniţi de frig. Să tot fie 
ceasul zece înainte de amiază. Pină în minutul ăsta, vintul, 
hoţomanul n’a stat de loc! 

Toată Siliştea Crucii geme de muncă, Acum un an, pe 
dealul nisipos abia se înfigeau în locurile umede, solzii feri- 
gelor. Uită-te acum: cuiburi-cuiburi verzi se ridică pe deasu- 
pra pămintului, cu o floare roşie, presărată ca un pojar pe 
frunze. De departe, verdele frunzelor te răcește, îți cocleşte 
gura. Pe Beiu îl înfioară, pur şi simplu. 

Aici conduce culesul cartofilor, îl „manevrează” cum știe 
tl, Moş Păgnce. Treaba asta i-a dat-o Beiu ca pe o medalie si 
o duce mogul la capăt cu sîrg, cu socoteală bătrinească. 

E spornic să vezi și să numeri doisprezece oameni aple- 
cafi pe vine, ca niște urşi mari: cite trei, spale în spate, la cîte 
un cap al șirului de cuiburi. Viriţi în pămînt, scormonese cu 
lopeţi rădăcinile desfundate şi adună cartofii vineţi, somno- 
roşi încă, abia treziţi din somn, ca niște pui de soholi. Fac 
grămezi de cartofi lingă rădăcini și ca pisicile, astupă toate 
gropile cu latul lopeţii. 

Se așează, cînd au terminat un rind, cocoșați, trei-trei 
spate în spale, între alte rînduri de cuiburi. Muţi, încep să 
scormonească mai departe. 

Vine o fată cu o zăvelcă înflorită. cu frunze din arnici 
pe umeri, cu trandafiri de mărgele pe minecă, cu fluturasi 
argintii în mersul de scîntee, cu un cos de nuiele în cap, prop- 
tit pe colacul din cîrpă. Aleargă cu răchita coșului parcă îm- 
pletită în păr, ca și cînd s'a născut aşa, Se piteşte prin cuibu- 
rile Tăsate în urmă de scormonitori şi culege  maldărele de 
cartofi, cu amîndouă mîinile. Le aruncă în coș şi cîntă. 

Nu ştiu de ce se uita în urma unuia, om ieşit din eniburi, 
dus pe aici în colo... Arunca arar cîte un cartof prin frunze 
şi pe ăsta nu-l mai găsea, cît cînta ea, mai cu foc, mai cu ne- 


caz şi nu mai cînta, cît drăcnia de isteată si se jelni r 
ci mică de salcie. tă și se jeluia cu limba 


m EA 


Mvnei şi socoteli 19 


A scos şi fila din sin, cu toate că nu era seară, și cînta 
dusă de un val de singe rotit în cap ca un erete, Flăcăul ve- 
nea, încheiindu-se la nădragi, săltind cureaua pe burtă. 

— După cin'te uitaşi fa? N'o fii după mine? 

— Ei, nu, vezi! Nu cumva o fii după tiiine!,., 

Şi striga după el, gureşă: „Mă looouane mă, pe cin’ strin- 
să-și tu în ogaş, prin răchiţi și nu fu nimé decit vintu... şi ai 
fi vrut să stringi, tuuu?... Aiiii? 

Moş Păgace, sudue la ei, rupt tot de ris, cu bărbia pe coa- 
da sapii. Ehe, nu mai ride de mult și stă asa încruntat, cu o- 
telele din ochi scăpărale ca două amnare. 

— Mă, Mariţă fată, ți sa făcut de băeţi, ai? Nu mai poţi 
să rabzi pin'diseară ? Ia, bre, un cartof în gură şi taci și nu 
ne face ruşine |... 

Chicotea prin frunze, fata, a dracului! Se făcea că plinge 
cu fruntea în palme. Umplea coşul de cartofi şi-l vărsa în 
cutia de lemn, așezată pe cărare. Abia plecase la conac, că- 
ruţi cu saci. Cărau cartofii culeşi, cu sacii şi în cutie, ca să nu 
se piardă timpul. Era puţină muncă pînă se așeza cutia în 
car, pe două şine, ca butoaiele. In schimb, în felul ăsta se e 
conomisia timpul, timpul pe care nu trebue să-l pierzi de po- 
mană, ca să-ți dea lol. 

Dela o vreme, cei doisprezece au Început să cinte, asudați, 
cu grumazii șuroind de sudoare. Creţurile de pe git se umllau 
în cîntec şi făceau noduri, ca alunele americane. Cintecul por- 
nea și nu se ştia de unde; ecoul îl fringen. Cite un cap de om 
ieșia din frunzis. cînd și cînd, o gură, un dinte, tot şirul alb. 
Cind ieșeau ochii, priveau în sus, pe cer, la nori, că astupau 
soarele şi îi umbrea pe mîinile îndesate în pămint. Sau numai 
la soare priveau, cînd era el pe cer, gol ca un mălai mare. 
După asta cunoșteau că nu sunt dobitoace, urși bolovânoși ce 
aleargă pe patru labe și scormonese prin scorburile pămin- 
tului, 

Cintecul ieşit din pămînt se iuțea, parcă îl gonea sudoa- 
rea căzută de pe frunte pe bărbie, depe bărbie pe git, pe ume- 
ri, depe umeri alunecată in jos, resfirată ca bobii de ploaie de 
pe streaşini, umflată cu riurile de sub subțioarñ. Curgea su- 
doarea pe oameni, așa În neștire, strinsă din claia de păr a 
capului, pe sub ceafă ghemotoc, şi pornea întinsă pe albia 
spatelui, prefirindu-se pe turloaie, De pe carnea picioarelor 
shicită de frig, printre degetele doldora de bătături, cu niste 
unghii negre ca de tablă. sudoarea împuțţinată în picuri mur- 
dare se scurgea în pămint. 

Asa era si cintecul. Odată se încea în beregăti. Baremi să 
fi rodit sudoarea asta omenească! Dar căden de prisos pe pă- 
mint. nici măcar nu-l uda cumsecade. 


m 


VIATA ROMINEASCA `’ 


cra munca: se umflă carnea de oboseală, cu vinele 
in braf, a dracului! 

Cântau doisprezece fraţi şi două surori. Fetele întovără- 

u din fifă, cu sunete grave, munca şi cintecul greu, pină 
a leşin, pînă la epuizare. TN 

Aștia doisprezece știu cum e aia cînd pici de oboseală şi 
Beiu ştie. Il silise mă-sa, boeronica, să şiie. El, stăpinul, era 
acum frate cu ei. Insoţea cintecul cu o notă tremurată. Avea 
o voce de bariton, caldă, pilplitoare. 

Aşa le-a urat ziua bună, spor la muncă, cîntind, parcă în 
urma paşilor, bătindu-şi biciuşea pe carimbii cizmelor. 

A plecat peste „Valea gardului” să vadă cum merge mun- 
ca la strinsul porumbului; să pice unde e acum, rintre puz- 
deria de suflete, în porumbiştea din faţa pădurii ălăpărului. 

Treaba o supraveghia Buşcă, logofătul. Țeapân om şi de 
incredere, niciodată nu Îşi ieşea din țiţini! Asta se vede şi 
acum din forfota plină de spor a culegătorilor. Fiecare e pus 
la locul lui. între rindurile de strujani pe care trebuie să-l do- 
boare, culegind ciocăleţii cu bob de aramă, umezi de bruma 
care a dat azi noapte. 

Aici. sunt mai multe fete ca dincolo. Cu coasa se apleacă 
pînă la rădăcina strujanului, hirșt! Cu mina cealaltă îi spri- 
jine. Aşa cad, rinduri, rînduri, pe care le adună din urmă şi 
le face chită sub braț, cîte un flācău mai mărunt. Chitele se 
îndeasă, aruncate, într'un snop pe care îl leagă un munte de 
om, cu palma plină de țărină. Asta scoate dintr'o postață ne- 
umblată de culegători, strujanul întreg, din rădăcină. H 
bate cu pumnul pe pămîntul ce încă mai ţiriie prin firele ră- 
dăcinii şi îl înoadă, trosnind, să fie lung ca o betelie, cu altul 
scos acum din pămînt. 

Betelia asta îi i-e de folos ca să lege în cherbe snopul, ca 
un butoi cu doagele galbene prinse întrun cerc vîrtos de fier. 

Rămin în urma fetelor cu seceră, rădăcinile  desgolite, 
ghiure de vulturi uriași. Jumătatea lor e în pămînt, într'o bu- 
clă de fire ce se leagă trainic şi se ţese. 

Beiu se gindeşte să-și are țarina după asta, pină a nu-l 
apuca zăpezile. O să pună în locul porumbului niște rapiţă de 
pomină! Numai de nu ar da viermii care i-au prăpădit anul 
ăsta, frumuseţe de lanuri înflorite, galbene ca soarele. Trei- 
zeci de pogoane cu flori de rapiță au mîncat viermii, au ros, 
bătui-ar pustia! 

La adăpostul focurilor, fete şi flăcăi trag de ciocăleţi; cu 
o smucitură îi scot din lăcaș. Rămine scobitura verde, singură, 
ca un git de vioară în care a crescut el, toată vara, cu bobii 
indopați de lapte. 

Din cînd în cînd, ca să ințețească focul, flăcăii asvirlă pe 
jeratic strujanii mai uscați. Odată se învirtese în vălvătaia 


a 


Munci şi socotelt 2a 


făcută, ca nişte oase de draci. Miroase n crud, a pămînt. Se 
fac glume şi e ris ca la clacă. 

__ Bată-vă norocul, să vă bată! zice Moş Milcomete, aju- 
torul lui Buşcă. Parcă am adus copii la muncă, nu oameni În 
putere! Ai mici fac țigări din hirtie de ziar, cu mătase de po- 
rumb, Le fumează în văzul tuturor, cu bravură; mai se strim- 
bă, cînd nu mai pot ţine între fălci fumul înecâcios si Înciu- 
dați, înjurind, scuipă în foc, printre dinţi, o flegmă după ce- 
rul gurii. 

Ai mari trag de fustele fetelor, le apucă cu palmele peste 
tite şi le aruncă de buşesc, în grămezile de coceni. 

Asta, cîteodată, cînd îi apucă năbădăile. Altfel muncesc 
dirz, amarnic; trag virtos de ciocăleţi sau împlelese doi coceni 
și string înlăuntrul lor, întrun snop mare, cocenii ailalţi, risi- 
piți. Snopii legaţi cobză sunt puşi pe două rinduri, ca soldaţii. 
Deacolo, cu furcile de fier şi cu ţăpoaiel» sunt ridicați în care. 

Așa se umple carul oltenesc, că întrece pomii de pe şosea! 
Carul nici nu mai scârțiie; boii alunecă lenevos, băiatul din 
capul carului a adormi! cu tălpile goale pe furca oiștii, dea'n- 
picioarelea. Boulenii merg de capul lor, ştiu drumul. La poar- 
ta conacului, băiatul se trezește; se freacă la ochi, arde cu 
joarda spinarea lui hăis; intră în curte fluierind, cu căciula 
pe sprinceană. Toată lumea ar fi a lui, de nu Par frige vătă- 
mătura aia dela boașe!... 

Ehe, o întreagă poveste, pe care o ştie şi Beiu, întimplată 
istuia, Niţă al Sandei văduva, acum trei ani, cînd sa băgat 
slugă la oraș! El a pus o vorbă bună mă-sii să-l ia la curte, 
aşa nevolnie cum e. De ce i-o fi venit în cap. arum anmnul 
lui Niţă, ca un pom întreg priponi! în capul oiştii; Măcăul pe 
care l-a surprins dormind de atitea ori vara asta cind duce» 
snopii, şi Beiu mergea la capătul drumului, alături, călărind, 
îndemnîndu-l pe Bator să se salte usure: să nu-i turbure sont- 
nul? Poate e o boală ciudată și mila asta a lui fără măsură, 
fără socoteală! Ce ar fi zis mama? Hi, să-l fi văzut, cum l-a 
văzut tot satul, la arie, sărind de pe cal să ia hățurile din 
mina băiatului adormit, fiindcă se speriaseră boii și erau 
gata să intre cu coarnele în hatoză? Dacă sărea greşit și-l a- 
puca năzdrăvana de curea şi-l făcea țândări? E bine că mama 
Tfi nu ştie întimplaren asta, numai de ea se feren, 

Focurile se împletesc iar cu fetele flăcăilor şi bărbaților 
şi fetelor și nevestelor. Le joacă pe ochi o scînteie creată, 
atova. Capete din flacăre ies răbufnind; se rostogolese prin 
aer. Incep intii fetele cu fifele, 

— Tauia-uu! lauia-uu! 

Presurile din cer îngină cintecul început şi cind se lățeşte 
cu vocen bărbaţilor si se umple, începe și mierla dacă nu a 
plecat încă de pe mosie, gonită de frig. Vocile sunt pline ca 


D i aie zii >>> 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


nişte trimbițe şi te înfioară cu suiturile monotone, Nu e nici- 
un fluer să sburde, să gilgie jucăuş. Nu e o boierească, o trei 
păzeşte, un cintec de lume. Ăsta e un cîntec de seară, de obo- 
seală, numai de voci, cînd nu mai pot oamenii altceva să facă 
decit să cinte, ca să se mai îndemne încă o țiră la muncă. 

Beiu se miră că îl cîntă acuma, la douăsprezece. Poate 
pentrucă s'a întunecat cerul deodată, ca atunci cînd e vremea 
fifelor, la lăsatul negurii... 

Poate pentrucă nu mai pot răbda frigul; nu mai pot pri- 
didi de umezeală cîinoasă, de îngheţ... 

Beiu se desface din maldărul de coceni în care își fä- 
cuse culcuş; vine cu guba pe el pină la foc. Pină acum un 
sfert de ceas, cind i-a năvăli! frigul în oase, a răbdat cot la 
cot cu ei, mai glumind, mai dînd porunci. Cind n'a mai putut 
s'a tras după un car, după maldărul de coceni ce stă răscolit. 

Să fi ştiut mama-lfi că se arătase slab faţă de țărani, cite 
i-ar fi zis, cum l-ar mai fi înfundat!... Noroc că nu era aci 
să-l vadă cu ochii ei de bici, — ochi ce înghiață apele. 

Oamenii veniţi să-și încălzească palmele şi fețele, braţele, 
nu se sfiesc de el şi întind palma pe o parle, pe alta; își mișcă 
degetele să se dezamorțească; să vie singele în unghiile albe, 
să circule — ba codanele întind brațul deasupra flăcării, de- 
alungul, molatec, cu palma în sus, cu palma în jos (uuu! cum 
se bucură de căldura ce le cuprinde...) 

Se duc iar la muncă, între coceni, să-i despoaie de ciocă- 
leţi. De frig, sudoarea nu mai umblă pe piele. îngheață în 
broboane ca niște coji. Te face să te scuturi, din timp în timp. 
Citeodată, parcă e un şarpe de țurțure pe şiră. Pe Beiu îl cu- 
prinde frigul din ce în ce, deşi se părpălește la foc. Şi se miră. 
Pe zăpezi sar culca gol în putul inghetat; n'ar avea nici pe 
naiba. Numai cite vinători a făcut cu Moş Răgace pe un ger 
de crăpau pictrele!... Altul e frigul de toamnă, umed ca o igra- 
sie şi altul, limpede, parcă sună zurgălăi în aer, întrun De 
cembrie înzăpezit.., 

Şi poale mai e de vină si scena aia din ajun, cu mama, cu 
nenea Evghenie, cu socotelile... 

Se trinteşte din nou în coceni, acoperit peste cap cu șuba. 
E hotărit să stea aici pină vine Moș Florea, bucătarul, cu ca- 
zanul de mincare, O să-i dea ordin să se îndoiască porția de 
rachiu, ca să se mai încălzească oamenii. Pe la patru, să li se 
mai dea încă o porţie. Vrea să vadă cu ochii lui că sunt grase 
vai prag 9. poe Saele aşa cum a dat ordin el, că rîn- 

n fasolea cu cîrnaţi nu s'a ars pe foc. Mămăliga să nu 

fie erudi, - NNE ocine ca în alte « dăți. 
e o săp nă a venit dela Bucureşti, nenea Evghenie, 
Ghehena — cum îi ziceau obișnuit, și Beiu nu poate să spună 
că Ta supărat în vre-un fel, că sa amestecat în rostul munci- 


E> 


Munci şi socoteli 23 


A 


lor, ca pe vremuri. De ieșit pe cimp barem, nici nu indrăznea. 
Arar, sta de vorbă cu mama şi cu el, la masă, în sufragerie. 
Vorbea puţin. Totuşi picase la Cumpenele pe neașteptate, ca 
un trăznel. 

Toată ziua şedea lumind în camera turcească, unde de 
cînd murise tata, şi mai înainte, numai Ghehena își făcea veu- 
cul, de cite ori era la țară. 

Se plingea sufragionica de un miros greu, dulceag, ce 
duhnea prin cumeră. O amenința pe mama că fuge de la 
curte, dacă o mai pune să deretice în camera „la domnu Ghe- 
hena”, Şi mama o înfrunta repezind-o de sus, cum ai înfige 
un palton în cuer. li răspundea ei, ca să aud numai cu, să În- 
teleg odată. Fiindcă săream totdeauna să-i iau apărarea, să 
lămurese enigma... 

— Eeei, femeie proastă ce eşti şi zănutică! Multe pomeni o 
să mai trag după tine? O fi și „domnu bâtrin”, cumva răcit și 
se frieţionează cu doctorii ! 

Dar cu tot nu înțelegeam. Prea mirosea nenea pe haine, 
mai ales lingă dever, a băutură ciudată, cu un miros leneş, 
linced. 

Dar nu ştiam şi nici acum nu știu precis, ce soiu de bău- 
tură era. 

Vermuth sau ce băutură o fi — care-l făcea să cadă într'o 
beţie rece, cu ochii sticloşi, cu un ris sec? Ochii vibrau incer- 
cuiți de o lumină bolnavă, de var, continuă. 

E nostimă scena aia petrecută cu Ghehena la masă, cind 
sa întimplat să se înece — aproape mucabră, dacă nu sar fi 
terminat cu glume! Acum trei zile, cînd abia venise la ţară. 

Nici n'a avut timp să se obisnuiască şi să înfrunte ochii 
mamii, ochii mei de stăpin de acum înainte, risul meu sigur, 
risul mamii, rece, încet. 

Eram la cină. Masa pe terminale. 

Kasu a băut un pahar cu vin alunecos, negru, după piep- 
tul de pasăre udat abundent în grăsime, ca să nu-i vină grea- 
tă şi să sughiţe. Nu a apucat să-l bea pină la fund şi odată, dă 
ochii peste cap, se îneacă; horcâc, se tace roşu-vînăt pe tot gi- 
tul şi i se umilă perii in broboane de singe ivite pe la virfuri. 
Hiriia din gitlej şi da din miini, cum fac rațele cind ies 
din apă. 

„Să ştii că moare, ziceam în gind, moare!” 

Mama nu se mişcă, ride răutăcios, parcă el sar preface, 

Poate că sa înecat cu un os, dar era imposibil; n'a avut 
nici-un os în farfurie! Ştie și sufrageoaica. Ştie poate mai bi- 
ne decît mine, că ea Va servit! Atunci ? 

Săr de pe scaun şi îl bat pe toată ceafa cu palmele: iute, 
iute. Poate îi fac mai rău, poate îi fac mai bine, să se liniș- 
tească |! 


PN 


24 VIATA ROMINEASCA ui 


După un minut — sau mai puțin — e iarăși viu, cu şerve- 


tul la git, vesel, mai vesel decit pină atunci. Infige fureulița 
intr'o chiftea şi o taie cu cuțitul — deși noi suntem la com- 
pot și alege din borcan o felie roşie de sfeclă. j 

__A fost o criză uşoară de astmă, lâmureşte el si cum 
nici unul din noi nu ne uităm în ochii lui, vorbeşte intepat 
incă trei minute, pentru cine vrea să audă. Şi eu şi mama at- 
zim : ciulim urechile ca să nuzim tot ce spune, curioși, fā- 
minzi, nu cumva să spuie „secrete”, ca să ştim la timp să-i as- 
tupām gura cu șervetul, 

Deocamdată, îl înconjurăm într'o izolare care-i încrejeşte 
carnea. Degeaba se preface. Are poltă să bea, spune gutural. 

— Dragă Hi, să știi că mă las de tutun, ca să mă slă- 
bească astma, Parol ! Ifi zice: „Lasă-te! Numai vezi să se lase 
şi ea de tine; să nu vie alta mai rea! 

Parcă i-a aruncat un lat de vorbe pe git şi-l înăbușe. 
Kasu încearcă să scape; ride gros, cu capul pe spate, cu gi- 
tul Înjumătățit de spetcază. Impinge scaunul cu picioarele. 

— Ece, copilită, multe am tras eu pin'acum ca să mi se 
mai întimple ceva !... 

Crede ce spune sau numai se Încurajează, să nu se vadă 
pe dric? De sete, i-e sete — şi bea. Cind să ducă paharul la 
gură, cu îl văd pe tata cum bea doctoriile şi rămîn mul de 
spaimă, cu lingurița în aer. N'a mai stat mull pe lume atunci 
știe şi Kasu asta! Poate că el şi cu mama știu mai bine de- 
cit mine... 

Prea mult stă cu paharul la dinţi şi nu-l soarbe, nu-l dă 
pe cât odată. Rămăsese din cauza mea așa sau din cauză că îi 
venise şi lui în cap, un gind, poate gindul doctorici care luase 
de pe lume şi pe tata? Mama începe să ridă la el, răguşită, [i 
suspectează nehotărirea. Il priveam tot timpul și mama, sta- 
tornie, îi privea pupilele, 

ar pua să aa bea Kasu ? 

i a zis ca o glumă, după cea dat paharul peste cap: 
„Ce, ţi-a fost frică să nu mori otrăvit?” gi : 

A băut şi ea un pahar ca să-l convingă, în sorbiluri în- 
cete, savante, plescăind limba albă ca varul, de cerul gurii. În- 
cerea să-i imite gestul, dar ieşea fals, distonani, 

— Vezi, n'are nimic, e fain! Nu e „dres”. Numai la oraș. 
la Craiova, sunt locuri unde poţi găsi „dresuri”... 

— Bii...ne! Am să însemn şi scena asta în carneţel, zise 


Kasu, scoțind un carnet din v de lingă p 
ză ca să luşească greoi. vestă, de îngă inimă, face o pau- 


Mi se adresează exclusiv. 

— Ce crezi, nepoate, o să aibă cine să ridă să i se zbur- 
lească în cap părul măciucă, aflindu-i tainele, cînd n'aş mai fi 
eu? Să-l ard înainte; să-l pun bine la bancă, în safe-ul de la 


Munci şi socoteli 23 


Marmorosch ? Eu zic, după cum mi-o veni chefu din ultimile 
ceasuri. Cum mi-o sufla diavolul la ureche: să răzbun, să pe- 
depsese sau să iert! Să-şi bage şi procurorul puţin nasul prin 
file. Mai ştii ce comedie află! Kasu știe să amenințe, cum a 
ştiut să sufere toată viața, fără să cricnească. Nu-i iartă ma- 
mii, pină la urmă, umilinţa, jugul purtat peste cravata lui 
tare serobită, schimbată în fiecare zi. Numai jugul nu-l putu- 
se lepăda depe git, allta amar de vreme, 

Dar şi mama are dinți de șarpe; îi întinde ea capcana, 
odată! 

l-au jucat mai ales ochii, urmărind mina lui înţepenită 
de gută, cînd se căznea să scoată carneţelul. Ochii s'au aşezat 
stăruitori pe masă, lingă pumn, cînd bătea de tablie camnetul, 
cu un gest stereotip, de nervozitate. Pe ăsta trebue să pună 
mîna. Un carnejel ordinar putea să arunce oamenii în ocnă | 

Spune, pentru ei doi, cu pilă care roade f ier. 

— Ce eşti nebun ! Crezi că i-e frică de „eugetările” tale, 
cuiva ? Le ştiu; le-am citit; sunt inofensive L.. 

El ride şi dă capul pe spate. 

—.Ehe, hotomano, n'ai avut de unde să apuci carnetul, 
că îl țin cu bine, mai bine decit inima l... 

Mama îşi muscă buza de jos si se lasă o lăcere in care 
toate gesturile sunt de ceară, inegale, tepene. Vorbele și pati- 
mile se scămoşează între gingii, nu îndrăznese să răbulncas- 
că. Ca să rupă tăcerea şi să facă sgomot, mama ia un pahar 
după masă şi-l toarnă în farfuria cu hirtie de muște. Farfuria 
e pe bufet, aşezată pe marmoră. Ca să meargă pină acolo, face 
paşi; paşii fişiie, fac sgomol afinat în covor. Dar e destul că 
sc aud paşi, că nu mai e o tăcere aruncată peste lavanul sufra- 
periei. coborind în jos. un zid înăhușitor ce turteşte, 

Ne-am ridicat dela masă. Mama aprinde o luminare în 
sfeşnic, gata să pornească pe scări, la culcare, Nu o mai retine 
nimic. Ba nu, lasă luminarea pe colțul mesii şi se aşează pe 
scaun. Şi-a adus aminte ceva, probabil. De pe un scaun pe 
care nu-l privea nimeni, Kasu ridică în brate o mapă. O aşeză 
în fata mamii şi o netezeşte vorbind, desfăcîndu-i cuetorile, 
trăgind afară hirtii. punindu-le pe masă. 

— Poftim să facem socotelile! | 

Toate gesturile le face cu teatru, cu mișcări inutile, unele 
grațioase, ca de dans. Mama îi răspunde la fel, inelinînd pali- 
dă capul. cu palmele lăsate pe masă a negație. Răspunde la 
replică; mai mult arată cu gesturile. 

— Să le faci cu el, eu nu mai sunt nimic, E major de 
mult. Pină acum l-am cruțat; deacum... i 

E o oboseală adevărată în vorbele mamii; poale mai e și 
teatru. 


0 RP N m 


_— 


26 VIAŢA ROMINEASCA 


Amiîndoi așteaptă să vorbesc; să mă învierșunez cum mi-e 
felul, să ezit, să nu aprob, 

— Văd că nu mă cunoaşteţi ! Azi pot să fiu altfel de cum 
mă ştiţi. Sunt puternic, îmi poruncesc... şi o să poruncesc şi 
altora deacu' înainte”! 

Aştept liniştit să vină nenea Exghene la socoteală, cu coate- 
le pe masă, cu creionul chimic între dinţi. 

Mama şi Kasu s'au retras întrun colţ şi-şi şoplese. Proba- 
bil că se roagă de el să mă cruțe. Parcă nici nu sar fi ciocnit 
adinecaori. Ce oameni liniștiți sunt acum; cum ştie fiecare 
să-şi ascundă cuțitul gestului, pe sub minecă ! Vorbesc afabil 
cu diplomaţie. 

Mama pleacă şi Kasu îi sărută mina, tandru, Trage de 
scaun ca să-și ferească burta, cind s'o aşeza la masă. Face 
gesturile moi, leneşe. Astă seară a mincat prea mult şi i-e frică 
să nu verse, 

inn a apucat luminarea şi-şi acopere gitul și umerii cu 
fişiul. 

— Bună seara, oameni buni! a zis în glumă, clipind din 
ochi cu înțeles spre Kasu, ca să nu-și uite parola dată. 

Inainte să plece, îmi freacă ceafa cu două degete și mă 
sărută pe frunte. 

Nu-i vine să "'nchidă uşa dintr'odată şi ochii ei turburaţi 
tot mă caută. In întredeschiderea uşii, ochii imploră. Cui? 

Kasu şase impasibil ca un gide; așteaptă să plece mama, 
toată, nu fragmentat, cum se duce. E puţin enervat, cu un tie 
de rigiială. 


Imi arată una după alta hirtiile. Dă detalii puţine, sgircit; 
zice la urmă, senin: 


| — Asta e tot. Moșia e pe ducă. Vezi şi tu ce poţi să faci ! 
Eu nu mai știu... 


A ene de acum începeam să ne încordăm, să facem soco- 
ente, 


Dan Faur 


Condițiunile desvoltării industriei 
în Romîn:a (il) 


Programul de industrializare : etatizarea 


Evoluţia organică a tuturor economiilor naţionale, ten- 
dința de autarhizare economică a celor mai multe Stale, re- 
uşita planului de industrializare al „Uniunei sovietelor so- 
cialiste ruseşti” au determinat şi în Rominia un puternic cu- 
rent pentru o mai adincă şi rapidă industrializare. 

Am arătat în prima parte a studiului de faţă, că creațiu- 
nea industrială cere, între altele, următoarele elemente: 

Capital, materii prime abundente şi ieftine, forță, mână 
de lucru calificată, siguranță socială și mai cu seamă de- 
buşeuri. 

In special trebue să insist asupra elementului debuşeu, 
pentrucă numai existența unei mari pieţi de desfacere per- 
mite industriei să folosească în plin sistemul producției în 
massă şi în serie. Numai producţia unei mari cantități de 
mărfuri tipizate poate să aducă o eftinătate a produselor in- 
dustriale, pentrucă repartizarea sarcinilor fixe, amortizări, 
impozite, anumite cheltueli generale se face pe un număr 
imens de produse, iar pe de altă parte numai o asemenea 
metodă permite întrebuințarea pe scară largă a mașinelor 
automate cari au micşorat elementul muncă. 4 

Astăzi, şi într'un viitor apropiat, țara romînească nu o- 
feră pentru multe industrii, un cimp de desfacere îndestulă- 
tor pentru ca acestea să poată folosi noile metode de produc- 
ţie ieftină. Aceasta cu atit mai mult, cu cit se adaugă și cele- 
lalte lipsuri de cari am vorbit. i i 

Astfel, Rominia lipsită de abundente capitaluri mobilia- 
re, lipsită de principalele materii prime pentru industria 
mare (fer, metale, bumbac), lipsită mai cu seamă de un 
mare debuşeu intern sau extern, fiind obligată prin structura 
producţiei sale la un mare export de cereale, lemnul şi pe- 
trolul, nu poate tinde la o industrializare compleclă, care să 
ne dea posibilitatea de a nè închide înăuntrul frontierelor 

tre. 
sie comparaţie cu reușita planului de industrializare din 


PN 


e 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


n d a AAA A 


Uniunea Sovietelor Ruseşti nu poate fi susținută  pentrucă 
industria ei se adreasează unei populaţiuni de 168 milioane 
oumeni, pentrucă ea găsește resurse complecte şi abundente 
de materii prime, pentrucă Statul i-a pus la dispoziție insta- 
laţiuni cari au costat 60 miliarde ruble şi pentrucă acțiunea 
de industrializare a fost condusă şi aplicată de o putere de 
Stat dictatorială, de o autoritate neegalată până acum de nici 
un stat absolutist. Intrengă această construcţie industrială s'a 
făcut, cum se știe, prin impunerea excesivă a producțiunei ță- 
răneşti (şi azi din griu se ia 4 quintale la hectar din producție) 
pentru a se procura devizele necesare plății instalațiunilor şi 
hrănirea muncitorimei orăşeneşti şi funeționărimei  sovie- 
tice. 

Pe de altă parte, realizarea unui program de industria- 
lizare, conceput şi construit din biroul de Stat, întâmpină re- 
zistenţele fatale ale economiei private, care, în sistemul eco- 
nomic şi politic actual, nu se supune orbeste indicaţiunilor ce 
i sar da, dacă ele nu reprezintă perspectiva unui profit asi- 
gurat. 

Dacă în Rominia s'ar putea trece imediat la o „econo- 
mie de plan absolută” stabilirea unui program de industria- 
lizare nu ar fi decât o chestiune technică, în înțelesul că ar 
trebui studiată numai îmbinarea elementelor necesare creerii 
unor întreprinderi industriale determinate. 


Economia de plan presupune însă dictatura politică şi 
întrehuințarea tuturor mijloacelor pentru realizarea ci, in- 
diferent dacă momentan o parte a națiunei suferă anumite 
preluări sau restricții. Uniunea Sovietelor a putut realiza 
industrializarea sa numai impunând autoritar un plan și 
numai rechizitionind productia țărănească, pentru a plăti 
importul instalațiilor industriale. In plus, acolo neexistind 
decit proprietate de Stat, iniţiativa şi rezultatele ti aparti- 
neau. 

In Romînia nu avem această situaţie. 

| Democraţin țărănească, forma necesară de întocmire $0- 
cial-politică a Romîniei, stă economiceşte pe principiile pro- 
prietăţii individuale și a profitului particular, şi politiceşte pe 
libertatea de manifestare, electorală şi ae opinie a cetățeni- 
lor. Aplicarea acestor principii nu poate fi absolută. Deasu- 
ps lor n A pie nai pierdeti şi propăşirei sociale, care, 
n împreju eterminate, te impune o f i 
dicta o direcție anumită, iak ý igo iar 

De aceea programul de industrializare nu poate fi — în 
acest cadru economic-politic — decit un program de indica- 
liune pentru întreprinzători, o bună parte fiind însă rezerva- 
tă creației de Stat. El urmează a fi executat în cea mai mare 
parte, nu din ordin şi cu mijloace de Stat, ci prin încura- 


Condiţiunile desvoltării industriei în Hominia <a 


jări şi avantaje, garantind un randament normal capitalului, 
care ar fi atras în investițiuni. 

Totuşi Statul nu poale renunţa la dreptul său de iniția- 
livă in acest domeniu, atunci cind observă că spiritul de 
întreprindere —reţinul de interese internaţionale sau de infe- 
legeri interne —nu satisface nevoile vizibile ale economiei 
naţionale. 

Acest drept de inițiativă trebue exercitat şi iată cum, 

Dacă Statul poate dispune de mijloacele financiare proprii, 
cea mai bună formulă — satisfăcind şi toate interesele eco- 
nomico-politice ale democraţiei țărănești — este crearea de 
industrii de Stat, conduse şi administrate după normele Rée- 
giei paaie comerciale. 

acă mijloacele Statului sunt insuficiente, trebue studiate, 
noui forme de concesionare, cari garantind o rentabilitate 
normală întreprinzătorului, să apere şi interesele producă- 
torilor de materii prime şi ale consumatorilor, prin caete de 
sarcini bine întocmite. 

Aceste două forme sunt singurele cari pun la adăpost 
interesele economice şi politice ale ţărănimei agrare. Desvol- 
tarea unei industrii independente faţă de Statul politic, poate 
pune democraţia țărănească în faţa unei rezistențe noul 
care să întărească şi mai mult pozițiunea dominantă ce ocupă 
azi industria şi finanța în Rowminia, în conducerea politică 
generală. i 

Pe de altă parte dependenţa industriei şi marelui comer! 
de Stat trebue să asigure în viitor plasamentul tineretului 
rominese în aceste două importante ramuri de activitate, din 
cari azi el este sistematic îndepărtat, 

Lucrări speciale vor trebui să stabilească ce anume im- 
dustrii noui ar putea fi create într'o formă sau alta în Ro- 
miînia. Lc 

Pentru timpul de faţă cred că intrebuințind numai inter- 
venţiunea de Stat sar putea obţine rezultate foarte prețioase 
satisfăcînd primul obiectiv al politicei noastre industriale şi 
economice: valorilicarei mni bună a muncii şi producțiunei 
țărănești. 5 ` R 

Alegind citeva domenii restrinse — proporționale cu pu- 
terea de care dispune şi cu rezistenţa ce vor intimpina, acti- 
vind cu toată hotărirea asupra lor, Statul poate obţine rezul- 
tatele aşteptate. Concentrarea acțiunei va avea două avanta- 
gii. In primul rind se va cunoaşte terenul mai bine și se vor 
cocentra toate forțele; în al doilea rind nu vom provoca for- 
tele interesate pe un front prea mare. >y 

Bătălia trebue câștigată întrun punet, pentru a putea largi 
mai tirziu succesul. s » 


După cercetările făcute credem, că primul sector care tre- 


30 _______________VIATA ROMINEASCA _ 


bue atacat este acel al industriei textile, care este azi una din 
cele mai importante industrii ale ţării. 

„Capitalul investit al acestei industrii era în 1932 de 5.681 
milioane lei, valoarea materiei prime consumate anual se ri- 
dică la 3.331 milioane, valoarea producțiunei a fost în acelaș 
un de 6.138 milioane. Ea întrebuințează 3.541 funcţionari 
34.533 lucrători. Valoarea importului, care ar putea fi înlocuit 
prin o organizare şi desvoltare naţională a acestei industrii 
trece de 5 miliarde lei anual. 

După cum am arătat şi în primul capitol al prezentului 
studiu, în această industrie, interesele agrare țărănești ne cer 
a urmări următoarele obiective: 

1. Inlocuirea materiei prime importante (bumbac, fire 
de lină, zdrenţe de bumbac și lină, fire de mătase artificială şi 
naturală, fire de cocos, de manila, ele.) cu materii prime in- 
digene; in, cînepă şi lină. 

In acest scop trebuește extinsă cultura plantelor textile — 
înlocuindu-se cerealele inferioare. Nouile procedeuri technice 
permit azi o tratare rapidă şi economică a inului şi cinepei. 

Ceeace ne lipsește sunt întreprinderile cari să facă: 

a) tratarea plantelor brute; 

b) filaturi speciale. 

Pinza de in și cinepă trebue să înlocuiască pinza de bum- 
bac, în cele mai multe întrebuințări. 

2. Interzicerea treptată, după un program bine stabilit. a 
= pa firelor de lină, al linei regenerate și a cîrpelor de 


Industria postavurilor trebue să se organizeze spre a în- 
trebuința numai materia primă indigenă. — Ea trebue să ia 
legătura temeinică cu crescătorii de oi — prin o organizație 
ce urmează a se creia — pentru desvoltarea creşterii oilor de 
rasă bună. Această acțiune trebue făcută chiar dacă un timp 
s'ar da care a o marfă mai puţin fină, dar mai trainică. 

3. Impiedicarea importului de fire de mătase vegetală și 
apăsarea vamală a firelor de mătase naturală. Puternică în- 
curajare a crescătoriei viermilor de mătase. Creaţiunea unci 
filaturi de asemenea fire. 


Debușeul semințelor oleaginoase — cari oferă o renta- 
bilitate agriculturei — ar putea fi mărit, dacă s'ar da o nouă 
igo rage uleiurilor vegetale. 

ecesitatea de uleiuri tal terni ieți 
Meen vegetale e încă puternică pe piețile 

Creaţiunea unei mari organizațiuni care să reglemen- 
teze şi să raționalizeze cultura plantelor oleaginoase şi trans- 
formarea lor în produse exportabile poate da rezultate neaș- 
teptate.  Totdeodată măsuri pentru oprirea importului de 


E Tie i PE IE e e SSE a > iu A 


Condiţiunile desvoltării industriei în Rominin 3 


ulei de coton, untdelemnuri străine, săpunuri fabricate și a 


altor mărfuri, poate mări cererea internă şi da pulința unor 
fabricaţiuni mai ieftine. 


Casa Pădurilor oferă domeniul cel mai propriu pentru a 
încerca crearea unei industrii forestiere de Stat. Neajunsurile 
începutului nu trebue să oprească acţiunea noastră în această 
direcțiune. 

Organizațiunea industrială a Casei Pădurilor lasă încă 
mult de dorit. 

O refacere a acestei întreprinderi de Stat este necesară, 
pentru a o pune în măsură să corespundă cerințelor pieței 
internaţionale. Executarea de mari comenzi de cherestea sau 
lucrări de lemn este posibilă — după informaţiile noastre 
dar pină acum nu s'a reușit a se realiza o metodă de lucru care 
să garanteze livrarea la timp și în condiţiile cerute. 


Statul este proprietar al întreprinderilor miniere din Hu- 
nedoara. Pînă acum nu s'a examinat științific dacă aceste in- 
treprinderi mai pot să trăiască şi să se desvolte. A 

Este necesară o cercetare adincă spre a decide dacă — in- 
intrebuințind cele mai puternice mijloace — se poale creia o 
industrie a fierului, viabilă în această regiune. 

Chestiunea preţului fierului este de cea mai mare insem- 
nătate atit pentru economia generală, cit și pentru economia 
ărănească, a 

O examinare generală se impune pentru a stabili partea 
de protecţie ce trebue acordată industriei metalurgice şi con- 
diţiile în care această protecţie mai poate fi continuată. 


Orientări generale 


Am dat citeva exemple de importantele rezultate ce 
sar putea obține dacă, prin mijloacele ce avem azi la înde- 
mină: intervenţionismul de Stat în politica importului și admi- 
nistrarea mai curajoasă a întreprinderilor de Stat — am ac- 
ționa mai puternic pe terenul industrial. Desigur că un plan 
de industrializare precis poate fi întocmit și divizat În ceeace 
Statul înțelege a realiza singur și ceeace poate concesiona ini- 

intivei private. ; ; 
n i E mul de industrializare trebue sā fie opera Mi- 
nisterului de Industrie, care dispune de specialiştii necesari 
acestei lucriri. Acest procet trebue intocmit aplicîndu-se eri- 
teriile stabilite în primul capitol al studiului nostru. In urmă 


i 


e SIZE CI Ea 


| „VIATA ROMINEASCA_____ 
lucrarea trebue examinată, din punctul de vedere general eco- 
ele jE Boli „de a dec oo A oa preocuparea interese- 


Acest for va avea să ţină în seamă nu numai conside- 
rentele de ordin intern cari decurg din concepţia generală eco- 
nomică țărănistă, dar şi de considerente de ordin extern şi 
mai ales de considerentele impuse de necesitatea unei poli- 
tice comerciale externe. : 

Considerentele de ordin extern decurg din împrejurările 
externe, cari creiază anumite necesităţi în politica economică 
şi cari, pot fi chiar în discordanță cu concepțiile unui partid 
politic în materie de politică economică națională. a 

Oricare partid politic care urmăreşte ridicarea economică 
a țărănimei, trebue să sprijine desvoltarea industrială a țării, 
întrucît prin această industrializare se dă posibilitate, direct 
și indirect, unei valorificări superioare a produselor agricole 
şi a muncii țărănești. Deci politica industrială coordonată și 
subordonată politicei de valorificare a producţiei agricole, 
trebue să rămie unul din obiectivele importante ale politicei 
economice, 

Repetind deci o parte din concluziunile ce am tras după 
prima parte a lucrări noastre „afirmăm din nou că: progra- 
mul industrial va avea să țină seamă de următoarele indi- 
cațiuni: 

a) Utilizarea la maximum, prin industrializare, a mate- 
riilor prime agricole din țară; 

b) Examinarea amănunţită şi științifică a posibilităţilor 
de înlocuire a unor materii prime de natură agricolă şi care 
astăzi se importă, cu unele ce se produc sau se pot produce 
în ţară; 

c) Asigurarea fabricării în țară a utilajului agricol potri- 
vit necesităţilor noastre și crearea unei industrii pentru echi- 
parea agriculturei, industrie, care tocmai în epoca actuală 
de depresiune agricolă, să dea posibilitatea unei ofensive pen- 
tru utilarea optimă a agriculturei; 

d) Asigurarea existenţei unei industrii indigene de arma- 
ment și apărare chimică, pentru a avea posibilitatea de apă- 
rare în caz de războiu, observindu-se însă condiţiunile speciale 
cerute de o asemenea industrie; 

e) O politică de prevedere în ceeace priveşte asigurarea 
unor stocuri de anumite materii prime pentru a acoperi nece- 
sitățile producţiunii în anumite ramuri industriale, în caz 
de răzhoiu; 

f) In scopul unei reîncadrări a activităţii industriei în ar- 
monia economică națională şi pentru evitarea exploatării cla- 
sei agricole lovite de criză, de către industrie, este nevoie de 
o revizuire a întregului sistem de protecțiune exagerată acor- 
dată unor industrii, 


aaae ons 


PN 


Condiţianile desvoltării industriei în Rominia 53 


Ca metode de realizare a acestui indicate 
FRI due prteni iei estui program, sunt indicate 

1. Infiinţarea de legi speciale — după exemplul legii za- 
hărului — care să usigure în condițiuni avantajoase pentru 
agricultori prelucrarea şi utilizarea tuturor produselor agri- 
cole şi animale, în produse industrializate, 

2. Inființarea pe baze ctatiste a unei industrii de echipa- 
ment agricol, care să cuprindă următoarele secțiuni: 

— Maşini, unelte şi instrumente agricole. 

- Ingrășşăminte chimice. 

Mobilizarea, în acest scop, a luluror fondurilor şi inven- 
tarului industrial disponibil pentru a se asigura realizarea 
cit mai urgentă şi cât mai complectă a programului agricol. 

Această ofensivă u echipării agriculturei va trebui să fie 
începută şi terminată chiar în epoca de depresiune actuală a 
agriculturei. 

3. Organizarea pe baze ctatiste a întregii industrii de ar- 
mament existente astăzi şi complectarea ei pentru a acoperi 
toate nevoile în materie de apărare națională. Numai prin 
aceasta s'ar asigura o perfectă concordanță între participarea 
industriei din țară şi nevoile de armament de toate calego- 
riile ale țării. Vor fi înlăturate astfel toate abuzurile ce sau 
făcut pină acum, cu asemenea comenzi în străinătate, atii în 
ceca ce priveşte prețul materialelor cit și a calităţii lor. Etati- 
zarea acestei industrii se impune cu att mai mult cu cit nu se 
poate pune problema unci rentabilități a capitalului pentru 
asemenea produse, care nu au de scop decit apărarea țării, 

4. Etatizarea industriilor, al căror aproape singur client 
este statul, chiar dacă nu servesc direct apărarea națională, 
In această categorie întră, în primul rind, minele de căr- 
buni, care mai prezintă pentru Stat și o problemă de mare in- 
teres social. 

5. Etatizarea industriei de gaz metan. 

6. O lege a cartelurilor industriale, care să asigure: 

a) Intervenţia Statului în ceeace priveşte prețul produ- 
selor cartelate; 

b) Posibilitatea acordărei unei cole din produsele carte- 
late pentru consumul țărănesc care să fie desfăcute prin coo- 
perative, în condiţii stabilite de Stat; 

c) Sancţionarea abuzurilor din partea industriei cartelate 
pînă la reducerea protecției vamale. 

7. Revizuirea tarifului vamal în privința protecţiei acor- 
date articolelor necesare consumului țărănesc. Această revi- 
zuire trebue să fie unită cu controlul prețurilor, precum și cu 
posibilitatea de a importa pentru consumul țărănesc, prin coo- 
perative, cu scutiri sau reduceri de taxe vamale, anumite can- 
titāți, atunci cînd industria din țară mwar putea să facă reduce- 
rile de prețuri impuse. 


i 
3 


3 VIAŢA ROMINEASCA 


SC a 


8. Modificarea legii de încurajare a industriei naţionale, 
astăzi în vigoare. 


na 
Dacă însă plasarea produselor agricole ale Rominiei in 


străinătate va fi făcută mai grea, după cum este și astăzi, dacă 
politica de reagrarizare a țărilor industriale și politica de au- 
iarhie, care este astăzi dusă de aproape toate țările continuă, 
este evident că în acest caz, şi Rominia va fi forțată să ducă 
o politică de independenţă faţă de străinătate. Această poli- 
tică nu se poale concepe decit prin fixarea unui program in- 
dustrial care să asigure complect independenţă faţă de străi- 
nătate, deci industrializarea ţării în măsura în care necesită- 
tile consumului intern, în timp de pace şi în timp de războiu, 
vor fi acoperite. 

E de prisos să adiogăm că Rominia prezintă posibilităţi 
din punct de vedere economic-industrial „mult mai mari de- 
cît alte state dat fiind resursele imense şi variate de materii 
prime, combustibil, ete., de care dispune țara noastră. 

Acest program industrial va trebui să complecteze pro- 
gramul inițial industrial expus İn prima parte, cu urmă- 
toarele: 

1. Integrarea industriilor care prelucrează semifabricate 
importate, prin complectarea lor — în sens vertical — pentru 
a nu mai fi tributare străinătăţei decit în ceace priveşte im- 
portul de materii prime brute, a căror producțieție nu e 

ropice climatului și solului ţării noastre şi nici nu pot fi in- 
ocuite cu alte produse similare ce sc găsesc în țară. 

In această categorie, trebuese cuprinse: 

Industria de bumbac, cînepă şi in prin înființarea de fila- 
turi de in, cînepă şi bumbac, a căror capacitate să corespundă 
necesităților consumului intern. 

Industria lînei, prin filaturi de lină, care vor trebui să 
prelucreze numai lină produsă în țară şi care, trebue să sa- 
tisfacă complect necesitățile consumului intern. 

Integrarea industriei metalurgice, prin utilizarea la maxi- 
mum a zăcămintelor de fier și a producției de fontă a Statu- 
lui, mărirea capacităţii de producere în semifabricate de fier 
şi produse de oțel special, necesare întregului consum al țării, 

In această eventualitate, metoda de acţionare ar fi stimu- 
larca inițiativei particulare prin asigurarea unei rentabilităţi 
a noilor investiţii, Această asigurare s'ar putea da, atit pentru 
intemeierea acelor ramuri de industrie cu cari suntem tribu- 
tari străinătăţii, cît şi prin acordarea de avantagii speciale 
pentru stimularea integrării industriilor existente, urmind ca 
să nu mai importăm decit materii prime brute necesare pro- 
ducțiunei lor. Acordarea de avantagii ar putea merge du 
cum am arătat mai sus pînă la acordarea de concesiuni u- 


Condiţiunile desvoltării industriei în Rominia 3 
Á——————— M Ml MMM U OMMA G- uU Ul al aM 


sive, pe timp limitat pentru nouile industrii care sar înființa 
şi a căror funcționare e legată de dificultăţi speciale (indus- 
tria chimică, industria coloranților, industria medicamentelor, 
etc.) şi ar putea ajunge pină la o primă de producție pentru 
industriile producătoare de instrumente de producție necesare 
echipamentului industrial (maşini, aparate, motoare, ele), 

Evident, că realizarea acestui plan se va puten face nu- 
mai prin etape, urmind ca în prima etapi să se aplice acele 
părți din programul de complectare png age cari au mai strinsă 
legătură cu interesele agriculturei, și în a doua perioudă, în 
caz de se continuă politica de auiarhie a țărilor industriale, 
să se aplice cel de al doilea plan. 

In orice caz însă realizarea programului industrial au- 
tarhic trebue să se facă sub permanenta grijă a coordonărei 
politicei de valorificare a produselor agricole cu paliticu in- 
dustrială, luînd în acest scop toate măsurile necesare yi pen- 
tru o apărare rațională n intereselor marci masse de consu- 
matori. 


incurajarea activității particulare 


Metodele pentru realizarea programului de industrializare 
precum şi pentru aplicarea criteriilor de diferențiere logică a 
industriilor, expuse mai sus, trebuiau să fie o expresiune # 
doctrinei generale politico-economice a democraţiei țărănești. 

Acceplarea formulei dualismului economic (exploatari 
privată concomitent exploatare socială), condiționată bine 
înţeles de conjunctura generală şi de momentele politice fa- 
vorabile, ne obligă să examinăm mai în amäānunt cele două 
metode — admise ca posibile incurajarea şi protecțiunea 
industriei de exploatarea particulară și transformarea unor 
anumite industrii in industrii de Stat, | su 

In privinţa protecţiunei și încurajării industriei private, 
pe lîngă normele expuse în capitolul „Programul de indus- 
trializare”, credem necesar să facem următoarele preciziuni, 
adăogind însă că numai acele industrii cari satisfac criteriile 
expuse în capitolele precedente pot intra în sistemul pro- 
tecțiunei. 

Măsurile de încurajare trebuese limitate lu următoarele: 

1. Protecţia tarifară vamală; i 

2. Conducerea politicei comerciale și de contingentare în 
aşa fel, incit să nu stinjenească existența şi desvoltarea in- 
dustriilor încurajate; = | 

3. Dispoziţiuni categorice pentru aprovizionarea autori- 
tăţilor de orice fel numai cu mărfuri indigene. O instanță 
specială va decide dacă se pot admite furnituri din străină- 
tate. Acestor dispoziţiuni se va supune și Ministerul de Război 


DD —— 


e 


3 ; VIAȚA ROMINEASCA 


precum şi toate întreprinderile care beneficiază de legea în- 
curajârii; 

4. Scutirea de vamă a maşinelor şi uneltelor de instalare, 
numai pentru perioada instalării; 

5. Acordarea cu ai art de credite la „Creditul In- 
dustrial" şi Banca de Emisiune, numai pentru industriile în- 
curajate; 

6. Incurajări speciale — ce urmează a se studia dela caz 
la caz şi stabili prin lege — pentru acele întreprinderi ce se 
stabilesc în mediul rural şi întrebuințează sistemul descentra- 
lizat al primei transformări a materiei prime agricole. 


Sistemul încurajării prin scutiri de impozite, reducere 
de transport pe C. F. Rọ acordare de teren gratuit, trebueşte 
părăsit. 

Incurajările acordate trebuesc însă condiționate de ur- 
mătonrele obligaţii: 

a) Introducerea în legea industrială a unei dispoziţiuni 
dind drept guvernului a scădea taxa vamală sau a suprima 
celelalte încurajări, cînd s'ar constata că industria încurajată 
abuzează de situația ei, fie că realizează beneficii supranor- 
male, fie că are un preţ de cost prea ridicat din cauze ce pot 
fi înlăturate; : 

b) Industriile ce prelucrează materii prime agricole tre- 
bue să procedeze la organizarea unui oficiu comun de cumpă- 
rare, care să trateze cu un oficiu sindical al "producătorilor 
rise materii Statul trebue să fie arbitrul între aceste două 

emente; 


c) Stabilirea întreprinderilor în regiuni anume determi- 
nate de organul competent. 


In privinţa industriilor cari cer mari investițiuni trebueşte 
examinat îndeaproape chestiunea dacă nu este cazul a se 
adopta sistemul bulgar al concesiunilor regionale cu anumite 
caete de sarcini. Avînd siguranța debuşeului pe un timp de- 
terminat şi fără o concurență care să-l amenințe în fiecare 
ceas, industriașul concesionar — puternic controlat — poate 
investi capitalul său mai uşor şi poate produce mai ieftin. 

Cu alte cuvinte extinderea regimului de concesiune care 
domină azi în producţia electricităţii și la alte domenii. (Adu- 
cere de apă, filaturi, elc.). 

Fie că se creiază Ministerul Economiei naţionale, fie că 
nu, deciziunile în materie industrială trebuesc luate numai în 
urma avizului unei Comisiuni, care să cuprindă în sinul său 
reprezentanţi ai: a) Industriei, b) Agriculturei, c) Consuma- 
torilor, d) rmatei, e) Ministerelor economice. joritatea 
să nu fie în niciun caz a industriașilor așa cum se petrece azi 
cu Comisiunea industrială de pe lingă Ministerul de industrie. 


Condiţiunile desvoltării industriei în Romina 37 


Industria de Stat 


Discordanţa dintre prețurile industriale şi agricole, care 
a micşorat puterea de cumpărare și deci a scăzut stundardul 
de viaţă al lumei agrare, abuzurile făcute de anumite industrii. 
cari „prin diferite înţelegeri sau prin o situațiune puternică 
şi-au asigurat un monopol pe piața rominească, monopol folo- 
sit pentru nejustificate beneficii; lipsa de inițiativă industrială 
creatoare în domenii interesind economia naţională; inde- 
părtarea elemntului rominese din intreaga activitate indu- 
strială, ca motive speciale interne, pe deoparte, şi criza mon- 
dială a regimului capitalist liberal, ca motiv general, pe de 
alta, au creiat puternice tendințe de o schimbare a sistemului 
economie liberalo-burghez în industria mare şi a determinat 
un curent pentru o intervenție puternică a puterii politice u 
Statului, care să meargă chiar pină la socializarea unor in- 
dustrii prin preluarea lor de către Stat, deci o etatizare a in- 
dusirtilor din anumite categorii şi în principal a acelora cari 
au de principal client Statul, (Armament, echipament, furni- 
turi C. F. R., ete.), 

Atitudinea democratiei țărănești care a constulat toate 
aceste neajunsuri faţă de lărgirea maximă a acestei forme de 
activitate economică nu poate fi decit una singură: și anume 
acceptarea şi impunerea ei în domenii cît mai numeroase. 
Aceasta nu contrazice principiul proprietății individuale pe 
care democrația agrară s'a aşezal dela început, 

Proprietatea individuală râmne neatinsă în agricultură şi 
micile întreprinderi. Exploatarea de Stat devine însă o nece- 
sitate, orideciteori prin mărimea sau prin conlizarea unor in- 
dustrii — marea massă agrară şi consumatoare nu mai poate 
fi apărată altfel faţă de aceste mari forțe industriale, cari în- 
teleg a se conduce exclusiv de preocuparea profitului privat. 
Economia dirijată de clasa majoritară apare deci ca o metodă 
impusă de conjunctura socială specifică a țărilor de tărani 
inapoiați și neoruanizati. i 

Important însă este pentru interesele uorariene cn instru- 
mentele politice cari le reprezintă să uibă o directivă sigură 
pe care să o înfăptuiască. Că aici este nodul chestiunei ne-o 
dovedeste atitudinea absolut netă ce au luat-o, industriașii 
noştri În potriva unei aplicări integrale a economiei dirijate, 
care pină astăzi a folosi! numai lor. lată în adevăr ce stă seris 
în raportul activității Uniunei generale a Industriașilor din 
România din 1933; 

„Noi industriaşii trebue să facem toate eforturile pentru 
a opri cit mai este timp răspindirea acestei convingeri a ne- 
cesitătii pentru țara noastră a unei economii dirijate. 

Si noi industriașii trebue să reclumăm ca o necesitate ab- 
solută pentru țara noastră reîntoarcerea cât mai repede la 


cc. 


=n hd 773 . E m 


40 VIAȚA ROMINEASCA 
Rominizarea Industriei 


Incercarea unei operațiuni de naţionalizare a capitalului 
străin din industrie sub forma unei răscumpărări de Stat este, 
în împrejurările actuale, nu numai foarte grea, dar şi foarte 
păgubitoare pentru Economia națională, - care ar trebui pe 
această cale, să se încarce cu enorme sarcini pentru achiziţio- 
narea unui capital industrial supus la toate riscurile. O ac- 
țiune asemănătoare aceleia întreprinsă de partidul liberal sub 
impulsiunea lui Vintilă Brătianu care a urmărit naţionaliza- 
rea capitalurilor străine şi minoritare, prin achiziţionarea ma- 
jorităţii în diferite întreprinderi de câtre grupuri de cetățeni 
romini, cărora le-a dat tot concursul şi adeseori jertfe impor- 
tante ale Statului, are şi ea neajunsuri mari. În principal ca- 
pitalul industrial trecînd în alte miini particulare — chiar pur 
rominești — va urmări mai departe şi poate cu mai multă pu- 
tere aceleaşi scopuri de rentabilitate maximă urmărită şi azi. 
Ba avind şi mai puternic concursul acțiunei politice îşi va in- 
tări şi mai mult poziţiunea şi va apăsa şi mai puternic asupra 
massei consumutoare şi asupra intereselor agrare ale țără- 
nimei, 

Deocamdată, după cum am expus mai sus, nu socotim 
principal posibilă o etatizare pe plan larg fără despăgubiri, iar 
o eltutizare cu despăgubiri este imposibilă în situațiunea finan- 
ciară şi politică a Statului şi am arătat că ceiace este realizabil 
este numai exercitarea unui puternic control asupra activi- 
tății industriale în senzul controlării prețurilor si a înțelege- 
rilor industriale, aceasta separat de 'acţiunea de Stat în acest 
domeniu. despre care am expus părerea noastră la capito- 
ul I şi H. 

Singura rominizare pe care o putem face în împrejurările 
actuale şi cele imediat următoare este aceia a personalului de 
toate categoriile și a lucrătorilor. Prin noua lege a protecţiunei 
muncii naţionale, problema a fost aproape rezolvată. Adău- 
gindu-se prin modificări ulterioare şi observaţiunile ridicate 
în Cameră, vom obține instrumentul legal şi eficace pentru a 
garanta munca națională față de concurența străinilor nece- 
lățeni, supuși ai altor state. 

Dar pericolul pentru munca națională pe toate dome- 
niile nu vine din partea străinilor din alte țări. El vine din 

partea minoritarilor cari au acaparat şi deţin cea mai mare 
parte a întreprinderilor economice neagricole. 

Participarea rominilor la viața economică a țării în in- 
dustrie, în negoj. în bănci, este cu totul redusă. Din această 
cauză toate elementele cari pleacă dela ţară îşi caută plasa- 
ment numai în functiuni publice. Putem chiar afirma cu toată 
tăria că în mod conștient, sistematic şi constant toate elemen- 
tele rominești sunt oprite de a pătrunde în oricare întreprin- 


Ei 


să 


Condiţiunile desvoltării iudustrici în Nominia ål 
ennaa oaaae aia en 


- 

dere, care este condusă sau finanțată de un element minoritar 
sau de aşa numitul capital străin. Exemple nenumărate pol 
fi aduse şi în parte ele au fost prezentate cu prilejul diferite- 
lor discuţii asupra acestei chestiuni. 

Această situație ne arată că rominii se găsesc atacali și 
orice măsură ar lua ei nu este decit o măsură de defensivă. 

Totuşi nu putem închide ochii în fata unei situațiuni alar- 
mante ,situațiune observată de opiniunea publică care a dal 
sprijin mișcărilor şi grupărilor politice care aveau înscrise 
rezolvarea radicală a acestei probleme, în programele lor. 

Suntem înainte de toate romiîni şi reprezentăm clasa 
adevărat națională a țării. Fiii acestei clase nu găsesc pe pă- 
mintul rominesc putinţa de a trăi mai bine pentrucă cea mai 
mare parte de locuri sunt ccupate de minoritari de toate 
originile. AI 

Cu sinceritate și cu convingerea dreptății trebue să ară- 
tăm minoritarilor că trebue să accepte o rezolvare cuminte 
şi civilizată, pentru a fi feriți mai tirziu de lovituri violente ca 
acele ce s'au produs în alte țări, 

Esle însă de examinat dacă problema se poate pune pe 
cale legislativă în senzul de a se cereja obligatiunea pentru 
fiecare întreprindere economică de a avea o proporție deter- 
minală de romini. . 

Totuşi o acțiune stărnitoare se poale duce eu bune rezul- 
tate pe următoarele căi: . i Zn 

|. Rezervarea în mod definitiv şi categorie a funcţiunilor 
publice de Stat şi militare numai rominilor, TIE a 

Il. Etatizarea treptată a marilor întreprinderi şi servicii 
economice şi în scopul ca ele să devină debuseuri importante 
pentru elementele romineşti pregătite din vreme; — i 

IL. Inţelegerea cu marile întreprinderi private, cări vin în 
legătură cu Statul, de n înceta boicotarea vominilor şi a le e 
gura locuri, orideciteori se prezintă necesitatea de personal. 


INȚELEGERILE INDUSTRIA LE 


Efectele înțelegerilor industriale şi posibilitatea a a 
rare à producătorilor agricoli, a consumatorilor ga Statului 
impotriva lor, au format subjectul discuţiunilor amd pia 
în opinia publică, Au fost prezentate numeroase abuzuri eco 
nomice făcute de întreprinderi industriale cari rca cm pet 
luri de fapt, precum şi de intreprinderi ințelese ra ek pr x 
tru limitarea producției și specularea repeat ai i i 
minindu-se problema în sine sa contestat că ințelege n e x 
dustriale ar aduce vre-un avantagiu ae ii Sr A ra i 
internaționale. După părerea unora, ințelegeri e Sa ustr x e 
a) nu echilibrează productia, b) nu eftenese proc ucția, c 


2 VIATA ROMINEASCA 


menţin o constanță a prețurilor, d) nu înlesnesc exportul, e) 
nu împiedică frauda , f) nu dau mai mult de lucru mun- 
citorilor, Deci, contrar celor susținute de cei ce văd în înţele- 
ri, trusturi sau carteluri, o mai bună organizare a produc- 
unei, asemenea înțelegeri nu aduc nici un avantaj activităţii 
economice, > DET 

In schimb, s'a adăugat că aceste înțelegeri au mari deza- 
vantagii și anume: 

a) Ele sunt o piedică a progresului industrial; 

b) Micşorează consumul, preferind beneficii mari la vin- 
zare redusă; 

c) Apasă balanţa de plăţi prin repatrierea beneficiilor ca- 
pitalurilor străine; 

d) Întrebuințează în gradul cel mai mare corupţiunea 
pentru a-și ajunge scopurile lucrative. 

Nevăzind posibilitatea ca printr'o reglementare şi control 
al Statului să se înlăture neajunsurile citate. din cauza inca- 
pacităţii şi coruptibilităţii organelor de control, s'a emis păre- 
rea că singurul mijloc de apărare este numai: interzicerea car- 
telurilor prin lege şi desființarea taxelor vamale pentru pro- 
dusele cartelate. 


Concurenta liberă creată prin această măsură, va reme- 
dia, se crede. în scurtă vreme situația industrială speculativă 
în care ne aflăm și va mări productia, scăzind preturile. 

Inţelegerile industriale sunt însă azi fapte în toate tā- 
rile din lume, fiind un produs normal și fatal al economiei 
capitaliste. 


Desființarea lor prin lege nu se poate practic realiza, 
pentru că întreprinzătorii interesati vor găsi întotdeauna mij- 
locul de a se concerta și a se înțelege pentru mărirea sau scă- 
derea producției și a prețurilor, și pentru toate chestiunile 
ce le pot aduce o rentabilitate mai importantă. 

Pe de altă parte, chiar dacă înțelegerile industriale pot 
duce la abuzuri, nu se poate contesta că ele constitue o în- 
cercare de organizare menită să pună ordine în chaosul creat 
de deslănțuirea liberii concurențe din ultimii ani. 

Din punctul de vedere al tendințelor politice ale democra- 
tiei țărănești, care pare a fi acceptat ideia dacă nu a unei so- 
cializări a marilor întreprinderi industriale şi o etatizare a 
desfacerii produselor agricole, dar cel puţin a unui puterr 
control a întregei activități economice. apoi existenta cartelu- 
rilor înlesnește foarte mult această acţiune de intervenționism 
de Stat. Decit să aibă în faţa sa mii de întreprinderi si Între- 
prinzători, este preferabil a avea citeva mari organizaţiuni 
asupra cărora presiunea puterii publice se poate face — în 
sensul vederilor ei — mai ușor si mai eficace. 

După cum doctrina socialistă vede cu satisfacţie concen- 


Condiţiunile desvoltării industriei în Rominia [Să 


trarea întreprinderilor capitaliste, tot asemenea noi trebue să 
privim cu aceiași satisfacțiune concentrarea întreprinderilor 
de tot felul. 

La ceasul cînd tendința etatistă se va putea realiza — prin 
forța politică a clasei majoritare — atunci etatizarea întreprin- 
derilor concentrate se va face mult mai uşor. Organizaţiunile 
fiind creiate va fi numai chestiunea de a alătura direcţiunei 
technice o direcție de Stat, care să execute ceeace puterea poli- 
lică va dispune. 

Argumentul principal că asemenea control sau directive 
de Stat nu se pot efectua din cauza lipsei de rezistență la co- 
rupțiune, nu este concludent. Şi în cazul cind ar fi vorba de 
dibuirea, desființarea ṣi sancţionarea înțelegerilor oprite prin 
lege şi atunci elementul corupțiunei — dacă el există în pro- 
porția ce i se dă — poate falsifica sau opri acțiunea de Stat. 

Pentru aceste motive credem: : 

1. Inţelegerile industriale nu trebuesc interzise. Ele tre- 
buesc declarate spre a putea fi controlate şi îndrumate în di- 
recția interesului public. i f 

2, Existenţa înțelegerilor industriale trebue să fie condi- 
tionată de un puternic control de Stat şi de supunerea la exe- 
cutarea programului de industrializare, potrivit cu interesele 
generale ale țării și cu interesele speciale ale țărânimei. 


Dr. Ernest Ene 


Introducere în studiul relațiilor 
internaționale 


Seriind despre relaţiunile internaţionale am putea aven 
aerul că voim să facem o simplă expunere narativă a eveni- 
mentilor dela ordinea zilei sau a relaţiunilor actuale dintre 
popoare, națiuni și state. 

Această primă impresie provocată de titlul lucrării de 
faţă e întrucitva justificată, dacă ținem seama că pină acum 
noțiunea „relațiunilor internaţionale” se uzita numai în lim- 
bajul curent, fără să aibă nimbul apanajelor care să o carac- 
terizeze ca subiect de cercetare al unei ramuri științifice noi. 

Nu e mult de cind unele universităţi din Statele-Unite ale 
Americii şi-au sporit programul didactic cu această nouă si- 
stematică științifică; primul — pînă acum și singurul — stat 
european care sa grăbit să adopte şi el un program similar 
este Anglia. 

Accentuez din capul locului că „Relaţiunile Internaţio- 
nale” ca ştiinţă şi ca subiect ştiinţific, nu sunt identice şi nu 
trebue confundate nici cu „Dreptul Internațional”, nici cu 
„Geografia Economică internațională”; în măsură egală ele 
se deosebesc și de „Politica internațională” sau de „Filosofia 
politică”. 

Scopul acestei discipline ştiinţifice va lămuri și mai mult 
cadrul în care „Relațiunile internaționale” înţeleg să-și dez- 
volte opera de cercetare şi de sistematizare. 

„_ Intr'adevăr, după ample cercetări şi studii, disciplinile 
științifice mai sus amintite au ajuns la o desvoltare atit de 
mare, incit nu mai pot imbrăţișa vastul şi mai ales compli- 
cutul material din domeniul internațional. 
i Științele economice, politica economică şi economia pô- 
litică, dreptul internaţional și comerțul.ânternațional, s'au do- 
vedit toate — mai ales În epoca noastră — prea limitate, prea 
încorselate şi prea microscopice pentru a cuprinde în ansam- 
blul lor problema capitală a relațiunilor internaționale. 

O lume întreagă, — studenţi, oameni de ştiinţă, filozofi şi 
oameni de stat, politiciani si comercianți, industriași şi munci- 

tori, au ajuns la convingerea că diversele probleme de astăzi, 


Introducere în studiul relațiilor internaţionale 45 


atit de complicate, de enervante și de obsedante, nu pot fi 
bine grupate şi sintetizate decit într'un studiu care să lămu- 
rească cauzalitatea relațiunilor internaţionale; cu alte cu- 
vinte, să elucideze: de ce, cum şi în ce fel sunt determinate, 
împiedicate sau favorizate relaţiunile dintre naţiuni şi state şi 
cum ar putea fi puse aceste relațiuni pe baze solide şi du- 
rabile. 

Interdependenţa popoarelor, pe de o parte, funcţia orga- 
nică şi juridică a naţiunii și a statului, pe de altă parte, — 
fără să mai amintim factorul politic-social, — au impus ce- 
lui mai profan dintre profani întrebarea: Pină cînd această 
harababură internaţională? De ce nu sar înfrăţi popoarele 
lumii ca să pună capăt crizei economice şi războiului ucigător? 

Este rolul ştiinţei să găsească răspunsul la aceste între- 
bări. Este rolul oamenilor de ştiinţă să disece şi să pătrundă 
miezul problemei, să-i „descilcească” şi să-i deslege ițele în- 
curcate, analizind diversele elemente, care fac din problema 
aceasta cea mai teribilă enigmă a secolului nostru. 

Incotro mergem? Pe care drum să apucăm? De ce am 
mers pe aci și nu pe acolo, şi de ce de aici înainte trebue 
să facem — sau să evităm — cutare cotitură? 

inta urmărită este deci descurearea tuturor firelor, e 
tuturor elementelor şi a tuturor factorilor decizivi cari deter- 
mină, dirijează şi conduc formațiunile politice, și — in gene- 
re — destinele întregii omeniri. „Relațiunile internaționale” 
se încadrează astfel printre științe, ca o sociologie mondială 
cu forma de enciclopedie internațională, care-şi rezervă drept 
cîmp de cercetare examinarea şi identificarea factorilor de- 
terminanţi ai relațiunilor intertribale, internaţionale, intersta- 
tale şi mondiale. 


Dacă „Dreptul Internaţional” se ocupă numai de aspectul 
şi de evoluţia juridică a statului şi de legăturile lui cu alte 
state, „Relatiunile internaţionale” au drept obiect cercetarea 
ansamblului organic al lumii întregi. 


Incă din 1841, I. G. Kohl, trecind în revistă evoluția ome- 
nirii cu epocile ci de declin şi de ascensiune, a descoperit fără 
mirare că viața națională sau internaţională a omenirii este 
determinată de un întreg vîrtej de factori, tangibili sau in- 
tangibili, cunoscuţi sau mistici, cauzali sau cazuali. 


atura şi popoarele, necesitatea și liberul arbitru, con- 
Sanil PAR Ape morale, produc — laolaltă — ansamblul 
de manifestări şi de [fenomene din lumea terestră. Hazardul, 
acțiunile arbitrare, capriciile, ideile fericite, vintul şi furtuna, 
soarta şi impulsul natural, toate împreuna formează, întrun 
amestec confuz, situațiile şi condițiunile de viaţă ale omeni- 


VIATA ROMINEASCA 


G. Kohl, Der Verkehr und die Ansiedelungen, 1841, 


simplă narațiune, lucrul este exact, Rămine ca cerce- 
inţifică să stabilească care din elementele sus amin- 
| controlabile, care suu depreciat, care mai există si 
t de mare este rolul determinant al fiecăruia din ele 
ul nostru al tulurora? 

ÎL de numeroase și de diverse ar fi aceste elemente 
vante, știința poate să le grupeze, pentru ca după o 
re scrupuloasă, să deosebească elementele cu carac- 
tant de acelea cu caracter variabil sau mai puţin efi- 
it al celor dintii, 

ine înțelege că printre acești factori și fapte, unele 
vrolabile şi previzibile, altele însă scapă controlului 
i se produc pe neaşteptate, Este ceeace John Buchan 
"„eauzalul şi cazualul” faptului. 

fionaţi faptele cît vreți şi vor rămine totuşi lucruri a 
liune de a fi no veţi putea găsi, Ineruri pe care le 
ti pure accidente sau incidente și pe care nu le pot ex- 
ile logicei. In locul cauzalului veţi da peste cazual”. 
uchan, The causal and casual în history, 1929, pp. 


nte de a păși la examinarea problemei propuse, cred 
itilā introducerea în materie care să schițeze o ima- 
mai fidelă a lumii și a relațiunilor internaționale, aşa 
apar ele în momentul de faţă. Aceasta nu numai pen- 
eumenta necesitatea unei mai solide reorganizări a 
ilor internaţionale şi pentru a ne da seama de si- 
itică în care ne găsim, dar şi pentru a evidenția uti- 
ractică a disciplinei științifice care încearcă să pună 
colo unde multitudinea şi îngrămădirea diverșilor 
e răpește adeseori posibilitatea de a găsi drumul 
ine orientat şi just trasat în calea spre mai bine. 


cru știut că nu există stat care să se mai poate mîndri 
independenţa absolută. Multe din acţiunile statului 
onstitue astăzi un „bun național”, ci au intrat deabi- 
patrimoniul lumii întregi. In materia înarmărilor, în 
ele sociale şi economice, culturale și sanitare, în 
t și comerț, — statele au fost nevoite, unele după al- 
e încoloneze în mersul sincronizat al lumii întregi, 
utea trăi şi a lăsa şi pe alții să trăiască”. 

e altă parte recunoaştem cred cu toţii că — deşi ju- 
egale — statele rămin totuşi inegale din punct de 
rganic; nimeni nu va nega existența o melor 
nari (Puteri Mari) şi a organismelor tice mici 


m 


Introducere în stadiul relațiilor internaţionale 4T 


(Puteri Mici), care, astfel diferențiate, luptă fiecare după pu- 
terile sale, pentru obținerea celui mai bun randament posi- 
bil în cadrul vieții internaționale. 

Deasemenea cred uli] să accentuez că diversele organis- 
me politice se împart la rindul lor în: dinamice si statice, in- 
diferent dacă fac parte din grupa puterilor mari, sau din 
aceea — mai numeroasă — a puterilor mici, 

Adăogind la aceste criterii sau caracteristice generale, 
existența reală a grupurilor de state, ered că nu sunt departe 
de realitate adoptind modul de a vedea al lui J. F. Horrabin, 
care în lucrarea sa „An outline of Economic Geography” 
(London 1923, pp. 144) distinge cinci grupuri politice: Gru- 
pul britanic; grupul american: grupul sovietic; grupul est- 
asiatic; grupul francez; la care se adaogă o grupare dualistă 
sau subordonată: cea germană şi italiană. 

Clasificarea lui Supan în state „pasive” și state „actine” 
nu ne dă nimic nou sau deosebit, fiindcă în majoritatea cazu- 
rilor statul pasiv se identifică cu statul statie, iar cel activ cu 
statul dinamic. 

Nici clasificarea „gradată” pe care o face Dr. Otto Maull 
nu merită o discuție mai aprofundată, pentru că cifrele nu 
sunt şi nu pot fi criterii exelusive în definirea, conlormă cu 
realitatea, a forței și poziţiei unui stal Autorul susamintit, 
care împarte lumea în grupări politice, ne arată că leader-ul 
fiecărui grup are în jurul său o sumedenie de state, pe care 
autorul le numeşte „posesiuni virtuale” şi „posesiuni reale 
(de ex. Franţa, Marocul, Jugoslavia). meS i 

Ținind cont şi de analiza sistematică făcută de Kyellen 
(care desmembrează statul în elemente: geopolitice, ecopoli- 
tice, demopolitice, cratopolitice şi sociopolitice), nu ne va fi 
prea greu să schițăm o imagine justă a lumii, să dăm calei- 
doscopul internațional anunțat mai sus.  — 

Grupul britanic, condus de Marea Britanie, se compune 
din diferitele ci dominioane, din India şi protectorale, colonii 
britanice și alte organisme politice conexe, ca: Norvegia, Por- 
tugalia și Egiptul; grupul american cuprinde, pe lingă Statele 

Unite ale Americii şi coloniile lor, intreaga zonă a Americii 
Centrale şi a Antilelor; Rusia, cu republicele ei confederate 
şi asociate, include în sfera ci de influenţă: Turcia, o parte 
din Persia și Mongolia; grupul est-asialic e alcătuit din Ja- 
ponia, Coreea, Manciuria și alte posesiuni reale sau deghizate; 
iar Franţa cu coloniile ei şi Mica Antantă — constitue grupul 
francez. : Srani 

Germania este o subgrup sui generis, S'ar putea face 
poate o alăturare a subgrupărei italiane, care şi-a găsit sa- 
teliți în Albania şi întrucitva în Bulgaria şi Ungaria. Ă 

Relaţiunile dintre aceste grupări se caracterizează prin- 


e 


is VIAŢA ROMĪNEASCA s ji 


trun staticism perfect din partea Franței, a Rusiei ṣi a Brita- 
nici, şi — dimpotrivă — printr'un dinamism turbulent și pă 
vocător de complicaţii intortochiate, din partea Italiei, a Ger- 
manici şi a Japoniei. i 

După cit se pare, grupul static al Rusiei caută însă să sta- 
bilească, o punte de S pory între dinamismul german și 
staticismul francez. Pe de altă parte, grupul american ar vrea 
se pare să încercuiască grupul japonez, ca să-l împiedice de la 
o agresiune extrem de dinamică împotriva Rusiei statice şi 
pacifice. 

In genere, situația dintre aceste grupări este cit se poate 
de neclară, dind impresia că pe terenul politic lumea este sub- 
minată toată de un vulcan ameninţător, 

Situaţia economică internaţională este însă mult mai ușor 
de caracterizat. 

O singură cifră ajunge ca să vedem imaginea sumbră 
a mizeriei şi nesiguranţei actuale: există şi astăzi încă 80 de 
milioane de şomeri. Organismele politice se tinguese aproape 
toate de aceleaşi grave suferințe: haos monetar, subeonsuma- 
tie, prăbuşirea sau nestabilitatea prețurilor, balanţe pasive, 
bugete necchilibrate, datorii înghețate şi nerecuperabile, ta- 
rife vamale excesive, prohibițiuni și şicane în calea comerțu- 
lui,contingentări şi eschivări dela tratate şi convențiuni, de- 
sorientare economică și financiară. Toate aceste suferințe își 
au obirşia în problema — devenită insuportabilă — a datorii- 
lor de război, şi a înarmărilor cari grevind pină la absurd 
bugetele, imobilizează sume enorme, neproductive. 

In mijlocul haosului și al dezorientării generale, confe- 
rințele internaţionale, întrunite spre a discuta dezarmarea și 
redresarea economică, se termină aproape toate cu eșecuri 
lamentabile sau cu tergiversări agonisante, în timp ce turbu- 
rările şi frămintările interne ale tuturor statelor complică și 
mai mult situația generală. Liberalismul, despotismul, monar- 
hismul şi republicanismul, aventura și ordinea, secondate de 
lupte acerbe pentru înfăptuirea unor idealuri sociale noi, sapă 
tot mai mult şi mai adine rădăcinile instituţiilor sociale și 
politice. 

In ultimul deceniu, o singură speranță a licărit din haos. 
un singur punct a strălucit din întunerie: Geneva, 

Obosite şi dezgustate de războaie şi de comploturi inter- 
naționale, un mare număr de state au urmărit, prin fondarea 
Ligii Naţiunilor, să întocmească bazele unei cooperări inter- 
naţionale care să pună capăt în mod efectiv, odată pentru 
totdeauna, coşmarului demoralizant al războiului, 

Activitatea acestei Ligi se cunoaşte; se ştie cum a lucrat 
şi în ce formă a funcţionat ea. Trebue să constatăm cu regret 
că funcțiunea ci n'a depășit-o pe aceea a unui birou de în- 


Introducere în studiul relațiilor internaționale 19 


registrare şi de consultare. Dacă au fost şi unele probleme pe 
care a reuşit să le soluţioneze, acestea au fost toate esential- 
mente apolitice, fără importanță economică mondială. Numai 
facind această rezervă şi numai din acest pune! de vedere 
recunosc că Liga Naţiunilor a reușit să îndeplinească urmă- 
toarele puncte din programul ei, fiind: „an instrument me- 
nil să întrunească, spre consultare, un mare număr de na- 
țiuni: un instrument adecual pentru redactarea convențiilor 
necesare... un for care putea exercita oarecare presiune asu- 
pra diverselor guverne, în scopul ratificării paclelor sau con- 
venţiunilor semnate”. (Viscount Cecil of Chelwood: The coo- 
peration of nations, pp. 15). Astfel, Profesorul Laski pare a 
avea și mai multă dreptate cînd spune că: „Liga Națiunilor 
este mai degrabă o sursă generatoare de principii, decit un 
agent activ”. (H. E. Laski: A. Grammar of Politics, p. 589). 

Evenimentele recente confirmă, se pare, cele de mai sus. 
Nimic mai firesc decit întrebarea: De ce această ineficientă, 
de ce această deziluzie? 

Cauzele mi se par simple şi uşor de identificat. 

In primul rind,un for internaţional nu poate uni fără 
nici un criteriu organisme politice luate la un loc, deavalma. 
Această imposibilitate rezidă în însăşi structura statului, care 
comportă un mare număr de factori diverși. Apoi, în orice 
acţiune solidară, în orice gest de solidaritate, joacă un rol 
deciziv sentimentul, fluidul acesta care, mai bine decit orice, 
poate să închege o comunitate, să țeasă o țesătură trainică. Or. 
Liga Naţiunilor este, înainte de toate, o creațiune a rațiunii, 
nu a sentimentului. ' 

In al doilea rind, datorită aceloraş motive poale, Liga 
Naţiunilor sufere în organizația ei internă de unele lipsuri 
esenţiale; şi, ceeace e mai important, n'a reușit să devină uni- 
versală. Numeroase state importante și puternice mau putut 
fi încă atrase, sau convinse, să adere la Ligă. 

În acest haos al nestabilității generale, în epoca pe care o 
putem numi fără înconjur „epoca anarhiei naționale și inter- 
naționale” — deşi toată lumea este însuflețită de năzuința de 
a face „ceva” pentru ca omenirea să fie îndrumată spre coor- 
donare, spre sistematizare — problema de bază, — adică gă- 
sirea criteriului sau criteriilor redresării urmările — a rămas 
pînă astăzi nesoluţionată. 

Milioane de oameni sunt pătrunşi de imperativul pe care 
prof. Zimmern l-a formulat astfel: „Să înlocuim anarhia prin 
roordonare, concurența prin cooperare” (A. E. Zimmern: 
Nationality and Government, preface XII). A 

Dar cînd? Și cum să se facă această înlocuire? 

Incercări sau făcut multe. Proecte și mai mult. Doctrine 
şi teorii sau formula! în număr și mai mare. 


i 


s 


O ll 


w VIAŢA ROMINEASCA 7 

Pătrunși de convingerea că războiul nu este un fenomen 
inerent organismului politic și că progresul s'ar putea realiza 
maj degrabă prin dominarea elementelor naturii, — Lără vår- 
sări de singe, — ginditorii, teoreticienii, idealiştii și oamenii 
de stat au elaborat o mulțime de proecte pentru pacificarea 
universală, şi au inițat chiar mișcări şi curente populare și 
sociale pentru atingerea acestui scop. 

Max Scheler, în lucrarea sa „Die Idee des Friedens, der 
Pazițismus” (Berlin 1931), face o enumerație aproape com- 
plectă a diversilor pacifisme, Pacifismul eroic (Buddha), 
Gandhi, Tolstoi. Quaekerii, Menoiţii); pacifismul creștin, cel 
economic-liberal (Herbert Spencer) ; cel juridic (Grotius, Pu- 
fendortf, Abte Saint Pierre, Kant, Liga Naţiunilor); pacifis- 
mul marxist şi pacifismul imperialist (Pax Romana, Pax Na- 
poleonica şi Pax Britanica) ; pacifismul marei burghezii ca- 
pitaliste (trusturi, Locarno) şi pacifismul cultural (prin in- 
termediul unci elite spirituale cosmopolite) — sunt in linii ge- 
nerale diversele aspirații spre o viață mai bună și mai ordo- 
nată a întregii omeniri. 

In fine, vom complecta tabloul real al situaţiei actuale 
accentuind că ne găsim astăzi în stadiul unei depline interde- 
pendențe culturale, economice, sociale și politice. Repetăm 
ceeace am spus din capul locului: nici un stat nu se mai 
poate bucura — chiar dacă ar voi-o, de o independenţă neli- 
mitată. Or, independenţa limitată nu e altceva decît inter- 
denpendența generală. 

Vedem însă că nici interdependența propriu zisă nu reu- 
seste să scoată lumea din anarhia de azi. 

Un al doilea pas înainte ar fi: cooperarea internaţională. 

Istoria mai veche ne dovedeşte cu exemple imbelșugate 
că cooperarea internațională, diverse forme şi aspecte, a 
fost unicul instrument eficace în acţiunile izbutite. In istoria 
modernă exemplele devin şi mai numeroase. 

Şi totuşi, am ajuns astăzi unde suntem: în plină anarhie. 
Motivele sunt simple: toate formele de cooperare internatio- 
nală de pină azi au fost numai parţiale. Lumea wa ştiut încă 
să se încadreze într'o cooperare universală şi generală. Dife- 
ritele cooperări locale şi regionale n'au avut decit efectul de 
a se neutraliza reciproc şi au durat numai atita cit au dictat-o 
interesele temporare. 

Faza supremă va fi fireşte nceea a solidarității interna- 
tionale. 

Solidaritatea nu înseamnă nici interdependență, nici c00- 
perare. Nu toți cei ce cooperează sunt şi solidari; precum nu 
toți cei ce sunt interdependenţi, cooperează între Ainii. 

Interdependenfă se numeşte situația în care un organism 
politic îşi acopere nevoile din surplusul altui organism politic. 


Introducere în studiul retaţiilor internaţionale 51 


Cooperare înseamnă convicjuirea armonică, dar nutonomă; 
iar prin solidaritate înțelegem legătura trainică care stringe 
laolaltă mai multe organisme politice, în nga fel incit să an- 
gajeze în mod egal şi simultan toţi factorii externi și interni 
ai tuturor organismelor dintr'un grup dat. Și aceasta nu nu- 
mai sub raportul juridic, ci și din punctul de vedere al rela- 
țiunilor internaţionale generale, privite ca un tol organic şi 
sintetic. 

In rezumal, am stabilit pină acum wrmătourele fapte rea- 
le: Că există puteri mari şi puteri mici; că desi cristalizate în 
grupuri de state, ele se găsesc astăzi într'o situatie vecină cu 
mizeria materială si morală şi într'o complecti nestabilitate 
politică. Apoi. că „Geneva” sa dovedit incapabilă să pună pe 
baze solide de cooperare mondială, efectivă si sinceră, şi că 
singura eşire din situaţia de astăzi ar fi ca pe calen inter- 
dependenței — lumea să devină, printr'un lanț întreg de coo- 
perări, solidară în toate problemele capitale. 

Se pune însă intrebarea: Cum să se ajungă la acest re- 
zultat? 

După disereditarea cunoscutelor forme de „ulianţe”, ṣi 
„grupări”, sa ajuns în timpul din urmă la convingerea că 
singură confederarea statelor ar putea duce la o dezlegare 
utilă a problemei economice și politice, mondiale, 

După ce sa stabilit astfel necesitatea uneia sau a mai 
multor confederaţii de state, se pune întrebarea: cine să al- 
cătuiască aceste confederaţii? Este suficient să se decreteze 
„confederarea”, fără să se stabilească în prealabil un criteriu 
special? Am văzut doar că Liga Naţiunilor se prezintă ca o 
alcătuire hibridă, care e departe de a constitui o bază solidă 
de confederare. Oare pentru atingerea țelului final: redresa- 
rea si pacificarea mondială prin solidaritate și confederare. 
este indiferent dacă „se aruncă în aceiași oală” state mari si 
mici, puternice şi slabe, latine și slave, creștine și mahomeda- 
ne, monarhice și republicane. capitaliste și comuniste? 

Dacă procetul de confederare ne-a servit aici numai ca 
exemplu pentru zugrăvirea „relaţiilor internaționale” de azi, 
— întrebarea de mai sus elucidează cred mai complect rostul 
însuși al acestui studiu, cit şi sensul „relațiunilor internaţio- 
nale” în general. Se vede deci din cele ce preced că ceeace 
urmărim noi aici de faţă este să stabilim care factori contea- 
ză în relaţiunile dintre state, care elemente sunt determinan- 


te in rarea şi solidaritatea internațională, și să vedem — 
în ca unei cercetări științifice, care a fost acțiunea ace- 


stor factori în trecut şi care va fi forța lor singenetică În viitor. 

Impărțiți în mai multe tabere, — printr'o imaginare une- 
ori naivă a noțiunii de stat și a vieții în general, lumea cade 
de multe uri în extreme, acordind o importanță exagerată 


—— S .— —_— i 


5e VIAȚA ROMINEASCA 

unuia sau altuia dintre factorii naturali. Unii cred în mod 
sincer că simplu existență geografică a bazinului dunărean 
poate să determine alcătuirea unei confederaţii dunărene. 
Alţii îşi închipue că singurul criteriu hotăritor este puritatea 
rasei (dacă se poate vorbi de o asemenea puritate), Nu mai 
vorbesc de fanaticii — printre cari se numără și unii bărbaţi 
de stat sau somităţi din alte domenii — cari sunt convinşi că 
semiluna, respectiv papa, fascia sau sceptrul sunt singure În 
stare să ne ducă la liniştea şi la prosperitatea după care e in- 
setată lumea intreagā. 

Genetica statului ca şi a relațiunilor internaționale este 
cooperarea: Între indivizi, Între triburi, între popoare, intre 
vațiuni și între state. 

Motorul, cauzalul şi baza acestor cooperări constitue su- 
bicetul prezentului studiu al „relaţiunilor internaționale”. 

Voim să identificăm aici care dintre factori sunt compo- 
nenţi adevăraţi ai statului și întrucit existenţa lor este sau nu 
dezirabilă. 

Există elemente care împiedică cooperare. altele care 
o promovează şi o pun în valoare, 

Aceste elemente variază în timp şi in spațiu. 

După prizma prin care le privim, ele au o valoare deter- 
minată, sau nici una. 

Elementul mistic sau voluntar, cel geografic sau econo- 
mic, etnic sau pur psihologic, — ca forță activă sau ca balast 
oneros — trebue disecate, cîntărite şi identificate, cu valoarea 
lor reală de elemente eficiente, în epoca prezentă și în vii- 
torul apropiat, | 

Numai după ce vor fi stabiliți factorii care contează în 
relațiunile internaționale si modul în care aceşti factori au 
evoluat în cursul vremurilor, numai atunci cei chemaţi să 
conducă politica statelor vor avea la dispoziţie un ghid te- 
meinic, ştiinţific, pentru călăuzirea acţiunilor lor. 


T. Cristurean: 


Naționalismul, rassismul şi politica 
anticapitalistă 


Luînd atitudine față de cele două noțiuni „rassism“ şi 
„naționalism“, politica anticapitalistă se conformează obliga- 
țiunii de a considera realitățile, aşa cum ele se prezintă. Po- 
litica struțului nu este admisibilă. Dar nici nu poate fi vorba 
de a accepta tot ce ziua politică ne oferă, şi mai puțin încă 
trăsnaele ideologice ale unei societăți în descompunere. Dacă 
prima greşală ar duce la infiltrațiuni necontrolate şi ne- 
controlabile, cari ar periclita temelia politică a politicii anti- 
capitaliste, oportunismul strategic ar însemna deadreptul o 
sinucidere politică. 

Este deci imperios necesar să luăm atitudine critică faţă 
de curentele naționaliste şi rassiste de dată recentă, pentru 
a le defini ca ideologie, fixindu-le semnificaţia politică. Pre- 
cizînd noţiunile, le vom putea corobora cu principiile politicii 
anticapitaliste. 

Emanciparea politică este în funcţie de emancipare ideo- 
logică, căci presupune o acțiune de emancipare, iar orice 
acțiune pentru a fi eficace, trebue să fie conştientă. Cit timp 
ideologia anticapitalistă — urbană sau rurală — va primi — 
conştient sau inconştient — elemente specifice ale ideologiei 
burgheze, politica anticapitalistă — țărănistă sau muncito- 
rească va fi o anexă a politicii burgheze. 

Totuşi, ideologia anticapitalistă nu constitue în evoluția 
istorică o simplă negaţiune a ideologiei burgheze sau a tota- 
lităţii valorilor create de această ideologie. Ea este rezultatul 
dialecticei critice, deci nu o negațiune — care istoriceşte ar 
insemna regres, iar politiceşte reacțiune — ci o sublimare. 
Societatea burghezo-capitalistă nu a produs numai valori 
false. Ea prezintă totodată elemente şi valori pozitive, cari 
se cer descătuşate şi conservate. Caracteristica economiei 
capitaliste, ceiace Marx a numit fetişismul mărfii, îşi găseşte 
expresiune în domeniul ideologic. In societatea burgheză se 
manifestă o tendință de „fetişizare” a valorilor spirituale, de 
pildă : stat, individ, democrație, parlamentarism, virtute, artă, 
națiune, şi a. m. d. Din punctul de vedere anticapitalist pozitiv, 


n a 


54 VIATA ROMINEASCA 


toate aceste valori sunt reale. Ele vor fi deci conservate 
după şi prin desfetişizare. Astfel anticapitalismul pozitiv se 
deosebeşte de anticapitalismul negativ şi utopic, care doreşte 
desființarea acestor valori, urmărind revenirea la o perioadă 
istorică anterioară. Simpla inversare a valorilor, reacţiunea, 
este tipic burgheză. O mişcare politică de simplă negaţiune 
a valorilor burgheze, se trădează chiar prin aceasta ca miş- 
care burgheză, 

„Fetişizarea“ valorilor în ideologia burgheză, inseamnă 
adaptarea acestor valori momentului istoric care este cel 
capitalist, utilizarea lor în cadrul şi interesul societăţii capi- 
taliste, deformarea şi transformarea lor în arme pentru con- 
servarea societății capitaliste, într'un cuvint: coloritul spe- 
cific burghez, care falsifică o valoare în senzul vederilor 
societății capitaliste, 

Contradicţiile tipice din sectorul economic şi social, 
reapar pe plan spiritual. In momentul cind aceste antagonisme 
ajung la paroxism, societatea burgheză sacrifică principiile, 
pentru a-şi salva substanța. Ast-fel dispar „cetățeanul“, „omul“, 
„umanitatea“, „armonia universală”, pacea ca valoare în sine, 
„libertatea“, „Arta,“ In locul lor intervin noțiuni noi, creiate 
ad-hoc în scopul de a salva cu toate mijloacele şi cu orice 
preț societatea de expolatare, Aceste noțiuni false, adevărate 
non-valori spirituale, sunt destinate să întunece — în loc de 
a lumina — orizontul spiritual şi politic, şi să menţină 
„ordinea socială” distrugind orice activism politic. 

in cadrul acesta problema ce se pune ideologiei de stinga 
este precisă : Destetişizarea şi conserverea noţiunilor verita- 
bile. Inlătararea hotărită a celor false. 


Naționalismul 


In ideologia burgheză naționalismul este un fenomen 
pur spiritual. Produs al romantismului politic, el s'a mani- 
festat în secolul al XIX-lea sub două aspecte. Deoparte na- 
ționalismul „statal” (mai mult francez), de alta naționalismul 
„poporanist" (mai mult german). Primul domină în Franța, 
Anglia. Spania, Statele Unite ale Americii, etc., celălalt do- 
mină spiritul politic în Germania şi statele slave. Dacă este 
exact, că şi înainte de epoca romantică existau națiuni cu 
fenomene naturale, totuşi ele nu existau încă ca valori spiri- 
tuale. Poporul — mulțime, prostime — aparțineau feudalului 
şi bisericii, mai tirziu regelui şi bisericii, fără valoare proprie, 
culturală sau politică. 

Consecințele istorice directe alc naționalismului au fost 
concomitent, deoparte creiarea conceptului şi realităţii statu- 
lui național, de altă parte descătuşarea forţei de creație cul- 
turală a națiunii. Astfel în această primă perioadă romantică 
cele două curente de cari vorbeam mai sus, formează un 


aaa 


Naționalismul, rassismul și politica anticapitalistă 55 


singur corp, constituind cele două fețe ale aceluiaş fenomen. 
Toate statele naționale cultivă cultura națională, şi ori-ce 
mişcare culturală naţională [tinde la crearea unui stat, Inti- 
mitatea legăturii între politic şi cultural reprezintă un ele- 
ment caracteristic naționalismului burghez. 

Este inutil să continuăm examenul în detaliu al ideolo- 
giei „naţionale“ ca atare. Va trebui să depăşim sfera cerce- 
tării pur ideologice şi se încercăm a stabili funcțiunea socio- 
logică şi istorică a ideii naţionale. 

Coeziunea spirituală a societății de clase în perioada 
capitalistă rezidă în legăturile de castă şi personale sub pre- 
siunea stațului-stăpin. Aceste legături înpiedicau circulația 
bunurilor şi procesul de producție, Ele urmau deci să fie 
înlăturate creiiîndu-se o bază teritorială cit mai largă, cu cea 
mai desăvărşită libertate juridică pentru indivizi de a se de- 
plasa şi de a-şi „vinde pielea“, cum spunea Marx, pe orice 
preț. In asemenea condițiuni desigur că transformarea nu se 
putea produce fără ca instantaneu vechiul stat feudal şi regal 
să sc spargă în mii şi mii de bucăţi, dacă legăturile societății 
feudale nu erau înlocuite din timp prin alte legături, iar 
coheziunca spirituală a societăţii refăcute pe un plan ideolo- 
gic şi politic nou. Aceasta este funcția sociologică a statului 
burghez, național şi democrat. In ideologia lui, conceput ca 
rezultat al consensului unanim, Legătura ideologică directă 
şi abstractă înlocueşte cu folos şi efectiv, vechile legăminte 
personale şi de constringere personală. 

Naționalismul burghez interpune între state, antagonis- 
mul ce există înăuntrul statelor între „concurenți“. Dacă în 
trecut popoarele fie că nu se războiau de fel — în locul lor 
luptau mercenarii — fie că luptau cu o învrăjbire destul de 
relativă, de acum războaele devin naționale, deci populare, 
răscolind pînă în adincuri sufletul masselor. Prin ficțiunea 
identității de interese pe plan internațional între cetăţenii 
naționali, rezultatele secolelor de educaţie umanitară — bise- 
ricească sau laică — sunt grav atinse. In locul „păcii romane” 
trec raporturile „corecte“ şi reci. intre națiunile constituite 
în state, raporturi cari oricînd se pot transforma în războaie. 

Societatea capitalistă trăeşte un timp din şi prin exploa- 
tarea propriilor săi naționali. Ea trebue însă, foarte curind 
să depăşească economiceşte granițele sale, pentru a-şi procura 
materii prime, articole de consum (eftine) în schimbul pro- 
duselor fabricate (scumpe). In ambele direcțiuni se întimpină 
acțiunea concurentă a altor state naționale, conflicte de in- 
terese cari se soluţionează după împrejurări, prin mijloace 
economice, diplomatice sau militare. 

Concretizarea ideologiei naționale capitaliste s'a mani- 
festat chiar dela început cu o agresivitate necunoscută pină 


atunci, prin intensitatea şi volumul ci, atunci cînd Franța 


a — 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


revoluționară, sub stăpînirea noului spirit național, se opune 
cu succes intervenționismului străin, pentru ca apoi, pornind 
la ofensivă să deplaseze aproape totalitatea frontierelor con- 
tinentului. Potopul revoluției franceze a fost oprit prin forţe 
similare acelora cari l-au dezlănțuit, anume state naționale 
sau în curs de naționalizare. Liniştea care a succedat această 
enormă mişcare, nu a fost un echilibru natural, ci un echi- 
libru labil, echilibrul care rezultă din opunerea unor forțe 
quasi egale. Egoismul naţional şi agresivitatea cronică a sis- 
temului statelor naționale capitaliste, nu a încetat o clipă să 
existe şi să lucreze. 

Astfel naționalismul capitalist constitue nu un scop în 
sine, ci un mijloc al exploatărei capitaliste, şi anume 

a) în politică internă: reprimarea organismelor sociale 
prin cultură şi politică abstract-națională: 

b) în politică externă: exploatarea popoarelor coloniale 
şi semicoloniale. 

In modul acesta se explică nenumăratele contradicții 
între principiile stipulate şi realitatea politică, ca şi actele 
de trădare ale burgheziei. 

Tendința anticapitalistă de desfetişizarea a naționalis- 
mului capitalist, va urmări deci principial înlăturarea colo- 
ritului specific capitalist al acestui naționalism. Deci: 

a) în politică internă: descătuşarea reală şi efectivă a 
tuturor forțelor culturale naţionale, prin desființarea exploa- 
tărei economice; 

b) în politica externă: eliminarea exploatării străine şi 
stabilirea unor raporturi statornice şi echitabile de schimb 
economic şi cultural. 


Spre deosebire de naționalismul care urmează întreaga 
evoluție a capitalismului modern, rassismul este un fenomen 
recent, in sensul că abea de curând teoriile mai vechi ale 
unor cercetători aproape uitaţi (Gobineau, Foerster, Duhring, 
Chamberlain) s'au plasat în plin centru actualității. 

Chiar aceasta împrejurare ne demonstrează că nu este 
vorba de o valoare ideologică sau ştiinţifică în sine, ci de 
un material indiferent pe care numai conjuctura politică l-a 
situat pe primul plan al atențiunii. 

Ce valoare revine în sine unci ideologii care se găseşte 
în flagrantă contradicție cu datele ştiinţei ? Ce poate să în- 
semne ca metodă de cercetare un „rassism“, care mărturiseş 
că nu există rasse pure, ci numai nenumărate amestecuri de 
rase? Ce putem răspunde unei ideologii, care prin unul din 
reprezentanții săi cei mai autorizaţi — profesorul universitar 
ace Diihring — „studiază“ sociologia evreilor precum ur- 


Naționalismul, rassismul şi politica anticapitalistă 57 


„Cauza esențială care justifică cel mai profund 
dispreţ față de rasa evreiască, este inferioritatea ei 
absolută cu privire la toate însuşirile sufleteşti mai 
înalte... Lipsa oricărei aptitudini pentru ştiinţă, 
insuficiență pentru filosofie, incapacitate în mate- 
matici, incapacitate în celelalte ştiinţe, incapacitate 
pentru orice creație muzicală şi artistică. In tot 
lungul decurs al istoriei lor, evreii nu au produs 
nimic, nici chiar într'o singură ştiinţă“. 


Nu există alt răspuns concludent decât acesta că întreg 
neoantisemitismul rassist are o rațiune politică — constitue 
o ultimă încercare de diversiune pentru salvarea sistemului 
capitalist, oricât s'ar strădui să-şi ascundă firea după un 
pretins idealism fanatic. Dar iată dovada palpabilă: 


Otto Strasser, unul din iniţiatorii mişcării rassiste, ca- 
racterizează precum urmează o categorie privilegiată din 
societatea actuală: 


„Ei au ajuns în frunte muncind şi grație capaci- 
„tăţii lor, şi pe baza acestei selecțiuni, care nu face 
„decît să dovedească rassa superioară, ei au dreptul 
„să conducă“. 


„Ei“, sunt... întreprinzătorii capitalişti! lar rassismul îi 
sanctifică şi-i face invulnerabil. Alfred Ploctz, un antropolog 
de vază, dezvoltă pină în ultimele consecințe principiile ras- 
siste, El nu se mâărgineşte a compara rasse diferite, ci ana- 
lizează o societate (de clase) dată, după principii rassiste, şi 
face următoarele constatări edificatoare: 


„Intelectualul posedă mai multe elemente nordice, 
„decit proietarul, burghezul mai multe decit pro- 
„letarul etc... Cu cit postul unui individ este mai 
„înalt şi mai bine retribuit, cu atât capul său este 
„mai lung, statura sa înaltă”. 


Este limpede că dacă admitem o ierarhie a rasselor, 
trebue să admitem şi ierarhia înăuntrul rassei. De vreme ce 
aceasta coincide cu clasele şi castele societăţii de clasă, re- 
venim la faimosul „singe albastru“, argument peremptoriu 
opus oricărei tendințe de emancipare a singelui celor exploa- 
taţi, care pentru profunde si iremediabile motive rassiste nu 
este decit roşu. w 

Există o posibilitate de cooperare intre massa progresistă 
şi o burghezie rassistă ? Hotărit, nu! Rassismul nu ar putea 
decit să dizolve în cel mai scurt timp tensiunea revoluționară 
anticapitalistă care face miezul şi tăria doctrinelor anticapi- 
taliste. El nu cuprinde un adevăr (fie chiar într'o formă 


5B VIATA ROMINEASCA - i, 


criticabilă) nu reprezintă o valoare ce ar putea fi conservată, 
ci 'constitue doar o excrescență a ideologiei capitaliste în 
descompunere. „Mistica“ rassistă se situează de-a curmezişul 
tendințelor anticapitaliste de emancipare a elementelor mun- 
citoare urbane şi rurale. 


+ ° kai 

Din cele ce preced rezultă că în ce priveşte rassismul 
politic, atitudinea politicii anticapitaliste nu poate fi decit 
categoric negativă. In măsura în care un viitor apropiat sau 
indepărtat ar duce la constatarea unor legi biologice necu- 
noscute încă, în favoarea sau impotriva amestecului „rasselor”, 
acest domeniu aparținind igenei sociale işi va găsi desigur 
o rtglementare corespunzătoare datelor technice, în afară de 
orice considerațiune politică. Aceasta însă nu are nimic a 
face cu invazia rassistă în politică, al cărei tile rezidă ex- 
clusiv în cadrul apărării desesperate a sistemului capitalist. 

In ce priveşte însă problema națională, chestiunea este 
de altă natură, întrucât aici nu ne găsim în fața unei valori 
false, creată ad hoc şi pentru anumite trebuințe politice ale 
unei anumite clase, ci în fața unei realități de netăgăduit — 
națiunea — şi a unei valori veritabile — cultura naţională. 
Am arătat mai sus motivele pentru cari această valoare ur- 
mează a fi desbrăcată de haina ei specific capitalistă, iar apoi 
organic integrată politicii anticapitaliste. 

Să examinăm deci politica națională a liberalismului, 
pentru ca apoi să putem desprinde mai uşor politica națională 
anticapitalistă, 

In domeniul cultural, naționalismul liberal şi-a câştigat 
fără îndoială unele merite prin aceia că a ridicat un steag. 
Dacă astfel proclamarea culturii naţionale ca o problemă de 
rezolvat şi ca un postulat politic căruia trebue să i se dea 
urmare, reprezintă un element pozitiv, în fapt însă ea fn- 
seamnă numai un Început, şi anume un început peste care 
politica liberală nu poate trece. La noi de pildă, cultura na- 
țională liberală se rezumă la: cultivarea limbei româneşti, 
colecționarea operelor culturale ale trecutului, şi incurajarea 
rendementului individual. Atit şi nimic mai mult. Problema 
esențială a culturii naționale, adică declanşarea tuturor for- 
țelor creatoare latente, şi valorificarea tuturor posibilităților 
colectivității prin împlinirea condițiilor sociale necesare, este 
în totul necunoscută naționalismului liberal, care rămâne 
astfel naționalismul de suprafață, un naționalism nerealizat 
şi nerealizabil pe plan liberal, RA 

In domeniul politic naționalismul liberal a însemnat timp 
de zeci de ani tendinţa de inlocuire a capitalului străin prin 
capital național, a exploatării, străine sau minoritare prin 
exploatare națională, — totul în propriul său folos. Nici un 


Naționalismul, rassismul şi politica anticapitalistă 59 
eee 


moment liberalismul național nu a înțeles să lupte impotriva 
capitalului străin fiindcă era capital exploatator, ci numai 
fiindcă era străin. Incoronarea acestei politici ar fi — şi în 
bună parte a şi fost — schimbarea naționalității cătuşelor în 
cari este ferecată quasi-totalitatea națiunii. Naționalismul ca- 
pitalist nu are — principial — nici o considerațiune pentru să- 
răcia naționalilor săteni sau muncitori orăşeneşti. In sistemul său 
inlocuindu-se un exploatator străin sau minoritar printr'un 
gospodar liberal, postulatul naţional şi naționalist este bine 
şi integral satisfăcut. 

Politica naţională a burghezici române a continuat aidoma 
şi după 1918. Pentru naționalismul capitalist, unirea provin- 
cilor cu vechiul Regat, adică desrobirea politică de sub jugul 
străin, însemna aproape un sfirşit, fiindcă satisfăcea princi- 
palele sale doleanțe abstracte, mai bine zis abstract-naționale, 
De vreme ce ţăranul din provinciile alipite este liber să vor- 
bească romineşte, de vreme ce funcționărimea străină, adică 
organele de stăpinire şi de oprimare capitalistă, este înlocuită 
prin organe de stăpânire româneşti, întrun cuvînt: de vreme 
ce steagul tricolor filfie la Cluj, Cernăuţi şi Chişinău, revo- 
luția națională este desăvirşită. Nu mai rămân decât mici 
rectificări, anume : 


in domeniul cultural: repararea nedreptāților trecutului, 

în domeniul politic: consolidarea exploatării capitaliste 
pe întregul teritoriu al României 
întregite, prin întărirea burgheziei 
naționale româneşti, 


Aşa dar, în locul exploatării capitaliste maghiare, aus- 
triace, ruse — exploatare capitalistă națională şi rominească, 
mai puțin şi aceasta este unica deosebire față de trecut — 
politica strâină de oprimare şi desnaționalizare culturală. 

Politica naţională liberaiă este astfel de două ori anti- 
minoritară: 


1. Clasele exploatate minoritare sunt considerate pradă 
de războiu şi deci obiect al unei exploatări capitaliste ca- 
lificate; 

2. Clasa exploatatoare minoritară este considerată con- 
curentă periculoasă, piedică pentru libera exploatare „naţio- 
nală“. Naționalismul liberal nu poate fi decit potrivnic tra- 
tatului minorităților, pentru considerațiunea că acest tratat 
interzice discriminarea după naționalitate, deci tocmai ceiace 
el urmăreşte şi trebue să urmărească ca instrument al inte- 
reselor de clasă. 

In această ordine de idei remarcâm în treacăt — pentru 
a vedea cadru larg al problemei — că această politică na- 
țională capitalistă pseudo-liberală față de minorităţi, este prac- 


a 


2 pei 


60 VIAŢA ROMINEASCA 


ticată aproape în toate statele noi. Fenomenul se explică prin 
aceia că marile transformări politice din 1918—1919 s'au 
produs ca adevărate revoluții național-burgheze şi național- 
liberale. Aiurea ca şi la noi, naționalismul liberal s'a dovedit 
incapabil să facă față cu succes problemelor puse de politica 
minoritară, ceiace face ca pretutindeni procesul de consolidare 
internă să întirzie. Ar fi interesant şi util a se examina mă- 
sura în care tocmai această politică pretins națională a oferit 
material mişcării revizioniste. 

Dacă naționalismul exploatator nu distinge între țără- 
nimea națională şi cea minoritară exploatindu-le deopotrivă, 
atitudinea lui faţă de oraşe depinde exclusiv de naționalitatea 
lor. Oraşele sunt cetăți de cucerit. Reprezintind un conglo- 
merat de situațiuni strategice în statul liberal şi totodată 
punctele de scurgere şi centre de repartizare a venitului na- 
țional de toate felurile, se impune deci — în concepţia lui — 
„naționalizarea oraşelor“, adecă alungarea minorităților şi 
înlocuirea lor prin naționali. Unul din mijloacele de a rea- 
liza această politică este aşa zisa „justa repartiție a naţio- 
nalităților în industrie şi comerţ“ prin toate mijloacele legale 
şi în special extra legale şi ilegale. 

Confuzia noțiunilor constitue unul din mijloacele de 
luptă ale sistemului capitalist în faza istorică ce parcurge — 
căci nu încape îndoială că ne găsim în fața unei adevărate 
ofensive de confuzionism tendenţios. Trebue să recunoaştem 
că metoda de a insinua în frontul anticapitalist calul troian 


TFE PU 


urmare: antiminoritarism şi „naționalizarea oraşelor" — acesta 
este drumul curentelor capitaliste; 

b) sau, statul romin înțelegind să dezrobească efectiv 
intreaga națiune din exploatarea capitalistă, nu va întări acea- 
stă exploatare naționalizind oraşele, ci, indiferent de caracterul 
lor etnic. le va fixa funcția firească în cadrul unei economii 
neexploatatoare, 

Principiul diriguitor al doctrinei şi politicii anticapita- 
liste va fi deci desfetişizarea naționalismului de sgura libe- 
rală deoparte, prin urmare eliminarea oricărei agresivități faţă 
de alte naționalități, iar pe de altă parte intensificarea şi 
astfel depăşirea noțiunii de naționalism liberal — abstractă 
ca toate noţiunile clasei exploatatoare — prin creiarea celor 
mai prielnice condiții pentru liberă realizare a tuturor posi- 


Naționalismul, rassismul şi politica anticapitalistă GI 


bilităților culturale ale națiunii. Această parte pozitivă are 
drept corolar libertatea şi autonomia culturală a minorităților 
cari, prin voința istoriei, fac parte din comunitatea de soartă 
a statului român. Dacă în materie economică şi socială este 
inadmisibil şi imposibil să răspundem nedreptăților trecutului 
prin nedreptăţi actuale, apoi este evident că în ce priveşte 
valorile culturale, nimic nu se creiază prin distrugerea valo- 
rilor naționale străine, şi nici într'un caz declinul culturii 
naționale a minorităților nu ar putea să facă progresul cul- 
tural al elementului majoritar. 

Cari pot fi considerentele practice ale politicii națio- 
nale — în senz capitalist, sau anticapitalist, structurii statului 
romiîn, în legătură cu problema permanent acută a consolidării 
acestui stat? 

Consolidarea statului înscamnă transformarea lui într'un 
bloc, adecă în organism politic unic, cu viaţă proprie. Cu 
alte cuvinte, numai atunci statul va fi consolidat, cînd mino- 
ritățile naţionale i se vor integra politiceşte, căutind şi găsin- 
du-şi rosturile înăuntrul acestui stat şi incetînd a le căuta 
în afară. 

Năzuințele minorităților sunt de două feluri: în prim 
rând minoritățile etnice reclamă libera desvoltare şi propăşire 
culturală. In al doilea rând, ele pretind egalitate de tratament 
în viața politică a ţării. 

Naționalismul liberal astfel cum lam schițat mai sus nu 
satisface decât în parte aspirațiunile minoritare de autonomie 
culturală, şi vrea să le menţină politiceşte şi economiceşte 
la periferia politică a statului. Adversitatea de clasă îndrep- 
tată atit față de muncitorimea şi țărănimea minoritară, cît şi 
față de burghezia minoritară, menține minoritățile în blocuri 
politice massive, adevărate state în stat, cu tendinţe hotărit 
centripetale. Stăruind pe această cale, nici vorbă nu poate 
fi de o destindere, necum despre un progres în procesul 
consolidării interne. Vom fi veşnic absorbiți de problema stă- 
pînirii prin mijloace extrapolitice, veşnic în căutarea de noi 
şi noi mijloace pentru a evita o explozie. Ast-fel slăbiţi, vom 
depinde în cea mai largă măsură de ajutorul străinătății aliate, 
adecă de asistența statelor capitaliste puternice, ceeace ar 
însemna renunțarea pentru multă vreme la ori-ce tentativă 
serioasă de reorganizare anticapitalistă a statului şi de adevă- 
rata independență națională. i 

Dimpotrivă naționalismul anticapitalist este de natură 
să sape însăşi bazele iredentismului. O largă şi sinceră auto- 
nomie culturală acordată minorităților, ar satisface doleanțele 
lor ideale, luînd conducerii minoritare burgheze principalul 
argument de constituire în bloc politic național. Restul edi- 
ficiului politicii minoritare naţionaliste şi iredentiste se va 
nărui în momentul cînd politica anticapitalistă va proteda 


“62 VIAŢA ROMINEASCĂ k 
la emanciparea social economică a tot ce este robit în această 
țară, indiferent de origină etnică. Nu ne indoim o clipă de 
efectul quasi-imediat şi salutar al unei asemenea politici în 
massele ţărăneşti şi muncitoare ale întregei țări, atît majo- 
ritare cit şi minoritare. 

Nu văd ce s'ar putea obiecta. Consideraţiunea că sar 
inlocui un motiv de slăbiciune internă, anume antagonismul 
între agresivitatea naţională a capitalismului majoritar şi 
iredentismul minoritar, printr'un alt antagonism, anume an- 
tagonismul de clasă, este lipsită de temei. Lupta de clasă 
intre o muncitorime-rurală şi urbană-numericeşte atit de pu- 
ternică şi o burghezie capitalistă relativ slabă, nu constitue 
o problemă de viață pentru acest stat. Întronarea unui regim 
anticapitalist depinde în cea mai largă măsură numai de 
conştiinţa politică a masselor, şi — în special — de energia 
şi sinceritatea conducerii. 

Pentru cei cari nu cred în argumentări teoretice voi 
aminti de experienţa practică negativă a politicii naționalis- 
mului capitalist în epoca postbelică. Ultimii 17 ani de poli- 
tică, „națională“ capitalistă nu au rezolvat nimic. Problemele 
stăruie în stadiul în care se găseau la încheerea păcii, cu o 
nuanță de acuitate în plus. 

In senz pozitiv este locul să amintim experiența rusă 
-şi roadele unei politici naționale anticapitaliste. Conglome- 
ratul de popoare ce trăia şi suferea sub dominațiunea țaristă 
avea un singur vis: desrobirea, vis în care ideia revoluției 
sociale era permanent întovărăşită de cealaltă a complectei 
independențe politice. Mai toți proorocii politicii capitaliste 
de toate nuanțele preziceau Rusiei odată cu revoluția socială, 
şi dezmembrarea imperiului. Nu încape îndoială că dacă rè- 
voluția rusă s'ar fi desăvârşit în spiritul în care a pornit, 
adecă în spiritul ideologiei naţionalismului capitalist, nimic 
nu ar fi putut să împedece descompunerea. Iată însă că odată 
cu succesul mişcării revoluționare şi paralel cu întronarea 
celei mai năprasnice lupte de clasă, s'a declanşat o formida- 
bilă mişcare de resurecțiune națională, Constituţia rusă cons- 
fințeşte dreptul tuturor națiunalor formate, de a-şi deter- 
mina apartenența politică. Aceiaşi constituție reglementează 
drepturile minorităților cari nu locuesc pe un teritoriu unitar, 
ci trăesc răspindite pe întinsul Rusiei, într'un mod mult mai 
larg decât faimosul tratat al minorităţilor. lată caracteristica 
sistemului: cea mai desăvirşită autonomie culturală, autono- 
mia politicii locale, cel mai sever centralism în tot ce pri- 
veşte politica de Stat, adecă politica de clasă. Ei bine, lupta 
de clasă astfel declanşată s'a dovedit a fi cel mai puternic 
cordon pentru menținerea laolaltă a naționalităților — peste 
două sute la număr! — cari timp de secole nu visau decit 
despărțirea. Acolo unde la un moment dat s'au ivit acțiuni 


a 


Naționalismul, rassismul și politica anticapitalistă 63 


de destră, ele s'au bazat exclusiv pe elementele locale 
capitaliste, şi au fost învinse cu ajutorul efectiv şi uneori 
decesiv al muncitorimii naţionale. Să nu uităm că interven- 
ționismul străin executat de Judenici, Denikin, Koltschak 
oferea naționalităților toate libertăţile şi toate drepturile, 
dacă simțeau să lupte împotrivă Moscovei. Nu au reuşit! 


„Koltschak şi Denikin nu ar fi putut fi sfărimați, 
„dacă proletariatul rus nu ar fi avut de partea sa 
„Simpatiile şi concursul popoarelor subjugate.” 


Aceste cuvinte ale lui Stalin sunt confirmate de atiția cer- 
cetători obiectivi, din cari ne mărginim a cita o lucrare re- 
centă de Niedermayer şi Semionov, cari constată că 


„Tocmai proletariatul național a susținut guvernul 
„sovietic întru reprimarea diferitelor acțiuni sub- 
„versive locale (iredentiste) ca de pildă în Asbekia, 
„în Georgia etc." 


Aceasta înseamnă verificarea concluziei noastre teoretice 
că numai legătura trainică şi puterea irezistibilă a solidari- 
tății de clasă în cadrul unei societăți emancipate, este de 
natură să lichideze efectiv antagonismele naționale, liberind 
totodată puterea de creaţie culturală a popoarelor şi conso- 
lidînd temeinic statul — care nu este stat exploatator. 


D. Avram 


Note pe marginea cărților 


Romanul d-lui Demostene Botez: Ghiocul 


Au trecut citeva luni de cînd am citit romanul d-lui 
Demostene Botez, atît de sugestiv întitulat: Ghiocul. Im- 
prejurările nu mi-au m, urinar pină acum momentul priel- 
nic spre a aşterne pe hirtie primele impresii, Atmosfera 
de fatalitate în care plutesc faptele şi eroii din romanul 
d-lui Botez m'a urmărit însă de atunci fără încetare. După 
o lungă trecere de timp, imaginile au rămas aproape tot 
atit de vii ca în clipele lecturii, cu toată năvala preocu- 
părilor şi a grijilor de fiecare zi. 

Cite opere din noianul tipăriturilor moderne, aruncate 
în arena vieţii literare cu focul de artificii al editurilor 
încercate, se pot bucura de o asemenea prezenţă stăruitoare 
în amintire? Construite pe canavaua unei imagini exagerat 
mărită, sau pornite dela o idee atrăgătoare, sau dela nodul 
unei intrigi minuscule, stoarsă, frămintată şi întinsă peste 
măsura flexibilităţii naturale, cele mai multe dintre roma- 
nele şi povestirile actuale, nu pot ocupa gindul cititorului 
nici a doua zi după indolenta răsfoire. 

Romanul d-lui Demostene Botez prezintă o notă deo- 
sebită, aproape străină, în literatura rominească. Oamenii 
şi evenimentele apar într'o atmosferă grea, apăsătoare. Un 
„preot în care seva vieţii înfringea m sep morală și coman- 

damentul dogmei religioase. O conștiință frămintată, chi- 
nuită de vijelia pustiitoare a unei porniri senzuale vinovate. 
O pasiune care creşte pînă la obsesie, răsturnind toate di- 
gurile rezistenței, mereu prezentă şi dominatoare, mărită 
şi irezistibilă pînă la orbire, pină la demenţă. Apoi ima- 
pans subită a prăpastiei deschise, ura năvalnică împotriva 
emeii fascinate şi cucerite, gindul crimei încolțit și exe- 
cutat cu repeziciune, fără tranziţie, fără şovăire. O cortină 
grea, opacă, lăsată asupra unei scene palpitante, care pune 
probleme, deschide calea unor noui şi dureroase frămintări, 
distruge liniștea şi viitorul unei întregi familii. 
nde am mai întilnit această atmosferă de frămintare 
mistică, de luptă istovitoare impotriva dominaţiei instinc- 
tului, de chemare desnădăjduită a liniștii peste înfrigurarea 


Note pe marginea cărților 65 


halucinatoare a simțurilor? Unde mai putem asista, În c- 
moția unor viziuni agitate, la distrugerea unei vieți de 
credință, închinată preoţiei, prin triumful impulsiei sen- 
zuale împotriva digului rațiunii și a conştiinţei religioase? 
Desigur că nu în literatura rominească. 

Ghiocul” evocă acea serie de opere apărute în do- 
meniul spiritualităţii catolice, în care rigoarea ascetismului 
este înfrintă de chemarea vieţii venită din adincul instine- 
telor ancenstrale. De aceea, romanul d-lui Botez prezintă 
un colorit atit de diferit de tonalitatea romanului rominesc. 
D-sa aduce în literatura rominească sub haina preoţiei, 
tipul amantului complex, căruia prezența și posesia unei 
femei nu-i poate potoli înclinările senzuale și atracţia ire- 
zistibilă spre altă femee. 

Spirit rigorist, pătruns de un adine misticism, cu o 
putere de inhibiţie aproape străină firii poporului romin, 
Valeriu Darie se arată deplin format încă din prima line- 
reje: „Valeriu, studentul pasionat pină la crimă dela Frei- 
burg, mai avea încă conștiința care să-i dicteze să intre 
singur în cămaşa de forţă a creştinismului. Nici Ileana, 
nici viața alături de ea nu erau in măsură să satisfacă 
patimile lui trupeşti, nici vulcanul lui sufletesc“. Aceste 
amănunte caracteristice, hotărăsc toată desfăşurarea ulte- 
rioară a vieţii lui Darie. 

Puterea destinului acţionează în romanul d-lui Botez 
tot atit de natural şi de simplu ca în tragediile antice. O 
țigancă desvăluie tainele viitorului pe care le intrevede în 
crestăturile unui ghioc, Toate prezicerile ci se implinesc 
întocmai. Viitorul este ordonat în modul imutabil pe care 
l-a prescris viziunea femeii în contact en forțele misteri- 
oase ale destinului. Nici-o sforțare, cit de disperată, cit de 
sguduitoare, nu poate schimba mersul greoi, dar sigur 
al osindei, 

Valeriu Darie are intuiţia zădărniciei luptei pe care 
o duce cu forța copleşitoare de care este subjugat: „In 
sufletul lui. frămintarea era mult mai mare şi mai puter- 
nică. Acolo era o zvircolire pe viaţă şi pe moarte... Dar 
se ştia acum cine va învinge. Vaeriu trebuia să su ere un 
desun. Il suferea, cu aceiuşi amărăciune melancolică in 
fond şi resemnată în aparenţă, cu care Isus şi-a suferit 
destinul“. Dacă va mai fi rămas cuiva după aceste rinduri 
vre-o urmă de îndoială asupra realității puterilor supra- 
naturale ale soartei înscrisă pe foaia vieţii fiecăruia, i-o 
risipeşte sentinţa următoare: „Şi zeii şi fiii de zei sunt su- 
puşi unui destin de care nu pot scăpa“, di 

E locul oare să discutăm aici realitatea predestinării 
şi existența legilor implacabile ale soartei? Care dintre noi 
nu a admis. în disciplina primelor lecturi filozofice, pres- 
a O A i a PRI E a aa ra 


66 VIAŢA ROMINEASCA 


pd N 


tigiul ipotezelor şi dialectica subtilă a partizanilor şi de- 
tractorilor unor sisteme de gîndire, ridicate la rangul de 
teorii de unii, la nivelul unor certitudini indiscutabile de 
alţii. DI. Demostene Botez e cîștigat cu trup şi suflet con- 
vingerii în puterea indiscutabilă a predestinării. Numai 
astfel d-sa ne-a putut da o lucrare, în care faptele se leagă 
strins în încadrarea fatalităţii şi respiră o convingere şi o 
sinceritate pe care prea puţine dintre lucrările de astăzi 
o pot degaja. 

Autorul a scris un roman sobru, trist, dar plin de 
vigoare. Contrastul dintre liniştea vieţii dela țară și por- 
nirile furtunoase ale sufletului eroului mărește intensitatea 
dramei. Aş reda însă necomplect conținutul merituoasei 
lucrări a d-lui Demostene Botez, dacă nu aș menţiona con- 
turile sigure şi sugestive ale celorlalte personagii: Ileana, 
soția lui Darie, Aristiţa, sora ei şi obiectul pasiunii aces- 
tuia şi fiul Ileanei și al lui Darie, Andrei, care, prin tine- 
rețea lui biruitoare, aduce o licărire de lumină în întune- 
ricul patimilor care înnourează orizontul romanului. 

DI. Ralea a observat că „Ghiocul“ este, prin figura 
lui Andrei, romanul Liceului internat din laşi, unde și-a 
făcut studiile liceale şi autorul. Mi se pdre că întreaga 
evocare a vieții de liceu, — cu psihologia colorată şi uneori 
indiseretă pină la goliciune a adolescenţei şi cu isbucnirile 
netáinuite ale nubilităţii triumfătoare, —e complect domi- 
nată de problema luptei interioare a lui Valeriu Darie şi 
de sfirşilul romanului. Puterea neînlăturabilă a destinului 
presupune o fascinare sub imperiul căreia este tirită prada 
omenească şi această fascinare proectează întreaga ei lu- 
mină asupra conflictului sufletese dominant, cufundind, 
cum să spun... în mod fatal, celelalte figuri şi conflicte în 
penumbră. 

„DL. Demostene Botez este un scriitor talentat şi în 
plină desvoltare progresivă. D-sa posedă un temperament 
viu, o simţire delicată şi o privire scrutătoare a firii ome- 
neşti. Cu asemenea însuşiri suntem în drept să aşteptăm 
cu încredere acea afirmare decisivă, pe care o anunţă atit 
de promițător romanul „Ghiocul*. 


Aureliu Weiss 


Cronica literară 


Regina Maria: Povestea vieții mele, vol. IH. Ed. „Adeverul“ 
— 1935. 


Acest al treilea volum de amintiri a marei noastre regine ctt- 
prinde povestea anilor celor mai grei, dureroşi şi măreți din viața 
Ei. In paginile acestui tom, pecetluit de stema regală, se desfăsoară 
povestea războiului nostru, văzut și trăit de o femee, şi de o femee 
cu singe şi duh regal. 

Poate că, din punct de vedere literar, volumele anterioare sunt 
mai închegate, portretele mai pline, lirismul mai unitar împrăștiat, 
ca o lumină domoală şi atoteuprinzătoare, Acest volum cuprinde Însă, 
în scurte referate de însemnări zilnice, orbitoare izbucniri de pusiu- 
ne, de desnădejdii, de speranţă şi de resemnure, Cuprinde deuseme- 
nea şi graficul acelei activități ameţitoare de infirmieră, de organiza- 
toare a operelor de ajutorare a răniților, de caritate regulă, de pe ur- 
ma cărora regina noastră nu poartă numai coroana de zile mari a 
regalității ci şi diadema de toate zilele a iubirii şi admiraţiei unui 
popor recunoscător, 

Sub raportul literar, acest jurnal de uctivitate ce! constitue vo- 
lumul III al Memoriilor se poate asemăna, pe de oparte, prin activi- 
tatea frenetică, prin dinamismul constructiv, cu celebrele memorii ale 
colonelului Lawrence iar pe de uită parte cu un ait memorial august, 
cuprinzând şi el, aforistic, experienţa unei vieți imperiale: vorbesc de 
cartea lui Mare Aureliu, 

Povestea vieţii mele, destăinuită in acest volum, se desfăşoară on- 
recum in cerc Închis, cuprinzind anii cei mai dureroşi ai unci regine 
dar şi unui popor, Imbinarea aceasta de planuri. îndoita scenă; fa- 
miliară şi națională — constitue țesătura „Poveștii vieții mele” şi dă 
tonul de măreție zguduitoare. Paralelismul tragediei individuale şi n 
celei colective este sintetizată în această simplă şi nudă propozițiune 
de jurnal, dar revelatoare, ca tot ce izbucneste spontun din suflet: 

„Mircea are febră tifoidă... E foarte bolnav jar noi am pierdut 
Dobrogea” (pag. 93). - = 

Aceste cuvinte cuprind leit-motivul anilor de război, de jale, pri- 
begie şi glorie: mama își jelește fiul răpit, regina, țara cotropită. De- 
aceea şi acest volum este „construit” — dur fără nici un arbitrar, — 
pe un traiect circular: prima parte povesteşte lacrimile mamei ce pă- 
răseşte mormântul princiar şi al reginei ce pribegeşte din capitala El, 
— iar ultimele pagini amestecă lacrima mamei, reintoorsă la mor- 
mântul scump, cu zâmbetul de triumf al reginei din nou stăpânitoare. 

O asemenea curte nu poate fi povestită nici rezumată, nici Co- 
mentată. Este o carte de fapte, de reflexiuni scurte, de portrete prinse 
în sborul grabei şi de efuziuni lirice ale unui suflet vibrind la pa- 
roxism. 


6 E VIAŢA ROMINEASCA 

Istoricul va găsi, desigur, în această carte, date şi personaşii re- 
marcabil de precis Va avea, în primul rînd, un izvor am- 
tentic asupra unei probleme capitale: rolul preocumpănitor al Regi- 
nei În victoria noastră, Intr'adevăr, în timpul neutralității, ea a fost 
centrul polarizator al celor ce vedeau mântuirea alăturea de Aliați, — 
şi istoria fa dat dreptate, Iar în timpul războiului, sprijinul moral, 
neobosita jertfire de sine pentru a păstra și ridica moralul trupelor 
a fost un factor — incalculabit în cifre — dar covârşitor, pentru reu- 
sita campaniei, Şi; 

„Povestea vieţii mele” este o carte de viață, o mărturisire, evoca- 
rea unei cariere cu adevărat imperiale. Condeiul, deobicei atât de li- 
ric, atât de sentimental și de fantast al regulei scriitoare, a zugrăvit în 
merastă carte (spre deosebire, de pildă, de „Regine încoronite”) o 
slovă dură, vie şi fierbinte, cu ţişniri de autentică pasiune, 

O carte plină de viaţă, o mărturie nefardată în fata istoriei, por- 
tretul unei forțe mari; o carte rară și regală. Ea uneşte pasiunea fier- 
binte pentru o cauză a Memorialelor lui Lawrence, cu înţelepciunea 
imperială a lui Marc Aureliu. 


Hortensia Papadat-Bengescu: Logodnicul [Ed. „Adeverul'' — 1935) 


Personagiile unui creator epic au întotdeauna un aer de familie 
lar spațiul de scenă al romanului, o atmosferă specifică. Acesta pare 
a fi unul din criteriile adevăratei creațiuni, 

Dar, în afară de această omogenitate a oricărei plăsmuiri ieșită 
din aceeaş mină, mai putem constata la creațiile unor scriitori un aer 
particular, o atmosferă specifică, un halo fosforescent care fac ca per- 
soanele şi locurile să fie numai ale lor. 

Selectarea materialului şi a personagiilor după o sensibilitate pro- 
prie este un fapt general. Tolstoi are un fel specific de a înfățişa oa- 
men, după cum Gogol sau Turghenieff, altul. Totuşi, dacă am incerca, 
într'un experiment mintal, să gindim un personaj din Tolstoi în ca- 
drul lui Turghenieff, lucrul ar fi cu neputinţă. Pe cînd. acelaş ex- 
periment, este cu desăvirșire interzis, cînd încercăm să-l aplicăm la 
Dostoiewski. Pentru ce ? Pentrucă oamenii lui Dostoiewski au un fel 
de luminiscență secretă care-i deosebeşte radical de ceilalţi, Ei sunt 
ru desăvirşire inasimilabili şi rămn  dostoiewskieni, identificabili la 
prima percepţie. Tot astfel, dincolo de unele amănunte, personagiile 
din Rebreanu, Cezar Petrescu, Teodoreanu sunt interșangeabile, N'au 
o specificitate cu totul particulară, n'au acel hajo despre care vorbeam 
mai sus. Printre scriitorii noştri numai regretatul Gib I 
Hortensia Papadat-Bengescu au creiat o faună de personagii care pot 
fi numai şi numai ale lor, care poartă o mască inelabilă ce trădează 
din primul moment mina creatorului. Amestecul de frenezie întune- 
coasă şi de vinjoșenie elementară din Gib. I, Mihăescu vibrează în 
orice pagină, caracterizind orice personaj central. Camil 
făcut ucenicia sa de romancier sub zodin d-nei Bengescu și este acum 
pe drumul unui astfel de stil al person $ 

Logodnicul, ultimul roman al d-nei Bengescu nu contrariază in- 


tru nimic impresiunea aceasta, cişștigată prin familiaritalea cu roma» = 


nele d-sale anterioare. Eroii şi întimplările sunt la fel de „personali- 
zate", poartă pecetea specificului viziunei d-nei H. P, B. Asemenea 
pictorului virtuoz în gri, autoarea „Scafandrierei” analizează cu o 
virtuozitate fantastică zădărnicia complicată a unor suflete sterpe 
și Fm irina > cenușie, sr grea tai e a n viața fără sns a 
oameni banali, viscoşi, gastero totuşi pînă la urmă fau- 
nei literare din romanele iei E = 


semeni acelui tablou de Van Gogh în pere Ager: Năminzi, hi- 


, Mihăescu şi 


i i 


=a 


CRONICA LITERARA m 


dosi şi pămintii, mincînd cartofi, dar transfiguraţi cu nu ştiu ce mis- 
ter de lumina galbenă a unei lămpi ireale, asemeni faunei oceanice. 
prinsă în proectorul unui scafandru. 

Economia romanului „Liogodnicul” se centrează de astădată în 


psihologia masculină. Personajul al cărui film interior domină poves- 


țirea este „logodncul”, Costel Petrescu, tot atit de șters și de banal 


„ca şi numele. Eroinele însă sunt prinse exterior. Romanul povestește 


tribulațiile şi promiscnitățile unui tinăr banal, venit la Bucureşti cu 
gindul de cuceritor, dar care nimereste într'o familie problematică, se 
însoară cu o fată cu trecutul! suspect, iar cînd aceasta îl părăsește pen- 
tru o viață de curtezană, trăește mai departe, cu sora ci. La moartea 
acesteia pleacă spre orașul natal, pentru a ocupa o poziție socială 
acceptabilă. 

Povestea aceasta, care oscilează între banalitate și genurile reve- 
laţiilor scirboase, este serisă într'un stil analitic sobru și cenușiu ! 
parcă pentru a întări impresia de mister al banalităţii. Se degajă din 
acest roman o impresie copleșitoare: rar a fost zugrăvită cu mai mare 
măestrie panta promiscuității pe care alunecă un suflet banal, obtuz 


„şi viscos, In opoziţie cu Lupescu, un personaj de arivism à la Rastia- 


nac, „logodnicul” cumulează incert şi fără să-şi dea seama, o gamă ur- 
cătoare de situaţii ambigue. 

Pictura acestui suflet banal şi șters, indiferent şi nuc, rostogo- 
lit pe panta depravării, lasă o impresie puternică. Sitnaţiile scabronse, 
ambigue au fost deobicei întruchipate de eroi, de suflete tari. Impre- 
sia puternică și stranie ce-o lasă in wrmă acest roman se bazează pe 


_o nouă utilizare a acestei teme: eroul meschin. 


y Deaceea „Logodnicul”, tipul omului moluscă este o creuție certă 
şi profundă simțită. 


Sanda Movilă: Desfigurații (Ed. „Vremea — 1935). 


Sanda Movilă a seris o poveste despre drumul obscur și misterios 
al unor adolescente, Poeta Crinilor Roșii (care decorează încă somp- 
tuos cenaclul Sburătorului) nu şi-a renegat bagheta magică, creatoare 
de grădini plutitoare, samainiene şi decadante, frămintate de parfu- 
muri tari, flori exotice, parfumuri transparente şi atmosferă îmbătă 


, Desfiguraţii, primul roman al d-nei Movilă, poartă aceeași nobilă 
pecete de caliarafie poetică, atit In alegerea materiei cit și în plăs- 
mulrea formală. Despre fecioare nu se poate seri decit cu peniță în 
muiată în cerneală de vis şi tandrețe. Numai naturalismul a reusit să 
invinaă acenstă lege literară, și numai pentru scurt timp. Catherine 
Mansfield. Rosamond Lehman., şi la noi Tonel Teodoreanu, au dat fas 
tmoasă replică. Sanda Movilă, poeta îndrăgostită de reverii și sensibili- 
tăți ciudate, a creat Desfiguraţii dintrun material pentru care era che- 
mată prin temperament, 4 

Povestea de acuarelă a adolescenților din Pulbere sau Invitaţie ta 
vals de Rosamond Lehman o regăsim si în Desfignraţii, dar în nu- 
ante mai puţin îdilice. Elementul de psihologie semiobscură, de viață 
interioară poetică si misterioasă, caracteristică pentru literatura ado- 
lescenţilor, o regăsim și in povestea scrisă de Sunda Movilă, cu deo- 
sebire că cele două elemente da aroaz, sii, ponticum şi misterului 

bilității autoarei, şi mai accentuate, 

si, pote rege imagini rare şi bogat înflorite, autoarea se 
introduce în intimitatea Adel, eroina acestui roman, In descrierea me- 
diului familiar s'a concentrat o întreagă technică rafinată, pentru > 
clădi o atmosferă de bizar şi mister familiar, în care creşte o fată 
cu destinul ciudat, promis tuturor rătăcirilor. 


wi VIAȚA ROMINEASCA b. 


Oricât de veridică pare „Adei şi a celor din jurul 
bue să mai uplaudăm o nici de a stiliza, g a a 


Desfigurajii este romanul unei estete, frumos dar î 
stilul și stilizarea voluntară şterg, asemeni cei eri harti 


- 
- 


„ln camera Coraliei era aceeaşi atmosferă ciudată 

Cata înalţi, roşii, străluceau în intuneric. Carele, Sirera p 

rr mantie amina me pa mi emailute cu albastru, cărțile legate în scoarță 

legendi" (p. pop jesen o atmosferă de artă, care amețea ca o 

e recunoaşte aci atmosfera mistică a si i 

cp a fost creistă de poetul adolescentelor basear: eee SIA 

zată la noi prin prima manieră a prozatorului Minulescu, d 

n Maşti de bronz și lămpi de porțelan. Sa De 
cu ea poetică ji misterioasă cade adesea in conven- 

tional simbolist, după cum nici figurile personagiilor nu sunt indivi- 


te. 

Ada, Cora, Milly sunt parcă gemene; au acecaşi sens - 
ciot a e e 
pi Im rea aa a dup au en ae aaa 
au erae, ma mpiedica, ea, drumuri prin, nopi ae ear dest 
PA EAS EN 
titi ae enart. srådini, suspendate ale eani De Ma 


v Lucian Boz 


Cronica externă 


Caleidoscop anual 


Evenimentele politice externe, fără vota noastră trebuiesc rin- 
duite în două grupuri dinstincte unul de altul ca ziua de noapte, ca 
alb de negru, ca cerul de iad: evenimente pacifice şi evenimente răz- 
boinice, 

Să nu căutaţi forme intermediare şi nici compromisuri, căci între 
pace şi războiu nu există compromis. Cum, ca să se ştie acest lu- 
cru, — nu există vre-un compromis între stinga democratică şi 
dreapta reacționară, atunci cind ambele tabere sunt sincer de stinga 
sau de dreapta. 

Ar urma să admitem forme intermediare cinstit — bandit eunuc 

i Don Juan, ateu — evlavios, virgină — prostituată. 

Acceptind această vivisecțiune aplicată ansamblului de relaţii in- 
ternaţionale în 1935, cu o moştenire hidoasă şi grea din 1034, putem 
incepe cu categoria mai populară, mai la ordinea zilei. mai zgomotoa- 
să si presantă: evenimentele războinice. 

— La 3 Ianuarie, prin vizita d-lui Laval la Roma sau aşezat „și 
nele” pentru lansarea războiului italian în Africa. 

— La 13 Ianuarie, prin plebiscitul din Saar, în favoarea Germa- 
nici, sa lăţit stomacul german și i-a crescut pofta. Căci imediat s'au 
pornit agitații pentru ocuparea Austriei, pentru anexarea zonei bel- 
giene Euplu-Malmedy, pentru anexarea Sehlesvig-ului danez, pentru 
cucerirea teritoriului Memel, 

— Tot în Ianuarie, lupte crincene între chinezii și japonezii, A- 
gresorii sunt niponii cari, minaţi dindărăt de marii lor financiari, in- 
dustriaşi şi generali, inaintează brutal fără 'ncetare peste zeci de po- 
popoare pașnice şi muncitoare. $ 

— In le, prin luna Martie, izbucneste revoluția. Dictatorii se 
luptă întreolaită, Massele cad jertfă. f 

— In 16 Martie, Germania culcă fățiș — tratatul dela Versailles, 
reintroducind obligativitatea serviciului militar. Urlete de pretutin- 
đeni, Dar nu se mișcă nimeni. Franţa cel mai puțin, 

La 22 Aprilie, printr'un acord semnat, Polonia trece în tabăra 
germană sparind astfel vulnerabilitatea şi tensiunea zonei est-europe- 
ne. In acelaș timp și de-atunci încoace, Înjurindu-i pe ruşi și pe cehi, 
dar ținindu-se ancorati de noi, polonejii speră să ne atragă în tabăra 
germană spărgind astfel frontul unitar al Micci Inţelegeri, lar pe de 
altă parte, prin noi, speră să nu piardă toate legăturile cu blocul anti- 
revizionist, , 

Dar: cine aleargă după doi iepuri stim, ce păţeşte, 

— Acordurile fatale, continuă. La 18 lunie a fost încheiat acordul 
naval anglo-german, Nimic de zis. Anglia 4 fost de bună credință. 
Franţa însă — a şovăit, dindu-se de partea Italiei, iar Germania și-a 
inceput înarmările pe... ocean. Un pas Înainte câtre războiu, evident 


că da! 


za VIAȚA ROMINEASCA 


Şi de aci încolo: frontul chinez, frontul african, frontul chinez, 
frontul african. La intervale scurte, simultan, continuu. Singe într'o 
e, singe În cealaltă parte, 
otsai Aa năvălit forțele italiene, cu tancuri, motoare şi avioane de luptă 
și de bombardament într'o une cu un popor abia deșteptat la o 
viaţă nouă, care se apără cu ci, sulițe şi cu scutul... nopții. 
Japonezii, fac la fel, Făţiş, ei organizează „stale” anticomuniste, 
cari miine vor fi minate intrun crincen războiu contra Rusiei sovie- 


tice. 

Sub controlul efectiv a) oligarbiei militariste japoneze se găsesc 
astăzi aproape 200 milioane oameni, 

Singurul dig al civilizaţiei și culturei, albe, acolo în orient, a ră- 
mas Rusia! 

— Pe la mijlocul lui August, revolte singeroase în Albania. Cu 
bani italieni şi arme italiene, revolta a fost sufocată în sînge. Alt focar 
al viitorului apropiat. 


— La 31 August, Rickett obține o concesiune a bogățiilor subso- 
lului abisinian. Noui motive și noui elemente pentru complicațiuni și 
fricțiuni ulterioare, 

— Dar, de-atunci încoace, situația a rămas aceeaș: războiu pe 
pragul Europei şi pe pragul imperiului britanic; răsbolu în inima 
Asiei și pe pragul imperialismului american și britanic. 

Evenimentele pacifice: 

— In Ianuarie, un consiliu economic al Inţelegerii balcanice şi 
o şedintă ln Geneva a consiliului Inţelegerii balcanice. Două momente 
și două gesturi puse exclusiv în slujba păcii. 

— La 9 Februarie, d, N. Titulescu a fost ales preşedinte al Inpe- 
legerii Balcanice. această nouă formaţie politică obținind astfel girul 
unui sincer apărător al păcii. 

— La 9 Aprilie, prin semnarea unui acord franco-sovietic, se 
crelază un nou dig pentru apărarea păcii în Europa, menit să înfri- 
neze elanul Germaniei belicoase și menit să anlhileze desertarea pu- 
țin onorabilă a Poloniei, 

— La 24 Malu, Liga Naţiunilor lichidenză diferendul între Jugos- 
lavia şi Ungaria, ca urmare a asasinării regelui Alexandru, de către 
ronio maghiari. In 1914, un astfel de diferend ar fi dus cu sigu- 
ranjă În declansarea imediată a răsboiului mondial. 

— La 28 August, Mica Inţelegere se întruneşte la Bled şi confir- 
mă intrun greu impas internaţional, hotărîrea sa nestrămutată de a 
veghea chiar cu forța la menținerea lui status-quo, deci şi la menţi- 
nereg păcii. 

— Ar mai fi să adăogâm, lichidarea măcelului dintre Bolivia şi 
Paraguay, intervenţia Ligii și constituirea blocului de state sanctio- 
niste faţă de Italia agresivă și semnarea convenției între Cehoslovacia 
si Rusia Sovietică, 

Să nu neglijăm nici conferințele statelor scandinave şi baltice, 
cit și încheierea unui pact de neagresiune şi alianţă Intre Turcia, Iran, 
Irak și Afganistan, prin care se consolidează pacea la intersecția celor 
trei continente: Asia, Africa şi Europa. 

Rominia, mai mult en în oricare alt an. a fost frămintată de cu- 


rente antagoniste: pentru sau contra Rusiei, Franţei, Italiei, Germa- 
niei. Grotese, 


Căei Rominia reintegită, geloasă pe propriile sale frontiere, dor- 
micii să-şi reconstruiască țara, ar trebui să se țină mortis de una şi 


aceeuş linie precis trasată: pacea și intangibilitatea frontierelor 
neşti. Lucru şi itică care o u te următoarele state mari: 
Anglin, Franța, Statele Unite şi Rusia etică, > 


CRONICA EXTERNA 73 


Cari sunt statele mari și mici cari nu vreau pacen ṣi au ca dogmă 
slişierea şi preschimbarea frontierelor politice? Germania, Japonia, 
ltalia şi Ungaria. paes 

— Şi totuși — ţineţi-vă rinsul, vă rog — există romini cari tind dia 
răsputeri să împingă țara rominească in brațele... lupilor, a hienelor 

lor. x | 
ci peer À împrejurări să-i aplicâm Italiei unele sancțiuni econo- 
mice şi financiare, cu inimă uşoară se poate afirma şi aceasta: că 
oprind chiar exportul de produse petrolilere în Italia, Hominin, țara, 
massa de producători, totuși nu vor pierde nimic, fiindcă demult, T- 
talia nu mai are cu ce să ne achite:alci bani-nur și nici mărfuri ita- 
i să avem noi nevoe, 
= Atari, bg nici o pagubă. Dimpotrivă : o modestă dar prețiousă 
contribuţie în campania contra prelungirii periculoase a răsboiului 
provocat de paranoismul fascist, 
. T. Cristureona 


55 SOD e 


Cronica economică 


Drumul echilibrului financiar 


Prima considerațiune: în această cronică economică, ne pulem 
ocupa numai de desordinea şi desechilibrul economie în care ne gă- 


Al doilea considerent: la sfârşit de an, se impune să facem un 
bilanţ economic; și al treilea considerent: dintre toate lucrările eco- 
nomice apărute în acest an, e indicat să o alegem pe cea mai bună, 

Trei considerente, trei justificative şi trei prisme prin care ajun- 
gem la identificarea sintezei: Drumul echi'ibrului financiar . 

Cu drept cuvânt, aceste studiu al d-lui V. N. Madgearu satisface 
pe deplin exigenţele unei cronici economice de fine de an, fiindcă ne 
oferă nu numai un bilanţ obiectiv al maresmului economic, fiindcă 
nu e numai un excelent, am zice, singurul istoric a crizei economice 
romineşti, ci dintre toate lucrările şi studiile economice upărute pină 
acum, se distinge fără discuţie, prin documentaţia închegată, prin 
sistematica utilizată, prin preciziunea conturării subiectului şi prin 
obiectivitatea ştiinţifică prin care se apropie negresit de însuşirile 
unei oglinzi perfecte. 

„Ponte că mai potrivit ar fi fost titlul studiului, astfel; Drumul 
echilibrului economic, căci, ca şi în buget. ca ṣi la bancă şi la fel ca 
in orice întreprindere, şi economia unei țări va progresa, Va feri jare 
de sguduiri şi corpul social de suferințe şi frămîntări, numai în stare 
de echilibru, 

Formal, titlul e corect, căci în cele trei părţi ale lucrării, autorul 
a depășit cu mult strictul său cadru financiar, imbrătişind într'o ana- 
liză complectă și amplă, întreaga viaţă economică a țării, sub aproape 
toate aspectele ei. 

Atit de valoroasă, atit de clară, atit de instructivă îmi pare acea- 
stă lucrare, încît din ea. aș face lectură obligatorie pentru: 

1) Guvernatorul Băncii Naţionale, 2) Primul ministru şi guver- 
nul său, 3) toti directorii de bănci, 4) toți profesorii universitari de 
economie şi finanțe, cari în 9 din 10 cazuri vorbese prostii, 5) toţi 
studenții universitari, spre a-i feri de la iluzia că economia națională 
se identifică cu banale exclamaţii huliganice. 

„Drumul echlibrului financiar”, este în acelaș timp un perfect 
manual de contemporană politică cconomică şi economie politică. 

Nu însă recenzie este ceeace vrem să facem aci. Ci, cronică. De 
exemplu: cronica monetei noastre naționale. Numai omul stăpin cu 
adevărat pe obiectivitatea spiritului său propriu de observare, ne 
poate reda calm, viața chinuită şi batjocorită a acestei monete firave, 
grotesc numită . pA 
= Born: politica Jai big ny Batai pentru  revalorizareu leului, 

bursare pe timp de ani, l duce 
„falnica sa valoare de ahădată”, cei datei >: Calea 


CRONICA ECONOMICA Lis 


După sforţări inutile, în cadrul unor măsuri economice contra- 
dictorii, sa părăsit revalorizarea, pripit decretind stabilizarea leului. 

Cind s'a făcut această stabilizare legală? La 9 Februarie 1929. 
Chiar în ajunul crahului dela New York, chiar în ajunul celei mai 
straşnice crize economice de care a fost bintuită vre-odată economia 
modernă. . 

E uşor de întrevăzut prin ce a trebuit să treacă economia romi- 
nească, bugetul ţării şi chiar ṣi politica economică externă, spre a 
salva aparențele unei stabilități monetare ubia scoasă din retorta sira- 
nie a specialiştilor romini şi străini. 

Exodul capitalului, foarfeca, scăderea vertiginoasă a venitului na- 
tional, recolte deficitare, pieţe străine refractare, toate acestea se acu- 
mulează rapid şi rapid trebuia să se vină cu drastice măsuri de apă- 
rar. Cari însă, au intirziat. Din nepricepere, din rea credinţă, din ză- 
păcea'ă? Și din nepricepere, reacredință și zăpăceală! 

Nu toți știu de exemplu că intre Februarie 1929 şi Mai 1931, bs- 
lanța de plăţi a țării, se incheie pasiv cu 9'4 miliarde lei! că venitul 
național dela aproape 300 miliarde lei în 1931 „a stopat” la 87 mi- 
liarde in 1931. Că in interval de numai trel ani, valoarea intre- 
gului nostru comert exterior s'a redus, la jumătate. Că cifra retrage- 
rilor de credite străine, În numai această scurtă perioadă este eva- 
imată la 8—9 miliarde lei! 

Prin nouile măsuri luate, nu din toată inima, nu la timp oportun, 
nu desinteresate ci cu tainice cointeresări, fireşte că nu sa putul a- 
junge la altceva decit la următoarea hibridă şi carughioasă situație: 
„pe de-o parte Banca Naţională ma realizat integral valoarea în devize 
a exportului declarat; iar pe de altă parte n'a putut asigura plata în- 
tregului import efectuat, de pe urma căruia nu rămas importante a- 
rierate” (p. 71), , R 

„Situația caracterizată prin citatul de mai sus, se identifică per- 
fect de bine şi cu anul economic, monetar și financiar 1935. 

Nici o schimbare. în bine, Ci, dimpotrivă, în rău, Ba mai mult, 
stau compromis de către incapabili şi acele sisteme, cari cu doi ani 
mal de vreme, ne-ar fi putul da o poziție solidă monetară cel puțin 
egală, cu cea a Austriei, Cehoslovaciei sau Jugoslavici, 

In sfîrşit, anul carei pe sfirşite se incheie si cu un nou regim, 
Al 10-lea, al 15-len, al 20-lea. nu interesează. Destul că inaugurarea i 
se face în luna cu 16 zile de lucru. cînd ghiseele Băncii Naţionale 
şi ale cantingentării sunt mai mult închise decit deschise, spre a ob- 
tine astfel din această virginală lună de Decembrie, dovada excelentă 

nui regim excelent. i 
ig Am schițat o cronică şi totuşi n'am făcut altceva decit să schițăm 

un modest rezumat al celei mai mici părți din „Drumul echilibrului 
financiar” al d-lui V. N, Madgearu. . 

Pe care, în acelaş timp, la sfîrşit de an, o putem releva ca cea 
mai bună, mai interesantă şi ma! actuală lucrare cu subiect economic, 
din 1935. 

Economist 


Cronica agrară 


Factorul technologic și problema agrară 


Situația din veacul al 19-lea a fost exact inversă față de si i 
actuală. Atunci populația fiind rară și technica rea abia razei 
puturile ei, se simţea lipsă mai de g de muncitori, Astăzi cind tech- 
nica producției agricole face progrese uimitoare ca şi sporul popula- 
țiune! rurale, pământul este în general factorul a cărui insuficienţă tn- 
cepe să se simtă, In trecut păminturile fertile din cimpia Dunării în- 
E Laz capacitatea de muncă a comunităţii rurale, Intinderi mari erau 
nea e ri arena nefiind folosite nici măcar pentru scopul de vină- 
cuie unt folosite de exemplu domeniile necultivate ale lorzilor 

__ Astăzi tendința este deci o economie a pămîntului . 
inţiunea este deasă şi pămintul pence gem Tr rea aie Aa pi 
ze economisire se face printr'o intensificare a întregului proces 
A here Anume, se investeşte mai mult capital decit muncă, pe 
unitatea că suprafață În Sti sporirei produsului brut. 

Deac se pune $ noi chestiunea de a asigu i 
mzte rege unui număr maximal de oameni la țară, = A ile as ppt iaae 
înc inicei şi ştiinţei agricole, puterea de producţie a agriculturii. Mai 
zane să pese: sean ral apte p roe- plan regnicolar de utili- 

productive ale solului 
i Woe -an rogi a ap nu numai nevoile Kirena rretan ac 
toare ale ra m odă uitori angajați în agricultură ci şi nevoile vii- 

actorul technic va fi adoptat în acest intel i 

prosiucției aaa. ret nara să rr re i 7 prea ai de 

populațiuni în continuă crestere, Form 
onre un atare plan de mobilizare a tuturor forţelor Bike e aa 
că arat e. poale aplica « i masea Îmi de cuvintul „industria. 
E e deci in alizată, în sensul că f 
uz din ce În ce mai mult de aceleaşi ochii al poas 
şi metode de o i 

peri s proprii activităților industriale i ra ip mpeg doi Da 
t spermai in veacul nostru devine o industrie. ca ori care alta. 

i fo Aia viitoarei reforme agrare factorul technologic este me- 

npe pi Ser joace rolul covirşitor, va determina sensul si limita ra- 

„aria = ră nu numai technice, dar şi economice u producției agri- 

rare ara B technicei agficole precum şi a metodelor de organi- 

sti aţi că a muncii în agricultură, va suplini din ce în ce mai 

Rara lente mai sus relee a factorului-pămint 

pe care va îndruma zelul reformator în di i 
nomiei rurale, Procesele de producție vor trebui fad carnea pi por 


mult, urmind ca factorul technic să determi 
tratamentul la care ermine el, inainte de toate, 
ine Capital A are e pă fi supuși diverşii factori de producţie: pă- 


Ultima noastră reformă agrară a fost mai de grabă preocupată cu 


CRONICA AGRARĂ 77 


distribuția moştilor, fără să dea vre-o atențiune interesului ca loturile 
exproplate să poată fi lucrate în cele mai bune condițiuni economice. 
Astfel reformatorul din 1920 a omis să se îngrijească ca nouile ferme yi- 
răneşti să-și aibă echipamentul necesar și n’a luat măsuri pentru co- 
masarea loturilor mici, acolo unde acestea erau neîndestulătoare de 
sine pentru anumite culturi. Cu atit mai puţin s'a gindit acest legiuitor 
la nevoia, nu mal puţin simțită, a irigaţiunilor, drenajelor, și a altor 
merări de ameliorare a condiţiilor de exploatare a pământului. 

Nouii împroprietăriți au fost lăsați cu miinile goale în mijlocul 
loturilor, li s'a dat piinea, nu Însă și cuțitul cu care să poate tăia. Nu 
este de mirare deci, că majoritatea gospodăriilor nou create lucrează 
pămîntul mult sub nivelul cerințelor unei bune agricuituri. Acesta e 
cazul pînă si al fermelor ărăneşti mijlocii. Domnul prof. N. Cornă- 
teanu, anchetind în 1928 vre-o 100 de ferme țărănești în diferite părți 
ale ţării, n'a descoperit nici o deosebire între fermele mici și mijlocii, 
sub raportul organizării lor technice, indiferent de distanțele lor tech- 
pieţe și de felul lor de producţie. 

Astăzi o mare proporție a loturilor ţărăneşti se cultivă în mod 
extensiy, ceeace constitue o izbitoare anomalie. Familia țărănească nu 
poate fi întreținută pe micul lot țărănesc decit printr'o cultură dintre 
cele mai intensive. De fapt majoritatea țăranilor mici proprietari 
de pămin!, trăesc și astăzi ja nivelul de viaţă al unui culi chinez, ceiace 
se explică prin felul primitiv, întimplător, deci cu totul neeconomir, 
în care-şi exploatează pământul. i 

Problema este mai complicată decit ar părea. Dacă statul nu Va 
asistat la împroprietărire cu cele necesare pentru a-și injgheba o gos- 
podărie complectă, el cu atit mai puţin este în stare să și-o complec- 
teze prin propriile sale mijloace atsăzi, în timp de criză. Inainte de 
expropiere cheltuelile de investiție și capitalizare erau suportat.e de 
bine de rău, de către marele proprietar sau arendaș. Astăzi micul pro- 
prietar e lipsit nu numai de mijloacele necesare de a [nce aceasta, 
dar și de educaţia și chiar de simțul de răspundere fără de care m- 
ceastă sarcină nu poate fi îndeplinită. In mii de cazuri țăranii și-au 
înlocuit boii mosteniți dela curtea boerească, cu cai de rasă inferi- 
oară. încit le-a fost imposibil să exploateze pămintul cel puțin ca mai 
înainte. Cu atit mai simțită este această lipsă de pregătire şi orientare 
economică a micului proprietar intr'o eră ca aceasta, în care technica 
urmează să joace un rol din cele mai importante, cînd o gospodărie a- 
gricolă, fie cât de mică, devine inevitabil un mecanism destul de com- 
plicat. Nu se vorbește astăzi, în țările cu o civilizaţie rurală mai Înain- 


Factorul technic va determina în bună parte în viitor forma pe 
care le vor lua în viitor nouile concepții de posesiune a pămintului, 
precum şi forma şi mărimea diferitelor unităţi de exploatare agri- 


"Ideia care trebue reținută este acela că pämintul — într'o peri- 
oadă ca aceasta, ce Începe sub semnul unei avansute technici agricole 
_— ya trebui considerat din ce în ce mai mult ca un mijloc de pro- 
ducțiune, desbrăcat de orice atribut mistic și tratat ca un factor tech- 

nsuşi, 
za are aie unitatea de exploatare optimă pentru condițiile romi- 
neşti și ce formă va trebui să aibă în cadrul unui plan de raţionali- 
zare a agriculturii rominești? lată problema practică pe care va tre- 
bui să o rezolve, mai curind sau mai tirziu, politica noastră agrară. 

Natural nu este nevoe să stăruim asupra argumentelor ce s'au ros- 
tit de către diverşi economiști rurali din toate „Şcolile”, Ele sunt arhi- 
cunoscute, De altfel discuția nici nu se mai pune. Ştiinţa şi experien- 
ţa au stabilit care sunt unitățile de exploatare $i formele cele mai in- 
dicate în cazul fiecărei ramuri a producției agricole, De fapt nu ne 


78 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mai rămine — tocmai aci Începe greutatea — decit să adaptăm 
concluziile stabilite la condijiunile economice prezente ṣi ale impune 
la nevoe impotriva forțelor politice — sociale ce stau Incă în cale. 
Experiența făcută în cazul exproprierilor de după război arată, 
că universalizarea micei unităţi de exploatare în cadrul economiei 
patra nu a fost tocmai o fericit inspirată propoziție economică, 
murind după reformă critici autorizați au imputat autorilor ei, că n'au 
introdus un loc de mica, mijlocia proprietate țărănească. Aceasta — 
spuneau ei — ar fi fost mai mult în concordanţă cu legile technice de 
cienţă şi de restabilitate. Mai mult, ei cereau chiar o amendare a 
operei de expropriere În sensul unei reveniri lu un tip de agricultură 
bazată pe unitatea de exploatare mijlocie. Sub presiunea crizei agri- 
cole nici oamenii politici n'au rămas impasibili la stari argumente. 
Guvernul din 1929 n înlăturat printr'o lege opreliştea Legii Agrare din 
1920 cu privire la negociabilitatea lotului de Improprietărire de 5 Ha. 
Să sperăm că în felul acesta se va reface, in parte, o proprietate mijlo- 
tie mai însemnată, 


Susținătorii acestui sistem pleacă dela premiza, că mărimea uni- 
täpi de exploatare este o urmare a perfecționării technicei de produc- 
ție. Anume, că o technică perfecționată Impiedică o scară de produc- 
ție mai largă. la Germania s'a creiat o întreagă școală economică, e- 
numerind autorități ca profesorii Munzinger, Zorner, Brandt. etc., 
cari posse pentru o unitate de exploatare, care să meargă pină la 
50—75 Ha., după felul culturii, Aceştia consideră că o fermă de 20—25 
Ha. nu mai are ustăzi putere competitivă, Aceasta ar însemna un pro- 
ces invers — de reconcentrare a loturilor arabile. 

In practică însă nu poate fi vorba de o unitate de exploatare 
standard. Legoa, că producţia pe scara largă cere unităţi de explotare 
mari, nu trebue luată întrun sens prea literal, In condiţiile de spe- 
cializare a agriculturii moderne, procesul de praducție nu este strict 
dependent, în orice caz nu într'o măsură nelimitată, de numărul de 
hectare ol fermei. Cel puţin în ce priveşte anumite produse agricole 
tendința este spre o mai mare separare a procesului economic al pro- 
ducției de påmint. 

Acest din urmă factor încetează în cazul creșterii vitelor, indus- 
triei laptelui, etc., de a mai juca rolul preponderent. Materia primă 
pentru aceste exploatări nu e nevoe să provină din fermă proprie, ea 
poate fi procurată și din afară. 

Viitoarea distribuţie a pămîntului nu va putea desconsidera deci 
oportunitatea menţinerii unui număr considerabil de mici ferme, care 
— supra capitalizate, industrializate şi specializate — sunt destinate 
să desvolte producţia agricolă „nobilă”; tocmai aceia care a fost mai 
mult neglijată în trecut, 

Incontestabi] însă, mica unitate de exploatare rămine definitiv 
condamnată cînd e vorba de acele produse agricole ce nu mai pot fi 


obținute în condițiuni economice decit în cadrul unor exploatări mari 
raționalizate, 


Ruţional este prin urmare de a adopta un sistem mixt de distri- 
buţie a pămîntului, pe baza unci prealabiie scrutări a nevoilor dife- 
rite pe care trebue să le acopere producția agrară națională şi a noul- 
lor condiții de organizare technică şi economică a acestei producţii. 

i, dacă nu se ponte stabili un tip standard de producție, — se 
poale şi trebue să se stabilească o atare unitate în cazul fiecărei ra- 
muri a producției agricole. Această unitate va fi o unitate optimă. 

ţia aceasta corespunde dealtfel necesităţii de raţionalizare şi 
planificare a Intregei economii rurale. Unul din rezultate va fi şi o 
hate mal bună a muncii în timpul perioadelor de m la 


CRONICA AGRARĂ 79 


erinţă a unei raționale organizări a structurii agrare este 
E ara pia pă oarecare amare ali a a unităţii de exploatare agri- 
cole şi fără inutilă pierdere de timp și de muncă, dacă nu este for- 
mată dintr'o singură bucată omogenă de pămint. Cu atit mai puţin 
se pot utiliza mașini și unelte mecanice apei în exploatarea fer- 
compuse din prea numeroase parcele, i 
Moe Ra în pc ara viitoare: reforme agrare cu să prevadă mijloa- 
cele necesare pentru concentrarea parcelelor şi refacerea unităţii fer- 
melor țărănești. Nevoie mai mult simțită în Ardeal, unde färāmitarea 
pămîntului a atins un studiu foarte inaintat. Comasarea este mijlocu 
indicat pentru a realiza acest rezultat, i 
Afară de aceasta se mai cer Ă alte măsuri in special pentru pre- 
venirea unei refärāmitări a fermelor consolidate. S'a văzut în Wurten- 
berg (Germania) că pere iza comasate s'au refărămiţut În mai pu- 
-trei generaţii. | A 
a i porr A este necesar un nou regim juridic ni propis 
täții rurale, care să impiedice urmările economice nefaste ale re or 
instituțiuni de moştenire, precum și a altor dispoziţiuni de al enare 
şi diviziune a pămîntului. Mai mult se cere chiar o revizuire s așa 
ziselor „drepturi” individuale, sau ale capului de familie, în E ses 
ne, în mod absolut de pămînt. Idein unei îintoarceri la prop sm 
de familie apare în aceste condiții ca o revendicare i, as 
menea trecerile de proprietate dela o fermă la alta ar ini ri a se 
facă nu după hazard sau capriciu personal, ci sub controlu si Aog 
țiunea publică. La acest punct, şi pe În ripper truc concepţie a in 
i i i po: à sufere schim ese S7 7 
oprea tai aici reese că este nevoie de a se stabili anu- 
mite norme generale pentru viitoarele aşezări ale structurel noastre 


Pr i i ! > le tipuri 
ormă ar fi aceia de a se stabili un plan general de ti 

de narn e enio potrivit cu condițiile solului, climei, traditiilor, 

etc, din fiecare regiune. In chipul acesta se va ajunge la un sistem 


pi rai normă ar fi aceia care dictează revizirea statutului ju- 


indivi- 
i rletăţii rurale, punind-o lu adăpost de influențele 
ar degree pita de a creia forme juridice noui, lipsite de mira i$: 
chivoc legalistic, cari să consacre functiunea socială a pămintulai. 
Acesta va trebm pus sub controlul direct al comunităţii în două sco- 
ri: Apărarea unei măsuri minime a sido de exploatare şi pre- 
1 ii pămîntului în mini competente. 

ar ge e e eretic agrară nouă înseamnă o adaptare praga 
a factorului de producţie pămînt la see ri şi repeta Arp ae oin 
ii inesti şı încă de o manie n ce e - 
oms E cati în ce priveşte metodele de exploatare şi de func- 

țiunea sa socială în ce priveşte distribuţia sa, „Sul 


Cronica muncitorească 


Extinderea legislației sociale și a asigurărilor sociale la 
muncitorii agricoli. 


Extinderea legislației de ocrotire a muncii şi a asigurărilor so- 
chale, în agricultură, e o problemă, care, î i | 
meniul relicărilor p ă, , în multe ţări, a trecut în do- 

e obiceiu, la noi în ţară, — cu toa - 
namente agricolă”, — nu s'a făcut rad aga ARIAN 2-a 
Pi arca) Liana la 2-a îvâtatiopie,. din 11 Octombrie 1932 a 

:, legea contractelor de muncă, î i $ 
a set aaga nici 2 aplicare practică. taie pag ese 
i egea de unificare a asigurărilor sociale din 1933 prevede ibi+ 
litatea asigurării facultative — pentru muncitorii ariei: de rans 
ioa ringan ce pen gi n rimes literă moartă, 
om reveni, os, ca arătăm și alte aspecte ale acesi 

portante probleme sociale, la noi în os să istet. Tani Parri jars 
pra realizărilor legislației sociale agricole, în străinătate. 


Date complecte ne furnizează, darea de seamă am roului 
internaţional al muncii dela Geneva, publicată în ale pere e y - 
mac Pi a adai a n = peus rivind structura econo- 

, pislația ală a agri urii mondi pămin- 
tul, condițiile de muncă, salariile). BMR Pe a Vi i 

n punctul vedere al organizațiilor profesional 

rilor agricoli, din străinătate, trebue i ned prin o prea 
precis o dizolvare a sindicatelor de muncitori li social-demo- 
crate în Austria şi Germania. „Federația internațională a muncilori- 
tor agricoli şi forestieri” s'a văzut astfel lipsită de aportul considera- 
bil al „Uniunii austriace a muncitorilor agricoli și forestieri" — di- 
rula în urma evenimentelor din Februarie 1934; au aderat la Fe- 

erație două mici sindicate de muncitori agricoli din Estonia şi Nor- 
vegia. In Germania, au fost dizolvate de asemenea camerile de agri- 
cultură şi reunite în corporaţiile de alimentare, integrate în Frontul 
panei apia iar în Austria „Uniunea creştină a muncitorilor a- 
Seima Îeaiag prin decret guvernamental, sindicatelor agricole 

n Danemarka organizarea muncitorilor agricoli a făcut noui 

ae Diadea şi-a mărit numărul membrilor sindicalizați dela 25.000 
b. pr 0. In Franţa şi în Marea Britanie, numărul muncitorilor agri- 
s a ndicalizaţi a crescu cu 45.000 aderenti noui. In Italia, în baza 
legi din 5 Ianuarie 1934, muncitorii agricoli sunt sindicalizați, În vir- 

tea legli, în corporațiile agricole. In Rusia munca este co- 


tă în Kolk agr 
treprinderi de o papi (exploatări colective) şi sovkăoz-uri (în- 


CRONICA MUNCITOREASGA 84 


Nu numai din punctul de vedere al orgunizării profesionale se 
poate vorbi de o întindere a legislației sociale în agricultură, dar și 
din punctul de vedere al condițiilor de muncă. 

Astfel: în Germania, sa dat publicității, în cursul anului, regu- 
lamentele colective (Tarifordmengen) pentru agricultură, cu menirea 
de a inlocui vechile contracte colective. 

In Austria, noui convenții colective uu fixat reduceri de salarii, 
concomitent cu reducerea duratei muncii; iar in Danemurku s'au pro- 
rogat fără modificări convențiile colective din unul trecut. 

Convenții colective de muncă noui, reglementănd condițiile de 
muncă şi de salarizare, Sau adoptat in Anglia, În Trianda, în Suedia. 
în Olanda și în Ceho-Slovariu. 

In ceeace priveste indexul salariilor agricole, se observă că el 
este mai inferior, în 1934 faţă de cel din 1933; tendința de diminuare 
a salariilor agricole a fost generală, cu toate că s'a intrezărit o amelio- 
rare a rentubilității producției agricole, 

Legi de proteguire a situației muncitorilor agricoli s'au votat, în 
mai toate statele, În Argentina s'a adoptat o lege de reglementare n 
muncilor agricole, în Brazilia, noua Constituţie prevede o regle- 
mentnre specială a muncii agricole. In Estonia, s'a votat o lege pri» 
yind prevenirea accidentelor cauzate de maşinele agricole, în Franţa 
s'a propus legiferarea alocatiei familiare și pentru lucrătorii agricoli. 
iar un decret-lege a extins asigurarea de invaliditate în agricultură. 
In Marea Britanie s'a pus în studiu extinderea asigurării contra ṣoma- 
jului şi la muncitorii agricoli, în Polonia s'a propus parlamentului un 
proiect de lege referitor la asigurarea obligatorie de invaliditate, bă. 
trânete şi deces a muncitorilor agricoli. In Suedi», s'a adoptat o lege 
de extindere a legislaţiei muncitorești in domeniul agriculturii. 

In Statele Unite, in Italia și în Suedin stau alocat considerabile 
fonduri, pentru ameliorarea și imenujarea locuințelor țărânesti. 

Numărul şomeurilor agricoli a scăzut în Germania și În Dane- 
marka. In Spania de asemenra, numărul someurilor muncitori ngri- 
coli, Sa diminuat dela 369.239 la 365.381, In Statele Unite in schimb, 
politica de restricție agricole, n dus inevitabil In cresterea somajului 
agricol. 

In Italià, numărul șomeurilor agricoli a scăzut dela 336.000 ln 
183.000 la sfărșitul anului 19H. i 

In Marea-Britanie scăderea numărului somerilor agricoli se cifrea- 
ză la 20.000, în cursul anului 19H. . 

Toate aceste preocupări de oorotire a muncitorilor agricoli se 
încadrează în recomandațiiie Biroului internațional al muncii, dela 
Geneva. In conferința IV a fost pusă în iiscuție problema, fără să se 
ajungă ln o înţelegere. litigiul a fost examinat de Curlea de justiție 
internațională dela Hago care s'a pronunțat în favoarea proterțiunii 
muncitorului agricol- 

Din 1930 conventiile şi recomandările devin mai frecvente In 
ianuarie 1934, baronul de Michelis, reprezentantul guvernului italian, 
a cerut să se examineze chestiunea proletariatului agricol. 

In a 17 sesiune a Biroului internaţional al muncii din 5 lume 
1933, s'au adoptat urmâtoarele proiecte de convenții, cu privire In 
«xtinderea asigurărilor sociale la salariatii agricoli: 

a) Prolect de convenție relativ la asigurarea de invaliditate obll- 
gatorie n sulariaților din întreprinderile agricole; Ă 

b) Proiect de convenţie relativ la asigurarea de bătrânețe obligas- 
torie à salariaților din intreprinderile agricole. E f 

c) Proiect de convenție relativ la asigurarea de deces obligatorie 
a salariaților din intreprinderi agricole. 


D —————= 
5 


VIAŢA ROMINEASCA 


-= legislație specială de proteguire a munci- 
AME ceri i; dili erranei Sag arde fel de organizații profesionale; 
contractul colectiv, tarife de preluri, combaterea apr ga serice 
sunt probleme oas: n'au intrat nici odată în preocupările con căto- 
sarii e a dei „de plano” a legislaţiei muncitoreşti în agricultură, 
extindere stabilită, cum am arătat, de o lege din 1932, a rămas arain 
moartă, pentrucă nu există organe investite cu atribuţiuni de conne 
şi aplicare şi pentrucă Searg agricolă are notele ei specifice, 
rare 3 A 
reenn o ON a specială, intirzie însă. Şi totus problema nu 
trebue, mai departe, neglijată. Datele culese și publicate de Uniunea 
Camerelor agricole evidenţiază importanța sa deosebită. iai ai 
Statistica acestei instituțiuni ne arată că avem 14.110.49 x - 
tivate de 4.019.241 proprietari agricoli, împărțiți astfel: 


3.403.303 proprietari pias la 3 ha, cultivind pene st adică 47,2% 


„934 . 5-10 ha. . 3 859 „ 213% 
135.807 s dela 10-50 ha. ” 2.286.413 „ 162% 
13.163 P. dela 50-250 ha. "è 1.308.121 „ 93% 
1.8314 m peste 250 ha. + 861.929 .„ 6,1% 


in aceste cifre rezultă că din 14 milioane ha. cultivabile, cei 3 
fet 408.503 proprietari pină la 5 ha. lucrează 6.653.801 ha., iar 
restul de 610.738 lucrează 6.457.033 ha., — desigur împreună cu 
milioane de lucrători agricoli, salariaţi, cu ziua sau în dijmă. 

Fără să avem o statistică precisă, dar se crede că numărul aces- 
tor muncitori agricoli, salariaţi, se ridică la 2 milioane de oameni. 

Desigur că şi importanța numerică a acestora, pe lingă interesul 
economie şi social al unei juste retribuţii şi al unei mențineri de echi- 
libru în relațiile economice — evidențiază acuitatea problemei, 

Prima lege cu caracter social, la noi în țară, este datată din 1866, 
legea de tocmeli agricole, care n căutat să determine raporturile din- 
tre proprietari şi muncitori agricoli, aceștia consideraţi ca învoitori 
agricoli, Í 

eger aceasta favoriza în realitate pe proprietari, ce se conside- 

rau pi plin ra în urma împroprietăririi dela 1864. Această favori- 
zare a mers pină acolo incit în 1872, sa decretat chiar execuția „manu 
militari”, pentru țăranii, cari nu vroiau să iasă la munci. À 

O nouă lege din 1882 a suprimat această executare forțată și abia 
la 1893 s'a proclamat, pona altă lege, principiul liberei învoeli în- 
tre ţărani și proprietari. . ă 

pai ia din 1907 au adus, în acest an, o lege mai largă a în- 
voelilor agricole, dominată de principiul intervențiunii statului, pen- 
tru protegulrea țăranilor muncitori de pămînt. ” 

In 1913, s'au Înregistrat, pe baza acestei legi, contracte serise 
pentru 449.000 ha., învoeli în arendă, în bani şi 424.000 ha, arendă în 
dijmă, total 920.000 ha. 

Munceau, fireşte — țăranii, cari n'avenu pămînt de loc sau aveau 

îmint insuficient. 

a Prin împroprietărirea din 1918 — cind sau împărțit țăranilor 
peste 2 milioane ha. — nevoia unei contractări scrise n'a mai apărut. 
Sunt mulți jurişti „care consideră chiar că legea de împroprietărire 
a abrogat legea învoelilor agricole din 1907, Dacă nu se poate vorbi 
de o abrogare expresă, apoi fără îndoială că legea din 1907 a căzut 
în desnetudine, prin neaplicare. 

Cum se pot încheea — întradevăr — contracte-tip, dacă statul 
nu s'a îngrijit nici odată să tipărească formulare şi să le trimeată în 
comunele rurale? | 


A "ali WNR 3 


CRONICA MUNCITOREASCA 83 


in viticultură, în între 


rinderile foresti i ij s 
cultura propriu zisă, sala p e forestiere, in grādinării, în agri 


eee riaţii sunt angajaţi, astăzi, fără nici o normă 


j Uniunea Camerelor agricole a constatat, din datele culese, că t 
din pămintul marei proprietăţi este cultivat în dijmă şi % în bani. 
Faţă de numărul muncitorilor agricoli şi faţă de condiţiile speciale in 
care cfectuiază munca, se impune desigur o nouă reglementare juri- 
dică a relațiilor dintre proprietari şi salariaţii agricoli. 

Trebuie fixat, pe cale de lege. un minimum de salariu pentru 
munci și a unui maximum de dijmă şi arendă; trebuie legiferate con- 
tracte colective, tarife de prețuri. o jurisdicție specială, arbitrală, 
pentru soluționarea diferendelor — şi întregul control al aplicării 
acestor dispoziţii să fie dat în seama unor oficii speciale, pendinte de 
camerele agricole, 

In acelaș măsură, în care prezintă interes deosebit extinderea le- 
gislației sociale lu muncitorii agricoli, prezintă un interes cel puţin 
egal extinderea asigurărilor sociale. 

Sturen sanitară a sătenilor noştri este, în deobste cunoscută, 

: Basm sociale, sifilisul şi tuberculoza, fac anual zeci de mii de 
victime. 

__ Statisticile indică la sate: 500.000 de tuberculosi, 163.500 de sifi 
litici, 43.000 de pelagroşi şi 110.000 de malarici. 

Sunt de asemenea, regiuni întregi contaminate aproape permi- 
neont de paludism. In astfel de condițiuni, asistența sanitară rurală 
«ste aproape iluzorie, Avem un medic la 30.000 de suflete; se poate 
imagina, ce fel de asistenţă poate acorda un medic de circumscripție 
rurală, în aceste condițiuni. 

Rolul asigurărilor sociale ar fi, astfel, imens, în domeniul agricol, 
unde nu există o asistență medicală, nici preventivă, nici curativă. 

Asigurarea de boală şi pentru cazurile att de frecvente de acci- 
dente, la muncitorii forestieri, asigurarea de accidente, sunt de o ne- 
inalitate imediată. 

Dificultatea stă în organizarea lor financiară. 

In Portugalia, bunăoară, sistemul de finanțare constă în plata de 
cotizaţiuni proporțional numărului de Hectare, ce sunt în proprieta 
tea asiguratului. 

S'ar putea fireşte asigura o mutualitate pe aceiaşi bază ca şi asi- 
gurările pentru meseriaşi și muncitori industriali, prin lipire de tim- 
bre săptăminale pe cartechitanță, 

E, în orice caz o chestiune, care trebue să fară preotuparea 
atentă a guvernenților. 

Paralel cu realizarea unei asistente medicale a onmenilor se pune 
problema de covirșitoare importanță a asigurării inventarului agri- 
col viu. 

Vita este pentru țăranul romin adevăratul instrument de muncă, 
de care nu se poale dispensa, de care se simte strins legat. S'au văzut 
tărani, plingindu-şi vitele, ce si proprii lor copii, Fi își dădeau sea- 
ma că prin pierderea vitelor, îşi paralizenză întreaga lor gospodărie. 

Fostă de ce realizarea unui sistem de asigurare pentru asistenta 
veterinară şi pentru desdăunare, în caz de pierdere a vitelor, se im- 
pune ca o necesitate de ordin social și național, 

In 1923, Centrala băncilor populare a întocmit un proiect de 
lege pentru asigurarea vitelor, care n'a ajuns săi fie votat de parla- 
ment. 

Se preconizează — În cercurile specialiștilor — crearea, pe cale 
de lege, a unei Case autonome de asigurare a inventarului agricol viu 

a vitelor. În schimbul unei cotizațiuni lunare minime de 20 lei 
de gospodărie țărănească, sau pe capete de vite de 2-4 lei, sar 


S4 VIAŢA ROMINEASCA 


pn ai 


putea realiza o mutualitate, care ar organiza o rejea de servicii 
veterinare, pentru ingrijirea vitelor bolnave şi sur putea acorda o 
desdăunare de 2-3000 lei de vită pierdută. Fireşte — coti: He ar 
trebui incasate — prin organele de percepere ale statului, în schim- 
bul unei remize, stabilită pe bază de convenție, iar conducerea casei 
ar fi strict autonomă, fără nici un amestec din partea statului, Statul 
percepe, în adevăr, atitea impozite speciale, cari niciodată nu ajung 
la destinaţia lor. Noua instituție ar trebui să fie o instituție privată, 
cu capital propriu — fără subvențiunea statului — decit doar In mo- 
mentul constituirii sale, cind, pentru a putea funcționa, s'ar face apel 
la stat, ca să avanseze un fond global. Fireşte că organizarea acestei 
Case Autonome de asigurări agricole, s'ar putea face și pe baze COM- 
peratiste, Este de cîștigat, în primul rind, principiul — chestiunile 
«le detaliu, se vor putea stabili uşor, În orice caz — socotim că pro- 
blema merită o atenție excepțională, 


N. N. Matheescu 


Cronica cinematografică 
Diferite necuviințe 


Cunoaşteţi de sigur pe d. Hans Albers, Pe cind era subțirel, lăcea 
roluri de maquereau cinic și perfid. „Ingerul Albastru” îl găsește ku 
rāspintie între două drumuri, Face acolo pe un pește de varieleu de 
mina patra, îmbrăcat cu pătrăţele şi uşor obez. De atunci in colo 
schimbă macazul, Ingrădindu-se, dar conservind totuşi un profil vul- 
turesc, se destinează irevocabil rolurilor de ca să zicem aşa „om 
dintro — bucată”, brav, leal, puţintel brutal dacă vreţi, dar inimă des- 
chisă. Textul nemtesc subliniază această avantajoasă psihologie prin in- 
variabile: „Na ! dumma junge!” sau; „Du, gaunna... was 7” sau, Încă 
mai filozofic: „Mentseh-mentseh !” 

In noul film însă a — dacă ne putem exprima astfel „mucli- 
to”. Căci omul leal spune, dela început pină Ja sfirșit, numai min- 
ciuni (către noi, publicul). De pildă; „Acum, că am ajuns așa bine” 
(spectatorul constată că n'au ajuns bine de loc). Sau: „Ce zici? Parcă 
nici nu-mi vine să cred, la te ultă la noi ce selivisiţi suntem” (lar 
minte: căci sunt îmbrăcaţi în frae şi cu guler moale). 

In altă ordine de idei se mai poate citu o prea-lrumoasă frazà. 
Unul din eroi, refuzat de eroină, îi spune, cavulereşte acesteia: „De ce 
nu mă iubeşti ? Am fost întotdeauna așa de bun cu tine !?" 

Eroina, fiindcă veni vorba, este Annabella. E n doun oară că ve- 
dem pe inofensiva vedetă franceză jucind într'un film german (care, 
fie zis în treacăt, se numeşte „Varicţe”), Aci ca si data trecută, en fa- 
ce un lucru curiĝs și, mārturisim, foarte amuzant . Aţi văzul vreodată 
pe cineva care se rușinează să vorbească şi face tot soiul de contor- 
siuni mimice pentru a evita sir spună ce i se cere: Annabella e vecinie 
in nevastă situaţie. De aceea e singura care joacă natural (fireste cu 
condiția să renunțăm la rolul ei din scenariu și să se inchipuim că 
regisorul i-a spus aşa: „dumneata să-ţi spui mereu în sinea dumitale 
că m'ai vole să vorbeşti nemţeşte, și să te căsneşti să joci numai cu 
ochii, miinile, gitul, iar cînd oi spune ceva din gură, să bolborosești 
ceva pe care nici dracul să nu-l înţeleagă; pune-ți bine asta în cap! 
mi-e ruşine să vorbesc, mi-e ruşine să vorbesc, mi-e ete...”), Foarte 
expresiv rolul acesta, În cure contorsiunile jumătate drăgălașe, jumă- 
tate rusinate ale Annabellei întruchipează un animal amfibiu, rezul- 
tat din încrucișarea unui miel care se gudură și a unel servitoare prinsă 
furind, 

Fiindcă ne-am angajat în ordinea de idei a păcălelilur. Su jucat un 
film francez cu numele de „Juanita”, Este în fond o „complectare mu- 
zicală” amplificată astfel încît să dea un film de mare metraj. Totul 
in acest film e o orchestră bine cunoscută, care cere scenariului sim- 
ple pretexte de a da reprezentaţie. Dar toate astea n'ar fi nimic si n'ar 
merita osteneala unei mențiuni, dacă n'am găsi, cu acest prilej o altă 
necuviintă mult mai gravă. Cind orchestra execută o bucată, publicul 
(publicul cel fictiv, cel de pe ecran, nu cel real, din sală) aplaudă 
(cecuce-i dreptul lui) şi bissează (ceeace, de. parcă nu sar râdea). 
Dar partea surprinzătoare e în felul cum muzicanţii execută hiss-ul, 


a6 VIAȚA ROMINEASCA 


Cintind incă odată bucata ? Dar ce-s proşti ? Cind au la Indemină 


technica modernă ? Operatorul, în cazul acesta, mai trage o copie de 


peliculă, o înnădeşte cu ceailaltă, şi face să ruleze, în fața noastră, de 


două ori exact aceleași fotografii vizuale şi sonore. Fiecare bucală o 
e oe în dublu exemplar, cu aceleaș strimbături, nuanțări muzi- 
cale și ambulaţiuni pedestre ale şefului de orchestră dealungul sălii. 
Vorba grecului lui Caragiale: „frumoasa şarlatanie !” 

Am văzut odată un film american care m'a amuzat foarte mult prin 
calitățile lui de humor, psihologie justă şi desfăşurare rapidă. Am ul- 
tat cum îi zice şi despre ce era vorba. Un cunoscut mă întreabă dacă 
filmul este bun, Ii răspund că foarte. Mă întreabă ducă eroul joacă 
bine. Stau să mă gindesc. „De sigur... desigur că bine... De altfel toţi 
joacă bine.. Dacă vreunul din ei ar fi jucat prost, aş fi observat, căci 
ar fi distonat.,. Nu-mi aduc aminte ca vreunul să fi jucat prost... $ 
şi eroul principal) a cărui figură ṣi nume nu mi le aduc aminte pre- 
cis) trebue să fi jucat bine, Asta o țin pe cale de deducție indirectă, 
dar nu mai putin certă”, 

Iată ceva foarte caraeleristic pentru cinematograful american. 
Jocul corect al actorilor nu mai este o calitate, ci o condiţie de la sine 
înţeleasă, Nu se mai spune „juca bine” după cum în țările civilizate 
nu se spune despre cineva „este un om cinstit”. E de presupus că a- 
tunci cind trăești în societate ești — pină la proba contrară — om 
cinstit, întocmni cum e prezuma! că, dacă te apuci să joci într'un film, 
vei juca bine (altminteri e aşa de simplu să se aleagă un altul, iar ție 
să ţi se aplice un retroactiv picior!). 

Este aci un foarte interesant proces de „decabotinizare” al acto- 
rului. Nu i se mai permite să-şi facă de cap. ca la teatru, să se creadă 
meniu, să-şi închipuie că de el atirnă totul, că el e centrul poveștii, Ră- 
mășiţeie de cabonitism la actorul de teatru sunt asa de rebarbative în 
cit chiar o actriţă foarte talentată (dar realmente foarte talentată) ca 
Elisabeth Bergner are momente cind ne aduce aminte de Marioara 
harrira ceeace, fără îndoială, e încă ce i se poate intimpla omului 
mai rău. 

In ordinea necuviinței trebue sa semnalăm acea bucată care, con- 
ştient sau inconștient, puin importă, murdăreşte lucrul cel mai *ru- 
mos și mai nobil din lume: copilăria 

Un film, jucat aproape exclusiv de copii, reprezintă moravurile 
școlarilor în Ungaria Moravuri stupid războinice, care imping pe co- 
pii să se grupeze în bande, ca comandanţi şi subcomandanţi, cu stes- 
guri și fortărețe, în care se dan bălăi groaznice. Desigur, jocul de-a 
războiul e foarte vechiu. Zece minute cit ține încăerarea camaradul 
de ckusă de pînă atunci se consideră inamicul tău de moarte. Dar este 
doar un joc, E drept că lupta poate deveni mai organizată. dindu-se 
pe echipe permanente. Dar atunci paralel cu seriozitatea luptei, se 
desvoltă şi caracterul de joc, cari și el devine permanent. De pildă nu 
mai e vorba de bătaie, ci de football, oină, rugby, cricket, înnot, etc... 
In tot cazul nu-i vorbă de lupte mortale — ca în filmul „Stre P 
fautor: Fr, Molnar), şi nici de încuviințarea părinților (ce zic ? patro- 
parea, Încurajarea din partea părinților). 

Spectacolul acesta e deprimant, Nu din pricina morții unuia cin 
copii, căci ne dăm seama că aşa ceva nu se poate intimpla decit in- 
tr'o fictivă piesă ratată, dar pentru că se batjocorește copilăria, lucru 
delicat și înduioșător, acoperind-o cu minciuni, cu calomnii şi ultragii 
nemeritate, lată de ce e demoralizantă bucata. | 

Şi încă odată verificăm indisolubila legătură dintre moral şi este- 
tic. Un film imora? nu poate fi decit esteticeşte slab, Ceeace tocmai 
“a intimplat în curul de care ne-am ocupat. 


D. 1. Sschianu 


Miscellanea 


C. Stere — la 70 de ani 


Ste juns la virsta patriarhilor. 
dres stai pe care a lăsat-o acest om in obscurantismul 
unei țări neoiobage, transformările sufletesti operate prin re pia 

concepţia și acţiunea sa vor umple de uimire pe istoricii ceara 

Suferințele, bucuriile şi viaţa lui C. Stere au trezit un ecou for- 
midabil şi ar putea furniza material de trăire peniru o leglune de oa- 
ionali, x E cr 
ue îs E, - fost poate — singurul Romin de azi, pe arhi gre 
nul l-a purtat cu rosturi orgunice dela Oceanul Inghetat ame a a: 

nărea albastră vieneză, deln Marea Nordului pină ìn albastrul met 
ONE Stet n'a uvut SOARTĂ, aşa cum au oamenii obișnuiți, ri DES- 


ov, într'o 
i j iblică, acum, cind C. Stere retras la Bucov, 
cela 5 grena i dărulește literaturii romineşti ROMA- 
L-FLUVIU cel mai complex ṣi cu cele mai inalte culmi de gindire 
e p aer Stere este marea bucurie a Rominwui inteligent con- 
a faţă de „fenomenul Stere” rămine mai departe n pia- 
trä de hotar în definirea conştiințelor... 


j ; că” i oma- 
I viitor, revista „Viaja Romineascã va exprima 
giul e Alvi uita i Stere, cu ocazia implinirei vristei de 70 de 
igi Din cauza contrazicerilor tipografice, nu am putut face aceusta 
y waia E PA FR jiterară va fi consacrată celui de al şaptelea 
volum din seria „In preajma revoluției”, intitolat „in alun”. 


D-i Liviu Rebreanu a implinit 50 de ani 


i i i ii interesează spiritul 
ii de seris, presa şi toți acei pe care 
E, pf omagiat şi sărbătorit cum se or imn omul, 
Ne asociem cu toată căldura acestei manifestări. irisi 
Critica literară de astăzi a fixat de mult personalitatea d-lui L 


38 VIAŢA ROMINASCA 


Rebreanu între fruntașii scrisului rominesc. Istoria literară de mline 
va păstra în fresca celor aleşi această figură, 


Opera d-lui Liviu Rebreanu, masivă și serioasă se încadrează în 


însăși istoria socială a acestei țări. Ea este străbătută de un suflu 
de dragoste şi de Înţelegere pentru țărani. Ea e legată de sbuciumul, 
de durerile mari, de conflictele grele şi adinci ale țărănimei, Ea e îm- 
pletită cu marele năzuinţi naționale și cu toată tragedin unei răsvră- 
tiri şi a unor nedreptăţi istorice. 

În tratarea operei sale, d. Liviu Rebreanu, a pus o obiectivitate 
de mare romancier, şi n miscat oameni şi mulțimi cu un dar deosebit, 
«a nimeni allul. 

D-] Liviu Rebreanu a împlinit 30 de ani. Pentru om, această ju- 
mâtate de veac Înseamnă un punet de culme, de care poate privi 
ere şi înainte, cu acele ginduri grele de meditaţie, pe care le aduce 
vrâsta. 

Pentru opera d-lui Rebreanu aceşti 50 de ani nu Înseamnă nici 
măcar un inceput. Pentru ea, dimensiunile sunt mult prea mari. pen- 
tru cu să fie măsurată cu jumătăţi de veac. 


In ajun de iarnă 


Din păcate, în zilele noastre, în ajun de iarnă, reflecţiile roman- 
tice nu numai că nu sunt permise, ci pot trece chiar cu sfidarea unor 
realităţi prea crunte pentru viaţa de toate zilele, 

Ci, în ajun de iarnă, se impune mai degrabă, un bilant al achi- 
ziţionărilor şi realizărilor făcute în anotimpurile darnice şi pline de 
vinţă, spre u se şti În ce măsură mrassele de oameni și statul sunt pre- 
gătite să facă faţă anotimpului neproductiv, neprimitor și dur. 

Strinşi din ce în ce mai mult de giulgiul monoton ul zăpezii, care 
nu odată se aseamănă atit de mult cu giulgiul morții, cetățenii acestui 
stat, se prevede că nu vor avea nici o șansă de a-şi manifesta viața 
în toate libertatea ci civică, fiindcă, pentru a treia iarnă în şir, cen- 
zura şi starea de asediu își vor da mina cu tăcerea posacă a iernii şi 
cu şuieratul comprimat al erivățului, 

Țara întreagă, prefăcută în mele, va fi forțată să tacă, să rabde, 
să îndure orice. 

Ciuntită în manifestările ci vitale, populaţia țării va suferi mintal, 
lar alături de această suferinţă mentală, se adaogă perspectivele unei 
mai erineene suferinte trupesti, 

Reducerea numărului spitalelor, scumpirea excesivă a medica- 
mentelor şi scăzuta putere de cumpărare a aglomeraţiilor orășânești 
în special, toate acestea, provocate de nepriceperea, biiguiala și des- 
orientarea guvernului, vor contribui cu siguranță la confirmarea stu- 
tisticei anterioare, din care rezultă că numpi 19% din decedații țării 
mor de „monrto naturală”, 62 la sută, copii și adulți fiind pet - 
Diva Jimeria din viață prin tuberculoză, boli de piept, boli de capii 
şi sifilis. 

In ajun de iarnă, pllcuri-pileuri de copii, goi, uscați, tristi, işi 
caută refugiu în capitala belsugului Sfidător, spre a pr ea papi ba 
rele foametei basarabene. 

Bruma carităţii publice, încearcă să-i salveze țării, răsadul tinăr 
și plăpînd,. 

De acest trist noroc se bucură poate e 3 ă, 
Băminaiti poate că o mie, două, de seni 

Cine știe, cite zeci de mii de alți copii, mame ṣi bātrini, rămin 
in prada foametei și a frigului, pe acea nărăvașă stepă basarabeană ! 


MISCELLANEA Rp 
——_——ĂÂ Ő Iaa Iaa a —— 


Poate că e prea tirziu, de a-i mai salva. Atit de bine organizat, 
atit de prevăzător, atit de uman ce paznicul societății noastre: guver. 
nul de astăzi al țării! 

Intre timp, guvernul „studiază”, 

E a treia iarnă în şir, care-l prinde „stuydiind”, Pentru sou contra 
compensaţiilor, pentru sau contra negociabilității devizelor, pentru 
sau “lil primelor valutare, pentru sau contra sehimbului interna- 
tional. 

Jondind cu regimul comerţului exterior, am impins tara în spre 
pierderi şi diseredit, 

Am vindut produse unor clienți dela cari nu stim cînd vom ve- 
dea banii, cu aceeaş țară am semnat şi rupt consecutiv în două rin- 
duri convențiile, am promis să plătim o dată, de două ori, de trei ori 
si nu ne-am tinut de cuvint, Ne-am angajat în războnie vamale și 
pînă şi ţări ca Finlanda, ne-au constrins la un forjat cont, de plăți, 

Economia țării activează spasmodie cu trei echipe o lună de zile, 
cu nici o echipă dnnă luni de zile, O sincronizare fidelă cu eforturile 
sindinase ale guvernului, 

In plin sezon de vară, avem exemple certe la îndemina — co- 
mercianţii obținură autorizația să importe soșoni, În pragul iernii, 
vereri similare, nu se rezolvă sau se resping, 

Cu nădejde multă, alte tări aşteaptă introrea iernii si a sărbători- 
lor, spre a încheia anul economic în plin triumf. 

Intrăm noi în iarnă, cu acecas desnădelde, nesiguranță si amără- 
ciune, 

În clipe de seriousă reculegere, în aceste rinduri Își vor gāsi e- 
coul fidel al tuturor necazurilor lor, imensa majoritate a celor cari 
slcătulese țara: muncitorii si țăranii neimbrăcaţi şi nehrăniţi, comer 
cianți! chinuiţi de nesiguranta pinili lor zilnice. industriașii produc- 
tivi si în repaos, după cum variază regimul, funcţionarii cu salariile 
amputate, chirtile neplătite și căminurile ncincălzite. 

Câte motive, de-a felicia” guvernul, În acest roz” ajun de 
iarnă! 


Paştele blajinilor: o carte și o problemă 


Noua carte a lui Mihail Sadoveanu, creație motivată prin probhe 
matica ridicată, se așează cu desăvirşire lingă Zodia Cancerului. Pro 
blema, deşi pluteşte deasupra cărţii, pare lotus că o cuprinde și uti- 
lizarea unui motiv poporan, pentru definitivarea unei întonreeri la 
glie, este un element de navă artă poetică, 

Povestea despre „puştele blajinilor” stărule de mult în literatura 
noastră. De subliniat. S'a ocupat de ca d. prof. N. Cartojan în „Cărţile 
populare în literatura romînă” (vol, I, p. 227), în legătură cu Aleron- 
dria. Informaţiile despre tradiţii le am de acolo ṣi dela Simion, FI. Ma- 
rian. Dacă ridic problema, asta pentru a vedea cum ntilizează Sado- 
vean această tradiție, 

Tradiția vorbeşte despre un popor al Blajinilor, cure ar locui in- 
tr'un ostrov, departe de cele trupești și care nu cunosc femeile lor de 
cât 30 zile pe an, Acest popor al Blajinilor (in unele părți al Rocma- 
manilor) serbează pastele în Joia de după Duminica Tomii, un paşte 
pe care trebue să-l vestească lor drept credincioşii din această lume, 
aruncând pe riu cojile de ouă. 

Motivul acesta a luat naştere sub influenţa cârturăreuscă a Alexan- 
driel. Alexandru, în peregrinările lui prin lume, ajunge la ostrovul a- 


a 


5 


% VIAŢA ROMINEASCA 


ecìa minunat, unde Nagsmndri (Alexandru le zice blajini adică feri- 
ciji deoarece după moarte intru direct in rai) „omeni goli și derepți”, 
inţelepţi din semiţia lui Sit, erau cirmuiți cu mare bunătate de Evantu 
împărat. 

Se învederează câ elementul livresc a impresionat poporul nos- 
tra si imaginația n brodat legenda paștelul blajinilor. 

Dau mai jos legenda cum a cunoscut-o Sadoveanu: 

„Eu am să-ți spun matale, duduie, o altă poveste adevărată, rein- 
cepe Simioana Ignea. In cele din urmă zile din na Patimilor, 
este în sat la noi un obicei, Cind pregătim aluutul pentru pască și 
cozonaci, alegem gălbenușul şi albușul oulelor şi străngem deoparte 
cojile. Trimitem pe o fetiţă, dintre cele ce ne dau ajutor, să ducă a- 
colo coji de ouă și să le deie drumul pe piriu, Puhoiul de primăvară 
duce acele găoci cu pe nişte luntrişoare. Cind s'aprind făcliile in- 
vierii, toate piraiele care poartă găocile de ouă pe lumea asta curg pe 
tărâmul celălat într'o apă mare. Acea apă le poartă nouă zile prin 
pustietăţi pină întrun loc unde hălăduieşte un neam părăsit : poporul 
Blajinilor, Cind ajung gāocile acolo, oamenii din acel ținut inteleg că 
pe lumea asta s'a sărbătorit Invierea Domnului $'o serbează şi ei mat 
tirziu, în Lunea de după Duminica Tomii (p. 163}. 

entitatea motivului atit da Sadoveanu cit şi Simion FI. Marian 
impinge cercetarea mai departe. DL. prof. N, Cartojan, buzându-se pe 
numirea pe care o dau Hominii în unele părți, Blajinilor, a ajuns ln 
concluzia că numele de Hocmani „este o formă coruptă” din Brah- 
mani așa cum sint numiți Blajinii în reducțiile bizantine si grecesti 
ale Alexandriei. 

Legenda aceasta ereiută odată cu romanul lui Alexandru a pă- 
truns În literatura noastră de timpuriu şi 4 impresionat massele popo 
rane, dind naştere unei sărbători pe care poporul nostru o line „pen- 
tru durereu de milni, de picioare și mai ales pentru rodirea țarini- 
ior". (N. Cartojan, op. cit. p. 228). 

DER vedem acum tematica romanului şi dacă motivează în adevăr 
titlul. 

„Află, duduie dragă, că si noi cei dela Sipote sintem ca Biajinii 
aceia: incă nu ne-au venit semnele din cealaltă lume, unde ai trăit 
mata”, (p. 163). 

Vorbele Simionnei Ignea spun despre un popor părăsit al Blaji- 
nilor. Utilizarea materialului poporan a făcut-o Sadoveanu inglobân- 
dui într'o luptă pentru pămînt, un subiect cu rezonanțe largi şi cu 
posibilități multiple de eretare a episoadelor. Lupta aceasta nentru nī- 
mint e cu totul deosebită de ceeace ne dă ION al luf Liviu Rebreanu- 
Aici e o luptă pentru moştenire n unei boieroaice întoarsă la ie, În 
țara Blajinilor. Frămintarea materialului poetit se face pe o luptă a- 
prigă Intre arendas şi bolerouică, o fată venită de curind dela Viena. 
încrezătoare in oameni şi decepționată. Boieroaica își va lua moşia 
numai cu intervenţiile nănaşului dela Luncăvăţ şi ale misitulul Levi 
Tof, Cunoaşte însă, în curând, viața adevărată prin Levi Tof şi o ne- 
bună Simiouna Ignea, care reprezintă poporul Blajinilor, dela Sipote. 
Boieroaica va construi, pe locul unde Ile Siminicaru a fost ingropat, o 
bisericuţă, drept mulțumire hoțului cre l-a redat moșia și Simiaanei 
care i-a redat siguranța, Siguranța ucein în snperioritatea civilizației 
pe care a adus-o de prin străinătăți, Se conturează lupta dintre glie 
si cnimacan. Şi tot norodul Blajinilor va rămine tot acoto, uitat la 
Sipote. fără semnele din cenlaltă lume, Patima aceasta, pe deasupra 
capetelor celor mici, marchează plinul mars a! romanului, rr 

Elucidat astfel conținutul, trebue ințeleasă distribuirea materin- 
utut, Cum se desemnează personagiile din această luptă. unde Sado- 
veanu înscrie „Simioana Ignes prin rol” * Mărturisese că, personagi- 


——————————————————————————————————————————— 


MISCELLANFA w 


ite nu apar cu rol prim, Levi Tof e un fragment, ca şi Simioana Ig- 
nea, ca şi Constanța Corban: Nu există nici o exagerare a rolului pe 
care personagiul de dincolo avea să-l joace in ţara Blajinilor, Și fap- 
tul că nu există protagonişti mă [nce să vid că trasarea subieetului 
asa cum am înţelese, e Cea adevărată, 

Convertirea la Blajini a boieroaicei nu se face total. Simioanas lg- 
nea ține seamă de motive intime, pentru iertarea „sălbutecului” 2- 
mant, renunţind la povestirea vieţii umile a Hlajinilor. Capitolul ul- 
tim, triumfului luptei contra arendaşului Gh. Tulbure, se soldează 
cu o destrămare a sufletelor și o renunțare totală la luptă, Lupta per- 
tru pămint odată terminală, Elajinii inerusteuză viața pe răbojul lor 
vechi și boieronica pe al ei, 

Intre reeditarea motivului poporan pe fond intim şi parafrazarea 
lùi pe un fond de roman, preferăm pe cel dintii celui din urmă. Sado 
vernu a înțeles arta motivului cind insuşindu-l, îl scutură de balnstul 
inutil al ereierei de tipuri pentru a urmări fondul intim, Totuşi Leyi 
Tot, cu cortelul şi Simiouna ignea gonese după cristalizarea lor defi- 
nitivă prin scări nhimpate de psihologic şi descriptiv. 

A renunțat Sudoveanu priu acest roman de acea minieră sudo- 
venistă * Se pure că da, Incxact însă, deoarece subiectul chiar ducă 
se în motiv prin temă, trece în anarenaj de conviețuire de 
clasă socială. Alt scriitor ar fi dat un roman moral, în care triumful 
Tanţei Corban era triumful adevărului. Sadovennu a dat insă ulteeva. 
Un roman cu sens simbolic al țării Binjinilor, unde lumina strigă la 
fereastră şi nu poate pătrunde în casă din cauza destrămării sufle- 
teşti şi lenei de a lupta. 

Romanul acesta e nou pentru Sadoveanu. Stilistica renunță in 
fața psihologicului; motivul poporan, plasat în cadru social, convie 

te laolaltă cu contemporanii. De acein aşez acest roman, cu res- 
zare, lingă Zodia Cancerului, dar pe o altă axă. 


Cind profesorii nu-s profesori: Oglinda „Analele Economice și 
statistice" 


indiferent de faptul dacă suntem sotelieni sau nu, dacă ne place 
mitul social sau bu, oricum, capăt trebuie să-i punem odată mitului 
înțelepciunii cu care se îmbracă atiția în tara noastră, spre a contri- 
bui şi prin această operă de curățire si dårimare la îndepărtarea nt 
mosferei obseuruntiste, 

Obscurantism, este inainte de orice, incultură și primivitate. U 
vroită inculiură însă, o intenționată primivitate. Asu incit acei ce mi- 
puese digcurantismul să poată huzuri și pe mini departe nestinjeniţi 
in imperiul mitului în care sau cuibărit. 

Vină unde poale să ducă prostia ințelepților noștri, ne-o arată rr- 
vista lunură „Analele Economice yi statistice”, care se pare că a fost 
odată, nu știm cind, o revistă, spre a deveni odată incă grajdul confe- 
rinţelor declamate și aplaudate nutomație de câtre un auditoriu sua 
laş, sau ignorant sau lenes. 

Cititorul, îşi reaminteste prea bitie de felul în care se tine la noi 
o conferinţă publică. 

„Marele profesor”, aşteptat cu intirziere, urcă tribunu, este uplat- 
dat, Îşi incepe conferința, bea apă cu intermitente de spirite mai mult 
sau mai puţin răsuflate, își termină conferința, e viu aplaudut și fe 
licitat şi... pleacă, l 

„Marele profesor” s'ar crede insultat dacă vreunul din auditoriul 
invitat la sfirşitul conferinței, ar cutezu să-i pună conferențiorului în 
trehări, l-ar contrazice sau ar incerca să-l complecteze. 


Tuen — 


a 
.——.—— pp 


te e 


“ae VIAŢA ROMINEASCA 


amA onorat cind conferința sn a putut să dea loc la diseuţiun 
“ample. 

De ce, la noi, nu se întimplă aşa, Înţelegem: cei mai mulți confe- 
rențiari se tem să nu fie „desgoliţi”, ca nu cumva să se isprăvească 
odată cu mitul...” „Anţelepeiunii” lor, 

Ce face „revista” de „indrumare ştiinţifică” de care am amintit 
mai sus ? 

In „sumar” ne aduce „articole” şi „cronica economică”, 

„Asticolele” sunt conferințe reproduse și „cronica” se compune 
de-asemenea dintro serie de alte conferințe. 

Reviste. cari își îndeplinesc astfel menirea, În orice caz, ar pu 
ten mal degrabă să-şi sisteze apariţia, sau directorii revistei si secreta- 
rul obscur de redacţie san de redacție obscur, se tem că-și pierd 
altfel, rostul ? 

Primul articol”: Legăturile comerciale ale Rominiei cu țările 
balcanice in trecut, de Nicolae Torga, conferință. 

N, lorga! Un simbol! Da, un simbol perfect al contuziei. al obscu- 
rantismului, al zăpăcelii si al inexuctităților. 

Ara acer ge odată ip eee şi aceste minciuni. 

i, numai calitatea de profesor universitar, care N. lorga o 
sonia pa toate cărările Europei, ar trebui să-l GN aea de a pac a 

ii. 

Cecace î se cere deci profesorului universitur, înainte de orice, 
este exactitate în termeni şi definiţii Profesorul universitar și nu ha- 
malul, trebuie să-şi controleze perfect fraza, ideia și vorhn. 

Vorbeşte deci profesorul Torga, de „rassa” rominească (p. 2-3). E- 
vident că profesorul lorgu, nn știe cecâce e „rassă”, 

Dealtfel, acelas conferențiar ne-o mărturiseşte în pagina 3 că vor- 
beşte „cu multe subințelesuri”, Natural că da, și stim, pentru ce, Ca 
să-și ascundă Inpsusurile şi deficientele, ; 

In acecas pagină insă, facem cunoştinţă cu o altă mărturisire : 
„nu aș fi consimţit să scriu Istoria Comerţului Rominese, dacă”... dá- 
că profesorul lorga n'ar fi găsit pentru acele volume un masiv plasa- 
ment în beciurile Ministerului Industriei ṣi Comerțului din calea Vic- 
toriei, în valoare de vre-o citeva sute mii lei. O prețioasă informație 
negresit că da. i 


Vorbeşte însă d. Torga, nu alta, să-l sorbi, Ascultati: „am înceta 
de a avea o viaţă organică ci printr'acei că viaja organică a noastră 
s'ar putea pune in legătură cu viața organică a vecinilor, intrucit e- 
xistă această viață orgunică, şi ceeace va rezulta din această legătură 
în bine să nibă iarăşi caracter organic... Intro singură frază. Proba- 
bil că utilizind pentru prima oară noțiunea, „viaţa organică”, „profe 
dimei ori sa simţit obligat de a o repeta intrun singur loc, de 

ar, ce spuneți de nceastăluhă spovedanie : „Eu, în viața mea, 
am săvirşit multe ilegalităţi”, (p. 7) ? Mai era nevoie și de elene 
a: publică în cadrul unei conferințe ştiinţifice ? 
nferinţa aceasta, cu pretenții istorice şi de ştiinţă, neserioasă, 
contat poală, steurpă, și înțesată cu inexuctităţi, A rave TACO de 
„Analele” și în urmă de către cotidianul politie al marelui „profesor. 
E o adevărată insultă și sfidare la adresa publicului, 
> tea ine P — conferință: 
sigu - 
$ toan ce e sociale în criza actuală, de profesorul universitar D. 
te admis ca un profesor universitar, să-și | a con- 
ferință ştiinţifică: „Omul între alt 'e nape și cu m piem, Cate 
S tor 1% alte scăderi se e şi cu un pă este 


In alte țări, in Anglia de exemplu, dimpotrivă; copferds pagi u 
c 


Recenzii 


Mox Adler: Metamorphotes də la classe ouvrière, ditions „Nou- 
veau Promethée". 


Maşina care la înspăimântat pe Marx prin formidabila ci misiune 
istorică şi l'a făcut să creeze acel calechism de lumină și răzvrătire, 
a crescut monstruos, a spart zidurile uzinei clasice, turtește mereu 
sub labele ei legiuni de producători „cu mintea şi brațele”. Tipătul si- 
renei nu mal e o chemare la lucru, ci la consum, Maşina are spasme 
sánd scuipă tone de bunuri, cînd în jurul ei se ridică munţi de pro- 
duse, — şi în loc să vadă pe omul victorlos ridicat ia rolul de consu- 
mator demn şi conştient că a intrat întrun ev nou, el se adună în co- 
horte de flăminzi, cu străchini de tablă, în rind pe la ghiselele unde 
se împarte cite ceva. De aci porneşte nedumerirea, spaima şi dure- 
roasa concentrare în sine a cercetătorului. 

De ce ? Tot ce a demonstrat maestrul s'a realizat, Şi accentuarea 
antagonismului de clasă, și concentrarea capitalului, şi sărăcirea mun» 
citorilor, şi inlocuirea brutală 2 miinil de om cu cea de fier, şi diviza 
rea tuturor statelor în două tabere cu tendinţe imperialiste. Numai un 
singur factor nu s'a realizal: creșterea nu numai in numâr a proletario- 
tului, ci şi a spiritului combativ, a energiei sale. a voinții de a trans- 
torma societatea. A 

Dacă vrei să cercelezi această dificilă problemă marxistă, trebue 
să te apropii de ea cu multă precauțiune. Orice critică de altfel e in- 
terpretată de oficialitatea socialistă cu gândirea leneşă și fixată de fo- 
tolit prin functia sclerozată a biroucraţiei ca o situare vrăjmâșeasca 
in tabăra complect opusă. Serveşii dreapta — dacă critici greşelile 
stingii. Se persistă in catastrofala concepție fatalistă că fascismul e 
un fenomen trecător şi socialismul trebue să vie. Factorul psichologic, 
felul de a gindi şi de a simţi at muncitorului ca un rezultat al nouilor 
condiții reale în care trăeşte, nu interescuză. Cine trece totuşi in a 
cest domeniu tabù e anatemizat, Conciliile hotărâse eliminarea spirt- 
tuală, — dacă s'ar _pulea chiar şi cea fizică. Pentrucă simt că drep- 
tul de critică, de lămurire — care inseamnă trezirea masselor in- 

seamān, în acelaș limp, și apusul categoriilor de privileginți. 

Marx Adler scriind „Metamorphoses de la classé ouvrière” nu 
este ia prima lui erezie, Chiar în vremea cind austro-marxismul era în 
Moare, cînd Adler şi Rauerii, admirau prin geamul cafenelei, lu un 
capuţiner, cum se ridică „Viena socialistă” se făcea rezervă în pri- 
vința lui Max, Acest Adler e un zăpăcit, un kantian; nu e un marxist 
pur. E un lucrător de catedră și nu un filosof dela bază, un con- 
structor... e JE : | 

Şi a trebuit să vie catastrofa din Germania, cu acea prăvâălire a 
masselor — organizaţii cu picioare de lut, — ca acest filosof să pur 
mina pe condei: „s'a semănat săminţa proastă a ariviștilor banali, şi sa 
întreținut concepţia că biruocraţia partidului este funcţia esențială a 
mişcării socialiste", De ce această aristocratie? La ce nevoie acenstā 


Bo OOO OŘ 


ge VIAŢA ROMINEASCA 


ara onorat cind conferinţa sa a putut să dea loc la discuțiuni cit m 

“ample. 

De ce, la nol, nu se întimplă aşa, înţelegem: cei mai mulți confe- 
rențiari se tem să nu fie „desgoliți”, ca nu cumva să se isp 
odată cu mitul.” „ințelepeiunii” lor. i 

Ce face „revista” de „indrumare ştiinţifică” de cure um amintit 
mnai sus ? 

In „sumar” ne aduce „articole” şi „cronica economică”. 

„Articolele” sunt conferințe reproduse și „cronica” se compune 
de-asemenea dintro serie de alte conferinţe. . i 

Reviste, cari îşi îndeplinesc astfel menirea, În orice caz, ar pu- 
ten mal degrabă să-şi sisteze apariţia, snu directorii revistei și secreta- 
rul obscur de redacție san de redacţie obscur, se tem că-şi pierd 
altfel, rastul ? 

Primul „articol”: Legăturile comerciale ale Rominiei cu țările 
balcanice in lrecut, de Nicolae lorga, conferință. 

N. Iorga! Un simbol! Da, un simbol perfect al confuziei, al abseu- 
rantismului. al zăpăcelii și al îmexuetităților. 

Să se distrugă odată aceste mituri și aceste minciuni. 

Căci, numai calitatea de profesor universitar, pe care N, lorga o 
moare Ra toate cărările Europei, ar trebui să-l impiedice de a spune... 

ostii, 

Cecace i se cere deci profesorului universitar, intinte de orice, 
este exactitate în termeni şi definiţii Profesorul universitar și nu ha- 
malul, trebuie să-şi controleze perfect fraza, ideia și vorba. 

Vorbeşte deci profesorul lorga, de „rassa” rominească (p. 2-3). E- 
vident că profesorul lorgu, nu știe ceence e „rassă”, 

Denltfel, acelas conferențiar ne-o mărturiseşte în pagina 3 că vor- 
Deste „eu multe subințelesuri”, Natural că da, și stim, pentru ce, Ca 
să-şi ascundă lapsusurile şi deficiențele, 

In uceeaş pagină Insă, facem cunoștință cu ò altă mărturisire : 
„nu aş fi consimţit să seriu Istoria Comerțului Rominese, tacă”... da- 
că profesorul lorga n'ar fi păsit pentru acele volume un masiv plasa 
ment în beciurile Ministerului Industriei şi Comerțului din catea Vir- 
torici, în valoare de vre-o citeva sute mil lei. O prețioasă informaţie 
negresit că da. 4 


Vorbeşte însă d. lorga, nu alta, să-l sorbi, Ascultaţi: „am inceta 
de a uvea o viaţă organică ci printr'acei că viaja organică a noastră 
“ar putea pune în legătură cu viața organică a vecinilor, intrucit e- 
xistă această viață orqunică, şi ceeace va rezulta din această legătură 
în bine să aibă iarăşi caracter organic... Intro singură frază. ba- 
bil că utilizind pentru prima oară noțiunea, „viaţa organică”, „profe 
sorul” Iorga s'a simţit obligat de a o repeta intrun singur loc, de 
cinei pri. i 

ar, ce spuneti de nceastăloltā spovedanie : „Eu, în viața mea, 
am săyirşit multe ilegalităţi”. (p. 7) ? Mai era nevoie ṣi de pe 
iaz publică în cadrul unei conferințe ştiinţifice ? 

n nja aceasta, cu pretenţii istorice şi de știință, neserloasă, 
confuză, goală, stearpă. și înțesată cu înexactităţi, A pete rez ear de 
„Analele” şi în urmă de câtre cotidianul politic a) marelui „profesor”. 

E o adevărată insultă şi sfidare In adresa publicului. 

a ea "caprine — conferință: 

şi socia z 
EEA re e În eriza actuală, de profesorul universitar 
Este admis ca un profesor universitar, să-și înceapă astfel eon- 


ferință ştiinţifică: „Omul 
EEM one RET TY între alte scăderi se naşte şi cu un i esto 


In alte țări, in Anglia de exemplu, dimpotrivă; conferenţiarul se 


Recenzii 


Max Adler: Metamorphoses de la classe ouvrière, editions „Nou- 
veau Promethâe". 


Maşina care l'a înspăimintat pe Marx prin formidabila ei misiune 
istorică şi l'a făcut să creeze acel catechism de lumină şi răzvrătire, 
a crescut monstruos, a spart zidurile uzinei clasice, turteste mereu 
sub labele et legiuni de producători „cu mintea și bruţele”. Țipâtul si- 
renei nu mai e o chemare la lucru, ci la consum. Mașina are spasme 
cînd scuipă tone de bunuri, cind în jurul ei se ridică munţi de pro- 
duse, — şi în loc să vadă pe omul victorios ridicat la rolul de consu- 
mator demn şi conştient că a intrat intrun ev nou, el se adună în co- 
horte de flăminzi, cu străchini de tablă, în vind pe la ghișeivle unde 
se împarte cite ceva. De aci porneşte nedumerirea, spaima şi dure- 
roasa concentrare in sine a cercetătorului. 

De ce ? Tot ce a demonstrat maestrul s'a realizat. Şi accentuarea 
antagonismului de clasă, şi concentrarea capitalului, şi sărăcirea mun- 
citorilor, şi înlocuirea brutală a miinli de om cu cea de fier, şi diviza- 
rea tuturor statelor în două tabere cu tendinţe imperialiste. Numai un 
singur factor nu s'a realizal: creşterea nu numai în număr a proietaria- 
tului, ci și a spiritului combativ, a energiei sale, n vointi de a trans- 
forma societatea. a 

Dacă vrei să cercetezi această dificilă problemă marxistă, trebue 
să te apropii de ea cu multă precauțiune. Orice critică de altfel e in- 
terpretală de olicialitatea socialistă cu uindirea lenceșă și fixată de fo- 
toliu prin funcția sclerozată a biroucrației ca o situare vrăjmăşească 
in tabăra complect opusă. Serveşti dreapta — dacă critici greşelile 
stingli, Se persistă în catastrofala concepție Întalistă că fascismul e 
un fenomen trecător şi socialismul trebue să vie. Factorul psichologic, 
țelul de a gîndi și de a simţi al muncitorului ca un rezultat al neuilor 
condiţii reale în care trăeşte, nu interesează. Cine trece totusi in a- 
cest! domeniu tabi e anatemizat, Conciliile hotirăse eliminarea. spiri- 
tuală, — dacă s'ar putea chiar şi cea fizică, Pentrucă simt că drep- 
tul de critică, de lămurire cure înseamnă trezirea masselor in- 
seamân, în acelaş Hmp, şi apusul categoriilor de privilegiați, 

Marx Adler scriind „Melamorphoses de la classe oupriere” nu 
este la prima lui erezie, Chiar în vremea cind austro-marxismul era În 
fioare, cind Adier şi Rauerii, admirau prin geamul cafenelei, la un 
capuținer, cum se ridică „Viena socialistă” se făcea rezervă în pri- 
vinţa lui Max, Acest Adler e un zăpăcit, un kantian; nu e un marxist 
pur. E un lucrător de catedră și nu un filosof dela bază, un con- 
structor... X ) TES 

Şi a trebuit să vie catastrofa din Germanis, cu acea prăvălire a 
masselor — organizaţii cu picioare de lut, — ca acest filosof să pue 


mişcării socialiste”, De ce această aristocrație? La ce nevoie aceasti 
creştere prin imitație a statului omnipotent burghez? 


DC E, 


s VIATA ROMINEASCA 


O sumedenie de indivizi scoşi din fabrică, din rosturile lor fireşti 
sunt puşi la anumite slujbe, la care se acomodează, devin permanenți 
şi cred că sunt predestinaţi să conducă. Fotoliile sunt comode, atribu- 
piile simpatice şi trenul de viață catastrofal deosebit de al celor rā- 
mași dincolo de poarta fabricii. Pentru dinșii situația la care su ajuns 
se confundă cu însăși realizarea socialismului. „Ascensiunea indivi- 
duală prodigioasă a unor proletari, cum e, de exemplu, Fridrich E- 
bert, lucrător curelar devenit președinte al republicii germane sau 
Karl Severina, lucrător metalurgist, devenit ministru de interne al im- 
periului simboliza pentru ei această concepţie și o justificau teoretic”, 

Atitudinea biroueratică față de ment Y era aceiași cu a orică- 
rui biroucrat, Odată cu creşterea șomajului creştea şi aroganța lor. 
Mizeria clasei muncitoare o priveau ca pe ceva cu care nu au nici o 
legătură; e o situaţie complect străină de viata lor. „Ei n'o priveau alt- 
fel decit cu acela care face pomană cu un cerşetor, sau, în cel mai bun 
cat, ca funcţionarul ra arma ură sociale de binefacere în faţa solici- 
tatorilor”, Această situaţie l'a transformat pe proletarul privilegiat 
într'un burghez liniştit, burghez căruia de altfel îi lipsea vederea lar- 
Ră-şi spiritul întreprinzător, care nu cunoștea satisfacția odihnei, de- 
varece proletarul devenit burghez m'are dorința de expansiune capita- 
listă; el doreste numai să stea liniștit în căminul său şi să participe 
din nene in rar r micile reuniuni ale organizaţiei sale”. 

Starea revoluționară a masselor aruncate în aj a cu o 
simplă himeră în fața socialistului biroucrat. Muncitorul, rentei cind 
urca scările „casei poporului” se simțea din ce în ce mai străin cu fră- 
mîntările şi zbuciumul său sufletesc, cu șapea în mină, stingherit, se a- 
propia timid de ghișeul organizației, În dosul căruiu aven impresia că 
stă un funcționar de stat care-l va cere impozitul... 

In momentul cînd organizațiile sindicale germane au căzut in 
genunchi în faţu lui Hitler, doi socialişti (raci, Blum şi Severac, 
s'au întrebat dacă grandoarea și bogăția organizaţiilor muncitorești 
n'ar fi mai degrabă un pericol pentru clasa muncitoare, mai ales în 
momente critice. Max Adler vede că „tutorii” acestor bogății se des- 
voltă aceleaşi apetituri de proprietate ca la clasa burgheză: Astfel s'a 
născut o categorie de posedanţi în proletariat, nu posedanţi în sens 
individual, dar posedanti ca o clasă: proletariatul devenea proprieta- 
rul de case, de uzine, de imprimerii, de antrepozite de mărturi, de 
bănci ete, Aceasta producea scelaş efect fatal pe care-i produce orice 
proprietate: ea desvolta la proprietar grija de a o apăra, de a o con- 
ră se, CĂ, cer tă Ea map naştere aghar r ideologiei de proprietar 

3 etlariatul] avea ceva 
societatea nebunii". e apărat şi care să fructifice în 
ată o lature n problemei, o discuţie evident „indezirabilă” pen- 
tru birouerație, salutară însă pentru proletariat. Trebue ca uşile să fle 


larg deschise ca să intre aer proaspăt 
boririi fascismului. proaspăt în casa lui Marx. În vederen do- 


|. FELEA 


O critică a culturii moderne 


en 3 Pi Revoltă impotriva lumii moderne (Milano, Hoepli, 1934. 


Cartea lui J. Evola, intitulată programatic Reyoltā împol : 
4 ' i ri 
moderne, se afirmă drept atitudine hotărit ne stivă fața de cu 

actuală de tip occidental. Intemelat pe un materia de date 
totul schițează linia desvoltării de pină azi a civilizației în 
ei centre de constituire; dar această schiță — care nu este 


RECENZII s7 


pe un plan istoric, ci tipologic — serveşte spre arătarea apariţiei 
treptate a acelor trăsături cari, insemnind trecerea de la o lume „tra 
diţională” la o lume „modernă”, au cauzat cultura de decadență a 
epocii noastre. Afirmind dela inceput astfel teza sa, cartea se arată, 
în deplin sens, reacționară: întrucit este o apărare a valorilor trecu- 
tului sau ale tradiţiei şi o luptă împotriva valorilor de tip cultural 
modern, rus şi american; sau impotriva faptului nivelării, materialis- 
muli, individualismului, doveditoare ale fixării în valori: contingen- 
tului și simp-ului uman. 

Cartea este, în prelungirea aceluiaşi înţeles reacţionar, de ten- 
dinţă mărturisi! fascistă, termenul avind aci ințetesui precis de gin- 
dire politică ce ar putea duce la o regenerare a lumii moderne şi ast- 
fel o intoarcere a ei spre „tradiţie”, ca spre o altă lume depărtată, 
nu atit in timp, cit în semnificape. 

Intradevăr, punctul de vedere al întregii argumentări este de or- 
din tipologic, lucrarea incadrindu-se astfel în serla numeroaselor in- 
cercări de precizare, pe această cale, a caracterelor culturii moderne. 
Evola deosebeşte cultura de tip tradiţional şi cultura de tip modern. 
Teza cărții fiind „ideea naturii decadente a lumii moderne”, aşa dar 
negarea progresului, o primă parte este consacrată nnuilzei lumii 
tradiționale pentru ca, în partea a doua, să se urmăriască momentele 
de trecere spre lumea modernă, Astfel, după ce în prima parte au fost 
arătate valorile supratemporale şi universale cari caracterizează cul- 
tura de tip tradițional, în partea a doua intilnim evidenţierea treptată 
a acelor trăsături cari — incepind încă din secolele VII şi VI înainte 
de cra creştină — au însemnat tendința spre cultura modernă. 

Pentru cercetarea întreprinsă întru definirea culturii tradiţionale 
materialul de date se referă la popoare şi epoci Indepârtale, pentru 
cari mărturiile cele mai numeroase au putut fi procurate de istoria 
religiunilor, de cercetarea atentă a miturilor. In lumina acestei sna- 
lize — pentru care Evola, autor al mai multor studii speciale in ace- 
mg directie, a folosit intreaga lui erudiție -—— apar interpretate esen- 
ţialele principii ale lumii tradiționale. Astfel, pentru acest tip de cul- 
tură, noțiunea regalității apare cu un înțeles mult mai amplu decit 
cel pe care i-l dă lumea modernă, caracterul ef este sacru şi supra- 
temporal, nu simplu politic, utilitar și astfel contingent. Acela tà- 
racter îl are noțiunea de Imperiu pe care o putem urmări, în uecastă 
semnificaţie tradițională, pînă în faptul Imperiului roman ul Evului 
mediu, pentruca, după epoca familiei de Hohenstaufen, să asistăm la 
constituirea treptată a noţiunii Statului modern cu instituție în timp. 
de caracter naţional şi astfel plebeu. Ceeace, în lumea tradițională, 
era fundamentul ideli de Stat, era semnificația lui divină; ritul însuşi 
însemnind factorul unificator al părților ce participau la ideea Sta- 
tului sau „virtuții” personificate de Împărat. Intrun capitol wrmător, 
analiza caracterului primordial al patricianului evidențiază aceeaşi 
idee conducătoare: autoritatea castelor însemna autoritate pe baze 
rituale şi sacrale; numai cultura modernă va înlocui casta cu notiu- 
nea unei aristocrații de tip umanist, aristocrația — „demnă de ris”, 
serie Evola — a intelectualilor şi a genlilor. In această cultură, impe- 
rinlismul nu e de tip temporal, contingent, ci inseamnă stăpinire in 
numele valorilor universale pe cari o rasă le-a atins depăşind, în 
primul rind, propria sa dependenţă de timp; un imperiu ce nu este 
„sacru” in acest înțeles, un imperiu de tip modern așadar, este de- 
stinat căderii. Drept organizaţie de tip tradițional iată, spre pildă, 
cavalerismul, o „comunitate suprateritorială și supranațională”, ai că- 
rel membrii, fără patrie, îşi închinau activitatea unor principii, nu 
unor oameni. Organizaţia castelor înseamnă tipul ordinei tradiționale, 
funcții sun feluri tipice de a fi și a acţiona, impunindu-se astfel ca 
forme firesti şi necesare de organizare; ele se opun aşadar individus- 


Pad 
7 


93 VIAŢĂ ROMINEA*CA 


lismului şi egoismului modern, germeni al disoluției castelor: apari- 
Jia primelor formaţiuni de burghezie, Comunele italiene, arată apa- 
riția unui principiu utilitar, economic, democratic, în locul celui spi- 
ritual şi supratemporal ce dicta alcăturea castelor. Dar acelaş înțeles 
l-a avut În această lume, și răsboiul. Dacă și azi, la primitivi, răsboi- 
nicul se confundă cu iniţiatul, aceasta este o urmă de semnificație 
tradițională a luptei, pe care o mai găsim pină în prazul lumii mo- 
derne, în faptul Cruciadelor; supranaționale şi avind perspectiva 
unor valori universale. Dela această treaptă superioară ajungem însă, 
in cultura modernă, la tipul inferior soldatului care luptă pentru o 
bucată de pămini, pentru o patrie, aşa dar pentru un principiu con- 
tingent, de valoare în timp. 

lată astfel — și acest punct trebuie subliniat — pină unde poate 
fi vorba de un caracter obicinuit rencţionar al acestei cărţi, Ni-se pare 
că această definire — pe care însuși autorul o dă operit lui — tre- 
buie corectată în acest sens: că „reacționar” însemnează aci menţi- 
nerea pină la capăl chiar cu sacrifiul acelor puncte ce sunt de do- 
meniul comun al atitudinii reacționare — a prioritiţii supratempora- 
lului și universalului, intr'adevăr, Evola condamnă răsboiul modern: 
pentru care e fapt firesc orice act de stăpinire prin violenţă; dar ast- 
fel, acest răsboiu nu intră nici decum în cadrul acelor imperialisme 
Intemeinate pe o universalitate ascetică sau unu eroică — eroică in 
acelaş înţeles supratemporal, pentrucă tinzind spre realizarea unor 
valori de acest ordin — precum au fost imperialismele lumii tradi- 

e. 

Deasupra acestor deosebire, Evola vede însă diferențierea celo 
două tipuri de cultură și în faptul noțiunilor de timp şi a. Pen. 
tru omul tradiţional, timpul nu este devenire și istorie, deoarece apa- 
re conexat continuu cu ceeace este dincolo de el; aşa dar, pe cind 
pentru modern timpul este ordine ireversibilă de fapte, măsurabil 
cantitativ, el e ritm şi fapt calitativ pentru omul tradițional; tot ast- 
a este Panin a lui, calitativ, căci înlăuntrul lui ovire are im înţeles 

n valoare. 


Trecind la analiza lumii moderne. Evola observă de la înce 
că s'au păstrat încă trăsături ale culturii tradiţionale, fie şi în ar 
merger In Train, multe formațiuni sociale; în Occidentul eu- 

an s'a constituit ins i - 
DDR să. mai amplu, decit oriune, tipul culturii 

Primi ei germeni sunt aduşi în lumea tradiţională 
med'teranian de cultura semită, în speță prin ai pe pater ger 
legată de cultura asiriană și pătrunzind în Grecia, ea determină o 
nea ce poate fi foarte bine asemănată cu ceeace, multe secole mai 
- rain, se va numi umanism: într'adevăr, între secolele VII şi V apare 
n Grecia pindirea filosofică şi fizică. Dar gindirea şi sentimentul 
Era apariții istorice recente; și Renașterea va relua — cu un entu- 
zinsm eminamente modern — tema gindirii filosofice, după ce cresti- 
sians folosise sentimentul în faptul aparitiei pathosuini religios. 

Aşudar, dacă renunţarea la supranatural ṣi suparnţional, pină la 
constituirea raționalismului modern si imanentismului, sunt ultime 
consecinţe ale ivirii unui umanism în Grecia secolului al V, greşit 
ia o deci — din acest punct de vedere nou — drept epoca realiză- 
toe ci maxime; creștinismul însemnează însă factorul cel mai ho- 
n pură uneon. Fati keap gate caracterul lui este anti-nordie 

` erirea la mituri este bogată, — prin aceasta 
e anti-eroic: iubește colectiv i i sh 
Morii. astel al e ayit oneen ul, nu Însă erarhia, principiu al diferen- 


Şi totuşi, creștinismul nu a absorbi ritul 
NE n y Ethosul nordice si priania penodi a Bajai 3 e% 


RECENZII .- 99 


ropa răminind în esenţă păgină. Urme evidente a fost; spre pildă în 
tradiția socială a evului- mediu, feudalismul care, nordic de origină, 
înglobează principiul individualității, Hbertăţii și fidelității; institu- 
ţia cavalerismului este şi ca necreştină şi tps onală în acest sens; 
eruciatele înseși sunt o reacpe a spiritului ie împotriva sudului 
cuprins de morbul semit. â 

Pe o linie dublă se arată disoluția lu radiționale odată cu 
sfirşitul feudalismului: lupta între rege şi fe va duce la triumful 
principiului plebeu al naționalităților; iar ridicarea Comunelor — 
comercial întemeiate — inseamnă revolta împotriva Imperiului; ast- 
fel cele două principii ale lumii tradiţionale, regele şi Imperiul, cad; 
creştinismul însuşi își pierde universalitatea prin constituirea bise- 
ricilor naționale. Franţa este, în această lume nouă, aceea cart, ince- 
pind cu Filip IV — regele care a distrus un ordin cavalerese ce pă- 
stra evidentă esența culturii tradiț'onale — apoi continuind cu lupta 
împotriva regalității, va duce, mai caracteristic decit orice altă țară, 
la tipul modern al Statului, Din Italia va veni umanismul, „cuvintul 
de ordine a! antitradiţiei”, pentru care omul singur există, de unde 
individualismul lui puternic; procesul atinge punctul maxim cu Re- 
actor care coincide cu apariţia gindirii moderne științifice natu- 

iste. 

In această lume modernă apare firesc tipul celui ce a fost numit 
„clericul trădător”, literatul filosoful sau moralistul acestei lumi av 
fost dela început astfel deoarece au fost instrument de satisfacere a 
nevoilor în timp, trădarea lor fiind tocmai renunțarea de planuri 
universalului şi aderarea la contingent. Acest „cleric trădător” este 
astfel reprezentativ pentru spiritul culturii moderne. 

Azi asistăm la ultima fază a căderii Occidentului. Revoluţia rusă 
şi prăbuşirea Imperiilor centrale au închis ultimele prelungiri ale lu- 
mii tradiționale. Salvarea poate fi intoarcerea la spiritul întreg ah 
acestei lumi, pe care numai o „conștiință ecumenică” ar pute-o In- 
făptui. Incercări în acest sens sunt fascismul și nnțional-socialismul, 
singurele puncte solide in hnosul politic al occidentului”; prin ideo- 
logia lor ar fi factorii revenirii la cultura tipului traditiei. 

Aceasta e concluzia cărţii, în ca apare mai clar spiritul polemice, 
simnlu reacționar, astfel — cu toată argumentarea autorului, — sni- 
ritul contingent, pentrucă legat de o certă ideologie, al cărții Reactin- 
nar simplu e tot aparatul argumentării: condamnarea princini:lor con- 
ducătonre ale lumii moderne, libertate. rațiune, iubirea egalității, ten- 
dintă spre colectiv. In două sensuri totuşi, după cum am observat. se 
depărtează Evola de atitudinea comun reacționară: În sensul ideii de 
răsboiu și de naționalism. Valori contigente fiind. condamnarea lor se 
impunea în cadrul strins al arpumentării tezei: prin aceasta însă tre- 
wie <ă recunoastem rărtii o semnificație mni bogată, înelininr să ve- 
dem în ea nu un pamf'et sau o critică de vădite interese strict fasciste, 
ci fixarea unei poziţii întru susținerea unui anumit tip de cultură. 

Intro epocă de frămintări politice grave și de triumf al idealu- 
lui national al Iumii moderne, tot ecarten unni italan, Gioberti, Del 
primalo morale e civile degii italiani. aducea linia unei gindiri ase- 
mănătoare en a lui Evola, aceeași fiind tendinta spre afirmarea prio- 
ritäătii valorilor de sens universal. In ambianța culturală a timnului 
nostru iam găsi o apropiere în cartea. prilejuitoare de multe discu- 
țiuni, a lui Benda despre Trădarea clericilor, sau coborirea lor în lu- 
mea contingentului san a apărării valorilor practice. Dacă Însă cartea 
lui Benda era în primul rind o critică a culturii contimporane, de spi- 
rit bergsonian, şi o proslăvire a „clericului” pur, de tipul lui Spi- 
noza — al cărui sistem de gindire este încercarea deplinei desprin- 
deri de contingent; — semnificaţia cărții lui Evola este mult mai 


PO a 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


bogată și tendința ei mult mai profund polemică. Privită în ambian 
culturală de azi, ea pune probleme grave: politic, afirmă căderea vii- 
toare a Statelor democratice și vede putinta salvării în fascism sau 
naţional-socialism; cultural, condamnă cukura modernă — pe care 
Schiller o numia, în acelaş înţeles, sentimentală — opunind-o culturii 
tradiţionale suu „naive”, cultură de armonie, neatinsă încă de morbul 
dorinții cunoaşterii. 

Dar dacă însuşi Evola este un „cleric” trădător deoarece, în ul- 
timele pagini, propune salvarea printr'un principiu politic o valoare 
asifel tot contingentă, dacă așadar bogata argumentare, bazată pe un 
număr de date impunător, ajunge totuşi la formularea unor concluzii 
ce înseamnă tot ancorare în timp; un „modern” ar trebui, cu tot atita 
spirit polemic de „eleric” trădător, să scrie cartea întru apărarea lumii 
moderne pe care am Învățat prea mult s'o prețuim. 

N. Faşca 


Contribuțiuni la doctrina țărănismului 


— Pe marginea volumului: „Pentru biruința |ărănismului” publi- 
cat de cercul de studii al partidului Naţional-Țărănesc-lași. 

Societatea modernă, s'a cristalizat în grupuri etnice. Paralel cu 
procesul de separațiune și gregare dela suprafață, s'a produs în in- 
teriorul fiecărui grup o cristalizare de adincime structurind economi- 
ceşte națiunile, Structurarea economică — ale cărei cauze le găsim 
in condițiile mediului, luat în ansamblu! componentelor lui a diferen- 
iat statele, şi le-a categorisit, în una din cele două grupuri: state in- 
dustriale sau state agrare, 

Fenomenul politie -- acțiunea de luptă politică — strins legat și 
condiționat de fenomenul economic, de structura economică, a urmat 
şi el acelaş proces. De aici o diferență netă între partidele politice 
din statele industriale şi partidele itice din statele agrare. Ca or- 
pganisme, ca obiective şi ca tactică, partidele politice din statele in- 
dustriale se deosebesc de partidele din statele upgrare Industria a năs 
cut proletariatul industrial. Rolul de căpetenie în transformările sọ- 
ciale revine acestuia, In statele agrare, unde proletariatul linseşte. sau 
ducă există e neimportant ca număr și deci cu forţă socială, fărăni- 
mea organizată politiceşte este elementul de transformare socială. 

Ca şi în alte state, țărănimea dela nol este organizată politiceşte 
şi participă activ la viaţa politică. Diferențiată în componența ei — 
marea proprietate mijlocie mică şi proletariat — fărănismul, doctrină 
a țărănimii, răspunde sumei de probleme puse, incepind cu obiectul 
general al adincirii conștiinței de clasă ce cuprinde țărănimea in an- 
sumbiul ei, şi sfirşind cu problemele legate de interesele fiecărei ca- 
tegorii, fără să piardă din vedere tranzilia spre forme noui de orga- 
nizare economică și socială, Intelectualii dela Iaşi, cari participă la 
lupta politică a țărănimii, au adunat într'un volum observaţiile și pro- 
punerile lor, contribuind la doctrina ţărănismului. Au încercat să răs- 
ere ceartă Lage mega ce le pro masa y țărânistă. Vom vedea 

„ din care se va 
mentul actual, uce poziția țărănismului în mo- 

n cadrul sistemului capitalist țărănimea nu-şi găseşte satisfacerea 
intereselor ei. Tot timpul scurs dela dominarea laast de organi- 
zare capitalistă, dovedeşte acest lucru. O altă formă de organizare, 
pentru ridicarea țărănimii, se simte necesară, Statul capitalist n'a adus 
pentru țărănime decit schimbarea formelor de exploatare. „In locul 
exploatației directe din vremea fenda'ă, prin corvoadă, boieresc şi 
diimă. statul capitalist a asezat o exploatare indirectă prin schimbul 
de mărturi şi credit (G: Zane). Lenin spune că lărănimea este 6x- 
plontată în statul capitalist individual și colectiv. Individual prin 
Saa ————— 


RECENZII 101 


ipoteci şi uzură şi colectiv prin impozite. Statisticile demografice dela 
1850—1920 arată, că în timp ce populaţia urbană crește enorm, popu- 
laţia rurală scade. Şi scade nu numai ca număr, ci şi ca vitalitate, 
Capitalismul a adus deci pentru țărănime paralel cu exploatarea eco- 
nomică şi atrofierea biologică. Capitalismul descompune gospodăriile 
ţărăneşti integrindu-le în economia de schimb. Rezultatul descompu- 
nerii gospodăriilor țărănești e triplu: a) invazia spre oraş a țărâni- 
nimil, b) creşterea proletariatului agricol. c) reducerea standardului 
de viaţă a proprietarilor parcelari țărani. Procesul de disolvare a gos- 
podăriilor țărănești influența capitalismului și transformările născute 
din ea, transformări necesitate de formele noui de exploatare la care 
este supusă țărănimea în procesul economie capitalist, Faţă de țără- 
nime nepulind proceda identic ca în raporturile cu muncitorimea in- 
dustria'ă adică neputind separa violent pe țărani de mijloncele de 
pruducție și a instaura un nou gen de sclavaj, capitalul exploatează 
țărănimea în procesul de schimb al produselor, schimbind valori 
inegale, 

Ca obicetiv idesl, țărănimea vrea ca ordinea socială să [ie de na- 
tură „a exclude exploatarea unora şi subordonarea altora”, Idealu- 
rile țărănimii isvorăse din structura economiei sale: a) forţă de mun- 
că proprie. b) instrumente de muncă proprii, c) lucrează să-și satis- 
facă trebuințele imediate proprii. Desface pe piaţă numai surplusul. 
Mai important în lupta politică a țărănimii decit obiectivele ideale e 
tactica pe care o întrebuințează țărănimea în ajungerea scopului: „ex- 
cluderea exploatării unora și subordonarea altora”, 

Ca principiu general, isvorit din condiţiile ei de viață, fârdrimea, 
e un factor politic defensiv. Mijloace revoluționare de ciștigare a pu- 
teri) politice, clasa țărănească încă n'a ajuns la un grad al conştiinţii 
de c'asă, incit să facă uz de ele activ, așa cum face muncitoritnea in- 
dusirială. Țărănimea cunoaşte revoltele cari sunt isbucniri tumultoase 
și ncorganizate, dar mai cu seamă fără obiective politice. De acest lucru 
şi-a dat seama intelectualii militanţi dela Iași, toată expunerea lor find 
străbătută ca de un fir roşu, de nevoia trecerii progresive și treptate 
de'a forma de organizare actuală spre forme de orsanizare noui Plo- 
cind dela realitate structurală agricolă şi industrială, actuală, soluțiile 
propuse se încadrează în linia tranzitorie spre forme de organizare In 
m krpa unde proprietatea parcelară a dus la loturi neeconomice 

ind insuficientă rentabilitatea, chiar pentru nevoile proprietarului, 
unde există un proletariat agricol destul de numeros, referatul d-lui N. 
Florov recomandă „incepind de'a cel mai mare oraș şi terminind cu cel 
mai mic cătun, toată viaţa agricolă, atit productia cit şi distribuţia, tre- 
bue să fie supuse aceluiași principiu fundamental, principiul de coope- 
ratizare”. Formele şi gradul variază dela regiune la regiune. „Coopera- 
tia de producţie, trebue să devină un sistem, luat de Stat drept fun- 
dament principal pentru organizarea agriculturii”, Industria va trăi 
acelaş proces evolutiv, de trecere dela forma particuinră de azi spre 
forma industriei etatizate, În care producția se orientează după tre- 
buinţe. Succesiv vor urma etape de extensiune ale domeniului pubiic 
in domeniul economic a! industriei privale. Calea recomandată de cer- 
cul dela Iaşi este formulată de prof. Zane: „Domeniul limitat mai sus 
(e vorba de domeniul economiei particulare. care mai râmine după eli- 
minarea industriilor parazitare) trebue atacat progresiv, sector, cu 
sector. Faza actuală a depresiunii trecută, statul trebue să consacre un 
fond anual al răscumpărării, iar cu ajutorul măsurilor protectoare acor- 
date acestor trupe de întreprinderi, să pretindă etatizare. Soluţii de 
drept se pot găsi dacă există o forță poiilică care să le aplice”, „ äri- 
nismul trebue să înserie în programul său acest mare principiu al su- 
veranității statului In administrarea economiei în general şi prin ur- 
mare şi a industriei”. „Desvoltarea umitoare a industriei rusești, a ară- 


ca 


102 VIAȚA ROMINEASCA A 


tat că tipul industriei etatiste, lucrind după un plan, este superior celui 
capitalist liber”. Alăturea de aceste referae cari se ocupă de organi- 
zarea industriei și agriculturii, cercui intelectualilor dela laşi a pre- 
zentat referate de amănunt incepind cu forma de organizare someri 


Intelectualii au jucat un mare rol în viața socială, în toste tim- 
purile. Epocile de tranziție — noduri ale istoriei — cu viața lor mai 
itată mai plină de necesităţi de clară orientare, chiamă in spe 
cial în primele rinduri pe intelectuali. Ca o categorie etică socială ce 
şi-a însuşit o cunoaştere mai complectă a fenomenelor sociale, inte-ec- 


j ili rilor politice, cari mişcări cer pe lin- 
tualii sunt indispensab mişcă p cir nn ari maci 


; i i consecvență, ind 
ir votivi de a i, le au decit ct pteteei Intelectualii dela laşi 


şi-au înțeles rostul, 

Ca inchelere se impune O constatare. Țărânimea a fost neglijată 
pină acum de mişcările politice. Altele erau categoriile socia'e cari erau 
chemate să înfăptuiască reforme sociale. Cit de departe suntem azi de 
vremea lui P. Makiewsky cind țărănimea era „un rezidiu social nedi- 
ferenţiat” singurul rol social fiind acela, de Dao de alimentare, 


definea „ca bază socială nediferenţiată”. Azi țărănimea ca să 
perla dee adecvată la realitatea de azi expresia lui C, Stere, e o 


masă socială diferențiată şi cu conștiință politică adincă. 
MOLDOVAN E. ROMAN 


Turnuri în apă, roman de Sandu Teleajen, 1935. Edit. „Cugetarea” 
pp. 406. Lei 80. 


„Um roman, bun; mai mult ca bun! 

Nu trebue să fii nici leşan şi nici moldovean, ca să înţelegi roma- 
nul, Autorul. a fost măiestru îndeajuns spre a ne facilita această „ince 
tățenire” sau „adaptare la mediu”. 

Un mediu pe cit mi se pare, redat simetric cu realitatea 
muncită şi chinuită de siguranța decadenţei și „stropită” dip cie im 
cînd cu chefuri „dungi și late” pe la „lancuşor”, „Viaţă lungă”, „Ma- 
naş Cantar” şi „Bolta Rece”. 

Aviz serios, cititorilor cit timp sunteți bolnavi tinind dietă, fe- 
riți-vă vă rog de „Turnuri în apă”. Căci rar mi-a fost dat să must în 
gind cu atita poftă, fleicile şi vinurile ieșene, văzute prin ochii şi re- 
date prin condeiul d-lui Sandu leleajen, 

Eroul principal şi celelalte personagii, alese bini-or. ., 

Exagerat ar fi doar limbajul bucovineanului „părintele profesor 
Visarion”, autorul, făcindu-l să rostească cuvinte care există poate 
în imaginaţie, dar nu în limbajul viu al unui popor sau al unei gru- 
pări S aer ză 

easemenea abundă cocotele, „fetele” i 
nevoie chiar de-atilea? za cum le zice autorul. Era 


“Mă mai intreb, ce căuta Amelia Banu ? Nimic original în perver- 
sitatea ei. Sau a fost creată de autor, spre a eerror crea in „eroul”, 
ra el, care-şi vinde tablourile, obține bursa și tră'ește ca un conte 
Paris datorită numai pasionatei Amelia? Era intenția autorului de 
a Pe propie iai e gi — jigolo? : - i 
i a, e „reușit”, Ar fi eșuntă însă teza sau morala ro 
manului, care in t totuşi 
pata Ed oiul prăbușirii ieșene, ar trebui, să ne dea 


RECENZII 103 


In acelaş timp, o întrebare, către foarte mulți cititori de romane: 
ţineţi atit de muit să redaţi brutal seencle senzuale s| sexuale, suu vi 
se cere aşa de câtre editorul cu experiență? Căci mie, să fiu sincer, 
îmi e scîrbă de o astfel de lectură, 

Toate astea, sunt insă lucruri mârunte, 

Romanul, îşi are altă chemare și alte senz, 

Drama, începută în 1918, nu e consumată încă. E vorba de „prā- 
buşirea”, de înecul încet in mocirlă al capitalei moldoveneşti, din care 
se văd doar turnurile înfipte în anii înhițite de apă, dârimale de 


apă. $ 

Dispar uneori eroii și eroinele; dispar aproape întotdeauna, cind 
autorul, reintors la adevăratul său subiect, ne zugrăvește ca cel mai 
desăvirsit pictor, imaginea Iaşului descompus 

„Un tirg păcătosit, care-si cîntă cintecul lebedei. Să bem pentru 
ingroparea Iasului”... 

Tar iesenii „drăiesc astfel, sfidind oboseala, timpul și moartea, in- 
tre muncă, visare şi petrecere, ca să uite atmosfera de părăsire ce pre- 
veşteste prăbuşirea apropiată a oraşului lor," 

Iată subiectul! 

Drame similare, le intilnim azi, ln tonte centrele periferice, Nici 
una însă a luşului, odinioară far al culturei noastre. 

E un roman pe care-l poți savura, care-ţi dă de gindit şi ştie să 
te amuze și să te chinuiască În acelaş timp. 

T. TUDOR 


Radu Boureanu: Fata din umbră (col. Rosidor, Naţionala-Ciornei, 
București, 1935 


Cartea, cu care se inagurează colecția Hosidor în această toamnă, 
e fericit aleasă. Nu doară că poetul Radu Boureanu ar cuprinde inten- 
se posibilități de creinre de tipuri, ci fiindcă poema ce inserie în cele 
două nuvele din volum (mai ales În Ustiine) abdică pe poet dela fond 
originul. Stitistiea poetului se scutură de ingrediente, pentru tn moții 
intilnit atitea ori în literatură şi care poate ridica o problemă inte- 
resantă de literatură comparată, 

Fata din umbră cuprinde motivul dragostei nefericite a unei ți- 
gănci pentru Anatol, un tip ciudat și totuși normal, pe care-l suuru- 
mă contingenţele. Adăpostul sufletesc găsit de Catia în Anatol, odată 
dărimat, cuptoarele morții înghit corpul ei brun, Femeia s'a mistuit 
in flăcări, Anatol nu e însă o tragedie. 

Peste unele stingăcii de fond, forma renaste perfectă ca un zid 
de cremene în care amnarele s'au încrucişat pentru foc. Serlitorul se 
pare că a vrut să poctizeze un fapt divers, dovedind și confirmind 
gestul lui Valery — Larbaud „grande potsie des choses banales”. De 
altfel mărturisirea stă la pagina 121 n cărții. incadrat întru analiză 
sufletească a lui Anatol în faţa cenuşei Catiei. 

Nuvela e halucinantă, Acolo unde realul se onlindeste. verosimilul 
trece în pragul desăvârşirii. Dar nu salvează atmosfera. Insă când sen- 
sul se caută prin nopti en acelra din pintecul ehitului, atmosfera se 
răvășeşte şi planul sufletesc se indoaie bizar. Ce forțat pare capitolul 
IV şi cit bizar în pintecul chitului. Aici era realizarea, fără intentie 
de zuarăvire a socialului. Poetul nu e făcut pentru aceasta, 

Üstüne san colina goală descinde din plai dohronenn. en miros 
de tătar și peisaj ca un cîntec. Obsesin fetei nu e numai colina. E des- 
nădejdea ce o cheamă din dealul dela Mulelova, un deal cu pseudo- 
pode în suflet, ce menţin şi întregesc presimţirile. Üstüne nu poate 
concepe «i eliberare din colina goală. Intervenția lui Laurian. botul de 
cai, are darul s'o enerveze și să-i colinde cu mai multă siguranță ob- 


A a i N a 


104 VIATA ROMINEASCA 


oute că colină străjuie moară nouă, lingă acea a lui 
eaae dare aii Ahonen presimțirea, Larion, hoțul de cai, a pus 
ochii pe fecioară. Și Mămind de posesiune, Însingerează sinul fecloa- 
rei. Üstüne a dispărut, sa mistuit ca un basm, In Sinka te. 
Moara lui Larion va cara în flăcări. „Colina goală din nou, scotea 

ba către cer”. 
Poienile ES sea a crelat un basm. Un vene l-a scurs poate pînă 
la noi, pentru a afla prin poemă tragedia fetei Ustiine. Dacă obsesia 
taie avintul fecioarei, in firea ei de orientală zăcea elemente fuvora- 
bile, Scriitorul a înţeles aceasta. Atmosfera dobrogeană se răsfringe ca 
o mireasmă, dar nu aduce nimic conturat. Spuneam și la Fatu din 
umbră. Poetul acesta nu e făcut să zugrăvească peisagiul, El întră în 
suflet pentru analiză şi stările sufleteşti se lămurese prin real. Dar 
cred că unde poetul creiază poeme este în această neconturare, Astfel 
n'ar avea rost să-și mențină amănuntele colinei goale dela Harabagi, 
pe o scară de înaltă tensiune sufletească. 

Cartea lui Radu Boureanu, deşi mică, aduce o lume de halucinaţi. 
Poetizarea faptului divers, idealul scriitorului, s'a implinit prin e a- 
fodajul de care dispune, Deoarece poetul „Sborului Alb” garantează 
calitatea poemului său prin migslă artistică. ȘI unde migala și con- 
ştiinia poetică tronează, creatia devine o revelație. 

De aci cartea lui Radu Boureanu, poem şi basm, e o revelație. 


Gh. Brăescu: Conașii, (Roman, od. „Naţionala-Ciornei, Bucureşti, 
1935), 


Surpriza primului roman te aruncă de multe ori în probleme ba- 
nale. Și ai impresia că unele din faptele ce ţi le pui, nu au nici un re- 
zultat clar. Pe Gh. Brăescu îl ştim nuvelist. Un nuvelist pe care Eugen 
Lovinescu l-a p'asat. pentru calitatea umorului, lingă Cararinie Afir- 
matia n trezi condeile şi din lupta acerbă, se pare că Gh. Brăescu nu 
a cîștigat, nici pierdut nimic. Amintese, pentru n întelere atmosfera 
romanului, că intreaga operă a lui Brăescu alcătuită din miresme 
de cazarmă provinele, chema, ahntoru! unui stil facil, uneori chiar 
prea facil. Nu-i lipseşte însă o artă poetică. Bazat pe fapt, pe po 
vestire, nu-și ia niciodată angajamentul poetizării episoadelor, refă- 
cînd nimai personagiile în sensul unui ansamblu, corectat de scriitor 
prin acțiune. 

Romanul „Conaşii” limitează deasemeni un ansamblu. Cuprinde 
o epocă, ce se întinde dinainte de războiu și pină azi. Priveşte mai a'es 
două familii în perturbațiile lor intime şi conține o atmosferă în do- 
sul căreia se ascune sus satira. Căci scriitorul nu s'a mărginit nu- 
mai la documentar ci a intrat și în analiză, lucru necesar unui bun ro- 
man. E carte plină, O carte. In care epicordu' îoncă rol de frunte în 


caracterizarea atit a celor două familii: Patriciu şi Pavli, cit La reana 


cI 


RECENZII 105 
T 


şir nesfirşit de căsătorii şi adultero, de flexibilitāți 1 - 
e naaeă gasi, 5 de păcate ce nu se ispăşese. Un Saue mac enak 
e rintr un rug, pe care au it trupurile celor 
tina și) i Patriciu pe sfirşit tru le doi soți Di- 
tra nemanifestă indică un meşt ug scriitoricese . 
avea din nuvele. Scăpări inerente mt. A uneori Fe cb rd ea 
că me pierde fragmentind acțiunea și n feri eroii din arsura cu- 
Romanul cere Însă recunoaştere meritorie. i rimul t 
şugul scriitorului l-a conceput ideal. In fața Be ps i re art Arme 
ne desgustăm. Pe deghizatul satiric sufletul îl cuprinde în Incintarea 
estetică, Şi aici meșteşugul cel mare şi simplu, al lui Gh, Brăescu, 
nu se desminte, 


Damian Stănoiu: Pensionarii, (Roman, edit. „Naţionala-Ciornei” 
București, 1933), 


Cartea fostului monah, prin temperament, mirean, reeditează po- 
vestea scriitorului creator la comandă şi standard. După „O zi din 
viața unui milropoiit”, noua carte trebuia inscrisă „O zi din viaţa 
unui pensionar”, deoarece singura persoană e Istrate Călinescu, un 
jigărit de vremi şi oameni, 

lema creației la Damian Stănoiu se pune mai ales În mediu 
monahal. Acolo, unde scriitorul a scris experenţial, creația depă- 
şeşle anostul şi verosimilul, Aventurat însă în zgura vieţii moderne, 
monahul de altădată nu poate cristaliza deplin, aproape nici o 
carte, răminind cu ele in marginea literaturii, 

Cartea de faţă continuă drumul greşit. Humoru! din „Necazurile 
părintelui Ghedeon“, un humor de bună marcă, nu se poate folosi 
pentru a inserie in vreme necazurile bietului Istrate Călinescu, om de 
paie şi totuşi comentator al faptelor (gen conu Leonida). La ce se 
reduce, în definitiv, „romanul” lui Damian Stănoiu? La povestirea 
intimplărilor dintr'o zi, din casa pensionarului Istrate Călinescu, mär- 
ginindu-se la înregistrarea documentară a faptelor, fără a intra în psi- 
hologicul personagiilor, Poate că autorul a înțeles ca oamenii, pe 
care-i culege dintr'o lume simplă, să aibă o viaţă simplă, fără sinuozi- 


tăţi sufleneşti, lucru ce denaturează romanul intrun gen de frescă 
minoră. 
Goliciuneua romunului este și în infringerea vlementarului plan, 


fără ca uceastă infringere să [le regenerată de o poetică înaltă. 

Drumul greşit al iui Damian Stânolu înregistrează totuşi un stuc- 
ces: Camere mobilate, un roman de autentic document, căruia-i lip- 
seşte aceiaşi psihologie genetică. Există la seriilor un resort intim al 
înregistrării faptelor. Damian Stănoiu nu a avut acest resort cind a 
seris acest din urmă roman, Pensionarii puteau fi o carte mare, dacă 
nu se reducea la o copie a realităților şi dacă prin construcția ei nu 
amintea pe Conu Leonida al lui Caragiale, 

Atmosfera de mahala adoptată cărții Insufleţeşte întru citva per- 
sonagiile, Astfel, un remarcabil simi de observație denotă figura colo- 
nelului pensionar, om cu autoritate chiar în grădina lui, unde legu- 
mele sint înşirute c» soldaţii. Colonelul e tortura bietului Istrate Că- 
linescu, care ascultă, cu gura căscală, planurile de luptă ale fostului 
comandant de regiment. 

In schimb, coana Zoiţicu seamănă leit-poleit cu coana Efimiţa 
din Conu Leonida față cu reacţiunea, r că biata coana Zoiţicu e 
puțin mai deşteaptă, Probabil fiindcă au evoluat timpurile! 

Bietul conu Istrate e o păpușe, pe care-o minuie cum vrea fostul 
lui şef, şi el pensionar azi, şi colonelul şi citi alţii. E omul fără ocu- 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


pație, rcit, care se stringe la mincare, ca să trimită nepotului bani 
pentru haine civile. 

Romanul, sau mai bine zis cartea, lui Damian Stănoiu, se remarcă 
printr'o meşteșugită artă a creierii de tipuri simpli, fără viață sufle- 
tească. Căci este o artă şi aceasta, O artă documentară unde 
inlocuieste viața sufletească prin episod. 

Intro frescă a vieţii sociale (anul 1930) cartea lui Damian Stă- 
noiu e un fragment, Cu studiul aprofundat al personagiilor, cu o 
muncă intensă și autocri scriitorul ar putea da o minunată icoană 
a contemporaneităţii. Posib lități de creiare are multe. Dovadă sint 
fragmentele discontinui şi nemuncite pe care le-a dat la iveală. Şi su- 
premă dovadă este „Necazurile părintelui Ghedeon”, carte ce păs- 
trează pe autenticul Damian Stănoiu. 


N. CRISTINOIU 


Almanahul ziarelor „Adeverul” şi „Dimineațe” pe 1936, pp. H4. 

Este întradevăr cel mai artistic şi complect almanah, apărut pl- 
nă acum în publicistica noastră, 

Cronici excelente, semnate de T, Cristureanu, H. Blazian, Mircea 
Grigorescu, Barbu Lăzăreanu, Sym, Ing. rban şi A. Munte, Contri- 
“buţii de B. Brănișteanu, Horia Roman, udia Millian, Lucian Boz, 

n, ing. Gh. Vodă, Lascar Sebastian, Gh. Lenea, 
lon Pribeagu şi alții. 


ET e ponei sufletească, de dr, A. Stocker cu o prefață de C. Anto- 

nlade. 

Compoziţia murală, Legile şi tehnica ei, de Olga N, Greceanu, 
Un comprehensiv studiu, cu definirea unor noțiuni de artă ade- 


ă, 
Sfirgitul dominaţiunei capitaliste, de V. Anghel. Lucrarea își tră- 
dează titlul. Fiindcă altele sunt concluziile autorului: „Ordinea actua- 


lă socială și morală pnă mai acum pindită din umbră, azi este atacată 
de front. rebuie să ne apărăm” (p. 166). 


: esye IOTECA 
si 12 
IVERSITĂŢII 


-àA 9I- 


4 


pă 


Revista Revistelor Romine” 


Pagini literare, Anul II, No. 10. 


Din sumar: Barbu Zevedein (Apo- 3 


stolul Pavel şi Nietzsche), Paolo 
Mix (Critica ie pret de pictură 
pură, I. Diamand (Sp'eitul artei ja- 
poneze) şi versuri de Mircea Strei- 


nul, M. Ben Yvonne Rossignon, 
Ştefan Baciu şi Traian Chelariu. 
x 


Gind Rominese, Anul III, No. 10. 
_ Semnează: Tudor Vianu, Radu 
Gyr, Em. Bucuţa, Coca Farago, M- 
D. Ioanid, V. Ion Popa. 


x 


Atheneum, Anul I, No. 4, 

Semnează: Ion Petrovici, Cezar 
Papacostea, Mihai Ufā, S. Miuţ, D. 
Popoviei (Orientarea socialistă a 
lui I. Heliade Rădulescu), Maior 
Jugănaru, Dr. M. Rădulescu și Maior 
V. M. Șerbănescu. 


x 


Țara Birsei, Anul VII, No. 6. 

Din sumar: lon Colan (Monete 
vechi în Țara Birsei), 1. D. Condu- 
rachi (Formarea vechiului drept ro- 
minesc nescris). 


x 


Rominia Militară, Anul 72, No. 10. 

Semnează: Căpitan Rădulescu M. 
C, Lt. Colonel  lonescu Romulus, 
Maior Siminel V, (Lupta ofensivă în 
armata sovietică), Maior Baiculescu 
N., General Olteanu M 

- Inregistrăm aci numai revistele 
şi periodicele primite cu regularitate 
de redacţia revistei, 


Buletinul Bibliotecii, Anul I, No. 


Recenzii, Bibliografii, 
iuni. 


Informs- 


x 


Transilvania, Anul 66, No. 5. 

Semnează: Dr. Iuliu Moldovan, Dr. 
Gh. Preda, Dr. Eugen Seles, Dr. L. 
Daniello, Dr. I. Stoichiţia, Nicolae 
Colan şi Dr. H. P. Petrescu, 


¥ 


Nature, Anul 24, No. 8. 

Notăm următoarele: nceastă revi- 
stă pentru răspindirea obiectivă a 
ştiinţei, n'ar trebui să publice arti 
cole tendentioase. Un exemplu: „A 


pP. agricultura Italiei”. AM. 


m 


Exportul Animalelor, Anul V, 
No. 9—10. 

Număr festiv, excelent. Semnează: 
Dr. Emil Lobouţiu, Em, Marian, Gh. 
loneseu-Brăila, P, Nemoianu, K. 
Arz, Aurel] Birtolon, Dr. Justin Bra- 
hignă, Dr. A. Şneider, Coorneliu Bä- 
lăcescu, Dr. Tiberiu Cristea, Alex. 
Vasilco, Cornel Molin, Milu Mar- 
cussohn. 


x 


Independența Economică, Anul 
18, No. 11. 

Remarcăm un singur articol: Coo- 
perajin agricolă de Gr. Mladenatz. 


Da ————— 


Revista Revistelor străine 


Sieben N Vierteljarhrs- 
schrift, Anu o 
i sumar: Harald Krasser (Arta 


pene pat în Transilvania), pa 
ni (Arta germană 
primi aaa 


x 


Le Front Lalin, Anul |, No. 2. 

Notăm: Xavier de A mă (Un 
chef à suivre: Mistral), Jean Cassou 
q Zia CUD (Un peintre de la pas- 
sion: Tirso de Molina), Jacques des 
Roches (Les redate roumains -et 
la langue française), 


La Bulgarie, Anul 13, No. 3664. 

Cotidian politic, literar şi econo- 
mic. 

France e! Balkans, Anul 1. No. 
15. 

Jurnal de expansiune literară, ar- 
tistică, turistică şi econimică. 


+ 
The new Asia, No, 27—28. Tokyo. 
denta india. și ei opine T SO 


noui. 


oi Cărți străine 


Gaetan A me uvenux aspects 
du corporatisme. Paris 1935. Auto- 
rul, fesor la Facultatea de drept 
din Paris, supune în lucrarea aceas- 
ta, unei analize perfect obiective 
toate lucrările autorilor corpora- 


În conclusie, găsim această suma- 
ră caracterizare: „ei San dovadă de 
un optimism pueril". E vorba de 
corporatiştil-autori şi miltanți. 

+ 


Jacques Chorou: La doctrine bol- 
cheviste, Paris 1935. Spre a arăta cit 
de interesant şi comprehensi e 
studiul citat, cem sumarul: 
1) Doctrina filosofică: Filoso 
lupta de clasă; materialismul 
tic; problema religioasă. 2) baras 
economică: Polemica contra narod- 


li”; Opera 
ria statului şi a revoluției: 
revoluția; Leninismul, 


fa! 


statul și 


x 
„„Quincu dee ditior causes ot 
e condition 
tanara. 1033. sec aci op 90 aia 
` fesor de drept inter- 
fy iversitatea din Chica- 
cind în lucrarea de faţă o 


a 


serie de conferințe ținute la Institu- 
tul universitar de înalte ştiinţe Inter- 
nelonen din Geneva. 

roblema abordată e vastă și fi- 
reste că nu putea fi epuizată. 

Werarea e nelipsită însă pentru 
capitolul său reg prea 

(Prin curtoazia Librăriei Haseler, 
Bucureşti). 


Gilbert Maire: Bergson mon maître, 
L'intimité du génial philosophe, 

Lucruri inedite, foarte cea 
şi mai ales edificatoare, 


> 
Max Beer: L'AN devant le 
dies, Monde. Preface de d'Or- 


messon. 
De o actualitate palpitantă. 
e 
Eugène Varga: La crise tcono- 
mique, sociale, politique. 
a 
Barthélemy de Ligt: La paix créa- 
trice, ceată des principes et des 
tactiques de l'action directe contre ln 
guerre. t 
Meba ANES, PEE profits 
de guerre à travers tes siècles, 


T